Yoga Curs an - 3 Si Supliment

February 6, 2017 | Author: LeeLee28 | Category: N/A
Share Embed Donate


Short Description

yoga...

Description

An III Curs 1 IMPORTANŢA RESPIRAŢIEI CORECTE ÎN PRACTICA YOGA Pare a fi aproape paradoxal faptul că întâlnim din ce în ce mai mult persoane obosite într-o epocă în care viaţa devine din ce în ce mai confortabilă şi mai uşoară, în care omul inventează fără încetare noi maşinării care să lucreze în locul lui. Viaţa agitată pe care o impune civilizaţia modernă cuprinde puţin câte puţin aproape toate categoriile sociale, iar numărul persoanelor cu depresiuni nervoase creşte neîncetat. Această tensiune continuă are repercusiuni grave asupra organismului; omul crispat, surmenat, frustrat, îşi ruinează astfel adeseori încet, dar sigur sănătatea. Sistemul digestiv este în general primul care suportă aceste consecinţe. Omul agitat, anxios, tensionat, mănâncă mult prea repede, iar hrana mestecată insuficient, ajunge într-un stomac deja crispat. În general, atunci când suntem foarte nemulţumiţi resimţim o senzaţie de jenă la stomac, iar dacă aceasta se întâmplă puţin după masă, digestia va fi considerabil perturbată. La o fiinţă umană permanent tensionată, crisparea stomacului devine aproape continuă, iar aceasta are ca efect o asimilare dificilă şi o stare de spasm care se repercutează asupra întregului tub digestiv. Aceste spasme produc de multe ori constipaţie care ajunge să devină cronică. Perturbaţiile nu se limitează însă numai la tubul digestiv, ci se propagă progresiv şi la alte organe, provocându-le tulburări funcţionale ce pot genera chiar şi leziuni organice. Un alt paradox curent: cel care trăieşte mai mereu crispat, pe lângă faptul că este permanent obosit, doarme rău, chiar dacă doarme mult. Se ştie că un somn bun, profund recuperator, care ne pune în rezonanţă cu energii subtile benefice din Univers este o condiţie indispensabilă a sănătăţii fizice, psihice şi mentale. Dar, aceasta nu este totul. La omul tensionat şi agitat mai există şi o altă funcţie esenţială a organismului care se dereglează şi se realizează defectuos: respiraţia, care în asemenea situaţii devine superficială şi prin urmare, insuficientă, deoarece toate organele care contribuie la realizarea actului respirator, de la gât, bronhii şi până la diafragmă inclusiv, îşi pierd în mare măsură mobilitatea datorită crispărilor. Consecinţele sunt atunci în primul rând o acumulare considerabilă de deşeuri gazoase care ar fi trebuit să fie eliminate prin expiraţie şi care rămân în organism impurificându-l puţin câte puţin, dar continuu. În plus, atunci, fiinţa umană se complace în sub-oxigenare sau cu alte cuvinte, se confruntă adeseori fără să-şi dea seama cu o asfixiere parţială, lentă. În aceste condiţii, evident perturbatoare, nu mai putem spera ca organismul să rămână în continuare mult timp sănătos. Este foarte semnificativ faptul că persoanele care respiră superficial suferă adeseori de migrene care nu cedează la nici un medicament. Este de asemenea semnificativ faptul că ele îşi pierd încetul cu încetul apetitul şi devin indolente, astenice şi lipsite de dinamism. Cu toţii ştim că respiraţia este funcţia cea mai importantă a organismului, dar oare câţi dintre noi ţinem cât mai des cont de aceasta? Aerul care vehiculează energiile vitale subtile (PRANA) este permanent hrana noastră principală, nu numai din punct de vedere calitativ ci şi cantitativ. Oxigenul, de exemplu, nu este numai hrana principală a celulelor noastre, căci el, de asemenea, favorizează totodată asimilarea corectă a alimentelor. Digestia este într-o anumită măsură o operaţie chimică foarte complexă ce implică o infinitate de fenomene de oxidare şi de reducere sau, cu alte cuvinte, mişcări ale ionilor de oxigen. Prin urmare concluzia este clară: dacă

respirăm rău, vom digera rău. Funcţia respiratorie, care la rândul său condiţionează în mod complex întreaga viaţă a organismului nostru, este singura funcţie a sistemului vegetativ care este mixtă, cu alte cuvinte fiind la dispoziţia noastră oricând, atât prin exercitarea automatică cât şi prin realizarea sa "conştientă" sau voluntară. Respiraţia delimitează deci frontiere între activităţile vieţii noastre conştiente şi cele ale vieţii vegetative, sau cu alte cuvinte deci involuntare şi automatice. În general, cu excepţia fazelor avansate în YOGA, ne este imposibil să influenţăm direct şi instantaneu prin forţa voinţei stomacul, intestinele, splina, etc, dar noi putem destul de uşor să realizăm aceasta atunci când ajungem să ne influenţăm profund şi conştient respiraţia.

DIAFRAGMA ÎN CALITATEA SA DE A DOUA INIMĂ Atunci când ne gândim la respiraţie, automat ne gândim totodată la cutia toracică. În realitate însă, pentru a respira mult mai bine ar trebui să ne gândim mai ales la diafragmă. Aşa cum am menţionat în cursurile anterioare, diafragma împarte interior trunchiul în două etaje şi la rândul său ea se compune dintr-o placă fibroasă, semirigidă în formă de cupolă, înconjurată de o centură de muşchi ce sunt lipiţi de coastele inferioare. Sub această cupolă se află stomacul, ficatul, splina, pancreasul, şi ceva mai jos intestinele şi celelalte viscere. La etajul superior, deci deasupra cupolei, închişi în cutia toracică, se află plămânii şi inima. Diafragma este cea care joacă (sau ar trebui să joace) rolul principal în respiraţie. Atunci când inspirăm, diafragma coboară, cupola să se aplatizează şi datorită acestei presiuni create, partea inferioară a venei cave se umple de sânge venos provenind din sistemul digestiv prin intermediul ficatului. În paralel, extensia cutiei toracice creează atunci o depresiune în plămâni care aspiră sângele către partea dreaptă a inimii. Diafragma coboară apoi şi se aplatizează prin contracţia muşchilor respiratori. În timpul expiraţiei acest proces se produce în sens contrar: în timp ce aerul viciat este împins în afara plămânilor, sângele care a fost aspirat în plămâni va fi propulsat către partea stângă a inimii. Prin urmare, cu cât absorbim mai mult aer curat în plămâni, cu atât ei vor aspira mai mult sânge; cu alte cuvinte, plămânii se comportă precum o pompă aspirantă asupra circulaţiei venoase şi se poate chiar afirma că diafragma este pentru noi o a doua "inimă", aproape la fel de importantă ca şi aceasta. Astfel, conştientizând acest proces, putem înţelege de ce respiraţia profundă completă are o influenţă benefică atât de mare asupra inimii şi totodată putem sesiza cu uşurinţă legătura cauză-efect între tensiunea nervoasă, respiraţia insuficientă şi mărirea numărului de "accidente" cardiace, întâlnite atât de des în zilele noastre. Un alt aspect foarte important care trebuie să fie înţeles este că atunci când diafragma îşi reia, la sfârşitul expiraţiei, poziţia sa cea mai înaltă, toţi muşchii aparatului respirator sunt relaxaţi. Acest aspect este foarte important deoarece în timpul relaxării yoghine complete, chiar dacă ajungem să destindem profund musculatura membrelor şi a trunchiului, atât timp cât continuăm să respirăm, mulţi muşchi şi numeroase grupe musculare nu se pot destinde complet şi de aceea nu putem vorbi despre o relaxare integrală. O relaxare cu adevărat totală nu este realizată decât atunci când şi muşchii aparatului respirator sunt relaxaţi, situaţie care se realizează mai ales la sfârşitul unei expiraţii normale (deci neforţat). Acest element deosebit de important trebuie să ne atragă totodată atenţia asupra importanţei retenţiei pe vid a suflului sau, cu alte cuvinte, a rămânerii pe gol (de voie) după expiraţie. Diafragma mişcându-se precum un piston în cavitatea toracică, produce prin urmare un masaj ritmic foarte eficace al viscerelor abdominale, iar respiraţia diafragmatică la rândul său stimulează peristaltismul intestinal, facilitează digestia, combate constipaţia şi favorizează

eliminarea promptă a gazelor care se formează în tubul digestiv.

RITMUL RESPIRAŢIEI Ritmul reprezintă un aspect esenţial al respiraţiei noastre, despre care se vorbeşte destul de rar. În univers totul este guvernat de ritm, iar viaţa noastră este precis acordată, la rândul ei, cu ritmurile cosmice. Prin ritmul respirator putem deci vibra la unison cu ritmurile subtile cosmice. În special activitatea organelor este foarte sensibilă la diferite ritmuri, iar la o ultimă analiză realizăm că ritmul respirator este cel care le subordonează pe toate celelalte. Ritmul respirator şi cel cardiac sunt strâns solidare, iar yoghinii au remarcat deja de mii de ani că raportul între respiraţie şi pulsaţia cardiacă este de unu la patru.

UN ASPECT SECRET CUNOSCUT DE YOGHINI Încetinind sau accelerând în mod armonios respiraţia conştient realizată, dispunem de un mijloc foarte eficient care ne permite să ne modificări gradat şi sigur, la voinţă, modul global de funcţionare al organismului, al fiinţei în general, cu repercusiuni foarte profunde şi de durată (în bine în cazul unei respiraţii profunde, complete, sau evident în rău, în cazul unei respiraţii superficiale incomplete şi defectuoase) asupra vitalităţii şi stărilor noastre lăuntrice psihice, mentale şi chiar spirituale. Sedentarul respiră în medie de 18 ori pe minut, făcând în general să intre în plămânii săi, de fiecare dată, cam o jumătate de litru de aer, ceea ce corespunde deci unui volum de aer inspirat de 9 litri pe minut. Presupunând că avem deja o capacitate respiratorie suficientă pentru a inspira patru litri şi jumătate de aer dintr-o dată, dacă ne vom încetini în mod armonios (fără a forţa) respiraţia, ajungând chiar să o reducem la numai două respiraţii pe minut, în plămânii noştri vor pătrunde într-un minut tot 9 litri de aer. În ce constă atunci pentru noi avantajele şi binefacerile unei respiraţii lente şi profunde ? În aparenţă, la o analiză superficială, nu există nici un avantaj, deoarece în ambele cazuri, volumul de aer inspirat este identic. În realitate însă, diferenţa este enormă. Între nări şi alveolele pulmonare sau, cu alte cuvinte, între aerul preluat din exterior şi suprafeţele de schimb existente în plămâni, există întregul sistem al căilor respiratorii, format din bronhii, bronhiole şi ramificaţiile lor. Volumul acestor trasee este de aproximativ 0,5 litri. Deci jumătatea de litru de aer care intră în timpul unei respiraţii superficiale abia ajunge să înlocuiască aerul conţinut în acest traseu respirator şi doar câţiva centimetri cubi de aer vor ajunge până la suprafeţele alveolare, unde se realizează cu adevărat schimbul de gaze. Dacă, dimpotrivă, respirăm profund şi lent, aducând 4 litri şi jumătate de aer în plămâni, vom pune în contact cu aerul aproape întreaga suprafaţă utilă (vitală) a plămânilor, în această situaţia apărând o suprafaţa de schimb de cel puţin cinci ori mai mare care va fi pusă în contact direct cu aerul vivifiant. În plus, atunci schimburile prin membrana pulmonară se vor efectua în condiţii mult mai bune, deoarece durata transferului de gaze este mult mai mare. Astfel, în această situaţie, mărind în acelaşi timp suprafaţa de contact şi durata transferului de gaze, beneficiul net al actului respirator, (pe lângă eliminarea unei cantităţi sporite de CO2 şi alte gaze toxice pe de o parte şi fixarea unei cantităţi maxime de oxigen, pe de altă parte) va fi, fără a exagera, de douăzeci de ori mai mare, în comparaţie cu respiraţia superficială şi rapidă. DE ACEEA, YOGHINII AFIRMĂ ADESEA CĂ NUMAI UN MINUT DE RESPIRAŢIE YOGHINĂ COMPLETĂ INFLUENŢEAZĂ CONSIDERABIL ÎN BINE URMĂTOARELE 60

DE MINUTE DE RESPIRAŢIE. Aşa cum am menţionat, respiraţia yoghină completă este formată din patru faze distincte: 1. Expiraţia (RECHAKA); 2. Retenţia pe vid (SUNIAKA); 3. Inspiraţia (PURAKA), realizată în cele trei faze ale sale: abdominală, toracică şi claviculară; 4. Retenţia pe plin (KHUMBAKA). De obicei, datorită inconştienţei şi ignoranţei, oamenii în general, nu ţin cont decât de trei faze: PURAKA, KHUMBAKA şi RECKAKA, iar uneori numai de două: PURAKA ŞI RECHAKA. În continuare, pentru a face cu putinţă exersarea lor corectă, le vom analiza mai detaliat decât am făcut-o până acum. EXPIRAŢIA (RECHAKA) Ştim deja că pentru yoghini expiraţia este faza cea mai importantă a procesului respirator. Este o mare greşeală să ne grăbim, să punem accentul numai pe inspiraţie; acest aspect devine evident mai ales în cazul astmaticilor care în timpul crizelor de astm fac eforturi considerabile să inspire şi cu toate acestea nu reuşesc să absoarbă decât o cantitate foarte mică de aer. În realitate, în această situaţie problema astmaticului nu se situează la nivelul inspiraţiei, ci la acela al expiraţiei. Dacă îl vom învăţa, sau mai bine zis, reînvăţa să-şi golească cât mai deplin plămânii de aer, el va fi deja pe jumătate vindecat, iar această expiraţie completă reprezintă cel mai bun mijloc terapeutic de a evita o criză ce este pe cale să se declanşeze. Atunci când expiraţia este superficială şi incompletă, aerul rezidual care a rămas în plămâni după expiraţie se amestecă imediat cu aerul inspirat şi astfel aerul respirat sfârşeşte prin a fi încă de la început mai mult viciat decât pur şi încărcat cu PRANA. Astfel, chiar dacă ne aflăm la munte, în aer curat şi plin de PRANA, dacă nu vom goli plămânii cât mai complet de aerul rezidual nociv şi viciat, nu vom putea beneficia aproape deloc de avantajele aerului de munte, pur şi încărcat din belşug cu PRANA.

EXPIRAŢIA "PROFUNDĂ" – CONTROLATĂ Expiraţia în YOGA trebuie să fie profundă şi lentă. Suspinul de uşurare nu este altceva decât o spontană expiraţie profundă şi lentă. Pentru a învăţa acest tip natural de expiraţie va trebui să exersăm stând în poziţia culcat sau aşezat, golind profund plămânii întocmai ca într-un spontan suspin controlat. Pentru a ajunge să controlăm acest proces, suspinăm mai întâi voluntar de mai multe ori şi urmărim să accentuăm eliminarea aerului din plămâni contractând moderat muşchii abdominali la sfârşitul expiraţiei, pentru a elimina pe deplin şi ultimele resturi de aer. În respiraţia yoghină completă, expiraţia este silenţioasă şi nu se efectuează sacadat cu eforturi tensionante. Atunci când uneori ne simţim obosiţi sau crispaţi, doar câteva minute de respiraţie lentă şi profundă, în special de expiraţie profundă - controlată vor elimina destul de repede toate tensiunile. Acest tip de respiraţie fără efort, de voie, nu are nici un fel de contraindicaţii şi poate fi practicat oricând cu condiţia de a avea stomacul gol (2 ore după masă). Aşa cum am mai menţionat, în general, în YOGA, expiraţia trebuie să dureze de două ori mai mult decât inspiraţia şi este util să urmărim şi noi acest principiu atunci când exersăm respiraţia completă.

RETENŢIA PE VID (SUNIAKA) Atunci când blocăm suflul, având plămânii cât mai complet goliţi de aer, la sfârşitul unei expiraţii profunde, prelungite, muşchii respiratori sunt, aşa cum am spus mai înainte, profund relaxaţi. În această fază ne concentrăm lăuntric să preluăm energiile subtile (PRANA) direct prin canalele specifice (NADIS) cât şi direct prin anumiţi centri de forţă (CKAKRAS). Aceasta explică impresia extraordinară de calm, energizare şi pace resimţite atunci când toată musculatura voluntară este relaxată. Toate aceste efecte sunt resimţite când ne reţinem suflul fără a avea aer în plămâni. În acele momente ne vom cufunda într-o stare de relaxare totală şi este demn de reţinut că, în conformitate cu afirmaţiile yoghinilor avansaţi, acesta este, în stare normală, momentul în care apare somnul. Expiraţia prelungită, urmată de o retenţie pe vid cât mai lungă, fără a forţa, în care ne concentrăm şi conştientizăm asimilarea directă a energiilor subtile (PRANA) prin NADIS şi CHAKRAS, realizată în momentul culcării, este cel mai bun sedativ natural pentru cei care au insomnii rebele. De aceea, este bine să practicăm retenţia naturală (de voie) pe vid (SUNIAKA) chiar dacă nu avem nici o dificultate în a adormi, pentru că astfel vom adormi mult mai rapid, având în plus un somn profund şi mai liniştitor. Expiraţia conştient încetinită şi retenţia naturală a suflului pe vid fără a exagera a fost şi este adeseori suficientă pentru a elimina insomnii rebele la orice tratament, insomnii care adeseori ruinau încet dar sigur vitalitatea celui în cauză. În plus, această modalitate naturală la îndemâna oricui ne scuteşte de intoxicaţia cu medicamente care adeseori fac mult rău prin efectele lor secundare în cazul insomniei. Durata de timp a retenţiei pe vid nu poate fi fixată rigid deoarece, de cele mai multe ori, în primele faze de YOGA ea variază în funcţie de disponibilităţile specifice ale structurii individului. Regula de bază la retenţia pe vid este să nu forţăm niciodată, astfel încât să nu apară stări de jenă sau disconfort. Retenţia suflului pe vid cu plămânii goliţi de aer nu este periculoasă în nici o circumstanţă (lucru care nu este la fel de valabil şi pentru retenţia pe plin, aşa cum vom vedea mai departe), ea putând fi practicată oricând şi oricât, cu condiţia să avem stomacul gol (2 ore după masă). Reţinem deci suflul pe vid atât timp cât ne simţim confortabil, de voie, şi apoi lăsăm inspiraţia să urmeze fluid de la sine, atunci când organismul, în funcţie de posibilităţile noastre, o va cere. Inspiraţia trebuie deci să se declanşeze imediat după aceea spontan. Bineînţeles, este important să ajungem a discerne când acest impuls pleacă chiar din fiinţa noastră percepută global, şi când este declanşat artificial de voinţa noastră conştientă. Înainte de a începe să practicăm exerciţii respiratorii complexe, înainte de a ne adapta suflul la ritmuri speciale, înainte de toate acestea trebuie să reînvăţăm să respirăm natural, fără sforţări, normal şi să redescoperim respiraţia spontană care ne permite să ne armonizăm cu noi înşine şi cu ritmurile subtile ale macrocosmosului datorită proceselor binefăcătoare de rezonanţă care se declanşează atunci.

INSPIRAŢIA (PURAKA) În timpul inspiraţiei, aerul proaspăt care vehiculează energii vitale subtile (PRANA) trebuie să intre progresiv în plămâni, fără sacadări, în flux continuu. Nu trebuie deci atunci să facem nici un zgomot când respirăm. Este deci foarte important să ne antrenăm gradat să respirăm silenţios. Am arătat anterior că yoghinii disting trei faze naturale în procesul inspiraţiei complete: abdominală (sau diafragmatică), toracică (sau costală) şi înaltă (sau claviculară). Despre fiecare dintre acestea vom vorbi pe larg, puţin mai târziu.

RETENŢIA PE PLIN A SUFLULUI (KUMBAKA) Se ştie (după cum am arătat la lecţiile anterioare) că schimbul de gaze la nivelul plămânilor, pentru a se realiza plenar, necesită un anumit timp optim. Acesta este unul din motivele principale pentru care, printre altele, trebuie să realizăm retenţia suflului şi a energiilor subtile (PRANA) pe plin. Pentru a obţine acest rezultat minim, 10 - 20 de secunde de retenţie a suflului pe plin sunt suficiente. Dacă totuşi nu putem să ne reţinem confortabil suflul pentru o asemenea perioadă de timp, este bine deocamdată, să nu forţăm şi să expirăm exact atunci când simţim nevoia să o facem. Printr-o practică atentă, perseverentă, vom ajunge să mărim progresiv durata, fără a avea jenă, inconveniente şi dificultăţi. La sfârşitul unei inspiraţii complete, realizată însă fără a forţa, ne oprim încet suflul. Vom evita totdeauna oprirea brutală a suflului care intră. Fără eforturi excesive, păstrăm în continuare aerul în noi, concentrându-ne ferm asupra efectelor subtile de tot felul ce apar. În acelaşi timp, putem fi atenţi la energiile subtile (PRANA) vehiculate de aerul inspirat şi vom dirija mental aceste fluxuri (fluide) în zona în care dorim să producem anumite efecte. În momentul în care limita stării confortabile a fost spontan atinsă şi simţim în mod firesc nevoia de a expira, vom fi atenţi ca expiraţia să se declanşeze gradat, lin, fluid şi niciodată brutal. Greşeala cea mai frecventă constă în a ne strădui să umflăm la maxim plămânii, înainte de a realiza retenţia suflului. Ne vom putea totuşi reţine mult mai uşor şi mai mult timp suflul dacă realizăm o inspiraţie normală, cu includerea celor trei faze ale sale faţă de situaţia artificială, forţată în care ne umflăm plămânii peste măsură precum o minge de fotbal. După o inspiraţie excesivă şi forţată, retenţia pe plin a suflului este adeseori inconfortabilă şi tensionantă. Care sunt eventualele riscuri ale retenţiei nearmonioase a suflului cu plămânii plini ? Principalul pericol în cazul exagerării (realizarea acesteia cu tensiune şi jenă) este de a provoca emfizem şi tocmai pentru a atenua şi elimina acest risc trebuie ca niciodată să nu creăm o presiune prea mare în alveole pe o durată mare de timp. Emfizemul pulmonar este o stare patologică a plămânilor caracterizată prin dilatarea şi distrugerea bronhiolelor respiratorii şi a elementelor conjunctivo - elastice ale pereţilor interiori ai alveolelor. = VA URMA =

An III Curs 2 IMPORTANŢA RESPIRAŢIEI CORECTE ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 62)

Acest aspect se realizează în mod natural şi simplu, păstrându-ne cu timpii de retenţie în limite fireşti, naturale accesibile nouă şi evitând de asemenea tendinţa artificială de a expira brusc. Oricum, respiraţia completă, realizată corect, în conformitate cu aceste recomandări, fără a forţa sau exagera nu constituie absolut nici un pericol. INSPIRAŢIA COMPLETĂ SE FACE MEREU PE NAS. În concepţia yoghină, inspiraţia trebuie să se realizeze în mod normal pe nas. Pe întreaga durată a actului inspirator, gura trebuie să rămână închisă. De ce trebuie să inspirăm mereu pe nas ? 1. Nasul este organul de preluare şi "condiţionare" a aerului şi a suflurilor subtile (PRANAS) în fiinţă. În cornetele nazale aerul este curăţat de praf, preîncălzit şi dacă este cazul, umidificat, fiind astfel pregătit să intre în plămâni. Iarna, când suntem afară în frig, şi expiraţia se va face pe nas. Dacă, fiind în frig, vom inspira pe nas şi vom expira pe gură, la inspiraţie nasul va încălzi aerul, dar la expiraţia pe gură, aerul nu va mai putea reda căldura nasului, care se va răci treptat şi astfel el nu va mai fi capabil să încălzească aerul la temperatura dorită ceea ce poate duce uneori la apariţia guturaiului sau a bronşitei. 2. Nasul dozează aerul inspirat şi încetineşte procesele respiratorii, element care, după cum am văzut, este foarte important. Inspirând pe gură, putem face să intre o mare cantitate de aer în plămâni, dar aceasta se realizează atunci în mod brutal. Am văzut deja anterior că în timpul inspiraţiei plămânii aspiră în acelaşi timp şi aer şi sânge într-o proporţie determinată. Inspiraţia pe gură modifică această proporţie, şi astfel dezechilibrează delicatul mecanism respirator. Inspiraţia pe gură este deci o măsură de urgenţă la care organismul a recurs atunci când respiraţia nazală este insuficientă, adică în cazurile de efort foarte intens sau excesiv. 3.Nasul influenţează, prin acţiune reflexă, numeroase alte organe repartizate în întregul corp, deoarece el este tapisat de nenumărate terminaţii nervoase şi canale subtile (NADIS) care acţionează prin reflexie asupra organelor vitale şi asupra vehiculelor subtile. Pe această particularitate caracteristică se bazează reflexoterapia endonazală. În cazul unei persoane leşinate, noi îi vom da să "respire" săruri (amoniac etc). Însă în timpul unei sincope, respiraţia este aproape oprită şi deci sărurile nu acţionează asupra plămânilor, ci mai ales asupra terminaţiilor nervoase

ale cornetelor şi indirect asupra simpaticului. Organismul are nevoie de stimularea pe care o reprezintă trecerea aerului prin nări. 4. În sfârşit şi de fapt acesta este elementul esenţial, nasul este considerat de yoghini, ca fiind organul principal de absorbţie a subtilelor fluxuri de PRANA vehiculate de aerul proaspăt pe care îl inspirăm.

UN REMEDIU SIMPLU PENTRU NASUL ÎNFUNDAT Dacă nasul este înfundat, trebuie să practicăm NETI, adică spălătura nazală cu apă călduţă şi sărată (cu sare marină de preferat) în concentraţie de 10% (ceea ce corespunde cu cea a serului fiziologic. Sarea este necesară pentru a egaliza presiunea osmotică de cele două părţi ale peretelui nazal. După duşul nazal, eliminăm fără violenţă ultimele resturi de apă, pentru a nu lăsa lichidul să pătrundă în sinusuri şi nici în conductele ce duc către aparatul auditiv. După NETI, yoghinii recomandă să picurăm câteva picături de GHEE, adică unt albit (natural) topit în fiecare nară, pentru a lubrifia căile nazale. Putem folosi în acelaşi scop un ulei vegetal de bună calitate (de exemplu ulei de arahide) la care să adăugăm în proporţie de 1 la 10 ulei de eucalipt sau ulei de mentă. Uleiul volatil de eucalipt sau mentă are ca scop să sterilizeze şi să dezinfecteze fosele nazale. În plus, evaporarea progresivă şi lentă a uleiului de eucalipt sau mentă dezinfectează căile respiratorii, ceea ce este foarte util mai ales pentru persoanele care suferă de bronşită. Dacă proporţia de ulei de eucalipt sau mentă este prea greu de suportat, putem micşora cantitatea până când senzaţia de neplăcere dispare, adaptând această proporţie posibilităţilor noastre.

PRACTICA RESPIRAŢIEI YOGHINE COMPLETE (ÎNVĂŢAREA FAZELOR PRELIMINARE) Am vorbit până acum global despre tehnica respiraţiei yoghine complete, forma cea mai corectă şi normală de respiraţie, deoarece ea integrează într-un singur mod armonios şi fluid diferitele moduri spontane şi parţiale de a respira. În plus, respiraţia yoghină completă ne permite să devenim totodată conştienţi de fluxurile subtile de energie (PRANA) pe care le putem dirija la voinţă unde vrem. Să rezumăm mai întâi ceea ce am prezentat până acum înainte să trecem la abordarea integrală a acestui mod fundamental de a respira. Inspiraţia, care în cazul acestui mod de a respira se face numai pe nas, se compune din trei faze parţiale, care se topesc fluid una în alta şi acestea sunt: a) inspiraţia abdominală, realizată pe nas, prin aplatizarea armonioasă şi coborârea diafragmei; b) inspiraţia costală, realizată pe nas, prin depărtarea coastelor; c) inspiraţia claviculară sau supranumită înaltă, ce se efectuează tot pe nas prin ridicarea părţii superioare a toracelui. Fiecare dintre aceste moduri de inspiraţie ce se realizează fluid are avantajele sale proprii şi, prin urmare, acest mod total de a inspira, care înglobează într-UNUL SINGUR cele trei moduri (cel mai adesea separate la majoritatea oamenilor) constituie inspiraţia specifică modulul de respiraţie yoghină completă. Să vedem acum în continuare cum putem realiza practic această formă superioară de respiraţie. Încă de la început este important să ne dăm seama că în prealabil trebuie să ne

antrenăm cu o deosebită atenţie pentru a putea să distingem foarte clar diferitele faze, înainte de a realiza propriu-zis respiraţia yoghină completă care implică înlănţuirea fluidă şi continuă a celor trei etape care se succed curgător atunci făcând posibilă o singură mişcare amplă şi armonioasă ce umple plămânii de aer (care vehiculează subtilele energii (PRANA)) şi astfel destinde aproape în întregime cele 70 de milioane de alveole pulmonare. Referitor la aceasta este util să reţinem că acest număr de alveole se pare că este aproximativ egal la toţi oamenii. Înainte de a trece să realizăm respiraţia yoghină completă, în primul rând va trebui să exersăm cu atenţie respiraţia abdominală supranumită uneori şi respiraţia diafragmatică.

RESPIRAŢIA DIAFRAGMATICĂ Pentru a practica cât mai bine respiraţia yoghină completă, ne este foarte necesar să învăţăm să respirăm cât mai corect din diafragmă, într-un mod cât se poate de uşor, amplu şi natural. La început, atunci când trecem să exersăm distinct şi sistematic acest tip de respiraţie, este bine sa stăm culcaţi pe spate, deoarece în această poziţie simplă, ne este cel mai uşor să relaxăm musculatura abdominală care este cea care ne permite să stăm drepţi atunci când mergem sau când suntem aşezaţi pe un scaun. După o asemenea exersare perseverentă vom ajunge să respirăm diafragmatic la voinţă, în orice situaţie, atunci când urmărim aceasta. Pentru ca această exersare să ne fie mult mai uşoară, este adesea util să ne aşezăm o pernă sub genunchi, deoarece aceasta diminuează considerabil curbura lombară. Totuşi, este foarte bine să nu exersăm stând culcaţi pe o suprafaţă prea moale. În timpul asimilării acestei forme distincte de respiraţie, vom menţine ochii închişi pentru a ne putea concentra lăuntric cât mai bine să percepem efectele caracteristice acestui mod de a respira. Înainte de a începe antrenamentul propriu-zis, vom expira amplu şi profund de mai multe ori, în maniera unui "suspin”, sugând uşor pântecul şi contractând muşchii abdominali, pentru a elimina cât mai bine ultimele resturi de aer din plămâni. După câteva expiraţii de voie, lungi, lente şi cât mai profunde, vom constata că se manifestă în mod automat o anumită tendinţă de a inspira amplu şi cât mai profund din abdomen. Vom urmări deci în această situaţie să accentuăm această tendinţă şi să o facem să atingă maximul său. Figura nr. l din desen ne arată clar poziţia diafragmei atunci când suntem cu plămânii pe gol (fără aer). Constatăm că atunci, întocmai precum un piston într-un cilindru, diafragma urcă foarte sus în cuşca toracică, iar plămânii, ocupă acum un spaţiu considerabil restrâns. Tocmai de aceea este foarte important să se golească cât nai bine plămânii, evacuându-se aproape în totalitate aerul rezidual şi viciat. Acest piston diafragmatic nu este însă plat, ci bombat, el nefiind rigid deoarece este alcătuit dintr-o placă cartilaginoasă, înconjurată de muşchi, a căror contracţie sincronizată determină mişcarea diafragmei. De fapt, este util să ştim că diafragma dispune de muşchi care sunt socotiţi a fi printre cei mai puternici din corpul uman. Desenul nr. l ne permite de asemenea să înţelegem şi mai bine de ce ne relaxăm profund

atunci când plămânii sunt vidaţi fără o expiraţie forţată, deoarece în acel moment muşchii diafragmei sunt în repaus. Relaxarea absolută nu se poate deci realiza decât în timpul acelor secunde în care survine pauza corespunzătoare reţinerii suflului cu plămânii pe vid. După ce am golit plămânii cât mai bine şi ne-am reţinut suflul pe vid, de voie, un anumit interval de timp fără să forţăm, vom sesiza spontan ca inspiraţia aproape că are tendinţa să se declanşeze de la sine. Atunci relaxăm abdomenul şi lăsăm ca inspiraţia să pornească spontan în acel moment. În timp ce aerul care vehiculează PRANA pătrunde în plămâni numai pe nas, abdomenul se umflă gradat şi se ridică drept urmare a aplatizării domului diafragmei şi NU DOAR PRINTR-O CONTRACŢIE A MUŞCHILOR CENTURII ABDOMINALE. Se întâmplă adesea ca unii practicanţi să creadă că respiră din abdomen, umflându-l printr-o încordare forţată a centurii abdominale. În respiraţia diafragmatică naturală, centura abdominală trebuie deci să fie bine relaxată, ea rămânând ca atare pe întreaga durată a inspiraţiei. În felul acesta, puţin câte puţin, plămânii se umflă cu aerul proaspăt care vehiculează PRANA, mai ales în partea lor inferioară. Inspiraţia va fi deci lentă şi uşoară; vom putea fi siguri că realizăm aceasta respirând silenţios. Dacă nu ne auzim aproape deloc respirând înseamnă că respiraţia are fluiditatea dorită. Dacă se aude destul de tare, aceasta înseamnă că inspirăm prea repede. Este necesar să ne obişnuim ca inspiraţia să o facem pe nas iar expiraţia pe gură. Abdomenul trebuie să se ridice încetişor, ca un balon ce se umflă progresiv, iar centura abdominală va rămâne suplă. Dacă totuşi vrem să controlăm mişcarea, putem pune o mână pe abdomen, aproape de ombilic, lăsând cotul să se odihnească pe sol. Procedând astfel vom putea să percepem cu uşurinţă mişcarea de dilatare a abdomenului. În această situaţie, spatele trebuie să rămână cât mai relaxat, iar părţile laterale ale cuştii toracice nu trebuie să se mişte aproape deloc. Pentru a fi siguri de aceasta, putem aşeza cealaltă mână lipită de coaste, pentru a ne da seama dacă cutia toracică rămâne nemişcată. Procedând astfel vom reuşi ca respiraţia abdominală să fie complet disociată de respiraţia toracică. În cazul în care cuşca toracică se dilată în acelaşi timp cu umflarea pântecului, este eventual necesar să imobilizăm cât mai bine coastele strângând toracele cu ajutorul unei curele care va fi poziţionată la înălţimea vârfului sternului, în apropiere de adâncitura abdomenului. Atunci se va strânge în continuare cureaua la o gaură potrivită, în momentul în care plămânii sunt pe vid (aerul fiind eliminat prin expiraţie). Cu ajutorul curelei atunci când inspirăm, cuşca toracică va întâmpina rezistenţa acesteia şi nu va mai participa la mişcare. Astfel, diafragma va fi determinată în mod automat să se aplatizeze, iar pântecele se va umfla atunci cât mai mult. În timp ce inspirăm lent, vom trăi cu o maximă intensitate acest proces, conştientizând odată cu fluxul de PRANA pe care l-am preluat ce se petrece în profunzimile toracelui. Procedând în acest fel, vom deveni conştienţi de diafragmă şi de mişcările acesteia, putând la un moment dat să separăm natural cele două faze, fără a mai avea nevoie de curea.

EFECTELE GLOBALE ALE RESPIRAŢIEI DIAFRAGMATICE Acest tip de respiraţie, în afara faptului că este foarte relaxantă, constituie unul dintre cele mai active modalităţi naturale de amplificare şi dinamizare a circulaţiei sanguine. Diafragma este pe drept cuvânt considerată o a doua inimă, deoarece mişcările sale de piston umflă baza plămânilor care aspiră astfel sângele venos din abundenţă. Circulaţia venoasă fiind considerabil accelerată, inima este din plin alimentată cu sânge, prin aceasta rezultând o ameliorare apreciabilă

a circulaţiei sanguine generale. Mişcările de du-te vino ale pistonului diafragmatic produc printre altele un masaj foarte eficient, în acelaşi timp blând şi puternic, asupra organelor abdominale. Ficatul este astfel decongestionat iar vezica evacuează cu uşurinţă bila la momentul şi în cantitatea necesară. Circulaţia sanguină este astfel accelerată în ficat şi această stimulare a vezicii previne formarea calculilor. Splina, . stomacul, pancreasul şi întregul tub digestiv sunt masate şi tonifiate, stazele sanguine sunt gradat eliminate. Are loc de asemenea o activare complexă a mişcărilor peristaltice ale tubului digestiv. Printr-o practică perseverentă, respiraţia abdominală devine din ce în ce mai amplă, fluidă, relaxantă, ritmică, chiar dacă la început ea părea uşor sacadată şi dificilă, în special în cazul persoanelor încordate şi tensionate mai ales la nivelul zonei abdominale. Este demn de remarcat acţiunea profund decongestionantă a acestei forme de respiraţie asupra plexului solar care după cum ştim este un adevărat creier abdominal, vegetativ. Plexul solar este considerat de yoghini plexul anxietăţii, aceste dinamizări armonioase explicând efectul calmant, profund liniştitor, al respiraţiei abdominale. În general s-a constatat că bărbaţii învaţă acest tip de respiraţie cu mai multă uşurinţă decât femeile.

RESPIRAŢIA COSTALĂ Aşa cum şi numele său o indică, acest tip de respiraţie implică dilatarea armonioasă şi îndepărtarea gradată a rebordurilor costale, fapt care va provoca umflarea plămânilor şi va face să aflueze un flux şi mai mare de PRANA împreună cu aerul care pătrunde în plămâni. Respiraţia costală poate fi exersată şi stând în capul oaselor. Este lipsit de importanţă dacă ne aşezăm pe un scaun sau dacă stăm pe sol, rezultatele fiind aproape identice. Atunci când exersăm golim plămânii cât mai bine şi urmărim să menţinem centura abdominală uşor contractată. Procedând astfel, devine aproape imposibil să respirăm din abdomen. Pe întreaga durată a inspiraţiei, vom urmări să păstrăm abdomenul uşor contractat pentru a opri acum realizarea inspiraţiei de tip diafragmatic. Dacă vrem să urmărim mai bine respiraţia costală, în fazele preliminarii vom aşeza o mână pe cutia toracică, astfel ca palma să simtă coastele. Pentru aceasta, vom poziţiona palma la câţiva centimetri sub axilă. Cealaltă mână va fi aşezată lângă adâncitura abdominală. Inspirând, vom urmări acum să depărtăm cât mai mult coastele şi să respingem mâna aşezată pe cutia toracică. Depărtarea trebuie să se simtă mai ales la nivelul flancurilor. Acum este posibil să remarcăm în mod evident o mai mare rezistenţă la intrarea aerului decât în timpul exersării respiraţiei abdominale, care, după cum vom constata, face să pătrundă în plămâni cel mai mare volum de aer (care vehiculează subtile energii vitale (PRANA)) cu un efort minim. În ciuda acestei rezistenţe vom remarca totuşi că o cantitate apreciabilă de PRANA va pătrunde o dată cu aerul în timpul respiraţiei toracice.

RESPIRAŢIA CLAVICULARĂ SAU ÎNALTĂ În acest tip de respiraţie trebuie să urmărim să înălţăm cât mai mult claviculele, făcând astfel să intre o cantitate suplimentară de energie subtilă, vitală (PRANA) o dată cu aerul proaspăt inspirat. Pentru aceasta vom urmări să blocăm muşchii abdominali întocmai ca şi în cazul exersării respiraţiei toracice. Pentru a avea controlul în cazul acestui tip de respiraţie, plasăm din nou o mână pe cuşca toracică şi cealaltă în apropiere de adâncitura abdominală, la fel cum am procedat mai înainte.

Vom urmări acum să facem să pătrundă şi mai mult aer aducând claviculele cât mai către în sus, fără ca pentru acesta să ne sforţăm şi să încordăm excesiv umerii. Vom percepe astfel intrarea aerului, dar vom realiza că suflul pătrunde cu un efort considerabil mai mare decât cel realizat în timpul respiraţiei toracice. Efectuată în mod spontan, preponderent, această modalitate de a respira (abordată doar ea singură) este cel mai puţin eficientă pentru sănătatea şi armonia noastră. Cu toate acestea, majoritatea femeilor respiră astfel spontan şi aproape permanent, toată viaţa. Aceasta se poate sesiza la ele după mişcarea evidentă de ridicare a claviculelor. A respira predominant astfel este de asemenea specific persoanelor nervoase, suspicioase, deprimate şi anxioase. Prin urmare, această formă de respiraţie (abordată permanent doar ea singură) nu este binefăcătoare şi utilă decât integrată ca parte componentă în respiraţia yoghină completă. În procesul unei respiraţii normale, profunde, respiraţia claviculară nu are sens decât precedată de celelalte faze ale respiraţiei (respectiv cea abdominală şi cea toracică).

AN III C 3 Informaţii secrete CAUZELE BOLILOR ŞI VINDECAREA LOR ÎN LUMINA DATELOR TRADIŢIONALE YOGA (continuare la cursul nr. 44. AN II)

Fenomenele congestive care apar în anumite situaţii la nivelul diferitelor organe îşi pot avea cauza în crize violente de furie. Profesorul Elmer Gates din Washington (SUA) a descoperit că nenumăraţi acizi şi substanţe toxice care circulă, în unele situaţii, în sânge sunt produse prin acţiunea directă a minţii, atunci când aceasta se lasă antrenată în stări negative. Uneori relaţia dintre starea mentală şi boală este mai puţin evidentă. Aceasta din urmă poate într-adevăr să fie datorată asociaţiei perturbatoare a mai multor stări mentale diferite sau, în alte situaţii, boala nu apare în planul fizic decât după dispariţia cauzei mentale a cărei urmă este destul de dificil să mai fie regăsită atunci. Tradiţia yoghină secretă merge până la a afirma că bolile considerate ereditare sunt ocazionate, de asemenea, de condiţiile mentale pe care le-a generat chiar pacientul, căci calitatea mentalului într-o încarnare precedentă este responsabilă de naşterea într-o anumită familie (alegerea acelei familii realizându-se prin rezonanţă cât mai apropiată cu aceste condiţii, în conformitate cu principiul că "cine se aseamănă se adună", (chiar dacă această alegere este inconştientă), de aici apărând necesitatea de a reintra (pentru reîncarnări) într-un corp bolnav.

4. Boli imaginare şi boli reale În linii mari, bolile se împart în două categorii: boli imaginare şi boli reale. Bolile imaginare sunt constituite de imagini deformate menţinute suficient de mult timp,

cu fermitate, în câmpul conştiinţei, de mentalul nostru, antrenând, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puţin, efecte corespondente sau, altfel spus, repercusiuni fizice. Ele sunt adesea create datorită unui dezacord total cu legile fireşti, naturale ale anatomiei şi fiziologiei şi, tocmai de aceea, sunt cele mai dificil de vindecat deoarece ele sunt atât de bine ancorate şi sudate în mental (unde generează rezonanţe negative profund perturbatoare) încât ele necesită o întreagă revizuire, a modulul, cel mai adesea aberant de a gândi, pentru a putea fi tratate cu eficacitate. În asemenea cazuri stranii, nu este absolut deloc rar să vedem pe aceşti bolnavi localizând un organ anume într-un loc cu totul fantezist şi să asistăm la apariţia şi dispariţia tumorilor fantomă. Imaginile mentale negative, dacă sunt menţinute suficient de mult timp şi cu o anumită intensitate, creează matricea în care în final vor fi generale boli reale, care erau la început pur imaginare. Exemplu: o banală indigestie sau o aerofagie ocazionată de comprimarea diafragmei, provoacă dureri cardiace şi câteva palpitaţii. Cu o promptitudine uluitoare, bolnavul devine convins că el este afectat de o boală de inimă. Această imagine persistent menţinută în minte este o matrice, iar frica exacerbată de o boală sfârşeşte prin a o crea. Să mai amintim aici un străvechi proverb popular foarte plastic: "De ceea ce îţi este frică, exact de ACEEA nu scapi". În cazul nostru, FRICA de boala de inimă va sfârşi, dacă este menţinută suficient de mult timp, prin a o genera. Aceasta este o exemplificare banală a unei reguli generale: dacă mentalul conştient menţine suficient de mult timp, cu o anumită forţă şi fermitate, o imagine sau o stare oarecare de boală sau de sănătate, de fericire sau nefericire, de succes sau de eşec, de sărăcie sau de bogăţie, această imagine sau stare trebuie să fie, şi în final chiar va fi materializată, în strânsă legătură cu aspiraţiile sau temerile noastre (gândite). Cei care cunosc experienţele doctorului Charcot în ceea ce priveşte puterea sugestiei şi a autosugestiei, nu au nevoie de alte dovezi ale acţiunii mentalului asupra corpului fizic. A doua clasă de boli este aceea a bolilor reale, produse, la origine, de cauze mentale la care se adaugă adesea cauze fizice secundare. = VA URMA =

PRACTICA RESPIRAŢIEI YOGHINE COMPLETE (ÎNVĂŢAREA FAZELOR PRELIMINARE) (continuare la cursul nr. 2. An III)

MOTIVUL PENTRU CARE MAJORITATEA FEMEILOR RESPIRĂ ÎN MOD SPONTAN PREDOMINANT CLAVICULAR Mult timp s-a crezut că femeile respiră în mod obişnuit preponderent clavicular, numai din motive vestimentare (corsete, sutiene, centuri etc - strânse sau chiar foarte strânse pe corp). Totuşi, s-a constatat că şi femeile care nu poartă deloc corset prezintă acest tip de respiraţie, chiar şi atunci când veşmintele lor nu sunt deloc mai strânse pe corp decât cele ale bărbaţilor. De aceea, a apărut necesitatea de a se căuta mai profund cauza reală a acestei situaţii evidente. Observând cu atenţie bebeluşii de ambele sexe, constatăm cu uşurinţă că până şi sugarii de sex feminin, cu toate că respiră în mod obişnuit în mod abdominal, întocmai ca şi acela de sex masculin, au totuşi, în mod spontan, perioade în care respiraţia lor se realizează numai din partea de sus a pieptului. Cheia acestei enigme ţine de un rol fundamental al femeii, care o diferenţiază de bărbat: maternitatea, în stare de graviditate, pe măsură ce uterul gravidei creşte în volum şi ocupă o mare parte din cavitatea abdominală, mai ales în perioada ultimelor luni de sarcină, femeia nu mai poate, practic, să respire aproape deloc diafragmatic. În această perioadă, diafragma nu mai

poate să coboare datorită prezenţei copilului şi a placentei. Natura a programat cu anticipaţie femeia astfel încât să recurgă la o respiraţie de salvare: respiraţia claviculară. Dacă vom privi cu atenţie o femeie gravidă respirând, vom constata că ea chiar se forţează să respire numai clavicular, mai ales în perioada ultimelor luni de sarcină. Copilaşii de sex feminin se antrenează deci, în mod natural, încă din leagăn pentru acest tip de respiraţie, în declanşarea şi menţinerea predominantă a acestui proces şi veşmintele au, fără îndoială, rolul lor. Astfel, de îndată ce îmbrăcămintea comprimă, la o femeie, cât de puţin abdomenul, mecanismul de salvare, prevăzut de natură, intră automat în acţiune şi femeia în cauză va respira preponderent numai din partea superioară a pieptului. De obicei, într-o asemenea situaţie, un bărbat acţionează altfel, lărgind veşmintele sau forţând într-un fel diafragma să coboare. Deoarece acest tip de respiraţie este calitativ inferior respiraţiei abdominale, mai ales femeile trebuie să evite să-l adopte (cu excepţia stării de graviditate) ca modalitate predominantă de a respira. Femeile trebuie să fie mult mai atente decât bărbaţii pentru a nu lăsa acest mecanism spontan să se declanşeze, în afara cazurilor de graviditate, când acesta este util, mai ales în ultimele luni de sarcină. Fig. 2 Acest exerciţiu simplu, care nu prezintă nici o dificultate, ne permite să dobândim cu uşurinţă controlul muşchilor abdominali în timpul respiraţiei, redând diafragmei mobilitatea pierdută. Prima fază (Fig. 2) corespunde unei expiraţii ample. Eliminând cât mai complet aerul viciat din plămâni, curbăm şira spinării şi în acelaşi timp, ne orientăm privirea către ombilic contractând moderat abdomenul pentru a elimina ultimele resturi de aer viciat. Expiraţia aici este dinamică, ACTIVĂ.

Fig. 3 Inspiraţia care urmează este oarecum PASIVĂ. Ea se produce prin relaxarea musculaturii abdominale: aerul intră aproape fără efort în plămâni. Accentuăm pentru această mişcarea de inspiraţie cambrând zona rinichilor şi orientând privirea către cer; repetăm în continuare cele două faze corespunzătoare figurilor 2 şi 3 de zece ori. După aceea putem practica culcaţi pe spate.

Fig. 4 Acum aşezam mâinile una în adâncitura abdomenului, iar cealaltă pe zona coastelor, în lateral, şi vom urmări să percepem atenţi diferitele mişcări respiratorii. Această figură arată, de fapt, faza finală a expiraţiei. Abdomenul este atunci uşor încordat pentru a elimina cât mai bine ultimele resturi de aer, aceasta în timp ce coastele se apropie.

Fig. 5 Pe întreaga durată a inspiraţiei, mâinile vor putea urmări acum faza abdominală, apoi cea costală şi în final pe cea claviculară a respiraţiei yoghine complete. La sfârşitul inspiraţiei, aşa cum de altfel indică, figura, toracele este acum plin de aer, dar, cu toate acestea, abdomenul nu este dilatat, mai ales în partea situată sub ombilic.

PRACTICA RESPIRAŢIEI YOGHINE COMPLETE Respiraţia yoghină completă este cea mai simplă formă de PRANAYAMA. Ea înglobează într-un tot unitar cele trei tipuri de respiraţii parţiale învăţate anterior.

TEHNICA DE EXECUŢIE Respiraţia yoghină completă se realizează într-o postură cât mai accesibilă, dacă se poate VAJRASANA (postura diamantului), iar dacă nu, eventual SUKHASANA (postura plăcută), în fazele superioare de antrenament se poate practica în PADMASANA (postura lotusului) sau SIDDHASANA (postura perfecţiunii, care va fi învăţată ulterior). În prealabil se realizează 2-3 expiraţii cât mai profunde, de ventilaţie. Pentru a facilita expiraţia, ne aplecăm în faţă, urmărind să ajungem până la sol. Expiraţia începe simultan cu începutul aplecării. Fără o retenţie pe vid, revenim şi inspirăm pe nas. Repetăm. Mai ales în faza de expiraţie ne concentrăm să eliminăm din fiinţa noastră subtilă tensiuni, stresuri, aspecte negative, perturbatoare. Această expiraţie şi inspiraţie au rolul unei purificări prealabile în cazul în care suntem extrem de tensionaţi sau încărcaţi psihic negativ, ele pot fi realizate de mai multe ori. Această expiraţie de ventilaţie este obligatoriu să se realizeze cel puţin o dată la începutul oricărei tehnici de PRANAYAMA deoarece ne scuteşte de unele efecte negative (care pot apărea atunci când suntem foarte stresaţi sau tensionaţi). În continuare, suntem gata pentru respiraţia yoghină completă propriu-zisă. Considerând respiraţia de ventilaţie ca fiind faza 0, celelalte faze se desfăşoară după cum urmează: 1. Expiraţia profundă care se realizează lent, pe gură. fiind cât mai amplă şi în care se desfăşoară succesiv şi fără pauză etapele: abdominală, toracică şi claviculară; şi în cazul ei ne aplecăm până

la sol, sincronizând mişcarea de aplecare cu momentul în care începem expiraţia. 2. Imediat după expiraţie rămânem în retenţie completă pe vid, în care ne concentrăm să realizăm acumularea energiei subtile PRANA-ice la nivelul întregii fiinţe, la nivelul tuturor NADIS-urilor. În această fază ne concentrăm intens asupra energiei esenţiale, subtile a vidului creator macrocosmic. Apare atunci senzaţia de asimilare a energiei subtile PRANA-ice în întreaga fiinţă. Iar printr-o practică consecventă vom sesiza că perioada de retenţie pe vid se măreşte de la sine, în mod spontan, fără să implice din partea noastră nici un fel de forţare. În retenţia pe vid este esenţial să rămânem atâta timp cât ne simţim bine, orice prelungire forţată putând fi periculoasă. Nu este necesar să socotim în minte timpii de retenţie pe vid. Regula de aur este să păstrăm retenţia atât timp cât ne simţim bine. Cea mai mică stare de jenă arată că am depăşit posibilităţile specifice fiinţei noastre la momentul considerat şi trebuie interpretată ca un semnal de alarmă. Prin practică perseverentă vom observa că timpii globali în retenţia pe vid vor creşte de la sine. 3. Inspiraţia urmează în mod armonios retenţiei pe vid şi constă într-o revenire gradată la poziţia de pornire, momentul de ridicare coincizând cu inspiraţia. Inspiraţia va fi cât mai amplă şi vom căuta să avem în permanentă, pe întreaga durată a sa, nările uşor dilatate. Ne vom concentra de asemenea să percepem fluxurile subtile de PRANA la nivelul nărilor. Inspiraţia va avea trei etape care se succed fără pauză: 1) abdominală - vom realiza o dilatare a abdomenului. 2) toracică - vom conştientiza o cât mai accentuată dilatare lateral şi anterior a rebordurilor costale. 3) claviculară sau înaltă - vom realiza o ridicare a claviculelor. În acest fel apare senzaţia clară că întreaga capacitate pulmonară este în totalitate utilizată şi aceasta ne arată că am realizat inspiraţia yoghină completă. 4. Retenţia pe plin este o fază extrem de importantă în respiraţia yoghină completă întrucât ne permite să conştientizăm plenar energia subtilă PRANA-ică vehiculată prin intermediul aerului inspirat. În această fază practicantul dirijează în continuare această energie către o anumită zonă, nivel, organ sau centru de forţa (CHAKRA) pentru a obţine efecte de trezire, dinamizare, amplificare, eliminare a diferitelor tulburări fizice sau psihice. Adeseori se urmăreşte realizarea unor efecte curative prin focalizarea energiei subtile PRANAice, care urmează prompt concentrarea mentală. Pentru aceasta, mentalul se va concentra ferm la nivelul zonei asupra căreia dorim să operăm focalizarea energiei subtile (PRANA) După caz, în continuare, se poate evoca şi dirija PRANA sub forma unor fluxuri subtile luminiscente colorate care au drept ţintă punctul, organul sau zona pe care dorim să o influenţăm. Imaginarea clară, chiar schematică a organului la nivelul căruia dorim să obţinem efecte vindecătoare are efecte pozitive, uşurând foarte mult dirijarea şi focalizarea energiei subtile PRANA-ice accelerând totodată considerabil obţinerea efectelor curative. 5- Faza a patra La sfârşitul perioadei de retenţie pe plin, apropierea celei mai vagi stări de tensiune, de jenă ne avertizează asupra faptului că trebuie să începem expiraţia. Ea se va face pe gură şi va fi lentă şi cât mai amplă. Şi aici ca şi în prima fază, ne aplecam din nou în faţă atingând solul. Începutul expiraţiei este identic cu începutul mişcării de aplecare. După cea de-a patra fază respirăm de 2-3 ori. absolut de voie, şi, într-o stare fie receptivitate, urmărim să sesizăm efectele respiraţiei yoghine complete. La nivelul organului sau zonei asupra căreia am direcţionat PRANA urmărim să sesizăm eventualele modificări binefăcătoare, cum ar fi: - uşoară stare de încălzire, atât internă, cât şi externă; - senzaţie ale vibraţie foarte fină sau uneori destul de puternică, dar plăcută;

- stare de bine şi de regenerare progresivă la nivelul organului considerat. În cazul în care există mai multe tulburări sau afecţiuni, procedăm totdeauna în ordinea importanţei şi gravităţii acestora. Din numărul global de respiraţii yoghine complete vom alerta un anumit număr pentru vindecarea afecţiunii celei mai grave. Acest număr va fi net mai mare decât acela afectat altor afecţiuni secundare. În retenţia pe vid se absoarbe energia PRANA-ică nediferenţiată, în retenţia pe plin se absoarbe de regulă PRANA diferenţiată din aer. Capacitatea de a realiza fără efort o retenţie lungă pe vid indică o purificare a NADIsurilor în nivelul întregii fiinţe. O retenţie lungă pe plin indică o posibilitate mărită de absorbite a PRANA-ei la nivelul plămânilor (corelată cu activarea armonioasă a lui ANAHATA CHAKRA). În faza retenţie pe vid este foarte importantă concentrarea fermă asupra realităţii energiei vidului creator pentru a se realiza absorbţia accentuată a PRANA-ei. Aceasta este o cheie importantă!!! Cu ajutorul respiraţiei yoghine complete putem, în funcţie de direcţionarea energiei subtile, să ne vindecăm anumite afecţiuni, să ne dinamizăm o anumită CHAKRA, să ne compensăm carenţele energetice din anumite zone ale corpului subtil şi să trezim şi să amplificăm în fiinţa noastră anumitor stări sau calităţi care ne sunt necesare pentru evoluţia noastră lăuntrică. De exemplu, pentru mărirea voinţei ne concentrăm, în timp ce facem PRANAYAMA, pe o stare de voinţă puternică pe care am avut-o, sau ne reamintim şi trăim starea pe care am avut-o lângă o persoană cu o voinţă puternică, sau atunci când o fiinţă foarte evoluată spiritual ne-a impresionat. Atunci când putem evoca mereu starea, la dorinţă, înseamnă deja că starea ne aparţine şi cei din jur vor simţi acest lucru imediat, pentru că atunci realizăm rezonanţa cu sursa de energie corespondentă din Macrocosmos. În acest mod ne putem transforma absolut orice aspect din fiinţa noastră şi ne putem modifica total, căci, dacă nu mai alimentăm o stare energetică negativă, ea nu mai există pentru noi, fiind înlocuită cu o stare binefăcătoare. Eliminarea unei stări proaste se face prin gândirea fermă a contrariului ei în timp ce realizăm respiraţia yoghină completă. De fapt, noi suntem permanent alimentaţi energetic din Macrocosmos pentru că ne hrănim în mod permanent cu energii din diferite surse cosmice. Noi nu am mai exista dacă nu am fi mereu alimentaţi şi susţinuţi de aceste energii. Am văzut că respiraţia yoghină completă înglobează cele trei tipuri de respiraţii parţiale. Practica respiraţiei yoghine complete se poate face şi întins la sol, pe spate. În SHAVASANA Atunci începem printr-o expiraţie profundă (abdominală, toracică, claviculară), rămânem în retenţie pe vid, inspirăm lent şi profund (abdominal, toracic şi clavicular). Rămânem apoi în retenţie pe plin şi în ultima fază expirăm pe gură. Evităm să contractăm muşchii mâinilor, pe cei ai feţei sau gâtului, mai ales în timpul respiraţiei claviculare. E necesar, de asemenea, să fim atenţi la cele trei mişcări: ele trebuie să se realizeze într-o înlănţuire fluidă, rămânând totodată clar distincte, chiar pentru un observator extern. O EROARE FRECVENTĂ CE TREBUIE EVITATĂ: după ce s-a dilatat abdomenul şi s-a aplatizat diafragma, unii practicanţi, în loc să continue cu inspiraţia toracică şi apoi costală, încetează să mai facă să între aer, aplatizând abdomenul şi urcând astfel aerul în partea de sus a plămânilor, ceea ce le dă senzaţia falsă a unei inspiraţii (toracice şi claviculare). Această eroare curentă trebuie evitată. Adesea, mai ales la persoanele care respiră de obicei din partea de sus a plămânilor, respiraţia yoghină completă provoacă o senzaţie de ameţeală, fără consecinţe, deşi uşor dezagreabilă. Explicaţia fenomenului este simplă. Ea ţine de efectul de aspirare a sângelui vicios din creier, în special, ceea ce este foarte favorabil. Totodată, la persoanele care sunt uşor

hipotensive, această uşoară scădere a tensiunii intracerebrale poate antrena senzaţia de ameţeală descrisă mai sus. Remediul în această situaţie este foarte simplu. Este suficient să aducem picioarele la verticală, deci perpendicular faţă de trunchi, atunci când practicăm întins pe spate. Tensiunea se restabileşte imediat şi ameţeala va dispare aproape instantaneu. După aceasta se poate continua în mod normal antrenamentul. După câteva zile constatăm că organismul se adaptează şi acest uşor inconvenient dispare. = SFÂRŞIT =

AN III C 4 Informaţii secrete CAUZELE BOLILOR ŞI VINDECAREA LOR ÎN LUMINA DATELOR TRADIŢIONALE YOGA (continuare la cursul nr. 3. AN III) În sistemul YOGA, a vindeca natural şi cât mai repede o maladie reală, înseamnă a restabilii cât mai deplin condiţiile normale de funcţionare a organelor, plexurilor nervoase, a ţesuturilor, pentru aceasta fiind necesar să se refacă pentru a fi adusă la normal, frecvenţa specifică a vibraţiilor părţii sau etajului afectat. În această direcţie, trezirea, dinamizarea normală şi armonizarea centrilor specifici de forţă (CHAKRAS) care controlează etajul, organul sau partea afectată va fi esenţială. Dacă, de exemplu, există fractură sau luxaţie, modul cel mai rapid de tratament este de a ne încredinţa în vederea consultului şi tratării unul chirurg competent, la fel stând lucrurile şi în cazurile de ruptură traumatică a vaselor sanguine, a secţionării ţesuturilor, etc. În asemenea situaţii tratamentul mental va urma în mod eficient, chiar imediat după intervenţia chirurgicală, pentru a atenua suferinţele şi a ajuta la o promptă restabilire a sănătăţii. 5. Metode terapeutice naturale în YOGA La ora actuală în lume există foarte multe metode materiale având drept scop vindecarea bolii. Una dintre acestea, de exemplu, îşi propune să provoace reacţie terapeutică prin manipulări fizice; aceasta este osteopatia. O altă metodă tinde să ajungă la acelaşi rezultat prin aplicaţii electrice modulate. Aceasta este electroterapia. Nici una, nici cealaltă în exemplul nostru nu visează însă atingerea cauzei mentale. Curentul electric, ca expresie subtilă a uneia dintre forţele ascunse ale naturii, este o parte a curentului cosmic subtil colorat albastru şi utilizându-l în mod integral este cu putinţă să reuşim a ridica frecvenţa vibraţiilor unui organ bolnav, făcându-l astfel să revină într-o oarecare măsură la condiţiile sale normale. Totuşi inconvenientul major aici este că fără ajutorul mentalului acest tratament nu poate decât să suprime în mare parte efectele dar nu şi cauza. O a treia modalitate de a trata bolile este folosirea înţeleaptă a compuşilor vegetali netoxici (fitoterapia). Adepţii avansaţi YOGA nu cred în virtutea drogurilor minerale aşa cum ele sunt folosite actualmente, considerând că asemenea otrăvuri nu ar trebui niciodată să fie administrate unui

bolnav. Cu excepţia preparatelor folosite în străvechea medicină orientală AYURVEDA, care sunt elaborate după principiile înţelepciunii practice, marea majoritate a sărurilor minerale şi a medicamentelor profund toxice stimulează în mod temporar, dar vibraţiile lor sunt atât de puţin elevate încât adesea ele îl aduc în final pe pacient într-o stare chiar mai rea de sănătate. În alte cazuri poate apărea şi persista pentru o perioadă destul de redusă de timp iluzia unei vindecări, căci simptomele acute dispar, dar la o observaţie mai atentă ne putem da seama că în realitate boala nu este vindecată. Ea şi-a schimbat doar înfăţişarea şi în curând va apare din nou sub o altă formă şi în alt loc. Într-o asemenea situaţie la un nou consult, medicul îi va da alt nume, iar medicina va fi satisfăcută. A nega însă că medicamentele sau drogurile au un efect asupra corpului uman, aşa cum o fac anumiţi metafizicieni fantasmagorici, înseamnă a nega şi a ignora observaţiile cele mai banale ale vieţii cotidiene şi, de asemenea, legile fizicii şi ale chimiei. De altfel, în timp ce neagă efectele materiei asupra materiei chiar şi aceşti metafizicieni fantaşti absorb totuşi alimente pentru a susţine propriul lor corp fizic. Regnul vegetal ne oferă extraordinar de multe remedii terapeutice, multe dintre ele şi acum secrete, dar terapeutica modernă nu admite şi de aceea nu ia în consideraţie realitatea referitoare la diferitele frecvenţe de vibraţie a organelor afectate şi a bolnavilor ce trebuie să se trateze în mod specific recurgând la anumite plante vindecătoare. În ciuda faptului că fiecare fiinţă umană are dominanta sa specifică ce poate fi diferită de la o fiinţă umană la alta, acela care are o predominanţă specifică a vibraţiilor subtile de culoare verde va primi acelaşi medicament cu acela care prezintă o predominanţă lăuntrică a vibraţiilor subtile roşii sau cafenii închis, dacă se va trata recurgând la preceptele medicinii moderne. Iată de ce, fără îndoială, medicina modernă este numită O ŞTIINŢĂ EXPERIMENTALĂ. Atunci când un remediu vegetal a fost în mod convenabil preparat pentru un individ în acord cu vibraţiile sale afectate a căror frecvenţă trebuie amplificată, acest remediu îl va vindeca. Acelaşi remediu dat unei alte persoane suferind în aparenţă de o aceeaşi maladie, dar ale cărei vibraţii lăuntrice afectate diferă, nu va avea nici un rezultat. În ciuda acestor rezultate posibile trebuie să înţelegem cât mai bine realitatea învăţăturilor yoghine care afirmă că puterea formidabilă a mentalului, în mod exact dezvoltată (antrenată şi focalizată suficient de mult timp cu intensitatea necesară), este capabilă de a vindeca aproape toate maladiile. În concepţia yoghină se consideră că în vremurile viitoare, puterea nelimitată a conştiinţei, a minţii în general, prin punerea în rezonanţă cu forţele subtile ale universului, va fi singura forţă utilizată de om pentru a-şi menţine corpul într-o stare armonioasă de sănătate. În aşteptarea acelor vremuri paradisiace, trebuie să mulţumim Conştiinţei Universale că a pus la dispoziţia copiilor săi insuficient evoluaţi şi alte mijloace materiale susceptibile de a le atenua suferinţele fizice. Este necesar să reamintim aici că rezultate optime în ceea ce priveşte reglarea şi revitalizarea organismului, se pot obţine, de asemenea, prin anumite regimuri alimentare adecvate şi prin alte mijloace naturale cum ar fi procedeele posturale YOGA (ASANAS), controlul şi amplificarea suflurilor subtile (PRANAYAMA), hidroterapie, cura de aer şi de soare etc. În anumite cazuri terapeutica mentală şi magnetică (reechilibrarea fluidelor organice la nivelul corpului vital, eteric sau bioenergetic) este susceptibilă să acţioneze chiar şi atunci când cauza bolii este pur materială sau chiar traumatică. Mulţi cercetători au tras concluzia în mod eronat că, deoarece orice maladie îşi are originea într-o cauză mentală, mintea singură poate să vindece şi în acesta direcţie ei refuză orice ajutor material în perioada unei boli. Aceasta nu este neapărat o concluzie logică şi înţeleaptă. În unele situaţii, cauza mentală care a dat naştere apoi bolii, poate să fi încetat să mai opereze după manifestarea fizică şi, într-un asemenea caz remediile adecvate propriu-zis materiale (nenocive, naturale) pot

să aibă un efect bun, facilitând vindecarea. Dacă totuşi cauza mentală subzistă, mentalul şi medicina împreună trebuie să fie puse în acţiune pentru a asigura cât mai repede refacerea şi vindecarea. Este chiar mult mai sigur întotdeauna să se utilizeze în acelaşi timp cu forţele mentale puse în rezonanţă adecvate prin intermediul forţelor subtile cosmice, diferite alte remedii naturale puse la dispoziţia celui inteligent de o binefăcătoare providenţă. În caz de boală, tradiţia yoghină nu recomandă (cu excepţia cazurilor foarte grave, de excepţie majoră) droguri minerale, otrăvuri şi seruri aşa cum sunt foarte frecvent utilizate în farmacii de medicii epocii noastre. Când spunem remedii naturale, ne referim la utilizarea adecvată a unor regimuri alimentare specifice, dietă şi folosirea justă a anumitor plante medicinale special selecţionate şi dozate. Un privilegiu extraordinar de important al fiinţei umane este acela de a putea studia natura, energiile sale secrete, mecanismele ascunse ale ciclurilor, învăţând astfel să acţioneze întro intimă rezonanţă cu ea pentru a-şi păstra într-o cât mai bună stare corpul fizic, în scopul unei evoluţii accelerate pentru a atinge desăvârşirea şi eliberarea. 6. Terapeuticile psihice Toate grupările sau şcolile psihice ale acestei planete au pus la punct în decursul timpului diferite modalităţi de a trata bolile şi aproape toate se pot lăuda cu anumite succese remarcabile sau chiar uluitoare. Unele dintre aceste şcoli utilizează cu o eficienţă surprinzătoare negarea formă, sistematică, pur şi simplu a bolii în mod conştient sau inconştient. Procedând astfel ele îşi hipnotizează pacienţii şi, profitând din plin de acesta condiţie, le schimbă benefic şi le orientează în direcţie armonioasă gândurile, modificându-le în acelaşi timp aproape radical şi instantaneu manifestările bolnăvicioase de care ei se plâng. Un caz de acest gen care face senzaţie la ora actuală este doctorul rus ANATOLI KASPIROVSKI. Alte şcoli de vindecare psihică operează preponderent prin sugestii repetate care generează în bolnav fenomene de rezonanţă şi fuziune cu forţele benefice vindecătoare subtile din univers, aducând bolnavul în starea de a accepta un nou curent de gânduri cu o frecvenţă de vibraţie superioară, armonioasă, benefică şi transformându-i astfel gândirea îi transformă concomitent şi corpul, făcându-i cu putinţă vindecarea. La baza multor vindecări miraculoase se află aceste situaţii. În cele două cazuri exemplificate mai sus avem de-a face cu acţiunea directă a unui mental înzestrat cu o energie uriaşă, extraordinar de puternic; operând cu uşurinţă surprinzătoare asupra mentalului slăbit al pacientului, această acţiune benefică impulsionând instantaneu şi aducând o schimbare pozitivă în starea morbidă a aceluia care până atunci se afla în suferinţă. În cazul în care la un curs YOGA practicanţii exersează asistaţi de un yoghin foarte avansat, înzestrat cu o energie uriaşă, pe baza fenomenului arătat mai sus se pot vindeca de cele mai diverse boli chiar mii de oameni. La baza acestor fenomene aparent miraculoase stau procese extrem de fine, complexe, de punere la unison cu infinitele surse ale energiei cosmice din Univers. Pentru a facilita şi accelera procesul de vindecare este foarte important ca cei care se antrenează prin procedee YOGA într-o şedinţă colectivă de antrenament, asistaţi de un yoghin cu o energie uriaşă, să se gândească foarte intens, concentrându-se mai ales asupra schimbărilor pozitive ce se vor petrece în starea sănătăţii lor în acea perioadă de timp. Cunoscând cheia diferitelor exerciţii care se practică la nivelele pe care acţionează acestea, procesele de vindecare vor putea fi angrenate şi în funcţie de aceasta (exemplul atunci când un bolnav cu tulburări

cardiace exersează postura cobrei (BHUJANGASANA) dacă exersând această postură el se va concentra mai intens asupra schimbărilor pozitive ce apar în starea sa lăuntrică, procesul de vindecare în această situaţie va fi considerabil accelerat prin antrenamente şi exersarea în colectiv la sală). În toate cazurile de tratament prin metodologia YOGA, certitudinea ameliorării, speranţa fermă în vindecarea oricât de gravă ar fi maladia respectivă ESTE ESENŢIALĂ. Astfel, în situaţia în care la sală colegul sau prietenul de în curs se confesează că deja de o lună nu mai foloseşte insulina sau că i-a trecut psoriazisul, sau că i s-au resorbit nişte cusături vechi, tu sau oricare altul ce se află în sală cu acelaşi diagnostic deja speri, crezând şi tu în însănătoşirea ta. Constatând destul de repede anumite ameliorări certe tu devii aproape sigur că la următoarele şedinţe vei avea şi tu ce spune de bine despre însănătoşirea ta sau despre ameliorările pe care le remarci gradat. În urma rezultatelor surprinzătoare ce s-au produs în cursul activităţilor practice la sală, se poate trage concluzia că tocmai cu ocazia unor astfel de şedinţe YOGA practicate în grupuri mari, în prezenţa unui yoghin înzestrat cu o energie uriaşă, fiecare practicant în parte, indiferent cât ar fi de bolnav, se va simţi gradat din ce în ce mai revitalizat, degajat şi schimbat în bine deoarece are loc transformarea conştiinţei prin punerea la unison cu energiile secrete ale Universului. În asemenea momente începe să acţioneze în mod benefic subconştientul practicantului, care crede cu fermitate în vindecarea sa. În lumina experienţei milenare YOGA se consideră că subconştientul joacă un rol foarte mare în autoreglarea organismului, căci viaţa psihică şi spirituală a omului se alcătuieşte prin interferenţa dintre conştient şi subconştient. În domeniul atât de vast şi uluitor de complex al acestor stări, yoghinii apreciază că procesul adesea este inefabil, neputând fi urmărit sau explicat în totalitate, în asemenea stări intuiţia, subconştientul, pătrund în conştiinţa omului sub formă de judecată finită determinată de o comandă telepatică. În cazul unul yoghin înzestrat cu o forţă mentală uriaşă a cărui aură energetică este gigantică, acesta dă ordin de însănătoşire şi instantaneu îi pune pe toţi cei ce sunt prezenţi în sală în stare de consonanţă cu focarele subtile benefice de forţă din univers. Comenzile de vindecare sau însănătoşire, generează fenomene de rezonanţă uriaşe deoarece provin de la mentalul unei fiinţe extraordinar de puternice (la nivel mental). În momentul acestei acţiuni parapsihologice în universul lăuntric al fiinţei umane se declanşează fenomene în lanţ, în organismul omului începând să acţioneze substanţe până atunci latente, anticorpi sau, cu alte cuvinte, mai pe înţelesul nostru, "leacuri interne" activate sau generate prin rezonanţi care, în stare obişnuită, nu-şi fac niciodată simţită prezenţa. Unde şi sub ce formă apar adesea în organism aceste substanţe nu-i este clar nici pacientului şi nici medicinei în general, în cazul tuturor acestor vindecări extraordinare, un singur lucru este clar şi anume că acestea se produc prin mobilizarea potenţialelor latente ale mentalului, creierul devenind un mecanism extrem de complex, un fel de computer bioelectronic unde, ca într-o bancă de date, se vor reactiva informaţiile despre starea sănătăţii întregului organism, iar în momentul influenţării telepatice (a modificării frecvenţei de vibraţie a conştiinţei) se produce o energizare uriaşă urmată de o relaxare euforică prin diminuarea acţiunii ego-ului creierul începând să acţioneze în mod masiv prin focalizarea unor energii benefice vindecătoare în direcţia părţilor sau organelor bolnave. La şedinţele de YOGA colective realizate sub ghidarea directă a unul yoghin foarte avansat nu se vindecă imediat orice bolnav. La unii însă, după un anumit număr de şedinţe, dacă se respectă cât de cât indicaţiile de mai sus, sunt posibile ameliorări evidente. În cazul acelora la care ameliorările sunt mult mai lente, aceasta înseamnă că anumite energii ce ţin de unul dintre

cei şapte centrii de forţă (CHAKRAS) sunt încă insuficient trezite, implicând o acţiune susţinută de dinamizare a lor în fiinţă pentru a fi apoi pus la unison în mod eficient cu energiile subtile corespondente din macrocosmos. Chiar şi la nivel fizic, organismul uman se prezintă ca un veritabil univers, fiind un sistem extrem de complicat, în scoarţa cerebrală de exemplu, există 14 miliarde de neuroni iar în restul organismului se află peste 300 de miliarde de alte celule. Fiecare celulă la rândul ei este alcătuită din mai multe milioane de molecule diferite. Cu alte cuvinte, complexitatea organismului fizic numai, a fiecărei fiinţe umane în parte este inimaginabil. Scopul plin de nobleţe al unui yoghin (înzestrat cu o putere mentală uriaşă) este ca folosind diferitele metode psihoterapeutice şi telepatice cât şi sfera sa uriaşă de forţă şi intuiţia sa ghidată de clarviziune, să influenţeze simultan benefic organismele celor bolnavi ce se antrenează prin metoda YOGA la sală astfel ca acestea să înceapă "să lucreze" în sensul propriei lor vindecări, la care vor ajunge atunci când vor reuşi să se autoregleze pe deplin. Ca urmare a acestor fenomene complexe la şedinţele de antrenament YOGA, realizate colectiv sub ghidarea unui yoghin înzestrat cu o putere mentală extraordinară, practicanţilor li se normalizează tensiunea şi li se reglează schimbul de substanţă în organism. Desigur că în cazul multor asemenea vindecări extraordinare vor fi în viitor necesare cercetării riguroase care ar contribuie la găsirea formulelor chimice, ce se formează în organismul uman pentru a acţiona în asemenea situaţii în mod benefic, chiar şi la nivel fizic asupra zonelor bolnave. În această direcţie este uşor de imaginat că din aceste substanţe, dacă vor fi găsite şi izolate ar fi posibilă prepararea unor medicamente naturale cu acţiuni terapeutice inimaginabile. Pentru cel care practică YOGA este în linii mari evident (chiar dacă nu foarte clar) că, sub influenţa energiilor subtile cosmice, captate prin rezonanţă la nivelul centrilor de forţă (CHAKRAS) în anumite părţi sau etaje ale organismului uman, se formează printr-o enigmatică transmutaţie substanţele anestezice şi substanţele ce vindecă organele bolnave. Este desigur o enigmă deocamdată sub ce formă se prezintă aceste substanţe. Sunt ele oare proteine de combinaţie chimică, se formează oare în sânge? Apar ele imediat, chiar în timpul antrenamentului YOGA? Există ele deja în organism în stare latentă inactive? Un singur lucru este clar în lumina tradiţiei yoghine prin aplicarea adecvată a metodelor YOGA, TOTUL DEVINE cu PUTINŢĂ. Alte şcoli de vindecare din Occident ajung, de asemenea la vindecarea diferitelor boli prin intermediul negaţiilor şi al afirmaţiilor. Altele în schimb operează doar prin intermediul afirmaţiilor şi a cererilor sau chiar prin rugă şi prin crearea imaginilor cât mai fidele reprezentând rezultatul dorit. Procedând astfel ele pun în mod inconştient în acţiune forţele cosmice datorită fenomenelor complexe de rezonanţă pe care le angrenează. În marea majoritate a acestor modalităţi terapeutice este folosită în mod benefic IMAGINEA în calitate de creaţie spontană a minţii căci, după cum ştim, imaginea precede cuvintele. După cum am putut observa adesea, imaginea ţâşneşte în mod spontan din profunzimile psihicului nostru unde se găsesc potenţialităţile noastre înnăscute şi structurile lor armonizatoare. În cazul în care se urmăreşte vindecarea, imaginaţia activă constă în a ne pune într-o stare de profundă relaxare şi păstrându-ne cât mai mult timp în aceasta, să alcătuim o cât mai clară imagine a ceea ce dorim, menţinând-o cât mai ferm în conştiinţă. Prin intermediul acestui mod de operare care implică o oarecare putere de concentrare mentală, noi atingem încetul cu încetul straturile cele mai profunde ale fiinţei noastre şi, graţie fenomenelor de rezonanţă pe care le declanşăm cu finele energii cosmice benefice, vom remarca că simultan cu vindecarea se realizează procesul de structurare şi integrare a fiinţei noastre în

Univers. Prin urmare, imaginaţia creatoare activă este utilizabilă atât ca modalitate terapeutică pentru vindecarea diferitelor afecţiuni sau pentru rezolvarea conflictelor noastre personale cu uşurinţă. Acest fenomen este cu putinţă deoarece imaginea clar proiectată şi ferm menţinută este un teren fertil care graţie fenomenelor de unison cu macrocosmosul ne face să pătrundem într-un tărâm de o bogăţie infinită. Utilizând resursele imaginii vom realiza că prin intermediul ei dobândim puterea de a ne lărgi extraordinar de mult câmpul capacităţilor noastre, fiindu-ne cu putinţă să ajungem chiar la plenitudine. Pe scurt, putem spune că imaginea ferm menţinută şi benefic structurată este o puternică modalitate de expansiune a fiinţei, ce ne permite să fuzionăm cu infinitul. 7. Folosirea conştientă a forţelor cosmice prin angrenarea fenomenelor de rezonanţă în microcosmosul lăuntric al fiinţei noastre. Sistemul YOGA prin fenomenele de rezonanţă sau punere la unison pe care le realizează, foloseşte în mod conştient diferitele forţe cosmice binefăcătoare ce se manifestă pe cele şapte nivele fundamentale existente. Există trei scopuri principale pe care yoghinul iniţial şi le propune pentru a vindeca o boală prin mijloace psihice. Mai întâi, el trebuie să distrugă cât mai complet, până la anihilare, imaginea mentală a maladiei. În al doilea rând, el trebuie să mărească frecvenţa vibraţiei părţii corpului sau organului afectat printr-o energizare adecvată, suficientă, profund benefică. Totodată el trebuie să elimine, la nivelul zonei sau organului atins, toate elementele dăunătoare, străine de fiinţa sa. În al treilea rând, el trebuie să înlocuiască PROMPT, în cantitatea necesară, elementele nocive sau toxice distruse şi anihilate, prin elemente sau energii noi benefice, introduse în organismul său datorită fenomenelor de rezonanţă, uneori extrem de fine, cu diferitele forţe cosmice subtile, de care are nevoie, care se aflau şi se află în jurul lui, dar pe care înainte nu le folosea datorită absenţei fenomenului de rezonanţă. = VA URMA =

AN III C 5 Informaţii secrete CAUZELE BOLILOR ŞI VINDECAREA LOR ÎN LUMINA DATELOR TRADIŢIONALE YOGA (continuare la cursul nr. 4. AN III) În cazul în care dorim să devenim un vindecător înzestrat cu capacităţi terapeutice extraordinare, urmărind să realizăm chiar vindecarea unei fiinţe umane oarecare, este important să respectăm în calitate de operatori următoarele reguli practice esenţiale: a) Este mult mai bine dacă va fi cu putinţă să nu vedem manifestările bolii la cel pe care dorim să-l tratam. Prin urmare dacă pacientul nostru are o plagă ce nu se închide nu vom insista ca acesta să ne-o arate, eschivându-ne chiar de la faptul de a ne fi prezentată. Procedând astfel nu vom avea constant în minte imaginea acelei boli sau plăgi şi aceasta ne va ajuta să realizăm mai întâi pentru noi înşine, apoi pentru pacient o cât mai bună imagine, a perfectei sănătăţi pe care o vom transmite telepatic bolnavului impulsionând astfel procesul de vindecare la el. În situaţia în care nu există decât simptome subiective este bine să nu lăsăm simpatia noastră să meargă către bolnav, deoarece aceasta ne va coborî frecvenţa vibratorie punându-ne într-o rezonanţă nefastă cu simptomele şi suferinţa acestuia. Prin urmare este necesar să rămânem cât mai detaşaţi dar pozitivi printr-o emisie accentuată de entuziasm care îl va dinamiza pe pacient permiţându-ne să evităm orice emoţie empatică (de natură să ne facă să simţim în noi înşine simptomele sau manifestările celui bolnav) care ne-ar micşora considerabil propria putere. b) Atunci când pacientul ne va expune imaginile sale mentale putem să le distrugem cu uşurinţă uzând de forţa mentală gigantică de care dispunem negându-le permanent, cu fermitate dacă ele există în mod temporar, sau negându-le în mod absolut dacă ele sunt imaginare. După ca ne vom formula propriile noastre negaţii cu privire la acea boală, vom face să fie urmată de afirmarea adevărului în care vom lăsa să se întrevadă posibilitatea nu prea îndepărtată a vindecării. Va fi şi mai bine dacă atunci vom crea pentru bolnavul nostru imaginea unei perfecte condiţii de sănătate fizică şi psihică, menţionând cât mai clar şi ferm această imagine mentală chiar şi dacă el nu este încă dispus să o accepte, în această fază preliminară vindecării nu mai este deloc necesar să afirmăm un diagnostic deoarece frica pe care i-o putem crea poate să intensifice tulburarea (aceasta împiedicând începerea vindecării), în cazul unei maladii cronice este foarte important ca în prezenţa bolnavului să îi negăm cu o credinţă de nezdruncinat persistenţa, afirmând cu nonşalanţă ca pe ceva firesc revenirea la starea de sănătate. Este important să se reţină că cel mai adesea negaţia distruge iar afirmaţia creează. Mulţi vindecători faimoşi şi adesea chiar şi unii hipnotizori utilizează din plin şi adesea exclusiv negaţiile în timp ce alte grupări nu folosesc decât afirmaţiile ferme susţinând că negaţia este conţinută în afirmaţie. Este însă important să avem în vedere că faptul de a afirma cu tărie starea de sănătate fără a fi distrusă în prealabil imaginea bolii, menţinută în continuare în mintea bolnavului este comparabil cu tentativa hilară de a construi o casă cu totul nouă pe locul deja ocupat de către o altă construcţie. Fără îndoială că tu poţi să îndepărtezi o cărămidă deteriorată punând apoi una nouă la loc până la realizarea noii construcţii, dar aceasta va cere mult mai mult timp decât dacă ai demola mai întâi

vechea casă curăţând apoi locul cât mai bine pentru a construi apoi o casă nouă din temelii. c) În principiu este important să acţionezi astfel: ia mâna stângă a pacientului tău în mâna ta dreapta pentru ca una sau mai multe dintre forţele cosmice binefăcătoare să poată intra prin partea ta stângă trecând apoi pentru a se polariza în partea ta dreaptă (parte solară, masculină, pozitivă, YANG) pătrunzând de aici în partea stângă a pacientului (parte lunară, feminină, receptivă, negativă, YIN). Vei rămâne astfel pe întreaga durată a transferului de forţă într-o stare pozitivă amplă, deoarece în cazul unei alte atitudini forţa ta magnetică personală, va fi atrasă în bolnav în acelaşi timp cu diferitele forţe subtile cosmice implicate. d) În cazuri mai deosebite cum ar fi epilepsie, nebunie, sau anumite tulburări ale măduvei spinării aşezaţi mâna dreaptă pe creştetul capului bolnavului. Această poziţie face să aflueze curentul biomagnetic acolo unde el este mai necesar şi atunci rezultatele survin mult mai rapid. e) În cazurile de cancer, tumori şi în general în toate cazurile de excrescenţe patologice este indicat să acoperiţi partea afectată cu o batistă sau eventual cu o bucată de mătase fină aşezând numai după aceea mâna dvs. dreaptă deasupra batistei de mătase. Procedând aşa cum este indicat nu vom vedea răul ce-l afectează fizic pe bolnav, aceasta fiind de preferat pentru raţiunile explicate şi enunţate mai înainte. În continuare, utilizând contactul mâinii vom dirija şi focaliza curenţii fluidici, vindecători exact la locul afectat. În cazul în care dispunem de o energie vitală cu totul ieşită din comun, simultan cu mâna dreaptă aşezată deasupra tumorii, pe bucata de mătase, pe partea opusă tumorii sau a excrescenţei patologice, vom aşeza mâna stângă conştientizând fluxul de energie prin mâna dreaptă focalizând în zona tumorii, iar prin mâna stângă vom conştientiza preluarea energiilor nocive şi eliminarea lor de la nivelul tumorii. Exemplu, dacă tumora se află în zona ombilicului după ce în prealabil sa aşezat bucata de mătase suficient de mare pentru a acoperi tumora, vom aşeza deasupra acesteia mâna dreaptă iar în partea opusă la nivelul coloanei în zona aproximativă de proiecţie a ombilicului pe spate se aşează mâna stângă. În timpul operării vom conştientiza circuitul energetic descris mai sus. În final atunci când am încheiat transferul vital de energie în scopul terapeutic se scutură cu putere ambele mâini în gol conştientizând instantaneea eliminare, sub forma unor curenţi la nivelul degetelor şi palmei stângi mai ales, a energiilor nocive, patologice, preluate de la bolnavul tratat. În continuare ambele mâini se spală timp de 5 minute la o sursă curgătoare de apă (robinet curgând). În cazul în care omitem să scuturăm braţele şi să spălăm după aceea palmele cu apă există posibilitatea de a păstra în noi energiile patologice, nocive preluate atunci când am închis circuitul prin aşezarea mâinii stângi. f) În cazul în care nu dispunem de o vitalitate ieşită din comun, structura noastră prezentând încă unele tulburări sau maladii, fie chiar şi în forme uşoare, dacă totuşi ţinem cu tot dinadinsul să realizăm tratamente ce vizează vindecarea bolilor, la o altă persoană şi nu în propriul nostru corp ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ NU ATINGEM ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI ŞI A TRANSFERULUI DE ENERGIE BOLNAVUL RESPECTIV CU MÂNA NOASTRĂ STÂNGĂ. În cazul în care nu vom ţine cont de această indicaţie şi îl vom atinge cu mâna stângă, vom forma instantaneu cu bolnavul un circuit complet şi, pe măsură ce forţa vitală şi energia subtilă emanată din noi în vederea însănătoşirii va intra în el, prin mâna noastră stângă, care reprezintă sistemul de recepţie (captare, sensibilitate) atomii uzaţi, energiile nocive, perturbatoare, demagnetizate vor pătrunde în noi şi scăzându-ne sau micşorându-ne propria frecvenţă a vibraţiilor predominante vor avea tendinţa, direct proporţional cu energiile nocive consumate preluate să ne provoace o stare asemănătoare cu aceea pe care noi vrem să o ameliorăm şi să o vindecăm la pacientul nostru. În situaţiile extreme, nerespectarea acestor indicaţii poate genera chiar apariţia tulburărilor

sau afecţiunile bolnavului "tratat", la cel care acţionează în mod inconştient încălcând aceste indicaţii. g) În tratamentul tumorilor atunci când dispunând de o vitalitate suficient de mare folosim curenţii cosmici coloraţi subtili, este indicat să utilizăm culoarea cea mai adecvată sau nuanţa ce se potriveşte cel mai bine (în cazul culorii curentului cosmic subtil) selecţionată pentru bolnavul în cauză sau chiar pentru noi înşine. Dacă, de exemplu, dorim să folosim curentul cosmic subtil, verde, este indicat să acţionăm magnetic cu putere tratându-ne pe noi înşine (sau pe un bolnav oarecare) cu curentul cosmic verde subtil. Aceasta ne va permite gradat manifestarea şi punerea în rezonanţă cu vibraţia culorii subtile a acestui curent cosmic subtil colorat datorită evocării noastre mentale ferme. Dacă vom înţelege cât se poate de bine aceste aspecte şi le vom pune în practică vom realiza superioritatea procedeelor terapeutice yoghine asupra majorităţii celorlalte procedee ale diferiţilor vindecători sau magnetizatori care acţionează mai mult sau mai puţin empiric. Altfel vom realiza că efectele sunt sigure şi rapide depăşind chiar şi acele metode care utilizează procedee fizice. La nivel fizic, de exemplu, este semnificativ să menţionăm că razele X sunt recunoscute de yoghini ca posedând, graţie unei rezonanţe caracteristice, capacitatea de a manifesta una dintre cele mai înalte tonalităţi ale curentului cosmic subtil VERDE. Aplicate în cazul unei tumori ele încep aproape imediat procesul de distrugere şi anihilare a energiilor nocive, energizând totodată benefic zona astfel încât se pot obţine cu ajutorul lor rezultate mult mai bune decât cu bisturiul. Cu toate acestea inconvenientul major în cazul iradierii cu raze X este că acţiunea lor ca şi aceea a intervenţiei chirurgicale este limitată deoarece ele nu acţionează totuşi asupra sângelui astfel că dacă germenii tumorali sunt proiectaţi în circulaţia sanguină va exista posibilitatea recidivei şi deci reapariţiei respectivei boli după un anumit interval de timp ce poate fi mai lung sau mai scurt. În cazul terapeutului yoghin, dacă acesta îşi va aşeza mâna sa dreaptă pe partea bolnavă utilizând în mod adecvat nuanţa cea mai potrivită sau culoarea curentului cosmic subtil colorat necesar în acea situaţie, el va putea dirija prin concentrare mentală şi focalizare curentul subtil colorat de-a lungul întregului organism al bolnavului, astfel că toţi germenii sau energiile malefice vor fi distruse, făcând imposibilă o reîntoarcere ofensivă a răului sau recăderea în starea de dinainte de tratament. h) Atunci când dorim să ajutăm din punct de vedere terapeutic o fiinţă umană (şi suntem noi înşine într-o stare vitală excelentă) este indicat să ne concentrăm asupra aurei acelei fiinţe umane încercând să-i percepem intuitiv culoarea sa dominantă cerându-i apoi Conştiinţei Universale Infinite să ne facă să cunoaştem şi noi această culoare. Aceasta este indicat mai ales dacă nu suntem clarvăzători şi nu putem să percepem instantaneu, la voinţă, culorile subtile. Practica acestui procedeu în aparenţă simplu ne va ajuta ca în scurt timp să ajungem să sesizăm culorile dominante din aura fiinţelor umane cu care intrăm în contact, fiindu-ne de un real folos în cazul tratamentelor. După o perioadă de practică adecvată vom ajunge să simţim nu numai culorile curenţilor cosmici subtili prezenţi în aură şi chiar şi nuanţele acestora sau chiar vibraţiile extrem de fine, în acelaşi mod cum este posibil să sesizăm sau să intuim caracterele celor care ne înconjoară. i) Atunci când facem tratamente şi urmărim vindecarea unei fiinţe umane bolnave este important ca pe un fond de umilinţă şi abnegaţie lăuntrică, să implorăm Supremul Divin ca acesta să accepte să ne utilizeze ca pe un instrument de manifestare a Sa în acest plan. Apoi trebuie să ne detaşăm mai ales de fructele acestor acţiuni oferindu-le cu anticipaţie Divinului (KARMAYOGA). Dacă această rugă sau cerere va fi în mod constant prezentă în minte va sfârşi în cele din

urmă prin a se realiza. Astfel vom putea acţiona cu o forţă uriaşă care ne va fi pusă la dispoziţie de Supremul Infinit. Chiar dacă pentru ceilalţi va fi posibil să-şi imagineze că suntem înzestraţi cu o mare putere de vindecare, noi însă vom şti în adâncul fiinţei noastre că suntem un canal perfect prin care Supremul Divin îşi manifestă puterea Sa infinită şi Graţia. Prin urmare, dacă dorim să vindecăm bolile fizice şi să alinăm suferinţele psihice sau mentale, este foarte important să creăm imaginea şi să simţim cu întreaga noastră fiinţă ceea ce dorim să fim. Procedând astfel vom fi atunci infinita Putere Vindecătoare emanând permanent gigantica energie dătătoare de viaţă, bucurie şi sănătate. Dacă vom crede cu multă tărie aceste aspiraţii conştientizându-le profund, cu onestitate şi consecvenţă toate puterile de vindecare ne vor sta oricând la dispoziţie ajutându-ne să realizăm veritabile vindecări miraculoase. Este foarte important de reţinut că atitudinea noastră mentală este aceea care cheamă prin rezonanţă sau respinge fluidele cosmice care se află permanent în jurul nostru. Înţelegând aceasta vom remarca, în mod cât se poate de evident şi cu cât viaţa şi gândurile noastre sunt mai pure cu atât mai mult aspiraţiile noastre vor fi mai elevate iar forţele cosmice cu care vom intra atunci în contact vor fi extrem de elevate, perfecte, benefice şi atotputernice. Să nu uităm deci că puritatea cheamă în noi prin rezonanţă puritate. Încrederea cheamă în noi încredere şi mai mare, bucuria cheamă în noi bucurie şi mai mare. Şi în cazul în care dorim să utilizăm aceste noţiuni pentru a deveni un vindecător atât pentru noi că şi pentru ceilalţi, este important ca înainte de a trata un bolnav să ne tratăm pe noi înşine căutând să devenim cât mai pozitivi sau altfel spus, benefici lăuntric. Să încercăm să ne simţim cât mai benefici, cât mai puternici şi să repetăm mental căutând să trăim cu întreaga fiinţă ceea ce afirmăm spunându-ne apoi cu o credinţă cât mai deplină: FORŢA DIVINĂ ATOTPUTERNICĂ SE MANIFESTĂ PLENAR ÎN MINE, SUNT POZITIV, SUNT BINEFĂCĂTOR, SUNT CAPABIL SĂ EMAN VITALITATE, SIMT ÎN MINE PUTEREA CARE PROVINE DE LA DIVIN, DE A DISTRUGE BOALA ŞI IGNORANŢA. Această declaraţie trăită ca atare cu întreaga fiinţă şi mentalizată cu fermitate ne va ridica frecvenţa dominantă a vibraţiilor lăuntrice şi ne va mări extraordinar de mult câmpul auric făcând din noi un canal perfect de manifestare a energiilor vindecătoare. În cazul în care nu suntem suficient de pozitivi şi energia noastră solară (HA, YANG, +) nu este suficient de mare, astfel încât să depăşească oarecum energia noastră lunară (THA, YIN, ) putem risca să ne pierdem propriul nostru magnetism şi vitalitatea preluând asupra noastră durerile sau boala propriului nostru pacient, aşa cum adesea se întâmplă cu o mulţime de magnetizori sau vindecători ignoranţi care nu cunosc aceste principii secrete. Este important tocmai de aceea să ne amintim că dacă un orb va încerca să ghideze un orb vor cădea amândoi în prăpastie. k) Să ne gândim totdeauna să utilizăm culoarea curentului cosmic subtil sau nuanţa cea mai adecvată a acelui curent cosmic subtil, cu frecvenţa vibratorie, ce există pe scara culorilor curenţilor subtili cosmici, care se potriveşte cel mai bine bolii tratate sau bolnavului în cauză. l) Trebuie să avem ferm prezentă în minte ideea că forţele subtile cosmice din jurul nostru se manifestă prin rezonanţă şi punere la unison atât ca vibraţii specifice cât şi ca stări sau culori dar nu trebuie să te gândeşti la ele doar sub acest unic aspect, deoarece aceasta le limitează manifestarea în propria ta fiinţă, emanaţia lor în afară modificându-se după aceste limitări pe care noi le generăm. Este important deci să realizăm că ele sunt forţe şi că a le defini înseamnă a le limita. Acest aspect de forţă inefabilă, în mare parte misterioasă, trebuie întotdeauna să fie cât mai presant în mintea noastră. m) Trebuie să ne ajutăm sistematic de puterea colosală a sugestiei în mod pozitiv, să studiem legile sugestiei şi ale autosugestiei, să utilizăm gradat, cu inteligenţă, sugestia în scopul

distrugerii complete a imaginii bolii în mintea bolnavului şi să căutăm cu tot dinadinsul să introducem în locul acesteia o reprezentare pozitivă, benefică, armonizatoare, ce va readuce gradat sănătatea. n) În relaţiile cu bolnavii sau cu cel pe care dorim să-i ajutăm, trebuie să ne obişnuim să folosim un minim de cuvinte pentru a ne exprima gândurile. Ideile noastre în dialogul cu bolnavul vor fi exprimate cât se poate de clar şi concis. Procedând astfel vom impresiona în mod binefăcător mintea subiectului sau a bolnavului în cauză, iar rezultatele nu vor întârzia să se arate. În loc, de exemplu, să dăm explicaţii alambicate, metafizice asupra relaţiilor Supremului Divin cu boala urmărind să demonstrăm în mod doct că Dumnezeu va răspunde rugilor noastre, etc...să enunţăm doar ceva cât se poate de scurt şi decisiv cum ar fii să nu-ţi fie teamă de acest incident, totul va fi bine, nu ai de ce să te înspăimânţi, starea ta se va îmbunătăţii, mintea ta are o putere binefăcătoare gigantică şi cu ajutorul ei îţi vei putea controla corpul reuşind astfel să te vindeci în scurt timp.

UN SFAT FINAL În ceea ce a fost expus mai înainte s-au pus la dispoziţie unele reguli secrete şi sfaturi practice ce vor fi utilizate pentru a reuşi cât mai bine în arta şi ştiinţa tratamentului psihic şi mental yoghin. Mai există şi altele dar ni s-au pus la dispoziţie cele principale. Înţelegând aceste indicaţii şi aplicându-le cu consecvenţă ne vom schimba mai întâi frecvenţa vibraţiilor dominante lăuntrice, iar sfera noastră aurică se va mări foarte mult. Exersând mai departe şi amplificându-ne prin punere la unison cu macrocosmosul energia lăuntrică în aură, vom deveni apţi să-i ajutăm pe ceilalţi şi ne va fi cu putinţă să vindecăm cu uşurinţă bolile. Să nu uităm însă că pe maestru îl face exerciţiul. Prin urmare nu cu un minim de practică se poate deveni maestru în arta vindecării yoghine. Dacă vom debuta practic în această ştiinţă a vindecării vom învăţa mult mai bine modul de a studia această realitate fascinantă aprofundând noţiunile necesare, făcându-i pe ceilalţi să beneficieze din plin de pe urma ei. În cazul în care memorând aceste informaţii am înţeles legile care stau la baza lor, depinde numai de noi ca această cunoaştere să rămână o simplă achiziţie intelectuală sau să fie în practică. Să nu uităm că şi în această direcţie un gram de practică valorează cât tone de teorie. Gândurile noastre sunt forţe, ele acţionează direct proporţional asupra noastră şi îi influenţează pe cei la care noi ne gândim cu ardoare. Aceste gânduri, în funcţie de frecvenţa lor vibratorie, atrag anumite influenţe protectoare şi fapte pozitive. După orientarea lor, după persistenţa şi intensitatea lor ele concură la ameliorarea sau la menţinerea sănătăţii noastre (sau la degradarea acesteia), la dispoziţiile favorabile (sau ostile) ale celorlalţi cu privire la noi, la o reuşita răsunătoare sau la eşec. Dacă vor fi puse corect în practică aceste procedee simple şi precise se vor dovedi de o eficacitate extraordinară. = SFÂRŞIT =

USTUROIUL ÎN ALIMENTAŢIA YOGHINĂ VIRTUŢILE ŞI EFECTELE MIRACULOASE ALE UNEI PLANTE FOARTE CUNOSCUTE ŞI TOTUŞI...ENIGMATICE Cunoscut din cele mai vechi timpuri, usturoiul - Allium sativum în dosarele ştiinţei- a fost cultivat şi întrebuinţat în bucătăria egiptenilor, chinezilor, indienilor, grecilor, romanilor etc, fie în stare crudă, fie pentru condimentarea mâncărurilor, prepararea conservelor sau în

farmaceutică. Plantă foarte răspândită pe glob şi apreciată de medicina tradiţională a multor popoare geografic îndepărtate, usturoiul are din vechime o reputaţie excelentă. Efectele terapeutice ale usturoiului erau bine cunoscute în trecutul îndepărtat. Sunt menţionate în cele mai vechi manuscrise. Se folosea în Babilon în anii 4500 î.e.n., era consumat de constructorii piramidelor în anii 2800 î.e.n., apărea în recomandările medicale din Egipt, China şi India de acum mai bine de două milenii. Herodot pomenea în scrierile sale de usturoi. Pe piramida lui Kheops de la Giseh a fost descifrată o inscripţie care consemnează că pentru ceapa, prazul, usturoiul şi ridichile consumate de constructorii piramidei, s-au cheltuit 10 mii talanţi de argint. La romani, folosirea usturoiului era atât de largă, încât devenise simbolul vieţii militare. Celor care voiau să se angajeze ca soldaţi, dar care nu aveau calităţile necesare li se spunea: "Allia ne comedas" (nu te duce să mănânci usturoi). În antichitate usturoiul era socotit drept "panaceu universal", fiind folosit continuu ca remediu profilactic şi curativ în diverse boli, ca hipoglicemiant, antibiotic, antimalaric (întocmai chininei), antinicotinic cu acţiune de netăgăduit hipotensivă şi cardiotonic- adjuvantă, rubefiant (chiar vezicator) etc., etc. = VA URMA =

AN III C 6 Informaţii secrete CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ROŞU SEMNIFICAŢIA CULORII ROŞU Considerat în mod universal drept simbolul fundamental al principiului vieţii, datorită forţei de dinamizare, puterii şi strălucirii sale, roşul, în calitatea sa de culoare a focului şi a sângelui, este înzestrat cu ambivalenţa simbolică a acestora, în funcţie de nuanţele şi claritatea sa. Astfel, spre exemplu, roşul clar, pur şi strălucitor este centripet, diurn, masculin, YANG (+), tonic, incitant la acţiune, proiectând precum Soarele strălucirea sa dinamică asupra tuturor lucrurilor şi fiinţelor cu o putere imensă şi ireductibilă. Roşu închis, impur şi tern este însă, dimpotrivă, nocturn, neliniştitor, feminin YIN (-), secret şi, la limită centrifug; el nu mai reprezintă expresia vieţii intense, ci misterele ei tenebroase. Prima nuanţă de roşu - pur şi strălucitor - încurajează, antrenează, incită, dinamizează; este roşul de pe steaguri, insigne, afişe şi ambalaje publicitare. Cealaltă nuanţă de roşu - impură şi întunecată - creează o stare de alertă, tensiune şi reţinere, predispune la vigilenţă şi, dusă la extrem, stresează şi nelinişteşte; acesta este roşul mai închis folosit în circulaţia rutieră, lumina roşie enigmatică ce interzice intrarea sau accesul într-un loc nepermis. Acesta este, de asemenea, roşul străvechilor lămpi din casele prostituatelor ce antrena către o sexualitate dezlănţuită, ceea ce ar putea părea contradictoriu, din moment ce în loc să interzică, el invită; analizând mai profund, înţelegem că această invitaţie implică de fapt transgresarea celor mai stricte interdicţii ale epocii respective, interdicţii ce trebuiau depăşite

datorită instinctelor pasionale exacerbate ale libidoului nestăvilit şi ale sexualităţii. Acest roşu nocturn şi centrifug este culoarea focului subtil, central al omului animalic şi al pământului în zonele sale abisale; el semnifică, de asemenea, focul subtil devorator abdominal şi energia bazală, secretă a ATHANORULUI alchimiştilor (vasul în care alchimiştii antichităţii realizau marea lor operă de transmutare şi sublimare a elementelor), unde prin acţiunea inefabilă a culorii roşu se realiza totodată digestia, coacerea, maturizarea, generarea şi regenerarea profundă a omului. Alchimiştii occidentali, chinezi sau islamici folosesc această calitate specială a roşului într-un mod asemănător, iar sulful roşu utilizat de arabi, care indică adesea Omul Universal, se află în strânsă legătură cu această acţiune a culorii roşu, care impulsiona gestaţia din ATHANORUL alchimiştilor. Tot astfel orezul roşu al tradiţiei chinezilor reprezintă focul - sau sângele -ATHANORULUI, legat de cinabru (sulfura roşie de mercur), în care ei se transformă datorită transmutaţiilor şi sublimărilor alchimice şi care simbolizează nemurirea. Împreună cu culoarea verde a naturii ce îmbracă pământul şi cu negrul vasului alchimic, acest roşu, în întregime revitalizant şi secret, reprezintă misterul vital insondabil, ascuns în străfundul tenebrelor oceanului primordial. Roşul este culoarea naturii umane pasionale, a libidoului amplificat şi a inimii. El este, de asemenea, culoarea Ştiinţei iniţiatice secrete, a cunoaşterii ezoterice nepermise celor neiniţiaţi şi pe care înţelepţii o ascund cu grijă sub mantie rezervând-o CELOR PUŢINI ŞI ALEŞI. În lamelele iniţiatice ale TAROTULUI "Pustnicul", "Papesa" şi "Împărăteasa" poartă fiecare roba roşie sub o mantie albastră, toţi trei reprezentând, în diferite grade, ştiinţa secretă care nu se dezvăluie oricui. Acest roşu semnifică matricea (uterul, organul sexual feminin) în calitatea sa de Energie generatoare feminină a Naturii. Acest roşu nu se permitea să fie văzul decât în cursul aşa-zisei "morţi iniţiatice", în care el avea o valoare profund transfiguratoare: iniţiaţii în misterele Cybelei, de exemplu, erau coborâţi într-o gaură adâncă în care se picura apoi pe corpul lor sângele unui taur sau berbec aşezat pe un grătar deasupra găurii, în timp ce un şarpe era adus şi lăsat să bea sânge din rana victimei. În insulele FUJI într-un ritual iniţiatic asemănător, tinerilor li se arăta un şir de oameni complet goi, aparent morţi, pictaţi pe corp cu ROŞU, având trupul plin de sânge şi cu măruntaiele ieşite afară pe abdomen. Dar iată că la un moment dat, la un strigăt al iniţiatorului, pretinşii morţi se ridică brusc în picioare şi aleargă către râu pentru a se spăla de sânge şi de măruntaiele de porc cu care ei au fost acoperiţi. "Oceanele împurpurate" ale tradiţiei greceşti şi ale regiunilor din jurul Mării Roşii revelează aceeaşi semnificaţie: ele reprezintă locul predilect în care viaţa şi moartea se transmută şi se transformă dintr-una în alta. Din punct de vedere iniţiatic, roşul tern, închis, centrifug revelează o semnificaţie mortală funerară. Culoarea roşu purpuriu în schimb, după ARTEMIDORE, are legătură cu fenomenele de regenerare a vitalităţii şi vieţii în general (Misterele Paganismului 136-137). Toate acestea ne revelează şi mai bine ambivalenţa culorii roşu sângeriu închis, ascuns, acest roşu este condiţia vieţii care susţine şi regenerează; răspândit, el semnifică vlăguirea, epuizarea, moartea. De aici provin şi anumite interdicţii cu care erau confruntate femeile în diferite tradiţii, atunci când, nereuşind să-şi transmute pe deplin potenţialul sexual, erau confruntate cu declanşarea ciclului. Sângele menstrual pe care ele-l eliminau era considerat atunci drept un potenţial substanţial inferior ca manifestare, deoarece, trecând din misterioasa zonă uterină de la INTERIOR către EXTERIOR, el îşi schimba frecvenţa de vibraţie, trecând de la o potenţialitate dătătoare de energie şi putere la o stare de moarte care epuizează şi diminuează vigoarea femeii pentru câtva timp. Aceste femei erau chiar considerate atunci de neatins, mai ales

de către bărbaţi (fiindcă îi puteau descărca sexual), şi în multe societăţi ele trebuiau în perioada ciclului să realizeze o retragere purificatoare care urmărea să le orienteze ascendent energiile lăuntrice înainte de a se reintegra în societatea din care erau pentru o perioadă excluse, datorită angrenării descendente a energiilor în timpul ciclului. Această interdicţie, însă mult mai mare ca interval de timp, a fost răspândită, aplicându-se pentru toţi oamenii care vărsau sângele altuia, chiar dacă o făceau pentru o cauză dreaptă; călăul şi fierarul erau consideraţi ca fiind de neatins, deoarece ei atingeau însăşi esenţa misterului vital pe care o încarnează roşul centrifug al sângelui şi al metalului încălzit până la roşu. Un mit din insulele TROBIAND (Malaezia), redat de MALINOWSKI, ilustrează universalitatea şi vechimea acestor tradiţii: la începutul timpurilor, un om a învăţat secretul magiei de la un crab, care era roşu din cauza vrăjilor cu care el era încărcat; omul a omorât crabul după ce i-a aflat secretele. De aceea crabii de acum sunt negri, pentru că li sau luat vrăjitoriile, totuşi ei mor foarte încet deoarece cândva erau roşii, fiind prin aceasta stăpânii vieţii şi ai morţii. Roşul viu, intens, strălucitor, solar, centripet incită prompt la acţiune; el este reprezentarea ardorii şi frumuseţii vitale, exprimă forţa impulsivă, dinamismul, tinereţea, sănătatea, bogăţia, în erosul liber, natural, spontan şi triumfător se perpetuează chiar obiceiurile străvechi, cum ar fi cel al lămpii roşii în camera celor care se iubesc, prin această lampă roşie fiind evocate ambele faţete ale acestui simbol. Culoarea roşie intensă diluată în general într-un ulei vegetal - pentru a-i mări puterea vitalizantă - este folosită de femeile pasionale şi de tinerele din Africa pentru a-şi împodobi corpul gol şi faţa indicând astfel momentele principale de interdicţie sexuală; când au prima dată declanşarea ciclului, înainte de căsătorie şi, de asemenea, după naşterea primului lor copil tot culoarea roşie intensă diluată, de asemenea, cu un ulei vegetal, este cea cu care se împodobesc tinerii şi tinerele la indienii din America de Nord pentru a-şi amplifica forţa vitală şi pentru a trezi în ceilalţi dorinţele sexuale. În unele locuri pe glob culoarea roşie intensă a căpătat virtuţi medicale şi a devenit un panaceu indispensabil în toate aceste situaţii, inconştient, oamenii urmăresc să vibreze la unison şi să amplifice în aură curentul subtil binefăcător ROŞU. Tot acesta este motivul pentru care nenumărate tradiţii, din Rusia până în China şi Japonia, utilizează frecvent culoarea roşie la toate festivităţile populare, şi în special la sărbătorile de primăvară, legate de dragoste, căsătorie şi naştere. Deseori se vorbeşte despre un băiat (sau despre o fată) că este fermecător de "îmbujorat", atunci când vrem de fapt să spunem că este plin de vitalitate şi frumos. Exprimând impetuozitatea, pasionalitatea şi ardoarea tinereţii, roşul pur, intens este în tradiţia irlandeză, ca de altfel la multe alte popoare, culoarea iubirii, a dragostei împărtăşite. Dezinhibant sexual, afrodisiac, dătător de veselie şi eliberator, roşul intens şi strălucitor este culoarea zeului Dionysos. Am văzut că alchimiştii dădeau o interpretare complexă culorii roşu. Dar tot ei spuneau, de asemenea, că piatra filozofală poartă semnul Soarelui. O mai numeau pe această Piatra Filozofală ABSOLUTUL şi spuneau că este perfect pură, deoarece este formată din toate razele şi culorile concentrate ale Soarelui. Roşul elevat, somptuos, mai vişiniu şi uneori uşor violaceu, a devenit până la urmă chiar emblema puterii. Acesta este purpuriul. În Roma antică purpuriul era culoarea generalilor, nobililor, patricienilor şi în cele din urmă a devenit culoarea împăraţilor. Cei din Constantinopole erau în întregime îmbrăcaţi în roşu. În trecut, justiţia condamna chiar la moarte pe cumpărătorul şi vânzătorul unei ţesături de culoare purpurie, deoarece ea era în totalitate rezervată puterii supreme. În tradiţia ebraică se afirmă că roşul şi albul sunt cele două culori consacrate Divinului, deoarece reprezintă viaţa, iubirea şi înţelepciunea. Exteriorizat sub forma roşului expansiv, egotic şi acaparator, acesta devine periculos,

pentru că reprezintă instinctul de putere şi dominaţie necontrolată, el ducând în final către despotism, ură, pasiuni oarbe şi iubire posesivă, larvară. Mefistofel poartă mantia roşie întunecată a prinţilor infernului, iar, pe de altă parte, cardinalii poartă mantia roşie vişinie de prinţi ai bisericii. Isaia spune: "Veniţi cu credinţă către mine, spune Dumnezeu Căci chiar şi atunci când păcatele vă vor fi precum roşul cel întunecat, Ca neaua se vor albi pentru voi. Şi de vor fi roşii ca purpura Ca lâna cea albă şi curată vor deveni până la urmă prin iertarea mea." Nu există om care să nu fi resimţit măcar o dată în felul său această ambivalenţă din care provine întreaga putere misterioasă de fascinaţie a culorii roşu, care conţine în ea intim legale două dintre cele mai profunde tendinţe umane: acţiunea promptă şi pasiunea, eliberarea şi oprimarea. Roşul buzelor, la rândul său, ne trimite cu gândul la ambivalenţa gurii, simbol esenţial al unui libido nediferenţiat, ce apare adeseori obsesiv în visele copiilor, care au cu toţii o atracţie irezistibilă pentru culoarea roşie. Roşul pur şi intens mai semnifică, de asemenea, iubirea ardentă faţă de Dumnezeu sau faţă de orice fiinţă şi chiar anumite caracteristici omeneşti ca: vitejia, patima, amorul, starea colerică, impulsivitatea. Străvechea tradiţie BAMBARA (populaţie de culoare neagră ce trăieşte în Senegal şi Mali) afirmă că roşul ne face să ne gândim la căldură, foc, sânge, dragoste, la dificultăţi, la starea de enervare, la ceea ce nu putem atinge, la ceea ce este pentru om inaccesibil. În Extremul Orient, roşul curat evocă în general căldura, intensitatea, dragostea, acţiunea, pasiunea. El este culoarea lui RAJAS GUNA, tendinţa fundamentală expansivă care se află la baza întregii manifestări, în întregul Extrem Orient, roşul este culoarea focului, a Polului Sud şi uneori a uscăciunii. Este demn de reţinut că roşul este de asemenea culoarea de rezonanţă a focului care îndepărtează cel mai bine pericolele legate de acesta (focul). Roşul este unanim considerat a fi culoarea sângelui, a vieţii, a frumuseţii fermecătoare şi a bogăţiei. Roşul mai este şi culoarea unirii intime (simbolizată prin firele roşii ale destinului înnodate în cer). Este foarte semnificativ faptul că, în cazul alchimiei chineze, se întâlneşte acelaşi simbolism al realizării transmutării (operei) în roşu pe care îl găsim, de asemenea, la alchimiştii occidentali şi la hermetiştii islamici. Faza RUBEDO (opera la roşu), în alchimie, echivalează cu ascensiunea gradată către revelarea Marilor Mistere şi cu ieşirea omului din condiţia individuală limitată datorită atingerii nemuririi. În Japonia, culoarea roşie (AKA) este purtată aproape în exclusivitate de către femei deoarece acestea urmăresc să-şi amplifice aspectul YANG (+). Tot în Japonia, culoarea roşie vie este un simbol al sincerităţii şi bunăstării. În conformitate cu tradiţia unor şcoli taoiste, culoarea roşie vie exprimă armonie şi expansiune. = VA URMA =

USTUROIUL ÎN ALIMENTAŢIA YOGHINĂ VIRTUŢILE ŞI EFECTELE MIRACULOASE ALE UNEI PLANTE FOARTE CUNOSCUTE ŞI TOTUŞI... ENIGMATICE (continuare la cursul nr. 5, An III) După cum arată cronicile vremii, vechii egipteni preţuiau foarte mult usturoiul. Cu timpul, usturoiul şi-a câştigat locul cuvenit, cercetându-se tot mai amănunţit proprietăţile şi virtuţile sale terapeutice extraordinare. În Evul Mediu, usturoiul a fost folosit ca preventiv contra ciumei, după care medicii Renaşterii au făcut din el un leac cu virtuţi universale. După Line, usturoiul, care este frate bun cu crinul (amândoi fac parte din familia liliaceelor), are ca patrie de origine Sicilia; după alţi autori ar fi fost găsit în stare spontană prima oară în Egipt sau India şi se presupune că şi în deşertul Kirghiz. Numele însă i-ar deriva din celticul "all" care înseamnă "cald" sau "arzător" (aluzia făcându-se, probabil la gust), iar "sativum" ar veni de la "seminativum", care se poate semăna (planta, cultiva). În România, în Maramureş există şi azi o sărbătoare la mijlocul lunii septembrie - special închinată cepei şi usturoiului. Târgul de cepe şi de usturoi de la Asuajul de Sus (Maramureş) are o vechime milenară. Componentele usturoiului Usturoiul s-a înscris o vreme printre "marii uitaţi" ai farmacopeei. Ştiinţa modernă a început să-l redescopere, iar promisiunile lui nu sunt deloc minore. Bulbii de usturoi în stare proaspătă conţin aproximativ 63% apă, 26% glucide (inclusiv zahăr), 8,15% proteine (6,0% albumine), 1,22% celuloză, vitamine, 0,1 % grăsimi şi altele, având o valoare nutritivă de 133 calorii la 100 grame. Cantitatea mare de zahăr natural (binefăcător) îl situează în fruntea tuturor legumelor şi fructelor, superior chiar strugurilor, prunelor, merelor şi perelor, fiind la egalitate cu bananele, măceşele şi cartofii. În cenuşa sa se găsesc: sulf, fosfor, sodiu, potasiu, calciu şi fier. Dintre componenţii principali ai usturoiului cu acţiune special terapeutică vom aminti oleul esenţial (0,1 -3.6%), care derivă din sulfura de divinil şi alil-vinil-sulfoxid. Aceste substanţe au importante proprietăţi bactericide. Usturoiul este bogat în vitamina C, în special frunzele (100 grame de frunze verzi conţin 10-20 mg vitamina C), din acest punct de vedere rivalizând cu ridichea, tomatele, vinetele etc. Procentul ridicat de substanţă uscată se datorează inulinei care, odată ajunsă în organismul omului, este transformată în fructoză, situând astfel usturoiul în rândul alimentelor deosebit de hrănitoare şi regenerante. Alţi componenţi din structura aparent complicată a usturoiului sunt: alistaina I şi II, gerlicina, acidul sulfocianic, izosulfocianatul de alil, alcolidina A şi B. Unele substanţe au proprietăţi hormonale. Usturoiul conţine acizi organici (nicotinic), vitaminele A, B1, C şi biotina, pectine, mucilagii, enzime. Conţine şi unele substanţe radioactive pe bază de uraniu care nu sunt deloc nocive, cât şi alte substanţe încă nedefinite chimic precis. Usturoiul este cel mai bogat rezervor natural de catalază. Pe lângă acţiunea preventivă şi curativă antivirală şi antitumorală, usturoiul are o puternică acţiune antisclerotică şi hipotensivă administrat sub formă de extract combinat cu suc natural de lămâie sau cu oţet natural de mere şi miere. Alte extracte au acţiune antitoxică - depurativă, scăzând de exemplu ureea sanguină şi

colesterolul chiar sub pragul inferior al normalităţii adultului. Usturoiul are prin aceste componente o acţiune favorabilă asupra întregului metabolism începând cu absorbţia intestinală (coeficientul de utilizare digestivă) şi terminând cu metabolismul celular al multor substanţe utile inclusiv arsenicul: luciul irizat al părului "mâncătorilor de usturoi" se explică astfel şi nu prin conţinutul său în arsenic. Mirosul caracteristic, dezagreabil pentru ceilalţi, datorită unor uleiuri eterice şi în primul rând al unui disulfit (alicina), a făcut ca el să fie uneori mai puţin folosit în ţările din vestul şi nordul Europei. Un fermier nipon, după trei decenii de eforturi, a obţinut un usturoi fără miros. Acesta nu se deosebeşte de cel obişnuit nici ca aspect şi nici la gust. El şi-a păstrat, de asemenea, celelalte calităţi care l-au făcut atât de preţuit încă din vechime. La cultivarea noii varietăţi de usturoi o importanţă deosebită are compoziţia solului şi mediul în care creşte planta. Selecţionerul nipon, de exemplu, îl cultivă în spaţiul rămas liber în plantaţiile de ceai, fără ca vecinătatea dintre cele două plante, atât de deosebite, să dăuneze vreuneia dintre ele. Studiind o veche tradiţie din unele ţări est-europene (aceea de a purta la gât o punguţă de pânză cu căţei de usturoi), doi cercetători de la Universitatea din California au izolat, în 1971, uleiul aromatic care conferă usturoiului mirosul caracteristic (AILL-OIL) şi care s-a dovedit a fi "insectifugul şi insecticidul (...) faţă de care insectele hematofage nu pot dezvolta rezistenţă (...) care acţionează provocând iniţial o paralizie instantanee a armăturii bucale, apoi a întregului traiect digestiv şi ulterior moartea insectei." Inconvenientul principal privind mirosul dezagreabil al usturoiului poate fi uşor combătut dacă, după consumarea usturoiului, se face o gargară cu alcool 30% sau cu alcool mentolat 1% diluat apoi în două treimi apă. După această gargară respectiva soluţie se scuipă imediat (nu se înghite). Usturoiul conţine, de asemenea, o substanţă chimică dezinfectantă (tioaldehida) foarte înrudită cu un alt dezinfectant binecunoscut, formaldehida. După părerea unor autori, cantitatea de tioaldehida conţinută într un bulb de usturoi este suficientă pentru a feri aproape permanent o persoană de răceală. Doi savanţi sovietici, LJ. Postovki şi M.P. Bedniaghin, au extras din usturoi alicina extrem de activă faţă de vibrionul holeric şi alţi microbi. Ea are o acţiune inhibantă de inactivare a enzimei sulhidrilice din celulele tumorale canceroase. Deşi alicina a fost izolată în stare pură în 1944, mecanismul ei de acţiune a rămas încă obscur. Usturoiul - un medicament natural În lumina tradiţiei yoghine şi a experienţelor făcute, s-a constatat că usturoiul este nu numai un aliment valoros ci şi o plantă medicinală cu multiple efecte terapeutice. Se ştie că, în vechime, usturoiul era folosit în scop profilactic în caz de holeră (cum raportează Granch), de tifos şi febră tifoidă (după Minchin) şi chiar în gripă (H. Leclerc). Acţiunea antimicrobiană a usturoiului a fost demonstrată experimental încă din prima jumătate a secolului. Astfel, Fusaganger a constatat, în 1931 eficacitatea usturoiului în putrefacţiile intestinale; un cercetător englez, Ross, citează mai multe cazuri de colită tratată şi vindecată prin intermediul usturoiului. În1945, Ianovich a introdus suc de usturoi în colonii de bacterii, ajungând la concluzia că acestea încep să se imobilizeze după două minute, după alte zece fixându-se complet. S-a demonstrat astfel că usturoiul poate fi folosit cu succes în diferite infecţii intestinale, inclusiv în tuberculoza intestinală, el având totodată şi o acţiune de stimulare a sucului gastric şi a secreţiei biliare, ajutând la digestia alimentelor. Se cunosc, de asemenea, efectele antihelmintice (împotriva limbricilor şi oxiurilor) ca şi faptul că stimulează puterea de contracţie a vezicii biliare. Tinctura de usturoi (striviţi 20 de grame usturoi şi îl lăsaţi 20 de zile în 100 grame alcool rafinat) se foloseşte împotriva artritelor şi reumatismelor fiind foarte eficientă (doze indicate: 20

picături de trei ori pe zi, crescând până ajungem la 90 de picături pe zi; apoi revenim treptat la 60 picături pe zi). Unele substanţe chimice naturale extrase din usturoi pot fi folosite în tratamentul aterosclerozei şi anemiei. = VA URMA =

AN III C 7 USTUROIUL ÎN ALIMENTAŢIA YOGHINĂ (continuare la cursul nr. 6) De asemenea usturoiul poate fi utilizat şi în infecţiile bronşice şi în gripe. Americanul Klosa a constat, tratând un lot de bolnavi de gripă cu usturoi o ameliorare rapidă a simptomatologiei, fără complicaţii postgripale. Pe baza acestor studii, el a emis ipoteza, confirmată ulterior şi de alţi cercetători, că uleiul volatil din usturoi s-ar uni cu anumiţi componenţi ai virusurilor inactivându-i destul de repede. Administrat sub formă de suc sau clisme cu decoct, usturoiul a dat bune rezultate în combaterea viermilor intestinal şi a oxiurilor pe cale naturală. Profesorul vest-german Hans Reuter, expert la un institut de cercetări din Koln, a efectuat o serie de experienţe care au confirmat virtuţile terapeutice ale usturoiului. Într-unul din teste, două grupe de voluntari au consumat zilnic aceeaşi cantitate de unt - primului grup i s-a servit unt obişnuit, celui de-al doilea grup i s-a dat unt care conţine un ulei natural de usturoi. După o perioadă s-a constatat că tuturor membrilor celui de-al doilea grup le-a scăzut în mod sensibil rata colesterolului în sânge. O altă experienţă a cuprins un grup de voluntari care au fost examinaţi pe parcursul a patru săptămâni în care au mâncat zilnic numai câte trei grame de usturoi. La sfârşitul experimentului s-a constatat că subiecţii au avut un colesterol mai scăzut decât cel înregistrat cu o lună înainte. Profesorul Reuter a afirmat că usturoiul distruge rapid şi unele bacterii, în unele cazuri fiind mai eficient decât penicilina; El a citat date statistice din care reiese că în ţările în care se consumă mai mult usturoi se înregistrează mai puţine cazuri de ateroscleroză şi de alte boli arteriale provocate de obstrucţiile pe care le produc grăsimile acumulate pe căile de circulaţie ale sângelui. Un studiu efectuat în India de medici yoghini pe bolnavi de hinercolosterolomie a demonstrat o reducere înalt semnificativă statistic a colesterolului în sânge (colesterolemie). Consumat cu regularitate, usturoiul constituie un bun remediu în tratamentul cardiopatiei ischemice, reducând mult riscurile accidentelor cardiovasculare. În ceea ce priveşte intervenţia usturoiului în scăderea presiunii sanguine la hipertensivi, ea a fost probată ştiinţific în 1921 când, pentru prima oară, Loeper şi De Bray au făcut ample experimente pe animale şi oameni. Un alt cercetător, Ortner, a raportat, în 1929, 80 de cazuri de hipertensiune arterială tratate cu usturoi, demonstrând că usturoiul are o valoroasă acţiune hipotensivă, manifestată prin efecte profund binefăcătoare asupra circulaţiei periferice şi contractilităţii inimii. Experienţele sale au fost reluate mai târziu de Piotrowski, iar dr. Madeus a constatat efectele antinicotinice ale usturoiului, mai ales în cazul intoxicaţiilor cronice datorate fumatului.

După cercetătorul M. Loeper usturoiul acţionează prin vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor, stimulând forţa de contracţie cardiacă, dilatând vasele coronare care hrănesc muşchiul inimii, având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale atât minime cât şi maxime, toate acestea generând scăderea frecvenţei cardiace. Un vechi tratament chinezesc folosit atât pentru combaterea afecţiunilor cardiovasculare cât şi pentru prevenirea sclerozei şi a altor boli de uzură se bazează pe o tinctură preparată din usturoi cu adaos de miere naturală de salcâm şi propolis. Cercetarea medicală modernă a încercat să găsească justificarea ştiinţifică a acestui tratament. S-a ajuns astfel la concluzia că bulbii de usturoi datorează variatei compoziţii în ulei volatil, hidraţi de carbon, acid sulfocianic, glucozide etc., acţiunea cardiovasculară - hipotensivă (efectele vasodilatatoare), acţiunea asupra circulaţiei periferice dar şi proprietăţile de dezinfectant, expectorant, calmant al spasmelor musculatorii netede (inflamaţii bronho-alveolare), antimicrobian, antibiotic (pulmonar şi floră intestinală). Asocierea cu miere de salcâm (ce conţine glucozizi de natură flavonică, ulei volatil şi alte substanţe cu utilizare terapeutică antiseptică şi calmantă) precum şi cu propolis, bogată în flavonoide (ce au peste 40 de acţiuni terapeutice) şi în acid ferulic influenţează sistemul circulator, având o acţiune diuretică, de drenare a bilei, estrogenă, bactericidă, bacteriostatică ridică extraordinar de mult valoarea preparatului. Explicându-i conţinutul şi găsindu-i justificarea ştiinţifică, medicina modernă l-a acceptat ca atare în arsenalul său terapeutic naturist. La ora actuală există în lume 14 produse farmaceutice pe bază de usturoi, folosiţi îndeobşte în hipertensiunea arterială şi ca antibiotic. Concret vorbind, cercetătorii arată că administrând 15 - 20 picături de tinctură naturală de usturoi zilnic (până la 40 picături), se ajunge rapid la scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea astfel obţinută s-ar datora unei vasodilataţii a arterelor şi capilarelor. Iată de ce preparatele pe bază de usturoi se indică atât în hipertensiune de origine aortică, cât şi în cea de origine renală. O reţetă tradiţională foarte bună practicată pe scară largă în China, este folosită pentru scăderea tensiunii şi a colesterolului. Se prepară după cum urmează: 350 g usturoi curăţat şi zdrobit foarte bine va fi pus într-un vas de lemn sau de sticlă (nu se întrebuinţează unelte de metal). Se adaugă 200 g alcool super-rafinat (96 de grade, alb) apoi se introduce într-o sticlă de culoare brună. Se lasă 20 de zile la întuneric pentru macerat, la temperatura camerei. Sticla va fi introdusă într-o pungă sau într-o pânză de culoare închisă pentru a fi ferită de lumină. După 10 zile, amestecul se filtrează printr-un tifon pus în trei, după care se lasă la limpezit 3 zile (tot la întuneric). A patra zi se adaugă 50 g lapte dulce fiert şi degresat, cu alte cuvinte fără grăsime (smântână) după care se administrată conform indicaţiilor şi schemei de mai jos, înainte de masă, cu 20 - 30 minute. Ziua Dimineaţa Prânz picături Seara

1 1 2 3

2 4 5 6

3 7 8 9

4 5 10 13 11 14 12 15

6 15 14 13

7 12 11 10

8 9 8 7

9 6 5 4

10 3 2 1

11 25 25 25

12 1 2 3

Tratamentul se continuă astfel până se termină soluţia după aceeaşi schemă de 11 zile. Reţeta se repetă minim o dată la 5 ani. Ea nu afectează nici un alt organ şi nu are contraindicaţii. În plus, dizolvă toate grăsimile şi impurităţile depuse pe pereţii vaselor sanguine. În Statele Unite se poartă discuţii aprinse şi contradictorii asupra unui medicament numit "Dimetilsulfoxid" sau, pe scurt, DMSO, neautorizat încă în tratamentul uman, dar admit să fie prescris de medicii veterinari. Se crede că DMSO ar avea o acţiune foarte eficace împotriva artritei şi e altor boli. Doctorul Hartmann susţine că DMSO acţionează în corpul omenesc prin

acelaşi proces enzimatic ca usturoiul. Pacienţii care au fost trataţi experimental cu DMSO miros a usturoi. În Statele Unite usturoiul se foloseşte numai în alimentaţie, în timp ce în India şi China el se foloseşte şi în vindecarea eczemelor şi chiar la regenerarea timpanelor perforate. "Usturoiul te apără de vampiri, de demoni şi spirite rele (satanice)" spuneau odinioară ţărăncile din Europa centrală. "De asemenea şi de ţânţari", spun câţiva etnologi. Un tânăr profesor, Shankar Amonkar, originar din India, a observat că nişte alge de baltă, care împiedicau larvele de ţânţari să se dezvolte, degajau un miros tare de usturoi. Atunci, cu ajutorul unul coleg, profesorul Eldon Reevs, a extras un ulei eteric din usturoi şi a stârpit cu el pe calea absolut naturală larvele vii de ţânţari de diferite specii. În toate cazurile mortalitatea provocată a fost de 100%. Extractul de usturoi s-a dovedit le fel de eficace în mlaştini naturale, ca şi în laborator. Dacă insectele, în general - şi îndeosebi ţânţarii care transmit malaria, frigurile galbene şi encefalite letargică - se obişnuiesc repede cu insecticidele sintetice şi la un moment dat ajung să nu mai fie vătămaţi de ele, se pare că vor trebui să lupte multă vreme până îşi vor fabrica substanţele care să-i apere de acţiunea usturoiului. Usturoiul este de asemenea recomandat în emfizemul pulmonar şi în cangrenele pulmonare. De asemenea, se recomandă usturoiul în afecţiuni ale tubului gastroduodenal. Preparatele naturale pe bază de usturoi au şi efecte calmante, antidiareice, antiseptice, antidiseptice. Usturoiul are şi o acţiune colagog-coleretică şi antihelmintică. El ere o puternică acţiune antibiotică şi acţionează chiar şi asupra colibacililor, Proteus, stafilococilor, bacililor tuberculozei, cât şi asupra multor culturi microbiene. În crizele de ficat, usturoiul este utilizat cu succes alături de uleiul de măsline şi de lămâie pentru a elimina aceste tulburări. Supa de usturoi este un medicament eficace al astmului bronşic şi un tonic al sistemului nervos, fiind totodată un bun reparator al arterelor. Pentru combaterea arterosclerosei se poate folosi o infuzie preparată din: 5 g usturoi, 5 g ceapă şi un pumn de păpădie la l litru de apă, din care se beau 4 pahare pe zi. Pentru scăderea tensiunii arteriale se recomandă a bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, câte un pahar cu apă în care a fost pus la macerat peste noapte, un bulb sfărâmat foarte bine de usturoi. Usturoiul aduce numeroase servicii şi medicinii externe. Pentru aceasta este utilizat la pansarea rănilor şi ulceraţiilor de natură diversă, folosind oţet obţinut din macerarea timp de 10 zile a 30 de grame de usturoi pisat într-o jumătate de litru de oţet natural din mere şi miere. Medicina populară recomandă folosirea usturoiului contra înţepătorilor de viespi, a urticariilor etc. Este suficient în ambele cazuri a freca foarte bine locul dureros cu un grăunte de usturoi tăiat în două. Cu 5-6 căţei de usturoi tăiaţi în felii şi puşi să fiarbă 10 minute într-o jumătate de litru de lapte se prepară o băutură indicată în multe boli ale tubului digestiv. De altfel, vechile popoare orientale preparau din usturoi o băutură ce se consuma curent la orice masă, deoarece prin aceasta se combăteau molimele şi multe boli. Pe lângă alte calităţi terapeutice, usturoiul oferă un remediu natural şi eficient în cazul unei forme de meningită cu criptococ, boală greu de tratat şi cu urmări destul de serioase asupra funcţionării rinichilor, deseori mortală. Specialiştii chinezi au tratat 16 bolnavi dintr-un grup de 21, cu injecţii intramusculare şi perfuzii cu extract natural de usturoi precum şi prin administrarea orală a aceleiaşi substanţe extrase natural. Ceilalţi cinci bolnavi au avut un tratament clasic (prin chimioterapie). Din cei 15, cinci s-au vindecat complet, cinci au supravieţuit şi cinci n-au putut fi salvaţi. Din cei cinci trataţi clasic, doi s-au vindecat, la unul au apărut efecte secundare, unul a supravieţuit, iar unul a murit. Încă din 1916, Casparis a observat că sucul proaspăt de usturoi administrat oral sensibiliza zonele cu ţesut canceros şi astfel se exercita o netă acţiune inhibatoare asupra dezvoltării neoplasmului. Observaţii mai vechi şi recente au arătat că maladia tumorală este mult mai rar

întâlnită la popoarele (China, Iugoslavia etc.) în dieta cărora intră curent mult usturoi. Acţiunea anticanceroasă se datorează grupei alil, alicinei, care acţionează asupra grupării SH enzimatice şi asupra celulei tumorele, inhibându-le foarte mult dezvoltarea. Biologul canadian S. Wells consideră că, consumată zilnic, această plantă micşoreasă în mod considerabil riscul îmbolnăvirilor de cancer. Wells recomandă următoarea raţie zilnică: 3-4 căţei de usturoi pisaţi în ulei natural de floarea soarelui sau de măsline. Cercetările japoneze de ultimă oră adeveresc şi ele acţiunea favorabilă anticancerigenă a usturoiului, la unele tipuri de tumori canceroase. Mai recent s-au demonstrat remarcabilele proprietăţi antinicotinice ale usturoiului în cazul intoxicaţiei cronice a fumătorilor. Un apicultor roman a avut geniala idee de a folosi usturoiul pentru albine, contra tulburărilor intestinale ce apăreau la albinele sale. A luat pentru 20 de stupi, 9 căţei de usturoi, i-a curăţat şi i-a pisat. Apoi i-a udat cu apă călduţă (nu fiartă) şi a lăsat acest amestec într-un vas închis 3-4 zile. Acestui extract apicultorul ia adăugat miere. Deşi are un foarte puternic miros de usturoi, albinele îl iau cu plăcere. Este administrat iarna sau primăvara. Apicultorul este acum foarte convins că rezultatele bune pe care le obţine acum cu albinele, sale se datorează acestei descoperiri a sa. Prin introducerea cu regularitate a usturoiului în alimentaţie se contribuie la asigurarea bunei funcţionări a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistenţei faţă de agresiuni microbiene şi virotice (vibrionul holeric este distrus de penicilină în diluţie de 1:6000, în timp ce extractul de usturoi îl omoară într-o diluţie de 40 de ori mai mică), la regenerarea normală a pielii obosite sau îmbătrânite şi la menţinerea tenului frumos, în sfera aparatului digestiv, această legumă are acţiune bactericidă asupra florei patogene intestinale, combătând putrefacţiile atât de frecvente în unele colite. Usturoiul oferă rezultate satisfăcătoare şi în gastritele anacide şi hipoacide. În verminoze intestinale, în special în ascaridoză şi oxiurază, tratamentul bucal şi prin clisme cu usturoi e îndeobşte cunoscut şi aplicat cu succes. Prin uleiurile volatile ce le conţine şi care se elimină la nivelul organelor respiratorii, usturoiul permite şi realizează ameliorări apreciabile în laringite, traheite, bronşite, astm bronşic. Efectele binefăcătoare ale curei de usturoi s-au făcut simţite şi în lupta împotriva hiperglicemiei la diabetici. Modalităţile de utilizare a usturoiului sunt foarte variate, dar trebuie precizat că amploarea şi frecvenţa curelor preventive nu trebuie să depăşească o săptămână pe trimestru şi că efectul lor este optim mai ales pe fundalul unui regim alimentar lacto-ovo-vegetarian şi prin asociere, concomitentă sau succesivă, a curelor cu extracte din plante bogate în altă enzimă oxidativă cu funcţie de paznic - poroxidaza - ca hreanul, sfecla roşie şi muşeţelul. În general, specialiştii recomandă 1-3 bulbişori (căţei) de usturoi pe zi pentru a asigura efectele terapeutice. Se poate întrebuinţa sub formă de sirop, suc obţinut prin presare, extracte, tincturi, loţiuni expectorante şi balsamice, injecţii aplicabile intramuscular, deconturi în lapte şi clisme. Dintre diferitele produse medicamentoase preparate din usturoi, decoctul poate fi la îndemâna oricui. Pentru aceasta se ia o parte usturoi şi două părţi apă, totul fierbându-se până ce scade la jumătate. Preparatul se strecoară când este încă fierbinte şi se îndulceşte cu miere naturală. Se serveşte de obicei seara. Cu câţiva ani în urmă, pe lista best-sellers-urilor japoneze figura, printre primele, cartea profesorului T. Watanabe, intitulată: "Cum să-ţi menţii sănătatea şi tinereţea cu ajutorul usturoiului". Volumul prezintă detailat moduri de utilizare a usturoiului la prepararea mâncărurilor, menite să prevină şi să combată tulburări şi maladii din cele mai diverse, de la insomnie, de pildă, la afecţiunile hepatice.

Pentru a profita de pe urma tuturor însuşirilor alimentare şi medicinale ale usturoiului este bine, pe cât posibil, a-l folosi în stare crudă, naturală, întrucât prin preparare se pierde o parte importantă din principiile lui active. Sunt, fireşte, şi oameni sănătoşi care nu suportă deloc usturoiul, după cum sunt şi suferinzi de gastrită hiperacidă, ulcere gastrice şi duodenale, unele afecţiuni hepatice sau alte boli cărora le este contraindicat în mod eronat usturoiul deşi i-ar putea ajuta foarte mult. Aşadar, este de reţinut că dat fiind acţiunile lui puternice nu este recomandabil să se abuzeze niciodată de folosirea usturoiului, deoarece uneori poate avea efecte inverse celor scontate. Şi cum usturoiul e folosit ca medicament, este bine ca YOGHINUL să fie cel care să decidă necesitatea şi...cantitatea. Alimentaţia neraţională ca şi automedicaţia abuzivă în care se exagerează în ceea ce priveşte cantitatea pot conduce la efecte nedorite. Cercetările actuale confirmă datele yoghine tradiţionale referitoare la această plantă şi lasă larg deschise porţile unor posibilităţi imprevizibile. Datorită acţiunii antiseptice puternice, sucul de usturoi se foloseşte şi la păstrarea unor legume pentru a le feri în timpul conservării de atacul unor microbi. Aşa, de exemplu, cu numai 100 grame terci de usturoi se pot stropi 100 kg cartofi pentru a-l apăra de atacul unui dăunător numit Phytophtora. Mulţi grădinari cultivă şi usturoi printre rândurile de varză, tomate, ardei şi alte legume pentru a le apăra de îmbolnăviri. Oamenii de ştiinţă din Kazahstan au elaborat o nouă metodă pentru păstrarea usturoiului. După prelucrarea cu o substanţă specială, care conţine parafină, căpăţânile sunt introduse în camere de conservare la rece, unde temperatura se menţine la 0 grade. În felul acesta, usturoiul îşi păstrează gustul timp de 6-8 luni. (Metoda poate fi folosită şi pentru păstrarea îndelungată a rădăcinoaselor şi a bulbilor de flori). Având în vedere principiile active din usturoi, medicina actuală se înscrie pe orbita revalorificării terapeutice a unor vechi remedii cu usturoi, în măsură, cel mai adesea, să scoată pe om de sub spectrul, tot mai îngrijorător, al reacţiilor adverse cu care sunt întovărăşite majoritatea medicamentelor de sinteză. În aceste condiţii nu-i de mirare că nu numai yoghinii ci şi bătrânii noştri aveau un adevărat cult faţă de... nu tocmai banalul şi eternul usturoi. În încheiere se cuvine să reamintim că din punct de vedere yoghin, multitudinea de efecte binefăcătoare ale usturoiului se datorează faptului că această plantă este foarte încărcată, subtil vorbind, cu energie benefică. Cheia acestor efecte se află aici.

EXPLICAREA TERMENILOR DE SPECIALITATE DIN ACEST TEXT ADJUVANT = Auxiliar într-o terapie. Utilizat în terapia de sprijin. ANTIBIOTIC (de la cuvântul grecesc ANTI - contra şi BIOS = viaţă) - Substanţă sau compus care se opune vieţii. Acest termen indică în mod obişnuit, după descoperirea penicilinei, acele substanţe organice (elaborate de microorganisme sau ciuperci inferioare) care împiedică în mod eficient dezvoltarea sau distrug anumite forme de microbi. În realitate, un anumit număr de corpuri chimice, bine definite (sulfamide, etc) sunt înzestrate cu proprietăţi asemănătoare. Este deci necesar să distingem antibioticele fungice (elaborate de unele ciuperci) de antibioticele chimice dintre care doar unele sunt naturale. ANTIMALARIC - Care acţionează eficient împotriva MALARIEI. Malaria este o boală produsă de protozoarul numit PLASMODIU sau hematozoacul PALUSTRU, transmisă omului de înţepătura femelelor de ţânţari anofeli. Există 3 forme de malarie în funcţie de specia de PLASMODIU. În general apar la un anumit interval de timp

accese de friguri şi temperatură care ţin 2-3 ore sau uneori se prelungesc chiar mai mult conferind gravitate bolii. Înţepătura ţânţarului introduce în sânge spori care pătrund în hematii unde prezintă un ciclu de dezvoltare asexuat pe seama hemoglobinei, ducând la spargerea hematiei îţi eliberarea parazitului sub formă de merozoizi ceea ce coincide cu accesul de malarie. Pe lângă accesele caracteristice malaria produce anemie prin distrugerea hematii lor, hematomegalie şi splenomegalie (hipertrofia splinei deoarece parazitul poate trăi mult timp în stare latentă în splină). ANTIMICROBIAN - Care acţionează eficient contra microbilor. Sub numele de MICROBI sunt desemnate; organismele microscopice care mişună şi se înmulţesc rapid în aer, în apă, în pământ, pe suprafaţa sau în interiorul corpurilor anorganice şi a fiinţelor organizate. Un mare număr de microbi trăiesc ca saprofiţi chiar în organismul nostru fără a cauza nici un fel de boală; unii dintre ei sunt chiar utili. Totuşi, un anumit număr de microbi sunt patogeni; aceştia împart la rândul lor în microbi specifici şi microbi nespecifici. A) MICROBI specifici sunt cei care determină boli ale căror caracteristici principale sunt totdeauna asemănătoare cu ei înşişi: BACTERIILE blenoragiei, holerei, difteriei, tetanosului; VIRUŞII filtranţi ai febrei eruptive; PROTOZOARELE sifilisului, turbării; CIUPERCILE endomicozelor; B) MICROBI nespecifici cuprind agenţii infecţioşi care pot produce manifestări patologice absolut neasemănătoare (diferite), în funcţie de teren şi localizare. = VA URMA =

AN III C 8 POSTUL - UN ALIMENT YOGHIN DE TAINĂ Structurile vieţii, în funcţie de diversele stări de evoluţie reprezintă diverse stări de complexitate. Alimentându-se, organismul asimilează aceste structuri, de la vegetal la animal, rupând astfel legăturile lor structurale. Cu cât structura alimentului este mai complexă, organismul asimilat mai evoluat fitogenetic, cu atât procesele de fermentaţie sunt mai energice. Fermentului care ajută la digerarea cărnii îi corespunde un nivel energetic foarte excitat iar celui care digeră un aliment vegetal crud, un nivel de minimă excitaţie. Vegetalele, lactatele, carnea, ouăle corespund la tot atâtea nivele energetice. A mânca alimente crude are semnificaţia revenirii unor structuri vii umane, pe nivelul cel mai puţin excitat dar cu potenţial informaţional maxim şi este un fapt demonstrat că apa biologică din alimentele crude este un foarte bun rezonator cu câmpul fundamental. Un post după o alimentaţie de crudităţi ar putea genera o superradianţă coerentă de tip biolaser. După ce nivelele cel mai puţin excitate au fost populate de energia fotonilor luaţi din alimentaţia cu crudităţi intrarea într-un regim hipometabolic produce saltul fiinţei pe nivel fundamental şi eliminarea energiei suplimentare sub forma cuantelor de lumină. Această radiantă fotonică profundă, bazală, este foarte unificatoare, şi profund organizatoare a naturii. Noi o primim şi o dăm, este în noi şi totuşi dincolo de noi. Fiecare poate participa la stimularea acestui câmp profund care induce ordinea în activitatea personală, colectivă şi cosmică.

Există mai multe nivele de participare mergând de la o stimulare directă a acestei superradianţe coerente prin postul total sau alimentaţia cu crudităţi şi până la o participare de tip "prima non nocere" (MAI ÎNAINTE DE TOATE SĂ NU DĂUNEZI (PERTURBI)), care este efectul pozitiv de a nu perturba coerenţa generală creată de ceilalţi. Vom începe descrierea posibilităţii de participare la această modalitate antientropică cu primul nivel - "mai întâi să nu faci rău". Aceasta este o participare prin normalitate. Chiar şi o stare de normalitate este un grad mare de participare căci în starea normală noi generăm o atmosferă pozitivă şi este ştiut că în starea normală creierul generează în proporţie mare unde alfa. Iar acest ritm este generator de ordine şi bucurie. Dimpotrivă, un act de violenţă asupra propriului organism: droguri, alcool, sau asupra mediului, perturbă coerenţa generală. Un film de groază vizionat la TV, prin stările empatice perturbatoare pe care le generează, este o undă distructivă. Atunci rezonanţa sferei sociale la unda profundă de ordine este împiedicată şi de asemenea este diminuată posibilitatea societăţii de a se reface, regenera, bucura şi organiza prin informaţie profundă. Un alt nivel de participare se realizează prin postul obişnuit care constă în consumarea numai de alimentele vegetale. O eficienţă deosebită este însă realizată prin alimentaţia de crudităţi (vegetale crude). În concepţia ştiinţifică acest tip de alimentaţie nu este o opţiune negativă - "să nu mănânci carne" ci o formă pozitivă de a te alimenta, în care stâlpii de bază în alimentaţie: proteinele, caloriile, vitaminele, mineralele, fibrele sunt mai puternic consolidaţi decât în orice alt tip de alimentaţie. Menţionăm că, de exemplu, grâul încolţit este la fel de bogat în proteine ca şi carnea şi repartiţia aminoacizilor în proteină e la fel de bună. Noi suntem chiar fără să ştim ceea ce mâncăm... Suntem înainte de toate fluxul cosmic de energie şi informaţie care trece prin noi. Alimentele vegetale sunt lumină "solidificată", energia legăturilor covalente din moleculele ce alcătuiesc diferitele alimente este reprezentată de energia din cuantele luminii solare. Cu cât un individ mănâncă un procent mai mare de alimente vegetale şi cu cât acestea sunt mai puţin preparate cu atât el radiază mai mult în jurul lui lumină subtilă, spirituală. Energia din compuşii alimentari, după ce a fost desprinsă din legăturile chimice şi utilizată pentru activitatea biologică, este după aceea redată mediului sub forma fotonilor identici cu cei proveniţi de soare. O comunitate care mănâncă "lumină" se leagă inefabil prin lumină, comunică prin lumină. În spiritualitatea yoghină tradiţională cel care se alimentează fără carne permanent anticipează însă de pe acest pământ Împărăţia cerurilor. Biologul Lyal Watsson în "SUPRANATURALUL" arată că stările de alimentaţia vegetariană sunt în mare măsură asemănătoare stărilor de meditaţie. Ambele sunt stări hipometabolice caracterizate de scăderea ratei respiratorii şi ridicarea presiunii acidului carbonic. Coerenţa potenţialelor de acţiune în aceste stări ne face să le comparăm cu structurile disipative descrise de Prigogine. Fie că acestea sunt republici de "celule" ca în cazul organismului uman, sau comunităţi umane ele sunt sisteme în care totul comunică cu totul, fiecare element fiind înştiinţat de comportarea ansamblului. În fine, nivelul cel mai înalt de participare este postul total. Acesta este însă o tehnică riguroasă şi amănuntele în special cele legate de durată şi revenire sunt foarte importante. Astfel abordată, alimentaţia este un act individual dar şi profund spiritual de fuziune. Fuziune înseamnă a uni împreună şi alimentaţia are o stare capacitate de a comunica. Într-o împreună făptuire acest gest devine o forţă unificatoare a omului cu oamenii şi a oamenilor ca Dumnezeu. Oamenii comunică între ei prin magistralele de lumină într-o comuniune tăcută, profundă. . . Ceea ce ştie cineva este potenţial cunoscut şi de ceilalţi. Ceea ce învaţă unul este în esenţă predat tuturor. Comunitatea cam ţine post folosind un moment de sincronizare cultural cu ocazia sărbătorilor religioase este o fiinţă multidimensională comunicând pe multiple nivele energetice şi care este în final modificată prin nivelul fundamental al luminii clare infinite cu care

intră în rezonanţă. Prin utilizarea unui sincronizator natural (fazele lunii, echinox şi solstiţiu) oamenii intră de asemenea în comuniune cu natura. În post, fiinţa omului expandată la infinit include în sine fiinţa celorlalţi şi fiinţa naturii. Omul se integrează în adevăratul său corp de glorie în care sângele curge, prin canale de lumină în toată fiinţa cosmosului. Postul este prilejul unui extaz cosmic. Într-o împreună făptuire el ar putea vindeca individul, societatea şi universul . Îndrăzniţi, miracolul se produce adesea după un anumit interval de zile de post. EXPLICAREA TERMENILOR DIN TEXTUL "USTUROIUL" (continuare din cursul nr. 7 AN III ) Streptococul este susceptibil să dea naştere la bronho-pneumonie, la un erizipel, la o limfangită. Microbii pot intra în organism prin piele, prin mucoase, prin traiectul nervilor. ANTINICOTINIC - Care acţionează eficient contra NICOTINEI diminuând efectele nocive pe care aceasta le produce în organismul uman. NICOTINA este un alcaloid foarte toxic cu nucleu piridinic ce se găseşte în cantităţi mari în frunzele de tutun (NICOTINA TABACUS). În doze mici este un excitant al ganglionilor vegetativi şi al sistemului nervos central. În doze mari este un toxic puternic, paralizează musculatura striată, ganglionii vegetativi precum şi anumite părţi ele sistemului nervos central. Nicotinismul este o intoxicaţie cu tutun care se datorează fumatului. ANTISCLEROZICĂ - Care acţionează eficient împotriva sclerozei. Scleroza este înlocuirea unui anumit ţesut parenchimatos specific prin ţesut conjunctiv fibros. Reprezintă o modalitate de reparaţie a unor ţesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea ţesutului funcţional cu ţesut conjunctiv se produce totuşi o scădere a capacităţii funcţionale respectivei de exemplu SCLEROZA pereţilor arteriali (ANTISCLEROZA) determinată de vârstă, dar accelerată adeseori de condiţii neigienice de alimentaţie şi viaţă, reprezintă cauza principală a îmbătrânirii accelerate a organismului. ANTITOXICĂ - Care acţionează în mod eficient împotriva substanţelor toxice, neutralizându-le sau accelerând-le eliminarea din organism. Substanţele TOXICE sunt acelea care introduse (TOXICE EXOGENE) sau formate în organism (TOXICE ENDOGENE), sunt capabile (gradat sau brusc) să tulbure sau să abolească viaţa elementelor anatomice, prin modificarea în mod direct sau indirect a mediului lichid care le conţine. TOXICE ENDOGENE se împart în: A)TOXICE ETEROGENE datorate paraziţilor şi în special microbilor care există în mod normal sau anormal în organismul nostru; B)TOXICE AUTOGENE, substanţe dăunătoare, care rezultă prin însăşi viaţa celulelor şi care trebuie să fie cât mai rapid eliminate deoarece pot da naştere unor fenomene de jenă sau chiar opri activitatea celulelor provocând în caz contrar auto- intoxicaţii. TOXICE EXOGENE sunt unele OBIŞNUITE iar altele ACCIDENTALE. TOXICE EXOGENE OBIŞNUITE sunt conţinute în diferite doxe în unele alimente şi băuturi; exces de săruri de potasiu, alcool în special, acelea aşa-zise superioare). TOXICE EXOGENE ACCIDENTALE sunt: plumbul, ciupercile otrăvitoare, acidul salicilic (folosit în cantitate de conservator), germenii din cartofi (SOLAMINA), icrele anumitor peşti, stridii, scoici, carne stricată, aer închis (greu respirabil, sufocant), oxid de carbon, tutun, morfină, cocaină, otrăvuri, veninuri. ANTITUMORAL - Care acţionează în mod eficient împotriva tumorilor, în general, TUMOAREA este o masă constituită dintr-un ţesut de formaţie nouă, având tendinţe să persiste sau să se mărească. Ea este totdeauna datorată unei activităţi ANORMALE, dezechilibrate a

anumitor elemente ale unuia sau ale mai multor ţesuturi care intră în compoziţia organismului adult sau embrionilor şi constituie astfel un fel de monstruozităţi a respectivelor ţesuturi, în anumite cazuri, tumoarea conţine lichid. Tumorile se împart în: 1) BENIGNE, care atunci jenează numai prin volumul lor şi prin tulburările de comprimare care le antrenează; 2) MALIGNE, care sunt caracterizate printr-o manifestare progresivă şi au o tendinţă ulcerativă, care provoacă hemoragii şi după ablaţie recidivează, fie în acelaşi loc, fie în ganglionii vecini, sau chiar le generalizează. Tipuri de tumorii FIBROM, LIPOM, MIXOM, OSTEOM, ANGIOM, LIMFOM, SARCOM, MIOM, NEVROM, GLIOM, NEUROGLIOM, ADENOM, PAPILOM, EPITELIOM. ANTIVIRAL - Care datorită proprietăţi lor sale specifice acţionează în mod eficient împotriva viruşilor. Termenul de VIRUS desemnează nenumăraţi agenţi patogeni, specifici, necultivabili pe medii artificiale, care nu se pot înmulţi decât în interiorul celulelor vii pe care le parazitează (viruşi citotropi). Ei sunt reprezentaţi de particule de dimensiuni atât de mici încât ei traversează filtrele bacteriene obişnuite, talia lor variind de la 200 - 300 mm pentru cel mai mari viruşi de 10 mm pentru cel mai mici viruşi. Viruşii sunt invizibili la microscopul optic, imaginea lor putând fi obţinută prin microfotografie cu ajutorul microscopului electronic. CALMANT - Substanţă sau aliment care acţionează specific şi în mod eficient micşorând sau chiar îndepărtând durerile, colicile, tuşea etc. COLESTEROL - Substanţă specifică de natura sterolilor foarte răspândită în organism şi care se găseşte liberă sau esterificată cu acizi graşi în toate ţesuturile, dar mai ales în creier, măduva spinării, sânge, muşchi etc şi în seminţe de plante, în produse de origine animală, gălbenuş de ou, lanolină, untură de peşte. Are asemănări chimice cu vitamina D (este provitamina D), cu hormonii sexuali şi hormoni al corticosuprarenalei, precum şi cu sărurile biliare (care derivă din colesterol prin metiloxidare). Are rol în reglarea permeabilităţii membranelor celulare faţă de lichide. La omul sănătos, colesterolul din sânge variază între 1,2 şi 1,8 g/litru. Colesterolul creşte în caz de regim alimentar bogat în grăsimi şi scade în inaniţii parţiale, post curativ, cancer, TBC, hepatite. Depăşirea colesterolului normal conduce la depozitarea unor grăsimi pe peretele interior al arterelor (erteromatoză), care provoacă creşterea presiunii arteriale, accidente cerebrale sau coronariene. CARDIOTONIC - Care datorită acţiunii sale eficiente specifice întăreşte muşchiul inimii şi măreşte tonicitatea muşchiului cardiac. O substanţă cardiotonică întăreşte contractilitatea muşchiului cardiac, încetinindu-i ritmul şi viteza de conducere a influxului nervos intracardiac, totodată ea măreşte excitabilitatea miocardului. CURATIV (de la cuvântul latin CURA - a îngriji cu succes) - Substanţă, plantă, aliment sau modalitate specifică de tratare eficientă a anumitor boli sau tulburări organice care, datorită cauzelor angrenate, provoacă eliminarea bolii şi restabilirea stării de sănătate şi armonie lăuntrică. DEPURATIV - Substanţă care datorită caracteristicilor sale acţionează în mod eficient şi contribuie la purificarea organismului, deoarece facilitează eliminarea toxinelor şi a otrăvurilor din organism. Este de asemenea numită depurativă orice substanţă care are proprietatea de a debarasa umorile de principiile care dăunează acestora. DEZINFECTANT - Se spune despre o substanţă care acţionează eficient şi în mod specific, cu ajutorul căreia se poate efectua dezinfectarea. În general o substanţă este dezinfectantă atunci când poate să neutralizeze sau distrugă materii organice a căror descompunere este o cauză de infecţie, acţionând asupra acestora, rapid, chimic sau mecanic la nivelul mediilor inerte. Dezinfectarea este o operaţie eficientă care are drept scop debarasarea tegumentelor (mâini, piele, cavitate organică), veşminte, covoare, saltele, de anumiţi germeni

patogeni care se găsesc acolo. Pentru a realiza aceasta se recurge la mijloace mecanice (spălare şi frecare cu săpun), la anumite mijloace fizice (căldura uscată sau umedă) sau mijloace chimice naturale (antiseptice) în care se aplică acea substanţă direct pe locul sau organul pe care dorim săl dezinfectăm. EXPECTORANT - Se spune despre o substanţă care acţionează în mod eficient şi facilitează expectorarea. În general, expectorarea este un fenomen prin care produsele chiar nocive formate sau acumulate în nivelul căilor respiratorii sunt aruncate afară din piept sub forma flegmei. HIPOGLICEMIANT - Substanţă care datorită acţiunii sale specifice provoacă în mod eficient diminuarea cantităţii de glucoză conţinută în sânge. HIPOTENSIV - Care datorită acţiunii sale specifice provoacă în mod eficient o diminuare a tensiunii arteriale. Tensiunea arterială sau presiunea sângelui este forţa elastică exercitată de pereţii arteriali asupra conţinutului lor sanguin. Ea se echilibrează în practică, cu forţa contractilă a inimii transmisă de sânge (presiune arterială). PROFILACTIC - Astfel se indică acţiunea eficientă de prevenire a diferitelor boli sau tulburări pe care o au anumite substanţe, alimente sau plante medicinale. RUBEFIANT - Denumire dată unei întregi serii de agenţi medicamentoşi, curativi, a căror aplicate pe piele determină destul de repede o congestie intensă şi pasageră în locul unde pielea este atinsă de el. UREE - Substanţă solubilă în apă care se descompune în carbonat de amoniac sub influenţa unui ferment solubil, UREAZĂ, secretat de anumite bacterii, ca MICROCOCCUL UREAE , ferment amoniacal al urinelor, PROTFUS VULGARIS şi diferite ciuperci. Ureea posedă proprietăţi diuretice. Ficatul joacă un rol important în formarea sa. Ureea este culeasă de sânge, traversează filtrul renal şi formează un element important al urinei. Ureea există de asemenea în transpiraţie, în umoarea apoasă a ochiului, în lichidul amniotic şi în acela al hidropiziei. = SFÂRŞIT=

CUGETĂRI DESPRE SPIRIT ••• SPIRITUL (ATMAN) nemuritor din tine cuprinde întregul univers şi vidul din jurul lui şi forma lui; el se extinde în infinitul timpului, cuprinde cu gândul renaşterea periodică a lumii şi înţelege că cei (care vor veni) după noi nu vor vedea nimic nou, după cum cei cere au fost înaintea noastră n-au văzut nimic mai mult, ci cel care-i în vârstă de 40 de ani, dacă are cât de puţină judecată, a văzut oarecum tot ce a fost şi tot ce va fi, în ceea ce priveşte uniformitatea (sa). (MARCUS AURELIUS 11,1) ••• Dă-ţi seama măcar o dată, că ai în tine ceva mai bun şi mai divin decât ceea ce (-ţi) stârneşte pasiunile şi te agiţi. Acesta este Spiritul (ATMAN) cel etern. (MARCUS AURELIUS 12, 19) ••• Închinare luminii liniştite a Spiritului (ATMAN), a cărui unică năzuinţă este să se cunoască pe sine, care constă din minte pură, infinită, nelimitată de spaţiu, de timp sau de altceva. (BHARTRHARI, NITICATAKA 1). ••• Pulbere la pulbere; Dar spiritul pur şi nemuritor va merge înapoi spre izvorul arzător, de unde a venit, fiind de fapt o parte din cel veşnic (DUMNEZEU). (SHELLEY) ••• După cum păianjenul înaintează împreună cu pânza (sa), după cum dintr-un foc ies mici scântei, tot aşa purced din acest Spirit suprem (ATMAM) toate suflările, toate lumile, toţi zeii şi

toate fiinţele. (BRHAD ARANYAKA - UPANIŞAD 2, 1, 20) ••• Acesta, Spiritul Suprem (ATMAM) nemuritor, eşti şi tu, şi oricare dintre oameni. (CHANDOGIA- UPANIŞAD 6, 8, 7) ••• Cel care consideră toate creaturile ca fiind în Spirit (ATMAM), iar pe el ca fiind în toate, acela nu mai priveşte cu dispreţ nici o fiinţă. (ICA- UPANIŞAD 6) ••• Nu te mărgini numai să respiri împreună cu aerul care te înconjoară, ci gândeşte de pe acum împreună cu gândirea care cuprinde toate. Căci puterea gânditoare macrocosmică se revarsă pretutindeni şi străbate totul pentru cel care-i în stare s-o prindă, la fel ca aerul pentru cel care-i în stare să respire. (MARCUS AURELIUS 8, 54) ••• O singură suflare e împărţită la fiinţele lipsite de raţiune, un singur şi unic Spirit nemuritor e distribuit la fiinţele înzestrate cu raţiune, după cum un singur pământ e acela din toate lucrurile de pământ şi după cum văd datorită unei singure lumini şi respiră un sigur aer toate fiinţele înzestrate cu vedere şi cu suflare. (MARCUS AURELIUS 9, 8 )

DESPRE FERICIRE ••• Dacă am învăţa să ne bucurăm şi de realizările altora am fi mai aproape de fericire. ••• Are şi fericirea anotimpurile ei. ••• La ospăţul fericirii ajungem din păcate fie prea devreme, fie prea târziu. ••• Pentru cel însetat fericirea se găseşte într-un singur căuş de apă ••• Şi totuşi cât de puţin cere omul pentru a fi fericit. ••• După nemurire, fericirea este cea de a doua mare veleitate a omului. ••• Pentru cel înţelept fericirea este bucuria de a se cunoaşte pe sine. ••• Decât să deplângem mereu fericirea, mai bine am învăţa să fim fericiţi. ••• Cine se mulţumeşte cu puţin ştie să fie fericit şi cu mai mult. ••• Ca şi toate celelalte nici fericirea nu se naşte singură. ••• Şi renunţarea sau continenţa e o cale spre fericire. ••• Puţine lucruri îl pot face pe om fericit, dar multe îi pot aduce nefericirea. ••• Dacă fericirea ar consta numai în căutarea ei, atunci n-am mai ajunge niciodată la ea. ••• Nu numai fericirea de atins contează cu adevărat.. ••• Oare dorim cu adevărat să fim fericiţi ?

DESPRE ADEVĂR ••• N-o să găseşti niciodată adevărul la cei care-l vântură pe la toate răspântiile. ••• Dreptatea trebuie să se întemeieze întotdeauna pe adevăr, pe când adevărul numai pe el însuşi. ••• Trebuie să facem în aşa fel încât adevărul fiecăruia din noi să se regăsească în adevărul tuturor.

AN III C 9 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL SUBTIL COSMIC DE CULOARE ROŞIE (continuare în cursul nr. 6 ) Curentul subtil roşu este acela care vibrează oarecum cel mai lent dintre toţi curenţii subtili ce vor fi prezentaţi. Este bine să reţinem că în afara curentului benefic subtil roşu mai există unii subcurenţi sau nuanţe subtile de roşu, ale căror vibraţii sunt mult mai joase, influenţa lor fiind adeseori negativă atât asupra sănătăţii cât şi a dezvoltării noastre spirituale. Unii dintre aceşti subcurenţi roşii sunt în totalitate destructivi şi nu vor fi folosiţi niciodată de un yoghin. Subcurenţii destructivi roşii sunt folosiţi uneori inconştient de fiinţele umane extrem de decăzute care adeseori acţionează în sensul opoziţiei, cursului natural al dezvoltării armonioase şi evoluţiei. Trezirea şi amplificarea acestor subcurenţi negativi au influenţe nefaste nelimitate. Simpla atingere a unei plante, de exemplu, de către fiinţa umană care rezonează cu aceşti subcurenţi negativi roşii are drept efect distrugerea aproape instantanee a vieţii din acea plantă, în cazul unei fiinţe umane care rezonează cu acest nivel destructiv, ea va genera atât în jurul ei cât şi în ea însăşi un dezechilibru grav ce va conduce la o moarte rapidă sau la boli şi suferinţe. Analizând subcurenţii negativi subtili roşii trebuie să reţinem că, adeseori, rănile, accidentele, focul în aspectul său destructiv, catastrofele, asasinatele, actele de sadism sunt în cea mai mare parte cauzate de energiile subtile ale subcurenţilor negativi roşii, care sunt amplificate în aura fiinţei umane şi a planetei de gândurile rele, perverse, destructive sau malefice preponderent întreţinute. În general este foarte important să reţinem că atunci când energiile binefăcătoare ale curentului subtil pozitiv roşu sunt atrase în mod conştient în aură de fiinţa umană, rezonanţa inconştientă cu energiile negative subtile ale subcurenţilor roşii încetează de îndată şi astfel putem deveni stăpâni pe emoţiile noastre interioare (controlul total al emoţiilor inferioare asigurându-ne transmutarea acestor energii subtile negative în energii binefăcătoare subtile de alte culori ca: portocaliu, verde, albastru şi galben). Energiile subtile ale subcurenţilor negativi roşii fiind în cea mai mare măsură cu efecte dezagregante şi de o natură net inferioară, ele împiedică rafinarea sau opresc influenţele elevate să ne atingă şi să ne dinamizeze, blocând şi chiar estompând gradat imaginea mentală a unui ideal elevat, împiedicându-l astfel să se cristalizeze în fiinţa noastră lăuntrică. Prin urmare, datorită forţelor lor repulsive, subcurenţii negativi subtili roşii au printre altele un efect straniu îndepărtând în mod constant din aură celelalte 7 tipuri de energii binefăcătoare, subtile colorate. Este evident că fiinţele umane ale căror energii aurice sunt net inferioare, ca urmare a totalei lor lipse de control sau stăpânire asupra emoţiilor lor instinctive, acelea care adeseori dau curs liber mâniei sau furiei, fricii, pasiunilor rele sau viciilor de tot felul, vor fi sistematic dominate de aceste energii malefice subtile, ajungând să se simtă sclavi neputincioşi ai acestor infernale energii subtile. Aceste fiinţe umane atrag în imensa majoritate a cazurilor în mod inconştient, aceste forţe subtile repulsive ale subcurenţilor negativi roşii şi astfel aura lor se încarcă în mod constant cu negativa energie subtilă roşie, fiinţa alimentându-se într-o foarte mare măsură din aceşti subcurenţi negativi roşii. În asemenea situaţii, gradat, şi apoi din ce în ce mai mult, echilibrul

fiinţei, ca şi succesul ei în viaţă, devine extrem de dificil, părând aproape imposibil. Totul permanent pare "că i se opune". Astfel, ea se va declara adeseori ghinionistă şi va considera că este în totalitate învinsă de soartă. Amplificarea în aură o energiilor specifice ale subcurenţilor negativi, subtili roşii demagnetizează profund celulele corpului fizic uman cât şi anumite vehicule, cauzând dezagregarea şi perturbarea activităţii acestora. Una dintre caracteristicile energiei specifice subcurenţilor negativi subtili roşii este că ei nu se manifestă în mod ritmic precum energiile culorilor subtile superioare, astfel că microbii sau alte entităţi perturbatoare pătrund cu mai multă uşurinţă în fiinţa umană ale cărei celule sunt foarte slăbite. Astfel, sunt create premisele de a se declanşa o mulţime de boli. În cazul în care în aură subcurenţii negativi subtili roşii, cunoscuţi prin forţa lor repulsivă şi prin efectele lor demagnetizante, ajung să predomine ca putere, dezagregarea ce rezultă este fulgerătoare şi poate atrage după sine apoplexie sau diferite forme de paralizii ce se instalează brusc. Printre subcurenţii negativi subtili ai curentului roşu subtil se află şi curentul subtil roşu brun, ale cărui energii sunt puse în rezonanţă şi atrase în aura noastră atunci când starea de frică predomină în universul nostru lăuntric. Prin urmare, dacă rezonanţa cu acest curent subtil negativ durează un interval mare de timp la nivelul aurei noastre, este atrasă energia subtilă care va putea să determine exact aspectul sau fenomenul de care ne este teamă. Astfel, adeseori atragem chiar noi înşine magnetic pericolul care anterior generase în noi starea de groază. La nivelul mentalităţii colective, acest aspect a fost intuit în mod just, realitatea sa fiind exprimată clar de proverbul: "De ce îţi este foarte frică, tocmai de aceea nu scapi." Deoarece culoarea sau nuanţa respectivă este doar manifestarea unor aspecte caracteristice complexe (sunet, vibraţie, formă, stare etc), putem deduce cu uşurinţă că aceşti subcurenţi acţionează corelat şi în corpul nostru mental. Această culoare subtilă a subcurentului negativ roşu-brun respinge celelalte culori subtile, elevate în cazul predominanţei stării de frică. Subcurenţii negativi roşii subtili au uneori manifestări explozive, neritmice. Există totuşi (în afara curentului subtil binefăcător ROŞU) şi anumiţi subcurenţi subtili derivaţi din curentul subtil binefăcător ROŞU care generează stări benefice în fiinţa umană şi care nu produc niciodată efecte dezagregante sau nocive. O fiinţă umană ce are în mod constant în aură energii negative subtile ale subcurenţilor negativi nu poate avea aproape deloc succes în tot ceea ce întreprinde, deoarece toate încercările sale sporadice de a se sustrage acestei stări sunt în mod continuu atenuate de aceste energii contrarii. Nuanţa subtilă roşu-maron închis este culoarea caracteristică ce exprimă satisfacţia animalică şi obtuză a simţurilor. Nuanţa subtilă roşu pământiu este culoarea predominantă a energiilor aurice la persoanele care intră foarte uşor în stări de furie. Iată de ce este atât de necesar să facem eforturi susţinute pentru a ne stăpâni furia deoarece, astfel, reuşim să vibrăm aproape permanent în armonie cu acei curenţi subtili binefăcători ale căror energii elevează fiinţa umană şi îi accelerează evoluţie lăuntrică. Subcurenţii subtili negativi roşii nu vor permite niciodată acelora care se supun influenţei lor să obţină nici sănătate, nici succes şi nici fericire durabilă. În lumina celor prezentate apare evident de ce trebuie să ne dezvoltăm la cel mai înalt grad voinţă şi realizăm că aceasta ne permite să atragem prompt în aură energiile corespondente ale curenţilor coloraţi subtili benefici. Printre cei 7 curenţi subtili coloraţi, roşul este culoarea cea mai de jos. Ea este considerată printre cei 7 ca având frecvenţa energiilor cel mai puţin elevată. În general vorbind, roşul subtil binefăcător reprezintă emoţia şi trăirile vitale de nu contează ce fel. Atunci când în aura unei persoane ea are o predominanţă foarte mare, aceasta

indică totdeauna preponderenţa naturii animale. Separat de această situaţie, atunci când, în mod excepţional, fiinţa umană lasă liber curs unei stări de furie sau mânie, aura sa devine roşu pământie, direct proporţional cu timpul cât persistă respectiva stare şi, în tot acest interval, fiinţa umană în cauză va vibra în sintonanţă cu subcurentul subtil negativ, cosmic roşu pământiu. Rezonanţa ce apare între cele două fiind aproape imediată, aura fiinţei respective devine un instantaneu conducător al acestei forţe şi astfel acel om va fi suprasaturat de energiile sale nocive specifice, resimţind ineluctabil după aceasta toate efectele penibile şi dezechilibrante care survin destul de repede. În absenţa controlului de sine, dacă alarma de furie este intensă, direct proporţional cu această trăire, individul în cauză ne apare ca turbat sau întocmai ca un feroce animal sălbatic, în acelaşi timp, el se găseşte simultan într-un anumit contact telepatic cu toţi ceilalţi indivizi care, în aceeaşi clipă, uneori chiar la mii de kilometri distanţă, se lasă pradă aceleiaşi emoţii şi astfel el poate să primească telepatic impulsuri monstruoase, dedându-se apoi sub imboldul acestor influenţe la acţiuni la care nici nu s-a gândit mai înainte. Dacă un asemenea om comite totuşi o crimă, ulterior analizând acea situaţie el se va considera pe sine însuşi drept nebun şi în totalitate iresponsabil pentru faptele sale. Toate nuanţele negative ale curentului roşu subtil, fiind de fapt energii subtile foarte joase, au efecte perturbatoare şi dizolvante chiar şi asupra corpului fizic. La nivelul aurei, aceşti curenţi negativi pot să estompeze, smulgând aproape instantaneu multe dintre progresele spirituale făcute anterior cere sunt pe cale de cristalizare. În plus, subcurenţii roşii subtili negativi atrag destul de repede o gamă complexă de manifestări supărătoare şi, atât timp cât fiinţa umană nu şi-a regăsit echilibrul mental, ieşind complet de sub influenţa acestor subcurenţi negativi, în existenţa ei nu se vor întâmpla decât ghinioane, accidente şi situaţii dramatice. Este de asemenea demn de reţinut că furia dezlănţuită anihilează magnetismul binefăcător, perturbând serios polaritatea vehiculelor componente (invizibile) ale fiinţei. De altfel, ca orice aspect, şi energiile fiinţei au o polaritate pozitivă (+) şi una negativă (-), pozitivul fiind corelat cu negativul. Astfel, dacă polarităţile anumitor structuri sunt perturbate, survine aproape imediat demagnetizarea şi coeziunea acestor corpuri este considerabil dezechilibrată, marile forţe subtile binefăcătoare macrocosmice circulând nestingherite în aceste structuri numai când acestea sunt polaritate în mod normal şi armonizate. Astfel, dacă curenţii negativi subtili roşii pătrund şi se acumulează predominând gradat la nivelul aurei, ei demagnetizează prompt anumite aspecte subtile şi pregătesc astfel instalarea victorioasă a microbilor sau, cu alte cuvinte, apariţia bolilor. În foarte multe cazuri, congestia cerebrală sau paralizia sunt rezultatul fulgerător al acţiunii nefaste a subcurenţilor subtili negativi. Curenţii subtili negativi derivaţi din roşu, sau altfel spus, subcurenţii nocivi roşii sunt: - roşu pământiu, care indică furia sau mânia; - roşu maron închis, indicând satisfacţia sexuală animalică; - roşul-brun, care indică groază sau frică. În anumite cazuri, foarte precis delimitate, yoghinii se servesc de un anumit subcurent binefăcător subtil roşu pentru a restabili funcţiile sexuale perturbate, aceasta mai ales într-un scop de procreere. Anumiţi practicanţi ai magiei negre, care ignoră cu bună ştiinţă legea KARMA-ei, utilizează conştient, subcurenţii subtili negativi într-o direcţie destructivă, rea, pentru a genera în anumite fiinţe umane boli, suferinţe, coşmare, groază, accidente sau alte fenomene nefaste.

CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR DE CULOARE ROŞIE Curentul binefăcător subtil de culoare roşie este considerat a fi foarte important în medicina energetică chineză şi în cea indiană (AYURVEDA). Acest curent subtil binefăcător este unanim considerat un stimulent universal, fiind deseori asimilat cu căldura invizibilă, indispensabilă oricărei vieţi. În plus, curentul subtil binefăcător de culoare roşie stimulează sângele şi facilitează regenerarea celulară. De asemenea, acest curent binefăcător subtil întăreşte puterea voinţei şi măreşte curajul. Operarea cu acest curent subtil binefăcător de culoare roşie ne va angrena progresiv mai ales în cazul temperamentelor preponderent sanguine, colerice sau hipertensionate. CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN CONTRAINDICAT ÎN - Anemii - Stări inflamatorii - Bronşită - Tulburări emoţionale - Debilitate fizică/ slăbire - Depresiune - Dureri reumatismale - Gripă - Guturai - Idioţie (Deficienţă maximă a dezvoltării mentale) - Imbecilitate - Moleşeală, lâncezeală - Oboseală excesivă (fără motiv) - Paralizie - Paralizie infantilă - Răceală - Tuberculoză - Tulburări circulatorii

SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU 1) TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL ROŞU - Eroismul - Instinctul de vânător - Curajul - Lupta - Vigoarea - Activarea - Iniţiativa - Incitarea - Impulsivitatea - Provocarea - Temeritatea

Curentul subtil roşu, în general, indică: setea de viaţă sub toate aspectele sau formele sale, tendinţa şi impulsul către acţiune, voinţa de a obţine victoria în toate situaţiile, de a înfrunta viaţa cu dificultăţile şi problemele sale curente. 2) PREFERINŢA CONSTANTĂ, SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL ROŞU indică: activare crescută, mişcare, expansiune, energie vitală mare, dinamism, forţă, vigoare, curaj. 3) DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL BENEFIC, ROŞU: indică epuizare, fatigabilitate, suspiciune, slăbiciune, teamă de acţiune şi de influenţele mobilizatoare ale mediului extern. = VA URMA =

PRANA ŞI BIOENERGIA VINDECĂTOARE PRANA (ENERGIA SUBTILĂ A VIEŢII) MANIFESTÂNDU-SE CA BIOENERGIE este de fapt acea putere activă a "organismului care joacă un rol fundamental în structurile sistemelor vii datorită proceselor de rezonanţă cu sursele gigantice ce se află în MACROCOSMOS. Toate sistemele deschise, toate sistemele oscilatorii, toate sistemele informaţionale au însuşiri şi legi de comportare care le apropie între ele, iar aceasta face cu putinţă un transfer de concluzii, de energii, de mesaje sau de probleme, procedeu cere fundamentează astfel metodologia modelării, în ciuda faptului că existenţa sistemelor vii se sprijină pe un curent foarte slab de energie subtilă (PRANA) în raport cu masa sistemului, aceasta este suficient pentru întreţinerea unui flux informaţional permanent cere leagă MICROCOSMOSULUI fiinţei cu MACROCOSMOSUL. Acest flux informaţional circulă în permanenţă în interiorul sistemului energetic, după legi proprii, pe care medicina naturistă şi tradiţia YOGA le cunoaşte de milenii, iar medicina modernă le descoperă cu fiecare pas. Organismul uman dispune de foarte multe mecanisme de tip bio-feedback cu ajutorul cărora reglează metabolismul, corectând tulburările pe care factorii de mediu le provoacă asupra diferitelor organe. Primul solicitat în astfel de situaţii este sistemul energetic, care, prin diferite modificări, urmăreşte să corecteze aceste dereglări care par a avea o semiotică bizară, iar pacienţii pot fi etichetaţi drept funcţionali şi trataţi ca atare în cadrul medicinii moderne, în timp ce în cadrul practicilor YOGA tradiţionale cu numai câteva şedinţe de ASANAS se redă organismului echilibrul normal. În concepţia energeticii tradiţionale YOGA, controlul genetic este pus pe seama energiei fundamentale YANG (+) care circulă în permanenţă în organism împreună cu energia YING (-), acestea două având anumite traiecte (NADIS) şi un orar precis; însăşi genele sunt mobile în celule şi ele se plimbă, întocmai ca un nor plimbat de vânt pe cer. Reţeaua informaţională este mult mai complexă decât reţeaua capilară, ea însumând 100 000 de km şi o suprafaţă de 6300 mp. Ea este mult mai complexă, chiar decât sistemul nervos, care nu este decât o parte din reţeaua informaţională. Structura informaţională începe cu formarea oului. O parte din informaţie vine din partea spermatozoidului iar alta din partea ovulului prin intermediul acizilor nucleici. Odată cu formarea oului apar meridiane, care sunt adevărate canale subtile (NADIS). În fiinţa vie, fluxurile de PRANA determină mişcarea electronilor care generează câmpuri electromagnetice, iar funcţionarea materiei vii înseamnă de asemenea un continuu transfer de electroni care creează şi conduce implicit la existenţa unui bio-câmp diferit modulat la nivelul

tuturor structurilor vii. Biocâmpul se propagă sub formă de undă, ca orice câmp magnetic. De aici apare posibilitatea ca transferul de energie şi informaţie, impus de complexitatea reacţiilor biochimice să fie modificat prin intermediul biocâmpului. Existenţa biocâmpului emis de celula vie oferă acestuia posibilitatea de propagare la distanţă, inclusiv şi a modalităţii de comunicare. Fiecare fiinţă vie este un univers miniatural care percepe toate fenomenele din mediul ambiant. =VA URMA =

AN III C 10 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL SUBTIL COSMIC DE CULOARE ROŞIE (continuare la cursul nr. 9) 4 . EFECTE FIZIOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT BINEFĂCĂTOR SUBTIL ÎN AURĂ: creşte presiunea sanguină, măreşte tonusul muscular, activează respiraţia, datorită intensităţii ridicate a energiei radiante şi a lungimii de undă subtile ce îi corespunde, conferă o senzaţie pregnantă de căldura lăuntrică persistentă. 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT BINEFĂCĂTOR, SUBTIL ÎN AURĂ: culoare subtilă foarte caldă, stimulatoare generală, excită, regenerează, provoacă, incită la acţiune îndeosebi în plan psiho-motor, stimulatoare intelectuală, uşor euforizantă, senzaţie de apropiere în spaţiu, excitare, aprindere, însufleţire, activare, mobilizare, facilitează asociaţiile rapide de idei. 6. SEMNIFICAŢIA PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU Acest curent binefăcător subtil este caracterizat ca "FORŢA VOINŢEI DE A TRĂI" specifică oricărei fiinţe active, excentrice, ofensiv- orientate, autonome, locomotorie, competitivă, operativă; printre altele, ea exprimă: dorinţă, excitabilitate, dominanţă, erotism frenetic. 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU: stimulant senzorial intens, stimulant al ficatului, antianemic, regenerator, favorizează refacerea hemoglobinei, stimulează nervii, sângele, combate efectele nocive ale frigului. 8. EFECTE BINEFĂCĂTOARE, RAPIDE FIZICE, ALE CURENTULUI SUBTIL ROŞU ÎN URMĂTOARELE CAZURI: frisoane, guturai, bronşită, răceală, dureri reumatismale agravate de vremea rece, anemie, diaree, constipaţie determinată de atonie digestivă intestinală, tuberculoză, neurastenie, perturbări şi dezechilibre ale centrului de forţă MULADHARA CHAKRA. 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU: hipertensiune pronunţată, temperament preponderent sanguin, temperament coleric sau isteric (isteria este o tulburare psiho-mentală

caracterizată prin convulsii şi prin accese stranii de râs sau de plâns), temperatură ridicată, tulburări mentale. 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR ROŞU ASUPRA EMOŢIILOR: stimulează eficient fiinţa şi mentalul pentru încercările (probe) de scurtă durată (competiţii, examene, concursuri).

CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU VIŞINIU (SAU CARDINAL) Acest curent secundar subtil are efecte binefăcătoare în special asupra plexului cardiac; în plus el este echilibrant şi declanşează procese stimulative în cazurile de hipotensiune. Tot la nivel fizic acest curent subtil produce efecte diuretice. În plan afectiv el reprezintă culoarea subtilă a afectivităţii pure, detaşate, lipsite de posesivitate şi egoism. Operarea sistematică cu acest curent subtil colorat, secundar armonizează şi rafinează extraordinar de mult emoţiile. Prin amplificarea acestui curent subtil în aură fiinţa umană resimte o plenară euforie afectivă fără obiect şi astfel devine un puternic focar de iubire şi abnegaţie. În cazul predominanţei spontane a acestui curent secundar subtil în aura unei fiinţe umane, aceasta este un veritabil model de devotament şi nobleţe lăuntrică. Asemenea fiinţe au un farmec afectiv aparte, emană bunătate şi duioşie reuşind în multe situaţii să-i transforme destul de repede, în bine, pe cei cu care vin în contact. Aceste fiinţe aspiră către relaţii pline de romantism şi afecţiune fiind adeseori capabile de iubiri durabile care transfigurează şi elevează fiinţa asupra căreia este canalizată această dragoste sublimă. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI CURATIVE ALE CURENTULUI SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU VIŞINIU Armonizator al emoţiilor, rafinează şi nuanţează trăirile afective lăuntrice, stimulant cardiac, diuretic.

CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU PURPURIU În plan fizic, acest curent subtil secundar are efecte, stimulente şi regenerative mai ales la nivelul venelor. În special în acest gen de tulburări el este deosebit de eficient dacă bineînţeles va fi în mod proporţional amplificat în aură. Printre alte efecte în plan fizic acest curent secundar subtil este de asemenea vasodilatator. Operarea sistematică cu acest curent secundar face să crească gradat calibrul vaselor sanguine ale corpului. Curentul secundar roşu purpuriu combate de asemenea în mod eficient şi cu promptitudine febra. Printre alte efecte, acest curent secundar subtil generează anumite fenomene hipnotice complexe, în fiinţă, provocând o stare controlabilă de somnolenţă semilucidă şi relaxare profundă la nivel psiho-somatic în care cel care operează cu acest curent secundar subtil devine apt să-şi dea sugestii şi comenzi mentale care vor acţiona rapid şi cu putere în special în sfera subconştientului propriu. Mai ales din acest punct de vedere el este foarte util pentru eliminarea complexelor de inferioritate, a traumelor psihice rebele, a obsesiilor persistente. Acest curent secundar subtil provoacă diminuarea durerii contribuind rapid la eliminarea acesteia. În această direcţie se cuvine să amintim că efectele sale analgezice sunt adeseori menţionate de către yoghinii iniţiaţi. La nivelul rinichilor, acest curent secundar subtil are efecte de diminuare a stărilor de tensiune. Acumularea masivă în aură a acestui curent subtil

colorat ne permite să evităm îmbolnăvirea de malarie sau ne ajută să ne vindecăm mai repede într-un asemenea caz. Se cuvine să mai reţinem că acest curent secundar subtil face să scadă în mod armonios tensiunea sanguină. În concluzie, putem spune că acest curent secundar subtil colorat are următoarele efecte: acţiune analgezică, combate diferitele forme de febră, efect hipnotic puternic şi calmant, anafrodiziac, diminuează şi calmează potenţialul sexual atât la bărbat cât şi la femeie în perioadele de abstinenţă), reduce sângerările menstruale excesive, face să dispară sângerările nasului, vindecă iritaţiile pielii; are efecte curative în cazul eczemelor, face să dispară micile inflamaţii localizate, stimulează sistemul venos (circulaţia de revenire - sânge albastru), acţionează ca diuretic şi curăţă rinichii de felurite toxine; are efecte pozitive, euforizante şi calmante asupra emoţiilor. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI CURATIVE ALE CURENTULUI SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU PURPURIU Stimulant al venelor, hipnotic, vasodilatator, antipiretic, analgezic, antipaludic (MALARIE), depresor renal, anafrodiziac.

CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU STACOJIU În plan fizic acest curent subtil secundar are efecte stimulative la nivelul rinichilor, contribuind la reglarea activităţii acestora în cazul anumitor dereglări. La nivelul circulaţiei sanguine este un eficient stimulam, al circulaţiei arteriale. Energia sa subtilă are de asemenea efecte vasoconstrictive. Operarea cu acest curent secundar subtil colorat diminuează la nivel fizic calibrul vaselor datorită contracţiei fibrelor musculare pe care o provoacă. Este indicat de asemenea a se opera cu el în cazurile de VARICE (dilatarea permanentă, deformativă a venelor). Acest curent subtil are printre altele efecte afrodiziace, fiind eficient în tratarea cazurilor de impotenţă sau frigiditate determinate de absenţa dinamicii sexuale - erotice provocată de stress, şoc sau felurite inhibiţii psihice. În cazurile de perturbare a ritmului de declanşare a ciclului menstrual, atunci când se urmăreşte redeclanşarea naturală a ciclului suspendat din anumite cauze, operarea sistematică cu acest curent subtil - secundar are efecte emenagogice. Prin urmare, acest curent secundar subtil provoacă sau reglează apariţia fluxului menstrual. În plan psihic, operarea cu acest curent subtil colorat, secundar face să se instaleze o stare de voioşie, entuziasm şi bună dispoziţie contaminantă care anihilează inhibiţiile, complexele de inferioritate şi pesimismul. În concluzie, putem spune că acest curent secundar subtil colorat are următoarele efecte: stimulant general al vitalităţii fiinţei, face să crească în mod armonios tensiunea sanguină, stimulant al inimii, stimulant al activităţii rinichilor şi în special al sexualităţii atât în bărbat cât şi la femeie (din acest punct de vedere, acţiunea sa este atât de puternică încât este comparabilă cu aceea a unei cure - îndelungate cu GINSENG (rădăcina vieţii)), tratamentul natural al frigidităţii şi impotenţei, stimulent al sistemului arterial (sângele roşu), stimulent al fluxului menstrual.

PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI CURATIVE ALE CURENTULUI SECUNDAR SUBTIL COLORAT ROŞU STACOJIU Stimulant arterial, afrodisiac puternic, stimulant al rinichilor, vasoconstrictor, emenagog, armonizator al fluxului menstrual. = SFÂRŞIT =

PRANA ŞI BIOENERGIA VINDECĂTOARE (continuare la cursul nr. 9 ) În lumina acestor deziderate, astrologia veche ne apare ca o disciplina profund ştiinţifică, ca şi bioritmologia modernă. Toate organismele vii, organismul uman dar şi cele animale şi vegetale produc câmpuri magnetice care la rândul lor intră în rezonanţă cu câmpuri magnetice (asemănătoare ca frecvenţă de vibraţie) din MACROCOSMOS. Toate biocâmpurile organismelor vii au la origine curenţi energetici subtili ce angrenează particule feromagnetice din structurile histochimice. Un fenomen deosebit de interesant este câmpul magnetic produs de ochi, care se află întro strânsă legătură cu MANIPURA CHAKRA. În general, ochiul are surse de câmpuri electrice destul de puternice, deoarece pe retină există o diferenţă de potenţial până la 0,01 V, de unde şi apariţia unui biocâmp în ţesuturile vecine, care dirijează mişcările globilor oculari în funcţie de cantitatea de lumină primită de retină. Fenomenul, cunoscut de yoghini, se bucură de un mare interes pentru că ochiul, această deschidere a creierului spre lumea exterioară, emite un câmp magnetic mult mai puternic decât creierul. Tradiţia secretă YOGA cunoştea faptul acesta, care se explică din punct de vedere energetic prin aceea că aici îşi concentrează energia mai multe canale energetice specifice (NADIS). Aşa se explică şi capacitatea de a hipnotiza şi de a fi hipnotizat prin activarea lui MANIPURA CHAKRA. Revenind asupra modalităţii de comunicare interumană şi a transferului de energie şi informaţie la distanţă pe alte căi decât cele clasice, se admite existenţa vehiculului purtător de semnale ale câmpului generat de mentalul emiţătorului. Energia modulată în semnale purtătoare de informaţie la distanţă este decodificată de mentalul receptor având în vedere faptul că, odată cu formularea cuvintelor, noi emitem şi un câmp energetic în procesul de gândire. Mesajul codificat verbal este deci totdeauna dublat de un mesaj codificat, subtil energetic. Comunicarea la nivel de biocâmp am putea-o considera ca un limbaj primar (prelimbaj) dublat la om de limbaj. Acest prelimbaj ar constitui "limbajul telepatic universal" mediat de cuvinte şi accesibil tuturor fiinţelor, de la celulele izolate la om şi plante. Unii cercetători au demonstrat că, dacă dintr-o frunză se taie o parte a ei şi se fotografiază frunza printr-o tehnică numită convertografie, în locul în care a fost îndepărtată o parte din frunză, ne apare, în continuare "ceva" pe care ochiul liber nu-l vede şi nici aparatele fotografice obişnuite nu-l înregistrează, ci numai un sistem fotoelectric sensibil la efectele de câmp magnetic - energetic. Un alt fapt şi mai interesant atunci când într-o frunză se practică un orificiu şi se fotografiază, ar trebui ca în acel loc să nu apară nimic pe film, dar acel "ceva" se păstrează ca şi cum frunza ar fi întreagă . Aceasta nu-i decât o manifestare a biocâmpului, element specific tuturor speciilor de plante şi animale, inclusiv omului. Primul contact dintre fiinţele vii nu este cel al atingerii sau al

comunicării fizice, ci prin biocâmp şi telepatie. În cazul fiinţei umane, biocâmpul poate fi în mod evident dirijat, amplificat prin continenţă perfectă sau diminuat în cazul exceselor sexuale însoţite de pierderi vlăguitoare, de unde şi perspectivele pe care le conferă bioenergia pentru sănătatea organismelor vii, care se îmbolnăvesc numai atunci când au loc perturbaţii în planul biocâmpului şi al bioenergiei. Trebuie să subliniem faptul că un organism viu este într-un permanent schimb energetic cu mediul ambiant nu numai prin respiraţie şi alimente, ci prin canale mult mai profunde, legate de modificările şi acţiunea biocâmpului, determinată de legătura indisolubilă care există între oricare unitate din univers şi câmpul fundamental energetic, informaţional care stă la baza bioenergiei şi care de fapt este PRANA. HATHA YOGA constă în cunoaşterea precisă a fluxurilor energiei din corp. Armonizarea acestei puteri vitale se reflectă la sănătatea întregului organism, pierderea armoniei cauzează boala. Energia activează variate procese din organism, cum sunt circulaţia neîntreruptă a a sângelui, termoreglarea, digestia şi absorbţia, respiraţia, reproducerea, diureza, transpiraţia etc. În tratamentul prin metode YOGA efectele apar prin amplificarea PRANA-ei sau a energiei în fiinţa celui bolnav. În ultimul secol lumea a luat cunoştinţă de efectele benefice ale unor "masaje fără contact" prin transfer de bioenergie. Capacitatea de a bloca, corecta şi stimula corpul energetic (biocâmpul, bioenergia, energia bioradiantă) al celui suferind, în conformitate cu legile şi principiile care guvernează sistemul cibernetic deschis al corpului fizic şi energetic, a conferit unor persoane care au ajuns la această capacitate, prin practici avansate YOGA, denumirea de bioenergoterapeut. Până nu demult, aceste capacităţi erau considerate paranormale, diversele explicaţii oferite în acest sens fiind condiţionate de gradul de instruire a celor ce abordau aceste domenii. Specialiştii în domeniul bioenergiei au reuşit chiar să măsoare unele dintre componentele acestei energii. Astfel, savantul polonez Ian A. Azymanski, autor al unui număr însemnat de lucrări, a prezentat la al IV-lea simpozion de psihotronică de la Varşovia comunicările: "câmpul electrostatic al omului" şi "câmpul electrostatic al bioenergoterapeuţilor" - prin care demonstrează ca această energie a omului (bioenergie) are şi o componentă electrică ce se manifestă în anumite condiţii şi poate fi măsurată. De fapt, în practica medicală curentă, diagnosticarea prin reflexul electrodermal se aplică în mod curent prin EKG, EEG, EMG, electronografie, constituind astăzi investigaţii uzuale. Cu ajutorul bioenergiei se facilitează vindecarea organismului de către el însuşi, căci neurotransmiţătorii stimulaţi de finele fluxuri energetice sunt ei înşişi mobilizaţi în reglarea tuturor proceselor fiziologice. Prin aplicarea metodelor specifice YOGA bioenorgoterapia ne oferă o reglare fiziologică a organismului, iar acest sistem de medicină naturistă prezintă cea mai mare siguranţă dacă este bazat pe cunoştinţe medicale temeinice şi complete.

AFECŢIUNILE CARE ÎN PRACTICA YOGA BENEFICIARĂ CEL MAI UŞOR DE UN TRATAMENT CU AJUTORUL BIOENERGIEI CAPTATE INDIVIDUAL ŞI AMPLIFICATE PRIM REZONANŢĂ 1. Boli reumatismale: a) acute - lombosciatică acută; b) cronice - discopatii, artroze, poliartrite cronice evolutive, periodice, scapulo-humerale; 2. Sindroame asteno-neurotice; 3. Diabet zaharat; 4. Ulcer gastro-duodenal; 5. Hipoacuzii; 6. Encefalopatii cu retard psihomotor moderat; 7. Afecţiuni ginecologice; anexite, metronexite, chist ovarian, fibrom uterin; 8. Astm bronşic alergic; 9. Afecţiuni oculare; miopii, hipermetropii, pareze, paralizii de nervi periferici; 10. Cardiopatie ischemică; 11. Mastoze; mastodinite; 12. Psoriazis: pemfigus; 13. Tulburări de dinamică sexuală (impotenţa sexuală); 14. Enurezis; 15. Dischinezii biliare; 16. Afecţiuni renale.

INFORMAŢII SECRETE CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT PORTOCALIU SEMNIFICAŢIA CULORII PORTOCALIU Aflându-se în straturile subtile ale manifestării între galben şi roşu, portocaliul este aproape cea mai intensă dintre culori. Între auriul paradiziac, celest şi roşu negativ al abisurilor infernale, această culoare semnifică plenar punctul de echilibru dintre spiritualitate şi libido (efervescenţa pulsiunilor sexuale). Dacă în anumite situaţii acest echilibru tinde să se strice, înclinând excesiv balanţa într-un sens (+) sau altul (-), avem de-a face cu revelaţia iubirii sublime, divine într-un caz, sau cu exacerbarea desfrânării aducătoare de vlăguire şi apatie în celălalt caz. În primul caz, este vorba, fără îndoială despre veşmintele simple de culoarea şofranului ale călugărilor budişti şi de crucea de catifea portocalie a cavalerilor Sfântului spirit. Voalul sacru de logodnă, FLAMMEUM, este simbolul fuziunii eterne şi perfecte a aspectelor complementare (+ şi -) în cazul căsătoriei trainice. Voalul dătător de putere pe care Virgiliu i l-a dat Elenei era, după cum se ştie, de culoarea şofranului. = VA URMA =

AN III C 11 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT PORTOCALIU SEMNIFICAŢIA CULORII PORTOCALIU (continuare la cursul nr. 10) Muzele mitice, care sunt, după unele tradiţii milenare, fiicele sublime ale cerului şi a pământului, erau adeseori reprezentate goale şi acoperite numai cu voaluri semitransparente de culoarea şofranului. Piatra de hiacint, având nuanţe de culoare portocalie, era unanim considerată drept un simbol al iubirii trainice şi al fidelităţii. Această piatră era totodată însemnul puterii superioare în cazul unuia din cele 12 triburi mitice ale lui Israel, fiind mereu prezentă pe pieptul marelui preot din Ierusalim. Mai târziu, această piatră preţioasă o regăsim montată pe coroanele regilor Angliei, unde ea simbolizează echilibrul pe care îl conferă înţelepciunea şi sobrietatea augustă a regilor. Trecută prin foc, această piatră preţioasă se decolorează, ceea ce reprezintă după unii iniţiaţi, expresia credinţei divine, ferme, constante, care, prin transmutare şi sublimare, triumfă asupra ardorii pasiunilor josnice, instinctuale şi le transforma în sublime energii spirituale dătătoare de iluminare. Totuşi, realizarea echilibrului dintre spiritualitate şi libido este o etapă destul de greu de atins şi de menţinut apoi constant; tocmai din această cauză uneori portocaliul devine la extrema cealaltă culoarea ce semnifică iubirile efemere şi superficiale, desfrânarea sexuală epuizantă. Acest echilibru, conform tradiţiilor secrete care foloseau tehnicile de fuziune cu Mama Pământului, era căutat şi deseori realizat prin trăiri amoroase transfigurate şi realizate în acelaşi timp (la unison), care în final conduceau fiinţele umane angrenate plenar la revelaţia unităţii divine a manifestării şi la sublimarea triumfătoare a potenţialului creator. Toate acestea făceau atunci cu putinţă apariţia şi amplificarea anumitor forme de extaz. Din acest punct de vedere nu este deloc întâmplător că faimosul zeu DIONYSOS este adeseori reprezentat ca purtând veşminte de culoare portocalie. CURENTUL SUBTIL COSMIC DE CULOARE PORTOCALIE Curentul subtil portocaliu este forţa secretă a vieţii. El poate fi asimilat cu "suflul vieţii" în tradiţia Occidentală, sau cu viaţa secretă în tradiţia egipteană. Energiile sale sunt prezente permanent în întregul Univers, toate fiinţele fiind impregnate şi însufleţite de el. Tocmai din această cauză curentul subtil portocaliu este considerat forţa ascunsă a vieţii, în special procesul respiraţiei în fiinţă, atât la om cât şi la animal face să pătrundă această forţă subtilă în sânge sau în sevă prin sistemele specializate în cazul plantelor şi prin intermediul plămânilor în cazul animalelor şi al omului, deoarece această forţă este vehiculată de aerul pe care îl respirăm, fiind de fapt înmagazinată în acesta şi, nu identică cu el. Energia specifică a curentului subtil portocaliu este în întregime independentă de oxigen. Această forţă subtilă creează, structurează şi conferă formele. Afinităţile inefabile, atracţiile şi repulsiile, chiar reacţiile atomilor grupaţi împreună, prin jocul vibraţiilor lor şi a rezonanţelor extrem de fine, toate aceste fenomene şi multe altele sunt produse în mare parte de această forţă a vieţii care este curentul subtil portocaliu. Curentul subtil portocaliu este forţa constructivă fundamentală care menţine corpul fizic în bună stare sau, în cazul lipsei, dimpotrivă, îi cauzează dezagregarea atomilor săi. Definită pe scurt, ea poate fi asimilată cu esenţa vitală a formei fizice. Acumularea în

cantitate suficientă a forţei subtile portocalii prin intermediul respiraţiei are o influenţă mai mult decât favorabilă, mai ales asupra unei persoane în stare de armonie şi sănătate normală, deoarece ea va fi mult mai capabilă să primească, să stocheze şi să resimtă această forţă misterioasă în comparaţie cu o persoană bolnavă. La fel, o persoană trezită subtil va profita din plin de pe urma acestei forţe, în comparaţie cu o persoană a cărei stare de trezire şi evoluţie lăuntrică nu se afla decât la începutul acestui proces. Curentul subtil portocaliu, dacă este folosit de un cunoscător avertizat va fi extrem de util creşterii şi dezvoltării rapide a forţelor fizice, aceasta fiind valabil la fel de bine atât pentru plante cât şi pentru om şi animale. De exemplu, copiii care nu sunt prea bine dezvoltaţi şi nu au încă în proporţia cerută binefăcătoarele energii portocalii în aură, sunt mult mai repede vindecaţi prin respiraţia yoghină completă, în aer proaspăt şi curat mentalizând ferm în momentul retenţiei pe plin că absorb în mod gradat şi difuzează atât în întreaga fiinţă fizică cât şi în aură, curentul portocaliu subtil al vieţii. Din acest punct de vedere, acest procedeu, deşi simplu în aparenţă, este totuşi extrem de eficient pentru vindecarea rapidă a bolilor, dacă este însoţit de o concentrare adecvată asupra zonei perturbate sau a organului afectat. Curentul subtil portocaliu este deci fluxul secret al forţei vitale care animă plantele, animalele şi oamenii. Orice creatură care respiră, inhalează simultan cu aerul această energie. Acele creaturi care nu au plămâni se impregnează de această forţă prin aspiraţia lor sincronă, mai mult sau mai puţin conştientă, întocmai cum un burete s-ar îmbiba cu apă. De exemplu, un animal bolnav caută aproape instinctiv lumina Soarelui şi aspiră astfel mai mult forţa curentului subtil portocaliu. Yoghinii se servesc în special de acest curent subtil vital pentru a îngriji sau impulsiona dezvoltarea sau creşterea animalelor şi copiilor cât şi pentru a dinamiza revenirea şi echilibrarea vitală şi fizică a acelor fiinţe care prezintă întârzieri în dezvoltare. Curentul subtil portocaliu poate fi de asemeni folosit, cum de altfel se şi întâmplă, pentru a accelera creşterea plantelor. Anumiţi yoghini antrenaţi au chiar strania putere, prin acumularea şi stocarea unei uriaşe cantităţi din acest curent subtil în aură, să facă să germineze şi să crească diferite plante în numai câteva minute, printr-o condensare şi focalizare internă foarte precisă a acestei forţe subtile portocalii. De nenumărate ori, în India, acest fenomen a fost constatat şi verificat ca atare în cazurile unor demonstraţii publice pe care le fac mai ales fachirii. În cazul continenţei, atât la bărbat cât şi la femeie, în faza transmutării potenţialului sexual, dacă nu se urmăreşte canalizarea şi sublimarea la nivelele superioare ale fiinţei a energiei rezultante, se amplifică extraordinar de mult în aură curentul subtil portocaliu. Acest proces se declanşează spontan şi prin aceasta survine o regenerare completă a fiinţei mai ales la nivel fizic şi vital datorită rezonanţei cu curentul subtil portocaliu din MACROCOSMOS sau Univers. Curentul subtil portocaliu este energia ascunsă a vieţii fizice care menţine şi asigură vitalitatea. Curentul subtil portocaliu este unanim considerat energia antioboseală prin excelenţă şi tocmai de aceea se potriveşte tuturor temperamentelor, fără excepţii. În general, operarea cu curentul subtil portocaliu nu are contraindicaţii. Acest curent subtil stimulează sistemul respirator şi facilitează asimilarea calciului. Curentul subtil portocaliu, pe lângă faptul că este un excelent stimulent sexual natural, totodată este o eficientă energie antispasmodică. Operarea sistematică individuală cu curentul subtil portocaliu, o anumită perioadă de timp, ne permite să resimţim o plenară stare de libertate interioară faţă de tot ceea ce ne limitează în mod penibil fiinţa şi ne permite astfel să devenim mult mai toleranţi. Dacă puternica dinamizare vitală pe care acest curent subtil ne-o produce va fi dublată de un constant control mental în timpul tuturor trăirilor amoroase, aceasta ne va ajuta să transmutăm cu uşurinţă potenţialul sexual făcând posibilă sublimarea acestuia în vederea unor realizări psihomentale şi spirituale extraordinare.

În plus, curentul subtil portocaliu ne ajuta să realizăm o mult mai rapidă asimilare o ideilor noi şi valoroase, facilitând prin expansiune gradată şi rafinări succesive apariţia stărilor de iluminare spirituală. Curentul subtil portocaliu măreşte tonusul sexual (atât la bărbat cât şi la femeie) şi conferă optimism. Acest curent subtil permite să se armonizeze foarte bine vitalitatea fizică cu optimismul mental şi datorită acestei acţiuni corelate se constată efecte fortifiante la nivelul corpului energiei vitale. CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU ESTE ÎN SPECIAL INDICAT IN: Abuzuri sexuale, obsesii Astm Astm cronic Bronşită Debilitate mentală Demenţă senilă Deziluzii, decepţii Eliminare (excreţiei defectuoasă) Epilepsie Febră cu flegmă Granulaţii (granulozităţi) la nivelul pleoapelor Gută Halucinaţii Holera Inflamaţia rinichilor Ipohondrie Isterie Manii Melancolie Otalgie (durere de urechi) Pietre la vezica biliară Prolaps Reumatism cronic Scurgeri de sânge (hemoragie) din nas Spasmofilie Stress Sunete supărătoare în urechi Suspendarea menstruaţiei (face să revine ciclul menstrual fiind emenagog) Tuse cu expectoraţii Tuse iritantă, uscată Ulceraţii cronice la nivelul corneei

SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU 1. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU: Echilibrul lăuntric ce tinde să se rupă destul de uşor Libidoul intensificat

Superficialitatea Tentaţia aventurilor amoroase Amorul unificator sublim Euforia intimităţii amoroase Viciul Desfrâul Blazarea prin epuizare sexuală Excesul pasiunilor Dezinhibarea Magnetismul vital Temperanţa Farmecul vitalităţii fizice Triumful asupra ardorii Armonia şi controlul mentalului asupra libidoului Fantasmele amoroase Infidelitatea Sublimarea triumfătoare o tendinţelor abisale Fascinaţia trăirilor amoroase plenare Curentul subtil portocaliu, în general, indică: senzualitatea, libidoul, lascivitatea, trăirile sexuale intense, amorul fizic sub multiplele sale aspecte, stările sexuale plenare, dorinţa de confort, vitalitatea debordantă, atracţia senzuală, trăirea frenetică a plăcerii. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU indică: nevoia de senzualitate, de regenerare şi conservare fizică, aspiraţia către trăiri erotice plenare, dorinţa de satisfacere a pornirilor sexuale, exacerbarea trăirilor amoroase, nevoia de linişte şi fericire, fascinaţia intimităţii fizice, nevoia de dăruire şi comuniune erotică, urmărirea bunăstării. 3. DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU exprimă: inhibarea, pudoarea excesivă, impotenţa sau frigiditate psihică, subordonarea exagerată faţa de convenienţe, refularea sexuală, închistarea în prejudecăţi, rigiditate, respingerea nefirească a nevoilor şi trebuinţelor elementare (naturale), frustrarea erotică, reprimarea aberantă a tendinţelor fireşti ale naturii umane. 4. EFECTE FIZIOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: accelerează pulsaţiile inimii, menţine constantă presiunea sângelui, favorizează secreţia gastrică şi digestia. 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRI I CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: optimism, veselie, senzualitate, intimitate caldă, stimulare emotivă, euforie amoroasă, senzaţie de apropiere spontană şi intimitate, destressare, dezinhibare, măreşte sociabilitatea, conferă o stare de sănătate radioasă şi optimism, euforizant senzual, afrodiziac. 6. SEMNIFICAŢIE PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL PORTOCALIU Acest curent subtil este caracterizat adeseori ca "PORTA SECRETĂ A VITALITĂŢII" care este specifică oricărei fiinţă debordând de vitalitate, curioasă, senzuale, superficial orientate, dispusă în a trăi clipa prezentă, exaltând bucuria de a trăi intens vitalismul, dezinhibarea, predispusă în a se raporta la sine prin cuplu sau prin fiinţele de sex opus; printre altele, ea exprimă: senzualitate, sociabilitate, hedonism, erotism viguros, toleranţă, inconştienţă. 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL PORTOCALIU:

antirahitic, stimulant respirator având proprietatea de a combate spasmele şi convulsiile, revitalitent, antispasmotic, carminativ (având proprietatea de a face să fie expulzate gazele intestinale), emetic (având proprietatea de a provoca vomă atunci când este necesar), afrodiziac, galactogog (având proprietatea de a favoriza la femeie (în timpul sarcinii şi după aceea) secreţia de lapte matern). 8. EFECTELE BINEFĂCĂTOARE RAPIDE FIZICE ALE CURENTULUI SUBTIL PORTOCALIU ÎN URMĂTOARELE CAZURI: slăbiciune a plămânilor, capacitate respiratorie redusă (mică), astm, bronşită, hipertiroidie (prin acţiunea profund tonifiantă asupra paratiroidelor), guturai cronic, provenirea şi stoparea proliferării tumorilor maligne, suspendarea patologică a menstruaţiei, lactaţie insuficientă după naştere, prolaps anal (deplasarea în jos sau ieşirea anusului din cavitatea în care se găseşte), tulburări ale rinichilor, calculii biliari (concreţiune asemănătoare cu o pietricică, formată patologic în acest organ). 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL - Nici un fel de contraindicaţii. 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL PORTOCALIU ASUPRA EMOŢIILOR: favorizează o foarte bună relaţie corp - minte, măreşte optimismul, senzaţia de bunăstare şi satisfacţie, euforie amoroasă, tonic sexual.

CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT GALBEN SEMNIFICAŢIA CULORII GALBEN Intens, fermecător, viu până la stridenţă, sau mirific şi orbitor ca o curgere de metal topit, galbenul este cea mai caldă, cea mai expansivă, cea mai ardentă dintre culori, greu de trecut cu vederea, care prin iradierea sa debordează întotdeauna în afara limitelor în care urmărim să o cuprindem. Razele soarelui traversând albastrul cerului manifestă în mod misterios puterea divinităţilor din cealaltă lume: în Panteonul aztec HUITZILOPOCHTLI, luptătorul triumfător, zeul soarelui de amiază este predominant pictat în albastru şi galben. Galbenul, în calitatea sa de lumină aurie, are o valoare dătătoare de stabilitate iar cuplul de culori auriu- azur se opune cuplului ROŞU - VERDE, aşa cum adeseori se opune ceea ce vine de sus la ceea ce vine de jos. Câmpul confruntării lor este suprafaţa pământului, sau chiar pielea noastră care şi ea devine galbenă în apropierea morţii. În cuplul galben - albastru, galbenul, culoarea masculină a luminii şi a vieţii, nu poate tinde către întunecare. Artistul plastic Kandinsky a sesizat foarte bine acest lucru când a scris: "Galbenul are o asemenea tendinţă către claritate încât aproape niciodată nu putem avea galben foarte închis. Putem spune deci că există a afinitate profundă, fizică, între galben şi alb". El este vehiculul tinereţii, elevării, forţei şi eternităţii divine. El este culoarea zeilor. ZOROASTRU, după părerea lui ARISTOTEL, semnifică "astru de aur strălucitor, eliberator, stea vie". AUM, silaba sacră a yoghinilor, are drept calificativ sanscrit ZERE, care înseamnă "de aur". Zeul VISHNU poartă haine galbene iar oul macrocosmic al lui BRAHMA străluceşte întocmai ca aurul. Lumina aurie, devine uneori canalul de comunicare cu dublu sens, fiind un mediator între oameni şi zei. Astfel, FRAZER subliniază faptul că cuţitul de aur era folosit în India pentru marile sacrificii de cai deoarece aurul înseamnă lumină şi prin intermediul luminii aurită, cel sacrificat dobândeşte astfel accesul în regatul zeilor. În cosmogonia mexicană, galbenul auriu este culoarea veşmântului nou al pământului la începutul sezonului ploios, înainte ca acesta să redevină verde.

El este deci asociat misterului reînnoirii. Din acest, XIPE TOTEC, divinitatea ploilor de primăvară, este de asemenea, zeul aurarilor. = VA URMA =

AN III C 12 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT GALBEN SEMNIFICAŢIA CULORII GALBEN (continuare la cursul nr. 11) În perioada sărbătorilor de primăvară, preoţii lor se îmbracă cu pieile pictate în galben ale animalelor care erau jertfite în favoarea acestei zeităţi. Galbenul auriu era, de asemenea, atributul lui MITHRA în Persia şi al lui APOLLO în Grecia. Fiind de esenţă divină, galbenul auriu devine pe pământ atributul puterii prinţilor, regilor, împăraţilor, aceasta mai ales pentru a indica originea divină a autorităţii lor. Ramurile verzi cu care a fost întâmpinat Iisus în timpul vieţii sale terestre, sunt în final înlocuite cu un nimb auriu strălucitor atunci când se reîntoarce la Tatăl Ceresc, în Duminica Floriilor mai ales în Spania, frunze galbene de palmier sunt fluturate cu fervoare în curtea catedralelor de către credincioşi. Galbenul este adeseori considerat culoarea veşniciei aşa cum la rândul său aurul este supranumit metalul solar al eternităţii. Şi unul şi altul sunt după cum se ştie elemente de bază în riturile creştine. Aurul crucii pe patrafirul preotului, împreună cu aurul cutiei de anafură reprezintă de fapt galbenul vieţii eterne şi puterea credinţei în DUMNEZEU. Tot la creştini găsim reprezentată puritatea originară a galbenului pe stindardul sacru al Vaticanului. Tot cu ajutorul galbenului şi al aurului, ce se oferă la răspântia ultimului drum, preoţii catolici conduc defuncţii spre viaţa eternă. Galbenul este de asemenea prezent într-o măsură mai mare sau mai mică în aproape toate tradiţiile mai ales atunci când este vorba despre moarte: la MITHRA (judecătorul morţilor la perşi) dar şi în tradiţiile orientală, câinii Infernului, printre care cei menţionaţi în ZEND AVESTA sunt descrişi ca având ochii galbeni - pentru a pătrunde cât mai bine secretul tenebrelor; tot ei au şi urechile pictate cu galben şi alb. În camerele funerare egiptene, culoarea galben este de multe ori asociată cu culoarea albastru pentru a asigura astfel supravieţuirea în eternitate a sufletului deoarece auriul pe care această culoare îl reprezintă este considerat a fi trupul secret al Soarelui şi al zeilor. Această prezenţă a galbenului în lumea subterană (infernală) ca reprezentare a eternităţii introduce al doilea aspect semnificativ al acestei importanţe. Galbenul este totodată culoarea pământului fertil, iar în China antică pentru a se asigura fertilitatea cuplului ce reprezintă armonie deplină între YIN (-) şi YANG (+), veşmintele, cuverturile patului nupţial erau toate confecţionate din mătase galbenă. Galbenul în calitatea sa de culoare a spicelor coapte ale verii, anunţă deja venirea toamnei în care pământul se dezveleşte pierzându-şi gradat haina verde. În

această fază se anticipează prin intermediul ei (galbenul) declinul, bătrâneţea şi chiar apropierea morţii. La limită, galbenul devine un substitut al negrului. Pentru indienii PUEBLOS, TEWA galbenul este culoarea vestului; pentru azteci şi pentru zunişi culoarea galben este cea a nordului sau a sudului , după cum asociază ei una sau cealaltă din aceste două direcţii, cu lumile inferioare. În tantrismul budist, galbenul corespunde atât centrului rădăcină, MULADHARA CHAKRA, cât şi culorii elementului subtil pământ PRITHIVI TATTVA cât şi lui RATNASAMBHAVAP a cărui lumină este de natură solară. Negrul sau galbenul este pentru chinezi direcţia nord sau o materialitate de a indica zona abisurilor subterane unde se găsesc izvoarele galbene ce duc către regatul morţii. Sufletele coborâte la izvoarele galbene sau YANGul care se refugiază aici mai ales iarna, sunt cele care aspiră la restaurarea ciclică care are la origine solstiţiul de iarnă. Prin urmare, dacă nordul, sau cu alte cuvinte izvoarele galbene sunt de esenţă YIN (-), acestea se află totodată la originea restaurării YANG-ului (+). Pe de altă parte, galbenul este asociat negrului, ca fiind opusul şi complementarul său. Galbenul se separă de negru în procesul de diferenţiere a haosului: polarizarea Unicului primordial se face în galben şi negru sau în YANG (+) şi YIN (-), colţuros şi rotunjit, activ ( + ) şi pasiv (-). Negru şi galben sunt în YI-KIKG culorile sângelui Dragonului demiurg. Totodată, aici nu este vorba decât de o polarizare relativă, de o coagulare primordială. În simbolismul chinez galbenul provine din negru precum pământul ia naştere din apele primordiale. În China, galbenul este culoarea împăratului şi aceasta deoarece el se află în centrul universului, întocmai precum Soarele se află pentru noi în centrul cerului. Când galbenul se opreşte pe acest pământ la jumătatea distanţei dintre ceea ce este foarte înalt şi ceea ce este foarte jos, el nu poate determina decât perturbarea virtuţilor, credinţei, inteligenţei şi vieţii eterne. Când este uitată iubirea divină, fiinţa umană este tentată de suflul luciferian, imagine penibilă a orgoliului, aroganţei, inteligenţei speculative egotice. Galbenul este asociat cu separarea atunci când se rup legăturile sacre ale căsătoriei, în alte situaţii galbenul reprezintă imaginea legăturilor sacre ale iubirii divine rupte de acceptarea tentaţiilor lui Lucifer. Valoarea negativă e galbenului este atestată şi în tradiţia teatrului chinez, în care actorii se machiau cu galben mai ales pentru a indica cruzimea, disimularea, cinismul, în timp ce cu ajutorul culorii roşu pur se indica loialitatea şi onestitatea. În acest teatru tradiţional (chinez) costumele prinţilor şi împăraţilor - indicând nu trăsături sufleteşti, ci condiţia socială a personajelor - sunt şi ele de culoare galbenă. Această utilizare a culorii galben în teatrul chinez tradiţional ţine totodată cont de ambivalenţa care îi este proprie şi astfel face ca una dintre cale mai divine culori să fie în acelaşi timp cea mai terestră. Această ambivalenţă se regăseşte şi în mitologia greacă. Merele de aur din Grădina HESPERIDELOR semnifică iubirea şi armonia. Ele sunt veritabile fructe ale iubirii deoarece GAIA, pământul, le oferă lui ZEUS şi HERA drept cadou de nuntă: ele încununează astfel hierogamia (unirea prin dragoste a unui zeu şi a unei zeiţe) fundamentală din care totul provine. Într-un alt caz mitic mărul discordiei, măr de aur şi el, care se află la originea războiului Troiei, reprezintă simbolul orgoliului şi geloziei. Mereu, în mitologia greacă, cele 2 faţete ale simbolului se apropie în mitul ATALANTEI, DIANA grecilor, fecioara agresivă, atunci când aceasta se întrece la alergări cu HIPPOMENES - pe care ea chiar are intenţia să-l omoare aşa cum a făcut cu toţi ceilalţi pretendenţi de până atunci - în final cedează în faţa irezistibilei dorinţe care se trezeşte în ea pentru merele de aur pe care tânărul bărbat le pune în faţa ei pe pământ. Ea este astfel învinsă şi din această cauză îşi încalcă jurământul. Totuşi, prin această încălcare ea este din plin răsplătită căci ajunge la o divină iubire. În anumite tradiţii, distincţia dintre sensul benefic şi cel malefic al culorii galbene se face

conferind galbenului strălucirea extraordinară din primul caz şi aspectul mat din al doilea caz. Mai ales în tradiţia Islamului acest lucru apare evident căci galbenul auriu strălucitor semnifică înţelepciunea şi sfaturile bune, iar galbenul pal trădarea şi decepţia. Aceeaşi distincţie se regăseşte în semnificaţiile de blazon care pun net în valoare metalul aur strălucitor în detrimentul culorii galben.

COSMIC SUBTIL COLORAT GALBEN Printre cei mai elevaţi dintre cei 7 curenţi subtili cosmici se află curentul galben. Altfel spus, între cele 7 benzi colorate subtile, curentul subtil galben prezintă vibraţii specifice mult mai rapide ce accentuează starea de elevare în fiinţă atunci când acest curent subtil este perceput prin clarviziune. În această direcţie este util să ştim că evocarea cât mai fidelă în mental a culorii subtile galben strălucitor drept o rază intensă de lumină aurie ne permite prin contemplarea constantă a acestei culori mentale să putem atrage şi amplifica în noi această forţă subtilă chiar dacă ea nu este perceptibilă în mod direct prin simţurile fizice. Curentul subtil galben în manifestarea subtilă universală este o forţă dinamică extraordinară ce poate fi considerată una dintre cele mai puternice energii subtile, elevate care operează pe această planetă. În acest curent subtil se manifestă toate calităţile mentale şi spirituale pe este trebuie să le acumulăm dacă dorim să ne accelerăm evoluţia. Acesta este curentul inteligenţei, şi intuiţiei mentale, şi iubirii pure şi al armoniei lăuntrice. Fiinţa umană în căzut căreia mentalul nu este animat de idei superioritate lăsându-se predominant controlată de conglomeratul dorinţelor materiale, nu se poate pune în armonie totală, cu acest curent. În această direcţie, un ideal mai elevat şi gânduri sublime sunt necesare înainte ca viziunea acestui curent subtil să se poată amplifica în fiinţa care doreşte să-i perceapă, pentru a realiza astfel imensul său câmp de acţiune, ce permite să se obţină şi să se amplifice la culme inteligenţa fiinţei care îl captează în aură preponderent. Dacă o fiinţă umană doreşte iubire, altruistă, în sensul cel mai elevat şi pur, ea trebuie săşi reprezinte un flux de lumină strălucitoare galben-aurie inundându-i în întregime aura şi trebuie să se concentreze intens, dirijându-şi în întregime gândirea asupra acestui curent până ce ea va simţi pregnant energia minunată a vibraţiilor subtile a acestei forţe elevate şi pe multiple planuri benefic magnetizantă. Atunci când fiinţa umană care se serveşte de curenţi fluidici subtili de culoare galbenă şi-a antrenat suficient de mult gândirea astfel încât să aibă stăpânirea, sau cu alte cuvinte un control foarte mare, ea poate atunci cu uşurinţă să folosească această mare forţă mentală a luminii subtile galbene auriu, care o va proteja de toate pericolele, mai ales datorită faptului că vibraţiile sale elevate vor întoarce de la ea influentele rele ale furiei, supărării şi ale tuturor emoţiilor inferioare. În această direcţie, învăţătura sacră a lui IISUS CRISTOS de a ne iubi chiar şi duşmanii are prin urmare, din punct de vedere yoghin, un caracter absolut real, ca fiind bazată pe datele fundamentale cu privire la existenţa acestor vibraţii subtile şi referitoare la efectele lor complexe. Inferioara energie subtilă roşie negativă a furiei sau negrul - cenuşiu al supărării şi deznădejdii nu poate să atingă sau să afecteze o fiinţă umană care proiectează în toate direcţiile înaltele energii-gând, armonioase, elevante şi pline de dragoste. În lumina acestor aspecte, este evident de ce nu este înţelept să ne menţinem gândurile orientate către tristeţe, fiind deosebit de important să ne orientăm mentalul şi să-l menţinem concentrat asupra unor subiecte ce emană calm, bucurie şi seninătate. Prin contemplarea acestor idei de calmă seninătate şi dragoste ne va fi posibil să acumulăm în noi înşine, la nivelul aurei,

nuanţele subtile cele mai pure ale acestui curent. Acţionând cu tenacitate în acest mod, noi ne elevăm constant propriile vibraţii aurice şi ne accelerăm evoluţia individuală, acordându-ne din ce în ce mai intim conştientul cu aspectul mental elevat, universal în care trăim în mod constant, adeseori fără să ştim. La nivelul celor 7 curenţi coloraţi subtili de bază, galbenul subtil este o energie foarte înaltă ce se manifestă în mod subtil pe această planetă. Curentul subtil galben este adeseori considerat de către yoghini ca fiind printre cele mai puternice forţe subtile ce există în lumile invizibile. Galbenul subtil este expresia iubirii elevate şi creatoare. El poate fi asimilat cu un flux armonios de inteligenţă, intuiţie şi echilibru superior. El se află printre aspectele cele mai elevate în scara de 7 a Supremului şi ne poate ajuta extraordinar de mult să ne elevăm vibraţiile lăuntrice şi să ne accelerăm evoluţia. Galbenul subtil îmbrăţişează toate calităţile mentale ce pot fi concepute, cu toate că, la nivel uman obişnuit, toate aceste calităţi sunt destul de des foarte puţin trezite. Pentru a asimila însă din plin această forţă subtilă este absolut necesar ca mentalul să controleze foarte bine diferitele aspecte şi nivele lăuntrice căci numai atunci fiinţa umană poate să-şi amplifice curentul cosmic subtil galben în aură devenind capabilă să realizeze tot ce plănuieşte să îndeplinească benefic pe acest Pământ. O fiinţă umană insuficient de pregătită sau dezvoltată spiritual nu poate să utilizeze decât parţial şi cu o anumită greutate acest curent subtil, deoarece vibraţiile specifice ale acestui curent subtil sunt mult prea înalte pentru acea fiinţă. Curentul subtil galben stimulează sistemul nervos central, amplifică vivacitatea mentală, intensifică energia digestivă, îmbunătăţeşte tonusul făcând-ne să ne simţim mai mereu în formă. Operarea sistematică cu acest curent subtil conferă efecte tonice şi regeneratoare. O altă acţiune considerabilă a sa este că accelerează digestia. O altă acţiune pozitivă exercitată de curentul subtil galben se produce în cazul perturbărilor intestinale, ea cuprinzând în sfera sa de acţiune toate funcţiile digestive ( în mod special acţionând însă asupra ficatului şi vezicii biliare. Operarea cu acest curent subtil face de asemenea ca generarea de sucuri digestive să crească, considerabil (în acestea se includ secreţiile stomacale, bila, saliva). O altă acţiune importantă ce se remarcă în cazul operării cu acest curent subtil este aceea exercitată asupra sistemului limfatic, al cărui rol principal este acela de a curăţa şi purifica sângele de diferitele impurităţi. În tratatele secrete YOGA se menţionează că acest curentul subtil (galben) stimulează foarte mult creierul şi nervii, armonizând totodată MANIPURA CHAKRA şi regiunea plexului solar prin energia sa subtilă pozitivă, benefică. Curentul subtil galben stimulează de asemenea sistemul limfatic, asigurând-i funcţionarea în condiţii optime. În plus, această culoare subtilă ne permite atingerea unei depline stăpâniri de sine, asigurând într-un timp destul de scurt îmbunătăţirea autocontrolului, şi o deosebită luciditate mentală. La nivel mental, operarea cu acest curent subtil favorizează dobândirea unei cunoaşteri profunde, infailibile, făcând posibilă în fazele avansate de operare cu el, atingerea unei stări de inteligenţă extraordinară care transformă fiinţa într-un autentic geniu. CURENTUL SUBTIL GALBEN ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN: CONTRAINDICAT ÎN: - afecţiuni ale ficatului - afecţiuni ale vezicii biliare - balonări/moteorisme/gaze la stomac - celulită

- febră - inflamaţii acute - palpitaţii cardiace - supraexcitaţie

- colită - constipaţie - diabet - dispepsie - eczeme şi afecţiuni ale pielii - edem (umflătură sub piele) - epuizare nervoasă - hemoroizi - indigestie - lepră - migrenă - paralizie - paraplegie (paralizia membrelor inferioare) - tulburări stomacale

SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL GALBEN 1. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL GALBEN - entuziasm mental - bogăţia interioară - autocontrolul - nobleţea - aspiraţiile sublime - cutezanţa - gândire rapidă - dragostea de viaţă trăită ideal - fascinaţia inteligenţei - optimismul - expansivitate elevată - iubire pură - umorul rafinat Curentul subtil galben, în general, semnifică: aspiraţiile sublime, dorinţa de fericire durabilă, tendinţele de autorealizare ideală, autodepăşirea constantă, evoluţia, inspiraţia genială. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ, SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL GALBEN indică: dorinţele de realizare interioară, speranţa în fericire, aspiraţia către desăvârşire, elevare, trăiri mentale sublime, romantism pur, dragoste ideală. 3. DIFICULTATEA DE A LUCRA CU CURENTUL SUBTIL GALBEN exprimă deziluzia, dezamăgirile frecvente, decepţiile traumatizante, izolarea masochistică, retragerea dureroasă în sine, închistarea, stress afectiv, lipsa de încredere în forţele proprii, mental slab. 4.EFECTE FIZIOLOCICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT ÎN AURĂ: stimulează nervul optic, influenţează funcţionarea normală a sistemului cardiovascular. Îmbunătăţeşte digestia. 5. EFECTE PSIHOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: căldură inefabilă, intimitate

elevată, satisfacţie sublimă, admiraţie, înviorare, bucurie caldă şi dinamică, umor spontan, veselie, stimulează vederea, calmant al psihonevrozelor, senzaţia de dilatare în spaţiu, stimulează şi întreţine starea de vigilenţă, sporeşte capacitatea de concentrare şi mobilizează atenţia, predispune către o comunicativitate filozofică profundă, conferă o stare de împlinire mentală şi luciditate. 6. SEMNIFICAŢIA PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL GALBEN: exprimă spontaneitatea neîngrădită, fluiditatea, încrederea în forţele proprii, această trăire fiind caracteristică pentru fiinţele active, proiective, elevate, expansive, fermecătoare, inteligente, spumoase, inventive, investigative, simpatice, cu un nivel ridicat de aspiraţie; exprimă flexibilitate, vastitatea orizontului propriu, plenitudine elevată, originalitate, veselie, înţelegere mentală rapidă, inteligenţă, genialitate. = VA URMA =

AN III C 13 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT GALBEN (continuare la cursul nr. 12) 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL GALBEN Stimulant motor, stimulant al nervilor, stimulant digestiv, îmbunătăţeşte asimilarea, tonic al nervilor şi cerebral, colagog (se spune astfel despre tot ceea ce uşurează evacuarea bilei), acţionează împotriva viermilor paraziţi care se instalează în organism. 8. EFECTE BINEFĂCĂTOARE, RAPIDE FIZICE ALE CURENTULUI SUBTIL GALBEN ÎN URMĂTOARELE CAZURI: constipaţie, paralizii, balonări abdominale, vezică biliară atonă, ficat obosit datorită suprasolicitărilor şi tensiunilor negative, eczeme, reumatism muscular, dureri de cap şi migrene, indigestie cronică, sânge impur, paraziţi intestinali. 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL GALBEN; Isterie (tulburare nervoasă caracterizată în general prin stări excesive de receptivitate în care survin convulsii şi accese bruşte şi nejustificate de râs sau de plâns), stări de supraexcitaţie mentală, palpitaţii cardiace, stări exacerbate de furie sau mânie, infecţii cu bacterii patogene, inflamaţii acute, alcoolism (viciul băuturii). 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL GALBEN ASUPRA EMOŢIILOR: stimulează foarte bine creierul şi mentalul (intelectul) pentru perioade mari de timp în perioadele de examen sau concurs care implică o activitate mentală intensă şi susţinută; stimulează nervii; face să dispară cu uşurinţă stările de depresie (depresia este o stare psihică morbidă datorată unei stări constante de rezonanţă bolnăvicioasă cu energii inferioare de tip perturbator întreţinută de gânduri şi trăiri psihice negative, caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate mentală,

psihică şi motorie, însoţită de o dispoziţie sufletească preponderent astenică (datorată excesului de YIN (-)), de tristeţe exagerată, de deprimare, fatigabilitate şi anxietate. Frecvent întâlnite sunt formele uşoare de depresie apărute ca o reacţie firească la situaţii dificile de viaţă care sunt exagerat trăite (exemplul moartea unei persoane dragi, divorţ, certuri, frustrare sexuală, traume psihice, insuccese) sau în urma unei munci haotice, istovitoare, a unui regim alimentar sărăcăcios sau preponderent YIN (-) ); elimină oboseala mentală; anihilează stările de melancolie (melancolia este o stare chinuitoare, penibilă ce rezultă de multe ori prin obişnuinţă şi rezonanţă psihomentală predominant negativă în care fiinţa trăieşte o stare de tristeţe aproape pemanentă, inspirată de un fond de pesimism şi însoţită adeseori de un complex mai mult sau mai puţin aberant de culpabilitate; dincolo de o anumită limită obişnuinţă cu melancolia devine patologică şi se înscrie ca un simptom alternativ în psihoza maniaco-depresivă. În anumite cazuri melancolia înseamnă şi o anxietate depresivă); trezeşte umorul, amplifică buna dispoziţie.

CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT GALBEN LĂMÂIE În plan fizic acest curent subtil secundar are puternice efecte specifice de stimulare şi energizare la nivel cerebral. În plan subtil, el conferă o remarcabilă vivacitate mentală dublată de o stare de luciditate mărită. Printre celelalte efecte ale sale, curentul secundar colorat galben lămâie este antiacid, iar această caracteristică ne permite ca prin amplificarea sa în aură să putem neutraliza acţiunea nocivă a acizilor de tot felul în structura fizică. El acţionează în special (din acest punct de vedere) asupra acidităţii gastrice excesive pe care o inhibă gradat şi o neutralizează. Mai ales în cazurile de aciditate în exces, operarea sistematică cu acest curent colorat secundar este foarte indicată. În plus acest curent secundar are efecte laxative şi acumularea sa adecvată determinând efecte purgative, naturale. La nivelul căilor respiratorii acest curent secundar determină efecte de expectorare şi astfel acumulările nocive sau produsele care se adună pe căile respiratorii sunt eliminate mult mai repede din zona pieptului. Printre efectele caracteristice remarcate de yoghini în cazul operării cu acest curent amintim şi amplificarea şi reglarea naturală a proceselor de remineralizare a structurii fizice. În ceea ce priveşte efectele subtile este demn de remarcat starea de încredere mărită în potenţialul mental lăuntric şi amplificarea stăpânirii de sine pe un fond de detaşare exuberantă. Atunci când acest curent subtil secundar se află în mod spontan bine aspectat în aură creează o predispoziţie nativă pentru meditaţie făcând ca fiinţa umană în cauză să fie contemplativă şi înclinată către o atitudine filozofică în viaţa de zi cu zi. Curentul secundar colorat galben lămâie asociază o acţiune stimulativă şi o acţiune de dezintoxicare. Cortexul şi timusul sunt considerabil activate de acest curent secundar care este de asemeni considerat drept un important stimulant sexual. Alte efecte binefăcătoare şi curative ale acestui curent secundar subtil sunt: stimulează vitalitatea în toate formele de tulburări cronice; efecte considerabile de dezintoxicare (înlăturarea efectelor unei intoxicaţii); face să dispară oboseala; stimulează creşterea şi regenerarea oaselor; elimină congestiile, anulează blocajele şi congestia ficatului; stimulează şi regenerează ficatul obosit sau leneş; face să dispară roşeaţa bolnăvicioasă de la nivelul ochilor; înlătură senzaţia de gust amar în gură; face să dispară stările de ameţeală asociate cu senzaţie de vomă atunci când acestea se festă simultan; este un excelent adjuvant în tratamentul cancerului; prin acţiunea sa asupra timusului previne şi stopează mongolismul (boală congenitală, caracterizată prin întârziere în dezvoltarea psihică şi mintală şi corporală şi printr-o conformaţie deosebită a feţei. Copiii bolnavi de această boală sunt afectuoşi, cu o tendinţă pronunţată spre imitaţie, dar nivelul lor mental este foarte redus) şi cretinismul

(boală cronică de natură endocrină determinată în mare măsură de insuficienta activare a centrilor de forţă VISHUDDHA CHAKRA principal şi secundar AJNA CHAKRA, MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA. Această boală se manifestă printr-o imperfectă dezvoltare corporală şi mentală. Cretinul este uşor de recunoscut după aspectele sale fizice şi psihice caracteristice. Astfel, la el, talia este mică (pitică), abdomenul e mare, picioarele scurte în raport cu trunchiul, craniul sub dimensiunile normale, rădăcina nasului căzută, gura mare, gâtul scurt, uneori cu guşe. Tulburările psihice la cretin constau în înapoiere mintală (slabă dinamizare a lui AJNA CHAKRA, percepţie greoaie, limbaj întârziat, înţelegere dificilă), dispoziţie apatică (stare de pasivitate excesivă cauzată de lipsa dorinţelor şi a oricăror mobiluri spre acţiune; atitudine indiferentă faţă de problematica vieţii proprii şi faţă de tot ceea ce îl înconjoară), comportament molatec, preocupări limitate, boala apare în prima copilărie fiind cauzată de slaba dinamizare a lui VISHUDDHA CHAKRA care generează diferite tulburări funcţionale ale glandei tiroide); stimulează sistemul nervos central; îmbunătăţeşte memoria, amplifică puterea de concentrare mentală; elimină tulburările vezicii biliare. PRlNCIPALELE PROPRIETĂŢI CURATIVE ALE CURENTULUl SECUNDAR SUBTIL COLORAT GALBEN LĂMÂIE Stimulent cerebral, laxativ (are proprietăţi purgative, favorizând eliminarea materiilor fecale din organism), antiacid, expectorant, agent de remineralizare. = SFÂRŞIT =

CUM NE PUTEM AUTOCUNOAŞTE PRIN INTERMEDIUL IDENTIFICĂRII PREDOMINANŢEI UNUI ANUMIT SIMŢ După cum există cinci organe de simţ principale, în concepţia tradiţională yoghină există tot atâtea tipuri de oameni. Corelând care este simţul nostru preponderent putem deduce cu uşurinţă ce tip de fiinţă umană suntem. Aceste elemente ne pot, de asemeni, folosi foarte mult pentru a-i cunoaşte rapid pe ceilalţi, sesizându-le destul de repede nivelul predominant de conştiinţă după preferinţele sau comportamentul specific pe care aceştia îl prezintă. 1. ADULMECĂTORUL Unei asemenea fiinţe umane, îi place să hoinărească adeseori fără rost prin raioanele de parfumerie ale marilor magazine sau îi place să rămână în vecinătatea imediată a unui restaurant ori a unei plăcintării, o asemenea fiinţă va visa uneori să se căsătorească cu o persoană care lucrează la o staţie de benzină (PECO), ori cu cineva care serveşte într-un magazin de parfumărie şi cosmetice; o asemenea fiinţă umană adulmecă într-un fel de reverie interiorizată diferitele feluri de fum de la feluritele mărci de ţigări şi chiar mai mult decât atât, ea îşi miroase propriile picioare după un drum lung în timpul verii. Efluviile corporale şi feluritele nuanţe ale acestora o fac să trăiască stări inefabile prin evocare, fiecare senzaţie olfactivă generându-i trăiri complexe la celelalte nivele ale fiinţei, psihic şi chiar mental, pentru o asemenea fiinţă la care percepţiile olfactive predomină, mirosul unei balegi proaspete sau chiar al ierbii tăiate recent are poezia sa indescriptibilă. Pentru adulmecător, orice miros oricât ar părea de straniu este bun să fie experimentat. Mai ales pentru el nu există niciodată mirosuri urâte. În cazul percepţiilor sale olfactive complexe fiecare mireasmă sau miasmă este nuanţat diferită, are mesajul său debordând

de sensuri, este înzestrat cu caracteristica sa specifică, are chiar culoarea sa, istoria şi adevărul său. Pentru adulmecător, boala cuiva, starea de fericire a altcuiva, o experienţă sexuală recentă a unui prieten sau veselia care transpare de pe faţa unei cunoştinţe, toate acestea, trezesc spontan şi distinct în fiinţa sa stări olfactive corelate, complexe, distincte şi irepetabile. Mai ales naturile feminine au această sensibilitate la mirosuri şi prezintă chiar o receptivitate specifică mirosurile care le excită. La asemenea naturi feminine excitaţia este puternică şi predominant olfactivă, ele reacţionând prompt la anumite mirosuri care le excită profund şi copleşitor. La bărbaţii la care senzaţiile olfactive predomină, mirosul specific sau "parfumul" natural al fiinţei iubite generează o stare bruscă şi intensă de dorinţă amoroasă numai prin evocarea respectivei amintiri, în viaţa de zi cu zi adeseori adulmecătorul se trădează prin acest gen de frază: "Tu chiar nu miroşi cum stau lucrurile aici ?" În cazul adulmecătorului apare evident că predomină PRITHIVI TATTVA elementul subtil PĂMÂNT care este şi poate fi controlat prin intermediul trezirii şi activării armonioase a lui MULADHARA CHAKRA în fiinţă. 2. GUSTĂTORUL O asemenea fiinţă umană care are senzaţiile gustative predominante consideră că a mânca reprezintă în viaţa sa o activitate principală apreciind drept un timp secundar liber perioadele care există între mese. Chiar şi în aceste intervale gustătorii gândesc însă că nu prea trebuie să-şi piardă vremea şi de aceea imediat înainte şi chiar şi după masă obişnuiesc să mai ronţăie sau să guste câte ceva, o bomboană, o alună, o gumă de mestecat, o prăjitură, sau ceva de băut pe care reuşesc să-l savurase pe îndelete. El argumentează că acest obicei reprezintă ceva absolut firesc, fiind un mod normal de a trăi pentru el. Adeseori gustătorul aproape că nici nu poate să trăiască fără a avea ceva pe care trebuie şi-l simtă în gură. El nu se simte bine dacă nu mestecă fie sticksuri, fie bomboane, fie un baton de ciocolată, fie seminţe de dovleac sau de floarea-soarelui. Adeseori el chiar se surprinde sugând cu destul de multă plăcere buşonul de la stilou, capătul pixului său, curios, pune pe limbă o picătură de gumă arabică pur şi simplu ca să VADĂ ce gust are. Gustătorul bea sifon sau apă minerală chiar dacă nu simte nici un fel de senzaţie de sete şi mestecă cuişoare parfumate sub pretextul că trebuie neapărat să îşi parfumeze răsuflarea. Noaptea uneori, el se trezeşte cuprins de o poftă bruscă şi aleargă la frigider ca să mai înfulece prăjituri reci. Lui îi plac până la obsesie în special toate dulciurile şi gustă cu o curiozitate reînnoită toate noutăţile cofetarilor sau ale producătorilor de dulciuri. Gustătorul urmăreşte înainte de toate şi-şi ocupe mai mereu papilele sale gustative. El nu este neapărat un cunoscător expert într-ale mâncării ci, cel mai adesea, un aventurier al gusturilor ce face adeseori un amestec straniu de alimente căci, foamea sa este aproape fără de sfârşit. Pentru gustător, un fel de mâncare nu este niciodată doar dulce sau sărat, cald sau rece, tare sau moale. În orice ce el descoperă nuanţe gustative cu totul noi. Este chiar capabil să recunoască după caracteristicile specifice intuite doar de el cine a gătit un anumit fel de mâncare şi în această direcţie se înşeală foarte rar. Dacă cândva cineva a făcut o plăcintă şi l-a servit cu o bucată şi, eventual, data viitoare aceeaşi persoana face o nouă plăcintă şi o lasă la îndemână, gustătorul este capabil să ne uimească prin afirmaţii ca: "această plăcintă nu a fost cumva făcută de X? Spre uimirea generală afirmaţia sa este exactă, el fiind singurul capabil să identifice după gust stilul specific de a găti al unei anumite persoane. În viaţa de zi cu zi, gustătorul vorbeşte în general foarte puţin dar are mai mereu gura plină. În casa gustătorului apare evident că predomină APAS TATTVA elementul subtil APĂ care este şi poate fi corelat prin intermediul trezirii şi activării armonioase a lui SWADHISTHANA CHAKRA în fiinţă. 3. VĂZĂTORUL Înainte de toate, fiinţa la care predomină simţul vederii vrea mai mult să vadă decât să ştie. Ea trăieşte cel mai adesea prin intermediul curiozităţii sale vizuale exacerbate, a dorinţei de a

vedea ea însăşi şi trăieşte adeseori aşa cum spune un proverb străvechi; "O IMAGINE PRIVITĂ LA FAŢA LOCULUI VALOREAZĂ CÂT 10 000 DE CUVINTE". Văzătorul posedă un ochi ultrasensibil extraordinar de complex dotat cu puteri aproape de necrezut. Acesta este totdeauna un observator obsedat care va repera fulgerător cea mai mică deplasare a unui obiect din camera sa. Spontan, aproape fără să vrea, nimic din ceea ce vede nu-i scapă. Tot ceea ce a intrat vreodată în câmpul său vizual este instantaneu ''fotografiat" şi înregistrat prin intermediul memoriei sale vizuale uluitoare. Văzătorului îi plac extraordinar de mult formele, fotografiile, desenele, este un expert în recunoaşterea acestora chiar dacă le-a văzut o singură dată. Înregistrează cu precizie toate scenele unui film vizionat cândva, este mândru să îl poată identifica fulgerător după aceea. Dacă i se prezintă o secvenţă dintr-un film văzut de el, identifică cu precizie titlul şi poate să prezinte scenă cu scenă filmul în continuare. Chiar şi propria sa viaţă şi-o reprezintă ce o succesiune de imagini filmice. Atunci când îşi doreşte ceva o face mai ales prin intermediul imaginilor. Văzătorul este aproape fără încetare în activitate vizuală. El nu poate concepe niciodată că una dintre imaginile văzute şi înregistrate de el este inutilă. Fiecare dintre aruncăturile sale de ochi este cel puţin o reperare precisă, adeseori văzătorul fiind un regizor înnăscut căruia îi place după aceea să combine în minte imaginile vizualizate turnându-şi apoi pentru sine veritabile filme interioare în care îşi rearanjează în fel şi chip imaginile memorate. Adeseori văzătorul rămâne aproape hipnotizat în loc, fermecat de plăcerea deloc banală pentru el de a contempla culorile de la o reclamă luminoasă noaptea sau remarcă vrăjit neonul de la o staţie de benzină. La fel de extaziat, el contemplă într-un album pictura cu Venus născându-se din spuma mării, a lui BOTTICELLI. În viaţa de zi cu zi văzătorul este un curios incurabil, el fiind adeseori un hoţ de imagini fără prea mare valoare. Văzătorului îi place să urmărească pe furiş scene intime sau cupluri în timp ce fac dragoste. În cazul văzătorului apare evident că predomină AGNI TATTVA elementul subtil FOC care este şi poate fi controlat prin intermediul trezirii şi activării armonioase a lui MANIPURA CHAKRA. 4. PIPĂITORUL Fiinţa umană la care simţul pipăitului este foarte dezvoltat vrea aproape întotdeauna să ne atingă cu orice prilej. Tocmai din această cauză, pipăitorul spontan, niciodată nu se lasă până nu ne atinge. În timpul zilei o asemenea persoană ne strânge mâna sau ne-o mângâie. Atunci când îi dăm mâna ne-o păstrează în a sa şi ne-o mângâie uşor. În alte situaţii pipăitorul reacţionează firesc şi-l ia pe celălalt pe după umăr. În alte situaţii el ne mângâie obrazul sau ne trece mâna prin păr. Uneori, cu un gest jucăuş, ciupeşte obrazul interlocutorului sau, dacă se află în faţa unei fiinţe pe care o iubeşte, simte nevoia să o tragă drăgăstos de nas. În altă situaţii el se mulţumeşte doar să ne bată prietenos sau protectiv pe spate. Dacă se află în prezenţa unei persoane de sex opus care îi place, o va mângâia spontan pe mijloc masând-o cu un gest drăgăstos sau îi va mângâia cu tandreţe rotunjimile pulpei sau sânii, dacă fiinţa respectivă este femeie. Noapte, în intimitate, pipăitorul simte tot timpul nevoia să ţină fiinţa iubită goală, lipită de el şi pentru aceasta o înlănţuie cu braţele, o strânge lângă corpul său, adoră să o mângâie plin de extaz, o dezmiardă şi îi explorează cu frenezie orice, centimetru de piele într-o mângâiere aproape fără de sfârşit. Pipăitorul este un empatic. El se poate bucura aproape telepatic de bucuria pe care o produce celuilalt prin mângâiere şi sărut. Pipăitorul este unanim considerat drept un expert al mângâierii şi masajului senzual. Tocmai din această cauză fiinţele de sex opus îi recunosc încântate calităţile şi îl adoră. În cazul pipăitorului-femeie, acesteia îi place adeseori în week-end să tricoteze sau să facă diferite treburi mărunte care implică utilizarea mâinilor. În dragoste pipăitorul este un euforic extaziant. El este capabil să ne mângâie şi să ne maseze până ne face să ameţim de plăcere, are o adevărată artă în a descoperi punctele sensibile ale fiinţei iubite la

nivelul cărora aceasta simte prin atingere o plăcere imensă. Pipăitorul poate să se exprime extraordinar de bine prin atingeri, gâdilat, mângâiere, sărut, el are o extraordinară putere de inducţie a stărilor pe care le trăieşte. Atingerea sa e aproape fermecată şi mulţi pipăitori sunt înzestraţi cu un magnetism curativ extraordinar despre care ei adeseori nu ştiu nimic. Pipăitorul vorbeşte adeseori cu ajutorul mâinilor prin atingeri extrem de rafinate şi nuanţate şi nu crede decât în ceea ce el atinge sau pipăie. Chiar şi când este singur, degetele pipăitorului nu sunt aproape niciodată în repaus, jucându-se fie cu o cheie, fie cu o şuviţă de păr sau eventual pipăie o unghie proaspăt ruptă. Mergând de-a lungul unui culoar, degetul arătător sau palma. Pipăitorului mângâie fără încetare vopseaua zidurilor sau adânciturile de pe pereţi pentru a simţi spontan dacă acestea prezintă unele asperităţi. = VA URMA =

AN III C 14 CUM NE PUTEM AUTOCUNOAŞTE PRIN INTERMEDIUL IDENTIFICĂRII PREDOMINANŢEI UNUI ANUMIT SIMŢ 4. PIPĂITORUL (continuare la cursul nr. 13 AN III) Într-o sală de spectacol el pipăie pluşul fotoliului sau resimte prin palpare lemnul din care este alcătuit spătarul unui scaun. În orice situaţie ar fi, el simte nevoia să atingă, să palpeze, să conştientizeze pipăind. În viaţa de zi cu zi pipăitorul seamănă adeseori cu o caracatiţă. El nu lasă niciodată nimic nepipăit şi neatins de mâinile sale. În cazul pipăitorului apare evident că predomină VAYU TATTVA, elementul subtil AER sau VÂNT, care este şi poate fi controlat prin intermediul trezirii şi activării armonioase a lui ANAHATA CHAKRA în fiinţă. 5. ASCULTĂTORUL Fiinţa umană la care auzul este foarte dezvoltat, ajungând să predomine, merge adeseori făcând zgomot. De fapt, putem spune că ascultătorul vânează aproape permanent zgomotele. Ascultătorul este un identificator înnăscut de zgomote şi sunete. El poate să recunoască fără greş pe fiecare dintre membrii familiei sale după sonoritatea specifică a paşilor şi este primul care discerne cea mai mică diferenţă sau neregularitate sonoră la motorul maşinii sale. Ascultătorul sesizează stupefiant de bine vocile chiar prin pereţi, surprinzând aproape fără nici un efort conversaţia care se duce în camera de alături, chiar atunci când uşa este închisă. El ştie, spre exemplu, că tonalitatea telefonului este acordată pe lungimea de undă de 440 Hz şi "ghiceşte", intuind de fapt cu o precizie stupefiantă, starea sau trăirile celui cu care conversează la telefon, utilizând ca unic indiciu numai timbrul sau inflexiunile vocii acestuia. Pentru ascultător, muzica este marele său deliciu. Anumite forme de muzică care se adecvează structurii sale îl fac să vibreze extaziat transpunându-l în stări extatice, în care respectivele acorduri sonore îl fac să trăiască stări lăuntrice intense a căror complexitate nu poate fi înţeleasă decât de către cel care are o sensibilitate auditivă cel puţin egală cu a sa. Ascultătorul trăieşte într-un univers sonor care, în

cazul sunetelor armonioase, dătătoare de trăiri euforice inefabile, reprezintă de fapt, pentru el paradisul. Ascultătorului îi plac totuşi numai anumite forme de muzică. Îl putem identifica după fervoarea cu care ascultă transportat păstrând adeseori la urechi căştile unui casetofon portabil (walk-man). Ascultătorul este cel mai adesea fascinat de armoniile sonore perfecte. Când iubeşte muzica îi plac înregistrările de calitate, compact-discurile sau discurile stereo interpretate de mari virtuoşi. Adeseori pentru el sunetele nu sunt un mijloc ce ajung să fie un scop în sine. Pentru el universul este preponderent sonor. Lumea i se înfăţişează adesea sub forma nuanţelor şi tonurilor sonore, a pocniturilor, a scâncetelor, a vuietelor, a ţiuiturilor, a scârţâiturilor şi a şuierăturilor. Chiar atunci când se află în patul său înainte de a adormi, ascultătorul aproape că nu se poate împiedica să nu-şi asculte măcar pentru câteva clipe zgomotul lăuntric al propriei sale inimi, el fiind capabil chiar să se trezească brusc din somn la cel mai mic pocnet care se aude în podul casei sale sau în apartamentul ce se află sub el. Ascultătorul este adeseori acel gen de om care, vorbind în acelaşi timp cu noi, este, simultan, suficient de atent încât poate să tragă cu urechea la ceea ce se spune alături de el de către alte două persoane care vorbesc la o distanţă considerabilă. În cazul ascultătorului apare evident că predomină AKASHA TATTVA, elementul subtil ETER sau SPAŢIUL, care este şi poate fi controlat prin intermediul trezirii şi activării armonioase a lui VISHUDDHA CHAKRA.

CE ESTE ÎN CONCEPŢIA YOGHINĂ TATTVA? TATTVA este o modalitate specifică de existenţă subtilă caracterizată printr-o anumită frecvenţă de vibraţie care o face să fie considerată o manifestare distinctă. TATTVA este deci o categorie (iluzorie) a existenţei cosmice (macrocosmos) care este, de asemenea, prezentă într-o anumită proporţie (ce diferă de la o fiinţă umană la alta) în microcosmosul fiinţei umane. Proporţia de predominanţă a unei TATTVA în macrocosmosul fiinţei umane se poate modifica sau poate rămâne constantă datorită fenomenelor de rezonanţă ce se stabilesc între o anumită TATTVA din MACROCOSMOS şi aceeaşi TATTVA ce se află prezentă într-o anumită proporţie în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, dând astfel naştere unui proces relativ constant de predominanţă. Datorită fenomenului de preponderenţă a uneia dintre cele 5 TATTVA-e (PĂMÂNT, APĂ, FOC, AER, ETER) în fiinţa umană, aceasta va fi caracterizată automat printrun NIVEL CARACTERISTIC DE CONŞTIINŢĂ care o defineşte ca frecvenţă de vibraţie specifică, ca mod de simţire reacţie, gândire, acţiune, etc. Indiferent dacă o fiinţă umană practică sau nu YOGA, ea va avea totdeauna o anumită predominanţă accentuată a unui anumit simţ care îi poate permite să-şi descopere propria sa preponderenţă a unei anumite TATTVA-e dintre cele 5 fundamentale. Cei care cunosc aceste noţiuni se pot folosi de ele atât pentru a se autocunoaşte şi autodepăşi prin procedeele YOGA, cât şi pentru a-i putea cunoaşte mai bine şi înţelege pe ceilalţi oameni (care eventual nu practică YOGA) cu care vin adeseori în contact. În unele cazuri complexe putem descoperi, atât la noi cât şi la ceilalţi, că există fiinţe umane la care poate să existe în mod egal 2, 3 sau chiar 4 preponderenţe care se manifestă aproape la egalitate. ATENŢIE ! Pentru a identifica mai întâi la noi care dintre cele 5 TATTVA-e predomină este necesar să citim cu atenţie caracteristicile fiecărui nivel de predominanţă din cele 5 expuse şi apoi să stabilim cu maximul de obiectivitate şi detaşare care dintre cele 5 categorii ni se potriveşte cel mai bine, ca fiind identică cu felul nostru preponderent de a fi şi de a acţiona. Este imposibil însă să afirmăm că nu ne recunoaştem în nici una dintre cele 5 categorii. Prin accelerarea evoluţiei şi

transformarea noastră vom remarca ulterior, după un anumit interval de timp, că aceste preponderenţe se modifică într-un sens ascendent. Dacă ezităm totuşi să ne autodefinim preponderenţa şi apartenenţa la unul dintre cele 5 tipuri este bine să apelăm la un prieten obiectiv sau la mai mulţi (care practică YOGA), cerându-le părerea asupra preponderenţei existente la noi. Dacă părerile lor coincid cu concluzia noastră putem fi aproape siguri că am identificat corect TATTVA care predomină la noi într-o anumită fază evolutivă. Pentru un yoghin foarte avansat nu se mai poate vorbi de predominanţe deoarece el îşi energizează şi îşi controlează în mod egal toate nivelurile sau TATTVA-ele, cu ajutorul centrilor de forţă (CHAKRA-elor) perfect echilibraţi. = SFÂRŞIT =

INTUIŢIA ŞI AMPLIFICAREA EI ÎN PRACTICA YOGA Prin definiţie, intuiţia reprezintă cunoaşterea directă, imediată, prin inefabilă rezonanţă a adevărului, fără ajutorul raţiunii. După Carl Gustav Jung, celebrul psiholog şi psihiatru elveţian, intuiţia este una dintre cele patru funcţii psihologice fundamentale ale omului, celelalte trei fiind gândirea, sentimentele şi simţurile. El descrie intuiţia ca fiind funcţia de explorare a necunoscutului, care oferă posibilităţi şi implicaţii dificil, în aparenţă, de a fi percepute în mod conştient. Intuiţia este o calitate foarte importantă în anumite domenii de activitate şi mai ales acolo unde oamenii vin în contact nemijlocit cu alţi oameni. Această capacitate este prezentă adesea la yoghini, la cei care iau decizii, la inventatori, la genii sau la artişti. Poate mai bine decât alţii, aceşti oameni sesizează faţa ascunsă a lucrurilor, ştiu să ia cea mai bună hotărâre la timpul potrivit, bat la uşile care sigur, li se deschid şi în general, ştiu precis ce au de făcut, foarte repede. A putea să anticipezi turnura evenimentelor permite mai buna lor înţelegere şi folosirea întregii energii pentru înfruntarea unei perioade dificile sau găsirea unei soluţii neaşteptate, inteligente, atunci când totul părea pierdut. Intuiţia nu este un act de voinţă, ci o stare de atenţie şi de receptare inspirată. Cu toate că această facultate excepţională aparţine fiecărui om, sunt anumite persoane, printre care mai ales yoghinii, care ştiu mai bine decât alţii să o exploateze. Deci, pentru ca potenţialul ei misterios să ne servească cât mai bine, iată câteva reţete simple şi la îndemâna oricărui practicant YOGA: TRECEŢI ÎN REVISTĂ diferitele experienţe intuitive la care aţi participat deja. Puneţivă întrebări. Care este importanţa pe care le-aţi acordat-o până acum ? Intuiţia dvs. s-a dovedit a fi exactă ? Examinând răspunsurile, vă veţi forma o idee despre potenţialul dvs. intuitiv. FERIŢI-VĂ ÎNTOTDEAUNA DE JUDECĂŢILE PRIPITE. Este un principiu esenţial dacă doriţi să aveţi o corectă percepere a lucrurilor, situaţiilor şi oamenilor. Chiar dacă aveţi "nas" sau aşa zis FLER, fiţi conştienţi de faptul că flerul vă poate juca feste în cazul unei imaginaţii dezlănţuite deoarece adesea, ceea ce facem din instinct se dovedeşte a fi inexact în lumina experienţei. FIŢI CÂT SE POATE DE DESCHIŞI FAŢĂ DE CE ESTE BUN ŞI MINUNAT. Nu trăiţi închişi în propria carapace. Însingurându-vă, vă va fi dificil să "vedeţi" mai departe de limitele pe care singuri vi le-aţi impus. Deschiderea spre lume, spre oameni, spre dragoste, spre toate experienţele încântătoare, interioare sau exterioare, oferă intuiţiei spaţiul necesar dezvoltării ei depline şi ne ajută să fim mult mai fericiţi. ALUNGAŢI PROMPT GÂNDURILE NEGRE. Dând prea mare importanţă problemelor personale, vă stăviliţi puterea de a recepta exteriorul. Întrebaţi-vă ce vă împiedică să

fiţi mulţumiţi sau foarte fericiţi şi răspundeţi-vă cu calm, fără să urmăriţi imediat rezolvarea sau aprofundarea problemei. Imaginaţi-vă că închideţi necazul într-o sticlă pe care o ataşaţi de un balon care îşi ia zborul spre cer. Odată grija dispărută, repuneţi întrebarea şi reformulaţi cu maximă spontaneitate răspunsul. Refaceţi exerciţiul până când veţi putea avea preponderent o atitudine pozitivă în raport cu situaţia dvs. ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ RELAXAŢI CÂT MAI PROFUND. Tensiunea şi anxietatea blochează constant percepţia intuitivă. Un bun exerciţiu: faceţi pauze de cinci minute în cursul zilei, atunci când simţiţi nevoia regăsirii bucuriei şi păcii interioare. Şi, pentru că dezvoltarea intuiţiei constă în mare parte, în ascultarea propriului univers lăuntric, aşezaţi-vă în SUKHASANA, cu picioarele încrucişate, mâinile pe genunchi, capul şi spatele drepte, închideţi ochii. Inspiraţi încet pe nas, umflând abdomenul, apoi expiraţi pe gură. Concentraţi-vă succesiv atenţia asupra fiecărei părţi a fiinţei, acordând o atenţie deosebită capului şi mâinilor. Imaginaţivă că fiecare parte a corpului dvs, se încălzeşte, se energizează cu energie specifică din MACROCOSMOS şi se destinde. Nu crispaţi maxilarele. Terminaţi prin a vă întinde mâinile şi picioarele cu voluptate, plini de încredere în sine. FACEŢI EXERCIŢII SIMPLE DE CONCENTRARE. Se estimează că fiinţa umană nu foloseşte decât 10% din capacitatea sa mentală. În plus, acest slab procent fiind la rândul lui prost exploatat, provoacă un stres mental chinuitor şi inutil. Urmăriţi să eliminaţi o parte din tensiunile mentalului. Concentraţi-vă fie asupra respiraţiei, fie împiedicând mentalul să vagabondeze şi obligându-l de mai multe ori pe zi să se fixeze asupra câte unui simbol binefăcător sau asupra unui obiect foarte simplu. EXPRIMAŢI-VĂ LIBER ŞI SPONTAN EMOŢIILE. Preferaţi activităţile care favorizează calmul, bucuria, plăcerea, fericirea şi creativitatea deoarece ele constituie excelente mijloace de stimulare a intuiţiei. Fiecare poate opta pentru ceea ce i se potriveşte cel mai bine. Oricum, îndreptaţi-vă însă totdeauna către plăcerile constructive şi benefice.

TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ A ELEMENTELOR CHIMICE ÎN PRACTICA YOGA (ELEMENTE INTRODUCTIVE) Cele 92 de elemente din natură constituie "cărămizile" fundamentale a tot ceea ce ne înconjoară. O concepţie de numai 200 de ani vechime este tot mai adesea contrazisă de HATHA YOGA. Tehnicile acestui sistem milenar oferă, pentru fiinţele umane inteligente, posibilitatea de a transmuta, cu degajări lente, uriaşe de energie, atomii elementelor conţinute mai ales în potenţialul sexual uman, în cazul în care funcţia sexuală şi erotică este perfect controlată, graţie continenţei. Gama de fenomene extraordinare care se produc atunci are loc prin reacţii nucleare la temperaturi mici cu declanşări colosale, lente, de energie. În declanşarea şi amplificarea acestor fenomene intervin enzime specifice numite TRANSMUTAZE. Prin intermediul transmutaţiei biologice a potenţialului sexual, biostructura fiinţei umane ne dezvăluie anumite secrete uluitoare. Aplicaţiile transmutaţiei biologice în fiinţa umană permit accesul la o gamă complexă de energii subtile cosmice, mai ales prin angrenarea conştientă a continenţei sexuale (atât de către bărbat cât şi de către femeie). Conceptul de element chimic este unul dintre conceptele-cheie ale ştiinţelor naturii, deoarece stă la baza înţelegerii şi explicării a numeroase fenomene şi procese. El înseamnă o anumită specie de atomi cu aceeaşi sarcină electrică nucleară. (L. Pauling).

În natură, elementele chimice formează combinaţii ce sunt supuse unor permanente transformări. Atomii diferitelor elemente chimice pot suferi reacţii de transmutaţie (naturale sau artificiale) prin care un nucleu pierde sau câştigă unul sau mai mulţi protoni, modificându-şi astfel sarcina electrică nucleară şi devenind un atom al altui element chimic. Reacţiile de transmutaţie, mai ales a potenţialului sexual, au loc cu producere lentă de mari cantităţi de energie. Este acceptată, aproape unanim, ideea că organismele vii asimilează, metabolizează şi vehiculează elementele chimice fără a avea posibilitatea să provoace transmutarea acestora. Ele pot doar să sintetizeze şi să descompună o gamă foarte largă de compuşi chimici în care intră mai mult de 60 de elemente chimice, în cantităţi diferite. Contrar acestei concepţii, ce datează de aproape 200 de ani, numeroase fapte experimentale au dezvăluit posibilitatea organismelor vii de a transmuta cu mijloace proprii, atomii diferitelor elemente pe care le metabolizează. Reacţia de transmutaţie biologică este reacţia prin care un organism viu, prin mijloace proprii, produce (cu declanşări lente de energie) un element chimic din alt element chimic, în anumite condiţii specifice.

TRANSMUTAŢIA LA ENERGII MICI În anul 1799, chimistul francez Vauquelin a hrănit o găină cu ovăz şi apă în condiţii controlate şi a constatat că aceasta a excretat de 5 ori mai mult calciu decât a ingerat. În1822 chimistul englez Prout a constatat că un ou de găină, de o zi, conţine de 4 ori mai mult calciu decât oul fecundat. Chimistul german Von Herzeele în perioada 1875-1883, a efectuai cercetări sistematice asupra germinării seminţelor de ovăz şi a variaţiei calciului în timpul germinării, în 1970 doctorul Long a observat variaţia mai multor elemente (Na, K, Ca, Mg, Mn, Fe) în timpul germinării seminţelor de orz. Din anul 1959, savantul francez Louis Kervran a întreprins cercetări sistematice asupra transmutaţiei biologice la diferite organisme şi în diferite condiţii, inclusiv sexuale şi erotice, adunând un bogat material faptic şi experimental se pledează pentru existenţa acestui fenomen extraordinar. El a constatat că, în cazul transmutaţiei biologice a potenţialului sexual existent în fiinţa umană, aceste procese pot fi declanşate şi controlate volitiv (la voinţă) (mai ales de către cei care practică YOGA). În general, transmutaţia biologică este procesul prin care un organism viu, în anumite condiţii, poate să provoace într-un mod controlat reacţii nucleare (cu declanşări lente de energie uriaşă) ce duc la apariţia unui element chimic din alt element chimic. Caracteristicile transmutaţiei biologice sunt următoarele: are loc în toate organismele (microorganisme, plante, animale, om, cu mijloacele energetice ale acestora, sub forma unor reacţii nucleare la energii mici; în organismele vii se produc reacţii de clivaj nuclear (fisiune nucleară) şi reacţii de agregare nucleară (fuziune nucleară); În reacţiile de transmutare biologică, transferul se face între diferite nuclee complexe de particule echivalând cu nuclee de hidrogen, carbon sau oxigen, aceştia fiind atomii cei mai răspândiţi în materia vie: reacţiile de transmutaţie biologică sunt efectuate de enzime specifice, transmutate, localizate intramitocondrial şi provoacă declanşări lente uriaşe de energie. Pentru a urmări să explice mecanismul de producere a reacţiilor de transmutaţie biologică. Louis Kervran a emis o nouă ipoteză asupra structurii nucleului atomic. În prezent, există mai multe modele de structură a acestuia, dar nici unul nu este satisfăcător, deoarece nu explică toate proprietăţile nucleelor atomice. Modelele de structură a nucleului atomic mai cunoscute sunt în general: modelul picăturii de lichid, modelul păturilor şi modelul unificat.

L. Pauling, cu modelul "picăturii de lichid", susţine că protonii şi electronii sunt aşezaţi în atom astfel încât sarcinile lor se neutralizează reciproc, la suprafaţă ajungând atât sarcini pozitive cât şi sarcini negative. După modelul păturilor, sarcinile pozitive şi negative sunt aşezate în pături concentrice, iar după "modelul unificat" sarcinile pozitive se găsesc în nucleu în pături concentrice, dar în mod distinct de fiecare strat. Modelul Kervran din anul 1960, referitor la structura nucleului atomic, a fost alcătuit pornind de la 3 ipoteze de bază: nucleul atomic nu este omogen structurat; particulele alfa sunt subansamblurile de bază ale nucleului; legăturile ce se stabilesc între particulele alfa sunt de două feluri: tari (ce nu pot fi desfăcute enzimatic) şi slabe (ce pot fi desfăcute enzimatic). Acest model de structură explică producerea reacţiilor de transmutaţie biologică. Reacţia de clivare nucleară este reacţia prin care un atom "se rupe" (cu declanşări gigantice de energie) pentru a forma doi atomi al altor elemente chimice. Această REACŢIE este oarecum asemănătoare celei de fisiune nucleară, dar se deosebeşte prin faptul că se produce în mod controlat şi fără degajarea bruscă (fulgerătoare) de energie şi prin faptul că nu necesită şi nici nu degajă instantaneu o mare cantitate de energie. Reacţiile de clivare (fisiune) şi agregare (fuziune) nucleară se produc în organismele vii în situaţii speciale, dând naştere la noi elemente chimice. Ele sunt o sursă de energie care apare şi se manifestă progresiv (în timp) pentru organism. (S. Goldfein.1978) Până în prezent ştiinţa nu a lămurit încă modul de producere a reacţiilor de transmutaţie biologică şi chiar faptul că ele sunt reacţii ce se desfăşoară la energii mici este un aspect dedus indirect, dar realitatea reacţiilor de transmutaţie biologică (cel puţin a unora) a fost demonstrată fără echivoc. = VA URMA =

AN III C 15 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT VERDE SEMNIFICAŢIA CULORII VERDE Între galben şi albastru, verdele rezultă în lumea fizică din interferenţa lor cromatică. La egală depărtare de albastrul celest şi de roşul negativ, infernal, unul tangent cu absolutul (albastru) şi celălalt (roşul negativ) uşor accesibil celui rău orientat, verdele, putem spune că este o valoare medie, mediatoare între cald şi rece, între sus şi jos, verdele este o culoare intensă liniştitoare, reîmprospătoare, profund umană. În fiecare primăvară, după ce iarna a convins omul de propria lui singurătate şi precaritate, dezgolind şi poleind pământul care o suportă, pământul îşi reîmbracă mantaua verde a tinereţii, care readuce speranţa, şi redevine mama hrănitoare pentru toate fiinţele. Verdele este uşor umed, iar venirea primăverii se manifestă adeseori prin topirea gheţurilor şi venirea ploilor fertilizante. Verdele este culoarea regnului vegetal renăscut, a acelor ape regeneratoare şi lustrale (puternic purificatoare), cărora botezul le datorează întreaga sa semnificaţie divină. Verdele indică printre altele trezirea apelor regeneratoare primordiale, verdele înseamnă, de asemeni,

trezirea la o nouă viaţă. VISHNU susţinătorul lumii este reprezentat sub forma unei broaşte ţestoase având capul de culoare verde şi, după FULCANELLI, zeiţa indiană a materiei filozofale care se naşte din marea de lapte, are corpul verde la fel ca şi VENUS a lui PHIDIAS. "NEPTUN", scrie WINKERMANN, "dacă ne-ar fi transmis portretul său, l-am fi putut admira înveşmântat în verde marin sau celadon, aşa cum au fost pictate şi NEREIDELE. În antichitate, tot ceea ce avea legătură cu zeii marini, chiar şi animalele care le erau sacrificate, purtau bentiţe de culoarea verde marin. Acestea sunt printre altele motivele pentru care poeţii îşi reprezentau fluviile drept entităţi distincte cu părul de culoarea verde marin. În general, NIMFELE, care îşi trag numele de la apa NIMPHI LIMPHA, sunt înveşmântate tot în această culoare în picturile iniţiatice antice. Verdele este adeseori reprezentat ca fiind culoarea apei, după cum roşul este de multe ori reprezentat ca fiind culoarea focului, tocmai de aceea omul a resimţit instinctiv raporturile dintre aceste două culori ca fiind analoge celor două culori subtile care se leagă intim şi de existenţa sa. Verdele este de asemeni în legătură cu fulgerul; În China el corespunde trigramei TCHEN care este urnirea (manifestării precum şi impulsionarea naturii primăvara), sau tunetul, care este considerat un semn al începutului ascensiunii YANG-ului. Verdele corespunde de asemenea elementului LEMN, în tradiţia înţelepciunii chineze. Verdele este culoarea speranţei, a forţei, a longevităţii. Verdele este chiar culoarea nemuririi, prin regenerare perpetuă, simbolizaţi în mod universal prin ramurile verzi. Urcuşul vieţii începe de la roşu şi înfloreşte în verde. Iniţiaţii comunităţilor africane BAMBARAS, DOGONOS şi MOSSI consideră unanim verdele ca fiind o culoare secundară ce provine din roşu (ZAHC). Deseori în această reprezentare descoperim ideea complementării sexelor: bărbatul fecundează femeia, femeia, la rândul său, hrăneşte pe multe planuri bărbatul; roşu este, după cum ştim, o culoare masculină, iar verdele este o culoare feminină. În gândirea chineză, cele două culori reprezintă YANG-ul (+) şi YIN-ul (-) unul masculin, impulsiv, centripet, roşu, iar celălalt feminin, reflexiv, centrifug, verdele; echilibrul dintre YIN (-) şi YANG (+) este întregul secret al echilibrului omului şi al naturii. Faţă de această dialectică orientală, societăţile occidentale bazate pe cultul predominant al principiului bărbătesc au acordat totdeauna prioritate scânteii creatoare fie ca ea provine din rinichii sau din creierul omului. Ea antrenează însă, în compensaţie, complexul lui OEDIP, adică cultul refugiului matern. Prin esenţa sa, fiu şi amant, bărbatul, la capătul unui galop furios, confruntându-se cu nenumărate aventuri, în cele din urmă, revine la MAMA sa ca la o oază. Acesta este pentru el refugiul aducător de pace, odihnitor, regenerator şi retonifiant. Există, ca urmare a acestui fapt, o complexă terapeutică a verdelui bazată, chiar şi atunci când ea ignoră acest lucru, pe REGRESUS AD UTERUM (întoarcerea la origine, în uterul matern). În Evul Mediu toga medicilor era verde pentru că ei utilizau predilect în tratamente plantele medicinale; în zilele noastre, verdele a cedat locul roşului închis care, intuitiv, exprimă credinţa în secretul artei medicale; dar verdele a rămas totuşi culoarea farmaciştilor, care elaborează medicamentele. Publicitatea farmaceutică a ştiut că este necesar să continue o veche credinţă, dând valoare mitică de panaceu unor cuvinte precum "clorofilă" sau "vitamine". Expresia ''a te duce la iarbă verde", născută ca urmare a hipertensiunii provocate de către viaţa citadină stresantă, exprimă de asemenea nevoia unei întoarceri periodice în mijlocul sau "sânul" naturii, care devine astfel un substitut al "mamei" (şi care de fapt este şi rămâne eterna şi atotputernica mamă care hrăneşte şi regenerează). Jurnalul unui schizofrenic, citat de către DURAND, arată acest fapt într-un mod indiscutabil; "Mă simţeam", scrie bolnavul "în apropierea vindecării, cufundându-mă într-o pace profundă, minunată. Totul era verde în cameră. Mă credeam chiar îmbăiat într-o mare verde, ceea ce echivala pentru mine cu a fi din nou fericit în corpul dătător de încântare şi intimitate al

mamei. Eram în Paradis, eram în acelaşi timp la pieptul mamei şi scufundat parcă în uterul regenerator şi protector al ei". Învăluitor, regenerant, calmant, răcoritor, tonifiant, verdele apare deseori în monumentele religioase pe care strămoşii noştri le-au construit în deşert. Verdele reprezintă adeseori pentru creştini SPERANŢA, virtutea religioasă. Totuşi ştim că creştinismul s-a dezvoltat în zone cu climat temperat, în care apa şi verdeaţa există din plin şi, tocmai de aceea culoarea verde nu a fost totdeauna apreciată la adevărata sa valoare. Cu totul altfel stau însă lucrurile în Islam, unde tradiţiile legate de apă şi de verdele naturii s-au născut precum mirajele deasupra imensităţii ostile şi arzătoare a deşertului şi stepelor. Steagul Islamului este verde; iar această culoare constituie pentru musulmani emblema graţiei şi, simbolul celor mai înalte bogăţii materiale şi spirituale, dintre care prima este familia. Se spune că mantia trimisului lui Dumnezeu în Islam era verde iar sub ea se aflau descendenţii săi direcţi: FATMA- fiica sa. ALI- ginerele său şi cei doi copii ai lor - HASSAN şi HUSSEIN, care veneau să se roage acolo mai ales când exista un pericol şi de aceea se vorbeşte despre "cei patru de sub mantie", patru însemnând totodată "cei 4 stâlpi de temelie" pe care MOHAMMED şi-a construit religia sa. Seara, nomazii, după ce îşi făceau ultima rugăciune, povesteau adeseori uimitoarele istorisiri despre KHIAR, KHISR sau AL KHADIR- Omul Verde KHIAR este protectorul călătorilor, el încarnând providenţa divină. Tradiţia afirmă că el şi-a construit casa la marginea lumii, acolo unde se unesc intim oceanul celest cu cel terestru: el reprezintă deci, totodată, această măsură de ordin uman care este la distanţă egală între ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Cel care îl întâlneşte pe KHISR nu trebuie niciodată să-i pună întrebări, ci va trebui doar să se supună sfaturilor sale, oricât de extravagante ar părea ele la prima vedere, deoarece KHISR ca orice iniţiat şi înţelept veritabil, indică drumul adevărului sub aparenţe care uneori (pentru cel lipsit de profunzime) pot părea absurde. KHISR (Omul Verde) este în acest sens asemănător cu ceea ce ANDERSEN numea "însoţitorul de drum" şi ca şi acesta dispare imediat după ce şi-a îndeplinit ajutorul. Originea sa este însă incertă. După unii, el ar fi chiar fiul lui ADAM, primul dintre profeţi şi a salvat de la potop cadavrul tatălui sau. După alţii însă, el ar fi fost născut într-o grotă - adică din însuşi YONY (vaginul Pământului)- şi a crescut hrănindu-se numai cu laptele unui animal înainte de a-şi oferi serviciile unui Rege Suprem care nu poate fi în mod real altul decât Dumnezeu sau Spiritul Absolut şi este uneori chiar confundat cu Sf. GHEORGHE şi destul de des cu ILIE - fapt ce reafirmă înrudirea între verde şi roşu, dintre apă şi foc. Se povesteşte că tot el a descoperit, în timp ce mergea prin deşert un izvor. Puţin mai departe el a văzut un peşte uscat pe care l-a luat şi l-a aruncat în apă. Imediat peştele şi-a recăpătat viaţa; KHISR (Omul Verde) a înţeles atunci că descoperise izvorul miraculos al vieţii; el însuşi s-a îmbăiat atunci acolo şi astfel a devenit nemuritor. Tocmai din această cauză atunci hainele sale s-au colorat în verde. Omul verde este asociat uneori cu oceanul primordial, unde se spune că el locuieşte pe o insulă invizibilă, chiar în mijlocul acelor ape. Prin urmare, el a devenit pentru mulţi protectorul navigatorilor pe care marinarii din Siria îl invocau atunci când erau surprinşi de furtuni. = VA URMA =

TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ A ELEMENTELOR CHIMICE ÎN PRACTICA YOGA (ELEMENTE INTRODUCTIVE) (continuare la cursul nr. 14 AN III) Este cert că structura viului (biostructura) mai are încă secrete ce vor fi elucidate de cercetările viitoare. PRINCIPIILE BIOGEOCHIMIEI Elementele chimice parcurg în natură cicluri biogeochimice pe căi caracteristice fiecăruia, de la rocile scoarţei terestre, hidrosferă şi atmosferă, la organisme, prin diferite niveluri trofice şi înapoi. Neomogenitatea chimică a scoarţei terestre este unul din factorii ce acţionează asupra activităţii organismelor vii, fiind la rândul ei influenţată de acestea. Prin întrepătrunderea proceselor geochimice - datorate factorilor abiotici - cu cele biochimice datorate organismelor vii - rezultă procese şi cicluri biochimice. Procentul cu care contribuie un element la alcătuirea scoarţei terestre şi a învelişurilor exterioare poartă numele de procent Clark sau, pe scurt, clark. Conform concepţiei actuale, elementele chimice parcurg cicluri biogeochimice fără ca organismele vii să le poată transmuta prin mijloace proprii. Evoluţia cercetărilor de biogeochimie a dus la cristalizarea şi formularea a două principii de bază cunoscute ca principii ale biogeochimiei. Primul principiu postulează că migraţia biogeochimică a elementelor chimice, pusă în mişcare de activitatea organismelor vii, are tendinţa de a mări continuu volumul total de atomi aflaţi în circulaţie. În cursul evoluţiei biosferei, substanţa vie a asimilat şi metabolizat cantităţi din ce în ce mai mari de atomi (B. Stugren. 1982). Primul principiul al biogeochimiei este identic cu principiul parcinomiei naturii, formulat de von Baer în 1964. Al doilea principiu al biogeochimiei postulează că evoluţia substanţei vii tinde spre creşterea diversităţii fenomenelor biogeochimice. Eficienţa şi numărul funcţiilor biogeochimice au crescut în cursul erelor geologice. De asemenea, în cursul evoluţiei materiei vii, a sporit varietatea ciclurilor biogeochimice, precum şi întrepătrunderea acestora. Performanţele biogeochimice ale biosferei au crescut în cursul erelor geologice. Ciclurile biogeochimice nu sunt izolate unele faţă de altele, biosfera fiind alcătuită dintr-o reţea de migraţii biogeochimice. Trebuie remarcat faptul că întrepătrunderea ciclurilor biogeochimice într-o reţea complicată şi migrarea elementelor chimice în combinaţii complexe nu presupun transmutarea unui element chimic în alt element chimic plecându-se de la ideea că atomii elementelor chimice nu suferă transmutaţii în timpul parcurgerii ciclurilor biogeochimice (decât cele suferite de izotropii radioactivi ce nu au, cantitativ, o importanţă demnă de luat în seamă).

Atomii din care este alcătuită scoarţa terestră au o istorie naturală comună cu cel ce intră în substanţa vie. Aceasta este ideea fundamentală a biogeochimiei, evoluţii elementelor chimice (stabilitatea nucleară) în sistemele vii, fiind aceeaşi cu evoluţia lor în afara acestora. Conform ideii, un organism viu ingera o cantitate dintr-un element chimic, o metabolizează şi elimină în mediul înconjurător aceeaşi cantitate, ceea ce face ca bilanţul elementului respectiv să fie întotdeauna nul (cantitatea primită este egală cu cantitatea eliminată). Până în prezent au fost efectuate unele experienţe care au avut drept scop urmărirea metabolismului elementelor chimice şi a bilanţului acestora la diferite organisme. De aici şi ignorarea fenomenului de transmutaţie biologică. Atunci când au fost efectuate experienţe urmărind stabilirea bilanţului unui element chimic în condiţii strict controlabile, fenomenul de transmutaţie biologică a elementelor chimice a ieşit în evidenţă din ce în ce mai mult posibilitatea unui organism viu de a transmuta (cu declanşări lente, uriaşe de energie), de a "produce'' sau "consuma" atomii unor elemente chimice conduce la concluzia că bilanţul elementului chimic considerat este nul, pozitiv sau negativ. Numeroase elemente chimice (în special cele cu greutate atomică mică) pot suferi reacţii de transmutaţie biologică (C; N; O; Si; Na; K; Ca; P; S; Cl), lucru ce duce la modificarea ciclurilor biogeochimice (L Kervran, 1972). Este foarte semnificativ în această direcţie că în compoziţia chimică a spermei intră şi: Na, K, Cl, P. Oferim în continuare constituţia spermei la bărbat. Sperma este constituită dintr-un lichid numit plasmă seminală, având în suspensie elemente figurate, granulaţii, globule mucoide şi spermatozoizi. Este un lichid opalescent şi de consistenţă vâscoasă. Compoziţia chimică a spermei este dată în tabelul următor: Compoziţia plasmei seminale (g/l) Densitate pH Cl Na K Mg Ca Bicarbonaţi (în mEq) Fosfor mineral Fosfor total Fosfor lipidic

1020-1040 7-7,5 1,552,80 0,90 0,14 0,25 18-27

Acid lactic Acid citric Fructoză Glucoză Inozitol Uree Acid uric Colesterol

0,035 3,80 2,20 urme 0,5-0,6 0,7 0,06 0,8

0,11 1,12 0,6

Acid ascorbic Spermină Proteine ATP

0,12 0,5-1,0 10-20 0,02-0,06

O componentă caracteristică spermei este spermina, un derivat de putresceină care conţine în moleculă putresceină şi propilamină [H2N.(CH2)3.NH.(CH2)4.NH.(CH2)3.NH2]. Se elimină sub formă de difosfat: C10H20N4.2PO4H3.6H2O. Prin evaporarea spermei, difosfatul de spermină cristalizează spontan formând cristale caracteristice, numite cristalele Charcot care le-a identificat. O altă bază azotată prezentă în spermă şi derivată din spermină este spermitina H2N. (CH2)3.NH.(CH2)4.NH2. Sperma conţine o cantitate mică de proteine: globuline care au rol de coloid protector al spermatoizilor, o albumină, o mică cantitate de nucleoproteine (precipitabile

cu acid acetic 1%), o cantitate destul de importantă de polipeptide cu moleculă mică, glucoproteine. Conţine acizi nucleici care în timpul spermatogenezei suferă modificări, acid adenozintrifosforic (ATP) important pentru metabolismul oxidator, fosforilcolina, şi gluconfosforilcolina care sunt precursori ai colinei. Colina eliberează din aceşti precursori sub acţiunea fosfatazei acide de origine prostatică. Este o componentă constantă a spermei în care se poate identifica sub forma unor cristale cu reactivul ioduiodurat, aşa-numitele molecule Florance. Inozitolul se găseşte aici în majoritate sub formă liberă. Ergotioneina, prezentă în cantităţi variabile ar avea o acţiune de protecţie a spermatozoizilor, datorită grupei sulfhidril. Sperma conţine metabolitele intermediare ale proceselor glicolitice şi ale ciclului acizilor tricarboxilici; conţine astfel acid citric în proporţie destul de mare şi numeroase enzime: amilază, trombokinază, fibrinolizină, adenozintrifosfatază, fosfatază alcalină şi o fosfatază acidă de origine prostatică, o 5-nucleotidază. Conţine hialuronidază în concentraţie mare care ar avea rolul de a favoriza pătrunderea spermatozoidului în ovul. Plasma seminală conţine în cantitate importantă fructoză, componentă care este utilizată ca sursă energetică principală de către spermatozoizi. Sinteza fructozei are loc din glucoză conform secvenţei de reacţii.

Metabolizarea fructozei (fructoliza) se realizează pe calea glicolitică anaerobă cu formare de acid lactic şi pe cale oxidativă a acizilor tricarboxilici, în care acidul lactic respectiv, piruvic este oxidat la CO2 şi H2O în afară de fructoză care rămâne totuşi sursa principală de energie, spermatozoizii pot metaboliza şi alte substanţe extracelulare şi să folosească energia obţinută pentru menţinerea funcţiei lor fiziologice. În absenţa substanţelor exogene, spermatozoizii pot respira activ un anumit interval menţinându-şi mobilitatea. În aceste condiţii îşi iau energia din oxidarea fosfolipidelor endogene, componente caracteristice mitocondriilor. S-a arătat în ultimul timp că, în spermatozoizi se petrec nu numai procese catabolice, ci au loc şi sinteze de lipide, încorporări de aminoacizi, etc. = VA URMA =

AN III C 16 TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ A ELEMENTELOR CHIMICE ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 15 ) Toate organismele vii pot să transmute elementele chimice enumerate mai sus, ceea ce creează o nouă imagine asupra ciclurilor biogeochimice şi un nou principiu al biogeochimiei. Al treilea principiu al biogeochimiei "principiul variaţiei biogeochimice a clark-urilor elementelor chimice prin transmutaţie biologică" -postulează posibilitatea organismelor vii, în totalitatea lor, de a produce variaţia clark-urilor unor elemente chimice în scoarţa terestră şi în învelişurile externe. Prin activitatea lor metabolică, organismele vii, de-a lungul erelor geologice, au contribuit la variaţia clark-urilor unor elemente chimice. Prin parcurgerea circuitului -->producători--> primari-->consumatori-->descompunători--> o anumită cantitate dintr-un element chimic cu greutate mică poate rămâne neschimbată, poate să scadă sau să crească, astfel încât se poate spune că un element chimic poate fi "bioconsumat" sau "bioprodus". Putem afirma că siliciul este un element "bioconsumat" (suferă reacţii de clivare nucleară), iar carbonul este un element "bioprodus" (rezultă din clivarea atomilor de siliciu şi magneziu). În această situaţie sunt multe elemente chimice cu mare răspândire în scoarţa terestră şi în materia vie. Conform noului principiu, imaginea noastră asupra ciclurilor biogeochimice trebuie modificată. Organismele vii nu mai trebuie văzute ca simpli "vehiculatori" de elemente chimice, ele având posibilitatea efectivă de a schimba concentraţiile medii ale acestora în scoarţa terestră şi în învelişurile externe terestre (clark-urile elementelor chimice pot varia biogeochimic). Acest nou principiu dă o nouă orientare cercetărilor de biogeochimie, fiind o ipoteză de lucru pe care activitatea viitoare o va confirma sau infirma. Pe măsură ce vor fi precizate condiţiile în care se produce transmutaţia, organismele şi elementele implicate, aplicaţiile practice nu se vor lăsa aşteptate. În prezent se combate carenţa de calciu la om şi la unele animale (vacă, porc) prin administrarea de Mg sau Si sub diferite forme, organice sau anorganice. Reacţiile ce au loc în acest caz sunt: :

Agricultura biologică beneficiază cu succes de cunoştinţele referitoare la transmutaţia elementelor chimice, administrând solului composturi supuse unui proces de îmbogăţire cu elemente necesare creşterii plantelor (M; K; P; etc). Se preconizează folosirea reacţiilor de transmutaţie biologică pentru producerea, cu ajutorul microorganismelor (bacterii, actinomicete, ciuperci) a unor metale de mare importanţă: V; Mn; Cu. Visul alchimiştilor se concretizează deci măcar în parte. Reacţiile ce duc la producerea acestor metale pornesc de la elementele cu răspândire mult mai mare în scoarţa terestră.

În viitor aplicaţiile fenomenului de transmutaţie biologică (cu declanşare lentă de energie uriaşă) vor fi legate în primul rând de schimbarea concepţiei asupra circuitului elementelor chimice în natură şi a echilibrului ecosistemelor naturale şi artificiale. Biosfera, înveliş fragil ce asigură existenţa omului, trebuie apărată şi păstrată în toată complexitatea ei, aceasta fiind condiţia de bază a menţinerii echilibrului în natură.

— INFORMAŢII SECRETE — MISTERELE TRANSMUTAŢIEI BIOLOGICE ŞI ALE SUBLIMĂRII POTENŢIALULUI CREATOR ÎN FIINŢA UMANĂ TRANSMUTAŢIE = transformare sau schimbare însoţită de o declanşare uriaşă de energie, a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obţinută prin dezintegrarea radioactivă naturală sau prin reacţii nucleare posibile în anumite condiţii chiar şi în sfera biologicului la temperaturi slabe. TRANSMUTAŢIILE BIOLOGICE LA ENERGIE SLABĂ - O REALITATE ULUITOARE Deşi părea că fizica modernă a clarificat în mod categoric şi indubitabil faptul că transmutaţia elementelor nu poate fi obţinută decât prin jocul marilor ENERGII capabile să înfrângă fiinţele ce reţin nucleonii în structurile lor bine determinate, în unele cazuri s-a constatat în mod evident, experimental, că există şi alte căi, mult mai eficiente şi naturale, pentru obţinerea acestor produse fizice de transmutaţie, chiar şi la energii slabe, atât în structurile materiei vii vegetale, cât şi în cele animale, în cadrul metabolismelor specifice. În fiinţa umană, procesele de transmutaţii atomice la energii slabe se produc în mod continuu, mai mult sau mai puţin intens în cadrul metabolismului, al proceselor sexuale, al trăirilor erotice, al stărilor afective, a activităţii mentale, al experienţelor spirituale. Nenumărate experienţe au permis să se constate că întregul corp al fiinţei umane este o adevărată microuzină atomică în care, prin transmutaţii la energii scăzute sunt produse într-un mod discret elemente chimice de care corpul are nevoie. Simultan, în urma acestui proces, rezultă energii uriaşe care fac posibilă o gamă nebănuită de fenomene extraordinare ca: manifestarea unor disponibilităţi paranormale, apariţia unor stări superioare de conştiinţă, amorsarea şi alimentarea fenomenelor de sublimare a anumitor energii, amplificarea inteligenţei, tonus afectiv constant euforic, fericire, etc. Deosebit de semnificativ este dacă ne gândim că aceste procese de transmutaţie în corpul uman au la bază programe biochimice bine stabilite de Natură, pentru fiecare temperament în parte, cu sute de mii de ani în urmă. Ce înseamnă în ultimă instanţă transmutaţia biologică sexuală? O utilizare continuă de "materie" amoroasă graţie unui control constant, pe parcursul unor

trăiri erotice intense, sinonimă unui "consum de hrană" care se transformă treptat în energie ce va putea fi sublimată conducând la o serie nesfârşită de mutaţii rapide în fiinţă în conformitate cu intenţiile acesteia. Inginerul biolog L. KERVRAN a confirmat pentru prima dată printr-o serie de experienţe epocale, realitatea de netăgăduit a proceselor de transmutaţie atomică-biologică la energii slabe. Conform demonstraţiilor sale experimentale aceste transmutaţii se produc în mod continuu atât în structurile materiei vii vegetale, cât şi în cele animale, cu declanşări lente uriaşe de energie, în cadrul metabolismelor specifice. Lucrările esenţiale ale savantului C. L. Kervran, referitoare la acest domeniu misterios, au fost publicate în limba franceză în editura MALOINE şi titlurile lor sunt: "Dovezi privitoare la existenţa transmutaţiilor biologice" şi "Transmutaţiile la energie slabă". Acest savant constată că transmutaţia de către materia vie a atomilor unui element, pentru asigurarea desfăşurării anumitor procese biochimice ale vieţii, este sesizată în multiple cazuri specifice care prezintă aspecte "enigmatice". După cercetări atente, realizate pentru a se putea înţelege măcar în parte transmutaţiile atomice-biologice pătrunzând în intimitatea proceselor fizico-chimice care se produc la nivelul celulelor, s-a ajuns treptat la constatarea că aceste transmutaţii AU LOC LA NIVELUL MITOCONDRIILOR (GRANULE CELULARE CE SECRETĂ ENZIME). În afara aspectelor remarcate, posibilitatea producerii transmutaţiilor biologice la energii slabe, în baza surprinzătorului model oferit de Natură, conduce la implicaţii binefăcătoare multiple contribuind la deschiderea unor noi orizonturi care merită desigur o atenţie deosebită. În cele ce urmează, vom analiza succint câteva fenomene intim corelate în universul complex al fiinţei umane, cu procesele de transmutaţie biologică la energii slabe. Cu toate că yoghinii Orientului şi unii rari înţelepţi ai Occidentului care practicau cu succes veritabila ALCHIMIE biologică în propria lor structură corporală au cunoscut şi aplicat aceste modalităţi secrete în urmă cu mii de ani, abia în deceniile anterioare, diverşi experimentatori au sesizat şi recunoscut existenţa în fiziologia structurilor materiei vii a unor procese fizico-chimice care contraveneau în mod evident principiilor clasice ale conservării materiei. Depăşiţi de aceste mistere, în nenumărate cazuri, cercetătorii respectivi s-au limitat numai să constate fără a reuşi să explice anumite rezultate neobişnuite. Atomii corpului uman conţin o imensă energie care poate fi trezită gradat, controlată şi folosită prin intermediul proceselor de transmutare şi sublimare a potenţialului sexual în timpul trăirilor amoroase frenetice, integral controlate prin continenţă. La baza acestor performanţe extraordinare se află anumite procedee cunoscute prin învăţăturile secrete TANTRA. La ora actuală se ştie precis că FIECARE ATOM AL CORPULUI NOSTRU FIZIC conţine o energie gigantică echivalentă cu 200 de milioane (200 000 000) eV. Fenomenologia yoghină în desfăşurare gradată facilitează controlul volitiv asupra acestor energii colosale permiţându-i fiinţei umane să recurgă la anumite modalităţi rapide pentru a elibera gradat această putere "încătuşară" în ATOMII componenţi ai multiplelor elemente prezente în diferite părţi, ale corpului fizic al fiecărei fiinţe umane. În corpul fizic ai oricărei fiinţe umane, există suficientă energie POTENŢIALĂ prin a căror angrenare electivă, parţială sau totală, graţie proceselor de transmutaţie biologică pot fi provocate şi alimentate fenomene sau manifestări extraordinare uneori chiar de natură subtil cosmică (grandioase prin amploarea şi complexitatea lor) care se pot declanşa cu o uşurinţă surprinzătoare, atunci când sunt întrunite anumite condiţii necesare. SUBLIMAREA. În lumina experienţei milenare a Orientului cu privire la trup şi sexualitate, prin controlul conştient al funcţiilor sexuale în fiinţa umană, se declanşează reacţii de

transmutaţie biologică care fac să apară gradat o energie lăuntrică biomagnetică uriaşă. Procesul ulterior de deplasare interioară şi modificare a acestor energii rezultante, din punctul de vedere al frecvenţei lor caracteristice, pe măsură ce străbat nivelele fiinţei, provocând la fiecare asemenea nivel efecte specifice pregnant conştientizabile şi remanente în timp, este definit în YOGA drept sublimare. Prin urmare, sublimarea yoghină este un proces complex care desemnează fenomene ample care în mod aparent nu se află în raport cu sexualitatea, dar care îşi au de fapt resursele energetice în forţa rezultantă în urma transmutaţiei biologice constante a pulsiunilor sexuale controlate volitiv, în urma transmutaţiei biologice a potenţialului sexual, graţie controlului conştient asupra funcţiei sexuale, pulsiunea sexuală originară se transformă ca frecvenţă de vibraţie într-o energie aproape nouă, mult mai mare decât aspectul de la care se pornise, astfel producându-se subliminarea, în măsura în care ceea ce ea este acum va fi redirecţionat către un nou scop NON-SEXUAL şi în care se vizează ţeluri valorizate vital, psihic, mental sau spiritual. Analogic, putem spune că transmutaţia biologică a potenţialului sexual al fiinţei umane este comparabilă cu acţiunea inteligentă a omului de transformare a unei spontane căderi de apă într-o sursă continuă de electricitate. Sublimarea este însă procesul ulterior în care electricitatea rezultantă va fi luată de la sursa ei de origine şi transportată prin linii de înaltă tensiune pentru a fi transformată şi potrivită după necesităţi ca tensiune şi frecvenţă, ajungând să genereze apoi o gamă vastă de fenomene şi procese care nu s-ar putea declanşa în absenţa ei. După cum ştim, asemenea fenomene pot fi: calorice, sonore, luminoase, magnetice etc. Între apa din lacul de acumulare care prin cădere controlată acum va roti constant turbina generatoare de electricitate şi televizorul la care eu urmăresc pasionat imagini de pe altă planetă, aparent datorită ignoranţei mele crase, nu se află nici un fel de legătură. Cineva inteligent ştie însă că dacă în această exemplificare căderea de apă ÎNCETEAZĂ SĂ MAI FACĂ SĂ SE MAI ROTEASCĂ TURBINA, televizorul meu, deşi rămâne în perfectă stare de funcţionare potenţială, imediat după oprirea turbinei, va înceta şi el să mai funcţioneze şi nu va mai permite să privesc cu vie curiozitate imaginile de pe acea planetă. Prin urmare, putem spune că o pulsiune erotic-sexuală este sublimată în măsura în care este volitiv, intenţionat redirecţionată către un ţel nou, non-sexual, în urma transmutaţiei componentelor sale de bază. Înscriindu-se între strategiile de trezire şi angrenare conştientă a potenţialului sexual latent al fiinţei, sublimarea este un procedeu aplicabil de către oricine îi înţelege mecanismul, pentru a deturna după TRANSMUTAŢIE energia sexuală transformată graţie unei efervescenţe controlate, orientând-o de la scopul său obişnuit pentru a o angaja plenar într-un alt plan al fiinţei, cu frecvenţe diferite de vibraţie, făcând-o apoi să acţioneze într-un nou sistem de investiţie. Fiind un proces care se angrenează ulterior, după fenomenul de transmutaţie, sublimarea se diferenţiază prin faptul că permite redirecţionarea în sensul unei veritabile reacumulări ale energiilor pulsionale în alte planuri lăuntrice ale microcosmosului fiinţei umane. În viziunea yoghină, SUBLIMAREA, este deci o "super-refulare reuşită", generatoare de putere subtilă, fericire, armonie inefabilă, simultan cu o euforică integrare a fiinţei în ambianţa sublimă cosmică. Printre toate celelalte efecte, sublimarea pozitivă, benefică, permite ajustarea socială şi dezvoltarea echilibrată, accelerată a personalităţii. Prin sublimare se realizează deplasarea unor energii instinctuale transformate foarte mult către scopuri noi şi elevate. Permiţând o gamă vastă de acţiuni după transmutaţie, sublimarea focalizează în planurile superioare ale fiinţei anumite pulsiuni inconştiente, detaşate de orientările lor primitive, care sunt integrate benefic în universul lăuntric al fiinţei umane investindu-le în echivalenţe ce vor avea o valoare pozitivă, sublimă.

În existenţa banală, spiritul de competiţie şi anumite vocaţii (chirurg, de exemplu) se explică cel mai adesea prin agresivitate sublimată, iar altruismul şi tandreţea prin energia transformată şi canalizată superior a instinctului sexual. În cartea sa "Atingerea amoroasă" a dr. ANDREW STANWAY (ED. GUILD PUBLISHING LONDON 1987), la pag.129, acesta acrie: "Unii bărbaţii foarte rari, susţin că pot avea de foarte multe ori aşa-zise "orgasme uscate" sau altfel spus orgasme fără ejaculare". Ei pot avea deci orgasme repetate cu toate semnele fizice, emoţionale şi mentale şi cu toate acestea să nu ejaculeze absolut deloc. Aceasta apare ceva mai frecvent la bărbaţi care mai înainte s-au descărcat de mai multe ori într-o întâlnire amoroasă, dar ea poate să apară de asemenea la unii cu trăiri chiar mai intense care înainte nu au ejaculat deloc pe un interval considerabil de timp de peste 30 de zile". Controlul perfect al ejaculării este adeseori comportarea curentă în foarte multe texte orientale referitoare la arta amorului, în acestea, fiind explicate în extenso metode de antrenament care implică atât latura psihologică cât şi cea fiziologică a acestei performanţe extraordinare. Gândul este cea mai puternică forţă a universului. Prin transmutaţia biologică, colosală energia rezultantă va amplifica la extrem disponibilităţile lăuntrice făcând gradat să dispară toate limitele banale ale conştiinţei. O energie gigantică, inertă, zace prin urmare închisă în potenţialul sexual atât de puţin explorat datorită ignoranţei. În mod superficial, noi gândim că totul în corpul nostru este material. Cu o mare încredere ne închipuim în mod eronat că această materialitate este "totală". Experimentarea proceselor de transmutaţie biologică, sexuală, în propria noastră fiinţă, pe lângă anumite trăiri beatifice de o intensitate copleşitoare ne face să conştientizăm spontan că suntem simultan structuraţi dintr-o cantitate incredibilă de particule energetice, învârtindu-se prin cine ştie ce enigmă şi fixate printr-un miracol greu imaginabil, în această stare. În cazul acestor super intense trăiri erotice în care potenţialul sexual nu este deloc intempestiv risipit, fiinţa umană sau chiar cuplul devine spontan şi gradat "radioactivă" datorită unor reacţii de transmutaţie biologică la temperaturi slabe ce se desfăşoară gradat în corpul unor asemenea fiinţe. Fenomenele de transmutaţie biologică la temperaturi joase se declanşează cu uşurinţă şi se menţin nealterate prin angrenarea constantă a forţei voinţei mai ales în situaţia unor trăiri amoroase, sexuale suficient de intense şi profunde. Atunci fiinţa începe să trăiască într-un univers lărgit şi inefabil în care clipă de clipă savurează un beatific mister. În spatele celei mai mici manifestări se dezvăluie fascinant necunoscutul inefabil. În potenţialul sexual al fiecărei fiinţe se află "întemniţaţi" în "materie" SUTE DE MILIARDE DE VOLŢI. Pe fundalul unei trăiri amoroase beatifice un singur gând-forţă menţinut constant printr-o voinţă tenace este suficient pentru a trezi gradat şi controlat această energie fabuloasă care, în caz contrar, se descarcă mai mult sau mai puţin inertă din noi, făcându-ne să pierdem aproape inconştienţi un esenţial potenţial creator.

ORGASMUL ŞI TRANSMUTAREA Cuvântul ORGASM provine din grecescul "ORGAO" care îndeamnă "a fi plin de încântare şi pasiune". În concepţia yoghină referitoare la eros şi sexualitate ORGASMUL defineşte momentul beatific în care, graţie efervescenţei inefabile şi interacţiunii corelate a potenţialului sexual a celor doi membri de sex opus ai cuplului, adecvaţi unul celuilalt, se produce manifestarea în sfera

psihică a unei sui generis polarizări a subtilelor energii bio-electro-magnetice angrenate polar opus în loc şi manifestate sub forma unei tensiuni extatice (ce se poate asemăna în mod semnificativ cu un TRĂZNET ce se declanşează în condiţiile ştiute în natură) făcând să fie trăită de către unul, pe rând, sau de către amândoi simultan, o profundă şi intensă fericire amoroasă cu ecouri sincrone în mai multe sfere ale universului lor lăuntric. Satisfacerea erotică şi orgasmul presupun fenomene fiziologice în care componentele sexuale substanţiale, atât ale femeii cât şi ale bărbatului (în cazul acestuia sperma) intră într-o stare inefabilă de efervescenţă şi ALIMENTEAZĂ ca un "combustibil" trezirea şi amplificarea stărilor resimţite, culminând cu starea maximă care este ORGASMUL. În acel moment însă fenomenele care se declanşează conex cu orgasmul fac să fie expulzată o cantitate uriaşă de fluide şi componente substanţiale care vor produce la scurt timp după aceea o senzaţie de diminuare, somnolenţă şi chiar vlăguire, în cazul repetării acestui proces conducând la scăderea lăuntrică a stării plenare care era resimţită la începutul trăirii amoroase. Pornind de la această realitate în care la modul obişnuit imediat după orgasm survine descărcarea substanţială a potenţialului care alimentase starea, descărcare cunoscută sub numele de ejaculare la bărbat şi pierdere fiziologică la femeie, înţelepţii Orientului au constatat că ORGASMUL poate avea loc de foarte multe ori dacă această descărcare fiziologică, care nu este neapărat necesară decât în cazul intenţiei de a face copii, va fi controlată şi suspendată graţie unei stăpâniri naturale, fireşti numai omului care este înzestrat cu inteligenţă şi conştiinţă. = VA URMA =

AN III C 17 — INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT VERDE (Semnificaţia culorii verde) (continuare la cursul nr. 15 AN III) În India, unde îl regăsim sub numele de KHAWADIA KHISR, este reprezentat aşezat pe un peşte şi acolo este considerat a fi zeu al fluviilor. În plus el domneşte şi asupra vegetaţiei. Anumiţi cronicari arabi afirmă că, odată, el s-a aşezat pe o blană albă şi la puţin timp după aceea, aceasta a devenit verde. Această blană, adaugă un comentator, este chiar Pământul. Iniţiaţii sufiţi spun că KHISR (Omul Verde) ajută pe omul bun, protejându-l de înec şi incendii, demoni, spirite răufăcătoare, şerpi şi scorpioni. El este deci mediatorul, cel care reconciliată extremele, care împacă antagonismele fundamentale, pentru a asigura astfel mersul înainte al omului. În Islam verdele este culoarea cunoaşterii şi a Profetului. Sfinţii în lumea lor paradisiacă sunt adeseori prezentaţi ca fiind îmbrăcaţi predominant în verde. Fiind profund benefic, Verdele capătă o valoare mitică care este aceea a păşunilor verzi, a paradisurilor verzi, a iubirilor copilăreşti pure: verde ca tinereţea lumii apare de asemeni şi tinereţea eternă promisă celor Aleşi. CRINUL VERDE, înainte de a deveni numele Irlandei, era numele Insulei preafericiţilor din lumea celtică. Misticii germani (MECHTILDE DE

MAGDEBURG, ANGELUS SILESIUS) apreciază verdele cu albul, pentru a califica Epifania (Apariţia sau manifestarea lui IISUS CRISTOS Regilor magi veniţi să-l adore) şi virtuţile Cristice, dreptatea verdelui venind astfel să completeze inocenţa albului. SINOPLE sau verdele de blazon are aceeaşi origine pastorală: el semnifică tineri, câmpul, şi verdeaţa, sau altfel spus amabilitate, dragoste, bucurie şi abundenţă. Aceste calităţi minunate ale verdelui, ne fac să gândim că această culoare ascunde în ea un secret şi că ea simbolizează o cunoaştere profundă a lucrurilor şi a destinului. Cuvântul Sinople vine de la latinescul SINOPIS, care desemna la origini pământul roşu din SINOPE înainte de a dobândi în secolul al XIV-lea sensul de verde, din motive inexplicabile şi care semnifică astfel, în acelaşi timp, roşul şi verdele. Acesta pare să fie adevăratul motiv pentru care a fost ales acest cuvânt: virtutea secretă a acestui verde provine din faptul că el conţine roşu, la fel cum, pentru a folosi limbajul hermetiştilor şi alchimiştilor, fertilitatea oricărei opere alchimice provine din faptul că principiul arderii- principiul cald şi masculin, însufleţeşte aici principiul umed, rece, feminin. În aproape toate mitologiile, divinităţile verzi ale reînnoirii hibernează uneori în lumile Infernale, unde roşul subteran le regenerează. Din această cauză în special, ele sunt verde la exterior şi roşii la interior, iar regatul lor se întinde în cele două lumi. OSIRIS (Verdele) a fost tăiat în bucăţi şi aruncat în Nil. El fost readus la viaţă prin magia regeneratoare a lui ISIS (roşul). OSIRIS este tocmai de aceea un Mare Iniţiat, pentru că cunoaşte în profunzime misterul morţii şi al renaşterii. De asemenea, precizează simultan pe Pământ la reînnoirea naturii primăvara şi deasupra Pământului în lumile invizibile, la judecata sufletelor. PERSEPHONE apare pe pământ primăvara, odată cu trezirea vegetaţiei. Toamna ea se reîntoarce în Infern, de care ea este legată pentru totdeauna deoarece a mâncat o sămânţă roşie de rodie. Această sămânţă de rodie este chiar inima sa, parte din focul interior secret al pământului care condiţionează orice regenerare: acesta este de fapt roşul interior al PERSEPHONEI cea verde. Mitul aztec al zeiţei XOCHIQUETZAL aruncată în infern în timpul perioadei de iarnă, la fel ca PERSEPHONA privinţă analogii uimitoare cu mitul grecesc; ea dispare în grădina verde, adică în Ţara morţilor, pentru a apărea din nou vara, când aduce cu ea renaşterea florilor. În manuscrise o găsim adeseori reprezentată ca fiind împodobită cu două smocuri de pene verzi în zona capului, OMOQUETZALLI Verdele şi roşul în gândirea şi tradiţia secretă aztecă, au o culoare deosebită. CHALCHIHUITI, sau anumite pietre preţioase verzi, împodobeau tichia zeiţei apelor. Iar CHALCHIHUATL sau apa preţioasă, era numele dat sângelui ce izbucnea din inimile victimelor pe care preoţii soarelui le jertfeau consacrându-le în fiecare dimineaţă astrului zilei pentru a-i susţine astfel (spuneau ei) în lupta sa împotriva tenebrelor nocturne, asigurându-i astfel continua sa regenerare. Regăsim de asemeni aceeaşi complementaritate a lui verde şi roşu în tradiţiile referitoare la divinităţile iubirii. AFRODITA, cea născută din spuma valurilor, este atrasă în mod egal de cele două principii masculine - soţul său HEPHANTOS care controlează focul infernal şi amantul sau ARES, care controlează focul uranian. În ziua în care HEPHANTOS îi surprinde pe cei doi făcând dragoste, POSEIDON, zeul mării este cel care intervine în favoarea AFRODITEI. Fără îndoială că, din acelaşi motiv, şi pictorii iniţiaţi din evul mediu pictau mai ales în verde crucea, în calitatea sa de instrumentul regenerării fiinţei, oferit Umanităţii prin sacrificiul lui IISUS. În BIZANŢ, după CLAUDE DE YGE culoarea verde era simbolizată prin monograma lui Cristos Mântuitorul, formată din două consoane ale cuvântului verde. Lumina verde mai ales, capătă din această cauză o semnificaţie ocultă. Egiptenii divinizau astfel pisicile cu ochii verzi şi pedepseau chiar cu moartea pe cei care omorau intenţionat un asemenea animal. În tradiţia orfică Verdele este considerat a fi lumina spiritului care a fecundat la începuturile timpului apele primordiale care fuseseră învăluite până atunci în tenebre. Pentru alchimişti, în special, lumina de smarald este cea care facilitează pătrunderea celor

mai mari secrete. Înţelegem prin aceasta şi mai bine semnificaţia ambivalenţă a razei verzi: dacă ea este capabilă să pătrundă pretutindeni, aceasta este în acelaşi timp şi purtătoarea morţii, dar totodată şi a vieţii. Aici, prin aceasta, se inversează valorizarea simbolului - verdelui primăvăratic i se opune acum verdele mucegaiului şi al putrefacţiei. Există, evident în acest caz, un verde al morţii aşa cum există un verde al vieţii. Nuanţa de verde a feţei omului bolnav se opune nuanţei specifice a fructului verde, iar dacă greierii şi omizile verzi sunt oarecum simpatice şi amuzante, crocodilul deschizându-şi gura sa imensă verde este în mare măsură o imagine de coşmar a porţi infernului ce absoarbe în ea ziua, tinereţea şi viaţa. Verdele, cu o anumită nuanţă este înzestrat cu o putere malefică nocturnă, ca orice aspect feminin. Limbajul, la rândul său, ilustrează şi el multiplele valenţe ale verdelui; se vorbeşte astfel adeseori despre "râs verde", despre "a fi verde de teamă", "de supărare" sau chiar "verde de frig". Smaraldul, care este unul dintre simbolurile fundamentale ale papalităţii, este de asemeni piatra esenţială a lui Lucifer înaintea căderii sale. Dacă verdele în calitatea sa de măsură era simbolul raţiunii - ochii albastru - verzui ai MINERVEI - el a devenit ulterior în EVUL MEDIU simbolul lipsei de raţiune şi însemnul nebunilor. Această ambivalenţă este specifică oricărui simbol infernal. Satana, aşa cum este reprezentat pe un vitraliu al catedralei din CHARTRES, are pielea verde şi ochii verzi. În epoca noastră, în care fantasticul îşi regăseşte datorită descoperirilor ştiinţei o semnificaţie cosmică, marţienii care sunt aspectul opus umanităţii vor fi adeseori reprezentaţi sub forma diavolilor sau a unor homunculi verzi sau chiar având sânge verde. Epoca noastră actuală celebrează de asemenea, preponderent, verdele (pe care îl consideră simbolul tendinţelor naturiste) cu o tenacitate mereu crescândă, mai ales de când civilizaţia industrială ameninţă cu moartea, natura. Verdele mişcărilor ecologiste adaugă astfel simbolismului primar al acestei culori o nuanţă nostalgică în care se consideră că dacă nu se acţionează prompt, primăvara PĂMÂNTULUI va ajunge să dispară inexorabil, înghiţită de o ambianţă de coşmar alcătuită numai din beton şi fier. Pictorul ecologist URIBURU, după ce a colorat preponderent cu verde canalele VENEŢIEI şi fântânile PARISULUI, expune tablouri verzi în care sunt reprezentate specii de animale ameninţate astăzi cu dispariţia. Aici, încă o dată se realizează o inversiune simbolică, când verdele naturii nu a fost totdeauna o imagine complet liniştitoare; Amazonul, plămânul lumii, pe care îl apără pe drept cuvânt URIBURU şi mişcările ecologiste, era uneori considerat "infernul verde". Alchimiştii, în încercările lor practice de a unifica contrariile, au mers chiar şi mai departe. Ei defineau focul lor secret sau, cu alte cuvinte, spiritul viu şi luminos ca fiind un cristal luminescent translucid, verde, fuzibil, ca ceara. De la el se spune că provine în modul esenţial energia pentru întreaga natură şi pentru toate formele de viaţă asupra cărora funcţionează. Pentru a facilita consonanţa cu această energie secretă, tocmai de aceea arta ar trebuie să se limiteze în a imita cât mai fidel natura. Acest foc subtil secret (Verde) armonizează cel mai bine contrariile. Despre el se spune adesea că deşi este arid, totuşi aduce ploaia şi cu toate că este umed, poate face să apară seceta. În toate tradiţiile şi orientările secrete sau ezoterice, principiul subtil vital, care este secretul tuturor secretelor, apare ca fiind chiar sângele conţinut într-un recipient preţios de culoare verde. Acesta este pentru alchimiştii occidentali aşa-zisul sânge al lacului verde; el este aurul fundamentul privit nu în sensul comun, vulgar, ci Aurul esenţial, filozofic. În filozofia şi medicina chineză acesta este nu mai puţin misteriosul sânge al dragonului. El este de asemenea GRAAL-ul, vasul de smarald sau de cristal verde, deci verdele cel mai pur, care conţine sângele lui DUMNEZEU încarnat în care se alia ideea de dragoste şi de sacrificiu, care sunt condiţiile regenerării exprimate prin verdele luminos al vasului în care crepusculul şi zorii, moartea şi renaşterea, se confundă, echilibrându-se într-o deplină armonie. Cu siguranţă, cei din Evul Mediu care au creat acest mit au fost destul de mult inspiraţi de textele cele mai

ezoterice din Noul Testament. Sf. IOAN, în Apocalipsă (43), descrie astfel viziunea Dumnezeului Suprem pe care a avut-o şi care, la fel ca aceea a lui EZECHIEL, nu e decât o epifanie (revelare) a Luminii subtile (curent cosmic VERDE) fără formă sau chip: "Cel care domneşte este precum o viziune de lumină pură din jasp verde sau cornalină; curcubeul din jurul tronului său este precum o lumină intensă de smarald". Această lumină de smarald care în realitate este CURENTUL COSMIC SUBTIL VERDE este adevărata origine a GRAAL-ului. Această mirifică lumină subtilă VERDE (curentul subtil cosmic colorat VERDE) este cea care cuprinde vasul, sau principiul femel. Lumina subtilă (VERDE) divină, pe care o conţine ca esenţă a însăşi divinităţii, este în acelaşi timp dublă- în una: verde, nuanţă inefabilă de jasp şi roşul sumbru aproape abisal al cornalinei. Interpretând aceste două aspecte esenţiale ale verdelui, culoare naturală (hrănitoare) şi femelă, specialiştii moderni în comunicaţii şi marketing, după ce au făcut nenumărate teste şi sondaje, au ajuns aproape unanim la concluzia că verdele este culoarea cea mai calmă dintre toate, verdele este o culoare aproape egală, fără bucurie sau tristeţe, fără pasiune, care ne ajută să ne detaşăm natural şi ne face să nu mai cerem nimic. În concluzie, putem spune că verdele este, analogic vorbind, în societatea culorilor ceea ce este burghezia în societatea oamenilor: o lume aproape imobilă, satisfăcută cu ceea ce are, ce-şi calculează cu prudenţă eforturile şi-şi numără banii atentă să nu piardă nimic din ceea ce are. Datorită oscilaţiilor sale între zi şi noapte, germinaţie şi putrefacţie, acul se opreşte în cele din urmă în punctul 0 al balanţei: pacea inefabilă a verdelui este calmul profund şi detaşat al neutralităţii. De aceea adeseori regăsim ideea de verde a justiţiei. Dar aceiaşi specialişti în publicitate precizează chir că aici este vorba numai de verdele pur şi că orice adăugare de pigment străin, oricât de mică ar fi ea, îl face să iasă din neutralitatea sa caracteristică pentru al trimite spre diferitele forme de agitaţie ale societăţii noastre: spre exemplu, puţin galben îi aduce imediat forţă activă şi un aspect însorit. Dacă uneori albastrul domină, verdele devine foarte repede serios şi încărcat de gânduri. Luminos sau întunecat verdele păstrează însă într-o anumită proporţie caracterul său originar de indiferenţă, detaşare spontană şi calm. În verdele deschis mai ales primează indiferenţa, în timp ce calmul profund se simte mai mult în cazul verdelui închis. HERVE FISCHER în reflexiile sale asupra lucrărilor pictorului URIBURU spune: "Între integrarea în sistemul ideologic dominant (un verde compensator al stării de artificialitate urbană), contestarea ideologică şi piaţă mă întreb dacă, până la urmă, verdele nu va ajunge să-şi piardă semnificaţia sa simbolică, spirituală, străveche care îl identifică cu speranţa?" Vasul, chiar dacă conţine cea mai preţioasă băutură, este prin el însuşi neutru din motive de protecţie, precum pântecul în interiorul căruia se dezvoltă embrionul sau principiul vital. Acest aspect reuneşte toate tradiţiile ezoterice în care principiul vital, secretul secretelor, apare precum sângele conţinut într-un recipient verde. Limbajul simbolurilor care este în acelaşi timp viu şi ezoteric, întocmai ca "limba verde" nu este făcut pentru a închide porţi ci pentru a le deschide celor apţi să înţeleagă prin intuiţie şi prin reflexie. El este intim legat de infinitudinea vieţii, sentimentelor şi landurilor ce nu pot fi cuprinse într-un limbaj precis. Deseori ceea ce comunică acest limbaj bogat şi profund se înţelege aposteriori, creând peste veacuri neaşteptate dialoguri între civilizaţii şi generaţii diferite. Vindecătorii azteci pentru a vindeca durerea de burtă pronunţa cu o deplină credinţă această invocaţie foarte eficientă: "Eu, preotul, eu, stăpânul bucuriilor, tuturor energiilor şi al oricărei manifestări, caut cu stăruinţă durerea verde, caut cu atenţie durerea roşie". Multe secole mai târziu, pictorul VAN GOGH scria: "Am căutat adeseori să exprim prin roşu şi verde teribilele presiuni umane" (scrisori către THEO). Sf. IOAN EVANGHELISTUL, preotul aztec şi pictorul VAN GOGH au avut cu toţii în comun o mare calitate, aceea de a fi just inspiraţi. Verdele

păstrează prin nuanţele sale un caracter straniu şi complex ce provine firesc din dubla sa polaritate: verdele pur al mugurilor şi verdele caracteristic mucegaiului şi ierbii putrede - viaţa şi moartea. El este imaginea profunzimi lor misterioase şi a reflexiilor destinului. = VA URMA =

— INFORMAŢII SECRETE — MISTERELE TRANSMUTAŢIEI BIOLOGICE ŞI ALE SUBLIMĂRII POTENŢIALULUI CREATOR ÎN FIINŢA UMANĂ (continuare la cursul nr. 16 AN III) În momentul în care această descărcare fiziologică, atât la bărbat cât şi la femeie, este controlată şi suspendată nedefinit, componentele sexuale vor fi transmutate în altceva şi energia uriaşă care rezultă va produce în universul lăuntric al fiecăruia o gamă vastă de fenomene şi procese graţie sublimării care se va angrena ulterior (sau chiar în timpul trăirii amoroase plenare). În cazul suspendării, graţie stăpânirii procesului de descărcare, această suspendare va pune la dispoziţia fiinţei o potenţialitate colosală care va permite atingerea unul număr nelimitat de orgasme fără a mai apare starea de diminuare, somnolenţă sau epuizare pe care o provoacă descărcarea fiziologică obişnuită în cazul fiinţei umane ignorante. Acest control va face cu putinţă fenomene, procese şi realizări uluitoare în comparaţie cu ceea ce rezultă de obicei. De altfel, la femeie, acest mecanism de suspendare a pierderii fiziologice care însoţeşte orgasmul este adesea spontan, aceasta făcând cu foarte multe femei să-l angreneze firesc (chiar fără să ştie) pentru a trăi un foarte mare număr de orgasme fără a avea după aceea deloc pierderea fiziologică care le-ar diminua plenitudinea amoroasă, făcându-le să se simtă epuizate. Prin urmare, putem înţelege de ce înţelepţii iniţiaţi în YOGA au putut afirma: "ÎN TIMP CE OMUL OBIŞNUIT DECADE ŞI VA FI EPUIZAT DATORITĂ SEXUALITĂŢII FRENETICE, YOGHINUL CONTINENT, CUNOSCĂTOR AL ACESTOR TERIBILE SECRETE, SE VA ELEVA ŞI VA PUTEA REALIZA FERICIREA MEREU ÎNNOITĂ PROGRESÂND ÎN ACELAŞI TIMP SPIRITUAL PRIN INTERMEDIUL AMORULUI CARE, ÎN LOC SĂ-L EPUIZEZE, ÎL VA REGENERA, PERMIŢÂNDU-I SĂ-ŞI PĂSTREZE APROAPE NEALTERATĂ VITALITATEA ŞI PUTEREA MENTALĂ LĂUNTRICĂ. Aceste aspecte sunt codificate în aforismul înţelepciunii TANTRA: "În timp ce unul cade la pământ, altul inteligent, se ridică tocmai cu ajutorul pământului". Parafrazând deci, putem spune că: "În timp ce în mod obişnuit o fiinţă umană ignorantă poate decade datorită sexualităţii, o altă fiinţă umană inteligentă, care se controlează, se poate ridica şi progresează tocmai cu ajutorul sexualităţii. = SFÂRŞIT =

MATERIA ŞI TRANSMUTAŢIILE BIOLOGICE ALE ATOMILOR ÎN PRACTICA YOGA Lumea materială, în sânul căreia trăim, ne apare de o diversitate prodigioasă; ea prezintă totuşi o reală unitate, care a scăpat mult timp insuficienţei simţurilor noastre şi a cărei revelaţie am putut-o avea numai după foarte îndelungate cercetări asupra structurii însăşi a materiei. Aspectele deosebite ale universului, fie că e vorba de apă, de o stâncă sau chiar de frunza arborelui, nu sunt pentru fizician decât diferite modalităţi de eruperi moleculare; "ţesătura" materială care le formează este totdeauna aceeaşi: urzeala sa este constituită dintr-un număr

astronomic de mici atomi, foarte puţin deosebiţi unii de alţii şi care, în cele din urmă, se reduc la un număr de tipuri foarte restrâns. Toate combinaţiile posibile ale acestor atomi între ei există în natură şi ele dau o naştere unor "aparenţe" atât de deosebite ca diamantul şi cărbunele de creion, substanţele formate din acelaşi atomi de carbon (în acelaşi chip în care un copil, cu ajutorul pieselor jocului său, poate construi rând pe rând un automobil sau un pod). Yoghinii de ieri şi azi, mai fericiţi decât precursorii lor alchimiştii evului mediu, au reuşit să transmute materia din propriul lor corp fizic adică să provoace în mod natural trecerea unor corpuri simple în altele, cu degajări gradate de energie uriaşă. Această descoperire a lor nu este deloc opera întâmplării ci capătul unul şir de experienţe stăruitoare asupra constituţiei materiei din propria lor structură fizică şi rezultă, mai ales dintr-o mai bună cunoaştere lăuntrică a grăuntelui de materie fundamental care este atomul. Atomul nu mai poate privit ca un produs al imaginaţiei. El este astăzi un obiect de experienţă, ale cărui diverse aspecte, greutate, dimensiuni, structură, energie, s-au dezvăluit puţin câte puţin fiinţei umane. În cursul acestei îndelungate experimentări în sfera lumii atomice, a apărut clar că există posibilitatea de a modifica tipul atomic, proprietăţile chimice ale unui corp simplu transformându-se prin transmutaţie biologică în proprietăţile altui corp cu care ocazie se cedează o energie uriaşă. = VA URMA = An III Cursul 18 MATERIA ŞI TRANSMUTAŢIILE BIOLOGICE ALE ATOMILOR ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr.78) Mai întâi nu este inutil a micşora impresia prea vie de contrast, ce a părut mult timp că se impune, între viaţă şi materie. Se atribuia atunci materiei vii caractere care păreau că lipsesc materiei moarte: individualitatea celulei, dezvoltarea care o conduce fatal spre distrugere, -intervenţia duratei ca element fundamental. Era uşor de a opune celula vie, activă, sensibilă, muritoare, grăuntelui de nisip, veşnică jucărie numai a forţelor din afară, vântul sau marea. Realitatea era însă destul de diferită; o analiză a structurii materiei împinsă la extrem ne-a dus să distingem în mijlocul ei nişte fiinţe minuscule, atomii, adevărate "celule materiale" înzestrate cu autonomie, ca şi "celulele vii" şi sediu al unor neîncetate schimburi cu mediul înconjurător. Asemănare dintre cele mai interesante, această celulă materială, supusă şi ea acţiunii timpului, poate evolua. Astfel, se vorbeşte astăzi despre "durata vieţii" unui atom dat. Această viaţă este de dealtfel foarte variabilă, în funcţie de speciile atomice. Unele asemenea specii trăiesc o fracţiune infimă de secundă, apoi se transformă expulzând particule rapide; altele trăiesc secole, ca radiul, altele, în sfârşit, ni se prezintă cu o permanenţă o cărei durată ar putea atinge pe aceea a timpurilor geologice, cum sunt atomii cei mai răspândiţi: fierul, calciul, etc.

De altfel, oricât de reală ar fi asemănarea, ea nu trebuie împinsă prea departe: noţiunea de "viaţă" în cazul atomilor, nu are un înţeles identic cu acela pe care îl comportă în cazul celulelor vii. Pare-se că nu am fost martori la moartea veritabilă a unui atom, însoţită de distrugerea şi risipirea totală a componentelor sale deşi, fără îndoială, acest fenomen are loc deseori sub acţiunea anumitor energii sau, cu alte cuvinte, a razelor cosmice. În cazul atomului este vorba mai degrabă de o "mutaţie" care face posibilă trecerea unei specii atomice la nivelul structurilor vii în alta, producându-se în urma unui fel de explozie. Oricum ar fi, contrastul nu este mare între biologul care urmăreşte la microscop mişcările şi reacţiunile unui organism viu şi yoghinul care, în propria sa structură, percepe transformările sau, cu alte cuvinte, transmutaţia biologică a unui atom. Deosebirea stă, cel mult, în scara dimensiunilor obiectelor studiate, cea mai mică dintre celulele vii observate fiind încă de sute de ori mai mare decât atomul: în cea mai mică fărâmitură de materie pe care noi o putem apuca - câteva fire de praf în podul palmei - atomii sunt mai numeroşi decât grăunţii de nisip pe plajele tuturor oceanelor. De altfel, aceasta este originea unei obiecţii care se ridică de la sine minţii şi care va constitui subiectul celei de-a doua observaţii: micimea extremă pe care o posedă atomul poate fi oare luată drept argument împotriva realităţii lui însuşi ? Mai mult: teoreticienii care tratează despre atom se exprimă într-un limbaj simbolic foarte abstract. S-a răspândit chiar ideea că trebuie să fi foarte tare la matematici pentru a te ocupa de atom. De aici, o îndoială foarte scuzabilă, teama că nu este vorba decât despre un simbol matematic, o limită, în genul dreptelor paralele, un fel de monadă ce scapă controlului fizic,. Trebuie să fim însă absolut liniştiţi: numeroase experienţe lăuntrice ne descoperă şi ne fac să percepem o bună parte din energiile specifice ale atomului, iar pentru fizician existenţa sa nu mai dă naştere nici unei îndoieli, precum nimeni nu se mai îndoieşte de succesiunea zilelor şi nopţilor. Ce dovadă mai simplă a transmutărilor biologice decât faptul de a pune în evidenţă aceste fenomene prin efectele extraordinare pe care cuplul în cauză le remarcă după stările extatice pe care le trăieşte, după procesele de regenerare cu care se confruntă rapid. CE A CONSTATAT ŞTIINŢA ÎN DECURSUL TIMPULUI CU PRIVIRE LA VIAŢA ŞI TRANSMUTAŢIA ATOMILOR

1 . 2. 3 |4 5

FAPTE EXPERIMENTALE Efectul fotoelectric al razelor X Efectul Compton

INTERPRETARE Existenţa fotonilor sau a granulelor de lumină.

Difracţia electronică (DavissonNatura ondulatorie a corpusculului încărcat Germer; G.P.Thomson) cu electricitate: undă electronică Figuri de difracţie produse de razele X Discontinuitatea materiei, gruparea sau de electroni. geometrică în spaţiu a atomilor. Bande de absorbţie ale razelor X. Existenţa unor pături electronice şi a unor Spectre magnetice ale foto nivele energetice diferite, în sânul atomului. electronilor X. Difuzarea particulelor α prin lamele Existenţa nucleului atomic; valoarea sarcinii sale. subţiri (Rutherford).

|6

7

8 9

Descoperirea izotopilor. Expulzarea Complexitatea nucleului atomic, format din forţată de către materie a unor elemente mai simple, ce-i pot fi adăugate sau elemente simple (protoni, neutroni, retrase. particule α ) Degajarea progresivă a heliului de Dovada transmutaţiilor atomice. către radon. Formarea fosforului în aluminiu: bombardat {Joliot). (Diferite experienţe asemănătoare caracterizând chimic schimbarea tipului atomic). Experienţele lui Anderson şi Blacket, Razele sau anumite energii cosmice distrug etc. atomii. Spectrografia razelor gamma. Existenţa unei structuri cu nivele energetice distincte chiar în sânul nucleului atomic. Structura fină a emisiunilor α . (Rosenblum)

TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ ne pune la dispoziţie un ocean de energie nebănuită care rezultă din potenţialităţile proprii. Această energie nu aşteaptă după transmutaţie decât să fie sublimată pentru a face cu putinţă o serie de realizări ce par uluitoare la prima vedere. Transmutaţia biologică este o modalitate firească, naturală prin care o formidabilă energie lăuntrică devine activă pentru a asigura reuşita în orice direcţie binefăcătoare. După aproape 2000 de ani de mister total, acest uluitor secret al yoghinilor este confirmat de ştiinţă şi astfel TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ este în mod experimental şi indubitabil dovedită ca REALĂ şi EXTRAORDINAR DE EFICIENTĂ. Pentru cei puţini care sunt capabili să-i înţeleagă mecanismele foarte simple şi să se angreneze hotărâţi să-i verifice prin proprie încercare rezultatele fascinante, TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ există. Transmutaţia şi sublimarea permit să fie puse cu uşurinţă în valoare aspectele superioare ale personalităţii angrenând la unison energiile fizice, psihice şi mentale în sensul unei transformări rapide în aproape toate domeniile de manifestare specifice fiinţei umane. Iubirea cu continenţă ne dezvăluie universul liber al fericirii şi evoluţiei spirituale. Este greu de imaginat cum ar fi putut anumite cupluri de yoghini să atingă înalte culmi de fericire amoroasă dacă nu ar fi avut posibilitatea de a aprofunda şi explora nestingherite universul extatic al iubirii totale fără a-şi pierde forţa care le făcea posibile aceste performanţe. Prin controlul deplin al sexualităţii, sunt sublimate armonios pulsaţiile energetice care rezultă în urma transmutaţiilor biologice amoroase. Pentru yoghinii care sunt nu numai capabili să-i înţeleagă mecanismele foarte simple ci se angrenează hotărâţi să-i verifice prin proprie încercare rezultatele fascinante, TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ EXISTĂ şi poate fi cel mai uşor resimţită prin intermediul continenţei perfecte cu sublimarea superioară a energiilor uriaşe rezultante. = SFÂRŞIT =

EXTRAS DIN CARTEA "ASPECTE INEDITE ALE SEXUALITĂŢII PRIN CONTINENŢĂ ÎN ORIENT - DE DR. SWAMI GITANANDA - MADRAS, 1978

Uimitoarele efecte ale amorului cu continenţă. remarcate la un grup de femei care practicau YOGA, în urma transmutării potenţialului sexual Femeile nesatisfăcute sau frustrate amoros se recunosc în general după starea de DEPRIMARE.NERVOASĂ pe care o acuză. În cazul în care o femeie resimte mai mult sau mai puţin unul dintre elementele caracteristice ale începutului depresiunii nervoase generate de insatisfacţia sexuală, ca de exemplu: IRITABILITATE BRUSCĂ, IDEI PESIMISTE, TREMURĂTURI ALE MEMBRELOR, NELINIŞTE, PALPITAŢII, TULBURĂRI INEXPLICABILE, AMEŢEALĂ, ANGOASĂ, INSOMNIE, COŞMARE, TOROPEALA MEMBRELOR, SPAIMĂ, NEMULŢUMIRE, PLICTISEALĂ, SENSIBILITATE excesivă la zgomote şi mirosuri, dorinţă irezistibilă pentru toxice, tutun, ceai, cafea, tremurături ale pleoapelor, tulburări vizuale, capricii, slăbirea momentană a memoriei, dificultăţi în exprimarea clară a ideilor, sentiment de oboseală şi inutilitate, stări anormale de dezgust, fiecare dintre aceste simptome, izolate sau simultane, sunt indiciul că acea femeie este frustrată sexual riscând printre altele: tulburări psihosomatice, pierderea controlului mental, ofilirea fizică rapidă, nefericirea. Având la bază mii de ani de experienţă, uluitoarea ştiinţă secretă a amorului yoghin prin continenţă, a putut revela, în urma unei cercetări atente şi extrem de profunde a fiinţei umane, cauzele acestor simptome care afectează majoritatea femeilor încă din tinereţe. Metoda pe care continenţa sexuală o pune la dispoziţie femeilor senzuale şi pline de vitalitate este extrem de simplă, mai ales dacă avem in vedere că surprinde în mod plăcut prin eficienţa sa. Efectele somatice si corporale remarcate la femeie prin abordarea amorului cu CONTINENŢĂ .Pentru a rămâne mai mereu în formă, în ciuda penibilelor solicitări ale vieţii moderne, corpul uman trebuie în mod imperativ să dispună de o energie vitală mare pe care o poate menţine la nivelul maxim prin diferite tipuri de exerciţii. Acest adevăr fiziologic incontestabil se traduce în general prin procedeele gimnastice monotone sau prescripţii adesea penibile şi foarte complicate, pe care nu toată lumea le poate respecta permanent. Prin amorul yoghin cu CONTINENŢĂ totul devine rapid, natural, foarte plăcut şi diferit. Într-adevăr, ca urmare a succesului în transmutarea potenţialului sexual şi a energiilor erotice ale fiinţei în beneficiul corpului, se ştie acum că relaxarea musculară, generată de sedentarism, poate fi compensată în mod senzual şi extrem de plăcut, fără un efort plictisitor din partea femeii. O dublă acţiune Uriaşa energie generată prin transmutarea pulsiunilor sexuale, asociată cu diferite tehnici YOGA, permite femeii să realizeze o modelare corporală şi musculară, orientându-se în mod spontan pentru a exercita acolo unde doreşte o acţiune: a) stimulantă b) calmantă I) Interiorizând energia rezultantă şi făcând să circule, undele regenerante de forţă în frecvenţă lentă, ea îşi dinamizează muşchii în mod armonios şi tonificându-i, îşi vitalizează şi îşi regenerează fibrele elastice ale pielii. În acelaşi timp, prin amplificarea naturală a arderilor interne, ea face să-i dispară acumulările adipoase dizgraţioase. II) Modificând printr-un act concertat de voinţă frecvenţa energiei şi făcând să circule undele euforice de forţă în FRECVENŢĂ RAPIDĂ, femeia se relaxează profund şi se calmează. Ea îşi poate elimina cu uşurinţă chiar durerile dorsale pe care le resimte la sfârşitul zilei datorită şederii de lungă durată într-o poziţie chinuitoare la locul de muncă. Această frecvenţă mai permite între altele eliminarea toxinelor datorită drenării pe care o provoacă vasodilatarea spontană generalizată.

Rezultate bine definite si precis localizate Oricare femeie, chiar dacă nu cunoaşte care îi sunt duşmanii, ajunge, odată cu trecerea timpului, să le constate direct pe propriul său corp efectele. Aceştia îi atacă tinereţea şi îi diminuează vitalitatea, afectându-i totodată frumuseţea şi bunăstarea în anumite zone corporale mult mai sensibile, atât la efecte statice cât şi la solicitările stresante ale unei existenţe trepidante. În general, viaţa plină de solicitări complexe, nu îi lasă femeii timpul necesar pentru a face sport sau gimnastică. Ea îşi deplânge starea de îmbătrânire prematură pe măsură ce constată că muşchii i se înmoaie, că silueta i se îngreunează şi că celulita câştigă teren. Aceasta este cu atât mai complexant pentru o femeie mai ales când există priviri care nu înşeală. Studiindu-se un număr considerabil de femei care au practicat cu succes procedeele amoroase ale continenţei yoghine, realizând transmutarea energiei sexuale, s-a constatat că, indiferent dacă o problemă este locală sau generalizată, efectele transmutării potenţialului sexual prin CONTINENŢĂ acţionează global' în profunzime, fără a fi nevoie de constrângerea unei gimnastici fastidioase. CONTINENŢA sexuală yoghină permite în mod evident să fie păstrată zvelteţea, tinereţea şi prospeţimea corpului fără eforturi şi fără a pierde timp, într-un mod cât se poate de plăcut. Datorită afluxului excepţional de energie vitală, prin CONTINENŢA SEXUALĂ se constată o acţiune profundă asupra întregului corp. În medie, un joc amoros cu transmutarea potenţialului sexual de minim 2 ore o dată la trei zile este suficient, împreună cu anumite tehnici YOGA, pentru atingerea unei stări de plenitudine senzuală excepţională. Prin urmare, fără a pierde deloc controlul asupra potenţialului sexual (ceea ce implică o mare capacitate de control din partea bărbatului), cei doi iubiţi, într-o postură sexuală cât mai plăcută pentru amândoi, se interiorizează şi îşi concentrează la unison atenţia asupra centrilor nervoşi autonomi (sau CHAKRAS) mergând de jos în sus. Astfel, euforica meditaţie amoroasă începe cu plexul gastric inferior (MULADHARA), apoi urcă la plexul hipogastric superior SWADHISTHANA), trece prin plexul celic (MANIPURA), plexul cardiac (ANAHATA), plexul cervical (VISHUDDHA), regiunea hipotalamică (AJNA) pentru a ajunge la scoarţa cerebrală (SAHASRARA). Acest proces, din ce în ce mai plăcut, pe măsură ce se produce ascensiunea energiei amoroase şi sublimarea acesteia, permite să se atingă simultan cu ea starea de beatitudine amoroasă ce se amplifică progresiv, un mai bun control asupra funcţiilor involuntare a organelor şi ţesuturilor. În acest mod se reduc activităţile viscerale dirijate de sistemul nervos autonom, uşurându-se astfel şi intensificându-se activitatea centrului psihic al creierului. În urma acestei performanţe, se observă la ambii membri ai cuplului amoros o ameliorare remarcabilă a activităţii psihice, concomitent cu o mai mare şi mai intensă priză de conştiinţă în toate domeniile de activitate. CONTINENŢA sexuală yoghină este deci un important mijloc de atingere a unei stări de profundă fericire şi armonie mentală atât de către femeie cât şi de către bărbat. Vitalitatea mărită ce rezultă în mod natural prin jocurile amoroase cu continenţă sexuală permite femeii să acţioneze de la sine contra ridurilor, a pungilor de sub ochi, a îngrăşării disproporţionate a gâtului, a ridurilor anumite "laba gâştii" ce apar la colţul pleoapei, a obrajilor căzuţi şi flasci, a bărbiei duble. Încă de la primele experienţe amoroase cu transmutarea potenţialului sexual prin continenţă, tenul redevine gradat proaspăt şi radios. Privirea capătă o expresivitate magnetică, fascinatoare. Transfigurarea pe care o generează beatitudinea erotică produce o remodelare a trăsăturilor şi conturului feţei. Reîmprospătarea tenului este unul din efectele stimulării circulaţiei

venoase. Datorită prospeţimii, frumuseţii şi strălucirii pe care şi-o recapătă tenul, femeia devine mai tânără şi astfel este mult mai sigură pe sine şi pe puterile sale. Pieptul şi sânii Energizarea amplă ce se instalează prin masajul senzual al sânilor în stările amoroase de o intensitate îmbătătoare, acţionează profund asupra marelui pectoral, asupra muşchilor suspensori ai sânilor, întărindu-i şi elasticizându-i. În cazul sânilor lăsaţi, flasci sau incomplet dezvoltaţi, prezentând asimetrii, se constată o armonioasă şi gradată accentuare a contururilor. Sânii recapătă sfericitatea şi tonicitatea caracteristică adolescenţei. Fermitatea şi frumuseţea pe care o dobândesc face cu totul inutilă purtarea sutienului. CONTINENŢA sexuală yoghină permite să se păstreze în timp aproape nealterată forma sânilor, menţinând pieptul ferm datorită acţiunii în profunzime. Activitatea muşchilor activează circulaţia sanguină, permiţând o mai bună irigare a glandei mamare care va juca rolul său indispensabil. în echilibrul endocrin. După primele luni de practică a continenţei sexuale, femeia începe deja să simtă un val de vitalitate şi prospeţime parcurgându-i pieptul. Ea constată că bustul i se dezvoltă şi se întăreşte gradat. Acest fenomen nu este efemer ci continuu şi progresiv, fiind însoţit de un val de tinereţe care ţâşneşte în întreaga sa fiinţă. Talia şi şoldurile Prin CONTINENŢA sexuală yoghină se realizează o tonificare rapidă a musculaturii abdominale. Acţiunea sa stimulează funcţiile digestive şi subţiază considerabil talia. Muşchii pântecelui se întăresc şi devin sculpturali. Datorită trezirii reflexelor musculare, vaginale latente, intră de asemenea în funcţiune musculatura şoldurilor. Picioarele şi pulpele Prin vitalizarea globală, CONTINENŢA sexuală yoghină activează considerabil circulaţia sanguină şi se dovedeşte extrem de eficientă în prevenirea sau eliminarea senzaţiei de greutate şi epuizare resimţită la nivelul picioarelor, a umflării gleznelor, a îndopării în grăsime a genunchilor, a acumulărilor de celulită. = VA URMA =

AN III C 19 TIPURI DE INTUIŢIE În fiinţa umană care practică cu consecvenţă procedeele YOGA se trezesc şi se amplifică gradat următoarele forme principale de intuiţia în strânsă legătură cu activarea plenară şi armonioasă a celor 7 centri de forţă CHAKRAS care există în microcosmosul nostru lăuntric. 1) Intuiţia vitalităţii globale sau cu alte cuvinte a înzestrării vitale de ansamblu, atât a propriei noastre fiinţe cât şi a celorlalte fiinţe cu care venin în contact sau pe care le vedem (chiar şi într-o fotografie). Această formă de intuiţie este în strânsă legătură cu activarea armonioasă a lui MULADHARA CHAKRA În general vorbind, vitalitatea este capacitatea specifică a structurilor organice, bioenergetice şi psihice de a furniza forţa de bază, neapărat necesară care permite să se menţină echilibrul fiinţei pentru ca aceasta să se poată regenera, evitând astfel disfuncţionalităţile şi involuţia, în cazul practicanţilor YOGA perseverenţi, vitalitatea este asigurată şi amplificată nu numai prin profilaxie, energizare, continenţă, alimentaţie adecvată, evitarea exceselor dăunătoare şi a privaţiunilor inutile, ci şi prin întreţinerea în condiţii optime a funcţiilor specifice ale centrului de forţă MULADHARA CHAKRA (în care se află de fapt şi KUNDALINI SHAKTI) prin antrenament şi activare armonioasă. Yoghinii consideră că singurul remediu pentru a menţine şi amplifica acel dinamism care caracterizează viaţa omenească este realizarea unei stări normale de rezonanţă cu energiile subtile specifice din univers care acţionează la nivelul acestui centru de forţă (MULADHARA CHAKRA). Vitalitatea depinde adesea de dozarea armonioasă a elementelor subtile: pământ (PRITHIVI TATTVA); apă (APAS TATTVA), foc (TEJAS TATTVA) şi aer (VAYU TATTVA) care asigură starea de încărcare cu energie vitală a organismului. Vitalitatea puternică se află la baza tuturor acţiunilor fecunde şi debordante. Vitalitatea excelentă permite o adaptare rapidă la diferitele circumstanţe ale existenţei. Gradul de vitalitate al unei fiinţe depinde de intensitatea activării armonioase a centrului de forţă MULADHARA CHAKRA în special şi MANIPURA CHAKRA; SWATHISTHANA CHAKRA, ANAHATA CHAKRA secundar. Vitalitatea poate fi impulsionată rapid şi de ambianţa sau aura unei persoane foarte vitale, de o ambianţă puternic regenerantă sau de un anumit climat geografic (primăvară, vară, munte, mare, regiune foarte bogată în PRANA, uscată sau umedă). Anumite tulburări sau diminuări ale vitalităţii reflectă adeseori o stare de agitaţie sau unele deficienţe fizice sau psihicei neurastenie, mânie etc. Anumite fiinţe umane care dispun de o foarte bună vitalitate pot totuşi să fie "FRÂNATE" de felurite tulburări psihice ca: angoase, refulări, frustrări, complexe de inferioritate etc. 2) Intuiţia partenerităţii sau cu alte cuvinte a unei posibile relaţii de cuplu cu complementaritate sexual - erotică ce se trezeşte şi se amplifică -gradat în prezenţa unei anumite fiinţe umane de sex opus. Această formă de intuiţie este în strânsă legătură cu activarea armonioasă a lui SWADHISTHANA CHAKRA. După cum se ştie, cuplul polar este un veritabil nucleu generator de forţă pe toate nivelele fiinţei. Cuplul exprimă structural şi funcţional modul în care două fiinţe umane complementare, de sex opus, se intermodelează creator graţie iubirii

dezvoltându-se, motivându-se şi determinându-se mutual, prin interacomodare şi interasimilare, simultan în plan biologic, bioenergetic, psihic şi mental. Cuplul polar este o structură bipolară, de tip biologic, bioenergetic, psihic şi mental, bazată pe interdeterminism mutual (cele două fiinţe de sex opus care alcătuiesc cuplul se polarizează, se satisfac, se stimulează, se susţin, se dezvoltă, se asimilează şi se realizează ca individualităţi biologice, bioenergetice, afective şi mentale unul prin intermediul celuilalt). Cuplul polar este rezultatul unui proces interacţional creator, multiconex şi multinivelar, desfăşurat simultan în următoarele sfere interpersonale: intermotivaţional (sexual - erotic, afectiv); intercomunicaţional, intercognitiv, interevaluativ, interfuncţional (cooperare, competiţie, armonie); interrelaţional şi de interdezvoltare biologică, bioenergotică, psihică şi mentală a personalităţilor celor doi. Sensul evolutiv al cuplului poate fi ARMONIC, SATISFĂCĂTOR, GENERATOR DE FERICIRE şi STABILIZATOR în cazul unui cuplu polar sau DIZARMONIC, NESATISFĂCĂTOR, GENERATOR DE SUFERINŢĂ ŞI FRUSTRĂRI, DISTORSIONANT tinzând către disociere, în cazul cuplului necomplementar (în care cei doi nu se potrivesc unul cu celălalt). Prin conştientizarea gradată a acestei forme de intuiţie (a partenerităţii) în strânsă legătură cu gradul de dinamizare armonioasă a lui SWADHISTKANA CHAKRA yoghinul sau yoghina poate realiza cu uşurinţă ce înseamnă şi cum se realizează o autentică complementaritate de cuplu. COMPLEMENTARITATEA de cuplu este un aspect complex ce caracterizează structurarea şi calitatea evoluţiei unor cupluri constând în interconectarea reciproc compensatorie a unor reacţii, atitudini şi comportamente. Astfel, unele trăsături şi manifestări (adaptative şi dezadaptative) ale celor două personalităţi se-pot potenţa sau atenua prin mutualitate, ori se pot neutraliza într-un sens favorabil sau, dimpotrivă, defavorabil evoluţiei cuplului. Aşa, de pildă, procesul de interacomodare este facilitat iniţial, într-o diadă structurată pe principiul dominare dependenţă {activ - pasiv, ascendent - submisiv), dar manifestarea în exces a uneia dintre aceste trăsături la un iubit (stimulată inconştient de manifestarea trăsăturii opuse, corespondente la celălalt iubit), conduce la deficite de interacomodare şi de asumare corespunzătoare a rolurilor amoroase. Astfel, iubiţii ajung să se frustreze reciproc, transformându-şi relaţia într-o veritabilă uniune sadomasochistă. Potenţarea reciprocă a unor trăsături de personalitate de sens opus pare să fie o "predispoziţie" a cuplurilor constituite prin complementaritate de cuplu. Pe de altă parte, se constată tendinţa ca o trăsătură cu potenţial dezadaptativ (conflictual) a unui iubit să fie atenuată (moderată) de o trăsătură complementară, moderatoare la celălalt. Astfel, impulsivitatea, hiperreactivitatea, gelozia, explozivitatea, agresivitatea unui iubit se moderează prin echilibrul, calmul, tactul sau hiporeactivitatea celuilalt. Naturile active şi agresive se exacerbează în preajma celor supuse, pasive, extrovertiţii se "dilată" în raport cu introvertiţii, curajoşii devin imprudenţi şi impulsivi în raport cu anxioşii. Conflictul este potenţial conţinut în chiar fenomenul de bipolaritate a celor două personalităţi in actul interpersonal. Din acest motiv, un decalaj semnificativ între iubiţi în ceea ce priveşte calitatea şi intensitatea manifestărilor de sens opus, devine un indice cu prognostic relativ nefavorabil în evoluţia relaţiei armonioase la aceste cupluri. Aceasta nu înseamnă că, în general, cuplurile constituite pe principiul complementărităţii de cuplu sunt predispuse la disoluţie; ceea ce se poate afirma în cazul lor este doar un coeficient mai mare de dinamism interpersonal şi o tendinţă spontană mai accentuată la exacerbarea unor trăsături psihice opuse, ceea ce sporeşte riscul conflictual şi creşte durata interacomodării amoroase. Trezirea şi amplificarea intuiţiei partenerităţii permite de asemenea fiinţei umane să înţeleagă şi să utilizeze cu uşurinţă limbajul erotic.

LIMBAJUL EROTIC este ansamblul de codificări verbale şi nonverbale, energetice, subtil amoroase; purtătoare şi transmiţătoare de informaţie afectiv-senzitivă în procesul de intercomunicare specific unui cuplu. Limbajul erotic este principalul mijloc care facilitează şi manifestă atracţia afectivă şi sexuală între iubiţi, având de cele mai multe ori un caracter particular, original fiecărui iubit şi fiecărui cuplu. Prin intermediul limbajului erotic verbal, energetic şi mimico - gesticular - expresiv, individul uman se dezvăluie pe sine ca persoană cu trăiri, valenţe, aspiraţii, preferinţe, opţiuni şi satisfacţii erotice resimţite, manifestându-se simultan ca emiţător şi receptor de energii, sentimente, trăiri şi reacţii erotice, prin intermediul cărora el cunoaşte şi evaluează iubitul şi, concomitent, se autocunoaşte şi se autoanalizează. Limbajul erotic are şi o importantă funcţie reglatorie în procesul interacţiunilor căpătând în comunicarea amoroasă propriu-zisă şi nuanţe particulare, ca urmare a creşterii gradului de intimitate şi implicare complexă a personalităţii în asumarea şi exercitarea multiplelor faţete ale rolului familial (soţ, părinte, colaborator şi susţinător moral şi material, prieten, terapeut). Limbajul erotic manifestă în numeroase cupluri şi o tendinţă la uzură şi "clişee" verbale sau gestuale, ceea ce creează "obişnuinţe" şi "monotonie relaţională", favorizând devitalizarea erotică a cuplului şi împietând asupra gradului de atractivitate mutuală. Coeziunea amoroasă şi satisfacţia-reciprocă sunt influenţate în mare măsură de gradul de adecvare, expresivitate şi autenticitate a comunicărilor in general şi a celor erotico - senzitive în special, care întreţin climatul afectiv la o intensitate optimă şi asigură procesele de intercunoaştere şi interadaptare amoroasă. În interacţiunea sexual-afectivă, calitatea limbajului erotic joacă un rol considerabil, în special în desfăşurarea preludiului şi postludiului sexual, fiind implicate pozitiv în special componentele nonverbale de tip senzitiv (comunicarea tactil - kinestezică, vizuală, olfactivă, gustativă, auditivă, timbrul şi modulaţia vocii, expresivitatea conjugală a cuvintelor, tăcerii şi privirii, mimica feţei şi mişcarea corporală, zâmbetul, râsul etc). Funcţia ludică a limbajului erotic este de asemenea stimulativă in contactul interpersonal amoros nu numai la nivel senzitiv - nonverbal, ci şi în plin verbal, în cadrul intercomunicărilor cotidiene ale cuplului, legate de convieţuire şi îndeplinirea sarcinilor specifice. Inhibiţiile limbajului erotic, lipsa de supleţe şi de imaginaţie in comunicarea erotică în general, sunt generatoare de disfuncţii în sfera interacţională, manifestate prin confuzii şi erori de intercomunicare şi intervalorizare, regresarea unor conduite erotice abia formate, pierderea "tonusului afectiv pozitiv" al cuplului, scăderea atractivităţii sexual - afective, tensiuni generatoare de insatisfacţii şi conflict. Slaba manifestare a limbajului erotic creează în multe cupluri un copleşitor sentiment de saturaţie psihică şi plictiseală, favorizând în unele cazuri, depresie şi anxietate, iar în. altele tentaţii şi conduite infidele. Perfecţionarea stilului de comunicare erotică devine o motivaţie de regenerară continuă a atractivităţii şi coeziunii mutuale, fiind o componentă importantă a capacităţii de autodezvoltare (autocreare) a unui cuplu. Comunicarea erotică verbală, atunci când se află în relaţii de concordanţă cu comunicarea erotică mimico - gesticulară şi senzitivă, creează premise favorabile unor interacţiuni erotice şi de cuplu benefice, sanogene, care conferă cuplului o traiectorie echilibrantă, bazată pe siguranţă şi confort afectiv. În caz contrar, cuplul este puternic supus influenţelor dezorganizatoare ale contradicţiilor motivaţional - afective generate de efortul în jocul de rol erotic duplicitar, în care eventual conţinutul comunicărilor verbale nu este coincident cu conţinutul şi semnificaţia comunicărilor senzitiv - gestuale, creând sentimente de inautenticitate, suspiciune şi penibil între iubiţi. Unele situaţii care apar frecvent atrag atenţia asupra sărăcirii şi distorsionării comunicării verbale în general în unele cupluri conflictuale şi patogene, simultan cu o creştere a comunicării nonverbale saturate frustrant, negativ. În astfel de cupluri, chiar iţi tăcerile prelungite, ostentative creează creşteri semnificative ale tensiunilor negative, contribuind ulterior fie la conflicte manifeste, fie la

"ruptura" relaţiei prin evitări, ignorări şi devalorizări reciproce. Slaba funcţionalitate a limbajului erotic într-un cuplu [semnalată prin banalele afirmaţii: "el (ea) nu prea discută cu mine" sau "el(ea) nu mă face să simt că mă iubeşte sau că mă înţelege"] atrage atenţia asupra unui deficit de intercomunicare afectivă ale cărui cauze trebuie identificate prin autoanaliza şi interanaliza motivaţiilor profunde, de cele mai multe ori neconştientizate, care generează sau subminează baza de atracţie şi de dezvoltare mutuală a unui cuplu. = SFÂRŞIT = EXTRAS DIN CARTEA "ASPECTE INEDITE ALE SEXUALITĂŢII PRIN CONTINENŢĂ ÎN ORIENT" DE DR. SWAMI GITANANDA - MADRAS, 1978 Uimitoarele efecte ale amorului cu continenţă remarcate la un grup de femei care practicau YOGA în urma transmutării potenţialului sexual (continuare la cursul nr.79) Pulpele, parte atât de vulnerabilă a corpului feminin, beneficiază din plin de pe urma regenerării rezultate. Se remarcă o rotunjire sculpturala a contururilor pulpelor şi totodată dispariţia pernuţelor de grăsime datorate inactivităţii muşchilor mai puţin solicitaţi. Spatele Este una dintre zonele cele mai afectate de viaţa curentă. Graţie amorului yoghin cu continenţă, durerile lombare, durerile cervicale, blocajele energiilor vitale ale fiinţei sunt rapid alinate şi supleţea coloanei este regăsită progresiv. Nervii După o lungă zi de muncă cu toate tracasările sale inerente, supersenzualele jocuri erotice cu continenţa potenţialului sexual, permit femeii să-şi regăsească pe o cale absolut naturală un echilibru nervos şi o perfectă reglare endocrină, indispensabile unei complete armonii generale, care va asigura de la sine o fericire plenară de mai mare durată. În plus . Excepţionala revitalizare şi regenerare ce rezultă în urma jocurilor amoroase cu continenţa potenţialului sexual, îi permit femeii să prevină sau să elimine pernele inestetice de grăsime sau celulită din anumite zone ale corpului ca şi anumite dureri pasagere difuze ce pot apărea într-o situaţie oarecare. Totodată s-a constatat că secreţiile menstruale se reduc cantitativ considerabil iar durata ciclului se micşorează foarte mult. Femeile practicând intens procedeele amoroase, prin care se realizează transmutarea deplină a potenţialului sexual, îşi menţin, în ciuda vârstei, nealterată tinereţea şi exuberanţa sexuală, ele nu mai ajung la menopauză şi evită astfel fenomenele penibile pe care menopauza le antrenează atât asupra corpului cât şi asupra stării psiho-mentale. Acest aparent miracol, constatat la multe femei care practică YOGA în India, este o altă consecinţă firească a amorului cu CONTINENŢĂ. CONCLUZII: Intensa regenerare vitală ce se instalează prin freneticele jocuri amoroase cu CONTINENŢĂ sexuală, permit ca principalii duşmani al corpului femeii - ofilirea şi oboseala ţesuturilor feţei, lăsarea penibilă a sânilor, slăbirea musculaturii şi deformarea regiunii abdominale, dureroasele contracţii dorsale, senzaţia de greutate şi vlăguire la nivelul picioarelor, tensiunea excesivă a nervilor, generată de stressuri sau insatisfacţii, să fie în mod natural învinşi în absenţa oricărui efort plictisitor, într-o stare de plăcere ameţitoare şi exuberanţă. În concluzie, la nivel fizic, prin CONTINENŢA sexuală yoghină, se întăreşte ceea ce este esenţial şi se elimină ceea ce este inutil. ESENŢIAL (ceea ce conferă frumuseţe, graţie şi echilibru corpului femeii) este totalitatea muşchilor care modelează silueta care îi păstrează alura tânără şi zveltă (cu condiţia, bineînţeles,

să se focalizeze ferm prin intermediul atenţiei asupra lor, energia revitalizantă sublimată). INUTIL este tot ceea ce poate să apară când femeia îşi neglijează corpul datorită unei existenţe larvare şi inconştiente. Atunci, în mare măsură datorită devitalizării, muşchii îşi pierd fermitatea, ţesuturile se încarcă cu grăsime şi se vlăguiesc. Stresurile şi insatisfacţiile sexuale produc ravagii. Silueta se îngreunează urâţindu-se şi astfel corpul îşi pierde armonia primară. = SFÂRŞIT =

— INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT VERDE (continuare la cursul nr. 78) Curentul cosmic subtil colorat verde poate fi, în general, considerat ca fiind culoarea subtilă a individualizării, în aspectele sale cele mai elevate, nemaiexistând decât mici urme de egoism. În timp ce egoismul este întreg şi exacerbat în nuanţele inferioare, întunecate ale acestui curent subtil. Cel mai adesea, toate dorinţele personale, tot ceea ce fiinţa urmăreşte să dobândească ca dorinţă comună sau ca fructificare a acesteia este perceptibil în acest curent subtil. Tot în acest curent subtil apar pregnante dorinţele de distincţie, de renume, de remarcare, de bogăţie, toate fiind manifestarea diferitelor nuanţe energetice, comune ale curentului subtil colorat verde. Verdele subtil, prin anumite nuanţe ale sale este totodată şi curentul intelectualizării speculative şi a exacerbării raţionale, mai ales în cazurile în care intuiţia spirituală nu poate să acţioneze, precum în anumite domenii. O asemenea fiinţă, având în aură predominanţa nuanţelor corespondente de verde subtil poate chiar să aibă o memorie fenomenală, cu totul ieşită din comun mai ales pentru fapte, acumulând o masă gigantică de cunoştinţe şi distingându-se ca o mare inteligenţă, fără să poată însă deocamdată atinge reala înţelepciune pe care o conferă amplificarea puterii intuitive, spirituale, în cazul unei fiinţe umane elevate.

EGOISMUL MANIFESTAT ÎN CULOAREA SUBTILĂ VERDE ÎNCHIS Subcurentul verde închis este curentul egoismului amplificat, în aspectul său inferior. Nuanţa ierbii verzi crescând pe malul unei ape, analogic vorbind, este culoarea curentului subtil prin care se manifestă toate dorinţele de posesiune materială precum şi înclinaţiile nestăvilite după renume, distincţii, titluri onorifice, poziţie socială sau politică, succes financiar etc, etc. Gândurile speculative şi cele excesiv raţionale se manifestă în nuanţa unui verde subtil luminos ceva mai strălucitor, de un grad mai înalt de vibraţie decât cel precedent discutat. Individualizarea în aspectele sale cele mai rafinate se manifestă prin vibraţiile superioare ale curentului subtil verde - palid. În general vorbind, verdele subtil este culoarea individualizării în întregul Univers şi poate fi definită drept culoarea predominantă a vibraţiilor subtile terestre. Toate corpurile cereşti emanând un halo de lumină subtilă verde sunt acelea în care conştiinţa cosmică începe să-şi facă simţită influenţa sa. = VA URMA =

FRUCTELE ŞI LEGUMELE- ALIMENTE IDEALE

(continuare) Conopida - ca toate legumele din familia verzei, are tendinţa de a irita rinichii dacă este consumată în cantitate mare. Este bogată în potasiu, sulf, fosfor şi are un destul de mare conţinut în proteine. Este un bun complement pentru salate. Urzici - bogate în vitamine, potasiu, sodiu şi calciu; mai au proteine, grăsimi şi hidraţi de carbon curaţi ca zahărul din struguri. Suc de ţelină- are ca valoare principală conţinutul ridicat de sodiu şi care face să se menţină calciul în soluţie. Ţelina crudă conţine de patru ori mai mult sodiu organic decât calciu; prin aceasta ea este preţioasă pentru cei care au consumat multe zaharuri şi amidon concentrat (pâine, macaroane, orez). În general, calciul din alimentaţia noastră se depune sub formă insolubilă, îmbătrânind organismul, dând arterite, diabet, hemoroizi, varice, pietre la ficat, rinichi etc. Prezenţa sodiului organic îl menţine solubil până se elimină. Sodiul este foarte important în menţinerea fluidităţii sângelui şi limfei. Lipsa lui duce la tulburări bronhice şi pulmonare, agravate de fumul de tutun; la fel, duce la îmbătrânirea prematură, a femeii în special. Sucul de morcovi şi ţelină ajută la restabilirea condiţiilor normale, îndepărtând o serie de afecţiuni nervoase. Prin conţinutul de fier şi magneziu, sucul de ţelină este preţios pentru sânge. Sucul de castravete - cunoscut ca bun diuretic. Prin conţinutul mare în sulf şi siliciu, ajută la creşterea părului, mai ales amestecat cu suc de morcovi, lăptucă şi spanac. Conţine şi potasiu, sodiu, calciu, clor. Sucul de castravete şi morcovi este binefăcător în reumatism, când există un exces de acid uric; cu adaos de suc de sfeclă se obţine un efect mai activ contra reumatismului. De asemenea, o reglare a presiunii sângelui. Această combinaţie se mai foloseşte în afecţiunile dinţilor şi gingiilor. În prevenirea căderii părului şi crăpării unghiilor. Sucul de păpădie - este un tonic preţios. Se foloseşte în cazul de hiperaciditate, ajutând la reglarea alcalinităţii organismului. Este foarte bogat în potasiu, fier, calciu şi cel mai bogat în magneziu. Datorită magneziului, este foarte bun pentru sistemul nervos, ca şi în prevenirea fragilităţii oaselor, danturii şi plămânilor. Suc de andive - Andiva este o legumă în esenţă asemănătoare cu lăptuca; varietăţii de iarnă i se mai spune cicoare de iarnă; ea are frunze albe lungi, foarte bogate în clorofilă şi substanţe minerale indispensabile. Este înrudită şi cu păpădia, având un conţinut asemănător de substanţe chimice. Elementele sale sunt permanent necesare sistemului optic. Sucul de andive, morcovi, ţelină şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii văzului şi pentru sistemul muscular; a dat rezultate uimitoare în corectarea defectelor de vedere. Este una dintre sursele cele mai bogate în vitamina A dintre legume. Amestecul de mai sus, în cantitate de 1,5 l pe zi, a corectat în câteva luni vederea la multe persoane în aşa măsură încât a făcut de prisos utilizarea ochelarilor. Sucul de andive cu morcovi şi ţelină este de ajutor în astm şi guturai. Sucul de andive cu ţelină şi pătrunjel se foloseşte în anemie şi tulburări funcţionale cardiace. Sucul de andive singur ajută secreţia biliară. Suc de usturoi - poate fi foarte util celui care învinge mirosul cu consecinţele lui şi deranjamentul general dat de o curăţire bruscă a organismului. Este bogat în uleiuri care, împreună cu elementele purificatoare pe care le conţine, au efecte favorabile - de la stimularea apetitului şi a secreţiei gastrice, până la mărirea peristaltismului şi diurezei. Eterurile de usturoi sunt atât de puternice şi pătrunzătoare încât ajută la dispersia cumulării mucozităţilor în cavităţile sinusurilor. În bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp prin pori. Mai este eficace în eliminarea paraziţilor intestinali.

Suc de hrean ras- nestors, cu adaos de suc de lămâie îndoit cu apă, luat câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, între mese, ajută foarte mult la dizolvarea mucozităţilor din sinusuri, fără a dăuna mucoaselor în sine, nici rinichilor, vezicii sau tubului digestiv, cu condiţia să nu se adauge oţet care este iritant. Trebuie consumat proaspăt. Se ţine maximum o săptămână în borcan. Înainte de consum se lasă la temperatura camerei, se pune lămâie din abundenţă şi se continuă săptămâni sau luni, până ce poate fi luat fără reacţii, semn că s-a revenit la normal. Suc de pătrunjel - este unul dintre sucurile cele mai tari şi nu trebuie luat în cantităţi mari deodată. Se amestecă cu suc de morcovi sau ţelină, lăptucă, spanac, el fiind întotdeauna într-o proporţie foarte mică. Are proprietăţi esenţiale în metabolismul oxigenului şi în menţinerea funcţionării normale a suprarenalei şi tiroidei. Proporţia elementelor din pătrunjel ajută la păstrarea sănătăţii vaselor sanguine, mai ales a capilarelor. Este un aliment cu o acţiune eficientă în afecţiunile căilor genitourinare, fiind de un mare ajutor în cazul pietrelor la rinichi şi fiere; de asemenea, este eficace în afecţiuni ale ochilor, ulceraţii ale corneei., cataracte, conjunctivite, afecţiuni ale nervului optic şi, combinat cu morcov, ţelină, andive, a dat rezultate în inerţii ale pupilei. Împreună cu suc de sfeclă sau cu suc de sfeclă, morcovi şi castraveţi, luat regulat şi fără a consuma zaharuri deloc, reglează şi vindecă tulburările menstruale, înlăturând durerea. Sucul legumelor conţinând potasiu - legumele bogate în potasiu sunt: morcovii, ţelina, spanacul, pătrunjelul. Această combinaţie conţine toată gama de elemente minerale necesare organismului. Probabil că nu există alt element mai complet pentru om. Excepţional este efectul reducerii hiperacidităţii gastrice. Sucul de ridiche - se extrage din frunze şi rădăcină dar, fiind foarte tare, se ia numai cu suc de morcovi. Astfel combinat ajută la refacerea mucoaselor. Eficacitatea creşte dacă este luat după sucul de hrean la o oră; are efectul de a linişti şi de a vindeca mucoasele, eliminând mucusul dizolvat de hrean. Datorită conţinutului ridicat în sodiu, fier şi magneziu, dă rezultate de durată în sinuzite, făcând să nu mai fie necesară intervenţia chirurgicală. Din nou se recomandă regim fără zaharuri, pâine, cereale, lapte care dau secreţii exagerate. Suc de varză crudă împreună cu suc de ţelină, are efect liniştitor pentru tulburările intestinului şi stimulator al secreţiei normale, în schimb, zeama de varză murată este iritantă pentru tot tractul digestiv prin sarea anorganică pe care o conţine. Suc spanac - cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea tractului digestiv. Consumat în cantitate de 0,5 l pe zi, a vindecat adesea cele mai grave constipaţii în câteva zile sau săptămâni. Folosirea laxativelor şi purgativelor nu face decât să agraveze starea intestinelor şi a tranzitului, pe când sucul de spanac aduce vindecarea. Sângerarea gingiei şi degenerarea pulpei dentare este o boală foarte răspândită datorită alimentaţiei nepotrivite. Sucul de spanac cu morcov are un efect valoros asupra dinţilor şi gingiilor, prevenind şi depunerea tartrului dentar. Combinaţia de suc formată din două părţi suc de morcovi şi o parte suc de pătrunjel reprezintă un remediu general şi este utilizat în cazuri de alergie, anemie, anghina pectorală, apoplexie, arteroscleroza, astm, astigmatism, bronşită, ameţeli, amigdalită, carii dentare, ciroză, colici, conjunctivită, colită, constipaţie, regenerare, diabet, dizenterie, de mijloc, encefalită, epilepsie, flebită, furuncule, artrită, gripă, gonoree, hepatită, guşă, gută, hipertensiune, hipotensiune, hemoroizi, indigestie, insomnie, laringită, melancolie, meningită, menopauză, migrene, nefrită, nervozitate, neurastenie, obezitate, oboseală, paralizie infantilă, peritonită, pleurită, pneumonie, rahitism, pojar, sarcină, scarlatină, scleroză multiplă, sciatică, sinuzită, scorbut, sterilitate, tuberculoza, tulburări ale ficatului, ochiului, prostatei, tumori ale oaselor, creierului, ulcer gastric în special, uremie, varice şi vărsat.

Suc de gulie - este folosit amestecat cu suc de morcovi, spanac, lăptucă şi creson cu care dă elementele esenţiale regenerării sângelui, activării schimbului de oxigen în ţesuturi, fiind deci indicat în anemii, hipotensiune, anemie. Fără lăptucă, ajută dizolvarea fibrinei - deci intervine în coagulare şi este util în cazurile de hemoroizi. În asemenea cazuri se va consuma zilnic un litru, eliminându-se complet zaharurile, făina şi cărnurile. Observaţie: sucul de gulie se prepară din frunze. AFORISME ••• Libertatea este legea esenţială a Fiinţei în unitatea ei nelimitată, ea este tainicul şi nebănuitul stăpân al Naturii. Servitutea este expresia legii iubiri; în Fiinţa care se supune din proprie voinţă spre a servi jocul formelor ei în diversitate. ( Sri Aurobindo) ••• Ne construim în imaginaţie deşarte idealuri, splendide edificii sau reprezentări ireale de vis ce în cele din urmă se risipesc şi nu lasă nimic sublim în urma lor. (Subhapatti) ••• Sunteţi spirite nemuritoare omnisciente, spirite deja libere, atotputernice, binecuvântate şi eterne. Nu sunteţi în esenţă nici materie, nici corp. Nu voi sunteţi robii materiei, ci materia este servitorul vostru. (Swami Vivekananda) ••• O femeie profund elevată care caută spre orice bărbat, cu excepţia iubitului ei, ca spre un copil şi se poartă cu o afecţiune maternă, întocmai ca o mamă cu orice bărbat, va exercita prin puritatea ei, o asemenea putere de fascinaţie asupra oricărui om, încât, doar dacă acesta nu este prea brutal şi grosolan, el va simţi atmosfera de vrajă euforică a prezenţei ei, de fiecare dată când va găsi în imediata ei apropiere. (Swami Vivekananda) ••• Prin penibila sterilitate a lipsei de roade şi monotonia înnebunitoare a liniştii perfecte, Natura ne arată clar ceea ce vrea de la noi este jocul;

AN III C 20 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT VERDE (continuare la cursul nr. 19) Pe Pământ, regnul vegetal se particularizează prin frunzele sale verzi. Prin urmare, planetele ale căror vibraţii sunt verzi, pot fi considerate ca planete ale individualizării conştiinţei, având oarecum un statut asemănător cu acela al acestei planete. SUBCURENTUL FINANCIAR, O NUANŢĂ A CURENTULUI COSMIC SUBTIL VERDE Atrăgând în aură subcurentul subtil nuanţa verde-detoamnă, unele fiinţe umane se concentrează şi amplifică această forţă în ele. Astfel, dacă fiinţele în cauză doresc ferm banii, intenţia lor de a-i obţine poate fi repede îndeplinită dacă se servesc de subcurentul verde de toamnă financiar. Operând constant în acest mod, se realizează punerea la unison cu o mare forţă a curentului subtil verde care

accelerează reuşita în această direcţie, în loc să o facă să stagneze. Astfel, dacă fiinţa umană urmează regulile concentrării şi acumulării acestei energii subtile, creând o imagine clară, mentală, în curentul subtil verde, dorinţa sa de bunăstare materială sau abundenţă are toate şansele să se materializeze mult mai repede. Dacă fiinţa umană îşi concentrează asupra acestei imagini, vizualizată în verde subtil, întreaga sa gândire, dorinţa respectivă are cele mai mari şanse să se realizeze cu promptitudine faţă de situaţia când se acţionează instinctiv, fără acest suport energetic dorindu-se realizarea fără ajutorul puternic al acestui curent colorat. Astfel, fiinţa umană individualizată poate să ajungă la o rapidă împlinire a dorinţelor, satisfăcându-şi în mod armonios necesităţile cu ajutorul acestui curent subtil universal. Condiţia de bază pe care nu trebuie să o pierdem din vedere în această direcţie este ca niciodată să nu se abuzeze, păstrându-se armonia integrării părţii în cadrul întregului. În ceea ce priveşte alte realizări, mai ales de natură materială, curentul subtil verde este de bază în această direcţie. Pentru a pune însă în practică această regulă, respectarea anumitor condiţii este necesară. Dintre acestea, cea mai importantă este aceea de a nu interfera deloc în momentul operării energiile negative subtile roşii. Reuşind totdeauna aceasta, nu interferăm şi chiar respingem impulsurile sau dorinţele inferioare ce provin din planul grosier, animal, ferindu-ne în mod permanent de tentaţiile amestecului cu aceste energii perturbatoare. Acţionând constant astfel, putem uza plenar de energia subtilă verde, mai ales dacă am dezvoltat în fiinţă acea stare superioară sufletească care ne permite mai mereu să facem ceea ce este cel mai bine la momentul oportun. INFLUENŢA CURENTULUI VERDE SUBTIL ÎN VINDECAREA CANCERULUI. RAZELE X ANALIZATE ÎN PARALEL CU ENERGIILE CURENTULUI VERDE SUBTIL Folosirea sistematică a curentului subtil verde este de un imens ajutor mai ales în restabilirea echilibrului psihic, deoarece acesta echilibrează şi tonifică curenţii fluidici ai gândirii. Această forţă subtilă acumulată în cantitatea necesară aduce în întreaga fiinţă energiile binefăcătoare de care avem nevoie, operând o regenerare rapidă chiar la nivelul atomilor, care, la rândul lor, facilitează regenerarea şi reconstruirea fiinţei. Acest aspect va avea repercusiuni importante asupra corpului fizic, atunci când această culoare subtilă acumulată în aură este dirijată şi făcută să circule în întregul sistem organic, la nevoie fiind chiar predominant canalizată şi focalizată într-o anumită zonă afectată (bolnavă). Această dirijare se va realiza atunci prin proiecţie mentală. În funcţie de intenţia noastră de a folosi această forţă subtilă, caracteristică verdelui subtil, pentru noi înşine sau chiar pentru a face să beneficieze o altă persoană (situată la mare distanţă), de avantajele acestui curent subtil, în acest caz, este neapărat necesar să mentalizăm (să realizăm o cât mai fidelă şi clară imagine mentală) persoana în cauză, ca şi cum aceasta s-ar afla în faţa noastră (indiferent de distanţa la care acea fiinţă umană se găseşte în realitate). Această imagine cât mai precisă va fi apoi îmbăiată în norul de energie subtilă verde proiectată de noi mental asupra imaginii realizate. Dacă vrem să acţionăm exact asupra organului afectat, în imaginea proiectată şi vizualizată de noi vom realiza inundarea cu verdele subtil numai a zonei corespondente. În cazul în care concentrarea este slabă şi imaginea neclară, ne putem eventual ajuta de un obiect intim, ţinut de noi în mâna stângă, aparţinând acelei persoane sau chiar de o fotografie a respectivei persoane. În cazul fotografiei, se procedează prin substituţie, precum în cazul imaginii mentale clare se operează precum mai sus. Orice operare de acest gen la distanţă, se va face numai după ce am acumulat în propria

noastră fiinţă curentul subtil verde în exces. Energiile benefice profund fortifiante magnetizează specific chiar atomii, facilitând eliminarea toxinelor şi regenerarea organelor afectate de boli. La nivel fizic, nervii sunt de asemenea considerabil fortificaţi şi regeneraţi de această energie; verdele subtil produce o gamă complexă de efecte benefice în toate maladiile nervoase. În plus, curentul verde subtil tonifică şi acumulat în cantitate suficientă, chiar face cu putinţă regenerarea nervului optic în cazurile de slăbire a vederii, având o acţiune profund binefăcătoare şi în alte afecţiuni ale ochilor. Aşa-zisele raze X fac într-o anumită măsură legătura cu acest curent subtil, dar totuşi nu-l reprezintă în totalitate. Tocmai din această cauză, ele oferă un ajutor considerabil în tratamentul cancerului, în cazurile uşoare. Totuşi, datorită imposibilităţii de a-l manifesta în totalitate (razele X reprezintă numai o parte a curentului subtil verde), ele nu pot vindeca întotdeauna complet orice formă de cancer. De cele mai multe ori, razele X reuşesc să anihileze numai germenii specifici zonei afectate sau tumorii, neatingându-i pe aceia care circulă în sângele infestat. De multe ori, ele acţionează la nivelul efectului şi nu al cauzei, în situaţia în care întregul curent subtil verde este dirijat, după ce a fost acumulat la nivelul aurei, în tot organismul, prin proiecţii mentale adecvate, aceşti germeni sunt distruşi astfel în întregime şi din această cauză boala nu va mai reapare niciodată. Atunci când pentru vindecarea cancerului este utilizată numai sugestia benefică, pozitivă, fără utilizarea curentului cosmic verde subtil boala are faze sau perioade regulate în ea se poate să reapară, chiar dacă pacientul care s-a supus influenţei sugestiei se crede într-o oarecare măsură vindecat. În asemenea situaţii apare evident că a fost (pasager) eliminat numai efectul, cauza continuând să subziste. Ulterior, aceasta va provoca reapariţia germenilor şi în asemenea situaţii sângele facilitează reformarea unei noi plăgi sau tumori canceroase. Folosindu-ne sistematic de acest curent cosmic subtil în doza necesară şi respectând exact indicaţiile cu privire la acumularea în aură a curenţilor subtili coloraţi, succesul prin vindecare magnetică poate să apară, fără îndoială, chiar şi acolo unde medicaţia clasică sau razele X au eşuat complet. EGOISMUL MANIFESTAT ÎN DIFERITE NUANŢE DE VERDE SUBTIL În general, adeseori se spune ca verdele subtil cosmic este curentul individualizării. Uneori, în anumite nuanţe, el este considerat ca fiind egoismul în formele sale cele mai diverse. Una dintre faţetele sale caracteristice este intelectualitatea speculativă fără intuiţie. Mulţi oameni la care verdele subtil predomină evident în aură pot să uimească prin vastele lor cunoştinţe livreşti, mulţi dintre ei fiind chiar înzestraţi cu o uimitoare memorie. Cu toate acestea mentalul lor este subiectiv şi nu are aproape deloc elasticitate şi rafinament. Ei vibrează la unison aproape permanent cu acest curent subtil verde şi cu toate că pot să ajungă nişte autentici erudiţi, nu au totuşi cunoaşterea adevărată pe care o conferă atingerea stării de înţelepciune. În aspectul său cel mai de jos, egoismul este prezent în curentul secundar subtil verde, nuanţa sticlei. Aviditatea pentru realizări materiale, bogăţie sau onoruri se manifestă prin nuanţa de verde culoarea ierbii, toamna. El este puţin mai întunecat chiar decât verdele ''de sticlă". Intelectualitatea fără intuiţie corespunde unui verde subtil ceva mai clar ca nuanţă, iar tendinţa accentuată de individualizare fără egoism are o tentă verde pastel. Sufletele creaturilor animale au preponderent culoarea verde în aură în momentul naşterii. Ele capătă în continuare culoarea subtilă roşu-închis, atunci când corpul lor devine suficient de puternic pentru a exprima dorinţa reproducerii sau instinctele procreative.

INFORMAŢII FOARTE SECRETE ÎN GENERAL, UNEORI YOGHINII SE SERVESC DETAŞAT DE CULOAREA VERDE SUBTILĂ ATUNCI CÂND DORESC PENTRU EI ÎNŞIŞI SAU PENTRU ALŢII. UNELE BUNURI MATERIALE INDISPENSABILE, BANI SAU ORICE LUCRU MATERIAL CARE PENTRU PROPRIA LOR EVOLUŢIE SPIRITUALĂ MERITĂ SĂ FIE DORITE. PENTRU ACEASTA, El SE CONCENTREAZĂ INTENS O ANUMITĂ PERIOADĂ DE TIMP ASUPRA CURENTULUI VERDE SUBTIL, PÂNĂ ÎN CLIPA ÎN CARE REALIZEAZĂ ÎN MOD INEFABIL CĂ ÎNTREAGA LOR FIINŢĂ VIBREAZĂ PE FRECVENŢA SPECIFICĂ A CULORII VERDE SUBTIL. ASTFEL EI AU CERTITUDINEA CĂ ASIMILEAZĂ SUFICIENT DE MULT LA NIVELUL AUREI ACEST CURENT ÎN CANTITATEA NECESARĂ. ÎN CONTINUARE, EI REALIZEAZĂ CÂT MAI PRECIS REPREZENTAREA MENTALĂ A OBIECTULUI SAU BUNULUI DORIT ŞI SE CONCENTREAZĂ FERM ASUPRA ATRAGERII LUI. PROCEDÂND CA ŞI CUM ACEL BUN SE AFLĂ DEJA ÎN POSESIA LOR ŞI LE APARŢINE DE DREPT. OPERÂND ASTFEL, YOGHINUL PUNE ÎN ACŢIUNE LEGILE IMUABILE ALE REZONANŢEI ŞI ASTFEL MAREA CONŞTIINŢĂ UNIVERSALĂ ÎI VA ASIGURA OBŢINEREA OBIECTULUI PE CARE L-A CREAT MENTAL. PRIN URMARE, YOGHINUL OBŢINE, ACŢIONÂND ASTFEL, REZULTATE RAPIDE, CHIAR MIRACULOASE ÎN APARENŢĂ, PENTRU CEI NECUNOSCĂTORI, DEOARECE EL NU-ŞI PIERDE TIMPUL ŞI NU-ŞI RISIPEŞTE ENERGIA DIVERGENT. EL ŞTIE FOARTE BINE CEEA CE VREA ŞI CUM POATE SĂ OBŢINĂ ACEASTA. TOTDEAUNA, ÎN EFORTURILE SALE NU EXISTĂ NICI INCERTITUDINE ŞI NICI INDECIZIE CI DIMPOTRIVĂ, SIGURANŢA DE NEZDRUNCINAT ÎN REUŞITĂ ŞI HOTĂRÂRE FERMĂ. ACŢIONÂND CONSTANT EL PROCEDEAZĂ ÎNTOTDEAUNA CA ŞI CUM AR FI OBŢINUT DEJA ŞI DEŢINE DINTOTDEAUNA OBIECTUL PE CARE ÎL DOREŞTE FERM (PÂNĂ ÎN MOMENTUL OBŢINERII ACESTUIA). Verdele subtil poate fi folosit, de asemenea, pentru a întări şi regenera nervii. Verdele subtil conferă corpului celui care îl asimilează în cantitatea necesară, atât energie modulată specific, cât şi atomi noi, care îi animă structura. Verdele subtil este totodată curentul care ajută cel mai mult în cazurile de tulburări ale vederii, deoarece, printre altele, el revitalizează nervii optici prin vibraţiile sale fortifiante. Considerat dintr-un alt unghi, curentul verde subtil este antidotul altruismului exagerat şi prost înţeles, care împinge adesea fiinţa umană să se ruineze mental, fizic şi psihic prin acţiuni exterioare fără acoperire energetică (fizică şi psihică). Încă de la începutul angrenării în practica yoghină, neofitul este sfătuit să nu dea mai mult decât trebuie şi, mai ales, să nu se încarce excesiv cu greutăţile altora, în cazul în care, în mod exagerat, procedează astfel, el îi va împiedica pe aceştia din urmă să obţină experienţa strict necesară evoluţiei şi pentru care ei au fost puşi în aceste condiţii prin legea acţiunii şi reacţiunii, astfel că, dacă ajutorul său este nearmonios, chiar fără să vrea el devine un obstacol în calea evoluţiei lor naturale. Astfel, dacă mai mereu fiinţa se găseşte încărcată cu dificultăţi mari sau extrem de mari, ea trebuie să examineze cu atenţie dacă nu cumva a luat asupra sa unele greutăţi KARMA-ice care nu-i aparţin de fapt. Este important să ne amintim aici că niciodată Dumnezeu nu dă fiilor săi greutăţi mai mari decât aceştia pot să suporte.

CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR DE CULOARE VERDE Curentul subtil binefăcător verde animă şi regenerează "sângele vegetal" cel mai important al planetei noastre, care este clorofila. În conformitate cu anumite tratate secrete străvechi ale yoghinilor Indiei, curentul subtil binefăcător verde permite să se armonizeze cel mai bine diferitele tulburări sau dezechilibre care pot să apară între diferitele corpuri, sau vehicule subtile ale fiinţei umane. Mulţi yoghini care în India practică metodele de vindecare cu ajutorul curenţilor subtili coloraţi (chiar la distanţă) utilizează adeseori în tratamentele lor curentul subtil binefăcător verde datorită puterii sale regeneratoare exercitată mai ales la nivelul structurii invizibile vitale sau, cu alte cuvinte, a "corpului eteric". Curentul subtil binefăcător verde este profund reîmprospătător, tonifiant şi calmant. Operarea cu acest curent subtil binefăcător este de un real folos mai ales în cazurile de aviditate exacerbată, egoism intensificat, gelozie. În plus, curentul subtil binefăcător verde reduce tensiunea sangvină şi purifică sângele şi ţesuturile de cazurile de aviditate exacerbată. Unul dintre rolurile sale principale este de a ne ajuta să ne debarasăm destul de repede de diferite probleme mentale sau emoţionale negative care uneori ne pot chinui destul de mult timp dacă nu acţionăm în sensul eliminării lor. Curentul binefăcător subtil verde destinde şi regenerează considerabil corpul şi psihicul fiinţei umane. El ne permite, printre altele, să ne echilibrăm rapid structura somatică cu cea psihică şi îndeosebi face cu putinţă eliminarea masivă a stresurilor, contribuind totodată la anihilarea neliniştilor de tot felul. Curentul binefăcător subtil verde este utilizat cu succes de yoghini pentru eliminarea iritabilităţii excesive. Curentul binefăcător subtil verde este, în general, marele calmant al celor iuţi la mânie sau irascibili, cât şi al nervoşilor cronici. Curentul binefăcător subtil verde permite, de asemenea, o promptă transformare a ideilor, fiind foarte util din acest punct de vedere, mai ales în obsesii (tulburare a voinţei observabilă la degeneraţi sau la cei cu tulburări mentale grave care constă într-o idee fixă, adeseori morbidă, care predomină aproape permanent chiar împotriva voinţei subiectului în cauză. În multe situaţii, obsesia se prezintă ca o stare de frică sau ca un impuls lăuntric copleşitor care se impune mentalului în mod tiranic, provocând o continuă senzaţie de angoasă). CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR VERDE ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN: - Cancer (toate formele) - Carcinom la sâni (tumoare) - Dureri de cap - Dureri de cap nevralgice - Erizipel - Gripă - Hipertensiune - Insomnie - Nevralgie - Răceală la cap - Sifilis - Tulburări cardiace

-

Ulcer

SINTEZA CURENTUL SUBTIL BENEFIC VERDE 1. TRĂSĂTURILE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL VERDE Liniştea Mulţumirea Acceptarea Egoismul Concilierea Rafinarea Individualizarea Curentul subtil Verde, în general, semnifică: flexibilitatea lăuntrică, elasticitatea impulsurilor interne, a tendinţelor şi atitudinilor, dorinţa de a impresiona şi obţine recunoaştere. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ, SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL BENEFIC VERDE: indică o structură mobilă, flexibilă, ce se adaptează cu uşurinţă la schimbarea situaţiilor, a împrejurărilor, sau în anumite conjuncturi problematice. 3. DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL BENEFIC VERDE exprimă rigiditate, inflexibilitate, teama de a ne modifica modul de acţiune, punctul de vedere şi atitudinile, chiar atunci când situaţiile o impun; În general, indică închistare şi rezistenţă penibilă faţă de orice transformare creatoare. 4. EFECTE FIZIOLOCICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT BINEFĂCĂTOR SUBTIL ÎN AURĂ: scade presiunea sanguină, dilată vasele capilare, regenerează structura fizică şi ţesuturile. 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRI ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: linişte, bună dispoziţie, relaxare, meditaţie, echilibru, contemplare, abundenţă de asociaţii mentale, de idei, fantezie, stare de reîmprospătare şi regenerare plăcută, odihnitoare, liniştitoare şi calmantă, impresie intensă de prospeţime, facilitează deconectarea nervoasă, conferă o senzaţie inefabilă de dilatare în spaţiu. 6. SEMNIFICAŢIE PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢĂ AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR VERDE Acest curent subtil, binefăcător exprimă "ELASTICITATEA VOINŢEI "concentrare, individualizare, siguranţă, introspecţie, persistenţă, îndrăzneală, sublimare, abstinenţă, autoelevare; caracterizează mai ales fiinţele într-o anumită măsură pasive, defensive, cu tendinţe autonome reţinute, posesive, imuabile. 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR VERDE Antiseptic, bactericid, dezintoxicant, regenerează şi favorizează dezvoltarea musculaturii, stimulant pituitar (glanda pituitară este o glandă endocrină ataşată de planşeul diencefalului, legată de acesta prin tija hipofizară; este formată din adenohipofiză şi neurohipofiză. Adenohipofiza secretă hormonii tropi hipofizari (adenotrop, gonadotrop, tirotrop, somatotrop, etc.), iar neurohipofiza secretă ocitocină şi vasopresină). 8. EFECTE BINEFĂCĂTOARE RAPIDE FIZICE ALE CURENTULUI SUBTIL VERDE

APAR ÎN URMĂTOARELE CAZURI: insomniei, dezordini sau tulburări emoţionale profunde; dureri dorsale; iritabilitate, hipertensiune, hemoroizi, dezordini şi tulburări veneriene; stări de furie ale alcoolicilor; stări de mânie sau tensiune datorate afecţiunilor ficatului; cancer (toate formele). 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR VERDE Nici una, în afara faptului că acest curent binefăcător subtil nu trebuie să fie acumulat în mod exagerat în aură şi nici utilizat foarte mult timp (cu excepţia cazurilor de cancer unde se acţionează sistematic cu acest curent subtil până la vindecarea completă şi definitivă). 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR VERDE ASUPRA EMOŢIILOR Ameliorează gradat cazurile de insomnie chiar rebelă, calmant al nervozităţii şi al crizelor bruşte de furie; calmează tensiunile nervoase; regenerează profund fiinţa atât din punct de vedere fizic cât şi mental; "modifică" cu uşurinţă gândurile şi ideile; linişteşte nervii. = VA URMA =

AN III C 21 DEFINIREA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN TEXTUL "CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT VERDE" INDIVID (acest cuvânt provine de la latinescul INDIVIDUUM «corp indivizibil»). Din punct de vedere psihologic, prin acest cuvânt se defineşte fiinţa umană, atât ca unitate distinctă şi identitate specifică exterioară, biologică şi psihică, cât şi ca fiinţă particulară, unică şi diferită de toate celelalte fiinţe umane. Orice fiinţă umană care are un corp fizic şi o structură organizată, trăind în modul său specific o existenţă proprie, care nu poate fi divizată fără a fi distrusă poate fi definită drept un individ. Orice fiinţă umană este deci, prin corpul său viu, un individ. La individul uman calitatea de UNITATE INDISOLUBILĂ este şi mai pregnantă întrucât include totodată şi organizarea psihică şi mentală, conştientă. Individul, în concepţia yoghină este omul considerat în ce are el definitoriu şi caracteristic ca sistem unitar (de rezonanţă cu anumite energii ce acţionează preponderent în el şi prin el (în afara sa generând un câmp energetic, subtil specific)) dar fără nici o referire la notele de valoare. Individul este considerat fundamental ca o unitate vitală şi psihică indezmembrabilă în primul rând sub raport biologic şi mai puţin sub raportul determinărilor exterioare, sociale, ţinând de personalitate. INDIVIDUALITATE - Caracter global sau ansamblu de caractere şi aspecte specifice prin intermediul cărora o anumită fiinţă umană diferă sau se distinge în mod evident de altele. Orice fiinţă umană vie este o individualitate ce vibrează la unison, într-o manieră caracteristică cu

anumite energii subtile şi nivele vibratile din Macrocosmos. Microcosmosul fiecărei fiinţe umane prezintă o individualitate aparte deoarece el reflectă (prin trezirea şi activarea anumitor focare de rezonanţă şi corespondenţă specifice lui) şi manifestă prin rezonanţă numai anumite aspecte şi energii din Macrocosmos (celelalte existând în stare latentă, în Microcosmosul acelei fiinţe dar ele putând fi deja active şi dinamizate diferit în Microcosmosul altor fiinţe umane). Individualitatea este deci caracteristica sau ansamblul de caracteristici ale unui individ uman care diferă în mod specific de un altul nu numai în mod numeric, ci mai ales prin caracteristicile şi constituţia sa. Individualitatea exprimă originalitatea şi particularităţile unei anumite fiinţe umane. Pentru yoghini, individualitatea unei fiinţe umane pune în evidenţă anumite procese intense, predominante, de rezonanţă şi combinarea inefabilă a energiilor (destul de puternice) vehiculate care fac ca acea fiinţă umană să aibă CEVA APARTE. Din acest punct de vedere, care scapă însă înţelegerii comune, auzim adeseori vorbindu-se despre "Individualitatea fascinantă a unui artist" sau despre "Stilul unei puternice individualităţi". Fiind caracteristica acelei fiinţe umane care constituie un individ, individualitatea este deci ansamblul de proprietăţi somatice, psihice şi mentale (care rezultă prin rezonanţe specifice cu anumite energii subtile din Univers) care prezintă o structură specifică, singulară, prin care respectiva fiinţă umană se deosebeşte de celelalte. În concepţia yoghină, individualitatea este realitatea complexă a individului considerată din punct de vedere descriptiv şi intuitiv, dar nu şi axiologic. Prin urmare, individualitatea poate fi identificată cu persoana dar nu cu personalitatea. Individualitatea umană nu poate fi redusă doar la infrastructura biologică, la organism, întrucât ca fiinţă complexă nu poate fi concepută doar biologic. INDIVIDUALIZARE - Proces gradat de cristalizare şi constituire a individualităţii din punct de vedere somatic, psihic şi mental prin definirea unor structuri proprii şi prin menţinerea şi amplificarea unor procese de rezonanţă (cu anumite energii şi nivele vibratile din Macrocosmos) diferenţiale, prin care se realizează coerenţa şi unitatea (caracteristică pentru o anumită etapă sau încarnare) persoanei. Fiinţa umană se individualizează graţie proceselor inefabile, repetate şi intense de rezonanţă cu anumite energii mai mult sau mai puţin subtile din Macrocosmos. Aceste rezonanţe cu energii subtile din Univers survin automat şi instantaneu de îndată ce fiinţa umană începe să gândească sau să acţioneze într-un anumit fel. Cu alte cuvinte, aceste procese de rezonanţă cu diferite energii subtile din univers fac ca fiinţa umană să se individualizeze. Această individualizare în cazul fiinţei umane se produce prin angrenarea predominantă a anumitor rezonanţe cu energii subtile din Univers, rezonanţă instantanee ce se produce în cazul comportamentelor, gândurilor şi activităţilor sale, prin reactivarea perseverentă a anumitor trăiri, prin cristalizarea şi menţinerea nemodificată a stilului său caracteristic în tot ceea ce face. În practica YOGA, individualitatea semnifică adaptarea influenţelor benefice şi a metodelor yoghine tradiţionale la specificul şi cerinţele individuale ale fiecărui practicant. În practica YOGA autentică se urmăreşte încă de la început trezirea, sprijinirea şi amplificarea însuşirilor benefice, pozitive (care vor determina rezonanţe puternice cu energii subtile, sublime din Univers) în vederea anihilării gradate şi a eliminării caracteristicilor negative. Procedând astfel cu consecvenţă se facilitează dezvoltarea armonioasă a fiinţei umane şi se accelerează evoluţia spirituală.

— INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALBASTRU SEMNIFICAŢIA CULORII ALBASTRU Albastrul este adeseori considerată culoarea cea mai adâncă. Privirea parcă se cufundă în ea fără să întâlnească obstacole, pierzându-se astfel în infinit ca şi cum această culoare s-ar retrage mereu din faţa privirii. Albastrul este cea mai imaterială dintre culorii: natura în general nu o prezintă decât printr-un inefabil proces de transparenţă, precum în cazul vidului aparent acumulat de aer ori reflectat de apă, a celui reflectat de cristal sau chiar oglindit de diamant. Vidul este considerat rece, exact şi pur. Albastrul este cel mai rece dintre culori şi în valoarea sa absolută ea este cea mai pură. Tocmai de aceea ea evocă adeseori vidul dar nu vidul beatific total, care este adeseori semnificat de alb. De la aceste calităţi fundamentale provine gama surprinzător de mare de aplicaţii semnificative ale acestei culori. Aplicată pe întreaga suprafaţă a unui obiect, culoarea albastră ne face să trăim prompt impresia că micşorează formele, deschizându-le şi slăbindu-le considerabil. O suprafaţă acoperită în totalitate cu culoarea albastră parcă nu mai este aceeaşi suprafaţă. Un zid colorat complet în albastru încetează în mod misterios să mai fie un banal zid. Mişcările, sunetele şi chiar formele se estompează în albastru precum o pasăre se topeşte în depărtările cerului, imaterial prin el însuşi, albastrul aproape că dematerializează tot ce intră în sfera sa de influenţă. El este uneori asimilat cu drumul infinitului unde realul se transformă în imaginar. El este culoarea păsării fericirii, acea misterioasă Pasăre Albastră inaccesibilă şi în acelaşi timp mereu atât de aproape de noi. A intra şi a te identifica plenar în albastru este ca şi cum ai ajunge precum fetiţa Alice în Ţara Minunilor, trecând într-o altă lume prin pătrunderea de cealaltă parte a oglinzii. Albastrul clar şi intens ne îndeamnă către reverie, iar când se umbreşte prin amplificarea tendinţelor noastre naturale, el devine astfel culoarea visului. Într-o asemenea situaţie, gândirea conştientă lasă loc puţin câte puţin, predominanţei subconştientului, la fel cum lumina zilei devine gradat, aproape pe nesimţite lumina misterioasă a înserării, albastrul specific al nopţii. Tărâm sau mai degrabă climat inefabil al irealităţii - sau chiar al suprarealităţii - imobil, transfigurator, albastrul cuprinde şi unifică în el însuşi contradicţiile polare - cum ar fi cea a zilei şi a nopţii - ce dau ritm şi savoare vieţii umane. Neclintit, transcendent, detaşat, nicăieri altundeva decât în el însuşi, albastrul pare a nu aparţine aproape deloc acestei lumi; el sugerează indirect ideea eternităţii liniştite şi semeţe care este în mod enigmatic supraumană - sau chiar neumană pentru unii. Vibraţia sa caracteristică, intimă pentru un pictor cum ar fi KANDINSKCY este în acelaşi timp o vibraţie ce provoacă parcă o mişcare de îndepărtare de om şi totodată un fenomen intens dirijat şi unic, de contracţie către propriul său centru fundamentai care deschide omul către infinit, trezind în el o puternică aspiraţie către puritate şi o arzătoare sete lăuntrică de Divin. Din această bogăţie de trăiri sublime înţelegem importanţa semnificaţiei sale artistice şi complexitatea utilizărilor sale în domeniul tratamentului cu culori (CROMOTERAPIE). O ambianţă predominantă de culoare albastră calmează profund şi linişteşte, dar spre deosebire de culoarea verde, nu tonifică în aceeaşi măsură fiindcă albastrul, datorită amplificării procesului de detaşare nu generează decât o puternică stare de transcendere ce ne permite să trăim fără a mai avea o priză la fel de mare asupra realului fizic ce ne înconjoară. Tocmai din această

cauză, culoarea albastră este excelentă atunci urmărim să depăşim stări deprimante. Profunzimea verdelui, tot după părerea pictorului KANDINSKY, conferă o impresie pregnantă de odihnă terestră regeneratoare şi o inefabilă mulţumire de sine, în timp ce profunzimea transcedentală a albastrului are o gravitate aproape solemnă, sacră, transfiguratoare, supraterestră. Această gravitate ce ne face să intuim "LUMEA DE DINCOLO" aduce adesea cu sine ideea părăsirii acestei lumi şi a morţii; zidurile necropolelor egiptene pe care se derulau scenele judecăţii de apoi desenate cu ocru-roşu aveau în general ca fond, deloc întâmplător, culoarea albastru intens şi clar. Se spune chiar că egiptenii considerau albastrul ca fiind culoarea adevărului. Adevărul, transcenderea, moartea şi zeii sunt noţiuni aparent fără legătură ce stau totuşi alături şi tocmai de aceea albastrul celest este adeseori pragul ce separă omul de cel care datorită puterii lor şi cunoaşterii, guvernează şi supraveghează de dincolo, din lumile superioare, destinul său pentru a-l ajuta să evolueze. Azurul (ALBASTRUL DESCHIS AL CERULUI) este albastrul sacralizat al câmpiilor Elizeene ale raiului, matricea prin care pătrunde din lumea de dincolo lumina mirifică de aur ce exprimă voinţa lor: azurul şi aurul, valori feminine şi masculine sunt pentru omul evoluat şi purificat (uranian) ceea ce sunt verdele email de blazon şi roşul intens de blazon pentru omul decăzut şi infernal (ctonian). Atât Zeus cât şi IAHVE tronează fiecare, aşa cum sunt descrişi în tradiţie, având picioarele sprijinite pe culoarea azur, sau cu alte cuvinte, pe cealaltă parte a acestei bolte cereşti despre care se spunea în Mesopotamia că este făcută din lapislazuli (piatră semipreţioasă de culoare albastră) şi din care simbolismul creştin a făcut vestmântul care acoperă din toate părţile şi maschează Divinul. Azurul cu trei flori de crin de aur, blazonul Franţei, proclamă astfel originea supraterestră a regilor creştini. Împreună cu roşul sau galbenul argilos (de culoarea argilei), albastrul manifestă hierogamiile (unirile a două principii complementare de sex opus (+ şi -)) sau chiar rivalităţile dintre cer şi pământ. Pe imensele întinderi ale stepei asiatice, ce nu sunt întrerupte de nici o verticală, cerul şi pământul par a fi dintotdeauna faţă în faţă; tocmai din această cauză unirea lor intimă reprezentata precum o căsătorie prezidează naşterea tuturor eroilor stepei conform unei tradiţii străvechi nestinse, CINGIS KHAN, fondatorul marii dinastii mongole s-a născut din unirea mitică a lupului albastru cu căprioara roşcată ." Lupul albastru" este de asemenea şi numele lui ER TÖSHTUK faimos erou kirghiz, care poartă o invincibilă armură albastră de fier şi ţine în mână un scut albastru şi o lance albastră. Leii albaştrii şi tigrii albaştrii care abundă în literatura turco-mongolă sunt în special atributele lui TANGRI, părintele şi strămoşul altaicilor care locuiesc deasupra munţilor şi cerului şi care a cuvenit în final ALLAH odată cu convertirea turcilor la islamism. În lupta dintre cer şi pământ, albastrul şi albul se aliniază prompte împotriva roşului infernal şi a verdelui malefic, aşa cum întâlnim adeseori această confruntare în iconografia creştină, mai ales în reprezentările clasice ale luptei dintre Sf. Gheorghe şi balaurul infernal. În Bizanţ, cele 4 părţi ale carelor ce se confruntau la întrecerii, pe hipodrom purtau de regulă culorile roşu sau verde pe o parte şi albastru sau alb pe cealaltă. Chiar aici, totul ne predispune să credem că aceste jocuri din BIZANŢ integrau totodată o înaltă semnificaţie spirituală şi cosmică, cum de altfel aveau la origine şi jocurile de pelotă (cu mingea) celebrate în aceeaşi epocă de mezo-americani. Atât unele cât şi celelalte constituiau un transfigurator teatru sacru în care se reprezenta în mod analogic rivalităţii imanentului şi a transcendentului, a pământului şi a cerului. Istoria acestei planete menţionează de altfel nenumărate lupte reale şi mortale desfăşurate mai mereu chiar şi în zilele noastre. Între fracţiuni opuse care, inconştient sau nu, continuă să aleagă şi să poarte (ca modalitate simbolică de reprezentare) aceleaşi culori emblematice: albastru sau alb; roşu sau verde. Expresia "SÂNGE ALBASTRU" se explică într-o anumită zonă a globului pământesc,

prin faptul că în evul mediu a înjura era un păcat de moarte datorită rezonanţelor malefice cu sfera infernului; ţăranii nu riscau să comită acest păcat. Însă nobilii pervertiţi comiteau deseori acest păcat, până când un călugăr iezuit, care câştigase din plin simpatia regelui, l-a pus pe acesta să le interzică cu stricteţe să mai folosească numele lui Dumnezeu în înjurăturile lor curente. Atunci, de teama pedepselor, aceştia au eliminat respectiva "dificultate", înlocuind prin obişnuinţa comună cuvântul "Dumnezeu" cu cuvântul "albastru". Astfel , "Sfântul Dumnezeu" a devenit "Sfântul Albastru"; "pentru Dumnezeu" a devenit "pentru albastru"; "pentru sângele lui Dumnezeu" a devenit "pentru sângele albastru", etc. Oamenii obişnuiţi ce auzeau totuşi deseori aceste înjurături modificate, nu reţineau de cele mai multe ori decât "sânge albastru". Cum de cele mai multe ori folosirea acestor înjurături noi era un privilegiu el nobilimii, oamenii ceilalţi pentru a distinge adeseori un nobil de un om comun, oarecare, spuneau: "Acesta este un sânge albastru". Albastrul şi albul, în calitatea lor de culori mariale (culorile reprezentative ele Fecioarei Maria) exprimă detaşarea completă faţă de valorile efemere ale acestei lumi şi înălţarea în glorie a sufletului eliberat de suferinţele şi mizeriile acestei lumi către Dumnezeu, adică spre albul intens, strălucitor, care va veni în întâmpinarea albului pur, virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul sublim celest. Aici regăsim deci valorificată în mod pozitiv de credinţa în lumea de dincolo, asocierea semnificaţiilor mortuare cu ele culorilor albastru şi alb. Copiii, care sunt îmbrăcaţi de regulă în timpul unor ritualuri creştine în haine de culori predominante albastru sau alb sugerează faptul că ei sunt impuberi şi încă nu au trezite deloc energiile sexuale, deci, cu alte cuvinte, că nu sunt încă pe deplin "materializaţi"; prin aceasta se sugerează că ei nu aparţin încă acestei lumi materiale. Acesta este şi motivul esenţial pentru care ei răspund cu mai multă uşurinţă decât maturii la extatica chemare albastră a Fecioarei Maria (Acest aspect s-a putut constata foarte bine la apariţiile FECIOAREI MARIA în IUGOSLAVIA). Semnul astrologie al Fecioarei, în ciclul zodiacal corespunde perioadei strângerii recoltei în care, pentru aproape întreaga Natură începe perioada involuţiei de toamnă. Semnul zodiacal al Fecioarei este un semn de profundă interiorizare aşa cum este şi culoarea albastră, care în perioada toamnei îi va lua pământului haina sa verde, îl va dezgoli şi gradat apoi îl va usca. Acesta este chiar momentul deloc întâmplător în care se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului. Această sărbătorire se desfăşoară adeseori sub cerul liber unde aurul solar, intens se schimbă într-un foc implacabil ce devorează gradat fructele coapte ale pământului. Acest azur, este, în concepţia Aztecilor, albastrul turcoaz, culoarea secretă a luminii Soarelui pe care adeseori ei îl numeau Prinţul Turcoazului (CHALCHIMUITL); el era totodată simbolul incendiului, secetei, foametei, morţii. Dar, CHALCHIMUITL este de asemenea piatra albastru - verzuie turcoaz, care împodobea rochia zeiţei reînnoirii spirituale. Când un prinţ aztec murea, înainte de a fi incinerat, se punea în mod analogic în locul inimii sale scoase o astfel de piatră, la fel cum în Egipt, înainte de a fi mumifiat în locul inimii faraonului defunct se aşeza un scarabeu sculptat de smarald. În anumite regiuni din Polonia, mai există încă şi acum obiceiul semnificativ de a vopsi în albastru casele tinerelor fete ce urmează să se căsătorească. Conform tradiţiei secrete hinduse, faţa de safir a muntelui HERU - cel de la sud - reflectă lumina şi nuanţa de albastru subtil a atmosferei. LUZ, tărâmul secret al nemuririi şi fericirii paradisiace în tradiţia ebraică este de asemenea adeseori numit "Oraşul albastru". În Budismul tibetan, albastrul intens este culoarea lui VAIROCANA. Aici ea este considerată culoarea înţelepciunii transcendente, potenţialităţi lor superioare latente şi totodată a vacuităţii beatifice, pentru care imensitatea cerului albastru este una dintre imaginile analogice posibile. Lumina pură albastră a înţelepciunii lui DHARMA-DHATU (legea sau conştiinţa pură

originară) este de o putere şi de o intensitate orbitoare, ea fiind de altfel cea care pregăteşte şi deschide drumul către Eliberare. Albastrul este totodată culoarea tradiţională a lui KRISHNA. Albastrul este considerat de asemenea culoarea principiului YANG (+) cât şi a Dragonului geomantic (geomanţia este o artă divinatorie prin care se prezice viitorul graţie unor fenomene de rezonanţă cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau chiar prin analiza unor mici grămăjoare de pământ) şi reprezintă, prin urmare, influenţele binefăcătoare subtile. În tradiţia chineză HUAN (albastru) este culoarea cerului albastru intens şi îndepărtat care evocă de asemenea în mod analogic un tărâm ascuns al nemuririi. Culoarea albastru intens este de asemenea interpretată de faimosul tratat al înţelepciunii TAO-TE KING (capitolul 1) ca reprezentând chiar nemanifestarea. Limbile celtice nu au un termen specific prin care să desemneze culoarea albastru (GLAS în limba bretonă, irlandeză cât şi în limba vorbită curent în Ţara Galilor care înseamnă în acelaşi timp albastru, verde sau gri în funcţie de context, iar atunci când este indispensabil să se facă o netă distincţie se folosesc sinonime sau chiar substituiri). GLESUM este în celtica veche, latinizată, numele ambrei (chihlimbarului) gri. = VA URMA =

AN III C 22 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALBASTRU SEMNIFICAŢIA CULORII ALBASTRU (continuare din cursul nr. 21) Albastrul este de asemenea culoarea celei de a treia funcţii (în procesul specific de dezvoltare a activităţii creierului uman), de producere şi artizanală. Totuşi, în textele irlandeze şi galeze de mai târziu, albastrul nu a avut valori funcţionale atât de mari comparabile cu albul şi roşul. Cezar relatează totuşi faptul că tinerele femei bretone apăreau complet goale în anumite ceremonii spirituale şi religioase având corpul în întregime vopsit cu albastru pentru a atrage în fiinţa lor din abundenţă energiile superioare şi puterea ascunsă a acestei culori. Un străbun mitic al irlandezilor se numeşte GOEDEL GLAS sau, cu alte cuvinte, Goedel cel albăstrui el este unanim considerat a fi întemeietorul limbii gelice (asimilată cu ebraica). Limbajul popular al oamenilor ignoranţi care este prin excelenţă un limbaj terestru, vulgar, nu crede deloc în puterea de sublimare a dorinţei sexuale şi nu vede în această tentativă decât o pierdere, o lipsire, o frustrare, o ablaţie, sau chiar castrarea acolo unde iniţiaţii urmăresc şi chiar realizează transmutarea şi sublimarea glorioasă a potenţialului sexual care atrage după sine o nouă naştere spirituală. Tocmai din această cauză, pentru oamenii comuni şi mărginiţi, albastrul capătă uneori spontan în conştiinţa lor o semnificaţie negativă. Teama lor aproape metafizică devine atunci pentru ei o teamă albastră şi despre asemenea oameni se spune: "nu văd decât albastru" aceasta însemnând în realitate că ei "nu văd nimic" acolo unde alţii descoperă ceva

sublim şi pur. În limba germană, a fi albastru, înseamnă de fapt a nu fi aproape deloc conştient din cauza consumului excesiv de alcool. Albastrul închis către negru poate semnifica în anumite practici aberante, perverse, culmea pasivităţii fatale şi a renunţării în care fiinţa se complace. Astfel, într-o tradiţie degradantă a puşcăriaşilor francezi, homosexualul complet efeminat trebuia să-şi tatueze complet membrul viril în albastru pentru a semnifica şi arăta astfel deplina sa pasivitate. Spre deosebire de semnificaţia sa marială pură, spirituală, sublimă, albastrul închis către negru semnifică aici o aberantă castrare simbolică. Operaţia în sine de TATUARE a acestui albastru degradat cu preţul unei lungi şi absurde suferinţe vrea să pună în evidenţă un fel de eroism răsturnat, nebunesc, nu masculin şi admirabil ci feminin, nu sadic ci profund masochist şi vicios.

CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALBASTRU Ca şi ceilalţi curenţi cosmici subtili, acest curent se subdivizează în mai mulţi subcurenţi, fiecare dintre ei având o nuanţă specifică. Aceste nuanţe se aranjează de la albastru intens închis până la albastru pal clar, similar cu nuanţa cerului toamna. Acest curent subtil acţionează considerabil asupra calităţilor, mentale. În curentul cosmic subtil albastru se găseşte inspiraţia care ne permite să atingem cele mai înalte cunoştinţe umane - în special în domeniul artelor, literaturii, muzicii, esteticii, filozofiei şi, de asemeni, tot ceea ce ţine de armonie în general, ca modalitate de expresie. În acest curent subtil în special, cât şi în anumite nuanţe ale unor subcurenţi subtili albaştri, trebuie să se caute intuirea Ideală şi realizarea capodoperelor faimoase. Înainte însă de a putea să folosim plenar acest important curent subtil pentru a-i asimila plenar energiile şi cunoştinţele intuitive sublime care se manifestă aici, gândirea fiinţei umane trebuie să se rafineze şi să se focalizeze suficient de bine prin concentrare mentală. Prin urmare, graţie curentului cosmic subtil albastru, fiinţa umană, ferm focalizată, poate obţine inspiraţie şi idei geniale atât în artă cât şi în ştiinţă. Dacă cineva doreşte, de exemplu, să se ocupe cu consecvenţă de muzică şi începe să studieze practic această artă, va trezi şi va dezvolta gradat aptitudini cu totul speciale, legate de muzică, prin contemplarea şi amplificarea în propria sa aură a curentului subtil albastru care, în plus, îi va dinamiza inspiraţia considerabil în această direcţie. De asemenea, inspiraţia pentru o muzică sublimă, elevată, poate fi realizată prin amplificarea în aură a subcurenţilor subtili albaştri de la cel mai elevat şi intens ca nuanţă până la cel mai palid şi diafan. Este demn de reţinut că inspiraţia muzicală de o natură mai puţin rafinată se găseşte în întregime în afara curentului subtil albastru. Ea poate fi găsită fie în verdele subtil, portocaliul subtil, în roşul subtil, ori chiar în subcurenţii lor corespunzători, puşi în rezonanţă în conformitate cu sentimentele sau stările specifice produse de vibraţiile subtile pe care această muzică este destinată să le producă (sau le produce în momentul inspiraţiei). În cazul audiţiei atente, chiar pentru scurt timp, a unei asemenea muzici, sunetele sale vor genera prin rezonanţă, la nivelul aurei, acorduri specifice cu culorile cosmice subtile deja existente în afara noastră şi, în funcţie de amplificarea acestor culori în propria noastră aură, acest proces va genera, prin consonanţă, punerea fiinţei umane la unison cu benzile subtile colorate corespunzătoare. Într-un asemenea caz, dacă structura în cauză are o disponibilitate mărită, în sensul transmutării potenţialităţilor sexuale acumulate, acestea pot fi astfel transformate prin

sublimare în alte forme elevate de energie, efortul în această direcţie implicând de a face să urce energia la nivelul centrilor de forţă (CHAKRAS). În cazul acelor fiinţe umane la care culorile subtile mai puţin rafinate predomină în aură, acestea vor agrea în mod special această muzică inferioară şi vor manifesta chiar o puternică respingere faţă de vibraţiile sonore, muzicale ce sunt în rezonanţă cu nuanţele subtile elevate ale curentului cosmic albastru. Curentul subtil albastru este, de asemenea, energia iubirii pure, oceanice pe care o resimţim în cazul trezirii centrului de forţă ANAHATA CHAKRA. Muzica în sine acţionează asupra aurei noastre, în special prin efectele de rezonanţă pe care le generează cu anumiţi curenţi subtili. Multe dintre creaţiile muzicale româneşti folclorice, operează spontan fenomene de rezonanţă cu curentul subtil verde al vitalităţii. Muzica de jazz amplifică adeseori în aură verdele subtil egotic. Muzica rock dă porniri destructive datorită rezonanţei cu curenţi negativi roşii, în cazul concertelor colective, muzica este catalizatorul misterios care declanşează chiar fenomene psihice în masă. Totuşi, este necesar un element de bază care să declanşeze aceste fenomene, abandonarea pasivă, mediumică faţă de amplificarea acestor curenţi coloraţi subtili în aură. Starea pe care o resimţim atunci când ascultăm o anumită muzică ne revelează influenţa pe care aceasta o generează asupra aurei noastră. Pentru trezirea şi amplificarea talentului literar putem utiliza predominant şi amplifica în aură curentul secundar subtil albastru clar. Dacă curentul subtil albastru, al iubirii pure şi al gândurilor măreţe este amplificat în aura noastră în mod plenar, cele mai măreţe, sublime şi nobile inspiraţii, idei şi trăiri ale filosofilor, poeţilor şi scriitorilor geniali ai tuturor epocilor ne vor pătrunde, vor rezona cu noi, ne vor inspira şi astfel vom putea rezolva cu o neobişnuită uşurinţă chiar şi cele mai dificile probleme ale diferitelor domenii specific umane. Pentru clarvăzătorul antrenat, devine evident, graţie percepţiei lăuntrice în cazul lecturii, când un mare poet a fost inspirat absorbindu-se, datorită inspiraţiei, în fuziunea intimă cu curentul subtil albastru. Astfel, orice artist care îşi dirijează sublimul elan interior cât mai frenetic către un nobil ideal, va vibra instantaneu la unison cu aceste energii cu care realizează starea de fuziune, asimilându-le. Atunci el îşi deschide automat mentalul faţă de toate gândurile sublime din Univers şi astfel va putea crea, fiind inspirat, acele poeme sau opere artistice, graţie vibraţiei sale la unison cu gândurile sufletelor elevate care au avut sau au deja afinităţi pentru aceste aspecte şi care, în special, vor putea să le înţeleagă şi să le simtă plenar mesajul datorită rezonanţei. Marii creatori de geniu, precum SHAKESPEARE, MILTON, GOETHE şi alţii, au extras din giganticul curent de forţă albastru subtil ideile şi inspiraţia copleşitoare care constituie Mesajul lor genial. Este însă la fel de adevărat că unii artişti sau creatori iluştri sunt înzestraţi cu geniu în această direcţie încă de la naştere şi, datorită predominanţei culorii albastru subtil în aura lor, pot cu cea mai stare uşurinţă să rezoneze la unison cu acest curent cosmic subtil colorat. Pe de altă parte, este perfect posibil ca acest geniu specific să poată fi dobândit prin concentrare intensă, sistematică şi prin amplificarea acestei energii subtile colorate în aură, extrăgând această forţă sublimă specifică din curentul subtil colorat albastru, care există permanent în jurul planetei. Acelaşi rezultat se poate realiza însă, chiar în afara acestei concentrări constante asupra curentului subtil albastru, prin trezirea, asimilarea, fixarea şi amplificarea ideilor superioare, a trăirilor artistice măreţe, prin dăruire plină de abnegaţie faţă de un ideal spiritual, divin, elevat şi pur. În această direcţie, concentrarea mentală consecventă şi meditaţia profundă sunt elementele cheie. Acţionând constant în acest mod, fiinţa umană va rezona identic, pe o altă cale, de multe ori inconştient, cu sursa misterioasă a tuturor inspiraţiilor şi va putea extrage cu uşurinţă

din aceasta, combinând şi amplificând orice idee inspirantă la care aspiră. Şi în această situaţie, evident, fiinţa va acumula în aură (chiar fără să ştie), vibraţiile subtile albastre, care vor deveni gradat predominante. METODĂ simplă pentru elevarea constantă a vibraţiilor subtile proprii În prealabil, contemplăm cât mai atent imaginea pe care ne-am făcut-o referitoare la curentul albastru subtil, până când vom realiza plenar că vibraţiile specifice produse prin acordul sau punerea la unison ce rezultă din contactul celor două forţe subtile specifice, interioare (existente deja în aura noastră) şi exterioare (din banda specifică subtilă din macrocosmos) ne vor rafina în mod net trăirile lăuntrice şi ne vor energiza considerabil aspectele afective specifice ale fiinţei. Verificarea o vom avea prin faptul că ne vom simţi din plin capabili să realizăm nu contează ce activitate artistică sau intelectuală elevată. Procedând astfel sistematic, ne putem eleva constant şi sigur frecvenţa de vibraţie a aurei în mod permanent. Însă pentru aceasta sunt absolut necesare eforturi succesive, în absenţa acestei exersări sistematice, după ce, pentru o anumită perioadă aura noastră a absorbit din abundenţă cât mai bine, în cantitate suficient de mare culoarea albastru subtil prin contemplare, stopând antrenamentul, ea va recădea în mod gradat, de cele mai multe ori sesizabil chiar şi pentru noi, la culoarea sa anterioară predominantă, păstrând totuşi numai o mică sau o mijlocie creştere definitivă a albăstruiul subtil asimilat, aceasta direct proporţional şi cu durata antrenamentului, precum şi cu intensitatea acestuia. Acţionând însă cu fermitate, zi de zi, în direcţia menţionată mai sus, evoluţia individuală poate fi considerabil accelerată, starea noastră, atât mentală cât şi afectivă, fiind foarte mult îmbunătăţită şi elevată, datorită fuziunii şi rezonanţei constante cu curentul subtil albastru care are vibraţii înalte. Culoarea subtilă albastră caracterizează afectivitatea fiinţei umane sau calitatea iubirii pure de care ea este capabilă. Atunci când fiinţa umană reuşeşte să devină stăpână în întregime asupra dorinţelor sale inferioare sau, altfel spus, atunci când valul vieţii interioare în aura fiinţei este pur, culoarea specifică dominantă a vibraţiilor sale subtile este albastră, această dominantă fiind net evidentă pentru un clarvăzător. Ştim că mentalitatea egoistă ce atrage după sine un grad inferior al vibraţiilor trebuie neapărat să fie elevată sau, altfel spus, rafinată, pentru a ne revela în mod armonios Sinele Suprem (ATMAN). Conştientul şi subconştientul formează ansamblul individualităţii şi unul dintre ţelurile importante ale evoluţiei spirituale implică să permitem acestor aspecte să se unească în mod armonios şi să se sudeze permanent într-un singur conştient, pentru a dobândi o stare superioară de SUPERCONŞTIINŢĂ. Dacă vibraţiile subtile ale mentalităţii superioare sunt predominant înăbuşite de vibraţiile negative, subtile roşii ale naturii animale, abjecte, care există în străfundurile fiecărei fiinţe umane active sau în stare latentă, din contră, va rezulta (atât timp cât durează această situaţie), separarea aproape completă şi permanentă a celor două aspecte. Această situaţie tragică, antrenează uneori după sine grave tulburări psihice cum ar fi PARANOIA şi SCHIZOFRENIA şi tocmai de aceea asemenea situaţii trebuie să fie evitate cu cea mai mare grijă. În asemenea cazuri, amplificarea în aură a energiilor subtile albastre este foarte mult de dorit, căci ele anticipează faza restabilirii sănătăţii şi armoniei unei persoane prin elevarea vibraţiilor aurei sale. În concluzie, putem spune că, curentul albastru subtil este culoarea ce exprimă înalte calităţi mentale, curenţii săi secundari controlând şi manifestând sublime inspiraţii geniale în literatură, muzică, educaţie superioară, filozofie, pictură, sculptură, cinema, fotografie, estetică.

Această forţă nu există la animal decât în stare latentă, ca germene, ea aparţinând de fapt şi de drept numai fiinţei umane elevate. Orice inspiraţie sau idee genială, legată de domeniile expuse mai sus, de orice natură ar fi ea, se datorează influxului elevat al curentului subtil albastru, energie rafinată de care majoritatea fiinţelor umane este aproape complet inconştientă. În general, se ştie că adevărata sursă a inspiraţiei în artă nu a fost explicată clar sau înţeleasă. Fiecare dintre creatorii geniali de artă realizează, printr-o intensă concentrare, punerea în rezonanţă cu curentul albastru subtil şi astfel, prin acord şi fuziune, transferă în propria sa fiinţă, direct proporţional cu intensitatea concentrării şi a aspiraţiei, "comorile" pe care acesta le conţine. Curentul subtil albastru închis este unanim considerat ca fiind acela al muzicii superioare, toţi marii compozitori au extras din acest curent secundar inspiraţia de care au avut nevoie, şi, prin fuziune cu acesta, unii dintre ei chiar au reuşit să perceapă muzica sferelor paradisiace din Univers. Subcurentul literaturii este albastru subtil clar. Fiecare suflet uman deţine în stare latentă posibilitatea de a învăţa cu uşurinţă orice artă şi orice ştiinţă, cu ajutorul giganticului curent subtil albastru cât şi a curenţilor secundari subtili dar cu condiţia de a fi perseverent. Curentul subtil albastru serveşte, de asemenea, la restabilirea sănătăţii psihice a persoanelor la care predomină în aură verdele subtil negativ.

CURETUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR DE CULOARE ALBASTRU Curentul subtil binefăcător, albastru are o gamă complexă de efecte regenerante la nivelul întregii fiinţe. La nivelul structurii fizice acest curent subtil face să crească considerabil capacitatea de apărare a organismului. Operarea cu acest curent subtil este în special indicată în majoritatea stărilor infecţioase, mai ales când aceste infecţii sunt însoţite de stări cu febră. Textele yoghine secrete menţionează că acest curent binefăcător subtil reduce destul de repede căldura în exces atunci când aceasta se manifestă în corpul fizic şi se opune efectului caloric declanşat de curentul subtil roşu (atunci când acesta se află în exces în fiinţă). Operarea cu curentul binefăcător albastru produce un efect profund calmant şi reîmprospătător, mai ales la nivelul sistemului nervos, în sfera psihicului amplificarea acestui curent binefăcător, subtil în aură, permite fiinţei umane să-şi depăşească ceva mai uşor egoismul şi o deschide progresiv către o stare de compasiune empatică. În planurile mentale, superioare ale fiinţei, amplificarea aspectelor pure, înalte ale acestui curent subtil trezeşte în fiinţă şi intensifică intuiţia spirituală. Curentul binefăcător subtil albastru acţionează în mod pozitiv asupra puterii de asimilare şi asupra sângelui, întărindu-le şi vitalizându-le. Curentul subtil binefăcător albastru face să crească considerabil capacitatea de apărare imunitară a corpului şi facilitează regenerarea celulară. Operarea terapeutică cu acest curent binefăcător subtil este în special indicată atât în stări infecţioase cât şi în cazul unor afecţiuni virale (boli produse de germeni patogeni, de multe ori incomplet cunoscuţi şi chiar neizolaţi încă, care dau naştere diferitelor boli contagioase), în stări febrile, insolaţie, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzaţii de încălzire bruscă de jos în sus, însoţite de transpiraţii care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât şi în perioada de climacteriu la ambele sexe atunci când nu a fost practicată continenţa sexuală). Operarea cu curentul subtil binefăcător albastru ne permite să ne deschidem, plini de optimism, cu entuziasm faţă de tot ceea ce este sublim şi minunat în

jurul nostru. Totodată curentul subtil albastru ne ajută să trăim şi să ne simţim într-o deplină armonie cu anturajul nostru, apropiat cât şi depărtat (cosmic). CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR ALBASTRU ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN: - Abcese gingivale - Insomnie - Afecţiuni ale gâtului - Isterie - Aftă - Laringită - Apoplexie/dambla - Malarie - Arsuri - Menstruaţie dureroasă - Boli femeieşti - Migrenă - Ciumă bubonică - Paranoia - Colică - Pişcături/Înţepături - Criză biliară - Pojar - Dereglare nervoasă - Prurit/mâncărimi - Diaree - Purgaţie excesivă - Dizenterie - Palpitaţii - Durere (inflamaţie în gât) - Răguşeală - Dureri de cap - Reumatism - Dureri de dinţi - Reumatism cronic - Epilepsie - Afte - Febră tifoidă - Scarlatină - Friguri eruptive - Schizofrenie - Friguri - Sete patologică - Guşă - Sida (AIDS) - Hemoroizi (trânji) care sângerează - Spasme - Tăieturi (răni) - Holeră - Tifos - Icter (gălbinare) - Tulburări la bilă - Inflamare a creierului(encefalită) - Tulburări provocate de şocuri - Inflamare a intestinelor - Variolă/vărsat - Inflamare a ochilor - Vărsat de vânt - Insolaţie - Vomă = VA URMA =

AN III C 23 INFORMAŢII SECRETE ALBASTRU - SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL BENEFIC ALBASTRU (continuare la cursul nr. 22) 1. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ SUBTIL ALBASTRU - Echilibrul - Afectivitatea - Stabilitatea - Iubirea pură - Fidelitatea - Aspiraţia către libertate - Aşteptarea călită - Speranţa - Dragostea atotcuprinzătoare Curentul subtil albastru, în general, semnifică: calmul profund; liniştea superioară; iubirea lipsită de posesivitate şi gelozie; abnegaţie; dăruirea către un nobil şi înalt ideal; dragostea elevată. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL BENEFIC ALBASTRU: indică o modalitate paşnică, afectuoasă de abordare a ambianţei, şi a problemelor; inteligenţă dublată de afect; admirabilă armonie, natură iertătoare, conciliantă. 3. DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL BENEFIC ALBASTRUexprimă frustrarea prin nesatisfacerea aspiraţiei de a atinge o stare amplă de linişte şi echilibru interior profund, lipsa afecţiunii şi a încrederii atât în noi înşine cât şi în cei care ne înconjoară, frustrarea afectivă, egoismul, frica de dragoste, teama de implicare afectivă şi de comuniune amoroasă. 4. EFECTE FIZIOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT BINEFĂCĂTOR ÎN AURĂ: scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: este o culoare subtilă rece, odihnitoare şi profund liniştitoare; predispune la calm şi reverie inefabilă; induce spontan o stare de concentrare elevantă şi linişte interioară euforică; conferă seriozitate, reverie sublimă, disponibilităţi evocatorii pure; face să se instaleze o stare de dilatare şi spaţialitate; îngăduinţă, pace afectivă; dor; nostalgie spirituală; favorizează amplificarea proceselor de inhibiţie şi de încetinire a ritmului activităţii, face să se trezească şi să se amplifice senzaţia de zbor şi depărtare în spaţiu, de detaşare; trezeşte intuiţia infinitului şi facilitează atingerea stării de meditaţie spontană. 6. SEMNIFICAŢIE PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI

SUBTIL ALBASTRU: Acest curent binefăcător subtil se distinge net prin PROFUNZIMEA ŞI NUANŢAREA ELEVATĂ A TRĂIRILOR ŞI SENTIMENTELOR: caracteristic pentru fiinţe concentrice, aparent pasive datorită integrării superioare, empatice, senzitive, perceptive, stăpâne pe sine, unificative; exprimă liniştea armoniei plenare, satisfacţia ideală, tandreţea, iubirea constantă, afecţiunea copleşitoare, elevarea. 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL ALBASTRU Stimulant al vitalităţii, regenerator şi calmant al nervilor, febrifug, antiprurit, calmant al iritaţiilor, antialergic, antialgic (face să dispară durerile). 8. EFECTE BINEFĂCĂTOARE, RAPIDE FIZICE ALE CURENTULUI SUBTIL ALBASTRU ÎN URMĂTOARELE CAZURI: dureri de cap; vomă; afecţiuni ale gâtului (anghina (inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţit), laringită, faringită); infecţii; febră; inflamaţii ale ochilor; crize acute de reumatism; menstre dureroase; dureri de dinţi; spasme la stomac; epilepsie; căderea părului; boli de piele; insomnie; arsuri; pişcături insecte; muşcături de animale; bufeuri de căldură; ulcer la stomac; dureri vertebrale acute. 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR: hipotensiune, paralizii, guturai, răceală, frisoane. 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL BINEFĂCĂTOR ALBASTRU ASUPRA EMOŢIILOR: induce stare de pace afectuoasă, de calm euforic; favorizează meditaţie şi trezirii intuiţiei, trezeşte şi energizează centrul de forţă ANAHATA CHAKRA; estompează şi face să dispară în mod natural egoismul, măreşte afectivitatea; rafinează trăirile lăuntrice, "deschide" ca rezonanţă mentalul fiinţei umane faţă de problemele universale şi menţine fiinţa în armonie afectuoasă cu ceilalţi.

CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT TURCOAZ SAU ALBASTRU VERZUI Acest curent secundar angrenează aproape în mod sinergic efectele specifice ale celor doi curenţi coloraţi subtili albastru şi verde. Proprietăţile caracteristice acestor doi curenţi subtili sunt deci prezente în cazul acestui subcurent dar se manifestă global, provocând datorită acestui melanj o gamă complexă de fenomene printre care amintim: - acţiune tonică generală (prin operarea sistematică cu acest curent secundar şi amplificarea sa în aură ne putem reconstitui cu uşurinţă energiile subtile care coordonează procesele de asimilare ajungând astfel să imprimam organismului o foarte bună rezistenţă vitală); - rol stimulator şi întăritor pe multiple planuri; - activează în mod specific regenerarea pielii fiind foarte indicat în cazuri de arsuri, şocuri, traumatisme. Datorită caracteristicilor sale, curentul secundar colorat TURCOAZ este unanim apreciat ca fiind un puternic stimulator al pielii; Datorită energiilor sale componente specifice, curentul secundar turcoaz este îndeosebi indicat mai ales în cazul unor tulburări sau boli cu o evoluţia scurtă, care se manifestă brusc şi intens prin dureri precis localizate. Din acest punct de vedere el este mai puţin indicat în cazul unor boli cronice (care durează şi se manifestă lent în timp). Operarea preponderentă cu acest curent secundar subtil este îndeosebi indicată în toate cazurile de dureri violente şi bruşte indiferent de ce natură ar fi ele. La nivel fizic cerebral, operarea cu acest curent subtil secundar are efecte

decongestionante, care fac să dispară sau previn anumite forme de migrenă. Operarea focalizată precis, cu acest curent colorat secundar are efecte puternice, el putând chiar să cauterizeze un şancru (ulceraţie a unei mucoase sau a pielii, apărută la locul de pătrundere al unui agent patogen în organism) sau să facă cu putinţă eliminarea gradată a vegetaţiilor ce apar pe piele. În sfera psihică, operarea cu acest curent colorat secundar are o acţiune profund calmantă, euforică şi liniştitoare, fiind mai ales indicată după o activitate intelectuală intensă şi epuizantă. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE CURENTUL SECUNDAR SUBTIL COLORAT TURCOAZ Stimulant al pielii, decongestionant cerebral, tonic general, elimină tulburările sau durerile acute. = SFÂRŞIT =

INFORMAŢII SECRETE LEGEA SECRETĂ A REALIZĂRII PERFECTE ÎN PRACTICA YOGA Prin YOGA am învăţat să trezim şi să ne amplificăm percepţia spirituală şi, de asemenea, am început să ne dezvoltăm calităţile mentale prin folosirea binefăcătoare a forţelor cosmice. Astfel, am ajuns să utilizăm forţele noastre mentale, emanaţie a SUPREMULUI, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru a-i face să beneficieze din plin pe ceilalţi. După ce am învăţat să intrăm în rezonanţă cu planul mental şi spiritual, să învăţăm să ne ocupăm acum de cel de-al treilea plan, cel material - fizic. La acest nivel, fiinţa umană este sau uneori nu este capabilă să realizate aspiraţiile sau ţelurile pe care şi le propune. De aceea, indiferent ce ar urmări în bine este stringent necesar ca orice yoghin să cunoască legea secretă a realizării perfecte în YOGA. Este un aspect cert pentru orice yoghin avansat că fiecare fiinţă umană, în funcţie de modul în care gândeşte şi acţionează, are în mod exact ceea ce merită. Această regulă este valabilă atât pentru atingerea anumitor ţeluri cât şi pentru realizarea calificărilor spirituale sau mentale. SUPREMUL DIVIN nu face niciodată cadouri la întâmplare pentru că cineva este bun, iar reuşita nu este oferită decât celui care o MERITĂ drept recompensă a evoluţiei sale spirituale. Prin urmare, dacă urmărim atingerea anumitor calităţi spirituale mentale sau fizice, trebuie să punem în acţiune anumite legi, iar dacă dorim anumite lucruri sau realizări materiale trebuie să utilizăm legi care le guvernează distribuţia. Toate acestea implică prin urmare energie angrenată şi o activitate perseverent-susţinută. Contrar opiniei greşite a multor oameni limitaţi, cuvântul "muncă" nu înseamnă numai efort fizic. Fiinţa umană este totodată corp mental şi puterea mentală extraordinară nu se poate dezvolta, decât prin exercitarea constantă a puterilor mentale ale fiinţei. Sufletele obtuze şi circumspecte, care nu au depăşit încă stadiul evolutiv simplu al planului fizic, nu îşi pot imagina aproape deloc existenţa unui antrenament sau lucru mental. Este bine deci să menţionăm că există trei "clase" de "muncitori": muncitori manuali comuni, muncitori în acelaşi timp manuali şi intelectuali şi muncitori intelectuali puri. Prima grupă constituie imensa masă a umanităţii. Ce-a de-a doua grupă recunoaşte că mentalul are o putere extraordinară şi chiar o utilizează uneori dar o aplică mai ales în activitatea materială. Cea de-a treia clasă însă îi cuprinde pe toţi aceia care, conştient sau nu, sunt în mod unic "muncitori" mentali. Ei au învăţat deci să-şi folosească forţele

psihice şi mentale în toate domeniile într-un mod atât de puternic şi perfect încât ei ajung să primească tot ceea ce solicită sau cer, fără o activitate manuală de vreun fel. Ei aplică deci, chiar fără să ştie, ceea ce noi yoghinii numim Legea realizării perfecte, în linii mari, fiecare individ, fie că vrea, fie că nu vrea, se plasează de la sine într-una din cele trei categorii, după gradul său de evoluţie. În prima categorie, Legea realizării perfecte nu poate să se manifeste aproape deloc. Cei care lucrează doar "cu mâinile şi în mod individual, nu intuiesc şi nu pun aproape deloc în acţiune această Lege. Legea realizării perfecte începe însă să se manifeste mai bine în cea de-a doua categorie şi, prin gradări lente, se manifestă din plin şi cu succes în cea de-a treia. Fiecare individ, fie că ştie, fie că nu ştie. În cursul evoluţiei sale, în timp, trece în mod necesar prin aceste trei clase şi rămâne în cele din urmă în ultima şi cea mai evoluată.

CONDIŢIILE PRELIMINARE ALE LEGII REALIZĂRII PERFECTE Pentru a pune cu succes în acţiune Legea realizării perfecte, trebuie să ne dăm seama cât se poate de bine de trei aspecte fundamentale: (1) Orice lucru, fenomen, stare sau proces pe care îl dorim sau urmărim să-l atingem, a existat, există şi va continua să existe în Univers, în SUPREMUL ABSOLUT, astfel că noi putem pune Legea realizării perfecte în acţiune pentru a-l dobândi sau atinge. Orice lucru binefăcător pe care îl dorim există actualmente în stare potenţială în Spiritul Divin şi, oricând, noi putem să punem în acţiune Legea realizării perfecte pentru a-l obţine. Istoria planetei ne arată că fiecare cerere mentală a fiinţei umane a fost până la urmă îndeplinită. Omul a obosit astfel, să tot meargă pe jos şi să care cu spinarea lucrurile de care avea nevoie; astfel a apărut ca rezultat al aspiraţiei sale carul cu boi. Iată însă că omul nu a fost complet satisfăcut cu acest vehicul sumar; el a avut astfel mai târziu calul şi căruţa care erau cumva mai uşor de mânuit şi oarecum mai confortabile; au urmat după aceea locomotiva, bicicleta, automobilul dar, cu toate acestea, omul nu s-a declarat complet satisfăcut: el a vrut să zboare în aer şi astfel au apărut avionul şi apoi racheta. Astăzi unii oameni se aventurează chiar în cosmos. Prin urmare, nimic nu ne lipseşte în această lume şi tocmai de aceea nu ar trebui existe egoism şi invidie între oameni căci TOTDEAUNA EXISTĂ DIN ABUNDENŢĂ TOT CEEA CE NE DORIM CU CONDIŢIA DE A ŞTI SĂ CEREM FERM. (2) Trebuie de asemenea să ştim şi să fim profund convinşi că orice lucru, fenomen, energie, stare sau proces aparţine SUPREMULUI, se integrează în armonia universală. El există independent de noi şi asupra acestuia noi avem doar o putere temporară. Cu excepţia Sinelui- Esenţă, ATMAN, noi venim pe această lume fără nimic şi plecăm întrucâtva la fel. Tuturor ne lipseşte doar utilizarea directă şi efectivă a energiilor sau proceselor existente deja în sfere manifestării. Prin urmare, în timpul şederii noastre atât în planul fizic, cât şi a manifestării noastre în alte planuri sau lumi invizibile, noi putem, sau, după caz, datorită ignoranţei noastre, nu putem, să împrumutăm ceva de la SUPREM, care manifestă TOT ceea ce există în afara noastră. (3) Orice lucru, energie, fenomen sau proces este distribuit sau se produce în conformitate cu manifestarea Legii. Prin urmare, nu există niciodată şansă, fatalitate sau capriciu. "Cereţi cu credinţă şi vi se va da" spunea marele yoghin IISUS CRISTOS, sau, cu alte cuvinte, ni se indică clar să facem o cât mai clară imagine pozitivă a ceea ce voim, aceasta implicând deci să cerem acel lucru sau fenomen, stare sau energie în mod mental, în cele mai clare şi intime detalii. Astfel, cerându-l şi fiind profund convinşi ca şi când l-am fi obţinut deja, în strâns acord cu încrederea noastră, îl putem primi până la urmă (mai devreme sau mai târziu, în funcţie de energia angrenată).

REGULILE PENTRU ACCELERAREA NATURALĂ A SUCCESULUI PRIN INTERMEDIUL LEGII REALIZĂRII PERFECTE (1) Trebuie să medităm profund şi să cerem SUPREMULUI să ne reveleze în orice mod dacă există vreo raţiune ce ne depăşeşte pentru care nu trebuie să avem sau nu trebuie să atingem ceea ce cerem. Procedând în acest mod, va fi eliminată complet orice incertitudine şi ni se va arăta, în consensul armoniei şi concordanţei planurilor, dacă este judicios să procedăm la manifestarea acestei creaţii mentale. Se ştie că incertitudinea, prin rezonanţa sa specifică, perturbatoare provoacă o serie de condiţii negative, tulbură profund aura încărcând-o cu energii contrarii ţelului urmărit şi astfel împiedică realizarea efectivă sau "materializarea'' creaţiei noastre mentale. Astfel, după ce am primit un singur răspuns afirmativ de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ DIVINĂ UNIVERSALĂ, ne aflăm în continuare într-o condiţie lăuntrică pozitivă şi ne simţim din plin capabili să punem Legea realizării perfecte în acţiune fiind ajutaţi de DIVIN. (2) După ce ne-am decis să creăm o clară imagine mentală a unui anumit lucru, fenomen, stare sau proces, ori să dobândim o anumită calitate mentală, spirituală sau chiar o putere (SIDDHI), trebuie să realizăm o cât mai clară şi mai persistentă imagine mentală, net conturată şi să dorim realizarea sa, fără frică şi mai ales fără alte gânduri contrarii, până la deplina sa îndeplinire sau realizare. Unii aspiranţi, chiar şi după ce au primit un răspuns favorabil de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ UNIVERSALĂ îşi încep doar, cel mai adesea, creaţiile mentale şi le abandonează la puţin timp după aceea, deoarece mentalul lor le sugerează că probabil s-au înşelat şi au interpretat în mod greşit răspunsul şi că, deci, este preferabil să se abandoneze tot. Este deci extrem de important după aceea să nu acceptăm sub nici o formă sugestiile negative tentante ale mentalului inferior, de îndată ce am depăşit prima fază. Atunci când ne-am hotărât ferm să acţionăm în această direcţie utilizând Legea realizării perfecte, trebuie să mergem până la capăt. (3) O cerere benefică, pozitivă, fermă, intensă, conferă rezultate mult mai bune decât o mentalizare anemică, vagă sau o implorare. Atitudinea mentală trebuie să fie profund respectuoasă, dar pozitivă. Să ne amintim în această direcţie "Tatăl Nostru": "Tatăl Nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău, Vie Împărăţia Ta, Facă-se voia Ta Precum în cer aşa şi pe pământ." Atitudinea mentală manifestată de IISUS este respectuoasă şi cuvintele sale exprimă dorinţa unei perfecte armonii între EL şi TATĂL său DIVIN. După ce a exprimat clar această armonie, el îşi formulează apoi cererile: "Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne nouă astăzi Şi iartă-ne greşelile noastre Aşa cum şi noi le iertăm pe acelea ale greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, Şi ne izbăveşte de cel rău şi viclean."

Prin urmare, aici este evident că nu există nici un gând negativ în această rugă. Există însă o cerere pozitivă pentru fiecare lucru, care se exprimă ferm, mai mult decât o implorare. Am putea chiar spune că fiecare cerere este o solicitare-comandă respectuoasă. Astfel, pornind de la acest exemplu, fiecare îşi va da seama, prin experienţa directă, că această atitudine mentală pozitivă ne va permite să primim până la urmă ceea ce cerem. (4) Trebuie să specificăm cât se poate de bine ceea ce urmărim sau dorim. Este extrem de important ca imaginea noastră mentală să fie perfect clară, fără schimbări sau adăugiri ulterioare, fără variaţii şi fără retuşuri permanente. Cu cât ea ne va fi mai clară, cu atât mai rapid ea se va materializa sau, cu alte cuvinte, se va concretiza, dacă energia angrenată va fi suficient de mare. Trebuie să cerem întotdeauna în mod specific ceea ce urmărim sau dorim şi nu ceea ce un altul doreşte pentru noi, nu ceea ce considerăm la sugestia cuiva că merităm, nu ceea ce credem că este de datoria noastră să cerem, ci exact ceea ce noi înşine dorim să avem sau să realizăm. Reciproca este de asemenea adevărată. Nu trebuie să cerem niciodată ceea ce nu dorim cu ardoare în mod special. De exemplu, să nu cerem niciodată doar muncă dacă dorim un anumit obiect, fiind totodată gata să acceptăm cu bunăvoinţă această activitate dacă acel obiect sau fenomen trebuie să vină prin intermediul său. Cerând astfel în mod strict exact ceea ce dorim, nu riscăm să comitem vreo eroare. Yoghinul SWAMI SIVANANDA spune: "Un practicant YOGA ce se afla în ASHRAM, care gândea că a înţeles Legea, mi-a spus că, dorind să fie de folos celor din Europa îşi crease în mod mental o călătorie în această zonă. I-am cerut deci să-mi descrie imaginea pe care şi-o făcuse în această direcţie şi el mi-a răspuns: "Am creat pur şi simplu imaginea foarte clară a zece bancnote de 100 de rupii care-mi vor servi pentru această călătorie". Acest yoghin deci nu-şi crease de fapt călătoria în Europa, ci doar banii pentru a şi-o plăti. Aceasta deci nu era o modalitate sigură de a duce la bun sfârşit călătoria, căci, după ce ar fi obţinut banii, puteau să survină o infinitate de evenimente susceptibile să-l împiedice. Procedând bine şi corect el ar fi trebuit să se vadă cât mai clar cu putinţă pe sine însuşi pe un vas traversând oceanul şi în continuare ar fi trebuit să se contemple detaşat sosind sănătos şi în perfectă stare de cealaltă parte a continentului, în oraşul în care dorea să ajungă în EUROPA." = VA URMA =

AN III C 24 INFORMAŢII SECRETE LEGEA SECRETĂ A REALIZĂRII PERFECTE ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 23 ) (5) Trebuie să cerem numai dacă dorinţa sau aspiraţia lăuntrică este extrem de puternică. Mulţi practicanţi încep prin a-şi formula scopurile sau ţelurile cu entuziasm, dar devin destul de repede leneşi sau inerţi. Prin urmare, este important să ne intensificăm şi să ne energizăm la maxim dorinţele sau aspiraţiile, gândindu-ne la bucuria pe care o vom resimţi o dată cu realizarea lor. Mai ales, să nu cerem, în mod convenţional, numai pentru că ora fixată pentru a ne antrena în sensul cererii sau punerii în acţiune a Legii realizării perfecte a sosit şi, mai ales, să nu o considerăm drept o corvoadă

chinuitoare, penibilă, pe care ne-am asumat-o. Cererile sau aspiraţiile în asemenea condiţii nu pot niciodată să dea rezultate, iar timpul pe care îl vom consacra va fi un timp risipit în zadar. (6) Mentalul nostru lucrează mult mai bine atunci când corpul este foarte liniştit. Încremenirea într-o ASANA este deci, din acest punct de vedere, extrem de importantă. În plus, când ne antrenăm punând în acţiune Legea, nu este necesar să batem darabana cu degetele sau să ne balansăm picioarele, deoarece procedând în aceste moduri, sau în altele, inutile, o parte a forţei noastre mentale va fi pierdută pentru totdeauna prin mişcările sau gesturile (ticurile) pe care le facem. Acestea nu trebuie însă să ne împiedice să ne gândim în continuare la cererile sau aspiraţiile formulate în cursul zilei şi să le menţinem constant în subconştient cât mai mult timp cu putinţă. (7) Nu trebuie să formulăm nici un fel de cerere şi nici să aspirăm la ceva în cursul antrenamentului atunci când suntem enervaţi sau agitaţi. Trebuie, prin urmare, să avem o dorinţă sau aspiraţie chiar extrem de intensă, dar nu dublată de enervare. O cerere sau o aspiraţie frenetică, realizată într-o stare de surexcitare intensă, în virtutea legii rezonanţei negative se realizează cu violenţă şi aceasta adeseori nu fără anumite inconveniente. (8) Să nu ne formulăm niciodată cererile în grabă, perturbarea mentală generată de grabă sau precipitare va împiedica ulterior concretizarea efectivă a imaginii noastre mentale. (9) Să evităm ferm să reflectăm sau să ne concentrăm vreodată asupra momentului eventual al realizării sau asupra modului în care realizarea se va îndeplini (se va face). Acest gen de speculaţie fiind sterilă, divizează şi ne micşorează în mod considerabil forţele angrenate. Există, prin urmare, un gen de aşteptare calmă, detaşată, care angrenează un mod de a aştepta care atrage magnetic şi altul care respinge sau îndepărtează de la noi realizarea. Aşteptarea profund calmă, detaşată, precum în starea de meditaţie este de un ajutor imens în sensul realizării sigure a aspiraţiilor sau a ţelurilor urmărite. Aşteptarea nerăbdătoare, stresantă, cauzează o tulburare specifică în aură graţie fenomenului de rezonanţă pe care îl produce, astfel ca nimic din ceea ce voiam nu se poate întâmpla, datorită angrenării unui efect invers. (Exact ceea ce dorim nu se întâmplă sau totul ce întâmplă pe dos faţă de cum dorim noi). (10) Din punctul de vedere al aplicării Legii realizării perfecte într-un sens benefic, mânia, gelozia, nemulţumirea, lipsa controlului de sine întârzie sau chiar perturbă realizarea. Fiecare dintre aceste atitudini mentale menţionate mai sus dizarmonizează profund aura, făcându-ne să atragem, în noi, prin invocare, energii identice, pe care le preluăm şi le asimilăm fulgerător prin rezonanţă. Această regulă este una dintre cele mai stricte, care trebuie să fie permanent, în întregime respectată. Iată de ce, neurmând-o şi nerespectând-o întru totul, practicanţii YOGA şi mai ales debutanţii nu cred în puterea lor mentală şi din această cauză foarte mulţi îşi încetează eforturile, disperaţi de a nu putea niciodată să utilizeze legile naturii. Este important să înţelegem că atunci când legile naturii nu sunt pe deplin controlate de noi, noi suntem şi continuăm să rămânem sclavii acestora. (11) Ardoarea sau, în general, entuziasmul constant faţă de cererea mentalizată, frecvenţa acestei cereri sau aspiraţii şi persistenţa cu care imaginea mentală cât mai clară este în mod conştient menţinută în minte grăbeşte în mod natural realizarea sa. Ştim, de altfel, că în subtil imaginea mentală este în strânsă legătură cu forţa care a emanat-o, devenind o adevărată matrice ce creează o putere vibratorie invizibilă care formează un veritabil focar magnetic care va atrage gradat către noi lucrul sau fenomenul dorit, grăbind astfel împlinirea dorinţei. Lucrul sau fenomenul este în mod irezistibil atras de această forţă magnetică şi adus din ce în ce mai aproape de fiecare dată când ne concentrăm gândurile asupra creaţiei noastre, iar în final, procedând mereu astfel, imaginea noastră va sfârşi prin a se realiza întru totul. Ardoarea constantă, frecvenţa mentalizării, persistenţa imaginii, intensitatea concentrării, toate în final concură la realizarea rapidă a cererii

noastre. (12) Este necesar să realizăm că utilizăm o lege atotputernică şi că astfel grăbim realizarea şi atingerea succesului în nu contează ce direcţie. Trebuie să respingem deci ferm credinţa superstiţioasă că SUPREMUL ne va oferi ceea ce dorim drept recompensă pentru că suntem buni. Vom respinge, de asemenea, ideea că suntem o fiinţă aleasă de ABSOLUT şi că ABSOLUTUL ne cadoriseşte cu o favoare specială. Este bine să ne ancorăm în schimb ferm în minte ideea că suntem un yoghin perseverent şi că putem face progrese rapide prin împlinirea aspiraţiilor urmărite, acţionând în sensul aplicării acestei legi mentale. Este util să fim conştienţi că obţinem ceea ce dorim pentru că folosim corect o lege fundamentală şi că nimic nu ne poate împiedica reuşita. Însuşi SUPREMUL, nu ne va opri, deoarece procedând astfel ar viola propria sa natură transcendentală, aspect care este de neconceput dacă avem în vedere libertatea pe care orice fiinţă umană o are în această lume. (13) După ce am realizat o cât mai precisă creaţie mentală şi ne-am formulat cât mai exact ţelul sau cererea, afirmaţia "SUPREMUL a primit cererea mea (ruga mea)" grăbeşte mult realizarea efectivă. Să presupunem că ne-am făcut o anumită imagine clară, că am menţinut-o ferm şi că am cerut constant realizarea ei urmând în mod exact regulile precedente. După un timp însă, mentalul poate uneori să ne strecoare ideea: "parcă văd că demonstraţia (realizarea concretă) nu va apare", într-un asemenea caz este foarte bine să ne schimbăm formula de solicitare, şi în loc să spunem "dă-mi aceea", să gândim ferm: "SUPREMUL (Dumnezeu) a primit cererea mea". Noi ştim de altfel că solicitarea noastră a fost primită pe plan mental şi ştim, de asemenea, că lucrul sau aspectul solicitat este al nostru cu mult înainte de a se materializa realizarea, aşa cum se va întâmplă în continuare; astfel, această declaraţie ne va conferi o realizare anticipată pozitivă a dobândirii care va tinde să ne genereze mult mai rapid creaţia concretă, eliminându-ne totodată din mental scepticismul, anxietatea şi dezordinea care, datorită rezonanţelor corespondente perturbatoare pot amplifica în noi energiile care ne contracarează reuşita. Consideraţii generale Dacă s-au înţeles bine regulile de mai sus ne putem da seama cu uşurinţă că nu aplicăm o metodă care să ne poată face să obţinem ceva din nimic. YOGHINUL care va aplica cu consecvenţă această lege va trebui, din contră, să acţioneze în mod mental pentru a fi capabil să realizeze ceea ce doreşte. Avantajul special al acestui gen de activitate este că ne va fi cu putinţă să ne angrenăm antrenamentul de voie, fiind şi acţionând ca propriul nostru stăpân. Rezultatele sunt absolut sigure în această direcţie, dacă ne conformăm în mod strict Legii. Dacă cineva pretinde că a urmat în mod strict regulile date aici fără să fi reuşit, aceasta arată, fără îndoială, că el a comis totuşi o eroare într-o anumită fază. Analizând atent exemplul tuturor celor neiniţiaţi care au reuşit lucruri sau aspecte extraordinare, constatăm că ei au urmat, de cele mai multe ori în mod inconştient, sau graţie inspiraţiei, aceste reguli. Această lege poate fi aplicată şi în direcţia ameliorării sănătăţii proprii sau a celorlalţi sau pentru a atinge o anumită stare de armonie sau fericire la care un yoghin poate şi trebuie să aspire. Legea poate fi, de asemenea, aplicată la fel de bine în sensul dobândirii şi creşterii cunoştinţelor sau în sensul atingerii unor puteri psihice, mentale sau spirituale SIDDHIS. Este deci evident că Legea realizării perfecte operează în mod indefinit pe cele trei planuri: material, subtil mental şi spiritual. Ceea ce anumiţi privilegiaţi în aparenţă au putut să facă, mulţi pot, de asemenea, să facă la fel. Dacă yoghinul îşi păstrează nealterată încrederea, nu va exista nici un fel de limită în calea posibilităţilor sale. Dacă, de exemplu, putem obţine prin aplicarea acestei Legi o carte rară cu informaţii care ne interesează, vom putea ulterior să obţinem o mie de alte lucrări rare sau secrete. Dacă putem vindeca o banală durere de cap, atunci putem după aceea să vindecăm orice altă boală. Dacă, aplicând Legea, vom putea fi fericiţi o săptămână, vom putea

ulterior să fim fericiţi un an întreg. Principiul de bază aici este că: CEEA CE POATE FI REALIZAT ÎN MIC SE POATE, CU PERSEVERENŢĂ ŞI ENERGIE, REALIZA ULTERIOR ÎN PROPORŢII IMENSE. Pentru yoghin, problema de bază este de a şti dacă vrea sau nu vrea să utilizeze Legea realizării perfecte în deplină stare de responsabilitate. În orice grup există unii care constant vor, în mod autentic, şi astfel, din acest punct de vedere, există totdeauna două categorii: yoghinii care reuşesc şi ceilalţi care nu reuşesc. Dacă persistăm numai 2 ani utilizând Legea realizării perfecte în situaţiile curente ale vieţii de zi cu zi, situaţia noastră personală se va transforma extraordinar de mult, şi aceasta ne va demonstra din plin şi clar că am aplicat bine Legea realizării perfecte. A patra regulă a Legii realizării perfecte, în special, este de o importanţă capitală; tocmai din această cauză ea va trebui să fie recitită de cât mai multe ori, înţeleasă foarte bine şi meditată cuvânt cu cuvânt. Această REGULĂ este, de asemenea, valabilă pentru toate întrebările interioare în domeniul sistemului YOGA. O modalitate simplă de a pune rapid şi eficient în acţiune Legea realizării perfecte este de a se asocia chiar separat, la distanţă 3-5-7 sau 12 persoane ce practică YOGA, care la o anumită oră vor acţiona la unison un anumit interval de timp dinainte stabiliţi 5, 10, 25 minute urmărind să realizeze împreună o aspiraţie de interes comun sau pur şi simplu într-un asemenea nucleu unitar vor opera toţi pentru unul ajutându-se detaşat pe rând în anumite situaţii. De exemplu o echipă de 5 studenţi se pot ajuta la examene pentru a-şi elimina emoţia şi tracul acţionând în echipă de 4 pentru cel care susţine într-o anumită zi şi la o anumită oră examenul. Acest gen de ajutor detaşat şi fratern măreşte altruismul, intensifică trăirile elevate şi este un mijloc simplu de trezire şi amplificare a calităţilor telepatice de emisie şi recepţie la cei care participă sincer şi cu perseverenţă. Prezentarea Legii realizării perfecte la cursurile de YOGA a suscitat printre cursanţii începători foarte multe întrebări. Adeseori am remarcat că unii începători în YOGA preferă să aplice Legea realizării perfecte mai mult pentru a "DOBÂNDI" sau cu alte cuvinte pentru a obţine realizări materiale decât pentru A FI sau A SE TRANSFORMA LĂUNTRIC. Totuşi trebuie să recunoaştem că au existat şi există situaţii în care începătorii în YOGA au angrenat Legea realizării perfecte pentru a se transforma rapid lăuntric sau pentru a se cunoaşte sau cuceri pe ei înşişi. Aplicând sistematic Legea realizării perfecte unii yoghini începători au dobândit cu o relativă uşurinţă (prin practică şi experienţă directă), o excelentă înţelegere lăuntrică a misterioasei şi inefabilei legi a atracţiei magnetice şi s-au servit cu succes de aceasta în multe situaţii, convingându-se astfel din plin de eficienţa sa extraordinară. Unii începători au venit să ne relateze eşecuri pe care le-au avut încercând să angreneze Legea realizării perfecte dar de îndată ce îi rugam să-mi relateze cum anume au procedat apăreau evidente cauzele care au condus la respectivele eşecuri. Unii au uitat că este necesar să înţeleagă foarte bine modul de a proceda sau au considerat că nu este important înainte de toate să se înţeleagă cât de cât ei înşişi. Unii dintre aceştia s-au gândit că aplică Legea realizării perfecte şi în realitate au rămas într-o stare de reverie pasivă, visând pur şi simplu sau lăsându-se asaltaţi de fantasme în stare de veghe şi crezând cu naivitate că ei se concentrează şi creează condiţiile necesare pentru a atinge succesul prin "angrenarea" Legii realizării perfecte. În anul 1981 o cursantă care nu câştiga mai mult de 1500 lei lunar, lucrând 8 ore pe zi, îşi exprima dezamăgirea profundă şi regretul că antrenamentul său mental cu Legea realizării perfecte timp de 15 minute zilnic pe un interval de numai câteva luni nu i-a adus bogăţia scontată care, în viziunea sa, urma să-i asigure o deplină independenţă de obligaţia de a munci pentru a se întreţine. Majoritatea întrebărilor care se pun suplimentar, referitoare la Legea realizării perfecte,

atunci când unii cursanţi se confruntă cu eşecuri, în urma încercării de a utiliza această Lege, arată că vanitatea, egoismul, graba nejustificată sau superficialitatea se interpun ca un obstacol serios în calea succesului lor. Unii cursanţi YOGA care încă nu şi-au trezit şi dinamizat suficient energia mentală şi care nu-şi pot focaliza ferm pentru un interval mediu de timp concentrarea mentală, îşi imaginează după ce au citit o singură dată teoria referitoare la aplicarea Legii realizării perfecte că vor putea dobândi rapid tot ceea îşi doresc şi după numai câteva săptămâni de "utilizare" a acestei Legi deja consideră că au eşuat şi se întreabă "DE CE ?". Cineva a venit chiar să-mi spună că s-a hotărât să înceteze de acum înainte să mai muncească fizic pentru că vrea, aplicând Legea realizării perfecte, să-şi utilizeze în exclusivitate numai MENTALUL. L-am sfătuit să nu facă o asemenea greşeală. Experienţa arată că majoritatea celor care natural "eşuează" aplicând superficial sau în mare grabă Legea realizării perfecte sunt lipsiţi de o înţelegere completă şi profundă a ei; nu au dobândit experienţa interioară care să le permită să-şi focalizeze în mod adecvat energiile lăuntrice, investindu-le în imaginea mentală generată şi "hrănită" gradat cu energie psiho-mentală (captată din MACROCOSMOS); le lipseşte puterea de concentrare mentală care le-ar putea permite să-şi fixeze ferm şi clar cu o atenţie stăruitoare reprezentarea lăuntrică, precis figurată a ceea ce urmăresc (scopul). Pentru a dobândi anumite obiecte, reuşită, bogăţie, bunuri materiale sau eventual cel mai bine, stări lăuntrice sublime de împlinire, fericire, armonie, frumuseţe, ori calităţi sau puteri extraordinare (SIDDHIS) psihice, mentale, spirituale în care sunt cuprinse chiar anumite forme de extaz (SAMADHI) sau stări de identificare perfectă (SAHYAMA) în care CUNOAŞTEREA, OBIECTUL SAU FIINŢA CE ESTE CUNOSCUTĂ ŞI CUNOSCĂTORUL DEVIN UNA, trebuie neapărat să fim înzestraţi cu o PUTERNICĂ ASPIRAŢIE (sau DORINŢĂ ADECVATĂ), HOTĂRÂRE şi VOINŢĂ) FERMĂ, ENERGIE LĂUNTRICĂ MARE, PUTERE DE CONCENTRARE MENTALĂ BUNĂ. Este util să ştim că reuşita în aplicarea Legii realizării perfecte este direct proporţională cu puterea fiecăruia dintre aceste atribute ale fiinţei noastre. În sinteza finală pe care o schiţăm este important să realizăm, dincolo de o aparentă REPETARE, că această prezentare redusă la esenţial înglobează, condensat, principiile generale de bază care ne asigură succesul în aplicarea Legii realizării perfecte. Pentru a reuşi totdeauna atunci când utilizăm şi angrenăm corect Legea realizării perfecte trebuie prin urmare: 1) Să aspirăm cu putere şi să dorim intens acel lucru stare sau calitate (virtute, trăire spirituală) pe care urmărim să o atingem sau să o primim. 2) Să fim foarte ferm hotărâţi în a vrea să obţinem (atingem) sau să posedăm ceea ce dorim. 3) Să ne concentrăm lăuntric cu o atenţie stăruitoare focalizând gradat o energie psihomentală pentru realizarea a ceea ce urmărim sau dorim clar şi precis. Procedând astfel vom constata în mod obiectiv că în fiinţa noastră se trezeşte şi se amplifică gradat EFICIENŢA MENTALĂ. În antrenamentul nostru zilnic, atunci când am angrenat într-o anumită direcţie. Legea realizării perfecte este FOARTE IMPORTANT SĂ NU CEDĂM NICIODATĂ DESCURAJĂRII căci aceasta este duşmanul nostru lăuntric cel mai puternic care face să se trezească şi să se amplifice în noi datorită rezonanţei NEGATIVE (foarte periculoasă mai ales în cazul naturilor PREDOMINANT PESIMISTE sau SCEPTICE), o forţă opusă care ne diminuează paralel energia şi puterea creatoare pe care am captat-o graţie rezonanţei BENEFICE din sferele corespondente de forţă ale Macrocosmosului. Nu încetaţi niciodată să acţionaţi cu aceeaşi energie şi cu acelaşi entuziasm, angrenând Legea realizării perfecte şi persistaţi cu tenacitate PÂNĂ ÎN ZIUA ÎN CARE SUCCESUL sau REUŞITA SCONTATĂ VĂ ÎNCORONEAZĂ COMPLET EFORTURILE. Antrenamentul tenace asigură reuşita. Acţionând astfel, gradat cu consecvenţă, o reţea energetică de fluxuri subtile magnetice

(invizibile pentru vederea normală) se creează între noi şi obiectivul sau ţelul nostru. Aceste inefabile şi misterioase legături energetice (subtile, telepatice) sunt, după cum vom constata, adeseori mai puternice decât oţelul. Aceste legături sunt de natură a produce acele uluitoare, aparente "COINCIDENŢE" care în realitate sunt NECESITĂŢI EVIDENTE numai pentru cel care ştie să stabilească legături inteligente între aspecte şi fapte DOAR APARENT DISPARATE. ATENŢIE ! MARE ATENŢIEI PENTRU A EVITA EŞECUL nu trebuie niciodată să abandonăm antrenamentul cu Legea realizării perfecte NUMAI pentru că rezultatele (sau REUŞITA) nu au apărut atunci când noi le-am dorit sau atunci când noi (total ANAPODA) le aşteptam. Reuşita nu survine pentru ziua programată de noi CI EXACT CÂND TREBUIE. Descurajarea, mânia, aviditatea egotică, răutatea, furia, nerăbdarea şi ÎNAINTE DE TOATE ÎNDOIALA în puterea noastră de a determina reuşita sunt singurele aspecte OBSTACOL care mai mult sau mai puţin ne pot întârzia (sau uneori BLOCA COMPLET) realizarea speranţelor, ţelurilor sau a dorinţelor noastre permise. Totdeauna, înainte de a angrena Legea realizării perfecte, trebuie să ne amintim că: "DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ NU ORICE (CARE CONTRAVINE LEGILOR DIVINE) NE ESTE PERMIS". = SFÂRŞIT =

AN III C 25 — INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL SUBTIL COLORAT INDIGO SEMNIFICAŢIA CULORII INDIGO Uneori culoarea indigo este considerată ca fiind un albastru închis, în tradiţia egipteană KNEPH, Spiritul Adevărului fi creatorul universului, este reprezentat ca fiind de culoare indigo în reprezentările iniţiatice ale artei egiptene. Culoarea indigo este, de asemenea, simbolul Spiritului Divin dominând peste haosul primordial. Aerul şi albastrul închis sau culoarea indigo, ne spune Biblia, sunt cele două reprezentări universale ale Spiritului. În India, marele zeu VISHNU este pictat adeseori în culoarea indigo pentru a simboliza apele creatoare primordiale. Legenda faimoasă a ARGONAUŢILOR revelează, sensul ascuns al culorii indigo: omul care doreşte să se regenereze va trebui să evite obstacolele mişcătoare ce rezultă adeseori din amestecul de adevăr şi eroare, trecând prin mai multe faze: Trezirea intuiţiei superioare şi Cunoaşterea prin Iubire a Adevărului Divin; punerea constantă în aplicare în existenţa de zi cu zi a acestor principii inefabil armonizate. Pentru pictorul KANDINSKI, culoarea indigo exprimă atracţia misterioasă a omului către infinit, dorinţa de puritate, setea pentru supranatural. Alunecând gradat către negru, albastrul închis devine indigo şi se colorează cu o tristeţe metafizică, ce depăşeşte condiţia umană. În arta

heraldică, indigoul semnifică castitatea şi fidelitatea amoroasă, iar în sensul său profan el este emblema loialităţii şi constanţei. Culoare fundamentală a terapiei spirituale, indigoul reflectă precum o oglindă exact ceea ce noi suntem într-o anumită fază. Culoarea indigo este adeseori emisă din reprezentările obişnuite ale curcubeului şi sunt destul de rare lucrările care se referă la ea. Câteva texte străvechi menţionează culoarea indigo sub numele de "albastru închis". Această frecventă uitare sau omisiune ne conduce la interpretări interesante. În spectrul enigmatic al culorilor, culoarea indigo se găseşte atât de aproape de albastru încât, dacă privim ceva mai superficial, am putea chiar spune că este vorba de aceeaşi culoare albastră deschisă de o parte, foarte închisă de cealaltă. Chiar şi semnificaţiile lor sunt intim şi inefabil legate: indigoul este culoarea conştiinţei, iar albastrul culoarea care primeşte şi exprimă această conştiinţă, mai ales în manifestările sale afective, elevate. Ceea ce numim intuiţie afectivă la nivelul albăstruiul, se numeşte conştiinţă rafinată la nivelul indigoului. Aceasta este o cheie preţioasă secretă ce ne permite să trecem de la unul la celălalt. Intuiţia, în formele sale elevate, este poarta "cetăţii înţelepciunii Divine" despre care ne vorbeşte tradiţia milenară. Cine o face să se deschidă pentru sine poate atinge şi poate face să curgă în flux iluminator în fiinţa sa Cunoaşterea superioară. În acest sens intuiţia ne permite cu uşurinţă accesul direct la înţelepciune. Puţin apreciată în zilele noastre, această calitate extraordinară pe unii chiar îi deranjează. Nu ne-ar trezi oare, mai mult interes, dacă am şti că în realitate ea este emanaţia înţelepciunii Divine? Aceasta este una din valorile sublime care lipsesc adeseori cel mai mult civilizaţiei occidentale. În ochii marii majorităţi a oamenilor conştiinţa este o noţiune fără prea mare însemnătate, fiind deseori privită ca o elucubraţie mentală. A încerca să o înţelegi reprezintă pentru cei superficiali şi ignoranţi un mod de a-ţi complica "inutil" viaţa. Cui îi ajută să o repună în discuţie? Confuzia provine din faptul că nu este deloc uşor pentru omul de rând să distingă între ştiinţa seacă şi conştiinţa vie. Prima aparţine sferei raţionamentului comparaţiei; cealaltă permite să sesizăm aproape instantaneu, ca prin farmec, situaţia, fără să mai fie nevoie să reflectăm deloc la ea. Acesta este nivelul evidenţei imediate, aflată dincolo de cuvinte: elemente aparent răzleţe se combină fulgerător într-un mod atât de clar, încât adeseori rămânem uimiţi cum de nu am sesizat ceva mai devreme aceste legături edificatoare ACUM. Conştiinţa demitizează de multe ori marile "hazarduri" ale vieţii. Iată un exemplu foarte semnificativ şi real din viaţa doctorului şi cercetătorului WILLIAM BERTON, care ilustrează destul de bine această afirmaţie: "Acum 5 ani am avut ideea inspiratoare de a realiza o povestire muzicală pornind de la un anumit text. Eram atunci un începător în acest domeniu. Ceea ce eu impropriu numesc "Hazardul" întâlnirilor m-a făcut la un moment dat să cunosc un muzician cântăreţ de jazz care cânta chiar la instrumentul la care eu visasem cel mai mult: saxofonul, fără nici un motiv aparent, am ştiut că pot avea deplină încredere în el. El a compus ulterior partea muzicală exact aşa cum aş fi vrut eu să o compun. O zonă profundă, enigmatică a fiinţei mele m-a condus printr-o subtilă rezonanţă direct la persoana ideală pentru a concretiza cel mai bine pentru mine acest proiect. Eram cu mult înainte sigur că îmi voi realiza această dorinţă cu uşurinţă, judecând după repetarea "coincidenţelor" stupefiante pentru mine, mi-am dat seama după aceea, că am fost încă o dată perfect convins şi EDIFICAT. În cursul acestei aventuri, am avut diferite întâlniri aparent "fortuite". Cu cât mă deschideam mai mult şi aspiram cu toată fiinţa pentru a primi ceea ce îmi fusese propus, cu atât totul mergea din ce în ce mai departe. Astăzi, această casetă recunoscută unanim, datorită valorii sale ca fiind profesională, se află în repertoriu la SACEM" Este destul de evident aici că aparentele "coincidenţe" sau hazarduri nu sunt decât

inefabile rezonanţe telepatice sau răspunsuri la întrebările noastre, profunde şi stăruitoare. Noi avem, fiecare în stare latentă, potenţialul lăuntric pentru a duce la bun sfârşit aproape fără efort şi fără o cercetare obositoare, orice acţiune, dacă ajungem să definim precis ceea ce de fapt vrem, şi dacă după aceea acceptăm aşteptarea rodnică şi ne deschidem plenar, lăuntric pentru a trăi prin consonanţă ceea ce este acolo. Integrarea noastră interioară deplină, ne permite să realizăm graţie acestei stări de armonie cu AMBIANŢA MACROCOSMICĂ lucrul sau situaţia de care avem stringent nevoie. Dacă noi credem cu tărie aceasta descoperim aproape uimiţi făcându-l, că ştiam dinainte să-l facem. Singurul pericol real în această direcţie constă în a critica sau a nu avea deloc încredere în acest demers înainte de a-l experimenta personal. Dacă prin culoarea albastru ne exprimăm fiinţa profundă, prin intermediul culorii indigo noi suntem direct în contact cu aspectele esenţiale ale fiinţei noastre profunde. Sursa de hiperluciditate pe care o resimţim ţâşnind de la acel nivel, ne permite să înţelegem rapid faptul că suntem creatorii propriilor noastre trăiri şi că putem de acum înainte (dacă ne păstrăm predominant la acest nivel) să fim stăpânii propriei noastre, existenţe. Procedând astfel ne trezim şi ne dezvoltăm simţul responsabilităţi şi totodată ne oferim mijloacele de care avem nevoie în accelerarea evoluţiei noastre spirituale. Atunci când fiinţa noastră este întunecată, fiind învăluită de obişnuinţe negative şi prejudecăţi, sau de experienţe dureroase, această stare, de fapt, face să predomine inconştienţa, iar natura noastră lăuntrică este adormită şi uneori devine sursă a neputinţelor, a eşecurilor şi a tuturor limitărilor noastre. O activitate susţinută de dezvoltare creatoare (benefică) personală ne permite să eliminăm gradat voalul ignoranţei şi să devenim din ce în ce mai conştienţi de aspectele şi modelele sublime (divine) ce există în stare latentă în fiinţa noastră. Aceasta mai ales ne ajută să înlocuim obiectivele perimate sau greşite ce există în noi cu altele armonizatoare şi pline de înţelepciune, mai bine adaptate acum nevoilor noastre lăuntrice. Aşa cum am observat fiecare, bune sau rele, scopurile sau ţelurile asupra cărora noi ne-am fixat, încărcându-le cu energie specifică, sunt în final programate pentru a fi, mai devreme sau mai târziu, atinse. A deveni responsabil înseamnă, printre altele, a deveni din ce în ce mai conştient de scopurile pe care le urmărim. Culoarea indigo reprezintă, de asemenea, puterea superioară a gândirii care face ca miracolele să devină cu putinţă; ea este credinţa fermă, atotputernică, care mută munţii din loc. După cum fiecare a putut mai mult sau mai puţin să se convingă, este suficient să cerem cu credinţă stăruitoare pentru a primi la un moment dat exact ceea ce cerem. Metoda COUE a fost adeseori descrisă până la banalizare. Oricum ar părea la prima vedere, ea se bazează pe ideea, în fond reală, că lucrurile, stările, aspectele şi energiile în care credem, pot deveni adevărate, graţie rezonanţei inefabile cu ele (pentru noi), atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ. Aici descoperim adeseori cu uimire sau tristeţe că de fapt, limitele noastre sunt EXACT cele pe care CHIAR NOI ÎNŞINE ni le-am fixat. Să nu ne mire atunci de ce uneori suntem victimele propriilor noastre ERORI DE PROGRAMARE MENTALE. Este necesar să devenim pe deplin conştienţi că prin intermediul minţii noastre, programate benefic sau malefic, ne-am creat în final propria realitate şi am început să filtrăm, în bine sau în rău, ceea ce ne parvine din mediul nostru ambiant. Atunci când ajungem să devenim conştienţi şi lucizi trebuie să ne preocupăm să analizăm detaşaţi şi cu înţelepciune nevoile şi posibilităţile noastre reale. Ceilalţi sunt adeseori pentru noi, exact oglinda a ceea ce noi în realitate suntem. Observându-ne detaşaţi şi cât mai lucizi, comportamentul nostru faţă de ceilalţi avem instantaneu la dispoziţie, cheile pentru a învăţa şi ne cunoaştem din ce în ce mai profund. Deci acesta va fi mai mereu modul nostru de a privi viaţa şi tot ceea ce ne înconjoară, vom putea progresa rapid, clipă de clipă. Printre persoanele pe care ajungem să le întâlnim adeseori în exercitarea profesiei noastre sau în familie, ori printre prietenii sau cunoştinţele pe care îi întâlnim sporadic, de ce oare unii ne sunt mai plăcuţi şi îi iubim sau îi simpatizăm mai mult decât pe ceilalţi ? De ce oare

suntem total indiferenţi faţă de unii ? Fiinţele cu care intrăm uneori o singură dată în contact, au în general, o anumită atitudine faţă de noi pe care noi o intuim, o percepem, o cunoaştem şi, de multe ori, aceasta trezeşte în noi o stare, o aspiraţie sau chiar o amintire de mult uitată, ce provine în unele situaţii din existenţele noastre anterioare. Ne putem întreba, care este în fond sensul ascuns al acestei rezonanţe? Dacă ne este foarte greu să suportăm plânsul sau văicărelile unuia, nu ar fi acesta indiciul că, în general, nu acceptăm propriile noastre lacrimi? Dacă nu suportăm oamenii care se enervează, oare aceasta nu înseamnă că va veni cândva o zi în care noi nu ne vom mai enerva din te miri ce? Dacă blândeţea sau afecţiunea cuiva ne atrage magnetic, nu este oare această sublimă tendinţă reţinută şi refulată în noi, fiind atraşi exact de ceea ce am fi foarte fericiţi să trezim şi să manifestăm (dezinhibaţi) faţă de acea fiinţă umană? Un altul sau o alta ne revelează adeseori exact ceea ce noi avem de trezit, de controlat, de amplificat în fiinţa noastră, în universul nostru lăuntric. Deoarece acest comportament minunat, dătător de fericire este, din "raţiuni" aberante, reprimat în noi înşine, suportăm cu dificultate ca alţii să fie liberi, fericiţi, deschişi, dezinhibaţi sau aceasta ne jenează mai mult sau mai puţin, generând uneori în noi reacţii stranii de respingere şi revoltă răutăcioasă. Adeseori constatăm că nu iubim deloc la ceilalţi exact ceea ce nu iubim în noi. O modalitate foarte bună pentru a reuşi să ne eliminăm blocajele şi inhibiţiile frustrante, este de a fi pe deplin conştienţi, urmărind totodată să ne depăşim şi să ne transformăm. Putem deveni astfel cât mai des conştienţi de calităţile extraordinare şi defectele persoanelor pe care obişnuim să le frecventăm? "FRUMUSEŢEA SE AFLĂ ÎN OCHII PRIVITORULUI ", spun înţelepţii. "Cine se aseamănă se adună", se spune în folclorul românesc, iar expresia curentă a copiilor: "cine zice acela este", vine să o confirme din plin: celălalt este adeseori reflexia noastră. Când fiecare pe rând, într-un cuplu amoros, armonios ajunge să trezească şi să amplifice în el însuşi ceea ce era într-adevăr bun şi nu suporta la celălalt, adevărata iubire şi o fericire durabilă se naşte. O asemenea echilibrare euforică face cu putinţă o acceptare benefică, totală a celorlalţi, fără nici un fel de judecată bârfitoare sau răutăcioasă. Ceea ce vedem sau simţim că vine către noi din afara noastră în orice moment, ne retrimite fulgerător exact la ceea ce noi înşine suntem. Semnele, situaţiile exterioare, aparenţele, coincidenţele (care în realitate sunt necesităţii cu care ne confruntam, capătă pentru cel treaz, inteligent şi detaşat, o valoare iniţiatică. Ne putem atunci întreba uimiţi dacă nu suntem cumva ghidaţi, inspiraţi, energizaţi şi protejaţi de o inteligenţă infinită ce se află într-o dimensiune invizibilă. Culoarea indigo corespunde, de asemenea, stărilor superioare paranormale de conştiinţă, cum ar fi clarvederea şi mediumitatea elevată, percepţia curenţilor coloraţi subtili, citirea aurei, intuiţia spirituală şi psihică. A fi foarte conştient conduce gradat la o stare nouă, superioară ce ne permite a fi mereu mai conştienţi până când ajungem să fim conştienţi că suntem conştienţi şi să vedem adeseori uluiţi, în tot ceea ce ne înconjoară, reflexia permanentă, extraordinar de puternică (a noastră), dinamizată prin rezonanţă de infinitele energii cosmice. La acest nivel dobândim certitudinea că locuim un corp şi alte vehicole lăuntrice invizibile pe care fulgerător le comandăm şi le utilizăm detaşaţi. Experienţa meditaţiei, de exemplu, ne arată că eliminarea unui blocaj conştiinţă antrenează automat o stare euforică de destindere în întregul corp. De aici, până la a ne convinge pe deplin că stările, reacţiile şi trăirile corpului sunt, în fond, reflexiile inefabile ale conştiinţei, nu mai este decât un pas. Să ne imaginăm acum că avem un PUZZLE (joc de inteligenţă pentru copii ce implică reconstituirea din bucăţi a unui întreg pornind de le fragmente disparate ce rezultă prin decupare)

fără nici un model. Odată etalate cele trei sau cinci mii de piese, ne hotărâm după aceea să le împărţim pe culori sau după anumite sugestii imaginative sau intuitive de formă. Acestea sunt aproape totdeauna primele asamblări de început care se dovedesc a fi cele mai dificile. Apoi, încetul cu încetul, o casă sau un colţ de peisaj prind progresiv formă şi, la un moment dat, vom trăi o stare de fericire văzând cum apare progresiv o imagine, înainte aproape nebănuită. A găsi la un moment dat singura tăietură (decupaj) care se îmbină exact cu celelalte şi dă un sens clar şi precis imaginii, înseamnă de fapt, analogic vorbind, a deveni conştient. Priza de conştiinţă, putem spune că apare în momentul în care găsim acea bucată care se încadrează perfect în întreg şi care dă un sens evident totului. Când nu suntem aproape deloc conştienţi, evenimentele, situaţiile şi conjuncturile vieţii sunt precum bucăţile disparate din acest PUZZLE, fără legături aparente. Cu cât avansăm mai mult în realizarea şi întregirea PUZZLE-lui, cu atât mai mult, de exemplu, casa care încă de la început intuim că pare a fi scena principală îşi găseşte locul şi dimensiunea sa reală în centrul peisajului din acest PUZZLE. Lărgindu-ne cât mai mult câmpul conştiinţei, priorităţile şi aspiraţiile noastre îşi regăsesc gradat adevărata lor importanţă. Pentru apostolul Petru, purtătorul de har hristic (scrisorile lui Petru, vol 5), Cunoaşterea perfectă este în acelaşi timp "Cunoaşterea intimă, empatică a misterelor" şi "intuire" a sensului armoniei şi dreptăţii (justiţiei) divine". Cunoaşterea este acea ştiinţă spirituală care explică faptul că toate misterele se leagă precis între ele în cazul celui evoluat spiritual şi înţelept pentru a forma un mare tot COERENT. Conştiinţa, intuiţia spirituală, inteligenţa, înţelepciunea sunt mecanismele care ne permit să înţelegem gradat că un "tot" este făcut din elemente aparent disparate care în realitate sunt "legate" între ele. Conştiinţa şi cunoaşterea pot fi armonios şi rodnic utilizate una pentru cealaltă. Adeseori se spune că inteligenţa este una din cele mai frumoase calităţi umane. Dar oare există în realitate vreo diferenţă între inteligenţă şi Conştiinţă ? Cu excepţia fiinţelor foarte evoluate spiritual şi înzestrate cu puteri paranormale, este dificil să estimăm cu precizie nivelul predominant de conştiinţă al unei fiinţe umane, în schimb, cu ajutorul testelor de estimare a coeficientului de inteligenţă putem şti, dacă avem o minte rapidă bună. După felul în care răspundem la un mare număr de întrebări într-un anumit interval de timp limitat, suntem consideraţi a fi, ca inteligenţii, "animal", "normal", "genial" sau "supergenial (înţelept). Pentru a răspunde corect la o anumită întrebare, este necesar să o citim cu atenţie, să reflectăm, să ne întrebăm şi, în final , să bifăm răspunsul sau căsuţa potrivită. Dar, cu mult mai bine putem, de asemenea, să răspundem altfel: prin angrenarea REALĂ, "conştientă" a intuiţiei spirituale, a clarviziunii şi telepatiei. Modul de a acţiona ATUNCI este total diferit. Atunci nu mai este deloc nevoie să citim întrebarea şi nici să răspundem la ca după aceea. Privim total detaşaţi şi perfect receptivi căsuţele ce trebuiesc completate şi sesizăm în mod subtil dar suficient de exact, că numai una din ele ne cheamă prin rezonanţă, cea care are în mod clar pentru noi nevoie de un "X". Cu conştiinţa intuitivă dublată de clarviziune şi de o receptivitate telepatică perfectă, mergem astfel drept către ţel, fără a mai reflecta, graţie unei rezonanţe subtile perfecte. Abordat în această nouă şi net superioară viziune, un test atât de viabil în aparenţă ca cel al indicelui de inteligenţă al fiinţei umane, nu mai prezintă nici o garanţie pentru o persoană înzestrată cu astfel de capacităţi. Dacă, procedând în mod comun, de obicei suntem declaraţi aproape nuli la un asemenea test, putem reuşi cu ajutorul acestui procedeu extraordinar, să ne relativizăm cu cea mai mare uşurinţă eşecurile în această direcţie, descoperind faptul că astfel suntem pe deplin capabili să părem foarte înzestraţi ca inteligenţă, chiar şi atunci când nu ştim aproape nimic. Răspunzând de foarte multe ori în mod intuitiv la teste putem şti rapid dacă trebuie să ne

încredem mai mult în intuiţie decât în raţiune. În funcţie de rezultatele constatate după aceea, ne putem da seama cu uşurinţă de gradul de „trezire", în cazul nostru, a intuiţiei REALE, care nu este deloc IMAGINAŢIE. A fi pe deplin conştient înseamnă, printre altele, a şti instantaneu, prin rezonanţă PERFECTĂ, fără a fi nevoie să învăţăm. Acest gen de evoluţie spirituală conduce fiinţa la trezirea unei sublime şi reale forme de inteligenţă, cu adevărat divine, ce implică totodată şi o anumită formă de Clarviziune. = VA URMA =

AN III C 26 CUM SE POT REALIZA COMENZILE MENTALE BINEFĂCĂTOARE ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIINŢĂ Unul dintre mijloacele foarte simple pe care le avem la dispoziţie, pentru a şti unde ne aflăm în realitate în viaţă, este să analizam cu atenţie, detaşare şi luciditate, ceea ce avem şi ceea ce nu avem încă şi, în final, să realizam în mod obiectiv că avem ceva ce de fapt am cerut şi nu avem ceea ce încă nu am cerut. Aceasta ar putea părea prea simplu la prima vedere şi tocmai de aceea vom reveni puţin asupra complexei probleme a destinului (KARMA): suntem oare sau nu, direct responsabili de tot ceea ce ni se petrece? Dacă considerăm, de exemplu, pe un altul că doar el este cauza nenorocirilor şi suferinţelor noastre, ni se va părea la prima vedere că, solicitându-i acestuia graţia sau mila, suferinţele şi mizeriile noastre vor înceta imediat. Dacă, în schimb, suntem capabili să ne privim cât mai des ca fiind creatorii propriei noastre vieţi, vom fi infinit mai liberi şi mai puternici, după ce ne-am înţeles defectele şi ne-am analizat lucid şi detaşat erorile, să ne oferim ceea ce vrem şi ne lipseşte. Procedând astfel, vom realiza că tot ceea ce am avut până în prezent, aceasta de fapt am meritat. A cere înseamnă, de fapt, a da o comandă fermă. Când, spre exemplu, comandăm un anumit articol sau obiect dintr-un catalog la un magazin specializat, precizăm clar şi EXACT ceea ce dorim să cumpărăm. Trimitem cecul şi bonul de comandă semnat corect şi aşteptăm liniştiţi livrarea, având deplină încredere că vom primi ce am solicitat. Când coletul cu obiectul dorit ajunge şi îl deschidem putem fi surprinşi de aspectul acestui obiect în raport cu ideea pe care ne-o făcusem după catalogul consultat. Fie că articolul este sau nu foarte asemănător cu ceea ce am gândit şi prevăzut, el este ACUM deja livrat. Ceea ce contează aici înainte de toate este precizia comenzii; cu cât aceasta va fi mai clară şi mai detaliată, cu atât, ulterior, în momentul primirii sale, articolul în cauză ne va surprinde mai puţin. Cunoaştem cu toţii complicaţiile pe care o greşeală, aparent neînsemnată, în momentul formulării comenzii noastre le poate antrena împreună cu riscurile de a nu putea primi imediat obiectul comandat atunci când, intenţionând să achităm IMEDIAT contravaloarea obiectului la vânzător, remarcăm fulgerător că nu ne ajung banii pe care îi avem la noi în acel moment. A şti să comandăm precis şi bine, bazându-ne pe o sumă totală de bani care acoperă integral

VALOAREA obiectului vizat de noi prin comandă, ne conferă satisfacţia de a primi prompt obiectul în cauză dorit de noi. În cartea sacră care este BIBLIA se spune: ''Cereţi şi vi se va da", ''Bateţi şi vi se va deschide..." În cartea "Dialoguri cu îngerul" a scriitorului GITTA MALLASZ, Îngerul nu încetează să repete în mod semnificativ: "Cere..." În cazul comenzilor mentale pe care adeseori conştient sau nu noi le-am dat am observat, cel puţin o dată, o anumită diferenţă evidentă între ceea ce am cerut noi şi ceea ce am primit în final. De unde provine oare atunci această diferenţă? De fapt ceea ce contează extraordinar de mult într-o comandă mentală este adevărata intenţie profundă. Dacă uneori ne mentalizăm ferm câştigând dar în străfundurile fiinţei noastre ne simţim ca şi cum am fi pierdut deja, este normal după aceea să constatăm ÎN FINAL că pierdem. Adevărata noastră istorie lăuntrică, adevăratele noastre necesităţi, adevăratele dorinţe sunt conţinute adeseori în acel "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL. Acest "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL sau cu alte cuvinte, cel care permite totdeauna actorului talentat să contacteze în mod telepatic şi EMPATIC profunzimile reale ale personajului creat, este cheia secretă care îi conferă veridicitatea jocului pe scenă. Pentru a ne cunoaşte cât mai corect şi profund sub-textul lăuntric ne putem gândi clar şi focalizaţi la ceva. Apoi ne oprim la un moment dat şi observăm, cât mai detaşaţi şi lucizi, conţinutul gândurilor care ni se succed (derulează) în minte. Rezultatul ulterior al comenzii noastre mentale benefice ferme depinde de tăria credinţei noastre. Vom avea atunci certitudinea predominantă şi profundă a succesului. A fi responsabil constă în a ne recunoaşte valoarea reală şi scopurile sublime pe care cu anticipaţie REALIZĂM că suntem capabili să le atingem şi să le împlinim. A vrea însă foarte repede să ridicăm ştacheta prea sus ne hrăneşte ulterior decepţiile şi, în plus, ne îndepărtează de realizările şi succesele pe care ni le-am fixat. Într-o anumită fază evolutivă lăuntrică, atunci când aspirantul este pregătit, maestrul apare şi cererile sale îndreptăţite sunt mult mai uşor satisfăcute. A da comenzi mentale eficiente este o ştiinţă care implică inteligenţă şi o artă care se învaţă progresiv prin tatonări, începând cu cereri "mici" şi continuând, numai după ce avem experienţa necesară, cu cereri "MARI" sau FOARTE MARI. Dacă nu ne grăbim putem chiar învăţa cum să învăţăm. Menţionăm în această direcţie o povestire sufistă cu tâlc: "La poalele unui munte înalt, un orăşean oarecare se apropie de un cioban ce trăia în acea regiune: - Cât timp îmi trebuie pentru a ajunge pe vârful acestui munte? întrebă el. Ciobanul privi cu atenţie omul, apoi privi către vârful muntelui şi după o scurtă pauză, răspunse zâmbind: - Opt ore dacă sunteţi foarte grăbit şi numai cinci ore dacă nu sunteţi grăbit". Adeseori răspunsul la o problemă care ne preocupă se manifestă printr-o semnificativă potrivire şi rezonanţă sub forma care ne afectează profund cel mai mult, făcând cu putinţă ca în noi să se producă o stare de ILUMINARE. O persoană care începuse să practice YOGA de câteva luni a relatat la un moment dat următoarele: "Prima oară când am început să-mi pun întrebări legate de existenţa altor lumi subtile şi despre anumite realităţi sublime divine a fost în urma citirii cărţii "Mesia recalcitrant" de Richard Bach. Spre surprinderea mea, am primit chiar în aceeaşi zi un răspuns, care a fost şi rămâne pentru mine uimitor, când am trecut prin faţa unei case la curte, de unde printr-o fereastră larg deschisă am auzit Aleluia din ''MISA'' lui HAENDEL (compoziţie muzicală polifonică pentru cor şi solişti scrisă pe textul liturghiei, care se cânta în timpul serviciului religios catolic (n.n). Fiind foarte sensibil până la extaz, în special la corurile sacre, care sunt (în viziunea mea) de esenţă şi inspiraţie divină, am ascultat muzica, parcă în stare de transă, stand în picioare în faţa porţii pe trotuar, şi m-am simţit aproape complet răpit într-o altă lume pură şi dumnezeiască, care îmi umplea inima de o bucurie sacră şi de o nemaipomenită

fericire''. Decodarea răspunsului, ca şi formularea comenzii mentale, este adeseori strict personală. Un alt elev de la cursurile de YOGA a relatat că, într-o zi, formulând o comandă mentală, şi-a dat brusc seama că este ACUM capabil să se roage în felul său propriu. Pentru a-şi însuşi şi înţelege un ritual religios, el a intuit fulgerător necesitatea de a-l formula cu propriile sale imagini şi cuvinte. Forţa şi continuitatea credinţei noastre depinde adeseori de valoarea pe care noi suntem gata să i-o acordăm. CEEA CE GÂNDIM, ACEEA VOM DEVENI ÎN FINAL. De acest act depinde, prin urmare, intensitatea credinţei noastre. Să analizăm acum modul yoghin în care putem realiza o eficientă comandă mentală simplă: Alegerea cuvintelor şi a imaginii sau a filmului mental este foarte importantă, în special prin sensul pe care acestea împreună îl au pentru noi şi pentru intenţia pe care o avem întotdeauna prezentă în fiinţă când le proiectăm şi le manifestăm mental. Cu cât cererea (COMANDA MENTALĂ) noastră va îngloba mai mult starea generală de bine, de forţă, de integrare plenară, cu atât răspunsul sau efectul va fi mai profitabil pentru întreaga lume şi cu atât mai mult noi ne vom simţi solidari cu ceilalţi şi cu armonia universală, divină. Iată punctele cele mai importante pentru a face o comandă mentală EFICIENTĂ: 1. Clarificarea cât mai deplină a cererii noastre mentale, precizând toate detaliile care ni se par utile, prin gânduri adecvate şi imagini precise care se înregistrează cât mai exact în memoria noastră, fiind apoi reluate de mai multe ori şi mentalizate prin repetare, pentru a face cu putinţă REALIZAREA. 2. Verificarea (prin analiză lucidă şi detaşată) a faptului că acesta este cu adevărat aspectul, starea sau lucrul pe care dorim cel mai mult ACUM să-l avem. 3. Asigurarea anticipată că această comandă mentală nu depăşeşte, din punctul de vedere al posibilităţilor noastre energetice şi mentale, ceea ce intuim şi credem a fi posibil pentru noi ACUM. 4. Înţelegerea deplină a faptului că vrem cu tot dinadinsul să obţinem, atunci când va veni MOMENTUL ADECVAT, împlinirea comenzii noastre mentale fără să ne grăbim. 5. După ce am formulat clar şi corect comanda mentală, o proiectăm prin emisie în MACROCOSMOS şi percepem că aceasta este transmisă, manifestându-se în toate direcţiile în univers. Atunci când resimţim că ea a fost lansată sub forma unei energii -MESAJ, întocmai ca o săgeată trimisă către o ţintă, putem fi siguri cu anticipaţie că răspunsul sau îndeplinirea nu va întârzia să apară la MOMENTUL oportun. 6. Păstrăm apoi fermă amintirea că am făcut o comandă mentală în acea zi şi reactualizăm, fără să uităm, periodic (până în momentul ÎNDEPLINIRII), conţinutul acesteia. 7. După formularea fermă şi precisă a comenzii mentale, cu toate detaliile exacte, nu trebuie ulterior să schimbăm nimic la ea. Orice tentativă de a modifica sau "ajusta" comanda mentală riscă în realitate să perturbe procesul îndeplinirii ei ulterioare, în nici un caz nu trebuie să ne grăbim după aceea, solicitând imediat REALIZAREA. Trebuie să aşteptăm, ferm convinşi de SUCCES, îndeplinirea comenzii noastre, lăsând un timp adecvat în care anumite fenomene de rezonanţă intră în acţiune şi vor face cu putinţă ceea ce am comandat. În tot acest interval vom reactiva comanda mentală prin repetare IDENTICĂ. 8. Este necesar ca după formularea comenzii mentale simple să manifestăm constant încredere totală, nefăcând nici un fel de programare speculativă şi inutilă asupra modulul sau felului anume în care vom primi sau realiza EXACT ceea ce am cerut. 9. Dacă îndeplinirea comenzii mentale simple întârzie deocamdată, ne continuăm viaţa plini de

încredere şi optimism, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, deschişi, binevoitori, veseli şi plini de speranţă faţă de tot ceea ce primim sau urmează să se petreacă. 10. Nu trebuie niciodată să urmărim devansarea livrării sau a realizării comenzii mentale într-un alt mod decât prin REPETAREA constantă a comenzii însăşi. 11. Realizarea comenzii mentale se produce adeseori în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Modul şi momentul în care se realizează comanda noastră mentală simplă poate fi adeseori o surpriză ULUITOARE, în momentul realizării comenzii mentale simple conştientizăm că modul nostru de a opera a fost corect şi eficient. Experienţa unui prim succes ne va mări încrederea anticipativă în reuşitele ulterioare. Nu vom obţine niciodată ceea ce am uitat sau am omis să specificăm în comanda mentală încă de la început. 12. După ce o comandă mentală simplă este îndeplinită pentru noi şi obţinem ceea ce am urmărit, vom mulţumi din suflet Supremului Absolut (DUMNEZEU), plini de umilinţă şi recunoştinţă, pentru faptul că cererea noastră a fost ascultată. 13. Atunci când îi învăţăm pe ceilalţi aspiranţi din jurul nostru modul în care trebuie făcută comanda mentală simplă, aceasta ne va ajuta foarte mult. Ajutându-i pe ceilalţi să înţeleagă modul în care se realizează o comandă mentală benefică, simplă, vom realiza cu uşurinţă că aceasta ne va permite să integrăm mult mai bine această "metodă" şi vom REUŞI TOTODATĂ SĂ ÎNVĂŢĂM NOI ÎNŞINE MAI MULT ÎN TIMP CE ÎI ÎNVĂŢĂM PE CEILALŢI. ATENŢIE! înainte de a realiza o comandă mentală simplă trebuie să nu pierdem niciodată din vedere CĂ, DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ, NU ORICE NE ESTE PERMIS.

GLOSAR TRĂIRE. Uneori se crede în mod fals că tradiţia YOGA acordă o mică atenţie trăirilor şi emoţiilor. Cu toate acestea puţini ştiu că marii yoghini au catalogat aproape întreaga gamă de trăiri sau sentimente care sunt cunoscute de psihologia modernă. De multe ori, scrierile tradiţionale YOGA se referă la experienţele afective, de o amploare oceanică, profund binefăcătoare, afirmând că ele apar în cele mai înalte stadii ale extazului divin (SAMADHI), pentru care deocamdată nu există nici un echivalent corect şi direct în psihologie. Această stare amplu extatică de "identitate copleşitoare cu beatitudinea" (ANANDA SAMAPATTI) este starea sublimă despre care noi vorbim. În tratatul clasic TAITTIRIYA UPANISHAD (11.7), care aparţine genului de texte "gnostice" timpurii, se afirmă că "întotdeauna şi cu adevărat (Existenţa ultimă) nu este în fond altceva decât trăire nesfârşit extazică (RASA)". Probabil că ceea ce a dat naştere acestei impresii greşite, despre care am vorbit la început, este faptul că uneori gânditorii indieni tind să gândească într-o manieră mai holistică, integratoare. Astfel, unii cercetători superficiali se lasă înşelaţi de faptul că în YOGA sentimentele sunt în general discutate şi analizate împreună cu motivaţiile lor, aspect care deja anticipează anumite teorii contemporane afecto-motivaţionale. Acest holism psihologic este rezumat, de exemplu, în doctrina KLESHA-urilor (cauzele suferinţei) din YOGA SUTRA, care identifică cinci factori principali care, în general vorbind, guvernează viaţa unei fiinţe umane: 1) ignoranţa spirituală (AVIDYA) care nu este numai absenţa cunoaşterii corecte, ci totodată şi o interpretare greşită (eronată) a realităţii; 2) sentimentul individualizării sau, cu alte cuvinte, al lui "eu sunt" (ASMITA); 3) "dorinţa de a supravieţui" (ABHINIVESHA); 4) ataşamentul (RAGA); 5) aversiunea (DVESHA). Ataşamentul şi aversiunea formează părţi ale unui continuum motivaţional. Viaţa unei

fiinţe umane obişnuite, încă neeliberate spiritual, se învârte cel mai adesea în jurul scopului inconştient sau conştient formulat al dobândirii plăcerii şi evitării durerii. În interiorul acestei structuri motivaţionale de bază apar o mulţime de emoţii. Procesul yoghin fundamental constă iniţial în transmiterea şi sublimarea emoţiilor negative (care generează instantaneu în fiinţa umană REZONANŢE malefice) în trăiri pozitive (care generează instantaneu în fiinţa umană REZONANŢE benefice), cum ar fi: compasiunea (VARUNA) sau iubirea intensă (BHAKTI). Acestea se realizează cel mai adesea ÎN MOD SPONTAN prin adeziunea fermă şi constantă a practicantului YOGA la principiile binecunoscute ale disciplinei morale (YAMA) şi printr-o realizare cât mai bună a autocontrolului (NIYAMA). Totuşi este important să ne dăm seama că YOGA nu se opreşte la obiectele umaniste ale creării unei personalităţi binefăcătoare şi plenar funcţionale. Ea urmăreşte în ultima instanţă transcenderea corpului şi a minţii şi, prin urmare, totodată chiar a dimensiunii afective. În acelaşi timp trebuie totuşi să menţionăm că, în multe scoli, realizarea ultimă a Sinelui Suprem (ATMAN) sau Eliberarea Spirituală ultimă nu reprezintă sfârşitul vieţii emoţionale a yoghinului. Mai degrabă atunci, fiind o fiinţă umană cu adevărat şi pe deplin eliberată de toate "lanţurile" şi de toate limitările (condiţionările), devine în sfârşit capabil să se angajeze în viaţă plenar şi spontan, trăind frenetic şi în mod liber tot felul de emoţii profund binefăcătoare, sublime, fără ca prin aceasta să mai fie vreodată înlănţuit de ele. Acest aspect fundamental este evident în cazul adepţilor YOGA avansaţi care, datorită ignoranţei oamenilor obişnuiţi, sunt consideraţi ca fiind nebuni, în unele cazuri ei chiar au fost numiţi "nebunii lui Dumnezeu" (vezi cazul lui Ramakrishna) şi care, datorită faptului că atunci identitatea lor fundamentală este cufundată total în Şinele Suprem (ATMAN) şi nu în ego, sunt spontan şi plenar capabili să activeze şi să trăiască adesea cu o intensitate extraordinară întreaga gamă a emoţiilor umane profund benefice, cu scopul de a-i învăţa pe ceilalţi cum să ajungă astfel să trăiască din ce în ce mai des şi cât mai intens stări de beatitudine (ANANDA). Cu toate că adeseori se spune că, în realitate, condiţia realizării Sinelui Suprem (ATMAN) este dincolo de bine şi rău, este ESENŢIAL SĂ SE ŞTIE că fiinţa umană care este cu adevărat eliberată spiritual este în mod esenţial un om foarte bun care TOTDEAUNA face numai ceea ce este bine, chiar dacă el nu apare tuturor în mod necesar ca fiind o fiinţă fără greşeală. Acest aspect că el (REALIZATUL) nu poate fi privit de toţi oamenii în mod egal, pentru a fi recunoscut drept o fiinţă umană care a atins starea de îndumnezeire, este firesc dacă avem în vedere că cel mai adesea el este privit prin ochii (orbiţi de ignoranţă) celor care nu au atins starea de realizare spirituală. Dacă atei nu pierdem din vedere faptul că, în cazul celor mulţi "AVEM CÂTE CAPETE ATÂTEA PUNCTE DE VEDERE (moduri de a privi realitatea)" ne va fi uşor să înţelegem acest aspect care îi contrariază pe aspiranţii YOGA suspicioşi şi mediocri. = VA URMA =

AN 3 C 27 ELEMENTE FUNDAMENTALE REFERITOARE LA RELAŢIA MAESTRU SPIRITUAL - DISCIPOL Foarte mulţi oameni au auzit o mulţime de poveşti adevărate DOAR despre aşa-zişi „ghizi spirituali" sau „GURU" şi escroci. Asemenea relatări fiind mult mai multe decât cele despre GURU-şi sau ghizi spirituali autentici, ei au rămas cu o impresie deformată sau aberantă cu privire la relaţia GURU-discipol. Legătura autentic spirituală dintre un GURU şi un discipol adevărat nu are niciodată nimic în comun cu legătura dintre un stăpân şi sclavii săi şi nu implică niciodată ca discipolii să rămână mai mereu prosternaţi şi complet inerţi la picioarele GURU-lui, aşteptând fără a face nimic, în van, ca într-o bună zi GURU să se îndure să-i elibereze doar pentru că ei l-au servit o viaţă întreagă. Această legătură nu are de asemenea nimic în comun nici cu relaţia comică ce există între un superstar adulat şi fanii săi isterizaţi care doresc obsedaţi şi caută înfriguraţi să primească măcar o privire sau un gest din partea fiinţei, în realitate atât de superficială, pe care ei o adoră exaltaţi până la fanatism. Nu este, de asemenea, nici o relaţie comparabilă cu cea dintre un comandant militar şi subordonaţii săi ierarhici, în care subordonaţii acţionează orbeşte la ordin şi sunt menţinuţi într-o anumită stare de disciplină prin forţă sau constrângere, fiind ulterior promovaţi pe baza capacităţii lor de a acţiona urmând fără nici un fel de ezitare orice comandă a superiorilor lor Dacă ar trebui să alegem, pentru a exemplifica, o relaţie umană obişnuită care să fie cât mai apropiată de ideala şi profunda relaţie dintre un GURU adevărat şi un discipol adevărat, singura la care simbolic şi analogic putem să facem referiri este relaţia complexă care există între un ghid montan expert şi un pasionat aspirant care vrea să facă alpinism. Un aspirant spiritual sincer, devotat şi serios este întocmai ca un alpinist care doreşte să ajungă cât mai repede pe vârful celui mai înalt munte din lume, dar care nu ştie încă nici care este cel mai bun drum pe care trebuie să-l urmeze şi nu are nici suficientă experienţă pentru a începe şi a duce la bun sfârşit această extraordinară aventură. Dacă cu adevărat dorim să ajungem cât mai repede şi cât mai uşor pe vârful celui mai înalt munte din lume, noi, ca nişte alpinişti începători ce suntem, avem mai multe posibilităţi dintre care trebuie să alegem. Putem, de exemplu, să ne hotărâm într-un mod inconştient şi nebunesc să încercăm această periculoasă ascensiune absolut singuri; putem, de asemenea, să ne alăturăm unui grup de alpinişti mai experimentaţi decât noi, dar în ambele cazuri şansa de a reuşi este destul de redusă, iar pericolele la care ne expunem sunt foarte mari. Am putea, într-o altă variantă, chiar să luăm drept ghid o carte scrisă de o anumită persoană care a reuşit deja să escaladeze vârful acelui munte, dar cartea în cauză, oricât de bine scrisă ar fi ea, totuşi nu va lua în consideraţie toţi factorii necesari succesului, cum ar fi: propria noastră putere, talentul şi îndemânarea noastră ca alpinişti şi nici nu poate să anticipeze în întregime anumiţi factori ca: schimbări de vreme, modificări ale reliefului montan, alunecări de sol, declanşări de avalanşe etc. În final deci, cea mai bună soluţie ar fi să căutăm cu atenţie şi să găsim noi înşine un ghid montan autentic care este de acord, plin de dragoste şi abnegaţie, să ne însoţească el însuşi şi să ne ajute, dacă este nevoie, tot drumul. Căutând atent un astfel de ghid montan expert, suntem încă

de la început siguri că nu vom fi neapărat interesaţi dacă acesta are un fizic atrăgător sau dacă este extraordinar de charismatic; nu ne va interesa neapărat nici cum se îmbracă, dacă se îmbracă după ultima modă sau nu, dacă este alb, negru sau galben la piele, dacă este creştin, budist sau mahomedan. Ceea ce ne va interesa însă foarte mult, în cel mai înalt grad, este faptul ca el să fi ajuns cu adevărat în vârful muntelui, acolo unde vrem şi noi, la rândul nostru, să ajungem. Tocmai de aceea el trebuie să cunoască foarte bine drumul. O altă aspiraţie importantă a noastră va fi ca el să fie totodată un foarte bun pedagog, plin de dragoste şi răbdare, precum şi un încercat maestru al alpinismului, astfel încât acesta, în funcţie de calităţile noastre (perseverenţa, vitalitate, dăruire, forţă, îndemânare, curaj), dar şi de defectele noastre inerente, să aleagă cu înţelepciune un drum cât mai adecvat capacităţilor şi posibilităţilor noastre reale, învăţându-ne şi impulsionându-ne cu tot ceea ce el crede că este necesar (graţie experienţei sale uriaşe) pentru a ajunge rapid şi cu bine pe vârful pe care urmărim plini de fervoare să-l atingem. În domeniul spiritual, ca şi în alte domenii, un ghid valoros, cu o cunoaştere autentică, profundă, înzestrat cu o experienţă bogată din care el ne oferă la momentul oportun esenţialul, ne poate ajuta imens să nu pierdem mult timp şi să nu ne risipim energia şi eforturile zadarnic. El ne poate ajuta totodată să eliminăm suferinţa şi posibilitatea unui eventual eşec. Un astfel de ghid autentic ne poate conduce cu uşurinţă la sfârşitul cel de culme al drumului, sfătuindu-ne permanent - atunci când este cazul - cum să ne utilizam puterile cât mai bine şi eficient. Graţie experienţei sale uriaşe, el poate chiar să ne ajute şi să ne impulsioneze cu succes în momentele dificile şi să ne arate drumul cel mai scurt. El va acţiona astfel cu înţelepciune pentru a ne dezvăţa de obiceiuri aberante şi nesănătoase care s-ar putea dovedi ulterior impedimente mari în ascensiunea noastră, facilitându-ne totodată trezirea şi amplificarea calităţilor care ne vor uşura urcuşul. Toate acestea par inutile pentru cel ignorant care deocamdată se afla abia la poalele muntelui, dar sunt extrem de importante şi indispensabile pe măsură ce drumul ascensional este din ce în ce mai dificil şi mai accidentat. Prin urmare, la fel cum o fiinţă umană foarte interesată de alpinism trebuie să facă un fel de legământ lăuntric că nu se va despărţi de ghidul său pe întreaga perioadă de timp a ascensiunii (iar dacă totuşi, datorită inconştienţei şi orgoliului, o va face, aceasta se va realiza EVIDENT pe propria sa răspundere şi pe propriul său RISC), tot astfel un discipol autentic trebuie să accepte ghidarea spirituală a GURU-lui său pe întreaga durată a parcurgerii căii spirituale tradiţionale şi autentice. Altfel, relaţia lor nu va putea fi niciodată o autentică relaţie spirituală maestru-discipol Datorită faptului că fiecare ghid spiritual sau GURU îşi conduce personal discipolul la realizarea Sinelui SUPREM Divin pe o cale proprie, ce se potriveşte cel mai bine fiinţei în cauză, orice aspirant spiritual care doreşte să-şi atingă grabnic ţinta folosind pripit şi prosteşte ghidarea mai multor ghizi spirituali sau GURU-şi este la fel precum un alpinist care încearcă nebuneşte să folosească simultan mai mulţi ghizi montani care ascensionează în acelaşi timp muntele pe versanţi diferiţi. Oricine poate să-şi dea seama că aceasta este, evident, imposibil. Pentru a folosi un exemplu analogic, preferat de înţelepţii yoghini, un astfel de aspirant inconştient şi egoist este întocmai precum un călător excentric care doreşte să traverseze ,,fără pericole" oceanul, având însă fiecare picior într-o altă barcă; o astfel de călătorie extrem de periculoasă va duce, mai devreme sau mai târziu, la căderea sa în apă, înainte încă de a se depărta prea mult de mal. Nu putem spune că avem un GURU sau un maestru spiritual până când nu suntem complet siguri lăuntric că am găsit cu adevărat un ghid spiritual autentic, pe care dorim să-l urmăm necondiţionat, realizând cu perseverenţă şi dăruire ceea ce acesta ne învaţă. Dacă nu realizăm cu abnegaţie şi dăruire ceea ce un GURU ne cere, nici măcar nu putem afirma că suntem, cu adevărat, discipoli. GURUL adevărat are atât discipoli, cât şi devotaţi. Printre cei devotaţi lui putem să-i includem pe de o parte pe toţi cei care, deşi sunt convinşi de autenticitatea

sa, au totuşi foarte puţină aspiraţie lăuntrică sau această aspiraţie le lipseşte complet, astfel că ei nu depun deloc eforturi pentru a atinge pe acea cale spirituală realizarea de Sine. Pe de altă parte, în afară de aceştia mai există acei aspiranţi anemici la eliberare, mai mult sau mai puţin NEÎNCREZĂTORI (ca TOMA necredinciosul), care îl testează permanent pe maestrul spiritual şi care adeseori îi mai testează (plini de suspiciune), ÎN PARALEL, şi pe alţi maeştri spirituali sau GURU-şi autentici, petrecând adeseori mult timp în preajma acestora, dar inutil, analizândule minuţios şi steril caracterul, învăţătura, gesturile etc., etc. Discipoli adevăraţi sunt numai acei aspiranţi spirituali care s-au angrenat ferm pe calea spirituală şi care s-au hotărât deja să aibă deplină încredere în maestrul lor spiritual şi să nu îl mai testeze deloc pentru ca astfel să-i permită acestuia să-i ajute cu adevărat, să-i impulsioneze, testându-i chiar el dacă este necesar. Odată ce s-a stabilit o relaţie adevărată GURU-discipol, călătoria noastră spirituală către realizarea supremă de Sine începe imediat, fără nici o altă amânare, şi, în timpul acestei călătorii esenţiale către ABSOLUTUL Divin, atât GURUL, cât şi discipolul trebuie să accepte încă de la început serioasele responsabilităţi care le revin amândurora. La fel ca un ghid montan, GURUL va avea permanent grijă de discipolul autentic pe tot parcursul drumului spiritual dar, cum niciodată nu ne vom aştepta de la ghidul montan să-l care chiar el în spate ca pe un rucsac pe alpinistul începător EXACT până în vârful muntelui, tot aşa nu ne vom aştepta de la GURU ca el să străbată conştiincios calea spirituală în locul discipolului. Această ascensionare, deşi asistată, impulsionată şi îndrumată cu atenţie, trebuie totuşi să implice un efort personal dozat cu măsură, în care atât GURUL, personal, cât şi discipolul sincer şi perseverent cooperează în perfectă armonie. GURUL este totdeauna de acord să-şi însoţească spiritual, energetic şi telepatic discipolul, tot drumul, pas cu pas, sfătuindu-l impulsionându-l şi atrăgându-i clar atenţia de fiecare dată când părăseşte drumul cel bun. El îi arată, atunci când într-adevăr merită aceasta, potecile mai scurte şi îl învaţă. ATUNCI CÂND CU ADEVĂRAT ACESTA ESTE PREGĂTIT, tehnici şi metode utile pentru a depăşi cu uşurinţă obstacolele, atenţionându-l asupra prăpăstiilor ce se vor ivi, sau asupra tentaţiilor cu care este confruntat, eliminându-i cu promptitudine îndoielile şi anxietăţile, graţie ajutorului divin pe care poate să-l ofere atât datorită puterilor sale spirituale (SIDDHI-uri), cât şi bazându-se pe experienţa şi cunoştinţele sale spirituale uriaşe, şi totodată inspirându-l. Totodată, permanent, GURU îl inspiră şi îl ghidează pe discipolul dăruit şi perseverent prin puterea propriului său exemplu. Dar trebuie foarte bine înţeles că niciodată nu intră în îndatoririle sale esenţiale responsabilitatea de a urca chiar el drumul în locul nostru (CU EXCEPŢIA EXEMPLIFICĂRILOR PERIODICE CÂND PUTEM BENEFICIA DE GRAŢIA SA, ÎN FUNCŢIE DE GRADUL DE PREGĂTIRE LĂUNTRICĂ). Prin urmare, ţine de propria noastră responsabilitate faptul de a continua să mergem ascendent pe această cale, fără a ne opri şi fără a ne abate, indiferent de obstacolele, dificultăţile şi suferinţele cu care suntem confruntaţi. Nu ţine niciodată de responsabilitatea ghidului spiritual (GURU) să ne cocoloşească şi să ne care în spate permanent, tot drumul, pentru că obiectivul DIVIN esenţial al acestei ascensionări spirituale nu este acela de a deveni tot mai dependenţi de ghidul nostru spiritual, ci de a deveni, pe măsură ce evoluăm spiritual cu adevărat, tot mai independenţi, direct proporţional cu înaintarea noastră pe cale. Dependenţa iniţială a unui discipol de GURUL sau ghidul său spiritual trebuie să fie strict temporală. Pe măsură ce o reală transformare spirituală survine în discipol, acesta trebuie să devină gradat AUTONOM. Deşi un adevărat GURU sau ghid spiritual este un slujitor necondiţionat şi total dăruit discipolului său, totuşi ghidul spiritual sau GURUL este totdeauna acela care îl ghidează, îl impulsionează şi îl conduce pe discipol şi nu invers. Un discipol care se supără pentru că ghidul spiritual sau GURUL nu se comportă aşa cum vrea el sau nu-i satisface aberantele sale cerinţe dă dovadă de ignoranţă şi se complace în egoism. La fel cum

un ghid montan, deşi se află în întregime la dispoziţia alpinistului, îl conduce totuşi pe acesta numai pentru că el (ghidul expert) ştie foarte bine cum se poate ajunge în vârful muntelui, la fel, imediat ce călătoria spirituală a început, ghidul spiritual sau GURU este cel care conduce şi el îşi va asuma permanent o totală responsabilitate în ghidarea ascensiunii spirituale a discipolului său. Prin urmare, trebuie în mod implicit să avem o totală încredere în ghidul nostru spiritual, în puterea sa divină de decizie, în inspiraţia sa înţeleaptă, în dorinţa sa detaşată de a ne ajuta atunci când merităm. Dacă, dintr-un motiv oarecare, mai mult sau mai puţin absurd şi fantasmagoric, în timpul acestei călătorii spirituale ne vom hotărî totuşi să-l părăsim pe ghidul nostru spiritual, trebuie încă de la început să fim pregătiţi să ne asumăm RISCURILE STAGNĂRII SPIRITUALE sau ale involuţiei, fiind pe deplin lucizi şi conştienţi de întreaga noastră responsabilitate atât pentru orice întârziere cu milioane de ani a evoluţiei noastre, cât şi pentru anumite tentaţii demoniace sau satanice cărora, în consecinţă, le vom ceda gradat. De ce beneficiază din plin discipolul în urma acestei relaţii autentic şi profund spirituale GURU-discipol este evident. Dar care este oare beneficiul şi din punctul de vedere al ghidului spiritual sau al GURU-lui? Din acest moment, analogia noastră cu un ghid montan nu mai este deloc valabilă pentru că, dacă un ghid montan îşi oferă serviciile NUMAI pentru anumite câştiguri materiale, adevăratul ghid spiritual sau GURU, deja nu mai are nevoi materiale şi dorinţe personale egoiste. Pentru că el este o fiinţă DESĂVÂRŞITĂ, perfect realizată, el se bucură necondiţionat, în permanenţă, de fericirea şi împlinirea Supremă pe care DEJA a atins-o. Astfel că, dispunând permanent de o „avere" personală de proporţii nelimitate, cosmice, care include de asemenea şi o existenţă într-o eternă beatitudine (în care poate să intre oricând doreşte), el nu va fi niciodată interesat în vreun anumit fel să ne conducă către o astfel de stare supremă, divină, ca răsplată pentru avantaje materiale sau de altă natură pe care noi am fi capabili să i le dăruim. Totuşi, extazul divin pe care îl trăieşte un ghid spiritual atunci când constată că şi alte fiinţe umane au atins extazul DESĂVÂRŞIRII , fiind ghidate de el, este pur şi divin. Prin intermediul ghidului spiritual, de acea realizare divină a discipolului iubit se bucură chiar DUMNEZEU, plin de dragoste şi compasiune pentru creatura care L-a descoperit. Textele fundamentale YOGA arată că există un singur motiv pentru care o fiinţă complet desăvârşită, care a atins totală comuniune cu DUMNEZEU sau cu SHIVA, îşi va asuma ulterior răspunderea ca să ne ajute să atingem şi noi (în calitate de discipoli dăruiţi) o stare identică. Acest motiv fundamental este Dragostea nesfârşită sau Compasiunea divină. Doar compasiunea nemărginită a lui DUMNEZEU sau a lui SHIVA faţă de oameni face cu putinţă ca GURUL (sau autenticul ghid spiritual) să existe, altfel nu am fi avut niciodată în preajma noastră fiinţe care să ne impulsioneze şi să ne arate drumul câtre suprema eliberare. Numai dintr-o nemărginită compasiune şi dragoste, pur divină în ESENŢĂ, faţă de fiinţele care cu adevărat merită această compasiune şi dragoste, GURUL sau ghidul spiritual autentic îşi va asuma responsabilitatea complexă de a deveni un ghid spiritual pentru alţii. Şi oare, în fond, ce aşteaptă o astfel de fiinţă, care este plină de o dragoste pură şi detaşată, drept răsplată pentru ajutorul ei dezinteresat şi inestimabil ? Singurul „lucru" pe care GURUL sau autenticul ghid spiritual îl aşteaptă permanent de la noi este să fim nişte discipoli autentici pentru ca el să ne poată iubi, ajuta şi ghida cu ajutorul lui DUMNEZEU, plin de compasiune, către revelarea cât mai grabnică a Sinelui Absolut din noi, către descoperirea ADEVĂRULUI ULTIM. Realizând plenar aceasta, noi ne egalăm la rândul nostru ghidul spiritual sau GURUL şi, plini de dragoste infinită şi compasiune pentru cei care cu adevărat merită, ne vom transforma spontan în focare nepieritoare de înţelepciune şi lumină spirituală. Odată ajunşi la culmea desăvârşirii spirituale, călătoria ia sfârşit pentru noi şi începe pentru ceilalţi, care vor veni către noi, plini de speranţă şi încredere, şi pe care vom simţi nevoia să-i ghidăm şi să-i impulsionăm la rândul

nostru din punct de vedere spiritual. Să nu uităm însă niciodată că, deşi spre aceste culmi ale desăvârşirii spirituale mulţi se simt CHEMAŢI, totuşi puţini sunt cei cu adevărat ALEŞI. Nimeni nu este alungat şi, dintre cei chemaţi, mulţi se opresc, ezită, calculează, stagnează, se abat, critică, se lasă tentaţi, lunecă în îndoială, cad pradă egoului sau se lasă deviaţi de fantasme egotice aberante. Cei ALEŞI sunt foarte puţini; ei sunt cei care, plini de dragoste şi umilinţă, au avut răbdare, au fost perseverenţi şi, în final, adesea când se aşteptau mai puţin sau când îşi pierduseră speranţa, brusc au atins ABSOLUTUL şi, copleşiţi de extaz, s-au contopit cu DUMNEZEU. Cel mai mare duşman pentru discipolul mediocru este EL ÎNSUŞI, adică EGOUL său. Nu uitaţi: CÂND EGOUL IESE, INTRĂ FULGERĂTOR YOGA; CÂND EGOUL INTRĂ, IESE INSTANTANEU YOGA. PRESENTIMENTE CARE, DATORITĂ ACTIVĂRII SPONTANE A ANUMITOR CENTRI SUBTILI DE FORŢĂ (CHAKRA-e), AU SALVAT VIEŢI În unele perioade ale vieţii, în anumite împrejurări, numeroase persoane (femei, bărbaţi şi chiar copii), datorită activării spontane a anumitor centri subtili de forţă (CHAKRA-e), au avut presentimente şi premoniţii care le-au salvat de la moarte sau de la accidente grave. În lucrarea de specialitate „Profeţie şi prezicere" de Charles Neilson Gattey, autorul enumera zeci de exemple de asemenea fenomene. Am spicuit câteva dintre cele mai interesante: În anul 1942, când invadatorii japonezi se îndreptau cu toată forţa şi viteza să cotropească oraşul Singapore, Phyllis Morris, avertizată din vreme de ceea ce va urma, a hotărât să părăsească localitatea, împreună cu copiii ei, pentru a se salva. Au urcat în avion şi aşteptau ca aparatul să decoleze. Deodată, fetiţa doamnei Morris, Lucinda, s-a ridicat în picioare şi a început să urle, îngrozită: „Mamă, avionul va fi distrus....Se va prăbuşi în mare...Vom muri cu toţii. Hai să coborâm?" Mama, impresionată de starea fetiţei, i-a făcut pe plac, cedând locurile lor din avion altora, care aşteptau de zile întregi la aeroport, mult sperata evacuare spre Statele Unite sau alte ţări. Doamna Morris a aranjat apoi lucrurile astfel încât să părăsească regiunea a doua zi, cu un vapor. Imediat ce s-au instalat pe punte, fetiţa a izbucnit în plâns. Şi-a implorat mama să nu plece, deoarece „vaporul va fi torpilat şi se va scufunda". Mama, fiind din ce în ce mai intrigată, n-a putut totuşi să-şi refuze fata. Au rămas pe ţărm, în aşteptarea unui alt mijloc de transport. În cele din urmă, s-au instalat la bordul unui crucişător care i-a dus în Australia, de unde erau originari. Prima veste aflată la Sidney de familia Morris a fost doborârea avionului cu care urmau să călătorească şi scufundarea vasului. Fetiţa salvase de la moarte, prin presimţirile ei, întreaga familie. Papa Pius al IX-lea oficia o slujbă religioasă la Vatican. Ca de obicei, se adunase o mulţime de credincioşi şi făclii uriaşe ardeau de jur împrejur. Papa s-a ridicat brusc de pe tronul pontifical şi a ordonat să fie stinse primele trei făclii din faţa sa. Ulterior, organele de securitate ale Vaticanului au descoperit că nişte terorişti plasaseră şarje de explozibil în acele făclii, chiar la baza lor. Dacă ar fi explodat, ar fi provocat multe victime, morţi şi răniţi şi poate chiar moartea înaltului prelat. Cu altă ocazie, Papa Pius al IX-lea s-a îndurat de cererile repetate adresate de o femeie şi a primit-o în audienţă. La întrebările insistente ale acesteia, Papa a răspuns invariabil: "Nu ai ce căuta aici. Eu nu vorbesc cu morţii'' Crezând că femeia n-a înţeles mesajul Papei, asistentul acestuia i l-a repetat. Ea a ieşit în sala de aşteptare, unde a avut un atac de cord şi a murit imediat. Organele de securitate de la Vatican au descoperit ulterior că femeia făcea parte dintr-o bandă de terorişti, care complotaseră un atentat la viaţa Papei.

= VA URMA =

An III C 28 Informaţii secrete CURENTUL SUBTIL COSMIC DE CULOARE INDIGO (continuare la cursul nr. 26, An III) Curentul subtil cosmic de culoare indigo poate fi utilizat cu succes în cazurile de obezitate, migrene, sinuzită, vâjâituri în ureche, diminuarea sau pierderea senzaţiei gustative sau a mirosului. În plus, curentul subtil cosmic de culoare indigo favorizează atingerea unei bune interiorizări, uşurează meditaţia. Acumulat într-o proporţie suficientă în aură, el accelerează evoluţia spirituală în mod considerabil. Curentul subtil cosmic de culoare indigo este totodată un agent purificator inegalabil al sistemului circulator, fizic. El este de asemenea un formidabil „eliberator" mental şi un factor extraordinar de rafinare lăuntrică rapidă care, printre altele, permite un control profund al energiilor psihice ale corpului nostru subtil sau astral. Dacă am urmări să realizăm o sinteză, putem constata că acest curent cosmic subtil de culoare indigo combină admirabil albastrul intens al DEVOŢIUNII şi GÂNDIRII CLARE, LUCIDE, cu cele mai înalte aspecte ale unei nuanţe a curentului subtil secundar roşu binefăcător. Tocmai din acest punct de vedere, în anumite texte yoghine secrete se afirmă că acest curent cosmic subtil de culoare indigo combină marea putere cu eficienţa imediată ce poate fi remarcată cu uşurinţă mai ales în cazul formulării anumitor COMENZI MENTALE binefăcătoare. Prin asimilarea acestui curent cosmic subtil în cantitate mare în sfera noastră aurică, devin posibile transformări benefice fulgerătoare la aproape toate nivelurile fiinţei. Curentul subtil de culoare indigo trezeşte, de asemenea, şi influenţează în mod benefic centrul de forţă AJNA CHAKRA sau „al treilea ochi" care controlează glanda pituitară. Curentul subtil cosmic colorat indigo trezeşte şi amplifică simţul astral vizual acustic şi olfactiv în zonele sau sferele cele mai înalte ale astralului. În efectul său complex asupra psihicului, curentul subtil cosmic indigo prezintă o afinitate specială cu curentul său complementar subtil, cosmic, galben. Există motive multiple pentru a admite că frica - existentă în sfera psihică a fiinţei şi manifestată printr-o viziune superficială sau pervertită asupra vieţii - duce în final la apariţia în corpul fizic a unor boli pulmonare. Această emoţie negativă, prin acumulare, se localizează uneori în jurul centrului ombilical, la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, producând dispepsia prin piedicile sau blocajele pe care le pune în calea curenţilor subtili naturali, la nivel fizic, aceasta determinând tulburarea circulaţiei sucurilor digestive. Tot frica ce se cuibăreşte uneori adânc în psihic, alimentată de anumiţi stimuli mentali nocivi, otrăvitori, umbreşte şi impurifică mult aura, iar tulburarea gradată a conştiinţei se manifestă adesea prin delirium tremens, obsesii şi alte asemenea boli. În toate aceste cazuri, este neapărat nevoie mai ales de energiile subtile profund purificatoare, stabilizatoare şi imunizante ale curentului subtil cosmic indigo. Nu este greu să realizăm uriaşa importanţă a acestui curent subtil colorat în lumea noastră actuală; acest curent subtil cosmic colorat poate de asemenea stăvili lacrimile, ne poate sublima frustrările şi anihilează perversiunile energiilor noastre interne. De-a lungul secolelor, gradat, omul şi-a dezvoltat sfera conştiinţei, în general, el a depăşit

într-o oarecare măsură conştiinţa unei lumi pur fizice şi a început să se dezvolte mental într-o lume mentală în care, prin YOGA, realizează că se află în permanentă extindere. Prin ştiinţă şi prin diferite invenţii, el a intrat în contact cu legile fundamentale ale naturii şi cu principiile de bază, care au oferit psihicului său intuiţia existenţei inevitabile a unor lumi subtile mai largi, care sunt adeseori supranumite împărăţiile Spiritului. În momentul de faţă, cu ajutorul sistemului YOGA, omul, deşi mai ezită sau are incertitudini, totuşi urmăreşte să pună piciorul pe Noua Cale. Curentul subtil cosmic indigo este, prin urmare, energia Conştiinţei şi poate să fie cu adevărat considerat stabilizatorul său, ghidul său. Această energie subtilă a culorii indigo ne permite să simţim mai adânc adevăratele energii sublime ale vieţii şi ne ajută totodată imens să înţelegem unitatea şi unicitatea divină a vieţii. Este important de asemenea să reţinem că acest curent subtil indigo este în măsură să ne trezească şi să ne dezvolte capacitatea de înţelegere, mărindu-ne astfel inteligenţa. OBSESIILE. Există anumite cazuri de demenţă care necesită o înţelegere mai profundă decât i s-a acordat până acum. Obsesia face parte dintre aceste cazuri. În primul rând este bine să ştim că obsesiile sunt imposibile sau total excluse atunci când aura individului, care are o frecvenţă elevată de vibraţie, este intactă şi când voinţa fiinţei umane este suficient de puternică. În al doilea rând, merită să reţinem că un factor straniu negativ are forţa să pătrundă numai în locurile unde există o anumită receptivitate sau sensibilitate cuplată cu o voinţă necontrolată, cum avem în cazul mediumilor sau în situaţiile unde, printr-un abuz sau vlăguire oarecare, mai ales la nivelul centrilor de forţă creatori (sexuali) - al unuia sau mai multora - s-a fisurat deja aura protectoare. Remediul imediat consta în reorientarea superioară a energiilor creatoare, anihilarea factorilor negativi perturbatori şi refacerea aurei, astfel ca ea să devină un scut împotriva unor posibile atacuri sau rezonanţe malefice. Delirium tremens prezintă câteva similitudini cu obsesiile, în ambele cazuri este vorba de o deteriorare gravă a scutului de protecţie aurie şi de o perturbare considerabilă a vehiculelor emoţionale, mentale şi astrale, ca urmare a unui exces prelungit sau a unui abuz. Închiderea uşii sau a fisurii astrale (prin care se menţine contactul sau rezonanţa cu anumite monstruozităţi de la nivelul astral inferior), regăsirea şi amplificarea facultăţilor echilibrate se obţin în special prin acumularea curentului subtil cosmic INDIGO. Amplificat în aură cu regularitate, curentul subtil cosmic INDIGO va contribui la purificarea gradată a aurei fiinţei umane în cauză şi la eliminarea sau vindecarea acestei afecţiuni. Sufletele foarte legate de pământ pot fi cu uşurinţă eliberate de felurite manii sau de chinul remuşcărilor fantasmagorice prin intermediul curentului subtil cosmic indigo. Curentul subtil indigo este singura energie subtilă cu adevărat eficientă, care urmează imediat după curentul subtil ALB STRĂLUCITOR, în privinţa tratării oricărei forme de posesiune satanică sau demoniacă. Vibraţia sa este atât de puternică şi atât de elevată încât stimulează tot ceea ce este nobil şi valoros în suflet; tocmai din această cauză, în astfel de situaţii, ea înalţă şi salvează. Sufletul va fi astfel purificat, cu ajutorul curentului subtil indigo, de toată zgura chinuitoare a stărilor fizice şi emoţionale inferioare. Stările de demenţă, de halucinaţii, melancolia, diferitele manii, ipohondria, demenţa senilă, isteria, epilepsia se vor trata în mod miraculos cu ajutorul curentului subtil indigo, mai ales dacă boala se datorează unei supraexcitări. Acelaşi curent colorat subtil se va folosi de asemenea în cazurile în care este vorba de debilitate. Curentul subtil colorat indigo, corect asimilat şi amplificat în aură, va avea un efect benefic curativ inimaginabil, aproape miraculos, în asemenea cazuri. Curentul subtil cosmic de culoare indigo face de asemenea posibilă trezirea şi amplificarea viziunii noastre spirituale în zonele subtile superioare ale astralului.

Din punct de vedere spiritual, curentul subtil cosmic de culoare indigo este considerat a fi una dintre energiile subtile importante ce se manifestă prin misterul SFÂNTULUI DUH şi aceasta ne permite să înţelegem mult mai bine imensa valoare şi utilitate în îndepărtarea şi eliminarea definitivă a obsesiilor. Curentul subtil cosmic colorat indigo este deci o culoare foarte activă, cu o tentă subtilă rece şi astringentă, a cărei principală utilizare practică de către unii yoghini rezidă mai ales în puterea sa natural anestezică (ANESTEZIA este suprimarea temporară, completă sau parţială (în funcţie de zona sau organul unde va fi localizat şi acumulat acest curent subtil), a sensibilităţii corpului fizic cu ajutorul acestui curent subtil. Curentul subtil colorat indigo stimulează, de asemenea, în mod armonios şi natural, glandele paratiroide şi reglează activitatea glandei tiroide. Acţiunea sa puternic anestezică conduce la o anumită insensibilitate datorată nu inconştienţei, ci a unei elevări deosebite a conştiinţei ce va permite un fel de uitare şi detaşare de corpul fizic. Pentru persoanele care au probleme cu realizarea completă a continenţei amoroase şi care îşi pierd controlul descărcându-se prin poluţii nocturne sau în timpul fuziunii sexuale se indică focalizarea şi acumularea acestui curent colorat subtil la nivelul organelor sexuale cu aproximativ o oră înainte de jocul amoros. Acest mod de a proceda va îmbunătăţi considerabil puterea de continenţă, atât la bărbat, cât şi la femeie, rafinând şi elevând totodată trăirile amoroase şi erotice. Amplificarea acestui curent subtil în aură facilitează, de asemenea, sublimarea spontană a energiilor sexuale care rezultă prin transmutarea potenţialului sexual în sferele superioare ale fiinţei. Totodată, curentul subtil colorat indigo facilitează o excelentă şi spontană transfigurare în cazul trăirilor amoroase plenare. Curentul subtil colorat indigo trezeşte, activează şi stimulează activitatea centrului subtil de forţă AJNA CHAKRA şi îmbunătăţeşte circulaţia energiilor subtile superioare (UDANA VAYU) în fiinţă prin canalele energetice subtile specifice (NADI-uri). CURENTUL SUBTIL COSMIC INDIGO ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN: - Abuzuri sexuale/nimfomanie/ obsesii erotice - Afecţiuni ale nasului şi ale urechilor - Astm - Boli de plămâni - Bronşită - Cataractă - Convulsii infantile - Deliriurn tremens - Demenţă senilă - Dezechilibre mentale grave - Deziluzii/decepţii - Exorcisme - Granulozităţi la nivelul pleoapelor hiperexcitabil) - Halucinaţii - Inflamarea ochilor şi urechilor

- Migrenă - Obezitate - Otalgie (durere de urechi) - Paralizie facială - Pierderea simţului mirosului - Pneumonie - Reumatism - Scurgeri de sânge (hemoragie)din nas (epistaxis) - Sinuzită - Surditate - Tulburări ale ochilor - Tulburări mentale (când subiectul este violent şi

- Tuse iritantă, uscată

- Ipohondrie - Isterie - Melancolie cronică

- Ulceraţii cronice ale corneei - Vâjâituri în urechi

SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL INDIGO 1. TRASATURILE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL INDIGO: - INTELIGENŢA - ABSTRAGEREA DIN AMBIANŢĂ - INTUIŢIA SUPERIOARĂ - INTEGRAREA ÎN IDEAL - ILUMINAREA - SOBRIETATEA - PURITATEA - ELEVAREA - GENIALITATEA - NOBLEŢEA - TRANSFIGURAREA Curentul subtil indigo, în general, indică: negarea absurdului, acţiunile plenar inteligente, viaţă spirituală, transcenderea iluziei, intuiţia realităţii ce se află dincolo de aparenţe, dragostea de adevăr, inteligenţă practică, extraordinarul sublim. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL INDIGO indică o fiinţă destul de evoluată, detaşată de contingent, integrată în ideal, care datorită transfigurării lăuntrice, se află deasupra a tot ce este profan şi efemer; în unele situaţii aceasta arată revolta împotriva banalităţii şi tendinţa de evadare dintr-un mediu inferior perceput ca nefiind aşa cum ar trebui să fie pentru ea şi care nu o satisface aproape deloc pe respectiva fiinţă. 3. DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL INDIGO exprimă dorinţa de ancorare în material sau în concret, tendinţa de a menţine un control activ asupra ambianţei, lipsa aspiraţiei de integrare în acţiuni pozitive, elevate, sublime, incapacitatea transfigurării. 4. EFECTE FIZIOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: repaus profund, hibernare, reducerea activităţii metabolice, 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: autocontrol, reţinere, transcendere, introversie (interiorizare exemplară), înduioşare, impresia de adâncime lăuntrică extraordinară, plinătate extatică, accelerarea gândirii, fuziune cu nemărginirea, atotputere, creativitate maximă, transfigurare. 6. SEMNIFICAŢIE PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL INDIGO: detaşare, libertate, trăirea în obiectivitate, hiperconştiinţă, plenitudine euforică şi forţă resimţită mai ales în singurătate, autocunoaştere deplină, intuiţia misterelor fiinţei şi ale universului. =VA URMA = ZECE MOTIVE IMPORTANTE CARE NE PERMIT SĂ ÎNŢELEGEM DE CE ESTE FOARTE BINE SĂ FACEM AMOR CU CONTINENŢĂ Să ne gândim mai întâi la toate acele lucruri pe care, deşi le dorim foarte mult, totuşi constatăm, mai devreme sau mai târziu, că ele ne fac rău. Dacă mănânci prea multe dulciuri care

conţin zahăr (în plus foarte dăunător sănătăţii) şi nu miere, te vei îngrăşa, apoi colesterolul va atinge valori astronomice. Dacă încă mai bei alcool ori dacă încă mai fumezi, inima şi celelalte organe vor fi gradat afectate în timp. Dacă, în continuare, mai obişnuieşti să mănânci carne, organismul va continua să fie intoxicat, iar bătrâneţea prematură şi alte nenumărate tulburări nu vor întârzia să se manifeste. Iată însă că, mergând pe firul tradiţiei milenare yoghine referitoare la angrenarea trăirilor intime amoroase şi sexuale cu continenţă (în vederea transmutării acestui potenţial fabulos în forme superioare de energie), atât la bărbat, cât şi la femeie, un grup de medici britanici au „descoperit" că această trăire (AMORUL), care ne face o atât de mare plăcere, nu numai că nu este absolut deloc dăunătoare dar, în plus, ne ajută să arătăm excelent fizic şi să ne simţim minunat, plini de fericire, puternici şi echilibraţi. În cazul în care încă mai aveţi nevoie de argumente ştiinţifice zdrobitoare pentru a fi convinşi de aceste aspecte extraordinar de binefăcătoare, ori pentru a vă convinge iubitul sau iubita să vă bucuraţi din plin de aceste rezultate (fără a mai vorbi de metodă), iată câteva: 1. AMORUL CU CONTINENŢĂ ÎNLĂTURĂ RAPID STRESUL Medicul Eden Wilson, expert în probleme de comportament sexual uman, autor al lucrării „The Personal Touch" a descoperit că hormonii produşi în timpul actului sexual prelungit fac aproape imposibilă starea de stres. Efectul durează atât timp cât hormonii rămân în sistem (până la câteva zile). Desigur, dacă ne lăsăm acaparaţi, stresul se poate reinstala din nou odată ce nivelul hormonal atins scade, dar, până la abordarea unui tratament medical adecvat, noua metodă terapeutică prin continenţă amoroasă este sigură, eficientă, foarte plăcută şi poate fi folosită cu regularitate fără nici un efect secundar negativ. 2. AMORUL CU CONTINENŢĂ AJUTĂ SOMNUL Efortul euforic fizic şi emoţional, presupuse de actul sexual - sunt elemente care pot genera un somn profund şi sănătos, mai ales dacă aţi ajuns la orgasm fără descărcare (ejaculare). În timpul preludiului şi al actului sexual are loc o puternică şi benefică concentrare sanguină în ţesuturile organelor sexuale, iar muşchii se încordează puternic în faza premergătoare orgasmului, „Refluxul sanguin şi relaxarea musculară care apar după finalizarea fără descărcare (ejaculare) a actului sexual favorizează un somn adânc şi foarte sănătos." - este de părere Tricia Barnes, medic specialist în terapie sexuală. 3. AMORUL CU CONTINENŢĂ VĂ MENŢINE FOARTE TÂNĂR. Medicul John Bancroft consideră că inexistenţa unei activităţi sexuale care să solicite periodic organele sexuale duce la „deteriorarea" gradată a acestora, mai ales la o vârstă mai înaintată. Este cazul mai ales al femeilor la menopauză, care pot suferi o atrofiere a vaginului şi o reducere substanţială a lubrifierii lui naturale. Cercetările au evidenţiat faptul că femeile care au o viaţă sexuală cu continenţă, plenară, normală, regulată, au un vagin mai sănătos decât cele care au o viaţă sexuală nesatisfăcătoare sau neregulată. Doctoriţa Tricia Barnes recomandă chiar, pentru o mai bună lubrifiere vaginală, „jocurile de dragoste" însoţite de diferite tehnici de excitare, ce nu trebuie însă să urmărească descărcarea (ejacularea), care pot ajuta lubrifierea şi pot face amorul mult mai plăcut şi dătător de fericire. 4. AMORUL CU CONTINENŢĂ NE ÎNTĂREŞTE ÎNCREDEREA ÎN NOI. Doctorul Glem Wilson apreciază că aproape orice persoană care are o viaţă sexuală regulată şi satisfăcătoare, realizând mereu continenţă, este cu siguranţă mereu îndrăgostită de iubitul sau iubita sa. Rezultatul firesc este că respectiva persoană va fi cu adevărat (şi se va simţi aproape totdeauna) „la înălţime". „Vă veţi simţi mai atractiv(ă), mai puternic(ă), mai fericit(ă) şi mai dorit(ă) şi asta vă va întări extraordinar de mult încrederea în dvs. înşivă." - susţine acelaşi medic = VA URMA =

AN III C 29 INFORMAŢII SECRETE CURENTUL SUBTIL INDIGO SINTEZĂ (continuare la cursul nr. 28 AN III) 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL INDIGO Stimulent al paratiroidei, depresor respirator (elimină tensiunile respiratorii) şi tiroidian (elimină tensiunile şi tulburările de la nivelul tiroidei), astringent (produce strângerea naturală a ţesuturilor fizice, animale), sedativ (calmant natural al durerilor); eficient în combaterea durerilor de tot felul, hemostatic (datorită proprietăţilor sale specifice opreşte o hemoragie). 8. EFECTELE. BINEFĂCĂTOARE RAPIDE ALE CURENTULUI SUBTIL INDIGO ÎN URMĂTOARELE CAZURI: dureri de dinţi, toate formele de durere indiferent de intensitate în orice parte a corpului; sinuzită (inflamare a mucoasei sinusurilor nazale); apendicita (inflamaţie a apendicelui intestinal); reumatism acut; sciatică (nevralgie (durere acută pe traiectul unui nerv) ce se manifestă prin dureri vii pe traiectul nervului sciatic); angină (inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a laringelui însoţită de greutatea de a înghiţi); nevralgii faciale; convulsii (contractări involuntare, bruşte şi repetate ale muşchilor; spasme); dureri abdominale; dureri de cap: tulburări la nivelul celor cinci simţuri (miros, gust, văz. pipăit, auz); afecţiuni ale ochilor; cataractă (boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului); scurgeri de sânge din nas (epistaxis); vâjâituri penibile în urechi; nefrite (inflamaţie a rinichilor); otită (inflamaţie a urechii); oreion (boală infecţioasă epidemică manifestată prin inflamarea glandei parotide); tulburări de auz; insensibilitate la savorile gustative. 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL SUBTIL INDIGO Nici un fel de contraindicaţii 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL INDIGO ASUPRA EMOŢIILOR Trezeşte şi amplifică empatia spirituală; rafinează şi stimulează considerabil acuitatea celor cinci simţuri (miros, gust, văz, pipăit, auz); trezeşte şi stimulează intuiţia, calmează excitaţia mentală, permite fiinţei umane să aibă spontan acces (să pătrundă) la anumite niveluri de conştiinţă mai subtile, sublime şi face astfel cu putinţă punerea şi menţinerea în rezonanţă cu anumite sfere sau niveluri energetice elevate, binefăcătoare şi sublime din MACROCOSMOS. Rezonanţa fiinţei umane cu energiile subtile ale curentului subtil indigo face să se instaleze în fiinţă o stare de elevare specifică şi dilatare a conştiinţei în afara corpului fizic. În plan astral, curentul cosmic subtil indigo permite conştiinţei să se deplaseze spontan în cele 3 dimensiuni ale timpului (TRECUT-PREZENT-VIITOR) cu o uşurinţă surprinzătoare şi din această cauză face să se amplifice în fiinţă capacităţile premonitorii care îi permit să vadă cu anticipaţie ceea ce urmează să se întâmple, înzestrând-o astfel cu daruri profetice. Amplificarea acestui curent subtil în aură face să se trezească gradat anumite forme de clarviziune care, la început, se pot manifesta prin vise în care fiinţa în cauză visează cu precizie

cu mult timp înainte ca ceea ce urmează să se întâmple, anticipând astfel anumite evenimente cu săptămâni, luni, ani sau chiar sute de ani înainte. Consonanţa cu acest curent subtil (INDIGO) permite fiinţei să perceapă în mod inefabil energiile misterioase ale timpului şi o face capabilă gradat să perceapă clişeele enigmatice ale memoriei cosmice care se află înregistrate în AKASHA sau eterul cel subtil. Prin amplificarea acestui curent subtil în aură, circulaţia energiilor subtile elevate ale fiinţei se accelerează. = SFÂRŞIT =

10 MOTIVE IMPORTANTE CARE NE PERMIT SĂ ÎNŢELEGEM DE CE ESTE FOARTE BINE SĂ FACEM AMOR CU CONTINENŢĂ (continuare la cursul nr. 28 AN III) 5. AMORUL CU CONTINENŢĂ VA ÎMBUNĂTĂŢEŞTE CONSIDERABIL "IMAGINEA"- Într-adevăr! Medicul Mike Smith a observat ca excitarea şi exerciţiul sexual fără descărcare (ejaculare) stimulează mult producerea adrenalinei şi a altor hormoni care fac pielea să apară mai strălucitoare, elastică şi tânără. Aceiaşi hormoni stimulează şi micuţii muşchi, din piele, cei care, de obicei, intră în acţiune atunci când ne este frig, generând aşa-zisa "piele de găină". Dacă aceşti muşchi sunt într-o formă bună, ei vor păstra elasticitatea pielii. 6. AMORUL CU CONTINENŢĂ NE APROPIE ULUITOR DE MULT DE FIINŢA IUBITĂ, nu numai fizic, ci şi emoţional şi mental. Doctorul Glenn Wilson apreciază că, în mod normal, atunci când relaţiile sexuale cu continenţă dintre cei doi iubiţi sunt regulate, plenare şi satisfăcătoare, relaţiile afective şi mentale vor urma în mod firesc şi natural aceeaşi cale. Comunicarea sentimentală empatică este facilitată mult de o viaţă sexuală regulată, cu continenţă. Dacă aveţi o viată sexuală plenară şi reuşită veţi fi dispus(ă) să acceptaţi mai uşor trăirile şi ideile iubitei sau iubitului. Teoria este susţinută de cercetări efectuate de Chicago University pe 1400 de persoane. Studiul a evidenţiat faptul că soţii care se declarau foarte fericiţi în căsnicie aveau raporturi sexuale plenare, cu continenţă, de 750 de ori pe an (în medie), iar cei care-şi apreciau mariajul ca fiind nu tocmai fericit, numai de 43 de ori pe an (în medie) fără continenţă. 7. AMORUL CU CONTINENŢĂ ARDE MASIV CALORIILE. Cercetările au stabilit că un sărut pasional "consumă" 12 calorii, în timp ce 30 minute de dezmierdări pot arde 500 de calorii. Chiar şi cel mai apatic act sexual fără continenţă (cu descărcare, ejaculare) arde peste 200 de calorii într-o oră, iar dacă sunteţi capabili să realizaţi perfect continenţa puteţi consuma în mod plăcut peste 560 de calorii. Medicul John Bancroit este categoric: "Amorul carnal cu continenţă este un exerciţiu minunat care arde un mare număr de calorii", în orice caz este cel mai cunoscut plăcut exerciţiu fizic care generează fericire. 8. AMORUL CU CONTINENŢĂ POATE AMELIORA RAPID DURERILE PERIODICE. Hormonii produşi în timpul actului sexual cu continenţă pot calma durerile care apar sub diferite forme în perioada premergătoare menstruaţiei. Dr. Mike Smith: explică acest lucru tocmai prin complexitatea specială a acestei perioade. Nu întotdeauna durerile au în întregime o cauză fizică. Dacă femeia acceptă o relaţie sexuală plenară cu continenţă, emoţiile şi trăirile euforice care apar împreună cu diversele modificări care se produc în organism în timpul excitaţiei intense şi a actului sexual propriu-zis, determină şi o ameliorare a suferinţei. 9. AMORUL CU CONTINENŢĂ NE PRELUNGEŞTE MULT VIAŢA. Este binecunoscut faptul că persoanele căsătorite trăiesc ceva mai mult decât cele singure. Actul sexual cu continenţă, practicat cu regularitate, plenar, este cu siguranţă unul dintre motivele care fac să fie

foarte longevivi şi sănătoşi cei care practică YOGA. O viată sexuală cu continenţă satisfăcătoare este profund benefică pentru starea sănătăţii fizice, psihice şi mentale. 10. AMORUL CU CONTINENŢĂ ÎMBUNĂTĂŢEŞTE ACTIVITATEA INIMII ŞI A SISTEMULUI CIRCULATOR. În timpul actului sexual cu continenţă ritmul cardiac şi presiunea sanguină cresc în mod binefăcător foarte mult. Cu fiecare orgasm fără descărcare (ejaculare) pe care îl obţinem vom dobândi un maximum de beneficii pentru sistemul nostru cardio-vascular. Oricum, orice nivel de excitaţie amoroasă fără descărcare (ejaculare) este binevenit. Dr. Bancroft apreciază că un ritm cardiac mărit "ocazional", graţie amorului, nu produce nici un rău, ci din contră este un mijloc natural benefic de a dilata sistemul cardio-vascular. De asemenea, o viată sexuală cu continenţă, plenară şi regulată menţine circulaţia specifică de la nivelul organelor genitale în stare de perfectă sănătate.

VIZUALIZAREA BENEFICĂ, CREATOARE, ÎN PRACTICA YOGA Imaginaţia benefică, creatoare ce generează imagini clare sau culori subtile ce sunt menţinute, o perioadă considerabilă de timp, graţie concentrării mentale, are o mare importanţă în anumite practici mentale ale sistemului YOGA. Prin intermediul vizualizării creatoare, yoghinii pot să intre foarte uşor în rezonanţă cu anumite aspecte subtile, fiinţe, energii sau entităţi din MACROCOSMOS. Vom aborda în această lecţie câteva aspecte fundamentale legate de practica vizualizării creatoare care sunt fructul experienţei milenare yoghine. Aceste noţiuni vor fi precedate de o parte strict teoretică, bazată atât pe cunoştinţele orientale cât şi pe cele occidentale (din acest domeniu), în scopul de a pune în evidenţă cât mai bine validitatea acestor procedee care ne pot ajuta să ne implicăm cu succes în anumite metode ce se raportează la etapele superioare ale sistemului YOGA. Încă de la început trebuie să facem o netă disfuncţie între "VIZUALIZARE" care reprezintă o punere în acţiune, voluntară, fermă, consecventă, a gândirii şi "VIZIUNE", care reprezintă de fapt imaginile subiective ce apar adeseori spontan în sfera conştientă, independentă de gândire (generând însă spontan fenomene inefabile de rezonanţă cu aspecte, culori sau energii subtile din MACROCOSMOS ce corespund cu precizie acestor VIZIUNI), fiind rezultatul unei stări interioare, pasive de receptivitate. "Viziunea interioară este, după cum fiecare dintre noi a avut posibilitatea să constate, la fel de clară şi evidentă lăuntric ca şi vederea fizică; ea este întotdeauna mai mult sau mai puţin precisă şi conţine un adevăr, mai mult sau mai puţin FALS. Prin urmare, în viziunea mentală, imaginile sunt spontan inventate şi emanate (determinate) de mental, ele fiind (în cazul celui ignorant mai ales) în parte adevărate, în parte jocul posibilităţilor şi al himerelor ce ne domină în acel moment gândirea. Viziunile mentale au deci scopul de a aduce fulgerător în mental aspectele corespunzătoare, energiile sau influenţa a ceea ce ele în realitate reprezintă. Gândirea joacă totdeauna aici un rol fundamental care este interesant de studiat măcar în linii mari pentru a conştientiza şi înţelege complexele fenomene de rezonanţă subtilă ce se produc permanent în microcosmosul nostru lăuntric.

1. ASPECTE TEORETICE Gândirea şi imaginaţia Aşa cum bine ştim fiecare, gândirea începe de fapt prin evocarea imaginilor, culorilor sau chiar a simbolurilor în sfera conştientă, toate acestea reprezentând chiar substanţa activităţii noastre psihice, care va provoca instantaneu fenomene inefabile de rezonanţă cu energii, culori sau aspecte subtile din MACROCOSMOS ce corespund cu precizie gândurilor noastre. Gândirea comună cea mai umană, ne spune doctorul CHAUCHARD, se face cel mai adesea cu cuvinte ce apar (în limbajului interior, acesta nefiind altceva decât expresia evidentă (lăuntric) a puterii noastre de imaginaţie. Pentru psihologia analitică a lui C. G. JUNG, gândirea este una dintre cele patru funcţii fundamentale care contribuie la orientarea conştiinţei în spaţiul psihic. Încă din Antichitate, popoarele civilizate s-au preocupat să educe şi să amplifice această funcţie prin intermediul raţionamentului sau, cu alte cuvinte, prin gândirea susţinută specific printr-un proces de rezonanţă ce urmează neabătut o linie conducătoare sau curgere subtil energetică şi informaţională referitoare la un anumit concept. CONCEPTUL (în limba latină cuvântul CONCEPTUM înseamnă ceea ce este "cugetat" sau gândit). Conceptul este o formă mentală de cunoaştere în care se constituie rezultatele evoluţiei noastre spirituale, susceptibilă de o continuă perfecţionare prin rafinarea şi elevarea progresivă, continuă a gândirii care ne permite, graţie proceselor de rezonanţă individuală cu anumite energii din ce în ce mai subtile din Macrocosmos, să trecem de la concret la ceea ce este SUBLIM şi spiritual, prin reprezentarea din ce în ce mai concentrată şi condensată a realităţi obiective în continuă transformare şi devenire. "Conceptele" reprezintă în realitate "gândurile" lui Dumnezeu şi ele există în conformitate cu viziunea înţelepţilor yoghini în stare pură în mentalul divin Macrocosmic, chiar preexistând existenţei aşa-zis materiale. Conceptul este o receptare sau oglindire constructivă, superioară şi tot mai profundă în gândire a realităţii subtile de către fiinţa umană, modul activ, elevat, creator în care gândirea noastră îşi însuşeşte prin sintonanţă REALITATEA cu multiplele sale determinări şi astfel intră totodată în inefabilă rezonanţă cu energiile subtile specifice care o generează şi o menţine. Conceptele reprezintă acele noţiuni care reflectă în mentalul nostru însuşirile esenţiale, necesare şi generale ale unei clase de obiecte, fiinţe sau aspecte care se disting clar de alte noţiuni printr-un mare grad de GENERALITATE (De exemplu: MATERIE, ENERGIE, SPAŢIU, TIMP). La grecii antici, de exemplu, "logica" trebuia să pună clar în evidenţă adevărata esenţă a lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor. Această ultimă atitudine a rămas de-a lungul a mai mult de 20 de secole, fundamentul modului de gândire occidental, înainte de evoluţia recentă a înţelegerii ce a devenit mai profundă şi mai complexă datorită îmbogăţirii acesteia cu modul de gândire oriental şi yoghin în special. Caracteristica principală a imaginii mentale, în general constă în mobilitatea sa uluitoare, aşa cum putem constata cu toţii mai ales în cazul fanteziei care adeseori se manifestă sub forma imaginarei debordante, a fantasmelor, a himerelor şi a reveriei. Dacă imaginaţia este o atitudine lăuntrică indispensabilă pentru a ne putea reprezenta un anumit obiect sau fiinţă în minte ori pentru a concepe cât mai clar un proces în forma sa creatoare - într-o invenţie sau descoperire genială de exemplu - imaginaţia poate de asemenea (mai ales când nu este controlată şi armonios integrată) să devină haotică şi incoerentă, făcându-ne să deviem gradat către vagabondajul mental care ne subjugă şi ne controlează sau chiar către patologie.

CONTROLUL MENTAL Un anumit control ferm, realizat prin voinţă asupra imaginii mentale proiectate devine atunci indispensabil sub forma "controlului mental" (după expresia doctorului VITTOZ), aceasta implicând deci o veritabilă şi constantă autoeducare superioară a fiinţei noastre lăuntrice. Nu ne referim evident aici la activitatea limitată doar la vârsta şcolară, ci la o atitudine predominanţă de aspiraţie către IDEAL şi ABSOLUT care, în practica YOGA autentică trebuie să se manifeste cu putere toată viaţa Datorită fenomenelor fulgerătoare de rezonanţă cu anumite energii subtile sau niveluri vibratile specifice din Macrocosmul, imaginea mentală are un răsunet specific profund şi complex asupra oricărui individ, aşa cum afirmă de foarte mult timp mulţi înţelepţi yoghini, acest aspect fiind de altfel precis atestat de rezultatele experienţelor multiple de bio-feedback ce pun în evidenţă acest principiu psihologic. Savantul ELMER GREEN de la feedback MENNIGER (S.U.A ) afirmă: "ORICE modificare în bine sau în rău a stării noastre fiziologice este destul de repede însoţită de o modificare specifică, proporţională, în bine sau rău a stării lăuntrice, mental -emoţionale conştientă sau chiar inconştientă şi reciproc, orice modificare în bine sau rău a stării noastre lăuntrice mental - emoţionale conştientă sau chiar inconştientă, este totdeauna însoţită de o modificare specifică, proporţională în bine sau rău, a stării noastre fiziologice" (Citatul provine din cartea lui MARILYN FERGUSON: "Revoluţia creierului" editura CALMAN LEVY. Paris 1987). Pentru a trezi, a conduce, a organiza, a canaliza şi a amplifica această forţă extraordinară care, printre altele, declanşează fenomene simultane de rezonanţă cu aspectele vibraţiile sau energii subtile din MACROCOSMOS, este necesar un consecvent efort personal. încă din timpurile străvechi, această condiţie a unui control mental constant a fost, printre altele, şi va rămâne unul dintre scopurile fundamentale ale sistemului YOGA. Înţeleptul yoghin PATANJALI are primul meritul de a fi exprimat în termeni exacţi ceea ce era, pe atunci o învăţătură orală secretă, rezervată doar celor puţini şi aleşi. Ea reprezintă esenţa şi se transmitea mai ales în cadrul relaţiei maestru-discipol. În Occident, dacă luăm exemplul alchimiştilor iniţiaţi şi filosofi, forţa formidabilă a gândirii, precis direcţionată şi focalizată, apare ca fiind unealta esenţială ce permite transmiterea rapidă a fiinţei precum şi revelarea misterelor sufletului, această atitudine fiind în evidentă opoziţie cu "FURNACIERS". Atitudinea "FURNALIŞTILOR", mărginiţi în ignoranţa lor şi dominaţi adesea de materialitatea retortelor lor care niciodată nu a putut să-i conducă la rezultate miraculoase. Pentru autenticii alchimişti iluminaţi şi hermitici, transformarea şi transmutarea progresivă în energii uriaşe, din ce în ce mai bine (graţie sublimării) a materiei originare densă, compactă, obscură, brută şi confuză, în aurul cel enigmatic şi fin al cunoaşterii ultime, necesita şi necesită chiar şi astăzi, printre altele, vizualizarea clară, la voinţă, de durată, a unor imagini tradiţionale precise, ce exprimă, într-un anumit limbaj vizual de natură să ne pună în legătură cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS, integrarea complexă şi revelarea Spiritului Divin în materie. Această activitate mentală fundamentală denumită în mod semnificativ cu termenul latin "IMAGINATIO" este de fapt proiecţia sau evocarea activă (la voinţă) a imaginilor interioare clare, ce sunt păstrate nealterate un anumit timp şi care sunt descrise ca de fapt "OPUS" operă alchimică sau ACŢIUNE DE PUNERE ŞI MENŢINERE ÎN STARE DE REZONANŢĂ care va determina inefabile procese de transmutaţie şi sublimare atât în fiinţa alchimistului cât şi în

ambianţa imediată în care acesta se află. Importanta capitală a acestei capacităţi lăuntrice instantaneu generatoare de viziune pură care facilitează fenomene inefabilă de rezonanţă cu anumite energii subtile este afirmată de asemenea cu fermitate de către savantul C.G JUNG: "Conceptul fundamental "IMAGINATIO" este una din cheile cele mai importante dacă nu chiar cea mai importantă cheie pentru înţelegerea profundă şi corectă a termenului alchimic "OPUS" sau OPERAŢIE TRANSMUTATORIE CARE FACE POSIBILĂ SUBLIMAREA MATERIEI BRUTE ÎN ENERGII DIN CE ÎN CE MAI FINE. "IMAGINATIO", aşa cum alchimiştii iniţiaţi o înţelegeau şi o realizau lăuntric, este de fapt o cheie extrem de valoroasă care deschide (cu uşurinţă NUMAI pentru cel care o exersează) poarta către secretul lui "OPUS" sau, cu alte cuvinte, a OPERAŢIEI ALCHIMICE DE TRANSMUTARE" (sunt extrase din cartea lui C. G .JUNG "Psihologie şi alchimie"). Pentru a realiza uşor şi cât mai bine acest "IMAGINATIO" este, fără îndoială necesară o anumită pregătire şi purificare a corpului fizic, un control considerabil al suflurilor lăuntrice vitale, cu ajutorul respiraţiei (PRANAYAMA), toate acestea pentru a realiza calmul profund interior şi stabilitatea de neclintit a minţii. Dar, toată acestea la un loc nu reprezintă oare acelaşi demers surprinzător de asemănător cu acela, angrenat în YOGA, pentru a ajunge la starea de "DHARANA", concentrarea mentală fermă, cea de a VI-a etapă din calea spirituală indicată de înţeleptul PATANJALI ? = VA URMA =

AN III C 30 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL SUBTIL COLORAT- VIOLET SEMNIFICAŢIA CULORII VIOLET Culoare a cumpătării, făcută parcă dintr-o proporţie aproape egală de luciditate şi acţiune adânc cugetată, violetul semnifică cel mai adesea echilibrul între cer şi pământ, între simţuri şi mental, între pasiune şi inteligenţă, între iubire şi înţelepciune. Lamela sau Arcana XIV, faimosul joc divinatoriu din TAROT, numită Cumpătarea, reprezintă în mod semnificativ un înger ce ţine în mâinile sale două vase, unul albastru şi altul roşu, între care circulă un fluid aproape incolor, care nu este altceva decât fluidul vital sau celebra apă a vieţii despre care vorbesc adeseori alchimiştii, considerându-l un elixir universal. Violetul, aparent invizibil în această reprezentare tradiţională, este totuşi rezultatul acestui cosmic schimb fluidic, subtil, permanent între curentul cosmic subtil roşu pasional al forţei impulsive şi curentul cosmic subtil albastru celest. Culoarea violet este în general considerată, ca fiind simbolul Alchimiei, în care se indică

transmutaţia şi sublimarea. Adeseori violetul mai indică de asemenea, o anumită stare de permanentă transfuzie spirituală. În această sferă vastă intră orice gen de influenţă benefică exercitată de la om la om prin sugestie, persuasiune, influenţă charismatică, impulsionare spirituală, transfer fluidic, curativ, ajutor la distanţă, în sfârşit orice gen de manifestare paranormală care este inspirată şi animată de intenţii bune. Doctrina metempsihozei sau a reîncarnării este destul de clar pusă în evidenţă de această arcană din TAROT cu care culoarea violet se află clar în legătură. Este suficient sperăm, să amintim în această direcţie, că în Grecia antică actul de a vărsa lent ceva dintr-un vas într-altul era întotdeauna interpretat simbolic ca fiind sinonim noţiunii de metempsihoză. Este semnificativ faptul că alchimia şi în general doctrina hermetică se bazează într-o mare măsură pe schema schimbului în cerc, permanent, care se produce adeseori în mod subtil între cer şi pământ, graţie mecanismului evoluţiei, sau ascensiunii pentru tot ceea ce progresează - urmat de involuţie sau coborâre pentru tot ceea ce regresează şi se degradează. La nivel fizic acest mecanism este foarte evident în cazul circuitului complex al apei în Natură. Altfel spus, acesta este ciclul nesfârşit al reînnoirii periodice, transmutarea. sublimarea şi moartea fiind urmate de o nouă renaştere sau reîncarnare pentru cel care nu a atins SUPREMA ELIBERARE. Arcana XIV din TAROT, prin jocul nesfârşit (ce este însă coordonat de legi imuabile) al energiilor de tot felul, care sunt clipă de clipă prezente în materie, reprezintă de fapt eterna reîncepere sau ciclul reluat mereu pentru ca, gradat, EVOLUŢIA să se realizeze la scară macrocosmică. Aprofundând această interpretare, putem chiar spune că, în planul figurat al cercului simetric vital al culorilor, violetul se situează în mod evident într-o poziţie opusă verdelui: într-o asemenea reprezentare el nu semnifică deci trecerea specifică primăverii, în care totul în natură renaşte de la moarte către viaţă, adică manifestarea, ci tocmai trecerea specifică mai ales toamnei, în care întreaga natură merge de la viaţă către moarte sau, cu cuvinte resorbţia în nemanifestare. Violetul este deci într-o anumită măsură, cealaltă faţă a verdelui, legat şi el de simbolismul gurii, dar în vreme ce violetul este gura care înghite, resoarbe şi stinge lumina, verdele este, dimpotrivă, gura care aruncă din nou, emană şi reaprinde lumina. Înţelegem astfel de ce deseori violetul este culoare predilectă a secretului în spatele lui, aparent impenetrabil, se va îndeplini misterul invizibil pentru ignorant, al reîncarnării sau cel puţin al transformării gradate, graţie evoluţiei. Tocmai datorită acestui aspect tradiţional, pe monumentele simbolice sacre ale Evului Mediu, Iisus Christos poartă un veşmânt violet în special în perioada patimilor, ceea ce vrea să însemne că odată ce el şi-a asumat plenar suferinţa pe care o implică preluarea păcatului lumii în momentul îndeplinirii sacrificiului său prin aceasta se unifică total în el Omul, fiul pământului (pe care îl eliberează de păcat şi îl mântuieşte) cu Spiritul divin nepieritor în care se reîntoarce. Acelaşi simbolism fundamental face ca, în anumite locuri, în Vinerea Mare, să se împodobească cu pânză violetă altarele bisericilor. Din acelaşi motiv multe evanghelii, psaltiri şi cărţi de rugăciuni, anterioare Renaşterii, au fost scrise cu litere de aur pe fond de culoare violet: astfel "cititorul pios" putea avea în mod continuu sub ochi revelaţia simbolizată de aurul divin al literelor şi patimile pe care le-a asumat, graţie sacrificiului său, Iisus Christos, reprezentate culoarea violet. O consecinţă a acestui simbolism mortuar a făcut uneori din violet, în societatea noastră occidentală culoarea doliului sau a doliului parţial, ceea ce aici evocă într-un mod şi mai precis ideea nu atât a morţii ca stare de dispariţie, ci a morţii ca trecere undeva, într-o altă dimensiune sau lume. Acest aspect îşi găseşte ecou şi într-un frumos vers de inspiraţie tantric al sonetului vocalelor, scris de genialul poet Rimbaud: " O, Omega, licărire violetă, copleşitoare a ochilor tăi".

Poetul a ştiut să condenseze aici doar în câteva cuvinte această intens nostalgică, melancolică şi lungă căutate a privirii iubitei transfigurată înaintea a ceea ce, prin UNICITATEA acestei clipe extatice, nu va mai fi şi a ceea ce, DEŞI POTENŢIAL POSIBIL nu este încă. După cum se ştie, chiar pelerina lui Apollo era albastră sau violetă, ceea ce este semnificativ şi foarte important dacă se are în vedere faptul că el era în Grecia Antică zeul Luminii şi al ştiinţelor divinatorii, fiind fiul preferat al lui Zeus. Violetul mai este, de asemenea, culoarea ascultării pline de veneraţie şi a supunerii faţă de Divin, ceea ce nu contrazice deloc asocierea lui cu patimile lui Iisus Cristos. În anumite zone pe glob tradiţia semnalează chiar obiceiul străvechi de a atârna la gâtul copiilor o pietricică de culoare intens violetă nu numai pentru a-i feri de boli, ci şi pentru a-i face buni, docili, ascultători şi receptivi faţă de voinţa divină. Violetul este de asemenea o culoare care elevează, sublimează şi domoleşte; cu ajutorul ei se potoleşte cu uşurinţă ardoarea roşului. Semnificaţia ascunsă a robei Violet a episcpilor trebuie înţeleasă mai ales în aceeaşi accepţiune. Spre deosebire de marii sfinţi, aceştia, fiind însărcinaţi să vegheze asupra turmei lor, trebuie neapărat să-şi tempereze şi să-şi sublimeze ardoarea pasiunilor; legat de această raţiune provine culoarea veşmintelor lor. Printre altele, culoarea violet este de asemenea culoarea înfrânării şi a cumpătării. Extremul Orient interpretează cu o remarcabilă fineţe această trecere a roşului către violet într-un cu totul alt sens, mai carnal, care semnifică trecerea de la activ la pasiv, din YANG în YIN. Împreunarea şi fuziunea amoroasă transfiguratoare realizată în deplină cominenţă a yoghinilor tantrei în India se petrece într-o cameră simultan luminată doar cu lumină roşie şi lumină violetă (suficient de intensă) pentru că lumina violetă stimulează în mod armonios glandele sexuale ale femeii, în timp ce lumina roşie le activează în mod echilibrat şi benefic pe cele ale bărbatului. =VA URMA=

VIZUALIZAREA BENEFICĂ CREATOARE ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 29 AN III)

CONCENTRAREA LĂUNTRICĂ Şl IMAGINEA MENTALĂ ÎN PRACTICA SUPERIOARĂ YOGA Este binecunoscut dintotdeauna faptul că, mai mereu, există doi duşmani ce pândesc practicantul YOGA în timp ce acesta exersează concentrarea mentală fermă: împrăştierea haotică a gândurilor şi somnolenţa. Anumite aspecte importante referitoare la calitatea şi continuitatea atenţiei cât şi la puterea noastră de concentrare mentală fac obiectul unei analize atente în textul înţeleptului PATANJALI - "YOGA SUTRAS". Amintim de asemenea aici, rolul principal de control şi ritmare a suflurilor subtile ce se realizează cu ajutorul tehnicilor de PRANAYAMA, în special la nivelul corpurilor subtile cât şi la acela al circuitelor lor invizibile (NADI), în special al acelor circuite prin şi cu care se manifestă din plin conştiinţa. PRANA (în calitatea sa de energie fluidică, subtilă, cosmică) joacă rolul unui element invizibil profund purificator, ce favorizează surprinzător de mult (atunci când se află acumulată în noi), formarea şi menţinerea lăuntrică a imaginilor clare, precise şi stabile în locul reprezentărilor fugitive, neclare, scăldate într-un amestec nesigur de culori şterse cenuşii pe care ajungem să le percepem spontan şi constant, fără o pregătire prealabilă, numai dacă beneficiem de un dar interior paranormal (SIDDHl), moştenit de noi dintr-o altă încarnare anterioară.

SUTRA-ele de la 51 la 53 din capitolul II al tratatului fundamental "YOGA SUTRAS" ("Aforismele YOGA"), împreună cu comentariile lor realizate de mari yoghini, se referă fiecare în parte la acest fenomen. Mai există însă şi un alt fenomen referitor la formarea şi menţinerea imaginii mentale, mai puţin cunoscut de către cei neiniţiati în YOGA, dar enunţat totuşi de PATANJALI în capitolul III, SUTRA-ele 11 şi 12 şi relatat de asemenea în textul tibetan secret "YOGA MARELUI SIMBOL", faptul că imaginea mentală se modifică, de cele mai multe ori insesizabil, o dată cu suflul subtil, în momentul fiecărei apnee (reţinere a suflului) sau, cu alte cuvinte, la sfârşitul fiecărei inspiraţii şi expiraţii pe care o realizăm. Întreruperea este însă atât de scurtă şi fugitivă încât (cu excepţia yoghinilor avansaţi) acest fapt scapă în mod normal observaţiei directe de cele mai multe ori, nefiind deloc bănuit. Totuşi, studiul unei înlănţuiri caracteristice de mişcări ce cuprind chiar anumite atitudini neobişnuite pune clar în evidenţă acest fenomen. Ne referim în special aici la "mişcările preliminare" care împreună cu mişcările de legătură, pun foarte bine în evidenţă următoarea particularitate: pentru un începător în YOGA începe un adevărat hiatus(DISCONTINUITATE, PAUZĂ, ÎNTRERUPERE, GOL) atunci când el se găseşte chiar la sfârşitul expiraţiei, fiind, de exemplu, cu plămânii pe gol. Mai ales atunci, yoghinului începător îi va fi foarte greu să urmărească armonios lăuntric, înlănţuirea de mişcări ale minţii. Atunci când execuţia respiraţiei din exemplul nostru) se realizează fiind însoţită (ca la orice om obişnuit şi inconştient) de un automatism conştient, această dificultate (evidentă pentru cel foarte atent şi avansat în YOGA) disipare deoarece ea nu este de loc remarcată. În comentariul său amplu la "YOGA SUTRAS" , capitolul III , SUTRA-ele 11 şi 12 yoghinul TAIMNI aminteşte în mod analogic de proiecţia cinematografică ce se naşte aşa cum ştim fiecare, prin înlănţuirea şi succesiunea precisă a 24 de imagini pe secundă, ce se găsesc secvenţă cu secvenţă înregistrate pe peliculă. Fiecare imagine aici este proiectată suficient de rapid pentru noi pe un ecran timp de 1/30 dintr-o secundă şi ceea ce atunci ne scapă complet (DEŞI EXISTĂ ÎN MOD EVIDENT) între două imagini reprezintă o clară bandă neagră ce separă net fiecare imagine de cealaltă pe timpul în care următoarea imagine de pe peliculă nu a ajuns ÎNCĂ SĂ FIE PROIECTATĂ în succesiunea sa firească. În locul unor scene mişcătoare (dacă oprim brusc mişcarea peliculei şi menţinem aprins becul de proiecţie, se poate proiecta oricât dorim o SINGURĂ imagine DAR fixă. Această imagine "ÎN FLUIDA MIŞCARE" va rezulta de asemenea datorită neputinţei noastre de a percepe HIATUSUL, chiar dacă, în succesiunea precisă de 24 de imagini identice pe secundă acestea sunt mereu separate printr-un îngust interval negru imperceptibil pentru vederea noastră datorită VITEZEI de succedare. Această analogie tehnică cu proiecţia unei pelicule cinematografice, ilustrează în mod semnificativ modul în care funcţionează mentalul în timpul concentrării: imaginea mentală, doar aparent fixă este periodic întretăiată de spaţii „vide de conştiinţă". Aceasta EVIDENT ne face să înţelegem un SECRET FUNDAMENTAL şi anume că rezonanţa realizată ATUNCI de noi nu este încă continuă ci prezintă ciclic HIATUSURI stranii. Ne vom opri puţin asupra acestei caracteristici "ciudate" a gândirii care ÎNCĂ NU ESTE FLUIDĂ ŞI CONTINUĂ şi vom urmări să înţelegem efectele ce rezultă de aici. Înţelegând pe deplin acest mecanism mental secret vom beneficia mult mai mult prin realizarea perseverentă a exerciţiilor de concentrare şi meditaţie în YOGA şi totodată vom putea trece gradat la o fază net superioară în care mentalul nostru NU VA MAI PREZENTA ACESTE HIATUSURI STRANII, aceasta atrăgând automat după sine o stare FLUIDĂ, CONTINUĂ DE REZONANŢĂ CU ANUMITE ENERGII SAU ASPECTE SUBTILE DIN MACROCOSMOS, caracteristică stării de identificare totală (SAMYMA). În practica YOGA noi considerăm adeseori gândirea ca fiind

vehiculul energiei mentale, cosmice. Cum să facem să asociem atunci toate aceste elemente aparent disparate, nesigure, schimbătoare, ce interferează şi interacţionează unele asupra celorlalte, pentru a ajunge în final la o atitudine mult mai fermă, stabilă, a mentalului? Conjugarea, coerentă şi punerea armonioasă la unison a acestor aparente handicapuri inerente naturii noastre poate totodată să ne ajute să realizăm o adevărată sinergie capabilă să anihileze rapid acţiunea periodică a suflurilor subtile asupra stabilităţii gândirii, atunci când utilizăm sistematic şi corect anumite tehnici specifice sistemului YOGA. Pentru a acţiona eficient în această direcţie, în prima fază se realizează o adevărată plimbare (orientată volitiv (la voinţă) şi conştient) a privirii interioare. Relaţia intimă privire lăuntrică-respiraţie-gândire, acţionează nu numai ca un vehicul foarte important de canalizare şi orientare a energiei ci mai ales ca element fundamental stabilizator, în sfera conştiinţei. Înainte de a continua prezentarea acestor aspecte iată câteva elemente practice simple ce pun cu uşurinţă în evidenţă relaţia secretă expusă mai sus:

PLIMBAREA VOLITIV DIRIJATĂ A PRIVIRII INTERIOARE Aşezaţi într-o postură YOGA de profundă liniştire fizică, psihică şi mentală (PADMASANA sau eventual VAJRASANA) realizăm apoi câteva respiraţii yoghine lente şi complete. Apoi, menţinându-ne ochii închişi, privirea noastră interioară va urma gradat mişcarea suflului subtil pe suprafaţa anterioară a corpului, fiind perceptibil ca o mângâiere fluidică, urcând clar din zona de jos a abdomenului până în zona frontală în timpul inspiraţiei şi urmând apoi acelaşi traiect în sens invers (din zona frontală în zona de jos a abdomenului ) la expiraţie. După câteva respiraţii, realizate astfel cu o bună interiorizare, există posibilitatea ca ritmul lăuntric să se normalizeze în mod spontan, fiind asociat solidar cu această conştiinţă, vigilentă care o ghidează ferm. Vom constata, procedând astfel, instalarea şi prezenţa unei respiraţii naturale, complete, în care este eliminat aproape orice fel de efort fizic în schimbul unei măriri uluitoare a calităţii şi intensităţii atenţiei noastre. O altă constatare surprinzătoare (la început), ce reprezintă o altă consecinţă firească a acestei practici, este faptul că traseul subtil, imaterial, pe care se deplasează privirea noastră interioară devine gradat un veritabil câmp de conştiinţă ce este perceptibil întocmai ca un spaţiu privilegiat, încărcat cu energie subtilă ce include şi limitează gândirea dar o situează cu mult în afara limitelor corpului fizic Acest exerciţiu simplu ar putea părea, la prima vedere, lipsit de efecte extraordinare dar, dacă suntem consecvenţi în realizarea lui şi atenţi, vom sesiza fără să fie neapărat nevoie de un lung antrenament sistematic, că numai după câteva respiraţii) mişcarea cu care ne-am obişnuit, a privirii devine aproape automatică, gândirea este ca prin farmec golită de imagini haotice şi, în plus, atenţia noastră se fixează ferm, lăuntric. Pe lângă această practică preliminară, simplă, noi putem realiza, de asemenea, deplasarea volitivă a privirii interioare numai în zona frunţii. Conştiinţa noastră se deplasează atunci pe un traseu aproape vertical, chiar în interiorul frunţii de la un punct focar inferior, situat între cele două sprâncene, până la un alt punct focar superior, situat la limita dintre frunte şi păr. Vom avea grijă, bineînţeles atunci, să evităm pe cât se poate orice crispare, atât a ochilor cât şi a frunţii şi, de asemenea, a maxilarului inferior. Continuând cu calm şi perseverenţă exerciţiul, după un anumit timp vom reduce gradat amplitudinea mişcării până ce vom ajunge la o deplasare de numai aproximativ 1 cm, realizată chiar în zona din mijlocul frunţii, sesizând aici un focar energetic în şi în afara corpului fizic. În

acest moment privirea interioară poate să fie imobilizată cu succes pe această zonă a traseului realizând astfel ferm, ceea ce se numeşte "TRATAKA". În dualitatea concentrării noastre lăuntrice, vom putea sesiza totodată şi natura respiraţiei ce devine superficială. Această practică simplă este bine să fie realizară cu perseverenţă până ce în fiinţa noastră se instaurează pe deplin calmul profund şi liniştea dătătoare de armonie. VIZUALIZAREA CREATOARE VIZUALIZAREA creatoare în practica YOGA, integrează în mod armonios diferite planuri superioare de conştiinţă în general vorbind, concentrarea mentală face instantaneu apel la facultăţile noastre intelectuale care sunt predominant mobilizate de un stimul extern. Bineînţeles, totdeauna acesta fază este foarte importantă, vitală chiar pentru fiinţă şi pentru viaţa sau existenţa sa în lume. Această capacitate de concentrare mentală este adeseori alterată de diferiţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: obişnuinţa generatoare de rutină, vârsta, starea de oboseală, plictiseala, superficialitatea, devitalizarea. Înţelegând foarte bine toate acestea ne apare clar că trebuie să depunem mereu eforturi pentru a ne antrena constant atenţia. O atenţie creatoare ferm focalizată ne permite să intrăm şi să rămânem profund în rezonanţă cu energiile subtile benefice ale MACROCOSMOSULUI. Marele savant NEWTON spunea că "GENIUL ESTE O ATENŢIE STĂRUITOARE" În practica superioară YOGA trebuie să reuşim să trecem chiar dincolo de acest prag intelectual obişnuit, realizând astfel acea misterioasă încărcătură interioară care este permanent prezentă şi iradiază prin dinamismul imaginilor tradiţionale, care sunt prezente în YANTRA-e sau în anumite imagini simbolice. Procedând astfel, vom realiza din ce în ce mai profund acea stare de linişte euforică şi trezire spirituală a minţii în care simţurile încetează să-şi exercite permanentele lor tracasări asupra noastră. Fără o considerabilă detaşare, dacă nu reuşim să ne îndepărtăm de aceste tendinţe acaparatoare, riscăm să rămânem mereu legaţi de o superficială aparenţă mentală, imaginativă, inconştientă, care ne face să credem în mod fals că suntem într-o stare profundă de concentrare sau chiar de meditaţie. Această primă etapă trebuie deci depăşită pentru a pătrunde gradat într-o stare superioară de detaşare care poate fi aproximativ definită ca o pasivitate oglinditoare a activităţii mentale pe un fond de vid beatific relativ. Această stare sublimă, spirituală, este indescriptibilă şi doar practica lăuntrică ne permite să o realizăm gradat, prin intermediul unor faze pregătitoare. Doar în această stare net superioară, specială, vizualizarea creatoare a imaginilor utilizate în practica YOGA când realizăm TRATAKA (sau SHAMBAVI MUDRA) capătă sensul şi eficacitatea plenară. Toate aceste efecte sunt strâns legale de forţa şi impactul pe cate îl declanşează prin rezonanţă simbolul sau YANTRA acţionând ca un veritabil transformator psihic şi acumulator de energie. (C. G. JUNG). =VA URMA=

AN III C 31 VIZUALIZAREA BENEFICĂ CREATOARE ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 30 AN III)

Cum se poate substitui vizualizarea imaginaţiei Menţinerea neîntreruptă şi nealterată a unei imagini stabile (YANTRA, obiect, fiinţă, culoare subtilă) în câmpul lăuntric al conştiinţei, realizată cu succes în afara oricărui suport obiectiv, necesită un antrenament şi o pregătire anterioară asiduă. Aici este fără îndoială, vorba de concentrarea intensă, focalizată ferm, asupra unei imagini interioare, susţinută de calitatea atenţiei, dar făcând totodată să intervină şi voinţa, într-o net distinctă atitudine interioară proiectivă, sau cu alte cuvinte, vădit activă. Aici. din momentul în care EGOUL activ îşi diminuează influenţa şi cedează locul său "Martorului NEMURITOR" (ATMAN), sau altfel spus, SINELUI ESENŢĂ DIVIN, procesul vizualizării creatoare devine o sublimă viziune spirituală interioară. Imaginea ferm vizualizată trebuie bineînţeles să fie mai întâi stabilită căci numai după aceea ea ajunge să fie "văzută" sau vizualizată de "Martorul NEMURITOR" (ATMAN) în starea caracteristică extatică de receptivitate şi dăruire către Supremul Absolut sau DUMNEZEU. Cu alte cuvinte, această tranziţie gradată către PREA ÎNALT (DIVIN) se efectuează prin deplasarea dominantei noastre în sfera fiinţei de la un plan de conştiinţă la altul şi aceasta se traduce în noi printr-o indescriptibilă înălţare interioară, de la un nivel vibratil energetic la un alt nivel vibratil energetic, net superior, sublim. VEDELE recunosc în general 7 planuri distincte de conştiinţă: 1.-SAT; 2.-CHIT: 3.-ANANDA; 4.-Supramentalul sau Gnoza. 5.-Mentalul; 6.-Vitalul şi 7.Materia, legate fiecare între ele (după afirmaţiile lui SRI AUROBINDO) de mai multe planuri secundare intermediare. Viziunile lăuntrice pe care un yoghin avansat le are sunt una din cheile ce îl pun pe cel evoluat spiritual în raport sau contact direct cu alte lumi paralele subtile sau chiar cu realităţi interioare ce se găsesc în fiinţa sa, permiţându-i să realizeze ceea ce ele conţin Aceste viziuni spirituale, clare, îl fac astfel să realizeze că aceste lumi paralele, subtile, elevate ne conferă trăiri spirituale, sublime, de o bogăţie imensă Cu ajutorul viziunilor pătrundem astfel în EUL nostru sublim şi mai vast care este mult mai liber. Prin intermediul lui trecem într-o lume infinit mai vastă şi mai fluentă. Viziunile spirituale izolate cu care ne confruntăm uneori nu fac în mod evident altceva decât să permită un contact progresiv cu aceste realităţi şi nu deschiderea bruscă şi totală a accesului către lumile elevate şi mirifice. Gradat, prin dinamizarea acestei puteri care face cu putinţă unele viziuni simultan, mai mult sau mai puţin, se trezeşte şi puterea altor simţuri subtile (auz, miros, gust, pipăit, etc); astfel, în măsura în care, la rândul lor, aceste simţuri sunt reactivate şi amplificate, ele ne permit accesul spiritual direct în aceste lumi superioare. Mulţi se întreabă cum să ne dezvoltam oare cel mai bine viziunea interioară, cum să ne trezim capacitatea superioară de interiorizare fără a ne lăsa aproape deloc influenţaţi de gânduri parazite ? Fără îndoială că reţeta yoghină, miracol, implică aici trezirea, amplificarea şi polarizarea corectă a centrilor de forţă (CHAKRAS), punând un accent deosebit pe AJNA CHAKRA şi SAHASRARA. De fapt,

punerea corectă în aplicare a acestei reţele presupune o practică YOGA de lunga durată, energie vitală mare, putere de concentrare deosebită şi răbdare care, toate la un loc, operează o transformare extraordinară a conştiinţei, aceasta implicând, de asemenea, să fim detaşaţi de orice dorinţă egoistă asupra rezultatelor. Această atitudine lăuntrică ne poate ajuta imens dacă avem în vedere faptul că ea este specifică în YOGA Acţiunii (KARMA YOGA). Multe experienţe yoghine spirituale încep adesea printr-o deschidere al celui de-al treilea ochi care se află la nivel subtil în frunte (AJNA CHAKRA) sau chiar printr-un fel de declanşare şi de extensie a viziunii subtile care poate părea fără importanţă la început, dar care, prin îndesirea acestor fenomene, anunţă experienţe din ce în ce mai profunde. Centrul secret al viziunii spirituale subtile se situează exact la nivelul lui AJNA CHAKRA şi el este, de asemenea, locul esenţial de manifestare a forţelor voinţei, el fiind totodată focarul de comandă al tuturor celorlalţi centri de forţă ai fiinţei (CHAKRAS) care se află sub el AJNA CHAKRA este deci primul centru sau focar al forţelor subtile spirituale ce trebuie trezit printr-o acţiune conştientă, sistematică dacă urmărim să avem percepţii spirituale elevate. Un mijloc tradiţional yoghin secret foarte eficace pentru a favoriza concentrarea mentală şi pentru a trezi energia specifică g conştiinţei sau puterea de vizualizare interioară, creatoare, îl reprezintă TRATAKA, care este de fapt un preludiu la EKAGRATA". În continuare expunem un procedeu simplu de antrenament ce ne permite să realizăm aproape în acelaşi timp "TRATAKA" şi "EKAGRATA" în spaţiul subtil frontal, acţionând aici cu uşurinţă pentru a atinge o excelentă stabilitate a concentrării noastre mentale. Aşa cum am indicat mai ÎNAINTE, în această lecţie, vom relua tehnica de TRATAKA expusă şi, rămânând aşezaţi într-o postură YOGA ce ne generează o state profundă de linişte fizică, psihică şi mentală (PADMASANA, VAJRASANA), cu ochii închişi, vom realiza în continuare plimbarea volitivă a PRIVIRII interioare pe traiectul nări-punct superior frontal (zona de tranziţie dintre frunte şi păr). Atunci când acest procedeu simplu se realizează într-o stare specifică de calm, vom reduce progresiv amplitudinea privirii interioare pe verticala frunţii, urmărind să o focalizăm central cât mai în interior (nu fizic ci mental interior). Progresiv vom reduce înălţimea acestei verticale pentru a ne opri nu asupra unui traseu mic, ci chiar asupra unui punct focar ce se află în planul mental (doar localizat în mijlocul frunţii). Realizăm astfel în acest focar "EKAGRATA" acţionând mental în aşa fel încât conştiinţa să se limiteze în totalitate numai la percepţia acestei mici suprafeţe care este doar o zonă de corespondenţă la nivelul frunţii şi pe care vom încerca în continuare să o reducem la un singur punct, centrul ultim al acestui focar. Este bine să reluăm din când în când plimbarea privirii interioare câteva momente pentru a realiza o stare de destindere agreabilă; Aceasta se va face numai dacă lăuntric simţim că am obosit. Este sigur că, DACĂ practicăm cu consecvenţă vom ajunge destul de repede să mărim durata lui EKAGRATA în centrul frunţii, fără a mai apare oboseala; totodată vom remarca eliminarea tendinţelor de dispersare a gândirii. Este recomandat să practicăm acest exerciţiu mai ales în penumbră (într-un loc unde nu ESTE foarte multă lumină), cel puţin la început şi să urmărim să evităm astfel căderea luminii directe pe pleoapele închise. =VA URMA=

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS Puterile psihice paranormale - manifestările lor plenare şi potenţialităţile lor care adeseori există în noi fără să ştim, fac parte din patrimoniul nostru lăuntric cu care suntem înzestraţi fiecare în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. Noi, suntem cu toţii, mai mult sau mai puţin receptivi (sau sensibili) la aceste fine energii, în diverse grade. Pentru unii dintre noi, aceste disponibilităţi aparent uluitoare sunt latente dar, pentru multe fiinţe umane, aceste puteri psihice extraordinare, cunoscute în YOGA ca SIDDHIS fac deja parte din obişnuit (de multe ori chiar fără ca fiinţele în cauză să ştie şi să îşi dea seama clar despre ce este vorba). Adeseori, datorită ignoranţei sau a unui scepticism exagerat, noi nu ne conştientizăm şi nu ne identificăm intuiţiile şi percepţiile subtile şi, ca atare, nici nu facem vreodată legături inteligente între ele şi puterile extraordinare cu care sunt înzestraţi anumiţi indivizi care, acum sau în altă existenţă au recurs la diferite căi spirituale printre care se află şi YOGA. dobândind în anumite faze de evoluţie lăuntrică astfel de puteri neobişnuite. Toate fiinţele vii captează şi acumulează printr-o inefabilă REZONANŢĂ energie psihică din MACROCOSMOS şi, utilizând din atât cât le este necesar, surplusul îl transmit sau îl manifestă sub forma anumitor câmpuri subtile şi astfel, prin aceste schimburi subtile, complexe, participă atât la comunicarea ce se produce între fiinţele umane, cât şi la schimburile mult mai rafinate ce au loc între acestea şi felurite entităţi evoluate din MACROCOSMOS. Integrarea conştientă şi trezirea acestor potenţialităţi, cât şi dezvoltarea lor plenară, armonioasă, va decurge în mod necesar, în lecţiile care urmează, din învăţarea unor metode tradiţionale, secrete, yoghine, de utilizare conştientă şi perfect controlată a acestor energii subtile, BENEFICE din MACROCOSMOS. Aceste metode secrete - unice prin claritatea lor - ne vor conduce pas cu pas (NUMAI DACĂ LE VOM EXERSA) către o creştere lăuntrică progresivă ce va face cu putinţă dezvoltarea anumitor capacităţi psihice paranormale Vom deveni astfel, gradat, conştienţi de modul în care uneori această energie subtilă este captată în funcţie de momentul naşterii, apoi emană, prezentând complexe modulări de frecvenţă şi imensitate din toate fiinţele vii (inclusiv cele umane sau chiar din plante) într-un schimb inefabil, neîntrerupt şi totodată vom învăţa cum să putem -concret- trezi, amplifica, controla, dezvolta, suspenda şi utiliza (NUMAI ÎN MOD BENEFIC) aceste energii superioare atât în propriul nostru UNIVERS lăuntric cât şi în relaţiile noastre cu ceilalţi pentru a ne armoniza existenţa şi pentru a putea face cât mai mult bine în jurul nostru (DACĂ VOM URMĂRI ACEASTA PRIN KARMA YOGA). Prin intermediul exerciţiilor simple în doi (cel mai bine un BĂRBAT - o FEMEIE) sau chiar în grup, mai târziu, lucrul cu un partener de antrenament, care trebuie să fie NUMAI DE LA YOGA (anul corespunzător), el putând fi chiar un prieten, iubitul sau iubita, colegul sau colega, permite obţinerea unui semnificativ proces de feed-back. Vom fi simultan ghidaţi cu ajutorul anumitor desene sugestive să realizăm diferite fenomene psihice binefăcătoare atât în

universul nostru lăuntric cât şi în universul unei alte fiinţe umane. Gradat, prin realizarea corectă şi sistematică a acestor tehnici, vom deveni capabili: - să ne conştientizăm clar energia psihică de care dispunem învăţând cum putem să o amplificăm prin rezonanţă şi să o controlăm; - de o purificare psihică rapidă pentru noi înşine, pentru alţii, a unui anumit loc, a unui obiect încărcat cu energii rele, etc, - să realizăm comunicarea empatică psihică (telepatică) cu una, două sau mai multe persoane, devenind posibilă pentru noi perceperea inefabilă a încărcăturilor emoţionale de tot felul, sesizarea rezistenţelor subtile (BLOCAJE FLUIDICE), cât şi a altor energii rafinate specifice, etc; - de sintonizare (armonizare) deplină sau punere şi menţinere la unison vibratil (rezonanţă) psihică cu o altă persoană, indiferent dacă practică sau nu YOGA. - angrenându-ne în schimburi energetice cu aceasta şi reuşind emisia de energie subtilă modulată pentru a o impulsiona; - de armonizare subtilă, energetică a unui grup restrâns sau chiar a unui grup foarte numeros de fiinţe umane în care ne manifestăm liberi şi plini de spontaneitate, - să reuşim perceperea vizuală, spontană a energiilor subtile sub forma curenţilor coloraţi, modelarea şi structurarea formelor subtile energetice, să realizăm şi să conştientizăm anumite fenomene de psihometrie şi clarviziune; - să învăţăm cum să evităm pierderile nedorite de energie psihică cu ajutorul unor ecrane subtile de proiecţie, cât şi a unor posturi yoghine speciale, care ne asigură izolarea subtilă etc; - să ne autoapărăm eficient psihic şi mental împotriva energiilor ascunse, subtile, inferioare, malefice, prin crearea şi amplificarea unei aure de protecţie; - să realizăm cu uşurinţă anumite teste de rezistenţă în legătură cu izolarea noastră proiectivă, aurică, cât şi a altor fiinţe umane pe care dorim să le protejăm de anumite influenţe nocive, malefice sau nefaste în mod eficient. Pentru o cât mai clară înţelegere şi aprofundare a informaţiilor şi metodelor yoghine secrete care vor fi gradat expuse în lecţiile următoare este necesar să definim succint câţiva termeni frecvent folosiţi în legătură cu aceste metode noi. TEHNICI YOGHINE DE CALISTENIE = serie de exerciţii corelate psihosomatic, conştient realizate (pentru a percepe punerea în rezonanţă cu anumite energii benefice din MACROCOSMOS), rapide, permiţând dezvoltarea unei armonii depline între corp, psihic şi mental. EMPATIE = rezonanţă subtilă inefabilă care se trezeşte şi se amplifică armonios în practica YOGA, permiţând o comunicare superioară psihică şi afectivă cu ceilalţi ori cu o anumită fiinţă umană (sau chiar cu o entitate superioară, spirituală, invizibilă). În general vorbind, se ştie demult că o mamă cunoaşte în mod intuitiv nevoile şi sentimentele bebeluşului său cu care ea este şi se menţine spontan în comunicare empatică. Această aparent misterioasă capacitate (latentă adeseori în orice fiinţă umană) este în mod verosimil legată de faptul că iniţial copilul în cauză nu face decât UNA cu fiinţa şi cu corpul fizic al mamei sale Empatia, ca stare spontană explică de asemenea modul în care copii chiar foarte mici, sunt în mod fulgerător la curent cu grijile, neliniştile şi bucuriile părinţilor lor. Starea profundă de empatie se află totdeauna la baza proceselor specifice de identificare în fazele superioare de YOGA şi în plus, ea facilitează înţelegerea psihică, intimă a celorlalţi oameni sau a fiinţelor umane cu care urmărim să avem relaţii de comunicare sublime, ideale. Termenul de empatie a fost utilizat prima dată de KAHE SIPPS în anul 1898 şi se referea la o modalitate de cunoaştere şi înţelegere prin oglindire şi rezonanţă în propria noastră fiinţă, a

altora. Empatia este deci o modalitate intuitivă de cunoaştere a celorlalţi deoarece ea asigură o formă de comunicare afectivă şi de transpunere imediată, sentimentală, făcând posibilă o identificare cu alte persoane la tensiunea la care ele trăiesc o anumită situaţie Empatia profundă şi plenară poate fi cel mai uşor remarcată în YOGA în cazul relaţiilor amoroase armonioase în care cei doi reuşesc amândoi să realizeze continenţa sexuală. Într-o accepţie mai largă, empatia dezvoltată datorită trezirii şi activării echilibrate în fiinţa umană a centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA, permite apariţia acelei capacităţi directe, de a înţelege în mod mai labil trăirile altor fiinţe umane, făcând chiar cu putinţă anticiparea şi prevederea comportamentului acestuia în situaţii date. Toate acestea şi multe alte fenomene complexe sunt cu uşurinţă posibile pe baza acestei capacităţi. În concluzie, putem spune că empatia este o INTUIŢIE SIMPATETICĂ sau o identificare afectivă care face posibilă în fiinţa noastră o stare de transpunere prin rezonanţă fenomenele empatice sunt adeseori semnalate în practica YOGA, unde sunt interpretate ca o formă superioară de cunoaştere, ca o inefabilă reflectare în universul nostru lăuntric, a stărilor şi trăirilor anumitor fiinţe (în special umane). Empatia face fulgerător cu putinţă proiectarea stărilor interne specifice, ale unei fiinţe umane în universul lăuntric al celui care empatizează, astfel că acesta va ajunge în acel moment să trăiască, clar, lăuntric, în sine viaţa fiinţei umane în cauză. Empatia ne permite să ne amplificăm tendinţele de a fuziona sau, cu alte cuvinte, de a intra în euforică consonanţă afectivă cu universul lăuntric al altei fiinţe umane care ne atrage. Empatia joacă un rol esenţial în apariţia şi amplificarea trăirilor afective, amoroase între două fiinţe de sex opus, care sunt sau devin compatibile una pentru cealaltă datorită potrivirilor ca frecvenţă dominantă a energiilor subtile prezente în aura lor. EMPATIA se deosebeşte clar de SIMPATIE, care este o stare emoţională conştientă, constând în "A SIMŢI CU" sau fără de o altă fiinţă umană, pe când EMPATIA înseamnă "A SIMŢI INTIM ÎN" sau, cu alte cuvinte, a tinde spontan spre A TRĂI INTENS LĂUNTRIC VIAŢA AFECTIVĂ A UNEI ALTE FIINŢE UMANE. Restrânsă doar la relaţiilor interumane şi la perceperea şi crearea diferitelor opere de artă, EMPATIA se dovedeşte a fi un proces complet (perceptiv, intelectual, afectiv) ce se poate dezvolta la mai multe nivele ale fiinţei umane pe traiectoria inconştient-conştient. Deşi rolul său este adeseori ignorat, EMPATIA este evident implicată în adoptarea rolului social al unei fiinţei umane, în cunoaşterea psihică empatică, în orice act de comunicare interumană (ea reprezintă aici senzitivitatea interpersonală). Yoghinii consideră fenomenul empatic, ca pe o interrelaţie strânsă şi ca pe o rezonanţă inefabilă între cognitiv, afectiv şi organic. Abilitatea empatică ce se trezeşte în strânsă legătură cu gradul de activare armonioasă a centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA care ne permite şi ne identificăm şi să prezicem dispoziţiile lăuntrice şi actele psihice ale unei alte persoane este un factor diferenţial. Abilitatea empatică constituie cea mai importantă componentă a talentului artistic, îndeosebi actoricesc. Aici, în procesul empatic de transpunere scenică o mare pondere are imaginaţia dirijată. În procesul inefabil empatic intră printre altele perceperea diferită a gesturilor şi expresiilor altuia de la care se porneşte în intuirea stărilor lui subiective (imaginaţia substitutivă) ce constituie o bază pentru declanşarea (introspecţia) aproximativă a aceloraşi trăiri şi prin proiectarea lor asupra celeilalte fiinţe umane în vederea înţelegerii acesteia prin rezonanţă. Deci, EMPATIA constă din identificarea ca modelare în propriul eu, prin gândire, simţire sau acţiune, a Eu -lui altcuiva (prezent sau imaginat cu ajutorul unei fotografii, de exemplu). În cazul empatiei, yoghinii consideră că în general identificarea şi proiecţia corespund celor două dimensiuni adaptative ale fiinţei umane asimilarea şi acomodarea. = VA URMA =

AN III C 32 CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE BINEFĂCĂTOARE DIN MACROCOSMOS (continuare la cursul nr. 31 AN III) Imaginarea precisă a unui personaj sau a unei situaţii, datorită fenomenelor inefabile de rezonanţă pe care le produce în fiinţa celui care realizează aceasta, tinde să declanşeze gradat stările afective corespunzătoare, generând o structură reproductivă ce se finalizează printr-o participare subiectivă psihologicautentică. Aceasta, nu înseamnă însă, depăşirea normalului prin înstrăinarea EU-lui şi pierderea funcţiei de control. Prin EMPATIE se interpelează însă încă o secvenţă în programul lăuntric al subiectului şi aceasta poate avea conştient sau inconştient, influenţe asupra comportamentului său. Toate fiinţele umane îşi asimilează modelele cu care se identifică cognitiv şi afectiv nu însă fără o interpretare sau acomodare personală. Manifestată ca o conduită participativă, conştientă şi inconştientă, aparentă şi în aparenţă faţă de un model de comportament uman facilitând un act de cunoaştere, de comunicare interumană cu valoare predictivă ca şi un act de identificare afectivă cu universul lăuntric al celuilalt, EMPATIA este o însuşire superioară, proprie condiţiei umane, care este totodată de bază a personalităţii. FEED-BACK (RETROACŢIUNE, CONEXIUNE INVERSĂ) - unul din principiile care desemnează informaţia şi energia provenite de la efector sau de la "ieşirea" sistemului, semnalizând diferite efecte, condiţii noi şi autentificând eficienţa acţiunii executate sau a comenzii elaborate. Informaţia inversă se adresează ca mărime informaţională din nou "intrării" sistemului pentru ca acesta să-şi modifice activitatea în funcţie de scopul propus. Este principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu, prin reacţia efectului asupra cauzei şi închegarea circuitelor reflexe autoreglatorii, realizând astfel coechilibrarea dinamică şi în acelaşi timp autodelimitarea sistemului faţă de mediul său specific. Ca fenomen natural, feed-back-ul este prezent la toate nivelele de organizare ale manifestării inclusiv ale materiei, îmbrăcând diferite forme în cadrul diferitelor sisteme. Feed-back-ul este un element component inseparabil al mecanismului de autoreglare şi în acelaşi timp o însuşire a organizării unui sistem în ansamblu, ca rezultantă a însuşirilor subsistemelor şi a combinaţiilor lor. În funcţie de poziţia verigii conexiunii inverse în schema de organizare a sistemului se pot distinge două categorii de feedback: extern, care are loc în cadrul interacţiunii sistemului cu mediul şi unul intern, care se realizează la nivelul interacţiunii subsistemelor, conferind stabilitatea internă a sistemului. În funcţie de gradul de complexitate a operaţiilor pe care le efectuează mecanismul de comandă se disting: feed-back simplu, care constă doar în operaţii de comparare. Între valoarea dată a mărimii reglabile şi valoarea reală a mărimii de ieşire şi feed-back complex, care

realizează în plus şi alte operaţii, cum ar fi cele de selecţie, de corelare a elementelor stocate în memoria sistemului cu cele actuale etc. În funcţie de sensul acţiunii semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a mărimii reglabile, faţă de o valoare iniţial dată sau faţă de punctul de echilibru, se disting: feed-back negativ, autoreglare, stabilizatoare, corectoare a perturbaţiilor, care realizează o reducere sau înlăturare a oscilaţiilor valorilor mărimii reglabile de la valorile date, înscrise în programul de funcţionare a sistemului; el menţine coordonatele sistemului în limitele anumitor valori. Semnul de "-" înseamnă că feed-back-ul are sens contrar, faţă de discordanţa dintre valoarea reală a parametrului reglabil şi o valoare dată. Informaţia trimisă înapoi la centrul de comandă tinde să se opună la distanţarea mărimii reglate faţă de mărimea care reglează. Feed-back-ul negativ este caracteristic proceselor de asimilare, ca o tendinţă vectorială a subiectului în relaţia sa cu mediul, tendinţă de a aborda şi a reduce necunoscutul la cunoscut, de a asimila situaţiile noi pe baza schemelor operaţionale consolidate şi standardizate. Feed-back-ul pozitiv amplifică oscilaţiile valorilor mărimii de reglare de la o valoare dată, pe baza datelor informaţionale. Feed-back-ul pozitiv se traduce ca autoexcitaţie, autoîntreţinere, realizând acomodarea prin depăşire pe baza elementelor de anticipare şi proiectare. În plan psihic, feed-back-ul pozitiv se traduce ca o tendinţă vectorială a subiectului uman, de a interpreta şi a modela o aceeaşi situaţie, prin procedee operaţionale diferite prin descoperirea într-o oarecare situaţie dată a unui alt principiu de relaţionare a elementelor. Feed-back-ul permite să se depăşească modelul clasic al arcului reflex prin acreditarea generică a reacţiilor circulare, mai bine-zis a interacţiunilor circulare dintre subiect şi ambianţă. Aici, devin esenţiale două coordonate: programul şi sarcina derivată din acesta, la nivel central fiind activaţi, anumiţi acceptori ai acţiunii, care sunt modele necesare ale viitorului şi planuri ale conduitei sau imagini ale situaţiei. O a doua coordonată este cea a controlului, de la subsistemul efector, parvenind permanent şi secvenţial, prin retroaferentaţie, la centru, informaţia asupra modului cum se efectuează acţiunea şi astfel subsistemul reglator poate să transmită comenzi suplimentare, corective, de sancţionare, de modificare etc. Important este deci operatorul, în raport cu care feed-back-ul va fi pozitiv sau negativ, determinând trecerea de la o stare la o alta, preconizată a fi mai bună- atingerea unui ţel, sau având sensul invers, al menţinerii stării existente sau al revenirii la starea preexistentă. Autoreglajul, reductibil la comandă şi control, implică succesiv şi simultan ambele tipuri de feed-beck, deci o unitate a contrariilor. Aspectul comunicaţional al sistemului psihic nu poate fi detaşat de caracterul său intrinsec, finalist, asigurat, structurat prin schemele bloc cu feed-back. În concluzie putem spune că în cadrul interacţiunii sau conexiunii universale se disting de către cel care practică YOGA două secvenţe de legăturii -directe sau lineare; - inverse sau inelare. Acestea din urmă definesc caracterul circular al interacţiunii, dependenţa reciprocă dintre termeni, energii, fenomene de condiţionare, funcţionalitate şi cauzalitate. Feed-back-ul apare, ca fenomen natural, la toate nivelele de organizare ale manifestării. Este o însuşire a sistemului în ansamblu, implicată de organizarea subsistemelor şi combinaţiilor lor. Conceptul de conexiune inversă (feed-back) a revoluţionat problematica teoretică generală a determinismului şi cauzalităţii. Determinismul semnifică admiterea caracterului obiectiv al conexiunilor din care rezultă corelaţia dintre cauzalitate şi condiţionare, necesitate, posibilitate şi realitate. Determinismul neunivoc cuprinde înţelegerea transformării posibilităţii în realitate prin intermediul acţiunii adecvate. Conexiunea inversă acţionează în practica YOGA şi în cazul formelor de gândire şi în întreaga reglementare conştientă şi neconştientizată a conduitelor. În cele două ipostaze, formele de feed-back sunt diferite. Adeseori se vorbeşte de două forme mai importante de conexiuni inverse sau feed-beck-uri: a) Feed-back-ul de precipitare, de dezvoltare, în care valorile sistemului se dezvoltă în reacţa circulară, mărindu-şi potenţialul, b) feed-back-ul

de stabilizare, propriu sistemelor biologice din organism, dar şi unor forme de organizare psihică, realizează echilibrul optim (echilibrul cantităţii de zahăr în sânge, al cantităţii de globule roşii etc.). Feed-back-ul de stabilizare creează funcţionalitatea confortabilă a sistemelor. Starea de sănătate biologică, mentală sau psihică este o astfel de formă de feed-back în care personalitatea umană realizează relaţii active de rezonanţă cu mediul său. Feed-back-ul este deci un proces complex, în practica YOGA, de acţiune, corectare şi reglare inversă a unui sistem informaţional, asupra centrului de comandă al sistemului. KINESTEZIE (din limba greacă: KINESIS - mişcare şi AISTHESIS - senzaţiei) = corpul "resimţit" direct prin intermediul imaginaţiei musculare cât şi prin intermediul senzaţiei de mişcare a părţilor corpului (simţul muscular sau kinestezic). În KINESTEZIE, simţul muscular devine o modalitate de recepţie a propriilor mişcări şi poziţii. Revelată în 1626, KINESTEZIA arată că în constituţia nervilor musculari, aproape jumătate din fibre sunt senzitive. Ea introduce termenul de propriocepţie şi demonstrează că deseori discoordonările motorii, parezele şi ataxiile sunt cauzate nu de blocarea căilor efectorii ci a celor aferente. YOGA consideră că sensibilitatea kinestezică este probabil cea mai importantă dintre formele de sensibilitate fizică de care dispune omul. Fără sensibilitatea kinestezică este imposibilă menţinerea poziţiei verticale, deplasarea independentă, vorbirea şi participarea în alte genuri complexe de activitate. Receptorii sunt dispuşi în muşchi (fusuri), în tendoane (corpusculii Golgi) şi în articulaţii (terminaţii nervoase libere). Proiecţia analizatorului kinestezic este situată în cortex pe suprafaţa girusului post-central (parietal ascendenţi şi în unele puncte adiacente). Aici, prin stimulaţii adecvate şi conştientizări sistematice se identifică zonele corespunzătoare întregului corp, corespunzător însă nu dimensiunilor spaţiale, densităţii variabile a organelor receptoare. Acesta este aşa-zisul HOMUNCULUS.HOMUNCULUSUL este denumirea dată de W.Penfield (1937) proiecţiei corticale proprioceptiv-somatoestezice, întrucât din schematizarea ei rezultă o figură umană cu trunchiul redus şi cu membrele, buzele şi degetele amplu reprezentate, în funcţie de densitatea receptorilor din aceste zone. În general, se disting trei niveluri ale KINESTEZIEI: a) de înaltă sensibilitate (degete, antebraţ, palmă, la care ar trebui desigur adăugat muşchii bucali, linguali şi aparatul fonator); b) de sensibilitate medie (cotul, genunchiul, bazinul şi fesierii) c) de sensibilitate redusă (pulpa piciorului şi altele). Se face o distincţie între propriocepţia somatoestetică ce informează asupra muşchilor şi posturii şi propriocepţia kinestezică ce ne informează asupra mişcărilor active prin feed-back senzorial. =VA URMA=

OPTIMIZAREA FIINŢEI UMANE PRIN ORIENTAREA POZITIVĂ A GÂNDIRII ÎN PRACTICA YOGA MOTTO: "REUŞITA, FERICIREA ŞI BELŞUGUL NU VOR AJUNGE NICIODATĂ LA NOI ATÂTA TIMP CÂT NE VOM COMPLACE PE DRUMUL GÂNDURILOR DE SĂRĂCIE, NEFERICIRE ŞI GHINION". În concepţia yoghină omul este un sistem microcosmic în care suma funcţiilor stabileşte comportamentul întregului. Funcţiile, la rândul lor, sunt determinate de intrările şi ieşirile de

energie subtilă din sistem. Sistemul, cu ajutorul ramificaţiilor sale din interior, care devin solidare, se opune, printre altele, celui de-al doilea principiu al termodinamicii, care tinde să trezească şi să facă să crească dezorganizarea în funcţiuni. (EUTROPIA). Dar omul nu este numai un sistem de funcţii, căci, în acelaşi timp, el este şi fericitul beneficiar al propriului psihic şi al propriului mental, al dorinţei de perfecţionare, al aspiraţiei către fericire şi al autocontrolului. Loviturile vieţii, neşansele, durerile şi nedreptăţile creează uneori treptat. În psihicul uman, angoasele anticipative. Majoritatea dintre noi, dacă suntem şi rămânem foarte pesimişti, trăim într-un viitor ficţional care, suntem siguri că ne este profund defavorabil. Astfel, mulţi oameni, înaintea unui examen sau a unei confruntări existenţiale spun (şi cred adeseori cu tărie): "Nu voi reuşi, contextul nu-mă va favoriza nici de data aceasta." Şi, cu toate că poate şi pare foarte ciudat, pentru cei care cred cu o convingere de nezdruncinat acest lucru, chiar aşa se vor desfăşura până la urmă aproape toate evenimentele şi lucrurile. Înţelepciunea românului glăsuieşte în acest sens foarte semnificativ, astfel: "Exact de ce ţi-e frică tocmai de aceea nu scapi". La începutul secolului nostru, marele yoghin SWAMI SHIVANANDA, spunea: "Noi căpătăm încă de la naştere două pârghii psihice mentale extrem de periculoase sau, dimpotrivă, dătătoare a unei mari fericiri: sugestia şi autosugestia. Dacă vom şti şi le folosim permanent pe acestea în avantajul nostru, vom putea obţine cu o anumită uşurinţă mult mai mult de la viaţă. Este de neimaginat cât de mari sunt pierderile de energie subtilă, binefăcătoare la cei care mai mereu se sugestionează negativ." Iată şi un exemplul fără să fie ziua noastră de naştere sau a cuiva din familie, poştaşul sună la uşă şi ne anunţă că avem o telegramă. Marea majoritate a oamenilor, mai ales atunci, gândesc, foarte pesimişti, fulgerător, că probabil sunt loviţi de o mare nenorocire! Exemplul acesta tipic este o sugestionare negativă. I Revenind la yoghinul SWAMI SHIVANANDA, iată binefacerile pe care le aduce în organism, sugestia pozitivă: "Schimburile subtil energetice şi nutritive înlăuntrul celulelor se intensifică, respiraţia e mai adâncă şi oxidarea se face astfel mai lesne, rinichii elimină mai repede toxinele, stomacul şi intestinele produc sucuri mai abundente şi de o mai bună calitate, glandele cu secreţie internă fabrică din abundenţă hormonii vieţii, creşte de asemenea numărul globulelor roşii din sânge... Şi aceasta e numai o parte, aceea somatici, a omului optimizat, care aduce, la rândul ei, echilibrul în psihic şi mental. Prin 1950, de exemplu, un american foarte sărac, John Karden, a pornit un proiect strategic numai cu câţiva dolari în buzunar, la capătul căruia a devenit unul dintre cel mai mari bogătaşi din lume. El a scos chiar şi o carte despre reuşita lui fenomenală pe care a reeditat-o de 3 ori şi care a fost de fiecare dată un faimos best-seller. Cartea se numea "Manualul optimistului". Iată ce scrie el printre altele chiar în prefaţă: ''Prosperitatea, fericirea şi reuşita se creează mai întâi în minte şi în subconştient. Reuşita şi belşugul nu vor ajunge niciodată la noi dacă continuăm să rămânem numai pe drumul gândurilor de sărăcie şi ghinion! Gândurile suficient de puternice sunt forţe extraordinar de mari, reale, care intră în ţesătura vieţii şi, mai devreme sau mai târziu, ne formează caracterul. Dacă cultivăm deci numai gânduri de frică, ură, suspiciune, de nereuşită, încorporăm fulgerător în fiinţa noastră sufletească şi mentală aceste subtile energii, gânduri care, automat vor atrage, mai devreme sau mai târziu, toate relele de care ne-am temut şi ne temem... O pedeapsă inevitabilă mai ales pe cel care nu privesc decât partea rea a lucrurilor (pe care rl o inventează chiar şi când nu există), atrăgând astfel, din afară, tot coma ce mlntee lor pesimist! vede, aşteaptă şi cobeşte. Mulţi oameni ca potenţial lăuntric foarte bine înzestraţi

produc puţin, pentru că mai mereu sunt victima unor sugestii rele sau deprimante...De timpuriu, am observat că asemenea oameni chiar plini de calităţi, erau până la urmă învinşi în diverse împrejurări de viaţă datorită sugestiilor de asemenea negative. Eu am început să-mi elimin acest prost obicei cu un exerciţiu zilnic: porneam să acţionez în orice şi ca o pagină albă, alungând din minte toate imaginile sau sugestiile colegilor care, cel mai adesea, erau deprimante şi le înlocuiam sistematic cu sugestii profund binefăcătoare, dătătoare de energie psihică...Am avut astfel, în scurt timp, o creştere enormă a randamentului lăuntric şi a dragostei de viaţă şi, de atunci, mi-am impus să respect permanent acest principiu, pentru tot restul vieţii"... Ce-ar fi ca şi noi, yoghinii, să ne începem ziua cu acest simplu dar extraordinar de valoros exerciţiu ? Pentru început, desigur el ni se va părea greu să ne dezbărăm de vechile deprinderi rele dar TOTUŞI, să începem chiar de azi să ne eliberăm de tirania sugestiilor negative şi de spaimele adesea inventate doar de noi. = SFÂRŞIT =

METODA DE VIZUALIZARE DINAMICĂ A CURENŢILOR SUBTILI COLORAŢI ÎN PRANAYAMA Înainte de a începe un astfel de exerciţiu este bine să ne izolăm într-o cameră liniştită şi cât mai aerisită. Temperatura ambiantă acolo trebuie să fie plăcută, nici prea frig nici prea cald. Momentele optime pentru a practica această vizualizare de acumulare a curenţilor subtili coloraţi este răsăritul sau apusul soarelui. Este foarte important să realizăm acest procedeu simplu de PRANAYAMA cam la 1 1/2 -2 ore după masă pentru a fi siguri că procesul digestiei este deja încheiat. Este excelent însă dacă realizăm această metodă pe stomacul gol deoarece efectele sale sunt atunci maxime, mai ales din punct de vedere terapeutic. TEHNICA DE EXECUŢIE Ne întindem la sol, cu faţa în sus, pe o pătură suficient de groasă, cu capul orientat către Nord şi cu picioarele orientate la Sud. În continuare realizăm rapid SHAVASANA, după ce în prealabil am depărtat uşor picioarele şi ne-am orientat mâinile cu palmele în sus, iar braţele au fost puţin depărtate de trunchi, încă înainte de a începe este foarte bine să ne debarasăm de hainele prea strânse pe corp şi, de asemenea, să îndepărtăm curelele. În continuare, închidem ochii şi ne relaxăm profund, global, pornind de la picioare şi ajungând gradat până la zona frunţii (inclusiv). Această relaxare prealabilă, profund vitalizantă, se poate realiza rapid în maxim 3-5 minute. Păstrând apoi ochii închişi, ne orientăm după aceea ferm dar detaşat, atenţia către propria noastră respiraţie, fără a o modifica însă absolut deloc. Trebuie deci să evităm orice intervenţie voluntară asupra proceselor fireşti ale respiraţiei şi să lăsăm suflurile lăuntrice să se liniştească de la sine, timp de minim 3 minute. În continuare, vom începe tehnica propriu-zisă de vizualizare a curenţilor subtili coloraţi. Pentru aceasta ne vom imagina clar că fiecare inspiraţie pe care o realizăm preia din zona câmpului vizual dintre sprâncene (unde se află pentru noi ACUM izvorul) energia luminoasă colorată încărcată cu forţe inefabile dinamizante, specifice, de culoarea cu care urmărim să ne încărcăm aura, şi o conduce în zona sau la organul unde dorim să producem anumite efecte terapeutice regenerante şi energizante. În continuare, mai ales la retenţia suflului subtil pe plin, acumulăm, focalizăm şi fixăm ferm energia luminoasă colorată acolo unde dorim să obţinem o

vindecare sau o dinamizare subtilă corespunzătoare. Procedăm mai departe identic şi vom avea grijă de fiecare dată, la fiecare inspiraţie, să conştientizăm şi "simţim" în mod inefabil suflul colorat care este preluat în corpul nostru fizic şi în aură prin nas din zona frunţii (de unde izvorăşte), fiind apoi condus şi egal difuzat în toate părţile corpului sau în special în zona, organul sau centrul de forţă (CHAKRA) unde dorim să producem anumite efecte bine definite în funcţie de aspiraţiile sau necesităţile noastre lăuntrice. La retenţia de voie pe plin a suflului colorat, acumulat în zona sau partea corporală (aleasă cu anticipaţie) vom vizualiza cât mai clar şi ferm întreaga zonă corporală sau chiar organul ales, ca fiind complet inundat şi saturat subtil de energia caracteristică colorată a curentului subtil cu care ne-am decis să operăm. Este foarte util să facem minim 15-20 de asemenea respiraţii complete cu acelaşi curent subtil colorat pentru ca efectele benefice resimţite să fie cu adevărat considerabile. La expiraţie vom lăsa suflul să iasă numai pe gură, de voie şi vom realiza 1-2 respiraţii fireşti (de voie) înainte să trecem la o nouă inspiraţie cu vizualizarea curentului colorat respectiv. Această vizualizare creatoare, la inspiraţie şi la retenţia suflului pe plin se poate face minim 10 minute, concentrândune permanent şi intens asupra curentului subtil colorat acumulat, având însă totdeauna grijă de a nu fi absolut deloc tensionaţi în timpul antrenamentului. Revenirea De îndată ce oprim vizualizarea curenţilor subtili coloraţi ne relaxăm în continuare suplimentar, timp de 3-5 minute şi, suspendând complet vizualizarea la inspiraţie ne reorientăm mentalul gradat către lumea exterioară. Ne mişcăm apoi uşurel corpul fizic şi ne ridicăm de la sol fără grabă, reluându-ne eventual ocupaţiile zilnice. EFECTE ŞI BENEFICII Realizarea perseverentă a acestui procedeu simplu ne permite vindecarea şi eliminarea rapidă a feluritelor boli sau tulburări organice în funcţie de curentul colorat subtil (indicat pentru respectiva boală) cu care vom opera sistematic o perioadă suficientă de timp. Alte efecte ce vor fi remarcate sunt: - dezvoltarea capacităţilor noastre lăuntrice de imaginare şi vizualizare creatoare; - un mai mare calm al mentalului care facilitează o excelentă relaxare profundă; - efecte psihosomatice complexe, benefice, asupra sănătăţii; - eliminarea rapidă a unor vicii, inhibiţii, complexe de inferioritate; = VA URMA =

AN III C 33 RECOMANDĂRI SPECIALE PENTRU ASPIRANŢII AVANSAŢI N PRACTICA YOGA ATENŢIE! Pentru aspiranţii YOGA avansaţi, aceste recomandări reiau şi totodată clarifică într-o formă concisă unele aspecte care ţin de o practică YOGA plină de succes angrenată atât în prezent cât şi în viitor. Anumite indicaţii sunt însă noi şi vor fi luate în consideraţie de toţi cei care se află în acest an de curs de acum încolo. Este foarte important să se citească şi să se recitească periodic aceste recomandări pentru ca mesajul lor să fie înţeles şi aprofundat sistematic prin gramul de practică al celor entuziaşti şi perseverenţi. SĂ NU UITĂM CĂ TOTDEAUNA PE MAESTRU ÎL FACE EXERCIŢIUL. 1) ASANAS-urile (posturi corporale speciale în HATHA YOGA) trebuie să fie practicate într-o cameră bine încălzită, bine aerisită, curată şi în care există permanent o recirculare normală a aerului, care nu ne expune unor curenţi (de aer) dăunători sănătăţii. Podeaua trebuie să fie netedă. ASANAS-urile pot fi practicate cu corpul cât mai gol şi în natură, pe malurile nisipoase ale râurilor, vara. În locurile cu mult aer curat şi de asemenea pe malul mării, în zonele de plajă unde se poate face nestingherit nudism. Dacă le practicăm în cameră, aceasta nu trebuie şi fie mobilată prea încărcat, pentru a permite mişcarea liberă a braţelor, picioarelor şi corpului. În timpul antrenamentului, când suntem în picioare, vom sta cu faţa la Nordul magnetic, iar când suntem la sol vom sta cu capul la Nord şi cu picioarele orientate spre Sud. 2) ASANAS-urile trebuie cel mai bine să fie practicate dimineaţa, pe stomacul gol sau la cel puţin o oră şi jumătate după masă. Dimineaţa este timpul optim pentru a practica ASANAS. Practica ASANAS-urilor dimineaţa, va fi totdeauna precedată de TEHNICILE PRELIMINARE DE ÎNCĂLZIRE cunoscute. 3) Cel mai bine este de a începe SHAMBHAVI MUDRA şi LAYA YOGA dimineaţa devreme, la ora patru, de îndată ce ne dăm jos din pat. La această oră, mintea este complet calmă şi foarte odihniţi. Acum putem realiza starea meditativă prin LAYA YOGA cu mai multă uşurinţă. Pentru a realiza ulterior o bună meditaţie, LAYA YOGA este cea mai importantă tehnică de antrenament în această direcţie. Dimineaţa devreme, îndată ce ne dăm jos din pat, mintea este aproape "tabula rasa", fiind în mare măsură eliberată de gândurile zilnice haotice sau obsesive. Mintea va intra atunci în starea meditativă fără efort sau împotrivire dacă în prealabil, timp de câteva luni am realizat, zi de zi, cu perseverenţă LAYA YOGA dimineaţa. 4) Marea majoritate a fiinţelor umane pierd preţiosul timp al orelor dimineţii acordând prea mult necesităţilor naturale, timp de o jumătate de oră şi apoi risipesc spălându-se pe dinţi altă jumătate de oră înainte de a se aşeza pentru a realiza LAYA YOGA sau SHAMBHAVI MUDRA. Acest mod de a proceda nu este bun. Aspiranţii entuziaşti trebuie să urmărească să-şi realizeze necesităţile naturale în cinci minute şi să se spele pe dinţi în alte cinci minute. Acţionând repede, ei vor câştiga un timp preţios. Dacă totuşi intestinele sunt constipate, imediat

după TEHNICILE DE ÎNCĂLZIRE trebuie să practicăm: SHALABHASANA, BHUJANGASANA şi DHANURASANA câte cinci minute de îndată ce am terminat exerciţiile de încălzire. Dacă suntem obişnuiţi să răspundem necesităţilor naturale la ore mai târzii, putem face aceasta după ce am terminat programul de ASANAS, PRANAYAMA, SHAMBHAVI MUDRA şi LAYA YOGA. 5) Trebuie să ne sculam uneori (sau dacă se poate mai mereu) la ora patru dimineaţa. Realizăm, dacă este cazul, necesităţile naturale, ne spălăm rapid faţa şi efectuăm apoi celelalte tehnici YOGA de curăţire, practicăm ASANAS, PRANAYAMA, SHAMBHAVI MUDRA şi LAYA YOGA. Această ordine este benefică. Dacă nu suntem obişnuiţi să medităm de la ora patru dimineaţa la ora şase, putem face înainte SHIRSHASANA timp de 10 - 15 minute şi apoi şi trecem să realizăm LAYA YOGA. Când LAYA YOGA s-a sfârşit, putem eventual începe, în măsura în care dispunem de timpul necesar, şi alte ASANAS. Dacă nu suntem obişnuiţi să răspundem necesităţilor naturale dimineaţa, devreme, putem practica imediat după tehnicile de încălzire ASANAS fără a răspunde necesităţilor naturale. După ce am terminat ASANAS-urile, PRANAYAMA, SHAVASANA, SHAMBHAVI MUDRA şi LAYA YOGA, putem merge în final la toaletă. În felul acesta, evacuarea firească va fi ceva mai liberă. 6) Aceia care suferă de o constipaţie cronică pot la nevoie practica GANESHA KRIYA, care constă în îndepărtarea şi eliminarea excreţiilor chiar prin introducerea gradată a degetului mijlociu uns cu săpun sau ulei în rect. Procedeele yoghine de curăţire precum SHANK PRAKSHALANA şi VAMANA DHAUTI, efectuate la intervale regulate, vor fi ulterior benefice pentru a ajuta la golirea stomacului şi contra constipaţiei. 7) Este indicat să întindem o pătură îndoită în două pe podea şi să practicăm diferitele exerciţii YOGA şi ASANAS numai pe pătură. Trebuie să folosim totdeauna o pătură CORECT împăturită în patru pentru a practica fără dificultate SHIRSHASANA. 8) Optim este să purtăm îmbrăcăminte din materiale naturale (lână, bumbac, in, etc.) atunci când practicăm ASANAS. Dacă suntem singuri în cameră, fără a fi posibil să fim deranjaţi şi temperatura existentă ne permite, putem exersa complet goi. Putem purta direct pe corp o flanelă din bumbac (100%) pe sub trening dacă temperatura în cameră sau la sală este scăzută şi ne este frig. 9) Nu trebuie să purtăm niciodată ochelari, agrafe, ceas, brăţări, lănţişoare, cercei, inele, atunci când practicăm ASANAS sau alte tehnici specifice YOGA. Toate acestea sau fiecare în parte pot genera fenomene de rezonanţă cu unele energii subtile mai mult sau mai puţin benefice pe care adeseori nu le dorim deloc. 10) Aceia care practică SHIRSHASANA timp îndelungat (poate 40 de minute fără oprire, continuu) trebuie, în mod excepţional, să mănânce ceva uşor şi consistent sau eventual să bea o ceaşcă de lapte îndulcit cu miere naturală cam la 15 minute după SHIRSHASANA. 11) Dacă putem consacra mai mereu o jumătate de oră sau dacă este cu putinţă chiar mai mult numai pentru SHIRSHASANA, o asemenea performanţă ne va accelera evoluţia spirituală şi atunci putem reduce în mod proporţional timpul rezervat pentru practica celorlalte ASANAS. 12) Să fim pe cât posibil sistematici în practica YOGA. Aceia care practică inegal şi neregulat, nu vor trage foarte mari foloase de pe urma antrenamentului şi, mai ales, din această cauză, nu vor putea atinge cu uşurinţă treptele superioare în YOGA. Este important să reţinem că fără a respecta moderaţia în ceea ce priveşte alimentaţia, este greu să progresăm rapid în YOGA. Dacă fiinţa umană se dedă la practici YOGA şi nu urmăreşte să fie suficient de vitală şi normal ÎMPLINITĂ FIZIC, ea nu poate obţine multiple beneficii psihice, mentale şi spirituale ci,

dimpotrivă, nu îşi va putea vindeca eventualele boli sau dezechilibre existente. În plus, într-o asemenea situaţie ea se va simţi adeseori anemică şi fără putere. Starea de normală ÎMPLINIRE FIZICĂ în YOGA presupune să nu fi NICI PREA SLAB, NICI PREA GRAS. 13) Consumul zilnic a maxim 30 grame polen proaspăt şi pur, recoltat de albine care a fost în prealabil ales de impurităţi şi mâncat foarte încet cu 30 de minute înainte de masă, este foarte important în alimentaţia lacto-vegetariană a yoghinului. Polenul proaspăt recoltat de albine este în acelaşi timp un aliment foarte valoros şi un medicament YANG (+) natural. Curăţarea atentă şi completă a intestinelor cu ajutorul lui VAMANA DHAUTI şi SHANK PRAKSHALANA este mai ales necesară atunci când practicăm tehnici Superioare YOGA ca: PRANAYAMA, LAYA YOGA, SHIRSHASANA, YONI MUDRA, JALANDHARA BANDHA, BRAHMACHARYA, NAULI KRIYA, UDDIYANA BANDHA. 14) Se recomandă să începem totdeauna cu timpul minim rezervat pentru practica ASANAS-urilor şi apoi, în mod gradat, să mărim perioada pe măsură ce ne simţim foarte bine într-o ASANA. Putem practica un interval cât mai mare de timp ASANAS-urile atâta vreme cât ne putem menţine în mod confortabil în respectiva postură, resimţind din plin starea euforică pe care ea o determină datorită rezonanţei conştientizate cu anumite focare de putere din MACROCOSMOS. 15) ASANA (sau postura corporală ce determină o anumită APTITUDINE lăuntrică, graţie rezonanţei cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS), este cea de-a treia ANGA (treaptă) în ASKTANGA YOGA lui PATANJALI. Atunci când suntem cu adevărat stăpâni pe câteva ASANAS, numai atunci putem profita din plin de efectele minunate şi de beneficiile psihice, mentale şi spirituale ale tehnicilor de PRANAYAMA. 16) Maximum de avantaje şi efecte se poate obţine dacă se face de asemenea SHAMBHAVI MUDRA şi LAYA YOGA imediat la sfârşitul şedinţei de ASANAS şi PRANAYAMA (după ce în final s-a realizat bineînţeles SHAVASANA). 17) Dacă temelia unei case nu e pusă bine, atunci suprastructura se va prăbuşi imediat. La fel, dacă un aspirant YOGA nu stăpâneşte destul de bine ASANAS-urile, el nu poate începe sau trece la fazele cu adevărat superioare ale practicilor YOGA. 18) Regularitatea în practică şi o bună concentrare mentală sunt necesare pentru obţinerea maximului de beneficii de pe urma antrenamentului în ASANAS. În general, oamenii superficiali sau grăbiţi să obţină puteri paranormale (SIDDHIS) practică la început cu mare entuziasm ASANAS timp de 2-3 luni şi apoi renunţă. Aceasta este o mare greşeală care arată egoism şi ignoranţă. Aceşti oameni vor ca tot timpul un profesor YOGA să fie lângă ei. Ei au o tendinţă mentală predominant receptivă, efeminată, fiind leneşi, apatici, suspicioşi, bârfitori fi indolenţi. 19) În zilele noastre, sporturile comune de exterior au devenit obositoare, fiind în plus şi foarte costisitoare. Plase, rachete, mingi trebuiesc schimbate mai mereu. În HATHA YOGA, pentru practica ASANAS-urilor nu este nevoie decât de o pătură pe care să putem sta în timpul antrenamentului. 20) Exerciţiile fizice, în cazul diferitelor sporturi, antrenează PRANA în afară şi datorită epuizării ne obosesc. ASANAS-urile corect realizate în practica YOGA absorb în cantităţi uriaşe PRANA în universul nostru lăuntric şi apoi o distribuie în mod egal atât în MICROCOSMOSUL nostru cât şi în tot corpul fizic şi în diferitele sisteme ale lui. ASANAS-urile, corect realizate, acţionează eficient nu numai în plan fizic ci şi la nivelul corpurilor psihic, mental şi spiritual. În plus ASANAS-urile trezesc fără pericole puterea subtilă, cosmică, latentă, KUNDALINI, care doarme în MULADHARA CHAKRA. Aceasta face ca cea de-a treia ANGA (treaptă) în ASHTANGA YOGA a lui PATANJALI să fie extraordinar de importantă pentru accelerarea evoluţiei spirituale. În plus, se cuvine să reţinem că o anumită ASANA ameliorează şi

îndepărtează în mod natural una sau mai multe boli. 21) În practica corectă YOGA, ASANAS-urile nu sunt numai simple exerciţii fizice. Ele vor fi totdeauna (în special dacă sunt realizate cu o bună concentrare mentală) cu mult mai mult decât atât. Ele au chiar o bază spirituală. ASANAS-urile ne ajută foarte mult să obţinem controlul simţurilor, minţii şi corpului. Nervii fizici şi muşchii sunt purificaţi şi profund regeneraţi într-un timp scurt. Cu ajutorul anumitor ASANAS, KUNDALINI este trezit şi fiinţa umană în cauză trăieşte stări uluitoare de Beatitudine şi Putere. Practica perseverentă a ASANAS-urilor face cu putinţă atingerea stării de SAMADHI de către aspiranţii plini de dăruire. Dacă faceţi flotări chiar şi de 500 de ori pe şi sau exerciţii la paralele de 50 de ori pe şi timp de 5 ani, ele nu vă vor face mai fericiţi şi niciodată nu vă vor ajuta la trezirea acestei subtile puteri cosmice, misterioase, KUNDALINI. Datorită ignoranţei şi mărginirii, extrem de puţini sunt oamenii care intuiesc şi înţeleg la ora actuală diferenţa dintre YOGA şi sport. 22) Femeile, fiind la fel de înzestrate, potenţial ca şi bărbaţii trebuie şi pot, de asemenea, să practice cu perseverenţă ASANAS. Prin practica ASANAS-urilor, ele vor putea avea copii inteligenţi, sănătoşi şi puternici. Dacă mama este inteligentă, sănătoasă, frumoasă şi puternică, copilul ce se va naşte va fi de asemenea inteligent, sănătos, frumos şi puternic. Regenerarea şi fericirea tinerelor femei prin continenţă amoroasă înseamnă printre altele regenerarea şi fericirea întregii lumi. Dacă femeile practică ASANAS în mod sistematic, cu interes şi atenţie, ele vor dobândi o minunată sănătate şi vitalitate, fiind totodată fericite şi mult mai frumoase. Nu există îndoială în această privinţă şi mai ales femeile care practică se vor convinge singure de acest adevăr. Condiţia principală pentru femei este că ele să fie perseverente şi pline de răbdare în practica YOGA. Răbdarea, în cazul femeii care practică YOGA este condiţia esenţială care o poate conduce la starea de supremă realizare spirituală. Aspirantele (femei) YOGHINE care merg pe calea YOGA pot şi trebuie să realizeze aceleaşi salturi spirituale ca şi bărbaţii. Copiii născuţi din femei YOGHINE suficient de avansate în YOGA şi care au evoluat spiritual vor fi, de asemenea, YOGHINI sau fiinţe umane geniale datorită faptului că ele atrag spre încarnare spirite elevate. 23) LAYA YOGA, PRANAYAMA trebuie să meargă mână în mână cu practica perseverentă a mai multor ASANAS. Numai atunci începe adevărata YOGA în care corpul, vitalul, psihicul şi mentalul sunt într-o deplină armonie. Asemenea fiinţe sunt un ideal de frumuseţe şi echilibru. 24) La început, fiecare dintre noi a remarcat mai mult sau mai puţin că nu putem realiza unele ASANAS perfect. Totuşi, unii dintre noi am putut constata că practica sistematică va aduce cu sine perfecţiunea. Pentru aceasta se cere totdeauna răbdare, concentrare mentală, perseverenţă, entuziasm, onestitate şi sinceritate. 25) PASCHIMOTTANASANA, DHANURASANA, MAYURASANA (pe care o vom studia în curând), SARVANGASANA şi SHIRSHASANA sunt o bună combinaţie pentru trezirea lui KUNDALINI. PASCHIMOTTANASANA, SARVANGASANA şi SHIRSHASANA sunt considerate în tratatele secrete YOGA ca fiind ASANAS-urile TRINITARE. Putem reduce numărul ASANAS-urilor în anumite condiţii speciale dacă nu avem timp. Aceste trei ASANAS, supranumite TRINITARE, ne vor oferi prompt aproape toate avantajele şi beneficiile tuturor celorlalte ASANAS dacă sunt realizate, fiecare dintre ele (cele 3), în ordinea cunoscută, timp de maxim 7 minute (fiecare în parte). 26) Patru ASANAS sunt în special indicate pentru LAYA YOGA. SHAMBHAVI MUDRA şi meditaţie, anume: SUKHASANA, VAJRASANA, SIDDHASA (care va fi învăţata ulterior) şi PADMASAMA. PADMASANA este cea mai bună pentru marea majoritate a

aspiranţilor YOGA. Cei care doresc să atingă, să perfecţioneze şi să menţină BRAHMACKARYA prin continenţă sexuală trebuie să practice cu consecvenţă BRAHMACHARYASANA. 27) Nu trebuie să renunţăm niciodată definitiv la una dintre ASANAS-urile învăţate. Este indicat să alegem chiar şi când nu avem mult timp un set de ASANAS şi să le practicăm cu atenţie şi tenacitate. Dacă facem azi, de exemplu, un set de ASANAS în ordinea indicată şi mâine un alt set dintre ASANAS-urile rămase, după o anumită perioadă, vom remarca rezultate extraordinare atât la nivel fizic cât şi vital, psihic, mental şi spiritual. 28) Cu cât suntem mai stabili în anumite ASANAS care ne plac foarte mult, cu atât vom deveni mai capabili de o mai bună concentrare şi focalizare lăuntrică a minţii. Nu putem aproape niciodată reuşi o bună meditaţie când facem LAYA YOGA dacă nu putem sta nestingheriţi într-o postură YOGA stabilă, minim 30 de minute. 29) În practica noastră YOGA trebuie să ne folosim adeseori de bunul simţ. Dacă o mâncare nu este agreată de organismul nostru, trebuie să o schimbăm după ce ne-am gândit bine sau după ce ne-am consultat cu ghidul nostru spiritual. Dacă o anumită ASANA nu ne este foarte potrivită, alegem alta care ne place foarte mult şi o realizăm fără întrerupere o perioadă cât mai mare de timp. Aceasta este YUKTI (alegere ce se bazează pe anumite afinităţi). Acolo unde este YUKTI (alegere), în YOGA mai târziu apare şi SIDDHI, BHUKTI şi MUKTI (perfecţiune paranormală, beatitudine nepieritoare şi libertate deplină). 30) Dacă nu putem realiza o anumită ASANA în mod satisfăcător nu trebuie să ne pierdem niciodată speranţa că la un moment dat vom reuşi. Acolo unde există entuziasm şi voinţă, există totdeauna şi o cale către reuşită. Roma, de exemplu, n-a fost clădită într-o singură zi. Trebuie să urmărim REALIZAREA a ceea ce ne-am propus şi pentru aceasta trebuie s-o luăm din nou şi din nou de la capăt. Adeseori trebuie să anticipăm succesul; procedând astfel, el VA APARE RAPID. Practica continuă ne va aduce satisfacţia pe care în prealabil am mentalizat-o. 31) Nici un fenomen de SAMADHI sau stare extatică superconştientă nu este posibilă fără trezirea şi ascensiunea forţei cosmice subtile, latente în noi KUNDALINI. KUNDALINI poate fi trezit gradat şi fără pericole în diferite modurii ASANAS (perfect realizate), MUDRAS, BANDHAS, PRANAYAMA, BRAHMACHARYA (continenţa sexuală), LAYA YOGA, dăruire faţă de DUMNEZEU, KARMA YOGA, Graţia ghidului spiritual (GURU), BAHTI YOGA, REZONANŢĂ şi COMUNIUNE CU UNA DINTRE CELE 10 PUTERI COSMICE; voinţă analitică puternică şi gândire profundă focalizată ferm (VICHARA SHAKTI). Aceia care urmăresc în mod special să-şi trezească puterea latentă cosmică KUNDALINI trebuie înainte de toate să aibă o mare puritate în intenţii, gânduri, cuvinte şi acţiuni. Ei trebuie să fi realizat foarte bine BRAHMACHARYA transmutând potenţialul sexual şi sublimând energia rezultantă la nivel psihic, mental şi spiritual. Numai atunci ei se pot cu adevărat bucura de beneficiile spirituale sublime ale stării de SAMADHI. Atunci când KUNDALINI este trezit, vechile SAMSKARAS (înregistrările experienţelor trăite ce creează OBIŞNUINŢA) sunt definitiv eliminate şi nodul subtil, psihic al ignoranţei ce se află în regiunea inimii în corpurile invizibile va fi gradat străpuns. Atunci vom fi eliberaţi de roata SAMSARA-ei (ciclul naşterii şi morţii) şi în cele din urmă vom atinge starea nemuritoare a lui SATCHITANANDA (PURA EXISTENTĂ, PURĂ CONŞTIINŢA PURĂ BEATITUDINE). 32) KUMBHAKA (reţinerea pe plin a suflului subtil) moderată, naturală şi spontană în timpul practicii pe intervale ceva mai mari de timp a ASANAS-urilor măreşte foarte mult eficacitatea acestora şi, în plus, amplifică considerabil puterea mentală şi vitalitatea aspirantului perseverent. 33) Aceia care practică LAYA YOGA pot emite mental MANTRA în timpul realizării

corecte a lui PADHASAKA, VAJRASANA sau SKIRSKASANA. Atunci când emitem astfel mental MANTRA timp de minim 6 luni, se formează la un moment dat o obişnuinţă binefăcătoare şi în final forţa acestei SAMSKARA (înregistrarea experienţei trăite) va asigura, fără nici un efort conştient din partea noastră, practica spontană, neîntreruptă a emisiei mentale a MANTRA-ei în timpul realizării acestor ASANAS. Nu va mai fi pentru noi atunci nici o dificultate în a urmări conştient emisia mentală a MANTRA-ei. Aspiranţii care au foarte puţin timp la dispoziţia pot face astfel LAYA YOGA în timpul realizării acestor ASANAS indicate mai sus. Aceasta este, analogic vorbind, ca şi cum am primi foarte multe fructe aruncând într-un portocal o singură piatră. Practicând cu consecvenţă în acest mod vom constata că obţinem multe SIDDHIS (puteri PARANORMALE).

AN III C 34 Informaţii secrete CELE CINCI ACŢIUNI FUNDAMENTALE, VOLITIVE ŞI CONŞTIENTE CARACTERISTICE PENTRU ASPECTUL DINAMIC, SOLAR, EMISIV, MASCULIN (+), YANG AL FIECĂREI FIINŢE UMANE (BĂRBAT SAU FEMEIE), VALABILE PE CELE 7 PLANURI DE EXISTENŢĂ, ÎNCEPÂND CU PĂMÂNTUL, ALE MANIFESTĂRII MACROCOSMICE ŞI MICROCOSMICE (UNIVERSUL NOSTRU LĂUNTRIC) (0) ACŢIUNEA (KARMAN) este făcută prin mişcare (CALANA). (1) UTKSEPANA - ridicarea energiei însoţită de sublimarea acesteia la comandă sau dorinţă, din toate celelalte planuri inferioare sau subordonate faţă planul de unde se exercită de fapt acţiunea de ridicare şi aducerea ei, în vederea acumulării sau realizării unei anumite acţiuni sau fenomen, în planul sau nivelul în care se produce ridicarea. Ridicarea energiei se realizează numai atât timp cât se produce şi se menţine conştientizarea şi impulsionarea mentală a ridicării în planul respectiv. Succesul în ridicarea şi sublimarea energiei se remarcă atât interior, cât şi exterior după starea de abundenţă, acumulare sau umplere pe care o provoacă acolo foarte net. Ea este perceptibilă telepatic, empatic şi subtil de toţi aceia care sunt şi ei treziţi la acel nivel, identic cu acela unde s-a produs la respectiva fiinţă umană ridicarea şi sublimarea energiei. Ridicarea energiei poate fi asimilată perfect cu fenomenul de sublimare. De exemplu, acţionând mental asupra energiei de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, vom realiza ridicarea sau sublimarea energiei prezente la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA şi MULADHARA CHAKRA şi vom percepe acumularea energiei sublimate în cantitate mărită la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Încetul cu încetul, prin menţinerea unei acumulări mari de energie

rezultate, prin urcarea şi sublimarea energiei, are loc o considerabilă amplificare a trezirii acelui centru sau plan, care face cu putinţă perceperea clară a centrului de forţă (CHAKRA) în care energia este urcată şi sublimată. (2) APAKSEPANA = coborârea energiei la comandă sau dorinţă de la nivelul oricăruia dintre cele 7 planuri la care avem în mod efectiv acces datorită trezirii sau conştientizării şi aducerea ei sau acumularea în vederea realizării unei anumite acţiuni sau fenomen în oricare dintre planurile subordonate sau inferioare. Coborârea energiei se efectuează numai atât timp cât se produce şi se menţine comanda mentală şi conştientizarea coborârii energiei în planul respectiv. Reuşita în coborârea energiei se remarcă atât interior, cât şi exterior, după starea foarte clară de acumulare sau umplere pe care o provoacă la acel nivel. Coborârea este perceptibilă telepatic, empatic şi subtil de toţi aceia care sunt şi ei treziţi la acel nivel (identic cu acela unde sa produs la respectiva fiinţă umană coborârea energiei). Starea resimţită în urma coborârii energiei într-un plan subordonat este cu totul diferită în comparaţie cu starea rezultată prin ridicarea energiei. Coborârea energiei permite ulterior trăirea unei stări de inefabilă elevare şi înnobilare la nivelul planului unde se produce coborârea energiei. Încetul cu încetul, prin menţinerea unei acumulări mari de energie rezultate prin coborârea energiei, are loc elevarea şi rafinarea planului sau a centrului de forţa (CHAKRA) unde se coboară energia. Atunci când, atât urcarea, cât şi coborârea energiei sunt foarte bine controlate, într-o fază caracteristică măiestriei în YOGA, cele două se pot realiza simultan. Prin aceasta rezultă o netă dublare a efectelor, care va atrage după sine o evidentă accelerare a progresului spiritual al fiinţei umane în cauză, care este capabilă de o asemenea performanţă. (3) AKUNCANA = contracţia energiei sau focalizarea la comandă sau dorinţă la nivelul oricăruia dintre cele 7 planuri la care avem în mod efectiv acces prin trezire, elevare şi conştientizare în vederea efectuării unei anumite acţiuni sau fenomen în planul respectiv. Contracţia sau focalizarea energiei poate în analogie asimilată cu procesul de convergenţă sau focalizare a luminii şi se poate realiza numai după ce acumularea sau umplerea a fost corect şi suficient îndeplinită în planul în care urmează să producem aceasta, în vederea efectuării unei anumite acţiuni sau fenomen în acel plan. Contracţia energiei se efectuează numai atât timp cât se produce şi se menţine comanda mentală şi conştientizarea contracţiei sau, altfel spus, focalizarea energiei în sfera planului respectiv. Reuşita în contracţia energiei se remarcă atât interior, cât şi exterior, după starea de focar în curs de intensificare în planul în care se realizează. Amplificarea stării de focar este direct proporţională cu menţinerea pe un interval adecvat de timp a contracţiei energiei, sub forma unul flux intens concentrat în aria focar. Prin focalizarea sau contracţia energiei se poate activa CENTRUL FOCAR (BIJA) al oricăruia dintre centrii de forţă (CHAKRA), atât cei 7 principali, cât şi cei secundari; astfel se pot dinamiza mult mai uşor canalele subtile (NADI-urile) prin care circulă energiile extrem de fine. Prin contracţia energiei se poate trezi de asemenea o anumită spiţă a unei CHAKRA. Tot prin contracţia energiei se pot realiza uşor efecte curative în anumite zone, organe sau puncte ale corpului fizic şi corpului vital (bioenergetic). Prin contracţia energiei se pot energiza de asemenea canalele de energie (NADI-urile) ale structurii vitale împreună cu punctele lor secundare, focare specifice, cunoscute sub denumirea de puncte şi meridiane în acupunctura chineză. Tot prin contracţia energiei se poate realiza şi dinamizarea sau eventual încetinirea unor funcţii vitale perturbate. Prin contracţia energiei se poate ajunge la controlul unor procese subconştiente, instinctive sau chiar la stăpânirea reflexelor. Prin contracţia energiei se poate mări sensibilitatea într-un anumit plan sau organ al fiinţei, fie trezite şi intensificate diferite însuşiri sau capacităţi deocamdată latente în cazul unor oameni neevoluaţi sau pot fi trezite sau

reactivate calităţi abia vag intuite. Toate cele enumerate mai sus şi multe altele pot fi realizate prin contracţia energiei în propria noastră structură sau pot fi provocate, dacă urmărim aceasta, în oricare altă fiinţă umană ce se află fie imediat în apropierea noastră, fie la o foarte mare distanţă şi, în acest caz, fenomenele se pot defini (de către cei ignoranţi) drept paranormale şi telepatice. Atunci când nu cunoaştem efectiv persoana pe care dorim să o ajutăm, putem folosi eventual o fotografic recent sau chiar mai veche, cu ajutorul căreia vom opera mental, oarecum analogic, realizând focalizarea sau contracţia energicei în zona sau la nivelul unde dorim să producem efectul urmărit. Reuşita sau succesul pot fi atunci sesizate în propria noastră fiinţă numai prin trezirea capacităţilor telepatice receptive, empatice, atunci când acţionăm (numai benefic) asupra respectivei fiinţe la distanţă (pe care într-o asemenea situaţie nu o putem întreba imediat prin telefon ce a simţit cu privire la acţiunea noastră de contracţie a energiei într-o anumită zonă sau nivel al fiinţei sale ce se află la distanţă). Realizarea diferitelor fenomene paranormale, aparent misterioase, este în marea majoritate a cazurilor asigurată de o stăpânire perfect conştientă, uneori chiar înnăscută (graţie progreselor realizate în altă viaţă), a focalizării energiei în vederea producerii anumitor efecte precis definite în mintea yoghinului operator. Toate aceste aspecte sunt de asemenea valabile şi în cazul focalizării curenţilor subtili coloraţi. Secretul reuşitei în diferitele vindecări paranormale sau aparent miraculoase constă întru focalizare a energiei perfect realizată pe o durată adecvată de timp. Efectele şi fenomenele care ţin de magnetismul subtil sau de aşa-zisul transfer de bioenergie prin "pase'' sunt de asemenea intim legate de focalizarea energiei şi orientarea ei prin deplasările la nivelul unui organ anume ales ca ţintă asupra căruia se operează focalizarea sau contracţia energiei. (4) PRASARANA = expansiunea sau manifestarea fulgerătoare a energiei, în prealabil acumulate, la nivelul oricăruia dintre cele 7 planuri la care avem în mod clar şi preponderent acces. Expansiunea nu este niciodată posibilă în afara unei energiei adecvate la nivelul sau centrul de forţă unde urmează să o producem. Altfel spus, expansiunea trebuie să fie totdeauna anticipată de o adecvată acumulare a energiei, ce va fi eliberată rapid sau fulgerător în momentul expansiunii. În cazul fiinţei umane comune, expansiunea este adeseori cel mai uşor conştientizată la nivelul plexului solar (MANIPURA CHAKRA), atunci când se ajunge la o stare maximă de expansiune a energiei focului subtil, în stările de voinţă fermă bruscă. După o asemenea expansiune energetică subtilă ce antrenează voinţa, se instalează o stare accentuată de forţă, tenacitate şi curaj, ce se poate manifesta uneori şi prin entuziasm nestăvilit.În cazul trăirilor sexuale, erotice, pierderea controlului asupra potenţialului creator amoros atrage după sine orgasmul cu ejaculare exploziv-intempestivă în care are loc de asemenea expansiunea stihinică, animalică, a forţei erotice, care adeseori atrage după sine pierderea inutilă şi ireversibilă a potenţialului de bază (sperma - în cazul bărbatului). În cazul stăpânirii energiei sexuale, graţie autocontrolului, este posibilă manifestarea în crescendo a funcţiei sexuale la valoarea sa ideală, pe un interval nedefinit de timp cu toate binefacerile vitale, psihice şi mentale ce rezultă prin aceasta. Expansiunii explozive a energiei, adeseori total nestăpânite, YOGA îi opune o expansiune gradată şi perfect autocontrolată, ferm dirijată, prin care se urmăreşte devierea superioară sau sublimarea energiei manifestate fenomen ce poate avea loc imediat după efervescenţa ei. În asemenea situaţii, în YOGA, expansiunea perfect autocontrolată este IMEDIAT însoţită şi de ridicarea energiei, aceasta atrăgând după sine o armonizare crescândă ce este însoţită de o integrare superioară, plenară în Conştiinţa Cosmică Divină şi Infinită, care va genera în universul lăuntric stări de euforie oceanică însoţite de senzaţia inefabilă de dilatare a fiinţei noastre subtile, psihice, în nemărginire. Aceasta conduce gradat şi natural la trezirea şi atingerea anumitor forme de conştiinţă cosmică ce, în fazele avansate, permit atingerea stării beatifice de conştiinţă divină cosmică, absolută (SAMADHI).

Expansiunea energiei de la un anumit nivel al fiinţei se poate produce selectiv, pentru acela care este iniţiat şi conştient, atunci când, pe un interval de timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de necesităţi, a acumulat anticipat şi modulat energie subtilă, pusă în rezonanţă sau sincronizată conştient sau intuitiv cu o anumită situaţie, fenomen sau acţiune ce urmează să se producă în viitorul apropiat sau foarte îndepărtat. Aceasta este, de exemplu, valabil şi uşor de conştientizat în cazul unei fiinţe dragi faţă de care trăim stări de imensă afecţiune, simpatie sau iubire profundă. Amploarea expansiunii autocontrolate, selective, este întotdeauna direct proporţională cu gradul de acumulare a energiei la acel nivel şi depinde de intensitatea efervescenţei anticipative. Aspiraţia sistematic aprofundată şi cristalizată ferm prin evocare şi repetare anticipată ne permite în final să atingem succesul şi să obţinem exact rezultatele benefice pe care anterior le am mentalizat clar şi ferm, de nenumărate ori, prin imaginaţie controlată, făcând astfel cu uşurinţă posibilă transformarea şi orientarea în bine a fiinţelor, situaţiilor, conjuncturilor şi acţiunilor. Aceasta este, printre altele, o cale sigură de modificare în bine chiar şi a destinului, atunci când, bineînţeles, dispunem de energia sau de forţa necesară pe care să o orientăm benefic şi să o aplicăm cu consecventă sistematic până la reuşita finală. Un exemplu simplu de expansiune selectivă a energiei; resimţim aproape constant o stare copleşitoare de iubire intensă pentru o anumită fiinţă umană. Afecţiunea ne este plenar împărtăşită şi aceasta ne conferă o stare de fericire extraordinară. Datorită unei conjuncturi fortune, total independente de voinţa noastră, suntem separaţi pentru 7 luni de acea fiinţă şi nu mai putem comunica obişnuit, de aproape cu ea. După un oarecare interval de timp suntem în mod evident cuprinşi de dor. Ştim că în general dorul este o stare afectivă sufletească intensă şi sublimă a celui care tinde sau aspiră la ceva, ca fiind provocată de o dorinţă afectuoasă puternică de a vedea sau revedea pe cineva sau ceva drag, cu starea sublimă şi intensă de dor are totdeauna loc (fie că ştim sau nu ştim aceasta) contracţia sau focalizarea energiei afective în fiinţa noastră, care este însă, cu anticipaţie destinată sau, altfel spus, menţinută la unison subtil cu fiinţa iubită ce este momentan absentă. Gradat, energia afectivă subtilă, consacrată fiinţei iubite, se acumulează, graţie dorului, în propria noastră sferă aurică. Ea rămâne acolo ca o rezervă subtilă, latentă, nebănuită, la care nimeni altcineva care vine în contact cu noi (în afara fiinţei iubite care i-a provocat acumularea) nu are în mod obişnuit acces şi nu-i poate produce expansiunea sau manifestarea expansivă. Exact în momentul revederii cu fiinţa iubită are loc expansiunea euforică, plenară a energiei subtile afective acumulate selectiv prin dor şi care provoacă stările de fericire paradisiacă pe care fiecare le cunoaşte. În cazul în care şi celalalt sau cealaltă a unirii la rândul său stări intense de dor, expansiunea plenară a energiei afective va fi evident resimţită reciproc. STAREA AFECTIVĂ, SUBLIMĂ, NET COPLEŞITOARE CARE REZULTĂ ATUNCI ESTE CU MULT MAI AMPLĂ ŞI MAI INTENSĂ DECÂT SIMPLA ÎNSUMARE A CELOR DOUA STĂRI DE EXPANSIUNE. ACEST EFECT ŢINE DE MISTERUL REZONANŢEI SAU AL PUNERII LA UNISON CU RESPECTIVUL PLAN ENERGETIC ŞI UTIL AFECTIV AL MACROCOSMOSULUI. ASTFEL, DACĂ UNUL DINTRE CEI DOI A MANIFESTAT UN DOR DE VALOAREA 7, DE EXEMPLU, IAR CELALALT LA RÂNDUL SĂU A MANIFESTAT UN DOR ŞI MAI INTENS. DE VALOAREA 9, STAREA FINALĂ REZULTANTĂ CE VA FI RESIMŢITĂ DE FIECARE DINTRE CEI DOI, ÎN MOMENTELE EXPANSIUNII AFECTIVE RECIPROCE, VA FI DE VALOAREA 25 şi nu doar de 16 aşa cât ar trebui să fie, dacă aceste fenomene inefabile s-ar manifesta printr-o SIMPLĂ ÎNSUMARE. O altă ilustrare semnificativă a celor de mai sus o oferă realizarea tehnicilor de LAYA YOGA sau de fuziune cu sfera de forţă a MARILOR PUTERI COSMICE, în trup unde intensitatea colosală a stărilor psihice, mentale şi spirituale ce apar la fiecare dintre participanţi (cu condiţia ca aceştia să se găsească cu toţii la unison şi să fie suficient de puternici ca forţă de

angrenare a trăirilor) depăşeşte cu mult simpla însumare a aportului fiecăruia în desfăşurarea uluitoarei expansiuni controlate prin care simultan se realizează, totdeauna, ridicarea energiei noastre lăuntrice (aceasta nefiind altceva decât SUBLIMAREA subtil alchimică despre care se vorbeşte în textele yoghine). Expansiunea subtilă autocontrolală a energiei se poate produce de asemenea şi prin identificarea intensă şi profundă cu energiile subtile pe care le evocă în noi prin rezonanţă şi o muzică anumită sau o melodie foarte armonioasă cu care avem deosebite afinităţi individuale. Şi în acest caz se va realiza de asemenea ridicarea energiei subtile simultan cu expansiunea sa. Ridicarea energiei simultan cu expansiunea acesteia este imperios necesară mai ales atunci când energia expansionată într-un anumit plan al fiinţei ne depăşeşte cu mult posibilităţile imediate sau apropiate în timp ca utilizare. În caz contrar, energia subtilă poate să genereze, atunci când stagnează, mai ales la nivelurile inferioare, o gamă vastă de fenomene parazite, dăunătoare echilibrului şi progresului nostru spiritual, adeseori penibile, pe care de altfel niciodată nu le dorim. În asemenea cazuri, o potenţială şansă gigantică de reuşită spirituală, excepţională se poate finaliza într-un eşec lamentabil, absurd şi ireparabil în asemenea situaţii, în care acţionăm prosteşte, totul se desfăşoară, analogic vorbind, ca şi cum am dobândi o uriaşă sumă de bani pe care, în loc să o folosim în nu contează ce direcţie sau acţiune plenar binefăcătoare, o ardem prosteşte într-un foc pe care îl întreţinem lăsându-ne cuprinşi de mânie, fără să mai trăim în final altceva decât gustul amar al ratării iremediabile a unei şanse minunate (datorită reacţiilor şi acţiunilor noastre imbecile). În YOGA se urmăreşte ca expansiunile subtile energetice necontrolate, explozive, epuizările dăunătoare prin care rezervele lăuntrice naturale ale fiinţei sunt jefuite şi orientate în sens contrar aspiraţiilor noastre esenţiale: să fie cu anticipaţie înlocuite prin expansiuni benefice, autocontrolate, armonioase, stenice, plenar binefăcătoare (prin care rezervele naturale sau acumulate conştient sunt analizate şi învestite cu înţelepciune pentru elevarea şi transfigurarea constantă a întregii noastre naturi. Pentru armonizarea deplină a structurii noastre subtile, fiind orientate ferm şi permanent la unison cu aspiraţiile noastre spirituale, divine). (5) GAMANA - mişcarea sau deplasarea la comandă mentală fermă sau dorinţă a energiei subtile lăuntrice în cadrul unuia şi aceluiaşi plan dintre cele 7 planuri fundamentale ale fiinţei, la care avem în mod firesc acces, prin trezire sau prin proiecţia ori deplasarea paranormală la nu contează ce distanţă a unuia dintre cele 5 simţuri subtile de bază (miros, gust, văz, pipăit, auz) sau chiar a tuturor (proiecţia structurii noastre subtile în întregime) împreună cu mentalul (MANAS), pentru a realiza chiar la foarte mare distanţă anumite fenomene sau acţiuni, sau pentru, a simţi pe cale paranormală, subtilă, tot ceea ce ne interesează să ştim sau să aflăm. În cazul măiestriei depline în deplasarea sau proiecţia structurii noastre subtile, se poate la fel de bine ca simţirea şi acţiunea realizată să fie fulgerător simultane, dând naştere misterioasei puteri a ubicuităţii sau bilocaţiei, în care, deşi structura fizică se află într-un anumit loc, în spaţiu, structura noastră energetică subtilă este proiectată la nu contează ce distanţă, unde se materializează sau se semimaterializează şi, rămânând vizibilă sau invizibilă vederii obişnuite, realizează nu contează ce acţiuni binefăcătoare sau percepe nebănuită tot ceea ce o interesează, chiar mai fidel decât atunci când este prezentă prin intermediul corpului fizic. Dacă mişcarea sau deplasarea energiei subtile în cadrul aceluiaşi plan la care avem acces prin trezire este simplă şi la îndemâna oricui, deoarece se supune ordinelor sau comenzilor minţii lui, această acţiune fiind ferm angrenată puterea de concentrare şi atenţia susţinută) sau chiar dorinţei ferme, deplasarea separată a simţurilor noastre subtile la distanţă sau proiecţia în întregime a structurii subtile implică un anumit grad adecvat de energizare anterioară la respectivului centru de forţă, CHAKRA, ce controlează acel simţ) pentru a fi realizată cu succes. În cazul nerespectării stricte a acestei cerinţe, rezultatele sunt anemice, neconcludente sau în

unele cazuri chiar fantasmagorice, împingându-l către PARANOIA pe cel care abuzează şi se lasă pradă jocurilor delirante ale imaginaţiei. În fiinţă, deplasarea sau mişcarea energiei subtile în cadrul aceluiaşi plan la care avem acces atrage gradat după sine acumularea sau strângerea acesteia în zona, stratul specific sau aria în care o deplasăm pentru a produce anumite acţiuni, fenomene subtile sau rezultate binefăcătoare, regenerante. Exemplu: se resimte lăuntric o accentuată devitalizare a ficatului în propria fiinţă care ne produce o stare penibilă de vlăguire şi anemie; atunci ne concentrăm intens, mental, în planul 3 al fiinţei noastre controlat de MANIPURA CHAKRA şi dorim sau urmărim ferm deplasarea energiei subtile către ficat, unde, pe măsură ce o acumulăm în cantitate mărită (sub forma unui flux subtil colorat în mod adecvat pentru a răspunde necesităţilor), percepem la câtva timp după aceea o stare netă de bine interior la nivelul organului devitalizat, însoţită de o inefabilă vibraţie fină, şi stenică, revitalizantă. Starea intensă de bunăstare lăuntrică şi revenire la normal, ce se instalează complet după un anumit interval de timp, indică reuşita deplină în deplasarea binefăcătoare a energiei subtile. Aici se aplică, de asemenea, foarte bine toate informaţiile cu privire la curenţii subtili coloraţi în unele situaţii trebuie să realizăm, pentru a ajuta sau vindeca pe cineva, deplasări sau transfer de energie subtilă de la un anumit plan sau strat al fiinţei noastre în acelaşi plan sau strat al acelei fiinţe pe care urmărim să o vindecăm sau să o ajutăm şi care se află în imediata noastră apropiere sau la nu contează ce distanţă. Pentru aceasta este neapărat necesar ca în prealabil să ne încărcăm şi să dispunem de o cantitate mare de energie subtilă la nivelul propriului nostru plan de la care realizăm deplasarea energiei subtile sau transferul. Atunci când nu suntem pe deplin convinşi de justeţea sau necesitatea binefăcătoare a acţiunii noastre, ESTE FOARTE BINE SĂ NE DETAŞĂM COMPLET DE FRUCTUL ACŢIUNII ŞI PRIN INTENSA ASPIRAŢIE SAU RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU SAU ABSOLUT, CEREM FERM SĂ SE MANIFESTE, PRIN FIINŢA NOASTRĂ, CONŞTIINŢA DIVINĂ COSMICĂ, SUPREMĂ. NOI ASUMÂNDU-NE PLINI DE MODESTIE ŞI DRAGOSTE CONDIŢIA UNUI RELEU PRIN CARE SE REALIZEAZĂ TRANSFERUL DE ENERGIE SUBTILĂ CHIAR DE LA DUMNEZEU. AMPLOAREA, COMPLEXITATEA ŞI INTENSITATEA FENOMENELOR SUBTIL ENERGETICE BENEFICE, CARE APAR ATUNCI. ATÂT ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIINŢĂ, CÂT ŞI ÎN FIINŢA CELUI PE CARE, LA UNISON CU DUMNEZEU, DORIM SĂ-L AJUTĂM, NE PERMITE SĂ ÎNVĂŢĂM ŞI SĂ SIMŢIM PROFUND, NOI ÎNŞINE, FOARTE MULT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ DIVINĂ EXTATICĂ CE FACE SĂ SE INSTALEZE ŞI SĂ SE AMPLIFICE ÎN UNIVERSUL NOSTRU LĂUNTRIC O STARE INEFABILĂ DE PLENITUDINE SUBLIMĂ (CARE ESTE ÎN ACELAŞI TIMP O DOVADĂ EXTRAORDINAR DE CLARĂ PENTRU NOI ÎNŞINE A EXISTENŢEI DIVINULUI. = VA URMA =

AN III C 35 — INFORMAŢII SECRETE — CELE CINCI ACŢIUNI FUNDAMENTALE, VOLITIVE ŞI CONŞTIENTE CARACTERISTICE PENTRU ASPECTUL DINAMIC, SOLAR, EMISIV, MASCULIN (+), YANG AL FIECĂREI FIINŢE UMANE (BĂRBAT SAU FEMEIE), VALABILE PE CELE 7 PLANURI DE EXISTENŢĂ, ÎNCEPÂND CU PĂMÂNTUL, ALE MANIFESTĂRII MACROCOSMICE ŞI MICROCOSMICE (UNIVERSUL NOSTRU LĂUNTRIC) (continuare la cursul nr. 34. An III) Acţionând mai mereu în felul acesta, starea noastră de DETAŞARE spirituală ne ajută enorm să ÎNVĂŢĂM PROFUND ŞI PERMANENT ÎN TIMP CE ÎI AJUTAM ŞI ÎI ÎNVĂŢĂM PE ALŢII, aceasta evident numai cu condiţia să renunţăm cu anticipaţie COMPLET la fructele acţiunilor noastre, consacrândule plini de abnegaţie SUPREMULUI. În această situaţie (de detaşare spirituală), ego-ul este mult anihilat şi are loc fuziunea gradată, euforică dintre picătura divină de viaţă a fiinţei noastre şi Infinitul ocean al vieţii divine a Macrocosmosului. PARTEA ESTE ATUNCI CUPRINSĂ ÎN TOT, IAR TOTUL ESTE PERMANENT PERCEPUT CA OGLINDINDU-SE ŞI AFLÂNDU-SE ÎN PARTE. ACEST ASPECT TRĂIT PLENAR ESTE UN MISTER COPLEŞITOR, EXTAZIANT ŞI TERIBIL ÎN ACELAŞI TIMP. Trăirea acestei stări beatifice fundamentale este esenţială pentru oricine vrea să resimtă fluviul subtil de energie divină la care putem avea acces cu uşurinţă, mai ales prin KARMA YOGA. Atunci când urmărim să energizăm o anumită spiţă sau canal subtil (NADI) al unui anumit centru de forţă (CHAKRA) vom vizualiza cu o intensă şi constantă concentrare mentală MIŞCAREA energiei subtile de la nivelul FOCARULUI (CENTRUL centrului de forţă) în lungul acelei spiţe (NADI). Vom sesiza net, subtil, în acea CHAKRA, deplasarea energiei subtile şi senzaţia specifică pe care o produce deplasarea acesteia la acel nivel, direct proporţional cu timpul afectat pentru aceasta şi, evident, în funcţie de intensitatea fluxului subtil dinamizat. Condiţia absolut necesară este ca centrul respectiv (CHAKRA) a cărui spiţă (NADI) urmărim să o energizăm prin deplasarea energiei chiar prin ea, SĂ FIE SUFICIENT DE BINE PURIFICAT, TREZIT ŞI ÎN MOD ADECVAT DINAMIZAT, DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ENERGIEI. ÎN FOCARUL SĂU SPECIFIC, ASUPRA CĂRUIA AM ACŢIONAT PRIN ASANA-e, PRANAYAMA SAU CU BIJA MANTRA ÎN LAYA YOGA. Procedând astfel, după o anumită perioadă de antrenament sistematic, vom constata gradat că am dinamizat complet acea spiţă (NADI) a respectivei CHAKRA atât după starea inefabilă caracteristică, sublimă ce se instalează aproape instantaneu în momentul în care îi conştientizăm energizarea în urma deplasării în debit constant a energiei subtile de-a lungul ei, cât şi după amplificarea controlată sau stăpânirea deplină a acelei stări oceanice pe care respectiva spiţă (NADI) o controlează. Această stare caracteristică, de o intensitate foarte mare, este spontan perceptibilă atât de noi înşine, cât şi de către ceilalţi, care vor reacţiona prompt, prin rezonanţă, chiar dacă ei conştient nu ştiu sau nu sunt încă apţi să perceapă clar ceva. Cu toate acestea, spre uimirea

noastră, ei vor acţiona inconştient în conformitate cu starea de la spiţa (NADI) noastră, ca o fidelă oglindă, dovedind suplimentar pentru noi că am atins succesul în această direcţie. În urma deplasării energiei de-a lungul unei spiţe (NADI) în debit constant, respectiva spiţă (NADI) a acelui centru de forţă (CHAKRA) va ajunge la un moment dat să vibreze la unison cu SPIŢA (NADI) MACROCOSMICĂ A CENTRULUI DE FORŢĂ (MAHA CHAKRA) MACROCOSMIC. Din aceasta va rezulta totdeauna o cantitate nelimitată şi nesfârşită de energie subtilă specifică ce va iradia la o distanţă de sute de mii de kilometri în jurul acelui YOGHIN care a produs corespondenta energizare perfectă şi va determina fără încetare în jurul său o mulţime de fenomene misterioase, miraculoase şi excepţionale. Catalizarea şi manifestarea amplă a acestor fenomene va fi fulgerător generală chiar de un asemenea mare maestru în YOGA, la care respectiva energizare subtilă este foarte bine sau chiar PERFECT realizată. Atenţie! O recomandare care nu trebuie uitată niciodată Având în vedere valoarea cu totul excepţională a acestor revelaţii spirituale secrete (rezervate celor puţini care sunt pregătiţi să înţeleagă şi apţi să aplice practic) se recomandă ca această lecţie să fie recitită mereu şi mereu, periodic, pentru a fi înţeleasă cât mai profund şi complet. Ceea ce nu ne este clar imediat va fi clar peste câteva luni când, lăuntric, am mai progresat psihic, mental şi spiritual, cu ajutorul GRAMULUI DE PRACTICĂ prin care urmărim să aprofundăm cât mai mult cu putinţă aceste aspecte de o mare importanţă în accelerarea evoluţiei noastre lăuntrice. Recomandăm de asemenea corelarea STRICTĂ a punerii în practică a celor 5 acţiuni, în vederea amplificării eficienţei acestora, cu aprofundarea şi operarea permanentă, în armonie deplină cu învăţăturile oferite în lucrarea noastră, condensată. "KARMA YOGA", pe care orice aspirant YOGA ce se află în acest an de curs trebuie de asemenea să urmărească să o înţeleagă cât mai bine şi să o pună cât mai des în practică, în existenţa sa de zi cu zi sau chiar clipă de clipă. Angrenarea află în exterior, cât şi în interior, fie şi numai pentru a face permanent fapte sau acţiuni benefice, a celor 5 acţiuni, dacă nu se realizează în contextul respectării stricte a principiilor fundamentale expuse în lucrarea noastră sintetică "KARMA YOGA" , poate atrage după sine apariţia unor noi lanţuri KARMA-ice bune care ne vor obliga să revenim din nou în lumea fizică (reîncarnare) chiar şi dacă nu vrem aceasta, pentru a PRIMI ÎN MOD OBLIGATORIU RĂSPLATA KARMA-ică DREPT COMPENSARE A FAPTELOR NOASTRE BUNE REALIZATE NEDETAŞAŢI. CELE TREI TENDINŢE PRINCIPII (GUNAS), STĂRILE-CAUZE SI EFECTELE LOR GLOBALE CARE IN FINAL REZULTĂ TENDINŢE PRINCIPII CE: ŢIN DE SATTVA GUNA

STĂRI-CAUZE 1. VIRTUTEA (urmărirea statornică în toate acţiunile noastre a binelui divin si al frumosului ideal, perfecţiunea dumnezeiască

EFECTE 1. ELEVAREA SPIRITUALĂ, mersul în sus spre lumile spirituale sublime, ale lui DUMNEZEU, evoluţia. Suspendarea încarnării în lumea pământească şi chiar în cea astrală.

ŢIN DE RAJAS GUNA ŢIN DE TAMAS GUNA

interioară, puritatea) 2. CUNOAŞTEREA INTUITIVĂ DIVINĂ SUPERIOARĂ 3. RENUNŢAREA PRIN TRANSCENDERE A LANŢURILOR EGO-ului, DETAŞAREA SPIRITUALĂ, ABNEGAŢIE SUBLIMĂ 4. PUTEREA (energia nelimitată perfect stăpânită), FORŢA (polaritatea completă a lui (+) şi (-) în universul nostru lăuntric), STAREA ANDROGINĂ DEPLINĂ. PASIUNEA nestăpânită, tiranică, ce ne subjugă şi ne domină schimbându-ne în „SCLAV”. 1. NEVIRTUTEA (viciul, pornirea irezistibilă spre a comite fapte sau acţiuni rele, patima, impuritatea.

2. NECUNOAŞTEREA, PROSTIA, IGNORANŢA, NEŞTIINŢA.

2. ELIBERAREA de ciclul renaşterilor în lumea fizică şi astrală, care conferă LIBERTATEA. 3. RESORBŢIA ÎN NATURA DIVINĂ PRIMORDIALĂ MACROCOSMICĂ, forţă benefică infinită, armonie plenară, fericire nepieritoare deplină. 4. LIPSA OBSTACOLELOR, anularea dificultăţilor, posibilitatea dobândirii cu uşurinţă a puterilor spirituale extraordinare (SIDDHIS). Succesul spiritual.

REÎNCARNAREA, transmigraţia până când va apare iluminarea spirituală care va permite ruperea lanţurilor destinice 1. COBORÂREA, INVOLUŢIA, DEGRADAREA, DECLINUL, mersul în jos, prăbuşirea, lunecarea în inferioritate. Imposibilităţile şi autolimitările în utilizarea binefăcătoare a disponibilităţilor şi a energiilor subtile superioare. 2. ÎNLĂNŢUIREA destinică (KARMA-ică) ce ulterior generează suferinţa. Indolenţa, lenea, lăsarea sau abandonarea pasivă în voia curenţilor subtili inferiori, descendenţi de tot felul.

3. NERENUNŢAREA, ATAŞAMENTUL.

4. NEPUTINŢA, SLĂBICIUNEA, DEBILITATEA.

Existenţă larvară, mimetică, condiţionată de convenţionalism şi prejudecăţi ori superstiţii. Incapacitate de opunere la rău, complacere într-o meritată fatalitate. Scepticism. 3. LIMITAREA, forţă lăuntrică micşorată, tulburare, dizarmonie. Posesivitate. Gelozie. Satisfacţie parţială, superficială, efemeră. Durere, dezamăgiri, eroarea implicării demoniace. Egoism. Răutate. Cruzime. Însingurare. 4. DIFICULTĂŢILE, nereuşita, obstacole multiple în calea realizării dorinţelor. Insuccesul. Ghinionul. Pesimismul.

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS (continuare la cursul nr. 32. An III) PSIHOMETRIA. PSIHOMETRIA (sau percepţia subtilă, extrasenzorială, prin intermediul unui obiect suficient de încărcat energetic) este fenomenul de captare intuitivă, telepatică a anumitor informaţii, fenomen care este asociat şi determinat de prezenţa unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate. PSIHOMETRIA este deci o formă de percepţie paranormală în care impresiile şi stările trezite într-o anumită fiinţă umană de unele evenimente, aparţinând în general trecutului, pot fi cu uşurinţă percepute prin intermediul obiectelor prezente asociate acelor fapte. În anumite cazuri, aceste obiecte sunt în mod eficient utilizate în scopul unor vindecări psihice şi mentale, dacă persoana în cauză tratată este absentă, aflându-se la o mare distanţă de operator şi, de asemenea, pentru a exercita, în cazul practicilor YOGA avansate, o influenţă benefică, pozitivă asupra uneia sau mai multor persoane aflate la o foarte mare distanţă.

Literal, cuvântul psihometrie semnifică "măsura şi simţirea energiilor subtile ale sufletului". Termenul se aplică de asemenea şi testelor ştiinţifice, precum şi măsurătorilor efectuate de anumiţi parapsihologi contemporani. Cercetătorul american J.B. RHINE foloseşte în general expresia "asociaţie reală, liberă, realizată de un clarvăzător în raport cu un obiect martor". În zilele noastre, acestui gen de experienţe li s-a dat numele de "experienţe asociate percepţiei extrasenzoriale cu ajutorul unul obiect"; ele se mai numesc, de asemenea, divinaţii cu ajutorul unui obiect şi experienţe paranormale determinate printr-un obiect martor. Prin intermediul structurii sale subtile, yoghinul intră în rezonanţă cu energiile acumulate într-un obiect şi le decodifică apoi în informaţii complexe la nivelul centrilor săi de forţă (CHAKRA-e). Înţelegând acest proces fundamental, putem intui de ce un obiect poate concentra asupra lui facultăţile extrasenzoriale (suficient de activate) ale unui yoghin în ceea ce priveşte evenimentele cu care acel obiect are în mod cert o legătură. Anumiţi yoghini avansaţi afirmă că obiectul în cauză joacă cu adevărat un rol important mai ales pentru că acumulează în el energiile subtile modulate ale lui AKASHA TATTVA. Acestea pot fi cu uşurinţă percepute şi decodificate atunci când VISUDDHA CHAKRA este suficient de activată prin practicile YOGA. Se consideră deci că obiectul are, datorită prezenţei sale într-un anumit moment şi loc, în adevăratul sens al termenului, înmagazinată o energie subtilă cu care a fost "IRADIAT' în perioada desfăşurării evenimentelor (în care el a fost cândva direct sau indirect implicat). Parapsihologii contemporani nu au acordat încă o suficient de mare atenţie câmpurilor şi energiilor subtile modulate care se acumulează clipă de clipă în obiecte. Câteva experienţe ştiinţifice de explorare a acestei capacităţi uluitoare au fost totuşi făcute, dar în majoritatea cazurilor nu dispunem practic decât de observaţii superficiale sau de unele studii vechi realizate cu mediumi ce prezintă asemenea fenomene psihice (PSIHOMETRIA). Totul pare să indice însă faptul că psihometria este strâns legată şi de alte forme de percepţie extrasenzorială. În darea de seamă ştiinţifică făcută la o şedinţă ţinută în anul 1944 cu un medium francez, Alexis Didier, se pare că un caz aparent de clarvedere a generat totodată şi o manifestare de psihometrie. Şedinţa a avut loc într-o casă din Londra şi găsim relatarea acestui fapt într-o scrisoare a reverendului G. Sandby din "MEDICAL TIMES" care a aparul la data de 8 iulie 1944; "Colonelul L. Lewellyn care era, credem, mai degrabă sceptic, avea o trusă de piele ce semăna cu o trusă de instrumente chirurgicale. Mediumul Alexis (care nu practica YOGA) a luato, a ridicat-o la înălţimea stomacului şi a spus: "Obiectul acesta este dintr-o substanţă dură care nu este de culoare albă şi se află închis în ceva mai alb decât el; realizez acum că este un os provenind dintr-un ansamblu mai important şi este de fapt un os uman care v-a aparţinut. El a fost tăiat şi şlefuit în aşa fel încât are de asemenea o parte plată." Mediumul Alexis a deschis ulterior (primei experienţe) trusa, scoţând din interiorul ei o bucată de os învelită într-un staniol şi apoi a spus: "În acest loc precis a intrat glonţul şi realizez că era un glonţ extraordinar de mare; din cauza acestui glonţ aţi avut trei răni diferite în acelaşi timp, iar osul a fost spart în trei bucăţi; mai remarc că aţi fost rănit dimineaţa devreme în timp ce vă pândeaţi foarte curios, inamicul." El a descris de asemenea în continuare chiar uniforma soldaţilor ce participau la acel război şi nu a făcut nici o greşeală în evocarea precisă a tuturor acestor detalii. Această descriere exactă a generat uimirea întregii asistente şi în special a curajosului colonel. Această relatare cu privire la un asemenea, experiment este stabilită nu numai după notele mele personale, ci şi după declaraţia de autentificare făcută de colonelul L. Lewellyn şi este totodată conformă unui raport scris pe care mi l-a dat o doamnă ce era aşezată foarte aproape de noi la această experienţă." Credinţa fermă a unor fiinţe evoluate spiritual că evenimentele sau urmele subtile

energetice ale evenimentelor subzistă înmagazinate în stare latentă în toate obiectele materiale (ce se află acolo unde se produc evenimentele) nu este recentă. Profesorul E.R. Dodds. care predă limba greacă la Universitatea din Oxford şi care a fost preşedinte al Societăţii de Cercetări Psihice din 1961 până în 1963, ne spune că filozoful grec DEMOCRIT, care a trăit la sfârşitul sec. al V-lea şi începutul sec. al IV-lea î. Ch., credea că visele erau provocate prin "penetrarea prin porii pielii celui care visează a imaginilor şi stărilor ACUMULATE emise în permanenţă de obiectele de tot felul şi mai ales de fiinţele vii cu care noi intrăm spontan în inefabilă REZONANŢĂ; imaginile şi trăirile înmagazinate astfel vehiculează mereu reprezentări şi câmpuri subtile ale activităţilor mentale şi ale gândurilor care ne pot modifica în bine sau în rău caracterele şi propriile sentimente, datorită energiilor subtile cu care intrăm în REZONANŢĂ şi care aparţin NUMAI persoanelor care cândva le-au dat naştere. Astfel energizate şi încărcate, toate obiectele care ne înconjoară joacă rolul de agenţi "vii" prin impactul lor (ce survine prompt prin rezonanţă în funcţie de frecvenţa noastră predominantă), ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanţei ce apare şi transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile şi dorinţele emiţătorilor lor, mai ales atunci când ele îşi ating, prin rezonanţă, destinaţia, fiind suficient de puternice ca intensitate şi neamalgamate." Gradul de distorsiune sau diminuare pe care îl suferă mai mult sau mai puţin energiile purtătoare de imagini şi alte informaţii în timpul transmisiei subtile depinde, pe de o parte, de condiţiile subtile ce există în acel moment în respectiva ambianţă şi, pe de altă parte, de frecvenţa şi intensitatea emisiei originare. "Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează prin rezonanţă o energie corespondentă cosmică mare şi dau naştere, datorită frecvenţei lor (de vibraţie) înalte, unei transmisii copleşitoare şi rapide, care va genera totodată reprezentări extraordinar de vii şi semnificative." Aşa cum subliniază Dodds, observaţiile ştiinţifice moderne confirmă adeseori că numărul de trăiri, impresii şi percepţii extrasenzoriale sublime, euforice, depinde de stările lăuntrice fizice, psihice şi mentale. Asocierea unor obiecte ce preiau şi manifestă frecvenţa de vibraţie a unei fiinţe umane, în vederea vindecării bolilor de care aceasta suferă sau pentru o cât mai eficientă impulsionare benefică, spirituală sau mentală. La fel ca şi pentru alte forme de fenomene PSI extraordinare, credinţa fermă în energiile subtile care sunt înmagazinate în obiecte este curentă şi normală în practicile YOGA. În practicile YOGA speciale, în care intervin stări de rezonanţă benefică cu diferitele energii psihice şi mentale acumulate şi vehiculate de obiecte, scopul în general nu este doar de a obţine informaţii precise, prin percepţii extrasenzoriale, asupra proprietarului unui obiect, ci totodată de a exercita asupra lui (mai ales atunci când este necesar) o influenţă NUMAI benefică fizică, psihică şi mentală, fie pentru a-l vindeca, fie pentru a-l ajuta într-o situaţie disperată ori pentru a-l impulsiona spiritual atunci când este suficient de pregătit. Yoghinul SWAMI SIVANANDA califică această practică umană, altruistă şi inspirată de iubirea pentru ceilalţi, drept "INFLUENŢĂ AFECTIVĂ BENEFICĂ ŞI CONTAGIOASĂ". Această modalitate eficientă de a ajuta se bazează pe credinţa de nezdruncinat că lucrurile care au fost odată în contact mai apropiat cu o fiinţă umană continuă să acţioneze instantaneu unul asupra celuilalt chiar la o extraordinar de mare distanţă, după ce contactul fizic dintre acel om şi obiectul respectiv a fost întrerupt. Este interesant de remarcat, pentru cel care studiază PSIHOMETRIA, că mediumii occidentali (adeseori inconştienţi în ceea ce priveşte modul iniţiatic de a opera) utilizează adesea în acelaşi mod unele obiecte ca şi yoghinii, vracii sau şamanii vindecători din societăţile frivole.

De exemplu: mediumii vindecători sau magnetizorii (bioterapeuţii) studiaţi de faimosul doctor Eugene Osty (1874-1938), medic şi cercetător francez neobosit al fenomenelor psihice extraordinare, se serveau cel mai adesea de o anumită parte organică a fiinţei bolnavului (de tratat) - fire de păr, bucăţi de unghie, un dinte, sânge sau chiar o rămăşiţă provenind de la o amputaţie, pentru a realiza cu mai multă uşurinţă vindecări de la o mare distanţă. = VA URMA =

AN III C 36 RECOMANDĂRI SPECIALE PENTRU ASPIRANŢII AVANSAŢI ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 33) 34) Aceia care practică SHIRSHASANA neîntrerupt peste 40 de minute trebuie la minim 15 minute după aceea să mănânce ceva uşor dar consistent, ori eventual să bea o ceaşcă de lapte îndulcit cu miere sau suc de mere (proaspăt) îndulcit cu miere după terminarea lui SHIRSHASANA. Este de asemenea absolut necesar să se mănânce ceva uşor dar consistent şi atunci când se practică timp de 4-5 ore neîntrerupt continenţa sexuală (BRAHMACHARYA). Această indicaţie trebuie să fie respectată cu stricteţe pentru a se evita anemia sau epuizarea vitală, fizică. 35) Fiecare aspirant YOGA trebuie să-şi aleagă câteva ASANAS favorite care el simte că se potrivesc cel mai bine temperamentului, nevoilor sale de moment, problemelor cu care se mai confruntă, timpului liber şi aspiraţiilor sale viitoare. 36) Este recomandabil ca, în măsura posibilului, aspiranţii yoghini să practice ASANASurile după ce au răspuns necesităţilor naturale care ţin de evacuarea fecalelor. Dacă avem obiceiul să defecăm în special după-amiaza sau seara, trebuie să urmărim să modificăm acest obicei. Trebuie deci să devenim capabili să realizăm această evacuare dimineaţa devreme, imediat ce ne sculăm din pat. Pentru a genera această nouă obişnuinţă, vom merge la closet în mod regulat şi vom sta acolo un timp scurt, eventual la ora 4 dimineaţa. Este posibil ca la început să nu reuşim să evacuăm nimic câteva zile. După câteva zile vom constata însă că vom avea la oră fixă o evacuare regulată. Sa va forma astfel un nou obicei. YOGHINII avansaţi pot modifica rapid orice obişnuinţă sau obicei rău creând în loc un nou obicei binefăcător şi sănătos. Vom bea o cană de apă rece sau călduţă dimineaţa în zori, imediat ce ne trezim. Astfel vom constata că acest obicei ne uşurează evacuarea. În zilele în care dimineaţa nu avea suficient timp, putem să realizăm numai LAYA YOGA, rămânând ca ASANAS-urile şi alte tehnici YOGA să le facem după amiază. 37) Dacă vom fi suficient de atenţi cu dieta noastră, cu ASANAS-urile, cu PRANAYAMA, cu continenţa amoroasă şi cu LAYA YOGA, vom avea în scurt timp ochi frumoşi, magnetici şi strălucitori, tenul minunat şi vom remarca o pace euforică a minţii. HATHA YOGA asigură bucurie, frumuseţe, sănătate, fericire, putere şi viaţă lungă aspiranţilor YOGA. 38) Să evităm sistematic grijile inutile. Să nu ne lăsăm tulburaţi de nimic. Să nu fim anxioşi. Să nu fim leneşi şi inactivi. Să nu ne pierdem timpul în mod inutil. Să nu ne îngrijorăm

dacă există o aparentă stagnare în progresul nostru atunci când antrenamentul YOGA continuă nediminuat. Să aşteptăm progresele lăuntrice cu răbdare. Dacă suntem entuziaşti, sinceri şi plini de energie vom reuşi. 39) Să nu sărim, cu rare excepţii fortuite, nici măcar o zi peste SADHANA, practica modalităţilor spirituale YOGA. 40) Niciodată nu trebuie să ne mişcăm corpul în mod inutil. Mişcând foarte des şi haotic corpul fizic, mintea şi psihicul sunt de asemenea tulburate. Nu trebuie să ne scărpinam tot timpul, mai ales când efectuăm ASANAS sau atunci când facem LAYA YOGA. ASANA sau poziţia în timpul lui LAYA YOGA trebuie să fie fermă întocmai ca o stâncă. 41) Să respirăm încetişor şi să nu forţăm atunci când facem exerciţii de PRANAYAMA. Să nu ne schimbăm foarte des locul ales când facem ASANAS sau LAYA YOGA atât acasă cât şi la sală. Să stăm pe cât posibil în acelaşi loc, la aceeaşi oră în fiecare zi când ne antrenăm. Trebuie să avem o cât mai corectă atitudine mentală şi o cât mai bună stare de transfigurare, aşa cum am fost învăţaţi de ghidul spiritual, atât când realizăm antrenamentul YOGA acasă cât şi la sală. Aceasta este valabil şi pentru realizarea cu succes a continenţei sexuale. 42) VASANAS-urile SAMSARA-ice care au apărut de-a lungul a multor sute de vieţi în diferitele reîncarnări nu pier niciodată fulgerător decât după un anumit interval adecvat de timp în care vom practica corect şi sistematic YOGA. VASANA = impresie mentală puternică, dorinţă intensă care ne domină, înclinaţie abisală (subconştientă), obişnuinţă tiranică. SAMSARA = ciclul existenţelor ca urmare a renaşterilor obligatorii la sânul diferitelor condiţii sau stări multiple ce există, şi în faţa cărora individul nu poate să scape atât timp cât el nu a obţinut încă eliberarea spirituală şi nu a atins anumite forme de SAHADDHI. Înlănţuirea în SAMSARA este consecinţa principală a celor trei "RĂDĂCINI VĂTĂMĂTOARE (AKUSHALA) care sunt: ura (DVESHA), dorinţa inferioară tiranică (TRISHNA) şi ignoranţa sau prostia (AVIDYA). Totdeauna condiţiile de renaştere sau reîncarnare sunt determinate de KARMA fiecăruia şi niciodată la întâmplare. 43) Nu trebuie să urmărim niciodată să atingem puteri paranormale sau SIDDHIS-uri. Chiar dacă ele apar este foarte bine să fim permanent detaşaţi de acestea. Dacă ne vom folosi mai mereu de puterile paranormale (SIDDHIS) pe care le vom avea, aceasta poate să ne aducă stagnarea spirituală sau chiar regresul şi căderea. 44) YAMA şi NIYAMA sunt totdeauna fundamentele practicii oricărei forme de YOGA. Dacă suntem ferm stabiliţi şi perseverenţi în acestea, anumite forme de SAMADHI vor fi trăite de noi în mod spontan şi automat. Respectarea cât mai strictă a lui YAMA şi NIYAMA sunt modalităţi foarte puternice de a ne pune în rezonanţă cu diferite energii sublime, divine din MACROCOSMOS. =VA URMA =

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS PSIHOMETRIA (continuare la cursul nr. 35. An III) La fel, în anumite forme de radiestezie, cât şi în alte căi heterodoxe de vindecare paranormală cu ajutorul fluidelor şi energiilor cosmice, un bolnav poate fi tratat cu uşurinţă, de la distanţă, pornind de la un eşantion infim (O PICĂTURĂ) din sângele său ori din saliva sa. Credinţa profundă şi unanimă a anumitor grupuri umane, în efectele profund benefice ca energie radiată (ce operează fizic, psihic, mental şi spiritual) ale unei relicve religioase ce a aparţinut unui sfânt sau unui mare yoghin este, de asemenea, o formă de credinţă în virtuţile energiilor binefăcătoare, subtile, ce sunt încărcate şi se degajă mereu din unele obiecte foarte energizate în prealabil. MEDIUMII ŞI PSIHOMETRIA ÎN LUMINA ÎNVĂŢĂTURILOR YOGHINE SECRETE Forma cea mai cunoscută de psihometrie este fără îndoială cea practicată de mediumi. În general, obiectul asociat este un mic obiect personal pe care de regulă mediumul îl poate manipula ţinându-l o anumită perioadă scurtă de timp în mâna stângă, în investigaţia paranormală, psihică, mediumul (adeseori inconştient de modul în care operează) cere încă de la prima întâlnire să ţină ceasul, inelul sau orice alt lucru intim ce a fost asociat pentru o lungă perioadă cu persoana în cauză care îl consultă. Ţinând în mâna stângă (aspectul receptiv) acest accesoriu, mediumul realizează prompt starea de rezonanţă cu aura celui care îl consultă şi astfel consultaţia sa de investigaţie psihică (paranormală) poate să înceapă. Dacă cel în cauză, care pune întrebări doreşte suplimentar să obţină anumite informaţii în modul paranormal despre altcineva decât despre el însuşi, de exemplu, despre o persoană dispărută sau decedată, mediumul va cere imediat un obiect, sau cel puţin o fotografie ce a aparţinut acelei persoane. S.G. SOAL, profesor doctor în matematică la Universitatea din Londra a realizat experienţe concludente de captare a informaţiilor şi energiilor subtile înmagazinate în diferite obiecte în colaborare cu mediuma celebră, BLANCHE COOPER. El era convins de necesitatea unei legături fizice între medium şi situaţia ţintă asupra căreia acesta tinde să se concentreze. Legătura materială, avea el să constate, poate fi sau o fiinţă, sau un obiect neanimat. Mai târziu, SOAL şi-a atras o considerabilă apreciere, mai ales datorită experienţelor de percepţie extrasenzorială cu cărţi. El a fost de asemenea preşedintele Societăţii pentru Cercetări Psihice în anii 1950-1951. Doamna PIPER, o altă mediumă foarte inspirată prin puterea sa de a decodifica informaţii şi energii din obiecte a fost examinată de doamna ELEANOR SIDGWICK (1845-1936), directoare a colegiului NEWNHAM din Cambridge şi preşedinta Societăţii de Cercetări psihice în anii 1906-1909. Într-o analiză ştiinţifică atentă a extraordinarelor capacităţi psihice ale acestei mediume, doamna SIDGWICK cita declaraţiile făcute prin decodificarea informaţiilor şi energiilor acumulate în obiecte şi care au fost realizate de mediumi chiar în transă. Comunicând

anumite informaţii cu ajutorul unui spirit foarte evoluat care comunica prin intermediul corpului şi glasului ei, doamna PIPER a declarat că: "obiectele poartă fiecare în ele o lumină la fel de clară, însă diferit colorată după încărcătura lor subtilă, cum este pentru noi lumina obişnuită a soarelui. Din momentul în care voi ne aduceţi nu contează ce obiect, noi percepem aproape imediat o impresie globală referitoare la proprietarul său, fie că este vorba, de proprietarul actual sau de cel din trecutul apropiat sau foarte depărtat. Noi percepem adesea tot ceea ce vrem să ştim, simultan despre amândoi". Şi, în continuare, ea spune: "obiectul ne apare instantaneu precum acea persoană sau lumina diferit colorată a acelui obiect ne transmite o impresie globală, cât se poate de clară, despre proprietarul său. "Exprimându-se prin intermediul ei, altădată, un alt spirit, a mai explicat că instantaneu atunci când cineva poartă sau manipulează un anume obiect, acesta începe imediat să se încarce cu un fel de forţă magnetică diferit colorată, subtilă, care înconjoară obiectul şi este identic cu acele culori ce predomină în AURA celui care utilizează obiectul, permiţând astfel ulterior mediumului să obţină informaţii subtile psihice, mentale şi fizice despre persoanele care au folosit acel OBIECT. Doctorul WH. C. TENHAEFF, profesor de parapsihologie la Universitatea din Utrecht din Ţările de Jos a făcut interesante cercetări asupra decodificării şi captării energiilor subtile înmagazinate în obiecte, cu colaborarea a numeroşi mediumi olandezi cum ar fi PETER HURKOS şi GERARD CROISET. În mai multe ocazii, savantul TENHAEFF, în colaborare cu mediumul CROISET, au ajutat chiar la regăsirea unor persoane dispărute în diferite situaţii, servindu-se de unele obiecte care au aparţinut acestora în calitate de inductori de rezonanţă şi contact telepatic cu cei dispăruţi. Relatarea pe care o vom cita în continuare descrie o experienţă de acest gen făcută de faimosul medium CROISET. „În oraşul Y... s-a constatat, către sfârşitul anului 1947, dispariţia lui Z., funcţionar la Uzina municipală de gaz. El nu s-a mai întors la domiciliu la sfârşitul zilei de muncă. Câteva zile mai târziu, o rudă a dispărutului s-a prezentat la mediumul CROISET, aducându-i şapca care îi aparţinea lui Z, ca inductor de rezonanţă pentru a se realiza contactul telepatic cu dispărutul. (Ruda în cauză s-a mulţumit să-i spună lui CROISET că era vorba de o dispariţie ciudată). "Aceasta persoană", a spus mediumul CROISET ţinând în mâna stângă şapca lui Z: "se află la ora actuală într-o stare gravă de agitaţie sufleteescă. Am impresia că a avut anumite probleme în legătură cu carbonul. Acest om se pare că făcea contrabandă. Am impresia că el a comis chiar o escrocherie, îl vad suindu-se pe o bicicletă. Poartă pantalonii cu care merge la muncă şi o vestă albastră. El se îndreaptă în direcţia oraşului B. Persoana aceasta se îndreaptă într-o anumită direcţie pe un drum mărginit de stâlpi de culoare albă, în stânga se văd că există o pădure de pini. Acest om, acum nu mai trăieşte; el s-a spânzurat recent de un copac." Două zile mai târziu, cadavrul lui Z a fost într-adevăr găsit atârnând spânzurat de creanga solidă a unui arbore. Autopsia ulterioară a stabilit că el era cu adevărat deja mort la ora la care fusese făcută investigaţia prin psihometrie de către mediumul CROISET. Aşa cum lasă, suficient de clar, să se înţeleagă acest exemplu, impregnarea cu anumite energii subtile a oricăror obiecte nu limitează totuşi (aceasta evident în cazul unui medium foarte bun) investigsţia prin psihometrie doar la cunoştinţe, informaţii, stări sau fenomene legate de fapte din trecut. Din momentul în care un medium foarte bun a stabilit contactul subtil şi a intrat foarte bine în REZONANŢĂ, menţinându-se în legătură talepatică cu cineva prin intermediul unui obiect personal (utilizat ca INDUCTOR DE INTRARE ÎN REZONANŢĂ), el poate în mod evident să se mişte cu uşurinţă în trecutul, prezentul şi viitorul acelei persoane, pornind în investigaţia sa PRIN PSIHOMETRIE exact de la momentul în care această persoană a avut sau a ţinut obiectul în cauză ultima dată.

CONTRIBUŢIA DOCTORULUI PAGENSTECHER LA STUDIUL STIINŢIFIC AL FENOMENELOR DE PSIHOMETRIE Medic german, stabilit ulterior în Mexic, doctorul GUSTAV PAGENSTECHER (1855 1942) a fost unul dintre primii cercetători care au realizat studii sistematice legate de impregnarea energiilor subtile ce se acumulează modulate în obiecte. El a fost primul cercetător care a folosit expresia "câmpuri specifice de energie enigmatică asociate obiectelor". El a cercetat, de asemenea, diferite grupuri de obiecte care prezentau "câmpuri specifice de energie enigmatică" şi care aveau aproape totdeauna cea mai mare şansă să producă o percepţie extrasenzorială de tip PSIHOMETRIS în mintea mediumului capabil să o decodifice. El a colaborat foarte mult cu o persoană mediumă, MARIA ZIEROLD, ale cărei facultăţi psihice paranormale s-au relevat spontan în cursul unui banal tratament prin hipnoză împotriva insomniei. Materialul doctorului PAGENSTECHER şi alte studii inteligente cu privire la impregnarea energiilor modulate subtile în obiecte dovedesc o asemănare semnificativă între acestea şi banalele asociaţii de idei. Experienţele de psihometrie sunt în mare măsură comparabile cu cele pe care le remarcăm în cazul asociaţiilor de idei. Atât în unele (INVESTIGAŢIILE PRIN PSIHOMETRIE) cât şi în altele (ASOCIAŢIILE DE IDEI) recurgem la un stimul material şi cel ce caută (INVESTIGATORUL) urmăreşte totdeauna să descopere asociaţiile reale cât mai potrivite care sunt într-adevăr legate de acest stimul. Într-un caz investigatorul se interesează de asociaţii subtile, psihice şi mentale, parapsihologice, inefabile, intuitive (DAR NU FANTASMAGORICE), referitoare la energiile subtile impregnate în obiect; în celălalt caz, omul este atent doar la asociaţiile psihice sau de idei, care sunt induse de către obiect mintea subiectului. Similitudinea dintre asociaţiile de idei pe care adeseori le generează în mintea noastră unele obiecte a dat naştere unei teorii care urmăreşte să explice procesul de încărcare cu informaţii-energii a diferitelor obiecte. Aceasta teorie a fost schiţată de G. ROLL într-o analiză a activităţii lui PAGENSTECHER şi, printre altele, ea susţine că: "Legile de asociere psihologică se împart în legi de asociaţii «primare» şi legi de asociaţii «secundare». Legile de asociaţii PRIMARE sunt cele de continuitate şi similitudine; legile de asociaţii SECUDARE sunt cele de prioritate în timp cu caracter recent, de frecvenţă, de vigoare sau putere. Legea continuităţii stabileşte că atunci când două situaţii sau fenomene trăite se produc împreună oarecum în acelaşi moment sau în acelaşi loc, faptul că ulterior, într-un anumit moment, unul din cele două fenomene care au fost percepute şi memorate este din nou gândit sau evocat, înclină spontan să îl aducă şi pe celălalt în minte". "Pisica odată opărită, se teme după aceea chiar şi de apa rece", spune în mod semnificativ un proverb. Fenomenele psihice care apar în mod firesc datorită asociaţiilor lăuntrice pe care le determină în noi anumite obiecte, ne fac în mod logic să ne gândim că există, fără îndoială, o echivalenţă parapsihică, supranormală a acestei legi, în conformitate cu această lege parapsihică a continuităţii, două obiecte sau fapte care se găsesc reunite suficient de aproape, în acelaşi moment sau în acelaşi loc unde se produc unele fenomene, vor rămâne asociate parapsihologic prin anumite energii subtile sau informaţii manifestate ATUNCI, chiar dacă sunt separate ulterior şi aceasta va face ca, dacă unul dintre aceste obiecte este prezentat cuiva, străin de acea faptă sau fenomen, celălalt obiect absent, îi vine în minte în mod telepatic respectivei persoane, dacă este suficient de receptivă. Experienţele lui PAGENSTECHER realizate cu fiinţe umane senzitive (capabile de PSIHOMETRIE) se conformează toate aceste legi. De exemplu, în experienţe cu numărul 62... obiectul ce servea drept element inductor experienţei de psihometrie era un cordon obişnuit de care fusese ataşată

placa metalică de identitate a unui sergent german. El purtase acel cordon chiar în timpul primului război mondial. În momentul în care doamna ZIEROLD (care era mediumă senzitivă) a luat cordonul în mâna stângă, ea a avut instantaneu viziunea clară a unei bombe incendiare care a căzut în mijlocul unui grup de soldaţi. Sergentul a recunoscut imediat că acesta era într-adevăr evenimentul care l-a zdruncinat şi l-a impresionat cel mai mult în timpul războiului. Obiectele diverse de care se servea uneori PAGENSTECHER pentru experienţele sale erau de multe ori asociate cu numeroase alte evenimente. În afara celor descrise cu o precizie uluitoare de doamna ZIEROLD. De exemplu, în experienţa descrisă mai înainte cu cordonul de la placa de identitate, ne punem firesc întrebarea de ce oare ea a vorbit întâi despre explozia bombei preferenţial faţă de alte evenimente pe care le-a descris cu exactitate după aceea. La fel stau oarecum lucrurile şi în cazul asociaţiilor de idei, determinate firesc de un cuvânt sau de o imagine care pot, de asemenea, să evoce multe altele dacă nu ar interveni un inefabil proces de REZONANŢĂ. Cuvântul "masă", de exemplu, poate fi asociat cu "scaun", "veioză", "maşină de scris" sau eventual cu numele altor obiecte similare. Dacă cercetătorul urmăreşte să stabilească care sunt cuvintele spontan asociate, care apar probabil primele în minte, el se va referi atunci la legile secundare ale asociaţiei, acestea pun în evidenţă legile priorităţii în timp, ale caracterului recent, ale frecvenţei şi vigorii. Astfel, dacă subiectul în cauză a perceput în trecut mai des, combinaţia masă-scaun decât combinaţia masă-veioză, el are ceva mai multe şanse să spună spontan, scaun în loc de veioză ca reacţie firească la cuvântul stimul masă, presupunând că ceilalţi factori, cum ar fi, de exemplu, caracterul recent sunt aproape egali pentru ambele combinaţii. În cazul decodificării energiilor subtile-informaţii acumulate în obiecte se realizează o receptivitate specială faţă de faptele înmagazinate ca energii subtile care sunt precis asociate unui obiect şi pe care subiectul senzitiv capabil de o asemenea percepţie paranormală poate să le descopere, graţie echivalenţelor parapsihologice fulgerătoare sau, cu alte cuvinte, datorită legilor secundare ale asociaţiei. Această lege poate să fie exprimată în felul următor: după legea priorităţii în timp, evenimentele cele mai recente care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe şanse de a fi cunoscute prin percepţie extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele. Legea caracterului recent stabileşte că faptele cele mai recente, legate de istoria unui obiect, înmagazinate subtil în acesta, vor fi în general cunoscute primele prin percepţie extrasenzorială (PSIHOMETRIE). Legea frecvenţei arată că percepţiile extrasenzoriale vor descoperi cel mai probabil, în special, evenimentele ce s-au produs frecvent în istoria unui obiect. = VA URMA =

AN III C 37 METODA DE VIZUALIZARE DINAMICĂ A CURENŢILOR SUBTILI COLORAŢI ÎN PRANAYAMA CONCLUZII Mentalul fiinţei umane este înzestrat în funcţie de energia (mentală) de care dispune cu o putere mai mare sau mai mică de vizualizare care se poate exercita şi manifesta la voinţă, chiar fără suport exterior, datorită imaginaţiei individuale. Această facultate natură poate fi amplificată prin îmbunătăţirea forţei de concentrare şi focalizare mentală. Toţi marii filozofi, poeţi şi savanţi faimoşi au spontan o capacitate extraordinară de vizualizare creatoare. Yoghinii foarte avansaţi au la rândul lor o putere de vizualizare creatoare care se apropie de perfecţiune prin intermediul antrenamentelor perseverente. Învăţăturile yoghine secrete menţionează adeseori că o excelentă putere de vizualizare ne conduce cu uşurinţă în planurile paralele sau în "vehicolele" subtile ale fiinţei, permiţându-ne să avem acces în straturile cale mai profunde ale conştiinţei acolo unde se manifestă firesc starea de înţelepciune. În plus, o foarte bună vizualizare creatoare ce poate genera imagini clare şi vii pe care noi înşine le evocăm, fulgerător sau le generăm la comandă menţinându-le în continuu ore în şir (la voinţă) ne poate ajuta enorm să reuşim să ne "îmbibăm" subconştientul propriu cu sugestii pozitive şi energii benefice emanate din mentalul conştient. Cunoscând foarte bine importanţa acestor "VIZUALIZĂRI CREATOARE" yoghinii tuturor epocilor au urmărit să-şi antreneze sistematic şi consecvent puterea de vizualizare. Este semnificativ ca una dintre cele mai importante lucrări ale înţelepciunii orientale KENA UPANISHAD menţionează în această direcţie: "Cu ajutorul cunoaşterii profunde pe care le oferă vizualizarea perfectă, mentalul poate atinge multe puteri paranormale; prin intermediul vizualizării interioare mentalul poate să descopere de asemenea eternitatea." Metoda tradiţională yoghină a vizualizării dinamice declanşează trei procese lăuntrice, simultane: 1. vizualizarea creatoare (produsă la voinţă) a unui anumit curent subtil colorat, cosmic cu ajutorul căruia acţionăm; 2. ritmarea şi controlul suflurilor subtile prin intermediul respiraţiei conştiente; 3. o stare de relaxare profundă care facilitează rezonanţa în universul nostru lăuntric cu un anumit curent colorat, subtil cosmic asimilat mult mai uşor în AURĂ datorită acestei stări inefabile de punere la "UNISON" (cu respectivul curent subtil colorat, cosmic). Anumite experienţe ştiinţifice riguroase efectuate de unii medici faimoşi ca: BHOSSF, ABRESOL şi MOTOYAMA dovedesc într-o manieră de necontestat că respiraţia yoghină profundă şi completă însoţită de vizualizarea curenţilor subtili coloraţi produce multiple efecte binefăcătoare la nivelul sistemului cardiovascular determinând modificări sensibile ale undelor E.E.G. emise de creier care au putut fi măsurate cu ajutorul electroencefalografului. Aceste rezultate confirmă datele tradiţionale yoghine care atribuie diferite proprietăţi vitalizante curenţilor subtili coloraţi, ce sunt asimilaţi în mod conştient şi cu uşurinţă prin intermediul unei adecvate vizualizări dinamice creatoare. Această modalitate secretă (a vizualizării dinamice creatoare) ne permite să ne încărcăm subtil AURA atât a noastră cât şi a unei anumite persoane

pe care dorim să o ajutăm cu diferite forme distincte de PRANA. Un exerciţiu corect realizat de PRANAYAMA în care se integrează totodată metoda vizualizării dinamice creatoare ne permite să realizăm oricând o veritabilă baie regenerantă şi reîntineritoare în oceanul MACROCOSMIC de PRANA în care adeseori se îmbăiază inconştientă orice creatură vie. Vizualizarea dinamică, creatoare este o modalitate foarte eficientă care ne permite o reîncărcare rapidă a aurei cu energie, îmbunătăţirea tonusului vital, global, o trezire şi o rafinare uluitoare a celor cinci simţuri (miros, gust, văz. pipăit, auz). În plus, această metodă ne permite să vizualizăm, să focalizăm sau să acumulăm în anumite zone sau puncte ale fiinţei cele cinci forme principale de PRANA care sunt: APANA, VYANA, SAMANA, PRANA şi UDANA. Învăţătura yoghină referitoare la vizualizarea dinamică creatoare face de asemenea cu putinţă o veritabilă terapie a emoţiilor prin vizualizarea şi focalizarea sistematică a diferiţilor curenţi subtili coloraţi în anumite zone ale fiinţei sau ale corpului fizic (cum ar fi de exemplu la nivelul plexului solar şi al inimii). Un străvechi text yoghin secret atribuit marelui yoghin şi inspirator al tuturor yoghinilor SHIVA precizează cu privire la vizualizarea creatoare a curenţilor subtili coloraţi: "Cu ajutorul vizualizării anumitor curenţi subtili coloraţi emoţiile foarte puternice pot să fie îmblânzite şi sublimate pentru a genera în noi o stare de profundă linişte interioară. Diferitele sentimente, stări şi emoţii sunt intim legate de gândurile şi experienţele mentale ale fiinţei umane acţionând până la urmă, mai devreme sau mai târziu, direct proporţional cu intensitatea şi energia lor asupra echilibrului şi aspectului fizic, corporal. La rândul lor emoţiile, stările, trăirile, sentimentele şi senzaţiile lăuntrice sunt strâns şi fulgerător legate de lumea curenţilor subtili coloraţi, de anumite sunete ascunse (subtile sau MANTRAS) de unele forme geometrice ce au proporţii precise (YANTRAS) şi chiar de anumite momente astrale cosmice (sau sezoane ce survin şi se manifestă ciclic şi care sunt studiate precis de astrologi). Mintea fertilă şi nebunesc de agitată adeseori a fiinţei umane este pentru cel care este înzestrat cu clarviziune întocmai precum o grădină în care cresc mai mari sau mai mici arbori profund utili sau dăunători de toate felurile pe care omul îi seamănă şi îi hrăneşte numai prin intermediul gândurilor şi dorinţelor sale predominante. Emoţiile, stările şi trăirile noastre pe care le avem clipă de clipă hrănesc diferiţii "arbori din grădina noastră" şi aceasta ne obligă apoi ulterior să ne hrănim doar cu fructele foarte dulci şi dătătoare de fericire sau numai cu fructe amare şi dătătoare de durere. Există în această direcţie o clasificare tradiţională a curenţilor subtili coloraţi, prezenţi din abundenţă în aura omului şi anumite emoţii sau stări pe care le putem avea atunci datorită acestei saturaţii: sentimentele amoroase, profund pasionale sunt legate de curentul subtil colorat VERDE; umorul permanent este legat de curentul subtil colorat GALBEN; starea de compasiune este legată de curentul subtil colorat ALBASTRU; mânia este legată de curentul subtil colorat ROŞU închis murdar; eroismul şi curajul sunt legate de curentul subtil colorat PORTOCALIU; starea de uimire accentuată este legată de curentul subtil colorat VIOLET; starea de dezgust sufletesc este legată de o anumită nuanţă a curentului subtil colorat ALBASTRU. Evocând intens prin amintire anumite sentimente plăcute, elevate şi intense ca fiind fiecare dintre ele (DEOARECE SE LUCREAZĂ PE RÂND NUMAI cu un singur sentiment şi cu o singură culoare ce este asociată intim acelui sentiment evocat şi păstrat viu datorită unei excelente concentrări mentale) însoţite de culoarea lor aşa cum am arătat mai sus şi utilizând în acelaşi timp metodele yoghine de dirijare a fluxurilor subtile cu ajutorul controlului respiraţiei (PRANAYAMA) putem să amplificăm, să sublimăm, să canalizăm, să trezim sau să transformăm şi rafinăm aceste emoţii. Acţionând în acest mod atât cât este necesar putem să ne transformăm radical în bine lăuntric". Acest citat care ne revelează anumite secrete care stau la baza realizărilor miraculoase pe care le face cu uşurinţă posibile, YOGA ne probează totodată gigantica experienţă acumulată de yoghini care cunoşteau, (cu mult înaintea inventării cuvântului

în cauză) binefacerile şi utilizarea eficientă a medicinei PSIHOSOMATICE din zilele noastre. =SFÂRŞIT=

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS PSIHOMETRIA (continuare la cursul nr. 36. An III) În sfârşit, în conformitate cu legea vigorii sau a puterii de impregnare, percepţiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoţională foarte viguroasă sau deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs IMPREGNAREA. Reacţiile doamnei ZIEROLD în numeroase cazuri de investigaţie prin PSIHOMETRIE au decurs destul de precis, în conformitate cu legile secundare ale asociaţiei. Rezultatele acestor experienţe pun totodată în evidenţă legile priorităţii în timp şi în funcţie de vigoare. În conformitate cu experienţele lui PAGENSTECHER, impresiile viguroase acumulate sub forma unor energii subtile în obiecte au întâietate asupra impresiilor primare. Iată un exemplu foarte semnificativ în care trei bucăţi de hârtie sunt utilizate ca obiecte inductor pentru investigaţii prin PSIHOMETRIE. Una dintre aceste bucăţi de hârtie a evocat spontan pentru mediumă un eveniment foarte intens încărcat emoţional în timp ce celelalte două bucăţi de hârtie nu au evocat pentru mediumă decât o fabrică de hârtie. Obiectele ce au servit în această situaţie experienţei de psihometrie erau 3 foi de hârtie care proveneau dintr-un calup de corespondenţă ce aparţinea unui coleg (MEDIC) şi prieten al lui PAGENSTECHER care suferise un atac cerebral. Pe prima foaie prezentată doamnei ZIEROLD doctorul în cauză a redactat cu mâna stângă o cerere oficială de ajutor - el îşi pierduse, în urma acelui atac cerebral, capacitatea de a-şi folosi mâna dreaptă şi, de asemenea, nu mai putea vorbi. A doua foaie fusese scrisă cu puţin timp înaintea atacului cerebral, chiar cu mâna dreaptă de care medicul în cauză putea încă să se folosească atunci. În sfârşit, cea de-a treia foaie de hârtie era pur şi simplu nefolosită. Doamna ZIEROLD a simţit următoarele impresii extrasenzoriale atunci când a pus mâna stângă pe prima foaie: "realizez foarte clar că mă aflu într-un birou, aşezată la o masă de lucru în faţa unui om a cărei faţă are o stranie paloare albăstruie, ai cărui ochi sunt aproape fără viaţă şi a cărei gură este uşor strâmbată. El încearcă să scrie cu mare greutate cu mâna stângă câteva lucruri care, îmi apar a reprezenta un ordin în momentul în care o femeie destul de în vârstă, care este lângă el, împreună cu alte două femei, părăsesc locul respectiv, grăbite şi urmează să revină cu o altă femeie. Între timp, un tânăr de aproximativ 35 ani a degajat gâtul acestui om care este bolnav şi i-a dat după aceea să bea puţină apă. De cealaltă parte a sa se află o tânără de aproximativ 16-18 ani care îl mângâie plină de dragoste şi apoi îl îmbrăţişează foarte afectuos. După câtva timp, un om cu o constituţie fizică viguroasă pătrunde în cameră şi pune pe mâna stângă a bolnavului un mic instrument pe care l-a scos dintr-o trusă de buzunar. Acum realizez că acest instrument este o mică seringă care este folosită pentru a-i lua bolnavului puţin sânge. Cu ajutorul noului venit (doctorul), tânărul despre care am vorbit îl ridică apoi pe acest invalid şi îl transportă într-o cameră învecinată..." Aceste impresii paranormale erau toate reale şi exacte. Doctorul în cauză fusese cu adevărat, victima unui atac brusc, cerebral şi toate celelalte fapte remarcate prin PSIHOMETRIE

s-au produs într-adevăr atunci, chiar aşa cum doamna ZIEROLD le-a descris. Ca reacţie la cea de-a doua foaie ea a spus: "Eu nu prea înţeleg ceea ce văd acum. Mi se pare că în mine există în acest moment două viziuni contradictorii suprapunându-se şi topindu-se împreună." Prima sa impresie a fost: "Văd o cameră foarte mare în care câţiva tineri cu nişte căşti pe cap împing cărucioare pline cu bucăţi de hârtie de diferite culori şi dintre care unele conţin hârtie veche, văd de asemenea nişte femei care triază hârtie de diferite culori cu ajutorul unor furci mai lungi. Unele bucăţele de hârtie rămasă şi hârtia cea veche sunt toate apoi aruncate într-o oală mare". Doamna ZIEROLD descrie apoi cea de-a doua impresie legată de aceeaşi foaie de hârtie: "Văd un om foarte bolnav, cu faţa aproape albăstrie, ce încearcă în zadar să vorbească fiindcă eu nu văd decât mişcarea buzelor sale şi nu aud nici un cuvânt. El ia în continuare un creion în mâna dreaptă şi scrie ceva pe o foaie albă". În sfârşit, cea de-a treia foaie nefolosită nu a furnizat decât imaginile fabricii de hârtie deja descrise mai sus. Doctorul PAGENSTECHER a făcut într-o zi o experienţă aparte pentru a studia efectul frecvenţei în cazul energiilor- informaţii subtile ce sunt înmagazinate în obiecte. El a aşezat un ciob de oală din lut ars în carcasa unei pendule de perete şi l-a lăsat să stea acolo 15 zile. Pendula suna periodic din jumătate în jumătate de oră. El a dat apoi ciobul respectiv (din lut ars) doamnei ZIEROLD, care, după ce l-a luat cu mâna stângă, a zis: "Aud acum un zgomot ritmic foarte îndepărtat, precum picăturile de ploaie căzând pe suprafaţa unui geam la intervale foarte regulate; printre altele, mai aud din timp în timp un sunet melodios precum ar fi vântul ce adie prin pădure." Un alt ciob dar din faianţă care nu fusese deloc pus în pendulă nu i-a dat mediumei nici o impresie de zgomot. PAGENSTECHER a reaşezat apoi prima bucată (ciobul din lut ars) în pendul şi a mai lăsat-o acolo încă 7 zile. Aceasta se pare că a ameliorat claritatea impresiilor fiindcă după aceea mediuma a spus: "Aud acum paşi ritmaţi de soldaţi care defilează şi, printre altele, mai percep ici şi colo zgomotul unei fanfare cântând în depărtare". În final, ciobul din lut ars a fost instalat din nou în pendulă şi ţinut acolo timp de încă 21 de zile. "Aud distinct tic-tacul unei pendule şi sunetele armonioase ale unei sonerii" - a relatat ulterior mediuma. Importanţa frecvenţei la care implică să fie periodic încărcat obiectul cu o energie subtilă asemănătoare a fost subliniată şi de alţi cercetători. OSTY(FRANŢA) spunea că o experienţă de psihometrie are toate şansele de a reuşi dacă obiectul inductor a fost frecvent atins de persoana despre care dorim să obţinem informaţii foarte corecte şi rareori de altcineva, în afara unei experienţe faimoase cu RICHARD HODGSON (1955-1905), doamna PIPER (o altă mediumă), a făcut o observaţie similară; În cursul unei experienţe de PSIHOMETRIE, raportată chiar de HODGSON ea a relatat că: "O oarecare confuzie este adesea creată atunci când obiectele inductor (în experienţele de PSIHOMETRIE) au fost "manipulate deseori şi de către un mare număr de persoane." HODGSON a fost unul dintre cercetătorii cei mai activi ai Societăţii pentru Cercetări Psihice. El a făcut unele investigaţii (PSIHOMETRIE) atât în Anglia cât şi în America. Discutând despre rolul obiectelor inductoare care au acumulate în ele anumite energii-informaţii, referitor la experienţele sale cu doamna PIPER, el a ajuns în final la concluzia că de fapt putem folosi orice fel de obiect, dacă înainte el, a fost manipulat sau purtat mai mult timp aproape exclusiv de persoane precise." La fel, H.F. SALTMARSH (1891-1943) va nota că englezoaica mediumă, doamna WARREN ELLIOTT, era total împotriva experienţelor de PSIHOMETRIE în care obiectul inductor fusese spălat adesea sau manipulat de un număr prea mare de oameni. SALTMARSH care, după cum se ştie, a fost membru al consiliului Societăţii pentru Cercetări Psihice, a adus o contribuţie preţioasă la autentificarea reacţiilor ce survin în cazul fenomenelor evidente de

PSIHOMETRIE. În cea mai mare parte a cazurilor de decodificare prin PSIHOMETRIE a energiilor, informaţii acumulate în obiecte, articolul inductor utilizat este eventual un mic obiect personal care a fost purtat mult timp. Nu există însă nici un motiv pentru care să credem că obiecte mai mari n-ar putea la fel de bine să fie folosite ca inductori în PSIHOMETRIE. Mai mulţi parapsihologi au emis chiar ipoteza că apariţiile spiritiste, urmele materializate de paşi, etc, care conferă unor anumite case reputaţia de a fi bântuite de fantome, sunt de fapt cazuri de acumulări intense de energii- informaţii, subtile în diferite obiecte, aceste fenomene stranii nefiind datorate spiritelor. În aceste cazuri, anumite părţi din casă (cum ar fi pereţii) reprezintă obiectele în care sunt înmagazinate energii - informaţii subtile, extraordinar de puternice datorită intensităţii excepţionale a anumitor fenomene (evenimente) dramatice care s-au produs cândva acolo şi sunt în continuare REMANENTE, funcţionând ca inductori spontani. În concluzie mai putem spune că acest cuvânt, PSIHOMETRIE, are etimologie bilingvă; el provine din substantivul grec "PSYCHE" = suflet şi verbul latin metor, metari, atus, sum = a măsura, a delimita. Acest verb a fost preluat de limba greacă numai în forma substantivală "METRON" - măsură, care la rândul lui, a devenit prefix de formare a unor substantive compuse ca: metrologia, metronom, metrou, abrevierea substantivului - metropolitan cu sens de cale de fier urbană. Termenul PSIHOMETRIE defineşte în general două domenii distincte: a) cuantificarea şi măsurarea fenomenelor psihice prin utilizarea metodelor experimentale standardizate (teste). Acest sens a fost introdus de către BUCHANAN în una dintre primele lucrări de psihologie intitulată "Historia animanae", datorită convingerii sale că fenomenele sufleteşti pot şi trebuie să fie măsurate. b) fenomen-paranormal, extrasenzorial, exprimat prin capacitatea unui senzitiv sau yoghin de a vedea şi măsura în timp şi spaţiu prin intermediul unui obiect inductor, un eveniment , o stare, o situaţie în care se află sau s-a aflat cu mulţi ani în urmă o persoană oarecare. Rezultatele cele mai spectaculoase se obţin atunci când inductorul este un fragment organic: păr, unghie, dinte, sânge. Obiectul "reverberează" ulterior prin forţe subtile transfizice întreaga istorie a obiectului în oglinda sau aura mentală a senzitivului. Rezultate bune au dat şi fotografiile sau scrisorile. Este cunoscut de către parapsihologi rezultatul aproape incredibil al MARIEI RAYES care, îndată ce i-au fost prezentate două scrisori aproape şterse de apă, a citit în detaliu modul dramatic în care autorul scrisorii s-a înecat, prin naufragierea vaporului pe care se afla. Cunoscuta senzitivă a relatat ea însăşi emoţionată felul în care s-a produs înecul şi chiar nenumărate din gesturile disperate pe care le-a făcut atunci. Ulterior, văduva celui mort a confirmat exactitatea datelor privitoare la fizionomia fostului ei soţ. AURA Veritabil Curcubeu uman, PERMANENT, subtil, mai mic ori foarte mare (aşa cum este în cazul yoghinilor avansaţi), AURA aparţine aceloraşi domenii care ţin de anumite dimensiuni paralele, subtile ca şi corpul astral şi corpul eteric despre care, adeseori spunem că se află la frontiera vizibilului. Aurelele umane sunt alcătuite din benzi mai mari sau mai mici de lumină subtilă diferit colorată în funcţie de caracterul, starea de sănătate şi orientarea noastră lăuntrică psihică mentală şi spirituală pe care le descoperim prin CLARVIZIUNE atât în jurul corpului fiinţelor umane, cât şi în jurul corpului animalelor şi a plantelor. Aceste energii luminoase diafan colorate şi infinit nuanţate pot fi văzute în mod spontan de yoghinii avansaţi, de fiinţele senzitive şi de mediumi. Diferitele culori, nuanţe, dimensiuni, tonuri predominante de o anumită culoare cu pete ale aurei contemplate prin clarviziune indică cu precizie starea fizică, emoţională, mentală şi chiar spirituală a fiinţei celui care o emană. =VA URMA=

AN III

C 38 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL SUBTIL COLORAT- VIOLET SEMNIFICAŢIA CULORII VIOLETĂ (continuare la cursul nr. 30 AN III)

Culoarea violetă este culoarea secretului, în spatele căreia se îndeplineşte invizibilul mister al reîncarnării sau al transformării profunde. Culoare a dăruirii către Suprem şi a supunerii faţă de divin, violetul este de asemenea culoarea liniştirii, a alinării, a temperanţei sau cumpătării. Ea este de asemenea culoarea dragostei de Adevăr şi a adevărului dragostei. Artiştii Evului Mediu îl reprezentau pe Iisus Cristos în perioada Patimilor, îmbrăcat în violet. Suferind de bunăvoie supliciul Crucificării pentru a compensa greşelile şi păcatele oamenilor, Iisus identifică natura sa divină, sacră cu aceea a Conştiinţei Cosmice. Acoperirea cu pânză de culoare violetă a stranelor bisericilor, în Vinerea Sfântă a patimilor este comemorarea sublimă a acelui moment divin. Violetul este culoarea care exprimă în mod inefabil starea cea mai puţin materială. Ea corespunde situaţiilor enigmatice care aparţin domeniului misterului şi lumii de dincolo. Experienţele exemplare trăite sub influenţa acestei culori revelează stări sublime, neobişnuite de conştiinţă. Ieşirile în afara corpului fizic (material), impresia de a te identifica cu celălalt sau de a te dilata prin sfera subtilă a conştiinţei pentru a cuprinde într-o secretă îmbrăţişare pe toţi cei care se află în preajma ta, pentru a-i simţi empatic în tine, starea de a fi în două sau mai multe locuri sau lumi paralele în acelaşi timp, faptul de a vedea cum unele obiecte inerte se pun în mişcare sunt adeseori descrise ca fenomene generate de influenţa pe care o are asupra fiinţelor umane receptive culoarea violetă. Ele indică amplificarea curentului subtil cosmic de culoare violetă în aură şi sunt semne indubitabile de evoluţie spirituală. Ajutându-ne să ne supunem voinţei şi puterii Divine, culoarea violetă ne uşurează considerabil acceptarea căii minimei rezistenţe faţă de ABSOLUT prin abandonarea deplină a oricărei voinţe personale, egotice care în final ne face să ne lăsăm DUŞI de inspiraţia DUMNEZEIASCĂ şi de o energie supremă atotputernică. Violetul este culoarea credinţei totale, căci tot ceea ce DUMNEZEU ne oferă sau ne inspiră este o apropiere extraordinară de ADEVĂRURILE ultime. Cu cât noi avem mai multă încredere în DUMNEZEU cu atât mai mult intenţia Sa omniprezentă de a ne ghida îşi face simţită prezenţa în noi din ce în ce mai clar. Atunci noi devenim în mod simultan şi noi înşine o picătură din marele TOT macrocosmic. Violetul este culoarea marii iniţieri datorită căreia, după ce am devenit propriul nostru stăpân şi am dobândit simţul autentic al responsabilităţii, ne este cu putinţă să "MURIM" faţă de propriile noastre convingeri limitate şi efemere, pentru a ne supune într-o stare euforică de pace, Voinţei Unităţii Divine. Această viziune sublimă şi detaşată despre lume nu este niciodată compatibilă cu indivizii mărginiţi, egoişti şi ancoraţi în concret. Influenţa culorii violet scapă raţiunii obişnuite şi forţa adevărului dezvăluit de ea trece înainte de toate prin experienţa inefabilă trăită personal. A ne naşte într-un corp fizic înseamnă printre altele a părăsi provizoriu Marea Conştiinţă Subtilă şi a ne uita într-o foarte mare măsură originea noastră de esenţă divină. Atunci când noi părăsim pe cineva, noi spunem că RUPEM legătura cu acea persoană. La fel este atunci când ne naştem

pentru viaţa părintească (fizică), părăsind locul pe care noi îl ocupăm în sânul Totului şi ne întrerupem starea de comunicare conştientă cu dimensiunea subtilă, cosmică. Aceasta ne conduce la tentaţia de a nega cu îndârjire existenţa unei surse subtile infinit mai mari decât noi. Aspectul dramatic al experienţei umane se poate rezuma astfel: înrămându-ne în lumea fizică, noi suntem aproape obligaţi să "NE PIERDEM CONŞTIINŢA" provenienţei noastre. Din această cauză noi nu mai ştim de unde venim. Pentru tradiţia înţelepciunii, violetul este culoarea doliului. Întradevăr, între INDIGO şi VIOLET se operează o transformare radicală a punctului de vedere. Trebuie deci să "MURIM" pentru identitatea noastră umană egoistă şi limitată pentru a putea fuziona cu MARELE TOT cu UNICUL primordial. Moartea corespunde atunci unui moment de suspendare, unui "PUNCT MORT", clipei în care ne modificăm "PUNCTUL DE VEDERE". Prin urmare, este neapărat necesar pentru noi să "MURIM" (să ne detaşăm complet) pentru o realitate comună, inferioară, pentru a putea avea acces şi a percepe alte realităţi superioare. Acest gen de "moarte" iniţiatică este un SAS (fantă sau zonă de comunicare cu altceva) obligatoriu, oarecum asemănător cu submarinul, prin care omul poate să treacă de la o realitate la alta fără să se piardă. Atunci când "murim" pentru o anumită realitate, noi "uităm" fulgerător acea realitate şi nu mai rămânem deloc în rezonanţă cu ea. Noi trecem atunci fără vreo confuzie de le o stare la alta cu totul nouă. Există din acest punct de vedere două feluri de moarte: "MOARTEA ASCENDENTĂ" şi "MOARTEA DESCENDENTĂ", prin una urcăm şi evoluăm, prin cealaltă coborâm şi involuăm. Există deci o "moarte" a depărtării de DIVIN şi există de asemenea o "moarte" a revenirii sau reîntoarcerii în esenţa DIVINĂ. Ieşiţi din UNUL primordial, Divin noi trebuie să părăsim Conştiinţa Cosmică Dumnezeiască pentru a veni într-un corp material. În momentul reîntoarcerii care ne reintegrează în starea paradisiacă noi trebuie să "murit" şi să transcendem conştiinţa individualizată pentru a ne reîntoarce la starea glorioasă de conştiinţă a TOTULUI, între cele două stări este parcursă o cale, aceea a reîncarnării, împreună cu secretul său pe care ni-l revelează într-o oarecare măsură culoarea violetă.

CURENTUL SUBTIL COSMIC DE CULOARE VIOLETĂ Curentul subtil cosmic de culoare violetă calmează cel mai profund fiinţa, favorizează dezintoxicarea organică şi intensifică considerabil acţiunea sistemului de apărare imunitară. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este de asemenea eficient în cazurile de celulită determinată de o proastă eliminare, în cazurile de îngreunări sau încetineală a digestiei după masă, în tulburări ale splinei, vezicii şi rinichilor. La nivel psihic, curentul subtil cosmic de culoare violetă calmează şi elimină prompt angoasele, anihilează frica, estompează agresivitatea şi face să dispară gelozia. În plus curentul subtil cosmic de culoare violetă favorizează reveria elevată şi visarea transfiguratoare. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este înzestrat cu cea mai intensă dar ascunsă putere electro-chimică şi, printre altele, el este acidifiant. Curentul subtil violet este extrem de regenerant şi stimulator pentru sistemul nervos, pentru psihic şi pentru mental în general. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este de asemenea un purificator profund şi pentru aceasta el este adeseori considerat drept purificatorul idealurilor şi aspiraţiilor sublime. Frecvenţa sa caracteristică de vibraţie mult mai înaltă face să se instaleze o stare de presiune, aproape insuportabilă pentru o minte (natură) imbecilizată, deoarece în asemenea cazuri energiile sale minunate se află dincolo de puterea sa de înţelegere şi receptare. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este foarte stimulator mai ales pentru naturile umane extrem de intuitive care sunt orientate către domeniile spirituale.

Curentul subtil cosmic de culoare violetă este stimulatorul celor mai înalte idealuri umane şi, graţie inspiraţiei geniale determinate de acesta, au fost concepute cele mai frumoase opere de artă, muzică, proză, poezie, pictură, sculptură, cinema, etc. Curentul subtil cosmic de culoare violetă ne hrăneşte şi ne energizează în mod inefabil partea cea mai înaltă a creierului, ajutându-ne totodată să ne extindem orizontul înţelegerii noastre către divin. Genialul artist LEONARDO DA VINCI susţine că puterea de interiorizare şi meditaţie a fiinţei umane poate fi mult mărită dacă medităm într-o cameră cu geamuri violete la ferestre atunci când soarele este la amiază. Marele compozitor WAGNER obişnuia adeseori să compună spirituala sa muzică, de cea mai înaltă clasă, într-o cameră cu perdele şi draperii de culoare violetă. Faimosul conte şi mare iniţiat SAINT GERMAIN care a ajuns în SHAMBALA folosea adesea efectul profund purificator al curentului subtil cosmic violet pentru a vindeca bolnavii. Curentul subtil cosmic de culoare violetă trezeşte şi dinamizează CENTRUL INTUITIV AL PERCEPŢIEI SPIRITUALE AJNA CHAKRA. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este adesea considerat în tratatele secrete YOGA drept "CULOAREA PUTERII DIVINE" şi probabil din această cauză culoarea VIOLETĂ vizibilă era supranumită culoarea regilor şi era utilizată în alcătuirea veşmintelor acestora în nuanţa de "PURPURIU REGAL". Întocmai precum regele este atotputernicul conducător al corpului regatului său, în mod asemănător curentul subtil cosmic de culoare violetă ocupă locul CENTRAL, încoronând aspectul energetic subtil şi înalt al MINŢII, care este conducătorul sufletului (psihicului) cât şi al regatului corpului cu toţi membrii săi componenţi, cetăţile-centre, organele-industria şi miliardele de celule-supuşi alcătuind nervii şi ţesuturile. La rândul său acest centru al MINŢII este coordonat şi focalizat prin AJNA CHAKRA. Atunci când în sistemul fiinţei umane există o predominanţă a energiei mentale înalte, prezenţa din belşug a curentului subtil cosmic de culoare violetă are efecte calmante extraordinare mai ales în aceste condiţii, generând o profundă armonie şi o perfectă sănătate a fiinţei umane în cauză. Curentul subtil cosmic de culoare violetă purifică sângele, calmează nervii, reduce pasiunile tiranice şi obsesive, face să apară în minte veritabile sclipiri de geniu ale inspiraţiei, revelează în universul nostru lăuntric SPIRITUL şi ne facilitează punerea la unison cu SPIRITUL DIVIN INFINIT sau cu DUMNEZEU TATĂL. Acest curent subtil cosmic generează în mod spontan disponibilităţi cu totul deosebite către meditaţie şi LAYA YOGA, trezind astfel şi amplificând foarte mult puterea intuiţiei. Acumularea din abundenţă a acestui curent cosmic subtil în aură face să se instaleze în fiinţă o stare inefabilă şi amplă de putere superioară. Acest curent subtil cosmic (VIOLET) ne ghidează fiinţa către Lumina Divină care se face remarcată în fiinţă printr-o stare de ETERNITATE şi ALTRUISM veritabil. Amplificarea în aură a curentului subtil cosmic de culoare violetă trezeşte proporţional în fiinţă credinţa în Dumnezeu, altruismul şi dezvoltă puterea de sacrificiu într-o stare de unison cu VOINŢA DIVINĂ. Când sistemul nervos al fiinţei umane este supraexcitat negativ sau suprasolicitat, curentul subtil cosmic de culoare violetă asimilat prompt mai mult ca de obicei în aură, poate să determine, veritabile minuni, aducând rapid armonia şi sănătate mai ales în cazurile de nevroză, iritaţie nervoasă excesivă, nevralgii şi alte afecţiuni inflamatorii ale nervilor. Agentul terapeutic subtil cel mai eficient pentru nevroze este curentul subtil cosmic de culoare violetă. Nevroza este o afecţiune curentă ce se întâlneşte la foarte mulţi oameni stresaţi, egoişti, închistaţi şi meschini; ea apare adesea chiar şi la persoane active şi robuste care se extenuează datorită suprasolicitării energiei psihice şi a nervilor în general. Nevroza survine mai ales la artiştii creatori, inconştienţi de epuizarea cu care se confruntă şi boemi. Nevroza se instalează destul de repede la muzicieni şi la actorii cântăreţi a

căror profesie este caracterizată printr-un mare consum de energie psihică- nervoasă care, după aceea, nu este deloc compensată. Astfel de persoane au adesea o intuiţie uluitoare care le permite să fie inspiraţi şi să exprime cu uşurinţă subtilităţi artistice fermecătoare datorită punerii la unison a fiinţei lor cu alte lumi paralele, elevate. Totuşi, atunci când ei revin la starea de rutină fizică a existenţei - aspecte banale de viaţă, necesităţi mărunte, probleme comune de rezolvat şi decizii care implică anumite responsabilităţi - în fiinţa lor se produce un veritabil şoc de neadaptare. Contrastul este uneori atât de mare între cele două realităţi (fizică şi cea subtilă) şi atât de neaşteptat şi de neplăcut încât uzura nervilor la ei va fi agravată. Rezultatul va fi în astfel de situaţii o stare acută de conflict lăuntric emoţional care adeseori se defineşte prin noţiunile de "FURIE TEMPERAMENTALĂ" sau "RĂNIREA AMORULUI PROPRIU". Tot în această categorie intră o bună parte dintre cei care au schizofrenie. Mulţi oameni care ajung în asemenea stări depresive pot să folosească sistematic şi cu succes curentul subtil cosmic de culoare violetă pentru a ieşi din această situaţie, evitând cu stricteţe drogurile, cafeaua, tutunul şi alcoolul. Utilizarea judicioasă şi perseverentă a curentului subtil cosmic de culoare violetă în astfel de cazuri va atrage după sine o stare de reechilibrare, compensând totodată energiile psihice nervoase care lipsesc, încărcarea prin evocare mentală fermă şi PRANAYAMA în care se acumulează din abundenţă în aură curentul subtil cosmic de culoare violetă sunt profund benefice dacă se practică dimineaţa şi imediat la câteva ore după momentele de stres. Captarea acestui curent subtil cosmic, colorat se poate eventual realiza în mod natural la AMURG atunci când nuanţa fermecătoare de culoare violetă încep să înlocuiască lumina clară a zilei. Pe măsură ce amurgul se accentuează, nuanţe din ce în ce mai plăcute şi fascinante de violet acoperă tot orizontul. Atunci întreaga lume în jurul nostru este scăldată într-o lumină violetă mirifică iar fiinţa umană conştientă de energiile acestui curent cosmic subtil poate să le asimileze în aura sa într-o stare de reculegere transfigurată şi tăcere. Mai ales atunci este foarte bine să asimilăm în aură plini de abnegaţie acest curent subtil tonic şi profund tămăduitor. Prin PRANAYAMA cu acest curent subtil cosmic realizată în special atunci, putem resimţi o stare de inspiraţie divină, energia sa hrănindu-ne gradat aspectele intuitive şi intensificându-ne viaţa spirituală. Este semnificativ de remarcat că frecvenţa înaltă a energiilor curentului subtil cosmic de culoare violetă este oarecum apăsătoare pentru fiinţele umane cu tendinţe accentuate către izolare, ea fiind stimulatoare în special pentru naturile intuitive şi spirituale. Curentul subtil cosmic de culoare violetă este o veritabilă hrană esenţială pentru toate celulele din creierul nostru şi, în plus, el contribuia la lărgirea rapidă a orizontului înţelegerii noastre cu privire la aspectele spirituale şi divine ale manifestării. Acest curent subtil este adeseori folosit de yoghini pentru dezlegarea şi ANIHILAREA efectelor de la blesteme. În concluzie, merită să reţinem că acest curent cosmic subtil amplifică şi regenerează energia psihică - nervoasă şi mentală. El exercită o acţiune calmantă asupra inimii şi o acţiune profund purificatoare asupra sângelui. Printre altele, el elimină toxinele şi stimulează elaborarea leucocitelor care ştim că sunt celule de apărare. Acţiunea sa emoţional elevantă face să se elimine cu uşurinţă ura, iritabilitatea, furia şi calmează destul de repede toate emoţiile inferioare, violente. Acest curent subtil accelerează şi uşurează sublimarea la energii elevate a energiilor amoroase care au fost în prealabil transmutate. Curentul subtil cosmic de culoare violetă permite, de asemenea, atunci când este din abundenţă asimilat în aură, să se diminueze considerabil stările de angoasă, de frică şi tot el stimulează activitatea centrului secret de forţă, AJNA CHAKRA. CURENTUL SUBTIL VIOLET ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN: - Astm - Nevralgie - Boli ale pielii capului - Nevroză

- Cataractă - Căderea părului - Celulită - Cistită - Crampe - Dezechilibre nervoase - Enurezis - Epilepsie - Insomnie - Leucoree - Lumbago cronic - Meningită cerebro-spinală

- Pneumonie - Purificarea sângelui - Rahitism - Reumatism - Sciatică - SIDA/ AIDS - Tulburări ale splinei, vezicii, rinichilor - Tulburări ale vederii - Tulburări mentale - Tumori - Tuse seacă SINTEZĂ CURENTUL SUBTIL VIOLET

1.TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ŞI TRĂIRILE PERSONALITĂŢII LA CARE PREDOMINĂ ÎN AURĂ CURENTUL SUBTIL VIOLET: - Inteligenţa extraordinară - Inspiraţia genială - Mentalul puternic şi focalizat - Abnegaţia - Integrarea armonioasă în TOT - Sinceritatea deplină - Detaşarea exemplară - Inocenţa originară - Dragostea de adevăr - Fuziunea cu întregul MACROCOSMIC - Transfigurarea spontană - Puritatea - Clarviziunea superioară - Candoarea - Intuiţia spirituală Curentul subtil violet, în general, semnifică: tendinţa către înglobare prin expansiune, fuziunea şi identificarea fulgerătoare, aspiraţia către unificarea superioară a impulsurilor lăuntrice, vidul beatific creator, trăirea inefabilă a eternului, sentimentul indicibil al nemuririi, sublimarea energiilor lăuntrice. 2. PREFERINŢA CONSTANTĂ SPONTANĂ PENTRU CURENTUL SUBTIL VIOLET semnifică: aspiraţii ferme de a stabili relaţii intime sublime, fundamentale, pure, care să ofere fericire deplină armonizând total fiinţa; exprimă, de asemenea, fascinaţia inteligenţei geniale, tendinţa de a atinge adevărul sau realitatea ultimă, nevoia certitudinilor divine de nezdruncinat, realizarea şi fuziunea cu tot ceea ce este DIVIN şi transcedental, atingerea idealurilor sublime. 3. DIFICULTATEA DE A OPERA CU CURENTUL SUBTIL VIOLET exprimă: egoism, dizarmonia interioară, nerealizarea sau respingerea constantă a idealului, alienarea, lipsa ambianţei pure, elevate sau a atmosferei sublime şi intime, inconştient dorite, teama obsesivă de deziluzie, frica de angajare în relaţii personale spontane, profund implicate, suspiciune, mărginire.

= VA URMA =

AN III C 39 — INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT- VIOLET SINTEZA (continuare la cursul nr. 38 AN III ) 4. EFECTE FIZIOLOGICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: intensifică activitatea cardiovasculară, accelerează uşor respiraţia, influenţează pozitiv rezistenţa cardiacă şi pulmonară. 5. EFECTE PSIHICE CE SE CONSTATĂ ÎN CAZUL AMPLIFICĂRII CONŞTIENTE A ACESTUI CURENT SUBTIL ÎN AURĂ: energie subtilă rece transcendentală, luciditate genială, detaşare totală, integrare în sfera mentală lărgită, clarviziune spirituală, sentimentul eternităţii, nostalgia adevărurilor ultime, stare de libertate şi fericire fără obiect, trăiri sublime, paranormale, stare inefabilă de fuziune şi unitate cu tot ceea ce ne înconjoară; stimulează trăirile spirituale înalte; simultaneitatea inefabilă a unor stări ca: optimism şi luciditate, atracţie şi detaşare, îndepărtare şi apropiere, bucurie şi neimplicare, concret şi abstract, prezenţă şi simultan absenţă; stare superioară de atotputere, de omniprezenţă; senzaţia fulgerătoare de apropiere foarte mare în spaţiu, chiar când în realitate suntem departe; aprehendarea infinitului şi a eternităţii în propria fiinţă, STAREA INEFABILĂ CĂ TOTUL ESTE ÎN FIINŢĂ ŞI CĂ SIMULTAN FIINŢA ESTE EXPANSIONATĂ ÎN TOT CE O ÎNCONJOARĂ TRĂIND BUCURIA DE A FI PRETUTINDENI ÎN ORICE CLIPĂ. 6. SEMNIFICAŢIE PSIHOLOGICĂ ŞI REZONANŢA AFECTIVĂ A CURENTULUI SUBTIL VIOLET: nostalgia absolutului şi a idealurilor divine; setea de repaos în esenţă; aspiraţia frenetică de a te elibera de orice activitate sau manifestare. 7. PROPRIETĂŢILE ESENŢIALE ALE CURENTULUI SUBTIL VIOLET: armonizator cardiac şi limfatic, măreşte numărul de leucocite, îmbunătăţeşte şi intensifică activitatea sistemului imunitar, stimulează activitatea splinei. 8. EFECTELE BINEFĂCĂTOARE, RAPIDE, FIZICE ALE CURENTULUI SUBTIL VIOLET ÎN URMĂTOARELE CAZURI: indigestie cronică (senzaţie de greutate la stomac şi de somnolenţă după masă); tulburări sau afecţiuni ale vezicii; cistită, rahitism (boală caracteristică primei copilării, provocată printre altele şi de lipsa vitaminei D, care produce tulburări în metabolismul fosforului şi al calciului, cu repercusiuni, în special asupra sistemului osos), osificare proastă sau defectuoasă; meningită, afecţiuni ale rinichilor, lumbago cronic; sciatică cronică (boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mişcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare şi trofice); tulburări reumatismale datorate frigului şi umidităţii; căderea părului; iritaţii ale pielii, epilepsie; pneumonie; tuse seacă; astm (afecţiune care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni şi prin nevoia imperioasă de aer). Toate acestea arată o slabă activare a lui ANAHATA CHAKRA şi blocarea NADIS-urilor în zona pieptului care fac să nu poată fi asimilată normal energia subtilă vitală (PRANA). 9. CONTRAINDICAŢII FERME LA OPERAREA INDIVIDUALĂ CU CURENTUL

SUBTIL VIOLET Nici un fel de contraindicaţii. 10. EFECTELE CURENTULUI SUBTIL VIOLET ASUPRA EMOŢIILOR Are efecte profund calmante asupra emoţiilor negative; sublimează emoţiile inferioare şi face să se amplifice emoţiile sublime, elevate, euforice; este mai ales indicată amplificarea sa în fiinţă în toate cazurile de iritare, nervozitate, furie interiorizată sau manifestată exterior; gelozie, sentimente obsesive de ură; frici sau angoase fără o cauză evidentă. În toate acesta situaţii ajutorul său va fi rapid, de lungă durată şi se va manifesta prin anihilarea acestor emoţii şi instalarea unei stări de calm profund şi detaşare. = SFÂRŞIT =

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS. AURA (continuare la cursul nr. 37. An III) Iată câteva noţiuni simple generale în legătură cu interpretarea anumitor culori sau nuanţe diafan colorate în aura umană: alb intens strălucitor pentru starea de îndumnezeire şi desăvârşire SUPREMĂ; auriu pentru anumite forme de spiritualitate; albastru pentru afectivitatea intensă; violet pentru anumite capacităţi paranormale de a vindeca; roşu intens pentru iubire sublimă pură şi afecţiune detaşată de egoism; roşu viu, intens, pentru vitalitate; roşu urât, murdar pentru dorinţe inferioare, rele şi mânie; verde pentru amplificarea puterii mentale şi a intelectului; brun intens sau tente de negru pământiu, murdar pentru diferite forme de suferinţă, tensiuni chinuitoare sau adeseori boală. O aură care pe zi ce trece se strânge şi se micşorează ca volum alarmant de repede este un semn SIGUR (FOARTE SECRET) al apropierii iminente a morţii fizice, atunci când, datorită efectelor KARMA-ice, fiinţa în cauză urmează să părăsească lumea materială. Faptul ca YOCHINII AVANSAŢI, SFINŢII şi fiinţele înzestrate cu o mare forţă spirituală au o aură gigantică de sute sau chiar mii de kilometri ca rază de ACŢIUNE şi care emite lumini subtile extraordinar de pure şi elevate (de diferite culori) este o veche credinţă foarte răspândită în tradiţia spirituală a umanităţii. În arta religioasă creştină şi în tradiţia spirituală autentică a Orientului şi Occidentului, zeii, sfinţii şi marii YOGHINI sunt reprezentaţi adeseori ca fiind înconjuraţi de o aură pură şi diafană de lumină numită halou spiritual, în anumite reprezentări ceva mai schematice ale aurei remarcăm un nimb fascinant care este un halou de lumină ce înconjoară atunci, pe o distanţă redusă doar capul; o aureolă este în schimb un halou de lumină ceva mai mare care înconjoară întregul corp. În secolul XIX, pentru prima oară baronul Von REICHENBACH afirmă că prin cercetări ştiinţifice a descoperit radiaţii subtile, luminoase diferit colorate care sunt percepute de senzitivi şi care sunt diferit emise ca intensitate şi culoare subtilă de fiinţele umane, de îndrăgostiţi, de animale, de plante, de magneţi, de metale, de pietre preţioase şi cristale, radiaţii subtile colorate, distinct energizante care puteau fi resimţite de anumite fiinţe umane capabile să le perceapă şi să le vizualizeze uşor. Englezul W.J. KILNER s-a gândit ulterior că, fără îndoială, boala provoacă anumite

modificări ale aurei umane şi a urmărit chiar să realizeze modalităţi fizice, simple pentru a o face vizibilă oricui (PRIN VEDERE DIRECTĂ). Pentru aceasta el a realizat anumite ecrane cu DICIANINĂ (o substanţă chimică) prin care orice fiinţă umană care priveşte prin acel ecran corpul uman gol al fiinţei umane în cauză poate percepe culorile aurei astfel fiind cu putinţă să se stabilească chiar diagnosticul în multe boli. C.W. LEADBEATER (iniţiat şi clarvăzător englez) a ilustrat o carte a sa intitulată "Omul vizibil şi invizibil" cu desene precise de aure umane de diferite nuanţe şi culori care, fiecare în parte, indică o anumită situaţie psiho-mentală sau un nivel diferit de evoluţie. Radiestezia autentică modernă se interesează, de asemenea, de radiaţiile energetice, subtile ale corpului fizic. Fotografia subtilă, faimoasă de tip KIRLIAN este un procedeu cu totul revoluţionar de punere în evidenţă a unor părţi din AURĂ, fiind inventat de un tehnician în electricitate rus, S. D. KIRLIAN, graţie cărora se pot lua chiar fotografii clare şi nuanţat colorate ale unor HALOURI sau AURE ''bioluminiscente" ale tuturor fiinţelor vii. Se spune că în mai multe rânduri el a făcut astfel de fotografii în care se vede clar o aură completă, deşi subiectul fotografiat avea un membru amputat. Printre altele el a demonstrat extraordinar de evident în cursul experienţelor unice de acest gen (FOTOGRAFII KIRLIAN) realizate în anii 1950 într-o staţiune agricolă sovietică, că atât maladiile animalelor cât şi cele ale plantelor pot fi detectate CU ANTICIPAŢIE analizând în prealabil aura lor (pusă în evidenţă prin fotografii KIRLIAN) chiar înaintea apariţiei primelor simptome ale stărilor patologice la ele. La ora actuală în unele ţări s-a inventat deja un sistem mult perfecţionat de înregistrare pe peliculă foarte sensibilă FOTO a radiaţiilor şi culorilor caracteristice, dominante ale aurei fiecărei fiinţe umane care este fotografiată cu acel aparat. Acest sistem pune în evidenţă clar, mai ales aura din jurul capului fiinţei umane fotografiate şi înregistrează totodată mult mai precis decât celelalte sisteme de fotografiere de tip KIRLIAN, culorile destul de clare şi nuanţat manifestate ale aurei, împreună cu zonele în care acestea sunt mai intens localizate în regiunea capului. În funcţie de starea dominantă a fiinţei umane în cauză, culorile şi nuanţele acestora care apar pe fotografie se pot modifica în funcţie de prefacerile psiho-mentale ce survin brusc sau gradat la respectiva fiinţă în diferite momente ale existenţei sale. La noi în ţară este semnificativ că s-au făcut experienţe de acest gen, referitoare la înregistrarea anumitor părţi eterice ale aurei şi aceste cercetări sunt cunoscute sub numele de ELECTRONOGRAFIE. Ele au fost realizate de doctorul FLORIN DUMITRESCU. Este demn de remarcat că tot ceea ce ştim cu privire la curenţii subtili, cosmici, coloraţi se aplică în totalitate în ceea ce priveşte culoarea, volumul sau dominanta aurei umane. Este util din punct de vedere spiritual să realizăm că şi în situaţia în care o fiinţă umană ignoră sau nu vrea să ia în consideraţie învăţăturile yoghine secrete referitoare la curenţii coloraţi, subtili, cosmici aceştia tot vor fi inconştient captaţi în aura noastră determinând în microcosmosul nostru lăuntric efecte bune sau rele în funcţie de predominanţele specifice ale curenţilor subtili, coloraţi, pe care totdeauna îl acumulăm simultan prin gândurile, stările, dorinţele şi trăirile noastre bune, foarte bune sau rele. Stări predominante de bucurie, dragoste detaşată, altruism, bunătate, aspiraţie pură, fericire, armonie euforică ne încarcă instantaneu aura cu nuanţa şi culori subtile elevate, sublime, permiţându-ne să ne transformăm radical în bine, vital, psihic, mental şi spiritual. = VA URMA =

ÎNVĂŢĂTURI PLINE DE ÎNŢELEPCIUNE REZERVATE CELOR PUŢINI Legaturile fundamentale ale suferinţei, după marele înţelept şi eliberat BUDDHA "Puterea de înţelegere şi acţiune sau gradul mai mare sau cât mai mic de ignoranţă depind de propria noastră KARMA (sau altfel spus de ceea ce numim destin). De propria noastră KARMA depinde într-o foarte mare măsură conştiinţa individuală şi modul predominant de oglindire a realităţii care ne caracterizează. De conştiinţă depind numele şi forma, De nume şi formă depind organele simţurilor. De cele şase organe ale simţurilor (mentalul este al 6-lea organ de simţ) depinde contactul, De contact depinde senzaţia, De senzaţie depinde dorinţa, De dorinţă depinde ataşamentul, De ataşament depinde existenţa, De existenţă depinde naşterea, De naştere depinde bătrâneţea, moartea, tristeţea, înlănţuirile, lamentările, mizeria, durerile, regretul, disperarea. Astfel, datorită legăturilor ce există între ele, agregatele suferinţei, decurg unul din altul." Eliberarea SUPREMĂ şi definitivă de orice suferinţă, după marele înţelept şi eliberat BUDDHA "Prin anularea şi încetarea completă a ignoranţei încetează complet KARMA noastră individuală (sau altfel spus dispar total condiţionările posibile datorate destinului), Prin încetarea completă a KARMA-ei individuale, încetează să mai fie condiţionată în funcţie de aceasta (KARMA) conştiinţa, Prin încetarea tuturor condiţionărilor conştiinţei încetează numele şi forma, Prin încetarea numelui şi formei încetează să ne mai influenţeze în multiple moduri cele şase organe ale simţurilor (mentalul este al 6-lea organ de simţ), Prin încetarea influenţelor tiranice ale celor şase organe ale simţurilor care, spontan, pot fi controlate perfect, ATUNCI şi TOTDEAUNA încetează contactul, Prin încetarea contactului încetează senzaţia, Prin încetarea senzaţiei încetează dorinţa, Prin încetarea dorinţei încetează ataşamentul, Prin încetarea ataşamentului încetează existenţa condiţionată şi se atinge SUPREMA DETAŞARE; Prin încetarea existenţei încetează naşterea, Prin încetarea naşterii încetează bătrâneţea, moartea, tristeţea, înlănţuirile, lamentările, mizeria, durerea şi disperarea. Astfel, lanţul întreg şi esenţial al agregatelor fundamentale ala suferinţei dispare şi fiinţa umană atinge suprema eliberare divină care îi permite să cunoască ADEVĂRUL ULTIM." ATENŢIE! Este foarte bine ca aceste aspecte prezentate aici şi care au fost revelate pentru prima oară de marele înţelept BUDDHA, după ce a atins starea supremă de eliberare, să fie citite cu foarte multă atenţie mereu şi mereu, urmărind de fiecare dată să înţelegem cât mai profund şi mai ales să aplicăm mereu în viaţa de şi cu zi mesajul spiritual dătător de iluminare pe care ele îl conţin.

Aici este expusă într-o formă foarte condensată esenţa învăţăturii lui BUDDHA, care este adeseori cunoscută sub numele de BUDISM. Înţelegerea intuitivă a acestor aspecte ne va ajuta enorm să cunoaştem aparentele mistere, contradicţii, bizarerii şi ciudăţenii care abundă atât în noi înşine cât şi în comportamentul celor care ne înconjoară. Înţelegând aceste legături sau corelări (aşa cum ele au fost expuse de BUDDHA) vom descoperi totodată unele chei sigure de depăşire a KARMA-ei noastre negative şi vom realiza cu uşurinţă cum ne putem angrena eficient şi inteligent liberul arbitru spre a atinge cât mai repede (direct proporţional cu angrenarea noastră şi cu punerea inteligentă în acţiune a anumitor energii benefice din Macrocosmos) starea de eliberare. Pentru cel care practică YOGA cu perseverenţă şi înţelege aceste corelări punându-le cât mai des în practică, succesele spirituale nu întârzie să apară foarte repede, pentru că el intuieşte cum este condiţionată fiinţa sa şi poate să acţioneze fulgerător pentru a face gradat să disperă aceste condiţionări. = SFÂRŞIT = Enigmele FUNDAMENTALE ale UNIVERSULUI pe care ŞTIINŢA nu le-a putut niciodată explica, dar care pot fi intuite şi înţelese lăuntric prin practica superioară YOGA 1. Natura ultimă a materiei şi a forţei sau energiei; 2. Originea ultimă a mişcării; 3. Prima apariţie a vieţii (PRIMORDIAL VORBIND); 4. Finalitatea destul de clar şi evident preconcepută a naturii; 5. Apariţia primordială a simplei senzaţii şi a conştiinţei în general; 6. Raţiunea şi gândirea împreună cu originea limbajului care este intim legat acestea; 7. Problema complexă şi aparent misterioasă a liberului arbitru. PENTRU ŞTIINŢĂ ,ENIGMELE: 1, 2, 5 sunt transcendente şi insolubile; 3, 4, 6 sunt dificile dar putând totuşi să fie rezolvate probabil în viitor; 7 este nesigură. = SFÂRŞIT = CLASIFICAREA ALIMENTELOR DUPĂ GUSTUL (RASA) LOR, ÎN CONFORMITATE CU PREDOMINANŢA DIFERITĂ ÎN ELE A CELOR 5 ELEMENTE SUBTILE FUNDAMENTALE (MAHABHUTAS) 1) Gustul DULCE - arată precis predominanţa elementelor subtile: PRITHIVI (PĂMÂNT) (MULADHARA CHAKRA) şi APAS (APĂ) (SWADHISTHANA CHAKRA) ; 2) Gustul SĂRAT - arată precis predominanţa elementelor subtile: PRITHIVI (PĂMÂNT) (MULADHARA CHAKRA) şi TEJAS (FOC) (MANIPURA CHAKRA); 3) Gustul ACRU - arată precis predominanţa elementelor subtile: APAS (APĂ) (SWADHISTHANA CHAKRA) şi TEJAS (FOC) (MANIPURA CHAKRA); 4) Gustul PICANT, IUTE (ÎNŢEPĂTOR) arată precis predominanţa elementelor subtile: TEJAS (FOC) (MANIPURA CHAKRA) şi VAYU (AER) (ANAHATA CHAKRA); 5) Gustul AMAR arată precis predominanţa elementelor subtile: VAYU (AER) (ANAHATA CHAKRA) şi AKASHA (ETER) (VISHUDDHA CHAKRA); 6) Gustul ASTRINGENT (STRÂNGĂTOR ) arată precis predominanţa elementelor subtile: PRITHIVI (PĂMÂNT) (MULADHARA CHAKRA) şi AKASHA (ETER) (VISHUDDHA CHAKRA). = SFÂRŞIT =

— INFORMAŢII SECRETE — CURENTUL COSMIC SUPREM, SUBTIL COLORAT ALB STRĂLUCITOR SEMNIFICAŢIA CULORII ALB Culoarea alb se situează la extremitatea cea mai de sus a gamei cromatice căci ea include într-o proporţie egală toate celelalte şapte culori principale. Absolută şi neavând alte variaţii decât cele ce se referă la strălucirea sau matitatea sa, culoarea ALB simbolizează atât absenţa cât şi suma sau transcenderea tuturor culorilor prin integrarea acestora în unitatea supremă. ALBUL se plasează astfel, atât la începutul cât şi la încheierea vieţii diurne şi a lumii manifestate, iar aceste aspecte îi conferă o valoare ideală, asimptomatică. În etapa încheierii vieţii diurne - momentul morţii este de asemenea un moment de tranziţie cromatică ce se află la graniţa dintre vizibilinvizibil şi, prin urmare, el reprezintă un alt început. Albul - "CANDIDUS" (în limba latină), este culoarea reprezentativă a candidatului, adică a celui care îşi va modifica în curând condiţia (în trecut, la romani, candidaţii la funcţiile publice se îmbrăcau în alb). În ceea ce priveşte colorarea tradiţională, specifică a punctelor cardinale este normal ca, pentru marea majoritate a oamenilor, albul să reprezinte Estul sau altfel spus, acel punct, FOCAR extrem şi misterios de unde Soarele astrul divinei lumini diurne - se naşte dimineaţa în fiecare zi. În acest caz, culoarea alb are o valoare limită, la fel ca şi extremitatea cea mai îndepărtată a liniei infinite a orizontului. Albul este culoarea supremă a transcenderii în sensul la care se referă anumite modalităţi secrete şi efective "de trecere", el este cel mai adesea culoarea privilegiată a acestor procedee enigmatice prin intermediul cărora se operează transformări profunde în fiinţă după schema tradiţională clasică a tuturor iniţierilor: moarte şi renaştere. = VA URMA =

AN III C 40 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUPREM SUBTIL COLORAT ALB STRĂLUCITOR SINTEZA CULORII ALB (continuare la cursul nr. 39 AN III) Albul argintiu este albul selenar şi mat al morţii care absoarbe fiinţa şi o introduce în lumea lunară a frigului şi a feminităţii; el conduce fiinţa prin energiile sale subtile la absenţă, la vidul nocturn, la starea somnambulică ce generează dispariţia conştiinţei şi a culorilor diurne. Albul strălucitor solar este acela al întoarcerii; este albul mirific al zorilor, unde reapare bolta cerului, încă fără culori, dar extraordinar de bogată prin potenţialităţile de manifestare din care microcosmosul fiinţei umane şi macrocosmosul s-au "reîncărcat", sau se vor REÎNCĂRCA, precum nişte acumulatori electrici, în timpul trecerii prin pântecele nocturn, care este sursa latentă a întregii energii manifestate. La ASFINŢIT, culoarea albă coboară de la o strălucire intensă la matitate, iar la RĂSĂRIT, culoarea albă se amplifică de la

matitate la o intensă strălucire, în ele însele, aceste două momente distincte de trecere sunt vide şi suspendate sau încremenite între absenţă şi prezenţă. Între lună şi soare. Atunci ele se află între cele două faţete sau laturi ale sacrului. Întreaga semnificaţie a culorii alb şi a utilizărilor sale spirituale şi divine decurge din această observare a naturii, de la care au plecat toate culturile umane, construindu-şi după aceea propriile lor sisteme filosofice şi iniţiatice. W. KANDINSKY, un pictor sensibil şi inspirat pentru care problema misterioasă a culorilor depăşea cu mult simplele consideraţii legate de estetică, s-a exprimat mai bine decât oricine asupra acestui subiect, spunând: "Albul, pe care adesea îl considerăm ca pe o non-culoare este în realitate simbolul unei lumi în care atât toate culorile, cât şi toate proprietăţile substanţiale ale materiei au dispărut. Asupra sufletului nostru, albul acţionează profund transfigurator şi elevant precum liniştea divină absolută. Această linişte nu este însă deloc moartea, căci în şi prin ea se revarsă necontenit potenţialii germeni binefăcători ai vieţii. ALBUL, pentru mine, este un nimic, CEVA plin de exuberanţă juvenilă, sau mai bine zis, el este nimicul TOT de dinaintea oricărei naşteri, sau altfel spus, care se află dinaintea, oricărui început. Poate că astfel a rezonat la început cu energiile ascunse ale vieţii pământul, alb şi rece, în timpul epocilor glaciare. Fără să-i numeşti zori, aceste aspecte nu se pot descrie mai bine". În orice gândire autentic iniţiatică şi spirituală, moartea precede viaţa, orice naştere fiind cel mai adesea o renaştere. Datorită acestui fapt, albul este simultan la origine, atât culoarea morţii, cât şi aceea a doliului. Culoarea ALB mai este şi acum considerată astfel în tot Orientul şi tot astfel a fost privită multă vreme, chiar şi în Europa, mai ales la curtea regilor Franţei. În aspectul său negativ şi nefast, albul livid, bolnăvicios este opus roşului; această nuanţă înfricoşătoare de ALB este culoarea vampirului disperat ce tocmai caută sângele - condiţia lumii diurne - ce s-a retras din el. Nuanţa aceasta stranie de ALB este culoarea linţoliuiui (giulgiului), culoarea tuturor fantomelor, a tuturor apariţiilor spectrale; este culoarea- sau mai degrabă absenţa ciudată a culorii care îl caracterizează pe piticul Oberon al lui Aiberih al Nibelungilor, rege al Albilor sau al Elfilor. ALBUL este de asemenea culoarea strigoilor şi aceasta explică de ce primul om alb care le-a apărut negrilor din tribul BANTU din Camerun a fost numit NANGO-KON, adică strigoiulalb, ceea ce a făcut ca mai întâi, toţi locuitorii pe care acesta i-a întâlnit să fugă de el; apoi, după ce s-au asigurat cu toţii de intenţiile sale paşnice, fiecare a revenit pentru a-i cere noutăţi despre părinţii săi decedaţi pe care se presupunea că-i cunoaşte, de vreme ce în mod evident, el venea de pe tărâmul morţilor. Adesea, în diferite procedee secrete iniţiatice, după cum remarcă Mircea Eliade, albul este culoarea primei faze, aceea a luptei împotriva morţii. În alte cazuri am spune că este mai degrabă culoarea plecării către moarte în acest sens, se ştie că Aztecii considerau în concepţia lor spirituală că viaţa umană şi unitatea lumii manifestate sunt condiţionate în întregime de traiectoria aparentă a soarelui; tocmai de aceea la ei ESTULera alb. ESTUL, prin care apărea astrul zilei, (SOARELE) era denumit "casa de ceaţă"; el reprezenta astfel VIAŢA, adică intrarea în DIVIN. Din acest motiv, războinicii jertfiţi zilnic pentru a asigura renaşterea Soarelui, erau conduşi la locul sacrificiului împodobiţi cu puf alb (SOUM) şi încălţaţi cu sandale albe (THOM) care, izolându-i de sol, erau în viziunea sacrificatorilor suficiente pentru a arăta că ei nu mai aparţineau acestei lumi, dar încă nici celeilalte. În această tradiţie se spunea că: "albul este culoarea primilor paşi ai sufletului înaintea zborului războinicilor jertfiţi" (SOUM). Din aceeaşi sursă se ştie că toţi zeii panteonului aztec ale căror mituri conţin tema sacrificiului urmat de renaştere, purtau podoabe albe. Din aceleaşi motive, Indienii Pueblo din America de Nord plasează culoarea albă la Est, aşa cum o confirmă faptul că în gândirea lor, Estul este legat de ideile de vară, de celălalt tărâm

(Veşnicele Plaiuri ale vânătoarei) şi de spiritualitate. În acest sens este demn de reţinut că această culoare (ALB), fiind o culoare a estului, este o culoare solară. Ea este de asemenea şi culoarea aurorei şi a zorilor, acest moment de vid total dintre noapte şi zi, când lumea onirică încă acoperă orice realitate, fiinţa este atunci oarecum inhibată, detaşată, suspendată într-un fel de vid alb şi pasiv; acesta este motivul fundamental pentru care acest moment misterios este de fapt momentul favorit al percheziţiilor, al atacurilor prin surprindere, al execuţiei pedepselor capitale în care o tradiţie enigmatică încă vie cere condamnaţilor la moarte să poarte o cămaşă albă, care este de fapt considerată o cămaşă a supunerii şi a abandonării faţă de voinţa DIVINĂ, aşa cum avem obiceiul cu veşmântul alb al celor ce vin să primească Sfânta Cuminecătură sau chiar rochia albă a logodnicei ce se îndreaptă spre locul sacru unde urmează să se desfăşoare celebrarea nunţii; acestei rochii ALBE i se spune rochie de nuntă, dar în realitate ea este rochia celei ce se îndreaptă spre nuntă; nunta odată îndeplinită, albul va face loc, în cazul virginei, roşului, tot aşa cum prima manifestare a zilei pe fondul alb şi sublim neutru al zorilor va fi marcat de apariţia roşiei Venus şi abia apoi vom putea vorbi despre nunta zilei. Aceeaşi albeaţă imaculată o descoperim şi în sala dn operaţie, unde bisturiul chirurgului va face să curgă sângele. Culoarea ALBĂ este culoarea purităţii care la origini nu este o culoare pozitivă de natură să exprime faptul că ceva anumit tocmai a fost asumat, ci ea este o culoare pasivă, neutră - ce arată uneori doar că nimic nu a fost îndeplinit încă sau că nu mai trebuie să fie realizată acesta este sensul iniţial secret al albului virginal şi acesta este motivul pentru care sunt îngropaţi în ritualul creştin copiii, înfăşuraţi într-un giulgiu alb, care este împodobit cu flori albe. În Africa Neagră, unde riturile iniţiatice condiţionează întreaga structură a societăţii, albul de caolin - alb neutru - este culoarea tinerilor circumcişi pe durata întregii lor şederi departe de lume; ei îşi acoperă cu acest caolin faţa şi uneori tot corpul complet nud, pentru a arăta printre altele că momentan, ei sunt în afara corpului social: în ziua precisă în care ei se vor reintegra în societate, albul va face loc roşului. În Africa la fel ca şi în Noua Guinee, văduvele care sunt situate temporar în afara societăţii, îşi acoperă atunci faţa cu alb neutru; în Noua Guinee, simultan cu aceasta, ele îşi retează un deget de la o mână; această mutilare are o semnificaţie evidentă: ele consideră ca în acest mod amputează falusul care i-a trezit, în cursul acestei o doua naşteri erotic iniţiatice care a fost căsătoria lor, pentru a reveni la stadiul de latenţă, imaginea nediferenţiatului originar, care este alb precum oul cosmic al orficilor şi ele consideră că astfel, deznădejdea lor le repune în starea de aşteptare a unei noi treziri amoroase. Se mai poate constata la o analiză atentă că această albeaţă neutră este uneori o albeaţă matriceală, maternă sau, cu alte cuvinte, o sursă pe care un singur semn al "baghetei magice" va trebui să o trezească la viaţă. Va curge astfel primul lichid hrănitor, laptele, bogat în potenţial vital încă neexprimat, încă plin de vise, laptele mamei pe care sugarul îl bea încă înainte de a-şi fi deschis ochii spre lumea diurnă, laptele a cărui albeaţă este cea a crinului şi a lotusului - ele însele fiind de asemenea imagini vii ale devenirii şi trezirii, pline de promisiuni mirifice şi virtualităţi; laptele, lumină fermecătoare a argintului şi a lunii care, în plenitudinea sa, este arhetipul femeii frumoase, fecunde, cu sânii mari şi fermi, plină de vitalitate şi feminitate promiţătoare de bogăţii şi aurore. Astfel, progresiv, se produce o modificare şi ziua urmând nopţii, spiritul se trezeşte proclamând splendoarea unui alb intens, propriu luminii zilei care este predominant solar, pozitiv şi masculin. Calului alb al visului diafan care este uneori purtător de moarte îi urmează caii albi ai lui Apolo pe care omul nu-l poate fixa cu privirea fără a-şi pierde vederea. Valorizarea pozitivă a albului strălucitor care rezultă este totodată profund legată de fenomenul iniţiatic. ALBUL nu este doar un atribut al postulantului

(al celui care cere) sau al candidatului la MAREA TRECERE ce se îndreaptă spre moarte, ci şi un atribut al celui ce se revelează pe sine, al celui ce spiritual renaşte victorios în urma încercării prin care a trecut cu succes. Culoarea ALB este prezentă în toga virilă, simbol al afirmării superioare, al responsabilităţilor asumate, al puteri lor dobândite şi recunoscute, al renaşterii îndeplinite, al consacrării. La începuturile creştinismului, botezul, acest ritual iniţiatic - se numea iluminare. Atunci numai după ce pronunţa făgăduinţele ferme către Dumnezeu, proaspătul Creştin, abia născut la viaţa divină cea adevărată prin IISUS CRISTOS îşi lua în spate - după cuvintele lui Pseudo-Denys - "haine de o strălucitoare albeaţă". Pentru că, adaugă tot el: "scăpând de atacurile pasiunilor rele graţie unei neclintite şi divine stării sufleteşti şi aspirând cu ardoare la Divina unitate, tot ceea ce avea botezatul până atunci dereglat intră în ordine şi tot ceea ce era defectuos cu ajutorul atotputernic al lui DUMNEZEU se face mai frumos. Botezatul străluceşte după botez de întreaga lumină divină care acum îi este proprie şi se dăruieşte în continuare unei vieţi pure şi sfinte." (PSEO, 91) La celţi, în special, acest alb strălucitor, pozitiv era culoarea rezervată clasei sacerdotale: druizii erau aici îmbrăcaţi în alb. În afara preoţilor, numai regele, a cărui funcţie era tangentă şi corespundea între anumite limite cu cea sacerdotală şi care, în plus era considerat un războinic perfect însărcinat cu o misiune spirituală extraordinară, avea dreptul să poarte veşminte albe. Regele Nuada avea drept metal regal simbolic, argintul care totodată era considerat şi culoare regală. În galeza veche, cuvântul "VINDO-S" are simultan semnificaţia de "alb" şi de "frumos". În mod asemănător, cuvântul irlandez "FIND" înseamnă în acelaşi timp şi "alb" şi "sfânt": expresie "IN DRONG FIND" care să traduce prin "ceata albă" este folosită adeseori la hagiografie pentru a desemna îngerii; în dialectul britanic al limbii celte, cuvântul "GWENN" semnifică totodată "alb" şi "preafericit" (LERD 27-28). În budismul japonez, aureola albă intens strălucitoare şi lotusul alb pur sunt asociate cu (gestul specific de punere la unison (MUDRA) PUMNUL CUNOAŞTERII". Acest gest secret simbolic implică "a nu ţine absolut nimic în pumnul strâns"; el aparţine marelui înţelept şi eliberat BUDDHA şi se află în opoziţie cu roşul şi respectiv cu gestul (MUDRA) concentrării mentale. În accepţiunea sa divină diurnă, albul intens strălucitor care este o culoare profund iniţiatică, devine astfel culoarea revelaţiei, a graţiei Divine, a transfigurării uimitoare ce trezeşte şi rafinează înţelegerea pe care chiar o şi depăşeşte: în acelaşi timp albul intens, pur este culoarea teofaniei din care o mică parte va rămâne sub forma unei aureole strălucitoare de lumină, ce este într-adevăr suma tuturor culorilor subtile manifestate sub forma ALBULUI STRĂLUCITOR ce există în jurul capului tuturor celor care cu adevărat L-au cunoscut pe Dumnezeu şi poate fi percepută prin clarviziune. Această albeaţă, orbitor strălucitoare, triumfală nu poate apare plenar vizibilă decât deasupra fiinţelor care au atins cel mai înalt grad de îndumnezeire. "Iisus i-a luat atunci cu el numai pe Petru, Iacob şi Ioan şi i-a condus departe de ceilalţi pe un munte înalt ce se afla în apropiere. Şi a fost transfigurat în lumină de un ALB STRĂLUCITOR, graţie credinţei sale perfecte în DUMNEZEU şi s-a transformat chiar şi la faţă devenind uluitor de frumos dinaintea lor şi veşmintele sale erau atunci albe şi strălucitoare, de o asemenea albeaţă, atât de pură, cum nici un înnălbitor de pe pământ nu ar fi putut vreodată să o realizeze. Ilie le-a apărut tot atunci şi el dinainte împreună cu Moise şi amândoi au stat imediat după această apariţie, de vorbă cu Iisus." (Sf. Ev. Marcu 9, 2-5). Ilie este uneori considerat în tradiţia biblică stăpânul principiului subtil vital ce este simbolizat de foc - culoarea sa fiind roşie; după tradiţia islamică însă, Moise este asociat propriei

conştiinţe Divine, absolute a fiinţei a cărei culoare este albul strălucitor; acest alb pur, intens şi ocult al luminii subtile interioare, este de fapt lumina ultimă "SIRR" şi acest aspect secret, este un mister fundamental al tradiţiei spirituale autentice, sufite. Şi la sufiţi se regăseşte de asemenea legătura ocultă dintre alb şi roşu. Albul pur şi strălucitor este culoarea esenţială a înţelepciunii ETERNE transmisă de DUMNEZEU de la origini şi ea reprezintă printre altele însăşi vocaţia devenirii umane; roşul în schimb este culoarea fiinţei umane letargică şi pierdută în obscurantismul lumii care se complace să rămână prizonieră a propriilor sale limitări fantasmagorice şi piedici. Datorită acestui amestec uneori fiinţa umană este analogic reprezentată ca un arhanghel înroşit cu aripi imense. "În realitatea mea fundamentală eu sunt perfect alb: pentru că de fapt sunt o fiinţă divină străveche, un Înţelept desăvârşit a cărui esenţă ultimă este lumina alb strălucitoare. Dar, la un moment dat am fost şi eu aruncat în Puţul întunecat. Uită-te cu mare atenţie şi cu dragoste la asfinţit şi în zori; acestea sunt amândouă momente magice de balans între două lumi misterioase: o parte stă orientată către ziua divină ce albeşte pe cel pregătit, o alta stă orientată către noaptea ce înnegreşte pe cel care se complace să decadă; din acestea provin purpura mirifică a crepusculului dimineţii şi negura crepusculului de seară". Profund solar, albul intens strălucitor şi pur devine simbolul conştiinţei diurne ce se deschide "muşcând" foarte bine realitatea: dinţii albi strălucitori sunt pentru cei din tribul BAMBARA (negrii din Senegal şi Mali) simbolul inteligenţei. Albul strălucitor se apropie deci considerabil de galbenul intens de aur; astfel se explică foarte bine asocierea celor două culori pe drapelul VATICANULUI, prin care de fapt se afirmă domnia lui Dumnezeu pe acest pământ.

CURENTUL COSMIC SUPREM, SUBTIL ALB STRĂLUCITOR Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR se manifestă ca o energie extraordinar de pură de un alb intens aproape orbitor şi foarte diafan. Acest curent suprem, subtil ne rafinează cel mai repede mentalul şi ne revelează splendoarea mirifică a Spiritului ce există în calitatea sa de scânteie divină în fiecare fiinţă umană. Prin amplificarea considerabilă în fiinţă a curentului cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR devine cu putinţă descoperirea esenţei nepieritoare a fiinţei noastre care este Sinele Divin, nemuritor, realitate ultimă, cunoscută în tradiţia înţelepciunii orientale sub numele de ATMAN iar în tradiţia înţelepciunii occidentale este indicată sub denumirea de SPIRIT DIVIN. Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR încarcă (atunci când este captat în mod perseverent şi suficient de amplificat în aura noastră pentru a genera astfel de efecte) fiecare celulă a corpului nostru material şi chiar atomii componenţi care alcătuiesc structura noastră fizică, cu o putere supremă, unică şi atotputernică, ce provine direct de la DUMNEZEU. Acest curent cosmic suprem, odată amplificat în aură, face să dispară ca prin farmec toate supărările, mizeriile şi suferinţele de orice fel; totodată el anihilează iluziile vane, halucinaţiile morbide şi ne conduce cel mai repede de la starea iluzorie (în care ne complăcem aglutinaţi de MAYA (iluzie)) către SUPREMA REALITATE în care descoperim ADEVĂRUL şi realizăm plenar veritabila LIBERTATE spirituală. Curentul cosmic suprem ALB STRĂLUCITOR facilitează extraordinar de mult atingerea şi amplificarea stărilor de iluminare divină. Amplificarea sa în aură face cu putinţă apariţia unor stări extraordinar de intense şi profunde de beatitudine, ce se manifestă spontan. Curentul cosmic suprem subtil ALB STRĂLUCITOR cuprinde integrată într-o realitate

unică toate aspectele binefăcătoare ale celor 7 curenţi cosmici, coloraţi subtili pe care i-am studiat anterior. Curentul cosmic suprem subtil alb strălucitor include prin urmare în realitatea sa unică toţi cei 7 Curenţi cosmici subtili coloraţi cât şi cei 5 subcurenţi subtili care reprezintă diferite nuanţe sau combinaţii binefăcătoare caracteristice celor 7 Curenţi cosmici, subtili, coloraţi. Curentul cosmic suprem subtil ALB STRĂLUCITOR asimilat în mod adecvat în propria noastră aură ne permite să captăm aspectul cel mai înalt, ultim al energiei solare care face să se amplifice în fiinţa noastră componenta YANG, solară, masculină (+), HA care, împreună cu elementul YIN, lunar, feminin (-), THA face să apară în noi starea de PUTERE, graţie procesului complex de polarizare a celor două componente prezente în mod egal în universul nostru lăuntric. Curentul cosmic suprem ALB STRĂLUCITOR facilitează atunci când este proporţional asimilat în fiinţa noastră, reintegrarea în sfera cea mai înaltă, ultimă, divină care este adeseori supranumită Împărăţia Tatălui Ceresc (Dumnezeu). Acest curent cosmic suprem conferă celui care îl amplifică în Microcosmosul său interior atingerea stărilor de atoputernicie (realizarea etapei de culme în care se atinge PUTEREA NELIMITATĂ care face cu putinţă îndeplinirea a tot ceea ce este benefic posibil fără a încălca vreodată legile divine ale firii) şi omniscienţă (capacitate extraordinară de a şti fulgerător tot ceea ce dorim la un moment dat să cunoaştem datorită rezonanţei instantanee şi perfecte cu respectiva realitate). Acest curent subtil suprem FACE SĂ CREASCĂ ACUITATEA SIMŢURILOR PARANORMALE şi accelerează ACUMULAREA ENERGIILOR DIVINE. = VA URMA =

AN III C 41 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALB STRĂLUCITOR SEMNIFICAŢIA CULORII ALB (continuare la cursul nr. 40 AN III) Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR MĂREŞTE ACURATEŢEA lăuntrică care se manifestă prin grijă deosebită, atenţie mult mai mare şi exactitate în realizarea a nu contează ce acţiune benefică care nu contravine legilor divine. În LAYA YOGA, curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR facilitează percepţia sunetelor subtile acute (înalte, ascuţite) ale unei YANTRA şi de asemenea el face posibilă ADAPTAREA LA ORICE SITUAŢIE SAU ÎMPREJURARE EXISTENŢIALĂ (DE VIAŢĂ). Curentul cosmic suprem subtil ALB STRĂLUCITOR FACE CU PUTINŢĂ TRANSFORMAREA PRIN ADAPTARE ŞI ARE O GAMĂ EXTRAORDINAR DE VASTĂ DE EFECTE ADAPTATIVE. Curentul cosmic suprem subtil ALB STRĂLUCITOR ne permite să fim adecvaţi şi armonioşi oriunde, oricând şi de asemenea el ne ajută să depăşim cu cea mai mare uşurinţă orice tentaţie sau să triumfăm asupra oricărei ispite. Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR ne măreşte luciditatea spirituală şi

ne face să evităm tot ceea ce este amăgitor şi iluzoriu (MAYA). Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR activează cel mai repede şi cel mai bine centrul cel mai înalt al fiinţei SAHASRARA care asigură legătura cu ABSOLUTUL. Predominanţa în aură a curentului cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR face ca yoghinul respectiv să atingă treapta de Mare Maestru şi înţelept. Curentul cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR face cu putinţă realizarea Adevărului Ultim prin care ni se revelează o perfectă concordanţă sau armonie între toate cunoştinţele şi experienţele noastre lăuntrice şi realitatea divină obiectivă. Această stare înalt spirituală generează o constantă stare de oglindire fidelă (sau rezonanţă perfectă cu realitatea DIVINĂ) a realităţii obiective divine în gândirea noastră. Cu ajutorul curentului cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR, fiinţa umană transcende adevărurile relative care sunt generate de o reflectare justă, însă aproximativă, parţială, limitată la un anumit nivel (şi care, prin urmare, nu reprezintă adeseori decât o PARTE a realităţii) şi ajunge să reflecte cu fidelitate ADEVĂRUL ULTIM, divin şi obiectiv pentru cel desăvârşit spiritual. Aceasta va face să corespundă perfect conţinutul obiectiv al reprezentărilor şi "oglindirilor" fiinţei umane cu realitatea manifestării divine obiective ce există independent de conştiinţa fiinţei cunoscătoare. Operarea sistematică şi fuziunea plenară cu acest curent suprem, subtil generează transformări chiar şi la nivel fizic făcând corpul să fie armonios proporţionat şi foarte frumos, astfel încât să arate în final întocmai precum sunt descrise trupurile legendarilor zei. Acumularea considerabilă în aură a acestui curent suprem subtil face fiinţa umană în cauză să fie permanent adorabilă, fermecătoare, încântătoare şi minunată pentru majoritatea fiinţelor umane obişnuite cu care vine în contact. În situaţiile în care o fiinţă umană este total sau parţial victima unor acţiuni malefice, paranormale care arată angrenarea a ceea ce se numeşte de obicei MAGIE NEAGRĂ, FARMECE sau VRĂJI, operarea perseverentă cu acest curent suprem, subtil va determina cel mai repede arderea şi distrugerea acestor energii inferioare, răufăcătoare şi în multe conjuncturi, prin amplificarea acestui curent suprem subtil în aura victimei, va surveni ceea ce se numeşte ŞOC ÎN RETUR prin expulzarea farmecelor sau vrăjilor, deoarece energiile malefice orientate către ea vor fi fulgerător eliminate şi se vor întoarce la cel care a realizat acţiunea malefică mult amplificate provocându-i chiar lui FĂRĂ POSIBILITATE DE APĂRARE TOT RĂUL PE CARE EL A INTENŢIONAT SĂ-L FACĂ "VICTIMEI" SALE. Prin operarea cu acest curent suprem subtil, yoghinii avansaţi pot contracara în mod infailibil orice energie malefică satanică sau demoniacă. În întregul Macrocosmos nu există, nu a existat şi nici nu va exista vreodată energie malefică suficient de puternică în a se opune curentului suprem subtil alb strălucitor. Cel care cunoaşte acest secret teribil poate alunga duhurile rele, poate scoate spiritele satanice sau demonii din fiinţele umane care sunt posedate şi poate face să înceteze influenţele malefice întrun anumit loc prin simpla "impregnare" şi "îmbăiere" a acelui loc cu ajutorul curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor. Curentul cosmic suprem, subtil alb strălucitor este energia fundamentală prin şi cu ajutorul căreia se produc TOATE MIRACOLELE atât în această lume fizică materială cât şi în lumea subtilă astrală. Cu ajutorul acestui curent cosmic suprem subtil acumulat, atât cât este necesar TOT CEEA CE ESTE PERMIS (DE DUMNEZEU) DEVINE CU PUTINŢĂ ŞI SE REALIZEAZĂ LA UN ANUMIT MOMENT DAT. Aceste învăţături secrete rezervate celor puţini sunt cunoscute doar de un număr foarte redus de fiinţe umane pe această planetă. Prin amplificarea în aură a curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor fiinţa umană realizează extaziată că RAIUL SAU PARADISUL ESTE DE ASEMENEA ŞI ÎN EA ŞI ACUM ŞI TOTDEAUNA. Atunci când îi cerem unui computer să ne dea anumite informaţii şi soluţii el

nu poate totdeauna decât să-şi examineze programarea şi în funcţie de programul său dinainte stabilit el ne va oferi un răspuns, în afara programului integrat în el, computerul nostru nu are unde să caute în altă parte. Acelaşi aspect este în general valabil şi pentru omul care nu are prezent în aură curentul suprem subtil alb strălucitor. Când un asemenea om "priveşte" cu mintea el vede în general doar trecutul. Când ne uităm la o floare, la un animal, la o fiinţă umană sau atunci când suntem confruntaţi cu o anumită problemă mintea comună caută imediat informaţii depozitate în arhivele trecutului pentru a le spune cum să vadă şi cum să acţioneze mai departe. Un asemenea om comun şi limitat nu poate face nimic altceva. Dacă un acelaşi om (comun şi limitat) vrea să se proiecteze cu gândul în viitor mintea sa va căuta din nou informaţii în trecut pe baza cărora să poată să estimeze pentru a realiza în final un proiect. Un asemenea om (comun şi limitat care nu are deloc prezent în propria sa aură curentul suprem subtil alb strălucitor) rămâne cu o mare "cantitate" de trecut de care adeseori inconştient el depinde. În plus, el are o mulţime de opinii limitate care îl mărgineşte (datorită fenomenelor de rezonanţă cu care se confruntă ATUNCI) şi astfel în mintea sa se "cristalizează" o mulţime de convingeri mai mult sau mai puţin fantasmagorice cu privire la care el nici măcar nu bănuieşte că ele sunt toate iluzii, neavând nici o altă existenţă ÎN AFARĂ DE ACEEA PE CARE LE-O CONFERĂ MINTEA SA. Cel care atrage în aură şi amplifică sistematic curentul cosmic suprem subtil alb strălucitor realizează cu o spirituală luciditate că trece dincolo de mental şi, acţionând parcă de undeva de deasupra acestuia, vede cu o claritate uluitoare tot ceea ce este ignoranţă, limitare şi confuzie în această lume. El vede atunci cu detaşare şi clarviziune atât binele cât şi răul, atât sănătatea cât şi boala. El vede cu înţelepciune în ce constă în ultimă analiză luptele şi eforturile, lipsurile şi nevoile. Pentru el atunci viaţa nu mai este o închisoare, nici un câmp de luptă lipsit de sens şi în plus pentru el dispare în întregime teama. Atunci el realizează că înţelege în mod inefabil totul şi intuieşte care este menirea sa adevărată în această lume; în plus el sesizează că niciodată nimic nu este întâmplător şi poate să remarce legăturile secrete care totuşi există între anumite evenimente sau situaţii APARENT DISPARATE pentru cel ignorant şi limitat. El realizează acum profund şi clar ce este în esenţă DUMNEZEU şi ce rol are în manifestare Diavolul; el sesizează de asemenea altfel ce este lumina spirituală şi ce este întunericul ignoranţei. Aproape instantaneu el conştientizează care este esenţa cea adevărată chiar şi în situaţia confruntării sale cu un milion de credinţe despre tot felul de aspecte, lucruri sau fenomene obiective care adeseori dau naştere controverselor şi dubiilor. El conştientizează spontan eternitatea sub aspectul DURATEI unice în care trecutul, prezentul şi viitorul sunt doar UNA şi realizează că aceasta (DURATA UNICĂ) se află dincolo de fenomene, lucruri şi fiinţe, neavând decât foarte puţin de-a face cu clipa de faţă în care este totuşi PERMANENT prezentă. Acela care amplifică în aura sa curentul cosmic suprem subtil alb strălucitor depăşeşte cu mult condiţia umană obişnuită (comună) şi capătă o convingere de nezdruncinat că el nu are o identitate separată de Fiinţa sa Spirituală Eternă (ATMAN). Transcenzând egoul limitat şi efemer, el realizează atunci că acesta creează şi perpetuează condiţiile care aduc toate mizeriile, suferinţele şi lupta. Amplificarea acestui curent suprem subtil în aură ne ajută proporţional cu creşterea sa să ne descătuşăm definitiv de ataşamentele noastre faţă de acele convingeri prosteşti care ne înlănţuie cât şi faţă de prejudecăţi aberante sau superstiţii care adeseori ne paralizează liberul arbitru. Curentul cosmic suprem subtil alb strălucitor ne ajută să ne detaşăm atât de realităţile dureroase ale trecutului cât şi de anticipările noastre sumbre sau tragice ale viitorului. Acest curent suprem subtil ne permite să trecem dincolo de toate dualităţile şi, prin amplificarea sa, vom realiza cu atât mai mult că descoperim pacea beatifică în eternitate, pace care nu este niciodată legată de o anumită perioadă de timp ci este permanent prezentă (pentru cel care atinge această treaptă înaltă) chiar şi acum în CLIPA DE FAŢĂ.

Cu ajutorul curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor prezent din abundenţă în aură vom realiza că, pentru a ne descătuşa de trecutul chinuitor care ne încătuşează, este mai întâi necesar să vrem să ne eliberăm complet de el; în al doilea rând vom ajunge să ştim cu luciditate ce anume ne lega de acest trecut şi în al treilea rând vom ajunge să fim dispuşi şi suficient de puternici pentru a depune efortul necesar în vederea acestui eliberări. Prin amplificarea curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor în aură vom constata cu bucurie că trecutul cel dureros se dizolvă aproape spontan atunci când în noi devine intens prezentă, graţie revelării, Fiinţa Spirituală şi acest fenomen se produce la fel cum dispare umbra atunci când este prezentă DIN ABUNDENŢĂ lumina. Umbra nu mai are nici o realitate atunci când Fiinţa Spirituală este prezentă în noi şi la fel se întâmplă ATUNCI şi cu aşa-zisele probleme ale lumii. Cu ajutorul imens al curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor, rugăciunea către DUMNEZEU devine mult mai intensă iar meditaţia este de o extraordinară profunzime. În plus Fiinţa noastră Spirituală ni se revelează şi fiind dezlănţuită se dilată acum la nesfârşit în Spaţiul infinit care conţine TOTUL. Această dilatare beatifică este comuniunea cu iubirea divină, necondiţionată care nu are nici o limită. Această unire atotcuprinzătoare, sublimă este o prezenţă inefabil mângâietoare care aparent nu are nici o soluţie, dar care totuşi, prin însăşi natura ei, reprezintă toate soluţiile. Prin amplificarea curentului suprem subtil alb strălucitor în aură raiul sau paradisul devine prezent în noi AICI şi ACUM încetând (numai pentru noi, să mai fie un tărâm îndepărtat în care urmează să ajungem după moarte. Atunci NUMAI PENTRU NOI viaţa devine nemuritoare doar prin simplul şi purul fapt că suntem în fuziune cu VIAŢA DIVINĂ iar lumea şi manifestarea devine pentru noi perfectă aşa cum de fapt EA PERMANENT ESTE PENTRU CONŞTIINŢA LUI DUMNEZEU. Prin amplificarea acestui curent suprem subtil în aură, Libertatea noastră devine şi mai mare atunci când renunţăm DEFINITIV la credinţa în puterea răului. Textele yoghine secrete menţionează că prin amplificarea conştientă şi fuziunea plenară cu acest curent suprem subtil (alb strălucitor) fiinţa umană atinge cea mai înaltă stare a conştiinţei. Să vedem acum, în continuare, ce este în realitate şi cum poate fi atinsă cea mai înaltă stare extatică a conştiinţei? Această stare Iisus a numit-o "Împărăţia Dumnezeiască a cerurilor", Sf. Pavel "pacea paradisiacă de dincolo de înţelegere", iar Richard Bucke "conştiinţă cosmică". În învăţătura şcolii medievale budiste ZEN termenul pentru această stare este SATORI sau KENSHO, în timp ce în YOGA ea se numeşte SAMADDHI sau MOKSHA. Sufiţii vorbesc de FANA. Iniţiatul şi iluminatul GURDJIEFF a etichetat-o drept "conştiinţă beatifică obiectivă", în timp ce comunitatea creştină a quakerilor îi spune "lumină extatică lăuntrică". Psihologul elveţian Carl Gustav Jung se referă la individualizare DIVINĂ în sensul realizării desăvârşirii sau a totalităţii individuale, iar filosoful Martin Buber vorbeşte de relaţia fundamentală EU - TU. Indiferent însă de numele dat acestui vechi şi binecunoscut fenomen uman de culme a culmilor la care se ajunge uneori gradat prin iluminare şi care în final conduce la eliberarea ultimă, după ce am trecut prin fazele specifice de deşteptare şi prin multiple experienţe spirituale divine - toate se referă la o stare extatică de conştiinţă care se deosebeşte radical de înţelegerea noastră banală, obişnuită, de starea noastră de conştiinţă comună din starea de veghe, de mintea noastră de fiecare zi. În plus, toţi sunt de acord în a o numi cea mai înaltă stare beatifică a conştiinţei; ea este în esenţă o percepţie grandioasă care autotransformă şi în plus autentifică unirea noastră totală cu infinitul. Această stare extatică ne permite să trecem dincolo de spaţiu şi timp. Ea este experienţa integrării noastre lăuntrice în eternitate, a unităţii nelimitate cu întreaga creaţie. Simţul condiţionant, social al propriei noastre persoane este anihilat şi înlocuit de o nouă dimensiune a fiinţei care este SINELE NEMURITOR (ATMAN). Eul acesta SUPREM

şi divin îşi descoperă identitatea profundă cu întreaga omenire, cu întreaga viaţă şi cu tot universul. Hotarele obişnuite ale eului egotic şi efemer se destramă pe măsură ce conştiinţa noastră se dilată la nesfârşit şi trece dincolo de limitele corpului, ajungând brusc să devină una cu tot ceea ce fiinţează. Eul devine integrat în ceea ce Emerson a numit Sufletul Suprem. Eul nostru limitat şi muritor este anihilat, fiind acum văzut ca o iluzie; tocmai din această cauză odată ajunşi în această stare jocul eului egotic se termină. Acest mod de înţelegere poate surveni în mod dramatic, cum s-a întâmplat cu Sf. Pavel pe drumul spre Damasc, sau poate veni fără nici un semn exterior aparent al dramei lăuntrice prin amplificarea în aură a curentului suprem subtil alb strălucitor. Experienţa rezultantă prezintă însă similarităţi uluitoare în multe cazuri ce au apărut spontan în întreaga lume şi de-a lungul istoriei. Conform propriei lor mărturii, marii yoghini, sfinţii şi iluminaţii - fiind oamenii care au trăit cea mai înaltă stare a conştiinţei -au simţit cel mai profund simţământ de pace extatică atât în ei înşişi cât şi faţă de alţii şi în final au transmis, celor capabili să intuiască, starea perfectă de armonie cu lumea. După cum scria Dante la sfârşitul Divinei Comedii, ei înţeleg atunci universul ca fiind pus în mişcare de puterea nesfârşită şi divină a iubirii. Ei percep un plan divin cosmic subtil, grandios şi o orânduire morală, opuse aparentului haos şi accidentalului praf interstelar şi intergalactic. Ei văd, la fel ca Hamlet, "o Divinitate eternă, atotputernică şi atotcuprinzătoare care ne formează ţelurile". Acesta este Dumnezeul (sau TAO sau BRAHMAN) a nenumăratelor curente spirituale şi filosofii. În toate cazurile se întâlneşte conştiinţa extatică atotcuprinzătoare că "Eu" şi "Celălalt" sunt unificaţi. Această stare oceanică de fericire şi luciditate îi face pe oameni să fie reînnoiţi, plini de dragoste, înţelepciune, bunătate şi parcă renăscuţi. Ea transformă fundamental şi ireversibil o concepţie predominant funestă şi lipsită de speranţă despre viaţă şi o înlocuieşte cu una în care totul are un înţeles divin plin de dragoste, forţă, armonie şi bucurie. Aceasta se produce deoarece fiinţa umană inundată în aură de curentul suprem alb strălucitor descoperă motivul divin fundamental în tot ceea ce mai înainte erau doar percepţii şi experienţe disparate şi confuze. La fel de importante ca mărturiile personale au fost observaţiile altora despre marii iluminaţi care au amplificat suficient de mult în aură curentul suprem subtil alb strălucitor. Aproape fără excepţie, ei au fost consideraţi sfinţi, vizionari şi profeţi, fără a mai vorbi desigur de IISUS, BUDDHA, LAO TZE, JACOB BOEHME şi yoghinii RAMANA, MAHARISHI, SIVANANDA, VIVEKANANDA, RAMAKRISHNA, poetul WALT WHITMAN sau scriitorul ALDOUS HUXLEY (în perioada a doua a itinerarului său spiritual). Respectaţi din punct de vedere social şi admiraţi ca veritabile modele umane, ei au manifestat un excepţional curaj, bună dispoziţie, compasiune, clarviziune, integritate, înţelepciune şi sfinţenie. Chiar dacă aparent ei şiau menţinut caracteristicile oamenilor, toţi aproape fără excepţie s-au remarcat într-un fel special şi au fost uşor de recunoscut printr-o aureolă- uneori literalmente vizibilă ca o lumină alb strălucitoare foarte intensă - care i-a influenţat în bine extraordinar de puternic pe alţi oameni. Totodată, ei şi-au îndemnat fără încetare semenii să se pregătească prin YOGA, dragoste de Dumnezeu, rugăciune, fapte bune, studiul aspectelor spirituale ale fiinţei umane (şi amplificarea acestora la maxim) şi meditaţie pentru a primi cea mai mare binecuvântare divină a vieţii. Aceasta este o binecuvântare paradisiacă şi Dumnezeiască care nu poate fi forţată sau prevăzută; ea este totdeauna o surpriză când se întâmplă să survină în existenţa celui care nu practică conştient YOGA. Totuşi, mulţi eliberaţi sau mari înţelepţi ori YOGHINI susţin că ea trebuie să fie căutată, parafrazând cuvintele lui Iisus, "cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea şi cu toată energia minţii noastre". Cei care au trăit această stare supremă de eliberare extatică au subliniat în continuu că totdeauna vorbele nu pot exprima adevărul însuşi. Adevărul nu poate fi cunoscut decât prin trăire directă, prin iluminare, prin EXTAZ.

Cum poate o persoană să atingă cea mai înaltă stare a conştiinţei fără amplificarea conştientă a curentului suprem subtil alb strălucitor? Există multe uşi care în final conduc, indirect, la aceeaşi cameră. Unele au fost descoperite, altele au fost făurite. Printre situaţiile clasice de declanşare a acestei stări extatice de conştiinţă se numără dansul transfigurator, extatic, postul consacrat lui Dumnezeu, asceza, izolarea perfectă şi interiorizarea senzorială sub ghidarea strictă a unui GURU, excesul amoros supersenzorial cu continenţă perfectă şi sublimare în SAHASRARA, anumite episoade psihotice lucid şi detaşat trăite, traume, naşterea unui copil la femeie, epuizarea extremă şi pur şi simplu contemplarea peisajelor extraordinar de frumoase din natură. Metodele mai sistematice necesită adeseori perseverenţă în amplificarea în aură a curentului suprem subtil alb strălucitor; alte căi spirituale implică disciplină sau includ rugăciunea, diferite forme de YOGA cum ar fi KARMA sau BHAKTI YOGA folosesc practici meditative; se mai pot utiliza: substanţe naturale ce favorizează amplificarea şi dilatarea conştiinţei, autosugestia creatoare, spectacole feerice cu jocuri de lumini, biofeedback, etc. etc. Pe de altă parte, când omul este pregătit, fiind de fapt în pragul eliberării spirituale, catalizatorul care poate declanşa iluminarea şi extazul poate fi orice: o melodie inspirată şi sublimă, cântecul unei păsări, un pasaj profund transfigurator dintr-o carte, o poezie, dragostea intensă sau adoraţia amoroasă pentru o fiinţă umană de sex opus, etc. = VA URMA =

AN III C 42 —INFORMAŢII SECRETE— CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALB STRĂLUCITOR SEMNIFICAŢIA CULORII ALB (continuare la cursul nr. 41 AN III) Totuşi, cu excepţia procesului sistematic şi perseverent de amplificare a curentului cosmic suprem subtil alb strălucitor în aură, nici una din metodele enumerate nu este o cale absolut sigură şi garantată în realizarea certă a iluminării şi atingerea stării de extaz (SAMADHI). În ultimă instanţă, în afară de efortul personal, de perseverenţa şi de energia lăuntrică angrenată în această direcţie, mulţi iluminaţi au relevat că iluminarea vine şi spontan atunci când fiinţa umană în cauză este în mod adecvat pregătită, printr-o stare de graţie sau har conferită de una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice sau chiar de mai multe Puteri Cosmice în acelaşi timp, ori chiar de către Divinitate (DUMNEZEU). Iluminarea şi extazul divin (SAMADHI) relevă că principiul nemuritor (ATMAN), care este cel mai profund şi reprezintă Scânteia Divină sau Spiritul etern, este în acelaşi timp şi cel mai universal. Atunci, la întrebarea "Cine sunt eu?", cel iluminat poate răspunde: "Eu sunt intim unit cu Universul, eu sunt una cu Conştiinţa Dumnezeiască Universală". = VA URMA =

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢELE SUBTILE BENEFICE DIN MACROCOSMOS (continuare la cursul nr. 39 AN III) AURA. În concluzie putem spune că aura este totalitatea energiilor subtile, rezultate prin sublimare sau acumulate prin rezonanţă cu energii corespondente din MACROCOSMOS, ce emană direct proporţional cu această acumulare din corpul nostru subtil energetic. Aura vitală sau eterică este ceva mai mică, urmează în general contururile corpului fizic şi nu dispune de nici un înveliş perceptibil direct cu ajutorul vederii fizice comune. CANALELE EXTREM DE FINE (NADIS) PRIN CARE CIRCULĂ ENERGIILE SUBTILE = Acestea sunt traseele sau conductele subtile invizibile prin care circulă energiile subtile, vitale, psihice şi mentale. Pentru a realiza diverse acţiuni cu ajutorul corpului subtil bioenergetic, va trebui în prealabil să trezim şi să purificăm cât mai bine canalele specifice prin care circulă energiile respective ce fac posibile aceste acţiuni. Întocmai cum un halterofil, printrun antrenament caracteristic, îşi dezvoltă şi îşi amplifică în special forţa părţii superioare a corpului, iar un călăreţ iscusit insistă pe forţa picioarelor, şi noi, în practica specifică YOGA, ne vom activa mai ales canalele subtile energetice corespunzând tipului de activitate eterică, psihică sau mentală pe care urmărim să o realizăm cel mai adesea într-o anumită fază a evoluţiei noastre spirituale. Vasele sanguine şi chiar traseele nervoase care alimentează organele fizice sunt permanent active la un om sănătos; în schimb, canalele subtile folosite pentru percepţia eterică, psihică, mentală sau spirituală sunt în general în stare latentă şi nu se activează decât prin reacţia la o aspiraţie, nevoie sau dorinţă fermă imediată sau la un stimul conştient adecvat. CÂMPUL ENERGETIC = Este prelungirea subtilă sau SFERA SUBTILĂ de influenţă a corpului subtil energetic; el este utilizat cu succes în percepţia psihică la distanţă, unde poate fi transferat fulgerător prin DEDUBLARE ASTRALĂ. Întocmai ca şi corpurile fizic, vital energetic sau eteric, şi corpul astral este dotat cu un înveliş complex alcătuit din canale fine (NADIS). SINTONIE, SINTONIZARE = Armonizarea vibraţiilor aurice, lăuntrice pentru a fi în rezonanţă cu mediul ambiant binefăcător, Macrocosmic, sau armonizarea vibraţiilor aurice a două sau mai multe fiinţe. Echilibru şi adaptare fără disonanţe ce rezultă din reunirea a două, trei sau mai multe frecvenţe de vibraţie pentru a forma astfel împreună o armonie deplină. CORPUL ETERIC SUBTIL SAU DUBLUL VITAL = Una din manifestările vitale de bază care face cu putinţă viaţa corpului fizic pe care îl coordonează făcând totodată legătura cu corpul subtil astral, în unele tradiţii este considerat a fi la rândul său un corp subtil. Diverse şcoli ocultiste credeau că acesta se infiltrează în corpul fizic păstrând totuşi o existenţă complet distinctă de acesta (corpul fizic). Energia corpului eteric este în legătură cu eterul subtil, universal la care se referă ştiinţa secolului al XIX-lea şi unele manifestări ale sale au fost identificate cu fluidul magnetic ascuns sau CONTINUUMUL ETHERIAN al faimosului "magnetizor" MESMER şi al adepţilor săi. Adepţii YOGA avansaţi consideră că acest fluid subtil, care alcătuieşte, dinamizează şi susţine activitatea corpului eteric, impregnează tot universul fizic, oferind un mijloc inefabil graţie căruia mentalul, psihicul şi materia se influenţează reciproc. CORPUL SUBTIL ASTRAL. PLANUL ASTRAL. Lumea fizică în care se produc experienţele naturale ale mirosului, gustului, vederii, pipăitului şi auzului fizic nu constituie singurul sau unicul domeniu el activităţii fiinţei umane, privită din punctul de vedere al tuturor

nivelelor şi stărilor multiple ale existenţei sale, ca TOT Microcosmic. Oameni din toate ţările, aflaţi pe diferitele trepte ale civilizaţiei, au căutat să pătrundă în alte regiuni şi planuri ascunse ale manifestării macrocosmice a Conştiinţei universale, divine, care se află situate în afara facultăţilor senzoriale obişnuite (fizice). Yoghinii avansaţi cred cu tărie, graţie experienţelor lor individuale, milenare, că există o altă dimensiune subtilă numită UNIVERSUL ASTRAL, care nu a fost confirmată până acum prin mijloace ştiinţifice, dar despre care s-au scris o serie întreagă de cărţi pline de mărturii şi relatări uluitoare, demne de încredere. Sfinţii, yoghinii avansaţi, clarvăzătorii, înţelepţii şi profeţii povestesc adeseori despre călătoriile lor în locuri paradisiace populate de fiinţe minunate, care, după părerea lor, ţin în mod evident de o cu totul altă realitate subtilă. Aceste relatări uimitoare, despre care vorbesc majoritatea celor evoluaţi spiritual, se referă la locuri care nu figurau şi n-au figurat niciodată pe o hartă fizică geografică, pământească. Sfântul PAVEL, de exemplu, vorbeşte despre un om pe care el l-a cunoscut şi care dacă avea corp pământesc (fizic) sau era fără corp material, eu nu ştiu, căci despre aceasta sigur numai Dumnezeu ştia. La un moment dat, acest om a fost ridicat fulgerător în paradis şi a auzit acolo cuvinte divine inefabile pe care nici un om nu este capabil să le poată descrie şi exprima". (Epistola a II-a către Corintieni XII 3,4). Este vorba, în cazul Lumii Astrale, despre un univers paralel, subtil, secret, care transcende în totalitate orice concepţie a noastră limitată despre o altă lume şi care, în subnivelurile sale secrete, subtile şi distincte ca frecvenţă, cuprinde toate aşa-zisele "ceruri" şi toate aşa-zisele "infernuri". În această lume ASTRALĂ fascinantă urcă uneori inconştient în timp ce realizează LAYA YOGA sau în timp ce se relaxează profund (după o perfectă stare de sublimare a energiei) yoghinul perseverent şi curajos; spre acest plan uluitor se îndreaptă hotărât şamanul şi acolo fiecare descoperă fericit că trăiesc părinţii, rudele sau fiinţele dragi ce au "MURIT", străbunii şi populaţiile străvechii. Tărâm paradisiac de o frumuseţe miraculoasă, în care se află fiinţe astrale de o elavare, bunătate, armonia şi drăgălăşenie totală; el poate totuşi să se prezinte în anumite zone ale sale ca un decor de coşmar înfricoşător pentru cei răi, egoişti şi păcătoşi. Recunoaşterea clară a existenţei sale aflată în afara geografiei fizice terestre, îşi găseşte confirmarea în tradiţia secretă populară prin REALITATEA celei de a patra" dimensiune" (cea astrală) şi prin unele expresii ca: "dublă vedere" sau "al şaselea simţ", graţie căruia este perfect posibil să perceapă această dimensiune paralelă. Omul acţionează permanent pe mai multe nivele chiar şi atunci când nu ştie şi pe fiecare dintre acestea o alta faţetă a fiinţei sale multiforme- intră în joc şi generează fenomene inefabile de rezonanţă cu acea realitate. Există corpul material sau TRUPUL, partea tangibilă a fiinţei umane pe care toată lumea o remarcă şi a admite. Grecii îl numeau SOMA şi-l comparau cu o închisoare sau cu un mormânt cumplit deoarece un complex de elemente subtile non-fizice este prizonier în această închisoare. Un anumit principiu vital animă această masă inertă de oase şi de carne conferindu-i vitalitate, permiţându-i omului să acţioneze pe planurile fizice şi fiziologice, facultate pe care el o are şi în egală măsură o au şi animalele. Acesta este corpul eteric sau DUBLUL VITAL. Când omul judecă, apare şi se manifestă un alt aspect ascuns al personalităţii sale. Dar şi acesta se supune la rândul său aspiraţiilor şi dorinţelor mai elevate şi, la rândul său, tinde către CEVA pe care el îl recunoaşte oricât de puţin ar fi prezent, ca fiind cu mult superior lui însuşi. Este ceea ce a fost exprimat prin afirmaţia milenară: "Omul are un suflet". După secole de certitudini, în cazul celor evoluaţi spiritual, referitoare la aspectele nonfizice ale fiinţei umane, este încă dificil să definim sau să stabilim o distincţie foarte precisă (cu excepţia aceleia a frecvenţei "vibratilă") între conceptul de suflet şi cel de spirit. Aceste noţiuni, străvechi egiptenii, le denumeau prin cuvintele KA şi BA, grecii prin

PSYCHE (suflet) şi NOUS (spirit), evreii prin NESHAMAH, RUAH şi NEFESH, musulmanii prin SIRR, RUH şi NAFS, yoghinii avansaţi ai Orientului prin ATMAN şi JIVA iar erudiţii Evului Mediu prin ANIMA DIVINA şi ANIMA HUMANA. Zeci de alte nume au fost date de către diferiţi oameni, mai mult sau mai puţin inspiraţi, de-a lungul secolelor, acestor elemente subtile intangibile. Dar există, în mod clar creându-şi drum prin toate stratificările complexe ale tuturor ideilor şi curentelor spirituale, teoria simplă a corpului astral, numitorul comun căutat de yoghini şi ocultişti. Aceasta oferă o realitate practică fundamentală care ne permite să înţelegem mai uşor o serie importantă de fenomene umane imposibil altfel de explicat într-un mod plauzibil pe o altă cale. Graţie acestei realităţi (a corpului astral), yoghinii şi ocultiştii au reuşit să dea o explicaţia inteligentă somnului şi viselor, diferitelor forme de nebunie, fenomenelor morbide ce apar în epilepsie, dedublării personalităţii, viziunilor legate de Lumea astrală şi anumitor stări euforice erotice sau extatice şi, pentru cei care cred în aceasta, posesiunii, bilocaţiei, formelor gând, fantomelor, vampirilor şi fenomenelor misterioase inerente şedinţelor de spiritism, cum ar fi ectoplasma, materializările şi aporturile de tot felul. Există printre altele mărturii din ce în ce mai numeroase ale experienţelor extracorporale (dedublare conştientă în UNIVERSUL ASTRAL) trăite în circumstanţe normale sau anormale de către persoane obişnuite care au fost brusc şi foarte clar conştiente de ele însele ca aflându-se UNDEVA în afara cadrului obişnuit sau, cu alte cuvinte, în "exteriorul" corpului fizic. Un asemenea om, care nu practică YOGA, povesteşte de exemplu, cum în urma unui grav accident de circulaţie a simţit cum a ieşit fulgerător din el însuşi (din corpul fizic) precum o conştiinţă eliberată de orice legătură cu partea fizică (materială) şi a văzut cu ochii noi ai acelui corp "nou", oamenii adunându-se în jurul propriei sale forme trupeşti (materiale) întinse la sol. Printre bolnavii care au fost supuşi unei operaţii, unii au povestit cu un lux surprinzător de amănunte că au trăit o experienţă similară, ieşind din el înşişi (din corpul fizic) pentru a observa cu toată luciditatea, dintr-o poziţia avantajoasă, situată nu departe de tavan, ceea ce urma să se facă cu corpul lor fizic. Marele scriitor ERNEST HEMINGWAY, lovit de un şrapnel într-o tranşee în Italia în timpul primului război mondial, a simţit fulgerător ceva (după cum relatează chiar el) evadând din corpul său material ca şi cum am trage dintr-un buzunar o batistă de mătase ţinând-o numai de un colţ. Locul natural al corpului astral este planul astral şi nu este întotdeauna obligatoriu nevoie de un impuls, cum ar fi cel pe care îl imprimă adeseori un accident grav, pentru a ne detaşa instantaneu şi a ajunge în acest plan enigmatic. Există multe persoane care au descris cum, în timp ce ele mergeau pe stradă sau lucrau în grădină, s-au simţit dintr-o dată brusc dedublate şi dezîncarnate. Unele dintre ele s-au depărtat de trup la câţiva metri pentru a-şi observa propriul corp fizic şi chiar pe al altora, preocupându-se mai departe de diversele lor ocupaţii, înainte de a se reintegra, puţin mai târziu, în corpul lor fizic pe care îl abandonaseră. Aceste experienţe clar EX-SOMATICE în care o fiinţă umană se găseşte proiectată în exteriorul propriului său corp fizic, oricât de incredibile ar putea ele părea la prima vedere acelora care încă nu le-au trăit niciodată, sunt totuşi confirmate nu numai de yoghini ci şi de persoane cu o integritate morală unanim recunoscută. Autenticitatea lor probată este admisă de un număr din ce în ce mai mare de vechi sceptici edificaţi şi ele fac obiectul studiilor parapsihologice ale unor cercetători foarte serioşi. La fel ca şi sufletul, corpul astral este desemnat printr-o mulţime de nume, fiecare încercând să dea o idee despre unul sau altul din comportamentele sau calităţile sale: corp subtil, corp de energie, corp "nervos", corp vital, dublu, suflet muritor (pentru a-l distinge astfel de sufletul nemuritor), corp al sentimentelor sau al senzaţiilor, corpul conştiinţei, corpul de vis, corpul dorinţei, corpul THANATIC (de la THANATOS, moarte sau părăsirea corpului fizic la

greci, cu alte cuvinte, el fiind corpul ascuns care este martorul experienţei morţii şi al stărilor inefabile ce urmează după moartea trupului), corp de lumină, corp luminos. Corpul astral este adeseori reprezentat ca o replică exactă de LUMINĂ SUBTILĂ, dar imaterială, a corpului fizic şi, la adultul normal ori la yoghinul armonios dezvoltat în stare de veghe, se crede că cele două corpuri (cel fizic şi cel astral) sunt perfect aliniate; într-o asemenea IDENTIFICARE se spune atunci că ele "coincid". În anumite circumstanţe, cele două corpuri se desprind unul de celălalt din această suprapunere perfectă. La nou născuţi este ceva cu totul normal ca ele să nu coincidă. La persoanele foarte dezechilibrate, foarte în vârstă, foarte mediumice, foarte slăbite vital sau foarte bolnave, această NEIDENTIFICARE sau "NONCOINCIDENŢĂ" tinde să se producă foarte uşor. Fiinţele umane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor de tot felul, au de asemenea, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate şansele să rupă surprinzător de uşor această identificare NORMALĂ sau coincidenţă a celor două corpuri. În toate aceste cazuri, ANORMALE în starea comună de veghe, corpul fizic acţionează ca în TRANSĂ, "somnambulic", ca şi cum s-ar afla într-un fel de ceaţă năucitoare, iar fiinţele, situaţiile şi lucrurile sunt percepute cu o oarecare dificultate de neînţeles pentru cel neiniţiat. Omul resimte atunci o stare predominantă de lipsă de coordonare şi uneori remarcă o alarmantă incapacitate de focalizare în intenţii şi gesturi. La asemenea fiinţe umane se mai constată o dificultate evidentă în exprimare şi chiar o pierdere a contactului cu realităţile vieţii cotidiene. În limbajul obişnuit despre aceşti oameni se spune că sunt "CU CAPUL ÎN NORI - sau - ÎN ALTĂ LUME". În timpul somnului, corpul astral al unei persoane normale sau, şi mai uşor, al unui yoghin avansat, se desprinde uneori perfect CONŞTIENT din această "coincidenţă" şi în mod natural va călători în astral la sute sau chiar miliarde de ani lumină vizitând lumile astrale, sublime sau chiar întâlnindu-se cu alţi yoghini dedublaţi. Dorinţa irezistibilă de a dormi, care ne cuprinde uneori, se explică, după marii yoghini sau după ocultişti, printr-o nevoie cu totul naturală, pe care o are sau o resimte intens corpul astral, de a se desprinde într-un anumit moment de limitele penibile pe care i le impune carnea şi de a merge pentru "a primi energie, iubire, trăiri sublime, informaţii şi imagini". Ceea ce el trăieşte atunci intens şi plenar, desprins complet de corpul fizic, poate să se proiecteze uneori în creier sub forme de vise, care sunt totuşi de cele mai multe ori (mai ales în cazul celor neevoluaţi spiritual) deformate sau aberant distorsionate în timpul transmisiei lor prin aparatul cerebral. Unii yoghini avansaţi sunt capabili să se întâlnească în astral cu alţi yoghini sau cu yoghine pentru a realiza perfect lucizi trăiri spirituale, psihice sau mentale pe care le identifică cu toţii perfect atunci când se întâlnesc fizic după aceea. Majoritatea yoghinilor susţin că acest corp astral care se dedublează sau se detaşează rămâne totuşi legat de corpul fizic printr-o aşazisă coardă "DE ARGINT", pe care unii mediumi afirmă că o pot vedea, şi care este un mijloc de a menţine contactul şi comunicarea între cele două corpuri. La moartea corpului fizic, coarda "DE ARGINT" se rupe complet şi atunci corpul astral este eliberat pentru totdeauna, exact aşa cum ruperea cordonului ombilical eliberează nou-născutul de pântecul mamei sale.

DEDUBLAREA SAU PROIECŢIA ASTRALĂ A CORPULUI ASTRAL ÎN UNIVERSUL ASTRAL Pe fondul acestor credinţe şi a experienţei yoghine milenare, putem defini universul astral superior ca fiind tărâmul mirific unde se produc trăiri, fenomene şi manifestări astrale, psihice şi paranormale net superioare. Atunci când, dintr-un motiv oarecare, corpul astral se eliberează de coincidenţa sau "identitatea" sa cu corpul fizic, el pătrunde imediat în realitatea fascinantă a unei alte dimensiuni nebănuite de cel ignorant şi obtuz. Cea mai mare parte din experienţele astrale care se produc în timpul unei "decoincidenţe" involuntare, nu lasă în general decât o haotică sau vagă amintire. Dacă totuşi lasă vreuna şi nu suntem suficient de lucizi şi intuitivi, fără îndoială, sensul său complex ne va scăpa. De multe ori yoghinii avansaţi au pornit în căutarea mijloacelor graţie cărora corpul astral proiectat în afara corpului fizic va fi capabil să aducă conştiinţei perfect treze o amintire cât mai clară şi precisă a călătoriei sale în diferitele lumi ale universului astral superior. În termenii sistemului YOGA, yoghinul avansat urcă cu ajutorul energiei KUNDALINI în diferitele lumi astrale (nu este numai o singură dimensiune astrală) printr-un procedeu special secret care la o anumită fază evolutivă nu poate fi dezvăluit decât celor cu adevărat pregătiţi, care sunt apţi să-l primească. Principiul general de punere în aplicare a tehnicii de dedublare astrală constă în a ne proiecta ferm şi în mod deliberat corpul astral în afara acestei identificări sau coincidenţe cu corpul fizic, păstrându-ne în acelaşi timp pe deplin starea de perfectă luciditate a conştiinţei, pentru a reuşi să trăim cu maximum de acurateţe tot ceea ce ni se întâmplă IMEDIAT după aceea. Procedând astfel, vom constata că accedem la lumea sau universul astral fiind şi rămânând pe deplin conştienţi, deoarece legătura dintre conştiinţa aşa-zis "normală" şi conştiinţa astralului nu este ruptă. = VA URMA =

AN III C 43 CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢE SUBTILE, BENEFICE DIN MACROCOSMOS UNIVERSUL ASTRAL DEDUBLAREA SAU PROIECŢIA ASTRALĂ A CORPULUI ASTRAL ÎN UNIVERSUL ASTRAL (continuare din cursul nr. 42 AN III) Acesta este marele secret al dedublării astrale în care conştiinţa este simultan şi egal prezentă în cele două lumi (ASTRALĂ ŞI MATERIALĂ). Există în YOGA mai multe tehnici de proiecţie astrală. Una dintre ele este foarte simplă şi constă în a ne întinde pe spate, a ne relaxa profund, a ne interioriza şi a ne desprinde (dedubla) gradat la 1 m deasupra corpului fizic; în continuare, ne imaginăm cât mai clar că stăm în picioare la o distanţă de 2 m de picioarele patului privind perfect detaşaţi şi plini de bucurie la propria noastră formă materială culcată. Cheia acestei metode, simplă în aparenţă dar foarte eficientă, este vizualizarea creatoare. Dacă totuşi ne confruntăm cu unele dificultăţi în ceea ce priveşte rapida noastră dedublare astrală este necesar să urmărim să intensificăm vizualizarea, să o păstrăm nealterată şi apoi să operăm la 10 - 15 m distanţă un transfer de conştiinţă în universul astral până când aceasta (corpul astral) părăseşte efectiv corpul fizic pentru a se uni cu observatorul proiectat la 10 - 15 m de corpul fizic. O altă metodă de dedublare astrală în YOGA ceva mai dificilă, constă în a ne prefabrica cu anticipaţie un vis chiar cu mult înainte de a ne culca. În continuare, chiar înainte de a ne cufunda în starea de somn, "intrăm lucizi în acest vis". O altă metodă yoghină constă în a ne întinde pe spate (cu faţa în sus) fără a ne mişca, concentrându-ne ferm şi intens atenţia asupra unuia dintre degetele mari de la picioare până când începem să simţim un gen de vibraţie care anticipează dedublarea, apoi trecem şi urmărim să transmitem gradat această senzaţie celorlalte 4 degete. După ce am finalizat, cu succes procesul cu un picior reîncepem operaţia, apoi, cu celălalt picior până când ambele picioare ajung să vibreze în întregime. Mai departe, urcăm uşor până la glezne, genunchi, coapse, stomac, piept, braţe, gât şi cap, ajungând în final să avem senzaţia că întregul corp vibrează. Brusc vom simţi spontan că am ajuns să plutim în afara corpului fizic. La fiinţele umane înzestrate cu o anumită NEINDENTIFICARE care le predispune la această "NONCOINCIDENŢĂ", corpul astral se va proiecta surprinzător de uşor aproape fără nici o dificultate dar, în cea mai mare parte a cazurilor, experienţa de angrenare a dedublării ar putea cere luni sau poate chiar ani de practică consecventă. Din contră, interiorizarea fulgerătoare a corpului astral, sau, cu alte cuvinte, reîntoarcerea în corpul fizic este foarte uşoară şi se face de la sine întocmai ca în situaţia când ne trezim dimineaţa după o noapte excelentă de odihnă. Dacă dintr-un motiv oarecare ne trezim brusc, "coincidenţa" corpurilor astral şi fizic este aproape instantanee. Reîntoarcerea poate atunci să se efectueze cu o viteză fulgerătoare. Dacă corpul astral se reintegrează într-un mod mult prea rapid

în corpul fizic, acesta, primeşte uneori în momentul "reintegrării" un şoc susceptibil de a provoca chiar palpitaţii sau un sentiment trecător de panică fără obiect. Tocmai de aceea, în multe părţi ale lumii se afirmă în popor că niciodată nu trebuie să trezim brusc o persoană adormită, deoarece în acest caz sufletul său ar putea să nu revină la timp sau, într-o asemenea situaţie, să efectueze o intrare mult prea brutală care este posibil să tulbure şi să dezechilibreze corpul fizic. Lumea astrală este plină de sori, planete şi constelaţii de o diversitate uluitoare care sunt locuite de fiinţe astrale foarte diferite prin gamă sau frecvenţa lor de vibraţie. Câteva doar dintre aceste lumi sau planete astrale mai mari sau mai mici au putut totuşi să fie explorate şi descrise cu o mare greutate de marii yoghini sau înţelepţi eliberaţi. Unele planete sau regiuni astrale constituie câmpul de experienţe şi explorare subtilă al diferitelor şcoli de filozofie sau a anumitor curente spirituale mai mult sau mai puţin autentice. Lucrările secrete ale multor ordine sau grupări ezoterice, atât Orient cât şi în Occident, se bazează pe o cunoaştere foarte precisă a energiilor astrale şi a locuitorilor acestor planete astrale sau lumi subtile paralele. Unele şcoli străvechi de YOGA din Orient pun la dispoziţia aspiranţilor anumite YANTRAS care pun în contact discipolul cu anumite lumi astrale superioare. Anumite MANDALAS (figuri analogice, simbolice, asemănătoare într-o oarecare măsură cu YANTRASurile, dar mult mai complexe şi mai puternice ca eficienţă pentru a facilita rezonanţa cu lumi astrale superioare) expun o veritabilă "geografie" a lumilor astrale iar anumite texte secrete ale înţelepciunii orientale oferă chiar şi o descriere a locuitorilor, a energiilor subtile pe care le folosesc predominant cât şi a preocupărilor curente ale acestora acolo. În aceste planuri sau lumi astrale superioare, de îndată ce am trezit focarele de corespondenţă ale energiei lor specifice în propria noastră fiinţă (MICROCOSMOSUL NATURII noastre) ne putem deplasa instantaneu după bunul nostru plac. Trebuie pentru aceasta (dedublare astrală) să respectăm cu stricteţe legile rezonanţei şi pentru a ne putea deplasa la voinţă în acele lumi astrale superioare este necesar să amplificăm în propria noastră fiinţa (prin punere la UNISON) energiile astrale elevate, caracteristice lumii astrale în care urmărim să avem acces mereu prin unele tehnici adecvate YOGA. În timpul primelor sale iniţieri secrete, aspirantul YOGA învaţă. În Orient, metodele etapei de început în care se află şi în acelaşi timp el învaţă cum se realizează vizualizările specifice care îi uşurează proiecţia astrală în acea lume subtilă. Suplimentar i se indică culorile subtile cu care operează purificarea şi transformarea necesară în aură pentru a pătrunde mai uşor în acele lumi şi i se exemplifică mirosurile subtile care trebuiesc evocate precum al anumite simboluri secrete referitoare la aceste lumi astrale sublime. El este pus în temă cum să ajungă să fie invulnerabil în cazul acţiunilor sau a tentaţiilor demonilor ameninţători care se află mai mereu în acţiune în zonele inferioare ale universului astral. În plus, yoghinului i se oferă anumite YANTRAS şi MANTRAS care facilitează punerea sa fulgerătoare în rezonanţă cu anumite energii sublime protectoare şi i se explică ce curenţi coloraţi să utilizeze instantaneu pentru alungarea acestor forţe rele, de care se va servi prompt în caz de nevoie pentru a le anihila acţiunile malefice. Genul de iniţiere în aceasta direcţie diferă uneori după gradul de evoluţie al aspirantului şi depinde, de asemenea, de gradul de profunzime) al respectivei scoli de YOGA. Anumite centre spirituale, ezoterice din Orient folosesc unele simboluri geometrice ce facilitează rezonanţa subtilă cu anumite lumi astrale sublime şi acestea sunt în general cunoscute sub numele de YANTRAS şi MANDALAS de CONTACT. Un exemplul YANTRA SHAMBALA-ei, în asemenea centre spirituale secrete din India se consideră că progresele aspirantului sunt strâns legate de atitudinea sa morală stringent necesară pentru a genera punerea la unison a acestuia cu realităţile, aspectele şi energiile sublime, divine din MACROCOSMOS. Adeptul YOGA avansat, care stăpâneşte foarte bine starea de dedublare astrală poate,

atunci când este conştient proiectat în corpul său astral, să realizeze cu succes ceea ce se numeşte AMOR CONGRESSUS SUBTILIS fiind, cu alte cuvinte, capabil de raporturi intime, amoroase şi sexuale cu corpul astral al unei alte persoane capabile la rândul său să se dedubleze astral şi cu care acesta are la nivel fizic o relaţie afectivă şi amoroasă plenară. Această fuziune amoroasă astrală se poate produce adeseori spontan mai ales când fiinţele în cauză sunt separate fizic la o mare distanţă, fiind animate de o mare dragoste reciprocă. Trăirile ce pot fi resimţite atunci sunt extraordinar de intense şi rafinate, cei doi realizând plini de fericire chiar şi starea de continenţă sexuală în lumea astrală. Când revin după aceea în lumea fizică, amândoi îşi amintesc cu precizie ce au făcut în astral când au fost dedublaţi şi pot să-şi confirme unul celuilalt fiecare detaliu sau stare astrală pe care au trăit-o împreună. Referinţe foarte clare cu privire la corpul astral se găsesc, de asemenea, în unele scrieri secrete antice. Procedeele paranormale descrise în "Cartea egipteană a morţilor" sunt reputate a fi metode eficiente ce ajută prompt sufletul unui defunct să elimine toate pericolele cu care s-ar putea confrunta după părăsirea planului fizic într-o altă lume, care este de fapt UNIVERSUL ASTRAL. Deşi sunt în mod evident destinate "spiritelor" morţilor, numeroşi iniţiaţi şi yoghini le consideră a fi modalităţi secrete ce se adresează nu numai sufletelor morţilor ci şi iniţiaţilor ce au acces prin dedublare astrală, conştientă la acesta planuri subtile ale UNIVERSULUI ASTRAL. Ceremonia simbolică a morţii şi a reînvierii DUPĂ MOARTEA FIZICĂ în alte lumi face parte din multe iniţieri spirituale, autentice. "Cartea egipteană a morţilor" furnizează unele tehnici de contact şi fuziune care pun (în cazul celui PLECAT DINTRE CEI VII) spiritul cunoscător în legătură cu lumile astrale sublime, spirituale şi oferă, de asemenea, modalităţi eficiente de protecţie împotriva diverselor entităţi rele sau demoniace. În cazul în care ele le-ar bara drumul de acces către aceste lumi. Există în faimosul tratat menţionat mai sus procedee, pentru a-i ajuta pe călătorii care au plecat din lumea CELOR VII să ajungă cu uşurinţă în sfera sublimă de forţă a Soarelui, în care se află entităţi divine, extrem de evoluate; alte tehnici urmăresc să împiedice fiinţele să meargă cu capul în jos, altele urmăresc să-i ajute sufletului să nu mai revină niciodată pe Pământ pentru a se reîncarna în lumea fizică. FOCARE DE PUTERE SAU CENTRE SECRETE . În toate aceste procedee de contact cu UNIVERSUL ASTRAL, ascensiunea în aceste planuri sau sfere subtile de putere are ca obiect stabilirea unor contacte şi fuziunea prin rezonanţă cu o altă dimensiune, urmărind totodată explorarea directă a acelei dimensiuni. Pentru anumiţi yoghini sau iniţiaţi, această dimensiune este regiunea luminii astrale, invizibilă privirilor celor neevoluaţi spiritual, dar care totuşi are o luminozitate extraordinară, ea fiind în acelaşi timp plină de o subtilă forţă creatoare. Înainte de căderea din RAI, se spune că Adam "a auzit clar Lumina vorbindu-i". În termenii fizicii moderne, această dimensiune este un fel de "ţesătură" de linii sau canale de energie emiţătoare de vibraţii manifestând neîntrerupt pulsaţii generatoare de SFERE DE FORŢĂ care se întrepătrund şi se influenţează reciproc în MACROCOSMOS. Din cauza acestei structuri perfect intercorelate care formează "ţesătura" intimă a MACROCOSMOSULUI sau Universului, toate fiinţele, entităţile, lucrurile, energiile, lumile şi sferele de PUTERE se găsesc permanent intim legate din cauza acestor LEGĂTURI ASCUNSE, de asemenea, în ETERNITATE nimic nu se pierde niciodată, şi undeva, în această ENIGMATICĂ ŢESĂTURĂ, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare gest este sau poate fi instantaneu perceput şi memorat pentru totdeauna în AKASHA. Yoghinii avansaţi vorbesc de înregistrarea continuă, subtil eterică sau de aşa-zisa înregistrare AKASHA-ică (de la sanscritul AKASHA, eter subtil) care cuprinde întreaga istorie a lumii şi a MACROCOSMOSULUI, de la creaţia acesteia. Se spune în această direcţie că

yoghinii avansaţi sau fiinţele umane foarte elevate spiritual pot pătrunde cu mare uşurinţă în trecut, pot călători prin aceste lumi ale trecutului, pot resimţi în prezent energiile care s-au manifestat în trecutul foarte îndepărtat şi pot mirosi, gusta, vedea, pipăi şi auzi tot ceea ca s-a întâmplat cândva şi care aparţine unor epoci extraordinar de îndepărtate din trecut (evenimente ce s-au produs în lumea fizică sau în universul astral). Aceasta implică totdeauna o perfectă activare a centrului secret de forţă VISHUDDHA CHAKRA. Omul însuşi face parte din această "ţesătură" misterioasă a MACROCOSMOSULUI. Fiinţa sa împreună cu corpul său fizic este un fascinant microcosmos, sau altfel spus, un univers în miniatură. La o analiză atentă, inteligent realizată, el ne apare ca o fragmentare perfect specializată (miniatural asemănătoare) a structurii generale (MACROCOSMOSUL) şi, în această calitate fiecare fiinţă umană se găseşte în CONŞTIENT sau INCONŞTIENT contact cu ABSOLUT TOT ceea ce a existat, există sau va exista în MACROCOSMOSUL care PERMANENT se află în jurul ei. Noi suntem deci, clipă de clipă în centrul unui ocean agitat de evenimente, gânduri, energii şi realităţi BUNE sau RELE care permanent acţionează prin interacţiune şi REZONANŢĂ unele asupra altora, dar care sunt şi ne apar din fericire ca fiind izolate, pentru a evita şocul total pentru cel ignorant. O providenţă plină de înţelepciune şi profund binefăcătoare ne-a înzestrat cu urechi care în mod normal nu trebuie să ne facă să auzim cacofonia năucitoare a acestor alte lumi şi cu ochi care în mod normal nu trebuie să ne facă să vedem o mare parte din ceea ce se petrece în unele dimensiuni ascunse, în jurul nostru. Aceeaşi providenţă ne-a înzestrat, şi cu un creier, care este un perfect vehicul al MENTALULUI, pentru a filtra tot prin rezonanţă fluxul neîntrerupt de impresii care, dacă n-ar exista aceste structuri specializate, ne-ar copleşi şi poate că ne-ar "sufoca". De mii de ani, yoghinii au descoperit că, în paralel, corpul conţine anumiţi centri secreţi de forţă numiţi CHAKRAS (în sanscrită) care îi permit, prin rezonanţă, să aibă acces la cele 7 niveluri fundamentale de vibraţie, de unde poate să recepteze o gamă uluitoare de forţe subtile, benefice, oculte, care sunt captate din MACROCOSMOS. Teoria yoghină în conformitate cu care se produce o veritabilă reflectare prin CONSONANŢA inefabilă a lumii astrale în aceşti centrii ascunşi (CHAKRAS), permiţându-ne contactul instantaneu şi comunicarea subtilă între două lumi (cea fizică şi cea ASTRALĂ), constituie fundamentul unei mari părţi din învăţăturile secrete ale sistemului YOGA. La fel precum corpul astral şi lumea astrală (cu mult mai mare decât universul fizic) în care acesta (corpul astral) operează, centrii secreţi de forţă (CHAKRAS) sunt invizibili vederii obişnuite, fiind clar perceptibili (ca şi corpul astral împreună cu lumea astrală) numai pentru acela înzestrat cu CLARVIZIUNE. Fiecare dintre aceşti centri de forţă (CHAKRAS) se compune dintr-un sistem de canale (spiţe energetice) prin care circulă energii mai mult sau mai puţin subtile, ce au fiecare o ANUMITĂ FRECVENŢĂ DE VIBRAŢIE, ce intră în rezonanţă cu energii subtile identice din MACROCOSMOS. În sistemul YOGA de fiziologie ocultă, aceste focare misterioase de putere sunt cunoscute sub numele de CHAKRAS (cuvânt care în limba sanscrită înseamnă roată). Activarea deplină şi conştientă precum şi perfecta polarizare (astfel ca sistemul de recepţie să fie la fel de dinamizat ca şi cel de emisie) a acestor CHAKRAS-uri constituie mijlocul cel mai sigur şi rapid de explorare a mirificului univers astral. ASCENSIUNEA ÎN NIVELURILE SUBTILE ALE ASTRALULUI Un număr destul de mare de yoghini orientali, iniţiaţi în anumite aspecte secrete ale sistemului YOGA, utilizează cel mai adesea sistemul CHAKRAS-urilor, pentru a pătrunde instantaneu în anumite lumi ascunse ale universului astral ce au o frecvenţă dominantă de vibraţie, distinctă.

Alţi yoghini (care folosesc energia KUNDALINI) preferă să realizeze ascensiunea în planurile enigmatice ale UNIVERSULUI ASTRAL prin intermediul căii secrete a lui SUSHUMNA NADI care, într-o traducere românească fidelă înseamnă "CEL MAI MILOSTIV CANAL SUBTIL". SUSHUMNA NADI este "CONDUCTA" centrală cea mai importantă prin care FORŢA MACROCOSMICĂ A VIEŢII - KUNDALINI (care este o formă ATOTPUTERNICĂ de PRANA) ascensionează din focarul psihoenergetic misterios care este la baza coloanei vertebrale (în plan subtil) în MULADHARA CHAKRA şi străbătând coloana vertebrală se opreşte în centrul de contact cu ABSOLUTUL DIVIN - SAHASRARA. Datorită faptului că prin acest canal circulă energia KUNDALINI, SUSHUMNA NADI este unanim considerat drept cal mai important canal al corpului subtil, energetic. În conformitate cu învăţătura yoghină secretă, lumea a fost creată prin ŞAPTE emanaţii, manifestări distincte ce îşi au fiecare punctul de pornire în Dumnezeu, constituind oricare dintre ele un univers PARALEL cu totul aparte, care are o frecvenţă anumită de vibraţie, ce face posibil ca el să existe simultan cu celelalte întrepătrunzându-se şi influenţându-se reciproc. În totalitatea lor, aceste şapte universuri PARALELE, SIMULTANE, având fiecare o frecvenţă de vibraţie distinctă, înglobează tot universul sau MACROCOSMOSUL în integralitatea sa. Desenat pe o hârtie, acest sistem de reprezentare a celor 7 lumi paralele, simultane (ca manifestare în fiinţa umană), pare la prima vedere că nu ocupă decât un plan unic, dar în realitate aceste LUMI PARALELE (distincte ca frecvenţă de vibraţie) se situează la diferite NIVELURI şi reprezintă diferite lumi ale UNIVERSULUI ASTRAL cu care yoghinul poate instantaneu să ia legătură prin intermediul centrilor de forţă (CHAKRAS) perfect activaţi. Ascensiunea yoghinului în "PLANURILE"- sau LUMILE PARALELE ale astralului începe prin activarea lui KUNDALINI şi oprirea acestuia gradat (pentru un anumit interval de timp), pornind de la LUMEA PARALELĂ cea mai de jos (MULADHARA CHAKRA), pentru a urca treptat până la LUMEA PARALELĂ cea mai elevată (cu care luăm legătura prin intermediul lui SAHASRARA). Deşi nu sunt decât 7 LUMI PARALELE fundamentale, legăturile între aceste LUMI PARALELE, SIMULTANE sunt asigurate prin intermediul lui MAHA SUSHUMNA NADI care este un fel de replică MACROCOSMICĂ a lui SUSHUMNA NADI care se află în MICROCOSMOSUL fiecărei fiinţe umane. Prin urmare, intrarea în rezonanţă cu MAHA SUSHUMNA NADI, graţie energizării adecvate pe care o generează în fiinţă energia KUNDALINI trezită, permite yoghinului să realizeze fulgerător ascensiunea sau coborârea în una dintre cele 7 LUMI PARALELE. Cele 7 lumi paralele au fiecare câte 7 SUBNIVELE ce sunt incluse în oricare dintre cele 7 PLANURI FUNDAMENTALE ale manifestării şi constituie la un loc un fel de "scară" secretă cu o serie de 49 de etape (7 PLANURI X 7 SUBPLANURI fiecare = 49 SUBPLANURI) legate între ele, ce formează în unele reprezentări simbolice, un fel de arbore alcătuit din 49 de părţi suprapuse. În jurul acestor 7 LUMI PARALELE, SIMULTANE s-a dezvoltat un vast univers complex de corespondenţe şi simboluri. Acestor 7 LUMI PARALELE SIMULTANE le sunt asociate în diferite tradiţii anumite sfere de forţă, divinităţi, arhangheli, corespondenţe corporale, puteri paranormale (SIDDHIS), virtuţi, vicii, culori corespondente subtile, numere, plante, animale şi chiar o mulţime impresionantă de alte obiecte semnificative şi efecte sau calităţi. Trebuie în prealabil să înţelegem (numai cu ajutorul CLARVIZIUNII şi intuiţiei spirituale) simbolurile fiecărei LUMI PARALELE în parte, pentru a cunoaşte prin fenomenele extraordinare, lăuntrice, ce se produc în momentul ascensiunii şi opririi precise a lui KUNDALINI (şi care fenomene sunt EXACT asociate acelor LUMI PARALELE), la ce nivel am ajuns în această ascensiune (realizată cu uşurinţă prin intermediul energiei KUNDALINI). = VA URMA =

AN III C 44 CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢE SUBTILE, BENEFICE DIN MACROCOSMOS UNIVERSUL ASTRAL DEDUBLAREA SAU PROIECŢIA ASTRALĂ A CORPULUI ASTRAL ÎN UNIVERSUL ASTRAL ASCENSIUNEA ÎN NIVELURILE SUBTILE ALE ASTRALULUI (continuare din cursul nr. 43 AN III) Primii paşi pe calea acestei realizări EXTRAORDINARE în YOGA, sunt pentru unii aspiranţi foarte complicaţi deoarece ei cer o mare energie vitală ce trebuie să fie cu uşurinţă SUBLIMATĂ; o mare putere de concentrare, o mare luciditate şi o aptitudine deosebită de a intra spontan în stări profunde de meditaţie. Odată ce dobândim controlul modurilor de punere în stare de REZONANŢĂ cu una sau cu alta dintre aceste 7 LUMI PARALELE SIMULTANE, de îndată ce fiinţa noastră lăuntrică (sau subconştientul) se îmbogăţeşte cu energiile şi simbolismul respectivei LUMI PARALELE, vom consta că putem să ne consacrăm SPONTAN FUZIUNII CU UNA DINTRE ACESTE LUMI. Uneori vom conştientiza că ne place să rămânem mai mult într-o LUME PARALELĂ, fără a căuta în această etapă să avansăm prea repede într-o anumită direcţie, oricare ar fi aceasta. În timpul acestei perioade de "vagabondaj" astral liber şi inefabil euforic, corpul nostru astral, progresiv eliberat de toate limitările fizice, penibile avansează totuşi în direcţia atingerii ţelului sublim pentru care el a fost pregătit. Odată trezită conştiinţa astrală, ea trebuie să fie dirijată cu multă atenţie pentru a nu deveni sărmani mediumi controlaţi de fenomenele haotic trezite pe care nu le putem STĂPÂNI. Există mai multe feluri de a ne deplasa sau de a înainta în aceste PLANURI PARALELE ALE ASTRALULUI. Ele au fost desemnate de marii yoghini iniţiaţi cu denumiri care le descriu ca fiind realizate în anumite moduri tradiţionale. De exemplu: modul de deplasare "fulgerul", acolo unde drumul în astral este realizat în zig-zag, sau modul de deplasare "săgeata luminoasă" acolo unde drumul în astral este drept precum trunchiul unui arbore sau modul de deplasare "şarpele arzător" acolo unde yoghinul dedublat sare în universul astral şi se deplasează într-un mod şerpuitor. Cu excepţia yoghinilor foarte avansaţi care au deja capacitatea de a se dedubla, în PLANUL CEL MAI ÎNALT (7) AL ASTRALULUI, prin intermediul lui SAHASRARA, ceilalţi yoghini începători pot să se dedubleze mai întâi în lumile joase sau intermediare ale astralului. Unii yoghini începători sunt chiar fascinaţi în prima fază de dedublarea astrală în PLANUL I AL ASTRALULUI unde se află reflexia sau oglindirea în astral a acestei LUMI MATERIALE (FIZICE) în care ne aflăm pe pământ. Cel de-al doilea NIVEL sau cea de-a doua LUME A ASTRALULUI este aceea aşa-zis eterică care putem contacta unele spirite ale naturii cum ar fi SALAMANDRELE, IELELE, GNOMII şi ONDINELE. În orice caz, cu excepţia exemplificărilor oferite de un GURU sau a unei iniţieri superioare, dedublarea yoghinului cu ajutorul lui SAHASRARA se întâmplă extrem de rar la începutul practicii YOGA căci, în

general, aceasta este cu putinţă numai după ce el a atins, anumite forme de SAMADHI. Testele yoghine secrete descriu în termeni extraordinari şi adeseori paradisiaci minunata senzaţie de extaz pe care o trăieşte fiinţa umană ce atinge ultimul centru de forţă, SAHASRARA, care este situat în plan subtil chiar deasupra calotei craniene. Dedublându-se cu ajutorul lui SAHASRARA yoghinul poate acum să pătrundă în UNIVERSUL CAUZAL care este de zeci de mii de ori mai frumos şi mai rafinat decât UNIVERSUL ASTRAL. Yoghinul care se dedublează la nivelul lui SAHASRARA atinge fulgerător marea beatitudine şi dobândeşte revelaţie supremă a nemuririi; el pătrunde astfel chiar dincolo de UNIVERSUL CAUZAL şi realizează unirea deplină cu divinul; totodată el fuzionează cu lumina ABSOLUTĂ, infinită. Sfinţii creştini şi marii înţelepţi au descris de asemenea adeseori experienţe aproape identice cu cele relatate de marii yoghini şi mulţi dintre ei au vorbit chiar de un fel de transă profundă în care s-au aflat având atunci comunicări inspirate, pline de înţelepciune, cu fiinţe angelice ale lumilor astrale (paralele) superioare. Ultimei trepte de dedublare astrală, considerată ca fiind cea mai înaltă în tradiţia secretă a Occidentului i s-a dat numele MORS OSCULI. "Moartea sărutului extatic al lui DUMNEZEU", prin care se sugerează că spiritul fiinţei umane este translatat şi proiectat în ÎMPĂRAŢIA DIVINĂ a Tatălui Ceresc unde în acest "tărâm misterios", supraterestru, el trăieşte permanent o beatitudine Dumnezeiască de intensitate extraordinar de mare în timp ce corpul fizic, (al fiinţei umane în cauză) care rămâne pe Pământ este confruntat cu o stare de catalepsie asemănătoare morţii. Această stare de catalepsie încetează de îndată ce spiritul împreună cu corpul astral, se reintegrează în corpul fizic. Înţelepţii unei grupări spirituale hasidice evreieşti fac, de mai multe ori aluzie, în unele texte, la un fel de moarte "aparentă" ce însoţeşte dedublarea, astrală. Iată un asenenea citat: "la fel cum este, de dificil să introducem aţa prin urechile unui ac atunci când ne aflăm în vârful unui catarg al unei corăbii agitate de furtună şi în acelaşi timp la fel de uşor ca şi când am scoate un fir de păr din lapte, aceasta se numeşte MAREA TAINĂ a morţii extatice prin divinul (Dumnezeiescul) sărut." PICO de la MIRANDOLA (1463-1494), savant şi iniţiat din perioada Renaşterii scria referitor la această etapă supremă: "înţelepţii cabalişti au scris că numeroşi iniţiaţi faimoşi care se desprindeau cu sufletul de trup (folosind unele metode din CABALA) printre care Abraham, Isaac, Iacob, Moise, Aaron şi Ilie au părăsit în final planul terestru în stare de extaz spiritual sau, cu alte cuvinte, ei au murit prin moartea extatică a sărutului divin. Thomas Vaughan, scriitor şi faimos alchimist englez mort în anul 1666, menţionează în trecere despre MORS OSCULI, dar nu o descrie deloc deoarece, adaugă el, este o problemă foarte secretă despre care "nu trebuie să spunem nici măcar un cuvânt".

PERICOLELE DEDUBLARII ASTRALE ÎN CAZUL FIINŢELOR UMANE CARE PREZINTĂ ÎN CORPUL ASTRAL ŞI AURIC REZONANŢE PERMANENTE CU ENERGII SUBTILE MALEFICE ÎNTREŢINÂND ASTFEL LEGĂTURI SUBTILE CU LUMILE PARALELE DEMONIACE ŞI INFERNALE (SATANICE) Fiinţele umane conştient sau inconştient orientate către rău, perverse, pline de orgoliu, egoiste, încăpăţânate în erori (păcate), prin modul lor mai mult sau mai puţin predominant malefic de a gândi, intenţiona, dori şi acţiona sunt şi se menţin mai mereu în rezonanţă cu LUMILE PARALELE ASTRALE infernale sau demoniace. În special acele fiinţe umane care nu urmează în mod consecvent şi cu o reală dăruire către DUMNEZEU calea spirituală pe care YOGA o reprezintă, cât şi acelea (femeile) sau aceia (bărbaţii) care nu aspiră către elevarea şi purificarea deplină a propriei fiinţe, continuă

CONŞTIENT sau INCONŞTIENT să acumuleze şi să dezvolte, datorită REZONANŢELOR MALEFICE cu LUMILE PARALELE SATANICE şi DEMONIACE impresii psihice, gânduri, intenţii, dorinţe care se manifestă în aura lor sub formă de energii rele, impure, bazate pe prezenţa în exces, chiar şi în natura conştiinţei lor a aspectelor inferioare, nocive şi malefice ale lui RAJAS GUNA şi TAMAS GUNA. Despre asemenea fiinţe umane decăzute spiritual sau care se complac să involueze, menţinându-se pline de egoism, încăpăţânate în rău şi cu un orgoliu exacerbat în erori sau păcate, care sunt EVIDENTE PENTRU CEI PURI, DESĂVÂRŞIŢI SPIRITUAL, LUCIZI şi DETAŞAŢI se spune că ele posedă BOGĂŢIILE SATANICE şi DEMONIACE. Cunoscând cât mai bine, cu luciditate, diferenţele clare dintre aceste două categorii pe care le reprezintă 1) caracteristicile DEMONIACE şi SATANICE şi 2) calităţile cu adevărat DIVINE (DUMNEZEIEŞTI), aspirantul YOGA ce se află pe calea spirituală va trebui să elimine cât mai repede şi pe cât posibil DEFINITIV tot ceea ce este DEMONIAC şi SATANIC (care face să se păstreze sau să se menţină starea de REZONANŢĂ permanentă cu LUMILE PARALELE DEMONIACE şi SATANICE), prin trezirea cât mai rapidă, amplificarea şi dezvoltarea calităţilor DIVINE, sublime, binefăcătoare. Modalitatea GENIALĂ pe care sistemul YOGA o pune la dispoziţie aspirantului plin de dăruire către DIVIN implică, în cazul unei fiinţe umane care prezintă unele sau toate caracteristicile demoniace şi satanice, trezirea şi amplificarea neîntârziată a cât mai multor calităţi DIVINE. Este deci evident că sistemul YOGA face cu putinţă ELIMINAREA definitivă a acestor caracteristici DEMONICE şi SATANICE prin TREZIREA şi AMPLIFICAREA în fiinţa în cauză a calităţilor DIVINE. Răul este, prin urmare, ANIHILAT în acea fiinţă umană prin TREZIREA şi AMPLIFICAREA GRABNICĂ a BINELUI, a energiilor înalte, divine, sublime. Este cât se poate de clar că: absenţa REZONANŢEI CU FORŢELE DIVINE ALE BINELUI, trezeşte, amplifică şi face să se dezvolte rezonanţa aproape permanentă cu forţele DEMONIACE şi SATANICE ALE RĂULUI. În cealaltă situaţie, însă, absenţa REZONANŢEI CU FORŢELE RĂULUI trezeşte, amplifică şi face să se dezvolte rezonanţa aproape permanentă CU FORŢELE DIVINE, ÎNALTE, SUBLIME ALE BINELUI. În concluzie, putem spune că AMPLIFICÂND ÎN NOI BINELE DIVIN facem totodată să dispară în noi RĂUL, DEMONIACUL, SATANICUL, în schimb, dacă datorită perversităţii şi răutăţii noastre conştient sau inconştient trezită, menţinută şi amplificată, noi ne păstrăm în REZONANŢĂ cu LUMILE PARALELE DEMONIACE şi SATANICE, noi facem totodată să dispară în noi REZONANŢA cu LUMILE PARALELE DIVINE, cu BINELE şi ARMONIA SUBLIMĂ, DUMNEZEIASCĂ. Menţinerea şi amplificarea rezonanţei cu forţele BINELUI face să dispară în noi rezonanţa cu forţele RĂULUI. Menţinerea şi amplificarea rezonanţei cu forţele demoniace şi satanice ale RĂULUI face să dispară în noi rezonanţa cu forţele DIVINE ale BINELUI. Amplificarea RĂULUI în noi atrage după sine absenţa BINELUI DIVIN. Amplificarea BINELUI DIVIN, în noi, atrage după sine absenţa RĂULUI, a demoniacului şi a satanicului. În esenţă, AMPLIFICAREA BINELUI înseamnă absenţa răului. Iar AMPLIFICAREA RĂULUI înseamnă absenţa BINELUI. Spre deosebire de satanic care este un rău exacerbat, constant, permanent, sistematic, demoniacul este un amestec de bine şi rău în care cel mai adesea răul predomină. La o fiinţă umană, orientată predominant satanic, constatăm numai caracteristici rele, profund malefice, iar binele divin este, aproape în totalitate absent. La o fiinţă umană orientată predominant demoniac, constatăm că există, mai mult sau mai puţin trezite şi uneori chiar amplificate, anumite calităţi care ţin de binele divin. Fiinţele umane orientate predominant demoniac pot fi totuşi impulsionate să se îndrepte către calea spirituală DIVINĂ şi ele îşi pot anihila destul de uşor rezonanţele demoniace prin amplificarea calităţilor BUNE, DIVINE care deja există în ele. Fiinţele umane predominant orientate satanic sunt mult mai greu

de orientat către calea spirituală DIVINĂ şi, în absenţa trezirii anumitor calităţi BUNE, DIVINE, pentru ele este destul de greu să-şi poată anihila rezonanţele malefice cu LUMILE PARALELE SATANICE. În concluzie, putem spune că fiinţa umană predominant demoniacă oscilează permanent între bine şi rău, făcând când bine când rău şi adeseori asemenea fiinţe umane se dedau la acţiuni în care binele se amestecă în proporţii variabile cu răul. În cazul fiinţei umane predominant satanică, aceasta este permanent orientată să gândească, să intenţioneze şi să facă NUMAI RĂU, ea simţind chiar o stranie şi perversă plăcere în a-şi face atât ei însăşi cât şi celorlalţi oameni cât mai mult rău, adeseori chiar în lipsa oricărui motiv clar definit care să provină din exterior sau din interior. Dacă ea este întrebată de ce face RĂUL, o asemenea fiinţă umană va răspunde (de multe ori chiar sincer) că nu ştie dar totuşi va continua ca şi până atunci să intenţioneze să gândească şi să facă RĂUL. În astfel de situaţii, utilizarea liberului arbitru şi apelul plin de fervoare către DIVIN poate să determine veritabile MIRACOLE pentru cei care, în anumite momente, îşi dau CU LUCIDITATE seama de starea cumplită de fuziune cu LUMILE PARALELE SATANICE în care se complac. YOGA implică, după cum ştim, o disciplină spirituală prin care natura noastră inferioară poate fi gradat transmutată şi sublimată într-o natură DIVINĂ, înaltă, sublimă. Înainte de a vorbi despre această înălţare reală a fiinţei către lumina DIVINĂ, să vedem, în continuare, cum putem distinge clar şi rapid între cele 2 categorii fundamentale de fiinţe umane: 1) cele autentic şi predominant orientate către DIVIN şi 2) cele predominant orientate către rău care manifestă şi prezintă aproape permanent caracteristici demoniace şi satanice. = VA URMA = INFORMAŢII SECRETE CURENTUL COSMIC SUPREM, SUBTIL COLORAT ALB STRĂLUCITOR (continuare la cursul nr. 42 AN III) Amplificarea în aura fiinţei umane a curentului cosmic suprem, subtil alb strălucitor permite să se realizeze unirea cu ABSOLUTUL. De mii de ani, Absolutul îi atrage pe oameni mai presus de orice. Absolutul este destul de greu de definit şi are sinonime cum ar fii Dumnezeu, Divinul, TATĂL-CERESC, ÎMPARAŢIA CERURILOR, ELIBERAREA, DESĂVÂRŞIREA. În concepţia creştină, termenul folosit pentru Absolut este Împărăţia Cerurilor care nu este însă ceva spaţial sau temporal, ci este o LUME PARALELĂ (ULTIMUL "CER") la care avem acces atunci când ne aflăm într-o stare extatică de conştiinţă atunci când am trecut dincolo de spaţiu şi timp, fiind din punct de vedere spiritual fuzionaţi cu cea mai înaltă ENERGIE a conştiinţei lui DUMNEZEU pe care o poate atinge omul şi prin graţia divină. De-a lungul secolelor, Absolutul a fost plenar realizat de o serie de oameni de excepţie, printre cei mai cunoscuţi numărându-se: IISUS, BUDDHA, MOHAMMED, LAO TZE, CHANG TZE precum şi yoghinii: MAHAVIR, RAMAKRISHNA, VIVEKANANDA, YOGANANDA, PAUL BRUNTON etc. Deşi cei care au realizat Absolutul sau s-au unit cu Divinitatea au trăit uneori în vremuri diferite, modul în care ei descriu unirea cu Absolutul este uimitor de asemănător. Această unire beatifică cu Absolutul a început în ultima vreme să intereseze şi psihologia modernă, aceste fenomene fiind în special studiate de psihologia transpersonală. Unul din pionierii acestei psihologii, ABHAHAM MASLOW, din Statele Unite, a studiat cu foarte mare atenţie nu omul bolnav din punct de vedere psihic, ci tocmai omul realizat spiritual sau DESĂVÂRŞIT PRIN UNIREA CU ABSOLUTUL. Iată în continuare caracteristicile principale ale omului DESĂVÂRŞIT PRIN UNIREA CU ABSOLUTUL, care seamănă surprinzător de bine

cu caracteristicile remarcate adeseori la fiinţele umane care au realizat Absolutul prin amplificarea extraordinară în aură a curentului cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR. Onestitatea. Onestitatea de a-ţi exprima liber şi spontan sentimentele superioare, benefice, de a avea încredere în propriile simţăminte stenice, pozitive de umor, de bucurie nemărginită, de iubire în toate relaţiile interpersonale. Simţul accentuat al umorului care de obicei te face atât să zâmbeşti cât şi să râzi în hohote; umor evident care ţine mai degrabă de situaţie decât de ceva în afara ei, care este mai degrabă spontan decât calculat şi care declanşează o veselie contaminantă; acest aer de umor are ceva cu totul specific şi, cu foarte rare excepţii, nu poate fi niciodată repetat. Interes social. Cei DESĂVÂRŞIŢI sau realizaţi SPIRITUAL au faţă de fiinţele umane, în general, un sentiment profund de empatie inefabilă, de identificare adeseori uluitoare pentru ceilalţi, de simpatie şi afecţiune, în pofida unor rare izbucniri de nemulţumire în faţa răutăţii, a egoismului, a complacerii celorlalţi în inerţie. Alteori ei dau semne de nerăbdare sau indiferenţă în cazurile evidente de prostie crasă sau inconştienţă continuă. Iubirea. Cei însufleţiţi de iubire sunt capabili de mai multă fuziune şi dau dovadă de o putere gigantică de a iubi simultan foarte multe fiinţe umane; totodată ei sunt permanent capabili de o participare afectivă, empatică mult mai mare; adeseori ei realizează o identificare afectivă empatică aproape perfectă; la ceilalţi ei reuşesc cu uşurinţă să impulsioneze o ştergere mai rapidă a limitelor penibile ale EGO-ului (aceasta contribuind la revelarea SINELUI SUPREM ATMAN), Atenţia. Atenţia la corectitudinea interioară, la natură, la aşa-numitele experienţe extatice "la vârf" ale vieţii. Conform lui MASLOW, cineva are o experienţă "la vârf" când simte o fuziune beatifică totală cu lumea din afară sau cu un anumit aspect al acesteia. Această fuziune îi dă fiinţei umane în cauză o stare de extaz, plenitudine, putere şi chiar o face să trăiască o stare de comuniune cu Absolutul. Percepţia simultan eficientă. Cei care o au, trăiesc mai mult în lumea reală a naturii decât în masa artificială, himerică, speculativă, sterilă, de concepţii prosteşti, credinţe şi stereotipuri pe care majoritatea oamenilor le confundă cu ceea ce susţine unanim şi crede toată lumea, datorită ignoranţei, superficialităţii sau a prejudecăţilor paralizante. Prospeţimea plină de candoare a aprecierii. Minunata capacitate de a aprecia la nesfârşit direct, nemijlocit şi în mod candid toate bunurile fundamentale ale vieţii, fiind veşnic transfigurat de armonia intuită, mişcat profund în cele mai, APARENT, banale situaţii, mereu pătruns de o copilărească uimire şi trăind adeseori uluitoare stări de extaz în faţa a tot ceea ce există. Experienţa la vârf. Sentimentul bucuriei plenare, oceanice. Sentimente inefabile de dezvăluire e unor misterioase orizonturi nelimitate, care se deschid viziunii, sentimentul de a fi simultan mai puternic şi mult mai umil ca înainte, sentimentul de mare extaz şi mirare plină de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU, de pierdere a simţului de spaţiu şi de timp şi, în cele din urmă, convingerea că s-a întâmplat ceva extrem de important şi valoros care ne face să ne simţim NEMURITORI şi atotputernici. Simţul etic. Având un puternic simţ etic, oamenii cu adevărat desăvârşiţi spiritual au criterii morale clare, deseori noţiunile lor despre bine şi rău fiind total diferite de cele convenţionale şi evident prosteşti pe care le au ceilalţi oameni. Ei se concentrează preponderent, mai degrabă asupra ţelurilor decât asupra mijloacelor de a ajunge la ele. Libertatea. Libertatea totală de a te retrage fără să ţii deloc cont de prejudecăţile mediului social în care te afli şi care exercită presiuni asupra celorlalţi prin aşa-zisele OBLIGAŢII sau manifestarea puterii bucuriei plenare, de a fi detaşat, de a fi oricât de creator ori de a fi complet

spontan. Detaşarea. Nevoia periodică de singurătate Acestora le place efectiv liniştea şi singurătatea deoarece ei pot comunica extatic cu DUMNEZEU prin SUPREMA TĂCERE. Deseori ei se pot menţine total detaşaţi şi obiectivi deasupra luptei, rămânând netulburaţi şi nederanjaţi în situaţii în care ceilalţi nu pot să reziste. Creativitatea. Un fel special de creativitate sau inventivitate care seamănă mai degrabă cu creativitatea genială, aparent naivă şi universală a copiilor inocenţi. Spontaneitatea totală. Mai ales la aceste fiinţe umane conduita în aproape toate situaţiile este marcată prin simplitate şi naturaleţe. Ea este totdeauna evidentă în special prin lipsa de artificialitate. Încrederea. Cei desăvârşiţi spiritual au o încredere de nezdruncinat în misiunea divină, cu totul excepţională pe care o au în această viaţă. Ei au încredere uriaşă în propria persoană, în pofida tuturor influenţelor ostile din afară. Ei au o încredere extraordinar de mare în alţii şi în natură. Misiunea vieţii. Oamenii cu adevărat desăvârşiţi spiritual intuiesc destul de repede că au, de regulă, o misiune divină în această viaţă; adeseori ei presimt că au o sarcină extraordinară pentru întreaga umanitate, de îndeplinit. Cei care vin să facă invenţii sau descoperiri geniale ştiu încă din adolescenţă că au o problemă de rezolvat, care necesită o bună parte a energiilor lor mentale şi psihice. Autonomia deplină. La cei desăvârşiţi spiritual se remarcă o permanentă independenţă de cultură superficială, neautentică şi de mediul ambiant gregar şi mediocru. Pentru propria lor dezvoltare şi progresul lor continuu, oamenii desăvârşiţi spiritual depind doar de propriile lor forţe şi de resurse latente pe care le trezesc gradat în propria lor fiinţă şi apoi le captează prin rezonanţă şi fuziune numai din MACROCOSMOS. Spiritul exemplar de îngăduinţă. Aceşti oameni, excepţional evoluaţi spiritual pot accepta, graţie unei transfigurări uluitoare (pe care o exercită permanent) şi a intuirii fulgerătoare în ceilalţi a tot ceea ce este bun şi divin, toate lipsurile şi păcatele, toate slăbiciunile şi relele naturii umane, fără să pună întrebări, în acelaşi mod în care oamenii obişnuiţi (comuni) acceptă în mod spontan toate caracteristicile naturii exterioare. Aceste caracteristici pe care vi le-am enumerat ca fiind descoperite de psihiatrul american ABRAHAM MASLOW seamănă uimitor de mult cu caracteristicile fiinţelor umane realizate spiritual, adică a celor care îşi dedică viaţa unirii sau fuziunii cu Absolutul prin amplificarea conştient sau inconştient realizată a curentului cosmic suprem, subtil ALB STRĂLUCITOR în aură. = VA URMA =

AN III

C 45

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢE SUBTILE, BENEFICE DIN MACROCOSMOS PERICOLELE DEDUBLĂRII ASTRALE ÎN CAZUL FIINŢELOR UMANE CARE PREZINTĂ ÎN CORPUL ASTRAL ŞI AURIC REZONANŢE PERMANENTE CU ENERGII SUBTILE MALEFICE, ÎNTRETINÂND ASTFEL LEGĂTURI SUBTILE CU LUMILE PARALELE DEMONIACE ŞI INFERNALE (SATANICE). (continuare la cursul nr. 44 AN III) Calităţile fiinţei umane la care în mod autentic predomină calităţile divine, bune sunt: lipsa fricii, puritatea inimii, statornicia în cunoaşterea ABSOLUTULUI DIVIN, constanţa în angrenarea pe calea spirituală (care în cazul de faţă este YOGA, bunăvoinţa, controlul simţurilor continente (care implică transmutarea deplină a potenţialului creator (sexual) atât la bărbat cât şi la femeie şi sublimarea armonioasă a energiilor rezultante în formele de energie cele mai înalte, sublime, divine), sacrificiul, studiul atent al textelor tradiţionale (inspirate) divine, asceza, dreptatea, nonviolenţa, sinceritatea, lipsa mâniei, abnegaţia, calmul, neurmărirea NUMAI a greşelilor, compasiunea faţă de toate fiinţele, iubirea pentru cei buni, armonioşi şi merituoşi, absenţa dorinţelor rele, blândeţea, modestia, fermitatea (hotărârea), lipsa agitaţiei, tăria, iertarea, răbdarea, bunul simţ, absenţa invidiei şi a orgoliului. Caracteristicile fiinţei umane care prezintă o orientare predominant demoniacă sunt: orgoliul, aroganţa, mândria, vanitatea, ipocrizia, agresivitatea, ignoranţa (prostia), despotismul. Fiinţele umane predominant demoniace nu au adevărata cunoaştere divină a căii Acţiunii integrate în ARMONIA DUMNEZEIASCĂ şi nici a căii nonacţiunii; în ei nu există nici acţiuni pure, nici iubire constantă plină de dăruire, nici bunul simţ în purtare. Ei susţin că lumea este fără Dumnezeu; fără suport; inteligent, fără sens, înrădăcinată în minciună, creată printr-o uniune mutuală, având drept cauză unică dorinţa; ei cred şi adeseori urmăresc să-i convingă şi pe ceilalţi că totul în univers este de fapt o lume a haosului. Bazându-se pe acest fel de a vedea viaţa, ruinându-şi sufletul şi mintea, oamenii predominant demoniaci devin sursa sau instrumentul unor acţiuni violente, feroce, distructive în această lume sau în altele şi permanent ei sunt izvorul violenţei şi al răului. Orientaţi către dorinţe nemăsurate care le depăşesc cu mult necesarul, aroganţi, plini de mândrie, făţărnicie şi orgoliu, aceste sărmane fiinţe, aceste biete suflete rătăcite, îi înşeală pe ceilalţi, se înşeală pe ele, urmăresc scopuri false sau vădit aberante, căutând ahtiaţi şi orbiţi de pasiuni devoratoare obiectele impure ale dorinţelor lor. Ei îşi imaginează că dorinţele josnice şi plăcerea egoistă, inferioară sunt singurele scopuri ale vieţii şi (în fuga lor orbească şi dezordonată către ele) sunt mai mereu pradă patimilor lor de tot felul; până în momentul morţii, totdeauna plini de griji, chinuiţi de nesiguranţă, torturaţi de anxietate şi supuşi unui efort devorant lipsit de

valoare şi steril. Ei sunt înlănţuiţi de "sute de lanţuri" înrobitoare, stăpâniţi de dorinţe fantasmagorice şi mânie, ocupaţi în permanenţă să acumuleze pe căi necinstite cât mai multe bogăţii de dragul plăcerilor inferioare şi a poftelor josnice. Gândind mereu: "Azi am dobândit acest obiect al dorinţei, mâine îl voi dobândi pe acela; acum am aceste bogăţii, mâine voi avea şi mai mult". "Mi-am înlăturat definitiv pe acest duşman, şi în viitorul apropiat îi voi distruge şi pe ceilalţi. Eu sunt stăpânul suprem; nimeni nu este ca mine; am parte de toate plăcerile, sunt perfect, în starea în care mă aflu sunt satisfăcut, puternic, mulţumit." "Sunt foarte bogat, de neam nobil, cine oare s-ar putea compara cu mine ? Voi face DIVINULUI sacrificii şi danii şi astfel, fără îndoială, mă voi bucura mereu de protecţia sa." Astfel, preocupaţi de nenumărate gânduri şi idei egoiste, căutând satisfacerea poftelor lor josnice (acţionând mereu doar pentru ei înşişi, prin forţa dorinţelor egoiste, exacerbate şi nu prin dăruire plină de abnegaţie către Dumnezeu), ei cad în infernul întunecat al propriilor lor vicii. Plini de vanitate şi orgoliu, lipsiţi de umilinţă, otrăviţi de mândrie şi bogăţiile acumulate peste măsură, ei realizează ostentativ şi formal sacrificiile către DIVIN, neurmând Legea Dumnezeiască cea înaltă şi adevărată. Caracteristicile fiinţei umane care prezintă o orientare, predominant satanică sunt: aceşti oameni sunt permanent dominaţi de un egoism feroce; ei sunt însetaţi de o putere, cât.mai mare de a face permanent şi fără motiv rău, sunt plini de viclenie şi urmăresc să aibă, cât mai multă energie rea pentru a distruge tot ceea ce este bun sau armonios; ei manifestă un dispreţ înspăimântător pentru tot ceea ce există sau care eventual urmăreşte să îi oprească; sunt stăpâniţi până la POSESIUNE MALEFICĂ TOTALĂ de dorinţe foarte rele, sunt cruzi şi nu se dau înapoi de la nici o crimă sau nelegiuire oricât de cumplită; sunt sadici şi le place să-i chinuie şi să-i terorizeze prin şantaj, ameninţări cumplite, forţă, groază şi violenţă dezlănţuită pe toţi ceilalţi, sunt bestiali, total lipsiţi de iubire, mai mereu stăpâniţi de dorinţe malefice şi adeseori se lasă cuprinşi de crize extraordinar de puternice, aproape nebuneşti de mânie; ei nu socotesc şi batjocoresc adeseori conştient Divinul, dovedind un dispreţ şi o ură neîmpăcată pentru Spiritul nemuritor (ATMAN) care se află în fiecare fiinţă umană; ei sunt în orice clipă plini de răutate iar bunătatea la ei este inexistentă. Aceste fiinţe umane predominant satanice, permanent răzbunătoare, cărora le place numai răul, sunt de un orgoliu nemăsurat şi urăsc cu o tenacitate înfiorătoare binele sub toate formele sale şi chiar pe Dumnezeu. Oriunde s-ar afla, ei sunt cei mai răi dintre toţi oamenii, fiind mereu cei mai cruzi, cei mai răzbunători, cei mai sadici şi cei mai josnici dintre toţi oamenii acestei lumi. Având o KARMA în rău îngrozitoare, ei sunt aruncaţi mereu şi mereu în nenumărate renaşteri satanice după ce, atunci când părăsesc lumea fizică, îşi petrec perioada între două renaşteri fizice în lumile infernale în care îşi ispăşesc KARMA îngrozitoare pe care o au. Intrând şi menţinându-se mereu în rezonanţă cu LUMILE PARALELE INFERNALE, SATANICE, rătăcind în păcate şi eroare, fascinaţi numai de RĂU, aflându-se mereu în greşeli nenumărate şi acumulându-le naştere după naştere, ei nu ating deloc (atât timp cât se menţin în această stare predominant satanică) DIVINUL şi cad, regresând în condiţiile şi stările infernale cele mai de jos. Există în concepţia yoghină trei porţi care, mai devreme sau mai târziu, dacă PREDOMINĂ, ne conduc către rezonanţa cu starea satanică şi, în final, ne fac să ajungem în infern atunci când ne distrug sufletul. Aceste trei porţi sunt: 1) DORINŢELE RELE CARE AJUNG SĂ NE STAPÂNEASCĂ (FĂCÂNDU-NE SĂ DEVENIM SCLAVII INERŢI AI ACESTORA); 2) MÂNIA; 3) POFTELE JOSNICE CARE NE DOMINĂ TIRANIC. Yoghinul perseverent şi plin de dăruire către DIVIN, care deja s-a eliberat de aceste trei

porţi ale INFERNULUI (ce ne pun în rezonanţă cu LUMILE SATANICE) poate să caute cu uşurinţă BINELE DIVIN cel adevărat şi astfel poate ajunge la CONDIŢIA SUPREMĂ a YOGHINULUI ÎNŢELEPT ce atinge Eliberarea spirituală, ultimă în această viaţă. Fiinţele umane care, nesocotind învăţăturile SCRIERILOR TRADIŢIONALE (în mod autentic inspirate) DIVINE, urmează impulsurile aberante şi haotice ale dorinţelor lor ridicate la rang de lege, nu ajung nici la perfecţiunea divină, nici la fericirea nepieritoare şi nici la Condiţia Supremă DIVINĂ. Pentru fiinţa umană obişnuită, rezonanţa cu lumile astrale INFERNALE sau demoniace se manifestă adeseori prin apariţia destul de des a stărilor de coşmar în timpul somnului. COŞMAR: vis agitat şi chinuitor prelungit însoţit de stări anxioase şi profund depresive după trezire. Coşmarurile pot genera uneori, prin repetare, dezechilibre psihogene sau tulburări organice (digestive sau cardiorespiratorii). În concepţia yoghină, coşmarul pune în evidenţă rezonanţe lăuntrice psihice (astrale) cu lumile paralele demoniace sau satanice care au fost trezite şi dezvoltate fie în altă existenţă, fie că au fost trezite şi dezvoltate chiar în această existenţă, datorită trezirii, întreţinerii şi amplificării anumitor obişnuinţe rele sau perverse care, se manifestă prin acţiuni fizice de acest gen, prin gânduri malefice, intenţii negative sau trăiri şi impulsuri ce pot fi definite ca demoniace sau satanice. După cum am arătat în aspectele expuse cu privire la pericolele dedublării astrale, uneori până la extazul divin pe care îl atinge yoghinul avansat prin accesul său constant la planurile (sferele) astrale cele mai elevate, este totuşi posibil pentru cei care păstrează rezonanţe astrale permanente cu lumile astrale demoniace şi satanice să se confrunte cu încercări dificile, sau situaţii astrale terifiante în planurile cele mai de jos ale astralului. Unele dintre aceste situaţii îngrozitoare ce survin în ASTRAL se produc cel mai adesea sub formă de întâlniri neaşteptate cu duhuri rele sau alteori se manifestă sub forma unor coşmaruri ca se repetă obsedant, aproape identic, în anumite situaţii, atunci când yoghinul începător este FOARTE CURAJOS fiind în acelaşi timp şi suficient de solar (YANG (+); asemenea LUPTE ASTRALE cu Spirite satanice sau demoniace sunt în mod deliberat căutate şi susţinute (cu o voinţă FERMĂ de a lupta contra tuturor forţelor subtile ale răului) de către aspirant pentru a-şi consolida şi amplifica (datorită trezirii şi menţinerii rezonanţei cu forţele divine ale BINELUI în timpul unor asemenea lupte ASTRALE cu entităţi satanice sau demoniace), forţa sa benefică, divină (sublimă), lăuntrică în urma acestor ciocniri cu locuitorii acestor lumi sau sfere astrale inferioare (satanice şi demoniace), aceasta şi pentru a conştientiza totodată direct (prin asemenea luptei acţiunile şi fenomenele malefice, astrale de care ei sunt capabili. Corpul astral al yoghinului dedublat care, plin de curaj, se angrenează să se lupte în lumile astrale inferioare (satanice sau demoniace) poate fi rănit sau chiar poate fi rupt în bucăţi, fiind atunci cumplit schilodit şi dezintegrat (dar numai pentru scurt timp (5-7 minute)) în cursul acestor lupte ASTRALE. În asemenea situaţii, yoghinul care nu este pe deplin convins că i se va regenera în SCURT TIMP sau uneori FULGERĂTOR corpul astral rănit sau mutilat în astfel de lupte (datorită rezonanţelor nefaste pe care în aceste LUPTE le acceptă şi le menţine cu forţele subtile ale FRICII şi GROAZEI) îşi pierde curajul de a continua sau de a susţine LUPTA ASTRALĂ. Dacă, din contră, în aceste lupte astrale, el îşi amplifică curajul şi energiile divine datorită rezonanţei, ajungând să iasă victorios şi întărit spiritual din aceste ciocniri, el va dobândi, înfrângându-le, o mare putere asupra spiritelor rele (satanice sau demoniace) şi o extraordinară capacitate (SIDDHI) de a exorciza (EXORCISM - practică spirituală pe care unele fiinţe umane evoluate o pot realiza pentru a alunga definitiv duhurile rele dintr-o fiinţă umană posedată) îi va fi oricând accesibilă chiar şi pe pământ (în lumea fizică). În Tradiţia secretă occidentală, duhurile satanice terifiante care bântuie doar prin lumile

întunecate, inferioare, ale astralului, au primit adeseori nume semnificative precum: "Cel fără cap", "Înfricoşătorul", "Îngrozitorul", ''Distrugătorul", "Sfârtecătorul", ''Mâncătorul de Suflete", "Chinuitorul" sau poartă nume inspirate din textele de MAGIE ce fac dese menţiuni cu privire la vechii demoni sau la duhurile satanice cunoscute în Mesopotamia, CANAAN sau în alte zone ale Pământului. În procedeul secret tibetan numit CHOD sau (tradus în româneşte) SFÂRTECAREA, adeptul YOGA suficient de puternic (ca forţă mentală şi orientare benefică), care este pregătit la un nivel deosebit de înalt, invită chiar el duhurile elementale satanice şi demoniace să facă un subtil festin din corpul său astral. Acesta este un procedeu terifiant (care adeseori îl conduce pe cel insuficient pregătit care se hazardează PRIPIT să-l practice la NEBUNIE sau la o moarte fulgerătoare datorită GROAZEI) în care toate operaţiile şi fazele (unele înspăimântătoare) se petrec NUMAI în universul astral. Yoghinul în cauză, care practică acest procedeu, este pe deplin conştient de tot ceea ce se întâmplă atunci în astral cu el. Acest procedeu (STRICT INTERZIS DATORITĂ PERICOLELOR FOARTE MARI (nebunie, moarte) TUTUROR CELOR CARE FRECVENTEAZĂ CURSURILE NOASTRE DE YOGA) se desfăşoară întotdeauna noaptea, şi în deplină singurătate, într-un loc în general recunoscut ca fiind bântuit de duhuri rele, într-un cimitir mare sau într-un alt loc singuratic unde el nu riscă să fie deranjat. Yoghinul tibetan care urmează să realizeze acest procedeu secret execută mai întâi un dans bizar cu salturi foarte înalte de la sol, care implică multe "învârtituri" (în sensul de rotaţie al limbilor unui ceas (YIN) rosteşte de mai multe ori MENTAL o anumită MANTRA secretă şi apoi invită demonii şi duhurile rele să participe la festinul care le este oferit (şi în care chiar el le dăruie spre a fi devorat TOT ceea ce este RĂU, PERVERS, DEMONIAC, SATANIC în propriul său CORP ASTRAL). Treptat, spiritele şi duhurile rele (satanice şi demoniace) apar în preajma sa (în ASTRAL) ca răspuns la invocaţiile sale FERME şi unul dintre ele (în general se spune că un demon femeie hidos) înaintează atunci, curajos cu un cuţit în mână spre yoghinul care îşi oferă în totalitate corpul său astral şi după ce îi taie structura astrală în bucăţi, îi sfârtecă în continuare inima, viscerele şi membrele. Scoţând strigăte de triumf macabre, ceilalţi demoni se aruncă imediat după aceea asupra corpului astral al yoghinului, rupându-i bucăţi de carne astrală şi bându-i sângele astral. Atât timp cât durează festinul astral, yoghinul iniţiat suportă din plin suferinţele sacrificiului său (rămânând în acelaşi timp detaşat spiritual datorită intuiţiei aspectului profund iluzoriu (MAYA) al acestei situaţii), resimţind simultan, în CORPUL MENTAL tot ceea ce i se întâmplă. După ce spiritele inferioare şi duhurile rele îi devorează tot corpul astral şi pleacă, corpul său astral se reconstituie şi se regenerează (ACUM COMPLET PURIFICAT) încet. După maxim 15 minute, corpul astral al yoghinului este total refăcut ACUM cu energii astrale sublime, elevate. În finalul acestui procedeu (CHOD), yoghinul trăieşte o stare specială de extaz, graţie revelaţiei spirituale că "CEEA CE ATUNCI NU L-A DISTRUS, ÎL FACE ACUM (în final) MAI PUR ŞI MAI PUTERNIC". Un ocultist modern (care avea în aură multe rezonanţe şi afinităţi inconştiente cu lumile demoniace şi satanice), VICTOR NEUBURG, prieten şi discipol al unui alt personaj dubios şi demoniac orientat, ALEISTER CROWLEY, ne-a lăsat scrise aventurile sale de coşmar în lumile subtile inferioare ale astralului. Unele dintre aceste povestiri bizare ale sale ne amintesc parţial de procedeele teribile tibetane cunoscute sub numele de CHOD. El povesteşte că, atunci când se dedubla în astral, era adeseori atras irezistibil în prăpăstii astrale îngrozitoare şi întunecate sau era fulgerător aruncat în înspăimântătoare abisuri astrale labirintice, fiind de multe ori atacat şi agresat de fantome răutăcioase stranii. Într-o zi, când el medita superficial asupra lui însuşi, în conformitate cu un procedeu de contactare inefabilă a "infinitului" şi susţine că l-a întâlnit în zonele medii ale astralului pe Arhanghelul Gabriel pe care îl descrie ca fiind foarte radios şi

îmbrăcat în alb, având pete luminoase verzi pe aripi. El a urcat în continuare prin aceste planuri ale lumilor astrale şi, la un moment dat, chiar a fost crucificat de către doi îngeri într-o altă lume astrală. Apoi, el relatează că a coborât din nou în lumile inferioare ale universului astral şi a fost atacat de un înfiorător uriaş roşu împotriva căruia toate armele şi energiile sale de apărare s-au dovedit până la urmă, neputincioase. (Aici apare foarte clar chiar din relatarea sa că aura sa prezenta evidente rezonanţe predominante cu lumile astrale demoniace şi satanice care îl făceau să fie proiectat astral în astfel de lumi unde, datorită insuficientei sale rezonanţe cu energiile înalte, sublime, divine, nu se putea apăra atunci când era atacat de entităţile satanice pentru care el era IATĂ o pradă uşoară, fiind mai mereu victima diferitelor agresiuni astrale în lumile inferioare în care ajungea după dedublare, datorită afinităţilor infernale din aura sa). El relatează de mai multe ori în jurnalul său cum i-a fost tăiat în bucăţi corpul astral de unele duhuri rele şi cât îi era de greu să se întoarcă după aceea în propriul său corp fizic (pentru a se reintegra în acesta). "M-am simţit foarte rău câteva zile în şir după această cumplită experienţă astrală", scria el undeva în jurnalul său secret "şi trebuie să mărturisesc că mi-a fost foarte greu să mă reinstalez în corpul fizic". În timpul unei alte confruntări astrale a sa cu o stranie şi demoniacă preoteasă fecioară, i s-au tăiat (în timp ce se afla dedublat în universul astral) mâinile şi picioarele (astrale) şi în final tot corpul său astral a fost sacrificat pe un altar. Preoteasa cea stranie a pronunţat apoi anumite formule ciudate şi, după aceea, el a resimţit o stare bizară care putea fi definită drept o stare de triumf. Pentru cel care prezintă în aură predominante rezonanţe cu lumile astrale inferioare este evident că toate aceste aventuri înfricoşătoare se derulează uneori întocmai ca nişte COŞMARURI într-o lume care îl atrage magnetic, datorită REZONANŢELOR specifice din corpul său astral. Această lume ASTRALĂ în care el este atras după dedublare este cea corespondentă lui şi ea este cel mai adesea o lume întunecoasă ce inspiră teamă, cu perspective stranii sau absurde, precum peisajele suprarealiste ea este populată de duhuri rele sau agresive care sunt chiar locuitorii hidoşi ai lumilor infernale sau demoniace. Feţele hidoase, corpurile dizarmonioase sau culorile urâte ale pielii acestor duhuri cumplite, de coşmar ce se manifestă uneori spontan în corpul astral al fiinţelor umane rele, prezenţa lor fiind suscitată de stările maladive, de febră, sau în stările de tulburare psihică gravă care fac să apară deliruri, arată rezonanţe mai mult sau mai puţin profunde pe care respectivele fiinţe umane le întreţin conştient sau nu cu lumile astrale infernale şi demoniace. În stările de coşmar periodice, mulţi relatează că auzeau voci înfricoşătoare care mai degrabă păreau să iasă de undeva dintr-o stranie umbră, manifestându-se ameninţătoare sau obsedante oarecum la limita sunetului subtil; unele dintre aceste voci bizare erau puternice şi imperative, altele fiind tentante şi mângâietoare. Găsim uluitor de des descrieri similare ce apar uneori cuvânt cu cuvânt. În special în viziunile celor drogaţi ce se aflau sub influenţa L.S.D.-ului. Aceleaşi coşmaruri care arată dedublarea spontană în lumile astrale infernale sau demoniace se întâlnesc şi la cei care consumă alcool în exces sau la cei care fumează foarte mult (să nu uităm că la origine tutunul a fost supranumit la apariţia sa în Europa IARBA DIAVOLULUI) sau beau multă cafea. La fel ca şi alte experienţe uluitoare care pun în evidenţă existenţa lumilor ASTRALE (de dincolo), experienţele conştiente de dedublare astrală au fost adesea neglijate în trecut, fiind considerate datorită IGNORANŢEI, drept halucinaţii. Alteori, cei superficiali şi mărginiţi ca putere de înţelegere, au încercat în mod copilăresc să explice DEDUBLĂRILE ASTRALE ca fiind "reminiscenţe ale unei memorii arhaice a inconştientului colectiv, unii psihologi materialişti le-au considerat ca fiind dramatizări vii ale dorinţelor intense sau a ţărmurilor profunde, vizualizări ale aspiraţiilor secrete, sau trăiri onirice, pur subiective şi nedemne de a fi luate vreodată în seamă. Abia astăzi (cu excepţia yoghinilor care le-au apreciat totdeauna la justa lor

valoare), unii oameni de ştiinţă şi savanţi care şi-au dat până la urmă seama de importanţa pe care o reprezintă acest subiect (DEDUBLAREA ASTRALĂ) au o atitudine deschisă, obiectivă, fiind chiar interesaţi să le studieze cu atenţie. Un asemenea savant a spus: "Dacă toate aceste stări şi fenomene uluitoare se află doar în creier, este cu atât mai mult necesar ca ele să fie studiate atent şi profund pentru a putea dezlega cât mai repede misterele creierului". Revelaţia realităţilor fascinante ale universului ASTRAL va putea conduce fiinţa umană capabilă să le înţeleagă şi să le aplice, spre o nouă treaptă de evoluţie care, fără îndoială, va marca o victorie importantă în ceea ca priveşte cunoaşterea autentică de sine. = VA URMA =

AN III

C 46 CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢE SUBTILE, BENEFICE DIN MACROCOSMOS

PERICOLELE DEDUBLĂRII ASTRALE ÎN CAZUL FIINŢELOR UMANE CARE PREZINTĂ ÎN CORPUL ASTRAL ŞI AURIC REZONANŢE PERMANENTE CU ENERGII SUBTILE MALEFICE, ÎNTREŢINÂND ASTFEL LEGĂTURI SUBTILE CU LUMILE PARALELE DEMONIACE ŞI INFERNALE (SATANICE). (continuare la cursul nr. 45 AN III) În concluzie, putem spune că CORPUL ENERGETIC AL FIINŢEI UMANE este o structură invizibilă, subtilă, complexă, asemănătoare într-o oarecare măsură, ca formă şi ca aparentă, corpului fizic de care este legat şi căruia îi corespunde ca o replică fantomală, subtilă atât prin formă cât şi prin mărime. În fiinţă există atât (A) corpul energetic ETERIC care întreţine viaţa corpului fizic cât şi (B) corpul subtil astral cu ajutorul căruia realizăm percepţiile psihice subtile. Orice activitate psihică, subtilă sau astrală este foarte mult uşurată de trezirea adecvată şi de punerea corectă în acţiune, la voinţă, a corpului subtil energetic astral. SAMADHI - literal: a fixa, a ataşa în extazul DIVIN. În hinduism: stare beatifică de conştiinţă superioară celei de veghe, de vis şi de somn profund care este caracterizată de încetarea completă a oricăror gânduri. În starea de SAMADHI se produce o fuziune totală a celui ce meditează şi a obiectului de meditaţie (Dumnezeu sau Absolutul, dacă acesta este obiectul meditaţiei). Există diferite forme dau stadii de SAMADHI. Cel mai elevat se numeşte NIRVIKALPA-SAMADHI . În budismul Zen, starea extatică de SAMADHI rezultă prin

concentrarea intensă a minţii asupra unei realităţi supreme (DIVINE). Această concentrare extraordinară se obţine printr-o diminuare progresivă a activităţii minţii. SAMADHI este starea supremă de conştiinţă în întregime nondualistă caracterizată printre altele prin unirea dintre "subiectul" şi "obiectul" experienţei: conţinutul profund extatic al experienţei este singurul care există. Această stare beatifică, divină de conştiinţă este adesea calificată de yoghinul drept "focalizarea unică şi extatică a minţii", expresie care, la prima vedere, poate să ne inducă în eroare căci ea ne lasă să presupunem că această concentrare ar fi orientată voluntar, egotic, către un punct precis. Cu toate acestea, starea de SAMADHI nu este numai o concentrate intensă asupra unui punct, iar mintea nu este orientată de la un aici (subiect) către un acolo (obiect), ca într-o simplă schemă dualistă. A fi capabil de a intra spontan, cât mai des în starea de SAMADHI este o condiţie indispensabilă oricărei meditaţii yoghine (DHYANA) profunde care este cu adevărat perfect realizată. Distingem, în general, în tradiţia orientală trei feluri de SAMADHI supranaturale, perfecte (LOKOTTARA) care au ca scop respectiv vacuitatea beatifică (SHUNYATA), absenţa deplină a tuturor caracteristicilor (ANIMITTA) şi dispariţia completă a dorinţelor pentru obiecte care face cu putinţă accesul la NIRVANA, Extazul dumnezeiesc complet Eliberator. Celelalte forme de SAMADHI sunt considerate ca fiind, mai mult sau mai puţin înalte chiar şi atunci când ele sunt însoţite de cea mai profundă meditaţie extatică sau de uluitoare puteri paranormale (SIDHIS). COMENTARII ŞI EXPLICAŢII PRELIMINARE NECESARE 1. Veşmintele din fibre naturale Energia subtilă vitală circulă liber în special prin ţesăturile făcute din fibre şi materiale naturale. Trebuie deci să purtăm, mai ales atunci când realizăm exerciţiile speciale indicate pentru antrenamentul subtil energetic de trezire a capacităţilor psihice, veşminte din bumbac, in, lână, mătase naturală sau eventual din mătase artificială. Energia subtilă vitală nu poate circula la fel de liberă prin ţesături sintetice cum sunt anumiţi poliesteri, fibre acrilice sau nylon, care constituie mai mult sau mai puţin reale straturi izolante pentru circulaţia neîngrădită a acestor fluide subtile vitale. Nu trebuie să purtăm niciodată asemenea materiale sau ţesături sintetice decât numai, atunci când, din punct de vedete vital energetic, nu dorim nici să mai emitem şi nici să mai primim din MACROCOS energia vitală subtilă. Nu trebuie deci să purtăm asemenea veşminte artificiale, pe cât posibil niciodată, atunci când vom exersa tehnicile de antrenament care urmează. Chiar banalul fapt de a purta asemenea veşminte artificiale pe sub alte haine care, la rândul lor, sunt făcute din fibre naturale devine un obstacol care frânează circulaţia liberă a fluidelor vitale subtile energetice. Putem purta în timpul antrenamentului ciorapi din bumbac şi pantofi de piele, dar cel mai bine este să stăm, dacă se poate, desculţi. Metalele, la rândul lor, atrag prin instantanee rezonanţă specifică anumite energii fluidice subtile ce corespund respectivului metal cu precizie. Energia subtilă atrasă prin purtarea unui metal este de multe ori nedorită, în unele cazuri ea putând de asemenea să aducă în aura noastră fluide subtile care deja sunt în exces la noi. Mai ales dacă nu cunoaştem clar efectul acestor energii subtile angrenate prin rezonanţă în fiinţa noastră de prezenţa unui metal este indicat să nu purtăm obiecte metalice sau chiar unele podoabe în timpul perioadei de antrenament atunci când realizăm emisia sau captarea energiilor subtile. Manechinele pe care le admirăm în unele reclame poartă haine foarte strânse pe corp numai din raţiuni estetice; este deci foarte bine ca noi să nu ne îmbrăcăm aşa în special în timpul antrenamentelor, ţinuta ideală pe care o recomandăm este identică cu cea în care practicăm

şedinţele de HATHA YOGA; eventual cel mai bine este să purtăm haine din bumbac, in, cânepă, uşoare şi lejere. Atunci când realizăm acest antrenament vara, la mare sau la munte şi temperatura ambianţei este foarte plăcută, hainele pot fi reduse chiar la minim. 2. Utilizarea sării grunjoase naturale de bucătărie Clorura de sodiu sau sarea de bucătărie grunjoasă absoarbe foarte bine şi stabilizează energia subtilă, fluidică. Sarea grunjoasă este un element cristalin absorbant mult mai eficient decât toate celelalte forme de clorură de sodiu, cum ar fi sarea recristalizată, fină sau extrafină de bucătărie, deoarece cristalele sale sunt mai mari şi perfect naturale. Sarea grunjoasă de bucătărie absoarbe energia fluidică subtilă şi aşa cum vom constata fiecare, ea absoarbe la fel de bine chiar şi energiile fluidică nefaste, rele sau malefice. Sarea grunjoasă oferă de asemenea un mijloc foarte comod de a acumula şi de a stabiliza în afara noastră energia fluidică consumată, uzată, statică pe care urmărim să o eliminăm cu uşurinţă din fiinţa noastră. După o anumită perioadă de antrenament cu fluide subtile rele sau consumate pe care le acumulăm în sarea grunjoasă este chiar posibil să determinăm momentul în care sarea grunjoasă folosită de noi devine saturată prin supraacumulare fluidică pentru a mai putea să absoarbă energia fluidică. Această stare de saturaţie a ei cu fluide consumate sau nocive se simte pur şi simplu ţinând mâna la 1-2 cm deasupra ei. Dacă reuşim atunci să percepem energia fluidică statică sau consumată la distanţă de chiar şi jumătate de centimetru deasupra suprafeţei cristalelor de sare grunjoasă, aceasta înseamnă că a venit momentul să ne debarasăm de ea şi să o aruncăm. Întotdeauna vom avea grijă să aruncăm sarea grunjoasă care conţine sau emană "săgeţi" energetice subtil perceptibile (vom vedea mai târziu ce sunt acestea) sau alte forme de energie rea, nocivă vieţii sau reziduală. Explicaţia acestui fenomen, caracteristic în special pentru sarea grunjoasă este strâns legată de structura sa moleculara cristalină. Este interesant de remarcat că adeseori sarea naturală de bucătărie (grunjoasă) a fost folosită, de-a lungul secolelor, ca agent de purificare sau curăţire, chiar dacă ştiinţa nu a putut elucida nici până astăzi motivul pentru care ea atrage şi înmagazinează prompt energie fluidică. Secretul acestui fenomen este legat, în viziunea yoghină, de predominanţa în ea a energiei solare (+), YANG, care face cu putinţă acest proces de acumulare fluidică, subtilă. 3. Curăţirea şi purificarea subtilă, fluidică a bijuteriilor Spre deosebire de aur şi argint, în cazul pietrelor preţioase şlefuite, chiar şi după ce au fost complet debarasate de eventualele energii subtile rele sau negative care le încărcau, separat, vom percepe că, independent, ele posedă propria lor vibraţie energie clar sesizabilă ce rezultă prin rezonanţa permanentă stabilită de ele cu anumite energii subtile din Macrocosmos, pe care o generează structura lor cristalină. Este foarte dificil, de exemplu, să se elimine energia subtilă, malefică, dintr-un diamant (mai ales dacă acesta a fost foarte puternic încărcat energetic malefic, distructiv, de un anumit eveniment, sau de stările intense ale unei persoane care l-a încărcat astfel, conştient sau nu), datorită proprietăţii lui cu totul speciale de a reţine şi acumula mult timp fluide subtile. Aurul, argintul sau chiar alte metale şi pietre preţioase sunt din acest punct de vedere mult mai uşor de purificat decât diamantul. 4. Tensiunea psihică şi eliminarea ei prin YOGA Un foarte bun remediu împotriva surmenajului sau a hiperexcitabilităţii ştim că este antrenamentul postural sau fizic cu ajutorul ASANAS-urilor. Atunci când practicăm cu dăruire o anumită activitate psihică binefăcătoare, energia noastră subtilă, vitală circulă liber prin canalele subtile (NADIS) sau, altfel prin meridianele specifice şi acesta are drept efect că ne reglează şi ne armonizează percepţiile psihice şi trăirile mentale. Dacă atunci noi menţinem o concentrare mentală intensă şi îndelungată asupra manifestărilor psihice, vom remarca cum sunt energizate în

mod binefăcător aceste canale subtile. Aceasta va atrage gradat de la sine eliminarea tensiunilor psihice permiţând trezirea şi armonizarea meridianelor percepţiei psihice (NADIS), respectiva stare făcând cu putinţă trezirea, dinamizarea altor meridiane energetice sau canale subtile (NADIS) ce se găsesc în apropierea canalelor intens energizate. Atunci când ne concentrăm ferm atenţia asupra unei anumite activităţi fluidele sesizate într-o postură YOGA (ASANA), care pune în joc şi dinamizează prin rezonanţă canalele subtile prin care circulă finele fluide vitale, energia noastră lăuntrică va circula mult mai repede şi mai bine prin angrenarea acestui gen de conştientizare şi activitate. Această accelerare şi transformare a activităţii fluidelor noastre vitale, permite corpului bioenergetic să se destindă şi să se regenereze vital foarte repede, iar canalele subtile (NADIS) ale acestuia (vehiculul bioenergetic) vor fi trezite şi dinamizate sistematic şi gradat, fără tensiuni. 5. Problema autosugestiei în antrenamentul de trezire a capacităţilor psihice Unii practicanţi YOGA care sunt codaşi se mai pot îndoi chiar şi în această etapă de propriile lor percepţii. Ei se tem adeseori, datorită unui scepticism cronic, că s-au înşelat, considerând că n-au perceput fenomenele sau energiile subtile decât pentru că au fost convinşi şi "sugestionaţi" de instructorul grupei lor de YOGA că vor percepe acele fenomene. Mai ales în asemenea situaţii, verificarea obiectivă, atentă şi repetată este singura soluţie imuabilă. Un gram de verificare sau testare sinceră prin colaborare amicală cu un coleg sau o colegă din acelaşi an (YOGA), face cu mult mai mult decât o tonă de convingere dogmatică, oarbă, superficială, lipsită de acoperirea în ceea ce priveşte experienţa lăuntrică pe care o oferă NUMAI practica. Este adevărat că dintotdeauna problema autosugestiei a fost şi rămâne reală pentru yoghini, deoarece AUTOSUGESTIA înseamnă, înainte de toate, REZONANŢĂ instantanee cu anumite realităţi sau energii din MACROCOSMOS. Această problemă se prezintă ca o sabie cu două tăişuri fiindcă, dacă suntem încăpăţânaţi şi fantasmagorici (cu alte cuvinte alimentăm cu energie bizară idei aberante, lipsite de bază reală), noi putem în scurt timp să ne convingem şi să credem fanatic ceea ce nu există, dar, la fel, datorită mărginirii şi prostiei crase, noi putem să ne şi convingem prin autosugestie rea să nu credem ceea ce există în mod evident pentru marea majoritate a celor evoluaţi spiritual. Singura soluţie optimă într-o asemenea situaţie, implică deci verificarea constantă a percepţiilor noastre, prin confruntarea reflectării şi efectelor produse în sau asupra diferitelor persoane, în momente şi împrejurări diferite, prin mărturie sinceră şi EXPERIMENT. Unele fiinţe perverse sau foarte sceptice pot ajunge cu neîncrederea până la a afirma în mod absurd că, din moment ce unele persoane nu aveau nici o cunoştinţă despre energia psihică înainte ca ea să le fie arătată, percepţia lor de acum este îndoielnică numai pentru că ea nu a fost spontană. Dar, la un asemenea argument bizar, se poate spune atunci că acelaşi lucru este de asemenea valabil în cazul oricărei cunoaşteri omeneşti dobândite. Pentru a realiza importanţa înţelegerii juste să ne raportăm la un exemplu. Am văzut cu toţii, filmate, populaţii foarte primitive care privesc pentru prima oară o fotografie. Acel oameni nedezvoltaţi suficient psihic şi mental nu pot înţelege că în respectiva fotografie este vorba despre o reprezentare micşorată sau mărită a realităţii. Ei o privesc, datorită incapacităţii lor lăuntrice fireşti, ca pe o banală bucată de hârtie alcătuită din bizare lumini şi umbre şi zâmbesc politicos dar rămânând indiferenţi, datorită neputinţei lor de a înţelege. Atunci însă când li se explică în ce mod şi cum să se uite la o fotografie, percepţia lor asupra acelei realităţi se modifică foarte repede. Plini de curiozitate şi uimire, ei recunosc acum oamenii, peisajele şi obiectele care sunt reprezentate în fotografie. Atunci când cu adevărat s-a produs aceasta, aspectul lumii reprezentat în fotografie s-a modificat în mod semnificativ pentru ei. = VA URMA =

UNELE ASPECTE SECRETE ALE SUGESTIEI AŞA CUM SUNT ÎNŢELESE ŞI INTERPRETATE PRACTIC DE CĂTRE YOGHINI SUGESTIE: Considerată ca făcând parte din seria fenomenelor psihice cu reflexie în sfera acţiunilor subconştiente, sugestia este interpretată, în YOGA, ca o reacţie particulară la anumite influenţe şi percepţii, care le manifestă prin activarea unei tendinţe la care adeseori se răspunde, fără colaborarea persoanei în ansamblu. Sugestia constă deci în a provoca prin REZONANŢĂ (sub forma unei impulsiuni), funcţionarea unei tendinţe, pe care uneori omul nu o poate obţine prin controlul voinţei personale. Mulţi YOGHINI consideră sugestia ca o conduită obţinută printr-un stimul subtil energetic aplicat, în absenţa unei informaţii specifice asupra naturii răspunsului aşteptat. Mulţi yoghini lărgesc sfera noţiunii de sugestie acordându-i o dublă acţiune ca proces psihic, constând dintr-o influenţă subtil energetică exercitată de o persoană asupra psihicului uneia sau mai multor persoane, transmiterea unor energii subtile ce generează sentimente, idei, atitudini comportamentale şi ca metodă de psihoterapie şi dinamizare lăuntrică constând în a imprima fiinţei umane convingeri optimiste în posibilitatea reversibilităţii fenomenelor patologice, mobilizarea potenţialului binefăcător latent, pentru a putea lupta cu succes împotriva apariţiei unor fenomene psihopatologice. Prin punerea în rezonanţă pe care o facilitează sugestia binefăcătoare ea facilitează detenta emoţională (catharsie) sau se permite o priză superioară de conştiinţă (sugestia se poate exercita cu uşurinţă independent de starea hipnotică). Fenomenul de sugestie în YOGA depăşeşte cu mult, prin amploarea şi semnificaţia lui, elementul psihoterapiei, manifestându-se în diverse forme, în grade diferite de intensitate şi în cele mai diverse situaţii. Sugestia este unul din modelele de bază ale interacţiunii umane şi priveşte nu numai indivizii luaţi izolat (sugestia individuală), ci şi grupurile mici (sugestia de grup) şi cele mari (sugestia de masă). În principal, este vorba despre putinţa evidentă pe care un individ o are (datorită energiei sale psihice gigantice ce se manifestă în aura sa foarte mare) de a impune, prin forţa credinţei şi a afirmaţiei sale, o idee, o stare sau o emoţie uneia sau mai multor persoane. Reuşita sugestiei ca fenomen de REZONANŢĂ depinde de jocul dinamic al unor forţe subtile care se găsesc atât în cel care sugestionează cât şi în cel care este sugestionat, în acest sens, sugestia creatoare poate fi definită atât ca acţiune (persuasivă, prin care un individ impune altuia o idee benefică, o credinţă sau o tendinţă), cât şi ca fenomen (de REZONANŢĂ faţă de o idee, tendinţă sau credinţă, cu origine într-o influenţă sau acţiune exterioară şi care comportă o CANALIZARE a puterii lăuntrice şi a libertăţii de voinţă a celui sugestionat). În YOGA, mecanismul sugestiei, în general este efectul concentrării energiilor subtile într-un anumit punct focar (de exemplu o CHAKRA) ce devine, datorită energizării foarte mari, dominantă. În majoritatea cazurilor de influenţă şi admitere malefică, sugestia constă în subordonarea hipnotică (psihică) a unei persoane, influenţelor subtile energetice ale unei alte persoane dar care se realizează nu pe baza argumentelor raţionale, a motivării logice, ci pe calea subordonării perverse, subtil energetice, la aceste influenţe într-un mod inconştient. Sugestia depinde de foarte mulţi factori, care ar fi: intenţia şi motivaţia celui care sugestionează şi a celui care este sugestionat, de factorii de ambiguitate ai situaţiei respective cât şi de particularităţile subtil AURICE ale celor două persoane. În concluzie, putem spune că SUGESTIA este acţiunea de a pune în rezonanţă subtilă, de a face să pătrundă în MENTAL o influenţă, de a inspira ceva cuiva, împreună cu rezultatul unei astfel acţiuni. SUGESTIA este provocarea unui impuls în locul unei realizări reflectate. Sugestia, ca efect al unui câmp energetic subtil, este o funcţie psihofiziologică normală şi ea există la toţi indivizii, dar la unii, denumiţi instabili, există o receptivitate mai mare la anumite influenţe cu

care ei prezintă afinităţi în AURA proprie. Acestui fenomen îi corespunde o modificare a atenţiei care devine exclusivă şi se menţine ferm focalizată aproape fără efort. Ea se diferenţiază de activitatea voluntară care implică un efort conştient către un scop deoarece este o activitate inconştientă, inteligentă, adaptând mijloacele unui scop. Sugestia (ca acceptare a unei influenţe energetice subtile) se derulează uneori în universul lăuntric al subiectului însuşi şi nu totdeauna este obligatorie influenţa unei persoane asupra alteia. Celălalt, în unele cazuri, nu este decât un instrument sau o ocazie. YOGA distinge trei modalităţi de SUGESTIE: 1) sugestia spontană; 2) sugestia provocată; 3) sugestia reflectată sau autosugestia. Sugestia este uşor activă de o atenţie concentrată. Ea are o valoare terapeutică mai ales în forma benefic reflectată şi în tulburările de memorie şi de atenţie; în lupta împotriva hiperemotivităţii şi a timidităţii, a prejudecăţilor paralizante, a neliniştii şi a fricii, a abuliei. = VA URMA =

AN III C 4 7 UNELE ASPECTE SECRETE ALE SUGESTIEI AŞA CUM SUNT ÎNŢELESE ŞI INTEGRATE PRACTIC DE CĂTRE YOGHINI (continuare la cursul nr. 46 AN III) SUGESTIA poate avea o valoare terapeutică prin punerea în REZONANŢĂ directă a fiinţei umane cu anumite sfere gigantice de forţă subtilă, benefică ce există în MACROCOSMOS. Prin SUGESTIE pot fi receptate în aură energii subtile specifice care vor corespunde totdeauna sugestiilor acceptate. În sugestia benefică, anumite influenţe pozitive exterioare sunt utilizate pentru a facilita sugestia directă şi a obţine o detentă emoţională (catharsie) sau pentru a permite o mai bună priză a conştiinţei. În YOGA, sugestia pozitivă permite tratarea pe cale naturală a nevrozelor sau a stărilor psiho-somatice. În practica YOGA, metoda sugestiei binefăcătoare sau a convingerii mentale creatoare poate să ducă la eliminarea rapidă a conflictelor lăuntrice, la anularea orientărilor patologice ale personalităţii şi la vindecarea celor mai diverse tulburări organice. SUGESTIBIL (lat, Sugestio): dispoziţie exagerat receptivă care face ca fiinţa în cauză să se lase sugestionată, datorită unui deficit intelectual global (debilitate ori demenţă) sau parţial (a naivităţii (datorită predominanţei în fiinţă a activităţii dizormonioase a centrului de forţă SWADHISTHANA CHAKRA), a credulităţii şi a slăbirii simţului critic, a diminuării puterii de judecată). Alteori sugestibilitatea survine datorită tulburărilor afective trecătoare sau permanente (hipersensibilitate, timiditate), prin alterări ale imaginaţiei ori din cauza unor predispoziţii mintale particulare (psihoplasticitatea istericilor); alteori ea este legată de reducerea mijloacelor de apărare generată de o slabă emitivitate (YANG (+)) (HIPNOZĂ). Fiinţa umană în cauză suportă pasivă influenţa unor idei străine (le acceptă fără control), ca şi cum, pentru moment,

personalitatea sa s-ar şterge în faţa celuilalt. Toţi indivizii sunt, mai mult sau mai puţin, sugestibili pe anumite nivele ale fiinţei, dar copiii sau subiecţii cu accentuate predispoziţii mediumice sunt marcat sugestibili. SUGESTIBILITATEA în YOGA este proprietatea de a fi uşor influenţat de altcineva (sau de anumite energii subtile manifestate cu putere de unele fiinţe umane) datorită unei stări accentuate de receptivitate (mult YIN (-)). SUGESTIBILITATEA poate fi întâlnită atât la omul sănătos psihic, cât şi la bolnavul mintal. Ea se manifestă în formele uşoare, datorită unei REZONANŢE subtile spontane, prin imitarea unor gesturi, atitudini, uneori în mod inconştient, aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în contagiunea căscatului. În formele dăunătoare, sugestibilitatea este rodul unei voinţe slabe când omul acceptă necritic, pasiv, idei străine, malefice sau când se supune cu uşurinţă la anumite influenţe negative externe de natură demoniacă sau infernală. Stări de sugestibilitate crescută sunt întâlnite la copii, la persoanele cu un mental foarte slab, naive (la care predomină SWADHISTHANA CHAKRA) sau la debilii mintali, datorită imaturării mecanismelor voinţei sau datorită deficienţelor mentale, intelectuale. Uneori sunt întâlnite stări de sugestibilitate nocivă crescută, temporară, în oboseală, ebrietate sau vicii, într-o formă patologică, sugestibilitatea este predominant întâlnită în unele boli psihice unde, adeseori, întreg comportamentul bolnavului este determinat de cele mai neînsemnate influenţe exterioare (isteria). Starea opusă sugestibilităţii este negativismul încăpăţânat. O sugestibilitate crescută este un simptom al slăbiciunii funcţiilor sistemului de control sau a EMISIVITĂŢII (+). În concluzie, putem spune că sugestibilitatea constă în capacitatea fiinţei umane de a reacţiona printr-o inefabilă rezonanţă la o sugestie. Sugestia i-a preocupat întotdeauna pe yoghini din punctul de vedere al rezonanţei cu anumite energii subtile ce emană din sferele de putere ale MACROCOSMOSULUI. Sugestibilitatea este o trăsătură a personalităţii care favorizează stările de rezonanţă subtilă şi interinfluenţele individuale. Există mai multe ipoteze asupra naturii sugestiei. Sugestia acceptată generează în cel sugestionat o modificare a actului intelectual şi determină, datorită unui câmp energetic (subtil), acceptarea unei idei impuse care poate fi bună sau rea. Ideile, ca energii mentale ce acţionează în cadrul sugestiei, sunt asemănătoare cu ideile fixe sau cu ideile ce acţionează în substraturile mai profunde ale fiinţei şi care în urma gestaţie, fac adeseori să apară soluţii creatoare dacă ideile respective au fost benefice. Fiinţele umane sugestionabile în bine au totdeauna structuri mintale suple. Mulţi yoghini studiază relaţia dintre sugestia benefică şi învăţare în termeni experimentali. Concepţia yoghină consideră sugestia ca expresia unor complexe fenomene de rezonanţă cu energii subtile din UNIVERS ce permit acumularea accelerată a unor experienţe paranormale. Unele tratate YOGA consideră sugestia un act de inducţie energetică prin REZONANŢĂ a unei stări sau acţiuni elaborate ce devine după aceia asemănător unui impuls. Unele fiinţe umane ignorante şi superficiale susţin adeseori ipoteza falsă că numai voinţele fragile sau doar personalităţi mai imature se supun cu uşurinţă influenţei sugestiei În unele situaţii, în anumite forme de sugestie rea sau negativă acţionează anumite forme de inhibiţie (datorită rezonanţelor specifice cu energii subtile inhibante, paralizante) din care motiv starea de sugestie ce se dezvoltă şi se amplifică atunci este asemănătoare cu starea de somn. În funcţie de centrul dominant de forţă (CHAKRA) şi de accentuarea receptivităţii, sugestibilitatea are un substrat de declanşare şi întreţinere în straturile subconştiente, constând în esenţă în blocarea mecanismelor de deliberare proprii conştiinţei. Sub influenţa puternică a sugestiei pozitive s-a constatat că se măresc performanţele, efortul chiar foarte mare este suportat în mod confortabil. Yoghinii consideră că aceste caracteristici se datorează rezonanţei subtile cu energii corespondente din MACROCOSMOS şi lipsei de bariere cenzurante ale conştiinţei.

În funcţie de gradul de receptivitate, există grade de sugestibilitate. Astfel, în general, se vorbeşte de sugestia provocată (hetero-sugestie) şi sugestia reflexivă (autosugestia). ISTERIE = formă de nevroză caracterizată prin hiperexpresivitate somatică, a ideilor, a imaginilor şi a afectelor inconştiente. Boala a fost cunoscută şi descrisă încă din antichitate de către Hipocrat, dar a fost conturată abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către Charcot, care o considera ca o boală somatică, care ar aparţine neurologiei. El descrie aşa-numitele "crize de isterie", care survin la anumite intervale şi se manifestă printr-o simptomatologie precisă. În isterie, uneori bolnavii îşi împrumută simptomele imitând. Marea sugestibilitate este o caracteristică importantă a isteriei" Isteria este o boală lipsită de un substrat neuronal, indusă prin sugestie şi susceptibilă de a dispare prin persuasiune (contrasugestie). YOGA consideră că isteria are drept cauză conflictele refulate care se manifestă în diferite simptome. Deci, simptomele isteriei ar constitui fenomene specifice, subtile de "conversie" pe plan somatic a conflictelor lăuntrice inconştiente. Structurile personalităţii isterice se caracterizează prin psihoplasticitate, sugestibilitate, existenţa unor structuri conflictuale. Manifestările isteriei apar sub formă de conduite expresive, dar sunt "produse" de personalitatea patologică a isteriei, de aspectele caracteriale fundamentale ale isteriei: sugestibilitate, mitomanie şi diferite tulburări la nivelul analizatorilor, la nivelul motricităţii şi prin demonstrativitate ("teatralism al isteriei"). Isteria se inseră pe un fond afectiv şi voliţional defectuos, bolnavul isteric prezentând o permeabilitate afectivă (poechilotimie), o imposibilitate de conservare a stării afective anterioare într-o situaţie afectivă deosebită. Astfel, conduitele istericilor sunt efecte simbolice, pe planul conştiinţei a unor trebuinţe inconştiente de a împrumuta de la altul, imaginea de sine. În general se distinge o serie de forme ale isteriei: a) isteria de conversie - unde conflictul psihic se exprimă în simptome somatice (paralizii trecătoare, anestezii, nod în gât, etc); b) isteria de angoasă - este de fapt o nevroză al cărei simptom central este fobia; c) isteria de apărare - caracterizată prin tendinţa subiectului de a se apăra contra reprezentărilor ce i-ar produce stări afective rele. = VA URMA =

RECOMANDĂRI SPECIALE PENTRU ASPIRANŢII AVANSAŢI ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 36 AN III) 45) Nu trebuie să fim niciodată indulgenţi cu mintea. Dacă, la un moment dat, îi permitem minţii o anumită extravaganţă într-o zi, ea ne va cere, cu siguranţă, două sau chiar trei extravaganţe a doua zi. Extravaganţele la care mintea ne împinge vor creşte astfel zilnic. Ele ne fac gradat să devenim o fiinţă umană excentrică şi râzgâiată. "Copilul nestrunit la timp ajunge un netot râzgâiat şi orgolios". Acest precept folcloric românesc se aplică şi minţii. Mintea este uneori mai neastâmpărată şi mai neascultătoare decât un copil. Trebuie, plini de detaşare şi luciditate, să o pedepsim prin post şi LAYA YOGA pentru fiecare greşeală serioasă pe care o face. Faimosul KARMA YOGHIN, MAHATMA GANDHI, aşa făcea mai mereu. El a devenit astfel foarte pur şi ferm focalizat mental. El şi-a purificat astfel simultan voinţa, făcând-o puternică şi irezistibilă, prin punerea la unison cu energiile superioare, divine ele voinţei Macrocosmice. Trebuie să menţinem organele de simţ cât mai interiorizate şi la locul lor. Nu este bine să le permitem să se focalizeze sau să se manifeste împotriva voinţei noastre nici măcar o secundă. Prin practica

perseverentă a sistemului YOGA, putem obţine o minte extraordinar de puternică şi foarte concentrată. 46) Dacă ne remarcăm şi ne urmărim cu atenţie şi cu detaşare defectele, dacă suntem suficient de sinceri cu noi înşine şi dacă aspirăm cu toată fiinţa să le înlocuim cu virtuţi opuse, ele vor dispare, mai devreme sau mai târziu, în strânsă legătură şi direct proporţional cu eforturile noastre. Acţionând mai mereu astfel, vom distruge impurităţile şi viciile din noi, pe rând, încetul cu încetul şi la un moment dat ne vom da clar seama că suntem complet puri lăuntric. 47) Să bem apă călduţă, sărată şi apoi să o trimitem în stomac şi intestin cu ajutorul anumitor mişcări şi să o facem în final să iasă prin anus, imediat, precum în cazul clismei. Aceasta, după cum ştim, se numeşte SHANK PRAKSHALANA KRIYA în HATHA YOGA. Un mare yoghin, BRAHMACHARI SAMBHUNATJI din KISHKINDHA (INDIA), făcea adeseori această tehnică de purificare. Yoghinul TRILINGA SWAMI din VARANASI era considerat un mare expert în SHANK PRAKSHALANA KRIYA. În realizarea lui SHANK PRAKSHALANA KRIYA este uneori necesar ajutorul lui NAULI şi BASTI KRIYA atunci când ne confruntăm cu unele dificultăţi pasagere. Nu pot exista eşecuri în realizarea acestui procedeu valoros pentru practicanţii perseverenţi. 48) Să bem o anumită cantitate de apă. O ţinem apoi timp de 5-7 minute în stomac. În continuare o eliminăm după metoda binecunoscută, prin vomă provocată, VAMANA DHAUTI KRIYA. Acesta este un proces natural şi eficient de curăţare a stomacului. El are totodată ca scop relaxarea stomacului. Toate materiile în descompunere care rămân şi adeseori fermentează în stomac, vor fi astfel rapid eliminate. Nu vom mai avea boli de stomac. Este util să practicăm această tehnică din când în când. Dacă avem unele boli ce pot fi vindecate cu VAMANA DHAUTI este foarte bine să facem din aceasta un obicei. Aceasta este o tehnică KRIYA importantă în HATHA YOGA. 49) Mulţi yoghini superficiali şi nerăbdători nu vor să îndepărteze rapid MALA (impurităţile) prin acţiuni ale căror fructe sunt oferite Divinului (KARMA YOGA) şi să ajungă să transceandă VIKSHEPA (aparenţa iluzorie) prin UPASANA (adorarea lui DUMNEZEU). Ei vor să trezească direct KUNDALINI şi să îşi amplifice BRAHMAKARA VRITTI (gânduri foarte puternice şi elevate de reculegere în care, spontan, suntem preocupaţi de trăirea unei intense comuniuni cu DUMNEZEU şi de apariţia în fiinţa noastră a stării de conştiinţă divină, cosmică. Această experienţă spirituală survine adeseori prin ascensiunea lui KUNDALINI în SAHASRARA şi menţinerea lui acolo mai mult timp). Procedând în felul acesta, datorită egoismului remanent, ei vor stagna în loc să evolueze. Pentru a progresa, trebuie să ne facem utili şi să adorăm mai mereu pe DUMNEZEU. Este important să realizăm PURUSHARTHA (conştientizarea esenţei divine, revelarea Sinelui Suprem (ATMAN)). JNANA (cunoaşterea iluminatoare) sau chiar MOKSHA (eliberarea spirituală) vor apare spontan. KUNDALINI se va trezi atunci parcă de la sine şi va rămâne ore în şir oprit în SAHASRARA, făcând să apară starea de SAMADHI. 50) Un yoghin cu mintea împrăştiată poate sta 12 ore încontinuu nemişcat într-o ASANA şi, dacă nu se va concentra, ATUNCI foarte bine, cu toate acestea, el poate rămâne pradă unor dorinţe inferioare. Fără concentrare şi transfigurare adecvate, aceasta (ASANA) este numai antrenament fizic, precum o măiastră acrobaţie sau un spectacol de circ. Un yoghin neatent poate, fără să închidă ochii, fără să clipească şi chiar fără să-şi mişte ochii, să practice doar în APARENŢĂ TRATAKA timp de 3 ore şi, cu toate acestea, el poate fi influenţat de anumite sugestii inferioare şi de egoism. Acesta este, atunci când lipseşte capacitatea de concentrare mentală, doar un alt fel de exerciţiu fizic cu reduse efecte mentale şi spirituale. Această APARENŢĂ păcălitoare nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Oamenii incapabili să perceapă

subtil, obiectiv, sunt chiar inhibaţi când văd yoghini mediocri făcând tehnici ca cele descrise. Postul, păstrând o constantă stare de aspiraţie către ABSOLUT (DUMNEZEU), este de asemenea, o modalitate de a purifica şi antrena corpul fizic către evoluţie spirituală. 51) Trebuia să facem să încolţească şi să crească sâmburele spiritualităţii când suntem tineri. Nu este deloc bine (mai ales pentru bărbaţi) să ne risipim VIRIA (potenţialul creator sexual). Trebuie, de asemenea, să ne disciplinări INDRIYAS-urile (simţurile) şi mintea. Antrenamentul spiritual SADHANA trebuie făcut cu o maximă concentrare. Purificarea ne ajută mult. Meditaţia trebuia să fie profundă. Vom urmări să fim de folos celor care merită şi să-i iubim cât mai mult. Vom urmări să fim amabili şi practici. Când îmbătrânim, vom fi, datorită progreselor spirituale (din tinereţe), eliberaţi de anxietate şi de frica de moarte. La bătrâneţe este dificil să facem un antrenament spiritual susţinut. Tocmai din această cauză trebuie să fim cât mai efervescenţi şi entuziaşti din punct de vedere spiritual în tinereţe. 52) Nu trebuie să ne gândim la obligaţiile lumeşti mai mult decât este necesar pentru a ne face corect şi cu detaşare datoria. Trebuie deci să ne facem corect datoria şi să consacrăm tot timpul şi energia care ne rămâne realizării lui Dumnezeu. 53) Vom vedea astfel destul de repede diferitele beneficii fizice, psihice, mentale şi spirituale pe care le obţinem din diferitele tehnici şi procedee yoghine ce sunt realizate în mod consecvent. 54) Practica ASANAS-urilor înainte de a începe LAYA YOGA şi meditaţia este foarte bună, ajutându-ne să avem rezultate excelente într-un timp scurt. Ea îndepărtează totodată moleşeala şi inerţia penibilă a corpului şi a minţii. Ea ajută mentalul să se focalizeze mai bine. Ea umple mintea cu o mare vigoare dătătoare de pace. 55) Realizarea perseverentă cu o transfigurare adecvată şi o focalizare mentală fermă a lui NAULI, UDDIYANA BANDHA şi SHIRSHASANA ne poate ajuta extraordinar de mult să atingem starea de MOKSHA (eliberare spirituală). Aceste tehnici yoghine sunt totodată mijloace importante de a ne redobândi şi menţine sănătatea şi vitalitatea. Datorită ignoranţei şi superficialităţii, mulţi oameni consideră, în mod greşit, că YOGA este utilă numai pentru a ne vindeca unele boli şi pentru a ne păstra în stare de perfectă sănătate. Un YOGHIN ADEVĂRAT nu face din menţinerea într-o perfectă stare de sănătate ţelul său ultim. SUMMUM BONUM al vieţii pentru YOGHIN este revelarea şi Realizarea plenară a lui ATMAN (Sinele Suprem, nemuritor). Pentru aceasta este foarte bine să ne purificam mentalul cât mai repede cu ajutorul tehnicilor de PRANAYAMA, să ajungem să ne concentrăm mintea pe perioade mari de timp, perfecţionându-ne execuţia lui SHAMBHAVI MUDRA şi să reuşim să medităm cât mai profund şi fără întreruperi. 56) Să realizăm din ce în ce mai clar că avem în microcosmosul nostru lăuntric tot ceea ce ne trebuie pentru a atinge starea de desăvârşire şi înţelepciunea. Convingându-ne cât mai profund asupra acestei realităţi putem deveni un mare YOGHIN care, simultan, este angrenat să practice JNANA YOGA (YOGA înţelepciunii care implică o constantă practică a discriminării: a REALITĂŢII de irealitate, a SINELUI ETERN de nesine. Pentru a progresa constant prin practica YOGA este necesar să fim perseverenţi în antrenamentul nostru, să urmărim să ne dezvoltăm aspectele benefice care încă mai sunt deficitare la noi, să aspirăm plini de încredere către treptele înalte de evoluţie, să evocăm şi să vizualizăm ceea ce dorim şi să ne edificăm prin realizările noastre asupra etapei în care ne aflăm. 57) Dacă un aspirant yoghin urmăreşte cu adevărat să reuşească pe această cale (YOGA), el trebuie să renunţe definitiv la jocurile de noroc, la tutun, la cafea, la alcool, la carne, la somnul excesiv, la lene, la teamă, la discuţiile inutile, la bârfă (discuţii răuvoitoare în care se spun şi se ascultă minciuni la adresa cuiva, lăsându-ne sugestionaţi în rău), la mânie, la indolenţă şi la

tărăgănare (amânări). 58) Pentru a putea progresa în practica spirituală, trebuie să realizăm (atât ca exerciţiu de îmbunătăţire a voinţei cât şi ca modalitate de interiorizare lăuntrică) periodic MAUNA (legământ ferm de tăcere) timp de 24 de ore în continuu. MAUNA trebuie să fie realizată periodic, indiferent de anul nostru de studiu la acest curs de YOGA, deoarece ne ajută să ne obiectivăm şi să ne cunoaştem mult mai bine. 59) Este, de asemenea, necesar să practicăm constant moderaţia la mâncare, la băutură, la somn şi în tehnicile YOGA (a căror durată de execuţie va fi totdeauna gradat mărită spre a nu surveni ŞOCURI datorită exceselor). Calea de mijloc în YOGA (NICI DELOC (încetarea antrenamentului YOGA) DAR NICI PREA MULT DINTR-O DATĂ (BRUSC)) este totdeauna foarte bună şi cea mai sigură. Să practicăm constant şi să sfătuim şi pe cei care sunt inconştienţi să respecte (fără excepţii) calea de mijloc în YOGA. Acţionând în acest fel, putem deveni curând un adevărat YOGHIN, model printre ceilalţi. 60) SADACHARA (comportarea şi atitudinea lăuntrică sublim transfiguratoare, pură), SADVICHARA (justa căutare (cercetare) şi interogare lăuntrică referitoare la ADEVĂRUL ULTIM, divin) şi SATSANGA (căutarea prezenţei, a discuţiilor inspirate spiritual şi a companiei fiinţelor umane foarte evoluate spiritual) sunt necesare în calitatea lor de CATALIZATOR psihic şi mental în timpul abordării diferitelor etape ale sistemului YOGA. = VA URMA =

AN III C 48 RECOMANDARI SPECIALE PENTRU ASPIRANŢII AVANSAŢI ÎN PRACTICA YOGA (continuare la cursul nr. 47 AN III) 61) Abandonând obişnuinţa tiranică care face să preferăm DOAR mâncarea acidă, amară şi excesiv de sărată, savurând cu bucurie laptele, produsele lactate naturale, legumele şi fructele proaspete, mierea şi polenul şi conştientizând subtila RASA (cuvânt sanscrit care se traduce în limba romana prin "bucurie sublimă, pasiune extatică"). Trăirea intensă a unei fericiri supranaturale care rezultă în urma unei stări de fuziune şi comuniune extatică cu energiile Divine. Această stare extrem de elevată nu se poate compara decât într-o foarte mică măsură cu bucuria pe care o simţim prin intermediul satisfacţiei simţurilor şi scapă oricărei încercări de descriere raţională. Ea poate fi trăită în urma sublimării complete a energiilor lăuntrice, atunci când.în urma transmutării potenţialului fizic, aceste energii sublimate gradat sunt canalizate în sferele cele mai înalte ale fiinţei (SAHASRARA) , practicând abstinenţa sau continenţa (realizând însă o cât mai deplină transmutaţie a potenţialului sexual şi sublimarea energiilor rezultante), mâncând moderat (astfel încât să fim plini de vitalitate şi armonioşi la trup (NICI SLABI - NICI GRAŞI) CI ÎMPLINIŢI CORPORAL)) şi fiind ferm concentraţi în timpul pe care îl consacrăm tehnicilor YOGA pentru a conştientiza profund şi cât mai deplin fenomenele complexe şi inefabile de rezonanţă ce survin ATUNCI, fiecare yoghin sau yoghină va deveni un

sau o SIDDHA (fiinţă umană care a atins perfecţiunea sau desăvârşirea în anumite tehnici sau etape YOGA şi este cert înzestrată cu anumite PUTERI PARANORMALE (SIDDHIS) în mai puţin de doi ani. 62) Hrana predominant SATTVA-ică este mai ales necesară atunci când practicăm intensiv şi cu perseverenţă ASANAS şi PRANAYAMA, în această situaţie, este necesar să consumăm lapte, GHEE (unt albit făcut în casă, natural), lapte bătut, chefir, iaurt, polen, miere, grâu, orez, cartofi, fasole, fructe proaspete, migdale, smântână etc. Cel care vrea săşi accelereze prin YOGA progresul spiritual trebuie să renunţe definitiv la carne, peşte, fumat, alcool, cafea, condimente foarte picante şi acre. Supraîncărcarea stomacului (mâncatul excesiv de mult la o masă PENTRU YOGHIN (un sfert din stomac trebuie să rămână mereu gol la sfârşitul mesei)) trebuie totdeauna evitată. Yoghinul respectă totdeauna o "DIETĂ MODERATĂ" sau MITAHARA (UN SFERT DIN STOMAC RĂMÂNE GOL LA SFÂŞITUL MESEI. Pe cât posibil este necesar să fim punctuali în servirea meselor. A mânca tot felul de alimente (chiar şi de poftă), la nu contează care ore, este periculos pentru un YOGHIN. 63) La o masă oarecare trebuie să folosim ca hrană numai câteva alimente proaspete selectate cu grijă în funcţie de necesităţi. Astfel de alimente pot fii grâu, orez, fasole, unt, făină de grâu, cartofi sau lapte bătut, fructe sau legume proaspete (cele care se pot consuma nefierte, neprăjite), miere, polen, nuci, alune, ciuperci. ZAHĂRUL sub toate formele (prăjituri, bomboane etc), fiind dăunător sănătăţii, trebuie evitat şi se va înlocui cu MIERE. 64) În timp ce mâncăm trebuie să fim atenţi şi pe cât posibil să realizăm o stare de transfigurare lăuntrică legată de acest act care FULGERĂTOR ne pune SIMULTAN în rezonanţă cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS. Orice am introduce în gură, aceasta va declanşa INSTANTANEU un fenomen inefabil de punere la unison şi comuniune cu anumite forme de PRANA care sunt specifice acelui aliment sau substanţă preluată pe gură. ESTE UN MARE SECRET PE CARE YOGHINII ÎL CUNOSC DE MII DE ANI. Exemplu: mâncând foarte conştienţi şi transfiguraţi OREZUL FIERT putem intra totodată în rezonanţă cu energiile subtile YANG (+) din MACROCOSMOS care sunt totdeauna vehiculate de orez. Efectele de amplificare lăuntrică a energiei noastre YANG (+) datorită acestui fenomen de rezonanţă realizat atunci vor fi clar perceptibile după aceea. Energia subtilă PRANA-ică asimilată prin această conştientizare constantă este URIAŞĂ. Limba şi în general simţul gustului sunt în strânsă legătură cu SWADHISTHANA CHAKRA. Controlul permanent al limbii, atunci când mâncăm, înseamnă controlul constant al minţii. Un YOGHIN nu lasă niciodată limba să o ia razna când mănâncă. 65) Practica perseverentă a continenţei sexuale atât de către bărbat cât şi de către femeie este nu numai foarte necesară ci şi extrem de binefăcătoare pentru armonia globală a fiinţei. Efectele sale sunt evidente vital, psihic, mental şi spiritual. TRANSMUTAREA POTENŢIALULUI SEXUAL ÎN ENERGIE TREBUIE SĂ FIE TOTDEAUNA ÎNSOŢITĂ DE SUBLIMAREA ENERGIILOR SUBTILE REZULTANTE ÎN ENERGII EXTREM DE RAFINATE. Energiile rezultante prin TRANSMUTAŢIE sexuală trebuie să fie în mod armonios sublimate (ridicate) la nivelul tuturor centrilor de forţă (CHAKRAS) insistând să focalizăm mai multă energie la nivelul acelor centrii de forţă (CHAKRAS) pe care îi ştim că sunt deficitari. A lăsa energia rezultantă prin transmutaţie sexuală să se acumuleze doar la nivelul centrului de forţă SWADHISTHANA CHAKRA (aşa cum se întâmplă la unii yoghini totuşi continenţi) este o mare greşeală. Concomitent cu anumite fenomene pozitive, această COMPLACERE atrage pe lângă o mare vitalitate şi amplificarea stărilor de zăpăceală, împrăştiere, buimăceală şi năuceală. Sublimarea ARMONIOASĂ pe toţi centri subtili de forţă (CHAKRAS) inclusiv în SAHASRARA face să dispară repede aceste fenomene. 66) BRAHMACHARYA prin continenţă sexuală este foarte, foarte importantă pentru

accelerarea evoluţiei noastre lăuntrice. Prin transmutaţia biologică în cuplu a potenţialului nostru sexual, avem cu uşurinţă şi în mod plăcut acces la o energie uriaşă ce poate fi ulterior SUBLIMATĂ în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, generând rapid efecte benefice EXTRAORDINARE. Totodată, prin continenţă sexuală, un cuplu în care există dragoste şi preţuire reciprocă poate să atingă stări plenare de fericire, cei doi iubiţi impulsionându-se şi ajutându-se chiar mai bine atunci. Când, graţie continenţei sexuale şi sublimării armonioase a energiei amoroase rezultante, iubirea este nesfârşită, IMPOSIBILUL DEVINE cu uşurinţă posibil. Sublimarea în planurile superioare ale fiinţei o energiei amoroase rezultante, prin transmutaţie sexuală, face să dispară gelozia, posesivitatea şi egoismul. Sublimarea preponderentă a energiei amoroase rezultante prin transmutaţie biologică în cursul fuziunii sexuale în centrul esenţial de forţă SAHASRARA face cu putinţă fuziunea cu ABSOLUTUL (DUMNEZEU) şi totodată ne revelează SINELE SUPREM (ATMAN). În dragoste, yoghinul sau yoghina urmăresc să o facă pe fiinţa iubită să atingă o stare de fericire plenară. CEA MAI MARE FERICIRE A YOGHINULUI ÎN AMOR ESTE SĂ O FACĂ SĂ FIE CÂT MAI FERICITĂ PE FIINŢA IUBITĂ. Pentru a FI totdeauna intens iubit, YOGHINUL IUBEŞTE INTENS CU ANTICIPAŢIE FIINŢA IUBITĂ; yoghinul veritabil iubeşte intens detaşat chiar şi atunci când nu este iubit de fiinţa iubită. El nu face niciodată un troc cu iubirea sa. A iubi numai pe fiinţa umană care ne iubeşte este un troc penibil. Când iubirea este reciprocă, yoghinul îşi amplifică spontan iubirea pentru fiinţa care îl iubeşte. YOGHINUL ştie că IUBIREA SA INTENSĂ ATRAGE TOTDEAUNA SPONTAN IUBIREA FIINŢELOR UMANE CARE VIBREAZĂ LA UNISON CU EL. YOGHINUL ESTE TOTDEAUNA PERFECT CONVINS CĂ, IUBIND INTENS, VA FI MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU IUBIT şi realizează că ATUNCI CÂND EL ESTE FOARTE FERICIT ŞI VA FACE LA RÂNDUL SĂU PE TOŢI CEI CARE SE AFLĂ ÎN PREAJMA SA (ŞI PREZINTĂ AFINITĂŢI CU STĂRILE SALE MINUNATE) FERICIŢI. Fericirea sa debordantă şi iubirea sa intensă face ca prin el să se manifeste infinita fericire cosmică (ANANDA) şi iubirea divină (PREMA). = VA URMA =

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RAPID ŞI FĂRĂ PERICOLE CAPACITĂŢILE DE CAPTARE ŞI EMISIE A ENERGIILOR PSIHICE. METODE PRACTICE DE TREZIRE ŞI AMPLIFICARE A REZONANŢELOR CU FORŢE SUBTILE, BENEFICE DIN MACROCOSMOS. DEDUBLAREA SAU PROIECŢIA ASTRALĂ A CORPULUI ASTRAL ÎN UNIVERSUL ASTRAL (continuare la cursul nr. 43 AN III) VIZITA ÎN ASTRAL A SOŢIEI (CONFIRMAREA PRIN INTERMEDIUL UNUI MARTOR ASTRAL A UNUI FENOMEN DE DEDUBLARE) S.R.Wilmot, manufacturist din Bridgeport, a părăsit Liverpoolul pentru a se duce la New York cu o navă aparţinând liniei maritime Inman. Abia plecaţi din Kinsale Head, a început o furtună groaznică, ce a ţinut nouă zile. În seara a opta a călătoriei, Wilmot a adormit şi înspre ziuă a visat-o pe soţia lui, care era în Statele Unite, că venise în faţa uşii lui în cămaşă de noapte. Pe prag, ea observând că el nu este singur în cabină, a ezitat un moment, apoi s-a apropiat de soţul ei, l-a îmbrăţişat, i-a vorbit ceva,

după care s-a retras încet. Când s-a deşteptat, Wilmot a fost surprins să-l audă pe tovarăşul lui de cabină zicându-i din patul lui de sus: - Eşti fericit că ai o femeie care a venit să te vadă. Wilmot l-a rugat să-i explice aceste cuvinte. După o scurtă ezitare, colegul său i-a relatat vizita femeii - pe care o văzuse şi el - şi care corespundea exact visului lui. Tovarăşul de călătorie al lui Wilmot se numea William I. Tait şi era un om serios şi foarte religios, pe mărturia căruia se putea pune preţ. Mai târziu, când Wilmot a ajuns la Watertown, unde se găseau soţia şi copiii lui, rămânând un moment singur cu ea, prima ei întrebare a fost: - Ai primit vizita mea acum o săptămână? El i-a răspuns că aşa ceva nu era posibil, fiindcă el se afla atunci la o distanţă de o mie de mile. A urmat apoi povestirea soţiei, care a avut senzaţia foarte reală de a fi traversat marea, dorind să-şi vadă soţul. I-a povestit lui Wilmot cum a ajuns pe vapor, a intrat în cabină, l-a văzut pe vecinul lui, care stătea în patul de sus şi o privea cu ochii mari şi că şi-a îmbrăţişat soţul. Atât vecinul de cabină, cât şi soţia lui tocmai au dat declaraţii scrise, atestând cele de mai sus. ACEASTĂ ÎNTÂMPLARE A FOST PERFECT REALĂ. PERICOLELE DEDUBLĂRII ASTRALE ÎN CAZUL FIINŢELOR UMANE CARE PREZINTĂ ÎN CORPUL ASTRAL ŞI AURIC REZONANŢE PERMANENTE CU ENERGII SUBTILE MALEFICE. ÎNTREŢINÂND ASTFEL LEGĂT'URI SUBTILE CU LUMILE PARALELE DEMONIACE ŞI INFERNALE (SATANICE) (completare la cursul nr. 46 AN 3) SECTELE SATANICE O REALITATE CUTREMURĂTOARE TENTAŢIA SATANICULUI: prezentăm mai jos un articol din presă care ilustrează influenţa satanică exercitată din lumile astrale infernale: De cinci ani, poliţiştii, avocaţii, psihiatrii şi asistenţi sociali din Statele Unite sunt antrenaţi în lupta pentru demascarea adepţilor fanatizaţi ai diavolului. O luptă deloc uşoară, misterioasele secte satanice acţionând în secret şi desfăşurând o panoplie de activităţi ilegale înfiorătoare, asemănătoare traficului de droguri sau diverselor reţele de prostituţie cu minori. Majoritatea acestor bărbaţi şi femei care invocă pe odiosul Satana, Prinţul Tenebrelor, provin din clasa mijlocie a societăţii americane. Ei sunt oameni simpli, aparent respectuoşi şi, pentru a se masca, chiar merg formal la biserică în fiecare duminică. Tocmai din această cauză ei sunt foarte greu de identificat. După mărturisirile supravieţuitorilor acestei "călătorii" pe tărâmul ororii, adepţii lui Satana îi condamnă la torturi atroce pe toţi cei care le cad în mâini şi, adesea, chiar pe proprii lor copii. Jerry Simandi - poliţist din Chicago - anchetează de nouă ani ceea cu se numesc "crime satanice". În urmă cu nouă ani - îşi aminteşte Simandi - poliţia m-a propus pentru un curs de perfecţionare privind ritualurile groaznice perpetuate în cadrul sectelor satanice. Nu-mi venea să cred în existenţa acestora, însă, cunoscând câţiva psihiatri şi asistenţi, sociali, care ajutau victimele înspăimântătoarelor secte să părăsească această lume a ororii, am înţeles că adoratorii

lui Satana există cu adevărat. Ei nu acţionează doar printr-o singură reţea, ci şi prin grupuri de indivizi sadici şi periculoşi. Tot mai adesea, în cazul lor, satanismul se transmite din generaţie în generaţie. Îndoctrinarea se face adeseori de la vârsta de doi ani. Copiii sunt închişi, pe parcursul mai multor ore, într-un coşciug. După ce sunt scoşi de acolo, se consideră că sunt "renăscuţi" şi vor fi consideraţi după aceea membri de bază ai sectelor satanice. Neputând evada fizic, ei evadează doar mental, anumite procese de compensare psihică le permit refularea ororii, iar corpul supravieţuieşte zilnic suportând în mod bizar chinurile cumplite. Mulţi dintre aceştia au o pronunţată înclinaţie masochistă (sunt predispuşi să le placă într-un mod pervers suferinţele şi chinurile de tot felul la care sunt supuşi), în final, mulţi dintre ei devin schizofreni sau prezintă diferite afecţiuni paranoice, pierzându-şi aproape complet identitatea lăuntrică, rămânând pentru totdeauna victimele fenomenelor de posesiune de către duhuri rele sau ajung nebuni. Psihiatrul Bonnett Braun - specialist în studiul schizofreniei, de la spitalul Sheridan Road, din Chicago, afirmă că 25% din pacienţii săi au fost victime ale abuzurilor ritualurilor satanice care le-au zdruncinat profund echilibrul mental. Pe parcursul ultimilor şase ani, J. Simandi a întâlnit şi anchetat mai mult de 80 de supravieţuitori ai acestor secte. "Victimele vorbesc chiar despre sacrificii umane - subliniază J.S. - dar uneori poliţia nu găseşte nici un corp. De fapt, este foarte simplu să faci să dispară un cadavru. Încă nu avem probe dacă adepţii lui Satana fac sau nu totdeauna sacrificii umane, în schimb, putem oricând proba fenomenele cutremurătoare de terorizare ale acestora realizate de multe ori asupra propriilor lor copii". Satanicii criminali cred că pentru acela (SATANA) care le dă o efemeră forţă de a face rău împreună cu puterea infernală trebuie să fie în special sacrificaţi copii nou-născuţi, căci aceştia sunt foarte tineri, fiind mai ales din această cauză pe placul diavolului. Poliţia afirmă că sute de femei, adepte ale înspăimântătoarelor secte satanice, nasc în secret copii care, imediat după aceea, sunt destinaţi sacrificării rituale infernale prin ucidere la scurt timp după naştere. Nu cu mult timp în urmă, canalul de televiziune CBS (S.U.A.) a difuzat un reportaj având ca subiect cutremurătoarele anunţuri criminale ale sectelor satanice". Trebuie denunţaţi cât mai repede aceşti monştri de perversitate ţicniţi şi criminali - spune Sandy, un "supravieţuitor". Ei miau distrus viaţa. Din cauza lor, în fiecare noapte, în somn, am coşmaruri înfiorătoare. Chinurile psihice la care sunt supus atunci depăşesc tot ceea ce imaginaţia umană poate să născocească în rău şi perversitate. Le revăd adeseori în aceste coşmaruri ce se repetă periodic pelerinele lor negre şi lumânările mirosind a cadavru pe care le duc în mâini. Mi-e aproape permanent teamă că mă vor regăsi..." UNELE ASPECTE SECRETE ALE SUGESTIEI AŞA CUM SUNT ÎNTELESE ŞI INTEGRATE PRACTIC DE CĂTRE YOGHINI (continuare la cursul nr. 47 AN III) AUTOSUGESTIA (v. lat. suggestio). Formă particulară de sugestie care angrenează o proprietate general-umană, constând în posibilitatea de autoinfluenţare a propriului psihic şi/sau a stărilor fiziologice, pe baza unei idei sau imagini mintale ferm vizualizate care generează instantaneu fenomene inefabile de rezonanţă cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS. Spre deosebire de autosugestia spontană şi de cea provocată (prin persuasiune din afară, realizată de o persoană suficient de puternică), autosugestia conştientă este un proces de mobilizare a minţii şi a psihicului prin intermediul imaginaţiei, realizat, în anumite condiţii, cu participare volitivă scăzută, fie în scopul îmbunătăţirii sau păstrării stării de sănătate ameninţate, fie în

direcţia ameliorării sau abolirii unor stări de disconfort psihofiziologic. Explicaţia fenomenului constă în forţa specifică de inducţie-reglaj şi control a unor mentalizări (reprezentări sau idei), care devine dominantă (concentrarea energiei subtile într-un anumit punct focar CHAKRA), inhibând focarele adiacente putând totodată provoca orice fel de reacţie, separată de celelalte influenţe. Deşi pune în joc aceleaşi mecanisme subconştiente ca şi sugestia, în cazul autosugestiei (care implică totodată o obişnuinţă) lipsesc o serie de factori adjuvanţi, cum ar fi încărcătura subtil emoţională şi convingerea suscitate de o autoritate exterioară subiectului. Aceste aparente carenţe sunt compensate, în autosugestie, de posibilitatea exerciţiului independent (care face cu putinţă rezonanţa, prin propriile noastre posibilităţi conştient angrenate, cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS), a antrenamentului, prin care YOGHINUL devine propriul său stăpân şi propriul său terapeut (vindecător). Aşadar, o altă accepţiune a autosugestiei este cea de metodă terapeutică eficientă şi profund naturală. Avându-şi originea în practicile YOGA, care au demonstrat performanţa autoreglajului mintal în sfera proceselor vitale, autosugestia, ca metodă de rezistenţă la stări morbide sau ca instrument curativ, a fost fundamentată şi aplicată terapeutic, independent de celelalte metode psihoterapeutice, pentru prima oară de chimistul şi farmacistul francez Emilo Coue (1851-1926). Pentru acesta, autosugestia se produce prin jocul combinat al următoarelor legi fundamentale: - orice imagine, aspiraţie, idee tinde, mai devreme sau mai târziu, să se realizeze integral prin transformare, sublimare sau refulare de energie; - se realizează, mai devreme sau mai târziu, exact aspiraţia, imaginea sau ideea care predomină cu o anumită forţă în noi; - convingerea noastră fermă împreună cu focalizarea intensă a minţii determină procesul de sugestie, prin faptul că neutralizează prompt sugestiile contrare; - când imaginaţia şi voinţa unei fiinţe umane sunt în conflict, până la urmă imaginaţia învinge întotdeauna, puterea ei manifestată fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei. În cazul în care acestea (imaginaţia şi voinţa) sunt într-un deplin acord, puterea lor se multiplică (legea rezultatului opus sforţării, sau altfel spus, legea efortului convertit). Principiul metodei YOGHINE s-ar rezuma astfel: "Când două idei domină mentalul, va fi învinsă aceea ale cărei mijloace inconştiente de realizare vor fi paralizate de mijloacele conştiente pe care voinţa le substituie celor inconştiente, iar cea care în final învinge devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act". Aşadar, metoda yoghină de autosugestie conştientă constă în concentrarea neforţată asupra unei singure idei, aspiraţii sau imagini şi menţinerea ei cât mai clară şi repetarea acesteia. În acest sens, există metode yoghine generale şi, în funcţie de diversele suferinţe psihosomatice, aspirantul YOGA poate recurge la anumite autosugestii speciale foarte eficiente. Metodele se învaţă sub supravegherea unui ghid competent şi după aceea se practică independent, până când se transformă gradat în obişnuinţe binefăcătoare. Metodele naturale YOGHINE de autosugestie au făcut vâlvă în lumea întreagă, în primele decenii ale secolului al XX-lea; ele au început după aceea să fie aplicate cu succes, datorită simplităţii şi eficienţei lor extraordinare, în multe clinici din Europa şi S.U.A. Ulterior, procedeele yoghine de autosugestionare benefică care sunt actualmente folosite s-au diversificate, constând atât în fixarea unor puncte luminoase diferit colorate (curenţi subtili coloraţi cosmici), fie în concentrarea asupra unor figuri geometrice proporţional structurate YANTRAS (care facilitează contactul cu anumite sfere de putere din macrocosmos), care sunt focalizate cu ajutorul privirii în mod continuu, fie prin evocarea unor imagini mintale benefice pozitive. = VA URMA =

-

CURS SUPLIMENTAR 1 -

TEHNICA SIMPLĂ DE REVELARE A SINELUI SUPREM (ATMAN) PRIN INTERMEDIUL CONCENTRĂRII SIMULTANE PROFUNDE ASUPRA PROPRIEI NOASTRE FIINŢE SI ASUPRA LIMBII SECUNDARULUI UNUI CEAS MECANIC (completare la Tehnica cu ceasul, an I curs 3) Exerciţiul pe care îl vom prezenta în continuare, în pofida simplităţii sale, ne va oferi o perspectivă mult mai clară asupra condiţiei existenţiale în care ne aflăm şi totodată ne va permite să înţelegem mai limpede care sunt resorturile interioare pe care le putem folosi în vederea creşterii noastre spirituale şi a realizării Sinelui Divin Suprem (ATMAN). Înainte de a realiza această tehnică, care ne va conduce, în cazul în care va fi realizată corect şi în mod perseverent, la o stare lucidă de conştiinţă martor ce se va menţine aproape în permanenţă, ajutându-ne să guvernăm în mod suveran toate acţiunile şi gândurile noastre, indiferent de ceea ce gândim sau facem, va trebui mai întâi să înţelegem CINE vrea în mod real să se transforme în noi. Pentru a ne transforma spiritual, într-un mod definitiv, profund şi radical, trebuie să existe în noi ceva fix, constant, un veritabil centru de greutate al fiinţei noastre, privită în integralitatea sa, care vrea în mod ferm să ne transformăm. Dar oare unde se află această instanţă lăuntrică ? Pornind plini de aspiraţie într-o astfel de introspecţie care este menită să ne reveleze acel "ceva" fix din noi, la care să putem raporta mereu toate experienţele noastre, vom constata poate cu uimire că până în momentul de faţă nu am trezit încă o asemenea conştiinţă martor care să fie capabilă să analizeze mereu şi să direcţioneze spiritual toate acţiunile noastre. Vom constata astfel că uneori înţelegem într-un anumit sens, iar alteori într-altul transformările noastre spirituale. Fiecare dintre noi avem de fapt o mulţime de personalităţi mărunte şi efemere, adeseori contradictorii, cu care de la caz la caz tindem să ne identificăm. Unele ipostaze ale personalităţii noastre, unele aşa zise "eu-ri", care sunt înzestrate fiecare cu o "fizionomie" proprie, sunt mulţumite de soarta noastră, altele nu, unele vor să călătorim, altele vor să mergem în vacanţă, altele sunt entuziaste, altele recalcitrante, etc. De aceea noi nici măcar nu putem vorbi despre o personalitate unică şi coerentă care să unifice sintetic şi permanent toate aceste aspecte, personalitate pe care să o asociem constant cu numele nostru si cu ideea de EU. De aceea, noi nu putem spune în mod real, de exemplu: "Eu, Ionescu Ionel vreau să mă transform". Noi nu ne putem folosi numele nostru într-un asemenea angajament, deoarece avem nenumărate "eu-ri" aflate intr-o continuă mişcare, modificare, dar nu avem, sau cel puţin nu am fost conştienţi până acum de un EU unic, scris cu majuscule. Evident, ne vom pune acum întrebarea unde este acest unic EU, acest unic "Ionescu Ionel" care se află deasupra tuturor miilor de "eu-ri" mărunte care se ignoră sau sunt ostile unele altora. Fiind incapabili să răspundem, într-o primă fază, la această întrebare fundamentală, nu vom putea decât să constatăm că există doar legi si influenţe exterioare, de care noi, în ipostaza de "eu-ri"

mereu schimbătoare, depindem aproape în permanenţă. Într-adevăr, de foarte multe ori noi depindem de asociaţii fortuite de idei, de o întâlnire anume, de senzaţiile de frig sau de cald, de mâncarea pe care o mâncăm, sau chiar de cărţile pe care tocmai le citim. Avem, de asemenea, câteva "eu-ri" mai puternice decât toate celelalte şi care, eclipsându-le uneori pe toate celelalte, ne pot da senzaţia, sau mai bine zis iluzia, unei personalităţi unice. Totuşi, trebuie să recunoaştem că aceste mici "eu-ri", mai puternice decât celelalte, nu fac decât să modeleze sau să decupeze într-un fel mai net şi mai conturat valurile fluxului stării noastre de semiconştienţă, sau semisomn, care de fapt reprezintă "materialul" amorf al tuturor stărilor noastre potenţiale, în care ne aflăm aproape în permanenţă, în lipsa acelei unice personalităţi care ar trebui să ne structureze solidar, în absenţa unei "coloane vertebrale" a conştiinţei noastre. În plus, vom putea constata că chiar şi aceste „eu-ri" mai puternice ale noastre nu sunt nici ele altceva decât rodul unor conjuncturi care neau determinat caracterul şi destinul, circumstanţe care cel mai adesea sunt independente de voinţa noastră. Aceşti "Ionescu Ionel" mai Ionescu Ionel" decât celelalte "eu-ri" ale noastre, nu este încă acel "Ionescu Ionel" întreg,. Astfel, fiecare dintre eu-rile noastre mărunte, atunci când ajunge la suprafaţa conştiinţei noastre, în urma unui joc care este de neînţeles pentru noi, joc de reacţii şi relaţii mutuale, care de fapt sunt expresii ale determinărilor TATTVA-ice, îşi arogă dreptul de a-şi spune "eu" (Ionescu Ionel), acţionând şi vorbind în numele întregii noastre fiinţe. De exemplu, eu-l nostru coleric, fiind adesea suficient de puternic, ne angajează cu uşurinţă întreaga noastră persoană în luptele sale. Dacă la un moment dat facem o scenă de gelozie fiinţei pe care o iubim cel mai mult, primordialitatea subpersonală a unul astfel de impuls grosier ne face să sfidăm astfel toate celelalte "eu-ri" ale noastre care s-au ataşat de ea cu atâta tandreţe şi dragoste. Totuşi, acel "eu" coleric al nostru va vorbi în acele momente în numele întregii noastre fiinţe. În acel moment noi vom fi perfect identificaţi cu "eu-l" coleric ce a ieşit în mod spontan la suprafaţa conştiinţei noastre, fără ca noi să ştim în mod real de ce se produce astfel. Apoi, în noi apare un alt "eu" eu care de asemenea ne vom identifica, un alt "eu" la fel de abuziv, care va face, de exemplu, promisiunea solemnă că: '"Eu" am hotărât că nu mă voi mai enerva niciodată', promisiune care este făcută din vanitate, sau de teama consecinţelor nefaste, sau dintr-o dorinţă de transformare spirituală. Atunci noi ne identificăm integral cu acel "eu" şi apoi jurăm "cu gura lui". Dar şi acest "eu" va dispărea, de asemenea, foarte curând, şi în virtutea unei dureroase scindări existenţiale, zeci de alte "eu-ri" pe care noi nu le-am consultat deloc în momentul în care am luat această hotărâre vor reapare în ignoranţa şi inocenţa lor, şi îşi vor revendica drepturile, descoperind o mulţime de argumente pentru care este necesar să ai uneori o atitudine fermă, motive care cel mai adesea vor fi capabile să justifice teoretic chiar şi accesele de furie cu care noi ne confruntăm uneori, găsindu-le chiar (de exemplu), o valoare instructivă pentru cei din jurul nostru care au greşit într-o anumită situaţie. Aceasta vom constata că este tragedia noastră, în fond tragedia oricărui om pentru care "eu-rile" efemere fac ceva anume care apoi se va răsfrânge asupra întregii noastre fiinţe, generând astfel în continuare noi condiţionări KARMA-ice, în faţa cărora "eu-rile" noastre dispersate, conjuncturale, nu vor găsi totdeauna o stratagemă prin care destinul nostru sa fie controlat. Astfel, vom fi purtaţi neputincioşi mai departe de turbionul haotic al consecinţelor pe care tot "eu-rile" noastre l-au creat într-o lume de magme şi aburi, o lume indecisă şi nestatornică. Tocmai de aceea, pentru un om obişnuit, liberul arbitru este practic inexistent. El nu face mai nimic în mod real deoarece totul "îi este făcut" de conjuncturile KARMA-ice. Astfel, existenţa noastră prezenta poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de un minut, însă, dincolo de toate acestea, Realitatea Esenţială, Divină nu poate fi momentană, trecătoare. Ea este atemporală, dizolvând tot ceea ce este eterogen. Prin intermediul acestei tehnici de revelare a Sinelui Suprem Divin (ATMAN) vom putea pătrunde în însăşi "intimitatea" realului, înţelegând direct şi nemijlocit că în această existenţă trebuie

să facem tot ceea ce trebuie făcut, fără a ne opune niciodată egotic. Însă echilibrul nostru trebuie să fie dinamic, el fiind întemeiat clipă de clipă pe acţiunea justă. Gesturile şi atitudinile rigide stereotipe sau "întâmplătoare" nu ne ajută niciodată să creştem din punct de vedere spiritual. Păstrând o detaşare suverană faţă de toate acestea, noi trebuie să ne bazăm în întregime pe claritatea gândirii noastre sintetice, care poate fi o unificatoare a personalităţilor multiple trecătoare, pe puritatea motivului şi pe integritatea acţiunii pe care o realizăm. Continuând în felul acesta noi nu avem cum să nu reuşim. Noi trebuie să mergem atunci dincolo de toate condiţionările conjuncturale, lăsând totul în urmă. Totuşi, este clar că fiecare dintre noi avem măcar în germene această capacitate de a accede la o dimensiune unificatoare a conştiinţei noastre care ni se va revela atunci ca fiind de fapt o structură unică şi permanentă, care este capabilă să "absoarbă" diversitatea ipostazelor noastre trecătoare. Înţelepţii yoghini au revelat mijloace simple prin care chiar şi o fiinţă obişnuită, "acordându-se" astfel la esenţa Realului, poate trece de la acest germene la rodul ce reprezintă o conştiinţă unitară, divină. Cu siguranţă că citind cu atenţie aceste rânduri şi făcând o analiză lucidă şi detaşată asupra propriei noastre fiinţe, vom ajunge în final la câteva concluzii tranşante. Ne vom convinge în primul rând de necesitatea de a acţiona imediat şi cât mai susţinut în vederea atingerii unei libertăţi reale de acţiune şi de gândire, care este menită să anuleze cu adevărat toate condiţionările noastre KARMAice. Dar, cu atât mai mult acum când vorbim despre ele, nu trebuie să uităm efemeritatea tendinţelor care ne caracterizează comportamentul, îndulcind şi îmblânzind până la a steriliza complet orice efort de transformare ce ar veni din partea noastră. Astfel, este foarte posibil ca la câteva ore sau zile după ce vom citi entuziasmaţi aceste rânduri, ele să se descarce în mintea noastră de conţinutul lor profund spiritualizant. Atunci, aflaţi sub dominaţia tiranică a unui alt "eu" cu siguranţă mai ignorant şi mai "profan", vom gândi că de fapt aceste elemente nu sunt în definitiv altceva decât exprimări mai nuanţate ale unor lucruri pe care le ştiam demult. Banalizând aceste revelaţii, vom recădea după aceea pe nivelul limbajului şi al gândirii obişnuite, profane. Imaginea mobilizatoare pe care ne-o făcusem anterior va tinde gradat să se descarce de încărcătura sa transfiguratoare, căpătând culori teme şi inerte. În acele momente de descurajare vom spune că fără îndoială tehnica ar putea fi excepţională, însă ea ne solicită luni de eforturi constante, iar noi nu avem acum nici timp şi nici perseverenţa necesară ca să o realizăm până la capăt. Atunci ce este totuşi de făcut? Numai dizolvând această falsă problemă în solvenţii universali ai detaşării şi introspecţiei vom putea găsi cu adevărat soluţia corectă. Singura posibilitate pe care o avem într-un asemenea caz este să dezvoltăm în noi acea conştiinţă eroică, expresie a stării de VIRA care ne va purifica treptat intenţiile şi voinţa noastră egotică. Această voinţă pură (ICCHASHUDDHI) este de fapt o voinţă reală care este capabilă de autodeterminare, şi trebuie să ştim că ea se află dincolo de toate valorile antitetice şi de toate opoziţiile. Suplimentar, în aceeaşi ordine de idei, merită să reflectăm în mod constant asupra tuturor recomandărilor pe care R. KIPLING le face în poezia "Dacă", (poezie publicată şi în cursul nostru tipărit de YOGA, an I, curs 4) pentru a înţelege astfel şi mai clar ce avem de făcut pentru a deveni şi a fi un OM ADEVARAT. TEHNICA DE EXECUŢIE Pentru a realiza această tehnică simplă şi eficientă este necesar să dispunem de un ceas de mână mecanic (deci nu din cele digitale cu afişaj electronic). Pentru a-l putea privi fără a fi perturbaţi de alţi factori exteriori se recomandă, puţin la început, să ne scoatem (atunci când exersăm) ceasul de la mână şi să-l aşezăm în faţa noastră la înălţimea ochilor. În continuare, într-o stare de totală destindere, calm

şi detaşare, vom începe să privim cu multă atenţie şi fără nici un fel de întreruperi, limba ceasului care indică trecerea secundelor, păstrând totodată, cu alte cuvinte, simultan, la fel de susţinut, atenţia ferm focalizată asupra propriei noastre fiinţe. Procedând astfel vom realiza simultan conjugarea şi sinteza a două atitudini aparent total diferite, care de fapt sunt expresia a două tendinţe opuse ale mentalului nostru obişnuit - una de exteriorizare, în care noi privim atent un obiect exterior, ceasul şi minutarul acestuia în cazul de faţă, şi una de interiorizare, în care noi realizăm o cufundare din ce în ce mai adâncă în profunzimile fiinţei noastre. În paralel cu această dublă concentrare TOT ATUNCI noi vom reflecta SIMULTAN asupra ideii: "Eu sunt……(vom specifica numele nostru complet) şi sunt aici, în acest moment. EU SUNT." Vom urmări pe cât posibil să nu păstrăm în minte decât această idee forţă, în timp ce urmărim profund focalizaţi şi cu detaşare mişcările ritmice ale secundarului ceasului nostru, rămânând în acelaşi timp perfect conştienţi de noi înşine, de numele nostru, de existenţa noastră şi de locul în care ne aflăm (atunci când exersăm). În lumina aspectelor care au fost revelate anterior este evident că rostirea lăuntrică a numelui nostru nu trebuie să ne ducă în mod automat la o simplă identificare cu "eu-l" nostru trecător, aşa cum ni se înfăţişează el în acest moment, ci mai degrabă trebuie să ne trezească conştiinţa existenţei noastre unitare, divine. La o primă analiză pripită şi superficială acest exerciţiu pare extrem de simplu şi chiar facil. Mulţi dintre noi vom avea chiar tendinţa de a specula teoretic, înainte de a face minimul efort de a realiza exerciţiul, considerând că putem păstra foarte uşor în minte ideea că avem numele pe care îl avem, şi că simultan putem fi atenţi asupra faptului că ne aflăm aici, în acest moment, privind cu detaşare cum se deplasează în mod ritmic şi sacadat limba secundarului pe cadranul ceasului nostru. În realitate însă, mai ales pentru aceia care nu şi-au dezvoltat încă, prin intermediul altor practici yoghine, o putere de concentrare excepţională, vom constata că această idee nu rămâne un timp îndelungat imobilă în mintea noastră, ci că ea începe să capete mii de forme, care vom constata că, mai ales atunci, corespund diferitelor atitudini şi tendinţe ale personalităţii noastre care nu are un profil unic, ci o mulţime de faţete ce se derulează caleidoscopic în funcţie de predominanţele TATTVA-ice ale fiecărui moment, pe fondul liniştit şi neschimbător al fiinţei noastre profunde. Felul în care curg dintr-una în alta ideile noastre, fără ca aceste modificări să aibă totuşi un sens precis predeterminat, ar putea fi asemănat din punct de vedere vizual cu modul în care obiectele pictate de Salvador Dali se preschimbă în nisipuri mişcătoare. Dar aceasta nu este unica stare a minţii. Un mare înţelept yoghin spunea că mintea există în doua ipostaze sau stări fundamentale: ca apă şi ca miere. Apa vibrează la cea mai mica tulburare, pe când mierea, oricât de mult ar fi tulburată, îşi regăseşte repede imobilitatea Pentru o înţelegere mai profundă şi mai clară a acestei tehnici precizăm suplimentar că nu este deloc cazul să păstrăm permanent, în mod egotic şi încrâncenaţi o idee fixă în minte, ci că va trebui să "simţim", să "percepem" intuitiv, chiar non-verbal am putea spune, această idee. Ceea ce se cere în cazul acestui exerciţiu inestimabil nu este faptul de a gândi pur şi simplu că suntem, ci A ŞTI aceasta într-un mod direct, dincolo de gânduri şi concepte, având, sau atingând treptat, cu privire la această misterioasă existenţă pură a noastră o cunoaştere directă, profundă, nemijlocită, fermă si absolută. = VA URMA =

– CURS SUPLIMENTAR 2 – TEHNICA SIMPLĂ DE REVELARE A SINELUI SUPREM (ATMAN) PRIN INTERMEDIULCONCENTRĂRII SIMULTANE PROFUNDE ASUPRA PROPRIEI NOASTRE FIINŢE ŞI ASUPRA LIMBII SECUNDARULUI UNUI CEAS MECANIC (continuare la cursul suplimentar 1) La o examinare ceva mai atentă asupra a ceea ce noi suntem cu adevărat vom constata că această revelaţie ne este perfect accesibilă şi că datorită unei intuiţii spirituale pe care o asimilăm spontan imediat ce căutarea noastră devine sinceră şi profundă, această trăire poate să apară în noi aducând ceva nou, luminos, deosebit de important şi de real. Totuşi, pe de altă parte vom constata că de fiecare dată când suntem pe cale să obţinem o realizare spirituală cu totul excepţională, natura noastră inferioară, egotică, ştiind pericolul ce o aşteaptă, acela de a fi dizolvată şi apoi distrusă, se revoltă şi se apără cu disperare folosind toate mijloacele de care dispune pentru a ne împiedica să realizăm acel pas ÎNAINTE atât de necesar pentru noi. Atunci vom descoperi cu uimire că, aparent inexplicabil şi paradoxal, mii de gânduri sau "umbre" de gânduri, mii de senzaţii, imagini şi asocieri de idei, fără nici o legătură cu obiectul concentrării noastre, ne asaltează aproape fără încetare urmărind să ne deturneze efortul. Alteori, însăşi realizarea incompletă a tehnicii poate să devină pentru noi un obstacol. De exemplu, este posibil ca atenţia asupra limbii secundarului ceasului nostru să devină exclusivă şi astfel, privind-o concentraţi, să pierdem din vedere faptul că trebuie să ne orientăm, de asemenea, în egală măsură şi asupra fiinţei noastre care mai ales atunci trebuie să fie privită în ansamblu (global). Totuşi, nici focalizarea restrictivă asupra corpului nostru nu este de natură să ne ducă la un progres veritabil în realizarea acestei tehnici. Astfel, o simplă crispare a piciorului, sau o mică mişcare a muşchilor abdominali, ne poate face să uităm pentru câteva clipe de limba secundarului ceasului nostru şi chiar de noi înşine în dimensiunile noastre profunde, iar această lipsă de continuitate este suficientă pentru a ne compromite din nou strădaniile noastre de până atunci. Uneori putem ajunge chiar să considerăm cu mulţumire că am oprit mecanismul nostru mental care făcea să se desfăşoare, ca într-o derulare cinematografică interioară, întreg ansamblul de imagini şi gânduri parazite sau putem considera că am reuşit să facem abstracţie total de stimulii exteriori ai lumii obiective, realizând astfel o stare perfectă de PRATYAHARA, dar, datorită lipsei unei stări de vigilenţă activă şi vie în realitate să nu facem decât să ne cufundăm într-o stare pasivă şi inertă de semi-somn în care, vom constata după aceea că de fapt priza de conştiinţă asupra limbii secundarului censului nostru a dispărut şi ea, ori că atenţia asupra propriei noastre fiinţe s-a diminuat de asemenea, continuând în schimb să se îmbine unele într-altele, într-un fel încâlcit şi iraţional, imagini, senzaţii, idei, într-un mod discret dar insinuant, Cu şi cum acestea s-ar derula în spatele unui voal fin care le maschează uşor, dar care le lasă totuşi să se facă simţite, precum într-un vis ce se desfăşoară ca de la Sine, în virtutea jocurilor de influenţe şi predominanţe TATTVA-ice, în timp ce noi dormim. Totuşi, în anumite momente excepţionale, doar pentru fracţiuni de secundă la început, apoi din ce în ce mai mult, pe măsură ce perseverăm în realizarea acestei tehnici importante de revelare a Sinelui Divin (ATMAN), vom constata că privind în continuare focalizaţi limba secundarului ceasului, NOI SUNTEM, EXISTĂM, ÎNTR-UN MOD PLENAR, INEFABIL, DESĂVÂRŞIT. Dacă însă în aceeaşi fracţiune de secundă vom ceda cumva tentaţiei care apare imediat în conştiinţa noastră individuală egotică şi limitată de a ne felicita pentru faptul că am reuşit, străfulgerarea intuitivă divină ce ne-a pus în legătură cu Sinele nostru Suprem (ATMAN), dispare din nou, lăsând în urmă doar nostalgia unei trăiri excepţionale pe care în unele situaţii, nu o mai putem atinge imediat. Toate aceste piedici pot apărea curent pe calea spirituală, şi în special atunci când realizăm acest exerciţiu simplu şi

foarte eficient ce are drept scop revelarea Sinelui Divin, Suprem (ATMAN). în faţa acestor obstacole, care sunt inerente demersului transformator pe care îl realizează orice yoghin ce nu a atins încă nivele de conştiinţă mai elevate, mai ales aceia care sunt superficiali şi grăbiţi tind să renunţe rapid la această tehnică extrem de eficientă, considerând cu naivitate că lor le este imposibil să o practice. Mai ales acei oameni care în mod evident nu resimt încă o chemare veritabilă pentru a-şi cunoaşte natura divină ultimă, au mărturisit descurajaţi că aproape fără nici un motiv real momentele în care au realizat această tehnică de revelare a Sinelui Divin, sau cu alte cuvinte acele clipe de confruntare cu ei înşişi în natura lor profundă şi adevărată, au fost cele mai dificile experienţe din viaţa lor. Această priză de conştiinţă simultană asupra interiorului şi exteriorului, asupra universului obiectiv şi asupra celui subiectiv, le crea o stranie senzaţie de sufocare asemănătoare aceleia în care, la un moment dat, suntem privaţi de aer pentru o lungă perioadă de timp. Adeseori, mai ales în cazul celor superficiali şi limitaţi din punct de vedere spiritual, această tehnică de revelare a Sinelui Divin (ATMAN), realizată doar două minute, putea genera sentimentul subiectiv al scurgerii unei durate mult mai mari, în care apăreau şi câteva străfulgerări excepţionale, care erau aproape imperceptibile şi de neînţeles pentru conştiinţa obişnuită. Este evident că toate aceste senzaţii subiective limitatoare provin de la mentalul nostru limitat, îmbâcsit de conştiinţa noastră egotică ce se opune cu disperare unei disoluţii a sa. Totuşi, chiar dacă la început vom avea tendinţa să reacţionăm şi noi astfel, nu trebuie să ne descurajăm deloc, căci chiar şi acele experienţe aparent eşuate ne vor revela ceva fundamental pe care este absolut necesar să nu îl uităm niciodată, şi anume că în mod obişnuit noi nu suntem aproape niciodată conştienţi de noi înşine şi că nu am fost niciodată atât de conştienţi (PRECUM ÎN ACELE MOMENTE) de dificultatea de a fi cu adevărat conştienţi de noi înşine. Strădaniile noastre mentale nu pot atinge niciodată, mai ales la început, starea de spontaneitate şi naturaleţe care sunt specifice conştiinţei divine revelate. Tocmai de aceea, comparând mentalul nostru cu o oglindă, realizăm că de fapt oglinda nu poate face nimic pentru a atrage în ea Soarele. Ea poate doar să se menţină limpede şi pură. Ştiind aceasta ne dăm seama că de îndată ce mintea noastră este pregătită, Soarele conştiinţei divine va începe să strălucească în ea. În concluzie, putem spune că starea de conştienţă este starea omului care în sfârşit a înţeles că nu era conştient aproape niciodată de el însuşi, şi care începe să înveţe puţin câte puţin, sau din contră rapid, care sunt în el însuşi obstacolele care se opun efortului pe care el îl întreprinde în vederea transformării sale spirituale, în lumina acestui exerciţiu spiritual deosebit de simplu şi de eficient de revelare a Sinelui Suprem (ATMAN), vom înţelege de acum înainte că un om şi chiar noi înşine, cel mai adesea, putem citi o carte, de exemplu, putem aproba pe cineva sau putem protesta, ne putem dezamăgi sau entuziasma, fără a fi nici măcar o clipă conştienţi de faptul că noi SUNTEM, sau cu alte cuvinte de acel EU SUNT, şi în concluzie fără ca nimic din lectura noastră să se adreseze în mod veritabil nouă înşine. într-un astfel de caz lectura noastră nu va fi pentru noi decât un simplu vis ce se adaugă propriilor noastre vise, un gest instabil şi trecător ce face parte din curgerea continuă a inconştienţei umane, numită impropriu conştiinţă, în jocul divin uni-

versal al lui MAYA (Iluzia Cosmică). Conştiinţa noastră veritabilă este aproape întotdeauna complet absentă, fiind cel mai adesea ocultată de către tot ceea ce facem la modul obişnuit, sau gândim, vrem, ne imaginăm, când în realitate ea ar putea transpare şi s-ar putea afirma liber şi natural în însăşi aceste gesturi sau atitudini ale noastre. Această situaţie, chiar dacă este starea obişnuită a marii majorităţi a oamenilor, nu trebuie să fie considerată şi starea noastră normală. O stare normală nu poate fi dureroasă, în timp ce aceste tendinţe eronate duc întotdeauna la nenumăratele dureri şi suferinţe cronice care sunt cauzate de ignoranţă. Înţelegem astfel că, de fapt, din punctul de vedere al Sinelui Divin (ATMAN), există o diferenţă foarte mică între starea în care ne aflăm atunci când dormim şi visăm, şi starea obişnuită de veghe, atunci când noi vorbim, acţionăm etc. Mai putem spune că lumea ilogică şi inconştientă a viselor devine latentă, invizibilă în timpul stării de veghe, precum stelele care se ascund atunci când Soarele răsare, dar ea rămâne totuşi prezentă, iar noi continuăm să trăim mai departe sub influenţa ei. în mod obişnuit, după ce ne trezim din somn, noi nu facem altceva decât să căpătăm o conştiinţă critică cu privire la propriile noastre senzaţii şi gânduri, care atunci devin mai ordonate şi mai coerente, cel puţin din punctul de vedere al logicii specifice stării de veghe. Atunci acţiunile noastre devin mai disciplinate, impresiile, senzaţiile, dorinţele pot deveni mai vii, dar noi rămânem totuşi în permanenţă într-o stare de non-conştienţă. Prin urmare, noi nu putem spune că suntem cu adevărat treziţi şi conştienţi, ci mai degrabă putem spune că ne aflăm într-un somn conştient" şi că în această stare de "somn conştient" se derulează inexorabil aproape toată viaţa noastră. Prin intermediul acestei tehnici foarte simple şi eficiente de revelare a Sinelui Suprem (ATMAN), descoperim că este perfect posibil să ne trezim spontan şi firesc, atingând adevărata stare de conştiinţă de Sine. În această stare înaltă, aşa cum vom putea intui fulgerător încă de la început, realizând în mod perseverent această tehnică spirituală, vom continua totuşi să avem gânduri în minte; imaginile, sentimentele, senzaţiile şi aspiraţiile interioare vor continua să se deruleze, constituindu-se aparent la fel ca şi până acum în ceea ce noi numim cunoaşterea obiectivă, dar SIMULTAN se va menţine în noi în permanenţă o conştiinţă martor ce va fi capabilă de a trezi şi de a amplifica în propria noastră fiinţă o forţă supramentală care este menită să examineze, să modifice, sau să stopeze, atunci când este cazul, fluxul acestor derulări interioare. Însăşi această forţă este de natură să catalizeze şi mai mult revelarea Sinelui Divin (ATMAN) în noi. Abia in această etapă vom putea spune că am obţinut o structură existenţială stabilă, precum un ax al fiinţei noastre, care va aduce cu sine o conştiinţă reală şi perfect obiectivă, o cunoaştere absolută atât asupra noastră cât şi asupra celorlalţi, a lucrurilor şi a lumii întregi. Astfel, privindu-ne cu detaşare şi menţinând în permanenţă starea de conştiinţă martor, putem spune că ne aflăm pe calea cea mai directă de separare a Sinelui Absolut (ATMAN) de tot ceea ce este iluzoriu, amăgitor şi efemer.

GLOSAR ATMAN = SINELE SUPREM, ETERN. Omul are două eu-uri: Eul Real nemuritor numit ATMAN sau PURUSHA şi Eul relativ, efemer, Fals, AHAMKARA. În fragedă pruncie, când impresiile şi mediul ambiant nu şi-au pus încă amprenta impurificatoare, pruncul răspândeşte uneori în jur străfulgerări ale Sinelui Real Absolut, dar pe măsură ce avansează în cunoaşterea căilor lumii, în care acţiunile şi comportarea îi afectează apetitul şi dorinţele, confortul şi progresul, el începe să-şi ţeasă o haină numită personalitate, prin care lumea îl cunoaşte. Urzeala iluzorie, efemeră, ţesătura şi firul acestei haine sunt făcute din obiceiuri, prejudecăţi, emoţii, modalităţi de a gândi şi de a acţiona, dorinţe şi ambiţii. O personalitate puternică poate fi până la un anumit nivel de folos pentru a netezi calea vieţii şi pentru a ne permite să ne realizăm ambiţiile, dar nu şi pentru revelarea Eului Adevărat.

Aspirantul autentic la starea de YOGA devine mai puţin interesat de impactul său asupra lumii şi urmăreşte cu ardoare revelarea deplină a Eului său Real Divin. Prin meditaţie profundă, el învaţă să distingă între ceea ce este cu adevărat Real şi ceea ce nu este valoros şi demn de luat în seamă şi întreabă: "Cine şi ce sunt Eu în esenţă?" El analizează şi se cunoaşte pe Sine, întreabă, deschide uşa intuiţiei şi a percepţiei spirituale, pătrunzând astfel pe calea ce duce la SAMADHI. Conform filosofiei YOGA, Sinele nu există deloc în sensul de a fi parte a lumii manifestate, obiectivă sau subiectivă; el este etern, nenăscut, nu creşte, rezistă la orice schimbare, nu decade (nu se alterează) niciodată şi nu moare, fiind atotputernic şi nemuritor. În fiinţă, SINELE este expresia ADEVĂRULUI ULTIM. BHAGAVAD GITA spune că SINELE DIVIN (ATMAN) se află în inimile tuturor oamenilor şi este eul nostru etern, interior, cel mai profund. Doar când realizăm prin revelaţie acest SINE ETERN si ne cucerim pe noi înşine, putem să ne unim cu Infinitul Suprem (DUMNEZEU).

View more...

Comments

Copyright ©2017 KUPDF Inc.
SUPPORT KUPDF