vis-de-vacanta.pdf

MARY ADLER

Vis de vacan]` Traducerea [i adaptarea \n limba român` de SILVIA IORGULESCU

ALCRIS Romance

Capitolul 1 Era opt [i dou`zeci [i cinci dintr-o diminea]` perfect`, când avionul ateriz` pe insula Santa Catarina. Veni din largul Atlanticului, d`du de dou` ori ocol micului port [i \ncepu s` ruleze pe pista de aterizare de la marginea ora[ului. Claire nu-[i d`dea seama dac` era bucuroas` sau, dimpotriv`, dac` \i p`rea r`u c` ajunsese la destina]ie, ca [i cum incertitudinea i s-ar fi p`rut preferabil` realit`]ii concrete. O insul`, oricât de pl`cut`, avea ceva dintr-o \nchisoare. |i zâmbi stewardesei, care-i \ntinse o mân` sigur` [i o ajut` s` se ridice. – Iat`-ne ajun[i, spuse ea. Nu pare s` fie cine [tie ce aeroport. – Nici nu este. Noi \i spunem "halt`". P`mântul acesta este proprietate privat`, dar ni se permite s` ateriz`m aici cu cei câ]iva pasageri care vin pe insul` [i s` facem o scurt` escal` \n cazul c`l`torilor care au destina]ii mai \ndep`rtate, ca s`-[i mai dezmor]easc` picioarele. M` bucur c` a]i c`l`torit cu noi, domni[oar` Wyndham.

6

MARY ADLER

– Mul]umesc. A fost o c`l`torie minunat`. Sper c` ne vom re\ntâlni cândva. Claire clipi, din pricina str`lucirii puternice a soarelui. Dup` cele câteva ore lungi de zbor, revedea cu bucurie iarba \nalt` de un verde str`lucitor, iar cl`direa alb` a micului aeroport, cu steagul ei verde [i ro[u fâlfâind \n vânt, i se p`rea un miraj \ndep`rtat. Un mulatru se apropie de ea [i-i lu` valiza, iar Claire \l urm` t`cut`, la câ]iva pa[i \n spate. Cu siguran]`, Nicholas va veni s-o \ntâmpine... Era prea gros \mbr`cat` pentru climatul cald al insulei, dar pardesiul gri-argintiu [i rochia din pânz` verde, asortat` cu p`l`ria, \i puneau \n valoare frumuse]ea tenului [i-i scoteau \n eviden]` str`lucirile verzui din ochii ei c`prui. {tia c` nu arat` atât de deplasat` pe cât se sim]ea, [i pentru acest m`runt lucru fu recunosc`toare. – Claire, Claire, draga mea. Privi silueta care se apropia, sperând din tot sufletul c` era Nicholas. Chiar el era. Nicholas Benton, care n-avea decât treizeci [i opt de ani, p`rea mai \n vârst`, recunoscu \ndurerat` Claire. "Aripioarele" albe care-i \ncadrau tâmplele erau \nc` mai pronun]ate decât anul trecut, când venise pentru o scurt` perioad` \n Anglia, iar ridurile din jurul gurii erau mult mai accentuate. {i totu[i, era Nicholas, [i nu era acum momentul s`-[i ar`te sup`rarea sau \ngrijorarea. O \mbr`]i[`, apoi \i lu` mâinile \ntr-ale sale [i ochii lui albastru-cenu[ii o m`surar` \ntreb`tor [i cu oarecare compasiune. – Ce bine \mi pare s` te v`d! Nu puteam s` te las singur` aici, \nconjurat` de str`ini, mai ales c` din pricina mea te afli pe insul`. Am aterizat [i eu de pe continent chiar ieri, [i am anun]at-o pe Inez c` voi

VIS DE VACAN}~

7

veni s` te iau [i vom lua micul dejun \mpreun`. Cred c` nu te deranjeaz` s` ajungi la familia Sarmento un pic mai târziu, spre prânz. F`cu o scurt` pauz`, apoi ad`ug`: – Ar`]i foarte bine, Claire, \n ciuda... tuturor celor \ntâmplate. Claire \[i plec` privirea [i porni al`turi de el, ]inându-l strâns de bra] [i amintindu-[i din nou de moartea mamei sale, survenit` pe nea[teptate \n urm` cu patru luni [i de insuportabilele, pustiile s`pt`mâni care urmaser`. Poate c` nu i-ar fi fost atât de greu dac` l-ar fi avut al`turi pe tat`l ei [i durerea i-ar fi fost \mp`rt`[it` de cineva drag. Dar tat`l ei murise când avea patru ani, nu mult` vreme dup` ce \n via]a ei ap`ruse Nicholas, pe atunci un tân`r de dou`zeci de ani, care \ntruchipa \n ochii ei idealul de frate mai mare. De atunci, fuseser` nedesp`r]i]i. Ce ferici]i fuseser` anii aceia, când Nicholas studia la Londra [i \[i petrecea sfâr[itul de s`pt`mân` \ntr-o c`su]` vecin` cu re[edin]a familiei Wyndham! P`rea c` nu se plictise[te niciodat` s`-i ]in` companie ei, feti]ei de atunci, a[a cum probabil s-ar fi \ntâmplat cu oricare alt tân`r. Dar, dup` aceea Nicholas fusese nevoit s` plece s` lucreze peste hotare [i urm`toarea dat` când s-au v`zut, Claire avea [aisprezece ani, iar el treizeci [i doi [i deja \ncepuse s` albeasc`. Dar, \n ciuda \nf`]i[`rii sale mature, r`m`sese acela[i camarad de \ncredere, de[i o pornire interioar` misterioas` \l f`cuse s` renun]e la c`su]a vecin` ei [i la o carier` \n ]ara natal`. Spre marea ei sup`rare, alesese s` lucreze departe de cas` [i acceptase câteva contracte pentru construirea de drumuri [i poduri \n mai multe p`r]i ale Africii. Iar acum, fusese solicitat de proprietarul a trei sferturi din insula Santa Catarina s` \nlocuiasc` un pod erodat de vreme. Cât timp se ocupa de acest contract, Nicholas avea s` locuiasc` pe

8

MARY ADLER

insul`, \ntr-un bungalou. St`tea deja aici de aproximativ un an. Aici \i trimisese Claire telegrama cu vestea mor]ii mamei ei, \n urm` cu patru luni. De atunci, el \i scrisese s`pt`mânal, punând \n lungile sale scrisori mult` compasiune [i \n]elegere. |ntr-o bun` zi, \i f`cu [i propunerea, o propunere pe care fata, \n singur`tatea ei [i \n dorin]a de a se afla al`turi de cineva drag, o accept`, de[i era m`cinat` de \ndoieli. O ruga pe Claire s` vin` pe insula Santa Catarina [i s-o \nve]e limba englez` pe senhora Inez Sarmento, singura fiic` a unei nobile familii de bog`ta[i. La vârsta de nou`sprezece ani, Claire absolvise [coala [i se angajaze la o editur`. Cuno[tin]ele ei de limba portughez` se reduceau la un curs intensiv pe [ase s`pt`mâni, predat de o doamn` din Londra, pe care Nicholas i-o recomandase pentru a gr`bi ajungerea ei pe insul` [i asumarea responsabilit`]ii de profesoar`. Acum c` ajunsese la destina]ie, Claire \ncepuse s` se \ndoiasc` de faptul c` experien]a [i calific`rile sale sunt suficiente. Din fericire, al`turi de ea se afla Nicholas. – |]i vom l`sa bagajele la aeroport [i ]i le vor trimite ei mai târziu. Vei vedea c` oamenii de aici sunt foarte primitori [i dornici s` ajute. Le plac englezii. Iar acum, vom merge direct la bungalou, zise el. Dar Claire \[i d`du repede seama c` nu po]i merge "direct" nic`ieri \n portul din Santa Catarina. Drumurile erau \ntortocheate, [erpuind printre case modeste [i conace vechi cu obloane la ferestre [i acoperi[uri abrupte. C`ru]e trase de m`gari [i catâri \nc`rcate cu legume se opreau \n cele mai stranii [i mai \nghesuite p`r]i ale drumului, blocând trecerea, \n timp ce amabilii vizitii urlau cât \i ]inea gura "Bom dia, senhor", f`cându-i semne amabile lui Nicholas, care se str`duia s`-[i strecoare

VIS DE VACAN}~

9

ma[ina printre zidurile albe ale caselor [i oferta de morcovi, spanac, pepeni galbeni, banane, papaia [i anana[i. – Str`zile astea sunt mai mult romantice decât utile, coment` el. Contele de Castro a primit \ns`rcinarea guvernului portughez de a construi o strad` de-a lungul falezei, care va face leg`tura cu drumul principal prin podul pe care tocmai l-am terminat. Va fi o lucrare foarte dificil` [i mi-a dat mie contractul. – Asta \nseamn` c` vei r`mâne aici... Iar eu voi sta la prietenii t`i, familia Sarmento... Ce bine \mi pare! Ce fel de om e contele de Castro? Nicholas zâmbi [i \ncetini, a[teptând r`bd`tor ca prin fa]a ma[inii s` treac` un b`rbat mic de statur`, cu fa]a cât o nuc`, c`lare de un catâr. – Manoel este un tip aparte... un amestec de mai multe tipuri... de fapt, n-a[ gre[i dac` a[ spune c` este unic \n felul lui. |n Portugalia de]ine dou` castele [i multe hectare de podgorii [i p`duri. Iar aici, familia lui este foarte respectat` [i sunt considera]i st`pânii insulei. Mul]i localnici lucreaz` la firma lui de construc]ii, dar el nu st` pe insul` decât trei-patru luni pe an. Bunica lui era englezoaic` [i probabil c` de la ea a mo[tenit flerul de afacerist. Este un tip calm, sensibil [i de \ncredere, [i trebuie s` recunosc c` am despre el o p`rere foarte bun`. Ma[ina prise vitez`. – Nu [tiu dac` \]i va pl`cea Manoel, continu` Nicholas. Are farmecul noble]ei [i o personalitate magnetic`, dar viziunea sa asupra femeilor [i a c`s`toriei este una ciudat`, mai ales pentru un portughez. – Ce vrei s` spui? Nicholas zâmbi. – E[ti destul de dr`gu]` \ncât s` afli singur`.

10

MARY ADLER

Probabil c` ar trebui s` te avertizez. L-am auzit spunând o dat` c` nu po]i avea \ncredere \ntr-o femeie cu p`rul ro[u. – Nu inten]ionez s`-l supun la nici un test. Pe de alt` parte, p`rul meu nu e chiar ro[u – ai spus-o [i tu. Tân`ra ad`ug`, cu un aer nep`s`tor: – {i oamenii de pe insul` au onoarea de a-l vedea des? – Insula are doar dou`zeci [i cinci de mile, iar re[edin]a lui se afl` de cealalt` parte a portului, la mai pu]in de nou` mile distan]`. Vine \n ora[ destul de des [i este prieten cu familia Sarmento. Manoel este o gazd` primitoare [i face mult sport, a[a c` via]a lui social` este plin`. {i apoi, p`mânturile lui se \ntind de-a lungul insulei [i pân` la marginea ora[ului... Chiar [i aerul de deasupra insulei este al lui... are dou` avioane. Chiar s`pt`mâna trecut` a zburat cu ni[te prieteni \n Azore [i Madeira. Claire nu fu foarte impresionat` de povestea m`re]ului nobil, care avea \n mod evident o mul]ime de bani, dar [i o arogan]` direct propor]ional` cu bog`]ia. Un astfel de om n-avea nici un loc \n gândurile ei. Nicholas opri \n fa]a unei por]i din lemn. – Am ajuns, Claire. Iat` ad`postul temporar al prietenului t`u. Rocco ne va preg`ti micul dejun. Propun s` intr`m [i s` ne a[ez`m la mas`. Casa n-avea gr`din`; risipi]i ici-colo, de-a lungul unei alei care ducea spre bungaloul vopsit \n alb, se z`reau copaci \nflori]i [i tufi[uri. Acoperi[ul metalic se prelungea \n afar`, aparând ferestrele de soarele puternic, [i la fiecare doi ani necesita o \nt`rire suplimentar` cu bu[teni solizi. U[a deschis` \n fa]a fetei d`dea \ntr-o sufragerie de form` p`trat`,

VIS DE VACAN}~

11

care era mobilat` simplu, cu piese din mahon african natur. Masa, acoperit` cu o pânz` galben`, era deja preg`tit` pentru dou` persoane. Farfuriile erau albe cu modele verzi, iar \n centrul mesei se afla un vas rotund plin cu flori. Claire exclam`: – Ce dr`gu]! Nu m` mir` c` ai fost bucuros când contele ]i-a oferit un nou contract. Dac` locuin]a asta ar fi fost a mea, nici eu nu cred c` a[ fi vrut s` plec. Când termini [i drumul, va trebui s`-l convingi s` mai fac` un pod. Nicholas nu coment`. |i lu` haina [i o a[ez` cu grij` pe sp`tarul unui scaun din r`chit`, apoi se \ntoarse [i-i scoase p`l`ria. Tr`s`turile lui ascetice se metamorfozar` \ntr-un zâmbet fermec`tor când \i atinse p`rul ro[u-auriu cu o mân` grijulie. – |mi place atât de mult culoarea p`rului t`u! zise el. {i a r`mas aceea[i de când te [tiu. Probabil c` b`rba]ii \]i dau târcoale... – Nu \n mod deosebit, r`spunse tân`ra. |l privi cu un aer grav [i ad`ug`: – Te-ai schimbat, Nicholas. Se \ntâmpl` ceva cu tine... Pari atât de obosit! El o b`tu prietene[te pe um`r. – Bine\n]eles c` sunt obosit. Luna trecut` am muncit pe continent – un contract guvernamental – [i acolo e mult mai cald decât aici, unde suntem \nconjura]i de ap`. Ah, iat`-l pe Rocco. Servitorul era \mbr`cat \n pantaloni simpli [i o c`ma[` alb` [i purta sandale din sfoar` \mpletit`. Le servi suc proasp`t de fructe, ou`, pâine pr`jit` [i pepene.

12

MARY ADLER

Pe fa]a lui era o expresie nep`s`toare, \ntâlnit` adesea la popula]iile insulare. La a doua cea[c` de cafea, Nicholas \[i scoase ]ig`rile. – M` simt foarte bine... c` suntem din nou \mpreun`. Tu? – Excelent, [i pu]in... ciudat. Ca Alice \n }ara Minunilor. Poate ar fi trebuit s` vin pe mare. Zborul m-a descump`nit. Am ajuns prea repede de la un climat temperat la unul cald [i deosebit de frumos. Schimbarea este... ame]itoare. Intimidat`, tân`ra \ncepu s` se joace cu furculi]a. – Mi-a[ dori s` am la dispozi]ie mai multe zile s` m` obi[nuiesc cu toate astea... \nainte de a m` muta la familia Sarmento. – {tiu. {i eu mi-a[ dori. |mi dau seama c` e obositor s` tr`ie[ti atâtea noi experien]e deodat`, dar pe aici nu exist` nici un hotel... {i apoi, ai jigni-o pe Inez dac` nu te-ai duce la ea \ndat`. Nu trebuie s`-]i faci griji. {tie ceva englez` [i sunt sigur c` se va str`dui s` te sim]i foarte bine la ei. – Nicholas... Tân`ra ezit`, dar apoi \[i adun` curajul [i \ntreb`: – Dar dac` nu sunt potrivit` pentru slujba asta? Dac` n-o voi putea ajuta? |n fond, \ntre noi sunt diferen]e destul de mari. Ea are dou`zeci [i [apte de ani, iar eu doar dou`zeci [i doi. Are bani, o situa]ie social` deosebit`, eu... |n Portugalia a fost obi[nuit` cu o via]` de lux... – Inez locuie[te aici de opt luni [i-i place foarte mult insula. Re[edin]a asta este doar o locuin]` de vacan]`, dar, acum c` tat`l ei s-a retras din afaceri, l`sându-l la conducere pe fiul lui, pot sta aici cât vor. B`trânul este cam bolnav [i clima se pare c`-l ajut`. Cât despre Inez, nu e a[a cum crezi; e o fat` simpl` [i pl`cut`.

VIS DE VACAN}~

13

Atunci când primise prima scrisoare \n care Nicholas \i vorbea despre Inez, Claire fusese bucuroas` de oportunitatea care i se oferea [i totodat` nedumerit`. Totu[i, pân` când lucrurile nu c`p`taser` concrete]e, acceptase toate explica]iile lui Nicholas f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri. Inez Sarmento era o mare amatoare de literatur` [i \[i dorea s` poat` citi \n original capodoperele scriitorilor englezi. De altfel, spera c` va vizita \ntr-o bun` zi Anglia [i nu voia s` ajung` acolo f`r` s` cunoasc` deloc limba. Ce putea fi mai normal decât s` \nve]e engleza de la o englezoaic`? Doar c` \n urm` cu una sau dou` s`pt`mâni, Claire \ncepuse s` aib` \ndoieli cu privire la toate aceste motive. Probabil c` existau foarte mul]i englezi care locuiau \n Portugalia, chiar \n vecin`tatea fetei, iar oferta educa]ional` \i permitea domni[oarei Sarmento s` \nve]e foarte bine limba englez` \n ]ara natal`. De ce s` fi apelat la Nicholas s`-i g`seasc` o profesoar` printre cuno[tin]ele sale [i, mai ales, de ce s-o aduc` tocmai din Anglia aici, pe Santa Catarina? {i de ce Inez Sarmento n-a \nv`]at engleza pân` acum, la vârsta de dou`zeci [i [apte de ani, dac` tot era atât de interesat` de cultura britanic`? Ca [i cum i-ar fi \n]eles zbuciumul interior, Nicholas \ncerc` s-o lini[teasc`: – Poate c` \ntreaga situa]ie ]i se pare ciudat`, dar de fapt nu e nimic bizar aici. Familiile de portughezi care \[i permit s` locuiasc` pe insul` o duc foarte bine. Senhor Sarmento este b`trân [i fratele lui Inez va mo[teni o avere imens`. Iar ea, ca unic` fiic`, este \n pozi]ia de a avea la dispozi]ie tot ce vrea. Dac` \i face pl`cere s` aduc` pe cineva din Anglia s-o \nve]e engleza, de ce nu ar face-o?

14

MARY ADLER

Argumentele sale p`reau foarte greu de contrazis, [i totu[i Claire nu era convins`. – La fel de bine ar fi putut s` aleag` o englezoaic` din Lisabona. Nicholas stinse ]igara \n scrumier`. – Mi-a cerut s`-i g`sesc pe cineva, iar eu m-am gândit \ndat` la tine, pentru c` erai singur` la Londra [i nu p`reai fericit`. Cu mine al`turi, cred c` te vei descurca mai bine. – Foarte dr`gu] din partea ta, r`spunse ea, mi[cat`. Orice s-ar \ntâmpla, \]i voi fi recunosc`toare c` m-ai salvat din neagra mea triste]e londonez`. Dar... mi-e team` s` nu te dezam`gesc. – Nu trebuie s`-]i fie, draga mea. Pe mine nu m-a \ncercat niciodat` teama asta [i sper c` [i ]ie \]i va trece \ntr-o zi sau dou`. Zâmbi, \n]eleg`tor. – Acum c` ai crescut destul, \]i pot spune ceva la care m` gândesc de mult` vreme. Dac` ai fi avut vârsta de acum pe când m-am \ntors \n Sussex, sunt sigur c` nu a[ fi p`r`sit niciodat` Anglia, cel pu]in pân` nu-mi refuzai cererea \n c`s`torie \n mod repetat. Tân`ra râse, vesel`: – E un compliment foarte dr`gu], iar tu e[ti \nc` un tip bine, Nicholas. E[ti unul dintre cei mai minuna]i b`rba]i pe care i-am cunoscut. Pe un ton ceva mai serios, Claire ad`ug`: – Poate c` e cam copil`resc din partea mea, dar cred c` trebuie s` m` m`rit. Vorbesc cât se poate de serios. Ar fi p`cat s` las altcuiva o a[a mândre]e de b`rbat. El \ntinse mâna dup` scrumier` [i-[i mai lu` o ]igar`.

VIS DE VACAN}~

15

– N-a[ zice... Vremea c`s`toriei a trecut de mult pentru mine, dar sper s` m` invi]i la nunta ta cât de curând. Mereu m-am gândit c` te vei \ndr`gosti de cineva tandru, sensibil [i \n acela[i timp plin de pasiune, cineva care s` aib` grij` de tine a[a cum meri]i... La auzul unui claxon care venea de afar`, se opri, apoi ad`ug`: – Cred c` avem un musafir. Abia apuc` s` se ridice de pe scaun, c` o mân` nerbd`toare \ncepu s` bat` darabana \n u[` [i o voce puternic` se auzi: – Nicholas! E[ti acas`? U[a se deschise [i b`rbatul intr`. Era un tip \nalt, \mbr`cat \n ni[te pantaloni albi impecabili, [i o c`ma[` de m`tase deschis` la gât, l`sând s` i se vad` gâtul bronzat. Claire fu impresionat` de vitalitatea b`rbatului [i de impresia de luminozitate pe care o degaja. Mai apoi, \[i d`du seama c` fa]a lui \i p`rea cunoscut`, [i asta pentru c` sem`na cu vechile portrete pe care le z`rise acas` la profesoara ei de portughez`. |n str`lucirea ochilor negri, \n albul str`lucitor al din]ilor lui frumo[i [i \n forma atât de aparte a b`rbiei, puteai ghici c` apar]ine unei vechi familii nobiliare... Ceva ca un farmec de mult apus p`rea c` rena[te o dat` cu prezen]a lui... Claire \l studie cu aten]ie. Nasul \i era \ns` lung, u[or coroiat, cu n`rile arcuite... Nu \nc`pea \ndoial` c` acesta reprezenta mo[tenirea englez`. "Doamne Dumnezeule! se gândi Claire. Ce b`rbat!" El se opri [i zâmbetul \i pieri repede de pe chip, l`sând loc unei u[oare nedumeriri. – |mi pare r`u, Nicholas, nu [tiam c` ai musafiri. – Bun` dimine]a, senhor. Nicholas se \ntoarse apoi c`tre Claire:

16

MARY ADLER

– }i-l prezint pe contele Manoel Renato de Castro... Domni[oara Wyndham, prietena mea de pe vremea când am \nv`]at-o s` \noate... avea [apte ani pe atunci. Manoel se \nclin` respectuos [i un zâmbet cuceritor \i ap`ru pe chip. – Bine a]i venit \n Santa Catarina, domni[oar` Wyndham. A]i ajuns de diminea]` cu avionul, nu-i a[a? – Da, senhor. – Claire va locui la familia Sarmento, explic` Nicholas. Trebuia s-o conduc acolo, dar am trecut mai \ntâi pe la mine ca s` lu`m micul dejun. – Am auzit despre asta, spuse Manoel. Inez mi-a spus acum câteva zile, când erai plecat, c` o prieten` de-a ta va veni aici s-o \nve]e engleza. Pari foarte tân`r` pentru o astfel de sarcin`, domni[oar` Wyndham. Claire se ridic` de la mas` [i r`mase nehot`rât` \n lumina intens` care-i scotea \n eviden]` p`rul de un ro[u str`lucitor. Manoel se apropie [i o privi cu ochi lipsi]i de expresie, apoi se adres` calm lui Nicholas; – Mi s-a spus c` te-ai \ntors ieri, a[a c` am venit s` discut`m despre oamenii care vor avea nevoie de noi locuin]e dup` ce d`râm`m casele aflate pe locul viitorului drum. Mi se pare o chestiune foarte important`... nu? – Pot veni la castel mai târziu... – Da, sigur, vom lua prânzul \mpreun`. |ntre timp, d`-mi te rog schi]ele, ca s` m` uit pe ele. – Sunt \n cealalt` camer`, \n geamantan, r`spunse Nicholas. N-am despachetat \nc`, dar ]i le aduc. – Mul]umesc. Claire se \ndrept` spre fereastr`.

VIS DE VACAN}~

17

B`rbatul `sta, cu atitudinea lui gr`bit` [i profesional`, cu \nf`]i[area lui serioas`, o f`cea s` se simt` prea mic`, nesemnificativ`. Spera c` Nicholas n-o va l`sa singur` cu el prea mult` vreme. Nu sem`na deloc cu b`rba]ii pe care-i cunoscuse \n Anglia. P`rea s` aib` treizeci [i unu-treizeci [i doi de ani. Probabil c` atitudinea lui u[or ironic` [i siguran]a de sine reprezentau rezultatul unei \ntregi vie]i petrecute \n lux, obi[nuit fiind ca oamenii s`-l asculte [i s`-l admire pentru averea lui nem`surat`. Hainele sale, de[i cu o croial` sport, p`reau elegante datorit` culorii albe. Virilitatea lui devenea incomodant` \ntr-o \nc`pere atât de mic`. – Deci... ai venit s-o \nve]i pe Inez s`-i citeasc` pe Shakespeare [i pe Dickens \n original? zise el pe un ton calm, dar plin de ironie. Nu te sperie acest gând? – Am s` fac tot ce pot... r`spunse ea, cu o stânjeneal` pe care nu [i-o putu explica. – Pe legea mea, [opti el uimit, dar e[ti curajoas`... ca un copil. Tu [i Nicholas sunte]i singurii englezi de pe insul`, pe când cei care v` vorbesc limba sunt mult mai mul]i... – |ncerc s` \nv`] portugheza, senhor. – Adev`rat? F`cu o pauz`, apoi ad`ug`, pe un ton distant: – Insula asta este un loc aparte, cu propriile legi... Nici chiar limbajul nu este \n \ntregime portughez... Dac` vei sta aici destul de mult, poate \]i vei da seama [i singur`. Felul \n care vorbise r`m`sese curtenitor, dar rece, impersonal. Claire se gândi c` b`rbatul num`ra probabil clipele pân` când Nicholas

18

MARY ADLER

avea s` se \ntoarc`, eliberându-l de obositoarea obliga]ie de a conversa cu ea. Iar acest gând o enerv`. Se hot`r\ s` nu-i mai dea aten]ie. |l privi \ns`, \mpotriva voin]ei ei, [i sim]i cum gâtul i se contract`. A[ezat \n lumina care intra pe fereastr`, b`rbatul p`rea ireal de frumos. Observ` pe obrazul lui o cicatrice, care pornea de la tâmpl` [i ajungea pân` la b`rbie. Ciudat, dar acest semn \i accentua for]a natural` [i arogan]a, de parc` \n el s-ar fi putut citi curajul str`mo[ilor s`i ne\nfrica]i. Claire \[i \ntoarse privirea. Nu se sim]ea deloc \n largul ei. Din fericire, Nicholas se \ntoarse cu planurile cerute [i i le d`du lui Manoel. – O s-o rog pe secretar` s` fac` mai multe copii. Vreau ca \ntreaga strategie s` fie pus` la punct \nainte s` m` \ntorc la Cintra. – O s` pleci curând? Manoel ridic` din sprâncene. – Am stat deja pe insul` trei luni [i am fost chemat \n Portugalia ca s` rezolv ni[te chestiuni urgente. {i apoi, lucr`rile de aici pot avansa [i f`r` mine. Se \ntoarse apoi spre Claire [i-i spuse pe un ton indiferent: – De vreme ce ai c`l`torit cu avionul, nu cred c` ai adus cu tine prea multe c`r]i. La castel vei avea la dispozi]ie o bibliotec` destul de mare, care con]ine c`r]i din literatura englez` [i portughez`. Po]i s` le \mprumu]i când vrei. Secretara mea, Tome Goncales, te va ajuta cu pl`cere. – Mul]umesc, senhor. F`r` s` ia \n seam` mul]umirileei, Manoel ad`ug`, ironic: – Nicholas va trebui s` te aduc` o dat` \n vizit`, ca s` v`d dac` e[ti destul de tân`r` ca s` explorezi pe[terile sau suficient de matur` s`

VIS DE VACAN}~

19

apreciezi picturile [i por]elanul vechi. Probabil c` le vei face pe amândou`. Pe curând, Nicholas. Se \nclin` politicos [i \[i lu` r`mas-bun. Servitorul \i deschise u[a [i [opti "Vossa excellentia". Ma[ina contelui se \ndep`rt`. Când zgomotul motorului se stinse, Claire r`sufl` u[urat`, dar nu spuse nimic. Chiar [i Nicholas era t`cut, gânditor. Totu[i, b`rbatul se hot`r\ pân` la urm` s` rup` t`cerea grea care se l`sase dup` plecarea contelui. – Ei bine, l-ai cunoscut pe Manoel de Castro. Un tip dintr-o bucat`, nu-i a[a? Dar a[teapt` s`-l vezi la castel. }i se va p`rea foarte diferit. – |ntotdeauna se poart` atât de distant cu femeile? – Cu cele \n vârst`, nu. Este foarte politicos [i atent. Cu senhoritas \ns`, abia dac` \[i d` osteneala s` par` interesat de existen]a lor. Nu l-am v`zut niciodat` s` flirteze cu vreuna. Dar este prietenenos. |n privin]a c`s`toriei, Manoel este foarte cinic. Consider` – [i poate c` pe bun` dreptate – c` averea lui [i titlul nobiliar reprezint` ni[te piedici foarte mari \n g`sirea unei perechi potrivite. Nu poate fi sigur c` bog`]ia nu este mai important` pentru femei decât personalitatea lui, astfel c` este un pic misogin. Din câte \l cunosc, nu cred c` se va c`s`tori vreodat`, iar averea sa imens` va r`mâne unei ramuri \ndep`rtate a familiei. Claire consider` exagerat` decizia contelui: – Probabil c` o c`s`torie de form` ar fi mai bun` decât nici una. – Nu [i pentru Manoel. Poate doar \n cazul \n care se va \ndr`gosti nebune[te de cineva [i va sim]i c` nu mai are de ales. Iar a[a ceva nu se poate \ntâmpla. E prea sigur pe el. – Ce naiba se \ntâmpl` cu b`rba]ii de pe insula asta? \ntreb` Claire.

20

MARY ADLER

Mai \ntâi \mi \mp`rt`[e[ti c` mariajul nu te intereseaz`, acum Manoel... Despre el, nu [tiu ce s` zic, dar tu... Dac` ai fi venit \n Anglia când ai terminat contractul [i ai fi \ncercat s` te mul]ume[ti cu o via]` lini[tit` – care ]i-a pl`cut atâta vreme \nainte s` pleci – sunt convins` c` am fi f`cut o pereche foarte bun`. – Nu e chiar atât de simplu. Am cunoscut o cu totul alt` lume [i trebuie s` m`turisesc c` \mi place. Manoel mi-a propus s` facem o afacere \n parteneriat \n Portugalia – el va aduce capitalul – [i sunt aproape sigur c` voi accepta. – Oh! Inima tinerei se strânse dureros. – Nu credeam c` ai de gând s` pleci definitiv din Anglia... – E[ti prea radical`, r`spunse el. {i asta pentru c` ai numai dou`zeci [i doi de ani. Cu timpul vei \nv`]a s` nu mai suferi pentru al]ii decât dac` e[ti sigur` c` exist` un motiv pentru asta. Vocea \i deveni mai cald`: – Când te vei muta la Inez, vei vedea c` va fi foarte pl`cut. Când va fi frumos, te vei plimba cu barca, iar când te vei obi[nui cu umiditatea, vei urca poate Ponta Rosario [i te vei plimba pe \ntreaga insul`. Vei avea ce s` faci cu timpul t`u liber, crede-m`. Dac` vei avea probleme, te rog s` vii la mine, dar sunt sigur c` Inez va face tot ce-i st` \n putin]` ca s` te sim]i bine. E o persoan` foarte pl`cut`. Mergem? Casa Venusta era o locuin]` modern`, decorat` \n stil portughez. Avea o verdand` mare, decorat` cu arcade, pe care se \n`l]a vi]a-de-vie. Gr`dina era plin` de pomi. De la balcoanele \nalte puteai vedea oceanul, dar [i muntele.

VIS DE VACAN}~

21

Casa se afla la câ]iva kilometri de bungalou, pe un drum \n pant`. Pân` acolo, Claire [i Nicholas aproape c` nu vorbir`. Dar când str`b`tur` poteca pietruit` care ducea la cas`, b`rbatul \i spuse: – Am ajuns, draga mea. Nu e[ti speriat`, nu-i a[a? – Nu, dar cred c` a[ fi fericit` dac` ziua asta s-ar termina mai repede. – Mâine pe vremea asta te vei sim]i ca [i cum ai sta aici dintotdeauna, zâmbi el. Locul te cucere[te imediat. Se spune c` dac` ai dormit o singur` dat` pe insul`, nu vei mai fi acela[i. Claire putea crede asta. Deja se sim]ea altfel. Frem`ta. Urcar` sc`rile [i Nicholas o strânse u[or de mâna, \ncurajator. Un servitor le ie[i \n \ntâmpinare. Nu fu nevoie de prezent`ri, pentru c` omul aflase de Claire [i-i a[tepta sosirea. – Sper c` senhor [i senhora vor avea amabilitatea s` ia loc \n a[teptarea st`pânei, zise el. |i invit` \n hol, unde miroasea a flori de portocal. Nicholas, obi[nuit cu locul, \ncepu s` studieze cu interes un vas decorativ din bronz, aflat pe un piedestal din marmur`. "Probabil c` l-a v`zut de multe ori", se gândi Claire. "{i totu[i, i se pare la fel de interesant". Se auzir` pa[i, dar Nicholas nici m`car nu-[i ridic` privirea. Femeia \mbr`cat` \ntr-o rochie de cas` din brocart albastru ajunse la ultima treapt` a sc`rii [i abia atunci Nicholas se \ntoarse [i f`cu o plec`ciune. Se f`cur` prezent`rile, apoi Inez \i \ntinse tinerei mâna [i vorbi \n englez`: – Sunt \ncântat` s` te cunosc. Sper c` te vei sim]i aici ca acas`. Claire r`spunse ceva asem`n`tor [i fu u[urat` când Inez se adres` lui Nicholas \n portughez`. Ascult` cu aten]ie [i pricepu c` Inez se scuz` c` \i primise \ntr-o ]inut` mai lejer`. Tat`l ei nu se sim]ise bine \n aceast`

22

MARY ADLER

diminea]` [i st`tuse cu el. Nu, nu era bolnav. Era vechea lui problem` cu inima, care necesita tratamentul obi[nuit. Da, \i va trasmite ur`rile lui de s`n`tate [i \ndat` ce tata se va sim]i mai bine va fi foarte fericit s`-l invite la cin`. Inez Sarmento avea tenul de filde[ [i trupul bine modelat al femeilor portugheze. Gesticula pu]in [i vorbea calm, dar ochii ei negri erau expresivi [i foarte aten]i. Claire pricepu c`, dac` nu se m`ritase pân` acum, nu era din pricin` c` n-ar fi avut pretenden]i, ci pentru c` nu vrusese. Frumuse]ea [i elegan]a ei reprezentau o dovad` suficient`. – Trebuie s` plec, Claire. Dac` ai nevoie de ceva, [tii unde s` m` g`se[ti, zise Nicholas. Zâmbi [i ad`ug`: – |ncearc` s`-]i folose[ti cuno[tin]ele de portughez`. |ntre oameni inteligen]i [i cu umor, ar trebui s` fie un exerci]iu interesant. Inez pricepu cuvintele b`rbatului [i d`du din cap, râzând \nceti[or. Apoi o lu` de bra] pe Claire [i se adres` lui Nicholas: – Nu cred c` vei avea de ce s` râzi. Adeus, Nicholas. Lipsa unui limbaj comun nu p`ru s` le stânjeneasc` pe cele dou` femei. Inez o conduse pe Claire pe sc`ri [i-i \mp`rt`[i, prin zâmbete [i câteva cuvinte mai mult sau mai pu]in corecte, c` aceast` zi avea pentru ele o importan]` foarte mare. Aici, la a doua u[` pe dreapta, se afla dormitorul musafirei, iar urm`toarea u[` era baia, pe care Claire o putea folosi exclusiv când nu erau [i al]i oaspe]i. Dac` suna clopo]elul de lâng` pat, putea chema servitoarea. Claire putea s`-[i desfac` bagajele [i s` se odihneasc` pu]in, dac` voia. Nu trebuia s`-[i fac` griji pentru nimic. Toate dorin]ele \i vor fi \ndeplinite.

VIS DE VACAN}~

23

Inez se preg`tea s` plece, dar se \ntoarse [i o \ntreb` \n portughez`: – De cât timp nu l-ai mai v`zut pe Nicholas? – De aproape un an, r`spunse Claire fata, alegându-[i cuvintele cu mare grij`. – A trecut pe la tine? – Da, ne-am v`zut la Londra. – V-a]i sim]it bine? – Am fost la teatru [i ne-am plimbat prin ora[... – A mai \mb`trânit \n anul care a trecut... nu-i a[a? Claire nu r`spunse. Inez p`ru c` vrea s` adauge ceva, dar se r`zgândi [i plec`. R`mas` singur`, Claire \ncepu s`-[i studieze camera, poate cel mai frumos dormitor \n care st`tuse vreodat`. Spa]ios, mobilat cu piese din lemn cu inser]ii de aur, cu perdele de un verde intens, acest loc p`rea desprins dintr-un vis. Pe pat se afla o cuvertur` \n aceea[i nuan]` de verde, iar somnul \i era protejat de un baldachin din pânz` transparent`. Ie[i pe balcon. Priveli[tea era mirific`. Sub balcon cre[teau copaci ale c`ror flori r`spândeau un parfum divin. Era lini[te [i pace. Tinerei \i pl`cu aceast` lini[tit` insul` prietenoas` cu oaspe]ii, care se r`sf`]a sub razele soarelui, la ad`post de orice r`u. Claire se dezbr`c` [i f`cu un du[, apoi se schimb` \ntr-o rochie de m`tase \nflorat` [i-[i puse ni[te sandale albe. Auzi o ma[in` urcând colina [i se gândi c` familia Sarmento avea probabil numero[i vizitatori \n fiecare zi. Poate era doctorul chemat pentru \ngrijirea b`trânului.

24

MARY ADLER

Se a[ez` pe un scaun, \ncercând s` mediteze la toate noile \ntâmpl`ri din via]a ei. Cineva b`tu la u[` [i o servitoare intr`, aducând o tav` cu cafea [i pr`jituri. Numele ei era Lucia [i era fiica Enric`i, care fusese servitoarea st`pânei \n Oporto. Lucia era o fat` foarte dr`gu]`, cu p`rul buclat de culoarea abanosului [i buze ro[ii. O reprezentant` tipic` a frumuse]ii locale. Claire \ncepu s` vorbeasc` \n portughez` [i veselia fetei o f`cu s` uite de jena inevitabilelor gre[eli. Doar când ma[ina se auzi din nou pe alee, servitoarea se opri. – Este ma[ina contelui, zise ea. Pleac`. – Contele? repet` Claire. – Contele de Castro, \nt`ri Lucia. S-a \ntâlnit cu senhor Benton \n ora[ [i probabil a auzit despre criza domnului Sarmento de azi-diminea]`. A venit s`-i ureze s`n`tate [i s` bea o cafea cu st`pânul. A[a e contele. |ntotdeauna este al`turi de prieteni, iar senhor este un vechi amic de-al s`u. Incredibil, se gândi Claire, cât de limpede pricepuse fiecare cuvânt al fetei. Probabil c` asta era cheia pentru a \nv`]a o limb` str`in` – s` fii direct interesat de subiectul \n cauz`. Era sigur` c` oricine \l \ntâlnise vreodat` pe conte devenea imediat interesat de el. Nu era o persoan` care s` te lase indiferent. Probabil c` insula \ncepuse deja s`-i aprind` imagina]ia... Altfel, de ce se sim]ea atât de dezam`git` c` distantul [i imprevizibilul conte Manoel de Castro venise [i plecase f`r` s` arunce m`car o privire spre balconul ei? Restul zilei i se p`ru aproape ireal. Inez fusese ocupat` cu tat`l ei, astfel \ncât Claire o v`zu numai la masa de prânz [i de sear`. |ntre timp,

VIS DE VACAN}~

25

Claire se chinui s` priceap` cât mai multe informa]ii dintr-o revist` potrughez` [i \ncercase s`-[i perfec]ioneze limbajul citind un roman. Se duse la culcare foarte devreme [i se \ntinse \n pat, gândindu-se c` era \ntr-adev`r foarte straniu s` fii izolat` pe o insul` numai cu str`ini, pân` când se cufund` \ntr-un somn f`r` vise.

***

Trezirea \n Casa Venusta i se p`ru \ns` un moment plin de farmec. Razele soarelui se strecurau printre jaluzelele din plastic [i formau la picioarele patului un triunghi auriu. Afar`, p`s`relele cântau... Claire savura fiecare clip` din luxoasa via]` care o a[tepta sub acoperi[ul ospitalier al familiei Sarmento. Când Lucia intr`, aducându-i micul dejun, cafea [i felii mici [i rotunde de pâine unse cu unt, Claire se ridic` vesel` [i-i zâmbi. Se \ntinse [i respir` adânc, umplându-[i pl`mânii cu aer proasp`t [i parfumat. I se p`rea c` lumea \ntreag` este plin` de lumin` [i cântec. Claire \[i duse cafeaua pe balcon [i se a[ez` fericit` pe un scaun. Ast`zi urma s` fie ziua \n care ea [i Inez vor \ncepe s` lucreze \mpreun`. Programul stabilit \nsemna o or` de lectur` [i o alta de gramatic`. Asear`, Inez fusese de acord s` se apuce de treab` cât mai curând. Spunea c` nu va fi o elev` prea comod` la \nceput, pentru c` \i va lua o vreme s` se obi[nuiasc`, dar c`, o dat` ce va \nv`]a limba, se vor distra de minune... |[i dorea c` poat` citit \n original poezie englez`, pe care o admira foarte mult.

26

MARY ADLER

Cu toate astea, promisiunea de a se apuca de treab` nu p`ru foarte serioas`. La insisten]a lui Inez, Claire f`cu mai \ndeaproape cuno[tin]` cu Enrica, care slujise casa Sarmento dou`zeci [i nou` de ani. So]ul ei, Rodolfo, avea grij` de re[edin]a din Oporto. Apoi, admir` gr`dinile [i se duse s` fac` o baie pe plaja pustie, aflat` la câ]iva pa[i de cas`. La masa de prânz, Claire \ntâlni alte trei fete portugheze... Apoi ap`ru [i Nicholas, care trecuse s` se intereseze de starea b`trânului... B`rbatul r`mase [i dup` ce ceilal]i oaspe]i plecar`. Convers` cu Inez despre o mul]ime de lucruri, \n timp ce Claire st`tea \ntins` pe canapeaua ornat` cu perne [i privea tufele de liliac. Rostirea numelui contelui \i atrase aten]ia. – De diminea]`, zise Nicholas, am fost cu Manoel la oamenii ale c`ror locuin]e trebuie d`râmate pentru construirea drumului nou. Ieri, când m-am dus acolo singur, mi s-au p`rut tare \nc`p`]âna]i, de[i majoritatea caselor lor nu valoreaz` mai nimic [i vor fi recompensa]i \mp`r`te[te. Dar Manoel a reu[it s`-i conving` foarte repede. "Da, excelen]`", "Cum dori]i, excelen]`", ziceau to]i. {i Manoel nu le-a spus despre noile locuin]e luxoase de care vor beneficia decât dup` ce to]i [i-au dat acordul. – Asta e tipic pentru Manoel, râse Inez. Mai \ntâi ob]ine ce-[i dore[te, f`r` s` accepte nici o condi]ie. Abia apoi vine [i recompensa. {i, \n general, e vorba despre una foarte generoas`. Cred c` va fi un so] foarte interesant. Nicholas ridic` paharul [i privi vinul r`mas: – Nu asta \[i dore[te orice femeie? Autoritate?...

VIS DE VACAN}~

27

– A[a se spune, dar nu [tiu ce s` zic. Nu sunt ca toate femeile. B`rbatul pe care-l voi iubi nu trebuie s` se impun` \n fa]a mea. Dragostea adev`rat` necesit` supunerea amândurora. Nicholas t`cu. Se uit` spre Claire [i zise \n englez`: – Mi s-a spus s` v` aduc pe amândou` mâine la castel, de preferat \n jurul prânzului. Ce spune]i? – O, cu pl`cere, r`spunse Claire \ndat`. Dac` Inez este de acord, ad`ug` ea. – Vom merge, zise Inez. Claire, e cel mai frumos lucru pe care-l po]i vedea pe insul`. Ar fi nemaipomenit dac` ai vedea castelul din Cintra... Dar probabil c` \ntr-o bun` zi \l vei vedea... Claire nu-[i putea magina ceva mai greu de realizat. Faptul c` locuia acum pe insula Santa Catarina i se p`rea deja incredibil. |i pl`cea ideea de a vizita castelul [i de a re\nnoi leg`tura cu frumosul conte cu ochii negri, str`lucitori, dar sim]ea c` acest b`rbat nu era deloc unul obi[nuit. Când un b`rbat refuza ca inima s`-i dicteze ac]iunile, \nseamn` c` este un tip foarte aparte. {i tocmai aceast` diferen]` \l f`cea [i mai atractiv \n ochii ei. – {i acum, spuse Inez, ridicându-se gra]ioas` din scaun, trebuie s` plec. M` duc s` v`d dac` tata este preg`tit pentru somn. – Din câte [tiu, [i tu \]i vei face siesta, interveni Nicholas. De aceea sper c` nu te superi dac` o voi lua pe Claire cu mine s`-i ar`t ora[ul. – Nu, r`spunse Inez dup` o scurt` pauz`. De ce m-ar deranja? Sunte]i amândoi englezi [i Claire va avea un ghid bun... Iar ceilal]i vor vedea c` are un gardian... Nicholas zâmbi.

28

MARY ADLER

– Gardian nu e tocmai cuvântul potrivit. Se asociaz` cu un temperament moroc`nos [i cu evul mediu... Dar poate c` am devenit destul de b`trân [i de enervant... – Spui prostii, \l contrazise Inez. Nu e[ti nici b`trân, nici capricios. V` ve]i \ntoarce pân` la ora ceaiului? – Nu cred. – Bine, atunci ne vom revedea mâine. Claire \[i lu` p`l`ria [i plec` \mpreun` cu Nicholas. – Insula este un loc minunat, [opti ea. Iar Inez este atât de dr`gu]`, \ncât m` a[tept mereu s` m` trezesc [i s`-mi dau seama c` totul n-a fost decât un vis frumos. E o persoan` deosebit`, Nicholas. Nicholas zâmbi [ters: – A[a cred [i eu. M` bucur c` o placi. Apropo, portugheza ta este destul de bun`. Dar cred c` mai trebuie s` lucrezi pu]in... s` profi]i de fiecare ocazie pentru a-]i \mbog`]i vocabularul. Din câte se p`rea, Nicholas nu voia s` discute despre Inez. Imediat ce se urc` la volanul ma[inii, b`rbatul se concentr` asupra drumului. Dup` o jum`tate de or`, rulau de-a lungul unui gard viu \nflorit. Dincolo de acesta se \ntindeau propriet`]ile contelui. – Hai s` mergem pe plaj`, zise Nicholas. Ajunser` la timp pentru a vedea pescarii. Nicholas zise, zâmbind: – Sunt foarte mândri de meseria lor. Vrei s` ne \ntoarcem acas` pe plaj`? – {i s` trecem stâncile? Nu cred c` voi putea... – Nu va fi chiar atât de greu.

VIS DE VACAN}~

29

– {i cum \]i vei recupera ma[ina? – M` voi \ntoarce tot pe plaj`. Trebuie oricum s` ajung pe chei, s` a[tept vaporul. Claire se bucura de aceast` excursie. Vântul \i r`corea chipul, iar urcu[ul nu era foarte dificil. Ajunser` sus destul de repede. – E[ti bine? \ntreb` Nicholas. – M` simt perfect. Ne distr`m la fel de bine ca \n Anglia. Sper c` vom face \n curând o nou` excursie. – Trebuie s-o convingi pe Inez s` te \nso]easc`, r`spunse el. Acum c` te are pe tine al`turi de ea, nu va mai fi nevoie s-o care pe b`trâna Enrica peste tot. B`rbatul se uit` la ceas: – Trebuie s` plec. Nu te deranjeaz` dac` te \ntorci singur` la familia Sarmento? – Nu, deloc, dar cred c` Inez vrea s` te vad`. – M` \ndoiesc, r`spunse el scurt. – Bine, atunci... mul]umesc, Nicholas. B`rbatul \i f`cu un semn din mân` [i disp`ru dincolo de stânci. Claire era fericit`. Ochii \i scânteiau, iar obrajii \i erau \mbujora]i. Inez \i ie[i \n \ntâmpinare, iar Claire se opri, zâmbind. – Am \ntârziat mult? \ntreb` ea, \n portughez`. – Nu mai mult de o or`. Pari foarte fericit`. – Da, zise ea. Am mers cu ma[ina de-a lungul muntelui [i ne-am \ntors \n ora[ pe plaj`. – {i a]i escaladat stâncile? Mi s-a p`rut c`-l v`d pe Nicholas... Inez f`cu o pauz`, apoi ad`ug`:

30

MARY ADLER

– Cred c` te sim]i foarte bine... e[ti atât de tân`r` [i de liber`. |n Portugalia, oamenii sunt diferi]i. Doar cei de rând ac]ioneaz` f`r` constrângeri, a[a cum simt. |n cuvintele ei se sim]ea o not` de repro[. Oare \nc`lcase vreo regul` local` plecând la plimbare cu Nicholas? P`rea pu]in probabil. Nicholas nu ar fi riscat s-o supere pe Inez, iar Claire spera din tot sufletul s`-i câ[tige prietenia. {i totu[i, ceva p`rea s-o nemul]umeasc` pe gazda ei. Inez se a[ez` din nou pe scaun [i lu` de pe mas` lucrul de mân`. – L-ai invitat pe Nicholas la ceai? \ntreb` Inez, \ntorcându-se spre Claire. Tân`ra fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` nici m`car nu-i trecuse prin cap s`-l invite. Se afla aici doar de o zi [i nu [tia ce trebuie s` fac` [i ce nu. – Nu, r`spunse ea. Trebuia? – Probabil c` ar fi acceptat. Mai era timp pân` la sosirea vaporului. Pletele negre ale gazdei se aplecar` din nou asupra lucrului. Claire \i admir` talentul [i \ndemânarea. – |l vei revedea mâine, când ne va \nso]i la castel, ad`ug` Inez, pe un ton ciudat. Ve]i putea relua leg`tura care a existat \ntre voi atâta vreme. Iat` c` discu]ia de ieri se relua. Claire \[i puse p`l`ria pe un scaun [i se a[ez`. – }in foarte mult la el, r`spunse ea. {i mi-a[ dori s`-l v`d fericit. – Asta vreau [i eu, interveni Inez. Dar prietenul t`u este foarte dificil. Are prea mult` mândrie [i prea pu]in orgoliu. Aceast` ciudat` remarc` o f`cu pe Claire s` cad` pe gânduri. |[i aminti c` Inez zâmbise imperceptibil la vederea lui Nicholas, iar la masa

VIS DE VACAN}~

31

de prânz fusese foarte bucuroas`. Oare \l iubea? Se cuno[teau de opt luni [i se vedea c` sunt foarte buni prieteni. Nicholas \i spunea pe numele mic, ceea ce \nsemna c` \ntre ei exista o leg`tur` puternic`. Claire fu foarte fericit` de aceast` descoperire [i \[i d`du seama c` cei doi se potriveau de minune. {i ce minunat` schimbare ar \nsemna \n via]a lui c`s`toria cu aceast` tân`r`! Ar tr`i \n Portugalia [i [i-ar petrece vacan]ele pe insul`. Iar Nicholas ar duce-o \n Anglia s`-i arate c`su]a lui, \n fa]a c`reia cre[teau cire[ii \nflori]i. Da, se vor c`s`tori [i vor avea copii. Ce so] [i ce p`rinte minunat va fi Nicholas! Desigur! Toate \ncepeau s` capete un sens! De ce ar fi fost Inez atât de ner`bd`toare s` \nve]e limba englez`, dac` nu pentru el? Dar Claire \[i d`du seama c` nu putea fi atât de simplu. Nu se afla aici de prea mult` vreme [i nu putea s` trag` \nc` nici o concluzie. Se p`rea c` Inez are pentru Nicholas un real interes, dar Claire \[i aminti remarca prietenului ei, care-i spusese c` pentru el, vremea c`s`toriei trecuse. Nu ar fi spus a[a ceva dac` ar fi fost \ndr`gostit. Dar cum putea s` r`mân` rece la farmecele acestei frumoase portugheze? – De ce taci? S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` Inez. Claire r`spunse vag, bazându-se pe faptul c` remarca ei va fi pus`, din fericire, pe seama pu]inelor cuno[tin]e de portughez`: – E din pricina aerului. Mi se pare prea tare. |n acea sear`, doctorul se al`tur` celor dou` la cin`, apoi urc` la bolnav. Dup` aceea, Claire \i propuse lui Inez o scurt` lectur`, dar gazda se scuz`, spunând c` este deja prea târziu. Mâine diminea]` \ns` aveau s` \nceap` studiul foarte devreme.

Capitolul 2 |ntr-adev`r, a doua zi Claire \[i lu` \n serios \ndatoririle. |ncepur` cu exerci]ii de gramatic`, apoi citir` câteva pagini dintr-un roman contemporan. Acest lucru o uimi pe Inez, care nu mai parcursese decât literatur` clasic` tradus` \n portughez`. Nicholas sosi s` le ia pe la unsprezece jum`tate. |n costumul gri [i cu zâmbetul pe buze, b`rbatul p`rea ast`zi mai tân`r decât de obicei. Inez purta o rochie roz pal [i o p`l`rie din paie, iar Claire, dup` o lung` negociere cu sine \ns`[i, se hot`r\ s` se \mbrace \ntr-o rochie bleu. Se sim]ea bine, dar [i pu]in ciudat. Când ma[ina porni, \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurul de emo]ie. Castelul nu se afla departe, iar priveli[tea era absolut minunat`. Cl`direa era \nconjurat` de copaci gigantici, iar partea din spate a castelului era u[or \nclinat`, unindu-se cu stâncile care ie[eau din marea \nvolburat`.

VIS DE VACAN}~

33

Nicholas vir` pe o alee pietruit` [i conduse \ncet pân` \n fa]a frumosului edificiu. Fa]ada principal` a castelului era \mbr`cat` \n marmur` [i vegheat` de dou` rânduri de ferestre gotice. Deasupra u[ilor mari se afla emblema heraldic` a familiei. Manoel le ie[i \n \ntâmpinare [i f`cu o plec`ciune. }inuta lui aristocratic` [i felul \n care soarele \i c`dea \n p`rul negru, lucios avur` asupra tinerei un efect ciudat. – Bom dia, Inez... domni[oar` Wyndham. Pe tine te-am mai v`zut \n aceast` diminea]`, Nicholas, dar este o pl`cere s` ne re\ntâlnim cu o asemenea pl`cut` ocazie. Le lu` de bra] pe cele dou` femei, zâmbind impar]ial fiec`reia, [i le conduse de-a lungul holului. "Castelul `sta pare fermecat", \[i spuse Claire, admirând coloanele din marmur` [i tavanul pictat [i c`lcând cu respect pe covoarele grele de pe podea. Iat` c` ajunsese s` fie oaspetele unui castel! {i-ar fi dorit s` existe cineva \n Anglia c`ruia s`-i scrie despre aceast` vizit` minunat` [i despre tot ce sim]ea acum. Un servitor le deschise u[a \n form` de arcad` [i Manoel \i invit` \ntr-un salon ale c`rui ferestre d`deau \n curte. Mobilierul sculptat era pictat \n alb, iar pernele care se aflau pe scaune erau decorate cu roz [i verde intens. Pe masa a[ezat` \ntre dou` ferestre se g`sea o tav` din argint cu o caraf` [i pahare din cristal. Manoel \i rug` s` ia loc [i \ncepu s` toarne chiar el \n pahare. Impecabilul costum alb, chipul lui bronzat, str`lucitorii ochi negri [i zâmbetul de un calm incredibil creau o combina]ie de contraste pe care orice femeie, inclusiv Claire, ar fi g`sit-o irezistibil`. Inelul s`u cu model ciudat atrase [i el aten]ia tinerei, care admir` lucr`tura fin` [i preten]ioas`.

34

MARY ADLER

Conversa]ia decurgea banal. Deodat` \ns`, Manoel o privi fix pe Claire, cu o mare intensitate. Sim]ind privirea lui arz`toare, Claire se str`dui s` fac` fa]` \nfrunt`rii. – Domni[oar` Wyndham, spuse el, m` intereseaz` foarte mult felul \n care decurg lec]iile de englez`. – Am \nceput abia \n aceast` diminea]`, senhor, dar cred c` vom face repede progrese. – Foarte bine. De obicei, tinerii n-au suficient` r`bdare pentru a \mp`rt`[i celorlal]i ceea ce [tiu. Dar presupun c` tu nu e[ti o fat` obi[nuit`, altfel nu te-ai afla aici. Probabil c` ai \nv`]at multe de la Nicholas. Nicholas râse: – De fapt, nu e chiar a[a. Nu merit un astfel de omagiu. N-am \nv`]at-o nimic pe Claire.. Tonul b`rbatului era cald, protector: – |i place foarte mult insula ta, senhor. – Normal. |n compara]ie cu Anglia, atmosfera de aici este mult mai romantic` [i mai cald`. Nu-i a[a, domni[oar` Wyndham? Tinerele fete din ]ara mea spun adesea acela[i lucru [i n-au ca termen de compara]ie cerul cenu[iu al Angliei. Inez \[i termin` vinul [i \ntreb`: – Nu-i ar`]i castelul musafirei tale \nainte de masa de prânz? Manoel r`spunse, imperturbabil: – Ba da, desigur. Vrei s` ne \nso]e[ti? – Nu, mul]umesc. L-am v`zut de foarte multe ori, zâmbi ea. Iar Nicholas va sta cu mine [i-mi va povesti despre noul s`u proiect.

VIS DE VACAN}~

35

– Sper c` are mai mult bun-sim] pentru a-[i pierde timpul – [i pe al t`u, desigur – cu astfel de discu]ii neinteresante. Poate c` ve]i mai bea pu]in vin... Mergem, domni[oar` Wyndham? La gândul c` va r`mâne singur` cu el, Claire se \nfior`. Manoel \i atinse u[or, mâna, spunându-i: – Vom merge s` vizit`m gr`dina [i \]i voi ar`ta, \n drum, [i biblioteca. P`trunser` \n gr`dina imens` \n care cre[teau sute de specii vegetale, m`rginit` din trei p`r]i de aripile castelului. Turnurile, observ` Claire, nu f`ceau parte din cl`direa principal`, ci apar]ineau castelului str`vechi, medieval, din care se mai p`straser` zidurile din piatr`. – Gr`dina a fost cândva o aren` pentru luptele de tauri, spuse contele. |mi amintesc de ultima dintre ele, la care am asistat când eram foarte mic. Tat`l meu a s`rb`torit astfel cei zece ani de c`s`torie. Mi s-a p`rut un spectacol grandios [i pu]in \nfrico[`tor. Dar bunica mea, care avea o aversiune \nn`scut` pentru astfel de distrac]ii, a interzis luptele cu tauri dup` aceea [i a adus pe cineva care a proiectat gr`dina. Ridic` din umeri, cu un aer resemnat: – Poate c` a fost o decizie bun`. {i matadorii [i taurii trebuie adu[i de pe continent [i apoi [i unii [i al]ii trebuie s`-[i revin` dup` r`ul de mare... – Florile sunt mult mai interesante decât luptele, coment` Claire. O \n]eleg pe bunica ta. – A[a credeam [i eu, r`spunse el, criptic. Dar p`streaz`-]i comp`timirea, pentru c` n-a avut niciodat` nevoie de a[a ceva. Poate c` \]i vine greu s` crezi, dar s-a sim]it minunat printre portughezi. Dup` ce

36

MARY ADLER

s-a c`s`torit cu bunicul meu, nu s-a mai \ntors nici m`car o dat` \n Anglia, de[i nimeni nu a oprit-o. – Probabil c` a fost o dragoste ca \n pove[ti. – Cred c` a fost, zise el, deta[at. Acum, femeile nu mai pot \n]elege asta. Claire se sim]ea nesigur` [i nu \ndr`zni s`-l contrazic`. Cercet` cu aten]ie zidurile str`vechi [i \ntreb`, \ntr-un târziu: – Crezi c` pot vedea faimoasele obiecte din por]elan vechi, senhor? – De ce nu? r`spunse el. Ne afl`m foarte aproape de camera colec]iilor. Foarte aproape \nsemna cinci minute de mers pe coridoarele \ntortocheate. Printre piesele de colec]ie se num`rau câteva servicii de cafea complete. Claire r`mase uimit`. – |ntr-o zi, voi dona toate astea unui muzeu, zise el, rece. Pentru ca turi[tii s` poat` plânge \n voie la vederea lor. |n ce m` prive[te, nu sunt omul sentimentalismelor. Claire fu dezam`git`. – S` admiri frumuse]ea nu \nseamn` sentimentalism, senhor. – Dar s` admiri me[te[ugul rece al vreunui artizan chinez \nseamn` cu siguran]` sl`biciune. – A[a este, dac` prive[ti numai dintr-un anumit punct de vedere, r`spunse ea, distant`. A fost foarte dr`gu] din partea ta s` pierzi atâta timp cu mine. Ne putem \ntoarce, acum. – O clip`.

VIS DE VACAN}~

37

O opri cu expresia unui om obi[nuit s` i se dea ascultare. – Avem o carte de oaspe]i \n care vizitatorii \[i scriu p`rerile. }inem la asta [i a[ vrea s` semnezi [i tu... |l privi cum scoate din sertarul mesei de scris cartea mare \mbr`cat` \n piele [i cum trage scaunul tapi]at din damasc alb. – Te rog, zise el, cu o nou` plec`ciune. Claire nu se a[ez`, \ns`. St`tu \n spatele scaunului [i lu` \n mâini cartea, dând câteva pagini \napoi [i citind zecile de semn`turi. Aproape to]i cei care contribuiser` la crearea acestei c`r]i erau portughezi, iar numele lor lungi [i complicate le ar`tau provenien]a din Cintra sau Lisabona. Tân`ra se hot`r\ s` refuze aceast` onoare. Se \ntoarse c`tre conte [i spuse: – N-a[ vrea s` semnez aici, senhor. |n tonul b`rbatului se ghici nemul]umirea: – De ce? – Nu mi-e u[or s` explic. Probabil din pricin` c` nu-mi doresc s` r`mân doar o semn`tur` [tears` \nchis` \n sertarul castelului de Castro. – Prietenul t`u, Nicholas, se afl` aici. La fel [i Inez. – Deci, nu conteaz` dac` eu nu voi fi. – Nu, nu conteaz`, admise el, brutal. Ba chiar ai putea s` ai satisfac]ia c` e[ti singura persoan` care a refuzat acest privilegiu. Tân`ra r`spunse, cu un aer non[alant: – Se poate. El o privi cu mânie. Probabil c` nu era obi[nuit ca cineva s` se opun`dorin]ei lui. Lu` pixul din mâna ei [i puse cartea la loc. – |n sfâr[it! Nu te pot obliga s` faci ceva \mpotriva convingerilor tale.

38

MARY ADLER

Pe drumul de \ntoarcere c`tre salonul unde Nicholas [i Inez \i a[teptau, Manoel coment` calm picturile care ornau pere]ii. Majoritatea lor erau vechi [i faimoase. |n timpul fastuosului oasp`] servit \ntr-o \nc`pere luxoas`, Manoel se ar`t` o gazd` des`vâr[it`. Dac` fusese mai atent cu Inez decât cu Claire, acest lucru se datora probabil obiceiului s`u de a se purta mai curtenitor cu femeile mai \n vârst`. Incidentul legat de cartea de oaspe]i fusese prea lipsit de importan]` pentru a-l mai interesa, dar ridicase un zid de netrecut \ntre el [i musafira sa din Anglia. Privirea lui cinic` [i rece când Claire \[i spusese opinia despre insul` era o prob` suficient`. Tân`ra avu un sentiment de u[urare când Nicholas aminti c` e timpul s` plece [i-i mul]umi contelui pentru ospitalitatea sa. Manoel \i conduse pân` la ma[in`. – A fost o \ntâlnire foarte pl`cut`, zise el, cordial. Sper c` ne vom revedea curând.

***

Claire se afla de nou` zile \n Casa Venusta. Fuseser` nou` zile minunate. Experien]a unic` de a locui \ntr-o luxoas` vil` portughez`, \ntr-o familie de nobili, i se p`rea incredibil`. Nicholas, care locuia la numai o mil` distan]`, suna \n fiecare zi s` se intereseze de starea b`trânului, iar contele venise pe la ei cu acela[i scop

VIS DE VACAN}~

39

sâmb`ta trecut`. Manoel \i aruncase tinerei un conven]ional "Bom dia, domni[oar` Wyndham", ca [i cum ar fi considerat-o de pe acum parte din familie [i pornise dup` servitorul care-l conduse la etaj. La plecare, nu-l rev`zuse. Acum, \n cea de-a zecea zi, Calire se plimba prin gr`din` cu un co[ \ntr-o mân` [i cu o foarfec` \n cealalt`, culegând crini albi pentru vaza din hol. P`s`relele ]op`iau vesele din ram \n ram [i cântau. Claire adunase destule flori, dar continu` s` se plimbe \ngândurat` printre copaci. Aici \[i \ntâlni pentru prima dat` gazda. Senhor Sarmento era un b`rbat de \n`l]ime medie [i destul de slab, smead la fa]`. Pe cap purta o p`l`rie bej. B`rbatul se \ntoarse [i o privi pe Claire cu capul plecat \ntr-o parte. Ochii lui sem`nau foarte bine cu cei ai lui Inez. – Le-am spus servitorilor c` nu vreau s` am o maimu]` \n captivitate, \ncepu el, \n portughez`. {i cât timp am fost bolnav, au cerut unui marinar s` le aduc` de pe continent s`rmana asta creatur`, zâmbi el amar, privind maimu]a care se leg`na \ntr-un copac. Ce s` te faci cu asemenea imbecili? Zâmbetul \ns` r`mase, f`cându-l s` par` foarte simpatic. – Poate crezi c` [i eu sunt un imbecil, de vreme ce vorbesc cu tine de parc` te cunosc de când lumea. Te rog s` m` scuzi. {tiu c` e[ti tân`ra prieten` a lui Nicholas [i c` ai venit din Anglia s-o \nve]i englez` pe fata mea. Mi-au vorbit amândoi despre tine. Se \nclin` ceremonios \n fa]a ei [i ad`ug`: – Putem considera c` am fost prezenta]i unul altuia, nu? – Desigur, senhor.

40

MARY ADLER

Claire se uit` \mprejur, nelini[tit`, sperând s` vad` scaunul cu care b`trânul trebuia s` se deplaseze. B`trânul zâmbi, fluturând o mân` osoas`, g`lbuie. – E aici, lâng` leandru. Josef m-a adus pân` aici, dar l-am rugat s` m` lase singur. Nu te speria. M-am plimbat destul. A[a c` m` voi a[eza din nou \n el, cuminte, iar tu \i vei spune lui Josef s` vin` s` m` ia. Senhor Sarmento se mi[ca atât de \ncet [i p`rea atât de fragil, \ncât Claire se temu sincer c` nu va putea ajunge la scaunul cu rotile. Dar, ajutându-se de bra]ul ei, reu[i. Fata \ncepu s` \mping` scaunul c`tre verand`. Claire \i aranj` pernele [i-i aduse un pahar cu suc proasp`t de fructe, apoi b`trânul se odihni \n compania lui Inez, rugându-le s` i se permit` s` asiste la lec]ia de englez`. Senhor Sarmento nu [tia decât portugheza, dar era vizibil mul]umit de progresele fiicei sale, iar despre "micu]a Claire" spunea c` [tia bini[or limba lor. Claire \[i d`du seama c` este un om minunat.

***

Treptat, senhor Sarmento \[i rec`p`t` vitalitatea [i via]a lor \mpreun` decurgea cât se poate de pl`cut. Din partea lui Inez, sim]ea mereu o oarecare re]inere distant`, dar ajunsese s-o accepte, pentru c` f`cea parte din personalitatea ei. De asemenea, ajunsese la convingerea c` b`nuiala ei cu privire la sentimentele gazdei sale pentru Nicholas era cât se poate

VIS DE VACAN}~

41

de \ntemeiat`. Când era vorba de el, Inez zâmbea mereu, \nduio[at`, iar expresia din ochii ei se trasforma total. Inez era de asemenea foarte interesat` de construirea noului drum [i o duse pe Claire cu ma[ina familiei, condus` de un [ofer b`trân, s` vad` [i s` admire podul pe care Nicholas \l terminase. |ntr-o zi, familia Sarmento d`du [i o mic` petrecere, la care invitar` pe to]i vecinii apropia]i. Nicholas era [i el prezent. Unul dintre musafiri coment` \n surdin`: – Senhor Sarmento are noroc s`-l aib` pe senhor Benton ca vecin. Pare mai mult un fiu decât un oaspete. Claire o c`ut` din ochi pe Inez, care conversa cu dou` femei, [i v`zu cu pl`cere c` obrajii ei se \mbujoraser` u[or. Dar Inez era prea st`pân` pe sim]`mintele ei pentru a se va \n vileag. B`trânul Sarmento r`spunse: – Aici ai dreptate, Luis. {tiu c` m` pot baza oricând pe Nicholas. Pentru mine, e ca [i un fiu. Cu imperturbabilul calm britanic, Nicholas coment`: – Sunt mai bun ca un fiu, senhor. Nu m` intereseaz` banii... Aceast` glum` fu gustat` de toat` adunarea. Se p`rea c` foarte mul]i invita]i [tiau ce \nseamn` nevoile crescânde ale fiilor pleca]i la studii \n Europa. Da, putea fi sigur` c` Inez \l iubea pe Nicholas. Dar care parte din el o atr`gea? Claire nu [tia. Nu mai tr`ise al`turi de el de mult` vreme... de patru-cinci ani. Nu-l mai cuno[tea cu adev`rat. De la ultima lui vizit` \n Anglia, anul trecut, ceva adâncise ridurile din jurul ochilor s`i [i-l f`cuse s` albeasc`. |n gesturile sale se putea citi deziluzia, resemnarea... P`rea

42

MARY ADLER

s`-[i dea seama c` anii trecuser` peste el f`r` s` se bucure cu adev`rat de via]`. "B`rba]ii sunt foarte dificili, se gândi Claire, \n special cei atât de sensibili ca Nicholas. |n privin]a contelui, o fiin]` rece [i egoist`, lucrurile st`teau altfel. Era un b`rbat care nu ar`ta nici o sensibilitate. Avea o inim` de piatr`, o garan]ie perfect` c` suferin]a \l va ocoli \n via]`. Manoel se hot`râse s` exclud` din via]a lui o so]ie... iar faptul c` devenise atât de dur era probabil de \n]eles. Un b`rbat atât de bogat nu ajunsese probabil foarte u[or la decizia de a-[i petrece toat` via]a ca burlac. Claire nu pricepea de ce ajunsese la aceast` alegere. Sigur, erau probabil zeci de femei care s-ar fi \ndr`gostit de averea lui la fel de mult ca de personalitatea sa magnetic`, dar Manoel de Castro p`rea un cunosc`tor al firii umane, un tip care [tia s` disting` \ntre tinichea [i platin`. Claire se hot`r\ s` alunge amintirea enigmaticului conte din mintea sa [i s` se concentreze asupra petrecerii.

***

Petrecera din Casa Venusta avu drept consecin]` excursia pe care Claire o f`cu pe dealurile insulei, dou` zile mai târziu. O prieten` a lui Inez spusese atunci c` orhideele \nfloriser` a doua oar` \n acel an, iar pantele mun]ilor erau pline de flori.

VIS DE VACAN}~

43

– Trebuie s` le vezi ca s`-]i dai seama de frumuse]ea lor. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a le descrie, exclamase aceasta. Inez zâmbise cu indulgen]`, dar când, peste dou` zile, Claire \i propuse un picnic ca s`-[i continue studiul \n aer liber, Inez ezit`. – Cred c` prietena mea exagereaz` pu]in. Nu spun c` florile nu merit` v`zute, dar Portugalia este t`râmul florilor. Nu cred c` e nimic pe insul` care s` nu fie [i la ea acas`, \n Estremadura. Dar Claire nu fusese niciodat` \n Portugalia, iar covoarele de orhidee reprezentau pentru ea o tenta]ie foarte mare. Trebuia s` fie o senza]ie divin` s` stai \ntins pe un pat de flori [i s` calci cu picioarele goale pe ele. Inez ad`ug`: – }ie \]i place s` te plimbi singur`. De ce nu te duci acolo? |]i pun la dispozi]ie ma[ina. Claire fu de acord. Joao, b`trânul [ofer al familiei, nu fu foarte \ncântat de excursie, pentru c` \i fusese \ntrerupt` siesta obi[nuit`. Astfel c`, atunci când ajunser` \ntr-un loc de unde orhideele se vedeau bine, Claire \l trimise acas`. {i cum tân`ra prieten` a st`pânei p`rea foarte bucuroas` s` umble cu picioarele goale printre flori, b`trânul se gândi c`-i va face la fel de mult` pl`cere s` se \ntoarc` pe jos spre cas`. Ma[ina \ntoarse \ntr-un nor de praf. Florile fur` pentru Claire o r`splat` minunat` pentru efortul urcu[ului. Cre[teau peste tot, cu formele lor ciudate [i culorile \ncânt`toare. Claire le privi cu r`suflarea t`iat`, pierdut` \n contemplare. Se hot`r\ \n sfâr[it s` coboare la umbra copacilor [i s` r`mân` acolo pân` la apusul soarelui. Din locul unde st`tea, putea vedea foarte bine

44

MARY ADLER

drumul [i orice ma[in` ar fi trecut ar fi putut s-o z`reasc` la timp pentru a cobor\ [i a cere [oferului s-o conduc` o parte din drum. {tia c` a-i ajuta pe ceilal]i reprezenta o bucurie pentru oamenii de pe insul`. |n jur era lini[te. Se p`rea c` toat` lumea r`m`sese acas` \n aceast` zi. Resemnat`, cobor\ [i \ncepu s` mearg` singur` pe drum; nu mai era atât de cald. Se p`rea \ns` c` norocul avea s`-i surâd` \n sfâr[it, pentru c` \n dep`rtare se z`rea o ma[in` gonind cu vitez` spre ea. Era o ma[in` mare, verde, pe care nu-[i amintea s-o mai fi v`zut pân` acum. Claire [tia c` nu trebuia s` fac` semn, ci doar s` a[tepte oprirea ma[inii, a[a c` se sprijini de un copac, sperând c` [oferul locuia pe undeva pe aproape de destina]ia ei. Când ma[ina se apropie, \[i d`du seama c` la volan se afla nimeni altul decât contele Manoel de Castro. B`rbatul cobor\ [i o privi cu interes. Claire a[tept` ca el s` vorbeasc` primul, deoarece, \n ce o privea, r`m`sese f`r` glas. – Fermec`tor, spuse el, \ntr-o englez` perfect`. O floare din Anglia printre miile de flori din Santa Catarina. "Ah! gândi Claire. Pân` [i polite]ea lui este distant`. Trebuia s`-mi aminteasc` faptul c` n-am ce c`uta aici." – Cred c` ar fi mai \n]elept dac` te-ai rezuma la excursii \n jurul propriet`]ii Sarmento, continu` el, total indiferent fa]` de expresia ei uimit`. Dac` nu, po]i apela la compania lui Nicholas. Deschise portiera [i ad`ug`: – Te voi conduce acas`. Claire ar fi vrut s`-l refuze.

VIS DE VACAN}~

45

Oare de ce prezen]a lui o enerva atât de tare? Ce anume din atitudinea lui o scotea din s`rite? Se p`rea c` aproape totul. Aerul lui de st`pân, calmul lui, tonul distant, \nf`]i[area arisocratic`. Chiar [i croiala des`vâr[it` a costumului pe care-l purta. P`rea invulnerabil... prea puternic pentru a fi uman. Tân`ra urc` \n ma[in` f`r` s`-l priveasc`. – Dealurile sunt superbe \n acest sezon, zise el, a[ezându-se la volan. Florile sunt minunate, dar nu toat` lumea le apreciaz`. Dac` n-ar fi fost atât de cald, a[ fi dat o petrecere \n aer liber [i ai fi v`zut cum ne distr`m noi, portughezii. Ai auzit de fadouri? – Cântecele populare portugheze? – Da, am auzit, r`spunse ea, deloc impresionat`. El o privi ciudat. – Poate c` nu ]i-a pl`cut monotonia lor. Nu sunt pe gustul tuturor, dar portughezii le \n]eleg instinctiv. Cred c` e[ti mai degrab` atras` de muzica modern`. Vorbea ca [i cum dansul ar fi fost un obicei copil`resc. De ce trebuia s` reduc` totul la propor]ii insignifiante? Ma[ina mergea pe un drum cu serpentine [i se vedeau deja \n dep`rtare casele localnicilor, ce p`reau cuprinse de fl`c`ri \n lumina apusului. Cerul era zugr`vit \n culori suprinz`toare. Trecuse cu pu]in de ora cinci [i \n curând avea s` se \ntunece. Noaptea venea brusc pe insul`. – Hei! zise Manoel deodat`, ap`sând frâna. Ce se afl` aici? Nimic nu sc`pa privirii lui intense. Opri la marginea drumului [i Claire observ` abia atunci un copila[ care st`tea \n iarb`, plângând. S`ri din ma[in` [i-l ridic` grijuliu. – Haide, pequenino, spuse Manoel pe un ton blând.

46

MARY ADLER

Nu, nu te-ai pierdut, micu]ule. Nu te po]i pierde aici. Pe insul`, cu to]ii suntem prieteni. Te voi duce acas`. Cum te cheam`? Copila[ul, care avea vreo [ase ani, se frec` la ochi [i spuse: – Numele meu e Jose. Iar dumneavoastr` sunte]i contele. – Dac` m` cuno[ti, e foarte bine. N-ai de ce s` te temi. Te voi duce la p`rin]ii t`i. Tu \i vei ar`ta drumul. – Nu m-am pierdut, \ndr`zni copilul. Dar nu pot merge. Sunt lovit la picior. Manoel se opri [i-i atinse genunchiul. – Unde te-ai lovit? Arat`-mi! Jose ridic` piciorul stâng: – Aici, zise el. Vede]i? – O, r`spunse contele. E o ran` urât`. Nu-i de mirare c` ai uitat c` e[ti b`iat mare [i ai \nceput s` plângi. Dar nu-i nimic, te voi lua \n bra]e. Da? |nainte ca micu]ul s` r`spund`, contele \l duse la ma[in`. Când ma[ina porni, Claire se adres` copilului: – Ia spune... Cum te-ai lovit? Jose r`spunse, plin de importan]`: – Voiam s` prind un m`gar, dar a fugit \n tufi[uri. L-am urm`rit, dar m-am \mpiedicat, am c`zut, m-am lovit tare [i l-am pierdut... – {i proprietarul m`garului te va certa? – Nu, senhora. M`garii sunt atât de pro[ti, \ncât se pierd una-dou`. O s`-l g`seasc` mâine. Apoi, adresându-se contelui, copilul ad`ug`: – Nu m-am mai plimbat niciodat` cu ma[ina.

VIS DE VACAN}~

47

Nu te zgâl]âie, cum face c`ru]a... Claire râse [i z`ri \n oglind` zâmbetul amuzat al contelui. Atunci, se \ntâmpl` ceva ciudat. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i se sim]i deodat` fericit`. |ntoarse capul [i privi pe fereastr`. – Aici se strada noastr`, la stânga, zise Jose. |ntr-o bun` zi, tata o va face frumoas`. Mi-a promis. Claire c`zu pe gânduri. Probabil c` f`cuse insola]ie. Altfel, nu-[i putea explica de ce Manoel i se p`rea dintr-o dat` mai blând, mai uman. Strada ducea c`tre o c`su]`, iar o femeie \i a[tepta \n prag, gesticulând. Copilul era fericit [i strig` la mama lui din ma[in`: – Contele m-a adus acas` pentru c` nu puteam merge. – Taci, zise contele, sever. Te voi lua \n bra]e... Femeia era aproape paralizat` de ocazia nesperat` de a-l vedea pe conte. |n buc`t`rie era dezordine, Dumnezeule, iar fa]a de mas` bun` era \n sertar! – Are o ran` la c`lcâi, senhora, zise contele cu blânde]e. Cred c` e un spin. Am nevoie de pu]in` ap` cald`, ca s`-l scot. Nu conteaz` c` e murdar. Nu, insist. Jose va fi curajos, nu-i a[a, dr`gu]ule? Claire privi emo]ionat` opera]iunea. Contele steriliz` lama unui cu]it [i t`ie pielea copilului, ca s` poat` cur`]a rana. Se p`rea c` are \ntotdeauna la el bandaje [i leucoplast, pentru c` scoase imediat din buzunar un pansament, \i ajust` forma [i-l lipi pe locul dureros. – Asta numesc eu curaj, spuse el. Iar pentru asta, meri]i un premiu. Mâine, cineva \]i va aduce o cutie de bomboane. O s` vezi c` am dreptate!

48

MARY ADLER

Jose \[i lovi palmele, \ncântat. Manoel se sp`l` pe mâini [i se [terse cu un prosop curat. Claire \l a[tepta afar`, \n lumina de jar a apusului. |l auzi pe conte vorbindu-i calm [i blând femeii, iar dialogul se \ncheie cu "Boa noite, senhora... Jose". Manoel deschise portiera [i a[tept` politicos ca tân`ra s` se urce. O dat` cu l`sarea \ntunericului, \n sufletul tinerei se n`scu un sentiment necunoscut. Totul decursese normal pân` la \ntâlnirea b`iatului. Manoel \i vorbise cu polite]ea distant` obi[nuit`, iar ea se ap`rase cum [tiuse mai bine. Apoi, se \ntâmplase incidentul cu Jose [i o nou` fa]` a contelui devenise vizibil`. Vocea lui blând`, sensibilitatea gesturilor sale, tandre]ea amestecat` cu o u[oar` severitate aveau ceva ireal. Dar era oare atât de ciudat ca b`rbatul s` [tie s` se poarte cu un b`iat speriat [i r`nit? To]i oamenii de pe insul` p`reau \ntr-un fel copil`ro[i [i to]i \l iubeau [i se \ncredeau \n judecata lui. |l admirau, pentru c` familia Castro f`cuser` foarte mult bine oamenilor de aici. Totu[i, Claire sim]ea c` \nv`]ase ceva despre Manoel, iar acel ceva \i r`pise lini[tea. Privind retrospectiv, zâmbetul pe care-l \mp`rt`[iser` \i l`sase \n inim` un sentiment dulce-am`rui. – E[ti obosit`? \ntreb` Manoel. – Nu foarte. Este foarte amabil din partea ta c` m` duci pân` acas`. – Este? \ntreb` el, ironic. {i totu[i, nu ]in neap`rat s` m` port bine cu tine. – Nu? Te-am sup`rat \n vreun fel? – Nu, zise el, ridicând din umeri. Dar ai creat un mic haos \n mintea de obicei atât de ordonat` a prietenului Nicholas. Cât a stat aici anul

VIS DE VACAN}~

49

trecut, lucrând la pod, mi s-a p`rut fericit. Când s-a \ntors din Anglia, dup` ce te-a rev`zut, s-a schimbat. Cred c` a \nceput s`-[i pun` \ntreb`ri. – |ntreb`ri? Ce vrei s` spui cu asta? – Vreau s` spun, repet` el \ncet, c` Nicholas a fost probabil tulburat de ochii t`i verzi [i de p`rul t`u ro[cat. Pân` la urm`, e [i el un b`rbat, cu nevoi normale. Dar p`rerea mea este c` se consider` prea b`trân ca s` te cear` \n c`s`torie. Claire r`mase f`r` glas. Cum \ndr`znea s`-i spun` astfel de minciuni? Auzi! Nicholas! Dintre to]i b`rba]ii din lume... – Imposibil, exclam` ea. |l cunosc din copil`rie. Am fost vecini atâta vreme. Suntem prieteni foarte buni [i nimic mai mult. – Nu spun c` am sut` la sut` dreptate, dar nici nu pot fi de acord cu tine când spui c` e imposibil. {i cum schimbarea lui s-a produs o dat` cu revederea voastr`, mi se pare normal s` leg aceste evenimente \ntre ele [i s` g`sesc o explica]ie. Cât despre prietenia dintre voi, ad`ug` el ironic, nu te mai afli la vârsta la care s` \nve]i s` \no]i. |n schimb, sunt destule lucruri pe care le-ai putea \nv`]a al`turi de un b`rbat. Nu e cazul s` ro[e[ti. B`rbatul t`cu o clip`, dar relu`, cu \nc`p`]ânare: – |mi place Nicholas, dar nu cred c` v` potrivi]i. Claire \l fulger` cu privirea, dar \[i mu[c` buzele pentru a nu-i da r`spunsul pe care-l merita. Ce tip imposibil! – Dac` ceea ce te nelini[te[te este terminarea contractului pe care [i l-a asumat aici, s` [tii c` Nicholas se va ]ine de cuvânt. Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, Manoel nu-[i mai puse frâu sentimentelor. O privi cu furie, iar mâinile i se \ncle[tar` pe volan.

50

MARY ADLER

Probabil c` \l ofensase, dar nu \n]elegea cum. – Nu pricepi nimic, zise el cu o voce rece ca ghea]a. Nu trebuia s` discut a[a ceva cu tine. Conversa]ia noastr` s-a terminat. Chiar atunci treceau prin fa]a casei lui Nicholas. |n living se z`reau lumini, iar Rocco tr`gea draperiile. Claire \ntreb`, râzând: – {i ce a]i vrea s` fac, senhor? S` plec de pe insul`? – Cum dore[ti. Claire realiz` c` Manoel nu voia s` continue conversa]ia. Ma[ina urc` dealul care ducea la Casa Venusta. Contele cobor\ [i-i deschise portiera, cu o plec`ciune corect`, dar rigid`. – Sper c` vei fi atât de dr`gu]` s` m` scuzi \n fa]a gazdelor tale c` nu pot intra, spuse el, cu un ton distant. Am musafiri la cin` [i am \ntârziat deja. Plec`, iar Claire urc` \ncet sc`rile. Evenimentele de peste zi o obosiser` fizic [i psihic. Nu voia s` se gândeasc` la ele, dar [tia c` nici nu le putea evita pentru mult timp. Le sim]ea prea aproape de inima ei, prea importante. O f`ceau s` se team` de ea \ns`[i. Se duse \n baie [i umplu cada, dar apa parfumat` n-o f`cu s` se simt` mai bine. I se p`rea stupid s` se \mbrace pentru cin` când era destul de obosit` pentru a se culca [i nu-i era deloc foame. Servitoarea b`tu la u[`. – St`pânul a fost \ngrijorat din pricina dumneavoastr`, senhora, pentru c` a]i \ntârziat mult. Când s-a l`sat \ntunericul, a spus c`, dac` vi se \ntâmpl` ceva, \[i va concedia [oferul [i-l va trimite \napoi \n Oporto.

VIS DE VACAN}~

51

Nu trebuia s` v` lase acolo, atât de departe de cas`, f`r` m`car s` stabileasc` o or` la care s` vin` s` v` ia. – Eu l-am trimis acas`, Lucia. Totul a fost bine. Lucia cobor\ tonul [i ad`ug`: – St`pânul [i st`pâna sunt foarte ferici]i. Au primit ve[ti din Oporto. Fratele st`pânei a cerut consimt`mântul tat`lui pentru c`s`torie. Este vorba despre o fat` dintr-o familie bun`, Matena. Toat` lumea cunoa[te familia Matena! Va fi o cin` festiv`. Sunt ve[ti minunate, nu, senhora? – Minunate, confirm` Claire, mecanic. Se privi \n oglind`. Orice schimb`ri ar fi intervenit \n \nf`]i[area ei \n cursul zilei – [i trebuia s` recunoasc` faptul c` se sim]ea altfel – va fi nevoit` s` se gândeasc` mâine la toate astea. |n aceast` noapte, trebuia s` se bucure al`turi de familia Sarmento. Sim]ea c` pentru prima dat` \n via]` avea s` se bea pe ner`suflate un pahar de [ampanie.

Capitolul 3 |n Anglia, o duzin` de rochii simple [i dou` rochii de sear` i-ar fi ajuns pentru câteva luni. Dar dup` [ase s`pt`mâni petrecute pe insula Santa Catarina, \ntr-un climat care o obliga s` se schimbe de mai multe ori pe zi, Claire ajunse la concluzia c` garderoba sa nu era suficient`. La magazinele pe de plaj` se g`seau rochii frumoase, decoltate [i scurte, foarte potrivite pentru localnicele cu umerii bronza]i [i p`r buclat, dar care nu puteau fi purtate la re[edin]a Sarmento. Astfel c` fu nevoit` s` cumpere metri buni de m`tase [i s`-[i coas` singur`, de mân`, rochiile. Ma[inile de cusut erau destul de rare pe insul`. |ntr-o diminea]`, pe când Inez [i tat`l ei erau ocupa]i cu ni[te statistici sosite din Oporto, Claire plec` la plaj` [i, din curiozitate, se \ndrept` spre locul unde se lucra la noul drum. Câteva case erau goale, altele fuseser` d`râmate. Nu credea c` avea s`-l \ntâlneasc` pe Nicholas, dar b`rbatul era acolo. St`tea la o mas`, protejat de o umbrel` mare \nfipt` \n p`mânt.

VIS DE VACAN}~

53

Claire se \ndrept` spre el, râzând: – }i se pare amuzant, zise el, dar trebuie s` m` feresc de soare. Ce faci aici? – Inez e ocupat` [i am o or` liber`. Speram s` te pot vedea, dar nu eram sigur` c` voi da de tine. – Dr`gu] din partea ta. Dar soarele e foarte puternic. Mai bine ai sta sub umbrel`. Nicholas lu` un scaun pliant din pânz` [i i-l oferi. – E al contelui... – Da? zise ea. |nseamn` c` e foarte special. Vine s` te vad` la lucru? – Aproape \n fiecare zi. Apoi, ad`ug` cu un zâmbet: – Nu cred c` se va sup`ra c` \i folose[ti scaunul. B`rbatul fix` hârtiile pe mas` cu o piatr` [i-[i scoase ]ig`rile. Vorbir` despre lucr`ri [i Nicholas \i povesti \n detaliu ce mai avea de f`cut. Ceea ce \i pl`cea tinerei la el era faptul c` era mereu egal cu sine \nsu[i. Calm, cu o personalitate puternic`, era un tip pe care te puteai baza \ntotdeauna. Era o companie extrem de pl`cut`. Claire \l privi cu aten]ie pentru a ghici \n atitudinea lui ceva care s` justifice p`rerea contelui despre sentimentele pe care acesta pretindea c` le are pentru ea. Dar nu sesiz` nimic special. Nicholas p`rea absorbit de contract, dar nu excludea nevoia unei vie]i sociale. Venea la Casa Venusta [i bea un pahar cu b`trânul, conversa cu pl`cere cu Inez [i se purta amical cu Claire. La treizeci [i opt de ani, era un b`rbat care nu renun]a la micile pl`ceri ale vie]ii [i nu p`rea s` tânjeasc` dup` compania tinerei pe care o cuno[tea din copil`rie. Expresia lui de neutralitate o

54

MARY ADLER

exaspera pe Claire, care nu [tia cum s`-l scoat` din aparenta lui indiferen]`. – Senhor Sarmento \[i ajut` \nc` fiul \n afaceri, \ncepu ea. E bucuros de c`s`toria fiului, mai ales c` familia e bogat`. Dragostea nu pare s` conteze foarte mult... – Familia Matena de]ine podgorii bogate la Douro. Familiile bogate se \nrudesc adesea \ntre ele. – M` \ntreb de ce Inez nu s-a c`s`torit pân` acum, r`spunse tân`ra. Enrica mi-a spus c` a avut mai mul]i pretenden]i. E foarte dr`gu]`... – Cine poate s` \n]eleag` femeile? Cred c` e destul de modern` pentru a respinge o c`s`torie de form`. Pe de alt` parte, este foarte legat` de tradi]ii \n multe privin]e... E foarte portughez`... S` fie singur` cu un b`rbat o nelini[te[te, o intimideaz`. – Nu [i când e cu tine! Nicholas avu o expresie ciudat`. – N-ai de unde [tii... Nu e[ti acolo. Sau poate c` vârsta mea reprezint` pentru ea o garan]ie suficient`... – Ah, e[ti \ngrozitor! Mi-a[ dori s` nu mai vorbe[ti despre tine ca [i cum ai fi senil. – |n compara]ie cu Inez, draga mea, sunt. Un singur lucru trebuie s` [tii, Claire. Chiar dac` nu mai am de gând s` m` c`s`toresc, \n via]a mea va exista mereu o iubire... a[a c` nu sunt complet burlac. – E[ti un b`rbat minunat, Nicholas, spuse ea. |i f`cea mare pl`cere s` stea de vorb` cu el. – Trebuie s` m` \ntorc acas`, ad`ug` ea. – Stai pu]in, Claire, o opri el. |n leg`tur` cu ziua de vineri...

VIS DE VACAN}~

55

– Speram c` ai uitat... – N-am uitat niciodat` ziua ta. Iar anul `sta a[ vrea s` dau o petrecere pentru tine. – Nu, e dr`gu] din partea ta, dar nu m-a[ sim]i bine... A[ prefera ca familia Sarmento s` nu [tie. Poate s-ar sim]i obliga]i s`-mi fac` vreun cadou, [i nu sunt decât o angajat` \n casa lor. – Nu fi prostu]`. Nu te consider` o angajat`. – Poate e adev`rat, dar tot nu sunt convins`... – Bine, dar s` [tii c` nu po]i veni nici la mine, la bungalou. Sim]ul local al ospitalit`]ii ar interzice a[a ceva. Dar putem face altceva. Voi pleca de la lucru pe la trei [i jum`tate [i ne vom \ntâlni la mine doar pentru ceai. Va fi o petrecere \n doi. Claire fu de acord [i plec` \n grab`. Inez nu coment` \n nici un fel \ntârzierea ei, iar senhor o pofti la cafea pe verand`. Nu \ncepur` lec]iile decât dup` prânz. Vineri dup`-amiaz` \ns`, Claire nu putu pleca. Cobor\ la patru f`r` un sfert din camer` [i se \ntâlni cu Inez, care o anun]` c` invitase acas` câteva prietene. O discu]ie \ntre femei, la un pahar de suc rece. Claire trebuia s` se al`ture lor. Ceea ce [i f`cu, exersându-[i cuno[tin]ele de portughez` \ntr-o conversa]ie amabil` [i plin` de veselie. Dar \n sinea ei era foarte nelini[tit`. Poate ar fi trebuit s`-i trimit` un bilet lui Nicholas. Va \n]elege situa]ia, chiar dac` va fi dezam`git. Nu era oare nici un mijloc de a sc`pa? |n fond, dup`-amiezele era liber`, [i \n plus era ziua ei. Se duse la Inez [i o \ntreb` direct: – Te-ai sup`ra dac` a[ pleca?

56

MARY ADLER

Am promis deja c` voi lua ceaiul cu un prieten. Ochii negri ai celeilalte se plecar`. – Un prieten? Unul dintre localnici? Claire era \ncurcat`. Inez trebuia s` [tie c` nu se \mprietenise cu nici un portughez pe insul`. Probabil c` voia s` aud` de la ea cu cine se \ntâlne[te, de[i b`nuia. – Nicholas m-a rugat s` iau ceaiul cu el. Inez r`mase t`cut` o vreme, apoi spuse: – A, da. Ora ceaiului, \n]eleg. Atunci, trebuie s` te duci. V` urez distrac]ie pl`cut`. Adeus. "Ce mai aniversare, se gândi Claire, când ie[i din cas`. Nici o urare, nici o scrisoare de la prietene, ca \n anii trecu]i. Nu-i p`sa foarte mult de asta, era adev`rat, pentru c` Nicholas era al`turi de ea. Dar [i aceast` bucurie fusese stricat` din start, pentru c` o r`nise f`r` s` vrea pe Inez. Slav` Domnului c` exista Nicholas, de[i chiar el era pricina pentru care Inez suferea. B`rbatul \i ie[i \n \ntâmpinare pe verad`, punându-[i mâinile pe umerii ei. – Dou`zeci [i doi de ani! exclam` el. Nu-mi vine s` cred. {i \n curând vei fi [i foarte frumoas`. – De ce \n curând? – P`i, atunci când te vei \ndr`gosti. Dragostea va scoate la iveal` ce e mai pre]ios \n tine [i vei str`luci cu adev`rat. – |nseamn` c` nu voi putea p`stra secretul, glumi ea. Intrar` \n sufragerie, unde masa era aranjat` pentru dou` persoane. |n centrul ei se afla un bol din sticl` cu flori de portocal.

VIS DE VACAN}~

57

Dup` ce terminar` de mâncat, Nicholas \i d`rui o br`]ar` de chihlimbar. Bilu]ele de ambr` erau prinse \n form` de floare \ntr-un c`u[ de argint. – O femeie poate primi bijuterii de la tat`, frate, logodnic sau so], spuse el. {i cum n-ai avut niciodat` un frate, m` bucur s` joc eu rolul `sta, draga mea. Chihlimbarul se potrive[te cu ochii [i cu p`rul t`u. Cum aniversarea aceasta le amintea de alte vremuri, vorbir` despre Sussex [i despre prima vizit` a tinerei la Londra, la teatru, pe când avea unsprezece ani. Claire se \ntrist`, amintindu-[i cu nostalgie de vremurile \n care via]a ei era atât de simpl`, de calm`. |nainte s` vin` pe insul`... Cu toate astea, \[i d`du seama c` era recunosc`toare pentru noua ei via]`. Când se \ntoarse acas`, se \ntâlni cu Manoel de Castro, care \[i lua r`mas-bun de la senhor Sarmento. Era \mbr`cat \n costum de c`l`rie [i cizme ro[ii. Probabil c` venise c`lare pe deal, \ncercând s` evite aglomera]ia din ora[. Se \ntoarse spre ea [i f`cu o plec`ciune respectuoas`, f`r` s` par` deloc sup`rat. – Bun` seara, domni[oar` Wyndham. Sper c` te sim]i bine. Am trecut s`-i rog pe Inez [i pe tat`l ei s` vin` la castel mâine, pentru o dup`-amiaz` sportiv`. Sper c` vei veni [i tu. Claire r`mase f`r` cuvinte. – |mi va face mare pl`cere, senhor. Mul]umesc, se str`dui ea s` r`spund`. – Din nefericire, Nicholas trebuie s` supravegheze ni[te repara]ii, dar s` sper`m c` va reu[i s` vin`.

58

MARY ADLER

Manoel se \nclin` din nou \n fa]a ei [i plec`. Claire privi \n urma lui, uimit`. – Va trebui s` te odihne[ti bine, spuse b`trânul Sarmento. Zilele astea de sport de la castel sunt epuizante [i trebuie s` le abordezi odihnit. Eu doar voi sta s` privesc. Unui b`trân i se permite s` leneveasc`. – La ce or` plec`m? \ntreb` Claire, str`duindu-se s`-[i st`pâneasc` vocea. – La zece. Vor fi dou`zeci-treizeci de invita]i. Claire era bucuroas` de aceast` veste. Cu mai mul]i musafiri, Manoel va fi distant, dar politicos. Claire n-o rev`zu pe Inez decât la cin`. Pe când \[i schimba rochia, se hot`r\ s`-[i pun` la mân` br`]ara [i, acum c` ziua trecuse, s` explice deschis: "Ast`zi e ziua mea, iar Nicholas [i-a amintit [i a insistat s` s`rb`torim \ntr-un fel. Am luat ceaiul \mpreun` [i mi-a dat acest cadou. Pentru mine, e ca un frate..." Dar Inez nu voia s` discute despre Nicholas. Ca [i prietenul ei Manoel de Castro, era imprevizibil`. A doua zi diminea]`, râsetele servitorilor o trezir` pe Claire. Aveau s` fie liberi pân` la cin` [i la fel [i sâmb`t`. Iar contele se gândise [i la ei [i le trimisese mâncare [i vin din bel[ug. Ce bine se vor distra! Lucia, care punea prosoape noi la baie, spuse, vesel: – Când contele d` o petrecere, toat` lumea e fericit`. Nu sunt multe – poate doar dou` pe an – dar atunci pentru toat` lumea este veselie. Chiar [i marinarii se al`tur` dansului [i asta e foarte nostim, mai ales dac`

VIS DE VACAN}~

59

nu sunt portughezi. O dat`, au fost chiar ni[te englezi. La \nceput spuneau c` suntem prea bucuro[i [i cam nebuni, dar dup` câteva pahare bune, au dansat pân` diminea]`. Claire \[i b`u cafeaua [i f`cu o baie. Se hot`r\ s` poarte o rochie alb`, confortabil`, dar feminin`. Inez se \mbr`c` \n verde, cu o p`l`rie maro, asortat` cu pantofii. |n soarele dimine]ii, insula str`lucea ca un t`râm fermecat. Vântul plin de miresme adia u[or, aplecând la p`mânt florile parfumate. Ma[ina mergea pe drumul pe care Claire [i-l amintea de când mersese \n excursie condus`, de Joao. Pe deal se z`rea castelul contelui. Steaguri fluturau \n vârful turnurilor, iar pe peluz` se vedeau invita]ii, care p`reau s` fi sosit \n num`r foarte mare. Claire estim` num`rul lor la cincizeci. – Toate locuin]ele sunt goale ast`zi, zise Inez, cu glasul ei pl`cut. Cred c` toat` lumea a sosit deja [i noi suntem printre ultimii veni]i. A[a ar trebui s` fie castelul, Claire, ad`ug` ea, \ntorcându-se c`tre ea, plin de veselie, nu sumbru [i posomorât. – Pân` seara, replic` tat`l ei amuzat, toat` lumea va fi prea obosit` ca s` se mai bucure de petrecere. |ncetine[te, Joao, \l v`d pe conte. Manoel, \mbr`cat \ntr-un costum alb, le ie[i \n \ntâmpinare zâmbind cum numai el [tia s-o fac`. – M` bucur s` v` v`d, senhor, spuse el, dar pentru a v` face bine trebuie s` v` odihni]i [i s` asculta]i sfaturile doctorului Gomes. Dup` ce v` \ntrema]i dup` drum, ve]i sta s` privi]i cum invita]ii \[i demostreaz` \ndemânarea la tenis [i golf. Dona Felipa s-a interesat dac` dori]i s` juca]i [ah cu ea. V` avertizez \ns` c` [i-a \mbun`t`]it mult tehnica...

60

MARY ADLER

Senhor Sarmento zâmbi: – Sunt de ne\nfrânt, oricum. Se \ndreptar` spre curtea din spate a castelului. La umbra copacilor erau ad`postite mese pentru odihn` [i o armat` de servitori serveau invita]ii cu cafea cu ghea]`, sucuri de fructe [i pr`jituri. Se a[ezar` la una dintre mese, ceva mai dep`rtat` de restul. Orchestra \ncepu s` cânte [i oamenii se adunar` pe ringul de dans. Manoel se aplec` spre Claire [i-i spuse, cu un zâmbet [treg`resc: – E o pies` foarte frumoas`, foarte sentimental`. Se nume[te Minha Flor – Floarea mea – [i a fost scris` acum mul]i ani de un nebun, obsedat de frumuse]ea unei femei. De atunci, a fost cântat` de al]i mul]i nebuni. – De ce nebuni? \ntreb` Claire. – Pentru c` to]i \ndr`gosti]ii sunt nebuni. Cred c` ]i-ai dat seama de asta. Dragostea este o frumoas` nebunie, care are culmile [i declinul ei. {tiu c` nu vei fi de acord cu mine, dar n-o s` ne cert`m tocmai acum. |]i place sucul de fructe? Orchestra interpreta acum un dans portughez, [i Manoel \[i \ndrept` aten]ia asupra lui Inez. Mâna lui se odihnea pe mas`. Unghiile frumos conturate [i inelul fascinant pe care-l purta la deget o f`cur` pe Claire s` se gândeasc` la for]a acestor mâini care puteau s` loveasc` sau s` mângâie. Dup` o vreme, Manoel se ridic` pentru a face onorurile de gazd`. B`trânului senhor \i aduse un companion \n vârst` [i pentru tinere g`si doi parteneri. Cele dou` cupluri se desp`r]ir`. Claire [i partenerul ei se \ndreptar` spre ruinele vechiului castel. Când se \ntoarser` \n curte, majoritatea invita]ilor fuseser` \mp`r]i]i \n echipe pentru jocul de tenis sau golf, iar al]ii se preg`teau pentru concursul de \not.

VIS DE VACAN}~

61

Claire alese \notul [i partenerul ei fu de acord. Trebuia s` se duc` s`-[i ia costumul de baie din ma[in` [i s` se \ntâlneasc` \n acela[i loc peste zece minute, ca s` porneasc` spre plaj`. – Vei \nota \n piscin`, auzi ea vocea lui Manoel. Valurile sunt mari [i plaja e un loc periculos... – Dar \not foarte bine [i-mi place marea. – {i totu[i, vei \nota \n piscin`, zise el ferm, chemând o servitoare s`-i arate domni[oarei Wyndham unde s` se schimbe. Piscina avea o form` neregulat` [i pe marginile ei cre[teau plante, pentru a da senza]ia unui lac natural. Claire intr` \n ap` [i se \ntinse pe spate, plutind. "Dragostea este o frumoas` nebunie", spusese contele. Probabil c` experien]a \l condusese la aceast` concluzie. Se afla la o vârst` când probabil gustase deja din toate pl`cerile. Claire \ncerc` s`-[i imagineze cum decurgeau rela]iile de dragoste ale acestui ciudat b`rbat. Mâinile lui \mbr`]i[ând umerii unei femei, buzele lui, ironice [i \n iubire, \ntâlnind alte buze fierbin]i... Probabil c` [tia importan]a unei \mbr`]i[`ri s`lbatice [i a [oaptelor de amor. Enervat` [i torturat` de aceste medita]ii masochiste, Claire ie[i din piscin` [i o reg`si pe Inez, care st`tea [i privea meciul de tenis. Tân`ra \i m`rturisi c` nu jucase nici un joc, \n afar` de c`r]i. Chiar [i efortul de a-i privi pe al]ii cum se agit` o obosea. Prânzul, constând \n pe[te cu garnitur` [i crutoane, pui [i salat` de fructe, fu servit afar`. Inez se al`tur` celorla]i pentru tradi]ionala siest`, dar Claire n-avea chef s` doarm`.

62

MARY ADLER

Se a[ez` pe un [ezlong, la soare. – Te-ai sim]i mai bine \n`untru, senhorita, se auzi glasul lui Manoel \n apropiere. Vocea lui profund` o \nfior`. Cuvântul senhorita o f`cu s` se \mbujoreze [i un zâmbet larg \i ap`ru pe chip. – |mi place lini[tea, se justific` ea. Pân` [i p`s`rile par c`-[i fac siesta. – Da, p`s`rile sunt foarte \n]elepte. Te-am deranjat? – Nu, bine\n]eles c` nu. Manoel se a[ez` pe scaunul al`turat. Parfumul s`u, ce aducea cu parfumul de trandafiri, dar [i cu mirosul de tutun proasp`t cules, i se p`ru deosebit, ame]itor. – A[tep]i? Fata se gândi o clip`, apoi r`spunse: – Vrei s` spui, pe Nicholas? Manoel p`rea mai uman, acum când zâmbea deschis, prietene[te. – Nu \ncepe din nou. Te rog, r`spunse ea. – Nu, n-am venit s` \ncru[is`m spadele, spuse el, calm. Claire schimb` subiectul: – Unde sunt juc`torii de golf? – Dac` au pu]in` minte, probabil se odihnesc. Nu merit` s`-[i iroseasc` energia \n c`ldura dup`-amiezii. Se va mai juca tenis dup` patru, dac` vrei s` te al`turi lor. – |nc` n-am v`zut plaja. – De vreme ce nu exist` nici un p`rinte prin preajm` care s` ne certe, vom fuma o ]igar` [i apoi vom merge s`-]i ar`t pe[terile. Claire tr`ia la intensitate maxim` fiecare clip`.

VIS DE VACAN}~

63

Fuma [i-i asculta remarcele inteligente, comenta atunci când era cazul [i se gândea cât de frumos era acest b`rbat enigmatic. Pe drumul spre plaj`, degetele lui se prinser` u[or de mâneca alb` a rochiei ei. Nu era greu de priceput de ce primul conte de Castro alesese aceast` priveli[te pentru castelul s`u. Valurile s`pau \n faleza \nalt`, ridicând perdele de ap` \nspumat`, iar valea era m`rginit` de pere]i abrup]i, \n care vântul s`pase o fin` dantel`. Manoel arunc` o privire asupra ve[mintelor ei [i zise: – Pe[terile sunt aproape. Mai trebuie s` escalad`m stâncile, care sunt ude. Calc` numai pe urmele mele [i mai ales nu te gr`bi. Tân`ra era pe punctul de a-i spune c` mai urcase stâncile cu Nicholas, dar se r`zgândi. Nimic nu trebuia s` strice aceast` or` minunat` petrecut` al`turi de el. Ascult` [i-l urm`. Iar ascultarea \i fu r`spl`tit`. Manoel \i \ntinse bra]ul s-o ajute, iar atingerea lui o f`cu s` se \nfioare. Gurile pe[terilor, trei la num`r, se deschideau \nsp`imânt`toare una lâng` alta, sp`late de valurile uria[e. Pe jos se afla nisip, iar pere]ii erau verzi de mu[chi. Dup` câ]iva pa[i \n`untru, c`r`rile \ncepeau s` urce. Aerul era rece, p`trunz`tor. – Cred c` ar trebui s` ne oprim, zise Manoel. Avem nevoie de o lantern`. Pe vremuri, pe[terile duceau direct la castel, dar acum câ]iva ani le-am \nchis. – De ce? – Doi prieteni de-ai mei de la facultate au venit aici pentru o mic` exursie, dar unul dintre ei [i-a rupt piciorul [i a fost o adev`rat` aventur`

64

MARY ADLER

s`-l scoatem din pe[ter`. Au mai fost [i alte incidente [i singura solu]ie pentru a preveni astfel de \ntâmpl`ri nefericite a fost s` \nchid pasajul. Claire \l urm` spre ie[ire. – Presupun c` exist` nenum`rate pove[ti despre pe[terile astea, nu-i a[a? \ntreb` ea. El ridic` din umeri: – Unii spun c` e doar un mit, dar exist` \ntr-adev`r o poveste interesant`, descris` \ntr-un poem scris de un str`mo[ \ndep`rtat. – Abia a[tept s-o ascult. – Se spune c` un pirat englez s-a \mbarcat pe un vapor portughez [i a r`pit-o pe fiica unui nobil. A fost urm`rit, dar el ancorat pe insul` [i [i-a g`sit ad`postul aici, \n pe[teri. Au urmat c`r`rile [i au ajuns \n castel, unde piratul a fost prins de tat`l fetei, care ancorase de cealalt` parte a insulei, \n port. Tat`l se numea Edmundo Renato de Castro. – Dumnezeule! {i ce s-a \ntâmplat? – Pentru c` englezii [i portughezii erau pe atunci alia]i, i s-a permis aventurierului s` plece, s` scape cu via]`, dar a fost desp`r]it de iubirea vie]ii lui. Poemul se \ncheie cu imaginea fetei privind \nl`crimat` \n urma lui, dar relat`rile vechi despre familie amintesc c` fecioara s-a c`s`torit la dou`zeci de ani [i a avut patru copii. Claire \l privi [i ghici \n ochii lui dispre]ul pentru astfel de pove[ti romantice. – Pove[tile nu sunt pentru oamenii cinici, senhor, spuse Claire. Mie mi-a pl`cut. – {tiam c` o s`-]i plac`. De aceea ]i-am [i spus-o. Chipul lui c`p`t` o expresie stranie.

VIS DE VACAN}~

65

– Un cinic, senhorita, concluzion` el, este un om care-[i d` seama c` pre]ul multor lucruri le dep`[e[te valoarea. – {i totodat` un om poate pierde mult din pricina faptului c` nu crede \n ceilal]i. – Vrei s` spui, \n femei. A[ vrea s` pot crede c` exist` femei \n care s` te \ncrezi total. Poate \mi vei spune s` uit de toate astea, s` m` \ndr`gostesc. Dar chiar [i cea mai minunat` dintre femei devine o bestie \n momentul \n care \[i d` seama c` un b`rbat este atât de \ndr`gostit \ncât s` fac` tot ce-i cere. – Nu e deloc adev`rat, protest` fata. O femeie poate iubi la fel de disperat un b`rbat. – Te-ai gândit mult sau ai ajuns la aceste concluzii din experien]`? – Nu sunt un copil, protest` ea. – Nu, dar nici foarte matur` nu e[ti. Claire t`cu. N-avea ce s`-i spun`, ca s`-l conving` de adev`rul ei. – E patru f`r` un sfert, zise el. Trebuie s` ne \ntoarcem la castel. Orice bucurie se termin` prea repede, gândi ea. Manoel \i lu` mâna \ntr-a sa [i-i z`ri br`]ara. – Este o pies` foarte frumoas`, observ` el. Cum l-ai \ntâlnit pe Arturo? – Cine e Arturo? \ntreb` ea, inocent`. El o privi adânc \n ochi: – Se vede c` e mâna lui... chihlimbarul bine [lefuit, argintul perfect lucrat... Nu exist` nimeni pe insul` care s` se compare cu el \n acest me[te[ug. Claire \[i retrase mâna. {tia c` trebuie s`-i ofere contelui o explica]ie, dar fusese luat` pe nepreg`tite.

66

MARY ADLER

– E un dar, senhor. Nu-l cunosc pe Arturo. – Un dar? |n]eleg. Unul foarte scump chiar. Nicholas se pricepe s` aleag`... "Iar tu e[ti un nesuferit", se gândi ea. {i-ar fi dorit s` nu vad` br`]ara. Iat` c` ziua fusese totu[i stricat` printr-un lucru de nimic. |n curând, ajunser` \napoi \n curte. De la distan]`, Claire \l z`ri pe Nicholas stând lini[tit al`turi de Inez. – Mi-a pl`cut s` m` plimb cu tine, azi. Sper c` [i ]ie... Nu te vei sup`ra dac` te voi conduce la prietenii t`i, nu-i a[a? – Deloc. – Vei vedea c` majoritatea oamenilor va pleca dup` servirea cocteilurilor. Te rog \ns` s` le transmi]i prietenilor t`i s` mai r`mân`, ca s` ne lu`m r`mas-bun. Claire sim]i c` picioarele i se \nmoaie. – Pleci? – Da. Chiar mâine diminea]`. – Dar nu te-ai hot`rât cam... brusc? – Nu. Am stat pe insul` cinci luni deja... Iar la Lisabona am multe afaceri de care trebuie s` m` ocup. Claire se str`dui s` r`mân` calm` [i \ntreb` pe un ton lini[tit: – Cât vei lipsi? El f`cu un gest vag [i r`spunse: – Probabil vreo [ase luni... poate mai mult. Tân`ra r`mase f`r` glas. Dup` câteva secunde de t`cere \ncordat`, Claire se str`dui s` spun`, la fel de rece:

VIS DE VACAN}~

67

– Asta este o adev`rat` surpriz`, senhor. Eu voi pleca de aici peste dou`-trei luni... Se pare c` nu ne vom revedea niciodat`. – Foarte posibil. Se \ntoarse spre ea, continuând pe un ton relaxat: – N-am vrut s` anun] dinainte c` aceast` petrecere va ]ine loc de r`mas-bun, pentru c` aceast` veste ar fi stricat dispozi]ia oaspe]ilor. E doar o desp`r]ire temporar`, [i prietenii mei nu trebuie s` se \ntristeze. Urcau sc`rile ce duceau spre castel. – Ah! Nicholas! Te invit la o partid` de tenis pu]in mai târziu, zise Manoel, z`rindu-[i prietenul. Claire nu vru s` asiste la momentul \n care contele le anun]a [i celorla]i plecarea. Le zâmbi lui Inez [i lui Nicholas, urc` sc`rile, intr` pe hol [i se refugie \ntr-una dintre b`i. Se sp`l` [i-[i prinse p`rul, apoi se sprijini pierdut` de zidul rece, \ncercând s`-[i pun` ordine \n gânduri. Ajuns` \napoi \n hol, fu \ntâmpinat` de un servitor, care o conduse \ntr-un mic salon. Aici, se servea ceaiul. Orele treceau cu greu. Claire nu se duse s` asiste la meciul de tenis dintre Manoel [i Nicholas, ci r`mase \n micul salon, citind [i fumând. Luminile fur` aprinse, pentru c` afar` \ncepuse s` se lase seara. Salonul se umplu. Lumea râdea [i discuta vesel. Claire \ncerc` s` râd` la rândul ei. Ce altceva putea face pentru a ascunde disperarea [i suferin]a care o cuprinseser` la vestea c` Manoel de Castro avea s` plece pentru totdeauna din via]a ei?

Capitolul 4 A doua zi, toat` lumea aflase c` Manoel p`r`sise insula la bordul avionului s`u personal. P`r`sise re[edin]a de aici f`r` mare tam-tam, ci doar cu o select` petrecere de adio. Oamenii de pe insul` spuneau, nep`s`tori, c` nici ei nu vor mai sta mult [i se vor \ntoarce \n Portugalia, unde \l vor re\ntâlni la teatru sau la o partid` de tenis. |n lipsa contelui, insula era muita camponeza, adic` rustic`. Dar rustic nu era cuvântul pe care Claire l-ar fi ales pentru a descrie triste]ea letargic` \n care via]a ei se cufunda treptat. Manoel luase cu sine toat` lumina [i c`ldura acestui t`râm, toate speran]ele ei nebune[ti. Trecu o s`pt`mân`, apoi zece zile... Claire se gândea c` existen]a ei era oarecum \mplinit`. Avea toate lucrurile la care sperase la plecarea din Anglia. Era cu Nicholas, \[i f`cuse aici prieteni... Manoel nu \nsemnase decât o experien]` \n plus, o experien]` dulce-am`ruie, [i totu[i pl`cut`. Trebuia s` fie recunosc`toare pentru [ansa de a-l fi \ntâlnit. Dar cei p`r`si]i nu-[i permit s` fie recunosc`tori.

VIS DE VACAN}~

69

|[i amintea \nf`]i[area lui, mâinile lui puternice, autoritare [i sensibile, zâmbetul lui, accentul lui seduc`tor. Sim]ea nevoia s`-l vad` mai des pe Nicholas. Vorbeau ore \ntregi pe verand`, se ducea s`-l viziteze la lucru, iar la sfâr[it de s`pt`mân` \notau sau urcau pe munte, a[a cum f`cuser` [i acum. Stând pe iarb`, cu genunchii strân[i la piept, Claire privea acoperi[urile [i cupolele portului. – Ce vei face atunci când drumul va fi terminat? \ntreb` ea. – Nu [tiu. Contele vrea s` finan]eze o nou` lucrare \n Oporto, dar la fel de bine pot alege Africa. – Nu, te rog! Nu te duce acolo. Ai f`cut tot ce ai putut acolo, ai muncit din greu [i condi]iile nu sunt foarte bune. Dac` te \ntorci, ai putea s` te \mboln`ve[ti. – S-ar putea. Zâmbi. – |]i faci griji pentru mine? Presupun c` ]i se pare ciudat ca un b`rbat de vârsta mea s` nu [tie ce vrea... "Nu, nu ciudat. Mai degrab` \nduio[`tor", se gândi Claire. Merita un viitor minunat. Pe când era mic`, nu considerase c` Nicholas ar avea nevoie de ajutor. Din nefericire, \n ultima vreme devenise foarte pu]in maleabil. – Dac` ai fi c`s`torit, n-ai mai avea \ndoieli cu privire la ce-]i dore[ti, spuse ea. Ai fi un so] minunat, iar so]ia ta ar fi cea mai fericit` femeie din lume. El ridic` din umeri: – C`s`toria nu m` intereseaz`. Astfel, pot tr`i unde vreau.

70

MARY ADLER

Pot sta câ]iva ani la Lisabona. Claire c`zu pe gânduri. Lisabona era destul de departe de Oporto [i, prin urmare, de Inez. A[a c`, dac` era scris s` fie \mpreun`, ar fi putut s` lege o rela]ie aici, pe insul`. Nicholas vizita des Casa Venusta [i se plimbau mult \mpreun`... Dar r`ceala lui Inez [i faptul c` aceasta \[i ]inea sentimentele \n frâu atât de bine reprezentau o barier` important`, peste care Claire [tia c` nici un b`rbat nu poate trece. Nicholas se \ntinse pe spate, lene[. – Cum se mai simte b`trânul? \ntreb` el. – De ce m` \ntrebi? replic` ea. L-ai v`zut ieri. – {tiu. Pare vioi, dar nu arat` prea bine [i obose[te foarte repede. Doctorul ce crede? – E destul de precaut, dar [i optimist. – Inez sper` c` o s`-[i revin`. Dar problemele lui sunt grave. O alt` criz` \i poate fi fatal`. {ocat`, Claire se \ntoarse spre Nicholas: – Nu vorbi a[a! B`trânul \[i revine. Face tratament cu medicamentele recomandate de un specialist din Lisabona [i medicul spune c`, dac` starea lui r`mâne stabil` pân` la terminarea tratamentului, nu va mai avea nici o criz`. – Oh! r`spunse Nicholas. N-am auzit despre asta. M` \ntreb de ce Inez nu mi-a spus. – Probabil c` a[teapt` rezultatul. {i apoi, nu cred c` ai \ncurajat-o vreodat` s`-]i vorbeasc` despre via]a ei personal`. Când mai ie[i cu ea, ai putea afla mai multe. – Da, r`spunse Nicholas, nep`s`tor.

VIS DE VACAN}~

71

Nu p`rea s` fie dispus s`-i urmeze sfatul.

***

Peste câteva zile, plou` pentru prima dat` de când Claire se afla pe insul`. Fata se trezi [i privi pe fereastr`, prin perdeaua deas` de ap`, peisajul cenu[iu. Cobor\ la micul dejun, apoi \ncepu lec]iile cu Inez. Citir` \n englez` [i portughez`, conversar` ca de obicei, apoi f`cur` o binevenit` pauz`. Claire v`zu c` ploaia \ncetase, de[i vremea nu se \mbun`t`]ise. |[i lu` pardesiul [i ie[i \n curte. – Te vei uda pân` la piele, zise Inez. – M` plimb doar pu]in. Aerul miroase minunat. Nu vrei s` vii? – Va ploua [i mâine. – Tocmai. Trebuie s` profit`m acum de timpul pe care-l avem. Spre mare ei surpriz`, Inez nu refuz`: – Mi-ar pl`cea s` ies. Tata doarme [i n-are nevoie de mine deocamdat`. Da, hai s` mergem. M` a[tep]i s`-mi iau haina? Plecar`. Se sim]eau bine [i erau vesele, dar când trecur` prin fa]a bungaloului lui Nicholas [i Claire \i propuse prietenei ei s` intre, aceasta se opri [i zise cu fermitate: – Nu ne putem intra singure \n casa unui b`rbat. Trecur` mai departe.

72

MARY ADLER

Din vârful dealului, \ntregul ora[ se z`rea foarte bine, \n ciuda ploii abia trecute. Pe drumul de \ntoarcere, ploaia \ncepu din nou [i pic`turile mari le f`cur` s` gr`beasc` pasul. – O s` ne ud`m [i vom ar`ta ca ni[te ]`r`ncu]e, zise Inez. – Tu vei fi una foarte frumoas`. Mi-ar pl`cea ca Nicholas s` te poat` vedea acum. – Ce tot spui? \ntreb` cealalt`, scandalizat`. Claire \[i d`du seama c` subiectul o sup`r` [i spuse, \mp`ciuitoare: – Nu numai el. Oricine. Cum treceau din nou pe lâng` locuin]a b`rbatului, Claire insist`: – Cred c` ar fi bine s`-i cerem ad`post. Inez cl`tin` din cap: – Nu suntem \mbr`cate de vizit`. Dac` n-ar fi acas`, am putea intra, dar a[a... Dar Claire nu mai accept` nici un refuz [i se \ndrept` hot`rât` spre cas`. – Mi s-a p`rut c` sunte]i voi, spuse Nicholas. V-am z`rit de la geam [i eram sigur c` nimeni nu s-ar fi aventurat afar` pe o astfel de vreme \n far` de voi. Veni]i, intra]i. Inez ezit` o secund`, dar apoi accept` invita]ia. – Nu cred s` fi fost vreodat` mai fericit s` v`d pe cineva, continu` b`rbatul. Ziua a trecut greu, m` plictiseam... D`-mi voie s`-]i ia haina, se adres` el lui Inez. Rocco va prepara ceaiul, ca s` v` \nc`lzi]i. Claire spera ca Nicholas s` observe ro[eala din obrajii lui Inez, frumuse]ea ei.

VIS DE VACAN}~

73

Dar apoi \[i d`du seama c` asta l-ar fi f`cut s` fie [i mai rezervat, [i mai rece. B`rbatul se \ntoarse, zâmbind, aducând o tav` cu ce[ti [i pr`jituri. – M` tem c` n-am s` v` ar`t nici tablouri, nici alte comori mo[tenite din familie. Un bungalou nu e un loc potrivit pentru a[a ceva, iar Rocco nu iube[te foarte mult oarnamentele de nici un fel. – Am mai fost o singur` dat` aici, r`spunse Inez. Acum mult` vreme, e adev`rat. Dar mi s-a p`rut c` \nc`perea e ceva mai mic`. Acum, pare foarte spa]ioas`. – E vina lui Claire, glumi el. M-a ajutat s-o redecorez. – N-am f`cut altceva decât s` sugerez ni[te alternative... se ap`r` Claire. {i apoi, era o camer` foarte frumoas` [i \nainte. – Mie mi-a pl`cut \ntotdeauna, m`rturisi el. – Asta m` mir`, interveni Inez, pe nea[teptate. Munca ta necesit` un alt stil de via]`. Un constructor ar trebui s` aib` o cas` frumoas`, un mediu pl`cut... pentru a crea. Zâmbi, apoi ad`ug`: – Ar trebui s-o accep]i pe Claire ca sor` [i, \ntr-un fel, st`pân` a casei. Aceast` remarc` avea ceva enigmatic. Oare Inez accepta cu resemnare faptul c` Nicholas nu era \ndr`gostit de ea? Nicholas se convinsese singur c` Inez nu i se potrivea... Alegerea ei de a renun]a la speran]e era un gest pe cât de trist, pe atât de normal. Probabil c` Nicholas nu credea c-o merit`, sau se considera prea b`trân pentru ea... Ceaiul sosi [i Inez primi cu bucurie cea[ca din mâna b`rbatului. Mi[c`rile ei erau gra]ioase.

74

MARY ADLER

}inea umila cea[c` alb` cu aceea[i elegan]` cu care se servea de tacâmurile de argint de la castel. Conversa]ia decurse banal [i, dup` terminarea ceaiului, Inez se ridic`. – Trebuie s` plec`m, zise ea. Dac` tata se treze[te, va fi nelini[tit de lipsa noastr`. Mul]umim pentru ospitalitate, Nicholas. B`rbatul \i aduse haina [i o ajut` s` se \mbrace. – Momentele de fericire sunt \ntotdeauna prea scurte, zise el. – Ai putea s` ne mai invi]i pe la tine, interveni Claire. Singurul s`u r`spuns la aceast` ini]iativ` fu un zâmbet vag. Nicholas \[i puse la rândul lui haina [i ie[i s` le conduc`. La plecare, Inez \i spuse lui Claire: – E foarte atent [i curtenitor cu tine. Claire t`cu, dar se gândi c` Nicholas era fie orb, fie nep`s`tor. F`r` s` vrea, poate, \i tinerei fetei via]a.

***

A doua zi, Claire c`zu \ntr-o adânc` depresie. Via]a ei i se p`rea limitat` [i lipsit` de satisfac]ii. Nu mai cunoscuse niciodat` un astfel de sentiment de opresiune [i toate lucrurile i se p`reau f`r` rost. Ar fi stat ore \ntregi s` priveasc` vapoarele care se z`reau \n dep`rtare [i copacii \nc`rca]i de fructe, atât de exotice \n ]ara ei natal`, pentru care Santa Catarina nu reprezenta decât un punct minuscul pe hart`.

VIS DE VACAN}~

75

Zilele treceau, iar Claire tânjea dup` ceva f`r` nume. Se hot`r\ s` ias` pe plaj` s` citeasc`, dar lumina orbitoare a soarelui, c`ldura sa cople[itoare o f`cur` s` \nchid` \ncet ochii [i adormi pentru o jum`tate de or`. Se trezi cu o stare de ame]eal` [i f`cu un efort teribil ca s` se poat` \ntoarce spre cas`. Josef, servitorului senhorului, o \ntâmpin` \n hol [i-i zise, speriat: – Senhora, v-a]i \mboln`vit. Sta]i jos, o chem pe st`pân`. – Nu, Josef. D`-mi doar pu]in` ap`. B`u din paharul adus, dar nu putu s`-[i potoleasc` setea [i se trânti, sl`bit`, pe un scaun. Oh! Era imposibil! La prânz se sim]ise bine. |n urm`toarea or`, Claire fu aproape incon[tient`. Z`ri ca prin vis fa]a doctorului portughez, care veni s`-i fac` o injec]ie, apoi adormi. Se trezi abia când veni diminea]a. Inez era lâng` ea. – Ai fost mu[cat`. Ai trei urme pe bra]. S-ar putea s` fie un p`ianjen, dar la fel de bine ar putea fi [i un scorpion venit cu vreun vas. Doctorul crede c` nu mai e[ti \n pericol, dar trebuie s` te odihne[ti dou`-trei zile. – Dar nu pot sta \n pat. – De ce nu? Am auzit c` englezii nu cred c` sunt bolnavi nici când nu mai pot merge. Dar aici te afli pe mâini portugheze. S` [tii c` nu voi ezita s` apelez la tata [i la Nicholas ca s` te conving. – Bine, accept` ea, de teama b`trânului senhor. Dar nu te deranja, Inez, Lucia va avea grij` de mine. Orele treceau [i Claire se sim]ea la fel de neajutorat` [i de apatic`. A doua zi, se hot`r\ s` ias` pe verand`, dar efortul o epuiz`.

76

MARY ADLER

Se pr`bu[i \ntr-un scaun [i \ncerc` s` schimbe câteva cuvinte cu b`trânul sebhor, care se odihnea la soare, al`turi de ea.

***

Nicholas veni \n vizit`, ca \n fiecare zi de când Claire c`zuse la pat. B`ur` to]i cafea cu ghea]` [i mâncar` pr`jiturele. |ncet-\ncet, lucrurile reintrau \n normal. – Te rog s`-mi faci un serviciu, Nicholas, spuse Inez dup` ce terminar` b`uturile. Prietenii no[tri, familia Polheiros, pleac` spre cas` mâine [i le-am promis c`-l voi duce pe tata s`-[i ia r`mas-bun. Ne duci tu? La plecare, ne va lua Joao. – Cu mare pl`cere. Iar tu, draga mea, zise el, \ntorcându-se spre Claire, du-te [i odihne[te-te. Claire \i privi plecând, apoi intr` \n cas`. Era obosit`, dar nu voia s` doarm`. Vila era pustie [i t`cut`. Auzi afar` o ma[in` [i se gândi cu triste]e c` nu era \n stare s` primeasc` musafiri. Dar se \ntoarse \n hol [i z`ri o siluet` \nalt` stând \n lumin`. Tân`ra \[i \ntoarse fa]a \mbujorat`. Nu reu[i s` se mi[te, s` scoat` un cuvânt, timp de câteva secunde. Apoi, se calm` [i se sim]i dintr-o dat` fericit`. – Manoel, spuse ea, cu o voce de nerecunoscut. Incredibil. – Nu [tiam la ce s` m` a[tept, replic` el.

VIS DE VACAN}~

77

E[ti \ntr-adev`r palid` [i sl`bit`. Ce s-a \ntâmplat? Am auzit c` ai avut febr`. – N-am fost cu adev`rat bolnav` decât câteva ore, dar m-au ]inut \n pat zile \ntregi. L-ai v`zut pe Nicholas? – Nu. N-ar trebui s` te obose[ti prea mult. Stai jos, spuse el, ar`tându-i un scaun. – Poveste[te-mi, r`spunse ea, f`r` s`-l ia \n seam`. Cum de te-ai \ntors? – Am terminat mai repede ce aveam de f`cut. Am sosit azi-noapte, [i de diminea]` am vrut s`-l v`d pe Nicholas, dar nu era la munc`. – A plecat de aici acum dou`zeci de minute. – Nu pentru el am venit la Casa Venusta. Claire fu convins` c` avea din nou temperatur`. Manoel, pe care nu credea c`-l va mai vedea vreodat`, se afla lâng` ea [i o privea \nduio[at. – Când m-ai v`zut, mi-ai spus Manoel, \i reaminti el. – |mi pare r`u, nu mi-am dat seama. I-am auzit mereu pe Nicholas [i pe Inez spunându-]i a[a [i... – Dar acum suntem prieteni, nu-i a[a? Trebuie s` renun]`m la senhor [i domni[oar` Wydham. {i acum, poveste[te-mi ce ai mai f`cut de când am fost la pe[teri \mpreun`. Se p`rea c` Manoel uitase toate momentele nepl`cute petrecute dintre ei. Sau asta se datora exclusiv faptului c` auzise c` e bolnav`? Claire voia s` afle atât de multe, dar n-avea curajul s`-l \ntrebe nimic. – Cât vei sta la castel, de data asta? – Depinde de treburile pe care le am de f`cut aici. {i apoi, am invitat [i ni[te prieteni, care ar vrea s` stea cât mai mult. Cred c` \]i vor pl`cea.

78

MARY ADLER

Pl`nuiesc o petrecere restrâns` \n seara asta sau poate mâine, când \]i vei reveni... – Poate ar trebui s` dai petrecerea f`r` mine. – Nici nu se pune problema. Va fi o petrecere dedicat` ]ie. Doar ]i-ai revenit din boal`! Contele o privi vesel [i \ncepu s` povesteasc`: – Prietenii mei sunt foarte... amesteca]i. Gilberto Marques de]ine mai multe teatre \n Lisabona, apoi e familia Monteiros – mama, tat`l [i fiica – b`trâna Pantal, foarte inteligent` [i cu o excelent` memorie, Rodrigo Texheira, care a vizitat de curând Anglia, [i \n sfâr[it privighetoarea portughez` deja foarte cunoscut`, Francesca Alvares. – Am citit despre ea \n ziarele din Anglia. – Probabil c` la ora asta se scald` \n piscin`. – Oh! zise Claire, cu o urm` de invidie. E frumoas`? – Foarte, admise contele. Are o voce minunat`, e foarte frumoas` [i plin` de gra]ie. E destul de greu s` \ntâlne[ti toate astea \ntr-o singur` fiin]`. {i totu[i... Dar nu te mai re]in, spuse el, ridicându-se. Se \ndrept` gr`bit spre ie[ire [i ad`ug`, cu o plec`ciune: – Voi suna mai târziu aici, ca s` invit oficial familia Sarmento. Pe mâine.

***

VIS DE VACAN}~

79

Fur` primi]i chiar de Manoel, care f`cu prezent`rile [i o a[ez` pe Claire \ntre Nicholas [i senhor Marques. Inima tinerei b`tea cu putere, urm`rindu-l pe conte trecând elegant printre invita]i. – De când te afli pe insul`? \ntreb` Gilberto Marques. – De trei luni. – Nu te-ai plictisit? Ciudat... Dar e[ti ocupat`, nu? Predai engleza lui Inez... Se pricepea de minune s` converseze despre orice. Claire se obi[nuise cu continuul s`u murmur. Deodat` \ns`, se opri, atât de brusc \ncât Claire \ntoarse capul s` vad` ce-i atr`sese aten]ia. – Divina Francesca, [opti el. Claire [i-o imaginase ca pe o portughez` tipic`, dar Francesca Alvares era mai \nalt`, blond` [i cu tenul alb ca laptele, neatins de soare. Avea ochii c`prui, str`lucitori.. – |mi pare r`u c` n-am fost aici s` primesc oaspe]ii al`turi de tine, Manoel, spuse diva. Tâmpita de servitoare m-a l`sat s` dorm prea mult [i, dup` cum [tii, \mi ia mai mult de o or` s`-mi aleg rochia. M` ier]i? – Pentru Francesca, toat` lumea a[teapt`, replic` el, galant. S`-]i prezint prietenii mei de pe insul`, ad`ug` el. F`cur` \nconjurul \nc`perii [i ajunser` [i la Claire. – Este singura englezoaic` de pe insul`. Curajoas`, nu? |l are \ns` pe Nicholas, care vegheaz` asupra ei. – E iubitul ei? – Nu. |i e doar prieten. Francesca accept` un cocteil [i plec` mai departe. Claire o auzi, rostind cu un accent emfatic:

80

MARY ADLER

– |mi place foarte mult insula. }i-am spus c` ai gre[i aducându-m` aici. S-ar putea s` nu mai vreau s` plec niciodat` de la castel. – |mi va face pl`cere s` r`mâi, r`spunse contele. Dou` luni nu vor fi \ns` de-ajuns. Dou` luni! se gândi Claire. Atât de mult va sta? |l va vedea pe Manoel \n fiecare zi, se va sc`lda \n piscin`, se vor plimba prin gr`din`... Instinctul \i spunea c` o astfel de femeie putea avea orice b`rbat voia. |n plus, era destul de lipsit` de scrupule pentru a-l manipula cum dorea. Se ridicar` cu to]ii pentru cin`. Claire, al`turi de Gilberto, Francesca, la bra]ul lui Nicholas, iar Manoel cu senhora Gabrone. Mâncarea era excelent`, discu]iile foarte interesante [i cu toate astea Claire g`sea totul foarte pu]in atr`g`tor. Când musafirii se reunir` \n salon, pentru cafea [i un joc de bridge, Claire se retrase, gânditoare, s` se plimbe prin gr`din`. Aici \l z`ri pe Manoel [i, sim]indu-se vinovat`, \i spuse, \n chip de scuz`: – N-ar trebui s` fiu aici, nu-i a[a? Dar \mi place foarte mult gr`dina [i nu cred c` pot juca bridge \n portughez`. Nici m`car \n englez` nu m` descurc. Manoel zâmbi: – Nu e o crim` s` fii pu]in singur`. Te-am v`zut disp`rând din camer` [i m-am ]inut dup` tine, sperând s` te g`sesc aici. M` surprinde \ns` c` e[ti... ne\nso]it`. – Senhor Marques n-ar fi fost foarte bucuros dac` i-a[ fi propus o ... evadare. – Posibil, dar lui Nicholas i-ar fi pl`cut.

VIS DE VACAN}~

81

Ceea ce \mi reaminte[te c` s-a schimbat [i mai mult de când nu l-am mai v`zut. Ce s-a \ntâmplat? Claire ezit`. Ar fi fost simplu s`-i spun` ce [tia, [i anume c` Inez era \ndr`gostit` de el. Dar nu era sigur` de sentimentele lui Nicholas. {tia c` o respect` [i o admir` foarte mult pe Inez, dar \[i ascundea foarte bine tr`irile mai profunde. |i putea oare povesti toate astea lui Manoel? Ar fi tratat-o cu cinismul lui obi[nuit [i ar fi luat \n râs \nchipuirile ei romantice. A[a c` se hot`r\ s` dea un r`spuns vag: – Eu nu-mi dau seama de nici o diferen]`. De ce nu-l \ntrebi pe el? – L-a[ \ntreba. Dar un b`rbat nu vorbe[te cu u[urin]` despre astfel de lucruri. – Ce te face s` crezi c` e vorba despre ceva sentimental? Poate c` nu se simte bine fizic! \ndr`zni Claire. – Nu cred, draga mea. Numai un b`rbat s`n`tos poate munci cu atâta furie... are un avans de trei s`pt`mâni deja fa]` de contract. Vine des la Casa Venusta? \ntreb` el. – |n fiecare sear`, la cin`. – Dar tu? Tu te duci la bungalou? – Din când \n când... |n fond... – |n fond, e[ti englezoaic`, interveni el. Cu toate astea, tr`ie[ti printre portughezi, zise el, rece, [i trebuie s` te conformezi obiceiurilor noastre. Unei tinere nu i se permite a[a ceva. Vreau s`-mi promi]i c` nu te vei mai duce niciodat` singur` la el. – Ce vrei s` spui? N-am f`cut nimic... Oamenii de aici [tiu c` Nicholas mi-e ca un frate. Nimeni nu mi-a interzis s`-l v`d.

82

MARY ADLER

– O fac eu, acum. |mi promi]i, da? \[i \mblânzi el glasul. – Sigur, dar b`nuiesc c` o astfel de decizie i se va p`rea ciudat`... – Va \n]elege, o asigur` contele. |n`untru, se auzea muzic`. – Este vorba despre tân`rul p`stor care [i-a g`sit oaia r`t`cit`, explic` Manoel. – Sun` ca un cântec de dragoste. – Portughezii sunt mereu \ndr`gosti]i. Nu [tiai? Cu pu]ine excep]ii... – Iar tu e[ti una dintre aceste excep]ii. Presupun c` responsabil` este bunica ta englezoaic`, nu? Ai ceva din r`ceala britanic`. – Nu exist` ghea]` pe care focul s` n-o topeasc`. E un gând reconfortant, nu, Claire? Tân`ra t`cu, astfel c` Manoel ad`ug`, cu o voce cald`: – Rochia ta e sub]ire. Cred c` ar trebui s` intr`m \n cas`... S-a f`cut r`coare. La vederea contelui, Francesca se desprinse din mijlocul mul]imii de admiratori [i se \ndrept` spre el, cu bra]ele \ntinse: – Manoel, meu caro. Te c`utam. |l lu` de bra] [i-l duse \n cel`lat cap`t al \nc`perii, privind-o pe Claire cu indiferen]`. Se a[ezar` unul lâng` altul [i restul serii r`maser` \mpreun`. Când ospe]ii se hot`râr` s` plece, Manoel [i Francesca \i conduser` pân` \n hol, iar cânt`rea]a o \ntreb` \n [oapt` pe Claire: – Ce durat` are contractul pe care-l ai cu Inez? – N-am fixat un termen. – {i apoi, te vei \ntoarce \n Anglia?

VIS DE VACAN}~

83

– Probabil. – Englezii sunt ciuda]i [i nu pricep nimic din spiritul latin. Claire nu r`spunse. Inez [i tat`l ei se aflau deja \n ma[in`, a[a c` se gr`bi spre ei. |n minte \i r`mase imaginea celor doi, \n pragul u[ii, f`cându-le semne de adio.

Capitolul 5 Claire \[i ]inu promisiunea f`cut` lui Manoel. Nu se mai duse la bulgalou [i nici m`car nu mai trecu prin zon`, mai ales când [tia c` Nicholas era acas`. Cu toate astea, sim]ea nevoia s`-l vad` [i \ntr-o bun` zi plec` spre locul unde b`rbatul muncea, sperând s`-l g`seasc`. – Bun`, o \ntâmpin` el. – M` bucur s` te g`sesc, zise Claire. Apoi t`cu, preocupat`. – E[ti obosit`? \ntreb` Nicholas. – Nu, r`spunse ea, amânând momentul discu]iei pentru care venise. – Atunci? – De ce te gr`be[ti s` termini lucr`rile aici, pe insul`, Nicholas? – Poftim? – Mi-a spus Manoel... – Draga mea, \ncepu Nicholas cu o urm` de sarcarsm \n glas, credeam c` tu [i Manoel ave]i lucruri mai importante de discutat.

VIS DE VACAN}~

85

Sunt \n avans doar pentru c` el e foarte generos cu termenele-limit`. – Deci, nu te gr`be[ti s` pleci din Santa Catarina? – Dac` nu mi-ar fi pl`cut locul, nu m-a[ mai \ntors dup` terminarea podului. Ce s-a \ntâmplat? Te chinuie con[tiin]a pentru c` m-ai neglijat \n ultima vreme? – Nu, r`spunse ea, ferm. Dac` ce spui e adev`rat, de ce te fere[ti s` vii la castel? – Nu sunt portughez... [i apoi, muncesc foarte mult... Claire \[i d`du seama c` nu va ob]ine nimic de la el. Ar fi avut acela[i rezultat [i dac` vorbea unui zid. Se hot`r\ s` schimbe vorba: – Ce p`rere ai despre Francesca? – E foarte frumoas`, dar nu [tiu nimic altceva despre ea. Are o carier` minunat` [i probabil c` \ntr-o bun` zi te vei putea mândri cu faptul c` ai cunoscut-o. – B`rba]ii o ador`, spuse Claire. – {i Manoel? Nicholas zâmbi, apoi continu`: – De ce s` n-o adore? El [i el b`rbat, nu? Poate c` [i-a g`sit \n sfâr[it perechea. Continuând s` zâmbeasc`, b`rbatul urm`, netulburat: – Cu el, toate lucrurile sunt foarte rapide. Probabil c` a z`rit-o o dat` sau de dou` ori la oper`, i-a trimis flori dup` spectacol [i... gata. Apoi, stagiunea s-a \nchis, iar Francesca trebuia s`-[i odihneasc` vocea. Astfel c`, fire[te, Manoel a invitat-o la castelul lui de pe insul`. Se vor cunoa[te mai bine [i poate o va cere de so]ie. Claire r`mase f`r` glas.

86

MARY ADLER

{i ea \[i imagina la fel lucrurile, dar s` aud` aceea[i p`rere de la un spectator obiectiv era totu[i foarte dureros. Mai ales c` Nicholas \l cuno[tea pe Manoel [i putea s`-[i formuleze o opinie \n cuno[tin]` de cauz`. – Dar... mi-ai spus c` nu se va c`s`tori niciodat`, pentru c` nu poate fi sigur de sentimentele femeilor. Pe de alt` parte, e un tip cinic [i consider` c` dragostea e o nebunie frumoas`, nimic mai mult. – }i-a spus asta \nainte sau dup` ce a \ntâlnit-o pe fermec`toarea Francesca? |nainte. Desigur c` \nainte. Claire nu era atât de oarb` \ncât s` nu vad` schimb`rile intervenite \n felul lui de a fi \n ultimele s`pt`mâni. Oare Francesca reu[ise s` str`pung` plato[a lui de indiferen]`? Foarte probabil. Cei doi erau mereu \mpreun`, iar femeia juca rolul de \ndr`gostit` cu mult farmec. Manoel, la rândul lui, p`rea \ncântat de jocul lor amoros de-a v-a]i ascunselea. |i f`cea mereu complimente [i-i permitea femeii s`-[i ia fa]` de el ni[te libert`]i neobi[nuite. Claire v`zuse toate astea, de[i [i-ar fi dorit s` nu observe. Capul \ncepuse s-o doar`. Doar nu venise la Nicholas, prietenul ei de n`dejde, ca s` i se confirme toate b`nuielile! – Manoel cunoa[te atâtea alte femei frumoase. Dar asta nu l-a f`cut s` se c`s`toreasc`! Argumentul ei era pueril, dar \l adusese \n discu]ie din disperare, sperând c` Nicholas va fi de acord cu punctul ei de vedere [i o va lini[ti. – Da, r`spunse el gânditor, dar Francesca Alvares nu este numai frumoas`. Este celebr` [i are \n fa]` o carier` str`lucit`. Iar asta \nseamn` c` va avea garan]ia c` inima ei \i apar]ine lui, nu averii sale.

VIS DE VACAN}~

87

– Totu[i, spuse Claire, \ncercând s`-[i p`streze speran]a, nu cred c` Manoel se va c`s`tori cu o femeie care va trebui s`-[i petreac` jum`tate de an departe de el. E prea posesiv! – Ce gânde[te Manoel e greu de aflat, dar putem s` ne imagin`m. Cred c` o g`se[te suficient de atr`g`toare pentru a o aduce aici, mai ales c` femeia a venit \nso]it` doar de senhora Pantal. Ceilal]i oaspe]i pot fi doar un soi de camuflaj. Probabil, testeaz` terenul. {i, dac` pân` la urm` \[i va da seama c` o place sau o iube[te destul pentru a o cere \n c`s`torie, \i va pretinde probabil s` renun]e la cariera ei. Cât se poate de simplu! Claire fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` prietenul ei avea dreptate. Avu dintr-o dat` convingerea c` Manoel o curteaz` tocmai pentru c`, dac` se va m`rita cu el, femeia trebuia s` renun]e la un viitor profesional str`lucit. |n felul `sta, contele va [ti c` Francesca \l alege pe el, nu averea, nici titlul s`u de noble]e. Nicholas \n]elesese bine situa]ia. Alte femei era frumoase, doar frumoase. Pe când Francesca avea ceva de sacrificat \n schimbul iubirii. – |n sfâr[it, cred c` vom afla cât de curând decizia lui. Sincer, sper s` se c`s`toreasc`, spuse Nicholas. Apoi ad`ug`, cu un aer obosit: – Trebuie s` m` \ntorc \n ora[. Te pot l`sa undeva \n drum. Claire cobor\ din ma[in` zece minute mai târziu [i se \ndrept` spre Casa Venusta, sim]indu-se mai deprimat` ca niciodat`. A doua zi, \n timpul lec]iilor, Inez \nchise brusc cartea de poezie, dup` ce citise numai jum`tate de pagin`. Se ridic` de pe scaun [i se duse la fereastr`, tr`gând draperiile [i l`sând lumina soarelui s` inunde \nc`perea.

88

MARY ADLER

– Cred c` am studiat destul. O s` sun s` ne aduc` pu]in` cafea [i vom ie[i afar`, s-o bem cu tata. B`trânul le \ntâmpin` cu privirea sa vesel`, ridicându-[i ochii din ziar. – Ai renun]at destul de repede ast`zi, copila mea. Dar m` bucur de asta, mi-era dor de voi. Cafeaua cu ghea]` fusese servit`, al`turi de buc`]i de ananas glasat. Ca majoritatea b`trânilor, senhor mânca vizibil \ncântat de delicatesele aduse. Gomes spunea c` pofta de mâncare reprezenta [i motivul cel mai puternic al \ns`n`to[irii sale. Servitorul tocmai strânsese masa, când ma[ina lui Manoel intr` \n curte. – A, zise senhor Sarmento. Iat`-l pe conte. {i-a luat o ma[in` nou`. {i Nicholas, prietenul t`u, anun]` b`trânul, \ncântat. Bom dias, amigos! Manoel era vesel, fermec`tor. Urc` sc`rile cu gra]ia sa obi[nuit` [i se \nclin` \n fa]a gazdelor. – Iat` o scen` de familie pe gustul meu. Cum v` sim]i]i ast`zi? L-am r`pit pe Nicholas de la treburile lui [i am venit s` v` iau [i pe voi la castel. – N-am v`zut \n via]a mea un om care s` nu oboseasc` deloc, a[a ca tine. Stai pu]in jos [i bea un pahar de suc. – Nu te deranja, Inez. V` vom a[tepta s` v` lua]i p`l`riile. Nicholas se sprijini, obosit, de peretele verandei. Inez \i arunc` o scurt` privire [i ad`ug`: – Nu e nici un deranj. Chiar te rog, Manoel. M` tem c` nu vom putea s` te \nso]im ast`zi la castel. Tata are nevoie de odihn`. – Nu v` sim]i]i bine? \ntreb` Manoel, \ngrijorat. – Ba da.

VIS DE VACAN}~

89

– Atunci? – |mi pare r`u, Manoel, se scuz` b`trânul. Nu m` \n]elege gre[it, nu sunt bolnav. Dar prea mult` lume \n jur m` obose[te. Claire sim]i c` speran]ele ei se spulber`. Spre marea ei u[urare \ns`, b`trânul ad`ug`: – Dar n-ar fi frumos din partea mea s` stric distrac]ia fetelor. Vor merge ele. Dar ai grij`, Manoel, s` se distreze bine. Cu tine [i cu Nicholas vor fi \n siguran]`, nu-i a[a? – Mai \ncape vorb`? zâmbi contele. Se vor distra de minune [i le vom p`zi ca pe propriile noastre surori. S` ne bem paharele de suc [i s` pornim. Inez ezit`. Ar fi preferat s` stea cu tat`l ei. Dar toat` lumea insist`, a[a c` fu nevoit` s` accepte. Claire se duse \n camera ei [i se sp`l` pe fa]`, apoi \[i alese o p`l`rie. |i p`rea r`u de Inez, [i-i admira demnitatea, dar \n acela[i timp era pu]in furioas` pe ea. Chiar [i atunci când se pare c` ai pierdut b`t`lia dragostei, tot po]i zâmbi persoanei iubite [i po]i spera c` \]i va r`spunde la fel. Inez era lipsit` de ini]iativ`. Dar poate c` avea dreptate... Claire refuz` s` mai adânceasc` problema [i se gr`bi s` se \ntoarc` pe verand`. Manoel st`tea cu un pahar de vin \n mân` [i o \ntâmpin` zâmbind: – Dac` ar fi momentul pentru un toast, a[ \nchina \n cinstea acestor ochi frumo[i, senhorita, [i a frun]ii \nalte, cu gânduri sincere. Dar poate voi avea aceast` ocazie \n cursul serii. Claire se sim]i cople[it` de aten]ia lui, de[i [tia c` este un maestru al complimentelor [i c` oric`rei femei i-ar fi spus poate acela[i lucru.

90

MARY ADLER

Se urcar` \n ma[in`, b`rba]ii \n fa]`, iar ele dou` pe bancheta din spate. Manoel era \n toane bune. – Ast`zi, nu vor fi mul]i oameni la prânz, la castel. Francesca [i Dalena Monteiro, Gilberto [i Rodrigo Texheira s-au dus la picnic. {i-au luat cu ei co[ule]e [i jocuri [i au de gând s` pescuiasc`. Dar m` tem c` vor acosta [i vor face numai baie... Claire râse din toat` inima. Vor petrece atâtea ore la castel, f`r` Francesca! Ce f`cuse s` merite o asemenea fericire? Manoel conducea cu abilitate printre str`zile \ntortocheate din spatele portului, negociind cu st`pânii m`garilor s` se dea la o parte [i oprindu-se s`-i \nve]e pe copii s` se fereasc` de ma[ini. Zgomotul sirenelor din port fu l`sat \n urm` [i Claire z`ri \n dep`rtare un grup de oameni stând \n jurul unei movile de culoare alb-verzui. Se ridic` de pe banchet` s` priveasc` mai bine. – Ce fac acolo? \ntreb` ea. E in? – Nu, draga mea, zise Manoel, \ncetinind. Cur`]` porumbul. B`rbatul opri \n apropiere. – Vrei s` te ui]i? – Pot? Mi-ar pl`cea, r`spunse Claire, vesel` ca un copil. – O s` merg cu tine. – {i eu, interveni Nicholas calm, iar Claire pricepu c` b`rbatul se teme s` r`mân` singur cu Inez \n ma[in`. Oamenii din jurul gr`mezii de porumb observar` c`, printre musafirii nepofi]i, se afl` [i contele. Femeile \[i plecar` capetele.

VIS DE VACAN}~

91

– Vom avea o recolt` bogat` anul `sta, nu-i a[a? \ntreb` Manoel, zâmbitor. Morile vor munci din plin. Ce repede v` merg degetele! Femeile chicotir`, iar unul dintre b`rba]i r`spunse: – {tiule]ii sunt buni, excelen]`, [i n-au parazi]i. Manoel alese din movil` un [tiulete [i i-l d`du lui Claire. – Vrei s` vezi cum se cur`]`? Se deschid a[a. Nicholas desf`cu [i el doi-trei porumbi. Claire \[i \ncerc` la rândul ei puterile cu un porumb mai mare. – Cu degetul mare, o sf`tui Manoel, altfel o s`-]i rupi unghiile. E mai greu decât credeai, nu? Claire st`tea \ntre cei doi b`rba]i, iar Inez se afla lâng` Manoel. Muncitorii, f`r` s`-[i \ntrerup` activitatea, o priveau curio[i. Claire desf`cu r`bd`toare trei porumbi.. – De-ajuns, zise Manoel. Ai v`zut cu cât` rapiditate se desf`[oar` procesul \n mâini experte. S`-i l`s`m acum pe oameni s`-[i continue munca. Dar chiar atunci, unul dintre oameni strig`: – Espigo rei. A senhora! Uimit`, Claire urm`ri bra]ul b`rbatului care ar`ta un [tiulete ro[u-portocaliu din co[. – Ce am f`cut? \ntreb` Claire, speriat`. Nicholas r`spunse: – Ai nimerit un [tiulete ro[u. Sunt foarte rari. Portughezii \l numesc espigo rei – regele-porumb. – {i de ce ]ip`? |nseamn` ghinion? – Nu. Dimpotriv`.

92

MARY ADLER

Toat` lumea vorbea \n acela[i timp, \n guturalul grai insular, pe care Claire abia \l \n]elegea. Se uit` spre Manoel, care avea pe fa]` ve[nicul s`u zâmbet cinic. Ce naiba se \ntâmplase? Auzea strigându-se cuvântul beijo [i-l privi intrigat` pe Nicholas: – Ce \nseamn` asta? De ce toat` lumea strig` ceva despre s`ruturi? – Doar unul, r`spunse el, nu foarte tulburat. Obiceiul spune c` g`sirea regelui-porumb te oblig` s` s`ru]i pe unul dintre b`rba]ii prezen]i. – Dar... nu vreau. Nu se poate s` trecem peste asta? – {i s` le stric`m distrac]ia? Nu cred. – S` fim serio[i! replic` ea. – Sunt foarte serios. Nu conteaz` pe cine s`ru]i. Nimeni nu ]i-o va lua \n nume de r`u. Cineva strig`, curajos: – O beijo, senhora! Ceilal]i \ncepur` s` aplaude. – Sim, senhora, o beijo! Claire ro[i [i privi co[ul. – Hai s` mergem, Manoel. – }i-e fric`? Claire se enerv` teribil. Manoel putea s` fac` s` \nceteze g`l`gia. Un scurt semn din mân`, un zâmbet, [i ar fi putut pleca to]i spre ma[in`. |n loc de asta, Manoel o privea râzând, ca [i cum ar fi provocat-o s` ac]ioneze \mpotriva modestiei ei naturale. Nicholas \i atinse u[or bra]ul: – N-o lua foarte \n serios. E o glum`, o formalitate.

VIS DE VACAN}~

93

Una dintre fete lu` porumbul din co[ [i i-l \ntinse lui Claire. Manoel n-o l`s` \ns` s`-l ia [i puse mâna pe el, oferindu-i-l cu amândou` mâinile, ca [i cum ar fi oferit o sabie unui cavaler. Cu din]ii strân[i [i cu o sclipire ciudat` \n ochii ei c`prui, accept` darul [i se \ntoarse spre Nicholas. Pe Manoel nu l-ar fi s`rutat pentru nimic \n lume. Inten]ionase s`-l s`rute pe obraz, dar Nicholas \[i \ntoarse capul [i buzele lor se \ntâlnir`. Publicul aplaud` frenetic. – Ai experimentat \nc` un obicei portughez, coment` Manoel, rece. S` ne continu`m drumul spre castel. Claire st`tea gânditoare pe bancheta din spate, realizând, \n sfâr[it, c` pe parcursul \ntregului incident, Inez nu scosese nici un cuvânt. Oare credea c` \ntâmplarea de mai devreme avea pentru ea vreo importan]`? Spera c` nu. Pentru ea, s`rutul acesta nu contase. Dar, \n adâncul sufletului ei, [tia c` Inez era sup`rat`. Cele câteva minute petrecute lâng` oamenii care cur`]au porumb stricaser` cheful tuturor. Manoel privea cu aten]ie drumul. Nicholas admira peisajul, iar Inez p`rea nervoas`. De ce oare? Nicholas o asigurase c` s`rutul n-avea nici o semnifica]ie. |ntr-adev`r, pentru localnici a[a era. Obiceiul spunea c` fata care-l g`se[te trebuie s` s`rute pe un om din mul]ime [i Claire crezuse c` solu]ia cea mai inofensiv` era Nicholas. Nimeni dintre cei care cuno[teau rela]ia dintre ei, prietenia lor atât de veche, n-ar fi putut pricepe gre[it alegerea sa. Dar Inez o f`cuse. {i Claire \[i d`dea seama c` Manoel o \nvinov`]ea [i el. Ma[ina opri \n fa]a castelului.

94

MARY ADLER

Senhor [i senhora Monteiro se aflau \n curte [i Claire profit` de prezen]a lor pentru a se \ndep`rta de ceilal]i. Cobor\ imediat din ma[in` [i se duse la cuplul Monteiro, care-i propuse s` fac` o scurt` plimbare prin gr`din`. Frumuse]ea zilei p`lise [i asta numai din pricina incurabilului obicei portughez de a valorifica poten]ialul de distrac]ie al fiec`rei \ntâmpl`ri. Prânzir` \ntr-un mic salon. Manoel fu o gazd` perfect`, ca de obicei, iar mâncarea delicioas`, tot ca de obicei. Dup` mas`, Claire se gândi s-o urmeze pe Inez sus, \n dormitor [i s` aduc` vorba despre \ntâmpl`rile dimine]ii. Ar fi putut s` spun`, \ntr-o doar`: "Nu i-a[ fi cerut niciodat` lui Manoel s` opreasc` dac` a[ fi [tiut ce urmeaz`. S`rmanul Nicholas! N-a avut nici o vin`..." Iar Inez ar fi r`spuns: "E doar un gest f`r` \nsemn`tate, cum a spus [i Nicholas." Apoi, amândou` [i-ar fi amintit c` el nu f`cuse nimic ca s` evite \ntâlnirea cu buzele lui Claire... Tân`ra chiar se \ntreba dac` nu f`cuse acest gest inten]ionat, ca s-o r`neasc` pe Inez sau ca s`-i arate cât de mult dorea s` fie s`rutat. Ce \ncurc`tur`! Claire se hot`r\ s` ias` din castel [i, evitând curtea unde Manoel [i Nicholas jucau tenis, o lu` pe drumul c`tre plaj`. C`zu prad` unei noi depresii. Ajunse pe plaj` [i se \ntinse la ad`postul unei stânci, gândindu-se la Manoel, Inez [i Nicholas. Nu st`tu mult [i se ridic`, tremurând. Vântul devenise rece, iar valurile erau probabil \nalte, pentru c` ecoul lor se auzea pân` departe. B`teau \n pere]ii pe[terilor cu putere.

VIS DE VACAN}~

95

Claire se uit` spre cer [i v`zu c` norii aveau o ciudat` bordur` ro[ie. O lu` \napoi spre castel, urcând piepti[ stâncile [i, când ajunse \n vârf, aproape d`du peste Manoel de Castro. – Unde ai fost? \ntreb` el, t`ios. De ce [chioap`tezi? – Nu [chiop`tez, r`spunse ea, nervoas`. Dar merg greu, pentru c` am pantofii plini de praf. – Am s` te a[tept s`-i cure]i. Claire se a[ez` [i \ncepu s`-[i scuture pantofii de praf, cu Manoel supraveghind-o \ndeaproape. Tân`ra se sim]i tentat` s` prelungeasc` la nesfâr[it acest moment. – Eram \ngrijora]i din cauza ta. Ce-ai f`cut de la masa de prânz \ncoace? \ntreb` el, ner`bd`tor. – Am stat pe plaj`. M-am odihnit. El t`cu o clip`, apoi continu`: – Mi s-a p`rut ciudat c` ai plecat a[a. De ce n-ai r`mas cu Inez? – Voiam s` fiu singur`. El o ajut` s` se ridice, \ntinzându-i mâna. |ndat` ce o v`zu \n picioare, \i l`s` \ns` mâna, privind-o cu aten]ie. Zâmbetul din col]ul gurii ar`ta c` Manoel era gata s` \nceap` obi[nuitele sale observa]ii critice. – Singur`tatea este o adev`rat` pacoste când iube[ti, nu-i a[a? Claire nu era dispus` s`-i asculte ironiile. – Da, a[ putea spune c` da, r`spunse ea, provocator. – Cel pu]in e[ti sincer`, replic` el, dur. Nicholas este norocos s` fie iubit de cineva ca tine. Indiferen]a lui este nejustificat`. Urcau dealul c`tre castel. Fa]ada de marmur` se vedea deja. Copacii st`teau nemi[ca]i.

96

MARY ADLER

Claire r`spunse un pic greoi, din pricina oboselii: – Mi se pare c` te-ai r`zgândit \n unele privin]e. Nu demult mi-ai spus c` Nicholas a devenit dureros de con[tient de farmecele mele. – {i \nc` este. Te place, dar nu e \ndr`gostit. {i totu[i, i-ai dat ast`zi de gândit. S-ar putea s`-[i doreasc` mai mult decât un s`rut. Din]ii lui de un alb perfect str`lucir` ironic \n lumina soarelui: – Data viitoare s-ar putea s` se lipseasc` de espigo rei [i de public... – Cred c`-l judeci gre[it, zise Claire. – Nu, draga mea. |mi fac datoria s`-i \n]eleg dilema. Pe tine nu te \n]eleg. Ar fi fost mai bine pentru amândoi dac` te-ai fi limitat la povestea cu prietenia. – Dar, Manoel, spuse ea, disperat`, nu s-a \ntâmplat nimic \ntre mine [i Nicholas. Am fost prieteni de atâta vreme. L-am mai s`rutat [i alt` dat`... nu, nu de când am crescut, dar... niciodat` nu m-a privit altfel din pricina asta. – Nu? Buzele lui se strâmbar`. – Dar am v`zut foarte bine cu to]ii c` s`rutul t`u l-a schimbat. A fost t`cut, n-a avut poft` de mâncare [i a jucat tenis execrabil. Ce naiba crezi c` a provocat toate astea? Mi se pare, senhorita, c` a fost o zi nefericit` pentru mult` lume cea \n care ai aterizat pe insul`. Cuvintele lui o l`sar` f`r` replic`. |l urm`, mecanic, [i constat` cu uimire c` putea \nc` respira.

VIS DE VACAN}~

97

|n holul castelului, se \ntâlnir` cu Inez. Manoel privi dincolo de Claire [i se \nclin`: – Scuze. Trebuie s` m` duc s` comand b`uturi. Claire nu r`spunse nimic. Sim]ea c` se sufoc`, c` totul \n jur nu era decât o cea]` de suferin]` [i am`r`ciune, din care [tia c` nu exist` decât o singur` ie[ire: s` nu mai vin` la castel o vreme.

Capitolul 6 Sp`t`mâna care urm` i se p`ru interminabil`. Nu mai f`ceau lec]ii, nu mai citeau poezie... Inez st`tea \nchis` \n camer` [i scria mereu scrisori, iar Claire petrecea ore \ntregi pe balcon, privind marea [i copacii. Se vedeau foarte rar. Durerea pricinuit` de schimbarea intervenit` \n rela]ia lor era aproape insuportabil`. Nu-i p`sa de nedreptatea acestei situa]ii, dar voia s-o \ndrepte. Inez p`rea \ns` c` se fere[te de o discu]ie f`]i[`. Claire ar fi preferat o confruntare deschis` despre acel s`rut f`r` \nsemn`tate, iar dac` situa]ia ar fi necesitat s`-[i cear` scuze, era dispus` [i la asta, cu drag` inim` chiar. Nu-i pl`cea s` se ascund` [i s` tr`iasc` a[a. {i cu cât trecea vremea, cu atât prietenia lor era mai greu de ref`cut. Poate ar fi fost mai u[or dac` Nicholas [i-ar fi p`strat obiceiul de a-i vizita. Dar nu veni patru zile la rând. Alarmat, senhor Sarmento se hot`r\ s`-i trimit` un bilet la bungalou.

VIS DE VACAN}~

99

A doua zi, Nicholas sosi devreme, pentru a-l g`si pe b`trân pe verand`. – De ce ne-ai neglijat, fiule? \ntreb` omul. Ne-ai lipsit foarte mult. Nu trebuie s` renun]i niciodat` la un bun obicei. – |mi pare r`u, dar am avut foarte mult de lucru \n ultima vreme. – Tot cu drumul `la al t`u? Dar soarele apune repede [i nu po]i lucra pe \ntuneric. – Suntem \ntr-o etap` foarte important` a lucr`rilor, senhor. – Chiar [i a[a, trebuie s` te odihne[ti. Nu ar`]i prea bine, Nicholas, iar fetele mele nu mai zâmbesc când tu nu apari. Uite ce fericite sunt s` te vad`! Te vei revan[a r`mânând \n seara asta la cin`. – Mi-ar pl`cea s` r`mân, dar este imposibil. Contele m` a[teapt` la cin`, la castel. – P`cat. Atunci, mâine? insist` senhor Sarmento. – Mâine [i poimâine trebuie s` m` \ntâlnesc cu doctorul Gomes. Muncitorii sunt epuiza]i [i necesit` un control medical. Senhor fu convins, dar cele dou` tinere p`rur` foarte dezam`gite. Se p`rea c` Nicholas era hot`rât s` \nceteze vizitele regulate la familia Sarmento. Despre Manoel auziser` zvonurile obi[nuite, dar din ce \n ce mai \ngrijor`toare. Cel pu]in pentru Claire. Localnicii care fuseser` invita]i la castel povesteau c` Francesca era mereu prezent` \n preajma contelui [i b`rbatul p`rea \ndr`gostit de ea. |n fond, era o femeie educat`, de familie bun`. Devenise cânt`rea]` doar pentru c` ar fi fost p`cat s` lipseasc` lumea de \ncânt`toarea ei voce. Mul]i \l invidiau deja pe conte. Claire \ndur` toate bârfele cu stoicism.

100

MARY ADLER

Probabil c` ea era numai una dintre nenum`ratele victime ale atrac]iei fatale exercitate de Manoel. Nu putea lupta \mpotriva acestei nenorociri, dar putea m`car s` aib` demnitatea lui Inez, care \[i g`sea lini[tea \n lectur` [i scrierea unor interminabile epistole. |ntr-o zi, Claire afl` motivul acestei asidue coresponden]e. Cele dou` fete luau masa cu b`trânul Sarmento. Claire fusese la plimbare toat` diminea]a [i se \ntorsese hot`rât` s-o implore pe Inez s`-[i reia lec]iile zilnice, pentru a-[i justifica prezen]a aici, pe insul`. Trebuia s` munceasc`. Altfel, o lua razna. Fu \ns` \mpiedicat` s`-[i pun` \n aplicare planul. Atmosfera i se p`ru schimbat`. Era evident c` Inez [i tat`l ei discutaser` ni[te lucruri foarte importante [i nu tocmai pl`cute. B`trânul \i puse lui Claire \n farfurie o felie de [unc` [i piept de pui rece, apoi se ocup` de Inez, care-[i privea gânditoare farfuria. Inez \ncepu s` vorbeasc`, cu un ton lini[tit, dar evitând s-o priveasc` pe Claire \n ochi. – Eu [i tata am vorbit despre foarte multe lucruri \n diminea]a asta [i am stabilit un plan de viitor care te prive[te [i pe tine. |]i aminte[ti c` fratele meu s-a logodit? – Da, r`spunse Claire. – I-a cerut tatei s` aprobe ziua nun]ii hot`rât` de el, care este foarte aproape. La \nceput, ne gândeam s` mergem doar la ceremonie, ceea ce \nsemna s` p`r`sim insula pentru o s`pt`mân`. Te-am fi l`sat \n grija Enric`i. Dar mai multe motive ne-au f`cut s` ne schimb`m planurile. Tata se simte mult mai bine, [i atâta vreme cât nu depune efort, mediul din Portugalia nu-i va d`una. {i apoi, mai e [i problema afacerilor pe care

VIS DE VACAN}~

101

acum le conduce fratele meu... El [i so]ia vor pleca \ntr-o vacan]`... \n luna de miere cum spune]i voi. |n sfâr[it, am decis s` \nchidem Casa Venusta [i s` ne \ntoarcem la Oporto definitiv. Ve[tile erau catastrofale, iar Claire nu era preg`tit` s` le fac` fa]`. Mintea ei refuza s` \n]eleag` sutele de consecin]e implicate. I se p`ru dintr-o dat` c` afar` e foarte cald. Chiar [i briza care adia devenise fierbinte ca o lav`. – Nu vrei s` pleci de pe insul`? \ntreb` Inez. – Nu... \n Portugalia. Sunetul propriei voci \i d`du curajul s` continue: – Mi-ar pl`cea s` vizitez ]ara, dar nu [tiu pe nimeni acolo [i ar trebui s`-mi câ[tig existen]a. – Vei sta cu noi. – {i tu, [i senhor sunte]i foarte dr`gu]i, dar nu cred c` se cuvine. – Vrei s` spui c` de insul` te leag` prezen]a lui Nicholas, care nu numai c`-]i cunoa[te limba, dar te [i \n]elege. |n Portugalia, nu vei avea prieteni englezi. |n]elegem asta [i de aceea te vom l`sa pe tine s` decizi. |n ce ne prive[te, vrem s` plec`m la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare, cu avionul. Vei avea timp s` te gânde[ti. Masa se desf`[ur` apoi \n lini[te. B`trânul Sarmento se ridic` [i se duse s` se odihneasc` \n camera lui. Inez nu-i urm` \ns` exemplul. R`mase \n hol, ezitând, [i-i spuse lui Claire: – Nu puteam spune toate astea \n prezen]a taitei, dar vreau s` [tii, Claire, c` noi dou` nu trebuie s` fim rivale. Nu voi regreta niciodat` c` ai venit pe insul`. |mi placi foarte mult [i nu vreau s` crezi c` sunt geloas`

102

MARY ADLER

din pricina rela]iei tale cu... Nicholas. Mi-a[ dori s` fim mereu prietene, dar... lucrurile sunt altfel... Nu fi trist`, draga mea. Via]a \nseamn` schimbare. Claire se plimb` singur` prin gr`din`, gândindu-se. Inez avea dou`zeci [i [apte de ani. Probabil c` reu[ise s`-[i creeze un sistem de ap`rare care s-o ajute s` treac` mai u[or peste dezam`giri [i dureri. P`rea c` putea s` controleze orice situa]ie. Dar hot`rârea ei p`rea atât de pu]in necesar`, atât de inutil`. Nu era ca [i cum Nicholas ar fi avut o alt` prieten`. Era liber s` iubeasc`. Era inteligent [i priceput \n munca sa, iar \n curând avea s` devin` director la firma de construc]ii a lui Manoel. Dac` [i-ar fi permis luxul de a o iubi pe Inez, ar fi fost atât de ferici]i \mpreun`! Deodat`, Claire se opri. Cum va primi Nicholas vestea plec`rii familiei Sarmento din Santa Catarina? Care-i va fi reac]ia? Oare Inez \ncerca s`-l for]eze la un gest decisiv, la o declara]ie deschis`? |ntr-un impuls de moment, Claire o lu` pe drumul spre dealuri, sperând c` avea s`-l g`seasc` pe Nicholas la lucru. {tia c` noile case erau aproape de finalizare [i supravegherea lor era l`sat` \n grija unui asistent, astfel c` Nicholas se afla probabil la noul drum. Ajunse pe falez` [i auzi un zgomot sinistru care venea dinspre ora[ [i \[i r`spândea ecoul de-a lungul m`rii. |ncepuser` s` dinamiteze stâncile de la cap`tul cel`lalt al drumului. Probabil c` nici nu i se va da voie s` intre \n perimetrul de lucru [i s`-l vad` pe Nicholas.

VIS DE VACAN}~

103

Disperarea o f`cu s` se gr`beasc`. |n loc s-o ia direct spre drum, alese s` urce [i s` mearg` pe str`du]ele \ntortocheate, care se uneau cu drumul ceva mai departe. Strada pe care mersese avea o inscrip]ie pe care scria \n portughez`: "Aten]ie! Dinamit`!"Se strecur` pe sub sfoara care bara drumul [i privi \n ambele p`r]i. Aceast` parte a drumului era \ngust` [i lipsit` de copaci. De jur-\mprejur se vedeau oameni \nv`lui]i \ntr-un nor de praf, \nc`rcând pietrele rezultate din explozie. Pe iarba \nc` verde din dreapta ei, z`ri o cabin`. Era, desigur, biroul portabil al lui Nicholas despre care auzise, dar pe care nu-l v`zuse niciodat` pân` acum. O lu` la fug` \nspre el, sperând c` avea s`-[i \ntâlneasc` prietenul. Claire privi printr-o cr`p`tur` din perete [i v`zu masa de lucru a lui Nicholas. Vesel`, cioc`ni la u[` [i intr` f`r` avertizare \n c`ldura sufocant` din interior, unde miroasea a spray de ]ân]ari. Uimit, Nicholas \[i ridic` privirea din hârtiile \mpr`[tiate pe mas` [i s`ri \n picioare. – Claire, draga mea! Ce naiba cau]i aici? E periculos! – {tiu. Dar trebuia s` te v`d neap`rat, chiar dac` riscam s` nimeresc tocmai \n mijlocul unei explozii. Pot s` stau? El \i \ntinse un scaun. – Desigur c` po]i. Dar e vorba despre reguli. Nu e permis accesul nici unui vizitator, ci doar al muncitorilor. Altfel, se pot \ntâmpla incidente nepl`cute. Nu vom face o nou` explozie decât peste o or`, dar nu te pot l`sa s` r`mâi aici mai mult de cinci minute. Ce s-a \ntâmplat? Claire \l privi cu aten]ie. P`rea gr`bit, distant.

104

MARY ADLER

De altfel, poate avea dreptate. Nu era momentul pentru o discu]ie serioas`. – Nicholas, vei veni la Casa Venusta \n seara asta? \ntreb` ea, dup` un moment de gândire. Ne \ntâlnim \n fa]a casei tale la cinci jum`tate [i mergem \mpreun`. Vom vorbi atunci. – M` tem c` nu pot. – Oh! Toate speran]ele ei se risipir`. – |n ultima vreme ai mereu treab`, nu te mai vede nimeni... Dac` nu vrei s` vii \n seara asta, atunci vom vorbi acum, oricât de mult timp ar necesita discu]ia. Nicholas, familia Sarmento vrea s` plece de pe insul` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Vor \nchide vila [i vor lua cu ei to]i servitorii \n Oporto. Ceva se schimb` \n atitudinea lui. Dar imediat, Nicholas \[i relu` \nf`]i[area obi[nuit`. |nconjur` masa, \[i trase un scaun [i \[i \ntinse picioarele cu un aer nep`s`tor. – Ce lovitur` pentru tine! zise el. – Pentru mine! exclam` ea. Nu m` intereseaz` ce se va \ntâmpla cu mine când vor pleca. Nicholas, e[ti atât de dr`gu]... dar nu asta voiam s`-]i spun... [tiu c` n-am dreptul s`-]i vorbesc despre asta, dar... – Atunci, nu vorbi, \i t`ie el vorba. Multe dezastre pe lumea asta se \ntâmpl` din pricin` c` oamenii nu-[i v`d de treaba lor [i se amestec` \n via]a altora. E mai bine s` la[i lucrurile s` evolueze \n felul lor. Inez ]i-a cerut s` pleci cu ei? – Da, dar nu pot merge, [i [tie foarte bine de ce. Engleza ei este aproape perfect`, nu mai are nevoie de mine. Dar nu asta e problema.

VIS DE VACAN}~

105

|[i ]inu r`suflarea [i ad`ug` cu greutate: – Inez pleac`, Nicholas. Asta nu \nseamn` nimic pentru tine? Nicholas ridic` din sprâncene. – Bine\n]eles c` \nseamn`. |nseamn` c` senhor Sarmento se simte destul de bine pentru c`l`torie, [i m` bucur s` aud asta. Nu vrei s` te duci cu ei, ca oaspete, pentru vreo lun`? – Nicholas, te rog! B`rbatul ridic` din umeri: – Ce vrei s` fac? Te-am adus aici pentru ca mediul nou s` te ajute s` treci peste perioada dificil` din via]a ta. Asta s-a [i \ntâmplat, dar trebuia s`-]i dai seama c` [ederea ta \n Casa Venusta se va sfâr[i cândva. Voi face tot ce pot pentru tine, desigur. Ai putea s` r`mâi aici pentru opt sau zece s`pt`mâni, pân` când contractul meu se va termina, [i te voi duce chiar eu \napoi \n Anglia. Mi-ar pl`cea foarte mult. Claire exclam`, exasperat`: – }i-am spus c` nu m` intereseaz` ce se va \ntâmpla cu mine. La tine m` gândesc acum, la cum te va afecta plecarea asta. Nu suferi c` Inez va pleca din via]a ta pentru totdeauna? Nicholas zâmbi. Era zâmbetul unui om care se educase s` accepte tot ce via]a \i oferea. – Nu e[ti cam melodramatic`, draga mea? Pentru totdeauna \nseamn` mult. Când m` voi stabili la Lisabona, voi putea s-o v`d din nou. Poate nu peste un an sau doi, dar cândva... Vezi tu, Claire – vocea lui p`rea indiferent` – e[ti \nc` foarte tân`r` [i acorzi o importan]` mare unei prietenii obi[nuite. ~sta e apanajul tinere]ii. Crezi c` imposibilul se poate realiza.

106

MARY ADLER

Dar via]a e mai simpl` când recuno[ti deschis c` ai limite [i te a[tep]i la mai pu]in decât meri]i. – E[ti fatalist! – Nu, draga mea. M` bazez pur [i simplu pe logic`, o calitate pe care multe femei o dispre]uiesc. Nu vreau s` te conving c` e mai bine s` renun]i la intui]ie [i la sentimentele tale, pentru c` [tiu c` n-ai face-o oricum [i e[ti mai simpatic` a[a. Dar sunt mai b`trân decât tine [i [tiu foarte bine ce trebuie s` fac. – Vreau s` fii fericit, Nicholas. B`rbatul se ridic` [i veni lâng` ea. – Am dep`[it cu mult cele cinci minute. Trebuie s` pleci. Claire insist`: – Vei veni la familia Sarmento? – Poate s`pt`mâna viitoare. Anun]`-m` dac` vrei s` g`sesc un avion care s` te duc` \napoi \n Anglia. Necesit` timp. Dar te sf`tuiesc s` prive[ti chestiunea asta pu]in egoist. Acum, c` [tii foarte bine portugheza, po]i r`mâne pe Santa Catarina. |]i vei g`si cu u[urin]` o nou` familie... Sau vei putea s-o aju]i pe b`trâna \nv`]`toare de aici. Gânde[te-te la oferta asta [i vom mai discuta. Ne vedem sâmb`t`. Ne \ntâlnim pe falez` la ora prânzului [i mergem \n excursie pe dealuri. Claire accept` [i se preg`ti de plecare. Dar nu f`cu nici doi pa[i [i sim]i c` se sufoc`, z`rind o urm` \nalt` care se \ndrepta spre cabina lui Nicholas. – Nicholas! strig` ea. B`rbatul ie[i. – E Manoel, zise ea, \nsp`imântat`.

VIS DE VACAN}~

107

Ia-l de aici [i du-l s` vad` drumul. |ntre timp, eu voi pleca neobservat`. Nicholas nu \n]elese imediat cererea ei [i reac]ion` cu \ntârziere. |ntre timp, Manoel ajunse \n fa]a intr`rii. O privi pe Claire rece [i critic, dar nu uit` s` fac` plec`ciunea obi[nuit`. – E nevoie de tine la drum, prietene. S-a \ntâmplat un accident la unul dintre vagoane [i nimeni nu se pricepe s` fac` nimic, \i spuse el lui Nicholas. – Claire tocmai pleca... – O voi conduce eu. Te rog, du-te s`-l vezi pe muncitorul accidentat. Nicholas zâmbi c`tre Claire: – Vei fi certat`, o avertiz` el. Accept`-]i pedeapsa. Timp de un minut, Claire [i Manoel nu schimbar` o vorb`. Dar atmosfera era tensionat`, [i nu numai din pricina soarelui care ardea deasupra capetelor lor. Manoel era furios. – Crezi c` regulile sunt f`cute pentru al]ii, nu pentru tine! Toate intr`rile pe drum sunt blocate [i inscrip]iile spun clar c` accesul e interzis. Ce cau]i aici? – Trebuia s`-l v`d pe Nicholas. Nu e vina lui, nu [tia c` vin. – Nici nu m` \ndoiam. Nu te-ar fi expus unui asemenea pericol. Ai venit din propria ta voin]` ca s` vorbe[ti cu el ceva ce nu suferea amânare. Ce mai pui la cale? – Nimic, te asigur! Dar s-a \ntâmplat ceva foarte serios. |mi pare r`u c` am \nc`lcat regulile... – |n expresia ta nu se cite[te nici o urm` de regret, iar regulile sunt f`cute pentru a te proteja. Nu trebuie s` le ignori cu atâta nep`sare.

108

MARY ADLER

De ce ai venit la Nicholas? Vocea \i deveni rece, t`ioas` – E ceva obi[nuit la tine \n ]ar` ca o femeie care se crede \ndr`gostit` de un b`rbat s`-l urm`reasc` peste tot, pân` [i la munc`? Nu cred. |n orice caz, aici, pe insul`, eu nu tolerez un astfel de comportament. Asta \ntrecuse orice m`sur`. Claire izbucni: – Te asigur c` dac` a[ fi [tiut c` te \ntâlnesc aici, n-a[ fi venit. Voiam s` discut cu Nicholas o problem` personal`, care nu suferea amânare. – Am priceput asta, r`spunse el, sarcastic. {i v-a]i l`murit? – Nu, replic` ea. Insula l-a schimbat [i nu mai e Nicholas pe care-l cuno[team. Ai spus c` eu sunt cauza nefericirii sale... Manoel ridic` bra]ul ca s-o opreasc`: – De-ajuns. Nu mai ]ipa. Haidem \n ma[in` [i te voi conduce acas`. – Mul]umesc, dar prefer s` merg pe jos. – Ba nu, vei merge cu mine. – Te \n[eli. Voi merge pe jos. Nu pot s` stau \n acela[i loc cu tine. M` sufoc... Iar v`zând cum \mi porunce[ti m` umple de dispre] pentru mine \ns`mi. Manoel nu se mi[c`. Str`lucirea din ochii lui o \nfrico[`. – Haide, senhorita. Te conduc acas`. Pentru o clip`, Claire se gândi s` se opun` \n continuare. Dar [tia c` urm`rile vor fi grave. Ma[ina era aici, \n fa]a ei. Manoel o prinse de mân` [i deschise portiera, apoi o \mpinse \n`untru. Se a[ez` la rândul lui pe scaunul [oferului. – Acum, po]i s` \ncepi s` te sufoci [i s` te dispre]uie[ti.

VIS DE VACAN}~

109

Se oprir` \n fa]a Casei Venusta. – Manoel! exclam` Inez, ie[indu-le \n \ntâmpinare. Nu te-am mai v`zut de mai bine de o s`pt`mân`. E[ti atât de ocupat cu musafirii t`i \ncât ai ajuns s`-l neglijezi pe tata? – Ce mai faci, Inez? zâmbi el.Tat`l t`u se odihne[te, acum. Poate voi veni \n vizit` s`pt`mâna viitoare. – Poate? E atât de greu s` te despar]i de fermec`toarea ta privighetoare? Am auzit c` Francesca a \nceput din nou s` cânte. – Pu]in. – S`pt`mâna viitoare vom da o petrecere acas`. Nu mi-a[ dori s` a[tept`m pân` atunci ca s` te vedem, dar v` invit`m pe tine [i pe Francesca, la masa de prânz sau de sear`. |]i cer asta ca pe o favoare personal`. – De-abia a[tept [i sunt foarte onorat. Sunt sigur c` Francesca va fi \ncântat`. F`cu o plec`ciune [i-i s`rut` mâna. Se plec` [i \n fa]a lui Claire, dar n-o privi [i nici nu-i zâmbi. Inez privi ma[ina plecând [i o a[tept` pe Claire s` intre \n cas`. – Manoel p`rea ciudat, zise ea, gânditoare. Nu l-am v`zut niciodat` atât de distant. Dat fiind c` vom p`r`si \n curând insula, ar fi fost normal s` vrea s`-l vad` pe tata. Ar fi putut s` r`mân`... Claire era prea obosit` [i prea deprimat` ca s` mai \ncerce o abordare diplomatic`. Se sim]ea la cap`tul puterilor. – Nu [tie c` pleca]i, spuse ea. Tân`ra o privi surprins`: – Nu i-ai spus? Atunci, ce va crede despre invita]ia mea?

110

MARY ADLER

Nu-[i imagineaz` c` a fost poftit la mas` ca s`-[i ia r`mas-bun de la prietenii lui. – Va afla cât de curând. – Dar, Claire... Manoel te-a adus aici din ora[, nu? \ntreb` Inez, \ncruntat`. – De la noul drum, o corect` Claire. – |n]eleg. Ai fost la Nicholas. {i – Inez ridic` din umeri – care a fost reac]ia bunului nostru prieten? – Era ocupat, dar i-am spus ce am avut de spus. Cred c` vestea l-a [ocat. – Probabil. I-ai spus c` a[ vrea s` pleci cu noi? – Da, dar i-am spus [i faptul c` nu pot accepta generozitatea voastr`. |n schimb, mi-a propus s` r`mân pe insul` ca s-o ajut pe \nv`]atoarea de aici. Se p`rea c` Inez nu avea nimic de ad`ugat. Claire intr` \n hol [i spuse: – Mi-e cald. M` duc s` m` schimb. Dar nici chiar \n pijamaua r`coroas` de m`tase, Claire nu putu sc`pa de fierbin]eala care-i cuprinsese \ntregul trup. Chiar [i simplul fapt de a se gândi la evenimentele s`pt`mânii viitoare o \nsp`imânta. Dac` trebuia s` plece de pe insul`, [tia c` via]a ei se va termina. Era adev`rat c` Manoel \i devenise du[man, un du[man aprig [i crud, dar ea \l iubea la fel de mult. Mai mult, [tia c`-l iubea platonic [i c` nu va cunoa[te niciodat` pasiunea dragostei lui... Dar ar fi \ndurat orice, chiar [i furia lui, dac` asta \nsemna s` r`mân` al`turi de el. C`ldura serii era cople[itoare.

VIS DE VACAN}~

111

Soarele se scurgea pur [i simplu pe cer [i se scufund` \n sfâr[it \n mare. Cerul era \ntunecat, lipsit de stele [i briza nu mai leg`na ramurile copacilor. Claire era sigur` c` va ploua. Abia a[tepta \ntâlnirea de sâmb`t` cu Nicholas. Aveau s` urce pe dealuri [i s` discute prietene[te, a[a cum se obi[nuiser` de atâta vreme – de[i prietenia lor nu mai fusese la fel de lini[tit` \n ultima vreme – [i poate va g`si momentul s`-i \mp`rt`[easc` dragostea ei pentru Manoel. Ce u[urare ar \nsemna pentru ea! Dar se \ntâmpl` ceva care amân` nedefinit \ntâlnirea de sâmb`t`.

Capitolul 7 A doua zi, insula se trezi sub un cer \ntunecat de culoarea plumbului. Marea era \necat` \n cea]` [i valurile loveau s`lbatic ]`rmul. Mun]ii aveau o coroan` de nori \ntuneca]i. Vântul invad` casa [i o r`coare ciudat` se sim]i \n aer. Gresia din hol deveni atât de rece [i de neprimitoare, \ncât fu acoperit` cu covoare aduse din celelalte camere. – Se pare c` suntem \nconjura]i de furtuni. Aerul se va r`ci, spuse Inez. Dup` o noapte nedormit`, care aduse pe fa]a ei o paloare neobi[nuit`, Inez r`m`sese la fel de calm` [i de resemnat`. |ncepu s` strâng` lucrurile, metodic. Goli sertarele [i sort` hârtiile. Co[ul de gunoi se umplu de foi scrise m`runt. C`r]ile valoroase fur` \mpachetate. La fel, argint`ria. Inez mai puse deoparte cutia de ceai din por]elan fran]uzesc [i câteva alte ornamente dragi. Nu erau multe de strâns. Nu puteau goli casa pân` la petrecerea de s`pt`mâna viitoare.

VIS DE VACAN}~

113

{i apoi, servitorii vor r`mâne aici, ca s` strâng` lucrurile [i s` le trimit` la Lisabona. – M` aju]i s` scriu invita]iile pentru prietenii no[tri? o \ntreb` Inez pe Claire. Vom face una [i apoi o vom copia, schimbând doar numele [i modul de adresare. Va fi o activitate perfect` pentru o diminea]` ca asta. Treaba le lu` destul timp [i nu terminar` decât c`tre prânz. Plicurile fur` strânse \ntr-un sertar, a[teptând s` fie trimise la re[edin]ele vecine \n cursul dup`-amiezii. Dup` mas`, Inez se duse s` se odihneasc`, iar Claire r`mase pe verand`, pân` când fu alungat` de o pal` puternic` de vânt, care trânti cu zgomot u[ile [i ferestrele casei. Ceva lovi puternic \n geamul mare [i servitoarea ]ip`, cu glas ascu]it. Claire se ridic`, \nchise ferestrele verandei [i intr`. Privi uimit` furtuna care se dezl`n]uise \n gr`din`. Palmierii se agitau frenetic sub vânt, florile fur` plecate la p`mânt. Claire o auzi pe Inez coborând \n grab` sc`rile. Vântul devenise mai puternic. Locuin]a p`rea c` se clatin` din temelii. Cele dou` tinere se uitar` lung una la alta, \ntrebându-se ce avea s` urmeze. Cerul \ntunecat fu br`zdat de fulgere, urmate de bubuituri puternice de tunet [i ploaia \ncepu s` curg` \n valuri. Ploua de dou` ore \ncheiate. B`ur` ceaiul [i se preg`tir` pentru o dup`-amiaz` de potop. Claire se gândea la cei opt musafiri ai castelului. Probabil c` se distrau jucând biliard sau vizitau galeria unde contele \[i p`stra colec]ia de art` portughez`. Castelul fusese martorul multor asemenea furtuni [i rezistase de-a lungul secolelor. Probabil c` Francesca se va speria [i Manoel va fi acolo s-o lini[teasc`.

114

MARY ADLER

Claire aproape c`-i auzea vocea blând` spunând: "Zgomotul vine dinspre mare... |n castel e[ti la ad`post, Francesca. Mâine vei vedea c` toate casele sunt la locul lor [i localnicii vor fi ferici]i c` aerul s-a r`corit!" Claire era nervoas` din pricina vremii [i a propriilor gânduri. Inez st`tea lini[tit` [i-[i vedea de lucrul ei. Oare la ce se gândea? La Nicholas, care st`tea singur \n bungalou? La ziua când plouase [i-[i g`siser` ad`post la el acas`? Fulgerele [i tunetele nu conteneau. Ploaia c`dea \n cascade [i p`rea c` nu se va termina niciodat`. Claire \ncepu s` se plimbe pe hol [i se opri \n fa]a micii ferestre care d`dea spre verand`. Z`ri o ma[in` care se apropia, dar crezu c` ploaia \i joac` feste. Era ma[ina lui Manoel. Asta \nsemna c` fusese nevoit s` vin` prin ora[, s` \nfrunte noroiul [i pietrele c`zute \n drum, rafalele de ploaie... numai s` ajung` aici. De ce s` fi f`cut a[a ceva? Dar nu Manoel ie[i din ma[in` [i fugi gr`bit prin ploaie pân` \n fa]a casei. Era Rodrigo Texheira. Claire deschise u[a [i b`rbatul intr` \n hol, abia r`sfulând. – Ce s-a \ntâmplat? Manoel a p`]it ceva? \ntreb` ea, disperat`. – Nu. Nu te alarma. Manoel m-a trimis s` v` spun... c` s-a \ntâmplat un accident. – A fost cineva r`nit? – Da. B`rbatul f`cu o plec`ciune la vederea lui Inez.

VIS DE VACAN}~

115

– Manoel mi-a cerut s` v` anun], pe tine Claire, [i pe Inez, c` Nicholas a fost r`nit. – Nicholas! Inez se albi la fa]`, iar ochii ei str`lucir` ciudat. Pentru o clip`, Claire crezu c` avea s` le[ine. Dar Inez se st`pâni [i \ntreb`: – E grav? – Nu se [tie. Are dou` coaste rupte. – Unde e? \ntreb` Claire. – L-au dus acas`. Manoel mi-a spus s` v` duc acolo, dar s` v` povestesc mai \ntâi cum s-a \ntâmplat, ca s` nu facem g`l`gie acolo. Rodrigo p`rea \ngrijorat, dar le zâmbi \ncurajator. – A fost a[a. Pe timpul furtunii, eu [i Manoel eram \n salon, la castel. La un moment dat a venit un om pe cal. Manoel a vorbit cu el [i a aflat c`, \n ciuda semnelor de furtun`, Nicholas a plecat la lucru de diminea]`. Când ploaia a \nceput, a trimis acas` muncitorii. Când s-a dezl`n]uit vântul, se afla pe o stânc`. – {i ce a f`cut? – Omul crede c` s-a ascuns \ntr-o pe[ter`. Nu putea merge pe o astfel de vreme. Ploaia c`dea \n valuri. Probabil c` a m`turat cu totul stânca [i a c`zut. – Rodrigo, zise Inez, umezindu-[i buzele, stânca a c`zut peste Nicholas? – |n parte... Din fericire, nu [i-a pierdut cuno[tin]a pe loc. Avea \n buzunar pistolul de avertizare cu ajutorul c`ruia d`dea semnalul pentru explozie. Era \nc`rcat. A tras [i cineva l-a auzit... – A stat mult acolo?

116

MARY ADLER

– Cei care l-au g`sit au anun]at doctorul [i apoi unul din ei a venit [i la castel. – {i dup` aceea? – Manoel [i cu mine am plecat imediat \ntr-acolo. Am condus foarte repede. Am ajuns chiar \naintea doctorului Gomes. Acesta a adus ambulan]a. Manoel voia s`-l ducem la castel, dar doctorul a spus c` e prea departe. – A[adar sunt la bungalou acum? Ne duci [i pe noi? – Desigur. Drumul e prost, dar distan]a e scurt`. – M` duc s` aduc hainele de ploaie, zise Claire. |n alte condi]ii, drumul pân` la bungalou pe o astfel de vreme ar fi fost \nsp`imânt`tor. Dar acum, Claire se gândea c` Manoel le-ar fi dus la Nicholas mai repede [i f`r` atâtea zgâl]âieli. Cu toate astea, \i era recunosc`toare lui Rodrigo pentru c` le ajuta. Ploaia lovea f`r` mil` \n ma[in` [i aproape c` nu se vedea nimic \n fa]`. Claire, care [tia bine drumul, exclam`: – Uite copacul. Trebuie s` oprim. L`sar` ma[ina lâng` gardul viu, aproape de ambulan]a cu care venise doctorul. |ncepur` s` mearg` cu greu pe c`rare. Rodrigo deschise u[a [i le f`cu loc s` intre. – Manoel e \n dormitor, cu doctorul, spuse el. Inez r`mase \n picioare lâng` mas`. O lacrim` i se z`ri pe obraz. Apoi a doua... Emo]ionat`, Claire \i spuse lui Rodrigo primul lucru care-i veni \n minte:

VIS DE VACAN}~

117

– Am vrea ceva de b`ut. Po]i s`-l rogi pe servitor s` ne aduc` ni[te ap`? Probabil c` [i Rodrigo fu u[urat s` p`r`seasc` \nc`perea. Lipsi câteva minute, iar Manoel [i doctorul ie[ir` din dormitor \nainte ca el s` se \ntoarc`. – Odihn` [i medicamente. Voi reveni mâine. Cineva trebuie s` stea cu el peste noapte, [opti doctorul. – Desigur. Va fi bine \ngrijit, r`spunse Manoel. – Bine. M` \ntorc la spital. Sun`-m` dac` se \ntâmpl` ceva. La revedere. Manoel se plec` \n fa]a lui [i deschise u[a. Se \ntoarse \n camer` [i se uit` cu aten]ie la Claire: – Regret cele \ntâmplate, spuse el, formal. Rodrigo v-a explicat, poate, c` accidentul a fost serios, dar nu grav... – E... con[tient? – Da, dar i s-a dat un calmant. E pe punctul s` adoarm`. Te-am anun]at pentru c` \i e[ti ca o rud`. Po]i s` te duci s`-l vezi. |nainte ca ea s` replice, Inez f`cu un pas \n fa]` [i-l privi pe Manoel cu lacrimi \n ochi: – Manoel, a[ vrea s`-l v`d pe Nicholas. Claire v`zu cum tr`s`turile b`rbatului se \n`spresc. Probabil c` se gândea dac` a[a ceva se cuvine. Inez era palid` [i suferea. Pe un ton sc`zut, Claire interveni: – Inez trebuie s` intre prima. Câteva clipe, Manoel r`mase nehot`rât, apoi \i zâmbi blând lui Inez: – Nu plânge, draga mea. Va fi sup`rat dac` te va vedea plângând.

118

MARY ADLER

A doua u[`. Inez \[i [terse lacrimile cu batista [i intr` \n camer`. Manoel \i d`du lui Claire un scaun [i o pofti s` se a[eze. – Deci a[a, zise el, a[ezându-se la rândul lui. Oare când o s` se termine comedia asta? Rodrigo intr` cu paharele de ap` [i câteva buc`]ele de l`mâie. Manoel arunc` apa [i se duse la bar. – S` nu-mi pui whisky, spuse Claire. Vreau ap`, te rog. – Vei bea ap` cu whisky [i cu pu]in` l`mâie. – Manoel... – Vei bea whisky, repet`, \ntinzându-i paharul. Claire ascult`. Se sim]ea obosit`. Rodrigo se duse la fereastr`, urm`rind ploaia. Manoel goli repede paharul [i-[i mai turn` unul, apoi se \ntoarse la mas`. Claire \[i d`du seama c` avusese dreptate când \l descrisese ca pe un b`rbat diferit de ceilal]i. Ochii lui p`reau obosi]i [i riduri mici i se vedeau pe chip, dar expresia lui p`rea lipsit` de orice emo]ie. }inea mult la Nicholas, [tia asta. Probabil c` era \ndurerat de situa]ia \n care se afla prietenul lui. Dar nimic nu l`sa s` se vad` asta. Claire spera c` Manoel va spune ceva amabil, c` va alunga tensiunea [i teama. |n loc de asta, \i auzi vocea plin` de cinism: – |ncearc` s` te relaxezi, Claire. Ar fi mai bine dac` ai putea s` plângi, dar se pare c` englezii nu fac a[a ceva \n prezen]a altora. Termin`-]i b`utura [i relaxeaz`-te. Claire \l ascult`.

VIS DE VACAN}~

119

***

|ntre timp, Inez p`trunse \n camer` [i a[tept` o clip` s` se lini[teasc`. O mân` \i strângea parc` gâtul. Se \ndrept` spre pat [i privi chipul drag al lui Nicholas, p`rul lui negru cufundat \n pern`. Dormea deja. |ntinse mâna, u[or, [i-i d`du la o parte de pe frunte p`rul \nc` ud de ploaie. Din gre[eal`, f`cu un mic zgomot [i b`rbatul se trezi: – Inez, zise el, \ncet. Ochii lui erau larg deschi[i. |l trezise! – Ce ciudat c` te afli aici. M-am gândit la tine, Inez, spuse el, ca prin vis. – Te-ai gândit la mine? Foarte bine, spuse ea, emo]ionat`. – Nu... e r`u. Mi-a fost foarte greu... Nu face situa]ia [i mai grea. – Nu [tii ce spui. Trebuie s` te gânde[ti la tine, Nicholas. Stai lini[tit [i \ncearc` s` adormi. Calmantul \[i f`cea efectul. Pleoapele i se \nchideau. Inez \[i puse mâna peste a lui. |n câteva secunde, Nicholas adormi. Afar`, se auzea ploaia b`tând \n geamuri. Inez nu-[i putea st`pâni lacrimile. Dar [tia c` acestea sunt binef`c`toare [i c` dup` ele va urma o binef`c`toare fericire. Atinse \nc` o dat` fruntea iubitului ei [i ie[i \n lini[te din camer`. Cu atitudinea ei obi[nuit` [i cu un zâmbet nou pe chip, ap`ru \n salon.

120

MARY ADLER

Manoel se ridic`: – Prietenul nostru doarme? Muito bem. Trebuie s` bei ceva, Inez, apoi v` voi conduce acas`. Claire se gr`bea s` plece. Lini[tea ap[s[toare din camer`, al`turi de Rodrigo, care r`sfoia de zor o revist`, [i de Manoel care fuma \ntruna, o enervase peste m`sur`. Iar b`utura \i deformase sim]ul realit`]ii. Inez, tot palid`, dar neobi[nuit de vesel`, reprezenta o enigm` pentru Claire. Ridic` privirea [i o \ntreb`: – E... bine? – Da, cara. Trebuie s` vii s`-l vezi mâine diminea]`. Accept` resemnat` paharul \ntins de Manoel [i \ntreb`: – Cine are grij` de el \n seara asta? – Voiam s`-l p`zesc eu, dar cu oaspe]ii de la castel... Rodrigo s-a oferit s` stea cu el [i, \ndat` ce ajung \napoi acas`, am s` trimit un servitor s`-l ajute. Nu te teme, va fi bine \ngrijit. – Dac` va fi nevoie de ajutor, m` vei chema? – Desigur. Le ajut` s`-[i pun` pelerinele de ploaie. Pe când Claire \[i \ncheia haina, sim]i o presiune pe um`r. Era bra]ul lui Manoel. B`rbatul voia probabil s`-[i exprime \n acest fel regretul c` fusese nevoit` s` cedeze \n fa]a lui Inez dreptul de a-l vedea prima pe Nicholas. Claire se gândi c` simpatia lui venea târziu. Deja aflase ce credea despre ea. Pe drumul \napoi spre Casa Venusta, Claire abia remarc` peisajul dezolant de afar`. Se sim]ea singur`, pierdut` [i nefolositoare nim`nui de pe lumea asta. Nicholas era bolnav, dar nu avea nevoie de ea; Inez

VIS DE VACAN}~

121

p`trunsese parc` \ntr-un univers minunat, numai al ei. Iar Manoel... Manoel era prea st`pân pe sine, prea individualist. Când ajunser` acas`, Inez se \ntoarse spre Manoel [i-i spuse, cu aceea[i fericire pe chip: – Vrei s` a[tep]i pu]in, dragul meu prieten, s` aduc o crem` din plante pentru rana lui Nicholas de pe obraz? – Sigur, aprob` acesta. Chiar m` gândeam s` trimit ceva prin servitorul meu, dar sunt convins c` alifia ta va fi mult mai eficient`. – La revedere, spuse Claire, când b`rbatul se preg`ti s` plece. – O clip`, o opri el. Nu-mi place s` te v`d atât de nefericit`. Trebuie s` te lini[te[ti. Nicholas e un tip puternic [i-[i va reveni foarte repede. Sau poate altceva te nelini[te[te? Spune-mi, Claire, ce ai? Tonul lui era autoritar, dar blând. |n ce o privea, Claire primi gestul lui de afec]iune ca pe o simpl` formalitate. Nu putea crede c` starea ei \l interesa cu adev`rat [i nici nu se putea \ncrede \n el. – Sunt afectat` de accidentul suferit de Nicholas... {i apoi, vremea m` enerveaz`... – Dar dincolo de toate astea... nu e [i ceva personal? Ochii lui o privir` intens, dar vocea \[i p`strase blânde]ea: – Nu poate fi din pricin` c`... abia azi ]i-ai dat seama c` ai o rival`? Nu [tiai c` Inez \l iube[te pe Nicholas? Credeam c` femeile simt instinctiv aceste lucruri. Te doare atât de tare c` l-ai putea pierde? Claire sim]i c` pr`pastia dintre ei se adânce[te [i c` niciodat` nu vor mai putea fi prieteni, cum spera c` fuseser` odat`. Florile de pe piedestalul din hol r`spândeau un arom` dulce [i grea. Claire \[i strânse p`rul la spate [i o pic`tur` de ploaie \i c`zu pe lobul urechii.

122

MARY ADLER

Ce \ncercare grea [i lipsit` de speran]` s` \ncerce s`-i explice! – Bine, zise el, v`zând-o c` tace. Nu vreau s` te umilesc. Te sf`tuiesc s` te odihne[ti. Când Inez ap`ru \n capul sc`rilor, Manoel ad`ug` \n [oapt`: – {i s` te gânde[ti dac` nu cumva sentimentele tale pentru Nicholas nu sunt decise de teama de a avea o rela]ie adev`rat`, cu un partener mai... pasional. Voi, englezii, m` face]i s` cred c` sunte]i foarte la[i când vine vorba de dragoste. Cu o brusc` schimbare de ton, care-i demostr` \nc` o dat` lui Claire capacitatea lui de a se transforma când dorea, Manoel se adres` lui Inez: – Gata? Mul]umesc. Voi pleca \ndat`. Ne \ntâlnim mâine, acas` la Nicholas. Adeus, senhoras! Claire nu r`spunse. R`m`sese f`r` glas. Inez o privi curioas`, apoi se \ndrept` spre salon. Aprinse lumina, strânse petalele de flori uscate de pe mas` [i se a[ez` la birou. F`r` s` spun` nici un cuvânt, puse invita]iile \ntr-un sertar, pe care-l \nchise cu cheia. Plecarea fusese deci amânat`. Slab` consolare pentru Claire. Poate c` b`trânul senhor va fi dezam`git, dar [i el prefera, desigur, s` r`mân` pân` la totala recuperare a lui Nicholas. Claire se duse \n dormitor.

***

Noaptea, ploaia se opri \n sfâr[it.

VIS DE VACAN}~

123

Diminea]a, pe cer nu mai r`m`seser` decât câ]iva nori albi, printre care razele soarelui str`luceau vesel. Dis-de-diminea]`, b`trânul Sarmento ie[i pe verand`, ascultând satisf`cut ciripitul p`s`rilor, la fel de gure[e [i de sprintene ca \n fiecare zi frumoas`. Senhor le \mp`rt`[i planul lui de a merge ceva mai târziu \n vizit` la Nicholas, condus de credinciosul Joao. – Copilul `la nebun, ad`ug` el ca pentru sine, care e atât de avid de munc` \ncât ajunge s`-[i piard` ra]iunea! Era decis s`-i spun` personal bolnavului ce crede despre un om care-[i asum` riscuri atât de mari. Când Inez, \mbr`cat` \ntr-o rochie galben` [i cu o p`l`rie de paie \l anun]` c` ea [i Claire vor pleca pe jos spre bungalou, b`trânul ridic` din spâncene mirat [i r`spunse, vesel: – Deci, \l abandona]i pe b`trânul vostru p`rinte, care este atât de \n]elept, ca s` merge]i s` vede]i un tân`r lipsit de minte. M` rog, poate c` el este mai interesant. |ntotdeauna e a[a. Tinerii par mai atr`g`tori. Duce]i-v`, copilele mele, [i transmite]i-i lui Nicholas toate cele bune din partea mea. Drumul era uscat, dar ici [i colo se z`reau \nc` urme de noroi. Aerul era proasp`t [i mirosea familiar a flori de portocal. Inez, \n rochia ei galben` [i cu obrajii \mbujora]i, era la fel de proasp`t` ca aceast` diminea]` minunat`. Uimitor, se gândi Claire, cum \nflorise, acum c` data plec`rii devenise nesigur`! Nu mai \nc`pea nici o \ndoial` c` hot`rârea de a pleca fusese luat` f`r` pl`cere. Gilberto Marques era cel care supraveghea acum bolnavul. Rodrigo se \ntorsese la castel ceva mai devreme. B`rbatul era \mbr`cat foarte

124

MARY ADLER

frumos, \ntr-o c`ma[` din satin [i ni[te pantaloni strâm]i. P`rul lui negru, lucios, \i c`dea rebel pe frunte [i-i d`dea un aer teatral. Nu-i mai lipseau decât o pereche de cercei din aur [i o bandan` ca s` arate ca un pirat veritabil. Le \ntâmpin` cu ni[te cuvinte me[te[ugite, l`udându-le apari]ia spectaculoas` [i \nf`]i[area elegant`. – Bun` diminea]a, dragele mele prietene! Ce domni[oare fermec`toare! Ce noroc pe Nicholas, [i ce p`cat pentru bietul Gilberto! Vederea cui s`-l fericeasc` mai \ntâi? A superbului trandafir englezesc sau a preafrumoasei flori de portocal? Inez \i \ntinse mâna [i \ntreb`: – Cum se mai simte? E mai bine? Gilberto ridic` din umeri cu o mirare sincer`: – Nu [tiu... a[ zice c` se simte mai bine. Zâmbe[te, dar po]i s`-]i dai seama dup` asta? Englezii sunt fermec`tori chiar [i \n cele mai dramatice momente. Dac` a[ avea durerile lui, cred c` a[ blestema \ntruna. Doar are oase rupte, cred c`-i e greu [i s` respire... – Du-te la el, Claire, hot`r\ Inez. |l voi ]ine eu de vorb` pe Gilberto. Claire travers` livingul [i se strecur` \n dormitor. Se duse la pat [i-l privi pe Nicholas. R`spunse fericit` zâmbetului lui [i se aplec` s`-l s`rute pe frunte. Z`ri pe obrazul lui zgârietura profund` care se \ntindea pân` spre gât. Pentru prima dat`, Claire nu g`si ce s`-i spun` prietenului de-o via]`. Dar el \i risipi tulburarea: – Nu fi a[a sup`rat`, draga mea. |mi pare r`u c` te-am speriat atât de tare. Nu e ceva grav. |mi voi reveni \n câteva zile. Manoel mi-a spus de diminea]` c` ai fost aici [i ieri.

VIS DE VACAN}~

125

– A trecut pe la tine mai devreme? \ntreb` ea. L-a trimis pe Rodrigo ieri la Casa Venusta [i el ne-a adus pe amândou` aici. – Pe amândou`? – Pe Inez [i pe mine. Am auzit despre accident [i am vrut s` venim. Ea te-a v`zut, dar eu nu am apucat. – Oh! Cum de s-a \ntâmplat asta? Ea a venit [i tu nu? Era dificil s`-l fac` s` \n]eleag`. De dragul amândurora, al lui [i al lui Inez, trebuia s` fie foarte atent` cum \[i alege cuvintele. – Inez plângea – portughezii sunt mult mai emotivi ca noi – [i cum tu doarmeai, Manoel a l`sat-o s` intre, ca s` se lini[teasc`. – |n]eleg. Era evident c` nu pricepea, totu[i. – {i s-a lini[tit? – P`rea chiar fericit`... ca o mam` al c`rui copil bolnav reu[ise \n sfâr[it s` adoarm`... Probabil c` pari vulnerabil când dormi. Nu vorbi, dac` te doare. – Nu m` doare. – Stai jos, Claire. Ea se a[ez` pe un scaun din ramuri de palmier, lâng` pat. – Inez a venit cu mine, ad`ug` ea. R`spunsul lui fu lipsit de emo]ie: – Mai adu, te rog, un scaun [i roag-o s` intre. – Dragul meu Nicholas, zise Claire, u[or ironic, \ndr`znesc s` sper c` pân` [i o tân`r` portughez` se poate lipsi de companie când viziteaz` un prieten bolnav. Ne vedem mai târziu. |i f`cu cu ochiul [treng`re[te, [i ie[i.

126

MARY ADLER

|ntoars` la cei doi, Claire spuse direct: – |l voi prelua eu pe domnul Marques, Inez. Petrecur` \mpreun` o or` [i se plimbar` pe gazonul umed. Vorbir` [i \[i \mp`rt`[ir` p`rerea despre Frei Luis de Sousa. B`rbatul iubea opera. O invit` pe domni[oara Wyndham s` vin` la Lisabona la deschiderea urm`toarei stagiuni. Trebuia neap`rat s-o vad` pe divina Francesca \n rolul lui Mimi, al Susanei... Francesca avea o m`re]ie, o naturale]e incomparabile... – Se spune despre ea c` vocea nu va atinge deplina maturitate pân` când nu se va c`s`tori. Dar poate c` nu e decât o fantezie romantic` a admiratorilor ei. |ntotdeauna se spune asta. Vom vedea, vom vedea, ad`ug` el, profetic. – E logodit`? \ntreb` Claire cu disperare. – Cine [tie? Francesca e t`cut`, distant`... Dar cred c` e \ndr`gostit`... – De conte? B`rbatul \[i \nclin` sobru capul. – Da, de conte. Era, de altfel, inevitabil. De când a venit la castel, toat` lumea se a[tepta la asta. Francesca are tot ce-[i poate dori cineva. Tot... \n afar` de o c`s`torie str`lucit`... – {i contele.. o iube[te? – Nu exist` nici un b`rbat la castel... pe insul`... sau chiar \n Portugalia... care s` n-o iubeasc`, s-o venereze pe Francesca. {i apoi, Manoel e foarte gânditor \n ultima vreme... cred c` e evident de ce. Anun]area nun]ii \mi va frânge inima, dar nu m` va mira. Chiar atunci, Inez o strig` de la fereastr`: – Claire! Vrei s` vii o clip`?

VIS DE VACAN}~

127

Gilberto f`cu o plec`ciune, [i Claire se \ntoarse spre cas`. Intr` \n dormitorul lui Nicholas. B`rbatul zâmbea, \ntins \n pat, iar Inez st`tea \n picioare, foarte fericit`, \mbujorat` [i cu un aer u[or z`p`cit. Claire \n]elese totul dintr-o privire. – Am reu[it, Claire... \n sfâr[it. Ne-am logodit. Când se termin` contractul lui Nicholas, ne vom duce \n Oporto s` facem nunta. – Doamne, ce u[urare! se bucur` Claire. |mi vine s` v` s`rut! – Pe Inez o po]i s`ruta, dar pentru mine va trebui s` a[tep]i. – Am vrut s` te anun]`m pe tine prima. Fericirea i se citea \n priviri. – De-abia a[tept s`-i spun tatei, continu` Inez. Te l`s`m singur acum, Nicholas, [i-l voi ruga pe Gilberto s`-]i aduc` ceva de b`ut. Trebuie s` te odihne[ti, ca s`-]i revii cât mai repede. Sunt atât de fericit` c` m` c`s`toresc nu cu un portughez, ci cu un englez. Noi, portughezii, suntem prea formali. Ate a vista, meu amado. Cele dou` tinere ie[ir` din camer` bra] la bra]. – Acum, \mi e[ti ca o sor`, [opti Inez. Putem s` vorbim deschis una cu alta. Va fi \n beneficiul amândurora. Claire fu imediat de acord. |[i aminti c` mâine era sâmb`t`, ziua \n care stabilise cu Nicholas s` fac` \mpreun` o excursie. Dar de acum \nainte nu vor mai fi ie[iri \n doi. |n adâncul sufletului ei, era cople[it` de fericire pentru el, dar \n acela[i timp sim]ea c` pierduse ceva foarte important pentru ea. |n urm`toarele zile, Claire \ncerc` s` se concentreze exclusiv asupra fericirii celor doi. Cum logodna lui Inez cu Nicholas fusese anun]at`, foarte mul]i vizitatori veneau la Casa Venusta pentru a felicita familia

128

MARY ADLER

Sarmento. Mul]i a[teptau de mult acest eveniment, al]ii p`rea total suprin[i de logodn`. Toat` lumea \ntreba, mai discret sau mai direct, despre ceremonie, [i tuturor li se r`spundea c` va avea loc o petrecere restrâns`, imediat ce Nicholas \[i revenea. Pe Claire o surprinse pl`cut faptul c` oamenii \l considerau un so] perfect pentru Inez. Tân`ra \i povestise c` Manoel o felicitase din toat` inima pentru logodn` [i c` se bucurase foarte mult de aceast` veste. Se hot`râse c` nu mai avea sens s-o aduc` pe Francesca \n vizit`. Claire fu dezam`git` [i se sim]i din nou inutil` \n mijlocul fericirii altora. Inez observ` [i \ncerc` s` vorbeasc` despre asta. – De multe ori te-am v`zut sup`rat`. M-am \ntrebat adesea dac` nu cumva Nicholas e pricina nefericirii tale, dac` nu ]i-ai dori ca el s`-]i fie mai mult decât un prieten. Ai fost vreodat` \ndr`gostit` de el, Claire? – Nu, dar l-am iubit \ntotdeauna. – Nicholas mi-a spus [i el asta, dar un b`rbat nu poate citi \n inima unei femei dac` ea nu-l las`. E[ti atât de frumoas`, atât de \n]eleg`toare cu el \ncât mi-a fost mereu team`... – {tiu c` ]i-a fost team`, dar nu [tiam cum s`-]i demonstrez c` te \n[eli. |n ziua \n care am descoperit [tiuletele de porumb ro[u, eram gata s`-]i explic totul. – Am vorbit despre asta cu Nicholas, zâmbi ea. Mi-a spus c` te-a s`rutat dinadins, ca s` arate c` nu ]inea la mine, apoi s-a sim]it foarte prost, gândindu-se c` ne-a r`nit pe amândou`. B`rba]ii sunt foarte ciuda]i.

VIS DE VACAN}~

129

***

Fractura lui Nicholas \ncepuse s` se vindece. Reu[ea s` stea \n picioare [i era plimbat \n c`rucior pe afar`. |ntr-o zi, veni s` ia ceaiul la familia Sarmento. Era ora patru [i to]i se strânseser` \n jurul mesei de pe verand`. Nu trecu mult [i ap`ru [i Manoel. – Ah, Nicholas! exclam` el. Vesel, \mbr`cat \ntr-un costum alb impecabil, Manoel privi cu mul]umire mica adunare familial`: – Am fost la tine acas`... servitorul dormea... am crezut c` te-ai \ntors la lucru, glumi el. Senhor – se \nclin` el \n fa]a b`trânului, acordându-i privilegiul vârstei – Inez... [i Claire. Sunt dou` s`pt`mâni de când nu te-am mai v`zut, Claire. Oare accentuse special "R"-ul din numele ei, ca s` sune ca un cuvânt din pasionatele cântece de dragoste portugheze? – Dou`sprezece zile, ca s` fiu mai exact. Dar am \ntrebat mereu de tine... Spune-mi, cum e s` pierzi un frate [i s` câ[tigi atâ]ia prieteni? Era \ntr-o form` de zile mari. Se a[ezase \ntre senhor Sarmento [i Inez, dar o privea adesea pe Claire, cu simpatie [i amuzament. Tân`ra era nervoas`, dar destul de st`pân` pe sine. Dup` terminarea ceaiului, b`rba]ii se ridicar`. Nicholas spuse c` voia s` se \ntoarc` la munc` \n curând. – Desigur, aprob` Manoel, dar vei \ncepe treptat.

130

MARY ADLER

Nu vei sta \n c`ldur`, nu-]i vei mai asuma riscuri inutile. |mi dau seama c` te gr`be[ti din nou s` termini proiectul, dar de data asta motivul este altul. {i apoi, nu v`d de ce tu [i Inez nu v` pute]i c`s`tori chiar pe insul`. Avem doi preo]i. – Prefer s` a[tept, r`spunse Nicholas. – De ce? – Pentru c` vreau ca eu [i Inez s` avem mai \ntâi o cas` a noastr` [i viitoarea mea so]ie \[i dore[te o nunt` la care s` participe toate rudele [i prietenii din Portugalia. Tu vei r`mâne cavalerul nostru de onoare. – Nu v` voi l`sa la greu. Dar acum, c` ]i-ai mai revenit, m` gândesc c` \ntr-o s`pt`mân` pute]i da o petrecere de logodn`. – Vom da un cocteil, interveni Inez. Sper c` po]i veni, al`turi de invita]ii t`i de la castel. – Un cocteil! se mir` Manoel. O mic` petrecere \nainte s` pleca]i la nunta fratelui t`u? Nici nu se pune problema. Nu vre]i s` facem o petrecere la castel? |mi va face mare pl`cere. {i vom invita to]i prietenii vo[tri de pe insul`. – E[ti foarte generos, Manoel. – Deloc. Nu ]i se pare o idee bun`, Nicholas? – Nu [tiu ce s` zic... Manoel zâmbi [i-i \nl`tur` protestele cu un gest hot`rât: – N-am \ntâlnit niciodat` un om mai modest decât tine, Nicholas. Inez, trebuie s`-l pui mai bine \n valoare. – Tu ai face asta cu logodnica ta? – O voi face \n curând, admise el. Nu [tiu cum pute]i suporta aceste interminabile trei luni de logodn`.

VIS DE VACAN}~

131

Mi se pare c` rela]ia dintre doi oameni este foarte fragil` \n perioada asta. Se \ntoarse spre Claire: – Ce p`rere ai despre asta? O provoca s` renun]e la rezerva ei, dar [tia c` nu-i pas` deloc de p`rerea ei. – Nu am nici o p`rere, senhor. – Nu, desigur, coment` el. E[ti prea tân`r` ca s` ai o p`rere. Dar, \n acela[i timp, b`nuiesc c` e[ti genul care judec` bine \nainte de a lua o decizie atât de important` ca mariajul. O privi câteva clipe, apoi se \ntoarse netulburat c`tre senhor Sarmento [i vorbi \n portughez`: – Va fi bine s` v` \ntoarce]i \n Portugalia, nu? {i eu de-abia a[tept s` m` \ntorc. Peste zece zile, familia Monteiro va pleca [i Rodrigo a spus c`-i va face pl`cere s` v` duc` el \nsu[i acas` [i apoi s-o aduc` pe Inez \napoi la Nicholas. – Foarte bine. |mi place tân`rul Rodrigo. E foarte serios [i con[tiincios. {i petrecerea va fi \n curând, nu? – Da, pentru c` pân` la sfâr[itul lunii to]i oaspe]ii vor pleca. Viitorul ei fusese pecetluit, se gândi Claire. Nu mai avea de ales \ntre a locui \n Portugalia cu Inez [i a r`mâne pe insul`, ca s` predea copiilor de pe insul`. Nu mai avea nici o alegere. Destinul ei fusese hot`rât. Nu mai putea decât s` se \ntoarc` \n Anglia [i s` \ncerce s`-[i continue cariera, dac` avea norocul s` mai g`seasc` de lucru \n domeniu, sau s` se apuce de o cu totul alt` munc`. Atât. Se scuz` [i se duse s` se plimbe \n gr`din`.

132

MARY ADLER

Dup` câteva minute, auzi \n spatele ei ni[te pa[i [i-l v`zu pe Manoel apropiindu-se. Se vedea c` e \nc` \n toane bune – nu mai sem`na cu durul, crudul conte de alt`dat`. Dar când privi \n ochii lui \[i d`du seama c` \[i pierduser` str`lucirea vesel`. – Trebuie s` m` \ntorc la castel, spuse el. Te-am urm`rit aici ca s`-mi iau la revedere. Sunt sigur c` ai fi suferit dac` n-a[ fi f`cut asta. Am hot`rât, \mpreun` cu ceilal]i, c` ar fi cel mai bine ca Inez [i senhor Sarmento s` plece s`pt`mâna viitoare, a[a c` petrecerea de adio va avea loc vineri. – Nu vei avea mult timp s` te preg`te[ti, r`spunse ea distant. – Se poate rezolva cu pu]in efort. Toate cele necesare se g`sesc pe insul`. F`cu o scurt` pauz`, apoi continu`, cu un alt ton: – Inez spune c` cele dou` servitoare vor avea grij` pe tine cât lipse[te ea. Totu[i, mi se pare c` nu va fi prea pl`cut s` stai aici singur`. Mi-ar face mare pl`cere dac` ai accepta s` vii la castel pe timpul absen]ei ei. Claire se gândi. Ce bucurie! S` tr`iasc` al`turi de el, s`-l vad` \n fiecare zi, s` se plimbe prin gr`dina lui minunat`, s` se trezeasc` \ntr-o camer` luxoas` din castel! Acesta era paradisul! Dar un paradis lipsit de c`ldur`, al`turi de polite]ea lui distant` [i de Francesca, privighetoarea portughez` f`r` inim`, care se purta de parc` ar fi fost deja st`pâna castelului. – |mi place singur`tatea, r`spunse ea. Cred c` voi fi fericit` al`turi de Enrica [i Josef. – Refuzi? – Oferta ta e foarte generoas`. |]i mul]umesc, dar...

VIS DE VACAN}~

133

– Refuzi... [i f`r` m`car s` \ncerci s` te scuzi. – De ce a[ face-o? – Pentru c` a[a se obi[nuie[te, chiar [i la voi, la englezi. – Foarte bine. Nu cred c` voi putea s` \ndur dou` s`pt`mâni la castel, senhor. – Fie. |nseamn` c` asta-i tot. Zâmbi ironic când se \nclin` \n fa]a ei, la plecare. Claire r`mase singur`, gânditoare. |ntr-un fel, prin acest refuz reu[ise s` ob]in` o victorie asupra propriei sl`biciuni. Nu mai voia s` aib` motive de triste]e. {i totu[i, era o trist` victorie!

Capitolul 8 Poate faptul c` Inez nu g`si \n garderoba ei o rochie destul de elegant` pentru petrecerea de la castel reprezent` un adev`rat noroc pentru Claire. – Pentru o petrecere nu foarte preten]ioas`, a[ fi putut purta rochia cea verde, dar dineul de la castel va fi, sunt sigur`, impresionant`. |l cunosc pe Manoel! Cred c` Nicholas are dreptate, \mi trebuie o rochie nou`. – Nu cred c` vei g`si \n trei zile, spuse Claire. Mai bine ne uit`m la materialele pe care le ai. Se duser` \mpreun` \n camera unde erau strânse materiale variate, de la bumbac cu imprimeuri florale, la tafta [i organza minunat colorate [i ornate. – ~sta, zise Inez, privind un material de un albastru intens, ar fi foarte potrivit pentru o rochie... pentru tine. Ce p`cat c` ne gr`bim atât. D`du la o parte alte materiale [i exclam`, fericit`:

VIS DE VACAN}~

135

– A, ia uite! Brocartul ivoriu pe care mi l-a trimis fratele meu de ziua mea. Nu l-am folosit, pentru c` brocartul este greu de lucrat, dar acum cred c` a venit momentul s`-l \ncerc. Modelul pe care l-au ales \mpreun` era foarte preten]ios – o croial` medieval`, ornat` din cap pân`-n picioare cu nasturi din argint f`cu]i de Arturo. – Arturo mi-a f`cut nasturii `[tia \n urm` cu mai bine de trei ani. Probabil c` a[teptau s` fie asorta]i cu o rochie deosebit`. Toat` ziua se ocupar` de croial`, iar Claire fu recunosc`toare c` avea de lucru [i nu se mai gândea la problemele ei. S`pt`mânile care aveau s` urmeze i se p`reau dramatice. Oare ce a[teptau de la ea Nicholas [i Inez? S` r`mân` pe insul` pân` când amândoi aveau s` plece la Oporto pentru celebrarea nun]ii? Nunt` la care Manoel avea s` joace rolul cavalerului de onoare... Pân` atunci, logodna contelui cu Francesca avea s` fie f`cut` public`, iar cânt`rea]a va fi [i ea prezent` la nunt`, purtând pe deget inelul de la Manoel. Se p`rea c` trebuia s` suporte o suferin]` greu de acceptat pentru a fi al`turi de Nicholas pân` la cap`t. |n ziua petrecerii, Nicholas trecu pe la familia Sarmento, apoi se \ntoarse la bungalou ca s` se odihneasc`. Claire urc` \n dormitor. Rochia lui Inez fusese terminat` [i st`tea \n dulapul ei, acoperit` cu o folie din plastic. Claire se gândi c` era timpul s` se gândeasc` la propria ei toalet` [i scoase din [ifonier rochia cea alb`. Cu s`pt`mâni \n urm`, când se duceau des la castel, o purta \n combina]ie cu mai multe garnituri. Iar acum, când Inez \[i croise singur` rochia, g`sise [i ea, printre materiale, o m`tase cu broderie fin`, verde, pe care o asort` cu rochia.

136

MARY ADLER

Claire o lu` [i se duse la oglind`, privindu-se cu satisfac]ie. P`rea cu totul alt` rochie! Când cobor\ \n salon, Nicholas o privi fermecat: – Bun` ziua, ochi verzi. Dac` n-ar fi verdele, ai p`rea foarte englezoaic`. Ai f`cut o combina]ie inteligent`. – Arat` bine, nu? Trebuie s`-i mul]umesc pentru asta viitoarei tale so]ii. – Cred c` v` ve]i distra de minune când ne vom stabili cu to]ii \n Portugalia, zise el. Claire se uit` la el, evitând str`lucirea din ochii lui Inez [i-[i aprinse o ]igar`: – Nu cred c` voi merge cu voi. – Bine\n]eles c` vei merge. Amândoi ne dorim asta. – Nu cred, replic` ea. – Mai bine ai crede, pentru c` a[a e. – Da, ad`ug` Inez. Vei fi fericit` acolo. – Mul]umesc. Dar nu se cuvine. V` ve]i c`s`tori, iar eu m` voi \ntoarce \n Anglia. – Ba nu, spuse Nicholas. – Ba da, \l contrazise Claire. – Te vom convinge pân` la urm`. – Nimic nu m` poate convinge. – Hei, calma]i-v`, interveni Inez. Amândoi sunte]i teribil de \nc`p`]âna]i. Mai sunt dou` s`pt`mâni \n care putem discuta despre asta. Nicholas, \l rogi tu pe Josef s`-l cheme pe tata? I-am promis lui Manoel c` vom ajunge la timp.

VIS DE VACAN}~

137

Plecar` cu to]ii, cu ma[ina. Nicholas conducea. Ajunser` repede. Erau chiar primii invita]i sosi]i la castel. Gilberto [i Rodrigo \l felicitar` pe Nicholas, iar Francesca le ur` \n cuvinte me[te[ugite fericire. Prietenii \ncepur` s` soseasc` [i cuplul logodit r`mase \n hol, al`turi de Manoel, pentru a primi oaspe]ii. Salonul se umplu. Femeile erau elegant \mbr`cate, iar b`rba]ii purtau costume albe de ceremonie. Manoel discuta aprins cu un grup de invita]i, \nclinându-[i capul \n felul lui atât de blând [i de familiar c`tre femeia micu]` din stânga lui. Zâmbi, asigurând-o astfel de indubitabila iste]ime a replicii ei. Un truc minunat de-al lui, cu care reu[ea s` te fac` s` te sim]i special`... [i pe care nu-l folosise niciodat` cu Claire. Poate c` acesta putea fi [i un compliment... sau poate c` nu. Un servitor anun]` c` masa este servit` [i musafirii se a[ezar`. Claire st`tea \ntre Rodrigo [i Nicholas. |n dreapta lui Nicholas se afla Inez, apoi Manoel, \n capul mesei. Lâng` el st`tea Francesca, elegant`, maiestuoas`, sigur` pe ea. Se potriveau perfect. Cina era bogat`, iar abunden]a preparatelor o f`cu pe Claire s` se simt` r`u. Vinul o ame]i, dar continua s` zâmbeasc`. Se ajunse \n sfâr[it [i la toastul serii. Paharele fur` umplute din nou, iar Manoel se ridic` [i vorbi \n portughez`: – E pentru mine un privilegiu [i o onoare... dragul meu prieten Nicholas [i frumoasa noastr` Inez Sarmento... \i [tiu pe to]i prietenii vo[tri aduna]i azi, aici... {i continu` pe acela[i ton. Toat` lumea strig` "Viva!", ciocnir` paharele [i le b`ur` dintr-o \nghi]itur`. Inez str`lucea, Nicholas, intimidat

138

MARY ADLER

[i fericit, \i mul]umi lui Manoel... [i pentru Claire prima parte a torturii se termin`. Când celelalte femei plecar` s`-[i \mprosp`teze machiajul, se duse cu ele. Dar g`l`gia [i parfumurile tari, amestecate, o f`cur` s` se retrag` \n gr`din`. Câteva cupluri se plimbau deja pe acolo... apoi sosir` [i Inez cu Nicholas, zâmbindu-[i ferici]i. Trecur` mai departe, f`r` s-o vad`, dar Claire auzi din spate un glas puternic: – De multe ori fericirea altora aduce celorlal]i triste]e. Era Manoel. |n tonul lui se amestecau ironia [i compasiunea. Claire se \ntoarse. – O astfel de ocazie este \ntotdeauna fericit`, \l contrazise ea. – Desigur, desigur. |ncercam s`-]i prezint condolean]e. Ce vei face, m` \ntreb, acum c` l-ai pierdut pe Nicholas? O ironiza f`r` mil`. Claire ridic` din umeri [i-i \ntoarse din nou spatele. Trebuia s`-l ignore, pentru c` sarcasmul lui o durea. – |]i mul]umesc pentru grij`, dar sunt destul de mare [i pot s` m` lipsesc de un "gardian", cum spui tu. – Poate, dar e[ti \nc` o copil`. Mi se pare foarte trist c` ai fost luat` de lâng` protectorul t`u. Vei g`si, desigur, pe altcineva care s` aib` grij` de tine, de inima ta \nsp`imântat`, dar nimeni nu te va mai iubi la fel de lini[tit ca el. Claire strânse din din]i [i r`spunse ferm: – Asta este, cred c` m` voi descurca. – Dar e dureros, nu? insist` el. Nicholas nu a cerut niciodat` de la tine ceea ce i se cuvenea. Era respectuos, ceea ce \]i convenea de minune. Nici acum nu-]i vine s` crezi c` te-a abandonat pentru o alt`

VIS DE VACAN}~

139

femeie [i te-a l`sat singur`, f`r` nici un altul \n preajm` care s`-]i poarte de grij`. |mi pare r`u pentru situ]ia ta disperat`. St`pânirea de sine a tinerei \ncepuse s` se clatine. Aproape c` ]ip` fiecare cuvânt: – Compasiunea ta m` \nduio[eaz`, dar nu \n]eleg ce am f`cut ca s-o merit. De când am venit pe insul` [i am \ntâlnit-o pe Inez, am sperat c` aceast` nunt` va avea loc. – A[a... r`spunse el. {i pentru a contribui la realizarea acestui plan m`re], ai acceptat de la Nicholas o br`]ar` costisitoare [i l-ai s`rutat de fa]` cu toat` lumea. Mi se pare, draga mea Claire, c` nu te-ai descurcat prea bine. – Br`]ara a fost un dar de ziua mea. Inez [tie. – {i s`rutul? Nu-mi spune! }i-a fost impus de o tradi]ie local`, nu-i a[a? Nu cred c` Inez a \n]eles [i asta! P`rerea mea e c` unirea lor s-a produs f`r` voia ta, mai degrab` decât cu ajutorul t`u. Se \nclin`, iar chipul lui era lipsit de expresie. – Nu \n]elegi nimic, draga mea copil`, nimic. Nu [tii ce \nseamn` adev`rata suferin]`. Te asigur c`, dac` ai fi fost cu adev`rat \ndr`gostit` de Nicholas, acum n-ai fi suferit numai din pricina mândriei r`nite. F`cu o pauz`, apoi strig`: – Rodrigo! Claire f`cu un pas \napoi [i se lipi de stâlpul de la intrare. Nu mai putea suporta prezen]a lui Manoel. Indiferen]a lui o ucidea. – Rodrigo, continu` el, Claire ar vrea s` danseze. Când se termin` acest vals, roag`-l pe Baptista s` cânte o tarantella [i ai grij` s-o \nve]i dansul.

140

MARY ADLER

Se \ntoarse apoi spre Claire [i ad`ug`: – Dansurile de aici sunt cel mai bun leac pentru o astfel de suferin]`. Rodrigo era o persoan` pl`cut`. Nu \ntreb` de ce Claire trebuia l`sat` \n grija lui, de[i probabil i se p`reau ciudate t`cerea [i triste]ea ei. Dans` cu ea, o conduse peste tot [i \i aduse de la bar suc de fructe [i cafea. |n salon, zgomotul era teribil. Chiar [i Nicholas se acomodase [i p`rea s` se distreze foarte bine. Apoi, Francesca deveni punctul de atrac]ie. Se duse la pian, zâmbi [i spuse: – Mi-ar pl`cea s` cânt ceva pentru voi \n seara aceasta. Manoel nu e de acord, pentru c` sunt \nc` obosit`, dar nu-l voi asculta. Este o ocazie special` [i vreau s` adaug contribu]ia mea la fericirea tuturor. Vocea ei era puternic` [i foarte pur`. Se vedea c` exersase mult. Italiana ei era perfect` [i emo]ia cu care cânta \ncânt` audien]a. – Estupeno, senhora! – Da capo! – Outra ve, senhora! Francesca le zâmbi [i reac]ion` la aplauze ca o pisic` \n fa]a smântânii. – M` bucur c` v-a pl`cut. {i mie \mi place piesa. Dar m` reg`sesc mai bine \n cântecele portugheze. Nici o limb` nu exprim` mai bine dragostea decât graiul nostru. Cuvintele ei fur` foarte apreciate. Francesca era un personaj str`lucitor, magnific. Era frumoas`, avea o voce de aur [i, \n plus, era [i foarte \n]eleapt`. Toat` lumea ar fi vrut s-o asculte la nesfâr[it. Ce noroc pe oamenii de pe mica lor insul` s` aib` privilegiul s-o asculte.

VIS DE VACAN}~

141

Que bem fortuna! – Voi cânta \nc` un cântec. Doar unul. Pentru \ndr`gosti]i. Flor de Amor. Era un cântec fermec`tor. Versurile erau banale, dar pline de patos. Claire \[i aminti de cântecul ciob`na[ului care-[i pierduse oaia [i remarca plin` de sarcasm a lui Manoel: – Portughezii sunt mereu \ndr`go[ti]i. Nu [tiai? Majoritatea p`reau n`scu]i cu sim]ul poeziei [i al cântecului \n sânge, de[i unii dintre ei aveau \n loc de inim` o bucat` de o]el. Publicul strig`, cerând mai multe cântece, dar Manoel cl`tin` din cap. Francesca ridic` din umeri: – Contele spune nu, a[a c` trebuie s` ne supunem. Mi-a pl`cut s` cânt pentru voi. |n curând, voi pleca de pe insul`, dar nu cum crede]i mul]i dintre voi, pentru deschiderea stagiunii. Voi renun]a la scen`... Nu continu`. Publicul r`mase f`r` glas câteva secunde, apoi strigar` alarma]i, cerând o explica]ie [i f`când presupuneri. Claire \mpietri. Tâmplele i se r`cir` brusc [i \ncepu s` tremure. Manoel ridic` bra]ul [i f`cu murmurele s` \nceteze. – Nu v` \ntrista]i de vestea pe care v-a dat-o Francesca, dragii mei. Portughezii o vor pierde, \ntr-adev`r, pe privighetoarea lor iubit`, dar ce s`-i faci? A[a e via]a... C`ldura insulei, marea \nvolburat`, simplitatea peisajului nostru au cucerit-o pe Francesca [i ea a hot`rât s`-[i petreac` via]a \n lini[te, al`turi de un so] iubitor. |n seara asta nu v` pot spune mai mult, dar s` nu fi]i surprin[i dac` peste o s`pt`mân` sau dou` ne vom reuni din nou, pentru o alt` logodn`. Trebuie s` mai [ti]i un singur lucru: Francesca se

142

MARY ADLER

va \ntoarce pe insul` [i va cânta din nou pentru aceast` privilegiat` audien]`. A promis! Claire ie[i pe teras`, iar Rodrigo o urm`, credincios. – Nu-i nevoie s` m` \nso]e[ti, Rodrigo. M` simt bine. B`rbatul ezit`, amintindu-[i c` \nsu[i contele \i d`duse \ns`rcinarea de a o supraveghea. Dar se dovedi un perfect gentelman [i pricepu c` voia s` fie singur`. Claire se refugie \n gr`din` [i se a[ez` pe o piatr`, nep`s`toare fa]` de rochia ei elegant`. Inima \i b`tea nebune[te. "Francesca se va \ntoarce pe insul`. A promis." Cuvintele acestea o obsedau. Lucrul de care se temea cel mai tare se \ntâmplase [i o luase pe nepreg`tite. Manoel [i Francesca. Gilberto [tiuse, o avertizase, dar ea preferase s` procedeze precum stru]ul [i s`-[i ascund` capul \n nisip. Iar acum se sim]ea de parc` sufletul \i fusese biciuit. Nu [i-l putea imagina pe Manoel \ndr`gostit, dar [tia foarte bine c` b`rbatul putea juca oricând jocul dragostei, r`spl`tind o femeie care \[i sacrificase o str`lucit` carier` de dragul lui. Probabil c` stabiliser` toate astea \n s`pt`mâna care trecuse. Manoel era mul]umit c` Francesca \l iubea. Sentimentele lui erau mai pu]in importante. {i apoi, nu spusese chiar el c` nu exist` b`rbat care s` n-o adore pe Francesca? Nu-i va fi greu s`-i dea impresia c` e iubit`. Probabil c` de dragul lui Inez [i al lui Nicholas, se ferise s` anun]e propria lui logodn`. Pentru c` nimic nu trebuia c` eclipseze fericirea lor. Era seara lor, trebuia s` le r`mân` \n amintire ca fiind numai pentru ei. Zvonurile aveau s` circule chiar de mâine. Divina Francesca!

VIS DE VACAN}~

143

|n sfâr[it, contele se hot`râse! Ce contes` minunat` va fi! Câteva ma[ini \ncepur` s` plece. Oaspe]ii se \ntorceau acas`. Probabil c` b`trânul Sarmento voia s` plece printre primii, ca s` se odihneasc` bine \naintea plec`rii de mâine! Trebuia s` se \ntoarc` \n castel, printre oamenii ferici]i de acolo, printre lumini str`lucitoare [i zâmbete fericite. Trebuia s`-i mul]umeasc` lui Manoel pentru petrecere [i s` spere c` lacrimile nu vor veni decât când va fi \n sfâr[it singur` \n camera ei.

Capitolul 9 Se hot`râse c` avionul va decola \n jurul prânzului, astfel c` Inez [i tat`l ei aveau destul timp de recuperare dup` petrecerea de ieri. Inez se trezi devreme [i cobor\ pe verand`, \ntr-o rochie alb cu ro[u [i p`rul prins \n coad`. Claire o privea de la balcon. Inez rupse alene o floare [i o mirosi, apoi ridic` fruntea spre cer. Probabil c` se gândea la orele de zbor pân` \n Portugalia. Cu triste]e, pentru c` trebuia s`-l lase aici pe Nicholas, dar [i cu fericirea evenimentelor ce vor urma. Claire se hot`r\ s` coboare. |n hol, Inez aranja florile \n vaza de pe piedestal. – Sunt pentru tine, spuse ea c`tre Claire. Pentru tine [i pentru Nicholas, s` v` ]in` de urât cât voi lipsi. Nicholas va veni s` ia ceaiul cu tine [i eu voi fi geloas`. O privi pe Claire [i zâmbetul ei p`li: – Nu te sim]i bine? \ntreb` ea.

VIS DE VACAN}~

145

– M` doare pu]in capul. Nu era adev`rat, dar nu [tia cum altfel s`-i descrie starea ei. – Probabil c` m` resimt dup` noaptea pierdut`. A fost o petrecere grozav`. Inez, schimb` ea tonul, pot s` te rog ceva? – Sigur. Orice. Claire zâmbi palid. – Nu cred c` pot r`mâne pe insul`. {tiu c` pare un gest lipsit de recuno[tin]`, dup` tot ce ai f`cut pentru mine [i dup` felul \n care m-ai primit \n casa ta, ca pe o sor`. N-am nici o scuz` s` fac a[a ceva... dar trebuie s` plec. – |n]eleg c` e ceva grav, r`spunse Inez, atingându-i bra]ul. Hai cu mine, sus. Vorbim \n timp ce m` \mbrac. Nu ne va deranja nimeni [i \mi vei putea spune ce te fr`mânt`. Claire o urm`, mecanic. Camera tinerei era asem`n`toare cu a ei, dar altfel decorat`. – Stai jos, Claire. }i-ai b`ut cafeaua? Bun... spune-mi ce te sup`r`. De ce trebuie s` pleci de pe insul`? – E doar un sentiment... mi-e greu s` explic despre ce e vorba. Nu pot sta aici, nu-]i pot accepta ospitalitatea, f`r` s`-]i pot oferi nimic \n schimb. – Dar, replic` Inez cu fermitate, ce spui e aberant. Pentru mine, prezen]a ta aici \nseamn` foarte mult. Cât timp voi fi plecat`, vei avea grij` de cas` [i la \ntoarcere vom relua lec]iile. Cred c` altceva explic` ner`bdarea ta de a pleca de pe insul`. E[ti palid`, pari nefericit`... Am dreptate, cara? – Ce pot s` am? Nimic...

146

MARY ADLER

Am fost foarte fericit` aici, pe insul`, dar acum trebuie s` plec, s`-mi câ[tig singur` existen]a. – Dar, Claire, eu [i Nicholas ne gândeam... [tii foarte bine c` ne-am dori s` r`mâi cu noi. Claire se apropie s-o ajute s`-[i trag` fermoarul. – Nicholas se minte singur. E foarte dr`gu] [i sunt sigur` c` sper` s` se \ntâmple a[a, dar nu-[i d` seama c` ce spune e irealizabil. – Poate c` ar trebui s` te mai gânde[ti, poate nu e momentul s` iei acum o hot`râre. E[ti obosit` dup` petrecere [i te doare capul... Decizia asta poate s` mai a[tepte. Claire replic` imediat: – |mi pare r`u. Nu mai poate a[tepta. – Doar nu vrei s` spui c` vei lua urm`torul avion, cât voi fi plecat`? Cel cu care va p`r`si insula familia Monteiro! – Nu. Vreau s` te rog s` m` iei cu tine ast`zi. Chiar [i cel mai mic avion poate transporta patru persoane, ad`ug` Claire repede, \nainte ca tân`ra s` poat` protesta. |mi voi trimite bagajele mari pe mare... Te rog, Inez... Nu-mi pune nici o \ntrebare... doar fii de acord. – Nu pot s` cred, r`spunse Inez. Nu cred c`-]i dore[ti atât de mult s` ne p`r`se[ti... \ncât s` pleci \n felul `sta... {i \n Anglia? Cum vei ajunge \n Anglia? – Cu vaporul sau cu avionul, de la Lisabona. Pot s` m` \ntorc la Oporto pentru nunt`. – Po]i? Inez era agitat`. – Nu te \n]eleg, Claire.

VIS DE VACAN}~

147

Ieri, nici nu te gândeai la asta, iar ast`zi pari atât de hot`rât`! Ce va spune Nicholas? Ce va spune tata? Nu po]i face a[a ceva. E prea brusc, prea nebunesc, prea de ne\n]eles! ~sta e singurul lucru pe care nu-l voi face pentru tine. – Spune-i tat`lui t`u, Inez. Poate c` el va fi de acord. Peste o jum`tate de or`, senhor Sarmento veni dup` ea \n gr`din`. – Ce am auzit, draga mea copil`? Sper c` Inez nu a \n]eles bine. Doar nu ne vei p`r`si tocmai acum! – E cel mai bine a[a, senhor. Inez poate aduce o prieten` din Portugalia s` stea cu ea aici, pe insul`. – |n momentul `sta, nu sunt nelini[tit \n privin]a ei. |l are pe Nicholas [i are prieteni aici, pe insul`. Dar tu, minha cara, vei fi singur` când te vei \ntoarce \n Anglia. Poate c` sunt un pic cam deplasat [i cam sentimental, dar m` doare s` v`d c` vei rupe leg`turile care s-au n`scut \ntre tine [i familia mea. {i apoi, nu-]i dore[ti s` fii mereu al`turi de Nicholas? – Ba da, dar nu voi sta \n casa lui. – Cred c` te pripe[ti. De ce s` nu st`m de vorb` cu to]ii? Eu, tu, Nicholas, Inez? E[ti sincer`, e[ti deschis`, iar noi suntem prietenii t`i. – E prea târziu pentru asta, senhor. Tot ce vreau este s`-mi da]i voie s` vin, ca s` m` pot apuca de \mpachetat. – E[ti foarte impulsiv`, foarte dificil`. Exact ca Nicholas. Mi-e la fel de greu s` \n]eleg ce e \n mintea ta. Dac` insi[ti s` pleci, vei r`ni mult` lume. Nu-]i dai seama de asta. Dar, \nainte ca ea s` r`spund`, ad`ug`: – Nu asta e important, \ns`. Cred c` dorin]a ta a fost justificat`... nu-mi dau seama de ce anume, dar \n]eleg c` s-a \ntâmplat o catastrof`.

148

MARY ADLER

Se vede c` e[ti foarte nefericit`. Trebuie s`-]i spun c` am trimis deja dup` Nicholas [i, dac` nu m` \n[el, ma[ina care vine e a lui. – Voi vorbi cu el mai târziu, hot`r\ Claire. Se \ndrept` spre gr`din`. |n ciuda insisten]ei lui Inez, a b`trânului [i chiar \n pofida dorin]ei lui Nicholas, [tia c` trebuie s` p`r`seasc` insula. Nu va putea s`-l mai vad` niciodat` pe Manoel. Voia s` se \ntoarc` \n Anglia [i s` munceasc`, s` uite tot ce se \ntâmplase aici. {i asta \nainte ca logodna lui Manoel cu Franceca s` fie anun]at` oficial. Poate c`, fugind, se va putea ap`ra. Poate c` tr`s`turile chipului s`u nobil, arogan]a lui, toate am`nuntele personalit`]ii sale vor deveni vagi, \ndep`rtate. |n monotonia muncii avea poate s` uite tot ce o f`cea s` sufere. |n câteva luni, perioada petrecut` pe Santa Catarina va fi doar un vis frumos de vacan]`. Pentru c` asta [i fusese – doar un vis. Genul de vis care te schimb` pentru totdeauna. Nicholas o prevenise, dar nu-l ascultase. Gilberto o avertizase [i nu crezuse. Ce determin` oare un om s`-[i p`streze credin]a, \n ciuda tuturor dovezilor care arat` c` se \n[al`? Dar crezuse ea cu adev`rat c` un b`rbat precum contele, cu experien]a lui, cu pozi]ia lui social`, cu averea lui imens` avea s` se \ndr`gosteasc` vreodat` de Claire Wyndham, care nu avea nimic decât sinceritatea [i o \nf`]i[are atr`g`toare? F`r` s` vrea, se gândi din nou la Manoel. La castel, oaspe]ii se vor trezi târziu. Vor face baie \n piscin`, vor merge la plaj`, apoi contele [i Francesca se vor plimba \mpreun`, poate chiar la pe[teri. La prânz, Manoel se va uita pe cer [i va spune: "Uite-l pe Rodrigo, cu familia Sarmento. Aterizare u[oar`, amigo!"

VIS DE VACAN}~

149

Iar vorbele lui nu s-ar schimba nici dac` ar [ti c` al`turi de ei p`r`se[te insula [i Claire. |l auzi pe Nicholas strigând-o. Era singur. – Nu trebuia s` vii, dragul meu. Atâta drum te poate obosi. – Ce puteam face? Mi-ai pus viitoarele rude pe jar! De ce, Claire?... Draga mea, ar`]i foarte tulburat`. Ce se \ntâmpl` cu tine? – Pentru numele lui Dumnezeu, las`-m` \n pace. Nu vreau s` mai explic nim`nui nimic. Nu cred c` am cerut ceva imposbil. Vreau doar s` plec o dat` cu ei. – Haide, nu te mai sup`ra! Sunt \ngrijora]i pentru tine, asta-i tot. Vor s` fac` tot ce pot pentru tine ca s` fii fericit`, dar nu v`d cum plecarea de una singur` la Londra te-ar putea ajuta... Nici eu nu v`d de ce vrei s` pleci [i nu sunt de acord cu decizia ta. – Bine, r`spunse Claire, \ntristat`. Voi g`si alt` cale. – Ascult`-m`, interveni Nicholas. Mi se pare ciudat c` vrei s` pleci a[a brusc. N-are nici un sens. Ieri, nici nu te gândeai la asta, [i dintr-o dat`... Trebuie s` [tiu de ce, Claire, am acest drept. Tân`ra t`cu, nemi[cat`. – Dac` ar fi fost vorba despre altcineva, m-a[ fi gândit c` este implicat un b`rbat. Dar nu g`sesc pe nimeni care s` se potriveasc` b`rbatului visurilor tale... Claire \l opri cu un gest scurt. – A[adar, am ghicit, nu-i a[a? \ntreb` el. E vorba de Manoel... T`cerea ei era un r`spuns suficient. – |mi pare r`u, Claire. A[ fi ghicit poate mai de mult, dac` n-a[ fi fost atât de preocupat de mine \nsumi.

150

MARY ADLER

Le voi spune lui Inez [i tat`lui ei c` nimic nu te poate convinge. Las` asta \n seama mea. – {i voi putea pleca ast`zi cu ei? – Cred c` da. M` voi \ngriji de asta personal. D`-mi pa[aportul t`u, \l voi duce chiar eu la aeroport. Dar, dat fiind c` e avionul contelui, probabil c`-l vor anun]a. – Nu trebuie s` [tie. – M` voi descurca. Dar Rodrigo? – E un tip dr`gu]. M` va accepta. Dac` po]i s` m` aju]i acum, Nicholas, \]i voi fi ve[nic recunosc`toare. {i... te rog... nu-]i fie mil` de mine. Nu-mi pare r`u... voi suferi pân` când voi reu[i s` scap de amintirile astea. – |mi pare r`u c` te-am adus aici. – Nu spune asta. E o parte important` din via]a mea. Cred c` ar trebui s` te duci s-o anun]i pe Inez. – Da, cred c` da. Claire privi \n urma lui. Spusese adev`rul. Nu-i p`rea r`u c` tr`ise toate astea. S` te \ndr`goste[ti de Manoel era u[or [i poate c` `sta fusese nenorocul multor femei. Era la fel de fragil` ca toate celelalte. Se \ntoarse spre cas`. Holul era pustiu, dar \n salon se auzeau voci. Urc` [i se apuc` de \mpachetat. Fiecare clip` \nsemna o nou` durere. Era nevoit` s` plece, s` rup` leg`turile cu Inez [i cu Nicholas [i s` se lipseasc` de compania b`trânului senhor. {i toate astea din pricina lui Manoel. Destinul \i juca feste. S`-l piard` pe Manoel \nsemna s`-[i distrug` dreptul la fericire [i s` sufere poate pentru tot restul vie]ii. Bagajele erau f`cute [i Claire se hot`r\ s` coboare.

VIS DE VACAN}~

151

Inez [i senhor Sarmento o a[teptau. – Nicholas va veni \n curând s` ne ia. Mâine, vei putea s` vezi dragul nostru ora[. |nainte de a pleca spre Anglia, vei avea atâtea locuri de vizitat... B`trânul Sarmento \i povesti despre ora[ul s`u natal pân` când Nicholas se \ntoarse s`-i ia. – Gata. Putem pleca, zise acesta, gr`bit. – Te-ai \ntâlnit cu Rodrigo? \ntreb` Claire. – Nu. Mi s-a spus c` s-a dus la aeroport dis-de-diminea]`, dar \ntre timp a plecat. Sunt sigur c` se va \ntoarce \ns` la timp. Drumul cu ma[ina fu mai scurt decât [i-ar fi dorit Claire. Voia s` mearg` a[a la nesfâr[it, s` nu ajung` niciodat`... Rodrigo \i \ntâmpin` cu o plec`ciune: – Totul e aranjat. Suntem gata de plecare, senhor. Nicholas d`du mâna cu viitorul s`u socru. – Ate a vista, fiule. Nu lucra prea mult. O voi trimite pe Inez \napoi. Nicholas se \ntoarse spre Rodrigo: – N-am avut timp s` te anun], dar va trebui s` iei [i un al treilea pasager. – Pe cine? Pe domni[oara Wyndham? – Vrea s-o \nso]easc` pe Inez. – Dar, Nicholas, nu pot face asta. |n]elegi \n ce situa]ie m` aflu. Avionul este al lui Manoel. M-a angajat s`-i duc pe Inez [i pe senhor Sarmento. Trebuie s`-i cer consim]`mântul. – Nu cred c` va avea ceva \mpotriv`. Lui Claire i se p`ru c` Nicholas nu insist` suficient.

152

MARY ADLER

– Vreau neap`rat s` plec, Rodrigo. Avionul poate lua patru pasageri... – Mi-ar pl`cea s` te ajut, dar nu putem pleca f`r` permisiune. Putem trimite pe cineva s`-i spun` lui Manoel. – Nu va fi necesar. Sunt sigur` c` va fi de acord. – Nu [tiu... |n]eleg c` e[ti prieten` cu Manoel, dar de ce nu i-ai spus seara trecut` c` vrei s` pleci? A[a, [tiam cu to]ii cum st`m. – A[a sunt femeile, interveni Nicholas. Claire s-a trezit de diminea]` cu gândul c` vrea s` plece \mpreun` cu Inez. – {i apoi te vei \ntoarce cu noi? \ntreb`, logic, Rodrigo. – Uite ce e – Claire ajunsese la cap`tul r`bd`rii – las`-l pe Nicholas s`-[i asume responsabilitatea pentru asta. Trebuie s` plec [i gata. Rodrigo, e aproape dou`sprezece. E momentul s` decol`m. Nicholas, care ar fi preferat s` moar` decât s-o lase s` plece, \nt`ri: – Mai sunt zece minute. Deodat` \ns`, v`zu c` Rodrigo se schimb` la fa]` [i exclam` u[urat: – Manoel! Uite, \i po]i cere chiar lui permisiunea. Ma[ina contelui opri brusc [i el se d`du jos cu un aer feroce. Nu venea, desigur, s`-i dea binecuvântarea pentru plecare! – Abia am primit biletul de la tine, Nicholas! {i, din nefericire, m` aflam de cealalt` parte a insulei [i servitorul nu m-a g`sit. Apoi se adres` lui Claire: – Ce \nseamn` asta? Am auzit c` vrei s` p`r`se[ti insula pe nepus`-mas`. Foarte interesant! {i, de asemenea, interzis! Nicholas o tr`dase! Contele era nervos [i ]ipa, dar Claire nu mai sim]ea team`. – De ce interzis? Mai e loc pentru \nc` doi \n avion.

VIS DE VACAN}~

153

Sau nu vrei s` m` la[i pentru c` e avionul t`u [i n-ai fost consultat? – Claire! zise Inez, scandalizat`. – Exact. E avionul meu [i nu vei c`l`tori cu el azi! – Cum? Nu am mai auzit \n via]a mea... – Am hot`rât [i a[a va r`mâne. Se plec` \n fa]a Inezei [i spuse: – La revedere. C`l`torie pl`cut`! Apoi, mai pu]in ceremonios, i se adres` lui Rodrigo: – Imediat ce senhor [i senhora vor urca la bord, vei decola. O prinse de mân` pe Claire [i o ]inu strâns ca s` nu fug`, apoi o târ\ dup` el departe de pist`. – Manoel, \l rug` ea, d`-mi drumul, te rog. M` doare. – {i pe mine m-a durut. A[a c` fii recunosc`toare c` nu te doare cât a[ vrea eu. Nu-i d`du drumul, astfel c` tân`ra urm`ri resemnat` plecarea avionului. Zgomotul lui acoperi cuvintele lui Manoel, din care nu pricepu decât: – ... n-am fost \n via]a mea mai nervos, mai jignit. Vei merge cu mine la castel pentru prânz. Claire se a[ez` cuminte \n ma[in`. B`rbatul p`rea schimbat: mai b`trân... mai obosit... Tot drumul pân` la castel nu mai scoase o vorb`. St`teau atât de aproape [i erau, totu[i, atât de \ndep`rta]i. Manoel spusese c` dorin]a ei de a pleca \l r`nise. Dar cum?

154

MARY ADLER

***

Prânzul fu servit pe terasa din spatele castelului, al`turi de familia Monteiro, de Gilberto, Francesca [i senhora Pantal. Lui Claire nu-i era foame [i nici nu se sim]ea bine \n compania lor. – Ce a]i f`cut \n diminea]a asta? \ntreb` el, cu un zâmbet larg. Gilberto r`spunse: – Eu [i Francesca ne-am certat iar`[i, f`r` nici un rezultat. Mâine vom discuta poate din nou acela[i lucru, ne vom aminti c` are probleme cu gâtul dup` fiecare stagiune, iar ea \mi va spune ca de fiecare dat` c` sunt un b`rbat minunat [i c` se va m`rita cu mine [i va fi foarte fericit`... \ntr-o bun` zi! – Gilberto... nu e[ti deloc r`bd`tor, replic` Francesca. Cum a[ putea s` m` hot`r`sc aici, pe insul`? Aerul e atât de \nmiresmat, marea e atât de frumoas`... Aici nu e un loc pentru a ne testa iubirea... e prea u[or... Mirat` [i aproape ame]it` de conversa]ia de ne\n]eles dintre cei doi, Claire privi c`tre Manoel. Dar expresia lui nu-i spuse nimic. Claire voia s` afle mai multe. Trebuia s` \n]eleag` ce se petrece! Declara]ia de ieri a Francesc`i nu \nsemnase nimic? Dar chiar Manoel spusese c` femeia va renun]a la carier` pentru un mariaj de succes. Cu cine? Gilberto recunoscuse c` o iubea pe Francesca, dar [i el era convins c` ea \l place pe conte.

VIS DE VACAN}~

155

Senhora Pantal se ridic` de la mas`, un exemplu pe care-l urmar` toate celelalte femei. Claire era hot`rât` s` plece cât mai curând. Voia s`-i mul]umeasc` lui Manoel pentru prânz [i s` se retrag`, dar b`rba]ii se adunaser` laolalt` [i nu putea s`-i deranjeze. Ie[i s` se plimbe prin gr`din` [i, la un moment dat, sim]i c` Manoel se afl` \n spatele ei. |l a[tept`, dar \i fu fric` s`-l priveasc`, de team` c` avea s` \ntâlneasc` aceea[i expresie batjocoritoare pe chipul lui. – Claire... trebuie s` vorbim. Vino cu mine, te rog. Ea \l ascult`, orbe[te. O conduse \n camera unde \i ar`tase cândva colec]ia lui de art`. – Ia loc [i nu mai tremura, te rog. Din câte [tiu, nu te amenin] cu vreun pistol. Nu voi face niciodat` a[a ceva. – Manoel, ce-am f`cut? Ce te-a \nfuriat atât de tare \ncât nici nu mai voiai s` vorbe[ti cu mine? El se \ndrept` spre fereastr`. – |]i voi explica, spuse el, calm. Mesajul pe care mi l-a trimis Nicholas era foarte scurt. Spunea doar c` vrei s` pleci de pe insul` [i c`, dac` nu d`deam nici un semn pân` la ora dou`sprezece, va considera t`cerea mea ca pe o aprobare a planului t`u. La sfâr[it scrisese ora – era zece – dar când l-am primit era dou`sprezece f`r` dou`zeci [i m` aflam departe de aeroport. Nu pot s`-]i descriu cum m-am sim]it. – Dar... dar de ce, Manoel? – Cred c` e[ti nedumerit`. Te-ai gândit s` pleci pur [i simplu, f`r` s` m` \ntrebi, f`r` s`-]i pese de mine. Nu [tiai c` Nicholas mi-a scris, nu-i a[a? – Nu...

156

MARY ADLER

– Inten]ionat ai vrut s` pleci f`r` [tirea mea? – Da, vezi tu... – {i te-ai distrat, imaginându-]i cât de furios aveam s` fiu? Cinicul cu inima frânt`! Dumnezeule! A fost o \ntâmplare nefericit` s` m` \ndr`gostesc de o femeie atât de \nsp`imântat` de sine \ns`[i \ncât s` fie gata s` se m`rite cu prietenul din copil`rie sau s` fug` departe, dar m` voi descurca. Te voi face s` m` iube[ti! – Suntem amândoi nebuni? [opti Claire. Nu m` po]i iubi... – Ba te iubesc [i cred c` [i tu m` iube[ti deja pe jum`tate. – Manoel, \l rug` ea, te rog, mai spune-mi o dat`... – Te iubesc... – Dar nu m` po]i iubi a[a, dintr-o dat`. Iubirea cere timp. – Cere timp, repet` el. Por deus, ai dreptate, dar englezii sunt cu capul \n nori [i au inima de piatr`. Te iubesc, pe via]a mea! – {i vrei s` m` faci s` m` \ndr`gostesc de tine? Când Manoel? Când? – Chiar acum! spuse el, luând-o \n bra]e. O s`rut` s`lbatic, apoi tandru, [optindu-i: – Nu-]i va fi greu, draga mea. E atât de u[or s` iube[ti, când e[ti iubit la rândul t`u. Se \ndep`rt` apoi de ea [i-i ceru cu un zâmbet palid: – Spune-mi adev`rul despre Nicholas. M-am chinuit atâta din pricina asta. Cât de mult l-ai iubit? – La fel de mult cât m-a iubit [i el [i \n acela[i fel. Doar nu te-ai gândit c` a fost altfel! – Ba da. Am fost gelos [i m-a durut. Pentru c` el \]i era prieten de mult timp. |l auzeam cum vorbe[te cu tine [i nu puteam suporta.

VIS DE VACAN}~

157

– Dar nu mi-a vorbit niciodat` cum o faci tu. Manoel continu`, pasionat: – De la bun \nceput prietenia dintre voi mi s-a p`rut ciudat` [i frustrant`. Un b`rbat [i o femeie atât de apropia]i, la o vârst` la care te po]i \ndr`gosti... Iar tu e[ti atât de frumoas` [i de adorabil`, \ncât am crezut c` se va c`s`tori cu tine... Nu-]i po]i imagina cât de bine m-am sim]it când am auzit c` s-a logodit cu Inez. Claire \[i imagina perfect. Avusese acela[i sentiment când aflase despre Francesca [i Gilberto. – Mi-ai vorbit atât de urât ieri... \[i aminti Claire. – Nu asta am vrut. Am ie[it dup` tine s` te v`d, s` te \mbr`]i[ez... dar tu \l urm`reai pe Nicholas [i am r`mas la unica mea dilem`... Cum e posibil s` iube[ti [i s` ur`[ti atât de mult pe cineva? – Manoel, \mi pare r`u, dar nu m-ai pl`cut de când m-ai v`zut prima oar`. – Nu, copila mea. A fost ceva mai puternic [i mai periculos de atât... Mi-a[ fi dorit s` pleci din via]a mea, s` nu te fi cunoscut niciodat`. Vezi tu, nu voiam s` m` c`s`toresc niciodat`, din anumite motive. – Nicholas mi-a spus unul dintre ele. Nu credeai c` va exista o femeie care s` te iubeasc` doar pentru tine. – Am \ntâlnit atâtea femei, explic` el, [i nici una nu m-a f`cut s` simt puterea dragostei. Apoi, tu ai venit pe insul` [i am \nceput s` simt ce nu sim]isem niciodat`. – Dar ai plecat... – Era inevitabil. Aveam multe de f`cut [i \ntârziasem destul pe insul`... din vina ta. {i apoi, trebuia s` m` \ndep`rtez de tine, eram nesigur.

158

MARY ADLER

– Ai fugit [i m-ai l`sat s` cred c` nu te voi mai vedea niciodat`. Cum ai putut? – Trebuia s` te fac s` suferi, nu pricepi? – Dar atunci... de ce te-ai \ntors atât de repede? {i cu noi oaspe]i? – Nu puteam ignora prezen]a lui Nicholas aici. Când mi-am dat seama c` te iubesc cu adev`rat, am vrut s` m` \ntorc. Mi-am adus prietenii pe insul`, ca s` am un pretext s` te invit des la castel. – Ai fost atât de dr`gu] cu mine când ne-am rev`zut! – Mi-a[ fi dorit s` fiu [i mai dr`gu]. Voiam s` fii a mea. Dar Nicholas era \nc` aici [i se p`rea c` prietenia voastr` evolueaz`. De aceea, ]i-am interzis s`-l mai vezi. – Puteai s` faci altceva. S`-mi m`rturise[ti c` m` iube[ti. – Un b`rbat nu gânde[te a[a. |nainte de a-[i declara iubirea, trebuie s` fie sigur c` inima fetei \i apar]ine. Am vrut s` aflu dac` m` iube[ti, dar tu erai mereu distant`. M-ai chinuit \ngrozitor. – Nu-i adev`rat! – Iar când trebuia s` r`mâi singur` \n Casa Venusta, mi-am zis c` te voi aduce cu orice pre] la castel. Dar n-ai vrut. }i-era team` de mine. – Dragule, nu-mi era fric` de tine, ci de faptul c` nu m` vei putea iubi niciodat`. De asta am vrut s` fug ast`zi. – Doar nu credeai c` vei sc`pa de mine. Te-a[ fi urm`rit. A[ fi ajuns la Lisabona \naintea ta! – Manoel, \l \ntrerupse ea, dar Francesca? – Francesca? Ce leg`tur` are cu noi? – E adev`rat c` e logodit` cu Gilberto? – Gilberto o iube[te foarte mult.

VIS DE VACAN}~

159

– Dar toat` lumea credea c` va deveni contes`. – {i au crezut despre multe altele... – Dar Gilberto era convins c` ea te iube[te. – Gilberto e nebun. |n orice b`rbat vede un rival. Pentru el am invitat-o aici, s` fie \mpreun`. |mi pare r`u c` sufer`, pentru c` e teribil s` ajungi sclavul unei femei ca Francesca. – Manoel, n-ai fost nici o clip` \ndr`gostit de ea? – Meu deus, no! Mi-a fost chiar greu s` fiu politicos cu ea. N-o intereseaz` decât felul \n care este perceput` de ceilal]i. E plictisitoare! Claire t`cu, mul]umit`. – {i acum, minha bella amada, trebuie s` stabilim ce vom face pe viitor, zise el. Vei locui la castel [i apoi vom pleca la Lisabona, s` stabilim data c`s`toriei. Cineva b`tu la u[`. Era servitorul: – M` scuza]i, senhor, dar cineva v-a v`zut intrând aici. Senhor Benton a venit la castel [i vrea s` v` vad`. – Condu-l \n bibliotec` [i adu ceaiul pentru trei persoane. – Manoel, [opti Claire, \i vom spune? – Vom spune tuturor. Mâine, toat` lumea ne va felicita la petrecere. S` fie pentru tot restul vie]ii al`turi de Manoel! Ce altceva \[i mai putea dori? se gândi Claire.

Sfâr[it