Yoga-Sutras-Patanjali

YOGA SUTRAS - Patanjali

Prefaţă INTRODUCERE

Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Index termeni folosiţi

http://www.unique.ro/yoga_sutras/Capitolul%201.htm

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Prefaţă

Scopul sistemului YOGA aşa cum apare el în diferite tratate fundamentale

"YOGA SUTRAS" (sec. II sau III e.n.) - Patanjali

= Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în conştiinţa sa pură, fără obiect). În stadiul respectiv, conştiinţa individuală se topeşte în conştiinţa cosmică, iar "eul" real se topeşte în fiinţa universală. Stabileşte cele 8 YOGA: 1. Abţineri 2. Respectarea prescripţiilor (non-violenţa; castitatea; izolarea; reguli dietetice) 3. Posturile 4. Respiraţia controlată 5. Retragerea simţurilor 6. Concentrarea 7. Meditaţia 8. Samadhi Tratează în detaliu cap. 1 şi 2 trecând repede şi în termeni generali peste cap. 3 şi 4. Referitor la Posturi se spune, pur şi simplu, că este preferabil de a se adopta "o postură în care adeptul se poate menţine mai multă vreme uşor", iar în privinţa Respiraţiei controlate, este la fel de laconic. Pentru a-şi putea permite şi tehnici mai avansate, adeptul trebuie să stăpânească perfect diferitele practici de purificare. Pe primul loc se află purificarea sistemului digestiv: Practici de purificare a sistemului digestiv: a. introducerea şi scoaterea lentă pe esofag a unei tulpini de trestie. b. înghiţirea unei cantităţi de apă călduţă, atât cât poate încăpea în stomac şi apoi scoaterea ei din stomac prin vomare. c. înghiţirea unei bucăţi de pânză (faşă) de 7 m lungime şi 10 cm lăţime, şi apoi scoaterea ei afară. (Sunt necesare 1-2 luni de practică pentru ca adeptul să se obişnuiască să înghită cei 7 m de pânză în 10 minute). Prin acest procedeu se curăţă bine deşeurile ce acoperă pereţii stomacului.

- YOGA în general pare a fi apărut sub formă de "RAJA YOGA" (=Unirea Supremă cu Absolutul, cu ajutorul meditaţiei). - RAJA YOGA a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu HATHA YOGA (= Unirea forţată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice). - HATHA YOGA a rămas în esenţa sa neschimbată pe parcursul ultimilor o mie de ani. - Simpatizanţii europeni nu cunosc (din pacate) - în privinţa doctrinei pe care ea este bazată - decât versiuni cenzurate. Astfel, părerea generală în Occident este că HATHA YOGA nu e decât un sistem de exerciţii de gimnastică, destinat să destindă corpul şi spiritul în vederea facilitării meditaţiei. Faţă de europeni, indienii trec sub tăcere faptul că ar exista şi ceva misterios sau ocult în HATHA YOGA. În realitate toţi adepţii indieni consideră că HATHA YOGA este o cale ce duce şi la puteri supranaturale. Ei văd în fiecare postură sau exerciţiu o semnificaţie simbolică şi un scop fiziologic în relaţie cu datele medicinii Ayurvedice, preferând să nu vorbească nimic străinilor despre aceasta. (Ronald Hutchinson spune: "Nu se poate progresa în domeniul YOGA fără a ajunge la ceea ce oamenii numesc cu respect . Cu YOGA totul pare posibil".

HATHA YOGA PRADIPIKA (Aparent prima lucrare de ansamblu asupra HATHA YOGA-ei, compusă, se pare, în sec. XII e.n., dar bazată pe o tradiţie mult mai veche)

= A servi ca scară neofiţilor care, în confuzia creată de numeroasele metode recomandate de diferite secte, sunt incapabili de a ajunge la "Calea Supremă" a RAJA YOGA-ei. Treptele scării sunt (direct) exerciţii corporale (cap 3 şi 4 din Patanjali pe care le tratează în detaliu, trecând repede şi în termeni generali peste partea de purificare fizică şi morală (cap. 1 şi 2 din Patanajali).

Bhagavad Gita: Orice pas făcut pe calea YOGA este un câştig, neexistând riscul niciunui pericol. Şi cel mai mic progres făcut este o eliberare de teamă".

SHIVA SAMHITA

- Prin aceste exerciţii devine posibilă inversarea peristaltismului şi crearea de efecte de sugere în tractele digestive şi urinare. "Prin practicarea acestor exerciţii se permite atingerea unor rezultate la care nu s-ar putea ajunge prin nici un alt procedeu modern cunoscut de ştiinţă" - (L'Hygične Yoga simplifié -Santa Cruz Yoga Institute - Bombay 1957).

GHERANDA SAMHITA

Cuprinde practici de purificare: -DHOUTIS -BASTIS (Yoga enemas)

DHOUTIS: Debarasează corpul de impurităţi.

Cele 4 feluri de DHOUTIS: 1. Vatasara-dhouti - Se contractează gura ca un cioc de corb şi "se bea aerul"încet, umplând (încet) stomacul. După ce se agită în interior, se dă drumul acestui aer prin anus. Este un exerciţiu foarte secret, ce determină purificarea corpului, suprimă toate bolile şi măreşte focul gastric. 2. Varisara- dhouti - Se umple gura cu apă până la gât, apoi apa va fi înghiţită încet. Se agită stomacul şi se forţează apa să iasă prin anus. Acest procedeu trebuie păstrat foarte secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va deveni luminos (strălucitor).- Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu uşurinţă îşi va purifica corpul de necurăţenia sa făcându-l luminos.

3. Agnisara-dhouti, sau "purificarea prin foc". ori.

Se apasă nodul ombilicului sau intestinele spre şira spinării de o sută de

4. Bahiskrita-dhouti - Stând în apă până la ombilic, se scoate afară intestinul gros (saktinadi), se spală cu mâna până ce a fost curăţat de toate deşeurile, apoi se reintroduce în abdomen.

BASTIS (YOGA enemas)

1. Jalabasti - Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin anus. 2. Vajroli mudra (stadiu mai avansat) - Aspirarea lichidelor prin penis. E necesar un antrenament considerabil, în special prin exerciţiile: Uddiyana Bandha; Nauli Kriya (= izolarea şi acţionarea independentă a muşchilor abdominali longitudinali şi transversali); Ashwini Mudra (= manevrarea sfincterului anal şi a anumitor muşchi viscerali).

Practicarea YOGA-ei urcă până în preistoric. Stau mărturie sigiliile găsite în săpăturile efectuate pe valea superioară a Indului, ce reprezintă unele personaje aşezate în anumite posturi YOGA. YOGA este forma cea mai veche imaginată de om, care urmăreşte eliberarea spirituală şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii. Se cunoasc prea puţine lucruri despre istoria sistemului YOGA, datorită următoarelor 4 cauze: - mentalitatea indiană respinge preocuparea de a recenza faptele istorice. - dificultatea de a distinge în India deosebirile dintre realitate şi legendă. - cunoştinţele (şi mai ales cele secrete referitoare la YOGA) au fost totdeauna transmise oral, prin demonstraţii, de la maestru la discipol. Posibilităţile, nu întotdeauna excepţionale, de a memora, au determinat raritatea documentelor scrise. - YOGA a fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă numai direct. Ţinută departe de notabilităţi, ea trecea drept "nerecomandabilă de a fi cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral şi mental)". Spre deosebire de yoghini, fakirii (la origine magicieni musulmani, deveniţi apoi o castă de amuzatori publici ce trăiau din cerşit) adoptau, numai ca să uluiască, unele tehnici de YOGA, însă obiectivul lor rămânea exclusiv comercial; ei nu urmăreau deloc un mod de viaţă divin, superior, şi nici nu aspirau să atingă o înţelegere mai bună a cosmosului pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU - scopul adevăratului yoghin. Un yoghin se poate, de exemplu, culca precum un fakir, pe un pat de cuie, dar dacă el ar face aceasta ar fi numai pentru a demonstra în mod detaşat ignoranţilor şi incredulilor puterea spiritului asupra materiei. Datorită dificultăţii sarcinilor (căutarea adevărului), yoghinii s-au ţinut întotdeauna "departe de societate". Vechile legende vorbesc de oamenii plini de înţelepciune, cu părul lung şi "îmbrăcaţi numai de vânt" (goi), sau de fiinţele

umane înzestrate cu puteri paranormale (SIDDHIS) care îşi făceau "din cer sălaşul lor" în munţi. Precursorii yoghinilor au fost "VRATYAS". Menţionaţi în incantaţii magice ce datează din 1300 î.e.n., ei erau îmbrăcaţi complet în negru, cu o blană de berbec (cu negru şi alb) pe umeri. Ei cântau melopee, aşezaţi pe un fel de scaune numite "ASANDI". Vocabularul lor tehnic era uimitor de modern şi a fost reluat aproape în întregime de yoghini. Zeul lor principal era RUDRA, zeu vântului (devenit apoi SHIVA). De la VRATYAS s-au inspirat adepţii lui VISHNU când au compus mai târziu Bhagavad-Gita (poemul epic YOGA). Yogii au avut o influenţă uriaşă, din Orientul apropiat şi până în Extremul Orient. Se spune că unul din profesorii lui BUDDHA ar fi fost maestru de YOGA. Primul nume de maestru YOGA (şi magician în acelaşi timp) ce s-a păstrat, a fost cel al lui NAGARJUNA (întâiul mare conducător al mişcării Mahayana ramură a budismului). Apoi, în secolul 4 î.e.n., PATANAJALI a scris celebra sa lucrare Yoga Sutras - primul text pe care se bazează YOGA din era noastră, cu cele 8 etape ale sale. Acest text a provocat apariţia şi a altor scrieri, fapt ce a antrenat dezvoltarea tehnicilor YOGA. Apar primele două ramuri: 1. YOGACARA - baza budismului ZEN; 2. TANTRISMUL. Dezvoltarea tehnicilor YOGA s-a făcut mai ales pe calea TANTRISMULUI, unde există credinţa că polaritatea din cosmos este existentă şi în corpul uman (cei doi poli fiind situaţi la extremităţile coloanei vertebrale) în energia numită KUNDALINI (ce poate fi determinată să circule între aceşti doi poli), şi mai ales în existenţa unor puncte de conexiune între corpul fizic şi corpul subtil, la nivelul CHAKRAS-urilor şi NADIS-urilor. Nimic pozitiv nu poate exista fără corespondentul său negativ: nici o fiinţă masculină fără una feminină. De aceea în arta tantrică orice zeu este reprezentat în unirea sa cu contrapartea sa feminină, numită SHAKTI. Din Tantrism au decurs tehnicile corporale cunoscute azi în Occident sub numele de HATHA YOGA - sistem incomparabil pentru întărirea corpului, dar al cărui obiectiv iniţial era acela de a-l determina să conţină energie KUNDALINI, energie care , la rîndul ei, necontrolată corespunzător, poate avea un efect vătămător asupra întregului sistem somatic. Eficacitatea YOGA-ei este dovedită de continuitatea existenţei sale de 3-4 milenii. Deşi pornită odată cu religiile, scopul suprem al YOGA-ei fiind adevăratul progres uman la cel mai înalt nivel, scop dovedit în timp ca eficace, a făcut ca YOGA să se menţină cu vigoare intactă, evoluând în timp ce religiile ce o însoţeau la început, tind să se fosilizeze în jurul învăţăturilor fondatorilor lor. Studierea aprofundată a YOGA-ei necesită timp şi linişte. Mulţi yogini se retrăgeau în munţi, în ASHRAM-uri, la adăpost de elevii novici "chela" turbulenţi şi neadaptaţi, pentru care prima problemă era găsirea unui maestru (ceea ce implica adesea lungi peregrinări prin toată India, şi deci şi îndepărtarea celor insuficient de entuziaşti sau de tenace pentru a suporta formarea dată cu multă zgârcenie de maeştri). De atunci datează anumite accesorii de YOGA folosite de "chela"- de exemplu: o curea de piele ce-i ajuta să se instaleze într-o postură nouă; o cârje

ce-i ajuta să-şi controleze respiraţia, prin apăsarea pe nervii situaţi sub încheietura mâinii. Chiar când "chela" îşi găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări, îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea nedemn. Astfel, maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat unui "chela" să-i construiască singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest "chela" să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul unei perioade anterioare, când respectivul "chela" fusese magician. Sistemul presărat cu greutăţi, în găsirea unui GURU şi în acceptarea de către acesta, s-a menţinut până în secolul 19 când s-au produs influenţe reciproce între Orient şi Occident, în urma cărora unii mari maeştrii YOGA au început să caute să-şi facă cunoscute învăţăturile şi să atragă atenţia lumii asupra acestora. Astfel, către sfârşitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, şi-a trimis un discipol, pe VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a produs un mare efect, dar fiind indian, părea supect anumitor persoane, ca sursă de informaţie. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin anii 1920 în America "Confreria Realizării de Sine", care există şi astăzi. În India, SRI AUROBINDO GHOSE a scris nenumărate lucrări despre YOGA ca mod de viaţă. Alt yogi, SAI BABA, s-a străduit în scrierile sale să atragă atenţia lumii asupra necesităţii unei schimbări. Un alt gigant, SWAMI SIVANANDA, a fondat "Societatea de Viaţă Divină" şi a început să dezvolte "Yoga Integrală" ce combină BHAKTI (YOGA devoţională) cu HATHA (YOGA fizică) şi RAJA (YOGA mentală), proces ce continuă în prezent. ASHRAM-ul lui SIVANANDA se află la Rishikesh, din "Societatea de Viaţă Divină" creată de el ieşind un mare număr de profesori (internaţionali) de YOGA. Deşi poate avea un efect imens asupra întregii societăţi, YOGA suferă datorită faptului că este foarte dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod obiectiv din exterior. Pentru a-i înţelege efectele extraordinare trebuie să fie experimentată, altfel nu veţi putea crede în ea. Primii Occidentali ce au izbutit s-o studieze din interior, practicând-o temeinic înainte de a scrie despre ea, au fost: Sir JOHN WOODROFFE (pseudonim ARTHUR AVALON)- judecător la Inalta Curte, care a scris "The Serpent Power", tratând despre tehnica KUNDALINI; EVANS-WENTZ - profesor la Universitatea din Oxford. El a trăit 12 ani în Tibet, a devenit yogi. A scris numeroase cărţi, printre care celebra "Tibetan Book of the Dead", ce descrie diverse tehnici pentru a ajunge la o conştiinţă transcendentală, fără a recurge la droguri. Menţionăm aici că ulterior, Dr. TIM LEARY s-a servit de cartea lui EVANS-WENTZ pentru a analiza stările de superconştiinţă atinse prin utilizarea

L.S.D. De notat că yogi n-au recomandat niciodată utilizarea de droguri în acest scop, socotindu-le inutile, dacă nu nefaste. Cei doi occidentali au oferit europenilor toate garanţiile ştiinţifice posibile, astfel că abia după publicarea lucrărilor lor YOGA a fost luată în serios în tot Occidentul, începând a fi studiată cu mijloacele ştiinţifice actuale. Astfel, rezultatele de laborator au dovedit posibilitatea: 1- controlului asupra ritmului cardiac 2- înghiţirii de otravă în cantităţi mari fără afectarea subiecţilor (1 şi 2 - la Centru LONAVLA (Bombay) 3- controlării funcţiilor corpului (la Spitalul KAROLINSKA (Stockholm) 4- contrabalansării efectelor de stress şi creerii unui efect benefic asupra chimiei somatice prin tehnica de TM a yogi-lor (MAHARISHI MAHESH - Anchetă efectuată la California University -USA. Aici s-a putut demonstra şi cu mijloacele tehnice moderne că tehnicile de meditaţie au un efect pozitiv şi benefic asupra chimiei corpului). Până recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze de viaţa profană timp de ani de zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut pătrunde în viaţa cotidiană din Occident, aducându-şi binefacerile şi unor persoane care nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor. YOGA (atât în general cât şi în particularitatea anumitor practici) se învaţă mai bine prin demonstraţie decât prin lectură. Alţi cunoscuţi yoghini contemporani: B.K.S.IYENGAR, RICHARD HITTLEMAN. Adepţii YOGA se pot împărţi în general în două mari categorii: 1-cei ce urmăresc beneficii fizice 2-cei ce urmăresc un aport spiritual Lumea se împarte în: 1.- cei treji (cei care au luat cunoştinţă de semnificaţiile profunde ale existenţei) 2.- cei adormiţi (cei ce nu sunt conştienţi decât de viaţa cotidiană; somnambuli ce nu se gândesc decât la plăcerea imediată şi care-şi petrec timpul agitânduse pentru a şi-o procura. YOGA este un mijloc de a trezi virtuţile profunde ce dorm în străfundurile individului. Psihologii moderni sunt de acord cu yoghinii când spun că omul mijlociu nu trăieşte la nivelul aptitudinilor sale reale. De fapt aici, yoghinii susţin că potenţialul uman este mult mai înalt decât admit psihologii. Avem în noi o comoară a cărei cheie este YOGA.

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

INTRODUCERE

Doi pandits [învăţaţi (în textele tradiţionale Orientale)] au intrat în ashram pentru a participa la satsang (discuţie filosofică). Era o seară răcoroasă şi pe pajişte era aşternută o rogojină mare. Pandits-i (învăţaţii) erau primii ajunşi şi s-au aşezat direct pe rogojină în faţa locului guru-lui. Curând au venit şi alţi oameni şi satsang-ul (discuţie filosofică) a început. Iniţial a fost vorba despre asanas, pranayama şi alte tehnici yoga dar după un timp pandits-i (învăţaţii) s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm despre implicaţiile filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început. Un pandit (învăţat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranţă aceeaşi cu nirbija samadhi". Celălalt l-a contrazis: "Nu, nu, te înşeli... ele sunt diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru a-şi demonstra afirmaţia şi curând au ajuns la o dispută furioasă. Guru-l n-a putut scoate o vorbă aşa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent la cearta celor doi până ce, la un moment dat, unul s-a întors către el şi l-a întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija samadhi, sau nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărţile pe care le-am citit spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas tăcut şi pandits-i (învăţaţii) şi-au continuat disputa. După un timp au început să ţipe unul la altul şi aproape că au ajuns la bătaie. Discuţia aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare şi grasă ce trecea întâmplător pe acolo s-a aşezat pe rogojină ca şi când ar fi fost la ea acasă. Toţi cei prezenţi erau amuzaţi de venirea noului vizitator... cu excepţia celor doi pandits (învăţaţi) care erau atât de prinşi de discuţia lor încât nici n-au observat-o. Oamenii au făcut loc şi vaca s-a aşezat tăcută în spatele celor doi. Vaca părea sincer interesată de discuţia lor, contemplând în modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi. Deodată, vaca a mugit: "M-u-u-u-u-u-u-u-u-u", arătându-şi astfel aprobarea. Cei doi pandits (învăţaţi) au sărit în sus cu groază. Pentru prima dată în jumătate de oră nu-şi mai găseau cuvintele. Toată lumea a râs, iar vaca s-a ridicat şi a plecat, probabil pentru a căuta alt satsang (discuţie filosofică) interesant în altă parte. Vaca spusese cele mai înţelepte cuvinte din respectivul satsang (discuţie filosofică). Fără să ştie, sau poate tocmai pentru că ştia, ea a spus tuturor, chiar şi pandits-ilor (învăţaţi) că YOGA SUTRAS a lui Patanjali nu a fost scrisă pentru a servi la dezbateri intelectuale şi speculaţii. Ea a fost scrisă pentru a explica procesele şi metodele practice de elevare a conştiinţei, de dobândire a

înţelepciunii profunde, de explorare a potenţialelor minţii şi, eventual, de a trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând spre practică; el nu are intenţia de a fi un exerciţiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu siguranţă că Patanjali însuşi ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înţelepte ale vacii. Multe versuri (aforisme) se referă la lucruri care sunt dincolo de sfera experienţei obişnuite a vieţii şi a înţelegerii umane. Acest lucru nu s-a făcut pentru a da naştere la înţelegere intelectuală numai; el s-a făcut pentru ca un sadhaka (aspirant la spiritualitate) care practică Yoga lui Patanjali, sau orice alt sistem YOGA, să-şi dezvolte progresiv introspecţia şi înţelegerea aspectelor cele mai profunde ale fiinţei sale. El va înţelege gradat versurile (aforismele) criptice ale lui Patanjali prin prisma propriei sale experienţe. Aforismele îi indică dacă se află pe direcţia cea bună sau nu, ajutându-l de asemenea să meargă mai departe. Aforismele nu pot fi înţelese niciodată la nivel intelectual şi nici n-au fost scrise în acest scop şi în acest mod. Ele au fost scrise pentru a servi drept hartă, ele sunt un ghid pentru călătoria de la nivelele obişnuite ale conştiinţei la cele superioare, ducând în cele din urmă la eliberare. Textul arată calea spre libertate perfectă prin practică yoghină susţinută. Tot ceea ce este necesar de spus este conţinut în versurile lui Patanjali şi în comentariu. Scopul acestei introduceri este: 1. De a da informaţiile de bază 2. De a scoate în evidenţă incredibila consistenţă şi perfecţiune a versurilor astfel încât tu, cititorule, să-ţi poţi da seama de adevărurile yoghine ştiinţifice şi psihologice conţinute în textul principal. 3. De a sublinia unele lucruri pe care trebuie să le remarci, lucruri pe care le-ar putea omite datorită extremei conciziuni şi simplităţi a versurilor (aforismelor).

Structura textului

YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras (versuri) scrise de înţeleptul Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi "Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra" înseamnă "fir". Acest cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o aţă, formând o filosofie completă. Scrierea mai este numită YOGA DARSHANA ceea ce se traduce prin "Filosofia yoga", dar de fapt cuvântul "darshana" are un înţeles mult mai adânc. Literal, el înseamnă "a vedea". El este derivat din cuvântul "drish" = "a vedea", şi e legat de "drashta" = "cel care vede". Darshana este procesul de "a vedea".

Prin urmare, yoga darshana înseamnă "un proces de a vedea prin yoga", dar asta nu înseamnă a vedea cu ochii şi nici cu alte simţuri din lumea exterioară. Înseamnă a percepe ceva dincolo de simţuri şi dincolo de minte. Este un proces de a vedea cu ochii şi cu alte simţuri închise, şi cu mintea complet controlată. Yoga darshana este o metodă de percepţie superioară... este un mod de "a vedea invizibilul" sau "de a vedea cu pătrundere spirituală interioară".

Scrierea e privită ca fiind cel mai precis şi ştiinţific text despre yoga care a fost scris vreodată. Ea este împărţită în patru capitole, după cum urmează:

1. Samadhi Pada (capitol despre samadhi) cuprinzând 51 de versuri. Acest capitol se ocupă de următoarele subiecte: - definiţia sistemului YOGA - scopul sistemului YOGA - vritti (modificare mentală) - practica şi detaşarea - samprajnata şi asamprajnata samadhi - moduri de a experimenta (practica) - ishwara (pura conştiinţă) - AUM - obstacolele progresului - metode de a armoniza mintea - sabija şi nirbija samadhi 2. Sadhana Pada (capitol despre practică) cuprinzând 55 de versuri. Se ocupă de următoarele subiecte: - kleshas (tensiuni de bază ale vieţii) - îndepărtarea lui klesha - scopul pentru care se distruge klesha

- cunoscătorul şi cunoscutul - conştiinţa şi lipsa de conştiinţă - calea prajna (cunoaştere intuitivă) - cele opt părţi ale sistemului yoga al lui Patanjali - yama (cod social şi moral) - niyama (cod personal) - metodă de a controla gândurile negative - rezultatele procurate de yama şi niyama - asana (poziţie) - pranayama (controlul prana-ei) - pratyahara (retragerea simţurilor) 3. Vibhuti Pada (capitol despre puterile psihice) cuprinzând 56 de versuri. Se ocupă de următoarele subiecte: - dharana (concentrare) - dhyana (meditaţie) - samadhi (superconştiinţă) - samyama (identificarea totală) - parinama (transformări ale conştiinţei) - natura aparenţei externe - puterile psihice 4. Kaivalya Pada (capitol despre izolare) cuprinzând 34 de versuri. Discută următoarele subiecte: - căi de a atinge puteri psihice - cauza individualităţii - mintea individuală şi mintea cosmică - karma (acţiuni şi gânduri predestinate) - unitatea tuturor lucrurilor

- teoria percepţiei - mintea ca instrument inconştient - calea către kaivalya (izolarea finală) - kaivalya (izolarea finală) Toate versurile (aforismele) sunt în secvenţă metodică; fiecare îşi are locul lui pentru un scop bine definit. Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă. Fiecare cuvânt sanskrit are un înţeles exact în contextul scrierii. Multe cuvinte tehnice sunt definite chiar în text. Acest lucru minimizează înţelegerea greşită şi confuzia care pot apărea datorită schimbării înţelesului unor cuvinte de-a lungul timpului. Multe cuvinte n-au echivalent exact în limba română; câteodată, două sau mai multe cuvinte sanscrite au acelaşi înţeles literal în româneşte, dar au implicaţii cu totul diferite în contextul practicii yoga. Traducerea a depăşit aceste probleme, păstrând totuşi înţelesul şi cursivitatea. Textul este o capodoperă de conciziune şi claritate. Patanjali a eliminat toate cuvintele inutile din mai multe motive: 1. pentru a uşura memorizarea; trebuie să ne amintim că în acea vreme nu exista tiparul; 2. pentru a permite aforismelor să fie obiect al meditaţiei; prea multe cuvinte duc la confuzie; 3. pentru a preveni citatele greşite şi interpretarea greşită. Cu toate că sunt extrem de scurte, versurile conţin esenţa sistemului YOGA al lui Patanjali de la început şi până la sfârşit, deoarece ele conţin maximum de informaţie în minimum de cuvinte. Aforismele sunt poezie pură combinată cu precizie ştiinţifică sublimă.

Definiţie

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Patanjali şi-a numit sistemul "YOGA". El nu i-a dat vreo denumire specifică pentru a-l deosebi de alte căi yoghine. Totuşi, încă de pe vremea lui Patanjali, metoda lui a fost numită Patanjali Yoga (Yoga lui Patanjali).

Patanjali Yoga e identificată amplu ca fiind aceeaşi cu Raja Yoga (calea regală Yoga). Totuşi, noi preferăm să definim Patanjali Yoga ca fiind un sistem specific în vasta varietate a tehnicilor Raja Yoga. Conform cu definiţia noastră, Raja Yoga include următoarele sisteme:

1. Kundalini Yoga; numită şi Laya Yoga 2. Kriya Yoga 3. Mantra Yoga 4. Dhyana Yoga aşa cum e descrisă în Bhagavad Gita 5. Patanjali Yoga

Raja Yoga (incluzând Patanjali Yoga) este ştiinţa minţii. În loc de a explora lumea exterioară ca orice altă ştiinţă, Raja Yoga se ocupă cu explorarea lumii interioare şi cu eliberarea puterilor şi cunoaşterii conţinută în ea. Este ştiinţa disciplinei mentale şi include diferite metode de a focaliza mintea. Însuşi Patanjali îşi defineşte metoda ca fiind: "eliminarea fluctuaţiilor mentale". Preferăm să numim mintea "piscul vizibil al purei conştiinţe", ceea ce cuprinde conştientul, subconştientul şi inconştientul (sau superconştientul). Prin urmare, noi traducem definiţia lui Patanjali după cum urmează: "Yoga este controlul şabloanelor conştiinţei". Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama, nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana şi samadhi. De aceea ea se mai numeşte ashtanga yoga (yoga celor opt stadii).

Bazele şi datarea Yoga Sutras-urilor

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

O tradiţie spune că Hiranyagarbha (Brahma) a fost cel care a formulat pentru prima dată Yoga Sutras. E posibil, dar de dragul simplicităţii putem spune că el le-a formulat prin intermediul unui om numit Patanjali. Unii experţi spun că Patanjali a trăit în secolul IV e.n.; alţii spun că el a trăit prin anul 400 î.e.n., iar alţii, că el ar fi existat acum 5000 de ani. O dată larg acceptată, deşi nesigură, este anul 400 î.e.n. Această dată e estimată prin diferite metode. Una din aceste metode este compararea practicilor şi filosofiei

Yoga sutras-urilor cu acelea conţinute în alte texte cum ar fi Upanishadele timpurii şi scripturile Samkhya şi Buddhiste. Necazul cel mare este că textele vechi nu pot fi datate corect. Mai mult, e dificil de spus într-adevăr cine a influenţat pe celălalt şi care text a fost primul şi încă, o scriptură nu fixează deloc data apariţiei unui sistem filosofic; scriptura poate fi scrisă cu sute de ani după formularea, dezvoltarea şi proliferarea unei filosofii specifice. Un om numit Patanjali se pare că a mai scris încă două texte despre gramatica sanskrită şi despre medicină, numite MAHABHASHYA şi CHARAKAPRATISANSKRITA. Nu se ştie sigur dacă este acelaşi Patanjali care a scris Yoga Sutras. Dacă da, atunci se poate ca Yoga Sutras să fi fost scrise cam în vremea lui Buddha şi a marelui gramatician Panini... adică prin anul 500 î.e.n. Baza Yoga sutras-urilor constă cu siguranţă în filosofia Samkhya, care se spune că a fost formulată de rishi (înţelept) Kapila. Acest sistem a existat înainte de apariţia buddhismului. Însuşi Buddha a studiat Samkhya la un ashram numit Alarkalam, în căutarea lui după iluminare. Samkhya era o filosofie foarte populară în acel timp în India. Sistemul Samkhya se dispensează de toate teoriile despre Dumnezeu; el susţine că existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu este irelevantă pentru sadhana (practica spirituală) personală. Buddha a spus acelaşi lucru. El nu a propovăduit nici credinţa şi nici necredinţa în Dumnezeu. În această privinţă, influenţa filosofiei Samkhya asupra doctrinei lui Buddha se vede clar. Patanjali, pe de altă parte, are o părere diferită atât faţă de Samkhya cât şi faţă de buddhism. Referitor la acest lucru el introduce conceptul de Dumnezeu, dar o face foarte inteligent, pentru a ajuta sadhana (practica spirituală) acelora care sunt înclinaţi spre bhakti yoga. Totuşi, nici una din aceste informaţii nu fixează data la care a fost scrisă Yoga Sutras. Unii spun că Patanjali a fost influenţat de Jaini, alţii spun că el a influenţat pe Jaini. Unii spun că buddhismul e bazat în parte pe Yoga sutras, în timp ce alţii spun că Patanjali s-a bazat mult pe buddhism când a scris Yoga sutras. Probabil că toţi au dreptate, deoarece nici un sistem n-a apărut izolat. Fiecare sistem a fost şi continuă să fie influenţat de cele anterioare şi de cele contemporane. Oricine care cunoaşte câte ceva din buddhism va observa strânsa asemănare între învăţăturile buddhiste şi acelea ale lui Patanjali, în special la regulile de bază yama şi niyama şi în conceptele filosofice de bază, dar dacă Yoga sutras au fost scrise înainte sau după Buddha nu se ştie precis. Influenţa Yoga sutras-lor poate fi observată clar în textele buddhiste târzii, cum ar fi Vishuddhi Marga, dar nici aceasta nu fixează data Yoga sutrasurilor. E interesant de notat că Patanjali nu citează în mod direct şi nu se referă la nici un alt text. Acest lucru ar putea sugera că sutras-urile au fost formulate înaintea multora din binecunoscutele scripturi şi sisteme religioase din India. Pe de altă parte, limbajul folosit în Yoga sutras e ulterior celui folosit în timpul lui Buddha. Acest lucru se pare că fixează în mod concludent data la care a fost scrisă ca fiind în jurul anului 400 î.e.n., dar din nou apar alţi factori care trebuie consideraţi. Limbajul Yoga sutras-urilor poate fi acela folosit în vremea când

acestea au fost copiate după manuscrisul original, care s-a pierdut, sau Yoga sutras-urile poate că existau mult timp înainte ca ele să fie puse pe hârtie. Data rămâne nesigură. Părerea noastră este că toate tehnicile de Raja Yoga au existat cu mult înainte de Patanjali, chiar dacă numai în formă embrionară în subconştientul colectiv. Yoga sutras sunt probabil o compilare a unor aforisme anterioare care au fost transmise oral de la guru la discipol. Geniul cuiva numit Patanjali a sintetizat acest sistem într-un tot comprehensiv. Nu suntem interesaţi în mod deosebit de identitatea sau data la care a trăit Patanjali, deoarece el e numai un intermediar al înţelepciunii fără vârstă care este moştenirea întregii omeniri. Nu are importanţă capitală dacă numele lui a fost Patanjali sau Buddha, Singh sau Smith; dacă a fost indian, chinez sau arborigen. Nu contează nici măcar când a fost scris textul, deoarece el conţine înţelepciune care e veşnică şi care nu aparţine unei anumite zone geografice. Ea e aplicabilă tuturor vârstelor şi tuturor naţiunilor, indiferent de origine. Important este conţinutul şi aplicarea Yoga sutras-urilor.

Comentatori

Mulţi comentatori au scris despre înţelesul ascuns în versurile Yoga Sutras. Cei mai cunoscuţi sunt: 1. Yoga Bhasya -

de Vhyasa (dată nesigură)

2. Tattva Visharadi -

de Vachaspati (sec.IX)

3. Bhoja Vritti -

de Bhoja Raja (sec.XI)

4. Yoga Vartika -

de Vijnana Bhiksu (sec.XIV)

5. Raja Yoga -

de Swami Vivekananda (sec.XIX)

Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii tradiţionale, şi chiar comentarii la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a scris o explicaţie la comentariul Yoga Vartika. Multe comentarii au fost scrise în acest secol, incluzând şi pe acesta de faţă.

Cele opt stadii

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Patanjali dă o mare varietate de tehnici care armonizează treptat mintea şi induce gradat o percepţie din ce în ce mai subtilă. Totuşi, calea principală a lui Patanjali e conţinută în opt stadii fundamentale. Primele cinci sunt: 1. Yama (cod personal + moral) 2. Niyama (cod personal) 3. Asana (poziţie, atitudini corporale) 4. Pranayama (controlul prana-ei sau a suflului) 5. Pratyahara (retragerea simţurilor)

Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern) ale practicii Yoga. Ele pregătesc progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:

6. Dharana (concentrare) 7. Dhyana (meditaţie) 8. Samadhi (superconştiinţă sau extaz)

Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern), ale practicii Yoga. Primele cinci stadii neagă conştiinţa, în timp ce ultimele trei o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se stăpânesc perfect stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simţurilor) îndepărtează gradat distracţiile externe, în timp ce practicile de la Dharana (concentrare) în jos distrug gândurile care deranjează şi manifestările psihice, astfel încât mintea încetează să funcţioneze. IDA (lumea internă) e echilibrată de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul) începe să funcţioneze în SAMADHI (superconştiinţă sau extaz). Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelişuri) ale omului: annamaya (fizic); Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya (mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya (divin). Scopul final este de a transcende limitările acestor învelişuri. Mişcarea este de la grosier la subtil. Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.

YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă faţă de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau continenţă); asteya (onestitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire); tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi Niyamasurile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare ale lui. Există o relaţie mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare stimulează mintea. Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Învers, o minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară şi invers. Yamasurile şi Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător. Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

ASANA (atitudine corporală)

E definită de Patanjali ca fiind stabilă şi confortabilă. Teoretic ea poate include multe dintre asanas-urile din Hatha-Yoga, dar practic ea include numai câteva posturi de meditaţie, cum ar fi padmasana, siddhasana etc. În Patanjali-yoga scopul unei asana este de a echilibra diferitele impulsuri nervoase, sentimente de durere sau plăcere, căldură şi frig şi toate celelalte senzaţii opuse.

PRANAYAMA (controlul prana-ei sau al suflului)

E practicată pentru a concentra forţele prana-ice ale structurii umane. Acest lucru duce la control şi focalizare mentală.

PRATYAHARA (retragerea simţurilor)

Înseamnă "a se retrage înăuntru". Practica se ocupă cu controlul şi stăpânirea tendinţelor minţii îndreptate spre exterior, astfel încât conştiinţa poate fi dirijată la voinţă spre interior. Este imposibil de explorat tărâmurile interioare ale minţii atâta timp cât suntem atraşi, deranjaţi şi distraţi de experienţa externă a simţurilor. Prin urmare, experienţele simţurilor, cum ar fi sunetul, mirosul etc., sunt suspendate. Toate tehnicile meditative, cum ar fi antar mauna, ajapa japa, trataka etc. au drept scop iniţial inducerea acestei stări de pratyahara. Pratyahara (retragerea simţurilor), într-un sens mai elevat, include de asemenea eliminarea senzaţiilor interne psihice şi mentale.

DHARANA (concentrare)

Înseamnă concentrare a minţii. Este pasul dinaintea meditaţiei şi se ocupă cu fixarea conştiinţei asupra unui obiect, excluzându-le pe toate celelalte. Dacă starea de pratyahara (retragerea simţurilor) a fost dobândită, atunci toate distracţiile exterioare ar trebui să dispară, dar totuşi mintea e încă plină de divagaţii sau flecăreală interioară care ia forma amintirilor şi a anticipărilor viitorului. Mintea gândeşte şi încearcă să retrăiască experienţele trecute plăcute, e obsedată de experienţe neplăcute, sau face planuri şi se teme pentru viitor. Se pot folosi diferite metode pentru a induce focalizarea mentală. Religiile în general încearcă să o facă prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericeşti, puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni ş.a.m.d. Patanjali-Yoga foloseşte un simbol psihic ca punct focar pentru concentrarea interioară. Acesta poate fi guru-l (învăţător spiritual) personal, o zeitate, o mantra (cuvânt care se repetă), o întrebare; poate fi aproape orice, chiar şi un deget de la mână. Trebuie să fie ceva care atrage în mod spontan atenţia şi trebuie ales în conformitate cu natura inerentă a minţii şi personalităţii fiinţei, simbolul psihic, proiectat în faţa ochilor închişi, trebuie să fie atât de covârşitor încât întreaga fiinţă să fie focalizată asupra lui. Trebuie să existe atracţie spontană, altfel psihicul rămâne împrăştiat. Dharana (concentrare) cere practică regulată şi persistentă. Gradat se vor percepe aspecte din ce în ce mai adânci ale obiectului concentrării; natura

sa arhetipală va începe să se reveleze. Practicantul va intra în mod spontan în dhyana (meditaţie).

DHYANA (meditaţie)

Este numai o extensie a lui dharana (conentrare). Ea survine atunci când practicantul e capabil să menţină un flux neted, continuu al concentrării asupra simbolului intern o perioadă adecvată de timp. Mintea devine un mulaj al simbolului psihic. Fluxul de conştiinţă e adesea comparat cu scurgerea continuă a uleiului. În cele din urmă acest lucru duce la eliminarea dualităţii; văzătorul, văzutul şi vederea fuzionează în ceva unic şi fiinţa intră în starea de samadhi (superconştiinţă). Patanjali enumeră diferite nivele de samadhi, dar o definiţie bună este următoarea: "Atunci când cele cinci simţuri împreună cu mintea se odihnesc, când chiar şi intelectul a încetat să funcţioneze atunci, spun întelepţii, este atinsă starea supremă". Katha Upanishad, III:10

Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât şi cele interne ale minţii; tot ceea ce rămâne este conştiinţa. Samadhi (superconştiinţă, extaz) aduce realizarea de sine. În Bhagavad Gita se spune: "Când intelectul, uimit de cuvintele auzite din scripturi, stă nemişcat în samadhi, atunci vei obţine realizarea de sine". Altă explicaţie şi definiţie a lui samadhi este: "Douăsprezece (cicluri prelungite de) pranayama (controlul suflului) duc la pratyahara (retragerea simţurilor). Douăsprezece (durate prelungite de) pratyahara (retragerea simţurilor) duc la dharana (concentrare). Douăsprezece astfel de dharanas (concentrare) duc la dhyana (meditaţie) şi douăsprezece astfel de dhyanas (meditaţie) duc la samadhi (extaz)". Yoga Chudamani Upanishad, III: 113

Cele opt etape sunt destinate aspiranţilor avansaţi.

Yoga Sutras sunt bine cunoscute, şi totuşi, cele opt etape constituie tehnici cu adevărat avansate şi extrem de puternice pentru aceia care şi-au eliminat majoritatea problemelor şi conflictelor mentale. Ele nu sunt destinate oamenilor obişnuiţi. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează instrucţiuni complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare" înseamnă că practicantul va fi în stare să practice cele opt etape numai după minuţioase şi îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a unor texte anterioare şi a unor învăţături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se spune: "Plecăciuni lui SHIVA, cel care a predat Hatha Yoga ca pe o scară ce permite urcuşul pe culmile Raja Yoga-i). Din cauza confuziei şi prejudecăţilor majoritatea oamenilor sunt incapabili să practice Raja Yoga; de milă Swatmarama descrie Hatha Yoga ca o torţă care îndepărtează ignoranţa". Hatha Yoga Pradipika, I: 1,2,3

"Hatha Yoga, sub forma asanas-urilor (poziţii), a pranayama-ei (controlul suflului) şi a altor practici, trebuie stăpânită perfect, până ce practicantul e gata pentru Raja Yoga". Hatha Yoga Pradipika, I: 68, 69

Fără această pregătire, practicantul nu va reuşi cu adevărat în Raja sau Patanajali Yoga. De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor să-şi restrângă gândurile şi pentru majoritatea oamenilor care au mintea tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci când fluctuaţiile minţii sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu uşurinţă să distrugă gândacii de bucătărie care ameninţă curăţenia unei grădini, dar e mult mai dificil să îmblânzeşti un elefant sălbatic. Nu este deloc de dorit suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obişnuite. Regulile fundamentale Yama (cod social şi moral) şi Niyama (cod personal) sunt de asemenea foarte dificile pentru omul obişnuit. Aceste reguli sunt pentru aceia care şi-au epuizat o mare parte din turbulenţa mentală şi dorinţe. De exemplu, dacă majoritatea oamenilor, în loc să practice continenţa sub forma brahmacharya-ei, încearcă să practice castitatea totală, atunci ei vor deveni nevrozaţi; Ea poate fi practicată, ca abstinenţă deplină, numai de oameni care şi-au consumat cea mai mare parte a dorinţelor şi şi-au purificat deja mintea.

Cele opt etape superioare ale sistemului Patanjali Yoga sunt destinate aspiranţilor avansaţi şi NU sunt pentru începători. Înainte de toate, omul trebuie să-şi purifice mintea prin Karma Yoga, Hatha Yoga, Bhakti Yoga şi tehnici generale de meditaţie care cer mai mult participarea conştiinţei decât concentrare. De asemenea, omul poate practica unele tehnici afiliate celor sugerate în text. Aceste metode îl vor pregăti pentru practica celor opt etape şi pentru întâlnirea cu guru-l (învăţător spiritual) care-l poate învăţa personal.

Tehnici yoga afiliate

Calea YOGA formulată de Patanjali nu e îngrădită de practica numai a celor opt stadii. Ea este un sistem integral care conţine multe alte practici yoga. Patanjali enumeră şi sugerează o mare varietate de tehnici care ajută la armonizarea minţii şi a vieţii; totuşi, explicaţiile sale şi descrierea tehnicilor sunt foarte scurte şi neclare, ca să nu spunem mai mult. Este foarte uşor de scăpat semnificaţia profundă a afirmaţiilor lui Patanjali fără îndrumarea expertă a unui maestru şi guru (învăţător spiritual). Guru (învăţător spiritual), cu intima sa cunoaştere şi experienţă personală yoghină, scoate clar în evidenţă implicaţiile ascunse în multe versuri obscure. De exemplu, versurile I: 32-39 descriu baza majorităţii tehnicilor meditative, incluzând Yoga Nidra, Antar Mauna, Khechari Mudra, Trataka etc. Mantra sau Japa Yoga e descrisă clar în versurile I: 27-29. Comentariul explică clar şi scoate în evidenţă aceste înţelesuri ascunse.

Personalitatea umană poate fi împărţită, în mare, în patru categorii fundamentale: emoţională, activă, intuitivă şi voliţională. Patanjali a înţeles clar acest fapt, precum şi faptul că fiecare persoană are un temperament diferit şi înclinaţii conforme cu una sau mai multe din aceste categorii. El, prin urmare, ştia că Yoga trebuia să convină caracterelor specifice ale unui individ. Deci el sugerează:

BHAKTI YOGA pentru cei cu înclinaţie emoţională şi devoţională (vezi versurile I:23; II:1; II:23; II:45 etc).

JNANA YOGA pentru cei cu natură intuitivă. El recomandă reflecţie şi investigaţie asupra adevăratului înţeles al lui AUM (aforismele I:27-29 - şi explică de asemenea o mare parte din filosofia Samkhya (aforismele II:20-28 etc.) ca un mijloc de realizare de sine. El spune de asemenea în mod clar că toate cunoştinţele mentale sunt limitate.

RAJA sau PATANJALI YOGA pentru cei cu o voinţă puternică; aceasta este tema întregii scrieri.

KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menţionată în mod specific, dar ea e conţinută implicit în multe aforisme. De exemplu, Yamas-urile (cod social şi moral) şi Niyamas-urile (cod personal) implică practica Karma Yoga-i în acţiunile şi îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma Yoga este implicit înţeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga. Patanjali ştia că succesul în Bhakti Yoga duce în mod automat la succes în Raja Yoga; Jnana Yoga duce la perfecţiune în Raja Yoga, şi aşa mai departe. El ştia că o persoană angajată pe calea Raja Yoga trebuie să-şi integreze întreaga sa fiinţă. Ingustimea mentală şi egoismul trebuie îndepărtate prin orice metodă disponibilă. Toate funcţiile negative şi limitate ale minţii trebuie distruse. El a spus: "Oprirea Vritttis-urilor (modificări mentale) poate fi realizată prin vairagya (detaşare) şi abhyasa (practica Yoga)". Această afirmaţie include toate căile şi tehnicile Yoga. Nici una nu e exclusă. Toate duc la succes în Yoga.

Viyoga (practica yoga) duce la yoga

Mulţi oameni ştiu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras, Patanjali se referă la yoga ca fiind un proces de separare. Cum se poate explica această contradicţie? Ea poate fi explicată în termenii filosofiei Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor. Samkhya împarte existenţa şi fiinţa individuală în două aspecte fundamentale: purusha (conştiinţă) şi prakriti (natură; energie, fiinţă manifestată). Reamintiţi-vă că este numai o filosofie şi ca orice filosofie, oricât ar fi de sublimă, nu poate reprezenta cu adevărat realitatea. Existenţa şi fiinţa individuală iau naştere când purusha şi prakriti se unesc. Purusha (conştiinţa) implică drashta (văzătorul) şi prakriti implică drishya (văzutul). Purusha înseamnă fiinţă subiectivă şi prakriti înseamnă existenţă obiectivă, externă. Procesele şi practicile yoga se ocupă de viyoga (practica yoga), separând purusha (conştiinţa) de prakriti (natură), văzătorul de văzut; adică, separând conştiinţa de identificarea cu vehiculul minte-corp. Această separare şi diferenţă între conştiinţă şi minte-corp poate fi înţeleasă numai prin

experienţă personală. Nici vorbăria şi nici cititul nu vor convinge pe cineva de adevărul şi realitatea acestei diferenţe ci numai experienţa personală. Această experienţă va transforma profund viaţa practicantului; îi va da o bază pe care să îşi reaşeze viaţa şi fiinţa. El va vedea atunci o nouă dimensiune, nebănuită până atunci, a fiinţei lui. Procesul yoga are drept scop de a aduce această separare între văzător şi văzut; ceea ce duce la yoga - uniune, ca punct culminant. La început purusha (conştiinţa) şi prakriti (natura) trebuie separate şi apoi, după ce acest lucru s-a realizat, ele sunt văzute ca formând acelaşi lucru. Astfel, viyoga (practica yoga) duce la yoga la un nivel superior. Altă explicaţie a aceluiaşi lucru este că pura conştiinţă (purusha) e trasă în jos spre nivele inferioare ale conştiinţei prin identificarea greşită cu minteacorp (prakriti). Scopul yoga-i este de a elibera purusha (conştiinţa) de încătuşările limitatoare ale lui prakriti (natura). Inţeleptul Satyananda defineşte yoga astfel: "(O metodă) prin care conştiinţa e deconectată de minte şi de lumea manifestată. Yoga (uniune) rezultă de aici". Experienţa prin trăire directă a diferenţei dintre pura conştiinţă şi mintecorp, şi separarea lor, duce la realizarea că toate lucrurile fac parte din Unic. Toate căile yoga şi tehnicile respective folosesc acest proces de îndepărtare a limitărilor minţii şi corpului astfel încât jnana (cunoaşterea transcendentală) să poată străluci în toată gloria sa. Perfecţiunea minţii duce la iluminarea spontană a purei conştiinţe.

Natura minţii

Psihologia modernă are tendinţa să privească mintea ca fiind sursa cunoaşterii şi a conştiinţei. Patanjali afirmă clar punctul de vedere yoghin atunci când spune că mintea nu poate fi sursa conştiinţei deoarece ea (mintea) poate fi percepută de asemenea ca un obiect (aforismul IV: 19). Mintea NU se autoiluminează. Ştiinţa modernă tinde să privească atât mintea cât şi conştiinţa ca fiind expresii şi manifestări ale materiei. Yoga, pe de altă parte, spune că materia este forma grosieră de manifestare a minţii; materia e controlată de minte, şi nu mintea de materie. Lumea materială pe care o vedem în jurul nostru este o expresie a aspectelor mentale subtile ale existenţei. În afară de aceste două diferenţe fundamentale, yoga şi gândirea modernă concordă în multe privinţe referitor la minte. Conform cu psihologia lui Jung, mintea poate fi clasificată în trei dimensiuni diferite: Conştient, Subconştient şi Superconştient. Acestea pot fi legate de terminologia yoghină după cum urmează:

- mintea conştientă

- sthula (dimensiune grosieră) - jagrat (stare de veghe) - gândirea superficială ("maimuţa mentală") şi percepţia lumii exterioare

- mintea subconştientă

- sukshma (dimensiune subtilă) - swapna (somn (cu vise)) - memorie individuală - samskaras (tendinţe mentale)

- mintea superconştientă

- karana (dimensiune cauzală) - sushupti (somn profund) - samskara cosmică şi memorie cosmică

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Aceste tărâmuri conţin aspectele instinctive, intelectuale, psihice şi intuitive ale omului. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a explora aceste sfere mentale astfel încât ele să devină cunoscute. Ţelul este de a pleca de la conştient la subconştient şi de la subconştient la superconştient. Puţini oameni înţeleg sau apreciază, chiar vag, incredibila adâncime a minţii. Nici un sistem psihologic modern n-a încercat să-i definească conţinutul; cu toate acestea, Vhyasa, unul din cei mai profunzi comentatori al Yoga sutras-urilor, care se pare că a trăit acum două mii de ani, a împărţit şi clasificat mintea subconştientă şi cea superconştientă în şapte aspecte. Acestea sunt: 1. Samskaras (impresii mentale) refulate cauzate de reprimare 2. Samskaras care îl fac pe om să acţioneze într-un anumit fel. Aceste amintiri pot fi prenatale, determinând acţiuni, boli, talente şi aşa mai departe. Acesta este aspectul ereditar al omului. 3. Date latente neexprimate şi amintiri al evenimentelor trecute, Acestea sunt ascunse şi stocate în inconştientul colectiv, dincolo de limitările normale ale conştiinţei individuale.

4. Reflexe instinctive care controlează funcţionarea vegetativă a corpului fizic şi prana-ic (corpul subtil vital). Noi nu învăţăm să digerăm hrana; Acest lucru este deja pre-programat în mintea individuală. 5. Prana (energie bio-plasmatică). Mintea, indiferent cât e de subtilă sau de grosieră, e compusă din prana. Prana (energie bio-plasmatică) este de asemenea modalitatea prin care mintea execută acţiuni exterioare în conformitate cu gândurile. 6. Fluctuaţii mentale înnăscute. Mintea, prin însăşi natura sa, are tendinţa să se schimbe odată cu ritmurile cosmice. 7. Puteri psihice. Puterile supranormale tind să se manifeste în Superconştient sau mintea cosmică. Aceasta e o listă foarte comprehensivă şi are cu siguranţă darul de a pune pe gânduri. Ea dă o indicaţie despre scopul şi natura minţii. Aceste aspecte diferite se manifestă progresiv pe calea yoga. Toate secretele universului sunt în minte. Ea conţine toate cunoştinţele care au existat, există şi vor exista în viitor. Ea are straturi succesive de exprimare, de la cel mai subtil la cel mai grosier. Scopul sistemului Patanjaliyoga este de a îndepărta progresiv restricţiile existente şi voalurile minţii individuale, de a explora şi scoate la lumină potenţialul său inerent şi de a transforma gradat mintea individuală într-un instrument şi o reflexie a minţii cosmice, din care este o parte. Scopul sistemului Patanjali-yoga şi a tuturor celorlalte căi yoga este de a evolua şi de a sări în prăpastia non-minţii... superconştiinţa.

Puterile psihice sau supernormale

Puterile psihice sunt numite siddhis în sanskrită. Ele includ telepatie, clarauz, clarviziune, premoniţie şi o paletă vastă de alte puteri mai puţin cunoscute. Ele se manifestă prin intermediul tărâmurilor super-individuale ale minţii. Ele apar în superconştient unde fiecare persoană, fiecare minte individuală şi fiecare lucru e legat în mod intim şi inefabil de toate celelalte. Ele se pot manifesta în trecut, în viitor şi chiar în tărâmurile de dincolo de spaţiutimp. Cu toate acestea, indiferent cât de minunate ar părea, ele sunt doar expresii interne ale minţii. În ultimii ani, experimente ştiinţifice efectuate în Rusia şi în alte părţi au măsurat diferite fenomene psihice cu ajutorul instrumentelor, dar aceste experimente nu sunt cu adevărat necesare, deoarece fiecare le va descoperi personal pe calea yoga.

Multe din versurile textului Yoga-sutras descriu o mare varietate de siddhis (puteri psihice sau supranormale) cunoscute şi mai puţin cunoscute. Totuşi textul atrage în mod clar atenţia că practicantul nu trebuie să aspire la ele sau să le folosească în scopuri degradante. Ele pot fi periculoase, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi, dacă sunt folosite în scopuri egoiste. Scopul sistemului yoga NU este de a dezvolta aceste siddhis (puteri supranormale), ci de a aduce realizarea naturii veritabile a fiinţei. Siddhis-urile constituie numai un decor trecător care va veni cu siguranţă de îndată ce mintea va deveni focalizată şi purificată. Faţă de ele trebuie să fim perfect detaşaţi. Pe calea yoghină tentaţiile devin din ce în ce mai subtile, pe măsură ce progresăm. Este dificil să rezişti tentaţiei de a folosi puterile psihice, şi dacă nu rezişti vei regresa şi vei plăti un preţ mare pentru aceasta. Toţi marii sfinţi, yoghini etc. vorbesc despre bătălia lor împotriva tentaţiilor, inclusiv Buddha şi Isus. Din fericire, aceste siddhis (puteri supranormale) apar rareori la indivizi egoişti; dacă ar apare, ele ar produce un haos total în minte şi în tărâmurile mult mai subtile ale psihicului. Deci, nu practicaţi yoga ca să obţineţi siddhis (puteri supranormale); în primul rând satisfaceţi-vă dorinţele în planul fizic, armonizaţi-vă fiinţa şi căutaţi să realizaţi o stare de echilibru interior şi pace.

Sublimul sistem psihiatric-psihologic

Majoritatea sistemelor psihiatrice contemporane se ocupă în special cu restaurarea "normalităţii" individului, indiferent de ce înseamnă acest termen. Patanjali-yoga încearcă de asemenea să aducă această normalitate, dar ea merge mult mai departe. Ea încearcă să-i dea posibilitatea individului să-şi exploreze limitele propriei sale minţi, să-i confere realizarea de sine şi apoi libertatea perfectă. Patanjali-yoga poate fi numită ultimul sistem psihiatricpsihologic înspre care toate celelalte îşi vor îndrepta privirea pentru a se ghida, şi cu toate acestea el conţine mai puţin de două sute de versuri şi a fost scris acum mai bine de două mii de ani. Când veţi citi textul şi comentariul veţi vedea metoda folosită pentru a aborda problemele minţii. Iată câteva exemple: Patanjali a enumerat pe scurt tehnicile de bază pe care psihiatria modernă le aplică în terapie. Acestea sunt date în aforismele I: 32-29. Versul 32 sugerează cultivarea interesului intens pentru un lucru unic - acesta poate fi un hobby sau o muncă şi constituie terapia ocupaţională. Versul 33 sugerează cultivarea atitudinilor pozitive faţă de alţii - aceasta implică un grad de autosugestie, care poate fi împărtăşit de psihiatru pacientului său. Versul 34 sugerează controlul respiraţiei. Relaţia între tulburarea mentală şi respiraţia neregulată e binecunoscută; respiraţia profundă poate fi folosită pentru a induce liniştea mentală. Aforismele 35 şi 36 propun concentrarea asupra unui singur simţ. Acest lucru poate include terapia prin muzică, masajul etc., şi poate aduce repede calmarea minţii. Versul 37 sugerează meditaţia asupra

unei persoane care a atins înalte stări de conştiinţă. Acesta poate fi un yoghin sau guru-l (învăţătorul spiritual) personal, dar se poate aplica de asemenea la un psihiatru; de fapt, majoritatea terapiilor sunt total dependente de încrederea pe care o are pacientul în terapeut. Fără acest sentiment de încredere tratamentul nu poate reuşi. Aforismul 38 sugerează terapia prin vis, care aproape constituie baza unor sisteme psihiatrice moderne. În final versul 39 recomandă meditaţie; psihiatria modernă a început în ultimul timp să înţeleagă semnificaţia unei astfel de terapii. Toate aceste metode ajută la purificarea minţii şi ajută amintirile (Samskaras) să iasă la suprafaţă şi să fie distruse. Simptomele tulburărilor mentale sunt de asemenea enumerate în versul I: 31; acestea sunt bolile propriu-zise, depresiune, nervozitatea şi respiraţia grea şi neregulată. Nefericirea e problema universală a omenirii. În câteva versuri scurte dar profunde, Patanjali defineşte cauza nefericirii umane precum şi terapia ei; el a explicat ceea ce mii de cărţi, filosofii şi sisteme psihologice au încercat să facă fără succes. El sintetizează întreaga situaţie în câteva cuvinte, fără să se piardă în vorbărie prolixă şi detalii. Deoarece aceste versuri sunt atât de explicite, cuprinzătoare şi logice, le vom discuta pe scurt aici, cu toate că ele sunt explicate pe larg în comentariu. Pentru a scoate în evidenţă unele lucruri, am modificat puţin traducerea. În primul rând, Patanjali spune: "Tensiunile fundamentale ale minţii (care aduc nefericire) sunt ignorarea adevărului, egoismul, ataşamentul, aversiunea şi frica de moarte". Acest vers sintetizează întreaga cauză a nefericirii. Următoareale aforisme definesc implicaţiile tensiunilor fundamentale: "Ignorarea realităţii e tensiunea-rădăcină de la care apar toate celelalte tensiuni; tensiunile pot fi latente, atenuate, conflictuale sau manifestate". (vezi II: 3,4) Patanjali explică faptul că motivul de bază al nefericirii, conştiente sau nu, este ignoranţa veritabilei naturi proprii. Până ce fiinţa nu-şi cunoaşte natura sa proprie, vor exista totdeauna tensiuni şi nefericiri, într-o formă sau alta.

Patanjali defineşte tensiunile ca acţionând pe diferite nivele. Ele pot fi:

1. Latente (prasupta) - înrădăcinate adânc în mintea subconştientă şi neconştientizate încă. Ele vor apare pe măsură ce percepţia va deveni mai profundă prin practica yoga. 2. Atenuate (tanu) - tensiuni minore, nesemnificative

3. Conflictuale (vichchhinna) - tensiuni care aduc nevroze, fobii, depresiuni etc. Yoga va dizolva în cele din urmă aceste tensiuni, permiţându-vă să vă armonizaţi acţiunile. 4. Manifestate (udara) - tensiuni conştiente care pot fi recunoscute clar în activitatea zilnică.

Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele mai subtile. Ce este însă această tensiune de bază numită ignoranţă? Patanjali explică în aforismul următor: "Ignoranţa poate fi definită prin faptul de a privi drept nepieritor ceea ce este efemer, drept pur ceea ce este impur, drept fericire ceea ce este nefericire, drept sine ceea ce este non-sine". (vezi II:5) Ignoranţa este necunoaşterea swarupa-ei (naturii veritabile a fiinţei). Aceasta este cauza profundă a nefericirii. Ignoranţa este progresiv dispersată prin lumina înţelegerii care vine de la practica regulată şi perseverentă yoga. De fapt, mintea însăşi este o sursă de ignoranţă, deoarece ea lucrează pe principiul separării şi diferenţelor. Ignoranţa este treptat dizolvată prin pătrunderea naturii minţii şi, eventual, trecerea dincolo de minte. Mintea este aceea care realizează falsa identificare a constiinţei cu mintea-corp. Când viyoga (separarea) conştiinţei de minte-corp este realizată, atunci fiinţa se îndreaptă spre distrugerea ignoranţei sale fundamentale şi deci a tuturor celorlalte cauze ale nefericirii. Ignoranţa duce la egoism. Acest lucru este explicat în următorul vers: "Egoismul poate fi definit ca fiind identificarea greşită a văzătorului (purusha) cu instrumentul minte-corp." (vezi II:6) Oamenii se identifică în mod fals cu mintea-corp; acest lucru produce un puternic simţ al individualităţii. Fiecare încearcă să-şi impună propria voinţă asupra altora în scopuri egoiste. El caută plăcerea personală cu orice preţ. Preţul este în general frustrarea şi nefericirea, deoarece ego-ul nu poate fi niciodată satisfăcut. Simţul ego-ului duce la aversiune şi ataşament faţă de lucrurile materiale; Ataşamentul poate fi definit ca fiind căutarea plăcerilor lumii. Aversiunea poate fi definită ca fiind repulsia faţă de lucrurile lumii". (vezi II:7,8)

Aceste tensiuni, ataşamentul şi aversiunea, plăcerea şi neplăcerea, duc la un conflict continuu şi nefericire în viaţă, deoarece situaţiile vieţii rareori, ca să nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor personale. Aceste plăceri şi neplăceri duc la frica de moarte, deoarece fiinţa doreşte să-şi continue status-quo-ul de plăcere şi individualitate. Patanjali spune: "Frica de moarte este o forţă inerentă şi dominantă în toate fiinţele, chiar şi la cele foarte învăţate". Acest lanţ de cauze ale tensiunilor şi nefericirii este foarte raţional. Ignoranţa duce la egoism; egoismul duce la plăceri şi neplăceri şi acestea duc la frica de moarte. Indepărtarea ignoranţei şi a tuturor celorlalte tensiuni duce la fericirea perfectă. Cum se face acest lucru? "Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbţia lor în sursa care le-a produs şi prin îndepărtarea stărilor mentale asociate, prin meditaţie". (vezi II: 10,11) Astfel, tensiunile pot fi îndepărtate prin explorarea minţii cu ajutorul tehnicilor meditative. Aceste câteva aforisme scurte sintetizează natura problemelor mentale, a tensiunilor şi a nefericirii precum şi metoda de a le elimina. Se poate scrie o întreagă enciclopedie pentru a le elucida. Se poate dezvolta un întreg sistem psihiatric în jurul lor. Patanjali-yoga are drept scop abordarea chiar a surselor nefericirii umane; orice altă viziune poate doar zgâria suprafaţa suferinţelor umane. Patanjali dă dovadă de pătrundere psihologică a cauzelor fundamentale, şi fără această pătrundere, cum poate fi vindecată nefericirea? Prin urmare sutras-urile definesc cauza şi apoi indică modul de îndepărtare a lor. Numai în acest fel omul poate găsi fericirea durabilă care sălăşluieşte dincolo de cele mai îndrăzneţe visuri ale lui. Patanjali a scris o comoară de cunoaştere condensată în câteva sute de versuri. Din punctul nostru de vedere, ea trebuie să fie cartea de referinţă pentru toţi psihiatrii. Ea trebuie să fie "Biblia" psihologiei şi psihiatriei. Acesta este respectul nostru pentru această capodoperă a înţelepciunii practice.

Necesitatea acestui comentariu

Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost mai ştiinţific decât toţi oamenii de ştiinţă; mai logic decât toţi logicienii. El a făcut economie strictă şi drastică de cuvinte. El a evitat repetiţia. Uneori structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conţine o comoară de informaţie şi semnificaţie, câteodată evidentă, dar de cele mai

multe ori ascunsă. Este foarte uşor de omis sau de înţeles greşit implicaţiile din spatele versurilor. Inţelesurile criptice pot fi revelate numai de un maestru; mai mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată înţelege.

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi) Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51

Capitolul 1

S A M A D H I PA D A

CAP I SUTRA 1

Atha yoganushasanam

Atha = acum prin urmare; yoga = (cu privire la) yoga; anushasanam = instrucţiuni complete

Acum prin urmare instrucţiuni complete cu privire la YOGA.

Atha: vom face o pauză şi vom încerca să aflăm de ce autorul a folosit cuvântul "atha". El ar fi putut să spună "atra yoganushasanam", care înseamnă: "aici sunt instrucţiuni despre yoga", dar el a folosit cuvântul "atha". "Atha" înseamnă "acum prin urmare", ceea ce înseamnă că aceste instrucţiuni despre yoga sunt continuarea unor alte instrucţiuni anterioare. Cuvântul "atha" e folosit aici pentru a sublinia faptul că instrucţiunile cu privire la yoga sunt date aspirantului după ce acesta s-a purificat prin karma-yoga (formă de yoga) şi după ce şi-a unificat tendinţele mentale prin bhakti yoga (formă de yoga). Prin aceasta se spune că acele instrucţiuni despre yoga care urmează, vor deveni inteligibile şi palpabile numai acelora ale căror inimi sunt pure şi ale căror minţi sunt liniştite, altfel ele nu vor fi inteligibile. Aceia care au mintea impură şi tendinţe schimbătoare nu vor fi capabili să practice ceea ce se spune

în această shastra. Prin urmare, cuvântul atha a fost folosit pentru a sublinia necesitatea reuşitei prealabile în karma yoga, bhakti yoga şi alte sisteme pregătitoare. Yoga: înţelesul cuvântului yoga e explicat în sutra următoare. Anushasanam: De fapt cuvântul este shasanam, anu fiind un prefix pentru a sublinia completitudinea. Shasan este un cuvânt care înseamnă a da reguli, comenzi, ordine, instrucţiuni. Cuvântul shastra s-a dezvoltat din cuvântul shasan. Shastra literal nu înseamnă scriptură. Shastra înseamnă un proces de instruire şi de precepte. Din acelaşi cuvânt a evoluat cuvântul Ishwara, care înseamnă stăpânitor, guvernator, comandant, şi care este folosit pentru a-l desemna pe Dumnezeu. Deci veţi înţelege că anushasanam înseamnă instrucţiuni. Poate că aţi citit alte comentarii la Yoga Sutras în care cuvântul anushasanam e tradus prin redeclarare, expunere, explicare. Dacă analizaţi însă cuvântul cu atenţie, veţi ajunge la concluzia că această traducere este total incorectă. Ea nu este deloc în conformitate cu textul, deoarece yoga-sutras sunt în ele însele atât de simple, de concise, de scurte, încât ele nu pot constitui nici o explicaţie, nici o expunere; ele nu pot fi decât instrucţiuni. Yoga e asta; aşa se practică; acestea sunt stările minţii; aşa trebuie experimentat; acesta este locul lui Dumnezeu în yoga - şi alte asemenea, constituie subiectul acestei cărţi. Desigur, există expuneri, note scurte, explicaţii, comentarii, critici etc. despre yoga, scrise de mari cărturari cum ar fi Vhyasa, Bhoja, Vigyan, Bhikshu şi alţii. Deci, în cele din urmă, putem considera cuvântul anushasanam ca însemnând instrucţiuni complete.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 2

Yogaschitta vritti nirodhah

Yogah = yoga; chitta = conştiinţa; vritti = formă sau formă circulară; nirodhah = blocare, stopare, estompare lentă şi completă.

YOGA este suprimarea sau blocarea (NIRODHA) formelor, transformărilor sau modificărilor mentale fundamentale (VRITTIS),

care apar în toate dimensiunile paralele ale conştiinţei, pe care le ia, prin care se manifestă şi pe care le manifestă conştiinţa (CHITTA).

Sutra aceasta este compusă din patru cuvinte - yogas, chitta, vritti, nirodhah. Nu vom explica cuvântul yoga acum, deoarece după citirea celor 195 de sutras îl vom înţelege mai bine. Chitta este derivat din ideea fundamentală de chit, care înseamnă a vedea, a fi conştient de, a-şi da seama. Prin urmare, chitta înseamnă conştiinţa individuală, care include conştientul, subconştientul şi superconştientul. Totalitatea acestor trei e simbolizată prin cuvântul chitta. Chitta are accepţiune diferită în Vedanta, dar aici chitta reprezintă totalitatea conştiinţei individuale compusă din trei stadii - conştiinţa simţurilor sau conştiinţa obiectivă, manas-conştiinţa subiectivă sau astrală şi superconştientul, sau starea de potenţialitate adormită. Aceste trei stări ale conştiinţei pure sunt desemnate în această sutra prin cuvântul chitta. În Mandukya Upanishad cele patru stări sau dimensiuni ale conştiinţei sunt tratate într-o formă foarte lucidă. Dacă citiţi un comentariu la această Upanishada, structura conştiinţei dvs. vă va deveni clară. În această sutra, chitta reprezintă toate cele patru dimensiuni ale conştiinţei, dar este un simbol al celor trei dimensiuni ale ei. Aceste trei dimensiuni ale conştiinţei se numesc chitta, iar a patra se numeşte atman. Pe scurt, putem spune că atman (sinele) plus chitta (conştiinţa) este jivatman, conştiinţa individuală; atman minus chitta este conştiinţa supremă (a patra dimensiune); jivatman (conştiinţa individuală) minus chitta (conştiinţa) este atman (sinele). Aceasta este doar o explicaţie indirectă a cuvântului. Ce înţelegem prin blocare? Inseamnă oare blocarea gândurilor, a viziunilor, a respiraţiei, a dorinţelor şi a complexelor personale? Dacă ar fi fost aşa, atunci Patanjali ar fi folosit cuvântul suprimare. Acest lucru este adevărat numai când se are în vedere chitta ca semnificând mintea, instrumentul cunoaşterii generale, dar când prin chitta înţelegem conştiinţa totală a individului, care dă naştere la diferite manifestări pe plan mental sau astral, atunci îndoiala cu privire la actul suprimării va fi dată deoparte. Expresia nirodha înseamnă aparent un proces de blocare sau estompare lentă şi gradată, dar nu trebuie să însemne un act de blocare a substratului fundamental al conştiinţei. De fapt din această sutra e clar că acesta este un act de blocare a formelor pe care le ia conştiinţa, şi nu a conştiinţei. Fiind un practicant yoga, veţi fi, fără îndoială, de acord cu această exprimare a sutraei, şi anume că formele pe care le ia conştiinţa sunt blocate în starea de meditaţie. Un pic mai târziu în acest capitol veţi învăţa mai multe despre structura fundamentală, natura, acţiunile şi reacţiunile lui chitta, dar în această sutra se sugerează că o stare diferită şi fundamentală a conştiinţei se poate obţine prin blocarea fluxului mental al conştiinţei.

Când vă duceţi seara la culcare şi intraţi în starea inconştientă a conştiinţei, ce se întâmplă cu conştiinţa simţurilor, cu corpul şi cu creierul? Acestea mor oare, sau acesta este numai un proces de blocare a fluxului conştiinţei simţurilor şi a conştiinţei mentale? Cu siguranţă este o stare în care funcţiile fiziologice sunt deconectate de conştiinţa individuală. Fluxul vrittisurilor diferă şi, prin urmare, voi experimentaţi un plan paralel de existenţă, diferit de planul fizic, vedeţi obiecte diferite, trăiţi evenimente diferite, vedeţi persoane diferite, locuri şi procese diferite. Toate acestea sunt vrittis (modificări mentale) care pătrund într-o stare diferită a conştiinţei datorită blocării vrittis-urilor comune. Dacă analizaţi toate aceste stări în care conştiinţa individuală se manifestă în moduri diferite, în forme şi dimensiuni diferite, veţi realiza că procesul vrittis-urilor e diferit de conştiinţă şi că acest flux de vrittis(modificări mentale) poate fi blocat şi că fiinţa poate transcende limitările conştiinţei sau, mai curând, că poate pune capăt acestui flux de vrittis(modificări mentale) care revine veşnic. Aceasta ne duce la concluzia că există un proces definit, aparte şi nelegat de tot ceea ce e legat de corpul fizic, minte, simţuri şi prana (energie bioplasmatică), şi că această conştinţă este aceea care se modifică continuu dintro stare în alta. Acest proces este conştiinţa, o stare de constantă şi neîntreruptă atenţie. Existenţa conştiinţei din noi nu este legată de corp; ea poate fi în corp şi în acelaşi timp ea poate fi şi în afara lui, sau fără el. Aceasta e conştiinţa care trebuie blocată. Nu gândurile obişnuite sunt acelea care trebuie suprimate. Aceste gânduri sunt o nimica toată, doar o scăpărare a conştiinţei noastre. Se pare că există o arie fantastică a conştiinţei, inimaginabilă, dincolo de acest corp, cu acest corp, dar câteodată fără acest corp, şi aceasta este infinită. Noi o numim ananta - nesfârşită, infinită. Deci, prin anumite practici pe care le vom învăţa în capitolul următor, se poate produce, şi se va produce un eveniment în care acest proces invizibil al conştiinţei poate fi blocat. Să înţelegem bine acest lucru. Fluxul conştiinţei la care ne referim nu este acela al minţii şi al gândurilor, nu este fluxul sentimentelor, pasiunilor şi dorinţelor, nu este acumularea emoţiilor şi experienţelor, ci cuvântul chitta înseamnă conştiinţa luată ca întreg, înăuntrul şi în afara corpului, cu şi fără corp. Pe scurt, conştiinţa este ca un fir ce leagă multe vieţi şi încarnări. Prin urmare, cuvântul nirodha nu înseamnă blocarea gândurilor, dorinţelor, ambiţiilor, pasiunilor ş.a.m.d., ci înseamnă actul sau actele de blocare a proceselor conştiinţei responsabile de ciclul reîncarnărilor. Vritti Vritta înseamnă cer şi vritti înseamnă circular. Când aruncaţi o piatră în apă, mişcările apei sunt circulare. Analog, conştiinţa îşi are formele ei circulare; acestea nu sunt nici orizontale, nici perpendiculare, ci circulare, mişcându-se circular. Prin urmare, atitudinile lui chitta, modurile minţii, sunt numite chitta vritti.

Nirodhah vine de la rădăcina rodha, care înseamnă un act de blocare. Există multe cuvinte derivate de aici - rodha, avarodha, nirodha, virodha. Avarodha este obstrucţie, nirodha este blocare, virodha este opoziţie. Deci, ideea de blocare e clarificată. Reîntorcându-ne la punctul iniţial - ce este yoga? Sutra spune că yoga este blocarea formelor care apar în toate dimensiunile conştiinţei. Ea nu este numai retragerea din experienţa zilnică, ci este punerea la o parte a viziunilor pe care le avem în meditaţie profundă sau în samadhi. Când expresiile conştiinţei individuale, care apar în diferitele planuri, sunt depăşite, atunci apare starea de yoga.

Cinci stări mentale şi Kundalini Yoga

Aceasta este ordinea sau secvenţa evoluţiei conştiinţei voastre. Voi practicaţi acum yoga sau învăţaţi yoga, sau veţi preda yoga. Evoluţia conştiinţei în om e clasificată în cinci stadii. Conştiinţa umană se va dezvolta ajungând liberă de încătuşările lui prakriti (natura), sau a celor trei gunas (însuşiri fundamentale), ceea ce va fi discutat pe larg în capitolul următor. În discuţia despre cuvântul chitta-vritti, noi am menţionat cele cinci stadii ale minţi. Comparând aceste stadii cu procesul de trezire al lui kundalini, se poate spune că stadiul moodha aparţine lui muladhara chakra, unde conştiinţa individuală e latentă sau adormită. În sanskrită se spune că kundalini e adormită, puterea şarpelui doarme. După un anumit timp de practică, ea devine efervescentă, stimulată sau agitată, încât ea urcă până la manipura chakra. De la manipura, sau centrul buricului, există întotdeauna posibilitatea pentru un aspirant spiritual să fie aruncat înapoi pe muladhara. Conştiinţa se trezeşte, urcă pe swadhisthana, apoi pe manipura, dar revine înapoi pe muladhara, deoarece asta e natura ei. Totuşi, atunci când conştiinţa a atins manipura şi a stat acolo un timp, fiind apoi transmutată şi sublimată, atunci conştiinţa devine pregătită, în sensul că vikshipta (stadiul al doilea) continuă până la ajna chakra, şi de la ajna chakra în sus are loc starea de concentrare. Sahasrara, cea mai înaltă chakra, este locul lui nirodha. Ea este dincolo de cele trei gunas (însuşiri fundamentale). Toate funcţiile corpului, minţii şi lumii sunt dependente de interacţiunea celor trei gunas (însuşiri fundamentale). Multe s-au scris despre gunas, dar nicăieri nu sunt mai bine explicate ca în filosofia Samkhya. Natura cosmică are în natura sa un caracter întreit; în acest sens fiecare acţiune, gând sau eveniment sunt create datorită interacţiunii celor trei gunas. Mintea de asemenea este mult influenţată de interacţiunea lor. Când predomină sattva guna, mintea rămâne liniştită, vrittis-urile (modificări mentale) rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare. Când predomină tamas, atunci nimic pe lume nu vă poate face să fiţi activ, spiritual sau fericit; mintea va fi totdeauna greoaie, inertă şi tensionată. Acesta este efectul lui tamas asupra conştiinţei.

O singură guna nu influenţează personalitatea. Există totdeauna o influenţă combinată a tuturor celor trei gunas. Când rajas predomină, dominând asupra lui sattva şi tamas, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând o ruptură a personalităţii. Aceasta este starea minţii numită kshipta. Când tamas predomină, dominând celelalte două gunas, mintea intră într-o stare de inactivitate. Rezultă o gândire greoaie; uneori aceasta încetează să se mai manifeste. Când această stare se accentuează, non-activitatea mentală devine acută, manifestându-se într-o stare de nevroză profundă. Aceasta este starea minţii numită moodha. Starea vikshipta este o stare oscilatorie a minţii. În această stare, conştiinţa individuală oscilează între stabilitate şi distracţie. Aceasta este condiţia obişnuită a tuturor aspiranţilor spirituali când se aşează să facă puja, meditaţie, concentrare sau antar mauna (linişte lăuntrică). Aceasta este starea minţii unui bun student care, cu toate că îşi dă silinţa, e supus la instabilitate, datorită interacţiunii gunas-urilor. Când fluxul concentrării, născut din sattva, e întrerupt de instabilitate născută din rajas, se spune că avem starea conştiinţei numită vikshipta. În această stare de conştiinţă apar viziuni şi percepţii subtile ale misterioaselor energii interne. Aspirantul este foarte senzitiv şi uneori e supus la capricii. Il veţi vedea meditând ore întregi şi apoi, deodată, lăsând totul baltă pentru câteva zile. Acest stadiu este foarte important; aici începe yoga. Aici cele trei gunas au libertate completă de exprimare individuală. Când sattva se exprimă liber, apare unitatea gândirii. Când rajas predomină, mintea este împrăştiată. Când tamas apare în joc dispare atât unitatea gândirii cât şi împrăştierea; există numai estompare şi inactivitate. Este foarte important pentru un aspirant spiritual să analizeze predominanţa celor trei gunas (însuşiri fundamentale) şi să descopere care guna domină la un moment dat. Sunt rare momentele când toate cele trei gunas sunt în echilibru. Totdeauna o guna domină peste celelalte două şi guvernează, chiar dacă celelalte gunas au şanse egale de manifestare. De exemplu, când rajas e la putere există tot timpul o contra-balansare a celorlalte gunas, rezultând o stare de concentrare alternată cu una de împrăştiere. Prin urmare, fiinţa trebuie să realizeze care guna este la putere la un moment dat şi ce contra-balansări au loc. Dacă există mai multă împrăştiere şi mai puţină concentrare, atunci este rajas. Dacă există mai puţină concentrare şi mai puţină împrăştiere dar mai multă somnolenţă, înseamnă că predomină tamas. Dacă este mai multă concentrare şi mai puţină împrăştiere şi somnolenţă, înseamnă că predomină sattva. După ce am analizat influenţa gunas-urilor asupra conştiinţei, trebuie să găsim modalităţi de eliminare a influenţelor negative şi de dezvoltare a influenţelor pozitive. De exemplu, dacă după o observaţie atentă şi minuţioasă aţi descoperit influenţa lui tamas în timpul meditaţiei, trebuie să găsiţi mijloacele de a o reduce şi de a dezvolta predominanţa guna-ei opuse, printr-o

metodă corespunzătoare. Tehnica de a dezvolta influenţa pozitivă este mai importantă decât încercarea de a suprima influenţa sau guna negativă. În acest scop trebuie folosite asanas (poziţie, postură), pranayama (tehnica de ritmare a suflului) şi anumite tehnici de Hatha Yoga. Nu are importanţă dacă tendinţa tamas -ică este constituţională, mentală sau temporară - Hatha Yoga va elimina presiunea tamas-ică în mare măsură. Lucrul fizic este o mare putere pentru exterminarea chiar a existenţei tamas guna-ei, nu numai în timpul meditaţiei, ci chiar în timpul întregii vieţi. Dacă sunteţi conduşi de forţa rajas guna-ei în timpul meditaţiei sau în viaţă în general, în aşa fel încât sunteţi incapabili să vă concentraţi asupra unui subiect datorită tulburărilor mentale, samskaras (tendinţe mentale), dorinţe, probleme de viaţă şi deprimări, trebuie să încetaţi să luptaţi cu voi înşivă şi să folosiţi toate acele practici care reduc elementul rajas chiar din rădăcina vieţii. Astfel de practici sunt, de exemplu, Bhakti şi Japa Yoga. Karma Yoga trebuie practicată; de asemenea trebuie făcută şi munca fizică. Aceasta nu pentru că aveţi nevoie de ea, ci pentru că este o necesitate a vieţii voastre spirituale. Să presupunem că aţi descoperit că rajas guna este foarte puternică în timpul meditaţiei şi drept rezultat sunteţi incapabili să vă concentraţi mintea asupra unui obiect, iar când vă duceţi la culcare mintea începe să o ia razna, gândind la vrute şi nevrute; nu o puteţi controla. Ce trebuie să faceţi? Trebuie să folosiţi tehnicile prin care se reduce rajas guna şi vă amintim că acestea sunt Bhakti şi Japa Yoga. Uneori vă daţi seama că sattva guna este puternică, cu toate că si celelalte gunas operează de asemenea una după cealaltă. Desigur, sattva guna nu trebuie eliminată. Ea trebuie întărită, deoarece sattva este dezirabilă. Tamas guna este indezirabilă şi ea trebuie redusă. Rajas guna este de asemenea indezirabilă şi trebuie de asemenea redusă. Predominanţa tamas şi rajas gunas trebuie redusă, dar sattva guna trebuie întărită prin diferite metode, enunţate în textele yoghine. Trebuie să vă gândiţi bine care din tehnici vi se potriveşte pentru a vă întări sattva guna - poate dharana (concentrare), poate satsang-ul (frecventarea înţelepţilor), poate studierea cărţilor, poate dieta corespunzătoare. Fiecare aspirant spiritual trebuie să analizeze, nu 24 de ore, ci măcar un timp suficient, influenţa celor trei gunas. Deci, dacă vă daţi seama că timp de o lună întreagă mintea a fost concentrată şi numai uneori au existat stări de zăpăceală, aceasta este starea oscilatorie a minţii sau vikshipta. Să zicem acum că, de exemplu, starea voastră e nestabilă. Nu vă daţi seama exact cum, dar o simţiţi. Care guna este mai puternică? Dacă tamas guna este mai puternică, veţi avea tendinţa să regresaţi; sadhana (practica spirituală) voastră se va reduce. Dacă predomină sattva, concentrarea va fi uşoară şi veţi putea să intraţi cu uşurinţă în meditaţie. Astfel, în general, nu aveţi decât să vă urmăriţi starea din meditaţie şi conform acesteia să luaţi măsurile care se impun.

Se spune că yoga începe atunci când s-a ajuns la starea minţii numită vikshipta. Cele două stări anterioare, kshipta (starea minţii în care predomină rajas guna) şi moodha (starea minţii în care predomină tamas guna), sunt neyoghine. Ele constituie ceea ce numim stările lumeşti (obişnuite) ale minţii. Starea moodha e departe de orice concept yoghin. Acum am ajuns la ekagrata. Ekagrata înseamnă focalizare, şi în această focalizare rajas guna şi tamas guna sunt absente; Numai sattva guna există. Când mintea atinge starea de focalizare, atunci rajas şi tamas sunt ambele absente; numai sattva predomină. Următoarea stare spre care se tinde după atingerea acesteia este nirodha, încetarea completă a activităţii mentale. În această din urmă stare nu funcţionează nici sattva, nici rajas, nici tamas. Aceasta este o stare a minţii numită trigunatita, cea de dincolo de cele trei gunas, când conştiinţa e complet eliberată de limitările celor trei gunas. Când conştiinţa voastră individuală e eliberată de limitările celor trei gunas şi când ea stă singură, fără sentimente de prietenie sau alianţă faţă de aceste trei gunas, ea a atins starea numită nirodha. Aceasta este comparaţia dintre trezirea lui kundalini şi terminologia yoghină asa cum s-a detaliat aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 3

Tada drastuh swarupeavasthanam

Tada = atunci; drastuh = văzător; swarupe = natura proprie esenţială; avasthanam = stabilire.

În starea de YOGA, sau cu alte cuvinte atunci când VRITTISurile sunt blocate, văzătorul (DRASHTA, SAU PURUSHA) e stabilit (locuieşte sau se odihneşte în el însuşi sau în propria sa natură esenţială (SVARUPA).

Realizarea de sine poate avea loc numai când chitta-vrittis (modificările minţii) îşi încetează complet activitatea, când mintea, sau chitta, nu mai e afectată de jocul celor trei gunas (însuşiri fundamentale) şi de sentimentele

nestatornice, şi când nu mai există sentimentul de identificare cu lumea obiectivă. Noi nu suntem capabili să cunoaştem sau să înţelegem starea kaivalya (realizarea de sine), sau să înţelegem stările elevate de conştiinţă care apar în samadhi, cu înţelegerea noastră foarte limitată. Realizarea vine dinăuntrul nostru şi nu poate fi înţeleasă de nivelul actual de conştiinţă, îmbibat cum este de plăceri şi neplăceri, false crezuri, concepţii eronate, falsă gândire şi aşa mai departe, care constituie schema noastră de gândire şi care este legată de asmita, principiul eu-lui. Puritatea minţii, completul control al simţurilor, lipsa de dorinţe şi aşa mai departe, sunt toate necesare înainte ca omul să atingă scopul sistemului yoga, care este kaivalya - realizarea de sine. Cuvântul avasthanam indică reîntoarcerea la stadiul originar, şi acest lucru va fi discutat în capitolul al patrulea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 4

Vritti sarupyamitaratra

Vritti = modificare, şablon; sarupyam = identificare; itaratra = în afara acestei stări.

În afara stării de YOGA are loc identificarea lui PURUSHA sau DRASHTA cu modificările (VRITTIS) lui CHITTA.

Ce se întâmplă cu purusha, Sinele Suprem, când nu e stabilit în natura sa esenţială se spune aici. Când chitta vrittis (modificările minţii) nu sunt în starea de nirodha (blocare) atunci şabloanele sau modificările lui chitta (mintea, conştiinţa individuală) sunt suprapuse peste purusha (Sinele Suprem). Suntem toţi obişnuiţi cu acest fel de identificare greşită. Când urmărim un film sau o piesă de teatru, avem tendinţa să ne identificăm cu ceea ce se vede şi trăim intens experienţele vizionate, participând emoţional la ele. Cu toate că actorii interpretează numai un rol, noi tindem să ne identificăm cu ei, uitând că suntem numai spectatori la ceea ce se întâmplă În acelaşi fel, purusha este

numai o conştiinţă martor, dar ea şi-a "uitat" natura sa veritabilă, identificânduse cu chitta (mintea, conştiinţa individuală) şi cu transformările ei în aşa măsură încât îi este foarte greu să se elibereze de această eroare. Ştiinţa YOGA, aşa cum este prezentată de Patanjali, recomandă diferite tehnici aplicabile diferitelor caractere individuale, care au drept scop de a aduce mintea (sau chitta) într-o stare de nirodha (blocare). În această stare purusha (Sinele Suprem) devine conştient de natura sa veritabilă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 5

Vrittayah panchatayyah klistaklistah

Vrittayah = modificări ale minţii; panchatayyah = de cinci feluri; klishta = dureros, lit. greu, dificil; aklishtah = nedureros.

Modificările fundamentale ale minţii (VRITTIS) sunt de cinci feluri; ele pot fi dureroase, neplăcute sau impure (KLISHTA), sau nedureroase, plăcute sau pure (AKLISHTA).

Această sutra este o combinaţie de patru cuvinte. Cuvântul vritti v-a devenit cunoscut, dar cu toate acestea el mai necesită o explicaţie amănunţită şi de la această sutra începe explicaţia detaliată a lui vritti. Sutra spune că vrittis-urile minţii sunt de cinci feluri, sau de cinci tipuri. Modificările sunt de cinci tipuri şi aceste cinci tipuri de modificări sunt ori dureroase ori nedureroase. Aceasta înseamnă că modificările minţii sunt zece toate; cinci din acestea sunt dureroase şi cinci sunt nedureroase. Acest lucru necesită o lămurire. Mintea vede o floare; cu ajutorul ochilor ea sesizează forma florii, şi-i place floarea. Aceasta este numită aklishta, plăcut. Apoi mintea vede un corp în descompunere al unui câine mort peste care a trecut un autovehicul. Mintea priveşte prin intermediul ochilor şi asimilează percepţia, dar nu o agreează. Aceasta este numită klishta, sau dureroasă. Deci, modificările particulare ale minţii în cazul florii au fost nedureroase sau plăcute. În cazul câinelui mort, au fost dureroase sau klishta. Modificarea este la fel: percepţia se face prin ochi, dar vederea este de două feluri - klishta (dureroase) şi aklishta (nedureroase).

În acelaşi fel, mintea are, sau suferă, în general, modificări de cinci feluri. Ce sunt aceste cinci vrittis? Le vom discuta în următoarele sutras, dar înainte de a face aceasta trebuie să înţelegem bine ce a vrut să spună Patanjali. Este vorba de manifestarea minţii în diferite planuri sau sfere de viaţă, cum ar fi: priviţi un copac, un om sau un peisaj. O faceţi prin intermediul ochilor, dar ea este în realitate una din manifestările minţii voastre. Ascultaţi o melodie sau o povestire. Aceasta este de asemenea una din modificările minţii. Inchideţi ochii şi vă gândiţi la trecut, la prezent sau la viitor, la relaţiile voastre, la prieteni sau duşmani. Aceasta este una din modificările minţii, una din formaţiile minţii, unul din şabloanele minţii. Când sunteţi îngrijorat, anxios sau plin de mânie, invidie, gelozie, compasiune, iubire pentru oameni, iubire pentru Dumnezeu, acestea sunt de asemeni şabloane ale minţii, şi aceste modificări particulare sunt numite vritti. Conform sistemului yoga, fiecare dimensiune paralelă a cunoaşterii, fiecare fel de gând şi fiecare plan de conştiinţă este un vritti al minţii. În yoga, chiar şi somnul este considerat a fi una din condiţiile minţii. Acesta este o stare mentală, o condiţie mentală. Visul este de asemenea o condiţie mentală. În mod asemănător, îndoiala, iluzia, greşelile de gândire - cum ar fi confundarea unei rădăcini cu un şarpe - toate acestea sunt de asemenea stări ale lui chitta (minte), sau vrittis (modificări mentale). În sanskrită şi mai ales în textele yoghine şi în textele filosofiei Vedanta cuvântul vritti apare iar şi iar. Este un termen atât de ambiguu încât uneori filosofii şi gânditorii n-au fost în stare să-l explice în mod adecvat. În secolul XVII a trăit un mare cărturar al cărui nume era Goudapadacharya. El a scris un comentariu detaliat la o mică Upanishada, şi anume Mandukya Upanishad. În comentariul său, marele cărturar scrie: "Cuvântul (VRITTI) se pare că nu înseamnă altceva decât una din formele modificărilor mentale pe care le suferă conştiinţa supremă". Intreg cosmosul, nu numai Pământul, poate fi dintr-un anumit punct de vedere ireal; el poate că este numai o expresie a gândirii mentale, a gândirii Fiinţei Supreme, o forţă cosmică gânditoare. Deci când folosim termenul modificare mentală înţelegem diferitele şabloane sau personalităţi ale minţii, diferitele stadii, sfere sau dimensiuni paralele ale personalităţii. Intr-o piesă de teatru, acelaşi om poate apărea pe scenă ca cerşetor, ca rege, ca tâlhar, ca sannyasin ((în India) fiinţă umană care renunţă total la lume pentru a trăi în totală detaşare şi care se consacră realizării eliberării spirituale), ca bărbat sau femeie, şi aşa mai departe. În acelaşi fel, există o singură conştiinţă care se manifestă în om sub forma stării de veghe, a visului, a somnului, a gândirii, a plăcerii sau neplăcerii. Este o conştiinţă unică, care se pare că joacă diferite roluri, acestea fiind diferitele vrittis-uri (modificări mentale).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 6

Pramana viparyaya vikalpa nidra smritayah

Pramana = cunoaştere corectă; viparyaya = cunoaştere incorectă; vikalpa = fantezie, imaginaţie; nidra = somn; smritayah = memorie.

Cele cinci modificări fundamentale (VRITTIS) ale minţii sunt: cunoaşterea corectă (PRAMANA), cunoaşterea non-discriminativă incorectă sau falsă (VIPARYAYA sau AVIDYA), imaginaţia sau fantezia (VIKALPA), somnul (NIDRA) şi memoria (SMRITI).

În ultimele trei sutras am vorbit despre cuvântul vritti. Pentru un aspirant yoga este important să înţeleagă corect acest cuvânt. După mult timp de gândire veţi realiza că scopul final în yoga nu este altul decât distrugerea totală a şabloanelor manifestării conştiinţei. Se poate lua exemplul următor: diferiţi idoli (sau şabloane ale formei) pot fi făcuţi din lut, dar când sunt distruşi ei devin din nou lut. În mod asemănător, fierarul face diferite ornamente din fier care sunt cunoscute prin diferite nume şi forme, dar atunci când sunt distruse, amestecate, ele devin din nou fier. La fel, diferite lucruri şi structuri iau naştere din minte fiind numite în mod diferit în decursul proceselor cosmice ale naturii. Mintea sau conştiinţa trebuie dezgolită de toate formele ei astfel încât conştiinţa să rămână fără nume şi fără formă, ceea ce constituie scopul ultim în yoga. Yoga nu se ocupă numai cu stingerea lumii, şi acest lucru e greşit înţeles de mulţi aspiranţi. Ei îşi închid ochii şi urechile, uită de toate peisajele şi sunetele, văzând minunate privelişti înăuntru. Ei cred atunci că au ajuns la stadiul final în yoga, dar chiar şi acest lucru trebuie distrus. Orice - care are natura minţii, trebuie eliminat. Prin urmare, înainte de a vă apuca să faceţi yoga, trebuie să înţelegeţi semnificaţia a ceea ce veţi face, iar Patanjali vă ajută în acest sens. Uneori ni se spune să ne retragem conştiinţa, dar ce este oare conştiinţa? Vă retrageţi conştiinţa de la sunetele exterioare, dar v-o puteţi retrage de la somn? Nu, pentru că nici măcar nu credeţi că somnul este o stare mentală; credeţi că somnul nu este o stare mentală. Yoga spune că somnul e de asemenea o stare mentală şi în sutras-urile următoare, Patanjali spune că chiar şi samadhi este o stare mentală care trebuie eliminată. Savikalpa

samadhi este de asemenea o modificare a minţii, trebuind prin urmare să fie depăşită. Scopul ultim în yoga este un proces de rafinare extremă şi în acest scop Patanjali ne dă o mână de ajutor. Cele cinci vrittis (modificări mentale) sunt clasificate cu grijă. Tot ceea ce vedeţi, auziţi trăiţi, tot ceea ce vrittis-urile voastre fac prin intermediul minţii, al simţurilor, e clasificat în cinci grupe, şi anume, cunoaştere corectă, cunoaştere incorectă, imaginaţie, somn şi memorie. Aceste cinci modificări constituie conştiinţa minţii. Ele formează cele trei dimensiuni ale conştiinţei individuale. Acestea constituie factorul mental al omului. Fiecare stare mentală e inclusă în aceste cinci modificări, cum ar fi visul, starea de veghe, privitul, vorbitul, atingerea, bătaia, ţipatul, sentimentele, emoţiile, acţiunea; de fapt, totul este inclus în acestea cinci.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 7

Pratyakshanumanagamah pramanani

Pratyaksha = cunoaştere directă izvorâtă din experienţa practică, evidenţa simţurilor; anumana = inferenţă; agama = mărturie, revelaţie; pramanani = surse ale cunoaşterii corecte.

Cunoaşterea prin experienţă directă (PRATYAKSHA), inferenţa (ANUMANA) şi mărturia sau revelaţia celor care au perceput direct Adevărul (AGAMA) sunt sursele cunoaşterii corecte (PRAMANA).

În această sutra, rishi (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) încearcă să explice cunoaşterea corectă, pramana. Ea a fost deja menţionată în sutra precedentă ca fiind o manifestare a minţii. Mintea nu ia totdeauna forma numai a cunoaşterii corecte; ea poate manifesta de asemenea cunoaştere incorectă. Această sutra explică ce se înţelege prin cunoaştere corectă. Cunoaşterea corectă poate fi obţinută prin intermediul a trei surse, şi anume evidenţa simţurilor, inferenţa şi mărturia. Evidenţa simţurilor este cunoşterea produsă de contactul unuia sau a

mai multor simţuri cu obiectul cunoaşterii; de exemplu, vedem o floare, o mirosim, auzim pe cineva ţipând, simţim ceva ca fiind fierbinte sau rece, etc. Dacă simţurile sunt intacte, dacă nici unul din ele nu e bolnav, atunci evidenţa simţurilor este una din sursele cunoaşterii corecte. Trebuie să nu uităm totuşi că aceasta nu este singura sursă de cunoaştere corectă deoarece uneori simţurile ne dezamăgesc; de exemplu, mirajul produs într-un deşert datorită curenţilor calzi de aer. În acest caz, în realitate nu există apă dar ochii noştri ne fac să credem că existenţa apei este o realitate. În acest caz evidenţa simţurilor nu constituie cunoaştere corectă, deoarece ne putem da seama de iluzie atunci când încercăm să ne ducem în acel loc şi să aducem apă. Anumana, inferenţa, devine o sursă de cunoaştere corectă atunci când se bazează pe judecată înţeleaptă. Vedem fum şi imediat tragem concluzia că trebuie să existe foc. Această inferenţă se bazează pe experienţa care nu ne-a înşelat niciodată şi anume aceea că ori de câte ori sesizăm prezenţa fumului găsim de asemenea şi prezenţa focului. Acest lucru se numeşte concomitenţă invariabilă (samanyato sristam). Când două lucruri sau fenomene sunt legate între ele invariabil, putem deduce prezenţa unuia dintre ele atunci când îl vedem pe celălalt. Agama înseamnă mărturie. Ea este folositoare în anumite circumstanţe când nu e posibilă evidenţa simţurilor şi când nu există suficiente date pentru deducţie. Aici depindem numai de ceea ce spun alţii, cu o condiţie importantă însă. Persoana a cărei autoritate poate fi considerată ca o sursă suficientă de cunoaştere corectă, şi care este numită apta, trebuie să îndeplinească două condiţii. În primul rând, ea trebuie să posede cunoaştere corectă şi în al doilea rând, ea trebuie să dea acea cunoaştere fără nici o greşeală. Când aceste două condiţii sunt îndeplinite, putem lua agama (mărturie) drept adevărată cunoaştere. În yoga autoritatea aceasta este numită guru (învăţător spiritual) şi ceea ce-i spune el discipolului este luat de către acesta ca atare, dar, totuşi, constituie cunoaştere corectă, deoarece un guru (învăţător spiritual) este o persoană care cunoaşte corect. Scripturile mai sunt numite AGAMAS deoarece ele sunt revelaţii ale rishis-lor care au experimentat prima oară subiectele discutate acolo. Mai mult, afirmaţiile scripturilor nu sunt demonstrabile nici prin evidenţa simţurilor şi nici prin inferenţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 8

Viparyayo mithyajnanamatadrupaprathistham

Viparyayah = cunoaştere greşită; mithya = fals, iluzoriu; jnanam = cunoaştere; atat = neadecvat, impropriu; rupa = formă; prathistham = bazat.

Cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă (VIPARYAYA sau AVIDYA) este cunoaşterea care nu este bazată pe o formă adecvată (cunoaşterea în care unui obiect i se atribuie în mod fals proprietăţile altui obiect).

Patanjali se ocupă aici cu al doilea tip de chitta vritti (modificările minţii) pe care trebuie să-l blocăm. El defineşte viparyaya ca fiind falsa cunoaştere care nu se bazează pe, sau nu corespunde unui obiect real. Aceasta e opusă cunoaşterii corecte. Cunoaşterea corectă se bazează pe corespondenţa dintre obiectul real şi cunoaşterea noastră despre el. De exemplu, vedem culoarea unei flori, o mirosim, simţim catifelarea petalelor şi cunoaşterea că aceasta este o floare se naşte în mintea noastră. Aceasta este cunoaştere corectă deoarece este tadrupaprathistha, adică, există un obiect real pe care se bazează cunoaşterea noastră. În cazul lui viparyaya nu este nici un obiect existent pe care cunoaşterea să poată fi bazată, fiind prin urmare numită atadrupaprathistham. De exemplu, când confundăm o rădăcină cu un şarpe, cunoaşterea noastră e incorectă deoarece lucrul care există în realitate în faţa noastră este o rădăcină, în timp ce noi credem că e un şarpe. Această falsă cunoaştere poate fi corectată prin crearea condiţiilor necesare unei corecte cunoaşteri (ca, de exemplu, lumină suficientă). Viparyaya (falsa cunoaştere) mai este numită şi avidya, deoarece toate cunoaşterle noastre sunt bazate pe o înţelegere greşită a naturii reale a lui purusha (Sinele Suprem) şi prakriti (natura, fiinţa manifestată). Această cunoaştere greşită e în cele din urmă înlocuită de viveka (discriminare), care implică înţelegerea corectă a naturii adevărate a lui purusha şi prakriti.

CAP I SUTRA 9

Shabda jnanupati vastu shunyo vikalpah

Shabda = cuvânt, sunet; jnana = cunoaştere; anupati = a decurge; vastu = obiect; shunyah = gol; vikalpa = fantezie, imaginaţie.

Cunoaşterea care decurge numai din cuvinte sau alţi factori dar care n-are un obiect real corespunzător, adică obiectul ei nu există în afara minţii, este fantezie (VIKALPA).

Vikalpa este imaginaţia fără baza unui obiect real. Asta nu înseamnă că ea n-are obiect, ci că obiectul menţionat este inexistent în planul fizic obiectiv. De exemplu, când citim poveşti minunate despre zâne, sau "Călătoriile lui Guliver", găsim lucruri şi cuvinte care au un sens când stau într-o frază, dar de fapt nu există nici un obiect real cărora ele să le corespundă. Acestea sunt exemple de vikalpa, imaginaţii sau fantezii. Vikalpa este numai o creaţie a minţii noastre. Ea nu este totuşi complet lipsită de substanţă. Noi ne luăm ideile din experienţe şi le combinăm, pentru a forma idei noi despre lucruri care de fapt nu există. Necazul pentru majoritatea dintre noi, chiar şi în cazul aspiranţilor spirituali, este că uneori mintea devine plină de fantezii şi gărgăuni. Există mulţi aspiranţi spirituali în această lume care caută să atingă un ţel imaginar. Ei trăiesc într-o lume de idei, creată de propria lor imaginaţie, care nu este altceva decât vikalpa. Uneori în meditaţie are loc o fugă a imaginaţiei în dhyana (meditaţie). Acest lucru este foarte plăcut şi interesant conferind plăcere şi satisfacţie minţii care meditează, dar, conform cu Patanjali, această formă de vikalpa trebuie de asemenea îndepărtată. La fel, în India există o ramură de meditaţie fantezistă care se numeşte chiar reverie. Ea constituie o sadhana (practică spirituală) aparte prin ea însăşi, dar conform lui Patanjali aceasta este o stare mentală greoaie şi trebuie depăşită prin cunoaştere adecvată. Această sadhana (practică spirituală) este foarte folositoare unui începător în măsura în care îl poate transforma într-un aspirant capabil să intre din ce în ce mai adânc în starea de concentrare. Totuşi, nu trebuie uitat că acest fel de sadhana (practică spirituală), cu toate că folositoare unui începător, trebuie evitată ulterior. În stările de dharana (concentrare), antar mauna (linişte lăuntrică), dhyana (meditaţie), aspirantul îşi imaginează anumite obiecte şi calităţi. Acestea pot fi considerate, în ultimă analiză, drept ireale şi fanteziste, dar ele sunt foarte folositoare la început şi începătorul în yoga trebuie să se ajute de ele până ce va fi capabil să intre în stările mai profunde. Mulţi mari gânditori au spus că până la starea de nirvikalpa samadhi diferitele experienţe prin care trece un aspirant nu sunt decât planuri ale conştiinţei sale mentale. Cunoaşterea corectă (pramana), cunoaşterea incorectă (viparyaya) şi imaginaţia (vikalpa) sunt de asemenea procese ale conştiinţei, dar ele se deosebesc în aceea că cunoaşterea corectă (pramana) are un obiect real, cunoaşterea incorectă (viparyaya sau avidya) are un obiect fals, în timp ce imaginaţia sau vikalpa nu are nici un obiect real. Această diferenţă trebuie bine înţeleasă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 10

Abhava pratyayalambana vrittirnidra

Abhava = absenţă; pratyaya = conţinut al minţii; alambana = suport; vritti = modificare; nidra = somn.

Somnul (NIDRA) este acel vritti care are drept suport absenţa activităţii mentale (PRATYAYA).

Aceasta este o sutra foarte importantă. În comparaţie cu ultimele trei vrittis (modificări mentale) menţionate anterior, acest vritti e caracterizat prin lipsa conştiinţei, a atenţiei sau a inconştienţei. Somnul e de asemeni o stare a minţii. Este foarte important să înţelegem acest lucru, deoarece dacă suntem capabili să analizăm starea de somn a minţii, putem să înţelegem cu uşurinţă starea de samadhi. Somnul este o stare a minţii care ascunde sau tăinuieşte cunoaşterea lumii externe. În Mandukya Upanishad se spune că în somn omul nu doreşte nimic, nici nu există vis sau orice altă percepţie. Toate vrittis-urile (modificările) minţii se concentrează la un loc şi energia acestui proces le fuzionează. Capacitatea facultăţii de percepţie este introvertită; obiectele exterioare nu mai sunt auzite sau văzute, nu mai există nici un simţ. Este o stare inconştientă a minţii. Aceasta este exact ideea pe care Patanjali încearcă s-o expună în această sutra. El spune că în somn nu există nici un obiect în faţa minţii - ea nu vede, nu aude, nu simte nimic. Toate formele de cunoaştere au amuţit. Atunci când avem experienţa mentală a unui obiect, acea experienţă e numită pratyaya, conţinut al minţii. Putem avea o pratyaya cu sau fără ajutorul simţurilor. Putem, de exemplu, să vedem un trandafir în mintea noastră or sub forma unei viziuni, ori sub forma unui vis, sau a unei idei. Conţinutul minţii în toate aceste stări e numit pratyaya. Când chiar şi ideea acelui obiect, adică însăşi conţinutul minţii e îndepărtat printr-un procedeu oarecare, mintea rămâne fără suport. Somnul este un vritti în care conţinutul minţii este absent. În această stare, gândurile

există dar nu sunt prezente în faţa minţii, astfel încât mintea nu vede, nu simte, nu aude şi nu are nici o experienţă mentală sau prin intermediul simţurilor. Din punct de vedere psihologic, în această stare creierul şi mintea sunt deconectate şi gândurile sunt suprimate temporar. În mod similar în dhyana (meditaţie) devenim uneori inconştienţi atunci când activitatea minţii se opreşte. Starea de somn e comparabilă cu starea de samadhi în ceea ce priveşte faptul că în ambele se constată absenţa conştiinţei lumii exterioare. Singura diferenţă dintre somn şi samadhi este că în ultima persistă noţiunea eu-lui într-o anumită măsură, în timp ce în somn nu există această noţiune. În starea de samadhi conştiinţa existenţei separate şi a calităţilor, cum ar fi faptul că un individ este hindus, că are un nume şi o formă, încetează complet, rămânând totuşi un anumit fel de conştiinţă. Aceasta însă este lipsită de orice particularităţi care aparţin lumii exterioare. Conştiinţa pe care o avem în stare de veghe e exact ca aceea din starea de samadhi, dar diferenţa constă în faptul că în samadhi obiectele sunt absente, dar conştiinţa (lor) e prezentă. Aici au apărut multe concepţii greşite, multe false înţelegeri şi multe interpretări greşite. Se presupune că samadhi este o stare de totală inconştienţă, în timp ce ea este exact contrariul, anume o stare de superconştiinţă hiperlucidă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 11

Anubhutavisayasampramosah smritih

Anubhuta = înregistrat; visayah = obiecte ale percepţiei simţurilor; asampramosah = a nu lăsa să dispară; smritih = memorie.

Memoria (SMRITI) este cunoaşterea trecută, care a fost înregistrată prin procesul de a nu lăsa să dispară sau să scape din minte obiectele înregistrate anterior. Aceste obiecte sunt readuse în minte prin intermediul SAMSKARAS-urilor.

Memoria este al cincilea vritti al minţii. Ea este de două feluri: memoria conştientă şi memoria subconştientă. Memoria conştientă implică amintirea

lucrurilor deja trăite, rechemarea experienţelor trecutului. Memoria subconştientă este visul. În acest caz fiinţa nu-şi aminteşte conştient ci inconştent. Această memorie este de asemenea de două feluri: una este imaginară, cealaltă este reală. În vis omul are uneori experienţe fantastice care nu sunt nicidecum relevante pentru viaţa reală. Visătorul se poate vedea pe sine însuşi tăiat în bucăţi de roţile unui tren, sau se poate vedea pe sine murind. Acest lucru e o fantezie a minţii şi prin urmare e numit memorie subconştientă imaginară, dar totuşi trebuie să ne reamintim că fiecare vis are o bază şi că nu există vise fără bază. În cazul memoriei subconştiente reale, fiinţa îşi aminteşte în vis ceva care s-a întâmplat într-adevăr în trecut, fără distorsiunea faptelor. Această memorie care scoate la iveală înregistrările preconştientului şi le desfăşoară în plan conştient, este una din facultăţile conştiinţei noastre. Este una din modificările conştiinţei, fiind prin urmare clasată drept vritti (modificare a minţii). Obiectele experienţei sunt de cinci feluri, acelea care pot fi percepute prin intermediul ochilor, urechilor, pielii, limbii sau nasului. Când cunoaştem aceste obiecte, mintea noastră vine în contact cu ele prin intermediul indryas-urilor (organele de simţ). Când, după un timp, avem un contact similar, memoria experienţei trecute se deşteaptă, dacă nu i s-a permis să dispară din minte. Dacă experienţa dispare din minte, atunci memoria ne lasă. Astfel, Patanjali a folosit cuvântul asampramosha pentru a sublinia faptul de a nu lăsa experienţa să dispară din minte. Inţelesul cuvântului este următorul: a=nu; sam=complet; pra=înalt sau mare; mosha=a elibera, a scăpa. Astfel, literal, cuvântul înseamnă a nu lăsa să scape. Putem rezuma cele cinci vrittis (modificări mentale) menţionate de Patanjali în modul următor: primul vritti se ocupă de cunoaşterea corectă; al doilea de cunoaşterea incorectă; al treilea de cunoaşterea imaginară; al patrulea de nici o cunoaştere sau cunoaştere vidă şi, în sfârşit al cincilea, de cunoaşterea trecută. Aceasta acoperă întregul câmp al conştiinţei noastre. Când a definit YOGA, Patanjali a spus că esenţa sistemului YOGA constă în stoparea sau blocarea tuturor vrittis -urilor (modificărilor mentale). El descrie tehnicile care trebuiesc folosite în acest scop în sutra următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 12

Abhyasavairagyabhyam tannirodhah

Abhyasa = practică repetată; vairagyabhyam = prin vairagya; tat = acesta; nirodhah = stopare, blocare.

Stoparea (NIRODHA) acestor cinci VRITTIS se face prin practică repetată (ABHYASA) şi VAIRAGYA (detaşare).

În această sutra, Patanjali descrie două metode de a opri fluxul chitta vrittis (modificările minţii). Aceste două metode sunt abhyasa şi vairagya (detaşare). Abhyasa înseamnă practică repetată şi persistentă. Vairagya este o stare mentală de non-ataşament, sau detaşare, care reprezintă eliberarea de raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). Când mintea devine eliberată de acestea două, starea ei în acel moment e numită vairagya. În India, vairagya desemnează un ordin tradiţional de sannyas. Patanjali a descris raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) în capitolul următor. Raga (atracţie) este, am putea spune, atitudinea de a simpatiza şi de a se simţi irezistibil atras de un obiect oarecare. Pe de altă parte, dwesha (repulsie) este o atitudine a minţii care implică nesimpatia sau repulsia necontrolată pentru un obiect. Eliberarea de aceste două atitudini e numită vairagya. Intâlnim mulţi aspiranţi spirituali care încearcă să se concentreze fără să practice în prealabil abhyasa (practică repetată) şi vairagya (detaşare), fără să stăpânească mai întâi raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). Nu are rost să impunem linişte minţii fără să îndepărtăm în prealabil factorii care produc tulburare, şi anume raga (atracţie) şi dwesha (repulsie), care conferă instabilitate minţii. Patanjali spune deci, pe drept cuvânt, că abhyasa (practica repetată) şi vairagya (detaşare) sunt mijloacele prin care fiinţa trebuie să se stăpânească, după acestea meditaţia urmând cu uşurinţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 13

Tatra stitou yatnobhyasah

Tatra = acolo, din cele două; sthitou = fiind fixat, stabilit; yatnah = efort; abhyasah = practică.

Din cele două (menţionate în sutra anterioară) ABHYASA înseamnă stabilitatea efortului de a estompa VRITTIS-urile.

Patanjali explică în această sutra înţelesul lui abhyasa. Cuvântul tatra înseamnă de fapt "acolo", dar cu referire la contextul sutrei, cuvântul tatra înseamnă "din cele două". Abhyasa înseamnă a fi fixat perfect în efortul spiritual (sadhana). Aici efortul implică practica lui chitta vritti nirodhah. El poate include meditaţie, sau Karma Yoga, sau Bhakti Yoga, sau introspecţie sau alte practici. Trebuie amintit că practicarea a ceva numai pe o perioadă anume de timp nu este abhyasa. Abhyasa înseamnă practică continuă; ea nu poate fi abandonată. Ea devine o parte din personalitatea voastră, o parte din natura voastră individuală. Pentru a sublinia acest aspect, rishi (cel care experimentat în mod direct subiectele discutate în Agamas) a folosit cuvântul sthitou, care înseamnă a fi ferm fixat sau ferm stabilit. Cuvântul următor - yatna, efort - indică orice efort consacrat, fie Kriya Yoga, fie Hatha Yoga sau meditaţie. Există un punct important în ceea ce priveşte abhyasa (practica spirituală repetată) şi care trebuie bine înţeles. Atunci când abhyasa (practica repetată) devine ceva natural, ferm, înrădăcinat şi complet, ea duce la samadhi. Deci, fiecare aspirant spiritual trebuie să acorde cea mai mare atenţie practicii regulate şi continue care, atunci când devine perfectă, duce la completa blocare a vrittis-urilor (modificările mentale).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 14

Sa tu dirghakala nairantaryasatkarasevito dridhabhumih

Sah = aceasta (abhyasa); tu = dar; dirgha = lung; kala = timp; nairantarya = fără întrerupere; satkara = adoraţie; asevitah = practicat; dridha = ferm; bhumih = întemeiat.

Ea devine ferm întemeiată fiind continuată fără întrerupere o lungă perioadă de timp, cu adoraţie şi aspiraţie infinită către ţelul suprem, cosmic, al fiinţei umane.

Sunt trei condiţii pentru practica plină de succes a lui abhyasa (practica repetată): 1. Ea trebuie practicată cu o încredere deplină; 2. trebuie să fie neîntreruptă şi, 3. trebuie să dureze un anumit timp. Când aceste trei condiţii sunt îndeplinite, abhyasa (practica spirituală repetată) devine ferm întemeiată şi parte din natura fiinţei. Se observă adesea că mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar credinţa lor diminuează pe măsură ce trece timpul. Acest lucru nu trebuie să se întâmple cu un student yoghin care vrea să atingă ţelul în viaţa aceasta. Un aspirant spiritual trebuie să-şi continue sadhana (practica spirituală) până ce obţine ceva foarte concret şi substanţial de pe urma ei, dar din păcate, foarte puţini aspiranţi pot face asta. Cuvântul nairantarya este foarte important. El înseamnă practică neîntreruptă. Antar înseamnă diferenţă; nairantarya înseamnă absenţa acestei diferenţe. Inseamnă deci continuitate. Acest lucru este foarte important deoarece dacă practica e întreruptă din când în când, studentul nu poate profita pe deplin de pe urma ei. Aceasta înseamnă maturitate spirituală. Aspirantul trebuie să fi atins maturitatea spirituală înainte de a începe să practice, şi practica trebuie continuată mult timp. Uneori se observă o concepţie greşită la unii, conform căreia sarcina evoluţiei spirituale poate fi îndeplinită numai în câteva luni, dar acest lucru este fals. Ea poate necesita multe naşteri până la realizare. Aspirantul nu trebuie să fie nerăbdător; nu trebuie să existe grabă sau pripeală. Literatura yoghină veche e plină de povestiri în care se spune că unui individ îi poate lua multe naşteri atingerea celui mai înalt ţel yoghin. Nu durata timpului e însă importantă, ci faptul că practica trebuie continuată fără nici un fel de întrerupere până ce ţelul este atins, indiferent cât timp ia acest lucru. Aspirantul nu trebuie să-şi piardă entuziasmul; el trebuie să continue să practice cu credinţă. Credinţa e cel mai important factor, deoarece numai prin credinţă obţinem răbdarea şi energia de a continua practica în ciuda tuturor necazurilor vieţii. Dacă aspirantul are încredere totală în faptul că el va atinge cu siguranţă ţelul prin practica sa, atunci puţin importă când se va petrece acest lucru. Un alt aspect important este acela că sadhana (practica spirituală) trebuie realmente îndrăgită în cel mai înalt grad. La fel cum o mamă se tulbură dacă copilul ei nu se întoarce acasă la timp, tot astfel aspirantul nu trebuie să rămână indiferent dacă nu şi-a făcut practica zilnică. El trebuie să îndrăgească ceea ce face la fel cum îşi îndrăgeşte propriul corp. El trebuie să fie atras de practică la fel cum este atras de o prăjitură preferată. Practica poate produce rezultatul dorit numai dacă e făcută cu dragoste şi afecţiune. Nu trebuie să existe sentimente de constrângere ci ea trebuie practicată cu plăcere. Acesta este înţelesul cuvântului satkara. El înseamnă onestitate, respect şi devoţiune. Dacă fiinţa are aceste calităţi rezultatele dorite sunt asigurate. Ataşamentul faţă de practică poate fi dezvoltat prin auto-analiză constantă şi satsang (frecventarea sfinţilor, înţelepţilor, marilor yoghini). Patanjali declară deci că dacă practicăm abhyasa cu credinţă şi convingere, continuu, pe o perioadă lungă de timp, ea va aduce în mod sigur blocarea celor cinci vrittis (modificări) ale minţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 15

Dristanushravika visayavitrisnasya vashikarasanjna vairagyam

Drishta = văzut; anushravika = auzit; visaya = obiect; vitrisnasya = aceluia care e liber de dorinţă (trisna = dor, dorinţă); vashikara = control; sanjna = conştiinţă; vairagyam = absenţa dorinţei.

Când individul se eliberează atât de dorinţele pentru obiectele cunoscute prin simţuri, cât şi pentru acelea de care a auzit vorbindu-se, starea aceasta de conştiinţă este VAIRAGYA.

Când o persoană e fără de dorinţe, fără sete, când nu tânjeşte după toate obiectele plăcerii, etc. pe care le-a auzit sau văzut în viaţa sa, atunci starea minţii lui e numită vairagya (detaşare). Drishta include şi plăcerile sau obiectele care aduc plăcere prin simţuri. Toate experienţele care intră în raza de cunoaştere prin simţuri sunt numite drishta. Anushravika sunt acele obiecte pe care individul nu le-a experimentat, ci de care a auzit vorbindu-se sau despre care a citit în cărţi. Astfel, vairagya este în totalitate un proces care aparţine lui buddhi (inteligenţă); ea nu e o categorie în ea însăşi. Dacă cineva crede că pentru a practica vairagya (detaşare) va trebui să-şi schimbe viaţa, se înşeală. Vairagya este evaluarea finală lucidă a tot ceea ce individul a experimentat în viaţă. Vairagya (detaşare) este posibilă chiar şi atunci când trebuie îndeplinite responsabilităţile faţă de familie şi societate. Nu este deci deloc necesar şi nici recomandabil, să renunţăm la datoriile noastre. Ceea ce trebuie făcut nu este să renunţăm la acte, ci să renunţăm la raga (atracţie) şi dwesha (repulsie), care produc agonia subconştientă. Acest lucru e explicat foarte bine în Bhagavad Gita, unde se spune că individul poate fi liber în viaţa sa chiar dacă îndeplineşte diferitele acte necesare vieţii sale, singura condiţie fiind să se detaşeze de efectele bune sau rele ale acţiunilor sale. Ceea ce este important pentru meditaţie nu e ceea ce individul face sau nu în viaţa exterioară; viaţa interioară, viaţa inhibiţiilor, suprimărilor şi complexelor, viaţa erorilor mentale şi psihice, aceasta joacă un rol decisiv în meditaţie. De aceea vairagya

(detaşare) trebuie să fie prezentă permanent astfel încât atitudinea corectă să poată apare. Practica lui vairagya (detaşare) începe totdeauna dinăuntru şi niciodată din afară. Nu are importanţă ce haine purtaţi sau în ce companie trăiţi. Ceea ce contează cu adevărat este atitudinea pe care o aveţi faţă de diferitele lucruri, persoane şi evenimente cu care veniţi în contact de-a lungul vieţii. Vairagya (detaşare) realizează o atitudine echilibrată şi o abordare integră, un sentiment de iubire şi compasiune pentru toţi, şi cu toate acestea un fel de detaşare care este prezentă în toate acţiunile îndeplinite de persoana respectivă. Vairagya constituie astfel o manifestare a purităţii şi păcii mentale a individului. Ea conferă o fericire de netulburat şi o linişte care rămâne neschimbată, în timp ce practicantul este confruntat cu evenimente care îl încântă sau cu evenimente care-i displac. Aici apare o întrebare importantă. Se poate susţine în mod fals că un student îşi poate purifica mintea, făcând-o să tacă în starea de samadhi chiar fără practica lui vairagya (detaşare). Se poate susţine că celelalte tehnici yoga, cum ar fi pranayama, meditaţia, etc, sunt suficiente pentru a aduce un student în stări superioare, dar opinia aceasta e falsă. Dacă vă analizaţi mintea în mod imparţial, veţi deveni constienţi de faptul că la nivelele profunde ale conştiinţei şi ale subconştientului, fiecare dintre noi are anumite dorinţe, ambiţii şi speranţe pe care vrem să le îndeplinim. Aceste dorinţe nesatisfăcute dau naştere la conflicte şi tensiuni. În viaţa de toate zilele noi putem să nu fim conştienţi de aceste conflicte şi tensiuni, dar atunci când vrem să medităm descoperim că este imposibil să ne stăpânim mintea până ce aceste conflicte şi tensiuni nu sunt îndepărtate. Aşa cum Patanjali va explica într-un capitol ulterior, există cinci tipuri de astfel de porniri fundamentale, care pot fi numite agonii subconştiente sau mizerii (kleshas). Ele trebuie toate îndepărtate, deoarece până ce acest lucru nu se face, mintea nu se poate menţine fermă în samadhi, vairagya (detaşare) fiind singura cale prin care agoniile subconştiente pot fi îndepărtate. Există trei stadii de vairagya (detaşare). În primul stadiu, toate plăcerile şi neplăcerile sunt active în minte. Se face efort de a controla pasiunile naturale şi dorinţele, cum ar fi tendinţele de ură, violenţă etc. Acest stadiu este caracterizat de lupta de a depăşi efectele lui raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). În al doilea stadiu unele raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) sunt controlate, dar mai există altele care nu sunt încă sub controlul minţii. În al treilea stadiu, aspectul conştient al lui raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) e complet evoluat şi mintea devine liberă de raga şi dwesha (atracţie şi repulsie). Astfel, în primul stadiu există efort fără prea mare succes, în stadiul al doilea succesul este parţial şi în al treilea stadiu aspirantul reuşeşte complet să extermine raga şi dwesha (atracţie şi repulsie), cu toate că rădăcinile lor subtile mai pot exista încă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 16

Tatparam purusakhyatergunavaitrisnyam

Tat = acela; param = cel mai înalt; purusakhyateh = adevărata cunoaştere a lui purusha; gunavaitrisnyam = eliberarea de dorinţa faţă de gunas.

Aceea este cea mai înaltă VAIRAGYA în care există eliberare chiar şi faţă de dorinţa pentru GUNAS, (adică detaşarea faţă de toate aspectele lui PRAKRITI) pe baza cunoaşterii adevărate a lui PURUSHA.

Există două feluri de vairagya (detaşare) - una este forma inferioară de vairagya, pe care am discutat-o deja, iar cealaltă este forma superioară. În forma inferioară aspirantul transcende ataşamentul pentru obiectele simţurilor, dar acestea rămân totuşi active la nivel subtil. Acest lucru a fost explicat de asemeni în Bhagavad Gita. Forma inferioară de vairagya (detaşare) implică un proces de suprimare în sensul că există discriminare şi control prin dezvoltarea conştiinţei spirituale şi satsang (frecventarea sfinţilor, înţelepţilor). Mintea exercită un control conştient şi dorinţele sunt ţinute sub control. Paravairagya implică nu numai renunţarea la plăceri, ci îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii. Din forma inferioară de vairagya (detaşare) există posibilitatea recăderii dar când fiinţa a atins paravairagya nu mai există întoarcere la viaţa plăcerilor şi pasiunilor. Paravairagya e caracterizată prin absenţa dorinţei sub toate formele. Nu există dorinţă pentru plăcere, bucurie, cunoaştere, nici chiar pentru somn. Acest lucru se întâmplă când există conştiinţa naturii reale a lui purusha (Sinele Suprem). Aspirantul spiritual devine conştient, în timpul meditaţiei sau în samadhi, de purusha din el însuşi. El are atunci o cunoaştere intuitivă directă a lui purusha şi acest lucru duce la paravairagya. Aspirantul depăşeşte toate atracţiile şi rămâne neclintit, chiar şi atunci când i se oferă toate plăcerile lumii. Există o poveste în Katha Upanishad, care descrie cum Natchiketa, arzând de dorinţa să ştie ce se întâmplă cu sufletul după moarte, îndepărtează toate plăcerile lumii oferite lui de către Yama, zeul morţii. În final el dobândeşte cunoaşterea adevărată deoarece s-a dovedit demn de a primi cea mai înaltă cunoaştere, renunţând la toate plăcerile lumii. Starea de paravairagya (îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii) nu se poate obţine citind cărţi sau participând la satsang

(frecventarea înţelepţilor) ori printr-o tehnică specială. Ea apare când aveţi cunoaşterea intuitivă directă a lui purusha (Sinele Suprem). Trebuie să înţelegem clar ce înseamnă purushakhyateh (adevărata cunoaştere a lui purusha). Cuvântul purusha e format din două cuvinte puri, care înseamnă oraş şi sha, care înseamnă somn. În limbaj filosofic, corpul nostru fizic e considerat a fi un oraş cu nouă porţi. Corpul mental e considerat a fi un oraş cu patru porţi. Mai există de asemenea un corp numit corpul pranic. Conştiinţa despre lume se presupune a fi o funcţie a corpului subtil. Purusha nu este altceva decât conştiinţa adormită, nemanifestată, din corpuri. Când purusha (Sinele divin Absolut) intră în relaţie cu prakriti (natura, fiinţa manifestată) se creează Universul. Prakriti (natura) constă din cele cinci elemente primare (panchabhuta), din cele cinci karmendriyas (cele cinci organe ale fiinţei umane), din cele cinci jnanendriyas (organe de simţ ale cunoaşterii), din cele patru funcţiuni ale minţii, din cele cinci pranas (energii subtile vitale), din cele trei corpuri şi din cele cinci obiecte ale plăcerii simţurilor. Toate acestea la un loc formează tattvas-urile fundamentale din filosofia Samkya. Ele sunt componente ale lui prakriti (natura). Conform cu Samkhya, Universul a apărut în urma unirii lui purusha (conştiinţa, fiinţa subiectivă) cu prakriti (natura, fiinţa obiectivă). Conform cu yoga, purusha este conştiinţa golită de conţinutul minţii. Ea este eliberată de orice conţinut al minţii. Este o manifestare a conştiinţei fără nici unul din cele cinci feluri de vrittis (modificări mentale). În yoga, purusha e privit ca fiind cea mai înaltă formă de manifestare a conştiinţei, eliberată de vrittis (modificări mentale) şi de orice tangenţă cu prakriti (natura). În mod obişnuit, conştiinţa noastră funcţionează prin intermediul simţurilor, a minţii şi a lui buddhi. În meditaţie ea funcţionează la un nivel mai profund, existând totuşi pratyaya (sau conţinut al minţii) prezentă în acea stare, fiind numai un singur neajuns, şi anume noţiunea de "eu" (AHAMKARA), sentimentul că "eu sunt". În final, dincolo de meditaţie, acel sentiment de "eu" dispare de asemenea; ceea ce rămâne este conştiinţa numită purusha. Această conştiinţă supremă a lui purusha este dincolo de cele trei gunas (însuşiri fundamentale), care sunt numite: sattva guna, rajas guna, şi tamas guna. Prin sattva guna putem înţelege cunoaştere, pace şi lumină; prin rajas guna înţelegem lăcomie, furie, tensiune; prin tamas guna înţelegem amânare, lene, îngreunare, ş.a.m.d. Eliberarea de gunas înseamnă că mintea nu mai este influenţată de cele trei gunas şi acest lucru se petrece numai atunci când se manifestă conştiinţa lui purusha (Sinele divin Absolut).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 17

Vitarka vicharanandasmitanugamat samprajnatah

Vitarka = judecata verbală, gândire; vichara = reflecţie, raţiune discriminativă; ananda = beatitudine; asmita = simţul individualităţii; anugamat = prin asociere; samprajnatah = samadhi cu prajna.

În SAMPRAJNATA baza subtilă pentru fixarea sau concentrarea minţii (PRATYAYA) este judecata (VITARKA), reflecţia (VICHARA), beatitudinea (ANANDA) sau simţul individualităţii (ASMITA), fiecăreia din aceste baze corespunzându-i o stare de SAMADHI.

Samadhi este scopul sistemului yoga. El este aspectul pozitiv. Aspectul complementar negativ este reprezentat de chitta vritti nirodha. Există foarte multe neînţelegeri cu privire la acest subiect important despre samadhi. Putem defini samadhi spunând că în această stare aspirantul ajunge la un punct culminant al conştiinţei, dincolo de care nu mai rămâne nici o conştiinţă. Inseamnă a atinge cel mai profund nivel al conştiinţei, în care nici chiar simţul individualităţii (ahamkara) nu mai funcţionează. Cei vechi descriau samadhi ca pe o stare de conştiinţă superioară în care corpurile mentale nu mai funcţionează. Numai vehiculul atmic funcţionează în această stare. Nu este nevoie de un conţinut sau o bază a cunoaşterii. Samadhi începe numai după ce conştiinţa s-a eliberat de sfera fizică. Linia de demarcaţie dintre lumea simţurilor, sau maya, se sfârşeşte acolo unde începe pura conştiinţă mentală. Dacă cineva este capabil să-şi retragă atât conştiinţa fizică cât şi conştiinţa pranică, rămânând numai cu conştiinţa mentală, acesta reprezintă începutul lui samadhi. Acest samadhi începe atunci când conştiinţa a pătruns adânc în manomaya kosha (corpul mental) în care nu există nici o urmă de conştiinţă fizică sau pranică. Menţionăm aici cele trei sfere ale minţii, şi anume manomaya kosha, vijnanamaya kosha şi anandamaya kosha. ATMAN e mai subtil şi mai fin decât oricare din acestea. ATMAN nu este o sferă a minţii, ci e pură conştiinţă. Există cu totul cinci sfere de conştiinţă; deja am menţionat trei din ele. Celelalte două sunt annamaya kosha, care este corpul grosier şi pranamaya kosha, care este mai subtil decât annamaya kosha. Apoi avem manomaya, vijnanamaya şi anandamaya kosha, care sunt din ce în ce mai subtile. Anandamaya kosha este cea mai subtilă sferă de conştiinţă, care nu este altceva decât pură beatitudine. Nu există conţinut fizic. Dincolo de aceste cinci sfere de conştiinţă există conştiinţa ultimă, cunoscută sub numele de purusha. Samadhi este realizat atunci când conştiinţa pătrunde din ce în ce mai profund în stări din ce în ce mai subtile, transcenzând sferele obiectelor, a mişcării, a instinctului, atingând în cele din urmă sfera conştiinţei. În acest proces conştiinţa se eliberează de sferele fizică, pranică şi altele. Toate sferele conştiinţei sunt

legate de prakriti, dar atunci când conştiinţa atinge anandamaya kosha, ea devine practic liberă de limitările lui prakriti (natura). Toate nuanţele stării de samadhi sunt clasificate în două categorii: anume sabija, cu sămânţă; nirbija, fără sămânţă. Sabija este starea inferioară şi nirbija este starea superioară. În sabija samadhi avem o bază, un conţinut, un centru sau un simbol. În sabija samadhi mintea e fixată asupra unui simbol grosier sau subtil, şi există pratyaya, adică conţinutul mental al simbolului. Incepătorul trebuie să folosească o anumită bază pentru a fixa mintea. Există patru feluri de astfel de baze, fiecăreia corespunzându-i o stare de samadhi. Noţiunea de pratyaya (conţinut al minţii) e extrem de importantă pentru înţelegerea stării de samadhi. În întreaga lume există o mare neînţelegere cu privire la termenul pratyaya. Unii îl agreează, alţii dimpotrivă, dar, conform cu yoga, ambele puncte de vedere sunt parţiale şi imperfecte. În filosofia yoga se spune că pratyaya depinde de cele trei gunas (însuşiri fundamentale), existând deci pratyaya sattva-ică, rajas-ică şi tamas-ică. Astfel, samadhi e un domeniu special în care începătorul porneşte cu minimum de pratyaya, minimum de obiecte asupra cărora mintea se odihneşte. Gradat, el pătrunde din ce în ce mai adânc până ce la un moment dat pratyaya (conţinutul minţii) dispare. Chiar şi ultima bază de sprijin a conştiinţei e îndepărtată şi mintea devine liberă de pratyaya. La început, pentru pratyaya se poate folosi japa mantra sau rupa (formă) pentru meditaţie, dar mai târziu acestea sunt îndepărtate. Astfel, pentru pratyaya se poate folosi o chakra, un lotus, un sunet, o mudra, pranayama, un miros, o senzaţie pe muladhara, sau o lumină în brumadhya, sau guru-l personal, dar atunci când, printr-un proces de rafinare, pratyaya e în cele din urmă îndepărtată, fiinţa atinge starea de samadhi.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 18

Viramapratyayabhyasapurvah samskarashesonyah

Virama = oprire; pratyaya = conţinut mental; abhyasa = practică continuă; purvah = a veni după; samskarashesa = în care numai urmele rămân; anyah = celălalt samadhi.

ASAMPRAJNATA desemnează starea meditativă în care activitatea mentală subtilă responsabilă de cunoaşterea (PRAJNA) obiectului este eliminată complet, în minte rămânând numai obiectul, reflexia mentală şi SAMSKARA acelei activităţi.

Există o înţelegere greşită, creată de intelectuali, cu privire la acest samadhi. Trebuie să ne reamintim că fiecare profunzime de samprajnata samadhi este urmată de o stare de asamprajnata samadhi şi că asamprajnata samadhi nu e nirbija samadhi. Asamprajnata samadhi aparţine categoriei sabija samadhi. Nirbija samadhi e cea mai înaltă formă de samadhi, samprajnata samadhi şi asamprajnata samadhi fiind prin urmare varietăţi de sabija samadhi. Când aspirantul pleacă de la dhyana (meditaţie) şi intră în samadhi, această stare e cunoscută sub numele de vitarka samprajnata. Dacă este perfecţionată, ea este urmată de asamprajnata. Următorul stadiu este vichara samprajnata, care e din nou urmată de asamprajnata. La fel se întâmplă cu ananda şi asmita samadhi. Asmita samprajnata samadhi culminează în cele din urmă cu nirbija samadhi. Revenind la sutra, virama înseamnă stopare sau punere a punctului final. Pratyaya este conţinutul minţii. Conştiinţa noastră trebuie să se sprijine de ceva în timpul concentrării. Acest suport, care poate fi un simbol sau o idee oarecare, grosieră sau subtilă, e numit pratyaya. Atunci când meditaţi asupra lui AUM, forma AUM este pratyaya pentru minte; la fel este şi cu alte simboluri. Uneori se susţine că nu este necesar nici un simbol deoarece Fiinţa Supremă nu are formă, dar acest lucru este doar o confuzie teologică şi filosofică creată de oameni. E adevărat că Dumnezeu sau Suprema Fiinţă nu are nici formă, nici greutate, nici alte atribute, dar mintea aspirantului trebuie să se sprijine pe ceva în timpul meditaţiei. Diferenţa dintre samprajnata şi asamprajnata este prin urmare expusă clar de Patanjali. În asamprajnata nu există conştiinţa nici unui simbol. Acest lucru e numit virama pratyaya, încetarea conştiinţei despre simbol, dar simpla absenţă a conştiinţei unui simbol nu înseamnă asamprajnata. Asamprajnata are în spate o stare dinamică de conştiinţă. Această stare de laya care vine între vitarka şi vichara, vichara şi ananda etc., nu este liberă încă de samskaras (tendinţe mentale). Aici conştiinţa nu este statică, cu toate că simbolul e absent. Chiar şi în timpul stării de laya există un dinamism numit samskara; Când samskara (tendinţe mentale) încetează cu desăvârşire, conştiinţa este complet dizolvată; această stare este nirbija samadhi pentru că aici nu mai este nevoie de conştiinţă. Astfel, în asamprajnata există două caracteristici distincte: prima, îndepărtarea lui pratyaya şi a doua, prezenţa lui samskara (tendinţe fundamentale). Această stare este precedată de o perioadă necesară de practică. Practica include stările de vitarka, vichara etc. În vitarka samadhi, aspirantul e conştient numai de un singur obiect, fără a exista conştiinţa altui lucru. Când această practică continuă, conştiinţa acestui simbol (pratyaya) încetează de

asemeni, aceasta fiind starea de laya. De la această stare de laya, aspirantul ori e proiectat în sus în starea mai înaltă, ori el poate recădea într-o stare în care conştiinţa simbolului e iarăşi prezentă. Se poate întâmpla chiar ca el să recadă în starea de dhyana (meditaţie) sau dharana (concentrare). Starea asamprajnata este aceeaşi cu starea de nirodha (blocare). De la ea, fiinţa poate ori să intre într-o stare de conştiinţă superioară, ori să fie reîntoarsă la o stare mai grosieră. Acest lucru este foarte important. E important de notat că atunci când fiinţa intră în starea vitarka, puterea conştientă de voinţă îşi opreşte activitatea, întreaga gamă de operaţii fiind executată de samskara, adică de conştiinţa dinamică care-l duce pe aspirant mai departe. Aceeaşi conştiinţă dinamică îl aduce înapoi în starea de dhyana (meditaţie), dharana (concentrare) sau vikshepa (distracţie, oscilaţie a minţii). Cuvântul samskara poate fi tradus şi ca înregistrare latentă, sau impresie trecută sau adormită, dar probabil acesta nu este înţelesul corect. Samskara e sămânţa conştiinţei care supravieţuieşte până la starea de samprajnata samadhi. După această stare ea dispare, dând naştere la nirbija samadhi. Nirbija samadhi nu e nicidecum o stare; ea e o stare lipsită de conştiinţă. Conform cu yoga, conştiinţa există sub formă de mişcare sau vibraţie, dar nirbija samadhi nu e o stare de mişcare sau vibraţie. Ea implică stabilitate. Astfel, asamprajnata samadhi, conform cu această sutra, e obţinută atunci când numai samskara rămâne, conştiinţa obiectului dispărând datorită practicii (abhyasa). O confuzie des întâlnită printre cărturarii care nu practică, ci abordează numai intelectual aceste lucruri, necesită să fie clarificată. Confuzia constă în credinţa că conştiinţa obiectivă (samskara) e în cele din urmă îndepărtată, dar de fapt nu e aşa. Conştiinţa despre obiect nu dispare complet; ea doar schimbă nivelele experienţelor noastre trecute. În mod obişnuit noi experimentăm simbolul prin intermediul acestor nivele, dar atunci când ele sunt dizolvate prin practică, obiectul poate fi văzut clar. Acest lucru se întâmplă când un student trece de la vitarka la vichara, etc. În dharana (concentrare) obiectul apare ca un şablon al conştiinţei grosiere; în dhyana (meditaţie) şablonul se concentrează; în vitarka samadhi există un şablon supra-mental al conştiinţei; în vichara există un şablon contemplativ; în ananda există şablonul beatitudinii, etc., dar pratyaya (conţinut al minţii) rămâne până la sfârşit. Ea încetează numai cu intermitenţe, când e numită virama pratyaya. În asamprajnata samadhi, pratyaya, sau conştiinţa simbolului dispare, dar numai temporar. Ea apare din nou, dar nu în aceeaşi stare de conştiinţă. Noua stare de conştiinţă poate fi acum ori mai înaltă, ori mai grosieră. Asamprajnata samadhi nu e o stare permanentă; ea e doar o stare intermediară în care conştiinţa încearcă să transceandă diferite planuri. Este ca o persoană care se dă jos dintr-o maşină şi se urcă într-un avion. E doar o perioadă de tranziţie, trecerea de la un plan la altul. Se poate spune că majoritatea dintre noi experimentăm vitarka şi celelalte stadii, la fel ca şi starea asmaprajnata, dar singura dificultate este că

acestea nu sunt stabile; ele fluctuează. Deci nu trebuie să renunţăm niciodată la obiect sau la simbol, oricare ar fi acesta - o cruce, o shivalinga sau orice alt obiect de genul acesta. Trebuie, prin practică continuă, să încercăm să intrăm în stări din ce în ce mai profunde până ce, în cele din urmă, se atinge starea asamprajnata, ceea ce este într-adevăr foarte dificil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 19

Bhavapratyayo videhaprakritilayanam

Bhavapratyayah = naşterea e cauza; videha = yoghini dezincarnaţi; prakritilayanam = yoghini care sunt fuzionaţi în prakriti.

Yoghinii VIDEHA (dezincarnaţi) şi PRAKRITILAYA (fuzionaţi în PRAKRITI) au naşterea drept cauză a lui ASAMPRAJNATA SAMADHI. Aceasta este BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI.

De obicei samadhi e atins prin credinţă, curaj, memorie şi forme superioare de inteligenţă şi prin aceste diferite metode, conform cu intensitatea practicii şi a aspiraţiei, aspirantul poate atinge samadhi mai devreme sau mai târziu. Totuşi, există unele fiinţe care n-au practicat nimic şi care intră totuşi în starea de samadhi foarte uşor. Aceasta este pentru că la naştere ei au avut toate urmele karma-ei lor trecute. Astfel, există exemple de persoane care au trecut barierele conştiinţei obişnuite încă de la o vârstă fragedă. De exemplu, marele înţelept Jnaneshwar şi la fel Ramana Maharishi din Arunachala, care a atins samadhi în adolescenţă. În această sutra Patanjali spune că există două tipuri de yoghini, şi anume, aceia dezincarnaţi şi aceia care sunt fuzionaţi în prakriti (natura), care pot atinge asamprajnata samadhi direct de la naştere. Ei nu trebuie să practice stadiile preliminare cum ar fi dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) sau vitarka ("întrebare" sau gândire verbală), vichara (reflectare intuitivă) etc.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 20

Shraddhaviryasmritisamadhiprajnapurvaka itaresam

Shraddha = credinţă; virya = energie, voinţă puternică; smriti = memorie; samadhiprajna = inteligenţă cognitivă care izvorăşte din samadhi; purvaka = precedată de; itaresam = altele.

Ceilalţi (decât cei dezincarnaţi (VIDEHA) şi fuzionaţi în diferite aspecte ale lui PRAKRITI (PRAKRITILAYA)) ating ASAMPRAJNATA trecând prin stadiile de credinţă (SHRADDHA), voinţă intensă, efort susţinut şi energie puternică (VIRYA), memorie (SMRITI, adică reamintirea stărilor identice) şi inteligenţă cognitivă derivată din SAMPRAJNATA SAMADHI (SAMADHIPRAJNA), respectiv.

Cele două tipuri de yoghini, anume videha şi prakritilaya, aşa cum am văzut deja, ating samadhi încă de la naştere, dar aceştia sunt rari. Majoritatea celorlalţi aspiranţi trebuie să practice regulat diferite tehnici. Acestea sunt descrise în sutra de faţă. Cuvântul shraddha e constituit din două părţi: shrat, însemnând adevăr; şi dha, a stăpâni. Astfel, shraddha înseamnă ceea ce stăpâneşte adevărul. Cuvântul "credinţă" nu e poate o traducere corectă a cuvântului shraddha. Credinţa e de obicei oarbă, încrederea e totdeauna fermă, dar shraddha vine numai după înţelegerea adevărului. Shraddha ia naştere din experienţă veritabilă. Credinţa se învaţă totdeauna de la alţii. Ea nu este un rezultat al realizării adevărului, în timp ce shraddha nu eşuează niciodată. Shraddha este primul principiu esenţial cerut unui aspirant yoga. Ea se deosebeşte de simpla credinţă. Shraddha se poate dobândi numai după ce s-a întrevăzut o licărire de adevăr, la fel cum Swami Vivekananda şi Swami Yogananda au întrevăzut o licărire de adevăr în clipa când au luat contact cu gurus-i lor. Adevărul nu este, totuşi, întreg, ci doar o licărire; este doar începutul căii yoga. Guru-l introduce în discipol o experienţă de adevăr, sau samadhi, prin puterea sa şi astfel shraddha apare. Ceea ce avem majoritatea dintre noi nu este shraddha, ci numai încredere sau credinţă.

Următoarea calitate esenţială e numită virya, adică energie - atât fizică cât şi psihică, sau mentală. În contextul lui samadhi ea înseamnă curaj, prin care putem depăşi numeroasele obstacole care apar pe calea yoga. Ea implică voinţă puternică şi determinare. Calea trebuie continuată cu orice preţ. Mintea trebuie controlată în mod corespunzător, iar o minte controlată e plină de curaj, virya. În Vedas există o rugăciune în care rishi cere virya şi ojas (formă de energie) pentru a dobândi curaj şi energie. Al treilea factor este memoria. De fapt cuvântul smriti înseamnă aici dhyana (meditaţie) în care aspirantul îşi aminteşte din când în când simbolul. Prin smriti putem obţine realizarea conştiinţei în planul conştient. Apoi ajungem la samadhi prajna. Acesta este esenţial pentru a atinge asamprajnata samadhi. Inteligenţa, conform cu sistemul yoga, este de două tipuri: inteligenţa obişnuită, de care avem nevoie în viaţa de toate zilele, şi un tip superior de inteligenţă care se dezvoltă ca urmare a lui samprajnata samadhi. Acest tip de inteligenţă e absent la majoritatea dintre noi, dar ea poate fi dezvoltată prin practică regulată. Când ea s-a dezvoltat, aspirantul poate face progrese uimitoare într-un timp foarte scurt. Ea poate fi descrisă ca fiind un punct de vedere particular sau favorabil. Ea presupune realizarea spirituală. Se poate spune că Swami Vivekananda avea această facultate şi datorită ei el a putut face progrese rapide, în ciuda diferitelor idei conflictuale care erau în mintea lui cu privire la religie, Dumnezeu, destinul uman etc. Deci, acest samadhi prajna este o facultate specială; ea este atitudinea spirituală sau viziunea spirituală pe care fiinţa şi-o dezvoltă prin satsang (frecventarea înţelepţilor) şi prin autopurificare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 21

Tivrasamveganamasannah

Tivra = intens; samvega = dorinţă; asannah = foarte aproape.

Aceia care au o dorinţă (SAMVEGA) extrem de puternică ating ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 22

Mridu madhyadhimatratvattatopi vishesah

Mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = extrem de puternic; tvat = datorită; api = de asemenea, mai mult decât atât; vishesah = special, particular.

Cu dorinţa (SAMVEGA) crescând în intensitate, de la slabă la medie şi apoi la extrem de puternică, ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins mai târziu, mai repede sau foarte repede.

Inţelesul general al acestei sutra este că samadhi, care se atinge prin efort susţinut, este destul de uşor pentru aceia a căror dorinţă este foarte puternică. Se observă că dintr-un număr de aspiranţi care practică aceeaşi saddhana, unii ating ţelul repede în timp ce alţii întârzie. Viteza depinde de onestitatea şi sinceritatea fiinţei. Onestitatea este o atitudine mentală. Ea trebuie să fie tot atât de intensă ca şi aceea a lui Dhruva, marele adorator al lui Vishnu. El a ajuns la Dumnezeu datorită sincerităţii sale şi dorinţei intense. Analog, un aspirant trebuie să aibe aceste atitudini mentale. Onestitate nu înseamnă o saddhana (practică spirituală) grea sau dificilă. Chiar şi cea mai uşoară saddhana (practică spirituală) vă poate aduce aproape de realizare, cu condiţia să aveţi samvega (intensă). A nu se confunda intensitatea dorinţei cu nerăbdarea. Patanjali spune că pentru cei oneşti, samadhi e aproape. În urmatoarea sutra sunt descrise stadiile dorinţei. Ele sunt numite, respectiv, slabă, medie şi extrem de puternică. Mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar impulsul lor slăbeşte curând, astfel că ei nu obţin rezultate foarte promiţătoare, chiar dacă practică saddhana (practica spirituală) foarte mult timp. În decursul timpului, interesul lor scade, ei pierzându-şi curajul şi energia cu care au început. Ei pot continua în această stare fără prea mari speranţe. Ei sunt exemple de intensitate slabă a dorinţei. Intensitatea medie este fără îndoială onestă, dar aspirantul care o posedă nu e încă pregătit să treacă printr-o saddhana (practică spirituală) intensă pentru a atinge samadhi repede. Intensitatea extrem de puternică a

dorinţei e un lucru rar, dar aceasta îl impulsionează pe aspirant în aşa măsură încât acesta nu-şi mai găseşte liniştea până ce ţelul nu e atins. Aceste trei tipuri de aspiranţi au trei tipuri diferite de sadhanas (practici spirituale), conform cu intensitatea dorinţei lor. De obicei cei care predau lecţii spirituale îşi dau seama de intensitatea dorinţei aspirantului şi-l ghidează în consecinţă. Un bun aspirant nu trebuie să ceară o sadhhana (practică spirituală) superioară încă de la început. El trebuie să practice cu onestitate sadhana primită de la guru (învăţătorul spiritual), deoarece la început nu există sadhana (practica spirituală) superioară sau inferioară. Onestitatea este lucrul cel mai important.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 23

Ishwarapranidhanadva

Ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = devoţiune; va = sau.

Sau prin devoţiune pentru ISHWARA (ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins).

De obicei Ishwara se traduce prin cuvântul Dumnezeu, dar prin Dumnezeu nu trebuie să înţelegem o persoană, ci o conştiinţă spirituală SUPREMă. El nu e nici fizic, nici mental, ci pur spiritual. Dacă aspirantul descoperă că e incapabil de credinţă, energie, etc., atunci el trebuie să folosească alte mijloace pentru a atinge ţelul suprem, cum ar fi devoţiunea intensă pentru Dumnezeu. Unii yoghini ating samadhi încă de la naştere, alţii trebuie să facă un efort cât mai onest de o intensitate cât mai mare, pentru a atinge acest ţel. Sunt mulţi aspiranţi care nu pot depune efortul necesar pentru că nu posedă facultăţile necesare. Şi totuşi există speranţă şi pentru ei. Patanjali recomandă intensă devoţiune către Dumnezeu, ISHWARA, aceasta fiind de asemenea o cale sigură pentru atingerea ţelului. Cuvântul "va" din această sutra indică faptul că metoda indicată este opţională. Cuvântul pranidhana înseamnă a încredinţa complet, absolut, în

totalitate. Este încredinţarea completă a conştiinţei, minţii, gândurilor şi atenţiei lui Ishwara, prin consacrare. Această sutra a fost explicată în diferite feluri de diferiţi comentatori. Se spune, de exemplu, că înţelesul ei este că samadhi se obţine prin autoabandonare lui Dumnezeu, sau că samadhi se obţine fixând mintea asupra lui Dumnezeu. Unii spun că, conştiinţa este aceea care trebuie încredinţată lui Dumnezeu. Pentru a înţelege sutra corect, trebuie să avem însă o idee justă şi clară despre Dumnezeu. În diferitele religii, cuvântul acesta este folosit în mod diferit. Unele religii cred într-un Dumnezeu personal, altele îl privesc ca pe stăpânitorul şi creatorul Universului. Unii oameni nu cred în existenţa lui Dumnezeu, ci numai în existenţa conştiinţei universale. Trebuie notat aici că yoga este un produs al filosofiei Samkhya, care este o doctrină ateistă. De asemenea, nici în buddhism nu există Dumnezeu. Este într-adevăr o minune că Patanjali, care şi-a luat ideile filosofice din Samkhya, vorbeşte de Dumnezeu şi devoţiunea către El. Poate el a adus conceptul, de Dumnezeu în discuţie pentru binele umanităţii. Trebuie subliniat că un profesor de yoga nu trebuie să propovăduiască ateismul, chiar dacă el însuşi este ateu, deoarece majoritatea oamenilor din toate ţările găsesc mare consolare în ideea de Dumnezeu. Patanjali a adus ideea de Dumnezeu în ale sale Yoga-sutras, cu toate că şi-a dat seama că nu se potriveşte cu ateismul filosofiei Samkhya, deoarece ştia că principalul scop al sistemului yoga era de a da o cale practică de viaţă omenirii, în care fiinţa să poată progresa pe calea spirituală conform cu credinţele sale, limitările şi supoziţiile sale. El era pe deplin conştient de faptul că un îndrumător spiritual nu trebuie să prezinte propria sa experienţă atunci când dă instrucţiuni unui începător, şi prin urmare el trebuie să admită ideea de Dumnezeu, cu toate că el însuşi poate fi ateu. Există trei concepţii despre Dumnezeu. Prima - filosofii Indiei L-au considerat a nu fi diferit de om, ei spunând că atman este Paramatman. A doua - unii cred că Dumnezeu este în inima omului şi că omul nu trebuie să-L caute în altă parte decât în el însuşi. A treia - majoritatea oamenilor cred într-o dualitate om - Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu este în ceruri şi că omul trebuie să se elibereze de legăturile sale cu lumea pentru a-L atinge. Prin urmare, concepţia lui Patanjali despre Dumnezeu este o idee minunată din punct de vedere practic, cu toate că din punct de vedere teoretic ea nu are poate, loc în filosofia Yoga.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 24

Kleshakarmavipakashayairaparamristah purusavishesa Ishvarah

Klesha = necazuri; karmavipaka = fructul acţiunilor trecute; ashaya = depozit al urmelor karma-ei trecute; aparamristah = neatins; purusavishesa = fel aparte de suflet; Ishvarah = Dumnezeu.

ISHWARA (esenţa purei conştiinţe macrocosmice) este supremul PURUSHA transcedental, neatins de necazuri sau tensiuni fundamentale ale minţii (KLESHAS), acţiuni (KARMAS) consecinţe şi fructe ale acţiunilor.

În această sutra s-a clarificat natura lui Ishwara. Patanjali nu crede întrun Dumnezeu personal. Ideea sa despre Dumnezeu este aceea despre o conştiinţă spirituală care este atât de pură, încât e complet liberă de orice legătură cu karma (suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în această viaţă sau într-o viaţă anterioară) şi cu efectele sale. Inţelegerea acestei sutra presupune o înţelegere clară a spiritului fundamental al sadhana-ei (practica spirituală) hinduse. Există multe varietăţi de yoga incluse în sadhana (practica spirituală) hindusă, cum ar fi Raja Yoga, Hatha Yoga, Mantra Yoga, Karma Yoga, Laya Yoga şi Tantra, dar baza fundamentală a sadhana-ei (practica spirituală) hinduse este supunerea faţă de Realitatea Supremă. Acest lucru este valabil atât pentru laici cât şi pentru filosofii hinduşi. Un individ se poate supune lui Dumnezeu numai dacă este conştient de limitările sale. Când individul îşi cunoaşte limitările el nu va mai fi purtat de colo colo, şi se va supune complet lui Dumnezeu. Atâta timp cât individul crede că are anumite calităţi importante, el nu poate fi un bhakta veritabil. Bhakti începe atunci când vă cunoaşteţi cu adevărat, când vă cunoaşteţi natura voastră veritabilă şi sunteţi siguri de ea. Omul este slab, dar din ignoranţă el crede că este puternic şi capabil. Ishwara pranidhana nu înseamnă numai a te duce la biserică; ea necesită supunere completă lui Dumnezeu printr-un proces continuu de introspecţie pe o durată mare de timp. Pe lângă Ishwara pranidhana, aspirantul trebuie să practice şi propria lui sadhana (practica spirituală). Supunerea faţă de Dumnezeu este una din cele mai rapide căi spre realizare. Ishwara e un purusha(Fiinţa eternă, Supremă) special care rămâne neatins de cele cinci necazuri, de cele trei feluri de acţiuni, de cele trei feluri de fructe ale acţiunii şi de sămânţa karma-ei. Necazurile sunt cinci: ignoranţa, simţul eu-lui, raga (plăcerea, atracţia), dwesha (repulsia) şi frica de moarte. Aceste necazuri îşi au rădăcini în mintea fiecăruia, dar Dumnezeu e eliberat de ele. Acţiunile sau karma sunt de trei feluri: bune, rele şi combinate. Ele au fructe bune, rele şi combinate, cum ar fi

durata vieţii, bucuriile şi felurile de naşteri. Dumnezeu este liber de toate aceste aspecte. Datorită karma -ei noastre trecute noi ne naştem în circumstanţe favorabile sau nefavorabile. Sănătatea noastră, bucuriile, nivelul de dezvoltare mentală şi durata vieţii noastre sunt efecte ale faptelor noastre trecute. Cu acestea noi continuăm să acumulăm noi efecte ale faptelor noastre. Astfel, depozitul efectelor, numit karmashaya, se măreşte şi vom avea de suportat efectele sale bune sau rele în următoarele naşteri. Dumnezeu e complet liber de aceste karmashaya. Conform cu Samkhya, există mulţi purushas în Univers şi Ishwara este cel mai superior dintre ei, la fel ca un rege, care cu toate că este şi el o fiinţă umană ca şi celelalte, are un statut special în virtutea faptului că este conducătorul. Analog, Dumnezeu este un tip special de purusha, complet liber de aspectele care influenţează ceilalţi purushas. Aceştia sunt de asemenea liberi de prakriti prin natura lor, dar ei vin în contact cu prakriti şi datorită acestui contact ei trec prin diferite naşteri şi renaşteri. Ishwara este veşnic liber. Purusha vishesha este o stare specială de conştiinţă care este dincolo de toate cele menţionate aici, şi cu toate acestea ea se manifestă în fiecare om. Prin urmare, e posibil pentru fiecare om, pentru fiecare individ, să atingă Fiinţa Supremă care este purusha vishesha, dar pentru asta fiinţa trebuie să aibe o idee despre Ishwara dobândită pe cale practică, deoarece numai conceptul intelectual pe care îl avem în mod obişnuit nu e suficient.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 25

Tatra niratishayam sarvajna bijam

Tatra = acolo (în Dumnezeu); niratishayam = nelimitat; sarvajna = omniscienţă; bijam = principiu, sămânţă.

În ISHWARA este condensată sub formă de esenţă sămânţa (BIJA) omnişcienţei nelimitate (SARVAJNA).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 26

Purvesamapi guruh kalenanavachhedat

Purvesam = al acelora care vin înainte; api = chiar; guruh = maestru, învăţător; kalena = prin timp; anavachhedat = fiind nelimitat de timp.

Nefiind limitat de timp, el este GURU-l GURUS-ilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 27

Tasya vachakah pranavah

Tasya = al lui; vachakah = desemnând, indicând; pranavah = AUM.

AUM e cuvântul sau sunetul subtil de rezonanţă care îl desemnează sau îl manifestă pe ISHWARA.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 28

Tajjapastadarthabhavanam

Tat = acesta; japa = repetare a cuvântului; artha = obiect; bhavanam = examinând mental.

Acesta (cuvântul AUM) trebuie recitat în mod repetat (JAPA), examinându-i mental semnificaţia (BHAVANA) (sau meditând asupra înţelesului acestuia).

Natura lui Ishwara şi a lui Ishwara pranidhana a fost clarificată în aceste patru sutras. Ishwara este cea mai înaltă manifestare a conştiinţei în om. În el există sămânţa oricărei cunoaşteri. Culmea ultimă a conştiinţei divinităţii în noi este samadhi. Am văzut deja că purusha este manifestarea conştiinţei în cursul evoluţiei, şi că există un număr infinit de stadii ale acestui proces deoarece există un număr infinit de purushas în Univers. Atunci când trecem prin diferite experienţe ale vieţii, conştiinţa mentală a lumii exterioare e descrisă în Vedanta sub numele de vaishwanar purusha. Conştiinţa din starea de vis e numită tejomaya purusha. În somn ea e numită prajna purusha. Dumnezeu e supremul purusha care guvernează peste toţi purushas. Purusha nu trebuie să însemne spirit în sensul obişnuit al cuvântului, ci trebuie să însemne o manifestare particulară a conştiinţei. Supremul purusha este Ishwara. El nu este în planul manifestat ci în plan nemanifestat (avyakta). Acesta e numit Parabrahman, fiinţa transcendentală. În el sămânţa e sămânţa cunoaşterii nelimitate. El e numit sarvajna (omniscienţă), deoarece nu există nimic în Univers care să fie în afara sa. Stadiul cel mai înalt de evoluţie include cunoaşterea nelimitată. Aceasta este cunoaşterea a tot ceea ce există, dar această cunoaştere nu e primită din afară. Ishwara manifestă această cunoaştere, şi un aspirant care a atins cea mai înaltă stare de conştiinţă este în legătură cu toată cunoaşterea, cu toate că nu e neapărat necesar ca aceasta să fie adusă la nivelul cunoaşterii simţurilor. În viaţa de toate zilele fiecare manifestă numai o urmă a acestei cunoaşteri. Ishwara este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi celor mai vechi gurus-i, deoarece el nu e condiţionat de timp. El este maestrul maeştrilor. Chiar şi marii înţelepţi şi văzători, profeţi şi învăţători sunt posteriori lui Ishwara. Starea de conştiinţă care se presupune a fi cea mai înaltă şi care este totuşi în noi, dar care nu moare niciodată, odată cu moartea corpului fizic, e în afara timpului. Diferenţa dintre om şi Ishwara este că omul este starea manifestată a conştiinţei, în timp ce Ishwara este starea cea mai înaltă sau manifestată a conştiinţei. Starea manifestată continuă să se manifeste de-a lungul a diferite naşteri, în diferite încarnări, prin intermediul a diferite corpuri - om, animal etc.

În cele din urmă ea capătă un corp mai subtil şi mai fin atunci când atinge cel mai înalt punct al evoluţiei. Astfel, Ishwara, fiind nelegat de naştere şi moarte, fiind în afara timpului şi fără început, este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi al acestor profeţi şi maeştri. Ishwara este punctul culminant al supremei conştiinţe. El nu poate fi atins numai prin intermediul gândirii. Nu-l putem atinge nici prin vorbărie sau discursuri, nici prin intelect, nici prin învăţăturile despre el date de oameni realizaţi sau din scripturi. Gândirea şi experienţa sunt două lucruri diferite. Intreaga structură a filosofiei indiene e împărţită în tattva chintana şi tattva darshan. Tattva chintana înseamnă contemplare şi reflecţie a conştiinţei supreme, în timp ce tattva darshan înseamnă percepţie a conştiinţei supreme. Tattva chintana dă naştere la cele şase sisteme ale filosofiei indiene. Este o abordare raţională a conştiinţei supreme, dar ea rămâne incompletă. Prin urmare tattva darshan trebuie dezvoltată prin yoga, bhakti, practici mistice şi oculte etc. Chintana este cunoaştere, în timp ce darshan este experimentare. Patanjali a sugerat o schemă de a ajunge de la starea de cunoaştere la starea de percepţie sau experienţă. El spune că AUM este cuvântul care îl denotă pe Ishwara; Ishwara e descris de AUM. Am văzut că suprema conştiinţă, sau Ishwara, e fără formă, dar trebuie să existe un vehicul care s-o exprime. Acest vehicul e descris de yantra, mantra şi tantra. Acestea trei sunt expresii ale conştiinţei fără formă, la fel cum în matematică se folosesc diferite formule pentru a exprima diferite procese; de exemplu formula E=mc˛. Această ecuaţie a fost dată de Einstein. Ea este expresia materiei în energie, pe care n-o putem vedea, dar care se exprimă în procesele naturii. Acesta este înţelesul lui vachaka. La fel cum în ştiinţă se folosesc formule, noi avem mantras, yantras folosite în Tantra Shastra. Aşa cum omul de ştiinţă exprimă principiul energiei pe care îl vede sau îl experimentează prin intermediul intuiţiei, la fel Patanjali a dat o exprimare, o desemnare a conştiinţei supreme a lui Ishwara. Această exprimare poate fi sub formă de mantra, yantra sau tantra. Mantra înseamnă o desemnare sub forma unui sunet. Suprema conştiinţă e desemnată printr-o formulă-sunet. În tantra simbolismul este sub forma figurilor umane sau animale, cum ar fi figurile în formă umană sau în formă animală. Yantra este un simbol psihic. AUM e atât mantra cât şi yantra. El nu e tantra, deoarece tantra trebuie să aibe un simbol uman. Oamenii din diferite ţări au formulat întotdeauna anumite simboluri pentru a desemna forţele subtile, cum ar fi gândul, furia, pasiunea, viziunea sau cunoaşterea supremă. AUM e o mantra şi fiecare mantra are două forme - un sunet şi o formă. AUM are o formă vizibilă cu ochii, şi în acelaşi timp are un sunet. Astfel, AUM ca mantra este subiect al percepţiei vizuale şi auditive. Yantra are de asemenea diagrame şi sunete, dar tantra nu are sunete. Ea poate fi numai văzută, nu auzită. În yantra se adaugă o bija mantra, formându-se astfel o combinaţie de sunet şi formă. Nu putem avea percepţia lui Ishwara cu ajutorul ochilor sau urechilor, dar îl putem percepe cu ajutorul unei mantra. AUM este mantra care îl desemnează pe Ishwara.

Patanjali recomandă ca mantra AUM să fie repetată şi înţelesul ei să fie contemplat. Aceasta este probabil o deviere completă de la filosofia Samkhya, deoarece sistemul Samkhya nu crede în nici o fiinţă supremă. Ea consideră că cea mai înaltă cunoaştere se poate obţine numai prin înţelegerea corectă a celor douăzeci şi cinci de tattvas-uri fundamentale. Probabil Patanjali a realizat faptul că acest lucru era posibil numai în cazul unei minorităţi foarte evoluate, astfel că el a elaborat această sadhana (practică spirituală) cu mantra-japa lui AUM. Aceasta este o abordare cu totul nouă, şi anume o abordare din punct de vedere bhakti. În loc să vă ceară să meditaţi asupra unei fiinţe fără formă, el a introdus un suport în forma lui AUM. Prin repetare constantă a cuvântului AUM şi prin dhyana (meditaţie) asupra înţelesului său, meditaţia devine completă. Numai japa (repetarea unei mantra-e) nu e suficientă. Japa şi meditaţia trebuie să meargă mână în mână. Patanjali recomandă ca în timp ce aspirantul execută japa lui AUM, el trebuie să devină conştient de această japa şi să-şi pună mintea la contribuţie pentru a înţelege. Pentru aceasta trebuie să înţelegem semnificaţia lui AUM. O găsim clar expusă în Mandukya Upanishad. Ea e expusă în termenii supremei conştiinţe a fiinţei cosmice. Cuvântul AUM e alcătuit din trei litere şi anume A, U şi M. A este în relaţie cu lumea simţurilor, cu corpul, cu plăcerile obiective şi cu vishva purusha ("lumea" MACROCOSMOSUL lui PURUSHA(Sinele Suprem DIVIN). Silaba U e legată de subconştient, de plăcerile subiective sau de starea de taijas a lui purusha. Silaba M e în legătură cu inconştientul, cu uitarea, cu lipsa de plăceri sau starea prajna a lui purusha. Acestea sunt numai o privire fugară luată din Mandukya Upanishad. Ea explică faptul silabele A, U şi M sunt legate de starea de conştiinţă. În acest fel, aspirantul transcende cele trei stări ale conştiinţei manifestate, atingând în cele din urmă cea de-a patra stare, numită starea turya, care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 29

Tatah pratyakchetanadhigamopyantarayabhavascha

Tatah = din această (practică de meditaţie cu AUM); pratiyak = întors, în direcţie opusă; chetana = conştiinţă; adhigama = atingere; api = de asemenea; antaraya = obstacol; abhava = absenţă; cha = şi.

Prin această practică se ajunge gradat la sesizarea aspectelor ultime ale fiinţei (introspecţie) şi obstacolele pe calea YOGA sunt depăşite.

Două lucruri se întâmplă ca rezultat al practicii japa cu AUM: 1. conştiinţa se introverteşte şi, 2. obstacolele dispar. Când un aspirant încearcă să meargă pe calea yoga, el întâmpină multe obstacole care-i blochează calea. Patanjali va da o listă a acestor obstacole în următoarea sutra. Avem astfel o sadhana (practică spirituală) complet descrisă pentru omul obişnuit în sutras-urile 2329. Această sadhana (practică spirituală) numită Ishwara pranidhana, e destinată acelora care nu sunt nici videhas (yoghini dezincarnaţi) nici prakritilayas (yoghini fuzionaţi doar în prakriti), şi pentru cei care n-au shraddha (credinţă), veerya şi celelalte calităţi. Ea e destinată celor care au o minte instabilă, oscilantă, care au ataşament pentru lucrurile inferioare ale vieţii. Patanjali a fost foarte amabil cu aceştia descriind sadhana (practică spirituală) preliminară în sutras-urile 23-29. Practicând aceasta, omul obişnuit va obţine în cele din urmă inteligenţă superioară şi agerime a minţii, astfel încât el va putea urma sadhanas-urile superioare şi mai profunde, putând astfel atinge ţelul suprem.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 30

Vyadhistyanasamsayapramadalasyaviratibhrantidarsanalabdabhumikatv anavasthitatvani chittaviksepasteantarayah

Vyadhi = boală; styana = moleşeală; samsaya= îndoială; pramada = amânare; alasya = letargia; avirati = dorinţa de plăceri; bhrantidarsana = percepţie eronată; alabdhabhumikatva = incapacitate de a realiza o stare superioară; anavasthitatva = instabilitate; chittaviksepah = obstacole ale minţii; te = ei; antarayah = obstacole.

Boala, moleşeala sau lenea mentală, îndoiala, amânarea, letargia sau lipsa entuziasmului, dorinţa pentru plăcerile simţurilor, percepţia eronată, incapacitatea de a realiza stări superioare de

concentrare şi instabilitatea stărilor superioare odată obţinute sunt obstacolele pe calea YOGA.

Am văzut că practica lui japa(repetarea unei mantra) duce la introversiune şi la îndepărtarea obstacolelor. Obstacolele sunt enumerate în această sutra. Acestea sunt cele nouă forţe care scindează conştiinţa. Aspiranţii spirituali trebuie să ştie calea de a le îndepărta prin practica lui japa, astfel că progresul pe calea spirituală să fie nestânjenit. Trebuie notat că aceste obstacole nu sunt exterioare conştiinţei, ele sunt o parte din ea. Ele constituie puncte distincte în ţesătura conştiinţei. Un aspirant sincer trebuie să-şi de-a seama că în decursul practicii sale aceste obstacole apar în mod necesar. Suferinţele vor veni mai repede sau mai târziu, fiind de obicei tulburări de stomac sau care sunt legate de creier sau alte organe. Din ştiinţa secreţiilor glandulare ştim că atunci când conştiinţa e introvertită, metabolismul şi celelalte funcţii ale corpului sunt modificate. Când vă aşezaţi pentru meditaţie, uneori vă fură somnul. În acelaşi fel, după o practică îndelungată, apare uneori o stare de percepţie eronată. Aspirantul spiritual e deseori neglijent în ceea ce priveşte viaţa sa personală, îndatoririle de familie şi alte obligaţii. Poate exista îndoială în mintea sa cu privire dacă o anumită sadhana (practică spirituală) e corectă, sau dacă până la urmă el va atinge sau nu ţelul. Indoiala e obligatoriu acolo.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 31

Duhkhadaurmanasyangamejayatvashvasaprashvasaviksepasahanbh uvah

Duhkha = durere; daurmanasya = depresiune; angamejayatva = agitaţia corpului; shvasaprashvasa = inspiraţie şi expiraţie; viksepa = distracţie; sahabhuvah = simptome auxiliare.

Durerea sau suferinţa, depresiunea (apatia psihică), agitaţia corpului sau nervozitatea şi respiraţia neregulată sunt simptomele auxiliare ale distracţiei mentale (VIKSHEPA).

Oricine, fie că este sau nu un aspirant spiritual, este supus celor nouă obstacole şi simptomelor lor auxiliare. La unii, acestea devin stări permanente. Distracţiile care au loc în procesul de introversiune trebuie studiate cu atenţie. Fiinţa trebuie să-şi dea seama dacă un obstacol apare în mod natural, sau e datorat meditaţiei şi altor practici. De exemplu, chiar şi o persoană care practică meditaţia poate fi plină de îndoieli, născociri, teamă. Boala poate apărea ca un proces natural sau când fiinţa se introverteşte în procesul meditaţiei. Sutra ne spune că dacă există durere, depresiune mentală, sau agitaţie a corpului, ori respiraţie neregulată în timpul sadhana-ei (practica spirituală), puteţi fi siguri că chitta (mintea) suferă de o stare de distracţie. Simptomele prezentate sub formă de distracţii şi acelea enumerate în sutra anterioară nu sunt procese mentale; ele sunt manifestări psihice. Ele sunt comune atât omului obişnuit cât şi aspirantului a cărui minte trece printrun proces de introversiune în timpul meditaţiei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 32

Tatpratisedharthamekatattvabhyasah

Tat = aceasta; pratisedhartham = pentru îndepărtarea; eka = unu; tattva = principiu; abyasah = practică.

Pentru îndepărtarea acestora (a obstacolelor şi a simptomelor auxiliare) practica concentrării mentale asupra unui principiu (TATTVA) unic (este recomandată) (EKATATTVABHYASA).

Am văzut deja că Patanjali a recomandat aspiranţilor care au voinţă puternică şi curaj, cele patru calităţi care sunt shraddha, veerya etc. Pentru aceia care sunt slabi şi infirmi spiritual el a recomandat devoţiune intensă către Dumnezeu şi japa (repetarea cuvântului) lui AUM. În această sutra el arată o cale de a depăşi obstacolele şi simptomele auxiliare. Această cale implică concentrarea minţii asupra unei singure tattva (principiu). Trebuie să înţelegem ce înseamnă acest lucru. Dacă practicaţi mantra (cuvânt sau grup

de cuvinte prin repetarea căruia se pune în rezonanţă cu anumite energii), mantra trebuie să fie unică. Dacă practicaţi dhyana (meditaţie), practicaţi-o pe un singur simbol. Aceia care schimbă într-una metodele, tehnicile şi simbolurile vor suferi de pe urma obstacolelor. Aceia care au intenţii serioase despre realizare, despre atingerea stărilor profunde de conştiinţă, trebuie să înţeleagă bine această sutra. Simbolul meditaţiei nu trebuie schimbat, deoarece procesul de meditaţie e doar o bază prin care conştiinţa pătrunde din ce în ce mai profund. Dacă această bază e schimbată într-una, va rezulta confuzie. Prin urmare Patanjali a expus în această sutra o sadhana (practică spirituală). Dacă o schimbaţi mereu fiţi siguri că veţi eşua. Acest lucru îl întâlnim în cazul acelor secte în care accentul se pune pe simboluri diversificate. De exemplu, în India, sadhana numită tantra foloseşte multe simboluri, ignorând principiul ekatattvabhyasa, şi ca urmare sunt mulţi practicanţi care suferă din această cauză. La fel se întâmplă şi cu anumite sadhanas (practici spirituale) din vechiul buddhism, care n-au înflorit niciodată, datorită faptului că erau folosite prea multe simboluri pentru concentrare. Adevăraţii gurus (învăţători spirituali) ţin seama de acest fapt şi nu schimbă mantra odată ce au dat-o discipolului, chiar dacă ea a fost dată acestuia şi de către alt guru (învăţător spiritual) anterior. Dacă mantra e schimbată, poate apărea confuzie în mintea discipolului. Un guru (învăţător spiritual) înţelept nu va permite niciodată apariţia acestei confuzii. El nu va da o sadhana (practică spirituală) care-i place discipolului, ci o sadhana care i se potriveşte acestuia, conform nivelului său de evoluţie. De fapt, nu există diferenţă între diferitele simboluri. Cineva poate fi devotat lui Ganesha sau lui Shiva, sau lui Kali ş.a.m.d., dar dacă el schimbă obiectul devoţiunii după ce acesta a fost ales, atunci apare confuzia. Cea mai bună cale de a evita această confuzie este de a păstra un singur simbol, este ekatattvabhyasa (practica concentrării mentale ferme şi continue asupra unui principiu). Obstacolele pot fi îndepărtate din calea aspirantului numai dacă acesta nu-i permite minţii sale s-o ia razna, ci o fixează pe o singură tattva (principiu).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 33

Maitrikarunamuditopeksanam sukhaduhkhapunyapunyavisayanam bhavanataschittaprasadanam

Maitri = simpatie; karuna = compasiune; mudita = bucurie; apekshanam = indiferenţă; sukha = fericire; duhka = mizerie; punya = virtute; apunya = viciu; visayanam = ale obiectelor; bhavanatah = atitudine; chitta = minte; prasadanam = purificare, împăcare.

În legătură cu fericirea (SUKHA), mizeria (DUHKA), virtutea (PUNYA) şi viciul sau nebunia (APUNYA), cultivând respectiv atitudini de simpatie (MAITRI), compasiune (KARUNA), bucurie (MUDITA) şi indiferenţă (APEKSHANA), mintea (CHITTA) devine pură şi împăcată.

Este imposibil să se practice concentrarea minţii dacă aceasta nu e purificată, adică liniştită, împăcată. Cea mai bună cale pentru a obţine acest lucru e arătată în această sutra. Este calea de a cultiva atitudini de prietenie, compasiune, bucurie şi indiferenţă faţă de oamenii care ne provoacă fericire, mizerie, care sunt virtuoşi sau vicioşi. Menţinând această atitudine, adică simpatie pentru fericire, compasiune pentru nefericire, bucurie pentru virtute şi indiferenţă faţă de cei vicioşi, mintea aspirantului se eliberează de influenţele perturbatoare, devenind liniştită şi netulburată. Procesul de introversiune are loc atunci cu uşurinţă. Mintea, prin natura sa, e neliniştită, la fel ca un lac a cărui suprafaţă se tulbură ori de câte ori cad frunze, pietre etc. Mintea neliniştită nu se poate concentra uşor. În Katha Upanishad se spune că mintea are o tendinţă naturală de a fi atrasă de lumea exterioară. Nu e în natura minţii de a se introverti. Prin urmare, atunci când încercaţi să introvertiţi mintea, trebuie să îndepărtaţi în prealabil obstacolele şi impurităţile. Gelozia, ura, elementul de competitivitate, cauzează multe impurităţi în minte. Atunci când vedem o persoană fericită şi prosperă suntem geloşi pe ea. Acest lucru provoacă tulburări în subconştient şi împiedică concentrarea minţii. Când întâlnim o persoană care suferă ne bucurăm dacă aceasta se întâmplă să fie un duşman de-al nostru. Aceasta este de asemenea una din impurităţile minţii. La fel, criticăm adesea pe cei virtuoşi şi-i respectăm, pe cei vicioşi. Toate acestea provoacă tulburări în minte împiedicând pacea mentală şi meditaţia. Patanjali a arătat o cale de a îndepărta aceste tulburări. Cele patru atitudini care se cer dezvoltate dau naştere la pace interioară prin îndepărtarea factorilor perturbatori, nu numai de la nivel conştient, ci de asemenea, şi de la nivelele profunde ale subconştientului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 34

Prachchhardana vidharanabhyam va pranasya

Prachchhardana = expiraţie sau rechaka; vidharanabhyam = reţinere, kumbhaka; va = sau; pranasya = a respiraţiei.

Sau prin expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea respiraţiei (KUMBHAKA) se poate controla mintea.

Din punct de vedere temperamental, nu toţi oamenii se pot supune lui Dumnezeu. Chiar dacă cineva crede în Dumnezeu, e posibil ca el să nu poată face Ishwara pranidhana (supunere completă sau dăruire de sine lui Dumnezeu). Pentru astfel de oameni, Patanjali dă aici o cale prin care se poate purifica mintea. Unii dintre noi sunt dinamici prin temperament, alţii sunt emoţionali iar alţii sunt mistici ori raţionali. Deci, întreaga structură mentală poate fi împărţită în aceste patru categorii. Pentru cel dinamic, cea mai potrivită e Karma Yoga. Bhakti e mai bună pentru cei care sunt emoţionali, căci ei se pot supune lui Dumnezeu prin adoraţie; ei formează majoritatea populaţiei. Al treilea grup, adică cei mistici, sunt potriviţi să practice Raja Yoga şi tehnici afiliate de Hatha Yoga, Swara Yoga, Kriya Yoga, Nada Yoga şi Trataka, etc. Al patrulea tip îl constituie puţinii jnana yoghini. Lor le place să citească Upanishadele, Bhagavad Gita, etc. în care sunt descrise aspectele profunde ale vieţii, Universului şi meditaţiei. Mulţi dintre noi avem un amestec al acestor patru tendinţe, prin urmare trebuie prescris un amestec al acestor practici şi deci Patanjali a descris o mare varietate de practici. Noi ne putem alege sadhana (practică spirituală) care e cea mai potrivită pentru noi. Incepând de la videha (yoghini dezincarnaţi) şi prakritilaya (yoghini fuzionaţi doar în prakriti), Patanjali a descris diferite tipuri de sadhana (practică spirituală) pentru diferite tipuri de aspiranţi. În această sutra el descrie pranayama (controlul suflurilor subtile vitale). Trebuie să înţelegem semnificaţia lui prachchhardana şi vidharana. Primul cuvânt înseamnă exhalaţie iar ultimul înseamnă reţinerea suflului afară. Aceasta constituie maha bandha, care include cele trei bandhas-uri la un loc, şi anume jalandhara, uddiyana şi mula bandha, în timp ce se face kumbhaka. Incepătorul nu trebuie să practice maha bandha. El trebuie să facă numai rechaka, adică expiraţie - de 21 de ori, de 51 de ori sau de 100 de ori. Aceasta se poate numi kapalbhati sau agnisar.

Mintea poate fi adusă într-o stare de linişte numai prin practica lui rechaka (expiraţie), kumbhaka (reţinere) şi a celor trei bandhas (bandha=a obliga, legătură). Intr-una din cărţile vechi, se spune că conştiinţa are două suporturi - prana (totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii) şi vasana (samskaras(întipăriri mentale)). Acestea sunt suporturile pe care mintea se odihneşte şi pe care conştiinţa lucrează. Dacă unul din ele este îndepărtat, celălalt dispare automat. Prana e atât subtilă cât şi grosieră. Prana subtilă se manifestă sub formă de energie, iar prana grosieră sub formă de respiraţie. Există cinci pranas-uri majore: prana, apana, udana, samana şi vyana. Cele cinci pranas-uri minore sunt: devadatta, nada, kurma, krikara şi dhananjaya. Toate sunt responsabile de diferitele activităţi din corpul uman. Prana e responsabilă de inspiraţie, acţionând la nivelul gurii şi nasului, digeră hrana, separă materialele digerate, converteşte apa în sudoare şi urină şi controlează secreţiile glandulare. Sfera sa de acţiune este de la nas până la inimă. Apana provoacă excreţia şi elimină impurităţile din corp. Sfera sa de acţiune este de la buric până la tălpile picioarelor. Ea provoacă mişcarea spre în jos. Samana e formată în membre şi nadis. Sfera sa de acţiune este între inimă şi buric. Udana menţine tonusul muscular şi e responsabilă de separarea corpului karmic de corpul grosier în momentul morţii. Prin controlul lui udana yoghinul poate călători prin aer. Sfera sa de acţiune este de la gât la cap. Vyana guvernează circulaţia sângelui şi se mişcă prin nervi. Ea e situată în regiunea anală. Dintre pranas-urile minore, nada provoacă tusea şi strănutul, kurma provoacă contracţiile, în timp ce krikara provoacă foamea şi setea. Devadatta provoacă moţăiala şi somnul. Dhananjaya întreţine hrănirea. Pe lângă acestea mai există încă cincisprezece curenţi fini de prana. Ei sunt numiţi nadis. Nadi înseamnă nerv sau curent subtil de energie, sau şuviţă de sânge. Nadis-urile transportă impulsurile la şi de la creier. Numele lor este: sushumna, ida, pingala, gandhari, hastijihwa, poosha, ashwini, shoora, kuhoo, saraswati, varuni, alambusha, wishwodari, shankhini, chittra. În total, există 72000 de nadis în corp, nadis care transportă senzaţii şi impulsuri extrem de fine. Trei dintre ei sunt de o importanţă majoră, şi anume ida, pingala şi sushumna. Aceşti trei nadis sunt foarte importanţi în yoga deoarece ei transportă curenţii cunoaşterii superioare. Sushumna e cel mai important din cei trei. Sushumna este un traiect foarte fin situat în centrul măduvii spinării, la nivel subtil. Plecând de la rădăcina anusului (muladhara chakra), el urcă până la ajna chakra, sau medulla oblongata. Cei trei nadis pornesc din muladhara, care e numită muktatriveni. Conştiinţa, senzaţiile sunt eliberate aici, unificându-se. Ei se întâlnesc din nou în ajna chakra. Triveni e un loc în India unde cele trei râuri, Ganga, Yamuna şi Saraswati se întâlnesc. În comparaţie cu aceasta, ajna chakra e numită yuktatriveni. Inăuntrul lui sushumna mai sunt alţi trei nadis-uri; unul e numit vajra nadi (cel exterior), iar cel interior e numit chittra. Inăuntrul lui chittra există un canal fin numit brahmanadi. S-a descoperit că procesul de respiraţie are un program stabilit şi că fazele lunii au o influenţă asupra mişcării şi controlului lui swara, adică

respiraţia. Respiraţia are un efect direct asupra comportamentului individual. Respiraţia controlează atât gândirea cât şi evenimentele trecute, prezente şi viitoare ale vieţii. În decurs de 24 de ore omul respiră de 12 ori pe oră pe nara dreaptă de 12 ori pe nara stângă. Nara stângă e numită ida, sau chandra; nara dreaptă e numită pingala sau surya. Analog, ida e numită Yamuna. După fiecare oră, respiraţia îşi schimbă poziţia la nivelul nărilor. În timpul schimbării de la ida la pingala sau de la pingala la ida, sushumna se activează pentru un moment. Acest lucru îl cunoaştem de la ştiinţa numită shiva swara yoga. În primele trei zile ale perioadei lunii pline, respiraţia curge prin nara stângă la răsăritul soarelui, şi apoi la fiecare oră se schimbă nara. În următoarele trei zile respiraţia curge prin nara dreaptă timp de o oră de la răsărit. În timpul perioadei de lună nouă, respiraţia curge prin nara dreaptă la răsărit în primele trei zile. Astfel, acest ciclu se schimbă la fiecare trei zile. În timpul unei boli această ordine poate fi inversă. Bolile se pot prezice cu ajutorul ştiinţei swara yoga. Munca fizică grea se poate face când respiraţia curge prin pingala sau nadis-ul soarelui, iar munca fizică uşoară şi migăloasă se poate face atunci când respiraţia curge prin ida sau nadis-ul lunii. Meditaţia trebuie practicată atunci când respiraţia curge prin sushumna. Fluxul respiraţiei poate fi schimbat prin anumite tehnici. Inchizând ochii şi meditând asupra nării stângi, se poate schimba fluxul respiraţiei de la această nară, dar acest lucru depinde de profunzimea concentrării. Respiraţia poate fi făcută să curgă prin nara dreaptă culcându-ne pe partea stângă şi ţinând o pernă la subsoară. Altă metodă de a schimba fluxul respiraţiei este de a înfunda nara prin care nu vrem să curgă respiraţia cu un ghemotoc de bumbac. Mai există multe alte metode. Respiraţia în pranayama trebuie făcută foarte încet. Aceia care respiră încet şi profund trăiesc mult. Iepurele respiră de 80 de ori pe minut şi trăieşte numai opt ani. Maimuţa respiră de 32 de ori pe minut şi trăieşte 10 ani. Câinele trăieşte 12 ani şi calul 25 de ani. Ei respiră de 29 şi de 19 ori respectiv, pe minut. Omul respiră de 13 ori pe minut şi ar trebui să trăiască 120 de ani. Şarpele, care trăieşte 1000 de ani, respiră numai de 8 ori pe minut, iar broasca ţestoasă respiră de 5 ori pe minut şi trăieşte 3000 de ani. Acest lucru arată importanţa reţinerii respiraţiei. Kumbhaka la care se referă sutra este făcută pe vid.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 35

Visayavati va pravrittirutpanna manasahsthitinibandhani

Visayavati = senzorial; va = sau; pravrittih = funcţionare; utpanna = ivit; manasah = al minţii; sthiti = fermitate; nibandhani = care leagă.

Altfel, mintea poate fi stăpânită şi făcută fermă concentrândo asupra experienţei simţurilor, astfel încât să simţim vie, intensă şi constantă plăcerea pe care aceste simţuri ne-o procură.

Această sutra descrie o tehnică adiţională care poate fi practicată de aceia care nu pot face Ishwara pranidhana (supunere completă sau dăruire deplină de sine lui Dumnezeu), mahabandha (tehnică yoga importantă) sau pranayama (controlul suflului). Este adevărat că mulţi aspiranţi găsesc dificilă practica pranayama-ei din lipsa unei îndrumări competente, datorită incapacităţii sau din cauza lipsei de hrană corespunzătoare. Această sutra furnizează o metodă mai simplă de a controla mintea prin trezirea activităţii percepţiei simţurilor. Aici, mintea e pusă să se autoobserve în decursul procesului de percepţie senzorială; adică, percepţia prin intermediul vederii, auzului, mirosului, gustului şi pipăitului. Fuzionând conştiinţa mentală cu aceste percepţii senzoriale, mintea intră sub control. Altfel spus, conştiinţa mentală poate fi fuzionată cu conştiinţa sunetului prin intermediul mantras-urilor, bhajan, kirtan, etc. O fiinţă rafinată poate că nu găseşte această metodă ca fiind interesantă, dar adevărul este că dacă se pătrunde adânc, ea poate aduce controlul minţii. Acesta e un principiu de Nada Yoga. Mintea poate fi de asemenea controlată dezvoltând conştiinţa formei prin trataka, care constă din concentrarea asupra unei forme oarecare, şi în mod similar, prin dezvoltarea conştiinţei pipăitului şi a mirosului. Prima apare atunci când guru-l îl atinge pe discipol pe cap, iar cea de-a doua survine odată cu practica lui khechari mudra (tehnică specială yoga). Concentrând mintea asupra vârfului nasului, apare un miros subtil sau psihic, care poate fi folosit pentru a controla mintea. Conştiinţa gustului e dezvoltată prin concentrarea asupra vârfului limbii. Viziunile colorate apar prin concentrare asupra palatului în khechari mudra. Pipăitul psihic e experimentat prin concentrarea asupra părţii centrale a limbii. Auzul psihic e dezvoltat prin concentrarea asupra rădăcinii limbii. Toate aceste procese psihice devin baza pentru auto-control. Când ele sunt dezvoltate, studentul începe prin concentrarea asupra lor, iar după un timp mintea le depăşeşte, atingând nivele mai profunde. Aceasta este starea de complet control mental. Toate acestea implică activitatea simţurilor, indriyas, în dharana (concentrare) şi pratyahara (retragerea simţurilor). În anumite şcoli de meditaţie buddhistă, preotul bate toba şi meditează asupra sunetului. Aceasta e o sadhana (practică spirituală) elementară, dar e folositoare multora dintre noi. Bhajan e una din cele mai populare sadhana

din India. Cântăreţul poate cânta ore întregi numai o singură notă sau numai un singur cântec, neauzind şi nevăzând nimic altceva decât sunetul bhajan-ului. Aceasta e o sadhana elementară, dar e importantă deoarece ea poate duce uşor la dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie). Kirtan (reuniuni publice în care se recită cu fervoare şi se cântă anumite texte spirituale şi chiar se dansează în cinstea lui Dumnezeu) e de asemenea una din cele mai uşoare şi mai eficiente sadhana. Ea se face cu o persoană care conduce şi celelalte o urmează. Există metode diferite. Uneori ea poate dura 24 de ore, producând efecte extraordinare asupra auditoriului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 36

Vishoka va jyotismati

Vishoka = fără supărare; va = sau; jyotismati = luminos, plin de lumină.

Sau meditând asupra lotusului luminos din inimă (ANAH) (JYOTISMATI) care e dincolo de orice supărări (VISHOKA) (se poate controla mintea).

Mintea poate fi făcută să fie fermă prin manifestarea luminozităţii senine interioare, care se obţine prin concentrarea asupra nada-ei sau asupra lui bhrumadhya, centrul dintre sprâncene. Luminozitatea interioară e senină, calmă, tăcută şi liniştită; ea nu e o lumină vie. Ea poate fi experimentată în timpul meditaţiei profunde. Ea e de două feluri. Uneori, în somn apare o explozie bruscă de lumină, care e foarte neplăcută. Patanjali nu vorbeşte aici despre aceasta. El vorbeşte despre lumina interioară care e tăcută. Mintea poate fi controlată prin experimentarea acestei lumini senine. Există multe metode prin care această lumină poate fi văzută. Una din ele este concentrarea asupra centrului dintre sprâncene; alta, este concentrarea pe o nada (sunet).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 37

Vitaragavisayam va chittam

Vitaraga = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit raga; visayam = obiect; va = sau; chittam = minte.

Altfel mintea poate fi controlată prin concentrarea şi identificarea telepatică cu fiinţele extrem de evoluate care au atins realizarea supremă şi care sunt total lipsite de pasiuni (VITARAGA).

Vitaraga este o fiinţă care a renunţat la raga (plăcerea); adică pasiunea umană. Concentrându-ne mintea asupra unor astfel de persoane, ea poate fi făcută fermă şi poate fi controlată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 38

Svapnanidrajnanalambanam va

Svapna = vis; nidra = somn; jnana = cunoaştere; alambana = suport; va = sau, ori.

Sau altfel, mintea poate fi făcută fermă dându-i ca suport (al meditaţiei) (ALAMBANA) cunoaşterea (JNANA) din vis (SVAPNA) şi somn (NIDRA).

Mintea poate fi controlată şi prin metode de somn conştient. Somnul conştient e stadiul ultim în antar mauna (linişte lăuntrică). Există o metodă de a visa conştient, dar este periculoasă şi numai iniţiaţii o pot practica. Acest proces poate fi benefic mai ales acelora care sunt nervoşi. Prin tehnicile de visare şi somn conştient se dezvoltă conştiinţa visului şi a somnului în timp ce fiinţa se găseşte în aceste stări. De obicei visele noastre sunt inconştiente; ele sunt trăite, dar nu vizionate. Noi nu avem control, asupra acestora, dar în cazul metodei recomandate aici, aspirantul devine capabil să le producă şi să le controleze în mod conştient. Noi ne putem controla gândurile în mod conştient, subconştient sau inconştient. În acest proces nu sunt controlate numai acţiunile conştiente şi intelectul, ci chiar şi acţiunile subconştiente. În timpul viselor conştiente practicantul nu aude nimic din ceea ce se întâmplă afară. Cunoaşterea sau conştiinţa acestor două stări poate fi făcută suportul pe care mintea să se poată concentra. Aceste metode sunt desemnate acelora cu un temperament special; ele nu sunt pentru oricine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 39

Yathabhimatadhyanadva

Yatha = ; abhimata = dorit; dhyana = prin meditaţie; va = sau.

Sau prin meditaţia asupra obiectului de adoraţie mintea poate fi liniştită.

Aici se dă libertate completă de alegere. Aceasta pentru că dhyana (meditaţie) făcută asupra unui obiect care atrage, cum ar fi obiectul devoţiunii, e calea cea mai sigură de a linişti mintea, de a o controla şi de a o focaliza. Obiectul ales poate fi o cruce, swastika, un idol sau pur şi simplu AUM - orice este agreabil (abhimata). Aspirantul trebuie să-şi aleagă acele obiecte asupra cărora să-şi poată concentra mintea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 40

Paramanuparamamahattvantoasya vasikarah

Paramanu = ultima particulă; paramamahattva = ultima extindere (imensitatea); antah = a se sfârşi; asya = a acesteia; vasikarah = stăpânire.

Astfel prin liniştirea şi controlarea minţii yoghinul dobândeşte stăpânire completă asupra tuturor obiectelor meditaţiei, de la cel mai mic (PARAMANU) până la cel mai mare (PARAMAMAHATTVA).

Se poate pune întrebarea: aceste practici descrise în ultimele sutras sunt capabile să ducă la atingerea stării de samadhi? Răspunsul este: nu. Samadhi nu se poate atinge prin aceste practici, dar prin ele se poate ajunge la puterile psihice sau spirituale necesare pentru stările subtile de samadhi. Este ca şi cum am da examenul de bacalaureat, fiind apoi pregătiţi să intrăm la facultate. Astfel, prin practica diferitelor sadhanas (practici spirituale) menţionate, aspirantul pune stăpânire atât pe cel mai mic atom, cât şi pe cea mai mare infinitate. El devine stăpân atât al forţelor cele mai mici cât şi al forţelor cele mai mari. Aceste sadhanas (practici spirituale) îi conferă puterea omnipotenţei. Aceste practici sunt absolut necesare pentru a putea progresa spre percepţia subtilă a stărilor de samadhi. Aşa cum savantul ajunge la o concepţie elevată despre materie şi energie, în mod analog yoghinul devine capabil să mediteze atât asupra lucrurilor cele mai mici cât şi asupra infinitului. Intotdeauna se găsesc oameni care să nu-şi dea seama de înţelesul ascuns al lucrurilor. Aceasta este pentru că ei n-au control asupra minţii lor. Practicile de concentrare menţionate pot rafina foarte mult conştiinţa. Mintea poate fi introvertită la voinţă. Acest lucru se observă atât în cazul rezolvării problemelor de matematică cât şi în cazul meditaţiei. Prin antrenament, mintea poate fi făcută să se concentreze în mod adecvat. În lipsa antrenamentului, este dificil să controlăm în mod eficient mintea. Prima putere psihică în yoga este dobândirea acestui control. Apoi mintea poate fi fixată asupra oricărui obiect grosier sau subtil. Iată un exemplu interesant. Când Swami Vivekananda era în S.U.A., el obişnuia să împrumute zilnic câteva cărţi de la un bibliotecar, şi a doua zi le aducea înapoi. Bibliotecarul, întrebându-se dacă atâtea cărţi pot fi citite în

numai o singură zi, a vrut să-l pună la încercare pe swami şi, spre marea sa surprindere, el a descoperit că acesta îşi reamintea fiecare cuvânt citit. Aceasta arată felul în care un yoghin stăpâneşte atât lucrurile cele mai fine cât şi pe cele mai grosiere. Fiinţa poate intra în samadhi numai atunci când ea e capabilă să perceapă chiar şi ideile şi gândurile. Şi aceasta pentru că în stările subtile da samadhi, fiinţa trebuie să sesizeze conştiinţa dinamică (samskara) şi s-o blocheze. Există stări de samadhi în care aspirantul nu e conştient decât de efortul de control pe care-l face. Acest efort trebuie să ia forma unei idei, care este îndepărtată apoi. Este foarte dificil de înţeles, la nivel intelectual numai, acest lucru. În acea stare fiinţa e capabilă să anihileze toate celelalte gânduri cu excepţia gândului de anihilare şi acest lucru se poate face numai dacă se stăpânesc perfect cele patru procese care nu constituie procese de gândire. În stările mai subtile de samadhi, fiinţa trebuie să aibă control asupra numelui, formei şi obiectului desemnat prin numele respectiv; de exemplu, numele vacă, forma vacă, şi obiectul vacă. Trebuie sesizată diferenţa dintre acestea. Acest lucru nu e posibil fără antrenament deoarece, din obişnuiţă, avem tendinţa să amestecăm aceste trei lucruri în înţelegerea noastră. Un yoghin care are control asupra minţii sale poate să înţeleagă aceşti factori separaţi. Până când acest lucru nu este realizat, este imposibil să se progreseze mai departe. Fiinţa trebuie să fie capabilă să practice meditaţia asupra unui obiect, fără ca intervenţia numelui sau formei să fie necesară.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 41

Kisnavritterabhijatasyeva manergrahitrigrahanagrahyesu tatsthatadanjanata samapattih

Kisnavritteh = în care vrittis-urile au slăbit; abhijatasya = bine finisat, purificat; iva = la fel; maneh = al cristalului; grahita = cunoscător; grahana = simţuri; grahyesu = în obiectele cunoaşterii; tatstha = pe care stă sau se odihneşte; tadanjanata = a lua culoarea aceea; samapattih = absorbţie completă.

SAMAPATTI este acea stare de identificare perfectă, de completă absorbţie a mentalului care a devenit complet liber de

VRITTIS, în care acesta (mentalul) devine ceea ce reflectă [(cele trei tipuri de obiecte, cum ar fi) cunoscător, cunoscut şi cunoaştere] la fel cum un cristal pur ia culoarea obiectelor pe care stă.

Cuvântul samapatti înseamnă acceptare completă, la fel cum oceanul acceptă toate apele care se revarsă în el prin râuri. Este o stare a minţii la care se ajunge prin diferite practici, cum ar fi pranayama (controlul suflului), penitenţă, sadhana (practica spirituală) etc. Este stadiul imediat anterior practicii lui samadhi. Până ce samapatti nu a fost atins nu se poate vorbi de practici superioare, înţelesul expresiei "practici superioare" şi "practici inferioare" depinzând de capacităţile individuale. De exemplu, un om cu o conştiinţă superioară nu are nevoie de japa (formă de yoga) sau kirtan (formă de practică yoga); el poate intra în stări profunde doar închizând ochii; dar pentru acei a căror minte e plină de gânduri, această stare poate fi considerată foarte profundă. În loc de a folosi cuvintele "superior" şi "inferior", putem să folosim expresia simplu sau greu. Nu se poate intra în meditaţie dacă mintea nu a fost limpezită. Dacă mintea e limpede, starea de meditaţie poate veni la fel de uşor ca şi somnul. Pentru aceasta vrittis-urile (modificări mentale) trebuie diminuate. Trebuie reamintit că vrittis-urile nu trebuie anihilate complet; ele trebuie doar diminuate, slăbite. Este ca şi cum am dormi într-un tren. Suntem conştienţi de forfota oamenilor, de plecarea şi oprirea trenului, dar conştiinţa noastră nu e complet trează, ca atunci când ne plimbăm, de exemplu. Această stare e numită stare de conştiinţă redusă. Ea poate fi obţinută prin diferite tehnici de liniştire a minţii, tehnici menţionate în precedentele sutras. Atunci când chiar şi conştiinţa fragmentară dispare, mintea devine la fel de pură ca un cristal. Ea poate fi pusă pe orice obiect. Este samapatti. O bucată de cretă albă pusă pe o hârtie colorată nu ia culoarea hârtiei dar dacă puneţi în locul bucăţii de cretă un cristal, acesta va lua imediat culoarea hârtiei. Acest lucru se întâmplă pentru că bucata de cristal e absolut pură. Analog, există o diferenţă între o minte care e în samapatti şi o minte obişnuită. În momentul când vrittis-urile sunt îndepărtate din minte, aceasta începe să funcţioneze ca un cristal. Acest lucru dă naştere la pura conştiinţă obiectivă a obiectului asupra căruia mintea se concetrează. Când practicaţi trataka sau meditaţie asupra unui obiect, cum ar fi o shiva-linga, vrittis-urile (modificările mentale) se diminuează încet, încet, în cele din urmă apărând o străfulgerare bruscă a conştiinţei în momentul când mintea fuzionează complet cu obiectul. Cele trei faţete ale obiectului, şi anume, numele, forma şi înţelesul pot fi experimentate separat. Există şase tipuri de fuziune, numite respectiv, savitarka, nirvitarka, savichara, nirvichara, ananda şi asmita. Ele sunt stadii de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia meditaţi, în final venind o vreme când obiectul dispare. Trebuie să reţineţi că numai atunci când obiectul a dispărut puteţi spune că aţi obţinut ceva.

Când apare fuziunea, transformările conştiinţei sunt aproape anihilate din conştiinţă. Acest lucru se numeşte ekagrata - focalizare. În această stare, meditaţia, obiectul şi conştiinţa devin un singur lucru. Atât timp cât fiinţa nu a atins starea de samapatti (absorbţie completă), ea e conştientă de aceste trei lucruri. Există o conştiinţă simultană a celor trei vrittis (modificări mentale; şablon). În samapatti aceste trei feluri de conştiinţă fuzionează într-una singură, aşa încât nu se mai percepe nimic cu excepţia formei. În acea stare numai forma meditaţiei străluceşte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 42

Tatra shabdarthajnanavikalpaih sankirna savitarka samapattih

Tatra = aici, în această stare; shabda = cuvânt; artha = obiect propriu-zis; jnana = judecată; vikalpaih = prin alternare; sankirna = amestecat, confuz; savitarka = cu gândire în vorbe; samapattih = absorbţie completă.

Acea stare (de SAMADHI) care apare atunci când conştiinţa alternează între cuvânt (SHABDA), obiectul propriu-zis (ARTHA) şi cunoaşterea mentală (JNANA) este o stare amestecată a minţii (VITARKA) şi e numită SAVITARKA SAMAPATTI.

Trebuie subliniat că samapatti sau samadhi nu e o stare anumită; ea acoperă un întreg evantai de stări de conştiinţă care includ un câmp de superconştiinţă. Starea de veghe poate fi descrisă ca fiind de asemenea un câmp de conştiinţă, deoarece în ea sunt incluse anumite activităţi cum ar fi vorbitul, mersul, râsul etc. În mod analog, samapatti include diferite stări. Pe măsură ce samadhi devine din ce în ce mai profund, aspirantul pătrunde în tărâmuri din ce în ce mai subtile de conştiinţă. Primul stadiu al minţii superconştiente e numit savitarka. În acest stadiu, mintea continuă să se mişte între trei lucruri, şi anume cuvântul, cunoaşterea şi percepţia simţurilor. În acest fel cunoaşterea noastră despre obiect e realizată prin amestecarea acestora.

Când ne gândim la un trandafir, ne trec prin minte multe calităţi ale acestuia - culoare, greutate, miros, structură etc. Cunoaşterea acestor calităţi e amestecată în mintea noastră în legătură cu conceptul de trandafir. Această stare e savitarka şi ea trebuie depăşită în decursul meditaţiei. Atunci când mintea trece dincolo de aceste calităţi şi devine una cu obiectul, fără nici o referire la vreo calitate anume, rezultă starea de samadhi. În primul stadiu, numit savikalpa, există un amestec de trei elemente, numite shabda, artha şi jnana. Shabda este cuvântul - vachaka - desemnează obiectul. Obiectul propriu-zis e numit artha. Ştim că, cuvântul shivalinga e una, în timp ce obiectul shivalinga e alta. Mai mult, cunoaşterea care apare în mintea noastră cu privire la shivalinga este cu totul altceva decât celelalte două lucruri; aceasta este pratyaya (conţinut al minţii) care apare în mintea noastră şi e numită jnana. Toate aceste trei elemente sunt aspecte necesare ale procesului de concentrare. În savitarka ele sunt amestecate. Uneori apare conştiinţa simultană a lui shabda, artha şi jnana, alteori există conştiinţa a numai una dintre ele odată. Aceste două stări trec una în alta în mod continuu. Dacă sunteţi concentraţi pe o formă, forma rămâne, dar continuitatea conştiinţei se schimbă neâncetat. De exemplu, uneori sunteţi conştienţi de shivalinga, alteori de mantra, alteori de linga, etc. De fapt, trebuie să existe o conştiinţă continuă a unui singur factor, dar acest lucru nu se întâmplă, elementele amestecându-se. Acest lucru e datorat lui bija, sămânţă. Această sămânţă are nivele diferite; nivelul exterior este învelişul; nivelul interior constituie partea cea mai importantă. Datorită acestei seminţe adică impurităţi cauzate de experienţele trecute - elementele cunoaşterii se amestecă. Sămânţa este o bază pentru minte. Ea este conştiinţa suportului pe care se sprijină mintea. Atunci când medităm, ne imaginăm la început forma; este ca şi cum am îndepărta învelişul exterior. Apoi pot fi vizualizate aspectele mai profunde, iar în final se îndepărtează învelişul cel mai interior. Savitarka este învelişul exterior al seminţei, iar dincolo de ea există învelişurile numite nirvitarka, savichara şi nirvichara. Conştiinţa simţurilor este învelişul exterior al seminţei. Când ea trece de pratyahara (retragerea simţurilor), dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie), ea transcende şi savitarka samadhi şi celelalte stări mai subtile. În cele din urmă ea percepe cea mai subtilă entitate, numită drashta sau atman (Sinele Divin Suprem). Fără o sămânţă conştiinţa nu poate funcţiona. În yoga sămânţa e numită pratyaya, bază. Apoi trebuie de asemenea un simbol, numit linga. În savitarka acestea două nu pot fi separate; ele sunt amestecate. Aceia care practică japa şi meditaţie cu mantra şi formă îşi reamintesc probabil că după ce au văzut forma în meditaţie, conştiinţa alternează între shabda, artha şi jnana. Shabda e un proces de gândire în cuvinte. Este argumentare mentală. Jnana este percepţie internă şi artha e obiectul, cum ar fi shivalinga. Artha înseamnă scopul ultim, şi acest lucru e foarte dificil. Este adevărata cunoaştere despre obiect. Când atingeţi samadhi prin intermediul unui obiect, aveţi control complet asupra conştiinţei obiectului asupra căruia meditaţi. Aceasta este ceea ce se întâmplă în samyama, care include cele trei

procese numite dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. Samyama înseamnă menţinerea completă a obiectului în conştiinţă şi controlul complet al conştiinţei obiectului. Rezultatul absorbţiei complete sau fuziunii cu diferite obiecte e diferit. Este absolut fără sens să spuneţi că obţineţi numai un singur lucru meditând asupra a diferite obiecte; de exemplu, dacă meditaţi, să spunem asupra bumbacului, rezultatul va fi cu totul diferit faţă de acela obţinut dacă meditaţi asupra altor obiecte, cum ar fi puterea fizică etc. În timpul procesului de samyama rezultatul ultim pe care-l obţinem este artha, dar scopul este acolo, cu toate că puteţi sau nu să fiţi conştienţi de asta. La scop se ajunge prin separare, şi separarea are loc în mod spontan. În savitarka samadhi conştiinţa e eliberată de imperfecţiuni. Există pace absolută şi linişte. Nu există oscilaţii ale minţii. Mai există un alt fel de samadhi numit nirvitarka. Este important de notat că există deja în noi un fragment de stare superconştientă, dar aceasta durează numai câteva clipe. Atunci când aveţi un obiect pentru meditaţie, trebuie să încercaţi să vedeţi cele trei aspecte ale obiectului în mod separat. Trebuie să le vizualizaţi, alternând numele, forma şi înţelesul. Trebuie să încercaţi să vedeţi propria voastră conştiinţă pe baza acestor elemente. Apoi trebuie să încercaţi să le vedeţi ca fiind un singur lucru. Trebuie să fiţi conştient de nume, formă şi înţeles în acelaşi timp. În cele din urmă încercaţi să le vedeţi pe fiecare separat. Aceasta e una dintre cele mai importante metode de dhyana (meditaţie). Aceasta va fi o metodă minunată de concentrare. Dacă vi se pare dificil să conştientizaţi alternativ aceste trei stări, trebuie să practicaţi numai japa (formă de yoga care se realizează prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte) în care nu se aude cuvântul. Intâi gândiţi-vă la cuvânt şi rostiţi-l; apoi puteţi adăuga şi forma obiectului. După asta, vă puteţi gândi la diferitele sale calităţi. Este dificil să se dea o explicaţie corectă a acestei stări mentale, dar este o metodă minunată de control mental separarea celor trei elemente ale conştiinţei şi apoi fuzionarea lor iarăşi în ceva unic.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 43

Smritiparisuddhau svarupashunyevarthamatranirbhasa nirvitarka

Smriti = memorie; pari = complet; shuddhau = purificare; svarupa = forma proprie; shunya = lipsit de; eva = ca şi; artha = obiect, scop; matra = numai; nirbhasa = strălucind; nirvitarka = fără vitarka.

După limpezirea memoriei (SMRITI) (adică eliminarea sau atenuarea SAMSKARAS-urilor), când mintea e ca şi când ar fi lipsită de conştiinţa de sine (SWARUPASUNYAEVA) şi când numai cunoaşterea pură a obiectului (JNANA) mai există, aceasta e NIRVITARKA.

Nirvitarka este samadhi fără amestecarea celor trei aspecte ale unui obiect, şi anume numele, forma şi înţelesul. În această stare nu există nici conştiinţa subiectivă a obiectului, nici aceea a cuvântului. Memoria devine absolut liberă de impresiile trecute (samskara) şi de asocieri. De obicei, memoria noastră nu e limpede; pentru noi memoria constituie acumularea impresiilor trecute. Smriti este o conştiinţă independentă în care impresiile sunt acumulate, şi chiar şi atunci când totul din trecut dispare, smriti rămâne. Pe placa lu smriti există impresii trecute (samskara) care se revelează în stările profunde. În starea de veghe reproducerea se face prin gândire conştientă, dar în samadhi ea are loc spontan. Uneori în aceste stări profunde de conştiinţă sunt văzute imagini din copilărie, dar dacă toate acestea sunt îndepărtate, atunci memoria nu dispare, deoarece memoria e altceva decât impresiile. E la fel cum creierul este diferit de minte şi gând. În mod similar, acel vritti numit memorie e diferit de impresiile trecute. Smriti e conştiinţa despre propriul sine. Smriti poate fi purificat prin diferite sadhanas (practici spirituale), el devenind atunci swarupashunya-eva. Este o stare de conştiinţă de sine care apare ca şi când totul ar fi devenit vid, dar de fapt nu e vid. Cuvântul "eva" e folosit pentru a arăta faptul că deşi nu sunteţi conştienţi de obiect, el este acolo. Adică, atunci când impresiile trecute despre obiect dispar, nu mai sunteţi conştienţi de el şi este ca şi când mintea ar deveni absolut lipsită de impresiile despre obiect, dar nu este aşa. Smriti nu devine liber de impresiile obiectului, ci impresiile infiltrează întreaga structură a conştiinţei. Fiecare parte a ei devine îmbibată cu impresiile obiectului. În această stare mintea îşi pierde conştiinţa subiectivă. Mintea pierde cunoaşterea obiectului, cu toate că această cunoaştere, precum şi conştiinţa, sunt prezente în minte. Acesta este specificul acestei stări. Vă amintiţi că vă concentraţi asupra unui obiect, apoi rămâne numai obiectul, nereamintindu-vă că vă concentraţi asupra lui. După un timp, obiectul e prezent, dar conştiinţa că meditaţi asupra lui a dispărut. Mintea pare că a devenit în întregime vidă, dar de fapt nu e aşa. La fel cum apa se amestecă complet şi inseparabil cu sarea, în acelaşi fel forma sau conştiinţa obiectului umple întreaga minte, astfel încât ea nu poate fi cunoscută separat. Aceasta este pentru că mintea este complet umplută cu memoria obiectului. Acest

fenomen este numit parishuddi - purificarea memoriei. Astfel, purificarea memoriei este cauza lui swarupashunyaeva. Este necesar să reamintim că dacă smriti (memoria) nu e pură, mintea va recădea în stare de tulburare. Dacă smriti e purificat, atunci obiectul va umple în totalitate conştiinţa şi va deveni una cu starea minţii. Mintea şi obiectul vor deveni una. Mintea şi memoria formei devin inseparabile; memoria nu există separat. În acest moment apare o stare momentană de vid - shunya. Este starea de laya în care conştiinţa memoriei obiectului fuzionează complet cu mintea. Pentru moment mintea doarme. În acea stare de somn prezentarea memoriei nu e prezentă. În acea stare apare adevărata cunoaştere a obiectului. Aceasta e diferenţa între nirvitarka, samadhi şi laya. În prima există adevărata cunoaştere; de exemplu shivalinga a dispărut şi dincolo de ea vedeţi numai lumină strălucitoare. Adevărata cunoaştere va apare; ea e revelată aspirantului. Diferenţa dintre starea interioară şi starea exterioară s-a pierdut. În vis experienţa e foarte intensă, dar în samadhi e şi mai intensă. Trebuie să fiţi conştient de cunoaşterea reală sau de forma reală a obiectului concentrării, deoarece altfel puteţi fi înşelaţi de propria minte. Când ajungeţi la starea de nirvitarka, trebuie să cunoaşteţi forma reală a simbolului, fie acesta un trandafir sau o shivalinga. Când apare adevărata cunoaştere în starea de nirvitarka, forma trebuie adusă din nou, şi acea formă nu e a lui Shiva ci a lui Shakti, deoarece subiectivitatea minţii s-a pierdut. Nu mintea este aceea care gândeşte, doarme sau visează. Această stare a minţii e foarte bine definită prin absenţa memoriei, astfel încât nu vă reaminţiţi niciodată experienţa meditaţiei pentru că conştiinţa normală nu funcţionează. De exemplu, o furnică nu e capabilă să vadă un elefant; pentru a-l vedea, furnica trebuie să mai crească în mărime. În acelaşi fel, conştiinţei nu i se permite să pătrundă starea de meditaţie. În consecinţă, o stare diferită a minţii ia în primire conştiinţa. Purusha (Dinele divin Absolut) cel conştient se opreşte din lucru şi un alt purusha îi ia locul. Această stare continuă până la un anumit punct, şi acolo se opreşte. Apoi al treilea purusha vine şi vă preia. În acest fel puteţi trece prin diferite plane de conştiinţă. Nu mintea e aceea care visează sau care îşi aminteşte visele dimineaţa sau care e conştientă în timpul visului. Aceasta e o stare diferită a minţii şi, dacă cumva aţi avut vreodată această stare binecuvântată, e posibil ca nici măcar să nu v-o reamintiţi din cauza absenţei memoriei, din cauza absenţei minţii. Acea stare a minţii e diferită şi această stare a minţii e diferită şi până ce nu sunteţi în stare să puneţi la treabă acea minte, nu veţi fi capabili să vă reamintiţi ceea ce aţi văzut. Chiar dacă vă reamintiţi experienţa meditaţiei, a lui samadhi, tot n-aţi realizat meditaţia, şi dacă aţi realizat-o, atunci conştiinţa voastră normală e foarte elevată. În acest context putem cita una dintre cele mai greşit înţelese fraze din Garuda Purana. Ea este de obicei recitată atunci când moare un membru al familiei. Ea vorbeşte despre cer şi iad şi despre torturile din regatul Zeului Morţii. Ea spune că jiva (fiinţa umană vie) după moarte e dus în diferite plane de către diferiţi devatas - zei - dar de fapt nu există moarte deloc. Noi trebuie să înţelegem purana ca vorbind despre poziţia transcendentă a conştiinţei. Acest lucru trebuie înţeles în felul următor: diferiţi purushas conduc mintea în

stări din ce în ce mai profunde de conştiinţă. Acest lucru se întâmplă deoarece mintea nu funcţionează în starea de nirvitarka. Deci, pentru a concluziona, starea de nirvitarka implică purificarea lui smriti (memorie), ceea ce dă naştere la veritabila cunoaştere a obiectului concentrării.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 44

Etayaiva savichara nirvichara cha suksmavisaya vyakhyata

Etaya = prin aceasta; eva = numai; savichara = samadhi cu reflectare; nirvichara = samadhi fără reflectare; cha = şi; suksma = subtil; visaya = obiect; vyakhyata = explicat.

Prin aceasta s-au explicat şi SAVICHARA SAMADHI, NIRVICHARA SAMADHI şi celelalte stadii mai subtile de SAMADHI.

După nirvitarka mai există încă patru stadii şi anume savichara, nirvichara, ananada şi asmita. Cuvântul suksma visaya desemnează stadiile mai subtile de samadhi - ananda şi asmita samadhi - în care obiectul fuziunii este beatitudinea şi conştiinţa, respectiv. În samadhi de dinainte de savichara aspirantul este conştient de un obiect, de numele său, de forma şi calităţile sale. Acestea trei alternează sau se percepe natura esenţială a obiectului. În savichara întregul proces are loc prin intermediul reflecţiei: nu există nici o formă prezentă. Acest lucru e dificil de explicat. Trebuie să staţi jos tăcuţi şi să meditaţi asupra lui Shiva sau a oricărui alt obiect. Concentrarea este sub formă de reflecţie, nu există nici un cuvânt. Procesul de reflecţie nu are limbaj în timp ce gândirea obişnuită (vitarka) întotdeauna amestecă şi limbajul, de exemplu, când ne gândim la geografie, ştiinţă, religie, istorie, prezent sau viitor, noi folosim un anumit limbaj. Limbajul este prezent şi în stările de savitarka şi nirvitarka. Când gândul este golit de limbaj, el se numeşte vichara. În savichara există trei lucruri - timp, spaţiu şi idee. Există diferenţe între Samkhya şi yoga cu privire la meditaţie; în Samkhya nu există diferenţe între stările de dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. În Samkhya aspirantul devine conştient de nirakara (Brahman- Supremul Absolut ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi de

orice formă); el nu gândeşte despre un obiect în termenii înţelegerii normale, cum e cazul limbajului. El e conştient numai de forma viziunii. Este o sadhana (practică spirituală) superioară. În savichara mintea alternează între timp, spaţiu şi idee. Nu există fuziune. Există conştiinţa absolută pură a fiecăruia separat. Timpul, spaţiul şi ideea sunt numite vichara. Nu este gândire. Vichara este atunci când conştiinţa pluteşte fără a avea drept bază limbajul. Trebuie notat faptul că meditaţia asupra unei forme implică limbajul; chiar şi focalizarea minţii se bazează tot pe limbaj. Fiinţa poate transcende baza limbajului numai printr-o viziune. În ananda samadhi apare sentimentul de pace absolută şi beatitudine absolută, dar această beatitudine nu e rezultatul experienţei simţurilor. Când argumentarea specifică minţii, sub forma limbajului (vitarka), a fost îndepărtată, se ajunge la savichara. Acesta e un plan profund de conştiinţă. În savichara conştiinţa e numită pratyabhijna, care înseamnă cunoaştere iluminată. Ea vă ghidează toate procesele din stările mai profunde de conştiinţă. În nirvichara spaţiul, timpul şi ideea sunt îndepărtate, dar dincolo de acestea rămâne ceva care e numit natura esenţială a gândirii. În asmita conştiinţa e absolut pură, nu există nici un gând, nu există noţiunea timpului şi spaţiului şi apare înţelegerea deplină sau realizarea esenţei acelei noţiuni.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 45

Sukshmavisayatvam chalingaparyavasanam

Sukshmavisayatvam = stadiile subtile de samadhi; cha = şi; alinga = prakriti; prayavasanam = extensie.

Stadiile de SAMADHI referitoare la obiectele subtile (adică VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMADHI) se extind până la ALINGA (indisolubilul).

Domeniul experienţelor în ananda şi asmita samadhi se extinde până la alinga. Alinga înseamnă ultima stare în care cele trei gunas (însuşiri

fundamentale) mai sunt amestecate în mod egal şi complet una cu celelalte. Există patru stadii ale gunas-urilor, ultima numindu-se alinga. Ea nu are nici o marcă sau caracteristică care s-o diferenţieze. Primul stadiu al gunas-urilor (însuşiri fundamentale) este un stadiu particular numit specific. Al doilea stadiu este arhetip, sau non-specific. Al treilea este cu semn distinctiv, iar al patrulea este fără semn distinctiv. După meditaţia în savitarka, nirvitarka şi asamprajnata, savichara, nirvichara şi asamprajnata, ananda asamprajnata şi asmita asamprajnata, începe nirbija samadhi. Până acum am discutat despre samadhi cu sămânţă. Uneori el are o sămânţă specifică, o bază specifică, cum ar fi Rama, Krishna sau Shiva. Cu cât mergeţi mai departe apare arhetipul, care e universal, dincolo de care există o marcă, un semn distinctiv. Un simbol poate veni sub forma lui Christos, a unei cruci, a lui Shiva, a lui AUM, dar acesta va fi diferit de acela pe care l-aţi văzut deja. Este numai cu semnul distinctiv. Conştiinţa vă apare atunci numai ca semn distinctiv. În al patrulea stadiu nu mai există semn distinctiv; aici nu mai puteţi spune unde e conştiinţa. Aici există numai Conştiinţă, prin urmare alinga este cel de-al patrulea stadiu al celor trei gunas, sattva, rajas şi tamas. În primul stadiu există combinaţia celor trei gunas (însuşiri fundamentale). În al doilea stadiu sattva se dezvoltă, rajas şi tamas devenind subordonate. În al treilea stadiu rămâne numai sattva iar în al patrulea stadiu sattva, rajas şi tamas sunt în echilibru. Atunci când cele trei gunas sunt în echilibru, stadiul alinga a fost atins.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 46

Ta eva sabijah samadhih

Tah = acesta; eva = numai; sabijah = cu sămânţă; samadhih = samadhi.

Stadiile subtile care au fost explicate anterior constituie numai SAMADHI cu sămânţă.

Obiectul asupra căruia meditaţi este bija, sau sămânţă. El formează baza sau suportul pentru conştiinţă. În cele din urmă, când conştiinţa devine concentrată sub forma acelei bija, acestea două devin una, precum sarea dizolvată în apă, şi subiectivitatea minţii dispare. Mintea se pierde în sămânţă şi vice-versa, dar dincolo de asta există un stadiu în care chiar şi conştiinţa trebuie eliminată. Conştiinţa asmita este ultima, cea mai înaltă stare de conştiinţă. Aici conştiinţa nu e nici pierdută, dar nici obiectul conştiinţei nu e pierdut, ci acestea două se găsesc într-o stare de interdependenţă una cu cealaltă. Nu există diferenţă. După aceasta, conştiinţa stării de asmita trebuie eliminată. În acest fel, atât conştiinţa cât şi sămânţa trebuie eliminate. Este la fel ca şi cum am evapora apa dintr-un amestec de apă şi sare. Este eliminat chiar procesul conştiinţei, şi acest lucru este foarte dificil într-adevăr. Intregul proces de la vitarka (primul stadiu al gunas-urilor) la asmita (simţul individualităţii) este sabija samadhi asamprajnata. Aici superconştiinţa are o bază pe care să stea. După aceasta este nirbija. Conştiinţa personală este săgeata care trece prin diferite planuri sau lokas. În fiecare loka (plan) avem savitarka şi nirvitarka; adică întâi se dezvoltă pozitivul şi apoi negativul. La început există un limbaj ca bază a conştiinţei, apoi baza e sub formă de reflecţie, şi după asta este numai experienţă. Nu mai există cuvânt, idee, nimic. Nu ştiţi ce este; este numai conştiinţă. Trebuie notat faptul că există o diferenţă între samprajnata şi sabija samadhi. Asamprajnata, nirbija şi nirvikalpa sunt stadii diferite de samadhi. Ele nu trebuie confundate sau considerate ca fiind acelaşi lucru.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 47

Nirvicharavaisharadyeadhyatmaprasadah

Nirvichara = nirvichara samadhi; vaisharadye = după ce a devenit absolut expert; adhyatma = spiritual; prasadah = iluminare sau puritate.

După ce s-a atins perfecţiunea în NIRVICHARA SAMADHI răsare lumina spirituală.

Nirvichara samadhi este cea mai înaltă formă de superconştiinţă. Iluminarea spirituală e dobândită de minte în ultimele stadii ale lui nirvichara samadhi. După aceasta conştiinţa se sfârşeşte - funcţionarea intelectuală încetează complet, iar o nouă conştiinţă se revelează aspirantului. Sub formă de poveşti s-a spus în multe puranas (străvechi culegeri de legende indiene) că după moartea lui jiva (finţa umană încarnată), acesta e condus de diferiţi purushas în diferite plane, lokas-uri sau lumi. Aici moarte înseamnă moartea intelectului şi nu a corpului fizic. Există un stadiu în meditaţia spirituală în care conştiinţa, îmbibată şi permeată de conştiinţa intelectuală, moare complet. În mod analog, conştiinţa intelectuală dă naştere la diferite feluri de conştiinţă. Acest stadiu e atins de fiinţele realizate, de cei care percep sinele. El este un instrument special, o formă specială de conştiinţă; aceste fiinţe sunt numite atmadrashta. Atunci când stadiul nirvichara este perfecţionat, se naşte un nou aspect al conştiinţei. Aceia care practică dhyana (meditaţie) îşi dezvoltă un aspect diferit al conştiinţei, despre care se spune că este umbra văzută în trataka (formă de practică yoga), atunci când nu mai există conştiinţa despre lume şi despre sine însuşi. Acea umbră, numită chhaya purusha, este ultima urmă a intelectului, ea fiind înlocuită din nou cu altceva. Cei care practică magia neagră nu pot ajunge mai departe de acest stadiu. Prin intermediul acestui stadiu ei realizează multe minuni. În mod analog, acei siddhas (adepţi) care sunt înzestraţi cu puteri psihice pot face minuni, dar ei ignoră fructele superioare ale existenţei. Stadiul lor de conştiinţă este materializarea conştiinţei sub forma unei umbre, în care principiul lui buddhi este eliminat.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 48

Ritambhara tatra prajna

Ritambhara = plin de experienţă adevărată (justă); tatra = aici; prajna = conştiinţă cognitivă superioară.

În NIRVICHARA SAMADHI superconştiinţa cognitivă (PRAJNA) devine plină de veritabila experienţă cosmică (RITAMBHARA).

Ritam şi satyam sunt două cuvinte pe care se bazează întreaga structură a credinţei hinduse. Credinţa oarbă şi superstiţia nu constituie baza filosofiei hinduse şi a religiei - această bază este ritam şi satyam. Filosofii hinduşi consideră că această lume şi creaţia sunt procese de evoluţie, dar ei nu consideră că acest univers este numai o manifestare a naturii sau a materiei. Ei consideră că energia este cauza primară a Universului. Sat e mai subtil decât energia; sat înseamnă existenţă. El are două aspecte, numite ritam şi satyam. Satyam este aspectul relativ al creaţiei şi ritam este aspectul absolut sau cosmic. Primul aspect e perceptibil de către simţuri şi inteligibil de către minte; în el pot exista modificări. El este interdependent; ritam nu este aşa; el este neschimbat. Acestea sunt cele două aspecte ale întregului univers. Lumea planetelor şi a stelelor este satyam deoarece ea este relativă, dar absolutul, ritam e dincolo de energie şi schimbare. Ritam este adevărul ultim de dincolo de materie şi energie. După nirvichara, superconştiinţa aspirantului devine plină de ritam, cunoaştere absolută, în care simţurile nu lucrează. Este la fel cum sunetul nu se mai aude atunci când atinge o frecvenţă de vibraţie foarte înaltă; atunci când lumina atinge o frecvenţă de vibraţie foarte înaltă ea devine întuneric. Analog, atunci când experienţa interioară atinge cea mai înaltă vibraţie, ea apare ca fiind vid. Această stare particulară de vid, shunya, vibrează cu o frecvenţă foarte mare, devenind în acest fel nemişcată. Ea nu e văzută şi se spune că e cosmică - ritam. Creaţia Universului a început cu ritam şi satyam. În cele din urmă satyam a devenit o parte din ritam. În filosofia hindusă se consideră că creaţia este eternă - nu există nici creaţie, nici distrugere. Universul n-a fost creat niciodată. Energia şi materia au existat în diferite forme şi în urmă cu milioane de ani. Ele nu pot fi create. Nu există nici Creator, nici zi a creaţiei, deoarece Universul nu poate apare din nimic, şi cum poate fi, la urma urmei "nimic"? Cum poate da el naştere la ceva? Prin urmare, folosofia hindusă nu crede într-un Creator. Aşa cum este fără început, Universul trebuie să fie şi fără sfârşit. Materia şi energia îşi vor schimba numele şi formele, dar această lege cosmică poate fi înţeleasă numai prin intermediul conştiinţei spirituale.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 49

Shrutanumanaprajnabhyamanyavisya vishesarthatvat

Shruta = auzit; anumana = inferenţă; prajnabhyam = din cele două tipuri de conştiinţă; anyavisaya = alt obiect; vishesarthatvat = deoarece are un obiect particular.

Această cunoaştere (prin RITAMBHARA) e diferită de aceea dobândită din auzite (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece ea are un obiect special.

Conştiinţa este de două tipuri - grosieră şi subtilă. Cea grosieră depinde de simţuri pentru a dobândi cunoaşterea; adică noi nu putem vedea sau auzi fără ochi sau urechi. Aceasta este tipul de cunoaştere shruta şi anumana. La conştiinţa subtilă se poate ajunge în două feluri; există o cale directă, ca în Vedanta, cealaltă cale e indirectă. Auziţi de atman de la guru (învăţător spiritual) sau din scripturi. Shruta desemnează Vedele, deoarece ele sunt revelate. Prin intermediul lor noi cunoaştem fiinţa supremă şi pe atman (Sinele Divin Suprem). Anumana este inferenţă. Noi putem avea cunoştinţe despre lucruri imperceptible prin inferenţă. Prin inferenţă ştim că această lume trebuie să aibă un creator. Inferenţa e bazată pe teologie, ontologie şi cosmologie. Cunoaşterea prin inferenţă şi mărturie diferă de la individ la individ. Acesta este motivul pentru care există discordie între indivizi şi naţiuni, dar oamenii realizaţi nu diferă prin cunoştinţele supreme. Senzaţiile transmise prin indriyas (organele de simţ) sunt diferite, dar cunoaşterea supremă este una. Diferenţa între conştiinţa grosieră şi cea subtilă este că ultima vede lucrurile direct aşa cum sunt ele, în timp ce prima depinde de simţuri, mărturie şi inferenţă. Cunoaşterea bazată pe informaţie, fie de la o persoană, fie dintr-o carte, nu e suficientă. Aceasta e cunoaştere indirectă, un tip inferior de cunoaştere. Al doilea tip este cunoaşterea directă. Ea nu e clasică, ci reală. Acela care a văzut sinele nu poate vorbi despre el, cu toate că are cunoaşterea directă a lui atman, deoarece acesta nu e un subiect al vorbirii şi al minţii. Natura spirituală a conştiinţei poate fi cunoscută numai prin experientă personală. Conştiinţa grosieră are două faze, indriyas sau simţurile, şi buddhi (inteligenţa).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 50

Tajjah samskaroanyasamskarapratibandhi

Tajjah = născut din aceasta; samskarah = conştiinţă dinamică; anya = a altuia; samskara = conştiinţă dinamică; pratibandhi = ceea ce preîntâmpină.

Conştiinţa dinamică născută din acest SAMADHI depăşeşte cu mult în elevare şi anihilează celelalte SAMSKARAS-uri născute din stările inferioare.

Samskara este o stare dinamică de conştiinţă care apare în învelişurile profunde ale seminţei (bija) şi care poate fi trezită în conştiinţă; de exemplu shivalinga este sămânţa, sau un alt simbol. Samskara nu e o stare de conştiinţă adormită. Ea este o stare de conştiinţă dinamică. În stadiile superioare ale lui sabija samadhi, conştiinţa lui bija rămâne, dar conştiinţa altor obiecte este eliminată. Chiar şi în viaţa obişnuită, atunci când un gând predomină în minte celelalte sunt subordonate lui. În mod analog, o samskara poate preveni sau preîntâmpina celelalte samskaras. Atunci când chitta (minte) e plină de conştiinţă exterioară, cum ar fi vederea, auzul, pipăitul, etc., aceasta este de asemenea o conştiinţă dinamică şi trebuie să fie prevenită. Acest lucru e făcut prin pratyahara (retragerea simţurilor) şi dharana (concentrare) ca şi prin dhyana (meditaţie). Atunci când mintea nu se gândeşte la nimic sau nu e concentrată, apar multe gânduri. Acest lucru se întâmplă la stadiile inferioare ale lui sabija samadhi chiar. În această stare există viziuni ca şi chitta vrittis (modificările minţii). Când apare ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă superioară), atunci s-a atins cea mai înaltă stare de sabija samadhi. Atunci celelalte samskaras (tendinţe mentale) sunt nu numai prevenite, ci şi eliminate. Cele trei stări, şi anume concentrare, meditaţie şi samadhi la un loc constituie samyama, care este controlul mental complet asupra conştiinţei obiectului. În samyama celelalte stări de conştiinţă dispar, dar sămânţa rămâne. Sămânţa, cum ar fi shivalinga, mai este numită pratyaya. Ea este baza conştiinţei. Acest lucru se întâmplă în asamprajnata în asmita. Din asmita, aspirantul plonjează în nirbija samadhi. Până acum, conştiinţa a pătruns din ce în ce mai adânc, dar nu a devenit una cu drashta (văzătorul). După sabija samadhi există oceanul numit identitate cu drashta. Aici trebuie reamintite două lucruri: în primul rând, trebuie să îndepărtăm credinţa greşită conform căreia calea spirituală e o cale scurtă. Aceasta e o greşeală a studenţilor entuziaşti; ea trebuie îndreptată. În al doilea rând, trebuie să existe înţelegere clară, prin meditaţie, asupra formei concrete de conştiinţă. În momentul în care aspirantul a depăşit sagunopasana (cu calităţi) el poate intra în nirgunopasana (concept care desemnează divinul din punctul de vedere a celor două aspecte ale sale: cu calităţi şi fără calităţi) după ce a realizat ritambhara prajna. De exemplu, în

cazul lui Ramana Maharishi, care era un mukta (eliberat spiritual) încă de la naştere. El nu a practicat sadhana (practica spirituală). Dar aceia care nu sunt dezvoltaţi spiritual, care n-au control, voluntar asupra funcţiilor lor mentale, trebuie întâi să practice sagunopasana. Conform cu yoga, întreaga încrengătură a upasana-ei e împărţită în două categorii, şi anume - mijloace şi ţeluri. Meditaţia este mijlocul de a ajunge în samadhi, dharana (concentrarea) e mijlocul de a ajunge în dhyana (meditaţie), pratyahara (retragerea simţurilor) e mijlocul de a ajunge în dharana (concentrare); în variatele stări de samadhi, fiecare stare inferioară este mijlocul de a ajunge într-o stare superioară. Prin urmare toate aceste practici îndepărtează mai întâi anumite şabloane ale conştiinţei şi în cele din urmă duc dincolo de sfera lui prakriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP I SUTRA 51

Tasyapi nirodhe sarvanirodhannirbijah samadhih

Tasya = a acelora; api = de asemenea; nirodha = prin blocarea; sarva= toate; nirodhan = prin blocarea; nirbijah = fără sămânţă; samadhih = samadhi.

După blocarea chiar şi a acelor SAMSKARAS datorate blocării tuturor CHITTA VRITTIS-urilor, se atinge SAMADHI fără sămânţă.

Sămânţa are calitatea de a se înmulţi. Ea trebuie arsă, astfel încât să nu se dividă şi să nu încolţească. Chiar şi această samskara care are forma lui purusha (Sinele Divin Absolut), lui Shiva, lui AUM, etc. trebuie eliminată. Pentru aceasta aveţi nevoie de o conştiinţă specială, numită ritambhara prajna, care face toată treaba. Atunci când sămânţa care constituie baza upasana-ei este distrusă există o altă conştiinţă, şi până când această sămânţă nu e eliminată, samadhi fără sămânţă nu poate apare. În timp ce alte samskaras (tendinţe mentale) se multiplică, ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă superioară) dă naştere stării fără sămânţă. A vedea, a auzi, a pipăi, etc. constituie seminţe ale conştiinţei. Chiar şi studiul Yoga sutras-urilor e o samskara. Ea s-a multiplicat ca o sămânţă şi ajungeţi

să credeţi că citiţi Upanishadele, etc. Totuşi, în stadiul final toate samskarasurile (tendinţe mentale) sunt eliminate prin ritambhara prajna (conştiinţă cognitivă superioară). Acest lucru se petrece deoarece hotarele intelectului sunt depăşite şi aspirantul atinge o stare de beatitudine. Forma a dispărut. Această stare de shunya (vid) nu e statică, ea e dinamică; ea este o statică transcendentală. Ea apare ca vid numai în aspectul dinamic. Starea ultimă este liniştită şi totuşi dinamică. Lumina lui purusha este aceea care iluminează întreaga conştiinţă. Acea lumină particulară care a luminat obiectele până acum a fost retrasă; acesta este unicul proces. Ea este retrasă din lumea exterioară şi pătrunde în interior, iar în timp ce pătrunde în interior, ea luminează calea, ea luminează camerele interioare unde se găsesc vitarka (gîndire verbală), vichara (reflectarea intuitivă), ananda (beatitudine) şi asmita (simţul individualităţii). Acest lucru este foarte dificil de explicat. Nu este posibil să se explice natura exactă a lui nirbija samadhi deoarece acela care o cunoaşte nu o poate exprima sau ascunde.

Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51 Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi) Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55 Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 2

SADHANAPADA

CAP II SUTRA 1

Tapahsvadhyayeshvarapranidhanani kriyayogah

Tapah = austeritate; svadhyaya = studiu individual, studiul scripturilor; ishwara pranidhana = supunere lui Dumnezeu; kriya yoga = yoga practică.

TAPAS, SVADHYAYA şi ISHWARA PRANIDHANA constituie KRIYA YOGA.

Literal, cuvântul tapas înseamnă a arde, a crea căldură sau energie. De obicei tapas este tradus prin cuvântul ascetism, austeritate sau penitenţă, dar în realitate el desemnează un proces care elimină complet impurităţile, zaţurile personalităţii interioare. În Bhagavad Gita se spune că focul lui jnana (cunoaştere) arde întreaga acumulare karmică, ceea ce înseamnă că el arde karma acumulată, karma prezentă şi karma care este deja sacrificată. Nagarjuna spune că numai o singură sămânţă, atunci când nu este arsă, e capabilă de a da naştere la multe seminţe şi plante. În acelaşi fel, atunci când chitta (minte) nu este eliberată de samskaras (tendinţe mentale), ea este capabilă să producă mult mai multe samskaras, corpuri şi reîncarnări. O sămânţă prăjită sau arsă devine incapabilă de a se reproduce. Acest proces este tapas, care implică auto-purificare. Uneori impuritatea este mică şi necesită puţină curăţire, dar când avidya (ignoranţa) este prea mare, este necesară acţiunea focului. Tapas este o sadhana (practică spirituală) care curăţă o minte extrem de murdară şi plină de avidya (ignoranţa). Tapas înseamnă de asemenea conservarea căldurii şi energiei. Ea creează chiar căldura fizică, ca în pranayama (formă de yoga). În cazul de faţă cuvântul tapas este folosit într-un context foarte elevat. În sutra 32 a acestui capitol va apare din nou cuvântul tapas. Acolo însă el va desemna o sadhana (practică spirituală) elementară. În sutra de faţă tapas nu e folosit numai în sensul de austeritate sau penitenţă, ci şi în sensul de a genera un fel de căldură. Această căldură poate fi generată prin pranayama (controlul suflului), prin Hatha Yoga, prin mudras (gesturi de punere în rezonanţă) şi bandhas ("legături") sau prin concentrarea minţii, prin brahmacharya (continenţa sexuală) sau ahimsa (non-violenţă). Această căldură nu e numai fizică, este în acelaşi timp căldură pranică, mentală sau spirituală. Ea are o natură psihică. Atunci când vreţi să eliminaţi un obicei prost, cu cât vreţi să scăpaţi mai mult de el, cu atât el devine mai puternic. Când adormiţi, vă urmăreşte în somn. Dacă este oprit în vis, el devine o parte din comportarea voastră, sau dacă nu, el va da naştere la boli. Acest obicei trebuie distrus chiar de la rădăcina sa, care e psihică, şi nu numai la nivel conştient. Samskara sau complexul trebuie de asemenea eliminat. Pentru aceasta este necesară o activitate psihică cum ar fi pranayama (controlul suflului) sau ahimsa (nonviolenţa), care va acţiona chiar la nivele subconştiente dacă este cazul. Acesta este sensul cuvântului tapas.

Cuvântul svadhyaya necesită o explicaţie similară. Etimologic, el înseamnă analiză personală, sau studiu, dar este folosit pentru studiul scripturilor cum ar fi Bhagavad Gita sau Biblia. Nu acesta este înţelesul lui svadhyaya în această sutra. Acesta este înţelesul în sutra 32, dar aici el înseamnă încercarea de percepere a propriului sine în diferite perspective. Atunci când vă priviţi nasul sau dinţii în oglindă, acest act se numeşte adhyaya; adică studiu detaliat. În mod analog, svadhyaya înseamnă studiul detaliat al propriului sine, ceea ce include studiul întregii structuri a personalităţii voastre, adică aspectele fizic, mental, emoţional şi spiritual. Diferitele practici din Kriya Yoga duc la percepţia sinelui. Acesta este procesul de a vă vedea propria conştiinţă. Dacă încercaţi să percepeţi un miros psihic, îl veţi percepe sub forma unui miros. Aceasta este svadhyaya, în care vă uitaţi la propria voastră conştiinţă. Astfel, în această sutra cuvântul svadhyaya nu înseamnă studiul scripturilor sau practica lui Japa. Rishi Patanjali foloseşte acelaşi cuvânt în locuri diferite şi cu înţelesuri diferite. La fel este şi cu Ishwara pranidhana. Acest cuvânt înseamnă de obicei supunere lui Dumnezeu, dar aici se desemnează prin el plasarea completă a fiinţei în conştiinţa cea mai intimă, ceea ce înseamnă fuzionarea completă a conştiinţei cu conştiinţa cea mai profundă. Ishwara este conştiinţa interioară. El nu este un sine personal exterior. El este în noi, şi în Kriya Yoga mintea este pusă în întregime la dispoziţia sinelui interior. Kriya yoga înseamnă yoga practică - adică yoga împreună cu tehnicile practice. Ea implică tehnici de purificare, auto-observaţie şi dezvoltare a conştiinţei. Aceste trei acte constituie Kriya Yoga. Ea mai poate fi definită ca fiind anumite kriyas care produc şi conservă căldură, ceea ce implică conştiinţa sinelui, şi kriyas-uri prin care mintea este pusă la dispoziţia conştiinţei interioare. Kriya Yoga este una din metodele de Raja Yoga. Deoarece nu este un lucru obişnuit să se scrie despre Kriya Yoga, rishi a dat numai o sutra despre ea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 2

Samadhibhavanarthah kleshatanukaranarthashcha

Samadhi = samadhi; bhavanarthah = pentru a dezvolta starea de; klesha = cauza suferinţei; tanu = disipare; karanartha = pentru a face; cha = şi.

Pentru dezvoltarea conştiinţei din SAMADHI şi pentru a disipa cauza suferinţelor (KLESHAS) se practică KRIYA YOGA.

Kriya yoga se practică în scopul de a dezvolta conştiinţa din samadhi şi de a disipa kleshas-urile. Samadhi nu mai are nevoie de explicaţii acum. El este unul din scopurile tehnicilor de Kriya Yoga. Al doilea scop este îndepărtarea kleshas-urilor. Cauzele suferinţei sunt diminuate gradat şi în acest scop trebuie practicată Kriya Yoga. Acestea constituie cele două ţeluri în Kriya Yoga. Prin practica Kriya Yoga se atinge o stare emoţională de samadhi, numită transă. Acest samadhi este complet diferit de starea de transă obţinută prin Bhakti (yoga devoţională) intensă sau prin intonarea cântecelor devoţionale. Totuşi, ea este o stare de fuziune, dar o fuziune la un nivel emoţional. Probabil că prin Kriya Yoga corpurile fizic, psihic şi emoţional sunt în mare măsură modificate. Ca rezultat al acestui lucru, întreaga structură a stării de samadhi se manifestă pe un nivel diferit. Prin Kriya Yoga kleshas-urile sunt îndepărtate, stările superioare de samadhi fiind prin urmare uşurate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 3

Avidyasmitaragadvesabhiniveshah kleshah

Avidya = ignoranţă; asmita = sentimentul eu-lui; raga = plăcere; dwesha = repulsie, neplăcere; abhiniveshah = frica de moarte; kleshah = suferinţe.

Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul eu-lui (ASMITA), plăcerea (RAGA), neplăcerea (DWESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt durerile sau tensiunile fundamentale ale minţii (KLESHAS).

În primul capitol chitta vrittis-urile (modificările minţii) au fost împărţite în dureroase şi nedureroase. Acolo s-a folosit cuvântul klesha şi s-a spus că klesha este îndepărtat prin samadhi. Acum rishi dă detaliat kleshas-urile. Datorită tendinţelor materialiste, omul crede că mizeriile egoiste sunt singurele sale mizerii. Filosofii şi psihologii au încercat să găsească baza durerii şi au descoperit că durerea sau suferinţa nu îşi are rădăcinile în prezent, ci în trecutul îndepărtat. Klesha este un fel de agonie care are loc chiar în interiorul fiinţei noastre. Fiecare om are dureri subconştiente, dar activităţile noastre zilnice superficiale nu ne permit să le conştientizăm, altfel am simţi durerea în toată vivacitatea ei. Este dificil de înţeles că omul exterior este foarte diferit de omul interior. În psihologia abisală se spune că există diferite faze ale vieţii umane, şi că sinele intim al omului se comportă în mod diferit. Atunci când omul spune adevărul în exterior, el minte în interior. Comportamentele omului exterior şi ale omului interior sunt exact opuse. Yoghinul trebuie să cunoască psihologia abisală, care ne spune că adevărata fericire nu este la nivel superficial. Viaţa interioară poate fi foarte diferită de viaţa exterioară, aşa că nu putem judeca un om după viaţa exterioară. Astfel, chiar şi un om bogat şi educat, care pare a fi fericit din exterior, poate fi extrem de nefericit în interiorul fiinţei sale, sau poate fi într-o continuă beatitudine. Explicaţia lui Patanjali despre kleshas trebuie înţeleasă din punctul de vedere al psihologiei abisale. În mod obişnuit noi nu suntem conştienţi de frica de moarte, dar ea există în subconştient. Atunci când cineva vrea să facă ceva şi îi este frică, această frică este frica de moarte - abhinivesha. Aceasta este o acţiune reflexă, analoagă acţiunii reflexe de a ne feri de un automobil atunci când îl auzim venind. În acest caz noi nu suntem conştienţi de moarte, dar ne ferim de ea. Frica de moarte este rădăcina cauzei care ne face să ne ferim. Chiar şi animalele au kleshas.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 4

Avidyaksetramuttaresam prasuptatanuvichchhinnodaranam

Avidya = avidya; ksetram = câmp; uttaresam = al următoarelor; prasupta = adormit; tanu = disipare, atenuare; vichchhinna - dispersat; udaranam = în plină activitate, extins.

AVIDYA este câmpul acestor KLESHAS care pot fi în stările adormită sau latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), dispersată (VICHCHHINNA) sau în plină activitate (manifestate) (UDARANA).

Kleshas-urile nu se exprimă numai prin durere, ci prin întreg comportamentul uman. Ambiţia şi efortul pentru succes înseamnă klesha. În acest context cuvântul klesha nu este individual - el este colectiv. Datorită unui impuls klesha un individ sau o naţiune se poate mobiliza pentru atingerea unui ţel nou. Evitarea situaţiilor neplăcute ale vieţii se face tot sub un impuls klesha. Animalele nu ştiu asta, dar ele se comportă, în consecinţă instinctiv şi natural. Dacă analizaţi psihologia comportamentală umană de-a lungul a diferite anotimpuri şi în condiţii diferite, veţi observa că schimbările de comportament au drept bază kleshas. Vara vrem răcoare şi aer condiţionat, facem baie de multe ori pe zi, iar când e iarnă facem baie mai rar şi nu ne dă prin minte să aruncăm hainele de pe noi. Acest lucru pare complet natural, dar dacă veţi analiza psihologia comportării veţi observa că schimbarea aceasta nu se datoreşte iernii, ci în spate ei este filosofia kleshas-urilor. Nu dorim să suferim iarna de frig. Această dorinţă nu este la suprafaţă ci în interior. Avidya (ignoranţa) este sursa lui asmita (principiul ego-ului), raga (plăcerea), dwesha (repulsie) şi abhinivesha (frica de moarte). La fel cum sămânţa este cauza existenţei întregului copac, în acelaşi fel avidya (ignoranţa) este sursa celorlalte patru kleshas. Kleshas-urile au patru stadii de exprimare. Ele pot fi adormite, când nu le puteţi percepe. Uneori ele devin atenuate şi pot fi sesizate vag. În starea dispersată ele dau naştere la o stare oscilatorie sau alternantă; în ultimul caz ele pot fi în plină activitate. Aceste stadii diferite ale kleshas-urilor pot fi observate la diferiţi oameni în diferite momente. În mod obişnuit nu suntem niciodată liberi de ele. Exceptând cazul marilor yoghini, care le stăpânesc, kleshas-urile sunt prezente în orice om. Atât timp cât acestea sunt prezente, nu se poate realiza sinele. Avidya (ignoranţa) este cauza tuturor. Scenariul este următorul: din avidya se naşte asmita (principiul ego-ului); din asmita, raga (plăcerea); din raga, dwesha (repulsia), iar din dwesha, abhinivesha (frica de moarte). Cauza rădăcină a tuturor acestora este avidya (ignoranţa), prin urmare ea trebuie înţeleasă bine. Dacă fiinţa e capabilă să controleze avidya, ea va fi capabilă să controleze toate celelalte kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii). Intregul proces de dezrădăcinare trebuie să înceapă de la rădăcină. Acesta este un proces de involuţie. Procesul de evoluţie este de la abhinivesha (frica de moarte) la dwesha (repulsie), apoi la asmita (sentimentul eu-lui), apoi la avidya (ignoranţă) şi apoi la vidya sau iluminare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 5

Anityashuchiduhkhanatmasu nityashuchisukhatmakhyatiravidya

Anitya = non-etern, efemer; ashuchi = impur; duhkha = durere; anatmasu = non-atma; nitya = etern; shuchi = pur; sukha = fericire; atma = sine; khyati = cunoaştere; avidya = avidya.

AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern, impur, rău şi non-ATMA, respectiv cu ceea ce este etern, pur, bun şi ATMA.

Această sutra dă cea mai clasică definiţie a lui avidya. În mod obişnuit avidya înseamnă ignoranţă, dar în această sutra ea înseamnă ceva diferit. Ea reprezintă confundarea unor anumite lucruri cu alte lucruri, total diferite. Ea este o eroare în percepţia spirituală. Atunci când o rădăcină este confundată cu un şarpe, conştiinţa ia atunci o formă numită avidya. Avidya este un fel de psihoză, dar nu în sens de nevroză. Ea are calitatea de a fabrica ceva care poate fi folosit. În Bhagavad Gita se spune că sub influenţa lui avidya, dharma (termen desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră") este confundată cu adharma şi vice-versa. În Vedanta se spune că simţurile, corpul şi buddhi îşi au limitările lor; dincolo de acestea există o nelimitată conştiinţă unică. Conştiinţa este perfect pură, în timp ce baza ei este impură. Conştiinţa este eternă, în timp ce baza este non-eternă. Prin urmare avidya trebuie să fie diferită de atman deoarece avidya este identificarea cu corpul. Avidya este iluzia divină, un voal amăgitor, un drog halucinant, un defect sau o neputinţă a percepţiei noastre psihice. Noi înţelegem greşit relaţia noastră cu oamenii datorită lui avidya, la fel cum confundăm o rădăcină cu un şarpe. Eroarea influenţează creierul şi gândirea. Avidya este o mentalitate greşită care a apărut odată cu jivatman (ATMAN, Sinele Suprem Etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat) chiar de la început. Incetarea ei marchează începutul iluminării. Acest lucru este posibil numai printr-o distincţie completă între conştiinţă şi corp, dar acest lucru este foarte dificil. Nici chiar în meditaţie nu putem separa conştiinţa de buddhi (inteligenţă). Din punct de vedere intelectual numai, nu este posibil să realizăm acest lucru, dar în realitate corpul este complet diferit de atman şi de minte. Numai în anumite forme de meditaţie profundă le putem percepe

separat. În prezent, în noi materia şi energia par să fie un singur lucru. Din punct de vedere intelectual putem admite şi le putem considera ca fiind separate, dar nu le putem sesiza direct din cauza lui avidya (ignoranţa). Nu putem înţelege şi percepe esenţa ultimă a lucrurilor deoarece noi cunoaştem lucrurile numai superficial şi mărginit. Noi putem percepe direct şi putem înţelege în mod corespunzător şi complet esenţa numai prin intermediul lui viveka (discriminare). În mitologia indiană există o pasăre legendară, numită hamsa, care poate separa laptele de apă. Acesta este un proces de viveka, adică un proces care îndepărtează avidya (ignoranţa) şi revelează vidya (cunoaşterea). Ţărăncile aruncă tărâţele şi păstrează grâul, dar înainte de aceasta a trebuit ca cele două să fie separate. Aceasta este viveka (discriminare). Avidya (ignoranţa) este un aspect negativ; este absenţa stării pozitive. Este la fel cum atunci când este întuneric noi nu trebuie să luptăm cu el pentru a-l îndepărta - el este îndepărtat prin lumină. În mod analog, avidya (ignoranţa) este îndepărtată prin viveka, adică iluminare. Iluminarea este de două tipuri - temporară şi permanentă. Viveka este primul tip de iluminare, prin care noi putem distinge între corp şi atman. Avidya este numită maya în Vedanta. În context cosmic, ea este maya; în context individual ea este avidya. Noţiunea de avidya poate apare numai pe o bază pozitivă, şi această bază este Brahman.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 6

Drigidarshanashaktyorekatmatevasmita

Drig = purusha, putere a conştiinţei, putere de a vedea; darshana = ceea ce este văzut, cunoscut; shaktyoh = una din cele două puteri; ekatmata = identitate; iva = ca şi cum; asmita = sentimentul eu-lui.

ASMITA constă în a identifica în mod eronat PURUSHA cu BUDDHI.

Conştiinţa faptului că "eu sunt" este amalgamată cu existenţa, cu corpul, cu acţiunile şi cu mintea. Este ca şi cum un prinţ în haine de cerşetor s-ar identifica cu rolul pe care-l joacă. Aceasta este asmita. Atunci când conştiinţa internă (purusha), reprezentând cel mai înalt adevăr din om, se afirmă prin intermediul corpului, a lui buddhi şi a simţurilor, este asmita. Ea are stadii diferite. În cazul omului primitiv care are un intelect nedezvoltat, asmita este bazată pe identificarea cu corpul şi organele. Ideea omului primitiv despre sine se identifică cu corpul fizic. O persoană dezvoltată intelectual se identifică pe sine cu funcţionarea superioară a minţii. Astfel, asmita este o conştiinţă care identifică în mod eronat purusha cu vehiculul său; de exemplu, atunci când spunem că vine autobuzul, înţelegem prin asta că autobuzul este condus de un şofer. Buddhi este numai un vehicul şi la fel este şi cu simţurile. Atman sau purusha este acela care realizează cunoaşterea. Puterea de a vedea, de a gândi şi de a auzi aparţine lui purusha, dar această putere este transferată sau transmisă lui buddhi şi simţurilor. Concepţia aceasta de amestecare este numită asmita. Shakti, puterea lui purusha este aceea care gândeşte, vede etc. dar acest lucru este transmis vehiculului său, astfel încât nouă ni se pare că ochii sunt cei care văd, etc. Atunci când purusha este perceput interior, nu mai există identificare cu corpul sau intelectul, dar noi în mod obişnuit nu putem realiza această percepţie, şi această non-conştiinţă este asmita. În Katha Upanishad se spune foarte clar că numai prin puterea sinelui (atma) ochii văd, urechile aud, pranas-urile (totalitatea forţelor subtile ale naturii) se mişcă şi mintea gândeşte. Mintea nu-l cunoaşte pe atman, dar ea cunoaşte totul numai prin intermediul lui atman. Mantras-urile din Katha Upanishad arată clar distincţia dintre puterea de cunoaştere (drig shakti) şi vehiculul ei (darshanashakti). Puterea de a vedea adevărul nu se poate obţine nici prin citirea textelor filosofice, nici prin ascultarea marilor cărturari. Chiar şi filosofii şi gânditorii identifică purusha cu corpul şi buddhi, deci nu este posibil să se îndepărteze asmita numai prin intelect. Acest lucru se poate face numai prin meditaţie. Se întâmplă uneori în meditaţie să iasă ceva la iveală astfel încât să-l puteţi vedea. Ramana Maharishi a avut această experienţă la o vârstă foarte tânără. El şi-a văzut propriul corp în meditaţie, şi a văzut de asemenea, că el stătea şi observa propriul său corp. Deci erau trei persoane - corpul, cel care-l vedea, şi cel care-l vedea pe cel care-l vedea. În acest fel, asmita este amestecarea acestui principiu dublu sau triplu. Majoritatea dintre noi suntem în asmita, prin urmare, în această sutra se spune că acest aspect particular al lui asmita nu este altceva decât "eu sunt". Acest "eu sunt" constituie identificarea lui atman cu vehiculele inferioare. Există o poveste despre Indra şi Virochana, care erau respectiv, regele zeilor şi regele rakshas-ilor (demoni). Amândoi s-au dus la Prajapati pentru a primi instrucţiuni. Acesta le-a spus cele două mari instrucţiuni, şi anume AHAM BRAHMASMI (Eu sunt Brahman) şi TATVAMASI (tu eşti acesta). Virochana

a confundat aham cu corpul său şi a fost în cele din urmă distrus datorită lui asmita. Indra a meditat asupra înţelesului real, şi a ajuns fericit. Astfel, dacă sunteţi capabili să pătrundeţi adânc în meditaţie, trecând dincolo de avidya, puteţi realiza natura reală a lui purusha (Sinele divin Absolut). În acest moment asmita (principiul ego-ului) e depăşită. Acest lucru este realizabil prin două metode; una este metoda puternică, dar dificilă, a dhyana-ei (meditaţie), iar cealaltă este metoda analitică din jnana yoga (yoga cunoaşterii), care a fost folosită de Indra, dar această metodă necesită o purificare a inimii şi a intelectului. Astfel se poate depăşi asmita (sentimentul eu-lui), un vlăstar a lui avidya (ignoranţa).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 7

Sukhanushayi ragah

Sukha = plăcere; anushayi = care însoţeşte; ragah = ataşament.

RAGA este ataşamentul care însoţeşte plăcerea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 8

Duhkhanushayi dvesah

Duhkha = durere; anusayi = care însoţeşte; dvesah = aversiune.

Dwesha este aversiunea care însoţeşte durerea.

Atunci când există un obiect al plăcerii şi când mintea îl caută, voind cu tot dinadinsul să repete într-una experienţa plăcută oferită de acesta, avem dea face cu raga (plăcere). Raga nu este foarte dificil de eliminat; fiinţa îl poate elimina printr-un mic şoc, creat de natură sau creat artificial. Dwesha (repulsie) este opusul lui raga (plăcere). Amândouă încătuşează nenumărate fiinţe şi lucruri, pozitiv sau negativ. Ele sunt stări bine definite ale minţii noastre iar aceste stări se bazează pe simţul plăcerii sau repulsiei. Raga (plăcere) şi dwesha (repulsie) ne trag în jos, spre nivele inferioare ale conştiinţei. Atât timp cât ele se manifestă, mintea nu poate fi ridicată spre culmi spirituale. Trebuie reamintit că ele sunt două feţe ale aceleiaşi monezi. Ele constituie expresia dublă a unei raga (plăcere) interne. Plăcerea pentru un lucru implică repulsia faţă de altul, aşa încât ele nu sunt opuse unul altuia, ci reprezintă două feţe ale minţii noastre. Dwesha (repulsie) trebuie îndepărtată prima şi apoi raga (plăcere) va dispare de la sine. Chiar şi aspiranţii spirituali au raga (plăcere) şi dwesha (repulsie). Dwesha (repulsie) este forţa cea mai puternică care încătuşează. Ea constituie un mare obstacol. Atunci când dwesha (repulsie) este îndepărtată, meditaţia devine mai profundă şi apoi raga (plăcere) poate fi îndepărtată uşor. Se spune că omul este afectat mai mult de dwesha (repulsie) decât de raga (plăcere), prin urmare ura trebuie îndepărtată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 9

Svarasavahi vidusoapi tatharudhoabhiniveshah

Svarasavahi = susţinut de propria sa forţă; vidusah = a celui învăţat; api = chiar; tatha = ca aceasta; rudhah = care domină; abhiniveshah = frica de moarte, instinctul de conservare.

ABHINIVESHA este dorinţa de a trăi, susţinută de propria sa forţă, care-i domină chiar şi pe cei învăţaţi.

Chiar şi celor învăţaţi le este frică de moarte. Ei au o dorinţă puternică de a trăi. Acest lucru se aplică atât filosofului, cât şi omului obişnuit. Aceasta se poate vedea în orice corp, fiind prin urmare numit svarasavahi; el reprezintă o forţă naturală inerentă. Ea este asociată cu fiecare încarnare. Vidushah înseamnă învăţat sau înţelept. Nici aceştia nu sunt liberi de această dorinţă. În copilărie ea este adormită, dar când creştem şi vedem pe alţii murind ea devine activă. Ea poate apare din când în când. Acest lucru apare pe la 35-45 de ani şi se intensifică în ultima parte a vieţii. Reamintim că aceasta este una din cele mai dominante kleshas (cauza suferinţei). Procesul de involuţie este exact opus procesului de evoluţie. El începe cu abhinivesha (frica de moarte), apoi continuă cu dwesha (repulsie), raga (plăcere), asmita (sentimentul eu-lui), avidya (ignoranţa) şi în cele din urmă vidya (cunoaşterea). Aceasta este calea întoarcerii. Pentru a depăşi kleshasurile (cauza suferinţei), fiinţa trebuie să înceapă cu abhinivesha (frica de moarte) şi să ajungă în cele din urmă la avidya (ignoranţă). Abhinivesha (frica de moarte) este un adevăr universal. Il veţi găsi într-o creatură oarecare, o insectă, o maimuţă sau o pasăre, printre oamenii bogaţi sau săraci, învăţaţi sau analfabeţi. Veţi găsi această klesha (cauza suferinţei) în stare latentă, adormită sau activă. Ea este latentă la sannyasini (fiinţe care renunţă total la lume şi care se consacră în întregime realizării eliberării spirituale). Această klesha (cauza suferinţei) este pe cale de dispariţie la cei care au dobândit viveka (discriminare), dar în majoritatea oamenilor o veţi găsi într-o stare cât se poate de activă, în aşa fel încât dacă cineva este bolnav, toată lumea intră în panică. Această panică se datorează lui abhinivesha (frica de moarte). În scripturile hinduse se spune că abhinivesha (frica de moarte) se datorează ataşamentului faţă de corp. Dacă acest ataşament este redus de la o stare activă la o stare potenţială sau latentă, atunci frica de moarte se poate reduce la minimum.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 10

Te pratiprasavaheyah suksmah

Te = ele (kleshash-urile); pratiprasava = involuţie; heyah = care pot fi reduse; suksmah = subtil.

subtile.

KLESHAS-urile pot fi reduse prin involuţie atunci când ele sunt

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 11

Dhyanaheyastadvrittayah

Dhyana = meditaţie; heyah = reducere; tadvrittayah = transformările lor.

Transformările KLESHAS-urilor pot fi reduse prin meditaţie (DHYANA).

De fapt cea de-a unsprezecea sutra trebuia pusă înainte de cea de-a zecea. Cele cinci kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) au fiecare câte patru stadii, şi anume latent, atenuat, alternativ şi activ. Acest lucru se aseamănă cu un pârâu care izvorăşte din munte şi devine din ce în ce mai mare. Atunci când ajunge la ocean este deja foarte mare. Kleshas-urile îşi măresc forţa la fel ca un râu. Astfel, la început ele sunt latente, dar devin treptat din ce în ce mai active. Fiinţa poate înţelege aceste kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) numai prin meditaţie asupra minţii sale. Ele nu sunt numai în subconştient, ci există şi în mintea conştientă. Ele trebuie aduse din starea activă în starea alternativă, de aici în starea atenuată şi, în cele din urmă, în starea latentă. La început, forma alternativă trebuie redusă la starea inactivă. Acest lucru este foarte important şi prin urmare trebuie făcut primul. Stadiile diferitelor kleshas nu pot fi văzute la nivelele conştiente şi subconştiente ale minţii. Toate însă pot fi aduse la forma latentă de la forma atenuată. Astfel, meditând asupra diferitelor stadii ale kleshas-urilor, acestea pot fi în cele din urmă anihilate. Acest lucru include atât procesul evolutiv cât şi procesul involutiv. Procesul evolutiv este de la avidya (ignoranţa) la abhinivesha (frica de moarte) în timp ce de la abhinivesha (frica de moarte)

la avidya (ignoranţa) este procesul involutiv. În ambele procese există stadiile subtil, activ, etc. Nu putem percepe kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) decât dacă suntem foarte atenţi. De exemplu, puteţi spune că nu aveţi frică de moarte, dar acest lucru nu este adevărat, deoarece numai după ce s-a atins dharmamegha samadhi se spune că seminţele au fost complet arse, nicidecum înainte. Deci, până la kaivalya (eliberare), există oricând posiblitatea ca seminţele kleshas-urilor să devină din nou active. Aspirantul spiritual va descoperi că mulţi ani nu este tulburat de vrittis (modificări mentale) şi că se simte bine pentru o perioadă mare de timp. Uneori crede că a eliminat toate samskaras-urile (impresii mentale) şi toate kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii), dar într-o zi brusc îşi dă seama că eşuează în mod neaşteptat. Acest eşec neaşteptat se datorează prezenţei seminţelor kleshas-urilor din mintea sa. După cum ştiţi, există trei faze şi anume, faze capabilă de a produce dar care nu produce şi care este numită faza latentă; faza care produce este numită faza activă; Atunci când sămânţa devine incapabilă să producă ceva ea este numită arsă, epuizată. Pentru a arde seminţele kleshas-urilor (tensiuni fundamentale ale minţii), fiinţa trebuie să înţeleagă întregul proces involutiv în acţiune, nu numai intelectual, deoarece abhinivesha (frica de moarte) trebuie resorbită înapoi spre dwesha (repulsie). Acestea două trebuie resorbite înapoi spre raga (plăcere), acestea trei spre asmita (sentimentul eu-lui), iar în cele din urmă cele patru trebuie resorbite în avidya (ignoranţă). Astfel, aspirantul trebuie să taie întregul copac al avidya-ei (ignoranţei), de la vârf până la rădăcină, dar lucrul cel mai straniu care se petrece cu acest copac este că vârful lui este la rădăcină şi rădăcina lui este la vârf. Acest proces nu aparţine intelectului. Pentru acest proces va trebui folosită întreaga disciplină yoga, inclusiv yama (cod social şi moral; autostăpânire), niyama (cod personal; reguli fixe) şi Kriya Yoga (yoga practică). Dhyana (meditaţie) practicată pentru reducerea kleshas-urilor (cauza suferinţei) include observaţie. Trebuie să fiţi capabil să observaţi kleshas-urile printr-un proces de dhyana (meditaţie) în care nu meditaţi numai la Ishta, ci sunteţi capabil să vedeţi diferitele faze ale fenomenelor mentale care au loc în interiorul vostru. În practica lui antar mauna (linişte lăuntrică) veţi observa cum aceste vrittis (modificări mentale) apar; ele trebuie suprimate. Atunci când practicaţi acest fel de observaţie, trebuie să urmăriţi toate gândurile, bune sau rele. Atunci când kleshas-urile (cauza suferinţei) sunt aduse într-o stare latentă, aspirantul trebuie să înceapă procesul de viveka (discriminare), metoda raţională a Raja Yogăi, sau metodele de Kriya Yoga. Dacă aplicaţi viveka (discriminare) atunci când kleshas-urile sunt active, ea poate eşua, deoarece viveka (discriminare) necesită o anumită pregătire mentală. Acest fel de dhyana (meditaţie) nu este focalizare, ci este antar mauna, sau observarea transformărilor kleshas-urilor active. Prin observaţie atentă, vrittis-urile (modificările mentale ) active se reîntorc la starea atenuată şi de aici la starea subtilă; prin urmare veţi observa că aspiranţii spirituali care practică meditaţia devin din ce în ce mai calmi.

Astfel mintea răutăcioasă, mintea neastâmpărată, poate fi liniştită prin meditaţie şi Kriya Yoga. Acest lucru nu se întâmplă deoarece fiinţa a devenit eliberată de vasanas (impresii ascunse), ci deoarece kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) sunt subordonate. Aspirantul devine împăcat şi liniştit. Prin meditaţie fiinţa depăşeşte tensiunile create de kleshas-uri. Viveka (discriminare) trebuie introdusă atunci când acest lucru s-a produs. Cauzele kleshas-urilor trebuie găsite prin abordare raţională, şi îndepărtate. Se poate descoperi astfel că există ataşament faţă de mamă sau fiu; sau că se urmăreşte un mare succes într-un anumit domeniu. Procedând astfel fiinţa trebuie să încerce să îndepărteze aceste cauze prin examinare, ceea ce este foarte dificil. Aici se poate profita mult de pe urma Kriya Yogăi (yoga practică). Dacă procesul de găsire a cauzelor este început chiar din start, prin Jnana Yoga (yoga cunoaşterii), atunci acesta este un proces intelectual profitabil. Veţi dobândi astfel cunoaştere completă, dar acest lucru se întâmplă rar. O cale este arătată în cea de-a zecea sutra. Aspirantul trebuie să se retragă într-un loc singuratic pentru o perioadă de timp pentru a descoperi seminţele kleshasurilor în forma lor manifestată. În acest fel el poate depăşi sau elimina kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Prin retragerea în pustiu şi prin revenirea înapoi în societate kleshas-urile pot fi eliminate. Apoi se poate aplica viveka (discriminare) pentru a dezactiva complet seminţele. În forma lor subtilă, kleshas-urile sunt în totalitate psihice. Ele sunt încrustate în viaţa noastră. Procesul de a le elimina este format din două părţi: dhyana (meditaţie) şi viveka (discriminare). Prima este o metodă de Raja Yoga, ultima de Jnana Yoga. Alături de acestea trebuie practicate Karma şi Bhakti Yoga, deoarece uneori presiunea produce o explozie atât de mare încât ne găseşte nepregătiţi. În acest caz e posibil să nu mai puteţi să vă retrageţi în pustiu încă odată, şi în acest caz Karma şi Bhakti yoga vă vor fi de un ajutor imens. Ele constituie colacul de salvare pentru cel care se aruncă în oceanul realizării de sine. Este foarte dificil să observaţi kleshas-urile subtile şi să descoperiţi dacă le aveţi, deoarece ele fac parte din natura voastră intimă. Intro sutra următoare se va spune că aceste obstrucţii sau baraje trebuie să fie îndepărtate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 12

Kleshamulah karmashayo dristadristajanmavedaniyah

Klesha = suferinţă; mulah = rădăcină; karma = acţiune; ashayo = rezervor; drista = văzut, prezent; adrista = nevăzut, viitor; janma = naştere; vedaniyah = a fi experimentat.

Acumularea de KARMAS (KARMASHAYA), care îşi are originea în manifestarea suferinţelor (KLESHAS), este experimentată în naşterile prezente şi viitoare, în sfera vizibilă sau invizibilă.

În această sutra se face referire la legile karmei şi a reîncarnării. Se spune că suferinţele (kleshas) sunt înlănţuite de-a lungul naşterilor trecute, prezente şi viitoare. Aceasta înseamnă că karma este cauzată de suferinţe, şi că odată cu încetarea karmas-urilor aceste legi nu mai acţionează, dar atâta timp cât suferinţele există, ele vor da naştere la experienţe în vieţile prezente şi viitoare, experienţe care vor genera noi karmas. Acest lucru se petrece deoarece fiecare individ trebuie să sufere în mod ineluctabil, consecinţele karmei sale trecute. Dacă se doreşte anihilarea karmei, devine esenţială întoarcerea la sursa ei, şi anume, cele cinci suferinţe (kleshas). Acest proces are două căi; karmas-urile dau naştere la kleshas iar kleshas-urile dau naştere la karmas-uri noi. Odată cu noile karmas se acumulează noi samskaras (tendinţe mentale), care sprijină şi mai mult cauza suferinţelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 13

Sati mule tadvipako jatyayurbhogah

Sati mule = atâta timp cât rădăcina este acolo; tat = a acesteia; vipakah = a se coace, a se maturiza; jati = naştere, categorie, clasă socială; ayuh = durata vieţii; bhogah = experienţă.

Atâta timp cât rădăcina lui KARMASHAYA este prezentă, ea se maturizează şi roadele ei sunt: naşterea sau situaţia socială, durata şi evenimentele vieţii, şi experienţa.

Atâta timp cât rădăcina este prezentă, copacul trebuie să înflorească, şi dacă nu este deranjat, atunci el trebuie de asemenea să dea fruct. Copacul este viaţa aceasta iar suferinţele (kleshas) sunt rădăcinile sale. Dacă rădăcina este tăiată - cele cinci suferinţe sunt învinse - acest copac al suferinţei va deveni un copac fără viaţă. El nu va produce nici un fruct, viaţa constând numai din naştere, durată şi experienţe. Experienţele sunt de trei feluri, şi anume plăcute, dureroase şi mixte. Durata vieţii poate fi lungă sau scurtă. Naşterea într-o anumită ţară, societate sau familie e numită jati. Toate acestea trei sunt fructele lui karmashaya (depozitul efectelor). Deoarece orice fruct e legat de copac şi fiecare copac e legat de rădăcini, în mod analog naşterea, etc. sunt legate de viaţă, care este urmarea karmasurilor trecute. La fel, karmashaya (acumularea de karmas) depinde de rădăcinile suferinţei (kleshas). Dacă coacerea fructelor trebuie oprită, atunci copacul trebuie distrus şi pentru aceasta rădăcinile lui, adică suferinţele (kleshas), trebuie tăiate. Cei care cunosc teoria reîncarnării au spus că orice acţiune lasă în urma ei o întipărire. Acumularea acestor întipăriri e numită karmashaya. Doctorii fiziologi cunosc bine diferitele activităţi ale creierului, şi ei spun că noi suntem capabili să ne reamintim ceva din trecut datorită întipăririlor (samskaras) pe care trecutul le-a produs în creier. Aceste întipăriri nu se pierd niciodată şi ele dau naştere memoriei. Astfel, orice activitate a corpului şi a minţii este fidel înregistrată. Această karmashaya (depozitul efectelor) este aidoma unui film al acţiunilor trecute; uneori el se derulează iar alteori rămâne ascuns. Karmashaya are trei diviziuni. Prima constă din întipăririle şi samskarasurile acumulate; acestea se numesc întipăriri stocate (sancita). A doua constă din depozitul de unde se nasc noi karmas. Aceasta este karma prezentă; în cursul timpului ea este transferată primei diviziuni. A treia diviziune include întipăririle care se manifestă în viaţă şi care sunt luate din stocul de întipăriri. Toate acestea se numesc prarabdha, soartă sau destin. Fructele lui sunt experimentate în naşterea prezentă şi în cele viitoare. Orice act făcut acum se numeşte karma curentă (agami). Intipăririle lăsate de acesta se adaugă stocului de karmashaya, rezultând astfel noi karmas-uri. Aceste trei diviziuni ale lui karmashaya fac parte din corpul cauzal, numit în Vedanta, karana sharira. Acesta este unul din vehiculele subtile ale conştiinţei care este dincolo de manomaya kosha. Karana sharira se manifestă prin transmigrare în viaţa prezentă sau viitoare. De exemplu, un fermier se duce şi ia un sac de seminţe de care are nevoie. Acestea reprezintă prima diviziune a lui karmashaya. Apoi el se duce pe câmp şi seamănă seminţele. Acest act de a semăna este karma prezentă. După câteva luni el culege recolta; aceasta se numeşte vipaka, fructificare sau coacere. După culegerea recoltei, o parte din ea este din nou păstrată. La fel este şi cu karma. Astfel, karmashaya este locul unde karmas-urile dorm. Aici karmasurile îşi aşteaptă efectele, rămânând în stare latentă.

Din această teorie putem înţelege în mod logic teoria reîncarnării. Ar fi ilogic şi absurd să credem că întipăririle karmas-urilor sunt distruse odată cu corpul. Este absurd şi imposibil să postulăm o cauză care n-are efect sau un efect care n-are cauză. Conform cu teoria transmigraţiei, nu corpul este cel care transmigrează, nici chiar mintea; numai întipăririle actelor noastre trecute (samskaras) transmigrează. Acesta este locul unde dorm karmas-urile care se deplasează de la un corp fizic la altul, acest lucru fiind numit karana sharira în Vedanta. El nu este un obiect în plan fizic. Trebuie să admitem că ceva extrem de subtil din noi continuă să existe chiar şi după ce corpul fizic a murit şi a fost ars sau înmormântat, iar acest ceva este chiar karana sharira. El îşi are rădăcina în suferinţe (kleshas). Prin tăierea unui copac nu-l puteţi distruge complet - rădăcinile lui sunt acelea care trebuie distruse. Prin urmare nu corpul ci karana sharira, şi în special rădăcinile lui - adică suferinţele (kleshas) - trebuie distruse. Atâta timp cât există suferinţe, vor exista karmashayah care vor da naştere cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, la efecte. Pentru a ne convinge că există reîncarnare, se pot folosi două metode. Una o cunoaşteţi este practica yoga, şi în special puterile psihice. Cealaltă metodă este epistemologia logică şi analiza imparţială a legilor cauzei şi efectului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 14

Te hladaparitapaphalah punyapunyahetutvat

Te = ei; hlada = bucurie; paritapa = tristeţe; phalah = fructe; punya = merit, virtute; apunya = non-merit, viciu; hetutvat = depinzând de.

Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt fericire sau tristeţe, depinzând de merit sau virtute (PUNYA) sau non-merit sau viciu (APUNYA).

Conform cu meritul sau non-meritul nostru, noi ne bucurăm de două feluri de fructe ale karma-ei (consecinţelor actelor fizice, psihice, mentale sau spirituale) trecute. Meritul dă naştere la bucurie şi fericire; non-meritul dă naştere la suferinţă. Acestea se pot manifesta în naştere, în durata vieţii sau în

diferite experienţe. Fericirea şi suferinţa nu depind numai de situaţia financiară şi socială. Fericirea şi suferinţa depind de natura actelor (karma) realizate în trecut. Dacă acestea au fost acte merituoase, ele vor da naştere fericirii, dacă nu ele vor produce mizerie. Nu este necesar să specificăm ce înseamnă merit (punya) sau virtute, şi ce înseamnă non-merit (apunya) sau viciu. Religia ortodoxă consideră acest lucru de la sine cunoscut, şi nu explică ce este virtutea sau viciul. Noi trebuie să le înţelegem însă în mod ştiinţific, în conformitate cu legea morală universală. Acţiunea legii karma-ei şi aplicarea ei este implacabilă şi universală. Efectele karma-ei se obţin cu precizie matematică, rezultând astfel naşterea, durata vieţii şi diferite experienţe; acestea pot fi la rândul lor plăcute sau neplăcute. La fel cum calitatea unei fotografii depinde de calitatea hârtiei, de timpul de expunere, etc., la fel experienţele noastre actuale depind de acţiunile noastre trecute - bune sau rele.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 15

Parinamatapasamskaradukhairgunavrittivirodhachcha duhkhameva sarvam vivekinah

Parinama = rezultat, consecinţă; tapa = suferinţă acută; samskara = întipărire; duhkhaih = prin aceste trei dureri; guna = (cele trei) gunas; vritti = modificare a minţii; virodhat = pe seama, opunând; cha = şi; duhkham = durere; eva = numai; sarvam = tot; vivekinah = aceia care au putere de discriminare.

Pentru cel care are putere de discriminare (VIVEKA) totul este în cele din urmă suferinţă, din cauza consecinţelor datorate schimbării (PARINAMA), a suferinţei (TAPA) generată de anxietăţile şi grijile inerente vieţii întrupate a SAMSKARAS-urilor care rămân şi dau naştere la dorinţe şi, de asemeni, datorită GUNAS-urilor şi VRITTISurilor în opoziţie.

Pentru acela care şi-a dezvoltat puterea de discriminare, care a analizat viaţa cu atenţie, care este capabil de a deosebi adevărul de neadevăr şi lumina de întuneric, pentru un astfel de om totul este dureros, chiar şi aşa-numita fericire - succesul, poziţia socială, puterea ş.a.m.d. Acest lucru se datoreşte faptului că orice acţiune este totdeauna însoţită de trei lucruri şi anume: schimbarea, mizeria şi întipărirea. De exemplu, cineva poate avea o mare avere. El poate părea fericit, dar în adâncul sufletului său va exista anxietate acută. În acest fel, orice este plăcut în ultimă analiză este dureros. Este durerea din profunzime. Este durerea psihică. Prima durere este schimbarea (parinama). De exemplu, laptele devine lapte bătut, viaţa se schimbă în moarte ş.a.m.d. Următoarea este suferinţa acută (tapa). Succesul, bogăţia, iubirea etc. dau naştere mai devreme sau mai târziu la suferinţă. Inşelătoriile, afacerile ilegale etc. dau naştere la anxietate. A treia durere este samskara, sau obiceiul. Ne obişnuim în aşa măsură cu fericirea şi cu luxul încât ne temem să nu le pierdem. Omul devine în acest fel sclavul circumstanţelor, obiceiurilor, ceea ce dă naştere la durere. Bogăţia şi sănătatea pot deveni cauze ale suferinţei dacă omul se teme să nu le piardă. Acest lucru nu este de obicei înţeles de psihiatri, şi ei continuă să pună accent pe cauze mărunte, care pot să nu aibe nici o legătură cu cauza anxietăţii. Numai dacă se ajunge la rădăcina acesteia ea poate fi eliminată. Trebuie să se înţeleagă că orice este dureros în profunzime, dacă nu chiar şi la suprafaţă. Un alt factor important este acela că există totdeauna conflict între cele trei gunas (însuşiri fundamentale) şi tendinţele mentale (vrittis). Acest lucru trebuie bine înţeles. De exemplu, vreau să mă relaxez, n-am chef de lucru. Aceasta este cererea lui tamas guna. Dar dacă vreau să-mi hrănesc nevasta şi copii, trebuie să lucrez. Acest lucru dă naştere la conflicte. Gunasurile mă îndeamnă să fac un lucru, în timp ce eu aşa vrea să fac un cu totul alt lucru. Astfel apare conflictul între gunas şi tendinţele noastre mentale; ele nu sunt niciodată în acord. Atâta timp cât există această neînţelegere, va exista durere. Acest lucru se aplică oamenilor inteligenţi, sensibili. Există totdeauna un conflict la nivel conştient sau la nivel subconştient. În acest fel, orice este dureros în esenţă. Poate că nu vă place slujba pe care o aveţi, dar trebuie s-o faceţi. Poate că doriţi o schimbare care nu apare; acest lucru dă naştere la durere. Chiar şi cei învăţaţi au conflicte mentale. Cu toate că citesc şi învaţă scripturile, filosofia, religia sau ştiinţa, mintea lor nu e liberă de conflicte. Nici chiar un aspirant spiritual nu are o minte liberă de conflicte. Mintea sa poate dori o sadhana (practică spirituală) mai profundă sau una diferită; el ar vrea să înveţe de la mai mulţi odată, ceea ce dă naştere la conflict. Existenţa conflictului în personalitatea noastră dovedeşte că tot ceea ce experimentăm pe această lume este plin de durere. De ce este aşa se descrie în sutra următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 16

Heyam duhkhamanagatam

Heyam = a fi evitat; duhkham = mizerie; anagatam = viitor.

AGAMI KARMA sau suferinţa care n-a venit încă poate şi trebuie să fie evitată.

Suferinţa trebuie evitată, dar noi putem evita numai ceea ce nu s-a produs încă. Suferinţa prezentă trebuie eliminată şi depăşită. Conform cu legea karmei, suferinţa prezentă care a apucat să se maturizeze nu poate fi eliminată. Ea trebuie eliminată prin consumare, dar durerea şi mizeria viitoare trebuie evitată. Atâta timp cât omul are un corp, el trebuie să sufere, dar în ceea ce priveşte viitorul acesta poate fi schimbat. De exemplu, recolta pe care trebuie s-o strângeţi nu poate fi schimbată, dar recolta viitoare poate fi modificată prin schimbarea calităţii seminţelor. Glonţul care a fost tras nu mai poate fi întors, dar acela care este încă pe ţeavă poate fi oprit. Analog, viitoarele fructe ale karmei pot fi modificate dacă vă plătiţi în mod corespunzător karma prezentă. În viaţa umană există anumite karmas care s-au maturizat şi efectele lor trebuie consumate sub forma destinului, sub forma fericirii sau mizeriei. Fiinţa trebuie, pentru a le consuma, să facă tapasya (austeritate), discriminare, sadhana (practică spirituală) etc. dar acele karmas generate prin acţiunile noastre prezente şi care urmează să se maturizeze pot fi îndepărtate acum prin acţiuni corespunzătoare. Conform cu legea karmei există un domeniu (prarabdha karma) care nu poate fi controlat de voi, dar mai există un alt domeniu al karmei (agami karma) pe care-l puteţi ameliora sau modifica. Prin urmare, sutra spune că suferinţa care n-a sosit încă poate fi evitată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 17

Drastadrishyayoh samyogo heyahetuh

Drastri = văzător; drishyayoh = văzut; samyogo = uniune; heyahetuh = cauza lui heya, cauza a ceea ce trebuie evitat.

Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTA sau PURUSHA) şi văzut (DRISHYA sau PRAKRITI) este cauza lui HEYA (suferinţa care poate şi trebuie să fie evitată).

Este foarte important să ştim cum să evităm suferinţa care n-a venit încă. Fiecare karma (acţiune) este capabilă să producă un efect, fructul. Aceasta este o lege universală. Karma noastră trecută şi prezentă face parte din întipăririle stocate (samskara). Nu puteţi contracara manifestarea fructelor unei karme rele trecute prin fapte bune prezente şi vice-versa. Trebuie să suferiţi atât efectele bune cât şi pe cele rele împreună, dar există o metodă prin care stocul vechilor karmas care se găsesc în karmashaya (depozitul efectelor) poate fi anihilat. Sutra de faţă ne spune că există o cauză a karmas-urilor, care trebuie evitată pe viitor dacă vreţi să evitaţi suferinţele, adică efectele. Această cauză este uniunea sau asocierea văzătorului, purusha, cu văzutul, buddhi. Se pare că are loc un fel de identificare, un fel de uniune sau asociere a lor. Suferinţa începe datorită acestei identificări. Deci, pentru a evita cauza suferinţei, va trebui să înţelegem procesul de uniune dintre văzător şi văzut, dintre subiect şi obiect. Drashta este văzătorul iar drishya este văzutul. Acest subiect al lui drishya va fi discutat în sutra următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 18

Prakashakriyasthitishilam bhutendriyatmakam bhogapavargartham drishyam

Prakasha = lumină, iluminare; kriya = activitate; sthiti = fermitate; shilam = calităţi; bhuta = elemente; indriya = organe de simţ; atmakam = având

natura; bhoga = experienţă; apavarga = eliberare; artham = de dragul; drishyam = văzut.

Văzutul (DRISHYA) sau PRAKRITI are proprietăţile sau calităţile luminii (PRAKASHA), activităţii (KRIYA) şi stabilităţii (STHITI); el are natura elementelor (BHUTAS) şi organelor de simţ (INDRIYAS) şi obiectivele sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea (APAVARGA).

Văzutul are trei calităţi, şi anume, kriya (acţiune), prakasha (lumina) şi sthiti (fermitate). Acestea sunt cele trei gunas (însuşiri fundamentale), şi se spune că văzutul este făcut din cele trei gunas. Elementele şi organele la un loc alcătuiesc drishya (văzutul). El are două scopuri, şi anume experienţa şi eliberarea. Drishya reprezintă tot ceea ce este văzut. El nu înseamnă numai văzut cu ochii fizici, ci văzut cu toate simţurile, cum ar fi pipăitul, auzul ş.a.m.d. A vedea, a auzi etc. înseamnă a cunoaşte prin intermediul oricăruia dintre simţuri. Inseamnă experienţă. Aceasta include de asemenea şi gândirea. Gândirea este împărţită în patru varietăţi; de exemplu, cunoaştere prin gândire, prin raţiune, prin memorie şi numai prin simţire. Acestea sunt respectiv, apanajul lui manas ("capacitatea de reflexie"), buddhi (inteligenţa), chitta (minte; conştiinţa individuală) şi ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică). Astfel, drishya înseamnă tot ceea ce este cunoscut prin intermediul acestor mijloace, iar drashta înseamnă subiectul care cunoaşte. Cunoaşterea nu e limitată la starea de veghe. Ea poate avea loc chiar şi în vis sau în meditaţie. Puteţi cunoaşte conştient sau subconştient. Astfel, drishya include toate manifestările obiective, toată lumea. El înseamnă prakriti plus toate obiectele cognoscibile, iar drashta este văzătorul, manifestarea subiectivă. Prakriti are trei proprietăţi, şi anume sattva - adică prakasha (lumina); rajas - adică activitatea; şi tamas - adică stabilitatea. Prakriti este compusă din aceste trei calităţi. În ştiinţa modernă ele sunt numite vibraţie, mişcare şi inerţie. Dacă vrem să cunoaştem proprietăţile naturii universale trebuie să înţelegem bine cele trei gunas. Vibraţia este prakasha sau sattva, care are un fel de ritm. Mişcarea este rajas, iar inerţia este tamas. Ritmul poate fi ilustrat de soldaţii care merg în ritm de paradă. Mişcarea poate fi ilustrată de mişcarea unei mulţimi de oameni - ea se face în direcţii diferite; aceasta este rajas. Tamas este o mulţime de oameni care stă pe loc. Astfel ritmul, mişcarea şi inerţia sunt proprietăţile fizice ale naturii. În filosofia Samkhya ele sunt numite sattva, rajas şi tamas. Când există armonie între rajas şi tamas se dezvoltă sattva. Prin urmare, sattva nu este ceva anume, ci este efectul armonizării acestor două principii ale mişcării şi inerţiei în natura lor proprie. Astfel, o armonie între rajas şi tamas dă naştere la sattva. Prakriti are natura elementelor şi organelor de simţ. Elementele sunt de cinci feluri - pământ, apă, aer, foc şi eter. Simţurile sunt zece, din care cinci

sunt simţuri ale acţiunii şi cinci sunt simţuri ale cunoaşterii. În plus, există patru organe interne numite manas, ("capacitate de reflexie"), buddhi (inteligenţă), ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică), şi chitta (minte). Toate acestea împreună sunt manifestările lui prakriti (natura) sau drishya (văzutul). Pentru prakriti există două scopuri finale: ele sunt experienţa şi eliberarea lui purusha. Drashta (văzător) vede pe drishya (văzutul) şi astfel au loc diferitele experienţe în viaţă. În cele din urmă, când se dezvoltă conştiinţa supremă, vine eliberarea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 19

Vishesavishesalingamatralingani gunaparvani

Vishesa = cu diferenţă; avishesa = fără diferenţă; lingamatra = numai cu o marcă (semn distinctiv); alingani = fără nici o marcă (semn distinctiv); gunaparvani = starea gunas-urilor.

VISHESHA, AVISHESHA, LINGAMATRA şi ALINGA sunt stadiile GUNAS-urilor.

În legătură cu procesul involuţionar al superconştiinţei există patru stadii ale gunas-urilor (însuşiri fundamentale. Ele corespund cu cele patru stadii ale lui samprajna samadhi. Primul stadiu, vishesha, este stadiul mental al lui vitarka (gândire verbală; primul stadiu al gunas-urilor). Este stadiul experienţelor particulare. Al doilea stadiu, lipsit de particularităţi, este stadiul astral, numit vichara samadhi; aici avishesha este suportul minţii. Al treilea stadiu, numit ananda (beatitudine), e legat de conştiinţa cauzală a lui lingamatra, iar al patrulea, numit asmita samadhi, este starea atmică legată de alinga (prakriti(natura)). Ea este fără nici o marcă. Vitarka este primul stadiu al gunas-urilor. În el există diferenţe şi le puteţi conştientiza. Al doilea stadiu implică lipsa diferenţelor, existând completa fuziune cu obiectul. Acesta este numit avishesha, iar starea de samadhi corespunzătoare este vichara. În al treilea stadiu există numai o singură marcă, văzută prin samyama (cunoscătorul, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea care rezultă fac una), când există control complet al obiectului

exercitat de minte. Aici puteţi vedea arhetipul obiectului, adică esenţa sa. Natura esenţială a obiectului este percepută cu o marcă. Atunci când percepeţi o marcă în acea stare profundă de conştiinţă, să ştiţi că sunteţi în ananda samadhi, iar mărcile sunt diferite în funcţie de obiect. În stadiul final al gunasurilor, când sunteţi complet stabilit în cea mai înaltă stare de conştiinţă, nu mai există nici o marcă. Aici conştiinţa pătrunde în cu totul alt domeniu. Dincolo de acesta este aria lui nirbeeja samadhi. Prin urmare, acestea sunt cele patru stadii ale gunas-urilor, care pot fi subtile şi fine, conform cu nivelul conştiinţei noastre. Trebuie reţinut faptul că şi conştiinţa are de asemenea trei gunas, care se schimbă pe măsură ce procesul involutiv avansează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 20

Drasta drishimatrah suddhoapi pratyanupashyah

Drasta = văzător, purusha; drishimatrah = numai pură conştiinţă; shuddhah = pur; api = de asemenea, deşi; pratyaya = concept; anupashyah = pare că percepe.

Văzătorul (DRASHTA sau PURUSHA) este conştiinţa pură, dar în ciuda purităţii lui, atunci când se află înglobat în natură, el percepe numai prin intelect (BUDDHI).

Această sutra şi următoarea sunt importante deoarece ele conţin filosofia Samkhya. Tot ceea ce este subiect al experienţei, cunoaşterii, este drishya. El poate fi o formă, un sunet, un gând, un vis sau somnul. Ţipătul unui copilaş, conversaţia şi râsul unui tânăr, precum şi gândurile unui bătrân sunt toate drishya. El se schimbă veşnic şi prin urmare şi cunoaşterea se schimbă veşnic. Omul civilizat are o cunoaştere superioară aceleia a unui tigru sau a unui copilaş. Cunoaşterea este aceeaşi în ceea ce priveşte tigrul sau omul civilizat, dar există o diferenţă în ceea ce priveşte expresia cunoaşterii; aceasta este drishya.

Drashta este văzătorul care cunoaşte drishya. Cunoaşterea n-ar mai avea loc dacă n-ar exista subiect, ci numai obiect. În Brihat Aranyak Upanishad avem un dialog între înţeleptul Yajnavalkya şi Maitreiy. El spune că dacă n-ar fi nici un subiect în stările superioare de samadhi, cine pe cine ar mai mirosi şi vedea? Cunoaşterea apare numai atunci când există atât subiect cât şi obiect; dacă există numai unul din acestea două atunci n-ar mai exista cunoaştere. În yoga, văzătorul este pură conştiinţă. El nu poate fi văzut sau perceput. El e foarte pur, dar vede prin conceptul mental. Dacă o veioză aprinsă este acoperită de un voal colorat, noi ne putem da seama din exterior că acolo este lumină, dar nu vom putea cunoaşte lumina aşa cum este ea. Analog, purusha este pur dar el apare a fi impur datorită lui pratyaya. Purusha iscodeşte lumea prin intermediul conceptelor mentale cum ar fi raga (plăcerea), dwesha (repulsia), ura etc. Atunci când acestea sunt îndepărtate cu grijă, lumina se poate manifesta mai clar, iar în final, atunci când ultimul voal a fost îndepărtat, ea străluceşte în toată splendoarea ei originară. De fapt lumina nu s-a schimbat, ci voalurile care o acopereau au fost îndepărtate, astfel încât apare o diferenţă în ceea ce priveşte cunoaşterea. Lumina n-a fost afectată, ea a apărut numai diferit datorită lui pratyaya; astfel, pentru a purifica cunoaşterea, este totdeauna necesar să îndepărtăm conceptele mentale, adică pratyayas-urile. La fel cum apa ţinută în pahare colorate pare că este colorată, la fel este şi cu purusha care, cu toate că este pur, pare să aibe conştiinţă datorită diferitelor pratyayas. La fel cum apa cu toate că e incoloră pare colorată datorită culorii paharelor, exact în acelaşi fel purusha, cu toate că n-are nici o calitate, pare că posedă cunoaştere. Purusha este pură conştiinţă fără nimic altceva, dar el pare afectat de pratyayas-urile fericirii, ale lui avidya (ignoranţă), ale morţii, ale naşterii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 21

Tadartha eva drishyasyatma

Tadartha = de dragul lui (purusha); eva = numai; drishyasya = a văzutului; atma = natură.

PRAKRITI (DRISHYA sau văzutul) există numai de dragul lui PURUSHA şi existenţa lui PRAKRITI nu e decât o vagă reflectare a existenţei veritabile a lui ATMA.

Prakriti există numai de dragul lui purusha. Intregul proces al evoluţiei, încă de la începuturi, e destinat pentru a servi scopului lui purusha. Prakriti este numai un biet vehicul. Purusha este cunoscătorul iar prakriti este mediul în care se exercită cunoaşterea. În scripturi se spune că întreaga structură a Universului este manifestarea unirii dintre purusha şi prakriti. Prakriti dă naştere la Univers numai pentru instruirea lui purusha şi în final pentru eliberarea lui. Este la fel cum un cal şi un călăreţ merg în pelerinaj. Calul îl ajută pe călăreţ şi aceştia doi merg din ce în ce mai departe. Din când în când călăreţul descalecă şi îngrijeşte calul. Calul serveşte călătoriei şi scopului terminării ei; el este numai un vehicul pentru ca scopul călăreţului să fie atins. La fel, prakriti este numai o modalitate pentru purusha; adică serveşte experienţei acestuia, precum şi eliberării lui. Prakriti acţionează totdeauna pentru a îndeplini întregul plan al evoluţiei, iar atunci când purusha atinge eliberarea finală, deoarece scopul lui prakriti a fost atins, ea se retrage complet cu privire la acel purusha.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 22

Kritartham prati nastamapyanastam tadanyasadharanatvat

Kritartham = o persoană care şi-a atins ţelul; prati = înspre; nastam = distrus; api = cu toate că; anastam = nedistrus; tat = acesta; anya = celălalt; sadharanatvat = deoarece este comun.

Pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul (PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el continuă să acţioneze, deoarece el este comun tuturor.

Atunci când pelerinajul lui purusha şi-a atins ţelul, calul este părăsit, el nemaifiind de folos, dar calul poate folosi în continuare altora. La fel, atunci când un purusha este eliberat şi experienţele lui sunt consumate, el nu mai are ce face cu prakriti. Pura conştiinţă care trece prin diferite faze de evoluţie, trece de fapt prin diferite tipuri de experienţe, şi când ea atinge starea de eliberare, atunci prakriti devine non-existenţă pentru acel purusha. Totuşi, atunci când un purusha este eliberat, când şi-a atins scopul, cunoaşterea poate deveni nonexistentă pentru acel purusha, dar faptele cunoaşterii vor continua să se manifeste în individul respectiv - el va vedea, va auzi, se va mişca ş.a.m.d. Aceasta este starea de jivanmukti ("eliberat în această viaţă"), în care fiinţa nu încetează să existe. Un jivanmukta acţionează pe tărâmul lui prakriti. În ciuda faptului că el este eliberat, prakriti continuă să acţioneze, deoarece ea este proprietatea comună a minţii, a lui chitta, a simţurilor etc. şi prin urmare acestea continuă să experimenteze lumea deoarece ele nu mor odată cu atingerea stării de eliberare. Astfel, prakriti se eliberează, dar prakriti supravieţuieşte şi-şi face treaba prin intermediul corpului unui jivanmukta. Conştiinţa, sau purusha, nu vine în contact cu prakriti (natura), dar după ce stau separate mai mulţi ani, prakriti devine searbădă. La fel cum un călăreţ îşi lasă calul după ce şi-a atins scopul călătoriei, şi nu-l protejează, nu are grijă de el, la fel purusha eliberat nu mai are grijă de prakriti. Calul va slăbi şi într-o zi va muri. Analog, prakriti va deveni searbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe jivanmukta. Acest lucru este numit videhmukti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 23

Svasvamishaktayoh svarupopalabdhihetuh samyogah

Sva = al său propriu; svami = maestru; shaktayoh = dintre cele două puteri; svarupa = natura esenţială a sa; upalabdhi = dobândire; hetuh = cauză; samyogah = a se uni.

Scopul uniunii (SAMYOGA) lui PURUSHA cu PRAKRITI este dobândirea cunoaşterii ultime prin experimentarea sau realizarea directă a naturii eterne esenţiale (SVARUPA) şi prin dobândirea de către ei a puterilor inerente lui PURUSHA şi PRAKRITI adică natura nu

există decât pentru şi prin conştiinţă, iar conştiinţa se eliberează numai prin natură.

Purusha şi prakriti se unesc din două motive - unu, pentru a dobândi realizarea de sine; doi, pentru a manifesta puterile inerente din fiecare din ei. Aceasta este o sutra foarte importantă, care spune că realizarea este scopul unirii dintre purusha şi prakriti. Pentru prakriti, scopul este de a manifesta puterile şi Universul care sunt inerente în ea. Există de asemeni unele puteri inerente şi în purusha. Purusha este pură conştiinţă. Prakriti este vibraţie, mişcare, inerţie, cele cinci elemente, indriyas-urile etc. Corpul, mintea, gunas-urile, toate sunt în prakriti. Creierul unui sălbatic şi creierul unui om civilizat este alcătuit din aceeaşi materie cenuşie, dar între cele două există diferenţe. Sălbaticul nu şi-a manifestat puterile inerente, dar omul civilizat şi le-a manifestat. Omul dezvoltat din punct de vedere spiritual le manifestă în cel mai înalt grad, în timp ce şarpele sau tigrul le manifestă foarte puţin. Diferenţa se datorează diferenţei în manifestarea puterilor inerente, şi aceste puteri aparţin ori lui purusha, ori lui prakriti. Există anumite puteri spirituale şi anumite puteri naturale. Puterile spirituale sunt inerente lui purusha iar puterile naturale aparţin lui prakriti. Prin evoluţia lui purusha şi a lui prakriti are loc manifestarea şi în acest fel fiecare dintre noi a evoluat din punct de vedere spiritual şi supernatural, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 24

Tasya heturavidya

Tasya = a acesteia (uniunii); hetuh = cauza; avidya = lipsa conştiinţei interne.

Cauza, la nivel Macrocosmic, a uniunii (SAMYOGA) este manifestarea supremei iluzii MAYA sau AVIDYA.

Trebuie să existe o cauză pentru uniunea dintre purusha (pura conştiinţă) şi prakriti (natura). Această cauză este avidya. Prakriti şi purusha sunt amândoi fără început; ei existau încă de la începutul Universului. De fapt, purusha este totdeauna eliberat, dar se poate pune întrebarea - dacă purusha este totdeauna eliberat, atunci ce sens are ca el să se elibereze din nou? Aceasta este o chestiune care transcende logica; ea poate fi rezolvată numai în meditaţie. Se spune că avidya este cauza uniunii, dar această avidya nu este ignoranţă. Nu este aceeaşi avidya despre care am discutat atunci când a fost vorba despre kleshas-uri (tensiuni fundamentale ale minţii). Această avidya este suprema putere numită MAYA, pe care scripturile n-au fost în stare s-o definească. Se pare ca această avidya este cauza primordială, esenţială, a relaţiei mutuale dintre purusha şi prakriti. Acest lucru poate fi înţeles numai prin intermediul filosofiei Advaita, deoarece în Samkhya, purusha şi prakriti sunt eterne. În Vedanta ele sunt una, numit Brahman, care este mai presus decât orice. Este baza tuturor energiilor şi tuturor conştiinţelor, dar în această conştiinţă există o putere care este numită maya. Pe seama acestei maya se creează un voal din care se naşte prakriti, apoi atât prakriti cât şi purusha devin procese iluzorii. Pentru Samkhya ele nu sunt iluzorii deoarece Samkhya crede în dualism, dar Vedanta este monistă, şi deci ea poate explica Brahman şi maya ca fiind o singură entitate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 25

Tadabhavat samyogabhavo hanam taddrisheh kaivalyam

Tat = acesta; (avidya); abhavat = prin absenţa; samyoga = uniune; abhavah = absenţă; hanam = evitare; tat = această (stare); drisheh = al văzătorului; kaivalyam = eliberare.

Prin absenţa sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA) uniunea (SAMYOGA) (dintre PURUSHA şi PRAKRITI) dispare. Aceasta este HANA (evitare), numită eliberarea lui PURUSHA.

Odată cu îndepărtarea lui avidya, cauza contactului dintre purusha şi prakriti este de asemenea îndepărtată, iar prin îndepărtarea acestei cauze, efectul - şi anume, contactul, încetează de asemenea să existe. Acest lucru este numit hana, şi aici purusha este izolat de orice. Este eliberarea (kaivalya). Topica lui kaivalya va fi discutată complet în alt capitol, aşa că nu este cazul să dăm detalii aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 26

Vivekakhyatiraviplava hanopayah

Viveka = discriminare; khyatih = conştiinţă; aviplava = statornic; hanopayah = căile de evitare (hana).

Conştiinţa statornică a realului (VIVEKAKHYATI) este calea pentru evitarea sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA).

Există diferite tipuri de cunoaştere, cum ar fi cunoaştere prin indriyas (organele de simţ), prin intelect, prin raţiune, prin experienţă personală, prin intermediul auzului, imaginaţiei şi memoriei. Dacă vrem să realizăm natura reală a lui purusha, nu ne putem baza pe cunoaşterea izvorâtă din aceste surse. Acest lucru necesită un cu totul alt tip de cunoaştere. Această cunoaştere este numită vivekakhyati. Acesta este un proces de cunoaştere care nu se desfăşoară nici prin intermediul simţurilor, nici prin intelect, nici prin percepţie superioară. Pentru a cântări Pământul nu putem folosi un cântar deoarece este imposibil; acest lucru se poate face prin calcule matematice. Dacă vreţi să măsuraţi distanţa dintre Lună şi Soare, nu o puteţi face folosind vreo unitate de măsură, dar o puteţi calcula folosind legile fizicii. În mod analog, dacă vreţi să cunoaşteţi Sinele Suprem, dacă vreţi să împrăştiaţi avidya (voalul iluziei, ignoranţa), trebuie să folosiţi procesul numit cunoaştere prin viveka (vivekakhyati). De obicei viveka înseamnă discriminare, cunoaştere a diferenţelor. Ea este un fel de bun-simţ, dar aici, în acest context, înţelesul său este diferit. Ea

înseamnă că pe baza practicii constante a cunoaşterii-de-sine, la un anumit stadiu, conştiinţa trebuie să se devolte în voi. Această conştiinţă este o conştiinţă duală - vedeţi două lucruri în acelaşi timp. Puteţi nega unul din ele, dar acest lucru se întâmplă pe tărâmul reflecţiei, al contemplării şi meditaţiei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 27

Tasya saptadha prantabhumih prajna

Tasya = al acestuia, purusha; saptadha = şapte stadii; prantabhumih = zonă de hotar; prajna = conştiinţa cognitivă.

Există şapte stadii sau faze ale cunoaşterii (PRAJNA) directe a lui PURUSHA.

Vivekakhyati conferă constiinţa celor şapte stadii, fiecare stadiu fiind superior celuilalt. Prantabhumi înseamnă o zonă sau provincie particulară. Prin urmare, în procesul vivekakhyati, purusha sau conştiinţa trece prin diferite stadii de experienţă. Aceste experienţe sunt contemplative; în primul rând, vine realizarea a ceea ce trebuie evitat; în al doilea rând, conştiinţa căilor posibile pentru această îndepărtare; în al treilea rând, conştiinţa evoluţiei spirituale; în al patrulea rând conştiinţa desăvârşirii şi împlinirii; în al cincilea rând, conştiinţa scopului experienţei şi eliberării; în al şaselea rând, conştiinţa îndeplinirii misiunii gunas-urilor; în al şaptelea rând, conştiinţa propriului sine. Prin intermediul acestor şapte stadii se dezvoltă un nou tip de conştiinţă, numită vivekakhyati.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 28

Yoganganusthanadashuddhiksaye jnanadiptiravivekakhyateh

Yoganga = parte a sistemului yoga; anusthanat = prin practică; ashuddhi = impuritate; ksaye = distrugere; jnana = cunoaştere spirituală; diptih = radiaţie; avivekakhyateh = până la conştiinţa realităţii.

Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile se diminuează până ce are loc naşterea cunoaşterii spirituale (JNANA) şi culminarea ei în conştiinţa realităţii (VIVEKAKHYATI).

Pentru a cunoaşte sinele suprem (ATMA), trebuie să ne dezvoltăm adevărata conştiinţă a realităţii, care nu este nici mentală nici intelectuală, ci ea se dezvoltă numai prin iluminare spirituală, la care se ajunge odată cu distrugerea gradată a impurităţilor. Impurităţile minţii sunt distruse prin practica yoga. Diferitele aspecte ale sistemului yoga trebuie practicate gradat, în acest fel impurităţile sunt distruse, ceea ce dă naştere la iluminare spirituală, care la rândul ei duce la adevărata, profunda conştiinţă a realităţii. Indată ce apare această conştiinţă, avidya (ignoranţa, iluzia) şi prakriti (natura) dispar. Prin urmare, din acest punct de vedere, yoga nu înseamnă unire, ci separare. În mod obişnuit se susţine că yoga este uniune, dar trebuie reamintit că ea este mai întâi separare. Este un proces de evitare a legăturii dintre purusha şi prakriti. Patanjali subliniază faptul că yoga este separare, disjuncţie, viyoga, deci el a explicat sistemul yoga din punct de vedere al lui viyoga. Acest lucru trebuie înţeles bine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 29

Yamaniyamasanapranayamapratyaharadharanadhyanasamadhayoast avangani

Yama = auto-stăpânire; niyama = reguli fixe; asana = posturi; pranayama = control al respiraţiei; pratyahara = retragerea simţurilor; dharana = concentrare; dhyana = meditaţie; samadhi = samadhi; asta = opt; angani = părţi.

Auto-stăpânire (YAMA), reguli fixe (NIYAMA), posturi (ASANA), control al respiraţiei (PRANAYAMA), retragerea simţurilor (PRATYAHARA), concentrare (DHARANA), meditaţie (DHYANA) şi SAMADHI sunt cele opt părţi (ANGAS) ale disciplinei YOGA.

Cu această sutra începe Raja Yoga. De obicei se crede că yoga începe numai odată cu meditaţia, dar de fapt ea include o gamă largă de discipline care pregătesc şi purifică aparatul mental. Raja Yoga a lui Patanjali este împărţită în opt părţi, iar aceste părţi sunt interdependente şi au valoare egală. Yama, niyama, pranayama, şi pratyahara formează aspectul extern, bahiranga sau yoga exoterică. Dharana, dhyana şi samadhi formează aspectul esoteric, antaranga, al sistemului yoga. Este interesant faptul că întregul sistem yoga este împărţit în două bahiranga şi antaranga. Prin bahiranga se înţelege acea yoga care se practică cu ajutorul obiectelor exterioare în relaţie cu corpul, în relaţie cu societatea, în relaţie cu multe alte lucruri exterioare. Asana, pranayama, yama, niyama şi pratyahara formează bahiranga yoga. Dharana, dhyana şi samadhi formează yoga esoterică, deoarece în aceste practici aspirantul trece de la metoda de contemplare obiectivă la cea subiectivă. Părţile interne şi externe sunt interdependente. S-ar putea ca pentru unii oameni, născuţi cu samskaras-uri (tendinţe mentale) corespunzătoare, să fie posibilă practica directă a meditaţiei, aparent fără a mai trece prin stadiile iniţiale yama şi niyama. Pentru majoritatea însă este necesară parcurgerea pas cu pas, începând cu yama (cod social şi moral) şi niyama (cod personal), deoarece o viaţă în care omul nu se stăpâneşte şi nu urmează o anumită disciplină poate duce la o explozie subconştientă care poate crea tulburare mentală. Uneori astfel de explozii au loc în timpul meditaţiei, deranjând astfel acest proces. Acesta e unul din motivele pentru care meditaţia eşuează. Meditaţia nu trebuie practicată în grabă; ea trebuie lăsată să vină de la sine. Nu trebuie să existe pripeală. Fiecare stadiu din Raja Yoga deschide calea pentru stadiul imediat superior, prin urmare toate aceste părţi sunt interdependente. Graniţele nu pot fi cunoscute dinainte; ele pot fi cunoscute numai prin experienţă practică. Aceasta este o cale completă care-l duce pe aspirant pe culmi. Impărţirea în opt este făcută numai pentru a-i atrage atenţia aspirantului. Yama şi niyama sunt universale, deoarece ele sunt respectate peste tot.

Cea mai înţeleaptă cale pentru aspirant este practicarea tuturor acestor stadii cât mai încet posibil, astfel încât să nu apară reacţii de oprimare. Partea preliminară Raja Yoga trebuie practicată în sânul unui grup, în care aspirantul trebuie să trăiască un timp. Atunci când mintea este stăpânită perfect, puteţi să vă reîntoarceţi în societate şi să vă duceţi viaţa acolo. Pretutindeni, societatea a exploatat individul; ea a încercat să-l abată de la ţelul spiritual, de aceea practicantul trebuie să stea un timp sub supravegherea unui guru (învăţător spiritual).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 30

Ahimsasatyasteyabrahmacharyaparigraha yamah

Ahimsa = non-violenţă; satya = veracitate; asteya = onestitate; brahmacharya = abstinenţă sexuală şi senzuală; aparigraha = non-posesiune; yamah = auto-stăpânire.

Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), onestitatea (ASTEYA), controlul energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi nonposesiunea (APARIGRAHA) sunt cele cinci auto-stăpâniri (YAMA).

Această sutra enumeră yamas-urile. Ele vor fi discutate pe rând în următoarele sutras, deci nu este necesar să le explicăm aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 31

Jatideshakalasamayanavachchhinnah sarvabhauma mahavratam

Jati = fel de naştere; desha = ţară, loc; kala = timp; samaya = circumstanţe; anavachchhinnah = necondiţionat, nelimitat; sarvabhauma = universal; mahavratam = marea disciplină.

Când sunt practicate în mod universal, fără excepţii datorate naşterii, locului, timpului şi împrejurărilor, acestea (YAMAS-urile) devin mari discipline.

Se observă că locul, timpul, naşterea (într-un anumit cadru social) etc. pun oprelişti în practica yamas-urilor (autostăpâniri). Ele sunt dificil de practicat, datorită limitărilor personale, dar se recomandă ca acestea să fie practicate în mod universal, fără excepţie. Nu trebuie să existe modificări datorate ţării, naşterii, timpului, locului şi împrejurărilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 32

Sauchasantosatapahsvadhyayeshvarapranidhanani niyamah

Shaucha = curăţenie; santosa = mulţumire; tapah = tapas, austeritate; svadhyaya = studiu individual; ishvarapranidhana = supunere lui Dumnezeu; niyamah = reguli fixe.

Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS), studiul individual (SVADHYAYA) şi supunerea prin activitate integrată şi subordonată faţă de ABSOLUT (ISHWARA PRANIDHANA) constituie regulile fixe (NIYAMA).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 33

Vitarkabadhane pratipaksabhavanam

Vitarka = pasiuni; badhane = tulburare; pratipaksa = opusul; bhavanam = a chibzui, a argumenta, mental.

Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri inferioare datorate gândurilor negative sau tentaţiilor, trebuie să se mediteze intens asupra contrariilor lor (PRATIPAKSHA BHAVANA).

În timpul practicii lui yama şi niyama, pasiunile sau impulsurile negative apar datorită obiceiului, tendinţelor rele etc. dând naştere la tulburare. Suprimarea acestor pasiuni sau impulsuri nu este suficientă. Cel mai bun lucru ar fi să se mediteze asupra opuselor lor. În acest fel, ura se depăşeşte prin iubire, pentru că acestea două sunt opuse una alteia. Astfel, când apare vitarka, sau tulburarea datorată gândurilor negative, trebuie să se practice pratipaksha bhavana. De exemplu, dacă cineva vrea să fie onest, şi observă că adesea oamenii necinstiţi reuşesc în viaţă, în timp ce aceia cinstiţi eşuează, în mintea lui se poate naşte gândul negativ că şi el trebuie să fie necinstit. Aceasta este vitarka; este partea rea a argumentului. Când această parte rea este acceptată de minte, ea creează tulburare şi poate să-l îndrepte pe aspirant pe drumul cel rău. În această situaţie trebuie cultivat opusul necinstei, adică cinstea, prin meditare asupra ei. Atunci când în minte apare gândul că cinstea nu ţine de foame şi că nimănui nu-i pasă de un om cinstit, trebuie să existe gata pregătit gândul opus, şi anume că numai prin cinste fiinţa poate reuşi pe calea spirituală. Acest lucru este numit pratipaksha bhavana (înlocuirea pornirilor negative cu contrariul lor).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 34

Vitarka himsadayah kritakaritanumodita lobhakrodhamohapurvaka mridumadhyadhimatra duhkhajnananantaphala iti pratipaksabhavanam

Vitarka = pasiuni negative; himsadayah = violenţă şi alte asemenea; krita = făcută de sine; karita = făcută prin alţii; anumodita = aprobată; lobha = lăcomie; krodha = mânie; moha = confuzie; purvaka = precedată de; mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = intens; duhkha = durere; ajnana = ignoranţă; ananta = infinit; phalah = rezultate; iti = astfel; pratipaksha = opusul; bhavanam = a gândi.

Gândurile negative (VITARKA), (cum ar fi violenţa şi alte asemenea) conţin în ele durere şi ignoranţă infinită, indiferent dacă sunt realizate de propria persoană, intenţionate, realizate prin alţii, sau tolerate (aprobate), şi rezultă din lăcomie, mânie şi confuzie. Acestea pot fi slabe, medii sau intense. PRATIPAKSHA BHAVANA constă în a gândi intens contrariul lor.

Uneori individul nu este el însuşi violent, dar el poate acţiona violent prin intermediul altora, sau poate tolera violenţa făcută de alţii. Acest lucru trebuie evitat în yoga, deoarece fiinţa este făcută responsabilă chiar şi atunci când tolerează violenţa sau o exercită prin alţii. Aceasta se aplică şi altor vitarkas, cum ar fi minciuna, hoţia etc. Uneori aceste vitarkas sunt realizate datorită lăcomiei sau furiei, sau confuziei, dar toate acestea trebuie evitate. Vitarkas-urile pot fi ori slabe, ori medii, ori intense; ele trebuie înlăturate, indiferent de cauza lor, de intensitate sau de efect. Toate aceste pasiuni rele aduc în cele din urmă două lucruri şi anume durere şi ignoranţă. Dacă acest lucru este realizat sau controversat în minte, acest lucru devine pratipaksha bhavana. Fiinţa se poate gândi să mănânce şi să bea alimente interzise, dar dacă realizează că acestea îi vor face rău, acest argument se numeşte pratipaksha bhavana. Atunci când el este acceptat, mintea depăşeşte pasiunile rele, se formează un complex pozitiv, şi aspirantul poate urma calea lui yama şi niyama fără dificultate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 35

Ahimsapratisthayam tatsamnidhau vairatyagah

Ahimsa = non-violenţă; pratisthayam = fiind stabilit ferm; tatsamnidhau = în vecinătatea ei; vaira = ostilitate; tyagah = abandon.

Fiind ferm stabilit în AHIMSA, apare abandonul total al ostilităţii atunci când ne aflăm în vecinătatea ei.

Ahimsa înseamnă iubire, non-vătămare, non-ucidere, non-violenţă. Ea înseamnă absenţa duşmăniei, a ostilităţii şi a vătămării. Pentru aspirantul spiritual, ea trebuie să însemne de asemenea absenţa intenţiei negative. Pratishta înseamnă a fi ferm stabilit. Atunci când fiinţa este stabilită în ahimsa, ea creează un fel de magnetism în jurul ei, care influenţează pe oricine se apropie. El este liber de un complex foarte periculos şi rău - acela al violenţei şi ostilităţii. În istoria Indiei au existat mulţi oameni care puteau înmuia chiar şi cele mai crude şi demoniace inimi. Mahatma Gandhi, care era un devotat lui ahimsa, nu nutrea nici un gând rău, dar cu toate acestea avea şi el duşmani, şi până la urmă a fost doborât. Acest lucru este concludent pentru a dovedi cât de greu este să se practice ahimsa. Buddha a dezvoltat practica lui ahimsa la un asemenea grad încât putea să transforme cel mai crud om într-un inimos. Odată el s-a întâlnit cu un tâlhar care venise să-l omoare, şi numai privindu-l l-a făcut pe acesta să-i îmbrăţişeze doctrina. Aceasta este puterea lui ahimsa. În ashram-ul lui Patanjali vaca, capra şi tigrul puteau vieţui împreună datorită ahimsa-ei practicată de marele înţelept. Este foarte uşor să spui că nu trebuie să fim violenţi, că trebuie să ne iubim între noi, dar conceptul de iubire este prea mare pentru a-l putea înţelege. Pentru noi, iubire înseamnă securitate sau pavăză împotriva fricii de moarte, şi nimic mai mult. Aceasta este o necesitate psihologică, dar iubirea este ceva mult mai mare. Christos a fost crucificat, Mohamed a fost ucis cu pietre, marele sufit Mansur a fost torturat de muslimi şi i s-a jupuit pielea. Toţi aceştia au avut duşmani, dar în India au existat mulţi oameni care n-au avut nici un duşman pentru că practicau ahimsa perfect. Cel mai important lucru este să nu ne opunem nici chiar celui mai violent om. Acest lucru este de asemeni ahimsa, iar dacă vrem să discutăm subiectul mai profund, atunci ahimsa înseamnă eliminarea complexului de duşmănie, de

dezaprobare. În India, o astfel de persoană este numită ajatashatru - născut fără duşmani. Astfel, se pare că nici chiar cei mai mari sfinţi şi profeţi n-au fost ferm stabiliţi în ahimsa. De exemplu, Buddha, Krishna, Shankara obişnuiau să critice şcolile celelalte care existau pe lângă cele ale lor, dar disciplina yoga spune că ahimsa trebuie practicată complet. Trebuie să existe o cale demnă de a face faţă neuniformităţii societăţii. Acesta este înţelesul cuvântului satyagraha. Prin urmare înţelesul sutrei este că atunci când aspirantul este ferm stabilit în ahimsa, chiar şi ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit vairatyagah, care este abandonarea ostilităţii. În acest fel chiar şi uciderea animalelor trebuie să fie suprimată. Cultul Jainilor este faimos pentru practica lui ahimsa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 36

Satyapratisthayam kriyaphalashrayatvam

Fiind ferm stabilit în SATYA (adevăr), rezultatul acţiunilor va fi dobândit cu uşurinţă fără realizarea propriu-zisă a acţiunii respective, el depinzând în întregime numai de voinţa noastră şi nu de acţiune şi efort.

Atunci când aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica acesteia ca lege universală, necondiţionată de timp, ţară, naştere şi circumstanţe, el capătă un buddhi (intelect) divin. El este capabil să dobândească fructul karmei sale conform cu dorinţa sa. De obicei, rezultatul karmei este independent de dorinţele noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul unui om care a realizat perfect satya (adevăr). Sutra mai poate fi interpretată şi în felul următor: semnificaţia ei este că individul capătă adevărul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevărat, se va realiza. În yoga acest lucru este numit vorbire psihică. Prin practica lui satya aspirantul dobândeşte o anumită putere, mintea sa devine la fel de clară ca o oglindă, astfel încât ea reflectă tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricărei acţiuni este în totalitate dependent de el - rezultatul nu mai depinde de

schimbare sau prarabdha (destin)). Sau, se poate spune că acela care a atins perfecţiunea în satya (adevăr) e capabil să cântărească perfect orice cuvânt pe care-l rosteşte. Poate pentru că el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este foarte dificil. Numai acela care ştie să-şi cântărească fiecare cuvânt poate spune adevărul; acest lucru devine o condiţie a vorbirii sale. El nu exprimă nimic care să nu fi fost cântărit prin puterea spirituală. În acest fel el poate controla în aşa măsură vehiculul vorbirii încât orice îi iese din gură se realizează. Acestea sunt cele două înţelesuri ale acestei sutra. În primul rând, ea înseamnă că orice spune fiinţa se realizează, şi în al doilea rând, ea înseamnă că rezultatul acţiunilor depinde numai de voinţa sa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 37

Asteyapratisthayam sarvaratnopasthanam

Asteya = onestitate; pratistayam = a fi ferm stabilit; sarva = tot; ratna = comori; upasthanam = a veni singure.

Fiind ferm stabiliţi în ASTEYA, toate comorile, atât fizice cât şi spirituale ni se prezintă singure.

Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii el capătă o putere de cunoaştere asemănătoare clarviziunii (conştiinţă intuitivă). Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. Prin intermediul acestei facultăţi de cunoaştere aspirantul devine conştient de pietrele preţioase din apropiere. Există unele persoane, cum ar fi Swami Sivananda, care-şi pot da seama cât de bogat este un om din apropiere. Aceasta este un fel de conştiinţă intuitivă, posibilă datorită unei onestităţi absolute, necondiţionate, universale. Scopul ei este de a face întreaga viaţă curată, de a purifica întreaga structură a personalităţii. Când acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglindă în care mintea divină se reflectă.

Atunci când oglinda este curată, vă puteţi vedea faţa clar în ea. Virtutea de a fi onest (asteya) conferă un fel de conştiinţă prin intermediul căreia puteţi deveni conştient de comorile ascunse.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 38

Brahmacharyapratisthanam viryalabhah

Brahmacharya = abstinenţă sexuală; pratisthanam = a fi ferm stabilit; virya = curaj de neînfrânt; labhah = câştig.

Fiind ferm stabilit în BRAHMACHARYA, se dobândeşte energie pe toate planurile (VIRYA).

Brahman înseamnă fiinţa supremă iar charya înseamnă a trăi, dar aici cuvântul desemnează opt feluri de plăceri sexuale. Virya înseamnă spermă, despre care se spune că o picătură este făcută din patruzeci de picături de sânge. Ea conferă vitalitate. Ea este esenţa vieţii, transformându-se în final în energie. Mulţi oameni de ştiinţă susţin că ea nu este nimic altceva decât secreţie hormonală; totuşi, Patanjali nu este de acord cu asta. Virya mai înseamnă şi curaj de neînfrânt, care este esenţial pentru sadhana (practica spirituală). Deci, atunci când devine ferm stabilit în brahmacharya, yoghinul dobândeşte vigoare, energie şi curaj, eliberându-se în acelaşi timp de frica de moarte. Prin urmare, brahmacharya este o cale de a îndepărta klesha (tensiuni fundamentale ale minţii) numită abhinivesha, care înseamnă frica de moarte. Brahmacharya are opt părţi. În yoga este binecunoscut faptul că există o legătură intimă între energia sexuală şi energia psihică şi spirituală. Pentru a avea putere spirituală, trebuie să ne păstrăm energia sexuală numită ojas. Ojas este formată din conservarea lui virya. Atunci când fluidul fizic numit spermă este conservat şi transformat în ojas prin transmutare, procesul acesta este numit reta energie seminală. Când ea este sublimată şi transmutată, conferă energie atât corpului fizic cât şi structurilor subtile. Fiinţa care a realizat acest lucru este numită urdhvareta.

Intr-o Upanishada se spune că prin practica lui brahmacharya zeii şi-au înfrânt complet frica de moarte. Bhisma, de exemplu, n-avea frică de moarte deoarece practicase perfect brahmacharya. El era un mare luptător; el a înfrânt moartea. El n-a murit pe câmpul de bătaie, ci moartea a survenit la voinţa lui. Acest lucru a fost posibil deoarece el n-a pierdut nici măcar o singură picătură de spermă pe toată durata vieţii sale.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 39

Aparigrahasthairye janmakathantasambodhah

Aparigraha = non-posesiune; stairye = devenind ferm; janma = naştere; kathanta = cum şi de unde; sambodhah = cunoaştere.

Devenind ferm stabilit în APARIGRAHA, aflăm prin simţire directă cum şi de unde vine naşterea (trecută, prezentă şi viitoare), precum şi scopul acesteia. (Realizarea cauzelor ultime ale existenţei).

Aparigraha este una dintre cele mai importante virtuţi. Ea înseamnă renunţarea la tendinţa de a acumula obiecte de utilitate şi plăcere. Aspirantul păstrează numai acele obiecte strict esenţiale pentru trai. Acest lucru eliberează mintea de preocupări şi de griji. Mulţi aspiranţi nici nu folosesc focul pentru a se încălzi şi au numai un schimb de haine. Ei nu au un loc fix de viaţă. Mintea lor este atât de liberă şi relaxată încât ei pot face orice, oriunde. Aceasta este aparigraha; după antrenarea corespunzătoare a minţii, aspirantul poate avea şi alte lucruri, cum ar fi scaun, masă etc., dacă are de făcut o muncă specială. Samskaras-urile (tendinţe mentale) posesiunii trebuie mai întâi eliminate complet, fiinţa putând apoi începe o nouă viaţă. Astfel aparigraha (non-posesiune) constituie o sadhana (practică spirituală) temporară în viaţa aspirantului. Dacă acest fel de sadhana este continuată dincolo de limitele obişnuite, ea dă naştere la slăbiciune şi obsesii, dar ea este necesară la început, pentru a îndepărta obiceiurile rele. Când acestea sunt eliminate, fiinţa poate poseda diferite lucruri care să-i servească

pentru lucru şi pentru ajutorarea umanităţii. Atunci când această sadhana (practică spirituală) este ferm stabilită, aspirantul ajunge să cunoască vieţile sale anterioare - felul lor, când s-au desfăşurat şi ce scop au avut. Fiinţa poate să ajungă să-şi cunoască chiar viitoarea naştere. Tot aşa cum atunci când vedeţi nori pe cer ştiţi că va fi ploaie, similar aflaţi informaţii despre viitoarea naştere dacă aţi ajuns să fiţi ferm stabiliţi în aparigraha (non-posesiune).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 40 Sauchatsvangajugupsa parairasamsargah

Sauchat = din curăţenie; svanga = propriul corp; jugupsa = indiferenţă; paraih = cu alţii; asamsargah = non&Index_termeni.htm#8209;ataşament.

Din SAUCHA rezultă indiferenţă (în sensul de non&Index_termeni.htm#8209; ataşament, detaşare) faţă de propriul corp (care este perceput acum ca vehicul al SINELUI (ATMA)) şi aversiune faţă de unirea spiritului cu alte corpuri (unire care se realizează prin reîncarnare).

De la această sutra începe discutarea niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Aceste discipline sunt necesare pentru practica meditaţiei şi a lui samadhi. Toate acestea sunt modalităţi şi nu scopuri. Prima regulă, şi anume curăţenia sau puritatea, este descrisă în această sutra. Se spune că prin curăţenie fizică sau corporală apare în decursul timpului un fel de indiferenţă (sau detaşare) faţă de propriul corp şi în acelaşi timp non&Index_termeni.htm#8209;ataşamentul sau repulsia vis&Index_termeni.htm#8209;a&Index_termeni.htm#8209;vis de transmigrare, adică faţă de unirea spiritului cu alte corpuri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 41 Sattvashuddhisaumanasyaikagryendryajayatmadarshana yogyatvani cha

Sattvashuddhi = puritate internă; saumanasya = veselie; ekagrya = focalizare; indryajaya = control al simţurilor; atmadarshana = viziunea sinelui; yogyatvani = corespondenţă, potrivire; cha = şi.

Prin practica purităţii mentale (SAUCHA) se dobândeşte reglarea şi echilibrarea GUNAS&Index_termeni.htm#8209;urilor, stare inefabilă de bucurie, focalizare uşoară a minţii, control al simţurilor şi viziunea sinelui (comunicare directă cu ATMA).

Acest lucru este descris de asemenea în Bhagavad Gita. Atunci cînd mintea este purificată sau când se practică purificarea mentală, fiinţa devine capabilă să practice concentrarea şi controlul simţurilor, e veselă şi, datorită purităţii mentale, este capabilă să aibe viziunea sinelui (atmadarshana).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 42 Santoshadanuttamasukhalabhah

Santoshat = din mulţumire; anuttamah = neţărmurit; sukha = plăcere, fericire; labhah = cîştig.

Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din practica lui SANTOSHA.

Santosha este una din niyamas&Index_termeni.htm#8209;urile care se impun unui aspirant spiritual care are gânduri foarte serioase în ceea ce priveşte yoga şi realizarea de sine. Este imposibil pentru cineva care este nemulţumit de sine sau de ceea ce&Index_termeni.htm#8209;l înconjoară să realizeze conştiinţa supremă. Nemulţumirea este unul din voalurile lui avidya (iluzia, ignoranţa), trebuind prin urmare să fie îndepărtată, deoarece ea provoacă multe complexe indezirabile şi induce o stare de boală psihică, iar dacă mintea este bolnavă nici o sadhana (practică spirituală) nu este posibilă. Yama şi niyama trebuie practicate perseverent de acela care vrea să ajungă în stadiul de meditaţie. În meditaţie conştiinţa trebuie eliberată de toate erorile mentale, voalurile şi complexele inhibitoare, prin urmare fiinţa trebuie să practice santosha (mulţumire). Fericirea care rezultă de aici este neegalată. Ca rezultat al acestui lucru, fiinţa poate ajunge la nivele foarte profunde în meditaţie. În absenţa mulţumirii, diferitele complexe mentale ies la iveală şi o astfel de persoană este nepotrivită pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 43 Kayendriyasiddhirashuddiksayattapasah

kaya = corpul; indriya = organe de simţ; siddhi = perfecţiune; ashuddhi = impuritate; ksayat = distrugere; tapasah = prin austeritate.

TAPAS distruge impurităţile şi conferă puteri oculte corpului (KAYA) şi organelor de simţ (INDRIYAS).

Meditaţia necesită un corp perfect şi organe de simţ care să funcţioneze perfect. Toate organele trebuie să fie sănătoase şi perfecte, altfel meditaţia este împiedicată. Pot exista dureri în articulaţii sau pot fi produse toxine în corp. Aceia care practică meditaţia avînd un corp bolnav pot avea de suferit. Dacă vreţi să practicaţi zilnic meditaţia, pe perioade mari de timp, trebuie să aveţi un corp sănătos. O meditaţie care se întinde pe durata a mai multe ore este un lucru obişnuit, şi deci Patanjali recomandă ca organele de simţ şi corpul să funcţioneze perfect, pentru a putea practica meditaţia. Nu trebuie să existe stânjeneală sau disconfort în timpul meditaţiei din cauza slăbiciunii unui organ. Toate funcţiile corpului, cum ar fi respiraţia, circulaţia sângelui, digestia, secreţiile etc., trebuie să se desfăşoare perfect, şi pentru asta este necesar să se practice tapas. Acest tapas nu este acelaşi tapas ca în Kriya Yoga. El implică supunerea corpului la austerităţi, astfel încît el să poată îndura căldura, frigul, otrava ş.a.m.d. Pentru meditaţie este necesar un corp puternic. Impurităţile fizice trebuie îndepărtate din creier, ochi, urechi, nas, piele, ş.a.m.d. Există cinci tipuri de austerităţi: 1. Expunerea corpului la soare, pentru a face pielea rezistentă. 2. Supunerea corpului la căldura a&Index_termeni.htm#8209;l face subţire şi maroniu.

focului

pentru

3. Pranayama, se face pentru a crea căldură în corp. 4. Focul concentrării asupra unui singur punct trebuie înteţit 5. Focul postului. Aceste cinci focuri îndepărtează toxinele şi întăresc corpul, astfel încât el devine apt pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 44 Svadhyayadistadevatasamprayogah

Svadhyayat = prin auto&Index_termeni.htm#8209;observaţie; istadevata = zeitatea de predilecţie; samprayogah = comuniune.

Prin SVADHYAYA se obţine comuniunea (zeitatea care e obiectul devoţiunii interioare).

cu

ISHTADEVATA

Svadhyaya înseamnă a închide ochii şi a observa propriul sine, ca în antar mauna (linişte lăuntrică). Când acest lucru este practicat, el dă naştere la o facultate prin care fiinţa devine capabilă să se concentreze profund asupra zeului sau zeiţei de predilecţie (zeitatea interioară &Index_termeni.htm#8209; istadevata).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 45 Samadhisiddhirishvarapranidhanat

Samadhi = transă; siddhi = perfecţiune; ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = supunere.

Realizarea transei identificatoare (SAMADHI) se obţine în urma supunerii complete faţă de ISHWARA.

Prin supunere completă faţă de ABSOLUT, ceea ce este încă foarte greu de realizat, fiinţa devine capabilă să intre într&Index_termeni.htm#8209;o stare specială de transă. Această transă nu este chiar starea de samadhi descrisă în capitolul anterior. Ea este un fel de transă în care aspirantul nu mai are conştiinţa corpului fizic, putând astfel să abordeze stările superioare de conştiinţă, şi rămâne într&Index_termeni.htm#8209;o stare de linişte completă şi uniune cu ABSOLUTUL. Acest lucru este posibil prin supunere totală faţă de Dumnezeu. Aici Dumnezeu desemnează ideea pe care o are aspirantul faţă de divinitate.

Această tehnică (ishwara pranidhana) este inclusă şi în Kriya Yoga, dar acolo ea are un scop diferit. Aici ea este descrisă ca o parte a niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor; ea este folosită în special pentru a realiza îndepărtarea tulburărilor corpului şi minţii, cu scopul de a se ajunge la conştiinţa necesară pentru meditaţie. Astfel, aspirantul trebuie să practice cele cinci yamas şi cele cinci niyamas.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 46 Sthirasukhamasanam

Sthira = ferm; sukham = confortabil; asanam = postură.

Postura (ASANA) trebuie să fie fermă (stabilă) şi confortabilă.

Cuvîntul "asana" este pentru a desemna postura pentru meditaţie. Aici "asana" nu înseamnă exerciţii posturale yoga. În general, cuvîntul "asana" desemnează exerciţiile yoghine, dar aici el desemnează numai postura în care se face meditaţie. De exemplu, swastikasana, siddhasana, padmasana, sthirasana, sukhasana şi samasana; acestea sunt posturile pentru meditaţie. Totuşi, nu sunt excluse şi celelalte posturi care trec drept asanas. Deoarece cuvîntul ASANA înseamnă de fapt "o metodă de a şedea", el trebuie înţeles în acest fel. Mult mai tîrziu, rishis (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) au inclus şi alte exerciţii sub numele de asanas, cum ar fi sirshasana etc. Nu există nici un impediment ca un raja yoghin să practice aceste asanas. Asta nu înseamnă că ele nu sunt necesare, ci numai că ele nu sunt incluse în sutras&Index_termeni.htm#8209;urile lui Patanjali. Astfel, asanas&Index_termeni.htm#8209;urile care conferă echilibru corpului trebuie de asemenea practicate, cu toate că ele nu sunt menţionate de Patanjali.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 47 Prayatnashaithilyanantasamapattibhyam

Prayatna= efort; shaithilya = pierdere; ananta = şarpele numit ananta; samapattibhyam = prin meditaţie.

Prin dispariţia treptată a efortului fizic (RELAXARE) şi prin meditaţia (SAMAPATTI) asupra infinitului (şarpelui ANANTA, sau KUNDALINI) ASANA este stăpînită perfect.

Pentru a deveni perfect ferm şi confortabil în asana aleasă pentru meditaţie, trebuie să se depăşească tensiunile şi efortul. Deci trebui să se realizeze relaxarea musculară în acea asana; apoi mintea trebuie concentrată asupra lui ananta. Cuvîntul "ananta" înseamnă "infinit". El desemnează de asemenea şarpele pe care stă Vishnu şi se odihneşte în oceanul de lapte. Deci, în mod simbolic, ananta înseamnă "şarpe", dar în această sutra şarpele se referă la Kundalini shakti (forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică care există în stare latentă în fiecare fiinţă umană). Studentul trebuie să se concentreze asupra puterii şarpelui din Muladhara chakra, sau el poate folosi orice altă metodă de concentrare asupra lui kundalini. Cuvântul relaxare sau pierdere a efortului înseamnă că nu trebuie folosită nicidecum forţa pentru a realiza asana. Asana trebuie să fie perfect agreabilă, fără să existe nici o tensiune musculară sau nervoasă; prin urmare, acea asana pe care practicantul poate s&Index_termeni.htm#8209;o realizeze fără efort trebuie aleasă pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 48

Tato dvandvanabhighatah

Tatah = din aceasta; dvandva = cuplul contrariilor; anabhighatah = lipsa impactului.

Drept urmare, cuplul contrariilor (DVANDVA) nu mai acţionează.

Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile aparţin atît planului fizic cît şi celui mental. Acelea care aparţin planului fizic sunt căldura şi frigul, foamea şi setea, durerea şi boala ş.a.m.d. Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile psihice sau mentale sunt fericirea şi tristeţea. În fiecare clipă, mintea noastră este supusă acestora de către împrejurările exterioare sau interioare. Acest lucru produce tulburare. În timpul zilelor călduroase transpirăm şi nu ne găsim locul, iar în timpul iernii ne e frig. Astfel, noi am vrea ca vara să ne fie răcoare şi iarna să ne fie cald. În acest mod mintea este deranjată de cuplul contrariilor. Aspirantul trebuie să devină rezistent la acestea, fie mentale, fie fizice, şi acest lucru este posibil numai prin yama, niyama şi asana. Aceste dvandvas trebuie depăşite dacă vrem să progresăm în meditaţie, astfel încît trebuie să ne mărim rezistenţa la tulburările produse de dvandvas. Trebuie îndepărtate toate dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile. Trebuie să fim capabili să menţinem echilibrul fizic şi mental. Stările psihice nu trebuie să se schimbe din moment în moment. Corpul nu trebuie să fie deranjat de căldură sau frig. Trebuie să avem rezistenţă atât fizică cât şi psihică. Rezistenţa joacă un mare rol în contracararea acţiunii microorganismelor. Astfel, atunci când un membru al familiei capătă guturai, ceilalţi membri sunt sfătuiţi să nu aibă contact cu el, deoarece rezistenţa lui este micşorată de acţiunea microorganismelor care provoacă această boală. Mintea noastră slăbeşte dacă ne gândim tot timpul la boală. Există multe slăbiciuni în personalitatea umană care micşorează puterea de rezistenţă, dar un aspirant spiritual trebuie să aibă un nivel înalt de rezistenţă, care poate fi dobândit prin practica asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 49

Tasminsati shvasaprashvasayorgativichchhedah pranayamah

Tasmin = după aceasta; sati = fiind; shvasaprashvasayah = inspiraţie, expiraţie; gati = mişcare; vichchhedah = încetare, pauză; pranayamah = pranayama.

După ce s&Index_termeni.htm#8209;a realizat ASANA (postura), PRANAYAMA este controlul suflului, realizat prin încetarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie (KEVALA KUMBHAKA).

După ce a practicat suficient timp yama, niyama şi asana, aspirantul trebuie să abordeze pranayama. Aceasta este încetarea inspiraţiei şi expiraţiei. Nu este nici puraka, nici rechaka; este numai kumbhaka (KEVALA KUMBHAKA). Trebuie subliniat că pranayama nu înseamnă respiraţie profundă. Analog, reţinerea respiraţiei pînă la limita rezistenţei nu are nimic de&Index_termeni.htm#8209;a face cu pranayama. Prana înseamnă respiraţie, ayama este lungire sau lărgire conrolată. Atunci cînd respiraţia este controlată cu scopul de a o opri, aceasta este pranayama. Este interesant de notat că şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase etc. trăiesc foarte mult deoarece ei respiră de mai puţine ori pe minut faţă de fiinţele umane. Viaţa omului poate fi de asemenea prelungită dacă respiraţia este reţinută, dar acest lucru necesită antrenament şi practică sistematică. Se spune că prana este precum un elefant sălbatic. Dacă vreţi să îmblânziţi prana trebuie să aveţi tot atâta grijă ca şi cum aţi vrea să îmblânziţi un elefant sălbatic. Trebuie să aveţi răbdare şi perseverenţă, nu trebuie să vă grăbiţi în nici un fel. Retenţia trebuie practicată încet şi cu atenţie. Dacă apare vreun neajuns, fie fizic, fie mental, practica trebuie întreruptă timp de câteva zile, săptămâni sau luni. Inainte de a începe practica trebuie luate în considerare condiţiile atmosferice, dieta, vârsta, starea fizică şi alţi factori. Trebuie să se procedeze cu grijă. În HATHA YOGA este subliniat clar că tehnicile de control al respiraţiei nu trebuie practicate în timpul asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Este o eroare să controlăm respiraţia în anumite poziţii. Pe de altă parte, există anumite posturi în care pranayama poate fi practicată, dar aspirantul trebuie să ştie precis care sunt acestea. Pentru aceasta, trebuie înţeles bine sensul cuvîntului "prana". Acesta n&Index_termeni.htm#8209;are nici o legătură cu plămânii, dar are legătură cu energia vieţii. Scopul final al tehnicilor de pranayama este de a deveni capabil să reţineţi respiraţia. Există trei tipuri de pranayama, şi anume, puraka, rechaka şi kumbhaka. Al patrulea tip, numit kevala kumbhaka, este de două tipuri

&Index_termeni.htm#8209; antaranga şi bahiranga. Retenţia suflului provoacă o anumită stare în creier, o anumită schimbare în măduva spinării şi în corpul fizic. Pranayama influenţează sistemul nervos, prin urmare şi creierul. Ea nu e legată de plămâni. Puraka, kumbhaka şi rechaka provoacă diferite efecte în corp. Astfel, metoda pranayama&Index_termeni.htm#8209;ei este oprirea respiraţiei ori în afară, ori înăuntru. Ayama-distanţa sau lungimea suflului sau prana&Index_termeni.htm#8209;ei &Index_termeni.htm#8209; este mărită, dar numărul de respiraţii pe minut este micşorat. Astfel, dacă în mod normal noi respirăm de 14 ori pe minut, în pranayama respirăm numai odată sau de două ori pe minut.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 50 Bahyabhyantaranstambhavrittirdeshakalasankhyabhih dirghasuksmah

paridristo

Bahyah = exterior; abhyantara = intern; stambhavrittih = suprimare; desha = loc; kala = timp; sankhyabhih = număr; paridristah = măsurat; dirgha = prelungit; suksmah = subtil.

PRANAYAMA este externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suprimată (retenţie), legată de loc (DESHA) timp (KALA), de numărul repetărilor şi devine prelungită şi subtilă.

Pranayama are trei stadii numite puraka, kumbhaka şi rechaka. Ea este legată de locul practicii, cum ar fi un climat tropical sau unul temperat. Ea depinde de asemenea de dietă. O descriere detaliată a acestui subiect este dată în cărţile de Hatha Yoga. Factorii determinanţi sunt variaţi. Timpul înseamnă durata relativă a lui puraka, rechaka şi kumbhaka. El mai desemnează şi anotimpul. Astfel, dacă practicaţi de 15 ori iarna, puteţi practica de 20 de ori vara. Samkhya înseamnă numărul repetărilor. Acesta este determinat de numărul matras&Index_termeni.htm#8209;urilor sau

unităţilor de timp. În acest fel, pranayama este legată de desha (loc), kala (timp) şi samkhya (numărul repetărilor). Tehnica de pranayama trebuie învăţată de la un guru. La început, durata relativă trebuie să fie 6:8:6. După un timp puteţi merge până la 20:80:40. Acum ea devine 1:4:2, adică o unitate de timp pentru puraka, patru unităţi de timp pentru kumbhaka şi două unităţi de timp pentru rechaka. O matra este timpul necesar pentru două lovituri şi o pocnitură. Dacă un aspirant este capabil să practice pranayama în ritmul 20:80:40 matras, atunci el este considerat a fi cel mai bun sadhaka (aspirant spiritual). Acesta este ritmul cel mai bun. Calitatea depinde de numărul de repetări; în cele din urmă, respiraţia devine prelungită şi subtilă. Toate cele trei stadii, şi anume puraka, kumbhaka şi rechaka, trebuie prelungite. Incepând cu ritmul 6:8:6 matras, trebuie să se ajungă în cele din urmă la ritmul 20:80:40 matras. În acest fel pranas&Index_termeni.htm#8209;urile sunt prelungite şi retenţia este realizată pe o durată mai mare, şi în felul acesta procesul devine subtil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 51 Bahyabhyantaravisayaksepi chaturthah

Bahya = extern; abhyantara = intern; visaya = obiect; aksepi = transcenzînd; chaturtha = al patrulea.

Cea de&Index_termeni.htm#8209;a patra PRANAYAMA este aceea care constă în absorbţia PRANA&Index_termeni.htm#8209;ei şi direcţionarea ei spre obiectele din interior sau exterior.

În acest al patrulea tip de pranayama nu rebuie să faceţi nici antaranga nici bahiranga kumbhaka. Este exact ca în Bhagavad Gita. În Gita se spune că apana (energia subtilă descendentă) trebuie unită cu prana (energia care acţionează la nivelul gurii şi nasului) şi prana trebuie unită cu apana. Prin urmare, aspirantul opreşte senzaţia de intrare şi ieşire prin unirea suflului care

intră cu acela care iese. În al doilea rând, suflul care intră trebuie unit cu suflul care iese. În al treilea rând, în acelaşi timp trebuie să faceţi kumbhaka. Senzaţiile organelor de simţ nu trebuie lăsate să se infiltreze. Experienţele exterioare ale obiectelor trebuie lăsate afară, iar samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile (tendinţele mentale) sau experienţele interne trebuie lăsate înăuntru. Manifestarea exterioară nu trebuie lăsată înăuntru şi samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile interne nu trebuie lăsate să se manifeste în exterior. Aceasta este cea de&Index_termeni.htm#8209;a patra pranayama. Puteţi s&Index_termeni.htm#8209;o faceţi respirând în ujjayi (formă de pranayama) şi încercând să vă concentraţi mintea asupra unui pasaj psihic oarecare, fără a controla sau opri respiraţia sub forma lui antaranga sau bahiranga kumbhaka. În mod gradat trebuie să deveniţi capabil să eliminaţi experienţele, să blocaţi calea experienţelor simţurilor şi ajungeţi astfel la cel de-al patrulea tip de pranayama. De fapt, acesta este ajapa ajapa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 52 Tatah ksiyate prakashavaranam

Tatah = prin aceasta; ksiyate = dispare; prakasha = lumină; avaranam = înveliş.

Prin aceasta voalul (AVARANA) care acoperă lumina cunoaşterii (PRAKASHA) dispare.

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se activează centrii psihici (sau chakras) şi drept rezultat voalul care acoperă cunoaşterea este îndepărtat. Aici prakasha (lumina) desemnează centrii psihici. Aceşti centri psihici sunt de obicei acoperiţi sau voalaţi datorită experienţei simţurilor. Luminozitatea acestor vehicule subtile este limitată sau acoperită de materia fizică a creierului. Acest înveliş este îndepărtat prin pranayama (controlul suflului). Această îndepărtare a învelişului de materie fizică de pe materia

psihică este numită îndepărtarea voalului care acoperă lumina. Acest lucru înseamnă că atunci cînd practicaţi pranayama se întâmplă ceva în voi prin care puterile psihice sunt eliberate de voalul sau controlul ori obstrucţia mecanismelor fizice ale creierului. Energia este eliberată chiar şi atunci când apăsaţi pe un buton. Pranayama (controlul suflului) creează o situaţie similară în creier, prin care facultăţile psihice inerente sunt eliberate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 53 Dharanasu cha yogyata manasah

Dharanasu = în dharana; cha = şi; yoghyata = potrivit; manasah = a minţii.

şi mintea devine astfel pregătită pentru concentrare (DHARANA) (prin practica lui PRANAYAMA).

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se dezvoltă o capacitate de concentrare a minţii şi fiinţa devine pregătită să realizeze concentrarea minţii în dharana. Acest lucru se datoreşte faptului că voalul care acoperea cunoaşterea a fost îndepărtat. Urmează stadiul numit pratyahara (retragerea simţurilor).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 54

Svavisayasamprayoge pratyaharah

chittasyasvarupanukara

ivendriyanam

Sva = al să propriu; visaya = obiect; asamprayoge = a nu veni în contact; chitta = minte; svarupa = forma proprie; anukarah = imitând; iva = ca şi cînd; indriyanam = al simţurilor; pratyaharah = retragere.

PRATYAHARA este faptul de a imita cu simţurile orientarea spre interior a minţii (interiorizarea), adică de a introverti simţurile prin retragerea lor de la obiectele respective.

Trebuie subliniat că pratyahara înseamnă retragerea minţii de la obiectele experienţei simţurilor. În acest fel, simţurile funcţionează conform cu mintea, şi nu invers. Mirosul, gustul, vederea, pipăitul şi auzul sunt retrase de la obiectele lor şi simţurile încep să urmeze mintea înăuntru şi nu în afară. Retragerea minţii de la activităţile simţurilor se face în aşa măsură încât organele de simţ se introvertesc odată cu mintea; ele imită mintea şi o urmează înăuntru.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP II SUTRA 55 Tatah parama vashyatendriyanam

Tatah = prin aceasta; parama = cel mai înalt; vashyate = stăpânire; indriyanam = al simţurilor.

Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea completă a simţurilor.

Unii cărturari consideră că a stăpâni simţurile înseamnă numai a le suprima. Ei consideră acest lucru ca fiind o stare anormală, dar pentru acela care vrea să

mediteze şi să se cufunde în profunzimile minţii sale este foarte important să fie capabil să se introvertească. Pentru a ajunge în profunzimile minţii, contactul cu obiectul trebuie întrerupt. Atunci când mintea este în contact cu lumea exterioară, ea nu este conştientă de faţetele profunde ale conştiinţei. Atunci când fiinţa devine conştientă de aceste aspecte profunde, ea nu mai este conştientă de lumea simţurilor. Este important de subliniat că atman sau sinele, deci conştiinţa, de fapt nu evoluează. Nu există evoluţie a lui atman, sufletul. Prin practica lui pratyahara (retragerea simţurilor) nu evoluăm de fapt; pratyahara (retragerea simţurilor) este un proces de involuţie. Nu este adevărată afirmaţia că sufletele noastre au evoluat de la stadiul primitiv la stadiul actual. Existenţa supremă ATMA, sau sufletul, este aceeaşi ca şi acum o mie de ani. Ea nu suferă schimbări. Singura diferenţă este că sinele nostru inferior sau sinele individualizat devine conştient de această formă supremă în mod gradat. Atunci când ne retragem mintea din lumea exterioară în lumea interioară, aflăm că există o faţetă infinită a existenţei în noi, care poate fi experimentată numai în samadhi. Ea nu este abordabilă prin intermediul intelectului, prin urmare acest capitol are drept scop să dea o sadhana (practică spirituală) care porneşte de la yama (cod social şi moral) şi nyama (cod personal) şi se termină la pratyahara (retragerea simţurilor). Există multe feluri de pratyahara (retragerea simţurilor); de exemplu, Trataka, Nada Yoga, Japa, muzica, kirtan ş.a.m.d. Toate au drept scop să purifice conştiinţa simţurilor şi s&Index_termeni.htm#8209;o introvertească. Unii pot realiza această stare după numai o practică a lui Nada Yoga; Alţii, poate că vor găsi că e mai uşor cu japa. Uneori puteţi menţine pratyahara (retregerea simţurilor) mult timp, iar alteori nu vă reuşeşte deloc. Prin urmare această problemă a lui pratyahara devine foarte dificilă. Dacă stăpâniţi tehnica de pratyahara (retragerea simţurilor), atunci concentrarea devine foarte uşoară. Este imposibil să ajungeţi la dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie) până ce nu s&Index_termeni.htm#8209;a trecut la pratyahara (retragerea simţurilor). Există multe sadhanas (practici spirituale) care duc la pratyahara (retragerea simţurilor). Guru-l alege sadhana (practica spirituală) potrivită pentru discipol în momentul iniţierii.

Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55 Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 3

VIBHUTIPADA

CAP III SUTRA 1 Deshabandhaschchittasya dharana

Desha = loc; bandha = a obliga; chittasya = a minţii; dharana = concentrare.

Concentrarea (DHARANA) este obligarea (BANDHA) minţii (CHITTA) să se fixeze sau să stea focalizată într-un singur loc (DESHA).

Aici "loc" înseamnă loc fizic sau psihic. În diferite scripturi se spune că există trei baze pe care se poate sprijini concentrarea şi anume, obiectivă, subiectivă şi vizionară. Deci, dharana (concentrare) înseamnă îngrădirea minţii într-un singur loc, asupra unui singur punct sau obiect. În Mahabharata se dă un exemplu bun despre ce înseamnă atenţie focalizată. În timp ce-i învăţa pe Pandavas să tragă cu arcul, guru-l (învăţătorul spiritual) lor, Drona, i-a întrebat care era obiectul pe care-l vedeau. Arjuna a răspuns că el vedea numai ochiul păsării care era ţinta şi nimic altceva. Iată un exemplu de concentrare. Atunci când mintea este concentrată asupra unui punct, percepţia devine intensă. Când ochii sunt închişi obiectul, care poate fi un gând, o idee sau un cuvânt, apare intens în conştiinţă. Mintea nu se mişcă şi nu părăseşte obiectul concetrării. Dacă ea se mişcă, acest lucru este numit vikshepa. Vikshepa înseamnă oscilaţie. În timpul concentrării nu trebuie să existe decât conştiinţa obiectului concentrării, şi nimic altceva. Se spune uneori că puteţi avea două locuri asupra cărora se realizează concetrarea. De exemplu, atunci când faceţi

japa mantra (repetarea unei mantra (a unui cuvânt)), mantra este un factor şi forma este al doilea factor. Pentru un începător, concentrarea cu japa asupra a doi factori este mai bună. Mai târziu, concentrarea se poate face fără japa. Atâta timp cât va exista fluxul de sânge din creier vor exista şi vibraţiile, iar concentrarea va fi dificilă. Fluxul de sânge trebuie redus şi nu trebuie să existe nici o vibraţie. Pentru aceasta, ne folosim de sistemul optic (ochi). Prin intermediul sistemului optic, vibraţiile creierului fizic sunt reduse. Dacă vă uitaţi la un punct cu ochii deschişi şi nu clipiţi un timp, iar apoi închideţi ochii, veţi adormi în câteva minute. La fel cum opriţi valurile sau unduirile de pe suprafaţa unei ape lăsând ca acea apă se se liniştească, în mod analog vibraţiile creierului pot fi oprite prin îndepărtarea diferiţilor factori perturbatori. Chiar şi creierul fiziologic trebuie să fie oprit. Pentru asta, noi fixăm mintea asupra unui singur punct, cum ar fi o chakra din corp, de exemplu muladhara, manipura sau ajna, fixându-ne conştiinţa asupra acesteia. Dacă mintea oscilează, nu-i permiteţi acest lucru. În acest fel activităţile cerebrale încetează pentru un timp; în acest timp are loc concentrarea. La început nu este posibil să se realizeze concentrarea pe durate mari de timp. Concentrarea nu este o stare de uitare. Dacă uitaţi totul, inclusiv obiectul, această stare este numită shunya samadhi sau laya, dar concentrarea trebuie să includă atenţie dirijată asupra unui singur obiect. Dacă vă concentraţi asupra unei mantra-e (cuvânt), atenţia trebuie să fie complet captivată de aceasta, fără să existe nici cea mai mică întrerupere. Dacă apare întreruperea, atunci starea este concentrare; dacă nu există întrerupere, atunci starea este dhyana (meditaţie). Trebuie subliniat că în timpul concentrării suntem conştienţi că ne concentrăm. Meditaţia nu diferă de concentrare; ea este numai o concentrare de o calitate superioară. În dharana există conştiinţa obiectului, care este din când în când întreruptă. Atenţia poate fi întreruptă datorită unui zgomot exterior sau datorită unor gânduri care trec prin minte. Astfel, dharana este concentrarea conştiinţei cu pauze intermitente. Uneori întreruperile sunt de aşa natură încât nu ne mai putem concentra din nou. Acest lucru este numit vikshepa. Este o tulburare, o distracţie. Incepătorul se loveşte întotdeauna de această dificultate. Uneori el este capabil să-şi readucă mintea la loc, alteori nu. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul fizic nu are o poziţie stabilă. Odată cu cea mai mică mişcare a corpului, inima începe să bată mai repede, respiraţia se precipită şi acest lucru dă naştere la tulburare. Atunci când corpul este absolut stabil, ca o stâncă, concentrarea devine fermă. Iată de ce stabilitatea corpului este atât de esenţială.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 2

Tatra pratyayaikatanata dhyanam

Tatra = acolo (în desha); pratyaya = bază sau conţinut al conştiinţei; ekatanata = continuitate; dhyanam = meditaţie.

DHYANA este fluxul neântrerupt al activităţii mentale a conştiinţei (PRATYAYA)

Pratyaya înseamnă activitate mentală aconştiinţei, care poate fi focalizată pe o idee, un sunet sau un obiect oarecare, subtil sau grosier. Dacă în dharana (concentrare) conştiinţa sau atenţia devine fluidă şi continuă, astfel încât ea nu este întreruptă de nici un gând auxiliar, atunci dharana (concentrare) este înlocuită, sau se transformă în dhyana (meditaţie). Se întâmplă uneori să realizăm dhyana atunci când practicăm dharana (concentrare). În dhyana (meditaţie) există un flux neîntrerupt al activităţii conştiinţei. Dacă vizualizaţi un obiect, nu trebuie să vizualizaţi numai acel obiect, ci trebuie să vă vizualizaţi şi pe voi practicând dhyana. Acest lucru este important. Uneori puteţi neglija obiectul, dar rămâne conştiinţa dhyana&Index_termeni.htm#8209;ei, numită sakshi bhava. Ceea ce se întâmplă de obicei în timpul concentrării este faptul că, dacă mintea o ia razna, nu vă daţi seama de asta. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Prin urmare, dhyana (meditaţie) include două lucruri: 1, o activitate mentală neîntreruptă, al cărui flux este focalizat asupra unui singur obiect; şi 2, conştiinţa stării de dhyana, adică conştiinţa faptului că practicaţi concentrarea neîntreruptă. Aceste două tipuri de conştiinţă merg mână în mână.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 3

Tadevarthamatranirbhasam svarupashunyamiva samadhih

Tadeva = aceeaşi; artha = obiectul dhyana-ei; matra = numai; nirbhasam = a apare; svarupa = forma proprie; shunyam = gol; iva = ca şi; samadhih = samadhi.

Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe interior, prin fuziune totală, numai obiectul (ARTHA), fără conştiinţa propriului sine.

Trebuie remarcat că dharana (concentrare) se transformă în dhyana (meditaţie) şi dhyana (meditaţie) se transformă în samadhi. În dharana (concentrare) conştiinţa este intermitentă, în dhyana (meditaţie) ea este neîntreruptă, în timp ce în samadhi ea devine una cu artha, adică obiectul concentrării. Acesta poate fi subtil sau grosier. În samadhi fiinţa nu este conştientă că practică concentrarea. Uneori se spune că în starea de concentrare profundă obiectul dispare, dar această sutra ne spune că obiectul nu dispare; din contră, numai el rămâne. Astfel, dacă vă concentraţi asupra lui AUM, simbolul lui AUM (numit artha) va fi prezent în samadhi. El nu va dispare, ci va străluci singur în câmpul conştiinţei. Obiectul meditaţiei devine din ce în ce mai clar, imaginea sa devine din ce în ce mai vie pe măsură ce pătrundeţi mai profund în stadiile lui samadhi. Apoi, mai este un punct important; nu rămâneţi conştient de propria existenţă, nu mai există nici măcar conştiinţa că practicaţi concentrare. Deci, samadhi are două caracteristici: unu, tot ceea ce rămâne este obiectul şi doi, nu există conştiinţa acestui proces sau al sinelui. Deoarece nu există decât conştiinţa obiectului, mintea pare că nu mai funcţionează, dar ea nu este goală; pentru a sublinia acest lucru s-a folosit cuvântul "iva". Pe măsură ce studentul progresează pe calea concentrării, la început aceasta este întreruptă din când în când. Astfel, concentrarea merge bine un timp, şi apoi intervine o cădere. Acesta este primul stadiu. În al doilea stadiu există mai mult dhyana şi din ce în ce mai puţine "căderi". În al treilea stadiu, începeţi cu dharana şi imediat intraţi în dhyana; apoi deodată totul devine vid. Acesta este primul stadiu al lui samadhi ; vă amintiţi obiectul, dar nimic altceva. De fapt, mintea sau conştiinţa nu este anihilată, ea pare numai temporar a fi non-existenţă, deoarece nu sunteţi conşienţi de voi înşivă în tot acest proces de concentrare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 4 Trayamekatra samyamah

Trayam = cele trei; ekatra = împreună; samyamah = samyama.

Cele trei realizate împreună (DHARANA, DHYANA şi SAMADHI) constituie SAMYAMA.

Samyama este totalitatea celor trei procese descrise mai sus. Ea conţine două părţi; sam înseamnă perfect sau complet, yama înseamnă control. Deci, samyama înseamnă stăpânire completă a procesului psihic sau control complet al concentrării mentale. Acesta este un subiect foarte important din yoga. El ne revelează secretul puterilor yoghine. Aplicarea lui samyama asupra diferitelor obiecte sau gânduri va da naştere la puterile psihice numite vibhutis. Samyama nu poate fi completă până ce nu există fuziune a celor trei procese de concentrare. Obiectul meditaţiei trebuie să devină foarte clar şi nu trebuie să existe conştiinţă personală. Obiectul poate aparţine corpului, minţii, societăţii sau bunurilor personale, dar indiferent de acestea, trebuie să existe aceşti doi factori. Samyama începe cu conştiinţa subiectivă şi obiectivă; aceasta este o conştiinţă duală. Eşti conştient de obiectul meditaţiei atât în lumea interioară cât şi în lumea exterioară, dar porţile lumii exterioare se închid treptat, astfel încât vezi numai lucrul care este în interior. Aceasta este dhyana (meditaţie). Apoi, lucrul văzut în interior devine din ce în ce mai clar şi în acelaşi timp conştiinţa personală se pierde. Aceasta este numită samadhi. Cele trei împreună se numesc samyama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 5

Tajjayatprajnalokah

Tat = acesta; jayat = prin stăpânirea; prajna = conştiinţă cognitivă superioară; lokah = iluminare.

Prin stăpânirea ei (SAMYAMA-ei) răsare lumina conştiinţei cognitive superioare (PRAJNA).

Atunci când contemplarea este continuată asupra unui obiect, şi când obiectul devine foarte clar, nemaiexistând conştiinţa personală pentru moment, se realizează starea de samyama (identificare). Ea dă nştere conştiinţei cognitive superioare a obiectului concentrării. Dacă se meditează asupra lui AUM , acesta se manifestă cel în stadiul de conştiinţă superioară. Atunci când văd un lucru cu ajutorul ochilor, aceasta este conştiinţa senzorială. Atunci când închid ochii şi încerc să văd acel obiect prin vizualizare, aceasta este conştiinţa mentală. Când acel obiect - de exemplu AUM - apare sub forma unei umbre, este conştiinţa profundă. Atunci când el străluceşte deodată înăuntru în toată splendoarea sa, este conştiinţa cognitivă superioară. Aspirantul poate fi conştient de corpul său, de existenţa sa, de conştiinţa sa şi de lucrurile lumii exterioare, dar din nou el clipeşte. Simbolul sau obiectul străluceşte clar, apoi din nou conştiinţa revine. După aceasta, conştiinţa percepe din nou strălucirea obiectului în chidakasha (domeniul Conştiinţei Absolute şi Omniprezente (CHIT)), dar de data aceasta conştiinţa sinelui este pierdută. În această stare apare manifestarea lui prajna (conştiinţa cognitivă superioară). Acest lucru este numit prajnaloka, ceea ce înseamnă răsăritul luminii conştiinţei cognitive superioare, în care obiectul meditaţiei străluceşte în forma sa cea mai pură.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 6 Tasya bhumisu viniyogah

Tasya = a acesteia; bhumisu = în stările subtile; viniyogah = aplicare.

SAMYAMA trebuie practicată gradat în diferitele stări subtile ale conştiinţei, anume în stările de VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA.

De acum încolo cuvântul samyamam (identificare) va fi folosit pentru dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz, identificare totală). Samyama trebuie practicată asupra diferitelor obiecte. Acestea sunt stadiile subtile ale conştiinţei numite bhumi. Cu alte cuvinte, acestea sunt stările de vitarka ("întrebare", gândire verbală), vichara (reflectare intuitivă) ananda (beatitudine) şi asmita (simţul individualităţii). Această aplicare a samyama-i (identificare) asupra stadiilor subtile trebuie făcută nu numai în starea de samadhi, ci în toate stadiile sadhana-ei (practica spirituală). Această aplicare este un proces foarte dificil. Să presupunem că un om de ştiinţă abordează o problemă care aparţine lumii simţurilor; el se gândeşte la ea în toate stadiile muncii sale. El întreţine o gândire şi o atenţie continuă. Acest proces este un fel de samyamam (identificare). Prin intermediul lui, el ajunge să cunoască adevărul care se ascunde în spatele acelei probleme. Acesta i se revelează în starea de cea mai profundă absorbire. El continuă să contemple acel adevăr şi după un timp ajunge să descopere un adevăr încă şi mai profund. Il abandonează pe primul şi-l ia în consideraţie pe acesta din urmă. Nu se mai gândeşte la nimic altceva şi în cele din urmă ajunge la un fapt fundamental care i se revelează în cel de-al treilea stadiu. În mod analog, un sannyasin sau un aspirant yoghin practică samyama asupra unui obiect grosier, ajungând treptat la fundamentul problemei. Atunci când apare o nouă idee sau un nou adevăr, el se ţine de acestea, ajungând la adevăruri şi mai fine, şi mai adânci. În cele din urmă el ajunge la esenţă, care este dincolo de orice limitare sau maya (iluzie). Dincolo de nume şi formă, el stă faţă în faţă cu adevărul sau realitatea fundamentală. Acest proces este numit aplicarea lui samyama (identificare). Astfel, samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui individ sau unui lucru, asupra calităţilor lui, şi în cele din urmă asupra principiului fundamental (SINELE sau ATMA). Aceasta este aplicarea lui samyama (identificare) asupra stadiilor subtile şi grosiere.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 7 Trayamantarangam purvebhyah

Trayam = cele trei împreună; antarangam = intern; purvebhyah = în legătură cu precedentele.

Cele trei împreună (DHARANA, DHYANA, SAMADHI) sunt interne în relaţie cu precedentele (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA).

Trinitatea care constă din dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz, identificare totală) este internă în comparaţie cu primele cinci părţi ale sistemului yoga, adică yama (cod social şi moral), niyama (cod persona), asana (poziţie, postură), pranayama (controlul suflului) şi pratyahara (retragerea simţurilor). Intern înseamnă mai subtil sau mai fin. Primele cinci părţi aparţin lui buddhi (intelect, inteligenţă), caracterului, obiceiurilor, manierelor, minţii, organelor de simţ şi prana-ei (totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii). Ele aparţin lui annamaya kosha (corpul fizic), pranamaya kosha (corpul vital) şi manomaya kosha (corpul mental), prin urmare sunt numite Părţile externe sau exterioare - bahiranga. Ele aparţin lumii exterioare (lucrează preponderent cu energii exterioare). Antaranga înseamnă intern, introvertit. Când staţi pe pragul unei uşi sunteţi conştienţi atât de interior cât şi de exterior. Aceasta este pratyahara (retragerea simţurilor). Atunci când nu sunteţi pe prag, ci vă uitaţi înăuntru, este antaranga (intern, introvertit); când vă uitaţi afară, este yama (cod social şi moral), niyama (cod social), asana (poziţie, postură) şi pranayama (controlul suflului). Toate cele cinci părţi până la pratyahara (retragerea simţurilor) aparţin obiceiurilor voastre personale; ele aparţin lumii exterioare. Ele n-au nimic de-a face cu straturile profunde ale conştiinţei; prin urmare, în această sutra se spune că dharana concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz identificator) împreună constituie disciplinele interne (ele operează cu energiile intime, interioare, ale fiinţei).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 8 Tadapi bahirangam nirbijasya

Tadapi = iar acestea; bahiranga = extern; nirbijasya = lui nirbeeja samadhi.

Iar acestea (cele trei stadii sau trinitatea (SAMYAMA)) sunt la rândul lor externe lui NIRBIJA SAMADHI.

Nirbija samadhi este cea mai interioară sau mai fină stare, deci chiar dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz ) sunt externe în comparaţie cu nirbija samadhi. În nirbija samadhi nu există pratyaya (conţinul al minţii), nici obiect nici sămânţă, ci numai pură conştiinţă. Samyama (identificare) aparţine lui sabija samadhi, deci cele patru stadii ale lui samprajnata trebuie considerate ca fiind externe lui nirbija samadhi. Astfel, primele cinci părţi, şi anume yama (cod social şi moral), niyama (cod personal), asana (poziţie, postură), pranayama (ritmarea suflului) şi pratyahara (retragerea simţurilor) sunt externe lui dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi. Acestea din urmă la rândul lor sunt externe lui nirbija samadhi; scopul pentru care se menţionează că sabija samadhi este externă lui nirbija samadhi este că, chiar dacă noi obţinem puteri supranaturale prin samyama (identificare), acestea nu constituie cel mai înalt stadiu. Cel mai înalt stadiu, şi anume nirbija samadhi, este cu totul diferit. Facultăţile psihice pe care le dobândim prin samyama (identificare) aparţin lui sabija samadhi, care nu este stadiul final. Prin urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să se mulţumească cu sabija samadhi, ci trebuie să încerce să ajungă la cel mai înalt nivel, adică nirbija samadhi. Samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui obiect care există în propriul corp sau care este în lumea exterioară; acesta poate fi grosier sau subtil sau poate fi o parte a corpului vostru, cum ar fi vârful nasului sau al limbii ş.a.m.d. Samyama (identificare) poate fi practicată nu numai asupra unui obiect prezent, ci şi asupra obiectelor trecute, cum ar fi naşterile anterioare, sau naşterile viitoare, dar trebuie subliniat că orice fel de samyama (identificare) este externă lui nirbija samadhi.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 9 Vyutthananirodhasamskarayorabhibhavapradurbhavau nirodhaksana chittanvayo nirodha parinamah

Vyutthana = a ieşi la iveală (renaşterea conştiinţei precedente); nirodha = a opri; samskarayoh = a celor două întipăriri; abhibhava = suprimare; pradurbhavau = emergenţă; nirodhaksana = moment de suprimare; chitta = mintea; anavayah = pătrundere, infiltrare; nirodha = suprimare; parinamah = transformare.

NIRODHA PARINAMA este acea stare de vid a minţii (CHITTA) care apare în momentul suprimării sau anihilării obiectului meditaţiei, moment care apare în spaţiul dintre manifestările succesive ale acestui obiect.

În această sutra se explică starea fundamentală a transformării mentale implicată în practica yoga. Atunci când atingeţi samadhi trebuie să ştiţi că, conştiinţa voastră a suferit o transformare bine definită, şi că această schimbare are loc pe tărâmul conştiinţei. Parinama este schimbare. De exemplu, laptele bătut este o parinama a laptelui. În samadhi, sau chiar şi în sadhana (practica spirituală) preliminară, mintea suferă transformări. Acestea au loc în puncte diferite şi sunt de grade diferite. Intreaga gamă a acestor transformări este clasificată în trei. Sutra prezentă descrie transformarea sub forma suprimării. Mai există încă două forme, care sunt descrise în următoarele două sutras. Ele sunt numite transformări sub forma liniştii şi transformări sub forma concentrării. Astfel, mintea suferă aceste trei feluri de transformări după ce a atins samadhi. Trebuie subliniat că samadhi parinama este primul, ekagrata parinama urmează după aceasta, şi nirodha parinama este ultima. Iată care este procesul: Când aţi început practica lui samyama (identificare), mintea suferă transformări în trei stadii. Primul stadiu este samadhi, al doilea ekagrata (concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur focar) şi al

treilea nirodha (blocare). Aceasta este ordinea, dar în sutra ea este schimbată. Nirodha este suprimarea obiectului meditaţiei. Acesta este un subiect foarte interesant. Când practicaţi samyama (identificare), de exemplu asupra lui AUM, încercaţi să fiţi conştienţi de el şi de nimic altceva. Toate distracţiile sunt înlăturate, chiar şi gândul la guru (învăţător spiritual), la Dumnezeu sau orice altă idee. Totul este suprimat, cu excepţia lui AUM. Acest lucru se numeşte samadhi parinama şi voi atingeţi deci, starea de linişte. Apoi AUM devine clar, luând forma unui flux continuu în mintea voastră. În acest proces, un AUM este urmat de altul, existând continuitate. Este la fel cum flacăra unei lămpi de ulei este continuă. În acea stare, mintea suferă o transformare numită ekagrata parinama. Dacă continuaţi, deodată apare o idee (parazită); aceasta nu este nirodha (blocare), ci este vyutthana, care este numai renaşterea conştiinţei precedente. Apoi are loc suprimarea ei şi AUM apare; acea perioadă de suprimare este numită nirodha. Aceasta este o parinama. Aspirantul trebuie să ştie cum să îndepărteze complet pratyaya (conţinutul minţii). În samadhi parinama, pratyaya factorilor care deranjează este suprimată. Apoi vine o perioadă în care mintea suferă o nouă transformare în ekagrata parinama. După aceasta, în loc să vă concentraţi asupra lui AUM, va trebui să vă concentraţi asupra perioadei de suprimare survenite şi să încercaţi să-l îndepărtaţi pe AUM din minte. Este foarte dificil să îndepărtaţi pratyaya din minte, deoarece în momentul când încercaţi să vă goliţi conştiinţa, să realizaţi shunya (starea de vid), AUM va apare din nou. El trebuie îndepărtat. Din nou apare şi din nou trebuie îndepărtat. Odată cu practica, perioada de suprimare se va mări şi pratyaya (conţinututl minţii) va dispare în cele din urmă. Atunci va fi vid absolut. Aceasta este perioada lui nirodha parinama. Metoda aceasta este o metodă specială de yoga, care trebuie înţeleasă corect. Yoga încearcă să scoată mai întâi un cui cu ajutorul altui cui şi apoi, după ce primul cui este îndepărtat, se îndepătează şi cel de-al doilea. Yoga încearcă să provoace o transformare în conştiinţă introducând o pratyaya oarecare, un simbol sau o idee, şi apoi îndepărtând-o. Astfel, nirodha parinama este îndepărtarea pratyaya-ei pe care, poate, am folosit-o ani de zile. Vyutthana (ivirea) şi nirodha (blocarea) sunt cele două tipuri de activităţi ale conştiinţei. Aceste două feluri de samskaras (tendinţe mentale) dinamice sunt întipăririle conştiinţei responsabile de stadiile de suprimare şi manifestare. Astfel, aceste două stări de suprimare şi expresie vin şi pleacă, şi odată cu ele pratyaya (conţinutul minţii) vine şi pleacă. Astfel, chiar şi atunci când există numai o singură pratyaya în conştiinţă, din timp în timp există nirodha parinama între manifestările a două pratyayas succesive, dar acea pratyaya trebuie de asemenea suprimată. Apare atunci un vid complet, urmat de o nouă apariţie a lui pratyaya. Nu trebuie să existe nici o neînţelegere în legătură cu această nirodha.

Laya (fuziune, contopire, dizolvare) este diferită de nirodha. Uneori, în timpul meditaţiei, apare un vid momentan, în care totul dispare; aceasta este laya, şi nu nirodha. Ea este involuntară. Nirodha este suprimare voluntară, care se deosebeşte de laya. Transformarea care constă în suprimarea voluntară este ultima transformare a minţii. Corpul fizic suferă de asemenea transformări; de exemplu, copilăria, adolescenţa, bătrâneţea şi moartea. Mintea suferă transformări similare, de la dharana (concentrare) la samadhi, prin intermediul celor trei transformări sau stadii, numite samadhi parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama. În samadhi parinama încercaţi să puneţi o bază solidă pratya-ei şi să eliminaţi celelalte gânduri. În ekagrata parinama încercaţi să continuaţi acea pratyaya (conţinut al minţii), deoarece nu mai există distracţii acum, mintea este liniştită. În nirodha parinama încercaţi să diminuaţi pratyaya pe care aţi folosit-o şi încercaţi să realizaţi shunyata (starea de vid). În acest fel, transcendeţi domeniul lui sabija samadhi şi realizaţi nirbija samadhi.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 10 Tasya prashantavahita samskarat

Tasya = prin aceasta; prashanta = liniştit; vahita = flux; samskarat = prin întimpăriri repetate.

Fluxul lui NIRODHA PARINAMA devine continuu şi liniştit prin întipăriri (SAMSKARAS) sau exersări repetate.

Stadiul final al transformării minţii devine liniştit şi puternic prin practică repetată; Atunci acea stare nu este întreruptă de apariţia unei pratyaya (conţinut al minţii). Acesta este un punct crucial. Dacă această nirodha (blocare) este practicată înainte de ekagrata (concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur focar) sau de samadhi, veţi intra în laya sau întuneric, iar aceia care urmează calea nirakara, fără formă, vor intra de două

ori în întuneric. Deci, această stare de suprimare nu trebuie niciodată încercată de un aspirant înainte ca el să stăpânească ekagrata parinama. La fel cum laptele este întâi, apoi vine laptele bătut, apoi untul, în mod analog samadhi parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama trebuie să urmeze una alteia. În timp ce practicaţi meditaţia profundă, uneori întipărirea dispare, şi această dispariţie este numită nirodha. Acest lucru se va întâmpla numai după ce există conştiinţă continuă. Când conştiinţa devine continuă şi între două întipăriri apare deodată un vid, shunya, acesta este numit nirodha. Deodată, conştiinţa trece în planul următor al concentrării focalizate, apoi apare din nou o întrerupere, în care nu mai există nici o întipărire, fiind prin urmare numită nirodha. În viitor va trebui să schimbaţi întregul şablon. Odată ce pratyaya devine continuă, fără nici o altă intervenţie, trebuie să aşteptaţi un timp până ce apare suprimarea voluntară. Atunci pratyaya simbolului, cum ar fi AUM, devine din ce în ce mai clară şi deodată apare o nouă întrerupere. Aceasta este tot nirodha; întipărirea se sesizează continuu, apărând deodată după câteva luni de practică, o întrerupere. După aceasta, brusc, întipărirea reapare. Din nou trebuie s-o întrerupeţi. Ea va dispare, dar va apare din nou. În momentul când reapare, trebuie să încercaţi s-o întrerupeţi. Atunci când aţi ajuns la stadiul în care nirodha predomină iar vyutthana ("manifestarea") se diminuează, atunci vine samadhi, deci stricaţi ceea ce tocmai aţi realizat. Prin urmare, yoga este numită vyoga. Se încearcă realizarea unei transformări în minte, şi acea transformare este realizată în trei stadii. Acesta nu este un cerc imaginar, ci este o schimbare veritabilă în structura moleculară a minţii. Chiar şi creierul este schimbat. Această transformare specială a minţii, care are loc în trei stadii este la rândul ei împărţită în multe substadii, dar nu vom intra aici în detalii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 11 Sarvarthataikagratayoh ksayodayau chittasya samadhiparinamah

Sarvarthata = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză; ekagratayoh = fixitate; kshayodayau = dispariţie şi apariţie; chittasya = a minţii; samadhi = linişte; parinamah = transformare.

SAMADHI PARINAMA este dispariţia şi apariţia consecutivă a distracţiei (SARVARTHATA) şi fixităţii (EKAGRATA) minţii (CHITTA)

Samadhi parinama este o stare în care concentrarea şi distracţia minţii apare şi dispare. Acest proces este simultan; distracţia dispare şi fixitatea apare. Astfel, ea este o stare a minţii, o transformare a conştiinţei. Aceasta este o stare superioară. În această stare specială apare întipărirea, de exemplu AUM, apoi simultan distracţia apare şi ea. Atunci suprimaţi distracţia şi AUM reapare. Distracţia revine şi este suprimată din nou. Astfel, AUM şi distraţia apar şi reapar simultan. Stratul anterior de samskaras (tendinţe mentale) încearcă să suprime concentrarea, dar stratul actual încearcă să suprime distracţia. Efortul de a stabiliza o singură întipărire, AUM suprimă toate distracţiile celelalte (vikshepa). Este exact ceea ce faceţi în practica zilnică. Atunci când staţi jos, încercaţi să practicaţi ekagrata (concentrarea totală) asupra unei întipăriri particulare. Deodată un gând vine şi deranjează întipărirea. Apoi aduceţi din nou întipărirea în minte şi suprimaţi distracţia. Din nou, ca o explozie, un nou gând apare, îndepărtând întipărirea, ş.a.m.d. Această stare este numită samadhi parinama. Acesta este primul stadiu al transformării care are loc în conştiinţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 12 Tatah parinamah

punah

shantoditau

tulyapratyayau

chittasyaikagrata

Tatah = atunci; punah = din nou; shanta = liniştit; uditau = manifestat; tulya = egal; pratyayau = conţinut al minţii; chittasya = al minţii; ekagrata = fixitate; parinamah = transformare.

Atunci când obiectele (PRATYAYA) care dispar şi apar consecutiv sunt similare sau identice, este starea minţii numită EKAGRATA PARINAMA.

În ekagrata parinama aceaşi întipărire apare şi dispare din timp în timp. Intipăririle, de exemplu AUM, apar şi dispar alternativ. Calitatea întipăririlor care diminuează şi a acelora care apar trebuie să fie aceeaşi, dar intervalul dintre acestea este atât de scurt încât este dificil pentru un aspirant obişnuit să-l conştientizeze. Atunci când vedem un film pe un ecran, noi nu putem vedea fiecare imagine separat, pentru noi există continuitate. Analog este şi în cazul lui ekagrata parinama. Apariţia şi dispariţia întipăririi poate fi atât de rapidă încât ea scapă atenţiei noastre, şi noi avem impresia că există un flux continuu al acelei pratyaya (conţinut al minţii). Cu toate că diferenţa dintre cele două stadii este dificil de perceput, ea există totuşi, şi ar fi o eroare din partea noastră să credem că este numai o singură stare. Mintea este ferm fixată în concentrare, şi în acest caz noi percepem diferenţele dintre cele două stări, dar în mod obişnuit mintea noastră sare de la un obiect la altul, şi acesta este motivul pentru care în scripturi se spune că mintea se mişcă de la un obiect la altul, încontinuu. În samadhi mintea este complet suprimată, dar în celelelate stări, chiar dacă este focalizată, ea continuă să se mişte. Aici este mişcarea lui pratyaya (conţinut al minţii); o pratyaya apare, şi apoi tot ea reapare. Acest proces continuă un timp. El este numit ekagrata parinama al minţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 13 Etena bhutendriyesu dharmalaksanavasthaparinama vyakhyatah

Etena = prin asta; bhuta = element; indriyesu = în organele simţurilor; dharma = calitate, proprietate; laksana = caracteristic; avastha = condiţie; parinamah = transformare; vyakhyatah = sunt explicate.

Prin asta sunt explicate şi cele trei PARINAMAS suferite în timpul meditaţiei de către elemente (BHUTAS) şi organele de simţ (INDRYAS), şi anume: natura (structură, proprietăţi) (DHARMA), caracterul (LAKSHANA) şi condiţia (AVASTHA).

Transformările sau schimbările din elemente sau organe de simţ trebuie înţelese ca fiind analoage cu transformările explicate în sutras-urile precedente. Aşa cum mintea suferă întreita schimbare sau transformare, datorită lui samyama, sub forma lui samadhi, ekagrata (focalizare) şi nirodha (blocare), la fel elementele şi organele de simţ suferă trei tipuri de schimbări, numite dharma, lakshana şi avastha. Odată cu creşterea corpului au loc anumite schimbări. Pe măsură ce îmbătrâniţi au loc schimbări în corp şi în organe. Semnificaţia acestei sutra este că atunci când mintea suferă o transformare, o transformare similară are loc în percepţia simţurilor şi în organele de simţ. Analizând aceste concepte în profunzime, mintea suferă transformări şi corespunzător acestor transformări ale lui chitta (minte), au loc transformări în corp şi în obiectele percepţiei. Aceste transformări sunt după cum urmează: 1. Dharma parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al proprietăţii sau structurii (dharma) ei. 2. Lakshana parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al caracteristicilor ei. 3. Avastha parinama - chitta este transformată din punctul de vedere al condiţiei sale. Prima transformare este în samadhi. Atunci când încercaţi să eliminaţi distracţiile minţii în timpul practicii lui samyama, chitta suferă o anumită schimbare în ceea ce priveşte natura sa. În ekagrata, chitta va suferi altă schimbare în structură sau proprietate, în caracter şi condiţie. Apoi, când chitta trece prin nirodha parinama, va suferi o a treia transformare în proprietăţi, caracter şi condiţie. Astfel, în toate cele trei stadii ea trece prin dharma, lakshana şi avastha parinama. Exact în aceeaşi manieră au loc şi transformările din organele de simţ şi din elemente. Există cinci elemente, pământ, apă, foc, aer şi eter, şi zece organe de simţ, cinci din ele fiind cognitive şi cinci fiind motorii. Organele cognitive sunt legate de bhuta (element) corespondentă; de exemplu, urechile percep sunetul, care este o calitate a eterului; pielea percepe pipăitul, care este o calitate a aerului ş.a.m.d., dar simţurile nu lucreză independent. Ele trebuie conectate cu mintea sau chitta, altfel acestea n-au cui trimite impulsurile respective. Atunci când chitta suferă cele trei tipuri de transformări, organele de simţ şi cele cinci elemente suferă de asemenea în urma acestor schimbări. Elementele şi indriyas-urile (organele de simţ) suferă treptat schimbările numite dharma (calitate, proprietate), lakshana (caracteristic) şi avastha (condiţie, stare), schimbări ce au loc în timpul lui samadhi, ekagrata şi nirodha. Percepţia este dharma celor cinci simţuri, şi această dharma este modificată odată cu transformările lui chitta (minte, conştiinţa individuală).

Scopul acestei sutra este de a dovedi că în decursul timpului, prin samyama, yoghinul este capabil să facă multe feluri de miracole. Ea este un fel de dovadă, astfel ca să înţelegeţi cum, prin concentrare dharma, lakshana şi avastha, aparţinând simţurilor şi elementelor, pot fi transformate. Acest lucru se va clarifica în discuţia puterilor psihice.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 14 Shantoditavyapadeshyadharmanupati dharmi

Shanta = liniştit, latent; udita = manifestat; avyapadesha = nemanifestat; dharma = proprietăţile; anupati = comun; dharmi = substratum-ul proprietăţilor.

DHARMI este substratul comun în toate proprietăţile sau structurile (DHARMA), fie latente (adică nerealizate sau nemanifestate încă), fie active (prezente), fie nemanifestate (realizabile sau care urmează să fie manifestate în viitor).

În timp ce au loc transformări în proprietăţile, caracteristicile şi stările lui chitta (minte), bhutas (elemente) şi indriyas (organe de simţ), trebuie să existe ceva care rămâne neschimbat, care este comun tuturor acestor schimbări. În filosofia yoga, este un fapt comun ca dincolo de toate schimbările să existe un factor care să fie dincolo de orice schimbare. Corpul se schimbă odată cu vârsta, dar eu-l sau sinele rămâne neschimbat, nu numai pe durata acestei naşteri, ci de-a lungul întregului şir de naşteri. Stările mele schimbătoare, de la copilărie până la bătrâneţe, îmi sunt atribuite numai pentru că în mine există un principiu care nu este afectat de schimbare. Acest principiu este numit "dharmi". Acesta nu este corpul sau mintea ori constiinţa sau întipăririle (samskaras), deoarece toate acestea se schimbă cu timpul. Buddhiştii nu cred în nici un lucru permanent. Ei spun că orice suferă o anumită schimbare în decursul vieţii, ca o flacără care arde continuu, dar care

de fapt se schimbă în fiecare moment. În mod similar, totul pe lume se schimbă în fiecare moment. Buddhiştii nu cred în ideea de dharmi, dar filosofia Yoga are nevoie de ideea de dharmi pentru a putea explica posibilitatea miracolelor. Prin urmare, se spune în această sutra că dharmi este substratum-ul tuturor schimbărilor, trecute şi prezente sau chiar viitoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 15 Kramanyatvam parinamanyatve hetuh

Krama = ordine; anyatvam = diferenţă; parinamah = transformare; anyatve = pentru diferenţă; hetuh = cauză.

Diferenţa în procesul de succesiune (KRAMA) este cauza transformării (PARINAMA).

Există o diferenţă în succesiunea evenimentelor diferitelor lucruri; de exemplu, un bulgăre de lut poate fi transformat într-o oală; el va fi distrus şi va deveni din nou un bulgăre de lut. În acelaşi fel, o anumită chitta va suferi transformări într-un mod anume, conform cu legile fundamentale ale naturii sale. Această diferenţă în ordinea evenimentelor dă naştere la diferite transformări ale lui chitta, simţurilor şi ale elementelor. Intreaga structură a lui chitta trebuie să sufere o schimbare, un proces numit involuţie. Deoarece în structura lui chitta este implicat întregul proces de samadhi, ekagrata şi nirodha, sutra spune că schimbarea care are loc în structura minţii este acolo deoarece ea trebuie să fie acolo. Chiar dacă nu practicaţi nici o sadhana (practică spirituală), chiar şi atunci, în decursul timpului, chitta va suferi această stare de transformare, dar acest lucru poate lua mai multe naşteri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 16 Parinamatrayasamyamadatitanagatajnanam

Parinama = transformare; traya = trei; samyamat = prin samyama; atita = trecut; anagatah = viitor; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra celor trei transformări (SAMADHI PARINAMA, EKAGRATA PARINAMA şi NIRODHA PARINAMA) se dobândeşte cunoaşterea trecutului şi viitorului.

Samadhi, ekagrata (focalizare) şi nirodha (blocare) sunt cele trei transformări. A realiza samyama asupra acestor trei înseamnă a realiza samyama mai întâi asupra lui samadhi, apoi asupra lui ekagrata şi în cele din urmă asupra lui nirodha. Aceasta înseamnă că realizaţi samyama sub forma conştiinţei distracţiilor şi le eliminaţi. Apoi practicaţi samyama asupra conştiinţei fixităţii; la fel, samyama asupra lui nirodha înseamnă a deveni conştient de aceasta. Aceste trei samyamas elimină distracţiile minţii. Incet, încet apare conştiinţa stării, deci, încet, încet, odată cu îndepărtarea distracţiilor, trebuie să deveniţi conştient de această îndepărtare. Acest lucru este numit samyama asupra celor trei transformări. Atunci chitta devine atât de fină încât ea transcende barierele timpului şi poate cunoaşte întâmplările trecutului şi viitorului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 17 Shabdarthapratyayanamitaretaradhyasat sankarastatpravibhagasamyamat sarvabhutarutajnanam

Shabda = cuvânt; artha = obiect; pratyayanam = conţinut mental; itaretaradhyasat = din cauza suprapunerii mentale; sankara = confuzie; tat = acesta; pravibhaga = separat; samyamat = prin samyama; sarvabhuta = toate fiinţele vii; ruta = limbaj; jnanam = cunoaştere.

Cuvântul (SHABDA), obiectul (ARTHA) şi cunoaşterea sau conţinutul mental (JNANA) sau (PRATYAYA) sunt confundate datorită suprapunerii lor în minte. Realizând SAMYAMA asupra lor, luate separat, se dobândeşte cunoaştera telepatică a limbajului tuturor fiinţelor precum şi a înţelesurilor ascunse.

De obicei, cunoaşterea noastră despre obiecte este confuză din cauza confundării lui shabda (cuvânt), artha (obiect) şi pratyaya (conţinutul minţii). Dacă facem samyama asupra lor separat, putem înţelege limbajul animalelor. Astfel, sunetul trebuie separat de obiect şi obiectul trebuie separat de idee, cum ar fi cuvântul "vacă", obiectul "vacă" şi pratyaya "vacă". Samyama trebuie făcută asupra acestor trei separat, prin urmare suprapunerea dintre cuvânt, obiect şi pratyaya este îndepărtată. Diferiţi oameni au diferite experienţe mentale cu obiectul "vacă". De exemplu un hindus va spune că acesta trebuie protejat, în timp ce un muslim va spune că ea trebuie tăiată. Aceasta este diferenţa în pratyaya. În mod analog, există diferenţe între cuvinte; de exemplu, în diferite limbi există diferite cuvinte pentru obiectul "vacă". Atunci când faceţi diferenţa între forma "vacă" numele "vacă" şi ideea "vacă", şi când faceţi samyama asupra celor trei, sutra spune că veţi ajunge să cunoaşteţi limbajul vacilor sau a oricăror alte animale sau creaturi. Acestea sunt secretele yoghine, pe care oamenii nu le aplică, deoarece sunt foarte dificile. Fiecare obiect din lume are trei constituiente sau vibhaga, şi anume sunetul sau cuvântul, forma şi ideea. Trebuie să fiţi capabil să faceţi samyama asupra vibraţiilor sunetului separat, asupra formei separat şi de asemenea asupra ideii separat. Acest lucru este foarte dificil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 18 Samskarasaksatkaranat purvajati jnanam

Samskara = întipărire; saksatkaranat = prin percepţie directă; purva = anterior; jati = naştere; jnanam = cunoaştere.

Prin percepţia directă a întipăririlor subconştiente (SAMSKARAS) (realizată prin SAMYAMA asupra lor), se dobândeşte cunoaşterea existenţelor sau naşterilor (JATI) anterioare.

Samskaras-urile sunt de două tipuri - memoria şi vasana. Memoria este subconştientă şi vasana este inconştientă. Când sunt în memorie, samskaras-urile sunt aşezate într-o ordine anumită; când sunt în inconştient, ele nu sunt în mod necesar aranjate. Samskaras-urile (întipăririle mentale) care dau naştere la fructe sau la efecte sunt stocate sub forma prarabdha (soartă,karma activă), ca un sunet înregistrat pe un disc de gramofon. Făcând samyama asupra întipăririlor care pot fi văzute în timpul stărilor profunde de conştiinţă, se poate sonda atât subconştientul, cât şi inconştientul. Practicând samyama asupra acestor trei samskaras, yoghinul poate avea acces la cunoaşterea naşterilor trecute.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 19 Pratyayasyo parachittajnanam

Pratyayasya = a conţinutului minţii; para = altul; chitta = minte; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra PRATYAYAS-urilor, se dobândeşte cunoaşterea (JNANA).

Contactul clarvăzător dintre doi indivizi poate avea loc numai atunci când percepţia obiectivă a personalităţii este clar dobândită în toate cele trei stadii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 20 Na cha tat samalbanam tasyavisayibhutatvat

Na = nu; cha = şi; tat = aceasta; salambanam = cu suport; tasya = a lui; avisayibhutatvat = pentru că nu acesta a fost subiectul samyama-ei.

Dar prin aceasta nu se dobândeşte şi cunoaşterea conţinutului mental sau a altor factori mentali care aparţin imaginii mentale, pentru că nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei.

Cunoaşterea minţii altora, dobândită prin samyama, nu include imaginea mentală a acelei minţi, deoarece ea are o natură generală. Conţinutul acelei minţi nu este obiectul samyama-ei. Dacă sunteţi conştienţi de o imagine anumită sau o pratyaya (conţinut al minţii) care domină în mintea altuia, atunci puteţi cunoaşte acea minte, dar gândurile pot fi citite numai în general. Nu puteţi cunoaşte un gând anumit din acea minte - numai natura gândurilor poate fi cunoscută, deci pratyaya are o natură generală. De exemplu, puteţi cunoaşte factori cum ar fi lăcomia, raga (plăcerea), dwesha (neplăcerea, repulsia) etc. Aveţi nevoie de o dublă capacitate; există două stadii. În primul stadiu se pot citi gândurile în general, iar în al doilea stadiu există posibilitatea citirii amănunţite a gândurilor. Atunci când realizăm samyama asupra minţii unei persoane, cunoaştem gândurile acelei persoane numai în general - de exemplu, ne putem da seama ce vrittis-uri (modificări mentale) se nasc în acea minte: ură, mânie, iubire, pasiune, teamă, anxietate etc. Acest lucru este realizat prin înţelegerea pratyaya-ei (conţinutul minţii), şi nu prin intermediul fizionomiei. Pratyaya poate fi înţeleasă prin dhyana (meditaţie), sau prin studiul viselor sau prin observarea comportamentului. Acestea sunt tot atâtea metode de a înţelege minţile altor oameni. Deci, pentru a înţelege mintea altei persoane, trebuie să-i induceţi nişte sugestii negative şi să-i înţelegeţi reacţia la acestea. Apoi, după ce aţi reuşit să realizaţi samyama asupra reacţiilor ei, puteţi cunoaşte natura generală a

minţii sale. În al doilea stadiu, trebuie să începeţi cu gânduri particulare care există în mintea sa. Va trebui să-i daţi câteva simboluri şi să-i cereţi să lucreze cu ele. Acest lucru creează un fel de legătură între mintea lui şi mintea voastră, în aşa fel încât tot ceea ce se petrece în mintea lui, orice gând sau reacţie, poate fi văzută direct prin samyama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 21 Kayarupasamyamat chaksuhprakashasamprayogeantardhanam

tadgrahyashaktistambhe

Kaya = corp; rupa = formă; samyamat = prin samyama; tat = acesta; grahya = receptiv; shakti = putere; stambhe = în suspensie, suspendare; chaksuh = ochi; prakasha = lumină; asamprayoga = absenţa contactului; antardhanam = a fi invizibil.

Realizând SAMYAMA asupra formei corpului şi suspendând receptivitatea faţă de formă, nemaiexistând contact între ochi şi lumină, yoghinul poate deveni invizibil.

Atunci când yoghinul face samyama asupra propriului corp, puterea de a recepţiona forma se opreşte brusc şi nu mai există contact între ochii observatorilor şi corpul yoghinului. El devine astfel invizibil. Aceasta este o binecunoscută siddhi sau putere psihică. Practica ei este înspăimântătoare. Atunci, când o formă se dizolvă în faţa ochilor cuiva, este la fel de înspăimântător ca şi moartea. Un obiect este vizibil atunci când razele de lumină reflectate de suprafaţa sa intră în ochii unui observator. Dacă această lumină este oprită prin puterea samyama-ei, atunci fiinţa devine invizibilă. În yoga există cinci tanmatras, sau forme subtile ale elementelor. Obiectul samyama-ei yoghinului este rupa tanmatra. La început, yoghinul practică samyama asupra propriului corp în faţa unei oglinzi, apoi apare suspendarea puterii de a recepţiona forma, sau rupa. Pentru un timp nu există contact între observator şi corpul yoghinului. Astfel, mai întâi corpul fizic devine invizibil însuşi yoghinului, şi apoi, pe măsură ce practica înaintează, el devine invizibil şi altora. Acest lucru se datoreşte faptului că nu există nici o legătură între obiect

şi observator. Acest lucru necesită meditaţie asupra formei fizice aşa cum este văzută într-o oglindă. Nu este ceea ce faceţi în Kriya Yoga, este altceva.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 22 Etena shabdadyantardhanam uktam

Etena = prin aceasta; shabdadi = sunet şi altele; antardhanam = dispariţie; uktam = spus.

Prin ceea ce s-a spus, poate fi înţeleasă dispariţia sunetului subtil şi a altor TANMATRAS.

Practicând samyama asupra propriului corp, vă puteţi face invizibil. În această sutra se spune că în acelaşi fel, adică făcând samyama asupra sunetului, pipăitului, gustului etc., aceşti factori sunt făcuţi să dispară. În mod analog, yoghinul poate opri alte senzaţii şi poate controla fenomenele care sunt legate de acestea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 23 Sopakramam nirupakramam tatsamyamadaparantajnanamaristebhyo va

cha

karma

Sopakramam = karma activă; nirupakramam = karma adormită (latentă); cha = şi; karma = acţiune; tat = acesta; samyamat = făcând samyama; aparanta = moarte; jnanam = cunoaştere; aristebhyam = prin semne (prevestitoare); va = sau.

Karma este făcută de două feluri, activă, PRARABDHA (actuală) şi latentă, SANCITA. Realizând SAMYAMA asupra acestor două feluri de KARMA, se dobândeşte cunoaşterea momentului morţii; acesta se mai poate cunoaşte şi după anumite semne (prevestitoare) (ARISHTA).

Karma este de două tipuri. Sopakrama înseamnă acea karma care a început să dea fruct. Nirupakrama karma este acea karma care este latentă în prezent şi care se va manifesta în viitor. Primul tip mai este numit prarabdha, iar cel de-al doilea tip sancita, care înseamnă "acea rămasă în depozit". De fapt, karmas-urile pot fi împărţite în trei, dar în această sutra ele sunt împărţite în două. Patanjali nu include kriyamana karma pentru că aceasta face parte din categoria nirupakrama karma. Realizând samyama asupra acestor două tipuri de karma, momentul morţii poate fi cunoscut dinainte. Naşterea şi moartea sunt efectele karma-ei, şi dacă facem samyama asupra karmei, putem cunoaşte momentul morţii. Au existat multe asemenea cazuri în istorie. Mai există de asemenea şi o altă cale de a cunoaşte momentul morţii, numită arishta. Prin cunoaşterea lui arishta, oamenii îşi pot cunoaşte momentul morţii cu şase luni în avans. Acesta este un lucru foarte obişnuit; chiar şi oamenii obişnuiţi pot face asta. Există anumite semne, cum ar fi incapacitatea de a privi nasul, faptul că atunci când vă priviţi umbra, aceasta nu are urechea stângă, dispariţia completă a umbrei ş.a.m.d. Toate acestea sunt numite arishtas. Ele sunt studiate în Swara Yoga şi în chhaya upadana. Deci, există două feluri de posibilităţi de a cunoaşte moartea dinainte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 24 Maitryadisu balani

Maitri = simpatie; adisu = etc.; balani = puteri.

Realizând SAMYAMA asupra simpatiei (MAITRI), compasiunii (KARUNA), fericirii (MUDITA) şi indiferenţei (APEKSHANA) se dobândesc şi se amplifică în propria fiinţă aceste puteri.

Simpatia faţă de fericire (SUKHA), compasiunea faţă de mizerie (DUHKA), fericirea sau bucuria faţă de virtute (PUNYA) şi indiferenţa faţă de viciu (APUNYA) sunt cele patru tendinţe pe care trebuie să le cultive un yoghin. Acestea au fost descrise în primul capitol. Se spune că atunci când se face samyama (identificare) asupra acestor tendinţe, anumite puteri sunt dobândite. Astfel, diferite puteri se realizează prin practica lui samyama asupra celor patru tendinţe, anume maitri (simpatie), karuna (compasiune), mudita (fericire) şi apekshana (indiferenţă).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 25 Balesu hastibaladini

Balesu = prin samyama asupra puterilor; hasti = elefant; bala = forţă; adini = etc.

Prin SAMYAMA asupra forţei unui elefant sau a diferitelor aptitudini ale animalelor, puterea corespondentă este dobândită.

Fiinţa poate face din orice - un om sau un animal sau un eveniment subiectul samyama-ei (identificare) sale. Atunci când subiectul samyama-ei este un animal puternic, cum ar fi leul, elefantul sau tigrul, se poate dobândi puterea acelui animal. Puterea acestor animale constituie subiectul samyamaei, apoi aceeaşi putere poate fi dobândită de yoghin. Dacă acesta face samyma asupra agerimii tigrului, aceeaşi agerime o poate dobândi el însuşi.

La fel, dacă se face samyama asupra agilităţii unui tigru, acea agilitate poate fi dobândită de yoghin.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 26 Pravrityalokanyasat suksmavyavahitaviprakristajnanam

Pravriti = facultate superfizică; aloca = lumină; nyasat = prin proiecţie; suksma = fin; vyavahita = ascuns; viprakrista = depărtat; jnanam = cunoaştere.

Cunoaşterea obiectelor subtile (obscure) sau depărtate este dobândită prin proiecţia (NYASA) asupra lor a luminii facultăţii superfizice (JYOTISMATI PRAVRITI) interioare.

În sutra 36 a primului capitol s-a spus că în minte se poate dezvolta o facultate numită vishoka (fără supărare). Mintea poate dobândi de asemenea o facultate superfizică numită jyotismati pravriti, facultatea iluminatoare. În această sutra, cuvântul pravriti este folosit pentru a indica această facultate. Prin dezvoltarea acestei facultăţi iluminatoare a minţii, care este capabilă de a pătrunde pretutindeni, yoghinul poate vedea obiectele ascunse sau obscure. Dacă această facultate iluminatorie este dirijată înspre o persoană sau un obiect care lipseşte, apare imediat cunoaşterea despre locul unde se află acea persoană sau acel obiect. Astfel, comorile ascunse sub pământ, sau obiectele foarte depărtate, pot fi percepute direct. Pot fi observate chiar şi lucrurile subtile, cum ar fi atomii sau celulele din corp. Există două metode pentru a practica aceasta. Prima este metoda vedică, a doua este metoda yoghină. Metoda vedică, sau tantrică, nu trebuie discutată aici, deoarece este o metodă absolut ritualistică. În practica yoghină, cristalul joacă un rol foarte important. În India de sud există o ştiinţă numită anajanam, care înseamnă necunoscut. Ea constă din diferite metode de a proiecta facultatea iluminatorie superfizică printr-un cristal. Acelaşi lucru se poate face prin reflexia luminii realizată de

orice suprafaţă strălucitoare, dar este necesar ca persoana respectivă să aibe dezvoltată facultatea superfizică numită jyotismati pravriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 27 Bhuvanajnanam suryesamyamat

Bhuvana = sistem solar; jnanam = cunoaştere; surye = asupra soarelui; samyamat = prin samyama.

Cunoaşterea sistemului SAMYAMA asupra soarelui.

solar

este

dobândită

făcând

Cunoaşterea sistemului solar are trei părţi: 1. Structura sistemului solar, care constituie un tot în Cosmos. 2. Aranjamentul stelelor în grupe numite galaxii. 3. Legea care guvernează mişcarea planetelor şi stelelor. Această cunoaştere poate fi dobândită practicând samyama asupra soarelui. Cuvântul "soare" poate însemna diferite lucruri, cum ar fi surya nadi, sushumna, soarele fizic ş.a.m.d. În timpurile vechi, tehnicile actuale ale astronomiei nu erau disponibile, şi cu toate acestea, rishis (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) erau capabili să calculeze foarte corect diferite evenimente astronomice. Ei ar fi putut ajunge la extraordinarele lor descoperiri numai în două feluri. Ori ei şi-au dezvoltat minţile prin samyama (identificare), ori au construit un aparat, asemănător cu un telescop, altfel ei n-ar fi fost capabili să facă calcule atât de corecte. Nu ştim dacă ei au folosit vreun aparat, deci înclinăm să credem că această cunoaştere a fost dobândită prin samyama asupra soarelui. Când încercaţi să faceţi samyama asupra soarelui fizic, sau asupra imaginii lui mentale, deveniţi treptat capabili să localizaţi soarele microcosmosului din voi, ceea ce se întâmplă în ekagrata (focalizare). Atunci

când aţi devenit capabili să faceţi asta, veţi afla totul despre structura şi aranjamentul Universului, ca şi despre legea care îl guvernează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 28 Chandre taravyuhajnanam

Chandre = Luna; tara = stele; vyuha = aranjament; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra Lunii se dobândeşte cunoaşterea poziţiei stelelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 29 Dhruve tadgatijnanam

Dhruve = realizând samyama asupra Stelei Polare; tat = aceasta; gati = mişcare.

Realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare, se dobândeşte cunoaşterea mişcării stelelor.

În sutra 28 s-a arătat că prin realizarea lui samyama asupra Lunii, se poate cunoaşte poziţia stelelor. Dacă vreţi să cunoaşteţi mişcarea lor absolută şi relativă, trebuie să faceţi samyama (identificare) asupra Stelei Polare. Vechii noştri rishis ştiau o mulţime de lucruri foarte exacte despre stele şi corpuri cereşti. Aceasta se datora probabil faptului că ei au realizat samyama asupra lui surya, chandra şi asupra Stelei Polare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 30 Nabhichakre kayavyuhajnanam

Nabhi = buric; chakre = centru; kaya = corp; vyuha = aranjament; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra centrului buricului se dobândeşte cunoaşterea aranjării corpului fizic.

Trebuie subliniat că nabhi chakra nu înseamnă manipura chakra, ci desemnează centrul buricului de unde pornesc diferite nadis spre toate părţile corpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 31 Kanthakupe ksutpipasa nivrittih

Kanthakupe = realizând samyama asupra scobiturii gâtlejului; ksut = foame; pipasa = sete; nivrittih = îndepărtare.

Realizând SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului foamea şi setea sunt îndepărtate.

Aici prin "scobitura gâtlejului" se desemnează centrul care corespunde glandei care secretă fluidul ce provoacă uscăciunea gâtului, ceea ce dă senzaţia de sete, şi care provoacă arsuri în stomac, ceea ce dă senzaţia de foame. Realizând samyama asupra acestui centru, se poate controla secreţia glandei respective, prin aceasta yoghinul stăpânind setea şi foamea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 32 Kurmanadyam sthairyam

Kurmanadyam = realizând samyama asupra lui kurma nadi; sthairyam = stabilitate.

Stabilitatea mentală şi fizică SAMYAMA asupra lui KURMA NADI.

este

dobândită

realizând

Aici stabilitate înseamnă atât capacitatea obişnuită, cât şi capacitatea aparent miraculoasă. Yoghinul poate deveni atât de stabil, încât el nu poate fi mişcat nici chiar prin aplicarea unei mari forţe. Stabilitatea mai poate însemna stabilitatea corpului în timpul stării de meditaţie. Ea mai poate însemna şi stabilitate mentală perfectă. Toate acestea pot fi dobândite făcând samyama (identificare) asupra lui kurma nadi. Kurma nadi se presupune a fi situată dedesubtul scobiturii gâtlejului. El are forma unei broaşte ţestoase, de aici venind denumirea de kurma nadi. Cea mai uşoară metodă de a practica samyama (identificare) asupra acestui

nadi este de a medita asupra punctului unde bărbia atinge pieptul în jalandharabandha sau în sarvangasana. În aceste două tehnici bărbia atinge pieptul aproape de kurma nadi, fiind uşor prin urmare de a localiza kurma nadi pentru a practica samyama asupra lui.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 33 Murdhajyotisi siddhadarshanam

Murdha = creştetul capului; jyotisi = asupra luminii; siddha = adept; darshanam = viziune spirituală.

Realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului (SAHASRARA) se dobândeşte viziunea spirituală a maeştrilor yoghini.

Aici murdha înseamnă sahasrara. Lumina este legată mai mult de ajna chakra, situată între sprâncene. Samyama asupra lui ajna chakra poate aduce rezultatul mai repede. Când această lumină străluceşte în faţa minţii, ea dă naştere viziunii spirituale, în care aspirantul are percepţia directă a diferţilor maeştri yoghini. Maeştrii sunt capabili să trăiască fără corp, deoarece ei au dobândit control complet asupra funcţiilor lor psihice voluntare şi involuntare, deci ei pot rupe legătura cu corpul. Ei pot trăi fără corp fizic, fiind numiţi siddhas. În mod obişnuit noi nu-i putem vedea, deoarece ei n-au corp fizic ca noi, dar atunci când se practică samyama asupra lui ajna chakra sau sahasrara, yoghinul îi poate întâlni şi poate comunica cu ei, existând astfel posibilitatea ca el să fie ghidat şi sfătuit de ei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 34

Pratibhad va sarvam

Pratibhad = prin pratibha; va = sau; sarvam = totul.

Sau totul poate fi dobândit prin PRATIBHA (cunoaştere intuitivă transcendentală).

Toate puterile psihice menţionate până acum pot fi dobândite printr-o facultate specială numită pratibha. Deci, puterile psihice pot fi dobândite ori individual, ori toate odată, prin pratibha. Ideea de pratibha va fi clarificată în sutra 45 a acestui capitol. Ea desemnează un fel de intuiţie superioară. Este un proces de cunoaştere care e dincolo de raţiune. Pe măsură ce constiinţa superioară se dezvoltă, o lumină specială este proiectată asupra obiectelor cu care se confruntă mintea. Acest lucru se numeşte cunoaştere prin pratibha. Această calitate este primul stadiu al lui viveka jnana, adică cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de energie. La fel cum lumina soarelui face să dispară orice umbră, această facultate superioară devine capabilă să înţeleagă oricât şi orice.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 35 Hridaye chittasamvit

Hridaye = realizând samyama asupra inimii; chittasamvit = conştiinţa lui chitta.

Prin SAMYAMA asupra inimii apare conştiinţa lui CHITTA.

Aici inimă înseamnă lotusul numit anahata chakra. Prin meditaţie sau samyama asupra lui anahata chakra, yoghinul dobândeşte cunoaşterea naturii minţii sale. Atunci când materia şi mintea sunt asociate, acea conştiinţă este numită chittasamvit.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 36 Sattva purushayoratyantasankirnayoh pratyayavishesa bhogah pararthatvatsvarthasamyamat purusajnanam

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; atyanta = extrem = asankirnayoh = distinct; pratyaya = conştiinţă; avishesah = non-distinct; bhogah = experienţă; pararthatvat = din conştiinţă obiectivă; sva = al său propriu; artha = conştiinţă subiectivă; samyamat = prin samyama; purushajnanam = cunoaşterea lui purusha.

CHITTA şi PURUSHA sunt extrem de distincte. Din cauza nondiferenţei conştiinţei amândurora există experienţă obiectivă sau subiectivă. Realizând SAMYAMA asupra conştiinţei subiective, despărţită de conştiinţa obiectivă, se dobândeste cunoaşterea lui PURUSHA (PURUSHAJNANA).

În filosofia Samkhya există un principiu de bază care spune că chitta şi purusha sunt foarte diferiţi şi sunt separaţi prin natura lor, dar ei par să fie acelaşi lucru datorită lui avidya (ignoranţ; iluzia). Atunci când realizăm sau simţim că purusha şi chitta sunt unul şi acelaşi lucru, acest lucru este numit bhoga sau experienţă. Aceasta este un produs al lui avidya (ignoranţă). Datorită ei cunoaşterea că purusha şi chitta sunt total diferite, este uitată sau ascunsă. Realizând samyama asupra conştiinţei de sine, distinctă de conştiinţa obiectivă, se dobândeşte cunoaşterea lui purusha. Trebuie să înţelegem ce este conştiinţă obiectivă şi ce este conştiinţă subiectivă. Conştiinţa obiectivă se bazează pe greşeala că purusha şi chitta sunt acelaşi lucru, dar atunci când se realizează distincţia lor, conştiinţa obiectivă este înlocuită de conştiinţa subiectivă. În samyama medităm asupra

acestei diferenţe. Purusha este neschimbat, în timp ce chitta se schimbă. Prin samyama natura lui purusha este înţeleasă. Pentru a realiza purusha, trebuie să treceţi dincolo de prakriti. Aceasta este conştiinţa subiectivă sau conştiinţa de sine. Conştiinţa de sine apare după ce prakriti a fost depăşit. Atunci distincţia dintre purusha şi prakriti este realizată plenar. După ce s-a realizat acest lucru, nu mai există bhoga, adică conştiinţă obiectivă, deoarece avidya (ignoranţa; iluzia) a dispărut.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 37 Tatah pratibhashravanavedanadarshashvadavarta jayante

Tatah = de aici; pratibha = facultatea de conştiinţă superioară; shravana = facultatea de a auzi; vedana = conştiinţa pipăitului; adarsha = vizualizare; asvada = facultatea gustului; varta = facultatea mirosului; jayante = se produc.

De aici (adică din PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea intuitivă transcendentală a audiţiei, a senzaţiei, a percepţiei vizuale, a gustului şi a mirosului.

Facultăţile transcendentale care privesc organele de simţ sunt numite facultăţi pratibha, cum ar fi pratibhashravan, pratibhadarshan ş.a.m.d. Cuvântul pratibha este comun tuturor celor cinci facultăţi. Prin practicarea lui samyama asupra lui purusha sau conştiinţa subiectivă, aşa cum s-a descris în sutra precedentă, facultăţile transcendentale care aparţin organelor de simţ îşi fac apariţia. Uneori întâlnim oameni care au aceste facultăţi, dar ele nu trebuie confundate cu telepatia, clarviziunea etc. Aceste facultăţi sunt rezultatul lui samyama asupra conştiinţei subiective. Ele aparţin lui Ishwara, şi sunt omniscienţa, omnipotenţa etc. Ele sunt obţinute prin samyama asupra lui purusha.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 38 Te samadhavupasarga vyutthane siddhayah

Te = ele; samadhau = în samadhi; upasarga = obstacole; vyuthane = în starea de conştiinţă a lumii; siddhayah = puteri psihice.

Aceste puteri psihice (menţionate în sutra anterioară) constituie obstacole în SAMADHI, dar în starea de conştiinţă (obişnuită) a lumii ele sunt puteri psihice.

Din punct de vedere extrovert, ele sunt puteri psihice, dar în ceea ce priveşte samadhi, ele acţionează ca piedici. Mintea unui yoghin nu rămâne tot timpul în samadhi. Ea fluctuează, având şi conştiinţa lumii. În această stare, aceste puteri pot fi manifestate, dar atunci când yoghinul este în samadhi, aceste puteri creează tulburări dacă li se permite să se manifeste. Yoghinul poate face uz de ele după ce iese din meditaţie. Primul stadiu de siddhi este atunci când aspirantul este în samadhi. Chiar dacă el nu doreşte aceste siddhis, ele vor veni la el automat, datorită dezvoltării conştiinţei superioare în meditaţie profundă. Atunci când aceste siddhis se manifestă, ele creează tulburare în samadhi, prin generarea unui fel de vibraţie psihică. Acest lucru deranjează starea de samadhi, dar în afara acestei stări aspirantul poate percepe sau proba efectele acestora.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 39

Bandhakaranashaithilyatpracharasamvedanachcha parashariraveshah

chittasya

Bandha = legătură; karana = cauză; shaithilat = prin slăbirea; prachara = modalitate; samvedanat = prin cunoaşterea; cha = şi; chittasya = a corpului subtil; para = a altora; sharira = corp; aveshah = intrare.

Prin slăbirea cauzei legăturii dintre corpul fizic şi cel subtil şi prin cunoaşterea modalităţii, corpul subtil poate intra şi se poate manifesta în corpul altei persoane.

Această putere psihică este foarte elevată. Aspirantul iese din corpul său şi intră în corpul altei persoane. Pentru asta, aspirantul poate folosi şi ajutorul discipolului său. Intâlnim acest lucru la multe fiinţe eliberate şi yoghini avansaţi, cum ar fi Sankaracharya. Pentru a realiza acest lucru, trebuie îndeplinite două condiţii: slăbirea cauzei legăturii şi cunoaşterea căii sau modalităţii de intrare. Cauza legăturii este dragostea pentru corpul fizic, teama de moarte şi kleshas-urile. Această cauză de legătură trebuie slăbită, ceea ce se face prin meditaţie şi samyama. Sukshma sharira sau corpul subtil trebuie separat de corpul grosier, la fel cum două bucăţi de pânză cusute se separă prin ruperea sau slăbirea cusăturii. Analog, corpul subtil este îndepărtat şi separat de corpul fizic prin slăbirea kleshas-urilor (tensiuni fundamentale ale minţii), fricii, etc. În timp ce corpul subtil este afară şi separat de corpul fizic, acesta din urmă trebuie îngrijit, altfel va deveni imposibilă reîntoarcerea, deci cauza legăturii trebuie relaxată şi corpul trebuie păstrat în bune condiţii. Trebuie cunoscută calea, adică acel nadi de-a lungul căruia chitta intră în corpul altei persoane. Numai atunci devine posibilă intrarea în corpul altei persoane.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 40

Udanajayajjalapankakantakadisvasanga utkrantishcha

Udana = una dintre cele cinci pranas-uri; jayat = prin stăpânirea; jala = apă; panka = noroi; kantakadisu = spini, etc.; asanga = non-contact; utkrantih = levitaţie; cha = şi.

Prin stăpânirea lui UDANA apare non-contactul cu apa, noroiul, spinii, etc. şi corpul levitează.

Centrul lui udana (formă de energie subtilă) este în gât, dar acesta se mişcă în sus în regiunea capului. În momentul morţii această prana, şi anume udana, eliberează corpul fizic de corpul subtil. Metoda de a ajunge la stăpânirea lui udana nu este dată în scripturi. Nu se ştie dacă aceasta este o pranayama sau o samyama, sau dacă se face prin intermediul unui nadi, etc. dar este sigur că acest nadi îşi are funcţia lui specializată şi dacă aceasta este stăpânită, atunci puteţi domina forţa de gravitaţie terestră. Levitaţia este un fenomen binecunoscut. Ea este realizată prin practica lui pranayama, deci se poate spune că stăpânirea lui udana se realizează prin practica lui pranayama (controlul suflurilor subtile, vitale realizat prin intermediul respiraţiei conştient controlate) .

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 41 Samanajayajjivalanam

Samana = samana vayu; jayat = prin stăpânirea; jvalanam = strălucire.

Prin stăpânirea lui SAMANA corpul străluceşte.

Samana vayu (formă de energie subtilă) dă naştere la fluidul digestiv şi e legat de focul care digeră hrana în stomac. Sfera sa de acţiune este de la inimă la buric. Atunci când samana vayu este stăpânit prin dezvoltarea în fiinţă a principiului arzător, corpul capătă o aură în jurul său. Acest lucru mai este posibil şi prin pranayama, prin brahmacharia şi prin alte tehnici de purificare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 42 Shrotrakashayoh sambandhasamyamaddivyam shrotram

Shrotra = ureche; akashayoh = spaţiu; sambandha = relaţie; samyamat = prin samyama; divyam = divin; shrotram = organul auzului.

Realizând SAMYAMA asupra legăturii dintre ureche şi spaţiu se dobândeşte auzul divin.

Akasha este mediul prin care se propagă sunetul, iar urechea este organul care percepe sunetul. Samyama asupra relaţiei acestora dă naştere la sunete superfizice, care nu diferă de sunetele planului fizic. Continuitatea sunetului există totdeauna, indiferent dacă planul este fizic sau superfizic. De exemplu, în Nada Yoga există patru stadii ale sunetului, şi anume sunet fizic, auzibil, mental şi transcendental, sau vaikhari, madhyama, pashyanti şi para. Acestea sunt cele patru nivele ale sunetului. Urechea noastră are capacitatea de a auzi sunete într-o anumită bandă de frecvenţe, dar akasha, fiind mediul de propagare, are capacitatea de a transmite orice sunet. Undelor sonore le trebuie timp să ajungă de la un loc la altul; dar odată generate, ele există undeva în formă grosieră sau subtilă. Ele nu încetează niciodată. Analog, în yoga se consideră că sunetele planului superfizic nu sunt fără legatură cu sunetele planului fizic; şi în planul superfizic sunetele sunt continue. Realizând samyama asupra urechii şi asupra relaţiei sale cu akasha, fiinţa poate dobândi capacitatea superfizică de a auzi sunete; acestea sunt numite sunete superfizice. Auzul divin nu este altceva decât

capacitatea de a auzi sunetele subtile care sunt dincolo de banda de frecvenţe pe care le poate percepe urechea în mod obişnuit. Atunci când un sunet grosier încetează, mai poate fi auzit un sunet subtil. Când şi acesta încetează, mai poate fi auzit un sunet încă şi mai subtil. În cele din urmă mintea devine atât de sensibilă încât ea poate percepe cele mai subtile sunete. Când şi acestea încetează, vă puteţi auzi inima cum bate. După asta, puteţi prinde vibraţiile sunetelor foarte subtile, iar prin samyama asupra lui akasha şi asupra relaţiei cu urechile, puteţi începe să auziţi sunete divine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 43 Kayakashayoh samapatteshchakashagamanam

sambandhasamyamatlaghutula

Kaya = corp; akashayoh = a spaţiului; sambandha = relaţie; samtamat = prin samyama; laghu = uşor; tula = bumbac; samapatteh = prin fuziunea minţii; cha = şi; akasha = spaţiu; gamanam = a se deplasa prin.

Prin SAMYAMA asupra relaţiei dintre corp şi akasha şi prin fuzionarea minţii cu uşurătatea bumbacului, se dobândeşte capacitatea de deplasare prin spaţiu.

Toola desemnează cele mai fine fire de bumbac, care sunt extrem de uşoare, putând astfel pluti prin aer. Analog, un yoghin poate pluti în aer dacă el face samyama asupra relaţiei dintre corpul său şi akasha, şi se concentrează în acelaşi timp asupra firelor de bumbac extrem de uşoare. Aici, a se deplasa prin spaţiu nu înseamnă a deplasa corpul fizic prin spaţiu. Atunci când samyama descrisă în această sutra este practicată, apare o stare în care corpul subtil se poate deplasa prin spaţiu. Acest lucru nu implică mişcarea corpului fizic, ci mai degrabă aceea a corpului subtil, sau psihic. Corpul fizic va rămâne pe loc, iar corpul subtil este separat de el şi se mişcă prin spaţiu. La prima vedere se pare că numai realizând samyama asupra corpului, asupra lui akasha şi asupra bumbacului extrem de uşor, fiinţa nu se poate mişca în akasha, dar tehnica depinde mai mult de cunoştinţele despre particulele care

alcătuiesc corpul fizic şi mental. La fel cum un dulgher poate asambla o mobilă dacă recunoaşte structura părţilor componente, analog un yoghin îşi poate dezintegra corpul dacă cunoaşte constituţia corpurilor fizic şi mental. Acest siddhi necesită o înţelegere clară a componentelor corpului şi minţii, numai în acest fel yoghinul devine capabil să-şi dezintegreze corpul. Uşurătatea corpului fizic poate fi resimţită prin concentrarea asupra firelor de bumbac, dar aceasta este o uşurătate subiectivă. Este numai o părere. Aspirantul spiritual trebuie să-şi dizolve mental corpul fizic în spaţiu, astfel încât, în mod gradat, sentimentul existenţei corpului fizic dispare, dar acest lucru este numai o părere subiectivă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 44 Bahirakalpita vrittirmahavideha tatah prakashavaranaksayah

Bahih = extern; akalpita = inimaginabil; vrittih = stare a minţii; mahavideha = existenţa fără corp; tatah = de aici; prakasha = lumină; avarana = voal; ksayah = distracţie.

În starea de MAHAVIDEHA, VRITTIS-urile sunt inimaginabile şi total exterioare domeniului corpului, şi în acelaşi timp voalul (AVARANA) care acoperă lumina (PRAKASHA) este distrus.

Cuvântul mahavideha înseamnă marea sau universala stare a minţii care funcţionează fără corpul fizic. Conţinutul minţii noastre este format din două lucruri: 1. Lucrurile pe care le învăţăm şi le trăim în viaţa de toate zilele, înregistrările vieţilor anterioare ş.a.m.d. Acest conţinut al minţii depinde de acumularea imaginilor şi înregistrărilor trecute. 2. În plus, există starea numită mintea universală. Această noţiune trebuie bine înţeleasă. Mintea individuală este compusă din înregistrări de diferite tipuri. Ea depinde de contactul cu lumea exterioară vie, organele de simţ, dar

îşi are fundamentul în mintea universală: Mintea universală este originală; ea este fundamentul comun tuturor fiinţelor umane. Dacă s-ar elimina toate înregistrările experienţelor din minte, ceea ce ar rămâne ar fi mintea universală, care este infinită şi nelimitată. Starea de mahavideha înseamnă a fi conştient de această minte universală. Atunci când acest rezultat a fost obţinut prin samyama (identificare), fiinţa poate exista fără corp. Starea de mahavideha este de asemenea un vritti. Este o stare a minţii. Atunci când această stare se stabilizează, voalul care acoperă lumina este distrus. Atunci când perseveraţi în negarea impresiilor dobândite prin contactul simţurilor cu lumea externă, ajungeţi la o stare a minţii în care mintea universală funcţionează independent de corp, minte şi simţuri. De asemenea, în această stare lumina spirituală străluceşte clar, datorită îndepărtării voalului care o acoperea, dar acest lucru este diferit de îndepărtarea voalului obţinută prin practica lui pranayama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 45 Sthulasvarupasuksmanvayarthavattvasamyamad bhutajayah

Sthula = grosier; svarupa = forma reală; suksma = subtil; anvaya = interpenetrant; arthavattva = servind scopului; samyamat = prin samyama; bhutajayh = stăpânirea elementelor.

Prin SAMYAMA asupra stadiilor BHUTAS-urilor sau a stărilor grosiere (STHULA), esenţiale (SVARUPA), subtile (SUKSMA) şi interpenetrante (ANVAYA), şi asupra scopului BHUTAS-urilor, se dobândeşte stăpânirea acestora.

Există cinci stări ale celor cinci elemente, şi anume forma grosieră, forma reală, forma subtilă, forma universală şi scopul lor. Practica lui samyama asupra acestor stări ale elementelor conferă stăpânire asupra lor. Aici tattva

nu înseamnă calitate, ci aşa-itate. El desemnează principiile componenete. El se referă la starea existenţei, funcţiilor şi naturii obiectului. În Samkhya şi Yoga există nenumărate tattvas (principii). Cu toate că ele sunt diferite între ele, derivă totuşi dintr-un principiu suprem Cele cinci tattvas desemnează elementele numite pământ, apă, foc, aer şi eter. Acestea constituie obiectul samyama-ei. Astfel, samyama trebuie realizată nu numai asupra formei grosiere, ci şi asupra formelor subtilă, fundamentală şi universală. Natura fundamentală a pământului este mirosul, aceea a apei este fluiditatea, aceea a focului este căldura, aceea a aerului este mişcarea, şi aceea a lui akasha, eterul, este sunetul. Samyama se practică asupra acestor calităţi fundamentale. Stadiile lor subtile însemnă tanmatras-urile lor, care sunt numite miros, fluiditate, formă, pipăit şi sunet. Samyama se practică şi asupra acestora. La fel, samyama se practică şi asupra formei lor universale, care este aceeaşi pentru toate. Apoi se meditează asupra scopului şi funcţiei bhutas-urilor. Funcţiile lor înseamnă cele 25 de tattvas din Samkhya, şi anume: purusha, prakriti, trei organe interne, cinci organe cognitive, cinci organe motorii, cinci tanmatras, cinci elemente. Aceste 25 de tattvas din Samkhya constituie funcţiile bhutas-urilor (elementelor subtile).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 46

Tatoanimadipradurbhavahkayasampattaddharmanabhighatashcha

Tatah = de aici; animadi = anima, etc.; pradurbhavah = aparenţă; kayasampat = bunăstare corporală; tat = aceasta; dharma = funcţie; anabhighatah = non-obstrucţie; cha = şi.

Din aceasta urmează apariţia lui ANIMA şi a celorlalte opt puteri (MAHASIDDHIS) care duc la perfecţiunea corpului (realizarea aşa-zisului "corp de diamant") şi la non-obstrucţia funcţiilor lui.

Având stăpânire asupra celor cinci elemente, aşa cum s-a spus în sutra anterioară, yoghinul îşi dezvoltă puteri psihice cum ar fi anima, laghima, etc.

Corpul său devine perfect şi el depăşeşte toate limitările corpului şi bhutasurilor (elementelor). Astfel, apar trei factori; 1. apariţia lui anima şi a altor puteri; 2. perfecţiunea corpului; 3. depăşirea tuturor obstrucţiilor. Există opt feluri de puteri psihice care sunt legate între ele şi sunt numite ashta siddhis: 1. Anima - yoghinul îşi poate face corpul la fel de mic ca un atom. 2. Laghima - corpul poate fi făcut uşor. 3. Mahima - corpul poate fi făcut mare. 4. Garima - corpul poate fi făcut greu. 5. Prapti - capacitatea de a ajunge oriunde. 6. Prakamya- îndeplinirea totală a dorinţelor. 7. Vashitva - controlul asupra tuturor obiectelor, organice şi anorganice. 8. Ishitva - capacitatea de a crea şi de a distruge după voinţă. Aceste opt siddhis apar ca rezultat al stăpânirii complete asupra celor cinci mahabhutas. În plus de acestea, apare perfecţiunea corpului. A treia realizare este aceea că yoghinul nu mai este influenţat de obstrucţiile lui prakriti sau ale elementelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 47 Rupalavanyabalavajrasamhananatvani kayasampat

Rupa = formă, frumuseţe; lavanya = graţie; bala = forţă, energie; vajrasamhananatvani = duritate; kaya = fizic; sampat = sănătate.

Perfecţiunea corpului fizic şi non-obstrucţia funcţiilor lui include frumuseţe, graţie, energie şi duritate.

Trebuie reamintit că graţia este diferită de urâţenie, şi frumuseţea este altceva decât înfăţişarea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 48 Grahanasvarupasmitanvayarthavattvasamyamadindriyajayah

Grahana = puterea de cunoaştere; svarupa = natura reală; asmita = egoism; samyamat = prin samyama; indriyajaya = stăpânirea asupra organelor de simţ;

Stăpânirea asupra organelor de simţ (INDRIYAS) se dobândeşte prin SAMYAMA asupra puterii de cunoaştere, naturii reale, individualizării, atot-pătrunderii şi scopului acestor INDRIYAS.

Pentru a avea control şi stăpânire asupra organelor de simţ este necesar să realizăm samyama (identificare) asupra a cinci elemente: 1. Puterea de cunoaştere a organului de simţ respectiv. 2. Calitatea esenţială a organului de simţ. 3. Egoismul, sau individualitatea persoanei, care se exprimă prin organele de simţ. 4. Atot-pătrunderea, care înseamnă corelaţia acestor organe între ele, de exemplu, atunci când vedeţi un animal, puteţi să vă daţi seama prin intermediul ochilor dacă acesta este un câine sau un elefant; îi puteţi auzi zgomotul, simţi atingerea ş.a.m.d. Cunoaşterea care apare în minte este o combinaţie între impulsurile tuturor organelor. Cunoaşterea este una, dar ea depinde în mod egal şi simultan de diferitele organe de simţ.

5. Scopul. Fiecare organ de simţ are un scop bine definit în schema vieţii umane. Există două scopuri: bhoga sau experienţa, şi apavarga, sau eliberarea. Samyama trebuie realizată asupra tuturor celor cinci stadii ale indriyasurilor (organele de simţ), separat. De exemplu, meditaţi asupra naturii reale a ochilor; aceasta este percepţia. Egoismul ochilor înseamnă conştiinţa că "eu văd". Apoi, cunoaşterea dobândită prin percepţia oculară depinde şi de celelalte organe. Astfel trebuie practicată samyama asupra organelor de simţ.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 49 Tato manojavitvam vikaranabhavah pradhanajayascha

Tatah = de aici; manojavitvam = iuţeala minţii; vikaranabhavah = eliberarea de organele de simţ; pradhanajayah = cucerirea lui prakriti; cha = şi.

De aici urmează iuţeala minţii, eliberarea de orice mediu de instrumentalitate precum şi cucerirea şi depăşirea limitărilor lui PRAKRITI.

Devenind stăpân asupra organelor de simţ, marile calităţi care rezultă sunt următoarele: 1. Iuţeala minţii. 2. Capacitatea de a funcţiona fără nici un instrument. 3. Controlul complet asupra lui prakriti. Yoghinul vede fără ajutorul ochilor şi se mişcă fără ajutorul membrelor; el nu mai are nevoie de instrumentalitatea vreunui organ cognitiv sau motor. El transcende indriyas-urile (organele de simţ) complet. Acesta este înţelesul cuvântului vikaranabhavah.

Pradhana înseamnă prakriti, inclusiv transformările ei. Prin aceasta se dobândeşte o putere psihică numită madhupratika. Yoghinul se poate bucura de siddhis-urile lui aşa cum un om obişnuit se bucură de miere. Dobândirea puterilor yoghine este plină de responsabilităţi. Este la fel cum aţi ţine o cobră în jurul gâtului, sau un tigru în cameră. Siddhis-urile pot deveni plăcute ca mierea numai atunci când aveţi control complet asupra transformărilor lui prakriti, altfel ele creează agitaţie şi tulburare. Este la fel ca şi cum individul ar avea foarte mulţi bani şi ar trăi în anturajul unor tâlhari. La fel cum el nu poate să fie cu mintea liniştită până ce nu îi stăpâneşte complet pe tâlhari, analog este şi cu yoghinul care are siddhis.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 50 Sattvapurusanyatakhyatimatrasya sarvajnatritvam cha

sarvabhavadhisthatritvam

Sattva = chitta; purusha = sinele; anyata = diferenţă; khyati = conştiinţă; matrasya = numai; sarva = tot; bhava = stări de existenţă; adhisthatritvam = supremaţie; sarvajnatritvam = omnişcienţă; cha = şi.

În urma cunoaşterii efective prin realizare directă la nivelul conştiinţei a diferenţelor dintre CHITTA şi PURUSHA se dobândeşte omnipotenţă (supremaţia asupra tuturor stărilor şi formelor de existenţă) şi omnişcienţă.

Ishwara are trei calităţi, şi anume: omnipotenţa, omniprezenţa şi omnişcienţa. Atunci când se face samyama asupra diferenţei dintre chitta şi purusha, şi când această diferenţă este cunoscută complet, aspirantul realizează faptul că purusha (Sinele Suprem) este complet diferit de chitta (minte). Atunci Ishwara începe să funcţioneze în om. Atunci aspirantul devine omnipotent şi omnişcient. Acesta este motivul pentru care fiinţele care au dobândit aceste calităţi sunt numite profeţi sau încarnări ale lui Dumnezeu. Purusha se eliberează de legăturile lui chitta,

devenind capabil să-şi manifeste natura sa esenţială sub forma omnipotenţei şi omnişcienţei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 51 Tadvairagyadapi dosabijaksaye kaivalyam

Tat = aceasta; vairagyat = prin vairagya; api = chiar; dosa = defect; bija = sămânţă; ksaye = datorită distrugerii; kaivalyam = izolare.

Prin VAIRAGYA chiar şi faţă de aceste puteri (omnipotenţa şi omnişcienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) sau legătura creată de AVIDYA este distrusă şi se dobândeşte KAIVALYA.

Atunci când, prin realizarea diferenţei dintre chitta şi purusha, este dobândită vivekakhyati (procesul de îndepărtare a lui avidya (ignoranţa)) şi, de asemenea, şi cele două puteri ale omnipotenţei şi omnişcienţei, yoghinul este complet detaşat şi renunţă la efectele şi realizările obţinute. Atunci sămânţa legăturii (avidya) este distrusă. Aceasta este starea kaivalya. Kaivalya este tradusă prin eliberare sau libertate, dar de fapt ea nu este asta. De asemeni, realizarea lui Dumnezeu este diferită de această stare. Cuvântul kaivalya este derivat din cuvântul "keval", care înseamnă unul absolut, fără ceilalţi. Prin urmare, kaivalya înseamnă izolare, însingurare. Este o stare de non-dualitate. S-au spus multe, şi se vor mai spune, despre kaivalya. Ea nu este starea realizării nici unei cunoaşteri pozitive, nici a lui Dumnezeu sau al fiinţei supreme. Noţiunea de kaivalya trebuie bine înţeleasă de aspirantul yoghin. Ea nu este o stare care să poată fi explicată. Ea poate fi dobândită numai prin renunţarea la absolut totul. Este o stare de deplinătate, de unicitate, sau advaita. În momentul apariţiei lui kaivalya apare posibilitatea folosirii sistemului Vedanta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 52 Sthanyupanimantrane punaranistaprasangat

sangasmayakaranam

Sthani = zei (devata); upanimantrane = fiind respectuos invitat; sanga = ataşament; smaya = mândrie; akaranam = nefăcând; punah = din nou; anisto = nedorit; prasangat = prin renaşterea.

Atunci când suntem invitaţi sau tentaţi de DEVATAS ori de alte fiinţe celeste nu trebuie să existe ataşament sau mândrie, deoarece există posibilitatea renaşterii nedoritului.

După dobândirea puterilor, yoghinul devine subiectul invitaţiei respectuoase a puterilor care realizează diferite acţiuni, de exemplu DEVATAS: În asemenea ocazii, el nu trebuie să arate nici ataşament nici mândrie, altfel apare posibilitatea renaşterii acţiunilor nedorite: yoghinul poate suferi de tulburări fizice sau mentale, prin urmare în această sutra se spune că el trebuie să fie atent şi să nu aibe ataşament sau mândrie. Yoghinii sunt de patru tipuri: 1. Prathama kalpika, sau începători în samadhi. 2. Madhubhumika, sau acela care a gustat mierea puterilor yoghine. 3. Prajnajyoti, acela care vede lumina purei constiinţe. 4. Atikranta bhavaniya, acela care devine absolut detaşat şi renunţă chiar şi la realizarea supremă. El a terminat întregul curs al practicilor spirituale. În diferitele stadii, yoghinii sunt invitaţi de autorităţile planelor superioare astrale. Aici ei trebuie să manifeste absolută renunţare. Ei trebuie să evite ataşamentul şi mândria, şi numai după asta ei pot continua să meargă până acolo de unde nu mai există întoarcere, dar dacă ei nu-şi iau aceste precauţii, atunci ei trebuie să sufere o pedeapsă. Acest lucru mai înseamnă şi că atunci

când fiinţa a dobândit o putere spirituală, ea trebuie în primul şi în primul rând să îndeplinească aceste două condiţii, adică eliberarea de ataşament şi eliberarea de mândrie. Până ce aceste două condiţii nu sunt îndeplinite el nu trebuie să-şi folosească puterile psihice sau oculte. Prin urmare, numai atunci când se eliberează de aceste două piedici, el poate merge mai departe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 53 Ksanatatkramayoh samyamatvivekajam jnanam

Ksana = moment; tatkramayoh = în ordinea sa de succesiune; samyamat = prin samyama; vivekajam = născut din realizarea; jnanam = cunoaştere.

Prin SAMYAMA asupra momentului şi ordinii sale de succesiune se naşte discernământul, care duce la cunoaşterea realizării realităţii ultime.

Ksana înseamnă cea mai mică unitate de timp, momentul. Timpul este o succesiune perpetuă de momente, iar samyama (identificare) este practicată asupra acestei succesiuni de momente. Cunoaşterea care apare de aici este numită viveka jnana; ea se naşte din discriminarea dintre purusha (sinele) şi prakriti (natura). Viveka este o idee crucială în Samkhya şi Yoga. Este înţelegerea corectă a lui purusha şi prakriti. Astfel, viveka include cunoaşterea absolutei diferenţe dintre purusha şi prakriti. Prin realizarea diferenţei, yoghinul realizează izolarea completă pentru sinele său. Viveka jnana este cunoaşterea născută din conştiinţa ultimei realităţi. Este cel mai înalt nivel de superconştiinţă. Pentru a-l dobândi, fiinţa trebuie să închidă ochii şi să încerce să fie conştientă de neîncetata curgere a momentelor, şi să facă samyama asupra acestei curgeri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 54 Jatilaksanadeshairanyatamavachchhedat pratipattih

tulyayostatah

Jati = naştere; laksana = caracteristic; deshayoh = deloc; anyata = diferenţă; anavachchhedat = pe seama nici unei definiţii; tulyayoh = a celor două obiecte similare; tatah = de aici; pratipattih = cunoaştere.

De aici vine cunoşterea paranormală a acelor obiecte aparent similare, care nu se disting deloc ca separate nefiind diferenţiate de naştere, caracteristici sau poziţie, din cauza lipsei de definiţie.

Prin cunoaşterea realităţii ultime, fiinţa îşi dezvoltă o facultate prin care poate face distincţie clară între cele două stări diferite ale unui obiect. Prin această facultate sunt determinate naşterile trecute, prezente şi viitoare, precum şi continuitatea conştiinţei. Caracteristicile, poziţia şi locul unui individ se schimbă odată cu naşterea, dar sinele rămâne acelaşi. Totuşi, acest lucru este dificil de înţeles. La fel cum cărămizile pot fi făcute din lut, redevenind lut, în mod analog sinele, deşi pare diferit în diferitele naşteri, este de fapt unul şi acelaşi. Acest lucru este cunoscut prin conştiinţa superioară. Prin vivekaja jnana se dobândeşte cunoaşterea dintre două obiecte similare care nu sunt diferenţiate de naştere, caracter şi poziţie. Prin aceasta yoghinul cunoaşte diferitele transformări care au loc în jiva (fiinţa umană vie încarnată) şi cunoaşte substanţa materiei perfect.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 55 Tarakam sarvavisayam sarvathavisayamakramam cheti vivekajam jnanam

Tarakam = transcendental; sarvavisayam = toate obiectele; sarvathavisayam = obiectele de pretutindeni; akramam = dincolo de ordinea succesiunii; cha = şi; iti = aceasta e tot; vivekajam = născut din viveka; jnanam = cunoaştere.

Cunoaşterea transcendentală eliberează de orice legături şi include cunoaşterea tuturor obiectelor, dincolo de toate ordinele de succesiune, şi ia naştere din VIVEKA. Asta e tot.

Cea mai înaltă cunoaştere este cunoaşterea ultimei realităţi. Atingând acest stadiu, fiinţa trece dincolo de existenţa obişnuită; de aceea s-a folosit aici cuvântul akrama. El desemnează cunoaşterea prin care fiinţa poate trece dincolo. Cunoaşterea ultimei realităţi eliberează pe aspirant de durere pentru veşnicie. Prin dobândirea acestei cunoaşteri, sinele individual transcende barierele timpului şi spaţiului. Jiva care a fost implicat în limitările lui maya este complet eliberat prin dobândirea acestei cunoaşteri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP III SUTRA 56 Sattvapurusayoh shuddhisamye kaivalyamiti

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; shuddhi = purificare; samye = devenind egal; kaivalyam = izolare; iti = sfârşit.

KAIVALYA este atinsă prin egalizarea şi purificarea iluminării lui PURUSHA şi CHITTA (SATTVA) (adică atunci când CHITTA, fiind la fel de pură ca Spiritul Pur, reflectă atât pe PRAKRITI cât şi pe PURUSHA simultan).

Kaivalya survine atunci când întreaga structură a lui chitta este complet purificată şi când este recunoscută diferenţa dintre chitta şi purusha. Realizarea acestei diferenţe vine gradat. Purificarea lui chitta înseamnă această realizare progresivă şi gradată. Atunci când conştiinţa ultimei realităţi apare pe firmamentul lui chitta, putem spune că ea este purificată sau iluminată. Atunci când există distracţii, chitta este plină de impurităţi. Lumea exterioară este reflectată în chitta impură distorsionat, dar atunci când chitta este purificată ea reflectă totul aşa cum este, incluzând purusha. Este la fel cum am curăţa o oglindă, astfel încât ea să reflecte realitatea fără distorsiuni. În acea stare, purusha este liber de influenţa lui prakriti. Există un proces de diviziune şi discriminare. Aceasta este de fapt starea de kaivalya. Atunci când purusha acţioneză prin intermediul minţii, intelectului şi organelor de simţ, el nu este liber. Acesta este purusha captiv. Scopul sistemului yoga este de a da o metodă de involuţie prin care purusha devine capabil să funcţioneze izolat, independent de chitta şi prakriti. La diferite stadii de realizare psihică, purusha poate vedea fără ochi şi poate acţiona fără ajutorul simţurilor. Prin urmare, kaivalya se atinge atunci când chitta este purificată şi purusha este eliberat de legătura efectului de colorare din partea lui chitta. Când este atins acest proces de iluminare în sfera lui chitta şi a lui purusha prin sadhana (practică spirituală), purusha devine complet izolat de sfera lui prakriti. Aceasta nu este o izolare la nivel emotiv, ci este o izolare spirituală, în care conştiinţa subiectivă a individului poate funcţiona în toate stadiile fără a fi deranjată de lumea exterioară sau de chitta. Acea stare de kaivalya este scopul sistemului yoga.

Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56 Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi) Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 4

KAIVALYAPADA

CAP IV SUTRA 1 Janmausa dhimantratapahsamadhijah siddhayah

Janma = naştere; anushadhi = ierburi; mantra = mantra; tapah = austeritate; samadhi = samadhi; jah = născut din; siddhayoh = siddhis.

SIDDHIS-urile apar datorită naşterii, ierburilor, MANTRASurilor, austerităţilor sau a lui SAMADHI.

Puterile psihice pot fi obţinute în cinci feluri. Există oameni care se nasc cu anumite puteri, cum ar fi telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei (practică spirituală) realizate în vieţile anterioare. Acest lucru este explicat clar în Bhagavad-Gita. Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant spiritual) realizează ceva prin sadhana şi moare, în viaţa următoare el culege fructele acelei sadhana (practica spirituală) şi îşi continuă evoluţia de la acel nivel. Astfel de persoane se nasc cu calităţi spirituale. Ei nu trebuie să facă nici o sadhana pentru a obţine aceste calităţi în viaţa asta. Shankaracharya este un exemplu. El a renunţat la totul la vârsta de opt ani şi a scris comentarii minunate la scripturile sacre. El a doborât imperiul buddhist din India înainte de vârsta de 32 de ani. Un alt băiat, numit Gyaneshwar, care a murit la o vârstă tânără, a realizat o muncă spirituală imensă şi s-a eliberat. Aceste lucruri nu sunt întâmplătoare, ci ele sunt datorate samskaras-urilor (tendinţe mentale) acumulate în vieţile anterioare. Siddhis-urile mai pot fi dobândite şi cu ajutorul ierburilor, dar aici nu se includ droguri cum ar fi LSD şi ganja, deoarece ele provoacă boală şi tulburări nervoase. Aceste droguri produc depresiunea anumitor centri nervoşi şi dau stări de samadhi, dar acestea nu trebuie incluse în ierburile care conferă siddhis, deoarece ele sunt de un tip inferior. Tradiţional, aushadi înseamnă sucul anumitor ierburi, cum ar fi anjana, rosayana, etc. dar el nu desemnează LSD sau ganja. Metoda de preparare este cunoscută numai de puţini oameni, care trăiesc în munţii Himalaya, şi aceste sucuri dau naştere la stări supramentale de conştiinţă.

Efectele acestor ierburi este controlabil prin fenomenele mentale superioare. Există anumite preparate ale mercurului care sunt de o mare importanţă şi de un folos imens pentru corp, dar ele nu trebuie incluse printre ierburi, având în vedere proprietăţile lor şi cererile sistemului yoga. A treia cale de a obţine siddhis este prin mantra. Acesta este un foarte mare siddhi, de o spiritualitate extrem de elevată. Este o modalitate foarte puternică de a dobândi puteri spirituale. Această metodă aparţine unui ordin foarte înalt. Siddhis-urile obţinute prin naştere sau prin aushadi nu sunt sub stăpânirea voinţei, dar acelea obţinute prin mantra sunt foarte importante deoarece ele se pot dezvolta după voinţă, efortul fiind pe deplin conştient. Există multe mantras, iar în Tantra Shastra este făcut un studiu ştiinţific al lor. Mantra conţine facultăţile spirituale, psihice şi oculte. A patra modalitate de a obţine puteri yoghine este tapas, sau austerităţi, dar cea mai importantă şi înaltă cale de a realiza siddhis este samyama (identificare) sau samadhi. Acest subiect l-am discutat deja în detaliu.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 2 Jatyantara parinamah prakrityapurat

Jatyantara = altă naştere; parinamah = transformare; prakriti = natura; apurat = prin adăugare, supraîncărcare.

Prin supraîncărcarea potenţialităţilor aparţinând naturii inerente (PRAKRITIAPURAT) survine transformarea fundamentală a unei substanţe, caracteristici (sau naşteri) în alta net superioară (JATYANTARA PARINAMA).

Aici se descrie procesul logic prin care se poate mări viteza tendinţelor naturale, proces prin care mintea obişnuită face un salt într-o stare extraordinară. Acest lucru este realizat prin compensare şi prin supraîncărcarea diferenţelor în legea naturii.

De exemplu, cineva se naşte ca Brahmin, altcineva ca shudra, altcineva ca maimuţă etc. Aici cuvântul "jati" înseamnă gruparea sau substanţa căreia fiinţa îi aparţine. O schimbare în jati implică o transformare fundamentală în substanţă. Atunci când apa se transformă în vapori sau gheaţă, sau când un ornament de aur este transformat în alt ornament de aur, nu s-a produs o transformare fundamentală, dar atunci când o minte plină de avidya (ignoranţă), kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) şi impurităţi este transformată în pură conştiinţă, acest lucru este o schimbare fundamentală. Ea este numită jatyanatara parinama. Prakriti înseamnă natură, dharma inerentă, iar apurat Înseamnă a compensa. Astfel, prakrityapurat înseamnă supraîncărcarea golului în natură. De exemplu, atunci când lemnul este pus pe foc, el este transformat în cenuşă. Jatyanatara parinama este rezultatul lui prakrityapurat; are loc o transformare completă a formei şi a naturii. Dacă, totuşi, o cărămidă este pusă în foc, ea nu va suferi o transformare fundamentală ci îşi va schimba doar culoarea şi duritatea. Schimbarea fundamentală nu apare din exterior; ea trebuie să fie inerentă materialului. De exemplu, mintea poate fi transformată în superconştiinţă numai pentru că sinele sau atman este deja acolo. Numai avidya (ignoranţa) trebuie îndepărtată. Astfel, dezvoltarea superconştiinţei este inerentă naturii minţii. Potenţialitatea trebuie să existe în substanţă, numai atunci ea poate suferi o schimbare fundamentală. Schimbarea de la avidya la superconştiinţă poate necesita mai multe naşteri. Pentru asta, trebuie să existe un proces de transmigraţie sau o lege care s-o coordoneze. Samskaras-urile (tendinţe mentale) sunt responsabile de mişcarea rapidă a lui prakriti (natura), mişcare care produce jatyantara parinama. Dacă cunoaşteţi cum să accelaraţi procesul de evoluţie - de exemplu, de la câine la elefant - atunci evoluţia poate fi realizată în mai puţine vieţi, sau poate fi realizată chiar în viaţa următoare. Legea care decide transformarea în ordinea fundamentală a unei substanţe este numită prakrityapurat, supraîncărcarea lui prakriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 3 Nimittamaprayojakam prakritinam varanabhedastu tatah ksetrikavat

Nimitta = instrument; aprayojakam = indirect; prakritinam = a diferitelor tendinţe naturale; varana = obstacole; bhedhah = îndepărtare; tu = dar; tatah = de aici; ksetrikavat = ca fermierul.

Cauza instrumentală nu stimulează diferitele naturi, ci ea doar îndepărtează obstacolele.

Diferitele sadhanas (practici spirituale) şi metode de a obţine siddhis (puteri psihice paranormale) nu sunt adevărata cauză instrumentală a deşteptării potenţialităţilor. Nici o sadhana sau practică spirituală nu poate avea un efect direct; transformarea realizată este indirectă, şi are loc datorită îndeplinirii anumitor condiţii ale lui prakriti. La fel cum un fermier care-şi irigă terenul îndepărtează obstacolele, apa curgând cu consimţământul lui prin canale, în mod analog aceste sadhanas îndepărtează obstacolele din calea lui prakriti, şi astfel prakriti face restul, cu propriul său acord. Sadhanas-urile acţionează numai indirect. Practicile spirituale aduc o transformare în ordinea constiinţei, sau chitta. Obstacolele care în mod obişnuit împiedică aspirantul să aibe o viziune a naturii sale veritabile, trebuie mai întâi îndepărtate, şi acesta este scopul sadhanasurilor. În comentariul său la Vedanta Sutra, Shankaracharya spune că, conştiinţa individuală are trei defecte, care sunt: 1. Impuritatea (mala) 2. Oscilaţia (vikshepa) 3. Necunoaşterea adevărului (avarana) Cuvintele tehnice pentru acestea sunt: mala, vikshepa şi avarana. Pentru a le îndepărta se folosesc diferite metode; de exemplu, impurităţile minţii sunt îndepărtate prin bhakti sau iubire pentru Dumnezeu. Vikshepas sunt corectate prin concentrare, iar cunoaşterea ultimă este dobândită prin pură conştiinţă. Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti direct. Ele acţionează în mod indirect. Ele îndepărtează numai obstacolele din calea lui prakriti. În acest context trebuie înţeleasă sutra. Dacă apare o întârziere în obţinerea realizării, aceasta se datorează obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor trebuie continuată practica spirituală cu entuziasm şi onestitate. Atunci când îndepărtaţi obstacolele dintr-un canal de apă, apa curge în mod automat prin canal, deoarece este în natura apei să se scurgă spre un nivel inferior. Analog, este în natura lui prakriti de a crea experienţe pentru purusha şi de a aduce starea de eliberare. Obstacolele din calea lui prakriti sunt îndepărtate prin sadhana (practica spirituală). Prin urmare, toate tipurile

de sadhana sunt instrumentale; ele nu conferă în mod direct realizarea. Ele constituie metode foarte puternice de a îndepărta impurităţile din calea conştiinţei şi de a crea o trecere liberă prin care natura divină să se manifeste nestânjenit.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 4 Nirmanachittanyasmitamatrat

Nirmana = creaţie; chittani = minţi; asmita = egoism; matrat = singur.

Minţile create (NIRMANACHITTA) sunt născute sau create numai de către ASMITA (conştiinţa cosmică a individualităţii).

Yoghinul poate crea din asmita sa diferite minţi, prin care el poate experimenta diferitele fructe ale karmas-urilor trecute în mod simultan. Aceste noi minţi, sau vehicule ale conştiinţei, pot fi create numai din asmita. Nirmana chitta înseamnă conştiinţa care este făcută sau creată sau care este pusă în funcţiune separat. Aceste vehicule artificiale ale conştiinţei sunt create prin manipularea forţelor din planurile superioare prin samyama (identificare). Prin intermediul acestor minţi create, yoghinul poate opera în diferite sfere ale conştiinţei simultan. El este conştient simultan de toate chittas-urile. Acest lucru se realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită ahamkara sau asmita în Samkhya şi Yoga. În Yoga, mahattatva înseamnă centrul individualităţii din om, în jurul căruia individul se manifestă în diferitele stări de conştiinţă, cu ar fi veghe, vis, somn ş.a.m.d. Aceste experienţe sunt transmise minţii naturale a yoghinului, şi astfel acea minte se eliberează de karmashaya (depozitul efectelor) datorită consumării fructelor sale. Minţile artificiale sunt sub controlul complet al aspirantului. El le poate crea sau le poate dizolva, după voinţa sa. Pentru omul obişnuit, Dumnezeu este puterea supremă, dar pentru yoghin supremul este în el însuşi. Astfel,

individualitatea sa are un suport în el însuşi. La oamenii obişnuiţi, individualitatea este dependentă de mulţi factori ai vieţii. Subiectul minţilor create este foarte interesant şi folositor pentru arderea lui karmashaya (acumularea de karmas).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 5 Pravrittibhede prayojakam chittamekamanekesam

Pravritti = activitate; bhede = în legătură cu diferenţa; prayojakam = mişcându-se; chittam = minte; ekam = unu; anekesam = a multor.

Mintea unică le dirijează pe celelalte, în legătură cu diferitele acţiuni.

Mintea unică este mintea originară a yoghinului, mintea sa naturală şi această minte naturală este directorul, însufleţitorul şi controlorul minţilor create. Ea decide, direcţionează şi însufleţeşte minţile create în diferitele lor activităţi din diferitele sfere ale conştiinţei. Yoghinul îşi multiplică conştiinţa în diferite planuri şi cu privire la diferite activităţi cu ajutorul minţii sale originare naturale. Minţile create sunt în totalitate dependente de mintea naturală şi acţionează în conformitate cu conştiinţa acesteia. Uneori ele manifestă capacităţi minunate în diferite privinţe. În multe cazuri inteligenţa din mintea unui guru (învăţător spiritual) joacă rolul minţii naturale, ea acţionând prin intermediul discipolului, dacă s-au creat vehicule artificiale ale conştiinţei.

CAP IV SUTRA 6

Tatra dhyanajamanashayam

Tatra = acolo, din acestea; dhyanajam = născut din meditaţie; anashayam = fără stocul întipăririlor trecute.

Prin aceste minţi (CHITTA), cea născută din meditaţie devine progresiv liberă de întipăriri (SAMSKARAS).

Atunci când yoghinul creează câteva minţi artificiale, mintea sa proprie devine progresiv liberă de întipăririle trecute. Minţile artificiale nu au karmashaya (acumularea de karmas), dar ele depind de, şi servesc, mintea naturală. Este la fel ca un mare concern industrial care are filiale în diferite locuri. Filialele sunt deschise sau închise, conform cu deciziile luate la sediu. Analog, minţile create pot fi considerate ca fiind filiale temporare ale minţii naturale. Ele n-au independenţă, deoarece ele au un singur scop, acela de a servi mintea naturală. Yoghinii sunt capabili de a opera în diferite minţi, în diferite corpuri şi în diferite locuri, făcând în acelaşi timp şi karma. Intipăririle sunt îndepărtate din mintea naturală, astfel aceasta devenind progresiv liberă de karmashaya.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 7 Karmashuklakrisnam yoginastrividhamitaresam

Karma = acţiune; ashukla = nici albe; akrisnam = nici negre; yoginah = a yoghinilor; trividham = alcătuit din trei părţi; itaresam = a altora.

Acţiunile yoghinilor nu sunt nici albe, nici negre; a celorlalţi sunt de trei feluri.

Karma albă implică acţiuni care implică virtute, adică karma bună. Karma neagră înseamnă acţiuni rele, acele acţiuni care implică viciu. Yoghinul acţionează într-un asemenea mod încît acţiunile lui nu pot fi clasificate ca fiind bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele. Aceste acţiuni sunt posibile deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana (practică spirituală) şi astfel el n-are un motiv egoist care să stea la baza acţiunilor sale. Yoghinii nu operează prin intermediul minţii inferioare; ei operează prin nirmana chitta (minţile create). În timp ce yoghinul realizează acţiuni care nu sunt nici bune, nici rele, acţiunile celorlalţi oameni sunt de trei feluri. Oamenii obişnuiţi operează în această lume prin mintea inferioară, iar simţurile, mintea şi corpul nostru sunt vehicule sau medii ale karma-ei. Atunci când karmas-urile sunt realizate prin indryas (organe de simţ), minte şi corp, atunci ele dau naştere la aceste efecte întreite, şi anume, karmas-uri bune, karmas-uri rele şi karmas-uri amestecate. Astfel, oamenii obişnuiţi care trăiesc în lumea simţurilor, a corpului şi a minţii, necunoscând secretele lui nishkarma (activitate DIVIN INTEGRATă), trec prin multe suferinţe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 8 Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam

Manifestarea dorinţelor potenţiale latente (VASANAS) are loc în conformitate, şi simultan, cu maturizarea fructelor acestor acţiuni (KARMAS).

Manifestarea vasanas-urilor în diferitele vieţi depinde de posibilitatea şi de condiţiile de maturizare a lui karma. De obicei, în această viaţă nu suferim, cu toate că putem face acţiuni rele sau, dimpotrivă, suferim, cu toate că facem numai acţiuni bune. Acest lucru se datorează posibilităţii de manifestare a dorinţelor potenţiale conform cu condiţiile de maturizare a fructelor. Prarabdha karma (karma activă) nu se maturizează conform cu secvenţa

karmas-urilor, ci conform cu adaptarea lor. La fel cum există varietăţi timpurii şi târzii de vegetale, În mod analog anumite karmas-uri se fructifică foarte devreme, în timp ce altele se maturizează numai după multă vreme. De exemplu, dacă plantaţi spanac azi, acesta va creşte în 2-3 luni. Un copac guava va face fructe numai după trei ani, în timp ce mango are nevoie de 5-10 ani. La fel este şi cu karmas-urile. Astfel, experienţele pe care fiinţa le are în viaţa asta pot fi urmarea acţiunilor realizate în vieţile anterioare. Oamenii obişnuiţi au de suferit pentru că ei n-au control asupra maturizării karmas-urilor. Yoghinul are control complet asupra condiţiilor care dau naştere la efectele karma-ei. În el există o conştiinţă, o karma, o minte care este supusă suferinţelor şi plăcerii, fiind guvernată de legile naturii, dar mai există o altă minte în el care este absolut liberă. Acesta este faptul fundamental în yoga, trebuind prin urmare să fie înţeles corect. Astfel, un yoghin are două minţi, una care este supusă efectelor lui prarabdha (karma activă), în viaţa de toate zilele, care se bucură de ceea ce este bun sau rău în karma sa trecută, la fel ca mintea unui om obişnuit; dar datorită meditaţiei asupra lui mahatattva, sau asmita (principiul egoului), yoghinul deschide în el un alt canal numit nirmana chitta (mintea creată), care este vehiculul superior al conştiinţei. Prin aceasta dispare durerea şi plăcerea. Omul obişnuit are numai mintea obişnuită, inferioară, prin urmare el suferă. Yoghinul, însă, nu are nici karmas-uri bune, nici rele, datorită lui nirmana chitta. Kabir a spus că nu există excepţie de la regulă, că acela care are corp trebuie să fie supus durerii şi plăcerii, dar există totuşi o diferenţă. În timp ce omul obişnuit se supune legilor karma-ei cu tristeţe şi se plânge, yoghinul şi jnani sunt supuşi suferinţei cu cunoaştere, înţelegere şi putere absolută. Acesta este secretul pe care mulţi nu-l cunosc. Aceştia nu înţeleg faptul că chiar şi un yoghin nu poate trece dincolo de prarabdha (karma activă). Nimeni nu poate anihila sau încălca legile karma-ei, dar yoghinul poate rămâne neafectat, chiar dacă el se găseşte în vâltoarea karmas-urilor şi efectelor lor. Acest lucru se datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci decoperă poarta prin care poate scăpa de cruzimile vieţii, dezvoltându-şi o nouă metodă de a o înfrunta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 9

Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam smritisamskarayorekarupatvat

Jati = naştere; desha = loc; kala = timp; vyavahitanam = separat; api = chiar; anantaryam = secvenţă; smritisamskarayoh = a memoriei şi a impresiilor; ekarupatvat = datorită asemănării formei.

Deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle (SAMSKARAS) au aceeaşi formă în minte, ele sunt înlănţuite în decursul existenţelor prin relaţia cauză-efect; cu toate că aparent pot fi împărţite sau separate după naştere (JATI), loc (DESHA) şi timp (KALA).

Atunci când jiva (fiinţa umană vie încarnată) migrează de la un corp la altul în decursul nenumăratelor naşteri, există continuitate între diferitele naşteri şi memoria şi întipăririle tuturor naşterilor trecute sunt continuate în viaţa prezentă. Acest lucru se datoreşte faptului că există o înlănţuire neîntreruptă a personalităţii de-a lungul acestor încarnări. Aparent, naşterea asta este separată de naşterile anterioare în ceea ce priveşte faptul că ea are loc într-o anumită pătură socială (jati) într-un loc diferit şi într-un timp diferit, dar de fapt naşterile sunt toate ale aceluiaşi jiva. După ce reîncarnarea a avut loc în alt corp, locul şi timpul nu pot fi aceleaşi. Mai mult, cunoaşterea minţii conştiente nu se leagă în nici un fel de nici o naştere anterioară şi, datorită acestui fapt, este foarte dificil să înţelegem că cele două naşteri au ceva comun. Acesta este un subiect foarte important care priveşte teoria transmigraţiei lui jivatma (Sinele Suprem, etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat). Astfel, memoria şi întipăririle fiind aceleaşi în diferitele încarnări, diferenţa de naştere, loc şi timp nu contează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 10

Tasamanaditvam chashiso nityatvat

Tasam = este; anaditvam = fără început; cha = şi; ashisah = voinţa de a trăi; nityatvat = permanent.

(VASANAS) sunt dorinţe potenţiale latente care dau naştere la noi KARMAS şi ele n-au început, deoarece dorinţa de a trăi este eternă.

Legea cauzei şi efectului încătuşează mintea oamenilor obişnuiţi, existând prin urmare continuitatea memoriei şi a întipăririlor. Această sutra descrie sursa vasanas-urilor. Procesul de acumulare a întipăririlor este fără început. El este etern, prin urmare vasanas-urile sunt numite anadi. Ele sunt potenţialităţile latente ale dorinţelor. Ele se pot manifesta sub forma dorinţelor atunci când găsesc o împrejurare favorabilă. Vasanas sunt o parte a corpului cauzal sau a corpului subtil. De obicei, ele desemnează dorinţe subconştiente, dar în Yoga, vasana înseamnă potenţialităţile latente care dau naştere la karmas. Corpul cauzal mai este numit vasana deha, deoarece vasanas-urile sunt o parte din el. Lipsa de început a vasanas-urilor este dovedită de eternitatea voinţei de a trăi. Voinţa de a trăi se găseşte în fiinţele umane încă de la naştere, ea fiind prezentă de asemeni în toate creaturile vii. Nu există creatură care să fie eliberată de voinţa de a trăi, deci vasanas sunt fără început. Vasanas-urile se găsesc în sferele subtile ale acestui corp, ele existând chiar şi în mintea cosmică care suferă diferite transformări. Este un alt flux de conştiinţă, iar voinţa individuală este o manifestare a acestuia; acest flux există deasemenea în orice fiinţă. Atunci când un yoghin devine capabil să-şi dezvolte nirmana chitta, apare o manifestare a acestui flux în el. Este mintea divină. Ea a fost folosită foarte des de acei gânditori inspiraţi din est şi vest. Pe lângă mintea individuală şi mintea cosmică, mai există o minte numită mintea divină. Nirmanakayachitta este manifestarea microcosmică a descoperirii acestei minţi supreme.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 11

Hetuphalashrayalambanaih sangrihitatvadesamabhave tadabhavah

Hetu = cauză; phala = efect; ashraya = suport; alambanaih = obiect; sangrihitatvat = deoarece sunt legate împreună; esam = a acestora; abhave = la dispariţia; tadabhavah = dispariţia lor.

Deoarece cauza acestor VASANAS (KLESHAS-urile), efectul (JATI; BHOGA şi AYUH), suportul (CHITTA) şi baza VASANAS-urilor (obiectele plăcerii) sunt legate între ele, prin dispariţia lor aceste dorinţe potenţiale latente (VASANAS) vor dispare de asemenea.

Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când suportul sau cauza lor dispare. Cauza şi efectul sunt legate. Analog, substratum-ul şi obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt va dispare şi el. Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii), şi anume avidya (ignoranţa), asmita (egoism), raga (plăcerea), dwesha (repulsia) şi abhinivesha (frica de moarte). Efectul lor este naşterea, experienţa şi viaţa. Substraum-ul tuturor acestor experienţe este chitta. Substraum-ul vasanas-urilor este chitta (mintea), iar alambana sau baza vasanas-urilor, sunt obiectele plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul şi obiectul vasanas-urilor fac ca acestea să fie continue de-a lungul ciclului renaşterilor. Dacă aceşti patru factori sunt îndepărtaţi, atunci în mod firesc şi vasanas-urile vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog, dacă nu există suport, obiectul nu va exista. Dacă kleshas-urile nu mai există, atunci nu mai poate fi viaţă, naştere şi experienţă, deoarece acestea sunt efectele kleshas-urilor, iar dacă nu există naştere, nici nu poate fi vorba de chitta (minte). Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul vasanas-urilor. Chitta poate fi eliminată prin meditaţie, după aceasta nemaiputând să existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt prezente. Totuşi, atunci când substratum-ul şi obiectele sunt eliminate, vasanas-urile vor dispare complet. Astfel, cunoscând faptul că vasanas-urile sunt dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori vasanas-urile sunt de asemenea făcute să dispară.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 12 Atitanagatam svarupatoastyadhvabhedaddharmanam

Atita = trecut; anagatam = viitor; svarupatah = în forma ei esenţială; asti = există; adhvabhedat-dharmanam = a proprităţilor inerente.

Trecutul şi viitorul există în forma lor proprie sau esenţială (SVARUPA) datorită diferenţei proprietăţilor lor inerente (DHARMA).

Din punct de vedere al timpului, procesele lumii sunt trecute, prezente şi viitoare. Există diferite stări ale acestei lumi, care se manifestă sub forma evenimentelor sau proceselor. Ceea ce este azi va deveni ieri, iar după un timp un eveniment în trecutul îndepărtat. Acest azi există şi va continua să existe chiar şi peste un an, dar el nu va exista în prezent, ci în trecut. În acelaşi timp, lumea care va veni, lumea viitorului, este deja aici. După o zi sau două, sau după un an sau mai mulţi, lumea viitorului va deveni lumea prezentului, şi de asemenea lumea trecutului. Deci am aflat că lumea există în trecut, în prezent şi în viitor, iar trecutul, prezentul şi viitorul există în forma lor reală. Ele nu se amestecă; ele nu se pierd. Forma lor esenţială şi identitatea lor nu se pierd. Există oameni care au capacitatea de a intra în această lume a timpului pe care voi o numiţi viitor, devenind astfel profeţi. Astfel, se spune în această sutra că lumea timpului sub forma trecutului şi viitorului poate fi considerată ca separată. Aceasta este viziunea clasică a filosofiei YOGA. Forma esenţială a lumii timpului este un subiect controversat. Ceea ce este mai important este diferenţa proprietăţilor inerente. Există două căi - una este determinarea, cealaltă este voinţa liberă. Determinarea este ca un film proiectat pe un ecran. Acesta arată numai ce este pe ecran, neputând să proiecteze altceva. Cealaltă cale este aceea a voinţei libere. Se pot schimba multe întâmplări, conform cu voinţa noastră. În conformitate cu aceste două căi, există diferenţă între proprietăţile inerente. Trecutul şi viitorul rămân diferite. Acest lucru nu se poate schimba. Conform cu Yoga, fiecare întâmplare trebuie planificată dinainte în spaţiu şi timp. Totul se petrece ca un film proiectat pe un ecran, dar există diferenţă între proprietăţile inerente (dharmas). Această diferenţă se datorează diferenţei căilor iar diferenţa căilor este ceea ce numim determinare şi voinţă liberă. În cazul determinismului, viitorul devine prezent, iar prezentul devine

trecut. Nu puteţi schimba acest lucru, deoarece este dincolo de puterile voastre. În cel de-al doilea caz, viitorul devine prezent iar prezentul devine trecut, dar în fiecare moment există schimbare, deoarece aveţi capacitatea de a schimba. Deveniţi capabili de a cunoaşte secretul lumii timpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 13 Te vyaktasuksma gunatmanah

Te = ele; vyakta = manifestat; suksma = subtil; gunatmanah = de natura gunas-urilor.

Chiar dacă sunt manifestate sau nemanifestate, proprietăţile inerente ale timpului sunt de natura gunas-urilor.

"Ele" înseamnă proprietăţile inerente ale lumii timpului (dharmas). Aceste dharmas sunt uneori manifestate sub forma prezentului, alteori sunt manifestate sub forma trecutului sau viitorului. Ele nu sunt simple evenimente, ci ele sunt diferitele combinaţii de dharmas şi de obiecte pe care le percepeţi. Ele au natura gunas-urilor, ceea ce înseamnă că ele sunt îmbibate de cele trei gunas, şi anume sattva, rajas şi tamas. Gunas-urile sunt principiul fundamental din individ şi din cosmos. Aceste trei gunas sunt factorii fundamentali ai existenţei şi creaţiei. Ele se combină în diferite proporţii, dând astfel naştere obiectelor lumii. Prin urmare, atât calităţile manifestate, cât şi cele nemanifestate ale lumii derivă din cele trei gunas. Trebuie înţeles faptul că timpul este tot atât de important ca parte constituentă a lumii ca şi obiectele. În mod obişnuit se consideră că lumea este doar o creaţie de obiecte materiale, mentale şi spirituale, dar trebuie să vă reamintiţi că timpul este de asemenea un factor care este implicat în această creaţie. Sutra spune foarte clar că dharmasurile, care pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginaţie, ci ele au o existenţă definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.

Atunci când cele trei gunas sunt eliminate din individ sau din cosmos, apare posibilitatea înţelegerii şi stăpânirii timpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 14 Parinamaikatvadvastutattvam

Parinama = transformare; ekatvat = datorată unicităţii; vastu = obiect; tattvam = esenţa.

Esenţa obiectului sau unitatea esenţială a tuturor lucrurilor se datorează unicităţii transformărilor GUNAS-urilor.

Gunas-urile suferă procese de transformare, iar aceste transformări au particularităţi şi unicităţi. Percepţia mentală în viaţa de toate zilele se datorează unicităţii transformării gunas-urilor. Cele trei gunas, care sunt o parte din prakriti, suferă transformări de la avyakta la vyakta, de la nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu numai creează şi controlează materia, ci o şi diferenţiază. Gunas-urile creează lumile organice, anorganice, fizice, mentale, psihice şi astrale ale Universului. Este foarte dificil de realizat un concept metafizic sau o cunoaştere a celor trei gunas. Acesta este un proces atât de fin, încât în interiorul structurii lui sunt produse timpul şi spaţiul. Bineînţeles, unicitatea transformării gunasurilor este acceptată de Patanjali. Datorită unicităţii transformării apar diferite combinaţii ale gunas-urilor, combinaţii care dau naştere diferitelor obiecte, grosiere sau subtile. Există o transformare absolut unică. Realitatea obiectului este inerentă în cele trei gunas din cauza acestei unicităţi a transformării.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 15 Vastusamye chittabhedattayorvibhaktah panthah

Vastusamye = prin asemănarea obiectului; chittabhedat = prin diferenţa minţii; tayoh = a acestor două; vibhaktah = separat; panthah = calea de manifestare.

Din cauza asemănării obiectului şi diferenţei de nivel a minţii, căile cunoaşterii sunt diferite.

Această sutra explică teoria yoghină a percepţiei. Chiar dacă obiectul este unic, percepţia lui diferă în conformitate cu diferenţa lui chitta. Acelaşi obiect este perceput diferit în momente de timp diferite din cauza diferenţei stării mentale sau a instrumentului de cunoaştere. Obiectul poate fi unic, dar el pare diferit datorită diferenţei de nivel şi de timp care corespunde facultăţii care cunoaşte. Această diferenţă a lui chitta este responsabilă pentru diferenţa în cunoaştere.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 16 Na chaika chittatantram vastu tadapramanakam tada syat

Na = nu; cha = şi; eka = unu; chitta = minte; tantram = dependent; vastu = obiect; tat = acesta; apramanakam = non-cunoscător; tada = atunci; kim = ce; syat = s-ar întâmpla.

Obiectul percepţiei nu depinde de o anumită CHITTA deoarece atunci când mediul cunoaşterii nu este prezent (adică atunci când CHITTA a fost depăşită prin realizarea stării de KAIVALYA) obiectul percepţiei continuă să existe pentru celelalte fiinţe care n-au ajuns încă la eliberare.

Percepţia unui obiect se face prin intermediul indriyas-urilor (organele de simţ), dar ea nu este dependentă de o minte sau de o formă de cunoaştere a lui chitta (minte). Dacă ea ar fi dependentă, atunci cunoaşterea n-ar continua în absenţa mediului de cunoaştere. Există două teorii despre acest subiect. Teoria idealistă neagă chiar existenţa lumii. Teoria realistă susţine că lumea există în forma sa obiectivă aşa cum o vedem. Vedanta este idealistă, iar sistemul filosofic Charvaka este realist. Se pare că Yoga este o cale de mijloc. Ea nu respinge faţetele superioare ale lumii simţurilor şi percepţiei şi, de asemenea, nu respinge partea obiectivă. Yoga crede în existenţa obiectelor la fel ca şi în existenţa faţetelor superioare ale existenţei. Prin urmare, chiar şi atunci când chitta este retrasă, lumea va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în minte, în indriyas-uri, în timp şi spaţiu. Obiectul nu este dependent de o singură minte. Acest lucru înseamnă că lumea fenomenală este subiectivă pentru fiecare minte, dar ea nu dispare atunci când o fiinţă atinge kaivalya (realizare de sine); ea continuă pentru ceilalţi oameni care n-au atins kaivalya. Dacă consideraţi că obiectul percepţiei este dependent de o singură minte care a fost eliminată, atunci se poate pune întrebarea: ce se întâmplă cu obiectul percepţiei atunci când nu este cunoscut de minte? Răspunsul este: obiectul continuă să existe pentru ceilalţi oameni.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 17 Taduparagapeksitvachchittasya vastu jnatajnatam

Mintea are nevoie de reflectarea internă a obiectului pentru cunoaştere.

Mintea are nevoie de obiectul cunoaşterii pentru a-l reflecta, numai atunci cunoaşterea acelui obiect are loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în chitta (minte), aceasta nu poate realiza cunoaşterea lui. Dacă un obiect este plasat în faţa chitta-ei, dar nu are loc nici o reflectare, atunci nu va exista nici o cunoaştere, chiar dacă obiectul şi chitta sunt faţă în faţă. Mai mult, cunoaşterea unui obiect nu are loc numai pentru că obiectul este prezent. Cunoaşterea se naşte numai atunci când are loc o reflectare a obiectului în chitta (minte). Prin urmare, înţelesul acestei sutra este că un obiect este ori cunoscut, ori necunoscut, conform cu prezenţa sau absenţa reflectării acelui obiect în minte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 18 Sada jnatashchittavrittayastatprabhoh purushasyaparinamitvat

Sada = întotdeauna; jnatah = sunt cunoscute; chittavrittayah = modificările minţii; tatprabhoh = stăpânul său; purushasya = a lui purusha; aparinamitvat = datorită neschimbării.

PURUSHA, stăpânul şi însufleţitorul CHITTA-ei, este neschimbător, prin urmare el poate cunoaşte întotdeauna modificările minţii (VRITTIS).

Purusha nu se schimbă niciodată; el este constant, cu toate că orice altceva se schimbă. Lumea spaţiului, timpului, a calităţilor şi a cunoştinţelor,

etc., suferă schimbări continue, dar aceste schimbări au un fundament care este permanent şi nu se schimbă niciodată, o bază permanentă, care este sufletul. Prin urmare, tot ceea ce se petrece în chitta (minte) este în mod automat cunoscut de suflet, deoarece el este stăpânul chitta-ei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 19 Na tatsvabhasam drishyatvat

Na = nu; tat = aceasta; svabhasam = auto-iluminată; drishyatvat = din cauza perceptibilităţii.

CHITTA nu se auto-iluminează adică nu este însufleţită prin ea însăşi, deoarece şi ea este subiectul cunoaşterii şi percepţiei.

Soarele străluceşte de la el putere, dar luna n-are lumină proprie. Analog, sufletul este auto-iluminat, dar chitta (minte) nu. Atunci când yoghinii percep diferite sfere ale lui chitta în variatele stări de samadhi, atunci aceasta devine subiectul percepţiei şi cunoaşterii, dar purusha este neschimbat. În momentul în care mintea este introvertită şi transcende limitările simţurilor, yoghinul poate deveni conştient de purusha, care este diferit de chitta. Purusha iluminează chitta, cu alte cuvinte el este acela care o însufleţeşte. Purusha nu este realizat prin intermediul minţii. Pentru a-l realiza, mintea este în totalitate separată şi scoasă în afara domeniului experienţei. În timp ce omul obişnuit depinde de simţuri pentru cunoaştere, sau omul de ştiinţă de instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă facultate de autocunoaştere. Numai după ce instrumentul schimbător al cunoaşterii este schimbat (chitta) se poate realiza purusha. Prin urmare, fiinţa supremă sau purusha nu este subiectul cunoaşterii prin intermediul minţii, ci este subiectul cunoaşterii prin el însuşi. Sadhana (practica spirituală) nu se ocupă atât de conştiinţa lui purusha cât de eliminarea formelor inferioare, vehiculele

inferioare ale conştiinţei. Cu toate că purusha se auto-iluminează, el nu este perceptibil prin chitta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 20 Ekasamaye chobhayanavadharanam

Ekasamaye = simultan; cha = şi; ubhaya = cei doi; anavadharanam = non-înţelegere.

CHITTA fiind limitată, prin ea nu se poate realiza înţelegerea celor doi (PRAKRITI şi PURUSHA), cunoscătorul (mintea) şi cunoscutul (obiectul) simultan.

Chitta îşi are propria ei iluminare. Aici se subliniază că nu puteţi înţelege în mod simultan pe cel ce percepe şi pe cel perceput, cunoscătorul şi cunoscutul. Puteţi cunoaşte unul din ei odată, deoarece mintea poate percepe numai anumite experienţe. Atunci când mintea percepe, ea nu poate fi percepută. Această facultate duală a percepţiei şi perceputului nu există în minte, şi acest lucru constituie o limitare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 21

Chittantaradrishye buddhibuddheratiprasangah smritisankarashcha

Chittantaradrishye = într-o minte fiind cunoscută de alta; buddhibuddheh = cunoaşterea celor cunoscute; atiprasangah = superfluitate absurdă; smriti = memorie; sankarah = confuzie; cha = şi.

Dacă s-ar accepta cunoaşterea minţii nu de către PURUSHA, ci de către o altă minte, atunci ar apare cunoaşterea celor cunoscute, ceea ce duce la absurditate şi la confuzia memoriei.

Buddhismul nu-l recunoaşte pe purusha. El spune că mintea poate percepe altă minte, dar în cazul acesta ar trebui să existe un lanţ neîntrerupt de minţi care să se vadă una pe alta. Deci doctrina buddhistă este foarte greşită. Chitta nu poate fi cunoscătorul; adevăratul cunoscător este purusha. Purusha nu poate fi cunoscut prin intermediul minţii, nici prin intermediul altui instrument. Yoga este de părere că în loc să acceptăm ca chitta însăşi să fie cunoscătorul altei chitta, trebuie să acceptăm purusha ca bază de cunoaştere, deoarece el rămâne neschimbat, în timp ce orice altceva suferă o schimbare constantă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 22 Chitterapratisankramayastadakarapattau svabuddhisamvedanam

Chitteh = a conştiinţei; apratisankramayah = care nu trece de la unul la altul; tadakara = forma proprie; apattau = îndeplinind; svabuddhi = autocunoaştere; samvedanam = cunoaşterea.

Cunoaşterea naturii esenţiale a Sinelui (ATMA), realizată prin autocunoaştere la nivelele cele mai profunde ale fiinţei (SVABUDDHI), este dobândită atunci când conştiinţa ia acea formă în care nu trece de la un stadiu la altul.

Cunoaşterea prin chitta depinde de diferitele nivele de conştiinţă, deoarece conştiinţa ia acele forme de buddhi prin care trece mintea. Atunci când conştiinţa capătă forma acelei pratyaya (conţinut al minţii) în care experienţa nu trece de la un nivel la altul din cauza absenţei vehiculului mental, se naşte autocunoaşterea, dobândindu-se astfel cunoaşterea naturii veritabile a sinelui. Acest lucru are o legătură cu acea stare a lui purusha numită swarupawasthanam. Această stare apare atunci când chitta ia forma acelei pratyaya care se naşte din ritambhara, în care experienţa nu se schimbă. Atâta vreme cât meditaţia continuă în tărâmul minţii, experienţele continuă să se schimbe. Este pratisankram. Aceste experienţe continuă să se schimbe. Atunci când conştiinţa mentală evoluează sau devine din ce în ce mai subtilă, experienţele de asemeni se schimbă. Mintea nu e stabilă, ea se dezvoltă continuu. Structura psihologică şi fiziologică a minţii se schimbă întruna. Schimbările sunt mai pronunţate în meditaţie. Structura internă a minţii suferă transformări colosale în timpul meditaţiei. Experienţele din meditaţie nu sunt ultime, deoarece există schimbare constantă. În stadiul final, chitta are o pratyaya constantă neschimbătoare; nu mai există schimbare. Există un stadiu al lui samadhi în care procesele experienţei se opresc şi nu mai există posibilitatea transcenderii limitărilor lui chitta. Atunci văzătorul îşi realizează forma lui proprie. La început, aceasta poate avea mai multe forme, cum ar fi shivalinga sau AUM, dar în stadiul final există o singură formă care nu se schimbă. Aceasta este numită tadakarapatti, şi aparţine ultimei categorii de samadhi. Acest stadiu final este descris în Upanishade şi în Bhagavad-Gita. Este starea de pură conştiinţă care are atributele lui sat, chit, ananda. Ea oferă o experienţă omogenă, care nu este limitată de minte. Ea este diferită de orice concept intelectual; este pură existenţă. Ea survine atunci când fiinţa transcende limitele lui chitta şi se stabileşte în pura conştiinţă neschimbătoare, care este absolut omogenă şi statică. În acea stare apare swabuddhi samvedanam, adică cunoaşterea completă a propriei minţi. Cunoaşterea corpului, a simţurilor şi a minţii se opreşte complet, nemaiexistând decât cunoaşterea neschimbătoare a lui swarupa, adică a formei proprii. Cunoaşterea lui buddhi este cunoaşterea naturii voastre intime, buddhi neavând aici sensul de intelect sau minte. El înseamnă conştiinţă. În yoga, buddhi înseamnă atât intelect, cât şi conştiinţă supremă.

În Gita se spune că realitatea supremă este dincolo de buddhi sau conştiinţa de sine. Cuvântul buddhi desemnează în această sutra acea stare de conştiinţă supremă. Ea apare atunci când mintea nu lucrează, ci aceea care lucrează este conştiinţa supremă. Numai atunci când nivelul conştiinţei încetează să se mai schimbe, apare o unică şi neschimbătoare conştiinţă a naturii interne. Atunci s-a realizat cunoaşterea de sine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 23 Drastridrishyoparaktum chittam sarvartham

Drastri = văzătorul (văzătorului); drishya = prakriti; uparaktam = colorat; chittam = minte; sarvartham = totul inclusiv.

Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător (PURUSHA) cât şi de văzut (PRAKRITI), înţelege totul.

Aici cuvântul chitta nu desemnează funcţiile obişnuite ale minţii, ci el se referă la expresia superioară a conştiinţei prin care sferele superioare ale lui atman pot fi percepute. În această sutra cuvântul chitta este folosit în legătură cu transcendentalul purusha. Trebuie să înţelegem că orizontul lui chitta este vast, el incluzând nu numai prakriti, ci şi purusha. Reamintiţi-vă faptul că mintea unui sadhaka (practicant spiritual) continuă să fie aceeaşi, chiar şi după ce el a făcut progrese considerabile în plan spiritual. Singura diferenţă este că în timp ce la început mintea era colorată de prakriti, de conştiinţa obiectivă şi de cele trei gunas, acum ea a îndepărtat limitările şi a devenit pură, astfel încât ea poate acum să-l reflecte pe purusha. Astfel, ea devine capabilă să înţeleagă totul. Cuvântul sarvartham, capabil de a înţelege totul, trebuie bine înţeles. Chiar şi în stadiile preliminare ale practicilor spirituale, chitta e capabilă de a înţelege totul, dar ea nu funcţionează în consecinţă. Ea poate percepe numai ceea ce este cognoscibil, dar atunci când devine pură ea dobândeşte o conştiinţă superioară, putându-l vedea şi pe drashta (văzător). Astfel ea devine cu adevărat sarvartham. Acesta este un stadiu foarte elevat al vieţii

spirituale. Chitta devine capabilă să reflecte în acelaşi timp şi subiectul şi obiectul. Când această stare se permanentizează, aspirantul trebuie să ştie că starea de kaivalya (realizarea de sine) este foarte aproape, dar dacă această stare de conştiinţă atotcuprinzătoare nu este menţinută în mod constant şi dacă există încă oscilaţii ale conştiinţei, atunci înseamnă că kaivalya e foarte departe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 24 Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham samhatyakaritvat

Tat = aceasta; asankhyeya = nenumărat; vasanabhih = de vasanas; chitram = împestriţată; api = cu toate că; parartham = de dragul lui purusha; samhatyakaritvat = datorită acţiunii asociate.

Deşi împestriţată de nenumărate VASANAS, mintea acţionează numai pentru PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere cu acesta.

Mintea este făcută din nenumărate vasanas (dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse), fiind colorată în mod diferit de acestea, dar acest lucru nu este pentru ea însăşi; ea lucrează tot timpul pentru purusha. Ea este desemnată în totalitate pentru scopul lui purusha. La fel cum un muncitor nu lucrează pentru fabrică sau pentru ceilalţi muncitori, ci pentru familia lui, în mod analog chitta, cu toate că este colorată de nenumărate impresii şi dorinţe, ea este făcută de fapt pentru purusha. Nenumăratele vasanas nu formează scopul minţii. Este la fel cum mâncăm multe lucruri, din care numai o parte este reţinută de organism, restul fiind eliminat; în acest caz noi nu mâncăm de dragul acestor multor lucruri. Analog, chitta nu este făcută pentru vasanas, ci pentru purusha. Cu toate că purusha este stăpânul sau scopul obiectiv al minţii, mintea are atât de multe vasanas pentru că ea trebuie să producă diferite distracţii pentru purusha.

Vasana este originalul, primitivul vehicul inconştient al dorinţei. Ea nu este o dorinţă ascunsă; ea este fără început. Este stimulentul principal pentru toată creaţia planului inferior. Vasanas-urile nu acţionează pe planurile superioare ale conştiinţei supreme. Trebuie înţeles deci că mintea noastră, care se leagă totdeauna de obiectele lumii inferioare, este plină de tot felul de ataşamente, suferinţe, dorinţe, ş.a.m.d. Scopul minţii este purusha şi nimic altceva, deci aspiranţii care sunt torturaţi de ataşamente şi de diferite vasanas nu trebuie să fie pesimişti. Ei nu trebuie să fie deprimaţi atunci când vasanasurile lucrează în minte. Ei trebuie să înţeleagă că ţelul ultim al călătorului este purusha, şi că vasanas-urile servesc în cele din urmă unui scop esenţial al lui purusha. Viaţă după viaţă, naştere după naştere, mintea continuă să migreze de la o sferă de conştiinţă la alta, de la un plan de evoluţie la următorul, până ce în cele din urmă vine un moment în care ea devine capabilă să reflecte atât văzătorul cât şi văzutul, cunoscătorul şi cunoscutul, în acelaşi timp. Atunci vasanas-urile dispar, deoarece ele au servit scopului lor de a crea bhoga pentru purusha.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 25 Vishesadarshinah atmabhavabhavanavinivrittih

Vishesa = diferenţa; darshinah = al aceluia care vede; atmabhava = conştiinţa de sine; bhavana = simţământ; vinivrittih = încetare completă.

Chiar şi conştiinţa sinelui (ATMA BHAVA) încetează complet pentru acela care vede diferenţa dintre PRAKRITI şi PURUSHA.

Facultatea care diferenţiază, a conştiinţei sinelui, încetează complet după ce s-a dobândit întregul domeniu al conştiinţei mentale. Există două interpretări ale acestei sutra foarte confuză. Conform cu prima, atunci când yoghinul devine capabil să perceapă conştiinţele mentale opuse, el înţelege diferenţa dintre cele două puncte ale unui proces. Procesul începe cu prakriti şi se termină cu purusha. După ce yoghinul a acoperit întreg domeniul

procesului, el îşi poate da seama de diferenţa dintre cele două puncte - unul, conştiinţa lui purusha, şi al doilea, conştiinţa lui prakriti. Atunci apare în el hotărârea (sankalpa) de a se retrage de la conştiinţa sinelui. Acest lucru se întâmplă atunci când el devine conştient de prakriti şi de purusha, de diferenţa dintre ele, şi vrea să transceandă chiar şi această conştiinţă. Conform cu cea de-a doua interpretare, atunci când yoghinul dobândeşte cea mai înaltă stare a conştiinţei sinelui, el poate face distincţie între prakriti şi purusha, distincţie prin care el devine capabil să vadă că purusha este diferit de prakriti. În acest punct conştiinţa sinelui este depăşită. Prima interpretare pare a fi cea mai corectă. Ştim că în cea mai înaltă stare de samadhi conştiinţa nu se schimbă; ea devine statică. În această stare diferenţa dintre văzător şi văzut este cunoscută perfect. Mai mult, vasanasurile, care constituie structura generală a minţii şi a conştiinţei mentale, nu sunt scopuri, ci numai mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minţii este de a se transcende pe ea însăşi: Atmabhava este cel mai fin punct unde mintea, ca entitate, se autodizolvă. La acest stadiu vine experienţa lui kaivalya (realizarea de sine).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 26 Tada vivekanimnam kaivalyapragbharam chittam

Tadam = atunci; vivekanimnam = înclinat spre viveka; kaivalyapragbharam = înclinat spre kaivalya; chittam = mintea.

Atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare (VIVEKA), şi se îndreaptă spre KAIVALYA.

Când yoghinul realizează că însăşi ritambhara (conştiinţa cosmică) şi atma bhava, conştiinţa celui mai înalt punct al sinelui, sunt de asemenea inadecvate pentru realizarea absolutului, şi când s-a hotărât să îndepărteze chiar şi cele mai elevate caracteristici ale factorilor mentali, atunci apare în el un sentiment special, inconştient, de renunţare la beatitudinea şi cunoaşterea

care se nasc din cel mai înalt plan atmic. Atunci când el realizează starea perfectă de samadhi, uită de tot ceea ce îl priveşte şi de tot ce-i în jurul său, dar în acelaşi timp el este capabil să vizualizeze întregul domeniu al conştiinţei, pe care l-a depăşit. În acel moment, întreaga mişcare, de la cel mai înalt punct spiritual la cel mai jos, este văzută de el; el îşi aminteşte toate experienţele spirituale pe care le-a avut încă de la începutul vieţii sale spirituale. Atunci el devine capabil să creeze un sentiment de distincţie între experienţele de diferite dimensiuni. Atunci el realizează că toate acestea, inclusiv meditaţia şi extazul sunt relative, şi nu absolute. Se spune că beatitudinea şi jnana născută din conştiinţa supremă este neschimbată şi permanentă, dar în timpul perioadei de sadhana (practică spirituală), de-a lungul multor naşteri, calitatea experienţei se schimbă. Nici chiar calitatea transei şi a conştiinţei sinelui şi cunoaşterea supremă nu sunt absolute. Ca urmare, aspirantul simte că toate aceste experienţe trebuie depăşite, pentru că ele sunt inadecvate. Este o experienţă deosebită să stai liniştit şi să priveşti retrospectiv propria ta viaţă. Atunci când mintea este introvertită, se poate vedea întreaga serie de experienţe, cu continuitatea lor. Experienţele pot fi simţite. Totuşi, dacă comparaţi ultima experienţă cu prima, puteţi vedea totdeauna diferenţa. Atunci vedeţi factorii care se dezvoltă. Astfel, puteţi transcende întreaga cale a sferei mentale. Atunci realizaţi că toate aceste experienţe au fost în planul lui prakriti. Acesta este punctul lui purusha. Până ce nu este atins, toate experienţele sunt în domeniul lui prakriti, chiar şi cele mai fine. Acesta este planul conştiinţei mentale, senzoriale. El include conştiinţa supramentală precum şi viziunile, curenţii subtili, vibraţiile telepatice, clarviziunea, clarauzul etc. Totul formează un proces continuu, care începe de la planul grosier şi se continuă până la planurile mai profunde. Aici, mintea este înclinată spre viveka (discriminare) prin analiză discriminatorie, şi vede întregul trecut în mod panoramic. Conştiinţa are tendinţa să graviteze spre kaivalya. Acest lucru este descris prin minunatul cuvânt kaivalyapragbharama. Din fizică ştim că orice lucru gravitează spre centrul Pământului, având ceea ce noi numim greutate. În mod analog, în stadiul final al sadhana-ei, mintea este atrasă spre centrul de gravitaţie, adică kaivalya. Astfel, atunci când toţi agenţii conştiinţei sunt îndepărtaţi, purusha se umple de conştiinţă absolută, fiind atras spre starea de kaivalya.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 27 Tachchhidresu pratyayantarani samskarebhyah

Tachchhidresu = în intervalul acesta; pratyayantarani = alte pratyayasuri; samskarebhyah = prin samskaras.

Intre stările acestea de discriminare (VIVEKA), mai pot apare temporar alte PRATYAYAS, datorită remanenţei impresiilor trecute (SAMSKARAS).

După ce yoghinul realizează starea de vivekakhyati (de îndepărtare a ignoranţei), apar momente când el nu poate menţine conştiinţa lui viveka din cauză că relaxarea efortului e urmată de o pratyaya. Chiar şi atunci când mintea este plină de vairagya (detaşare spirituală), părăsind sfera lui prakriti şi fiind atrasă catre kaivalya, există stadii intermediare în care ea este întoarsă înapoi, acolo unde a intrat în sfera lui nirbija samadhi. Acest lucru se datoreşte urmelor de ignoranţă (avidyaklesha), care nu sunt altceva decât urme ale vechilor samskaras-uri (tendinţe mentale) care pătrund prin starea de viveka. Aici pratyaya semnifică ultima urmă care a rămas după arderea karmei şi a samskaras-urilor, dar această stare nu este constantă. Ea intervine numai printre fluxurile de viveka. Atunci când un yoghin este stabilit în cea mai înaltă formă de meditaţie, această meditaţie este întreruptă numai puţin şi temporar, până ce el atinge punctul final, dar intervalul de întrerupere nu-l aduce într-o stare inferioară. Este la fel cum în timpul nopţii ne trezim uneori pentru câteva clipe, şi apoi adormim la loc. Analog este şi cu mintea care se simte atrasă spre kaivalya, atunci când urmele întipăririlor pătrund prin viveka, dar viveka continuă apoi. Acest fapt nu trebuie înţeles greşit. Unii cred că arunci când un yoghin atinge stadiul final el nu mai este capabil să privească înapoi datorită fuziunii complete, dar în realitate nu este aşa. Atâta timp cât seminţele sunt prezente, ele dau naştere la vyuthana (ivirea) din starea de viveka, dar acest lucru nu dă naştere la tulburare, deoarece seminţele sunt aproape arse.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 28 Hanamesam kleshavaduktam

Hanam = distrugere; esam = a acestora; kleshavad = la fel ca kleshasurile; uktam = spus.

Indepărtarea definitivă a acestora (PRATYAYAS) este realizată la fel ca în cazul KLESHAS-urilor.

Procesul de renaştere al conştiinţei anterioare trebuie oprit complet. Acest lucru se face prin îndepărtarea pratyayas-urilor (conţinuturile minţii) care se nasc datorită urmelor de personalitate, cum ar fi kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Kleshas-urile sunt îndepărtate prin înţelegerea naturii lor şi a relaţiei lor cu karma. Pratyayas-urile din samadhi sunt datorate de asemenea karma-ei trecute şi întipăririlor ei. Aceste întipăriri îşi au rădăcinile în kleshas, iar kleshas-urile îşi au rădăcinile în avidya (ignoranţă). În acest fel se face regresia pratyayas-urilor până la rădăcina lor. Atunci când avidya (ignoranţa) este îndepărtată, kleshas-urile dispar, puterea de discriminare evoluează, dar datorită întipăririlor trecute apar de asemenea pratyayas conştiente. La fel cum kleshas-urile sunt îndepărtate prin meditaţie (dhyana) şi prin starea de vivekakhyati, la fel pratyayas-urile din timpul stării de vivekakhyati (procesul de îndepărtare a ignoranţei) pot fi eliminate prin mărirea fermităţii şi stabilităţii stării de vivekakhyati.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 29 Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha vivekakhyaterdharmameghah samadhi

Prasankhyane = în cea mai înaltă meditaţie; api = chiar; akusidasya = a aceluia care nu mai are interes; sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh = prin discriminare; dharmameghah = ploaia dharma-ei; samadhi = samadhi.

Atunci când nu mai există interes nici chiar pentru cea mai înaltă meditaţie, se realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită completei discriminări (VIVEKAKHYATI).

Când starea de vivekakhyati este în totalitate realizată, şi întipăririle care provoacă întrerupere sunt de asemenea stăpânite, meditaţia culminează cu cea mai fină stare de samadhi, numită dharmamegha samadhi. Este interesant de remarcat că la acest nivel yoghinul este detaşat chiar şi faţă de iluminare. Există o vairagya (detaşare spirituală) totală, chiar şi în ceea ce priveşte vivekakhyati şi yoghinul devine liber de dorinţa de a atinge kaivalya. Până acum el a fost impulsionat de ambiţia de a atinge kaivalya; acum, chiar şi acea sete este depăşită. De îndată ce el se apropie de punctul culminant, dorinţa de a atinge acel punct se stinge. Akusida înseamnă a nu aştepta nici un rezultat. Acesta este o stare în care yoghinul renuţă la ideea de a dobândi ceva sau de a realiza ceva prin meditaţia pe care o face. Ambiţia şi interesul sunt depăşite. Sadhana este realizată, dar nu se urmăreşte nimic de pe urma ei. Nu există ataşament nici chiar faţă de kaivalya. Este foarte interesant de observat că dorinţa pentru a atinge kaivalya, dorinţă care-l ghidează pe aspirant de la cel mai inferior punct al conştiinţei până la realizarea conştiinţei supreme, este în mod automat părăsită chiar când fiinţa este pe punctul de a atinge kaivalya. Acest lucru dă naştere la dharmamegha samadhi. În această sutra toate seminţele întipăririlor trecute sunt complet arse, karma este dizolvată şi porţile Realităţii sunt deschise. Misterele şi curiozităţile nu mai există. Cuvântul dharma nu înseamnă aici nici religie, nici datorie. El desemnează proprietatea inerentă sau funcţia caracteristică. Dharma implicată aici este SAT, CHIT, ANANDA, ceea ce este o caracteristică universală sau o funcţie a conştiinţei superioare. Megha este un termen tehnic care înseamnă o stare mistică care poate fi descrisă ca fiind o stare foarte superioară de conştiinţă, prin intermediul căreia avem experienţa lui sat-chitananda. În sanskrită, "megha" înseamnă "nor". Ea este norul care aduce ploaia experienţei lui sat, chit şi ananda. El nu poate fi descris prin limbaj, prin cuvinte. Se poate spune că este o stare extrem de înaltă în care are loc experienţa omogenă a lui sat, chit şi ananda. Acest lucru devine posibil atunci când s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija samadhi. Să luăm un exemplu; atunci când un om moare, ultimul moment al vieţii sale este momentul în care îşi vede întreaga viaţă trecându-i prin faţa ochilor. El nu vede nimic clar, dar are un fel de conştiinţă mistică a tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul vieţii sale. El îşi priveşte viaţa ca şi cum ar privi un

peisaj. Marea experienţă din dharmamegha samadhi este asemănătoare şi are loc chiar în momentul eliberării. Acest lucru pune capăt tuturor eforturilor, pune capăt sadhana-ei, meditaţiei şi lui samadhi. Eliberarea înseamnă rupere, iar dharmamegha samadhi este punctul ultim al scopului urmărit de Yoga abhyasa. După ce acesta a fost atins, yoghinul intră într-un nou domeniu al existenţei şi activităţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 30 Tatah kleshakarmanivrittih

Tatah = după aceea; klesha = suferinţă; karma = acţiune; nivrittih = încetare.

După aceea apare eliberarea de KLESHAS şi KARMAS.

După ce yoghinul atinge sat-chit-ananda prin dharmamegha samadhi, el nu mai este afectat de kleshas-uri şi de karmas-uri. Aceste două instrumente de legătură, care îl trag pe jiva (sinele încarnat) în lumea experienţei, sunt complet dizolvate de influenţa lui dharmamegha samadhi. Odată ce aceste două instrumente sunt distruse, sadhana (practica spirituală) yoghină se termină. Trebuie înţeles că scopul imediat al sistemului Yoga este de a elimina avidya (ignoranţa) şi kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii). Realizarea lui kaivalya (realizarea de sine) nu este efectul direct ci ea este un efect indirect, obţinut prin îndepărtarea kleshas-urilor. Este numai descoperirea unei stări care era deja acolo prin însăşi natura lui purusha. Jivanmukti ("eliberat în această viaţă") este rădăcina ultimă în Yoga. Ea desemnează starea de eliberare de captivitatea lui prakriti şi a celor trei gunas (însuşiri fundamentale). Domeniul lui prakriti începe cu avidya (ignoranţa) şi se termină cu jivanmukti ("eliberat în această viaţă"). Atunci când jivanmukti experimentează beatitudinea eternă, acest lucru este dincolo de domeniul lui prakriti. Jivanmukta poate privi prakriti din afară, deoarece

el însuşi nu mai este în ea. El realizează în acelaşi timp înţelegerea practică atât a lui prakriti cât şi a lui mukti (eliberat spiritual). Cu toate că este adevărat că starea ultimă de mukti este deja în noi, ea este însă ascunsă de avidya şi de întipăririle acţiunilor trecute. Atunci când acestea sunt îndepărtate prin yoga, starea care era deja acolo este descoperită ca nouă. Prin urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să renunţe niciodată la sadhana sa, până ce nu a atins în cele din urmă experienţa beatitudinii, în virtutea eliminării lui prakriti şi a celor trei gunas. El trebuie să continue calea yoga până ce el devine un centru de pură conştiinţă în Realitatea Supremă, fiind complet separat de prakriti. După ce s-a realizat dharmamegha samadhi, kleshas-urile şi karmas-urile nu-l mai leagă pe yoghin. Pentru el, acestea devin non-existente. Procesul de mukti este format din două părţi, şi anume mukti individuală şi mukti cosmică (prakriti moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de prakriti cât şi de purusha. Atunci când un individ se eliberează de kleshas şi karmas acestea există totuşi undeva în prakriti, cu toate că pentru el au dispărut. La sfârşitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este prakriti moksha. Un om bogat care stă într-o cameră cu aer condiţionat în timp ce afară este vară şi caniculă, poate fi comparat cu un jivanmukta. Dispariţia căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti moksha. Deci acestea sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul individual, celălalt universal. Eforturile făcute de oamenii de aici şi din alte părţi vizează numai eliberarea individuală. Profeţi ca Isus, Buddha, Sankara, sunt exemple de eliberare individuală. Eliberarea universală nu poate fi realizată de un singur individ; tot ceea ce poate face el este de a realiza o sadhana (practică spirituală) intensă pentru a obţine eliberarea pentru el însuşi. Acestea sunt cele două faţete ale eliberării; una este abordarea evazionistă, cealaltă este abordarea practică. Abordarea unui yoghin nu trebuie să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta care s-a eliberat practic acţionează pentru binele umanităţii; el nu evadeză în tărâmul de dincolo de prakriti, chiar dacă este eliberat. El caută să aducă mângâiere şi pace indivizilor care suferă. Astfel, ei rămân în dharmamegha samadhi şi nu evadează în kaivalya, cu toate că aceasta este chiar în faţa lor. Atunci când yoghinul consideră că şi-a împlinit misiunea, el trece dincolo, în starea de kaivalya. Eliberarea individuală nu este nicidecum eliberare, ci este exact opusul. Bineînţeles, din punct de vedere academic, ea este eliberare, dar din punct de vedere practic, nu. Individul eliberat trebuie să lupte. El trebuie să-şi continue lupta împotriva durerii, mizeriei, cauzelor durerii ş.a.m.d. Astfel, el răspândeşte mesajul vieţii fericite. În cele din urmă, atunci când simte că a arătat calea milioanelor de oameni care suferă, el transcende domeniul lui prakriti şi devine videha mukta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 31 Tada sarvavaranamalapetasya jnanasyanantyajjneyamalpam

Tada = atunci; sarva = totul; avarana = voal; mala = impuritate; apetasya = a aceleia de la care este îndepărtat; jnanasya = a cunoaşterii; anantyat = infinit; jneya = cognoscibil; alpam = numai puţin.

Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor şi impurităţilor, puţin este ceea ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoaşterea este infinită.

Dharmamegha samadhi permite realizarea a două lucruri; în primul rând, el îndepărtează voalul cunoaşterii, iar în al doilea rând el îndepărtează complet toate impurităţile. În realitate, sunt trei lucruri care sunt îndepărtate. În plus, faţă de primele două, este îndepărtată şi vikshepa (oscilaţia minţii), dar vikshepa a fost deja eliminată prin abhyasa (practica spirituală repetată), rămânând deci numai cele două menţionate în sutra. În Upanishade şi în alte scripturi se spune că întunericul şi teama nu-l părăsesc pe individ până ce lumina cunoaşterii (jnanasurya) nu răsare pe firmamentul superconştiinţei. Aici se spune că după dharmamegha samadhi are loc marele eveniment al îndepărtarii impurităţilor şi al voalului care acoperă cunoaşterea, şi yoghinul vede că puţin este ceea ce i-a rămas de cunoscut. La început, aspirantul simte că el ştie foarte puţin, şi că are mult de învăţat şi cunoscut, dar atunci când voalul cunoaşterii este îndepărtat mai rămâne puţin de cunoscut sau de dobândit. Yoghinul devine aptakama, aptajnana şi antasankalpa. Pentru el nu mai rămâne nimic de cunoscut, de împlinit, de câştigat sau de dorit. Aceasta devine natura lui, dar până ce această iluminare nu s-a produs, el are de făcut progrese prin disciplină riguroasă şi prin sadhana (practică spirituală). La început el este un căutător. Atunci când el devine stabilit în sadhana, este numit sadhaka (aspirant spiritual), dar atunci când atinge dharmamegha samadhi, el devine un siddha. Setea lui de cunoaştere, de înţelepciune şi pace este potolită de ploaia care cade din norul lui dharma ("ceea ce constituie Adevărata noastră Natură"). Pentru el orice şi oricând devine cunoscut atunci când doreşte acest

lucru, deoarece nu mai există voal care să acopere cunoaşterea. El ajunge să experimenteze mahavakyas, marile dictoane, în propria sa viaţă. Aceste mari dictoane pot fi rezumate astfel: 1. Prajnanam Brahma: adevărul ultim, realitatea cosmică este conştiinţa. 2. Ahambrahmasmi: Eu sunt Brahman. 3. Tatwamasi: Tu eşti acesta (Brahman). 4. Ayamatma Brahma: Acest suflet individual este Brahman. Acestea sunt cele patru adevăruri nemuritoare care sintetizează întreaga filososfie a Upanishadelor. Ele trebuie înţelese nu numai la nivel intelectual, ci şi la nivelul experienţei şi realizării, dar acest lucru este posibil numai în dharmamegha samadhi. După ce a atins dharmamegha samadhi, purusha, în forma şi natura sa proprie, rămâne neclintit. El este eliberat acum de suprapunerea vrittisurilor (modificărilor) minţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 32 Tatah kritarthanam parinamakramasamaptirgunanam

Tatah = după aceasta; kritarthanam = deoarece şi-au îndeplinit menirea; parinama = schimbărilor; krama = proces; samaptih = sfârşit; gunanam = al gunas-urilor.

După aceasta, deoarece şi-au îndeplinit menirea şi procesele schimbărilor (PARINAMAS) au luat sfârşit definitiv, GUNAS-urile se retrag sau se resorb în cauza care le-a produs.

Yoghinul devine kritartha prin atingerea lui dharmamegha samadhi, deoarece pentru el nu mai rămâne nimic de dobândit. Procesul schimbărilor din minte şi din gunas-uri se opreşte de asemenea. Legea cauzei şi efectului nu mai acţionează împreună cu legea schimbării, în ceea ce-l priveşte pe yoghin. Intregul proces al gunas-urilor are un singur scop - acela de a crea experienţe pentru purusha, şi în cele din urmă să aducă eliberarea. Acest scop fiind atins, gunas-urile se retrag.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 33 Ksanahpratiyogi parinamaparantanirgrahyah kramah

Ksana = moment; pratiyogi = corespunzător; parinama = schimbare; aparanta = în cele din urmă; nirgrahyah = complet aprehensibil; kramah = proces.

KRAMA este procesul care corespunde schimbării sau succesiunii momentelor; în DHARMAMEGHA SAMADHI el devine complet aprehensibil deoarece acest SAMADHI este punctul terminus al tuturor schimbărilor (PARINAMAS).

Un proces este o serie de întâmplări. El poate fi cunoscut numai atunci când este complet. De exemplu, sfârşitul acestui corp devine aprehensibil numai la sfârşitul procesului, adică în momentul morţii, şi prin urmare procesul morţii are loc constant, dar el nu se opreşte aici, deoarece momentele de transformare sunt urmate imediat de o altă formă de existenţă. Lucrurile îmbătrânesc în fiecare moment, dar noi le considerăm bătrâne numai la sfârşitul procesului. Acest proces care este în legătură cu timpul şi cu evenimentul este numit krama. Este adevărat că orice este un produs al celor trei gunas, deoarece gunas-urile se schimbă în fiecare moment. Numai sufletul, sau purusha, este dincolo de aceste transformări. Există cinci stări de parinama: 1. De la nemanifestat la manifestat.

2. De la mineral la vegetal. 3. De la vegetal la animal. 4. De la animal la om. 5. De la uman la superuman. În aceste clase diferite există de asemenea diferite stadii de evoluţie. De obicei noi nu remarcăm schimbările individuale de la un stadiu la altul, deoarece ele nu sunt foarte pronunţate. Atunci când ne întâlnim cu o persoană pe care n-am văzut-o de 10-15 ani, putem remarca schimbările pe care le-a suferit. De fapt, acele schimbări s-au produs în fiecare moment, dar noi nu le putem cunoaşte în mod separat în fiecare moment. Acest proces de schimbare ia sfârşit în dharmamegha samadhi, care este punctul final al transformărilor celor trei gunas. Dincolo de el nu mai există transformare. Odată cu acesta iau sfârşit toate transformările din toate domeniile de existenţă, astfel încât nu mai există renaştere după ce moksha (eliberarea) a fost atinsă, deoarece transformările din planurile fizic şi mental sunt oprite de asemenea. Tot aşa cum nu ştim exact când un copil devine adolescent sau când un adolescent devine matur, analog transformările lui jiva de la un regn la altul, adică de la vegetal la animal, de la animal la om ş.a.m.d., de la o încarnare a lui la alta, de la o naştere la alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni care nu cred în reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se poate spune că nu este posibil ca aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă numai la sfârşitul procesului, şi nu în fazele lui intermediare. Această sutra dă un raţionament logic pentru teoria reîncarnării.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

CAP IV SUTRA 34 Purusharthashunyanam gunanam pratiprasavah kaivalyam svarupa pratistha va chitshakteriti

Purushartha = scopul lui purusha; shunyanam = lipsit de; gunanam = a gunas-urilor; pratiprasavah = involuţie; kaivalyam = eliberare; svarupa =

natura proprie; pratistha = stabilire; va = sau; chittishakteh = purusha; iti = aceasta e totul (marchează sfârşitul cărţii).

KAIVALYA este involuţia sau resorbţia GUNAS-urilor în cauza care le-a produs, datorată împlinirii menirii lor, sau este reintegrarea lui PURUSHA în forma sa veritabilă, care este pura conştiinţă.

Starea de kaivalya este definită aici în două feluri: în primul rând, în termeni de involuţie a gunas-urilor, în al doilea rând în termeni legaţi de purusha. Acest lucru se datoreşte faptului că în natură există un proces dublu care poate avea loc: unul este evoluţia, celălalt este involuţia. În procesul evoluţiei, obiectele experienţei se manifestă în diverse stadii, cum ar fi asmita (simţul individualităţii), tanmatra, bhutas (elemente subtile), etc., pentru bucuria lui purusha. Procesul de involuţie este opusul acestuia, în care obiectele fuzionează cu cauza lor progresiv, astfel încât în cele din urmă cele trei gunas (însuşi fundamentale) rămân într-o stare netulburată. Acest lucru se întâmplă atunci când scopul gunas-urilor, anume bhoga (conştiinţă obiectivă) şi kaivalya (realizarea de sine) lui purusha, este împlinit. Astfel, kaivalya poate fi definită ca fiind involuţia gunas-urilor datorată împlinirii menirii lor, adică purushartha. Procesul de pratiprasava, sau involuţia gunas-urilor, se termină în kaivalya lui purusha. Conform cu cealaltă definiţie, kaivalya este starea lui purusha în propria sa natură de pură conştiinţă. Individul caută să-şi purifice conştiinţa prin diferite sadhanas (practici spirituale), cum ar fi meditaţie, samadhi, samyamam etc. Datorită acestui fapt, voalul care acoperă natura reală alui purusha este îndepărtat, până ce, în cele din urmă, prin dharmamegha samadhi, conştiinţa devine extrem de pură şi realizează natura proprie (swarupa pratishtha). Astfel, kaivalya este punctul suprem al tuturor sadhanas-urilor. Acesta este punctul de vedere yoghin, dar există alţi gânditori, cum ar fi acei rishis care au primit revelaţia Upanishadelor, care consideră că kaivalya este numai un stadiu al conştiinţei. Nu ştim câtă conştiinţă mai rămâne de dezvoltat dincolo de pragul realizării. Buddha a scris de asemenea undeva că kaivalya este atinsă atunci când voalurile ignoranţei sunt îndepărtate unul câte unul prin practica lui dhyana (meditaţie), etc., dar chiar şi atunci este posibil ca să mai rămână unele voaluri de îndepărtat. Se pare că deocamdată kaivalya este punctul cel mai de sus pentru noi, şi prin urmare întreaga sadhana yoghină este dedicată acestui scop, în mod direct sau indirect. Yoga este astfel o modalitate, şi nu un scop în ea însăşi.

Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi) Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Index termeni folosiţi

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

A Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

A = nu ABHAVA(H) = absenţă ABHAVAT = prin absenţa ABHAVE = la dispariţia ABHIBHAVA = suprimare ABHIJATASYA = bine finisat, purificat ABHIMATA = agreabil, plăcut ABHINIVESHA(H) = frica de moarte; instinctul de conservare ABHYANTARA = intern ABHYASA = practica YOGA; practică spirituală repetată ABSOLUT = Ca principiu prim, este un concept care defineşte o cauză ce nu are altă origine decât pe ea însăşi şi din care derivă celelalte existenţe. ADARSHA = vizualizare, reprezentarea mentală a unei imagini ADHIGAMA = atingere ADHIMATRA

= extrem de puternic; intens

ADHISTHATRITSAM = supremaţie ADHVABHEDAT-DHARMANAM = a proprietăţilor inerente ADHYATMA = spiritual ADHYAYA = actul de a privi cu atenţie nasul sau dinţii în oglindă ADINI = etc. ADISU = etc. ADRISTA = nevăzut; viitor AGAMA = mărturie, revelaţie AGAMI KARMA = suferinţa care n-a venit încă dar care urmează să apară la un moment dat în viitor. AGNISARA = tehnica yoghină de curăţire fizică şi purificare aurică prin intermediul focului subtil AHAMKARA = conştiinţa parţială ATMA-ică sau o manifestare palidă a EU-lui Suprem, sau simţul individualităţii; Literal, înseamnă în limba sanscrită "cel care face Eul inferior". Aceasta este de fapt egoul sau principiul individualizării. În filosofia Samkhya este privit ca fiind unul dintre cele opt evolute (aspecte manifestate) primare ale naturii şi astfel el susţine toate categoriile subtile, vibraţiile ce face posibile manifestarea şi evoluţia (TATTVAS). Totuşi cel mai adesea el desemnează pur şi simplu iluzia Eului, sau cu alte cuvinte simţul limitator (şi penibil pentru cel care l-a transcens) de a fi o minte şi un corp individual, de a avea anumite lucruri, energii subtile sau caracteristici proprii cu privire la care avem FALSA IMPRESIE că ne aparţin (exemplu: sentimentele mele, iubita mea, ideile mele, soţia mea, prietenii mei, copiii mei, etc.) şi de a fi eu singur cel care realizează acţiunile. Toate tradiţiile spirituale autentice (în frunte cu YOGA) afirmă faptul că simţul limitator şi penibil al egoului trebuie să fie cât mai repede şi definitiv transcens. Uneori această idee sublimă (dătătoare de adevărată libertate) este interpretată în mod complet greşit ca fiind doar un îndemn de a fi altruişti. În realitate este vorba de ceva cu mult mai profund şi esenţial care implică să se atingă cât mai repede transcenderea completă a EGO-ului care atrage după sine eliminarea cunoaşterii parţiale, efemere şi iluzorii. De la identificarea totală cu EUL (EGOUL) EFEMER trebuie să accedem cât mai repede şi pe deplin la identificarea permanentă şi plenar divină cu SINELE ETERN sau SPIRITUL DIVIN ce există în centrul ultim al fiinţei noastre. Scopul esenţial al sistemului YOGA este să conducă cât mai reppede fiinţa umană de la Conştiinţa dureroasă şi limitată a EGOULUI la Conştiinţa beatifică şi nelimitată a Sinelui nemuritor (ATMAN). AHIMSA = non-violenţă

AJAPA AJAPA = al 4-lea tip de PRANAYAMA; (AJAPA MANTRA = repetarea sau rostirea involuntară în timpul respiraţiei a unei MANTRA-e sau a unei formule sacre care facilitează punerea la unison sau rezonanţa cu Divinul. Conform învăţăturilor din HATHA-YOGA, zgomotul specific alternat al respiraţiei (inspiraţia şi expiraţia) unei fiinţe vii constituie o invocaţie inconştientă către Divin ale cărei sunete sunt uneori faimoasa MANTRA SO HAM "El (Divinul) este eu", alteori HAM SA "Eu sunt El (Divinul)". AJATASHATRU = născut fără duşmani (se spune astfel în India, referitor la o anumită persoană) AJNA CHAKRA = centrul mental, secret de comandă cel de-al 6-lea dintre cei 7 centri spirituali subtili ai fiinţei umane; centrul de forţă situat în plan subtil în zona din mijlocul frunţii (sinonim: "al treilea ochi", "ochiul lui SHIVA").Corespunde Mentalului Divin Macrocosmic iar trezirea sa completă conferă yoghinului Iluminarea spirituală, distrugerea definitivă a legăturilor KARMA-ei şi îi permite să dobândească uluitoarele puteri paranormale (SIDDHIS). În centrul (focarul rezonant) al lui AJNA CHAKRA vibrează energia fundamentală a creaţiei, sunetul fundamental subtil, divin AUM. Cel care realizează LAYA YOGA cu acest sunet (AUM) îşi poate arde cu uşurinţă KARMA de suferinţă, eliberându-se de toate mizeriile fizice sau subtile. AJNANA = ignoranţă, prostie. Acest cuvânt sanscrit este un sinonim al termenului AVIDYA sau NEŞTIINŢĂ: El semnifică starea de orbire spirituală şi ca rezultat al acesteia noi trăim ca fiinţe egotice şi individualizate ce cunosc durerea fizică şi psihică, fiind ciclic supuşi la naştere şi moarte. Ignoranţa sau prostia este opusul înţelepciunii spirituale (JNANA, VIDYA) care ne conduce la cunoaşterea reală a Sinelui Nemuritor (ATMAN) şi în final face cu putinţă eliberarea spirituală, ultimă. AKALPITA = inimaginabil AKARANAM = nefăcând AKASHA = element care pătrunde tot spaţiul; element subtil fundamental pe care înţelepţii yoghini l-au descoperit de mii de ani ca pătrunzând totul. În unele texte secrete el este considerat eterul spaţial care cuprinde şi înregistrează cu fidelitate totul. În Orient, AKASHA sau eterul atotcuprinzător este cel mai subtil dintre cele cinci elemente (1.-PĂMÂNT; 2.-APA; 3.-FOCUL; 4.AERUL; 5.-ETERUL (AKASHA)).Eterul cel subtil sau AKASHA este o substanţă fundamentală despre care yoghinii avansaţi şi înţelepţii spun că umple şi pătrunde tot MACROCOSMOSUL, fiind suportul de bază al vieţii şi al sunetului. În AKASHA se înregistrează instantaneu tot ceea ce se întâmplă în MACROCOSMOS iar imaginile înregistrate pot fi citite de yoghini şi se numesc CLIŞEE AKASHA-ice. AKASHAYOH = a spaţiului AKLISTAH = nedureros

AKRAMAN = dincolo de ordinea succesiunii AKRISHNAM

= nici negre

AKSEPT = transcenzând AKUSIDASYA = a aceluia care nu mai are interes ALABDHABHUMIKATVA = incapacitate de a realiza o stare superioară ALAMBANA = suport ALAMBANAIH = obiect; bază ALAMBUSHA = Nadi secret (canal subtil prin care circulă energia fluidică) ALASYA = letargia ALINGA = PRAKRITI (natura) ALINGANI = fără nici o marcă (semn distinctiv) ALOKA = lumină ALPAM = numai puţin ANABHIGHATAH = lipsa impactului; non-obstrucţie ANADI = denumirea VASANAS-urilor = dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse, ambiţii care persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în orice moment să revină la suprafaţă. Parte integrantă a Samskaras-urilor, ele sunt atât de apropiate de acestea încât sunt adesea considerate ca sinonime. ANADITVAM = fără început ANAGATAH = viitor ANAJANAM = necunoscut (în India există o ştiinţă numită astfel) ANANDA = beatitudine, fericire supremă; termen ce desemnează nu numai plăcerea legată de senzaţiile simţurilor, în mod necesar efemere, ci bucuria oceanică a unei stări copleşitoare, pure, ce situează gradat sufletul dincolo de orice dualitate şi deorice opoziţie. După Yoga şi Vedanta, este vorba de o stare paradisiacă de conştiinţă în care CONŞTIINŢA noastră este cu ADEVĂRAT liberă de orice gând şi care face ca în universul nostru lăuntric să nu se proiecteze ATUNCI nici boală, nici bătrâneţe, nici moarte, nici teamă, nici griji, nici suferinţă, nici tristeţe, ci doar o stare intensă care ne pune în inefabilă rezonanţă cu INFINITA fericire pură. Găsim att în YOGA cât şi în VEDANTA, în cursul unei lungi perifraze abstracte ce îl desemnează pe BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN), formularea "SAT-

CHIT-ANANDA"; ANANDA, fericirea divină absolută, continuă nu poate fi pe deplin şi intens resimţită decât în starea de SAMADHI care, după cum susţin YOGHINII, aparţine conştiinţei extatice divine. În şcolile yoghine autentice ale tradiţiei SHANKARA, numele SANNYAS-ilor sau ale aspiranţilor la eliberare spirituală se termină cu cuvântul sanscrit ANANDA (de exemplu: VIVEKANANDA, SIVANANDA, HAMSANANDA); al 3-lea stadiu al lui SAMPRAJNATA SAMADHI; este legat de conştiinţa cauzală a lui LINGAMATRA ANANDAMAYA KOSHA = ultimul înveliş care acoperă Sinele Etern (ATMAN). Este numit, de asemenea, Învelişul beatitudinii sau Învelişul Cauzei. ANANTA = infinit; şarpele numit ANANTA ANANTARYAM = secvenţă ANASHAYAM = fără stocul întipăririlor trecute ANASTAM = nedistrus ANATMASU = non-ATMA ANATYAT = infinit ANAVACHCHHEDAT = pe seama nici unei definiţii ANAVACHHEDAT = fiind nelimitat de timp ANAVACHCHHINNAH = necondiţionat, nelimitat ANAVADHARANAM = non-înţelegere ANAVASTHITATVA = instabilitate ANAYAH = pătrundere, infiltrare ANEKESAM = a multor ANGAMEJAYATVA = agitaţia corpului ANGANI (ANGAS) = fără nici o marcă (sau semn distinctiv); părţi ANIMADI = ANIMA = putere psihică paranormală: yoghinul îşi poate face corpul şi conştiinţa la fel de mici ca şi un atom ANISTO = nedorit ANITYA = non-etern, efemer ANTAH = a se sfârşi ANTAR MAUNA = tăcere, linişte lăuntrică

ANTARANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; intern; introvertit; aspectul esoteric ANTARAYA = obstacol ANTARAYAH = obstacole ANTARDHANAM = a fi invizibil; dispariţie ANU = prefix care subliniază completitudinea ANUBHUTA = înregistrat ANUGAMAT = prin asociere ANUKARAH = imitând ANUMANA = inferenţă (extragerea dintr-un aspect sau aserţiune dată a tuturor consecinţelor care pot rezulta ANUMODITA = aprobată ANUPASHYAH = pare că percepe ANUPATI = comun ANUSHADHI = ierburi ANUSHASANAM = instrucţiuni complete ANUSHAYI = care însoţeşte ANUSHRAVIKA = auzit ANUSTHANAT = prin practică ANUTTAMAH = neţărmurit ANVAYA = interpenetrant ANYA = a altuia; celălalt ANYAH = celălalt SAMADHI ANYATA = diferenţă ANYATVAM = diferenţă ANYATVE = pentru diferenţă ANYAVISAYA = alt obiect

APANA = energia subtilă descendentă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează din zona anusului până la tălpile picioarelor APARAMRISTAH = neatins APARANTA = moarte APARIGRAHA = non-posesiune APARINAMITVAT = datorită neschimbării APATTAV = îndeplinind APAVARGA = eliberare APEKSHANA(M) = indiferenţă APETASYA = a aceluia care nu mai are interes API = chiar; de asemenea; mai mult decât atât; deşi; cu toate că APRAMANAKAM = non-cunoscător APRATISANKRAMAYAH = care nu trece de la unul la altul APRAYOJAKAM = indirect APUNYA = viciu (sau nebunia); non-merit APURAT = prin adăugare, supraâncărcare ARISHTA = cale de a cunoaşte momentul morţii ARISTEBHYAM = prin semne (prevestitoare) ARTHA = obiect; obiectul DHYANA-ei (al meditaţiei); conştiinţă ARTHAM = de dragul ARTHAVATTVA = servind scopului ASAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă profundă în care activitatea mentală subtilă, responsabilă de cunoaşterea obiectului (PRAJNA) este eliminată complet, în minte rămânând numai obiectul, reflexia mentală şi SAMSKARA acelei activităţi ASAMPRAMOSAH = a nu lăsa să dispară (experienţa din minte); a nu o lăsa să scape ASAMPRAYOGA = absenţa contactului

ASAMPRAYOGE = a nu veni în contact ASAMSARGAH = non-ataşament ASANA(M) = postură corporală specială în YOGA care face posibilă punerea în inefabilă rezonanţă cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS. ASANGA = non-contact ASANKHYEYA = nenumărat ASANKIRNAYOH = distinct ASEVITAH = practicat ASHAYA = depozit al urmelor KARMA-ei trecute ASHAYO = rezervor (acumulare) ASHISAH = voinţa de a trăi ASHRAYA = suport ASHUCHI = impur ASHUDDHI= impuritate ASHUKLA = nici albe ASHWINI MUDRA = GESTUL ANUSULUI DE CAL: Una dintre cele 25 de MUDRAS descrise în faimosul tratat YOGA, - Gheranda Samhita. ASMITA = principiul ego-ului (egoism); simţul individualităţii; este o stare de conştiinţă inferioară care identifică în mod eronat PURUSHA cu vehiculul său; ASMITA SAMADHI = al 4-lea stadiu din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI; este starea ATMA-ică legată de ALINGA ASTA = opt ASTEYA = onestitate, respectul proprietăţii (a bunurilor celorlalţi) ASTI = există ASVADA = facultatea gustului ASYA = a acesteia ATAT = neadecvat ATHA = acum, prin urmare

ATIKRANTA BHAVANIYA = (tip de yoghin) acela care devine absolut detaşat şi renunţă chiar şi la realizarea supremă ATIPRASANGAH = superfluitate absurdă ATITA = trecut ATMA = sinele divin suprem, etern. Scânteia din dumnezeire în fiinţa umană ATMA BHAVA = conştiinţa divină de sine; conştiinţa celui mai înalt nivel al sinelui divin, etern ATMADARSHANA = viziunea sinelui Suprem, etern, divin ATMADRASHTA = denumire pentru fiinţele care percep Sinele Suprem, etern, divin ATMAKAM = având natura ATYANTA = extrem AVANGA = propriul corp AVARANA(M) = voalul care acoperă lumina cunoaşterii; înveliş; voal; necunoaşterea adevărului AVASTHA = condiţie, stare. Yoghinii disting câteva stări sau stadii distincte de maturitate lăuntrică pe calea spirituală. Faimosul tratat Hatha-YogaPradipika (IV.69) vorbeşte despre starea iniţială (ARAMBHA-AVASTHA), starea activă sau starea "uleiorului" (GHATA-AVASTHA), "starea acumulării" (PARICAYAAVASTHA) şi "starea de maturitate spirituală" (NISHPATTY-AVASTHA). Acestea mai sunt numite uneori "nivele" de realizare (BHUMI). Cuvântul AVASTHA este folosit, de asemenea, pentru a descrie cele patru sau cinci stări distincte de conştiinţă, aşa cum sunt ele prezentate în conformitate cu tradiţia Vedanta. Acestea sunt: starea de veghe (JAGRAT), starea de somn cu vise (SVAPNA), starea de somn fără vise (SUSHUPTI) şi "a patra stare" (TURIYA), care este de fapt starea realizării de sine. Acestora, uneori, li se mai adaugă starea care o transcende pe cea de "a patra" (TURIYAATITA) sau eliberarea spirituală totală. În sfârşit, tot în YOGA, cuvântul AVASTHA desemnează şi diferite stadii sau etape ale controlului suflurilor subtile (PRANAYAMA) de către yoghini. AVASTHA PARINAMA : CHITTA este transformată din punctul de vedere al condiţiei sale AVASTHANAM = stabilire AVESHAH = intrare

AVIDYA = cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă; ignoranţa; lipsa conştiinţei interne, prostia AVIPLAVA = statornic AVIRATI = dorinţa de plăceri AVISAYIBHUTATVAT = pentru că nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei AVISHESHA= fără diferenţă; suportul minţii; al 2-lea stadiu al GUNAS-urilor; implică lipsa diferenţelor existând completa fuziune cu obiectul; starea de SAMADHI corespunzătoare este VICHARA AVISHESHAH = non-distinct AVIVEKAKHYATEH = până la conştiinţa realităţii AVYAKTA = plan nemanifestat AVYAPADESHA = nemanifestat AYAMA = lungire sau lărgire controlată (lungimea suflului subtil) AYUH = durata vieţii

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

B Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

BADHAN = tulburare BAESU = prin SAMYAMA asupra puterilor BAHIH = extern BAHIRANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; aspectul extern sau YOGA exoterică BAHYA = extern BALA = forţă; energie; putere BALANI = puteri

BANDHA = a obliga; legătură BHAJAN = formă de adoraţie a lui Dumnezeu sau a unuia dintre Avataras-i (trimişii lui Dumnezeu) însoţită de cântece rostite la unison şi acompaniată de muzică. BHAKTI YOGA = formă de YOGA (YOGA devoţională). Calea iubirii nesfârşite pentru Dumnezeu. BHAVA = stări de existenţă BHAVANA = simţământ BHAVANAM = examinând mental; a chibzui; a argumenta mental; a gândi BHAVANATHAH = atitudine BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI = BHAVAPRATYAYAH = naşterea e cauza BHEDE = în legătură cu diferenţa BHEDHAH = îndepărtare BHOGA(H) = experienţă; conştiinţă obiectivă BHRANTIDARSHANA = percepţie eronată BHUMI = stadii subtile ale conştiinţei BHUMIH = întemeiat BHUMISU = în stările subtile BHUTA(S) = elemente subtile BHUTAJAYH = stăpânirea elementelor subtile BHUVANA = sistem solar BIJA(M) = principiu, sămânţă subtilă BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală prin care potenţialul sexual al fiinţei umane este transmutat în energie, iar energia rezultantă este sublimată în mod armonios pentru a accelera evoluţia spirituală. BRAHMANADI = canal foarte fin înlăuntrul lui SUSHUMNA NADI

BRUMADHYA = tehnică yoghină de concentrare mentală care implică să se fixeze ferm şi continuu atenţia în zona focarului subtil dintre sprâncene. BUDDHI = inteligenţă. Componentă care permite să se clasifice impresiile sensibile datorită capacităţii sale de discriminare. BUDDHIBUDDHEH = cunoaşterea celor cunoscute

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

C Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

CHA = şi CHAKRA = centru subtil energetic prin care trec anumite forme de energie subtilă. Aceşti centri (CHAKRAS) acumulează, transformă şi redistribuie energiile care îi traversează. CHAKSUH = ochi CHANDRA = Lună CHATURTHA

= al patrulea

CHETANA = conştiinţă CHHAYA PURUSHA = ultima urmă a intelectului CHHAYA UPADANA = ultima urmă de ataşament, creând legături care înlănţuie fiinţele umane în existenţă şi le angrenează dintr-o existenţă (încarnare) într-alta. CHIDAKASHA = domeniul Conştiinţei absolute şi omniprezente (Chit) identică cu Brahman (Supremul Absolut, DUMNEZEU) CHITRAM = împestriţată CHITTA(M) = minte; conştiinţa individuală care include conştientul, subconştientul şi superconştientul CHITTABHEDAT = prin diferenţa minţii CHITTANI = minţi

CHITTANTARADRISHYE = într-o minte, fiind cunoscută de alta CHITTASAMVIT = conştiinţa lui CHITTA CHITTASYA = a minţii; a corpului subtil CHITTAVIKSEPAH = obstacole ale minţii CHITTAVRITTAYAH = modificările minţii CHITTEH = a conştiinţei CHITTISHAKTEH = PURUSHA = Fiinţa eternă, Supremă, una dintre cele două realităţi recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele DIVIN Absolut, conştiinţa pură CHITTRA = Nadi extrem de fin şi foarte important

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

D Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

DARSHANA = ceea ce este văzut, cunoscut DARSHANA SHAKTI = vehiculul puterii de cunoaştere DARSHANAM = viziune spirituală DARSHINAH

= al aceluia care vede

DAURMANASYA = depresiune DESHA = loc; ţară DESHAYOH = de loc DEVADATTA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă moţăiala şi somnul DHANANJAYA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Intreţine şi face să apară dorinţa de hrănire

DHARANA = concentrare mentală fermă şi continuă. Condiţie importantă care permite să fie atinsă în YOGA meditaţia profundă DHARMA = calitate; proprietate; proprietăţile; funcţie. Termen generic desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră". DHARMA PARINAMA: CHITTA este transformată din punctul de vedere al proprietăţii sau structurii (DHARMA) ei DHARMAMEGHA SAMADHI = cea mai înaltă formă de extaz divin (Samadhi) care este admis a exista în tratatele clasice YOGA. DHARMAMEGHAH = ploaia DHARAMA-ei DHARMI = substratum-ul proprietăţilor DHRUVE = realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare DHYANA(M) = meditaţie, meditaţie, reculegere, permiţând yoghinului să atingă starea de SAMADHI. Meditaţia este o curgere neîntreruptă a gândirii către obiectul concentrării minţii (DHARANA). Fără DHYANA este absolut imposibil să fie atinse de către yoghin stările superioare de conştiinţă. DHYANAJAM

= născut din meditaţie

DIPTIH = radiaţie DIRGHA = lung DIVYAM = divin DOSHA = defect DRASHTA = văzătorul DRASTRI = văzător = văzătorul (văzătorului) DRASTUH = văzător (sau PURUSHA) DRIDHA = ferm DRIG = PURUSHA; putere a conştiinţei; putere de a vedea DRIG SHAKTI = puterea de cunoaştere DRISHEH = al văzătorului DRISHIMATRAH = numai pură conştiinţă DRISHTA = văzut; prezent

DRISHYA = văzutul (PRAKRITI) DRISHYASYA = a văzutului DRISHYATVAT = din cauza perceptibilităţii DRISHYAYOH = văzut DUHKHA(M) = durere; mizerie, suferinţă DUHKHAIH = prin aceste trei dureri DVANDVA = cuplul contrariilor DVESHAH = aversiune DWESHA = neplăcere, aversitate, repulsie (opusul lui RAGA)

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

E Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

EGO = EKA = unu EKAGRATA = focalizare (în această stare RAJO GUNA şi TAMO GUNA sunt absente). Concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur (Eka) punct (focar) sau asupra unui singu obiect; situaţie în care toate energiile psihice sunt focalizate asupra unui aceluiaşi obiect. EKAGRATA PARINAMA = efortul de a face mintea să sară de la un obiect la acelaşi obiect; focalizarea numai asupra acelei PRATYAYA fără intervenţia nici unei distrageri EKAGRATAYOH = fixitate EKAGRYA = focalizare EKAM = unu EKARUPATVAT = datorită asemănării formei

EKASAMYE = simultan EKATANATA = continuitate EKATATTVABHYASA = practica concentrării mentale ferme şi continue asupra unui principiu unic EKATMATA = identitate EKATRA = împreună EKATVAT = datorată unicităţii ESAM = a acestora ETENA = prin aceasta EVA = ca şi; numai

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

F Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

FOCARE DE PUTERE =

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

G Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

GAMANAM = a se deplasa prin GANDHARI = un Nadi

GARIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să fie extraordinar de greu GATI = mişcare GRAHANA = simţuri; puterea de cunoaştere GRAHITA = cunoscător GRAHYA = receptiv GRAHYESU = în obiectele cunoaşterii GUNA(S) = cele trei însuşiri fundamentale: KRIYA=activitate; PRAKASHA=lumina; STHITI=fermitate. Obiectele lumii fenomenale (PRAKRITI) sunt toate structurate în jurul celor trei GUNAS: TAMAS GUNA, RAJAS GUNA, SATVA GUNA. GUNANAM = al GUNAS-urilor GUNAPARVANI = starea GUNAS-urilor GUNATMANAH = de natura GUNAS-urilor GUNAVAITRISNYAM = eliberarea de dorinţa faţă de GUNAS GURU(GURUH) = maestru, învăţător spiritual

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

H Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

HANA: prin îndepărtarea lui AVIDYA (ignoranţa), cauza contactului dintre PURUSHA şi PRAKRITI este îndepărtată şi deci, efectul încetează să mai existe. Aceasta se numeşte HANA HANAM = evitare; distrugere HANOPAYAH = căile de evitare (HANA) HASTI = elefant

HASTIJIHWA = un Nadi; unul dintre cele 14 canale subtile (NADIS) prin care circulă energiile subtile în fiinţă. Se spune că el ajunge la ochiul drept HATHA YOGA = formă de YOGA al cărui scop este să armonizeze HA (suflul subtil solar (+), cunoscut sub numele de PRANA) cu THA (suflul subtil lunar (-), cunoscut sub numele de APANA). Această echilibrare conferă nenumărate puteri paranormale psihice, mentale şi spirituale celui care o practică în mod consecvent şi totodată, permite lui KUNDALINI să se trezească şi să se ridice gradat din CHAKRA în CHAKRA. HETU(H) = cauză HETUTVAT = depinzând de HEYAH = care pot fi reduse; reducere HEYAHETUH

= cauza lui HEYA, cauză a ceea ce trebuie evitat

HEYAM = a fi evitat HIMSADAYAH = violenţă şi alte asemenea acesteia HLADA = bucurie HRIDAYE = realizând SAMYAMA asupra inimii

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

I Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

IDA = Nadi prin care circulă energia subtilă (-) receptivă, lunară, feminină ILUMINARE = INDRIYA(S) = organele de simţ: mirosul, gustul, vederea, pipăitul, auzul împreună cu cele cinci organe funcţionale: organele de eliminare, organele de reproducere, picioarele, mâinile, vocea. INDRIYAJAYA = control al simţurilor INDRIYANAM = al simţurilor INDRIYESU

= în organele simţurilor

INDRYAJAYA = stăpânire deplină asupra organelor de simţ INTUIŢIE = ISHITVA = capacitatea paranormală de a crea şi de a distruge după voinţă nu contează ce în cele 3 Lumi fundamentale ISHVARA = Dumnezeu (stăpân, sau cel care domneşte asupra Macrocosmosului) ISHWARAPRANIDHANA = SADHANA completă pentru omul obişnuit; supunerea completă sau dăruire deplină de sine lui Dumnezeu ISTADEVATA = model divin la care ne raportăm cu predilecţie, ideal spiritual ales. Yoghinul care are nevoie de un obiect sau fiinţă concretă asupra căreia săşi focalizeze adoraţia şi iubirea sa, caută un anumit ideal divin ce există (de exemplu SHIVA) şi îşi concentrează întreaga sa adoraţie şi atenţie asupra lui. Acest ideal divin poate să fie o manifestare particulară a lui DUMNEZEU, un sfânt, un mare yoghin, un AVATAR, sau orice alt aspect divin (de exemplu, IUBIREA lui DUMNEZEU) care îl atrage foarte mult. ITARETARADHYASAT = din cauza suprapunerii mentale ITARATRA = în afara acestei stări ITARESAM = altele; a altora ITI = astfel; aceasta e tot; sfârşit; aceasta e totul IVA = la fel; ca şi cum; ca şi când; ca şi

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

J Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

JAH = născut din JALA = apă JALANDHARA BANDHA = o tehnică foarte importantă în HATHA YOGA care constă în "contracţia de închidere a gâtului", care este realizată prin plasarea şi menţinerea bărbiei în adâncitura de sub "mărul lui Adam" imediat după

inspiraţie. Se spune că ea împiedică scurgerea fluidului de ambrozie (AMRITA) în zona subtilă a trunchiului. JANMA = naştere JAPA(MANTRA) = repetarea continuă a unei MANTRA pentru a intra în rezonanţă cu o anumită energie benefică subtilă sau cu o sferă sublimă de forţă din MACROCOSMOS. JATI = fel de naştere; categorie, clasă socială JATYANTARA = altă naştere JATYANTARA PARINAMA = rezultatul lui PRAKRITYAPURAT JAYANTE = se produc JAYAT = prin stăpânirea JIVA = fiinţa umană încarnată şi prin urmare muritoare. Sinele încarnat se identifică astfel cu un corp fizic şi cu o gândire. Devenit EGO, el îşi creează iluzia unei dualităţi şi a unei cauzalităţi şi se înlănţuie astfel în ciclul naşterii şi morţii. JIVANMUKTA = "Eliberat în această viaţă". Fiinţă umană care, cu toate că trăieşte într-un corp fizic, este complet eliberată de ignoranţă (AVIDYA) şi de MAYA. JIVATMA = ATMAN Sinele Suprem, etern, divin manifestându-se sub forma unui Sine încarnat. El locuieşte într-un corp pe care îl utilizează ca instrument cu toate că ştie că în realitate el este şi rămâne totdeauna ATMAN. JNANA YOGA = formă de YOGA (YOGA cunoaşterii), care implică nu numai o inteligenţă foarte mare, ci şi o stare de detaşare spirituală dublată de o deplină renunţare la fructele tuturor acţiunilor şi, de asemeni, o mare puritate a gândirii. JNANA(M) = cunoaştere (transcedentală) spirituală JNANASURYA = lumina cunoaşterii JNANASYA = a cunoaşterii JNANENDRIYAS = vezi INDRIYAS JNATAH = sunt cunoscute JNEYA = cognoscibil JUBUPSA = indiferenţă

JVALANAM = strălucire JYOTISMATI = luminos, plin de lumină JYOTISI = asupra luminii JYOTISMATI PRAVRITI = facultatea spirituală iluminatorie

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

K Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

KAIVALYA = realizarea de sine KAIVALYA PRAGBHARAM = înclinat spre KAIVALYA KAIVALYAM = eliberare; izolare KALA = timp KALENA = printimp KAMTHAKUPE = realizând continuu SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului KANTAKADISU = spini KAPALBHATI = Este una dintre cele "şase acţiuni (tehnice)" (SHAT-KARMA). Este o tehnică de PRANAYAMA care se face prin respiraţie rapidă. KARANA SHARIRA = denumirea corpului cauzal (în VEDANTA) KARANA = cauză KARITA = făcută prin alţii KARMA = acţiune, act, consecinţele unei acţiuni fizice, psihice, mentale ori spirituale; suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în această viaţă sau într-o viaţă anterioară; lanţul cauzalităţii lumii morale. KARMA YOGA = formă de YOGA care constă în a adapta permanent o atitudine total detaşată faţă de fructele acţiunilor realizate, oferind în întregime lui DUMNEZEU toate aceste roade, care altfel (în afara acestei consacrări depline lui DUMNEZEU) ar trebui, mai devreme sau mai târziu, să ne revină

nouă (în această viaţă sau în cele viitoare) sub forma unor consecinţe (fructe) care trebuie să le suportăm. KARMASHAYA = depozitul efectelor; acumularea de KARMAS; acumularea tuturor întipăririlor, înregistrărilor subtile KARMAVIPAKA = fructul acţiunilor trecute KARMENDRIYAS = (KARMA = activitate; INDRIYA = organ) Cele 5 organe ale activităţii fiinţei umane sunt: 1-organele de eliminare (în legătură cu MULADHARA CHAKRA); 2-corzile vocale (în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA); 3-picioarele (în legătură cu MANIPURA CHAKRA); 4-mâinile (în legătură cu ANAHATA CHAKRA); 5-organele de reproducere (în legătură cu SVADHISHTANA CHAKRA). KARUNA = compasiune KATHANTA = cum şi de unde KAYA = corpul; fizic KAYASAMPAT = bunăstare corporală KEVALA KUMBHAKA = ("absoluta reţinere a suflului subtil"); mişcare de inspiraţie şi expiraţie (tip special de control al suflului în PRANAYAMA). Textele clasice YOGA definesc această tehnică ca fiind o retenţie spontană de foarte lungă durată a suflului fără a mai fi nevoie de inspiraţie şi de expiraţie. KHECHARI = acela care călătoreşte complet liber prin Lumile subtile KHECHARI MUDRA = tehnică specială YOGA foarte secretă şi periculoasă care implică printre altele să fie tăiat gradat frenumul limbii şi alungirea acesteia pentru a se astupa apoi cu ea, printr-un fel de înghiţire datorită răsucirii, zona gâtului. Greşit executată ea generează moartea. KHYATI(H) = cunoaştere; conştiinţă KIM = ce KIRTAN = reuniuni publice în care mai ales BHAKTI YOGHINI recită recită cu fervoare şi cântă anumite texte spirituale sacre sau chiar dansează în cinstea lui DUMNEZEU. Aceste manifestări colective joacă un rol important în BHAKTI YOGA. KISNAVRITTEH = în care VRITTIS-urile au slăbit KLESHAS = necazuri; tensiuni fundamentale ale minţii; urmă;impuritate; suferinţă KLESHAVAD

= la fel ca KLESHAS-urile

KLISHTA = dureros; (lit.)-greu, dificil KRAM = ordine KRAMA = proces KRIKARA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă foamea şi setea KRITA = făcută de sine KRITARTHAM = o persoană care şi-a atins ţelul KRITARTHANAM = deoarece şi-au îndeplinit menirea KRIYA YOGA = formă de YOGA (YOGA PRACTICă) a acţiunilor transmutative care anulează (anihilează) "activatorii subliminali" (SAMSKARAS) prin ascetism (TAPAS), studiu spiritual (SVADHYAYA) şi dăruire plină de dragoste faţă de DUMNEZEU (Ishvara-Pranidhana). KRIYA = activitate, acţiune, realizare, efort. Execuţie eficientă când ne aflăm pe Calea YOGA. Exerciţiu spiritual destinat să ne permită să atingem o cunoaştere superioară, divină. KRIYAMANA KARMA = fel de KARMA. Face parte din NIRUPAKRAMA KARMA (KARMA latentă) KRODHA = mânie KSANA = moment KSAYAH = distracţie KSAYAT = distrugere KSAYE = distrugere; datorită distrugerii KSAYODAYAN = dispariţie şi apariţie KSETRAM = câmp KSETRIKAVAT = ca fermierul KSHIPTA = starea minţii fiinţei umane în care predomină RAJAS GUNA KSIYATE = dispare KSUT = foame KUHOO = un Nadi

KUMBHAKA = reţinere a suflului pe o anumită perioadă de timp între inspiraţie şi respiraţie şi invers. KUNDALINI = forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică, care există în stare latentă în fiecare fiinţă umană la baza coloanei vertebrale (în plan subtil în MULADHARA CHAKRA) şi care poate fi gradat trezită prin exerciţii adecvate YOGA sau prin transmutarea în energie a potenţialului creator sexual al fiinţei umane. KURMA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă contracţiilede închidere şi deschidere a ochilor. KURMA NADI = Nadi care este situat, în plan subtil, dedesuptul scobiturii gâtlejului. KURMANADYAM = realizând constant SAMYAMA asupra lui KURMA NADI

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

L Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

LABHAH = câştig LAGHIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să devină atât de uşor încât se înalţă de la sol şi se poate menţine ore întregi la zeci de metri înălţime în aer (LEVITAŢIE). Implică anularea deplină a acţiunii energiilor gravitaţionale asupra corpului fizic. LAGHU = uşor LAKSANA = caracteristic LAKSHANA PARINAMA: CHITTA (conştiinţa) este transformată din punctul de vedere al caracteristicilor ei LAVANYA = graţie LAYA = fuziune, contopire, dizolvare, comuniune perfectă datorată unei stări depline de rezonanţă cu ceva subtil. Ascensiunea sufletului şi Spiritului individual al fiinţei umane la Absolutul Suprem. Unire inefabilă şi extatică cu Dumnezeu. LINGAMATRA = numai cu o marcă (semn distinctiv)

LOBHA = lăcomie LOKA(S) = planuri distincte de conştiinţă care au fiecare o frecvenţă specifică de vibraţie şi ne pun în inefabilă stare de rezonanţă cu planurile sau straturile conştiinţei MACROCOSMICE sau universale. LOKAH = iluminare

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

M Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

MADHUBHUMIKA = acela care deja a gustat mierea puterilor paranormale yoghine (tip superior de yoghin) MADHYA = mediu MADHYAM = sunetul auzibil MAHA BANDHA = "Marea contracţie". Tehnică YOGA importantă descrisă astfel în Hatha-Yoga-Pradipika: "Trebuie să se aşeze piciorul stâng cu călcâiul apăsând în zona perineului (YONI) şi piciorul drept va fi aşezat pe coapsa stângă. După ce inspirăm lent şi profund, imediat după aceea trebuie să apăsăm în mod ferm bărbia în piept şi totodată să contractăm (menţinând astfel strâns) sfincterul anal, concentrându-ne intens mentalul asupra canalului subtil central (SUSHUMNA NADI) prin care trebuie să conştientizăm ascensiunea în flux intens a energiilor subtile. Trebuie apoi să ne reţinem astfel respiraţia cât mai mult timp posibil dar fără să forţăm deloc şi în final vom respira încetişor. După o pauză adecvată în care vom remarca lăuntric efectele acestei tehnici vom trece la executarea ei invers, cu piciorul drept aşezat cu călcâiul astfel încât să apese zona perineului (YONI). Acest procedeu printre alte efecte reîntinereşte corpul şi face să se trezească KUNDALINI SHAKTI. MAHA SAMADHI = MAHAVAKYAS = marile dictoane MAHAVIDEHA = existenţa fără corp MAHIMA = putere psihică paranormală prin care fiinţa yoghinului şi în special conştiinţa sa, poate fi făcută mare şi ajunge să cuprindă subtil planeta, sistemul solar, constelaţiile şi chiar tot Universul.

MAHVRATAM = marea disciplină MAITRI = simpatie profundă MALA = impuritate MANAS = "Capacitate de reflexie". Organul mental intern. Datorită lui MANAS noi primim toate impresiile din lumea exterioară care sunt apoi supuse puterii de discriminare a lui BUDDHI (Inteligenţa). MANAS ne incită să ne îndoim în anumite momente, ne ajută să luăm anumite hotărâri şi face cu putinţă să ne transformăm dorinţele în acţiuni. MANASAH = al minţii MANEH = al cristalului MANOJAVITVAM = iuţeala minţii MANOMAYA KOSHA = corpul mental MANTRA(S)

=

MATRA = numai MATRASYA = numai MATRAT = singur MAYA = MITHYA = fals, iluzoriu MOHA = confuzie MOODHA = stadiul de trezire a lui KUNDALINI în care acesta aparţine doar lui MULADHARA CHAKRA; Generează o stare predominantă a minţii în care predomină TAMAS GUNA MULA BANDHA = tehnică yoghină secretă în care se contractă ferm pentru o perioadă cât mai mare de timp zona perineului. Ea face să se unească şi să fie sublimată cu uşurinţă APANA în PRANA; trezeşte energia colosală KUNDALINI, întreţine şi stimulează în mod armonios focul subtil lăuntric, face să se diminueze urina şi fecalele deoarece amorsează procese de transmutaţie biologică prin care acestea devin energie care poate fi apoi sublimată în mod armonios în sferele superioare ale fiinţei yoghinului. MOSHA = a elibera, a scăpa MRIDU = slab MUDITA = bucurie

MUDRA = gest de punere în REZONANŢă, sau atitudine, ce se realizează cu anumite zone ale corpului, organe sau chiar cu mâinile, pentru a facilita trezirea, amplificarea şi realizarea anumitor stări lăuntrice binefăcătoare, psihice, mentale sau spirituale, anticipând astfel manifestarea acestora şi contribuind la stabilirea unei comuniuni între fiinţa umană şi anumite nivele subtile din MACROCOSMOS. MUKTA = eliberat spiritual (MUKTI = eliberare spirituală. Acest cuvânt sanscrit este un sinonim pentru MOKSHA. Markandeya-Purana (XXXIX. 1) defineşte acest termen ca fiind operaţia (VIYOGA) de accelerare a evoluţiei spirituale care face posibilă înălţarea de la starea de ignoranţă până la zorii adevăratei înţelepciuni, JNANA. Eliberarea spirituală determină identificarea şi identitatea fiinţei (AIKYA) cu Absolutul şi non-identificarea cu constituenţii primari (GUNAS) ai Naturii. În conformitate cu textul lui Shiva-Purana (IV. 41.3) există patru tipuri sau grade distincte de asemenea eliberare: SALOKYA-MUKTI - este eliberarea spirituală atinsă prin faptul de a locui în acelaşi spaţiu (LOKA) cu Dumnezeu; SAMNIDHYAMUKTI - este eliberarea spirituală prin apropierea de Dumnezeu; SARUPYAMUKTI - este eliberarea spirituală prin asumarea aceleiaşi existenţe ca şi cea a lui Dumnezeu; SAYUJYA-MUKTI - este eliberarea spirituală în care suntem perfect uniţi cu Dumnezeu, fără ca prin aceasta să dispărem topiţi în EL sau, cu alte cuvinte, să ne pierdem conştiinţa existenţei extatice ca Sine Suprem (ATMAN) divin şi nemuritor. MULAH = rădăcină MULADHARA CHAKRA = MURDHA = creştetul capului

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

N Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

NA = nu NABHI = buric NADA YOGA = formă de YOGA în care se percepe lăuntric până la o profundă identificare sunetul (SHABDA) ce este sesizat în zona inimii, la nivel subtil

(ANAHATA CHAKRA), atunci când se astupă urechile cu degetele mari de la mâini. Acest sunet face cu putinţă apariţia unei stări de beatitudine. NADI = tub luminos sau canal subtil prin care circulă diferiţi curenţi subtili de energie. Uneori cuvântul NADI se referă atât la venele şi arterele care conduc sângele, cât şi la canalele subtile prin care circulă forţa vieţii (PRANA). O interpretare recentă mai sofisticată a unor cercetători numeşte NADIS-urile ca fiind matrici ale fluxurilor subtile ale energiei psihosomatice. Ele mai sunt numite, de asemenea, HITA şi SIRA. NADIS-urile sunt canale subtile prin care este condusă indispensabila energie subtilă (PRANA) în diferitele zone sau vehicule invizibile ale fiinţei pentru a le permite să se menţină în viaţă. Numărul lor este în general considerat a fi 72000 deşi, aşa cum TriShikhi-Brahmana-Upanishad (II.76) menţionează, ele sunt în realitate nenumărate. Shiva-Samhita (II.13) afirmă existenţa a 350000 de NADIS-uri în total. Anumite lucrări yoghine secrete spun că 72 sunt în principal mai importante dar multe menţionează doar numele a 10, 12 sau 14. Astfel, Darshana-Upanishad (IV.6) numeşte l4 canale subtile majore ale energiei misterioase a vieţii,care sunt: SUSHUMNA, IDA, PINGALA, SARASVATI, PUSHA, VARUNA, HASTI-JIHVA, YASHASVINI, ALAMBUSA, KUHU, VISHVA-UDARA, PAYASVINI, SHANKHINI, GANDHARA. NAGA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore). Provoacă tusea şi strănutul. NAIRANTARYA = fără întrerupere NASTAM = distrus NIBANDHANI = care leagă NIDRA = starea de somn profund (fără vise) NIMITTA = instrument NIRAKARA = fără formă; Termen care îl desemnează pe BRAHMAN-Supremul Absolut sau DUMNEZEU ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi deorice formă. NIRATISHAYAM = nelimitat NIRBEEJA SAMADHI = stare de SAMADHI (superioară lui SAMPRAJNATA SAMADHI) care desemnează starea de conştiinţă supremă, caracterizată prin liniştirea deplină a gândirii şi prin abolirea oricărei dualităţi. Este numită "SAMADHI fără germeni" pentru că ea distruge germenii KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili să provoace o eventuală renaştere (reîncarnare).

NIRBHASA = strălucind NIRBHASAM

= a apare

NIRBIJAH = fără sămânţă NIRBIJASYA = lui NIRBEEJA SAMADHI NIRGRAHYAH = complet aprehensibil NIRGUNOPASANA = concept extras din Upanishade care desemnează drumul considerat din punctul de vedere a celor două aspecte ale sale: cu calităţi şi fără calităţi. Acest termen evocă o fiinţă supremă în acelaşi timp imanentă, transcendentă şi superioară acestor două stări. NIRMANA CHITTA = conştiinţa creată sau, altfel spus, "CONşTIINŢA INDIVIDUALIZATă" NIRMANA = creaţie NIRMANAKAYACHITTA = manifestarea microcosmică a descoperirii sau revelării minţii supreme, divine NIRODHA PARINAMA = sesizarea şi conştientizarea momentului de salt între două PRATYAYAS. Mintea intră atunci în stare de vid NIRODHA(H) = blocare, stopare, estompare lentă şi completă. Vine de la rădăcina RODHA, care înseamnă un act de blocare. De aici derivă: AVARODHA=obstrucţie; NIRODHA=blocare; VIRODHA=opoziţie; a opri; suprimare. NIRODHAKSAPA = moment de suprimare NIRUPAKRAMAM = KARMA adormită (latentă) NIRVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul, fenomenul sau fiinţa asupra căruia se meditează atunci NIRVICHARA = SAMADHI fără reflectare NIRVIKALPA SAMADHI = NIRVITARKA = fără VITARKA NISHKARMA KARMA = "Acţiune realizată în TRANS-ACŢIUNE". Principiu fundamental în KARMA YOGA care afirmă că o fiinţă umană nu este niciodată afectată (din punct de vedere KARMA-ic) de nici una din acţiunile ei, dacă aceste acţiuni sunt în întregime realizate într-o stare lăuntrică de consacrare transfiguratoare şi sacrificiu oferit cu umilinţă divinului. Fructele acestor acţiuni trebuie să fie dăruite în totalitate lui DUMNEZEU. NISHKARMA KARMA este o activitate DIVIN INTEGRATă , EGO-transcendentă şi trebuie să fie clar delimitată

(diferenţiată) de acţiunea simplă (egoistă) (KARMAN) şi de inacţiune (AKARMAN). NITYA = etern NITYATVAT = permanent NIVRITTIH = îndepărtare; încetare NIYAMA(H) = cod personal; reguli fixe NYASAT = prin proiecţie

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

O Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

OJAS = energie, sau fluid subtil binefăcător.

Derivat din rădăcina verbală sanscrită VAJ, care înseamnă "a fi puternic", cuvântul OJAS semnifică "forţă uriaşă, energie sublimată, rezultantă prin transmutaţia biologică a potenţialului creator (sexual), vigoare (vitală, psihică, mentală, spirituală)". În Ayurveda, OJAS este CHINTESENŢA constituenţilor (DHATUS) ai corpului fizic. Yoghinii consideră că OJAS este mai degrabă o forţă benefică, subtilă, ce rezultă prin transmutaţie biologică (de exemplu, transmutaţia potenţialului sexual, atât al femeii cât şi al bărbatului, în energie) şi, fiind distribuită în tot corpul şi în întreaga fiinţă le vitalizează, le regenerează şi le hrăneşte neîncetat. OJAS este, prin urmare, un principiu vital foarte important, care este conţinut şi acumulat (stocat) în cele şapte DHATUS (1.Plasma (RASA); 2.Sângele (RAKTA); 3.Muşchii (MAMSA); 4.Grăsimea (MEDA); 5.Oasele (ASTHI); 6.Măduva, Nervii (MAJJA); 7.Sperma şi Ţesuturile reproducătoare -atât la bărbat cât şi la femeie- (SUKRA)). Cea mai mare cantitate sau concentraţie de OJAS poate să rezulte, graţie transmutaţiei biologice, în timpul şi după o fuziune amoroasă sexuală plenară, în care cei doi iubiţi realizează perfect continenţa sexuală şi sublimează după aceea în mod armonios energia binefăcătoare subtila (OJAS) care rezultă. Prin transmutaţia biologică şi sublimarea în energii rafinate a forţei care rezultă cu uşurinţă din potenţialul sexual (CREATOR) atât al femeii, cât şi al bărbatului, are loc o accelerare a evoluţiei psihice, mentale şi spirituale, care se reflectă în fiinţă prin trezirea anumitor puteri paranormale (SIDDHIS), creşterea

inteligenţei, amplificarea puterii de pătrundere mentală, dinamizarea intuiţiei etc. Faptul că atât sperma bărbatului, cât şi secreţiile sexuale ale femeii (menstruaţia) pot fi transformate cu usurinţă în energie, prin transmutaţia biologică care se produce atât în timpul realizării corecte a anumitor tehnici speciale YOGA, cât şi în timpul fuziunii amoroase sexuale (în care cei doi realizează la unison o perfectă continenţă sexuală), explică de ce toate tradiţiile spirituale autentice recomandă fie o abstinenţă activă (în care potenţialul sexual este integral transmutat (PRIN PRACTICI SPIRITUALE) în energie, care este după aceea sublimată armonios în sferele superioare ale fiinţei; această realizare este confirmată la femeie de suspendarea completă a ciclului menstrual, în afara menopauzei, iar la bărbat de absenţa deplină a POLUŢIILOR NOCTURNE sau DIURNE), fie o continenţă sexuală permanentă (cu excepţia momentelor când cuplul urmăreşte de comun acord să aibă un copil), în care atât bărbatul, cât şi femeia transmută la unison, în mod biologic, întregul potenţial sexual în energie şi, dupa aceea, sublimează, fie împreună, fie separat, energia rezultantă, canalizând-o în mod armonios în sferele subtile superioare ale fiinţei lor. O abstinenţă sexuală pasivă în care, în cazul femeii, ciclul menstrual este foarte abundent şi durează multe zile, ori apare de două sau de trei ori pe lună, este profund nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului femeii, în unele cazuri această situaţie putând să determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA). Acelaşi gen de abstinenţă sexuală pasivă, în cazul bărbatului, mai ales în situaţiile în care apar frecvent poluţii nocturne sau diurne precedate de stări de frustrare şi tensiune, este de asemenea profund nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului bărbatului, în unele cazuri această situaţie putând să determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA şi SCHIZOFRENIE). Ideea fundamentală în YOGA este că păstrarea permanentă a controlului deplin asupra potenţialului sexual atât la femeie, cât şi la bărbat, atunci când acest CONTROL este însoţit de transmutaţia biologică în energie a respectivului potenţial, fie prin ABSTINENŢă SEXUALă ACTIVă, fie prin CONTINENŢă SEXUALă PERFECTă, realizată într-un cuplu unit, transfigurator şi iubitor, face să se amplifice cantitatea de fluid subtil OJAS în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, şi aceasta nu numai că îmbunătăţeşte şi măreşte în scurt timp sănătatea dar, totodată, face să crească extraordinar de mult câmpul conştiinţei care, gradat, devine din ce în ce mai rafinat şi mai pur. Având în vedere toate aceste aspecte, putem înţelege mult mai bine de ce fluidul OJAS este considerat de către yoghini -în fiinţa umană- drept o forţă binefăcătoare, atotputernică, şi chiar este uneori supranumit ENERGIA VITALă SUBTILă ESENŢIALă. Unele texte yoghine secrete consideră că fluidul subtil OJAS este forma supremă a energiei binefăcătoare subtile în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, din care face parte şi corpul fizic. Datorită unor tehnici speciale yoghine (cum ar fi: MULA BANDHA, UDDIYANA BANDHA, NAULI, YONI MUDRA, SHAKTI CHALANA MUDRA etc.), realizate cu consecvenţă atât în timpul ABSTINENŢEI ACTIVE, cât şi în timpul CONTINENŢEI SEXUALE PERFECTE, anumite substanţe care există în corpul fizic, printre care, în special, potenţialul sexual (atât al femeii, cât şi al bărbatului), pot să fie

transmutate în mod biologic în energie subtilă sau fluid binefăcător OJAS care, datorită proceselor complexe de sublimare ulterioară, vor deveni forme din ce în ce mai elevate de energie, care vor putea fi cu uşurinţă dirijate şi acumulate la nivelul celor 7 CENTRI DE FORŢă ASCUNşI ai fiinţei umane. La nivelul lui MULADHARA CHAKRA fluidul OJAS conferă o vitalitate ieşită din comun; la nivelul lui SVADHISTHANA CHAKRA fluidul OJAS conferă imaginaţie creatoare controlată; la nivelul lui MANIPURA CHAKRA fluidul OJAS conferă expansivitate, veselie şi încredere în sine; la nivelul lui ANAHATA CHAKRA fluidul OJAS conferă bucurie, dilatare euforică şi iubire copleşitoare; la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA fluidul OJAS conferă intuitie, puritate, inspiraţie spirituala; la nivelul lui AJNA CHAKRA fluidul OJAS conferă forţă de pătrundere mentală extraordinară, clarviziune, idei geniale; la nivelul lui SAHASRARA fluidul OJAS conferă înţelepciune, beatitudine şi comuniune inefabilă cu Supremul AbsolutDUMNEZEU. Termenul de OJAS-SHAKTI desemnează efectul extraordinar produs de energia subtilă manifestată sub forma unei SFERE URIAşE DE FORŢă RADIANTă, în care este acumulat foarte mult fluid OJAS, atât în cazul existenţei obişnuite (de exemplu, la mari politicieni, conducători de partide, şefii naţiunilor, liderii unor grupări, directorii de intreprinderi, generalii), cât şi în domeniul spiritual sau intelectual, la mentorii anumitor căi spirituale, la descoperitorii anumitor sisteme filosofice sau în domeniul pur spiritual, divin, la cel mai înalt nivel, la Marii Eliberaţi, la Marii Înţelepţi sau la Iluminaţi, în cazul cărora fluidul OJAS cel mai pur îi ajută să fuzioneze, în zonele cele mai înalte ale conştiinţei, cu CONşTIINŢA ABSOLUTă A LUI DUMNEZEU.

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

P Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

PANCHATAYYAH = de cinci feluri PANKA = noroi PANTHAH = calea de manifestare PARA = altul; a altora; sunetul transcedental PARAIH = cu alţii PARAM = cel mai înalt PARAMA = cel mai înalt

PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea) PARAMANU = ultima particulă PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA PARARTHATVAT = din conştiinţă obiectivă PARAVAIRAGYA = îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii (absenţa completă a dorinţelor sub toate formele) PARI = complet PARINAMA = rezultat; consecinţă; schimbărilor; schimbare PARINAMAH = transformare PARISHUDDHI = purificarea memoriei PARITAPA = tristeţe PARYAVASANAM = extensie PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental PHALA = efect PHALAH = fructe; rezultate PINGALA = Nadi prin care circulă energia subtilă (+), emisivă, solară, masculină PIPASA = sete POOSHA = un Nadi PRA = înalt sau mare PRACHARA = modalitate PRACHHARDANA = expiraţie, sau RECHAKA PRADHANA = PRAKRITI PRADHANAJAYAH = cucerirea şi controlul (stăpânirea) asupra lui PRAKRITI PRADURBHAVAH = aparenţă PRADURBHAVAV = emergenţă PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară

PRAJNA PURUSHA = conştiinţa în starea de somn (după VEDANTA) PRAJNABHYAM = din cele două tipuri de conştiinţă PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei conştiinţe PRAJNALOKA = răsăritul luminii conştiinţei cognitive superioare PRAKAMYA = putere psihică paranormală care duce la îndeplinirea totală, întrun mod rapid şi extraordinar a tuturor dorinţelor binefăcătoare pe care yoghinul le manifestă acum în mod detaşat. PRAKASHA = lumina divină; iluminare PRAKRITI = natura; energie; fiinţă manifestată; fiinţa obiectivă, externă PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionaţi doar în PRAKRITI PRAKRITINAM = a diferitelor tendinţe naturale PRAKRITYAPURAT = supraîncărcarea golului în natură PRAMADA = amânare PRAMANA = cunoaştere corectă PRAMANANI

= surse ale cunoaşterii corecte

PRANA = energie bio-plasmatică; totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii (în care sunt incluse cele 5 PRANAS-uri principale, majore, dintre care unele acţionează la nivelul gurii şi nasului). PRANAMAYA

KOSHA =

PRANASYA = a respiraţiei PRANAVAH = AUM vezi fişe PRANAYAMA

= control al suflurilor subtile, vitale, realizat

prin intermediul respiraţiei conştient controlate PRANIDHANAT = supunere; devoţiune PRANTABHUMIH = zonă de hotar PRAPTI = capacitatea psihică şi mentală paranormală care îi permite yoghinului de a ajunge instantaneu oriunde doreşte, atât în lumea fizică, cât şi în astral sau cauzal (putere psihică extraordinară, care îi permite yoghinului să se dedubleze şi să se proiecteze, cu o viteză superioară vitezei

luminii oriunde doreşte să fie prezent, pentru a vedea şi a şti tot ceea ce îl interesează să afle). PRARABDHA

= soartă sau destin (KARMA activă)

PRASADAH = iluminare divină sau puritate PRASADANAM = purificare subtilă; împăcare cu DUMNEZEU PRASANGAT

= prin renaşterea

PRASANKHYANE = în cea mai înaltă meditaţie PRASHANTA

= liniştit

PRASUPTA = latente; adormite PRATHAMA KALPIKA = yoghini, începători în ceea ce priveşte intrarea în starea de SAMADHI PRATHISTHAM = bazat PRATI = înspre PRATIBANDHI = ceea ce preîntâmpină PRATIBHA = facultate spirituală a conştiinţei superioare, prin care pot fi dobândite foarte repede puterile psihice paranormale; facultăţi transcedentale, care privesc organele de simţ (exemplu: PRATIBHASHRAVAN=facultatea de a auzi în lumile sublime, invizibile; PRATIBHADARSHAN=facultatea de a vedea sau clarviziunea ce permite vederea în aceleaşi lumi sublime) PRATIBHAD

= prin PRATIBHA

PRATIPAKSA = opusul PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru a face să dispară (datorită amplificării energiilor benefice corespondente prin REZONANŢă) foarte repede anumite defecte sau vicii, de exemplu: ură-IUBIRE; laşitate-CURAJ; prostie-INTELIGENŢă; răutate-BUNăTATE; slăbiciune-PUTERE PRATIPATTIH = cunoaştere PRATIPRASAVAH = involuţie PRATISEDHARTHAM = pentru îndepărtarea PRATISHTA

= a fi ferm stabilit; stabilire

PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm PRATIYOGI

= corespunzător

PRATYABHIJNA = conştiinţa în starea de SAVICHARA SAMADHI PRATYAHARA = retragerea simţurilor. Practică yoghină, care constă în retragerea sau deturnarea în totalitate a simţurilor de la obiectele sensibile, pentru ca acestea să nu mai distragă deloc gândirea yoghinului, permiţându-i să-şi poată concentra întreaga sa atenţie asupra obiectului lăuntric care a fost ales. Acest exerciţiu constituie condiţia prealabilă indispensabilă pentru a realiza concentrarea mentală (DHARANA). PRATYAKSHA = cunoaştere directă, izvorâtă din experienţa practică PRATYAR = întors; în direcţie opusă PRATYAYA = conţinut al minţii; concept; conştiinţă PRATYAYANAM = conţinut mental PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri PRATYAYASYA = a conţinutului minţii PRATYAYAU = conţinut al minţii PRAVIBHAGA = separat PRAVRITI = facultate superfizică; activitate PRAVRITTIH = funcţionare PRAYATNA = efort PRAYOJAKAM = mişcându-se PUNAH = din nou PUNYA = virtute; merit PURAKA = stadiu în pranayama PURANAS = străvechi culegeri de legende indiene, care evocă şi pun în primplan pe anumiţi zei faimoşi. PURUSAKHYATEH = adevărata cunoaştere a lui PURUSHA

PURUSASYA = a lui PURUSHA PURUSHA = conştiinţă; fiinţă subiectivă; Sinele, Fiinţa eternă, supremă, una dintre cele două realităţi recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele divin Absolut, conştiinţa pură. PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet PURUSHAJNANAM = cunoaşterea lui PURUSHA PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA PURUSHAYOH = a lui PURUSHA PURVA = anterior PURVAH = a veni după PURVAKA = precedată de PURVAVAT = "după ceea ce precede" PURVEBHYAH = în legătură cu precedentele PURVESAM = al acelora care vin înainte

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

R Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

RAGA

= plăcerea

RAGAH = ataşament RAJA YOGA = formă de YOGA (YOGA regală). Una dintre cele patru mari forme de YOGA, care vizează unirea cu DUMNEZEU după sistemul descris de Patanjali în faimosul său tratat Yoga sutras. RAJAS = una din cele 3 proprietăţii ale lui PRAKRITI=activitate; cea de a doua GUNA: în cazul predominanţei sale, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând adeseori o ruptură a personalităţii (starea minţii - KSHIPTA).

RAJAS(GUNA) = a doua dintre cele trei GUNAS. Ea se manifestă în PRAKRITI sub forma activităţii, a aspiraţiei, a dorinţei, a agitaţiei şi a îndrăznelii. Ea este forţa care permite să fie învinsă apatia (TAMAS). Atunci când RAJAS domină activitatea sau gândirea unui individ, se spune despre acesta că este RAJASIKA. RAKSHAS = demoni RATNA = comori RECHAKA = expiraţie; stadiu în PRANAYAMA RISHIS = cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în AGAMAS (Izvor al Doctrinei, Demonstraţie scrisă sau orală) RITAM = aspectul absolut sau cosmic vezi fişe RITAMBHARA = plin de experienţă adevărată, justă; conştiinţa cosmică. RITAMBHARA PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară, care apare datorită unei experienţe spirituale adevărate RUDHAH = care domină RUPA = formă; frumuseţe RUTA = limbaj

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

S Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

SABEEJA SAMADHI = formă de SAMADHI în care germenii KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili de a provoca o eventual a renaştere (reîncarnare), nu sunt distruşi. SABEEJA SAMADHI ASAMPRAJNATA = întregul proces de la VITARKA (nivel de conştiinţă) la ASMITA (stadiu de fuziune al conştiinţei cu obiectul)

SABIJAH = cu sămânţă SADA = întotdeauna SADHANA = practica spirituală. Derivat din cuvântul sanscrit SADH: "a ajunge la ţel"; cu alte cuvinte, "mijloc de perfecţionare spirituală". Exerciţii care permit să fie stăpânită una dintre ramurile sistemului YOGA. SADHARANATVAT = deoarece este comun SAGUNOPASANA = cu calităţi SAH = aceasta SAHABHUVAH = simptome auxiliare SAHASRARA

= centrul esenţial de forţă care face posibilă

comuniunea cu DUMNEZEU; se află, în plan subtil, în afara corpului fizic, deasupra creştetului capului. SAKSATKARANAT = prin percepţie directă SALAMBANAM = cu suport SAM = complet SAMADHAU = în SAMADHI SAMADHI(H) = transă; linişte SAMADHI PRAJNA = inteligenţă cognitivă care izvorăşte din SAMADHI SAMADHI PARINAMA = starea de concentrare în care se elimină treptat celelalte gânduri. Efortul minţii de a stabiliza o singură PRATYAYA. SAMANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează în zona dintre inimă şi buric, inclusiv asupra membrelor inferioare; =SAMANA VAYU (dă naştere fluidului digestiv şi este legat de focul subtil care digeră hrana în stomac). SAMANYATO

DRSTAM = "văzut împreună"

SAMAPATTEH = prin fuziunea minţii SAMAPATTI(H) = meditaţia; acceptarea completă, absorbţia totală, fuziune în obiectul concentrării SAMAPATTIBHYAM = prin meditaţie SAMAPTIH = sfârşit

SAMASANA = postură YOGA SAMAYA = circumstanţe SAMBANDHA = relaţie SAMBHODHAH = cunoaştere SAMHATYAKARITVAT = datorită acţiunii asociate SAMKHYA = SAMPAT = sănătate SAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă în care cunoaşterea se realizează prin intermediul fluxului continuu al uneia dintre activităţile mentale fundamentale, şi anume: VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMPRAJNATAH = SAMADHI cu PRAJNA (focalizarea mentală cognitivă). În această forma de SAMADHI subzistă încă unele procese psihice, cum ar fi KLESHAS-urile, care împiedică acest SAMADHI să fie în întregime pur, "fără germeni"; dorinţele profunde şi ascunse (VASANAS) există în continuare în germene şi pot să reapară în orice moment, spre deosebire de ASAMPRAJNATA SAMADHI sau SAMADHI suprem, care este în totalitate debarasat de germeni (NIRBEEJA SAMADHI), caracterizat prin abolirea KLESHAS-urilor, extincţia VASANAS-urilor şi abandonarea oricărei legături generate de KARMA SAMPRAYOGAH = comuniune SAMSAYA = îndoială SAMSKARA(S) = tendinţe mentale, impresii mentale, întipăriri, repercursiuni ale întipăririlor, gusturi, potenţialităţi care se dezvoltă în conştiinţă ca urmare a acţiunilor sau a gândurilor trecute (din viaţa actuală sau din existenţele anterioare). Adiţia tuturor SAMSKARAS-urilor constituie caracterul unui om. SAMSKARASHE SA = în care urmele rămân SAMSKARAT = prin întipăriri repetate SAMSKARAYOH = a celor două întipăriri SAMSKAREBHYAH = prin SAMSKARA SAMTAMAT= prin SAMYAMA SAMVEDANAT = prin cunoaşterea SAMVEGA = dorinţa

SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA şi SAMADHI, realizate împreună în acelaşi timp. În această stare superioară de identificare a conştiinţei, care face posibilă şi fuziunea cu obiectul ales să fie cunoscut, CUNOSCăTORUL, OBIECTUL DE CUNOSCUT şI CUNOAşTEREA CARE REZULTă NU FAC DECÂT UNA. SAMYAMYAT = prin SAMYAMA (făcând SAMYAMA) SAMYE = devenind egal SAMYOGA(H) = a se uni; uniune SAMYOGO = uniune SANCITA = întipăriri stocate (prima diviziune a lui KARMASHAYA); KARMA latentă SANGA = ataşament SANGRIHITATVAT = deoarece sunt legate împreună SANJNA = conştiinţă SANKALPA = hotărârea de a se retrage de la conştiinţa Sinelui SANKARA(H) = confuzie SANKIRNA = amestecat, confuz SANNYASIN = fiinţă umană care în India renunţă complet la lume pentru a trăi în cea mai deplină detaşare şi se consacră în întregime realizării Eliberării Spirituale (MOKSHA). Sărăcia unui SANNYASIN nu este numai materială; ea include, de asemenea, ceea ce mistica creştină numeşte "sărăcia în minte" sau, cu alte cuvinte, absenţa concepţiilor dualiste, cum ar fi binele şi răul, atracţia sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinţa etc. SANTOSAT = din mulţumire SANTOSHA = mulţumire SAPTADHA = şapte stadii SARASWATI = un Nadi SARUPYAM = identificare SARVA = toate; tot; totul SARVABHUTA = toate fiinţele vii

SARVABHAUMA = universal SARVAJNA = omniscienţă SARVAJNATRITVAM = omniscienţă SARVAM = totul; tot SARVARTHAM = totul inclusiv SARVARTHATA = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză SARVATHA = în toate felurile SARVATHAVISAYAM = obiectele de pretutindeni SARVAVISAYAM = toate obiectele SAT = existenţă absolută, fiinţa absolută, eternă şi permanentă, identică cu BRAHMAN, la fel precum CHIT sau ANANDA. SATI MULE = atâta timp cât rădăcina este acolo SATI = fiind SATKARA = adoraţie SATSANG = (SAT: "bun, autentic", SANGA: "frecventare") Frecventarea sfinţilor, înţelepţilor, a marilor yoghini sau a fiinţelor umane care îl caută în mod sincer pe DUMNEZEU. În prezenţa unui mare yoghin, este cu putinţă ca o scânteie de intuiţie divină să ţâşnească de la el, inspirând şi impulsionând şi alte persoane care sunt apte să primească această scânteie. SATTVA = una dintre cele 3 GUNAS-uri, în care mintea rămâne profund liniştită, VRITTIS-urile rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare; una dintre cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; =CHITTA (minte); =PRAKASHA (lumina) SATTVASHUDDHI = puritate internă SATYA = veracitate SATYAM = aspectul relativ al creaţiei vezi fişe SAUCHAT = din curăţenie SAUMANASYA = veselie SAVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se meditează

SAVIKALPA SAMADHI = Stare de conştiinţă caracterizată prin ascensiunea la cunoaşterea lui DUMNEZEU sau BRAHMAN, în ciuda supravieţuirii unei relaţii a subiectului cu obiectul. Spre deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI, această stare conservă o urmă de dualitate, care împiedică fiziunea totală cu DUMNEZEU. SAVIKALPA SAMADHI se poate compara cu VISIO DEI a misticilor creştini. SAVITARKA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se meditează; "cu gândire în vorbe". SESAVAT = "după ceea ce rămâne" SHABDA = cuvânt; sunet SHABDADI = sunet şi altele SHAITHILYA = pierdere SHAITHILYAT = prin slăbirea SHAKTAYOH = dintre cele două puteri SHAKTI = putere SHAKTYOH = una dintre cele două puteri SHANKHINI = un Nadi SHANTA = liniştit, latent SHARIRA = corp vezi fişe SHASANAM = instrucţiuni complete = ANU SHASANAM (ANU=prefix care subliniază completitudinea; SHASAN=a da reguli) SHASTRA = proces de instruire şi de precepte SHAUCHA = curăţenie SHILAM = calităţi SHIVALINGA = LINGA SHOORA = un Nadi SHRADDHA = credinţă SHRAVANA = facultatea de a auzi SHROTRA = ureche

SHROTRAM = organul auzului SHRUTA = auzit SHUCHI = pur SHUDDHAH = pur SHUDDHAU = purificare SHUDDHI = purificare SHULA = grosier SHUNYA = lipsit de; stare de vid SHUNYA SAMADHI = cea mai înaltă stare de extaz divin, SAMADHI este descrisă ca fiind vid beatific (SHUNYA) şi plin (PURNA) în acelaşi timp. SHUNYAM = gol; SHUNYANAM = lipsit de SHVASAPRASHVASA = inspiraţie şi expiraţie SHVASAPRASHVASAYAH = inspiraţie, expiraţie SIDDHA = adept SIDDHASANA = postură YOGA SIDDHAYAH = puteri psihice paranormale SIDDHAYOH = SIDDHIS SIDDHI = perfecţiune sau măiestrie în practica anumitor tehnici YOGA SIDDHIS = puteri psihice paranormale SIRSHASANA = postură YOGA extrem de importantă SMAYA = mândrie SMRITAYAM = memorie (SMRITI) SMRITI(H) = memorie SMRITISAMSKARAYOH = a memoriei şi a impresiilor SOMA =

SOPAKRAMAN = KARMA activă STAMBHE = în suspensie; suspendare STHAIRYAM

= stabilitate

STHAIRYE = devenind ferm STHANI = zei (DEVA) STHIRA = ferm STHIRASANA = postură YOGA STHITI = fermitate STHITOU = fiind fixat, stabilit STHULA = dimensiune grosieră, materială, fizică STYANA = moleşeală SUKHA = fericire, plăcere SUKHAM = confortabil SUKHASANA

= postură YOGA

SUKSHMA = dimensiune subtilă; subtil SUKSHMA SHARIRA = corpul subtil SUKSHMAVISAYATVAM = stadiile subtile de SAMADHI SUKSMA(H) = subtil; fin SURYA = Soare SURYE = asupra Soarelui SUSHUMNA = Nadis-ul principal vezi fişe SUSHUPTI = somn profund vezi fişe SVA = al său propriu SVABHASAM = autoiluminată SVABUDDHI = autocunoaştere SVADHYAYA = studiu individual, studiul scrierilor spirituale, divine, tradiţionale

SVADHYAYAT = prin autoobservaţie SVARASAVAHI = denumire pentru dorinţa tuturor oamenilor de a trăi SVARASAVAHT = susţinut de propria sa forţă SVARUPA = forma proprie; natura esenţială a sa; natura reală; natura proprie SVARUPATAH = în forma ei esenţială SWABUDDHI

SAMVEDANAM = cunoaşterea completă a propriei minţi

SWAMI = maestru (spiritual) în YOGA. SWAPNA = vis (somn cu vise) SWARA YOGA = ştiinţă ce poate da informaţii despre boli SWARUPASHUNYAEVA = natura esenţială a vidului beatific SWARUPE = natura proprie esenţială SWASTIKA = acest cuvânt este compus din termenii sanscriţi SU ("bine") şi ASTI ("acesta este") care, combinate împreună, înseamnă "norocos" sau "de bun augur". Acest străvechi simbol al celor două energii fundamentale ale manifestării, ce se află prezente de asemenea în fiinţă ca YANG, (+) şi YIN, (-), HA ((+), solarul) şi THA ((-), lunarul), este uneori asociat în YOGA cu centrul psihoenergetic al buricului, care este considerat a fi locul sau focarul în MICROCOSMOSUL fiinţei umane al "soarelui" nostru lăuntric (SURYA). SWASTIKASANA = postură YOGA SYAT = s-ar întâmpla

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

T Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

TACHCHHIDRESU = în intervalul acesta

TADA = atunci TADABHAVAH = dispariţia lor TADAKARA = forma proprie TADAM = atunci TADANJANATA = a lua culoarea aceea TADAPI = iar acestea TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA) TADEVA = aceeaşi TAH = acesta TAIJAS = starea lui PURUSHA TAJJAH = născut din aceasta TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; în situaţia în care, în fiinţa umană, TAMAS este predominant, mintea este greoaie, inertă şi tensionată; acest GUNA reprezintă una dintre cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; stabilitate. TANTRAM = dependent TANU = atenuate; disipare; atenuare TAPA = suferinţă acută TAPAH =austeritate TAPAS = austeritate vezi fişe TAPASAH = prin austeritate TARA = stele TARAKAM = transcedental TASAM = este TASMIN = după aceasta TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta TAT = acesta; acela; a acesteia

TATAH = din această (practică de meditaţie cu AUM); atunci; de aici; după aceea; după aceasta TATHA = ca aceasta TATKRAMAYOH = în ordinea sa de succesiune TATPRABHOH = stăpânul său TATRA = acolo; din cele două; aici; în această stare; din acestea TATSAMNIDHAU = în vecinătatea ei TATSTHA = pe care stă sau se odihneşte TATTVA = principiu TATTVA CHINTANA = contemplare şi reflecţie a conştiinţei supreme TATTVA DARSHAN = percepţia conştiinţei supreme TATTVAM = esenţa TATVRITTAYAH = transformările lor TAYOH = a acestor două TE = ei; ele TEJOMAYA PURUSHA = conştiinţa în stare de vis (după VEDANTA) TRATAKA = TRAYA = trei TRAYAM = cele trei (împreună) TRISNA = dor, dorinţă TRIVIDHAM

= alcătuit din trei părţi

TU = dar TULA = bumbac TULYA = egal TULYAYOH = a celor două obiecte similare TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul

TVAT = datorită TYAGAH = abandon

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

U Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

UBHAYA = cei doi UDANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Ea acţionează de la gât până la cap şi stimulează progresul spiritual. UDARA = manifestate UDARANAM = în plină activitate; extins UDDIYANA BANDHA = "retracţia abdomenului, care îndreaptă energia lăuntrică în sus"; mai este numită, de asemenea, UDDANA şi este o tehnică yoghină foarte importantă şi extraordinar de eficientă în HATHA YOGA. Această retracţie abdominală, urmată de o anumită contracţie moderată (BANDHA) şi însoţită de o concentrare mentală adecvată, amorsează procesele foarte puternice de transmutaţie biologică în energie a potenţialelor existente în corpul uman, printre care menţionăm în special potenţialul sexual (sperma la bărbat şi secreţiile sexuale specifice la femeie), şi face totodată posibilă sublimarea energiilor rezultante în sferele subtile superioare ale fiinţei. UDDIYANA BANDHA este deosebit de utilă atât pentru realizarea plină de succes a unei ABSTINENŢE SEXUALE ACTIVE, cât şi pentru îmbunătăţirea sau menţinerea în formă în cazul angrenării CONTINENŢEI SEXUALE. Această contracţie (BANDHA) este descrisă în felul următor în tratatul YOGA fundamental Gheranda Samhita (III, 10): "După ce am expirat profund şi am eliminat aproape tot aerul din plămâni, nu mai inspirăm imediat după aceea deloc şi, rămânând în retenţie pe vid (cu plămânii fără aer), trebuie să retractăm prin sugere (datorită vidului din plămâni) abdomenul atât deasupra, cât şi sub buric, urmărind să tragem întreaga zonă abdominală, pentru a o lipi cât mai mult de zona din interior a coloanei vertebrale. Prin intermediul acestei retracţii, menţinută cât mai mult timp (fără a forţa) şi însoţită de un fel de contracţie interioară ce generează o stare de "sugere" către în sus, vom resimţi, pe măsură ce executăm din ce în ce mai bine, cum apare un val de energie subtilă lăuntrică (PRANA) care, constant este ferm determinată să zboare cu repeziciune în sus (UDDINA), mai ales prin canalul central al lui SUSHUMNA

NADI. Atunci când UDDIYANA BANDHA se încheie, vom relaxa mai întâi abdomenul şi NUMAI DUPă ACEEA VOM INSPIRA". Gheranda Samhita numeşte UDDIYANA BANDHA: "leul care poate înfrânge cu uşurinţă elefantul morţii". UDITA = manifestat UDITAV = manifestat UKTAM = spus UPALABDHI = dobândire UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat UPANISHADE = UPARAKTAM = colorat UPASARGA = obstacole UPASTHANAM = a veni singure UTKRANTIH = levitaţie UTPANNA = ivit UTTARES = al următoarelor

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

V Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

VA = sau; ori VACHAKA(H) = desemnând; indicând VAHITA = flux VAIKHARI = sunetul fizic VAIRA = ostilitate

VAIRAGYA = detaşare spirituală VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA VAIRAGYAM = absenţa dorinţei VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA VAIRATYAGAH : atunci când aspirantul este ferm stabilit în AHIMSA, chiar şi ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilităţii. VAISHARADYE = după ce a devenit absolut expert VAISHWANAR PURUSHA : conştiinţa mentală a lumii exterioare (după Vedanta) VAJRA NADI = Nadi exterior VAJRASAMHANANATVANI = duritate VARANA = obstacole VARTA = facultatea mirosului VARUNI = un Nadi VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : - memorie (conştientă). Dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse, ambiţii care persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în orice moment să revină la suprafaţă în conştiinţă; - VASANA (inconştienţă). VASANABHIH = produs de VASANAS VASHIKARA = control VASHITWA = putere psihică paranormală care conduce la controlul deplin realizat asupra tuturor obiectelor organice şi anorganice VASHYATE = stăpânire VASIKARAH = stăpânire VASTU = obiect VASTUSAMYE = prin asemănarea obiectului VEDANA = conştiinţa pipăitului VEDANTA = VEDANTYAH

= a fi experimentat

VIBHAGA = constituente VIBHAKTAH = separat VICHARA = reflectarea intuitivă VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI) VICHCHHEDAH = încetare; pauză VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale VIDEH = yoghini dezincarnaţi VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu şi-au angrenat toate structurile în procesul de eliberare spirituală; yoghinii care s-au oprit înainte de a atinge eliberarea. VIDEHMUKTI : PURUSHA, o dată eliberat, nu mai are deloc grijă de PRAKRITI. PRAKRITI va deveni astfel serbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe JIVANMUKTA VIDHARANABHYAM = reţinere, KUMBHAKA VIDUSHAH = a celui învăţat; învăţat sau înţelept VIDYA = iluminare vezi fişe VIJNANAMAYAKOSHA = VIKALPA = fantezie; imaginaţie VIKALPAIH = prin alternare VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simţ VIKSHEPA = distracţie; oscilaţia (minţii) VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare oscilatorie a minţii în care conştiinţa individuală oscilează între stabilitate şi distracţie-(YOGA începe când s-a ajuns la această stare a minţii). VINIVRITTIH = aplicare; încetarea completă VIPAKA = fructificare sau coacere VIPAKAH = a secoace; a se maturiza VIPARYAYA(H) = cunoaştere greşită (incorectă) sau eronată.

VIPRAKRISTA = depărtat VIRAMA = oprire VIRODHAT = pe seama; opunând VIRYA = energie, voinţă puternică; curaj de neînfrânt VISAYA = obiect VISAYAH = obiecte ale percepţiei simţurilor VISAYAM = obiect VISAYANAM = ale obiectelor VISAYAVATI = senzorial VISHESA = cu diferenţă; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenţa VISHESAH = special, particular VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular VISHOKA = fără supărare VISHVA PURUSHA = "lumea" sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele Suprem DIVIN) VISHWANAR PURUSHA = conştiinţa mentală a lumii exterioare (după Vedanta) VITARAGA = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit RAGA (atracţie) VITARKA = "întrebare" sau gândire verbală; prin alternare; nivele sau stări de conştiinţă; primul stadiu al GUNAS-urilor. În el există diferenţe şi le putem conştientiza; pasiuni; îndoială; incertitudine VITARKA SAMADHI = formă de SAMADHI în care există un şablon supramental al conştiinţei VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinţă VIVEKA = înţelegerea corectă a naturii adevărate a lui PURUSHA şi PRAKRITI; discriminare reală. VIVEKA JNANA = cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de energie VIVEKAJA JNANA = cunoaşterea născută din conştiinţa ultimei realităţi. Cel mai înalt nivel de superconştiinţă

VIVEKAJAM = născut din realizarea; născut din VIVEKA VIVEKAKHYATEH = prin discriminare VIVEKAKHYATI = procesul de cunoaştere prin VIVEKA (de îndepărtare a lui AVIDYA(ignoranţa)) VIVEKANIMNAM = înclinat spre VIVEKA VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare VIYOGA = practica YOGA; separare VRITTAYAH = modificări ale minţii VRITTI(S) = modificări mentale; şablon VRITTIH = stare a minţii VYADHI = boală VYAKHYATA = explicat VYAKHYATAH = sunt explicate VYAKTA = manifestat VYANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Acţionează în regiunea anală; guvernează circulaţia sângelui VYAVAHITA = ascuns VYAVAHITANAM = separat VYUHA = aranjament VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibiţia, ivirea; a ieşi la iveală VYUTTHANE = în starea de conştiinţă a lumii

W Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

WISHWODARI = un Nadi

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Y Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

YAMA(H) = cod social şi moral al yoghinului; autostăpânire YAMUNA = o altă denumire a lui IDA; Nadi. YATNAH = efort YOGAH = YOGA YOGANGA = parte a sistemului YOGA YOGINAH = a yoghinului YOGYATVANI = corespondenţă, potrivire YONI = YUKTATRIVENI = o altă denumire a lui AJNA CHAKRA

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)