Victor Hugo

Victor Hugo De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Victor Hugo

Date personale Nume la naștere Victor Marie Hugo Născut

26 februarie 1802 Besançon, Franța

Decedat

22 mai 1885 (la 83 de ani) Paris

Părinți

Joseph Léopold Sigisbert Hugo[*] Sophie Trébuchet[*]

Frați și surori

Abel Hugo Eugène Hugo[*]

Căsătorit cu

Adèle Foucher(1822-)

Copii

Lèopold (în 1823) Lèopoldine (1824) Charles (1826) François-Victor(1828) Adèle (1830)

Naționalitate

franceză

Cetățenie

Franța[1]

Ocupație

scriitor, om politic, academician

Limbi

limba franceză[2] Activitatea literară

Mișcare/curent literar

Romantism

Specie literară

roman, poezie, teatru,memorialistică

Influențe[ascunde] François-René de Chateaubriand, Walter Scott,Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, Alphonse de Lamartine, William Shakespeare A influențat pe[ascunde] Louis-Honoré Fréchette, Charles Dickens, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Ayn Rand, Irvine Welsh,Albert Camus, Gérard de Nerval, Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Oscar Wilde, Jean Cocteau, Gustave Flaubert, Jorge Luis Borges,CharlesMarie-René Leconte de Lisle,

Literatură franceză După categorie

Modifică date / text

Istoria literaturii franceze Medievală Secolul XVI - Secolul XVII Secolul XVIII - Secolul XIX Secolul XX - Contemporană Scriitori francezi Listă cronologică Scriitori după categorie Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Scriitori de povestiri scurte Portal Franța Portal Literatură

Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg și romancier francez. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii și Notre-Dame de Paris. Cuprins [ascunde]



1Date biografice



2Viața politică



3Opera o

3.1Poeme, ode și balade

o

3.2Drame și tragedii

o

3.3Romane

o

3.4Pamflete

o

3.5Studii

o

3.6Aprecieri



4Moartea



5Note



6Legături externe



7Vezi și

Date biografice[modificare | modificare sursă] Victor-Marie Hugo a fost al treilea și ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) și Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea FrancheComté. Deși a locuit în Franța cea mai mare parte a vieții lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat și a locuit în Belgia, în Jersey și Guernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub Napoleon I. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, Dinastia Bourbon a fost restaurată. Tatăl lui Victor Hugo era republican, ateu și ofițer în armata lui Napoleon, pe care îl stima enorm, iar mama sa era catolică și regalistă. În ciuda dorințelor mamei sale, Victor Hugo s-a îndrăgostit și logodit în secret cu iubita lui din copilărie, Adèle Foucher (1803-1868), dar abia după moartea mamei sale Hugo s-a căsătorit cu Adèle, în 1822. Cuplul a avut cinci copii: Lèopold (născut în 1823), care a murit la o vârstă foarte fragedă, Lèopoldine (1824), Charles (1826), François-Victor (1828) și Adèle (1830).

Viața politică[modificare | modificare sursă] Victor Hugo era simpatizant al Republicii. A fost „pair” al Franței, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză. Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”. A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franța. În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea: „Napoleon cel mic” și „Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.

Opera[modificare | modificare sursă] Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund influențate de François-René de Chateaubriand. Victor Hugo a publicat primul său roman, Han din Islanda, în 1823, la numai 21 de ani.

Poeme, ode și balade[modificare | modificare sursă] 

1822: Ode și poezii diverse ("Odes et poésies diverses")



1829: Orientalele ("Les Orientales")



1831: Frunze de toamnă ("Les Feuilles d'automne")



1835: Cântecele crepusculului ("Les Chants du crépuscule")



1837: Vocile lăuntrice ("Les Voix intérieures")



1840: Razele și umbrele ("Les Rayons et les Ombres")



1853: Pedepsele ("Les châtiments") - capodoperă a poeziei satirice franceze



1856 - 1857: Contemplațiile ("Les Contemplations")



1859 - 1883: Legenda secolelor, două volume - capodoperă a poeziei franceze

Drame și tragedii[modificare | modificare sursă] 

1827: Cromwell - cu celebra-i Prefață



1830: Hernani ("Hernani ou l'honneur castillan")



1831: Marion Delorme



1832: Regele petrece ("Le roi s'amuse")



1835: Angelo



1837: Ruy Blas - capodopera sa dramatică



1843: Burgravii ("Les Burgraves")

Romane[modificare | modificare sursă] 

1818: Bug-Jargal



1823: Han din Islanda ("Han d'Islande")



1829: Ultima zi a unui condamnat la moarte ("Le Dernier Jour d'un condamné"), un adevărat rechizitoriu pentru abolirea pedepsei capitale



1831: Notre-Dame de Paris



1834: Claude Gueux



1862: Mizerabilii ("Les Misérables")



1866: Oamenii mării ("Les Travailleurs de la mer"), dedicat locuitorilor insulei Guernsey

 

1869: Omul care râde ("L'homme qui rit"), roman filozofic ce condamnă aristocrația și monarhia 1874: Anul '93 ("Quatrevingt-treize'")

Pamflete[modificare | modificare sursă] 

1852: Napoleon cel mic ("Napoléon le Petit")



1877: Istoria unei crime ("Histoire d'une crime")



1859: Legenda secolelor ("La Légende des siècles"), ciclu de poeme prin care este înfățișată istoria omenirii

Studii[modificare | modificare sursă] 

1864: William Shakespeare

Aprecieri[modificare | modificare sursă] "Umană prin detaliu și semnificație, inumană prin proporții ", cum preciza Albert Thibaudet, opera lui Hugo copleșește prin titanismul fabulos al imaginației și prin îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată "cel mai mare fenomen" al literaturii franceze.

Moartea[modificare | modificare sursă] Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat și au vrut să-l însoțească pe ultimul drum. Este înmormântat în Panteonul din Paris.