Zona Polara

Zona ona Polar olar De Corneanu Teodora Clasa Cla sa a 11-a 11-a E

Localizarea regiunilor polare Regiunile

polare ale Pmântului sunt acele zone ale globului care inconjoar polii geografici  arctic, respectiv antarctic. Aceste regiuni sunt caracterizate printr-un climat polar cu temperaturi extrem de sczute, cu mari variaii ale perioadelor cu lumin natural, cu 24 de ore de lumin in timpul verii (nopi albe) i cu 24 de intuneric total in mijlocul iernii. Polul Nord i Polul Sud sunt acoperii de calote glaciare, calote care acoper Oceanul Arctic, respectiv Antarctica.  În regiunea polar nordic se afl numeroase aezari omeneti, dar, cu excepia staiunilor tiinifice, în Antarctica nu exista aezri omeneti permanente, datorit temperaturilor mult mai sczute precum i a izolrii geografice a continentului antarctic fa de celelalte continente.

Polul Nord: Polul Nord este cel mai înalt punct al axei terestre, situat in Marea Glaciar Arctic. Exploratorul Robert Edwin Peary este considerat a fi primul om care a ajuns la Polul Nord. Peary ajunge aici in septembrie 1909 impreun cu asistentul lui i cu patru eschimoi. Polul nord geografic este situat la circa 1.600 km de polul nord magnetic, care se afl in insul Bathurst din Canada. Spre deosebire de Polul Sud, Antarctica, la polul nord nu exista pmânt doar o calot de ghea, care plutete in Marea Glaciar Arctic, cuprins între coastele Asiei, Europei, i Americii. Aceast mare comunic cu Oceanul Pacific de-a lungul strâmtorii Bering i cu Oceanul Atlantic. Suprafaa global a acestei mri este de circa 14.000.000 km. Adâncimea ei este in medie de circa 1.500 m, având cel mai adânc punct de 5450 m. Doar americanii i ruii tiau iniial de aceast zon pe care o foloseau in scopuri militare. Doar dup sfâritul rzboiului rece, aceste informaii au devenit disponibile pentru toi oamenii de tiin. Exist un pol geografic i un pol magnetic al pmântului, polul nord este de fapt punctul cel mai nordic al pmântului, din acest punct egal in care direcie ne deplasm, direcia deplasrii va fi sud. Cele patru poluri nordice: 1.Polul Nord geografic Este punctul cel mai nordic al pmântului, fiind stabilit prin procesul de rotaie al pmântului, fiind aezat pe axa de rotaie cu o poziie stabil, fix având valorea latitudinii nordice "0". In acest punct fiind ap i ghea, "Oceanul Îngheat de Nord" adâncimea în acest punct 4.087 m.

    

2.Polul Nord magnetic Este polul stabilit cu instrumente de masur a magnetismului ca de exemplu busola, acest punct nefiind stabil, fix. Este punctul unde liniile câmpului mgnetic al pmântului se intâlnesc. Anul latitudine longitudine: 2001 81°18' N 110°48' W 2002 81°36' N 111°36' W 2003 82°00' N 112°24' W 2004 82°18' N 113°24' W 2005 82°42' N 114°24' W Polul Nord magnetic se deplaseaz anual cu cca. 40 de km în direcia nord-vest, prsind insula Canadei din Oceanul Îngheat. Dac aceast deplasare rmâne constant în cca. 50 de ani va atinge Siberia. James Clark Ross a descoperit polul magnetic la data de 1 Iunie 1831 pe peninsula Boothia Canada. 3.Polul Nord geomagnetic  În prezent acest punct are coordonatele 78°30' Nord, 69° Vest in Groenlanda.

Antarctica: Antarctica este un continent situat la Polul Sud al Terrei. Acesta nu trebuie confundat cu Arcticul, care este situat lâng Polul Nord,  în emisfera nordic a planetei. Dei legendele i speculaiile despre Terra Australis dateaza din antichitate, primele descoperiri ale continentului au avut loc în 1820 i prima aterizare verificat în 1821. O hart din 1513 a Amiralului Piri Reis conine totui un continent sudic care seamn cu coasta Antarcticii. Cu o suprafaa de 13.200.000 km², Antarctica este al cincilea mare continent, dup Eurasia, Africa, America de Nord i America de Sud. Totui, este mult mai mic ca populatie, neavând rezideni permaneni. Este continentul cu cea mai mare altitudine medie, cu cea mai sczut umiditate i cu cea mai sczut temperatur medie. Aproape 98% din teritoriul Antarcticii (circa 14 milioane km2) este venic acoperit cu ghea care, uneori, atinge grosimi de peste 4000m. Restul de dou procente formeaz coastele scldate de Oceanul Sudic, vârfurile golase ale dike-urilor, care dau munilor un aspect de coco ce se elibereaz din prizonieratul gheurilor, la acestea adugându-se, intro proporie foarte restrâns, i o regiune cu aspect de deert, evident ingheat.

Regiunile polare ale Pmântului sunt acele zone ale globului care înconjoar polii geografici ± arctic, repectiv antarctic.  Aceste regiuni sunt caracter izate pr intr-un climat polar cu temperatur i extrem de sczute, cu mar i var iaì ii ale per ioadelor  cu lumin natural, cu 24 de ore de lumin  în timpul ver ii (nopì i albe) èi cu 24 de întuner ic total în mijloculier nii. Polul Nor d èi Polul Sud sunt acoper iì i cu calote glaciare, calote care acoper Oceanul Arctic, respectiv Antarctica.  Î n regiunea polar nor dic se afl numer oase aèezr i omeneèti, dar, cu excepì ia staì iunilor ètiinì if ice, în  Antarctica nu exist aèezr i omeneèti per manente, dator it temperatur ilor mult mai sczute precum èi a izolr ii geograf ice a continentului antarctic faì  de celelalte continente.

Clima Zona cu clim polar, între 66°  90° latitudine N. i S., caracterizat prin dou anotimpuri: o var cu zile foarte lungi, friguroas, cu temperaturi in jur de 5° C, când dezgheul aduce explozia rapid a unei vegetaii mici i o mulime de ânari. Iarna lung cu ger mare i aproape fr ninsoare. Aici la nord de pdurile de conifere, dincolo de cercul polar se întinde t undra.

Flora

i fauna

 În zona polar gsim tundra (muchi,licheni,plante pitice,unele cu flori in vara polar;vegetaia nu e continu) i silvotundra (apar si arbuti izolai).În sudul tundrei,taigaua,care ocup circa 50% din teritoriul rii, pdurea de conifere,care formeaz o unitate a vegetaiei de la Marea Baltica la Oceanul Pacific.Taigaua este cea mai întins pdure din lume.Între taiga i stepele din sud se  întind pdurile amestecate.Zona de conifere i stejar de foioase i stepa se întind în partea european. Tundra:renul,elanul,vulpea polar,lupul de tundr,iepurele alb,potârnichea polar.În insulele Oceanului Artic: ursul alb;în ape: foca,morsa.In taiga sunt: veveria,lupul, ursul brun,râsul,hermelina i samurul,renul,elanul.În zona pdurilor amestecate: lupul,vulpea, ursul,pisica slbatic etc.  În Rusia exist circa 25 de parcuri naionale în care sunt ocrotite specii rare ale faunei ca: tigrul siberian,cerbul silka,foca de Baikal.

Tigrul Siberian 

siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rar de tigr u.Femelele nasc 2-4 pui, dup o per ioad de gestaì ie de 104 zile. Tigr ii sunt vântor i solitar i. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi por nesc s î èi ia în stpânire un ter itor iu pr opr iu. Masculii se îndepr teaz de locul unde s-au nscut, îns femelele rmân adesea apr oape de ter itor iul mamei. Se hrnesc cu cpr ioare, porci slbatici èi bivoli. Tigr ul este o specie în per icol de dispar iì ie. Tigrul

Ursul

polar

polar (U rsus maritimus) este un ur s alb care trieète în zonele nor dice îngheì ate ale Oceanului Ar tic.Durata vieì ii sale este de 35-40 ani. Ursul

Ur sul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia a jungând pân la 300-600 kg la masculi èi 150-300 kg la femele, înlì imea la 1,8 m èi lungimea la 3 m. Ur sul polar este apr oape în întregime car nivor, consumând în special pui de f oc, precum èi difer ite cetacee èi pinipede. polar este un puter nic vântor  de foci.

Padurile de conifere conifere (numite uneor i pd uri boreale) sunt zone de vegetaie în care predomin vegetaia ar bor icol (ar bor i i ar buti) i gimnosper mic(brazi, pini). Ele sunt r spândite în zonele subarctice, temperate i subtr opicale. Sunt specif ice zonelor  de mai sus de latitudinea de 55° în emisfer a nor dic i unilor muni Pdurile de

.

din emisfera sudic

Populatia In zona polar populaia este foarte mic (9 locuitori/km2) iar acetia locuiesc în igluri fcute de ei.Ocupanii acestor zone se numesc eschimoi.

Modul de hrnire Eschimoii se hrnesc cu foarte mult pete dar i cu animale de pe uscat. Armele de vântoare predilecte, harponul, arcul cu sgeti i cuitul, erau confecionate din aram, lemn, coli de filde ai morselor, oase sau piatr. Pentru haine, cizme, mnusi, cciuli, foloseau blana i pielea uscat i tbcit a cerbilor caribu. Brcile i sniile erau confecionate din lemn acoperit cu piei de mors, rezistente la ap. În unele cazuri, dac lemnul era de negsit, era înlocuit cu somoni uscai, legai strâns, mai ales pentru confecionarea sniilor.

Omul topete zonele polare  În urma unui nou studiu, cercettorii au concluzionat ca recenta cretere a temperaturii din zona polilor se datoreaz în mod direct activitailor umane. Regiunile polare prezint cea mai mare variabilitate climatic de pe Pmânt, spune doctorul Andrew Monaghan de la Centrul Naional de Cercetare Atmosferic din Colorado, care a scris un comentariu pe baza studiului efectuat. Mulumit ultimelor cercetri, oamenii de tiin pot atribui acum în mod direct înclzirea din Arctica i Antarctica înfluenei omului asupra climei. Gazele cu efect de ser, în principal dioxidul de carbon, sunt transportate la nivel global i persist în atmosfer exercitând un efect de înclzire chiar i în zonele polare, nelocuite.

O echip de cercettori a folosit date climatice colectate din zonele Arctica si Antarctica pe perioada ultimilor 100 de ani i a comparat msurtorile cu predicii din patru modele climatice diferite. Într-unul din teste, oamenii de tiin au folosit numai influente naturale asupra climei, precum variaiile intensitii luminii solare i a erupiilor vulcanice. În altul, au adugat influenele umane, inclusiv emisiile de gaze cu efect de sera i gaura din stratul de ozon, care tinde s aib un efect de rcire. Rezultatul a fost o detectare evident atât  în Arctica cât i în Antarctica a influenei umane asupra climatului. Am detectat amprenta uman în ambele regiuni, spune autorul Peter Stott, de la UK Met Office. Cel mai puternic efect se resimte în zona Arctica, unde temperaturile s-au ridicat cu mai mult de 2 grade Celsius în ultimii 40 de ani. Pierderile de ghea din Arctica contribuie la temperaturile crescute din zon, care pot duce la eliberarea de i mai multe gaze cu efect de ser, spune Monghan.