zonarea speciilor pomicole 2014.pdf

R

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

INSTITUTUL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ PITEȘTI - MĂRĂCINENI

Zonarea speciilor pomicole în funcie de condiiile pedoclimatice și socio-economice ale României

ADER 1.1.13. 2014

R

MINISTERUL AGRICULTURII Ş I DEZVOLT Ă RII RURALE

INSTITUTUL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ PITEȘTI - MĂRĂCINENI

Zonarea speciilor pomicole în funcie de condiiile pedoclimatice și socio-economice ale României

Lucrarea fost elaborată în cadrul proiectului sectorial „ADER 1.1.13. „Zonarea sortimentelor de specii, portaltoaie și soiuri pe bazine pomicole, în funcie de condiiile pedoclimatice și socio-economice”, finanat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile București, România

2014

Coordonatori: Coman Mihail, Chiu Emil Autori: Toti Mihai, Dumitru Sorina Iustina, Mateescu Elena, Zagrai Ioan, Septar Leinar, Sîrbu Sorina, Preda Silvia-Ana, Petre Gheorghe, Răţoi Iulian, Hârșan Eugenia, Petrișor Cristina, Călinoiu Ion, Sumedrea Dorin, Budan Sergiu, Butac Mădălina, Militaru Mădălina, Duţu Ion, Mazilu Crăișor, Ancu Sergiu, Ancu Irina, Sturzeanu Monica, Isac Valentina, Budan Constantin, Iancu Mihai, Ignat Petru, Ştefănescu Sorin Liviu, Alexandru Daniel, Oprea Oana Alexandra, Nertan Argentina, Jakab-Ilyefalvi Zsolt, Zagrai Luminia Antonela, Feștilă ,Angela, Platon Ioan Păltineanu Cristian, Gavăţ Corina, Moale Cristina, Opriă Vlădu-Alexandru, Corneanu Gelu, Corneanu Margareta, Iurea Elena, Botu Ion, Botu Mihai, Achim Gheorghe, Alecu Anca, Giura Simona, Petre Valeria, Durău Anica.

Tehnoredactare şi coperta Nicolae Nedelcu

ISBN 978-973-1886-93-0

[email protected] tel.: 0788.893.398; 0723.205.048 (CNCSIS certified)

În cadrul unui grup de lucru interdisciplinar alcătuit din eco-fiziologi, amelioratori, tehnologi, meteorologi, pedologi, etc., au fost investigate datele existente privind procesele de creştere şi rodire ale speciilor pomicole monitorizate în unităţi de cercetare din pomicultură, precum şi informaţiile agrometeorologice și pedologice gestionate în cadrul reţelelor naţionale de specialitate. În urma prelucrării tuturor datelor, cu ajutorul unor modele matematice probabilistice şi regresionale dezvoltate de parteneri şi recunoscute deja pe plan internaţional, s-a realizat evaluarea potenţialului agroclimatic și pedologic al României pentru speciile pomicole. Lucrarea reprezintă prima abordare pe plan naional a zonării principalelor specii de pomi, arbuști fructiferi și căpșun, având la bază modele matematice riguroase, care valorifică informaia coninută în: - bazele de date climatice multianuale din perioada 1961-2010 pentru 121 localităi; - bazele de date pedologice prin Sistemul informatic geografic al resurselor de sol “SIGSTAR200”, bazele de date punctuale PROFISOL şi MONITORING, foile topografice 1:25.000 şi reţeaua hidrologică. Studiul stabilește distribuia spaială a gradului de favorabilitate prin interpolare geostatistică și, totodată, pune bazele unei noi metodologii de zonare prin modele cu aplicabilitate în toate sectoarele produciei agricole vegetale, foarte utilă și în estimarea impactului schimbărilor climatice.

Actuala zonare a speciilor pomicole este o măsură de importanţă naţională, care are însă caracter orientativ, ghidul oferind informaii la nivel de comună, nu de parcelă, precum și prin faptul că nu a putut lua în consideraţie mai multe însuşiri de sol, cum ar fi rezerva de humus, volumul edafic util, gradul de gleizare (stagnogleizare) a solului, panta terenului etc., de care trebuie să se ţină cont la nivel de detaliu, la proiectarea viitoarelor livezi pe amplasamente, pentru a putea caracteriza cât mai fidel potenţialul natural. De asemenea, trebuie luate în consideraie și măsurile tehnologice de potenţare aplicabile în diferitele regiuni ale ţării, cum ar fi irigaţia, care măresc apreciabil favorabilitatea terenurilor. Zonarea în funcie de condiiile socio-economice se referă îndeosebi la modul în care bazinele pomicole tradiionale s-au format de-a lungul timpului, ca urmare a activităilor umane.

3

CUPRINS

Introducere ............................................................................................................................. 5 1. Istoricul zonării culturii pomilor în România ............................................................... 6 2. Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici ....................................................................... 11 3. Distribuţia pe judee şi localităi a plantaiilor pomicole din România ..................... 16 4. Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) ............. 35 5. Zonarea speciilor pomicole în funcie de condiiile climatice şi pedologice ............. 49 5.1. Mărul ..................................................................................................... 49 5.2. Părul ...................................................................................................... 54 5.3. Gutuiul .................................................................................................. 58 5.4. Prunul ................................................................................................... 61 5.5. Cireșul ................................................................................................... 65 5.6. Vișinul .................................................................................................... 69 5.7. Piersicul ................................................................................................. 72 5.8. Caisul ..................................................................................................... 76 5.9. Migdalul ................................................................................................. 79 5.10. Nucul ................................................................................................... 82 5.11. Alunul .................................................................................................. 86 5.12. Coacăzul negru ................................................................................... 89 5.13. Zmeurul ............................................................................................... 92 5.14. Murul ................................................................................................... 96 5.15. Afinul ................................................................................................... 100 5.16. Căpșunul ............................................................................................ 104 6. Caracterizarea bazinelor pomicole în funcie de favorabilitatea lor pedoclimatică. Specii, portaltoi și soiuri testate ............................................................................. 108 Bibliografie ......................................................................................................................... 151 ANEXĂ. Caracterizarea unităţilor administrativ teritoriale (comune), în funcţie de favorabilitatea lor pedoclimatică pentru cultura pomilor ................................153

4

Introducere R

ealizarea unei producţii mari de fructe de calitate superioară şi la preţuri de cost cât mai scăzute rămâne un obiectiv de mare actualitate, ţinând cont de creşterea demografică pe plan mondial şi de necesitatea de a spori ponderea consumului de fructe în dieta zilnică. Lucrarea de faţă îşi propune să contribuie la realizarea acestui obiectiv care trebuie să se bazeze, în perspectivă, pe intensificarea folosirii resurselor naturale, mai ales climatice și pedologice aflate într-un proces accentuat de schimbare, în condiţiile protejării mediului şi practicării unor tehnologii durabile. Aceste tehnologii, care depind în principal de resursele naturale sunt şi cele mai vulnerabile la schimbările climatice. Fenomenele de risc agroclimatic și pedologic condiţionează astfel cerinţele unui biotop în atingerea productivităţii biologice corespunzătoare la unitatea de suprafaţă. Cunoaşterea efectelor singulare sau cumulative ale riscurilor climatice și pedologice şi identificarea arealelor agricole cele mai vulnerabile la producerea acestora, sunt criterii de bază în elaborarea şi fundamentarea agroclimatică a unui sistem decizional de management durabil. Se porneşte astfel, de la premisa că procesele de creștere și dezvoltare a speciilor pomicole sunt influenţate determinant de condiţiile nefavorabile de mediu şi mai puţin de particularităţile genotipului, astfel încât productivitatea reală este mult sub cea potenţială, maximă. Pagubele înregistrate după afectarea prin accidente climatice a organelor florale sunt generate atât de absenţa rodului şi de instalarea fenomenului de alternanţă de rodire, cât şi de nevalorificarea resurselor naturale şi a celor alocate antropic în anul respectiv. În cadrul unui grup de lucru interdisciplinar, alcătuit din eco-fiziologi, amelioratori, tehnologi, meteorologi, fizicieni, pedologi, etc., s-a pornit de la investigarea datelor existente privind procesele de creştere şi rodire ale speciilor pomicole monitorizate în unităţi de cercetare din pomicultură, dar şi de la informaţiile agrometeorologice și pedologice gestionate în cadrul reţelelor naţionale de specialitate, iar în urma prelucrării cu ajutorul unor modele matematice probabilistice şi regresionale dezvoltate de parteneri şi recunoscute deja pe plan internaţional, s-a realizat evaluarea potenţialului agroclimatic și pedologic al României şi specializarea producţiei pomicole. În plus, proiectul a testat şi validat unele modele internaţionale specifice zonelor temperate care să răspundă aceluiaşi obiectiv. S-a valorificat astfel, efortul financiar de lungă durată din sectorul de cercetare prin implicarea potenţialui uman şi material în dezvoltarea de aplicaţii bazate pe modele matematice de zonare la scara întregii ţări, precum şi transferul rezultatelor prin intermediul paginilor Web direct către utilizatori. Se va avea în vedere, în acest fel, folosirea cât mai eficientă a resurselor naturale (termice, hidrice, pedologice etc.), stocarea biomasei în agroecosisteme în paralel cu reducerea aporturilor antropice, protecţia, conservarea şi în unele cazuri, reabilitarea mediului. Totodată, se vor realiza şi condiţii de nutriţie mai echilibrate, pe baza aplicării principiilor pomiculturii organice şi integrate. Utilizarea în activitatea de evaluare a favorabilităii potenţialului agroclimatic și pedologic al României pentru cultura pomilor, a unor modele adaptate atât acţiunii factorilor de stres accidentali cât şi a celor care valorifică informaţia stocată de zeci de ani în cercetarea pomicolă românească, pentru descrierea acţiunii factorilor de stres cronici reprezintă argumentele de bază ale acestei lucrări. Lucrarea reprezintă prima abordare pe plan naional a zonării celor 16 specii de pomi și arbuști fructiferi, având la bază modele matematice riguroase, care valorifică informaia coninută în bazele de date climatice (19612010 și 121 localităi) și pedologice (Sistemul informatic geografic al resurselor de sol “SIGSTAR-200”, bazele de date punctuale PROFISOL şi MONITORING, foile topografice 1:25 000 şi reţeaua hidrologică) multianuale și stabilește distribuia spaială a gradului de favorabilitate prin interpolare geo-statistică. Se pun bazele astfel, unei noi metodologii de zonare bazată pe modele, cu aplicabilitate în toate sectoarele produciei agricole vegetale, foarte utilă în studierea și estimarea impactului schimbărilor climatice.

5

Cap. 1. Istoricul zonării culturii pomilor în România

Clima, alături de factorii pedologici, reprezintă factorul determinant în creşterea/descreşterea productivităţii agro-ecosistemelor pomicole. În acest context, monitorizarea impactului schimbărilor climatice asupra culturilor pomicole necesită îmbunătăţirea cunoştinţelor şi capacităţilor ştiinţifice, astfel încât gestionarea caracteristicilor climatului să includă evaluarea curentă a datelor climatice, precum şi analiza riscurilor şi a oportunităţilor. Altfel spus, relaţia între bagajul genetic al speciilor pomicole, practicile agricole şi condiţiile locale de mediu reprezintă baza cantitativă şi calitativă a producţiei. De aceea, analiza complexă a potenţialului agroclimatic prin interrelaţionarea rezultatelor cu biotopul pomicol permite repartizarea speciilor şi soiurilor cultivate în zone cu potenţial diferenţiat, modalităţile de identificare a zonelor cu gradul cel mai mare de risc la producerea fenomenelor meteorologice extreme asigurând posibilitatea diminuării efectelor pe termen scurt, mediu şi lung. Speciile pomicole, ca organisme vegetale perene compuse din soi şi portaltoi, deci două genotipuri în interacţiune, sunt puternic influenţate de mediul în care trăiesc perioade lungi, timp în care se succed cicluri anuale, fiecare dintre ele implicând parcurgerea unor procese fiziologice complicate de creştere şi etape de dezvoltare. Din aceste considerente influenţa mediului este din ce în ce mai intensă odată cu creşterea vârstei pomilor, spre deosebire de plantele anuale, sau cu cicluri scurte de viaţă, la care implicarea factorilor de vegetaţie, chiar în condiţiile unei variaţii accentuate a acestora, determină modificări reduse în aspectul morfologic şi particularităţile fiziologice specifice creşterii şi dezvoltării. Aceste cercetări, privind impactul mediului asupra comportării plantelor, sunt de mare actualitate deoarece s-a prevăzut schimbarea climatului globului şi a concentraţiei bioxidului de carbon din atmosferă, dar avem foarte puţine informaţii (Smith et al., 1997), şi în multe cazuri nici una, despre modul cum plantele vor răspunde în viitor. Aşa cum afirmă Kozlowski et al. (1991), sau Silva și Rosa (1998), reacţia plantei la stimulii climatici este foarte complexă, variind după factorii implicaţi, care pot exercita efecte de diferite intensităţi în cursul anului. În sistemul natural climat - plantă - sol, este în general dificil să se separe efectul particular al componentelor asupra creşterii şi dezvoltării plantei. Totuşi, efectul câtorva factori ai mediului asupra creşterii a fost bine cercetat: bioxidul de carbon, elementele minerale, lumina ca sursă de energie şi factor care influenţează morfogeneza, aprovizionarea cu apă pentru menţinerea turgescenţei, ca şi oxigenul şi temperaturile favorabile pentru numeroase procese fiziologice. Aceiaşi autori precizează că indicatorii folosiţi pentru cuantificarea efectelor factorilor meteorologici asupra proceselor fiziologice ale pomilor sunt de cea mai mare importanţă pentru evidenţierea timpurie a acestora. Astfel, se apreciază că durata perioadei de creştere a lăstarilor, dar şi lungimea acestora în diferiţi ani, sunt indicatori foarte sensibili ai deficitului de apă din plantă. Producţia s-a corelat pozitiv cu precipitaţiile însumate şi cu durata de strălucire a soarelui, dar negativ cu suma temperaturilor medii mai mari decât 7°C. Foarte important pentru răspunsul pomilor în constelaţia factorilor şi condiţiilor de mediu, cât şi a celor tehnologici, este caracterul climatului. Într-un climat apropiat de cel al ţării noastre, continental, cu variaţii însemnate de la un an la altul, Papp (1997) găseşte, în experienţe pe termen lung cu îngrăşăminte chimice, Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedini între 1,84 și 1,97. Zonarea speciilor pomicole, adică amplasarea în teritoriu a speciilor, soiurilor, în funcţie de pretenţiile acestora faţă de factorii climatici şi pedologici, a devenit o prioritate în cadrul sistemului de „agricultură durabilă”. Acţiunea se încadrează în obiectivele generale privind evaluarea, utilizarea, protecţia şi ameliorarea resurselor naturale (sol, apă, climă) în scopul creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole. Obiectivul de bază al lucrărilor de zonare și microzonare este utilizarea la maximum prin intermediul plantei de cultură, a resurselor naturale zonale, în care intră şi resursele climatice, pentru a obţine productivitate şi profitabilitate în acelaşi timp cu minimizarea efectelor negative asupra mediului. Aceste efecte negative resimţite de mediul înconjurător provin, în principal din consumul ridicat de energie convenţională specific tehnologiilor intensive, care încearcă să compenseze decalajul existent între cerinţele plantei de cultură şi oferta precară de factori şi condiţii de vegetaţie specifică zonei. În ultimii ani, zonarea și microzonarea s-au impus ca prioritai ale sistemelor de pomicultură durabilă la noi în ţară, mai ales în situaţia în care schimbarea structurii de proprietate a contribuit la reducerea suprafeţelor cu plantaţii. Pe de altă parte, o corectă apreciere a favorabilităţii condiţiilor de mediu din România pentru o anumită cultură ne poate permite iniţierea unor studii de marketing pe pieţele ţărilor dezvoltate, în eventualitatea valorificării superioare a produselor la export.

6

Istoricul zonării culturii pomilor în România Distribuţia pomilor în România în funcţie de condiţiile climatice Condiţiile climatice în care sunt răspândite plantaţiile de pomi din România sunt variate şi puternic diferenţiate între ele: 5-12°C temperaturi medii anuale şi 350-1.000 mm de precipitaţii medii anuale. Sub aspect termic, peste 90% dintre plantaţii au fost situate în zone cu temperaturi medii anuale de peste 7°C şi sub 11°C. Acest interval de numai 4 grade, reprezintă 1/3 din diapazonul termic general al ţării noastre. Dominante sunt suprafeţele care se concentrează în zona cu temperaturi de 8-9°C pentru speciile mezofile. Piersicul, caisul şi migdalul sunt răspândite în zone cu peste 9,5-10°C. În raport cu resursa hidrică, majoritatea suprafeţelor se concentrează în zone cu 600-800 mm precipitaţii medii anuale. O exprimare mai precisă a raportului între condiţiile climatice şi răspândirea plantaţiilor pomicole este aceea faţă de excedentul sau deficitul de umiditate. Cea mai mare parte a plantaţiilor este situată în zona unde se realizează un echilibru sau un excedent de umiditate şi unde se asigură o bună aprovizionare a plantelor cu apă pe o perioadă mai lungă din sezonul de vegetaie. O parte din plantaţiile situate în zone cu deficit de umiditate sunt irigate, mai ales cele de piersic, cais, migdal. Datele de distribuţie a plantaţiilor în raport cu cele câteva elemente fundamentale ale climei dau numai o imagine generală asupra modului în care regimul hidric şi cel termic influenţează creşterea pomilor. Mecanismele intime de acţiune a acestor factori sunt parţial dezbătute, iar cercetările viitoare vor trebui să precizeze cu mai multă exactitate modalităţile de acţiune pentru toate elementele climatice și pedologice. Studii anterioare privind zonarea pomicolă în România O zonare pedo-climatică a pomiculturii în România a constituit un deziderat al studiilor de specialitate încă din anii '60. Timp de aproximativ patru decenii au fost efectuate cercetări premergătoare, asociate sau conexe acestui important obiectiv, diferenele între orientările investigaiilor și intele studiilor respective fiind marcate de metamorfoza continuă a contextului social-economic al ării. Într-o primă tentativă, s-a încercat o cuantificare a resurselor naturale caracteristice zonelor favorabile plantaiilor pomicole în ”Bonitarea terenurilor agricole”, coordonată de academicianul Dumitru Teaci (Teaci, 1975, 1980), în care s-a avut în vedere numai nivelul de favorabilitate a terenurilor, importana inventarierii calitative a livezilor fiind doar amintită. Principalul dezavantaj al programului de bonitare era acela că nu folosea, dintre variabilele meteorologice, la intrări, decât temperatura medie anuală a aerului şi suma anuală a precipitaţiilor, ignorând complet distribuţia sezonieră a acestora. Ulterior, în Institutul de Cercetare pentru Pedologie și Agrochimie din București (actualul Institut Naional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecia Mediului), a fost constituit un colectiv de Ecopedologie Pomicolă, coordonat de Dr. Nicolae Voiculescu, care a derulat o serie de cercetări în domeniul relaţiilor climă-plantă-sol (şi în unele cazuri, și de poluant), efectuate pe întreaga secvenţă de condiţii naturale, după o metodologie originală şi parţial aplicată în sistem unitar, integrată ecosistemic, generând o bază de date ce cuprinde întreg patrimoniul pomicol al României. Metodologia aplicată a permis realizarea unor contribuii importante în cercetarea fundamentală și a constituit baza efectuării ulterioare a cercetărilor aplicate. Principalele teme de cercetare fundamentală au vizat (Voiculescu și colab., 1994; Voiculescu și colab., 1997; Voiculescu, 1999; Ştefănescu, 2001): (I) Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor (volum edafic activ); (II) Tolerana speciilor pomicole la variaia reaciei solului; (III) Tolerana la toxicitatea aluminului schimbabil din solurile acide; (IV) Tolerana la toxicitatea calciului activ din sol și riscul de cloroză ferică; (V) Regimul aerohidric al solului și tolerana pomilor la condiile critice de aeraie din sol; (VI) Influena coninutului de materie organică și a coninutului și naturii mineralogice a argilei asupra sistemului radicular al pomilor; (VII) Sensibilitatea la fenomenul de alcalizare a solului; (VIII) Nutriia minerală a speciilor de pomi; (IX) Ecometria pomicolă și diagnoza radiculară. Cercetările efectuate atât în regim expediionar, dar și în staionare-pilot, într-o colaborare cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești, Mărăcineni, în cadrul unei reele de 30 staionare ecopedologice organizate în 17 staiuni de cercetare pomicole din întreaga ară, au permis într-o primă etapă fundamentarea ecopedologică a alegerii terenurilor pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi, în care sunt detaliate criteriile de alegere şi grupare a terenurilor pentru pomicultură (incluzând criterii climatice, de relief și de sol). La vremea respectivă, o structurare calitativă a terenurilor pentru înfiinţarea plantaţiilor era necesară în vederea pregătirii temeinice a studiilor ce anticipau înfiinţarea unei plantaţii pomicole pornind de la consideraţiile obiective legate de justificarea investiţiei efectuată la plantare, cât şi de la experienţa din teren a specialiștilor chemaţi în calitate de experţi spre a analiza eşecul unor proiecte care au neglijat parţial sau total etapa respectivă (Voiculescu și colab., 1989; Voiculescu și Ştefănescu, 1992 b; Voiculescu și Ştefănescu, 1998). În condiţiile în care, în anii '70-'80, o resursă importantă de terenuri disponibile pentru pomicultură o constituiau versanţii, fundamentarea prin studii riguroase a investiţiei reprezenta o condiţie esenţială a eficienţei economice a acestora.

7

Istoricul zonării culturii pomilor în România Complexitatea condiţiilor naturale caracteristice versanţilor, dificultăţile tehnice ale amenajării acestora cu îmbunătăţirea mediului de cultură pentru pomi și necesitatea practicării unei pomiculturi intensive, cu producţii mari şi constante dar care să evite degradarea terenurilor, impuneau acestor acţiuni (cel puin teoretic, dar și ideologic, la vremea respectivă), o mare responsabilitate reflectată în conţinutul şi competenţa studiilor, proiectelor, precum şi în calitatea execuţiei lucrărilor. Fundamentarea ecopedologică a lucrărilor propuse lua în consideraie particularităţile agrobiologice ale sortimentului de specii, soiurile de portaltoi, sistemul de cultură, limitele tehnice ale soluţiilor de amenajare, şi nu în ultimul rând exigenţele impuse de conservarea peisajului natural şi protecţia mediului înconjurător. Începând cu anul 1996, Chiţu E., Budan C., Butac. M. şi Păltineanu Cr. publică o serie de articole în ţară şi peste hotare (7th and 8th International Symposium on Modelling in Fruit Research and Orchard Management, 2004 și 2008) privind modele de simulare fenoclimatică a pagubelor produse de îngheţurile târzii în plantaţii şi de estimare a recoltei climatic posibile. Dacă bonitarea terenurilor agricole folosea ca pas de timp anul, aceste simulatoare fenologice, cu ajutorul cărora se calculează şi probabilitatea de apariţie a dăunărilor prin acţiunea îngheţurilor târzii, folosesc ora ca interval de timp pentru calculaţii. Studii de zonare agroclimatică la cais şi piersic au efectuat şi Cociu V., Teaci D., în colaborare cu cercetătorii de la Staţiunile de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă (Băneasa, Constanţa, Oradea), însă fără a folosi modele, stabilind că principalul factor de variabilitate a producţiei de fructe la cele două specii este reprezentat de brumele târzii şi de gerurile de revenire din primăvară. S-au delimitat pe baza acestor studii cinci zone agroclimatice de favorabilitate şi s-au trasat cartogramele. Ca şi în cazul bonitării, nu se folosesc decât valorile lunare sau cel mult decadale ale parametrilor meteorologici. În aceste cazuri precizia estimărilor este mai scăzută, deoarece procesele fiziologice specifice pomilor fructiferi se află în interacţiune continuă cu valorile momentane ale temperaturii aerului şi nu cu valorile medii zilnice sau, cu atât mai puţin, cu cele decadale. O altă limită importantă a acestei metodologii este imposibilitatea estimării gradului de favorabilitate climatică decât în arealele cu date fenologice certe pe perioade mari de timp şi apelarea la metoda interpolării în toate celelalte cazuri. În 1998, Roman A. M., Cuculeanu V., Cusursuz B., Dumitru L., Topor E. şi Alexe Gh., de la Institutul Naţional de Meteorologie (INMH), respectiv S. C. D. P. Constanţa şi U.S.A.M.V. Bucureşti testează cu bune rezultate un model de estimare a pagubelor produse de îngheţuri la piersic în zona de sud-est a ţării. Existenţa unor date pe termen lung în diverse reţele naţionale, precum şi prelucrarea şi utilizarea observaţiilor fenologice - atât în relaţie cu schimbările climatice, cât şi cu diverse domenii de activitate - au căpătat o importanţă deosebită, studiul biodiversităţii, silvicultura, agricultura, medicina umană fiind numai câţiva beneficiari ai acestor observaţii, ca şi ai fenologiei în general (Sparks și colab., 2000; Scheifinger și colab., 2002; van Vliet şi de Groot, 2003). În esenţă, la nivel naţional se resimte puternic ideea aprofundării tematicii din acest domeniu. Un alt rezultat important al cercetărilor l-a constituit evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole, cu evidenierea criteriilor de evaluare şi stabilire a claselor de favorabilitate pentru principalele specii de pomi și arbuști fructiferi cultivai în România: măr, păr, prun, vişin, cais, piersic, afin, coacăz negru și zmeur. În condiţiile în care alegerea şi amenajarea terenurilor erau efectuate corespunzător, cea mai importantă etapă a investiţiei o constituia proiectul de înfiinţare a plantaţiei de pomi. Alegerea sortimentului adecvat de specii, soiuri şi portaltoi şi elaborarea tehnologiilor de cultură, diferenţiate în raport cu condiţiile date de climă, relief şi sol, se efectuau pe baza evaluării favorabilităţii terenurilor pentru cultura acelor specii pomicole din sortimentul zonal, care valorificau cel mai bine condiţiile naturale şi costurile de înfiinţare şi exploatare. Evaluarea favorabilităţii condiţiilor naturale ale amplasamentelor pentru speciile luate în considerare era efectuată atât pentru terenurile care nu se amenajau, cât şi pentru cele ce se amenajau, în ultimul caz lucrarea reflectând condiţiile rezultate în urma lucrărilor de amenajare. Evaluarea favorabilităţii terenurilor utiliza criterii de mezo și micro-climă, sol, relief şi de drenaj al teritoriului şi se executa la nivel de specie, iar unde era cazul şi la nivel de grupe de portaltoi (Voiculescu și colab., 1992 a). A fost, de asemenea, finalizată o grupare tehnologică a solurilor pomicole, impusă de necesitatea ordonării diversităţii de soluri şi gruparea lor în grupe mai mari, atât pe baza criteriilor de sol, de specie şi de portaltoi, cât şi pe baza prescripţiilor tehnologice specifice caracteristicilor grupelor respective. În condiţiile existente în anii '80, în care resursele de terenuri disponibile pentru pomicultură erau limitate, gruparea tehnologică s-a dovedit utilă pentru unii specialişti din producţie care urmăreau stabilirea sortimentului optim de cultură în funcţie de oferta condiţiilor naturale (Voiculescu și colab., 1999). După anii '90, patrimoniul pomicol al României s-a aflat într-o continuă decădere datorită retrocedării în special a plantaţiilor de pomi din mediul urban şi periurban, noii propietari conferind altă destinaţie terenurilor de sub plantaţie. Un factor principal ce a condus la declinul sectorului a fost fărâmiţarea excesivă a terenurilor, cu precădere în zona colinară. În timp ce din plantaţiile din extravilan se recoltau în general producţii mici şi de calitate slabă, studiile de piaţă puneau în evidenţă exigenţa tot mai crescută a consumatorilor pentru produsele şi serviciile pe care le cumpără. În acest nou context, s-a conturat necesitatea elaborării unui sistemu expert de evaluare (Dana și colab., 2008), care urmăreşte atât stabilirea valorii terenurilor şi a plantatiilor pomicole, cât şi eficientizarea prognozelor de utilizare a terenurilor pomicole şi a evoluţiei calităţii fructelor, prin stabilirea unui preţ utilizabil într-o serie de acte administrative sau în diverse litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti (vânzări-cumpărări de terenuri pomicole şi plantaţii, succesiuni, moşteniri, donaţii, retrocedări etc).

8

Istoricul zonării culturii pomilor în România Prezenta lucrare constituie un sistem expert integrat care cuantifică prin puncte de bonitate şi de penalizare resursele climatice, resursele de sol şi de infrastructură, producţia şi calitatea fructelor și se sprijină pe o bază de date climatice, pedologice şi biometrice care cuprinde patrimoniul pomicol al României. Setul integrat şi operaţional de criterii şi indicatori măsurabili cuprinde: · Resursele climatice. Sistemul expert cuantifică elementele climatice ce condiţionează fenofazele fructificării la speciile pomicole luate în studiu după o metodă originală elaborată şi aplicată parţial la nivel local. Această metodă se bazează pe frecvenţa repetabilităţii pragurilor şi a intervalelor climatice optime pe ultimii zece ani. · Resursele de sol. S-a avut în vedere cuantificarea condiţiilor de teren (pantă, expoziţie, eroziune de suprafaţă şi în adancime, precum şi alunecări de teren), a condiţiilor de drenaj (volumul de sol negleizat şi nepseudogleizat, porozitatea de aeraţie) şi a condiţiilor de sol (volum edafic util, reacţia solului, salinizare, alcalizare, conţinutul de Al schimbabil al solurilor acide şi carbonatul de calciu cu adâncimea de apariţie a orizonturilor Cca, Cpr, Rz şi CaCO3 activ în orizontul cu carbonaţi, precum şi poluarea industrială (tabelul 1). · Situaia plantaţiilor de pomi. Indicatorii de caracterizare a plantaţiilor de pomi sunt vârsta pomilor, sortimentul de specii, soiuri şi portaltoi, starea de vegetaţie a plantaţiilor, producţia şi calitatea fructelor. · Situaia infrastructurii terenurilor pomicole. La caracterizarea infrastructurii plantaţiilor de pomi sunt cuantificate gradul de echipare a terenurilor şi a plantaţiilor, posibilităţile de acces în livadă şi la pieţele de desfacere a fructelor.

Tabelul 1. Expertiza resurselor de sol în funcţie de specie şi clasa de evaluare Specie Măr Păr Prun Cireş Vişin Piersic Cais

Clase fără restricţii de sol 25 25 25 25 25 25 25

Clase cu Clase excluse de restricţii de sol la cultura speciei 13 7 14 3 15 3 14 6 16 5 16 5 15 5

Puncte de bonitate 25-7 25-3 25-3 25-6 25-5 25-5 25-5

Întrucât în anul 2013 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale semnala deja intenii clare de demarare a unor măsuri de restructurare a sectorului pomicol, în cadrul Componentei 3 ”Politici, strategie şi management” a Proiectului „Completarea sprijinului financiar acordat de UE pentru restructurarea agriculturii – CESAR” (Împrumutul BIRD 4875 – Ro), a fost efectuată o evaluarea a situaiei actuale a sectorului pomicol din România pe judee (pepiniere și plantaii comerciale) privind: structura suprafeelor cultivate cu principalele specii pomicole, grupe de vârstă, potenialul productiv (în declin, pe rod, plantaii tinere), sisteme de cultură (SNPR, 2014). Teritoriul care face obiectul sub-programului tematic pentru sectorul pomicol acoperă un număr de 1.341 de localităi ce dein o suprafaă pomicolă totală de 158.632,57ha.

Figura 1. Teritoriul sub-programului tematic pomicol (sursa MADR, 2014)

9

Istoricul zonării culturii pomilor în România Foarte important este faptul că listarea nevoilor abordate prin sub-programul tematic pentru sectorul pomicol include și activităţi de cercetare-dezvoltare și inovare, adaptate la nevoile sectorului, precum și un sector pomicol adaptat la efectele schimbărilor climatice. România, la ora actuală, nu dispune decât de o zonare empirică regională şi doar la câteva specii pomicole, bazându-se în principal pe o ipoteză valabilă numai în ecosistemele naturale, potrivit căreia o specie atinge densitatea numerică maximă acolo unde întâlneşte cele mai favorabile condiţii de mediu. Ocuparea sau neocuparea unui areal ce corespunde cerinţelor fiziologice ale unei specii pomicole depinde, în final, alături de speciile concurente şi de factorul social – istoric. Se constată, la acest capitol, o uriaşă rămânere în urmă faţă de celelalte ţări europene şi faţă de multe ţări din lume. Toate strategiile şi planurile de dezvoltare regională prin activităţi agricole, de peste hotare, au la bază o evaluare modernă a resurselor agroclimatice, bazată pe aplicarea modelelor de impact, plante de cultură/climă/sol. În această lucrare se realizează masa critică umană şi materială necesară pentru recuperarea acestui handicap prin cumularea efortului majorităţii organizaţiilor româneşti de cercetare pomicolă, agrometeorologică și pedologică. Se umple astfel un gol în informarea întreprinzătorilor din pomicultură și se mărește atractivitatea sectorului prin reducerea riscului investiţiilor. Pentru evaluarea resurselor climatice şi analiza factorilor de risc, în prezenta lucrare, se vor utiliza metodologii îmbunătăţite şi performante, cum ar fi: zonarea agroclimatică şi pedologică folosind tehnicile GIS (Geographic Information System), prelucrarea computerizată a datelor, validarea rezultatelor obţinute cu ajutorul programelor de zonare fenoclimatică şi predicţia afectării recoltelor la speciile pomicole, precum şi trasarea hărţilor cu izoliniile de risc climatic constant, prin interpolare geostatistică. Aceste metodologii vor permite observarea caracteristicilor de mediu (resurse termice, hidrice etc.) şi delimitarea celor mai favorabile areale de cultură pentru speciile pomicole.

10

Cap 2. Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici Repartizarea speciilor pomicole după zonalitatea vegetaiei în România Subzona pădurilor de fag – subetajul făgetelor, se dezvoltă de regulă în spaiul dealurilor de regulă înalte, situate între 500-800 m altitudine, cu temperaturi medii anuale de 6-8°C și precipitaii cuprinse între 650-900m, pe soluri brune mezobazice, brune acide etc. Specii pomicole dominante: coacăzul, agrișul, afinul, unele soiuri de măr. Subzona pădurilor de gorun. Ocupă spaţiul dealurilor mijlocii şi partea inferioară a celor înalte, situată între 300 și 800 m altitudine, având temperatura medie anuală cuprinsă între 7-10°C, precipitaiile de 600-800 m, pe soluri brune eumezobazice, brune luvice, luvisoluri pseudogleizate. Speciile pomicole dominante: zmeurul, mărul, prunul, vişinul, murul, unele soiuri de păr. Zonă de cea mai mare concentrare a plantaiilor de măr. Subzona pădurilor de cer, gârniă și stejar. Ocupă partea nordică a Câmpiei Române și Piemontul Getic și zona externă a dealurilor din vestul ării situată între 50-500 m altitudine, cu temperatura medie anuală de 8,510°C și precipitaiile cuprinse între 500-700 mm, pe solurile brune-roșcate, brune-luvice. Speciile pomicole dominante: mărul, părul, prunul, gutuiul, cireșul, vișinul, nucul, alunul. Zonă de mare concentraie a plantaiilor de măr și prun. Subzona silvostepei. Ocupă suprafee mai mari sau mai mici aproape în toate provinciile ării, între 50-500 m altitudine, cu temperaturi medii anuale de 8-10°C, precipitaii cuprinse între 600-700 mm, pe soluri cenușii, brun roșcate, brune luvice, cernoziomoide etc. În această zonă speciile pomicole dominante sunt prunul, părul, gutuiul, cireșul, vișinul, nucul, alunul, mărul. Zona stepei. Ocupă partea de est și sud a Câmpiei Române, Dobrogea, Platforma Bârladului și insule în Câmpia Siretului, între 0-200 m altitudine, cu temperaturile medii anuale situate între 9 și 11,5°C, precipitaii cuprinse între 400-500 (600) mm. În această zonă speciile pomicole dominante sunt caisul, piersicul, migdalul și cireșul. Cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici MĂRUL - creşte și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală cuprinsă între 8 și 11°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 14 și 27°C, iar cele absolute minime sunt de 8°C și maxime de 33°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Limita de rezistenă la ger este considerată a fi 40°C, iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcie de soi între 400 și 1.200. În faza de boboc, florile rezistă la temperaturi de până la -5°C, când sunt deschise degeră la -1,6 până la -2°C, iar fructele abia formate suportă scăderea temperaturii numai până la - 1,1°C. Cerinţele mărului faă de precipitaii sunt relativ mari, necesitând 700-900 mm precipitaţii anual, pentru soiurile de iarnă și minimum 550 mm pentru cele de toamnă și vară, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Nu suportă excesul de umiditate (cu variaii în funcie de portaltoi), dar nici seceta, atât în sol cât și în atmosferă. Faă de lumină cerinţele sunt mai mici comparativ cu alte specii. În funcie de portaltoi, mărul crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari și susţinute se obţin când este plantat pe soluri fertile, profunde, bine structurate, luto-argiloase sau lutoase, suficient de umede. Se recomandă şi efectuarea unei analize a volumului edafic util, care permite stabilirea combinaţiei soi-portaltoi. Suportă mai bine calcarul activ până la 10 – 12%, totuși acesta devine inhibitor al creşterii la peste 10% la adâncimea de sub 50 cm. Necesită o reacţie moderat spre slab acidă (pH 5,0 -7,0). Pânza de apă freatică trebuie să se afle la sub 2,5 m adâncime și în nici o situaie pentru portaltoii vegetativi, în perioadele ploioase să nu se ridice la peste 1,2 – 1,5 m faă de suprafaa solului. PĂRUL - are cerinţe faă de căldură mai mari decât mărul, prunul şi vişinul, reuşind bine în zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 - 11°C, cu condiţia ca în perioada de vegetaţie temperatura medie să fie de 16-18°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 20 și 35°C, iar cele absolute minime sunt de 10°C și maxime de 37°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). În zonele cu veri mai răcoroase părul rodește slab. Și rezistenţa la ger este mai mică decât a mărului, limita fiind considerată a fi -28°C, iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcie de soi, între 600 și 800. Mugurii de rod degeră la temperaturi sub -26 .. -23°C, iar ramurile anuale la sub -26 .. -28°C. Florile părului, în fenofaza de boboc înainte de înflorire, suportă temperaturi pană la -3,3°C... -5,5°C (10% și respectiv 90% dăunare), dar când sunt deschise degeră la -2,2 până la -4,4°C. Fructele tinere, de curând formate încep să fie distruse de la -1,5°C. Cerinţele părului faţă de precipitaii se situează după măr şi prun, soiurile de toamnă şi de iarnă reuşind bine în zonele cu 650-900 mm precipitaţii anuale, iar cele de vară în localităţile cu 500-600 mm, cu condiia ca acestea să fie distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Faă de lumină părul are cerinţe mai mari, comparativ cu mărul, trebuind să i se ofere expoziţii însorite. Cerinţele faţă de sol ale părului sunt mari. Altoit pe franc necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie, suficient de afânate şi revene, cu apă freatică sub adâncimea de 2-2,5 m. Nu suportă solurile grele şi reci. Altoit pe gutui, părul reuşeşte şi în soluri mai subţiri, dar suficient de fertile, revene şi mai calde, cu apa freatică sub 1-1,5 m adâncime. Gutuiul suportă şi inundarea terenului până la 6-7 zile în cursul perioadei de vegetaţie şi până la 3 luni în perioada de repaus. Altoit pe franc, părul suportă până la 10% calciu activ în sol, în timp ce pe frunze apare cloroza la peste 8% calciu activ. Totuși la peste 3% la adâncimea de sub 100 cm, se manifestă ca un inhibitor asupra creşterii. Părul se poate cultiva pe terenuri cu un grad de sărăturare pe care nu-l suportă alte specii pomicole (până la 15% sodiu adsorbit). În ceea ce priveşte reacţia solurilor părul necesită un pH în jur de 7 (6,4 – 7,4).

11

Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici

GUTUIUL - specie mai puin tolerantă la stresul factorilor de mediu decât părul. Este cea mai exigentă specie faţă de căldură, din grupa seminţoaselor şi este mai sensibil la ger decât părul, preferând zone cu veri călduroase şi ierni mai blânde, precum şi locuri adăpostite. Suportă temperaturi până la -26°C. Pomii tineri pot fi vătămaţi şi la -20°C. Și necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este mai redus, oscilând în funcie de soi, între 300 și 500. Deşi are cerinţe mari faţă de apă, reuşeşte destul de bine şi în regiuni mai secetoase (500-600 mm pe an, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială). Suportă un grad relativ mare de sărăturare, dar clorozează la peste 8% calciu activ în sol. Faă de lumină, gutuiul este foarte exigent. În condiţii de umbrire se dezvoltă slab, fructifică puţin şi are o viaţă scurtă. Gutuiul preferă soluri adânci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu textură mai argiloasă. Are o mare rezistenţă la excesul de apă din sol. PRUNUL - este mai exigent decât mărul faţă de căldură, comportându-se mai bine în zona de câmpie şi a dealurilor mici. În zona dealurilor înalte, cu excepţia soiului Grase româneşti, prunul dă recolte instabile şi de slabă calitate. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 33°C, iar cele absolute minime sunt de 8°C și maxime de 36°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Faă de ger, prunul are o rezistenţă mai bună decât părul, dar inferioară mărului (până la -35°), iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcie de soi, între 800 și 900. Mugurii florali rezistă până la -31 ... -33°C. Florile prunului sunt sensibile la ploile reci, ceaţă persistentă şi brume; în faza de boboc rezistă până la -3,3 .. -5,5°C, când sunt deschise degeră începând de la -2,2°C, iar la -5,0°C distrugerea florilor se produce în masă (90%). Fructele de curând formate sunt distruse la -0,5 ... -1,1°C. Cerinţele prunului faţă de apă sunt relativ mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase cu peste 600 mm precipitaţii anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci în timpul înfloritului compromit destul de frecvent recoltele prunului. În silvostepă, multe soiuri (Agen, Anna Spath, Renclod D'Althan, Tuleu gras, Stanley, ş.a.) cu o mai bună rezistenţă la secetă reuşesc să producă, dar fructele sunt de calitate inferioară. În stepa uscată se impune irigarea plantaţiilor. Faţă de lumină cerinţele prunului deşi nu sunt atât de mari, situându-se după nuc, cireş, cais, piersic și păr, prunul cultivat pe versanţi mai puţin însoriţi produce fructe de slabă calitate. Prunul se numără printre speciile pomicole cu cele mai mici cerinţe faţă de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate tipurile de sol din ţara noastră. Totuși, când volumul edafic util este mai mic de 75-51%, favorabilitatea este slabă. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacie slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4). Nu suportă solurile sărăturoase şi nici excesul de calciu (peste 9-10% CaCO3 activ). Carbonatul de calciu din sol devine un inhibitor asupra creşterii la peste 12 % la adâncimea solului de sub 50 cm, sau la peste 15% la adâncimea de sub 70 cm. CIREȘUL - creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperatura medie anuală de 9,0 - 10,5°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 28°C, iar cele absolute minime sunt de 6°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este mediu și oscilează în funcie de soi între 600 și 1100. Suportă greu căldurile înăbuşitoare din vară, mai ales când acestea sunt însoţite şi de insuficienţa apei în sol în stepă şi silvostepă, necesitând irigaţii. Faţă de ger se comportă mai bine decât piersicul şi caisul, dar mai slab decât vişinul, prunul, părul şi mărul, temperatura critică fiind -27°C. Mugurii florali iarna pier în masă la temperaturi mai mici de -24°C, uneori chiar la -20°C. Florile încă nedeschise (buton alb) rezistă pană la -2,8°C (-4,4°C, 90% butoni afectai), iar când sunt complet deschise, numai până la -2,2°C (-3,9°C, 90% flori afectate). Faţă de apă cireşul are cerinţe moderate, convenindu-i zonele cu precipitaţii medii anuale cuprinse între 600-800 mm, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Se numără printre speciile pomicole cele mai iubitoare de lumină, preferând pe pante versanţii cei mai însoriţi. Cerinţele cireşului faţă de sol sunt mari. Preferă solurile mijlocii şi uşoare, permeabile, potrivit de umede, care se încălzesc uşor, cu un conţinut de calciu de maximum 6%. La peste 9-10% CaCO3 în sol, favorabilitatea este slabă. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacie slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4). Pânza freatică trebuie să fie sub 1,5-2,0 m de la suprafaţă. În soluri argiloase greu lucrabile şi reci cireşul vegetează slab, suferă de ger şi trăieşte puţin. Are o tolerană redusă faă de coninutul de săruri din sol. Se numără printre speciile cele mai sensibile la asfixia radiculară: nu suportă apa stagnantă chiar şi pe perioade scurte. Pe terenurile cu exces de umiditate cireşul piere înaintea altor specii. De asemenea, tolerează greu şi insuficienţa apei în sol. VIȘINUL - are cerinţe mai mici faţă de căldură, comparativ cu cireşul, fiind totodată şi mai rezistent la ger. Reuşeşte bine în zonele cu temperatura medie anuală de 8-11°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 15 și 25°C, iar cele absolute minime sunt de 4°C și maxime de 30°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este mediu și oscilează în funcie de soi, între 700 și 1000.

12

Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici Mugurii florali rezistă iarna pană la -29°C. Florile încă nedeschise (buton alb) rezistă pană la -2,8°C (-4,4°C, 90% butoni afectai), iar când sunt complet deschise, numai până la -2,2°C (-4,4°C, 90% flori afectate). Având un diapazon mai larg faţă de cerinţele de umiditate, vişinul reuşeşte bine atât în zonele secetoase cu 400-500 mm precipitaţii medii anuale, cât şi în cele umede cu 700-900 mm, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Faă de lumină este ceva mai puţin exigent decât cireşul; se poate cultiva şi pe expoziţii mai puţin însorite, nord-vestice sau nord-estice, cu deosebire în zonele secetoase. Vişinul valorifică bine şi soluri mai puţin fertile şi subţiri, parţial erodate, apropiindu-se din acest punct de vedere de prun. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacie slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4). La peste 9-10% CaCO3 în sol, favorabilitatea este slabă. Valorifică bine şi solurile nisipoase şi nisipurile dar numai în condiţii de irigare. PIERSICUL - faţă de necesarul de căldură nu este depăşit decât de migdal şi eventual de cais. Reuşeşte bine în zonele cu temperatura medie anuală de 10,0-11,5°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 20 și 33°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 35°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Și rezistenţa la ger este mică, limita fiind de -25°C, iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este relativ redus și oscilează în funcie de soi între 600 și 800. În perioada repausului obligatoriu, mugurii florali rezistă pană la -24° ... -25°C. În iernile în care temperaturile minime scad treptat până la atingerea valorilor de -32 .. -34°C, urmate apoi de o creştere progresivă şi lentă în primăvară, s-au obţinut producţii de fructe apropiate de normal. Dacă însă, în asemenea perioade îşi fac apariţia amplitudini mari de temperatură, mugurii de rod pot fi vătămaţi şi la -20°C. Dacă toamna, temperatura scade treptat şi călirea se realizează normal, dacă pomii sunt sănătoşi şi au avut o recoltă normală de fructe, piersicul rezistă la -25°C. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor florali este de 6,5°C. Optimul termic pentru desfăşurarea înfloritului este de 13-16°C. După pornirea în vegetaţie, rezistenţa la îngheţuri scade mult, diferitele organe putând fi distruse după cum urmează: la -4,9°C în faza de buton roz, la -3°C, -4°C, florile deschise şi la -1,1°C ovarele abia fecundate. Îngheurile de revenire din martie-aprilie, după o perioadă relativ călduroasă, sunt mai periculoase decât gerurile din perioada repausului obligatoriu (noiembrie-decembrie). Piersicul ca pom prezintă o rezistenţă destul de mare la secetă, mai ales când este altoit pe migdal şi pe franc, dar producţii normale, cu fructe de calitate, în zonele secetoase se obţin numai în condiţii de irigare. Cerinţele faţă de lumină ale piersicului sunt mari, pe versanţi preferând expoziţiile însorite sudice, sudvestice sau sud-estice. Necesită soluri profunde şi bine drenate, nesuportând inundarea terenului. Altoit pe franc începând de la 6-7% calcar activ în sol apar simptomele clorozei. Există însă, mari diferene între portaltoi: piersicul franc solicită mai puin de 3% carbonat de calciu în prima parte a profilului de sol, cu densitate radiculara maxima pentru o favorabilitate maximă, corcodușul sub 5%, iar migdalul sub 8%. În general la peste 7-12% favorabilitatea este slabă. Cloroza apare la un pH peste 7,5. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacie slab acidă până la neutră (pH de 6,4 – 7,4) în orizontul humifer. În regim de irigare piersicul valorifică bine şi solurile nisipoase. Pânza de apă freatică trebuie să se găsească sub 2,5 m adâncime. CAISUL - are cerinţe mari faţă de căldură, mai ales în lunile de vară, reuşind bine în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,6-11°C şi cu cele ale lunilor iulie şi august de peste 19°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 14 și 35°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Și rezistenţa la ger este mică, limita fiind fixată la -24°C, iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este redus și oscilează în funcie de soi, între 500 și 600. Iarna mugurii florali încep să degere la -20° ... -22°C, fiind mai sensibili chiar decât ai piersicului. Florile în fenofaza de buton alb suportă scăderea temperaturii până la -4,4°C (10% pierderi) sau la -10°C (90% pierderi), iar când sunt deschise rezistă la temperaturi de -2,7°C până la -5,5°C, în timp ce ovarele de curând fecundate sunt distruse la 0° până la -2,8°C. Din cauza timpurietăii, caisul suferă cel mai mult în urma brumelor și îngheurilor târzii, iar arealele depresionare și fundurile de văi trebuie evitate la plantarea livezilor de cais. Cerinţele faţă de apă variază mult în funcţie de originea soiurilor: cele din Asia Centrală au o rezistenţă mai mare la secetă, nefiind depăşite decât de migdal, iar soiurile europene au cerinţe mai mari, secetele prelungite din vară constituind una din cauzele pieirii premature. Caisul nu suportă excesul de umiditate din sol nici chiar temporar. Fiind o specie iubitoare de lumină, caisul preferă expoziţiile însorite. Cerinţele faţă de sol ale caisului sunt foarte apropiate de acelea ale piersicului, fiind mai exigent faţă de aeraţia solului. Preferă soluri profunde, bine structurate, calde și cu pânză de apă freatică sub 2,0-2,5 m adâncime. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reacie slab acidă până la slab alcalină (pH de 6,4 – 8,0). În solurile argiloase, grele, compacte, vegetează slab şi trăieşte puţin. Pe solurile cu pietriş pe pante, caisul dă rezultate bune când este altoit pe zarzăr sau pe migdal. La peste 9-10% CaCO3 în partea superioară a profilului de sol, favorabilitatea este slabă. Totuși, portaltoiul zarzăr este puţin mai tolerant la coninutul de CaCO3. MIGDALUL - este exigent faţă de căldură, reuşind numai în zonele cu temperatura medie anuală de 10,5-11,5°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 12 și 35°C, iar cele absolute minime sunt de 10°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Rezistena la ger este foarte redusă, limita fiind de -22°C. Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este, de asemenea, foarte redus și oscilează în funcie de soi între 500 și 600.

13

Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici În perioada repausului obligatoriu, mugurii florali rezistă pană la -20°C. În subfaza de boboci vătămările apar la temperaturi mai mici de -6°C, iar florile deschise degeră la -3°C, ceea ce îi conferă o bună rezistenţă la îngheuri. Dintre speciile pomicole cultivate în ţara noastră, migdalul este cel mai rezistent la secetă; creşte chiar în zone cu 300-500 mm precipitaţii anual, dar pentru obinerea unor producii ridicate și de calitate necesită irigare. Cerinţele faţă de lumină sunt mari, preferând versanţii sudici sau sud-vestici, precum şi locurile adăpostite de vânturi reci şi de ceaţă. Necesităţile faţă de sol sunt asemănătoare cu cele ale portaltoiului piersicului, având cele mai mari cerinţe faţă de aeraţia solului. NUCUL - specie foarte iubitoare de căldură. Reuşeşte cel mai bine în regiuni cu temperatura medie anuală de 9,010,5°C, dar dă rezultate relativ bune şi în zone cu temperatura anuală de 8-9°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 15 și 28°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 35°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, este relativ scăzut și oscilează în funcie de soi, între 600 și 700. În perioada repausului obligatoriu nucii se comportă bine la geruri de până la -24 .. -26°C. Între -24 şi -26°C, degeră amenţii şi o parte din mugurii vegetativi, iar la -25°C … -27°C, degeră şi ramurile anuale. Pagube mari au loc şi datorită îngheţurilor şi brumelor târzii de primăvară. Temperaturi de -1°C distrug fructele, frunzele şi lăstarii tineri. Cerinţele nucului faţă de apă sunt în general mari, dar crește şi fructifică bine în zone cu precipitaţii situate între 500-800 m, însă distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Necesităţile faţă de lumină sunt mari, preferând în zona deluroasă, mai umedă, expoziţiile sudice, sudvestice şi sud-estice; în regiunile secetoase sunt indicate expoziţiile nord-vestice, nord-estice şi chiar nordice, unde umiditatea în sol se conservă mai bine. Nucii au un consum de apă relativ ridicat şi necesită soluri revene dar bine drenate. Se vor evita locurile care sunt inundate permanent sau cele în care apa din precipitaii stagnează temporar la suprafaa solului. Drenajul este legat de textura solului; solurile nisipoase tind să fie prea uscate, în timp ce solurile argiloase au un drenaj intern defectuos. Nucii pot rezista la scurte perioade de secetă, dar se obin recolte scăzute în aceste condiţii. Nucul reuşeşte pe o gamă mai largă de soluri, însă rodește bine în soluri profunde, suficient de fertile, cu capacitate bună de reţinere a apei, reacţie neutră, uşor acidă sau slab alcalină, subsol permeabil, bine aprovizionate cu calciu şi cu pânza freatică sub 3-3,5 m. Solurile aluvionare, de pe terasele râurilor îi sunt şi ele favorabile. În soluri subţiri, sărace în substanţe nutritive, pomii trăiesc puţin şi dau recolte mici ca, de altfel, şi în solurile compacte, umede şi reci, precum şi în cele cu substrat pietros. Are o tolerană scăzută la coninutul de săruri din sol. Nucul poate crește într-o gamă largă de condiii, dar solul fertil este esenial pentru o bună comportare a culturii (http://homeguides.sfgate.com/good-dirt-walnut-trees-45251.html). Adâncimea edafic utilă este foarte importantă pentru plantaiile de nuc. Această specie are o rădăcină bine extinsă și ar trebui să fie plantată într-un sol profund cu un profil de cel puin 2 metri. Solurile fertile, lutoase, cu textură medie sunt ideale. Trebuie evitate solurile cu texturi fie prea nisipoase , fie prea argiloase. ALUNUL - Se comportă bine în regiuni cu temperaturi moderate vara, fiind mai puţin pretenţios faţă de climă decât nucul. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 10 și 24°C, iar cele absolute minime sunt de 5°C și maxime de 35°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, este foarte scăzut și oscilează în funcie de soi între 100 și 900 (pentru ameni). Rezistă în perioada de repaus pană la - 28°C, însă gerurile uşoare de -10° ... -15°C din perioada umflării mugurilor pot provoca pagube. Florile sunt distruse la -5°C. Suportă greu oscilaiile mari de temperatură din timpul iernii. Preferă expoziţiile cu insolaţie mijlocie. Expoziţiile cele mai indicate în zona dealurilor sunt sud-vestice sau sud-estice, iar în silvostepă cele nord-estice şi chiar nordice. Expoziţiile sudice nu sunt indicate pentru alun, grăbind înfloritul şi expun florile la îngheţ. Reuşeşte pe locurile deschise şi aerate. Pe fundul văilor reci, umbrite, pe culmile bântuite de vânturi reci, fructifică nesatisfăcător. Faă de umiditate alunul are cerinţe relativ mari, suportă chiar un uşor exces de umiditate în sol. Îi convin zonele cu peste 600-650 mm precipitaţii anual, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. În zonele mai aride are nevoie de irigaţii. Alunul nu este pretenţios în privinţa solurilor, exceptându-le pe cele compacte şi ușoare, prea umede şi reci. Suportă pană la 10% calciu activ în sol. Adâncimea apei freatice nu trebuie să fie sub 1 m de la suprafaţa solului. Aciditatea prea mare a solurilor (pH sub 5) îi este nefavorabilă. COACĂZUL NEGRU - Este o specie de climat umed şi răcoros, reuşeşte bine în zonele colinare, deluroase şi premontane cu temperaturi medii anuale de 8,0-8,5°C şi cu peste 600 mm precipitaţii anual, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 17 și 25°C, iar cele absolute minime sunt de 5°C și maxime de 30°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este foarte ridicat și oscilează în funcie de soi între 800 și 1.100. Rezistă bine la ger, până la -28°C .. -32°C, dar în unii ani este afectat de brume şi îngheţuri târzii. Florile deschise rezistă pană la -3 şi -5°C

14

Factorii naturali ai agroproductivităii și cerinele biologice ale speciilor pomicole privind factorii climatici și pedologici Deşi este iubitor de lumină, reuşeşte mulţumitor şi în condiţii de semi-umbră în special în zonele cu insolaţie puternică. Preferă solurile fertile mijlocii spre grele (luto - argiloase), permeabile, revene şi cu reacţia acidă (pH 5,06,5). În solurile sărace creşte şi produce slab. Pânza de apă freatică trebuie să se afle sub 1,2 m adâncime. Solurile grele, cu exces temporar de umiditate sunt contraindicate, favorizând apariţia clorozei şi a putregaiului rădăcinilor. Are o tolerană scăzută la coninutul de săruri din sol. ZMEURUL - Are cerinţe moderate faţă de căldură. Fructifică bine în zona dealurilor mici şi mijlocii şi chiar în câmpie, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C şi unde iarna temperatura nu coboară frcvent sub -25°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 17 și 23°C, iar cele absolute minime sunt de 5°C și maxime de 28°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Rezistena la ger în perioada de repaus este relativ mijlocie, limita critică fiind de -25°C, dar cu oscilaii mari între soiuri. Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este însă mediu (700 – 800), dar oscilează mult în funcie de soi între 100 și 1800. Deşi dă rezultate mulţumitoare şi în condiţii de semiumbră produce fructe de calitate superioară când primeşte lumina solară direct. Cerinţele faţă de umiditatea solului sunt mari, comportându-se mulţumitor în zonele cu peste 700 mm precipitaţii anual, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Nu suportă însă apa stagnantă în sol. Necesită soluri mijlocii fertile, bine structurate, permeabile cu reacţia slab acidă (pH 5,5 - 6,5). Apa freatică trebuie să fie sub 1-1,5 m adâncime. MURUL FĂRĂ GHIMPI - Este o specie cu pretenţii mai mari faţă de condiţiile climatice. Soiurile fără ghimpi preferă versanţii sudici sau sud-vestici, unde temperaturile minime iarna nu coboară în mod frecvent sub -15°C. În zone cu ierni mai aspre murul fără ghimpi necesită a fi protejat peste iarnă. Soiurile fără ghimpi rezistă la temperaturi de doar -20°C. Murul nu suportă arşiţele din timpul verii. Cerinţele faţă de lumină sunt mari, preferând locurile bine însorite. Deşi, faţă de zmeur este mai rezistent la secetă, producţii mari de fructe se obţin în solurile revene din zonele cu peste 700 mm precipitaţii anuale, distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. Preferă solurile mijlocii, bine drenate, fertile, slab acide, cu apa freatică sub 1,5 m adâncime. Are o tolerană scăzută la coninutul de săruri din sol. AFINUL - Preferă clima răcoroasă şi umedă. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 30°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 42°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Temperatura reprezintă un factor major de producie, cerinele faă de căldură fiind mari, pentru obinerea unor recolte ridicate. Rezistena la ger în perioada de repaus este relativ mare, limita critică fiind de -36°C. Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este, de asemenea, mare, între 900 și 1000 (700 – 1200 în funcie de soi). Deşi suportă semiumbra, cele mai bune rezultate se obţin când primeşte lumina solară directă. Arealul de cultură al afinului este limitat în primul rând de sol care trebuie să aibă o reacţie acidă (pH 4,35,8), o bună permeabilitate a solului pentru apă şi o textură uşoară spre mijlocie, Nu suportă ca apa să stagneze în sol mai multe zile. Cerinţele faţă de apă sunt mari, convenindu-i zonele cu cel puţin 700-800 mm precipitaţii anuale, dar distribuite proporional cu evapotranspiraia potenială. CĂPȘUNUL - Preferă temperaturi moderate în cursul verii. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 11 și 24°C, iar cele absolute minime sunt de 6°C și maxime de 28°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Rezistena la ger în perioada de repaus este mare, limita critică fiind de -40°C, dar cu oscilaii mari între soiuri. Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este însă foarte redus și oscilează în funcie de soi, între 200 și 300. Bruma şi îngheţurile de primăvară cu temperaturi mai mici de -3°C produc unele pagube la căpşun, dar nu totale. Necesităţile faţă de lumină sunt moderate, suportând destul de bine şi o umbrire slabă, însă calitatea fructelor este superioară în plantaţiile care primesc lumină în mod direct. Cerinţele faţă de umiditate ale căpşunului sunt mari, în regiunile secetoase necesitând irigarea plantaţiilor. Excesul de umiditate în sol dăunează plantelor. Fără irigaţie cultura căpşunului nu este posibilă chiar în zone cu peste 600 mm precipitaţii anual, datorită repartizării neuniforme a acestora. În climatul României, mai ales în lunile iulie și august deficitul pluviometric este însemnat. Faţă de sol căpşunul are cerinţe mari. Cele mai favorabile sunt solurile mijlocii fertile şi suficient de umede, cu apa freatică sub 0,3-1,0 m de la suprafaţă. Nu suportă solurile nisipoase şi nici pe cele argiloase. Reacţia solului trebuie să fie uşor acidă, neutră sau slab alcalină (pH 5,5 - 7,2). Celelalte specii necuprinse în prezenta metodologie, din punct de vedere al cerinelor faă de factorii climatici și pedologici, vor putea fi asimilate cu speciile de mai sus astfel: Castanul comestibil cu alunul; cătina, agrișul, lonicera, scorușul negru și socul - cu coacăzul, măceșul, cornul, trandafirul pentru petale - cu zmeurul.

15

Cap 3. Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Condiţiile climatice în care sunt răspândite plantaţiile de pomi din România sunt variate şi puternic diferenţiate între ele: 5-12°C temperaturi medii anuale ale aerului şi 350-1.000 mm sumă a precipitaţiilor pe parcursul unui an calendaristic. Chiar dacă distribuţia plantaţiilor în ansamblul lor se face după nişte curbe apropiate de un mod de repartiţie statistic normal, mai ales, în ceea ce priveşte precipitaţiile şi excedentul sau deficitul de umiditate, speciile de pomi și arbuști fructiferi se diferenţiază intens între ele în raport cu cerinţele lor faă de factorii climatici și pedologici. În cadrul studiului întreprins pentru identificarea actualelor zone (judee, bazine și localităi) cu plantaii de pomi și arbuști fructiferi aflate în diferite categorii (etape) de exploatare (în declin, pe rod și tinere), vârste (1-10 ani, 10-25 de ani și peste 25 de ani) și sisteme de cultură (extensiv – plantaii clasice, intensiv și superintensiv), s-a utilizat o bază de date furnizată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Această bază de date a fost definitivată în cursul lunii aprilie 2014 și a fost transmisă în format electronic, formatul fișierului fiind Microsoft Office EXCEL. Coloanele acestei baze de date (variabilele) au fost următoarele: specia cu subdiviziunile: măr, păr, prun, cireș + vișin, cais, piersic + nectarin, nuc + alun + migdal, arbuști fructiferi, căpșun și alte specii; judeul; bazinul pomicol; localitatea și suprafeele ocupate cu plantaii, divizate pe categoriile de exploatare, vârstele și sistemele de cultură amintite mai sus. Pe baza informaţiilor comunicate de structurile teritoriale ale MADR (Direcţiile pentru Agricultură Judeţene), situaţia principalelor plantaţii pomicole la sfârșitul lunii aprilie a anului 2014, surprindea faptul că suprafaţa totală a plantaţiilor pomicole reprezintă 1% din suprafaţa agricolă a ţării (158.609,74 ha). Cea mai mare suprafaţă cu plantaţii pomicole era în judeţul Argeş (20.370 ha, respectiv 12,84 %, figura 1 și tabelul 2), urmat de judeţele Vâlcea (13.145 ha, respectiv 8,29 %), Prahova (9.664 ha, respectiv 6,09%), Dâmboviţa (9.293 ha, respectiv 5,86 %), Bistria Năsăud (8.952,51 ha, respectiv 5,64 %), Satu Mare (8.780 ha, respectiv 5,54 %) şi Buzău (8.418 ha, respectiv 5,31%).

Figura 2. Suprafaa totală ocupată cu plantaii pomicole în judeele din România (MADR, aprilie 2014) La polul opus, cu suprafeele cele mai mici de plantaii, se aflau judeele Covasna (16 ha și 0,01% din totalul suprafeei cu plantaii din România) urmat de patru judee din sudul României: Giurgiu (241,10 ha și 0,15%), Călărași (241,73 ha și 0,15%), Ialomia (290,91 ha și 0,18%) și Teleorman (383,01 ha și un procent de 0,24%). Marea neuniformitate dintre judee, în ceea ce privește suprafaa cu plantaii, se poate remarca și din histograma prezentată în figura 3, în care 19 judee (46,34 %) au suprafee cu plantaii sub 2.500 ha, iar alte 11 judee au suprafee cuprinse între 2.500 și 5.000 ha.

16

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 3. Distribuia pe clase a suprafeelor cu plantaii pomicole pe judee Aceeași distribuie neuniformă, dar reprezentată în spaiu se observă și în figura 4. Cele mai mari suprafee sunt concentrate în Subcarpaii Getici, Platforma Cotmeana, Platforma Cândești și partea vestică a Subcarpailor Curburii, iar în zona de nord-vest a României în Podișul Someșan și Câmpia Someșului.

Figura 4. Distribuia spaială a suprafeelor totale cu livezi pe judee (ha)

17

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Tabelul 2. Situaia centralizatoare pe judee și specii a suprafeelor (ha) cu plantaii pomicole - 2014 Nr crt

JUDE UL

MĂR

PAR

PRUN

CIRES+ VISIN

CAIS

PIERSIC+ NECTARIN

NUC+ ALUN+ MIGDAL

ARBUSTI

CAPSUN

ALTE SPECII

SUPRAFA A TOTALĂ

1 2 3

ALBA ARAD ARGES

370,50 2.129,74 5.471,00

20,00 112,44 1.030,00

289,50 1.751,85 13.557,00

3,00 228,53 194,00

2,50 94,08 0,00

1,50 246,77 1,00

0,00 61,51 97,00

0,00 61,86 20,00

0,00 0,00 0,00

0,00 455,05 0,00

687,00 5.141,83 20.370,00

4 5 6

BACAU BIHOR BISTRITA -NASAUD

457,00 2.078,00 6.173,00

22,00 325,50 283,00

250,00 1.739,00 1.799,00

204,00 197,00 594,00

0,00 315,00 0,00

0,00 914,50 0,00

0,00 31,00 61,00

6,00 103,00 0,00

0,00 106,00 24,00

0,00 1,00 18,51

939,00 5.810,00 8.952,51

7 8

BOTOSANI BRASOV

224,00 1.286,42

30,00 4,55

38,00 80,05

0,00 3,90

0,00 0,00

0,00 0,00

100,00 21,95

0,00 0,00

0,00 0,00

4,00 9,13

396,00 1.406,00

9 10 11

BRAILA BUZAU CARAS -SEVERIN

75,24 1.736,00 2.089,00

23,85 425,00 112,00

151,40 5.619,00 4.507,00

110,80 167,00 0,00

157,08 56,00 0,00

42,39 51,00 0,00

7,42 110,00 0,00

0,00 6,00 0,00

0,00 1,00 0,00

10,00 247,00 0,00

578,18 8.418,00 6.708,00

12 13 14

CALARASI CLUJ CONSTANTA

26,25 2.619,00 21,00

3,14 111,00 0,00

47,34 1.381,00 215,00

36,53 391,00 176,00

72,13 0,00 694,00

13,36 0,00 703,00

6,50 9,73 25,00

1,00 49,37 38,00

35,00 0,00 0,00

0,48 0,00 881,00

241,73 4.561,10 2.753,00

15 16 17

COVASNA DIMBOVITA DOLJ

16,00 4.408,00 511,37

0,00 423,00 11,00

0,00 4.278,00 1.580,35

0,00 132,00 296,00

0,00 1,00 269,90

0,00 5,00 139,00

0,00 3,00 11,00

0,00 7,00 0,00

0,00 1,00 0,00

0,00 35,00 15,00

16,00 9.293,00 2.833,62

18 19 20

GALATI GIURGIU GORJ

257,52 89,50 694,00

3,58 2,00 106,00

173,80 51,60 3.588,00

265,38 35,00 118,00

43,55 0,00 0,00

43,50 8,00 0,00

18,35 0,00 77,00

5,64 6,00 0,00

0,00 46,00 170,00

8,00 3,00 3,00

819,32 241,10 4.756,00

21 22

HARGHITA HUNEDOARA

524,00 365,00

57,00 11,00

128,00 425,00

44,00 9,00

1,00 0,00

1,00 0,00

2,00 7,00

0,00 0,00

0,00 0,00

0,00 0,00

757,00 817,00

23 24

IASI

25

ILFOV

26 27 28

MARAMURES MEHEDINTI MURES

29 30

NEAMT OLT

31 32 33

IALOMITA

11,04

2,93

27,25

51,19

163,36

17,95

4,05

7,30

4,60

1,24

290,91

1.663,00

275,00

878,00

1.275,00

326,00

16,00

145,00

17,00

36,00

350,00

4.981,00

60,00

12,71

61,94

108,13

131,00

97,00

5,00

0,00

0,00

0,00

475,78

3.860,00 2.010,00 3.011,00

150,00 0,00 69,00

1.630,00 1.580,00 247,00

45,00 685,00 103,00

0,00 80,00 10,00

0,00 130,00 6,00

216,00 150,00 67,00

23,00 0,00 5,00

0,00 0,00 0,00

32,00 0,00 126,00

5.956,00 4.635,00 3.644,00

980,00 40,86

190,00 0,00

312,00 735,68

134,00 27,05

5,00 45,21

5,00 10,00

93,00 0,00

0,00 0,00

0,00 1,50

21,00 1,60

1.740,00 861,90

PRAHOVA SATU -MARE SALAJ

3.141,00 3.260,00 2.141,00

258,00 70,00 72,00

5.859,00 3.440,00 2.225,00

221,00 210,00 175,00

7,00 15,00 11,00

15,00 15,00 39,00

103,00 240,00 88,00

10,00 130,00 37,00

9,00 1.400,00 28,00

41,00 0,00 7,00

9.664,00 8.780,00 4.823,00

34 35 36

SIBIU SUCEAVA TELEORMAN

1.933,00 2.017,00 21,00

82,00 110,00 0,00

446,00 224,00 66,00

101,00 103,00 21,00

2,00 0,00 35,00

3,00 0,00 27,00

59,00 45,00 90,81

0,00 20,00 120,20

0,00 0,00 0,00

0,00 0,00 2,00

2.626,00 2.519,00 383,01

37 38 39

TIMIS TULCEA VASLUI

221,53 245,00 633,37

12,30 120,00 26,05

143,10 385,00 646,00

80,40 217,00 605,64

56,00 209,00 36,21

62,00 47,00 20,71

25,91 95,00 53,30

721,40 25,00 3,51

0,00 15,00 0,00

20,90 80,00 0,42

1.343,54 1.438,00 2.025,21

40 41 42

VÂLCEA VRANCEA BUCURESTI

2.940,00 921,00 0,00

240,00 21,00 0,00

9.484,00 1.440,00 0,00

95,00 298,00 0,00

11,00 28,00 0,00

2,00 7,00 0,00

92,00 32,00 0,00

8,00 0,00 0,00

179,00 26,00 0,00

94,00 10,00 0,00

13.145,00 2.783,00 0,00

7.760,55

2.877,02

2.689,68

2.253,53

1.431,28

2.082,10

2.477,33

TOTAL ROMÂNIA

60.731,34

4.827,05

71.479,86

158.609,74

Tot în luna aprilie a anului 2014, a fost efectuată o evaluare a situaiei pomiculturii în România, în vederea configurării unui subprogram tematic în cadrul noului Program Naional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014–2020. Conform acestei evaluări, majoritatea plantaţiile pomicole au vârste mai mari de 25 ani (74% din toată suprafaa existentă), cu potenţial productiv redus, în declin sau abandonate (tabelele 3 şi 4).

18

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Tabelul 3. Situaia centralizatoare pe judee și vârste a suprafeelor (ha) ocupate cu plantaii pomicole în anul 2014

Nr. crt.

JUDE UL

1 ALBA 2 ARAD 3 ARGEŞ 4 BACĂU 5 BIHOR 6 BISTRIŢA-NĂSĂUD 7 BOTO ŞANI 8 BRAŞOV 9 BRĂILA 10 BUZĂU 11 CARAŞ-SEVERIN 12 CĂLĂRAŞI 13 CLUJ 14 CONSTANŢA 15 COVASNA 16 DÂMBOVIŢA 17 DOLJ 18 GALAŢI 19 GIURGIU 20 GORJ 21 HARGHITA 22 HUNEDOARA 23 IALOMIŢA 24 IAŞI 25 ILFOV 26 MARAMUREŞ 27 MEHEDINŢI 28 MUREŞ 29 NEAMŢ 30 OLT 31 PRAHOVA 32 SATU-MARE 33 SALAJ 34 SIBIU 35 SUCEAVA 36 TELEORMAN 37 TIMIŞ 38 TULCEA 39 VASLUI 40 VÂLCEA 41 VRANCEA 42 BUCUREŞTI TOTAL ROMÂNIA

Suprafaţa Plantaţii Plantaţii totală pe % % între10-25 judeţ(ha), peste 25 ani ani din care: 687,00 530,00 77 107,00 16 69 5.141,83 3.561,81 480,69 9 20.370,00 18.440,00 91 1.912,00 9 939,00 859,00 91 34,00 4 5.810,00 3.686,00 63 1.453,00 25 8.952,51 4.876,00 54 3.169,00 35 396,00 167,00 42 29,00 7 1.406,00 1.337,85 95 55,00 4 578,18 346,50 60 115,10 20 8.418,00 8.342,00 99 50,00 1 6.708,00 6.499,00 97 112,00 2 241,73 26,24 11 107,28 44 4.561,10 4.436,00 97 0,00 0 2.753,00 1.941,00 71 577,00 21 16,00 16,00 100 0,00 0 9.293,00 7.203,00 78 1.540,00 17 2.833,62 2.779,20 98 27,00 1 819,32 433,90 53 220,10 27 241,10 56,00 23 82,60 34 4.756,00 4.163,00 88 289,00 6 757,00 750,00 99 7,00 1 817,00 644,00 79 173,00 21 290,91 180,19 62 41,08 14 4.981,00 2.154,00 43 1.925,00 39 475,78 350,80 74 72,00 15 5.956,00 4.350,00 73 1.206,00 20 4.635,00 4.560,00 98 50,00 1 3.644,00 3.184,00 87 213,00 6 1.740,00 411,00 24 1.286,00 74 861,90 663,05 77 155,17 18 9.664,00 1.603,00 17 7.702,00 80 8.780,00 4.005,00 46 2.757,00 31 4.823,00 4.065,00 84 490,00 10 2.626,00 2.220,65 85 175,00 7 2.519,00 1.955,00 78 53,00 2 0 383,01 0,00 47,00 12 0 1.343,54 0,00 1.049,34 78 1.438,00 878,00 61 398,00 28 2.025,21 1.660,89 82 7,00 0 13.145,00 11.751,00 89 1.018,50 8 2.783,00 2.005,35 72 523,79 19 0 0,00 0,00 0,00 0 158.609,74 117.090,43 74 29.708,65 19

Plantaţii între 1-10 ani

%

50,00 1.099,33 18,00 46,00 671,00 907,51 200,00 13,15 116,58 26,00 97,00 108,21 125,10 235,00 0,00 550,00 27,42 165,32 102,50 304,00 0,00 0,00 69,64 902,00 52,98 400,00 25,00 247,00 43,00 43,68 359,00 2.018,00 268,00 230,35 511,00 336,01 294,20 162,00 357,32 375,50 253,86 0,00 11.810,66

7 22 0 5 12 11 51 1 20 0 1 45 3 8 0 5 1 20 43 6 0 0 24 18 11 7 1 7 2 5 3 23 6 8 20 88 22 11 18 3 9 0 7

19

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Cele mai mari procente de plantaii de peste 25 de ani aparin speciilor prun (79%), măr (76%), păr (73), dar și caisului (69%). Un procent mic de 19% au vârste cuprinse între 10 și 25 de ani și sunt pe rod, iar cu vârste între 1 și 10 ani, deci mai moderne din punct de vedere tehnologic și cu potenial de competitivitate pe piaa Comunităii Europene nu există decât 11.810,66 ha (7% din total). Doar un procent de 2% din plantaiile de prun au fost înfiinate cu mai puin de 10 ani în urmă, 6% de măr și 7% de păr. Tabelul 4. Distribuia plantaiilor pomicole pe specii și vârste

Specia Măr Păr Prun Cireș + vișin Cais Piersic + nectarin Nuc + alun + migdal Arbuști Căpșun Alte specii TOTAL

Suprafaţa (ha) 60.731,34 4.827,05 71.479,86 7.760,55 2.877,02 2.689,68 2.253,53 1.431,28 2.082,10 2.477,33 158.609,74

Cu vârsta cuprinsă între: >25 ani 10-25 ani 1-10 ani % % % ha ha ha 6 46.221,77 76 10.784,62 18 3.724,95 7 3.512,67 73 975,64 20 338,74 2 56.113,06 79 13.272,45 19 2.094,35 4.525,30 58 2.012,30 26 1.222,95 16 1.986,60 69 591,55 21 298,87 10 1535,5 57 698,32 26 455,86 17 1.305,80 58 367,38 16 580,35 26 1 11,00 829,40 58 590,88 41 1 3 26,00 68,00 1.988,10 96 4 1.852,73 75 108,99 515,61 21 117.090,43 74 29.708,65 19 11.810,66 7

Potrivit sistemului de cultură (tabelele 5 şi 6), peste jumătate din plantaţiile pomicole sunt exploatate în sistem extensiv (clasic, 68% din total). Doar 47.185 mii ha plantaţii (30%) sunt cultivate în sistem intensiv, iar 2.928 mii ha (2%) sunt plantaţii super-intensive. Importantă este, însă, și distribuia spaială (pe judee) a diferitelor categorii, vârste și sisteme de cultură pe teritoriul României, indicator de comparare și în aciunea de zonare a speciilor pomicole. În alcătuirea cartogramelor s-a folosit programul de reprezentare geo-statistică Surfer 9.11.947 de la Golden Software, Inc. și metoda kriging de interpolare geo-statistică. În figura 5 a fost reprezentată distribuia suprafeelor cu plantaii intensive și superintensive pe judee. De remarcat este faptul că majoritatea plantaiilor intensive și superintensive nu sunt amplasate în zonele cu cele mai mari suprafee cu plantaii (Subcarpaii Getici și Platforma Cotmeana), ci în zona de nord-vest a României și mai puin în sud-vest. Deci, zonele cu cele mai mari suprafee pomicole au și cele mai extensive plantaii, depășite din punct de vedere tehnologic și necompetitive. De asemenea s-a reprezentat spaial după aceeași metodologie și procentul din totalul plantaiilor pe judee, ocupat cu plantaii intensive și superintensive, indicator de bază al gradului de modernizare al plantaiilor (figura 6). Se pot observa procentele foarte mari de plantaii modernizate din Banat și estul Dobrogei (peste 90%), dar și din sudul Olteniei și Munteniei, cu 70 – 80% plantaii intensive și superintensive pe jude. Observăm, în același timp, procentele foarte mici (2% în judeţul Vâlcea şi 7% în Argeş) de plantaii modernizate din judeele cu cele mai mari suprafee pomicole din dealurile Subcarpatice, mai ales de sud și Podișul Getic (judeele Vâlcea, Argeș, Dâmbovia, Prahova și Buzău, amplasamente tradiionale ale pomilor).

20

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Tabelul 5. Situaia centralizatoare a suprafeelor (ha) ocupate cu plantaii pomicole în anul 2014 pe judee și sisteme de cultură

Nr. crt.

JUDE UL

1 ALBA 2 ARAD 3 ARGEŞ 4 BACĂU 5 BIHOR 6 BISTRIŢA-NĂSĂUD 7 BOTOŞANI 8 BRAŞOV 9 BRĂILA 10 BUZĂU 11 CARAŞ-SEVERIN 12 CĂLĂRAŞI 13 CLUJ 14 CONSTANŢA 15 COVASNA 16 DÂMBOVIŢA 17 DOLJ 18 GALAŢI 19 GIURGIU 20 GORJ 21 HARGHITA 22 HUNEDOARA 23 IALOMIŢA 24 IAŞI 25 ILFOV 26 MARAMUREŞ 27 MEHEDINŢI 28 MUREŞ 29 NEAMŢ 30 OLT 31 PRAHOVA 32 SATU-MARE 33 SALAJ 34 SIBIU 35 SUCEAVA 36 TELEORMAN 37 TIMIŞ 38 TULCEA 39 VASLUI 40 VÂLCEA 41 VRANCEA 42 BUCUREŞTI TOTAL ROMÂNIA

Sistemul Suprafaţa Sistemul Sistemul de cultură totală pe % de cultură % de cultură % superjudeţ(ha), intensiv extensiv intensiv din care în: 687,00 561,00 82 126,00 18 0,00 0 5.141,83 2.736,66 53 2.404,17 47 1,00 0 6 20.370,00 19.014,00 93 1.242,00 114,00 1 939,00 113,00 12 823,00 88 3,00 0 2 5.810,00 5.715,00 98 95,00 0,00 0 8.952,51 4.876,00 54 3.898,00 44 178,51 2 396,00 149,00 38 157,00 40 90,00 22 2 1.406,00 1.372,85 98 33,15 0,00 0 578,18 485,60 84 86,58 15 6,00 1 0 8.418,00 8.347,00 99 31,00 40,00 1 6.708,00 2.604,00 39 4.104,00 61 0,00 0 241,73 34,36 14 203,37 84 4,00 2 4.561,10 1.536,00 34 3.025,10 66 0,00 0 0 2.753,00 0,00 2.753,00 100 0,00 0 16,00 2,00 13 14,00 87 0,00 0 9.293,00 6.566,00 71 2.684,00 29 43,00 0 2.833,62 367,08 13 2.464,62 87 1,92 0 819,32 111,35 14 691,47 84 16,50 2 6 241,10 173,00 72 14,60 53,50 22 4.756,00 2.933,00 62 1.823,00 38 0,00 0 0 757,00 757,00 100 0,00 0,00 0 0 817,00 817,00 100 0,00 0,00 0 0 290,91 290,91 100 0,00 0,00 0 4.981,00 4.279,00 86 634,00 13 68,00 1 475,78 348,50 73 109,28 23 18,00 4 5.956,00 3.665,50 62 2.290,50 38 0,00 0 4.635,00 3.765,00 81 870,00 19 0,00 0 3.644,00 1.934,00 53 1.549,00 43 161,00 4 1.740,00 1.553,00 89 187,00 11 0,00 0 861,90 689,69 80 167,21 19 5,00 1 9.664,00 7.450,00 77 2.214,00 23 0,00 0 8.780,00 3.468,00 39 3.752,00 43 1.560,00 18 4.823,00 3.215,00 67 1.588,00 33 20,00 0 2.626,00 1.447,65 55 1.108,26 42 70,09 3 2.519,00 561,00 22 1.888,00 75 70,00 3 9 383,01 36,00 106,81 28 240,20 63 0 1.343,54 0,00 1.268,54 94 75,00 6 1.438,00 484,00 34 939,00 65 15,00 1 2.025,21 1.225,81 61 793,39 39 6,01 0 2 13.145,00 12.838,00 98 281,00 26,00 0 2.783,00 1.974,83 71 766,17 28 42,00 1 0 0 0,00 0,00 0,00 0,00 0 158.609,74 108.496,79 68 47.185,22 30 2.927,73 2

21

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Tabelul 6. Distribuia plantaiilor pomicole pe specii și sisteme de cultură Specia Măr Păr Prun Cireș + vișin Cais Piersic + nectarin Nuc + alun + migdal Arbuști Căpșun Alte specii TOTAL

Suprafaţa (ha) 60.731,34 4.827,05 71.479,86 7.760,55 2.877,02 2.689,68 2.253,53 1.431,28 2.082,10 2.477,33 158.609,74

extensiv ha 37.228,61 3.934,09 56.381,99 5.073,15 1.400,97 1362,69 1.784,00 116,30 191,60 1.023,39 108.496,79

Sistemul de cultură: intensiv superintensiv % % % ha ha 61 22.680,83 37 2 821,90 82 1 817,37 17 75,59 79 14.993,07 21 0 104,80 65 2 2.544,78 33 142,62 49 1 1.427,25 50 48,80 51 1 1296,39 48 30,6 79 1 461,53 20 8,00 8 1.078,27 75 236,71 17 9 451,50 22 1.439,00 69 41 1 1.434,23 58 19,71 68 47.185,22 30 2.927,73 2

Figura 5. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee ocupate de plantaiile intensive și superintensive În aceeaşi situaţie a MADR, suprafeţele cultivate cu pomi s-au mai divizat în categorii în procesul de exploatare (tabele 7 şi 8). Constatăm că pe mai mult de jumătate din suprafaţa ocupată cu plantaţii pomicole (52% şi 82.978,82 ha), acestea sunt în declin, pe 42% din suprafaţă sunt pe rod (67.112,07 ha) şi doar pe 6% din suprafaţă (8.518,85 ha) sunt plantaţii tinere, până la intrarea pe rod. Analizând situaţia plantaţiilor aflate în declin pe judeţe, am constatat următoarele: 27 de judeţe au în declin sub 2.000 ha plantaţii, 8 între 2.000 şi 4.000 ha, 3 între 4.000 şi 6.000 ha, iar trei judeţe au în declin suprafeţe uriaşe depăşind 6.000 ha. Dintre acestea judeţul Vâlcea are 6.507,5 ha reprezentând 50% din totalul patrimoniului pomicol pe judeţ, Buzău 8.342 ha reprezentând 99% din totalul plantaţiilor, iar cea mai mare suprafaţă de plantaţii în declin de află în judeţul Argeş, cu 12.590 ha, reprezentând 62% din Patrimoniu.

22

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Speciile cu cea mai mare pondere a plantaţiilor în declin accentuat sunt mărul cu 57%, părul cu 54% şi prunul cu 48%, urmate de piersic şi nectarin cu 49% în declin, cais cu 48% şi cireş şi vişin cu 48%. Tot la aceste specii procentele din suprafaţă ocupate de plantaţii tinere sunt cele mai mici (prun 3%, păr 5% şi măr şi cais cu 6%).

Figura 6. Distribuia spaială şi histograma procentului cu plantaii intensive și superintensive din totalul suprafeelor cu livezi De asemenea, distribuţia pe judeţe a plantaţiilor tinere este foarte neuniformă (tabelul 7 şi figura 7). Numai două judeţe au suprafeţe de plantaţii tinere între 1.000 şi 1.200 ha (Dâmboviţa cu 1.121 ha şi Argeş cu 1.087 ha), alte două au suprafeţe între 800 şi 1.000 ha (Arad cu 964,60 ha şi Bistriţa-Năsăud cu 907,51ha). În afară de acestea, 10 judeţe au suprafeţe cu plantaţii tinere cuprinse între 200 şi 400 ha, iar restul de 27 de judeţe nu depăşesc 200 ha. Este de remarcat în aceste cazuri faptul că, aproape în toate judeţele care îşi reînnoiesc în mod constant, dar în ritm insuficient plantaţiile, există şi în prezent unităţi de cercetare - dezvoltare cu profil pomicol care asigură, pe lângă materialul săditor de calitate necesar şi asistenţa tehnică de specialitate.

23

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Tabelul 7. Situaia centralizatoare pe judee și etape de exploatare a suprafeelor ocupate cu plantaii pomicole în anul 2014 (ha) Nr. JUDE UL crt. 1 ALBA 2 ARAD 3 ARGEŞ 4 BACĂU 5 BIHOR 6 BISTRIŢA-NĂSĂUD 7 BOTOŞANI 8 BRAŞOV 9 BRĂILA 10 BUZĂU 11 CARAŞ-SEVERIN 12 CĂLĂRAŞI 13 CLUJ 14 CONSTANŢA 15 COVASNA 16 DÂMBOVIŢA 17 DOLJ 18 GALAŢI 19 GIURGIU 20 GORJ 21 HARGHITA 22 HUNEDOARA 23 IALOMIŢA 24 IAŞI 25 ILFOV 26 MARAMUREŞ 27 MEHEDINŢI 28 MUREŞ 29 NEAMŢ 30 OLT 31 PRAHOVA 32 SATU-MARE 33 SALAJ 34 SIBIU 35 SUCEAVA 36 TELEORMAN 37 TIMIŞ 38 TULCEA 39 VASLUI 40 VÂLCEA 41 VRANCEA 42 BUCUREŞTI TOTAL ROMÂNIA

Suprafaţa totală pe Categoria% în declin judeţ(ha), din care: 687,00 389,50 57 5.141,83 3.114,71 61 20.370,00 12.590,00 62 939,00 303,00 32 5.810,00 3.020,00 52 8.952,51 4.876,00 54 396,00 167,00 42 1.406,00 1.276,85 91 578,18 151,00 26 8.418,00 8.342,00 99 6.708,00 3.444,00 51 241,73 71,16 29 4.561,10 4.271,00 94 2.753,00 1.941,00 71 16,00 16,00 100 8 9.293,00 753,00 2.833,62 2.334,20 82 819,32 577,95 71 241,10 45,00 19 4.756,00 1.593,00 33 757,00 731,00 97 817,00 368,00 45 0 290,91 0,00 4.981,00 1.212,00 24 475,78 165,80 35 5.956,00 3.242,50 54 4.635,00 4.535,00 98 3.644,00 2.523,00 69 1.740,00 411,00 24 861,90 528,22 61 9.664,00 952,00 10 8.780,00 2.643,00 30 4.823,00 3.870,00 80 2.626,00 1.632,65 62 2.519,00 1.023,00 41 0 383,01 0,00 0 1.343,54 0,00 1.438,00 683,00 47 2.025,21 1.152,69 57 13.145,00 6.507,50 50 2.783,00 1.522,09 55 0 0,00 0,00 158.609,74 82.978,82 52

Categoriape rod 273,50 1.062,52 6.693,00 622,00 2.417,00 3.169,00 29,00 116,00 349,50 69,00 3.167,00 164,07 176,50 664,00 0,00 7.419,00 492,50 182,97 156,60 3.153,00 26,00 401,00 257,16 3.495,00 295,48 2.461,50 75,00 1.010,00 1.286,00 326,90 8.371,00 5.870,00 685,00 849,64 1.164,00 52,00 1.224,54 650,00 705,68 6.377,50 1.152,51 0,00 67.112,07

% 40 21 33 66 42 35 7 8 60 1 47 68 4 24 0 80 17 22 65 66 3 49 88 70 62 41 2 28 74 38 87 67 14 32 46 14 91 45 35 49 41 0 42

Categoriatinere 24,00 964,60 1.087,00 14,00 373,00 907,51 200,00 13,15 77,68 7,00 97,00 6,50 113,60 148,00 0,00 1.121,00 6,92 58,40 39,50 10,00 0,00 48,00 33,75 274,00 14,50 252,00 25,00 111,00 43,00 6,78 341,00 267,00 268,00 143,71 332,00 331,01 119,00 105,00 166,84 260,00 108,40 0,00 8.518,85

% 3 18 5 2 6 11 51 1 14 0 2 3 2 5 0 12 1 7 16 1 0 6 12 6 3 5 0 3 2 1 3 3 6 6 13 86 9 8 8 1 4 0 6

Tabelul 8. Distribuia plantaiilor pomicole de diferite specii, pe categorii de exploatare Specia Măr Păr Prun Cireș + vișin Cais Piersic + nectarin Nuc + alun + migdal Arbuști Căpșun Alte specii TOTAL

24

Suprafaţa (ha) 60.731,34 4.827,05 71.479,86 7.760,55 2.877,02 2.689,68 2.253,53 1.431,28 2.082,10 2.477,33 158.609,74

în declin % ha 34.716,29 57 2.614,72 54 37.056,58 52 3.418,04 44 1.374,26 48 1310,5 49 704,70 31 1 13,00 1 26,00 1.744,73 70 82.978,82 52

Categoria: pe rod % ha 22.666,29 37 1.971,03 41 32.083,32 45 3.839,79 49 1.317,15 46 1113,78 41 981,90 44 1.042,04 73 1.844,10 89 252,67 10 67.112,07 42

tinere ha 3.348,76 241,30 2.339,96 502,72 185,61 265,4 566,93 376,24 212,00 479,93 8.518,85

% 6 5 3 7 6 10 25 26 10 20 6

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 7. Distribuia spaială a suprafeţelor cu plantaţii tinere existente la nivel de judeţ În ultimii 23 de ani, sectorul pomicol s-a aflat într-un declin constant, cu consecinţe negative nu doar asupra dezvoltării economice a mediului rural, ci şi asupra calităţii vieţii comunităţilor din zonele pomicole tradiţionale şi asupra contribuţiei acestui sector la protejarea mediului. În perioada 1990-2013 suprafaa ocupată cu plantaii pomicole a scăzut cu aproximativ 50%. Totuşi conform aceleeaşi situaţii a MADR din aprilie 2014, în România sunt amplasate livezi, plantaţii de arbuşti şi căpşunării într-un număr de 1.485 de localităţi (tabelul 9 şi figurile 8 şi 9). Livezile de măr sunt cele mai răspândite, în 1.122 localităţi, urmate de cele de prun în 1.101 localităţi, cireş şi vişin în 597, păr în 569, nuc, alun, migdal în 360, cais în 293, piersic şi nectarin în 220 localităţi, arbuşti fructiferi în 183, căpşun în 130 şi alte specii în 144 localităţi.

25

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

26

CIREŞ, VIŞIN

CAIS

PIERSIC, NECTARIN

NUC, ALUN, MIGDAL

ARBUŞTI FRUCTIFERI

CĂPŞUN

ALTE SPECII

LOCALITĂŢI CU LIVEZI

ALBA ARAD ARGEŞ BACĂU BIHOR BISTRIŢA-NĂSĂUD BOTOŞANI BRAŞOV BRĂILA BUZĂU CARAŞ-SEVERIN CĂLĂRAŞI CLUJ CONSTANŢA COVASNA DÂMBOVIŢA DOLJ GALAŢI GIURGIU GORJ HARGHITA HUNEDOARA IALOMIŢA IAŞI ILFOV MARAMUREŞ MEHEDINŢI MUREŞ NEAMŢ OLT PRAHOVA SATU-MARE SALAJ SIBIU SUCEAVA TELEORMAN TIMIŞ TULCEA VASLUI VÂLCEA VRANCEA BUCUREŞTI TOTAL ROMÂNIA

PRUN

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

JUDEUL

PĂR

Nr. crt.

MĂR

Tabelul 8. Situaia centralizatoare pe judee și specii a numărului de localităţi în care sunt amplasate plantaii de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşun - 2014

26 44 76 6 43 62 5 58 8 45 20 14 44 3 2 37 14 18 4 33 8 8 9 42 5 63 35 11 71 5 47 9 54 22 25 2 6 8 25 70 35 0 1.122

7 22 76 2 43 25 1 5 6 45 3 5 6 1 1 24 2 1 1 12 8 2 6 19 3 25 1 11 60 1 25 3 13 9 14 1 2 8 25 34 11 0 569

23 45 76 6 43 62 1 19 10 45 27 14 12 9 1 37 21 12 3 61 8 7 15 32 11 62 35 10 65 9 47 9 59 14 21 3 5 8 25 85 44 0 1.101

2 24 76 6 42 14 1 3 10 13 1 16 13 9 1 12 8 12 4 8 4 4 13 34 7 9 35 11 54 5 19 7 13 8 12 2 7 8 25 19 26 0 597

3 12 1 1 42 1 1 1 11 45 1 15 1 12 1 1 8 8 1 1 1 1 19 13 7 1 5 4 5 4 2 1 6 1 1 5 2 8 25 5 10 0 293

2 17 1 1 42 1 1 1 8 21 1 13 1 8 1 1 3 8 1 1 1 1 10 5 3 1 5 3 1 1 4 1 6 1 1 4 2 5 25 1 6 0 220

1 13 76 1 12 7 1 8 3 11 1 1 4 1 1 2 1 5 1 5 2 2 2 14 1 21 1 4 53 1 12 8 8 8 4 2 1 8 25 19 9 0 360

1 5 76 1 13 1 1 1 1 2 1 1 11 4 1 1 1 2 4 1 1 1 1 4 1 6 1 2 1 1 2 8 5 1 1 5 1 8 1 2 1 0 183

1 1 1 1 43 7 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 15 1 1 3 8 1 1 1 1 1 1 1 6 9 1 1 1 1 6 1 1 1 0 130

1 5 1 1 1 3 1 8 2 5 1 3 1 10 1 5 2 2 1 1 1 1 6 12 1 4 1 4 21 1 7 1 3 1 1 1 1 8 1 10 3 0 144

35 59 76 12 42 89 6 58 19 46 28 17 48 16 2 41 24 30 7 62 9 10 29 53 13 67 36 13 79 11 50 50 59 29 29 12 10 42 26 91 50 0 1.485

Figura 8. Distribuţia pe specii a numărului de localităţi cu exploataţii pomicole existente în România (aprilie 2014)

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 9. Distribuia spaială şi histograma numărului de localităţi cu exploataţii pomicole existente la nivel de judeţ După cum se poate observa în histogramă, un număr de 10 judeţe au între 10 şi 20 de localităţi cu exploataţii pomicole, iar 7 dintre ele între 50 şi 60 de localităţi. Judeţele cu cel mai mare număr de localităţi pomicole sunt: Vâlcea cu 91 de localităţi, Bistriţa-Năsăud cu 89, Neamţ cu 79 şi Argeş cu 76 (tabelul 8). Deşi condiţiile pedoclimatice permit cultivarea unui număr semnificativ de specii, conform datelor statistice, principalele specii pomicole cultivate sunt mărul și prunul care, în 2014, însumau aproximativ 83,4% din suprafaa cultivată cu pomi. De foarte mare importană pentru delimitarea arealelor de cultură a diferitelor specii de pomi, arbuști fructiferi și căpșun, sunt cartogramele următoare, care reprezintă pentru fiecare specie (grup de specii înrudite) distribuia pe teritoriul României a suprafeelor totale cu plantaii pe fiecare jude. În f i g u r a 11 ş i t a b e l u l 2 s u n t reprezentate suprafeele totale pe judee ocupate cu plantaii de măr.

Figura 10. Distribuţia pe specii a livezilor existente în România (aprilie 2014)

27

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 11. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de măr Acesta este un indicator al amplasării tradiionale a culturii în România, dar nu neapărat și al existenei condiiilor climatice și pedologice optime pentru această specie. Cartogramele privind distribuia condiiilor de favorabilitate climatică și pedologică sunt prezentate în capitolul al V-lea. Se remarcă în figura 11, suprafeele mari ocupate de cultura mărului din Subcarpaii Getici, platformele Cotmeana şi Cândeşti și din estul Transilvaniei – Podişul Someşan, centrate pe judeul Bistria – Năsăud (peste 6.000 ha pe jude). Jumătate din judeţele României (22), nu au mai mult de 1.000 ha plantaţii de măr, patru între 1.000 şi 2.000 ha, 8 între 2.000 şi 3.000 ha, 4 între 3.000 şi 4.000 ha şi trei judeţe peste 4.000 ha (Bistriţa-Năsăud cu 6.173 ha, Argeş cu 5.471 ha şi Dâmboviţa cu 4.408 ha).

28

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

În figura 12 sunt reprezentate suprafeele totale pe judee ocupate cu plantaii de prun, specie cu pondere egală cu a mărului în sortimentul din România și tradiională pentru multe zone din ară. Se poate remarca concentrarea mult mai accentuată decât la măr a suprafeelor cu livezi de prun în Subcarpaţii Getici şi Platforma Cotmeana, mai ales în judeele Argeș (13.557 ha) şi Vâlcea (9.484 ha), cele două judeţe cuprinzând aproximativ 32% din întreg patrimoniul naţional la specia prun. Sunt urmate la mare distanţă de judeţele Prahova cu 5.859 ha, Buzău cu 5.619 ha, Caras-Severin cu 4.507 ha şi Dâmboviţa cu 4.278 ha. Aceste şase judeţe cuprind aproximativ 60 din suprafaţa cultivată cu prun în România. Un număr de 32 de judeţe au suprafeţe mai mici de 2.000 ha (vezi histograma), din care 24 sub 1.000 ha.

Figura 12. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de prun

29

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România Sunt reprezentate în continuare (figura 13), suprafeele totale pe judee ocupate cu plantaii de păr, specie cu o pondere mult mai mică decât mărul și prunul în România. Se observă, ca și la prun, concentrarea masivă a livezilor în judeul Argeș, care are singur 1.030 ha, reprezentând 21% din suprafaţa ocupată de păr în România. La mare distanţă pe locurile 2 şi 3 se situează judeţele Buzău cu 425 ha şi Dâmboviţa cu 423 ha și cu numai 325 ha judeţul Bihor pe locul 4. Aceste 4 judeţe însumează aproximativ 46% din suprafaţa cultivată cu păr în România. Un număr de 25 de judeţe au mai puţin de 100 ha cu păr.

Figura 13. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de păr

30

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

În figura 14 sunt reprezentate suprafeele totale pe judee ocupate cu plantaii de cireș și vișin. Aşa cum se observa din histogramă, judeţul Iaşi deţine o suprafaţă aproape dublă (1.275 ha, reprezentând 16,4% din total), faţă de următoarele trei judeţe: Mehedinţi 685 ha, Vaslui 605,64 ha şi Bistriţa-Năsăud 594 ha. 28 de judeţe au o suprafaţă cu plantaţii de cireş şi vişin mai mică de 200 ha.

Figura 14. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de cireș și vișin

31

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

În figura 15 este reprezentată distribuţia în teritoriu a plantaiilor de cais. La această specie judeţul Constanţa deţine o suprafaţă dublă (694 ha, 24% din totalul suprafeţei), faţă de judeţele aflate pe următoarele trei locuri: Iaşi (326 ha), Bihor (315 ha) şi Dolj cu 269,9 ha. Aceste patru judeţe deţin aproximativ 56% din suprafaţa cultivată cu cais în România. Distribuţia în teritoriu a plantaţiilor de piersic și nectarin este reprezentată în figura 16. Polarizarea suprafeţelor este mai accentuată decât la toate speciile. Două judeţe ocupă 60% din suprafaţa cultivată cu aceste specii în România: Bihor cu 914,5 ha şi Constanţa cu 703 ha. Aceste două judeţe sunt urmate la o mare distanţă de un judeţ din partea de vest a ţării, Arad cu 246,77 ha. Exceptând judeţele Dolj şi Mehedinţi, care au plantaţii de persic şi nectarin pe ceva mai mult de 100 ha (139 şi respectiv 130 ha), un număr de 36 de judeţe nu depăşesc 100 de hectare.

Figura 15. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de cais În același mod s-a alcătuit şi figura 17 care prezintă distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de nuc, alun și migdal. Histograma acestor specii are o distribuţie mai uniformă. Există însă, şi aici două judeţe cu suprafeţe mai mari de plantaţii, care depăşesc 200 de ha: Satu-Mare cu 240 ha şi Maramureş cu 216 ha. Pe locurile următoare, aproape la egalitate, se situează judeţele Mehedinţi cu 150 ha şi Iaşi cu 145 ha. Există totuşi şi un număr de 22 de judeţe care au sub 50 ha şi 12 judeţe care au între 50 şi 100 ha. Ultimele două cartograme ale cap. 3 (figurile 18 și 19), prezintă distribuia spaială a suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de arbuști fructiferi și respectiv căpșunării. Zonele cu pondere în cultura acestor specii sunt foarte limitate ca extindere în România: pentru arbuștii fructiferi, Banatul cu judeţul Timiş, care deţine jumătate din suprafaţa ţării (721,4 ha), urmat de judeţele Satu-Mare, Teleorman şi Bihor (130 ha, 120,2 ha şi respectiv 103 ha), iar pentru căpșunării judeul Satu Mare cu 67% (1.400 ha) din suprafaţa totală cultivată în România (2.082,1 ha), urmat de Vâlcea cu numai 179 ha şi Gorj cu 170 ha. Alte specii pomicole, până la numărul total de 25 cultivate în România, mai ocupă 2.477,33 ha, cele mai mari suprafeţe pe judeţe fiind deţinute de Constanţa cu 881 ha, Arad cu 455,05 ha, Iaşi cu 350 ha şi Buzău cu 247 ha.

32

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 16. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de piersic și nectarin

Figura 17. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de nuc, alun și migdal

33

Distribuia pe judee și localităi a plantaiilor pomicole din România

Figura 18. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu plantaii de arbuști fructiferi

34

Figura 19. Distribuia spaială şi histograma suprafeelor totale pe judee, cu căpșunării

Cap. 4. Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Pentru studiul de faţă au fost utilizate baze de date biologice cu o bună acoperire teritorială (figura 19), de la speciile pomicole măr, păr, gutui, prun, cireş, vişin, cais, piersic, nuc, alun, migdal, precum și de la speciile de arbuști fructiferi – zmeur, mur, coacăz, afin, precum și de la căpșun, existente la ora actuală. Toate acestea provin din experienţe staţionare de lungă durată (peste 20 de ani), care au fost organizate în plantaţii reprezentative pentru areale extinse care cuprind zona de influenţă a Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti, Mărăcineni şi ale Staţiunilor de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa, Constanţa, Iaşi, Vâlcea, Voineşti, Cluj, Băneasa, Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu, Centrul de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni şi Fructex SA Bacău. Pe baza acestor date, în capitolul al VI-lea al Ghidului, s-au făcut recomandări privind sortimentul de soiuri şi portaltoi pentru fiecare bazin pomicol din sfera de influenţă a respectivelor unităţi (figura 19). Valorile parametrilor meteorologici provin din bazele de date multianuale ale Administraiei Naionale de Meteorologie, București – ANM (121 de staţii meteorologice pe intervalul 1961-2010), iar valorile parametrilor pedologici sunt furnizate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protecţia Mediului - ICPA, care vor fi amintiţi la subcapitolul dedicat factorilor pedologici de favorabilitate. De foarte mare importanţă pentru acurateţea analizei influenţei condiţiilor meteorologice asupra proceselor de rodire este stabilirea pasului de timp. În studiu, s-a pornit de la premisa că este suficientă producerea numai a unui accident climatic în timpul unui sezon de vegetaţie pentru ca soiul să nu-şi valorifice integral însuşirile genetice de productivitate. Sunt suficiente numai câteva minute de grindină, o oră cu îngheţ, sau trei zile de nebulozitate accentuată, în anumite faze fenologice pentru ca producţia să fie compromisă parţial sau total. Cunoașterea gradului de favorabilitate al factorilor climatici și pedologici în cazul unei specii pomicole va deveni o etapă importantă în identificarea potenialelor specii pomicole noi dintr-un anumit bazin pomicol. Astfel, pentru crearea unor hări de favorabilitate a speciilor pomicole se pot utiliza o multitudine de factori climatici, pedologici, biotici și economici, care sunt reprezentaţi în tabelul nr. 9, considerai de literatura de specialitate (Bowen şi Hollinger, 2004, în cadrul Alternative Crops Project, aplicat de Illinois State Water Survey, SUA) ca fiind cei mai importani. În modelul de favorabilitate aplicat în această lucrare au fost incluși însă doar câiva factori climatici (suma precipitaiilor anuale mediată pe o perioadă de 50 de ani, 1961-2010, durata perioadei de vegetaie exprimată în număr de zile, suma temperaturilor orare ale aerului grupată pe intervalele de favorabilitate prezentate în tabelul 10 și temperatura minimă, prag de rezistenă a speciilor pomicole la gerurile din anotimpul rece) și câiva factori pedologici (textura solurilor în orizontul 0-40 cm, drenajul solurilor și pH-ul acestora). Ceilali factori cuprinși în tabelul de mai jos, fie ei climatici, pedologici, biotici sau economici, s-a considerat că sunt mult mai greu de cuantificat, efectul lor asupra gradului de favorabilitate a terenurilor destinate plantaiilor pomicole fiind neglijat în prezentul studiu.Totuşi, pentru o detaliere şi o creştere a acurateţei zonării, aceşti factori trebuie să fie luaţi în consideraţie in studii viitoare, care să se bazeze pe experienţe noi, moderne, cerute de actualul stadiu de dezvoltare a pomiculturii mondiale şi finanţate corespunzător.

Figura 19. Arealul de studiu al partenerilor din cadrul proiectului, privind zonarea soiurilor și portaltoilor din pomicultură (culoarea uniformă reprezintă o zonă de responsabilitate a partenerului – staiune pomicolă, localizat în judeul marcat cu aceeași nuanţă - culoare dar, de intensitate mai mare)

35

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) În alcătuirea hărilor de favorabilitate, factorii climatici compuși din valorile medii, maxime și minime zilnice ale temperaturii aerului, precum și abaterea lor standard și sumele anuale ale precipitailor atmosferice și temperaturile minime absolute anuale și abaterea lor standard, au fost calculate pe baza măsurătorilor efectuate pe o perioada de 50 de ani (1961 – 2010), la o reea compusă din 121 de staii meteorologice cu program specializat agrometeorologic, reprezentative pentru întreg teritoriul agricol al României. Modelul simplificat de zonare a fost aplicat în două etape. Prima etapă a inclus procedurile de evaluare individuală a gradului de favorabilitate a variabilelor solului (textură, pH și drenaj) și a celor climatice (temperatură medie și extremele zilnice, precipitaii, temperatura minimă absolută din iarna și numărul de zile ale perioadei de creștere), prin compararea condiiilor locale cu cerinele speciilor pomicole. A doua etapă a combinat scorurile de favorabilitate ale solului și climei într-un scor (notă) global de favorabilitate, rezultând atât o estimare cu caracter cantitativ (valori numerice între 0 și 4), cât și o descriere calitativă (calificative). Valorile numerice sunt cuprinse intre 0 și 4, semnificaia lor privind gradul de favorabilitate al unui amplasament pentru o specie pomicolă fiind următorul: intervalul dintre nota 0 și 0,5 este considerat nefavorabil speciei respective; intervalul dintre notele 0,5 și 1,5 este considerat puin favorabil, dar plantele trăiesc; intervalul dintre 1,5 și 2,5 moderat favorabil; intervalul dintre 2,5 și 3,5 favorabil, iar notele mai mari de 3,5 vor conferi locaiei respective calificativul de foarte (extrem) de favorabil, ceea ce nu exclude, bineîneles, aplicarea măsurilor tehnologice de bază la cultura respectivă. Notele de favorabilitate sunt reprezentative pentru cerinele faă de climă și caracteristicile solului pentru culturile respective și se referă la suprafee bine delimitate și variabile: localitate (UAT), bazin pomicol, jude sau întreaga ară. Tabelul 9. Factorii care afectează performana economică a culturilor pomicole și favorabilitatea amplasamentului Factori abiotici (sol + clima) Climatici Pedologici

· Precipitaii anuale* · Durata perioadei de vegetaie* · Temperatura aerului valori orare însumate pe 3 intervale de favorabilitate* · Temperatura minimă de rezistenă a speciilor la gerurile din perioada de iarnă* · Intensitatea radiaiei solare · Durata de strălucire a soarelui · Precipitaiile zilnice · Temperatura solului

· Textura solului* · Drenajul solului* · pH-ul solului*

Factori biotici Factori (ageni patogeni + economici parazii + organisme (piaă + politic + benefice + variaie cultural) genetică) · Prezena · Cerere și organismelor benefice ofertă și/sau dăunătoare · Legislaia (insecte, ciuperci, seminelor, bacterii și virusuri). · Politica · Variaia genetică în guvernului cadrul unei culturi. Acceptarea socială.

· Volumul edafic util al solului · Capacitatea de schimb cationic · Fertilitatea naturală a solurilor

* Notă: factorii incluși în modelul de favorabilitate

Ca regulă de bază, se acceptă ipoteza că abaterea din ce în ce mai mare a caracteristicilor solului și climei de la cerinele unei culturi sau specii duce la descreşterea gradului de favorabilitate al solului sau climei. Hările de favorabilitate ale teritoriului pentru culturile pomicole au fost create utilizând tehnici și programe de calculator specializate în domeniul interpolării geo-statistice (Arc-GIS – ESRI, 2000; Surfer versiunea 9.11.947 – Golden Software, Inc). Ele compară condiiile climatice și pedologice din bazinele pomicole cu cerinele fata de sol și climă ale fiecărei culturi. Variabilele de climă și sol sunt incluse în modelul folosit pentru a crea hările de favorabilitate, care in seamă de cerinele culturilor faă de climă și sol disponibile în literatura de specialitate și în rezultatele experimentărilor efectuate în unităile de cercetare din pomicultură, la Administraia Naională de Meteorologie și la I.N.C.D.P.A.P.M. – ICPA, București. Dezvoltarea modelului a inut seama şi de faptul că acesta trebuie să se aplice la un număr mare de specii pomicole. Rezultatul studiului s-a concretizat și în crearea unui model simplificat, care nu va estima însă şi nivelul de biomasă sau producţie pomicolă, nefiind obiectul lucrării de faă. În general, modelele aplicate în agricultură folosesc ipoteze simple. Aceste ipoteze trebuie să fie cunoscute pentru a înţelege efectul lor asupra rezultatelor modelului şi pentru a admite limitele, restriciile acestuia. Precizarea în continuare a celor patru ipoteze majore ale modelului explică cum acestea pot influenţa rezultatele lucrării de zonare efectuată. Primele trei ipoteze se referă la răspunsul fiziologic al plantelor la mediul înconjurător, în timp ce de-a patra se referă la gradul în care practicile de management ale culturilor modifică mediul.

36

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Ipoteza 1. În funcţie de preferinele privind cerinţele faă de mediu, se admite că toate speciile pomicole vor răspunde constrângerilor de mediu în acelaşi mod şi, implicit, toate soiurile și portaltoii culturii pomicole respective vor răspunde în acelaşi fel. Această ipoteză poate conduce la o clasificare mai largă a favorabilităii speciilor, anumite specii putând fi în realitate mai sensibile la factorii de stres climatic decât ar rezulta prin aplicarea modelului. Ipoteza 2. Temperaturile care depăşesc pragul maxim absolut al speciei (vezi tabelul 10), sau cele care scad sub minimul absolut tolerat de o cultură pomicolă nu omoară planta, dar stopează sau reduc semnificativ diviziunea celulară ori elongaţia (creşterea). Când temperaturile revin la un nivel mai favorabil, diviziunea celulară sau elongaţia vor reveni şi ele la stadiul de dezvoltare/creștere iniţial, cel dinaintea apariţiei temperaturilor nefavorabile. Cu cât temperatura nefavorabilă se va situa mai mult în afara intervalului de favorabilitate maxim şi/sau minim admis, cu atât mediul va fi considerat mai nepotrivit pentru respectiva cultură. Ipoteza poate fi contrazisă de o cultură care este în mod special sensibilă la o anumită temperatură. O asemenea cultură poate fi afectată într-un mod sever de episoade limitate în timp de creştere sau scădere a temperaturii, care vor fi complet nefavorabile, în timp ce modelul ar putea indica condiţii de temperatură favorabile culturii respective. De exemplu, în cazul în care sensibilitatea la temperaturile scăzute este atinsă în timpul înfloritului, cultura poate pierde întreaga recoltă de fructe (accidentele climatice din perioada înfloririi pomilor). Rezultatul va fi un eşec al culturii în anul respectiv. Frecvena ridicată a unor astfel de accidente climatice va face locaţia nefavorabilă pentru specie, chiar dacă modelul o va indica favorabilă. Ipoteza 3. Precipitaţiile, numărul de zile din perioada de vegetaţie şi temperaturile minime absolute din anotimpul rece urmează legea minimului. Aceasta înseamnă că dacă un parametru (variabilă climatică sau pedologică) este la limita supravieuirii, speciile nu pot fi cultivate, chiar dacă celelalte variabile se găsesc în limite normale. Ipoteza 4. Drenajul solului, ca şi pH-ul solului sunt variabile care pot fi modificate prin practicile de management ale culturilor agricole. De exemplu, solurile slab drenate în mod natural pot fi drenate artificial, iar culturile vor răspunde similar condiţiilor de drenaj moderat. Astfel, o cultură care necesită un sol cu drenaj moderat va putea fi cultivată pe un teren cu un drenaj slab, pentru că se presupune că dacă plantaţia este înfiinţată pe un teren cu drenaj redus, fermierul poate instala un sistem de drenaj. De asemenea, dacă pH-ul solului nu este favorabil, fermierul, cu anumite limite, poate apela la tehnici agricole care pot aduce pH-ul în limitele admise. Una peste alta, aceste variabile împreună cu temperatura şi textura sunt adăugate sau admise ca pondere în model. Însă sunt şi limite în raport de cât de mult poate fi modificat mediul. De exemplu, nu este practic ca drenajul solului să fie modificat de la excesiv drenat la bine drenat. Toate aceste probleme suplimentare care apar în aciunea de înfiinare a plantaiilor pomicole și nu sunt luate în seamă în modelul de zonare simplificat vor putea fi tratate corespunzător în cadrul proiectelor de înfiinare. Există, de asemenea, şi ipoteze inerente în utilizarea tehnicilor de interpolare și GIS. Ipoteza majoră se referă la limitele clare ale unui poligon şi se presupune că limitele discrete dintre poligoane reprezintă adesea schimbări ale proprietăţilor solului, ale climei sau ale amândurora. În realitate, aceste cazuri sunt extrem de rare. În general, există un gradient la schimbarea proprietăţii solului sau a temperaturii. Aceste clasificări ale favorabilităii în apropierea zonelor de demarcare nu sunt luate în considerare. Modelul este limitat la o evaluare generală a favorabilităii unei zone pentru o anumită cultură. Această limitare a studiului afectează precizia estimărilor favorabilităii climatice, mai ales în cazul orografiei frământate (toate zonele de dealuri cu pante mari și expoziii diferite care creează microclimatul), deoarece staiile meteorologice (121 pentru toată ara) care au furnizat variabilele climatice sunt amplasate, în toate cazurile, în zone reprezentative pentru areale întinse, care nu ţin cont de prezena pantelor accentuate sau a diferitelor expoziii. Oricum, pentru că nu sunt luate în considerare și alte variabile biologice care se referă la procesele de creștere și dezvoltare ale pomilor (de exemplu, adâncimea rădăcinilor şi durata precipitaţiilor în timpul perioadei de creştere), hărţile finale de pretabilitate pot să nu descrie cu suficientă precizie favorabilitatea unei culturi alese în timpul sezonului de vegetaţie, aşa cum este de așteptat atunci când se ajustează tehnologiile de cultură la condiiile de mediu. Mai departe, limitările texturii şi ale pH-ului solului din stratul de la suprafaţă diluează efectul total al acestor două variabile asupra favorabilităii locaţiei. Cerinţele faţă de sol şi climă disponibile în mod general nu sunt adecvate pentru a dezvolta un model detaliat al productivităii culturilor pomicole. În acest sens, cea mai mare limitare o constituie vidul de informaţii referitor la cerinţele faţă de apa din precipitaţii ale unei culturi, în timpul sezonului de creștere. În general, modelul va putea servi doar drept indicator al favorabilităii unei locaţii pentru o cultură specifică. Aplicaţiile modelului trebuie interpretate ca un proces general de identificare a culturilor alternative. În cel mai fericit caz, modelul oferă indicaţii generale asupra unei culturi care poate fi amplasată într-o anumită zonă. 1. Stabilirea gradului de favorabilitate termică a speciilor pomicole și de arbuști fructiferi s-a efectuat după metodologia care va fi descrisă în continuare şi care utilizează ora ca pas de timp pentru analiză. În sinteză, au fost folosite 366 de valori zilnice, medii multianuale ale următorilor parametri ai temperaturii aerului: medii cu probabilitatea de realizare de 50%, minime cu probabilitatea de realizare de 25% și maxime cu probabilitatea de realizare de 75% (pentru calculul probabilităilor s-a utilizat legea normală a distribuiei valorilor, după acceptarea normalităii prin testul Shapiro – Wilk). Aceste valori s-au transformat în temperaturi orare utilizând funcii sinusoidale. S-a calculat suma zilnică a orelor cu temperaturi cuprinse între reperele termice cardinale prezentate în tabelul 10: suma nr. 1 – numărul de ore între maxima absolută și temperatura optimă maximă, suma nr. 2 – între optima maximă și optima minimă și suma nr. 3 – între optima minimă și minima absolută.

37

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Pentru a transforma sumele zilnice ale celor trei intervale din perioada de vegetaie a speciei, în note de favorabilitate zilnică (de la 0 la 4), s-a procedat la înmulirea sumei 1 și 3 cu cifra 3 și a sumei 2 cu cifra 5, după care suma s-a împărit la cele 24 de ore ale unei zile. S-au obinut astfel 366 valori între 0 și 4 ale favorabilităii zilnice. Pentru stabilirea favorabilităii anuale, s-a calculat suma notelor medii zilnice de favorabilitate doar pe sezonul de vegetaie și, apoi, aceasta s-a divizat la numărul zilelor din perioada de vegetaie a unui an. Prima zi a perioadei de vegetaie a fost considerată ziua în care media temperaturilor maxime a depășit minima absolută a speciei, iar ultima zi din perioada de vegetaie a fost considerată prima zi din semestrul al doilea al anului în care temperatura medie a minimelor a coborât sub 0°C. Toate calculele s-au efectuat în fișiere Microsoft Office EXCEL, pentru fiecare specie (16) și localitate (121). Tabelul 10. Indicatorii favorabilităii climatice pentru cele 16 specii studiate, utilizai în algoritmii modelelor de estimare

Nr. crt.

Denumirea populară a speciei

Durata minimă a perioadei de vegetaie (zile)

Durata maximă a perioadei de vegetaie (zile)

Temperatura maximă absolută a speciei (°C)

Temperatura optimă maximă a speciei (°C)

Temperatura Temperatura optimă minimă a minimă absolută speciei a speciei (°C) (°C)

Precipitaii anuale minime solicitate (mm)

Precipitaii anuale maxime solicitate (mm)

1

Mar

170

210

33

27

14

8

700

2

Păr

180

270

37

35

20

10

600

900

-28

3

Gutui

140

165

33

30

17

11

600

1500

-26

4

Prun

180

210

36

33

18

6

600

1000

-35

5

Cireș

180

240

40

28

18

6

500

900

-30

6

Vișin

180

240

30

25

15

4

700

1200

-29

7

Piersic

160

180

35

33

20

7

600

1000

-25

8

Cais

180

240

40

35

14

7

700

1100

-24

9

Migdal

150

240

40

35

12

10

600

900

-22

10

Nuc

150

190

35

28

15

7

700

1400

-26

11

Alun

150

210

35

24

10

5

700

1100

-28

12

Coacăz negru

150

180

30

25

17

5

700

1000

-28

Zmeur

120

180

28

23

17

5

600

1200

-25

120

150

26

20

14

5

600

1150

-18

100

200

42

30

18

7

700

1200

-36

180

270

28

24

11

6

600

900

-26

13

15

Mur fără ghimpi Afin

16

Căpșun

14

1500

Limita de rezistenă a plantelor la geruri (°C) -36

Prin reprezentarea grafică a valorilor de favorabilitate obinute, s-au alcătuit de către Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești, Mărăcineni și Administraia Naională de Meteorologie București (ANM), cartograme de favorabilitate termică a teritoriului României pentru fiecare specie pomicolă, folosind programele SURFER și, respectiv, GIS. 2. Pentru stabilirea gradului de favorabilitate privind durata perioadei de vegetaie s-au calculat nivele reper astfel: s-a atribuit nota · 0 dacă durata sezonului de vegetaie (DSV) al speciei în localitatea respectivă determinată prin calcul a fost mai mică decât limita minimă (Lmin) a speciei; · 1 dacă DSV a fost între Lmin și Lmin + (0,125 * AMPL), unde AMPL este amplitudinea intervalului speciei ; · 2 dacă a fost între Lmin + (0,125 * AMPL) și Lmin + (0,25 * AMPL); · 3 dacă DSV a fost între Lmin + (0,25 * AMPL) și Lmin + (0,375 * AMPL) · 4 dacă DSV a fost peste acest ultim prag. La toate speciile și pentru toate localităile din România s-a acordat numai nota maximă 4, durata sezonului de vegetaie nefiind un factor restrictiv, cu trei excepii (păr, cais și căpșun), într-un număr foarte mic de localităi (8 la păr cu note între 1 și 3, 1 la cais cu nota 2 și 1 la căpșun cu nota 3). În consecină, nu s-a mai reprezentat grafic acest factor, dar s-a introdus în formula de calcul a favorabilităii globale. 3. Pentru stabilirea gradului de favorabilitate la gerurile din timpul iernii, s-a utilizat o bază de date (50 ani, 1961-2010) cu valorile minime ale temperaturii înregistrate în fiecare an. Ca reper pentru acordarea notei 0 de favorabilitate s-a stabilit valoarea temperaturii minime cu probabilitatea de realizare de 25% (valoare care apare o dată la 4 ani). Dacă limita de rezistenă a speciei din tabelul 10, a fost mai mică sau egală cu această temperatură, s-a acordat nota 0 și zona respectivă a fost considerată nefavorabilă pentru specia respectivă. În continuare s-au acordat notele 1, 2, 3 și 4 de favorabilitate ca în figura 20, adăugând la pragul speciei câte un grad Celsius.

38

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) La ANM București, hărţile tematice s-au realizat cu ajutorul instrumentelor de tip SIG (Sisteme Informatice Geografice). Pe hările ANM București s-a atribuit câte o culoare în funcie de nivelul încadrat astfel: galben pentru 01 și pentru note mai mari nuane de verde: deschis pentru 1-2, ușor mai închis pentru 2-3 și închis pentru 3-4. Nuanele de verde reprezintă clase de favorabilitate de la puin la extrem de favorabile, iar culoarea galben, notele cele mai puin favorabile.

Figura 20. Algoritmii de calcul ai favorabilităii rezistenei la ger pentru speciile pomicole

4. Pentru stabilirea gradului de favorabilitate a precipitaiilor, s-a folosit valoarea medie pe intervalul 1961-2010 a sumei anuale a precipitaiilor. Pentru acordarea notelor de favorabilitate s-au comparat mediile multianuale ale localităilor cu limitele minime, maxime și amplitudinea dintre limita minimă și maximă ale fiecărei specii, întocmai ca în figura 21, extrasă din fișierul Microsoft Office Excel de calcul. Figura 21. Algoritmii de calcul ai favorabilităii precipitaiilor anuale pentru speciile pomicole.

5. Realizarea cartogramelor de favorabilitate pedologică Pentru stabilirea favorabilităţii pedologice a speciilor pomicole din România au fost utilizate informaţii complexe, care provin dintr-o serie de baze de date: Sistemul informatic geografic al resurselor de sol “SIGSTAR200”, Bazele de date punctuale PROFISOL şi MONITORING, foile topografice 1:25.000 şi reţeaua hidrologică. Sistemul informatic geografic al resurselor de sol “SIGSTAR-200” este realizat pe baza informaţiilor conţinute în cele 50 de foi de hartă care alcătuiesc „Harta Solurilor României la scara 1:200.000”. Ca date descriptive, pentru fiecare unitate teritorială de sol au fost introduse cele trei caracteristici existente pe harta tipărită: unitatea cartografică (tipul sau subtipul de sol), textura orizontului de suprafaţă şi scheletul. Dintre proprietăţile solului care au valenţe de referinţă pentru speciile pomicole, fiind corelate cu mărimile biometrice ale plantei, în acest proiect s-au folosit: textura, reacţia solului (pHH2O) şi drenajul solului.

39

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) 5.1. Textura solului. Textura sau compoziţia granulometrică a părţii minerale a solului este definită prin conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni minerale fine: nisip, praf, argilă, cu dimensiuni şi proprietăţi specifice. Clasele şi subclasele texturale sunt stabilite în funcţie de dominarea unei componente. În practică, în mod curent, solurile sunt grupate în 5 clase texturale majore, dar în studii pedologice se utilizează, de regulă, o scară mult mai detaliată. Compoziţia granulometrică a solului sau, simplu, textura solului, reprezintă o caracteristică intrinsecă cu nivel relativ ridicat de stabilitate şi de cea mai mare importanţă în caracterizarea solurilor în general, dar mai ales a solurilor agricole. Textura reprezintă principalul factor limitativ al implementării diferitelor sisteme tehnologice agricole întrucât nu poate fi modificată prin lucrări tehnologice curente. De aceea, diferitele secvenţe ale sistemelor tehnologice agricole, în special modul de lucrare a solului şi regimul de irigare, dar şi planul de fertilizare sau selectarea plantei cultivate, trebuie aplicate numai în acord cu textura solului. Cele mai favorabile condiţii se regăsesc pe solurile cu textură mijlocie (luto-nisipoasă şi lutoasă), care asigură regim optim de reţinere, cedare şi mişcare a apei în sol, de reţinere şi de cedare a elementelor nutritive, capacitate optimă de schimb cationic. Solurile cu textură fină (argiloasă) asigură condiţii minime, în timp ce solurile cu textură grosieră ocupă o poziţie intermediară. Solurile cu textură fină prezintă anumite particularităţi, fiind considerate soluri reci, ca urmare a reţinerii puternice a apei de către argila coloidală, apă pe care nu o pot ceda ușor plantelor. De asemenea, pe astfel de soluri agricole, condiţiile de traficabilitate şi lucrabilitate sunt foarte dificile, perioada optimă de efectuare fiind foarte scurtă. Efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor conduce la degradarea stării solului, mai ales a stării fizice, prin diferite procese negative (deformare, eroziune, compactare secundară, exces temporar de apă etc.). De asemenea, prezenţa dominantă a particulelor argiloase, ca agent de cimentare, conduce la formarea unor agregate structurale excesiv de stabile, dure compacte, slab poroase şi slab permeabile, care, sub acţiunea apei, îşi pierd stabilitatea. Efectul fracţiunii argiloase este cu atât mai puternic cu cât conţinutul de humus este mai redus. Compactarea primară este una dintre cele mai frecvente şi severe forme ale degradării fizice pe astfel de soluri, care presupune lucrări speciale pentru ameliorare. Solurile cu textură mijlocie, deşi cu grad ridicat de fertilitate şi favorabilitate pentru practicile agricole, prezintă susceptibilitate ridicată la degradare fizică, mai ales prin destructurare şi crustificare, când conţinutul de praf este ridicat şi cel de humus redus. În ceea ce privește textura solurilor în orizontul de suprafaţă, ponderea cea mai ridicată o au solurile cu textură lutoasă şi lutoargiloasă, urmate de solurile argiloase, cele lutonisipoase şi solurile nisipoase – nisipolutoase. În stratul 0-50 cm, apar unele diferenţieri faţă de orizontul superior, în sensul scăderii ponderii unor clase texturale, pe fondul creşterii participării celorlalte clase, tendinţa fiind de creştere a texturii fine în detrimentul texturii grosiere. Ponderi mai ridicate ale texturilor fine (lutoargiloase şi argiloase) şi mijlocii (lutoase, lutonisipoase) se regăsesc în zonele de câmpie, iar în regiunile montane predomină texturile nisipolutoase şi parţial lutonisipoase. Pe harta solurilor 1:200.000, în care unitatea cartografică este dată de fapt de asociaţii de soluri, tipurile de texturi care apar sunt prezentate în tabelul 11. Tabel 11. Clasele de textură a solului din baza de date SIGSTAR-200 Cod 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 21 20

40

Textura solului Nisipoasă Nisipolutoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipoasă..nisipolutoasă Nisipoasă..lutonisipoasă Nisipoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Nisipolutoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..lutoasă Lutonisipoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..argiloasă Lutoasă..lutoargiloasă Lutoasă..argiloasă Lutoargiloasă..argiloasă Textur ă variată Fără textură Turbă

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Condiţiile impuse de metodologia aplicată pentru a determina favorabilitatea solului la cele 16 culturi sunt prezentate în tabelul 12. Tabel 12. Cerinţele speciilor pomicole în raport cu textura solului Specia Măr Păr Gutui Prun Cireş Vişin Cais Piersic Nuc Alun Migdal Zmeur Mur Coacăz Afin Căpşun

Denumire ştiinţifică Malus domestica Pyrus communis Cydonia oblonga piriformis Prunus domestica Prunus avium Prunus cerasus Prunus armeniaca Prunus persica var. persica Juglans regia Corylus avellana Prunus dulcis Rubus idaeus Rubus occidentalis Ribes nigrum Vaccinium corymbosum Fragaria x ananassa

Textura solului Sol cu textura uşoară spre medie Lut nisipos sau lut argilos Sol profund, cu textura medie spre fină Lut pe material calcarice Sol cu textura medie spre fină Sol cu textura lutoasă Lut pe materiale calcarice Lut pe materiale calcarice Sol cu textura medie Sol cu textura medie Sol cu textura luto- nisipoasa Sol cu textura luto-nisipoasă spre lutoasă Sol cu textura medie şi fină Sol profund, cu textura lutoasă Sol acid cu textură luto-nisipoasă Sol profund, cu textura luto-nisipoasă, fertil

Ca urmare, tipurile de textură care sunt prezente pe harta de soluri la scara 1:200.000 au condus la repartizarea poligoanelor de sol pe cele 5 clase de favorabilitate în două moduri diferite. 1. Pentru măr, păr, cireş, vişin, nuc, alun, migdal, zmeur, mur şi coacăz, a fost luată în considerare doar textura fiecărui poligon de sol, iar distribuia pe clase de favorabilitate pentru fiecare cultură în parte s-a realizat conform tabelului 13. Tabel 13. Distribuţia claselor de favorabilitate pentru fiecare specie pomicolă în raport cu textura solului

cireş

vişin

nuc

alun

migdal

zmeur

mur

Nisipoasă Nisipolutoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipoasă..nisipolutoasă Nisipoasă..lutonisipoasă Nisipoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Nisipolutoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..lutoasă Lutonisipoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..argiloasă Lutoasă..lutoargiloasă Lutoasă..argiloasă Lutoargiloasă..argiloasă Textură variată Fără textură Turbă Ape (lacuri, bălţi, mlaştini)

Clase de favorabilitate pentru:

păr

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 21 20 1000

Textura Descriere

măr

Cod

4 4 4 4 3 1 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 2 2 2 0 0 0

2 3 4 3 4 1 2 3 2 3 3 3 3 4 2 3 2 2 2 0 0 0

1 2 3 4 2 0 1 2 2 2 3 2 3 3 2 3 2 1 2 0 0 0

1 2 3 4 2 0 1 2 2 2 3 2 3 3 2 3 2 1 2 0 0 0

1 2 4 4 3 1 1 2 2 3 3 2 4 3 3 3 2 2 2 0 0 0

1 2 4 4 3 1 1 2 2 3 3 2 4 3 3 3 2 2 2 0 0 0

2 3 4 3 2 0 1 1 1 2 2 2 3 3 2 1 1 0 2 0 0 0

2 3 4 4 3 1 2 2 3 3 3 2 4 3 3 4 3 2 2 0 0 0

0 1 4 4 4 4 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 2 0 0 0

41

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) 2. Pentru alte plante analizate: prun, cais, piersic şi afin, a fost luată în considerare atât textura, cât şi tipul de sol din poligonul de sol respectiv. Din aceste 4 specii pomicole, trei au aceleași condiii privind textura și alte calităi ale solului (prunul, caisul și piersicul,), și anume ”Lut pe materiale calcarice”, și au fost tratate împreună; iar afinul are nevoie de textură ”lutonisipoasă”, şi ine cont de aciditatea solului. Distribuia pe clase de favorabilitate pentru fiecare cultură în parte s-a realizat în sistem expert, și s-a rulat o subrutină (macro) pentru a realiza o legătură între tipul de sol, textura sa și clasa de favorabilitate a solului pentru cele 2 tipuri de specii pomicole. În tabelul 14 sunt prezentate exemple de repartiie pe clase de favorabilitate pentru două subtipuri de sol, dar cu texturi diferite. Tabel 14. Distribuţia claselor de favorabilitate la 2 specii pomicole în raport cu textura solului – exemplu

SBti

Soluri bălane tipice (pe versante, asociate cu regosoluri)

SBvm Soluri bălane vermice

Textura

Afin

Tip de sol

Prun, cais, piersic

Specii pomicole Cod textura l 3 4 5 6 10 3 4 5

Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă

3 4 3 2 2 3 4 3

1 1 1 1 1 1 1 1

3. Pentru gutui, coacăz şi căpşun, la care cerinţa legată de textură se referea la textura de adâncime, a fost evaluată în primul pas textura în subsol, folosind funcţia de pedotransfer a texturii din subsol elaborată de Canarache (2004). În pasul 2, a fost evaluată clasa de favorabilitate pentru gutui şi coacăz, ca în tabelul 15, ţinând cont de clasa de textură calculată mai sus, în stratul de adâncime, însă. Tabel 15. Distribuţia claselor de favorabilitate pentru fiecare specie pomicolă în raport cu textura solului în stratul de adâncime Cod 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 21 20 1000

42

Textura Descriere Nisipoasă Nisipolutoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipoasă..nisipolutoasă Nisipoasă..lutonisipoasă Nisipoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Nisipolutoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..lutoasă Lutonisipoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..argiloasă Lutoasă..lutoargiloasă Lutoasă..argiloasă Lutoargiloasă..argiloasă Textură variată Fără textură Turbă Ape (lacuri, bălţi, mlaştini)

Clase de favorabilitate pentru: gutui coacăz 0 1 1 2 4 3 4 4 4 2 4 0 1 1 2 2 2 2 2 2 3 3 3 2 4 3 4 3 4 2 4 3 4 2 4 1 2 2 0 0 0 0 0 0

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) 4. Pentru căpşun, a fost luată în considerare atât textura, cât şi tipul de sol din poligonul de sol respectiv, în mod asemănător cu speciile descrise la punctul 2. Distribuia pe clase de favorabilitate pentru căpşun s-a realizat în sistem expert, și s-a rulat o subrutină (macro) pentru a realiza o legătură între tipul de sol, textura sa în stratul de adâncime și clasa de favorabilitate a solului pentru căpşun. În tabelul 16 sunt prezentate exemple de repartiie pe clase de favorabilitate pentru două subtipuri de sol, dar cu texturi diferite în adâncime.

Tip de sol SBti

Soluri bălane tipice (pe versante, asociate cu regosoluri)

SBvm Soluri bălane vermice

Cod textural 3 4 5 6 10 3 4 5

Textura Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă

Căpşun

Tabel 16. Distribuţia claselor de favorabilitate la căpşun în raport cu textura solului în stratul de adâncime – exemplu

4 3 2 1 4 4 3 2

Pe baza acestor tabele au fost realizate 16 cartograme de favorabilitate inând cont de textura solului pentru fiecare din cele 16 specii pomicole studiate. 5.2. Reacţia solului (pH în apă) Una din caracteristicile chimice cele mai importante ale solului, care asigură condiţii optime de nutriţie pentru organismele vegetale, o constituie reacţia solului. Reacţia solului prezintă o deosebită importanţă atât pentru caracterizarea, în general, a solurilor, cât şi pentru practica agricolă. Valorile reacţiei solului depind de gradul de saturaţie în baze al solului şi de tipul de saturaţie (predominant cu calciu sau cu sodiu). În acelaşi timp, regimul hidric percolativ sau periodic percolativ, aplicarea îndelungată a fertilizanţilor azotaţi, poluarea acidă etc. determină levigarea bazelor spre adâncime, astfel că partea superioară a solului suferă un proces de acidificare, mai ales în condiţiile neaplicării amendamentelor calcaroase. În stratul agrochimic, reacţia solurilor (pH în H2O) este cuprinsă într-un ecart larg, de la extrem de acidă la puternic alcalină, dar ponderea cea mai mare o au solurile din clasele moderat acidă, slab acidă şi slab alcalină. Probleme deosebite ridică atât solurile din domeniul extrem de puternic acide – puternic acide, unele din acestea fiind caracteristice pajiştilor montane, cât şi cele moderat şi puternic alcaline. Clasele de favorabilitate pentru fiecare plantă în parte sunt stabilite în metodologie conform diagramei din figura 22. Pentru a putea stabili domeniul de variaţie a valorilor pH pentru fiecare plantă, au fost folosite fişele realizate în cadrul proiectului Alternative Crops Project, de către Illinois State Water Survey. Domeniile de variaţie ale valorilor pH pentru speciile pomicole analizate sunt de trei tipuri: domenii înguste (în care ecartul domeniului de variaţie a pH-ului este mai mic decât 1), domenii medii (domeniul de variaţie a pH este între 1 şi 2 unităţi) şi domenii largi (domeniul de variaţie a pH este mai mare ca 2 unităţi). În cazul speciilor studiate se întâlnesc doar domenii înguste (măr, gutui, vişin, alun, migdal, coacăz, prun, cais) şi domenii medii (afin, păr, căpşun, mur, cireş, nuc, zmeur, piersic).

43

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare)

Figura 22. Clasele de favorabilitate după reacţia solului pentru o anumită specie pomicolă cu pH mediu de 7, cu diferite tolerane de pH, intervalele generalizate de variaie a favorabilităii după pH pentru fiecare specie pomicolă, cheile de clasificare. Astfel, pentru fiecare specie pomicolă, a fost realizat un model al repartiţiei pe clase de favorabilitate conform tabelelor 17 şi 18. Tabel 17. Limitele claselor de favorabilitate la speciile pomicole cu domenii înguste de variaţie ale valorilor pH prun, cais 6,15

6,25

Limite între clase de favorabilitate 6,45 6,75 7,25 7,55 7,75

măr, gutui, vişin, alun, migdal, coacăz 5,65 5,75 5,95 6,25

6,75

7,05

7,25

7,85

7,35

Tabel 18. Limitele claselor de favorabilitate la speciile pomicole cu domenii medii de variaţie ale valorilor pH afin 3,35

3,6

Limite între clase de favorabilitate 3,85 4,1 5,1 5,35 5,6

5,85

4,65

4,9

5,15

5,4

6,4

6,65

6,9

7,15

4,75

5

5,25

5,5

6,5

6,75

7

7,25

5

5,25

5,5

5,75

6,75

7

7,25

7,5

cireş, nuc, zmeur 5,25

5,5

5,75

6

7

7,25

7,5

7,75

5,75

6

6,25

7,25

7,5

7,75

8

păr

căpşun

mur

piersic 5,5

44

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Pentru a putea stabili limitele diferitelor clase de favorabilitate, pentru fiecare poligon de sol din harta de sol 1:200.000 a fost stabilit domeniul de variaţie a valorilor pH, în sistem expert. Valoarea medie a fost apoi comparată cu domeniile descrise in tabelul de mai sus, prin dezvoltarea unor subrutine specifice (macro) şi a fost astfel realizată repartiţia pe clase de favorabilitate. Pe baza acestor date au fost realizate 16 cartograme de favorabilitate a solului conform valorilor de pH pentru fiecare din cele 16 specii pomicole studiate. 5.3. Drenajul solului Principala cerinţă pe care trebuie s-o îndeplinească un teren, oricare ar fi el, pentru cultura speciilor pomicole este menţinerea în zona explorată de sistemul radicular a unei cantităţi suficiente şi concomitente de apă şi aer, care să susţină procesele de creştere şi rodire la nivelul potenţialului biologic al combinaţiei soi-portaltoi. Este ceea ce se denumeşte regim aerohidric optim pentru cultura unei specii pomicole. Drenajul solului se referă la procesul de îndepărtare a apei ăn exces din sol prin drenajul intern sau extern şi la rapiditatea cu care se petrece acest proces. Constituie deci o rezultantă depinzând de mărimea aportului de apă la suprafaţa solului în diferite condiţii climatice şi de cantitatea de apă îndepărtată din sol în condiţiile date. Clasele de drenaj global (natural) se referă la frecvenţa şi durata perioadelor umede în condiţii similare celor în care s-a dezvoltat solul. Schimbarea regimului apei de către om prin drenaj artificial sau irigaţie nu este luată în consideraţie în afara cazurilor când aceste schimbări au modificat morfologia solului, în cadrul stabilirii favorabilităii naturale a terenurilor. Conform metodologiei, clasele de drenaj global al solului se grupează în clase de favorabilitate a solului pentru diferite specii pomicole conform figurii 23.

Figura 23. Diagrama favorabilităii drenajului solului pentru diferite cerine ale speciilor pomicole. Clasele de drenaj global ţin seama de caracteristicile morfologice ale solului care se modifică o dată cu schimbarea gradului de aeraţie a solului şi sunt descrise în tabelul 19. Tabel 19. Clase de Drenaj Global

Simbol SFSD SSD SID SMD SBD SFD SED

Cod 0 1 2 3 4 5 6

Denumire Soluri foarte slab drenate Soluri slab drenate Soluri imperfect drenate Soluri moderat drenate Soluri bine drenate Soluri intens drenate Soluri excesiv drenate

Conform cerinelor plantelor, toate speciile pomicole studiate necesită un drenaj bun, ceea ce conduce la următoarea schemă de calcul a claselor de favorabilitate ţinând cont de drenajul solului şi de textura acestuia.

45

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Pentru a stabili distribuţia spaţială a claselor de favorabilitate a drenajului solului pentru diferite specii pomicole, s-a realizat o clasificare a poligoanelor de sol în funcţie de textură şi de clasele de drenaj natural, şi apoi, pe baza tabelului 20, s-a construit clasificarea poligoanelor de sol în funcţie de drenajul natural al solului şi de textură. Pe baza acestor date au fost realizate 16 cartograme de favorabilitate a solului conform claselor de drenaj al solului pentru fiecare din cele 16 specii pomicole studiate. Tabel 20. Clasele de favorabilitate la drenaj Textura/clase de favorabilitate

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 21 20

Nisipoasă Nisipolutoasă Lutonisipoasă Lutoasă Lutoargiloasă Argiloasă Nisipoasă..nisipolutoasă Nisipoasă..lutonisipoasă Nisipoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutonisipoasă Nisipolutoasă..lutoasă Nisipolutoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..lutoasă Lutonisipoasă..lutoargiloasă Lutonisipoasă..argiloasă Lutoasă..lutoargiloasă Lutoasă..argiloasă Lutoargiloasă..argiloasă Textur ă variată Fără textură Turbă

1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Clase de drenaj ale solului 2 3 4 5 6 7 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 0 2 4 3 3 1 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 1 3 4 3 2 0 4 3 2 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

8 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Ca rezultat final, au fost realizate cartogramele de favorabilitate pentru cele 16 specii pomicole în funcţie de cei trei indicatori pedologici: textură, reacţie şi drenajul solului. 6. Realizarea cartogramelor de favorabilitate generală pentru cele 16 specii pomicole După ce au fost obţinute cartogramele de favorabilitate a terenurilor pentru fiecare specie pomicolă în funcţie de indicatorii de climă şi de sol luaţi în considerare, pe baza lor a fost construită favorabilitatea generală a terenului. Pentru elaborarea cartogramelor de favorabilitate au fost utilizate atât programe de tip SIG: ArcView 3.2a, Arc GIS 9.3, Global Mapper, cât şi programe de tip spreadsheet şi bază de date (Excel 2000). În acest scop, hărţile de favorabilitate pedologică, realizate în format vector, au fost exportate în format raster, cu rezoluţie de 100 x 100 m, compatibilă cu harta pedologică. Astfel, pentru fiecare specie pomicolă au fost obţinute câte un strat pentru fiecare parametru pedologic. Astfel, pentru măr, s-au obţinut rasterele: drenaj_mar, txt_mar şi pH_mar. Pe de altă parte, hărţile de tip raster obţinute prin interpolarea valorilor din cele 121 staţii meteo luate în considerare, au fost reeşantionate, pentru ca pixelii să aibă aceeaşi dimensiune cu cei ai hărţilor de favorabilitate pedologică. Astfel, pentru măr, s-au obţinut rasterele: temp_mar, ger_mar şi pp_mar. Stratul pentru numărul zilelor din perioada de vegetaţie gd_mar are valoarea 4 (clasa de favorabilitate ”foarte favorabil”) pentru orice specie pomicolă şi pentru orice locaţie din România. Cu ajutorul funcţiei Raster Calculator, s-a aplicat formula din metodologie, folosind expresia:

46

Metodologia estimării resurselor pedoclimatice ale terenurilor și pretabilitatea lor pentru culturile pomicole (metode de zonare și elemente de microzonare) Pe de altă parte, a fost determinată favorabilitatea generală şi în regim aerohidric optim, în care s-a considerat că solul are condiţii optime din punct de vedere al regimului aerohidric, fără stres de apă, deci în condiţia în care precipitaţiile nu penalizează în niciun fel favorabilitatea pentru fiecare specie în parte. Operaţia a fost realizată de asemenea cu ajutorul funcţiei Raster Calculator, unde s-a aplicat formula din metodologie, modificată, folosind expresia:

Ca rezultat, au fost realizate cartogramele de favorabilitate generale pentru cele 16 specii pomicole în funcţie de cei 7 indicatori pedologici şi climatici: textura, reacţia, drenajul solului, regimul termic, regimul de precipitaţii, rezistenţa la ger şi numărul de zile din perioada de vegetaie, la care s-au adăugat alte 16 cartograme de favorabilitate potenţată (pentru condiţii de regim aerohidric optim). 7. Realizarea cartogramelor de favorabilitate generală pentru cele 16 specii pomicole pentru terenurile agricole În final, stratele finale de favorabilitate generală pentru cele 16 specii pomicole au fost suprapuse cu stratul de blocuri fizice de la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură), care conţine terenurile agricole ale României. APIA deţine un strat (layer) cu blocurile fizice, cu date despre folosinţa agricolă primară şi secundară a fiecărui bloc. În acest strat, nu apar terenurile care nu au folosinţă agricolă: ape, păduri, construcţii, drumuri etc.

Tipurile de folosinţă agricolă din startul blocurilor fizice sunt următoarele: TA CP VI PP MX

Teren arabil Livadă Vie Pajişte, Păşune Culturi mixte

În urma suprapunerii stratului de favorabilitate generală a unei anumite specii cu stratul APIA, a rezultat un strat în format raster (o hartă) al favorabilităţii speciei respective pe terenurile agricole şi un tabel în care s-a obţinut nota medie de favorabilitate la nivel de UAT (unitate administrativ teritorială), medie realizată doar pe terenurile agricole ale fiecărui UAT. Acelaşi procedeu a fost utilizat şi pentru straturile de favorabilitate potenţată a fiecărei specii agricole. 8. Recalcularea notelor pentru UAT-urile din anexă care au favorabilitatea