Vicky Dreiling-The Sinful Scoundrels 4-Dorintele unui duce.pdf

CapitoCuCl Londra, 1822 Harry Norcliffe, ducele de Granfield, se dădu jos d i n trăsură şi tremură uşor d i n cauza vântului răcoros. O lampă cu gaz aprinsă l u ­ mina t r o t u a r u l şi expunea delicat fereastra arcuită a clubului W h i t e . Abia dacă-i venea să creadă că trecuseră trei l u n i de la moartea neaşteptată a unchiului său Hugh. Nimic n u avea să fie vreodată la fel. Pierderea l u i Hugh îl lovise atunci când se aştepta mai puţin. încă părea să fie u n vis urât, dar t o t u l era cât se poate de real. Lumea pe care o ştia el n u avea să m a i fie niciodată la fel, dar în seara aceea îşi întâlnea cei m a i apropiaţi prieteni şi spera să găsească alinare în viaţa pe care o lăsase în urmă cu trei l u n i . La uşă apăru u n servitor care făcu o plecăciune. Recunoscu ime­ diat mirosul de lumânări d i n ceară de albine. - Bine aţi revenit, Excelenţă! Excelenţă. Cuvintele îl loviră ca u n p u m n . A r fi trebuit să se obiş­ nuiască până acum cu noul m o d de adresare, dar el încă se simţea ca u n impostor. Servitorul îşi îndreptă spatele. - Pot să vă iau haina, Excelenţă? M o m e n t u l ciudat trecu. - Mulţumesc. în t i m p ce îşi scotea pălăria, haina şi mănuşile îşi a m i n t i că se gândise că u r m a u să fie schimbări, dar n u era pregătit p e n t r u atât de multe. îi atrase atenţia cartea de pariuri. Aici se afla o parte d i n vechea l u i viaţă. El făcuse întotdeauna u n r i t u a l d i n citirea celor mai recente pariuri. Pentru p r i m a dată în ceea ce păruse u n secol, zâmbi când citi u n p a r i u care fusese înscris în acea seară. Se pare că Aubery făcuse pariu pe zece guinee cu Rollins că va ploua j o i . H a r r y dădu paginile

Vic£y T>rei(ing

—

înapoi ca să citească pariurile pe care le ratase cât t i m p fusese plecat. Se opri când văzu numele său menţionat în urmă cu trei l u n i . Dl Brockton a pariat pe doi şilingi cu dl Norcliffe că nu va mânca deloc bacon când va vizita ferma de porci a unchiului său. îşi simţi pieptul ca şi cum fusese străpuns în inimă de u n ciob mare de sticlă. Scrâşni d i n dinţi, fiind hotărât să depăşească aceste momente delicate. Trebuia să meargă înainte şi să-şi refacă vechea viaţă. Dar la naiba cu toate, îi era dor de Hugh. - Să fiu al naibii. Diavolul s-a întors la Londra. Dispoziţia l u i Harry se îmbunătăţi când auzi vocea familiară. îşi întoarse privirea spre prietenul l u i şi f u străbătut de u n val de uşura­ re când îl văzu pe Andrew Carrington, contele de Bellingham. - Presupun că t u întreţii focurile d i n iad, spuse Harry. Bell îl bătu pe umăr. -Vechile mele obiceiuri desfrânate au apus de m u l t . H a r r y râse. - Eşti u l t i m a persoană care m-aş fi aşteptat să se cuminţească. - N i m e n i n u este m a i surprins decât mine. Exista o diferenţă subtilă în comportamentul l u i Bellingham. Când se întâlniseră p r i m a dată, Bell era agitat şi predispus să se plimbe de colo-colo. A c u m părea relaxat şi liniştit. - Destul despre mine, spuse Bell. Prietene, arăţi cam ros de griji. - Da, dar mă bucur să te văd. - Sper că eşti pregătit p e n t r u o friptură bună de vită şi o sticlă sau două, spuse Bell. -Sunt. Era p r i m u l pas pe care îl făcea spre revenirea la vechea viaţă, deşi mereu avea să existe u n gol în interior, acum că unchiul l u i n u mai era. Bell rânji. - Cum este să fii u l t i m u l burlac dintre noi? - Eram sigur că t u vei fi u n burlac pe viaţă, spuse Harry, dar ne-ai păcălit pe toţi. - Laura a făcut u n bărbat onorabil d i n mine. Vino, vechea noastră masă ne aşteaptă, şi există cineva pe care trebuie să-1 vezi. Aproape ajunseseră la scări când Lordul Fitzhugh şi d o m n u l Castelle îi ajunseră d i n urmă. 8

(DorinţeCe unui duce -Felicitări p e n t r u ducat, spuse Fitzhugh, bătându-1 pe spate. -Eşti u n o m norocos, zise Castelle. Harry simţi ca şi cum cărbuni aprinşi formau o cărare către tâmplele l u i . îşi strânse p u m n i i , dar îşi tempera mânia deplasată care uneori îl apuca d i n senin, chiar dacă ştia că persoana era bine intenţionată. - Mulţumesc. Ce altceva putea spune? H a r r y f u recunoscător când Bell menţio­ na că erau aşteptaţi la petrecere. Când îşi reluară d r u m u l , Bell se uită la el gânditor. - După ce familia mea a pierit, mă enervam când ceilalţi făceau comentarii necugetate. Deşi ştiam că erau bine intenţionaţi, îi t r a ­ t a m cu răceală. Refuzul meu de a mă confrunta cu durerea a înră­ utăţit şi m a i tare lucrurile. Castelle şi Fitzhugh ştiu că o moştenire n u îţi poate înlocui niciodată pierderea suferită, dar, ca majoritatea oamenilor, sunt stânjeniţi să vorbească despre moarte. H a r r y încuviinţă. îl ajuta să aibă u n prieten care îl înţelegea. De-a lungul ultimelor trei l u n i , el învăţase că durerea venea în diferite forme. însă, în seara aceea, n u voia nimic altceva decât să se relaxeze cu prietenii săi de încredere. Clinchetul paharelor şi al tacâmurilor răsuna d i n sala de mese în t i m p ce urcau scările. M u r m u r u l vocilor masculine se auzi t o t mai tare când ajunseră la etaj. Aroma specifică a f r i p t u r i i de vită îi gâdilă simţurile. Când ajunseră la masă, Colin Brockhurst, contele de Ravenshire, cel m a i vechi prieten d i n copilărie, se ridică şi îl bătu pe spate. - Harry, mă bucur să te văd! - Şi eu la fel. Cum e viaţa de bărbat însurat? - Ei bine, Angeline n u m-a dat încă afară, spuse Colin. - Ha, ha! râse Harry. Bell făcu semn către u n tânăr. - îţi aminteşti de acest amic? H a r r y se încruntă. Când îşi dădu seama despre cine era vorba, rămase u i m i t . - Să fie Justin? J u s t i n Davenport, conte de Chesfield şi fiul vitreg al l u i Bell, zâm­ b i când întinse mâna. - Mă bucur să te văd, Harry!

9

Vicky TtreiCing -—• - Dumnezeule mare! Harry se întoarse spre Bell. Era u n copil s f r i ­ j i t când l-am văzut u l t i m a oară. - A c u m are douăzeci şi u n u de ani, spuse Bell, şi 1,80 înălţime. - Ce-i dai de mâncare? întrebă Harry. E cât u n stejar de mare. Bell râse. - Multă carne de vită. A făcut ceva muşchi şi de la scrimă. H a r r y făcu semn u n u i chelner să aducă o sticlă de coniac. Când acesta o aduse, el îşi turnă în pahar şi se uită la Bell. - N u - m i vine să cred că îl laşi pe băiat să bea alcool. - E major şi îşi cunoaşte limitele. N-aş fi cunoscut-o niciodată pe mama l u i dacă n u ar fi fost acea sticluţă de coniac pe care n u o ascun­ sese Justin prea bine, spuse Bell. Justin râse. - N-a fost cea mai bună idee a mea, tată. - D i n fericire, ai depăşit vremurile când făceai l u c r u r i prosteşti. Bell îşi îngustă ochii. N u - i aşa? Justin zâmbi pieziş. - A r trebui să răspund la asta? Colin râse în hohote, şi Harry aproape că îşi vărsă coniacul. în urmă cu trei ani, Colin şi Harry îl cunoscuseră pe Bellingham. Bell se îndrăgostise nebuneşte de Laura Davenport şi de fiul ei. Toţi ţinuseră foarte m u l t la puştiul recalcitrant, dar acum acesta era u n bărbat în toată firea. Cum de zburase t i m p u l atât de repede? Colin propuse u n toast. - P e n t r u Bell, pentru că ne-a salvat pielea d i n Tamisa în acea noapte. Justin se încruntă. -Ce? - A c o l o l-am cunoscut pe Bell, spuse Colin. - în Tamisa? spuse J u s t i n cu o expresie uimită. Harry începu să râdă în hohote. - Doamne, ce poznă! Eram atât de ameţit încât am reuşit să pierd banii p e n t r u barcagiu şi să cad în apă. - Ha, spuse Colin. O târfă te-a jefuit de n u te-ai văzut. - Mi-a luat doi şilingi - valoarea mea totală la vremea respectivă, spuse Harry. - Da, şi a trebuit să te scoatem afară înainte să te îneci, spuse Bell. Când ţi-ai venit în fire, te-ai uitat la mine şi ai spus: „Doamne, este salvatorul meu".

10

-—•

'DorinţeCe unui duce

Râseră cu toţii. - Hainele mele miroseau atât de tare încât valetului meu i-a venit să verse, zise Bell. A trebuit să le arunc la gunoi. -Acelea au fost vremurile bune, spuse Harry. J u s t i n se strâmbă. - Eu chiar sper că glumiţi. Bell ciufuli părul fiului său. - Se vede m u l t m a i bine de la distanţă. Harry îşi puse deoparte paharul de coniac şi îl p r i v i pe Colin. - M - a m bucurat când am p r i m i t scrisoarea ta. Felicitări p e n t r u că o să devii în curând tată. - Harry, Bellingham a acceptat deja să fie u n u l dintre naşi. A i vrea să fii t u celălalt naş? - A ş fi onorat. Apoi, p e n t r u că emoţia neaşteptată p e n t r u el şi prietenul său îl făcea să se simtă stânjenit, adăugă: Promit să n u scap copilul. Râseră cu toţii. Colin ridică d i n umeri. - S u n t m u l t m a i îngrijorat că una dintre surorile mele gemene va scăpa copilul dacă va fi fată. Soţia mea insistă că gemenele au crescut şi că ar trebui să fie ele naşele, dar am îndoielile mele. - Poate vei avea gemeni, spuse Harry. - D o a m n e fereşte! exclamă Colin. N u v o m m a i avea niciodată u n m o m e n t de linişte. Ascultându-i pe prietenii săi, H a r r y avu o clipă de clarviziune. El avea u n ţel măreţ în viaţă, acela de a vedea Havenwood, moştenirea unchiului său, continuând să existe p e n t r u linia directă de descen­ denţi m u l t t i m p după ce el va fi plecat d i n această lume. H a r r y îşi zise că prietenii l u i ar fi foarte probabil uimiţi dacă ar şti ce gânduri avea. Cu u n an în urmă, l u i nici n u i-ar fi trecut p r i n cap să se căsătorească, dar moartea unchiului Hugh schimbase t o t u l . -Soţia mea insistă că pruncul este băiat, spuse Colin. Ca să fiu sincer, eu sper să fie fetiţă. -Ascultă-mi sfatul, spuse Bell. Fii de acord cu orice spune soţia ta, chiar dacă se contrazice cinci m i n u t e m a i târziu. Colin clătină d i n cap. - N-am ce să spun în această privinţă. Mama ei şi mama mea v i ­ tregă afirmă că este băiat p e n t r u că are pântecul ridicat. Toate sunt nişte prostii p e n t r u mine, aşa că n u am ce să spun despre asta.

11

Vic£y (Dreifing - Harry, t u încă m a i stai la Albany? întrebă Colin. - Da, spuse el. Considera că vechile încăperi erau destul de con­ fortabile. A m păstrat chiar şi mobilierul ponosit. - Doamne, n-am u i t a t niciodată canapeaua aceea zdrenţuroasă, spuse Colin, şi părul de câine de peste t o t . - Ce-am pierdut cât t i m p am fost plecat? întrebă Harry. -Pembroke a pierdut m a i m u l t păr, spuse Bell. Bătrânul l o r d Leighton este îndrăgostit de văduva Lady A t h e r t o n , dar ea jură că preferă m a i degrabă să bea sherry decât să fie cu el. Făcu o pauză. Aproape că am uitat. George, fostul prieten al l u i Justin, a distrus şi cea de-a doua brişcă pe care tatăl l u i i-a cumpărat-o într-un m o d atât de neînţelept. - Presupun că unele lucruri n u se schimbă niciodată. Făcu o pa­ uză şi continuă: îţi mulţumesc p e n t r u scrisoare, Bell. M - a m bucu­ rat să aud veşti despre naşterea fiicei tale, Sarah. îmi imaginez că Stephen a crescut. - Oh, da. Săptămâna trecută a împlinit doi ani şi a sărbătorit cu bărbăţie folosind veceul. Trebuie să spun că are nevoie să-şi îmbună­ tăţească ţinta. H a r r y râse. - E i bine, presupun că nu-1 poţi învinovăţi pe micuţ p e n t r u că a încercat. Turnă coniac p e n t r u toată lumea. Dintre toţi, Bell se schimbase cel m a i m u l t . Când se cunoscuseră, era destul de precaut. Pe par­ cursul u n u i sezon, devenise u n prieten indispensabil atât p e n t r u Harry, cât şi p e n t r u Colin. Bellingham era genul de o m pe care te puteai baza. Sosi mâncarea. A c u m că se relaxa cu prietenii, H a r r y înfulecă friptura de vită, cartofii şi prăjitura cu brânză. - Sunt p l i n . - Şi eu la fel, spuse Colin. După ce chelnerul aduse v i n u l de Porto, J u s t i n se ridică. - V ă rog să mă scuzaţi! Tocmai a sosit Paul şi am de gând să-1 bat zdravăn la biliard. - Du-te atunci, spuse Bell. Să iei o trăsură şi să n u faci prea mare tărăboi când v i i acasă. N u vrei să ai de-a face cu mama ta furioasă. După ce J u s t i n se retrase, Harry spuse: - C h i a r i-ai înfrânat pornirile rebele. Bravo!

12

T>orinţefe unui duce -—• - A v e a nevoie doar de călăuzire. Presupun că îl v o m păstra până la urmă. Harry râse. Se simţea d i n n o u ca în vremurile de demult. - Şi ce m a i face familia ta, Harry? întrebă Bell. - Verişoarele mele n u s-au schimbat prea m u l t . Bell înălţă d i n sprâncene. - Mă m i r că familia ta n u te presează să te căsătoreşti, acum că eşti moştenitor. El ridică d i n umeri, nefiind sigur dacă era pregătit să-şi mărturi­ sească intenţiile. Bell se încruntă. - îţi dai seama că eu eram pregătit să-mi las proprietăţile să revi­ nă d i n n o u Coroanei - sau cel puţin aşa credeam. Apoi m-a întrebat Laura de ce n u vând. - A m luat Havenwood ca pe ceva de la sine înţeles de-a lungul anilor, dar îi datorez multe unchiului meu. - A fost u n o m bun, spuse Colin. Cel mai b u n . - După ce a m u r i t unchiul Hugh, am realizat cât de m u l t înseam­ nă acea proprietate p e n t r u mine, spuse Harry. Sunt atât de multe a m i n t i r i . Ştiu că şi-ar f i d o r i t ca eu să mă asigur că moştenirea l u i va prospera p e n t r u multe generaţii. Cu ajutorul l u i Dumnezeu, într-o zi o voi transmite p r o p r i u l u i fiu. - A s t a înseamnă că vei i n t r a în clubul bărbaţilor căsătoriţi? între­ bă Colin. Simţindu-se oarecum stânjenit, recurse la o glumă: - N u în seara asta. Prietenii săi chicotiră. - Harry, că m i - a m a m i n t i t , spuse Bell. Laura te-a i n v i t a t la cină peste o săptămână. - Lasă-mă să ghicesc. Voi fi aşezat lângă o doamnă singură pe care o va alege contesa ta special p e n t r u mine. Bell râse în hohote. - Laura va avea i n i m a frântă dacă n u v i i , dar să n u te simţi câtuşi de puţin obligat. H a r r y zâmbi. - Poate altă dată. înainte, el n u se gândise niciodată prea m u l t să aibă o familie. Ta­ tăl l u i murise când el avea opt ani. La şcoală îi fusese greu până când se împrietenise cu Colin. De atunci erau ca fraţii.

13

Vicky TtreiCinfl - Unchiul tău a fost u n o m excepţional, spuse Colin. A m a m i n t i r i foarte plăcute de când petreceam verile împreună la ferma l u i . H a r r y se înveseli. - M a i ţii minte când ne-a prins unchiul Hugh că ne întreceam urinând de la fereastră? Colin zâmbi. - Oh, Doamne, t u ai u r i n a t pe grădinar. - Unchiul Hugh ne-a pus să scoatem bălegarul d i n cocinile porci­ lor. Există motive întemeiate p e n t r u care n u mănânc bacon. Zâmbetul l u i H a r r y păli. Va trebui să se întoarcă la fermă la sfâr­ şitul verii. N u ştia cum avea să îndure lipsa unchiului său. După înmormântare, se t o t aşteptase ca unchiul l u i să intre în cameră. Dar ştia care era datoria l u i şi iubea Havenwood p e n t r u t o t ce reprezen­ tase p e n t r u unchiul său şi acum p e n t r u el. - Harry, presupun că ai încredere în consilierii şi avocaţii unchiu­ l u i tău, spuse Bell. - Da, sunt oameni capabili. N-ar fi recunoscut-o niciodată, dar fusese teribil de ignorant în privinţa m u l t o r t r e b u r i ale unchiului său. Privind retrospectiv, ar fi trebuit să insiste să ajute la treburile proprietăţii în t i m p u l vieţii u n ­ chiului său, dar regretele erau acum inutile. Bell îşi ridică paharul şi învârti v i n u l d i n el. - C â n d m-am întors cu mulţi ani în urmă de pe continent, i-am pus pe administrator, avocaţi şi bancheri să-mi explice t o t u l în detaliu. H a r r y încuviinţă d i n cap, ştiind că era modul p r i n care făcea Bell o sugestie. Bell îşi scoase ceasul d i n buzunar. - A h , la naiba, se face târziu. - Şi eu trebuie să plec, spuse Colin. Eu şi soţia mea avem o în­ tâlnire mâine-dimineaţă devreme cu u n arhitect. Săracul de mine! Angeline e hotărâtă să dărâme jumătate d i n casa pe care tocmai am cumpărat-o în oraş. H a r r y râse, dar în sinea l u i era puţin dezamăgit. în vremurile bune, ei ar fi fumat ţigări de f o i şi ar fi băut m u l t peste miezul nopţii, dar prietenii l u i aveau responsabilităţi faţă de familiile lor. Bell se ridică. - Domnilor, la aceeaşi oră săptămâna viitoare? - A b s o l u t , spuse Colin. Harry, v i i şi tu?

14

(Dorintefe unui duce Starea l u i de spirit se schimbă. - Cu siguranţă. H a r r y îi urmă la parter. îşi luară hainele şi ieşiră d i n club. Res­ piraţia îi îngheţă, şi aerul rece îi ciupi obrajii când dădu mâna cu prietenii lui. - V r e i să te las undeva? întrebă Bell. - N u , am de mers doar câteva străzi. Harry îşi înfăşură eşarfa de lână în j u r u l gâtului. Lămpile de pe stradă sunt aprinse şi o plimbare îmi va scoate coniacul d i n cap. Lucy Longmore termină de măturat resturile de material şi de aţe de pe podeaua magazinului de rochii. Se afla în căutarea u n u i al doilea serviciu care să fie plătit m a i bine, dar fără o scrisoare de recomandare, întâmpina multe dificultăţi. După ce aşeză metrajele de material pe u n raft, se uită către prietenele ei. Evelyn şi M a r y încă îşi sortau articolele de cusut. - Evelyn, ai avut mulţi clienţi de dimineaţă? întrebă Lucy. - Da, au venit câteva doamne nobile însoţite de fetele lor. Cele mai multe dintre ele fiind prea greu de mulţumit. - S a u n u se puteau hotărî. M a r y le imită: „Mamă, p u r şi simplu n u p o t să p o r t o rochie de culoarea p r i m u l e i p e n t r u că mă face să arăt palidă". - Povestea mea preferată este cu mama şi borcanul de biscuiţi, spuse Lucy. Evelyn zâmbi şi imită vocea supărăcioasă a fetei: - „Mama, de ce n u reuşeşte croitoreasa să-mi închidă nasturii?" Toate trei rostiră în acelaşi t i m p : - „Pentru că n u poţi sta departe de borcanul cu biscuiţi". Râseră toate. Evelyn oftă. - N u există nimic m a i enervant ca u n aristocrat răsfăţat. - Mie într-un fel mi-a părut rău p e n t r u Fata-cu-borcanul-cu-biscuiţi, spuse Lucy. - A s t a p e n t r u că ai o inimă bună, zise Evelyn, dar îţi risipeşti sim­ patia pe fete bogate şi răsfăţate. - Ei bine, dacă aş fi fost bogată, replică Lucy, n u mi-ar fi fost deloc greu să mă hotărăsc în privinţa unei rochii. M a r y îşi închise trusa de cusut. -Poate că ţi-ar fi fost dacă ai fi avut multe modele d i n care să alegi.

15

Vicky TtreiCing - N u , spuse Lucy zâmbind. Le-aş fi ales pe toate! Evelyn o p r i v i pe M a r y zâmbind. - T i p i c p e n t r u Lucy. Lucy îşi dorea să aibă o mulţime de opţiuni, dar de fapt intenţiona ca într-o zi să-şi îndeplinească visul de a deţine u n studio de dans. Se poate ca momentan să n u fi avut nimic mai m u l t decât visurile ei, dar avea să facă t o t posibilul să le realizeze. Ida, fata cea nouă, trecu pe lângă ele. începuse să lucreze în urmă cu două zile p e n t r u Madame Delanger şi n u părea să aibă mai m u l t de paisprezece ani. Lucy şi prietenele ei încercaseră să se apropie de ea, dar Ida le privise cu suspiciune şi respinsese încercările de a o integra în grupul lor. Singurul lucru pe care îl ştiau despre fată era că Madame îi dăduse voie să doarmă noaptea pe podeaua d i n camera de cusut. Lui Lucy îi părea rău p e n t r u Ida deoarece era evident că n u avea o casă. La sunetul unor paşi, M a r y îşi drese glasul, acesta fiind semna­ l u l ca toate să aibă grijă ce vorbesc. Câteva clipe m a i târziu, tempe­ ramentala proprietară a magazinului, Madame Delanger, ajunse la etajul principal. - Ida, să n u uiţi să verifici după paravane, poate găseşti obiecte pierdute. Eu fac inventarul în fiecare zi. - D a , Madame, murmură Ida şi se duse în spatele unuia dintre paravane. -Je suiş fatigue . Madame Delanger suspină în t i m p ce se reze­ mă de braţul u n u i şezlong roşu pe care ilustrele cliente se odihneau adesea în t i m p ce aşteptau să le vină rândul la probatul rochiilor, începutul sezonului este întotdeauna haotic, dar astăzi am p r i m i t o comandă p e n t r u p a t r u rochii n o i şi am vândut zece perechi de cio­ rapi şi şase perechi de mănuşi. A p o i se încruntă şi se uită spre Mary. Verifici t u să n u fie praf? Dacă găsesc chiar şi u n fir de praf pe mate­ riale, am să reţin costurile d i n salariul tău. M a r y adoptă o expresie indescifrabilă. - Da, Madame. A m să m a i verific o dată. Lucy se uită afară pe fereastra magazinului şi suspină în sinea ei. Dacă ar putea-o grăbi puţin pe Madame, ea şi prietenele ei ar p u ­ tea evita să meargă t o t d r u m u l p r i n întuneric. Dar indiferent de si­ tuaţie, n u trebuia să lase să i se vadă nerăbdarea. Toate aveau grijă 1

1

Sunt obosită (în limba franceză, în original) (n.tr.)

16

'DorinţeCe unui duce să se poarte frumos în preajma l u i Madame, p e n t r u că stările ei erau imprevizibile. Lucy avea nevoie de acel loc de muncă şi trebuia să fie respectuoasă. - Ida, spuse Madame Delanger ridicându-şi vocea. Termină de cu­ sut dantela de pe acea rochie în seara asta. A r fi bine să n u te găsesc d o r m i n d şi rochia să fie neterminată. - Da, Madame, murmură Ida. Lucy se uită cu înţeles către prietenele ei. Madame profita de vâr­ sta fragedă a Idei. însă nici una dintre ele n u îndrăznea să o apere pe fată p e n t r u că le putea costa locul de muncă. Asta o făcu pe Lucy să se simtă mizerabil, dar trebuia să se gândească la ea şi la bunica ei mai întâi. - Mâine trebuie să veniţi toate de la şase dimineaţa şi să fiţi pre­ gătite să coaseţi t i m p de douăsprezece ore, spuse Madame. Este cea mai aglomerată perioadă a anului şi trebuie să fie t o t u l gata atunci când v i n doamnele la magazin. Inima l u i Lucy începu să bată m a i repede. Madame n u m a i i n ­ sistase niciodată să muncească atât de multe ore. Când o angajase pe Lucy cu trei l u n i în urmă, fusese foarte dispusă să o lase să fie asistenta profesorului de dans p e n t r u două ore, dar asta se întâmpla înainte de vârful sezonului. Lucy trase aer în piept. - Madame, v o i veni cu plăcere mâine-dimineaţă la ora şase, dar am lecţii de dans după-amiază. Mă v o i întoarce în două ore, aşa cum am făcut până acum. Madame oftă. - V i n o cu mine! Lucy se înroşi când o urmă pe Madame în cămăruţa p e n t r u cusut. Cu fiecare pas pe care-1 făcea, îşi spunea că Madame n u o va conce­ dia. Avea nevoie de ambele ei locuri de muncă şi spera ca Madame să înţeleagă. - I a l o c , spuse Madame. După ce luă u n scaun, Lucy spuse: - M a d a m e , când m-aţi angajat mi-aţi spus că îmi v o i putea lua liber câteva ore p e n t r u orele mele de dans. întotdeauna m-am întors la t i m p . - S - a schimbat situaţia, spuse Madame. A m nevoie de croitorese care să fie capabile să lucreze cele douăsprezece ore cerute.

Vicky Ttreifing O cuprinse teama. N u voia să renunţe la predarea dansului pen­ t r u că dorea să poată avea p r o p r i i i clienţi. Cum altfel şi-ar f i p u t u t deschide p r o p r i u l studio de dans? - M a d a m e , cu t o t respectul, am să cos în zilele de la sfârşitul săptămânii ca să compensez t i m p u l pe care-1 petrec ţinând lecţiile de dans. - N u - m i pot permite să angajez p a t r u croitorese. Lucy se uită fix la Madame. - Dar... tocmai aţi angajat-o pe Ida acum două zile. - Ida n u cere să aibă privilegii speciale. Semnificaţia acestor cuvinte o lovi pe Lucy ca u n p u m n în burtă. Madame o angajase pe Ida să o înlocuiască pe ea - fără îndoială, cu u n salariu m a i mic. O apucă disperarea. Trase adânc aer în piept, pregătită să fie de acord cu reducerea salariului şi cu creşterea numărului orelor de muncă - orice n u m a i să n u rămână fără slujbă, dar n u prea avea de ales. N u o putea lăsa pe bunica ei să stea singură t i m p de douăsprezece ore sau m a i m u l t . - Sunt v r e m u r i grele, spuse Madame Delanger. Aşteaptă puţin, mă întorc imediat la tine. O cuprinse amorţeala. Totul părea puţin tulbure, de parcă s-ar f i trezit d i n t r - u n vis urât. Negarea n u dură m u l t . I se umplură ochii de lacrimi, dar clipi repede să le îndepărteze. Poate că îi rămăsese puţin mai m u l t decât mândria, dar avea să-şi ţină capul sus. Când se întoarse, Madame Delanger îi întinse salariul şi o hârtie împăturită. Lucy n u era sigură, dar i se păru că vede o urmă de vinovăţie pe chipul doamnei Delanger. Când desfăcu hârtia, icni. Era o scrisoare de recomandare. Dumnezeule, era singurul lucru care îi lipsea şi care o împiedica să-şi găsească o slujbă m a i bună. - V ă mulţumesc, spuse ea. A p o i se gândi cât de absurd era să-i mulţumească l u i Madame când ştia că femeia o tratase nedrept. - A ş vrea să pot face m a i m u l t , dar o să te descurci t u , spuse Madame. Lucy simţi cum o cuprinde u n val de mânie şi scrâşni d i n dinţi. Era o afirmaţie nesinceră care n u compensa nicicum modalitatea vicleană p r i n care o dăduse afară. 18

(DorinteCe unui duce Lucy se ridică şi ieşi d i n camera de cusut ţinându-şi capul ridicat ca o regină. îşi jură să facă orice îi stă în putere să găsească de lucru şi să n u lase nimic să-i stea în cale. într-un fel sau altul, îşi va deschide p r o p r i u l studio de dans într-o zi. Va f i stăpâna p r o p r i u l u i destin. Puse monedele preţioase în micul săculeţ şi băgă scrisoarea de recomandare în buzunarul de la şorţ. îşi puse pelerina şi mănuşile. A p o i îşi luă coşul şi aşteptă ca Evelyn şi M a r y să-şi pună şalurile. Niciodată n u dorise atât de m u l t ca acum să plece de undeva. Când păşiră afară în noapte, clopoţelul de la uşa magazinului sună prea vesel, având în vedere veştile proaste pe care le primise. Lucy îşi trase peste cap gluga pelerinei p e n t r u că aerul nopţii era umed şi răcoros. Ceaţa aceea întunecată se învârtea peste t o t în j u r u l lor. Devenise obiceiul l o r să meargă împreună până când l i se despăr­ ţeau drumurile. O făcea să se simtă în siguranţă p e n t r u cel puţin o parte d i n d r u m . - Lucy, ştiu că e ceva în neregulă, spuse Evelyn. Erai foarte palidă după ce te-a luat Madame în camera de cusut. - M-a dat afară, dar mă aşteptam s-o facă. Madame nu-şi poate permite p a t r u croitorese şi are nevoie de cineva care poate m u n c i douăsprezece ore - şi cel m a i probabil, pe u n salariu m a i mic. M a r y schimbă o privire lungă cu Evelyn. - A ş a se explică de ce a angajat-o pe Ida. Fără îndoială că fata a acceptat u n salariu mic. - Eu bănuiesc că Ida munceşte în schimbul d o r m i t u l u i pe podea­ ua magazinului, spuse Evelyn. Lucy făcu o grimasă. - A s t a este îngrozitor. M a r y se opri. - Lucy, îţi p o t împrumuta eu nişte bani. - Şi eu la fel, spuse Evelyn. - O h , n u , n u - m i p o t permite. V o i p r i m i mâine nişte bani după lecţiile de dans. Voi găsi curând u n al doilea loc de muncă. Trebuia să-1 găsească rapid. Câştigurile ei ca asistentă a d o m n u l u i Buckley, profesorul de dans, abia dacă îi ajungeau, şi se întâmplase de m a i multe o r i să-i taie d i n bani pe baza vreunei greşeli pe care aparent o făcuse ea. Lucy îşi ţinu coşul m a i strâns când se apropiară de u n vânzător de stradă. Cumpără două pateuri cu carne şi u n sfert de pâine p e n t r u cină. A p o i îşi reluară d r u m u l .

19

Vicfzy TtreiCing - N o i toate v o m persevera ca să p u t e m avea u n v i i t o r frumos, spuse Lucy. Cuvintele ei erau în contradicţie cu teama care o cuprinsese, dar n u trebuia să cadă în disperare. Reuşise să asigure o casă şi mâncare p e n t r u ea şi bunica ei în ultimele şase l u n i şi se va descurca şi în con­ tinuare. Puţin curaj şi o rugăciune o vor ajuta să treacă peste acest u l t i m impas. Spera. - Sunt moartă de oboseală în seara asta, spuse Evelyn. M a r y oftă. - V o i visa la v i i t o r în noaptea asta. Billy spune că ne v o m căsători când va economisi suficienţi bani. Lucy avu u n schimb de p r i v i r i cu Evelyn. Billy îi făcea promisiuni l u i Mary, dar, după spusele l u i Evelyn, îşi cheltuia cea mai mare parte a salariului p r i n taverne. Iar ea îi spuse în particular l u i Lucy că M a r y n u era singura femeie d i n viaţa l u i . Lucy n u îl cunoscuse niciodată, dar îi era teamă că Billy avea să-i frângă i n i m a l u i Mary. Poate că ar f i mai bine dacă ar face-o. M a r y merita să fie tratată mai bine. - Ne va f i dor de tine la magazin, spuse Mary. Respiraţia l u i Lucy îngheţă. - Ne putem întâlni duminică după-amiază în parcul Green dacă vremea va f i frumoasă. Evelyn oftă. - Madame vrea să coasem şi duminica asta. Lucy se temea că Madame le va presa să muncească şapte zile pe săptămână p e n t r u ea. Cele trei se opriră la colţul dintre străzile Piccadilly şi Regent, locul unde drumurile lor se despărţeau. - Lucy, ştiu că e greu p e n t r u tine, spuse Evelyn, dar dacă ai fi con­ t i n u a t să lucrezi p e n t r u Madame n u ai f i p u t u t să ţii lecţii de dans. M a r y încuviinţă. - Fă orice trebuie ca să câştigi u n salariu, dar n u renunţa la visul tău de a avea p r o p r i u l studio. Ea îşi îmbrăţişa repede prietenele. - V ă mulţumesc că aveţi încredere în mine. Trebuie să plec. - A i grijă, spuse Evelyn. Aminteşte-ţi întâmplarea pe care ţi-am povestit-o despre fata care a dispărut p e n t r u totdeauna după ce i-a permis u n u i bărbat să o ducă cu trăsura l u i . Lucy se cutremură. 20

TtorinţeCe unui duce - î m i amintesc. - Dacă u n bărbat se oferă să te însoţească, fugi, spuse Evelyn. - Aminteşte-ţi, n u vorbi cu n i m e n i şi asigură-te că n u te urmăreş­ te cineva, zise şi Mary. Ea încuviinţă, amintindu-şi de multele avertizări ale prietenelor sale. Povestirile lor despre fete care fuseseră răpite de pe stradă şi vândute p e n t r u prostituţie îi făcură pielea de găină. - N-am să u i t , spuse Lucy. D r u m b u n ! Lucy tremură m a i tare de la vântul foarte rece decât de la ame­ ninţarea pericolului. Rămase sub lampa de gaz aprinsă, privindu-şi prietenele îndepărtându-se până când n u se m a i văzură. I n i m a i se strânse. Va fi m a i greu să se vadă cu ele d i n m o m e n t ce îşi pierduse slujba de croitoreasă, dar Lucy jură că avea să facă t o t posibilul. Chiar în acel m o m e n t de neatenţie u n bărbat mizerabil puse mâna pe coşul ei şi trase tare. Ceaţa groasă îl cuprindea pe H a r r y pe măsură ce străbătea Piccadilly Street, dar în seara aceea n u era foarte densă. Trebuia să cumpere o trăsură curând. Va avea nevoie de una p e n t r u condiţiile meteorologice nefavorabile şi acum că era u n afurisit de duce, presu­ punea că trebuia să aibă u n mijloc decent de transport. Dumnezeu ştia că moştenise o avere enormă şi că îşi putea permite orice lucru extravagant. întotdeauna crezuse că banii îi vor aduce fericirea, dar n u era aşa. Poate că în t i m p se va simţi altfel. M a i avea de parcurs doar o stradă până la apartamentul său de la Albany când văzu u n hoţ trăgând de coşul unei femei. Când aceasta ţipă, H a r r y alergă cât m a i repede şi strigă: -Opreşte-te, hoţule! Bărbatul zdrenţuit îi aruncă o privire şi se strecură pe o alee. -Sunteţi rănită? întrebă Harry când ajunse lângă femeie. Doam­ ne, inima îi bătea să-i sară d i n piept. - N u , dar vă mulţumesc, bunule d o m n , spuse ea ridicând bucata mică de pâine şi scuturând praful de pe ea. H a r r y n u p u t u să n u observe mănuşa ei ponosită când aşeză pâi­ nea sub o bucată de pânză în coşul ei. Cu toate acestea, ea vorbea într-o manieră clară, educată. Gluga pelerinei sale roşii jerpelite căzu pe spate când îşi îndreptă silueta micuţă. Felinarul cu petrol d i n apropiere îi dezvălui buclele bogate, roşcate. Era genul de păr

21

Vicfzy (DreiCing care făcea u n bărbat să vrea să-1 desfacă, dar acest lucru îi a m i n t i de pericolul în care se aflase ea. - N u ar trebui să fiţi noaptea singură pe străzi, spuse el. Este periculos p e n t r u o femeie. Ea îşi trase gluga înapoi şi p u f n i în râs. - Domnule, vă asigur că n-aş pune piciorul pe aceste străzi pericu­ loase dacă aş avea de ales. Buzele pline ale femeii şi ochii strălucitori de smarald îi atraseră atenţia. Era o frumuseţe rară. - Dacă îmi permiteţi, am să vă însoţesc p e n t r u siguranţa d u m ­ neavoastră, spuse el zâmbind. Cu siguranţă n u veţi refuza să fiţi protejată. Ea îşi îngustă ochii. - A ţ i terminat cu faptele bune în seara asta, Sir Galahad. Băgă mâna în coş şi scoase u n cuţit cu u n aspect fioros. Lama mea îmi oferă destulă protecţie. Dumnezeule! Era u n cuţit mare, dar ea îl ţinea prea jos. Obser­ vă de asemenea că îi tremura braţul. Era clar că habar n u avea să-1 folosească. O lovitură puternică în braţ ar imobiliza-o, făcând-o să scape cuţitul. Ea îl cercetă cu atenţie şi clătină d i n cap. - P o a t e că eu ar t r e b u i să vă însoţesc p e n t r u siguranţa dumneavoastră. El râse. - A s t a - i bună! - Este evident că sunteţi u n o m bogat. Dedusese acest lucru evaluându-i îmbrăcămintea. - Haide acum, sunt bărbat şi sunt m u l t m a i puternic decât d u m ­ neavoastră. Pot să mă apăr singur. Ea îşi înclină capul. -Aveţi grijă, domnule! M i - a m dat imediat seama că aveţi o punguţă plină în i n t e r i o r u l buzunarului de la piept. Şi dacă pot presu­ pune eu asta atât de repede, puteţi fi sigur că şi ticăloşii o vor face. - A ţ i auzit monedele zornăind când am alergat. Ea se uită la el. -Pariez că cizmele acestea au fost făcute la Hoby. Valorează o avere. La fel ca toată îmbrăcămintea dumneavoastră. A r fi trebuit ca măcar să aveţi u n baston d i n acela cu o lamă ascunsă. N u toată lumea este la fel de blândă ca mine. 22

(DorinţeCe unui duce - Credeţi că eu sunt cel în pericol? Cum naiba a luat această con­ versaţie o turnură atât de ciudată? Ea îl p r i v i cu ochii u n u i adevărat cunoscător. - Sir Galahad, în seara asta sunteţi m u l t mai vulnerabil ca mine. Redus la tăcere, o p r i v i cum dispare în ceaţa subţire. A p o i băgă mâna în i n t e r i o r u l buzunarului de la piept şi îşi scoase briceagul. O a doua lamă mai lungă, m u l t mai ascuţită, se desfăcu d i n capătul opus. II ţinuse ascuns p e n t r u că n u dorea să o sperie. „Până aici ţi-a fost cu cavalerismul", se gândi el cu ironie. îşi înfăşură fularul de lână în j u r u l gâtului ca să se apere de frig şi îşi continuă d r u m u l spre casă, ochii ei verzi şi impertinenţi bântuindu-1 pe t o t parcursul d r u m u l u i . Şi să fie al naibii dacă n u îl făcuseră să zâmbească. Când Lucy ajunse la uşa locuinţei sale, inima încă îi bătea cu p u ­ tere şi picioarele îi tremurau ca jeleul. Deşi îi îngheţase respiraţia şi avea nasul rece, trebuia să se calmeze mai întâi. U l t i m u l lucru pe care îl dorea era să o îngrijoreze pe bunica ei. Fusese furioasă d i n cauza hoţului şi hotărâtă să facă o scenă ca să-1 sperie. A p o i venise străinul acela frumos să o salveze. în m o ­ m e n t u l în care bărbatul pe care îl poreclise Sir Galahad se oferise să o însoţească, îşi amintise de avertizările prietenelor sale despre străini şi îşi scosese arma. Se aşteptase ca l u i să i se facă frică, dar el abia dacă ridicase puţin d i n sprâncene. De fapt, păruse amuzat d i n m o ­ m e n t ce îi apăruse u n zâmbet pe faţă de parcă ar fi râs de ea. Privind retrospectiv, atitudinea l u i cavalerească o înfuriase. Părea că se crede invincibil. Lucy considera întregul incident ca fiind bizar, dar bine că se terminase. N u avea să-1 m a i vadă niciodată. încercând să facă u n efort de a părea netulburată când avea să-şi salute bunica, trase aer în piept şi expiră încet. După care ciocăni la uşă. - Lucy, t u eşti? - D a , bunico. Bastonul bunicii sale se auzi bătând uşor în podeaua de lemn. Lucy auzi sunetul zăvorului, după care uşa se deschise. - Oh, dragă, grăbeşte-te, că vântul e rece, spuse bunica. Şi ştiu că trebuie să fie foarte târziu. Lucy păşi înăuntru şi încuie uşa. - Oh, deja mă simt mai bine. 23

Vicky (Dreifing Lăsă coşul pe podea, îşi atârnă pelerina de u n u l dintre cârlige şi îşi scoase mănuşile. A p o i luă pâinea şi pateurile cu carne şi acoperi d i n n o u coşul. -Iartă-mă că am întârziat! M-a reţinut Madame Delanger. - Oh, ce s-a întâmplat? întrebă bunica. îi povesti bunicii ei varianta prescurtată a concedierii sale. - A f o s t n e d r e p t d i n p a r t e a ei să te dea afară în favoarea fe­ tei noi. N u m a i conta. - Madame Delanger avea nevoie de cineva care să poată să coasă t i m p de m a i m u l t de douăsprezece ore. Bineînţeles, Lucy n u o putea lăsa singură atât de m u l t pe bunica ei, dar păstră acest aspect p e n t r u ea. Bunica se sprijini în baston când se îndreptă spre masă. - Ştiu că eşti îngrijorată şi ştiu că va trebui să economisim, dar am încredere că vei găsi curând altă slujbă. Ca să fiu sinceră, mă bucur că n u m a i lucrezi nopţile p e n t r u Madame Delanger. îmi făceam g r i j i că trebuie să mergi p r i n întuneric. N u este sigur. N u era, descoperise şi ea p e n t r u p r i m a dată în acea seară. - A m mers împreună cu prietenele mele. Omise în m o d deliberat să spună că ele o însoţiseră doar o bucată d i n d r u m . Sigur că n u avea nici o intenţie să-i destăinuie întâlnirea ei cu Sir Galahad. Pun să fac ceai. U m p l u ibricul cu apă şi îl aşeză pe plită. Când scoase ceştile, mâi­ nile îi tremurau făcându-le să se clatine pe farfurioare. Era m u l t m a i tulburată decât realizase. - Dragă, te frământă ceva? întrebă bunica. A i ceva diferit în voce. Pari că respiri puţin m a i greu. - E s t e doar de la f r i g , spuse ea. O ceaşcă de ceai fierbinte mă va încălzi. Trebuia să se calmeze. Bunica îşi pierduse vederea cu mulţi a n i în urmă, dar îşi ascuţise celelalte simţuri şi putea discerne cu uşu­ rinţă când ceva era în neregulă. U l t i m u l lucru pe care îl dorea era ca bunica să se îngrijoreze d i n cauza ei, dar ea era m a i m u l t preocu­ pată d i n cauza banilor. Trebuia să găsească de lucru cât m a i repede cu putinţă. O sărută pe bunica ei pe obraz. - Ia loc la masă cât t i m p t o r n eu ceaiul. - A r fi m i n u n a t , draga mea, dar mă t e m că munceşti prea m u l t . 24

(DorinţeCe unui duce - Ştii că cel m a i m u l t pe lumea asta îmi place să dansez, spuse ea. Sunt norocoasă că a m găsit u n post de asistentă a d o m n u l u i Buckley. N u îi spusese bunicii că îl detesta pe Buckley p e n t r u că uneori îi tăia d i n salariu inventând motive. Ce rost avea? N u ar f i făcut decât să o îngrijoreze m a i tare. în ziua următoare, Lucy era nevoită să su­ porte tratamentul nedrept, dar n u dorea să-şi petreacă restul serii gândindu-se la el. După ce începu ceainicul să fluiere, Lucy adăugă cu grijă frunzele de ceai, turnă apa fierbinte şi îl lăsă la infuzat. Cutiuţa p e n t r u ceai aparţinuse răposatei sale mame, care strânsese frunzele. Altfel ele n u şi-ar fi permis niciodată să bea u n ceai scump. - Buckley a t r i m i s astăzi devreme u n mesager la magazinul l u i Madame Delanger. A m o lecţie de dans mâine. - Mă bucur că-ţi place să predai dansul, spuse bunica, dar mi-aş fi d o r i t să n u trebuiască să munceşti. „Dacă dorinţele ar fi nişte cai, cerşetorii ar călări." - Sunt norocoasă în comparaţie cu alte femei. Asta era adevărat. Chiar dacă îl găsea neplăcut pe Buckley, ei îi plăcea să predea dansul. Aşeză pateurile pe f a r f u r i i şi turnă ceaiul. Ceaşca îi încălzi mâinile, iar mâncarea era savuroasă. După ce terminară cina târzie, Lucy oftă. - V r e i să-ţi citesc? - în seara asta n u , draga mea. Simt îngrijorarea d i n vocea ta. Tre­ buie să te odihneşti. Teama persistentă o extenuase, dar ştia că, dacă se ducea acum la culcare, s-ar agita şi răsuci d i n cauza grijilor de a găsi o slujbă nouă. - Mă îndoiesc că mă p o t odihni, bunico, şi vreau să petrec t i m p cu tine. Lasă-mă să citesc încă u n capitol d i n Mândrie şi prejudecată. Cheltuise foarte mulţi bani pe abonamentul de la bibliotecă, dar refuza să regrete acest lucru. în zilele următoare trebuia să urmă­ rească orice cale posibilă p e n t r u găsirea u n u i loc de muncă, dar în acea seară avea nevoie să stea cu bunica ei şi să se cufunde într-o carte bună. Habar n u avea de cât t i m p citea când auzi respiraţia lentă şi re­ gulată a bunicii sale. Lucy avea puţini bani şi câteva b u n u r i , dar era norocoasă să aibă o bunică atât de dulce şi de înţeleaptă. îi îmbogă­ ţise foarte m u l t viaţa şi o încurajase întotdeauna să-şi îndeplinească visurile. Lucy o sărută pe frunte şi o trezi. 25

•

Vicfy 'DreiCing

- Oh, draga mea, am a d o r m i t . îmi pare rău! - S t a i liniştită, spuse Lucy, punând o panglică în carte ca să ştie unde a rămas. îţi v o i citi mâine-seară. A c u m vino şi lasă-mă să te învelesc! - O h , n u este nevoie. Bastonul meu de încredere mă va călăuzi către camera mea. Noapte bună, draga mea. - N o a p t e bună, bunico. Lucy mai puse u n l e m n pe foc şi se aşeză pe canapea gândindu-se la visul ei de a deţine u n studio de dans. Lecţiile n u ar îmbogăţi-o, dar intenţiona să-şi facă o viaţă confortabilă şi sigură p e n t r u ea şi bunica ei. La fel de m u l t cât dorea să-şi urmeze visul, trebuia să se gândeas­ că la preocupările actuale. Trebuia să-şi găsească altă slujbă p e n t r u a avea u n venit suplimentar. Stomacul i se strânse când se gândi la consecinţele eşecului. Doamne, ce s-ar întâmpla cu ele dacă n u găsea repede u n alt loc de muncă?

CapitoCuC2 în după-amiaza următoare Lucy găsi adresa l u i Lady Blenborough la o casă elegantă situată lângă parcul Green. Se simţea relativ în siguranţă în acest cartier. Bine, în siguranţă faţă de toată lumea cu excepţia angajatorului ei dezgustător, d o m n u l Buckley. Pe cât de m u l t îl dispreţuia, pe atât de m u l t avea nevoie slujbă. Cât t i m p fusese asistenta l u i , de cele m a i multe o r i făcea toată treaba în t i m p ce Buckley încerca să seducă doamnele care îi erau cliente. Cel puţin găsise o slujbă folosind abili­ tăţile ei de dans. Aceasta îi oferea u n venit, deşi uneori se chinuia să facă suficienţi bani. Se îndreptă spre intrarea servitorilor, iar bucătăreasa amabilă îi oferi o ceaşcă de ceai şi o chiflă. Lucy mancă jumătate d i n chiflă şi puse restul în buzunarul de la şorţ p e n t r u m a i târziu. Buckley se în­ cruntă când intră în bucătărie. - îţi v o i tăia d i n salariu p e n t r u că stai de vorbă cu servitorii. 26

TtorinteCe unui duce Ea învăţase arta de a-şi face expresia feţei să fie cât m a i neutră posibil. Era singura ei apărare împotriva groaznicului ei angajator. îl urmă pe Buckley în salon, unde văzu o fată durdulie care părea să aibă doisprezece ani. O doamnă care era îmbrăcată într-o frumoasă rochie de dimineaţă stătea pe u n scaun, cu o expresie plictisită. - L u c y , arată-i paşii l u i Prudence, spuse Buckley. Lady Blenborough, n u disperaţi! în curând, Lady Prudence va executa paşii de dans cu eleganţă şi strălucire. Lady B l e n b o r o u g h îşi dădu ochii peste cap şi îşi desfăcu evantaiul. - V ă r o g să continuaţi cu lecţia, spuse ea pe u n t o n tăios. - Lucy, spuse Buckley bătând d i n palme. N u trage de t i m p ! Ea îşi îndreptă atenţia către Prudence. - Este p r i m a t a lecţie de dans? - N u chiar, spuse Lady Blenborough. Fata mea este lipsită de eleganţă. Lucy era îngrozită de cuvintele dure pe care Lady Blenborough le spusese de faţă cu toată lumea. Când buza de jos a l u i Prudence începu să t r e m u r e , Lucy i se adresă cu afecţiune: - P r u d e n c e , spuse Lucy cu blândeţe. Nu-ţi face g r i j i dacă greşeşti! Doamna Blenborough îşi dădu ochii peste cap. - N u are nevoie de încurajări ca să greşească. Lucy trase adânc aer în piept, ştiind că n u o putea contrazice pe Lady B l e n b o r o u g h , dar credea că vorbele pline de cruzime ale doamnei o zdrobeau pe Prudence. De ce ar fi tratat-o mama ei atât de mârşav? Lucy ştia cât de i m p o r t a n t era p e n t r u Prudence să înveţe paşii. N i m e n i n u p u t e a fi p r i m i t bine în societate dacă n u învăţa să danse­ ze cu eleganţă. C u ani în urmă, mama ei îi învăţase pe toţi t i n e r i i d i n satul lor să danseze, şi Lucy o asistase când crescuse m a i mare. Se aplecă m a i aproape de Prudence, sperând că o va putea ajuta. - Ş t i u că p o ţ i să înveţi dacă te concentrezi. Vei face asta, Prudence? Ea încuviinţă d i n cap. - A c u m uită-te la mine m a i întâi, spuse Lucy. Acesta este pasul chasse. P i c i o r u l d r e p t înainte preia greutatea, celălalt picior se apro­ pie la spate. L u c y se uită la fată. Priveşte-mă încă o dată! A c u m fă paşii încet cu m i n e ! Piciorul drept înainte. 27

Vicky TtreiCing Prudence începu cu piciorul stâng. - Oh, p e n t r u numele l u i Dumnezeu, Prudence, spuse Lady Blen­ borough, foloseşte piciorul drept. - Prudence, spuse Lucy, hai să mai încercăm o dată! Piciorul drept înainte îţi preia greutatea şi apropii piciorul d i n spate. Prudence îşi puse greutatea pe piciorul drept, apoi se uită la mama ei şi îngheţă. Lady Blenborough vorbi cu asprime: - Prudence, fii atentă! Porunca tăioasă o sperie pe Prudence. Ea apropie piciorul d i n spate, dar Lucy trebui să o ţină de braţ ca să rămână dreaptă. - Prudence, h a i să facem paşii încet, spuse Lucy. Piciorul drept înainte preia greutatea, foarte bine, şi apropie piciorul d i n spate. Lucy zâmbi către ea. Te-ai descurcat foarte bine. A c u m hai să încer­ căm m a i repede! Uită-te la mine m a i întâi! După demonstraţie, Lucy spuse: - H a i să încercăm împreună! Piciorul drept înainte preia greutatea... Prudence îşi pierdu echilibrul şi căzu în fund. Lucy o ajută ime­ diat să se ridice în picioare. - Este în regulă, spuse ea răsuflând, deşi ştia că n u era aşa. -Prudence, eşti o neîndemânatică fără speranţă, spuse Lady Blenborough. A m văzut destul. Lecţia s-a terminat. Lucy n u se p u t u abţine să n u compare cruzimea l u i Lady Blen­ borough cu răbdarea blândă a mamei sale. îşi a m i n t i cât de m u l t în­ semnase p e n t r u ea aprobarea mamei sale şi ştia că biata Prudence n u va avea niciodată încredere în ea cu o asemenea mamă îngrozitoare. - L a d y Blenborough, spuse Buckley, încercând să o calmeze cu vocea l u i mieroasă, daţi-mi voie să demonstrez eu împreună cu asis­ tenta mea. Poate că asta o va ajuta pe Prudence. Lucy, zise pocnind el d i n degete. Lucy ştia ce avea să urmeze şi se pregăti. El stătea în spatele ei şi respiraţia l u i urât mirositoare pe gâtul ei o făcea să tremure. Când el încercă să se apropie m a i m u l t , ea ştia că va încerca să o atingă, p e n t r u că o m a i făcuse. Ea se prefăcu să n u înţeleagă şi făcu singură paşii. Chasse închide, chasse închide, chasse închide. Lucy încheie cu u n plie elegant. - Prudence, spuse Lady Blenborough, încearcă d i n nou. 28

(DorinţeCe unui duce Fata umbla pe la bufet şi înţepeni când auzi vocea mamei sale. I se putea citi vinovăţia pe faţă când îşi duse mâinile la spate. Lady Blenborough se ridică. îşi m i j i ochii şi smuci mâna fetei. Bomboanele se împrăştiară peste t o t pe podea. - Prudence, dacă vrei să te faci cât u n porc, n-ai decât. Eu îmi iau mâinile de pe tine, spuse Lady Blenborough. Lucy făcu o grimasă când văzu lacrimile care curgeau pe faţa l u i Prudence. Şi-ar fi d o r i t să o aline pe fată, dar n u era treaba ei. - M i l a d y , spuse Buckley. N u disperaţi! Sunt sigur că v o m face o dansatoare d i n Prudence. - N u este nimic altceva decât o ruşine p e n t r u mine, spuse Lady Blenborough. Lucy îşi muşcă buza. Cum putea Lady Blenborough să-şi trateze fiica atât de dur? Cu răbdare, fata putea învăţa să execute paşii, dar era evident că mama ei era dezgustată de propria fiică. Pentru Lucy era dureros să vadă asta. - Lady Blenborough, spuse d o m n u l Buckley, v o i reveni săptămâ­ na viitoare să o ajut pe Prudence cu lecţiile ei de dans. - N u va m a i exista nici o lecţie, spuse Lady Blenborough. Fiica mea este o cauză pierdută. N u m a i am nevoie de serviciile dumnea­ voastră. Puteţi pleca. Ea făcu u n gest cu mâna. Buckley se uită la Lucy de parcă făcuse ceva greşit şi o luă de braţ atunci când ieşiră d i n salon. - îţi v o i tăia d i n salariu, spuse el. A i grijă să n u m a i i n t r i în vorbă cu servitorii altă dată. După care îi înmâna jumătate d i n banii care i se cuveneau. Lucy ţinu în ea mânia care ameninţa să dea pe-afară până când ieşiră pe uşa servitorilor. N u era p r i m a dată când el găsea o scuză ca să-i taie leafa, dar t o t o înfuriase. Imediat ce ajunseră pe trotuar, Lucy se întoarse spre Buckley. - N u am făcut nimic greşit. Bucătăreasa mi-a oferit o chiflă pen­ t r u că am ajuns m a i devreme. îmi datoraţi restul de salariu. - Cum îţi permiţi să-mi ceri socoteală? A i noroc că te-am angajat. Dacă n u eram eu, n u ai fi avut nici u n loc de muncă. N u am de gând să-ţi tolerez obrăznicia. El făcu u n pas m a i aproape şi mirosul p u ­ ternic de băutură se simţi ca de obicei în respiraţia l u i . A i grijă să-ţi aminteşti asta. Ea îşi strânse p u m n i i în t i m p ce se îndepărtă. Dacă n u ar fi fost ea, el ar fi trebuit să facă u n efort şi să predea chiar el lecţiile de dans. 29

Vic£y *DreiCing Pe cât de m u l t îl dispreţuia, la fel de m u l t avea nevoie de slujba asta, dar el va continua să o înşele. Trebuia să găsească alt loc de muncă. îi lipseau multe, dar era deşteaptă şi educată. N u avea nevoie decât de o persoană care să-i acorde o şansă. Lucy merse pe Oxford Street şi intră într-un magazin cu pălării de damă. O întâmpină o femeie mică şi îndesată. - Eu sunt doamna Jamison, proprietara. Cu ce vă p o t ajuta? - C a u t ceva de lucru, spuse Lucy. A m experienţă în coaserea şi împodobirea bonetelor. - î m i pare foarte rău, dar mă ajută fetele mele. Vă doresc succes, domnişoară. - V ă mulţumesc, spuse Lucy. Ieşi d i n magazin şi o luă spre Piccadilly. Intră în Burlington Arcade. Acolo existau m a i multe magazine şi intenţiona să întrebe de vreun post la cât m a i multe posibil. După p a t r u ore n u făcuse progrese. Se părea că în acea z i n i m e n i n u avea nevoie de serviciile unei croitorese sau modiste. Se o p r i la taraba u n u i patiser ca să cumpere pateuri cu carne pen­ t r u cină; spera să-şi găsească o slujbă cât m a i repede. Chiria trebuia plătită peste două zile, iar ei îi rămăsese o singură opţiune. Lucy reuşi să mănânce doar câteva g u r i d i n plăcintă în acea seară, îi era greu să se concentreze la altceva d i n cauza temerilor sale. Se ridică să agite cărbunii, p e n t r u că n u făcea altceva decât să stea şi să se frământe să găsească o soluţie. Când se întunecă, Lucy îi ură b u n i c i i sale noapte bună şi se duse în camera ei. Aşeză lumânarea pe noptieră şi deschise sertarul. în­ cepură să-i tremure mâinile când scoase de acolo u n săculeţ de ca­ tifea. Trecu cu degetul mare peste suprafaţa pufoasă a m a t e r i a l u l u i şi desfăcu şnururile. O d u r u i n i m a când scoase perlele m a m e i sale. Atinse încuietoarea lănţişorului de care atârna o inimă mică de aur. Lucy îşi aduse aminte că mama ei o lăsa să atingă perlele când era copil. A c u m ar f i dat orice să-şi îmbrăţişeze mama măcar o s i n ­ gură dată. I se strânse stomacul. Era atât de greu să renunţe la singurul l u ­ cru care o lega de mama ei, dar abia dacă dormise în ultimele două nopţi încercând să găsească o soluţie p e n t r u a menţine u n acoperiş deasupra capetelor lor. 30

'DorinţeCe unui duce Sărută perlele şi le puse înapoi în săculeţ. A p o i închise s e r t a r u l şi îşi şterse lacrimile. N u exista altă soluţie. Trebuia să plătească chiria. Mâine, va amaneta perlele... în dimineaţa următoare, Lucy negocie d i n greu cu cămătarul. Chiar şi aşa, ştia că perlele valorau m a i m u l t decât luase pe ele. După ce plecă, îşi şterse lacrimile care îi curgeau pe faţă. Cel m a i i m p o r ­ t a n t lucru era că avea suficienţi bani să plătească chiria p e n t r u încă o lună. îşi ridică bărbia, dar se simţea goală pe dinăuntru în t i m p ce se îndepărta. întrebă d i n n o u despre u n loc de muncă la câteva magazine pe care le ratase cu o z i înainte la Burlington Arcade, dar proprietarii celorlalte magazine de rochii n u aveau posturi vacante. Şi nici măcar u n u l dintre cei opt proprietari de magazine de pălării, de tricotaje sau de mănuşi n u aveau posturi libere. Lucy merse de-a lungul Piccadilly, coti pe St. James şi n i m e ­ r i pe King Street. U n băiat stătea în faţa unei clădiri m a r i şi striga trecătorilor: - Se caută servitori p e n t r u clubul Almack! Nopţile de miercuri, strigă băiatul. Trebuie să fiţi curaţi şi politicoşi. U n d o m n mai în vârstă, cu părul alb şi îmbrăcat cu haine elegante deschise uşa. Lucy n u ezită. Alergă spre el şi făcu o reverenţă. - Domnule, am înţeles că se caută servitori. Aş f i recunoscătoare dacă m-aţi lua în considerare. - Eu sunt d o m n u l Wilson, maestrul de ceremonii, spuse el. Vino înăuntru! Lucy îl urmă. Imediat ce trecu de foaier, ochii ei se lărgiră când văzu oglinzile enorme în care se reflectau coloanele impunătoare. U n balcon semicircular era suspendat deasupra podelei. - A i u n accent rafinat, domnişoară, spuse d o m n u l Wilson. - Sunt educată, domnule, dar familia mea trece p r i n v r e m u r i gre­ le, înghiţi în sec. Dacă sunteţi de acord, domnule Wilson, aş d o r i să depun o cerere p e n t r u postul respectiv. - N u se plăteşte foarte m u l t p e n t r u servirea într-o singură zi pe săptămână - doar u n şiling. - A ş fi recunoscătoare p e n t r u locul de muncă, domnule. El îşi încruntă sprâncenele albe şi stufoase. - A i alt loc de muncă, domnişoară? 31

Vicky TtreiCing - I n t i m p u l zilei sunt asistenta u n u i profesor de dans, domnule, spuse ea. Sunt m a i m u l t decât dispusă să muncesc şi în altă parte. îşi muşcă limba de teamă că o va respinge. - Foarte bine. Vino de miercuri într-o săptămână la uşa d i n spate şi să fii aici la şapte seara fix, spuse d o m n u l Wilson. N u trebuie să întârzii! Patroanele sunt neiertătoare. - N u v o i întârzia. Vă mulţumesc, domnule. încântată de oportunitate, ea se întoarse când d o m n u l Wilson îşi drese vocea. - Domnişoară, cum te numeşti? - L u c y Longmore, domnule. D o m n u l Wilson o p r i v i p e n t r u o clipă. îi luă mâna şi îi puse câte­ va monede în palmă. A p o i strânse degetele ei peste ele. O cuprinse tentaţia, dar în cele d i n urmă câştigă mândria. - Domnule, n u p o t lua banii. N u am m u n c i t p e n t r u ei. El îşi împreună mâinile la spate. - Când eram u n băiat tânăr şi disperat să găsesc u n loc de muncă, m-a ajutat u n suflet b u n . în acea zi am jurat că v o i face acelaşi lucru p e n t r u altcineva. îmi permiţi să fac asta acum? Ea bănuia că el născocise povestea, dar n u ştia cum să refuze fără să-1 insulte. - Foarte bine, spuse ea punând monedele într-o punguţă pe care o băgă în şorţ. Vă mulţumesc, domnule. - M e r g i cu D o m n u l , draga mea! Ne vedem miercurea viitoare la Almack. Starea ei de s p i r i t se schimbă când ieşi şi traversă strada, f e r i n du-se de noroi şi de bălegarul de cal. îşi dădu seama că se afla lângă locul în care scosese cuţitul în faţa chipeşului străin deunăzi. Privind retrospectiv, ea credea că-1 judecase greşit, dar alungă orice vină. U n bărbat bogat ca el n u avea nevoie de simpatia ei. Supravieţuirea ei şi a bunicii depindeau de calmul şi de raţiunea ei. încetini r i t m u l paşilor când se apropie de o clădire impunătoare. U n d o m n bine îmbrăcat îi înmâna u n u i grăjdar hăţurile calului. Lucy auzise de Albany, celebrul loc de cazare p e n t r u d o m n i . îi trecu p r i n m i n t e că ar putea întreba acolo despre u n loc de muncă. Cu siguranţă că u n loc adresat burlacilor avea nevoie de serviciile unor cameriste. A c u m că avea o scrisoare de recomandare, avea o şansă m u l t m a i bună de a găsi u n loc de muncă decent. îşi spuse să nu-şi facă speran­ ţe prea m a r i , dar n u avea nimic de pierdut, aşa că ciocăni la uşă. 32

TtorinţeU unui duce Două ore m a i târziu, Lucy făcea o recapitulare a sarcinilor îm­ preună cu doamna Finkle, menajera-şefă. Regulile erau destul de simple. Tot ce avea de făcut era să cureţe camerele până rămâneau impecabile şi bineînţeles, n u avea voie să intre în vorbă cu valeţii domnilor. Lucy n u avea nici o intenţie să-şi pună în pericol n o u l său loc de muncă. Era încântată că leafa ei avea să fie de două o r i m a i mare decât ce primea ca asistentă a d o m n u l u i Buckley. Pentru p r i m a dată în şase l u n i , îndrăzni să spere că ea şi bunica şi-ar putea îmbu­ nătăţi situaţia materială.

Salonul doamnei Norcliffe, în aceeaşi după-amiază - Sunt extrem de îngrijorată în privinţa frecvenţei clienţilor de la Almack, spuse doamna Norcliffe, cea m a i nouă dintre patroane, în u l t i m i i câţiva ani, d o m n i i au abandonat în masă t e m p l u l n o s t r u de mare respectabilitate. Trebuie să se facă ceva. Lady Jersey p u f n i . - Se spune că dansul cadril ar putea atrage d o m n i i . Doamna Norcliffe n u credea acest lucru, dar fiind o patroană nouă, n u spuse nimic. Toată lumea ştia că Lady Jersey introdusese cadrilul la Almack. - V o i fi sinceră, doamnelor. A m interese personale să văd că A l ­ mack revine la fosta popularitate d i n lumea bună. Lady Cowper, despre care ştia toată lumea că avea o aventură cu lordul Palmerstone, suspină. - Cred că trebuie să recurgem la măsuri m a i ferme, dar doamnă Norcliffe, vorbiţi de interese personale. Oare acestea se referă cumva la Granfield? Doamna Norcliffe îşi puse deoparte ceaşca de ceai. - F i u l meu refuză să plece d i n apartamentul său de la Albany chiar dacă acum este duce. Mă t e m că o va lua pe urmele unchiului său burlac, Dumnezeu să-1 odihnească! Ducatul este în pericol. Tre­ buie să găsesc o mireasă p e n t r u fiul meu, p e n t r u că el cu siguranţă nu-şi caută. Lady Castlereagh p u f n i . - Ei bine, dacă n u există nici u n moştenitor, n u are încotro. Doamna Norcliffe oftă. 33

Vicky 'Dreifing - A m încercat a n i în şir să-i scot fiului meu în cale tinere d o m ­ nişoare d i n familii bune şi bogate. Bineînţeles că n u vrea să aibă nimic de-a face cu vreuna dintre ele, dar trebuie să-i găsesc o m i ­ reasă cât m a i curând. Are nevoie disperată de u n moştenitor şi de o fată disponibilă. - N-am întâlnit niciodată u n burlac care să reziste să n u se căsăto­ rească, spuse Lady Cowper. Sfatul meu este să-i întindeţi o capcană. - O h , Doamne, spuse doamna Norcliffe. N u m-aş putea coborî la astfel de tactici. „Nu încă, în orice caz." Doamna Drummond-Burrell, cunoscută ca fiind una dintre cele m a i m a r i pedante, îşi duse monoclul la ochi. - T r e b u i e să găseşti o cale să-1 convingi pe Granfield. Va d o r i o tânără drăguţă cu o zestre de cel puţin zece m i i de lire. Ochii prinţesei Esterhazy sclipiră. - A c u m câţiva ani, acel desfrânat d o m n Darcett a ademenit-o pe domnişoara A m y Hardwick într-o pivniţă în t i m p u l nopţii. A u fost obligaţi să se căsătorească. - O h , Doamne, oftă doamna Norcliffe, făcându-şi vânt cu evantaiul. - Să n u uităm că Excelenţa Sa a moştenit deja o avere, spuse Lady Jersey. Trebuie să vă implicaţi m a i serios, doamnă Norcliffe. Vă re­ comand să-1 prezentaţi unei femei tinere şi frumoase. Dacă t o t u l merge bine, va face o mare pasiune p e n t r u ea. - E s t e posibil să fugă în direcţie opusă, afirmă doamna D r u m ­ mond-Burrell. Autoarea cărţii Mândrie şi prejudecată a înţeles t o t u l greşit după părerea mea. Toată lumea ştie că u n bărbat singur care se află în posesia unei averi doreşte să fie liber. Lady Castlereagh îşi drese vocea. - Singurul lucru care îi ademeneşte pe d o m n i sunt cluburile lor. Joacă jocuri de noroc, beau şi fumează tabac. Câţi dintre ei pierd şi câştigă averi în fiecare noapte? Este scandalos. Doamna Norcliffe îşi netezi fustele. - A m t o t sperat că va accepta invitaţia la cină d i n partea l u i Lady Bellingham. Intenţiona să o invite pe domnişoara Lingley împreu­ nă cu părinţii ei, dar se pare că fiul meu a refuzat d i n cauza altor angajamente. - Ei bine, ştim toate ce înseamnă acest lucru, spuse Lady Sefton. Doamna Norcliffe oftă. - într-adevăr, cluburile.

34

*DorinţeCe unui duce - Cred că ar şi locui în ele dacă ar f i posibil, spuse Lady Cowper. - D o a m n e fereşte! exclamă contesa Lieven. Lady Sefton îşi ţuguie buzele. - A m auzit că d o m n u l Percival a fost găsit sforăind sub o masă de joc de la clubul W h i t e - a doua z i dimineaţă. Doamna Norcliffe prinse marginile scaunului. -S-o ajute Dumnezeu pe Lady Percival. - N u trebuie să vă faceţi g r i j i , spuse contesa Lieven. A u o înţele­ gere ca el să vină acasă doar p e n t r u dineurile ocazionale d i n oraş. Toamna, el este m a i m u l t ocupat cu vânătoarea şi câinii. Lady Perci­ val este destul de mulţumită de situaţia ei. Lady Cowper p u f n i . - Şi cu tânărul ei amant italian care cântă la harpă. Doamna Norcliffe îşi făcu vânt cu evantaiul. - C â t de riscant! Lady Cowper îşi ridică sprâncenele. - Se spune că el cântă foarte bine la i n s t r u m e n t u l l u i . - Oh, dragă, spuse doamna Drummond-Burrell. Trebuie să avem grijă să n u ne aventurăm în subiecte indecente. Doamna Norcliffe n u ar f i recunoscut-o, dar îşi dorea să afle m a i multe despre amantul italian clandestin. - V ă compătimesc, doamnă Norcliffe, dar trebuie făcut ceva în legătură cu Granfield, spuse doamna D r u m m o n d - B u r r e l l . U n d u ­ cat este prea i m p o r t a n t . Oricum, eu am o sugestie. Hortense, fiica doamnei Osterham, este destul de bine-crescută, iar la optsprezece ani ar putea f i o opţiune. Aţi putea-o lua sub oblăduire şi modela în mireasa perfectă p e n t r u fiul dumneavoastră. Doamna Norcliffe îşi duse mâinile la inimă. - Mulţumesc foarte m u l t , doamnă D r u m m o n d - B u r r e l l . Vă sunt recunoscătoare. - Poate vă veţi putea prezenta fiul la deschiderea clubului Almack, spuse contesa Lieven. Doamna Norcliffe ştia că fiul ei n u s-ar apropia de Almack decât dacă exista u n stimulent. Dacă n u se schimba ceva curând, se temea că Harry va ajunge să fie toată viaţa u n burlac, exact cum făcuse ne­ săbuitul şi încăpăţânatul unchi al l u i , Dumnezeu să-1 odihnească! - N u vă îngrijoraţi, doamnă Norcliffe, spuse doamna D r u m ­ m o n d - B u r r e l l . Dansul este o modalitate de curtare, n u - i aşa? N u ne încurajăm n o i urmaşii să-şi găsească p a r t e n e r i i perfecţi p e n t r u viaţă, la u n bal? 35

Vicky TtreiCinfl - Da, desigur, spuse Lady Sefton, dar doamnă Norcliffe, bănuiesc că doriţi să ajungeţi undeva dacă spuneţi asta, n u - i aşa? - D a , aşa este, spuse doamna Norcliffe. Problema este cum să fa­ cem să-i ademenim pe d o m n i departe de zarurile, băutura şi cluburi­ le lor. Trebuie să facem ca experienţa să fie interesantă p e n t r u ei. - Fără băuturi alcoolice, spuse doamna Drummond-Burrell. Altfel d o m n i i se vor strânge toată seara în j u r u l bufetului şi se vor îmbăta. - Doamnă Norcliffe, cum propuneţi să creaţi acest interes? între­ bă Lady Cowper. - Este destul de provocator, spuse doamna Norcliffe. Neliniştea o cuprindea pe măsură ce se chinuia să inventeze u n plan. Când îi veni ideea, ştia că patroanele o vor găsi o r i genială, o r i o prostie absolută. Reuşise să devină una dintre patroane şi intenţiona să-şi păstreze locul. Uneori trebuie să fii îndrăzneţ. - Singurul lucru pe care îl ştim despre d o m n i este acela că le plac competiţiile, continuă ea. Toate doamnele se aplecară puţin în faţă. - P r o p u n să organizăm u n concurs de dans, u n u l care să stâr­ nească pasiuni n u doar p e n t r u dansatori, ci şi p e n t r u p r i v i t o r i , de asemenea. Pentru că n u veni nici u n răspuns imediat, doamna Norcliffe re­ zistă impulsului de a se f o i pe scaun. - Ce vreţi să spuneţi, doamnă Norcliffe? întrebă Lady Jersey. - Sper să-i găsesc dragului meu fiu o soţie în t i m p u l competiţiei. Prinţesa Esterhazy îşi desfăcu evantaiul. - Cum puteţi fi sigură că acest concurs de dans va funcţiona? - Chiar aşa, zise Lady Castlereagh. Să presupunem că d o m n i i vor refuza să participe. Ce facem atunci? - A v e m nevoie să-i atragem cu u n stimulent, spuse doamna Nor­ cliffe. I n caz contrar, se vor întoarce la cluburile lor. - U n stimulent presupune comerţ. Lady Cowper îşi făcu vânt cu evantaiul de parcă banii erau înrudiţi cu scandalul. - î n acest caz, este vorba de competiţie, iar acesta este u n lucru căruia nici u n gentleman n u - i poate rezista, spuse doamna Norcliffe. Imaginaţi-vă cât de mulţi vor fi invidioşi pe cei care vor putea p a r t i ­ cipa sau p r i v i de aproape. Almack va p u r t a d i n n o u t i t l u l de t e m p l u al exclusivităţii. - C u m v o m face cunoscut acest concurs? întrebă prinţesa Esterhazy. 36

'DorinteCe unui duce - Este destul de uşor să plătim ziarele de scandal, spuse doam­ na Norcliffe. Imaginaţi-vă toată Londra aşteptând competiţia în fiecare săptămână. Ştirile vor circula în l u n g şi-n l a t . N i c i o per­ soană importantă sau cunoscută n u va d o r i să rateze câştigătorii săptămânii. - Câştigătorii? întrebă Lady Sefton pe u n t o n slab. Stomacul doamnei Norcliffe se strânse, dar învăţase cu m u l t t i m p în urmă să facă faţă aproape oricărei situaţii. - î n fiecare săptămână, perechile vor dansa şi v o r concura p e n t r u a rămâne în competiţie încă o săptămână, spuse doamna Norcliffe. Unele vor fi eliminate, iar celelalte v o r concura până la u l t i m a pereche. - V a trebui să le jurizăm noi? întrebă Lady Jersey. - Bineînţeles, răspunse doamna Norcliffe. Cine ar putea lua deci­ ziile m a i bine decât patroanele? - E s t e destul de îndrăzneţ, spuse Lady Jersey, dar n o i suntem patroanele. Cine va îndrăzni să comenteze dacă v o m penaliza con­ curenţii? - într-adevăr, acest lucru ar putea duce la pierderea tichetului de participare, spuse doamna Norcliffe. - Care va fi premiul? întrebă Lady Jersey. Trebuie să fie suficient de mare încât să-i îndepărteze pe d o m n i de la băuturile, cărţile de joc şi zarurile lor. - Doamnelor, ce spuneţi de u n p r e m i u de cinci sute de lire p e n t r u cea m a i elegantă pereche de dans? Suntem pregătite să c o n t r i b u i m fiecare cu câte şaptezeci şi două de lire? întrebă doamna Norcliffe. - A s t a înseamnă că rămân p a t r u lire în plus, spuse Lady Sefton. - V o m cumpăra m a i multă limonada şi sendvişuri cu u n t , spuse doamna Norcliffe. - T r e b u i e să recunosc că este destul de interesant, mărturisi p r i n ­ ţesa Esterhazy. - într-adevăr, zise Lady Jersey. Toată lumea va fi nerăbdătoare să pună mâna pe u n tichet de participare în serile de miercuri. - Bineînţeles, doar elita va avea tichetele aprobate, spuse doamna Drummond-Burrell. Trebuie să ne menţinem standardele înalte. - Ei bine, doamnelor, cred că suntem pregătite p e n t r u p r i m a com­ petiţie anuală de dans de la Almack, zise doamna Norcliffe. Lady Jersey se uită la doamna Norcliffe cu o expresie vicleană. 37

Vicky DreiCing - Spuneţi-ne, vă rog, cum aveţi de gând să-1 ispitiţi pe fiul d u m ­ neavoastră să participe? Doamna Norcliffe zâmbi. - Cu m o t i v u l la care recurge orice mamă atunci când se confruntă cu u n fiu încăpăţânat. îl v o i face să se simtă vinovat.

CapitoCuC3 în ziua următoare Lucy îşi puse boneta şi p o r n i să găsească adresa d i n cartierul Mayfair. Se temea de scena care avea să se producă atunci când se va confrunta cu Buckley după lecţia de dans d i n acea zi, dar odată ce se va termina, n u va trebui să-1 m a i vadă niciodată. Se îndreptă spre casa elegantă din Grosvenor Square şi bătu la uşa servitorilor. îi des­ chise o menajeră scundă care îi luă pelerina. -Urmaţi-mă pe scări, spuse menajera. Ei aşteaptă în salonul de la etaj. Când Lucy intră, Buckley îşi m i j i ochii roşii. Probabil că se îmbătase până rămăsese inconştient în noaptea precedentă. Asta îi a m i n t i de temperamentul urât al răposatului ei tată când începuse să bea foarte m u l t după moartea mamei ei. - A i întârziat, Lucy, spuse el. Este o lipsă de respect faţă de doam­ na Vernon. Ea strânse d i n dinţi. O h , cât de m u l t îl dispreţuia p e n t r u criticile l u i nedrepte, dar trebuia să-şi controleze reacţiile în faţa doamnei Vernon. Ceasul bătu ora exactă, demonstrând astfel că de fapt sosise p u ­ ţin m a i devreme. Cele două tinere domnişoare îşi acoperiră gurile şi chicotiră. - Fetelor, n u vă uitaţi manierele, spuse doamna Vernon. - Da, mamă, spuseră ele la unison. Lucy rămase nemişcată, aşteptând indicaţiile l u i Buckley. El îşi drese vocea: 38

(DorinţeCe unui duce - D o a m n ă Vernon, cu permisiunea dumneavoastră, asistenta mea le va arăta paşii de fieuret domnişoarei Mărie Vernon şi d o m n i ­ şoarei Anne Vernon. Doamna Vernon se aşeză şi sorbi d i n ceai. - î n regulă. Fiicele mele n u sunt familiarizate cu paşii. A u nevoie de instruirea de bază. Buckley pocni d i n degete. - L u c y , vrei să faci o demonstraţie? Ea îşi înclină capul. - Desigur. Bineînţeles că le ignoră pe tinerele fete şi se aplecă lângă doamna Vernon, încercând fără îndoială să-i intre în graţii, dar aceasta n u - i acordă mare atenţie. Lucy n u era surprinsă. Se întâmpla rareori ca Buckley să facă o demonstraţie. După ziua de azi, n u va m a i avea de ales, doar în cazul în care îşi găsea o asistentă nouă. Lucy se adresă tinerelor: - Paşii de fieuret sunt în t r e i - p a t r u t i m p i . Ea arătă încet, spunând: Pas, pas, pas, plie. Se o p r i şi spuse: A c u m faceţi paşii cu mine. Ambele fete greşiră făcând u n al patrulea pas. Lucy se aplecă şi zâmbi. - L u c r u l de care trebuie să vă amintiţi este că toată lumea are ne­ voie de puţin t i m p ca să înveţe u n dans n o u . Când eram mică, exer­ sam foarte m u l t . Aşa că vă rog să n u vă descurajaţi. Cu cât repetaţi mai m u l t , cu atât va deveni m a i uşor, spuse ea. Uşurarea de pe chipurile fetelor îi spuse că reuşise să le facă să simtă că n u era o ruşine să greşească. - Haideţi să încercăm foarte încet, spuse Lucy. Priviţi şi dansaţi împreună cu mine. Fetele exersară de trei o r i m a i încet, deşi avură puţine probleme cu plie-vl. - F o a r t e bine, spuse Lucy. A c u m v o m dansa paşii cu r i t m u l corect. Fetele se împotmoliră în r i t m u l m a i rapid la început, dar progre­ sară repede. Ea lucră cu tinerele fete t i m p de o jumătate de oră şi le lăudă p e n t r u eforturile lor. Se aplecă p e n t r u a f i m a i aproape de nivelul lor. - Exersarea continuă vă va ajuta m u l t , zise Lucy. Vă spun încă o dată, cel mai i m p o r t a n t lucru este să n u vă descurajaţi. A m încredere în v o i amândouă. 39

Vicky (Dreiting - V ă mulţumim, domnişoară Longmore, spuseră fetele în ace­ laşi t i m p . Lucy se uită spre Buckley p e n t r u indicaţiile următoare. Când el se aplecă m a i aproape de doamna Vernon, Lucy se strâm­ bă p e n t r u că ea simţise m a i devreme mirosul de alcool d i n respiraţia l u i . Chipul doamnei Vernon exprima repulsie, şi se ridică în picioare, în m o d firesc, se ridică şi Buckley. - Este ceva în neregulă, doamnă Vernon? întrebă el. - Scuzaţi-mă! Ea se îndreptă către fetele ei. Anne, Mărie, vă rog să vă întoarceţi imediat în camerele voastre, spuse doamna Vernon cu vocea tremurândă. - Da, mamă, spuseră ele ieşind d i n încăpere. I n i m a l u i Lucy începu să bată cu putere. Era sigură că doamna Vernon îi va concedia pe amândoi fără să-i plătească. Aceasta îşi în­ dreptă atenţia către Buckley. - D o m n u l e , sunteţi concediat. Buzele l u i cărnoase se desfăcură. - Doamnă Vernon, este clar că sunteţi supărată că asistenta mea n u a fost în stare să le înveţe pe fete aşa cum trebuie. Vă asigur că n u se va m a i întâmpla niciodată. - N-am n i m i c de reproşat asistentei dumitale, ci am simţit m i ­ ros de băutură în respiraţia dumitale. Eu n u tolerez beţivii, zise doamna Vernon. El îşi şterse fruntea cu o batistă murdară. - Doamnă, aceasta a fost o neînţelegere teribilă. Dumneavoastră aţi simţit mirosul medicamentului meu p e n t r u durerile de gât. - Cunosc foarte bine beţivii, spuse doamna Vernon. Miroşi ca o fabrică de bere. Nu-ţi v o i m a i permite niciodată să i n t r i în casa mea. Eşti concediat fără plată. Lucy oftă în sinea ei. în m o m e n t u l în care Buckley o acuzase că întârziase ştia că acesta n u - i va plăti toată leafa, dar acum n u m a i primea nimic. - Doamnă, vă rog să vă m a i gândiţi, spuse Buckley. - Eşti concediat, spuse doamna Vernon pe u n t o n răspicat. îţi su­ gerez să pleci imediat. Lucy începu să îl urmeze, dar doamna Vernon spuse: - Domnişoară Longmore, p o t vorbi puţin cu dumneata? Buckley se uită la Lucy de parcă ea era responsabilă p e n t r u starea l u i de ebrietate. Ea îşi păstră expresia feţei cât m a i neutră posibil 40

'DorinţeCe unui duce atunci când el ieşi afară d i n salon clătinându-se. Doamna Vernon închise uşile salonului şi o p r i v i pe Lucy. - T e - a i comportat într-o manieră răbdătoare şi excelentă cât t i m p ai predat paşii de dans fetelor mele, dar mă întreb de ce lucrezi pen­ t r u u n o m ca d o m n u l Buckley. - Mă aflu la Londra doar de şase l u n i , spuse Lucy. Când am accep­ tat postul n u îi cunoşteam prea bine caracterul. Adevărul era că l-ar f i acceptat indiferent de situaţie, p e n t r u că avea nevoie de bani. - V e i reveni săptămâna viitoare la aceeaşi oră ca să le înveţi pe fetele mele? întrebă doamna Vernon. îţi v o i plăti doi şilingi pe lecţie, la fel ca d o m n u l u i Buckley. Ea îşi stăpâni expresia, dar în sinea ei era fericită, p e n t r u că Buck­ ley o plătea doar cu şase pence, atunci când n u - i tăia d i n leafă. - V ă mulţumesc, doamnă. Accept cu plăcere. - Foarte bine. Doamna Vernon se încruntă. U n m o m e n t , te rog! Deschise uşile şi făcu semn u n u i valet, după care vorbi cu el discret. Lucy se întoarse să privească gazonul verde şi copacii ca să n u pară că trage cu urechea. Se întreba de ce oare o m a i reţinea acolo. - Domnişoară Longmore? Lucy se uită la doamna Vernon şi făcu o reverenţă. - T e rog să n u împărţi nimic d i n leafa t a cu acel bărbat oribil. N u merită nimic. Poţi reveni săptămâna viitoare la aceeaşi oră? - D a , vă mulţumesc, doamnă. Lucy făcu încă o reverenţă şi se grăbi să coboare scările către uşa servitorilor. Era foarte încântată că doamna Vernon o va p r i m i să predea lecţiile de dans săptămâna viitoare. Poate că norocul ei se schimbase în sfârşit. Buckley o aştepta pe treapta de afară de la intrarea servitorilor. - Dacă aştepţi să primeşti vreun ban, vei fi extrem de dezamăgită. A i grijă să-ţi aminteşti asta data viitoare. - N u va exista nici o dată viitoare, spuse ea. N u v o i m a i lucra pen­ t r u dumneavoastră. -Ce?! strigă el. -Ce-aţi auzit. M-aţi înşelat încă de la început cu salariul chiar dacă n u am greşit cu nimic. N u v o i m a i lucra niciodată p e n t r u dumneavoastră. El făcu doi paşi şi o apucă de braţ. 41

-Târfă nerecunoscătoare! M i - a i pătat în m o d intenţionat reputa­ ţia în faţa doamnei Vernon. A t u n c i când Buckley se clătină pe picioare, Lucy realiză că era mai beat decât crezuse iniţial, iar asta îi oferea u n avantaj. - N u , asta v-aţi făcut-o singur. îl împinse la o parte şi începu să meargă m a i repede. Când auzi zgomotul paşilor l u i în spatele ei, începu să fugă m a i repede. - Să te ia naiba! strigă el. Ea continuă să alerge, hotărâtă să scape de el. Se auzi u n zgomot surd. Buckley urlă. - Glezna mea! Lucy se uită înapoi. -Ajută-mă, târfo! Ea îl ignoră şi alergă în sus pe stradă după care începu să meargă cu paşi m a r i . Urletele l u i aveau să alerteze servitorii, iar aceştia vor scăpa de el. Lucy continuă să meargă repede şi se uită peste umăr, dar el n u m a i era nicăieri. Când se îndepărtă destul de m u l t de Buckley, încetini r i t m u l până când reuşi să respire d i n n o u normal. Tensiunea d i n braţe şi picioare se diminua. O cuprinse uşurarea. Scăpase de el p e n t r u totdeauna. M a i m u l t , doamna Vernon o păstrase ca să le înveţe pe fetele ei. Dacă t o t u l mergea bine, doamna o putea recomanda pe Lucy şi p r i ­ etenelor sale. I n i m a i se uşura. în doar şase l u n i de la venirea la Londra, îşi luase viaţa în mâini. Astăzi, doamna Vernon îi oferise ocazia de a preda fetelor sale. în plus, avea u n loc de muncă stabil, angajându-se cameristă la Albany. Şi o dată pe săptămână, în serile de miercuri, va servi limonada la Almack, unde va putea asculta orchestra şi va putea trage cu ochiul la doamnele aristocrate îmbrăcate în rochiile lor frumoase. Cum mergea pe B o n d Street, simţea aerul îmbâcsit de m i r o ­ sul acru al f u m u l u i de la coşuri. O mulţime de căruţe, trăsuri şi şarete elegante aglomerau strada. U n măturător care traversa se repezi pe lângă u n v i z i t i u de brişcă, iar acesta strigă la el. Zarza­ vagiii îşi strigau marfa la colţurile străzilor, într-o engleză uşor de recunoscut. Toate magazinele bune erau situate pe Bond Street, inclusiv cel al l u i Madame Delanger. Lui Lucy îi plăcea să se uite p r i n v i t r i n e când trecea pe lângă ele. Deşi era tentată să intre să le vadă pe Evelyn 42

'DorinteCe unui duce şi Mary, n u voia să le întrerupă d i n treabă. Când Lucy se apropie, în faţa magazinului o p r i o trăsură. D i n ea coborâră trei tinere doamne îmbrăcate elegant şi una m a i în vârstă care trebuia să fie mama lor. Rochiile lor albe de zi aveau rânduri de dantelă fină pe volane. Florile de mătase şi panglicile minunate de pe bonetele lor elegante indicau că făceau parte d i n nobilime. Oare cum o f i să n u ai absolut nici o grijă, în afară de cumpărături şi participarea la baluri? Doamna în vârstă observă că le privea şi se uită la ea cu o expresie arogantă. Chipul şi urechile l u i Lucy fură inundate de căldură când păşi înapoi spre intrarea într-un magazin. Când clopoţelul de la maga­ zinul l u i Madame Delanger sună, Lucy consideră că îşi putea con­ tinua d r u m u l în siguranţă. Se grăbi pe lângă magazinul unde abia măturase podelele cu trei seri în urmă. Bineînţeles, era ridicol să-i pese de doamna arogantă. La u r m a urmei, probabil că doamna u i ­ tase de ea d i n m o m e n t u l în care intrase în i n t e r i o r u l magazinului doamnei Delanger. Lucy traversă strada, evitând bălegarul de cal şi multitudinea de vehicule care goneau pe lângă ea. Când ajunse pe partea cealaltă, se o p r i să-şi tragă sufletul. Renunţă la mândria ei rănită şi hotărî că ar t r e b u i să u i t e de acea doamnă trufaşă. Până la urmă, d r u m u ­ r i l e lor n u se vor m a i încrucişa niciodată. Se întoarse spre Piccadilly şi se uită d i n n o u la ceas. încă era devreme, dar d i n m o m e n t ce era p r i m a ei zi de lucru în calitate de cameristă, se gândi că sosind m a i devreme avea să-i lase o impresie bună doamnei Finkle. Intrarea servitorilor se făcea d i n Vigo Street şi era ascunsă discret de vederea publicului. M a i întâi trecu pe lângă ea şi apoi f u nevoită să se întoarcă. Având grijă să n u facă nimic care să atragă atenţia, Lucy se grăbi către intrarea servitorilor şi ciocăni la uşă. -Intră! Doamna Finkle îi înmâna u n u i băiat u n sac cu rufe p e n t r u spălat. - Să n u pierzi vremea! Vezi că stau cu ochii pe ceas! Băiatul îşi puse bereta şi ieşi pe uşă. Doamna Finkle scoase u n oftat. - V ă d că eşti punctuală în p r i m a t a zi. Să faci d i n asta u n obicei. Ia de aici, trebuie să porţi o bonetă. îţi va proteja părul. - Da, doamnă, spuse Lucy, îndesându-şi părul în bonetă. 43

Vicfcy Ttreiting - S ă recapitulăm regulile! Camerele domnilor se numesc suite. întotdeauna baţi la uşă m a i întâi. Dacă n u răspunde n i m e n i , folo­ seşti cheile pe care ţi le v o i da eu. După ce ai terminat de făcut curat, m i le aduci înapoi. După ce i n t r i , strigi „Curăţenia!" Dacă n u auzi nimic, te apuci de treabă. Cureţi toate lucrurile, dar să le laşi aşa cum le-ai găsit, cu excepţia cazului în care a căzut ceva pe podea. Ştergi praful de pe toate suprafeţele şi lustruieşti mobila. Totul trebuie să fie ca la carte. Doamna Finkle îi puse l u i Lucy nişte cearşafuri în braţe. - î n dulap găseşti ceară de albine p e n t r u l u s t r u i t , plus cârpe şi mături. N u vorbeşti niciodată cu d o m n u l sau cu servitorul său, doar dacă u n u l sau celălalt te întreabă ceva. Cameristele trebuie să fie văzute, dar n u auzite. Schimbi lenjeria de pe pat şi o aduci jos. Ea va ajunge la spălătoreasă. A i vreo întrebare? Pune-o acum, că mâine n u m a i repet. - N u am întrebări, spuse Lucy. - Şi încă ceva. Dacă te p r i n d că ai vreo legătură amoroasă cu vreu­ n u l dintre d o m n i , te dau afară fără nici o scrisoare de recomandare. N u vei m a i p r i m i niciodată u n loc de muncă în acest domeniu. - V ă asigur că n u se va întâmpla niciodată, spuse Lucy. - ' O m trăi şi o m vedea. La treabă, atunci. După t r e i ore, Lucy curăţase apartamentele care îi fuseseră alo­ cate, cu excepţia unuia. Ea se îndreptă spre u l t i m u l , aflat pe partea cealaltă a h o l u l u i . După ce ajunse la a p a r t a m e n t u l G l , ea ciocăni şi strigă „Curăţenia!" Numără până la douăzeci înainte să foloseas­ că cheia de rezervă p e n t r u a deschide uşa. Strigă încă o dată „Cu­ răţenia!" Când n u p r i m i nici u n răspuns, ea intră în încăpere şi se apucă de treabă. După ce l u s t r u i m o b i l i e r u l , observă păr de animal pe o canapea veche şi reuşi să-1 cureţe, deşi îi luă foarte m u l t t i m p t i m p . D i n m o m e n t ce n u auzi nici u n lătrat, presupuse că exista o pisică ascunsă pe undeva. Deschise uşile duble şi intră în dormitor. Păturile erau răvăşite, iar p r i n t r e cearşafuri se afla o carte deschisă. Lucy luă cu atenţie car­ tea de cotor, o întoarse cu faţa în sus şi scoase u n strigăt. Cuplul d i n gravură făcea ceva cu gura, ceva ce ea era sigură că gurile n u erau menite să facă. Dezgustată, ea o puse pe noptiera de lângă pat şi încercă să n u se uite la ea cât t i m p scoase cearşafurile şi făcu patul fo­ losind altele curate. Se uită urât la cartea aceea oribilă şi luă o decizie. O aşeză în mijlocul patului, exact aşa cum o lăsase el. - Sper ca asta să te ruşineze, spuse ea foarte încet. 44

-—

TtorinţeCe unui duce

Mai târziu, în aceeaşi după-amiază Trăsura l u i H a r r y o p r i pe Vigo Street. Când coborî, îl văzu pe Barlow, valetul său, plimbându-1 pe Bandit, n o u l său căţeluş. Brutus, vechiul l u i prieten, murise anul trecut. în camerele l u i era cam m u l ­ tă linişte p e n t r u gustul său, aşa că hotărâse să-şi ia u n alt câine de rasă collie. H a r r y întinse mâna să ia lesa. - îl duc eu la plimbare, Barlow. Barlow îşi ridică sprâncenele de parcă u n gentleman care îşi p l i m ­ ba câinele însemna o încălcare a etichetei. - T o c m a i ne-am întors de la plimbare, Excelenţă. Bandit râcâia pantalonii l u i H a r r y cu labele. Era clar că n u făcuse destulă mişcare. - A m stat toată ziua închis în b i r o u cu avocaţii, spuse Harry. îl v o i duce în parc. Chiar atunci, o femeie care p u r t a u n şorţ ieşi pe uşă şi se îndepăr­ tă. Cârlionţi roşii îi scăpaseră de sub bonetă. H a r r y simţi cum şocul îi cuprinde toată coloana vertebrală. Să fie roşcata înarmată cu u n cuţit pe care o întâlnise pe stradă? - Barlow, cine este femeia aceea? - N u sunt sigur, Excelenţă, spuse Barlow. Cred că este o came­ ristă nouă. H a r r y o p r i v i cum se îndepărta. -Vreţi să întreb despre ea? întrebă Barlow. Pot vorbi cu menajera. Distras de legănarea şoldurilor ei, H a r r y n u răspunse imediat. - Excelenţă? repetă Barlow. Aş f i bucuros să mă interesez de ea. - N u , spuse Harry. N u este nevoie. - M a i aveţi nevoie de ceva, Excelenţă? întrebă Barlow. - N u , mulţumesc. Asta e t o t . De-acum ea dispăruse d i n vederea l u i . Ceva n u se lega în p r i v i n ­ ţa ei. în acea noapte ceţoasă vorbise cu u n accent cultivat, dar îşi a m i n t i de mănuşa ei ponosită. Iar acest l u c r u îi r e a m i n t i de vorbele rostite de ea. „Domnule, vă asigur că n-aş pune piciorul pe aceste străzi pericu­ loase dacă aş avea de ales." El se gândise să salveze o domniţă aflată în primejdie, iar ea îi ţinuse prelegeri despre faptul că el defila pe străzile întunecate etalându-şi îmbrăcămintea scumpă şi punguţa zornăitoare. în acel m o ­ ment, fusese m a i degrabă u i m i t de sfatul ei moralizator. 45

Vicfzy 'DreiCing Era evident că ea trecea p r i n v r e m u r i grele, dar poate că se înşela. Fusese întuneric şi de la acea distanţă n u putea băga mâna în foc că era aceeaşi femeie. Bandit trase de lesă şi începu să latre când trecu pe lângă u n grăjdar. Harry alungă d i n m i n t e gândurile despre roşcată şi merse m a i departe cu câinele său nerăbdător. Lucy mergea agale de-a lungul Piccadilly Street, unde se o p r i la o tarabă să cumpere o portocală pe care o puse în buzunar. A p o i se îndreptă spre parcul Green, unde găsi o bancă. O veveriţă roşcată ţâşni în sus pe u n u l dintre stejari, împrăştiind u n stol de păsări. în Londra n u existau prea multe locuri liniştite în care să te poţi bucura de o adiere de vânt şi de o singurătate relativă. în zilele însorite ca aceasta, i se făcea dor de fosta ei casă d i n Wiltshire. Primele ei a m i n t i r i erau despre cum o ajuta pe mama ei în grădină şi cum tăia legumele p e n t r u tocana savuroasă pe care o făcea mama ei d i n carne de oaie sau de iepure de câmp. Cel m a i m u l t îi era dor să o ajute pe mama ei în bucătăria călduroasă. Lucy voia să-şi păstreze amintirile fericite cu mama, dar durerea d i n piept n u dispăruse nici­ odată complet. Uneori, mama ei o lua cu ea în sat să se uite la frumoasele bonete, panglici şi nasturi de la magazinul doamnei W h i t e . O dată, de ziua ei, o dusese acolo şi îi cumpărase o bonetă drăguţă d i n paie cu o pan­ glică verde. Doamna W h i t e fusese bună cu mama ei. Ceilalţi oameni d i n sat o trataseră cu suspiciune, p e n t r u că accentul ei rafinat o făcea să fie diferită - n u făcea parte dintre sătenii locali. Lătratul u n u i câine îi întrerupse gândurile. îşi duse mâna la b o r u l bonetei şi văzu u n bărbat deosebit de înalt alergând după u n câine. Căţeluşul alergă spre ea, se aşeză şi începu să gâfâie. Lesa ataşată însemna că el scăpase. Lucy zâmbi. - Ce căţeluş drăguţ eşti t u ! Când bărbatul se apropie, ea crezu că m a i avea puţin şi îşi înghi­ ţea limba. Era Sir Galahad. Inima începu să bată m a i tare, deoarece îşi a m i n t i cum scosese cuţitul în faţa l u i . I se ridică părul de pe ceafă. El era u l t i m a persoană cu care dorea să se întâlnească, dar acum era prea târziu să plece neobservată. El respira precipitat când se o p r i şi îşi puse mâinile pe coapse. - î m i cer iertare, domni... 46

Dorinţefe unui duce îşi înghiţi cuvintele. A p o i îşi arcui sprâncenele. Era evident că o recunoscuse. Pentru o clipă, ea rămase blocată când îi văzu ochii albaştri stră­ lucitori. N u reuşise să-1 vadă prea bine în noaptea aceea, dar ochii l u i erau profunzi şi sprâncenele, groase. Deşi nasul îi era puţin cam mare, i se potrivea. Lucy văzuse o mulţime de filfizoni plimbându-se pe Bond Street. El n u era u n u l dintre ei. N u avea nici o întăritură la u m e r i i hainei sale verzi de lână. în lumina zilei, n u putea să n u - i observe silueta mare şi musculoasă. El îşi scoase pălăria şi făcu o plecăciune, lăsând să se vadă u n smoc de păr brunet. A p o i se uită la ea zâmbind uşor. -Aşadar ne întâlnim d i n n o u . Faţa ei se înroşi ca u n cărbune încins. - V ă rog să mă iertaţi. El se încruntă. - V ă referiţi la faptul că aţi scos cuţitul în faţa mea? Oh, lucrul acesta era înspăimântător. Fusese atât de sigură că nu-1 va m a i vedea niciodată. -Cuţitul era p e n t r u protecţie. - A ş a aţi spus şi în seara în care ne-am întâlnit. Expresia l u i se înăspri. U n mic sfat. O lovitură scurtă în braţul dumneavoastră şi cu­ ţitul va ajunge pe jos, lăsându-vă fără apărare. Dacă vreţi să scoateţi u n cuţit, m a i bine loviţi dintr-o parte în alta. Uitaţi aşa! El îi arătă poziţia corectă. N u încercaţi să vă înjunghiaţi agresorul de jos în sus p e n t r u că vă puteţi răni. Scopul dumneavoastră este să puneţi o dis­ tanţă suficientă între dumneavoastră şi atacator şi la p r i m a ocazie să fugiţi ca să vă salvaţi viaţa. Lucy dădu d r u m u l respiraţiei pe care şi-o ţinuse până atunci. - Da, asta face ca t o t u l să aibă sens. Vă mulţumesc p e n t r u sfat. El îşi deschise gura ca şi cum ar fi v r u t să vorbească d i n nou, dar căţelul dădu d i n coadă şi o apucă pe ea de fustă. - Bandit, n u ! rosti el o comandă fermă. Câinele alergă la el. Sir Galahad se lăsă pe vine. Bandit, câine rău ce eşti! Când câinele îl linse pe faţă, el se strâmbă. Bleah, respiraţie de câine! Lucy râse. N u se putea abţine să nu-1 placă pe el şi pe câinele l u i haios. El apucă lesa câinelui, se ridică şi se uită la ea cu o expresie amuzată. 47

Vicky Dreifing - Chiar am încercat să-1 învăţ câteva maniere, dar este clar că este u n sălbatic. Şi p e n t r u a întări cuvintele stăpânului său, Bandit urină imediat pe u n copac. Sir Galahad ridică d i n umeri. - Iată dovada! A m avut mulţi câini de-a lungul t i m p u l u i , şi t u t u ­ ror le plăcea să ude copacii şi să se rostogolească în diverse l u c r u r i care ar fi bine să n u fie menţionate în prezenţa unei doamne. Ea ar f i trebuit să rămână indiferentă, dar el era de-a dreptul fermecător. - Ce rasă e? - Collie. A m avut u n u l t i m p de mulţi ani, dar a m u r i t acum câ­ teva l u n i . Oare îşi imagina o oarecare melancolie în expresia lui? - î m i era dor să am u n prieten, aşa că am luat altul şi acum regret. - De ce? întrebă ea. - Până acum, a ros o pereche de papuci d i n piele, a u r i n a t pe u n covor, pe care bineînţeles a trebuit să-1 înlocuiesc, şi a lăsat m a i m u l t de câteva semne de dinţi pe picioarele canapelei. - Oh, Doamne, spuse ea râzând. El se aşeză pe bancă lângă ea fără să-i ceară permisiunea. - Sper că n u vă supăraţi dacă stau cu dumneavoastră. Ochii l u i albaştri erau p l i n i de viclenie. A m uitat să vă întreb. -Sunteţi necuviincios, domnule! Dar n u se p u t u abţine să n u zâmbească. El adulmecă. - Simt miros de portocală. - Oh, am una în buzunarul de la şorţ, spuse ea scoţând-o. -Aveţi de gând să o mâncaţi? Pentru o clipă, ea rămase fascinată de u i m i t o r i i l u i ochi albaştri şi de încă ceva. Era u n miros cunoscut de săpun, dar nu-şi putea da seama de unde îl ştie. M o m e n t u l trecu, şi obrajii i se înroşiră. Fusese atât de absorbită de el încât uitase să răspundă. - Doriţi să o împărţim? El o p r i v i cu coada ochiului. - Credeam că n u m a i întrebaţi odată. Oh, Doamne! Era farmecul în persoană. Când el îşi dădu jos mănuşile, ea se pomeni analizându-i mâinile m a r i . N u ar trebui să se gândească la mâinile l u i . 48

-—

T>orinţeCe unui duce

El băgă mâna în buzunarul de la haină şi scoase u n briceag. A p o i tăie partea de jos şi continuă să decojească cercuri d i n ce în ce m a i largi cu cuţitul. După aceea, îi întinse portocala şi rulă coaja strâns. - întindeţi palma. Ea ezită. - Ce vreţi să faceţi? -Veţi vedea. Palma dumneavoastră, vă rog. I n i m a ei începu să bată puţin m a i tare când el aşeză uşor coaja în mâna ei. Pielea delicată d i n palma ei o furnică la atingerea uşoară a degetelor l u i . Când se uită la el, expresia l u i uimită oglindi propria ei reacţie. Ea îşi întoarse privirea, dar ceva se întâmplase între ei. Lucy n u îi putea da u n nume şi n u m a i avusese o astfel de experienţă. Tot ce ştia era că exista o tensiune în j u r u l lor. încă tulburată, se uită la coajă cu uimire. - A ţ i făcut u n trandafir. Cuvintele ei ieşiră ca o şoaptă. Lucy ştia foarte bine că ceva i n v i ­ zibil se afla între ei - ceva ce n u putea descrie exact, dar era foarte conştientă de apropierea l u i . Când îi întâlni d i n n o u privirea, buzele l u i se desfăcură doar u n pic. Vântul îi învolbură fustele, şi d i n t r - u n oarecare motiv, ea rămase fără suflare. - Sunteţi foarte îndemânatic. îşi puse trandafirul în şorţ şi îi oferi l u i portocala. El rupse o felie şi o mancă. Luă şi ea una. Aroma acrişoară de portocală îi învălui. - V e ţ i avea degetele lipicioase, spuse el întinzându-i batista. -Mulţumesc. Observă iniţialele brodate: H J N . O cuprinse curio­ zitatea. Era u n lucru în privinţa l u i căruia n u - i putea rezista. Voia să ştie m a i multe despre el, dar era u n străin. Ştia că n u ar f i trebuit să se afle aici cu el. El o p r i v i direct în ochi, de parcă intenţiona să o tragă sub vraja l u i . - V ă luminaţi la faţă când zâmbiţi. - îmi imaginez că multe femei cad repede pradă farmecului d u m ­ neavoastră, dar daţi-mi voie să vă asigur că n u sunt uşor de cucerit. - Nici eu. O făcu să izbucnească în râs. Bineînţeles că îşi dădea seama că el era adeptul dezarmării celorlalţi p r i n inteligenţă şi maniere amabile. 49

Vicky TtreiCing Era genul de bărbat care putea amăgi cu uşurinţă o femeie. Dar el era u n străin, şi ea n u ar trebui să aibă încredere în el. Lucy se ridică. - V ă rog să mă scuzaţi, trebuie să plec. Se ridică şi el. - N u plecaţi! Bandit este u n câine b u n , dar conversaţia l u i este destul de limitată. Lucy era tentată să rămână, dar riscase deja stând lângă u n băr­ bat despre care n u ştia nimic. -Aveţi ceva împotriva mea? întrebă el. - N u am nici împotrivă, nici p e n t r u dumneavoastră. N u vă cunosc. El se uită în j u r u l l u i . - Se pare că n u există n i m e n i care să facă prezentările. Să facem singuri schimbul de onoruri? N u trebuia să-1 lase să o zăpăcească, dar bineînţeles că o făcuse deja - m u l t prea uşor. - N u pot, spuse ea. -Haideţi, nici eu şi nici Bandit n u muşcăm. Farmecul trebuia să-i curgă p r i n vene. Lucy îşi dădea seama că ar f i m u l t prea uşor să cadă pradă farme­ cului l u i charismatic, dar n u trebuia să lase să se întâmple asta. Tre­ buia să se concentreze să-şi ia salariul şi să pună deoparte cât putea p e n t r u zile negre. în viaţa ei n u exista loc p e n t r u u n curtezan, m a i ales u n u l despre care ea n u ştia nimic. - Putem aranja să ne întâlnim aici în altă zi, spuse el. Lucy se întrebă oare cât de multe femei reuşise el să cucerească. - Domnule, n u am obiceiul să fac cunoştinţă cu străinii. - E i bine, suntem aici. Puteţi să-mi spuneţi câte ceva despre dumneavoastră. - N u cred că este prea înţelept. - De ce? Doar n u credeţi că intenţionez să vă fac rău după ce v-am salvat - sau m a i degrabă v-am salvat coşul. Zâmbetul l u i îl făcea să arate puţin băieţos, dar înălţimea şi u m e r i i laţi sugerau că avea în j u r de treizeci de a n i sau poate ceva m a i m u l t . - Este imposibil să facem cunoştinţă, spuse ea. - N u aveţi nici u n inel pe deget. N u sunteţi căsătorită, aşa că n u există nici u n impediment. 50

-—•

T>orinţeCe unui duce -—•

- Sunteţi i m p e r t i n e n t , domnule, spuse ea ridicându-şi vocea. Zâmbetul l u i putea l u m i n a toate grădinile Vauxhall. - N u vreau să fiu. Doar că evit să flirtez cu soţiile altor bărbaţi. Ne scuteşte de problema duelurilor d i n z o r i de zi. Vedeţi, mie îmi place să d o r m m a i m u l t . - Sunteţi mereu aşa de glumeţ? - T r e b u i e să răspundeţi la întrebarea mea m a i întâi. -Dimpotrivă, Sir Galahad. N u trebuie să vă răspund absolut deloc. El micşoră distanţa dintre ei. Era atât de înalt încât ea îşi imagi­ nă că vârful capului ei abia dacă îi ajungea la bărbie. Când îi întâlni privirea, f u vrăjită instantaneu de ochii l u i albaştri. Apoi, r e a m i n t i n du-şi, făcu u n pas în spate. - Era doar o glumă, spuse el cu vocea răguşită. - Sunteţi revoltător, spuse ea menţinându-şi poziţia. - N u sunteţi p r i m a care spune asta. îi era greu să reziste zâmbe­ t u l u i său, dar trebuia să o facă. Vorbesc sincer, n u există nimic care să ne împiedice să facem cunoştinţă, spuse el. - Sunt sigură că n u facem parte d i n aceeaşi clasă socială. -Serios acum! Felul dumneavoastră de a v o r b i îmi arată că sunteţi fiica u n u i gentleman. Lucy n u avea nici o intenţie să-1 lămurească. -Există anumite realităţi, domnule. Eu trebuie să muncesc, pe când dumneavoastră păreţi să duceţi o viaţă lipsită de griji. Zâmbetul l u i păli. -Viaţa mea este departe de a fi lipsită de griji. A m numeroase responsabilităţi faţă de familia mea şi faţă de oamenii care lucrează p e n t r u mine. - Deci sunteţi u n o m de afaceri de succes? - A m o serie de întreprinderi. - Cum ar fi? - N u vreau să vă plictisesc. Vreţi să ne plimbăm? Ea făcu o reverenţă. - O z i bună, domnule. - N u plecaţi! Bandit va fi dezamăgit. Câinele îşi înclină capul când îşi auzi numele. Tentaţia o trase înapoi. Lucy ezită. îi plăcea să schimbe câteva vorbe cu el, dar nici o doamnă respectabilă n u se întâlnea singură cu u n bărbat. în acest caz, ea vorbise cu u n străin. Deşi Sir Galahad 51

Vic£y Ttreifing n u părea periculos în cele d i n urmă, se gândi la avertismentele prie­ tenelor ei. N u era înţelept să rişte. Dacă s-ar fi întâmplat ceva cu ea, bunica ar fi avut de suferit. Dar ea n u avea nici o intenţie să-1 lase pe frumosul străin să intre în viaţa ei. - Scuzaţi-mă! Chiar trebuie să plec. H a r r y voia să ştie cine era ea şi de ce alesese să lucreze ca menaje­ ră când era clar că era educată. A p o i îşi a m i n t i de mănuşa ei ponosită şi îşi dădu seama că n u era o alegere. Când ea îi întoarse spatele, pe el îl apucă frustrarea şi simţi nevoia să o provoace. - N u credeam că sunteţi o laşă, spuse el ridicând vocea. Ea se întoarse repede, cu o expresie indignată în ochii aceia verzi. -Poftim? Harry ar fi p u t u t paria că n u va ignora comentariul l u i următor: - Este destul de evident că sunteţi intimidată. Ea trase adânc aer în piept şi se îndreptă spre el. - N u sunt intimidată, dar n u aş putea face niciodată parte d i n lumea dumneavoastră, la fel cum nici dumneavoastră n-aţi putea fi în lumea mea. Puteţi fi şi u n criminal. El râse. - A s t a e bună! -îmbrăcămintea şi comportamentul dumneavoastră sunt u n i n ­ diciu clar că sunteţi u n gentleman bogat. Şorţul m e u arată în m o d evident că sunt o servitoare. N o i n u p u t e m avea vreo legătură. Pur şi simplu n u se face. El îşi strânse p u m n i i pe şolduri. - Deci n u ne este permis să facem schimb de amabilităţi în parc d i n cauza hainelor mele? - N u fiţi absurd! Este o chestiune de clasă, după c u m ştiţi foar­ te bine. - Suntem atât de diferiţi? întrebă el. Ea scoase u n oftat lung. - N u fiţi obtuz! N i m e n i n u m-ar accepta vreodată în cercul d u m ­ neavoastră social. M a i m u l t decât atât, n u - m i stă în obicei să mă în­ tâlnesc singură cu bărbaţi străini - n u intenţionat, în orice caz. - î m i cer scuze! Bineînţeles că n u mă puteţi întâlni aici singură. Aduceţi u n m e m b r u de familie ca însoţitor. N u mă puteţi contrazice în privinţa asta, n u - i aşa? 52

TtorinţeCe unui duce - Ba o p o t face. - Oh, haideţi! N u am v r u t să vă sperii. Ea trase adânc aer în piept. - V i se pare că sunt speriată? H a r r y îşi ridică sprâncenele. - N u sunteţi? - Bineînţeles că n u . - Foarte bine. Veniţi cu însoţitoarea dumneavoastră şi ne întâl­ n i m aici duminică după-amiază la ora trei. Totul va fi făcut într-un m o d corespunzător. Ea îşi îngustă ochii verzi. - A ţ i făcut asta intenţionat, dar eu n u cad în capcană. - La naiba, spuse el. Era prea inteligent. - De ce n u vă alegeţi o fată d i n rândul clasei dumneavoastră? -Dumneavoastră m-aţi intrigat d i n m o m e n t u l în care ne-am cunoscut. Ea p u f n i în râs. - N u vreau să vă dezamăgesc, dar v o i discuta cu bunica mea, spuse ea. Dacă n u mă aflu aici la trei fix, veţi şti că m-a sfătuit să n u v i n . H a r r y micşoră mica distanţă dintre ei. Ea îşi îndreptă u m e r i i şi îşi ridică bărbia. Buzele ei pline îl ispiteau şi respira puţin cam repede. Dar dacă se grăbea, ea probabil avea să fugă. Pentru m o m e n t , doar o va tachina şi o va fermeca. - Fiţi sinceră, spuse el. N u aveţi de gând să vă întâlniţi cu mine, n u - i aşa? - De ce insistaţi? întrebă ea. „Pentru că m-ai intrigat într-un fel în care n u a făcut-o nici o fe­ meie vreodată." - De ce vă eschivaţi să-mi răspundeţi la întrebare? - Dumneavoastră sunteţi cel care a evitat întrebarea, spuse ea. El chicoti. - Eu am întrebat p r i m u l , dar m o t i v u l este că există u n mister care vă înconjoară. Ea îşi întinse braţele cu eleganţă. - Eu sunt cine par să fiu. N u avem nimic de câştigat dacă ne întâl­ n i m d i n n o u aici. H a r r y credea altceva. 53

—

Vicky 'DreiCing

- De asemenea, se întâmplă să fiţi foarte frumoasă. Ea îl luă în râs. - P u n pariu că spuneţi asta fiecărei fete atrăgătoare pe care o întâlniţi. îmi pare rău, Sir Galahad, dar n u cad în capcana acestui truc vechi. - Ne vedem aici duminică la t r e i fix, spuse el. - Dacă va f i de acord bunica mea. - Care este numele dumneavoastră? întrebă el. - îl v o i spune duminică, doar dacă mă va lăsa bunica. Când ea se întoarse şi plecă, H a r r y zâmbi. Ea urma să apară d u m i ­ nică, p e n t r u că voia să demonstreze că n u fusese intimidată.

CapitoCut4 Lucy plecă făcând paşi m a r i , bombănind încet. Bărbat neserios! Ceea ce o iritase era faptul că reuşise să o farmece. Putea să parieze că avea o mulţime de complimente pe care le folosea ca să atragă femeile uşuratice. Probabil că agăţa în fiecare z i câte o femeie cu zâmbetul l u i seducător şi cu replicile glumeţe. îl lăsase să o ademenească cu t r u c u l l u i cu portocala. Şi m a i rău de-atât, ea fusese atât de impresionată încât păstrase coaja în formă de trandafir. Scoase u n oftat p l i n de dezgust. Se credea insensibilă la flirturi şi încercase să reziste, dar el reuşise să o amăgească. O revolta faptul că îl lăsase să facă asta. Dar de ce ar trebui să-i pese? Intenţiona să-1 scoată permanent d i n gândurile ei. Acest lucru se dovedi a f i m a i greu decât se aştep­ tase. Continua să-şi amintească felul l u i glumeţ şi m o d u l în care o gâdilase în palmă când îi aşezase trandafirul d i n coajă de portocală în mână. încercă d i n n o u să-şi alunge gândurile despre el d i n m i n t e atunci când cumpără o plăcintă cu carne de oaie de la doamna Hoffman, vânzătoarea ei preferată de plăcinte. în t i m p ce se îndrepta spre casă, se gândi că Sir Galahad o provocase intenţionat, astfel încât să se întoarcă duminică în parc. Oh, chiar trebuia să-1 uite, dar n u putea. El îşi exprimase curio­ zitatea în privinţa ei, dar n u era singurul. în mintea ei n u exista nici 54

(DorinţeCe unui duce o îndoială că el omisese în m o d intenţionat detaliile despre afacerea lui şi interesul faţă de ea. Lucrurile astea ar trebui să o convingă. Eve­ lyn şi M a r y îi spuseseră m a i multe poveşti despre bărbaţi înclinaţi spre seducţie. Nu-şi permitea să se implice cu u n bărbat despre care n u ştia nimic. Cu toate acestea, el fusese cel care sugerase ca ea să vină cu o însoţitoare în parc. E greu de crezut că u n bărbat care urmăreşte să seducă ar face aşa ceva. Dacă ar f i sinceră cu ea, ar recunoaşte că îl plăcea... puţin m a i m u l t . Dar chiar dacă bunica ar fi de acord să se întâlnească cu el, Lucy intenţiona să fie fermă pe poziţii. Când ajunse acasă, o sărută pe bunica pe obraz şi aşeză plăcinta pe masă. - Cum a fost ziua ta? Bunica zâmbi. - Păi am terminat de tricotat u n fular d i n lână p e n t r u tine. Ea suspină. - O h , este foarte frumos. Lâna albă este atât de moale. Lucy o apăsă pe obraz. îţi mulţumesc foarte m u l t . Eşti talentată, bunico! - Sper că a ieşit bine şi că îţi va ţine de cald când va trebui să mergi la lecţiile de dans. - Sunt sigură că îmi va ţine de cald. îşi dorea să f i existat u n m i ­ racol care să-i readucă vederea bunicii sale, dar n u avea nici u n rost să-şi dorească imposibilul. Bunica adulmecă. - S i m t miros de portocale. - A m mâncat una în parc. Scoase d i n şorţ trandafirul d i n coajă de portocală. Era doar o parte a adevărului, dar îi va spune bunicii restul poveştii după cină. - T e - a i pătat cu sucul de la portocală? -Nu. De ce oare ezita să-i spună bunicii sale? Pentru că ştia că aceasta n u ar f i de acord ca ea să vorbească cu u n străin. - Lucy, îmi dau seama când se petrece ceva. Se simte în vocea ta. A r fi trebuit să ştie că n u putea - şi probabil n u trebuia - să ascun­ dă nimic de bunica ei. -Astăzi am cunoscut u n d o m n în parc. Pauza lungă a bunicii sale părea să ţină o veşnicie. -înţeleg. L-ai m a i întâlnit până acum? 55

Vicfzy Ttreifing Cerule mare, n u avea curaj să-i spună bunicii sale că scosese cuţi­ t u l în faţa l u i . -Căţeluşul l u i a alergat spre mine. A m început o conversaţie. Ştiu că n u ar fi trebuit să vorbesc cu u n străin, dar s-a întâmplat. S-a comportat ca u n gentleman. - F o a r t e frumos, spuse bunica, împreunându-şi mâinile. Ce în­ tâmplare norocoasă! Trebuie să-1 inviţi să ne viziteze. - B u n i c o ! spuse ea, uimită de răspunsul acesteia. - Cum îl cheamă? întrebă bunica. Vai! A r face bine să inventeze o poveste cât m a i repede. - Evident, n u era n i m e n i la care să apeleze p e n t r u a se prezen­ ta, spuse Lucy. A m g l u m i t că numele l u i trebuie să fie Sir Galahad. Trăgea de adevăr, dar ce altceva putea face? - O h , asta ar putea fi o poveste minunată pe care să le-o spui copiilor, zise bunica. Lucy izbucni în râs. - B u n i c o , eu nici măcar n u ştiu cum îl cheamă, şi t u deja auzi în urechi clopote de biserică şi planşete de copii? -Ţi-ai făcut planuri să-1 întâlneşti d i n nou? Lucy era tentată să aleagă varianta uşoară şi să pretindă că Sir Galahad n u îi ceruse să vină cu o însoţitoare ca să se întâlnească cu el în parc. Dar furia i se aprinse când îşi a m i n t i cuvintele l u i . „Nu cre­ deam că eşti o laşă." Cum îndrăznea să o judece? Ea n u era laşă. După moartea tatălui, angajase oameni să încarce într-o trăsură toate b u ­ nurile lor şi călătorise pe cont p r o p r i u de la Wiltshire la Londra, cu foarte puţini bani. Ce ştia u n gentleman bogat despre curaj? Foarte puţin, putea să parieze. - La ce te gândeşti, Lucy? - î n acest m o m e n t , mă gândesc că eşti prea vicleană. Ea oftă. Bine, ştiu că o să mă sâcâi până când îţi v o i spune. El vrea să ne întâl­ n i m duminică în parc şi a sugerat să v i n cu o însoţitoare. I-am spus că trebuie să mă consult cu tine. Bineînţeles că n u ne v o m duce. - Ba o v o m face cu siguranţă, spuse bunica. Cât de manierat este dacă ţi-a sugerat să v i i însoţită! Mi-ar plăcea foarte m u l t să-1 întâl­ nesc pe tânărul tău. - N u este tânărul meu, spuse ea. Hotărî să schimbe subiectul. A m să p u n apă în ibric să facem ceai. După cină, Lucy se făcu comodă pe canapea lângă bunica şi des­ chise Mândrie şi prejudecată. 56

'DorinteCe unui duce y

- îmi va lipsi această poveste după ce v o i returna mâine cartea la bibliotecă. - Oh, dar o carte bună rămâne cu tine p e n t r u totdeauna, spuse bunica trăgând peste ele pătura de lână pe care o tricotase ca să le fie mai cald. A c u m citeşte-mi u l t i m u l capitol! Lucy oftă când ajunse la sfârşitul u l t i m e i pagini. - Ce poveste de dragoste minunată, spuse bunica. Atât de plină de încercări şi de necazuri. Acestea sunt cele m a i bune. Lucy râse. - în viaţa reală n u ar f i prea distractiv, dar cert este că d o m n u l Darcy şi Elizabeth m-au ţinut în suspans. Bine, n u m i - a plăcut de Darcy la început, m a i ales când o dispreţuia pe Lizzy. - A , dar el o admira în secret, spuse bunica. în cele d i n urmă s-a dovedit a f i u n personaj m i n u n a t . Lucy îşi lăsă degetul să cadă în josul paginii. N u voia să închidă cartea p e n t r u că dorea să zăbovească asupra sfârşitului m i n u n a t . - î m i doresc să citesc în fiecare seară o astfel de carte. Bunica zâmbi. - Da, poveştile ne delectează, dar, de asemenea, trebuie să ne tră­ i m şi vieţile. - Spune-mi despre cum l-ai cunoscut pe bunicul. - Ţ i - a m spus de multe o r i acea poveste. - N u mă satur niciodată să o ascult, spuse Lucy. - Foarte bine. M a m a m-a t r i m i s să aduc ouăle d i n coteţ. îmi era teamă de găini. N u voiam să mă ciugulească. Era o teamă absurdă, dar cu toate acestea, eram îngrozită când încercam să iau ouăle. Lucy zâmbi. - Continuă! - Ei bine, am reuşit să apuc nişte ouă şi să le p u n în şorţ, dar am auzit nişte paşi şi aproape că am aterizat pe piciorul u n u i p u i . A m călcat în lateral, am strivit u n ou şi a m alunecat. Bunicul tău m-a prins p u r şi simplu. - Iubesc povestea asta, spuse Lucy. îmi este dor de bunicul. - Şi mie îmi este, draga mea, dar a m a m i n t i r i minunate cu el, şi ne avem una pe cealaltă, dar t u ai tăcut d i n n o u . Bănuiesc că n u te-ai hotărât dacă să mergi duminică în parc. Lucy oftă. - N u cred că ar trebui să ne întâlnim cu Sir Galahad. 57

Vicky (DreiCing - D e ce nu? întrebă bunica. Ţi-a propus să v i i cu o însoţitoare. Este clar că intenţiile l u i sunt adecvate şi bune. - N u înţelegi. îmbrăcămintea şi manierele l u i dau de înţeles că este u n bărbat bogat, lucru pe care el n u 1-a negat. D i n puţinele l u ­ cruri pe care m i le-a spus, este u n o m de afaceri înstărit. - îl condamni p e n t r u că este u n o m de succes? întrebă bunica pe un t o n u i m i t . - Nu, dar n u p u t e m fi prieteni adevăraţi. Ne împiedică diferenţele sociale stricte. - Ei bine, dacă eram aristocrat, aş fi fost de acord cu tine, spu­ se bunica. Societatea lor este închisă, destinată celor care au t i t l u r i , proprietăţi m a r i şi l i n i i genealogice străvechi. Dar n u văd nici u n i m ­ pediment să faceţi cunoştinţă. Tatăl ei n u deţinuse terenuri şi n u fusese considerat niciodată u n gentleman. Chiar dacă ar fi fost u n gentleman, n u ar fi m e r i t a t să i se spună astfel, dar ea n u voia să spună aceste lucruri de teamă să n u îşi supere bunica. Dar aceasta ştia adevărul. Tatăl ei începuse să bea băuturi alcoolice t a r i după ce murise mama ei. N u îi păsa decât de propriile probleme şi de sticla de zi cu zi. - Bănuiesc că şi-a dat seama că n u eşti o muncitoare obişnuită, continuă bunica. Trebuie să fi observat felul tău de a vorbi şi d i n comportament. Lucy oftă. - Eu cred că este u n bărbat căruia îi place să flirteze. Bunica zâmbi. - A h , acum încep să înţeleg. - Ce înţelegi? întrebă Lucy. - Este evident că te place, nu-i aşa? - Eu cred că este genul de bărbat căruia îi place să se joace cu fe­ meile. Altfel de ce s-ar deranja cu o fată ca mine? - Ei bine, poate că n u sunt în stare să văd, dar ştiu că eşti o femeie frumoasă. îmi imaginez că acesta a fost m o t i v u l iniţial p e n t r u i n t e ­ resul său. - A v r u t să se distreze puţin. Atât. - De unde ştii? Lucy scoase u n oftat puternic. - Este deosebit de frumos şi probabil n u a dus niciodată lipsă de admiraţie feminină. Bunica râse. 58

TtorinteCe unui duce - Descrie-mi-1 şi mie. - Este foarte înalt şi pare să fie în formă. Ochii albaştri reprezintă trăsătura distinctivă. Bine, asta şi zâmbetul l u i . - A h , are u n zâmbet frumos, spuse bunica. - Da, zâmbeşte m u l t şi face glume bune, zise Lucy. Ca să fiu since­ ră, cred că este u n t i p fluşturatic. Fără îndoială că doamnele flirtează cu el. - Dar n u şi tu? întrebă bunica zâmbind. - Sunt sigură că ar putea atrage şi păsările din copaci dacă ar vrea. - A h a , deci este u n t i p fermecător, ca bunicul tău, Dumnezeu să-1 odihnească! A m încercat să-i rezist, dar până la urmă m-a cucerit. - Ei bine, pot spune cu siguranţă că acest d o m n n u mă va cuceri. - N u te p r i p i , spuse bunica tachinând-o. Cred că ar trebui să te prefaci că n u eşti interesată. - N u este nevoie să mă prefac, p e n t r u că n u sunt interesată deloc de el. Bunica râse. - Cred că îţi place de el m a i m u l t decât vrei să recunoşti. - B a n u , zise ea. Este prea insistent... şi... prea frumos. Bunica chicoti. - Oh, deci acum preferi d o m n i i simpli? - N u prefer nici u n bărbat, răspunse Lucy râzând. Poate că are o înfăţişare frumoasă, dar sunt convinsă că este cel m a i fustangiu bărbat pe care l-am cunoscut vreodată. - D e c i preferi u n d o m n care să fie foarte serios şi sobru, spuse bunica. - Aaaaah! exclamă Lucy. Mă predau. -Excelent, zise bunica. Asta va face ca eforturile mele de peţire să fie m a i uşoare. - Să n u îndrăzneşti, spuse Lucy. Jură-mi că nici n u vei încerca să ne apropii. Bunica râse. - Cu o condiţie. - Să îndrăznesc să întreb care este condiţia? - Să accepţi duminică să te bucuri de compania domnului. - V o i încerca, dar n u p r o m i t . - A s t a este t o t ce-ţi cer, spuse bunica. Lucy p u f n i . - T e cunosc prea bine ca să cred că asta este t o t ce-mi ceri.

59

Vic£y (DreiCing - Spune-mi adevărul, insistă bunica. N u îţi place de el? - Nici nu-1 plac şi nici nu-1 displac p e n t r u că nu-1 cunosc. De ce îmi fac griji p e n t r u asta până la urmă? Fără îndoială că el a uitat despre întâlnirea cu n o i . - Eu sunt de altă părere, spuse bunica, dar n u există decât o sin­ gură cale să aflăm. H a i să ne întâlnim cu el duminică în parc! îl v o i analiza şi îţi v o i spune părerea mea sinceră. Pe lângă asta, mi-ar plă­ cea foarte m u l t o plimbare în parc acum că s-a încălzit vremea. Tonul melancolic al bunicii îi ajunse la inimă l u i Lucy. Trecu­ seră două săptămâni de când o luase u l t i m a dată pe bunica ei la o plimbare. - Dacă va fi vreme bună, v o m profita de lumina soarelui ieşind în parc.

în acea seară Harry era neliniştit şi ştia de ce. Oricât de m u l t îi plăcea câinele l u i , Bandit n u era companionul de care avea nevoie. Şi deşi încă se m a i întâlnea periodic cu prietenii săi la club, n u m a i era la fel. Tre­ cuseră zilele în care cei trei beau coniac şi fumau ţigări de f o i până la primele ore ale dimineţii. Desigur, avea o grămadă de cunoştinţe la W h i t e . Se hotărî să se alăture l u i Castelle şi Fitzhugh p e n t r u u n coniac. Cei trei stăteau şi fumau. -Arăţi cam posomorât, spuse Castelle. Fitzhugh îşi turnă u n pahar de coniac, stropind mai m u l t pe masă. A p o i se uită chiorâş la pahar. - Cred că ar trebui să-i fac o vizită amantei mele. - N u este o idee bună. Eşti foarte beat, bătrâne, spuse Castelle. Fitzhugh sughiţă. - A m întâlnit-o în salonul doamnei Fleur. O bucăţică drăguţă, încercă să se ridice în picioare, dar se clătină. - La naiba, zise Harry. E beat criţă. - O să mă asigur că ajunge în camera l u i , spuse Castelle. După plecarea celor doi, l u i H a r r y îi trecu p r i n m i n t e că ar putea să-şi facă şi el o amantă. Gravurile erotice şi masturbările n u erau nici pe departe la fel de satisfăcătoare ca atunci când se culca cu o femeie. în trecut, n u avusese mijloacele necesare p e n t r u a întreţine o amantă, dar cu siguranţă că i-ar plăcea să aibă întâlniri regulate 60

(Dorinţefe unui duce în pat - cu femeia potrivită. Tot ce trebuia să facă era să găsească o amantă care să i se potrivească. M a i mulţi d o m n i , inclusiv F i t z ­ hugh, menţionaseră despre salonul doamnei Fleur. Aparent, era cunoscută p e n t r u că atrăgea în salonul ei cele m a i frumoase şi ele­ gante femei d i n lumea bună. H a r r y se hotărî să se ducă personal la doamna Fleur în speranţa că va găsi o amantă frumoasă şi isteaţă, cu o fire pasională. O jumătate de oră m a i târziu, intră în salonul bogat ornamentat. Oriunde se uita, vedea femei cocoţate în poala domnilor. U n valet umplea paharele de coniac circulând p r i n încăpere. O femeie cu b u ­ cle scurte ciupea corzile unei harpe, în t i m p ce vreo şase bărbaţi se u i t a u la sfârcurile ei care se vedeau p r i n corsajul diafan. H a r r y se aştepta în orice m o m e n t să le cadă limbile d i n gură. Doamna Fleur se ridică să-1 întâmpine cu u n entuziasm excesiv. Avea sprâncenele pictate şi p u r t a brăţări de aur în formă de şarpe în partea de sus a braţelor. Când zâmbea, pudra de pe faţă îi accentua r i d u r i l e care îi delimitau gura. - Excelenţă, mă bucur că aţi venit. Londra n u a m a i fost la fel în t i m p u l îndelungatei dumneavoastră absenţe. Declar că am tânjit după prezenţa dumneavoastră. Cu u n an în urmă, când avea buzunarele goale, doamna Fleur n u fusese atât de expansivă când îl întâmpinase şi îl dăduse afară. Se pare că averea şi t i t l u l pe care le dobândise recent îl făcuseră m u l t mai dezirabil. - Sunt atât de onorată că aţi ales să vizitaţi u m i l u l meu salon în această seară, spuse ea. Candelabrul aurit, mesele laterale d i n marmură şi coloanele i o ­ nice abia dacă puteau fi considerate umile, dar ţinu această părere p e n t r u el. Era evident că salonul doamnei Fleur era foarte prosper. Matroana îl luă de braţ şi îl plimbă p r i n încăpere. - A , aici sunt fetele mele preferate. Excelenţă, v i le prezint pe doamnele Roseberg şi Larkspur. H a r r y făcu o plecăciune. - încântat de cunoştinţă! Uitase că doamna Fleur insista ca toate fetele să folosească nume de flori, o abatere de la obiceiul de a folo­ si numele u n u i fost protector. Presupunea că aşa era cel m a i bine. Mama l u i ar fi fost îngrozită dacă ar fi aflat că o târfă folosea numele „doamna Norcliffe" ca pseudonim. Doamna Fleur îşi împreună mâinile. 61

Vicky (DreiCing - Doamnele Roseberg şi Larkspur ar fi bucuroase să vă distreze în această seară. Sper că sunt plăcute ochiului? - A b s o l u t , spuse el. Era evident că cele două prostituate n u îşi mai puseseră cămăşuţe şi jupoane. Harry n u avea nevoie de imaginaţie ca să vadă fiecare for­ mă durdulie a sânilor, a coapselor şi a feselor p r i n rochiile lor trans­ parente. Sângele i se încălzi în m o d categoric. - A m să vă pregătesc o cameră privată, spuse doamna Fleur. - O cameră privată ar fi foarte potrivită. El prevedea ore întregi de sex transpirat şi venise cu o „scrisoare franţuzească " p e n t r u protecţie. - T o t ce este m a i b u n p e n t r u Excelenţa Voastră, spuse doamna Fleur. U n valet vă va îndruma în scurt t i m p . Pentru că n u m a i fusese niciodată invitat să folosească camera privată, H a r r y se întreba care era costul total p e n t r u distracţia d i n seara aceea. Desigur, avea buzunarele pline, dar scopul l u i era să gă­ sească o amantă. N u avea nici o intenţie să rămână cu două. Se gândi că după ce le încerca pe amândouă ar putea discuta discret despre termeni cu doamna Fleur. Dacă era mulţumit, îl putea pune pe avo­ cat să elaboreze u n contract. Ideea de a se culca cu două prostituate era destul de atrăgătoa­ re. H a r r y n u avea nici o îndoială că s-ar descurca în ambele cazuri. Desigur, trebuia să revină în altă seară ca să facă propunerea. M a i întâi trebuia să stabilească dacă vreuna d i n ele îndeplineau aşteptă­ rile sale. - A m auzit că sunteţi înalt şi frumos, spuse doamna Larkspur luându-1 de braţ şi frecându-şi sânii de el. Aţi depăşit orice aşteptări. - După ce m-aţi văzut t i m p de cinci minute? întrebă el. -Sunteţi cunoscut p e n t r u reputaţia dumneavoastră, se corectă doamna Larkspur. Doamna Roseberg îl apucă de celălalt braţ. Ea se uită la el cu o expresie cochetă după care îl strânse de biceps. - Excelenţă, sunteţi întruchiparea eleganţei şi a atletismului. - Nici u n d o m n de aici n u este la fel de frumos ca Excelenţa Voas­ tră, adăugă doamna Larkspur. Turnau complimente fâţâindu-se pe lângă el, şi H a r r y îşi imagină că ar f i fost încântate de orice bărbat - p e n t r u preţul corect. 1

1

Termen folosit pentru prezervativ (n.tr.)

62

TtorinţeCe unui duce Doamna Larkspur chicoti. - Sper că sunteţi jucăuş. Cuvântul acesta îl făcu să se gândească la Bandit - şi n u într-un fel laudativ. îl apucă o durere surdă de tâmple. N u era cu t o t u l vră­ j i t de cele două prostituate, dar avea să le dea o şansă p e n t r u a-şi dovedi talentele. U n valet se apropie şi îi invită să îl urmeze către camera privată care era prevăzută cu o canapea roşie şi u n pat mare cu draperii de catifea roşie. Pe o masă acoperită se aflau două sticle cu v i n de M a deira, plăcinte cu homar, ţipari muraţi şi dulciuri. Doamna Larkspur îl conduse pe canapea în t i m p ce doamna Roseberg pregăti o farfurie cu delicatese şi încercă să-1 hrănească. Harry ridică mâna. - N u , mulţumesc. U n pahar de v i n este suficient, dar vă rog să vă serviţi d i n mâncare. Valetul turnă v i n u l şi le înmâna paharele rotunde. - M a i aveţi nevoie de ceva, Excelenţă? - N u , mulţumesc. îi dărui valetului şase pence. între t i m p , doamnele Larkspur şi Roseberg puneau mâncare pe f a r f u r i i şi mâncau cu apetitul unor m u n c i t o r i de la fermă. H a r r y era obişnuit ca doamnele să ciugulească precum păsările, aşa că era des­ t u l de u i m i t . Doamna Larkspur înghiţi şi zâmbi spre el. - D o a m n a Fleur ne încurajează apetitul. Ea spune că domnilor le place să avem puţină carne pe oase. - înţeleg. Chiar păreau să fie bine hrănite, dar până acum, el n u simţea nici u n fel de dorinţă p e n t r u ele. Doamna Roseberg se scotoci în săculeţ, scoase o sticluţă şi îşi tampona gâtul d i n p l i n . Doamna Larkspur se îndreptă spre pat şi îl mângâie uşor. -Veniţi cu mine? -Bineînţeles, spuse el întrebându-se ce avea de gând să facă doamna Larkspur. Ea îşi strecură mâna pe coapsa l u i . - O, vai, p o t simţi muşchii aceia d i n pantaloni. Când puse mâna pe u n u l dintre nasturi, el îi prinse mâna. - Prefer o seducţie pe îndelete - u n aperitiv, ca să spunem aşa. - O, cred că au m a i rămas nişte ţipari muraţi. 63

Vicky 'Dreifing El se strâmbă. - Era o figură de stil. Doamna Larkspur îl p r i v i confuză. -Vreţi să ţineţi u n discurs, Excelenţă? El clătină d i n cap. - Lasă. Felul lor simplu de gândire n u îl atrăgea deloc. Doamna Roseberg stătea de cealaltă parte a l u i şi îşi duse degetele în sus pe jiletcă. H a r r y reuşi să zâmbească, dar p a r f u m u l ei i e f t i n îl făcu să lăcrimeze. Doamne sfinte, făcuse baie în el? Doamna Roseberg se aplecă m a i m u l t , şi Harry f u asaltat de u n n o r de parfum. îl mânca nasul ca naiba. Când încercă să-1 sărute pe gură, Harry îşi apucă batista în grabă şi strănută... de m a i multe o r i . - T e rog să mă scuzi, spuse el pe o voce nazală. - Sunt sigură că vă veţi reveni repede, spuse doamna Larkspur respirându-i în ureche. H a r r y strănută de trei o r i . -Scuze, spuse el. în acel m o m e n t intră doamna Fleur. Zâmbetul ei hotărât păli imediat. - Excelenţă, n u vă simţiţi bine? El n u voia să aibă nimic de-a face cu acea pereche şi continuă să se scuze. - M ă t e m că n u , reuşi el să spună strănutând d i n n o u . Poate... aaalt... pah...! - Fetelor, puteţi merge să distraţi alţi d o m n i , zise doamna Fleur. Excelenţa Sa n u se simte bine. După plecarea celor două, doamna Fleur îl p r i v i cu regret, - î m i pare rău p e n t r u problema dumneavoastră subită. H a r r y îşi suflă nasul. L u i n u îi părea rău deloc. Doamna Fleur oftă. - N u este foarte delicat, dar am aici factura dumneavoastră. Sper că înţelegeţi. Când Harry se uită la factură, rămase încremenit. - O guinee? întrebă el. - Trebuie să-mi menţin standardele ridicate. N u se face să serveşti mâncare care n u corespunde standardelor, spuse doamna Fleur. Ştiţi cât de greu este să găseşti şi să păstrezi u n bucătar talentat. Probabil că bucătarul ei talentat avea două îndatoriri, de grăjdar şi de escortă a bărbaţilor care deveneau agresivi după prea multe 64

(DorinţeCe unui duce sticle. Harry n u avea de gând să comenteze această chestiune. Scoto­ ci în punguţa l u i şi îi întinse guineea. - Sper ca Excelenţa Voastră să revină după ce se va simţi mai bine, spuse doamna Fleur. Sunt sigură că una dintre celelalte fete ar p u ­ tea avea grijă de nevoile dumneavoastră. Iată aici o listă cu serviciile oferite, spuse ea. El citi lista dezinteresat, abia reuşind să păstreze o faţă serioasă. „Serviciile" incluse se numeau Băiatul mamei. Cotonogeala şi Baia. - A m adăugat recent şi Vicarul, spuse doamna Fleur. Gura l u i zvâcni. -Vicarul? - U n i i d o m n i preferă o predică... la final. La naiba! -Ce... interesant! - Sunteţi bine-venit întotdeauna, Excelenţă. Dacă n u v i se p o t r i ­ veşte nimic dintre acestea, sunt sigură că ne putem adapta la prefe­ rinţele dumneavoastră... - O să ţin m i n t e , zise el. Dumnezeule mare! H a r r y abia reuşi să iasă d i n salonul doamnei Fleur fără să râdă în hohote. H a r r y coborî d i n trăsură când aceasta trase în curtea de la Albany. Vântul rece îi ridică marginile pelerinei. Urcă scările şi sco­ toci după cheie în buzunarul interior de la haină, deoarece n u dorea să-1 trezească pe Barlow, care servea ca majordom, valet şi plimbător de câine. Descuie uşa şi bineînţeles că Bandit începu să latre. D i n ferici­ re, Barlow lăsase să ardă o lumânare în sfeşnic, astfel încât să poată vedea unde îşi atârnă pălăria şi mantia. A p o i se lăsă pe vine ca să mângâie căţelul. - T a c i acum! O să se plângă vecinii dacă m a i l a t r i m u l t . A p o i luă sfeşnicul către biroul său. Bandit îl urmă, lăbuţele l u i lipăind pe podea până ajunse pe covor. H a r r y se încruntă când văzu teancurile de hârtii. Cineva îndreptase grămezile, dar asta n u era una dintre îndatoririle l u i Barlow. A p o i H a r r y îşi a m i n t i că adăugase pe factură servicii de curăţenie, ceea ce era probabil m a i bine, având în vedere cantitatea de păr de câine care se afla peste t o t . Bandit îl urmă până în dormitor. El puse sfeşnicul deoparte, îşi scoase haina şi adulmecă. Mirosea a p a r f u m i e f t i n şi a trabuc. N u era 65

Vic£y Ttreifing foarte sigur că Barlow putea înlătura duhoarea de acolo. Fără îndoia­ lă că va fi dezgustat de mirosul împuţit al hainei l u i Harry. Se dezbrăcă de haine, se întoarse spre pat şi clipi. Cartea cu gra­ v u r i erotice stătea deschisă ca litera A în mijlocul patului făcut. Era evident că servitoarea pusese cartea exact aşa cum o lăsase el. Dumnezeule! mormăi el şi râse la gândul a ceea ce trebuie să fi văzut aceasta. Harry o ridică şi văzu gravura u n u i cuplu aflat în poziţia şaizeci şi nouă. Noaptea trecută, se autosatisfăcuse uitându-se la acele gra­ v u r i , în seara asta, lăsă cartea deoparte deoarece avea altă imagine care îi trecuse p r i n m i n t e . îşi imagină o femeie tânără minionă şi îndrăzneaţă, trecându-şi pletele l u n g i şi roşcate peste pieptul l u i gol. Cu siguranţă n u avea nevoie de carte p e n t r u a se satisface în noaptea aceea.

în dimineaţa următoare Buckley luă o punguţă cu bani de la Bătrâna Bess de pe Grub Street după ce îi adusese bine-cunoscutei matroane o fată cu u n chip curat care provenea de la o fermă şi pe care o chema Nelly. Bess îi promisese l u i Nelly u n loc de muncă în domeniul serviciilor. Buckley chicoti, gândindu-se la groaza pe care o va apuca atunci când va afla ce fel de servicii va oferi - stând pe spate. Şchiopată de-a lungul t r o t u a r u l u i , blestemându-şi glezna care îl durea. încă n u se vindecase şi dădea vina pe târfa aceea trădătoare de Lucy Longmore. O ura m a i m u l t ca oricând, dar o va prinde el cu garda jos. Era doar o chestiune de t i m p până să pună mâna pe ea. Pe Buckley îl cuprinse o sudoare rece. Avea nevoie foarte mare de laudanum . Acum, că avea bani d i n nou, îşi putea cumpăra o sticlă de la drogherie. Se scarpină pe faţa plină de mâncărimi şi îşi linse buzele. Avea gura foarte uscată şi se simţea neliniştit. Şchiopată până la drogherie. Clopoţelul sună când intră, iar vân­ zătorul se uită încruntat la el. - N u dăm pe datorie aici. Buckley împinse monedele peste tejghea. - Presupun că daţi pe bani. 1

1

Substanţă narcotică preparată din opiu şi folosită pe vremuri ca analgezic (n.tr.)

66

'DorinţeCe unui duce Când vânzătorul puse sticla pe tejghea, Buckley luă imediat o duşcă. Vânzătorul îşi frecă barba. - D i n ce buzunar ai furat? - D i n nici u n u l . I-am vândut o fată Iu Bătrâna Bess. Vânzătorul îşi linse buzele grase. - De ce o laşi pe matroană să câştige profit d i n m o m e n t ce t u ai făcut toată munca? A m să p u n o saltea în camera d i n spate, spuse el indicând locul cu degetul mare. Poate p u t e m face afaceri. - Şi mie ce-mi iese? întrebă Buckley. - D o u ă sticle de l a u d a n u m în fiecare seară şi u n sfert d i n încasări. -Jumătate, spuse Buckley. - S - a făcut, dar t u trebuie să aduci fetele, spuse vânzătorul. Buckley plecă şchiopătând de-a lungul străzii. îşi simţea capul puţin ameţit. Rămase confuz şi nu-şi putea a m i n t i unde se afla. Se pierdu de trei o r i . în cele d i n urmă, se întâlni cu u n o m care vindea g i n şi îşi veni în fire. Se simţea m a i bine acum că nu-şi m a i simţea gura atât de uscată. Vânzătorul de g i n îl îndrumă către Grosvenor Square. Buckley văzu toate trăsurile de pe pavaj şi scoase bucata murdară de hâr­ tie pe care era scrisă adresa. Continuă să şchiopăteze uşor. N u avea nici o idee cât era ceasul când ajunse în cele d i n urmă să se târască până la scară. A p o i îşi şterse fruntea şi sună. Majordomul se încrun­ tă la el şi îi luă cartea de vizită. -Aşteaptă aici, spuse majordomul şi începu să urce scările. Buckley se uită dacă putea şterpeli v r e u n l u c r u valoros de p r i n foaier şi puse u n stingător de lumânări d i n a r g i n t în i n t e ­ r i o r u l hainei.

Salonul doamnei Norcliffe N u exista n i c i măcar u n loc neocupat în salonul d o a m n e i Norcliffe, dar acesta n u era deloc u n l u c r u neobişnuit. - Dragi p r i e t e n i , spuse doamna Norcliffe împreunându-şi mâi­ nile, sunt foarte fericită să văd interesul t u t u r o r p e n t r u învăţa­ rea dansului. V o m începe imediat. între t i m p , vă r o g să vă faceţi confortabili. 67

Vicky 'DreiCing Doamna Norcliffe se hotărâse să angajeze u n profesor de dans ca să se asigure că nepoata ei M i n a şi lordul Everleigh erau cât se poate de pregătiţi p e n t r u concursul de dans. N u voia să lase t o t u l pe mâna sorţii când venea vorba de competiţia de la Almack. Doamna Norcliffe avea p l a n u r i m a r i p e n t r u M i n a şi lordul Everleigh, căci era hotărâtă ca ei să câştige concursul. Ce putea f i m a i romantic p e n t r u fericitul cuplu? Cu siguranţă că avea să urmeze o nuntă. Doamna Norcliffe se uită la ceasul de pe şemineu şi îşi strânse b u ­ zele. Profesorul de dans pe care îl recomandase Lady Blenborough ar fi trebuit să ajungă de cincisprezece m i n u t e . N u - i plăcea întârzierea şi avea de gând să-1 mustre după repetiţia de dans. - Mătuşă, ţi-a răspuns H a r r y la misivă? întrebă M i n a . Doamna Norcliffe se încruntă. - A pretins că are treburi importante la parlament. - Oh, mătuşă, spuse M i n a zâmbind. Hai să-1 credem pe Harry! - H m , făcu doamna Norcliffe. Fiul ei n u era atât de ascultător pe cât şi-ar f i dorit. De fapt, H a r r y era foarte încăpăţânat, şi ea găsea acest lucru ca f i i n d extrem de enervant. Oricum, se va ocupa de el m a i târziu. A c u m afişă zâm­ betul p e n t r u societate şi traversă salonul. Când doamna Norcliffe observă că Lady Greystoke şi Lady Blenborough şopteau una către cealaltă, ştia că trebuia să intervină. Cele două v u l p i erau cunoscute p e n t r u bârfele lor, iar în acest caz, doamna Norcliffe se temea că ea era cea luată în vizor. - D o a m n e l o r , îmi cer scuze p e n t r u uşoara întârziere. Sper că sunteţi bine şi încântate de deschiderea clubului Almack de săptă­ mâna viitoare. - A ş a este, spuse Lady Greystoke, agitându-şi evantaiul. Se aud zvonuri fanteziste. - Da? A m fost atât de ocupată încât n u am observat, spuse doam­ na Norcliffe, ceea ce bineînţeles că era o minciună. De fapt, încă de când fuseseră de acord patroanele cu planul ei p e n t r u competiţia de dans de la Almack, ea trimisese mesaje anonime către ziarele de scandal, făcând aluzie la u n eveniment spectaculos care u r m a să aibă loc la Almack într-o săptămână. Doamna Norcliffe avea propriile ambiţii. Vicontele Everleigh dez­ voltase u n ataşament faţă de draga de M i n a . Şi cel m a i b u n lucru dintre toate, doamna Norcliffe, care ştia toate bârfele bune, aflase că vicontele Everleigh avea douăzeci de m i i de lire pe an. I n ceea 68

(DorinteCe unui duce y

ce o privea pe doamna Norcliffe, acest lucru aproape că încheia afa­ cerea. Singurul eveniment care ar putea face asta perfect ar fi dacă Mina şi Everleigh ar câştiga concursul de dans. Iar doamna Norcliffe intenţiona să facă t o t ce îi stătea în putere ca să realizeze acest lucru. Dar mai întâi trebuia să se asigure că M i n a şi Everleigh exersau până când ştiau fiecare pas d i n cele m a i cunoscute dansuri. Desigur, îşi dorea să-1 vadă pe H a r r y dansând în cadrul concur­ sului, dar nu-şi făcea speranţe în ceea ce-1 privea pe fiul ei. Cel m a i probabil ar fi trebuit să-1 păcălească să danseze - asta dacă el n u se refugia în sala de jocuri înainte de a i-o putea prezenta pe domnişoa­ ra Hortense Osterham. Când ceasul bătu jumătatea de oră, Lady Blenborough se încruntă. - U n d e este d o m n u l Buckley? N u - i stă în fire să întârzie atât de m u l t . - Crezi că i s-a întâmplat ceva? întrebă Lady Greystoke. - Habar n-am, spuse Lady Blenborough. - D i n păcate, trebuie să plec, doamnă Norcliffe. A m o programare la croitoreasă. - înţeleg, spuse doamna Norcliffe şi continuă să se plimbe p r i n t r e invitaţii săi. începea să devină d i n ce în ce m a i contrariată de întâr­ ziere. Dacă profesorul de dans n u venea curând, oaspeţii ei puteau pleca în masă. Cerule, ea se mândrea că avea cel m a i cunoscut salon d i n Londra. Iar acum, d i n cauza u n u i profesor de dans întârziat, p u ­ tea pica prost în faţa celorlalte patroane. Quelle horreur! în cele d i n urmă, Gibson se întoarse în salon ca să anunţe sosirea d o m n u l u i Buckley. - T e rog să-1 conduci sus, zise doamna Norcliffe. - Da, doamnă. Gibson ezită. Doamnă, poate ar fi m a i bine să ţi­ neţi invitaţii la o anumită distanţă de d o m n u l Buckley. Doamna Norcliffe se încruntă. - De ce să fac asta? - Ca să fiu sincer, doamnă, este învăluit într-un miros puternic. Doamna Norcliffe scoase u n oftat exasperat. A c u m avea o dilemă. O r i minţea şi spunea că profesorul de dans n u m a i reuşise să vină, o r i risca şi spera ca d o m n u l Buckley să stea la o distanţă suficientă. D i n m o m e n t ce oaspeţii ei aşteptau de ceva t i m p , doamna Norcliffe hotărî să-1 lase pe d o m n u l Buckley să predea. 69

Vicky 'DreiCing - Gibson, să-1 atenţionezi pe d o m n u l Buckley să păstreze o dis­ tanţă faţă de dansatori. - D a , doamnă. Când reveni, Gibson spuse: Doamnă, d o m n u l Buckley. Buckley făcu o plecăciune. - Doamnă, sunt la dispoziţia dumneavoastră. Doamna Norcliffe rămase înmărmurită. Dumnezeule, profe­ sorul de dans era îmbrăcat într-un m o d neglijent, avea ochii roşii şi şchiopăta. - D o m n u l e , aţi întârziat foarte m u l t , spuse doamna Norcliffe. D o m n u l Buckley se aplecă d i n n o u şi îşi şterse fruntea cu o batistă murdară. - Scuzele mele, doamnă! A m luat-o pe o stradă greşită, spuse el lingându-şi buzele. - Domnule, se pare că sunteţi rănit, spuse doamna Norcliffe. Cum puteţi să dansaţi? - N u vă faceţi g r i j i , doamnă! Este doar reumatismul. A m u n remediu p e n t r u el. Doamna Norcliffe rămase paralizată de înfăţişarea l u i şi de m i ­ rosul puternic de transpiraţie. D i n m o m e n t ce se uitau şi ceilalţi, se gândi că cel m a i bine era să înceapă. - A ş d o r i să ne arătaţi cadrilul, îi spuse ea d o m n u l u i Buckley. - D a , doamnă, v o i i n s t r u i dansatorii cu plăcere. - Foarte bine, spuse ea. Aspectul bolnăvicios al bărbatului, părul gras şi transpiraţia abundentă n u prevesteau nimic b u n . - D a c ă d o m n i i vor conduce doamnele, v o m începe, spuse Buck­ ley ştergându-şi fruntea d i n nou. Toată lumea să se încline în faţa partenerilor. - Domnule Buckley, trebuie să le acordaţi t i m p să-şi aleagă parte­ nerii, spuse doamna Norcliffe. - D a , desigur, cât de neglijent sunt! Eram foarte nerăbdător. în t i m p ce M i n a îşi îndemna surorile şi pe cei câţiva d o m n i prezenţi să participe, doamna Norcliffe se uita la Buckley cu ochii îngustaţi. M i n a veni lângă doamna Norcliffe. - A băut d i n t r - o sticlă de la drogherie. - A spus că este u n remediu p e n t r u reumatismul său, zise doamna Norcliffe, dar n u p o t să-mi dau seama cum va reuşi să predea dansul d i n m o m e n t ce şchiopătează. 70

(DorinteCe unui duce »

- Poate că va arăta încet paşii, spuse M i n a . Doamna Norcliffe p u f n i . - Poate că îi vor creşte şi aripi la picioare, de asemenea. Du-te să te alături dansatorilor, M i n a ! Castelle, Everleigh şi J u s t i n Davenport se puseră de acord să fie parteneri p e n t r u M i n a , Helena şi Amelia. - A c u m , zise Buckley, vă rog să vă înclinaţi în faţa partenerilor. Vom dansa cadril. Dansatorii îşi ocupară locurile şi îl priviră cu uimire cum îşi şterge iar fruntea. - Prima pereche ar trebui să continue până trece de mijloc, spuse Buckley. M i n a se încruntă. - Mă scuzaţi, domnule Buckley. Aţi v r u t să spuneţi să treacă pe la mijloc? - Oh, da, desigur, spuse el lingându-şi buzele. M i n a şi Everleigh se îndreptară spre mijloc şi porniră apoi m a i departe. - Prima pereche se va îndrepta spre margine, zise Buckley. Everleigh se încruntă. - D o m n u l e Buckley, eu şi partenera mea am făcut deja acest lucru. - Oh, cât de neatent sunt! A m v r u t să spun a doua pereche. A c u m perechea opusă va p o r n i spre centru şi se va îndrepta spre margine. Doamna Norcliffe îşi acoperi gura de groază. Dansatorii îl învăţau pe profesorul de dans. A c u m începea să suspecteze că Lady Blenbo­ rough i-1 recomandase în m o d intenţionat pe acest bufon, ca să o facă de râs. Ele erau rivale de mulţi a n i , încă de la debuturile lor. Doamna Norcliffe ar fi trebuit să ştie că n u trebuia să aibă încredere în Lady Blenborough. - A p o i d o m n i i îşi împreunează mâinile, spuse d l Buckley, în t i m p ce doamnele dansează pe cercul exterior. Doamna Norcliffe rămase uimită. - Domnule, cred că doamnele dansează în cercul interior. Poate că ar trebui să ne arătaţi paşii m a i întâi. - Oh, da, imediat, spuse el poticnindu-se într-o parte. Iertaţi-mă! Doar că am nevoie de remediul meu - p e n t r u reumatism. în acel m o m e n t , toată lumea începu să şuşotească. în m o d clar, profesorul de dans era incompetent. 71

Vic£y TtreiCing - D o m n u l e Buckley, spuse doamna Norcliffe, transpiraţi abun­ dent, chiar dacă n u aţi exersat nici u n pas. Sunteţi bolnav? - N u , doamnă, deloc. -Toată lumea, vă rog să vă liniştiţi, spuse doamna Norcliffe. Mă întorc imediat. Domnule Buckley, veniţi cu mine, vă rog! îl conduse afară d i n salon, închise uşa şi îl văzu pe d o m n u l Buck­ ley clătinându-se. Doamna Norcliffe îl prinse de braţ ca să n u cadă. Mirosul puternic de alcool o asalta. - D o m n u l e , sunteţi beat, spuse ea pe u n t o n revoltat. N u era de mirare că se făcuse de râs. - Oh, n u , este doar de la remediul p e n t r u reumatismul meu, spu­ se d o m n u l Buckley. - V e i pleca în acest m o m e n t , domnule. - Şi cum rămâne cu plata mea? replică el pe u n t o n agresiv. Doamnei Norcliffe n u - i plăcu t o n u l său lipsit de respect şi nici expresia urâtă de pe faţa l u i . - Domnule, dacă vrei să fii plătit, trebuie să fii competent, şi n u eşti. A i venit târziu şi n u ai fost în stare să predai într-un m o d profe­ sionist. N u vei p r i m i nici o remuneraţie p e n t r u că n-ai făcut nimic ca să o meriţi, spuse doamna Norcliffe. Acum, te rog să pleci! D i n fericire, Gibson observă ce se întâmpla şi chemă doi valeţi zdraveni să-1 escorteze spre ieşire pe Buckley. Bărbatul nesuferit în­ cepu să protesteze. - A m fost jefuit! Cer să fiu plătit p e n t r u munca mea! ţipă el. Nările doamnei Norcliffe se umflară. - Domnule, încetează imediat să strigi! - A m fost înşelat! strigă el. Daţi-mi d r u m u l , cretinilor! între t i m p , m a i multe cameriste, menajera şi bucătăreasa urmă­ reau desfăşurarea spectacolului. Gibson trebui să le reamintească servitorilor să se întoarcă la treburile lor. Valeţii reuşiră să-1 tragă pe Buckley afară d i n h o l u l mare. Doamna Norcliffe se strâmbă când auzi strigătele l u i Buckley răsunând d i n foaier. Fără îndoială că invitaţii d i n salon auziseră fiecare cuvânt în t i m p ce valeţii îl dăduseră afară d i n casă. Ce catastrofă! M i n a ieşi d i n salon. - Mătuşă, am auzit strigăte. A plecat? - Da. N u p o t să cred că Lady Blenborough a p u t u t să mi-1 reco­ mande. A m simţit miros de alcool în respiraţia l u i . Este u n dezastru, spuse doamna Norcliffe. 72

T>orinteCe unui duce y

După ce plecară toţi oaspeţii, Gibson o aborda pe doamna Norcliffe. - Doamnă, vă anunţ cu regret că a dispărut u n stingător de l u ­ mânări d i n argint de pe masa d i n foaier. îmi pare foarte rău, milady. Este evident că d o m n u l Buckley 1-a furat când am venit în salon să anunţ sosirea sa. - îţi mulţumesc, Gibson. Bine că am scăpat de d o m n u l Buckley, spuse doamna Norcliffe.

CapitoCuCS Duminică după-amiază Lucy se bucura că soarele strălucea când o conduse afară pe b u n i ­ ca ei. Era destul de m u l t de mers de la ele de acasă, dar când ajunseră pe Regents Street, ea se opri. - A c u m aşteptăm aici, spuse ea. Bunica se încruntă când auzi t r o p o t u l copitelor apropiindu-se. - Pentru ce? - A m să fac semn unei birje. Bunica ei icni. - Dar va costa o avere. - A m economisit suficienţi bani p e n t r u ieşirea noastră. N u cheltuise nici u n bănuţ d i n monedele pe care i le dăduse d o m ­ n u l Wilson, căci îşi dorea să le folosească p e n t r u o ocazie specială. Chiar n u credea că Sir Galahad avea să apară în acea zi, dar ştia că plimbarea îi va face plăcere bunicii. Când birja încetini, Lucy întrebă despre t a r i f şi o ajută pe bunica ei să urce. După ce porniră, bunica şopti: - A c e s t lucru este prea extravagant. Şi aud peste t o t strigăte şi voci. - Londra este aglomerată de oameni, cai şi trăsuri chiar şi d u m i ­ nica, spuse Lucy. A , uite parcul! Lucy plăti b i r j a r u l şi o conduse pe bunica ei de-a lungul aleii cu iarbă. - Există u n bazin cu apă m a i departe pe alee, spuse ea. 73

Vicky TtreiCing Bunica îşi ridică faţa. - Mă bucur că ai insistat să v i n . Briza este revigorantă. - U i t e o bancă de piatră, spuse Lucy. Hai să ne aşezăm acolo! - Când va sosi tânărul tău, te rog să n u mă cocoloşeşti. Aş fi foarte mulţumită să stau şi să mă bucur de soare, spuse bunica. - Mă bucur că am venit, zise Lucy. Erau doar câţiva oameni care se plimbau. Observă că Sir Galahad n u se afla p r i n t r e ei. A r fi trebuit să se bucure, dar d i n t r - u n m o t i v oarecare se simţi puţin dezamăgită, ceea ce era ridicol. Soarele pătrundea p r i n ramurile u n u i stejar. Păsările ciripeau în copacii d i n apropiere. - Grauri, spuse bunica zâmbind. - Cum ţi-ai dat seama? - Chemările lor sunt distincte, aproape ca u n fluierat. întotdeau­ na mi-a plăcut primăvara. - M a i povesteşte-mi despre bunicul, spuse Lucy. - Ţ i - a m spus de curând întâmplarea cu găinile, zise bunica. - Da, dar vreau să aud povestea despre adunarea de la ţară. - în regulă. Bunicul tău era u n tânăr frumos şi foarte vesel. Când l-am văzut p r i m a dată la o adunare am crezut despre el că e m a i degrabă îngâmfat. M-a întrebat dacă dansez şi chiar în acea primă seară m i - a spus că dorea să se însoare cu mine. Era m u l t prea si­ gur pe el, aşa că i-am spus că era u l t i m u l o m de pe pământ cu care m-aş căsători vreodată. începând d i n acel m o m e n t , a fost hotărât să mă cucerească, dar eu n u aveam de gând să capitulez atât de uşor. într-o seară, după ce am dansat cu alţi doi d o m n i , l - a m văzut pe bunicul tău privindu-mă. El n u dansa cu nici o altă fată. în schimb, se plimba de colo-colo p r i n încăpere. După ce adunarea s-a încheiat, el mă privea cu cea m a i nefericită expresie. în după-amiaza următoare, m-a vizitat şi mi-a spus că n u putea trăi fără mine. S-a lăsat într-un genunchi şi m-a implorat să-i alung nefericirea. Ei bine, eu am fost practică întotdeauna, la fel ca tine, şi i-am spus că n u aveam de gând să-1 împuşc. Lucy râse. - L a început fusese speriat, dar apoi a izbucnit în hohote de râs. A m avut mulţi a n i fericiţi împreună, şi mereu am reuşit să-1 fac să râdă. - A ţ i fost fericiţi, spuse Lucy. 74

TtorinţeCe unui duce - A m avut şi neînţelegeri, dar niciodată n u au ţinut prea m u l t . Eram foarte îndrăgostiţi. Bunica îi găsi mâna şi o strânse. Vei găsi iubirea, Lucy. Ea nici măcar n u se putea gândi la iubire şi la căsătorie. Principala ei preocupare era m u l t m a i practică. îşi dorea siguranţă, u n loc unde să locuiască şi nişte bani puşi deoparte care să o ajute în momentele dificile. Astăzi însă făcuse t o t u l p e n t r u bunica ei şi dorea să o vadă că se bucură de această după-amiază. îşi promise să o aducă m a i des pe bunica ei în parc. A c u m că avea două locuri de muncă stabile, putea economisi suficienţi bani ca să revină aici cât de curând. - Duminica este ziua mea preferată p e n t r u că m i - o petrec cu tine, spuse ea. - Mărturisesc că mă bucur de căldura soarelui, spuse bunica. Pot să simt mirosul de iarbă. Descrie-mi parcul! - N u m e l e l u i este foarte p o t r i v i t , spuse Lucy. Iarba este foarte verde. Veveriţele roşcate aleargă în sus pe trunchiurile stejarilor şi ale fagilor, dar parcul n u este prea aglomerat astăzi. îşi feri ochii de soare folosind b o r u l bonetei. U n cuplu tânăr se plimbă. Bunica îşi ridică faţa. - Chiar îmi place primăvara. îmi aminteşte de momentele când eu şi bunicul tău obişnuiam să te luăm de mâini şi să ne plimbăm de-a lungul câmpiei. Parcă te văd şi acum cu cozile tale roşcate împletite. Toamna îţi plăcea să te arunci în grămezile de frunze. Lucy oftă. - îmi aduc aminte. Acelea erau cele m a i fericite momente înainte de degradarea să­ nătăţii mamei sale. - îţi mulţumesc că m-ai adus, zise bunica. îmi place foarte m u l t această ieşire. - S p e r ca data viitoare să-mi cunoşti prietenele. „Dacă Madame Delanger le va permite să aibă o z i liberă." Strigătul u n u i bărbat o sperie pe Lucy. Se întoarse şi îl văzu pe Sir Galahad, ţinându-1 pe Bandit în frâu cu ajutorul lesei. - A r e u n căţeluş, bunico. - Oh, îl aud lătrând. A t u n c i când Sir Galahad se apropie, Lucy îi aruncă o privire de avertizare, astfel ca boala bunicii ei să fie evidentă p e n t r u el. El n u păru tulburat. 75

Vicky 'DreiCing - Bandit, manierele tale sunt cumplite. Dă mâna cu doamnele! Lucy întinse mâna, iar Bandit îşi puse lăbuţa în ea. - O, cât de deştept este! - Ce rasă e? întrebă bunica. - Este collie. E doar u n căţeluş, dar încerc să-1 dresez. Făcu o pau­ ză şi se înclină. îmi cer scuze, spuse el cu ochii p l i n i de veselie, vreţi să mă prezentaţi bunicii dumneavoastră? Lucy se ridică şi o ajută pe bunica ei. - Domnule, v-o prezint pe bunica mea, doamna Longmore. El îşi scoase pălăria şi îşi dădu la o parte o şuviţă brunetă de pe frunte. - Sunt încântat să vă cunosc. Granfield, la dispoziţia dumneavoas­ tră. Când îşi îndreptă statura înaltă şi îşi puse pălăria la loc, zâmbi către Lucy de parcă aveau o glumă secretă. - Domnule, este o plăcere să vă cunosc, spuse bunica. A m înţeles că aţi cunoscut-o pe nepoata mea în parc de curând. -într-adevăr, am cunoscut-o aici datorită căţelului meu Bandit. Sper să-1 scuzaţi, încerc să-1 dresez, dar rezultatele n u sunt mereu tocmai reuşite. - S i g u r că da, v o m avea toleranţă faţă de tânărul Bandit, n u - i aşa, Lucy? Obrajii i se încălziră. A c u m el îi ştia numele de botez. - Bineînţeles, bunico. - Poate că Bandit m a i are nevoie de lecţii de maniere, dar d u m ­ neavoastră cu siguranţă sunteţi politicos şi manierat, spuse bunica. - V ă mulţumesc, doamnă Longmore. El îi făcu cu ochiul l u i Lucy. Pot să vă spun că nepoata dumneavoastră este foarte drăguţă? -Bineînţeles că puteţi, spuse doamna Longmore. Faţa l u i Lucy se îmbujora. - I-am spus când ne-am întâlnit p r i m a dată, spuse el, dar apoi a m început o dezbatere despre intimidare. Lucy îi aruncă o privire grăitoare. -Glumeşte, bunico! El râse natural, scuturându-şi umerii. - Ei bine, acesta este u n subiect destul de ciudat, spuse bunica încruntându-se. Când Lucy îi aruncă altă privire de avertizare, ştrengarul îi făcu cu ochiul. - Cred că a fost remiză. Ce spuneţi, domnişoară Longmore? 76

TtorinţeCe unui duce - Eu spun că a m câştigat. Doamna Longmore zâmbi. - A s t a sună promiţător - p e n t r u Lucy. El se uită la Lucy. - T r e b u i e să vă spun ceva după ce facem o tură de parc, şopti el, după care spuse pe u n t o n normal: Aţi fost vreodată cu bunica d u m ­ neavoastră la bazinul reginei? - N u , n-am fost, spuse Lucy. - D o a m n ă Longmore, îmi permiteţi să vă însoţesc pe dumnea­ voastră şi pe nepoata dumneavoastră? întrebă el. - S u n t sigură că Lucy ar f i încântată, spuse bunica. Eu a m să aştept aici ca să n u vă încurc. - V ă rog să mă luaţi de braţ, doamnă Longmore, spuse el. Eu şi Bandit v o m f i încântaţi să vă însoţim pe amândouă. - Sunteţi foarte amabil, domnule, spuse bunica. - Mama ar fi bucuroasă să audă asta. Lucy îşi trase răsuflarea. Dacă el s-ar fi concentrat doar asupra ei, i-ar f i p u t u t rezista, dar atenţia acordată bunicii sale o cuceri com­ plet. Considerase că fusese puţin m a i m u l t decât u n flirt când se în­ tâlniseră în parc, dar acum văzuse acum o latură foarte diferită a l u i . Era exact cum trebuia să fie u n gentleman. - Mă bucur de companie şi de vremea frumoasă, spuse el încetinindu-şi paşii ca să se potrivească cu r i t m u l încet al bunicii. A p o i aruncă o privire înfocată către Lucy. Era viclean şi fermecător, dar Lucy n u putea nega că era amabil şi galant, de asemenea. Probabil că avea defectele l u i , dar astăzi o impresionase. Bandit t o t trăgea de lesă. - Crede că poate să scape, spuse d o m n u l Granfield. - Căţeluşii au foarte multă energie, spuse bunica. - B a n d i t se joacă m u l t şi apoi se trânteşte şi adoarme imediat. Azi-noapte am făcut greşeala să-1 las să se întindă la piciorul patului. Azi-dimineaţă m-a trezit lingându-mă pe obraz. Mă t e m că ţipătul meu 1-a speriat. M i - a luat ceva t i m p să-1 calmez. Lucy zâmbi spre el. - Cum l-aţi calmat? - L-am luat în braţe şi l-am mângâiat. Lui Bandit îi place să stea lângă biroul meu şi să-şi roadă osul. Bandit latră. -Şi-a auzit numele, spuse Lucy. Este foarte inteligent. 77

Vicky Ttreifing - Ce încerci să ne spui, Bandit? întrebă d o m n u l Granfield. Se uită la Lucy. Probabil că Bandit speră să găsească o căţeluşă drăguţă în parc - asta, sau o veveriţă roşcată după care să alerge. Lucy râse. - Ş i ce preferă? - A m b e l e variante sunt bune, spuse el. - Sunteţi foarte amuzant, domnule, spuse bunica. - A , ne apropiem de apă, zise el. - O aud, spuse bunica cu uimire în voce. Lucy jură să o aducă d i n n o u aici cât m a i curând posibil. -Ştiţi povestea D r u m u l u i Reginei? o întrebă el pe bunica. -Nu. - E s t e destul de interesantă. Charles al II-lea dorea să se p l i m ­ be t o t d r u m u l de la Hyde Park până la St. James fără să părăsească domeniul regal. El a comandat să fie construit u n z i d de cărămidă în j u r u l zonei, pe care 1-a n u m i t parcul St. James. De asemenea, a construit o casă de gheaţă, unde iluştrii săi oaspeţi erau serviţi cu băuturi reci. - O h , cât de generos, spuse bunica. Ce credeţi că beau? - N-am nici o idee, spuse el. Poate limonada. Lucy se uită pieziş la el. - Sau poate ceva m a i tare, spuse ea. - Poate că le servea şampanie. Aţi băut vreodată şampanie, d o m ­ nişoară Longmore? - Nu, n-am băut, spuse ea. Când încă mai trăia mama ei, la cina de Crăciun serveau şocată. - A , am ajuns, spuse el. Acum, fără îndoială că nepoata dumnea­ voastră a observat că n u există nici o floare. Lucy se uită p r i n jur. -Dumnezeule! N u am observat. Poate p e n t r u că reuşise să o farmece, dar astăzi n u o deranja. Fusese amabil şi atent cu bunica ei. N u îi putea găsi nici u n defect. De f a p t , se simţea exuberantă şi cu inima uşoară în prezenţa l u i . - N u sunt flori deloc? întrebă bunica. - Aşa este, spuse el. Când îi făcu cu ochiul l u i Lucy, ea se înroşi iar. - Conform legendei, spuse el, regina l u i Charles a aflat că el culesese flori p e n t r u o altă femeie. Trebuie să f i fost furioasă, p e n t r u 78

TtorinţeCe unui duce că a ordonat să fie scoase toate florile, iar de atunci n u s-a m a i plan­ tat nici o floare aici. - Sunt de acord cu decizia reginei, spuse bunica p u f n i n d . El râse. - N u p o t f i în totalitate sigur că povestea este adevărată, dar eu n-am văzut niciodată flori aici. - Dar ce este cu bazinul? întrebă bunica. Există o poveste şi des­ pre el? - D a , este. în secolul trecut, regina Caroline a pus să se constru­ iască bazinul ca să furnizeze apă la palatul St. James. - O decizie foarte practică, spuse bunica. A fost foarte frumos d i n partea dumneavoastră să ne faceţi acest tur. - M i - a făcut plăcere să f i u în compania dumneavoastră, spuse el zâmbind spre Lucy în t i m p ce Bandit mirosea iarba. - V ă mulţumesc, zise Lucy. Orice dubiu avusese în privinţa l u i se evaporase astăzi. Era spiritual, atent şi manierele l u i erau plăcute. îl judecase greşit când se întâlniseră p r i m a dată. Acum, spera în secret că poate înflorea ceva între ei. Era posibil ca el să fie alesul? Oh, ştia că era m u l t prea devreme ca măcar să se gândească la u n v i i t o r cu el, dar spera foarte m u l t ca el să-şi dorească să o vadă d i n n o u . - Doamnă Longmore, îmi permiteţi să vă conduc pe dumneavoas­ tră şi pe nepoata dumneavoastră cu trăsura mea? - Sunteţi foarte amabil, vă mulţumesc, spuse bunica. -Excelent! Domnişoară Longmore, presupun că n u aveţi nimic împotrivă. Ea n u putea f i împotrivă d i n m o m e n t ce bunica ei acceptase. - N u , bineînţeles că n u . Dar era neliniştită. El se uită la Lucy. - Care este adresa? Ea îşi ridică bărbia. - Soho, la sud de Tottenham Road. Expresia l u i îngheţă p e n t r u o clipă. A p o i îşi reveni la fel de repede. Era clar că ştia că locuinţa lor n u era departe de cunoscutul car­ tier Seven Dials, o zonă săracă şi periculoasă aflată în apropierea Covent Gardens. - De fapt, v o m lua o birjă, deoarece locuinţa noastră n u este în d r u m u l dumneavoastră. 79

Vicky TtreiCing - U n gentleman îşi onorează întotdeauna promisiunea, spuse el, şi n u este nici o problemă. „Da, dar fără îndoială că regreţi invitaţia t a pripită către o zonă atât de rău famată." După ce le ajută să urce treptele trăsurii, el luă câinele în braţe. - Domnişoară Longmore, vă deranjează dacă vă rog să aveţi puţin grijă de Bandit? - N u , deloc, spuse ea luând căţelul în poală. - Unde a plecat? întrebă bunica. - Mă gândesc că s-a dus să-i dea indicaţii v i z i t i u l u i . Fusese atât de b u n astăzi, dar când ea îi spusese adresa, văzuse expresia şocată de pe chipul l u i . Şi ca u n gentleman ce era, încercase să o ascundă. - î m i place foarte m u l t de el, spuse bunica. Este la fel de fermecă­ t o r ca răposatul tău bunic. - Ştim foarte puţine despre el. De ce insistă oare să ne cunoas­ că d i n m o m e n t ce n o i n u v o m putea face niciodată parte d i n clasa l u i socială? - Probabil că d o m n u l Granfield face parte d i n mica nobilime. Aşa­ dar, n u este atât de sus încât să evite o cunoştinţă... sau poate m a i m u l t , spuse bunica zâmbind. - Este bogat, zise Lucy. - Şi de ce te-ai plânge, p e n t r u numele l u i Dumnezeu? replică b u ­ nica. Trebuie să p u i mâna pe el înainte să o facă altcineva. - B u n i c o ! exclamă ea, şocată. Bunica ei râse. - T e tachinam. Acum, cu toată seriozitatea, ar trebui să-i iei în considerare caracterul, n u bogăţia sau lipsa acesteia. - N i m e n i n u este perfect, spuse Lucy. - Mă întreb de ce eşti atât de hotărâtă să-1 displaci. - N u îl displac - dimpotrivă. Doar că situaţiile noastre materiale sunt foarte diferite. - De ce n u - i dai o şansă? întrebă bunica. Eu chiar cred că ţine la tine. A l t f e l de ce şi-ar petrece toată după-amiaza cu noi? „Pentru că mi-e teamă că mă va răni." - Mă t o t întreb de ce n u face curte unor doamne adecvate, care au zestre m a r i la căsătorie. - Poate că el vrea dragoste de la soţia lui, n u bogăţii, spuse bunica. 80

-—

TtorinteCe unui duce y

O parte d i n ea voia să creadă că el era bărbatul visurilor ei. îşi dorea să aibă d i n n o u parte de sentimente fericite, ca atunci când el o tachinase şi îi zâmbise. Dar dacă îşi permitea ca speranţa să înflo­ rească, se putea alege cu i n i m a frântă. - Sunt sigură că astăzi a fost doar politicos. - Ţ i n e m i n t e asta! Nici u n gentleman n u petrece atât de m u l t t i m p cu o doamnă dacă n u este interesat, spuse bunica. Dacă aş fi în locul tău, n u l-aş lăsa să scape. - Şşşşt, spuse Lucy. A m auzit paşi pe trotuar. Când se uită pe fereastră, tocmai începea să se întunece. Granfield se întoarse şi se aşeză cu spatele la cai. îl luă pe Ban­ d i t d i n braţele l u i Lucy şi îl puse pe locul de lângă el. A p o i bătu cu bastonul în acoperişul trăsurii. Când aceasta începu să se mişte, el mângâie blana căţelului cu mâna înmănuşată, atrăgându-i atenţia l u i Lucy. N u p u t u să n u observe muşchii ce tresăltau în i n t e r i o r u l pantalonilor l u i strâmţi. Se înroşi la faţă. Ce se întâmpla cu ea? N u voia să o prindă că se uită prea atent la el. - Staţi confortabil, doamnă Longmore? întrebă el. - Da, foarte bine, spuse bunica. Aveţi o trăsură foarte frumoasă. El îşi puse pălăria deoparte. - M i - a plăcut compania dumneavoastră excelentă de astăzi. - A ţ i fost foarte amabil, domnule, spuse Lucy. - A fost o zi frumoasă. Una dintre cele m a i bune pe care le-am avut în u l t i m u l t i m p . Vă mulţumesc că v-aţi întâlnit cu mine în parc. - Locuiţi cu familia dumneavoastră? întrebă bunica. - N u , doamnă. Cele trei verişoare ale mele locuiesc cu mama. Lucy îşi îndreptă atenţia către el, dar rămase tăcută. - N u l-aţi menţionat deloc pe tatăl dumneavoastră, spuse bunica. - A m u r i t cu m u l t t i m p în urmă. - îmi pare rău să aud asta. De ce n u locuiţi cu mama dumneavoas­ tră? întrebă bunica. - Bunico, n u e treaba noastră! - N u este u n secret profund, întunecat, spuse el. M a m a mea are o voinţă de fier şi m i se pare că ne înţelegem m a i bine când n u n i se intersectează drumurile. - A h , spuse bunica. A t u n c i trebuie să aveţi o voinţă de fier la fel ca a mamei dumneavoastră. El râse. - Doar atunci când este nevoie, vă asigur. 81

Vicfzy TtreiCing -— - Verişoarele dumneavoastră sunt foarte tinere? întrebă bunica. - N u , au vârste care variază de la nouăsprezece la douăzeci şi u n u de ani. - N u s-a căsătorit nici una? întrebă bunica. - încă n u , spuse el. Mama este hotărâtă să le găsească t u t u r o r soţi potriviţi, dar n u este nici o grabă. Lucy se gândi că mama l u i era la fel de nerăbdătoare să-i găsească şi l u i o tânără bine-crescută, cu o zestre generoasă. Apoi, amintindu-şi mustrarea bunicii despre cinism, promise să încerce să-şi schimbe atitudinea. N u avea nimic de câştigat dacă p r i ­ vea viaţa dintr-o perspectivă negativă. - C r e d că mama dumneavoastră ţine foarte m u l t la ele, spuse bunica. - D a , are grijă de verişoarele mele de când le-au m u r i t părinţii într-un accident de trăsură. - Oh, îmi pare rău, spuse bunica. - S - a întâmplat cu m u l t t i m p în urmă, spuse el. Mama s-a ataşat de fete, şi eu, la fel. - N i c i n u mă îndoiesc, spuse bunica. Aţi locuit întotdeauna la Londra? - Doar o parte d i n an - în t i m p u l sezonului de primăvară. - Bunico, interveni Lucy. N u ar trebui să-1 presăm. - N u mă deranjează, spuse el. -Aveţi afaceri la Londra? întrebă bunica. - Da, am, răspunse el. - Ce fel de afaceri? întrebă bunica. Obrajii l u i Lucy se încinseră. -Serios, chiar n-ar trebui să întrebăm despre afacerile dumnealui. El râse. - Doamnă Longmore, dumneavoastră şi nepoata dumneavoastră aţi locuit mereu la Londra? - Oh, n u . Provenim d i n Westbury, d i n comitatul Wiltshire. - A h , înseamnă că trebuie să fi vizitat Stonehenge. - N u , n-am avut acest privilegiu, spuse Lucy. Ca să fiu sinceră, singura călătorie pe care am făcut-o vreodată a fost cea care ne-a adus la Londra. Aici este casa noastră acum. - Eu trebuie să vă mulţumesc în m o d special p e n t r u istoria par­ cului. A fost chiar interesant, spuse bunica. După toate aparenţele, sunteţi u n d o m n înstărit. 82

T>orinte(e unui duce - Mulţi mă consideră norocos. - N u trebuie să fiţi modest, spuse Lucy. Fără îndoială că aţi m u n ­ cit din greu p e n t r u succesul dumneavoastră. N u existase nici o urmă de amuzament în expresia l u i când îi întâlni privirea. - A c u m trei l u n i , unchiul m e u a decedat şi eu i-am moştenit ave­ rea. Moartea sa prematură a fost complet neaşteptată. A fost ca u n tată p e n t r u mine. Inima l u i Lucy se întrista. - îmi pare rău p e n t r u pierderea suferită. - V ă mulţumesc, spuse el. M u l t prea mulţi oameni mă felicită p e n t r u moştenire. El inspiră adânc, ca şi cum s-ar fi încurajat singur. M a i devreme îi spusese că avea ceva să-i zică. - S - a întâmplat ceva? întrebă Lucy. - N u , dar am moştenit m a i m u l t decât averea, spuse el. A m moş­ tenit şi t i t l u l de duce al unchiului meu. Firele de păr de pe ceafa l u i Lucy se ridicară. îşi acoperi gura. Ochii l u i înregistrară dezamăgirea. Era sigur că acele cuvinte le va ului. Ea îşi puse mâna în poală. - De ce n u ne-aţi spus m a i devreme? în m o m e n t u l în care cuvin­ tele îi ieşiră pe gură, Lucy înţelese că t o n u l ei era acuzator, dar el ar fi trebuit să le spună când îi ceruse să o prezinte pe bunica ei. Expresia l u i se răci. - A m zis destul de clar că am ceva să vă spun după ce făceam t u r u l parcului. Lucy strânse p u m n u l până îi intrară unghiile în palmă. - A ţ i ascuns u n lucru i m p o r t a n t despre dumneavoastră. Cum îndrăznea să se facă agreabil şi apoi să anunţe că deţinea u n u l dintre cele m a i înalte t i t l u r i d i n ţară, de parcă uitase despre el. -Ne-aţi indus în eroare. - N u este adevărat, spuse el. T i t l u l meu este Granfield. Tot ce v-am spus este absolut adevărat. - S i g u r ştiaţi că ne vor şoca spusele dumneavoastră, spuse ea. I n ­ tenţionat aţi aşteptat să vă dezvăluiţi identitatea acum. - V - a m avertizat de la început. A c u m ştiţi. Lucy n u era străină de dezamăgire, dar ceva fierbinte i se urcă spre tâmple, făcând-o s-o doară. - T r e b u i a să ne fi dezvăluit m u l t m a i devreme.

83

Vic£y TtreiCing - Fiţi sinceră, domnişoară Longmore! Chiar contează dacă am aş­ teptat să vă spun după plimbarea noastră d i n parc? - D e ş i apreciez atenţia dumneavoastră de astăzi, situaţiile noas­ tre sunt atât de diferite, încât am putea la fel de bine să locuim de fiecare parte a Atlanticului. Ştiaţi asta când ne-aţi întâlnit as­ tăzi în parc. V-aţi asigurat că aveţi toate avantajele, după care neaţi oferit u n m o t i v insuficient ca să ascundeţi u n lucru esenţial despre dumneavoastră. Bunica îi strânse mâna l u i Lucy ca u n semnal de avertizare. - Excelenţă, de ce aţi aşteptat? - N-am avut nici o intenţie de a-mi ascunde identitatea. De aceea am avertizat-o pe nepoata dumneavoastră că trebuie să-i spun ceva. A p o i am început să conversăm, şi am d o r i t să vă duc p r i n parcul Green şi să vă spun istoria acestuia. A m intenţionat să vă spun de la început şi am făcut-o. Asta este t o t . - Excelenţă, aveaţi responsabilitatea să vă prezentaţi folosind t i ­ t l u l dumneavoastră când ne-am întâlnit, spuse bunica. Sunt dispusă să fac o excepţie de data asta, dar ştiţi că, dacă aşteptaţi onestitate de la ceilalţi, şi dumneavoastră trebuie să o oferiţi. Lucy n u era atât de iertătoare. El părea să aibă t o t ce îşi dorise ea vreodată de la u n bărbat, dar ar fi trebuit să ştie că se va dovedi a fi prea b u n ca să fie adevărat. - D a c ă t o t vă împărtăşiţi sentimentele dumneavoastră sincere, am să v i le împărtăşesc şi eu pe ale mele, spuse Lucy. A m crezut că sunteţi u n gentleman în cel m a i adevărat sens al cuvântului, dar se pare că sunteţi u n amăgitor. Sunteţi genul de bărbat care-şi iroseş­ te t i m p u l cu femei doar ca să se distreze. Permiteţi-mi să fiu clară! Eu n u sunt amuzată. El se încruntă. -Aceasta este părerea dumneavoastră despre mine după o scurtă discuţie? Ea îşi ridică bărbia. - Da, este. Lucy dispreţuia înşelăciunea. Tatăl ei minţise de m a i multe o r i despre vânzarea obiectelor lor valoroase astfel încât să-şi poată cumpăra băutură. îl urase p e n t r u asta şi n u voia să aibă nimic de-a face cu u n amăgitor. N u ar fi d u r u t atât de m u l t dacă n u ar fi fost atât de atent cu ea şi cu bunica ei. Ea ştia că el flirta, dar se pare că era u n cameleon, capa­ b i l să se facă plăcut şi fermecător p e n t r u propriile scopuri. 84

'DorinţeCe unui duce în t i m p ce trăsura mergea m a i departe, Lucy se întoarse cu faţa la fereastră, p e n t r u că n u dorea să se uite la el. Vedea umbrele l u n g i ale clădirilor şi numeroase vehicule care aglomerau străzile. Călătoria părea să dureze o veşnicie. în t o t acest t i m p , îşi dorea să nu-1 fi întâlnit niciodată, deoarece o făcuse să crea­ dă că era u n bărbat onorabil. U n bărbat care ar fi p u t u t fi alesul ei. U n bărbat care ar fi p u t u t să o iubească, să o protejeze şi să o preţuiască. Dar n u exista nici o şansă p e n t r u nici u n fel de relaţie, n u atâta t i m p cât el era duce. Se gândi la ziua aceea d i n parc când îi spusese că ei n u puteau fi cunoştinţe d i n cauza diferenţelor de clasă. El şi în ziua aceea ascun­ sese intenţionat informaţia despre t i t l u l său. Acest lucru o făcu doar să se întrebe câte femei căzuseră sub vraja l u i . A c u m se simţea ca o proastă. îşi dăduse seama după croiala haine­ lor că n u era u n o m de afaceri obişnuit, dar se lăsase m u l t prea uşor cucerită de farmecele l u i . Niciodată! Ascunsese l u c r u r i importante despre el şi aşteptase m u l t prea m u l t ca să dezvăluie că deţinea u n u l dintre cele m a i înalte t i t l u r i d i n regat. îl dispreţuia p e n t r u duplicita­ tea l u i şi cu siguranţă n u m a i dorea să-1 vadă vreodată. în cele d i n urmă, trăsura se opri. Granfield înmâna câinele tână­ r u l u i birjar. A p o i o ajută pe bunica pe scări. Când îi întinse mâna l u i Lucy, ea încercă să evite să aibă u n contact vizual direct cu el, dar el o p r i v i cu ochii încruntaţi. Era evident că dorea ca ea să ştie că este furios. -Scuzaţi-mă, Excelenţă, spuse ea tăios. - A m crezut că sunteţi altfel, spuse el în şoaptă, dar m - a m înşelat. Ea p u f n i . - N u vă prefaceţi că n u ştiţi ce stă între n o i . Trăiţi într-o lume cu t o t u l diferită de a mea, dar aţi ales să vă ţineţi după mine chiar şi când am protestat că diferenţele de clasă dintre n o i fac imposibilă orice cunoştinţă. - N u sunteţi diferită de toţi ceilalţi care mă judecă doar după t i ­ t l u l pe care îl am. - Poftim? spuse ea. - Sunteţi orbită de t i t l u la fel cum este toată lumea şi nici măcar n u vă deranjaţi să priviţi dincolo de suprafaţă. Se întoarse şi se duse înapoi la trăsură. Lucy îi luă braţul b u n i ­ cii şi o conduse la etaj. Când ajunseră în capătul scărilor, Lucy auzi 85

t r o p o t u l copitelor. Refuză să se uite în urmă, dar cuvintele l u i o t u l ­ burară m u l t t i m p după ce plecă el.

CapitoCu(6 Lucy n u d o r m i bine în noaptea de după plimbarea din parc. Se t o t gândea la duce şi la ce se întâmplase cu o zi în urmă. Toată noaptea trecuse de la sentimentul că el le păcălise la întrebarea dacă n u c u m ­ va îl judecase prea aspru. Se trezi cu o durere surdă în tâmple. Fu uşurată după ce termină de curăţat şi ultimele apartamente de la Albany. Se gândi la o plăcintă cu carne de oaie p e n t r u cină şi se grăbi spre casă. Tot ce îşi dorea era o ceaşcă de ceai, o masă caldă şi să doarmă. Urcă scările şi bătu la uşă. Sunetul familiar al bastonului bunicii şi tragerea zăvorului o făcură să suspine de uşurare. Fusese o zi lungă. - Iată-te în sfârşit, spuse bunica. A venit doamna Green. Stăteam ca pe ace aşteptându-te. - D e ce? - Intră să vezi, spuse doamna Green. Lucy intră în camera mică şi clipi. Pe masă se afla o vază frumoasă cu trandafiri roşii. -Dumnezeule! Sunt foarte frumoşi. - Petalele sunt atât de m o i , spuse bunica. - A venit u n bărbat şi i-a adus astăzi m a i devreme. Există şi o scrisoare. - Toată ziua m i - a m d o r i t să fi ştiut să citesc, spuse doamna Green. A trebuit să te aşteptăm pe tine să v i i acasă. - Oh, îmi pare rău că a trebuit să aşteptaţi, spuse Lucy, dar mă t e m că trandafirii şi scrisoarea au fost expediate greşit. -Deschide scrisoarea, spuse bunica. Suntem nerăbdătoare să aflăm cine a trimis-o. Lucy lăsă plăcinta pe masă şi rupse sigiliul. Se uită în josul paginii şi văzu semnătura. - Este de la Granfield, spuse ea. - Ştiam eu, zise bunica. - T e rugăm, citeşte-ne şi nouă, spuse doamna Green. 86

*DorinţeCe unui duce * Ea oftă. Toată ziua se gândise la el cu sentimente amestecate. Se simţise vinovată şi apoi nervoasă, aceste sentimente alternând me­ reu. Cel m a i m u l t se simţise nesigură pe ea. Se temea că îl judecase prea aspru p e n t r u că el se afla m u l t prea departe ca să ajungă la el. - Lucy, spuse bunica. Dacă preferi să n u ne citeşti ce scrie în scri­ soare, înţelegem. - Oricum v o i ajunge să vă spun ce scrie şi ar fi urât d i n partea mea să vă las pe amândouă să m a i aşteptaţi. Voi citi cu voce tare: Dragă domnişoară Longmore, După multă reflecţie şi puţin somn în noaptea trecută, am ajuns la concluzia că poate comportamentul meu de ieri nu a fost nici manierat şi nici corect faţă de dumneavoastră şi bunica dum­ neavoastră. Ieri am permis mândriei să nu mă lase să recunosc adevărul. în adâncul sufletului am ştiut că nu era bine să vă induc în eroare nici măcar pentru o oră. Când am menţionat întâmplă­ tor despre titlul meu, aţi fost şocată şi este de înţeles. Dacă v-aş fi spus de la început şi dacă v-aş fi explicat despre schimbările co­ pleşitoare care au avut loc de la moartea unchiului meu, poate că aţi fi înţeles. Fără îndoială că aţi găsi respingătoare prezenţa mea dacă ar fi să vă fac o vizită. Dacă din întâmplare sunteţi dispusă să-mi permiteţi să vă transmit scuzele mele sincere, aş aprecia foar­ te mult oportunitatea. Voi trimite dimineaţă un servitor care să-mi aducă răspunsul. Al dumneavoastră, etc. Granfield P.S. Sper să vă placă trandafirii. Lucy împături scrisoarea cu grijă, - î i vei permite să-şi prezinte scuzele? întrebă bunica. - N u ştiu, răspunse Lucy. Fusese atât de dezamăgită, iar rana era încă deschisă. - Poate că ar trebui să vă las să discutaţi, spuse doamna Green. - N u , doamnă Green. Cred că mi-ar folosi să aflu o părere obiec­ tivă, zise Lucy. - E i bine, n u ştiu dacă vă pot f i de mare folos, spuse doamna Green. Sunt atât de impresionată de trandafiri, că probabil te-aş sfă­ t u i să ierţi şi să uiţi t o t u l . Dar ştiu că n u este aşa de simplu.

87

Vicky 'DreiCing - Lucy, va trebui să iei o decizie în seara asta. Servitorul l u i va veni dimineaţă după răspunsul tău când vei fi la lecţiile de dans pe care le predai fetelor doamnei Vernon, spuse bunica. - Ce să fac, bunico? întrebă Lucy. - Ascultă-ţi inima, draga mea! Lucy oftă. -Dacă aş f i d o r m i t azi-noapte cu o conştiinţă curată, aş f i p u ­ t u t să-i refuz destul de uşor scuzele, dar conştiinţa mea n u a fost deloc clară. - M a i bine mă duc acasă şi vă las să discutaţi, spuse d i n n o u doam­ na Green. Trec mâine pe la dumneavoastră, doamnă Longmore. - V ă mulţumesc, doamnă Green, spuse bunica. Lucy o conduse pe doamna Green până la uşă. - M u l t noroc, dragă, spuse doamna Green. După ce plecă, Lucy închise uşa şi trase zăvorul. - V o i pune apă p e n t r u ceaiul nostru. - Mulţumesc, dragă, spuse bunica. Lucy u m p l u ibricul şi îl aşeză pe plită. A p o i puse ceainicul pe masă, împreună cu farfuriile şi tacâmurile. Felie plăcinta, deşi avea apetitul scăzut. - Spune-mi exact ce ai în m i n t e , spuse bunica. - Mă t o t gândesc la ce mi-a spus aseară. - Ce a zis? - A zis: „Am crezut că eşti altfel, dar m-am înşelat. N u eşti diferită de toţi ceilalţi care mă judecă doar după t i t l u l pe care îl am". - A t u n c i t o t u l este d i n cauză că el este aristocrat? întrebă bunica. - Da. N u . N u ştiu. N u am fost niciodată atât de confuză. A r fi t r e ­ b u i t să ne spună imediat, dar adevărul este că aş f i fost şocată i n d i ­ ferent de m o m e n t u l în care ne spunea. Cu partea asta am probleme de împăcare. - Lucy, el a fost amabil, atent şi fermecător. Da, a făcut o greşeală, dar şi-a asumat responsabilitatea. Cu siguranţă că îi vei permite să-şi prezinte scuzele. Eu chiar cred că inima l u i este sinceră. - Şi totuşi mă m a i nelinişteşte ceva, spuse ea. - Ce anume, dragă? - în ziua aceea în parc, m i - a m permis să cred că el ar putea f i ale­ sul şi că acele sentimente de tandreţe s-ar putea dezvolta. Ştiu că visam la cai verzi pe pereţi. A p o i a dezvăluit că este duce, iar eu am înţeles că era cu t o t u l nepotrivit p e n t r u o fată ca mine. 88

TtorinteCe unui duce y

- N u ar trebui să spui asta, zise bunica. Eşti o tânără deosebită. - Bunico, ştii la ce mă refer. Bunica oftă. - Care va f i răspunsul tău? - Spune-i servitorului că îl v o i p r i m i , dar n u p e n t r u alt motiv, ci p e n t r u a afla de ce ne-a indus în eroare. Doamna Norcliffe îşi petrecu următoarea săptămână vizitându-şi prietenele şi cerând recomandări p e n t r u u n profesor de dans de­ săvârşit. D i n nefericire, auzise numeroase poveşti despre beţivani, consumatori de opiu, flirturi şi unele cazuri de hoţie. începuse să creadă că în toată Londra n u exista nici măcar u n profesor decent de dans. O vizită pe tânăra doamnă Vernon, care avea două fiice drăguţe. Fetele erau concentrate asupra propriilor broderii. - V ă mulţumesc că m-aţi p r i m i t , spuse doamna Norcliffe. Trebu­ ie să spun că mă bucur să vă văd fetele lucrând cu atâta hărnicie la broderiile lor. - î n c ă învaţă, spuse doamna Vernon. Anne, Mărie, vă puteţi retrage. - Da, mamă, spuseră ele la unison. Doamna Norcliffe observă că fata cea mare o luă pe sora ei de mână. - Se pare că fetele dumneavoastră se comportă bine în d r u m u l lor spre a deveni tinere fete bine-crescute. - V ă mulţumesc, spuse doamna Vernon. Vă p o t oferi o ceaşcă de ceai? - N u , vă mulţumesc. - îmi pare rău că n u am răspuns invitaţiei dumneavoastră de săp­ tămâna trecută, spuse doamna Vernon. Fetele au fost răcite, aşa că am stat acasă cu ele. - P r o b a b i l că a fost m a i bine aşa. La recomandarea l u i Lady Blenborough, am angajat u n profesor de dans care p u r şi simplu a venit în stare de ebrietate şi e posibil să f i consumat opiu. Tot con­ tinua să bea d i n t r - o sticlă de la drogherie şi n u prea putea să stea pe picioare. Evident, lecţia sa a fost sub orice critică. Aşa că am întrebat toţi prietenii m e i p e n t r u o recomandare. - Oh, Doamne sfinte, spuse doamna Vernon. E vorba de d o m n u l Buckley? 89

Vicky TtreiCing - D a , el este. îl cunoaşteţi? - D i n nefericire, da. L-am angajat fără să-i ştiu caracterul păcătos. N u s-a grăbit să ridice nici măcar u n deget. A j u t o r u l l u i a făcut toată instruirea. A p o i a insistat să discute cu mine de parcă eram egali. Se lăuda cu legăturile sale cu familii despre care n u m a i auzisem nicio­ dată. Partea cea m a i proastă a fost când s-a apropiat de mine. D u h ­ nea a băutură. Aşa că l-am dat afară imediat fără să-1 plătesc. - Şi asistentul? întrebă doamna Norcliffe. Este capabil de ceva? - Domnişoara Longmore este foarte talentată. Este minunată cu fetele mele. Trebuie să spun că este răbdătoare şi le încurajează când sunt nesigure. Sunt foarte mulţumită de m o d u l său de predare. Doamna Norcliffe îşi arcui sprâncenele. - Instructorul de dans este o femeie? - Da, ştiu că este neobişnuit, dar eu sunt impresionată de ea. Pă­ cat că n u aţi fost aici m a i devreme. Puteaţi să o cunoaşteţi. în orice caz, fetele mele o adoră. De asemenea, este o uşurare că este plăcută şi că vorbeşte într-un m o d educat. Bănuiesc că familia ei trece p r i n v r e m u r i grele, iar ea predă dansul ca să îi ajute. Doamna Norcliffe îşi duse mâna la inimă. - Doamnă Vernon, credeţi că domnişoara Longmore ar fi de acord să instruiască adulţi în salonul meu? - C r e d că ar considera bine-venită oportunitatea, dacă este disponibilă. -Aveţi posibilitatea să o contactaţi? Aş dori foarte m u l t să o avem ca instructor în salonul meu, marţea viitoare. - V o i t r i m i t e u n servitor la locuinţa ei. Trebuie să vă avertizez, am recomandat-o deja mai m u l t o r prieteni. N u sunt sigură de disponibi­ litatea ei, dar o v o i întreba p e n t r u dumneavoastră. - V ă mulţumesc, spuse doamna Norcliffe. Vă sunt recunoscătoare. Doamna Norcliffe îşi schimbă în m o d semnificativ starea de spi­ r i t după ce o vizită pe doamna Vernon. Era uşurată că nepoatele ei vor avea măcar o sesiune de repetiţii înainte de deschiderea clubului Almack în săptămâna următoare. Le va cere celorlalte patroane să o ajute să răspândească vorba ca să se asigure că salonul ei va fi foarte aglomerat în t i m p u l repetiţiilor. Doamna Norcliffe era destul de preocupată de bârfele referi­ toare la acel profesor de dans beţiv. Ştia că trebuie să se fi vehicu­ lat vorbe despre el aproape în fiecare salon d i n Londra. Era foarte

90

*DorinţeCe unui duce important ca ea să reuşească cu n o u l maestru de dans. Desigur, exista faptul neobişnuit că acesta era o femeie, dar doamna Vernon era demnă de încredere şi fără vicleşuguri - spre deosebire de multe alte doamne. Doamna Norcliffe ştia că avea destulă putere ca să influenţeze opiniile celorlalte doamne d i n societate. De-a lungul anilor, se împri­ etenise cu toate doamnele şi d o m n i i de condiţie bună şi se asigurase că avea cel mai popular salon d i n Londra. Dacă ea angaja u n profesor de dans care era femeie, ceilalţi vor crede că aşa este moda.

în dimineaţa următoare Lucy era neliniştită că t o t u l trebuia să fie absolut imaculat şi foar­ te îngrijit. Aşeză ceainicul lângă ceşti, f a r f u r i i şi linguriţe pe masa pătrată d i n încăperea care servea drept salon şi sufragerie. U m p l u ibricul cu apă şi îl aşeză pe plită. Focul va oferi lumină şi căldură când va apune soarele. O scândură d i n duşumea trosni când ea se îndreptă spre fe­ reastră. Lumina tocmai începea să se estompeze. A p o i se întoarse spre bunica. - Crezi că s-a răzgândit? - N u , n u cred, răspunse bunica. Eşti m u l t prea agitată. Vino să mă ajuţi să peticesc ciorapii! - Bunico, eu n u o să cos ciorapi în prezenţa l u i . - Pentru numele l u i Dumnezeu, spuse bunica. Poţi să-i laşi în co­ şul de cusut când soseşte. Lucy se aşeză pe canapea şi apoi se ridică imediat. - Voi pune apă la trandafiri. Bunica scoase u n oftat lung. - Eşti tulburată. - N u p o t să stau pur şi simplu şi să n u fac nimic. Puse puţină apă la trandafiri, netezi faţa de masă şi aşeză vaza în mijloc. A p o i se duse d i n n o u la fereastră. - Umbrele sunt m a i lungi acum, spuse Lucy. - Probabil iar eşti la fereastră. A i de gând să laşi să se vadă cât de dornică eşti de prezenţa lui? întrebă bunica.

91

Vicky (Dreifing - S u n t dornică doar s-o t e r m i n cu el, spuse ea. Oh, Doamne, a sosit trăsura lui. A m n e r v i i întinşi la m a x i m u m . - E l este cel care trebuie să-şi ceară scuze. T u trebuie doar să le accepţi. Se auziră paşi, apoi o bătaie în uşă. Lucy îşi ciupi obrajii, trase zăvorul şi deschise. El stătea în prag, cu pălăria în mână. - V ă rog, intraţi, spuse Lucy. De ce avea atât de multe emoţii? Era d i n cauza l u i . El făcu o plecăciune. - V ă mulţumesc că m-aţi p r i m i t . Lucy îi luă pălăria şi o aşeză pe scrinul d i n lemn de trandafir. B u ­ nica se ridică. - Excelenţă, doriţi să beţi ceaiul împreună cu noi? - Sunteţi foarte amabilă, dar n u doresc să vă deranjez prea m u l t . - V ă rog, luaţi loc, spuse bunica. El trase u n scaun p e n t r u bunica şi apoi u n u l p e n t r u Lucy. - V o i pune ibricul pe plită, spuse Lucy. Paşii l u i se auziră pe duşumeaua de l e m n d i n spatele ei. - Focul arde puţin cam încet, spuse el. Vă pot ajuta? - Sigur că da, spuse ea făcând u n pas înapoi. El luă vătraiul şi răscoli cărbunii. - A c u m n-ar trebui să dureze prea m u l t până fierbe apa. Se întoarseră la masă şi el trase d i n n o u scaunul p e n t r u ea. Când ibricul începu să şuiere, Lucy îl luă şi apoi turnă apă în ceai­ nic, în t i m p ce aşteptau să se facă ceaiul, ea întrebă: - De ce aţi aşteptat atât de m u l t până să ne spuneţi despre t i t l u l dumneavoastră? - M i - a m dat seama că, dacă mi-aş f i dezvăluit identitatea imediat, probabil că veţi f i şocate. A m fost prins între a mărturisi imediat sau a aştepta până la final. A m ales finalul deoarece am d o r i t să mă cu­ noaşteţi p e n t r u cine sunt decât p e n t r u însemnele ducale. - N u vă simţiţi confortabil având acest titlu? întrebă bunica pe u n ton neîncrezător. - Sunt mândru de t o t ceea ce reprezintă t i t l u l atât în prezent, cât şi în viitor. Havenwood înseamnă foarte m u l t p e n t r u mine, poate chiar m a i m u l t acum că unchiul meu n u m a i este. Dar d i n m o m e n ­ t u l în care am moştenit, am fost asediat de linguşitori şi de mame lacome care voiau să facă pe peţitoarele. N u p o t merge la club, că imediat sunt înconjurat de u n grup de linguşitori. A c u m u n an, nici 92

TtorinţeCe unui duce unul dintre aceşti oameni n u ştia că exist. N u m i - a m propus nicio­ dată să vă induc în eroare, dar n u m-am descurcat prea bine să vă aduc la cunoştinţă t i t l u l meu. A m făcut o greşeală amarnică. Dacă privesc în urmă, ar fi trebuit să vă spun imediat. Dacă v-aş fi spus părerile mele despre schimbările d i n viaţa mea exact aşa cum le-am descris, aş fi p u t u t evita să mă discreditez în ochii voştri. Vă rog să mă iertaţi, deşi n u m e r i t . Lucy oftă. - N u sunteţi singurul care a greşit. M - a m întrebat dacă v-aş fi j u ­ decat la fel de aspru dacă aţi fi fost m a i degrabă d i n mica nobilime şi n u u n duce. M i - a m dat seama că am fost prea severă p e n t r u că sun­ teţi aristocrat şi asta n u este corect faţă de dumneavoastră. După ce m-am gândit mai bine, am realizat că aş fi fost la fel de şocată că sun­ teţi duce, indiferent de m o m e n t u l în care ne spuneaţi asta. Aţi fost foarte amabil cu mine şi bunica în ziua aceea. îmi pare rău p e n t r u cele întâmplate. -Aveaţi t o t dreptul să fiţi supărată, spuse el. - C e spuneţi, să bem ceaiul pe canapea, unde l u m i n a este m a i bună? întrebă Lucy. După ce ele se aşezară pe canapea, el răscoli cărbunii şi după aceea l i se alătură. - C e fac mama şi verişoarele dumneavoastră? întrebă doamna Longmore. - S u n t foarte bine. A m cinat recent cu ele cu ocazia aniversării mele de treizeci si u n u de ani. - Sper că aţi petrecut frumos, spuse Lucy. - A ş a este, am p r i m i t u n cadou de la mama. O tăviţă de argint pe care să-mi aducă servitorul corespondenţa. Lucy observă amuzamentul ascuns d i n ochii l u i . - Bănuiesc că m a i există ceva în povestea asta. - Da, aveţi dreptate, spuse Granfield. După cum puteţi observa, îmi lipsesc toate însuşirile arogante ducale, spre disperarea m a ­ mei. O r i c u m , n u a m d o r i t să o dezamăgesc, aşa că i - a m mulţumit foarte m u l t p e n t r u tăviţă. în acelaşi t i m p , a m observat că Bandit, p r i e t e n u l m e u credincios, saliva peste oasele l u i pe n o u l covor. D i n m o m e n t ce a distrus deja u n covor, a m hotărât că are nevoie de u n recipient p e n t r u oase. M i - a m aruncat ochii p r i n j u r u l m e u , şi ce am văzut? Lucy râse. 93

Vicky Ttreifing -Tăviţa de argint? - Corect, spuse el. - I-aţi dat-o câinelui dumneavoastră? întrebă doamna Longmore cu o voce uimită. - Oh, da. Valetul meu Barlow, care de obicei este destul de sto­ ic, s-a strâmbat. Pentru el, acest lucru este asemănător cu u n atac de nervi. Buzele bunicii tresăriră. - V - a m etichetat ca fiind u n fermecător, iar acum trebuie să spun că de asemenea sunteţi şi fără scrupule. - A m sperat m a i degrabă să-1 provoc pe Barlow să chicotească, spuse el, dar până acum, am eşuat în eforturile mele de a-1 face să râdă. N u vă fie teamă! Sunt destul de hotărât să scot u n chicot de la el. - Sunteţi îngrozitor, spuse Lucy zâmbind. - N u veţi fi surprinse să aflaţi că am fost deosebit de neastâm­ părat când eram mic. Eu şi prietenul meu Colin ne petreceam verile la Havenwood. Ne-am bălăcit în noroi, am încercat să călărim porcii unchiului Hugh şi am furat biscuiţi de la bucătărie. Unchiul ne-a în­ văţat să pescuim şi să călărim, dar când eram obraznici ne punea să scoatem bălegarul d i n cocinile porcilor. Există motive p e n t r u care n u mănânc bacon. Lucy îşi scutură u m e r i i de râs. îşi puse deoparte ceaşca de ceai. - Pe prietenul dumneavoastră Colin l-aţi cunoscut la şcoală? - Da, la Eton, când aveam opt ani. Practic, suntem ca fraţii. A m aflat de curând că urmează să devină tată. Nici n u - m i vine să cred. Bunica tresări. - Oh, vai, vă rog să mă scuzaţi, cred că am aţipit. Granfield se ridică. - Eu vă rog să mă scuzaţi, spuse el. N-am v r u t să stau prea m u l t . Dacă doriţi, v o i întreţine focul p e n t r u dumneavoastră. - V ă mulţumesc, spuse bunica. N u trebuie să vă grăbiţi. Vă rog să mă scuzaţi, eu mă v o i retrage. Lucy, ai grijă să tragi zăvorul după ce pleacă Granfield. - D a , bunico. El îşi dădu jos haina şi se duse să vadă de foc. Când se ridică şi îşi scutură mâinile de praf, Lucy îi observă încă o dată statura 94

-—

TtorinţeU unui duce -—

înaltă. Cum era îmbrăcat doar cu jiletcă şi cămaşă, putea să vadă umerii largi şi talia îngustă. Se aşeză lângă ea şi îşi întinse braţul în partea de sus a canapelei. - Obosită? întrebă el. -Nu. Era prea conştientă de el. în camera obscură, n u îi putea ve­ dea ochii albaştri strălucitori, dar sunetul uşor al respiraţiei l u i se amesteca cu al ei. Tensiunea dintre ei trosnea peste t o t în jur. U n m o m e n t l u n g suspendat. Simţurile ei erau accentuate, iar sânii i se simţeau m a i grei, d i n cine ştie ce motiv. Simţi mirosul de săpun de perişor şi de altceva - ceva masculin şi irezistibil. Ceva unic p e n t r u el. El se aplecă m a i aproape, iar ea p u t u simţi şoapta respiraţiei l u i pe buze. - D i n p r i m a clipă în care te-am cunoscut, n u am p u t u t să m i te scot d i n minte. Cuvintele l u i o făcură să se simtă ameţită, dar se dădu înapoi pen­ t r u că dorea să fie puţin precaută. - Fără îndoială că sunt p r i m a femeie care a scos cuţitul la tine. El zâmbi. -într-adevăr. Acum că eşti neînarmată, poate că am putea fi prieteni. - N e v o m strânge mâinile, spuse ea întinzându-şi mâna. El îi luă mâna şi îi întoarse încheietura, cu palma în sus. Se uită la ea pe sub genele negre şi apoi îi sărută pielea delicată de sub înche­ ietură. Când atinse cu limba locul în care îi simţea pulsul, respiraţia ei tremură. Ea se gândi că se putea t o p i de la căldura d i n privirea l u i seducătoare. - A r fi bine să plec, spuse el. Avea o privire plină de înţelesuri, de parcă ştia exact cum o făcuse să se simtă. Când ei i se tăie respiraţia, el o ajută să se ridice. Merse cu el spre uşă ca şi cum ar fi fost învăluită într-o ceaţă. El se opri şi se uită în ochii ei. Apoi o trase în braţele l u i şi o să­ rută uşor pe buze. Gura l u i se mişca peste a ei şi mâna îi alunecă pe curba spatelui. în ea clocoteau căldura şi dorinţa. El îşi petrecu braţele în j u r u l ei, iar Lucy îi p u t u simţi muşchii atât de f e r m i ai mâinilor, ai pieptului şi ai coapselor, când o strânse aproape de el.

95

-—•

Vic£y (DreiCing

- Iartă-mă în avans, spuse el. - Pentru ce? şopti ea. O sărută încă o dată cu blândeţe, după care îşi plimbă limba de-a l u n g u l buzelor ei. Buzele ei se întredeschiseră, şi el îşi strecură limba în gura ei, gustând-o, în t i m p ce mâinile l u i coborau pe spate spre f u n d u l ei. O trase aproape, iar ea îi simţi t r u p u l tare. Respiraţia ei deveni rapidă, şi t o t i n t e r i o r u l îi luase foc p e n t r u el. Dumnezeu să o ajute, îşi dorea ca mâinile l u i să fie peste t o t t r u p u l ei. El întrerupse sărutul, iar Lucy îşi dădu seama că şi respiraţia l u i era m a i rapidă. Când îi dădu d r u m u l , îi spuse: - Noapte bună, dulce Lucy. Mâinile şi picioarele ei tremurau uşor când el păşi în noapte, lă­ sând-o să se întrebe dacă el ştia că acela fusese p r i m u l ei sărut.

Capito(uC7 Miercuri seară, o săptămână mai târziu H a r r y petrecu o mare parte a zilei în întâlniri plictisitoare cu avo­ caţii săi. Când ajunse acasă, intenţiona să se ocupe de m a i multe do­ cumente, dar găsi p a t r u scrisori de la mama l u i . O deschise pe p r i m a şi oftă. Dragul meu fiu, Ai aflat cu siguranţă că sezonul de la Almack se va deschide în această seară. Vino cu noua ta trăsură la ora nouă fix. Aştept de la tine să fii serios şi să nu întârzii. A ta etc. Doamna

Norcliffe

El p u f n i . - N u prea cred, bombăni el şi o deschise pe următoarea. Harry, aştept răspunsul tău. Te rog să răspunzi rapid. A ta etc. Doamna 96

Norcliffe

(DorinţeCe unui duce Doamna Norcliffe era cunoscută p e n t r u cererile sale imperioa­ se, dar el învăţase cu m u l t t i m p în urmă că, atunci când ea vorbea foarte m u l t despre ceva ce credea că este i m p o r t a n t , cel m a i bine era să o ignore. H a r r y lăsă misiva deoparte şi rupse sigiliul celei m a i recente. Harry, nu mă amuzi deloc! Trimite răspunsul tău acum! A ta etc. Doamna Norcliffe N i m e n i , nici măcar mama l u i băgăcioasă, n u - i dădea l u i ordine. Harry scoase o foaie de hârtie şi îşi cufundă pana în cerneală. Dragă mamă, îmi pare rău că nu te pot însoţi la Almack în această seară deoarece am o întâlnire stabilită anterior. Distracţie plăcută! îmi permit să-ţi recomand limonada diluată, pâinea veche şi tor­ tul uscat? Fiul tău neascultător, Granfield H a r r y îndoi hârtia şi o sigila cu ceară. A p o i sună d i n clopoţel. Bar­ low îşi acoperi u n căscat şi se târî în salon. - B a r l o w , te rog să trimiţi această misivă doamnei Norcliffe la casa d i n oraş d i n Grosvenor Square. - Da, Excelenţă. Să aştept u n răspuns? - Bineînţeles că n u . Acest lucru ar însemna să faci d r u m u r i supli­ mentare către locuinţa mamei mele. - D a , Excelenţă. H a r r y decise că mama l u i avea nevoie de o lecţie de răbdare. - B a r l o w , să o iei pe d r u m u l pitoresc spre Grosvenor Square. Să a d m i r i în voie frunzele proaspete şi florile sălbatice. Spre cinstea l u i Barlow, el nici n u clipi. - D a , Excelenţă. - După ce transmiţi mesajul, îţi poţi lua o z i liberă. îţi câştigi acest drept după t o t efortul de astăzi. -Mulţumesc, Excelenţă. Voi profita de oferta dumneavoastră. 97

H a r r y se gândi să-1 ducă pe Bandit în parc în speranţa de a o ve­ dea pe Lucy, dar chiar trebuia să se ocupe de corespondenţă. Presu­ punea că cel m a i bine ar fi să angajeze curând u n secretar, deoarece începea să fie copleşit de hârtii. Asta presupunea să intervieveze candidaţi, dar când şi-ar putea găsi t i m p p e n t r u aşa ceva? Pe marmură se auziră ghearele l u i Bandit care alergă spre Harry cu u n os în gură şi îl lăsă pe podea. H a r r y zâmbi. - E p e n t r u mine? Vai, îţi mulţumesc, Bandit, dar cred că oasele n u sunt bune p e n t r u digestia mea. Bandit se aşeză pe marmura rece şi începu să-şi roadă osul. Se auzi u n ciocănit în uşă. H a r r y avu de gând să-1 ignore, deoarece era sigur că mama l u i îi trimisese încă o misivă blestemată. Oftând i r i t a t , se îndreptă către uşă şi o deschise. - Bell, intră. Prietenul l u i îşi atârnă pălăria şi mantaua în cuierul d i n foaier. - Ia loc, spuse Harry. Bell îşi întinse picioarele şi se uită p r i n salon. - A i dichisit bine locul ăsta. - S e r v i c i u l de curăţenie, făcut în special p e n t r u abundenţa de păr de câine. Apropo de serviciu, sunt în căutarea u n u i secretar. Ştii pe cineva? - I i v o i cere secretarului meu o recomandare. - Coniac? întrebă Harry. - Da, la naiba! A i vreun trabuc? H a r r y deschise o cutie d i n argint şi îi oferi u n trabuc prietenului său. A p o i le aprinseră de la lumânarea de pe biroul său. Bell inhala şi suflă u n inel de f u m . - A trecut prea m u l t t i m p de când n u am m a i fumat unul. - De ce? întrebă Harry. Bell se uită ruşinat. - Laura m-a ameninţat că mă dă jos d i n pat dacă mai v i n vreodată duhnind a fum. H a r r y râse în hohote. - S p u n e - i că am suflat eu f u m spre tine. - N-o să mă creadă. Harry scutură scrumul într-o tăviţă. - Bănuiesc că ai venit aici cu u n motiv. Bell dădu d i n cap.

98

(Dorinţefe unui duce - După spusele Laurei, umblă nişte vorbe. Se pare că s-au făcut destul de multe speculaţii cu privire la deschiderea clubului Almack d i n seara asta. Patroanele au plănuit ceva neobişnuit. H a r r y sorbi d i n coniac. - Ce legătură are asta cu mine? De parcă aş avea vreo intenţie să particip. Bell inhala şi suflă iar u n inel de f u m . - Poate vrei să te gândeşti m a i bine. - D e ce? - A r putea f i şocant p e n t r u tine, dar mama ta este una dintre patroane acum. H a r r y se încruntă. - S i g u r că n u este. - î m i pare rău, prietene. Laura a confirmat. M - a m gândit că t r e ­ buie să ştii. - N u e de mirare că mama mi-a t o t t r i m i s mesaje să o însoţesc în seara asta. Aveam de gând să o ignor. - Prietene, poate că ar trebui să participi. Sigur se întâmplă ceva.

Miercuri, la începutul serii Lucy se întoarse acasă p e n t r u a mânca repede cina cu bunica îna­ inte să se prezinte la datorie la clubul Almack. - Sper că vei avea ocazia să urmăreşti dansatorii, spuse bunica. - Eu n u mă bazez pe asta, zise Lucy. Salariul era mic, dar se gândi că fiecare bănuţ pe care îl va econo­ m i s i va merge la fondul ei p e n t r u studioul de dans. - A p r o p o de dans, s e r v i t o r u l a v e n i t astăzi d i n n o u , spuse bunica. Lucy se încruntă. - Ce servitor? - C e l care lucrează p e n t r u doamna Norcliffe. E foarte insistentă şi vrea să mergi să predai dansul la casa ei d i n Grosvenor Square, săptămâna viitoare, marţi, la ora zece. I-am spus servitorului că va trebui să se întoarcă mâine după răspunsul tău. Lucy oftă. - Spune-i că v o i merge să predau p e n t r u doamna Norcliffe săptă­ mâna viitoare. 99

Vicky Ttreifing - Draga mea, predai lecţii de dans fetelor doamnei Vernon şi ge­ menilor Chaffin săptămâna asta. Faci curat la Albany în fiecare zi. îmi fac griji că te vei îmbolnăvi. - S u n t foarte bine, bunico. Trebuie să profit de cât m a i multe oportunităţi în perioada sezonului de primăvară. Când nobilimea se va retrage d i n Londra m a i târziu, cererile p e n t r u predarea dansului se vor reduce. Este i m p o r t a n t să muncesc acum cât m a i m u l t posibil ca să mă asigur că avem suficienţi bani economisiţi. îşi termină ceaiul. - A c u m trebuie să mă grăbesc, spuse ea, punându-şi pelerina. N u trebuie să întârzii în p r i m a mea seară de la Almack. - Succes, spuse bunica. Te rog să ai grijă când te întorci acasă. - V o i avea, zise ea. H a r r y se u i t a în silă pe fereastră în t i m p ce verişoarele sale vorbeau încet. întotdeauna detestase patroanele snoabe şi lucră­ t u r i l e lor. - A i o trăsură elegantă, Harry, spuse doamna Norcliffe. E perfectă p e n t r u u n duce. îşi dorea ca ea să n u facă atâta caz de t i t l u l său. El n u ţinea decât la amintirile minunate d i n t i m p u l verilor pe care le petrecea împre­ ună cu Colin şi cu unchiul Hugh. Acesta îi învăţase cum să aibă grijă de cai şi de porci. N u va uita niciodată verile acelea în care a pescuit, a călărit şi a exersat tragerea cu arcul. La naiba, ar da orice p e n t r u încă o vară cu unchiul Hugh. Vocea M i n e i îi întrerupse visarea: - îţi mulţumim că ne-ai luat cu noua ta trăsură. - Cu plăcere. Era ataşat de verişoarele l u i . Erau fete dulci, care toleraseră meto­ dele tiranice ale mamei sale m u l t m a i bine decât o făcuse el. Helena şi Amelia se uitară una la alta şi apoi spre Harry. - Ştii că eşti partida sezonului, n u - i aşa? întrebă Amelia. H a r r y se încruntă. -Ce? M i n a râse. - Ţ i - a m spus că n u ştie nimic, Amelia. - E i bine, este de aşteptat, acum că a moştenit ducatul, spuse doamna Norcliffe. Te v o i ajuta să-ţi găseşti o mireasă, Harry. El îşi m i j i privirea. 100

TtorinţeCe unui duce - Când v o i fi pregătit, îmi v o i găsi singur mireasa. -Ştiam că vei spune asta, zise doamna Norcliffe. Vei ajunge ca unchiul tău burlac, Dumnezeu să-1 odihnească, dacă n u insist eu. - î n p r i m u l rând, sunt mândru să calc pe urmele unchiului Hugh. în al doilea rând, n u m a i insista. Doamna Norcliffe îşi ridică monoclul. -Căsătoria este responsabilitatea ta, şi n u - m i vorbi pe t o n u l ăsta. - G a t a , rosti H a r r y răspicat. Verişoarele sale tăcură. Singurul sunet care se auzi t i m p de câteva minute f u t r o p o t u l copitelor şi zgomotul hamurilor. - E i bine, spuse doamna Norcliffe, eu doar încerc să-ţi dau u n sfat. - Nici nu-1 vreau şi nici n u am nevoie de el. Vorbise cu asprime, dar ştia d i n experienţă că era singura modalitate de a o ţine în frâu pe mama l u i . Trăsura merse câţiva m e t r i în faţă şi se opri. H a r r y se încruntă. Deşi se aştepta să stea la o coadă lungă, trăsurile d i n faţă n u păreau să se mişte. Se uită pe fereastră şi f u u i m i t să vadă o mulţime de gură cască uitându-se la nobilime în t i m p ce aceştia i n t r a u în clădire. - C e v a este în neregulă, spuse H a r r y . Mă duc să văd ce se întâmplă. - H a r r y , aşteaptă, spuse doamna Norcliffe. - M ă v o i întoarce. Staţi acolo, zise el coborând. în t i m p ce mergea înainte îi stătu răsuflarea. Spre uimirea l u i , zeci de vânzători ambulanţi vindeau mere coapte, cireşe şi plăcinte lângă clădire. U n bărbat aşezase m a i multe sticle pe u n b u t o i . H a r r y îl văzu pe Pembroke şi îl salută. - Ce naiba înseamnă toate astea? Pembroke ridică d i n umeri. - E s t e destul de multă agitaţie. Vezi vânzătorul acela ambulant? Umple sticluţe. -Glumeşti, spuse Harry. Diavolul! N o r t h c o t t va profita de ocazie. - P r o b a b i l că e o poşircă, spuse Pembroke. - N o r t h c o t t va regreta mâine. - C e i m a i mulţi dintre n o i regretă a doua zi, spuse Pembroke. Eu merg înăuntru. V i i şi tu? El clătină d i n cap.

Vicfzy TtreiţiriQ - N u , am promis că îmi v o i conduce familia după ce se rezolvă problema. Pembroke ridică d i n umeri. - A i putea să-ţi aduci şi familia aici. N u cred că petrecerea asta de stradă se va termina curând. Pembroke dispăru p r i n t r e m e m b r i i elitei societăţii şi se strecură spre intrare. Câteva minute m a i târziu, Castelle ieşi cu greu d i n clădire. - La naiba, trebuie să beau ceva. - A i grijă, am auzit că e o poşircă, spuse Harry. Castelle scoase o sticluţă. - M i - a m adus propria băutură. Vrei o gură de întremare? - N u , mulţumesc. Sunt surprins că eşti aici. -Rudele mele de sex f e m i n i n au insistat. Va fi ultima dată, m o r ­ măi Castelle şi plecă m a i departe. U n bărbat zdrenţuros începuse să cânte o melodie la vioară. M a i multe femei şi m a i mulţi bărbaţi începură să danseze pe stradă. Râsetele lor zgomotoase răsunau peste t o t . Cineva îl bătu pe H a r r y pe umăr. Se întoarse şi îl văzu pe Colin împreună cu soţia l u i , Angeline. - Mă bucur să vă văd, spuse Harry. Locul ăsta s-a transformat într-un circ. Colin se încruntă. - Uită-te la oamenii care se holbează la noi. Mă simt ca u n u l d i n ­ tre animalele de la Menajeria Regală. Angeline se uită la soţul ei şi spuse: - A t u n c i , dă-i d r u m u l , mârâie. El îi şopti ceva la ureche şi o făcu să râdă. - L-ai văzut pe Bellingham? întrebă Harry. - N u , dar se poate să fi ajuns deja. E imposibil să-ţi dai seama în aglomeraţia asta. - Mama şi verişoarele mele sunt blocate în trăsură la câteva străzi de aici, spuse Harry. N-am m a i văzut niciodată aşa ceva. Buzele l u i Angeline tresăriră a zâmbet. - Dacă zvonurile sunt corecte, patroanele au pregătit ceva special în seara asta. Bârfele au apărut în ziarele de scandal. H a r r y încuviinţă d i n cap. - A ş a am auzit şi eu de la Bell m a i devreme. M a i bine mă duc să-mi aduc familia.

102

TtorinţeCe unui duce - Ne vedem înăuntru, spuse Colin după care o conduse pe Ange­ line spre uşi. La fel ca orice alt gentleman obligat să participe în seara asta la Almack, Harry p u r t a pantalonii negri până la genunchi obligatorii. Băuse două pahare de coniac m a i devreme, dar d i n păcate n u se ame­ ţise nici măcar puţin. Patroanele n u acceptau băuturile alcoolice, dar mulţi d o m n i se clătinau pe trepte, aceasta fiind dovada că îşi îneca­ seră amarul în avans. Nasul şi obrajii l u i H a r r y se răciră până când ajunse la trăsură. îşi ajută verişoarele să coboare şi îi oferi braţul mamei sale. - Există atât de m u l t entuziasm în seara asta, spuse doamna Nor­ cliffe. îndrăznesc să spun că se va vorbi multe secole despre asta. Cuvintele ei îl făcură să fie şi m a i suspicios. Ştia că mama l u i era oarecum implicată, dar nici măcar ea n u putea stârni această mulţi­ me de una singură. Toate patroanele trebuie să fi fost amestecate în acest complot. - Eşti neobişnuit de tăcut, spuse doamna Norcliffe. N u aştepţi cu nerăbdare seara? - N u am cuvinte p e n t r u ceea ce simt. Şi nici n u avea de gând să-şi mărturisească sentimentele în prezenţa mamei l u i . Odată ce îşi va conduce m e m b r i i familiei înăuntru, se va îndrepta direct spre sala de jocuri şi nu-şi va scoate capul de acolo până când n u va bate miezul nopţii. După ce intră, doamna Norcliffe îşi ocupă locul pe p o d i u m îm­ preună cu celelalte patroane. Orchestra stătea pregătită deasupra, într-un balcon. Clubul Almack era u n loc enorm. Se zicea că sala de bal avea peste treizeci de m e t r i lungime, iar el credea asta. Existau coloane aurite, oglinzi şi chiar şi i l u m i n a t cu gaz. Numărul de i n ­ vitaţi se mărea în t i m p ce d o m n u l Wilson, maestrul de ceremonii, stătea lângă uşă să întâmpine pe toată lumea. Harry intenţiona să se ducă direct în sala de jocuri, dar M i n a îşi strecură mâna pe după braţul său. - Stai! M a m a are o surpriză. Orchestra cântă o piesă introductivă scurtă. Vocile d i n sala de bal uriaşă amuţiră treptat. Lady Jersey făcu u n pas în faţă. - V ă rog să-i urăm b u n venit celei m a i n o i şi m a i stimate patroane ale noastre, doamna Norcliffe.

103

Vicky Ttreifing Răsunară aplauze. H a r r y observă roşeaţa strălucitoare de pe faţa mamei sale. Era încântată de noul său rol. Doamna Norcliffe îşi împreună mâinile şi se adresă mulţimii: - Doamnelor şi domnilor, în seara asta vă v o m prezenta ceva n o u la Almack. Lui Harry i se ridică părul pe ceafă. Ce avea de gând să scoată mama l u i d i n mânecă? - A v e m u n program nou, continuă doamna Norcliffe. Eu şi cele­ lalte patroane vă urăm b u n venit la p r i m u l concurs anual de dans de la Almack. Sute de invitaţi scoaseră sunete de mirare. O femeie tânără i z ­ bucni în lacrimi şi trebui să fie condusă pe u n scaun unde mama ei îi trecu săruri mirositoare pe sub nas. Lângă Harry veniră Bellingham şi m i n i o n a l u i soţie. - Oare mama ta a tras o duşcă d i n sticla de sherry? întrebă Bell. Lady Bellingham se încruntă la soţul ei. - Sunt sigură că există u n m o t i v perfect legitim. H a r r y suspină. - A r trebui să-i p u n capăt. - N u , n u v e i face decât să înrăutăţeşti situaţia, spuse Lady Bellingham. H a r r y dădu d i n cap. - Cât de rău poate fi? Orchestra cântă încă o dată o piesă introductivă scurtă, iar m u l ­ ţimea tăcu. - V ă mulţumesc, spuse doamna Norcliffe. Acum, d o m n u l Wilson, maestrul n o s t r u de ceremonii, va anunţa dansurile. Domnilor, ca de obicei, veţi cere unei doamne să danseze, dar spre deosebire de vechile reguli veţi fi parteneri de dans exclusiv cu acea doamnă în această seară. Vocile răsunară. M a i multe doamne respectabile clătinau d i n cap părând foarte surprinse. - Domnilor, alegeţi-vă bine partenerele, spuse doamna Norcliffe, deoarece veţi concura cu alte perechi. în fiecare săptămână, d o m n i i vor alege o r i aceeaşi parteneră, o r i una nouă. Patroanele vor juriza şi vor puncta dansatorii pe o scară de la u n u la zece. Cei care dansează cu eleganţă şi graţie vor câştiga privilegiul de a concura d i n n o u săp­ tămâna viitoare. După opt săptămâni, v o m socoti toate punctajele.

104

T)orinţeCe unui duce -—• Harry se gândi că poate Bellingham avea dreptate în privinţa mamei l u i şi a sticlei de sherry. Lady Castlereach făcu u n pas în faţă şi îşi ridică mâna. Când m u r ­ m u r u l vocilor încetară treptat, ea spuse: - T o a t e patroanele vor juriza perechile în funcţie de abilităţile lor de dans. în fiecare săptămână, perechile câştigătoare vor avansa la nivelul următor. Aveţi grijă să păşiţi cu graţie, domnilor şi doamne­ lor! La sfârşitul competiţiei, v o m acorda u n premiu de... cinci sute de lire celei mai bune perechi. Mulţimea izbucni şi vocile răsunară cu entuziasm. H a r r y se întoarse spre Lady Bellingham. - Ştiţi ce a determinat această turnură a evenimentelor? - Frecvenţa la clubul Almack a scăzut dramatic anul trecut, spuse Lady Bellingham. Sau m a i degrabă prezenţa domnilor. Când aţi par­ ticipat ultima dată? El se încruntă. - A c u m m a i m u l t de trei ani. Lady Bellingham se aplecă m a i aproape. - A m auzit că patroanele deveniseră disperate. Se pare că d o m n i i noştri preferă m a i degrabă să meargă la cluburi decât la Almack. Bell părea u i m i t . - A ş a că au venit cu u n stimulent p e n t r u a asigura participarea domnilor? Ea încuviinţă. - Eu aşa înţeleg. Bătrânul Lord Houghton, care avea cel puţin optzeci de ani, îna­ inta încet, sprijinindu-se m a i m u l t în baston. - Primesc şi fata după aceea? întrebă el cu o voce încordată. H a r r y îşi duse p u m n u l la gură, dar u m e r i i l u i se cutremurau de râs. - Oh, Doamne, spuse Lady Bellingham. Lady Cowper se ridică. - Lord Houghton, n u puteţi dansa în baston. El ridică bastonul deasupra capului şi mişcă picioarele. - A s t a se pune? Tânărul moştenitor al l u i Houghton îl recupera şi îl conduse către u n scaun. - D o m n u l e Wilson, spuse doamna Norcliffe, doriţi să anunţaţi p r i m u l dans?

105

Vicky Ttreifing orinteCe unui duce

- Presupun că încerc să te previn să n u te îndrăgosteşti. N u vreau decât să te protejez. -Ştiu. Harry n u era niciodată departe d i n gândurile ei. Când o săruta, ea se simţea entuziasmată şi apreciată, dar ştia că va suferi teribil când el va pleca d i n Londra în acea vară. Bunica îi mângâie mâna. - E ş t i o tânără sensibilă. Ştiu că vei acţiona într-o manieră responsabilă. Lucy acţionase deja iresponsabil, dar n u va regreta niciodată să­ ruturile şi atingerile sale păcătoase. - A c u m mă t e m că ţi-am u m b r i t ziua, spuse bunica. N u am i n t e n ­ ţionat să fac asta. Trebuie să te bucuri de ziua de azi. Sper că porţi perlele mamei tale, spuse bunica. Lucy se concentra să-şi păstreze vocea neschimbată. - Rochia e destul de încărcată pentru o petrecere de după-amiază. N u - i spusese niciodată bunicii sale că dusese la amanet colierul de perle. Poate că ar f i trebuit să-i mărturisească acest lucru, dar n u voia să-şi întristeze bunica. Poate că fusese greşit d i n partea ei, dar ce putea fi greşit în faptul că încerca să evite să rănească pe cineva în m o d inutil? N u s-ar f i schimbat nimic dacă îi spunea. Se auziră paşi pe scările de afară. - Cred că a venit Granfield, spuse bunica. Lucy deschise uşa, şi iată că el stătea acolo având în mână u n trandafir roşu. - Pentru tine, spuse el. Ea mirosi p a r f u m u l trandafirului. - Este superb. El făcu o plecăciune peste mâna ei. - Ş i t u la fel. Bunica se ridică. - Ei bine, Granfield, ţi-o încredinţez pe nepoata mea spre protec­ ţie. Să ai mare grijă de ea! - Bunico, n u ai de ce să-ţi faci griji! Ochii albaştri ai l u i Harry se aprinseră când întâlni privirea l u i Lucy. - V o i avea grijă de ea, doamnă Longmore. - î n regulă, spuse bunica, apoi îşi duse ceaşca pe bufet. 209

Vicky 'Dreiting După ce plecă ea, H a r r y scoase u n săculeţ albastru-închis d i n ca­ tifea şi i-1 întinse l u i Lucy. Ea îngheţă imediat ţinând săculeţul în mână. îşi ţinu răsuflarea când îl deschise. A p o i suspină. - Perlele mamei mele, şopti ea. A p o i izbucni în lacrimi. - N u am fost foarte sigur dacă erau acestea, spuse el cu o voce joasă. - Le recunosc după i n i m a de argint de pe lănţişor. Tremura uşor. -Slavă D o m n u l u i p e n t r u acest lănţişor. Aproape că ieşisem d i n magazinul de amanet, dar cămătarul mi-a atras atenţia asupra i n i m i i d i n argint. M i - a spus că şi-a adus aminte de tine datorită ei. Aşa că am decis să risc. Pieptul ei tremura de suspine. - Sunt ale mamei. N u - m i vine să cred că le-ai găsit. - A trebuit să încerc, spuse el. Te rog, n u plânge! în acel moment, Lucy se îndrăgosti de el definitiv şi irevocabil. - îţi m-mulţumesc. El îi întinse batista şi ea îşi şterse ochii. - Bunica n u ştie despre perle, şopti ea. H a r r y se aplecă şi o sărută pe obraz, -înţeleg. A p o i îşi puse batista deoparte. -Acesta este cel m a i frumos cadou pe care l-am p r i m i t vreodată, spuse ea. Când el îi puse perlele în j u r u l gâtului, ea le atinse, nevenindu-i încă să creadă că el le găsise. Pe podea se auzi bastonul bunicii. - S ă aveţi o după-amiază plăcută la petrecere. - Mulţumim, doamnă Longmore, spuse Harry. Lucy îl apucă de braţ când acesta i-1 întinse. Ceva d i n i n t e r i o r u l ei tremura întruna, iar ea ştia că era inima. Când Lucy se uită pe stradă, se încruntă. - M a i este o trăsură. - Da, spuse el. Te t r i m i t împreună cu Bellingham şi cu soţia l u i , Laura - Lady Bellingham - ca să fim cuviincioşi. Oricum, v o m pleca devreme de la petrecerea de astăzi şi v o m folosi trăsura mea. El o conduse către cealaltă trăsură. Lordul Bellingham şi soţia l u i coborâră, iar Harry făcu prezentările. Lordul Bellingham făcu o plecăciune: - Domnişoară Longmore, doreşti să v i i împreună cu soţia mea şi cu mine? 210

-—

(DorinţeCe unui duce

- Da, vă mulţumesc. Bell îi făcu cu ochiul l u i Harry. - O să avem grijă de ea, bătrâne! Harry îşi ridică bărbia. - Mulţumesc, Bell. Harry ajunse p r i m u l , aşa că aşteptă în trăsură până sosi şi cea a lui Bellingham. -Iată că aţi sosit, spuse H a r r y când Bell le ajută pe doamne să coboare. Harry îi oferi braţul l u i Lucy şi îi conduse către casă. Se aplecă şi şopti: - V o i f i cel m a i invidiat bărbat de la petrecere astăzi. Ea credea altceva, dar expresia d i n ochii l u i albaştri îi tăie respiraţia. -Arăţi splendid, spuse el. - O rochie frumoasă şi o bonetă drăguţă fac toată diferenţa. - Nici o rochie sau o bonetă n u ar putea vreodată să-ţi eclipseze frumuseţea naturală. - Bine, dacă spui t u . Presupun că ar f i nesăbuit d i n partea mea să te contrazic. -Vorbesc serios, spuse el. Lucy se gândi să-1 ia puţin în râs. - Mă aflu sub efectul farmecelor tale. - Da? A r f i bine să mă gândesc la n o i modalităţi de amăgire. Ea îl p r i v i cu coada ochiului. - Cred că farmecul îţi curge p r i n vene. -Poate că te-aş putea fermeca p e n t r u u n sărut m a i târziu? şopti el. - Poate, dacă vei f i cuminte, răspunse ea. - Oh, acum mi-ai lansat o provocare. Când intrară în foaier, Lucy se gândi că cea m a i mare provocare de astăzi va fi mama l u i Harry. Bănuia că intenţiile doamnei Norcliffe erau de a se asigura că ea va fi pusă la punct. Cu siguranţă că n u avea să fie p r i m a dată, dar Lucy dorea să se comporte cât de cordial posi­ b i l , indiferent de ceea ce spunea mama l u i . Exista o parte d i n ea care spera ca doamna Norcliffe să o ignore, dar o altă parte dorea să o impresioneze pe mama l u i . Era o dorinţă copilărească. Se îndoia că doamna Norcliffe îşi va da măcar seama 211

Vicky TtreiCing că ea se afla acolo. Până la urmă, n u cu m u l t t i m p în urmă p r e t i n sese că o uitase. Indiferent de ceea ce se întâmpla, trebuia să rămână linişti­ tă de dragul l u i Harry. El îşi dorise ca ea să participe la petrecere cu el, iar ea era onorată. T i m p de mulţi a n i îşi va a m i n t i de această rochie frumoasă, de perlele mamei ei şi de bărbatul galant care îi furase inima. - N o i ne îndreptăm către grădină, spuse Bell, şi o conduse pe Lady Bellingham afară. Se auziră paşi pe scări, iar Harry se opri. - M i n a , se află cineva pe afară? - Deja s-a adunat destulă lume. Mătuşa este în extaz. Domnişoară Longmore, mă bucur că ai venit! Rochia ta este minunată. Harry, i n ­ tenţionez să ţi-o fur. M a i târziu o poţi duce să vadă peştişorii aurii. - M i n a , am venit cu ea la cererea mamei mele. - Ştiu. A c u m du-te să-ţi găseşti prietenii! N u am nici o îndoială că fumează ţigări de foi şi beau d i n sticluţele lor. Să n u crezi că n u ştiu ce se întâmplă pe la spatele mătuşii. El îi făcu cu ochiul. - Dar t u n u ne-ai pârî niciodată. - Eu n u v o i strica distracţia bărbaţilor, dar ţie îţi va părea rău dacă mătuşa va simţi miros de băutură în respiraţia ta. - V o i păstra distanţa faţă de ea, spuse H a r r y râzând. Lucy observă amuzamentul d i n ochii l u i şi n u se p u t u abţine să n u zâmbească. M i n a o luă de braţ. - V ă că ţi-ai adus umbrela. Vom f i ferite de p i s t r u i . A c u m vino cu mine! Vreau să te prezint tuturor. Când păşiră în grădini, aerul era parfumat de mirosul trandafiri­ lor. Era evident că Harry culesese trandafirul pe care i-1 adusese d i n grădina mamei sale. - Este foarte frumos aici. - Mătuşa iubeşte trandafirii. Ţi-a spus H a r r y că numele meu de botez este Melinda? M - a m gândit că poate te-ar interesa, d i n m o ­ ment ce toată lumea este surprinsă de porecla mea. - Este u n nume neobişnuit, spuse Lucy. - Numele mamei era t o t Melinda, şi surorile mele se necăjeau când îl auzeau. A fost ideea l u i H a r r y să m i se spună M i n a . Eu şi surorile 212

'DorinţeCe unui duce -— mele eram foarte mici când ne-au m u r i t părinţii într-un accident. Mătuşa ne-a tratat ca pe propriile fiice. Lucy făcu ochii m a r i . - A m înţeles că locuieşti cu bunica ta, spuse Mina. - Da, sunt norocoasă să o am. M i n a o studie t i m p de o clipă, dându-i impresia l u i Lucy că era o tânără m a i înţeleaptă decât îi arăta vârsta. -Aşadar te-ai descurcat singură în lume predând dansul. - N u am doar o slujbă, dar dansul este foarte i m p o r t a n t p e n t r u mine. Sper ca într-o zi să am p r o p r i u l meu studio. - Eşti ambiţioasă, spuse M i n a . - Da, dar fac ceea ce trebuie, răspunse Lucy. - Se presupune că aparţinem sexului slab, dar puterea noastră stă în abilitatea de a găsi căi în j u r u l limitelor pe care le-a impus societa­ tea p e n t r u noi. - B i n e zis, confirmă Lucy. Crezuse mereu că femeile aristocrate îşi trăiau viaţa în confort şi fără griji, dar cuvintele M i n e i îi amintiră că toate femeile treceau p r i n încercări şi necazuri. Intrară în cort, şi M i n a o conduse spre spate. Lucy o observă pe doamna Norcliffe, care vorbea cu m a i multe doamne. în t i m p ce se apropiau, Lucy bănuia că mama l u i H a r r y o văzuse, dar doamna Norcliffe părea hotărâtă să-i ignore prezenţa. Trei tinere trecură pe lângă ele şi îi aruncară l u i Lucy o privire dis­ preţuitoare. Pentru o clipă, Lucy se întrebă dacă făcuse ceva greşit, până când o luă M i n a de braţ. - N u le băga în seamă pe cele trei. Sunt geloase pe tine. - Cum aşa? Nici măcar n u mă cunosc. - A u fost prezente când ai avut p r i m a lecţie de dans în salonul mătuşii. Te-au văzut dansând cu Harry. Toate fetele singure l-au luat în vizor, dar pe el îl enervează atenţia lor. N u - i plac fetele care vor­ besc peltic doar p e n t r u că aşa este la modă. Lucy n u auzise niciodată ceva m a i caraghios. - A , uite-o pe mătuşa, spuse M i n a . Să mergem la ea? - Mătuşa ta este prinsă într-o conversaţie în acest m o m e n t . Poate ne putem plimba p r i n grădină, spuse Lucy. - Dar Harry se va supăra. Ştiu că îşi doreşte să-ţi arate peştii. Vrei să luăm u n pahar cu limonada? 213

Vicfzy TtreiCing Lucy încuviinţă. Cu siguranţă că nu-şi dorea să stea pe acolo să aştepte să o vadă doamna Norcliffe. Găsiră scaune libere într-o zonă ferită de briză şi se aşezară să bea limonada. U n valet se opri în faţa lor cu mici prăjituri glazurate, dar Lucy refuză. A r fi fost în stare să scape ceva pe rochie. Câteva momente m a i târziu, l i se alăturară Helena şi Amelia. - A i o rochie drăguţă, spuse Amelia. Unde ai făcut-o? - La u n magazin de pe Bond Street, spuse Lucy. - Oh, atunci trebuie să fie la Madame Delanger, spuse Helena. A m cumpărat şi n o i de acolo recent. Lucy n u spuse nimic. Cele trei surori ar fi fost şocate să afle că ea cususe şi spălase podelele magazinului cu câteva săptămâni în urmă. - A , uite că vine mătuşa, spuse M i n a . Când sosi doamna Norcliffe, se încruntă către M i n a . - T e - a m văzut m a i devreme, dar ai dispărut. - E r a i foarte prinsă, mătuşă. îţi aminteşti de domnişoara Longmore. -Bineînţeles că da. Eu am invitat-o. Doamna Norcliffe îşi întoar­ se atenţia către Lucy. Arăţi foarte bine în această rochie. Lucy se ridică şi făcu o reverenţă. - V ă mulţumesc. - Mătuşă, şi-a făcut rochia la magazinul pe care l-am descoperit pe Bond Street. Acela care ţi-a plăcut atât de m u l t . U n valet aduse u n scaun p e n t r u doamna Norcliffe, dar ea îl refuză. - Domnişoară Longmore, vrei să te p l i m b i cu mine? întrebă ea. - Da, vă mulţumesc. Lucy îşi deschise umbrela şi începu să meargă lângă ea. Doam­ na Norcliffe mergea într-un r i t m domol şi dădea d i n cap către cei­ lalţi invitaţi care treceau pe lângă ele. Lucy se întrebă dacă doamna Norcliffe va dezvălui de ce o invitase să se plimbe împreună. Fiind neliniştită d i n cauza tăcerii, Lucy spuse: - E s t e o zi frumoasă. îmi imaginez că sunteţi bucuroasă că vremea a ţinut cu dumneavoastră. -întotdeauna planific alternative. Dacă se întâmpla să plouă, eram pregătită să ţin evenimentul în interior. - Foarte înţelept, spuse Lucy. îşi reaminti să-şi acorde t i m p u l ne­ cesar să gândească înainte să răspundă. 214

TtorinţeCe unui duce - T u ai familie? întrebă doamna Norcliffe. - Doar pe bunica mea. Doamna Norcliffe îşi ţuguie buzele. - N u m a i ai pe n i m e n i în familie? Lucy n u voia să-1 menţioneze pe contele de Wargrove. - Sunt doar eu şi bunica mea. Doamna Norcliffe îşi încruntă sprâncenele. - A s t a înseamnă că n u ai o viaţă prea uşoară. - încerc să mă descurc cât m a i bine şi mă consider norocoasă că o am pe bunica. - D i n m o m e n t ce predai dansul, presupun că n u ai moştenit o avere. Lucy zâmbi uşor. - N u , n u am moştenit. -Iartă-mă, dar cu siguranţă că lecţiile de dans n u sunt plătite prea bine. Ea n u simţi nici o obligaţie să explice. - S u n t norocoasă că îmi place ceea ce fac. - Se vede că ştii să vorbeşti şi să te comporţi. Lady Jersey a fost impresionată de abilităţile tale de dans. - O v o i lua ca pe u n compliment, spuse Lucy. - Bunica ta n u a venit cu tine. - N u , n u a p u t u t să participe. Lucy se gândi că n u era necesar să menţioneze afecţiunea bunicii sale. Doamna Norcliffe o p r i v i cu o expresie vicleană, -înţeleg că eşti ambiţioasă. „Nu şi în ceea ce îl priveşte pe fiul tău, dacă la asta te referi." - Sunt m a i m u l t decât bucuroasă să-i ajut pe cei care doresc să-şi îmbunătăţească abilităţile de dans. Doamna Norcliffe p u f n i . - Este u n m o d drăguţ de a spune că intenţionezi să faci o afacere d i n asta. Lucy îi întâlni privirea. - S p e r ca într-o zi să-mi deschid p r o p r i u l studio de dans. Aproape că se aştepta ca doamna Norcliffe să reacţioneze cu oroare. - î ţ i admir onestitatea. Doamna Norcliffe îşi agită evantaiul. Cum l-ai cunoscut pe fiul meu? Cu siguranţă că n u avea să recunoască faptul că scosese cuţitul în faţa l u i . 215

Vicky (Dreifing - Ne-am cunoscut în parc. Câinele său scăpase d i n lesă şi a decis să se împrietenească cu mine. Ea îşi arcui sprâncenele subţiri. - Fiul meu sau câinele? Lucy îşi acoperi râsul. - V ă rog să mă scuzaţi. - N u e nevoie să te scuzi. - A c u m înţeleg de la cine are simţul u m o r u l u i . „Şi ochii albaştri." - E s t e u n ştrengar. întotdeauna a fost, spuse doamna Norcliffe. Unchiul său îl încuraja să facă năzbâtii, dar a fost u n model b u n pen­ t r u Harry după ce a m u r i t soţul meu. - T r e b u i e să fi fost greu p e n t r u dumneavoastră. Ea oftă. - N u m u l t după aceea, sora mea şi soţul ei au pierit într-un acci­ dent de trăsură. Trebuia să am grijă de trei fetiţe. N u am avut t i m p să cad în melancolie, dar le iubesc. Sunt ca fetele mele. Şi fiul meu este de asemenea ataşat de ele. Lucy era surprinsă să o găsească pe doamna Norcliffe m u l t m a i amabilă decât se aşteptase. - îmi imaginez că fetele vă adoră, spuse Lucy. - N e înţelegem bine. A i văzut grădina de trandafiri? întrebă doamna Norcliffe. Pentru o clipă, Lucy fusese surprinsă cu garda jos d i n cauza schimbării subiectului. - Doar puţin. - A m să-ţi fac u n tur. - V ă mulţumesc. Aş fi încântată. Curiozitatea ei spori. Se întrebă încă o dată de ce o invitase doam­ na Norcliffe la micul dejun veneţian. Lucy bănuia că avea u n m o t i v p e n t r u care o conducea într-un loc retras, dar n u avea nici o idee la ce să se aştepte. Fără îndoială că doamna Norcliffe îi va dezvălui m o t i ­ v u l destul de curând. Si având în vedere antecedentele ei cu doamna y

Norcliffe, Lucy intenţiona să păstreze garda sus. Când intrară în grădină, Lucy văzu m a i multe tufe de trandafiri de toate culorile, inclusiv roz, albi şi roşii. Atinse uşor petala delicată a u n u i trandafir roşu. - A c e s t soi special se numeşte trandafir de catifea, spuse doamna Norcliffe. - M i r o a s e foarte frumos. 216

'DorinţeCe unui duce -încerci să te faci plăcută, domnişoară Longmore? Inima l u i Lucy începu să bată foarte tare încercând să caute u n răspuns, dar desigur ea dădu răspunsul cel m a i sigur: - Sper să mă fac plăcută când predau dansul. Pe buzele doamnei Norcliffe apăru u n zâmbet ironic. - U n răspuns atent. - Sunt o persoană atentă. „Mincinoaso! Dacă ai fi fost atentă, n-ai fi făcut niciodată cunoştinţă sau n u te-ai f i sărutat cu fiul ei." Doamna Norcliffe rupse u n fir de trandafir. - Dacă t o t îţi place parfumul, cred că pe acesta îl vei găsi foarte neobişnuit. Lucy îşi duse trandafirul la nas. - Miroase a scorţişoară, spuse ea cu mirare. - N u vei fi surprinsă să afli că se numeşte scorţişoara timpurie. - Bănuiesc că petreceţi m u l t t i m p în grădină. - N u atât de m u l t cât aş dori. în p l i n sezon, este nebunie. Conti­ nuă să se plimbe printre tufe şi mai luă u n u l . Acesta este cunoscut ca trandafirul v i r g i n . Lucy se înroşi la faţă şi desigur că se simţi ridicol. Doamna Nor­ cliffe părea amuzată. - Se numeşte aşa p e n t r u că n u are spini deloc. - Ce convenabil, spuse Lucy. Probabil că acesta fusese cel mai stu­ pid comentariu pe care îl făcuse vreodată. Până acum, doamna Norcliffe fusese amabilă, dar Lucy ştia că plutea ceva în aer. Era clar că doamna avea u n m o t i v p e n t r u care o îndepărtase de ceilalţi invitaţi. Cel m a i probabil, făcuse asta p e n t r u că n u dorea ca altcineva, poate fiul ei, să audă ce spune. Doamna Norcliffe o conduse către o bancă de lemn. - P r o b a b i l că vei considera că întrebarea mea este nepotrivită, doar pot să te întreb cum îşi poate permite o profesoară de dans o rochie de la o croitoreasă scumpă de pe Bond Street? Lucy bănuia că doamna Norcliffe credea că fiul ei îi cumpărase rochia. - La u n m o m e n t dat am lucrat la magazinul l u i Madame Delan­ ger. Aceasta a fost o rochie abandonată pe care croitoresele ei au fă­ cut-o p e n t r u mine. Doamna Norcliffe îşi ridică sprâncenele. - Cât de generoasă este fosta ta patroană. Lucy zâmbi uşor.

Vicky (Dreifing - Cred că spera ca lumea să întrebe de magazinul ei. - O tactică subtilă şi u n avantaj şi p e n t r u tine, de asemenea. Făcu o pauză şi adăugă: Perlele tale arată bine cu rochia. Era clar că voia să întrebe cum de şi le permitea. - A u aparţinut mamei mele. Desigur că n u avea să dezvăluie că le recuperase Harry de la cămătar. - D i n m o m e n t ce ai lucrat p e n t r u Madame Delanger, presupun că te pricepi să coşi, spuse doamna Norcliffe. La fel ca toate fetele, ea învăţase să coasă, să cârpească şi să brodeze. - M ă descurc la u n nivel mediu să lucrez cu acul, dar pasiunea mea este dansul. - Poate că şi rochiile drăguţe sunt. Putea să răspundă cinstit; până la urmă, n u păcălea pe n i m e n i , mai ales pe doamna Norcliffe. - N - a m avut niciodată o rochie atât de frumoasă şi nici n u mă aştept să am prea curând. - Iţi vine foarte bine, spuse doamna Norcliffe. - Mă îndoiesc că voi m a i avea vreo ocazie unde să o port. - Eşti pesimistă d i n fire? întrebă doamna Norcliffe. - Sunt practică. Dacă se va găsi în situaţia să n u aibă bani - şi se întâmplase asta n u o singură dată - , probabil că va fi nevoită să vândă rochia. Dar n u putea lăsa ca astfel de gânduri să o distragă. -Domnişoară Longmore, manierele tale sunt rafinate. Tatăl tre­ buie să fi fost u n gentleman. - N u a deţinut nici o proprietate. Desigur, n u pomeni despre obiceiul oribil al tatălui ei de a bea. - A t u n c i înseamnă că mama ta a fost cea care te-a influenţat. Ce e cu familia ei? Lucy n u avea nici o intenţie să-1 menţioneze pe contele de Wargrove. - M a m a mea a fost îndepărtată de f a m i l i a ei înainte să mă nasc eu. -îndepărtată? întrebă doamna Norcliffe. - Mama mea a fugit, spuse ea. - O h , Doamne, spuse doamna Norcliffe. Prea multe fete cred că este romantic până când descoperă că n u au nici o zestre. Ei bine, lipsa familiei tale este regretabilă, spuse ea. Cu toate acestea, t u eşti 218

TtorinteCe unui duce y

de apreciat p e n t r u faptul că ai grijă de bunica ta. Acum, mi-aş dori să v i i să predai dansul marţi dimineaţă la mine în salon. Mă pot baza pe tine? Inima l u i Lucy tresaltă. -Apreciez această oportunitate. - Sunt hotărâtă să-i văd pe M i n a şi pe Everleigh câştigând concur­ sul de dans dacă este posibil. A m auzit d i n sursele mele că d o m n u l Fitzhugh şi domnişoara Fothergill repetă în fiecare zi. Domnişoara în cauză este încântătoare, dar Fitzhugh este u n l i b e r t i n cunoscut. Sunt îngrozită că Lord şi Lady Tatten-Brown le p e r m i t fiicei lor să se apropie de acest bărbat. Lucy rămase tăcută, deşi într-un fel era amuzată de părerile doamnei Norcliffe. - Există anumite dansuri la care vă gândiţi? - Da, spuse ea. Printre primele dansuri va fi alemanda . Presupun 1

că eşti familiarizată cu el. - D a , îl ştiu bine. - Pari să fii o fată deşteaptă. Doamna Norcliffe se juca cu tranda­ firul virgin. Aşa cum presupun că ai ghicit, te-am adus în grădină ca să p u t e m vorbi în privat. Deşi ştia că u r m a să vină acest moment, inima l u i Lucy începu să bată foarte tare. - A i o relaţie de prietenie cu fiul meu. I se uscă gura. - N u ne cunoaştem de m u l t t i m p . -înţeleg. Există o tânără pe care o am în vedere p e n t r u fiul meu. Cred că îţi aminteşti de domnişoara Hortense Osterham. Lucy se luptă să-şi păstreze expresia neutră, dar veştile o tulburară. - Da, desigur. Doamna Norcliffe o p r i v i cu atenţie. - D i n nefericire, speranţele mele în direcţia aceea n u au dat roade. Bineînţeles că am fost dezamăgită. Educaţia şi înzestrările domnişoarei Osterham sunt excelente. Fiul m e u însă are propriile sale idei. 1

Vechi dans de origine populară germană (n.tr.)

219

Vicky TtreiCing Lucy se simţea ca şi cum evitase să fie strivită de copite, iar inima ei bătea în continuare prea repede. N u ar fi trebuit să lase garda jos în faţa mamei l u i viclene. Doamna Norcliffe o p r i v i cu u n zâmbet dur. - Fiul meu este considerat a fi cel m a i eligibil burlac d i n Londra. A m toate speranţele că se va căsători bine - poate înainte de înche­ ierea sezonului. Lucy n u voia să se gândească la finalul sezonului, deşi avea să vină chiar dacă era pregătită sau n u , dar n u voia să-şi strice ziua îngrijorându-se despre a doua zi sau despre sfârşitul sezonului. Dorea ca peste u n an să-şi amintească de această zi ca fiind una fericită petre­ cută alături de el. Cu toate acestea, era clar că doamna Norcliffe intenţiona să se asigure că Lucy n u avea să stea în calea planurilor sale p e n ­ t r u H a r r y şi voia să o avertizeze să se dea la o parte. Dar de ce? Doamna Norcliffe n u avea de unde să ştie că se întâmplase ceva romantic între ea şi Harry, dar n u avea nevoie de dovezi. M a m a l u i H a r r y o putea distruge cu uşurinţă doar p r i n câteva cuvinte dacă dorea. Stomacul l u i Lucy se încleşta la acest gând. Trebuia să fie mereu în gardă când se afla în preajma doamnei Norcliffe - m a i ales astăzi. U n foşnet de fuste îi distrase atenţia doamnei Norcliffe. Lucy se străduia să-şi recapete cumpătul. îşi simţea inima ca şi cum i-ar fi stat în gât, dar n u trebuia să o lase pe doamna Norcliffe să o i n t i m i ­ deze. N u îi va da această satisfacţie. - Mătuşă, aici erai, spuse M i n a . M - a m gândit eu că s-ar putea să îi arăţi domnişoarei Longmore grădina de trandafiri. Lucy se întreba dacă M i n a venise în grădină ca să intervină. Deşi n u va şti niciodată cu siguranţă, Lucy învăţase să aibă încredere în instinctele ei, iar acest lucru era clar. - A ş face bine să mă întorc către ceilalţi oaspeţi, spuse doamna Norcliffe. Domnişoară Longmore, v o m vorbi după lecţia de dans de marţi. Lucy se ridică şi făcu o reverenţă. M i n a o luă de braţ. - V i n o cu mine! N u am petrecut decât câteva clipe împreună. Pre­ supun că mătuşa mea ţi-a cerut să v i i să ne instruieşti la sesiunea de repetiţii de marţi. - D a , aşa este. 220

TtorinţeCe unui duce Deodată, îşi lăsă preocupările deoparte. N u avea nici u n rost să se îngrijoreze despre ceea ce se putea întâmpla. Fusese invitată Nă predea dansul marţea viitoare în salonul doamnei Norcliffe, iar acest lucru părea să fie cel puţin u n semn bun. Având în vedere expe­ rienţele ei trecute, ştia m a i bine cum să se comporte. -Sper că mătuşa mea n u a fost prea indiscretă, spuse M i n a . Se laudă că ştie t o t u l despre toată lumea. Lucy abia dacă ştia cum să răspundă la afirmaţia M i n e i . Lăsă ca liniştea să-i fie răspuns. M i n a se uită la ea. - O, Doamne, sper că mătuşa n-a fost prea băgăreaţă. - A m răspuns spre satisfacţia ei... şi a mea. M i n a zâmbi. - Mă gândeam că probabil vei face faţă provocării ei. Majorita­ tea oamenilor n u pot. Oh, uite! Harry, Everleigh, Charles Osgood şi lordul Chesfield stau chiar în faţa cortului, spuse M i n a . Hai să ne alăturăm lor! Vântul le sufla fustele în t i m p ce traversară peluza. Când ajunseră în dreptul domnilor, Harry zâmbi. - M - a m întrebat unde te-o fi dus M i n a . Presupun că aţi mers să vedeţi grădina de trandafiri. - M i - a arătat-o mama ta. Este frumoasă, spuse Lucy. - N o i aveam de gând să mergem către pod să vedem peştii de aur, spuse Harry. M i n a le făcu semn surorilor sale să l i se alăture. A p o i i-o prezentă d o m n u l u i Osgood pe domnişoara Hortense Osterham. Ochii d o m n u l u i Osgood se aprinseră. -Domnişoară Osterham, vă pot însoţi să mergem să vedem peştii? - D a , aş fi încântată, spuse Hortense. îşi puse mâna în j u r u l bra­ ţului său. - V ă pot însoţi, domnişoară Longmore? întrebă Harry. - Da, desigur, spuse ea luându-1 de braţ. Harry o conduse pe d r u m u l aflat de-a lungul gazonului. Se aduna­ ră cu toţii pe podul mic din lemn p r i v i n d cum dădeau peştii d i n cozi. Harry se uită la Hortense şi i se alătură pe cealaltă parte a podului. - Mă t e m că data trecută când ne-am întâlnit te-am supărat fără să vreau. Ea făcu o grimasă. 221

Vicky TtreiCing - V ă rog să mă scuzaţi, Excelenţă! V-aţi comportat ca u n adevărat gentleman. Mamele noastre însă au fost... hotărâte. - Da, fără îndoială că au cele m a i bune intenţii, dar câteodată se pot transforma în ceva stânjenitor, spuse el. - M ă bucur că suntem... înţelegători, spuse Hortense. - A ş a este, domnişoară Osterham. înţeleg în totalitate. Harry se duse către Lucy la puţin t i m p după aceea. - M ă aşteptam ca peştii să fie aurii, spuse Lucy, dar u n i i sunt portocalii. H a r r y păşi lângă Lucy. - Mama este mândră de heleşteul ei. - Ce mănâncă? întrebă domnişoara Osterham. - Friptură de vită, spuse d o m n u l Osgood, făcând-o pe domnişoa­ ra Osterham să roşească şi pe toţi ceilalţi să râdă. - Simţiţi-vă liberi să exploraţi terenurile cât doriţi, spuse Harry. Există umbră sub corturi, şi bănci pe sub u n i i dintre copaci. Everleigh îşi frecă mâinile. - G r a n f i e l d , îndrăznesc să spun că doamnele noastre vor fi de acord să ne însoţească. M i n a dădu d i n cap. - N u v o m petrece t i m p u l n u m a i cu voi. Ne veţi aprecia m a i m u l t atunci când vă v o m face să aşteptaţi. Everleigh îşi puse mâna în şold. - Ce spui, Granfield? Tocmai n i s-au dat papucii? H a r r y îi făcu cu ochiul l u i Lucy. - Cred că vor să se lase greu de cucerit. Să n-ai nici o grijă, le v o m prinde d i n urmă. - Lucy, aş dori să-ţi prezint câteva doamne care sunt interesate de lecţiile tale de dans, spuse M i n a . în special trebuie s-o cunoşti pe Lady Ravenshire. Este destul de amuzantă. O să-ţi placă foarte m u l t de ea şi de Lady Bellingham.

O oră mai târziu Harry stătea tolănit pe u n scaun d i n cort împreună cu prietenii săi. Ei beau limonada d i n m o m e n t ce mama l u i refuzase să permită să se servească băuturi alcoolice. 222

TtorinţeCe unui duce - A c u m u n an, ne-am f i îndepărtat de cort ca să fumăm t r a ­ bucurile l u i Bell, spuse H a r r y , stând picior peste picior. M a i a i vreunul, Bell? Bell scoase u n oftat dezgustat. - N u . Laura a spus că p u t d i n cauza lor. Harry suspină. -Câinele meu pute. Barlow a refuzat să-1 spele. Colin râse în hohote. - Cine naiba este Barlow? - V a l e t u l meu. Presupun că va trebui să-i fac baie. Bellingham îşi arcui sprâncenele. -Valetului? Harry aproape că scuipă limonada. O doamnă în vârstă care trecea pe acolo se uită la el cu o expresie îngrozită şi se grăbi să se îndepărteze. - O , Doamne, spuse Colin, ştergându-şi lacrimile de râs de pe faţă. Everleigh se încruntă. - Ce faci Ravenshire, plângi? Acest c o m e n t a r i u declanşa u n râs n e c o n t r o l a t . B e l l i n g h a m se ridică. -Se apropie doamnele, domnilor! Pretindeţi că sunteţi civilizaţi! Bineînţeles că râseră în hohote. Angeline clătină d i n cap. - Pot să întreb ce aţi găsit toţi p a t r u atât de amuzant? Colin o apucă de talie. -Soţia mea, mă îndoiesc că ţi se va părea amuzant. - Oh, dar pe tine te găsesc extrem de amuzant, soţul meu. El îi făcu cu ochiul. - Fii drăguţă cu mine, şi te v o i lăsa să dărâmi iar pereţii. - H a , ha! Lucy se aşeză pe u n scaun lângă Lady Bellingham. Harry era b u ­ curos că ea părea să se simtă în largul ei. -Domnişoară Longmore, eşti nouă la Londra? întrebă Lady Ravenshire. - Relativ nouă, spuse Lucy. H a r r y observă că Lucy era adepta răspunsurilor care n u oferă prea multe informaţii. Găsea destul de interesant acest lucru şi se întreba dacă făcea asta înadins p e n t r u a-şi ţine viaţa confidenţială. 223

Vicky 'DreiCing - Când am venit p r i m a dată la Londra, oraşul m i s-a părut năuci­ tor, spuse Lady Bellingham. A m avut o existenţă liniştită şi în sigu­ ranţă la ţară. - M i e îmi place să merg la cumpărături, spuse Lady Ravenshire. A m pus ochii pe u n covor nou. - O h , Doamne, spuse Colin. M a i întâi covorul şi apoi urmează vopseaua. Soţia mea, te implor să te opreşti să ne transformi case­ le. Poţi decora casele prietenilor noştri. Ei probabil că te vor da afa­ ră când le vei dărâma u n perete sau îi vei face să caute o comoară ascunsă în pod. Toată lumea râse. Colin se încruntă. -Angeline, arăţi puţin epuizată. Lasă-mă să te duc acasă să te odihneşti. - S u n t puţin obosită, spuse ea punându-şi mâna pe b u r t a ei rotunjită. Lady Bellingham se duse în spatele soţului ei şi îl sărută pe obraz. -Verifici dacă miros a ţigări de foi, draga mea? întrebă Bellingham. - Cine, eu? - Chiar le duc lipsa, să ştii! - Dar mie m i - a i duce şi m a i m u l t lipsa, spuse Lady Bellingham. - Ştii cum să negociezi dur. Ochii ei se aprinseră. - Ştiu cum să obţin ce vreau. - Everleigh şi H a r r y ar trebui să ia notiţe, spuse Bellingham. - Ha, făcu Lady Bellingham. Vă va fi m u l t m a i bine dacă primiţi instrucţiuni de la soţiile prietenilor voştri. - Dar vreau ca ei să sufere, iubirea mea, spuse Bellingham. H a r r y îşi dădu ochii peste cap. - Everleigh, ai în faţa ta doi bărbaţi care sunt doborâţi şi domes­ ticiţi. Noi, pe de altă parte, suntem liberi ca păsările cerului să facem orice d o r i m . - Miroase a pariu, spuse Bellingham. A m să-1 caut l u n i în cartea de p a r i u r i de la W h i t e . H a r r y ridică d i n umeri. - Dacă eşti dispus să participi cu banii tăi, eu sunt m a i m u l t decât dispus să te uşurez de ei. Câteva m i n u t e m a i târziu, se apropiară Charles Osgood şi d o m n i ­ şoara Osterham arătând puţin cam răvăşiţi. 224

TtorinţeCe unui duce - N e - a m aventurat către seră şi am pierdut noţiunea t i m p u l u i , spuse Osgood. Lucy observă că obrajii tinerei erau îmbujoraţi. Era u n lucru b u n că se întorseseră înainte ca altcineva să le observe absenţa. Apăru doamna Norcliffe. - îndrăznesc să spun că arătaţi cu toţii ca şi cum v-aţi simţi foar­ te bine. - într-adevăr, a fost o petrecere frumoasă, spuse Ravenshire, dar noi trebuie să plecăm. Angeline trebuie să se odihnească. - V ă mulţumim p e n t r u o după-amiază minunată, doamnă Nor­ cliffe, spuse Lady Bellingham. Când m a i multe doamne o înconjurară pe doamna Norcliffe, Har­ ry o luă deoparte pe Lucy. - Hai să plecăm înainte să iasă toată lumea! - Da, îţi mulţumesc. N u voia ca restul să observe că ea călătorea singură cu el. - Ţ i - a plăcut petrecerea? întrebă el când se îndreptau spre casă. - Da, m a i ales de verişoara ta M i n a . -Toată lumea o adoră, spuse Harry. în cazul în care am uitat să spun, t u ai fost cea m a i drăguţă dintre doamne astăzi. - Eşti u n dulce, Harry. Zâmbetul l u i se aprinse ca o duzină de lumânări. - N u , eu doar sper. Ea ştia la ce se referă. Gândurile la cuvintele pe care i le adresase mama l u i în grădină îi afectară starea de spirit p e n t r u u n moment, într-un fel, în mijlocul t u t u r o r întâlnirilor lor în parc şi în trăsura l u i , ea reuşise să-şi scoată d i n m i n t e faptul că el era duce. Pentru ea, el era Harry, fermecătorul, hotărâtul şi mereu o p t i m i s t u l Harry. Dar cuvintele mamei l u i de astăzi îi reamintiră că n u era u n bărbat oarecare. Avea atribuţii în parlament şi îndatoriri faţă de familia l u i . Toată lumea d i n înalta societate se aştepta ca el să se căsătoreas­ că bine. Era responsabil p e n t r u descendenţa l u i şi p e n t r u v i i t o r i i l u i fii şi fiice. Deocamdată, ea îl va ţine în braţele şi în inima ei până când se apropia sezonul de final. Gândul acesta o făcu să i se strângă pieptul până când n u m a i p u t u să respire. Ea trebuia să fie cea care va pune capăt, dar trebuia să aibă răbdare şi să aştepte m o m e n t u l p o t r i v i t . Când va sosi acea clipă, îi va spune că trebuia să-şi găsească o feme­ ie care aparţinea l u m i i l u i . Cineva care avea zeci de rochii elegante 225

Vicfzy 'DreiCing şi o zestre enormă p e n t r u căsătorie. Cineva care n u servea l i m o ­ nada şi care n u făcea curat în camerele domnilor. Cineva cu care să n u regrete toată viaţa că se căsătorise. Dar n u încă. N u era pregătită. Probabil că n u va f i niciodată pre­ gătită. Pentru moment, se va bucura de fiecare m o m e n t până când se va termina sezonul şi povestea lor de iubire.

CapitoCuCl3 Soarele începea să apună când Harry o ajută pe Lucy să urce în trăsură. N u observase n i m e n i că ea călătorea singură cu el. După ce se aşezară, el bătu d i n baston şi vehiculul p o r n i d i n loc. El trase draperiile şi se întoarse spre Lucy. - Toată ziua m-am gândit la u n singur lucru. Buzele ei se desfăcură. - La ce anume? întrebă ea. - L a tine. Lucy îşi înăbuşi o respiraţie tremurătoare. - Harry, mereu mă faci să mă simt specială, chiar dacă n u sunt. El îşi puse degetul peste buzele ei. - Şşşşt. Eşti o femeie excepţională! Ea era doar o servitoare şi o profesoară de dans, dar când se uita în ochii l u i , îl credea. - îmi eşti atât de drag, mărturisi ea. - L u c y , eram u n bărbat singuratic şi abătut până să te cunosc. Acum eşti centrul universului meu. O sărută cu blândeţe. Dumneze­ ule, oare ce-am făcut ca să te merit? Ea zâmbi şi îi îndepărtă o şuviţă d i n părul brunet. - M - a i salvat. El îi cuprinse obrajii şi o sărută cu blândeţe pe buze. - Mă ierţi în avans p e n t r u ce-ţi v o i spune? - în regulă, spuse ea. -Câteodată mă gândesc că înnebunesc de dorinţă p e n t r u tine, spuse el. Ea îşi puse mâna pe pieptul l u i . - T u n u eşti niciodată departe de gândurile mele. 226

TtorinţeCe unui duce Când Harry trasă cu degetul forma buzelor ei, gura ei se deschise involuntar. în ochii l u i albaştri exista o expresie languroasă. Respira­ ţia l u i era rapidă şi neregulată. - T e vreau, Lucy. Dumnezeu să mă ierte, dar în fiecare noapte când mă duc la culcare îmi doresc să fii acolo cu mine. N u mă p o t abţine să n u te doresc, să am nevoie de tine, să tânjesc după tine. Ea îi cuprinse faţa. - T u eşti p r i m u l meu gând dimineaţa şi u l t i m u l noaptea. Respiraţia l u i părea chinuită. - V r e a u săruturile tale şi, să mă ia naiba, vreau să te ating. O doamnă cinstită l-ar refuza, dar ea n u putea face asta d i n m o ­ ment ce mai aveau atât de puţin t i m p de petrecut împreună. Sezonul acesta scurt va fi t o t ceea ce vor avea vreodată. - Şi eu te vreau, Harry. El îşi coborî privirea, iar ea îşi dădu seama că se uita la gura ei. Când ea îşi umezi buzele, el o prinse în braţe şi o trase în poală. - A c u m , Lucy. N u p o t să m a i aştept. Vreau să te sărut acum. îşi strecură limba în gura ei într-un r i t m care m i m a ceea ce dorea cu adevărat - să se strecoare în căldura ei intimă, umedă şi să-i pro­ voace plăcere până când cădeau amândoi de epuizare. Lucy deschise ochii şi îşi trecu degetul peste buzele l u i . El îi luă degetul în gură şi începu să-1 sugă. Ea inspiră brusc şi tremurător. O luase p r i n surprindere. - E atât de dulce, spuse el, cuprinzându-i obrazul delicat ca o petală. A r fi fost şocată dacă ar şti cât de des se gândise cum o dezbrăca şi îi săruta fiecare centimetru de piele. - M ă faci să vreau lucruri pe care o doamnă n u ar trebui să le dorească. - Cuvintele tale mă fac să te doresc şi m a i m u l t , spuse el. Obrajii ei se înroşiră. - Când mă săruţi, mă simt de parcă am băut prea m u l t v i n . - Habar n-ai cât de m u l t însemni p e n t r u mine, spuse el. Respira mai greu acum. Te vreau atât de tare. - Şi eu la fel, şopti ea. - O , Dumnezeule! O sărută d i n nou, dar acest sărut n u era o atingere dulce şi deli­ cată a buzelor. îi posedă gura d i n n o u şi d i n n o u . în t o t acest t i m p , mâinile l u i m a r i alunecau pe spatele ei. Lucy era vag conştientă 227

Vickxj TtreiCing de faptul că degetele l u i pipăiau în partea d i n spate a rochiei ei, şi după u n m o m e n t , ea simţi şocul aerului rece pe piele. El întrerupse sărutul. - Lasă-mă să te privesc! Lasă-mă să te ating! Lucy ştia că ar f i t r e b u i t să-1 oprească, dar n u voia să se ter­ mine. De fapt, voia mâinile l u i fierbinţi pe pielea ei. După ce îi dezgoli sânii, îi cuprinse în mâini, iar ea se pierdu în atingerea l u i . îşi răsuci limba în j u r u l sfârcului ei şi începu să-1 sugă. U n val de extaz îi străbătu venele. Când se mută către celălalt sfârc, ea gemu şi îşi strânse coapsele, provocându-şi m a i multă plăcere. Dumnezeu să o ajute, gâfâia şi îşi dorea m a i m u l t , m u l t m a i m u l t . Era conştientă de umezeala dintre picioare, dar n u îi m a i păsa de m u l t . El îi ridică fustele şi jupa, dezgolindu-i coapsele. - încalecă-mă şi ţine-te de u m e r i i mei. Ea încercă să-i oprească mâna, dar el şopti: - Lasă-mă să-ţi provoc plăcere. Când îi atinse pliurile i n t i m e , ea trase aer în piept p r i n t r - o respi­ raţie întretăiată. Degetele l u i alunecau şi ieşeau. îi frecă u n loc sensi­ b i l , iar ea n u se p u t u abţine să n u se arcuiască spre el. Se m a i atinsese singură înainte, dar niciodată aşa. El îi prinse sfârcul şi îl supse în t i m p ce îi tachina d i n n o u m u g u ­ r u l sensibil. Pliurile ei erau umede şi ea se arcuia sub atingerea l u i . - Da, dulce Lucy. Dă-ţi d r u m u l ! A p o i îi supse celălalt sfârc, iar ea se prăbuşi de pe culmi cu u n sunet ascuţit venit d i n adâncul gâtului. A p o i se lăsă să cadă pe umă­ rul lui. Treptat, îşi dădu seama că el continua să respire greu. Când se uită la poala l u i , văzu că el era excitat. Se uită în ochii l u i . - N u ştiu cum să... fac acelaşi lucru. El scoase o batistă şi îşi ţinu răsuflarea când ea începu să-i desfacă nasturii de la pantaloni. Când îl desfăcu şi pe u l t i m u l , m e m b r u l ieşi afară. Ochii ei se lărgiră. -Dumnezeule! Este imens. - O, îţi mulţumesc, spuse el. Apoi îi luă mâna şi o prinse în j u r u l l u i . N u trebuie să faci asta. Lucy îi întâlni privirea. - Vreau să-ţi provoc plăcere, Harry. 228

TtorinţeCe unui duce El îşi puse mâna peste a ei şi îi arătă cum să alunece în sus şi în jos pe mădularul fierbinte şi să atingă vârful sensibil. Când ea sărută vârful şi îşi plimbă limba în j u r u l lui, el gemu. Gândurile l u i se împrăştiară în t i m p ce ea continua. Trecuse o perioadă lungă de t i m p de când n u m a i fusese cu o femeie. Se afla la câteva clipe să explodeze. - Batista, spuse el, cu vocea puţin răguşită. îşi lăsă capul pe spate şi îşi aruncă sămânţa ştiind că avea să-şi îmbibe bucata de pânză. O ţinu strâns în braţe şi o sărută cu blândeţe. Ea îşi lăsă capul pe umărul l u i şi îşi duse mâna la i n i m a l u i . - Pot să simt cum bate p e n t r u mine, spuse ea. El o sărută pe frunte. - C e dulce eşti, şopti el. îi cuprinse faţa. Eşti atât de moale. El continua să respire greu când îi întâlni privirea. - Sper că n u ai vreun regret. Buzele l u i Lucy tresăriră a surâs. - Păi, n u ştiu. Aş putea cere o repetiţie. Harry râse. -Trăsura încetineşte. A r fi bine să ne îmbrăcăm. Termină să-i încheie rochia şi apoi îşi închise nasturii de la panta­ l o n i exact când trăsura opri lângă trotuar. H a r r y deschise portiera trăsurii şi se încruntă. O femeie alerga spre ei. - A j u t o r ! strigă ea. - Lucy, o cunoşti? - E s t e vecina noastră, doamna Green, spuse Lucy. începu să-i bată inima. Mă t e m că s-a întâmplat ceva. Harry sări afară şi o ajută pe Lucy să coboare. Ea se simţea de parcă inima îi ieşise d i n piept. Doamna Green rămase fără respiraţie când ajunse la ei. - Oh, slavă D o m n u l u i că eşti aici! - S-a îmbolnăvit bunica? întrebă Lucy. - N u , are o lovitură urâtă de la o căzătură, dar este speriată de moarte. A păcălit-o u n bărbat să deschidă uşa. Lucy icni. - Unde este? întrebă Harry. - La mine acasă, spuse doamna Green. - D u -ne la ea, spuse Lucy. 229

- Vicky T>reiCing Inima l u i Harry începu să bată tare când o urmară pe doamna Green pe scări. Când ajunseră acasă, Lucy alergă către bunica ei. - Bunico, eşti rănită? - N - n u foarte tare. Lucy văzu lovitura urâtă de pe braţul bunicii sale. - Cine ţi-a făcut asta? - N - a m nici o idee. Doamna Green clătină d i n cap. - N u ştiu ce se va alege de lume dacă u n ticălos a ajuns să rănească o doamnă bătrână şi oarbă. Harry avea de gând să-1 caute şi să-1 vâneze pe ticălos. - Doamnă Longmore, v-a ameninţat? - M i - a spus că Lucy era rănită, spuse bunica. A m d-deschis uşa şi el m-a împins. M i - a cerut să-i spun unde se află Lucy. Lucy îşi strânse p u m n i i . îşi dorea să-i poată trage una în faţă nenorocitului. - Este u n o m rău dacă te-a rănit, bunico! H a r r y îşi încleşta maxilarul. - îl cunoşti pe acest bărbat? Lucy încuviinţă. - T r e b u i e să fi fost Buckley. - C i n e naiba e? întrebă Harry. îmi cer scuze! - Profesorul de dans pe care l-am asistat până când 1-a dat afară doamna Vernon p e n t r u că era beat. Mă consideră responsabilă pen­ t r u pierderea clienţilor l u i , dar se înşală. - O să-1 omor, spuse Harry. - T a c i , spuse Lucy. Trebuie să merg să verific locuinţa noastră. Se poate să ne fi furat d i n lucruri. Ştiu că este rănit şi, probabil, disperat. - N u te duce acolo, spuse el. Merg eu să verific. Se poate să se fi întors. - V i n cu tine, spuse Lucy. - Doamnă Green, puteţi avea grijă de doamna Longmore cât t i m p o însoţesc eu pe Lucy? întrebă Harry. - D a , bineînţeles, spuse doamna Green. Harry îngenunche în faţa doamnei Longmore şi îi luă mâna. - N u vă faceţi griji! în seara asta am să vă duc împreună cu Lucy într-un loc sigur. 230

- TtorinteCe unui duce -— - V ă mulţumesc, Excelenţă. - D o a m n a Green va rămâne cu dumneavoastră până ne întoarcem. Când Harry o însoţi pe Lucy în sus pe scări, îi simţi mâna t r e m u ­ rând pe braţul l u i . - Indiferent de situaţie, v o i avea grijă ca t u şi bunica ta să fiţi în siguranţă. - îţi mulţumesc, spuse ea. îşi simţi stomacul ca şi cum ar fi fost legat în noduri. Când intrară, Lucy t r e b u i să se sprijine de u n scaun. Era evi­ dent că Buckley răscolise sertarele. U n u l dintre ele fusese aruncat pe pardoseala d i n piatră. Peste t o t exista veselă spartă. Oglinda de pe perete se spărsese de podea. Ceasul de pe cămin era spart în b u ­ căţi lângă şemineu. Când Lucy ridică bastonul b u n i c i i sale, începu să tremure. H a r r y luă bastonul şi îl puse deoparte. A p o i o trase pe Lucy în braţele l u i . - în seara asta am să vă duc pe tine şi pe bunica ta la u n hotel, p e n t r u siguranţa voastră. Adună haine suficiente p e n t r u câteva nopţi. Mâine am să t r i m i t servitorii să facă curat. Ea se simţea de parcă mergea împotriva u n u i vânt puternic. - Concentrează-te asupra bunicii tale, spuse el. A avut parte de u n şoc puternic şi are nevoie de tine. Lasă servitorii să se ocupe de lucruri, t u ai grijă de bunica ta. Când ea îl p r i v i de parcă ar fi v r u t să se împotrivească, el adăugă: Bunica ta se va simţi m u l t m a i bine dacă stai lângă ea. - A i dreptate, desigur. Doar că n u pot să gândesc cum trebuie. Sunt atât de multe de făcut. Nici măcar n u ştiu de unde să încep. - T u şi bunica ta aţi suferit u n şoc. Voi sta şi eu la hotel în caz că ai nevoie de mine. - Şi cum rămâne cu Bandit? întrebă ea. Cineva trebuie să aibă g r i ­ jă de el. El zâmbi uşor. - îi v o i t r i m i t e u n mesaj l u i Barlow. Va avea el grijă de Bandit. - Mă t e m că Buckley se va întoarce. - V o m discuta mâine ceea ce trebuie făcut. A c u m du-te să împa­ chetezi bagajul p e n t r u tine şi bunica ta. Lucy se aplecă şi scoase afară de sub pat cele două valize mici. 231

-—•

Vicky Ttreifing

Când deschise dulapul d i n camera ei ca să-şi ia hainele, văzu case­ ta goală d i n lemn. Ochii i se umplură de lacrimi şi îşi acoperi gura. H a r r y intră în cameră. - Lucy, ce s-a întâmplat? - N u a f-fost de ajuns să ne distrugă umila noastră l-locuinţă. M i - a luat şi toţi banii. El o luă în braţe. - Lucy, ştiu că pare u n lucru nepotrivit, dar te v o i ajuta eu. T u n u eşti singură. - A m muncit atât de m u l t . -Ştiu, fată dulce! Ştiu. îţi vei reveni. îţi p r o m i t , şi v o i fi acolo la fiecare pas d i n d r u m . Buckley chicoti în sinea l u i mergând cu paşi m a r i de-a lungul Covent Garden. O bruscase pe bătrână şi, cel m a i b u n lucru dintre toate, găsise bani într-unui dintre dulapuri. Intră în drogherie şi aruncă monedele l u i Lucy pe tejghea. - Şi fetele unde sunt? întrebă vânzătorul. - A m nevoie de tonicul meu m a i întâi. Vânzătorul p u f n i şi împinse sticla peste tejghea. - A m răspândit vorba că voi avea târfe. A i face bine să le aduci. Vreau partea mea d i n încasări. Fără babe. Buckley dădu pe gât nişte laudanum. - î ţ i v o i aduce târfele, nu-ţi face griji! Voi pune mâna pe câteva în seara asta. - Unde este roşcata pe care ai promis-o? - O v o i aduce data viitoare. îşi ratase ocazia astăzi, dar va mai avea alta. Păcat că ratase ocazia de a pune mâna pe Lucy, dar o va prinde destul de repede cu garda jos. O va face pe târfă să plătească p e n t r u că îi furase clienţii. Buckley bău d i n n o u d i n sticlă şi ieşi şchiopătând pe uşă. Rămase pe o alee veche şi murdară, aşteptându-şi prada în întuneric. O feme­ ie care p u r t a u n şorţ păşi pe pavajul pietruit. El îi puse piedică. Când ea se împiedică, el îi acoperi gura şi o trase m a i departe pe alee, unde n u îndrăznea n i m e n i să încerce să salveze o târfă care ţipa. Lucy ţinea mâna bunicii sale în t i m p ce trăsura străbătea străzile Londrei. - T o t u l va fi bine, bunico! Vom sta la u n hotel elegant. 232

Dorinţefe unui duce

<

- V o i cere să vă fie servită cina într-un salon privat, spuse Harry. Voi avea grijă ca încăperile noastre să fie apropiate în cazul în care aveţi nevoie de mine. -Eşti f-foarte amabil, spuse doamna Longmore. - V ă asigur că v o i angaja oameni care să-1 caute pe acest bărbat şi să-1 ducă în faţa justiţiei. între t i m p , vă aflaţi amândouă sub protec­ ţia mea şi în siguranţă de orice pericol. - N u trebuie să rămâi, spuse Lucy. Sunt sigură că ne v o m descurca. - N u v o i putea sta liniştit, spuse el. Când le conduse înăuntru, Lucy îşi ţinu răsuflarea. în foaier exista un candelabru imens d i n cristale, p l i n cu lumânări aprinse. Pantofii lor răsunau pe podeaua de marmură, iar mesele d i n m a h o n stăteau mărturie că mobilierul era scump. - E s t e prea luxos, spuse ea încet. Ne p u t e m descurca într-un han mic. El clătină d i n cap. - Du-o pe bunica ta să stea pe canapea până iau eu camerele. - Crezi că au vreuna disponibilă? întrebă ea. El zâmbi uşor. - îmi imaginez că au. Personalul rezerva întotdeauna cele mai bune camere p e n t r u oas­ peţii importanţi. Să fii duce avea avantajele sale. Câteva m i n u t e m a i târziu, apăru u n hamal care le luă bagajele şi le duse sus pe scări. Lucy era ruşinată că valizele l o r erau po­ nosite şi zdrenţuite. S-ar fi simţit m u l t m a i confortabil într-un han modest. Lucy o ţinu pe bunica ei de mână cât t i m p aşteptară ca H a r r y să facă aranjamentele. M a i târziu îl va întreba despre costul camerei. N u avea nici o idee cum urma să-i înapoieze banii, dar va trebui să găsească o cale. După ce termină, Harry se îndreptă către Lucy şi bunica ei. - I-am t r i m i s u n mesaj l u i Barlow. A c u m suntem pregătiţi. Came­ rele se află la etaj. Va fi ceva foarte i n t i m . Urcară scara foarte încet, d i n grijă p e n t r u sănătatea doamnei Longmore. Când ajunseră pe coridor, la uşă îi aştepta o cameristă. Lucy intră şi p r i v i camera cu ochii m a r i . Patul cu baldachin avea dra­ perii p u r p u r i i şi o mulţime de perne confortabile. Erau noptiere f r u ­ moase cu accesorii aurii şi de asemenea, o măsuţă de toaletă. 233

Camerista dădu la o parte cuverturile de pe pat. La început, Lucy se simţi ca u n impostor. Se gândea la toate lenjeriile de pânză pe care le schimbase la Albany, dar camerista aprinse o j u ­ mătate de duzină de lumânări d i n ceară de albine care miroseau m i n u n a t şi l u m i n a l o r se reflecta în oglinda de deasupra mesei de toaletă. Lucy o conduse pe bunica ei către u n scaun, îi înfăşură u n şal în j u r u l umerilor şi îi aşeză picioarele pe u n taburet, -încearcă să te relaxezi! Camerista u m p l u urciorul cu apă şi făcu o reverenţă. - Doamnă, aveţi o bucată de săpun de trandafiri lângă urcior şi lighean. Apoi, îi puse o pătură în partea de jos a patului. Voi aduce 0 cărămidă fierbinte după cina d i n seara asta. M a i aveţi nevoie de ceva, doamnă? Lucy n u îi spusese cameristei că forma corectă de adresare era „domnişoară". - N u , mulţumesc. Era îngrozitor de stânjenită p e n t r u că n u avea nici o monedă pe care să i-o dea fetei. După ce servitoarea plecă, Lucy îngenunche lân­ gă bunica ei. - N u te simţi bine? - N u , sunt doar puţin şocată. Bunica prinse mâna l u i Lucy. îmi pare atât de rău! N u ar fi trebuit să deschid uşa acelui bărbat. - N u eşti t u de vină, spuse Lucy mângâind părul cernit de pe tâm­ pla bunicii. Este o persoană îngrozitoare. Se auzi o bătaie la uşă. Când Lucy deschise, o altă servitoare intră cu o tavă de ceai. - Complimente d i n partea casei. în t i m p ce servitoarea aşeza tava pe o măsuţă, Lucy îşi văzu în oglindă părul ciufulit şi rochia şifonată. Ea îşi îndreptă corsajul, dar buclele pe care i le aranjase M a r y cu atenţie se desprinseseră. îşi co­ borî privirea, era îngrozită de gândul că servitoarea îi observase în­ făţişarea răvăşită. - M a i aveţi nevoie de ceva, doamnă? - N u , mulţumesc, spuse Lucy. După ce servitoarea făcu o reverenţă scurtă şi ieşi d i n cameră, Lucy îl văzu pe Harry stând în faţa uşii. îi făcu semn să intre. Obrajii 1 se îmbujorară. 234

-—

— (DorinteCe unui duce

- N - a m avut nici u n ban p e n t r u cameriste, spuse ea aproape şoptit. El se aplecă. - Nu-ţi face griji! A m lăsat la recepţie bacşişuri p e n t r u personal şi i-am i n s t r u i t să aducă cina într-o oră. - O h , cât de înţelept! Se simţea stângace, căci ea n u stătuse n i ­ ciodată la u n han de la ţară, cu atât m a i puţin într-un hotel rafinat ca acesta. Harry stătea cu mâinile la spate. - N u ar lua m a i m u l t de o jumătate de oră să chem u n doctor pen­ t r u bunica ta. - N u , spuse doamna Longmore. Este doar o vânătaie. Lucy se strâmbă când văzu vânătaia cu mov şi verde de pe braţul bunicii sale. - Cred că ceaiul este gata. Lucy turnă în ceaşcă şi i-o întinse b u n i ­ cii. Este destul de cald, spuse ea. - Dacă aveţi nevoie de mine, camera mea este imediat după salo­ nul de mese, spuse el deschizând uşa de legătură. - Ne-am fi p u t u t descurca şi într-un loc m a i mic, spuse Lucy. El zâmbi. - Da, dar mâncarea este m a i bună aici. Lucy îşi duse mâna la gură. - Cum reuşeşti să mă faci să râd în faţa dezastrului? - N u este nici u n dezastru, spuse el. îţi p r o m i t că va fi bine. Există câteva avantaje în a fi duce, spuse el zâmbind. Ea îşi arcui sprâncenele. - O, şi care ar fi acelea? - O a m e n i i t i n d să-mi îndeplinească toate poruncile. Bineînţeles că era u n dezastru. Locuinţa ei era distrusă şi n u avea nici u n ban, dar el le asigurase că se vor afla într-un loc sigur în aceas­ tă seară. - î ţ i mulţumesc, spuse ea. El îi luă mâinile şi le sărută. - înţeleg că eşti îngrijorată, dar v o m discuta mâine ce avem de făcut. Continuă în şoaptă: Dragă Lucy, n u ai de ce să te temi! Voi fi mereu lângă tine. A c u m eşti în siguranţă, la fel şi bunica ta. Ne v o m asigura amândoi ca ea să se simtă confortabil. Dacă m a i ai nevoie de ceva, te rog să-mi spui. îi cuprinse obrazul. Aş face orice p e n t r u tine, Lucy. Orice. D i n acest m o m e n t îţi p r o m i t că n u vei mai duce lipsă 235

Vicky TtreiCing de nimic şi că n u vei m a i fi speriată niciodată. Acum, bea o ceaşcă de ceai cu bunica ta şi ne vedem când vine mâncarea. Ea se ridică pe vârfuri şi îl sărută pe obraz. - Ce m-aş face fără tine? El îi cuprinse chipul. - Fată dragă, n u te v o i părăsi niciodată. Mâncară o friptură suculentă de vită şi budincă de Yorkshire, dar Lucy îşi făcea g r i j i p e n t r u bunica. Băuse încă o ceaşcă de ceai, dar avea u n apetit scăzut. - Doamnă Longmore, păreţi epuizată, spuse Harry. -Mărturisesc că sunt obosită. Lucy se ridică. - Hai să te duc în cameră ca să te odihneşti! Cum bunica n u protestă, Lucy îşi dădu seama că se afla la capă­ t u l puterilor. Lucy închise uşa şi o ajută să se îmbrace cu o cămaşă de noapte. Camerista adusese cărămida fierbinte promisă. A p o i Lucy o înveli pe bunica în pat şi se aşeză pe marginea saltelei. - A m să stau aici până adormi. Bătrâna îşi împreună mâinile. - D u - t e să te bucuri de v i n şi de desert! Patul este moale, iar eu sunt foarte obosită. Aş dori să d o r m , draga mea. Acum du-te! - S u n t în camera alăturată dacă ai nevoie de mine. Ochii i se îm­ păienjeniră când se gândi la îngrozitorul Buckley lovind-o şi ame­ ninţând-o pe bunica ei. îşi trecu degetele pe sub ochi şi o sărută pe bunica pe obraz. Respiraţia bătrânei deveni numaidecât lentă şi con­ stantă. Lucy se gândi că era m a i bine să o lase în pace. Când se întoarse în salon, îl găsi pe H a r r y în cămaşă, turnând v i n . Uşa de legătură către camera l u i era deschisă. Haina şi cravata l u i erau puse pe u n scaun d i n faţa biroului. Se auzi o bătaie în uşă. Când el deschise, camerista intră cu o tavă şi începu să strângă farfuriile. - Să laşi prăjitura cu brânză şi v i n u l , spuse Harry. Servitoarea făcu o reverenţă scurtă şi plecă. El bătu cu palma sca­ u n u l de lângă el. - S t a i lângă mine! 236

— TtorinţeCe unui duce -— Lucy se aşeză şi luă o gură de prăjitură cu brânză. îşi închise ochii când crema bogată de lămâie se t o p i în gură. Când deschise ochii, îl văzu pe Harry uitându-se la ea cu o expresie seducătoare. - îţi place, n u - i aşa? întrebă el cu vocea răguşită. Oare îşi imagina ea ceva sugestiv d i n cuvintele lui? El turnă u n pahar de v i n şi inspiră mireasma. - Este v i n de Bordeaux? întrebă Lucy. - N u , de Porto. A i vrea să-1 încerci? Ea sorbi şi se cutremură. Harry râse. - T r e b u i e să te obişnuieşti cu gustul. - Prefer prăjitura cu brânză. El o p r i v i pe sub gene. - M a i vrei nişte vin? - Puţin, răspunse, indicând o cantitate mică cu degetele. Când sorbi, îl surprinse uitându-se la gura ei. - Ce este? - A i buzele roşii de la v i n . - Şi t u la fel, spuse ea. M a i vrei nişte prăjitură cu brânză? - Nu, eşti t u suficient de dulce. - Iar flirtezi? -Niciodată, zise el, apărându-se într-un m o d exagerat. Zâmbetul ei păli. Se jucă cu lingura, întrebându-se cum ar m a i putea să-şi lase vreodată bunica singură din nou, dar n u avea de ales. Trebuia să muncească. Harry îşi împreună mâinile la ceafă. - Cred că eşti epuizată. Lucy se simţea copleşită, ca şi cum se mişca p r i n t r - o ceaţă deasă. - N u v o i putea d o r m i . Mă t o t gândesc la cât de speriată trebuie să fi fost bunica, şi că n-am fost acolo să o ajut. - N u este vina ta, Lucy. Ea se ridică brusc, se întoarse cu spatele şi îşi acoperi gura, dar îi scăpă u n sunet de durere. Scaunul l u i zgârie podeaua. Harry îşi puse mâinile pe u m e r i i ei. Ea se întoarse în braţele l u i şi începu să plângă. - A i avut parte de u n şoc, dar acum eşti în siguranţă. Oh, Doamne, era atât de speriată! - T e rog, n u plânge, Lucy! îşi strânse braţele în j u r u l ei. N u v o i lăsa pe n i m e n i să te m a i rănească vreodată. Spre groaza ei, începu să tremure. 237

Vicky Ttreifing - T r e b u i e să te odihneşti, spuse el. - N u cred că pot să d o r m . El o ridică în braţe. -Şşşt! Harry ar fi v r u t să-i spună că o iubeşte şi că doreşte să se căsă­ torească cu ea, dar n u era m o m e n t u l p o t r i v i t . Când urma să o ceară în căsătorie, dorea să fie cât m a i romantic posibil, de dragul ei. Lucy merita o cerere în căsătorie şi o nuntă de poveste. O duse în d o r m i t o r u l său. Când o aşeză cu picioarele pe covo­ r u l de lângă pat, ea trase adânc aer în piept. H a r r y căută p r i n b u ­ zunarul hainei l u i care atârna pe scaun şi găsi o batistă. A p o i îi şterse obrajii. - H a r r y , n u ştiu ce ne-am fi făcut dacă n u erai t u . El se putea întoarce şi o putea răni iar pe bunica. D i n ochii ei ţâşniră d i n nou lacrimile. îţi mulţumesc că ai grijă de n o i . El o ţinu strâns în braţe. - Lucy, ce-a fost m a i rău s-a terminat. A c u m sunteţi amândouă în siguranţă. A m să te protejez pe tine şi pe bunica ta. - N - n u ş-ştiu ce-o să ne f-facem, suspină ea. - Şşşt. O să ne gândim m a i târziu la asta. Dorea să-i spună ce simţea, dar n u era m o m e n t u l p o t r i v i t . Ea era supărată şi speriată de moarte, săraca fată! - Eşti supărată şi ai nevoie de odihnă. Se încruntă. Aş putea suna după o servitoare, dar mă t e m că se va trezi bunica ta. Dacă îmi permiţi, îţi v o i dezlega bridele rochiei şi îţi v o i desface corsetul ca să te simţi confortabil când d o r m i . Ea încuviinţă. Lărgind partea de sus a rochiei, o ajută să iasă d i n rochie şi d i n jupă. A p o i le aşeză pe u n scaun d i n colţul încăperii. Lucy rămase cu capul plecat în t i m p ce el desfăcu şnururile corsetului şi le scoase. Focul era făcut, dar ea simţi cum i se făcu pielea de găină de la răcoare şi sfârcurile deveniră vizibile p r i n m a t e r i a l u l cămăşuţei. El trase adânc şi încet aer în piept. A p o i o ajută să urce în pat. Se aşeză lângă ea şi o sărută cu blândeţe, dar ea îşi desfăcu buzele pen­ t r u el. Când el îşi strecură limba înăuntru, ea se agăţă cu putere de el, ca şi cum îi era teamă că o va părăsi. în cele d i n urmă, el întrerupse sărutul; amândoi gâfâiau. 238

Ttorinţefe unui duce -— Unul dintre acele ei de păr căzu pe cuvertură. - A c u m te las să d o r m i . - N u , n u pleca. Te rog să n u pleci de lângă mine! El îi ţinu mâna la piept. Doamne, Dumnezeule, ce s-ar f i întâm­ plat dacă el n u era acolo? Jură să o protejeze şi să o iubească indife­ rent de ce se întâmpla. N u o va lăsa niciodată să sufere d i n n o u . - Desfă-ţi părul, spuse el. Ea scoase acele de păr, u n u l câte unul, până când coada înfăşurată în coc îi alunecă pe spate. A p o i îşi scutură părul, care căzu până la talie. Harry era fascinat să o privească, dar începea să se facă târziu. - T e voi duce în cealaltă cameră. - M a i rămâi puţin cu mine, Harry. -Rămân. Lasă-te pe spate şi odihneşte-te! Când ea făcu întocmai, el îşi puse mâinile de fiecare parte a pernei şi o sărută uşor pe buze. Ea îşi înfăşură braţele în j u r u l gâtului l u i . - Să n u mă laşi singură! - N u te v o i lăsa, spuse el. Când o sărută d i n nou, ea îşi deschise gura, şi el n u p u t u rezista invitaţiei. în t i m p ce o gusta, îşi imagina cum ar fost să facă dragoste cu ea fără constrângeri, dar n u avea de gând să profite de vulnerabi­ litatea ei. O sărută pe obraz. - Lucy, trebuie să d o r m i . Te duc la bunica ta. - N u mă lăsa! - V o i m a i rămâne puţin t i m p . îşi scoase cizmele şi ciorapii. A p o i o mângâie pe obrazul delicat. - H a r r y , sunt atât de recunoscătoare. Dacă n u erai t u , n u ştiu ce ne-am f i făcut. -Şşşt! Tot ce contează este că t u şi bunica ta sunteţi în siguranţă. - N u pot să-ţi mulţumesc îndeajuns. - Fată dragă, t o t ce vreau este să te văd în siguranţă şi fericită. îţi p r o m i t că începând d i n această noapte n u te vei m a i simţi niciodată speriată sau ameninţată. închide ochii şi încearcă să d o r m i ! - N u pot să dorm. Te rog să stai cu mine! - V o i rămâne până adormi. - N u , rămâi, te rog să rămâi! - A i suferit u n şoc teribil. N u vreau să profit de tine când te afli în această stare vulnerabilă. - A m nevoie de tine, zise ea. 239

-—

Vic£y Ttreiting

Harry o sărută uşor pe obraz. - Şi eu am nevoie de tine, Lucy. Ea îl surprinse îngenunchind pe saltea şi încercând să-i scoată că­ maşa peste cap. El izbucni în râs când îşi scoase cămaşa şi o aruncă pe scaun. -Scuze, n-am lenjeria de corp pe mine. - Mă bucur. Lucy îşi puse palmele pe pieptul l u i şi sărută părul negru presărat pe piept. A p o i se uită în sus la el când îi desfăcu u n nasture de la prohab. T u eşti singurul şi vei fi întotdeauna, şopti ea. El o îmbrăţişa tare, şi respiraţia l u i deveni sacadată. - Lucy, ai avut o z i grea. N u te p o t lăsa să faci asta. - T e rog. Ea m a i desfăcu u n nasture. Mădularul i se întărise. Pantalonii strâmţi n u puteau ascunde asta. Când ea îşi trecu degetele peste m a t e r i a l u l p a n t a l o n i l o r , el scoase o respiraţie şuierată. Ea desfăcu încet, u n u l câte u n u l , nas­ t u r i i d i n ambele părţi. - Lucy, n u ar trebui. Dar o dorea prea m u l t . Ea îi împinse pantalonii în jos. Cu u n alt hohot de râs, el se dez­ brăcă de ei şi îi aruncă la picioarele patului. - A c u m chiar trebuie să ne o p r i m . - Sărută-mă, spuse ea. Când Harry îi făcu pe plac, ea întinse mâna între ei şi desfăcu panglica indispensabililor. El trase aer adânc în piept când îl atinse p r i n ţesătură. îi prinse mâna şi gemu. - Stăpânirea mea are limite. - V r e a u să te sărut, şopti ea, întinzându-şi braţele după el. Când ea îi atinse buzele cu limba, el o deschise p e n t r u ea. îl sărută profund, pasional, ca şi cum ar fi fost u l t i m a dată când s-ar săruta vreodată. Bretelele cămăşuţei ei alunecară în jos pe u m e r i , iar el i-o scoase, îi cuprinse sânii, iar ea îi prinse mâinile şi i le presă peste sânii ei. - Lucy, lasă-te pe spate pe pernă! Ea făcu întocmai şi se întinse după el. - Fă dragoste cu mine! - N u , ai suferit u n şoc, şi mă t e m că vei regreta. - H a r r y , am nevoie de tine în noaptea asta. Eşti t o t u l p e n t r u mine. Totul. - N u vreau ca să ai regrete, şopti el. - N - a m să regret niciodată, Harry! Niciodată. 240

-—•

Dorintefe unui duce -—

în cele d i n urmă, privirea ei şi convingerea d i n vocea ei îl făcură să cedeze. - Dacă ai vreo îndoială la u n m o m e n t dat, trebuie să-mi spui. - N u am îndoieli, spuse ea. N u voi regreta niciodată. N u o putea refuza. Se dezbrăcă de indispensabili şi îngenunche între coapsele ei. A p o i îşi strecură mâinile sub f u n d u l ei şi o ridică mai sus. îşi înclină capul şi îi dărui u n sărut adânc şi umed. Aproape luase foc atunci când ea îşi arcui t r u p u l ei delicat spre el. Mădula­ r u l i se întări ca piatra; o dorea atât de m u l t , dar se simţi vinovat şi se îndepărtă. - S p u n e - m i să mă opresc. - N u te opri, te rog, n u te opri! -Dumnezeule! Pierdu bătălia şi îşi contopi gura cu a ei, gustându-i limba dulce şi gândindu-se că acest lucru fusese oarecum destinat d i n p r i m a noap­ te în care o salvase pe străzile ceţoase d i n Londra. Coborî cu o cărare de săruturi spre centrul t r u p u l u i ei. Când ajun­ se la faldurile m o i , simţi că picioarele ei tremurau uşor. O atinse în zona intimă şi o găsi foarte umedă. - Lucy, spune-mi să mă opresc acum. - N u , n u te opri. O pipăi. Era strâmtă, iar el dorea să fie cât m a i grijuliu posibil. O sărută d i n nou, u n sărut lung, împletindu-şi limbile. A p o i se lăsă peste ea. - Eşti sigură? Ea încuviinţă. -Da. Se poziţiona şi se împinse uşor în ea, centimetru cu centimetru. Simţi rezistenţă şi îi auzi icnetul. - Fată dulce, am încercat să fiu blând. Simţi tensiunea d i n ea şi o sărută uşor pe buze. în cele d i n urmă, ea oftă. Se uită în ochii ei când se retrase pe jumătate şi intră uşor d i n nou. Tensiunea d i n corpul ei se uşura. - î m i place, şopti ea. întinse mâna între ei. îi găsi locul dulce, o mângâie şi o sărută în acelaşi t i m p . Lucy se arcui şi îl zgârie cu unghiile pe spate, mişcându-se în acelaşi r i t m cu el ca şi cum se născuseră să danseze cel m a i p r i m i t i v dans p e n t r u u n bărbat şi o femeie. 241

Vicky *DreiCing H a r r y îşi pierdu stăpânirea şi începu să se mişte m a i repede. Ea îşi înfăşură braţele şi picioarele în j u r u l l u i . El se încorda în ea, se retrase şi apoi îşi aruncă sămânţa pe cearşafuri. După aceea, el o sărută uşor. - V i n înapoi. Aduse o cârpă umedă şi trase cearşafurile d i n mâinile ei. Ea se alarmă. - Harry, ce faci? - T a c i şi întinde-te. - O h , Dumnezeule, n u , n u trebuie. - Şşşt. A i sângerat puţin. Lăsă cârpa deoparte şi o sărută pe obraz. Apoi se ghemui în spatele ei, trase păturile peste ei şi îi cuprinse u n u l dintre sâni. D o r m i , spuse el. Lacrimile alunecau pe chipul ei. El o preţuise şi o făcuse să se simtă iubită şi dorită. N u credea că este posibil să-1 iubească m a i m u l t , dar sentimentele p e n t r u el erau atât de puternice şi o făcură să-şi dorească să-şi petreacă viaţa cu el. Indiferent de ceea ce se întâmpla, n u va u i t a noaptea asta cât va trăi. Căldura corpului său o alinase, iar puterea braţelor l u i o făcuse să se simtă în siguranţă, îşi imagină cum ar f i dacă ar f i soţia l u i şi ar împărtăşi această le­ gătură strânsă cu el în fiecare noapte. Dar s t a t u t u l ei stătea ca u n zid între ei. Ea devenise o servitoare p e n t r u a supravieţui, şi toa­ tă lumea care o văzuse predând lecţii de dans şi servind limonada la Almack ştia asta. Singura ei intrare în înalta societate era pe la uşa servitorilor. Aşteptă până când respiraţia l u i regulată îi arătă că adormise, îna­ inte să îndrăznească să-i şoptească cuvintele d i n inimă. - T e iubesc, şopti ea. Durerea o străpunse ca o lance, p e n t r u că n u va trebui să-i spu­ nă asta niciodată. El s-ar simţi obligat să se însoare cu ea, m a i ales după noaptea aceasta, iar ea ştia că acest l u c r u îi va provoca m a i m u l t rău. Familia l u i , p r i e t e n i i şi aliaţii p o l i t i c i vor v o r b i despre alegerea l u i neinspirată p e n t r u o soţie şi îl v o r compătimi p e n t r u asta. Tot ceea ce luase el de b u n în viaţa l u i s-ar desface în bucăţi, în acelaşi m o d în care i se întâmplase şi m a m e i ei. îl iubea prea m u l t ca să-1 rănească. Trebuia să rupă toate legăturile cu el cât de curând. O va durea, deja se întâmpla asta. Chiar dacă ştiuse în t o t acest t i m p că n u exista 242

'DorinţeCe unui duce nici u n v i i t o r p e n t r u ei, va regreta întotdeauna că trebuise să r e ­ nunţe la el. în noaptea aceea îi aparţinuse ei, iar ea va preţui m e r e u această amintire. Când Harry se trezi, văzu că Lucy plecase. O rază de soare stră­ punse draperiile puţin depărtate. îşi scarpină barba şi auzi voci feminine de cealaltă parte a uşii. Când se uită la ceas, descoperi că încă era devreme. Va trebui să aş­ tepte să vină Barlow p e n t r u a beneficia de serviciile valetului. îşi zări în oglindă barba neîngrijită. Dumnezeule, arăta ca u n pirat. îşi trase pe el cămaşa şifonată şi pantalonii. A p o i sună d i n clo­ poţel. Când apăru o cameristă, ceru apă fierbinte p e n t r u baie. Fiind burlac, manierele l u i aveau nevoie de îmbunătăţire. îşi schimbă cere­ rea cu aceea de a duce apă fierbinte m a i întâi doamnelor. Se aşeză la birou. Evenimentele de ieri dovediseră că trebuia luată o decizie. Lucy se descurcase cumva, dar ea şi bunica ei fuseseră ex­ t r e m de vulnerabile u n t i m p . Era evident că n u se puteau întoarce la locuinţa lor fără să se pună singure în calea pericolului. Cartierul fusese întotdeauna nesigur, dar acum exista u n ticălos care căuta răzbunare. H a r r y îşi dorea să poată dărâma toate barierele. Putea obţine o permisiune specială de a se căsători repede cu Lucy. Având în vedere evenimentele d i n noaptea trecută, ea şi bunica ei aveau ne­ voie de protecţia l u i . Dar H a r r y înţelese că, dacă grăbea lucrurile, ar putea atrage t o t felul de complicaţii. Avea nevoie de t i m p ca să depăşească obiecţiile şi temerile l u i Lucy în privinţa reacţiei f a m i l i ­ ei sale. De asemenea, îşi dădu seama că, dacă se grăbea către altar, putea provoca agitarea spiritelor. U l t i m u l l u c r u pe care şi-1 dorea era ca oamenii să şuşotească cum că ea ar fi însărcinată, şi d i n cau­ za asta era obligat să se căsătorească. H a r r y n u voia nici măcar o umbră de scandal care să fie legată de Lucy. El n u ar fi dat nici doi bani dacă ar fi fost doar ei doi, dar ştia că Lucy era sensibilă în p r i ­ vinţa diferenţelor dintre situaţiile lor. îşi trecu mâna p r i n păr, ştiind că n u avea să fie simplu, dar el plănuise mereu să o facă pe Lucy mireasa l u i şi n u va lăsa nimic să intervină între ei. Lucy termină să o ajute pe bunica ei să se îmbrace. - T e simţi m a i bine astăzi? 243

Vicfîy TtreiCing - Mă descurc, spuse ea, dar trebuie să ne întoarcem acasă şi să punem lucrurile la locul lor. Lucy se înfiora. - N u cred că este sigur să ne întoarcem încă, iar Granfield s-a ofe­ r i t să angajeze servitori care să pună lucrurile la locul lor. - Scumpa mea, apreciez t o t ce a făcut p e n t r u noi, dar n u vreau să profit de generozitatea l u i . - El n u vede aşa lucrurile, bunico. Sunt sigură că ar prefera să-1 lăsăm să ne ajute. Şi-a exprimat şi în trecut îngrijorarea cu privire la cartierul nostru. Având în vedere t o t ce s-a întâmplat, ar trebui să ac­ ceptăm. Ca să fiu sinceră, n u mă pot gândi încă să mă întorc acolo. Bunica oftă. - î ţ i împărtăşesc reţinerea. în acest caz, v o m accepta oferta lui. îşi puse cu atenţie ceaşca de ceai deoparte. Lucy, ai venit la culcare foarte târziu. îndrăznesc să spun că n u ai d o r m i t m a i m u l t de două sau trei ore. Lucy îşi ţinu răsuflarea. Oare bunica ghicise că se culcase cu Harry? - îmi pare rău că te-am trezit, spuse Lucy. - T r e b u i e să fi petrecut m a i multe ore singură cu el, continuă bunica. Stomacul l u i Lucy se strânse de vinovăţie. - Da, n u am p u t u t să dorm. - Circumstanţele sunt neobişnuite, dar trebuie să păstrăm b u ­ na-cuviinţă p e n t r u binele reputaţiei tale. Lucy îşi muşcă buza, dar şi aşa începu să plângă. - Scumpa mea, ştiu că eşti o fată cinstită, dar uneori d o m n i i sunt prea dornici şi depăşesc limitele. Simt că este necesar să te avertizez, înţelegi? - H a r r y n u ar face niciodată ceva care să mă rănească. Ştiu asta cu siguranţă. Ea hotărâse să facă dragoste cu el. Deşi n u avea nici u n regret, n u - i plăceau sentimentele de vinovăţie care se amestecau în i n t e r i o ­ r u l ei. însă, dacă ar fi avut şansa să o ia de la început, ar n u ar fi schimbat nimic. - Ştii cât de dragă îmi eşti, spuse bunica, şi îţi v o i reaminti că este interzis să te culci cu u n bărbat în afara sfintei căsătorii. Dacă există consecinţe, t u ai fi compromisă. Nu-ţi spun aceste l u c r u r i ca să te supăr. Te iubesc şi îmi doresc t o t ce este m a i b u n p e n t r u tine. 244

-—

TtorinţeCe unui duce -—

—

Lucy se simţea îngrozitor p e n t r u că ştia că bunica ar fi fost deza­ măgită dacă ar fi ştiut adevărul, dar ce se întâmplase între ea şi Har­ ry era între ei şi n u era treaba nimănui. Când cineva bătu la uşă, Lucy se şterse la ochi cu u n colţ de cearşaf. A p o i se îndreptă spre uşă şi o deschise. Servitoarea făcu o reverenţă. - V ă pot ajuta cu rochia, doamnă? Lucy începu să o corecteze pe servitoare, dar apoi se gândi m a i bine. N u - i datora nici o explicaţie cameristei. - Intră, te rog! Era obişnuită să se descurce singură legându-şi corsetul care avea şnururile în faţă, dar era m i n u n a t să aibă ajutor. Când servitoarea se oferi să-i aranjeze părul, Lucy ezită. Făcuse prostia să-şi lase acele de păr în camera l u i Harry. - T e rog, ajut-o pe bunica m a i întâi. Mă întorc repede, bunico! Lucy deschise uşa către salonul p e n t r u micul dejun, intră şi se opri când văzu u n bărbat plecând. A p o i îl văzu pe H a r r y şi inima ei tresări de emoţie. Părul l u i brunet era puţin umed, probabil de la baie, şi era evident că se bărbierise. Ea încă putea simţi locul în care se unise cu t r u p u l ei şi fără să vrea îşi strânse muşchii i n t e r i o r i . -Arăt prezentabil? întrebă el. Pentru o clipă, ea doar rămase acolo tăcută. A p o i clătină d i n cap. -Arăţi foarte chipeş, aşa cum ştii foarte bine. Se uită către uşă. Cine era bărbatul acela? - B a r l o w , valetul, mesagerul şi cel care îmi plimbă câinele, spuse el. - A ş a , da. îmi amintesc acum. Ploaia cădea pe ferestre. H a r r y se uită afară. - Ei bine, n u este chiar foarte rău. A p o i se întinse după jiletcă. Acele tale de păr. Lucy scoase u n suspin de uşurare. - N-am v r u t ca bunica să ştie că le-am lăsat la tine în cameră. Pe faţa l u i apăru o expresie circumspectă. - Ştie că ai d o r m i t în patul meu? - N u , spuse ea. Ştie că am venit târziu în cameră şi mi-a a m i n t i t să-mi apăr reputaţia. - T e simţi... bine astăzi? şopti el. Ea se înroşi. -Da. 245

Vic£y TtreiCing Harry o sărută uşor pe buze şi, când o p r i v i în ochi, ea simţi ne­ voia să-i spună ce simţea, dar n u trebuia să o facă. După noaptea trecută, el s-ar putea simţi obligat, iar ea n u va permite acest lucru, îşi va a m i n t i întotdeauna noaptea lor specială, dar ştiuse mereu că n u putea fi o relaţie permanentă între ei. Se auzi o bătaie în uşă. - T r e b u i e să fie micul dejun, spuse el. - M a i bine merg să o las pe servitoare să-mi aranjeze părul. - Mie îmi place desfăcut, spuse el. Ea îşi puse degetul pe buze, intră d i n n o u în d o r m i t o r şi aşeză agrafele pe masa de toaletă. în t i m p ce camerista îi aranja părul, bunica sorbea d i n ceai. - î l v o i întreba pe Granfield când anticipează că vor termina servitorii de curăţat locuinţa. Lucy o p r i v i în oglindă, dar bineînţeles că bunica n u o putea vedea. - O să discutăm după micul dejun. - Da, bineînţeles, spuse bunica. Sper că n u durează foarte m u l t . Doamna Green se va îngrijora. Sunetul ploii se intensifică. După ce plecă servitoarea, cineva bătu la uşa salonului. Când Lucy deschise uşa, îl văzu pe Harry zâmbind. I se tăie răsuflarea. Oare era posibil ca ochii l u i să fie m a i albaştri astăzi? O p r i v i cu o expresie gingaşă, iar ea simţi că se topeşte pe loc. - Granfield, t u eşti? întrebă bunica. - D a , doamnă Longmore, zise el. M i c u l dejun este servit. Vreţi ca dumneavoastră şi Lucy să mă însoţiţi? - Desigur, spuse bunica. Harry se îndreptă către bunica ei. - îmi permiteţi să vă conduc? - Mulţumesc, zise bunica. Când intrară în camera alăturată, Lucy f u uimită să vadă o masă enormă întinsă p e n t r u ei. Servitoarea turnă ceai p e n t r u toţi. - T o t u l este pe placul dumneavoastră, Excelenţă? întrebă ea. - D a , mulţumesc. H a r r y o ajută m a i întâi pe bunica să se aşeze, iar apoi ocoli masa şi trase u n scaun p e n t r u Lucy. Mâinile l u i zăboviră pe u m e r i i 246

-—

'DorinteCe unui duce -

ei p e n t r u o clipă. Lucy se îmbujora. Bineînţeles că bunica n u îl putea vedea, dar simţea când ceva n u era la locul l u i . - I n m o d normal, ne-am fi dus la biserică, spuse bunica, dar ploa­ ia pare să cadă d i n ce în ce m a i tare. - A ş a este, spuse Harry. Pot să vă pregătesc o farfurie, doamnă Longmore? Avem ouă ochiuri, cârnaţi, pâine prăjită, fructe confiate şi căpşune proaspete. - D a , miroase delicios, zise bunica. Lucy era bucuroasă că bunica avea iar poftă de mâncare. - Ei bine, presupun că n u ar fi bine să risipim mâncarea. El îi aduse bunicii o farfurie cu câte puţin d i n toate şi făcu una şi p e n t r u Lucy. - Sper să vă bucuraţi de căpşune, doamnă Longmore, spuse Harry. - O, da, sunt foarte proaspete şi dulci. Harry îi întâlni privirea l u i Lucy cu o expresie senzuală. A p o i luă o căpşună şi supse d i n ea. Lucy îşi muşcă buza gândindu-se la m o d u l în care îi supsese el sfârcurile noaptea trecută. îşi desfăcu buzele. Oh, n u era frumos d i n partea l u i să facă asta când bunica ei stătea de partea cealaltă a mesei. -Excelenţă, am fost surprinsă că t u şi Lucy aţi stat treji până la orele dimineţii, spuse bunica. Lucy se crispa. De ce aborda subiectul când ele discutaseră deja? Poate p e n t r u că bunica avea încă suspiciuni în privinţa întâlnirii lor târzii. Spera ca bunica ei să n u pună prea multe întrebări. H a r r y se uită la Lucy. - A m m a i zăbovit după v i n şi desert. Lucy îi aruncă o privire de avertizare. - E i bine, presupun că t i n e r i i au m a i multă energie, spuse b u ­ nica, dar sunt sigură că n u doreşti să o privezi pe nepoata mea de odihnă. Lucy îşi simţea faţa ca şi cum ar fi luat foc. N u era nici o îndoială că bunica îl avertiza pe Harry. - Doamnă Longmore, n u am avut nici o intenţie să n-o las pe Lucy să se odihnească, dar n u putea d o r m i . Ca să fiu sincer, era încă foarte agitată după cele întâmplate ieri. - Ei bine, sunt bunica ei şi a trebuit să mă asigur că t o t u l a fost cuviincios. Harry se întinse după mâna l u i Lucy pe sub masă şi o strânse. 247

Vicky 'Dreifing - înţeleg, spuse el. El n u schiţă nici u n gest cât t i m p îi răspunse bunicii la întrebări, însă ea fusese u n pachet de nervi pe t o t parcursul discuţiei. - Ştiu că servitorii n u lucrează astăzi. Cam cât t i m p anticipezi că va trece până vor termina de curăţat locuinţa noastră? Lucy îndrăzni să respire, uşurată de schimbarea subiectului. - V a dura cel puţin câteva zile, spuse el. îmi pare său să vă spun că sunt foarte multe pagube, dar v o i întreba în m o d regulat despre ce progrese se fac şi o să vă informez. între t i m p , veţi rămâne aici până când se termină treaba. Lucy bănuia că o parte din bunurile lor erau imposibil de reparat. După ce terminară de mâncat, el îşi puse şervetul pe masă. A p o i se aplecă în faţă ca şi cum ar fi v r u t să vorbească, dar se auzi o bătaie în uşă. - Intră, spuse Harry. - î m i cer iertare, Excelenţă! Putem strânge farfuriile? întrebă una dintre servitoare. - D a , te rog, spuse Harry. A p o i o ajută pe bunica să se ridice. - îmi doresc să fi avut coşul de tricotat, spuse bunica. - Unde îl ţineaţi? întrebă el. - Pe lângă canapeaua d i n locuinţa noastră, spuse Lucy. - A m să mă opresc la v o i acasă să văd ce s-a făcut până acum şi o să vă aduc coşul p e n t r u tricotat, doamnă Longmore. - Eşti foarte gentil, spuse bunica, dar eşti sigur că doreşti să ieşi în ploaie? - N u este nici u n fel de deranj, spuse el. îmi închipui că vă veţi simţi m a i bine dacă aveţi cu ce să vă ocupaţi. - Bunico, hai să te duc la n o i în cameră, spuse Lucy. H a r r y se ridică. - Lucy, pot să vorbesc cu tine după aceea? - D a , mă întorc repede. Lucy o aşeză pe bunica ei pe scaun şi verifică vânătaia. încă era mov, dar începuse să se estompeze puţin. îl ura chiar şi m a i m u l t pe Buckley p e n t r u că o rănise pe bunica ei. Era u n o m rău şi îngrozitor. Puse şalul în j u r u l umerilor bunicii şi îi aşeză u n taburet sub picioare. Uşa de la salon se închise, iar vocile servitoarelor n u se m a i auzeau. 248

-—

T>orinţefe unui duce -—

- Servitoarele au plecat. Trebuie să vorbesc cu Granfield înainte «ă plece, spuse Lucy. - î n regulă, spuse bunica, dar să n u stai prea m u l t . Lucy oftă şi închise uşa în u r m a ei; îl găsi pe Harry stând în foto­ liu şi citind ziarul. - A , iată-te, spuse el ridicându-se. Vrei să stai cu mine? - Desigur, spuse ea. O sărută uşor pe buze. - H a r r y , trebuie să f i m precauţi, şopti ea. - Ştiu. îmi pare rău, dar n-am p u t u t să mă abţin. Acum, o să-ţi fac o propunere şi vreau să te gândeşti la ea. - Ce este? - A ş dori să vă instalez într-o casă d i n oraş în v i i t o r u l apropiat, spuse el. - Sunt sigură că bunica n u va fi de acord. Ne v o m întoarce în locu­ inţa noastră de îndată ce vor termina treaba servitorii. - î m i dau seama că bunica ta s-ar putea opune, dar eu cred că ar fi m a i sigur dacă vă duc într-un alt cartier p e n t r u o scurtă perioadă. Mă t e m că Buckley se va întoarce şi n u pot să suport gândul că v i s-ar putea întâmpla ceva rău. - H a r r y , hotelul a fost o necesitate, dar o casă în oraş iese d i n discuţie. Dacă descoperă cineva că ai plătit p e n t r u locuinţa noastră, sunt sigură că va crede că am devenit amanta ta. - V o i discuta mâine cu avocatul meu p e n t r u u n cartier sigur şi ferit. N u va şti n i m e n i niciodată în afară de n o i . - Ce vei face cu casa după ce v o m pleca noi? Este o investiţie mare p e n t r u o locuinţă temporară. - N u neapărat. Pot închiria casa şi astfel pot face profit. Consilie­ r i i m e i m-au îndemnat să fac investiţii. Va f i doar pe termen scurt, spuse el. Doar până când sunt sigur că t u şi bunica ta sunteţi în si­ guranţă. Vei face asta p e n t r u mine? Altfel v o i f i extrem de îngrijorat p e n t r u v o i două. - V o i discuta cu bunica, dar ai dreptate. N u voi avea linişte gândindu-mă că o s-o las pe bunica în vechea noastră locuinţă ştiind că Buckley s-ar putea întoarce. - Lasă-mă pe mine să vorbesc despre asta cu doamna Longmore când mă întorc. O sărută pe obraz. A c u m plec să verific stadiul lucră­ rilor de la v o i de acasă. * 249

Când Harry intră în locuinţa l u i Lucy, mirosul de vopsea se răs­ pândise în toată casa. Dispoziţia l u i se schimbă subit când văzu că u n u l dintre scaune avea u n picior r u p t . Peretele d i n spate avea o ga­ ură, îşi strânse p u m n i i . Ticălosul îşi propusese să distrugă cât mai m u l t posibil. încă m a i era destul de m u l t de muncă p e n t r u a face casa locuibi­ lă. Erau u r m e de reparaţii pe peretele d i n spate, care fusese pregă t i t p e n t r u zugrăvire. Se încruntă când văzu o gaură adâncă în masa mică d i n sufragerie. Se va întoarce peste câteva zile ca să verifi­ ce progresele d i n n o u . A doua z i însă, va angaja u n poliţist ca să-1 prindă pe Buckley. N u putea avea linişte până când n u îl prindeau pe Buckley. Găsi coşul de tricotat şi îl luă în trăsură după care îi ceru vizitiului să-1 ducă la Albany. Când trăsura se opri, Harry reuşi să evite o baltă şi îşi continuă d r u m u l mergând pe trotuar. Când băgă cheia în broască, Bandit începu să latre ca u n sălbatic. Harry intră şi se aplecă să mângâie blana câinelui. - Salut, Bandit, spuse el împingând câinele când încercă să-1 lingă pe faţă. Bleah, respiraţie de câine! - Excelenţă, spuse Barlow. L-am scos pe Bandit afară n u cu m u l t t i m p în urmă. - î ţ i mulţumesc, Barlow. Apreciez că ai grijă de el în absenţa mea. - E s t e datoria mea, Excelenţă. A m t r i m i t mesajul m a i devreme. - Excelent, spuse Harry. N u după m u l t t i m p apărură Bell şi Colin. - Despre ce este vorba, bătrâne? întrebă Bellingham. M i - a i pro­ mis cumva o ţigară de foi? Harry deschise o casetă argintie. - îmi daţi voie să vă ispitesc? - N u trebuie să întrebi de două ori, spuse Colin aprinzând una la o lumânare. Bell aprinse şi el una. - A h , asta da, viaţă, spuse el suflând u n inel d i n f u m . Soţia mea va face iar t a m - t a m când va simţi f u m u l de pe mine, dar v o i da vina pe H a r r y p e n t r u asta. - N-o să te creadă, zise Harry. - A m s-o seduc şi o v o i face să uite, spuse Bell. - Şi funcţionează? întrebă Harry. Bell îşi arcui sprâncenele groase. 250

T)orinte(e unui duce - După ce protestează puţin, da. între t i m p , cusurgiul de Barlow deschise o fereastră. - Excelenţă, cu permisiunea dumneavoastră, îl v o i plimba pe Ban­ dit, spuse el pe t o n u l său m o n o t o n obişnuit. Fără îndoială că valetul său voia să scape d i n duhoarea ţigărilor de foi. - îţi mulţumesc, Barlow. Sunt sigur că Bandit se va bucura de încă o plimbare. Abia dacă m a i picură afară acum. După ce Barlow plecă, Colin spuse: - Harry, cea mai dragă amintire a mea este cu tine leşinat pe cana­ peaua aia ponosită, având o sticlă goală atârnată de degete. - Sunt doar u n biet bărbat sentimental, spuse Harry. Prietenii l u i izbucniră în râs. - Harry, erai beat criţă în noaptea în care ţi-am salvat f u n d u l - şi vreau să spun că puteai literalmente, spuse Bell. Colin p u f n i . - Nici u n u l dintre n o i n u mirosea a trandafiri în noaptea aia când am făcut baie în Tamisa. Bell se aşeză pe u n scaun şi-şi încrucişa picioarele. - D o a r n u ne-ai invitat aici să ne a m i n t i m de vremurile bune. Ce te frământă? H a r r y inspiră şi suflă alt inel de f u m . - Mă gândeam. - Să ne spui dacă începe să te doară creierul, spuse Bell. - Ha! Harry se aruncă pe canapeaua ponosită. Aşadar, care sunt condiţiile p e n t r u aderarea la clubul bărbaţilor căsătoriţi? Bell îşi scutură u m e r i i de râs. - L a naiba! Laura avea dreptate. Eşti îndrăgostit de dansatoare. - A i cerut-o? întrebă Colin. H a r r y clătină d i n cap. - V r e a u să mă gândesc foarte bine la asta. îşi încleşta maxilarul. Voi îi cunoaşteţi pe oamenii trufaşi din înalta societate. N u vreau s-o rănească n i m e n i pe Lucy. - T e înţeleg foarte bine, spuse Colin. Şi eu îmi făceam griji în p r i ­ vinţa l u i Angeline după ce Brentmoor a răspândit m i n c i u n i despre ea. Ştiam că dacă mă căsătoream cu ea o v o i ajuta într-o oarecare măsură, dar a trebuit să scap de acea persoană diabolică p e n t r u a-i reface reputaţia. Bell îşi stinse ţigara de foi şi sorbi d i n coniac. 251

- Laura este fiică de vicar, dar s-a căsătorit cu vicontele Chesfield. Cu toate astea, Lady A t h e r t o n i-a făcut intrarea în societate. Bell îşi puse paharul deoparte. Problema este că domnişoara Longmore are nevoie de cineva care să o susţină dacă e să reuşească să fie acceptată de societate. Sunt sigur că Laura ar fi bucuroasă să o ajute. - Ştiu că şi Angeline ar face-o, de asemenea, spuse Colin. - A ş vrea să spun la naiba cu t o t ce crede lumea, zise Harry, dar trebuie să mă gândesc la sensibilităţile l u i Lucy. N u vreau să fie su­ biect de bârfă p e n t r u câteva dintre doamnele acelea afurisite. - Probabil că n u vrei nici să-ţi înstrăinezi familia, zise Bell. El ştia că verişoarele l u i ar p r i m i - o cu dragă inimă pe Lucy. - S-ar putea să fie puţin şocant la început, dar sfatul meu este să fii direct şi să spui clar că ea e m a i presus de toţi ceilalţi în ceea ce te priveşte. - Chiar este, spuse Harry. în m o d ciudat, n u înalta societate va fi cea m a i mare provocare. Colin îşi goli paharul. - Presupun că te referi la doamna Norcliffe. Harry trase aer adânc în piept şi îl eliberă. - N u , mă refer la Lucy. Prietenii l u i se holbară la el. H a r r y îşi drese vocea. - Ea crede că, dacă se căsătoreşte cu mine, vor avea de suferit verişoarele mele şi toată familia mea. Este ceva nesăbuit, dar ea asta crede. U n zâmbet uşor se răspândi pe chipul l u i Bellingham. -Bătrâne, sunt sigur că ştii t u cum să convingi o doamnă să-ţi facă pe plac. H a r r y râse. - B i n e punctat, prietene. Bine punctat.

Capito£uCl4 în aceeaşi după-amiază Doamna Longmore îi mulţumi p r o f u n d l u i Harry p e n t r u că îi adusese coşul de tricotat. 252

T)orinte(e unui duce - S u n t foarte bucuroasă să am o ocupaţie, spuse ea. Harry se aşeză lângă doamna Longmore şi îi spuse despre p r o p u ­ nerea l u i cu privire la casa d i n oraş. Bunica scutură d i n cap. - Este u n risc prea mare p e n t r u reputaţia l u i Lucy. El îşi încleşta maxilarul, iar Lucy îi recunoscu frustrarea. - N u vă supăraţi, doamnă Longmore, dar cred că preocuparea mea p e n t r u siguranţa dumneavoastră şi a nepoatei dumneavoastră este m a i importantă. N-o să vă placă ce vă spun, dar trebuie să i n ­ sist să-mi permiteţi să vă m u t într-un loc sigur până când va fi prins acel ticălos. Deja am anunţat autorităţile. Acum, vă puteţi opune cât doriţi, dar eu sunt hotărât. Dacă se întâmplă ceva rău, n u mi-o v o i putea ierta niciodată. Dacă vă iubiţi nepoata, şi ştiu că o faceţi, lăsaţi-mă să fac asta p e n t r u amândouă. Bunica rămase tăcută u n m o m e n t . - Ţ i i foarte m u l t la ea, spuse ea. El se uită la Lucy. - Credeam că este evident. Lucy era sigură că inima i se răsucea în piept. - Cum merg treburile în locuinţa noastră? întrebă Lucy. - Se face curăţenie în continuare, dar există multe l u c r u r i strica­ te care au trebuit să fie aruncate la gunoi. îmi pare rău, spuse el. Şi pereţii trebuie să fie reparaţi şi vopsiţi. - Ne v o m descurca, zise bunica, scoţând andrelele pentru tricotat. Lucy ştia că avea să fie o luptă dificilă, dar n u voia să-şi facă griji în seara aceea. Ştia d i n proprie experienţă că neliniştea o făcea să devină anxioasă şi incapabilă să se concentreze. H a r r y răspunse când se auzi o bătaie în uşă. -Mulţumesc, spuse el, rupând sigiliul unei scrisori. Rămase pe loc şi citi conţinutul. Veşti bune. Avocatul mi-a recomandat o casă din oraş, spuse Harry. A m să vă duc pe amândouă mâine-dimineaţă acolo dacă este convenabil. - Da, ar fi în regulă, spuse Lucy. După aceea trebuie să mă prezint la Albany. Expresia l u i era puţin precaută. - S - a întâmplat ceva? întrebă Lucy. - A b s o l u t deloc. Sper că vă veţi da acordul asupra casei d i n oraş. Lucy începu să-i spună că n u era în măsură să-şi dea sau n u acor­ dul, p e n t r u că era doar u n aranjament temporar, dar îşi dădu seama că el n u voia decât să-i facă pe plac. 253

Vicky 'Dreifing După aceea, Harry le citi articole d i n ziar până când sosiră came­ ristele cu cina. Aduseseră friptură de vită aromată şi înăbuşită, so­ m o n , calcan înăbuşit, budincă de carton, morcovi glazuraţi şi scoici. Lucy gustă câte puţin d i n toate, dar ştia că n u se va simţi bine dacă încerca să mănânce m a i m u l t de câteva guri. Cu toate acestea, când f u adusă tarta cu fructe, ea o termină repede. H a r r y îi făcu cu ochiul. - îţi plac dulciurile. Trebuie să ţin m i n t e asta. - Oh, Doamne, spuse bunica ducându-şi mâna la burtă. A m mân­ cat prea m u l t . - Doamnelor, vă supăraţi dacă-mi beau v i n u l de Porto? - A b s o l u t deloc, spuse Lucy. Bunica se plânse. - Oh, n u trebuia să mănânc atât de m u l t . Harry zâmbi. - Poate aţi observat că a m mâncat porţii generoase d i n f i e ­ care fel. - T u eşti u n bărbat masiv şi ai m a i m u l t loc p e n t r u mâncare, spuse Lucy. - Şi t u eşti foarte mică. Vârful capului tău aproape că n u - m i ajun­ ge până la bărbie. Servitoarele se întoarseră să strângă t o t u l , cu excepţia v i n u l u i l u i Harry. După ce plecară, u n sforăit uşor o anunţă pe Lucy că bunica ador­ mise pe scaun. - M a i bine o duc în pat, spuse Lucy. - V i i să stai cu mine după aceea? întrebă el. Ea îi întâlni privirea, nesigură dacă el se referise să-1 însoţească în pat. - Mă v o i întoarce, spuse ea. A p o i o ridică pe bunica. - Oh, trebuie să fi adormit, zise bunica. - Lasă-mă să te duc în cameră, spuse Lucy. O ajută pe bunica ei să se dezbrace şi îi puse o cămaşă de noap­ te, iar pe cap o bonetă. Se auzi o bătaie la uşă. Când Lucy deschise, o cameristă adusese o cărămidă fierbinte p e n t r u capătul patului. Lucy avea de gând să se bucure de l u x u l de a avea o cameristă care să le răsfeţe. Lucy îi ridică pătura până la bărbie bunicii şi o sărută pe obraz. - N u sta trează prea m u l t , spuse bunica. 254

T)orinte(e unui duce - N o a p t e bună, b u n i c o , spuse Lucy şi închise încet uşa în u r m a ei. Harry se ridică şi o luă de mâini. - Sunt fericit să te am lângă mine. Ea se ridică pe vârfuri şi îl sărută. - Eşti atât de b u n cu n o i ! El o trase pe scaun cu el, se întinse şi o sărută uşor. Lucy avea de gând să se rezume la u n sărut, dar el o trase în poala l u i , se aplecă peste ea şi o sărută cu pasiune. Ea n u se p u t u abţine să nu-şi desfacă buzele p e n t r u el. El îi prinse sânii cu mâinile l u i m a r i şi îi mângâie sfârcurile p r i n materialul corsajului. Valuri de plăcere îi străbătură venele. Se lăsase în braţele l u i fără se opună, dar avertizarea bunicii sale o făcu să se simtă vinovată. I I prinse de mâini. - Harry, trebuie să vorbim! El se încruntă. - S-a întâmplat ceva? - Da şi n u . - Ce înseamnă asta? - Ieri, bunica mi-a reamintit să am grijă la reputaţia mea. Dacă ar fi să te las să faci dragoste cu mine d i n nou, m-aş simţi îngrozitor. - Eşti o femeie în toată firea. Ce se întâmplă între n o i ne priveşte doar pe n o i . - Dar voi şti eu, spuse ea. El oftă. - Lucy, vorbesc serios când îţi spun că n u te v o i pierde şi că n u v o i renunţa niciodată la n o i . Dacă doreşti să aştept, a m să aştept, dar vreau să ştii că însemni t o t u l p e n t r u mine. A m să-ţi spun unele l u c r u r i , dar am nevoie de m a i m u l t t i m p să mă pregătesc. Mă gândesc la asta deja de câteva săptămâni. Există câteva com­ plicaţii, dar a m câţiva susţinători despre care ştiu că vor fi de partea noastră. - N u sunt sigură că înţeleg, spuse ea. - P e n t r u m o m e n t , am nevoie să ai încredere în mine, zise el, dar îţi v o i jura asta acum. N u v o i renunţa niciodată la tine. Niciodată. Lucy voia să creadă că el putea elimina toate barierele, dar ştia că t o t ce stătea între ei n u putea dispărea ca p r i n magie. N u îndrăznea să-şi permită să creadă imposibilul. Când ea v r u să vorbească, el îi puse degetul pe buze. 255

Vicky 'DreiCing - Pot şi te v o i face a mea. Vei avea încredere în mine? Ea îi cuprinse faţa. - A m încredere în tine. Dar n u avea încredere în ea, p e n t r u că era slabă când era vorba de el. Voia m a i m u l t t i m p . De fapt, voia o poveste, dar asta era viaţa adevărată, iar ea trebuia să facă t o t ce era m a i bine p e n t r u el. - V r e i să-mi dai u n sărut de noapte bună? o întrebă. Lucy îşi petrecu braţele în j u r u l gâtului l u i şi se deschise p e n t r u sărutul l u i fierbinte şi umed. Se agăţă de el, dorindu-şi să fie împreu­ nă mereu, dar acest m o m e n t era doar o amânare a inevitabilului. Amândoi respirau m a i rapid când sărutul se sfârşi. - A s t a este iadul, spuse el. Totuşi, n-ar fi trebuit niciodată să te ating de la început. - A v e a m nevoie de tine în noaptea aceea, spuse ea, şi o v o i preţui mereu. O ţinu în braţe şi o sărută pe frunte. Mădularul i se întări; voia să o ducă în patul l u i şi să-i aprindă dorinţa cu mâinile şi cu limba. Când o sărută d i n nou, imită cu limba actul sexual. U n suspin se auzi d i n gâtul ei, arătându-i că şi ea era excitată. H a r r y respira greu când întrerupse ea sărutul. - îţi v o i respecta dorinţele. P r i v i ochii l u i şi ştiu că foarte p r o b a b i l avea să fie u l t i m a oară. A doua z i ea şi bunica îşi v o r da acordul în privinţa casei d i n oraş şi v o r locui temporar acolo până se finalizau reparaţiile de la l o ­ cuinţa lor. - T e doresc, Harry. N u - m i pasă dacă este greşit. Te doresc. El se ridică şi o trase în braţele sale puternice ca şi cum ar fi fost uşoară ca u n fulg. Când ajunseră la el în cameră, împinse uşa cu ciz­ ma şi o duse către pat. îşi dezlegă lavaliera, îşi dădu jos haina şi îşi trase cămaşa peste cap. Se aşeză pe marginea patului şi se descălţă. A p o i o dezbrăcă de rochie, corset şi jupă. -întinde-te pe spate, spuse el cu o voce joasă şi răguşită de dorinţă. Ea se aşeză şi îl p r i v i cum se dezbracă de pantaloni şi de indis­ pensabili. A p o i îşi trecu degetul în jos pe toată lungimea m e m b r u l u i erect şi înconjură cu degetul picătura de umezeală d i n vârf. El inspiră adânc. - î m i place atingerea ta delicată. 256

(Dorintefe unui duce -— Se culcase cu m u l t e femei de-a l u n g u l anilor, dar n u fusese altceva decât plăcere. Cu Lucy făcea dragoste în adevăratul sens al cuvântului. - Oh, Doamne, fă-o d i n nou, spuse el. Ea îşi răsuci degetul în j u r u l vârfului m e m b r u l u i său. - îţi place? întrebă ea. - D a . Este rândul tău, spuse el pe o voce răguşită. întinde-te pe spate. Când ea îi făcu pe plac, el îşi strecură mâinile sub f u n d u l ei şi o ridică m a i sus. A p o i linse uşor lungimea faldurilor ei. Când ea icni, el şopti: - î n linişte. A p o i îşi plimbă limba d i n n o u de-a lungul ei, iar ea scânci. Câteva clipe m a i târziu, el îşi concentra toată atenţia asupra u n u i singur loc. Când ea gemu, el strecură două degete înăuntrul ei şi descoperi că era umedă. Ea se întinse după mădularul l u i , iar el se înfipse gemând în i n t e r i o r u l fierbinte. Ea se arcui spre el, dar el se rostogoli pe spate, luând-o cu el. - Condu-mă în tine, spuse el. Ea îl luă în interior înaintând încet. Era deschisă p e n t r u el şi fie­ care mişcare aducea frecări delicioase. Când ea îşi închise ochii, el spuse: - Uită-te la mine, Lucy! Ea se uită în ochii l u i albaştri, dorindu-şi să se poată trezi să-i vadă în fiecare dimineaţă. A p o i muşchii ei i n t e r i o r i se contractară în j u r u l lui. Se împinse m a i tare în el. Harry o rostogoli pe spate şi intră în ea. - Strânge-te în j u r u l meu, zise el. Când ea făcu întocmai, el trebuit să-şi muşte buza ca să n u geamă de extaz. Continuă să împingă d i n ce în ce m a i repede. A p o i se retra­ se brusc şi vărsă sămânţa pe abdomenul ei. El încă respira d i n greu, cu ochii puţin ceţoşi. - N u te mişca, spuse el. Găsi u n prosop cu care o şterse m a i întâi pe ea, apoi îl folosi pen­ t r u el. Dumnezeule, ea ar fi trebuit să se simtă ruşinată şi să se aco­ pere, dar n u m a i avea puterea. El se aşeză lângă ea. - N u mă v o i sătura niciodată de tine. Cum te simţi? 257

Vicky (Dreifing - A m devenit o desfrânată, spuse ea continuând să respire d i n greu, şi nu-ţi pot rezista. - N u , eşti doar o femeie foarte dezirabilă şi frumoasă. O sărută pe obraz şi pe gură. Eşti femeia mea. Ea îi cuprinse chipul l u i drag în mâini, dorindu-şi d i n toată inima ca el să fie bărbatul ei p e n t r u totdeauna. El se întinse pe-o parte şi o trase în curbura t r u p u l u i său mare. I i cuprinse sânul şi îşi frecă nasul de gâtul ei. - T r e b u i e să plec cât de curând, spuse ea. N u vreau să ştie bunica. - M a i stai încă puţin, spuse el, şi apoi ne îmbrăcăm amândoi. Exista o parte d i n ea care încă voia să se agate de speranţa că el încă putea dărâma toate zidurile care îi separau. îşi permisese să spere, chiar dacă ştia că i n i m a avea să i se frângă. Alungă toate aceste gânduri ca pe nişte pânze de păianjen. T i m p u l ei cu el avea să se sfârşească foarte curând. Deocamdată, trebuia să preţuiască fiecare m o m e n t . îşi va a m i n t i de ochii l u i albaştri p r o f u n z i şi de zâmbetul care îi înmuiase genunchii. D i n acest m o m e n t , va u i t a de încheierea sezonului şi de despărţirea de Harry. în noaptea aceasta era al ei.

In ziua următoare Harry le conduse pe Lucy şi pe bunica ei la parter şi apoi în trăsura lui. - Cred că vă va plăcea foarte m u l t , spuse el. Este mobilată com­ plet şi are p a t r u servitori. Lucy rămase cu gura căscată. - A i angajat servitori? - Da, t u eşti ocupată cu lecţiile de dans şi cu Albany. în acest fel, îţi vei putea petrece m a i m u l t t i m p cu bunica ta. - Ne-am fi descurcat, Harry. - Ştiu, dar am v r u t să vă simţiţi confortabil. - Mulţumesc. Ce rost avea să se contrazică cu el când era doar o locuinţă temporară, şi, cinstit vorbind, el era proprietarul casei, aşa că era decizia l u i , n u a ei. 258

'DorinteCe unui duce Când coborâră, Lucy observă că respectiva casă împărţea u n pere­ te alăturat cu cea a vecinilor. Avea şi u n felinar înalt în curte, care cel mai probabil ardea cu grăsime animală ca să lumineze seara. - într-adevăr, pare să fie u n cartier liniştit, spuse bunica. - A v o c a t u l meu a spus că este foarte retras, aşa că n u veţi fi deran­ jate, spuse Harry. Intrăm? Când sună la uşă, răspunse u n majordom. -Acesta este Davis, spuse Harry. Lucy se uită la micul hol. Era asemănător cu cel d i n căsuţa pe care şi-o imaginase locuind împreună cu Harry. înăuntru se aliniaseră încă cinci servitori. O femeie care p u r t a batic şi u n şorţ lung se apropie. - E u sunt doamna Clark, menajera, iar aceasta este Dottie, servi­ toarea bună la toate. O femeie înaltă şi subţire făcu o reverenţă către Lucy. - Eu sunt doamna Cooper, camerista dumneavoastră. Lucy făcu o reverenţă. - V ă mulţumesc p e n t r u prezentări. Se uită la H a r r y cu coada ochiului. De ce dorise să cheltuiască atât de m u l t p e n t r u o şedere temporară în casa d i n oraş? Bineînţeles, n u îl va lua la întrebări de faţă cu servitorii. - A m să vă fac u n t u r dacă sunteţi pregătită, doamnă, spuse menajera. - Da, vă mulţumesc, spuse Lucy. A r fi v r u t să corecteze m o d u l de adresare al menajerei, dar apoi îi trecu p r i n gând că doamna Clark ar putea trage concluzia că n u era o femeie respectabilă. în orice caz, şederea lor avea să fie de scurtă durată, iar Lucy n u simţea că datora explicaţii unor servitori temporari. H a r r y o conduse pe bunica pe scări, iar Lucy îi urmă d i n spate. La etaj exista u n mic salon. Inima l u i Lucy începu să bată m a i tare când văzu u n divan construit neobişnuit. - N - a m m a i văzut niciodată aşa ceva, spuse ea. - Este o sofa p e n t r u conversaţii, spuse doamna Clark. A u adus-o foştii chiriaşi şi au lăsat-o aici când au plecat la ţară. - B u n i c o , îmi doresc s-o poţi vedea şi t u , îi spuse Lucy. Are o de­ numire foarte potrivită. - Mă bucur că îţi place, zise Harry. - D o r m i t o a r e l e sunt sus la următorul etaj, spuse doamna Clark. Când ajunseră pe coridor, aceasta deschise o uşă. 259

Vicky Ttreifing -Aceasta este o uşă de legătură către camera domnului. Lucy se înroşi la faţă. Se întrebă dacă doamna Clark credea că ea şi Harry erau căsătoriţi. - La capătul coridorului există u n alt d o r m i t o r pe care l-ar putea folosi bunica dumneavoastră. Lucy o duse pe bunica acolo. - V ă mulţumesc, doamnă Clark. Pare să fie u n d o r m i t o r foarte confortabil şi p r i m i t o r . Bunico, te vei simţi bine aici? întrebă Lucy. - Oh, da, îmi place balansoarul. Pot simţi căldura soarelui de la fereastră. - Dacă aveţi nevoie de ceva, funia clopoţelului se află lângă balan­ soar, spuse doamna Clark. - Doamnă Clark, ne-aţi putea servi ceaiul în salon? întrebă Lucy. - Da, doamnă. - Trebuie să plec la Albany în curând, spuse Lucy. După aceea ne p u t e m despacheta lucrurile. Harry deschise gura ca şi cum ar fi intenţionat să spună ceva şi apoi se răzgândi. - în regulă. O v o i lăsa pe bunica ta cu doamna Clark. Lucy n u spuse nimic până când trăsura n u se îndepărtă destul de m u l t . - Harry, am fost uluită să găsesc o echipă de servitori. N o i n u v o m sta prea m u l t acolo ca să se justifice cheltuiala. - Lucy, eu cred că vor trebui să treacă cel puţin două săptămâni dacă n u m a i m u l t până să se finalizeze lucrările. Buckley a făcut m u l t e pagube. Deţin această proprietate şi este m u l t m a i confor­ tabilă decât u n hotel. Două săptămâni vor trece repede, spuse el. Să sperăm că până atunci locuinţa voastră se va afla într-o o r d i ­ ne perfectă. Când văzu că se apropiau de Vigo Street, Harry bătu cu bastonul în acoperiş. - O să te aştept aici la ora cinci, spuse el. O ajută să coboare d i n trăsură şi o sărută pe obraz. A p o i o p r i v i grăbindu-se pe stradă. Ura faptul că trebuia să oprească la o stradă distanţă de Albany, dar n u voia ca ea să-şi piardă locul de muncă. A c u m că Lucy şi bunica ei erau instalate în siguranţă, o va cere în căsătorie pe Lucy. Mama l u i va face puţin t a m - t a m , dar n u va avea ce să facă decât să-i accepte decizia. Zâmbi când îi dărui v i z i t i u ­ l u i adresa către Rundei & Bridge, cel m a i b u n bijutier d i n Londra. 260

-—•

(Dorinţefe unui duce -—

Se va uita peste modele şi a doua zi îi va aduce l u i Lucy să încerce un inel. I i bătea inima de parcă voia să-i iasă d i n piept, p e n t r u că în curând intenţiona să o facă soţia l u i . La ora cinci Harry cerceta strada aşteptând în trăsură. Lucy urma să sosească în cel m u l t zece minute. Deoarece astăzi făcuse m a i multe d r u m u r i cu trăsura, se simţea puţin neliniştit. Deschise portiera şi păşi afară. Câteva minute m a i târziu, Lucy apăru şi se grăbi spre el. El deschise portiera şi o ajută să urce. Când să urce şi el, auzi vocea familiară a l u i Everleigh. - Repede, spuse el. Trage draperiile la ferestre. Apoi închise portiera şi se întoarse să-i salute pe Everleigh şi pe tatăl său, contele de Beauland. - Ce faceţi amândoi în această zi frumoasă? Aţi ales să n u mergeţi la Rotten Row? - N u astăzi, spuse Beauland pe u n t o n concis. - Harry, aceea era domnişoara Longmore? întrebă Everleigh. La dracu! - Da, am văzut-o mergând pe jos şi i-am propus să o iau cu trăsu­ ra. Se ducea să o vadă pe bunica ei. Contele de Beauland îşi arcui sprâncenele stufoase şi cenuşii. - Granfield, dacă vrei să-ţi aduci treburile amoroase la Albany, ai decenţa să fii discret. - P o f t i m ? replică H a r r y fără să se deranjeze să-şi ascundă indignarea. Everleigh se înroşi. - G r a n f i e l d , te rog să ne ierţi! Tată, te înşeli! Domnişoara Longmore este tânăra care ne învaţă d a n s u r i în salonul doamnei Norcliffe. - V o m discuta despre asta între p a t r u ochi, spuse Beauland. O zi bună, Granfield! Abia făcu u n semn d i n cap către H a r r y şi imediat p o r n i alături de fiul său. - La naiba, mormăi el. Să-1 ia dracu' pe Beauland. Bărbatul era mai rău decât orice doamnă înţepată d i n înalta societate. Dar ade­ vărul spuselor îl lovi. El o făcuse amanta l u i , şi m a i rău, o expusese bârfei. La naiba! Era responsabilitatea l u i să o protejeze. 261

-—

Vic£y TtreiCing -—

Harry se duse înapoi spre trăsură şi observă că i n i m a îi bătea foarte repede. Fusese doar u n g h i n i o n că se întâlnise cu cei doi. De ce naiba n u se aflau la Rotten Row ca toţi ceilalţi? Fusese o întâlnire nefericită, dar se terminase. Cu toate astea, ştia că n u era aşa. Se urcă în trăsură şi o luă pe Lucy de mână. Dumnezeule, n u se aştepta să se întâmple asta. A r fi trebuit să fie m a i precaut. - Harry, cel de pe trotuar era Everleigh? - Da, el era. - Cine era d o m n u l m a i în vârstă? întrebă ea. -Tatăl l u i Everleigh, spuse el. Le-am spus că te duceam la bunica ta. Acesta este adevărul. - M-au văzut singură în trăsură cu tine, spuse ea. - Everleigh este u n gentleman şi n u va aduce vorba despre asta. N u ai de ce să-ţi faci g r i j i . Dar n u era fericit că o expusese în m o d accidental în faţa l u i Beauland. N u m a i era altceva de făcut în această privinţă decât să fie mai atent în jur. Trebuie să fie prudent, p e n t r u că o serie greşită de circumstanţe şi câteva bârfe adunate la u n loc puteau ruina re­ putaţia ei. Ea u r m a să fie soţia l u i , şi trebuia să facă t o t posibilul să o protejeze.

Marţi dimineaţă, casa din oraş - A i o lecţie de dans în această dimineaţă, n u - i aşa? o întrebă b u ­ nica pe Lucy când terminară micul dejun. - Da, am acceptat să predau d i n n o u p e n t r u doamna Norcliffe. - O h , sper că n u te laşi călcată în picioare de acea doamnă îngâmfată. - Doamna Norcliffe n u vrea nimic de la mine în afară de lecţiile de dans, şi sincer n u doresc nimic altceva decât să predau şi să-mi primesc banii. - T e duce Granfield cu trăsura? întrebă bunica. - Da. Lucy ar fi v r u t să meargă pe jos, dar Harry fusese de neclin­ t i t când îi spusese că n u ar trebui să meargă singură pe străzi atât t i m p cât Buckley era încă liber. Problema era că era posibil ca autori­ tăţile să nu-1 prindă niciodată. Era doar u n u l dintre sutele de ticăloşi care hoinăreau pe străzile pietruite. 262

T)orinţefe unui duce -~ Când se auzi soneria, Lucy îşi termină de băut ceaiul. - Bunico, trebuie să merg să ţin lecţiile de dans şi după aceea să mă prezint la Albany. N u îi spusese bunicii că H a r r y trebuia să o lase la o stradă distanţă, astfel încât să n u ştie n i m e n i că ea călătorea singură cu el. Lucy se întâlni cu Harry în h o l . - Sunt gata, spuse ea. - E u n u sunt sigur că sunt. N u cred că am dansat niciodată alemanda. - V e i învăţa astăzi, îl asigură ea. Harry o conduse afară şi o ajută să urce în trăsură. Când porniră la d r u m de-a lungul străzilor, se aplecă şi o sărută uşor pe buze. - M - a m trezit că îmi este dor de hotel - sau m a i degrabă să fiu acolo cu tine. - Hotelul a fost ca o lume magică, spuse ea. Dar acum avem o locuinţă temporară, şi curând eu şi bunica ne v o m putea întoarce acasă la n o i . - V r e a u să mă asigur că n u eşti în pericol în ceea ce-1 priveşte pe Buckley înainte să încerci să te întorci la tine acasă, spuse el. - V o i lua măsuri de precauţie, spuse ea. Crede-mă! N u vreau să i n t r u în conflict cu Buckley sau cu orice alt infractor. îşi putea da seama d i n poziţia încăpăţânată a bărbiei că el n u era mulţumit de răspunsul ei. - Te v o i duce cu trăsura la o stradă distanţă de casa mamei mele, spuse el. Mă v o i asigura că n u observă n i m e n i că suntem singuri. - N u poţi continua să mă însoţeşti oriunde mă duc, spuse ea. A i alte responsabilităţi. - T e rog, dă-mi voie să te însoţesc până când şobolanul acela de Buckley va fi prins şi dus la închisoare. Dacă n u te gândeşti la mine, atunci gândeşte-te la bunica ta. - H a r r y , bineînţeles că mă gândesc la tine. N u - m i place să-ţi fac atât de multe probleme. - N u eşti o problemă p e n t r u mine. Dimpotrivă. H a r r y o lăsă pe Lucy la o distanţă de jumătate de stradă de casa mamei l u i şi o p r i v i grăbindu-se către uşă. Toată fiinţa l u i se răzvră­ tea că trebuia să ascundă relaţia lor. Ura subterfugiul şi dorea să-i pună capăt. Ceea ce îşi dorea cu adevărat era să obţină o permisiu­ ne specială şi să se căsătorească imediat cu ea. Dar se gândise deja 263

- Vicfzy T)reiCing la toate astea şi ştia că trebuia să meargă până la capăt de dragul ei. Dacă se căsătorea brusc cu ea, cel m a i probabil avea să dea naştere la bârfe. O va cere curând de soţie şi se va căsători cu ea într-o ceremo­ nie liniştită, peste două săptămâni. A p o i le va lua pe ea şi bunica ei la Havenwood după încheierea sezonului. Aşteptă u n sfert de oră, apoi se îndreptă spre uşă şi sună la sonerie. - Excelenţă, spuse Gibson făcând o plecăciune. Doamna Norcliffe vă aşteaptă. - îţi mulţumesc, spuse Harry, apoi urcă scările şi intră în salonul aglomerat. - Iată că ai venit, Harry, spuse doamna Norcliffe. Sper că eşti pre­ gătit să dansezi. - O să am eu grijă să-şi joace rolul, spuse M i n a râzând. Lucy stătea atentă aproape de mama l u i , aşteptând probabil u n semnal de la ea ca să înceapă. -Domnişoară Longmore, spuse doamna Norcliffe pe u n t o n poruncitor. îi vei învăţa să danseze alemandă. - D a , doamnă Norcliffe. A m m a i predat alemanda de multe o r i înainte. Doamna Vernon îi zâmbi l u i Lucy şi îşi ocupă locul de la pian. Doamna Norcliffe se încruntă. - E v e r l e i g h întârzie. Mă întreb dacă ar trebui să-i t r i m i t e m u n bilet. - Oh, n u , spuse M i n a . Probabil a pierdut noţiunea t i m p u l u i . A m să sun să n i se aducă u n ceainic cu ceai proaspăt cât t i m p aşteptăm. H a r r y îşi împreună mâinile la spate şi o p r i v i pe Lucy. Abia aştep­ ta să danseze cu ea în această dimineaţă. Va găsi m o m e n t u l p o t r i v i t şi îi va face cu ochiul, doar ca să o tachineze. Când sosi tava cu ceai, M i n a turnă şi înmâna nişte ceşti rotunde. H a r r y se îndreptă spre fereastră. Dedesubt, putea vedea grădinarul îngrijind legumele. Se aşeză lângă Justin şi vorbiră u n t i m p despre scrimă. H a r r y n u mai pusese mâna de ceva vreme pe o floretă, dar Justin îşi continua lecţiile cu Angelo. Când bătu ceasul, Harry se încruntă. Trecuseră cel puţin treizeci de minute. Se ridică şi se apropie de Mina. - Mă întreb dacă n-ar trebui să-i t r i m i t e m u n bilet l u i Everleigh. N u - i stă în fire să întârzie, n u - i aşa? - N u , deloc. Crezi că e bolnav? întrebă M i n a . 264

-—

'DorinţeCe unui duce

H a r r y ridică d i n umeri. - N - a m nici o idee. Li se alătură doamna Norcliffe. - Harry, poate că ar trebui să te duci până la Everleigh. - î n regulă. Voia să o roage pe M i n a să o anunţe pe Lucy că se dusese să vadă ce este cu Everleigh, când Gibson intră în salon şi îi întinse mamei sale o scrisoare sigilată. Acum, toţi ceilalţi se uitau cu o curiozitate avidă. Doamna Nor­ cliffe îşi acoperi gura. A p o i inspiră adânc, se ridică şi spuse: -„Doamnelor şi domnilor, îmi pare rău să vă informez că a apărut o problemă neprevăzută în familie. Vă cer iertare, dar sper să înţelegeţi." H a r r y văzu expresia alarmată de pe chipul l u i Lucy. Ea se îndreptă spre mama l u i şi îi spuse ceva. Spre uimirea l u i Harry, mama l u i se uită urât la ea. Ce naiba? După ce plecă toată lumea, Harry întrebă: - Mamă, s-a întâmplat ceva? - Da, cu siguranţă s-a întâmplat ceva. Helena şi Amelia, vă rog să ne lăsaţi! După ce plecară cele două surori, Harry insistă: - V r e i să-mi spui ce s-a întâmplat? - Domnişoară Longmore, vei pleca d i n casa asta şi n u vei m a i fi primită niciodată aici, spuse doamna Norcliffe. - Mătuşă, n u se cade să vorbeşti în acest fel cu domnişoara Long­ more, spuse M i n a . Este răutăcios. Ochii doamnei Norcliffe se aprinseră. - A ş a crezi? Tocmai am p r i m i t o scrisoare de la contesa de Beau­ land. Everleigh n u te va m a i vizita niciodată. M - a i auzit? N u va m a i veni niciodată d i n cauza acestei târfe, spuse ea arătând spre Lucy. Harry inspiră adânc. - A i face bine să formulezi în acest m o m e n t nişte scuze sincere şi i te vei adresa cu respect, spuse el. Nu-ţi v o i permite să o insulţi. - Ea n u este respectabilă, după cum ştii, spuse doamna Norcliffe. A fost văzută ieşind de la Albany, fără îndoială, proaspăt coborâtă d i n patul tău şi urcând în trăsura ta. - Domnişoara Longmore este cameristă la Albany, spuse el. D u m ­ nezeule, era furios şi încerca cu disperare să-şi ţină nervii în frâu. Acum cere-ţi scuze! 265

Vicfzy Ttreifing - Beauland a declarat că el n u va avea nici o asociere cu familia noastră până n u scapi de amanta ta. Felicitări, Harry, ai reuşit să distrugi toate speranţele M i n e i , spuse doamna Norcliffe. - N u - m i va ordona mie Beauland ce să fac, şi nici oricărui alt m e m b r u al familiei noastre, spuse H a r r y ridicându-şi vocea. -Mătuşă, te grăbeşti să tragi concluzii, spuse M i n a . Domnişoara Longmore n u a făcut nimic greşit, şi sunt sigură că Harry este la fel de nevinovat de comiterea vreunei fapte greşite. Lucy îşi ridică bărbia şi se apropie de doamna Norcliffe. - Doamnă, voi pleca imediat şi n u v o i m a i aduce niciodată blamul asupra familiei dumneavoastră. - A i fi p u t u t să te gândeşti la asta m a i devreme, replică doam­ na Norcliffe într-un m o d tăios. în schimb, mi-ai făcut familia de ruşine. - Destul! zise H a r r y gesticulând cu mâna p r i n aer. Mamă, nu-ţi voi permite să o tratezi d i n n o u pe domnişoara Longmore în acest m o d dispreţuitor. Eu plec. Poate că doreşti să te gândeşti la ceea ce ai spus. Dacă vrei să ţii împreună această familie, te sfătuiesc să-i ceri scuze acum domnişoarei Longmore. - Ba n u o v o i face, spuse doamna Norcliffe, cu ochii în lacrimi. D i n m o m e n t u l în care te-am văzut făcându-i ochi dulci am ştiut că va pune ghearele pe tine. - îmi cer iertare că v-am supărat, doamnă Norcliffe. A m să plec chiar acum. H a r r y clătină d i n cap. - D a c ă nu-ţi ceri scuze, n u te v o i i e r t a niciodată, spuse el. Niciodată. în m o m e n t u l în care mama l u i închise gura hotărâtă, H a r r y se îndreptă către ieşirea d i n salon şi coborî scările. Deschise uşa şi o prinse d i n urmă pe Lucy pe trotuar. - Opreşte-te, spuse el luând-o de braţ. - N u , te rog să mă laşi în pace. Lacrimile îi curgeau pe obraji. - T e iubesc, spuse el. Şi n u voi renunţa la tine. U n servitor trecu pe lângă ei plimbând u n câine. - V i n o cu mine în trăsură ca să putem vorbi, îi oferi braţul, iar ea i-1 luă. După ce o ajută să urce, el îşi dădu seama că ea tremura. Strigă către vizitiu: - T u mergi până bat eu în acoperiş. 266

T>orinţeCe unui duce Se aşeză lângă Lucy şi o luă în braţe. Trăsura p o r n i , iar pe chipul l u i Lucy se citea disperarea. - Eu... am ştiut de la b u n început că era o... greşeală. - N u cred că a fost o greşeală, spuse el. Cred că am fost predesti­ naţi să fim împreună. - Cum poţi să spui asta? exclamă ea. Ţi-am m a i spus şi înainte că n u voi fi m o t i v u l p e n t r u nefericirea familiei tale, dar tocmai asta am făcut. - Lucy, mă iubeşti? U n sunet de durere ieşi d i n gâtul ei. - T e . . . te iubesc, Harry, dar n u putem fi împreună. - Ba da, putem, spuse el. Voi face eu să se întâmple. - N u poţi, spuse ea. N u realizezi răul pe care l - a m provocat f a ­ miliei tale şi familiei l u i Everleigh? T u ştii că M i n a şi Everleigh sunt îndrăgostiţi. Chiar dacă Beauland n u ar fi adus toate acuzaţiile, t o t aş fi provocat probleme. N i m e n i d i n înalta societate n u mă va accepta vreodată. Niciodată. Sunt o servitoare, Harry, şi mai rău, sunt aman­ ta ta. A m t o t negat asta, dar este adevărat. - Lucy, vreau să mă căsătoresc cu tine. - Sunt o servitoare şi începând de astăzi v o i rămâne doar cu asta. N u mă va mai angaja n i m e n i să predau copiilor lor. Ochii ei erau p l i n i de lacrimi. Reputaţia mea este distrusă, şi am intervenit între tine şi familia ta. Ţi-am jurat că nu-ţi v o i face asta niciodată, dar am fă­ cut-o. Trebuie să ne despărţim acum. - N u , Lucy. N u te v o i lăsa să pleci. - T r e b u i e , spuse ea. Pentru binele verişoarelor şi al mamei tale. - T e iubesc şi n u v o i putea trăi fără tine. - Ba da, vei trăi, Harry. Acesta este cadoul meu de despărţire pen­ t r u tine. Voi dispărea d i n viaţa ta. Este cel m a i b u n lucru pe care îl pot face p e n t r u tine. Te v o i p u r t a mereu în inimă, dar n o i am ştiut de la început că acest lucru n u va funcţiona niciodată. Vei găsi o doam­ nă d i n propria clasă, şi ştiu că ea te va iubi. - N u v o i renunţa la tine, spuse el. N u v o i face asta. Când îl p r i v i , ochii l u i erau roşii. - îmi pare foarte rău. Te iubesc prea m u l t ca să-ţi fac asta. - N u mă părăsi, Lucy. Ea clătină d i n cap. - Ştii la fel de bine ca mine că nimic d i n ce spui n u va schimba ce s-a întâmplat astăzi. 267

- Te duc eu la Albany. Bătu cu bastonul în acoperiş. Când trăsura se opri, H a r r y îi dădu birjarului noua destinaţie. Câteva minute m a i târziu, trăsura l u i o p r i la o stradă distanţă de Albany. Ea îşi puse braţele în j u r u l l u i şi îl sărută. - A d i o , Harry. - A m să te aştept aici la amiază. O durere ascuţită o lovi direct în inimă. Ieşi afară din trăsură şi îşi îndreptă umerii în acelaşi m o d în care o făcuse în acea seară când îşi pierduse slujba de croitoreasă. A p o i coti pe Vigo Street şi se în­ dreptă către biroul doamnei Finkle. H a r r y era nervos când îi dădu v i z i t i u l u i adresa casei l u i Beauland. Când sună la uşă, îl p r i m i u n majordom. H a r r y îi dădu cartea sa de vizită. - M ă întorc în scurt t i m p , spuse m a j o r d o m u l , şi îl p r i m i în anticameră. N u după m u l t t i m p , majordomul se întoarse. - îmi pare rău să vă informez că Excelenţa Sa n u este acasă. H a r r y n u avea de gând să accepte acea insultă. - Spune-i Excelenţei Sale că am venit aici p e n t r u o chestiune de onoare. Ochii majordomului se deschiseră larg. H a r r y îşi ridică vocea: - Spune-i Excelenţei Sale că insist să mă întâlnesc cu el cu privire la o chestiune de onoare. Du-te acum! Majordomul se grăbi în sus pe scări. Câteva minute m a i târziu, majordomul se dădu deoparte când Beauland coborî scările. - Ce dracu vrei, Granfield? Harry îşi scoase mănuşa şi îl plesni peste faţă. - Să te ia naiba, Granfield! - Cere-ţi scuze, spuse Harry. - N u am să fac asta, strigă Beauland. -Pistoale, spuse H a r r y ridicându-şi şi el vocea. în zori, la W i m bledon Common. Everleigh coborî scările în fugă. - Pentru numele l u i Dumnezeu, opriţi-vă! - Cere-ţi scuze sau îţi j u r că mâine vei fi u n o m m o r t , răcni Harry clocotind. 268

T)orinţefe unui duce -~ -Tată, supune-te, strigă Everleigh. - N u voi face asta, spuse Beauland. - T u eşti cel care a greşit, tată, spuse Everleigh pe o voce aprinsă. Acum fă ce-ţi spune! Aflată în capul scărilor, Lady Beauland începu să se clatine. O ser­ vitoare se repezi şi o prinse. - D e s t u l , tată, spuse Everleigh. T u eşti cel care a greşit şi ştii asta. Ţi-am spus ieri că domnişoara Longmore este o doamnă care a su­ ferit o nenorocire. Predă lecţii de dans ca să o îngrijească pe bunica ei oarbă. Granfield n u minţea ieri, în ciuda a ceea ce crezi t u . Te-ai grăbit să tragi concluzii şi ai creat o scenă îngrozitoare. - Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti pe acest ton? întrebă Beauland. -îndrăznesc p e n t r u că te înşeli, spuse Everleigh. A c u m cere-ţi scuze! - N u v o i face asta, zise Beauland încruntându-se. - A t u n c i eu n u m a i sunt fiul tău cel mare. - Poftim? N u poţi face asta. - B a da, p o t şi o v o i face dacă refuzi să-ţi ceri scuze, spuse Everleigh. Beauland se încruntă. - T u eşti fiul meu. Vei face ce spun eu. - Iţi p r o m i t că am să plec p e n t r u totdeauna d i n casa ta dacă nu-ţi ceri iertare acum, spuse Everleigh. Respiraţia l u i Beauland era audibilă. - Plec, zise Everleigh. Transmite-i dragostea mea mamei. - Opreşte-te, spuse Beauland. Everleigh se întoarse şi îşi încrucişa braţele la piept. - Spune cuvintele sau plec. Beauland trase aer în piept şi expiră pe nări. A p o i mormăi: - î m i cer scuze p e n t r u greşeala mea. - Le accept, spuse Harry. - Te conduc până la trăsură, îi spuse Everleigh l u i Harry. Soarele strălucea când ei păşiră afară în vântul rece. - î m i cer scuze p e n t r u toată scena, spuse Everleigh. Tatăl meu este dificil. - M a i întâi reacţionează şi abia apoi gândeşte, spuse Harry. Everleigh îi aruncă o privire curioasă. - Cred că ştii prea bine că tata ţine la respectarea decenţei, dar n u ştii că fratele meu m a i mic a plecat de acasă. 269

Vicfzy 'Dreifing - Presupun că p e n t r u o femeie care n u era considerată potrivită. Everleigh ezită şi răspunse: - N u p e n t r u o femeie. - A , acum înţeleg. - T a t a 1-a dat afară acum cinci ani. Harry făcu o grimasă. De ce erau u n i i oameni atât de cruzi? - Este totuşi fratele meu m a i mic, spuse Everleigh. - Sunteţi apropiaţi? întrebă Harry. Everleigh încuviinţă. - T a t a refuză să-1 vadă. Harry ştia că trebuia să f i fost greu p e n t r u Everleigh şi p e n t r u fratele său. - Iţi vizitezi fratele? - Da, dar tata n u ştie. H a r r y observă emoţiile perindându-se pe faţa l u i Everleigh. -Veţi f i întotdeauna fraţi. N i m e n i n u vă poate lua asta. Everleigh trase aer adânc în piept. - Granfield, oricare ar fi situaţia, sper ca t o t u l să se rezolve p e n t r u tine şi domnişoara Longmore. - îţi mulţumesc, Everleigh. H a r r y făcuse o promisiune că n u va renunţa niciodată la Lucy. Să fie al naibii dacă va renunţa acum.

CapitoCuClS Lucy se simţi complet amorţită în t i m p ce mergea de-a lungul Vigo Street. în depărtare putea vedea n o r i negri care păreau să re­ prezinte numeroasele zile întunecate care aveau să vină fără Harry. Era încă şocată în u r m a celor întâmplate, dar ştia că era ceva dezas­ truos, înainte să se termine această săptămână, probabil că îşi va pierde toţi clienţii de dans. Va trebui să-şi caute cât m a i curând posi­ b i l u n al doilea loc de muncă. Cerul se întuneca d i n ce în ce m a i tare, şi începu să bată vân­ t u l . Câteva picături de ploaie căzură în t i m p ce traversa curtea. Era conştientă de bărbaţii care îi făceau ochi dulci. O deranja acest 270

Ttorinţeie unui duce lucru, dar Lucy se prefăcu a n u vedea privirile fixe şi bătu la uşa doamnei Finkle. - Intră, strigă doamna Finkle. Când Lucy intră, doamna Finkle îi întinse u n teanc de cearşafuri. - Curăţă camerele obişnuite, spuse ea, şi n u te grăbi ca să eviţi ploaia. N u s-a înecat n i m e n i niciodată de la puţină umezeală. Lucy făcu o reverenţă. - D a , doamnă Finkle. Se simţea m u l t m a i apăsată de gândurile ei triste decât de cearşa­ furile grele care o făcură să se clatine. I n t i m p ce urca scările, cheile de rezervă îi zornăiau în şorţ. Se hotărî să cureţe la sfârşit apartamentul l u i Harry ca u n rămas-bun p o t r i v i t p e n t r u bărbatul interzis pe care-1 iubea. în m o m e n t u l în care ajunse la a p a r t a m e n t u l l u i H a r r y , Lucy era obosită şi o durea spatele. Bătu în uşă şi strigă: - Curăţenia! N u răspunse n i m e n i , aşa că descuie uşa. Când intră, Bandit aler­ gă spre ea cu limba scoasă. Ea îl mângâie, şi ochii i se umplură de lacrimi. Se simţea atât de vinovată p e n t r u ce se întâmplase astăzi. Dacă ar fi păstrat distanţa faţă de el, nimic d i n toate astea n u s-ar fi întâmplat. Acum, două familii se aflau în conflict d i n cauza ei. Bandit o urmă d i n cameră în cameră cât t i m p făcu curăţenie. în d o r m i t o r u l l u i Harry persista mirosul de săpun verde, iar p a r f u m u l o u m p l u de durere. Cum avea să trăiască fără el? Se hotărî să se grăbească, p e n t r u că, d i n t r - u n m o t i v oarecare, o durea să scoată cearşafurile de pe patul l u i . Când îşi dădu seama că lipsea cartea cu gravuri erotice, se întrebă dacă el o pusese în altă parte de dragul ei. Alungă acest gând şi îşi continuă treaba mătu­ rând. Voia să fie cât m a i indiferentă posibil, dar era m u l t m a i tristă decât fusese vreodată. Reuşi să îndepărteze părul de câine de pe canapea, chiar dacă Bandit îi t o t amuşina mâna. Spălă ligheanul şi urciorul cu oţet şi apă. A p o i curăţă cenuşa d i n vatră. Până se făcu ora patru, şalele o dureau şi m a i tare, şi era obosită până în măduva oaselor când ridică pe umăr u l t i m u l sac de cearşa­ f u r i . Tunetele bubuiau m u l t m a i aproape, iar vântul bătea m a i tare când începu să coboare scările cu atenţie. Tot ce voia era să predea lenjeria, să-şi ia salariul şi să găsească trăsura l u i Harry. 271

Vicky (Dreifing Câteva picături de ploaie căzură când Lucy păşi în curte. Pantofii ei se cufundară puţin în pietrişul umed în t i m p ce mergea spre biroul doamnei Finkle. U n grup de bărbaţi stăteau acolo de vorbă. U n băr­ bat se întoarse şi se uită la ea. Era d o m n u l Castelle. El zâmbi şi se îndreptă spre ea. - Domnişoară Longmore, ce faceţi aici? Ea îşi ridică bărbia. - A i c i lucrez. Castelle n u reuşi prea bine să-şi ascundă şocul. - V a ploua în curând. Poate veţi dori să vă adăpostiţi. - V ă mulţumesc, domnule Castelle. U n băiat curier se grăbi pe lângă ei şi îi aruncă o privire rapidă, dar ea n u se gândi m u l t la asta. Lucy începu să se foiască. - V ă rog să mă scuzaţi! Trebuie să plec. - Da, desigur, spuse Castelle. Pot să vă ajut? Sacul pare greu. - N u , mulţumesc. Făcu o reverenţă şi îşi continuă d r u m u l . Ea atrăsese şi atenţia celorlalţi bărbaţi preţ de o clipă, dar acum o ignorau. Era u n g h i n i o n că se întâlnise cu Castelle, dar îşi reaminti că n u m a i conta. Ziua de astăzi marca sfârşitul relaţiei amoroase cu Harry. îi va spune asta când se va întâlni cu el la o stradă distanţă de Albany. Lucy ciocăni la uşa doamnei Finkle şi speră ca femeia să răspundă repede p e n t r u că sacul era greu. Când se deschise uşa, curierul de m a i devreme se uită la ea cu o expresie vinovată şi fugi afară. Lucy găsi curios comportamentul acestuia, dar îl alungă d i n m i n ­ te când intră. - U l t i m e l e cearşafuri sunt în sac, doamnă Finkle. Doamna Finkle se ridică şi ocoli biroul. - Ei bine, am crezut că ai mai m u l t creier decât majoritatea fetelor care lucrează aici, dar este evident că n u . - P o f t i m ? spuse Lucy, uimită de cuvintele ei. Inima începu să-i bată tare. N u înţeleg. - Crezi că n u stau cu ochii pe cameriste? Ţi-am spus că n u trebuie să te împrieteneşti cu nimeni. A i încălcat regulile. - N u am greşit cu nimic, spuse Lucy frământându-şi mâinile tremurânde. U n u l dintre d o m n i m-a recunoscut de la u n alt loc de muncă, dar n u am zăbovit. Oh, Doamne, îşi putea pierde slujba asta. Trebuie să fie o greşeală, spuse Lucy. Serios, n u m-am împrietenit cu d o m n u l acela. 272

'DorinţeCe unui duce - O poveste probabilă. N-am nevoie de scuzele tale. N u eşti p r i m a care crede că se poate strecura în patul u n u l bărbat p e n t r u o monedă sau două la Albany. Dar n u o vei face cât sunt eu aici. - N-am făcut aşa ceva, spuse ea. Mă acuzaţi de ceva ce n u am fă­ cut. Doamnă Finkle, el m-a salutat în curte, iar eu n u a m v r u t să fiu nepoliticoasă. - Crezi că n u ştiu despre acea trăsură care te aşteaptă în fiecare după-amiază în josul străzii? - Poftim? Ce contează dacă u n prieten mă duce cu trăsura lui? - Ştiu cine este prietenul tău. Ţi-am spus regulile în ziua în care ai venit aici. Regulile sunt reguli, iar aici este sfârşitul p e n t r u tine, domnişoară. Se întoarse şi deschise u n seif de lemn. U l t i m u l tău sa­ lariu. Asta să fie o lecţie p e n t r u tine. De asemenea, n u vei p r i m i nici o scrisoare de recomandare. Lucy începu să tremure. - N u vreţi să vă mai gândiţi? Doar l-am salutat p e n t r u o clipă. A m acceptat ture suplimentare când altele n u au venit şi am curăţat me­ reu fiecare cameră până rămânea fără pată. îşi strânse tare mâinile tremurânde. Vă rog, n u vreţi să vă m a i gândiţi? Doamna Finkle clătină d i n cap. - Ţ i - a m dat o şansă, şi t u ai încălcat regulile. A m încheiat discuţia. Acum pleacă! Lucy ieşi, simţind u n fior de gheaţă în piept. Băiatul curier îi aruncă u n zâmbet viclean şi fugi. Lucy se întrebă dacă doamna F i n ­ kle îl plătea pe băiat ca să urmărească servitoarele. N u avea să ştie niciodată, şi n u m a i era nimic de făcut în această privinţă. Cum ieşi de pe Vigo Street şi intră pe Piccadilly, se simţi încă o dată de parcă era învăluită de o ceaţă densă. Picăturile de ploaie începură să cadă m a i repede. încercă să caute o marchiză sub care să se adăpostească, dar n u găsi nici una în apropiere. Stătea în f r i g , în ploaia care începu să cadă m a i tare. îi era f r i g , era udă şi nefericită stând pe t r o t u a r şi aşteptându-1 pe Harry. O şaretă trecu rapid pe lângă ea, stropind-o cu n o r o i pe poalele r o ­ chiei, p a n t o f i şi ciorapi. U m e r i i îi căzură de deznădejde şi se întrebă cum va putea depăşi acest u l t i m eşec. Slavă D o m n u l u i că m a i avea încă scrisoarea de recomandare de la d o m n u l Wilson, dar n u va putea trece Albany ca u l t i m u l ei loc de muncă. Ştia că toţi clienţii 273

Vicfzy TtreiCing -— ei de dans vor renunţa pe rând la serviciile ei de îndată ce scandalul va ieşi la iveală. Tremura. Pelerina jerpelită o apăra prea puţin de frig. Vântul îi t o t dădea gluga pe spate. Ploaia cădea m a i tare, dar n u exista nici u n adăpost. Când îşi scoase ceasul, văzu că trecuse o jumătate de oră peste ora p a t r u . Lui H a r r y n u - i stătea în fire să întârzie. în m o d n o r m a l ar fi râs de aspectul ei răvăşit după puţină ploaie, dar f r i g u l îi intrase în oase. O trăsură se apropie gonind de-a lungul străzii. Lucy făcu u n pas înapoi ca să evite să fie stropită cu m a i m u l t noroi. Când trăsura se opri, portiera se deschise imediat, şi H a r r y sări jos. - Lucy, îmi pare rău! A avut loc u n accident pe stradă şi am rămas blocat. Oh, Doamne, t r e m u r i şi eşti foarte udă. Ea n u se putea o p r i d i n tremurat când o ajută să urce în trăsură. Capul îi căzu pe perne. - îmi este aatâât de frriig. Harry scoase o pătură de lână d i n compartimentul de sub ban­ chetă. O ajută să-şi scoată pelerina, dar ea tremura atât de tare că le luă o veşnicie. Imediat ce îi scoase pelerina, o acoperi cu pătura. - Stiu că doar retine umezeala. Lucy închise ochii şi n u răspunse. H a r r y îşi găsi bastonul şi bătu în acoperiş. Trăsura p o r n i la d r u m p r i n ploaia torenţială. El îi cercetă chipul. Era m u l t prea palidă, şi asta îl sperie. îndepărtă o şuviţă de păr roşcat de pe fruntea l u i Lucy şi suspină când simţi fierbinţeala de pe faţa ei. Ardea d i n cauza febrei. Trebuia să cheme u n medic imediat ce ajungeau acasă, dar să ia naiba toate străzile aglomerate cu vehicule, p e n t r u că n i m e n i n u voia să meargă p r i n ploaia torenţială. - L u c y , spuse el. Fată dulce, vorbeşte cu mine! Ea continua să tremure chiar dacă avea pătura de lână, şi părea că îşi pierduse cunoştinţa. Dumnezeule mare, era foarte bolnavă. Ploa­ ia bătea pe acoperişul trăsurii. - Lucy, spuse el. Ea îşi flutură pleoapele p e n t r u o clipă şi le închise înapoi. O trase în poala l u i , gândindu-se să o încălzească cu t r u p u l l u i , dar ea conti­ nua să tremure. O legănă ţinând-o în braţe. - Stai cu mine, Lucy, am nevoie de tine! 274

(DorinteCe unui duce Când trăsura ajunse în cele d i n urmă în cartierul modest, H a r r y era înspăimântat atât de letargia l u i Lucy, cât şi de înfăţişarea ei palidă. Când m a j o r d o m u l deschise uşa, H a r r y strigă la el să t r i m i ­ tă imediat după u n medic. O luă pe Lucy d i n trăsură şi traversă t r o t u a r u l . înăuntru, o purtă în braţe până la etaj şi îi p o r u n c i u n e i cameriste să stea cu ea. Menajera îl scoase d i n cameră, astfel încât să o poată dezbrăca pe Lucy de hainele îmbibate cu apă. Când ca­ merista deschise uşa câteva m i n u t e m a i târziu, H a r r y intră şi trase u n scaun lângă pat. Menajera reuşise să-i schimbe hainele l u i Lucy şi, susţinând că are anumite cunoştinţe de asistenţă medicală, îl sfătui ce să facă. H a r r y o ascultă şi spălă fruntea fierbinte şi obrajii roşii ai l u i Lucy. N i m e n i n u părea să ştie vreun doctor, aşa că îi scrise o misivă mamei sale, implorând-o să trimită u n medic. Era atât de speriat, că aproape uită să scrie adresa casei închiriate. S-ar fi dovedit a fi o eroare dezastruoasă, iar el nu-şi permitea să piardă nici o clipă. H a r r y trimise u n valet să ducă mesajul cu trăsura şi îi porunci v i z i t i u l u i să se grăbească cât de repede poate. A p o i fugi în casă şi în sus pe scări. Se aşeză pe scaunul de lângă patul l u i Lucy şi începu să-i spele fruntea. Ea gemu, dar altfel era apatică. I n i m a l u i bătea înspăimântată. - Lucy, fată dulce, mă auzi? Când ea n u răspunse, H a r r y simţi că i se strânge inima. Doamne, cât de speriat era! Ea se afla într-o stare foarte gravă. Menajera o aduse pe doamna Longmore în cameră. Bunica l u i Lucy inspiră adânc după ce atinse fruntea fierbinte a fetei. Avea obrajii de u n roşu-aprins şi, de fiecare dată când el îi uda fruntea, tresărea ca şi cum o durea fiecare atingere. Doamna Longmore îşi împreună mâinile, şi buzele i se mişcau de parcă şoptea o rugăciune p e n t r u nepoata ei. Harry se duse la fereastră, dorindu-şi ca medicul să se grăbească. Devenea d i n ce în ce m a i speriat. De ce n u plecase m a i devreme să o ia pe Lucy? A r fi trebuit să ştie că tunetele prevesteau o furtună urâtă. îşi muşcă p u m n u l , ştiind că întârzierea l u i era cauza îmbolnă­ v i r i i ei. Se întoarse la scaun şi îi luă mâna moale. - Lucy, şopti el. Când îi atinse fruntea d i n nou, ea rămase nemiş­ cată. Abia dacă putea suporta să o vadă în această stare groaznică. Pieptul îl durea. Lucy, n u mă părăsi! 275

-—•

Vicky TtreiCing

Ea mişcă d i n cap dintr-o parte în alta. Gura l u i Harry se uscă d i n cauza fricii care îi inundase t r u p u l . - N u te pot pierde, spuse el ştergându-i fruntea d i n nou. Eşti puternică, Lucy! Poţi învinge febra. Dar ea era inconştientă, şi chipul îi era cenuşiu. Harry se îndreptă încă o dată la fereastră, dar t o t n u venise n i ­ meni. A c u m se îngrijora că mama l u i n u era acasă şi că n u primise mesajul. La cererea sa, menajera trimise u n valet să se intereseze de orice medic putea găsi. N u putea risca să aştepte după mama l u i . Harry şterse d i n n o u fruntea l u i Lucy. - Lucy, eşti puternică! Poţi învinge febra. N u mă părăsi, Lucy, şop­ t i el. îmi pare atât de rău că am întârziat! încercă să-i frece încheieturile, dar ea tremură d i n nou. H a r r y continuă să-i umezească fruntea, deşi asta părea să n u aibă nici u n efect. A p o i auzi u n zgomot afară şi se duse la fereastră. Mama l u i cobora d i n trăsură împreună cu u n bărbat care ducea o geantă neagră. - A u sosit mama şi doctorul, spuse el. - Slavă D o m n u l u i , zise doamna Longmore. Fugi pe scări să-şi întâmpine mama. - î ţ i mulţumesc că ai venit. Mama l u i se întinse să-i atingă obrazul. - Calmează-te, spuse doamna Norcliffe. Acesta este doctorul Rhodes. A tratat-o de febră pe una dintre fetele doamnei Vernon. Domnişoara Longmore se va afla pe mâini bune. - Excelenţă, vă rog să mă conduceţi la pacientă, spuse doctorul Rhodes. - Da, vă mulţumesc, zise Harry. - V o m vedea cum reacţionează la asta, spuse doctorul. A m adus nişte scoarţă de salcie. O putem infuza în puţin ceai slab. Este folosi­ toare p e n t r u reducerea febrei. O servitoare speriată alergă spre ei şi făcu o reverenţă. - Excelenţă, am să fac eu ceaiul dacă doriţi. - Mulţumesc, spuse Harry. Cum ziceai că te numeşti, domnişoară? - Dottie, Excelenţă. - S ă faci u n ceai slab, domnişoară, spuse doctorul Rhodes. Ea făcu o reverenţă. - A ş a am să fac, domnule. - Mulţumesc, zise Harry, după care se grăbi la etaj. 276

TtorinţeCe unui duce Când intrară în cameră, H a r r y i-o prezentă mamei sale pe doam­ na Longmore. - Nepoata dumneavoastră v-a pomenit când a fost la u l t i m a mea petrecere, spuse doamna Norcliffe. Domnişoara Longmore este o dansatoare foarte talentată. - Ea este t o t u l p e n t r u mine, spuse doamna Longmore. Doctorul Rhodes luă pulsul l u i Lucy. - N u - m i place. Continuaţi să-i tamponaţi fruntea. Dottie intră cu tava de ceai şi o aşeză pe masă. -Adaugă scoarţa de salcie, spuse doctorul, apoi lasă-1 până se face călduţ. Douăzeci de minute m a i târziu, doamna Norcliffe încercă să o facă pe Lucy să se ridice, dar ea doar gemu şi căzu înapoi pe pat. - T r e b u i e să-i dăm cu linguriţa, spuse doctorul Rhodes. Trebuie să reducem febra. Doamna Norcliffe f u şocată când H a r r y se băgă în pat lângă Lucy şi o trase în poziţie verticală în poala lui. Dar mama l u i trebuie să-şi fi dat seama de scopul său, deoarece îi înmâna linguriţa. El reuşi să o facă să înghită puţin. Doamna Norcliffe luă linguriţa şi îi dădu l u i Lucy să bea în t i m p ce el o ţinea. Slujnica se întoarse cu u n ibric p l i n cu ceai proaspăt şi adăugă m a i multă scoarţă de salcie. - A r putea suna ciudat, spuse dr. Rhodes, dar aş dori să-i ascult inima. A c u m lăsaţi-o pe spate! A m u n ziar în geantă, este u n truc pe care l-am învăţat. Rulă ziarul, îl puse pe pieptul l u i Lucy şi îşi puse urechea la celălalt capăt. Harry se îndepărtă de pat şi făcu câţiva paşi. Chipul ei palid îl speria. - I n i m a îi bate puţin cam repede, spuse Rhodes, lăsând ziarul deoparte. Doamna Longmore îndepărtă părul l u i Lucy şi suspină când îi atinse fruntea. - E s t e prea f i e r b i n t e , spuse doamna Longmore cu vocea tremurândă. Harry îşi încleşta maxilarul. N u o putea pierde. N u putea. - Lucy, te rog să încerci! Lipsa răspunsului ei îl făcu să i se strângă stomacul. - Să continuăm cu ceaiul d i n scoarţă de salcie şi să o încurajăm să se ridice, spuse doctorul.

-—

Vicky Ttreifing

—

H a r r y se urcă d i n n o u în pat cu ea şi o ţinu cât t i m p mama l u i îi dădea ceai cu linguriţa. - L u c y , şopti el. Te rog, n u mă părăsi! Tremurând, Lucy se lăsă pe pieptul l u i . H a r r y se uită la doctor. - Cu siguranţă trebuie să m a i fie ceva ce se poate face. - I-aş putea lua sânge, dar observaţiile mele m-au condus la ideea că de cele m a i multe o r i pacienţii devin şi m a i slăbiţi. Hai să conti­ nuăm cu ceaiul d i n scoarţă de salcie! Vinovăţia îl chinuia. A r fi trebuit să plece m a i devreme. Acum era îngrozit că o putea pierde. Menajera intră în cameră. - Slujnicele au pregătit o gustare rece la parter, spuse ea. -Excelenţă, ar trebui să mâncaţi ceva, spuse doctorul Rhodes. El clătină d i n cap. - N u plec de lângă ea. Doctorul oftă. - Excelenţă, n u o veţi ajuta dacă vă îmbolnăviţi. Ştiu că n u vă este foame, dar trebuie să mâncaţi măcar puţin. Dottie m a i aduse ceai şi făcu o reverenţă. -Excelenţă, dacă doriţi, pot aduce aici o tavă p e n t r u dumnea­ voastră şi d o m n u l doctor. - O sugestie excelentă, spuse doctorul. Când aţi mâncat u l t i m a dată, Excelenţă? Harry îşi trecu degetele p r i n părul bogat. - N u - m i amintesc. Dottie turnă două ceşti de ceai. H a r r y realiză abia atunci că îi era sete. După ce slujnica aduse o tavă, el mancă pâinea, carnea rece şi ceaiul împreună cu doctorul. Când se întunecă, şi Lucy nu-şi revenise încă, el se trezi negociind cu Dumnezeu. „Jur că v o i renunţa la t o t dacă o laşi să trăiască! N u pot să trăiesc fără ea. Te rog să o laşi să trăiască!" Doamna Norcliffe îşi puse mâna pe umărul l u i . - H a r r y , odihneşte-te! Vom veghea n o i asupra ei. El clătină d i n cap. - N u pot pleca de lângă ea, dar t u , mamă, trebuie să fii epuizată. Te rog, du-te acasă şi odihneşte-te! - M a i rămân, spuse ea. N u te părăsesc, fiule. - I ţ i mulţumesc, mamă. 278

TtorinţeCe unui duce Spre groaza l u i , pieptul începu să-i tremure. îşi şterse ochii cu podurile palmelor. Mama l u i îi puse mâna pe umăr. - E s t e o femeie puternică şi îşi va reveni, ascultă-mă ce-ţi spun. - î m i cer scuze, spuse Dottie. M a i avem trei dormitoare dacă doreşte cineva să se odihnească. - Mamă, zise H a r r y . Dacă n u v r e i să m e r g i acasă, măcar o d i h ­ neşte-te aici. - C r e d că doamna Longmore are m a i multă nevoie de odihnă ca mine. - N u pot pleca de lângă ea, spuse doamna Longmore. Doctorul Rhodes îşi drese vocea. - Cred că va f i o noapte lungă. Vă sugerez t u t u r o r să vă găsiţi câte u n pat. Dacă apare vreo schimbare, vă v o i anunţa imediat. - Pare să fie o propunere raţională, spuse doamna Norcliffe. Dottie se oferi să o conducă pe doamna Longmore în cameră. - H a r r y , hai să te odihneşti, spuse doamna Norcliffe. El clătină d i n cap. - N u pot pleca de lângă ea. - V o i rămâne cu Excelenţa Voastră, spuse doctorul Rhodes. Harry visă că ploua şi că trăsura l u i rămăsese blocată în noroi. O respiraţie uşoară îi gâdilă obrazul. Se trezi şi o găsi pe Lucy uitân­ du-se la el. - Harry, spuse ea cu o voce răguşită. N u ţi-am dat permisiunea să v i i să te bagi în pat cu mine. El râse, şi ochii i se umeziră, în t i m p ce o ţinea strâns în braţe. - T e iubesc, şopti el. - Harry, am părul umed. - A ţ i transpirat după o febră destul de periculoasă, interveni doc­ t o r u l Rhodes. Lucy se uită d i n n o u la Harry. - De ce se uită o m u l acesta la n o i în pat? Doctorul Rhodes izbucni în râs. - C r e d că pacienta noastră se vindecă foarte bine în această dimineaţă. Harry o mângâie pe obraz. - A i fost foarte bolnavă, Lucy. Doctorul Rhodes îşi strânse geanta. 279

- A m lăsat scoarţă de salcie în caz că febra revine, dar n u cred că o va face. Vă recomand odihnă la pat, u n ceai slab d i n scoarţă de salcie şi pâine prăjită. - Mi-e foame, spuse Lucy. -Acesta este u n semn foarte b u n , domnişoară, spuse Rhodes. îmi imaginez că toată familia dumneavoastră va fi încântată să audă că aveţi apetit. -Toată familia mea? întrebă ea încruntându-se. H a r r y coborî d i n pat, cotrobăi p r i n haină şi îi dădu doctorului cartea sa de vizită. - Poftim şi cartea mea de vizită, îi spuse Rhodes l u i Harry. Dacă aveţi şi cea m a i mică îngrijorare, n u ezitaţi să trimiteţi după mine. - V ă mulţumesc, doctore Rhodes, spuse el. - încă este întuneric afară, spuse Lucy după ce doctorul plecă. El o sărută pe obraz. -Toată lumea m a i doarme încă. - Cine m a i e aici? - Bunica ta şi mama mea. - Mama ta? întrebă ea cu o voce uimită. - I-am t r i m i s u n mesaj să aducă u n doctor. M - a i speriat, Lucy. - îmi pare rău că te-am făcut să te îngrijorezi, rosti ea cu o voce slăbită. H a r r y îndepărtă o şuviţă umedă de pe fruntea ei. - Promite-mi că ai să te odihneşti. - Da, sunt obosită. - N u vreau să plec de lângă tine, spuse el. Niciodată. - Eşti dulce, Harry. - Lasă-mă să te ajut să te ridici ca să-ţi poţi bea ceaiul. Ea îl bău repede. - îmi era foarte sete. - Să n u m a i stai în ploaie. Promite-mi! - îţi p r o m i t . Ciorapii m e i erau p l i n i de noroi. El râse şi o sărută pe obraz. - Frumoasa mea Lucy. - A c u m n u sunt prea frumoasă. - Pentru mine eşti. Lucy observă surprinsă emoţiile puternice de pe chipul l u i . - Harry, ce s-a întâmplat? El îşi încleşta maxilarul. 280

TtorinţeU unui duce -— - Mi-a fost teamă că te v o i pierde. - Intinde-te lângă mine, şopti ea. Sunt foarte obosită. El îşi l i p i t r u p u l de spatele ei, o sărută pe obraz şi închise ochii. Cineva îl scutură. H a r r y îşi întoarse spatele şi se frecă la ochi. Lucy se aplecă peste el. - H a r r y , se aud servitorii. Trebuie să te dai jos d i n pat. Vor crede că facem lucruri desfrânate. El izbucni în râs. -Ştiu, dar t u eşti m a i bine acum. Doctorul ţi-a recomandat să te odihneşti, iar eu m-am asigurat că-1 asculţi. Ea se încruntă. - A c u m îmi amintesc. Doamna Finkle m-a dat afară. U n băiat a informat-o că m-a văzut stând de vorbă cu Castelle. - N u trebuie să-ţi faci g r i j i despre n i m i c acum, spuse el. Te rog să te odihneşti! A m fost cu toţii foarte îngrijoraţi d i n cauza ta noap­ tea trecută. Ea îi mângâie obrazul. - Bietul Harry, îmi pare rău că te-am făcut să te îngrijorezi. - T u doar odihneşte-te până te simţi mai bine. Promite-mi! - î ţ i p r o m i t ! Oftă. Harry, încă eşti în pat cu mine. - A ş a este, spuse el sărutând-o pe gât. Lasă-mă să rămân ca să n u - m i fac griji!

După-amiaza devreme Lucy mancă supa şi pâinea aduse pe o tavă. A r fi v r u t să mănân­ ce la masă, la parter, dar încă era slăbită. După ce slujnica luă tava, bunica o ajută să meargă câţiva paşi, dar îşi simţea capul ciudat de ameţit, aşa că se întoarse înapoi în pat. După o vreme, se auzi o bătaie în uşă. H a r r y intră şi se aşeză pe marginea patului. - Cum se simte pacienta noastră? - Bunica m-a ajutat m a i devreme să mă ridic, dar m-am simţit cam nesigură. - Te rog să stai în pat! - A ş a v o i face, spuse ea. Se auzi altă bătaie în uşă. 281

-—•

Vicky TtreiCing -—

- Intră, spuse Lucy. Doamna Norcliffe intră. -Arăţi m u l t mai bine, dar n u eşti încă pregătită să dansezi. - N u , acum îmi amintesc. S-a întâmplat ceva urât, H a r r y , spuse Lucy prinzându-1 de braţ. M i n a şi Everleigh sunt... El îi puse degetul pe buze. - T o t u l s-a aranjat acum, spuse el. Vor dansa m i e r c u r i seară la Almack. - O , mă bucur, spuse Lucy, lăsându-se înapoi pe pernă. - M i n a a t r i m i s vorbă că va încerca să înveţe ea d a n s a t o r i i alemanda, spuse doamna Norcliffe. Se pare că îi lipseşte uşurinţa ta de a-i învăţa pe ceilalţi. A ieşit ceva asemănător unei mascarade, dar conform nepoatelor mele, toată lumea a considerat că a fost foarte distractiv. Nepoatele mele mi-au cerut să-ţi t r a n s m i t toate cele bune. - Foarte drăguţ d i n partea lor, spuse Lucy. M i n a şi Everleigh se află t o t în fruntea clasamentului? - Până acum, da, spuse doamna Norcliffe. Lucy reuşi să zâmbească. - C h i a r sper să câştige. - M a i sunt încă două etape de concurs, spuse doamna Norcliffe. Lucy trase aer în piept. - A m uitat complet. A r f i trebuit să servesc în seara a s t a . - C e i de la Almack se vor descurca fără tine, spuse d o a m n a Nor­ cliffe. Trebuie să te odihneşti. Harry, v i i cu mine până în salon? - Ne întâlnim acolo imediat, spuse el. După ce d o a m n a Norcliffe plecă, H a r r y cuprinse obrajii l u i Lucy. N u trebuie să-ţi f a c i griji de nimic! Vreau să te concentrezi asupra însănătoşirii tale. - A ş a v o i face, spuse ea. - Bun, mă întorc puţin m a i târziu. H a r r y se întâlni cu mama l u i în salon. - A i să-mi spui ceva? - Presupun că ai cumpărat casa aceasta p e n t r u ea. El îşi încleşta maxilarul. - E s t e o investiţie. - Harry, este destul de clar p e n t r u mine că ai s e n t i m e n t e p e n t r u domnişoara Longmore, dar n u poţi trăi în păcat cu ea. - încă locuiesc la Albany, spuse el. Iar în ceea ce priveşte această casă, da, am cumpărat-o d i n motive de siguranţă. 282

TtorinţeCe unui duce După ce îi povesti mamei sale ce se întâmplase cu Buckley, ea îşi puse mâna pe gât. -Dumnezeule mare. El este profesorul îngrozitor de dans care a furat u n stingător de lumânări d i n argint. Valeţii au trebuit să-1 scoată afară d i n casă. - N - a m p u t u t să stau deoparte şi să n u fac nimic, spuse el. - F i u l e , te cunosc m a i bine decât crezi. Salvai animalele rănite încă de când erai mic. A m ştiut întotdeauna că este felul tău de a te împăca cu moartea tatălui tău. După ce a m u r i t unchiul tău, am vă­ zut aceeaşi expresie bântuită pe chipul tău. Mă t e m că sentimentele tale p e n t r u domnişoara Longmore sunt încă o încercare de salvare. - N u este adevărat. Eu ţin la ea. Asta este t o t ce trebuie să ştii. Doamna Norcliffe oftă. - Pare într-adevăr să fie o fată drăguţă şi a trecut p r i n t r - u n calvar, dar n u te poţi căsători cu ea. El îşi încleşta maxilarul. - N u ai nici u n cuvânt de spus în această chestiune. - Harry, ai vreo idee cum ar fi p e n t r u ea? Eu pot încerca să o apăr, dar n i m e n i n u o accepta vreodată cu adevărat ca pe o egală în înal­ ta societate. Toată lumea a văzut-o servind la Almack. Se ştie că îşi câştigă existenţa predând lecţii de dans. Azi-dimineaţă, u n u l dintre valeţi mi-a adus scrisori. M a i multe dintre ele mă i n f o r m a u că d o m ­ nişoara Longmore a fost văzută lucrând la Albany. Dacă ar fi să faci o mezalianţă, o veţi simţi amândoi în fiecare z i a vieţii voastre. - N u - m i pasă ce cred alţii, şi nici ce crezi t u , mamă. - Dar cum rămâne cu verişoarele tale? Le poate afecta şansele de a găsi partide bune. - N u - i adevărat. A m aranjat ca toate trei să aibă zestre generoase când se vor căsători. Nobilimea se poate manifesta ca şi cum este prea bună ca să accepte banii, dar lor cu siguranţă le pasă de bani şi de proprietăţi atunci când vine vorba de aranjamente de căsătorie. N u poţi nega asta. - E x a c t , spuse doamna Norcliffe, şi este evident că domnişoara Longmore n u are nici u n ban pe numele ei. Şi acest lucru va sta împo­ triva ei. Singura modalitate p r i n care vei putea face să meargă acest lucru ar f i dacă ea ar veni în această căsătorie cu o zestre uimitoare. Chiar şi atunci, este posibil ca restul l u m i i să o umilească. N u spun asta ca să-i fac rău, dar este pur şi simplu mersul lucrurilor. Ajut-o să-şi găsească u n loc de muncă decent, vizitează-le pe ea şi pe bunica 283

ei din când în când ca să te asiguri că nu au nevoie de nimic, dar nu face greşeala de a te căsători cu cineva inferior ţie, pentru că ea va fi cea care va avea de suferit într-o mezalianţă. Harry jurase să nu renunţe niciodată la ea, şi nu avea de gând s-o facă. - Refuz să cred că este imposibil. - Chiar dacă nu-ţi vii în fire, o va face ea. Nu mi se pare că domni­ şoara Longmore este proastă. Părerea mea este că a încercat de mai multe ori să te descurajeze. - Nu voi renunţa şi nu o voi pierde, rosti el pe un ton aprins. Doamna Norcliffe se ridică. -Trebuie să te întorci la Albany şi să-1 laşi pe valetul tău să te bărbierească şi să te îmbrace în mod corespunzător. El îşi dădu ochii peste cap. -Asta este ultimul lucru la care mă gândesc. - Nu poţi să stai aici. Nu se cuvine. Acum, eu ţi-am dat sfatul meu, dar tu vei face ce vrei, indiferent de părerile mele. Eu îţi cer doar să te gândeşti foarte bine. Atunci când are loc o mezalianţă, femeia este cea care se confruntă întotdeauna cu dificultăţile. Ştiu că ţii la ea, şi poate că cel mai bun lucru pe care-1 poţi face pentru ea este să întrerupi toate legăturile. - Niciodată, spuse el printre dinţi. Niciodată. Doamna Norcliffe oftă. - Nu va fi niciodată acceptată pe deplin şi va simţi asta de fiecare dată când va merge în vizită, de fiecare dată când va participa la un bal şi de fiecare dată când va merge la un dineu. Va fi subtil, dar ea va şti că toţi ceilalţi participă la evenimente la care ea nu a fost invitată. Apoi mai este chestiunea copiilor. Acest lucru îi va afecta şi pe ei. Eu chiar o admir, Harry. Poate că nu mă crezi, dar acesta este adevărul. Ştiu că te-ai îndrăgostit de ea, dar nu te poţi baza doar pe inima ta. Pentru că nu-i vei face nici o favoare dacă te căsătoreşti cu ea. - A m să-ţi dovedesc că te înşeli, spuse el lovind cu pumnul în bra­ ţul scaunului. Ţine minte! Nu voi renunţa niciodată la ea.

Albany, mai târziu în acea după-amiazâ

După ce trăsura opri, Harry coborî şi îi ceru unui grăjdar să-1 direcţioneze către biroul doamnei Finkle. Un băiat cu părul ciufulit 284

TtorinteCe unui duce -—• >

fugi pe lângă el, dar nu voia să se certe cu un mesager care câştiga şi el un ban. Harry se îndreptă către birou şi ciocăni. -Imediat. Vin acum. Când deschise uşa, menajera rămase surprinsă. - Excelenţă. - Pot să intru, te rog? - Bineînţeles, dar ce puteţi dori de la mine? - A i concediat o tânără domnişoară fără să ai dreptate. Doamna Finkle se holbă şi mai tare. - Excelenţă, nu pot lăsa fetele să se împrietenească cu domnii. Unele dintre ele au apucături de pisici vagaboande, spuse ea cu un chicotit. -Te asigur că domnişoara Longmore este o tânără cu moravuri bune şi fără prihană. Buza de jos a doamnei Finkle începu să tremure. - î m i cer scuze, Excelenţă, n-am ştiut că este o prietenă de-a dumneavoastră. - N-ar trebui să conteze. Sunt destul de sigur că slujnicele sunt mult prea epuizate după o zi de făcut curăţenie în camere ca să cocheteze cu chiriaşii. - Excelenţă, o pot reangaja pe domnişoara Longmore. - Merită ceva mai bun, dar dumneata, nu. Putem rezolva asta în două moduri. Poţi să scrii o scrisoare de recomandare foarte la­ udativă despre domnişoara Longmore sau poţi refuza. Fii atentă că, dacă refuzi, îţi fac reclamaţie pentru tratamentul urât pe care îl aplici cameristelor. Doamna Finkle se îngălbeni la faţă. - V o i scrie imediat scrisoarea de recomandare, Excelenţă. După douăzeci de minute, el ieşi din biroul doamnei Finkle, intră în camera lui şi îl trimise pe Burlow să ducă un mesaj poliţistului. Harry voia un raport şi simţea că autorităţile nu făcuseră o prioritate din prinderea lui Buckley. Peste o oră, domnul Robinson, poliţistul, stătea în salonul lui şi inventa scuze. - Indivizii ăştia sunt ca şobolanii. Există mii de locuri în care se pot ascunde. Voi face tot ce pot, dar nu am prea multă încredere că-1 putem găsi decât dacă-1 prindem în flagrant delict. Vreo doi valeţi bine făcuţi ajută la prevenirea incidentelor, spuse bărbatul. -Asta nu este o soluţie permanentă, dar presupun că nu ai prea multe ca să faci progrese. 285

- î m i pare rău, Excelenţă. M - a r ajuta dacă aş şti m a i m u l t e des­ pre el. - T o c m a i mi-am a m i n t i t ceva. A m văzut u n bărbat şchiopătând pe stradă acum câteva săptămâni, lângă locuinţa domnişoarei. Bea dintr-o sticlă de la drogherie. D o m n u l Robinson îşi ridică sprâncenele. - Probabil laudanum. L-am văzut. Aproape l-am înhăţat p e n t r u că fura d i n buzunare, dar a reuşit să se strecoare p r i n mulţime. A h , ce-aş vrea să p u n mâna pe şarpe! - Numele l u i este Buckley. A i n t r a t în locuinţa unei doamne şi a rănit-o pe bunica ei. Crezi că îl poţi atrage pe Buckley cu u n truc de genul ăsta? - Dacă a prins gustul laudanumului, va căuta să facă bani ca să-şi întreţină obiceiul. O să-i ofer ocazia să vândă nişte bijuterii furate. Vor fi false, dar pariez că el nu-şi va da seama de diferenţă. - Când va avea loc? - N u pot spune sigur, Excelenţă. Depinde dacă va fi prudent sau dacă va lăsa lăcomia să-1 învingă. Ştiu că doriţi să fiţi acolo, dar va fi greu de aranjat t o t u l . - Dacă este posibil, vreau să fiu acolo. - Excelenţă, n u vă p o t lăsa să vă puneţi în pericol. N u îi veţi face nici u n bine doamnei dacă veţi fi rănit sau m a i rău. - Când îl prindeţi, vreau câteva minute singur cu el. D o m n u l Robinson încuviinţă. - V o i f i bucuros să aranjez asta, cu condiţia să p u t e m să-1 prindem.

Două săptămâni mai târziu - Sunt foarte bine, bunico, spuse Lucy, şi este i m p o r t a n t p e n t r u mine să vorbesc astăzi cu Granfield. Doamna Finkle mi-a t r i m i s o scrisoare în care spune că a greşit. - H m , făcu bunica. Pariez că Granfield are u n amestec în asta. - Poate că are, dar cel m a i i m p o r t a n t lucru este că încă m a i am locul de muncă de la Albany, şi am veşti de la doamna Vernon, care mi-a urat de bine şi mi-a cerut să ţin lecţii de dans fetelor de înda­ tă ce mă însănătoşesc. Ea are o prietenă care ar dori să le predau 286

TtorinţeCe unui duce şi copiilor ei, de asemenea. întotdeauna m-am gândit că v o i învăţa adulţi, dar m i - a m dat seama că prefer să le predau copiilor. Ei sunt întotdeauna atât de fericiţi când sunt lăudaţi. - M i - e teamă că va f i foarte obositor p e n t r u tine. A i fost foarte bolnavă. - A c u m sunt bine, bunico. în urmă cu o săptămână, m u n c i t o r i i terminaseră reparaţiile de la vechea lor locuinţă. Deşi Harry o îndemnase să locuiască în casa d i n oraş oricât de m u l t dorea, Lucy îi refuzase oferta generoasă. Fusese de acord însă să aibă u n paznic plătit la vechea lor locuinţă până când Buckley era prins. D o m n u l Jones luptase în războiul peninsular, iar acest lucru o făcea pe Lucy să se simtă în siguranţă. în acea zi, ea făcuse p r i m u l pas spre încheierea relaţiei sale cu Harry. îl iubea atât de m u l t , dar ştiuse întotdeauna că trebuie să existe u n sfârşit. Exista o parte d i n ea care încă tânjea după cererea în căsătorie şi n u n t a de basm, dar ştia că n u va putea fi niciodată ducesa de care el avea nevoie. - Lucy, eşti sigură de pasul pe care vrei să-1 faci? o întrebă bunica. Mă t e m că îl vei face foarte nefericit pe Granfield astăzi. - V a fi greu, spuse ea cu vocea tremurând uşor, dar ştiu că aşa este cel mai bine. - îl iubeşti? Ea îşi reţinu lacrimile. - D a , dar n u este de ajuns. într-o lume perfectă, doar asta ar fi contat, dar n u va funcţiona niciodată. A m ştiut întotdeauna că t r e ­ buie să existe u n sfârşit. Dar chiar şi când rosti cuvintele, părea ca şi cum i-ar fi smuls bucăţi d i n inimă. - El n u este genul care să accepte u n refuz, spuse bunica. - Ştiu, dar în curând va vedea că aşa este cel m a i bine p e n t r u el şi familia l u i . Reuşi să rămână calmă cât t i m p vorbi, dar în interior se simţea pustie şi tristă. Ştia că vor trebui să treacă l u n i întregi până să se gândească la el fără ca durerea să-i pulseze în inimă. H a r r y se ridică atunci când Lucy intră în salonul vechii l o r locuinţe. - T r a n d a f i r i d i n grădina mamei mele, spuse el. 287

Vicky TtreiCing Ea mirosi parfumul. - Trandafirii cu scorţişoară ai mamei tale. Inima îi bătea cu putere şi nefericirea o învăluise deja. El ridică d i n umeri. - N u ştiu care e diferenţa. Pentru mine sunt doar flori. Lucy voia cu disperare să-i ofere u n u l t i m sărut, dar n u dorea să-1 inducă în eroare. - V o i aduce o vază. Se întoarse cu vaza, dar zâmbetul îi pălise. Se simţea îngrozitor în legătură cu ce trebuia să facă şi se temea că va plânge înainte să poată rosti cuvintele. - A m convins-o pe bunica să ne lase să v o r b i m singuri, spuse ea. Harry îi căută privirea. - A m sentimentul că n u urmează veşti bune. - T r e b u i e să vorbim, spuse ea. Oh, Doamne, deja o durea. - A r trebui să te implor în avans? - Harry, n u . Te rog să te aşezi lângă mine. - T e frământă ceva. - A i fost cel m a i b u n prieten pe care l-am avut vreodată. - N o i suntem m a i m u l t decât prieteni, Lucy. Ea inspiră adânc cu o respiraţie tremurătoare. -Apreciez t o t ajutorul pe care n i l-ai dat mie şi bunicii. - N u trebuie să-mi mulţumeşti. Vreau doar să te văd în siguranţă şi fericită. Lucy îşi umezi buzele uscate, şi ochii i se umplură cu lacrimi. - Ce s-a întâmplat? - T r e b u i e să p u n e m capăt, Harry. El o luă de mână. - N u face asta, Lucy. Ea trase adânc aer în piept şi apoi expiră prelung. - I n t r - o lume perfectă, ne-am fi p u t u t construi o viaţă împreună şi n u ne-am fi făcut g r i j i despre ce cred ceilalţi, dar n u există aşa ceva. Nimic d i n ce v o i face n u va schimba vreodată s t a t u t u l m e u în înalta societate şi v-ar putea afecta pe tine şi pe familia ta dacă faci alegerea greşită. - N u dau doi bani pe statut sau pe nobilime. Ştii asta. - Este o parte a identităţii tale, la fel ca ducatul. A i responsabili­ tăţi faţă de familia ta, faţă de parlament şi de Havenwood. 288

TtorinţeCe unui duce - A m o responsabilitate faţă de tine. Lucy, te iubesc şi n u v o i renunţa la noi, şi n u te v o i lăsa să pleci. - H a r r y , n i m e n i n u va uita vreodată că am servit limonada la Almack. N i m e n i n u va uita vreodată că m i - a m câştigat existenţa dând lecţii de dans, şi m a i ales, n i m e n i n u va uita că am făcut curăţe­ nie în camerele de la Albany. - N u - m i pasă dacă n u vor uita niciodată. Mie îmi pasă de tine, spuse el. - S ă presupunem că accept să mă căsătoresc cu tine. Ce crezi că se va întâmpla? Prietenii te vor compătimi că ai făcut o mezalianţă. Vor vorbi pe la spatele tău că soţia ta schimba odată cearşafurile de pe paturile domnilor de la Albany. Dar copiii, Harry? Crezi că u r ­ maşii n o b i l i m i i n u vor şti că mama copiilor tăi curăţa şemineuri la Albany? - Dacă t u crezi că sunt atât de superficial încât să îmi pese de ce cred alţii, atunci n u mă cunoşti deloc. - îmi pare rău să zugrăvesc u n tablou atât de negativ, dar o fac p e n t r u tine. - N u , n u e adevărat, spuse el cu o voce aprinsă. Ţi-e frică de p r o ­ vocare. Este ca p r i m a dată când te-am întâlnit în parc. Erai gata să o iei la fugă până când te-am făcut laşă. Şi Lucy, ce faci t u chiar acum se numeşte laşitate. Nările ei fremătară. - Cel m a i laş lucru pe care l-aş face ar f i să te târăsc într-o căsă­ torie care îţi este atât de inferioară, încât ceilalţi ar rămâne cu gura căscată de şoc. - N u , Lucy, cel m a i laş lucru este să pretinzi că faci asta p e n t r u mine şi familia mea când m o t i v u l adevărat este că eşti îngrozită să te confrunţi cu înalta societate. - A m văzut cum şuşoteau alţii despre mama - atunci când n u o ignorau. A m descoperit că ignorarea cuiva este u n lucru eficient. N u voi permite să se întâmple asta d i n nou. Era ceva diferit în felul în care vorbea despre cum fusese tratată mama ei. Harry îşi dădu seama că vorbise de parcă mama ei era pre­ zentă, dar n u era deloc vorba despre mama ei. - Lucy, n u doar mama ta a fost ostracizată. Ea se ridică şi se îndreptă către şemineu. - N u este i m p o r t a n t . 289

— Vicky (Dreifing - Cine te-a rănit, Lucy? - N u are rost să discutăm despre ceva ce s-a întâmplat cu m u l t t i m p în urmă. H a r r y se apropie de ea şi o luă în braţe. - Lucy, cine ţi-a făcut rău? - Este o poveste veche. Ştii că u n i i copii pot f i răi. - Erau răi p e n t r u că vorbeai altfel, spuse el. Ea îşi înălţă bărbia. - E i n u au uitat niciodată. Asta vrei să auzi? N u mă includeau niciodată în jocurile lor. Asta vrei să auzi? îşi duse p u m n u l la inimă. Ştiu ce înseamnă să fii u n străin, Harry. Dacă ne căsătorim, n u mă va accepta n i m e n i ca ducesă a ta. N u mi-o vor spune niciodată în faţă, dar mă vor rupe în bucăţi p e n t r u că am avut îndrăzneala să mă căsătoresc cu tine. - N u - m i pasă de ei. îmi pasă de tine. Inspiră întretăiat. N u v o i renunţa la tine, Lucy. - T e voi păstra întotdeauna în inima mea, spuse ea. - A t u n c i n u face asta. Te iubesc. - Şi eu te iubesc, Harry. Te iubesc prea m u l t ca să te rănesc. - Mă răneşti acum, zise el. - A m m a i spus-o înainte şi o spun d i n nou. N u vreau să fiu cauza nefericirii p e n t r u tine şi familia ta. Voi preţui mereu amintirea se­ zonului nostru împreună, dar acum trebuie să închei ceea ce n u ar fi trebuit să înceapă niciodată. El o luă de umeri. - N u v o i renunţa niciodată şi n u te v o i pierde. înţelegi? - Harry, n u vreau să ne despărţim cu supărare. - La ce te aşteptai? îmi spui că mă iubeşti, dar mă refuzi. îţi pot oferi t o t u l - o casă şi copii. îţi pot oferi o viaţă. - V e i găsi pe cineva demn de tine. - A m găsit-o deja, dar ea n u mă vrea p e n t r u că sunt u n nenorocit de duce. Lucy tresări. - îmi pare foarte rău. Te iubesc, dar cel m a i mare dar pe care ţi-1 pot oferi este să plec. - N u s-a terminat, spuse el. N u te v o i lăsa să pleci. După ce H a r r y plecă, Lucy se aşeză pe canapea şi începu să plângă. 290

(DorinteCe unui duce —

CapitoCuC 16 Harry se simţea amorţit complet când urcă în trăsură şi bătu cu bastonul în acoperiş. Ea ar fi p u t u t la fel de bine să-1 înjunghie în inimă în p r i m a noapte în care alergase să o salveze. El ar fi trebuit să ştie mai bine. Ea îi spu­ sese întruna că diferenţele dintre clasele lor făceau ca orice relaţie dintre ei să fie imposibilă. Insă fusese atât de al naibii de sigur că putea depăşi obiecţiile ei şi pe cele ale societăţii. Dar în ziua aceea când apăruseră Everleigh şi Beauland şi el o urcase în trăsură, o ascunsese intenţionat de p r i v i r i ­ le lor p e n t r u că voia să o protejeze. Asta fusese problema. Că trebuia să fie protejată de ochii celorlalţi. La naiba! N u voia să o piardă, dar n u era vorba doar de el. Ea şi mama ei suferiseră d i n cauza diferenţelor de clasă. Probabil că Lucy n u voia să se expună ridicolului şi răutăţilor. Dacă se căsătorea cu ea, ceilalţi vor fi răi m a i ales p e n t r u că ea va deveni ducesă. Aveau s-o vorbească pe la spate şi s-o umilească într-o mie de feluri. Privind situaţia d i n perspectiva ei, înţelese că fusese egoist. A r fi fost nevoie de u n miracol p e n t r u a influenţa opinia înaltei societăţi. Lucy merita să fie tratată cu respect şi demnitate. Trebuia să se gândească la ea m a i întâi. Ea va găsi pe altcineva, poate u n negustor bogat, care se va asigura să n u - i lipsească nimic d i n punct de vedere material. Dar îl durea să se gândească la u n alt bărbat care să o sărute şi să facă dragoste cu ea. îşi prinse capul în mâini şi se întrebă cum naiba va putea trăi fără ea. Dar exista u n u l t i m lucru pe care-1 putea face p e n t r u ea. Se va asigura că Buckley va plăti p e n t r u ceea ce făcu­ se, şi când se va termina, îi va spune l u i Lucy că n u va m a i trebui să-i fie niciodată teamă de el. H a r r y se întâlni cu Colin şi Bellingham la White. Se gândise că, dacă se va îmbăta criţă, s-ar putea să n u - i m a i pese că Lucy hotărâse să o termine cu el. După ce bău încă u n pahar de coniac, prietenii săi se holbară la el. - Dacă ai de gând să te afumi, să te murezi şi să te sărezi, te des­ curci de minune, spuse Bell.

291

Vic£y 'Dreifing Harry îşi m a i turnă u n pahar. - Femeile, mormăi el. Bell şi Colin se uitară la el. - A s t a are ceva de-a face cu dansatoarea? întrebă Colin. - A m nevoie să mă îmbăt, replică Harry. - A s t a îmi aminteşte de m o m e n t u l când era cât pe ce să se înece în nenorocita de Tamisa, spuse Bell. Harry începu să lăcrimeze după ce dădu pe gât încă u n pahar. - N u eşti salvatorul meu. - Cineva trebuie să te salveze de sticlă, spuse Colin. Hai, bătrâne, trebuie să te duci acasă! - B a n d i t o să latre. - Câinii fac asta, spuse Bell, punându-şi braţul în j u r u l l u i Harry. - O să ne ia o groază de t i m p până îl urcăm pe scări, spuse Colin. Este al naibii de greu. Bell p u f n i . - N - a m uitat p r i m a dată când a trebuit să-1 cărăm până la el în cameră. - Ce v r e m u r i bune, mormăi Harry. Harry n u era foarte sigur unde îşi lăsase pălăria, dar prietenii l u i se oferiseră să-i cumpere zeci de alte pălării dacă va înceta să-şi caute în şanţ pălăria pierdută. H a r r y îşi m i j i ochii. - S u n t beat. - C â t de şocant! replică Bell. Ţine-1 bine, Colin! O să-i spun v i z i ­ t i u l u i să meargă acasă. H a r r y nu-şi a m i n t i d r u m u l în trăsură cu prietenii l u i sau cum îl duseseră pe scări. Se trezi prăbuşit pe canapea, cu o ceaşcă de cafea. Bandit stătea la picioarele l u i şi ronţăia oase pe tăviţa de argint. - O să ai o durere de cap a naibii mâine, spuse Colin. - A m uitat să-i spun ei ceva. - Ei? întrebă Colin. Te referi la dansatoare? - Lucy, spuse el. Ea crede că-mi va distruge viaţa. A făcut-o deja. - Cum ţi-a distrus viaţa? întrebă Bell. - N u mă vrea. - A i cerut-o? întrebă Colin. - I-am dus flori - flori de scorţişoară. Bell se încruntă. - N u înţeleg nimic. - A m uitat să-i spun. 292

TtorinţeCe unui duce - Ce ai uitat să-i spui? întrebă Bell. El se ridică şi se clătină. Camera se învârtea cu el. - T r e b u i e să merg să o văd. A m uitat să-i spun. Colin reuşi să-1 facă să stea jos d i n nou. - Bătrâne, eşti beat criţă. N u vrei să te vadă aşa. - N u mă pot abţine. O iubesc. H a r r y se întinse pe canapeaua ve­ che, şi Bandit sări lângă el. - Trebuie să d o r m i ca să elimini alcoolul, bătrâne, spuse Bell. Barlow intră în cameră. - A h , văd care este problema. - Să-i faci dimineaţă cât m a i m u l t ceai şi adaugă puţin coniac, dar n u foarte m u l t , îl sfătui Bell. - A ş a voi face. Barlow se strâmbă. Să sperăm că n u o să vomite. - V o i trece mâine să mă asigur că m a i este în viaţă, spuse Colin. Bell pufni. - Mâine îşi va dori să n u m a i fie. Harry îşi reveni în fire la începutul după-amiezii. Colin se ţinu de cuvânt şi trase o fugă m a i devreme ca să se asigure că H a r r y era încă în viaţă. Doamne, se simţea m u l t prea bătrân p e n t r u acest gen de prostie, dar durerea de cap n u se compara cu m o d u l îngrozitor în care se simţea după ce o pierduse pe Lucy. îşi dorea să poată face ceva care să o determine să se răzgândească, dar n u ştia ce altceva putea face. Tocmai mânca nişte supă şi mai bea nişte ceai când cineva bătu la uşă. Deschise oftând. - U n mesaj de la doamna Norcliffe, spuse valetul. M i - a cerut să aştept răspunsul dumneavoastră. H a r r y se întrebă ce mai voia acum. Rupse sigiliul şi i se făcu pielea de găină. - S p u n e - i mamei că v o i fi acolo într-o jumătate de oră sau m a i puţin. Lucy deschise misiva de la doamna Norcliffe şi se încruntă. Mama l u i H a r r y precizase că era ceva extrem de i m p o r t a n t . Fără îndoială că avea legătură cu dansul de la Almack. Se pare că Harry îi dăduse mamei sale adresa vechii ei locuinţe. Dar de ce i-ar fi t r i m i s doamna Norcliffe u n mesaj urgent? După ce vorbi cu bunica ei, Lucy decise să meargă şi să o ia şi pe bunica cu ea. Până la urmă, doamna Norcliffe 293

Victzy 'DreiCing păruse să arate o preocupare destul de mare p e n t r u Lucy cât t i m p fusese bolnavă. Lucy şi bunica ei merseră pe jos către Grosvenor Square, căci vremea era însorită şi relativ caldă. Mişcarea avea să-i facă bine. Se gândi să treacă p r i n parcul Green după aceea, dar asta i-ar f i reamin­ t i t prea m u l t de H a r r y şi avea să înceapă să plângă d i n nou. D u m n e ­ zeu ştia că lacrimile curgeau ca d i n ţâşnitoare de când îi spusese că trebuiau să se despartă. Sună la uşă, şi majordomul le conduse înăuntru. -Sunteţi aşteptată în salon, spuse majordomul. Lucy auzi voci la etaj. Până la urmă era aşteptată ca să ţină lecţii de dans? Când ajunse în salon, toată lumea tăcu în t i m p ce ea o con­ duse pe bunica spre u n scaun. Când îl văzu pe Harry, ochii i se umplură involuntar cu lacrimi. El se îndreptă spre ea. - Lucy, eşti bine? întâlni privirea l u i H a r r y şi văzu că expresia l u i era serioasă. Buza de jos începu să-i tremure. - M i - a fost dor de tine, Harry, şopti ea. El o luă de mâini. - Lucy, am fost nefericit fără tine. Ea îl p r i v i în ochi. - Te iubesc d i n toată i n i m a şi n u pot trăi fără tine, rosti ea cu o voce joasă. în ochii l u i albaştri se vedea o sclipire ciudată. - T u eşti singura femeie pe care o v o i iubi vreodată, şopti el. - Eram speriată şi te-am îndepărtat. - Fată dragă, n u ai de ce să te temi. Doamna Norcliffe l i se alătură şi îşi drese vocea. - Domnişoară Norcliffe, îţi mulţumesc că ai venit. Lucy era derutată. în încăpere se aflau persoane pe care n u le cunoştea. U n bărbat în vârstă cu părul cărunt stătea şi se uita la ea. Avea ochii roşii şi umezi. Părea bolnav. Doamna Norcliffe o luă uşor pe Lucy de braţ şi o conduse în celă­ lalt capăt al încăperii. -Domnişoară Longmore, p e r m i t e - m i să ţi le prezint pe Lady Thornwell şi pe Lady Montjoy. Ele l-au adus pe tatăl lor la Londra ca să vadă u n doctor. 294

-—•

TtorinţeCe unui duce

Lucy făcu o reverenţă. - Sunt încântată să vă cunosc. - M i - a m făcut debutul împreună cu Lady Thornwell şi Lady M o n t joy cu mulţi ani în urmă, spuse doamna Norcliffe. Când am aflat că ele sunt în oraş, le-am invitat să mă viziteze cu fratele lor, vicontele Hartford, şi cu contele de Wargrove. A t u n c i am aflat că voiau să afle veşti despre u n m e m b r u al familiei. Lucy clătină încet d i n cap când auzi numele Wargrove. Lady Thornwell trase aer adânc în piept. - V o i a m să aflăm veşti despre sora noastră m a i mică pe care a m pierdut-o de foarte m u l t t i m p . Ea şi-a părăsit familia cu mulţi ani în urmă şi a fugit. D i n acel m o m e n t , n u am m a i aflat nimic până când am venit la Londra săptămâna asta. Lui Lucy i se făcu pielea de găină. Trebuia să fie o greşeală. N u putea fi vorba de mama ei. Lady M o n t j o y îşi tampona ochii cu o batistă. - Sora noastră Anne a fugit cu secretarul tatălui nostru. Numele l u i era... Bertram Longmore. Lucy i c n i şi i se înmuiară picioarele. Dar a t u n c i apăru H a r r y lângă ea. - V i n o să stai jos! Arăţi de parcă eşti pe cale să leşini. După ce o conduse spre canapea, Lucy încercă să-ţi ţină lacrimile în frâu, dar n u reuşi. Harry îi întinse o batistă şi îşi puse braţul în j u r u l ei. - N - n u ştiu de ce plâng, spuse Lucy. - E s t e perfect normal, spuse doamna Norcliffe. - Doamna Norcliffe ne-a spus că mama ta a m u r i t acum mulţi ani, spuse Lady Thornwell. Lucy încuviinţă. - Ea a t r i m i s o scrisoare, dar a fost returnată nedeschisă. Bătrânul cu părul cărunt tresări. Lady M o n t j o y tremura. - Oh, Dumnezeule, este fiica l u i Anne. - Rareori ne încumetăm să venim la Londra, spuse bărbatul m a i tânăr. N u ştiam că ea era aici. Lucy îl p r i v i cu tristeţe. - N u a plecat niciodată din Westbury. - Domnişoară Longmore, acesta este vicontele Hartford, fratele răposatei tale mame, spuse doamna Norcliffe. Este unchiul tău. 295

Vickxf 'DreiCing - T a t a a venit să vadă u n doctor, spuse vicontele Hartford, şi ne-am făcut g r i j i p e n t r u el, aşa că a m călătorit cu toţii. Lucy era copleşită. într-o singură clipă, dobândise o familie mare, una despre care n u era sigură deloc, având în vedere evenimentele care se întâmplaseră cu mama ei. Lady Thornwell şi Lady M o n t j o y se ştergeau la ochi cu batistele. - Soră, nu-ţi face rău, spuse vicontele H a r t f o r d întinzându-i o ba­ tistă l u i Lady Montjoy. Bătrânul cu părul cărunt se apropie de Lucy sprijinindu-se într-un baston. Avea ochii p l i n i de l a c r i m i . Vicontele H a r t f o r d îl ajută pe bătrân să se sprijine când se lăsă într-un g e n u n c h i în faţa l u i Lucy. - N u sunt vrednic de respectul tău, dar te implor să mă ierţi. Lucy îl p r i v i cu uimire. Harry se aplecă şi îi şopti: -Acesta este bunicul tău, contele de Wargrove. Lucy icni şi îşi acoperi gura cu mâna. Bărbatul m a i tânăr îl ajută pe Wargrove să se ridice în picioare. -Tată, ai grijă! Lucy putea vedea foarte clar că Wargrove avea o stare de sănătate precară, dar când se gândi la cruzimea l u i , îşi dădu seama că îi era greu să-1 ierte pe acest bărbat care refuzase scrisoarea mamei sale. H a r r y se aplecă. - Este foarte bolnav şi are nevoie de iertarea ta, Lucy. - Da, văd. N u - m i va f i uşor să-1 iert. - N u eşti obligată s-o faci, şopti el. - Ştiu, dar v o i v o r b i cu el, spuse ea ridicându-se şi aşezându-se lângă el. M i l o r d , n u v o i pretinde că refuzul dumneavoastră de a citi scrisoarea mamei n u a fost o lovitură zdrobitoare p e n t r u ea. Acţiuni le dumneavoastră v-au o p r i t să vă împăcaţi cu propria fiică. - A m lăsat mândria şi furia să mă conducă şi am regretat în fieca re z i acea decizie, p e n t r u că n u v o i m a i putea niciodată să o revăd pe Anne, spuse Wargrove. - Ea n u m a i este, dar sunt eu, spuse Lucy. Dacă doriţi, vă pot po vesti despre ea. Viaţa ei n u a fost una uşoară, dar a fost o mama minunată p e n t r u mine. - Este m a i m u l t decât aş merita, spuse Wargrove. - N i c i u n u l dintre n o i n u este perfect, interveni bunica. Cu to ţii suntem supuşi greşelii. Şi n u greşelile sunt cele care contează. Ci ceea ce facem după aceea. 296

'DorinţeCe unui duce - U n punct de vedere excelent, doamnă Longmore, spuse doamna Norcliffe. Lucy află că vicontele H a r t f o r d îşi lăsase soţia în Hampshire îm­ preună cu copiii lor. Mătuşile ei o rugară să se ducă de Crăciun la Lansdale, proprietatea l u i Wargrove d i n nordul Angliei. Lucy p r o m i ­ se să se gândească la invitaţie, dar era precaută. Avea nevoie de t i m p p e n t r u a-şi analiza sentimentele legate de familia mamei sale înainte de a face orice angajament. - Este destul de greu să aflu t o t u l dintr-odată, le spuse Lucy mătuşilor sale, dar cred că mama şi-ar f i d o r i t să-mi cunosc familia. - Poate că ţi-ar prinde bine puţin aer curat, spuse Harry. - î i v o i însoţi şi eu, spuse Lady Montjoy. M i n a , Helena şi Amelia îl priveau amuzate pe Harry. - Fii atent la maniere, Harry, spuse M i n a . - Obrăznicătură, spuse el. Lady M o n t j o y şi Lady T h o r n w e l l îi priveau cu suspiciune pe tineri. - Doamnelor, vă pot oferi o ceaşcă de ceai? întrebă doamna Nor­ cliffe. Tinerii d i n ziua de azi sunt foarte neglijenţi când vine vorba de faptele lor. Desigur, acesta este m o t i v u l p e n t r u care organizez competiţii de dans la mine în salon. Vreau să mă asigur că se respec­ tă decenţa. H a r r y se aplecă spre Lucy. - Mama tocmai a spus o minciună gogonată? - Cred că da, spuse Lucy zâmbind. -Domnişoară Longmore, iată că acum ţi-ai reîntâlnit familia, spuse doamna Norcliffe. Este o z i plină de bucurie p e n t r u v o i toţi. Harry se uită la Wargrove. - A r trebui să ştiţi că aveţi o nepoată foarte curajoasă. - N u chiar atât de curajoasă, zise ea încet. - De ce spui asta? întrebă Harry. - A m fost atât de speriată că te v o i pierde, încât am încercat să fac să se întâmple asta înainte să mă părăseşti t u . - Lucy a mea, şopti el. Ţi-am spus că n u v o i renunţa niciodată la n o i şi că n u te v o i lăsa niciodată să pleci. - Ştiu, şopti ea. Chiar dacă era bucuroasă să-şi întâlnească m e m b r i i familiei, cel mai m u l t îşi dorea să petreacă u n t i m p cu Harry. Fusese atât de tristă după ce se despărţiseră şi n u dorea să se m a i simtă niciodată aşa. 297

Vicky TtreiCing Zâmbetul l u i putea aprinde o mie de lumânări. - Ţ i - a fost dor de mine? - M i s-a făcut dor de tine d i n clipa în care ai plecat. N u suport să fiu departe de tine, şopti ea. N-am făcut altceva decât să plâng d i n ziua în care ţi-am spus că trebuie să ne despărţim. Te iubesc, Harry. I n ochii l u i se văzu o emoţie puternică. - T e iubesc m a i m u l t decât p o t exprima în cuvinte, spuse el. M i - a fost teamă că am să te pierd şi ştiam că n u v o i putea suporta. T u eşti i n i m a şi viaţa mea. N u p o t trăi fără tine. - A m crezut că va fi m a i bine dacă te v o i lăsa în pace, dar n u am p u t u t să rezist. Te iubesc prea m u l t ca să m a i p o t renunţa vreodată la tine. - V r e i să-mi acorzi plăcerea să te p l i m b i cu mine p r i n grădina de trandafiri? - Da, mi-ar plăcea asta, spuse Lucy. - Poate că ar trebui să vizităm cu toţii grădina, spuse Amelia. M i n a râse. - Cred că H a r r y spera să aibă puţină i n t i m i t a t e . - M a i întâi aş dori să vorbesc cu doamna Longmore, spuse Harry. Lucy, mă întorc imediat! H a r r y o conduse pe doamna Longmore în biblioteca alăturată. - E i b i n e , Granfield, spuse doamna Longmore. Ce ai de spus? - S - a r putea să fie puţin neobişnuit, dar aş dori să vă cer p e r m i ­ siunea s-o iau pe nepoata dumneavoastră în căsătorie. Doamna Longmore îl strânse de mână. - Ştiu că vei fi u n soţ b u n p e n t r u ea. A i permisiunea mea. El se aplecă şi o sărută pe obraz. - V ă mulţumesc. Eu chiar o iubesc pe nepoata dumneavoastră şi sper că veţi veni să locuiţi împreună cu n o i . Ştiu că asta o va face fericită pe Lucy. H a r r y o ţinea de mână pe Lucy în t i m p ce se plimbau p r i n t r e rân­ durile parfumate de trandafiri. - Hai să ne aşezăm pe bancă, spuse el. Lucy îşi a m i n t i de după-amiaza când doamna Norcliffe o făcuse să se simtă atât de prost. Părea să se fi întâmplat cu ani în urmă, dar făcea parte d i n trecut, iar ea trebuia să privească înainte. 298

T>orinte(e unui duce -Sentimentele mele p e n t r u tine au devenit t o t m a i puternice, dar este i m p o r t a n t să ştii că te iubesc indiferent dacă eşti cameristă, dansatoare sau nepoata u n u i conte. Aceste denumiri sunt doar zor­ zoane. Ceea ce eşti t u pe interior iubesc eu cu disperare. - T e iubesc, Harry. Te v o i iubi mereu. - Există o problemă serioasă de care trebuie să mă ocup. Ea îşi lăsă capul în jos. - Te referi la Buckley? - Da, va plăti p e n t r u ce v-a făcut bunicii tale şi ţie. - Mi-e frică să n u fii rănit. - N u , n u am nici o intenţie să las să se întâmple asta. Va plăti p e n t r u faptele sale. - T e rog să ai grijă! N-aş putea suporta să ţi se întâmple ceva. - V o i fi atent. Promit. Ochii l u i albaştri căpătară o privire viclea­ nă. Este cam pustiu pe aici, suntem doar n o i doi. - Da? Oare de ce spui asta? - Pot să te sărut? - Credeam că n u m a i întrebi odată. El îşi înclină capul şi o sărută uşor la început, dar era atât de fe­ ricit că ea îl primise înapoi, încât n u se p u t u abţine să n u o sărute profund. Lucy îşi strecură mâinile pe sub redingota l u i . - îmi place mirosul cămăşii tale şi cel m a i m u l t îmi plac toţi muş­ chii t a r i de pe piept. - Mie îmi place părul tău roşcat şi ochii tăi verzi, m a i ales când eşti nervoasă. Ea se încruntă. - îţi place când sunt supărată? - Da, spuse el trăgând-o în poală. - A ş a te comporţi t u frumos? întrebă ea. - Conform mamei mele, am fost întotdeauna u n ştrengar. - U n obraznic este m a i p o t r i v i t , spuse ea. O sărută d i n nou, încântat de m o d u l în care se agăţa de el când limbile l i se împletiră. în cele d i n urmă, el întrerupse sărutul. - M a i bine ne o p r i m înainte să vină cineva să verifice dacă sun­ t e m cuminţi. - T e rog, n u . îmi place m a i m u l t când eşti obraznic, spuse ea. - M a i bine mergem. încep să fiu cam... excitat. Ea îl îmbrăţişa cu putere. - T e iubesc, Harry. 299

El îi prinse mâna şi o ridică la pieptul l u i . - Inima mea va bate mereu doar p e n t r u tine. - Harry, n u cred că ar trebui să le spunem copiilor noştri că ne-am cunoscut pe stradă. N u sună prea bine. El râse. - Lucy, le v o m spune că ne-am întâlnit în parc, dacă asta te face să te simţi mai bine. - D a , n u vreau ca urmaşii noştri să ştie că am scos u n cuţit în faţa ta. - Probabil că nici n u ne vor crede, spuse Harry. A p o i îngenunche înaintea ei în iarbă. Te iubesc d i n toată inima. Vrei să te căsătoreşti cu mine? - Da, mă v o i căsători cu tine, Harry. Se ridică şi o ajută şi pe ea să se ridice în picioare. A p o i o sărută lung, fierbinte şi dulce. - Draga mea Lucy, m-ai făcut u n bărbat foarte fericit.

CapitoCuC 17 Cinci zile mai târziu Cei doi poliţişti se deghizară în clienţi şi intrară în drogherie. Făcuseră progrese cu ancheta după ce porniseră pe pista că Buck­ ley şi spiţerul de la drogherie ademeneau femei tinere cu promisiuni de angajare care se dovedeau a fi prostituţie forţată. Era o afacere dezgustătoare. Pentru Harry, era cu atât m a i înspăimântătoare când realiză că Buckley ar fi p u t u t avea planuri similare p e n t r u Lucy. Acest gând îl făcu să-şi întărească hotărârea de a vedea că ticălosul plătea p e n t r u faptele sale. Acum, Colin şi Bellingham aşteptau într-o cameră d i n spate, pre­ gătiţi să rupă uşa de îndată ce Buckley intra. Acolo se aflau trei tinere îngrozite, acestea fiind cele m a i recente victime pregătite p e n t r u Buckley. Nenorocitul jurase să le ucidă fa­ miliile dacă n u făceau ceea ce le poruncea el. Dar în seara aceea n u avea să aibă succes. 300

TtorinţeCe unui duce în camera principală, spiţerul era atât de speriat, încât făcuse pe el. Harry îl ameninţă cu u n cuţit. - U n singur cuvânt de avertizare p e n t r u Buckley şi-ţi t a i gâtul, înţelegi? -D-da. Harry se g h e m u i în spatele tejghelei, fiind gata să iasă când Buck­ ley îşi făcea apariţia nocturnă p e n t r u o sticlă de laudanum. Clopotul de deasupra uşii sună, şi spiţerul ţipă: -Razie! Spiţerul l o v i cuţitul d i n mâna l u i Harry, dar acesta trase u n p u m n în obrazul ticălosului. Bărbatul se prăbuşi pe podea. Harry îl legă ca pe u n porc şi îl lăsă să se agite. Colin şi Bellingham dădură buzna în camera principală imediat ce Harry se repezi spre Buckley şi îl l o v i pe nenorocit în nas. Buckley ţipă când îi ţâşni sângele. H a r r y îl legă de mâini şi de picioare. - I a ghici unde te duci? Şi ce părere ai să atârni în ştreang? Bineînţeles, laşul începu să implore şi să ţipe p e n t r u milă. H a r r y îi dădu u n şut în f u n d când sosi gardianul. între t i m p , poliţiştii înregistrau adresele fetelor p e n t r u a le duce înapoi la familiile lor. Fetele erau speriate, dar d i n fericire fusese­ ră salvate înainte ca ticăloşii să apuce să le facă rău. Analizau toate acestea când auziră voci de femei. Câteva minute m a i târziu, H a r r y descoperi o trapă şi o deschise. Gardianul îl ajută să scoată femeile d i n pivniţa întunecată. După o investigaţie amănunţită, gardianul îi informă că Buckley le răpise de pe stradă şi le târâse la drogherie, intenţionând să le oblige să se prostitueze. Când t o t u l se termină, poliţiştii le strânseră mâinile. - B u n ă treabă, domnilor! Colin îşi ridică sprâncenele. - A v e m ceva experienţă cu nenorociţii ca Buckley. H a r r y zâmbi. - La naiba, am f i p u t u t să-i aruncăm în Tamisa. - Când ne-am cunoscut p r i m a dată, spuse Bellingham, eu îmi ve­ deam de treaba mea când a m auzit u n pleoscăit. - A t r e b u i t să-ţi salvăm f u n d u l , Harry, spuse Colin râzând. - O prostituată îmi furase banii, zise Harry, iar barcagiul m-a aruncat peste b o r d . - N u - i adevărat, îl contrazise Colin. T u ai încercat să te ridici în picioare, dar erai atât de beat că ai căzut în apă.

301

Vicky (Dreifing - D u h o a r e a era dezgustătoare, spuse Bellingham. M i - a i spus că sunt salvatorul tău. Doamne, ce întâmplare! Harry zâmbi. - Ce v r e m u r i bune, prieteni! - Deci, Harry, spuse Bellingham, când e nunta? - în curând, spuse el. Colin, vrei să fii cavalerul meu de onoare? - A ş f i onorat, răspunse acesta.

După două săptămâni H a r r y o legă pe Lucy la ochi şi o conduse în casa unde Lucy stătuse în convalescenţă când fusese bolnavă. Fără ştirea ei, Lady Ravenshire o renovase ca dar de nuntă. - Eşti pregătită? o întrebă Harry. - Da, te rog să-mi dai jos legătura de la ochi. El o dezlegă încet. Lucy icni. - V a i , este superbă! O h , îmi plac ferestrele în stil palladian. H a r r y o conduse în sufragerie. - Despre asta n u sunt prea sigur - n u există pereţi. - O h , cât de inteligent! S-au folosit coloane în locul pereţilor. Mi-aş d o r i să am ochiul ei p e n t r u decor. H a r r y se scarpină în cap. - Ca să fiu sincer, mă bucur că nu-1 ai. Colin mi-a spus că Angeline a dărâmat m a i mulţi pereţi d i n casa lor. Cred că este cam ciudat. Lucy râse. - Presupun că ea îşi dărâmă frustrările la propriu. -Ştiindu-1 pe Colin? Probabil că da. Dormitoarele n u sunt foarte diferite, continuă Harry, dar sunt m a i m u l t decât fericit să-ţi fac u n t u r al lor. Ea îşi flutură u n deget. - Ş t i u la ce te gândeşti, dar ne-am înţeles să aşteptăm până după nuntă. - Of, Doamne! Se duse în spatele ei şi o înconjură cu braţele. Abia aştept să te duc la Havenwood. - Sunt nerăbdătoare să văd unde ţi-ai petrecut verile în copilărie. - Este u n loc b u n p e n t r u copii şi porci, spuse Harry. Ea se întoarse în braţele l u i . 302

T>orintefe unui duce - Iubesc faptul că mă faci să râd, şi sper ca într-o zi, cât de curând, să avem u n băieţel cu ochii ca ai tăi. - Şi poate o fetiţă cu ochii ca ai tăi, spuse el. - Cred că bunicii îi va plăcea la Havenwood. Preferă viaţa de la ţară p e n t r u că este liniştită. - Este liniştită până scapă u n u l dintre porci. Lucy râse. - A b i a aştept să-i văd. - Eu abia aştept n u n t a noastră. - Eşti sigur? M a i ai zece zile de burlăcie. - îl ţii m i n t e pe Justin, fiul vitreg al l u i Bell? - Da, îmi amintesc de el. - Se mută în vechiul meu apartament de la Albany. Vrea să păs­ treze canapeaua ponosită. - Oh, aceea este cea m a i urâtă piesă de mobilier pe care am văzut-o vreodată. El râse. - E bună p e n t r u burlaci. Are de gând să-şi ia u n câine, deci va avea o mulţime de păr pe acolo, şi n u i-a spus asta l u i Lady Bellingham, dar abia aşteaptă să fumeze ţigări de f o i fără să fie şi ea prezentă. - Uf, făcu Lucy fluturându-şi mâna. N-o condamn. Presupun că Justin va moşteni şi gravurile neruşinate, spuse ea. - înţeleg aluzia. în plus, de ce mi-ar trebui o gravură când o am pe mireasa mea frumoasă? - B u n răspuns, spuse Lucy zâmbind. Mâine, eu şi Lady Belling­ h a m mergem să probăm rochiile n o i p e n t r u seara de miercuri de la Almack. Ştiu că n u poţi să suferi locul acela, dar v o m participa de dragul mamei tale. Chiar şi bunica a decis să meargă. -Hmm. O ridică pe vârfuri şi o sărută profund. Când mâinile îi alunecară pe fundul ei, ea oftă, simţindu-i bărbăţia tare pe abdomen. - Zece zile e o perioadă lungă de t i m p . - Ştiu, spuse ea cu respiraţia întretăiată. A cui a fost ideea? - A ta, spuse el, privind-o cu speranţă. - Harry? -Da. - Oh, b u n , mă bucur că eşti de acord, spuse ea. 303

Vicky Ttreifing El se aşeză pe canapea şi ea se lăsă între genunchii l u i . îi des­ făcu uşor fiecare nasture de la pantaloni, tachinându-1 cu degetele p r i n ţesătură. - Mă o m o r i , spuse el. Când mădularul l u i se eliberă, ea îl p r i v i . - N u ştiu ce să fac. - Eu ştiu. Călăreşte-mâ! Ea îl călăuzi în ea încet-Apleacă-te în faţă! - O h , spuse ea. El se arcui spre ea şi îi înconjură cu degetul locul ei dulce. Ea îl strânse şi ţipă. Se simţea atât de bine. îşi închise ochii când senza­ ţiile erotice îl copleşiră. Când se termină, el o sărută cu blândeţe pe buze. - Sunt atât de bucuros că te-am salvat de pe stradă în noaptea aceea, spuse ea. - Stai, eu sunt Sir Galahad. - Tu n-ai nici u n armăsar. - Ţ i n să te contrazic. Ea izbucni în râs. Apoi îşi puse capul pe umărul l u i . - Mă faci atât de fericita. -Ce-ţi doreşti ca dar denunţă? întrebă el. Bijuterii? - Ştii ce vreau cu adevărat? întrebă ea. - Pe mine? - De unde ştii? - Pentru că sunt atât de irezistibil. - Şi foarte modest. Ceasul de pe şemineu bâtu ora. Lucy suspină. - O, n u ! O să întârziem la dineul mamei tale. A r putea ghici că am făcut l u c r u r i desfrânate. - Mama are o putere destul de mare în salonul ei, dar nici măcar ea n u ne poate vedea tocmai d i n Grosvenor Square.

Miercuri seară la Almack King Street era aglomerată de mulţimea de trăsuri strălucitoare care şerpuiau într-o coadă foarte lungă. 304

T)orinte(e unui duce U n bărbat stătea pe trotuar şi cânta la o scripcă în t i m p ce săracii dansau pe stradă. H a r r y se uită pe geam. - L u c y , uită-te la dansatori! - O, pare că se distrează, spuse ea. - H m , făcu doamna Norcliffe. Este cam lipsit de demnitate. - A ş a sunt şi acei d o m n i care se clatină pe scări, rosti Lucy cu o dezaprobare evidentă. - Dragostea mea, trebuie să se îmbete în avans p e n t r u că patroa­ nele au interzis orice formă de alcool în interior. Crezi că ar putea rezista doar cu limonada? întrebă Harry. - N - a r trebui să bea în exces, spuse Lucy p u f n i n d . - I ţ i mulţumesc, domnişoară Longmore, spuse doamna Norcliffe. N i m e n i n-ar trebui să caute divertisment într-o sticlă. O, D u m n e ­ zeule! Bătrânul Lord Houghton bea dintr-o sticlă. La vârsta l u i . E scandalos! - Ce muzică plină de viaţă, spuse doamna Longmore. - Bărbaţii şi femeile dansează pe stradă, bunico. - Cu siguranţă pare că toată lumea se simte bine, spuse doamna Longmore, deşi e cam zgomotos. -înăuntru este m u l t m a i liniştit, vă asigur, spuse Harry. în cele d i n urmă, trăsura lor ajunse până la trepte. Harry ajută pe toată lumea să coboare. Trăsura l u i Everleigh se afla chiar în spatele lor. M i n a şi Everleigh coborâră cu familia l u i după câteva minute. Doamna Norcliffe o luă pe bunica de braţ. - Rochia dumneavoastră este perfectă p e n t r u ocazie, spuse ea. - Lucy m-a asigurat că am volane şi mai multe rânduri de dantelă. Aştept cu nerăbdare să ascult orchestra. Lucy zâmbi. Evelyn şi M a r y le ajutaseră pe Lucy şi pe bunica ei să se îmbrace p e n t r u eveniment. M i n a şi Everleigh îi ajunseră d i n urmă. - Este foarte drăguţ d i n partea ta să participi în seara asta, Harry. Ştiu cât de m u l t deteşti acest loc, spuse M i n a . - A m promis să mă p o r t frumos, spuse Harry. Helena p u f n i . - Lucy, îţi dai seama că asta înseamnă probleme. - N u sunt chiar atât de rău, spuse Harry. - N u mai eşti, preciza Lucy. L-am domesticit eu. El mârâi. 305

Vicky TtreiCing - Granfield, ai petrecut prea m u l t t i m p cu Bandit, spuse doamna Longmore. - Destul, zise doamna Norcliffe. Sunteţi cu toţii la fel de răi ca sărmanii ăştia. Aveţi puţină bună-cuviinţă, vă rog! Colin şi Angeline îi salutară d i n capătul scărilor. - A s t a este u l t i m a seară de la Almack d i n acest sezon, spuse Colin. Sunt încântat. -Şşşt, spuse Angeline. - D e ce n u le place bărbaţilor la Almack? întrebă d o a m n a Longmore. - P e n t r u că n o i suntem nişte bestii şi preferăm coniacul, ţigă­ rile de f o i şi jocurile de noroc, răspunse J u s t i n după ce îi prinse d i n urmă. - Nici o ţigară p e n t r u tine, tinere, spuse Lady Bellingham. Să n u crezi că poţi trece neobservat. Duhoarea este îngrozitoare. - E u chiar le simt lipsa, spuse Bellingham cu tristeţe, dar m a i m u l t ţi-aş simţi-o pe a ta, soţia mea. - V e z i să-ţi aminteşti asta, replică Lady Bellingham p u f n i n d . - Intrăm sau preferaţi versiunea de pe stradă? întrebă Harry. - H a i să mergem, spuse Bellingham. - E s t e seara cea m a i aglomerată de până acum, spuse doamna Norcliffe. Sunt foarte mulţumită. Lucy se uită în spate la mesele cu gustări. O fată nouă cu şorţ stătea acolo cu carafa de limonada. Lucy r i d i ­ că privirea spre Harry. - N u făceam mulţi bani, dar îmi plăcea să mă u i t la dansatori. Sunt foarte nerăbdătoare să-i văd în seara asta. Sper să câştige M i n a şi Everleigh. Lucy se aşeză între H a r r y şi bunica. - N u ştiu care este p r i m u l dans d i n seara asta, spuse ea. - Eu am auzit u n zvon despre asta, zise Harry. - Şi n u m i - a i spus şi mie? întrebă Lucy. - N-am v r u t să stric surpriza, spuse el. Lucy se bucură când contele şi contesa de Wargrove se aşezară lângă ea şi Harry. Era fericită că îşi găsise bunicii. Bunicul ei făcuse o greşeală teribilă, dar Lucy îl iertase şi ştia că mama ei ar fi fost de acord. 306

'DorinţeCe unui duce Doamna Norcliffe se ridică în m o m e n t u l când orchestra d i n bal­ conul de deasupra cântă o mică piesă introductivă. A p o i făcu u n pas în faţă. - I n seara asta, va avea loc o schimbare în concursul de dans. Mulţimea deveni m a i zgomotoasă şi în cele d i n urmă se linişti când doamna Norcliffe îşi ridică mâinile. - V o m avea u n concurs de dans în seara asta, dar mai întâi, aş dori să o omagiez pe logodnica fiului meu, domnişoara Longmore. Aplauzele fură răsunătoare, spre uimirea l u i Lucy. Ea îşi duse mâna la inimă. Doamna Norcliffe n u îi putea face o onoare m a i mare. - A c u m , spuse doamna Norcliffe, aş dori să v i - i prezint pe contele şi contesa de Wargrove, care s-au regăsit de curând cu nepoata lor, domnişoara Longmore. Contele se apropie de Lucy şi îi dărui u n trandafir. - D i n grădina de trandafiri a doamnei Norcliffe. Lucy făcu o reverenţă şi apoi îşi îmbrăţişa bunicul. -Mulţumesc. - A c u m , spuse doamna Norcliffe, este rândul fiului meu să o ono­ reze pe domnişoara Longmore. El făcu o plecăciune către Lucy. - Pot avea onoarea acestui dans? Ea zâmbi. - Da, mulţumesc. Orchestra începu u n vals. Harry o ţinu strâns şi n u îşi luă ochii de la ea în t i m p ce se învârteau iar şi iar. Zâmbetul l u i putea, într-ade­ văr, să aprindă toată Londra. - T e iubesc, spuse el. îţi v o i spune asta în fiecare zi. Şi dacă se întâmplă să u i t , sunt sigur că mă vei ameninţa că o să d o r m cu Bandit. Lucy izbucni în râs. Când dansul se termină, el îi sărută mâna şi o conduse către scaun. Priviră concursul de dans. Se părea că n i m e n i , nici măcar d o m n i i , n u voiau să rateze u l t i m u l concurs. - Sper să câştige M i n a şi Everleigh, spuse Lucy. - S-au descurcat foarte bine t o t sezonul, zise el. Ştiind-o pe M i n a , va fi fericită indiferent de rezultat. Existau m a i multe cupluri care dansau vals. Lucy descoperi că era neliniştită. 307

Vicfzy Ttreifing - V o i fi dezamăgită dacă n u vor câştiga M i n a şi Everleigh, dar îi voi felicita oricum. Părea că trecuse o veşnicie până când patroanele adunară toate punctajele şi luară o decizie. Orchestra d i n balcon cântă o scurtă pie­ să. A p o i Lady Jersey anunţă că M i n a şi Everleigh câştigaseră cu cel mai mare punctaj dintre toate perechile. Urmară aplauze furtunoase. Când bătăile d i n palme încetară în cele d i n urmă, Everleigh anunţă că el şi M i n a doreau să doneze cele cinci sute de lire orfelinatului. - M a i am încă u n anunţ, spuse Everleigh. Domnişoara M i n a Rad­ b u r n a acceptat să se căsătorească cu mine. Toată lumea se ridică să aplaude fericitul cuplu.

Două luni mai târziu I n t i m p ce trăsura c o n t i n u a să meargă, Lucy scoase u n o f t a t exasperat. - Harry, te rog să-mi scoţi legătura de la ochi! - Răbdare, spuse el. Iţi vei vedea surpriza în curând. - Mă simt dezorientată, spuse Lucy. - Doar încerci să mă faci să-ţi spun acum, zise el. Ea râse. - A i dreptate. H a r r y lovi cu bastonul în acoperiş, şi trăsura încetini şi opri. - A c u m îmi vei scoate legătura de la ochi? întrebă Lucy. - N u încă, zise el. H a r r y o ajută să coboare d i n trăsură şi o ţinu de mână. Pantofii lor răsunau pe pardoseală. - O să mergem la etaj, să calci cu atenţie, spuse el. - H a r r y , sunt nerăbdătoare! - N u fi. Vom ajunge imediat. I n cele d i n urmă, o ajută să ajungă în capătul scărilor şi îi scoase legătura. A p o i deschise o uşă şi o conduse înăuntru. Lucy icni când văzu podeaua de lemn şi ferestrele d i n podea până în tavan. - M - a m gândit că dansatoarea mea frumoasă merită să aibă pro­ p r i u l studio de dans. Ea alergă în braţele l u i şi îl îmbrăţişa strâns. - T e iubesc foarte m u l t . 308

'DorinţeCe unui duce - Eşti fericită? întrebă el. - S u n t încântată. N-am visat niciodată că v o i fi atât de fericită, spuse ea. -Fără lacrimi! Zâmbeşte p e n t r u mine, Lucy! - T r e b u i e să-ţi spun ceva, spuse ea. El îşi arcui sprâncenele. - Ce este? - Sunt destul de sigură că vei fi tată, Harry. Lui Harry i se făcu pielea de găină. A p o i o ridică şi o învârti înain­ te să o lase să alunece lipită de t r u p u l l u i . - N u am crezut că este posibil să fiu m a i fericit, dar sunt. - Şi eu sunt la fel, soţul meu m i n u n a t . El o sărută lung şi încet. - Sper ca într-o zi să avem o fetiţă drăguţă cu ochii verzi care să danseze la fel de bine ca mama ei. - Eu cred că ne-a fost scris să fim împreună, şopti Lucy. - Ce ar trebui să le spunem copiilor noştri când vor întreba cum ne-am cunoscut? întrebă el. -Adevărul, spuse ea. N u vor crede niciodată. El izbucni în râs. - Unchiul tău era ca tine? - Pe cine crezi că încercam să i m i t când eram mic? - Porcii? spuse ea. El râse în hohote. Când se opriseră d i n râs, Harry o sărută cu blândeţe pe buze. - Când am plecat de la Havenwood, după moartea unchiului meu, starea mea de spirit era la pământ. Mă întrebam cum aş fi p u t u t vreodată să mă întorc d i n n o u acolo, având în vedere toate amintirile cu unchiul meu, spuse el. A p o i o sărută şi adăugă: - T e iubesc, dansatoarea mea frumoasă.

309