Yoga fără profesor

A N D R E VA N LY S E B E T H

YOGA FĂR Ă PRO FESO R

secţiunea a III-a regimul alimentar

Titlul original al lucrării:

ANDRE VAN LYSEBETH

J'APPRENDS LE YOGA Cartea a fost tradusă de Moldia, după ediţia electronică liberă publicată în format *.djvu

Cuprinsul suntem ceea ce mâncăm.............................................................2 carnivor sau vegetarian ?...........................................................7 adaptaţi-vă regimul..................................................................13 dejunul Kollath.........................................................................17 în încheiere..............................................................................20

1

suntem ceea ce mâncăm Înţelepţii Indiei antice au fixat cu precizie regulile diete­ ticii yogice şi au determinat ce alimente trebuie să aleagă yoginul pentru a rămâne tânăr şi sănătos, dar diferenţele de climat, modul de viaţă şi alimentele disponibile, sunt de aşa natură încât în Occident este imposibilă respectarea lor cu exactitate. Cum yoga fără dietetică nu aduce toate beneficiile la care trebuie să se aştepte adeptul, hrana aducând materialul de construcţie pentru corp, va trebui ca împreună să stabilim prin­ cipiile dietetice aplicxabile în Occident, ceea ce nu va fi uşor deoarece diferitele sisteme se contrazic şi se combat cu în­ verşunare. Paginile care urmează cuprind principiile de bază asupra cărora toţi sau aproape toţi sunt de acord. Să trecem mai întâi în revistă principalele greşeli alimentare şi să ascultăm ce spune pe această temă Dr. W. Kollath, specialist german în materie, care afirmă : „ Dacă exceptăm bolile care provin din cauze accidentale, otrăviri ( plumb, arsenic, etc.), micro-organisme extrem de virulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute îşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectă ”. 2

Având în vedere alimentaţia convenţională a civilizatului „mediu” este de mirare că ele nu sunt chiar mai numeroase! Un număr crescând de persoane a început să înţeleagă aceste lucruri, dar din păcate sunt doar o minoritate. În acelaşi timp, a crede că reforma alimentară se limitează la... alimente este o greşeală. Ceea ce trebuie revizuit este ansamblul obiceiurilor alimentare. Iată principalele noastre erori alimentare : noi mâncăm : 1. prea repede, 2. prea cald sau prea rece, 3. în cantitate prea mare, 4. alimente denaturate, şi 5. o hrană prea bogată şi totodată prea săracă. Mai întâi trebuie să eliminăm erorile 1, 2 şi 3, dacă nu, cea mai mare parte din avantajele unei nutriţii corecte sunt pierdute, în timp ce dacă evităm erorile 1, 2 şi 3, chiar dacă regimul alimentar este discutabil veţi limita inconvenientele. Contează ce asimilaţi şi nu ce înghiţiţi. Desigur, ştim că trebuie să mestecăm bine alimentele, ni s-a inoculat acest lucru încă din şcoala primară. Alimentele insuficient masticate care nu au suferit o predigestie bucală devin un lest pentru stomac şi intestin. Yoginii îşi mestecă hrana cu o răbdare de rumegător pentru a-i extrage tot gustul, până când se lichefiază în gură şi o frământă voluptuos cu limba, organ principal de absorbţie a energiei pranice, după mucoasa nazală. Horace Fletcher, celebrul dietetician american, nu a inventat nimic, dar ducând studiul acestei probleme mai departe decât toţi predecesorii lui, opera sa merită să fie studiată iar el merită stima noastră pentru că aplică el însuşi metoda sa, ceea ce nu e întotdeauna cazul la făcătorii de 3

„sisteme”... Cu excepţia Yoginilor, nimeni înainte de Fletcher nu a demonstrat importanţa şi necesitatea masticaţiei într-un mod atât de convingător şi insistent, nimeni nu a dat indicaţii atât de precise şi practice. O hrană bine masticată este pe jumătate digerată; masticată „à la Fletcher”, este digerată pe trei sferturi. Trebuie sfărâmată, măcinată, amestecată fiecare înghiţi­ tură, ţinută în gură cât mai mult posibil, până când trece de la sine în esofag. Nu vă număraţi masticările ! Lăsaţi saliva să acţioneze asupra alimentelor, concentraţi-vă toată atenţia asupra actului de „a mânca”, asupra modificărilor gustului care se produc şi veţi descoperi adevărata savoare a alimentelor. Digestia acaparează în jur de 60% din energia nervoasă disponibilă ; uşurînd lucrarea atât de complexă a tubului digestiv, eliberaţi rezerve de energie pentru alte sarcini, în timp ce masticând prea puţin alimentele, ele devin indigeste, cauzează tulburări digestive şi veţi suporta consecinţele unui metabolism anormal : dispepsie, obezitate sau, dimpotrivă, slăbire excesivă. Masticate îndelung, „condiţionate”, alimentele ajung în stomac la temperatura ideală şi astfel eliminaţi erorile nr. 2 şi 3, pentru că cei care mănâncă prea repede mănâncă prea mult. Or, excesul de hrană – chiar şi cea mai bună – este dăunător. De la prima încercare de masticaţie raţională, veţi observa beneficiile : o digestie mai uşoară ! O dovadă a eficacităţii metodei este dată de dejecţii : scaunele sunt bine formate, moi, cu aspect de argilă umedă şi nu mai au miros urât; constipaţia este eliminată. Cunoaşteţi efectele nefaste ale constipaţiei : toxinele produse de bacteriile de putrefacţie trec în sânge şi otrăvesc tot organismul. Fletcher ne mai cere să nu mâncăm decât atunci când 4

într-adevăr ne este foame şi nu pentru că „s-a făcut ora”. Dacă într-adevăr s-a instalat foamea (a nu se confunda „foamea” cu „apetitul”, care nu este decât o dorinţă de a mânca), cele mai simple feluri devin plăcute, gustul se rafinează în timp ce felu­ rile complicate îşi pierd din atracţie. Veţi deveni un epicurian în sensul adevărat al termenului, în timp ce un mâncău nu obţine o plăcere reală nici din preparatele culinare cele mai rafinate. Fletcher mai spune : „încetaţi să mâncaţi la primele semne de saţietate, nu mergeţi până la ghiftuire”. El ne sfătuieşte să îndepărtăm grijile şi să limităm discuţiile în timpul meselor. A reînvăţa să mâncăm este o sarcină ingrată, care cere răbdare şi perseverenţă. Nu vă faceţi nici o iluzie ! Este foarte dificil de eliminat o obişnuinţă atât de înrădăcinată, ca aceea de a mânca în grabă. Câţi părinţi sunt răspunzători de îndemnarea copiilor să mănânce repede, promiţând chiar şi o răsplată celui care îşi va goli primul farfuria şi ameninţându-l pe ultimul că va fi lipsit de desert ! Este neplăcută dar indispensabilă modificarea ritmului de masticare. Folosiţi următorul artificiu : puneţi pe masă lingura, furculiţa sau felia de pâine, puneţi mâinile în poală şi masticaţi, dacă se poate cu ochii închişi, pentru a vă concentra mai bine. Prima săptămână este mai grea, puţin mai târziu nu veţi mai putea mânca altfel. Trebuie mestecate chiar şi alimentele lichide (supe, lapte etc.) inclusiv apa. Swami Satchidanda spune : „Trebuie să bem solidele şi să mestecăm lichidele !” Totuşi nu prelungiţi prea mult masticarea cărnii care capătă un gust neplăcut ; de altfel este inutil, deoarece carnea se digeră în stomac de sucurile gastrice şi nu de ptialina din 5

salivă cum este în cazul făinoaselor. Înainte de a închide acest capitol vreau să vă fac o mărturisire: şi eu mănânc prea repede ! Poate că n-ar trebui să arunc cu pietre în cei care m-au învăţat... Şi atunci să ne înţelegem că, începând cu prima masă, vom mastica cu convingere, energie şi perseverenţă ! Poftă bună !

6

carnivor sau vegetarian ? Dietetica este o ştiinţă ingrată deoarece oricare ar fi regimul preconizat, este imposibil să ralieze unanimitatea voturilor; nici un sistem nu este perfect nici valabil universal în toate împrejurările. În această materie totul este individual şi depinde de cazul particular. Dacă îl întrebaţi un ţăran cum trebuie hrănit un cal, acesta vă va cere să-i spuneţi dacă animalul rămâne în grajd sau lucrează. În primul caz el va recomanda fânul, în al doilea ovăzul. Întrebaţi-l pe proprietarul unei herghelii de curse, meniul va fi diferit, după cum este vorba despre un cal de antrenament pentru Grand Prix sau despre un cal în repaos. Ceea ce este valabil pentru cai, este şi pentru oameni, dar pentru a simplifica, sfaturile noastre dietetice se vor adresa „civilizaţilor sedentari”, cum am devenit – din păcate – cu toţii ! Trebuie să devin vegetarian sau să rămân carnivor ? Mai întâi daţi-mi voie să vă liniştesc : nu este obligatoriu să suprimăm carnea sub pretextul că facem yoga. În India yoginii sunt vegetarieni, mai precis lacto-cerealieni, dar aceasta nu înseamnă că un occidental care face yoga o jumătate de oră pe zi trebuie neapărat să renunţe la carne. 7

Dar trebuie să abordăm chestiunea fără prejudecăţi şi să ne întrebăm : 1. dacă este „indispensabil” să mâncăm carne ; 2. dacă „da”, ce cantitate trebuie să mâncăm ? 3. dacă „nu”, pentru ce şi... 4. prin ce să o înlocuim ? Se admite că amino-acizii sunt indispensabili, dar aceştia nu există doar în cadavre de animale desmembrate. Să nu ne temem de cuvinte : carnivorul devorează bine şi frumos cadavre de animale, cel mai adesea moarte de multă vreme. Care sunt inconvenientele care decurg de aici ? 1. Carnea, adică muşchiul, este un aliment univalent care conţine puţine vitamine şi săruri minerale ; asimilarea ei consumă din rezervele noastre de substanţe vitale, care adeseori sunt insuficiente, căci industrializarea se pare că ar vrea să le elimine prin rafinare, prelucrare îndelungată la temperaturi ridicate, sau tratamente „industriale” care devitalizează şi demineralizează alimentele.2. 2. Carnea înglobează un exces de proteine (animale prin definiţie), ceea ce perturbă metabolismul şi antrenează producţia de toxine (purine sau deşeuri urice cauzatoare de reumatism). 3. Muşchii cadavrelor conţin toate deşeurile organice ale animalului ucis în speţă Xantina, o otravă puternică. 4. Carnea este un excitant, ceea ce o face apreciată. Ca şi în cazul celorlalţi excitanţi, după euforie survine faza depresivă şi pentru a restabili starea de bine amăgitoare, se recurge la alţi excitanţi (ceai, cafea, tutun), sau la substanţe „euforice”, în special alcool. Consumul de carne, alcool, tutun, cafea merge înlănţuit, pentru că 8

folosirea unuia ne îndeamnă să recurgem la celelalte. 5. În forma sa naturală carnea este fadă, insipidă şi nu devine consumabilă decât fiartă, friptă sau prăjită şi întotdeauna asezonată. În stare crudă, ea nu poate fi mâncată decât pipărată, însoţită de murături, de tot felul de sosuri care conţin substanţe agresive pentru organism. Nici un animal carnivor sălbatec nu ar mânca carne sărată sau pipărată. 6. Este imposibil să ne hrănim cu carne şi să excludem orice produs vegetal. Exemplul eschimoşilor şi kirghizilor nu poate fi evocat pentru că aceste popoare sunt carnivore din necesitate absolută. În plus ele nu mănâncă doar muşchii, dar beau şi sângele, consumă măruntaiele şi organele. Eschimoşii mănâncă stomacul şi intestinul împreună cu conţinutul. Durata lor medie de viaţă se siruează între 20 şi 26 ani : ei mor ca victime ale arteriosclerozei, cauzată de consumul de carne. Animalele carnivore devorează prada în întregime şi găsesc proteinele, hidraţii de carbon, grăsimile şi sărurile minerale mai puţin în muşchi decât în sânge,ficat, splină, rinichi şi măduvă. Adeseori sfărâmă oasele şi, în orice caz ţesuturile cartilaginoase. 7. Carnea, ouăle, peştele au o caracteristică comună : aceste mărfuri putrezesc foarte repede. Laptele nu putrezeşte, se acreşte, ceea ce este cu totul altceva ; cât despre cereale ele mucegăiesc sau fermentează, la fel ca legumele şi fructele. Inconvenientul major al putrefacţiei provine nu din alterarea gustului ci din toxinele foarte nocive produse de bacilii de putrefacţie. Laboratorul Institutului American al Sănătăţii „Public Health Service in USA” - care nu poate fi taxat de parţialitate – a efectuat cercetări bacteriologice pentru a stabili numărul 9

mediu de bacili de putrefacţie conţinuţi într-un GRAM din produsele următoare : • Bifteck, 1.500.000 bacterii/gram • Carne de porc, 2.800.000 bacterii/gram • Ficat de bovine, 33.000.000 bacterii/gram • „Hamburger”, 75.000.000 bacterii/gram • Ficat de porc, 95.000.000 bacterii/gram • Peşte, 110.000.000 bacterii/gram • Ouă, (vechi de câteva zile), în medie 200.000.000 bacterii/gram , Or, aceşti bacili de putrefacţie sunt cei mai răi inamici ai noştri. Ei colonizează intestinul gros cu miliardele, proliferează acolo, modifică flora bacteriană originală care ar trebui să cuprindă în majoritate bacili de fermentaţie, capabili să atace celuloza şi care nu secretă toxine. Dacă se instalează o putrefacţie în intestinul gros, toxinele, produse din abundenţă, se filtrează prin membrana intestinală şi vor otrăvi, încet şi sigur, întregul organism ; ele devin cauza directă a nenumăratelor alterări organice slăbind terenul şi clădind condiţii favorabile încolţirii bolii. Toaletele, după trecerea unui carnivor adevărat, permit să apreciem mirosul, sau mai curând duhoarea care se degajă. Scaunele normale ar trebui să fie aproape inodore. Această putrefacţie este adeseori la originea constipaţiilor rebele de care suferă atâţia oameni în zilele noastre, deoarece digesatia cărnii antrenează un deficit de materii fecale în intestin, ceea ce perturbă peristaltismul normal. Vegetarianul care se îndepărtează de regimul său timp de câteva zile, constată imediat o schimbare a culorii şi mirosului ca şi o dificultate a evacuării intestinale. Să adăugăm pentru ce care admit, că ingerând carne, veţi absorbi şi vibraţiile animale, care împiedică dezvoltarea spirituală. 10

Dacă totuţi doriţi să consumaţi carne, ouă şi peşte, respectaţi cel puţin următoarele reguli care sunt imperative : • carnea să fie un element ajutător ; nu depăşiţi 60 până la 100 grame (maximum!) pe zi ; • evitaţi salamurile, preferaţi bifteckul ; • consumând carnea foarte bine gătită reduceţi numărul de bacterii de putrefacţie din intestin. Din acest punct de vedere rasolul este steril. • Peştele şi ouăle trebuie să fie FOARTE PROASPETE. În ceea ce priveşte peştele, nu mai este o problemă, mulţumită accelerării transportului frigorific. Cât despre ouă, problema este mai delicată, pentrucă cele din magazin datează rareori de mai puţin de o săptămână ; adesea au cel puţin două sau trei săptămâni. Chiar fierte tari (6 minute), bacilii nu sunt ucişi. Dacă aveţi scaune urât mirositoare, indice a unei putrefacţii intestinale intense, apelaţi la ajutorul fermentului lactic (iaurt) duşman al bacilului de păutrefacţie, pentru a acidifia intestinul şi a frâna proliferarea bacililor putrizi. Reţineţi că bunicii noştri consumau mult mai puţină carne decât noi. În urmă cu câteva zeci de ani, în timpul săptămânii, la ţară, carnea apărea doar o dată pe zi, sub forma unei felii de şuncă, alături de cartofi. Bucata de carne de vită duninicală era ceva „extra”. Încă un sfat : rămâneţi carnivor atâta vreme cât veţi fi convins că vă este indispensabilă carnea. Trebuie să fii vegetarian în spirit înainte de a deveni vegetarian în farfurie. Nimic nu vă presează ! Asiguraţi-vă, printr-o documentare imparţială, că este posibil nu numai să trăiţi fără carne, dar aceasta vă aduce avantaje incalculabile pentru 11

sănătate. Vizitaţi un cimitir de trapişti 1, vegetarieni stricţi şi foarte frugali, şi veţi vedea că în majoritate au fost aproape centenari, dacă n-au depăşit un secol de viaţă. La fel şi în celelalte ordine monastice vegetariene : cancerul este practic necunoscut, la fel şi arterioscleroza, infarctul şi multe alte boli degenerative, cele mai de temut, cele contra cărora suntem cel mai puţin ănarmaţi. Dar se pune întrebarea : prin ce să „înlocuim” carnea ? Răspunsul este : prin nimic ! Trebuie revizuit şi modificat progresiv întregul regim alimentar, prin adaptări succesive. Dar repet că nu este indispensabil să fiţi vegetarian pentru a practica yoga. Ce ar deveni măcelarii dacă toată lumea s-ar „converti” la vegetarianism ? Deocamdată fiţi fără grijă, această convertire generală nu se va întâmpla nici azi, nici mâine. În viitor, ne putem gândi că îl vor imita pe unul din vechii mei prieteni, adept yoga cu toate că era măcelar, care îi sfătuia călduros pe clienţii săi uluiţi să nu mai mănânce carne pentrucă ar fi nociv, etc... A sfârşit prin a închide măcelăria pentru a deschide un restaurant vegetarian !

1 Trapist = călugăr catolic din ordinul cistercienilor

12

adaptaţi-vă regimul Pentru a vă ameliora regimul fără a revoluţiona obiceiu­ rile alimentare, procedaţi prin substituiri succesive : fără afi perfect, regimul va fi deja mult superior alimentaţiei convenţio­ nale. Iată câteva substituiri uşor de instaurat : PÂINE COMPLETĂ ÎN LOC DE PÂINE ALBĂ

Pâinea albă oferă, sub coaja sa aurită, un miez gustos şi moale, care – din nefericire – nu este nimic altceva decât amidon. Înlocuiţi-o printr-o pâine de calitate, pe bază de cereale complete. Aspectul mai puţin îmbietor al acesteia amin­ teşte poate de privaţiunile din timp de război, totuşi această pâine constituie un aliment de înaltă valoare dietetică, care întradevăr merită numele de „pâine”. Veţi găsi multe sortimente excelente ; încercaţi diferite mărci, pentru a o descoperi pe aceea care vă convine cel mai mult. Preferaţi pâinea completă cu drojdie. Foarte curând veţi prinde gust şi pâinea albă vi se va părea la fel de insipidă ca şi vata. Vă veţi delecta cu pâinea integrală fără a avea nevoie să adăugaţi dulceţuri , etc. Pâinea demnă de acest nume este suficientă prin ea însăşi. Ea necesită o bună masticare care o face foarte digera­ bilă, chiar pentru stomacurile noastre delicate, şi nu-şi arată gustul său delicios decât după o mestecare prelungită. 13

SUPRIMAŢI ZAHĂRUL ALB INDUSTRIAL

Zahărul alb industrial este un produs chimic pur : cu cât veţi consuma mai puţin, cu atât mai bine va fi. Corpul nostru fabricând propriul său zahăr pornind de la cereale, nu are nevoie de nici un aport exterior. Omenirea s-ar fi stins dacă zahărul ar fi fost indispensabil, căci folosirea lui este foarte recentă. Zahărul alb industrial , extras din sfeclă, s-a născut din blocada continentală decretată de Anglia împotriva Europei continentale de sub Napoleon. De atunci, producţia şi consumul de zahăr au crescut mereu, atingând în zilele noastre cifre stupefiante. Pentru început, puteţi înlocui zahărul alb obişnuit prin zahăr din trestie brut, nerafinat. Sub Ludovic al XIV-lea zahărul era o marfă atât de rară încât Regele-Soare ţinea sub cheie, într-o cutiuţă, puţin zahăr din trestie adus „din insule” ! Câteva decenii mai târziu yahărul se putea procura de la farmacie, sau, cum se spunea atunci, de la apoticari. JOS CU SAREA RAFINATĂ TRĂIASCĂ SAREA DE MARE !

Sarea albă obişnuită este – şi ea – un corp chimic pur, clorura de sodiu, pe care rafinarea a privat-o de oligoelemente şi de alte componente de importanţă vitală. Desigur, ea rămâne uscată chiar şi pe vreme umedă şi curge frumos din solniţă fără să astupe găurile. Albul său imaculat ne inspiră încredere. Nu contează ! Înlocuiţi-o cu sare de mare: nici în supă, nici în alte feluri, nimeni nu va vedea diferenţa, dar organismul nu va fi înşelat. Plasma sangvină este apă de mare diluată, să nu uităm ! 14

PREFERAŢI ULEIURILE ANTI-COLESTEROL

Omul civilizat mănâncă prea mult şi prea gras ! În privinţa grăsimilor, calitatea este determinantă. Reduceţi aportul de lipide în general, dar mai ales fiţi draconici faţă de grăsimile hidrogenate, bogate în acizi graşi saturaţi, deci practic toate grăsimile solidificate (margarine obişnuite, grăsime de cocos, etc.) şi grăsimile animale ! Folosiţi rimă extragere la rece din floarea soarelui, soia, germeni de grâu sau de porumb, care fac să scadă colesterolul sanguin, şi vă prote­ jează de arterioscleroză. Orice ulei transformat industrial pentru solidificare a pierdut prin aceasta totalitatea acizilor graşi nesaturaţi, rude apropiate ale vitaminelor. Singura margarină acceptabilă este cea pe bază de ulei de floarea soarelui nehidrogenat. În comparaţie cu untul aspectul său anemic este puţin apetisant, dar doriţi să fie „colorat” doar pentru a încânta ochiul ? Reduceţi deci aportul de grăsimi şi nu folosiţi decât uleiuri anti-colesterol ; veţi face un mare serviciu inimii şi arte­ relor voastre. MAI PUŢINI CARTOFI, MAI MULT OREZ

Umilul cartof are virtuţile sale, dar să nu-l supraeva­ luăm. Bogat în săruri minerale, în vitamine (C), el are proprie­ tăţi alcalinizante foarte utile, având în vedere hrana prea acidi­ fiantă a omului modern, însă aceasta nu justifică să-i atribuim locul de onoare în meniurile noastre. Este de preferat să nu consumăm cartofi decât ocazional, să spunem o dată sau de două ori pe săptămână, pentru a-l înlocui cu orez, complet bineînţeles, nu prin orez glasat obişnuit. Gurmanzii din anturaj nu se vor plânge, deoarece se poate găti în mii de feluri, unele 15

mai savuroase ca altele. Acest aliment de mare valoare dietetică merită un spaţiu larg în regimul dvs. El trebuie să baza meselor principale. Cât priveşte cartofii, gătiţi-i în coajă, apoi curăţaţi-i, altfel veţi arunca la canal toate sărurile minerale solubile. PREFERAŢI FRUCTELE DE SEZON DIN PARTEA LOCULUI

Fructele din pământul nostru sunt în echilibru biologic cu noi. Să le mâncăm în sezonul lor, după ce s-au copt natural în pom. Nu vom refuza a priori toate fructele exotice, dar vom limita consumul lor. În acest caz vom prefera consumul de portocale care s-au copt la soare, nu în cala vaporului, ceea ce se întâmplă practic întotdeauna în cazul bananelor, de care este mai bine să ne lipsim. Mâncaţi nuci, migdale, şi în sezon castane fierbinţi şi crocante. EVITAŢI CONSERVELE LA CUTIE

Legumele proaspete din ţară, cultivate dacă se poate fără îngrăşăminte chimice, sunt de preferat oricăror conserve la cutie. Conservele industriale garantează păstrarea practic neli­ mitată, obţinută prin şapte încălziri succesive : ce valoare alimentară mai au aceste produse ? De acord, este practic imposibil să ne abţinem total în lumea noastră civilizată, dar limitaţi folosirea lor la minimum posibil.

16

dejunul Kollath Cantităţi pentru o persoană: 30-40 g (2-3 linguri) făină proaspătă de grâu complet; 3-5 linguri de apă; 1-2 linguri de suc de lămâie; 15 g fructe uscate mărunţite; 100 g mere rase în momentul folosirii, sau orice alte fructe coapte de sezon; o lingură de migdale sau alune măcinate pentru a presăra pe deasupra. SEARA: puneţi într-un bol 30-40g făină proaspătă de grâu complet (puteţi măcina cu o râşniţă electrică de cafea boabele de grâu sfărâmate în prealabil – durează doar câteva secunde), apoi adăugaţi 3-5 linguri de apă, în nici un caz lapte. Amestecaţi, apoi puneţi deoparte până dimineaţa la temperatura camerei. În timpul nopţii cerealele se vor umfla şi vor deveni un aluat tare, având loc un proces de fermentaţie care va creşte valoarea dietetică şi digestibilitatea preparatului. Într-un alt vas puneţi la înmuiat 15 g de fructe uscate (smochine, curmale sau stafide) mărunţite. DIMINEAŢA URMĂTOARE: Amestecaţi conţinutul celor două recipiente folosind apa în care aţi înmuiat fructele uscate, adăugaţi 1-2 linguri de suc proaspăt de lămâie. Adău­ gaţi 100 g de mere sau pererase sau alte fructe de sezon sfărâ­ mate:fragi, cireşe, prune, piersici etc. 17

Presăraţi peste acest amestec migdale, alune sau nuci rase. Pentru variaţie puteţi adăuga smântână, pastă de migdale sau de alune sau o linguriţă de miere de albine. Astfel veţi obţi­ ne o porţie de 4-6 linguri cu vârf. Mărul va fi ras în momentul servirii pentru a evita oxidarea, deoarece pulpa fructului trebuie să rămână albă; preparatul va fi suculent, dar nu lichid. Cei care au un apetit mai mare pot mânca DUPĂ ACEEA pâine integrală cu brânză albă slabă, de exemplu. Folosirea cu regularitate a dejunului Kollath are urmă­ toarele efecte: a) senzaţia de saţietate pe o durată de cel puţin 4 ore; b) ajută la scăderea în greutate. Persoanele care doresc să slăbească nu vor avea senzaţia de foame înainte de masa de prânz şi vor suporta mai uşor o raţie redusă. Pe de altă parte, cei care trebuie să câştige în greutate vor vedea că funcţiile digestive se ameliorează ţi masa corporală va creşte; pare para­ doxal, dar este perfect logic; c) constipaţia, factor de autointoxicare este eliminată; d) acest dejun fiind dezintoxicant, semnele de oboseală şi de epuizare, care sunt un indiciu al acumulării de toxine, mai degrabă decât o oboseală veritabilă, vor dispărea; e) creşterea eficienţei fizice şi intelec-tuale; f) senzaţia de bine generală, rezultată dintr-un mai bun echilibru biologic; g) o bucurie interioară şi satisfacţie, care îndepărtează dorinţa de a consuma excitanţi (cafea, tutun, alcool); h) creşte puterea de concentrare, pentrucă aparatul digestiv nu mai este încărcat cu mâncare grea. Să ne amintim că digestia acaparează 70% din energia nervoasă disponibilă; i) o mai bună rezistenţă la stress; j) compoziţia sângelui se îmbunătăţeşte. Prin multipli­ 18

carea celulelor pielii datorită mai bunei irigăria ţrsuturilor subcutanate, tenul devine roz, fără erupţii. Eczema, furunculele, coşurile dispar; k) Părul devine mai suplu şi viu. Dr. Kollath semnalează chiar cazuri când folosirea regulată a acestei formule a eliminat încărunţirea şi a permis revenirea la culoarea normală a păru­ lui; l) unghiile devin lucioase şi încetează de a mai fi casan­ te; m) ameliorarea stării dinţilor. Dr Kollath semnalează cazuri când paradontoza nu numai că a fost stopată, ba chiar a regresat. După cum semnalează Dr. H. Netter, dinţii slăbiţi se fixează din nou, cu putere, în alveole. n) se întăreşte scheletul, reducându-se riscul de fracturi şi asigurându-se o refacere mai rapidă în caz de accident. Cerealele şi fructele se armonizează bine în această formulă. Aroma făinii proaspăt măcinată se însoţeşte bine cu parfumul eterat al fructelor. Fructele adaugă cerealelor pros­ peţimea lor suculentă excitând glandele salivare, ceea ce permite o mai bună preparare a bolului alimentar înainte de a fi înghiţit, deci o mai bună asimilare cu o cheltuială de energie mai mică. Vitaminele complexului B din făina proaspătă se adaugă vitaminelor conţinute în fructe. Acizii organici ai fruc­ telor sunt neutralizaţi de hidraţii de carbon din cereale. Prepararea este simplă şi uşoară, fără complicaţii, fără foc, dimineaţa când minutele trec foarte repede. Faceţi o încer­ care timp de câteva săptămâni şi veţi vedea rezultatele!

19

în încheiere... Această carte, care pare a fi în opoziţie cu principiul iniţierii în yoga, - transmiterea directă de la maestru la discipol nu are pretenţia să cuprindă toată yoga în aproximativ 300 de pagini . Ea vă permite totuşi să asimilaţi, singuri şi fără pericol, tehnica corectă a respiraţiei yogine, relaxarea şi principalele asane, care aduc sănătatea dinamică şi bucuria de a trăi ... Au devenit oare Maeştrii depăşiţi, inutili ? Desigur nu. Adagiul yogic «Când discipolul este pregătit, Maestrul apare» rămâne adevărat astăzi ca şi acum patru mii de ani. Îi revine adeptului să se pregătească, prin efort personal, să capteze cu folos mesajul Maestrului său, când va veni ora întâlnirii. Cartea aceasta permite îndeplinirea acestei pregătiri. Profesorii de yoga sunt oare de prisos ? Autorul – care predă în Institutul său din Bruxelles crede, dimpotrivă, că această lucrare îi pune în valoare pe adevăraţii profesori, pentrucă aceştia dau infinit mai mult : ei îi conduc pe elevi pe drumul către yoga integrală, cu mult dincolo de asane. Înainte de a ne despărţi, îl cităm din nou pe Swami Sivananda : « Un gram de practică valorează mai mult decât tone de teorie ».

20

CUPRINSUL SECŢIUNILOR I-a şi a II-a secţiunea I-a

cuvânt înainte ….......................................................................2 omul modern şi yoga.................................................................5 spiritul hatha-yoga...................................................................10 respiraţia este viaţă..................................................................13 respiraţia yogină completă......................................................25 adio guturai .............................................................................37 dhauti.......................................................................................39 „OM”.......................................................................................41 relaxarea..................................................................................47 relaxarea : (continuare)...........................................................56 să aprofundăm relaxarea.........................................................60 conştientizarea........................................................................69 secretul supleţei......................................................................76 suryanamaskar........................................................................80 secţiunea a II-a

focalizarea atenţiei în asana......................................................2 în ce ordine................................................................................7 asanele.....................................................................................16 sarvangasana...........................................................................23 halasana...................................................................................48 matsyasana..............................................................................61 pashchimotanasana.................................................................74 bhujangasana...........................................................................90 dhanurasana...........................................................................105 ardha matsyendrasana….......................................................117 shirshasana şi kapalasana......................................................129 shirshasana............................................................................131 uddiyana bandha...................................................................160 perfecţionaţi-vă asanele........................................................174

