Virusologie, Bacteriologie Si Parazitologie

VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE SI PARAZITOLOGIE PROFESOR DR. MARGARETA BEJINAR

STAPHYLOCOCCUS AMG – HENRI COANDA IC DOBRIN REBECA - CUCU SANDA - PAP MARCELA

DEFINITIE • Staphylococcus este un gen de bacterii grampozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine.

GENERALITATI • Genul Staphylococcus include la ora actuală (2006) de specii - denumite generic "stafilococi". Majoritatea sunt nepatogene și fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și altor organisme. O parte pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în sol.

• Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea țesuturilor.

Stafilococii patogeni dispun de o serie de factori de virulență: leucocidina, hemolizina, diferite toxine, coagulaza - o adezină specifică importantă în procesul infecțios și altele.

În laboratorul de microbiologie se testează în mod curent calitatea stafilococilor de a produce coagulază, pentru diferențierea între speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai adesea nu product coagulază).

În urma acestui test, stafilococii sunt grupați în coagulazo-pozitivi și coagulazo-negativi. -Stafilococi coagulazo - pozitivi Staphylococcus aureus -Stafilococi coagulazo - negativi: Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus saprophyticus Toxinele stafilococice sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un conținut relativ redus de apă. Deși procesul de gătire omoară bacteriile, unele toxinele sunt rezistente la temperatură, nefiind distruse nici după fierberea câteva minute.

Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a organismului. Se gasesc in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra anterioara. Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti la unele dezinfectante si antiseptcice sau apar la cei cu diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.). Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate.

Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie).

Stafilococi coagulazo-pozitivi : Staphylococcus intermedius, un colonist frecvent al dermului unor animale. Poate produce infecții la câini și pisici și, mai rar, la oameni (zoonoze). Această specie este frecvent purtătoare de gene care conferă multirezistență la antibiotice.

S. epidermidis, este o specie coagulazo-negativă, o bacterie comensală întâlnită frecvent pe piele. Deși în mod obișnuit nu este patogenă, poate cauza infecții severe la pacienții imunocompromiși, imunosupresați sau cu catetere. S. saprophyticus este o altă specie coagulazonegativă care poate cauza infecții ale căilor urinare.

Staphylococcus aureus: Dintre stafilococii coagulazopozitivi, o singura specie este patogena pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel dupa culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute pe medii de cultura. S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip special de septicemie, numită piemie.

Patogenitatea S. aureus Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce: - capsula protejează bacteria de acțiunea celulelor și mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoză, leucocite, macrofage) și favorizeaza în același timp aderența bacteriei - peretele celular al bacteriei conține mai multe substanțe care declanșează reacțiile inflamatorii în organism, (substanțe care determină apariția febrei) și inhibă mecanismele de aparare ale organismului. - la nivelul peretelui celular există acizi teicoici, care ajută la atașarea stafilococilor de suprafețele mucoaselor.

Habitat: • colonizează nările şi tegumentul • constituenţi ai florei normale cutanate • (barieră de apărare antimicrobiană)

• Staphylococcus aureus: suport material al transmiterii – – – – – – – – –

sol, apa de mare şi apa dulce, suprafaţa plantelor, fructe, alimente, îmbrăcăminte, mobilier, covoare, praful şi aerul din încăperi

CARACTERE DE CULTURA

• pe medii solide: – colonii: „S”;

• în medii lichide : – tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul tubului

Rezistenţă faţă de ag. fizici, chimici ,biologici • rezistă – în culturi, la frigider – câteva luni; – în puroi uscat – 2-3 luni;

• relativ rezistenţi la – antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70º)

• distruşi în 60 minute la temperatura de 60ºC • sensibili la bacteriofagi, la UV

Rezistenţă  DEOSEBIT DE REZISTENŢI LA ANTIBIOTICE !!!  Peste 95% rezistenţi la penicilină  Tulpini rezistente la meticilină (oxacilină) = polirezistente (cefalosporine, eritromicina, clindamicina)  MRSA (stafilococ auriu meticilinorezistent)  Sensibil la vancomicină

Procesul infecţios de tip stafilococic

• PROCES INFECŢIOS DE TIP INVAZIV

• TOXIINFECŢII DE ETIOLOGIE STAFILOCOCICĂ

Proces infecţios de tip invaziv • • • • • • • • •

Foliculita – infecţia foliculului pilos Furuncul – abces în jurul foliculului pilos Hidrosadenită – infecţia glandei sudoripare Panariţiu – infecţie peri- sau subunghială Impetigo stafilococic Mastită Infecţii ale plăgilor chirurgicale, muşcate, tăiate Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc. Infecţii urinare, uretrită, cistită, pielonefrită

• Focare septicemice – pulmonar (pneumonii, pleurezii) – renal – osos, articular – meningo-cerebral – aparat circulator (endocard, pericard, endoteliu vascular)

Toxiinfecţii de etiologie stafilococică Toxiinfecţia alimentară stafilococică  Ingestia enterotoxinei termorezistente elaborată în aliment  Suficientă cantitate foarte mică

 Sursa:  om – furuncul, sinusită, rar portaj asimptomatic  animal – mastită, furunculoză  alimente: lactate, carne, ouă, peşte

 latenţă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore, refacere 12-24 ore

Leziuni de natură toxică cutanate „sindromul pielii opărite stafilococice” • = boala exfoliativă generalizată(boala Ritter) • • • •

este necroza de origine toxică a epidermului cauzată de toxina exfoliativă apare iniţial eritemperioral care se extinde apoi la totcorpul apariţia bulelor mari cu lichid clar este urmată de ruperea straturilor superficiale ale epidermei • vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la apariţia anticorpilor protectori

„sindromul pielii opărite stafilococice”

Sindrom de şoc toxic stafilococic STTS • • • • • •

hipertermie hipotensiune vărsături, diaree mialgii insuficienţă hepatică şi renală acută descuamarea tegumentelor palmare şi plantare • stare de şoc

Tratament: • Efectuarea antibiogramei este obligatorie pentru toate tulpinile de stafilococi izolate din diverse infecţii • Rezistenţă crescută prinproducerea de betalactamaze, enzime care neutralizează antibioticele gen penicilină, cefalosporine • modificarea unor proteine ale peretelui celular • Antibioticele de elecţie sunt Oxacilina şi Nafcilina

Tratament: • Infecţiile grave sau infecţiile asociate cu bacteriemie/septicemie • tratament cu antibiotice pe cale parenterală (injectabilă) • infecţiile pielii, ale ţesuturilor moi sau ale căilor respiratorii • tratament prin administrare orală

Profilaxie: • măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare • spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu pacienţii • utilizarea mănușilor • determinarea portajului nazal de S. Aureus • administrarea profilactică de antibiotice pre si post-operator.