Vin Spumant

Tema proiectului:

Proiectarea unei linii tehnologice pentru producerea vinului spumant.

1

Planul proiectului: 1.Caracteristicile materiei prime și a produsului finit. 2.Stabilirea schemei tehnologice . 3. Stabilirea liniei tehnologice.

4. Alegerea unei mașini ce execută o operație importanată in prelucrarea  produsului.  produsului. 5. Prezentarea unui subansamblu din cadrul mașinii. 6. Calculul organologic al unui organ de mașina.

7. Reguli de protecția muncii în cadrul liniei tehnologice. 8. Bibliografie.

2

Planul proiectului: 1.Caracteristicile materiei prime și a produsului finit. 2.Stabilirea schemei tehnologice . 3. Stabilirea liniei tehnologice.

4. Alegerea unei mașini ce execută o operație importanată in prelucrarea  produsului.  produsului. 5. Prezentarea unui subansamblu din cadrul mașinii. 6. Calculul organologic al unui organ de mașina.

7. Reguli de protecția muncii în cadrul liniei tehnologice. 8. Bibliografie.

2

1.Caracteristicile materiei prime si a produsului finit. Vinurile spumante fac parte din categoria băuturilor alcoolice speciale ce au un conținut ridicat de dioxid de carbon de origine or igine endogenă, obșinut prin fermentarea naturală in sticlă sau in rezervoare și care la temperatura de 20˚C dezvolta in interiorul recipientului o presiune de minim obiț Inuta exclusiv prin fermentarea fermentarea alcoolică, naturală completă, 0,35MPa. Vinul este o bautura obițInu sau partială a strugurilor proaspeți, zdrobiți sau nezdrobiți, ori a mustului de struguri. Taria alcoolică a vinului nu po ate fi mai mică de 8,5% volume. Vinul spumant este de obicei alb sau roz, dar există și multe exemple de vin spumant roșu, cum ar fi italianul  Brachetto sau australianul Shiraz spumant. Dulceața vinului spumant poate varia de la extra -sec „brut” până la dulce „doux”. Vinul spumant conține un nivel semnificativ de dioxid de carbon, spre deosebire de cel spumos, care este imbogățit cu dioxid de carbon. carbon.

1.1 Caracteristicile materiei prime . Producerea vinului de baza cuprinde operatiile clasice de obtinerea vinurilor albe seci. Strugurii se recolteaza cind au o aciditate de 6-7g acid sulfuric/l și o concentrație de zahăr de 170g zahăr/l, ei sunt supuși procesului procesului de presare , fară zdrobire și desciorchinare, desciorchinare, în prese discontinue verticale. Se obține un randament de aproximativ 50% în must care este folosit în fabricarea vinului- materie primă. Mustul trebuie sa aibă o densitate minima de 1,085, un conținut de zahăr de 170-204g zahăr/l și o aciditate totală de 6g acid s ulfuric/l.

Mustul se limpezește cu 5 -6g diozid de sulf/l, asociat cu bentonita in aproximatie de 25-30g/hl, se inseminteaza cu drojdii selectionate si se fermenteaza. Limpezirea mustului se face pentru eliminarea fractiunilor de proteina insolubila, iar fermentarea se face in vase de lemn, la care se lasa un gol de 8%, la o temperatura a mediului care sa nu depaseasca depaseasca 20  C.  C. Vinul-materie prima este supus unor operatii tehnologice pentru conservarea aromei si gustului, dar si conferirii unei stbilitati. Operatiile de ingrijire sunt umplerea golurilor, pritocul, egalizarea, cupajarea, cupajarea, limpezirea si stabilizarea lor. Vinul de bazabaza- producerea acestuia acestuia este este reglementata prin normele interne. Se urmareste urmareste ca temperatura vinului cupaj, in momentul folosirii la tiraj, sa fie egala sau cit mai apropiata apropiata de temperature spatiului in care va avea loc fermentarea in butelii. In acest timp, vinului cupaj sunt determinate pe linga proprietatile fizico-chimice si organoleptice si de alte caracteristici cum sunt: - aciditatea reala, numita pH sau aciditate actuala numita aciditate tonica exprima concentratia in ioni de hidrogen din vin, influenteaza gustul si insusirile organoleptice, vinurile cupaj folosite au valori ale pH-lui cuprinse intre 3,1-3,5; -continutul in alcool inainte de tiraj este de minim 9,7% vol. alcool. Daca depaseste11% depaseste11% vol. alcool, exista marele pericol ca sa nu se desavirseasca fermentarea zaharului adaugat vinului de tiraj si a presiunii dorite in butelie;

3

-aciditatea totala a vinului este de 4,5g acid sulfuric/l, iar aciditatea volatila este de 8g acid sulfuric/l, aceasta daca depaseste cu 0,5g acid sulfuric/l inhiba activitatea drojdiilor si scade calitatea vinului spumant; -continutul in zahar rezidual din vinurile folosite la tiraj trebuie sa fie de maxim 4 g/l; -continutul total in dioxid de sulf este maxim 125mg dioxid de sulf/l, iar conyinutul in dioxid de sulf liber este de maxim 25mg dioxid de sulf/l; -continutul in metale grele, in special de fier, trebuie sa fie mic, sa nu depaseasca 4-5mg/l; - conditii microbiologice: vinul trebuie sa fie sanatos, lipsit de microorganisme, se admit celule de Saccharomyces elipsoideus si unele bacterii lactice; - condtii organoleptice: lichid limpede, lipsit de corpuri straine in suspensie, culoare galben, galben-verzuie, lipsit de mirosuri straine, lipsit de astrigenta, amareala sau gusturi particulare.

1.2 Caracteristicile produsului finit. Vinul spumant este produs într- un mod relativ asemănător cu vinul liniștit, existând însă anumite diferențe. În podgorie, strugurii sunt culeși devreme, când încă mai conțin un nivel ridicat de aciditate. Spre deosebire de producția de vin liniștit, nivelul ridicat al zahărului nu este de dorit. În momentul culesului trebuie avut grijă la evitarea contactului cu tanin și alți compuși fenolici, drept pentru care mulți producători premium aleg în continuare culesul manual în dauna celui mecanic, în timpul căruia boabele se pot sparge și pot încuraja macerarea dintre pieliță și suc. Locul de procesare al strugurilor se află de multe ori aproape de podgorie, pentru ca strugurii să fie presați și separați de pielița lor cât mai repede cu putință. Soiuri roșii, precum Pinot Noir, pot fi folosite în producția de vin spumant, deoarece sucul lor este alb, el devenind roșu de -abia după contactul cu pigmenții din pielița boabelor de strugure. Există însă unele cazuri în care contactul cu pielița este dorit, cum ar fi vinurile spumante rosé sau roșii.

Fermentarea primară a vinului spumant începe la fel ca în cazul tuturor celorlalte vinuri, deși unii  producători aleg să folosească drojdii special cultivate pentru vinul spumant. Vinurile pot trece  prin fermentare malolactică, deși producătorii care au doresc vinuri mai simple, fructuoase renunță la acest pas. După fermentare, vinurile bază sunt cupajate într -un cuvée. Deși există exemple de vin spumant obținut dintr -un singur soi de struguri, cum ar fi blanc de blancs din 100% Chardonnay, cele mai multe vinuri spumante reprezintă un amestec de soiuri, podgorii și ani de recoltă. Mari producători de șampanie, precum Moet & Chandon, folosesc o selecție din câteva sute de vinuri bază pentru a crea un cuvée ce să reflecte „stilul casei”. A doua fermentare este cea care distinge vinul spumant și îi conferă acel  perlaj caracteristic. Unul dintre produsele adiacente fermentației este dioxidul de carbon. În timp ce acest gaz poate fi eliberat în timpul primei fermentații, în cea de-a doua fermentare sunt depuse eforturi speciale  pentru a reține gazul, pentru ca acesta să fie încorporat în vin. Acest proces creează o presiune foarte mare în sticlă (până la 6 bar), de aceea producătorii de vin spumant au grijă să îl îmbutelieze în sticle foarte rezistente. Când sticla este deschisă și vinul spumant este turnat în  pahar, gazul este eliberat și apare perlajul . 4

Fig.1.2 Formarea perlajului la vinul spumant.

O explozie de efervescență are loc în momentul în care vinul spumant este turnat în pahar. Aceste „bule” se pot forma datorită imperfecțiunilor paharului, ce facilitează formarea perlajului sau datorită fibrelor de celuloză rămase în urma procesului de ștergere/uscare . Imperfecțiunile sunt necesare pentru stimularea perlajului, deoarece dioxidul de carbon trebuie să se desprindă din vin (din lichid) înainte de a i eși din pahar în aer. Un pahar cu vin spumant își va pierde  perlajul și gazul de dioxid de carbon mult mai repede decât o sticlă deschisă de vin spumant. Perlajul sau „mousse”-ul vinului spumant, împreună cu dimensiunile medii și consistența bulelor, pot varia în funcție de calitatea spumantului și a tipului de pahar folosit. O sticlă obișnuită de șampanie conține destul dioxid de carbon pentru a produce un potențial de 49 milioane bule. Expertul în vin, Tom Stevenson, susține că cifra ar fi de 250 milioane  bule. Bulele se formează inițial cu un diametru de 20 micrometri și se măresc pe măsură ce câștigă forță ascensională și se ridică la suprafață. Se presupune că bulele din vinul spumant ajută la accelerarea intoxicării, ajutând alcoolul să ajungă mai repede în s istemul sanguin. În cadrul unui studiu condus de Universitatea din Surrey, Marea Britanie, li s- au administrat subiecților cantități egale de șampanie cu bule și fără bule. La 5 minute din momentul consumului, grupul care consumase șampanie cu bule avea 54 mg alcool în sânge, pe când celălalt grup, căruia i se administrase șampanie fără bule, avea numai 39 mg Cantitatea de zahăr (dozajul) adăugată după a doua fermentare și învechire variază și determină nivelul de dulceață al vinului spumant. Vinurile produse în Uniunea Europeana trebuie să aibă conținutul de zahăr declarat pe etichetă. Pentru vinurile produse în afara Uniunii Europene, declararea conținutului de zahăr nu reprezintă o cerință, dar dacă este declarat pe etichetă, atunci trebuie respectate directivele UE.

2.Stabilirea schemei tehnologice a- metoda rurală sau naturală ;  b- procedeul Champenoise; c- procedeul german sau al transvazării; d- procedeul Charmant sau al rezervoarelor inchise cu actiune in flux continuu ; e- procedeul în flux continuu sau al rezervoarelor inchise; f- procedeul ‘’Asti’’ spumant. 5

6

Tehnologia de producer a vinurilor spumante, prin procedeul ‘’Champenoise’’, se  bazeaza pe realizarea unei a doua fermenta ții în buteliile în care a fost ambalat. Pentru realizarea vinului stabilizat se folosește aceeași tehnologie care a fost prezentată pentru obținerea vinului alb de calitate. La îmbutelierea vinurilor stabilizate, și care urmeaza să fie transformate în vinuri spumante prin procedeul ‘’ Champenoise’’, se adaugă licoare de tiraj în vederea realizării celei de-a doua fermantații. Licoarea de tiraj se obține prin amestecarea vinului cu zahăr (500 g/l) și acid citric (100÷200 g/l). Prepararea licorii de tiraj se face cu câteva zile înainte de folosire. Prin introducerea acesteia în vin se asigură un conținut de zahăr de 24‚25 g/l. Acest zahăr determina să aibă loc cea de -a doua fermentație.

Secvențele tehnologiei de obț inere a vinurilor spumante dupa metoda Champenoise constauin: pregatirea vinului materie primă pentru tirajare, stabilizarea microbiologică și fizico chimică a loturilor asamblate, ti rajarea, pregatirea buteliilor și a elementelor de inchidere a lor, umplerea si inchiderea sticlelor, stivuirea sticlelor umplute, fermentarea la sticla, agitarea conținutului sticlelor si refacerea stivelor, remuajul, degorjarea, dozarea cu licoare de expediție și aplicarea coșuleț elor, toaletarea sticlelor si expedierea în rețeaua de consum. -

In zona viticola Champagne nu este permisa cupajarea vinurilor din podgoria respectiva cuvinuri obtinute in alte areale. Asamblarii vinurilor  –  materie prima i se da o importanta atat de maire,incat in regiunea Champagne s- a incetatenit aprecierea ca „in amestecuri se afla toata stiinta producatorului”. Sub acest raport, prin lege se prevede ca, la efectuarea asamblarii vinurilor  –  materie prima este obligatoriu sa participe cel putin patru persoane de specialitate. Pentru asamblare se folosesc vinuri relativ tinere, dar cu o varsta de cel putin 6 luni. Sunt  preferate vinurile de 6 – 8 luni si in foarte putine cazuri se recurge la produse mai vechi.

2.2 Tirajarea Tirajarea const în pregatirea specială  a vinului rezultat in urma asamblarii si turnarea inbutelii, in vederea saturarii cu CO2, printr-o noua fermentatie alcoolica. Pentru rezolvarea  problemei,in vinul de baza se adauga: licoare de tiraj, maia de levuri selectionate si unii adjuvanti pentrulimpezire si formarea de sediment granulos, nelipicios pe peretele sticlei. Pentru tiraj se folosesc sticle speciale, care au pereţii groşi şi rezistă la o presiune de minim 17 atm.

Fig. 2.2 Sticle standard pentru vin spumant. 7

Licoarea de tiraj asigura sursa de zahar, care prin fermentare va produce presiunea in  butelii. La calcularea continutului de zahar (adugat prin licoarea de tiraj) se iau in considerare douaelemente: presiunea necesara ce urmeaza a fi realizata in sticla si capacitatea de absortie a vinuluifata de CO2. Daca se urmareste obtinerea in sticla a unei presiuni de 5 atmosfere la +10 C, iar capacitateade absortie a vinului este de 0,98, se poate determina volumul de CO2 realizat prin fermentare, iar pe baza acestuia, cantitatea de zahar. . Levurile destinate fermentatiei in sticle trebuie sa posede urmatoarele insusiri oenologice: sarealizeze o buna fermentatie la temperaturi relativ scazute si in conditii de presiune sporita; sa formeze un sediment granulos, neaderent, usor de expulzat prin operatiunile tehnologice ulterioare(remuaj si degorjare). Producatorii de sampanie sustin ca cele mai bune rezultate se obtin cand folosesc levuri de tip Epernay, Ay, Champagne, Steinberg In momentul incorporarii in amestecul de tiraj, maiaua de levuri trebuie sa prezinte un titrude minimum 30 milioane celule de levuri la 1 ml, din care cel putin 35% din celule sa fie inmugurite Adjuvantii folositi in amestecul de tiraj sunt: taninul (4 g/hl), gelatina (2 g/hl) si bentonita (1,5g/ hl). Rolul lor este acela de a usura aducerea depozitului pe dopul de tiraj si expulzarea lui  prindegorjare.Sintetizand datele rezulta ca, la 1000 l amestec de tiraj se folosesc: 912 l vin de  baza; 48 lsirop de tiraj; 40 l maia de levuri; 20 g gelatina; 40 g tanin; 15 g bentonita.Amestecul de tiraj se realizeaza in cisterne dotate cu instalatii de agitare, in stare sa asigure orepartizare  perfecta in vin a zaharului, levurilor si a celorlalte materiale.



2.3 Stabilizarea vinului Printre indicatorii de calitate ai vinului, un loc important îl ocupă limpezirea, adică însușirea vinului de a lăsa să străbată prin el, atunci cînd se află într -un pahar sau într-o butelie incoloră, o proporție incoloră, o proporție cît mai mare de radiații luminoase, fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate. Limpezirea vinului este procedeul de eliminare a particulelor cristaline și amorfe, a levurilor, bacteriilor și a tuturor substanțelor dispersate coloidal ce tulbură sau ar putea tulbura ulterior vinul. Vinurile de bază destinate producerii vinurilor spumante trebuie să aibă o limpeditate cît mai bună, stralucitoare. Procesul de limpezire se poate realiza prin sedimentare, cleire, și filtrare, dar cu un plus de atenție pentru a se evita orice oxidare prin aerare. Limpezirea prin sedimentare se poate obține, fie sub acțiunea accelerației gravitaționale (limpezire spontană), fie sub acțiunea accelerației centrifugale (limpezire centrifugală).  Limpezirea  spontană a vinului, numită și

limpezirea pe cale naturală sau autolimpezire, constă în eliminarea, prin sedimentare sub acțiunea gravitației, a impuritaților solide dispersate n masa lui.  Limpezirea prin centrifugare este mult mai rapida față de cea spontană și cu mai puține

neajunsuri. Dintrea cestea din urmă, ceva mai evidentă apare o ușoară oxidare care poate fi  prevenită printr -o prealabilă sulfitarea a vinului. Prin centrifugarea se elimina particulele care au densitatea mai mare decît cea a vinului, separarea fiind posibilă datorită sporirii de cîteva mii de ori a accelerației gravitaționale. 8

Limpezirea vinului prin cleire se realizează prin adăugarea în vin de substanțe capabile să atragă, să lege și să antreneze în caderea lor impuritațile responsabile de tulbureală. Substanțele de cleire folosite pot fi de natură organică (clei de pește, geletină, albuș de ou , lapte acid alginic), sau anorganică ( bentonită, caolin, panînt de Spania, ferocianură de potasiu.) Condițiile ce se cer substanțelor de cleire: să aibă acțiune selectivă; să se amestece cît mai  bine cu vinul de limpezit; să nu cedeze vinului mirosuri și gusturi străine și nici culoare; după manifestarea efectului de cleire să se separe, prin sedimentare, cît mai bine și cît mai repede; să nu antreneze în depozitul sedimentat cantitați prea mari de vin greu de recuperat.  Limpezirea vinului prin filtrare

Filtrarea este operațiunea de separare a fazelor unui amestec eterogen,solid- fluid în mișcare, cu ajutorul unor medii poroase, care rețin particulele solide și lasă să treacă faza lichidă. Principalii factori care influențează filtrarea vinului: numărul, forma, mărimea și natura  particolelor, sarcina lor electrică și gradul de deformabilitate; grosimea stratului filtrant și gradul său de compactare; vîscozitatea fazei lichide; natura materialului filtrant; presiunea și temperatura.

Vinul spumant cu fermentare în cisterne metalice de presiune

Fig 2.3.1 Schema pentru filtrarea vinului spumant în regim izobarometric: 1 - cisternă de fermentare; 2 - cisternă receptoare; 3 - pompă; 4 - filtru de presiune. Avantajele filtrului pentru spumante: - prepararea vinului de bază în acelaşi mod ca pentru vinul spumant la sticlă; - administrarea licorii de tiraj şi a maielei active de levuri selecţionate; - introducerea amestecului de tiraj în tancul de fermentare, închiderea acestuia şi termostatarea lui la 15-18°C; - fermentarea la presiune scăzută, timp de circa 6 -10 zile; din acest moment, toate operaţiile se execută în regim izobaric, pentru a nu se pierde presiunea (6 atm.) realizată de CO2 endogen; - filtrarea vinului spumant la temperatură scăzută (-2-3 °C) în regim izobaric sub presiune de CO2; - îmbutelierea la presiune; - închiderea, toaletarea, ambalarea şi expedierea sticlelor.

9

Filtre utilizate în practica vinicolă: filtre cu strat fi ltrant din țesatură (folosite mult la axtragerea vinului din drojdie); filtre cu strat filtrant sub formă de plăci prefabricate (în prezent cel mai folosit în industria vinicolă) Fig.4; filtre cu strat filtrant sub formă de membrană (filtre  pentru microfiltrare si ultrafiltrare).

Fig.2.3.2 Filtru cu strat filtrant sub formă de plăci.

2.4 Buteliile (sticlele) Sticlele sunt livrate in paleti acoperiti cu folie termocontractibila (in scopulprevenirii  patrunderii microorganismelor si a impuritatilor). In vederea folosirii, sticlele seconditioneaza supunandu-se la mai multe spalari in masina special destinata in acest scop. Sticlele trebuie să fie livrate în paleţi, acoperiţi cu folie termocontractibilă, pentru a preveni contaminarea lor microbiologică şi pătrunderea impurităţilor în interior. Se recomandă ca pentru tiraj să se folosească sticle noi. înainte de folosire, sticlele se spală după următorul regim: înmuiere în soluţie de sodă 2% (cu sau fără fosfat trisodic), clătire cu apă caldă şi cu apă rece şi scurgere. Este foarte important ca sticlele să fie bine spălate şi să fie sterile. Infecţiile cu microorganisme din flora spontană pot conduce la apariţia unor defecte (tulburări, mască, bară). După verificarea sticlelor la ecranul de control, sticlele intră în maşina de umplut, umplerea realizându-se până la 80 mm sub planul gurii buteliei. Sticlele se închid ermetic cu dopuri de tiraj, fixate cu agrafe de gâtul sticlei.

Fig.2.4 Dopuri de tiraj fixate cu agrafe de gitul sticlei 10

Umplerea si inchiderea buteliilor urmeaza controlului spalarii acestora, prin intermediul ecranului luminos. Amestecul de tiraj este condus la masina de turnat, butelile fiind umplute pana la 80 mm subplanul gurii. Sticlele se inchid apoi ermetic folosindu-se dopuri de tiraj, fixate cu agrafe de gatulsticlei. 2. 5 Stivuirea Stivuirea sticlelor se vizeaza folosirea rationala a spatiului de fermentare si asigurarea unuicontact permanent intre dop si lichid. Sticlele se aseaza culcat, in stive inalte de 1,50 – 1,80 m si delungime variabila. Intre butelii, prin intermediul unor sipci din lemn, se creeaza spatii pentru controlsi evitarea incalzirii reciproce.

Fig 2.5 Modul de asezare a sticlelor in stive. Dupa umplere, sticlele se duc in spatiile de fermentare, unde se asaza in pozitie orizontala in stive. Fermentatia alcoolica la sticla dureaza circa 3-6 saptamani, timp in care se realizeaza in sticla o presiune de 6 atmosfere. Dupa fermentare, sticlele se lasa timp de 9 luni in stive, in  pozitie orizontala, pentru a se realiza autoliza levurilor, o autodistrugere a acestora, proces in urma caruia se elibereaza unii compusi aromatici.Temperatura de fermentare este foarte importantă pentru calitatea vinului spumant. Temperatura optimă este de 12°C şi ea trebuie să fie constantă pe toată perioada de fermentare. De aceea, spaţiile de fermentare sunt fie localurile subterane (pivniţe adânci, hrube, tuneluri) sau localuri supraterane, răcite şi izolate termic. La această temperatură, fermentaţia alcoolică la sticlă durează circa 3 -6 săptămâni, timp în care se realizează în sticlă o presiune de 6 atm.

După fermentare, sticlele se lasă în continuare timp de 6 -18 luni în stive, în poziţie orizontală, pentru a se realiza autoliza levurilor. Acest proces este foarte important pentru realizarea caracterului specific de autolizat al spumantelor de calitate, cu fermentare în sticle. Autoliza este de fapt o autodistrugere a celulelor de levuri sub acţiunea propriilor proteaze. În urma acestui proces se înregistrează creşterea conţinutului de azot şi în special de azot amini c. Are loc formarea substanţelor odorante, care au ca precursori aminoacizii eliberaţi prin autoliză. 11

Dintre compuşii identificaţi în spumante mai importanţi sunt dimetil -4,5 tetrahidrofurandiona-2,3 (precursor treonina) care are miros de nucă verde, etoxi -5 butirolactona (precursor acidul glutamic), metil-2 etoxi-2 furanul (formare prin reacţia Maillard) cu miros de fructe şi vitispiranul (precursor metionina) cu miros floral. Autoliza este lentă la începutul perioadei de învechire şi se intensifică în timp, maximul fiind atins după 5 ani. În timpul învechirii, sticlele se reclădesc periodic şi se agită puternic. Agitarea vinului în sticle stimulează procesul de autoliză. Prin restivuire, sticlele de sus ajung jos şi invers. În timpul restivuirii, sticlele vor fi aranjate cu camera de gaz în aceeaşi poziţie, conform marcării, deoarece în caz contrar o parte din sedimentul nedezlipit va nimeri în regiunea camerei de gaz, se va întări şi va forma aşa-numita mască. În timpul acestei perioade pot apare scurgeri mai mari sau mai mici. Sticlele cu scurgeri se înlătură. 2.6 Remuajul O peraţia care se execută la sfârşitul perioadei de învechire şi constă din aducerea depozitului de drojdii pe dop se numește remuaj. El se realizează prin aşezarea sticlelor pe pupitre speciale şi rotirea lor periodică (zilnic sau la două zile) cu câte 1/8 din circumferinţă. Treptat, sticlele se aduc cât mai aproape de poziţia verticală. Remuajul durează, în mod obişnuit, 30 de zile, realizându-se 2,5-3 rotaţii complete ale sticlei. Operaţia se consideră completă atunci când depozitul de drojdii este adus în totalitate pe dop . Remuajul este o operaţie care necesită un volum mare de manoperă şi de spaţiu. Acest inconvenient poate fi înlăturat prin folosirea unor containere speciale pentru sticle, tip Gyropalette, care în mod automat, sunt supuse unei mişcări similare cu cea care se execută manual. Se poate obţine astfel, scurtarea operaţiei de remuaj la circa 8 zile şi, bineînţeles, economisirea spaţiului construit şi a cheltuielilor cu munca vie. La remuaj se pot constata în sticle unele accidente (aderarea depozitului pe peretele sticlei, mască, bară). Cauzele acestor accidente sunt de regulă impurificarea microflorei levuriene, stabilizarea necorespunzătoare a vinului de bază sau dozarea defectuoasă a adjuvanţilor de tiraj.

Fig. 2.6 Pupitre pentru remuiaj 12

2.7 Degorjarea Operația constă din evacuarea depozitului de drojdie din butelie. Ea se execută de către muncitori cu experienţă astfel încât, după desfacerea agrafei şi aruncarea dopului, să nu rămână  pe gâtul sticlei resturi de depozit şi să nu se piardă prea mult lichid. Administrarea licorii de expediţie. După degorjare, buteliile se trimit imediat la maşina de dozat licoarea de expediţie. Licoarea de expediţie se prepară din vin vechi, de calitate şi cu buchet de învechire bine evoluat, din zahăr dublu rafinat (600 g/l), din SO2 (doza se calculează astfel încât să se realizeze în sticlă 25 mg/l SO2 liber) şi din acid citric (pentru corectarea acidităţii la 7 -7,5 g/l în acid tartric în licoarea de expediţie). Doza de licoare variază în funcţie de tipul de vin spuma nt, ce trebuie realizat. După conţinutul de zahăr, vinul spumant poate fi brut (max. 4 g/l zahăr), sec (4 -15 g/l zahăr), demisec (15-40 g/l zahăr), demidulce (40 -80 g/l zahăr) şi dulce (> 80 g/l zahăr). După administrarea licorii de expediţie, sticlele se închid, prin aplicarea dopului de expediţie şi a coşuleţului de sârmă.

a

b

Fig. 2.7.1 Dopuri de expediție și coșulețe de sîrmă pentru fixarea dopurilor: a- Dopuri din plută ; b- Dopuri din PVC. Degorjarea este operatiunea tehnologica de expulzare a sedimentului, adunat in timpulremuajului, impreuna cu dopul de tiraj, sub actiunea presiunii din butelie, exercitata de CO2 .Pentru efectuarea operatiunii de degorjare, sticla se tine cu dopul in jos, iar cu un clestespecial se scoate agrafa si se misca dopul de tiraj. Cand dopul este aproape scos din gatul sticlei,degorjorul il trage cu o miscare rapidă.

Fig.2.7.2 Clește pentru desprinderea agrafei cu care este fixat dopul de tiraj. 13

Dupa degorjare, buteliile se introduc imediat in masina de dozat licoare de expeditie.Cantitatile de licoare introduse in sticle sunt stabilite pe baza de calcule riguroase. In acelasi timp,daca este cazul, se extrage o parte din vin pentru a face loc licorii de expeditie, ori continutul sticlelorse completeaza cu vin - din acelasi lot  –  in situatia cand la degorjare sa pierdut o cantitate mai marede produs. In scopul ridicarii productivitatii secventei degorjarii se extinde tot mai mult procedeul deinghetare a depozitului, cu ajutorul unui amestec frigorific, in care se scufunda gatul sticlei. Dopul degheata format va fi expulzat datorita presiunii din interiorul buteliei, in momentul decapsularii.Inghetarea continutului din gatul sticlei se realizeaza cu ajutorul unor instalatii, in  pana la -24˚C care se afla solutii,a caror temperatura este de -22 C Inchiderea sticlelor se face cu dopuri de expeditie, confectionate din pluta sau materialeplastice sintetice. Ele se introduc in gatul sticlelor cu ajutorul unor masini de inalta  productivitate. Secere imperios ca dopurile de expeditie sa asigure o inchidere perfecta.Pentru ca dopurile sa nu fie expulzate de presiunea data de dioxidul de carbon, ele se fixeazade gatul sticlei cu cosulete confectionate din sarma moale sau sarma si o placuta metalica rotunda. „Infratirea” sau „sudarea” componentelor (licoarea si vinul) se realizeaza prin stivuirea sticlelor si mentinerea in spatii cu temperatura de 15-1 6 ˚C, timp de 30-60 zile.

2.8 Limpezirea vinului spumant Această operație constituie ultima verigă tehnologică înainte de îmbuteliere. În present, limpezirea vinurilor spumante se poate face prin centrifugare și prin filtrare. La rîndul ei, filtrarea se poate face cu ajutorul filtrelor aluvionare, cu filter cu plăci fi ltrante, sau cu membrane filtrante.

a.

 b.

Fig.2.8 a-Mașina pentru dozat licoarea de expeditie.  b-Mașina pentru îmbuteliat sticle.

14

2.9 Toaletarea sticlelor Operația consta in aplicarea etichetei, a capsulei de staniol peste dop si cosulet, agulerasului si a fluturasului. Aceasta operatiune se realizeaza atat mecanic, cat si manual Expedierea sticlelor de vin spumant se face în cutii de carton, în navete sau în boxpaleţi metalici. .

Fig. 2.9 Mașina de toaletat sticlele. Inainte de etichetare sticlele sunt verificate pentru depistare defectelor si a depozitelor de drojdii depuse pe peretii sticlelor.

2.10 Etichetarea. Etichetele sunt bucați de hirtie imprimate (sau autocolante) , care, în funcție de marimea, locul de aplicare, desenul și înscrisul de pee le poartă denumiri diferite: eticheta propriu -zisă (eticheta de față); contra eticheta( eticheta de spate); fluturaș ( eticheta de umăr); banderola de gît (sigiliu). Pe etichetă sunt înscrise datele privind denumirea și calitatea vinului, producătorul și standardul. Pe contraetichetă se găsesc date legate de zona de origine a vinului, modul cum se consumă, termenul de garanție, data îmbutelierii. Pe fluturaș se specific de regulă anul de recoltă, iar pe banderolă numele producătorului. Etichetele se aplică manual sau mecanizat.

15

Fig. 2 .10 Masina pentru etichetarea sticlelor.

2.11 Aplicarea capișoanelor . Capișoanele sunt bucăți de hîrtie , staniol, plumb sau material plastic termocombustibile. Ele ornează gîtul sticlei și au rol de autosigiliu. Fiecare dintre tipurile de capișoane menționate are o tehnică specială de aplicare. Culoarea capișoanelor se asociază cu eticheta și ambele cu ti pul de vin îmbuteliat. Pentru vinurile roșii se folosesc capișoane roșii, pentru cele albe culoarea verde; alb-crem pentru cele dulci învechite culoarea galben-auriu.

2.12 Îmbutelierea vinurilor spumante Îmbutelierea este o operațiune care cere un plus de atenție, întrucît, comparative cu cea a vinurilor linistite, solicit rezolvarea a încă două problem majore: diminuarea pe cît posibil a  piederii de gaz carbonic și evitarea spumării la turnarea în butelii.

Privitor la traseul pe care îl parcurge vinul spumant, pot fi distinse două etape: 1- de la cisternă pînă la rezervorul mașinii de îmbuteliat, 2- de la aceasta din urmă pînă în butelia de sticlă.

Oferta de mașini de îmbuteliere pentru vinuri spumante este foarte diversificată, iar soluțiile tehnice propuse sunt dintre cele mai diverse, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale.

16

Fig. 2.12 Linia automata de imbuteliere a spumantelor

Părți componente: 





Partea de dozare care include capurile de dozat, bariere de departajare, senzori de  prezenta recipient, sisteme de reglare dupa forma constructiva a recipientului; Partea de aplicare si infiletare a dopului, bariere de departajare, senzori de prezenta recipient; Partea de etichetare in care este aplicata eticheta pe recipient, senzori de prezenta recipient.

Ambalarea buteliilor Se face în lăzi de lemn compartimentate sau navete din material plastic, iar pentu vinurile superioare sau destinate exporturilor în cutii de carton.

17

18

3.2 Linia tehnologica pentru fabricarea vinului spumant în recipiente închise.

Fig. 3.2 Aparate pentru fabricarea vinului spumant în recipiente închise 1-rezervor pentru reținerea levurilor ; 2-rezervor pentru amestecul cu aditivii necesari; 3-rezervor de fermentere sub presiune; 4- rezervor pentru racirea produsului; 5- rezervor pentru tirajare; 6compresor de aer pentru îndepărtarea izobarometrică a drijdiilor; 7- îmbuteliator izobarometric; 8-filtru; 9- rezervor pentru răcire.

3.3 Instalații pentru producția de vin spumant în cisterne Shossepe.

Fig. 3.3 Instalații pentru producția de vin spumant în rezervoare Shossepe 1-compresor pentru răcirea agentului frigorific; 2 - pompă, 3 – rezervor pentru reținerea levurilor; 4 - rezervor pentru licoarea de tiraj; 5 - compresor de aer; 6, 10  – serpentină pentru răcirea vinului spumant; 7 - rezervor din oțel; 8 –cuvă din stejar; 9 – conductă pentru aer; 11 –  rezervortermos(Shossepe) pentru răcirea produsului; 12 –  amestecător; 13 –  filtru; 14 - masina pentru dozarea sticlelor; 15 - cisternă licoarea de expediție, 16 –  rezervor pentru dozarea licoarii de expediție, 17 - masina de îmbuteliat vinul în sticle. 19

3.4Linia tehnologică pentru obținerea vinurilor spumante în flux continuu Producerea vinurilor spumante prin metoda în flux continuu se poate aplica doar în cazul în care se dispune de instalații adecvate, echipate cu rezervoare de presiune de mare capacitate în care să se desfășoare cea de -a doua fermentație. Schița unei asemenea instalații în care se găsesc toate etapele tehnologice necesare pînă la realizarea produsukui finit este prezentată in figură.

Fig 3.4 Linia tehnologică pentru obținerea spumantelor în flux continuu 1- Pampă dozator; 2 - rezervor pentru fermentarea sec undară; 3- rezervor cu produs  pentru reținerea levurilor; 4- schimbător de căldură pentru refrigerare; 5 -rezervor-termos cu  produs; 6-recipient pentru refrigerare; 7- filtru.

Fermentarea secundară (șampanizarea) a amestecului fermentative este efectuată cu ajutorul unei instalații (Fig. 7) care include 6 -7 aparate pentru fermentarea secundară: rezervorul cu  produs pentru reținerea levurilor și a contactului cu vinului cu ele; schimbătorul de căldură  pentru refrigerarea vinului șampanizat; rezervor-termos cu produs pentru păstrarea vinului; aparat de recepționare pentru păstrarea vinului spumant finit înainte de îmbuteliere; filtru pentru filtrarea vinului spumant; pompă- dozator. 20

Amestecul fermentative nimerește într -un flux tehnologic continuu în primul aparat al  bateriei de fermentare, din acesta- în cel de-al doilea ș.a.m.d. în următoarele aparate. Procesul fermentării secundare este efectuat la temperature de 10 -15 , în fiecare rezervor fiind ferentată aproximativ aceeași cantitate de zahăr. Durata șam panizare este de 17-18 zile cu coeficientul fluzului k= 0,00245. Coeficientul fluxului caracterizează intensiatea procesului de șampanizare în flux continuu și se determină prin raportul K= V0/V1, unde VO este cantitatea amestecului de fermentare ce pătrunde la fermentarea secundară timp de 1h, și V1 este capacitatea utilă totală a rezervoarelor de fermentere secundară și a cuvelor biogeneratoare( cu excluderea volumului umpluturii). Vinulspumant ieșit din ultimul rezervor de fermentere nimerește în rezervorul cu umplutură numit si cuvă- bioreactor, pe care se rețin celulele de levuri. În cuvă vinul contacteaza cu levurile imobilizate pe umplutură și ca urmare se îmbogățește cu produse de activitate vitală și de autoloză ale celulelor. Concentrația sporită a le celulelor de levuri, temperature optimă, lipsa oxigenului și alți factori contribuie la accelerarea desfășurării proceselor biochimice cu formarea  produselor, care influențează pozitiv calitatea vinurilor spumante. Durata contactării cu levurile trebuie sa fie de cel puțin 36 ore.



După încheierea fermentării secundare și păstrării în prezența levurilor, vinul este asamblat într-un flux unic și supus refrigerării la temperature de 3 -4 și ținut la această temperatură în rexervoare termos cu produs cel puțin 14 h. Scopul tratării cu frig a vinului șampanizat constă în eliminarea din el a unei cantități considerabile de levuri, precipitarea tartrului și a altor substanțe nerezistente la frig. După  ce vinul a fost tratat ci frig, el este filtrate cu ajutorul filtrelor izobare (Fig. 4) si izotermice, apoi xpediat spre vasele de recepție, în care se dozează licoarea de expediție, cantitatea care este în funcție de conținutul de zahăr în tipul de vin f abricat.



După păstrarea vinului spumant în recipiente timp de cel puțin 6 ore, el poate fi, în caz de necessitate, filtrate suplimentar, iaar apoi expediat pentru îmbuteliere. Îmbutelierea vinului se face în funcție de nivel într -un regim dinamic lent pentru evitatrea  procesului de deșampanizare. Vinul din vasul mașinii de îmbuteliere trebuie să aibă o presiune de cel puțin 200kPa. Omare importanță o are temperatura stclei. La îmbutelierea vinurilor spumante în sticle răcite pînă la temperature de -1 -2  are loc o eliminare mai lentă a și astfel se mențin calitățile înalte de perlare și spumare.





După îmbuteliere și dpuire sticlele cu vin spumant sunt deplasate la păstrarea de control.Unul din scopurile princupale ale păstrării de control a vinurilor spumante constă în atestarea tulburărilor care pot apărea în procesul păstării. Fiecare lot este supus, de asemenea, analizelor chimice si microbiologice, precum și evaluarii organoleptice. Se recomandă cîteva procedee și regimuri de efectuare a păstrării d e control. Instalarea stilelor în încăperi și păstrarea lor timp de cel puțin 5 zile la o temperatură de 17-25  este operația ce necesită un mare volum de muncă. Pentru a se reduce termenul păstrării de control se recomandă tratamentul termic al vinului din sticle timp de 30- 60 minute la temperatură de pînă la 50-55 . În aceste scopuri este utilizat pateurizatorul pentru sticle în formă de tunel cu acțiune continuă, în care sticlele cu producție finită trec prin cîteva scții, în care temperature avansează lent pînă la 55 iar spre ieșire scade treptat pînă la 20 . După păstrarea de control sticlele sunt spălate pe dinafară, uscate, iar apoi etichetate și direcționate spre comercializare.









21

4. Alegerea unei mașini ce execută o operație importanată in prelucrarea produsului. Fermentația secundară pentru obținerea vinurilor spumante în flux continuu se realizează în cisterne de mare capacitate, în instalații de fermentare care poartă denumirea de ACRATOFOARE.

Fig. 4 Schema rezervorului acratofor pentru șampanizarea vinului 1,2,3- mantale de răcire; 4- conductă pentru ieșirea vinului; 5 - conductă pentru evacuarea drojdiilor; 6- termometru; 7- conductă pentru intrarea soluției de răcire; 8 - conductă pentru ieșirea soluției de răcire; 9 - conduct pentru introducerea vinului în rezervor; 10- gură de vizitare; 11- agitator; 12,13- conducte pentru apă rece; 14 - robinet pentru evacuarea aerului; 15- manometru; 16- record; 17- pre-garnitură.

22

4.1 Funcționarea  acratoforului Cupajele sunt introduce în acratofor, prin conducta 9, unde li se adaugă licoare de tiraj,maiaua de drojdii selecționate și substanțele pentru limpezire, după care întreaga masă de lichid se omogenizează prin agitare cu ajutorul agitatrului (11).



Fermentarea vinului se face la o temperatură de 10 - 15

are este manținută constant.

Mersul fermentației este evidențiat prin intermediul manometrului (5) și a termometrului (6). Procesul de fermentare durează 17 - 18 zile, timp în care vinul se saturează în  rezultat  prin descompunerea zahărului de către drojdii. După terminarea fermentației, cind presiunea din acratofor va constitui 400kPa la temperature de 10 și se vor fermenta cel puțin 18g/l de zahăr, vinul spumant este răcit pînp la 3 -4 (timp de cel mult 18 ore șo ținut la această temperatură cel  puțin 24 ore) cu ajutorul cunductei (7) prin care circulă soluția de răcire, după care aceasta este evacuată prein conducta (8 ). Aerul din interiorul acratoforului este evacuate prin robinetul (14).







După răcire și limpezire vinul este evacuat prin conducta (4), după care este tras în cisterne izoterme închise unde este menținut un timp îndelungat pentru asimilarea  în vin. Din aceste cisterne vinul spumant este trecut prin filtrare izobară în grupul de îmbuteliere.



5. Prezentarea unui subansamblu din cadrul mașinii (acratoforului). Amestecarea se practică în industrie fie ca o operație independentă, în vederea obținerii unei omogenități dorite a unui amestec, fie în scopul intensificării unor procese cum ar fi: transferul de căldură, transferul de masă. Pentru amestecătoare în mediul lichid, în cazul de față, a vinului, se utilizează agitatoarele. Agitatoarele sunt al cătuite din elemente de amestecare montate pe un arbore vertical, orizontal sau înclinat, acționat în rotație de un motor electric. În funcție de proprietățile sistemuui lichid, de considerentele tehnologice și de geometria recipientului se alege tipul de agitator cel mai adecvat. 5.1 Agitatorul cu plete este un ansamblu al acratoforului, el avînd rolul de a omogeniza  prin agitație cupajele, licoarea de tiraj, maiaua de drojdii selecționate și substanțele pentru limpezire. Acest agitator este frecvent util izat deoarece are o construcție simplă, este recomandat  pentru lichide cu vîscozitate mică și medie. Turația agitatorului e cuprinsă între 10-100 rot/min.

Există mai multe variante constructive de agitatoare (Fig. 20), dintre care cele mai importante sunt: agitatoare cu paletă dreptunghhiulară (înaltă)(a), agitatoare cu 2 palete drepte sau înclinate(b), agitatoare cu 2 palete drepte sau înclinate(b), agitatoare cu 4,…6,..palete drepte sau înclinate(c), agitatoare cadru(d), agitatoare planetare(e) 23

Fig. 5.1 Tipuri se agitatoare a bcde-

agitatoare cu palet ă dreptinghiulară: agitatoare cu 4...6 palete drepte; agitatoare cu 2 palete drepte; agitatoare cadru; agitatoare planetare. 24

Avantajul acestor agitatoare constă în costul redus, puterea necesară mică, dar prezintă dezavantajul că nu sunt eficiente pentru lichide cu vîscozitate mai mare de 1000 cai Putere și că nu realizează o amestecare satisfăcătoare pe direcție axială.

6. Calculul organologic al unui organ de mașină. 6.1 Arborele drept Arborii drepți sunt organe de mașini cu mișcare de rotație destinați să susțină alte organe de mașini (roți dințate, roți de lanț, roți de curea și palete). Arborii transmit momentul de torsiune organelor de mașini care sunt legați, ei fiind solicitați la încovoiere, torsiune și foarte rar la întindere și compresiune. Arborii drepți sau liniari au axa geometric dreaptă, comună cu axa de rotație. Materialele din care se confecționează arborii se aleg în funcție de scopul urmărit și de condițiile impuse în funcție de tehnologia de execuție adoptată pentru aceștia.

Principalul material din care se construiesc arborii este oțelul. Pentru arboreal drept, utilizat la agitatorul cu palete, prezentat anterior, s- a folosit marca de oțel: OL 50. Din cadrul acestei mărci fac parte oțrlurile de uz general pentru construcții, pentru arborii și osiile care nu necesită tratament termic.

Fig. 6.1 Forma constructivă a arborelui drept a- corpul arborelui;  b-  porțiunile de Calare; c-  porțiunile de reazăm numite și fusurile arborelui.

Poțiunile de Calare sunt reprezentate de tronsoanele pe care se montează piesele susținute de arbore, care pot fi: roți dințate, roți de curea, roți de lanț, semicuplaje. Acestea se pot executa cu suprafețe cilindrice sau conice. Cele mai utilizate sunt porțiunile de calare cu suprafață cilindrică, mai ușor de prelucrat. Suprafețele conice se utilizează pentru porțiunile de calare pe care au loc montări și demontări frecvente ale organele de mașini susținute de arbore (roți de schimb etc.) si când se impune o centrare foarte precisă a acestora. Canelele de pană, necesare fixării pieselor pe arbore se recomantă a fi executate în același plan și cu aceeasi lățime dacă este posibil. Principala funcție a arborilor este transmiterea mișcării de rotație și a puter ii, deci a încovoierii fiind mult prea mică și de multe ori este neglijată. 25

Metoda generală de calcul al arbor ilor are în vedere faptul că ei sunt supuși la solicitări compuse- încovoiere, răsucire ș i eventual compresiune.

Dimensionarea directa prin evaluarea precisă a tuturor solicită rilor este dificila.De aceea dimensiunile aproximative ale arborilor se stabilesc printr-un calcul simplificat ,pe baza

rezistenței la răsucire,apoi se verifică luînd în considerație celelalte solicitări. În funcție de rolul funcțional și de forma lor, unii arbori se verifică la oboseală , rigiditate și la turația critică.

CALCULUL LA RĂSUCIRE:  Numeroși arbori sunt solicitași în principal la răsucire, astfel încat încovoierea fiind mult mai micî poate fi neglijată. Un astfel de caz îl constituie, de exemplu, arborii de transmisie  pentru mișcarea de translație a podurilor rulante. Asemenea arbori se dimensioneză pe baza rezistenț ei admisibile la rasucire



relatia: Mt=W p

.



a

aplicand

Este mai comod să se transforme această relație în funcție de puterea necesară a fi transmisă  P,in kw, cunoscută sau dată ș i de turația arborelui, n, exprimată în rotații/minut.

De asemenea este cunoscută sau dată  anterior:

 

Mt=9550 [Nm]. Modulul de rezistență polar ă W p, pentru secțiuni circulare are expresia:

≈0,2 Egalînd cele doua relaț ii pentru M și înlocuind W  se obtine:    .

W p=

t

Deci:

 p

        

26

CALCUL ARBORELUI: Să se determine diametrul unui arbore solicitat la răsucire, construit din oțel OL 50 capabil să transmită o putere P= 2kW, cu o turație n= 100 rot/min, avînd porniri și opriri frecvente, descries în Fig. Rezolvare:



Din fig. 21 rezultă pentru  OL 50, = 170 MPa. S-a considerat cazul II de solicitare datorită pornirilor și opririlor frecvente. În ipoteza secțiunii uniforme, fără concentratoe, rezistența admisibilă este:

    = . =

= 77,3 MPa.

            √       

Aplicîmd relația vom obține: d= d=

 =



  [m]

 =

 =

= 0,1776 m = 177,6 mm

7. Reguli de protecția muncii în cadrul liniei tehnologice. Principalele măsuri de protecţia muncii care se impun sunt: • oprirea utilajelor la schimbarea dispozitivelor, la curăţirea şi  ungerea acestora sau când se aud zgomote care ar putea indica apariţia unor defecţiuni; •întreţinerea util ajelor şi a locului de muncă în perfect ă stare de curăţenie; •verificarea periodică a stării tehnice a utilajelor; •o p r i r e a ş i f r â n a r e a e l e m e n t e l o r î n m i ş c a r e n u s e v o r f a c e c u  mâna; •înainte de începerea unei lucrări, este obligatoriu controlul stării utilajelor, a instalațiilor și a dispozitivelor care vor fi manevrate. •este obligatoriu echipamentul de lucru corespunzător  (salopetă încheiată, bonetă sau  batic pentru prinderea părului; •utilajele nu vor fi pornite decît numai cu apărătorile de protecție specific montate. Aceste apărători nu vor fi îndepărtate de la locul  lor în timpul funcţionării utilajului; •în caz de d efecţ iune a uti lajul ui, oric e in terve nţie sau repar aţie se va face numai după oprirea utilajului şi asigurarea împotrivaunei porniri accidentale, prin scoaterea lui de sub tensiune; •la utilajele acționate electric, înai ntea folosirii lor, se v a controla existenţa legăturii la centura de legare la pământ;

27

7.1 NORME DE PM ȘI PSM Protecția muncii face parte integral din procesul de muncă și are ca scop asigurarea celor mai bune condiții de muncă, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale. Obligația și răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecție a muncii o au cei ce organizează, controlează și conduc procesu de muncă.

7.2 Norme de protecția muncii la îmbutelierea vinului Se interzice așezarea sticlelor goale în stive mai înalte de 1,70m.

La căzile de spălare sau la băile de înmuiere, unde se folosește apă caldă sau rece, umplerea se face prin două robinete separate, sau un robinet cu 2 căi. Pentru a evita producerea aburilor la umplerea căzilor cu apă, este necesar să se introducă mai întîi apă rece și numai după aceea , cînd nivelul apei reci ajunge la un sfert din înălțimea căzii sau a bazinului, se introduce apă caldă, astfel ca temperatura amestecului sa fie de circa 40



Sălile de spălare în care se adună aburul vor fi prevăzute cu instalații de ventilație, pentru eliminarea vaporilor și schimbarea aerului. Înainte de a se trece sticlele la spălare, acestea se vor sorta, eliminîndu -se cele sparte sau cele ciocnite, pentru a s e evita accidntarea în timpul spălării. Lîngă vasele și mașinile din sălile de turnare și etichetare, se vor așeza grătare din lemn  pe care vor sta muncitorii.

7.3 Norme de protecți muncii în laboratoare Laboratoarele trebuie să fie instalate într -un spațiu liniștit, ferit de trepidații și de zgomotul produs de diferite instalații și mașini în funcțiune. Masele de laborator vor fi prevăzute cu anexele necesare, dispuse în așa fel încît să ușureze cît mai mult munca. Mesele vor fi confecționate din material antiacide și vor fi prevăzute cu etaje re pentru  păstrarea reacivilor preparați în scopul analizelor curente.Atît mesele cît și etajerele vor fi menținute în perfectă stare de curățenie. Este interzisă punerea pe masa de laborator a țigărilor, a alimentelor sau a altor substanțe care nu se folosesc în lucrările de laborator. Vasele care prezintă zgîrîeturi, crăpături, bule de aer incluse în masa sticlei sau alte fefecțiuni, nu vor fi folosite, deoarece în timpul executărilor lucrărilor acestea s -ar putea sparge și provoca arsuri, intoxicăricu substanțe. Tuburile de sticlă care urmează a fi introduce în gpurile dopurilor sau în uburi de cauciuc trebuie tăiate drept, iar marginile ascuție ale acestora se rotunjesc la flacără. La aprinderea becurilor de gaz, deschiderea robinetului trebuie să se facă cu atenție, flacăra fiind adusă la gura becului.

28

7.4 Norme de protecție împotriva incendiilor Toate unitățile vor aplica și respecta normele pentru preveniea incendiilor întocmite conform prevederilor de stat privind prevenirea și stingerea incendiilor. Conducătorii unităților vor întocmi planuri de măsuri tehnico- organizatorice de prevenire și stingere a incendiilor. Măsurile prevăzute în aceste planuri vor fi aduse la cunoștinșă calor însărcinați să l e îndeplinească după ce conducătorii proceselor de muncă le -au efectuat instructajul necesar.

Conducerea unității are obligația : - să asigure dotarea secției cu utilaje, echipamente de protecție , necesare stingerii incendiilor; -să constituie formația de pază contra incendiilor la locurile de muncă; -să asigure măsurile necesare pentru evacuarea personalului în condiții lipsite de pericol de accidente, în cazul izbucnirii unui incendiu.

29

8. Bibliografie 1. Banu, C., 2009- Tratat de industrie alimentară. Tehnologii alimentare, Editura Asab, iaBucurești. 2 Cotea, Victria, 1992- Viticultură și oenologie- îndrumător pentru lucrări practice, Editura Pentru uzul studenților, Iași. 3. Cotea, V. D, Pomohaci, N., Ghiorghiță, M., 1982- Oenologie, Editura Didactică și Pedagogică, București. 4. Cotea, V.D., 1985- Tratat de oenologie, Volumul I, Editura Cereș, București. 5. Cotea, V.D., Stauciuc, J., 1988- Tratat de oenologie, Volumul II , Editura Cereș, București. 6. Cotea, V.V., 2005  – Tehnologia vinurilor efervescente, Editura Academiei Romîne, București.

7.Cotea, V.D, Pomohaci, N., Gheorghiță, M., 1982 - Oenologie, Editura Didactică și pedagogică, București. 8. Alexandru, I., Oșlobeanu, M., Jianu, L., Pițuc, P., 1994 – Mica enciclopedie de vitivultură, Editarea Glasul Bucovinei, Iași. 9.Macici Mihai, 2008- Lumea vinurilor. Vinurile lumii, Editura Vremea, București. 10.Pomohoi, N., Gheorghiță, M., Iuoraș, R., Stoian, V.,Cotrau, A., Cotea, V., 1990 - Oenologie, Editura Didactică și Pedagogică, București. 11. Pomohoi, N., Sîrghi, C., Stoian, V., Cotea, V.V., Gheorghiță, M., Nămoloșanu, I., 2000 Oenologie. Prelucrarea strugurilor și producerea vinurilor, Volumul I, E ditura Didactică și Pedagogică, București. 12. Pomohoi, N., Cotea, V.V., Popa, A., Stoian, V., Sîrghi, C.,  Nămoloșanu, I., Antoce,Arina, 2011 –  Oenologie- îngrijirea, stabilizarea și îmbutelierea vinurilor. Construcții și echipamente vinicole, Volumul I, Editura Cereș, București. 13. Trif. D., 1995- Certificări privind tehnologia de producer a vinurilor spumante în podgoria Silvaniei, Teză de doctorat, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Vetrinară, Iași.

14. Țîrdea, Constantin, 2007- Chimia și analiza vinurilor, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

30