Visual Basic for Application - romana

CUPRINS •

VBA - Bazele programarii

•

Instructiunile VBA

•

Operatiuni de intrare-iesire

•

Visual Basic Editor

•

Modele de obiecte

•

Obiecte Microsoft Word Obiectul Application Proprietăţi (obiectul Application) DisplayScrollBars DisplayStatusBar Height Width WindowState ActiveDocument ActivePrinter ActiveWindow Documents Selection Windows Metode (obiectul Application) Quit Obiectul Document Referirea unui Document Deschiderea documentelor Crearea/salvarea documentelor Activarea unui document Tipărirea unui document Închiderea documentelor Accesarea obiectelor din Document Obiectul Range Obiect Range sau obiect Selection Referinţa prin metoda Range Referinţa prin proprietatea Range Modificarea unui document Lucrul cu textul din Range Redefinirea unui obiect Range Atribuirea obiectelor Range Obiectul Selection Deplasarea şi extinderea selecţiei Metoda GoTo Metodele GoToNext, GoToPrevious Obiecte accesibile din Selection Selection – proprietăţi şi metode uzuale Proprietatea Text Formatarea textului selectat Returnarea obiectului Range Proprietatea Information

Determinarea tipului de selecţie Obiectele Find şi Replacement Find ClearFormatting Execute Selection.Find Range.Find Replacement Obiectele Table, Column, Row şi Cell Colecţia Tables Obiectul Table Colecţia Columns Obiectul Column Colecţia Rows, obiectul Row Colecţia Cells Obiectul Cell Exemple cu obiectele Table, Column, Row şi Cell Utilizarea obiectului HeaderFooter Colecţia Styles Obiectul Style Colecţia CommandBars Colecţia Dialogs Câmpuri – adăugare, editare Verificarea unui obiect Modificarea comenzilor Word Lucrul cu evenimente Evenimente pentru Document Evenimente pentru Application Evenimente pentru ActiveX Auto Macro Automatizarea aplicaţiilor Automatizarea Word din altă aplicaţie Automatizarea altei aplicaţii din Word Comunicarea cu obiectele scufundate •

Controale ActiveX si Dialoguri Proiectarea casetelor de dialog utilizator Crearea unui nou dialog Scrierea procedurilor de răspuns la evenimente Controale Label TextBox ListBox ComboBox CheckBox OptionButton ToggleButton CommandButton TabStrip MultiPage Frame

1

Image Utilizarea dialogurilor utilizator Afişarea unui dialog Obţinerea/editarea proprietăţilor în execuţie Utilizarea controalelor în documente Word, Excel, PowerPoint Controale ActiveX în documente Word Controale ActiveX în foi de calcul Excel Controale ActiveX în diapozitive PowerPoint Controlarea programatică a controalelor din documentele aplicaţiilor •

Obiecte Microsoft Excel Obiectul Application Obiectul Workbook Deschiderea unui Workbook Metoda GetOpenFilename Crearea/salvarea unui Workbook Metoda Add (colecţia Workbooks) Metoda SaveAs Metoda Save Metoda GetSaveAsFilename Închiderea unui Workbook Metoda Close Obiectul Range Referinţe de tip A1 sau nume de domeniu Utilizarea indicilor de linii şi coloane Utilizarea proprietăţii Offset Utilizarea proprietăţilor CurrentRegion şi UsedRegion Parcurgerea unui domeniu de celule Utilizarea instrucţiunii For Each…Next Utilizarea instrucţiunii Do…Loop Utilizarea proprietăţii Address Evenimentele din Excel 97 Permiterea şi inhibarea evenimentelor Utilizarea evenimentelor Evenimentele obiectului Worksheet Exemplu Evenimentele obiectului Chart Exemplu Evenimentele obiectului Workbook Exemplu Evenimentele obiectului Application Utilizarea modulelor clasă cu evenimente

•

Obiecte Microsoft Access Obiectele accesibile în Microsoft Access Obiectele Microsoft Access Obiectul Application Utilizarea obiectului Application în automatizare Colecţia Forms Referirea la un obiect Form Proprietăţile obiectului Form Proprietatea Me (obiectul Form) Proprietatea Section (obiectul Form) Proprietatea Properties (obiectul Form) Proprietatea Module (obiectul Form) Proprietatea RecordSource (obiectul Form) Module ataşate formelor Crearea formelor în timpul execuţiei Colecţia Reports Referirea obiectelor Report Module asociate rapoartelor Crearea rapoartelor în timpul execuţiei Funcţiile CreateForm, CreateReport Funcţiile CreateControl, CreateReportControl Exemplu de creare a unui raport Colecţia Controls Controale Microsoft Access Controale ActiveX Referirea obiectelor Control Proprietăţile obiectului Control Proprietatea Hyperlink (obiectul Control) Proprietatea ControlType (obiectul Control) Controale legate de date (DataBound Controls) Controale care au o colecţie Controls Colecţia Modules Referirea la obiecte Module Module standard şi module clasă Proprietăţile obiectului Module Determinarea numărului de linii Lucrul cu procedurile Metodele obiectului Module Adăugarea de text la un modul Evenimentele unui modul clasă Colecţia References Referirea obiectelor Reference

2

Înregistrarea unei surse de date ODBC Utilizarea DAO cu ODBCDirect Obiectul DBEngine Colecţia Workspace Colecţia Connections Deschiderea conectărilor asincrone Colecţia Databases Comutarea între Connection şi Database Colecţia QueryDefs Executarea interogărilor asincrone Colecţia Parameters Colecţia Recordsets Obiecte Recordset de tip dinamic Deschiderea asincronă a obiectelor Recordset Colecţia Fields Utilizare ODBCDirect Utilizarea actualizării optimiste în lot Tratarea coliziunilor Utilizarea cursoarelor în spaţiile ODBCDirect Caracteristicile cursoarelor Cursoare client-side sau server-side Alegerea tipului de cursor Blocarea înregistrărilor Limitări ale cursoarelor Regăsirea mulţimilor multiple de rezultate Lucrul cu proceduri memorate

Proprietăţile obiectului Reference Metodele colecţiei References Stabilirea unei referinţe în Visual Basic Obiectul DoCmd Metoda OpenForm Metoda RunCommand Obiectul Screen Proprietăţile obiectului Screen •

DAO (Data Access Objects) Lucrul cu obiectele DAO Proiectarea bazelor de date în Microsoft Access Stabilire unei referinţe la biblioteca de obiecte DAO Referirea obiectelor DAO în Visual Basic Adăugarea de noi obiecte DAO la o colecţie Lucrul cu date externe Utilizare DAO cu surse de date ODBC Utilizare Dao cu Microsoft Jet Obiectul DBEngine Colecţia Workspaces Metoda CreateWorkspace Colecţia Errors Colecţia Databases Colecţia TableDefs Colecţia Fields Colecţia Indexes Colecţia QueryDefs Colecţia Parameters (obiectul QueryDef) Colecţia Relations (obiectul Database) Colecţia Recordsets Obiecte Recordset de tip tabelă Obiecte Recordset de tip dynaset Obiecte Recordset de tip snapshot Obiecte Recordset de tip forward-only Metodele obiectelor Recordset Securitatea datelor Colecţia Properties Accesarea datelor ODBC Utilizarea Microsoft Jet pentru date ODBC Utilizarea ODBCDirect pentru date ODBC

•

Obiecte Microsoft PowerPoint Obiectul Application Returnarea unui obiect Application Controlul aspectului ferestrei aplicaţiei Controlarea atributelor şi comportării globale Accesarea principalelor obiecte Accesarea obiectelor partajate de Ms Office Obiectul Presentation Returnarea obiectului Presentation Deschiderea unei prezentări Crearea unei prezentări Importul dintr-un outline Word Activarea unei prezentări

3

Numerotarea şi dimensiunile slide-urilor Stabilirea unui aspect unitar Tipărirea unei prezentări Salvarea unei prezentări Închiderea unei prezentări Configurarea şi executarea unei prezentări Accesul la diapozitivele prezentării Obiectele Slides, Slide şi SlideRange Returnarea colecţiei Slides Returnarea unui obiect Slide Returnarea unui obiect SlideRange Adăugarea unei diapozitiv Stabilirea fundalului şi schemei de culori Alegerea unui layout Adăugarea de obiecte Ordinea diapozitivelor Stabilirea efectelor tranziţiei Referirea notelor Obiectul Selection Crearea unei selecţii Returnarea unei selecţii Returnarea unui obiect din selecţie Obiectele View şi SlideShowView Prezentări, ferestre, viziuni Returnarea obeictelor View şi SlideShowView Navigarea printre diapozitive Alipirea la un obiect View Controlul viziunii din fereastra documentului Returnarea diapozitivului curent Controlul obiectelor în slide show Controlul animaţiei Răspunsul la acţiunea mouseului Controlul unui clip •

Meniuri si bare de unelte Modificarea interfeţei cu utilizatorul Dialogul Customize Visual Basic Domeniul schimbărilor asupra interfeţei utilizator Microsoft Access Microsoft Excel

Mutarea unui element din spaţiul de lucru în caiet Eliminarea unui meniu/toolbar salvat în caiet Microsoft Word Microsoft PowerPoint Componente ale interfeţei utilizator Sistemul de meniuri Adaptarea sistemului de meniuri Componente personale şi componente built-in Utilizarea submeniurilro Utilizarea meniurilor contextuale Text box, List box, Combo box Modificarea în design-time Adăugarea de bare de meniu proprii Adăugarea meniurilor Adăugarea submeniurilor Adăugarea şi gruparea comenzilor Adăugarea şi modificarea meniurilor contextuale Ştergerea componentelor de meniu Restaurarea componentelor built-in Modificarea în run-time Afişarea unei bare de meniu Afişarea dinamică a componentelor de meniu Permiterea şi inhibarea componentelor de meniu Indicarea stării unei intrări de meniu Redenumirea unei intrări Bare de unelte Adaptarea barelor de unelte Utilizarea meniurilor Text box, List box, Combo box Modificarea barelor de unelte în design-time Adăugarea unei bare de unelte Adăugarea şi gruparea controalelor Adaugarea şi iniţializarea controalelor text box, list box, combo box Eliminarea unui control Restaurarea barelor de unelte built-in Modificarea barelor de unelte în run-time

4

Afişarea/ascunderea controalelor şi barelor de unelte Mutarea şi redimensionarea barelor de unelte Restaurarea barelor de unelte built-in Permiterea şi interzicerea accesului la controale Indicarea stării activ/inactiv a unui buton Modificarea controalelor Text box, List box şi Combo box ID-uri de controale şi intrări de meniu •

Forme grafice Obiectele Shape, ShapeRange şi Shapes Returnarea colecţiei Shapes Returnarea obiectului Shape Returnarea colecţiei ShapeRange Desenarea unei forme grafice Editarea unei forme grafice Determinarea proprietăţilor/metodelor adecvate Lucrul cu obiecte OLE Lucrul cu mai multe forme Construirea unui obiect ShapeRange Lucrul cu colecţia ShapeRange

•

Tratarea erorilor. Depanarea programelor Cum se gestionează erorile Proiectarea unei rutine de tratare a erorilor Stabilirea capcanei de erori Scrierea unei rutine de tratare a erorilor Ieşirea din rutina de tratare a erorilor Diferenţa dintre Resume şi Resume Next Reluarea execuţiei la o linie specificată Ierarhia de tratare a erorilor Căutarea în lista de apeluri Indicaţii pentru o tratare complexă a erorilor Testarea tratării erorilor prin generarea de erori Definirea codurilor proprii de eroare Tratarea inline a erorilor Returnarea numerelor de eroare

Tratarea erorilor în procedura apelantă Utilizarea datelor de tip Variant Tratarea centralizată a erorilor Inhibarea tratării erorilor Depanarea programelor care au rutine de tratare a erorilor Tratarea erorilor din obiectele referite Tratarea erorilor transmise din obiectele referite Depanarea tratării erorilor din obiecte referite Depanarea programelor Tipuri de erori Unelte de depanare Bara de unelte Debug Evitarea "bug"-urilor Design Time, Run Time şi Break Mode Utilizarea ferestrelor de depanare Utilizarea modului break Intrarea în modul break la o instrucţiune cu probleme Fixarea unei erori run-time şi continuare Monitorizarea datelor prin expresii de urmărire Adăugarea, editarea sau eliminarea unei expresii urmărite Utilizarea urmăririi rapide Utilizarea unui punct de oprire Utilizarea instrucţiunii Stop Executarea unor secvenţe de cod selectate Utilizarea comenzii Step Into Utilizarea comenzii Step Over Utilizarea comenzii Step Out Trecerea peste secţiuni de cod Stabilirea instrucţiunii următoare Indicarea instrucţiunii următoare Monitorizarea listei de apeluri (Call Stack) Testarea datelor şi procedurilor cu fereastra Immediate Tipărirea informaţiilor în fereastra Immediate Tipărirea din codul aplicaţiei Tipărirea din fereastra Immediate Atribuirea de valori Testarea procedurilor cu fereastra Immediate Verificarea numerelor de eroare

5

Trucuri utile în fereastra Immediate Consideraţii speciale Oprirea execuţiei în procedurile evenimentelor MouseDown sau KeyDown Oprirea execuţiei în procedurile evenimentelor GotFocus sau LostFocus •

Distribuirea solutiilor VBA pentru aplicatiile Microsoft Office Pregătirea soluţiei pentru distribuire Alegerea modului de împachetare a soluţiei Controlul încărcării Încărcarea la start Încărcarea automată în Excel Încărcarea automată în PowerPoint Încărcarea add-in-urilor din sesiunea precedentă Încărcarea programatică Încărcarea ca răspuns la un eveniment Încărcarea unui template prin linia de comandă Descărcarea programatică Încărcarea la cerere Utilizarea referinţelor explicite în Excel Încărcare unei biblioteci în Excel Adăugarea meniurilor Excel fără add-in Încărcarea la cerere în PowerPoint

Încărcarea la cerere din Word Codul executat la încărcare/descărcare Excel – evenimentele AddinInstall şi AddinUninstall PowerPoint – procedurile Auto_Open şi Auto_Close Word – procedurile AutoExec şi AutoExit Verificarea finală a codului Referinţe la ActiveWorkbook sau ActiveDocument Apelul procedurilor din alte proiecte Evitarea referinţelor nerezolvate PowerPoint – apelul unei rutine fără referinţă Referinţe legate târziu Protejarea codului Salvarea soluţiei ca un Add-in sau Global Template Crearea unui Add-in în Excel Crearea unui Add-in în PowerPoint Crearea unui template global în Word Depanarea unui Add-in sau Global Template Depanarea unui add-in în Excel Depanarea unui add-in în PowerPoint Depanarea unui template global în Word Distribuirea soluţiilor prin Setup Wizard

6

1. BAZELE PROGRAMĂRII Visual Basic for Application (VBA) Tipuri de date Variabilele şi constantele utilizate într-un program VBA pot avea diverse tipuri, specifice datelor memorate. Spre deosebire de alte limbaje de programare, există un tip universal — tipul Variant —, care poate conţine aproape orice alt tip de date. Acest tip este asignat în mod implicit tuturor variabilelor nedeclarate altfel, încât declararea explicită poate fi utilizată atunci când se doreşte economisirea memoriei (tipul Variant alocă mai multă memorie), viteză în execuţie sau atunci când se scriu date într-un fişier în acces direct. Boolean

Byte

Date

Decimal

Double

Domeniu de valori: True sau False (valorile logice) Memorie: 2 bytes Declarator de tip: Observaţii. Convertirea valorilor numerice la tipul Boolean: 0 produce False, valorile nenule produc True. Convertirea valorilor de tip Boolean la alte tipuri numerice: False devine 0, True devine -1. Domeniu de valori: 0–255 (numere întregi, fără semn) Memorie: 1 byte Declarator de tip: Observaţii. Currency Domeniu de valori: -922 337 203 685 477.5808 — 922 337 203 685 477.5807 Memorie: 8 bytes Declarator de tip: @ Observaţii. Utilizate pentru calcule băneşti (sau alte situaţii în care precizia este foarte importantă). Valorile sunt memorate în format întreg, scalate prin 10 000, pentru a obţine 15 cifre la partea întreagă şi 4 cifre la partea zecimală (reprezentare în virgulă fixă). Domeniu de valori: 1 ianuarie 100 — 31 decembrie 9999, 0:00:00 — 23:59:59 Memorie: 8 bytes Declarator de tip: Observaţii. Informaţiile de tip dată calendaristică şi/sau timp orar sunt memorate drept numere flotante, partea întreagă reprezentând data calendaristică, partea fracţionară reprezentând timpul. La convertiri, miezul nopţii este 0, miezul zilei este .5, numerele negative reprezintă date înainte de 30 decembrie 1899. Poate fi atribuit ca valoare de tip date orice literal care reprezintă o dată calendaristică recunoscută ca atare, literalul trebuind să fie cuprins între simboluri #, de exemplu #1 Jan 99#. Domeniu de valori: (vezi observaţiile) Memorie: 12 bytes Declarator de tip: Observaţii. Valorile de tip Decimal sunt memorate ca întregi fără semn însoţiţi de un factor de scală, între 0 şi 28, specificând numărul de zecimale. Pentru scala=0 (fără parte zecimală), cea mai mare valoare posibilă este +/-79,228,162,514,264,337,593,543,950,335. Cu scala=28 cea mai mare valoare este +/7.9228162514264337593543950335 iar cea mai mică valoare nenulă este +/0.0000000000000000000000000001. Notă: Deocamdată, tipul Decimal poate fi utilizat doar ca subtip în Variant, adică nu se pot declara variabile ca fiind de tip Decimal. Acestea pot fi create ca Variant cu subtipul Decimal prin funcţia Cdec (funcţia forţează o expresie să fie de un tip specificat, din aceeaşi categorie de funcţii fiind şi CBool, CByte etc.). Domeniu de valori: numere negative de la -1.79769313486232E308 până la -4.94065645841247E-324; numere pozitive de la 4.94065645841247E-324 până la 1.79769313486232E308 (numere flotante în dublă precizie). Memorie: 8 bytes

7

Integer

Long

Object

Single

String

Declarator de tip: # Observaţii. Domeniu de valori: -32 768 — 32 767. Memorie: 2 bytes Declarator de tip: % Observaţii. Domeniu de valori: -2 147 483 648 — 2 147 483 647. Memorie: 4 bytes Declarator de tip: & Observaţii. Domeniu de valori: (vezi observaţiile) Memorie: 4 bytes Declarator de tip: Observaţii. Adrese pe 32 de biţi care se referă la obiecte. Prin instrucţiunea Set se atribuie unei variabile declarate de tip Object referinţa la obiectul dorit. Notă. Prin declararea unei variabile de tip Object, referirea la un obiect prin Set produce o ataşare târzie (la timpul execuţiei – run-time binding). Pentru o ataşare timpurie (la timpul compilării – compile-time binding) se va utiliza o variabilă declarată cu numele clasei respective. Domeniu de valori: numere negative de la -3.402823E38 până la -1.401298E-45; numere pozitive de la 1.401298E-45 până la 3.402823E38. Memorie: 4 bytes Declarator de tip: ! Observaţii.

Domeniu de valori: şir de lungime variabilă: până la 2^31 caractere; şir de lungime fixă: până la 2^16 caractere. Memorie: 2 bytes Declarator de tip: $ Observaţii. Un şir de lungime fixă declarat Public nu poate fi utilizat într-un modul de clasă. Variant (default) Domeniu de valori: aceleaşi cu domeniile specificate la tipurile precedente şi care pot fi subtipuri ale tipului Variant, cu menţiunea că toate subtipurile numerice au domeniul de la Double. Memorie: în funcţie de subtipul valorii: valorile numerice ocupă 16 bytes, valorile de tip String necesită 22 bytes plus câte un byte pentru fiecare caracter. Declarator de tip: Observaţii. Este tipul specificat implicit (în lipsa unei declaraţii explicite) pentru o constantă, variabilă, sau argument (caz care, deşi nerecomandat, poate elimina erorile provocate de diferenţele de tip ale argumentelor la apelul procedurilor). Cu excepţia datelor de tip String cu lungime fixă şi a datelor cu tipuri definite de utilizator, tipul Variant poate conţine orice alt tip de dată. În plus poate să conţină valorile speciale Empty, Error, Nothing şi Null. Tipul considerat pentru o dată conţinută într-un Variant poate fi determinat cu funcţia VarType sau TypeName. Valorile unei variabile Variant pot să-şi convertească valorile automat. În general, datele numerice sunt memorate în tipul de origine, dar este posibil ca ele să fie promovate la tipul superior dacă rezultatul unei operaţii necesită acest fapt. De exemplu o valoare declarată iniţial drept Integer şi atribuită unui Variant va fi memorată ca un întreg până când, ridicând-o de exemplu la o putere, valoarea ei excede domeniul tipului Integer. În acest caz are loc promovarea (ca mod de reprezentare) la tipul superior adecvat (Long sau Double). Dacă depăşirea domeniului are loc pentru subtipurile Currency, Decimal sau Double, atunci se va semnala eroare. Utilizarea tipului Variant permite o tratare mai diferenţiată a şirurilor de cifre: în operaţii numerice vor fi considerate numere iar în operaţii cu şiruri vor fi considerate şiruri. Accesul la valorile Variant este mai lent decât accesul la valorile definite prin tipuri explicite.

8

Valorile speciale au semnificaţia: o o o

o

Empty este valoarea unui Variant care nu a fost iniţializat. În calcule numerice este considerat 0 iar în operaţii cu şiruri este şirul de lungime zero. Null este valoarea unui Variant care, în mod programatic, nu conţine date. Error este valoarea utilizată pentru a arăta îndeplinirea unei condiţii de eroare (prin convertirea unui real cu funcţia CVErr). Procesarea se va efectua de către utilizator, tratarea automată a erorilor nu este activată la setarea acestor valori. Nothing este utilizată pentru disocierea unei variabile de tip Object de un obiect efectiv.

Tipuri definite de utilizator Un tip de dată definit de utilizator reprezintă echivalentul unei înregistrări dintr-un fişier (bază de date), adică o grupare de entităţi de tipuri diferite. Definirea are loc la nivel de modul, prin instrucţiuni Type. Pentru clauzele care apar se va vedea discuţia de la domeniul variabilelor. [Private | Public] Type varname elementname [([subscripts])] As type [elementname [([subscripts])] As type] ... End Type unde varname este numele dat tipului definit, iar prin elementname se definesc componentele tipului. Se pot utiliza şi componente de tipuri utilizator deja definite. Componentele pot fi şi tablouri, caz în care apar definiţiile specifice (vezi declararea variabilelor). Declararea constantelor, variabilelor şi tablourilor Nume La denumirea procedurilor, constantelor, variabilelor şi argumentelor într-un modul Visual Basic se cere respectarea următoarelor reguli: • • • •

primul caracter trebuie să fie o literă; nu se utilizează spaţiu, punct (.), semnul exclamării(!), sau caracterele @, &, $, # lungimea denumirii nu poate depăşi 255 de caractere; la acelaşi nivel de existenţă nu pot să existe denumiri identice. Pot să existe totuşi, în acelaşi modul, o variabilă privată şi o variabilă la nivel de procedură care să poarte acelaşi nume.

În general, nu se recomandă definirea unor denumiri identice cu nume de funcţii, instrucţiuni sau metode existente în Visual Basic. Dacă s-a ajuns totuşi la această situaţie, atunci utilizarea funcţiei intrinseci limbajului, a instrucţiunii sau metodei care intră în conflict cu un nume asignat necesită calificarea ei în raport de biblioteca asociată. De exemplu, VBA.Left este apelul la funcţia Left atunci când este definită de utilizator şi o variabilă Left. Notă. Visual Basic nu este case-sensitive, deci denumirea unei entităţi nu are ca atribut distinctiv capitalizarea literelor, dar mediul de programare VBA păstrează capitalizarea din instrucţiunea unde este definit un nume. Declararea constantelor

9

Definirea unei constante se realizează prin instrucţiunea Const, în care se poate specifica tipul, domeniul şi valoarea constantei. Valoarea unei constante nu se poate schimba programatic. [Public | Private] Const constname [As type] = expression Public — cuvânt cheie, opţional, utilizat la nivel de modul pentru a declara constante recunoscute în toate procedurile din toate modulele. Nu este permis în proceduri. Private — cuvânt cheie, opţional, utilizat la nivel de modul pentru a declara constante recunoscute în toate procedurile din modulul în care apare declaraţia. Nu este permis în proceduri. constname — numele constantei (obligatoriu). type — tipul constantei: Byte, Boolean, Integer, Long, Currency, Single, Double, Decimal (încă nu este suportat), Date, String, sau Variant. Fiecare constantă presupune o clauză As type proprie; în lipsa clauzei se va ataşa automat tipul cel mai apropiat expresiei. expression — combinaţie de identificatori, constante, operatori (cu excepţia Is) care produce un sir, număr sau obiect. Nu se pot utiliza variabile, funcţii utilizator sau funcţii VBA predefinite. În mod implicit, constantele sunt private. La nivel de procedură, sau de modul clasă, domeniul lor nu poate fi modificat prin utilizarea clauzei Public. La nivel de modul standard vizibilitatea poate fi modificată prin Public. Constantele declarate în proceduri Sub, Function sau Property sunt locale procedurii, constantele declarate în afara unei proceduri este definită în modulul respectiv. Mai multe declaraţii de constante pot fi scrise pe o aceeaşi linie, separate prin virgule la nivel de atribuiri de expresii. În acest caz, cuvintele Public sau Private care apar se aplică întregii linii. Exemple Const NrLinii = 15 Public Const MesajInitial = "Tastati numarul de linii" Private Const NrLinii as Integer = 15 Public Const NrLinii = 15, Pondere as Single = 1.21 Este de remarcat că, în ultima linie, doar Pondere este de tip Single, în timp ce NrLinii este de tip Integer (în lipsa clauzei As type se atribuie tipul expresiei). Declararea variabilelor Variabilele, simple sau tablou, se definesc prin instrucţiunile Dim, Private, Public, ReDim sau Static. Numele unei variabile trebuie să respecte regulile generale de formare a identificatorilor, tipul variabilei poate fi definit explicit (prin clauza As type) sau implicit (ca Variant). În cazul în care modulul conţine instrucţiunea Option Explicit cu sintaxa Option Explicit

10

şi care trebuie să apară înaintea oricărei proceduri din modul, toate variabilele trebuie să fie declarate prin instrucţiunile menţionate. Lipsa instrucţiunii Option Explicit permite ca variabilele să fie definite acolo unde este nevoie de ele prin simpla menţionare a unui nou identificator, tipul lor fiind stabilit implicit. Această ultimă posibilitate poate produce erori greu detectabile. Sintaxa instrucţiunilor de declarare a variabilelor este următoarea şi se observă asemănarea clauzelor. Dim [WithEvents] varname[([subscripts])] [As [New] type] Private [WithEvents] varname[([subscripts])] [As [New] type] Public [WithEvents] varname[([subscripts])] [As [New] type] Static varname[([subscripts])] [As [New] type] ReDim [Preserve] varname(subscripts) [As type] varname — numele variabilei (obligatoriu). subscripts — dimensiunile tabloului de date (dacă se declară o variabilă tablou). Pot exista până la 60 de indici, separaţi prin virgule, declararea dimensiunilor pentru un indice fiind de forma [lower To] upper Limita inferioară este, implicit, 0, dar poate fi controlată prin instrucţiunea Option Base. Dacă nu se indică limitele indicilor (dar parantezele sunt prezente), se defineşte o variabilă tablou dinamică (nu şi prin Static) ale cărei dimensiuni pot fi precizate/redefinite prin instrucţiunea ReDim. New — permite crearea implicită a unui obiect (atunci când se declară o variabilă de tip obiect). O nouă instanţă a obiectului este creată la prima referinţă a variabilei definite. Clauza nu poate să apară la declararea variabilelor de tipuri intrinseci şi nici la declararea instanţelor obiectelor dependente. type — tipul variabilei definite: Byte, Boolean, Integer, Long, Currency, Single, Double, Decimal (nesuportat încă), Date, String (pentru şiruri cu lungime variabilă), String * length (pentru şiruri cu lungime fixă), Object, Variant, tip utilizator sau tip de obiect. Dacă se definesc mai multe variabile într-o instrucţiune, definiţiile se separă prin virgulă iar clauza de tip nu este extinsă şi la variabilele definite ulterior. Deşi toate instrucţiunile permit declararea unor variabile (simple sau tablou), fiecare instrucţiune are un efect distinct în ceea ce priveşte vizibilitatea variabilelor şi persistenţa valorilor. •

• •

•

Dim defineşte variabile atât la nivel de modul cât şi la nivel de procedură. Variabilele definite la nivel de modul sunt accesibile în procedurile acelui modul, iar variabilele de la nivel de procedură sunt vizibile doar în procedura respectivă. Private este utilizată la nivel de modul pentru a declara variabile accesibile doar în procedurile acelui modul. Public este utilizată pentru a declara variabile accesibile în toate procedurile din toate modulele şi din toate aplicaţiile. Prin includerea instrucţiunii Option Private Module este posibil ca variabilele publice să fie vizibile doar în proiectul în care sunt definite. Static este utilizată la nivel de procedură nestatică pentru a declara variabile care îşi păstrează valoarea de la o execuţie a procedurii la alta, atât timp cât modulul în care apare procedura nu este resetat sau repornit.

11

•

Variabilele definite prin Static sunt vizibile doar în procedura respectivă. Este de remarcat că se poate defini o întreagă procedură utilizând clauza Static (vezi definirea procedurilor), caz în care toate variabilele sunt statice. ReDim este utilizată la nivel de procedură pentru realocarea memoriei variabilelor tablou dinamice. Utilizarea clauzei Preserve permite doar modificarea ultimei dimensiuni şi păstrează valorile deja existente. (Pentru detalii vezi şi VBA Help).

Exemple Dim x As Double, ColtStanga As Integer Private I, J As Long Static Venit As Currency, NumPren As String Dim Retineri(5) As Currency Public indicatori(10) As Byte Dim matrice(1 To 3, 100 To 200) As String Public fntScris As Font Dim appWD As Word.Application Proceduri Printr-o procedură se înţelege, similar altor limbaje de programare, o mulţime de instrucţiuni care este identificată printrun nume şi care se execută unitar printr-un singur apel. Ar trebui, pentru claritatea programului, ca o procedură să efectueze o prelucrare unitară identificabilă în logica programului. Există trei tipuri principale de proceduri: Sub, Function şi Property. Ultimul tip este caracteristic definirii unui obiect şi va fi prezentat ulterior. O procedură de tip Sub poate primi şi transmite informaţii prin intermediul unor variabile publice sau/şi a unor parametri. Numele procedurii nu are ataşată nici o valoare. O procedură de tip Function se deosebeşte prin aceea că numele procedurii are ataşată o valoare (valoarea funcţiei) şi poate fi utilizat ca orice altă variabilă din proiect. Observaţie. Orice instrucţiune executabilă trebuie să aparţină unei proceduri. Declaraţiile pot să apară şi în afara procedurilor, la nivel de modul. Proceduri Sub Organizarea generală a unei proceduri de tip Sub este [Private | Public] [Static] Sub name ([arglist]) [instrucţiuni] [Exit Sub] [instrucţiuni] End Sub

12

Public, Private, Static — determină vizibilitatea procedurii. Public = vizibilă pentru toate procedurile şi toate modulele (în funcţie de Option Private se defineşte vizibilitatea pentru alte proiecte). Private = vizibilă doar pentru procedurile din modulul unde procedura este declarată. Static = arată că toate variabilele locale îşi păstrează valorile între apeluri. name — numele procedurii. arglist — lista de argumente, separate prin virgule. Prin instrucţiunea Exit Sub se poate ieşi din procedură şi altminteri decât prin linia finală. Argumentele se definesc după sintaxa: [Optional] [ByVal | ByRef] [ParamArray] varname[( )] [As type] [= defaultvalue] Optional — arată că parametrul nu este obligatoriu. Parametrii opţionali trebuie să fie grupaţi la sfârşitul listei (apariţia clauzei Optional cere ca toţi parametrii care urmează să aibă aceeaşi clauză). ByVal — arată că apelul paramatrului se face prin valoare (orice modificare a valorii transmise nu este regăsită după părăsirea procedurii, calculele efectuându-se pe o copie a parametrului). ByRef — arată că apelul paramatrului se face prin referinţă (orice modificare a valorii transmise este regăsită după părăsirea procedurii). Acesta este modul implicit de transmitere a parametrilor. ParamArray — folosit doar ca ultim argument în listă, denotă un tablou Optional de elemente de tip Variant. Clauza ParamArray permite definirea unui număr arbitrar de parametri. ParamArray nu poate fi utilizat împreună cu ByVal, ByRef, sau Optional. varname — numele argumentului. Dacă este tablou se vor indica parantezele. type — tipul parametrului transmis: Byte, Boolean, Integer, Long, Currency, Single, Double, Decimal, Date, String (doar lungime variabilă), Object, Variant. Pentru parametrii obligatorii (fără Optional) poate fi şi un tip definit sau de obiect. defaultvalue — defineşte valoarea implicită pentru argumentele opţionale. Poate fi orice expresie, dar pentru tipul Object se admite doar Nothing. Apelul unei proceduri Sub Pentru a executa o procedură de tip Sub din altă procedură (vezi şi discuţia privind vizibilitatea) se menţionează, pe o linie separată, numele procedurii urmat sau nu de parametri. Dacă este necesar, datorită apelării unui alt proiect sau modul, atunci apelul este după modelul: Nume_proiect.Nume_modul.Nume_procedură listă de argumente unde lista de argumente poate sau nu să fie inclusă între paranteze. Argumentele efective sunt separate în listă prin virgule şi trebuie să respecte ordinea (şi tipul) argumentelor din definiţia procedurii. În cazul procedurilor cu multe argumente, dintre care multe opţionale, transferul poate provoca erori de scriere a codului (un argument opţional necesită totuşi virgula sa, de unde o numărare atentă a virgulelor etc.). Pentru asemenea situaţii (în special) se permite şi transferul valorilor prin intermediul tehnicii de argumente denumite. Aceasta se realizează alcătuind lista de argumente, la apelul procedurii, din intrări de forma nume_argument:=valoare_argument

13

separate prin virgule şi la care nu mai contează ordinea iniţială a argumentelor. Se vor specifica doar parametrii care se transmit efectiv (adică valorile opţionale dorite şi toate valorile neopţionale). Pentru apelul unei proceduri se va studia şi instrucţiunea Call. Proceduri Function O procedură de tip Function este similară, ca definiţie, unei proceduri Sub, dar are particularitatea că returnează o valoare prin numele său (care se comportă deci ca o variabilă). [Public | Private] [Static] Function name [(arglist)] [As type] [statements] [name = expression] [Exit Function] [statements] [name = expression] End Function Este de remarcat că se poate ataşa un tip numelui funcţiei (adică valorii funcţiei) şi se va remarca existenţa instrucţiunilor prin care se atribuie funcţiei valorile calculate. Valoarea returnată de o funcţie poate fi utilizată într-o altă expresie prin includerea numelui funcţiei urmat, între paranteze, de valorile efective ale parametrilor. Dacă apelul se face prin intermediul instrucţiunii Call, valoarea funcţiei nu poate fi utilizată. În asemenea situaţii se activează de fapt doar prelucrările colaterale (care, pentru claritatea codului, nici nu sunt recomandate). Exemple de proceduri Public Function AriaCilindru (raza, inaltime) As Double Const Pi = 3.14159 cilBaza = Pi*raza^2 cilLaterala = 2*Pi*raza*inaltime AriaCilindru = 2*cilBaza + cilLaterala End Function Sub AriaCilindru (ByVal raza As Single, ByVal inaltime As Single, ByRef cilAria As Double) Const Pi As Single = 3.14159

14

Dim cilBaza As Single, cilLaterala As Single cilBaza = Pi*raza^2 cilLaterala = 2*Pi*raza*inaltime cilAria = 2*cilBaza + cilLaterala End Apelul funcţiei poate fi într-o instrucţiune de genul CostTotalPiesa = AriaCilindru (r1, h1) * CostUnitar în timp ce apelul subrutinei poate fi AriaCilindru inaltime:=h1, raza:=r1, cilAria:=AriePiesa Organizarea generală a unui proiect VBA Obiectele şi prelucrările necesare realizării unei aplicaţii VBA (presupunând că se doreşte atingerea unui ansamblu coerent de scopuri) sunt gestionate sub forma unui proiect, care are un nume implicit sau dat de utilizator. La un anumit moment pot fi deschise mai multe proiecte, identificabile prin denumirile lor. Deoarece prelucrările proiectate în VBA sunt ataşate documentelor (acţiunilor) unor aplicaţii particulare (Word, Excel etc.), proiectele sunt salvate o dată cu documentele pe care le însoţesc. Acest fapt nu reduce aria de probleme abordabile întrucât prelucrările propriu-zise nu sunt limitate la documentul însoţit (se poate deschide astfel un document Word alb şi să se efectueze orice prelucrare dorită, fără a avea obligaţia de a scrie ceva în documentul deschis). Într-un proiect VBA sunt identificabile următoarele componente: • • • •

Module standard (denumite iniţial module de cod). Conţin declaraţii şi proceduri generale. Există de asemenea şi module care conţin tratarea evenimentelor specifice documentului de care este ataşat proiectul. Module de clasă. Conţin definirea obiectelor create de utilizator. Forme. Conţin definiţiile dialogurilor din interfaţa proiectată de utilizator ca şi codul program necesar controlării dialogurilor. Referinţe. Într-un proiect este menţinută lista altor proiecte, care sunt referite în proiectul curent.

Un modul de cod poate începe cu o secţiune de declaraţii. Prin declaraţii înţelegem instrucţiuni neexecutabile prin care se definesc constante, variabile şi proceduri externe. Utilizând Public, Static, Private se precizează şi domeniul de vizibilitate a entităţilor definite. Gestionarea (crearea, editarea, ştergerea etc.) obiectelor dintr-un proiect se face prin comenzi ale mediului VBA, care este prezentat într-o secţiune separată. Domeniul unei variabile, constante sau proceduri Domeniul unei entităţi reprezintă mulţimea instrucţiunilor unde poate fi referită acea entitate. Se poate vorbi astfel de vizibilitatea unei entităţi. Domeniul este dependent de locul definirii entităţii, de clauzele care apar la definire şi de parametrii globali ai proiectului.

15

Notă. Este de remarcat că utilizarea unei denumiri în afara domeniului iniţial prefigurat produce, în lipsa instrucţiunii Option Explicit, crearea unei noi entităţi, fără nici o legătură cu cea precedentă, sursă de erori greu detectabile. Acesta este motivul pentru care se recomandă declararea explicită a tuturor variabilelor. Există trei tipuri de domenii: o o o

la nivel de procedură; la nivel de modul, privat; la nivel de modul, public.

Nivelul procedură O variabilă sau constantă definită într-o procedură este vizibilă doar în procedură respectivă. Dacă o asemenea entitate trebuie referită şi în alte proceduri, atunci declararea ei se va efectua la nivel de modul, sau se va transmite procedurii prin intermediul argumentelor. Nivel de modul, privat Variabilele şi constantele definite la nivel de modul (în secţiunea Declarations) sunt Private în mod implicit, adică sunt vizibile doar în modulul respectiv. Utilizarea clauzei Private nu este deci necesară, dar este recomandată. Notă. Dacă se utilizează instrucţiunea Option Private Module (în secţiunea Declarations a modulului) atunci variabilele şi procedurile publice vor fi vizibile doar în proiectul curent. În lipsa acestei declaraţii, procedurile publice (din toate modulele standard sau clasă) sunt vizibile în toate proiectele care se referă la proiectul curent. Procedurile, variabilele şi constantele publice din alte module (cum ar fi modulele ataşate formelor) sunt Private pentru proiectul de definiţie, deci ele nu sunt accesibile proiectelor care se referă la proiectul unde sunt declarate. Nivel de modul, public Variabilele declarate la nivel de modul drept Public sunt vizibile în toate procedurile din proiect. Procedurile sunt publice în mod implicit, cu excepţie procedurilor de tratare a evenimentelor, care sunt Private în mod implicit. A se vedea şi nota anterioară. Viata unei variabile Prin viaţa unei variabile se înţelege timpul cât variabila are o valoare. Este evident că valoarea unei variabile se poate modifica pe durata vieţii sale, dar definitoriu este faptul că variabila are o anumită valoare pe întreaga durată a vieţii sale. La părăsirea domeniului, variabila "moare" şi nu mai are ataşată o valoare. La începutul execuţiei unei proceduri, toate variabilele sunt iniţializate: Variabilă numerică

0 (zero)

Şir de lungime variabilă

"" (şir de lungime zero)

Şir de lungime fixă

Completat cu caracterul Chr(0) (având codul ASCII 0)

Variabilă Variant

Empty

Variabile de tip utilizator

fiecare element este iniţializat separat, potrivit tipului primar

Variabilă Object

Nothing (până la asignarea unei referinţe prin Set)

16

Variabilele care nu sunt modificate îşi păstrează valoarea iniţială. Variabilele declarate prin Dim la nivel de procedură au valoare până la terminarea execuţiei procedurii (chiar dacă se trece prin apel în alte proceduri). Variabilele declarate prin Static, la nivel de procedură, au aceeaşi viaţă ca şi variabilele declarate la nivel de modul şi îşi păstrează valoarea până la terminarea execuţiei codului (inclusiv de la un apel la altul). Includerea clauzei Static în instrucţiunea Sub sau Function are ca efect declararea tuturor variabilelor definite în procedura respectivă drept variabile statice (deci care îşi păstrează valorile între apeluri). Variabilele declarate la nivel de modul standard îşi păstrează valoarea pe tot timpul execuţiei. Variabilele declarate la nivel de modul clasă îşi păstrează valoarea atât timp cât există o instanţă a clasei. Diferenţa faţă de variabilele Static este aceea că memoria este utilizată permanent (nu se eliberează la părăsirea domeniului). Variabile Object Declararea unei variabile de tip obiect se poate efectua prin declararea tipului generic Object Dim myDoc As Object sau specificând exact numele de clasă dintr-o bibliotecă de obiecte referită Dim myDoc As Word.Document În primul mod de definire (ca Object) nu se poate efectua la momentul compilării existenţa obiectului, nu se poate verifica utilizarea corectă a proprietătilor şi metodelor obiectului şi nu se poate lega această informaţie de variabila obiect definită. Ataşarea unui obiect este, în acest caz, o legare târzie (late binding) la momentul execuţiei şi se efectuează prin instrucţiunea Set. Specificarea unei clase la definirea variabilei obiect produce o legare timpurie (early binding) care este mai rapidă, se face la momentul compilării şi poate înlătura mai rapid erori posibile în utilizarea metodelor şi proprietăţilor obiectului. Instrucţiunea Set are sintaxa: Set objectvar = {[New] objectexpression | Nothing} unde o o o o

objectvar este numele variabilei (sau proprietăţii) New permite crearea unei noi instanţe a clasei Objectexpression este o expresie constând în numele unui obiect, altă variabilă declarată de acelaşi tip obiect, sau funcţie ori metodă care returnează un obiect de acelaşi tip obiect Nothing permite deconectarea asocierii cu un obiect specific, eliberând resursele sistem şi de memorie utilizate.

În general, atunci când se utilizează Set pentru a asigna o referinţă de obiect la o variabilă, nu se creează o copie a obiectului pentru acea variabilă. Este creată doar o referinţă la obiect. Astfel, mai multe variabile de tip obiect pot să se refere la acelaşi obiect: orice schimbare a obiectului se va reflecta în toate variabilele care referă obiectul. Utilizând clauza New se va crea efectiv o copie (instanţă) a obiectului. Exemple Prin următoarele două instrucţiuni se defineşte variabila objWord care este legată târziu de o aplicaţie Word:

17

Dim objWord As Object Set obhWord = CreateObject("Word.Application") Legarea timpurie se poate efectua prin Dim objWord As Word.Application Este de remarcat că instrucţiunea Set apelează o funcţie care creează şi returnează o referinţă la un obiect ActiveX. Constante predefinite (built–in) Bibliotecile de obiecte din fiecare aplicaţie Office furnizează o mulţime de constante predefinite, care pot fi utilizate pentru a stabili proprietăti sau pentru a transmite argumente către proprietăţi sau metode. Constantele sunt, de regulă, grupate în tipuri enumerate care reprezintă valorile posibile pentru o proprietate specifică. Deşi este posibilă să se utilizeze valoarea numerică a constantei este recomandat să se utilizeze constanta numită întrucât dezvoltări ulterioare ale mediului Microsoft Office (ca şi ale aplicaţiilor din Visual Studio) tind să păstreze compatibilitatea între denumirile constantelor şi nu între valorile efective. De exemplu se preferă Application.DisplayAlerts = wdAlertAll în loc de Application.DisplayAlerts = -1 pentru a fixa ca Word să afişeze toate mesajele de alertă la execuţia unei proceduri. Codul scris astfel este şi mai explicit. INSTRUCŢIUNILE VBA Generalităţi Există trei categorii de instrucţiuni Visual Basic: • instrucţiuni de declarare (prezentate la declararea variabilelor) prin care se denumesc şi se declară tipul pentru variabile, constante şi proceduri; • instrucţiuni de atribuire (prezentate în continuare) prin care se atribuie valori variabilelor sau constantelor; • instrucţiuni executabile (prezentate în continuare) care iniţiază acţiuni: execută metode sau proceduri, controlează fluxul execuţiei codului. În mediul de dezvoltare VBA, sintaxa instrucţiunilor este verificată automat după ce se trece la instrucţiunea următoare (prin Enter). Continuarea instrucţiunilor O instrucţiune poate să fie scrisă pe mai multe linii prin utilizarea caracterului de continuare a liniei "_" precedat de un spaţiu. De exemplu, crearea prin program a unui tabel într-un document Word: ActiveDocument.Tables.Add Range:=Selection.Range, _ NumRows:=3, _

18

NumColumns:= 3 unde, pe lângă continuarea liniilor se va remarca utilizarea argumentelor numite la apelul metodei de adăugare a unui nou tabel la colecţia de tabele a documentului. Două instrucţiuni pot fi scrise pe o aceeaşi linie dacă sunt separate cu caracterul ":". Etichetarea liniilor O linie poate fi identificată: • printr-o etichetă: orice nume, care respectă regulile generale, care începe în prima coloană a liniei şi se termină cu caracterul ":" • printr-un număr: orice combinaţie de cifre, care începe în prima coloană a liniei şi este unic în modulul respectiv. Identificatorii de linii pot fi utilizaţi în instrucţiuni de control, desi codul astfel construit nu respectă regulile programării structurate.. Comentarii Textele explicative (necesare documentării codului) pot fi introduse pe linii separate sau în continuarea liniei de cod. O linie de comentariu începe cu un apostrof (') sau cu cuvântul Rem urmat de un spaţiu. Comentariul de pe aceeaşi linie cu o instrucţiune se introduce printr-un apostrof urmat de comentariu.

Operatori În formarea expresiilor de diverse tipuri, operatorii sunt cei utilizaţi aproape general în limbajele de programare de nivel înalt. Pentru fixarea termenilor şi notaţiilor sunt totuşi prezentaţi, pe categorii, însoţiţi, acolo unde este cazul de scurte explicaţii. Operatori aritmetici Operator

Semnificaţie

Observaţii

^

Ridicarea la putere

rezultatul este Double sau Variant(Double) cu excepţia: dacă un operand este Null, rezultatul este tot Null

*

Înmulţirea

rezultatul este dat de cel "mai precis" factor, ordinea crescătoare a "preciziei" fiind, pentru înmulţire, Byte, Integer, Long, Single, Currency, Double şi Decimal. Dacă o expresie este Null, rezultatul este Null. O expresie Empty este considerată ca 0. Pentru excepţii se va studia Help – *(operator).

/

Împărţirea

rezultatul este, în general, Double sau Variant(Double). Dacă o expresie este Null, rezultatul este Null. O expresie Empty este considerată ca 0. Pentru excepţii se va studia Help – /(operator).

\

Împărţirea întreagă

înainte de împărţire, operanzii sunt rotunjiţi la Byte, Integer sau Long. Rezultatul este Byte, Variant(Byte), Integer, Variant (Integer), Long, sau Variant(Long). Dacă o expresie este Null, rezultatul este Null. O expresie Empty este considerată ca 0.

Restul împărţirii

operanzii sunt rotunjiţi la întregi şi se obţine restul împărţirii. Rezultatul este Byte, Variant(Byte), Integer, Variant (Integer), Long, sau Variant(Long). Dacă o expresie este

Mod

19

Null, rezultatul este Null. O expresie Empty este considerată ca 0. +

Adunarea numerică sau concatenarea şirurilor

în general, operanzi numerici produc adunarea, iar operanzi şiruri produc concatenarea. În cazul numeric, rezultatul este de tipul cel "mai precis" al operanzilor, ordinea de "precizie" fiind pentru adunare şi scădere: Byte, Integer, Long, Single, Double, Currency şi Decimal. Deoarece operanzii pot fi orice expresie, pentru o informare completă (de exemplu operanzi Variant) se va studia Help – +(operator).

-

Scăderea sau inversarea semnului

operanzii pot fi doar numerici. Rezultatul este de tipul cel "mai precis" al operanzilor, ordinea de "precizie" fiind pentru adunare şi scădere: Byte, Integer, Long, Single, Double, Currency şi Decimal. Dacă o expresie este Null, rezultatul este Null. O expresie Empty este considerată ca 0. Pentru excepţii se va studia Help – -(operator).

Operatori de comparare Relaţiile care există între diferite tipuri de entităţi se pot evidenţia prin comparaţii având una dintre formele următoare: result = expression1 comparisonoperator expression2 result = object1 Is object2 result = string Like pattern unde result este o variabilă numerică expression este o expresie oarecare comparisonoperator este un operator relaţional object este un nume de obiect string este o expresie şir oarecare pattern este o expresie String sau un domeniu de caractere. Operatorii de comparare sunt cei uzuali: < (mai mic), (mai mare), >= (mai mare sau egal), = (egal), (diferit, neegal). Rezultatul este True (dacă este adevărată relaţia), False (dacă relaţia este neadevărată), Null (dacă cel puţin un operand este Null). Operatorul Is produce True dacă variabilele se referă la acelaşi obiect şi False în caz contrar. Operatorul Like compară două şiruri cu observaţia că al doilea tremen este un şablon. Prin urmare rezultatul este True dacă primul şir operand este format după şablon, False în caz contrar. Atunci când un operand este Null, rezultatul este tot Null. Comportarea operatorului Like depinde de instrucţiunea Option Compare, care poate fi:

20

• •

Option Compare Binary, ordinea este cea a reprezentării interne binare, determinată în Windows de codul de pagină. Option Compare Text, compararea este insenzitivă la capitalizarea textului, ordinea este determinată de setările locale ale sistemului.

Construcţia şablonului poate cuprinde caractere wildcard, liste de caractere, domenii de caractere: ? un caracter oarecare * oricâte caractere (chiar nici unul) # o cifră oarecare (0–9). [charlist] oricare dintre caracterele enumerate în listă, un domeniu de litere poate fi dat prin utilizarea cratimei. [!charlist] orice caracter care nu este în listă Observaţie. Pentru a utiliza în şablon caracterele speciale cu valoare de wildcard se vor utiliza construcţii de tip listă: [[], [?] etc. Paranteza dreapta va fi indicată singură: ]. Pentru alte observaţii utile se va studia Help – Like operator.

Operatori de concatenare Pentru combinarea şirurilor de caractere se pot utiliza operatorii & şi +. În sintaxa expression1 & expression2 unde operanzii sunt expresii oarecare, rezultatul este • • •

de tip String, dacă ambii operanzi sunt String de tip Variant(String) în celelalte cazuri Null, dacă ambii operanzi sunt Null.

Înainte de concatenare, operanzii care nu sunt şiruri se convertesc la Variant(String). Expresiile Null sau Empty sunt tratate ca şiruri de lungime zero (""). Operatori logici Pentru operaţiile logice sunt utilizaţi următorii operatori, uzuali în programare. Operator And

Semnificaţie conjuncţia logică

Observaţii Null cu False dă False, Null cu True sau cu Null dă Null. Operatorul And realizează şi operaţia de conjuncţie bit cu bit pentru expresii numerice.

21

Eqv

echivalenţa logică

Dacă o expresie este Null, rezultatul este Null. Eqv realizează şi compararea bit cu bit a două expresii numerice, poziţionând cifrele binare ale rezultatului după regulile de calcul ale echivalenţei logice: 0 Eqv 0 este 1 etc.

Imp

implicaţia logică

True Imp Null este Null, False Imp * este True, Null Imp True este True, Null Imp False (sau Null) este Null. Operatorul Imp realizează şi compararea bit cu bit a două expresii numerice, poziţionând cifrele binare ale rezultatului după regulile de calcul ale implicaţiei logice: 1 Imp 0 este 0, în rest rezultatul este 1.

Not

negaţia logică

Not Null este Null. Prin operatorul Not se poate inversa bit cu bit valorile unei variabile, poziţionându-se corespunzător un rezultat numeric.

Or

disjuncţia logică

Null Or True este True, Null cu False (sau Null) este Null. Operatorul Or realizează şi o comparaţie bit cu bit a două expresii numerice poziţionând biţii corespunzători ai rezultatului după regulile lui Or logic.

Xor

disjuncţia exclusivă

Dacă un operand este Null, atunci rezultatul este Null. Se poate efectua operaţia de sau exclusiv şi bit cu bit pentru două expresii numerice [b1+b2(mod 2)].

Instrucţiuni de atribuire Atribuirea se poate efectua prin instrucţiunea Let (pentru valori atribuite variabilelor şi proprietăţilor), Set (pentru atribuirea de obiecte la o variabilă de tip obiect), Lset şi Rset (pentru atribuiri speciale de şiruri sau tipuri definite de utilizator). Instrucţiunea Let Atribuie valoarea unei expresii la o variabilă sau proprietate. [Let] varname = expression unde varname este nume de variabilă sau de proprietate. Este de remarcat forma posibilă (şi de fapt general utilizată) fără cuvântul Let. Observaţii. Valoarea expresiei trebuie să fie compatibilă ca tip cu variabila (sau proprietatea): valori numerice nu pot fi atribuite variabilelor de tip String şi nici reciproc. Variabilele Variant pot primi valori numerice sau String, reciproc nu este valabil decât dacă valoarea expresiei Variant poate fi interpretată compatibilă cu tipul variabilei: orice Variant poate fi atribuit unei variabile de tip String (cu excepţia Null), doar Variant care poate fi interpretat nuric poate fi atribuit unei variabile de tip numeric. La atribuirea valorilor numerice pot avea loc conversii la tipul numeric al variabilei. Atribuirea valorilor de tip utilizator poate fi efectuată doar dacă ambii termeni au acelaşi tip definit. Pentru alte situaţii se va utiliza instrucţiunea Lset. Nu se poate utiliza Let (cu sau fără cuvântul Let) pentru legarea de obiecte la variabile obiect. Se va utiliza în această situaţie instrucţiunea Set.

22

Instrucţiunea LSet Copie, cu aliniere la stânga, un şir de caractere (valoarea expresiei din dreapta) într-o variabila de tip String. Deoarece copierea este binară, poate fi utilizată pentru atribuiri între tipuri utilizator diferite (rezultatul este impredictibil deoarece nu se face nici o verificare de tipuri/componente ale valorilor de tip record). Sintaxa este LSet stringvar = string LSet varname1 = varname2 unde stringvar, string reprezintă variabila de tip String şi expresia de acelaşi tip implicate într-o atribuire de şiruri. varname1, varname2 sunt denumiri de variabile, de tipuri definite de utilizator (vezi instrucţiunea Type) diferite. Zona de memorie alocată celei de a doua variabile este copiată (aliniată la stânga) în zona de memorie a primei variabile. Caracterele care rămân neocupate se completează cu spaţii, iar dacă zona de unde se copie este mai mare, caracterele din dreapta se pierd (sunt trunchiate). Instrucţiunea LSet Copie, cu aliniere la dreapta, un şir de caractere (valoarea expresiei din dreapta) într-o variabila de tip String. Sintaxa este RSet stringvar = string Caracterele rămase neocupate în variabilă sunt completate ccu spaţii. Instrucţiunea RSet nu se poate utiliza (analog lui LSet) pentru tipuri definite de utilizator. Instrucţiuni executabile Execuţia unui program are loc, în lipsa oricărui control, instrucţiune cu instrucţiune, de la stânga la dreapta şi de sus în jos. Acest sens poate fi modificat, într-o oarecare măsură, prin ordinea de precedenţă a operaţiilor în evaluarea expresiilor. Este evident că o asemenea structură simplă nu poate cuprinde toate aspectele programării şi din acest motiv necesitatea structurilor de control a fluxului execuţiei. Unele instrucţiuni au fost păstrate doar din motive de compatibilitate cu versiunile iniţiale ale limbajului, în locul lor fiind preferate structuri mai evoluate sau similare altor limbaje de programare. Instrucţiuni de transfer (GoSub…Return, GoTo, OnError, On…GoSub, On…GoTo) Această categorie cuprinde instrucţiunile prin care controlul execuţiei este transferat la o altă instrucţiune din procedură. În general, utilizarea acestor comenzi nu produce programe foarte structurate (în sensul programării structurate) şi prin urmare, pentru o mai mare claritate a codului, pot fi înlocuite cu alte structuri de programare. GoSub…Return În cadrul unei proceduri un grup de instrucţiuni poate fi organizat ca o subrutină (similar unei proceduri on-line, nenumite) identificată prin linia de început. Transferul controlului la acest grup de instrucţiuni şi revenirea la locul apelului se poate efectua prin GoSub…Return cu sintaxa GoSub line

23

... line ... Return unde line este o etichetă de linie sau un număr de linie din aceeaşi procedură. Pot exista mai multe instrucţiuni Return, prima executată produce saltul la instrucţiunea care urmează celei mai recente instrucţiuni GoSub executate. GoTo Realizează tranferul controlului execuţiei la o linie din aceeaşi procedură. GoTo line unde line este o etichetă de linie sau un număr de linie din aceeaşi procedură. On Error Permite controlul erorilor prin transferul controlului la rutine de tratare. Observaţie. Este prezentată în secţiunea dedicată controlului erorilor. On…GoSub, On…GoTo Permit o ramificare multiplă, după valoarea unei expresii. Se recomandă, pentru claritatea codului, utilizarea structurii Select Case în locul acestor structuri. On expression GoSub destinationlist On expression GoTo destinationlist unde expression este o expresie numerică având valoare întreagă (după o eventuală rotunjire) între 0 şi 255 inclusiv. destinationlist este o listă de etichete de linii sau numere de linii, separate prin virgule (elementele pot fi de ambele categorii), din aceeaşi procedură cu instrucţiunea. Dacă valoarea expresiei este negativă sau mai mare decât 255 se produce o eroare. Dacă valoarea expresiei, fie ea k, este în domeniul rangurilor listei, atunci se transferă controlul la linia identificată de al klea element al listei. Dacă valoarea expresiei este 0 sau mai mare decât numărul de elemente din listă, transferul se efectuează la linia care urmează instrucţiunea On...GoSub sau On...GoTo.

24

Instrucţiuni de terminare sau oprire a programului (DoEvents, End, Exit, Stop) Terminarea execuţiei programului sau oprirea temporară (pauza) se pot realiza prin instrucţiunile enumerate aici. DoEvents Deşi nu este o instrucţiune VBA ci este o funcţie, includerea ei este naturală prin aceea că permite cedarea controlului către sistemul de operare, care poate astfel să funcţioneze în regim de multitasking. Acţiunea poate fi realizată şi prin alte tehnici (de exemplu utilizarea unui Timer etc.). Sintaxa este DoEvents( ) Funcţia returnează, în general, valoarea 0. Controlul este redat programului după ce sistemul de operare a terminat procesarea evenimentelor din coada de evenimente, ca şi procesarea tuturor caracterelor din coada SendKeys. Observaţie. Pentru alte observaţii se va studia documentaţia comenzii DoEvents. End Termină execuţia unei proceduri (sub forma prezentată aici) sau indică sfârşitul codului unei structuri de tip bloc (cum ar fi End Function, End If etc., prezentate la structurile respective). Sintaxa, în ipostaza opririi execuţiei, este: End Prin această instrucţiune, care poate fi plasată oriunde în program, execuţia este terminată imediat, fără a se mai executa eventualele instrucţiuni scrise pentru tratarea unor evenimente specifice sfârşitului de program (Unload, Terminate etc.). Fişierele deschise prin Open sunt închise şi toate variabilele sunt eliberate. Obiectele create din modulele clasă sunt distruse, iar referinţele din alte aplicaţii la asemenea obiecte sunt invalidate. Memoria este eliberată. Exit Prin instrucţiunea Exit, sub una din multiplele ei forme, se întrerupe o ramură de execuţie (cum ar fi o procedură, o structură iterativă etc.) pentru a se continua nivelul apelant. Sintaxa este Exit Do Exit For Exit Function Exit Property Exit Sub şi efectele sunt prezentate la structurile respective. Nu trebuie confundată cu instrucţiunea End.

25

Stop Efectul instrucţiunii este dependent de modul de execuţiei a programului. Dacă se execută varianta compilată a programului (fişierul .exe) atunci instrucţiunea este similară instrucţiunii End (suspendă execuţia şi închide fişierele deschise). Dacă execuţia este din mediul VBA, atunci se suspendă execuţia programului, dar nu se închid fişierele deschise şi nu se şterge valoarea variabilelor. Execuţia poate fi reluată din punctul de suspendare. Stop Instrucţiunea este similară introducerii unui punct de oprire (Breakpoint) în codul sursă. Structuri iterative (Do...Loop, For...Next, For Each...Next, While...Wend, With) Prin intermediul construcţiilor de tip bloc prezentate în această secţiune se poate repeta, în mod controlat, un grup de instrucţiuni. În cazul unui număr nedefinit de repetiţii, condiţia de oprire poate fi testată la începutul sau la sfârşitul unui ciclu, prin alegerea structurii adecvate. Do…Loop Se vor utiliza structuri Do…Loop pentru a executa un grup de instrucţiuni de un număr de ori nedefinit aprioric. Dacă se cunoaşte numărul de cicluri, se va utiliza structura For…Next. Înainte de continuare se va testa o condiţie (despre care se presupune că poate fi modificată în instrucţiunile executate). Diferitele variante posibile pentru Do…Loop diferă după momentul evaluării condiţiei şi decizia luată. Do [{While | Until} condition] [statements] [Exit Do] [statements] Loop sau Do [statements] [Exit Do] [statements] Loop [{While | Until} condition] unde condition este o expresie care valoare de adevăr True sau False. O condiţie care este Null se consideră False.

26

statements sunt instrucţiounile care se repetă atâta timp (while) sau până când (until) condiţia devine True. Dacă decizia este de a nu continua ciclarea, atunci se va executa prima instrucţiune care urmează întregii structuri (deci de după linia care începe cu Loop). Se poate abandona ciclarea oriunde în corpul structurii prin utilizarea comenzii Exit Do (cu această sintaxă). Dacă apare o comandă Exit Do se poate omite chiar şi condiţia din enunţ întrucât execuţia se va termina prin această decizie. Structurile Do pot fi inserate (dar complet) unele în altele. O terminare (prin orice metodă) a unei bucle transferă controlul la nivelul Do imediat superior. Execuţia structurilor este explicată în tabelul următor Do While…Loop

Testează condiţia la începutul buclei, execută bucla numai dacă rezultatul este True şi continuă astfel până când o nouă evaluare produce False.

Do Until…Loop

Testează condiţia la începutul buclei, execută bucla numai dacă rezultatul este False şi continuă astfel până când o nouă evaluare produce True.

Do…Loop While

Se execută întotdeauna bucla o dată, se testează condiţia la sfârşitul buclei şi se repetă bucla atât timp cât condiţia este True. Oprirea este pe condiţie falsă.

Do…Loop Until

Se execută întotdeauna bucla o dată, se testează condiţia la sfârşitul buclei şi se repetă bucla atât timp cât condiţia este False. Oprirea este pe condiţie adevărată.

For…Next Atunci când se cunoaşte numărul de repetări ale unui bloc de instrucţiuni, se va folosi structura For…Next. Structura utilizează o variabilă contor, a cărei valoare se modifică la fiecare ciclu, oprirea fiind atunci când se atinge o valoare specificată. Sintaxa este: For counter = start To end [Step step] [statements] [Exit For] [statements] Next [counter] unde counter este variabila contor (numără repetările), de tip numeric. Nu poate fi de tip Boolean sau element de tablou. start este valoarea iniţială a contorului. end este valoarea finală a contorului. step este cantitatea care se adună la contor la fiecare pas. În cazul în care nu se specifică este implicit 1. Poate fi şi negativă.

27

statements sunt instrucţiunile care se repetă. Dacă nu se specifică, atunci singura acţiune este cea de modificare a contorului de un număr specificat de ori. Acţiunea este dictată de pasul de incrementare şi relaţia dintre valoarea iniţială şi cea finală. Instrucţiunile din corpul structurii se execută dacă o o

counter = 0 sau counter >= end pentru step < 0.

După ce toate instrucţiunile s-au executat, valoarea step este adăugată la valoarea contorului şi instrucţiunile se execută din nou după acelaşi test ca şi prima dată, sau bucla For…Next este terminată şi se execută prima instrucţiune de după linia Next. Specificarea numelui contorului în linia Next poate clarifica textul sursă, mai ales în cazul când există structuri For…Next îmbricate. Corpul unei bucle For…Next poate include (complet) o altă structură For…Next. În asemenea situaţii, structurile îmbricate trebuie să aibă variabile contor diferite. Instrucţiunile Exit For pot fi plasate oriunde în corpul unei bucle şi provoacă abandonarea ciclării. Controlul execuţiei se transferă la prima instrucţiune de după linia Next. For Each…Next Similară structurii For…Next, structura For Each…Next repetă un grup de instrucţiuni pentru fiecare element dintr-o colecţie de obiecte sau dintr-un tablou (cu excepţia celor de un tip utilizator). Este utilă atunci când nu se cunoaşte numărul de elemente sau dacă se modifică, în timpul execuţiei, conţinutul colecţiei. Sintaxa este: For Each element In group [statements] [Exit For] [statements] Next [element] unde element este variabila utilizată pentru parcurgerea elementelor. Dacă se parcurge o colecţie de obiecte, atunci element poate fi Variant, o variabilă generică de tip Object, sau o variabilă obiect specifică pentru biblioteca de obiecte referită. Pentru parcurgerea unui tablou, element poate fi doar o variabilă de tip Variant. group este numele colecţiei de obiecte sau al tabloului. statements este grupul de istrucţiuni executate pentru fiecare element.

28

Execuţia unei structuri For Each…Next este 1. Se defineşte element ca numind primul element din grup (dacă nu există nici un element, se transferă controlul la prima instrucţiune de după Next – se părăseşte bucla fără executarea instrucţiunilor). 2. Se execută instrucţiunile din corpul buclei For. 3. Se testează dacă element este ultimul element din grup. Dacă răspunsul este afirmatif, se părăseşte bucla. 4. Se defineşte element ca numind următorul element din grup. 5. Se repetă paşii 2 până la 4. Instrucţiunile Exit For sunt explicate la For…Next. Buclele ForEach...Next pot fi îmbricate cu condiţia ca elementele utilizate la iterare să fie diferite. Observaţie. Pentru ştergerea tuturor obiectelor dintr-o colecţie se va utiliza For…Next şi nu For Each…Next. Se va utiliza ca număr de obiecte colecţie.Count. While…Wend Execută un grup de instrucţiuni atât timp cât este adevărată o condiţie. Sintaxa While condition [statements] Wend Este recomandat să se utilizeze o structură Do…Loop în locul acestei structuri. With Programarea orientată pe obiecte produce, datorită calificărilor succesive, construcţii foarte complexe atunci când se numesc proprietăţile unui obiect. În cazul modificărilor succesive ale mai multor proprietăţi ale aceluiaşi obiect, repetarea zonei de calificare poate produce erori de scriere şi conduce la un text greu de citit. Codul este simplificat prin utilizarea structurii With…End With. O asemenea structură execută o serie de instrucţiuni pentru un obiect sau pentru o variabilă de tip utilizator. Sintaxa este: With object [statements] End With unde object este numele unui obiect sau a unui tip definit de utilizator statements sunt instrucţiunile care se execută pentru entitatea precizată. Permiţând omiterea recalificărilor din referinţele la obiectul precizat, orice construcţie de tipul ".nume" este interpretată în instrucţiunile structurii drept "object.nume".

29

Într-un bloc With nu se poate schimba obiectul procesat. La plasarea unui bloc With în interiorul altui bloc With, obiectul extern este mascat complet, deci calificările eventuale la acest obiect vor fi efectuate. Nu se recomandă saltul în şi dintr-un bloc With. Structuri de decizie (If…Then…Else, Select Case) Ramificarea firului execuţiei după rezultatul verificării unei condiţii este o necesitate frecventă în orice implementare. Pe lângă structurile prezentate, se pot utiliza trei funcţii care realizează alegeri în mod liniarizat (pe o linie de cod): Choose(), Iif(), Switch(). If…Then…Else O asemenea structură, întâlnită de altfel în toate limbajele de programare, execută un grup de instrucţiuni ca răspuns la îndeplinirea unei condiţii (compusă sau nu din mai multe condiţii testate secvenţial). Sintaxa permite o mare varietate de forme: If condition Then [statements] [Else elsestatements] sau If condition Then [statements] [ElseIf condition-n Then [elseifstatements] ... [Else [elsestatements]] End If unde condition are una din formele: expresie numerică sau şir care se poate evalua True sau False (Null este interpretat False); expresie de forma TypeOf objectname Is objecttype, evaluată True dacă objectname este de tipul obiect specificat în objecttype. statements, elsestatements, elseifstatements sunt blocurile de instrucţiuni executate atunci când condiţiile corespunzătoare sunt True. La utilizarea primei forme, fără clauza Else, este posibil să se scrie mai multe instrucţiuni, separate de ":", pe aceeaşi linie.

30

Verificarea condiţiilor implică evaluarea tuturor subexpresiilor, chiar dacă prin jocul operanzilor şi operatorilor rezultatul poate fi precizat mai înainte (de exemplu OR cu primul operand True). Select Case Instrucţiunea Select Case se poate utiliza în locul unor instrucţiuni ElseIf multiple (dintr-o structură If…Then…ElseIf) atunci când se compară aceeaşi expresie cu mai multe valori, diferite între ele. Instrucţiunea Select Case furnizează, prin urmare, un sistem de luare a deciziilor similar instrucţiunii If…Then…ElseIf. Totuşi, Select Case produce un un cod mai eficient şi mai inteligibil. Sintaxa este: Select Case testexpression [Case expressionlist-n [statements-n]] ... [Case Else [elsestatements]] End Select unde testexpression este o expresie numerică sau şir. expressionlist-n este lista, separată prin virgule, a uneia sau mai multe expresii de forma: • • •

expression. expression To expression. Cuvântul To introduce un interval de valori, valoarea minimă fiind prima specificată. Is comparisonoperator expression. Se va utiliza Is cu operatori de comparare (exceptând Is şi Like) pentru a specifica un domeniu de valori.

statements-n reprezintă una sau mai multe instrucţiuni care se vor executa dacă testexpression este egală cu un element din expressionlist-n. elsestatements reprezintă una sau mai multe instrucţiuni care se vor executa dacă testexpression nu este egală cu nici un element din listele liniilor Case. Dacă testexpression se potriveşte cu un element dintr-o listă Case, se vor executa instrucţiunile care urmează această clauză Case până la următoarea clauză Case, sau până la End Select. Control execuţiei trece apoi la instrucţiunea care urmează liniei finale End Select. Rezultă că dacă testexpression se regăseşte în mai multe liste, doar prima potrivire este considerată. Clauza Case Else are semnificaţia uzuală "altfel, în rest, în caz contrar etc.", adică introduce instrucţiunile care se execută atunci când expresia de test nu se potriveşte nici unui element din listele clauzelor Else. Dacă aceasta este situaţia şi nu este specificată o clauză Case Else, atunci execuţia urmează cu prima instrucţiune de după End Select. Instrucţiunile Select Case pot fi scufundate unele în altele, structurile interioare fiind complete (fiecare structură are End Select propriu, includerea este completă). Apeluri de proceduri şi programe

31

În această secţiune se prezintă doar funcţia Shell(), deoarece despre proceduri şi apelul lor s-a discutat în capitolul 1.

Funcţia Shell() Execută un program executabil şi returnează un Variant(Double) reprezentând ID-ul de task al programului în caz de succes; în caz contrar returnează zero. Sintaxa este Shell(pathname[,windowstyle]) unde pathname este Variant (String). Conţine numele programului care se execută, argumentele necesare şi poate da calea completă (dacă este nevoie). windowstyle este Variant (Integer) şi precizează stilul ferestrei în care se va executa programul (implicit este minimizat, cu focus). Valorile posibile pentru argumentul windowstyle sunt Constanta numită

Valoarea

Semnificaţia

VbHide

0

Fereastra este ascunsă iar focus-ul este pe fereastra ascunsă.

VbNormalFocus

1

Fereastra are focus-ul şi este dimensionată şi poziţionată normal.

VbMinimizedFocus

2

Fereastra este afişată ca o icoană (minimizată) dar are focus-ul.

VbMaximizedFocus

3

Fereastră maximizată, cu focus.

VbNormalNoFocus

4

Fereastra este normală (restaurată la mărimea şi poziţia cea mai recentă) dar nu are focus-ul. Fereastra activă curentă îşi păstrează focus-ul.

VbMinimizedNoFocus

6

Fereastră minimizată, fără focus. Fereastra activă curentă îşi păstrează focus-ul.

Dacă funcţia Shell nu poate porni programul specificat se va semnala eroare. Programul pornit prin Shell se execută asincron, deci nu există certitudinea că acest program se termină înainte de execuţia instrucţiunilor care urmează liniei Shell. Operaţiuni de intrare-ieşire În categoria operaţiunilor de I/O se pot deosebi • •

schimbul de informaţii cu utilizatorul: acesta se poate desfăşura prin intermediul unor formulare (forms) predefinite (InputBox, MsgBox) sau prin intermediul unor formulare definite de dezvoltatorul proiectului VBA. schimbul de informaţii cu fişiere şi/sau baze de date: acesta se realizează prin intermediul unor instrucţiuni dedicate acestor operaţii.

32

Dialogul standard cu utilizatorul În general, utilizatorul răspunde la apariţia unei boxe de dialog prin acţionarea butonului adecvat răspunsului său şi/sau prin înscrierea unei informaţii într-o zonă dedicată acestui scop. Informaţia înscrisă este transferată programului ca valoare a funcţiei care iniţiază dialogul grafic. Funcţia InputBox Apelul funcţiei InputBox afişează o boxă de dialog care conţine un mesaj, două butoane (OK şi Cancel) şi o zonă text în care se poate tasta un răspuns (de tip String, chiar dacă se transmite o valoare numerică). Se aşteaptă ca utilizatorul să introducă un text în zona rezervată sau să acţioneze un buton. Textul introdus este transmis ca valoare a funcţiei la acţionarea butonului OK (sau Enter), iar acţionarea butonului Cancel (ca şi închiderea dialogului ca fereastră) transmite un şir de lungime zero (indiferent de valoarea zonei text. Sintaxa este InputBox(prompt[, title] [, default] [, xpos] [, ypos] [, helpfile, context]) unde prompt este expresia String cu mesajul afişat în dialog (max. 1024 caractere). Mesajul poate fi aranjat pe mai multe linii prin combinaţii de caractere Chr(13) – carriage return, Chr(10) – linefeed, Chr(13)&Chr(10) – CR+LF. title este expresia de tip String cu titlul ferestrei dialogului. Dacă este omis se va folosi titlul aplicaţiei. default este expresia de tip String, opţională, conţinând textul afişat iniţial în zona text rezervată utilizatorului. Textul este, în lipsa modificării lui, retransmis ca răspuns (acţionând butonul OK). xpos este expresia numerică specificând poziţia orizontală a dialogului (în twips, de la latura stânga a ecranului). În lipsa argumentului, boxa de dialog este centrată orizontal. ypos este expresia numerică specificând poziţia verticală a dialogului (în twips, de la latura de sus a ecranului). În lipsa argumentului, boxa de dialog este poziţionată la aproximativ o treime de ecran. helpfile este expresia de tip String care identifică fişierul Help utilizat.Dacă este indicat helpfile, trebuie să fie precizat şi context. Textul de ajutor poate fi văzut prin tasta F1, anumite aplicaţii afişează şi un buton Help. context Expresie numerică cu numărul de context Help al intrării corespunzătoare dialogului afişat. Apare obligatoriu împreună cu helpfile. Dacă valoarea funcţiei nu este atribuită (sau utilizată într-o altă expresie), este evident că se pierde, fără semnalarea vreunei erori. Funcţia MsgBox Un dialog mai simplu decât InputBox este realizat prin forma predefinită afişată de funcţia MsgBox. Se afişează un mesaj într-o boxă de dialog şi se aşteaptă ca utilizatorul să acţioneze unul dintre butoanele existente (numărul şi tipul lor lor este fixat la proiectarea aplicaţiei). Funcţia returnează un întreg indicând care buton a fost acţionat. Sintaxa este [intvariable=]MsgBox(prompt[, buttons] [, title] [, helpfile, context]) unde prompt este textul mesajului (Vezi InputBox)

33

buttons este o expresie numerică egalăcu suma valorilor care specifică numărul, tipul şi atributele butoanelor. Aici se fixează şi modalitatea ferestrei (Vezi constantele predefinite din tabelul care urmează). Valoarea implicită este 0. title,helpfile, context identice cu argumentele similare descrise la InputBox. Constantele recomandate pentru formarea argumentului buttons sunt

Constanta

Valoare

Descriere

VbOKOnly

0

Numai butonul OK

VbOKCancel

1

OK şi Cancel

VbAbortRetryIgnore

2

Abort, Retry şi Ignore

VbYesNoCancel

3

Yes, No şi Cancel

VbYesNo

4

Yes şi No

VbRetryCancel

5

Retry şi Cancel

VbCritical

16

Icoana de Critical Message

VbQuestion

32

Icoana de Warning Query

VbExclamation

48

Icoana Warning Message

VbInformation

64

Icoana de Information Message

VbDefaultButton1

0

VbDefaultButton2

256

Al doilea buton este cel implicit

VbDefaultButton3

512

Al treilea buton este cel implicit

VbDefaultButton4

768

Al patrulea buton este cel implicit

VbApplicationModal VbSystemModal

0 4096

Primul buton este cel implicit (echivalent cu Enter)

Application modal: aplicatia curentă este oprită până când răspunde utilizatorul System modal: toate aplicaţiile sunt oprite până când utilizatorul răspunde la dialog

Valorile 0-5 descriu butoanele, 16,32,48 şi 64 descriu stilul icoanei afişate, 0, 256 şi 512 determină butonul implicit, iar ultimul grup (0 şi 4096) determină modalitatea boxei de dialog. La formarea argumentului Buttons se va adună doar câte un număr din fiecare grup. Pentru a utiliza valoarea returnată de funcţie, aceasta trebuie inclusă într-o expresie (eventual atribuită unei variabile întregi). Valorile returnate de funcţie şi care pot fi testate, în expresii logice, pentru a alege ramura de prelucrare dorită de utilizator sunt

34

Constanta

Valoare

Descriere

VbOK

1

OK

VbCancel

2

Cancel

VbAbort

3

Abort

VbRetry

4

Retry

VbIgnore

5

Ignore

VbYes

6

Yes

VbNo

7

No

Acţionarea tastei Esc este echivalentă cu acţionarea butonului Cancel (dacă acesta este prezent). Dacă în dialog este prezent butonul Help, acţionarea lui nu termină dialogul. Utilizarea fişierelor Procesările tipice programate în VBA prelucrează informaţii din două mari categorii de fişiere: • •

fişiere ale aplicaţiilor server (.doc în Word, .xls în Excel etc.) fişiere utilizator (create şi/sau gestionate de proiect pentru date de intrare, temporare sau de ieşire). Accesarea directă a fişierelor din prima categorie (fără apelul aplicaţiei server specifice) poate produce coruperea fişierului, astfel încât nu mai este recunoscut de aplicaţia mamă. Prelucrarea acestor fişiere trebuie să fie executată în aplicaţiile care le-au creat.

Pentru lucrul cu un fişier utilizator (în continuare prin fişier se va înţelege, fără alte precizări, un fişier utilizator) acesta trebuie mai întâi deschis (instrucţiunea Open), operaţiunea producând şi crearea fişierului în cazul unui fişier inexistent (nou). După utilizare fişierul trebuie să fie închis (operaţiune efectuată, la terminarea normală a programului, în mod automat). Un fişier are ataşat un număr de identificare, unic pentru un proces. Identificare fişierului se poate efectua, în program, prin numele său sau prin numărul ataşat. Numărul poate fi în domeniul 1–255 pentru fişierele proprii aplicaţiei şi în domeniul 256–511 pentru fişiere accesibile din alte aplicaţii. Un număr neutilizat (liber) poate fi furnizat de apelul la funcţia FreeFile(). Există trei moduri de acces la înregistrările unui fişier, acces definit la deschiderea acestuia. • • •

acces secvenţial (modurile Input, Output şi Append), utilizat de regulă pentru scrierea fişierelor text (rapoarte, jurnale etc.); acces raandom (aleator) (modul Random), în cazul când este necesar să se scrie şi să se citească înregistrările într-o ordine nedefinită, operaţiunile de intrare/ieşire fiind amalgamate între ele; acces binar (modul Binary), utilizat la citirea/scrierea fişierelor byte cu byte (de exemplu fişiere bitmap).

Un fişier deschis cu un mod de acces trebuie exploatat în acest mod până când este închis şi deschis în alt mod (dacă structura lui permite aşa ceva). Instrucţiunile tipice pentru accesul la informaţiile dintr-un fişier sunt

35

Modul de acces

Scriere

Citire

Secvenţial

Print #, Write #

Input #

Random

Put

Get

Binar

Put

Get

Deoarece gestionarea fişierelor nu se rezumă doar la scriere/citire, în tabelul următor este un rezumat al principalelor operaţiuni pe care le suportă fişierele, cu instrucţiunile care facilitează respectiva acţiune. Acţiune

Instrucţiuni

Citire

Get, Input, Input #, Line Input #

Controlul ieşirilor

Format, Print, Print #, Spc, Tab, Width #

Copierea unui fişier

FileCopy

Creare, acces

Open

Fixarea atributelor

FileAttr, GetAttr, SetAttr

Fixarea poziţiei active de citire/scriere

Seek

Inchidere

Close, Reset

Informaţii despre un fişier

EOF, FileAttr, FileDateTime, FileLen, FreeFile, GetAttr, Loc, LOF, Seek

Lungimea unui fişier

FileLen

Operaţii asupra fişierelor

Dir, Kill, Lock, Unlock, Name

Scriere

Print #, Put, Write #

Doar instrucţiunile şi funcţiile des utilizate sunt prezentate în continuare, pentru celelalte se va studia intrarea corespunzătoare din Help (în mediul VBA). Open Deschide un fişier în sensul că rezervă o zonă tampon (buffer) pentru fişier şi determină modul de acces utilizat. Nu se pot efectua instrucţiuni de I/O pe un fişier dacă acesta nu este deschis în prealabil. Sintaxa: Open pathname For mode [Access access] [lock] As [#]filenumber [Len=reclength] unde pathname expresie String care specifică numele fişierului (poate include întreaga cale unitate, directoare etc., după regulile uzuale);

36

mode cuvânt cheie care specifică modul de acces la fişier: Append, Binary, Input, Output sau Random; dacă nu se specifică nimic se va considera acces Random; access clauză opţională specificând operaţiunile I/O permise pentru fişier: Read, Write sau Read Write; lock clauză opţională specificând operaţiile asupra fişierului permise altor procese care se execută (când fişierul este deschis): Shared, Lock Read, Lock Write şi Lock Read Write. filenumber numărul de fişier pentru fişierul deschis (între 1 şi 511, vezi observaţia din partea introductivă); funcţia FreeFile furnizează următorul număr disponibil; reclength număr ( 1 Then MsgBox doc.Name + Str(doc.Words.Count)

51

End If Next End Sub care, într-o aplicaţie Word, afişează numele tuturor documentelor deschise cu mai mult de un cuvânt scris. Automatizarea acţiunilor prin folosirea obiectelor Prin automatizarea unei acţiuni se înţelege scrierea unei proceduri care să producă, la executarea ei, acţiunea dorită. Execuţia poate fi comandată direct sau ca răspuns la declaşarea unui eveniment. Pentru a automatiza o acţiune în Microsoft Office, se va obţine o referinţă la obiectul care dispune de conţinutul şi funcţionalitatea pe care le urmărim şi se vor aplica proprietăţile şi metodele adecvate. Procesul poate necesita o succesiune de asemenea operaţii. Obţinerea unei referinţe la un obiect Pentru a obţine o referinţă la un obiect trebuie să se construiască o expresie care ajunge să acceseze un obiect din modelul de obiecte şi apoi, utilizând proprietăţi şi/sau metode, să se navigheze în sus sau în jos prin ierarhia de obiecte până când ajungem la obiectul dorit. Proprietăţile şi metodele utilizate pentru a returna punctul de start şi pentru a parcurge ierarhia de obiecte se numesc accesori de obiecte (object accessors) sau accesori. Câteva idei utile pentru construirea expresiei care returnează referinţa la un obiect sunt următoarele: - un loc obişnuit pentru a accesa modelul de obiecte este obiectul cu nivelul cel mai înalt, uzual obiectul Application. Se va utiliza proprietatea Application pentru a returna o referinţă la obiectul Application. Următoarea expresie returnează o referinţă la obiectul Application (pentru orice bibliotecă de obiecte care conţine un obiect Application). Application - pentru a ajunge din vârful ierarhiei până la un obiect, se vor parcurge obiectele de pe toate nivelele, utilizând accesori care returnează un obiect din altul. De exemplu, proprietatea Documents a obiectului Word Application returnează obiectul colecţie Documents, care reprezintă toate documentele deschise. Prin urmare următoarea expresie întoarce o referinţă la obiectul colecţie Documents: Application.Documents - Există accesori direcţi (shortcut accessors) care dau acces direct la obiecte din model fără să fie necesar un acces prin vârful ierarhiei. Asemenea accesori sunt Documents, Workbooks, Presentations care dau acces imediat la colecţia de documente din Word, Excel şi PowerPoint. Există şi alte proprietăţi cu rol de accesori direcţi: ActiveWindow, ActiveDocument, ActiveWorksheet, ActiveCell. De exemplu, următoarea instrucţiune închide documentul Word activ: ActiveDocument.Close Observaţie. Se poate utiliza drept shortcut orice accesor care apare în zona Members of din Object Browser atunci când este selectat în zona Classes; adică nu trebuie să se returneze obiectul căruia i se aplică proprietatea sau metoda înaintea utilizării proprietăţii sau metodei, întrucât Visual Basic poate să determine din contextul în care se execută codul cărui obiect i se aplică proprietatea sau metoda respectivă.

52

- Pentru a returna un singur element al unei colecţii se va utiliza proprietatea sau metoda Item cu numele sau numărul de ordine al elementului. Pentru cele mai multe colecţii, Item este implicit, deci poate lipsi Workbooks.Item("Vanzari") Workbooks("Vanzari") - Pentru a "urca" în ierarhia de obiecte, se utilizează, de obicei, proprietatea Parent a obiectului curent. De notat că proprietatea Parent poate returna uneori, în special dacă obiectul este membru al unei colecţii, "bunicul" obiectului în locul părintelui (adică părintele colecţiei în locul colecţiei). De exemplu Document.Parent - returnează obiectul Application şi nu Documents. - Prin funcţia TypeName (executată eventual în Immediate Window) se poate găsi ce tip de obiect întoarce proprietatea Parent (funcţia nu este limitată la această proprietate, vezi VB Help). Aplicarea proprietăţilor şi metodelor După obţinerea unei referinţe la obiectul urmărit, acestuia i se pot aplica proprietăţi şi metode pentru a modifica valoarea unui atribut sau pentru a-l procesa. Se utilizează operatorul punct (".") pentru a separa expresia care returnează o referinţă la obiect de proprietatea sau metoda care se aplică obiectului. De exemplu ActiveWindow.Left = 200 fixează poziţia din stânga a ferestrei active utilizând proprietatea Left a obiectului Window, referinţa la acest obiect fiind returnată de accesorul direct ActiveWindow. ActiveDocument.Close închide documentul activ (în Word) utilizând metoda Close a obiectului Document la care returnează o referinţă accesorul ActiveDocument. Proprietăţile şi metodele pot avea argumente care să precizeze valorile sau acţiunile. Următorul exemplu Word utilizează metoda PrintOut cu specificarea paginilor care se tipăresc: ActiveDocument.PrintOut From:=" 3", To:=" 7" Este uneori necesar să se navigheze prin mai multe nivele în modelul de obiecte pentru a ajunge la ceea ce se consideră date reale în aplicaţie, cum ar fi valorile din celulele foii de calcul sau textul dintr-un document Word. Următoarele exemple Word arată cum se poate ajunge la text din vârful ierarhiei de obiecte: o o o o o o

Proprietatea Application returnează o referinţă la obiectul Application. Proprietatea Documents a obiectului Application returnează o referinţă la colecţia Documents. Metoda Item a colecţiei Documents returnează o referinţă la un songur obiect Document. Proprietatea Words a obiectului Document returnează o referinţă la colecţia Words. Metoda Item a colecţiei Words returnează o referinţă la un singur obiect Range. Proprietatea Text a obiectului Range stabileşte textul itemului referit.

Astfel, următorul exemplu completează primul cuvânt din document

53

Application.Documents.Item(1).Words.Item(1).Text = "Primul " Deoarece proprietatea Documents este o proprietate globală, poate fi utilizat fără calificativul Application; deoarece Item este proprietate sau metodă implicită pentru colecţia de obiecte, nu trebuie enunţată explicit. Din aceste considerente, exemplul următor realizează exact aceeaşi acţiune ca şi exemplul precedent: Documents(1).Words(1).Text = :Primul " Pentru alte exemple de referinţe şi de utilizare a metodelor şi proprietăţilor se vor urmări exemplificările de la capitolele următoare. Ajutor în scrierea programelor Pentru o imagine completă a uneltelor şi mecanismelor prin care mediul de programare VB susţine activitatea de scriere a instrucţiunilor sursă se va citi şi capitolul dedicată mediului VBE. Utilizarea Macro Recorder Înregistrarea unui macro oferă un ajutor important atunci când se cunoaşte realizarea unei acţiuni în interfaţa utilizator a aplicaţiei de bază şi se doreşte cunoaşterea obiectelor, proprietăţilor şi metodelor care pot să realizeze acea acţiune (sau ceva asemănător). În general, codul generat de înregistrarea macro nu este foarte eficient şi robust, deoarece înregistrarea pleacă de la obiectul selectat în momentul startului şi realizează doar navigarea în restul modelului de obiecte. Orice utilizare ulterioară va necesita o selectare sau activare similară pentru a îndeplini acţiunea aşteptată. Trebuie să se considere codul înregistrat doar o primă schiţă a procedurii, modificări ulterioare trebuind să producă o variantă mai clară şi mai robustă. Codul generat este mai robust şi mai flexibil dacă va conţine expresii care navighează prin ierarhia de obiecte fără să înceapă cu un obiect selectat sau activat. Idei în acest sens pot fi obţinute din studierea exemplelor date în Visual Basic Help: poziţionarea punctului de inserţie pe o denumire de proprietate sau metodă şi acţionarea tastei F1 afişează subiectul respectiv din Help. O cale directă de accesare a fişierului de ajutor pentru un obiect este poziţionarea în graficul care prezintă ierarhia de obiecte (specifică fiecărei aplicaţii) şi dublu click pe un obiect afişează subiectul dedicat obiectului în VB Help. Exemplele prezentate în Help pot fi copiate, în mod uzual, utilizând Clipboard, în fereastra de cod. Object Browser Fiecare aplicaţie din Microsoft Office are o bibliotecă de obiecte (object library sau type library), care conţine informaţii despre obiectele, proprietăţile, metodele, evenimentele şi constantele predefinite ale aplicaţiei. Pentru accesul la informaţia respectivă se poate utiliza Object Browser, unealtă din VBE. Pentru a deschide Object Browser din VBE (în Excel, Word sau PowerPoint) sau dintr-un modul (Access), se alege Object Browser din meniul View. În boxa Project/Library se alege numele bibliotecii care se consultă, sau pentru a vedea o listă completă. Dacă biblioteca dorită nu este în lista celor disponibile, se va crea o referinţă la această bibliotecă prin alegerile corespunzătoare în dialogul References (meniul Tools) al proiectului curent.

54

În boxa Classes se afişează numele tuturor obiectelor şi tipurilor enumerate (constantele predefinite) în bibliotecile referite. Notă. O clasă este un tip, o descriere a unui obiect. Un obiect este o instanţă efectivă a unei clase. Deseori aceşti termeni sunt utilizaţi unul în locul celuilalt, dacă nu se produc confuzii (uneori chiar şi atunci). În boxa Members of se afişează toate proprietăţile, metodele şi evenimentele proprii (asociate) clasei selectate în boxa Classes. Selectarea unei intrări în listă poate fi completată cu F1 pentru a vedea textul ajutător, iar în zona inferioară (Detail pane) se afişează infromaţii privind sintaxa, starea read-only sau read-write, biblioteca unde aparţine, tipul rezultatului returnat (dată sau obiect). Dacă o informaţie este de tip legătură, activarea acesteia produce informaţii suplimentare, lucru util pentru a deduce modul de navigare către obiect. În figura prezentată se vede proprietatea Count a clasei AddIns, proprietatea returnând o valoare de tip Long. Textul din zona Detail poate fi copiat (prin Clipboard) sau dus prin dragand-drop într-o fereastră cod. Legarea timpurie şi uneltele de construire a instrucţiunilor Atunci când se creează într-o aplicaţie o variabilă obiect care se referă la un obiect furnizat de altă aplicaţie, Visual Basic trebuie să verifice că obiectul există şi că proprietăţile şi metodele utilizate pentru obiect sunt specificate corect. Acest proces de verificare se numeşte legare (binding). Legarea poate să apară în timpul execuţiei proiectului (legare târzie) sau în timpul compilării (legare timpurie). Codul legat târziu este mai încet decât codul legat timpuriu. În plus, uneltele de ajutor în scrierea codului pot să lucreze corect doar în cazul legării timpurii. Pentru a lega timpuriu codul se vor parcurge etapele: • • •

Se stabileşte o referinţă la biblioteca de tipuri care conţine obiectele referite (Tools - References). Se declară variabila obiect de un tip specific (de exemplu As Document şi nu As Object). Dacă se scrie cod care utilizează obiecte din mai multe biblioteci, se va specifica numele aplicaţiei unde sunt declarate obiectele, mai ales dacă obiecte cu acelaşi nume există în mai multe biblioteci. (de exemplu As Excel.Window).

Dacă o proprietate sau o metodă utilizată returnează un tip generic Object şi nu un tip specific, atunci pentru legarea timpurie se va declara mai întâi o variabilă de tipul specific şi apoi se va atribui rezultatul generic returnat acestei variabile, după modelul Dim testWs As Worksheet Set testWs = Workbooks(1).Worksheets(1) necesar deoarece metoda Item a obiectului Worksheets returnează un tip Object şi nu Worksheet (chiar dacă se referă la o foaie de calcul). Programarea obiectelor altei aplicaţii Se poate executa, într-o aplicaţie din Office, cod care să lucreze cu obiecte din altă aplicaţie. Pentru a realiza acest lucru, se va urmări schema următoare: 1. Se stabileşte o referinţă la biblioteca de tipuri a celeilate aplicaţii (meniul Tools - References). 2. Se declară variabile obiect care vor referi obiecte din altă aplicaţie cu tipuri specifice. Se va urmări calificarea fiecărui tip cu numele aplicaţiei care expune obiectul. Exemplul următor declară o variabilă care se referă la un document Word şi o variabilă care se referă la un caiet Exce:

55

Dim appWD As Word.Application, wbXL As Excel.Workbook 3. Se utilizează funcţia CreateObject cu identificatorul programatic OLE al obiectului cu care se doreşte să se lucreze în cealaltă aplicaţie, după modelul Dim appWD As Word.Application Set appWD = CreateObject("Word.Application.8") appWD.Visible = True 4. Pentru informaţii asupra identificatorilor OLE se va vedea VB Help - "OLE Programmatic Identifiers". 5. Se aplică obiectului, conţinut în variabilă, proprietăţile şi metodele după modelul următor, care creează un nou document Word: Dim appWD As Word.Application Set appWD = CreateObject("Word.Application.8") appWD.Documents.Add 6. La sfârşitul lucrului cu cealaltă aplicaţie, se va utiliza metoda Quit pentru a o închide, după modelul appWD.Quit Obiecte Microsoft Word Visual Basic suportă un set de obiecte care corespund direct elementelor din Microsoft Word 97, cele mai multe familiare celor care cunosc interfaţa utilizator din Word: obiectul Document reprezintă un document deschis, obiectul Bookmark reprezintă un bookmark (semn de carte, punct de referinţă) într-un document etc. Orice element din Word — documente, tabele, paragrafe, câmpuri etc. — poate fi reprezentat printr-un obiect din Visual Basic. Pentru automatizarea lucrului în Word se utilizează metodele şi proprietăţile acestor obiecte. Modelul de obiecte din Word 97 cuprinde aproximativ 180 de obiecte. O reprezentare grafică a structurii ierarhice se poate vedea în Help – "Microsoft Word Objects". O descriere detaliată a unui obiect se obţine prin dublu click pe numele obiectului (în diagramă) sau, uzual, prin indexul din Help. La instalarea aplicaţiei trebuie să se meargă pe Custom şi să se selecteze Online Help for Visual Basic. Dintr-un document Word, pentru a ajunge la modelul de obiecte se deschide dialogul Help şi se merge pe succesiunea Contents and Index – Microsoft Word Visual Basic Reference – Visual Basic Reference – Getting Started with Visual Basic – Microsoft Word Objects. Din editorul VB se ajunge la conţinutul şi indexul VB Help for Word prin succesiunea Help – Contents and Index – Microsoft Word Visual Basic Reference (din fişa Contents) – Shortcut to Microsoft Word Visual Basic Reference. În cele ce urmează se vor prezenta doar principalele obiecte (mai sus în ierarhie, cele mai des utilizate, pentru operaţiunile curente etc.) cu principalele metode şi proprietăţi şi pentru scopurile uzuale. Obiectul Application La pornirea unei sesiuni Word se creează automat un obiect Application. Se utilizează proprietăţile şi metodele obiectului Application pentru a controla sau returna (afla) atributele întregii aplicaţii, a controla aspectul ferestrei Word şi

56

pentru a accesa restul modelului de obiecte. Se utilizează proprietatea Application pentru a returna obiectul Application Word.

Proprietăţi (Application) Dintre proprietăţile care controlează aspectul vizibil al aplicaţiei menţionăm câteva în continuare. DisplayScrolllBars Exprimă faptul dacă sunt sau nu afişate barele de defilare. Read/write. La citire, returnează o valoare Boolean: • •

True, dacă un document, cel puţin, are o bară de defilare False, dacă în nici o fereastră de document nu există bare de defilare.

Valoarea proprietăţii se poate modifica: • •

Atribuirea valorii True afişează barele de defilare în toate ferestrele Atribuirea valorii False elimină barele de defilare din toate ferestrele.

Application.DisplayScrollBars = True Application.DisplayScrollBars = False Pentru barele orizontale sau verticale, individual, se utilizează proprietăţile DisplayHorizontalScrollBar şi DisplayVerticalScrollBar pentru o fereastră sppecificată. DisplayStatusBar Exprimă faptul dacă este afişată bara de stare a aplicaţiei. Read/write. Boolean. La citire, returnează o valoare Boolean: True dacă bara este afişată, False în caz contrar. La scriere atribuirea unei valori logice produce efectul evident. Height Read/write. Long. Înălţimea ferestrei aplicaţiei Word. Pentru a vedea dimensiunea maximă admisă se va utiliza proprietatea UsableHeight. Width Read/write. Long. Returnează sau fixează lăţimea obiectului, în puncte. With Application .Height = 450

57

.Width = 600 End With WindowState Read/write. Long. Returnează sau stabileşte starea ferestrei aplicaţiei. Poate fi una dintre valorile wdWindowStateMaximize, wdWindowStateMinimize sau wdWindowStateNormal, cu interpretări evidente. Valoarea wdWindowStateNormal arată o fereastră care nu este minimizată sau maximizată. Pentru a putea seta starea ferestrei, aceasta trebuie să fie activă (se va utiliza metoda Activate în acest scop). Următoarea instrucţiune maximizează fereastra aplicaţiei Word Application.WindowState = wdWindowStateMaximize Alte proprietăţi care controlează comportarea globală a aplicaţiei Word, cum ar fi cele care corespund atributelor accesate prin comanda Options din meniul Tools, se găsesc la obiectul Options. Utilizând proprietatea Options a obiectului Applications, se returnează un obiect Options care poate fi apoi configurat, după exemplul With Application.Options .AllowDragAndDrop = True .ConfirmConversions = False .MeasurementUnit = wdPoints End With Pentru informaţii complete se va studia obiectul Options. Dintre proprietăţile obiectului Application care oferă acces la obiecte situate mai jos în ierarhie (accesori) sunt enumerate cele mai des utilizate. ActiveDocument Read-only. Returnează un obiect Document care reprezintă documentul activ (cel care are focusul). Dacă nu există nici un document deschis, atunci apare o eroare. ActivePrinter Read/write. String. Returnează sau stabileşte numele imprimantei active. Exemplul următor alege imprimanta activă: ActivePrinter = "HP LaserJet 4 local on LPT1:" Se observă utilizarea denumirii din mediul Windows. ActiveWindow

58

Read-only. Returnează un obiect Window care reprezintă fereastra activă. Dacă nu există nici o fereastră deschisă, apare o eroare. MsgBox Application.ActiveWindow ActiveWindow = "Fereastra activa" Primul exemplu afişează numele ferestrei active, al doilea atribuie un nou nume ferestrei active. Este de remarcat că numele ferestrei nu este obligatoriu identic cu numele documentului şi că exemplele funcţionează corect pentru că proprietatea implicită a obiectului returnat este numele (Name). Documents Read-only. Întoarce colecţia Documents a tuturor documentelor deschise. Selection Read-only. Întoarce obiectul Selection, care reprezintă un domeniu selectat (redus eventual la punctul de inserţie). Este de remarcat că există o singură selecţie pe fereastră (sau ochi de fereastră) şi doar una este activă – cea returnată. Pentru exemple se va vedea prezentarea obiectului Selection. Windows Read-only. Returnează colecţia Windows a tuturor ferestrelor document. Colecţia corespunde ferestrelor cu denumirile (şi numerele de ordine) listate la meniul Window din Word. MsgBox Windows.Count afişează numărul ferestrelor deschise în Word (ataşate unor documente). Metode (Application) Dintre metodele obiectului Application enumerăm doar Quit, celelalte sunt sau mai rar utilizate, sau se mai aplică şi altor obiecte şi vor fi prezentate ulterior. Quit Apelul procedurii duce la închiderea aplicaţiei Word şi, opţional, salvează sau rutează documentele deschise. Sintaxa: expression.Quit(SaveChanges, Format, RouteDocument) unde expression este o expresie care returnează un obiect Application.

59

SaveChanges este de tip Variant, opţional, şi specifică dacă Word salvează documentele înaintea închiderii. Poate fi o constantă (de tipul enumerat WdSaveOptions) wdDoNotSaveChanges, wdPromptToSaveChanges sau wdSaveChanges, interpretările fiind evidente. OriginalFormat este de tip Variant, opţional, şi specifică modul în care Word salvează documentele al căror format original nu a fost acela de document Word. Poate fi o constantă (de tipul enumerat WdOriginalFormat) dintre wdOriginalDocumentFormat, wdPromptUser sau wdWordDocument. RouteDocument este de tip Variant, opţional. Este True dacă se doreşte directarea documentului către următorul recipient. Dacă documentul nu are ataşată o fişă de rutare (routing slip), argumentul este ignorat (vezi obiectul RoutingSlip). În exemplul următor Application.Quit SaveChanges:=wdPromptToSaveChanges, OriginalFormat:=wdWordDocument se părăseşte Word, se întreabă utilizatorul dacă se salvează documentele care au fost modificate de la ultima salvare şi toate documentele se salvează în format Word (indiferent de formatul iniţial). Obiectul Document Deschiderea sau crearea unui fişier în Word produce crearea unui obiect Document. Se utilizează proprietăţile şi metodele obiectului Document sau ale colecţiei Documents pentru a deschide, crea, salva, activa şi închide fişiere. În prezentarea obiectului Document alegem calea acţiunilor uzuale asupra unui document şi nu listarea proprietăţilor şi metodelor (decât acolo unde este absolut necesar). Returnarea unui obiect Document Se poate obţine orice document deschis ca un obiect Document prin Documents(index) unde index este numele documentului (ca şir) sau numărul de ordine al documentului în colecţie. Deoarece numărul de ordine se poate schimba, prin modificarea colecţiei, se recomandă utilizarea numelor documentelor. În exemplul Set wdRaport = Documents("Raport.doc") variabila wdRaport, definită de tip obiect, conţine un obiect Document care se referă la documentul deschis "Raport.doc". Orice transformare a variabilei se va reflecta în documentul Raport.doc. Se poate utiliza şi proprietatea ActiveDocument (vezi Application) pentru a returna obiectul Document care se referă la documentul activ: If Documents.Count >= 1 Then MsgBox ActiveDocument.Name Else MsgBox "Nici un document nu este deschis" End If

60

Deschiderea documentelor Pentru a deschide un document existent, se va utiliza metoda Open a colecţiei Documents, metodă care deschide documentul specificat şi îl adaugă la colecţia Documents. Returnează un obiect Document. Sintaxa, în versiunea aplicabilă aici, este expression.Open(FileName, ConfirmConversions, ReadOnly, AddToRecentFiles, PasswordDocument, PasswordTemplate, Revert, WritePasswordDocument, WritePasswordTemplate, Format) unde expression este o expresie care returnează un obiect Documents. FileName este de tip Variant şi conţine numele documentului (inclusiv calea, dacă este necesar). În Windows se pot specifica mai multe fişiere separate prin spaţii. Este semnalată eroare dacă fişierul specificat nu există. ConfirmConversions este de tip Variant, opţional. Are valoarea True pentru a afişa dialogul Convert File dacă fişierul nu este în format Word. ReadOnly este de tip Variant, opţional. Are valoarea True dacă documentul se deschide ca read-only. AddToRecentFiles este de tip Variant, opţional. Are valoarea True dacă numele fişierului se adaugă listei fişierelor recent utilizate (de la baza meniului File). PasswordDocument este de tip Variant, opţional şi reprezintă parola necesară la deschiderea documentului. PasswordTemplate este de tip Variant, opţional şi reprezintă parola necesară la deschiderea şablonului (template). Revert este de tip Variant, opţional. Controlează ce se întâmplă dacă FileName este numele unui fişier deja deschis: True pentru a neglija orice schimbări nesalvate şi redeschiderea documentului; False pentru a activa documentul deschis. WritePasswordDocument este de tip Variant, opţional. Este parola necesară pentru salvarea schimbărilor aduse documentului. WritePasswordTemplate este de tip Variant, opţional. Este parola necesară pentru salvarea modificărilor aduse şablonilui. Format este de tip Variant, opţional. Indică tipul de conversie utilizat la deschiderea documentului. Poate fi o constantă (din tipul enumerat wdOpenFormat) dintre: wdOpenFormatAuto,

wdOpenFormatDocument,

WdOpenFormatRTF,

wdOpenFormatTemplate,

wdOpenFormatText,

WdOpenFormatUnicodeText.

Valoarea implicită este wdOpenFormatAuto. Pentru o mai bună informare asupra ultimului argument, se va studia obiectul FileConverter. În exemplul următor se deschide fişierul Test.doc din folderul curent: Set wdTestDoc = Documents.Open(FileName:="test.doc")

61

Este de remarcat, în exemplu, că fişierul este în directorul curent, ceea ce poate produce erori la executarea codului: este suficent ca utilizatorul să schimbe folderul pentru ca documentul test.doc să nu mai fie găsit. Din acest motiv este de preferat ca numele să con de remarcat, în exemplu, că fişierul este în directorul curent, ceea ce poate produce erori la executarea codului: este suficent ca utilizatorul să schimbe folderul pentru ca documentul test.doc să nu mai fie găsit. Din acest motiv este de preferat ca numele să conţină calea completă, ceea ce contribuie la robusteţea codului. În acelaşi scop se vor utiliza proprietăţile PathSeparator (a obiectului Application), care returnează caracterul separator utilizat de sistemul de fişiere, diferit în DOS/Windows şi Macintosh şi DefaultFilePath (a obiectului Options), care returnează/setează căi ale folderelor specificate. În exemplul următor se utilizează obiectul FileSearch pentru a determina dacă există fişierul care trebuie deschis: defaultDir = Options.DefaultFilePath(wdDocumentsPath) With Application.FileSearch .FileName = "test.doc" .LookIn = defaultDir .Execute If .FoundFiles.Count = 1 Then Documents.Open FileName:=defaultDir & _ Application.PathSeparator & "test.doc" Else MsgBox "Fisierul test.doc nu este gasit" End If End With Se va observa utilizarea structurii With…End With şi a modului cum se formează argumentul FileName din cale şi denumire. O altă modalitate de deschidere a unui document este prin afişarea dialogului Open uzual în Office (ca şi în alte aplicaţii Windows). Acest mod se realizează prin Dialogs(wdDialogFileOpen).Show care returnează un obiect Dialog ce se referă la dialogul Open (din meniul File) iar metoda Show afişează şi execută acţiunile executate în boxa de dialog Open. Utilizarea metodei Display (în locul metodei Show) produce doar afişarea dialogului fără nici o altă acţiune. Dacă utilizatorul apasă butonul OK al boxei, atunci este returnată valoarea -1 şi se poate şti numele fişierului selectat în boxă după modelul următor: Set dlg = Dialogs(wdDialogFileOpen) aButton = dlg.Display fSelected = dlg.Name If aButton = -1 Then Documents.Open FileName:=fSelected End If Observaţie. Pentru o discuţie mai amplă asupra utilizării cutiilor de dialog definite în Word se va vedea Word VB Help – "Displaying built-in Word dialog boxes". Pentru a determina dacă un anumit document este deschis se poate enumera colecţia Documents şi testa numele documentelor deschise. În următorul exemplu se activează documentul "cautat.doc" dacă este deschis şi se deschide dacă nu este deja deschis.

62

docFound = True For Each aDoc In Documents If InStr(1,aDoc.Name,"cautat.doc",1) Then aDoc.Activate Exit For Else docFound = False End If Next aDoc If docFound = False Then Documents.Open FileName:="cautat.doc" Pentru a determina câte documente sunt deschise se utilizează proprietatea Count a colecţiei Documents: If Documents.Count = 0 Then MsgBox "Nu este deschis nici un document" Crearea şi salvarea documentelor Pentru a crea un nou document se utilizează metoda Add aplicată colecţiei Documents. Metoda returnează documentul creat ca un obiect Document, astfel încât valoarea returnată poate fi atribuită unei variabile de tip obiect pentru a putea referi direct noul document în program: Dim myDoc As Document Set myDoc = Documents.Add myDoc.PageSetup.TopMargin = InchesToPoints(1.25) ultima instrucţiune fixează marginea de sus la 1.25". Documentul nou devine documentul activ. Pentru a salva un document nou pentru prima dată, se utilizează metoda SaveAs a obiectului Document. Exemplul următor este de acest fel: ActiveDocument.SaveAs FileName:="salvat.doc" Documentul activ este salvat cu numele "salvat.doc" şi poate fi identificat cu acest nume în colecţia Documents. Exemplul următor construieşte o expresie mai complicată, exploatând cele spuse mai sus: se creează un nou document care este salvat imediat cu un nume şi apoi se inserează în document un tabel cu două linii şi trei coloane. Documents.Add.SaveAs FileName:="vanzari.doc" Documents("vanzari.doc").Tables.Add _ Range:=Selection.Range, NumRows:=2, NumColumns:=3 Pentru salvarea modificărilor efectuate într-un document, se utilizează metoda Save a colecţiei Documents: Documents("vanzari.doc").Save Utilizarea metodei Save cu un document nou deschide dialogul Save As pentru a întreba utilizatorul despre numele dat fişierului. Pentru salvarea tuturor fişierelor deschise se va utiliza metoda Save aplicată colecţiei Documents.

63

Metoda Save are sintaxa dependentă de obiectul căruia i se aplică: expression.Save unde expression este orice expresie care returnează un obiect Document sau Template, este aplicabilă unui document sau template. expression.Save(NoPrompt, OriginalFormat) este aplicabilă colecţiei Documents. Argumentele sunt expression este orice expresie care returnează un obiect Documents. NoPrompt este de tip Variant, opţional. Are valoarea True pentru ca Word să salveze automat toate documentele, False pentru ca Word să întrebe utilizatorul înaintea de salvarea fiecărui document care a fost modificat. OriginalFormat este de tip Variant, opţional. Specifică modul în care sunt salvate documentele. Poate fi o constantă (de tipul enumerat WdOriginalFormat) dintre wdOriginalDocumentFormat, wdPromptUser sau wdWordDocument. Activarea unui document Pentru activarea unui alt document se aplică metoda Activate obiectului Document respectiv. Reamintim că la crearea unui nou document, acesta rămâne activ. Documentul activat trebuie să fie deschis (inclus în colecţia Documents): Documents("raport.doc").Activate Doc1.Activate dacă variabila Doc1 a primit ca valoare un document deschis. Metoda Activate, aplicabilă mai multor obiecte (vezi Word VB Help – Activate Method), are sintaxa expression.Activate unde expression este orice expresie care returnează un obiect căruia i se poate aplica metoda. Tipărirea unui document Întrucât tipărirea unui document este gestionată de mai multe comenzi şi parametri, din dialoguri diferite în mediul Word, controlul tipăririi din Visual Basic necesită eventuale intervenţii asupra obiectului Options (pentru a fixa parametrii accesaţi uzual prin Tools – Options – fişa Print) şi utilizarea metodei PrintOut, aplicabilă obiectului Document. Proprietăţile obiectului Options, care privesc tipărirea, sunt identificate uşor prin aceea că numele lor începe cu Print: PrintComments, PrintHiddenText, PrintDrawingObjects, PrintFieldCodes etc., atribuirea valorii True fiind echivalentă cu marcarea boxei de control din dialogul Word corespunzător. Metoda PrintOut este aplicabilă obiectelor Application, Document sau Window şi are parametri corespunzători opţiunilor din dialogul Print (meniul File din mediul Word). Sintaxa, cu specificarea şi explicarea principalelor argumente, este

64

expression.PrintOut(Background, Append, Range, OutputFileName, From, To, Item, Copies, Pages, PageType, PrintToFile, Collate, FileName) unde expression este orice expresie care returnează un obiect Application, Document sau Window. Background este de tip Variant, opţional. Are valoarea True dacă tipărirea are loc în fundal (macro-ul continuă în timpul tipăririi documentului). Append este de tip Variant, opţional. Are valoarea True atunci când, la tipărirea în fişier, documentul este adăugat fişierului specificat în argumentul OutputFileName; are valoarea False pentru rescrierea fişierului OutputFileName. Range este de tip Variant, opţional şi specifică tipul de domeniu tipărit. Poate fi una din constantele (de tip WdPrintOutRange): wdPrintAllDocument, wdPrintCurrentPage, wdPrintFromTo, wdPrintRangeOfPages sau wdPrintSelection. OutputFileName este de tip Variant, opţional. Dacă PrintToFile este True, atunci argumentul dă numele (eventual cu cale) pentru fişierul unde are loc tipărirea. From este de tip Variant, opţional. Specifică numărul paginii de unde începe tipărirea, dacă Range este wdPrintFromTo. To este de tip Variant, opţional. Specifică numărul paginii până unde se tipăreşte, dacă Range este wdPrintFromTo. Item este de tip Variant, opţional. Specifică elementul care se tipăreşte. Poate fi o constantă (de tipul enumerat WdPrintOutItem): wdPrintAutoTextEntries, wdPrintComments, wdPrintDocumentContent, wdPrintKeyAssignments, wdPrintProperties sau wdPrintStyles. Copies este de tip Variant, opţional. Specifică numărul de copii tipărite. Pages este de tip Variant, opţional. Specifică numerele paginilor şi secvenţele de pagini care se tipăresc, separate prin virgule, dacă Range este wdPrintRangeOfPages. De exemplu, "2, 6-10" înseamnă pagina 2 şi paginile de la 6 la 10. PageType este de tip Variant, opţional. Specifică tipul de pagini tipărite. Poate fi o constantă (de tipul WdPrintOutPages): wdPrintAllPages, wdPrintEvenPagesOnly sau wdPrintOddPagesOnly. PrintToFile este de tip Variant, opţional. Are valoarea True pentru a trimite comenzile de tipărire către un fişier. Numele fişierului este dat în argumentul OutputFileName. Collate este de tip Variant, opţional. Are valoarea True pentru a tipări toate paginile documentului înaintea tipăririi următoarei copii (argument valabil în cazul tipăririi mai multor copii ale documentului – argumentul Copies). FileName este de tip Variant, opţional. Numele fişierului (inclusiv calea, dacă este în alt folder decât cel curent) care conţine documentul care se tipăreşte. Dacă argumentul este omis, atunci se tipăreşte documentul activ. Argumentul este admis doar pentru obiectul Application. Exemplul următor fixează pentru documentul activ tipărirea textului ascuns şi tipăreşte primele trei pagini: Options.PrintHiddenText = True ActiveDocument.PrintOut Range:=wdPrintFromTo, From:=" 1", To:=" 3" Dacă tipărirea se efectuează cu valorile curente (implicite) ale parametrilor, atunci este suficientă comanda: ActiveDocument.PrintOut

65

Se observă că operaţiunea de tipărire necesită, pentru o procesare mai fină, specificarea documentului, specificarea paginilor, a tipului de tipărire (toate, pagini pare sau impare), specificarea destinaţiei (imprimantă sau fişier). Se va vedea şi proprietatea PageSetup care controlează atributele paginii pentru document, secţiune etc. Închiderea documentelor Pentru închidere se aplică metoda Close obiectului Document sau colecţiei Documents. Documents("raport.doc").Close Dacă s-au efectuat modificări în document, de la ultima salvare, se afişează dialogul de salvare. Închiderea tuturor documentelor deschise se efectuează aplicând metoda Close pentru întreaga colecţie: Documents.Close Metoda Close este aplicabilă mai multor obiecte. Sintaxa pentru Documents sau Document este expression.Close(SaveChanges, OriginalFormat, RouteDocument) unde expression este o expresie care returnează un obiect Document sau Documents. SaveChanges este de tip Variant, opţional. Specifică tipul de acţiune privind salvarea documentului înainte de închidere. Poate fi o constantă (de tip WdSaveOptions): wdDoNotSaveChanges, wdPromptToSaveChanges sau wdSaveChanges, cu interpretări evidente. OriginalFormat este de tip Variant, opţional. Specifică formatul documentului la salvare (poate fi o constantă (de tip WdOriginalFormat): wdOriginalDocumentFormat, wdPromptUser sau wdWordDocument. RouteDocument este de tip Variant, opţional. Are valoarea True dacă documentul este rutat către următorul recipient. Dacă documentul nu are ataşată o fişă de rutare (routing slip), argumentul este ignorat (vezi obiectul RoutingSlip). Următorul exemplu închide, fără salvare, toate documentele: Documents.Close SaveChanges:=wdDoNotSaveChanges Accesarea obiectelor dintr-un document Din obiectul Document se pot accesa, prin proprietăţi sau metode, obiecte care corespund entităţilor care formează documentul scris în Word. Dintre obiectele accesibile menţionăm (nu toate): Bookmarks, Characters, CommandBars, Comments, DocumentProperties, Endnotes, Fields, Footnotes, FormFields, Frames, HyperLinks, Indexes, Lists, ListTemplates, PageSetup, Paragraphs, Range, Revisions, Sections, Sentences, Shapes, StoryRanges, Styles, Subdocuments, Tables, TablesOfContents, TablesOfFigures, Template, Variables, Windows, Words. De exemplu, prin MsgBox "Sunt " & ActiveDocuments.Tables.Count & " tabele în document" afişează un mesaj cu numărul tabelelor existente în documentul activ.

66

Este evident că utilizând proprietăţile şi metodele obiectelor astfel returnate se pot modifica programatic obiectele referite: se pot adăuga şi formata tabele, câmpuri, paragrafe, cuvinte etc. ActiveDocument.Footnotes.Add Range:=myRange, Text:="Textul notei de subsol adaugate" adaugă o notă de subsol la locul din document specificat de variabila myRange. Obiectul Range Un obiect Range reprezintă o zonă continua dintr-un document. Fiecare obiect Range este definit de o poziţie (de caracter) de început şi de o poziţie (de caracter) de sfârşit. Utilizat pentru identificarea unor porţiuni din document, obiectul Range este similar obiectului Bookmark, diferenţa fiind totuşi importantă: un obiect Range există doar atât timp cât se execută procedura care l-a definit. Atunci când poziţia de început este identică cu poziţia de sfârşit, obiectul Range identifică punctul de inserţie. Nu există limitări asupra întinderii unui obiect Range. Obiectele Range sunt independente de selecţia din document: se poate defini şi modifica un domeniu fără să se schimbe selecţia. Se pot defini, de asemenea, domenii multiple într-un document, în timp ce selecţia este unică într-un ochi de fereastră.. Pentru a înţelege toate proprietăţile obiectului Range (şi ale altor obiecte, de altfel), trebuie ştiut că zonele unui document se presupun structurate în episoade (stories). Un episod (story) este o zonă de text diferită de celelalte zone din acel document. Astfel, dacă un document conţine text principal (body text), note de subsol şi anteturi, atunci documentul conţine un episod cu textul principal, un episod cu note de subsol şi un episod cu anteturi. Există 11 tipuri diferite de episoade posibile într-un document, corespunzând următoarelor constante (din WdStoryType): WdEndnotesStory

wdEvenPagesFooterStory

wdEvenPagesHeaderStory

WdFirstPageFooterStory

wdFirstPageHeaderStory

wdFootnotesStory

WdMainTextStory

wdPrimaryFooterStory

wdPrimaryHeaderStory

WdTextFrameStory Tipul episodului pentru un obiect de gen domeniu (Range), selecţie (Selection) sau semn de carte (Bookmark) este returnat de proprietatea StoryType. Cunoaşterea acestei proprietăţi este importantă prin aceea că mediul Word deschide ferestre sau ochiuri diferite după episodul în care este punctul de inserţie (selecţia), Pentru navigarea programatică între aceste ochiuri trebuie să se cunoască valoarea proprietăţii StoryType. Proprietăţile Start, End şi StoryType identifică un obiect Range în mod unic. Start şi End specifică sau returnează poziţiile de început şi, respectiv, de sfârşit ale obiectului Range. Poziţia de caracter de la începutul fiecărui episod este 0, poziţia de după primul caracter este 1 ş.a.m.d. Proprietăţile Start şi End sunt de tip Long, read/write. Poziţiile returnate sunt relative la începutul episodului. Dacă fixarea unei proprietăţi strică ordinea naturală dintre start şi end, atunci cealaltă valoare este fixată automat la valoarea atribuită. Prin atribuirea de valori proprietăţilor Start şi End se poate modifica dimensiunea domeniului referit. Obiect Range vs. obiect Selection În general, este de preferat să se opereze cu obiecte Range în loc de obiecte Selection, deoarece:

67

• • •

se pot defini şi utiliza mai multe obiecte Range (doar un obiect Selection pe fereastră); procesarea obiectelor Range nu modifică textul selectat; procesarea obiectelor Range este mai rapidă decât a selecţiei.

La înregistrarea unui macro creează, de obicei, referinţe la obiectul Selection. Utilizarea obiectului Range poate simplifica totuşi codul creat. Următorul exemplu aplică stilul bold primelor două cuvinte din document şi inserează un paragraf după cele două cuvinte: Set myRange = ActiveDocument.Range(Start:=0, End:=ActiveDocument.Words(2).End) myRange.Bold = True myRange.InsertParagraphAfter Este interesant de comparat acest cod cu secvenţa obţinută la înregistrarea unui macro care efectuează aceeaşi sarcină. Returnarea unui obiect Range prin metoda Range Aplicată unui obiect Document, metoda Range returmează un obiect Range situat în episodul principal. Sintaxa este expression.Range(Start, End) unde expression este orice expresie care returnează un obiect Document. Start este de tip Long, opţional. Specifică punctul de început (în poziţii de caracter). End este de tip Long, opţional. Specifică punctul de sfârşit (în poziţii de caracter). Poziţiile de caracter încep cu 0 la începutul documentului. Sunt numărate toate caracterele, inclusiv caracterele netipăribile. Caracterele ascunse se numără chiar dacă nu sunt afişate. Dacă nu se specifică poziţiile de început şi/sau sfârşit, se consideră, implicit, începutul şi sfârşitul documentului. Exemplul următor scrie în bold primele 10 caractere ale documentului: ActiveDocument.Range(Start:=0, End:=10).Bold = True Dacă este necesar ca obiectul Range returnat să fie referit de mai multe ori, se va utiliza instrucţiunea Set prin care se atribuie obiectul returnat unei variabile obiect: Dim myRange As Range Set myRange = ActiveDocument.Range myRange.InsertAfter Text:="Final" Se observă definirea unei variabile obiect de tip specificat Range, obţinerea unui obiect Range egal cu tot documnetul (prin nespecificarea valorilor de start şi end), atribuirea acestui obiect variabilei definite şi utilizarea variabilei pentru a referi obiectul. Efectul este inserarea cuvântului "Final" după ultimul caracter din document. În exemplul următor se observă utilizarea unui obiect Range doar ca punct de referinţă în document (asemenea unui Bookmark): Set inceputDoc = ActiveDocument.Range(Start:=0, End:=0)

68

Poziţiile de start şi end pot fi specificate direct sau prin intermediul proprietăţilor Start şi End ale altor obiecte cum ar fi Selection, Bookmark sau Range, ca în exemplul următor în care se defineşte un domeniu care se referă la a două şi a treia propoziţie din document: Set myRange=ActiveDocument.Range( _ Start:=ActiveDocument.Sentences(2).Start, _ End:=ActiveDocument.Sentences(3).End) Deoarece obiectul Range nu are un corespondent visual în document, se poate utiliza metoda Select a obiectului pentru a produce selectarea textului din domeniu şi a verifica, astfel, definirea corectă a obiectului Range: myRange.Select selectează porţiunea de text conţinută în variabila myRange, căreia în prealabil i s-a atribuit un Range. Returnarea unui obiect Range prin proprietatea Range Proprietatea Range este disponibilă pentru multiple obiecte — de exemplu Paragraph, Bookmark, Endnote, Cell — şi este utilizată pentru întoarcerea unui obiect Range. Exemplele următoare sunt uşor interpretabile. Pentru explicaţii complete se vor studia obiectele respective. Active.Document.Paragraphs(1).Range ActiveDocument.Tables(1).Rows(1).Range ActiveDocument.Bookmarks(1).Range Nu trebuie uitată structura With…End With pentru procesări multiple ale aceluiaşi obiect Range. Modificarea unei porţiuni a unui document Visual Basic include obiecte care pot fi utilizate pentru a modifica următoarele tipuri de elemente ale documnetului: caractere, cuvinte, propoziţii, paragrafe şi secţiuni. Tabelul următor arată proprietăţile (aplicabile unor diverse obiecte) care corespund acestor elemente şi obiectele returnate: expresia

obiect returnat

Words(index)

Range

Characters(index)

Range

Sentences(index)

Range

Paragraphs(index)

Paragraph

Sections(index)

Section

Pentru ultimele două colecţii din tabel este de notat că pentru a junge la obiectul Range corespunzător se va apela la proprietatea Range. Prin urmare Paragraphs(index).Range Sections(index).Range

69

dau acces la obiectele Range respective. Pentru modificarea unui domeniu de text din document, se poate crea un obiect Range cu acele elemente (caractere, propoziţii, paragrafe etc.). Aplicarea proprietăţilor şi metodelor obiectului Range astfel creat va produce modificarea textului referit de obiect: ActiveDocument.Words(1).Case = wdUpperCase trece primul cuvânt din document în majuscule. De remarcat că proprietatea Case este aplicată obiectului Range returnat de ActiveDocument.Words(1). În formarea obiectelor Range sunt importante proprietăţile Start şi End care dau începutul şi sfârşitul. Proprietăţile elementelor documentului, specificate în tabelul anterior în prima coloană, sunt admise pentru obiectele Document, Selection şi Range. Lucrul cu textul dintr-un obiect Range Accesul la conţinutul unui obiect Range este realizat prin proprietatea Text. Proprietatea Text returnează textul neformatat (plain text) al domeniului referit. Atunci când se setează această proprietate, textul domeniului referit este înlocuit de valoarea atribuită proprietăţii. primCuvant = ActiveDocument.Words(1).Text ActiveDocument.Words(1).Text = "Capitol" returnează sau modifică primul cuvânt din documentul activ. Pentru inserarea unui text înaintea sau după un obiect Range se utilizează, respectiv, metodele InsertBefore sau InsertAfter. După inserarea unui text, domeniul este extins automat pentru a include şi textul inserat (înainte sau după). Sintaxa metodelor este expression.InsertBefore(Text) expression.InsertAfter(Text) unde expression este o expresie care returnează un obiect Selection sau Range. Text este de tip String şi reprezintă textul care se inserează. Pentru inserarea caracterelor speciale se va utiliza funcţia Chr, sau constantele Visual Basic cum ar fi vbCr, vbLf, vbCrLf sau vbTab. Inserarea unui text după un domeniu care se referă la un întreg paragraf are loc după marca de paragraf. Drept urmare textul este inserat la începutul paragrafului următor. Pentru a anula acest lucru se va identifica sfârşitul de domeniu (Range sau Selection) şi se va scădea cu 1 poziţia finală (deci se va trece în faţa caracterului marcă de paragraf). Exemplul următor arată mecanismul utilizat: Set Doc = ActiveDocument

70

Set myRange = Doc.Range( _ Start:=Doc.Paragraphs(1).Range.End - 1, _ End:=Doc.Paragraphs(1).Range.End - 1) myRange.InsertAfter " sfărşit de paragraf." Un domeniu poate fi redus la punctul de început sau de sfârşit (proprietăţile Start şi End devin egale cu poziţia de caracter respectivă) prin metoda Collapse. Sintaxa este expression.Collapse(Direction) unde expression este o expresie care returnează un obiect Range sau Selection. Direction este de tip Variant, opţional şi indică direcţia în care are loc implozia domeniului. Poate fi o constantă (de tip WdCollapseDirection) dintre: wdCollapseEnd sau wdCollapseStart. Valoarea implicită este wdCollapseStart. Utilizarea metodei cu wdCollapseEnd, atunci când domeniul se referă la un întreg paragraf, produce un domeniu situat după marca de paragraf. Pentru formatarea textului dintr-un obiect Range, se utilizează • •

proprietatea Font pentru formatarea caracterelor proprietatea ParagraphFormat pentru formatarea paragrafelor.

Proprietatea Font returnează un obiect Font care dispune de toate metodele şi proprietăţile necesare pentru aplicarea formatărilor admise pentru caractere în Word. Proprietatea ParagraphFormat returnează un obiect ParagraphFormat care permite efectuarea tuturor formatărilor admise pentru un paragraf în Word. Deoarece ambele obiecte, Font şi ParagraphFormat sunt foarte complexe dar reprezintă acţiuni de rutină pentru un utilizator Word nu vor fi prezentate aici. Exemplul următor constituie un model suficient pentru orice altă acţiune care implică aceste obiecte: With ActiveDocument.Paragraphs(1).Range.Font .Name = "Times New Roman" .Size = 14 .AllCaps = True End With With ActiveDocument.Paragraphs(1).Range.ParagraphFormat .LeftIndent = InchesToPoints(0.5) .Space1 End With Textul sursă precedent realizează pentru primul paragraf din documentul activ setarea fontului ca "Times New Roman", de mărime 14 şi scris cu majuscule. În formatarea paragrafului se realizează indentarea din stânga cu 1.5" şi spaţierea la un rând. Redefinirea unui obiect Range Pentru modificarea limitelor unui obiect Range se pot utiliza, în mod uzual, proprietăţile Start şi End:

71

myRange.End = myRange.End + 10 Metodele MoveStart şi MoveEnd produc o acţiune similară, dar se pot utiliza unităţi diverse, predefinite, pentru extinderea domeniului. Ambele metode returnează un inţreg care arată numărul de unităţi cu care s-a modificat Start sau End, sau 0 dacă operaţiunea nu s-a putut realiza. Sintaxa este expression.MoveStart(Unit, Count) expression.MoveEnd(Unit, Count) unde expression este o expresie care returnează un obiect Range sau Selection. Unit este de tip Variant, opţional. Reprezintă unitatea cu care se deplasează punctul de start/end al obiectului. Poate fi una dintre constantele (de tip WdUnits): wdCharacter, wdWord, wdSentence, wdParagraph, wdSection, wdStory, wdCell, wdColumn, wdRow sau wdTable. Pentru obiectul Selection poate fi şi wdLine. Valoarea implicită este wdCharacter. Count este de tip Variant, opţional. Numărul maxim de unităţi cu care se mută punctul de start/end. Poate fi negativ sau pozitiv, cu interpretările curente. În cazul când operaţiunea produce inversarea fizică a poziţiilor de Start şi End, cele două poziţii devin egale (Range suferă un colaps). Valoarea implicită este 1. În exemplul următor myRange.MoveEnd Unit:=wdParagraph, Count:=1 se extinde domeniul încât să cuprindă şi următorul paragraf. Observaţie. Există şi metode mai fine cum ar fi MoveUntil, MoveWhile, MoveStartUntil, MoveEndWhile etc. Se va vedea intrarea respectivă din Word VB - Help. Metoda SetRange poate fi utilizată pentru modificarea simultană a limitelor unui obiect Range existent. Nu trebuie să se confunde cu metoda Range, care defineşte obiectul. expression.SetRange(Start, End) unde expression este o expresie care returneazăun obiect Range sau Selection. Start este de tip Long, poziţia nouă de start. End este de tip Long, poziţia nouă de sfârşit (end). De exemplu: myRange.SetRange Start:=myRange.Start, End:=myRange.End+10 care extinde domeniul cu 10 caractere.

72

Pentru deplasarea obiectului Range cu un număr de unităţi se va studia metoda Next. Acest procedeu se poate folosi la parcurgerea secevenţială a unei secvenţe de cuvinte, paragrafe. Este de reamintit că o asemenea parcurgere poate fi efectuată şi prin structura For Each…Next. Atribuirea obiectelor Range O primă procedură este cea, exemplificată mai sus, în care se utilizează instrucţiunea Set pentru atribuirea unui Range la o variabilă obiect, instrucţiune care poate opera şi în ipostaza Set Range2 = Range1 La modificarea unui obiect, schimbarea se va reflecta automat şi în celălalt obiect. Este de observat că printr-o instrucţiune de atribuire directă Range2 = Range1 se atribuie proprietatea implicită a obiectului Range1 (adică proprietatea Text) proprietăţii implicite a obiectului Range2. Prin urmare codul este echivalent cu Range2.Text = Range1.Text care nu modifică obiectele Range respective (doar conţinutul lui Range2). Cele două obiecte pot fi la locaţii diferite, doar conţinutul este acelaşi şi legătura dintre ele nu se stabileşte permanent. Prin proprietatea Duplicate se creează un nou obiect Range, duplicat, cu aceleaşi limite şi text: Set Range2 = Range1.Duplicate Modificarea limitelor unui obiect nu influenţează limitele celuilalt, dar modificarea textului poate produce modificarea celuilalt în cazul suprapunerii domeniilor. Obiectul Selection Atunci când se procesează un document în Microsoft Word, este uzual să se selecteze o porţiune de text şi să se formateze/modifice/etc. porţiunea selectată. În Visual Basic, operaţiunea de selectare prealabilă nu este necesară, obiectul Range permite toate acţiunile pentru domenii determinate ale documentului. Totuşi, atunci când se doreşte ca, programatic, să se răspundă unei selecţii efectuate de utilizator, sau să se modifice selecţia etc., se poate opera cu obiectul Selection. Există un singur obiect Selection pe ochi de fereastră şi doar un obiect este activ la un moment dat (corespunzând locului unde este puctul de inserţie, cu toată zona selectată adiacentă). Este evident, din lucrul în Word, că o selecţie poate să se refere la un întreg domeniu sau poate fi redusă la punctul de inserţie. Obiectul Selection este returnat de proprietatea Selection a obiectelor Application, Window sau Pane. Utilizată cu Application, proprietatea returnează obiectul Selection care se referă la selecţia activă. Prin urmare Selection.InsertAfter Text:=" Text adăugat după selecţie" utilizează proprietatea Selection a obiectului Application (fiind globală nu trebuie specificat obiectul), este returnată selecţia activă şi se inserează un text, similar metodei InsertAfter de la Range.

73

Dacă se lucrează cu selecţia dintr-o fereastră particulară, obiectul respectiv se specifică: Windows("Document2").Selection.Paragraphs(1).SpaceBefore = InchesToPoints(0.15) măreşte la 0.15" spaţiul dinaintea primului paragraf din selecţie (dacă selecţia este punctul de inserţie, se modifică paragraful curent). Următorul exemplu inserează text în antetul primei pagini With ActiveWindow .View.Type = wdPageView .View.SeekVCiew = wdSeekPrimaryHeader .ActivePane.Selection.InsertAfter Text:="Capitolul I" End With În general, metodele şi proprietăţile uzuale ale obiectului Selection sunt similare celor de la obiectul Range. Este totuşi de amintit că obiectul Selection are corespondent grafic în document: zona selectată. Orice extindere sau implozie se vede imediat. Deplasarea şi extinderea selecţiei Deoarece nu există decât o selecţie pe ochi de fereastră, selectarea unei noi zone mută implicit şi obiectul Selection. Această selectare se efectuează aplicând metoda Select unui element din document: ActiveDocument.Words(1).Select permite mutarea selecţiei la primul cuvânt, astfel încât se poate utiliza după aceea metoda Selection: Selection.Text = "Primul" pentru modificarea textului selectat. Există un număr de metode care deplasează selecţia în document (prin modificarea corespunzătoare a obiectului Selection). Move(Unit, Count) – reduce selecţia la punctul de sfârşit (Count > 0) sau de început (Count < 0) şi deplasează apoi punctul de inserţie astfel obţinut Count unităţi (in sensul pozitiv sau negativ). MoveEnd, MoveStart – similare descrierilor de la obiectul Range MoveLeft(Unit,Count,Extend) – unde Unit poate fi wdCell, wdCharacter, wdWord sau wdSentence, Count este numărul de unităţi, Extend arată tipul acţiunii: wdMove pentru colaps la stânga şi mutarea selecţiei, wdExtend pentru extensie spre stânga. MoveRight(Unit,Count,Extend) – este similară metodei MoveLeft, dar acţiunea este spre dreapta. MoveDown(Unit,Count,Extend), MoveUp(Unit,Count,Extend) – cu acţiune similară metodelor precedente, dar direcţia de acţiune este sus-jos. Unit poate fi wdLine, wdParagraph, wdWindow sau wdScreen. Extend poate fi wdMove sau wdExtend, cu sensul explicat anterior. Exemple:

74

Selection.MoveDown Unit:=wdParagraph, Count:=1, Extend:=wdMove mută punctul de inserţie la începutul paragrafului următor. Selection.MoveEnd Unit:=wdParagraph, Count:=1 extinde selecţia prin mutarea poziţiei finale la sfârşitul paragrafului. Selection.MoveRight Unit:=wdCharacter, Count:=1, Extend:=wdExtend extinde selecţia activă cu un cuvânt spre dreapta. Utilizarea metodelor GoToNext, GoToPrevious sau GoTo permite mutarea selecţiei prin alegerea tipului de element ţintă din document, a direcţiei etc. Metoda GoTo Aplicată obiectului Selection, mută punctul de inserţie în poziţia de caracter imediat precedentă elementului specificat şi returnează un obiect Range (cu excepţia specificării elementelor wdGoToGrammaticalError, wdGoToProofreadingError sau wdGoToSpellingError, caz în care Obiectul Range include şi textul eronat). Sintaxa este expression.GoTo(What, Which, Count, Name) unde expression este o expresie care returnează un obiect Document, Range sau Selection. What este de tip Variant, opţional şi precizează tipul elementului unde se mută punctul de inserţie (selecţia). Poate fi una dintre constantele (de tipul enumerat WdGoToItem): wdGoToBookmark

wdGoToComment

wdGoToEndnote

wdGoToEquation

wdGoToField

wdGoToFootnote

wdGoToGrammaticalError

wdGoToGraphic

wdGoToHeading

wdGoToLine

wdGoToObject

wdGoToPage

wdGoToPercent

wdGoToProofreadingError

wdGoToSection

wdGoToSpellingError

wdGoToTable

Which este de tip Variant, opţiomal şi specifică modul de mutare a selecţiei. Poate fi una dintre constantele (de tip WdGoToDirection): wdGoToAbsolute, wdGoToFirst, wdGoToLast, wdGoToNext, wdGoToPrevious sau wdGoToRelative. Count este de tip Variant, opţional şi indică numărul utilizat la determinarea elementului (în funcţie de tipul de acţiune dat de Which). Este doar pozitiv şi pentru găsirea unui element anterior se va utiliza wdGoToPrevious cu un Count > 0. Name este Variant, opţional şi dă numele elementului ţintă, dacă What este wdGoToBookmark, wdGoToComment, wdGoToField sau wdGoToObject.

75

Exemple: Selection.GoTo What:=wdGoToHeading, Which:=wdGoToFirst Selection.GoTo What:=wdGoToHeading, Which:=wdGoToAbsolute, Count:=1 Selection.GoTo What:=wdGoToLine, Which:=wdGoToAbsolute, Count:=4 Selection.GoTo What:=wdGoToLine, Which:=wdGoToPrevious, Count:=2 Selection.GoTo What:=wdGoToField, Name:="Date" Metodele GoToNext, GoToPrevious Pentru acţiuni limitate doar la deplasarea cu un singur element, metodele cu sintaxa (pentru obiectele Range sau Selection): GoToNext(What) GoToPrevious(What) unde What este una dintre constantele de tip WdGoToItem (vezi metoda GoTo). Metodele returnează un obiect Range (vezi discuţia de la GoTo). Obiecte accesibile din Selection Cele mai multe obiecte accesibile din obiectele Range şi Document sunt disponibile şi din obiectul Selection. Se pot astfel procesa obiectele din interiorul selecţiei. Lista obiectelor care sunt referite din Selection este Bookmarks, Borders, Cells, Characters, Columns, Comments, Document, Endnotes, Fields, Find, Font, Footnotes, FormFields, Frames, HeaderFooter, Hyperlinks, InlineShapes, PageSetup, ParagraphFormat, Paragraphs, Revision, Range, Rows, Sections, Sentences, Shading, ShapeRange, Tables, Words. Aceste obiecte (colecţii de obiecte) sunt returnate prin proprietăţile cu aceleaşi denumiri ale obiectului Selection. De exemplu Selection.Paragraphs.LeftIndent = InchesToPoints(0.5) Selection.Words(1).Italic = True MsgBox Selection.Footnotes(1).Range.Text Pentru parcurgerea tuturor obiectelor dintr-o colecţie returnată se va folosi structuraFor Each…Next: For Each aBook In Selection.Bookmarks MsgBox aBook.Name Next aBook Proprietăţi şi metode uzuale ale obiectului Selection Proprietatea Text Se va utiliza proprietatea Text pentru a returna sau stabili conţinutul obiectului Selection:

76

strText = Selection.Text Selection.Text = "Hello World" Se va utiliza metoda InsertBefore sau InsertAfter pentru inserarea unui text înainte sau după selecţie (cu extinderea corespunzătoare a selecţiei). Formatarea textului selectat Se vor utiliza proprietăţile Font şi ParagraphFormat pentru accesul la proprietăţile şi metodele proprii caracterelor şi, respectiv, paragrafelor: With Selection.Font .Name = "Times New Roman" .Size = 14 End With Selection.ParagraphFormat.LeftIndent = InchesToPoints(0.5) Returnarea obiectului Range O importanţă deosebită o are proprietatea Range, care returnează un obiect Range ce se referă la selecţia curentă. În acest mod se poate exploata faptul că pot exista mai multe obiecte Range şi memora selecţii succesive: Set myRange = Selection.Range O altă utilizare este aceea când anumite metode sau proprietăţi se pot aplica doar unui obiect Range: Selection.Range.CheckSpelling Proprietatea Information Returnarea informaţiilor despre selecţie, cum ar fi numărul paginii curente, numărul total de pagini, faptul că selecţia este în antet sau picior de pagină etc. Sintaxa este expression.Information(Type) unde expression este o expresie care returnează un obiect Range sau Selection. Type este de tip Long şi precizează tipul informaţiei care se returnează. Poate fi una dintre cele 35 de constante de tip WdInformation, dintre care menţionăm (doar pentru a exemplifica tipuri de informaţii obţinute): o

o

o

wdActiveEndAdjustedPageNumber – numărul paginii care conţine sfârşitul activ al selecţiei sau domeniului. Numărul este ajustat pentru a considera personalizările efectuate de utilizator (număr de început etc.). wdActiveEndPageNumber – numărul paginii care conţine sfârşitul activ al selecţiei sau domeniului. Numărul este dat relativ la începutul documnetului, şi nu este modificat de personalizările efectuate de utilizator (număr de început etc.). wdHorizontalPositionRelativeToPage – poziţia orizontală a selecţiei sau domeniului; distanţa de la marginea stângă a selecţiei la latura stângă a paginii. Distanţa este dată în twips (20 twips = 1 point, 72 points = 1 inch). Dacă selecţia sau domeniul nu este în zona ecran, atunci se întoarce – 1.

77

o o o

wdInHeaderFooter – întoarce True dacă selecţia/domeniul este în ochiul de fereastră antet sau footer, sau în header sau footer (în page layout view). wdWithInTable – întoarce True dacă selecţia este într-un tabel. wdZoomPercentage – întoarce procentajul curent de mărire a documentului, după cum este fixat de proprietatea Percentage.

Exemplul următor afişează, dacă selecţia este într-un tabel, numărul de coloane şi de linii ale tabelului: If Selection.Information(wdWithInTable) = True Then MsgBox "Coloane = " & Selection.Information(wdMaximumNumberOfColumns) _ & vbCR & "Linii = " & Selection.Information(wdMaximumNumberOfRows) End If Determinarea tipului de selecţie (text sau punct de inserţie) Prin proprietatea Type se poate obţine informaţia privind tipul selecţiei. Valoarea returnată, Long, este una dintre constantele tipului enumerat WdSelectionType: wdNoSelection,

wdSelectionBlock,

wdSelectionColumn,

wdSelectionFrame,

wdSelectionInlineShape,

wdSelectionIP,

wdSelectionNormal,

wdSelectionRow,

wdSelectionShape

Dintre aceste constante, wdSelectionNormal reprezintă selecţia uzuală a unei porţiuni de text, wdSelectionBlock reprezintă selecţia sub formă de bloc dreptunghiular, wdSelectionIP este selecţia redusă la punctul de inserţie. Exemplul următor selectează paragraful care conţine punctul de inserţie, dacă selecţia este redusă la punctul de inserţie: If Selection.Type = wdSelectionIP Then Selection.Paragraphs(1).Range.Select End If Obiectele Find şi Replacement Găsirea şi înlocuirea unor domenii specificate de text dintr-un document este o operaţiune frecventă în procesarea textelor. Pentru realizarea programatică, în Visual Basic, dispunem de obiectele Find (pentru găsirea textului specificat) şi Replacement (pentru înlocuire). Obiectul Find este permis fie din Selection, fie din Range. Există mici deosebiri între cele două moduri de acces, legate îndeosebi de transformarea obiectelor dacă procesul de căutare se termină cu succes. Obiectul Replacement este accesibil din obiectul Find şi permite toate acţiunile disponibile în boxa de dialog Find and Replace (meniul Edit din Word). Schema generală pentru realizarea unei căutări urmată, sau nu, de o înlocuire este o o

stabilirea parametrilor căutării/înlocuirii, prin proprietăţile obiectului Find/ Replacement. In proprietatea Text se precizează textul căutat sau înlocuitor. executarea căutării/înlocuirii prin aplicarea metodei Execute.

78

Find Dintre proprietăţile obiectului Find menţionăm • • • • • • • • • •

Font, returnează un obiect Font pentru care se pot stabili atributele căutate. Format, este setat pe True dacă în căutare se consideră formatul textului. Read-write, Boolean. Forward, direcţia căutării: True pentru înainte, False pentru înapoi. Read/wtite, Boolean. Found este True dacă s-a găsit o potrivire. Read, Boolean. MatchCase este True pentru o căutare care diferenţiază majusculele de minuscule. Read-write, Boolean. MatchWildcards este True dacă textul căutat conţine caractere şablon de căutare. Read/write, Boolean. ParagraphFormat, returnează un obiect ParagraphFormat prin care se pot stabili atribute de paragraf căutate. Style permite stabilirea stilului căutat (predefinit sau utilizator). Pentru lista constantelor ce denumesc stilurile predefinite se va vedea Word VB Help – Style Property. Text, conţine textul căutat. Read-write, String. Wrap precizează modul de continuare în cazul atingerii sfârşitului (sau începutului) fişierului sau negăsirii textului în domeniul căutat. Poate fi o constantă (de tip WdFindWrap): wdFindAsk – consultarea utilizatorului, wdFindContinue – continuarea în restul documentului, wdFindStop – oprirea la epuizarea domeniului de căutare. Read/write, Long.

Obiectul Find are două metode: o o

ClearFormatting pentru înlăturarea oricărei formatări a textului căutat, necesară pentru a iniţia o nouă căutare de formate; Execute pentru a efectua căutarea pe baza atributelor fixate.

ClearFormatting Anulează orice formatare specificată pentru o operaţiune de căutare sau înlocuire. Corespunde butonului No Formatting din dialogul Find and Replace (meniul Edit). expression.ClearFormatting unde expression este o expresie care returnează un obiect Find sau Replacement. Execute Execută operaţiunea Find specificată. Returnează True dacă operaţiunea de căutare se termină cu succes (este găsită o potrivire cu textul căutat). Unele dintre argumentele metodei acoperă valori ale proprietăţilor obiectului Find. expression.Execute(FindText, MatchCase, MatchWholeWord, MatchWildcards, MatchSoundsLike, MatchAllWordForms, Forward, Wrap, Format, ReplaceWith, Replace) unde expression este o expresie care returnează un obiect Find. FindText este de tip Variant, opţional. Reprezintă textul căutat. Pentru căutarea unui format anume se va specifica un şir vid (""). Se pot utiliza caracterele speciale, similar celor disponibile în căutările Word uzuale. MatchCase este de tip Variant, opţional. True sau False după cum în căutare are importanţă capitalizarea caracterelor.

79

MatchWholeWord este de tip Variant, opţional. Este True dacă în căutare se vor potrivi doar cuvinte întregi. MatchWildcards este de tip Variant, opţional. True dacă textul căutat utilizează şabloane de căutare (wildcards). MatchSoundsLike este de tip Variant, opţional. True dacă operaţiunea de căutare acceptă şi cuvinte care "sună" la fel cu textul căutat. MatchAllWordForms este de tip Variant, opţional. True dacă operaţiunea de căutare acceptă ca succes toate formele textului căutat. Forward este de tip Variant, opţional. True pentru o căutare înainte (spre sfârşitul documentului). Wrap este de tip Variant, opţional. Controlează continuarea operaţiunii la epuizarea domeniului cercetat. Valorile posibile sunt date la proprietatea Wrap: wdFindContinue, wdFindStop sau wdFindAsk. Format este de tip Variant, opţional. True dacă în căutare este specificată o formatare (de caracter sau paragraf). ReplaceWith este de tip Variant, opţional. Textul înlocuitor. Pentru a specifica un obiect grafic sau nontext, elementul se trece în Clipboard şi se specifică "^c" în ReplaceWith. Replace este de tip Variant, opţional. Specifică numărul de înlocuiri. Poate fi o constantă (de tip WdReplace): wdReplaceAll, wdReplaceNone sau wdReplaceOne. Selection.Find Returnarea unui obiect Find din obiectul Selection produce schimbarea selecţiei la îndeplinirea criteriilor de căutare. Textul care corespunde proprietăţilor căutării devine noua selecţie. Următorul exemplu selectează următoarea apariţie a cuvântului "Hello", căutarea oprindu-se la atingerea sfârşitului documentului: With Selection.Find .Forward = True .Wrap = wdFindStop .Text = "Hello" .Execute End With Acelaşi efect se putea obţine folosind argumentele metodei Execute: Selection.Find.Execute FindText:="Hello", Forward:=True, Wrap:=wdFindStop Range.Find Utilizarea proprietăţii Find a obiectului Range nu produce modificarea selecţiei curente, dar obiectul Range respectiv este redefinit la găsirea textului care îndeplineşte condiţiile: With ActiveDocument.Content.Find .Text = "blue" .Forward = True .Execute If .Found = True Then .Parent.Bold = True End With

80

De remarcat că proprietatea Content returnează obiectul Range care conţine episodul principal al documentului (textul principal). Codul din exemplu execută o căutare a primei apariţii a cuvântului "blue" în documentul activ. Dacă operaţiunea se termină cu succes, atunci obiectul Range este redefinit la cuvântul găsit, astfel încât prin .Parent se face referinţă la obiectul Range redefinit şi cuvântul "blue" este trecut în stilul bold. Acelaşi efect se obţinea prin Set myRange = ActiveDocument.Content myRange.Find.Execute FindText:="blue", Forward:=True If myRamge.Find.Found = True Then myRange.Bold = True atributele căutării fiind definite prin argumentele metodei Execute. Obiectul Replacement Referinţa la obiectul Replacement se obţine prin proprietatea Replacement a obiectului Find: expression.Find.Replacement Obiectul Replacement reprezintă atributele textului nou (înlocuitor) într-o operaţiune de căutare cu înlocuire. Dintre proprietăţile obiectului Replacement amintim: • • • •

Font, returnează un obiect Font prin care se pot stabili atributele caracterelor noului text. ParagraphFormat, returnează un obiect ParagraphFormat prin care se pot stabili atribute de paragraf pentru noul text. Style permite stabilirea stilului pentru textul nou (predefinit sau utilizator). Pentru lista constantelor ce denumesc stilurile predefinite se va vedea Word VB Help – Style Property. Text, conţine textul înlocuitor (nou). Read-write, String.

Obiectul Replacement are doar metoda ClearFormatting, prin care se anulează toate atributele de format asociate noului text. Este util să se aplice metoda înaintea definirii unei noi formatări pentru textul înlocuitor. Sintaxa este similară metodei de la obiectul Find. Executarea unei operaţiuni de înlocuire necesită, de obicei, precizarea argumentului Replace al metodei Execute (pentru Find): With Selection.Find .ClearFormatting .Text = "hi" .Replacement.ClearFormatting .Replacement.Text = "hello" .Execute Replace:=wdReplaceAll, Forward:=True, Wrap:=wdFindContinue End With execută o căutare a cuvântului "hi", neformatat, şi înlocuirea tuturor apariţiilor cu cuvântul "hello", de asemenea neformatat. Căutarea şi înlocuirea are loc în tot documentul, indiferent de unde se începe. Selecţia se modifică la fiecare întâlnire a cuvântului "hi", deoarece se pleacă din obiectul Selection. With ActiveDocument.Content.Find .ClearFormatting .Font.Bold = True With .Replacement .ClearFormatting .Font.Bold = False

81

End With .Execute FindText:="", ReplaceWith:="", Format:=True, Replace:=wdReplaceAll End With În acest exemplu se utilizează atât pentru căutare, cât şi pentru înlocuire textul vid, ceea ce produce doar o înlocuire a formatului bold cu formatul normal. Este de remarcat, pentru înlocuirea formatelor, combinaţia de valori ale argumentelor FindText, ReplaceWith, Format. Selecţia nu se modifică, deoarece s-a plecat din obiectul Range (returnat de proprietatea Content). Obiectele Table, Column, Row şi Cell Prelucrarea tabelelor, un subiect foarte important în procesarea textelor, este posibilă programatic prin utilizarea obiectelor • • • •

Table, care referă un tabel din document, Column, care referă o coloană dintr-un tabel, Row, care referă o linie dintr-un tabel şi Cell, care referă o celulă dintr-un tabel.

Datorită complexităţii lucrului cu tabele (trasare liberă, uniri de celule, divizări de celule etc.), metodele şi proprietăţile obiectelor amintite pot uneori să se producă rezultate neaşteptate (ca şi în procesarea uzuală din Word) dacă nu sunt înţelese exact. În general obiectele sunt accesate ca elemente din colecţiile respective, dar există şi posibilitatea accesării individuale. Colecţia Tables Reprezintă mulţimea tuturor tabelelor dintr-o selecţie, domeniu sau document. Serveşte pentru returnarea unui tabel: expression.Tables(index) sau pentru adăugarea, programatică, a unui nou tabel la colecţie utilizând metoda Add: expression.Add(Range, NumRows, NumColumns) unde expression este o expresie care returnează un obiect Tables. Range este obiectul Range care referă domeniul unde se inserează tabelul în document. Dacă domeniul nu este redus la punctul de inserţie, atunci tabelul adăugat înlocuieşte tot domeniul conţinut. NumRows, de tip Long, este numărul iniţial de linii ale tabelului. NumColumns, de tip Long, este numărul iniţial de coloane ale tabelului. Obiectul Table Este returnat prin numărul de ordine dintr-o colecţie Tables.

82

Proprietăţile obiectului se referă la formatarea globală a tabelului sau la obiectele componente ale unui tabel. Din prima categorie fac parte: o

o o

AutoFormatType, de tip Long, read only, este o constantă de tip WdTableFormat (vezi intrarea din Help corespunzătoare) care arată dacă tabelul este formatat prin AutoFormat. De exemplu, wdTableFormatNone reprezintă un tabel neformatat, pe când wdTableFormatProfessional arată selectarea formatului automat Professional. Vezi şi metoda AutoFormat. Shading returnează un obiect Shading prin care se stabilesc atributele de umbrire. Uniform, de tip Boolean, read only, are valoarea True dacă toate liniile au acelaşi număr de coloane.

Accesul la obiectele componente se realizează prin proprietăţile o o o

Borders, colecţia de chenare a tabelului, Columns, colecţia de coloane, Rows, colecţia de linii.

Metodele obiectului Table permit atât operaţiuni asupra întregului tabel (autoformat, ştergere, selectare, sortare, divizare etc.), cât şi accesul la celulele tabelului. Menţionăm: o o o o

o

Cell(Row,Column) returnează un obiect Cell care referă celula de pe linia Row şi coloana Column din tabel. Row şi Column sunt de tip Long şi au valori de la 1 la numărul maxim de linii, respectiv coloane. Delete produce eliminarea obiectului, deci ştergerea din document a tabelului. Select realizează selectarea tabelului, astfel încât se poate opera apoi cu proprietatea Selection. Sort(ExcludeHeader, FieldNumber, SortFieldType, SortOrder, FieldNumber2, SortFieldType2, SortOrder2, FieldNumber3, SortFieldType3, SortOrder3, CaseSensitive, LanguageID) produce sortarea tabelului. Datorită sintaxei complexe, argumentele vor fi studiate în Word VB Help. Split(BeforeRow) duce la divizarea tabelului înainte de linia indicată în BeforeRow (de tip Variant, poate fi un număr de linie sau un obiect Row).

Colecţia Columns Reprezintă colecţia coloanelor unui tabel şi este returnată prin proprietatea Columns a unui obiect Table. Dintre proprietăţi enumerăm o o o o o

Borders, returnează colecţia de chenare, Shading, returnează un obiect Shading prin care se stabilesc atributele de umbrire, Width returnează sau stabileşte lăţimea coloanelor, în puncte. Read/write, de tip Long. First returnează prima coloană din colecţie. Read only. Last returnează ultima coloană din colecţie. Read only.

Metodele permit operaţiuni specifice tuturor colecţiilor (Count, Add) sau specifice obiectului coloane de tabel: o o o o

Add(BeforeColumn) prin care se adaugă o nouă coloană în faţa coloanei referite de BeforeColumn (care este de tip Variant, opţional, returnează un obiect Column). AutoFit care ajustează lăţimea coloanei, dacă este posibil, pentru a cuprinde textul interior. DistributeWidth care produce o redistribuire a lăţimilor încât toate coloanele să fie egale. SetWidth(ColumnWidth, RulerStyle) care stabileşte lăţimea coloanelor: ColumnWidth, de tip Single, este lăţimea în puncte; RulerStyle, de tip Long, controlează modul în care este ajustata lăţimea. RulerStyle poate fi una dintre constantele WdRulerStyle: wdAdjustFirstColumn – modifică doar prima coloană, wdAdjustNone – nu modifică celelalte coloane, wdAdjustProportional – ajustează toate coloanele din dreapta, wdAdjustSameWidth – aceeaşi lăţime tuturor coloanelor specificate. Ultimul argument este mai

83

important pentru stabilirea lăţimii unor celule sau unei singure coloane (aplicând metoda obiectelor respective şi nu colecţiei). Obiectul Column Reprezintă o singură coloană dintr-un tabel. Este referită ca element al colecţiei Columns: expression.Tables(index tabel).Columns(index) Dintre proprietăţile obiectului menţionăm: o o o o o

Borders, Shading, Width sunt similare celor enumerate la colecţia Columns. Cells returnează colecţia de celule din coloana referită. Index, read only, Long, returnează numărul de ordine al coloanei în colecţia Columns. IsFirst, IsLast sunt True dacă este referită prima, respectiv ultima coloană din colecţie. Next, Previous returnează următorul element, respectiv precedentul element din colecţia Columns.

Metodele obiectului Column sunt o o o o o o o

AutoFit, Delete, Select, SetWidth cu explicaţii evidente sau similare metodelor sinonime prezentate anterior. Sort(ExcludeHeader, SortFieldType, SortOrder, CaseSensitive, LanguageID) care ordonează celulele coloanei. Argumentele sunt ExcludeHeader, opţională, este True dacă se omite din ordonare prima linie. SortFieldType, opţional, Variant, arată tipul de sortare – poate fi una dintre constantele WdSortFieldType: wdSortFieldAlphanumeric (valoarea implicită), wdSortFieldDate sau wdSortFieldNumeric. SortOrder, opţional, Variant, specifică ordinea. Poate fi o constantă de tip WdSortOrder: wdSortOrderAscending (implicită) sau wdSortOrderDescending. CaseSensitive, opţional, Variant, este True dacă se ia în considerare capitalizarea literelor. Implicit este False. LanguageID, opţional, Variant, specifică limbajul de sortare. Poate fi una dintre constantele WdLanguageID (vezi WdLanguageID Property în Word VB Help).

Colecţia Rows, Obiectul Row Reprezintă colecţia liniilor dintr-un tabel şi, respectiv, o linie a tabelului. Utilizarea acestor obiecte este similară operării cu obiectele Columns şi Column. Există o serie de proprietăţi specifice, linie antet, împărţirea între pagini etc, dar corespund direct atributelor din Word şi au semnificaţii evidente. Colecţia Cells Reprezintă celulele dintr-o coloană, linie, selecţie sau domeniu. Pe lângă proprietăţile similare celor prezentate la coloane (Borders, Shading, Width, Height etc.) este utilă proprietatea o

VerticalAlignment care returnează sau stabileşte alinierea verticală a textului în celule. Poate fi o constantă de tip WdVerticalAlignment: wdAlignVerticalBottom, wdAlignVerticalCenter, wdAlignVerticalJustify sau wdAlignVerticalTop. Read/write Long.

Metodele mai des întrebuinţate sunt

84

o o o o o o o o

o o

Add(BeforeCell) care adaugă o nouă celulă înaintea celulei referite de BeforeCell (de tip Variant, opţională, returnează un obiect Cell). Merge care produce fuzionarea tuturor celulelor din colecţie. Rezultatul este o singură celulă în tabel. Split(NumRows, NumColumns, MergeBeforeSplit) care produce divizarea celuleor din colecţie potrivit valorilor argumentelor: NumRows, NumColumns reprezintă numărul liniilor, coloanelor după divizare. Opţionale, de tip Variant. MergeBeforeSplit este de tip Variant, opţional şi are valoarea True dacă se doreşte fuzionarea celulelor înainte de divizare. SetHeight(RowHeight, HeightRule) stabileşte înălţimea pentru toată linia unei celule implicate. RowHeight este Single şi dă înălţimea în puncte. HeightRule este Variant, opţională şi dă regula de ajustare a celorlalte linii; poate fi una dintre constantele de tip WdRowHeightRule wdRowHeightAtLeast (valoarea implicită), wdRowHeightAuto sau wdRowHeightExactly. SetWidth(ColumnWidth, RulerStyle), cu explicaţia de la Columns. DistributeHeight, DistributeWidth care distribuie înălţimea, respectiv lăţimea, în mod egal.

Obiectul Cell Reprezintă o celulă dintr-un tabel. Poate fi returnată prin metoda Cell dintr-un obiect Table sau ca element al colecţiei Cells. Proprietăţi de identificare sunt cele care returnează, ca obiecte sau ca index, coloana şi linia celulei: o o

Column, ColumnIndex returnează ca obiect sau ca index coloana celulei. Row, RowIndex returnează ca obiect sau ca index linia celulei.

Proprietăţi navigare în colecţia Cells sunt o

Next, Previous cu semnificatia imediată.

Proprietăţile de aspect şi dimensiuni sunt cele prezentate la Columns/Column. Proprietatea care dă acces la conţinutul celulei şi permite deci adăugarea de text etc. este: o

Range care returnează un obiect Range.

Metodele aplicabile unui obiect Cell sunt o o

o o

o o o

AutoSum inserează un câmp formulă care calculează suma valorilor din tabel situate deasupra sau la stânga celulei. Delete(ShiftCells) elimină celula referită, ShiftCells arată cum are loc acţiunea. ShiftCells este Variant, opţional şi poate avea o valoare dintre constantele de tip WdDeleteCells: wdDeleteCellsEntireColumn, wdDeleteCellsEntireRow, wdDeleteCellsShiftLeft sau wdDeleteCellsShiftUp (potrivit opţiunilor uzuale de la operarea în Word). Formula(Formula, NumFormat) inserează în celulă o formulă specificată şi formatează rezultatul. Argumentele Formula este şirul care conţine o formulă admisă în Word De exemplu "=SUM(ABOVE)". Dacă mai sus sau la stânga celulei sunt valori numerice, formula este opţională şi se completează potrivit alegerilor implicite Word. NumFormat este de tip Variant, opţional şi specifică formatul pentru rezultat într-o formă admisă (vezi Word VB Help –Numeric Picture (\#) field switch). Merge(MergeTo) produce unirea celulei curente cu celula referită, ca obiect, de MergeTo. Select produce selectarea celulei, deci se poate apela apoi proprietatea globală Selection.

85

o o

SetHeight, SetWidth stabilesc înălţimea şi lăţimea celulei potrivit descrierii de la Cells. Split(NumRows, NumColumns) divizează celula în numărul indicat de linii şi coloane. Valorile neprecizate sunt considerate 1.

Exemple cu obiecte Table, Column, Row, Cell Subiectul este foarte amplu şi pentru mai multe exemple se vor studia subiectele corespunzătoare din Word Visual Basic Help. If Selection.Tables.Count >=1 Then Selection.Tables(1).ConvertToText Separator:=wdSeparateByTabs End If converteşte în text primul tabel din selecţie, dacă selecţia conţine tabele, separând conţinutul celulelor de pe o linie prin caractere tab. Set myCell = ActiveDocument.Tables(1).Cell(Row:=1, Column:=1) Set myCell = ActiveDocument.Tables(1).Columns(1).Cells(1) stabilesc referinţe la celula din prima linie şi prima coloană a primului tabel din documentul activ. Ambele linii se referă la aceeaşi celulă. i=1 For Each celula In ActiveDocument.Tables(1).Range.Cells celula.Range.InsertBefore Text:="Celula " & i i = i+1 Next celula produce numerotarea celulelor din primul tabel al documentului. Este de remarcat utilizarea proprietătii Range a obiectului Table (pentru a returna un obiect Range pentru care se returnează colecţia Cells), ca şi utilizarea proprietăţii Range a obiectului Cell pentru inserarea de text. ActiveDocument.Tables(1).Columns(1).Select selectează prima coloană a primului tabel. ActiveDocument.Tables(1).Rows(1).Shading.Texture = wdTexture10Percent aplică o umbrire de 10% primei linii din tabel. În continuare sunt prezentate doar unele aspecte, considerate mai des utilizate, ale operării cu alte obiecte (decât cele prezentate în precedentele două fişiere) din modelul de obiecte al aplicaţiei Microsoft Word. Pentru informaţii mai ample se va studia Word VB Help sau alte materiale bibliografice. Utilizarea Obiectului HeaderFooter Obiectul HeaderFooter poate să reprezinte fie un antet, fie un picior de pagină. Obiectul HeaderFooter este un membru al colecţiei HeaderFooters, care este accesibilă din obiectul Section. Este important de ştiut că nu se pot adăuga elemente la colecţia HeadersFooters. Un document Word poate să aibă anteturi/picioare de pagină pentru prima pagină, pentru pagini pare şi pentru pagini impare şi toate acestea sunt reprezentate.

86

Se utilizează proprietăţile Headers(index) sau Footers(index), ale obiectului Section, pentru a returna un obiect individual HeaderFooter, unde index este o constantă din tipul enumerat WdHeaderFooterIndex: wdHeaderFooterEvenPages, wdHeaderFooterFirstPage sau wdHeaderFooterPrimary. Este însă evident, după denumiri, că Headers se referă la anteturi iar Footers la picioare de pagină. Următorul exemplu arată cum se poate modifica prin program un picior de pagină (de pe pagina impară): Set oRange = ActiveDocument.Sections(1).Footers(wdHeaderFooterPrimary).Range With oRange .Delete .Fields.Add Range:=oRange, Type:=wdFieldFileName, Text:="\p" .InsertAfter Text:=vbTab .InsertAfter Text:=vbTab .Collapse Direction:=wdCollapseStart .Fields.Add Range:=oRange, Type:=wdFieldAuthor End With Se observă definirea unui Range pentru a referi conţinutul piciorului de pagină, ştergerea vechiului conţinut, adăugarea unui câmp cu numele fişierului (în Text se dă switch-ul \p de inserare a căii fisierului), inserarea a două caractere TAB (pentru poziţionarea în dreapta a denumirii fişierului), comprimarea domeniului la punctul de start şi inserarea unui câmp cu numele autorului (din informaţia adiacentă documentului). Un obiect HeaderFooter poate fi returnat şi prin proprietatea HeaderFooter a obiectului Selection, cu menţiunea că selecţia trebuie să fie într-un antet sau picior de pagină. Această condiţie se realizează, de exemplu, prin utilizarea proprietăţii View, aplicată ferestrei active, care returnează un obiect View. Proprietatea Type a obiectului View permite returnarea/stabilirea tipului de viziune (constante WdViewType, read/write, Long): wdMasterView, wdNormalView, wdOnlineView, wdOutlineView, wdPageView sau wdPrintPreview. În modul page layout (wdPageView), proprietatea SeekView returnează sau stabileşte care element din document este afişat (constante WdSeekView, Read/write, Long): wdSeekCurrentPageFooter, wdSeekCurrentPageHeader, wdSeekEndnotes, wdSeekEvenPagesFooter, wdSeekEvenPagesHeader, wdSeekFirstPageFooter, wdSeekFirstPageHeader, wdSeekFootnotes, wdSeekMainDocument, wdSeekPrimaryFooter sau wdSeekPrimaryHeader. Următorul exemplu inserează un număr de pagină centrat, în piciorul de pagină al paginii curente: With ActiveWindow.View .Type = wdPageView .SeekView = wdSeekCurrentPageFooter End With Selection.HeaderFooter.PageNumbers.Add _ PageNumberAlignment:=wdAlignPageNumberCenter Exemplul mai arată şi modul de inserare a numerelor de pagină: prin proprietatea PageNumbers se returnează colecţia câmpurilor cu numerele de pagină incluse în respectivul antet sau picior de pagină. Proprietatea Add a colecţiei adaugă un nou câmp număr de pagină (în mod uzual singurul element al colecţiei), referit printr-un obiect PageNumber pentru care se pot stabili o serie de atribute, după cum altele (reînceperea numerotării, tipul de numerotare) se stabilesc la nivel de colecţie. În sfârşit, o serie de atribute importante pentru un document, cum ar fi tipurile de anteturi şi picioare de pagină existente, se stabilesc din proprietăţile obiectului PageSetup, care reprezintă comanda uzuală Page Setup (Word – meniul File). Se utilizează proprietatea DifferentFirstPageHeaderFooter a obiectului PageSetup pentru a specifica o primă pagină diferită, proprietatea OddAndEvenPagesHeaderFooter pentru anteturi/picioare de pagină diferite pentru pagini

87

pare/impare. Dacă proprietatea OddAndEvenPagesHeaderFooter este True, atunci se returnează antetul/piciorul paginii impare prin wdHeaderFooterPrimary şi antetul/piciorul paginii pare prin wdHeaderFooterEvenPages. Colecţia Styles Accesibilă din obiectul Document, prin proprietatea Styles, colecţia Styles reprezintă toate stilurile din documentul respectiv. Identificarea unui stil particular se efectuează uzual prin expression.Styles(index) unde expression returnează un obiect Document index este nume de stil (definit de utilizator), constantă WdBuiltinStyle (nume de stil predefinit, cum ar fi wdStyleHeading1) sau număr (indicele în colecţie). Numele trebuie dat exact, cu spaţieri dacă aşa a fost definit, cu excepţia capitalizării. Adăugarea unui nou stil definit de utilizator se realizează prin metoda Add, având sintaxa expression.Add(Name, Type) unde expression este o expresie care returnează un obiect Styles. Name este String şi reprezintă numele noului stil. Type este Variant, opţional şi stabileşte tipul stilului. Poate fi una dintre constantele WdStyleType: wdStyleTypeParagraph sau wdStyleTypeCharacter. Obiectul Style Reprezintă un singur stil predefinit sau definit de utilizator. Obiectul Style include atributele stilului ca proprietăţi, dintre care enumerăm: o o o o

Font dă acces la obiectul Font care permite formatarea caracterelor ParagraphFormat dă acces către formatarea paragrafului NextParagraphStyle stabileşte stilul pentru următorul paragraf BuiltIn care este True dacă stilul este un stil predefinit (built-in).

De exemplu, prin Set aDoc = ActiveDocument.AttachedTemplate.OpenAsDocument With aDoc .Styles(wdStyleHeading1).Font.Name = "Arial" .Close SaveChanges:=wdSaveChanges End With se deschide şablonul ataşat documentului activ ca un document Word (singurul mod în care se pot schimba stiluri într-un template) şi se modifică proprietatea Font a stilului "Heading 1", după care se închide template-ul.

88

Colecţia CommandBars Ansamblul meniurilor şi barelor de unelte sunt reprezentate de colecţia CommandBars. După cum se ştie din operarea Word, la personalizarea mediului trebuie să se precizeze domeniul de valabilitate al personalizărilor: şablon, document etc. În mod analog, înainte de a modifica programatic mediul de utilizare se va apela proprietatea globală CustomizationContext pentru a preciza locul de memorare al modificărilor mediului. Pentru salvarea modificărilor de comenzi în şablonul Normal se va utiliza CustomizationContext = NormalTemplate iar pentru salvarea în şablonul ataşat documentului CustomizationContext = ActiveDocument.AtttachedTemplate Exemplul următor adaugă comanda Double Underline la bara de unelte Formatting: CustomizationContext = NormalTemplate CommandBars ("Formatting").Controls.Add Type:=msoControlButton, ID:=60, Before:=7 Pentru o discuţie mai amplă se va citi capitolul dedicat meniurilor şi barelor de unelte. Colecţia Dialogs Dialogurile mediului Word (cum ar fi Open, Save As etc.) sunt activate în Visual Basic prin apelul colecţiei Dialogs. La această colecţie nu se pot adăuga alte elemente. Există totuşi posibilitatea, discutată într-un capitol separat, de a proiecta dialoguri utilizator. Pentru accesarea unui dialog, se utilizează Dialogs(index), unde index este o constantă de tip WdWordDialog, care identifică boxa de dialog necesară. Se returnează astfel un obiect Dialog care poate fi exploatat prin proprietăţile şi metodele sale. Exemplul următor afişează dialogul Open: dlgAnswer = Dialogs(wdDialogFileOpen).Show Denumirile sunt construite, în general, prin "wdDialog" & "nume meniu" & "nume comandă", de exemplu wdDialog & File & PageSetup => wdDialogFilePageSetup. O parcurgere a elementelor tipului enumerat WdWordDialog, prin intermediul Object Browser-ului, este edificatoare. Pentru informaţii mai ample se vor studia articolele din Word Visual Basic Help – "Displaying built-in Word dialog boxes", "Built-in dialog box argument lists". Dintre proprietăţile şi metodele unui obiect Dialog menţionăm: o o o o o

Type, proprietatea care returnează tipul boxei built-in. Poate fi una dintre constantele WdWordDialog. Read-only, Long. DefaultTab, proprietatea care returnează sau stabileşte fişa activă la afişarea dialogului. Poate fi o constantă de tip WdWordDialogTab. Read/write, Long. Display, metoda care afişează dialogul, fără a transmite acţiunile efectuate de utilizator asupra dialogului. Show, metoda care afişează dialogul, acţiunile utilizator fiind transmise sau executate. Execute, metoda care aplică configurarea curentă a opţiunilor dintr-un dialog.

89

Adăugarea şi editarea câmpurilor dintr-un document Se pot adăuga câmpuri la un document prin aplicarea metodei Add colecţiei Fields. expression.Add(Range, Type, Text, PreserveFormatting) unde expression este o expresie care returnează un obiect Fields. Range este o expresie care returnează un Range. Este domeniul unde se adaugă câmpul. Dacă domeniul nu este redus la punctul de inserţie, câmpul înlocuieşte domeniul. Type este de tip Variant, opţional. Stabileşte câmpul care se inserează. Poate fi o constantă de tip WdFieldType (vezi Help). Text este de tip Variant, opţional. Text adiţional necesar specificării câmpului (de exemplu informaţii de gen switch). PreserveFormatting este de tip Variant, opţional. Are valoarea True pentru a păstra formatarea câmpului şi la actualizări. Dintre proprietăţile obiectului Field, membru al colecţiei Fields, menţionăm o o o o

Result, care returnează un obiect Range reprezentând rezultatul câmpului. Code, care returnează un obiect Range reprezentând codul câmpului. Next, care returnează următorul câmp în colecţie. Previous, care returnează câmpul precedent din colecţie.

Dintre metode amintim o o

DoClick, echivalent cu acţionarea câmpului de către mouse. Update, care produce actualizarea rezultatului (recalcularea).

Exemplul următor schimbă codul primului câmp din selecţie, actualizează câmpul şi afişează rezultatul: If Selection.Fields.Count >=1 Then With Selection.Fields(1) .Code.Text = "CREATEDATE \*MERGEFORMAT" .Update MsgBox .Result.Text End With End If Observaţie. Pentru alte obiecte, cum ar fi Shapes, care reprezintă obiectele dintr-un strat de desen (drawing layer), se vor vedea capitolele dedicate obiectelor comune tuturor aplicaţiilor Office. Verificarea dacă un obiect este valid În această secţiune se discută câteva tehnici pentru verificarea validităţii unei valori returnate de o expresie sau care este memorată într-o variabilă. Aceste verificări pot elimina erori în execuţia codului proiectat.

90

Se poate utiliza funcţia TypeName pentru a determina un tip de obiect. Sintaxa este TypeName(varname) unde varname este un Variant care conţine orice variabilă cu excepţia variabilelor de un tip definit de utilizator. În exemplul următor se afişează un mesaj în bara de stare a aplicaţiei în cazul cănd Selection.NextField returnează un obiect Field (informaţie utilă în prelucrarea formularelor): If TypeName(Selection.NextField) = "Field" Then StatusBar = "Mai există un câmp" O formă echivalentă este Set myField = Selection.NextField If TypeName(myField) = "Field" Then StatusBar = "Mai există un câmp" În cazul când nu s-ar fi returnat un obiect, valoarea funcţiei era Nothing: If Not (myField Is Nothing) Then myField.Update Este disponibilă proprietatea globală IsObjectValid prin care se determină dacă obiectul referit de o variabilă este un obiect valid. Această proprietate returnează False dacă obiectul referit a fost şters (nu există). Utilizarea este expression.IsObjectValid(Object) unde expression este o expresie care returnează un obiect Application, opţională. Object este de tip Object, o variabilă care se referă la un obiect. Exemplul următor efectuează o trecere prin toate paragrafele, le numără şi compară cu proprietatea Count (o verificare de dragul exemplificării): Dim i As Integer i=1 Do While IsObjectValid(ActiveDocument.Paragraphs(i).Next) i=i+1 Loop MsgBox Str(i) & " paragrafe = (?) " & Str(ActiveDocument.Paragraphs.Count) Modificarea comenzilor Word Majoritatea comenzilor Word pot fi modificate prin transformarea lor în macro-uri. Pentru afişarea listei cu toate comenzile Word disponibile, se urmează secvenţa de comenzi, iniţiată din Word: o o o

Tools Macro selecteaza Word commands în lista Macro in

91

o

în boxa Macro name se afişează toate comenzile, denumirile având ca primă aprte numele meniului utilizat implicit pentru comandă (de genul FileOpen).

Se poate înlocui o comandă Word printr-un macro, dacă se scrie o procedură macro (reamintim că o procedură fără argumente este recunoscută ca un macro) cu acelaşi nume ca şi comanda. Dacă se creează o procedură cu numele FileSave, aceasta este executată de către Word atunci când se dă comanda Save (meniul File), sau se click-ează butonul Save (de pe bara Standard) sau se tastează combinaţia directă asociată cu FileSave. Pentru scrierea unei proceduri de acest gen se poate urma o o o o

Tools => Macro => Macros => Word commands în Macro in selectarea comenzii care se înlocuieşte selectarea locului de memorare în boxa Macro in. De exemplu Normal.dot pentru valabilitate generală (obţinerea unui macro global). Create

Editorul Visual Basic deschide un modul care conţine un şablon al noii proceduri, cum ar fi Sub FileSaveHtml() ' ' FileSaveHtml Macro ' Save file as HTML document ' WordBasic.FileSaveHtml End Sub în care se pot completa/şterge orice instrucţiuni. Pentru a reveni la comanda Word iniţială este suficient să se elimine sau să se redenumească procedura cu numele comenzii. Se poate înlocui, de asemenea, o comandă Word dacă se creează un modul de cod având acelaşi nume cu comanda (de exemplu FileSave) şi care conţine o procedură denumită "Main". Lucrul cu evenimente Un eveniment este o acţiune recunoscută de un obiect şi pentru care se poate scrie cod care să se execute, ca răspuns la producerea evenimentului. Evenimentele pot să se producă atât ca rezultat al acţiunii utilizatorului sau prin program, cât şi prin declanşarea de către sistem. În Microsoft Word sunt recunoscute mai multe categorii de evenimente: asociate unui document, asociate aplicaţiei şi asociate controalelor ActiveX. Evenimente ale obiectului Document Trei evenimente sunt recunoscute de obiectul Document: Close, New şi Open. o

Close se produce atunci când se închide documentul. Dacă procedura de răspuns este memorată într-un template, se execută atât la închiderea oricărui document bazat pe şablon, cât şi la închiderea şablonului dacă este deschis pentru editare.

92

o

o

New se produce la crearea unui nou document bazat pe şablon (codul de răspuns este memorat în şablon, nu în document). O procedură de răspuns la New, memorată în document, nu se va executa niciodată. Open se produce la deschiderea documentului. Vezi şi observaţia legată de şablon de la Close.

Procedurile de răspuns la aceste evenimente se scriu în modulul clasă intitulat "ThisDocument". Pentru a crea o procedură se urmează etapele: 1. În Project Explorer, sub proiectul Normal sau document, se dublu clickează ThisDocument. (În viziunea Folder, ThisDocument este localizat în folderul Microsoft Word Objects.) 2. În lista Object se selectează Document. 3. În lista Procedure se selectează evenimentul dorit (Close, New sau Open). Ca rezultat se adaugă în modul o procedură vidă, denumită standard. 4. Se completează procedura cu instrucţiunile necesare scopului urmărit.

Următorul exemplu maximizează fereastra aplicaţiei Word atunci când documentul este deschis: Private Sub Document_Open() Application.WindowState = wdWindowStateMaximize End Sub Domeniul de valabilitate (vizibilitate) a unei proceduri eveniment depinde de locul memorării (de revăzut completările date la enumerarea evenimentelor). Procedurile eveniment din template-ul Normal nu au un domeniu global. Ele se vor executa doar dacă şablonul Normal este şi şablonul ataşat documnetului. Procedurile care există şi în document şi în template-ul ataşat se vor executa amândouă. Evenimente ale obiectului Application Evenimentele aplicaţiei apar atunci când utilizatorul părăseşte aplicaţia sau atunci când focalizarea este mutată pe alt document. Totuşi, diferit faţă de obiectul Document sau de controalele ActiveX, obiectul Application nu recunoaşte evenimentele în mod implicit (nu răspunde în mod standard la producerea lor). Din acest motiv, înainte de a utiliza evenimentele obiectului Application, se va crea un modul clasă nou şi se declară un obiect de tip Application cu evenimente. Se utilizează, în acest scop, comanda Class Module din meniul Insert al mediului VBE. Observaţie. Denumirile utilizate în continuarea acestei secţiuni nu sunt standard, cu excepţiile evidente. Pentru a permite evenimentele obiectului Application, se va adăuga modulului clasă definit o declaraţie de tipul Public WithEvents App As Application După ce noul obiect a fost declarat cu evenimente, el apare în lista Object a modulului clasă şi se pot scrie procedurile eveniment pentru noul obiect (selectabile din lista Procedure). Înainte ca procedurile să se execute, trebuie să se conecteze obiectul declarat în modulul clasă cu obiectul Application. Acest lucru se poate efectua din orice modul utilizând, de exemplu, declaraţia Public apl As New EventClass

93

unde EventClass este numele modulului clasă creat. După crearea variabilei obiect apl (o instanţă a clasei EventClass), se poate stabili egalitatea între obiectul App al clasei EventClass şi obiectul Application Word prin Sub InitializeApp() Set apl.App = Application End Sub După executarea procedurii InitializeApp, obiectul App din clasa EventClass punctează către obiectul Application Word şi procedurile evenimentelor din clasă se vor executa la apariţia evenimentelor corespunzătoare. Există două evenimente recunoscute de obiectul Application (după permiterea lor, ca mai sus): o o

DocumentChange, care se produce la crearea unui nou document, la deschiderea unui document, sau la activarea unui alt document (mutarea focalizării). Quit, care are loc la părăsirea aplicaţiei Word de către utilizator.

Următorul exemplu asigură că barele de unelte Standard şi Formatting sunt vizibile înainte de părăsirea aplicaţiei (încât următoarea activare a aplicaţiei le afişează): Private Sub App_Quit () CommandBars("Standard").Visible = True CommandBars("Formatting").Visible = True End Sub Evenimentele controalelor ActiveX Un document Word poate să includă controale ActiveX cum ar fi boxe de control, liste ascunse, butoane de comandă. Pentru a scufunda un asemenea obiect într-un document, cel mai simplu este să se vizualizeze cutia de unelte pentru controale prin o o

acţionare buton dreapta mouse pe o bară de unelte selectare Control Toolbox

o

meniul View => Toolbars => selectare Control Toolbox.

sau

Din cutia de controale se apasă categoria de controale dorită şi la punctul de inserţie se inserează o instanţă a obiectului. Dublu click pe obiectul inserat dă acces la rutinele de procesare a evenimentelor asociate controlului. Pentru a vedea execuţia procedurilor se va acţiona unealta Exit Design Mode din Control Toolbox. Word implementează, pentru controalele ActiveX dintr-un document, evenimentele o o

LostFocus, care apare atunci când focalizarea este mutată de la control la alt obiect, GotFocus, care apare atunci când focalizarea este mutată pe controlul ActiveX scufundat.

Fiecare control ActiveX recunoaşte, totuşi, evenimente adiţionale, explicate la obiectele respective. În acest curs mai multe explicaţii şi exemple sunt date în capitolul "Controale ActiveX şi dialoguri". Utilizarea macro-urilor automate (Auto Macro)

94

Anumite proceduri macro, identificate prin denumirile speciale recunoscute ca atare de aplicaţie, sunt executate în mod automat la efectuarea unei operaţii specifice. Word recunoaşte următoarele denumiri drept macro-uri automate: AutoExec care se execută la pornirea aplicaţiei Word sau se încarcă un template global. AutoNew care se execută la fiecare creare a unui document nou. AutoOpen care se execută la deschiderea unui document existent. AutoClose care se execută la închiderea unui document. AutoExit care se execută la închiderea aplicaţiei Word sau la descărcarea unui şablon global. Macrourile automate sunt recunoscute dacă o o

Modulul este bnumit cu numele macro-ului şi conţine o procedură denumită "Main." O procedură, în orice modul, are o denumire rezervată.

Macrourile automate pot fi memorate oriunde, template-ul Normal, alt şablon sau în document, cu excepţia procedurii AutoExec care nu se execută dacă nu este memorată în Normal template sau un template global memorat în folderul Startup. În cazuri de conflict de denumiri, se execută macro-ul automat memorat în contextul cel mai apropiat, adică în ordinea: document…attached template…Normal template. Observaţie. Apăsarea tastei Shift simultan cu comanda previne executarea unui macro automat. De exemplu, la crearea unui nou document pe baza unui template care are o procedură AutoNew, apăsarea tastei Shift în momentul acţionării butonului OK din dialogul New, previne executarea macr-ului (tasta trebuie păstrată apăsată până când se afişează noul document). Într-o procedură care poate declanşa un macro automat, prevenirea execuţiei se ia prin instrucţiunea WordBasic.DisableAutoMacros Automatizarea aplicaţiilor Pentru a putea schimba date cu alte aplicaţii, cum ar fi Excel, Access etc., se utilizează tehnica de automatizare a aplicaţiilor (cunoscută anterior drept OLE Automation). Automatizarea permite returnarea, editarea şi exportul datelor prin referirea obiectelor, proprietăţilor, metodelor altor aplicaţii. Obiectele aplicaţii referite în altă aplicaţie sunt denumite obiecte de automatizare. Automatizarea aplicaţiei Word din altă aplicaţie A. Primul pas pentru a face aplicaţia Word disponibilă în altă aplicaţie, pentru automatizare (deci pentru manevrarea programatică sau nu a obiectelor Word), este crearea unei referinţe la biblioteca de tipuri Word (Word type library): o o o

Tools (din Visual Basic Editor) References selectarea boxei de control Microsoft Word 8.0 Object Library.

B. Se declară o variabilă obiect care va referi un obiect Application Word, după exemplul

95

Dim appWD As Word.Application.8 C. Se apelează funcţia CreateObject (pentru crearea unui obiect de automatizare) sau GetObject (pentru regăsirea unui obiect de automatizare existent) cu Word OLE Programmatic Identifier (Word.Application.8 sau Word.Document.8), ca în exemplul următor. Pentru a vedea sesiunea Word se utilizează proprietatea Visible: Dim appWD As Word.Application.8 Set appWD = CreateObject("Word.Application.8") appWD.Visible = True Funcţia CreateObject returnează un obiect Application Word şi-l asignează variabilei appWD. Utilizând obiectele, proprietăţile şi metodele obiectului Application Word se poate controla aplicaţia Word prin intermediul variabilei appWD. De exemplu, crearea unui nou document appWD.Documents.Add D. Funcţia CreateObject porneşte o sesiune Word pe care automatizarea nu o închide atunci când expiră variabila obiect care se referă la obiectul Application Word. Nici stabilirea referinţei obiectului la Nothing nu produce închiderea aplicaţiei Word. Pentru aceasta se va utiliza metoda Quit a aplicaţiei Word. Următorul exemplu, din Microsoft Excel, inserează datele din celulele A1:B10 din Sheet1 într-un document Word nou şi, în acest document, le aranjează într-un tabel. Comentariile incluse explică etapele prelucrării. ' 'declararea variabilei obiect appWD ' Dim appWD As Word.Application Err.Number = 0 On Error GoTo notloaded ' 'obţinerea unui obiect Word Application, dacă este pornită o sesiune Word ' Set appWd = GetObject(, "Word.Application.8") notloaded: If Err.Number = 429 Then ' ' se iniţiază o sesiune Word (nu este altă sesiune deschisă) ' Set appWD = CreateObject("Word.Application.8") theError = Err.Number End If 'se vizualizează sesiunea Word appWD.Visible = True With appWD 'crearea unui nou document Set myDoc = .Documents.Add With .Selection ' ' transferul datelor din foaia Excel în documentul Word, ' pe două coloane separate prin TAB ' For Each c In Worksheets ("Sheet1").Range("A1:B10") .InsertAfter Text:=c.Value Count = Count +1

96

If Count Mod 2 = 0 Then .InsertAfter Text:=vbCr Else .InsertAfter Text:=vbTab End If Next c ' ' convertirea textului în tabel şi autoformatarea tabelului ' .Range.ConvertToTable Separator:=wdSeparateByTabs .Tables(1).AutoFormat Format:=wdTableFormatClassic1 End With

' ' salvarea documentului Word ' myDoc.SaveAs FileName:="C:\Temp.doc" End With ' ' închiderea sesiunii Word, dacă sesiunea este deschisă de acest cod ' If theError = 429 Then appWD.Quit ' ' eliberarea variabilei appWD ' Set appWD = Nothing Automatizarea altei aplicaţii din Word Pentru a controla alte aplicaţii dintr-un document Word, se va proceda în mod analog automatizării aplicaţiei Word din alte aplicaţii (vezi secţiunea precedentă). Cele două exemple, unul referitor la Excel, celălalt la PowerPoint, devin mai explicite după revederea exemplului anterior. Textul selectat în documentul Word activ este trimis către o foaie de calcul Excel, în celula A1: Dim xlObj As Excel.Application.8 If Tasks.Exists("Microsoft Excel") = True Then Set xlObj = GetObject(, "Excel.Application.8") Else Set xlObj = CreateObject(, "Excel.Application.8") End If xl.Obj.Visible = True If xlObj.Workbooks.Count = 0 Then xlObj.Workbooks.Add xlObj.Worksheets("Sheet1").Range("A1").Value = Selection.Text Set xlObj = Nothing Exemplul următor creează o nuoă prezentare PowerPoint, completează prima boxă text cu numele documentului Word activ şi a doua boxă text cu primul paragraf al documentului. La terminare se eliberează variabila obiect aplicaţie. Dim pptObj As PowerPoint.Application.8 If Tasks.Exists("Microsoft PowerPoint") = True Then Set pptObj = GetObject(, "PowerPoint.Application.8") Else Set pptObj = CreateObject(, "PowerPoint.Application.8")

97

End If ppt.Obj.Visible = True Set pptPres = pptObj.Presentations.Add Set aSlide =pptPres.Slides.Add(ndex:=1, Layout:=ppLayoutText) aSlide.Shapes(1).TextFrame.TextRange.Text = ActiveDocument.Name aSlide.Shapes(2). TextFrame.TextRange.Text = _ ActiveDocument.Paragraphs(1).Range.Text Set pptObj = Nothing Comunicarea cu obiectele Word scufundate Se poate utiliza proprietatea Application a oricărui obiect Word pentru a returna obiectul Word Application. Acest lucru este util pentru returnarea obiectului Word Application dintr-un document Word scufundat în altă aplicaţie. Următorul exemplu, executat din Excel, necesită ca Shapes(1) din foaia activă să fie un document Word scufundat (obţinut prin Insert…Object…). Prin exemplu se modifică documentul Word. Dim appWD As Word.Application Set embeddedDoc = ActiveSheet.Shapes(1) Set appWd = embeddedDoc.OLEFormat.Object.Object.Application appWD.ActiveDocument.Range(Start:=0, End:=0).InsertBefore Text:="Textul nou" În mod similar, exemplul următor, executat din PowerPoint, necesită ca Shapes(1) din primul slide să fie un document Word embedded: Dim appWD As Word.Application Set embeddedDoc = Presentations(1).Slides(1).Shapes(1) embeddedDoc.OLEFormat.Activate Set appWD = embeddedDoc.OLEFormat.Object.Application MsgBox appWd.ActiveDocument.Content.Text Controale ActiveX şi Dialoguri Proiectele create în Visual Basic for Applications pot fi completate cu o interfaţă utilizator evoluată, sub forma unor cutii de dialog la nivelul celor existente deja în Microsoft Office. Performanţele şi aspectul dialogurilor utilizator sunt îmbunătăţite prin posibilitatea de plasare a unor controale ActiveX (numite anterior controale OLE). Un control ActiveX trebuie gândit ca un obiect căruia i se pot stabili atribute (prin proprietăţi) şi care recunoaşte evenimente (este "viu"). Aceste controale, cu proprietăţi ajustabile, recunosc multiple evenimente. Astfel, prin scrierea procedurilor eveniment, interfaţa cu utilizatorul proiectului poate fi personalizată şi diferenţiată corespunzător. Controalele ActiveX pot fi plasate şi direct în documentele aplicaţiilor: documente Word, foi de calcul Excel, diapozitive PowerPoint. Inserarea acestora este facilitată de cutia de unelte Control Toolbox, care poate fi afişată la fel cu orice altă bară de unelte. Aplicaţiile din Office 97 utilizează aceleaşi unelte pentru proiectarea dialogurilor, astfel încât prezentarea care urmează este valabilă pentru toate proiectele VBA (din Word, Excel, PowerPoint şi, cu unele excepţii, pentru Access).

98

Proiectarea boxelor de dialog utilizator Crearea unui dialog utilizator (termenul utilizator este adăugat pentru diferenţierea de dialogurile built-in, încorporate mediului şi se referă la cel care scrie codul şi nu la cel care îl va utiliza, confuzia nefiind atât de mare încât să trebuiască o denumire specială) necesită parcurgerea mai multor etape: o o o o

crearea unei forme (form sau UserForm), care constituie suportul pe care sunt adăugate controalele; plasarea controalelor pe formă; stabilirea proprietăţilor pentru controale; scrierea procedurilor de răspuns la evenimentele formei şi controalelor plasate pe ea.

Atunci când se proiectează un dialog, în Visual Basic Editor, suntem în modul de proiectare (design mode). În acest mod se pot edita controalele şi controalele nu reacţionează la evenimente. La execuţia boxei de dialog, deci la afişarea dialogului exact cum va fi văzut de un utilizator, suntem în modul de execuţie (run mode). Controalele răspund evenimentelor în modul execuţie. Crearea unui nou dialog Orice boxă de dialog utilizator din proiect este o formă (sau UserForm). O UserForm nouă conţine o bară de titlu şi o zonă goală în care se pot plasa controale. o

Din meniul Insert, în Visual Basic Editor, se alege UserForm.

Este afişată o formă nouă ale cărei proprietăţi se stabilesc în fereastra Properties (vezi figurile ataşate, în figura cu forma sunt plasate şi două controale). Proprietăţile formei sunt clasificate în categoriile: o o o o

aparenţă (Appearence); comportare (Behaviour); font (Font); Diverse (Misc);

o o o

imagine (Picture); poziţie (Position); defilare (Scrolling).

după cum se vizualizează alegând fişa Categorized din fereastra Properties. Proprietăţile de aparenţă se referă la culorile utilizate, la efectele vizuale de umplere etc. Proprietăţile de comportare descriu modul de continuare a acţiunilor la părăsirea ultimului control de pe formă (Cycle) sau accesul utilizatorului la obiect (Enabled). Prin Font se specifică fontul utilizat implicit pe formă (poate fi modificat pentru fiecare control în parte). În Misc se găsesc proprietăţile care stabilesc numele formei, memoria utilizată la afişare, imaginea mouse-ului etc. În Picture se dau specificaţiile imaginii utilizate pentru pavarea formei. În Position sunt specificaţiile de poziţie şi dimensiuni. În Scrolling se fixează vizibilitatea şi poziţia barelor de defilare.

99

Concomitent cu afişarea formei, în Design Mode, devine vizibilă şi cutia cu controale, Toolbox, (vezi figura). Pentru a adăuga un control pe formă, se trage controlul dorit pe formă şi se ajustează dimensiunile în mod uzual, sau se click-ează controlul dorit, cursorul devine cursor cruce şi se întinde pe formă cu dimensiunile dorite. Operaţiunea de dragare din cutie pe formă poate fi efectuată şi în sens invers: tragerea unui control, sau a unui grup de controale, de pe formă în cutie de unelte creează un template care poate fi reutilizat. După adăugarea controalelor pe formă, se utilizează comenzile din meniul Format sau butoanele de pe bara de unelte UserForm din VBE pentru a ajusta alinierea şi spaţierea controalelor. Se utilizează dialogul Tab Order (din meniul View) pentru a modifica ordinea de parcurgere a controalelor la tastări succesive de Tab (în execuţie – run time). VBE stabileşte proprietatea TabIndex a controloalelor pentru a determina ordinea la Tab-uri.. Dacă se doreşte ca utilizatorul să nu aibă acces prin Tab la un control, se va stabili proprietatea TabStop la False. Pentru aceasta, se acţionează butonul drept al mouse-ului pe control şi selectarea comenzii Properties din meniul contextual. Scrierea procedurilor de răspuns la evenimente Fiecare formă sau control recunoaşte un set predefinit de controale, care pot fi declanşate fie de utilizator, fie de sistem. De exemplu, un buton de comandă recunoaşte evenimentul Click declanşat de acţionarea cu mouse-ul, iar forma recunoaşte evenimentul Initialize care apare atunci când este iniţializată. Pentru a scrie o procedură eveniment, se deschide fereastra Code prin dublu click pe UserForm sau pe controlul respectiv, selectarea numelui evenimentului în boxa Procedure a ferestrei Code. Procedurile eveniment au denumiri create într-un mod standard: numele formei sau controlului, liniuţa de subliniere şi numele evenimentului, de exemplu Command1_Click, UserForm_Deactivate etc. Evenimentele recunoscute de un obiect sunt listate în boxa Procedure a ferestrei Code asociate, cele care au deja ataşate proceduri fiind scrise în bold. La scrierea codului de răspuns la evenimente, controalele sunt numite cu denumirile existente la acel moment. Cum aceste denumiri pot fi modificate oricând în dezvoltarea proiectului, procedurile eveniment ataşate nu se redenumesc în mod automat. Se recomandă astfel ca denumirile să fie acordate înainte de scrierea procedurilor respective, în caz contrar orice modificare a numelor trebuie să fie însoţită de modificările denumirilor procedurilor. Controale În această secţiune se explică, pe scurt, principalele controale disponibile în proiectarea dialogurilor. Label Control Un control Label este utilizat pentru afişarea unui text, descriptiv, cum ar fi titluri, captări, instrucţiuni de ajutor. Textul afişat nu este şi nu poate fi legat de surse de date. Proprietatea implicită este Caption, reprezentând textul afişat. Evenimentul implicit este Click, declanşat la acţionarea butonului stâng mouse pe control.

100

TextBox Control Afişează informaţie scrisă de utilizator sau primită dintr-o mulţime organizată de date. Dacă TextBox este legată de o sursă de date, atunci modificarea informaţiei afişate produce şi modificarea informaţiei din sursa de date (de exemplu un câmp dintr-o tabel). Informaţia afişată poate fi formatată doar unitar (acelaşi font, acelaşi stil). Proprietatea implicită este Value, reprezentând conţinutul boxei. Evenimentul implicit este Change, declanşat la modificarea proprietăţii Value. ListBox Control Afişează o listă de valori şi permite selectarea unei sau mai multor intrări din listă. Într-o ListBox cu o singură coloană se poate adăuga o intrare prin metoda AddItem. Dacă ListBox este legată de o sursă de date, atunci este memorată valoarea selectată în sursă. Controlul ListBox poate să apară ca o listă ori ca un grup de controale OptionButton sau CheckBox. Pentru această din ultimă opţiune se va stabili proprietatea ListStyle la Option; proprietatea MultiSelect va determina atunci intrările: Single – butoane radio, Multi sau Extended – boxe de control. Proprietatea implicită este Value, reprezentând valoarea selectată curent (din coloana dată de proprietatea BoundColumn). Evenimentul implicit este Click. ComboBox Control Combină posibilităţile de la ListBox şi TextBox: utilizatorul poate introduce o valoare nouă (ca la TextBox), sau poate selecta o valoare dintr-o listă (ca la ListBox). Grafic, un control ComboBox arată ca o listă ascunsă (doar o linie este afişată). Dacă se leagă controlul la o sursă de date (celule dintr-o foaie de calcul) va fi afişată valoarea selectată în sursă. Pentru un control cu mai multe coloane, proprietatea BoundColumn determină unde se afişează sursa de date. Proprietatea implicită este Value, reprezentând valoarea selectată. Evenimentul implicit este Change. CheckBox Control Afişează starea selectat / neselectat a unui element. Este utilizat pentru alegeri între două alternative (Yes/No, True/False sau On/Off.). Selectarea este afişată prin prezenţa unui X în caseta corespunzătoare şi starea curentă este Da, Adevărat, Prezent etc. Neselectarea este arătată printr-o casetă vidă şi indică starea Nu, Fals, Absent etc. În funcţie de valoarea proprietăţii TripleState, controlul poate să aibă şi valoarea Null.

101

La legarea de o sursă de date, schimbarea stării se reflectă în modificarea valorii sursei. Un CheckBox suspendat (disabled) afişează starea dar nu poate fi modificat. Proprietatea implicită este Value, , adică Null – starea null (nici selectat nici deselectat), (–1) – True (selectat), 0 – False (deselectat). Evenimentul implicit este Click. OptionButton Control Permite afişarea elementului selectat dintr-un grup de opţiuni. Controlul este cunoscut şi ca buton radio (apăsarea unui buton de selectare a unei game de lungimi de undă le deselectează pe celelalte). Este de observat că butoanele de opţiune dintr-un frame sunt mutual exclusive. Figura este capturată din modul Design. Dacă un OptionButton este legat la o sursă de date, controlul poate să arate valori Yes/No, True/False sau On/Off, corespondenţele între valori şi starea controlului fiind evidente. Schimbarea stării butonului modifică şi sursa. Un control inhibat este desenat şters şi nu arată nici o valoare. În funcţie de proprietatea TripleState, controlul poate avea şi valoarea Null. ToggleButton Control Arată starea de selectare a unui element (similar unui checkbox) prin imaginea grafică a unui buton apăsat sau nu. Dacă un control ToggleButton este legat de o sursă de date, controlul arată valoarea curentă a sursei ca Yers/No, True/False, On/Off sau ceva similar. Butonul apăsat reprezintă Yes, True sau On. Dacă ToggleButton este legat de o sursă de date, schombarea stării controlului se reflectă şi în valoarea sursei. Un control ToggleButton inhibat (disabled) este desenat neclar, arată totuşi valoarea dar nu poate fi modificat. Proprietatea implicită este Value, adică Null – starea null (nici selectat nici deselectat), (–1) – True (selectat), 0 – False (deselectat). Evenimentul implicit este Click. CommandButton Control Este utilizat pentru indicarea începerii, terminării sau întreruperii unei acţiuni. Este reprezentat grafic precum butoanele uzuale OK, Cancel etc. din dialogurile aplicaţiilor din Office (şi nu numai). În general, pentru realizarea scopului este utilizată procedura (sau macro) asociat evenimentului Click. Pe un CommandButton se poate afişa text (proprietatea Caption), imagine (proprietatea Picture) sau ambele. Proprietatea implicită este Value, întotdeauna False. Stabilind proprietatea Value drept True (într-o procedură), iniţiază evenimentul Click al butonului de comandă. Evenimentul implicit este Click.

102

TabStrip Control Este utilizat, de obicei, pentru prezentarea unor seturi de informaţii (ca valori ale unor controale grafice), fiecare grup de informaţii aparţinând altei entităţi. Prin urmare structura informaţiei afişate este întotdeauna aceeaşi, dar se referă la entităţi diferite (persoane, fapte etc.). Din punct de vedere grafic, se poate confunda acest control cu MultiPage, diferenţa fiind aceea că la TabStrip zona de afişare (client region) este comună tuturor fişelor (doar informaţia se modifică), pe când la MultiPage fiecare fişă (pagină) are o zonă proprie, cu controale proprii. Se poate spune că dacă se păstrează structura informaţiei, atunci se va utiliza un control TabStrip, un tab definind purtătorul informaţiilor. Dacă informaţia este structurată în categorii, atunci se poate utiliza controlul MultiPage, fiecare categorie având propria zonă client. Observaţie. TabStrip este implementat ca un container a unei colecţii Tabs de obiecte Tab. Proprietatea implicită pentru TabStrip este SelectedItem, care returnează obiectul Tab selectat şi este folosit la controlarea programatică a obiectului. Evenimentul implicit este Change, declanşat la selectarea altui Tab. MultiPage Control Prezintă mai multe pagini de informaţii distincte. Spre deosebire de controlul TabStrip, selectarea altei pagini poate prezenta o altă structură de informaţii. În acest mod se pot afişa seturi consistente (categorii) de informaţii, păstrând în acelaşi timp unitatea întregii înregistrării. Observaţie. MultiPage este implementat ca un container a unei colecţii Pages de obiecte Page. Proprietatea implicită este Value, care returnează indexul paginii avtive curente (în colecţia Pages). Evenimentul implicit este Change, declanşat la schimbarea paginii. Frame Control Reprezentat grafic ca un chenar cu o denumire, controlul serveşte la gruparea unor controale. Grupul poate fi unit doar prin categoria de informaţii, permiţând utilizatorului o identificare rapidă a controalelor, dar, pentru anumite controale cum ar fi OptionButton, gruparea are efect şi în comportarea controalelor din grup. Exemplul de la OptionButton arată un Frame care include butoane radio: acestea sunt mutual exclusive. Exemplul de la ToggleButton arată un Frame similar, dar butoanele pot fi acţionate în orice configuraţie. Evenimentul implicit este Click. Image Control Permite afişarea unui imagini (poze) pe o formă, ca element al datelor reprezentate pe formă şi nu ca un simplu element decorativ. De exemplu fotografia unui angajat în forma cu informaţiile personale ale angajatului. Cu alte cuvinte, nu se controlează aspectul grafic al imaginii, ci modul cum ea apare în control (de unde, cât de mare etc.).

103

Controlul permite tăierea (retezarea) imaginii, dimensionare, măriri, dar nu permite editarea propriu-zisă (care va fi efectuată printr-un program de grafică). Dacă se dă controlului o dimensiune egală cu cea a formei, atunci Image poate furniza un fundal pe care se pot poziţiona alte controale. Sunt suportate formatele .bmp, .cur, .gif, .ico, .jpg, .wmf de fişiere grafice. Evenimentul implicit este Click. Utilizarea dialogurilor utilizator Pentru a schimba informaţii cu utilizatorul proiectului printr-o cutie de dialog utilizator, trebuie ca o o o

dialogul să fie afişat, să se accepte acţiunile utilizatorului asupra controalelor din dialog şi, la închiderea dialogului, să se dispună de informaţia introdusă de utilizator (pentru a fi procesată, pentru a controla acţiunile ulterioare etc.).

Afişarea unui dialog Afişarea unui dialog pentru testare, deci în Design Mode, se realizează prin comanda Run Sub/UserForm (meniul Run din VBE). Afişarea dialogului în mod programatic se realizează utilizând metoda Show după modelul [object.]Show dacă object nu este specificat, atunci se va considera implicit dialogul asociat modulului activ UserForm. Dacă obiectul specificat nu este încărcat la apelarea metodei, atunci VB îl încarcă automat. O cutie de dialog utilizator este întotdeauna modală, deci utilizatorul trebuie să răspundă (chiar dacă prin închidere) înainte de a utiliza altceva din aplicaţie. Nu se execută alte instrucţiuni până când dialogul nu este ascuns sau închis (descărcat – unloaded). Este posibil totuşi să se lucreze în alte aplicaţii. Obţinerea şi stabilirea proprietăţilor în execuţie Pentru modificări ale proprietăţilor unui control este necesar ca valorile acestora să fie citite şi redefinite în timpul execuţiei (Run time sau Run Mode). Asemenea acţiuni sunt, de exemplu, utile atunci când pentru un control se dau valori implicite (default), deci valori cu care dialogul să se afişeze indiferent de acţiunile de la alte afişări anterioare. În acest caz, se va adăuga codul corespunzător în procedura de eveniment Initialize a dialogului. Afişarea formei declanşează evenimentul Initialize şi astfel au loc şi atribuirile de valori specificate. Exemplul următor presupune existenţa unei forme UserForm, denumită frmPhoneOrders, care are o o o

un control TextBox, denumit txtCustomerName, un control ListBox, denumit lstRegions, un control CheckBox, denumit chkSendExpress.

Codul următor realizează iniţializarea valorilor de pe formă, încât orice arătare a formei se realizează în aceeaşi configuraţie:

104

Private Sub UserForm_Initialize() With frmPhoneOrders .txtCustomerName.Text = "Mamma S.R.L." .chkSendExpress.Value = True With .lstRegions .AddItem "Iasi" .AddItem "Suceava" .AddItem "Botosani" .ListIndex = 2 End With End With End Sub

'se iniţializează TextBox 'se iniţializează CheckBox 'se iniţializează ListBox 'se selectează ultima intrare

Este de remarcat că deşi în modelele de obiecte Word, Excel şi PowerPoint colecţiile sunt indexate de la 1, în tablourile şi colecţiile asociate formelor se foloseşte indexarea de la 0. De aici selectarea ultimei intrări (cu numărul de ordine 3) din listă prin instrucţiunea ListIndex = 2. Dacă se doreşte stabilirea valorilor iniţiale pentru un control, dar apelurile ulterioare să reţină modificările efectuate, se vor da aceste valori înainte afişării dialogului. Următorul exemplu arată o procedură care afişează forma după atribuirea valorilor implicite. Private Sub GetUserName( ) With UserForm1 .lstRegions.AddItem "North" .lstRegions.AddItem "South" .lstRegions.AddItem "East" .lstRegions.AddItem "West" .txtSalesPersonID.Text = "0000" .Show End With End Sub Prin setarea proprietăţilor unui control şi aplicarea metodelor în timpul execuţiei, se pot efectua modificări într-un dialog utilizator care se execută, modificări apărute ca răspuns la acţiunile şi alegerile utilizatorului. De exemplu, accesibilitatea unor controale poate fi controlată prin modificarea proprietăţii Enabled. Dacă proprietatea este setată pe False, atunci utilizatorul nu poate accesa controlul: cum ar fi interzicerea accesului la butonul OK până când o anumită informaţie nu este completată în dialog. Exemplul următor arată cum accesul la un grup de butoane radio nu este permis decât dacă o CheckBox este marcată: Private Sub CheckBox1_Change() With Me ' Me se referă la forma curentă If .CheckBox1.Value = True Then .OptionButton1.Enabled = False .OptionButton2.Enabled = False .OptionButton3.Enabled = False Else .OptionButton1.Enabled = True .OptionButton2.Enabled = True .OptionButton3.Enabled = True End If End With End Sub

105

Prin intermediul metodei SetFocus se controlează focalizarea. Un control care are focusul este cel care răspunde la intrările din tastatură. De exemplu Private Sub Image1_Click () Me.CheckBox1.SetFocus End Sub realizează trecerea focusului la CheckBox1 atunci când imaginea din controlul Image1 (unde este scrisă procedura eveniment) este click-ată. În timpul execuţiei se pot manevra şi proprietăţile/metodele formei. În acest mod se modifică dinamic aspectul formei. Astfel, o utilizare frecventă este aceea când se modifică porţiunea afişată a formei, vizualizând (deci dând acces) controale suplimentare, sau ascunzându-le (nu mai pot fi accesate, deşi nu sunt inhibate). În acest scop se operează cu proprietatea Height. Presupunem că o formă, cu un buton radio, este dimensionată în proiectare cu Height = 120 şi se adaugă un control, de exemplu un CheckBox, la baza formei, controlul fiind poziţionat prin proprietatea Top setată la mai mult de 120 (deci în afara zonei afişate din formă). Se adaugă următoarele proceduri eveniment: Private Sub UserForm_Initialize () Me.Height = 120 'Orice afişare a formei readuce înălţimea la 120 End Sub Private Sub OptionButton1_Click () With Me .Height = 300 – .Height 'Modificarea butonului radio basculează între cele două dimensiuni ale formei End With End Sub Pentru ca exemplul să funcţioneze corect se presupune că forma extinsă la 180 afişează şi boxa de control. În exemplul următor se arată cum putem parcurge informaţii printr-un obiect TabStrip. Valoarea afişată într-o boxă text este modificată după indexul tab-ului selectat: Private Sub TabStrip1_Click (ByVal Index As Long) If Index = 0 Then Me.TextBox1.Text = "7710 Park Lane" ElseIf Index = 1 Then Me.TextBox1.Text = "5520 5th Avenue" End If End Sub De amintit că numerotarea începe de la 0 într-o colecţie de pe o formă. Validarea informaţiilor introduse de un utilizator este un alt subiect important în procesarea unui dialog. Pentru efectuarea verificărilor că utilizatorul a introdus tipul corect de informaţii printr-un control, se va testa valoarea atunci când controlul pierde focusul sau când întregul dialog este închis. Evenimentele Enter şi Exit pot fi utilizate în acest scop.

106

Enter apare imediat înainte ca un control să primească efectiv focusul de la alt control de pe aceeaşi formă. Exit apare imediat înainte ca un control să piardă focusul în favoarea altui control de pe aceeaşi formă. Sintaxa procedurilor eveniment respective este Private Sub object_Enter( ) Private Sub object_Exit( ByVal Cancel As MSForms.ReturnBoolean) unde object este un nume valid de control care recunoaşte evenimentul Cancel este starea evenimentului: False arată procesarea evenimentului de către control (opţiunea implicită); True arată că evenimentul este tratat de aplicaţie şi focusul rămâne pe controlul curent. Deoarece evenimentul Enter se declanşează înainte ca focusul să fie dat unui control, poate fi utilizat pentru afişarea unui text explicativ, de procesare a respectivului obiect. În scrierea procedurii pentru Exit nu trebuie uitată atribuirea valorii True argumentului pentru ca focusul să rămână pe controlul curent. De studiat şi metoda SetFocus prin care un anumit control de pe formă primeşte focusul. Următorul exemplu previne utilizatorul să părăsească o zonă text în care trebuie să introducă neapărat o valoare numerică: Private Sub txtCustAge_Exit (ByVal Cancel As MsForms.ReturnBoolean) If Not IsNumeric(txtCustAge.Text) Then MsgBox "Vârsta trebuie să fie numerică" Cancel = True End If End Sub Pentru verificarea datelor înainte de închiderea dialogului, se include codul corespunzător (prin care se pot verifica valorile mai multor controale de pe formă) în aceeaşi procedură care descarcă (închide) dialogul. Dacă există erori de completare se va părăsi procedura, prin Exit Sub, înainte de executarea instrucţiunii Unload şi se va da focusul primului control eronat. Exemplul următor se execută la acţionarea butonului de comandă, denumit cmdOK, şi previne părăsirea dialogului prin acţionarea acestui buton dacă boxa text txtCustAge nu este numerică: Private Sub cmdOK_Click () If Not IsNumeric (txtCustAge.Text) Then MsgBox "Vârsta trebuie să fie numerică" txtCustAge.SetFocus 'Controlul reprimeşte focusul Exit Sub 'Se părăseşte procedura End If custAge = txtCustAge.Text 'Se salvează valoarea controlului Unload Me 'Se descarcă forma End Sub Este de menţionat că pentru trecerea valorii în alt modul de cod, variabila custAge trebuie calificată, de exemplu ThisDocument.custAge.

107

La închiderea unui dialog, toate datele introduse de utilizator se pierd. Returnarea valorilor controalelor dintr-o formă după ce forma a fost descărcată conduce la valorile implicite în locul celor introduse/selectate de utilizator. Din acest motiv, informaţia necesară trebuie să fie salvată în variabile de la nivelul modul, înaintea descărcării formei. Exemplul precedent utilizează în acest scop variabila custAge, care trebuie să fie declarată la nivel de modul prin Public custAge As Integer de exemplu. Cutiile de dialog utilizator sunt afişate întotdeauna drept modale. Prin urmare utilizatorul trebuie să închidă dialogul înainte de a se întoarce în aplicaţia principală. Închiderea (descărcarea) formei se realizează prin instrucţiunea Unload. În mod uzual se va include în formă cel puţin un buton de comandă prin acţionarea căruia se închide forma. Exemplul următor inserează în documentul Word textul introdus de utilizator în boxa txtUserName şi închide forma, la acţionarea butonului de comandă denumit cmdOK: Private Sub cmdOK_Click () ActiveDocument.Content.InsertAfter txtUserName.Text Unload UserForm1 End Sub Pentru a utiliza aceeaşi boxă de dialog în mai multe aplicaţii (Word, Excel, PowerPoint acceptă aceleaşi dialoguri). Dacă dialogul conţine totuşi referiri la obiecte specifice unei aplicaţii, atunci utilizarea în altă aplicaţie nu este lipsită de erori. Pentru reutilizarea dialogurilor proiectate se exportă ca un fişier .frm care poate fi importat în alte aplicaţii: • • • •

În VBE unde s-a proiectat forma, right-click pe UserForm din Project Explorer, click Export File. Se alege un nume şi Save. Se obţine un fişier nume.frm. În VBE unde se doreşte reutilizarea formei, right-click pe proiectul respectiv din Project Explorer, click pe Import File. Selectarea numelui formei şi Open.

Utilizarea controalelor în documente Word, foi de calcul Excel sau diapozitive PowerPoint În acelaşi mod în care controalele se adaugă unei forme, acestea pot fi adăugate unui document, foi de calcul sau slide pentru a le transforma în obiecte interactive. De exemplu, se pot adăuga boxe text, listă, butoane radio etc. unui document, pentru a-l transforma într-un formular online. Se pot adăuga butoane de comandă pe o foaie de calcul pentru a executa proceduri macro uzuale etc. Deşi modul de operare este foarte asemănător, există deosebiri precum o o

o

adăugarea controalelor se realizează cu ajutorul cutiei de unelte Control Toolbox (şi nu Toolbox ca în VBE). Afişarea acestei cutii se realizează din View - Toolbars - Control Toolbox. bascularea între Design mode şi Run mode se efectuează în Word sau Excel prin acţionarea butoanelor Exit Design Mode şi Design Mode de pe bara Visual Basic. În PowerPoint se trece în Slide Show pentru a fi în Run Mode şi se revine într-o viziune de editare pentru Design Mode. un control poate avea mulţimi diferite de evenimente într-un document, foaie sau slide în raport cu acelaşi control de pe o formă. De exemplu, un buton de comandă dintr-o formă are evenimentul Exit, în timp ce un buton de comandă dintr-un document nu recunoaşte acest eveniment.

108

Controale ActiveX în documente Word La adăugarea şi operarea cu controale într-un document Word sunt importante următoarele idei: •

•

• •

• • •

•

Controalele ActiveX se pot adăuga fie stratului (layer-ului) de text fie stratului de desen. Pentru plasarea controlului în text, se va acţiona simultan tasta SHIFT şi click-ul pe controlul din Control Toolbox. În acest caz, controlul se va insera ca un caracter, pentru un aspect bun trebuie să se lucreze la atributele liniei şi paragrafului. Pentru plasarea unui control în layer-ul de desen se acţionează unealta din Control Toolbox fără a acţiona şi tasta SHIFT. În acest caz, controlul este similar unui obiect Picture din documentul Word. Un control adăugat pe stratul text este un obiect InlineShapes la care se obţine acces programatic prin colecţia InlineShapes. Un control adăugat pe stratul de desen este un obiect Shape la care se ajunge programatic prin colecţia Shapes. Controalele din stratul text sunt tratate precum caracterele şi sunt poziţionate în linia de text, se mută o dată cu textul sau cu inserarea de caractere etc. Controalele din Control Toolbox nu pot fi aduse prin dragare în document. La click pe un control, acesta este inserat la punctul de inserţie (pe stratul text) sau într-o poziţie bazată pe aceasta (pe startul de desen). Inserarea consecutivă a mai multor obiecte în aceeaşi poziţie pe stratul de desen poate să producă o stivă din care vedem doar ultimul control plasat, de aici controalele trebuiesc duse în locuri distincte din document. În Design Mode, controalele ActiveX sunt vizibile doar în viziunile Page Layout sau Online Layout. Controalele ActiveX din stratul de desen sunt întotdeauna în Run Mode în viziunile Page Layout sau Online Layout. Dacă se intenţionează ca utilizatorul să fie capabil să se mute între controalele unui formular online prin acţionarea tastei TAB, controalele se vor plasa pe stratul text şi se va proteja forma prin click pe butonul Protect Form de pe bara de unelte Forms. Dacă, la crearea unui formular online, se doreşte adăugarea de câmpuri de formular în locul controalelor ActiveX, se va utiliza bara de unelte Forms.

Controale ActiveX în foi de calcul Excel Se pot adăuga controale, la caiete sau foi de calcul, lângă datele pe care le controlează, astfel încât operarea în foaia de calcul să se efectueze cât mai cursiv şi mai pe înţeles. Următoarele afirmaţii punctează principalele aspecte ale plasării controalelor ActiveX pe o foaie de calcul Excel. •

În plus faţă de proprietăţile standard ale controalelor, se pot utiliza pentru controalele dintr-o foaie Excel proprietăţile: BottomRightCell, LinkedCell, ListFillRange, Placement, PrintObject, TopLeftCell şi ZOrder. La aceste proprietăţi se ajunge în mod uzual. Următorul exemplu arată cum se poate realiza, prin program, o defilare a ferestrei active până când controlul CommandButton1 ajunge în colţul din stânga sus:

Set t = Sheet1.CommandButton1.TopLeftCell With ActiveWindow .ScrollRow = t.Row .ScrollColumn = t.Column End With •

Anumite metode şi proprietăţi din Microsoft Excel Visual Basic sunt inhibate atunci când un control ActiveX este activat. De exemplu, metoda Sort nu poate fi utilizată când un control este activ. În acest caz se va activa în prealabil un alt element de pe foaie, după modelul:

Private Sub CommandButton1_Click Range("a1").Activate Range("a1:a10").Sort Key1:=Range("a1") CommandButton1.Activate

109

End Sub Se observă revenirea la activarea butonului de comandă după ce s-a efectuat sortarea. •

• •

Controalele dintr-un workbook Excel scufundat într-un document al altei aplicaţii nu vor funcţiona dacă utilizatorul va utiliza dublu click pentru editarea caietului. Controalele vor funcţiona dacă utilizatorul va deschide caietul prin right-click şi Open din meniul direct. La salvarea unui workbook Excel 97 în format Microsoft Excel 5.0/95, toată informaţia asociată cu controalele ActiveX se pierde. Cuvântul cheie Me dintr-o procedură eveniment a unui control ActiveX de pe o foaie de calcul se referă la foaia de calcul şi nu la control.

Controale ActiveX în diapozitive PowerPoint Adăugarea controalelor ActiveX la diapozitive PowerPoint pot produce un schimb de informaţii cu utilizatorul, de exemplu personalizări ale prezentării după opţiunile privitorului. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt: • • •

•

Un control de pe un slide este întotdeauna în Design Mode, cu excepţia viziunii Slide Show. Pentru ca un control particular să apară pe toate diapozitivele, se va plasa pe Slide Master. Cuvântul cheie Me dintr-o procedură eveniment a unui control dintr-un slide, se referă la slide. Dacă evenimentul este a unui control de pe master, atunci Me se referă la master şi nu la slide-ul afişat în momentul când s-a declanşat evenimentul. Scrierea codului eveniment pentru slide-uri este similară scrierii de cod pentru controalele de pe o formă. Exemplul următor stabileşte culoarea de fundal a diapozitivului pe care se găseşte butonul de comandă:

Private Sub cmdChangeColor_Click() With Me .FollowMasterBackground = Not .FollowMasterBackground .Background.Fill.PresetGradient msoGradientHorizontal, 1, msoGradientBrass End With End Sub •

Se pot dota diapozitivele cu unelte de navigaţie. Dacă acestea sunt poziţionate din Master, vor fi disponibile pe toate diapozitivele. De exemplu, adăugând la Slide Master două butoane denumite, respectiv, cmdBack şi cmdForward, şi scriind procedurile de eveniment următoare, demonstraţia poate fi condusă acţionând respectivele butoane.

Private Sub cmdBack_Click () Me.Parent.SlideShowWindow.View.Previous End Sub Sub cmdForward_Click () Me.Parent.SlideShowWindow.View.Next End Sub •

Pentru a lucra cu toate controalele ActiveX de pe un slide anume fără a afecta celelalte forme desenate (Shapes) de pe slide, se poate construi o colecţie ShapeRange care conţine doar controalele. Se pot aplica apoi metode şi proprietăţi întregii colecţii sau parcurge, în mod uzual, colecţia pentru a procesa fiecare control în parte. Exemplul următor aliniază controalele de pe primul diapozitiv din prezentarea activă şi le aranjează vertical.

With ActivePresentation.Slides(1).Shapes numShapes = Count

110

If numShapes > 1 Then numControls = 0 ReDim ctrlArray(1 To numShapes) For i = 1 To numShapes If .Item(i).Type = msoOLEControlObject Then numControls = numControls + 1 ctrlArray(numControls) = .Item(i).Name End If Next If numControls > 1 Then ReDim Preserve ctrlArray(1 To numControls) Set ctrlRange = .Range(ctrlArray) ctrlRange.Distribute msoDistributeVertically, True ctrlRange.Align msoAlignLefts, True End If End If End With Lucrul, prin program, cu controale din documentele aplicaţiilor Accesul programatic la un control se poate obţine prin numele controlului sau prin intermediul colecţiei căreia îi aparţine. Denumirea unui obiect este cea specificată drept valoare a proprietăţii (Name) în fereastra Properties a controlului. Următoarele exemple prezintă principalele acţiuni care implică controale şi documente. Stabilirea titlului (caption) unui control: CommandButton1.Caption = "Run" Dacă numele controlului se utilizează în afara modulului clasă asociat documentului, foii de calcul sau diapozitivului care conţine controlul, atunci numele controlului trebuie calificat cu numele documentului respectiv: Sheet1.CommandButton1.Caption = "Run" Se poate accesa un control ActiveX şi prin colecţia Shapes, OLEObjects sau InlineShapes, după caz. o o o

Controalele adăugate la stratul de desen al unui document, foaie sau slide sunt conţinute în obiectele Shape şi pot fi gestionate programatic prin intermediul colecţiei Shapes. În Excel, controalele ActiveX sunt conţinute de asemenea în obiectele OLEObject şi pot fi programate prin colecţia OLEObjects. În Word, controalele ActiveX adăugate în stratul text sunt conţinute în obiectele InlineShape şi pot fi controlate prin colecţia InlineShapes.

Pentru accesul prin intermediul colecţiilor, se utilizează numele obiectului Shape care conţine un control particular şi nu numele din cod al controlului. În Excel şi PowerPoint, numele obiectului care conţine un control este numele de cod implicit al controlului (cum ar fi CommandButton1). În Word, numele obiectului (de forma implicită Control 1) care conţine un control nu este legat de numele de cod al controlului. Pentru a schimba numele de cod al unui control se selectează controlul şi se schimbă valoarea proprietăţii (Name). Pentru a schimba numele unui obiect Shape, OLEObject sau altui obiect care conţine un control se va schimba valoarea proprietăţii Name. o

Adăugarea unui buton de comandă la prima foaie de calcul:

Worksheets(1).OLEObjects.Add "Forms.CommandButton.1" _

111

Left:=10, Top:=10, Height:=20, Width:=100 o

Instrucţiunea următoare stabileşte proprietatea Left a controlului:

Worksheets(1).OLEObjects("CommandButton1").Left = 10 o

Următorul exemplu stabileşte titlul obiectului:

Worksheets(1).OLEObjects("CommandButton1").Object.Caption = "Run" o

Adăugarea unei boxe de control la documentul activ, pe stratul text:

ActiveDocument.InlineShapes.AddOLEControl ClassType:="Forms.CheckBox.1" o

Stabilirea unor atribute ale controalelor dintr-un document Word:

ActiveDocument.InlineShapes(1).Width = 200 ActiveDocument.InlineShapes(1).OLEFormat.Object.Value = True o

Adăugarea unui control ComboBox la stratul de desen:

ActiveDocument.Shapes.AddOLEControl ClassType:="Forms.ComboBox.1" o

Fixarea unor proprietăţi ale unui ComboBox de pe stratul de desen

ActiveDocument.Shapes("Control 1").Left = 100 ActiveDocument.Shapes("Control 1").OLEFormat.Object.Text = "Reed" o

Adăugarea şi modificarea unui buton de comandă la un diapozitiv:

ActivePresentation.Slides(1).Shapes.AddOLEObject Left:=100, Top:=100, _ Width:=150, Height:=50, ClassName:="Forms.CommandButton.1" ActivePresentation.Slides(1).Shapes("CommandButton1").Left = 100 ActivePresentation.Slides(1).Shapes("CommandButton1") _ .OLEFormat.Object.Caption = "Run" Obiectele Microsoft Excel Visual Basic suportă un set de obiecte care corespund direct elementelor din Microsoft Excel, cele mai multe identificabile după denumirea uzuală din mediul Excel. Astfel, obiectul Workbook reprezintă un caiet, obiectul Worksheet reprezintă o foaie de calcul iar obiectul Range reprezintă un domeniu de celule dintr-o foaie de calcul. Fiecare element din Microsoft Excel – caiet, foaie, diagramă, celulă etc. – poate fi reprezentat printr-un obiect în Visual Basic. Prin scrierea unor proceduri, care controlează aceste obiecte, se pot automatiza operaţiile efectuate în Excel. Pentru a vedea modelul de obiecte pentru Microsoft Excel, se va căuta "Microsoft Excel Objects" în Help. Pentru a vedea fişierele de Help necesare se va urma calea: Visual Basic Editor — Help — Contents and Index — (Contents tab) — Microsoft Excel Visual Basic Reference — Shortcut to Microsoft Excel Visual Basic Reference. Fişierele sunt disponibile dacă la instalarea aplicaţiei s-a marcat boxa Online Help for Visual Basic. Dintre cele peste 100 de obiecte care alcătuiesc ierarhia de obiecte Excel, vom prezenta în acest capitol doar pe cele mai importante. Prezentarea este simplificată şi din cauză că prezentarea obiectelor Word a conturat problematica modelelor de obiecte Office şi a fixat anumite reguli de operare cu aceste obiecte.

112

Obiectul Application Cele mai multe proprietăţi ale obiectului Application Excel controlează atributele de vizualizare ale ferestrei aplicaţiei sau comporatrea globală a aplicaţiei. De exemplu, valoarea proprietăţii DisplayFormulaBar este True dacă bara de formule este vizibilă, iar valoarea proprietăţii ScreenUpdating este False dacă actualizarea ecranului este inhibată. În plus, proprietăţile obiectului Application oferă acces la obiectele situate mai jos în ierarhie de obiecte (constituie ceea ce s-a numit accesori). Astfel, proprietatea Windows dă acces la colecţia Windows (reprezentând toate ferestrele deschise în aplicaţie), proprietatea Workbooks dă colecţia Workbooks a tutror caietelor deschise etc. Din această categorie enumerăm: o o o o o o o o

Charts, colecţia tuturor foilor de tip chart, Dialogs, colecţia tuturor dialogurilor predefinite în mediul Excel, Names, colecţia tutror numelor create în caietul activ, RecentFiles, colecţia fişierelor utilizate recent (după lista din meniul File), Sheets, colecţia tutror foilor deschise în caietul activ, Windows, Workbooks, Worksheets, colecţia tuturor foilor de calcul din caietul activ.

Returnarea unui obiect particular din colecţie se efectuează după procedurile generale, explicate în capitolele introductive. În categoria accesorilor mai pot fi încadrate proprietăţile care returnează un obiect Range: ActiveCell, Cells, Rows, Columns, Selection (dacă este selectat un domeniu de celule). Proprietăţile ActiveWorkbook, ActiveSheet, ActiveChart şi ActiveWindow returnează obiectele care reprezintă elementele active corespunzătoare din Excel. Anumite metode şi proprietăţi care se aplică obiectului Application se aplică şi unor obiecte situate mai jos în ierarhie. Utilizarea acestor proprietăţi şi metode la nivelul Application vor modifica toate caietele, foile deschise. De exemplu, metoda Calculate aplicată la nivelul Application produce recalcularea tuturor foilor, din toate caietele, pe când utilizată la nivel de Workbook sau de Worksheet produce recalcularea doar a foilor locale. Obiectul Workbook După cum se ştie, similarul unui document din Word este în Excel caietul (workbook). Deschiderea sau închiderea unui fişier în Excel implică deci deschiderea sau închiderea unui caiet. In Visual Basic, metodele utilizate la lucrul cu fişiere sunt metode ale obiectului Workbook sau ale colecţiei Workbooks. Deschiderea unui Workbook Pentru a deschide un caiet se utilizează metoda Open. Metoda este aplicată întotdeauna colecţiei Workbooks, returnată prin proprietatea globală cu aceeaşi denumire. Exemplul următor deschide caietul "Book1.xls" din folderul curent şi afişează apoi valoarea din prima celulă a primei foi: Sub OpenBook1() Set myBook = Workbooks.Open(Filename:="Book1.xls") MsgBox myBook.Worksheets(1).Range("A1").Value End Sub Este de remarcat că obiectul Workbook returnat de metodă se referă la caietul deschis, care rămâne activ.

113

Asupra utilizării utilizării sau nu a căii pe care se găseşte fişierul se vor reciti cele spuse la deschiderea documentelor Word. Există două foldere remarcabile pentru care se poate obţine în mod automat calea: folderul cu fişierele Excel executabile şi folderul Library (creat automat la instalarea aplicaţiei). Obţinerea acestor căi se realizează prin proprietăţile Path şi LibraryPath ale obiectului Application). Astfel EXEPath = Application.Path & Application.PathSeparator LibPath = Application.LibraryPath & Application.PathSeparator returnează, respectiv, calea către fişierele executabile Excel şi calea către fişierele de bibliotecă. O cale returnată se termină cu separatorul adecvat sistemului pe care se execută aplicaţia, astfel încât codul este independent de platformă Windows sau Macintosh). Instrucţiunile fName = LibPath & "Book1.xls" Set myBook = Workbooks.Open(Filename:=fName) considerate împreună cu atribuirea variabilei LibPath de mai sus, realizează deschiderea fişierului Book1.xls din folderul Library. Se poate lăsa utilizatorului opţiunea de a decide aupra numelui fişierului care se deschide. Acest lucru se poate realiza prin metoda GetOpenFilename a obiectului Application. Metoda afişează cutia de dialog standard Open, dar, în loc să deschidă fişierul selectat, returnează un şir cu numele complet calificat al fişierului. Următorul exemplu demonstrează metoda: Sub DemoGEtOpenFilename() Do fName = Application.GetOpenFilename Loop Until fName False MsgBox "Opening " & fName Set myBook = Workbook.Open (Filename:=fName) End Sub Metoda GetOpenFilename Afişează dialogul Open şi returnează numele de fişier selectat fără a deschide efectiv fişierul. expression.GetOpenFilename(FileFilter, FilterIndex, Title, ButtonText, MultiSelect) unde expression este o expresie care returnează un obiect Application. FileFilter este de tip Variant, opţional. Este un şir specificând criteriile de filtrare a fişierelor listate în dialog. Şirul constă în perechi formate din şirul de filtrare şi din specificarea filtrului în format MS-DOS, toate elementele fiind separate prin virgule. În partea rezervată, două filtre MS-DOS sunt separate prin ";". Exemple: "Text Files (*.txt),*.txt,Add-In Files (*.xla),*.xla", "Visual Basic Files (*.bas; *.txt),*.bas;*.txt", implicit se consideră "All Files (*.*),*.*". FilterIndex este de tip Variant, opţional. Specifică indexul criteriului de filtrare implicit. de la 1 la numărul de filtre specificat în FileFilter. Implicit se consideră 1. Title este de tip Variant, opţional. Specifică titlul boxei de dialog. Implicit este "Open".

114

ButtonText este specific pentru Macintosh. MultiSelect este de tip Variant, opţional. Este True atunci când se pot selecta mai multe nume de fişiere, False dacă este permisă selectarea unui singur fişier. Implicit este False. În cazul selecţiei multiple se va returna un tablou de denumiri (chiar dacă este selectat un singur fişier). Metoda returnează numele fişierului selectat sau numele introdus de utilizator. În cazul când utilizatorul anulează boxa (prin Cancel), se returnează False. Metoda poate schimba atât folderul curent cât şi unitatea. Crearea şi salvarea unui Workbook Se creează un nou caiet prin aplicarea metodei Add la colecţia Workbooks. Valoarea returnată se va atribui (prin Set) unei variabile obiect pentru a putea referi noul caiet în program. Noul workbook devine activ. Metoda Add (colecţia Workbooks) Returnează un obiect Workbook. Sintaxa expression.Add(Template) unde expression este o expresie care returnează un obiect Workbooks. (Metoda se poate aplica, cu parametri specifici, tuturor colecţiilor.) Template este de tip Variant, opţional. Determină modul de creare a noului caiet. Dacă argumentul este un şir cu numele (posibil cu cale) unui fişier Excel, noul caiet este deschis după modelul fişierului specificat. Argumentul poate fi o constantă (de tipul enumerat XlWBATemplate), caz în care se va crea un caiet cu o singură foaie de tipul determinat de constantă. Valorile posibile sunt: xlWBATChart, xlWBATExcel4IntlMacroSheet, xlWBATExcel4MacroSheet sau xlWBATWorksheet. Dacă argumentul este omis, atunci se creează un caiet cu un număr de foi egal cu proprietatea SheetsInNewWorkbook a obiectului Application). Salvarea unui caiet se efectuează prin metoda SaveAs (la prima salvare) sau prin metoda Save. Există, similar metodei GetOpenFilename, metoda GetSaveAsFilename (pentru Application). Metoda SaveAs are sintaxa expression.SaveAs(Filename, FileFormat, Password, WriteResPassword, ReadOnlyRecommended, CreateBackup, AccessMode, ConflictResolution, AddToMru, TextCodePage, TextVisualLayout) unde expression returnează un obiect Workbook. Filename, opţional, Variant. Conţine numele noului fişier, poate include o cale. FileFormat, opţional, Variant. Specifică formatul de fişier utilizat la salvare. Lista formatelor admise (cele care se pot selecta şi la salvarea din Excel) se găseşte în Help la proprietatea FileFormat.

115

Password, opţional, Variant. Un şir unde capitalizarea este considerată (cel mult 15 caractere) care conţine parola de protejare a fisşierului. WriteResPassword, opţional, Variant. Un şir care conţine parola necesară pentru scrierea fişierului. Dacă la deschidere nu se dă parola exactă, fişierul este deschis doar în citire. ReadOnlyRecommended, opţional, Variant. Este True pentru a afişa, la deschidere, un mesaj cu recomandarea de a deschide fişierul doar în citire. CreateBackup, opţional, Variant. Este True dacă se creează o copie backup. AccessMode, opţional, Variant. Conţine modul de acces la workbook. Poate fi una dintre constantele (din tipul XlSaveAsAccessMode): xlShared (shared list), xlExclusive (exclusive mode) sau xlNoChange (nu se modifică modul de acces). Ultima valoare este cea implicită. Argumentul este ignorat dacă se salvează xlShared fără a schimba numele fişierului. Pentru schimbarea modului de acces se utilizează metoda ExclusiveAccess. ConflictResolution, opţional, Variant. Specifică modul de rezolvare a conflictelor de schimbare în cazul când fişierul este shared. Poate fi una dintre constantele (de tip XlSaveConflictResolution): xlUserResolution (afişează un dialog privind conflictul şi rezolvarea)), xlLocalSessionChanges (acceptă automat modificările locale) sau xlOtherSessionChanges (acceptă celelalte schimbări în locul modificărilor locale). Prima constantă este valoarea implicită. AddToMru, opţional, Variant. Este True dacă se adaugă numele fişierului la lista fişierelor utilizate recent. Implicit este False. TextCodePage, TextVisualLayout, opţionale, Variant. Neutilizate în versiunea U.S. English. Metoda Save Salvează modificările caietului specificat. expression.Save unde expression returnează un obiect Workbook. Pentru marcarea unui fişier drept salvat fără a-l scrie efectiv pe disc, se va atribui valoarea True proprietăţii Saved. Metoda GetSaveAsFilename Similar metodei GetOpenFilename, această metodă afişează dialogul standard Save As, returnează un nume de fişier, dar nu salvează nici un fişier. expression.GetSaveAsFilename(InitialFilename, FileFilter, FilterIndex, Title, ButtonText) unde expression este o expresie care returnează un obiect Application. InitialFilename, opţional, Variant. Specifică numele de fişier propus. Dacă acest nume este omis, atunci se va utiliza numele caietului activ.

116

FileFilter, opţional, Variant. Şirul care specifică criteriul de filtrare. Pentru structura şirului se va revedea metoda GetOpenFilename de la deschiderea documentelor. FilterIndex, opţional, Variant. Este indicele criteriului de filtrare, de la 1 la numărul de filtre dat la FileFilter. Implicit este 1. Title, opţional, Variant. Titlul boxei de dialog. ButtonText este specific Macintosh. Metoda returnează numele de fişier selectat sau cel introdus de utilizator. Numele returnat poate include şi calea. Metoda returnează False dacă dialogul este închis de utilizator prin Cancel. Metoda poate schimba folderul sau unitatea curentă. Următorul exemplu crează un nou caiet şi-l salvează prin metoda GetSaveAsFilename: Sub CreateAndSave() Set newBook = Workbooks.Add Do fName = Application.GetSaveAsFilename Loop Until fName False newBook.SaveAs Filename:=fName End Sub Închiderea unui Workbook Pentru a închide un workbook, se va aplica metoda Close a obiectului Workbook. Închiderea poate avea loc cu sau fără salvarea modificărilor. Metoda Close Produce închiderea obiectului. Aplicată colecţiei Workbooks are sintaxa expression.Close unde expression returnează un obiect Workbooks. Dacă există modificări ale caietelor, se va afişa dialogul de interogare asupra eventualei salvări. Aplicată obiectelor Window şi Workbook metoda are sintaxa expression.Close(SaveChanges, FileName, RouteWorkbook) unde expression este o expresie care returnează un obiect Workbook sau Window. SaveChanges este opţional, Variant. Dacă nu există modificări, argumentul este ignorat. Dacă există modificări în caiet dar caietul mai apare şi în altă fereastră deschisă, atunci argumentul este de asemenea ignorat. Dacă există modificări şi caietul nu mai apare în altă fereastră, atunci salvarea se efectuează după valorile: True – salvarea modificărilor sub numele dat la FileName sau dialog Save As; False – nu se salvează modificările; argument omis – interogare utilizator.

117

FileName este opţional, Variant. Salvează modificările sub acest nume. RouteWorkbook este opţional, Variant. Dacă nu este indicată nici o rutare (nu există nici un RoutingSlip ataşat), argumentul este ignorat. Altfel, Excel efectueazărutarea documentului după valorile acestui argument: True – trimite caietul la următorul recipient; False – caietul nu este transmis mai departe; omis – interogarea utilizatorului asupra trimiterii. Închiderea unui workbook din Visual Basic nu execută macrourile Auto_Close din workbook. Se va utiliza metoda RunAutoMacros pentru executarea macrourilor automate de închidere. Aceste macrouri sunt menţinute în Excel din motive de compatibilitate, deci se referă la foi automatizate în versiuni Excel mai vechi. Exemplul următor arată deschiderea unui caiet, modificări temporare ale caietului şi închiderea fără salvarea modificărilor: Sub OpenChangeClose() Do fName = Application.GetOpenFilename Loop Until fName False Set myBook = Workbooks.Open (Filename:=fName) ' Aici se modifică foile de calcul myBook.Close SaveChanges:=False End Sub Obiectul Range Prin intermediul unui obiect Range se poate referi o singură celulă, un domeniu de celule, o întreagă linie sau coloană, o selecţie cu arii multiple sau un domeniu 3-D. Din acest motiv obiectul Range este oarecum neuzual prin aceea că poate reprezenta atât o singură celulă cât şi o mulţime de celule. Nu există un obiect colecţie pentru Range, asă că un obiect Range poate fi gândit fie ca un obiect, fie ca o colecţie, după situaţie. Există foarte multe proprietăţi şi metode care returnează un obiect Range: ActiveCell

DirectDependents

RowFields

BottomRightCell

DirectPrecedents

RowRange

Cells

EntireColumn

Rows

ChangingCells

EntireRow

Selection

CircularReference

Next

TableRange1

Columns

Offset

TableRange2

CurrentArray

PageRange

TopLeftCell

CurrentRegion

Precedents

UsedRange

Dependents

Range

VisibleRange

Pentru specificarea exactă a acestor proprietăţi şi metode se vor căuta subiectele respective în Help. În continuare sunt menţionate, mai mult prin exemple, moduri de lucru cu obiecte Range.

118

Referinţe de tip A1 sau nume de domeniu Unul dintre modurile uzuale de returnare a unui obiect Range este acela al utilizării unei referinţe de tip A1 sau al unui nume definit. •

inserarea unei valori într-o celulă:

Worksheets("Sheet1").Range("A1").Value = 3 •

inserarea unei formule într-o celulă:

Range("B1").Formula = "=5–10*RAND()" •

inserarea aceleeaşi valori într-un întreg domeniu de celule:

Range("C1:E3").Value = 6 •

ştergerea conţinutului unor celule:

Range("A1","E3").ClearContents •

Stabilirea stilului bold pentru un domeniu numit (la nivel de workbook):

Range("myRange").Font.Bold = True •

Atribuirea aceleeaşi valori fiecărei celule dintr-un domeniu numit (la nivel de foaie):

Range("Sheet1!yourRange").Value = 3 •

Setarea unei variabile obiect la un domeniu:

Set objRange = Range("myRange") Este de menţionat că expresiile care nu sunt calificate se referă la foaia curentă, deci multe din exemplele de mai sus nu ar opera dacă foaia curentă este o foaie de tip chart. O cauză frecventă de erori este utilizarea proprietăţii Range ca argument al altei metode fără calificarea completă a obiectului Worksheet căruia i se aplică Range. Exemplul următor Sub SortRange() Worksheets("Sheet1").Range("A1:B10").Sort _ Key1:=Range("A1"), Order1:=xlDescending End Sub nu va funcţiona corect decât dacă Sheet1 este foaia activă, altminteri calificarea argumentului Key1 nu este completă. Pentru o execuţie independentă de context ar trebui folosit Key1:=Worksheets("Sheet1").Range("A1") Utilizarea indicilor de linii şi coloane

119

O celulă specifică poate fi returnată utilizând indicii numerici de linie şi coloană pentru celula referită. •

Pentru a da o valoare celulei A1 se poate utiliza:

Worksheets("Sheet1").Cells(1,1).Value = 3 •

Pentru a insera o formulă în celula B1 din foaia activă:

Cells(1,2).Formula = "=5–10*RAND()" •

Pentru a fixa o variabilă obiect la domeniul format din celula A1

Set objRange = Worksheets("Sheet1").Cells(1,1) Referinţele prin indici sunt utile mai ales la parcurgerea unui bloc de celule prin instrucţiuni de ciclare. Exemplul următor anulează toate celulele din domeniul A1:D10, cu o valoare mai mică decât 0.01: Sub RoundToZero() For rwIndex = 1 to 10 For colIndex = 1 to 4 If Worksheets("Sheet1").Cells(rwIndex,colIndex) < 0.01 Then Worksheets("Sheet1").Cells(rwIndex,colIndex).Value = 0 End If Next colIndez Next rwIndex End Sub În exemplul următor se arată o soluţie la listarea, într-o foaie separată, a tuturor denumirilor create în caietul activ şi a domeniilor referite de acestea. Sub ListNames() Set newSheet = Worksheets.Add I=1 For Each nm in ActiveWorkbook.Names NewSheet.Cells(i,1).Value = nm.Name NewSheet.Cells(i,2).Value = "' " & nm.RefersTo Next nm NewSheet.Columns("A:B").AutoFit End Sub Utilizarea proprietăţii Offset Atunci când este necesară referirea la un domeniu prin deplasări relative la alt domeniu de celule, se poate utiliza proprietatea Offset, a obiectului Range, care în argumentele RowOffset şi ColumnOffset arată deplasarea faţă de obiectul Range curent. Este returnat un nou obiect Range. Exemplul următor determină câteva tipuri de date din celulele domeniului A1:A10, tipurile determinate fiind înscrise, ca text, în celula corespunzătoare din dreapta, B1:B10. Sub ScanColumn () For Each c In Worksheets("Sheet1").Range("A1:A10").Cells If Application.IsText(c.Value) Then

120

c.Offset(0,1).Value = "Text" ElseIf Application.IsNumber (c.Value) Then c.Offset(0,1).Value = "Number" ElseIf Application.IsLogical (c.Value) Then c.Offset(0,1).Value = "Boolean" ElseIf Application.IsError (c.Value) Then c.Offset(0,1).Value = "Error" ElseIf c.Value = "" Then c.Offset(0,1).Value = "(blank cell)" End If Next c End Sub Utilizarea proprietăţilor CurrentRegion şi UsedRange Aceste două proprietăţi, explicate în continuare, sunt utile atunci când nu se ştie de la început cât de mare este domeniul pe care se operează. Prin regiunea curentă se înţelege un domeniu dreptunghiular de celule, limitat de linii şi coloane goale, eventual de marginile foii de calcul şi de linii şi coloane goale. Proprietatea CurrentRegion se aplică unui obiect Range şi pot fi mai multe regiuni curente pe o foaie de calcul, după obiectul Range căruia i se aplică proprietatea. Proprietatea returnează un obiect Range, reflectând extensia, în sensul prezentat mai sus, al obiectului Range căruia i se aplică proprietatea. Domeniul utilizat este determinat de celule nevide situate cel mai la stânga sus şi cel mai la dreapta jos într-o foaie de calcul. Un asemenea domeniu conţine toate celule nevide din foaie, ca şi celule vide interpuse până la completarea unui domeniu dreptunghiular şi este unic pe o foaie de calcul. Este natural ca proprietatea UsedRange să se aplice obiectului Worksheet şi nu unui obiect Range. Proprietatea returnează un obiect Range. Următorul exemplu aplică celulelor cu valori numerice dintr-o listă, care începe în celula A1, formatul numeric 0.0: Sub FormatRange () Set myRange = Worksheets("Sheet1").Range("A1").CurrentRegion MyRange.NumberFormat = "0.0" End Sub Exemplul care urmează presupune că foaia activă conţine date dintr-un experiment desfăşurat în timp: prima coloană conţine datele calendaristice, a doua coloană conţine ora înregistrării valorilor, coloanele a treia şi a patra conţin măsurătorile experimentului. Procedura prezentată combină primele două coloane într-o singură valoare de tip Date, converteşte valoarea obţinută din GMT (Greenwich Mean Time) în PST (Pacific Standard Time) şi le formatează. Deoarece nu se ştie dacă există şi coloane goale între cele patru coloane cu date, se utilizează UsedRange. Sub ConvertDates () Set myRange = ActiveSheet.UsedRange myRange.Columns("C").Insert Set dateCol = myRange.Columns("C") For Each c In dateCol.Cells If c.Offset(0,-1).Value "" Then c.FormulaR1C1 = "=RC[-2]+RC[-1] - (8/24)" End If Next c dateCol.NumberFormat = "mmm-dd-yyyy hh:mm" dateCol.Copy dateCol.PasteSpecial Paste:=xlValues myRange.Columns("A:B").Delete

121

dateCol.AutoFit End Sub Există şi alte proprietăţi şi metode care produc fie subdomenii, fie supradomenii pornind de la un obiect Range. Printre acestea enumerăm: Areas, Cells, Columns, EntireColumn, EntireRow, Range şi Rows. Parcurgerea unui domeniu de celule Dintre multiplele moduri de parcurgere a celulelor dintr-un domeniu, se prezintă parcurgerile prin instrucţiunile For Each … Next şi Do … Loop, unele fiind deja utilizate în exemplele anterioare. Utilizarea instrucţiunii For Each … Next Acesta este modul recomandat de parcurgere a elementelor unei colecţii. Un exemplu anterior devine Sub RoundToZero () For Each r In Worksheets(Sheets1").Range("A1:D10").Cells If Abs(r.Value) < 0.01 Then r.Value = 0 End If Next r End Sub Pentru ca operaţiunea anterioară să aibă loc pe un domeniu selectat de utilizator, se poate utiliza metoda InputBox, specificându-i utilizatorului să selecteze un domeniu de celule. Metoda returnează un obiect Range care reprezintă selecţia. Codul este completat cu instrucţiuni de tratare a erorilor uzuale. Sub RoundToZero () Worksheets("Sheet1").Activate On Error GoTo PressedCancel Set r = Application.InputBox( _ Prompt:="Select a range of cells", _ Type:=8) On Error GoTo 0 For Each c In r.Cells If Abs(c.Value) < 0.01 Then c.Value = 0 End If Next c Exit Sub PressedCancel: Resume End Sub Dacă nu se doreşte selectarea de către utilizator a domeniului procesat, se poate utiliza proprietatea CurrentRegion sau proprietatea UsedRegion pentru a returna obiectul Range prelucrat. De exemplu, dacă se ştie că domeniul începe cu celula A1 şi nu include linii sau coloane vide, atunci se poate utiliza Set r = Worksheets("Sheet1").Range("A1").CurrentRegion

122

pentru a returna întregul domeniu (compact) de celule care se prelucrează. Următoarele două exemple arată cum se poate ascunde fiecare a doua coloană din domeniul utilizat în Sheet1. Primul exemplu, utilizând For Each…Next Sub HideColumns () Set r = Worksheets("Sheet1").UsedRange For Each col In r.Columns If col.Column Mod 2 = 0 Then col.Hidden = True End If Next col End Sub Al doilea exemplu, utilizând For…Next: Sub HideColumns () Set r = Worksheets("Sheet1").UsedRange For i = 1 To r.Columns.Count If i Mod 2 = 0 Then r.Columns(i).Hidden = True End If Next i End Sub Utilizarea instrucţiunii Do…Loop Atunci când procesarea unui domeniu modifică domeniul (de exemplu prin ştergerea unor linii/coloane), utilizarea instrucţiunii For Each…Next nu produce cele mai bune rezultate. Soluţia este atunci utilizarea instrucţiunii Do…Loop. Exemplul următor sortează o listă şi elimină liniile elementelor duplicate: Sub RemoveDuplicates () Worksheets("Sheet1").Range("A1").Sort _ Key1:=Worksheets("Sheet1").Range("A1") Set currentCell = Worksheets("Sheet1").Range("A1") Do While Not IsEmpty(currentCell) Set nextCell = currentCell.Offset(1,0) If nextCell.Value = currentCell.Value Then currentCell.EntireRow.Delete End If Set currentCell = nextCell Loop End Sub Este de notat că structura repetitivă poate fi înlocuită prin Do While currentCell.Value "" ' instrucţiunile de eliminare a liniilor cheilor duplicate Loop Utilizarea proprietăţii Address

123

Aplicarea proprietăţii Address returnează adresa de celule a domeniului, adresa fiind sub forma de şir de caractere. Această utilizare este utilă, în general, pentru verificare şi depanarea codului. Exemplul următor arată o formă de completare a unei proceduri anterioare cu instrucţiuni de control a mersului programului Sub HideColumns () Set r = Worksheets("Sheet1").UsedRange MsgBox r.Address ' doar pentru depanare For i = 1 To r.Columns.Count If i Mod 2 = 0 Then r.Columns(i).Hidden = True MsgBox r.Columns(i).Address ' doar pentru depanare End If Next i End Sub Acelaşi efect se poate obţine prin stabilirea unor expresii de urmărire (watch expressions) de forma r.Address şi r.Columns(i).Address, valorile respective pot fi examinate în fereastra Immediate. Pentru o discuţie mai pe larg se va studia capitolul dedicat depanării şi manevrării erorilor. Evenimentele din Excel 97 O bună parte din codul scris într-o aplicaţie este conţinut în proceduri de răspuns la evenimente. Cunoaşterea evenimentelor şi alegerea unor răspunsuri adecvate produc o aplicaţie senzitivă, vie, care interacţionează bine cu utilizatorul. În Microsoft Excel 97 se pot scrie proceduri eveniment la nivelurile: worksheet, chart, workbook şi application. În plus faţă de versiuni anterioare, sunt posibile şi proceduri eveniment cu argumente. Procedurile de răspuns la evenimente la nivelurile Worksheet şi Workbook sunt create în mod implicit pentru orice foaie de calcul, foaie de diagramă sau caiet. Pentru a scrie proceduri de răspuns la evenimentele de la nivelul Chart sau pentru Application, trebuie să se creeze un nou obiect utilizând cuvântul cheie WithEvents într-un modul clasă. (vezi discuţia din secţiunea dedicată subiectului în acest capitol). Permiterea şi inhibarea evenimentelor În mod uzual, toate evenimentele sunt permise. Cu alte cuvinte evenimentele au loc, sunt recunoscute ca atare şi se execută procedurile corespunzătoare fiecărui eveniment. În cazul când nu se doreşte executarea procedurii de răspuns, acest lucru este controlat prin inhibarea evenimentului, cu efectul nerecunoaşterii evenimentului de către sistem şi, drept urmare, neexecutarea procedurii asociate. Proprietatea EnableEvents, a obiectului Application, poate primi valoarea True sau False după cum evenimentele sunt permise sau inhibate. Următorul exemplu execută salvarea caietului fără producerea evenimentului BeforeSave: Application.EnableEvents = False ActiveWorkbook.Save Application.EnableEvents = True

124

Utilizarea evenimentelor Completarea procedurilor implicite de răspuns la evenimente se efectuează prin accesul la codul procedurilor şi scrierea de cod în mod uzual. Pentru a vedea procedurile de eveniment ale unei foi (de calcul sau diagramă): o

o

click dreapta pe cotorul foii (pe bara de jos, unde se văd cotoarele tuturor foilor din caietul activ), comanda View Code din meniul contextual, alegerea numelui evenimentului în lista derulantă Procedure, sau meniul Tools, comanda Macro şi selectarea opţiunii Visual Basic Editor. Se selectează foaia dorită în Project Explorer, butonul View Code şi se alege numele evenimentului din lista Procedure.

Evenimentele obiectului Worksheet Eveniment

Descriere

Activate

Apare atunci când utilizatorul activează foaia. Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetActivate

BeforeDoubleClick

Apare atunci când utilizatorul execută un dublu click într-o celulă a foii. Se va utiliza în locul proprietăţii OnDoubleClick.

BeforeRightClick

Apare atunci când utilizatorul execută un click dreapta într-o celulă a foii.

Calculate

Apare când utilizatorul recalculează foaia. Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnCalculate.

Change

Apare atunci când utilizatorul schimbă o formulă dintr-o celulă. Se va utiliza în locul proprietăţii OnEntry.

Deactivate

Apare atunci când foaia este activă şi utilizatorul activează o altă foaie. Nu apare atunci când utilizatorul mută focusul de la o fereastră la altă fereastră a aceleeaşi foi. Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetDeactivate.

SelectionChange

Apare atunci când utilizatorul selectează o celulă din foaie.

O prezentare completă şi exemple se găsesc în intrările respective din Help. Exemplu În codul care urmează, se reajustează dimensiunea coloanelor la fiecare recalculare: Private Sub Worksheet_Calculate () Columns("A:F").AutoFit End Sub Este de remarcat că modelul procedurii este accesat printr-una din tehnicile descrise la "Utilizarea evenimentelor".

125

Evenimentele obiectului Chart Declanşate atunci când utilizatorul activează sau modifică o diagramă, evenimentele recunoscute de obiectul Chart sunt prezentate în tabelul următor. Eveniment

Descriere

Activate

Apare atunci când utilizatorul activează foaia diagramă (nu apare la diagramele scufundate). Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetActivate

BeforeDoubleClick

Apare atunci când utilizatorul execută un dublu click pe diagramă. Se va utiliza în locul proprietăţii OnDoubleClick.

BeforeRightClick

Apare atunci când utilizatorul execută un click dreapta pe diagramă.

Calculate

Apare când utilizatorul reprezintă în diagramă date noi sau modificate.

Deactivate

Apare atunci când foaia este activă şi utilizatorul activează o altă foaie. Nu apare atunci când utilizatorul mută focusul de la o fereastră la altă fereastră a aceleeaşi foi. Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetDeactivate.

DragOver

Apare atunci când utilizatorul draghează date peste diagramă.

DragPlot

Apare atunci când utilizatorul draghează un domeniu de celule peste diagramă.

MouseDown

Apare atunci când utilizatorul execută un click cu un buton al mouse-ului în timp ce pointerul acestuia este poziţionat pe diagramă.

MouseMove

Apare la mişcarea pointerului mouse-ului peste diagramă.

MouseUp

Apare atunci când utilizatorul eliberează un buton al mouse-ului în timp ce pointerul acestuia este poziţionat pe diagramă.

Resize

Apare la redimensionarea diagramei.

Select

Apare la selectarea unui element al diagramei.

SeriesChanges

Apare atunci când utilizatorul modifică valoarea unei punct de pe diagramă.

Evenimentele foilor de diagrame sunt permise în mod implicit. Pentru a scrie proceduri de eveniment pentru diagramele scufundate, trebuie să se creeze un nou obiect utilizând WithEvents într-un modul de clasă. Exemplu Se schimbă culoarea chenarului unui punct atunci când utilizatorul schimbă valoarea punctului: Private Sub Chart_SeriesChange (ByVal SeriesIndex As Long, _ ByVal PointIndex As Long) Set p = ActiveChart.SeriesCollection(SeriesIndex).Points(PointIndex) p.Border.ColorIndex = 3 End Sub

126

Evenimentele obiectului Workbook Aceste evenimente se declanşează atunci când utilizatorul schimbă un caiet sau orice foaie din caietul respectiv. Eveniment

Descriere

Activate

Apare atunci când utilizatorul activează caietul.

AddInInstall

Apare atunci când utilizatorul instalează caietul ca un add-in. Se va utiliza în locul macroului Auto_Add.

AddInUninstall

Apare atunci când utilizatorul dezinstalează caietul ca un add-in. Se va utiliza în locul macro-ului Auto_Remove.

BeforeClose

Apare înaintea închiderii caietului. Se va utiliza în locul macro-ului Auto_Close.

BeforePrint

Apare înaintea tipăririi caietului.

BeforeSave

Apare înainte ca utilizatorul să salveze foaia. Acest eveniment se va utiliza în locul proprietăţii OnSave.

Deactivate

Apare atunci când caietul este activ şi utilizatorul activează un alt caiet.

NewSheet

Apare după ce utilizatorul creează o nouă foaie.

Open

Apare la deschiderea caietului. Evenimentul se va utiliza în locul macroului Auto_Open.

SheetActivate

Apare la activarea unei foi din caiet. Se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetActivate.

SheetBeforeDoubleClick

Apare la dublu click pe o celulă (nu este utilizat cu foile diagramă). Se va utiliza în locul proprietăţii OnDoubleClick.

SheetBeforeRightClick

Apare la click dreapta pe o celulă a unei foi din caiet (nu este utilizat cu foile diagramă).

SheetCalculate

Apare la recalcularea unei foi (nu este utilizată cu foile diagramă). Se utilizează în locul proprietăţii OnCalculate.

SheetChange

Apare la modificarea formulei dintr-o celulă (nu este utilizată cu foile diagramă). Se utilizează în locul proprietăţii OnEntry.

SheetDeactivate

Apare la activarea altei foi din caiet. Se utilizează în locul proprietăţii OnSheetDeactivate.

SheetSelectionChange

Apare la modificarea selecţiei dintr-o foaie de calcul (nu funcţionează cu foile diagramă).

WindowActivate

Apare atunci când utilizatorul mută focusul pe orice fereastră a caietului. Se utilizează în locul proprietăţii OnWindow.

WindowDeactivate

Apare atunci când utilizatorul mută focusul în afara oricărei fereastre a caietului. Se utilizează în locul proprietăţii OnWindow.

WindowResize

Apare atunci când utilizatorul deschide, redimensionează, maximizează sau minimizează orice fereastră a caietului.

Pentru explicaţii se vor studia intrările corespunzătoare din Help.

127

Exemplu Deschiderea caietului maximizează fereastra aplicaţiei Excel: Sub Workbook_Open () Application.WindowState = xlMaximized End Sub Evenimentele obiectului Application Aceste evenimente se declanşează la crearea/deschiderea unui caiet sau atunci când este modificată orice foaie din orice caiet deschis. Eveniment (pentru Application)

Descriere

NewWorkbook

Apare la crearea unui nou caiet.

SheetActivate

Apare atunci când utilizatorul activează o foaie dintr-un caiet deschis. Se va utiliza în locul proprietăţii OnSheetActivate.

SheetBeforeDoubleClick

Apare la dublu click pe o celulă dintr-un caiet deschis (nu este utilizat cu foile diagramă). Se va utiliza în locul proprietăţii OnDoubleClick.

SheetBeforeRightClick

Apare la click dreapta pe o celulă a unei foi dintr-un caiet deschis (nu este utilizat cu foile diagramă).

SheetCalculate

Apare la recalcularea unei foi (nu este utilizată cu foile diagramă). Se utilizează în locul proprietăţii OnCalculate.

SheetChange

Apare la modificarea formulei dintr-o celulă (nu este utilizată cu foile diagramă). Se utilizează în locul proprietăţii OnEntry.

SheetDeactivate

Apare la activarea altei foi dintr-un caiet. Se utilizează în locul proprietăţii OnSheetDeactivate.

SheetSelectionChange

Apare la modificarea selecţiei dintr-o foaie de calcul (nu funcţionează cu foile diagramă).

WindowActivate

Apare atunci când utilizatorul mută focusul pe orice fereastră deschisă în aplicaţie. Se utilizează în locul proprietăţii OnWindow.

WindowDeactivate

Apare atunci când utilizatorul mută focusul în afara oricărei fereastre a aplicaţiei. Se utilizează în locul proprietăţii OnWindow.

WindowResize

Apare atunci când utilizatorul redimensionează, maximizează sau minimizează orice fereastră deschisă în aplicaţie.

WorkbookActivate

Apare atunci când se mută focusul pe un caiet deschis

WorkbookAddInInstall

Apare la instalarea unui workbook ca un add-in.

WorkbookAddInUninstall

Apare la dezinstalarea unui workbook ca un add-in.

WorkbookBeforeClose

Apare înainte ca un caiet deschis să fie închis.

128

WorkbookBeforePrint

Apare înainte ca un caiet deschis să fie tipărit.

WorkbookBeforeSave

Apare înainte ca un caiet deschis să fie salvat.

WorkbookDeactivate

Apare atunci când utilizatorul mută focusul în afara unui caiet deschis.

WorkbookNewSheet

Apare la adăugarea unei noi foi la un caiet deschis.

WorkbookOpen

Apare atunci când utilizatorul deschide un caiet.

Utilizarea modulelor clasă cu evenimente Deoarece diagramele scufundate într-o foaie de calcul şi obiectul Application nu au evenimente permise în mod implicit, trebuie să se urmeze următoarele etape pentru a utiliza evenimentele recunoscute de aceste obiecte. • •

Se creează un modul de tip clasă şi se declară un obiect de tip Chart sau Application cu evenimente. Pentru crearea modulului clasă se dă comanda Class Module din meniul Insert. Pentru permiterea evenimentelor obiectului Application se adaugă declaraţia

Public WithEvents App As Application •

Obiectul nou creat apare în boxa Object din modulul clasă şi se pot scrie procedurile evenimentelor pentru noul obiect.

•

Se conectează obiectul declarat în modul la obiectul Application. Pentru această operaţiune, în orice modul se dă instrucţiunea

Public X As New EventClass unde EventClass este numele dat, de exemplu, modulului clasă creat, similar pentru X. •

după crearea instanţei X a obiectului EventClass se poate stabili obiectul App al clasei EventClass egal cu obiectul Application Microsoft Excel.

Sub InitializeApp () Set X.App = Application End Sub •

După executarea procedurii de iniţializare, obiectul App din modulul EventClass punctează către obiectul Application Microsoft Excel şi procedurile eveniment din modulul clasă vor fi executate la declanşarea evenimentelor.

Deşi procedura poate părea laborioasă, ideea poate fi utilizată pentru ca aceleaşi proceduri eveniment să fie asociate mai multor obiecte. Să presupunem că am efectuat etapele precedente pentru un obiect diagramă. S-a utilizat astfel declaraţia Public WithEvents cht As Chart în etapa 2 şi codul următor

129

Dim C1 As New EventClass Dim C2 As New EventClass Sub InitializeCharts () Set C1.cht = Worksheets (1).ChartObjects(1).Chart Set C2.cht = Worksheets (1).ChartObjects(2).Chart End Sub pentru iniţializare. Aceeaşi tehnică se poate utiliza şi pentru obiectele Worksheet şi Workbook pentru a utiliza evenimentele noii clase cu mai multe foi de calcul, în plus faţă de evenimentele implicite. Obiectele Microsoft Access O bază de date Microsoft Access este alcătuită din diferite tipuri de obiecte. Unel sunt utilizate pentru a afişa date din bază, altele pentru memorarea şi gestionarea datelor iar altele ca ajutor în programare. Unele obiecte sunt furnizate de Access, altele sunt oferite de diferite componente. În continuare se discută doar obiectele din Access: forme, rapoarte, controale şi module. Obiectele accesibile în Microsoft Access Deoarece Microsoft Access include mai multe componente, fiecare cu mulţimea proprie de obiecte, anumite seturi de obiecte sunt accesibile doar dacă se specifică o referinţă la biblioteca respectivă, referinţa efectuându-se în mod uzual prin marcarea bibliotecii în lista afişată la comanda References din meniul Tools. Access face referinţă, în mod automat, la bibliotecile de obiecte: o o

o

Microsoft Access 8.0. Aici sunt obiectele prezentate în acest capitol (Form, Module, Application etc.). Microsoft DAO 3.5. Aici sunt conţinute obiectele de acces la date (Data Access Objects – DAO) cum ar fi TableDef, QueryDef prin care se determină structura de date şi se pot accesa datele prin cod VB. Aceste obiecte sunt discutate într-un capitol separat. Visual Basic for Applications. Aici sunt conţinute trei obiecte care ajută la programare: Debug, Err şi Collection.

Microsoft Access include, de asemenea, biblioteca Microsoft Office 8.0, dar aceasta trebuie să fie referită pentru a avea acces la obiecte cum ar fi CommandBar, FileSearch sau Assistant. Alte biblioteci trebuie să fie referite dacă obiectele lor sunt necesare în cadrul procesului de automatizare: de exemplu Microsoft Excel. Pentru a lucra cu obiectele Microsoft Access din alte aplicaţii care suportă automatizarea, în aplicaţiile respective se va face referire la biblioteca de obiecte Microsoft Access 8.0. Obiectele Microsoft Access Biblioteca de obiecte Microsoft Access 8.0 conţine obiectele şi colecţiile enumerate în tabelul următor. Obiectele şi utilizarea lor sunt descrise în continuarea capitolului. Obiectul sau colecţia

Descriere

130

Application

Reprezintă aplicaţia Microsoft Access (obiect)

Form

Reprezintă o formă deschisă (obiect)

Forms

Conţine toate formele deschise. (colecţie)

Report

Reprezintă un raport deschis (obiect)

Reports

Conţine toate rapoartele curente deschise (colecţie)

Control

Reprezintă un control pe o formă, raport sau secţiune sau din alt control (obiect)

Controls

Conţine toate controalele de pe o formă sau raport (colecţie)

Module

Reprezintă un modul standard sau un modul clasă (obiect)

Modules

Conţine toate modulele deschise curent (colecţie)

Reference

Reprezintă o referinţă la o bibliotecă de obiecte (obiect)

References

Reprezintă toate referinţele stabilite în mod curent (colecţie)

DoCmd

Reprezintă o acţiune macro din Visual Basic (obiect)

Screen

Reprezintă aranjarea curentă a obiectelor pe ecran.

Obiectele Access sunt organizate în mod ierarhic, arborele de structură fiind următorul Proprietăţile, metodele şi evenimentele asociate sunt vizibile, în mod similar tutror obiectelor accesate în VBA, prin Object Browser. Pentru a deschide acest instrument, se deschide un modul şi apoi se dă comanda Object Browser din meniul View (sau F2). Obiectul Application Obiectul Application reprezintă aplicaţia Microsoft Access şi este obiectul de nivel cel mai înalt din ierarhia de obiecte Access, conţinând toate celelalte obiecte şi colecţii. Obiectul Application este obiectul implicit din ierarhia de obiecte. Drept urmare, atunci când se lucrează din interiorul aplicaţiei Access, nu este necesară referirea lui explicită când se utilizează una dintre proprietăţile sau metodele sale, sau când se scrie o referinţă la un obiect sau o colecţie inclusă. Referirea explicită nu produce, totuşi, erori. Specificare obiectului Application este necesară doar atunci când, prin procedeul de automatizare, se lucrează cu obiecte din ierarhia Access în interiorul altei aplicaţii. Utilizarea obiectului Application în automatizare Atunci când se lucrează cu obiectele Access din alte aplicaţii, cum ar fi Excel sau Visual Basic, trebuie să se introducă o referinţă la biblioteca de obiecte şi orice referire la un obiect Access trebuie să înceapă cu Application, care permite intrarea în ierarhie. Automatizarea trebuie să înceapă cu etapele: o

stabilirea, aplicaţia gazdă, a unei referinţe la biblioteca de obiecte Microsoft Access

131

o o

declararea unei variabile obiect care să reprezinte obiectul Application Microsoft Access returnarea unei referinţe la obiectul Application şu asignarea acestei referinţe la variabila obiect.

În Visual Basic Editor, aceste etape se realizează prin: o

o

deschiderea unui modul, comanda References din Tools, selectarea Microsoft Access 8.0 Object Library în lista Available References. Este evident că se presupune instalarea prealabilă a produsului Microsoft Access 97, în caz contrar referinţa nu este disponibilă. Pentru declararea variabilei obiect este recomandată formularea

Dim appAccess As Access.Application o

După declararea variabilei, returnarea unei referinţe la obiectul Application se poate obţine prin funcţia CreateObject (dacă Microsoft Access nu este lansat) sau GetObject (dacă Microsoft Access este deja lansat). Asignarea referinţei la variabila obiect definită este de exemplu:

Set appAccess = CreateObject("Access.Application.8") o o

unde numărul versiunii poate lipsi dacă există o singură versiune instalată de Access. Dacă aplicaţia gazdă suportă New se poate utiliza o singură instrucţiune pentru declararea variabilei şi asignarea referinţei:

Dim appAccess As New Access.Application o

diferenţa fiind că în această variantă nu este deschis efectiv Microsoft Access până când nu se lucrează programatic cu variabila obiect, de exemplu

appAccess.NewCurrentDatabase "NewDb.mdb" După parcurgerea etapelor descrise, se poate utiliza variabila obiect creată pentru accesul la ierarhia de obiecte Access. Următorul exemplu, care lucrează din Excel pe baza de date standard (furnizată de Microsoft Office şi utilizată frecvent pentru exemplificări) Northwind, deschide o formă şi lucrează cu ea. Pentru a vedea funcţionarea exemplului se va deschide Excel, se va trece codul într-un modul şi apoi se va executa. Sub OpenNorthwindEmployees () Dim appAccess As New Access.Application Const conPath As String = "C:\Program Files\Microsoft Office\Office" _ & "\Samples\Northwind.mdb" With appAccess ' Deschide baza de date .OpenCurrentDatabase conPath ' Deschide forma Employees .DoCmd.OpenForm "Employees" ' Stabileste captarea formei .Forms!Employees.Caption = "Northwind Employees" End With End Sub Prin automatizare se poate lucra cu DAO prin stabilirea prealabilă a unei referinţe la biblioteca de obiecte Microsoft DAO 3.5 şi utilizarea apoi a proprietăţii DBEngine a obiectului Application Microsoft Access pentru returnarea unei referinţe la obiectul DBEngine DAO. Prin acest din urmă obiect se obţine acces la toată ierahia de obiect DAO.

132

Colecţia Forms Obiectul Form reprezintă o formă Access deschisă într-unul din modurile de vizualizare Design, Form sau Datasheet. Obiectele Form sunt grupate în colecţia Forms, care conţine doar formele deschise curent în baza de date. În tabelul următor sunt rezumate relaţiile obiectelor Form şi ale colecţiei Forms: Obiectul sau colecţia

Este conţinut(ă) în

Conţine

Form (obiect)

Forms

Colecţia Controls Colecţia Properties Obiectul Module

Forms (colecţie)

Application

Obiecte Form

Referirea la un obiect Form Pentru a lucra cu o formă în Visual Basic, trebuie să se returneze o referinţă la obiectul Form corespunzător, referinţa obţinându-se prin intermediul colecţiei Forms. O formă poate fi referită doar dacă este deschisă iar deschiderea unei forme se realizează prin metoda OpenForm a obiectului DoCmd. Ca orice element dintr-o colecţie, o formă poate fi referită prin nume sau prin indexul din cadrul colecţiei. Referinţa prin nume se poate face în mod explicit, dacă se cunoaşte numele formei în momentul proiectării aplicaţiei: Dim frm As Form Set frm = Forms!Employees sau prin notaţia cu paranteze, în cazul în care numele este cunoscut doar la momentul execuţiei, ca în exemplul următor: Function SetFormCaption (strFormName As String) Dim frm As Form ' Se deschide forma DoCmd.OpenForm strFormName ' Se returnează o referinţă la obiectul Form Set frm = Forms(strFormName) ' Se schimbă captarea formei frm.Caption = Date End Function Referinţa prin indice este de genul Forms(1), indexarea colecţiei Forms începând cu 0 (zero). În acest mod de referire trebuie să se lucreze cu grijă deoarece numerotarea se reface la orice închidere a unei forme, prin urmare o formă anumită poate avea indici diferiţi în momente diferite de execuţie. Cum colecţia Forms cuprinde formele deschise la momentul respectiv, nu se poate adăuga şi nici nu se poate elimina un membru al colecţiei (operaţiuni posibile pentru alte colecţii din VBA). Deschiderea şi închiderea unei forme produce operaţiunile de adăugare/eliminare a elementelor din colecţie. Pentru cazuri singulare (cum ar fi un obiect care nu se utilizează în mod repetat), referinţa la o formă se poate efectua şi direct, prin invocarea modulului clasă al formei: Form_Employees.Visible = True

133

Proprietăţile obiectului Form Dintre proprietăţile obiectului Form sunt prezentate doar câteva, considerate mai importante. Pentru celelalte se va studia intrarea corespunzătoare din Help (Form Object). Proprietatea Me (Form Object) Returnează o referinţă la forma în care se execută codul curent. Proprietatea poate fi utilizată în procedurile din modulul formei, poate fi utilizată pentru trecerea ca argument a obiectului Form fără a şti numele formei. Utilizarea proprietăţii produce un cod independent de numele formei. Următorul exemplu arată cum, la fiecare încărcare (deschidere) a formei, se poate modifica culoarea de fundal a secţiunii detaliu din formă. În acest scop se scrie cod în procedura eveniment respectivă: ' Procedura se adaugă la modulul formei Private Sub Form_Load () ' Iniţializarea generatorului de numere aleatoare Randomize ' Stabilirea culorii de fundal Me.Section(acDetail).BackColor = RGB(Rnd*256, Rnd*256, Rnd*256) End Sub Este de notat că atunci când se lucrează cu o formă Access din altă aplicaţie, prin automatizare, nu se poate utiliza Me pentru a referi forma din aplicaţia gazdă. Proprietatea Section (Form Object) O formă este divizată în Access în cinci secţiuni: detaliu (detail), antet (header), subsol (footer), antet de pagină (page header) şi subsol de pagină (page footer). Proprietatea returnează o referinţă la o secţiune particulară, utilizarea acesteia permite stabilirea proprietăţilor secţiunii. Pentru obiectul Form, secţiunile sunt identificate prin Index

Nume

Semnificaţie

0

acDetail

Form detail

1

acHeader

Form header

2

acFooter

Form footer

3

acPageHeader

Form page header

4

acPageFooter

Form page footer

Un număr de proprietăţi se aplică mai degrabă unei secţiuni dintr-o formă decât obiectului Form. De exemplu, proprietatea BackColor se aplică unei secţiuni şi nu unei forme (a se vedea exemplul precedent). O secţiune are de asemenea o proprietatea Controls, care returnează o referinţă la colecţia Controls pentru acea secţiune. Următorul exemplu tipăreşte, în fereastra Debug, numele tuturor controalelor din secţiunea de detalii: Sub ControlsBySection (frm As Form) Dim ctl As Control ' Enumerarea controalelor din secţiunea de detalii

134

For Each ctl In frm.Section(acDetail).Controls Debug.Print ctl.Name Next ctl End Sub Proprietatea Properties (Form Object) Returnează o referinţă la colecţia Properties a obiectului Form. Colecţia Properties conţine toate proprietăţile formei şi pot fi enumerate prin instrucţiunea For Each…Next. La colecţia Properties nu se poate adăuga programatic o nouă proprietate. Următorul exemplu tipăreşte toate proprietăţile unui obiect Form Sub EnumerateFormProperties(frm As Form) Dim prp As Property ' enumerarea proprietăţile unei forme For Each prp In frm.Properties Debug.Print prp.Name, prp.Value Next prp End Sub Proprietatea Module (Form Object) Aplicată unui obiect Form, proprietatea Module returnează o referinţă la obiectul Module asociat formei. Referinţa poate fi asignată unei variabile de tip Module. Modulul asociat cu o formă nu există în mod automat din momentul creerii formei. Proprietatea HasModule determină dacă o formă are un modul asociat. Dacă proprietatea Module este referită în modul proiectare, Access creează modulul asociat şi stabileşte valoarea True pentru HasModule. Referirea la proprietatea Module a unei forme în execuţie (runtime) pentru care HasModule este False produce eroare. Proprietatea RecordSource (Form Object) Prin proprietatea aceasta se leagă o tabelă sau o interogare (query) la formă. După ce proprietăţii RecordSource i-a fost atribuit numele unei tabele sau interogări sau o instrucţiune SQL se pot afişa date din tabelă, interogare sau SQL pe formă. Un exemplu este Forms!frmCustomers.RecordSource = "Customers" prin care se leagă forma de o tabelă. Module ataşate formelor Un obiect Form poate avea un modul asociat, care este reprezentat printr-un obiect Module. Cum acest modul nu este creat în mod automat la crearea formei, există trei căi de creare a modulului asociat: o o

click Code de pe meniul View când forma este în modul de vizualizare Design. Modulul este creat şi salvat împreună cu forma chiar dacă nu conţine code. Stabilirea proprietăţii HasModule la True. Aceasta se poate efectua din foaia de proprietăţi din Access sau din Visual Basic. Stabilirea proprietăţii la False elimină modulul şi codul conţinut.

135

o

Referirea la proprietatea Module a formei din Visual Basic. Proprietatea returnează o referinţă la obiectul Module asociat formei, creând mai întâi modulul dacă el nu există.

În lucrul cu module asociate, trebuie reţinut că o formă fără modul asociat se deschide mai repede. Prin urmare nu se vor crea module dacă nu există necesitatea scrierii de cod pentru formă. Eliminarea modulelor inutile reduce şi dimensiunea bazelor de date. Un modul de formă conţine toate procedurile eveniment definite pentru formă, ca şi alte proceduri specifice formei. De notat că o procedură care se accesează din multiple locuri ale bazei de date trebuie plasată într-un modul standard. Crearea formelor în timpul execuţiei Pentru generarea unei forme în timpul execuţiei (run-time) se poate utiliza funcţia CreateForm. Funcţiile asociate sunt CreateControl şi DeleteControl care adaugă sau elimină controale de pe o formă. Se poate, de asemenea, să se adauge programatic, în timpul execuţiei, cod în modulul asociat formei prin metodele şi proprietăţile obiectului Module. De exemplu, metoda CreateEventProc creează o procedură eveniment pentru obiectul specificat (aici formă, dar poate fi şi raport, control etc.). Metoda InsertLines permite inserarea unor linii de cod, ca şi InsertText, AddFromFile, AddFromString etc. Următorul exemplu creează o formă şi adaugă o procedură eveniment modulului asociat formei. Function CreateFormWithCode () As Boolean Dim frm As Form, mdl As Module Dim lngLine As Long, strLine As String ' Permite tratarea erorilor On Error GoTo Error_CreateFormWithCode ' creează noua formă şi returnează o referinţă la ea Set frm = CreateForm ' returnează o referinţă la modul Set mdl = frm.Module ' creează procedura evenimentului Load lngLine = mdl.CreateEventProc("Load", "Form") strLine = vbTab & "Me.Caption = " & Date ' stabileşte captarea formei în evenimentul Load mdl.InsertLines lingLine + 1, strLine ' returnează True dacă funcţia se termină cu succes CreateFormWithCode = True Exit_CreateFormWitwCode: Exit Function Error_CreateFormWithCode: MsgBox Err & ": " & Err.Description CreateFormWithCode = False Resume Exit_CreateFormWithCode End Function O discuţie ceva mai amplă se găseşte la secţiunea dedicată colecţiei Modules. Colecţia Reports

136

Un obiect Report reprezintă un raport microsoft Access care este deschis în Design view, Print Preview sau Layout Preview. Toate obiectele Report sunt membri ai colecţiei Reports. De accentuat că doar rapoartele deschise sunt reprezentate în colecţie. Relaţiile în sus şi în jos ale colecţiei Reports în ierarhia de obiecte sunt date în tabelul următor: Obiectul sau colecţia

Este conţinut(ă) în

Conţine

Report (obiect)

Reports

Colecţia Controls Colecţia Properties Obiectul Module

Reports (colecţie)

Application

Obiecte Report

Obiectele Report au caracteristici similare cu obiectele Form. Referirea obiectelor Report Pentru a referi un raport trebuie ca acesta să fie deschis, operaţiune realizată prin metoda OpenReport a obiectului DoCmd. Referinţele se returnează în mod uzual, după unul dintre modelele: Dim rpt As Report Set rpt = Reports!Invoice Set rpt = Reports("Invoice") Set rpt = Reports(0)

' defineşte variabila obiect rpt de tip Report ' referinţă prin nume cunoscut ' referinţă prin şirul care conţine numele ' referinţă prin indicele din colecţie (bazat pe zero)

Module asociate rapoartelor Ca şi un obiect Form, obiectul Report poate avea asociat un modul care este un modul clasă. Modulul de cod asociat nu există până când nu este referit: o o

o

click Code de pe meniul View când raportul este în modul de vizualizare Design. Modulul este creat şi salvat cu raportul chiar dacă nu conţine code. Stabilirea pentru obiectul Report a proprietăţii HasModule la True. Aceasta se poate efectua din foaia de proprietăţi din Access sau din Visual Basic. Stabilirea proprietăţii la False elimină modulul şi codul conţinut. Referirea, din Visual Basic, la proprietatea Module a raportului. Proprietatea returnează o referinţă la obiectul Module asociat raportului, creând mai întâi modulul dacă el nu există.

Crearea rapoartelor în timpul execuţiei (run time) Pentru crearea programatică a rapoartelor se utilizează funcţie CreateReport. Controalele se pot adăuga sau elimina, în run time, prin funcţiile CreateReportControl sau DeleteReportControl. Funcţiile CreateForm, CreateReport Sintaxa apelurilor este CreateForm([database[, formtemplate]])

137

CreateReport([database[, reporttemplate]]) unde database este un şir, identifică baza de date care conţine raportul sau forma creată. Dacă este omis, se va utiliza baza curentă (conform returului funcţiei CurrentDb). Baza de date specificată, dacă este diferită de baza curentă, trebuie deschisă ca o bază de date bibliotecă (vezi intrările din Help pentru "library databases"). formtemplate, reporttemplate sunt, respectiv, şiruri cu numele şabloanelor utilizate la crearea noului obiect. Dacă este omis, se va alege în mod implicit şablonul specificat de fişa Forms/Reports din dialogul Options deschis de comanda Options din meniul Tools. Funcţiile deschid un obiect nou, minimizat, în modul de vizualizare Design. Şabloanele specificate pot fi create anterior ca şabloane sau pot fi orice formă, respectiv raport, din baza de date specificată în argumentul database. Funcţiile CreateControl, CreateReportControl Ambele funcţii creează un control cu atributele specificate pe o forma, respectiv pe un raport. Atât forma cât şi raportul trebuie să fie deschise. Sintaxa este CreateControl(formname, controltype[, section[, parent[, columnname[, left[, top[, width[, height]]]]]]]) CreateReportControl(reportname, controltype[, section[, parent[, columnname[, left[, top[, width[, height]]]]]]]) unde formname, reportname reprezintă numele formei sau raportului unde se creează controlul. controltype este o constantă predefinită care reprezintă tipul controlului. Se pot vedea prin Object Browser cu alegerile Access în Project/Library şi Constants în Classes şi copia în cod. Fără explicaţii (denumirile sunt suficient de sugestive): acLabel, acRectangle, acLine, acImage, acCommandButton, acOptionButton, acCheckBox, acOptionGroup, acBoundObjectFrame, acTextBox, acListBox, acComboBox, acSubform, acObjectFrame, acPage, acPageBreak, acCustomControl, acToggleButton, acTabCtl. section este o constantă identificând secţiunea. Poate fi o constantă dintre Constanta

Semnificaţia

acDetail

(Default) Detail section

acHeader

Form or report header

acFooter

Form or report footer

acPageHeader

Page header

acPageFooter

Page footer

acGroupLevel1Header

Group-level 1 header (reports only)

138

acGroupLevel1Footer

Group-level 1 footer (reports only)

acGroupLevel2Header

Group-level 2 header (reports only)

acGroupLevel2Footer

Group-level 2 footer (reports only)

Pentru grupuri suplimentare într-un raport, perechile header/footer sunt numerotate consecutiv începând cu 9 parent este un şir care identifică controlul părinte. Pentru controalele care nu sunt copii se utilizează şirul vid sau se omite argumentul. columnname numele câmpului unde este legat controlul, dacă este un control legat de date. Dacă nu este cazul, se utilizează şirul vid. left, top sunt expresii numerice ale coordonatelor relative la colţul din stânga sus, în twips. width, height sunt expresii numerice indicând lăţimea şi înălţimea controlului, în twips. Funcţiile CreateControl şi CreateReportControl pot fi utilizate doar în modul de vizualizare Design (vezi şi efectul funcţiilor CreateForm, CreateReport). În stabilirea relaţiilor părinte-copil se va avea în vedere relaţia de pe formă/raport. De exemplu, casetă text (control tată) şi eticheta asociată (control copil, subordonat). Sau, un grup de opţiuni este părinte pentru boxele de control conţinute etc. Doar controalele label, check box, option button sau toggle button pot avea controale părinte, deşi pot fi create şi independent. Controalele care pot fi legate de un câmp de date sunt text box, list box, combo box, option group şi bound object frame. În plus, controalele toggle button, option button şi check box pot fi legate de un câmp dacă nu sunt conţinute într-un grup de opţiuni (option group). La legarea unui câmp, proprietăţile controlului sunt modificate automat pentru a se conforma proprietăţilor corespunzătoare ale câmpului. Pentru a înlătura un control se vor utiliza instrucţiunile DeleteControl şi DeleteReportControl cu sintaxa DeleteControl formname, controlname DeleteReportControl reportname, controlname Semnificaţia argumentelor este evidentă. Exemplu de creare a unui raport Folosind automatizarea din Excel, exemplul creează o tabela legată într-o bază de date Access şi realizează un raport pe baza datelor din tabele legată. Pentru utilizarea exemplului trebuie sa se creeze un caiet Excel cu numele Revenue.xls, să se completeze datele într-o foaie a caietului şi să se denumească un domeniu DataRange care include datele. După aceea, se va trece codul următor într-un modul din caiet. În proiectul Excel se vor stabili referinţe la bibliotecile de obiecte Microsoft Access 8.0 şi DAO 3.5.

139

Este esenţial ca, înaintea execuţiei codului, să fie instalat în sistem driver-ul Microsoft Excel ISAM (Msexcl35.dll). Dacă nu este instalat, se va executa Setup pentru a-l instala. Driver-ul Microsoft Excel ISAM permite fişierelor Excel 97 să lucreze cu motorul de baze de date Microsoft Jet. ' se introduce în secţiunea Declarations a modulului Dim appAccess As New Access.Application Sub PrintReport () Dim rpt As Access.Report, ctl As Access.TextBox Dim dbs As DAO.Database, tdf As DAO.TableDef, fld As DAO.Field Dim strDB As String, intLeft As Integer ' se declară calea către baza de date Northwind (din Office) Const conPath As String = "C:\Program Files …" ' Se deschide baza de date appAccess.OpenCurrentDatabase conPath & "Northwind.mdb" ' se returnează referinţa la bază Set dbs = appAccess.CurrentDb ' se creează un obiect tabelă nou Set tdf = dbs.CreateTableDef("XLData") ' se specifică şirul de conectare la driver-ul Excel ISAM tdf.Connect = "EXCEL 8.0; Database=C:\My Documents\Revenue.xls" ' se specifică tabela sursă ca un domeniu numit în foaie tdf.SourceTableName = "DataRange" ' se adaugă noua tabelă legată la bază dbs.TableDefs.Append tdf ' se creează noul raport Set rpt = appAccess.CreateReport ' se specifică tabela legată drept sursa de date a raportului rpt.RecordSource = tdf.Name ' se creează un control pe raport pentru fiecare câmp din tabelă For Each fld In tdf.Fields Set ctl = appAccess.CreateReportControl (rpt.Name, acTextBox, , , _ fld.Name, intLeft) intLeft = intLeft + ctl.Width Next fld ' deschiderea raportului în Print Preview appAccess.DoCmd.OpenReport rpt.Name, acViewPreview ' restaurarea raportului app.Access.DoCmd.Restore ' afisarea Access-ului ca aplicaţia activă AppActivate "Microsoft Access" End Sub Colecţia Controls Un obiect Control reprezintă un control de pe o formă sau dintr-un raport Access. Obiectele Control sunt grupate în colecţia Controls. Legăturile în ierarhia de obiecte Access sunt date în tabelul următor. Obiectul sau colecţia

Este conţinut(ă) în

Conţine

140

Control (obiect)

Controls

Colecţia Controls când controlul este un grup de opţiuni (option group) sau un control tab. Colecţia Properties Obiect Hyperlink Obiecte Control

Controls (colecţie)

Obiecte Form Obiecte Reports Obiecte Control, doar pentru obiectele: option group, tab control, text box, option button, toggle button, check box, combo box, list box, command button, bound object frame, unbound object frame.

Obiecte Control

Există două tipuri de controale: o o

preconstruite, în biblioteca de obiecte Microsoft Access 8.0, accesibile printr-o cutie de unelte, controale ActiveX (denumite şi controale OLE sau custom controls).

Controale Microsoft Access Următorul tabel conţine lista controalelor predefinite. Controalele sunt cu denumirile de clasă, după cum apar în Object Browser. Fiecare control este un obiect cu proprietăţile, metodele şi evenimentele lui. Pentru detalii se vor studia intrările sinonime din Help. Controlul

Descriere

BoundObjectFrame

Afişează o imagine, diagramă sau obiect OLE memorat într-o tabelă Access.

CheckBox

Indică selectarea unei opţiuni

ComboBox

Combină listă ascunsă şi o casetă text.

CommandButton

Un buton cu rol de pornire a unei operaţiuni atunci când se efectuează click pe el.

Image

Afişează o imagine.

Label

Afişează un text explicativ.

Line

Afişează o linie orizontală, verticală sau diagonală

ListBox

Afişează o listă de valori.

ObjectFrame

Afişează o imagine, diagramă sau obiect OLE care nu este memorat într-o tabelă.

OptionButton

Indică dacă o opţiune este selectată (buton radio).

OptionGroup

Afişează un set de opţiuni.

Page

Afisează controale pe o pagină a unui control tab.

PageBreak

Marchează începutul unui nou ecran sau a unei pagini tipărite.

141

Rectangle

Afişează un dreptunghi.

SubForm/SubReport

Afişează o formă în interiorul altei forme sau un raport în interiorul altui raport.

TabControl

Afişează pagini multiple, fiecare conţinând o mulţime de controale.

TextBox

Afişează date de tip text.

ToggleButton

Indică dacă o opţiune este selectată sau nu (on/off) prin imaginea unui buton apăsat sau nu.

Controale ActiveX Un control ActiveX este un obiect care poate fi plasat pe o formă pentru a afisa date sau efectua acţiuni. Spre deosebire de controalele preconstruite, codul asociat este memorat în fişiere separate, care trebuiesc instalate pentru a putea utiliza controlul ActiveX. În Microsoft Access sunt disponibile controalele o o

Calendar, care permite afişarea şi actualizarea unui calendar pe o formă. Instalarea controlului se cere la instalarea Microsoft Access. WebBrowser, care permite afisarea paginilor Web şi alte documente într-o formă Access. Acest control este instalat separat (din folderul ValuPack al CD-ului Office sau direct prin instalarea browserului Microsoft Internet Explorer).

Referirea obiectelor Control Un control poate fi referit repetat prin declararea unei variabile care să-l reprezinte. Declararea poate fi făcută explicit, dacă se cunoaşte tipul obiectului: Dim txt As TextBox sau, dacă nu se ştie tipul controlului sau dacă variabila conţine o referinţă la un control ActiveX, ea este declarată de tip generic Control şi poate primi referinţe la orice tip de control (alternativă utilă pentru trecerea unor argumente de tipuri diferite de controale unei proceduri) . Pentru referinţa unui obiect Control individual se pot utiliza mecanismele uzuale pentru colecţii: Set txt = Forms!Employees!LastName ' care se referă la controlul TextBox ' cu numele LastName de pe forma Employees Set txt = Me!LastName ' similar exemplului precedent, dar referinţa este ' în forma care se execută curent Set txt = Me![Last Name] 'dacă numele conţine spaţii Set ctl = Me.Controls(0) ' prin indice, bazat pe zero Set ctl = Me.Controls("LastName") Proprietăţile obiectului Control Datorită marii varietăţi de controale, proprietăţile sunt foarte numeroase (de exemplu Text Box Control are peste 50 de proprietăţi) încât aici se discută doar două care merită o atenţie specială.

142

Proprietatea Hyperlink (Control Object) Prin aplicarea proprietăţii este returnată o referinţă la un obiect Hyperlink, care reprezintă un text sau grafică definind un salt la un fişier, bookmark într-un fişier, pagină HTML pe WWW sau pe intranet. Controalele care suportă proprietatea Hyperlink sunt combo box, command button, image, label şi text box. Fiecare poate afişa o hiperlegătură pe care utilizatorul o poate clicka pentru navigare. Atunci când se dispune de o referinţă la un obiect Hyperlink dintr-un control, utilizarea metodei Follow (a obiectului Hyperlink) produce saltul la locaţia indicată. Exemplul următor conţine o funcţie care returnează True în cazul în care controlul trecut drept argument conţine o hiperlegătură validă. Function FollowControlHyperlink (ctl As Control) As Boolean Const conNoHyperlink As Integer = 7976 ' permiterea controlului erorilor On Error GoTo Error_FollowControlHyperlink ' urmărirea adresei indicate ctl.Hyperlink.Follow ' returnează True dacă saltul este corect FollowControlHyperlink = True Exit_ FollowControlHyperlink: Exit Function Error_ FollowControlHyperlink: If Err = conNoHyperlink Then FollowControlHyperlink = False End If Resume Exit_ FollowControlHyperlink End Function Proprietatea ControlType (Control Object) Aplicată unui obiect Control, proprietatea indică tipul particular de control al obiectului. Utilizarea proprietăţii poate duce şi la schimbarea tipului de control (de exemplu Text Box în Combo Box) nu numai la aflarea tipului. Valorile proprietăţii sunt acLabel

acRectangle

AcLine

acImage

acCommandButton

acOptionButton

AcCheckBox

acOptionGroup

acBoundObjectFrame

acTextBox

AcListBox

acComboBox

acSubform

acObjectFrame

AcPage

acPageBreak

acCustomControl

acToggleButton

AcTabCtl

cu interpretări imediate. Următorul exemplu verifică proprietatea ControlType pentru fiecare control de pe o formă şi stabileşte proprietatea Locked la valoarea True pentru casetele de text şi boxele combo. Function LockTextControls (frm As Form) As Boolean

143

Dim ctl As Control ' tratarea erorilor On Error GoTo Error_LockTextControls ' parcurgerea controalelor For Each ctl In frm.Controls ' se prelucrează doar controalele Text Box şi Combo Box If ctl.ControlType = acTextBox Or ctl.ControlType = acComboBox Then ctl.Locked = True End If Next ctl ' returnează True pentru succes LockTextControls = True Exit_LockTextControls: Exit Function Error_LockTextControls: MsgBox Err & ": " & Err.Description LockTextControls = False Resume Exit_ LockTextControls End Function Controale legate de date (Data-Bound Controls) Anumite controale din Microsoft Access pot fi legate de date, ceea ce înseamnă că ele afişează date memorate într-o tabelă, interogare sau instrucţiune SQL. Această categorie de controale include: bound object frame, check box, combo box, list box, option button, option group, text box, subform şi subreport. Şi unele controale ActiveX (de exemplu Calendar control) pot fi, de asemenea, legate de date. Controalele legate de date au o proprietate ControlSource prin care se fixează numele câmpului tabelei, interogării sau instrucţiunii SQL din care se iau datele afişate de control. Este de notat că mai înainte de stabilirea acestei proprietăţi trebuie să se fixeze proprietatea RecordSource a formei/raportului pentru a specifica tabela, interogarea sau instrucţiunea SQL care furnizează date formei/raportului. Exemplul următor stabileşte proprietatea RecordSource a unei forme şi proprietatea ControlSource a unui control text box, numit Text0, în procedura de tratare a evenimentului de încărcare a formei. Private Sub Form_Load () ' sursa de înregistrări a formei Me.RecordSource = "Employees" ' sursa de date a controlului Me!Text0.ControlSource = "LastName" End Sub Controale care au o colecţie Controls Tab control şi Option group control au, la rândul lor, o colecţie Controls care poate conţine mai multe controale. Colecţie Controls aparţinând unui grup de opţiuni conţine controale de tip options button, check box, toggle button sau label.

144

Controlul Tab conţine o colecţie Pages reprezentând paginile controlului (vezi figura următoare). Colecţia Pages conţine obiecte Page care sunt controale (au ControlType = acPage). Fiecare obiect Page are colecţia Controls a tuturor controalelor din pagina respectivă. Celelalte controale (text box, option group, option button, toggle button, check box, combo box, list box, command button, bound object frame şi unbound object frame) au o colecţie Controls cu cel mult un element: label reprezentând eticheta ataşată controlului. Colecţia Modules Un obiect Module reprezintă un modul din Microsoft Access. Toate obiectele Module sunt incluse în colecţia Modules, membru al obiectului Application. S-a văzut că un obiect Form sau Report poate să conţină de asemenea un singur obiect Module. Mulţimea tuturor modulelor dintr-o bază de date Microsoft Access constituie proiectul Visual Basic al bazei de date. Colecţia Modules conţine doar modulele deschise curent în proiect. Modulele care nu sunt deschise pentru editare nu sunt incluse în colecţia Modules. Pentru a deschide un modul în Visual Basic se utilizează metoda OpenModule a obiectului DoCmd. Relaţiile stabilite de ierarhia de obbiecte sunt Obiectul sau colecţia

Este conţinut(ă) în

Conţine

Module (obiect)

Colecţia Modules Obiecte Form Obiecte Report

(Nimic)

Modules (colecţie)

Obiectul Application

Obiecte Module

Referirea la obiecte Module Accesul la un modul se obţine prin intermediul colecţiei, în mod uzual. Astfel Dim mdl As Module Set mdl = Modules![ Utility Functions] ' returnează o referinţă 'la modulul cu numele dat Set mdl = Modules(" Utility Functions") ' - idemSet mdl = Modules(0) ' returnează o referinţă ' la primul modul al colecţiei Modulele clasă asociate formelor sau rapoartelor care sunt deschise se regăsesc în colecţia Modules. Pentru modulele asociate formelor/rapoartelor care nu sunt deschise vezi discuţia de la prezentarea obiectelor forme şi rapoarte. Module standard şi module clasă Reamintim câteva noţiuni prezentate în capitolele introductive.

145

Microsoft Access conţine două tipuri de module: module standard (standard modules) şi module de clasă (class modules). Ambele tipuri sunt disponibile în tab-ul Modules din fereastra Database a mediului Access. O formă sau un raport pot avea de asemenea un modul de clasă asociat. Codul care trebuie să fie accesibil din orice procedură se va scrie într-un modul standard. Acestea sunt publice în mod implicit, deci procedurile şi variabilele de nivel modul sunt vizibile în mod uzual în tot proiectul. De asemenea, dacă proiectul este referit de alt proiect Access, codul dintr-un modul standard poate fi utilizat în proiectul care efectuează referinţa. Modulele de clasă sunt întotdeauna private. Se pot utiliza modulele clasă pentru a crea obiecte utilizate în proiectul curent, dar ele nu se pot partaja cu alte proiecte. Procedurile Sub şi Function definite într-un modul de clasă devin metode ale obiectului definit iar price procedură de tip Property Let, Property Get şi Property Set devin proprietăţile obiectului. Se pot utiliza modulele clasă asociate cu o formă sau raport pentru a defini procedurile declanşate de evenimente şi se pot adăuga oricâte proceduri utilizate doar în modulul clasă respectiv. Proprietăţile obiectului Module O descriere sumară a proprietăţilor este conţinută în tabelul următor. Explicaţii detaliate se obţin din Help. Proprietatea

Descriere

Observaţii

Application

Returnează o referinţă la obiectul Application.

Permite obţinerea accesului la ierarhia de obiecte Access.

CountOfDeclarationLines

Returnează numărul de linii de cod din secţiunea Declarations a modulului.

Long, numărătoarea începe cu 1

CountOfLines

Returnează numărul de linii de cod din modul

Long, numărătoarea începe cu 1

Lines

Returnează textul conţinut în liniile de cod specificate

object.Lines(line, numlines)

Name

Dă numele modulului

Parent

Returnează o referinţă la obiectul sau colecţia care conţine modulul

ProcBodyLine

Returnează numărul liniei la care începe definirea procedurii

object.ProcBodyLine( _ procname, prockind)

ProcCountLines

Returnează numărul de linii dintr-o procedură

object.ProcCountLines( _ procname, prockind)

ProcOfLine

Returnează numele procedurii care conţine o linie specificată

object.ProcOfLine( _ line, pprockind)

ProcStartLine

Returnează numărul liniei la care începe o procedură

object.ProcStartLine( _ procname, prockind)

146

Type

Indică tipul modulului

AcStandardModule sau 0, acClassModule sau 1.

Determinarea numărului de linii dintr-un modul Liniile unui modul sunt numărate începând cu 1. Numărul ultimei linii dintr-un modul este egal cu valoarea proprietăţii CountOfLines. Numărul ultimei linii din secţiunea Declarations a unui modul este egal cu valoarea proprietăţii CountOfDeclarationLines. Numerele de linii nu apar efectiv în modul, ele sunt utilizate doar pentru referinţe. Lucrul cu procedurile Proprietăţile Lines, ProcBodyLine, ProcCountLines, ProcOfLine şi ProcStartLine sunt utilizate pentru a obţine informaţii despre procedurile unui modul. Procedurile pot fi de tip Sub, Function, Property Get, Property Let sau Property Set. Primele două tipuri sunt considerate de acelaşi tip, ultimele trei privesc crearea de proprietăţi într-un modul clasă. Proprietatea ProcBodyLine returnează numărul liniei la care începe definirea procedurii, adică linia care include o instrucţiune Sub, Function sau Property Get/Let/Set. Proprietatea ProcLineStart returnează numărul liniei care urmează după separatorul de proceduri, dacă sunt selectate opţiunile Full Module View şi Procedure Separator în fişa Module din dialogul Option (meniul Tools). Acest număr poate fi diferit de cel returnat de ProcBodyLine, deoarece sunt considerate şi liniile comentariu, vide etc din faţa liniei de definire. ProcStartLine returnează numărul primei linii a întregii procedurii. Exemplul următor utilizează proprietăţile enumerate pentru a tipări o procedură în fereastra Debug (exemplul modifică uşor exemplul din Help). Function ProcLineInfo(strModuleName As String, _ strProcName As String) As Boolean Dim mdl As Module Dim lngStartLine As Long, lngBodyLine As Long Dim lngCount As Long, lngEndProc As Long On Error GoTo Error_ProcLineInfo ' Se deschide modulul specificat DoCmd.OpenModule strModuleName ' Returnează o referinţă la obiectul Module Set mdl = Modules(strModuleName) ' se numără liniile din procedură lngCount = mdl.ProcCountLines(strProcName, vbext_pk_Proc) ' Determină linia de start lngStartLine = mdl.ProcStartLine(strProcName, vbext_pk_Proc) ' se determină linia de definire lngBodyLine = mdl.ProcBodyLine(strProcName, vbext_pk_Proc) Debug.Print ' se tipăresc liniile de început

147

Debug.Print "Lines preceding procedure " & strProcName & ": " Debug.Print mdl.Lines(lngStartLine, lngBodyLine - lngStartLine) ' determinarea numărului ultimei linii lngEndProc = (lngBodyLine + lngCount - 1) - Abs(lngBodyLine - lngStartLine) ' tipărirea liniilor din corpul procedurii Debug.Print "Body lines: " Debug.Print mdl.Lines(lngBodyLine, (lngEndProc - lngBodyLine) + 1) Exit_ProcLineInfo: Exit Function Error_ProcLineInfo: MsgBox Err & " :" & Err.Description ProcLineInfo = False Resume Exit_ProcLineInfo End Function Procedura poate fi apelată, de exemplu, din baza de date exemplificatoare Northwind prin Sub GetProcInfo() ProcLineInfo "Utility Functions", "IsLoaded" End Sub Metodele obiectului Module Tabelul următor conţine o sinteză a metodelor obiectului Module. Metoda

Descriere

AddFromFile

Adaugă la modul conţinutul unui fişier text.

AddFromString

Adaugă modulului conţinutul unui şir de caractere.

CreateEventProc

Creează o procedură eveniment într-un modul clasă.

DeleteLines

Elimină din modul liniile specificate.

Find

Găseşte, într-un modul, textul specificat.

InsertLines

Inserează o linie sau un grup de linii de cod la o poziţie specificată din modul.

ReplaceLines

Inlocuieşte o linie dintr-un modul cu textul specificat.

Adăugare de text la un modul Pentru a insera text într-un modul, este recomandată metoda InsertLines prin care se poate specifica linia unde are loc inserarea. Exemplul din Help (intrarea InsertLines Method) creează o formă nouă, adaugă un buton de comandă, creează procedura evenimentului Click şi inserează o linie de cod cu metoda InsertLines.

148

Dacă textul care se doreşte adăugat trebuie să fie într-un modul nou, acesta se poate crea prin metoda RunCommand a obiectului Application (comanda Module din meniul Insert trebuie să fie permisă): RunCommand acCmdNewObjectModule Pentru lista integrală a constantelor permise la aplicarea metodei se va vedea intrarea "RunCommand Method Constants" în Help. Exemplul următor utilizează metoda AddFromFile pentru a adăuga conţinutul unui fişier text la un modul nou. Modulul creat este salvat cu acelaşi nume ca şi fişierul text. Function AddFromTextFile(strFileName) As Boolean Dim strModuleName As String, intPosition As Integer Dim intLength As Integer Dim mdl As Module ' memorarea numelui de fişier într-o variabilă strModuleName = strFileName ' eliminarea căii din numele fişierului Do ' găsirea caracterului \ intPosition = InStr(strModuleName, "\") If intPosition = 0 Then Exit Do Else intLength = Len(strModuleName) ' eliminare cale din şir strModuleName = Right (strModuleName, Abs(intLength – intPosition)) End If Loop ' eliminarea extensiei intPosition = InStr(strModuleName, ".") If intPosition > 0 Then intLength = Len(strModuleName) strModuleName = Left(strModuleName, intPosition –1) End If ' Crearea modulului nou RunCommand acCmdNewObjectModule ' salvarea modulului DoCmd.Save , strModuleName ' returnarea referinţei la obiectul Module Set mdl = Modules(strModuleName) ' adăugarea fişierului text mdl.AddFromFile strFileName ' salvarea modulului modificat DoCmd.Save End Function Observaţie. Dacă execuţia procedurii în linia care execută prima salvare a modulului are loc în modul pas cu pas, atunci focusul este în modulul de unde se execută codul şi nu în modulul nou creat. În acest fel, Visual Basic va încerca, mai degrabă, salvarea modulului cu focusul şi nu a modulului nou creat.

149

Evenimentele unui modul clasă Modulele de clasă, care nu sunt asociate cu o formă sau un raport, au două evenimente: Initialize şi Terminate. Evenimentul Initialize se declanşează la crearea unei noi instanţe a obiectului. Terminate apare atunci când se elimină un obiect utilizator din memorie. Pentru a crea procedurile de răspuns la evenimente, se deschide modulul clasă, se selectează Class în boxa Object şi se alege Initialize sau Terminate în lista Procedure. Evenimentele pot fi utilizate, de exemplu, pentru a iniţializa o variabilă la nivel de modul o dată cu crearea obiectului. Colecţia References Un obiect Reference reprezintă o referinţă din Microsoft Access la alt proiect sau la o bibliotecă de obiecte. Obiectele Reference sunt conţinute în colecţia References, fiecare element din colecţie corespunzând unei referinţe selectate în dialogul References (meniul Tools). Colecţia References şi obiectele Reference pot fi utilizate din Visual Basic pentru a adăuga referinţe, pentru a verifica referinţele existente sau pentru a anula referinţele care nu mai sunt necesare. Obiectul sau colecţia

Este conţinut(ă) în

Conţine

Reference (obiect)

References

(nimic)

References (colecţie)

Application

Obiecte Reference

Referirea obiectelor Reference Un obiect Reference este accesat prin intermediul colecţiei References. Un obiect referit poate fi atribuit unei variabile obiect în mod uzual: Dim ref As Reference Set ref = References!VBA Set ref = References("VBA") Set ref = References(1) ' de remarcat că numerotarea ' colecţiei References începe cu 1 Proprietăţile obiectului Reference Tabelul următor prezintă pe scurt proprietăţile obiectului Reference. Proprietatea

Descriere

BuiltIn

Indică dacă referinţa este implicită, necesară bunei funcţionări a aplicaţiei Microsoft Access.

Collection

Returnează o referinţă la colecţia References.

FullPath

Returnează calea şi numele de fişier al proiectului referit sau al bibliotecii de obiecte.

150

GUID

Returnează identificatorul global unic (GUID – Globally Unique Identifier) al proiectului referit sau al bibliotecii de obiecte. Un GUID este memorat în registry-ul Windows.

IsBroken

Indică dacă referinţa punctează către o referinţă validă.

Kind

Indică dacă obiectul Reference punctează la un proiect Visual Basic (valoarea Project sau 1) sau la o bibliotecă (TypeLib sau 0).

Major

Returnează valoarea din stânga punctului zecimal din numărul de versiune al fişierului referit.

Minor

Returnează valoarea din dreapta punctului zecimal din numărul de versiune al fişierului referit.

Name

Returnează numele proiectului sau al bibliotecii de obiecte către care duce referinţa.

Metodele colecţiei References Obiectul Reference nu are asociate metode. Metodele colecţiei References sunt Metoda

Descriere

AddFromFile

Creează o referinţă la un fişier care conţine un proiect sau o bibliotecă de obiecte. References.AddFromFile(filename)

AddFromGUID

Creează o referinţă la un proiect sau bibliotecă de obiecte pornind de GUID-ul fişierului, memorat în registry. Object.AddFromGUID(guid)

Item

Returnează un element particular al colecţiei References.

Remove

Elimină un obiecte Reference din colecţia References.

Stabilirea unei referinţe în Visual Basic Primele două metode enumerate în tabelul precedent, AddFromFile şi AddFromGUID, permit stabilirea unei referinţe în mod programatic. Următorul exemplu creează o referinţă în timpul execuţiei. Function AddReference (strFilePath As String) As Boolean Dim ref As Reference Const conReferenceExists As Long = 32813 On Error GoTo Error_AddReference ' Adaugă o referinţă la un proiect sau bibliotecă de obiecte Set ref = References.AddFromFile(strFilePath) AddReference = True Exit_AddReference: Exit Function Error_AddReference: If Err conReferenceExists Then MsgBox Err & ": " & Err.Description End If AddReference = False

151

Resume Exit_AddReference End Function Apelul acestei funcţii poate fi efectuat după modelul Sub SetSolutionsReferences () Const strRefPath As String = "C:\Program Files\Microsoft Office" _ & "\Office\Samples\Solutions.mdb" If AddReference (strRefPath) = True Then MsgBox "Reference set successfully." Else MsgBox "Reference not set successfully." End If End Sub Obiectul DoCmd Metodele obiectului DoCmd sunt utilizate pentru a executa acţiuni (macro-uri) Microsoft Access din Visual Basic. De altfel, aceasta este singura utilitate a obiectului DoCmd, acesta neavând proprietăţi şi evenimente. Sintaxa este [application.]DoCmd.method [arg1, arg2, ...] unde application este obiectul Application, opţional method este una dintre metodele suportate de obiect arg1, arg2, ... sunt argumentele metodei selectate. Omiterea argumentelor care sunt opţionale este echivalentă cu acceptarea valorilor implicite ale acestora. Obiectul DoCmd nu suportă metode care corespund cu acţiunile • • • • • • • •

AddMenu. MsgBox. Se utilizează funcţia MsgBox. RunApp. Se utilizează funcţia Shell pentru a executa altă aplicaţie. RunCode. Se execută funcţia direct în Visual Basic (instrucţiunea Call). SendKeys. Se utilizează instrucţiunea SendKeys. SetValue. Se stabileşte valoarea direct în Visual Basic (instrucţiunea Let). StopAllMacros. Se utilizează instrucţiunile Stop sau End. StopMacro. Se utilizează instrucţiunile Exit Sub sau Exit Function.

Important! Pentru o listă completă a acţiunilor, care coincide, excepând cele enumerate, cu lista metodelor obiectului, se va urma: Help – DoCmd Object – Action Constants (lista alfabetică a acţiunilor) sau actions, reference topics (acţiuni grupate pe categorii). Pentru explicaţii complementare se va urmări atât subiectul privind metoda cât şi subiectul privind acţiunea sinonimă. Pentru exemplificare prezentăm două metode ale obiectului DoCmd.

152

Metoda OpenForm Se execută din Visual Basic acţiunea OpenForm. Sintaxa este DoCmd.OpenForm formname[, view][, filtername][, wherecondition][, datamode] [, windowmode][, openargs] unde formname este un şir cu numele valid al unei forme din baza de date curentă. Dacă se execută codul înre-o bibliotecă, forma se va căuta mai întâi în baza de date bibliotecă şi apoi în baza curentă. view este modul de vizualizare Access şi poate avea una din valorile: acDesign, acFormDS, acNormal (default), acPreview. Valoarea implicită deschide forma în Form view. filtername este un şir care conţine numele valid al unei interogări din baza de date curentă. wherecondition este un şir care conţine o clauză validă WHERE SQL, fără cuvântul WHERE. datamode este una dintre constantele: acFormAdd, acFormEdit, acFormPropertySettings (default), acFormReadOnly. Argumentul fixează modul de acces la date (adăugare, editare etc.). Argumentele acoperă proprietăţile AllowEdits, AllowDeletions, AllowAdditions şi DataEntry ale formei, proprietăţile sunt considerate în modul implicit (acFormPropertySettings). windowmode stabileşte modul de afişare a ferestrei formei. Poate fi o constantă: acDialog (proprietăţile Modal şi PopUp ale formei sunt Yes), acHidden (forma este ascunsă), acIcon (forma este minimizată), acWindowNormal (valoarea implicită, forma este afişată potrivit proprietăţilor sale). openargs este un şir utilizat pentru stabilirea proprietăţii OpenArgs a formei. Această valoare poate fi utilizată ulterior de cod (de exemplu într-o procedură eveniment). Argumentul este valabil doar în Visual Basic (nu există pentru acţiunea sinonimă Access). Metoda RunCommand Prin această metodă, aplicabilă obiectului Application sau DoCmd, se execută o comandă dintr-un meniu predefinit sau dintr-o bară de unelte. Sintaxa este [object.]RunCommand command unde object este Application sau DoCmd, opţional. command este o constantă intrinsecă specificând comanda care se execută. Lista tuturor constantelor admise ca argument de comandă se poate vedea în Help (intrarea RunCommand Method Constants) sau în Object Browser (Access în lista Project/Library, AcCommand în lista Classes). Meniurile şi barele de unelte construite de utilizator nu pot fi accesate prin metoda RunCommand.

153

Obiectul Screen Obiectul Screen se referă la forma, raportul, foaia de date (datasheet) sau controlul care are focusul. Acest obiect se poate utiliza pentru a lucra cu un obiect particular de pe ecran. De exemplu, se poate utiliza proprietatea ActiveForm pentru a returna o referinţă la forma din fereastra activă, fără a şti numele formei. Obiectul Screen nu poate fi utilizat pentru activarea formei, raportului sau controlului. Acest efect se obţine prin metoda SelectObject a obiectului DoCmd. Referirea la Screen atunci când nu există nici o formă activă, raport sau control, produce o eroare de execuţie. Proprietăţile obiectului Screen Tabelul următor conţine proprietăţile obiectului Screen. Proprietatea

Descriere

ActiveControl

Returnează o referinţă la controlul care are focusul.

ActiveDatasheet

Returnează o referinţă la foaia de date care are focusul.

ActiveForm

Returnează o referinţă la forma care are focusul.

ActiveReport

Returnează o referinţă la raportul care are focusul

Application

Returnează o referinţă la obiectul Application.

MousePointer

Stabileşte sau întoarce valoarea tipului de pointer al mouse-ului.

Parent

Returnează o referinţă la obiectul care conţine obiectul Screen.

PreviousControl

Returnează o referinţă la controlul care a avut anterior focusul.

Tipul de pointer poate fi: Valoare

Explicaţie

0

(Default) Forma pointerului este determinată de Microsoft Access

1

Normal Select (Arrow)

3

Text Select (I-Beam)

7

Vertical Resize (Size N, S)

9

Horizontal Resize (Size E, W)

11

Busy (Hourglass)

Potrivit celor spuse anterior, utilizarea obiectului Screen trebuie să implementeze şi tratarea erorilor deoarece dacă obiectul aşteptat nu are focusul, atunci se produce o eroare. Este de preferat să se utilizeze mai întâi metoda SetFocus pentru a focaliza obiectul dorit şi apoi să se utilizeze Screen. Metoda SetFocus este cea asociată formei, raportului,

154

controlului ţintă. Este interzisă utilizarea obiectului Screen cu metoda OutputTo (care produce ieşirea unor date pe o formă, raport etc.) a obiectului DoCmd. Este de notat că proprietatea ActiveForm şi proprietatea Me nu produc în mod necesar aceeaşi referinţă. Me reprezintă forma în care se execută curent codul, pe când ActiveForm returnează forma activă pe ecran şi care poate fi diferită de cea în care se execută în acel moment cod Visual Basic. De exemplu, un eveniment Timer poate să apară pe o formă care nu este activă. În acest caz Me este utilizat pentru a referi forma pe care se produce evenimentul Timer iar ActiveForm se referă la forma activă pe ecran când se produce evenimentul Timer. Următorul exemplu utilizează evenimentul Timer pentru a interoga forma activă la intervale regulate de timp. Forma în care se declanşează evenimentul poate fi sau nu forma activă. Private Sub Form_Load () Me.TimerInterval = 30000 End Sub Private Sub Form_Timer () Const conFormNotActive As Integer = 2475 Const conFormInDesignView As Integer = 2478 On Error GoTo Error_Timer ' reconsultă sursa de date pentru forma activă Screen.ActiveForm.Requery Exit_Timer: Exit Sub Error_Timer: If Err = conFormNotActive Or Err = conFormInDesignView Then Resume Exit_Timer Else MsgBox Err & ": " & Err.Description End If End Sub Observaţie. Intervalul de timp, din proprietatea TimerInterval este în milisecunde, instrucţiunea Me.TimerInterval = 30000 stabileşte prin urmare declanşarea evenimentului la fiecare 30 de secunde. Stabilirea intervalului se efectuează în procedura evenimentului Load. DAO (Data Access Objects) Biblioteca de tipuri Microsoft DAO oferă o cale de control a unei baze de date din orice aplicaţie care suportă Visual Basic for Applications. Anumite obiecte DAO reprezintă structura bazei de date iar altele reprezintă datele însăşi. Prin intermediul obiectelor DAO se pot crea şi gestiona baze de date locale sau la distanţă într-o multitudine de formate, se poate lucra cu datele lor. În acest capitol se explică cum se pot programa obiectele DAO din aplicaţiile Microsoft Office. Lucrul cu obiectele DAO Obiectele DAO se utilizează pentru a lucra în mod programatic cu o bază de date. Principalele acţiuni privesc: •

crearea unei baze de date, modificarea structurii tabelelor, interogărilor, indexărilor şi relaţiilor,

155

• • • •

regăsirea, adăugarea, ştergerea sau modificarea datelor din bază, implementarea securităţii datelor, lucrul cu date în diferite formate de fişiere şi legarea tabelelor din alte baze de date la baza curentă, conectarea la baze de date pe servere la distanţă şi construirea de aplicaţii client/server.

Observaţie. Pentru a utiliza obiectele DAO, trebuie ca la instalarea pachetului Microsoft Office să se selecteze şi boxa de control Data Access. Obiectele DAO sunt organizate într-o structură ierarhică. Obiectul DBEngine este de nivelul cel mai înalt şi conţine toate celelalte obiecte şi colecţii ale ierarhiei DAO. Următorul tabel conţine o descriere sumară a obiectelor. Obiect

Descriere

Connection

Conectarea prin reţea la o bază de date Open Database Connectivity (ODBC).

Container

Informaţii de securitate pentru diferite tipuri de obiecte ale bazei de date.

Database

Baza de date deschisă.

DBEngine

Obiectul cel mai de sus al ierarhiei.

Document

Informaţia de securitate pentru obiecte individuale din baza de date.

Error

Informaţii de eroare privind accesul la date.

Field

Câmp în obiecte TableDef, QueryDef, Recordset, Index, Relation.

Group

Contul grupului în baza curentă.

Index

Indexul tabelei.

Parameter

Parametru de interogare.

Property

Proprietate a unui obiect.

QueryDef

Definiţia unei interogări salvate în baza de date.

Recordset

Mulţime de înregistrări definite de o tabelă sau de o interogare.

Relation

Legătura (relaţia) dintre două câmpuri de tabel sau interogări.

TableDef

Definiţia unei tabele salvate în baza de date

User

Contul utilizatorului în grupul de lucru curent.

Workspace

Sesiunea DAO activă.

Proiectarea bazelor de date în Microsoft Access Deşi se pot crea baze de date prin VB cu DAO, uneori, pentru baze de date cu oarecare grad de permanenţă, se poate alege varianta de •

a proiecta baza de date în mediul Access destinat pentru asemenea operaţiuni şi

156

•

deschiderea bazei cu DAO din altă aplicaţie care suportă Visual Basic.

La crearea unei baze de date în Access, următoarele lucruri sunt de reţinut. o

o

o

o

Când se deschide un fişier .mdb creat în Access din altă aplicaţie, nu se poate lucra cu forme, rapoarte, macro-uri sau module Access. Formele şi rapoartele trebuiesc proiectate, deasemenea şi codul VB, în aplicaţia unde se lucrează. Dacă se scrie cod pentru procesarea unei baze de date în Access, codul respectiv nu se va executa în mod necesar şi la copierea în modulele altei aplicaţii. Pentru execuţie trebuie, în acest caz, să se elimine/înlocuiască toate entităţile specifice Access-ului (obiecte, metode, proprietăţi sau funcţii). În Access se utilizează funcţia CurrentDb pentru a returna o referinţă la baza de date curent deschisă în fereastra Access. Se poate utiliza DAO pentru a lucra cu această bază. Dacă se copie acest cod în altă aplicaţie care are Visual Basic, se va modifica textul sursă încât să se utilizeze metoda OpenDatabase a obiectului Workspace. Microsoft Access creează proprietăţi suplimentare ale obiectelor DAO. Atunci când se formează o bază cu DAO în Visual Basic şi această bază este deschisă ulterior în microsoft Access, se pot observa şi alte proprietăţi adăugate obiectelor. Aceste proprietăţi sunt şi ele enumerate în colecţia Properties a obiectului DAO.

Stabilirea unei referinţe la biblioteca de obiecte DAO Referinţa se poate realiza în mod automat, de exemplu de către Microsoft Access, sau manual prin succesiunea uzuală: Visual Basic Editor – meniul Tools – References – selectare Microsoft DAO 3.5 Object Library. După stabilirea referinţei se pot vedea obiectele DAO în Object Browser selectând DAO în lista Project/Library. Pentru anumite probleme de compatibilitate, pentru proiectele mai vechi, se poate referi Microsoft DAO 2.5/3.5 compatibility library. Proba completă pentru a vedea dacă este nevoie de referirea bilbiotecii de compatibilitate este compilarea codului sub DAO 3.5. Dacă nu există erori rezultă că nu este necesară biblioteca de compatibilitate. Referirea obiectelor DAO în Visual Basic Obiectele DAO pot fi referite în cod în acelaşi mod ca orice alt obiect. Deoarece obiectul DBEngine nu are o colecţie, poate fi referit direct. Celelalte obiecte se vor referi în cadrul colecţiilor unde aparţin şi potrivit locului din ierarhia deobiecte. Fiecare obiect poate fi referit într-o colecţie • •

prin valoarea proprietăţii Name a obiectului respectiv sau prin numărul de ordine din colecţie. Obiectele DAO sunt indexate plecând cu 0.

Exemple: Databases("Salariati") Databases(0) Referirea unui obiect Database în cod se realizează şi prin poziţionarea în ierarhie: Dim dbs As Database Set dbs = DBEngine.Workspaces(0).Databases(0)

157

prin care se obţine o referinţă la prima bază de date (indicele 0 din colecţia Databases) din prima zona de lucru (indicele 0 din colecţia Workspaces), zona implicită. De notat că dacă se lucrează într-o aplicaţie diferită de Access, atunci trebuie să se deschidă o bază de date cu metoda OpenDatabase mai înainte de a rula codul precedent. Pentru aplicaţiile diferite de Access, calificarea obiectelor poate produce mai multă claritate, plus certitudinea referii corecte: Dim dbs As DAO.Database Adăugarea de noi obiecte DAO la o colecţie După cum s-a precizat deja, anumite obiecte DAO reprezintă structura bazei de date, celelalte oferind mijloace de lucru cu datele din bază. Obiectele care reprezintă structura bazei sunt salvate o dată cu baza. În general, obiectele utilizate în lucrul cu datele din bază nu sunt salvate ci sunt create de fiecare dată când este nevoie de ele. Crearea unui nou obiect DAO care trebuie salvat cu baza de date se va completa cu utilizarea metodei Append a colecţiei asociate de obiecte salvate. Exemplul următor dă o imagine despre acest proces. Exmplul creează un nou obiect TableDef (care reprezintă o nouă tabelă) cu un nou obiect Field (care reprezintă un câmp din noua tabelă). Obiectul Field creat se adaugă la colecţia Fields a noii tabele iar noul obiect TableDef este adăugat la colecţia TableDefs a obiectului Database care reprezintă baza de date deschisă. Function AddTable () As Boolean ' declaraţii Dim dbs As Database, tdf As TableDef, fld As Field Const conPath As String = "C:\ …\Northwind.mdb" On Error GoTo Err_AddTable ' asignarea bazei curente la variabila database Set dbs = DAO.DBEngine.Workspaces(0).OpenDatabase(conPath) ' crearea noii tabele Set tdf = dbs.CreateTableDef("ArchivedInvoices") Set fld = tdf.CreateField("OrderId", dbLong) ' adăugarea la colecţiile adecvate, care se salvează tdf.Fields.Append fld dbs.TableDefs.Append tdf dbs.Close AddTable = True Exit_AddTable: Exit Function Err_AddTable: MsgBox "Error " & Err & ": " & Err.Description AddTable = False Resume Exit_AddTable End Function Observaţie. În Access se va utiliza CurrentDb pentru a returna o referinţă la baza de date curentă deschisă.

158

Lucrul cu date externe Se poate utiliza DAO pentru lucrul cu diferite formate de baze de date. Există trei mari categorii de formate de baze de date accesibile prin DAO. Prima categorie este caracterizată de formatul Microsoft Jet. Se poate utiliza DAO cu toate bazele de date create cu Microsoft Jet, incluzând cele create în Microsoft Access, Microsoft Visual Basic, Microsoft Visual C++ şi Microsoft Excel. A doua categorie este caracterizată de formatul ISAM instalabil. Un driver ISAM care se poate instala este un driver care oferă acces la formate de baze de date externe prin DAO şi Microsoft Jet. La instalarea aplicaţiei se poate cere instalarea oricărui driver pentru formatele: • • • • • • • •

Microsoft FoxPro dBase Paradox Microsoft Excel Microsoft Exchange/Outlook Lotus 1-2-3 Date tabelare în fişiere HTML etc.

A treia categorie de formate de baze de date accesibile prin DAO este sursa de date Open Database Connectivity (ODBC). Sursele de date ODBC, cum ar fi Microsoft SQL Server 4.2 şi mai mari, necesită un driver ODBC. Adesea o sursă de baze ODBC este pe un server de reţea, adică ODBC este util pentru dezvoltarea aplicaţiilor client/server. Următoarea secţiune tratează subiectul mai pe larg. Utilizare DAO cu surse de date ODBC Există două moduri diferite de utilizare DAO cu ODBC: – prin Microsoft Jet, sau – prin noua tehnologie numită ODBCDirect. Dacă se lucrează cu o baza de date creată cu Microsoft Jet database engine sau într-un format extern suportat de un driver instalabil ISAM, toate operaţiunile DAO sunt procesate prin Microsoft Jet. Dacă se lucrează cu o sursă de date ODBC, operaţiunile DAO se pot procesa fie prin Microsoft Jet, fie prin ODBCDirect care ocoleşte motorul Microsoft Jet şi lucrează direct cu datele în sursa ODBC. Alegerea este în funcţie de tipul de operaţiuni efectuate. Se poate utiliza DAO cu Microsoft Jet, pentru surse ODC, atunci când sunt necesare avantajele Jet: abilitatea de a crea sau modifica obiecte, unirea datelor din mai multe formate de baze de date. Se poate utiliza ODBCDirect atunci când se execută interogări sau proceduri memorate pe un server back_end cum ar fi Microsoft SQL Server, sau când aplicaţia client unde se lucrează necesită capacităţile specifice ODBC cum ar fi actualizări în loturi sau interogări asincrone. ODBC poate efectua anumite operaţiuni client/server mult mai repede. Deoarece nu toate posibilităţile DAO sunt accesibile cu ODBCDirect, Microsoft DAO mai suportă încă ODBC prin Microsoft Jet. Se poate astfel utiliza ODBC prin Microsoft Jet, prin ODBCDirect, sau prin ambele cu o singură sursă de date ODBC. Metoda care este utilizată în accesarea unei surse ODBC este determinată de tipul spaţiului de lucru în care se lucrează. Un spaţiu de lucru, reprezentat printr-un obiect Workspace, este o sesiune deschisă pentru un cont utilizator particular. O sesiune marchează o succesiune de operaţii efectuate de motorul de baze de date, începe cu intrarea (log on)

159

utilizatorului şi se termină la ieşirea utilizatorului (log off). Operaţiunile pe care un utilizator le poate executa în timpul unei sesiuni sunt determinate de drepturile conferite acelui utilizator. Dacă nu se specifică tipul spaţiului de lucru, DAO creează un spaţiu în mod implicit. Cu DAO 3.5 se poate crea oricare dintre cele două spaţii de lucru pentru operaţii ODBC. În spaţiul Microsoft Jet se utilizează accesul prin Jet, în spaţiul ODBCDirect se va utiliza cealaltă posibilitate. Fiecare spaţiu de lucru are propriul model de obiecte şi vor fi prezentate în continuarea capitolului. Utilizare DAO cu Microsoft Jet Spaţiile de lucru Microsoft Jet includ obiecte pentru definirea structurii bazei de date, cum ar fi TableDef, QueryDef, Field, Index, Parameter şi Relation. Alte obiecte, cum ar fi Recordset, sunt utile pentru procesarea datelor din bază. O a treia categorie de obiecte, cum ar fi User, Group, Container şi Document, servesc pentru asigurarea securităţii datelor. Pentru a vedea întreaga ierarhie de obiecte pentru spaţiul de lucru Microsoft Jet se va selecta Help (Microsoft Access Programming and Language References) – Microsoft Data Access Objects (DAO) – "Data Access Object Model for Microsoft Jet Workspaces". In schema următoare este prezentată doar partea superioară a ierarhiei. La prezentarea fiecărui obiect se vor aduce unele explicaţii suplimentare. Se observă că obiectul de nivel cel mai înalt, DBEngine, nu aparţine unei colecţii, deci poate fi referit direct. Toate celelalte obiecte sunt referite prin colecţia la care aparţin. Săgeţile fără obiect terminal punctează către structuri nereprezentate în figură. Obiectul DBEngine Obiectul DBEngine, de nivel maxim în ierarhia de obiecte DAO, este obiectul implicit al modelului, astfel încât menţionarea lui explicită poate fi omisă în multe situaţii. Pe nivelul imediat inferior al ierarhiei se găsesc două colecţii: Workspaces – spaţiile de lucru, Errors – erorile apărute în timpul unei operaţiuni DAO. Colecţia Workspaces este implicită şi referinţa la ea poate fi omisă. O referinţă la primul obiect Workspace din colecţia Workspaces poate fi obţinută prin una din instrucţiunile Set wrk = DBEngine.Workspaces (0) Set wrk = DBEngine (0) Set wrk = Workspaces (0) în care se observă prezenţa opţională a obiectelor implicite. Proprietăţile obiectului DBEngine sunt prezentate în tabelul următor. Proprietatea

Descriere

DefaultType

Long, determină tipul spaţiului de lucru: dbUseJet –Microsoft Jet database engine dbUseODBC – ODBC data source

DefaultUser, DefaultPassword

Şiruri, numele utilizatorului şi parola

160

IniPath

Şir, informaţia despre cheia din Windows Registry care conţine valorile pentru Microsoft Jet database engine (numai spaţiile de lucru Microsoft Jet).

LoginTimeout

Întreg, timpul cât se aşteaptă intrarea unu utilizator.

SystemDB

Şir, calea pentru localizarea curentă a fişierului cu informaţia despre grupurile de lucru, workgroup (doar spaţii Microsoft Jet).

Version

Şir, informaţii despre versiunea DAO.

Dacă nu se creează un obiect Workspace specific, un asemenea obiect este creat în mod automat de DAO atunci când este necesar. Atributele implicite ale acestui spaţiul sunt DefaultUser egal cu Admin iar DefaultPassword egal cu şirul vid "". În mod implicit, proprietatea DefaultType are valoarea dbUseJet şi spaţiul de lucru este Microsoft Jet. Proprietatea poate fi acoperită pentru un spaţiu particular prin tipul precizat la crearea acestuia. Metodele obiectului DBEngine sunt Metoda

Descriere

BeginTrans, CommitTrans, Rollback

Metodele care controlează efectuarea tranzacţiilor.

CompactDatabase, RepairDatabase

Compactarea bazei de date, refacerea unei baze deteriorate.

CreateDatabase, CreateWorkspace

Crearea unei baze de date sau a unui spaţiu de lucru.

Idle

Suspendă procesarea datelor din bază

OpenConnection, OpenDatabase

Deschide şi returnează o referinţă la un obiect Connection, respectiv Database.

RegisterDatabase

Completează în Windows Registry informaţia ODBC.

SetOption

Înlocuieşte temporar valorile din Windows Registry pentru spaţiile Microsoft Jet

Unele metode sunt prezentate în continuare. Pentru mai multe informaţii despre funcţiuni şi parametri se vor vedea intrările respective din DAO Help. Colecţia Workspaces Obiectul DAO Workspace defineşte o sesiune pentru un utilizator, bazată pe permisiunile (drepturile) utilizatorului. Se utilizează obiectul Workspace pentru a gestiona sesiunea curentă. Workspace conţine bazele de date deschise şi oferă mecanismul necesar tranzacţiilor şi securităţii aplicaţiei. Colecţia Workspaces conţine toate obiectele active Workspace din DBEngine, care au fost adăugate colecţiei. La începutul lucrului cu obiecte DAO din Visual Basic, DAO creează în mod automat un spaţiu implicit. Referirea la acesta se realizează prin

161

Dim wrk As Workspace Set wrk = Workspaces (0) adică se referă primul obiect din colecţie. Spaţiile de lucru DAO pot fi partajate sau ascunse. Un spaţiu este ascuns până când utilizatorul îl marchează drept partajat prin adăugarea obiectului Workspace la colecţia Workspaces. După adăugare, spaţiul este accesat prin intermediul colecţiei. Un obiect Workspace necesar doar pentru o procedură particulară se poate crea dar fără adăugarea la colecţia Workspaces. După cum s-a mai spus, există două tipuri de obiecte Workspace: Microsoft Jet şi ODBCDirect. În Microsoft Jet se poate utiliza DAO cu motorul de baze de date Microsoft Jet pentru a accesa date din baze de date Microsoft Jet, surse de date ISAM instalabile şi surse de date ODBC. Într-un spaţiu ODBCDirect, se poate utiliza DAO pentru a accesa date din surse ODBC fără a trece prin motorul Jet. Într-o aceeaşi aplicaţie se poate lucra cu ambele tipuri de spaţii de lucru. Crearea unui spaţiu Microsoft Jet Se utilizează metoda CreateWorkspace a obiectului DBEngine. Exemplul următor utilizează constanta de tip dbUseJet. Dacă proprietatea DefaultType este fixată pe dbUseJet, atunci argumentul de tip nu este necesar şi se creează în mod automat un spaţiu Microsoft Jet. Dim wrk As Workspace Set wrk = CreateWorkspace("JetWorkSpace", "Admin", "", dbUseJet) noul spaţiu fiind pentru utilizatorul Admin şi fără parolă. Noul spaţiu de lucru nu este adăugat în mod automat la colecţia Workspaces, pentru aceasta se va utiliza metoda Append a colecţiei. Acest lucru este necesar atunci când spaţiul nou definit este utilizat şi în afara procedurii unde a fost creat. Metoda CreateWorkspace (obiectul DBEngine) Sintaxa Set workspace = CreateWorkspace(name, user, password, type) unde workspace este o variabilă obiect care reprezintă obiectul Workspace care se creează. name este şirul care conţine numele unic al obiectului. Începe cu o literă, are lungimea maximă 20. user identifică proprietarul noului obiect Workspace. password conţine parola pentru noul obiect Workspace, un şir până la 14 caractere cu excepţia lui null. type este opţional şi stabileşte tipul spaţiului (dbUseJet, dbUseODBC) După utilizarea metodei este creat obiectul Workspace, începe o nouă sesiune şi obiectul poate fi referit în cod. Obiectele Workspace nu sunt permanente, nu se pot salva iar proprietatea Name nu mai poate fi modificată după trecerea obiectului în colecţia Workspaces.

162

Dacă tipul este stabilit la dbUseODBC şi nu există deja create spaţii Jet, atunci motorul Jet nu este încărcat în memorie şi toată activitatea se efectuează cu sursa de date ODBC identificată în obiectul Connection. Pentru a elimina un obiect Workspace din colecţia Workspaces, se închid toate bazele de date şi conexiunile şi apoi se utilizează metoda Close a obiectului Workspace. Colecţia Errors (obiectul DBEngine) Un obiect Error conţine informaţia despre o eroare apărută în timpul unei operaţiuni DAO. Apariţia mai multor erori în aceeaşi operaţiune se reflectă în obiecte Error distincte, mulţimea acestora formând colecţie Errors. Atunci când o nouă operaţiune generează o eroare, colecţie Errors este golită şi completată cu noile erori. Operaţiunile DAO care nu generează erori nu au efect asupra colecţiei Errors. Erorile sunt indexate în colecţie în ordinea crescătoare a nivelelor de eroare. Nivelul cel mai înalt (deci ultimul obiect din colecţie) este eroare raportată de VBA, identică cu eroarea raportată de obiectul VBA Err. Colecţia Errors are: • •

proprietatea Count, care dă numărul elementelor din colecţie metoda Refresh, care actualizează colecţia potrivit situaţiei curente.

Obiectul Error nu are decât proprietăţile (nu conţine metode sau colecţii) • • • • •

Description, şirul care conţine descrierea erorii HelpContext, este un Long cu identificatorul de context din fişierul Help asociat HelpFile, conţine calea completă către fişierul Help Number, numărul (Long) al erorii. Pentru o listă completă se va vedea intrarea Trappable Microsoft Jet and DAO Errors din Help. Source, un şir conţinând numele obiectului sau aplicaţiei care a generat eroarea.

Colecţia Databases Obiectul Database reprezintă o bază de date deschisă. Această poate fi o bază Jet sau o sursă externă de date. Colecţia Databases conţine toate bazele de date deschise curent. Situarea în ierarhie este Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Database (obiect)

Colecţia Databases

Colecţia Containers Colecţia QueryDefs Colecţia Properties Colecţia Recordsets Colecţia Relations Colecţia TableDefs

Databases (colecţie)

Obiectul Workspace

Obiecte Database

Deschiderea unei baze de date Metoda OpenDatabase, a obiectului DBEngine sau a obiectului Workspace, deschide o bază de date şi returnează o referinţă la obiectul care o reprezintă. Utilizarea metodei cu obiectul DBEngine deschide baza de date în spaţiul de lucru implicit, ca în exemplul următor

163

Function RetrieveRecordset (strDbName As String, strSource As String ) As Boolean Dim dbs As Database Dim rst As Recordset On Error GoTo Err_RetrieveRecordset Set dbs = OpenDatabase (strDbName) Set rst = dbs.OpenRecordset(strSource, dbOpenDynaset) ' se prelucrează înregistrările din recordset … RetrieveRecordset = True Exit_RetrieveRecordset: rst.Close dbs.Close Exit Function Err_RetriveRecordset: MsgBox "Eroare " & Err & ": " & Err.Description RetrieveRecordset = False Resume Exit_RetriveRecordset End Function În Microsoft Access, se utilizează funcţia CurrentDb pentru a returna o referinţă la baza de date curentă. Metoda OpenDatabase se utilizează pentru deschiderea altei baze de date decât cea curent deschisă sau pentru a deschide baze în spaţiul de lucru ODBCDirect. Dim dbs As Database Set dbs = CurrentDb Debug.Print dbs.Name Crearea cu DAO a duplicatelor unei baze de date (database replicas) Diferite necesităţi de arhivare sau de lucru în reţea impun crearea şi gestionarea unor copii ale unei baze de date. Una dintre copii este desemnată drept Design Master, celelalte copii find denumite duplicate sau replici. Replicile pot fi menţinute pe aceeaşi maşină sau pe maşini diferite. Adăugarea, modificarea sau ştergerea obiectelor se poate efectua doar în Design Master. Datele pot fi modificate în Design Master şi în orice replică a bazei de date. Atunci când un utilizator modifică date dintr-o bază duplicată, utilizatorii celorlalte replici pot să-şi sincronizeze replicile, astfel încât aceleaşi date să fie în toate copiile. Se poate utiliza DAO pentru a face o bază replicabilă, pentru a crea replici, le sincroniza şi gestiona mulţimea replicilor. Se pot crea, de asemenea, replici parţiale care conţin doar o submulţime de înregistrări dintr-o replică totală. Utilizarea replicilor parţiale permite sincronizarea unei replici doar cu datele necesare şi nu cu întreaga bază de date. Pentru ca o bază de date să admită replici trebuie să se fixeze proprietatea Replicable sau proprietatea ReplicableBool a obiectului Database corespunzător. Aceste proprietăţi nu există pentru obiectul Database până când nu sunt create prin metoda CreateProperty şi adăugate la colecţia Properties. După permiterea replicărilor, crearea unei baze duplicat se realizează prin metoda MakeReplica. Diferenţa dintre proprietăţile Replicable şi ReplicableBool este de valori: prima are o valoare şir, a doua o valoare logică. Următorul exemplu creează manual o copie a bazei de date, o face replicabilă şi creează o replică a bazei.

164

Function ReplicateDatabase (strDBName As String) As Boolean Dim dbs As Database, prp As Property Dim strBackup As String, strReplica As String Const conPropNotFound As Integer = 3270 On Error GoTo Err_ReplicateDatabase If InStr(strDBName, ".mdb") > 0 Then strBackup = Left(strDBName, Len(strDBName) - 4) Else strBackup = strDBName End If strReplica =strBackup & "Replica" & ".mdb" If MsgBox("Make backup copy of file?", vbOKCancel) = vbOK Then strBackup = strBackup & ".bak" FileCopy strDBName, strBackup MsgBox "Copied file to " & "strBackup" End If Set dbs = OpenDatabase (strDBName, True) dbs.Properties("ReplicaBool") = True dbs.MakeReplica strReplica, "Replica of " & strDBName MsgBox "Created replica '" & strReplica & "'." dbs.Close ReplicateDatabase = True Exit_ReplicateDatabase: Exit Function Err_ ReplicateDatabase: If Err = conPropNotFound Then Set prp = dbs.CreateProperty("ReplicableBool", dbBoolean, True) dbs.Properties.Append prp Resume Next Else MsgBox "Error " & ": " & Err.Description End If ReplicateDatabase = False Resume Exit_ReplicateDatabase End Function Colecţia TableDefs Un obiect TableDef reprezintă definiţia memorată a unei tabele din bază sau a unei tabele legate din spaţiul de lucru Microsoft Jet. Toate obiectele TableDef memorate într-o bază de date formează colecţia TableDefs. Relaţiile din ierarhie sunt Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

TableDef (obiect)

Colecţia TableDefs

Colecţia Fields Colecţia Indexes Colecţia Properties

TableDefs (colecţie)

Obiectul Database

Obiecte TableDef

165

Crearea prin cod a unei tabele Metoda de creare este CreateTableDef a obiectului Database. După crearea unui nou obiect TableDef, dar înainte de adăugarea la bază, trebuie să se definească unul sau mai multe câmpuri pentru tabela definită. Sintaxa metodei CreateTableDef este Set tabledef = database.CreateTableDef (name, attributes, source, connect) unde tabledef

este o variabilă obiect reprezentând obiectul TableDef care se creează.

database este o variabilă obiect reprezentând obiectul Database unde se doreşte crearea noului obiect. name este un şir opţional, care conţine denumirea tabelei. attributes este o constantă sau o combinaţie de constante indicând caracteristici ale tabelei. Lista este în Help - TableDef object - Attributes Property. source este un Variant (subtip String), opţional. Conţine numele tabelei în baza de date externă care este sursa datelor. Şirul devine proprietatea SourceTableName a noului obiect. connect, un Variant (subtip String), opţional. Conţine informaţia despre sursa unei baze deschise, o bază de date utilizată într-o interogare pass-through, sau o tabelă legată. La proprietatea Connect se pot găsi mai multe informaţii. Argumentele care se omit la crearea tabelei se vor asigna prin proprietăţi înainte de adăugarea obiectului la colecţie. După aceea nu mai sunt disponibile toate proprietăţile. Pentru eliminarea unui obiect TableDef se utilizează metoda Delete a colecţiei TableDefs. Următorul exemplu realizează crearea unei tabele pentru baza de test Northwind. Function CreateErrorsTable () As Boolean Dim dbs As Database, tdf As TableDef, fld As Field, idx As Index Dim rst As Recordset, intCode As Integer, strErr As String Const conAppObjErr = "Application-defined or object-defined error" ' creează tabela Errors cu câmpurile ErrorCode şi ErrorString Set dbs = CurrentDb On Error Resume Next ' ştergerea unei tabele Errors existente dbs.TableDefs.Delete "Errors" On Error GoTo Error_CreateErrorsTable ' crearea tabelei Set tdf = dbs.CreateTableDef("Errors") ' creare câmpuri Set fld = tdf.CreateField("ErrorCode", dbInteger) tdf.Fields.Append fld Set fld = tdf.CreateField("ErrorString", dbMemo) tdf.Fields.Append fld

166

' creare index Set idx = tdf.CreateIndex("ErrorCodeIndex") Set fld = idx.CreateField("ErrorCode") With idx .Primary = True .Unique = True .Required = True End With idx.Fields.Append fld tdf.Indexes.Append idx ' deschidere recordset în tabela Errors Set rst = dbs.OpenRecordset("Errors") ' stabilirea indexului pentru recordset rst.Index = "ErrorCodeIndex") ' arătarea pointerului clepsidră DoCmd.Hourglass True ' ciclarea în codurile de eroare For intCode = 1 To 32767 On Error Resume Next strErr = "" ' tentativa de apariţie a une erori Err.Raise intCode ' verificarea dacă eroarea este VBA, DAO sau Access ' dacă eroarea nu este VBA, atunci proprietatea Description a obiectului 'Err conţine textul "Application-defined or object-defined error" If Err.Description conAppObjErr Then strErr = Err.Description ' se utilizează metoda AccessError pentru returnarea şirului descriptiv ' pentru erorile DAO şi Access. ElseIf AccessError(intCode)conAppObjErr Then strErr = AccessError(intCode) End If ' dacă numărul de eroare are un şir descriptiv, se adaugă la tabela definită If Len(strErr) > 0 Then 'Adăugarea noii înregistrări la recordset rst.AddNew ' adăugarea numărului erorii la tabelă rst!ErrorCode = intCode ' adăugarea şirului descriptiv rst!ErrorString.AppendChunk strErr ' actualizare înregistrare rst.Update End If Next intCode DoCmd.Hourglass False ' închidere recordset rst.Close MsgBox "Errors table created" ' arătarea noii tabele în fereastra Database (din Access) RefreshDatabaseWindow

167

CreateErrorsTable = True Exit_CreateErrorsTable: Exit Function Error_CreateErrorsTable: MsgBox Err & ": " & Err.Description CreateErrorsTable = False Resume Exit_CreateErrorsTable End Function Legarea unei tabele la o bază de date Pentru a utiliza într-o bază de date tabele dintr-o sursă de date externă, aceasta trebuie legată la baza de date. Se pot lega tabele care sunt în altă bază de date Microsoft Jet, sau tabele din alte programe şi formate de fişiere, cum ar fi Microsoft Excel, dBase, Microsoft FoxPro etc. Acest mod este mai eficient decât să se deschidă baza de date externă direct, mai ales dacă tabela vine dintr-o sursă de date ODBC. Pentru a lega o tabelă la o bază de date, se utilizează metoda CreateTableDef pentru a crea o nouă tabelă. După aceea se specifică valorile pentru proprietăţile Connect şi SourceTableName ale noului obiect creat. Se poate stabili de asemenea proprietatea Attributes. În final se adaugă tabela la colecţia TableDefs. Următorul exemplu leagă o foaie de calcul Excel 8.0 ca o tabelă la o bază de date. Înainte de executarea unui astfel de exemplu trebuie să ne convingem că pe sistem este instalat driverul Microsoft Excel ISAM (Msexcl35.dll). Acest driver permite fişierelor Excel 97 să lucreze cu Microsoft Jet database engine. Function LinkExcelTable() As Boolean Dim dbs As DAO.Database, tdf As DAO.TableDef Const errNoISAM As Integer = 3170 Const conPath As String = _ "C:\Program Files … \Northwind.mdb" On Error GoTo Err_LinkExcelTable ' returnează o referinţă la baza de date Northwind Set dbs = OpenDatabase(conPath) ' creează un nou obiect TableDef Set tdf = dbs.CreateTableDef("LinkedTable") ' specifică domeniul care este tabela sursă tdf.SourceTableName = "DataRange" ' specifică şirul de conectare tdf.Connect = "EXCEL 8.0; DATABASE=C:\My Documents\XLTable.xls" ' adăugarea noului obiect la colecţie dbs.TableDefs.Append tdf LinkExcelTable = True Exit_LinkExcelTable: Exit Function Err_LinkExcelTable: If Err = errNoISAM Then Dim strErr As String strErr = Err & ": " & Err.Description strErr = strErr _ & " You may not have the ISAM driver installed properly …"

168

MsgBox strErr, vbOKOnly, "Error!" Else MsgBox "Error " & Err & ": " & Err.Description End If End Function Colecţia Fields În spaţiul de lucru Microsoft Jet, obiectul Field reprezintă un câmp dintr-o tabelă, interogare, index, relaţie sau recordset. Colecţie Fields conţine toate obiectele Field asociate, respectiv, obiectele TableDef, QueryDef, Index, Relation sau Recordset. Localizarea în ierarhia de obiecte este Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Field (obiect)

Colecţia Fields

Colecţia Properties

Fields (colecţie)

Obiectul TableDef Obiectul Index Obiectul QueryDef Obiectul Recordset Obiectul Relation

Obiecte Field

Colecţia Fields este colecţia implicită a unui obiect TableDef, QueryDef, Index, Relation sau Recordset, ceea ce înseamnă că nu trebuie făcută o referinţă la colecţie în mod explicit. De exemplu, următoarele instrucţiuni returnează o referinţă la câmpul LastName din tabela Employees din baza de date de test Northwind. Dim dbs As Database, tdf As TableDef, fld As Field Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" Set dbs = OpenDatabase(conPath) Set tdf = dbs.TableDefs("Employees") Set fld = tdf!LastName În colecţia Fields a unui obiect TableDef, QueryDef, Index sau Relation, obiectul Field este o unitate structurală. El reprezintă o coloană dintr-o tabelă, având un tip particular de date. Dacă se creează o bază de date în Microsoft Access, se pot crea câmpuri pentru toate aceste obiecte şi să se fixeze proprietăţile lor în mediul Access şi nu este necesară utilizarea programării în acest scop. Într-un obiect Recordset, un obiect Field conţine date şi poate fi utilizat pentru a citi date dintr-o înregistrare sau scrie date într-o înregistrare. În interfaţa utilizator Access nu se poate lucra, totuşi, cu câmpurile obiectului Recordset; trebuie săse facă apel la DAO. Colecţia Fields a obiectului TableDef conţine toate câmpurile definite. Pentru un obiect QueryDef, colecţia conţine toate câmpurile incluse în interogare din una sau mai multe tabele. Colecţia Fields a obiectului Index include câmpurile pentru care este definit indexul. Pentru un obiect Relation, colecţia conţine câmpurile implicate în relaţie. Tipic, există două câmpuri în colecţia Fields: unul care este cheia primară, specificat de proprietatea Table a obiectului Relation; al doilea este câmpul extern corespunzător, din tabela specificată de proprietatea ForeignTable a obiectului Relation.

169

Colecţia Fields a obiectului Recordset conţine câmpurile specificate în argumentul source a metodei OpenRecordset. Argumentul source specifică sursa înregistrărilor pentru noul obiect Recordset şi poate fi un nume de tabelă, nume de interogare sau o instrucţiune SQL care returnează înregistrări. Proprietatea Value a obiectului Field se aplică doar unui obiect din colecţia Fields a unui obiect Recordset. Proprietatea returnează valoare datei memorate în acel câmp în înregistrarea curentă. Deoarece Value este proprietatea implicită a obiectului Field iar Fields este colecţia implicită a obiectului Recordset, se poate returna valoarea unui câmp fără a specifica explicit fie Fields, fie Value. Exemplul următor este sugestiv în acest sens: Dim dbs As Database, rst As Recordset Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" Set dbs = OpenDatabase(conPath) Set rst = dbs.OpenRecordset("Employees") ' referinţa explicită la colecţie şi valoare Debug.Print rst.Fields("LastName").Value ' referinţă explicită la valoare Debug.Print rst!FirstName.Value ' referinţe implicite Debug.Print rst!Title Colecţia Indexes Un obiect Index reprezintă un index dintr-o tabelă a bazei de date, în spaţiul de lucru Microsoft Jet. Colecţia Indexes conţine toate obiectele Index definite pentru o tabelă particulară. Poziţia în ierarhia de obiecte este următoarea: Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Index (obiect)

Colecţia Indexes

Colecţia Fields Colecţia Properties

Indexes (colecţie)

Obiectul TableDef

Obiecte Index

Un index măreşte viteza de căutare şi sortare a tabelei. Se poate îmbunătăţi performanţa interogării bazei de date prin indexarea câmpurilor pe ambele părţi ale joncţiunilor, câmpuri care sunt sortate, sau câmpuri care sunt utilizate drept criterii de interogare. Totuşi, indexurile pot să mărească dimensiunea bazei şi să încetinească performanţa când se actualizează câmpuri indexate, când se adaugă sau se elimină date. Performanţa poate fi redusă şi în cazul aplicaţiilor multiuser. Din aceste motive utilizarea indexurilor va fi făcută cu atenţie. Un index specifică ordinea în care înregistrările sunt accesate din tabelele bazei de date într-un obiect Recordset de tip tabelă. Pentru a crea un index cu DAO, operaţiune posibilă pentru unul sau mai multe câmpuri, trebuie o o o o o

metoda CreateIndex pentru obiectul TableDef. metoda CreateField pentru obiectul Index cu scopul creerii unui obiect Field pentru fiecare câmp (coloană) care se include în obiectul Index. Stabilirea proprietăţilor obiectului Index. Metoda Append pentru fiecare obiect Field care se adaugă la colecţia Fields. Metoda Append pentru adăugarea noului obiect Index la colecţia Indexes.

170

Următorul exemplu este ilustrativ. Sub SeekRecord () Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" Dim dbs As Database, tdf As TableDef, idx As Index Dim fld As Field, fldLast As Field, fldFirst As Field Dim rst As Recordset ' returnarea unei referinţe la baza de date Northwind Set dbs = DBEngine().OpenDatabase(conPath) ' returnarea unei referinţe la tabela Employees Set tdf = dbs.TableDefs("Employees") ' crearea unui index nou pe câmpurile LastName şi FirstName Set idx = tdf.CreateIndex("FirstLastName") ' crearea câmpurilor din index Set fldLast = idx.CreateField("LastName", dbText) Set fldFirst = idx.CreateField("FirstName", dbText) ' adăugarea obiectelor Field idx.Fields.Append fldLast idx.Fields.Append fldFirst ' fixarea proprietăţii Required idx.Required = True ' adăugarea noului obiect index tdf.Indexes.Append idx ' deschiderea recordset-ului de tip tabelă Set rst = dbs.OpenRecordset("Employees") ' fixarea proprietăţii Index a obiectului Recordset rst.Index = idx.Name ' efectuarea operaţiunii de căutare rst.Seek "=", "King", "Robert" ' tipărirea valorilor tuturor câmpurilor cu excepţia câmpului Photo For Each fld In rst.Fields If fld.Type dbLongBinary Then Debug.Print fld End If Next fld End Sub Observaţie. În mediul Microsoft Access se poate lucra cu mulţimea indexurilor în meniul View, comanda Indexes. Colecţia QueryDefs Printr-o interogare înţelegem o operaţiune, formalizată, prin care este returnată o mulţime de înregistrări care satisfac cerinţe impuse sau se execută o acţiune specifică asupra unei mulţimi de înregistrări selectate după cerinţele din interogare. Un obiect QueryDef reprezintă o interogare în DAO. Obiectele QueryDef pot fi salvate cu baza de date în Microsoft Jet sau pot fi temporare în ODBCDirect şi Jet. Relaţiile în ierarhia de obiecte DAO sunt Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

171

QueryDef (obiect)

Colecţia QueryDefs

Colecţia Fields Colecţia Parameters Colecţia Properties

QueryDefs (colecţie)

Obiectul Database

Obiecte QueryDef

Obiectele QueryDef oferă: • • • • •

folosirea proprietăţii SQL pentru a fixa sau returna definiţia interogării; folosirea colecţiei Parameters pentru a fixa sau returna parametrii interogării; utilizarea proprietăţii Type pentru a determina dacă interogarea selectează înregistrările dintr-o tabelă existentă, creează o nouă tabelă etc.; utilizarea proprietăţii MaxRecords pentru a limita numărul de înregistrări returnate de o înregistrare; folosirea proprietăţii ODBCTimeout pentru a indica timpul de aşteptare a rezultatului unei interogări.

În spaţiul de lucru Microsoft Jet mai sunt posibile: • •

utilizarea proprietăţii ReturnRecords pentru a indica, la interogări prin SQL, returnarea de înregistrări; utilizarea proprietăţii Connect pentru a realiza o interogare a unei baze ODBC prin SQL.

În spaţiul ODBCDirect sunt specifice • •

utilizarea proprietăţii Prepare pentru a determina dacă se invocă ODBC SQLPrepare API la executarea interogării; utilizarea proprietăţii CacheSize pentru depozitarea (cache) înregistrărilor returnate de interogare.

Obiectele QueryDef temporare nu sunt salvate pe disc şi nu sunt adăugate la colecţia QueryDefs. În general, interogările temporare sunt utile atunci când frazele SQL sunt create, repetat, în timpul execuţiei. Un obiect QueryDef permanent din spaţiul Jet poate fi gândit ca o instrucţiune SQL compilată. Astfel, interogarea este mai rapidă decât o instrucţiune SQL executată prin metoda OpenRecordset. Pentru a crea un obiect QueryDef se utilizează metoda CreateQueryDef. În spaţiul Jet, dacă se precizează numele noului obiect se creează un obiect QueryDef permanent şi care este adăugat automat la colecţia QueryDefs şi salvată în disc. Dacă se dă implicit sau explicit un nume vid, "", atunci rezultatul este un obiect QueryDef temporar. În spaţiul ODBCDirect o interogare este întotdeauna temporară. Colecţia QueryDef conţine toate obiectele QueryDef deschise. Când o interogare este închisă, ea este înlăturată automat din colecţia QueryDef. Referinţa la un obiect permanent QueryDef este uzuală, prin intermediul colecţiei: QueryDefs(0) QueryDefs("name") QueryDefs![name] Referinţa la obiectele temporare QueryDef se poate obţine doar prin variabilele obiect la care s-au asignat interogările.

172

Crearea interogărilor permanente Interogările permanente, salvate împreună cu baza de date, pot fi create în Visual Basic cu DAO sau în interfaţa utilizator din Microsoft Access. Exemplul următor constituie un model pentru crearea unei interogări. Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" Dim dbs As Database, qdf As QueryDef, rst As Recordset Dim strSQL As String strSQL = "SELECT FirstName, LastName, LastName, HireDate FROM Employees " _ & "WHERE Title = 'Sales Representative' ORDER BY HireDate;" Set dbs = OpenDatabase(conPath) Set qdf = dbs.CreateQueryDef("Sales Representatives", strSQL) Set rst = qdf.OpenRecordset Obiectul QueryDef nou creat nu trebuie adăugat la colecţia QueryDefs, deoarece prin specificarea unei valori nenule a argumentului name se creează o interogare permanentă şi aceasta este adăugată automat la colecţie. Un nume nul ar duce la crearea unei interogări temporare (în spaţiul ODBCDirect toate obiectele QueryDef sunt întotdeauna temporare). Colecţia Parameters (QueryDef Object) Un obiect Parameter reprezintă o valoare transmisă unei interogări. Colecţia Parameters conţine toate obiectele Parameter definite de un obiect QueryDef. Localizarea în ierarhia de obiecte DAO este precizată în tabelul alăturat. Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Parameter (obiect)

Colecţia Parameters

Colecţia Properties

Parameters (colecţie)

Obiectul QueryDef

Obiecte Parameter

Dacă se doreşte ca utilizatorul sau aplicaţia să ofere o valoare în timpul execuţiei, prin care să se limiteze mulţimea înregistrărilor returnate de o interogare, aceasta se realizează prin definirea parametrilor interogării. Pentru a crea un parametru se utilizează declaraţia SQL PARAMETERS. Sintaxa declaraţiei este: PARAMETERS name datatype [, name datatype [, …]] Declaraţia PARAMETERS precede restul instrucţiunii SQL şi este separată prin caracterul ";", după exemplul următoarei instrucţiuni SQL: PARAMETERS [ Beginning OrderDate] DATETIME,[ Ending OrderDate] DATETIME; SELECT * FROM Orders WHERE (OrderDate Between [ Beginning OrderDate] And [ Ending OrderDate] );

173

Fiecare parametru definită în instrucţiunea SQL este reprezentată de un obiect Parameter în colecţia Parameters a obiectului QueryDef bazat pe instrucţiunea SQL. Valoarea unui parametru se poate specifica prin fixarea proprietăţii Value a obiectului Parameter. Exemplul următor realizează o asemenea operaţiune. Function NewParameterQuery (dteStart As Date, dteEnd As Date) As Boolean Dim dbs As Database, qdf As QueryDef, rst As Recordset Dim strSQL As String On Error Resume Next ' returnarea referinţei la baza curentă Set dbs = CurrentDb ' construcţia şirului SQL strSQL = "PARAMETERS [Beginning OrderDate] DATETIME, " _ & "[Ending OrderDate] DATETIME; SELECT * FROM Orders " & _ "WHERE (OrderDate Between [Beginning OrderDate] " _ & "AND [ Ending OrderDate] )';" ' eliminarea interogării dacă ea există dbs.QueryDefs.Delete "ParameterQuery" On Error GoTo Err_NewParameterQuery ' crearea unui nou obiect QueryDef Set qdf = dbs.CreateQueryDef("ParameterQuery", strSQL) ' fixarea valorilor parametrilor If dteStart > dteEnd Then MsgBox "Start date is later than end date." Exit Function End If qdf.Parameters("Beginning OrderDate") = dteStart qdf.Parameters("Ending OrderDate") = dteEnd ' deschiderea recordset-ului din interogare Set rst = qdf.OpenRecordset rst.MoveLast MsgBox "Query returned " & rst.RecordCount & " records." NewParameterQuery = True Exit_NewParameterQuery: rst.Close Set dbs = Nothing Exit Function Err_NewParameterQuery: MsgBox "Error " & Err & ": " & Err.Description NewParameterQuery = False Resume Exit_NewparameterQuery End Function Funcţia poate fi apelată din fereastra Debug prin ? NewParameterQuery(#6-30-95#, #6-30-96#) Observaţie. În Microsoft Access se pot defini parametrii unei interogări în Query Design View. Colecţia Relations (obiectul Database)

174

Un obiect Relation reprezintă o relaţie între câmpuri din tabele sau înterogări. Colecţia Relations conţine toate obiectele Relation ale unei baze de date. Localizarea în ierarhia de obiecte DAO a spaţiului de lucru Microsoft Jet este Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Relation (obiect)

Colecţia Relations

Colecţia Fields Colecţia Properties

Relations (colecţie)

Obiectul Database

Obiecte Relation

Relaţii între tabele Separarea informaţiilor între mai multe tabele ale unei baze de date, după criterii care ţin de subiect, categorie, administrare etc., ridică problema reunirii informaţiilor pentru necesităţi de raportare a lor. Pentru rezolvarea acestei probleme o primă operaţiune este aceea de a stabili relaţii între tabele. Prin relaţie se înţelege, în problematica bazelor de date, o asociere stabilită între două câmpuri (denumite câmpuri cheie, de regulă cu acelaşi nume) din două tabele. În acest mod înregistrările celor două tabele pot fi coordonate încât înregistrările curente să conţină informaţii corelate după câmpurile asociate. Relaţia lucrează prin potrivirea valorilor câmpurilor cheie. În cele mai multe cazuri, câmpurile cheie sunt cheia primară dintr-o tabelă (s-o numim tabela A), care constituie un identificator unic pentru fiecare înregistrare, şi o cheie externă din altă tabelă (s-o numim tabela B). Există trei tipuri de relaţii: one-to-one, one-to-many, many-to-many după numărul înregistrărilor din cele două tabele, care îndeplinesc condiţia de matching. O relaţie one-to-many, cea mai frecventă, o înregistrare din tabela A poate să se potrivească cu mai multe înregistrări din tabela B; invers, o înregistrare din tabela B are doar o înregistrare din A cu care se potriveşte. Într-o relaţie many-to-many, o înregistrare din tabela A poate să se potrivească cu mai multe înregistrări din tabela B, iar o înregistrare din tabela B poate să se corespundă cu mai multe înregistrări din tabela A. Acest tip de relaţie este posibil prin definirea unei a treia tabele (tabela de joncţiune – junction table) ale cărei câmpuri chei primare sunt în relaţie cu cheile externe din tabelele A şi B. Astfel, o relaţie many-to-many este formată din două relaţii one-to-many care implică o a treia tabelă. Relaţia one-to-one presupune că înregistrările din tabelele A şi B sunt în corespondenţă una la una, fiecare înregistrare din A se poate potrivi doar cu o înregistrare din B şi reciproc. Deşi nu este o situaţie uzuală, prin aceea că legătura foarte puternică ar presupune că informaţia trebuia grupată într-o singură tabelă, relaţia one-to-one poate fi utilizată pentru divizarea unei tabele cu prea multe câmpuri sau izolarea unei părţi a tabelei. Modul de relaţie creat de Microsoft Access depinde de definirea câmpurilor care sunt puse în relaţie (chei primare, indexuri unice etc.). Obiectul Relation Obiectul Relation poate fi utilizat pentru a crea noi relaţii sau pentru a examina relaţiile existente în baza curentă. Proprietăţile obiectului servesc la specificarea tipului de relaţie, a tabelelor care participă în relaţie, când să se forţeze integritatea referenţială (integritatea referenţială – Referential integrity – este un sistem de reguli utilizate în Access pentru a asigura că relaţiile dintre înregistrările tabelelor legate sunt valide şi că nu se şterg sau modifică date legate; integritatea referenţială interzice adăugarea de înregistrări la o tabelă legată pentru care nu există cheie primară, modificarea valorilor în tabela primară care conduce la înregistrări orfane în tabela legată etc.) şi când să se execute actualizările şi ştergerile

175

în cascadă (actualizări în cascadă – cascading update – pentru relaţiile care impun integritatea referenţială, o opţiune care, în cazul modificării unei chei primare din înregistrările tabelei primare, conduce la actualizarea automată a cheilor externe în toate înregistrările legate din tabelele externe; ştergeri în cascadă – cascading delete – similar, dar pentru ştergeri de înregistrări: ştergerea unei inregistrări din tabela primară produce ştergerea înregistrărilor legate din tabelele externe). Toate aceste noţiuni sunt prezentate, pe scurt, în continuare. Adăugarea unui obiect Relation la colecţia Relations, se va crea obiectul prin metoda CreateRelation şi se adaugă la colecţie prin metoda Append. Astfel, obiectul Relation este salvat o dată cu obiectul Database. Eliminarea unui obiect Relation se realizează metoda Delete. Referirea la un obiect Relation se realizează în mod uzual: Relations(0) Relations("name") Relations![name] Acţiunile principale realizate prin utilizarea obiectului Relation sunt enumerate în continuare. •

• •

•

•

•

Stabilirea unei relaţii impuse între câmpuri din tabele de bază (o tabelă de bază este o tabelă a unei baze de date Microsoft Jet) dar nu relaţii care implică tabele şi interogări legate (o tabelă legată este o bază externă, legată de o bază de date Jet). Stabilirea unei relaţii neimpuse între orice tip de tabelă sau interogare – nativă sau legată. Utilizarea proprietăţii Name pentru a referi relaţia dintre câmpurile din tabela primară (prin tabela primară se înţelege partea "one" dintr-o relaţie one-to-many) referită şi tabela externă (tabela de pe partea "many" a relaţiei one-to-many) care face referirea. Utilizarea proprietăţii Attributes pentru a determina dacă relaţia dintre câmpuri este one-to-one şi cum să se impună integritatea referenţială. De asemenea, tot prin Attributes, se poate determina dacă motorul Microsoft Jet poate efectua actualizarea în cascadă şi ştergerea în cascadă în tabelele legate prin relaţii. Utilizarea proprietăţii Attributes pentru a determina dacă relaţia este asociere stânga (left join, include toate înregistrările din prima tabelă – din stânga – chiar dacă nu există nici o potrivire cu înregistrări din a doua tabelă – din dreapta) sau asociere dreapta (right join, include toate înregistrările din a doua tabelă – din dreapta– chiar dacă nu există potriviri cu înregistrări din prima tabelă – din stânga relaţiei). Utilizarea proprietăţii Name a obiectelor Field din colecţia Fields a obiectului Relation pentru a stabili sau returna numele câmpurilor din cheia primară a tabelei referite, sau setările proprietăţii ForeignName a obiectelor Field pentru a stabili sau returna denumirile câmpurilor din cheia externă a tabelei care face referinţa.

Un obiect Relation are o colecţie Fields care conţine două câmpuri, câte unul în fiecare tabelă a relaţiei.Câmpurile relaţiei trebuie să aibă acelaşi tip de dată şi trebuie să aibă valori comune. Se vor utiliza proprietăţile Table şi ForeignTable ale obiectului Relation pentru a specifica tabele care iau parte la relaţie şi cum sunt legate. La crearea unei relaţii one-to-many, tabela de pe partea "one" a relaţiei este tabela în care câmpul din legătură este cheia primară. Prin urmare proprietatea Table trebuie să fie numele acestei tabele. Tabela de pe partea "side" a relaţiei este tabela în care câmpul legat este cheie externă iar numele tabelei se va da proprietăţii ForeignTable. Următorul exemplu creează o relaţie între tabelele Employees şi Orders din baza de date de test Northwind. Cele două tabele sunt unite prin câmpul EmployeeID care este cheie primară în baza Employees – toate valorile acestui câmp sunt unice – şi cheie externă pentru Orders – aceeaşi valoare poate să apară în mai multe înregistrări. Function NewRelation() As Boolean Dim dbs As Database Dim fld As Field, rel As Relation ' calea către baza de date Northwind Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" On Error GoTo Err_NewRelation

176

' returnează o referinţă la baza curentă Set dbs = OpenDatabase(conPath) ' găsirea unei relaţii EmployeesOrders deja existente For Each rel In dbs.Relations If rel.Table = "Employees" And rel.ForeignTable = "Orders" Then ' mesaj de ştergere a relaţiei existente If MsgBox(rel.Name & " already exists. " & vbCrLf _ & "This relation will be deleted and re-created.", vbOK) = vbOK Then dbs.Relations.Delete rel.Name Else ' dacă utilizatorul răspunde cu Cancel Exit Function End If End If Next rel ' crearea noii relaţii şi stabilirea proprietăţilor ei Set rel = dbs.CreateRelation("EmployeesOrders", "Employees", "Orders") ' stabilirea proprietăţilor pentru forţarea integrităţii referenţiale rel.Attrbutes = dbRelationDeleteCascade + dbRelationUpdateCascade ' creare câmp în colecţia Fields a obiectului Relation, la creare se fixează Name Set fld = rel.CreateField("EmployeeID") ' numele pentru câmpul extern fld.ForeignName = "EmployeeID" ' adăugarea obiectelor create rel.Fields.Append fld dbs.Relations.Append rel MsgBox "Relation '" &rel.Name & " ' created." Set dbs = Nothing NewRelation = True Exit_NewRelation: Exit Function Err_NewRelation MsgBox "Error " & Err & ": " & Err.Description NewRelation = False Resume Exit_NewRelation End Function Observaţie. În Microsoft Access se lucrează cu relaţiile prin meniul Tools – Relationships. Colecţia Recordsets Obiectul Recordset reprezintă o mulţime de înregistrtări din baza de date. Colecţia Recordsets conţine toate obiectele Recordset deschise. Situarea în ierarhia de obiecte este Obiectul sau colecţia

Este conţinut în

Conţine

Recordset (obiect)

Colecţia Recordsets

Colecţia Fields Colecţia Properties

Recordsets (colecţie)

Obiectul Database

Obiecte Recordset

177

Obiectele Recordset sunt utilizate pentru modificarea datelor memorate într-o tabelă a unei baze de date (structura tabelei poate fi modificată prin comenzi DAO sau SQL). Crearea unui obiect Recordset se obţine din metoda OpenRecordset cu sintaxa: Set recordset = object.OpenRecordset (source, type, options, lockedits) Descrierea parametrilor se va vedea în Help – OpenRecordset method. DAO oferă cinci tipuri de obiecte Recordset: • • • • •

table (doar în spaţii de lucru Jet), dynaset, snapshot, forward-only, dynamic (doar în spaţii ODBCDirect).

Observaţie. Un obiect Recordset trebuie întotdeauna închis după terminarea lucrului cu el şi înainte de a închide obiectul Database în care a fost creat. Pentru aceasta se utilizează metoda Close a obiectului Recordset. Obiecte Recordset de tip tabelă Un obiect Recordset de tip tabelă reprezintă o tabelă de bază (base table) din baza de date. Toate câmpurile şi înregistrările din tabelă sunt incluse într-un obiect Recordset de tip tabelă. Acesta poate fi utilizat într-un spaţiu de lucru Microsoft Jet pentru a adăuga, şterge sau modifica înregistrări din tabelă. Un obiect Recordset poate fi deschis pe tabelele de bază ale unei baze de date Jet, dar nu pe tabelele din surse ODBC sau tabele legate. Se mai poate utiliza Recordset cu bazele de date instalabile ISAM (FoxPro, dBase sau Paradox) pentru a deschide aceste tabele în mod direct mai degrabă decât să se lege acestea la baza de date curentă. Informaţii complete despre un obiect table-type Recordset se obţin din DAO Help – "Table-Type Recordset Object Summary", de unde sunt legături către toate proprietăţile şi metodele obiectului. Intrarea poate fi atinsă eventual prin Database Object –> Summary –> Database Object, Databases Collection Summary, de unde este o legătură către Recordsets. Proprietatea RecordCount a unui obiect Recordset de tip tabelă returnează numărul de înregistrări din tabelă. Obiectul Recordset de tip tabelă poate utiliza indexurile definite pentru tabela de bază. La crearea obiectului se poate preciza în proprietatea Index numele unui index definit pentru tabelă. Metoda Seek va căuta în ordinea dată de index. Pentru a crea un obiect Recordset de tip tabelă se va specifica valoarea dbOpenTable pentru argumentul type a metodei OpenRecordset a obiectului Database. Observaţie. Pentru o tabelă legată dintr-o sursă de date externă se va utiliza mai întâi metoda OpenDatabase pentru deschiderea bazei şi apoi se deschide un obiect Recordset de tip tabelă. Exemplul următor creează un obiect Recordset de tip tabelă, foloseşte metoda Seek pentru localizarea unei înregistrări şi fixează înregistrarea găsită drept înregistrare curentă. Function ReturnEmployeesRecord(strKey As String) As Boolean Dim dbs As Database, rst As Recordset Const conPath As String = _

178

"C:\Program Files\ … \Northwind.mdb" On Error GoTo Err_ReturnEmployeesRecord ' returnarea referinţei la baza de date Set dbs = OpenDatabase(conPath) ' deschidere recordset pentru tabela Employees Set rst = dbs.OpenRecordset("Employees", dbOpenTable) ' fixarea indexului rst.Index = "LastName" ' operaţiunea de căutare rst.Seek "=", strKey ' valoarea căutată este argument al funcţiei ' verificarea găsirii If rst.NoMatch = False Then ' tipărirea unor câmpuri din înregistrarea găsită Debug.Print rst!EmployeeID, rst!FirstName & " " & rst!LastName, rst!Title ReturnEmployeesRecord = True Else ReturnEmployeesRecord = False End If Exit_ReturnEmployeesRecord: ' închidere recordset şi bază rst.Close dbs.Close Exit Function Err_ReturnEmployeesRecord: MsgBox "Error " & Err & ": " & Err.Description ReturnEmployeesRecord = False Resume Exit_ReturnEmployeesRecord End Function Obiecte Recordset de tip dynaset Un obiect Recordset de tip dynaset reprezintă rezultatul unei căutări în una sau mai multe tabele. Obiectul este o mulţime dinamică de inregistrări care se poate utiliza pentru adăugarea, modificarea sau ştergerea înregistrărilor în una sau mai multe tabele ale bazei. Cu un obiect Recordset de tip dynaset se pot extrage şi actualiza date într-o uniune multiplă de tabele, incluzând tabele legate din mai multe baze de date. Obiecte Recordset de tip dynaset se pot crea atât în spaţii de lucru Microsoft Jet, cât şi în spaţii de lucru ODBCDirect. Dacă obiectul implică o sursă de date la distanţă, el constă într-o serie de bookmark-uri, fiecare identificând unic o înregistrare din recordset. Date efective nu sunt returnate decât la referirea lor explicită. Pentru a determina numărul de înregistrări din recordset se aplică mai întâi metoda MoveLast astfel regăsindu-se toate înregistrările din mulţime. Obiectul Recordset de tip dynaset poate fi actualizat, dar nu toate câmpurile suportă operaţia. Proprietatea DataUpdatable a obiectului Field respectiv arată dacă se poate modifica valoarea câmpului. Obiectul nu se poate actualiza dacă • • • • •

pagina de date necesară este blocată de alt utilizator înregistrarea a fost deja modificată de la ultima citire utilizatorul nu are drepturile necesare cel puţin o tabelă sau un câmp este read-only obiectul Recordset a fost creat din mai multe tabele fără instrucţiunea JOIN

179

•

obiectul include câmpuri dintr-o sursă de date ODBC, sau tabele Paradox, şi nu există un index unic pe acele tabele.

Crearea unui obiect dynaset-type Recordset se indică utilizând constanta dbOpenDynaset pentru argumentul type al metodei OpenRecordset, după modelul Sub PrintHireDates () Dim dbs As Database, rst As Recordset Dim strSQL As String Const conPath As String = _ "C:\Program Files\ … \Northwind.mdb"

End Sub

' deschiderea bazei de date, referirea ei Set dbs = DBEngine.Workspaces(0).OpenDatabase(conPath) ' iniţializarea şirului SQL strSQL = "SELECT FirstName, LastName, HireDate FROM Employees " & _ "WHERE HireDate 1 Then numAutoShapes = 0 ReDim autoShpArray(1 To numShapes) For i = 1 To numShapes

253

If .Item(i).Type = msoAutoShape Then numAutoShapes = numAutoShapes + 1 autoShpArray(numAutoShapes) = .Item(i).Name End If Next If numAutoShapes > 1 Then ReDim Preserve autoShpArray(1 To numAutoShapes) Set asRange = .Range(autoShpArray) asRange.Group End If End If End With Lucrul cu colecţia ShapeRange Atunci când se aplică proprietăţi sau metode colecţiei ShapeRange, se va ţine seama de următoarele principii: • • •

• •

Aplicarea unei metode colecţiei este echivalentă cu aplicarea acelei metode la fiecare obiect Shape din colecţie. Stabilirea unei proprietăţi a colecţiei este echivalent cu stabilirea acelei proprietăţi fiecărui obiect Shape din colecţie. proprietate a colecţiei care returnează o constantă, returnează valoarea comună dacă toate obiectele componente au o aceeaşi valoare, sau constantă "mixed" (de exemplu msoLineDashStyleMixed pentru stilul de punctare a liniei). proprietate a colecţiei care returnează un tip de dată simplu, cum ar fi Long, Single sau String, returnează valoarea proprietăţii pentru a formă dacă toate formele au aceeaşi valoare a proprietăţii. Valoarea anumitor proprietăţi poate fi returnată sau stabilită numai dacă există exact o formă în colecţie. Dacă există mai multe forme în colecţie, atunci apare o eroare. Acest fapt apare atunci când se utilizează o proprietate sau metodă care se poate aplica doar pentru un obiect.

Aceste principii acţionează şi atunci când se lucrează cu proprietăţi sau metode ale formelor, grupate în obiecte secundare ale colecţiei ShapeRange (cum ar fi FillFormat). Următorul exemplu construieşte un obiect ShapeRange din două forme numite şi aplică ambelor o umplere de tip gradient. Set myRange = myDoc.Shapes.Range(Array("Big Star", "Little" Star")) myRange.Fill.PresetGradient msoGradientHorizontal, 1, msoGradientBrass Metodele Align şi Distribute sunt utilizate pentru alinierea sau distribuirea uniforma a formelor dintr-o colecţie ShapeRange. Prin metoda Zorder se poate modifica ordinea pe Z care determină ordinea de suprapunere a formelor. Metoda Group realizează gruparea tuturor formelor dintr-o colecţie ShapeRange. Prin Ungroup, Regroup se realizează operaţiunile sinonime din interfaţa utilizator. Dacă se doreşte lucrul cu o formă individuală dintr-un grup, dar fără a renunţa la grupare în prealabil, se utilizează proprietatea GroupItems a obiectului Shape care reprezintă grupul. Proprietatea returnează un obiect GroupShapes şi metoda Item a acestui obiect returnează o formă individuală din grupul de forme: With myDocument.Shapes .AddShape(msoShapeIsoscelesTriangle, 10, 10, 100, 100).Name = "shpOne" . AddShape(msoShapeIsoscelesTriangle, 150, 10, 100, 100).Name = "shpTwo" . AddShape(msoShapeIsoscelesTriangle, 300, 10, 100, 100).Name = With .Range(Array("shpOne", "shpTwo", "shpThree")).Group

254

.Fill.PresetTextured msoTextureBlueTissuePaper .GroupItems(2).Fill.PresetTextured msoTextureGreenMarble End With End With Tratarea erorilor şi depanarea programelor Acest capitol arată cum să se utilizeze uneltele de depanare şi verificare a programelor oferite de Visual Basic Editor. Sunt prezentate şi modurile în care se pot controla erorile din execuţie (run-time errors) apărute în urma încercării de a executa operaţiuni interzise. Informaţiile din acest capitol se aplică proiectelor VBA din Microsoft Excel 97, Word 97 şi PowerPoint 97. Cum se gestionează erorile În mod ideal, procedurile Visual Basic n-ar trebui să conţină cod de tratare a erorilro. Realitatea arată însă că probleme hardware sau acţiuni neanticipate ale utilizatorului pot să producă erori în execuţie, ca urmare programul se opreşte şi există puţine şanse ca utilizatorul să continue execuţia aplicaţiei. Sunt posibile şi erori care deşi nu opresc execuţia produc rezultate ulterioare eronate. De exemplu, procedura următoare returnează True dacă fişierul specificat există şi False dacă nu, dar nu conţine instrucţiuni de tratare a erorilor. Function FileExists (filename) As Boolean FileExists = (Dir(filename) "") End Function Funcţia Dir returnează primul fişier care se potriveşte numelui specificat sau un şir de lungime zero în cazul când nu există nici o potrivire. Codul anterior pare a fi corect şi acoperitor pentru toate situaţiile posibile. Totuşî, dacă litera de drive specificată nu este validă, apare eroarea "Device unavailable". Dacă unitatea este de floppy disk, funcţia va funcţiona corect doar dacă în unitate este o dischetă şi poarta este închisă. În caz contrar Visual Basic va semnala eroarea "Disk not ready" şi execuţia se opreşte. Pentru a ocoli asemenea situaţii, trebuie să se utilizeze modalităţile de error-handling din VBE pentru a intercepta erorile (sau "a prinde" - trapping) şi a executa acţiuni corective. La apariţia unei erori, Visual Basic stabileşte diferite proprietăţi ale obiectului reprezentând eroare, Err, cum ar fi numărul erorii, descrierea etc. Obiectul Err poate fi utilizat într-o rutină de tratare a erorii astfel încât aplicaţia poate răspunde inteligent la o situaţie de eroare. De exemplu, probleme legate de unitate, cum ar fi o unitate invalidă sau o unitate de floppy fără dischetă, pot fi tratate după modelul următor. Function FileExists (filename) As Boolean Dim Msg As String ' Trecerea la tratarea erorilor On Error GoTo CheckError FileExists = (Dir(filename) "") ' nu a apărut nici o eroare Exit Function CheckError: ' secvenţa de tratare a erorii apărute ' definirea constantelor care reprezintă eroarea Const mnErrDiskNotReady = 71, mnErrDeviceUnavailable = 68

255

' vbExclamation, vbOK, vbCancel, vbCritical şi vbOKCancel ' sunt constante definite în biblioteca VBA If (Err.Number = mnErrDiskNotReady) Then Msg = "Put a floppy disk in the drive and close the door" ' Afişarea mesajului If MsgBox(Msg, vbExclamation & vbOKCancel) = vbOK Then Resume Else Resume Next End If ElseIf Err.Number = mnErrDeviceUnavailable Then Msg = "This drive or path does not exist: " & filename MsgBox Msg, vbExclamation Resume Next Else Msg = "Unexpected error #" & Str(Err.Number) & " occurred: " _ & Error.Description ' Afişarea mesajului MsgBox Msg, vbCritical Stop End If Resume End Function În acest cod, proprietatea Number a obiectului Err conţine numărul asociat cu eroarea aparută; proprietatea Description conţine o scurtă descriere a erorii. Instrucţiunea Resume returnează controlul la instrucţiunea care a produs eroarea iar Resume Next returnează controlul la instrucţiunea următoare celei care a produs eroarea. Proiectarea unei rutine de tratare a erorilor O secvenţă de tratare a erorilor, error handler, este o rutină care captează şi răspunde la erori în aplicaţie. Asemenea secvenţe se pot adăuga la orice procedură unde se anticipează posibilitatea unei erori (se poate presupune că orice instrucţiune Visual Basic poate produce o eroare, cu excepţia cazurilor când se ştie explicit că acest fapt nu poate avea loc). Procesul de proiectare a unui error handler necesită trei paşi: 1. Stabilirea, sau permiterea, unei captări de erori prin specificarea locului din program unde se va efectua transferul controlului atunci când apare o eroare. Instrucţiunea On Error permite captarea erorii şi transferul controlului execuţiei la eticheta specificată. 2. Scrierea unei rutine de tratare a erorilor, care să răspundă tuturor erorilor anticipate. Dacă execuţia şi-a transferat controlul în această secvenţă, se zice că secvenţa este activă (capcana de prindere a erorii este activă). 3. Ieşirea (părăsirea) secvenţei error-handling. Detalii sunt oferite în secţiunile care urmează. Stabilirea capcanei de erori O capcană de erori este activată atunci când se execută o instrucţiune On Error, care specifică o secvenţă de tratare a erorilor. Capcana rămâne deschisă atât timp cât procedura care o conţine este activă, adică până când este executată o instrucţiune Exit Sub, Exit Function, Exit Property, End Sub, End Function sau End Property din procedura care include secvenţa de tratare a erorilor. Deşi numai o capcană de erori poate fi permisă la un moment dat în orice

256

procedură, se pot crea mai multe capcane alternative care să fie activate la diferite momente. O capcană de erori poate fi inhibată prin utilizarea instrucţiunii On Error GoTo 0. Pentru activarea unei capcane de erori se utilizează instrucţiunea On Error GoTo line, unde line este eticheta care identifică secvenţa de instrucţiuni, din procedură, care tratează erorile. Scrierea unei rutine de tratare a erorilor Primul pas în scrierea unei rutine error-handling este adăugarea unei etichete de linii pentru marcarea începutului secvenţei de tratare a erorilor. O convenţie comună este aceea de a plasa codul error-handler la sfârşitul procedurii şi a-l preceda de o instrucţiune Exit Sub, Exit Function sau Exit Property. Aceasta permite procedurii să nu execute codul de tratare a erorilor atunci când nu apar erori. Corpul rutinei de tratare a erorilor conţine cod de identificare a erorii apărute, prin structuri Select Case sau If...Then...Else. Este obligatoriu ca o alternativă să se refere la erorile neanticipate şi care nu sunt tratate individual. Proprietatea Number a obiectului Err conţine un cod numeric reprezentând cea mai recentă eroare. Utilizarea obiectului Err în combinaţie cu structurile Select Case sau If...Then...Else, se pot lua acţiuni specifice fiecărei erori. Ieşirea din rutina de tratare a erorilor Următorul tabel cuprinde instrucţiunile prin care se poate ieşi dintr-o secvenţă error-handling. Acest fapt înseamnă, în general, cedarea controlului execuţiei către altă instrucţiune din procedura activă. Instrucţiunea

Descriere

Resume [0]

Execuţia programului se reia cu instrucţiunea care a cauzat eroarea sau cel mai recent apel al procedurii conţinând rutina error-handling. Este utilizată pentru a repeta o operaţiune după ce s-a corectat situaţia care a produs eroarea.

Resume Next

Reia execuţia programului cu instrucţiunea imediat următoare celei care a cauzat eroarea. Dacă eroarea a apărut în afara procedurii care conţine codul de eroare, execuţia se reia cu instrucţiunea imediat următoare apelului la procedura unde a apărut eroarea, dacă procedura apelată nu are activată o secvenţă de eroare.

Resume line

Reia execuţia programului cu instrucţiunea având eticheta specificată în line, unde line este o etichetă de linie (sau un număr de linie diferit de zero) care se găseşte în aceeaşi procedură ca şi error-handler-ul.

Err:Raise Number:=number

Declanşează eroarea de execuţie având numărul specificat. Atunci când o asemenea instrucţiune este executată în interiorul rutinei de eroare, Visual Basic caută lista de apeluri pentru altă rutină de tratare a erorilor. (Lista de apeluri este lanţul de proceduri apelate pentru a ajunge în punctul curent de execuţie. Informaţii suplimentare se găsesc în secţiunea "Ierarhia tratării erorilor.)

Diferenţa dintre Resume şi Resume Next Diferenţa este că Resume continuă execuţia cu instrucţiunea care a generat eroarea (instrucţiunea este reexecutată), în timp ce Resume Next continuă cu instrucţiunea care urmează celei care a generat eroarea. În general, se utilizează Resume atunci când eroarea poate fi corectată. Se poate scrie cod care să nu arate utilizatorului căa avut loc o eroare, sau cod care să permită utilizatorului să corecteze eroarea.

257

Exemplul următor încearcă efectuarea unei împărţiri "sigure", fără a afişa erorile care pot să apară: "Division by zero" (numitor egal cu zero, numărător nenul), "Overflow" (şi numitorul şi numărătorul sunt egali cu zero) sau "Illegal procedure call" (un operand este o valoare nenumerică, sau nu poate fi considerat numeric). In toate cele trei cazuri procedura următoare returnează Null. Function Divide (numer, denom) As Variant Const mnErrDivByZero = 11, mnErrOverFlow = 6, mnErrBadCall = 5 On Error GoTo MathHandler Divide = numer / denom Exit Function MathHandler: If Err.Number = mnErrDivByZero Or Err.Number = mnErrOverFlow _ Or Err.Number = mnErrBadCall Then Divide = Null Else MsgBox "Unanticipated error " & Err.Number & ": " & _ Err.Description, vbExclamation End If Resume Next End Function Reluarea execuţiei la o linie specificată Prin Resume line se dă controlul execuţiei la linia specificată. Următorul exemplu ilustrează utilizarea acestei instrucţiuni într-o variantă a procedurii FileExists prezentată într-un exemplu anterior. Function VerifyFile As String Const mnErrBadFileName = 52, mnErrDriveDoorOpen = 71 Const mnErrDeviceUnavailable = 68, mnErrInvalidFileName = 64 Dim strPrompt As String, strMsg As String, strFileSpec As String strPrompt = "Enter file specification to check:" StartHere: strFileSpec = "*.*" strMsg = strMsg & vbCRLF & strPrompt ' Let the user modify the default strFileSpec = inputBox(strMsg, "File Search", strFileSpec, 100, _ 100) ' Exit if user deletes default If strFileSpec = "" Then Exit Function On Error GoTo Handler VerifyFile = Dir(FileSpec) Exit Function Handler: Select Case Err.Number Case ErrInvalidFileName, ErrBadFileName strMsg = "Your file specification was invalid; _ try another." Case mnErrDriveDoorOpen strMsg = "Close the disk drive door and try again." Case mnErrDeviceUnavailable strMsg = "The drive you specified was not found. _ Try again." Case Else Dim intErrNum As Integer intErrNum = Err.Number

258

Err.Clear Err.Raise Number:=intErrNum ' Regenerate the error

End Select Resume StartHere ' The user can try another file name End Function

Dacă este găsit un fişier care se potriveşte specificaţiei, funcţia returnează numele fişierului. Dacă nu se potriveşte nici un fişier, funcţia returnează un şir de lungime zero. În cazul apariţiei unei dintre erorile anticipate, se afişează mesajul corespunzător (prin intermediul variabilei strMsg) şi utilizatorul poate încerca un nou nume prin reluarea de la eticheta StartHere. Dacă apare o eroare diferită de cele anticipate (şi posibile în operaţiunea efectuată), pe ramura de program Case Else se regenerează eroarea încât următoarea capcană de erori din lista de apeluri poate să intre în acţiune. Acest fapt este necesar din cauză că dacă eroarea nu ar fi regenerată, codul ar continua să se execute la linia Resume StartHere. Prin regenerare, eroarea apare din nou şi noua eroare va fi captată la următorul nivel din stiva de apeluri. Ierarhia de tratare a erorilor Un error-handler permis este unul care a fost activat prin executarea unei instrucţiuni On Error şi nu a fost interzis (prin On Error GoTo 0 sau prin părăsirea procedurii care îl conţine). Un error-handler activ este cel care se execută curent. Pentru a fi activ, o secvenţă error-handling trebuie să fie mai întâi permisă, dar nu toate secvenţele permise sunt şi active. De exemplu, după o instrucţiune Resume, un handler este dezactivat dar rămâne permis. La apariţia unei erori într-o procedură, care nu are o secvenţă error-handling permisă, sau într-o rutină error-handling activă, Visual Basic caută lista de apeluri pentru a găsi o altă rutină permisă de tratare a erorilor. Lista de apeluri este secvenţa de apeluri care conduce la procedura curentă; ea este afişată în dialogul Call Stack, disponibil în modul break prin meniul View, comanda Call Stack. Căutarea în lista de apeluri Presupunem următoarea succesiune de apeluri: 1. O procedură eveniment apelează procedura A. 2. Procedura A cheamă procedura B. 3. Procedura B apelează procedura C. În timp ce se execută C, celelalte proceduri sunt suspendate. Dacă apare o eroare în procedura C iar procedura nu are un error- handler, Visual Basic caută înapoi în lista de apeluri - mai întâi B, apoi A, apoi procedura de eveniment, dar atât - şi execută prima secvenţă întâlnită de tratare a erorii. Dacă nu există nici o asemenea secvenţă, atunci se afişează un mesaj implicit de eroare şi se opreşte execuţia aplicaţiei. Dacă Visual Basic găseşte o secvenţă error-handling, execuţia continuă în acea rutină, ca şi cum eroarea ar fi apărut în procedura care conţine rutina error handling respectivă. Dacă o instrucţiune Resume sau Resume Next este executată în rutina error handling, execuţia continuă după cum este arătat în tabelul următor. Instrucţiunea

Rezultatul

Resume

Apelul la procedura pe care Visual Basic tocmai a cercetat-o în lista de apeluri este reexecutat. În apelurile considerate mai sus, dacă procedura A are un error handler permis care include o instrucţiune Resume, Visual Basic reexecută apelul la procedura B.

259

Resume Next

Execuţia se întoarce la instrucţiunea care urmează ultimei instrucţiuni executate în acea procedură. Aceasta este instrucţiunea care urmează apelului la procedura pe care Visual Basic tocmai a cercetat-o în lista de apeluri. În lista de apeluri exemplificată, dacă procedura A are un error handler permis care include o instrucţiune Resume Next, execuţia se întoarce la instrucţiunea de după apelul la procedura B.

De notat că instrucţiunea executată este în procedura unde s-a găsit rutina de tratare a erorilor şi nu în mod necesar în procedura unde a apărut eroarea. Dacă nu se ţine seama de acest aspect esenţial al tratării erorilor, execuţia poate părea de neexplicat în momentul apariţiei unei erori. Pentru o verificare mai simplă a codului, se poate trece în modul break în momentul apariţiei unei erori, după cum este explicat ulterior în acest capitol ("Oprirea tratării erorilor"). Dacă erorile tratate în secvenţa error-handler nu includ eroarea apărută, se poate produce o eroare neanticipată în procedura care are un error handler permis: procedura poate să bucleze la infinit, în special când error handlerul execută o instrucţiune Resume. Pentru a preveni o asemenea situaţie, se va utiliza metoda Raise a obiectului Err într-o secvenţă Case Else (sau similară) din handler. Aceasta generează o eroare din secvenţa de tratare activă, forţând Visual Basic să caute în lista de apeluri un handler care să se ocupe de eroarea apărută. Efectul unei căutări regresive în lista de apeluri este greu de prevăzut, deoarece depinde de instrucţiunea Resume sau Resume Next executată. Trebuie gândit că execuţia nu se reia, în mod necesar, în procedura unde a apărut eroarea, ci în procedura unde este un error-handler activ. Indicaţii pentru o tratare complexă a erorilor La scrierea unei aplicaţii Visual Basic mari, care utilizează diverse module, codul de tratare a erorilor poate fi foarte complex. Se vor urmări următoarele linii generale: o

o

o

o

În timpul verificării/depanării codului, se va utiliza metoda Raise a obiectului Err pentru a regenera eroarea în toate secvenţele de eroare pentru cazurile neanticipate. Pe lângă o căutare ierarhică pentru un handler care să trateze eroarea, Visual Basic va afişa un mesaj de eroare pentru acele erori care nu sunt tratate în cod. Se pot identifica astfel erori posibile şi care pot fi considerate la o nouă dezvoltare a aplicaţiei. Se va utiliza metoda Clear dacă trebuie să se iniţializeze în mod explicit obiectul Err după tratarea unei erori. Acest fapt este necesar atunci când se utilizează tratarea pe loc a erorilor cu On Error Resume Next. Visual Basic apelează automat metoda Clear de fiecare dată când execută orice tip de instrucţiune Resume, Exit Sub, Exit Function, Exit Property sau orice instrucţiune On Error. Dacă nu se doreşte ca altă procedură din lista de apeluri să capteze eroarea, se va utiliza instrucţiunea Stop pentru a forţa terminarea codului. Instrucţiunea Stop permite examinarea contextului erorii în mediul de dezvoltare. Se va scrie o procedură error handler de siguranţă (fail-safe) sigură care să fie apelată de toate secvenţele de tratare a erorilor ca ultimă acţiune pentru erorile care nu sunt gestionate. Această procedură poate efectua o terminare controlată a aplicaţiei prin descărcarea formelor şi salvarea datelor.

Testarea tratării erorilor prin generarea de erori Simularea erorilor este utilă în timpul verificării aplicaţiei sau când se doreste tratarea unei condiţii particulare ca şi cum ar fi echivalentă unei erori de execuţie. De exemplu, se scrie un modul care utilizează un obiect definit într-o aplicaţie externă şi se doreşte ca erorile returnate de acel obiect să fie tratate de restul aplicaţiei precum erorile Visual Basic. Pentru a testa toate erorile posibile se vor genera erorile prin cod. Această operaţiune implică metoda Raise a obiectului Err. Metoda are sintaxa object.Raise number, source, description, helpfile, helpcontext

260

unde object este obiectul Err. number este un întreg Long identificând natura erorii. Erorile Visual Basic (atât Visual Basic cât şi definite de utilizator) sunt în domeniul 0-65535. La stabilirea proprietăţii Number pentru coduri proprii de eroare în module clasă se va adăuga numărul de cod propriu la constanta vbObjectError. De exemplu, generarea erorii cu numărul 1050 implică atribuirea valorii vbObjectError + 1050 la proprietatea Number. source este opţional, şir denumind obiectul sau aplicaţia care generează eroarea. La stabilirea acestei proprietăţi pentru un obiect se va utiliza project.class. Dacă nu se precizează sursa se utilizează ID-ul proiectului Visual Basic curent. description este optional, şir care descrie eroarea. În cazul când nu se specifică acest argument se atribuie şirul implicit pentru o eroare Visual Basic (cum este returnat de funcţia Error) sau "Application-defined or object-defined error" în cazul unei cod propriu de eroare. helpfile este optional, calea completă către un fişier Microsoft Windows Help în care se poate găsi ajutor pentru eroarea generată. Implicit se va utiliza informaţia asociată cu fişierul Visual Basic Help. helpcontext este optional, ID de context pentru intrarea din fişierul de ajutor. În mod implicit se consideră informaţia unei erori Visual Basic, dacă există. În cazul utilizării metodei Raise fără specificarea anumitor argumente iar valorile proprietăţilor obiectului Err conţin valori care nu au fost curăţate, aceste valori sunt luate în considerare. Este de menţionat că instrucţiunea Error poate fi utilizată de asemenea pentru generarea de erori, dar obiectul Err dispune de o informaţie mai bogată. Acest fapt este util în special la crearea modulelor clasă. Se poate simula orice eroare Visual Basic prin considerarea numărului de cod al erorii respective. Definirea erorilor proprii În afara erorilor definite de Visual Basic, utilizatorul poate să definească erori proprii, care să permită identificarea unor condiţii proprii aplicaţiei proiectate, captarea acestor erori efectuându-se mai departe după procedura generală. Procesul de definire se realizează prin adăugarea de noi numere de eroare la constanta vbObjectError. Constanta vbObjectError rezervă numere de la offsetul propriu la suma offsetului cu 512. Utilizând un număr mai mare decât acesta asigură că numerele proprii de eroare nu intră în conflict cu viitoarele versiuni de Visual Basic. Pentru a defini numere de eroare proprii se adaugă constante la secţiunea de declaraţii a modulului: ' Error constants Const gLostCarrier = 1 + vbObjectError + 512 Const gNoDialTone = 2 + vbObjectError + 512 Se poate utiliza ulterior metoda Raise pentru noile numere de eroare, cu utilizarea eventuală a descrierilor proprii de eroare. Tratarea inline a erorilor Atunci când se testează apariţia erorilor imediat după fiecare linie de cod care poate produce erori, se zice că tratarea erorilor este inline. Utilizând acest mod de tratare a erorilor, se pot scrie funcţii şi instrucţiuni care returnează numerele de

261

eroare apărute; se poate genera o eroare Visual Basic într-o procedură şi gestiona eroarea în procedura apelantă; se poate scrie o funcţie care să returneze o dată de tip Variant şi utiliza acest rezultat în procedura apelantă. Returnarea numerelor de eroare Cea mai simplă metodă de acest gen este crearea unor funcţii şi instrucţiuni care returnează, atunci când apar erori, numere de eroare (sau constante cu această semnificaţie) în loc de valorile uzuale. De exemplu Function FileExists (p As String) As Long If Dir (p) "" Then FileExists = conSuccess Else FileExists = conFailure End If End Function care poate fi utilizată prin Dim ResultValue As long ResultValue = FileExists ("C:\Testfile.txt") If ResultValue = conFailure Then ... ' se trateaază eroarea Else ... ' se procesează fişierul End If Lucrul esenţial în tratarea inline a erorilor este testarea apariţiei unei erori imediat după instrucţiunea sau apelul de funcţie care poate să producă eroarea. În acest mod se poate proiecta un handler care anticipează exact tipul de erori care pot să apară. Această abordare nu necesită ca o eroare de execuţie să apară efectiv. Tratarea erorilor în procedura apelantă Altă metodă pentru a indica apariţia unei erori este să se genereze o eroare Visual Basic în procedură activă şi să se trateze eroarea într-un handler inline din procedura apelantă. Exemplul următor arată o variantă a procedurii FileExists în care se generează un număr de eroare în cazul eşecului. Înaintea apelului funcţiei, instrucţiunea On Error Resume Next stabileşte proprietăţile obiectului Err dar nu precizează o rutină error-handling. Instrucţiunea On Error Resume Next este urmată de codul de tratare a erorii. Acesta testează proprietăţile obiectului Err pentru a vedea dacă a apărut o eroare. Dacă Err.Number nu conţine zero, atunci a apărut o eroare. Function FileExists (p As String) If Dir (p) "" Then Err.Raise conSuccess Else Err.Raise conFailure End If End Function Dim ResultValue As Long On Error Resume Next ResultValue = FileExists ("C:\Testfile.txt")

262

If Err.Number = conFailure Then ... ' se tratează eroarea Else ... ' se continuă programul End If Următorul exemplu, mai complex, utilizează atât valoarea returnată, cât şi un argument pentru a detecta apariţia unei erori. Function Power (X As Long, P As Integer, ByRef Rezult As Long) _ As Long On Error GoTo ErrorHandler Result = X^P Exit Function ErrorHandler: Power = conFailure End Function ' Apelul funcţiei Power Dim lngReturnValue As Long, lngErrorMayBe As Long lngErrorMayBe = Power (10, 2, lngReturnValue) If lngErrorMayBe = conFailure Then ... ' tratarea erorii Else ... ' continuarea programului End If Utilizarea datelor de tip Variant Altă cale pentru a returna informaţii despre erorile eventuale este utilizarea datelor de tip Variant şi funcţiile asociate, potrivit exemplului următor. O variabilă de tip Variant are un indicator privind tipul de dată conţinută şi acest tag poate fi fixat ca un cod de eroare Visual Basic. Function Power (X As Long, P As Integer) As Variant On Error GoTo ErrorHandler Result = X^P Exit Function ErrorHandler: Power = CVErr(Err.Number) ' converteşte codul de eroare în tagged Variant End Function ' Apelul funcţiei Power Dim varReturnValue As Variant varReturnValue = Power (10, 2) If IsError (varReturnValue) Then ... ' tratarea erorii Else ... ' continuarea programului End If Tratarea centralizată a erorilor Atunci când se adaugă cod de tratare a erorilor la o aplicaţie, tratarea inline produce tratări repetate ale aceloraşi erori. Codul poate fi redus prin scrierea unor proceduri apelate repetat de secvenţele error handling.

263

Funcţia FileErrors din exemplul următor afişează un mesaj adecvat erorii produse şi, când este posibil, permite acoperirea erorii. Este returnat procedurii apelante un cod cu acţiunea de urmat. Este de notat că, undeva în program, se vor defini constantele utilizate. Function FileErrors () As Integer Dim intMsgType As Integer, strMsg As String Dim intResponse As Integer ' Valoarea returnată Înţeles ' 0 Resume ' 1 Resume Next ' 2 Eroare netratabilă ' 3 Eroare necunoscută intMsgType = vbExclamation Select Case Err.Number Case mnErrDeviceUnavailable ' error 68 strMsg = " That device appears unavailable." intMsgType = vbExclamation + 4 Case mnErrDiskNotReady 'error 71 strMsg = "Insert a disk in the drive and close the door." Case mnErrDeviceIO 'error 57 strMsg = " Internal disk error." intMsgType = vbExclamation + 4 Case mnErrDiskFull ' error 61 strMsg = " Disk is full. Continue?" intMsgType = vbExclamation + 3 Case mnErrBadFileName, mnErrBadFileNameOrNumber ' error 64, 52 strMsg = " That filename is illegal." Case mnErrPathDoesNotExist ' error 76 strMsg = " That path doesn't exist." Case mnErrBadFileMode ' error 54 strMsg = " Can't open your file for that type of access." Case mnErrFileAlreadyOpen ' error 55 strMsg = " This file is already open." Case mnErrInputPastEndOfFile ' error 62 strMsg = " This file has a nonstandard end-of-file marker," strMsg = strMsg & "or an attempt was made to read beyond" strMsg = strMsg & "the end-of-file marker." Case Else FileErrors = 3 Exit Function End Select intResponse = MsgBox (strMsg, intMsgType, "Disk Error") Select Case intResponse Case 1, 4 ' butoanele OK, Retry FileErrors = 0 Case 5 ' butonul Ignore FileErrors = 1 Case 2, 3 ' butoanele Cancel, End FileErrors = 2 Case Else FileErrors = 3 End Select End Function

264

Această procedură tratează erorile comune legate de fişiere şi unitatea de dischetă. Pentru celelalte erori se returnează valoarea 3. Procedura apelantă va trebui apoi să trateze această eroare, să o genereze încă o dată prin metoda Raise sau să cheme altă procedură care să trateze eroarea neanticipată. Inhibarea tratării erorilor Dacă o capcană de erori a fost permisă într-o procedură, aceasta este scoasă automat la părăsirea procedurii. Sunt situaţii când este necesară anularea capcanei înainte de părăsirea procedurii gazdă. Acest fapt este realizat de instrucţiunea On Error GoTo 0. După executarea acestei instrucţiuni, Visual Basic detectează erorile dar nu sunt captate în procedură. Instrucţiunea poate fi utilizată oriunde, inclusiv în interiorul unei rutine error handler. Depanarea programelor care au rutine de tratare a erorilor Atunci când se depanează programe, analiza comportării poate fi complicată în cazul captării erorilor de către rutinele error handler. Posibilitatea de a transforma în comentarii liniile On Error din fiecare modul simplifică analiza dar este stânjenitoare. Este de preferat modalitatea prin care tratarea erorilor este inhibată şi, de fiecare dată când apare o eroare, se intră în modul break. Pentru aceasta, se va selecta opţiunea Break on All Errors din fişa General a dialogului Options (meniul Tools). Selectarea acestei opţiuni are ca efect, la apariţia unei erori, intrarea în modul break şi afişarea ferestrei Watch cu codul care a produs eroarea. Tratarea erorilor din obiectele referite În procedurile care fac referinţă la unul sau mai multe obiecte este mult mai dificil să se determine unde apare o eroare, mai ales dacă eroarea apare într-un obiect al altei aplicaţii. De exemplu, să considerăm o aplicaţie care constă dintr-un modul formă (MyForm), care face referinţă la un modul clasă (MyClassA), care face referinţă la un obiect Microsoft Excel Worksheet. Dacă obiectul Worksheet nu rezolvă o eroare particulară apărută în foaia de calcul ci o regenerează, Visual Basic va trece eroarea către obiectul care se referă la obiectul Worksheet., adică MyClassA. Visual Basic remapează în mod automat erorile netratate apărute în obiecte din afara Visual Basic către codul de eroare 440. Obiectul MyClassA poate fie să trateze eroarea (ceea ce este preferabil), fie să o regenereze. Interfaţa specifică faptul că orice obiect care regenerează o eroare apărută într-un obiect referit nu poate să propage pur şi simplu eroarea (să transmită codul de eroare 440), ci trebuie să o remapeze la un număr de eroare cu semnificaţie definită. Acest număr poate fi un număr Visual Basic (dacă se poate efectua o asemenea echivalare), sau un număr propriu, adăugat după procedura explicată anterior. De câte ori este posibil, un modul clasă va trebui să trateze orice eroare care apare în interiorul modulului şi orice eroare care apr în obiecte referite şi nerezolvate de obiectele însele. Există totuşi erori care nu pot fi tratate din cauză că nu pot fi anticipate. Există şi cazuri când este mai potrivită o tratare a erorii de către obiectul care face referinţa decât de obiectul referit. Atunci când apare o eroare în modulul unei forme, Visual Basic generează unul dintre numerele de eroare predefinite. Observaţie. Dacă se creează o clasă publică, trebuie ca fiecare secvenţă care tratează o eroare non-Visual Basic să fie bine documentată. Alţi programatori care se referă la această clasă trebuie să cunoască cum să trateze erorile transmise de obiectul respectiv. La regenerarea unei erori, celelalte proprietăţi ale obiectului Err se vor lăsa neschimbate. Dacă eroarea transmisă nu este tratată, proprietăţile Source şi Description pot fi afişate pentru a ajuta utilizatorul să ia măsuri corective.

265

Tratarea erorilor transmise din obiecte referite Un modul clasă ar putea să includă următoarea secvenţă pentru tratarea erorilor pe care le poate aborda şi regenerarea celor care nu pot fi rezolvate. Secvenţa este explicată după prezentarea codului. MyServerHandler: Select Case ErrNum Case 7 ' eroarea out-of-memory ... Case 440 ' erori din obiecte externe Err.Raise Number:=vbObjectError + 9999 ' eroare din alt obiect Visual Basic Case Is > vbObjectError And Is < vbObjectError + 65536 ObjectError = ErrNum Select Case ObjectError ' acest obiect tratează erorile pe baza ' documentaţiei obiectului de unde provine eroarea Case vbObjectError + 10 ... Case Else ' remaparea erorii ca o eroare obiect generică şi regenerarea ei Err.Raise Number:=vbObjectError + 9999 End Select Case Else ' remaparea erorii ca o eroare obiect generică şi regenerarea ei Err.Raise Number:=vbObjectError + 9999 End Select Err.Clear Resume Next Instrucţiunea Case 440 captează erorile care apar într-un obiect referit extern aplicaţiei Visual Basic. În acest exemplu, eroarea este propagată utilizând valoarea 9999, deoarece este dificil pentru acest tip de handler central să determine cauza erorii. Apariţia unei astfel de erori este, de obicei, rezultatul unei erori fatale de automatizare (o eroare care produce oprirea execuţiei componentei) sau din cauza unui obiect care nu a tratat corect o eroare captată. Eroarea 440 nu ar trebui propagată decât în cazul unei erori fatale. Dacă această secvenţă ar fi scrisă pentru un handler inline (vezi secţiunea "Tratarea inline a erorilor"), ar fi posibil să se determine cauza erorii şi să se corecteze. Instrucţiunea Case Is > vbObjectError And Is < vbObjectError + 65536 capteazăerorile care au originea într-un obiect din aplicaţia Visual Basic, sau din obiectul care conţine handlerul. Numai asemenea obiecte pot produce erori în domeniul specificat. Documentaţia pentru codul de eroare oferită pentru obiect trebuie să definească codurile posibile, semnificaţia lor, astfel încât această porţiune a handlerului să poată fi scrisă adecvat erorilor anticipate. Codurile de eroare efective pot fi documentate fără offsetul vbObjectError sau pot fi documentate după ce s-a adăugat deplasarea, în care caz instrucţiunea Case Else trebuie să scadă deplasarea vbObjectError. Pe de altă parte, erorile obiectelor pot fi constante, arătate în biblioteca de tipuri a obiectului şi vizibile în Object Browser. În acest caz se utilizează constanta de eroare în Case Else şi nu codul de eroare. Orice eroare care nu este tratată trebuie să fie regenerată cu un nou număr, după cum este în instrucţiunea Case Else. În aplicaţia proprie se poate proiecta un handler care să anticipeze acest nou număr definit. Dacă aplicaţia este o clasă publică, trebuie să fie inclusă în documentaţie o explicaţie a acestei noi erori. Ultima instrucţiune Case Else captează şi regenerează orice altă eroare care nu a fost tratată anterior. Deoarece această parte a capcanei va prinde erori care au sau nu adăugată deplasarea vbObjectError, remaparea se va efectua simplu

266

către un cod generic "unresolved error". Acest cod se va adăuga la vbObjectError indicând oricărui handler că această eroare provine dintr-un obiect referit. Depanarea tratării erorilor din obiecte referite Deoarece depanarea aplicaţiilor care se referă la obiecte create în Visual Basic sau la clase definită în module clasă este dificilă, se recomandă selectarea opţiunii Break in Class Module din fişa General a dialogului Options (meniul Tools). Cu această opţiune selectată, orice eroare dintr-un modul clasă duce la intrarea clasei în modul break a debuggerului, permiţând analiza erorii. Depanarea programelor Tehnicile de depanare prezentate în acest capitol utilizează uneltele de analiză oferite de Visual Basic. Mediul de dezvoltare Visual Basic nu poate să identifice sau să fixeze erorile, dar oferă unelte pentru a analiza fluxul execuţiei şi cum se schimbă valorile variabilelor şi proprietăţilor. Se poate considera că uneltele de depanare ajută la examinarea aplicaţiei pentru a înţelege ce se întâmplă şi de ce. Uneltele de depanare oferite de Visual Basic includ puncte de oprire (breakpoints), expresii de oprire (break expressions), expresii de urmărire (watch expressions), executarea codului pas cu pas (instrucţiune cu instrucţiune sau procedură cu procedură) şi afişarea valorilor variabilelor şi proprietăţilor. Sunt oferite de asemenea posibilităţi speciale cum ar fi editarea codului şi continuarea execuţiei (edit-and-continue), stabilirea următoarei instrucţiuni care să se execute după o eroare şi testarea cu aplicaţia în modul break. Tipuri de erori Există trei tipuri de erori care se pot intâlni într-un program. Erori de compilare. Acestea rezultă din scrierea incorectă a codului. Aceste erori sunt detectate de Visual Basic la compilarea codului. Erori de execuţie. Acestea apar în timpul execuţiei aplicaţiei (şi sunt detectate de Visual Basic) atunci când o instrucţiune încearcă să efectueze o operaţiune imposibilă (de genul împărţirii prin zero). Erori de logică. Acestea apar atunci când aplicaţia nu se execută în modul gândit la proiectare. O aplicaţie poate să fie corctă sintactic, să se execute fără a efectua operaţiuni imposibile şi totuşi să producă rezultate incorecte. Doar testarea aplicaţiei şi analiza rezultatelor poate spune că aplicaţia funcţionează corect. Unelte de depanare Nu există artificii magice pentru depanare şi nu există o secvenţă fixă de operaţiuni care să lucreze întotdeauna. În esenţă, ajutorul oferit în depanare este pentru o mai bună înţelegere a mersului aplicaţiei. Se poate astfel fotografia starea aplicaţiei la un moment dat, instantaneul obţinut cuprinzând valori ale variabilelor, expresiilor şi proprietăţilor, precum şi numele apelurilor active de proceduri. Bara de unelte Debug Imaginea alăturată arată bara de unelte Debug din mediul Visual Basic Editor.

267

În tabelul următor se explică pe scurt funcţionalitatea uneltelor principale din această bară. Unealta de depanare

Scop

Run/Continue

Comută din modul design în modul run (Run) sau din modul break în modul run (Continue).

Break

Comută din run time în modul break.

Reset

Comută din run time sau modul break în modul design.

Toggle Breakpoint

Defineşte o linie într-un modul, unde Visual Basic suspendă execuţia aplicaţiei.

Step Into

Execută următoarea linie executabilă din aplicaţie şi intră în proceduri.

Step Over

Execută următoarea linie executabilă din aplicaţie dar nu intră în proceduri.

Step Out

Execută restul de cod din procedura curentă şi se opreste la linia următoare din procedura apelantă.

Locals Window

Afişează valoarea curentă a variabilelor locale.

Immediate Window

Permite executarea de cod sau interogarea unei valori în timp ce aplicaţia este în break mode.

Watch Window

Afişează valorile unor expresii selectate.

Quick Watch

Listează valoarea curentă a unei expresii în timp ce aplicaţia este în modul break.

Call Stack

În timp ce aplicaţia este în modul break, afişează o cutie de diaolg care arată toate procedurile care au fost apelate dar încă nu s-au executat complet.

Secţiunile următoare aduc explicaţii suplimentare asupra modului de utilizare efectivă a acestor unelte. Evitarea "bug"-urilor Respectarea următoarelor reguli poate conduce la evitarea introducerii unor bug-uri în aplicaţie. o

o o o o

Aplicaţia se proiectează cu atenţie prin notarea evenimentelor importante şi a modului în care codul va răspunde la fiecare eveniment. Fiecare procedură generală, ca şi fiecare procedură eveniment trebuie să aibă un scop specific, bine definit. Se vor include cât mai multe comentarii. La întoarcerea în cod şi analiza comportării aplicaţiei, comentariile privind scopul fiecărei rutine sunt de un real ajutor. Se vor utiliza, pe cât posibil, referinţe explicite. Variabilele obiect se declară după cum sunt listate obiectele în cutia Classes din Object Browser şi nu prin tipuri Variant sau Object. Se va dezvolta sau adapta o schemă consistentă de construcţie a denumirilor pentru variabilele şi obiectele din aplicaţie. Se va utiliza declaraţia Option Explicit pentru a ocoli erorile de tastare a identificatorilor şi confundarea unui control cu altul.

Design Time, Run Time şi Break Mode Se utilizează Visual Basic în design time pentru a crea o aplicaţie şi în run time pentru a o executa. În break mode execuţia programului este suspendată astfel încât se pot examina şi modifica date. Bara de titlu Visual Basic arată întotdeauna modul utilizat curent.

268

Caracteristicile celor trei moduri şi tehnicile pentru comutarea între ele sunt listate în următorul tabel. Mod

Descriere

Design time

Lucrul la crearea unei aplicaţii se execută în acest mod. Se pot proiecta formulare, trasa controale, scrie cod etc. Nu se poate executa cod sau utiliza unelte de depanare, cu excepţia stabilirii de puncte de oprire şi creării de expresii de urmărire. Pentru a trece la run time click pe butonul Run. Pentru trecerea în break mode click pe Step Into din meniul meniul Run şi aplicaţia intră în modul break la prima instrucţiune executabilă.

Run time

În timpul execuţiei, când aplicaţia are controlul, se interacţionează cu aplicaţia ca orice alt utilizator. Se poate vedea codul dar nu se poate schimba. Pentru a trece în design time se acţionează butonul Reset iar pentru a trece în break mode click pe butonul Break.

Break mode

Execuţia este suspendată în timpul rulării aplicaţiei. Se poate vedea şi edita codul, examina sau modifica date, reporni aplicaţia, sfârşi execuţia sau continua din punctul de oprire. Pentru comutarea în run time, click pe butonul Continue (acelaşi cu Run). Trecerea în design time se obţine prin butonul Reset. Se poat fixa puncte de oprire şi expresii de urmărit în design time, dar celelalte unelte de depanare lucrează doar în modul break.

Utilizarea ferestrelor de depanare Cu ajutorul ferestrelor de depanare se pot monitoriza valorile expresiilor şi variabilelor în timp ce se parcurg instrucţiunile aplicaţiei. Există trei ferestre de depanare: Immediate, Watch şi Locals. Pentru afişarea oricăreia dintre aceste ferestre se activează comanda corespunzătoare din meniul View sau butonul corespunzător de pe bara Debug. Fereastra Immediate arată informaţia care rezultă din instrucţiunile de depanare din cod sau care este cerută prin instrucţiuni scrise direct în fereastră. Fereastra Watch arată valorile curente ale expresiilor urmărite (watch expressions), acelea pentru care s-a hotărât monitorizarea. O expresie de oprire (break expression) este o expresie santinelă care produce intrarea Visual Basic în modul break atunci când o anumită condiţie definită devine adevărată. În fereastra Watch, coloana Context indică procedura, modulul, sau modulele în care fiecare expresie santinelă este evaluată. Fereastra Watch poate afişa o valoare pentru o expresie urmărită numai dacă instrucţiunea curentă este în contextul specificat; în caz contrar, coloana Value afişeazăun mesaj indicând că instrucţiunea nu este în context. Fereastra Locals arată valorile oricărei variabile din domeniul procedurii curente. După cum execuţia trece din procedură în procedură, conţinutul ferestrei Locals se modifică pentru a reflecta doar variabilele aplicabile procedurii curente. O variabilă care reprezintă un obiect apare în fereastra Locals cu un semn plus (+) în stânga numelui său. Se poate efectua click pe semn pentru a expanda variabila, afişa proprietăţile obiectului şi valorile curente. Dacă o proprietate a obiectului conţine un alt obiect, acesta poate fi expandat de asemenea. Aceeaşi examinare se poate aplica pentru variabilele care conţin tablouri sau tipuri definite de utilizator. Utilizarea modului break În design time se poate schimba aspectul sau codul aplicaţiei, dar nu se pot vedea efectele schimbărilor. În run time se poate urmări cum se comportă aplicaţia, dar nu se poate interveni direct în cod. Modul Break opreşte execuţia aplicaţiei şi oferă un instantaneu al condiţiilor în orice moment. Variabilele şi valorile proprietăţilor sunt păstrate, astfel încât se poate analiza starea curentă a aplicaţiei şi introduce modificări care afectează execuţia aplicaţiei. Când aplicaţia este în modul break se pot efectua următoarele acţiuni:

269

o o o o o o o o

Modificarea codului aplicaţiei. Observarea stării interfeţei. Determinarea apelurilor procedurilor. Urmărirea valorilor variabilelor, proprietăţilor şi instrucţiunilor. Schimbarea valorilor variabilelor şi proprietăţilor. Controlarea fluxului execuţiei prin aflarea/stabilirea instrucţiunii următoare. Execuţia imediată a unor instrucţiuni Visual Basic. Controlarea manuală a operării aplicaţiei.

Intrarea în modul break la o instrucţiune cu probleme În timpul depanării unui program este uneori de dorit oprirea aplicaţiei în acel loc din cod unde se bănuieşte existenţa unei probleme. Acesta este unul dintre motivele pentru care Visual Basic prevede puncte de oprire şi instrucţiuni Stop. Un punct de oprire (breakpoint) defineşte o instrucţiune sau o mulţime de condiţii unde Visual Basic opreşte execuţia în mod automat şi trece aplicaţia în modul break fără a executa instrucţiunea care conţine punctul de oprire. Se poate intra în modul break şi manual, prin oricare dintre acţiunile o o o

CTRL+BREAK Comanda Break din meniul Run Butonul Break de pe bara de unelte Debug.

Este posibil să se oprească execuţia atunci când aplicaţia nu are de lucru (idle - este între procesarea unor evenimente). Când se întâmplă acest fapt, execuţia nu se opreşte la o linie specifică, dar Visual Basic comută oricum la modul break. Se poate intra automat în modul break automat atunci când se întâmplă oricare dintre următoarele condiţii: o o o o o

O instrucţiune generează o eroare de execuţie netratată. O instrucţiune generează o eroare de execuţie şi a fost selectat Break on All Errors în fişa General (meniul Tools). O expresie de oprire definită în dialogul Add Watch s-a modificat sau a devenit True, după cum a fost definită. Execuţia atinge o linie cu un punct de oprire. Execuţia atinge o instrucţiune Stop.

Fixarea unei erori run-time şi continuare Anumite erori din execuţie rezultă din neglijenţa cu care este scris codul. Aceste erori pot fi corectate uşor prin declararea variabilelor, modificarea denumirilor etc. După o asemenea corectură programul poate continua chiar din linia unde s-a oprit. Acest fapt se realizează prin acţionarea comenzii Continue (meniul Run) sau butonul Continue. La continuarea aplicaţiei se poate verifica fixarea erorii. Dacă se selectează opţiunea Break on All Errors, Visual Basic inhibă tratarea erorilor din cod, încât la orice eroare semnalată se intră în modul break. Erorile vor fi captate de secvenţele de tratare doar dacă opţiunea Break on All Errors nu este selectată. Anumite erori, cum ar fi schimbarea declaraţiilor de variabile, adăugarea unor noi variabile etc., necesită repornirea aplicaţiei. În acest caz Visual Basic prezintă un mesaj care lasă repornirea aplicaţiei la voia utilizatorului. Monitorizarea datelor prin expresii de urmărire Atunci când un calcul nu produce rezultatul aşteptat sau apar probleme când o anumită proprietate sau variabilă ia o valoare particulară, este de interes să se poată identifica momentul în care o expresie îşi schimbă sau atinge o valoare.

270

Visual Basic monitorizează în mod automat expresiile definite de utilizator drept expresii santinelă (de urmărit). La trecerea aplicaţiei în modul break, aceste expresii apar în fereastra Watch. Se poate de asemenea instrui o expresie urmărită să treacă aplicaţia în modul break atunci valoarea ei se modifică sau devine True (pentru condiţii). Acest mod de operare reduce, de obicei, parcurgerea pas cu pas a proiectului până când se atinge o anumită condiţie (de exemplu, o variabilă de ciclare ajunge la o anumită valoare, sau un indicator dintr-o procedură este modificat). Adăugarea, editarea sau eliminarea unei expresii urmărite Toate operaţiunile din titlu se pot efectua atât în design time, cât şi în modul break. Pentru a adăuga o expresie santinelă se utilizează dialogul Add Watch afişat din meniul Debug. Se utilizează dialogul Edit Watch, afişat tot din meniul Debug, pentru modificarea sau eliminarea unei expresii definite. Cele două dialoguri, Add Watch şi Edit Watch, au aceeaşi structură de controale cu excepţia butonului Delete care apare doar în dialogul Edit Watch. Componentele comune celor două dialoguri sunt prezentate în tabelul următor. Componenta

Descriere

Zona text Expression

Conţine expresia pe care expresia urmărită o eveluează. Această expresie este o variabilă, o proprietate, un apel de funcţie sau orice altă expresie validă. În dialogul Add Watch această boxă de text conţine expresia curentă (dacă există).

Grupul de opţiuni Context

Stabileşte domeniul variabilelor urmărite în expresie. Se va completa atunci când există variabile sinonime cu domenii diferite. Se poate restrânge domeniul la o procedură specifică sau la un modul anumit, sau se poate extinde la întreaga aplicaţie prin selectarea intrărilor All Procedures şi All Modules. Visual Basic poate evalua mai uşor o variabilă într-un context restrâns.

Grupul de opţiuni Watch Type

Stabileşte cum răspunde Visual Basic la expresia urmărită: - urmăreşte expresia şi afişează valoarea în fereastra Watch atunci când aplicaţia intră în modul break; - aplicaţia intră în modul break automat atunci când se modifică valoarea expresiei sau când aceasta devine True.

Observaţie. Se poate adăuga o expresie urmărită prin tragerea expresiei dintr-un modul în fereastra Watch. Utilizarea urmăririi rapide Când aplicaţia este în modul break, se poate verifica valoarea unei proprietăţi, variabile sau expresii pentru care nu s-a definit în prealabil o expresie de urmărire. Se foloseşte în acest scop dialogul Quick Watch (din meniul Debug sau de pe bara sinonimă). Dialogul arată valoarea expresiei selectate înrtr-un modul. Pentru a continua urmărirea acestei expresii, se acţionează butonul Add (inhibat dacă operaţiunea de urmărire nu este posibilă); fereastra Watch este afişată etc. Utilizarea unui punct de oprire În execuţie, un punct de oprire (breakpoint) produce oprirea execuţiei programului exact înaintea unei linii specifice de cod. Atunci Visual Basic execută o procedură şi se ajunge la o linie de cod care are fixat un punct de oprire, atunci aplicaţia este trecută în modul break.

271

Se poate stabili sau anula un punct de oprire în modul break, în design time sau în run time dacă aplicaţia este inactivă (idle). Pentru a fixa un punct de oprire se efectuează un click pe marginea din stânga ferestrei modulului, în dreptul instrucţiunii (vezi figura de mai sus). Instrucţiunea astfel marcată este colorată potrivit culorii specificate în dialogul Options (meniul Tools), fişa Editor Format. Prin click pe indicatorul de breakpoint se anulează punctul de oprire respectiv. Se remarcă în figura anterioară că instrucţiunea curentă este şi ea marcată prin culoare şi un indicator pe latura din stânga a ferestrei de cod. Atunci când se atinge un punct de oprire şi aplicaţia este oprită, se poate examina starea curentă a aplicaţiei, focusul putând fi mutat între forme, module, ferestrele de depanare. Aplicaţia este oprită exact înaintea executării liniei care conţine punctul de oprire. Dacă se doreşte observarea efectului executării acestei instrucţiunii se va acţiona Step Into sau Step Over. Pentru izolarea unei probleme reamintim că o instrucţiune poate să contribuie indirect la eroare datorită atribuirii unor valori incorecte. Examinarea valorilor variabilelor şi proprietăţilor se efectuează în modul break prin ferestrele Locals, Quick Watch, expresii urmărite şi fereastra Immediate. Utilizarea instrucţiunii Stop O alternativă la fixarea unui punct de oprire este plasarea unei instrucţiuni Stop. La întâlnirea unei instrucţiuni Stop, Visual Basic opreşte execuţia şi comută în modul break. Deşi Stop acţionează ca un breakpoint, instrucţiunea nu poate fi fixată sau inhibată în acelaşi mod. Reamintim că o instrucţiune Stop opreşte doar temporar execuţia în timp ce o instrucţiune End opreşte execuţia, reiniţializează variabilele şi produce întoarcerea la modul design. O aplicaţie oprită prin Stop poate fi continuată prin Continue din meniul Run. Executarea unor secvenţe de cod selectate Dacă se poate identifica instrucţiunea care a cauzat eroarea, un singur breakpoint poate localiza problema ivită. Este mai frecventă situaţia în care o întreagă secvenţă de cod este bănuită că produce execuţia incorectă a aplicaţiei. În acest caz, un breakpoint izolează zona de cod şi se parcurge apoi întreaga porţiune pas cu pas prin Step Into şi Step Over. Dacă este necesar, se poate de asemenea sări peste instrucţiuni sau reîntoarce execuţia la o nouă linie. Pentru comenzile descrise în tabelul următor trebuie ca aplicaţia să fie în modul break. Modul de parcurgere

Descriere

Step Into

Execută instrucţiunea curentă şi se opreşte la următoarea linie, chiar dacă ea este în altă procedură.

Step Over

Execută întreaga procedură apelată de linia curentă şi se opreşte la linia următoare liniei curente.

Step Out

Execută restul procedurii curente şi se opreşte la instrucţiunea următoare celei care a apelat procedura curentă.

272

Utilizarea comenzii Step Into Se utilizează Step Into pentru a executa o singură instrucţiune. Visual Basic trece temporar în run time, execută instrucţiunea curentă şi avansează la următoarea instrucţiune, revine în modul break. Pentru acest tip de operaţiune se acţionează butonul Step Into din bara Debug. În cazul scrierii mai multor instrucţiuni pe o aceeaşi linie, Visual Basic le va considera separat (punctele de oprire apar doar la prima instrucţiune din linie). Utilizarea comenzii Step Over Comanda Step Over se aplică tot instrucţiunii curente, dar aceasta trebuie să conţină un apel la o procedură. Dacă prin comanda Step Into s-ar trece în procedură pas cu pas, prin Step Over procedura este executată ca o unitate şi se trece apoi la instrucţiunea următoare în procedura curentă. Pentru acest tip de operaţiune se acţionează butonul Step Over din bara Debug. Acest tip de acţiune este util atunci când procedura apelată este verificată. Totuşi, dacă în procedura apelată există o instrucţiune Stop sau este definit un punct de oprire, atunci execuţia este stopată în acele locuri. Utilizarea comenzii Step Out Prin comanda Step Out se măreşte viteza de parcurgere a secvenţelor de cod în sensul că dacă se ştie că restul instrucţiunilor dintr-o procedură nu pot crea probleme, atunci ele pot fi executate în bloc şi nu pas cu pas. Se revine în procedura apelantă, la instrucţiunea următoare apelului. Pentru acest tip de operaţiune se acţionează butonul Step Out din bara Debug. Trecerea peste secţiuni de cod În modul break se poate selecta o instrucţiune oarecare, mai departe pe firul execuţiei, şi click pe Run To Cursor din meniul Debug permite reluarea execuţiei din punctul selectat. Se pot astfel sări secvenţe neinteresante de cod. Stabilirea instrucţiunii următoare O acţiune similară celei descrise în secţiunea anterioară este selectarea unei instrucţiuni oriunde în procedura curentă şi click Set Next Statement din meniul Debug. Se pot astfel urmări doar anumite fire de execuţie sau se pot reexecuta anumite secvenţe pentru alte valori date variabilelor/proprietăţilor. Indicarea instrucţiunii următoare Prin click pe Show Next Statement din meniul Debug se plasează punctul de inserţie în linia care urmează a fi executată. Este o modalitate utilă mai ales când se depanează o secvenţă error handler şi nu se ştie exact care este următoarea instrucţiune. Comanda este disponibilă doar în modul break. Monitorizarea listei de apeluri (Call Stack) Dialogul Call Stack, afişat prin meniul/bara de unelte Debug, arată o listă a apelurilor active de proceduri. Dialogul poate fi afişat doar în modul break. Apelurile active sunt cele care au iniţiat proceduri care nu au fost complet executate. Prin lista afişată se poate trasa ordinea de apeluri care au dus la instrucţiunea curentă. Cu cât asemenea lanţuri de apeluri sunt mai lungi, cu atât depanarea aplicaţiei este mai dificilă. În lista din dialogul Call Stack toate apelurile active sunt prezentate într-o serie de apeluri înlănţuite. Ea plasează cea mai timpurie procedură apelată la baza listei şi adaugă apelurile următoare în topul listei. Informaţia dată pentru fiecare

273

procedură începe cu numele modulului, urmat de numele procedurii. Prin butonul Show din dialog se afişează instrucţiunea dintr-o procedură care trece controlul aplicaţiei către următoarea procedură din listă. Observaţie. Deoarece dialogul Call Stack nu indică variabila asignată unei instanţe a unei clase, nu se poate distinge între instanţe multiple ale claselor. Testarea datelor şi procedurilor cu fereastra Immediate În procesul de depanare sau de experimentare a unei aplicaţii, este adesea necesar să se execute proceduri individuale, să se evalueze expresii sau să se atribuie noi valori variabilelor sau proprietăţilor. Toate aceste acţiuni pot fi executate din fereastra Immediate. Expresiile sunt evaluate şi rezultatele sunt tipărite în fereastra Immediate. Tipărirea informaţiilor în fereastra Immediate Există două metode pentru tipărirea în fereastra Immediate • •

Includerea unor instrucţiuni Debug.Print în codul aplicaţiei, Introducerea direct în fereastra Immediate a instrucţiunilor care utilizează metoda Print.

Aceste tehnici oferă următoarele avantaje în raport cu utilizarea expresiilor urmărite: • •

Aplicaţia nu trebuie oprită pentru a obţine informaţii. Datele şi mesajele sunt afişate pe măsură ce aplicaţia se execută. Informaţiile sunt afişate într-o fereastră separată (Immediate), încât nu se interferează cu ieşirea văzută de utilizatori.

Tipărirea din codul aplicaţiei Metoda Print trimite ieşirea către fereastra Immediate atunci când se include calificarea cu obiectul Debug. De exemplu Debug.Print "Salary = "; Salary Această tehnică lucrează cel mai bine atunci când există un loc particular în aplicaţie în care variabila urmărită (aici Salary) se modifică. De exemplu, instrucţiunea anterioară poate aparţine unei structuri repetitive. Tipărirea din fereastra Immediate Dacă aplicaţia este în modul break, se poate muta focalizarea în fereastra Immediate pentru a examina date. Aici se pot evalua expresii valide, inclusiv expresii care se referă la proprietăţi. Modulul activ curent determină domeniul de referinţă. Orice instrucţiune care utilizează metoda Print poate fi înscrisă şi la terminarea cu ENTER se va evalua expresia şi se va afişa rezultatul. Un semn de întrebare (?) poate înlocui metoda Print: ? ActiveDocument.Name executată din Microsoft Word, afişează în fereastra Immediate numele documentului Word activ. Atribuirea de valori În modul break, se pot atribui valori la proprietăţi şi variabile. Următorul exemplu prezintă o schemă de utilizare a ferestrei Immediate pentru calcule. Fiecare linie (cu excepţia celor care afişează rezultatele) se va termina cu ENTER:

274

x=2 ? x+3 5 y=3 ? x*y 6 Se poate modifica valoarea unei proprietăţi sau a unei variabile din proiect şi relua apoi executarea aplicaţiei. Dacă Option Explicit este prezentă în modulul curent, toate variabilele invocate în fereastra Immediate trebuie să fie declarate în modul. Domeniul se aplică apelurilor de proceduri ca şi variabilelor. Testarea procedurilor cu fereastra Immediate În fereastra Immediate se poate evalua orice instrucţiune executabilă validă Visual Basic, dar nu se acceptă declaraţii de date. Se pot utiliza apeluri la proceduri care permit astfel testarea procedurii cu diverse seturi de argumente. X = Quadratic(2,8,8) DisplayGraph 50, Arr1 Form_MouseDown 1,0,100,100 La apăsarea tastei ENTER, Visual Basic comută la run time pentru a executa instrucţiunea şi se întoarce apoi în modul break. În acest moment se pot vedea rezultatele şi efectele asupra variabilelor şi proprietăţilor. Se poate apela orice procedură din forma activă curent, ca şi orice procedură dintr-un modul, cu excepţia cazului în care procedura este Private, caz în care se poate apela doar în timpul executării modulului. O procedură poate fi executată în mod repetat, fiecare apel este menţinut de Visual Basic ca o instanţă separată. Aceasta permite testarea separată a diferitelor seturi de argumente. Dialogul Call Stack menţine o listă a procedurilor executate de fiecare comandă din fereastra Immediate. Se poate prin urmare utiliza Call Stack pentru a selecta orice instanţă a procedurii şi afişa apoi valorile variabilelor din procedură. Observaţie. Deşi cele mai multe instrucţiuni sunt suportate de fereastra Immediate, o structură de control este permisă doar dacă poate fi exprimată complet pe o linie: se utilizează caracterul ":" pentru separarea instrucţiunilor care alcătuiesc structura de control. Verificarea numerelor de eroare Se poate utiliza fereastra Immediate pentru a afişa mesajul asociat cu un număr specific de eroare. De exemplu, tastarea instrucţiunii Error 58 produce o casetă cu mesajul asociat erorii File already exists Trucuri utile în fereastra Immediate o o

După introducerea unei instrucţiuni, aceasta se poate reexecuta prin mutarea punctului de inserţie înapoi în instrucţiune şi ENTER. Înainte de ENTER se poate edita instrucţiunea curentă.

275

o o o

Se poate utiliza mouse-ul sau săgeţile pentru a naviga în fereastra Immediate. Nu se apasă ENTER decât pe instrucţiunea care se execută. CTRL+HOME mută punctul de inserţie la linia de început a ferestrei; CTRL+END îl mută la ultima linie. Tastele HOME şi END mută punctul de inserţie la începutul şi, respectiv, sfârşitul liniei curente.

Consideraţii speciale Anumite evenimente care sunt o parte comună cu utilizarea Microsoft Windows pot să ridice probleme speciale pentru depanarea unei aplicaţii. Este important să fim conştienţi de aceste probleme pentru a nu complica procesul de depanare. Dacă rămânem conştienţi de modul în care modul break poate pune evenimentele în dezacord cu ceea ce aplicaţia aşteaptă, avem o şansă să găsim soluţii. În anumite proceduri de evenimente, trebuie săutilizăm instrucţiuni Debug.Print pentru a monitoriza valorile variabilelor/proprietăţilor în loc să utilizăm expresii santinelă sau puncte de oprire. Oprirea execuţiei în procedurile evenimentelor MouseDown sau KeyDown Dacă se opreşte execuţia în timpul unei proceduri eveniment MouseDown, se poate lăsa butonul mouse-ului sau utiliza mouse-ul pentru alte taskuri. Când se continuă execuţia, totuşi, aplicaţia presupune că butonul mouse-ului este încă apăsat. Nu se va obţine evenimentul MouseUp până când nu se apasă din nou butonul mouse-ului şi apoi se eliberează. Când se apasă butonul mouse-ului în run time, se opreşte execuţia în evenimentul MouseDown dacă aici este un breakpoint. În acest scenariu nu se va obţine niciodată evenimentul MouseUp. Soluţia este eliminarea breakpoint-ului din procedura MouseDown. Dacă execuţia se opreşte în timpul procedurii KeyDown, se aplică din nou consideraţiile anterioare. Dacă există un breakpoint în procedura evenimentului KeyDown, nu se va obţine niciodată evenimentul KeyUp. Oprirea execuţiei în procedurile evenimentelor GotFocus şi LostFocus Dacă se opreşte execuţia în procedurile evenimentelor GotFocus sau LostFocus, temporizarea sistemului de mesaje poate cauza rezultate inconsistente. Pentru aceasta se vor utiliza instrucţiuni Debug.Print în locul punctelor de oprire din procedurile care tratează evenimentele GotFocus şi LostFocus. Distribuirea soluţiilor Microsoft Excel 97, Word 97 şi PowerPoint 97 În acest capitol se discută probleme privind distribuirea soluţiilor dezvoltate pentru Microsoft Excel 97, Word 97 şi PowerPoint 97. Pe lângă modul efectiv de distribuire sunt reamintite şi operaţiuni preparatorii cum ar fi protejarea codului, erori posibile etc. Pregătirea soluţiei pentru distribuire În momentul în care s-a închegat o soluţie trebuie să se ia o serie de decizii în vederea distribuirii soluţiei. Prima decizie este cum să se împacheteze proiectul: ca un simplu document sau ca un add-in (sau template în Word). Dacă se decide distribuirea ca un add-in, este important să se decidă cum şi când se va încărca: automat sau la cerere. În sfârşit, trebuie să se decidă asupra modului de protejare a codului şi, evident, asupra unei ultime verificări în ceea ce priveşte corectitudinea codului (de obicei ultimul bug apare chiar înainte de punctul final al proiectului). Alegerea modului de împachetare a soluţiei

276

Atunci când se ascrie o soluţie în Visual Basic for Applications, se obţine un proiect asociat unui document. La distribuirea soluţiei trebuie să se decidă dacă utilizatorul trebuie să aibă acces la document şi codul asociat sau numai la cod. Dacă se doreşte accesul atât la document cât şi la cod, se va distribui documentul – adică document Word, caiet Excel sau prezentare PowerPoint. Acest caz este frecvent la scrierea unei soluţii verticale – o soluţie foarte specifică pentru un utilizator foarte specific. De exemplu, dacă se creează în Microsoft Word un formular de testare a performanţei, atunci atât documentul cât şi codul care îl automatizează trebuie să fie accesibil utilizatorului. Dacă, pe de altă parte, se doreşte ca numai codul (proiectul) să fie accesibil, atunci se va distribui ca un add-in (Microsoft Excel şi PowerPoint) sau ca un template global (Word). Observaţie. Utilizatorii nu au acces la foile de calcul dintr-un add-in deoarece acestea sunt ascunse automat la crearea unui add-in dintr-un caiet. În mod similar, atunci când o prezentare PowerPoint este organizată ca un add-in, slide-urile sale sunt eliminate automat. Pentru o discuţie suplimentară se va citi secţiunea "Salvarea soluţiei ca un Add-in sau Global Template". Se poate interzice accesul utilizatorului la documentul asociat proiectului, fie din cauză că documentul nu este pentru utilizator, fie pentru că el conţine date pe care utilizatorul nu trebuie să le modifice sau să le vadă. Acesta este cazul când soluţia conţine proceduri care extind şi adaptează setul de opţiuni ale aplicaţiei – proceduri care sunt proiectate să aibă o largă aplicabilitate, independente de un document specific. De exemplu, dacă se scriu proceduri care automatizează sarcini de formatare a foilor de calcul, utilizatorul trebuie să aibă acces la aceste proceduri din orice caiet deschis, dar nu trebuie să acceseze caietul asociat proiectului. La distribuirea soluţiei ca un add-in sau template trebuie să se decidă separat dacă se va proteja codul proiectului. Controlul încărcării unui Add-in sau Global Template Dacă se decide distribuirea soluţiei proprii ca un add-in sau template, este normal să se decidă momentul încărcării acestuia. Utilizatorul poate întotdeauna să încarce un add-in utilizând dialogul Template and Add-Ins sau Add-Ins (meniul Tools), dar nu aceasta este soluţia cea mai bună. Sa alternativă se poate stabili ca un add-in sau template global să se încarce automat la pornirea aplicaţiei. Sau, pentru a nu încetini pornirea aplicaţiei, se poate alege încărcarea ca răspuns la un eveniment anumit sau prin alegerea unei comenzi. În sfârşit, se poate încărca un add-in sau un template global în mod programatic. Încărcarea unui Add-In sau Global Template la start Posibilităţile unui add-in devin accesibile unui utilizator doar după ce add-in-ul este încărcat. De exemplu, când un template global este încărcat, Word mixează meniurile, barele de unelte, intrările AutoText şi macrourile din template cu meniul Word. Din acest motiv se poate intenţiona ca încărcarea add-inului sau a template-ului să aibă loc la activarea aplicaţiei Word, Excel sau PowerPoint. Pentru a încărca add-inuri sau template-uri în mod automat la pornirea aplciaţiei, trebuie să se palseze în folderul Office Startup, localizat de obicei pe calea "Program Files\Microsoft Office\ Office\Startup". În Microsoft Excel se poate de asemenea palsa un add-in în folderul Xlstart sau în folderul desemnat ca un folder de pornire alternativ. Acest fapt se realizează prin atribuirea unei căi şi a unui nume de folder la cheia HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Microsoft Excel\AltStartup din Windows registry. Încărcarea automată a unui Add-In în Microsoft Excel prin comanda OPEN din Windows Registry

277

În plus faţă de memorarea unui add-in într-unul dintre folderele de pornire (vezi secţiuena precedentă), se poate utiliza comanda OPEN din Windows Registry pentru a specifica fişierele addÎn care se încarcă automat la pornirea aplicaţiei Excel. Trebuie să se creeze câte o comandă OPEN în cheia de registru HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Microsoft Excel pentru fiecare fişier add-in. Pentru cazul mai multor fişiere se utilizează OPEN pentru primul fişier, OPEN1 pentru al doilea, OPEN2 pentru al treilea etc. Sintaxa pentru comanda OPEN este OPEN =[ /Switch] pathandfilename unde /Switch poate fi /R sau /F. Comutatorul /R deschide fişierul read-only iar /F este utilizat pentru a cere încărcarea caietelor. Microsoft Excel citeste doar atâta informaţie dintr-un workbook câtă este necesară pentru referirea funcţiilor utilizator. Un exemplu este HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Microsoft Excel\OPEN = /R "C:\OFFICE\OFFICE\LIBRARY\ANALYSIS\ANALYS32.XLL" Comanda OPEN este suportată doar din motive de compatibilitate şi este necesară pentru cererea de încărcare a macrourilor. Alternativă recomandată este prezentată ulterior în acest capitol, o dată cu Init Commands şi Init Menus. Încărcarea automată a unui Add-In în Microsoft PowerPoint utilizând valoarea AutoLoad din Windows Registry Operaţiunea de încărcare automată a unui add-in prin valorile din Windows Registry se poate efectua şi în PowerPoint, dar valorile fixate sunt altele decât în Excel. Numele fişierului add-in se va da, în Windows Registry, ca subcheie fie sub HKEY_CURRENT_USER, fie sub HKEY_LOCAL_MACHINE. Valoarea Path a cheii trebuie să fie locaţia add-in-ului. Valoarea AutoLoad se va fixa pe 1 pentru o încărcare automată. Încărcarea Add-In-urilor care au fost încărcate în sesiunea precedentă Un add-in încărcat şi înregistrat în sesiunea curentă Excel sau PowerPoint va fi încărcat automat la o nouă pornire a aplicaţiei. Un template global încărcat în Word rămâne disponibil pentru sesiunea curentă, dar nu este reîncărcat automat la o nouă pornire a aplicaţiei. Observaţie. Un add-in adăugat listei din dialogul Add-Ins (utilizând butonul Add New) din Excel sau PowerPoint este înregistrat sub HKEY_CURRENT_USER. În continuare, aceste add-in-uri înregistrate vor fi accesibile doar pentru utilizatorul intrat pe maşină în momentul adăugării.

278

Încărcarea programatică a unui Add-In sau Global Template Colecţia Addins permite instalarea prin program a unui add-in sau template global. În Word sau Microsoft Excel se va stabili la True proprietatea Installed a obiectului Addin: Addins("C:\…\Gallery.dot").Installed = True În PowerPoint, proprietatea Loaded a obiectului Addin se va stabili la True pentru înregistrarea automată, aceeaşi valoare dându-se proprietăţii Registered pentru a înregistra add-in-ul. With Addins("C:\…\mytools.ppa") .Loaded = True .Registered = True End With Încărcarea programatică a unui add-in ca răspuns la un eveniment Dacă se doreşte încărcarea programatică a unui add-in ca răspuns la un eveniment, codul care comandă această operaţiune se plasează în procedura de eveniment. Deschiderea şi încărcarea programatică a unui template global prin linia de comandă Se utilizează următoarea linie de comandă, de exemplu, unde path este locaţia fişierului Add-in.dot, pentru a instala un add-in numit Add-in.dot, şi executarea unei proceduri numită Main din modulul denumit Add-inInstall: WinWord "\Add-in.dot" /mAdd-inInstall Word are un număr de argumente pe linia de comandă. Comutatorul /m execută codul din modulul specificat. De notat că nu există nici un spaţiu după "m" şi că nu se specifică procedura Main; doar o procedură denumită Main se va executa, în lipsa unei asemenea proceduri nu se execută nimic la încărcarea modulului. În continuare este un exemplu de procedură Main. ' numele modulului este Add-inInstall, pentru a funcţiona cu ' linia de comandă din exemplul anterior Option Explicit Sub Main() 'Check to see if Add-In is loaded in Add-In list Dim wkbAddin As Word.AddIn On Error GoTo ErrorHandler Set wkbAddin = AddIns(ThisDocument.Name) If wkbAddin Is Nothing Then ' Add the template to the add-ins collection and install it Set wkbAddin = AddIns.Add(ThisDocument.FullName, True) End If ' If template is the active document close it If ThisDocument.Name = ActiveDocument.Name Then ' The Add-in should not be dirty ThisDocument.Close End If Exit Sub Errorhandler: ' Only ignore "Subscript out of range" errors

279

End Sub

Select Case Err.Number Case 9, 5941 Err.Clear Resume Next Case Else ' Assert the error when in Debug mode #If DebugMode Then AssertError #End If ' Insert other error handling code here End Select

Descărcarea programatică a unui Add-in sau Template Un add-in rămâne încărcat până când se termină sesiunea curentă, până la descărcarea prin program sau până la descărcarea prin dialogul Add-Ins (sau Templates and Add-ins) activat prin meniul Tools. Prin descărcarea unui add-in se salvează memoria disponibilă. În Word sau Microsoft Excel, pentru descărcarea unui add-in sau template global, se stabileşte la False proprietatea Installed a obiectului Addin. Addins(C:\…\Gallery.dot").Installed = False În PowerPoint, proprietatea Loaded a obiectului Addin se va stabili pe False pentru descărcare, iar proprietatea Registered se va stabili pe False pentru a înlătura înregistrarea add-in-ului. Încărcarea la cerere Încărcarea unui add-in sau template la pornirea aplicaţiei poate să crească semnificativ timpul pornirii aplicaţiei. Se poate utiliza atunci încărcarea la cerere pentru a amâna încărcarea până atunci când utilizatorul apelează o comandă sau o procedură din add-in. Este de menţionat că wizard-urile şi add-in-urile iniţiate de o comandă din menu sunt încărcate, în mod automat, la cerere. Există mai multe tehnici pentru a stabili încărcarea la cerere, specifice diferitelor aplicaţii. Observaţie. Dacă se intenţionează utilizarea unui add-in sau template ca o bibliotecă de cod, apelată din alte proiecte, nu trebuie ca aceasta să fie încărcată explicit deoarece Visual Basic va încărca add-in-ul sau template-ul referit la cerere, atunci când o procedură din bibliotecă este apelată. Utilizarea referinţelor explicite în Microsoft Excel Prima metodă de încărcare la cerere este utilizarea unei referinţe explicite atunci când se atribuie un nume de macro la o unealtă. Următoarea linie cheamă procedura MySub care stă în modulul ThisWorkbook din caietul (add-in) "C:\My Documents\MyTools.xla": 'C:\My Documents\MyTools.xla'!ThisWorkbook.MySub Add-in-ul este încărcat doar atunci când este executat macro-ul.

280

Pentru soluţii care sunt distribuite utilizând un program de instalare se va vedea secţiunea "Adăugarea de meniuri şi submeniuri la Microsoft Excel fără încărcarea unui Add-In". Încărcarea la cerere a bibliotecilor de funcţii în Microsoft Excel Dacă se distribuie o soluţie care conţine o bibliotecă de funcţii macro ar fi de dorit încărcarea la cerere a acestei biblioteci. De asemenea, în mod normal este de dorit ca funcţiile să fie listate în Function Wizard. Pentru încărcarea la cerere a funcţiilor este nevoie de macro-uri XLM (Microsoft Excel 4.0 macro sheets). Aceste macro-uri sunt de obicei doar "învelişuri" pentru funcţii Visual Basic. Atunci când Microsoft Excel vede că un Add-In este marcat pentru încărcarea la cerere, el citeşte doar anteturile macrourilor funcţii; raţiunea de prezentare sub formă XLM este aceea că informaţia din anteturi poate fi citită fără a încărca Visual Basic for Applications (care se va încărca doar atunci când este necesar). Modificarea unui add-in pentru a beneficia de încărcare la cerere 1. Se adaugă la caietul add-in o foaie Microsoft Excel 4.0 macro: click dreapta pe un tab Worksheet şi selectare Insert, din dialog se va selecta Ms Excel 4.0 Macro. 2. Crearea unui macro funcţie care înveleşte o funcţie Visual Basic. o o o o o o o o o o o o

În prima celulă se scrie numele funcţiei. În celula de sub numele funcţiei se inserează funcţia Argument(Name_Text, Data_Type_ID). Name_Text este numele parametrului. Ideal ar fi ca acesta să fie numele parametrului funcţiei din VBA pe care se presupune că-l reprezintă. Data_Type_ID este ID-ul care determină tipul de dată pe care Excel îl acceptă pentru acest argument; acest parametru este opţional. Se repetă paşii b, c şi d pentru fiecare parametru din funcţia VBA. Dacă este necesar să se specifice tipul rezultatului se va utiliza funcţia Result(Data_Type_ID). Funcţia Return(value) semnalează sfânrşitul macro-ului funcţie. Se selectează toate celulele care conţin macro-ul. Se selectează Define din submeniul Name (meniul Insert). Se denumeşte domeniul cu numele funcţiei. Se selectează butonul radio Function din grupul Macro. Click pe Add şi apoi OK.

1. Se selectează Insert din bara de meniu şi Define din submeniul Name. Se adaugă numele "__DemandLoad" care se referă la "=TRUE" (se tastează exact aşa în boxa Refers To). Este de observat că există două caractere "_" în faţa lui DemandLoad. Click Add, apoi Close. 2. Se stabileşte proprietatea IsAddin a obiectului Workbook la TRUE. 3. Se salvează caietul. În continuare este un exemplu de macro care înfăşoară o funcţie VBA. MyFunction =ARGUMENT("szArgOne") =ARGUMENT("intArgTwo") =RETURN(vMyFunction(szArgOne, intArgTwo)) Funcţia VBA fiind de forma Function vMyFunction (szArgOne As String, intArgTwo As Integer) As String … End Function

281

Aceşti paşi permit ca add-in-ul să fie încărcat la cerere. După ce este încărcat, add-in-ul nu este descărcat din memorie până când se termină instanţa curentă a aplicaţiei Excel. Adăugarea meniurilor în Excel fără încărcarea unui Add-in Microsoft Excel 97 are două chei noi de registru, care sunt citite la pornirea aplicaţiei şi care creează intrări de meniu oferind puncte de intrare într-un add-in; acest add-in se încarcă doar atunci când este cerut de o comandă dintr-un meniu, care se referă la add-in. Cheile respective sunt Init Menus şi Init Commands. În continuare se prezintă de asemenea şi cheia Delete Commands, care permite eliminarea unor intrări de meniu. Cheia Init Menus (HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Init Menus) conţine câte o valoare String pentru fiecare menu adăugat unei mare de meniu built-in. Fiecare nume de valoare este unic şi identifică meniul creat. Şirul are sintaxa: Value_name = Menu_bar_num, Menu_name,Menu_position[, Menu_parent] Argument

Descriere

Menu_bar_num

Numărul barei de meniu built-in la care se doreşte adăugarea meniului. Barele de meniu se schimbă după tipul foii active. Numerele sunt: 3 Nil menu bar (nu există caiet deschis) 10 worksheet, dialog sheet, macro sheet 4.0 11 chart sheet 12 modul Visual Basic

Menu_name

Numele noului meniu

Menu_position

Poziţia noului meniu pe bara meniu. Aceasta poate fi numele unui meniu după care se plasează cel nou, sau un număr indicând poziţia noului meniu de la stânga barei meniu.

Menu_parent

Este opţional: dacă se defineşte un submeniu, acesta este numele sau numărul meniului care va conţine noul submeniu, definirea căruia fiind controlată de restul parametrilor.

Cheia Init Comands (HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Init Commands) conţine câte o valoare de tip string pentru fiecare comandă adăugată unui meniu. Fiecare nume de valoare este unic şi identifică comanda adăugată. Şirul are sintaxa Value_name = Menu_bar_num,Menu_name,Command_name,Macro, Command_position,[ Macro_key] ,[ Status_text] ,[ Help_reference] parametrii fiind explicaţi în tabelul următor. Argument

Descriere

Menu_bar_num

Numărul barei de meniu built-in la care se doreşte adăugarea meniului. Barele de meniu se schimbă după tipul foii active. Numerele sunt: 10 Worksheet, dialog sheet, macro sheet 4.0

282

11 Chart sheet 12 modul Visual Basic Menu_name

Numele meniului sau submeniului. Submeniurile sunt indicate printr-un şir "meniu\submeniu", caracterul backslash delimitând numele meniului de cel al submeniului. Submeniul trebuie să fie existent deja sau să fie declarat în cheia Init Menu.

Command_name

Numele noii comenzi.

Macro

Referinţa la o procedură dintr-un caiet add-in. Alegerea comenzii deschide add-in-ul şi execută procedura. Procedura va şterge comanda adăugată de această cheie de registru şi o va înlocui cu o comandă care va executa procedura necesară.

Command_position

Poziţia noii comenzi în meniu. Aceasta poate fi numele unei comenzi după care se plasează cea nouă, sau un număr indicând poziţia noii comenzi pe meniu. Dacă este omis, comanda apare la sfârşitul meniului.

Macro_key

Este opţional, cheia ataşată procedurii, dacă există.

Status_text

Este opţional, mesajul afişat în bara de stare atunci când se selectează comanda.

Help_reference

Este opţional, numele fişierului şi numărul intrării pentru un Help ataşat comenzii.

Cheia Delete Commands Se poate utiliza cheia Delete Commands pentru a şterge comenzi din meniurile buil-in. Add-In Manager (comanda AddIns din meniul Tools) citeşte şi scrie valori în cheia Delete Commands. Cheia conţine câte un şir pentru fiecare comandă care este ştearsă din meniu. Fiecare nume de valoare este unic şi identifică comanda eliminată. Şirul are sintaxa Value_name = Menu_bar_num,Menu_name,Command_position Argument

Descriere

Menu_bar_num

Numărul barei de meniu built-in unde se doreşte modificarea meniului. Barele de meniu se schimbă după tipul foii active. Numerele sunt: 3 Nil menu bar (nu există caiet deschis) 10 worksheet, dialog sheet, macro sheet 4.0 11 chart sheet 12 modul Visual Basic

Menu_name

Numele meniu

Menu_position

Poziţia comenzii pe bara meniu. Aceasta poate fi numele unei comenzi sau un număr indicând poziţia comenzii în meniu.

Observaţie. Este recomandabil să nu se elimine comanda Exit din meniul File dacă nu s-a creat o cale alternativă de părăsire a aplicaţiei Microsoft Excel. Încărcarea la cerere în PowerPoint Pentru o încărcare la cerere a unui add-in PowerPoint, singura posibilitate este să se creeze un DLL pentru a adăuga intrări de meniuri şi bare de unelte atunci când PowerPoint este încărcat.

283

Pentru a adăuga un DLL, se creează o cheie cu numele add-in-ului DLL sub cheia \Office\8.0\PowerPoint\DLL Addins\ din Windows Registry. Sub cheia creată se adaugă trei valori denumite: AutoLoad, InitFunction şi Path. o o o

AutoLoad – – este 0 sau 1. O valoare egală cu 1 arată că DLL este încărcat automat la pornirea aplicaţiei PowerPoint. InitFunction – – numele funcţiei din DLL pe care PowerPoint trebuie să o apeleze o dată ce DLL este încărcat. Această funcţie din DLL va crea intrările de meniu şi barele de unelte dorite. Path – – calea completă şi numele fişierului DLL.

Acest DLL trebuie să adauge intrările necesare în meniuri, să creeze barele de unelte şi să stabilească proprietăţile OnAction prin referirea complet calificată a numelor de macro-uri dintr-un fişier add-in VBA (*.ppa, *.ppz). Încărcarea la cerere din Word Pentru implementarea unei scheme de încărcare la cerere, trebuie să se utilizeze cod cu legare târzie. În această situaţie codul răspunde de deschiderea şi închiderea template-urilor (vezi şi secţiunea "Apelul procedurilor utilizând referinţe cu legare târzie"). Scrierea codului executat la încărcarea sau descărcarea unui Add-in sau Global Template Se poate scrie cod care să se execute ca răspuns la încărcarea sau descărcarea unui add-in. De exemplu, atunci când se încarcă un add-in se poate executa o procedură care să afişeze o bară de unelte dând acces la funcţiunile add-in-ului. În mod similar, la descărcarea add-in-ului, aceeaşi bară de unelte se poate elimina prin executarea unei proceduri speciale. Fiecare aplicaţie are totuşi un mod propriu de realizare a acestor acţiuni. Microsoft Excel – evenimentele AddinInstall şi AddinUninstall Fiecare add-in are două evenimente, AddinInstall şi AddinUninstall, care sunt declanşate la încărcarea şi, respectiv, descărcarea add-in-ului, atât prin dialogul Add-ins cât şi programatic. Aceste evenimente sunt locurile ideale de plasare a intrărilor în cheile Init Menus şi Init Commands din Windows Registry. Se poate utiliza evenimentul Open a unui caiet pentru a efectua înregistrarea caietului şi adăugarea lui la dialogul AddIn. În următorul exemplu se prezintă o structură generală de utilizare a procedurilor evenimentelor AddinInstall şi AddinUninstall. Option Explicit Private Sub Workbook_AddinInstall() ' Add code to customize the Microsoft Excel User Interface (UI) here MsgBox "Addin Installed" End Sub Private Sub Workbook_AddinUninstall() ' Add code to remove customization of the Microsoft Excel UI here MsgBox "Addin Uninstalled" End Sub Private Sub Workbook_Open() ' Check to see if add-in is loaded in Microsoft Excel's AddIn list Dim wkbAddIn As Excel.AddIn On Error GoTo Errorhandler Set wkbAddIn = AddIns(ThisWorkbook.Name) If wkbAddIn Is Nothing Then ' Setting the CopyFile argument to true will cause the add-in ' to be copied to the local harddisk if it is on a removeable ' medium.

284

Set wkbAddIn = AddIns.Add(ThisWorkbook.FullName, True) ' Thenext line will cause the Workbook.AddInInstalled event ' to fire. wkbAddIn.Installed = True

End If ' Initialize add-in here. Exit Sub Errorhandler: ' Only ignore "Subscript out of range" errors. If Err.Number = 9 Then Err.Clear Resume Next Else ' Assrt the error when in Debug mode. #If DebugMode Then AssertError #End If ' Insert other error handling code here. End If End Sub

Microsoft PowerPoint – Procedurile Auto_Open şi Auto_Close Deşi nu suportă evenimente, un add-in PowerPoint suportă procedura Auto_Open care se execută la încărcarea fişierului add-in şi procedura Auto_Close care se execută la descărcarea fişierului add-in. Procedurile Auto_Open şi Auto_Close se execută doar dacă ele se găsesc în fişierul add-in. Prezenţa lor într-un fişier de prezentare (*.ppt) nu produce nici un efect. Microsoft Word – Procedurile AutoExec şi AutoExit La crearea unui template în Word, se poat crea procedurile numite AutoExec şi AutoExit, care se execută atunci când template-ul este încărcat sau descărcat. De exemplu, se pot utiliza AutoExec şi AutoExit pentru a afişa sau ascunde bare de unelte atunci când utilizatorul încarcă sau descarcă template-ul. Se pot crea de asemenea module cu denumirile AutoExec şi AutoExit, fiecare conţinând o procedură de tip Sub denumită Main. Procedura Main din modulul AutoExec se va executa la încărcarea proiectului, iar Main din modulul AutoExit atunci când proiectul este descărcat. Observaţie. Dacă fişierul este deschis ca un document, macroul AutoExec sau modulul sinonim nu se vor executa. În locul acestora se execută procedura AutoOpen sau/şi procedura de eveniment Document_Open (vezi intrarea de Help Using Events with the Document Object). Următorul exemplu iniţiază monitorizarea evenimentelor aplicaţiei încât se pot utiliza evenimentele obiectului Application. Primele două rutine trebuie să fie plasate într-un modul clasă denumit CAppEvents, ultimele trebuie să fie plasate într-un modul standard numit AutoExec. Procedura Main din modulul AutoExec, apelată automat la încărcarea in memorie a template-ului care conţine proiectul, instanţiază clasa CAppEvents. Evenimentul Class_Initialize leagă variabila App la obiectul Application. Visual Basic va executa apoi procedura evenimentului DocumentChange de fiecare dată când documentul activ se schimbă. ' Class module named CAppEvents Public WithEvents App As Word.Application Private Sub Class_Initialize() ' Make the class self_initializing by connecting the object declared

285

' in the class mnodule with the Application object. Set App = Application

End Sub Private Sub App_DocumentChange() ' Display a message box with the active document name If Documents.Count > 0 Then MsgBox ActiveDocument.Name End Sub ' In a standard module named AutoExec Global AppEvent As CAppEvents Public Sub Main() ' Instantiate and initialize the CAppEvents class. This is all ' that is needed to have the above class work. Set AppEvent = New CAppEvents End Sub În Word se poate dori includerea codului care să gestioneze un add-in în procedurile evenimentelor Open, Close şi New ale unui document, care se execută atunci când un template global este deschis sau închis ca un document sau când este creat un nou document pe baza şablonului. Se pot utiliza de asemenea procedurile evenimentelor Startup, Quit şi DocumentChange ale obiectului Application. În acest caz se va revedea modul în care se pot utiliza evenimentele obiectului Application. Observaţie. Dacă într-un document există atât macro-urile AutoClose, AutoNew şi AutoOpen, cât şi procedurile evenimentelor similare, atunci se vor executa atât macro-uri cât şi procedurile. Verificarea finală a codului Înaintea împachetării soluţiei ca un add-in sau un template global, este utilă o ultimă verificare pentru eliminarea unor erori frecvente, amintite în continuare. Verificarea referinţelor la ActiveWorkbook sau ActiveDocument Reamintim că dacă proiectul VB dintr-un add-in sau template global conţine o referinţă explicită sau implicită la documentul activ sau la caietul activ, el sa ve referi în execuţie la acel document sau caiet care se va întâmpla să fie activ în momentul aplicării referinţei. Pentru referinţa la add-in sau template se va utiliza prin urmare ThisWorkbook sau ThisDocument. De exemplu, ambele proceduri scrise în continuare apelează foaia denumită "Addin Definition" în caietul care este activ în momentul execuţiei codului. Prima procedură conţine o referinţă explicită, prin ActiveWorkbook. A doua procedură are o referinţă implicită: deoarece nu se referă explicit la un caiet anumit, referinţa este presupusă în caietul activ. Sub ExplicitReference() Set rMnuTable = ActiveWorkbook.Worksheets("Addin Definition). _ Range("MenuDefinition") Add_Menu rMnuTable End Sub Sub ImplicitCode() Set rMnuTable = Worksheets("Addin Definition). _ Range("MenuDefinition") Add_Menu rMnuTable End Sub Următorul cod utilizează proprietatea ThisWorkbook pentru a realiza o referinţă la caietul în care se execută codul – adică în caietul add-in.

286

Sub CorrectCode() Set rMnuTable = ThisWorkbook.Worksheets("Addin Definition). _ Range("MenuDefinition") Add_Menu rMnuTable End Sub Apelul rutinelor din alte proiecte Dacă se doreşte apelarea unor funcţii, proceduri şi clase care sunt definite în alt proiect, proiectul apelant trebuie să aibă o referinţă la proiectul apelat. Este de notat că nu se pot crea referinţe la prezentări PowerPoint decât în cazul în care acestea sunt salvate ca add-in-uri PowerPoint; după salvarea ca un add-in prezentarea poate fi referită din alte prezentări. Este evident că pentru a utiliza referinţe la proiecte trebuie ca proiectele implicate să poarte denumiri diferite (de regulă, la începutul utilizării VBA, proiectele se lasă cu denumirile implicite). Numele implicit al unui proiect se poate vedea/modifica fie în fereastra Properties, fie în Project Name din dialogul Project Properties (obţinut prin click dreapta în VBE şi alegerea project name Properties). Referinţa la un alt proiect se realizează manual prin dialogul References ( meniul Tools) sau programatic prin metoda AddFromFile a colecţiei References. Linia următoare stabileşte o referinţă din caietul activ la proiectul din add-in-ul MyTools.xla: ActiveWorkbook.VBProject.References.AddFromFile "C:\Tools\MyTools.xla" Este însă de notat că înainte de a stabili programamtic o referinţă, trebuie (în Word, Excel, PowerPoint) stabilită o referinţă la biblioteca de tipuri Visual Basic for Applications Extensibility. Această bibliotecă oferă obiectele care permit lucrul programatic cu proiectul VBA. Observaţie. Rutina Auto_Open dintr-un add-in referit nu este executată la încărcare prin referinţă dintr-un alt add-in sau prezentare. Evitarea referinţelor nerezolvate La salvarea şi distribuirea unui add-in sau template, referinţele stabilite pentru proiectul asociat rămân valabile. Totuşi, dacă add-in-urile sau şabloanele referite nu sunt la aceleaşi locaţii pe maşina utilizatorului cum erau pe maşina de dezvoltare, referinţele nu vor putea fi rezolvate la beneficiar şi soluţia nu va fi executată. În PowerPoint, Visual Basic încearcă să rezolve referinţa prin căutarea în acelaşi folder cu proiectul apelant. În Word şi Microsoft Excel, Visual Basic încearcă rezolvarea referinţelor prin căutare în locaţiile: 1. 2. 3. 4.

În acelaşî folder cu add-in-ul sau template-ul apelant. În folderul rădăcină a aplicaţiei gazdă. În folderul System şi Windows. În toate folderele variabilei de mediu Path.

În Microsoft Excel, Visual Basic priveşte de asemenea în folderele adăugate la valoarea Add-in Path din registry. Dacă o referinţă nu este rezolvată după completarea căutării prezentate, execuţia este oprită. În continuare sunt enumerate câteva metode care pot fi utilizate în evitarea/rezolvarea referinţelor nerezolvate.

287

o o

Toate fişierele se vor livra în acelaşi folder. Aceasta este soluţia comună. În Excel se poate actualiza cheia de registry Add-ins Path. Microsoft Excel 97 oferă cheia de registru

HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\Excel\Microsoft Excel\Add-in Path care punctează către folderele unde Microsoft Excel priveşte pentru add-in-uri. Valoarea Add-in Path este un şir care constă din căi multiple delimitate de caractere ";". La instalarea aplicaţiei Excel, programul Setup adaugă căile către folderele Library, Analysis şi Solver. Alte programe de instalare pot să modifice valoarea Add-in Path. Modificarea trebuie să fie "politicoasă": noile intrări se vor adăuga celor existente. Programele de tip uninstall trebuie să elimine doar porţiunea din valoare adăugată la instalare. o

Adăugarea folderului soluţiei la variabila de mediu Path. Se pot utiliza funcţiile API GetEnvironmentVariable şi SetEnvironmentVariable pentru adăugarea temporară a folderului soluţiei, sau se poate utiliza scrierea în instrucţiunea Path din Autoexec.bat pentru o adăugare permanentă.

Exemplul următor utilizează funcţiile GetEnvironmentVariable şi SetEnvironmentVariable pentru a modifica temporar variabila de mediu Path. Option Explicit Private Declare Function GetEnvironmentVariable Lib "kernel32" _ Alias "GetEnvironmentVariableA" (ByVal lpName As String, _ ByVal lpBuffer As String, _ ByVal nSize As Long) As Long Private Declare Function SetEnvironmentVariable Lib "kernel32" _ Alias "SetEnvironmentVariableA" (ByVal lpName As String, _ ByVal lpValue As String) As Long ' AppWord is a user defined compile directive #If AppWord = True Then Public Sub AutoExec() AppendEnvironmentPath ThisDocument End Sub #End If 'AppExcel is a user defined compile directive #If AppExcel = True Then Public Sub Workbook_Open() AppendEnvironmentPath ThisWorkbook End Sub #End If Private Sub AppendEnvironmentPath (ThisDocObject As Object) Const ENV_PATH As String = "Path" Dim iRet As Long Dim szPath As String SzPath = String(1024, 0) ' Retrieve the current environment setting. IRet = GetEnvironmentVariable(ENV_PATH, szPath, 1024) If iRet Then ' iRet contains the length of the returned string. ' trim any trailing characters szPath = Mid$(szPath, 1, iRet) ' See if the template path is included in the path statement. If InStr(1,szPath, ThisDocObject.Path, vbTextCompare) = 0 Then

288

Else

End Sub

End If

o

End If

' Path is not part of the environment. szPath = szPath & ";" & ThisDocObject.Path iRet = SetEnvironmentVariable (ENV_PATH, szPath) If iRet = 0 Then ' Handle error here. Template path was not appended to ' environment. Err.Raise vbObjectError + Err.LastDllError, _ ThisDocObject.Name & ".AppendEnvironmentPath", _ "Path environment was not set." End If

' should raise an error here. This should never happen … Err.Raise vbObjectError + Err.LastDllError, _ ThisDocObject.Name & ".AppendEnvironmentPath", _ "No path environment was found."

Se poate scrie un add-in agent de referinţă (reference broker) care să adapteze referinţele pentru a maşină specifică. Un asemenea agent de referinţă ar trebuie să verifica referinţa şi să lege înainte ca soluţia să se execute (sau la momentul încărcării). Acest tip de componentă este bună pentru soluţii trietajate (three-tier). Agentul trebuie să lege dinamic componenta front-end de componenta back-end pe baza versiunii, nivelului de securitate sau alţi parametri determinaţi de administrator. Această tehnică poate fi utilizată la actualizarea automată a componentelor. O cale pentru determinarea dacă o referinţă este validă este utilizarea proprietăţii IsBroken a obiectului Reference. Proprietatea IsBroken este True dacă referinţa nu se referă la o intrare validă în Windows Registry.

Apelul unei rutine dintr-un Add-in PowerPoint fără fixarea unei referinţe Dacă se doreşte încărcarea temporară a unui fişier add-in şi executarea unei rutine din fişier, se va utiliza o instrucţiune Application.Run şi imediat apoi se va descărca fişierul add-in. La executarea Application.Run, Microsoft PowerPoint va încărca add-in-ul şi Va executa macroul specificat. Pentru a descărca fişierul se utilizează proprietatea Loaded, după modelul: Sub CallAddInMacro() Application.Run "…\MyAddIn.ppa!MyMacro" AddIns("MyAddIn").Loaded = False End Sub Ultima instrucţiune poate fi înlocuită şi cu AddIns(AddIns.Count).Loaded = False Apelul rutinelor folosind referinţe legate târziu Se poate apela orice procedură publică, proprietate sau variabilă din modulul ThisDocument sau ThisWorkbook al unui document sau caiet utilizând o referinţă târzie la obiectul asociat Document sau Workbook. De exemplu, următoarele instrucţiuni atribuie obiectul Document, returnat de Open, unei variabile obiect. După aceea se apelează procedura MySub din modulul clasă ThisDocument al documentului:

Dim objDoc As Object Set objDoc = Documents.Open(szFileName)

289

objDoc.MySub Dacă documentul reprezentat de variabila objDoc nu are, în modulul său ThisDocument, o procedură publică denumită MySub, atunci apare o eroare de execuţie. În acest mod se poate apela cod doar din module ThisDocument sau ThisWorkbook. Dacă se doreşte apelul unor proceduri din alte module, clase sau forme ale proiectului asociat documentului/caietului deschis, se vor scrie proceduri intermediare în modulul ThisDocument sau ThisWorkbook pentru a le accesa. Observaţie. Procedeul descris nu funcţionează în PowerPoint deoarece nu există un modul ThisPresentation în proiect. Protejarea sau neprotejarea codului Stabilirea proprietăţii IsAddin nu protejează codul sursă al proiectului. Pentru protejarea codului se va marca Lock project for viewing (meniul Tools, project Properties, fişa Protection) şi se va fixa o parolă. Dacă se fixează doar parola, fără blocarea accesului la cod, acesta poate fi văzut dar nu pot să deschidă dialogul project Properties fără cunoaşterea parolei. După stabilirea parolei proiectul se va salva obişnuit prin Save (meniul File din Visual Basic Editor). Pentru înlăturarea protecţiei se va elimina marcarea boxei de control Lock project for viewing şi parola introdusă. Salvarea soluţiei ca un Add-in sau Global Template Fiecare aplicaţie din Microsoft Office are un mod propriu de creare a unui add-in. În Microsoft Excel şi PowerPoint se salvează fişierul într-un format specific. În Word se salvează documentul ca un fişier template (.dot). Crearea unui Add-in în Excel La transformarea unui caiet într-un add-in, foile caietului sunt ascunse şi procedurile din proiect sunt ascunse utilizatorului (procedurile nu mai apar în dialogul Macros). Pentru crearea unui add-in Excel, se fixează pe True proprietatea IsAddIn a caietului care conţine codul. O cale de realizare a acestui lucru este salvarea unei copii a caietului respectiv ca un add-in Excel prin selectarea tipului de fişier Microsoft Excel Add-In (*.xla) în dialogul Save As. Proprietatea poate fi stabilită şi manual din VBE: se selectează "ThisWorkbook" în Project Explorer şi se modifică proprietatea IsAddIn în Properties Window. După ce proprietatea IsAddIn este fixată pe True, caietul este ascuns în Microsoft Excel. Proprietatea se poate stabili şi programatic. Observaţie. Dacă este nevoie să se modifice elementele caietului după crearea add-in-ului, se fixează proprietatea IsAddIn la False, caietul devine vizibil şi editabil. După modificare se reface proprietatea IsAddIn şi se salvează caietul. Crearea unui Add-in PowerPoint Atunci când se salvează o copie a prezentării ca un add-in, toate diapozitivele prezentării sunt înlăturate şi numai proiectul VB asociat este compilat şi memorat în noul fişier add-in PowerPoint (*.ppa). Procedurile din add-in sunt ascunse şi nu apar în dialogul Macros. Înaintea salvării prezentării ca un add-in se recomandă salvarea normală ca o prezentare (fişier .ppt) şi apoi crearea unei copii ca add-in prin alegerea tipului PowerPoint Add-In (*.ppa) în dialogul Save As. Dacă este nevoie de modificări, acestea se efectuează în fişierul .ppt şi se salvează din nou ca un add-in (fişier .ppa).

290

Crearea unui template global Word Microsoft Word nu suportă un format de fişier de tip add-in, similar cu Excel sau PowerPoint. Un template global, sau un template care a fost încărcat în memorie încât macro-urile sale sunt disponibile din orice document, este echivalentul Word al unui add-in. Pentru crearea unui template global se alege Document Template (*.dot) în Savve As Type din dialogul Save As. Depanarea unui Add-in sau Global Template Pentru depanare se utilizează, cu unele particularităţi, deprotejarea codului şi efectuarea acţiunilor uzuale de verificare a codului. Depanarea unui Add-in Excel Pentru depanarea unui add-in Excel o dată încărcat, se înlătură protecţia proiectului respectiv. Dacă este necesar să se vadă caietul asociat se fixează proprietatea IsAddIn la False. Depanarea unui Add-in PowerPoint Aplicaţia PowerPoint necesită fixarea unei valori de registru pentru depanarea unui add-in, deoarece nu se afişează în mod implicit în Project Explorer add-in-urile încărcate. Pentru vizibilitatea acestora se va fixa sub cheia HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Office\8.0\PowerPoint\Options valoarea DebugAddins la 1. Următoarea pornire a aplicaţiei PowerPoint va afişa în Project Explorer toate add-in-urile încărcate. Din acest moment se poate deproteja codul etc. Prin fixarea valorii 1 pentru DebugAddins se onorează şi punctele de oprire din macro-urile atribuite acţiunilor din slide show (dialogul Action Setting din meniul SlideShow). Depanarea unui template global Word Se deschide template-ul global, se deprotejează dacă este necesar şi se efectuează depanarea in mod uzual. Distribuirea soluţiilor prin Setup Wizard Microsoft Office Developer's Edition include un Setup Wizard prin care se poate crea un program Setup de instalare a soluţiei oferite. Prin intermediul unor dialoguri succesive se preia informaţia necesară construirii unei mulţimi de foldere – imagini de disc – cu programul de instalare şi fişierele necesare. Aceste foldere se pot copia pe dischete sau locaţie de reţea etc. În continuare sunt enumerate facilităţile rezolvate de wizard-ul de instalare: o o o o o o o

Copierea fişierelor în locaţiile necesare. Crearea shortcut-urilor Windows pentru pornirea soluţiei. Adăugarea cheilor din Windows Registry necesare. Definirea componentelor selectabile la instalare. Instalarea versiunii run-time de Access. Instalarea unor componente Microsoft Office: Graph 97, Replication Manager, drivere ISAM (indexed sequential access method), fişiere necesare pentru ODBCDirect. Executarea unei aplicaţii sau deschiderea unui fişier după terminarea instalării.

291