viata-la-tara.pdf

SHEILA HOLLAND

Via]a la ]ar` Traducerea [i adaptarea \n limba român` de R~ZVAN BALACI

ALCRIS

Capitolul 1 Glasgow se afla la [ase sute cincizeci de kilometri de satul Sherringdon. C`l`toria durase dou` zile, Kate Ferguson nefiind obi[nuit` s` conduc` atât de mult de una singur`. – Probabil c` te vei r`t`ci de mai multe ori, o tachinase fratele ei, în diminea]a plec`rii, pe când o conducea. E[ti cea mai ne\ndemânatic` din lume \n ceea ce prive[te orientarea pe hart`, Kate! Hot`r\t` s`-i demonstreze contrariul, Kate \[i planficase cu aten]ie itinerariul. Nu f`cuse nici o gre[eal` pân` acum, dar, de când ie[ise de pe drumul principal, se pierduse \ntr-o \ncreng`tur` de alei care nu erau nici m`car semnalizate. Dup` calculele ei, trebuia s` fi ajuns \n Sherringdon de ceva vreme. Kate oft` [i cobor\ geamul. Când plecase ieri din Glasgow era r`coare, dar aici, \n Sussex, p`rea a fi toiul verii, chiar dac` era abia \nceputul lui octombrie. Kate ajunse la o alt` intersec]ie [i \ncetini pentru a citi indicatorul. Sherringdon nu se g`sea pe el [i nici nu se vedea vreo cas` unde ar fi putut cere l`muriri. – Simt nevoia s` beau ceva, se gândi ea [i vir` ma[ina c`tre spa]iul verde.

6

SHEILA HOLLAND

|[i arunc` puloverul pe bancheta din spate, \[i desf`cu o cutie de limonad` si b`u cu poft`. Sim]indu-se mai bine, admir` pu]in peisajul. |i lipsea m`re]ia Mun]ilor Sco]ieni, dar [i Sussex avea farmecul s`u. Pe când \ncerca s` se hot`rasc` pe care din cele patru drumuri s` o ia, de dup` un col] ap`ru un b`trân sprijinindu-se \ntr-un baston. P`rea obosit [i destul de nec`jit. – Te-ai r`t`cit, domni]`? |ncotro te-ndrep]i? – Sherringdon, zise Kate [i fa]a i se \nsenin`. – Acolo locuiesc eu. |]i voi ar`ta calea. A[ezat pe scaunul din fa]`, el \ncepu s-o ironizeze. – Femeile n-au sim]ul orient`rii. |ntoarce ma[ina [i mergi pe direc]ia din care ai venit. O studia aproape f`]i[ \n timp ce ea conducea. – E[ti \n vizit` prin Sherringdon? „Ce b`trân curios!”, \[i zise Kate, dar se gândi c` nu stric` s`-i spun`. – M` duc la doctorul Nicholson. Voi lucra pentru el pân`-[i va reveni tat`l s`u. B`tr\nul o privi ne\ncrez`tor. – Dumneavoastr` sunte]i medic, domni[oar`? Greu de crezut! – Bine\n]eles c` sunt medic! replic` Kate cu demnitate, apoi \[i z`ri reflec]ia din oglinda retrovizoare [i zâmbi. P`rul ei ro[u era ciufulit de vânt, obrajii \i erau \mbujora]i, iar nasul \i lucea. Ar`ta mai mult a [col`ri]` decât a practicant. Dintotdeauna fusese o problem` pentru ea faptul c` ar`ta mai tân`r` decât era, adic` 24 de ani. – E[ti abia o feti[can`! morm`i b`trânul. Oamenii de pe aici nu sunt obi[nui]i s` fie consulta]i de femei tinere. – Femeile lucreaz` \n medicin` de aproape o sut` de ani. N-a]i mai \ntâlnit medici de sex feminin pân` acum, domnule...?

VIA}A LA }AR~

7

– Beaney. Nu. Noi, pe-aici, suntem de mod` veche. Vireaz` stânga [i am ajuns \n Sherringdon. Dr`gu], a[a-i? Câteva colibe [i c`su]e \mprejmuiau spa]iul verde al satului, având gr`dini pline de margarete [i de dalii. – Nu-i cine [tie ce, nu-i a[a? zise Kate, neputându-[i \nfrâna dorin]a de a-l persifla pe domnul Beaney. Eu nu v`d decât un magazin. – Unu-i destul pentru c` vinde de toate, i-o \ntoarse domnul Beaney. Casa aceea alb` de la col] apar]ine doctorului Nicholson. Kate \[i mai arunca o privire \n oglinda retrovizoare. Nu vroia s` apar` a[a de ne\ngrijit` la \ntânirea cu Ben Nicholson. – Atunci, v` voi l`sa aici, domnule Beaney. B`trânul cobor\ cu greutate, \mpiedicându-se \n baston [i plângându-[i artrita. Kate opri motorul [i a[tept` ner`bd`toare ca el s` plece, dar b`trânul se a[ez` pe o banc` [i \ncepu s-o priveasc`. Pentru c` nu-[i putea face toaleta de fa]` cu el, trebui s` porneasc` [i conduse pân` \n apropierea destina]iei sale, unde opri pentru a-[i domoli emo]iile. Aceasta ar fi fost prima sa experien]` ca practicant, spre deosebire de munca din spital, unde un tân`r poate apela oricând la sfatul [i ajutorul unui medic mai experimentat. Totu[i, nu venea s` lucreze chiar pentru un str`in. Fratele ei [i Ben Nicholson erau vechi prieteni care se cunoscuser` la Cambridge si urmaser` aceea[i [coal` de medicin`. Mai apoi, fratele ei \[i f`cuse practica la tat`l lui Ben, ca asistent, timp \n care a ajuns s`-l pre]uiasc` [i s`-l respecte pe b`trân. De[i Angus nu se mai v`zuse de ani buni cu familia Nicholson,]ineau permanent leg`tura. Din acest motiv \i scrisese Ben fratelui ei, pentru a-l \n[tiin]a de boala tat`lui s`u. „Cuno[ti un fl`c`u de n`dejde care i-ar putea ]ine locul cam [ase luni?”, \l \ntrebase. „Eu am unul, absolut nepriceput, care va pleca \n dou` s`pt`mâni, slav` Domnului!”

8

SHEILA HOLLAND

Angus \i ar`tase surorii sale scrisoarea de r`spuns: „Un fl`c`u nu cunosc, dar am o fat` pe care te po]i baza. E vorba de sora mea! Tocmai [i-a \ncheiat practica, de câte [ase luni \n medicin` general`, chirurgie [i obstetric`. Nu prea are experien]`, dar \nva]` repede. Va trebui s`-l \nlocuiasc` pân` când se va retrage, apoi \i va prelua postul.” R`spunsul lui Ben sosi plin de ne\ncredere: „Dup` experien]a cu fostul \nlocuitor, a[ fi preferat unul cu mai mult` practic`, dar, dac` spui c` ea e \n regul`, te cred. Robert nu accept`, pentru c` este femeie. Apropo, \]i transmite salut`ri.” – Dar, cine e... Robert? \ntreb` Kate. – Robert Montgomery este fratele lui Bill. L-ai \ntâlnit, odat`, pe când erai logodit` cu Bill, nu-i a[a? Kate \[i aminti brusc [i se ru[in` rememorând unica ei \ntâlnire cu Robert Montgomery, ocazie cu care vorbise prea mult din cauza timidit`]ii [i a lipsei de experien]` \n societate. Fusese la Londra, \n timpul scurtei [i dezastruoasei sale logodne. Bill \i povestise o mul]ime de lucruri despre fratele s`u, care lucra \n Canada, dar se \ntorsese \n Anglia pentru o scurt` vizit`. – |nseamn` c` Robert este, din nou, \n Anglia? \ntrebase ea. Angus confirmase: se \ntorsese pentru totdeauna, pentru c` mo[tenise propriet`]ile familiei, \n urma mor]ii tat`lui s`u. – {i-l intereseaz` pe cine angajeaz` Ben? – Nu neap`rat, dar, dat fiind c` sunt cea mai important` familie local`, e firesc ca Robert s` se implice \n treburile satului. – Mi se pare de-a dreptul medieval! Dezaprobarea o f`cu s` fie [i mai vehement`. – Nu mi-a pl`cut omul `sta de cum l-am v`zut; acum, cred c` va fi [i mai r`u. – Eu \l [tiam un b`iat de treab`. Bine, noi nici nu ne-am mai v`zut de ceva timp. De când a plecat \n Canada, de fapt.

VIA}A LA }AR~

9

Tocmai aceast` leg`tur` dintre Angus [i Robert dusese la \ntâlnirea ei cu Bill. Pe când Kate lucra ca student` la „Queen’s College Hospital”, Bill muncea acolo ca dispecer. F`cuser` cuno[tin]`, iar \n scurt timp, prietenia lor evoluase \ntr-o iubire pe cât de intens` pe-atât de trec`toare. – |n orice caz, n-am de gând s` accept slujba, spuse Kate. Ar fi stânjenitor s` locuiesc \n acela[i sat cu familia Montgomery. – Din cauza logodnei tale ratate? Dar asta e de domeniul trecutului! Bill s-a \nsurat [i tr`ie[te \n Australia, tu n-ai fost niciodat` \n Sherringdon, deci nimeni de-acolo nu te cunoa[te. Totul a fost atât de rapid, \ncât m` \ndoiesc c` au aflat de logodna lui Bill. Kate oft`, amintindu-[i de acea perioad` nu tocmai pl`cut` a vie]ii sale, când rupsese logodna, iar Bill nu reac]ionase prea bine. – Robert m` [tie. Ar fi stânjenitor, repet` ea. Nu cred c` are ceva \mpotriva femeilor doctor, b`nuiesc c` e ceva mai mult personal. – Nu, Ben a specificat clar \n scrisoare c` Robert e \mpotriva femeilor \n aceast` bran[`; din p`cate, Ben nu e prea diplomat. Lui Angus \i trebui destul timp pentru a o convinge s` se r`zgândeasc`, invocându-i faptul c` b`trânul Nicholson se dovedise \ng`duitor [i tolerant cu el atunci când se afla la \nceput de drum. – A[a, a[ putea [i eu s` m` revan[ez. F`-o pentru mine, Kate, dac` nu pentru ei, m`car pân` \[i g`sesc pe altcineva. A[a fusese convins` Kate s` vin`, de[i n-ar fi vrut, iar acum regreta. Tocmai când voia s`-[i prind` p`rul cu o clem`, se auzi chemat` [i-l v`zu pe Ben venind c`tre ea. – Bun`, Kate. Erai \nc` o [col`ri]`, când ne-am v`zut ultima oar`. Angus nu mi-a spus cât de dr`gu]` ai devenit. N-ai vrea s` bem un ceai \mpreun`? Kate se \nveseli, fiindc` ar`ta exact cum [i-l amintea: un b`rbat solid [i \ncrez`tor.

10

SHEILA HOLLAND

– Mi-ar face mare pl`cere, fu ea de acord aruncând clema \n po[et`. – Aici. Ben \i indic` o camer` ale c`rei ferestre d`deau c`tre gr`din`. – Robert, vino s-o salu]i pe Kate! B`rbatul care st`tea pe teras` era mai \nalt decât Ben, iar când se \ntoarse, Kate [i-l aminti dintr-o dat`. Robert Montgomery era genul de om pe care nu-l puteai uita cu u[urin]`: brunet, cu ochii albastru\nchis, pe fondul unui ten \nchis. Erau aspecte de care nu era sigur` c`-[i amintea, \n afar` de asprimea sa. El intr` \n camer`, o privi serios un moment, apoi \i \ntinse mâna. – Desigur, noi ne-am mai \ntâlnit, domni[oar` Ferguson. Vocea sa tr`da r`ceal`, ceea ce nu era de mirare, ]inând cont de condi]iile \n care se v`zuser` prima oar`. – A trecut ceva vreme de când nu ne-am v`zut, r`spunse Kate pe un ton similar. F`cuse special acast` remarc`, pentru a sublinia c` nu mai era feti]a naiv` de acum patru ani. Nu-[i putea da seama ce-o stingherea mai mult – el sau amintirea logodnei cu fratele s`u. Pe m`sur` ce-o studia, Robert \[i amintea de aspectul ei ciufulit. – Eu m-a[ duce s` m` sp`l, \i spuse ea lui Ben, sperând c` Robert ar putea pleca pân` termin` ea. Realiz`, totu[i, c` nu p`rea s` fi venit doar \ntr-o scurt` vizit`. – Sigur, toarn`-]i ni[te ap`! zise Ben. {tii c` nu m-am c`s`torit? – Da, mi-a spus Angus. Ceainicul de argint din care-[i turna ap` era greu, iar ea \l manevra stângace fiindc` Robert o urm`rea. Pe mas` se aflau mai multe bun`t`]i, din care Kate, care nu mai mâncase de la prânz, se \nfrupt` cu mare poft`. Dar, observând un u[or zâmbet la Robert, sim]i nevoia s` se scuze. – De obicei, nu m`nânc atât de mult. Dar n-am mâncat destul la prânz.

VIA}A LA }AR~

11

– Nu te scuza! zise vesel Ben. Tu dintotdeauna ai mâncat bine, Kate. Putea goli o farfurie \n câteva minute, \i explic` el lui Robert. – Asta se \ntâmpla pe când eram o [col`ri]`, punct` Kate. Jenat`, lu` o gur` prea mare de ceai cu care se \nec`, sim]indu-se [i mai umilit`. – Pentru numele lui Dumnezeu! zise Kate, [tergându-[i ochii [i aruncând o privire furioas` c`tre Robert, care privea fix pe fereastr`, pentru a-[i ascunde probabil amuzamentul. – {i unde voi locui? Aici, sper, nu? \ntreb` ea pentru a schimba subiectul. – Nu, nu aici. Vei sta cu Maggie, veri[oara lui Robert. – Aaa..., zise ea pierdut. Dar de ce nu pot sta cu tine? – Pentru c` nu se cade. Dac` a[ fi fost \nsurat sau a[ fi avut o menajer`, ar fi fost \n regul`, dar a[a, lumea ar vorbi. {tii cum e la sat… – Las`-i s` vorbeasc`! Nu m-ar deranja. – Dar poate l-ar deranja pe Ben, interveni Robert. Ea se \ntoarse [i se privir` \n t`cere, Kate observând \nciudat` cât` influen]` avea acest om asupra lui Ben. |n acel moment, telefonul sun`, iar Ben se duse \n hol s` r`spund`. – Cred c`-]i dai seama c`-mi este imposibil s` locuiesc cu veri[oara ta! re\ncepu Kate. – De ce, domni[oar` Ferguson? \ntreb` Robert pe un ton neutru. – Pentru c`… {tii tu! Logodna cu fratele t`u… Ar fi jenant. – Din p`cate, nu ai de ales. Aici nu e zon` turistic` [i nu exist` nici un hotel. Dac` Maggie nu s-ar fi oferit, nu [tiu ce-ar fi f`cut Ben. – Trebuie s` mai fie [i alte variante… \ncerc` Kate. Robert o privi exasperat: – Te asigur c` nu [i te rog nu insista! Ben are [i-a[a destule pe cap. Kate inspir` adânc [i-[i strânse buzele. I se p`ru mai demn s` tac` [i \ncepu s` r`sfoiasc` o revist` medical`. Dar nu reu[ea s` se concentreze, aten]ia fiindu-i distras` de faptul c` Robert se instalase comod \ntr-un balansoar [i acum se leg`na.

12

SHEILA HOLLAND

„O important` familie local`” spusese Angus. |ntr-adev`r, acest om avea tr`s`turi aristocratice: capul, oasele fe]ei, bra]ele lungi [i sub]iri. T`cerea lui tocmai \ncepuse s-o deranjeze când Ben reveni \n camer`. – A[teptam telefonul `sta. O na[tere dificil`. Trebuie s` fug! |[i \n[f`c` geanta neagr` [i se opri la u[`. – Te va conduce Robert pân` la Maggie. – Dar \nc` n-am discutat despre slujb`! protest` Kate. El flutur` mâna \n grab`: – Ne vedem mai târziu, la Maggie! Robert se ridic`. – Mergem, domni[oar` Ferguson? Dup` cum \[i d`duse bine seama, Robert nu era un simplu vizitator. Ben [tiuse c` va fi chemat [i-l rugase pe Robert s` aib` grij` de ea. Lipsit de diploma]ie, dup` cum spusese [i Angus. Se va r`fui mai târziu cu el, dar acum va trebui s` stea o noapte-dou` la veri[oara lui. Ie[ir` [i Robert deschise u[a unei ma[ini albastre, de firm`. – Voi merge eu \nainte; sunt vreo trei kilometri \n afara satului. Ie[ir` pe o alee ce se \ngusta. Pierzând din vedere cealalt` ma[in`, Kate trebui s` accelereze dar, imediat, frân` brusc. Imediat dup` o cotitur`, ma[ina albastr` oprise din cauza unui turme de vaci ce bloca drumul. Kate evit` cu pu]in accidentul, ro]ile scrâ[nind cu putere. Robert scoase capul pe geam: – Aleile astea sunt prea \nguste pentru a putea lua vitez`. Dac` nu e[ti atent`, s-ar putea s` ai chiar tu nevoie de un doctor. – Dac` te-a[ fi lovit, ar fi fost numai vina ta. Ai oprit \ntr-o curb` f`r` vizibilitate. El cobor\ din ma[in` [i se \ndrept` spre ea; se aplec` pe geamul ma[inii [i-[i apropie chipul foarte aproape de fa]a ei. – Vrei s` spui c` ar fi trebuit s` fi strivit o vac` sau dou`? Eventual, [i pe b`iatul care le mân`? o \ntreb` sarcastic. Kate se uit` mirat` la el [i se sim]i frustrat` de aceast` apropiere. Se dep`rt` pu]in [i schimb` \n prima vitez`.

VIA}A LA }AR~

13

– Chiar trebuie s` vii [i tu? Nu-mi po]i ar`ta ruta? – |mi fac griji referitor la calit`]ile tale de [ofer. |n plus, cred c` Maggie nici m`car n-a ajuns acas`. Se \ntoarse la ma[in` [i-[i continu` drumul, Kate urmându-l, \nciudat`. Alt`dat` ar fi râs de acest incident, dar fa]` de acest om \i venea greu s` se scuze. Trecur` pe lâng` o ferm` \ntins`, apoi cotir` pe un drum privat. Ea v`zu hornuri \nalte deasupra copacilor, dup` care Robert intr` \ntr-o curte \mprejmuit` de ziduri [i opri. Kate trase lâng` el [i cobor\. – Ma[ina lui Maggie nu este aici, deci nu este acas`. Trecu pe lâng` ea [i-i arunc` o privire gânditoare care o f`cu pe Kate s` se simt` stânjenit`. – |mi dau seama c` nu agreezi ideea de a sta cu veri[oara mea, dar m`car ai decen]a de a nu o ar`ta. Robert o privea insistent, a[teptând r`spunsul ei. Kate, care era o persoan` cu destul sânge-rece, se sim]ea nea[teptat de stânjenit` \n prezen]a lui. |ncerc` s` se conving` c` era din cauza diferen]ei de statur` dintre ei. Dar, \n sinea ei, [tia c` nu \n`l]imea \l f`cea un om minunat. Avea un aer foarte autoritar, care \i amintea de cel mai inteligent [i temut profesor pe care \l avusese \n [coala medical`. – Bine\n]eles c` voi fi cuviincioas` cu veri[oara ta. Cu toate c`-mi va fi foarte greu, voi \ncerca s`-mi g`sesc alt` gazd`, iar dac` nu voi reu[i, \mi voi c`uta alt` slujb`. Regret` cuvintele \ndat` ce-i v`zu expresia indispus`. – Ai fi \n stare s`-l la[i pe Ben din cauza unei mici probleme personale? N-ai nici un sim] al loialit`]ii? – Desigur, nu l-a[ l`sa la greu. Indignarea o f`cu s` ridice tonul. Nu-i suna bine [i f`cu un efort s` se controleze. – A[ a[tepta pân` g`se[te alt \nlocuitor. {i dac` tot vorbim despre asta, s` [tii c` nu-mi place atitudinea ta fa]` de femeile doctor. El se \ncrunt`.

14

SHEILA HOLLAND

– Dar nu m` port a[a cu tine, domni[oar` Ferguson. – I-ai spus lui Ben c` nu vrei femei doctor aici. Mi se pare ciudat… M-a[ fi a[teptat la aceast` prejudecat` din partea unui simplu fermier, nu din partea unui om cu educa]ie. {i, pân` la urm`, ce-]i pas` ]ie? Ea nu ob]inu reac]ia pe care o a[teptase. Dup` un moment de t`cere, el \ncepu s` râd`. – S` [tii c` \mi pas`, pentru c` ei sunt doctorii no[tri de familie. Nu [tiu c`ruia dintre noi i-ar displ`cea mai mult dac` va fi nevoie s` m` consul]i. – Dar pari destul de s`n`tos, a[a c` nu cred c` ar fi cazul. – „Destul”, doctore? Preferi ca oamenii s` fie bolnavi de-a binelea? Kate inspir` adânc [i \ncerc` din greu s` se controleze. – Venind \ncoace, am \ntâlnit un b`trân pe care l-am luat \n ma[in` [i care ar`ta cam ca tine. Dar la el e scuzabil… – {i la mine nu? Se aplec` spre ma[ina ei, zâmbind mali]ios. – Dac` tot ai chef de zeflemea, ]i-a[ putea spune [i eu câteva. Când l-am sf`tuit pe Ben s` nu te angajeze, mi-am bazat opinia pe experien]a de o via]` \n ceea ce prive[te mentalitatea oamenilor de aici. Le va fi greu s` accepte un nou doctor, cu atât pu]in mai pu]in o ro[cat` micu]` care arat` ca o [col`ri]`. Kate regret` c` nu purta ceva mai formal decât o simpl` bluz` [i pantaloni. Pe când se gândea la o replic`, Robert continu`: – {i, pentru cultura ta general`, s` [tii c` obiec]iile mele n-au nimic \n comun cu trecutul. |ntr-o anumit` perioad`, l-ai f`cut foarte nefericit pe fratele meu, dar, pân` la urm`, i-ai f`cut un bine. Acum e \nsurat [i are o feti]` foarte dr`gu]`. Implica]iile observa]iei sale o f`cur` pe Kate s` ro[easc`. Dar, pân` s` r`spund`, ap`ru o ma[in` care intr` \n curte. O fat` de vârsta lui Kate ie[i din ma[in` [i veni spre ei.

VIA}A LA }AR~

15

– M` scuza]i c` am \ntârziat. Am fost re]inut` la [coal`. Robert f`cu prezent`rile. Maggie era dr`gu]`, o fat` cam insipid`, dar cu un zâmbet fermec`tor. Nu ca al veri[oarei sale, ceea ce era \n favoarea ei. – Acum ai putea s`-]i iei bagajele, iar Robert le va duce pe cele mai grele. O conduse sus, \ntr-un dormitor spa]ios, cu pere]i albi [i grinzi \ntunecate. Fereastra ei d`dea \n curtea din fa]` a unei case ]`r`ne[ti. – Ce e acolo? o \ntreb` pe Maggie. O b`nuial` dezagreabil` \i \ncol]i \n minte. – Conacul Sherringdon, casa lui Robert. Nu ]i-a spus? Eu locuiesc \n fosta arip` a servitorilor. Robert a transformat-o pentru mine anul trecut. Este veche, dar sper c`-]i va pl`cea. Kate era prea buim`cit` pentru a putea formula un r`spuns politicos. Nu era destul c` locuia cu veri[oara lui Robert, oricât de dr`gu]` ar fi fost, mai trebuia s`-l suporte [i pe el atât de aproape de ea! El intr` \n camer` [i-i puse valizele pe podea. Probabil o auzise pe Maggie [i surprinsese reac]ia lui Kate. – Nu trebuie s` fii atât de oripilat`, domni[oar` Ferguson. Maggie \[i \ntre]ine singur` casa [i nu depinde de noi. Maggie nu \n]elegea deloc de unde provenea tensiunea dintre cei doi. – S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea. Kate nu vrea s` stea aici? Robert o lu` pe dup` umeri [i o \mbr`]i[` cu drag pe veri[oara sa. – Kate este foarte recunosc`toare pentru ospitalitatea ta, drag` Maggie. |i arunc` o privire furi[` lui Kate, provocând-o s`-l contrazic`. – Acum v` las s` v` cunoa[te]i mai bine, fetelor. Dup` plecarea lui, Kate se sim]i obligat` s` mai adauge ceva. La urma urmei, Maggie era cea care \i f`cea o favoare. Era mai mult decât generoas` s` accepte un str`in \n cas`, iar Kate \i spuse c` o apreciaz` pentru asta.

16

SHEILA HOLLAND

– Va trebui s` trat`m aceast` poveste ca pe o afacere. Dar Maggie p`ru ofensat`. – Nu-]i cer bani de chirie. Putem \mp`r]i cheltuielile pentru mâncare, cu toate c` iau destule de la ferm`, iar Robert nu vrea s` accepte bani. Lui Kate nu-i pl`cea ideea s`-i fie datoare \n vreun fel lui Robert Montgomery, dar polite]ea o oblig` s` tac`. Trebuia s` se \mpace cu situa]ia pentru o vreme. Venise s` fac` un lucru important [i nu conta unde locuia – sau a[a ar fi trebuit. De altfel, când se va mai familiariza cu locul, va g`si un alt loc unde s` stea. U[urat` la acest gând, \ncepu s` despacheteze. Ben ap`ru mai devreme decât se a[teptau ele. P`rea obosit, dar era binedispus. – Vizitele de sear` nu dureaz` de obicei atât de mult, \i spuse lui Kate. Dar sunt singur de dou` zile [i s-au strâns multe. E[ti gata s` \ncepi de mâine diminea]`? – Desigur, zâmbi ea. Dar probabil c` nu reu[i s`-[i ascund` nervozitatea, pentru c` Ben \i zâmbi \n]eleg`tor. – Ai emo]ii? Nu-]i face griji, am s` te ajut. Ben era amabil [i \n]eleg`tor – Nu-mi fac griji c` a[ putea gre[i din punct de vedere profesional. Este vorba de faptul c` pacien]ii \mi vor fi \mpotriv` pentru c` iau locul tat`lui t`u. – Din p`cate, a[a e felul lor. {i eu am avut aceea[i problem` când am luat locul partenerului tat`lui meu. Dar, dac` \]i vei face treaba cum trebuie, \n curând vei deveni o persoan` respectat`. – Sun` cam pompos, remarc` Maggie, care tocmai intrase \n camer` aducând ciocolat` cald` pentru to]i. Nu-l l`sa s` te ia de sus, Kate. Glumea, desigur, pentru c` ea [i Ben p`reau buni prieteni. Ben arunc` spre Maggie cu o pernu]`.

VIA}A LA }AR~

17

– Maggie face pe [efa aici. I se trage de la faptul c` e \nv`]`toare, probabil. |n timp ce ei discutau lucruri ce ]ineau de profesie, Maggie [edea pe canapea [i r`sfoia un ziar. |nainte s` plece, Ben o rug` s` fie la el a doua zi, la ora nou`. – La nou` fix, preciz` el, pentru c` altfel o s` te aglomerezi. – N-o voi l`sa s` leneveasc`, promise Maggie. Totdeauna \mi pun ceasul s` sune la [apte [i jum`tate. }inând cont de avertismentul lui, Kate ajunse la Ben chiar când el se str`duia s` termine o uria[` farfurie de ou` cu [unc`. – Trebuie s`-mi men]in puterile, zâmbi el larg. Chiar dac` era cu cinci ani mai mare, se purta ca un elev \ntârziat. Kate nu putea \n]elege cum se l`saser` pacien]ii pe mâna lui, pe perioada cât tat`l s`u lipsea. Str`b`tur` gr`dina c`tre sala de opera]ii, care fusese construit` cu zece ani \n urm`, dup` spusele lui Ben. – |nainte se folosea o parte a casei. Mama, ca o bun` so]ie de doctor [i fost` asistent`, suporta, dar asta ne-a limitat intimitatea tuturor. Din p`cate, ea n-a putut beneficia de avantajele noului sediu, pentru c` a murit \nainte de finalizare. |n sala de a[teptare fur` \ntâmpina]i de un cor de „Bun` diminea]a, doctore!” [i priviri insistente c`tre Kate, care auzi o femeie [optindu-i vecinului: – E mult prea tân`r` pentru un medic, nu-i a[a? Oare de unde [tiau? se \ntreb` Kate. |l \ntreb` pe Ben, iar el p`ru amuzat. – {tirile circul` repede la ]ar`. Vino s-o cuno[ti pe domni[oara Andrews, cea care ]ine lucrurile sub control. Oficial, domni[oara Andrews era farmacista, dar Ben o prezent` ca fiind cel mai important membru din personal. – {tie tot ce mi[c` pe o raz` de cincisprezece kilometri [i te poate ajuta dac` vrei s` vizitezi locurile.

18

SHEILA HOLLAND

– Sunte]i aici de mult timp? \ntreb` Kate. – De treizeci de ani, r`spunse sec domni[oara Andrews, cu o strângere de mân` ferm` ca a unui b`rbat. – Andy n-a reu[it aici ca \nlocuitor, observ` Ben, cu obi[nuita lui lips` de tact. – Un tân`r foarte obraznic! Domni[oara Andrews zâmbi sub]ire [i-i puse \n bra]e lui Ben fi[ele unor pacien]i. – I-am dat ast`zi mai pu]ini pacien]i domni[oarei Ferguson, pân` se obi[nuie[te. Ben arunc` o privire sumbr` asupra teancului gros de plicuri pe care le ]inea [i disp`ru \n birou. – Ve]i folosi biroul doctorului Nicholson, o inform` domni[oara Andrews pe Kate, \mpingând-o spre o pl`cut` camer` \nsorit`. Dup` plecarea ei, Kate se scufund` \ntr-un balansoar [i se leg`n` de câteva ori, pentru a se elibera de stres. Dac` pacien]ii ar [ti cât de prost stau cu nervii tinerii doctori, ar fi mult mai amabili cu noi! se gândi ea. Apoi chem` primul pacient prin interfon. Mai târziu, la o cea[c` de cafea, Ben o întreb`: – Te sim]i \n stare s` facem câteva vizite? |ncurajat` de atitudinea lui [i de faptul c` reu[ise s` treac` de aceast` diminea]` cu bine, Kate se sim]ea \n stare de orice. – Mi-ar pl`cea s` facem câteva vizite. O s` am nevoie de o hart`, nu-i a[a? – Am eu una pentru tine, zise eficienta domni[oar` Andrews. {i chiar v-am trasat cea mai bun` rut`. |n plus, [i câteva indica]ii care v` vor ajuta pe drum. – V` gândi]i la toate, zise Kate pe un ton prietenos. N-a]i vrea s` veni]i cu noi? Se dorise a fi o glum`, dar, din p`cate, domni[oara Andrews n-o lu` ca atare.

VIA}A LA }AR~

19

– Am vrut doar s` v` fiu de ajutor, doamn` doctor, spuse ea cu condescenden]`. N-am vrut s`-mi dep`[esc atribu]iile. Strânse repede ce[tile [i se \ndrept` nervoas` c`tre chiuvet`. Panicat`, Kate \ncerc` s` se explice: – Doamne, Dumnezeule, domni[oar` Andrews, nu fi]i a[a sup`rat`! Glumeam… }inându-se tare pe pozi]ie, domni[oara Andrews accept` scuzele f`r` m`car s` se \ntoarc` spre Kate. Aceasta c`ut` ajutor la Ben, dar el \i f`cu semn s` intre \n cabinetul lui. – Nu-i bine s` fii prea deschis` cu Andy, m`car pân` o vei cunoa[te. Nu prea are sim]ul umorului. Kate p`ru dezam`git`: – Am crezut c` m` place. M-a ajutat atât de mult \n aceast` diminea]`! – E de mod` veche, nu se a[teapt` ca oamenii care abia au cunoscut-o s` se poarte a[a familiar cu ea. Acum, ia-]i lista pacien]ilor, fi[ele lor [i harta. Crezi c` te descurci? Ben \i arunc` o privire ne\ncrez`toare. – Bine\n]eles c` da, \l asigur` ea, dar cu un aer mai serios. Se p`rea c` nu numai pacien]ii aveau nevoie de timp pentru a o accepta, ci [i colegii ei.

Capitolul 2 La dou` f`r` un sfert, când \[i termin` vizitele, Kate se sim]i \ngrozitor de \nfometat`. Ben \i spusese s` nu se mai \ntoarc` la cabinet, a[a c` se \ndrept` direct c`tre Maggie, cu toate c` [tia c` nu va fi acas`. C`ut` prin frigider, \[i prepar` un sandvi[ cu brânz` [i-[i turn` un pahar cu lapte. Vremea era \nc` bun`, a[a c` se hot`r\ s`-[i ia dejunul \n mijlocul naturii, \n curte. Se vedea c` Maggie n-avea aplecare c`tre gr`din`rit. Curtea era frumoas`, dar avea nevoie de \ngrijire; Kate se gândi c` s-ar putea revan[a fa]` de ea dac` ar avea grij` de gr`din`. Cu o sear` \n urm`, Maggie o asigurase c` prezen]a ei este binevenit`. – E bine c` nu mai sunt singur`, spusese ea. M` chinuiesc de mult timp s` g`sesc pe cineva cu care s` stau. – E frumos din partea ta, Maggie, dar cred c` ar trebui s`-mi g`sesc altceva. V`rul t`u nu e la fel de primitor ca tine, mi-a ar`tat-o clar. – Asta din cauza fostei tale logodne? Nu ]i se pare c` e[ti prea sensibil`? R`mâi! Chipul ei fusese atât de conving`tor, \ncât Kate n-o putuse refuza. Poate c` ar fi meritat s`-[i mai acorde o [ans`.

VIA}A LA }AR~

21

– Doar pentru câteva luni. Când tat`l lui Ben se va sim]i mai bine, nu va mai fi nevoie de mine aici. – Dar poate va fi. Poate \[i vor lua un al treilea partener, pentru a-l menaja pe doctorul Nicholson. – Eu am crescut la ora[, nu cred c` m-a[ integra aici. De altfel, \n aprilie, voi \ncepe s` lucrez la cabinetul fratelui meu. – Nu-]i place la ]ar`? o \ntrebase Maggie. – Doar \n vacan]` [i \n vizit`, nu ca s` stau. – E locul ideal \n care s` cre[ti. Recunoa[te, e un loc minunat! Dup` ce termin` de mâncat, Kate \[i f`cu siesta lenevind la soare. Dup` câteva zeci de minute, porni la plimbare [i se \ndrept` c`tre cl`direa opus` casei lui Maggie. O veche u[` de stejar, pe care tocmai o admira, se deschise [i din cas` n`v`lir` doi adolescen]i, o fat` [i un b`iat, ce sem`nau cu Robert . – Tu trebuie s` fii doamna doctor Ferguson, zâmbi fata. Eu sunt Linda Montgomery, iar el este fratele meu, Tim. Maggie \i spusese lui Kate c` Robert avea un frate [i o sor` mai mici, cu care locuia. Ea le \ntoarse zâmbetul. – M` plimbam pe aici… E un loc vechi [i fascinant, nu-i a[a? – Da, nu-i r`u, r`spunse Tim, nep`s`tor. – Chiar prea mare pentru noi, ad`ug` [i Linda. Ea \[i \nfund` mâinile \n buzunarele pantalonilor jerpeli]i. – |]i place s` c`l`re[ti, doamn` doctor? – N-am \ncercat niciodat`. {i, te rog, spune-mi Kate. M` faci s` m` simt b`trân`… – Atunci, Kate s` fie! N-ai stat niciodat` \n [aua unui cal? \ntreb` Linda, nevenindu-i s` cread`. – N-ai nici o ocazie \n centrul ora[ului Glasgow, se amuz` Kate. – Dar \]i plac caii? Hai s`-i vezi pe ai no[tri. Fata deja deschisese u[a grajdului când Tim spuse: – Mai taci din gur`, Linda! Nu toat` lumea e \nnebunit` dup` animale, ca tine! O privi cu afec]iune pe sora sa.

22

SHEILA HOLLAND

– Rezultatele ei la [coal` las` de dorit, dar ar fi un \ngrijitor de animale de toat` isprava! – Mai bine taci tu! replic` ea. Crezi c` notele tale bune \]i dau dreptul s` vorbe[ti a[a? B`iatul ro[i. – Am picat doar un examen! Cred c` e[ti extrem de inteligent`, Kate, dac` ai reu[it s` faci fa]` atâtor ani de toceal`! – Ei, nu chiar! zâmbi Kate. {i eu am picat la chimie \n primul an. – Serios? Exact la asta am picat [i eu! Robert crede c` nu mi-am dat destul silin]a, dar e o materie grea, nu-i a[a? – Foarte grea, aprob` Kate. – Dar vei mai da o dat` examen, presupun. Tim \[i trecu mâinile prin p`rul brunet. – |nc` nu m-am hot`rât, zise el posomorât. |mi vine s` renun] la tot! – Mai \nceteaz` cu vorb`ria, \i spuse Linda. Ai vrea s` arunc`m o privire prin jur, Kate? Gr`dinile sunt dr`gu]e. P`reau de treab` [i Kate accept`. „Dr`gu]e” era pu]in spus. Chiar [i a[a ne\ngrijite, gr`dinile erau foarte frumoase. |n spatele casei era o teras` imens` care d`dea c`tre lac; lâng` ponton era ancorat` o [alup` veche. – Po]i s-o folose[ti oricând, \i spuse Linda. Avem [i un teren de tenis, care ar trebui s` arate mult mai bine. Robert e de p`rere c` noi ar trebui s` avem grij` de el, cu toate c` are destui angaja]i care ar putea s` fac` asta. – Nu se poate lipsi de oamenii de la ferm`, interveni Tim. Robert munce[te mai mult decât to]i angaja]ii s`i, a[a c` nici el nu se poate ocupa. Kate se gândi la b`rbatul elegant pe care-l \ntâlnise ieri [i fu surprins`. |l privise ca pe un fermier elegant, care tr`ia bine, \n timp ce al]ii f`ceau munca de jos. Când le spuse asta, ambii tineri râser`.

VIA}A LA }AR~

23

– Ieri purta cel mai bun costum al s`u, ca s`-l impresioneze pe directorul b`ncii. Nu e cum crezi tu, Kate. El nu are un director, le face singur pe toate. – Am avut un director pe vremea când tata tr`ia, explic` Linda. Robert era \n Canada atunci. Ei doi s-au certat \ntotdeauna pentru c` tata angaja mai mul]i oameni decât era nevoie. – Taci, Linda! Pe Kate n-o intereseaz` problemele noastre de familie. Tim \i arunc` surorii sale o privire dezgustat`, iar Kate socoti c` era mai bine s` plece [i pretext` c` trebuia s` termine de despachetat. – Vino prin cas`, o invit` Linda. E mai scurt drumul. Kate ezit`, temându-se de o \ntâlnire cu Robert. Totu[i, se \mb`rb`t`, gândindu-se c` n-avea cum s` evite la nesfâr[it acest lucru. O polite]e rece ar fi de preferat unui duel verbal. Intr` \n cas` [i se opri \n holul principal, pentru a admira lambriurile de stejar [i se \nfior` la vederea trofeelor \mp`iate de pe pere]i. – Se pare c` cineva a fost foarte ocupat, observ` ea. Nu-mi place s` le v`d a[a! – S` \n]eleg c` nu e[ti de acord cu sporturile sângeroase, domni[oar` Ferguson? Kate se \ntoarse rapid. Robert tocmai intrase pe u[` [i o privea enigmatic. |mbr`cat cu o c`ma[` [i pantaloni reia]i, p`rea foarte diferit fa]` de ieri; cu toate astea, avea un aer distins. Ceva \n atitudinea lui o irita [i reac]ion` pe m`sur`. – Ai dreptate, domnule Montgomery. Nu sunt de acord. – Atunci, ar fi bine s` stai departe de p`duri, o sf`tui el. |n caz contrar, sufletul t`u sensibil ar putea fi afectat de imaginea animalelor [i p`s`rilor moarte atârnate \n copaci de oamenii mei. – De ce ar face asta? \ntreb` Kate, necunoscând obiceiurile de la ]ar`.

24

SHEILA HOLLAND

– Pentru a-i speria pe al]ii. Nu fi a[a dezgustat`, draga mea fat`, fermierii nu-[i permit s` fie sentimentali. L`s`m asta \n seama oamenilor de la ora[! – S` \ncerci s` conservi via]a \n s`lb`ticie nu \nseamn` sentimentalism, spuse Kate, iritat` de amuzamentul lui sfid`tor. – Sunt de partea celor care protejeaz` speciile rare, precum vulturii aurii [i alte asemenea, dar iepurii [i veveri]ele se \nmul]esc atât de rapid \ncât reprezint` o amenin]are pe care n-am putea-o tempera. Linda nu se mai putu ab]ine: – Ah, Robert, \nceteaz`! O voi \nv`]a pe Kate s` c`l`reasc`, atunci când va avea timp. Chiar dac` nu deciseser` \mpreun`, Linda p`rea hot`rât`: – Sigur c` trebuie s` \nve]i! Toat` lumea c`l`re[te la ]ar`! – Am v`zut o biciclet` \n garajul lui Maggie. M-a[ sim]i mult mai sigur` pe ea, spuse Kate. Pân` [i Robert râse, iar Linda \l lu` pe fratele ei de bra]. – Nu-]i vine s` crezi c` e doctor, nu-i a[a? Cuvinte obi[nuite, dar chiar dac` Linda \ncercase s` fac` un compliment, p`rea mai mult o critic`. – Dac` e s-o lu`m a[a,nici tu nu prea ar`]i a fermier, observ` Kate. Tonul ei p`ru cam aspru [i Robert ridic` sprâncenele. – {i cam cum ar trebui s` arate un fermier, \n opinia ta, domni[oar` Ferguson? Bine dispus`, Kate \ncerc` s`-[i ascund` iritarea. – Probabil c` opinia mea e la fel de eronat` ca a voastr` \n ceea ce prive[te doctorii, spuse ea \mp`ciuitor. Trebuie s` plec, disear` am treab`… Kate se \ntoarse acas` la Maggie, gândindu-se c` m`car tinerii Montgomery erau de treab`. La cin`, când \i spuse acest lucru lui Maggie, aceasta \nghi]i \n sec.

VIA}A LA }AR~

25

– Da,…sunt copii dr`gu]i, chiar dac` reprezint` o grea \ncercare pentru Robert. Kate \nclina s` cread` c` din cauza lui Robert, dar t`cu. – Tim e un b`iat cu capul \n nori. {i cam lene[. Robert a f`cut multe eforturi pentru a-l ]ine la [coal` \n ultimul an, iar el nici m`car nu [i-a dat silin]a. – Da, mi-a spus [i mie c` a picat un examen, dar se poate \ntâmpla oricui. |n plus, de ce nu o [coal` public`? {i eu am urmat una. – De genera]ii, cei din familia Montgomery merg la aceea[i [coal`. Robert vrea ca Tim s` respecte tradi]ia. Deci, [i Robert era un snob. |nc` o bil` neagr` pentru el. – {i Linda reprezint` o greutate pentru bietul Robert? Maggie o apostrof` din priviri [i Kate se gr`bi s` adauge: – Mi se pare c` e o fat` dr`gu]`, prietenoas` [i plin` de via]`. – Este. Dar cam naiv` [i prea prietenoas`. Are un anturaj care nu se prea ridic` la nivelul colegilor ei de la [coala seral`. Pe Robert \l \ngrijoreaz` faptul c` e prea pueril`. – Mama lor a murit? \ntreb` Kate. – Da, \naintea tat`lui lor. Atunci a plecat Robert de acas`. |l mai ]inea numai dragostea pentru mama sa. Maggie se opri brusc. Dar, nu vreau s` te plictisesc cu asemenea lucruri. Mai bine spune-mi, cum a fost prima ta zi ? – Cu urcu[uri [i coborâ[uri, r`spunse Kate, realizând c` r`spunsul se potrivea pentru \ntreaga s`pt`mân`. Opera]iile au decurs bine, ajutat` [i de domni[oara Andrews. Kate nu avea probleme cu practica \n general, dar avea ceva greut`]i cu completarea formularelor; \n schimb, vizitele la domiciliu \i f`ceau pl`cere. Kate avea [i câ]iva pacien]i cu probleme. Fusese scoas` din pat de o femeie care avea o durere de dou` s`pt`mâni [i omisese acest lucru la telefon, pacien]i ce solicitau vizite [i apoi plecau de acas`, mame prea grijulii care intrau \n panic` de cum cre[tea pu]in temperatura copiilor…

26

SHEILA HOLLAND

Ben era mai bun [i mai tolerant, iar Kate \l admira pentru asta. Poate c` nu era mai inteligent decât fratele s`u, dar era unul din cei mai con[tiincio[i pe care \i cunoscuse. Ad`ugând aceste calit`]i faptului c` era o persoan` simpatic`, se \ntreba de ce nu s-a \nsurat pân` acum. Odat`, chiar \l \ntrebase, dar el se ab]inuse. – Presupun c` n-am \ntâlnit fata potrivit`. {i, c` tot veni vorba, tu n-ai pe nimeni \n Glasgow? Ea avusese o mul]ime de prieteni, dar nici o rela]ie mai reu[it`, a[a c` se rezum` doar la un zâmbet modest. Ben, studiind-o cu aten]ie, \[i exprim` ne\ncrederea: – |nseamn` c` sunt mul]i t`nt`l`i \n Glasgow. E[ti o fat` tare dr`gu]`, Kate! Surprinz`tor, Ben o f`cea s` se simt` timid`, a[a c` schimb` brusc subiectul c`tre week-end-ul care venea [i \n care c`dea de serviciu pentru prima oar`. Ben avea \ndoieli c` s-ar putea descurca de una singur`, dar \l convinse c` arat` obosit [i are nevoie de o pauz`. De peste o lun`, el ducea tot greul. |n plus, era \ngrijorat de s`n`tatea tat`lui s`u, care nu p`rea s` se amelioreze conform a[tept`rilor. – Nu plec nic`ieri, a[a c` dac` ai nevoie de un sfat, nu ezita s` mi-l ceri! spusese Ben. – |n regul`, Ben! Dar Kate era hot`rât` s` nu-i deranjeze sub nici o form` lini[tea binemeritat`. O \n[tiin]` de acest lucru [i pe domni[oara Andrews, care fu de acord cu ea. – Ave]i dreptate, domni[oar` Ferguson! Nu [tiu cum ne-am fi descurcat f`r` dumneavoastr`… Venind din partea domni[oarei Andrews, era un adev`rat compliment. Kate ro[i u[or, mul]umit` [i impresionat`. |ntr-un impuls de moment, i se confes` farmacistei c` avea oarece emo]ii la gândul unui \ntreg week-end.

VIA}A LA }AR~

27

– Pân` acum a trecut doar o noapte. Dar, sper s` m` descurc.. – Eu sunt sigur` c` da, domni[oar` doctor. {i \mi face pl`cere s` v`d c` \nc` mai exist` tineri mode[ti. Kate se ab]inu cu greu s` râd`, pentru c` acest „tineri” \i suna foarte arhaic. – V` mul]umesc! Ne vedem mâine. Ajuns` acas`, Maggie o \ntâmpin` cu o toc`ni]` foarte apetisant` [i o invit` s` cineze \mpreun`. Urma s` fie plecat` \n weekend [i \[i f`cea griji c` o va l`sa singur` pe Kate. – Sigur nu te deranjeaz`? Avem de toate \n frigider, iar tu deja [tii rostul casei. – Sigur c` nu. Stai lini[tit`, drag` Maggie, pot s`-mi port singur` de grij`. – Dar, dac` ai probleme, s` [tii c` Robert e chiar lâng` noi. „Ar trebui s` ajung cu adev`rat disperat` pentru a apela la el”, se gândi Kate [i, privind pe geam, \l v`zu intrând \n curte. – Vorbeam de lup… [i iat`-l pe st`pânul \n persoan`! murmur` ea. – De ce nu-]i place Robert? o \ntreb` Maggie \ncet. Kate regret` remarca f`cut`. – Nu-l cunosc destul de bine pentru a spune dac`-mi place sau nu. R`spunsul n-o p`c`li pe Maggie, care continua s-o priveasc` \n t`cere. Kate sim]i c` ro[e[te puternic. – Doamne, Maggie, a[a \]i prive[ti [i elevii? Se auzi un cioc`nit u[or [i vocea puternic` a lui Robert: – Pot s` intru, Maggie? Bun` seara, domni[oar` Ferguson! Robert se a[ez` [i b`u cu ele o cea[c` din cafeaua f`cut` de Maggie. – M-am decis s` te \nso]esc la Londra, Maggie. La ferm` e lini[te [i mi-ar prinde o pauz` de un week-end, anun]` el. Maggie era \ncântat`. – |nseamn` c` m` vei [i \nso]i pân` la m`tu[a Margaret. Ur`sc s` m` duc singur` la ea, e atât de dificil`… El o privi cu afec]iune.

28

SHEILA HOLLAND

– Asta pentru c` \i ar`]i c` te temi de ea. |nfrunt-o, a[a cum fac eu! – Pentru tine e simplu, bomb`ni Maggie. |]i accept` orice, pentru c` e[ti favoritul ei. Robert ridic` din umeri. – Pentru c` sunt b`rbat. M`tu[a Margaret este o adept` convins` a superiorit`]ii masculine. Privi un moment c`tre Kate [i ad`ug` cu un zâmbet [ters: – Te gânde[ti c` e demodat`. Dup` p`rerea ei, locul femeii e \n buc`t`rie. – „Educarea unei femei e o pierdere de timp”, ad`ug` Maggie, chicotind. Vezi, Kate, de-asta nu m` \nghite ea. Nici nu [tiu de ce o mai vizitez… – Pentru c` n-ai \ndr`zni s-o neglijezi. Se a[teapt` ca to]i s` fim aten]i cu ea, spuse Robert . – {i reu[e[te…, ad`ug` Maggie. Ai s-o cuno[ti [i tu, Kate. |ntotdeauna vine aici pentru sezonul de vân`toare. Kate ura vân`toarea. |[i aminti disputa cu Robert pe aceast` tem` [i se ab]inu de la orice comentariu. – Eu sunt ciudata familiei, continu` Maggie. Pentru c` eu nu vânez. – Pentru c` nu-]i place? – Pentru c` nu sunt de acord cu asta. Robert se ridic` [i le privi cu un zâmbet u[or zeflemitor. – Trebuie s` plec, \nainte de a \ncepe o ceart`. Bucur`-te, Maggie! Domni[oara Ferguson e de accea[i p`rere cu tine. – Mi-ar pl`cea s` te convertesc [i pe tine, dar m`car voi continua s` \ncerc. El râse [i o salut` pe Kate din cadrul u[ii. Maggie \l conduse pân` afar`, apoi se \ntoarse \nc` zâmbind: – Robert e un dr`gu]…chiar dac` are acest defect. Totu[i, trebuie s` recunosc c` arat` nemaipomenit când c`l`re[te. Dup` ce luar` micul-dejun, Maggie [i Robert plecar` spre Londra, iar Kate plec` la munc`. Trecu pe la cabinet, apoi mai f`cu câteva

VIA}A LA }AR~

29

vizite ce decurser` u[or. De fapt, week-end-ul lâncezea, iar ea era con[tient` c` era blocat` \n cas` f`r` prea multe de f`cut. Duminic`, pe la ora cinci, \ncepu s`-[i plâng` de mil`. Fiind o fire activ`, ura s` stea degeaba, a[a c` porni \ntr-o plimbare prin gr`dina lui Maggie, dorindu-[i s` fi avut companie. Pe când \[i f`cea de lucru cu ni[te buruieni, ap`ru deodat` Linda, \nso]it` de o pereche de labradori aurii. – Bun`, Kate! Ai chef de o plimbare? – A[ avea, dar sunt \n timpul serviciului. A[a o plictiseal`… |mi place s` muncesc, nu s` stau degeaba. – |n plus, Maggie e plecat`, iar tu e[ti singur`… Vino s` iei cina cu noi! Fata se fâstâci [i-[i r`suci un cârlion] brunet pe ar`t`tor. – Adic`… dac` ]i-ar face pl`cere. Nu mai p`rea a[a de sigur` pe sine ca atunci când se cunoscuser`. – Linda, apreciez invita]ia, dar nu cred c` a[ putea auzi telefonul de la voi. – Sun-o pe Andy [i pune-o s`-]i transfere apelurile c`tre noi. V`zând-o c` ezit`, ad`ug` cu un surâs: Robert nu se va \ntoarce devreme. De aceast` dat`, se fâstâci Kate. – Nu-l prea agreezi. Ei bine, nici noi. Eu [i Tim ne bucur`m nespus când pleac`. De-ar face-o mai des… – Asta da remarc` din partea unei surori! se sim]i datoare Kate s` spun`. – Spune-mi tot! {tim c` nu v` \n]elege]i, a[a c` de ce te mai prefaci? – Chiar, de ce? râse Kate. Mul]umesc, Linda, disear` voi veni. – Atunci, voi trece s` te iau. Vom avea numai gust`ri reci pentru c` buc`tarul e liber. Acea gustare rece se dovedi delicioas`; Kate cunoscându-i mai bine pe cei doi tineri [i ascultându-le planurile de viitor. Linda dorea cu

30

SHEILA HOLLAND

ardoare s` urmeze o [coal` de arte \n Londra, dar Robert se \mpotrivea. Tot ce putuse scoate de la el era s` urmeze cursurile la seral din cel mai apropiat or`[el. – Ni[te ne\ndemânatici. Jum`tate nici nu sunt \n stare s` fac` un desen ca lumea. – E, de departe, cel mai talentat elev! spuse mândru [i Tim. Cât despre el, se p`rea c` aluneca spre repeten]ie. – Nu e vorba numai de chimie. Robert vrea s`-mi dau din nou toate testele, pentru c` n-am avut note prea bune. Robert decisese ca Tim s` urmeze un colegiu de agronomie. Ba, chiar unul de elit`, potrivit pentru un Montgomery! – Dar tu, ce ai vrea s` faci? \ntreb` Kate. – Nu prea [tiu. De altfel, e mai simplu s` fac ce zice Robert. Acest lucru stârni indignarea lui Kate. – Nu te l`sa târât \ntr-o carier` pe care nu ]i-o dore[ti. – Dac` va face Agronomia, \l va putea ajuta mai u[or pe Robert la treburile fermei, interveni Linda. – N-a[ vrea s` fac lucrul `sta toat` via]a, zise Tim cu triste]e [i Kate se sim]i de partea lui. – Eu voi munci \mpreun` cu fratele meu, medit` Linda, dar cred c` m` voi \n]elege mai bine cu el decât voi. Tim deschise o sticl` de vin roze, iar masa se prelungi, tot vorbind [i râzând. Deodat`, se auzi o ma[in` intrând \n curte. Tim se duse la geam s` vad` cine era. – Robert [i Maggie! exclam` el. {i se mai vede o ma[in` venind. O, Doamne! Tocmai familia Mitchell!… Cei doi tineri se privir` \ngrozi]i un moment [i Linda s`ri \n picioare. – Hai s` facem curat pân` nu e prea târziu! Dar Robert deja intrase \n camer`. – Salutare, tuturor! P`ru surprins s-o vad` pe Kate, care se sim]ea u[or stânjenit`. N-ar mai fi venit deloc dac` ar fi [tiut c` se va \ntoarce atât de repede. Se

VIA}A LA }AR~

31

p`rea c` Robert [i Maggie se plictisiser` de Londra, iar la \ntoarcere se opriser` la barul din sat, de unde \i luaser` [i pe ace[ti oameni. Robert \i prezent` pe colonel, so]ia [i cele dou` fiice. Fiica cea mare, de vârsta lui Kate, era \mbr`cat` modern [i scump. Dup` atitudinea re]inut` a Dianei \n momentul \n care \[i d`dur` mâinile, Kate realiz` c` uitase s` se mai schimbe de când fusese \n gr`din`. De[i ar`toas`, i se p`ru cam afectat`. P`rea iubitoare de cai, pentru c` \ncepu o poveste de vân`toare care se prelungi la nesfâr[it. Când termin`, \n cele din urm`, Robert \i oferi lui Kate o b`utur`. – Pentru voi, nimic! zise c`tre Tim [i Linda, pe un ton mai mult glume]. V-a]i cam f`cut de cap cu vinul, a[a-i? \ntreb`, f`când-o pe Kate s` se simt` [i mai prost. Ar fi trebuit s`-i opreasc` sau s` nu-i lase s` bea mai mult de un pahar? Oare Robert o considera vinovat`? |[i sorbi lichiorul [i regret` c` venise. Tim, \ncercând evident s` schimbe subiectul, \l inform` de ajutorul pe care Kate i-l oferise la chimie. Robert primi vestea cu o evident` lips` de entuziasm. – Nu v`d rostul. Oricum, vei revedea materia la cursurile de la colegiu. Iar domni[oara Ferguson e mult prea ocupat`. – Ea a fost cu ideea, zise Tim mohorât. M` \n]elege, pentru c` [i ea s-a lovit de chimie. |nainte ca Robert s` spun` altceva, Kate interveni: – |l voi ajuta doar punându-i \ntreb`ri. E mai pu]in plictisitor. – V`d c` deja v-a]i hot`rât, spuse Robert glacial. Dar nu-l l`sa s` te bat` la cap. Tim ro[i [i se retrase \ntr-un col]. Lui Kate \i p`ru r`u pentru el [i se sup`r` pe Robert. – Chiar trebuie s` fii atât de dur cu el de fa]` cu atâta lume? \l \ntreb` ea [optit. E foarte nefericit, deoarece [coala pe care i-o impui e foarte diferit` de cea la care se afl` acum.

32

SHEILA HOLLAND

– Dac` ar fi \nv`]at mai bine, n-ar mai fi fost nevoie, nu-i a[a? – Tu n-ai picat niciodat` un examen? N-ai nici un pic de \n]elegere? – Nu de \n]elegere are nevoie. Se bazeaz` pe farmecul personal pentru a influen]a. Uite ce-a f`cut cu tine!... – Nu prea \n]elegi felul \n care gândesc adolescen]ii, nu-i a[a? – A[a este, aprob` el amuzat. Dar \mi cunosc fratele [i te-a[ ruga s` nu mai intervii! Apoi se \ntoarse c`tre Diana [i re\ncepu discu]ia, care alunec` spre subiecte ce priveau vân`toarea, munca la ferm`, fertilizatorii. Din conversa]ia lor, Kate \n]elese c` mo[ia colonelului Mitchell se \nvecina cu cea a lui Robert. Cele dou` familii erau prietene [i aveau interese comune. Cum familia Mitchell nu d`dea nici un semn c` ar vrea s` plece, Kate a[tept` o pauz` \n conversa]ie ca s` poat` pleca. Doamna Mitchell, o variant` mai vârstnic` a Dianei, era o femeie solid`, cu voce tun`toare, ce lupta cot la cot cu fiica sa pentru acapararea discu]iei. De cum aflar` c` tân`ra Kate era o fat` de la ora[ care nu [tia s` c`l`reasc` [i nu avea habar despre cai, \ncet` s`-i mai acorde aten]ie. {i Diana avea tendin]a s-o trateze cu superioritate, dar Kate era mai degrab` amuzat` decât ofensat` de atitudinea lor. |n timp ce asculta absent` conversa]ia lor, observ` privirea lui Robert asupra ei [i-[i fix` aten]ia asupra unui portret vechi al unui str`mo[ al familiei Montgomery. – Domni[oara Ferguson tr`ie[te cu impresia c` fermierii sunt oameni limita]i, c`rora nu le pas` decât de animalele [i recoltele lor, remarc` Robert. Ea se scuz` formal, dar, sub privirea lui sceptic`, ad`ug`: – {i conversa]iile dintre medici pot p`rea plictisitoare pentru neaviza]i. – Discu]ia noastr` \]i pare plictisitoare? \ntreb` Diana pe un ton dulce.

VIA}A LA }AR~

33

Kate nu era sigur` dac` era mali]ioas` sau doar lipsit` de tact. Era genul de fat` care nu f`cea nici un efort pentru a lega o rela]ie cu alt` femeie, dar juca b`rba]ii pe degete. Str`lucea de fiecare dat` când Robert i se adresa [i era numai cu ochii pe el când vorbea cu altcineva. E interesat` de el, dar \i lipse[te tactul, se gândi Kate. Era o observa]ie neobi[nuit de r`ut`cioas` pentru ea, dar nu putea s-o \nghit` pe Diana. La un moment dat, tinerii Montgomery o invitar` la o partid` de un tenis de mas`. Li se al`tur` [i Angela Mitchell [i \ncepur` un joc animat, de dublu. A[a \i g`si Robert, o or` mai târziu. – M` scuza]i c` v` \ntrerup, dar domni[oara Ferguson este c`utat` la telefon. Era o femeie al c`rei so] se plângea de dureri \n piept. – E pe moarte, doamn` doctor, [i are o culoare \nfior`toare. P`rea a fi tromboz` coronarian`, adic` o urgen]` medical`. Kate not` adresa [i indica]iile, mai degrab` inexacte, pe care i le d`du femeia, apoi se \ntoarse la tineri, pentru a se scuza. – Pare destul de departe de aici. Crede]i c` m` voi descurca? – Ferma Glebe? E la aproape [aisprezece kilometri dep`rtare, pe un drum \ngust pe care l-ai putea rata cu u[urin]`. Robert se uit` la Tim. – Ar fi mai bine s` vin` el cu tine. – Nu cred c` a[ fi de mare ajutor, spuse Tim. N-am mai fost pe acolo de foarte mult timp. – Dar tu, Linda? Fata neg` cu o mi[care a capului. – |mi pare r`u, Robert, n-am decât o idee vag`... – Eu ar trebui s` plec, zise Kate. Sper s` m` descurc. – M` \ndoiesc, r`spunse Robert. D`-mi dou` minute [i vin cu tine. Familia Martin nu cheam` lumea degeaba. – Nu te deranja, murmur` Kate. Diana ad`ug` cu tonul ei afectat:

34

SHEILA HOLLAND

– Poate c` nu trebuie s` te duci. Deseneaz`-i fetei o hart`! – Cred c`, totu[i, e mai bine s` m` duc, r`spunse Robert \ncet. A[ putea desena harta incorect. Mergem cu ma[ina ta, domni[oar` Ferguson? Ca s` nu mai mut`m trusele medicale… Ea \[i d`du seama c` era hot`rât s` vin`, iar o ceart` n-ar fi \nsemnat decât pierdere de timp. A[a c` accept` [i-[i lu` r`mas-bun de la to]i. |n clipa când ie[i, surprinse iritarea de pe chipul Dianei [i comentariul mamei ei: – Ce dr`gu] din partea ta, Robert! {i ce corvoad`... Sper c` aceast` femeie va aprecia! Kate \[i lu` jacheta [i cheile ma[inii [i cobor\ \n curte. Robert era deja acolo, \mbr`cat cu un pulov`r gros [i ]inând o lantern` \n mân`. – Ar putea fi folositoare, spuse el, dac` \mi amintesc bine drumul. – Vrei s` conduci tu? – Nu, mul]umesc. – Multor b`rba]i nu le place s` fie condu[i de o femeie. Li se pare c` orgoliul lor masculin are de suferit. – Probabil c` am trecut de vârsta când aveam nevoie de astfel de asigur`ri. Sau era prea sigur pe el [i nu mai avea nevoie s` \ncerce s` impresioneze femeile? Mai ales pe cele pe care nu le pl`cea... Kate ie[i din curte [i porni pe un drum denivelat. Chiar dac` mergea cu mult` aten]ie, nu reu[i s` evite o groap` [i murmur` ceva abia auzit. – |mi pare r`u pentru drum, se scuz` el. Cândva, o s`-l repar. – Sunt sigur` c` va costa mult. – Mai mult de o mie. De asta trebuie s` mai a[tept. Dup` câteva minute de t`cere stânjenitoare, ea \ncerc` o conversa]ie:

VIA}A LA }AR~

35

– E foarte frumos din partea ta c` ai venit. Apreciez! – Nu crezi c` ar fi binevenit` o ramur` de m`slin? – O ramur` de m`slin? repet` ea, nedumerit`. – Adic` s` \ncheiem un armisti]iu, spuse el. – Nu mi-am dat seama c` suntem \n r`zboi. – Nu erai? \ntreb` el, sec. |mi vine cam greu s` cred, mai ales dup` cele ce mi-a spus Maggie \n drum spre Londra. Mi-a sugerat c` a[ putea \ncerca s` fiu mai prietenos [i, iat`-m`! Vocea lui suna u[or amuzat`. – |ncerc s` fiu prietenos! Ea se sim]i datoare s`-i r`spund`, \n pofida faptului c` discu]ia referitoare la Tim nu avusese un ton prietenos. – }inând cont c` suntem vecini, ar trebui s` fim \n rela]ii mai bune, aprob` ea precaut`. Râsul lui o lu` prin surprindere. – Nu e[ti sigur` cât de departe e[ti dispus` s` mergi, draga mea Kate? |mi permi]i s`-]i spun Kate, având \n vedere noile noastre rela]ii? Lui Kate nu-i pl`cea s` se râd` de ea [i b`nuia c` sentimentele lui nu se prea schimbaser`. Iar dac` \ncerca s` fie amabil, o f`cea numai pentru a-i face pe plac lui Maggie. – Po]i s`-mi spui cum vrei, r`spunse ea destul de dur, concentrându-se la indica]iile pe care i le d`dea. Chiar dac` ar fi preferat s` nu fi fost cu el, trebuia s` recunoasc` faptul c` nu ar fi g`sit drumul singur`. – |ncetine[te! \i spuse el la un moment dat. Cred c` este dup` aceast` curb`. |n lumina farurilor, ea v`zu indicatorul cu ferma Glebe. – Slav` Domnului! Ne-a luat a[a mult timp s` ajungem aici, iar femeia p`rea atât de \nsp`imântat`! S` sper`m c` e doar o indigestie. Nu orice durere \n piept \nseamn` o urgen]`! Din p`cate, aceasta era o urgen]`. Cinci minute mai târziu, la c`p`tâiul domnului Martin, Kate n-avea nici o \ndoial` asupra

36

SHEILA HOLLAND

diagnosticului. Transpira, avea buzele decolorate, pulsul era slab [i neregulat, tensiunea arterial` era alarmant de sc`zut`. |i f`cu o injec]ie cu morfin` [i-i spuse c` va trebui s` mearg` la spital. – Sta]i cu el pân` chem eu o ambulan]`, \i spuse ea doamnei Martin, care st`tea mai \n spate, \mpietrit` de team`. Ambulan]a ajunse \ntr-un timp record [i, \n mai pu]in de o jum`tate de or`, domnul Martin era \n drum spre spital. Robert fusese invitat \n cas` de doamna Martin, care se sim]ea foarte \ndatorat` fa]` de el. Acest lucru o irit` pe Kate, cu toate c`, \ntradev`r, Robert f`cuse tot ce putuse pentru a-i u[ura femeii situa]ia. Când urc` \n ambulan]` al`turi de so]ul ei, Robert \i strig`: – Sper c` totul va fi \n regul`, doamn` Martin. Apoi, \ntorcându-se c`tre ma[in`, \i spuse lui Kate pe un ton serios: – Chiar e atât de grav pe cât pare? – M` tem c` da. A avut un preinfarct [i nu cred c` mai are mult de tr`it. Totu[i, când m-a \ntrebat so]ia lui, m-am eschivat. Obi[nuim s` spunem astfel de minciuni oamenilor, \ncheie ea oftând. – M` \ndoiesc c` ar fi f`cut fa]` adev`rului. N-ar fi ajutat-o cu nimic. Stai lini[tit`, Kate! |n lumina lunii, el p`rea mai binevoitor decât de obicei. – Ar`]i foarte obosit`. Te voi conduce acas`. – Chiar m` simt obosit`, admise Kate [i se cuib`ri recunosc`toare \n scaunul din dreapta. Oboseala ei se datora atât tensiunii, cât [i orei \naintate. Ca orice stagiar, f`cea cu greu fa]` urgen]elor mai grave, nu atât din motive profesionale, cât mai ales din cauza implica]iilor umane. – Spuneai c`-]i vine greu s` crezi c` sunt doctor, zise ea pierit. M` \ntreb câ]i al]i oameni mai sunt de aceea[i p`rere. – Nu-mi amintesc s` fi spus asta, dar, dac` am f`cut-o, \mi retrag cuvintele. Am toat` admira]ia pentru calit`]ile tale profesionale. P`rea sincer, dar Kate \l cercet` suspicioas` \n lumina palid`.

VIA}A LA }AR~

37

– Cred c` glume[ti! Eram aproape la fel de extenuat` ca doamna Martin. – Dar m`car tu n-ai ar`tat-o [i asta conteaz`... Acum mi-aduc aminte acea remarc`. M` refeream la faptul c` ar`]i prea tân`r` pentru a fi doctor, nu c` ai p`rea ineficient`. Ben spune c` faci o treab` surprinz`tor de bun`. – Exagereaz`! zise ea rapid, pentru a-[i ascunde satisfac]ia pricinuit` de lauda lui. Apoi, când \[i d`du seama ce spusese, \ntreb`: – De ce „surprinz`tor de bun`”? De ce sunt \ntotdeauna b`rba]ii mira]i atunci când o femeie \[i face treaba cu competen]`? |]i spun, e aproape o jignire... Râsul lui o \ntrerupse. – E \n regul`, râzi! Doar e o lume a b`rba]ilor, nu? – Da, m` tem c` da, r`spunse Robert cu blânde]e. Dar exist` [i avantaje \n a fi femeie. Dac` ai fi fost b`rbat, probabil c` te-a[ fi l`sat s` te descurci singur`. Dar femeile sunt cele mai ne\ndemânatice \n ce prive[te orientarea pe hart`. – Mi se pare o prostie ce spui! replic` ea, aprins`. – Glumeam, zise el blând. Te aprinzi foarte repede, nu-i a[a? |i arunc` o privire rapid`. – Ar trebui s` ai grij` cu limba aia ascu]it`, fata mea. Fratele t`u e mult mai temperat decât tine. – |ntotdeauna s-a considerat c` sem`n`m. Cu tine am limba ascu]it` pentru c`... pentru c`... Se opri, gândindu-se c` el \i f`cuse o favoare. – Poate c` e vina mea, dar e[ti a[a de... a[a de... – Enervant? o ajut` el amabil. – Insuportabil! rican` ea, retezând orice \ncercare de rezolvare amiabil`. Presupun c` e[ti atât de obi[nuit s` le vorbe[ti de sus ]`ranilor, \ncât o faci cu toat` lumea, f`r` s` realizezi.

38

SHEILA HOLLAND

– Nu cumva e[ti pu]in cam snoab`, f`r` s` vrei? \ntreb` el. Ea f`cu un gest exasperat. – Cred c` ai dreptate. Nu m` pot obi[nui cu via]a la ]ar`. Mi se pare nefireasc` pentru vremurile noastre! – Ai dreptate, aprob` el. Sherringdon Hall e vechi [i greu de administrat [i \nghite toate profiturile pe care le de]in de pe urma terenului, dar este mo[tenirea familiei de peste dou` sute de ani. |nainte de a fi construit, pe acel loc se afla o cas` care data din secolul paisprezece. Str`mo[ii mei o de]ineau [i pe aceea. Se opri brusc [i oft`. Pentru câteva secunde, p`ru la fel de vulnerabil ca oricare alt om, \n pofida st`pânirii de sine. Asta \l f`cea mai uman [i mai pl`cut. – Probabil c` este o mare responsabilitate, spuse Kate cu seriozitate [i \ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi s` ai r`d`cini atât de adânc \nfipte \n trecut. Poate c` \l judecase pripit pe Robert. Poate c` era autoritar, dar \[i asuma responsabilit`]i [i avea grij` de oamenii s`i \ntr-un mod admirabil. Un om pe cinste! \i spusese odat` o b`trân`, la cabinet. – So]ul meu a muncit toat` via]a pe mo[ia lui, iar când a murit m` a[teptam s` fiu dat` afar` din c`su]`. Domnul Montgomery a fost singurul care a spus s` r`mân. – Mi se pare normal, exclamase Kate. B`trâna zâmbise \n fa]a acestei ignoran]e. – Nu a[a se procedeaz` de obicei, doamn` doctor. Tat`l s`u m-ar fi dat afar`. A fost o zi fericit` pentru Sherringdon Hall când domnul Robert s-a \ntors din Canada. El opri ma[ina \n fa]a casei, iar Kate cobor\, obosit`. Robert , care ar`ta enervant de proasp`t, cobor\ s`-i \nmâneze cheile. – Probabil c` Maggie s-a culcat, coment` el, privind casa \ntunecat`. Sper s` nu mai ai [i alte apeluri \n noaptea asta. – {i eu sper. |]i mul]umesc c` ai venit cu mine. Mi-ai fost de mare ajutor. |ntr-un impuls de moment, ea \i \ntinse mâna.

VIA}A LA }AR~

39

– Domnule Montgomery, cred c` am \nceput cu stângul. Dup` aceast` noapte, crezi c` am putea s-o lu`m de la cap`t? |i lu` mâna [i i-o ]inu câteva secunde. – Ar fi o idee bun`. Crezi c` ai putea renun]a la formalit`]i? „Robert” ar suna mai prietenos. Era foarte con[tient` de contactul dintre ei, de apropierea [i atrac]ia din zâmbetul s`u. – Atunci, bine. Ea ezit` pentru un moment. – Dac` nu e[ti de acord s`-l ajut pe Tim... Robert ridic` din umeri. – De ce n-a[ fi? E frumos din partea ta c` faci asta pentru el. Poate ar trebui s` fiu mai \n]eleg`tor cu el. Kate lu` aceste cuvinte ca pe o scuz` spus` pe jum`tate. – Sper c` a[a vei face. Noapte bun`, Robert . {i se \ntoarse rapid, n`p`dit` de o brusc` [i inexplicabil` timiditate. |n timp ce se preg`tea de culcare, se gândi la cele \ntâmplate \n cursul serii [i regret` c` nu era mai matur`. Mai experimentat` [i mai st`pân` pe sine \n fa]a unui b`rbat atât de calculat [i superior ca Robert.

Capitolul 3 Vremea continu` s` fie bun` [i \n octombrie. De cum prinse pu]in timp liber, Kate \ncepu s` exploreze prin \mprejurimi. Se opri la marginea lacului s` culeag` castane, pe care le-ar fi putut coace \mpreun` cu Maggie. Cum st`tea aplecat` pentru a le culege, auzi voci \n apropiere. Se ridic` [i v`zu o pereche de tineri care ap`ru hârjonindu-se dup` o cotitur`. B`iatul se opri, o \mbr`]i[` [i o s`rut` cu pasiune. Kate se sim]i jenat` [i nehot`rât` dac` s`-[i fac` sim]it` prezen]a. Deodat`, o v`zu mai bine pe fat` [i o recunoscu pe Linda Montgomery. Fata p`rea fericit` [i era aproape frumoas`, \n ciuda acelor haine pe care le purta de fiecare dat`. Nici b`iatul nu avea un aspect prea \ngrijit; avea p`rul lung [i mersul ]an]o[. O prinse de mân` pe Linda [i fugir` pe o potec` ferit` c`tre o c`su]` de var` pe care o observase [i Kate mai devreme. B`nui c` nu vor pierde prea mult timp cu admiratul lacului... Kate plec` mai departe, sperând s` nu fi fost observat`. Nu avea obiceiul [i nici nu-i pl`cea s` spioneze. Incidentul o \ngrijora pu]in, pentru c` Linda era prea tân`r`, iar asta nu p`rea o simpl` joac`. Se gândi c` Robert nu [tia [i probabil nici n-ar fi fost de acord cu acest tân`r cu un aspect atât de ne\ngrijit. Practic, nici ea nu-l pl`cea... Ajunse acas` \ncepu s` calce câte ceva, când sun` telefonul.

VIA}A LA }AR~

41

– Linda la telefon. Kate, a[ putea vorbi ceva cu tine? – Spune, o invit` Kate. – Nu prin telefon. A[ putea veni pân` acolo? Maggie e plecat`, nu? – Da, dar se va \ntoarce cam \ntr-o jum`tate de or`. Bine, vino! oft` Kate cu ochii la mormanul de rufe nec`lcate. Femeile-doctor nu prea au timp de treburi casnice [i trebuie s` le fac` atunci când pot. Linda sosi [i \ncepu s` spun` tot felul de lucruri lipsite de importan]`, privind tem`toare \n jur. – Treci la subiect. Nu cred c` ai venit s` discut`m despre vreme... Linda se \nro[i. – Nu. Vroiam s` discut`m despre aceast` dup`-amiaz`. Kate ghici de ce venise. – Nu mi-am dat seama c` voi fi v`zut`. Era]i prea ocupa]i unul cu altul [i mi s-a p`rut c` cel mai bun lucru ar fi s` plec. Linda r`mase nemi[cat`. – Ideea este c` te-a[ ruga s` nu-i spui lui Robert c` m-ai v`zut cu Dave. – Ce-]i veni, Linda? Cum s` discut cu el a[a ceva? – Nu s` discu]i, dar ar putea s`-]i scape... Robert nu e de acord cu Dave [i nu m` las` s` m` v`d cu el. – Deci v` vede]i \n p`dure, pe ascuns? Cam riscant! Dac` era Robert cel ce v` vedea azi?... – Robert n-are timp de plimb`ri. Pu]in` lume trece pe acolo. Tu e[ti prima pe care care o vedem \n câteva s`pt`mâni. Deci, povestea dura de ceva timp. Kate nu era mul]umit` [i n-ar fi vrut ca fata s` intre \n vreun bucluc. – Stai jos, Linda. {i nu te mai vânzoli! |ncerc s` m` gândesc ce s` fac. De ce nu-l place Robert? – Pentru c` e atât de snob! se aprinse Linda. Tat`l lui Dave a lucrat la noi, dar s-a s`turat de Robert [i [i-a deschis un service auto. Acum, Dave lucreaz` cu el.

42

SHEILA HOLLAND

– Ca mecanic? – Da. {i, care-i problema? \ntreb` fata cu ar]ag. – Aaa.., nimic! |i felicit dac` au reu[it. Dar, e[ti sigur` c` `sta-i motivul pentru care e Robert \mpotriv`? – Sunt sigur`. Robert e un \ncuiat care nici m`car nu \ncearc` s` ]in` pasul cu zilele noastre. Fata p`rea atât de conving`toare c` aproape o convinse [i pe Kate. Poate c` asta era doar o parte... dar nici m`car ea nu \l pl`cuse. Nu cumva Robert mai avea [i alte motive?... – Linda, esti foarte tân`r`, insist` ea. Ce vârst` are Dave? – Dou`zeci. Era mai mult decât aproximase ea [i realiz` c` el nu s-ar fi mul]umit doar cu câteva s`rut`ri. |ngrijorat`, Kate privea pe fereastr` când v`zu ma[ina lui Maggie intrând \n curte. – Va trebui s` \ntrerupem discu]ia, Linda. Nu prea sunt mul]umit`, dar nu te voi da de gol. Va trebui s` mai discut`m! – E[ti o scump`! strig` Linda. {tiam eu c` vei \n]elege. O s`rut` cu zgomot pe obraz [i o zbughi pe u[` salutând-o pe Maggie din fug`. Când intr`, Maggie o g`si pe Kate tot lâng` fereastr`. – Ce-a fost asta? – Ei, discu]ii ca \ntre fete... r`spunse Kate, gândindu-se c` n-ar trebui s` discute cu Maggie despre asta. Acum, \l pl`cea mai mult pe Robert, dar, dup` cum \l [tia, probabil c` n-ar fi fost de acord cu comportamentul Lindei. Kate realiz` c` Linda avea nevoie de ajutorul unei persoane apropiate, nu de al cuiva din familie. Mai \ncerc` de câteva ori s` stea de vorb` cu ea, dar, \ntâmplare sau nu, de fiecare dat` mai erau [i alte persoane de fa]`. |ntr-o diminea]`, avu mai multe vizite decât de obicei [i observ` c` rezervorul era aproape gol, a[a c` trase la primul service pentru a alimenta. |n timp ce a[tepta \n spatele altei ma[ini,i se p`ru c`-l [tie pe

VIA}A LA }AR~

43

mecanic de undeva. Un pacient, poate? Ca mai to]i medicii, nu prea avea memoria figurilor. Cobor\ ferastra pentru a comanda, iar b`iatul o interpel` cu un zâmbet silit: – |]i mai aduci aminte de mine, doctore? – Ar trebui? \ntreb` Kate [i \n momentul urm`tor \[i aminti. Dave, prietenul Lindei! – Linda zice c` e[ti de partea noastr`, rânji el. – Nu sunt de partea nim`nui. Dac` am t`cut pân` acum, nu \nseamn` c` sunt de acord. Zâmbetul lui pieri. – Un moment, cred c` v-a]i format o p`rere gre[it`. Linda e cea care insist` s` ne vedem. De fratele cel b`g`re] se teme ea, nu eu. P`rea sincer [i destul de ]an]o[ pentru a nu se teme de nimeni. Robert, de altfel, nu avea control decât asupra surorii sale. Kate \i \nmân` banii, iar când se \ntoarse cu restul, zâmbea din nou. – Face]i-mi o favoare [i da]i-i asta Lindei. |i \mpinse un pachet pe fereastr` pe care Kate \l cercet` suspicioas`. – M-a rugat Linda s`-i iau tuburi cu vopsea din ora[. Ce credea]i c` sunt? Droguri? Lui Kate \i trecuse asta prin minte. Nici n-ar fi fost de mirare, pentru c` nu era primul caz, chiar [i \n aceast` zon` \ndep`rtat`. – Bine, i-l voi da. Va fi un bun pretext s` stau pu]in de vorb` cu ea. – Despre noi? – Da. V` vede]i la cursurile de sear`, nu? De ce nu vrei s` r`mân` a[a pentru a evita [i alte riscuri? – La cantina colegiului nu prea ai loc de multe, zâmbi el cu sub\n]eles. O ma[in` claxon` din spate, iar Dave salut` nep`s`tor. – |ncurca]i circula]ia, doctore... „Ce obr`znic`tur`!” se gândi Kate. Nu-[i putea da seama dac` el reprezenta sau nu un pericol, dar se hot`r\ s`-[i duc` misiunea pân` la sfâr[it.

44

SHEILA HOLLAND

|n acea sear`, Maggie era plecat` la repe]iile cu corul local. Fiindc` nu avea treab`, Kate o sun` pe Linda [i o chem` la ea. – Am un pachet pentru tine. De la Dave! ad`ug`, \n speran]a c` asta o va convinge. Fata nu se l`s` u[or: – |mi pare r`u, dar trebuie s` plec. – Atunci vin eu s` ]i-l aduc, nu se l`s` Kate. Robert e acas`? Stratagema \i reu[i. – Vin imediat! zise Linda gr`bit` [i, \n mai pu]in de un minut, sun` la u[`. – Ce e asta? spuse dintr-o suflare. Cum te-ai \ntâlnit cu Dave? – Dintr-o \ntâmplare, r`spunse Kate glacial. Am trecut pe la service [i chiar m-am mirat cum de m-a recunoscut. – C`su]a de var` are o ferestruic` prin care te-am urm`rit ca s` fim siguri c` ai plecat \nainte ca noi s`... \n]elegi! chicoti Linda. – |n]eleg. Linda, cred c` e timpul s` d`m c`r]ile pe fa]`! De ce m` evi]i? Linda protest`, dar cam neconving`tor. – Am avut foarte mult` treab` prin cas`. Mâine vine m`tu[a Margaret [i totul trebuie s` str`luceasc`. Kate \[i amintea vag c` Robert [i Maggie discutaser` despre aceast` m`tu[` teribil` pe care o vizitaser` anul trecut. – E cea care vine pentru sezonul de vân`toare, exclam` ea [i Linda chicoti. – Exact. Vizitele ei sunt \nfioar`toare pentru to]i, mai pu]in Robert, care nu se sperie de nimic. – Ai s`rit de la subiect, zise Kate cu blânde]e. Vorbeam de aventura ta... |i facu u[or vânt \ntr-un scaun [i o puse s` promit` c` nu se va mai vedea cu Dave pe ascuns, ci doar cu acceptul lui Robert. |n caz contrar, se va vedea nevoit` s`-i divulge secretul lui Robert. Ru[inat`, Linda \ncepu s`-[i r`suceasc` p`rul pe degete.

VIA}A LA }AR~

45

– Credeam c` suntem prietene, [opti ea. Nu te-a[ fi crezut \n stare de a[a ceva. – Eu sper s` nu fie cazul. Depinde de tine. Dar, dac` va fi nevoie, o voi face pentru binele t`u. – Cum adic`? \ntreb` Linda. – E[ti prea tân`r` pentru o rela]ie cu un b`rbat. Faptul c` te \ntâlne[ti cu el \n p`dure... e periculos. Kate se temea s` n-o jigneasc`, dar nu era cazul. Linda izbucni \ntr-un râs sincer. – Ah, Kate, doar nu m-am n`scut ieri. {tiu [i eu s`-mi port de grij`. – A[a zic toate fetele – spuse Kate pe un ton sec– [i pe urm` r`mân \ns`rcinate. Am v`zut destule fete de vârsta ta la mine la cabinet. – Dave spune c` ar trebui s` iau anticoncep]ionale! spuse Linda [i apoi \[i acoperi gura cu palma. Dar, b`nuiesc c` n-ai fi de acord? – Nu, izbucni Kate. Ei? |mi promi]i s` nu te mai vezi cu el sau trebuie s` vorbesc cu fratele t`u? – Am de ales?.. Dar, tot va trebui s` ne vedem la [coal`. Nu ai cum s` obiectezi. – Normal c` nu. Dar, ce face el acolo? – Urmeaz` un curs de mecanic`. E de[tept, spuse Linda mândr`. {coala l-a plictisit, dar \l ajut` \n afacere. Kate aproape c` o crezu. – |i admir ambi]ia [i faptul c` munce[te din greu. Dar, te rog s-o la[i mai u[or. Vede]i-v` când mai sunt [i alte persoane de fa]`. {i, te implor, nu te considera o victim`! |i zâmbi, dar fata o privi cu resentiment: – Te-am crezut diferit`, dar v`d c` e[ti la fel ca to]i ceilal]i. „Ce crud` e!” se gândi Kate [i \ncerc` s` mai repare ceva: – Observ c` nu mai sunt feble]ea ta. Dar, \n compara]ie cu m`tu[a ta, cum sunt: mai bun` sau mai rea? Pe chipul Lindei \nflori un zâmbet:

46

SHEILA HOLLAND

– Nimeni n-o poate dep`[i. E \ngrozitoare! Telefonul sun` [i, pân` \[i not` Kate numele [i adresa pacientului, Linda se f`cu nev`zut`.

– |nc` n-ai cunoscut-o pe lady Howard? o \ntreb` Ben pe Kate, câteva zile mai târziu, la o cea[c` de cafea \n cabinet. – Pe cine? se mir` Kate. – M`tu[a Margaret. St` la ei, acum. – Am v`zut-o de la distan]`, pe un cal. Deci ea este lady Howard! Maggie nu mi-a spus nimic. – Este v`duva unui guvernator colonial, din perioada când existau colonii, spuse Ben, sever. Mie, de fapt, îmi este simpatic` b`trânica. Se uit` gânditor la Kate [i spuse: – Sunt curios ce p`rere o s`-[i fac` despre tine. – Nu cred c` ne vom întâlni prea des, zise Kate nep`s`toare. Nu cred c` so]iile de guvernatori sunt genul meu. Mai degrab` e genul îngâmfatei de Diana! Ea observase ma[ina Dianei, un Mini ro[u, parcat în curtea lui Robert de mai multe ori în ultima s`pt`mân`. Îi v`zuse pe cei doi de la dep`rtare, c`l`rind împreun`. O dat`, Kate trebuise s` a[tepte iritat` în ma[in`, timp de aproape zece minute, deoarece drumul îngust era blocat din cauza vân`torii. Nu se calmase nici m`car în momentul în care Robert ap`ruse pe un superb arm`sar negru [i le ceruse oamenilor s`-i fac` loc s` treac`. Kate coborâse geamul ma[inii, ro[ie de furie, [i îi spusese exact ceea ce gândea despre oamenii ce-[i pierd timpul cu astfel de îndeletniciri stupide. El îi zâmbise, f`r` îndoial` con[tient de cât de bine ar`ta în acel costum de vân`toare. – Deja mi-am cerut scuze c` te-am f`cut s` a[tep]i. Nu mi-am dat seama c` e ma[ina ta.

VIA}A LA }AR~

47

– {i crezi c` asta te scuz`? \ntrebase ea, sarcastic. N-ar fi fost nici o problem` dac` era vreun biet localnic în locul meu? Dar b`nuiesc c` ei n-ar îndr`zni s` te înfrunte! Robert fusese pe punctul de a-[i pierde buna dispozi]ie. – }i-ai format o p`rere gre[it` despre unele lucruri, draga mea. Oamenii de la ]ar` nu sunt a[a de gr`bi]i ca voi, or`[enii. {i nici nu bloc`m drumurile inten]ionat! Gesticulase în direc]ia animalelor [i spusese: – Unii oameni nu c`l`resc atât de bine pe cât au impresia. – Atunci, nici n-ar trebui l`sa]i, izbucnise Kate, iar el o aprobase sever. – Dar, parc` po]i s` le spui ceva... Se aplecase apoi spre ea [i continuase: – Fruntea sus, micu]` Kate! Poate c` unul va c`dea vreodat`. S` vezi ce te vei mai distra, când te vei putea r`zbuna pe bietul netrebnic care te va vizita la cabinet! Kate \i povesti lui Ben, la o cafea, acest incident. – Nu g`se[ti c` este extrem de arogant modul în care ocup` tot drumul? Ben d`du din cap. – Nu asta inten]ioneaz`. Au vân`toarea în sânge, Robert avea dreptate când a spus c` pe majoritatea localnicilor nu-i deranjeaz`. {i trebuie s` recuno[ti c` e o pl`cere s`-i prive[ti. Kate înc` p`stra în minte imaginea lui Robert pe cal, care sem`na cu unul din portretele din Sherringdon Hall. – Ni[te papi]oi! rican` ea, iritat` de faptul c`, într-adev`r, reu[ise s-o impresioneze. – Dar de fata lui Mitchell ce p`rere ai? \ntreb` ea dup` o pauz`. – Diana? f`cu Ben. Nu-i genul meu. Mie îmi plac femeile mai calde. Se uit` c`tre u[a întredeschis` [i o închise cu piciorul. – P`cat c` nu lucr`m în ture inverse. Mi-ar fi pl`cut s`-]i ar`t împrejurimile. {i, luând-o de mân`, continu`:

48

SHEILA HOLLAND

– Poate... când se va sim]i tata mai bine? – Când se va sim]i mai bine, nu voi mai fi aici, r`spunse Kate cu fermitate, iritat` de gestul lui. O invitase în mai multe rânduri în ora[ [i o vizitase frecvent acas` la Maggie. Nu ascundea faptul c` o simpatiza; îi f`cea complimente stângace referitoare la ]inuta [i coafura ei. – Cum de ar`]i atât de bine când munce[ti atât de mult? îi spusese el în mai multe ocazii, pe un ton admirativ. Kate [tia s` recunoasc` pericolul atunci când îl vedea [i avea grij` s` fie rece [i distant`. Îl simpatiza pe Ben, dar nimic mai mult. Nu s-ar fi putut îndr`gosti de el nici în o mie de ani [i ar fi fost chiar bizar ca el s` se îndr`gosteasc` de ea. Rela]ia lor ar fi putut deveni tensionat` – poate chiar devenise pu]in. Tentativele lui de a o seduce nu-i în[elar` vigilen]a nici lui Kate, nici doamni[oarei Andrews. Aceasta nu aproba acest comportament [i Kate ar fi vrut s`-i spun` c` împ`rt`[ea aceea[i opinie, dar n-o f`cu. Ar fi fost stânjenitor pentru amândou`. A[a c` evita s` mai fie singur` cu el [i \[i dori s` nu fi negat atât de vehement existen]a pretendentului din Glasgow despre care o \ntrebase Ben.

Capitolul 4 Urm`torul week-end, Kate c`zu din nou de serviciu. Sâmb`t`, când ajunse acas` dup` orele de cabinet [i dup` vizite, Maggie o a[tepta cu o sticl` de lichior. Kate lu` o înghi]itur` [i se sprijini pe toat` l`]imea pervazului. Se aflau în camera care avea vedere la [osea. Chiar dac` era luna noiembrie, soarele înc` mai avea putere. Kate privi c`tre gr`dina cu trandafiri [i se sim]i mul]umit`. Tocmai descoperise cu surpriz` c`-i place via]a la ]ar`, cu lini[tea, verdea]a [i aerul ei curat. – N-am tr`it niciodat` într-o cas` de la a c`rei fereastr` s` pot vedea vaci. Pân` la urm`, te cucere[te! Auzi zgomotul f`cut de copite de cai [i-i v`zu pe Robert [i m`tu[a sa trecând c`lare. B`trâna c`l`rea cu aceea[i u[urin]` ca nepotul ei, mândr` [i ]inându-[i spatele drept. F`r` s`-[i dea seama, Kate se mut` la o fereastr` de unde-i urm`ri pân` intrar` în grajd. – Am uitat s`-]i spun! În seara asta suntem invitate la cin`, \i spuse Maggie ar`tând spre casa lui Robert. Kate se încrunt`. – Nu cred c` ar trebui s` merg. Sunt de serviciu.

50

SHEILA HOLLAND

– Ba ar trebui! Dac` nu mergi, o vor considera o nepolite]e. De altfel, m`tu[a Margaret a auzit foarte multe despre tine [i vrea s` te cunoasc`. – Da?! De la cine? Maggie gesticul` a nep`sare. – De la mai mul]i oameni. L-am auzit pe Robert, deun`zi, amenin]ând-o c`, dac` se nu comport` frumos [i nu-[i ia pastilele, te va chema pe tine. I-a spus c` nu-i va merge la fel de u[or cu tine, a[a cum îi merge cu Ben. – Vrei s` spui c` e pacienta noastr`? – Numai cât st` aici. – Nu-i poate fi atât de r`u dac` e în stare s` c`l`reasc`. – Cred c` numai voin]a ei de fier o men]ine, zise Maggie. E b`trân`, dar refuz` s-o recunoasc`. În acea sear`, cunoscând-o îndeaproape pe lady Howard, Kate î[i d`du seama c` Maggie avusese dreptate. Machiajul atent nu-i putea ascunde boala fa]` de o persoan` avizat`. Durerea l`sase urme pe chipul ei, iar mâinile încle[tate pe bastonul de filde[ tr`dau o posibil` cauz`. Artrit`, se gândi Kate [i se minun` cum putea b`trâna c`l`ri în aceast` situa]ie. Ochii ei frumo[i, la fel ca ai lui Robert, o examinar` din cap pân`-n picioare. – Deci, tu e[ti Kate Ferguson! Nu o neispr`vit` ca fratele t`u, sper! Kate murmur` o replic` banal`, spiritul ei revoltându-se împotriva manierei autoritare a b`trânei doamnei. Lady Howard b`tu cu palma pe canapea, f`cându-i semn s` ia loc. – Stai jos, copil`. A[ vrea s` stau de vorb` cu tine. Kate se a[ez` cu strângere de inim`, privind în jur dup` o cale de sc`pare. Lady Howard râse cu o urm` de mali]iozitate. – E[ti exact cum mi te-a descris nepotul meu. A zis c` nu prea [tii s`-]i ascunzi sentimentele. Kate îi r`spunse pu]in în]epat.

VIA}A LA }AR~

51

– Care dintre nepo]i, lady Howard? – Robert, desigur. – Nu prea \n]eleg de ce a trebuit s` discuta]i despre mine. Nu-i st`tea în fire s` vorbeasc` a[a, dar b`trâna o pusese în defensiv`. Gura rujat` i se bo]i, sco]ând în eviden]` o re]ea fin` de riduri, [i spuse: – Mi-a mai spus [i c` e[ti cea mai cert`rea]` fat` pe care a cunoscut-o vreodat`. Ce a uitat s` men]ioneze este c` e[ti o fat` foarte dr`gu]`. Culoarea ro[ie a p`rului t`u este natural`? Kate nu suporta ca oamenii s`-[i foloseasc` vârsta înaintat` drept pretext pentru grosol`nie. – Bineîn]eles c` da! spuse ea cu r`ceal`. {i s` [ti]i c` [i eu am auzit multe lucruri despre dumneavoastr`. {i n-ai decât s` în]elegi ce vrei din asta, ad`ug` ea în gând, întâlnind privirea t`ioas` a b`trânei. Din spatele canapelei se auzi vocea lui Robert: – Tu bei sherry, nu-i a[a, Kate? Ce p`rere ai despre ea, m`tu[` Margaret? Î[i sprijini ambele mâini pe sp`tarul canapelei, privindu-le zâmbitor. Lady Margaret întârzie atât de mult cu r`spunsul, încât Kate fu nevoit` s`-[i ascund` nasul în pahar, pentru a-[i masca stânjeneala subit`. Îi displ`cea faptul c` discutaser` despre ea, dar admise c` gre[ise atunci când f`cuse o remarc` atât de necuviincioas`. – Îmi place de ea, spuse lady Howard, într-un sfâr[it. Are curaj! Dragul meu, m-am s`turat ca toat` lumea s` fie de acord cu mine. {i, spre surpriza lui Kate, b`trâna o gratul` cu un zâmbet larg. Tân`ra \i întoarse zâmbetul, pu]in nesigur`, dar Robert fu cel care rupse t`cerea: – Înseamn` c` [i tu ar trebui s` fii mai tolerant`. Ceilal]i se tem prea mult de limba ta ascu]it` ca s` se mai contrazic` cu tine.

52

SHEILA HOLLAND

– A[a [i trebuie! Nu accept ca tinerii s` fie obraznici cu b`trânii! Kate era cât pe ce s` se înece cu lichiorul, dar î[i reveni [i sim]i c` era timpul s` spun` ceva. – A]i terminat de discutat despre mine? \ntreb` cu o voce rug`toare. Chiar m` simt jenat`, s` [ti]i! Robert p`rea amuzat de reac]ia ei. – Arat` tot ce po]i, micu]` Kate! {tii c` e[ti în stare! Discu]ia noastr` a avut un scop, pentru c` m`tu[a Margaret ar vrea s` apeleze la serviciile tale. Expresia lui se în`sprea pe m`sur` ce a[tepta r`spunsul. – Din punct de vedere medical? Kate nu agrea deloc ideea. – Nu se poate! se gr`bi s` spun`, neputându-[i masca u[urarea. Sunte]i pacienta lui Ben, lady Howard! Ar fi lipsit de etic`... – Prostii, draga mea! Ben nu s-ar sup`ra. Ba mai degrab` s-ar bucura, se gândi Kate, u[or iritat`, întrebându-se dac` urma s` i se cear` un consult în salonul lui Robert. Mult` lume avea obiceiul s`-[i dezv`luie bolile în cele mai ciudate locuri. Lady Howard p`rea c` face parte din aceast` categorie. – Ne vedem la tine în cabinet luni diminea]`, anun]` ea. Kate se replie rapid: – Dac` n-am nici o programare [i dac` Ben n-are nimic împotriv`! – Ai putea s`-i ceri p`rerea chiar acum. Robert plec` s`-[i întâmpine oaspe]ii nou-veni]i. Diana Mitchell tocmai intrase, urmat` de Ben. Se p`rea c` ma[ina Dianei r`m`sese în pan` [i Ben se oferise s-o aduc`. – Dar la plecare m` vei conduce tu, nu-i a[a, Robert ? gânguri ea, luându-l posesiv` de bra]. – Se str`duie[te prea tare, observ` lady Howard. Robert e genul de om care prefer` s` vâneze. În timp ce Kate încerca s`-[i dea seama dac` ar fi trebuit s` r`spund` acestei observa]ii, b`trâna ridic` un deget poruncitor c`tre Ben, care se apropie precaut.

VIA}A LA }AR~

53

– N-am de gând s` te mu[c, tinere! Vreau s`-]i cer ceva, atâta tot. De[i sunase ca un ordin, Ben accept` cu destul` bun`voin]`. Chiar prea mult`, se gândi indignat` Kate. Lady Howard p`rea un pacient teribil, iar el era bucuros s` scape de ea. – Nu e nevoie s` veni]i pân` la cabinet, îi spuse amabil. Kate poate veni la dumneavoastr` acas`, la prânz, dup` ce termin` vizitele. Pus` într-o pozi]ie din care nu mai putea da înapoi f`r` a jigni, Kate accept` acest aranjament f`r` tragere de inim`. – Bestie! sâsâi în urechea lui Ben, când lady Howard se retrase. Acesta p`rea s` nu în]eleag` ce voia s` spun`, a[a c` ad`ug`: – Mi-ai pasat-o mie, nu? Ce tupeu ai! El zâmbi vinovat. – E în grija mea de ani de zile. N-am crezut c` o s` te superi. – Ba m` sup`r, de[i cred c` va trebui s` m` obi[nuiesc cu gândul. Îl privi cu repro[, iar el î[i a[ez` mâna peste mâna ei. – Nu fi urâcioas`, Kate! De[i e[ti foarte frumoas` când te aprinzi... O privi [treng`re[te [i o strânse de mân`. – De departe, e[ti cea mai dr`gu]` fat` de aici! În acel moment, Robert ap`ru, oferindu-i lui Ben un pahar. Expresia fe]ei sale o l`s` pe Kate s` în]eleag` c` auzise remarca lui Ben – un amestec de surpriz` [i înc` ceva. Iritare? Dezaprobare? Dar ce s` aib` Robert împotriva avansurilor pe care Ben le face colegei sale? Kate reac]ion` pe m`sura comportamentului lui Robert: se trase mai aproape de Ben, se ridic` pe vârfuri [i-i [opti ceva la ureche. Ben râse zgomotos, iar ea râse, urm`rindu-l pe Robert cu coada ochiului. Se sim]ea pu]in prost v`zându-l cum a[tepta ca ei s` se potoleasc`. F`r` s`-[i dea seama, se îndep`rt` de Ben, iar Robert remarc` pe un ton neutru: – Voiam s`-]i mai ofer ceva de b`ut, dar v`d c` ai b`ut suficient. – Asta-i culmea! Am b`ut doar un lichior, dup` cum bine [tii, se burzului ea. {i, oricum, eu nu beau mult în timpul serviciului. – Bine faci! Pentru c` [i a[a te aprinzi destul de u[or! Ben îi privi nedumerit.

54

SHEILA HOLLAND

– Ce se întâmpl`? {i de ce ar`]i atât de prost dispus`? Kate încerc` s`-[i men]in` cump`tul, amintindu-[i la timp c` este doar un oaspete în casa lui Robert. – Lui Robert îi face pl`cere s` m` [icaneze, murmur` ea. Nu sunt sup`rat`. Dar privirea aprig` aruncat` gazdei sale demonstra contrariul. Robert îi d`rui un zâmbet pe care ea îl catalog` drept superior [i d`du din cap în direc]ia m`tu[ii [i a veri[oarei sale. – Ben, du-te [i salveaz-o pe Maggie. Se n`ruie sub atacul m`tu[ii Margaret! R`mas singur cu Kate, Robert se post` direct în fa]a ei [i ad`ug` u[or: – Crezi c` e bine s`-l încurajezi pe Ben? Munca [i iubirea nu sunt o combina]ie prea bun`. Aceasta era [i p`rerea ei, dar interven]ia lui Robert o scoase din s`rite [i-i spuse acest lucru. Con[tient` c` discu]ia lor era urm`rit`, î[i temper` glasul, dar nu-[i putu controla focul din obraji. – Sunt de acord c` nu e treaba mea, dar Ben e prietenul meu [i nu-mi place s`-l v`d cum se face de râs. El nu poate rezista unei femei frumoase. Asta n-ar fi o problem`, dar în cazul t`u... Reputa]ia cabinetului se afl` în mâinile lui, atâta timp cât tat`l lui lipse[te. – Nu cred c` sugerezi c` eu [i Ben ne-am face de cap în timpul serviciului! ridic` ea tonul. Dac` tu crezi asta, înseamn` c` nu [tii nimic despre medici! Unii dintre cei tineri pot fi mai nebunatici, dar la serviciu se poart` cum trebuie. – Nu, Kate. Bine\n]eles c` nu asta cred! {tiu c` amândoi sunte]i doctori buni [i pricepu]i. Voiam doar s` spun c` Ben are destule probleme pe cap, f`r` a te mai pune [i pe tine la socoteal`. Înainte ca ea s` poat` r`spunde, buc`tarul intr` [i anun]` cina. În agita]ia ce urm`, Kate se separ` de Robert, f`r` voin]a ei. Un lucru bun, se gândi ea, pentru c` sim]ise nevoia imperioas` de a-l lovi cu unul dintre bibelourile de por]elan.

VIA}A LA }AR~

55

Din punctul ei de vedere, aceasta nu fusese o cin` reu[it`. Mâncar` fazan, perfect preparat, [i o minunat` tart` cu prune [i fri[c`. – D`uneaz` s`n`t`]ii, murmur` Kate c`tre Tim, care st`tea lâng` ea. – Sunt destul de tân`r ca s` m` descurc, doamn` doctor. – Nu fi a[a de sigur! replic` ea. Cercet`rile au demonstrat c` bolile apar înc` din fraged` copil`rie. Pastorul din Sherringdon, care st`tea în stânga ei, se întorsese s-o asculte. B`rbatul, care-[i cânt`rea foarte bine cuvintele, se angaj` într-o discu]ie serioas` referitoare la pericolele mâncatului peste m`sur`. Plictisit`, Kate se uit` de-a lungul mesei [i întâlni privirea ironic` a lui Robert. Privirea lui p`rea s` spun` „A[a-]i trebuie dac` te lauzi cu talentele tale medicale!”. Dar el cu siguran]` nu putea auzi ce vorbeau, chiar dac` avea un sim] auditiv foarte acu]it. Pastorul peror` în continuare, iar Kate se pref`cu interesat`, având grij` s` nu se mai uite în direc]ia lui Robert. Cel pu]in st`tea destul de departe de capul mesei, unde lady Howard, care se afla în dreapta lui Robert, domina f`r` probleme conversa]ia. Diana p`rea plictisit`, probabil din cauz` c` Robert nu-i acorda suficient` aten]ie. Kate î[i reveni din reverie în momentul în care realiz` c` pastorul \i pusese o întrebare. – ~``... n-am prins ultima parte, zise ru[inat` de faptul c` fusese prins` cu garda l`sat`, exact în momentul \n care ceilal]i t`ceau. Amuzat, Robert îi s`ri în ajutor. – Biata Kate! Mai mare ru[inea cum noi, profanii, nu d`m doctorilor nici un moment de r`gaz! – Eu doar întrebam... \ncepu pastorul, dar fu întrerupt brutal de lady Howard. – Dragul meu, cred c` este un gest total nepotrivit s` discut`m despre boli în timpul mesei. Pusese \n aceste cuvintele întreaga ei for]` de influen]` [i reu[i s`-l amu]easc`. Tim atinse mâna lui Kate [i zâmbi c`tre ea.

56

SHEILA HOLLAND

– Ce familie! Ce [anse am avea eu [i Linda s` devenim ni[te oameni normali? Kate consider` vorbele sale drept o critic` la adresa m`tu[ii. – Mie îmi cam place b`trâna, spuse ea. – Nu ]i-ar mai pl`cea dac` ai tr`i cu ea. – Dar va sta mult aici? – Pân` la Anul Nou, spuse el, sumbru. Întotdeauna î[i petrece Cr`ciunul cu noi [i se întoarce la Londra în prima zi a noului an. A devenit un ritual de familie. Mare ghinion! Când cina se termin`, Kate se retrase \mpreun` cu Tim [i Linda pentru o partid` de tenis de mas`. Spre surpriza ei [i dezam`girea aproape f`]i[` a tinerilor Montgomery, Diana veni dup` ei. – V` deranjeaz` dac` vin [i eu? Obi[nuita încredere \n sine a fetei p`rea [tirbit` de lady Howard sau, probabil, de faptul c` Robert nu-i r`spunsese avansurilor. Lui Kate, suflet bun, îi p`ru r`u pentru ea, de[i n-o pl`cea. B`nuia c` Diana sperase la mai mult în timp ce p`rin]ii ei fuseser` pleca]i, eventual la o logodn` cu Robert. Linda [i Tim, mai pu]ini diploma]i, o ignorar` pur [i simplu pe Diana [i începur` un joc de simplu. Kate se a[ez` pe o canapea veche dintr-un col] al camerei. – Vom juca [i noi dup` ce termin` ei, suger` ea. Câ[tig`torii vor juca între ei, bine? – Bine, zise Diana [i se a[ez` lâng` Kate, un pic mai înseninat` la fa]`. – Nu pot s-o suport pe scorpia asta b`trân`, morm`i ea. Robert e un sfânt pentru c` o suport`! Nu e[ti de aceea[i p`rere? – Nu prea. Chiar pare ata[at de ea. {i atunci, care e meritul lui? – Robert e... amuzant, medit` Diana. To]i ceilal]i ur`sc sosirea ei. Mama spune c` este cea mai necioplit` femeie pe care a cunoscut-o. Despre ce a]i vorbit? Ai discutat destul de mult cu ea, înainte de cin`.

VIA}A LA }AR~

57

– Una-alta... Dar Diana nu era u[or de convins. – Dar Robert ce ]i-a spus, de te întristase[i a[a? Poate c` m` vei considera cam indiscret`, dar am observat f`r` s` vreau. Rela]iile dintre oameni mi se par fascinante. M` refer la ceea ce-i une[te pe oameni, în]elegi? Kate b`nuia c` acestea erau doar vorbe goale. Deja o catalogase pe Diana drept o femeie egoist`, interesat` numai de Robert. Într-un fel, îi era mil` de ea fiindc` era lipsit` de demnitate [i respect de sine, obsedat` de o pasiune aparent neîmp`rt`[it`. – De fapt, eu [i cu Robert am avut o mic` neîn]elegere. Nici n-ar fi prima... Oricât de mult a[ încerca, nu putem c`dea de acord. – Adic` nu-]i place de el? exclam` Diana, uimit` [i u[urat` în egal` m`sur`. Kate b`nuise c` era considerat` o poten]ial` rival` [i-[i alese special cuvintele pentru a alunga aceast` idee ridicol`. {i se p`rea c` reu[ise, pentru c` Diana deveni brusc prietenoas` [i jenant de intim` cu confiden]ele. Astfel, afl` c` Diana \l [tia pe Robert de când era mic`, iar el era un adolescent. Fusese eroul ei dintotdeauna, iar când se certase cu tat`l s`u [i plecase la munc` în Canada, Diana plânsese de se umflase. – {tiu c` nu e frumos s` te bucuri când cineva moare, dar când am auzit c` tat`l lui Robert a avut un infarct, am realizat dintr-o dat` c` Robert se va întoarce. – De ce s-a certat cu tat`l s`u? \ntreb` Kate. Diana se gândi un moment. – B`trânul nu se pricepea s` conduc` afacerile. Mai mult cheltuia decât producea. A avut [i o mul]ime de directori nepricepu]i... Robert era doar un copil, dar avea o voin]` foarte puternic`. – Sunt sigur`! – Astfel, averea s-a dus pe apa sâmbetei. Au avut perioade grele, dar a rezistat numai de dragul mamei sale. Dup` moartea ei, n-a mai putut suporta. Cât tat`l s`u a fost în via]`, el nu s-a mai întors, cu toate c`, \nainte de moarte, l-a implorat s` vin`.

58

SHEILA HOLLAND

– Într-un fel, nici nu m-a[ fi a[teptat s-o fac`, spuse ea gânditoare. E un om aprig, nu? {i nu se las` impresionat de sl`biciunile altora. – Timpul petrecut în Canada l-a transformat într-un om foarte dur [i independent, zise Diana. Este un om... complet, nu-i a[a? – Este, într-adev`r, aprob` Kate. De[i eu nu cred c` bun`tatea [i sensibilitatea ar putea fi considerate defecte. – Nu crezi? Diana p`ru pu]in nedumerit` de aceast` remarc`, dar zâmbi larg. – Se vede treaba c` nu ne plac acelea[i lucruri... sau oameni, nu-i a[a? Conversa]ia lor lu` sfâr[it brusc când Tim \[i anun]` zgomotos victoria. Veni rândul celor dou` fete s` joace [i Diana câ[tig` rapid. – Nu am înclina]ie pentru astfel de sporturi, zâmbi Kate, dovedind sportivitate. Apoi se retrase pentru a-[i reface machiajul. Întârzie pu]in în hol, examinând câteva fotografii de pe o m`su]`. Observ` într-o fotografie o frumoas` fat` cu p`rul negru. S` fi fost mama lui Robert ? Exista o asem`nare, dar rochia cu volane nu se potrivea cu vremurile respective. – {tii cine este? o întreb` Robert, care ap`ruse dintr-un salon [i se oprise lâng` ea. Ea scutur` din cap. El îi lu` portretul din mâini [i oft`, \n timp ce-l privea. – M`tu[a Margaret, zise el. De[i o privise de nenum`rate ori, înc` se sim]ea triste]e în vocea lui. – Vârsta nu iart`, a[a-i? Cu cât ai fost mai frumos, cu atât î]i vine mai greu. Fii r`bd`toare cu m`tu[a Margaret, Kate. Poate c` nu va fi cel mai cuminte pacient, a[a se întâmpl` cu cei ce lupt` împotriva vârstei. Kate îl privi, cople[it`. Prima reac]ie când îl întâlnise în hol fusese una de iritare, pentru c` p`rea s` fi uitat disputa de dinainte de cin`. Acum îl considera mai pu]in insensibil decât i se p`ruse ini]ial – cel pu]in, fa]` de cei pe care îi iubea. Î[i urâse tat`l chiar atât de mult încât s` nu ]in` cont de ultima lui rug`minte?

VIA}A LA }AR~

59

– Ce-]i trece prin c`p[orul `la? \ntreb` Robert, a[ezând fotografia la loc. – E[ti foarte ata[at de ea, nu? evit` ea întrebarea. – S` [tii c`-i v`d [i defectele. Problema este c` majoritatea nu [tiu s` vad` dincolo de aparen]e. Aparen]e care-i sperie pe cei timizi [i-i irit` pe cei ca tine... – Ca mine? El \i arunc` un zâmbet misterios. – Independen]i [i cu o minte ager`. Nu era sigur` dac` Robert aprecia sau nu aceste calit`]i, mai ales la o femeie. – {tiu exact ce fel de femeie ]i-ar pl`cea s` ai ca nevast`, domnule Montgomery. – Am crezut c` r`m`sese stabilit s` ne spunem pe nume. Dar spune-mi, Kate. Chiar sunt curios! Ea ro[i ca o [col`ri]`, furioas` pe sine, dar hot`rât` s` nu dea înapoi. – De mod` veche în ceea ce prive[te atitudinea fa]` de b`rba]i, f`r` s` pun` la îndoial` superioritatea lor. {i, desigur, trebuie s` fie atr`g`toare. – De ce „desigur”? \ntreb` el blând. – Pentru c` b`rba]ii ca tine... În]elegi ce vreau s` spun! \ncheie ea, îmbujorat`. B`rba]ii chipe[i nu aleg femei insipide. El o privi cu o expresie trist`. – Ei, m` tem c` nu ai o p`rere prea bun` despre mine. – Sunt convins` c` sentimentul e reciproc. Prezen]a lui atât de aproape de ea o tulbura, senza]ie ce-i displ`cea. El nu se deranj` s`-i r`spund`. Râse scurt [i o lu` de bra]. – Hai s` ne întoarcem în salon. M`tu[a Margaret a întrebat de tine.

Capitolul 5 – Bine face]i c` sta]i în pat, lady Howard! Exact asta v-a[ fi recomandat [i eu. Kate se ridic` de pe marginea patului, strângându-[i tensiometrul. Oare era bine s`-i spun` rezultatul? – Am r`mas în pat pentru c` m-am gândit c` astfel î]i va fi mai u[or. Eu m` trezesc de obicei la opt. Kate se duse la fereastr` [i privi gazonul [i lacul din dep`rtare. – V-a[ sugera, lady Howard, ca de azi înainte s` v` schimba]i tabieturile. Va trebui s` v` ridica]i din pat abia la prânz, cel pu]in pentru câteva s`pt`mâni. – Ce vrei s` spui? Hai, zi odat`! Kate reflect` un moment asupra fi[ei medicale pe care o citise foarte atent` în cabinet. – {ti]i c` ave]i tensiune arterial` foarte mare. Pân` acum n-a]i avut probleme, dar situa]ia s-a schimbat. Va trebui s` v` schimb`m pu]in tratamentul, o s` mai ad`ug`m o pastil` sau dou`. În plus, nu ave]i nevoie decât s` v` odihni]i. – Refuz s` devin o legum`! exclam` b`trâna, însp`imântat`. Kate zâmbi.

VIA}A LA }AR~

61

– Nici nu-mi pot închipui a[a ceva! De altfel, câteva exerci]ii u[oare v` vor face bine la artrit` sau ve]i anchiloza [i mai tare. Lady Howard se afund` într-un morman de perne, \ncepu s`-[i fac` toaleta [i spuse cu demnitate: – Voi lua medicamentele pe care mi le-a]i prescris, doamn` doctor Ferguson, dar pentru cât timp, e numai treaba mea. Avea un stil care te l`sa f`r` replic`. Probabil c` a[a se adresase [i servitorilor obraznici, în vremea când fusese so]ia guvernatorului. Kate, reprimându-[i tenta]ia de a chicoti, reveni lâng` pat [i-[i alese cu aten]ie cuvintele. – Îmi pare r`u, lady Howard, dar gre[i]i. Doar medicamentele nu sunt suficiente pentru a v` coborî tensiunea. Felul în care tr`i]i este [i el important. Eu va trebui s` v` ghidez în acest sens. Eu sunt doctorul dumneavoastr`! Cel pu]in acum... – Trebuie! Trebuie, într-adev`r! Culoarea ap`ru pe obrajii puternic farda]i ai b`trânei. – Doctorul din Londra nu v-a impus s-o l`sa]i mai u[or? \ncerc` tân`ra s` nu se lase intimidat`. – Nu-mi pas` ce spune el! Omul e complet tâmpit! Am crezut c` o femeie ar fi mult mai în]eleg`toare. Lady Howard îi arunc` o privire înghe]at`. – Dac` pleci acum, doamn` doctor Ferguson, voi putea [i eu s` m` ridic din pat. Acum îmi ia mai mult timp s` m` îmbrac. În mod normal, doctorul era cel ce încheia o consulta]ie, nu pacientul. Dar lady Howard era ea îns`[i o lege. Kate aprob` cu o mi[care a capului [i se îndrept` c`tre u[`. – V` voi aduce noua medica]ie disear` [i voi veni s` v` v`d la sfâr[itul s`pt`mânii. – Nu cred c` va fi necesar. – L`sa]i-m` pe mine s` decid asta, se opri Kate cu u[a întredeschis`. Vreau s` v`d dac`-mi urma]i sfatul.

62

SHEILA HOLLAND

– Deja ]i-am spus c` o s` fac ce vreau eu! – Atunci, îmi pare r`u, dar nu v` mai pot trata. Depinde de dumneavoastr`... Mai gândi]i-v`! Închise rapid u[a \nainte ca b`trâna s` poat` replica. Judecând dup` expresia contariat` a fe]ei sale, se p`rea c` foarte pu]ini oameni îndr`zniser` s`-i vorbeasc` atât de dur ladyei Howard. *** – M` tem c` n-am ajutat-o cu nimic în privin]a tensiunii arteriale, i se confes` Kate lui Ben, când se întâlnir` s` discute problemele noii paciente. N-ar fi mai bine s` te duci s` vezi ce-i cu ea? Nu cred c` va mai vrea s` m` vad` pe mine. – Nu, r`spunse Ben, sigur de el. Tocmai am vorbit cu Robert la telefon [i mi-a spus c`, dup` dou`zeci de minute de critici la adresa ta, b`trâna scorpie a recunoscut c` a exagerat în ultima vreme. Ai cam speriat-o, Kate! Va vedea c` ai avut dreptate! În timpul serii, Robert îi f`cu o vizit` lui Kate [i-i spuse cam acela[i lucruri. Maggie era în vizit` la ni[te prieteni, iar Kate se ghemuise lâng` ma[ina de g`tit din buc`t`rie, lâng` care st`teau atunci când nu se deranjau s` aprind` [emineul din camera de zi., – Las`-i timp s` se obi[nuiasc`! E înc`p`]ânat`, dar nu e proast`. O plimbare c`lare, din când în când, nu-i va face r`u, nu? – Cred c` nu, de[i nu pot s`-mi dau seama cum poate c`l`ri din cauza acelei artrite. – Se suie în [a ajutat`, admise Robert. Dar c`l`ritul e pl`cerea ei suprem`. Ar fi prea mult pentru ea s` renun]e cu totul. T`cu un minut sau dou`, încruntat. Kate îl studie, admirând linia frumoas` a fe]ei [i mâna prelung` în care-[i ]inea b`rbia. Nu mai întâlnise niciodat` un b`rbat atât de atr`g`tor, dar era înc` departe de a fi sigur` c`-l place. Ridic` brusc privirea [i o surprinse.

VIA}A LA }AR~

63

– Am fost foarte îngrijorat din cauza Lindei. – Linda? \ntreb` Kate, z`p`cit` de gândurile ei [i de schimbarea brusc` de subiect. El se aplec` spre ea. – O v`d din ce în ce mai rar, iar când o v`d îmi pare un str`in. Tu o vezi mai des? – Când [i când, r`spunse ea, precaut` [i cu remu[c`ri. El \i interpret` gre[it atitudinea. – N-ar trebui s` te deranjez cu problemele mele, dar mi se p`rea c` Linda te place... – Nu m` mai place, zise Kate rapid. – V-a]i certat? Din ce cauz`? – Ei, [tii cât de sensibili sunt adolescen]ii! – Are vreo leg`tur` cu b`iatul lui Hickman? – B`iatul lui Hickman? – Dave Hickman. Linda a vorbit cu tine despre el? – ~``... tân`rul cu care nu e[ti tu de acord? Da, a spus câte ceva. Acest inchizitoriu începu s-o deranjeze [i, în ciuda ra]iunii, se sim]i de partea Lindei. La urma urmei, fata promisese s` se lini[teasc`, iar Robert ar fi fost cu adev`rat furios dac` ar fi aflat ce se \ntâmpla. – Dar ce ai cu el? \ntreb` ea, curioas` s` afle [i versiunea lui. – Tân`rul Hickman intra în necazuri de când era copil. {coala nu-i pl`cea, a fost acuzat de o mul]ime de matrapazlâcuri, de[i n-au existat dovezi. În plus, exist` o fat` care a n`scut de curând [i ai c`rei p`rin]i jur` c` el este tat`l. – Dar nimic n-a putut fi dovedit. Poate c` oamenii exagereaz`. – Dar tu l-ai cunoscut? – L-am v`zut un minut sau dou`, pe când îmi f`cea plinul. – Dar [i prima impresie conteaz`. Serios, Kate, crezi c` e un b`iat potrivit pentru o fat` ca Linda? – Nu, sigur c` nu. Dar nu cred c` se v`d des. Doar la cursuri, seara...

64

SHEILA HOLLAND

– Mi-ar pl`cea s` fiu sigur. Dac` ]i se ive[te ocazia, afl` cât mai multe. – O s` fac tot ce pot, zise ea [i-l întreb` dac` voia ceva de b`ut. – O cafea, dac` se poate. În timp ce-[i beau cafeaua, se întoarse Maggie. P`rea prost dispus` [i refuz` aproape cu brutalitate o cea[c` de cafea. – Ce s-a \ntâmplat, Maggie? o întreb` Robert, u[or amuzat. – O zi proast`. Mi-a mers prost la [coal` [i, pe deasupra... Îmi pare r`u, cred c` sunt obosit`. Robert în]elese aluzia [i în curând plec`. Kate, care se ata[ase foarte mult de Maggie, nu putu r`mâne indiferent`. – S-a întâmplat ceva? Nu pari în apele tale. Mi s-a p`rut, în ultimul timp, c` ai ceva cu mine. – Dar de unde î]i veni ideea asta? – Mi s-a p`rut c` e[ti cam rece. Dac` nu vrei s` mai stau aici, spune-o, pentru Dumnezeu! Îmi pot c`uta altceva! Maggie se \nro[i [i-[i coborî privirea. – Nu-i vorba de asta, zise ea. Dup` câteva secunde, ad`ug` cu o voce pierit`: – Te fr`mân]i ani de zile pentru cineva, ca s`-]i dai seama la un moment dat c` n-are rost s` mai speri. Pân` când îl vezi cu o alt` fat`... Inspir` adânc [i s`ri de pe scaun cu ochii plini de lacrimi. – Nu dau vina pe tine, Kate. Tu n-aveai de unde s` [tii! {i fugi din camer` trântind u[a dup` ea. Kate r`mase stupefiat`. {tiuse dintotdeauna c` Maggie ]inea la Robert, dar nu b`nuise niciodat` c` l-ar putea iubi. Cel mai uimitor lucru era, totu[i, c` Maggie presupunea c` Robert este interesat de Kate. Ar fi fost chiar amuzant, dac` Maggie n-ar fi fost atât de sup`rat`. În orice caz, Kate era hot`rât` s` îndrepte lucrurile cât de curând posibil. Dormi peste m`sur` [i întârzie la micul dejun. Când coborî, Maggie tocmai î[i termina cafeaua.

VIA}A LA }AR~

65

– Ai [unc` în tigaie, \i zise Maggie, cu privirea în farfurie. Îmi pare r`u c` mi-am pierdut cump`tul asear`. Le ]in de prea mult timp în mine, presupun. – Of, Maggie! Kate întoarse [unca în tigaie [i vorbi, f`r` s` se întoarc` spre Maggie: – Ai în]eles totul gre[it. Nu e interesat de mine absolut deloc. {i nici eu de el! – Înseamn` c` înc` mai am o [ans`. Vocea îi suna încrez`toare, dar se vedea clar c` n-o credea pe Kate. – Ne mai vedem! Maggie ie[i, l`sând-o pe Kate singur` [i trist`. Chiar toat` lumea era îndr`gostit` de omul `sta? Diana, Maggie [i cine [tie câte alte femei îl mai iubeau... Erau atât de atrase de înf`]i[area lui, încât s` ignore defectele sale? – Nu-mi plac b`rba]ii duri [i arogan]i, spuse ea în buc`t`ria goal`, apoi râse, pu]in stânjenit` de faptul c` sim]ise nevoia s` fac` aceast` declara]ie. *** Vineri, când îi f`cu a doua vizit` Lady Howard, b`trâna p`rea mult mai docil`. – Am f`cut exact cum mi-ai spus [i am stat în pat pân` la amiaz`. St`tea cu un ziar pe genunchi [i o privea pe Kate pe deasupra ochelarilor. – M` bucur s` aud asta, zâmbi ea. Haide]i s` vedem cum sta]i cu tensiunea. Dup` o scurt` examinare, Kate se ridic` [i d`du s` plece, când lady Howard îi spuse iritat`: – Voi, doctorii moderni, sunte]i to]i la fel! N-ave]i nici un pic de timp pentru pacien]ii vo[tri!

66

SHEILA HOLLAND

– Aveam impresia c` v` place ca vizitele doctorilor s` fie cât mai scurte, zise Kate cu blânde]e. Lady Howard o privi suspicioas`. – Sunte]i impertinent`, domni[oar`? Nici asta nu-mi place la voi, tinerii. Nu ave]i pic de respect pentru cei mai în vârst`! – Haide]i s` v` spun [i eu ceva despre cei mai în vârst`, replic` ea, zâmbetul ei r`pind din asprimea cuvintelor. Nu-mi place când b`trânii sunt b`d`rani, ascunzându-se sub pretextul vârstei. De aceast` dat`, Kate nu mai primi nici un zâmbet din partea ei. B`trâna b`tu darabana pe marginea patului, cu buzele strânse. – A[adar, crezi în conflictul dintre genera]ii, domni[oar` Ferguson? – Nu, nu cred. E doar unul dintre acele mituri care a fost desfiin]at de mass-media. Ceea ce conteaz` cu adev`rat e s` fii pe aceea[i lungime de und`, nu de aceea[i vârst`. Lady Howard zâmbi, în cele din urm`. – Exact a[a gândesc [i eu! {i când nu vei mai fi cu nasul pe sus, a[ vrea s`-]i ar`t c` noi dou` suntem de acord în mai multe privin]e. Uimit`, Kate o privi fix. – Cum ar fi...? \ntreb` ea. B`trâna chicoti. – Cum ar fi datul c`r]ilor pe fa]`. Chiar dac` ar fi mai dureros decât t`cerea! Îmi aduci aminte de mine când aveam dou`zeci de ani, Kate! Îmi permi]i s`-]i spun Kate, nu? Ea accept` dând din cap, întrebându-se ce asem`n`ri puteau fi între ea [i aceast` b`trân` formidabil`. – Bineîn]eles, tu nu e[ti a[a de frumoas` cum am fost eu, ad`ug` lady Howard cu o privire [treng`reasc`. Dar e[ti o femeie foarte atractiv` [i deseori m` gândesc c` b`rba]ii se simt mai atra[i de o femeie dr`gu]` decât de una frumoas`. E[ti o feminist`, Kate? De aia nu te-ai m`ritat? – Vre]i s` m` întreba]i dac` eu cred în libertatea femeilor? Doar în ceea ce prive[te p`r]ile mai sensibile. Consider c` unei femei care se

VIA}A LA }AR~

67

vrea egal` cu b`rbatul ar trebui s` i se acorde o [ans`, dar, pe de alt` parte, cele care se simt bine stând acas`, n-ar trebui blamate. – Mi se pare rezonabil, dar nu mi-ai r`spuns la toate întreb`rile. Tu ce-]i dore[ti, Kate? – Ei, acuma! Chiar trebuie s` fim atât de indiscrete? – Va trebui s`-mi ier]i curiozitatea, copila mea. Acum, când nu mai pot duce o via]` activ`, m` intereseaz` mai mult via]a altora. Lady Howard î[i l`s` mâna costeliv` pe mâna fin` a tinerei. – B`nuiesc c` vreau prea multe de la via]`, admise Kate. S` fiu [i doctor, s` fiu [i m`ritat`... când voi întâlni persoana potrivit`. Majoritatea femeilor î[i doresc copii, nu-i a[a? – Eu nu mi-am dorit, dar poate a fost mai bine, pentru c` n-am avut. {i, din fericire, s-ar p`rea c` asta nu l-a deranjat prea mult pe so]ul meu. El era unul din fii cei mici [i n-a avut parte de nici o mo[tenire. Dar pentru Robert, acum ar fi timpul cel mai potrivit s` se însoare. Dup` câteva clipe de visare, tocmai când Kate se preg`tea s` plece, b`trâna întreb`: – Ce p`rere ai despre fata lui Mitchell? Scopul întreb`rii era evident. – Vre]i s` spune]i, ca so]ie pentru nepotul dumneavoastr`? N-o cunosc suficient, dar pare foarte interesat` de el. – Cam prostu]`! spuse lady Howard, cu o surprinz`toare r`utate. N-ar fi avut nici o [ans` dac` n-ar fi fost a[a bogat`. – E bogat`? N-am [tiut. – Va fi, când va împlini dou`zeci [i cinci de ani. Nu din partea tat`lui, ci mai mult din partea mamei provine averea. Ceva la schimb... Lady Howard gesticul` a lehamite. – Pe lâng` faptul c` Robert n-o iube[te, îmi displace ideea de a se însura cu o parvenit`, din interes. – Nu cred c` ar trebui s` discut`m a[a despre nepotul dumneavoastr`. Oricum, dac` nu e îndr`gostit, nu se va însura cu ea.

68

SHEILA HOLLAND

– Banii pot fi un argument foarte puternic, zise b`trâna cinic. Iar Robert are o nevoie disperat` de bani. Tocmai începuse s` pun` ferma pe picioare când ap`ru actuala criz` economic`. Pentru fermieri, via]a e grea în zilele noastre. – E grea pentru to]i. Robert mi se pare ultimul om care ar accepta rolul unui b`rbat s`rac care se însoar` cu o femeie bogat`. – Nu po]i s`-l nume[ti s`rac când de]ine atâtea domenii. Dar are mare nevoie de lichidit`]i, iar în [ase luni Diana va intra \n posesia mo[tenirii. Robert e un realist, nu un romantic, iar tân`ra n-ar fi chiar atât de neatr`g`toare, dac` n-ar avea vocea aia îngrozitoare. P`rea s` se fi hot`rât s` accepte inevitabilul. Biata Maggie! se gândi Kate. Ai crede c` [tie care e adev`rata ei rival`! Reu[i s` plece înainte ca lady Howard s-o mai poat` chestiona. De îndat` ce ie[i în curte, se \ntâlni cu Linda. Trecuse ceva timp de când n-o mai v`zuse pe fat` [i, cu gândul la ceea ce o rugase Robert, o întreb`: – Cum mai merg treburile? Se pare c` nu prea mai avem timp s` ne vedem. – Sunt destul de ocupat`. Preg`tim un spectacol de Cr`ciun la colegiu. – Particip` [i Dave? \ntreb` Kate, cu nep`sare studiat`. Dar Linda \i arunc` o privire suspicioas`. – Ce înseamn` asta? Ce vrei s` afli, Kate? – Vreau s` v`d dac`-]i ]ii promisiunea, zise ea, încet. Robert mi-a spus zilele trecute c`-[i face griji din cauza ta. – Nu te-ai dat de gol? Nu i-ai spus despre noi? – Doar am vorbit despre el, atâta tot. Linda o strânse de mân`. – E[ti o adev`rat` prieten`! {tiam c` pot conta pe tine! – {i eu sper s` pot conta pe tine! Dar Linda se dep`rtase deja, a[a c` probabil n-o mai auzise.

Capitolul 6 Într-o diminea]`, Kate scria o re]et` pentru un pacient. O semn`, ad`ug` data de 29 noiembrie [i realiz` cu surprindere c` se afla de aproape dou` luni în Sherringdon. Muncind din greu [i cu pl`cere, timpul trecuse incredibil de repede. Cu timpul, înv`]ase s` se descurce în aproape orice situa]ie, la nevoie apelând la ajutorul unui specialist. Tat`l lui Ben ie[ise din spital, dar î[i revenea cu greutate, a[a c` mai era nevoie de ea pentru cel pu]in înc` [ase luni. – Poate chiar mai mult, îi spusese de curând Ben. Dar Kate îi explicase c` partenerul fratelui ei urma s` se pensioneze în aprilie. Ben încercase s-o conving` c` era mai mult` nevoie de ea aici, decât în cabinetul din Glasgow, unde lucrau deja patru doctori. De altfel, era mai u[or s` g`se[ti un loc]iitor într-un ora[ mare. Kate promisese c` nu-l va l`sa balt` [i c` va discuta cu fratele ei. În acea diminea]`, la cafea, Ben îi înmân` o scrisoare. – De la Angus. A spus c` po]i s` stai f`r` nici o problem` pân` se întoarce tata. Într-un ora[ în care exist` o [coal` medical` e mult mai u[or de înlocuit un om. Ba chiar a spus c`, dac` mai stai mult, vei putea r`mâne aici pentru totdeauna. Dar ]ie î]i place aici, nu-i a[a?

70

SHEILA HOLLAND

– La nebunie! exclam` Kate, iar el p`ru mul]umit de entuziasmul ei. – P`rerea mea este c` tata n-ar mai trebui s` lucreze cu norm` întreag`. Are aproape [aizeci de ani [i a[ vrea s` mai apuce s` se bucure de pensie. Cabinetul merge din ce în ce mai bine în ultima vreme, datorit` noii construc]ii. Ne-am putea descurca foarte bine în aceast` formul`. Te-ar interesa s` devii partenera noastr`? Înfl`c`rarea cu care îi a[tepta r`spunsul o puse în gard`. – Depinde de mai multe lucruri. Ai discutat asta cu tat`l t`u? El scutur` din cap. – Tata e refractar. Nu va accepta cu u[urin]` ideea de a lucra cu jum`tate de norm`. Nu vreau s`-l sup`r, având în vedere starea s`n`t`]ii sale. – Atunci, s-o l`s`m pentru moment. Ea sim]i dezaprobarea lui, dar era hot`rât` s` nu gr`beasc` lucrurile. Chiar dac` f`cuse tot ce se putea pentru a-l descuraja, sentimentele lui Ben p`reau s` evolueze. – Menajera mea e plecat` s`pt`mâna asta, spuse el. Ce-ar fi s`-]i fie mil` de mine [i s` m` invi]i s` m`nânc la tine? Eu nu prea [tiu s` g`tesc. – Nici eu, de[i Maggie încearc` s` m` înve]e. Ea e un buc`tar foarte bun. Dar, nici o problem`, Ben. E[ti oricând binevenit. Ben \n]elese c` era binevenit în fiecare sear`, iar Kate observ` cu bucurie c` Maggie r`mase acas` toat` s`pt`mâna. În acest fel, evita discu]iile intime cu Ben, iar acesta reu[i s` nu-[i arate dezam`girea. Vineri, Robert veni cu un flacon de pastile în mân`. – M`tu[ii Margaret i-au sc`pat pastilele pe jos [i n-a reu[it s` le g`seasc` pe toate. Po]i s-o rogi pe Andy s`-i mai dea? Kate accept`, iar Robert, dornic s` mai r`mân`, se a[ez` pe un scaun [i primi o cea[c` de cafea. Kate îi spuse c` p`rea obosit [i surmenat, iar el recunoscu: – S-au adunat multe în ultima vreme. A plouat când nu trebuia, n-a plouat când a fost nevoie... Toate pre]urile au s`rit în aer, iar tinerii nu mai sunt cum erau ta]ii lor.

VIA}A LA }AR~

71

Acest comportament care nu-l caracteriza o uimi pe Kate peste m`sur`. – Eu m` descurc, continu` el, cu am`r`ciune. În schimb, micii fermieri vor fi ruina]i dac` lucrurile nu se îmbun`t`]esc curând. Voi lua o pauz` mâine [i m` voi duce la Chartmouth. Mi-ar prinde bine aerul de mare. – {i mie! exclam` Kate. De când am venit aici, îmi doresc s` ajung la malul m`rii. Urm` o scurt` t`cere. Privirea lui Robert se mut` de la Kate, c`tre Maggie [i Ben, apoi înapoi la Kate. – {i ce te opre[te? ~sta e week-end-ul t`u liber, nu? }i-ar face pl`cere s` m` înso]e[ti? spuse el, zâmbind nea[teptat de afectuos. – Adic`, s` vin cu tine? Invita]ia lui o tulbur` peste m`sur`. – O, Doamne! O s` crezi c` am vrut s` profit! M` simt atât de... El o întrerupse cu un gest. – Draga mea Kate, de ce te agi]i atât? N-a[ fi sugerat asta dac` n-a[ fi dorit s` vii! Trebuie s`-i fac o vizit` avocatului meu, apoi î]i stau la dispozi]ie. Kate ezit` [i-i arunc` o privire lui Maggie, a[teptându-se s-o vad` sup`rat`. Spre surprinderea ei, tân`ra p`rea s` primeasc` foarte bine vestea, p`rând chiar c` vrea s-o vad` plecat`. Prietenia lor, care începuse atât de frumos, se r`cise din momentul dest`inuirii lui Maggie. Ben, care st`tuse t`cut pân` atunci, remarc` sec: – Chartmouth nu-i cine [tie ce! De ce nu te duci la Brighton? El era singurul care p`rea dezam`git. I-ar fi convenit ca Maggie s` fi plecat cu Robert, pentru a putea pleca el cu Kate. Trebuia f`cut s` în]eleag`, cât mai diplomat cu putin]`, c` sentimentele lui nu aveau ecou. Prin urmare, Kate accept` invita]ia lui Robert [i promise c` va fi gata a doua zi, la ora zece. În diminea]a urm`toare, la ora stabilit`, Kate îl a[tepta la fereastr`. – Ar`]i foarte bine, îi spuse Maggie zâmbind. Nuan]a asta de maro scoate foarte bine în eviden]` p`rul t`u ro[cat!

72

SHEILA HOLLAND

– Nimic nu se compar` cu stofa sco]ian`, spuse ea, admirându-[i ]inuta. {tia c` pantalonii [i sacoul perfect croite o prindeau foarte bine. Pe mân` ]inea o jachet`, pentru c` zilele de noiembrie erau reci [i umede. Vremea se anun]ase, totu[i, foarte bun`, iar ea era bine dispus`. Oricât i-ar fi pl`cut munca, perspectiva unei zile petrecute pe malul m`rii era foarte atr`g`toare, iar Maggie – ciudat! – p`rea s` nu aib` nimic împotriva acestei ie[iri. Ma[ina lui Robert ie[i în curte. Kate î[i lu` po[eta, iar Maggie o conduse pân` la u[`. – Distrac]ie pl`cut`! spuse ea, radioas`. Spre uimirea lui Kate, o s`rut` zgomotos pe obraz. Robert, b`rbat de mod` veche, ie[i [i-i deschise portiera. – Bravo ]ie! Pu]ine femei reu[esc s` fie punctuale! – E valabil [i pentru b`rba]i. Am avut un prieten c`ruia nu-i p`sa c` m` l`sa s` a[tept [i câte o jum`tate de or`. – Dac`-l a[teptai atât, înseamn` c` ]ineai destul de mult la el. Mai [tii ceva despre el? – Da, e dispecer la spitalul unde am lucrat ultima oar`. Î[i g`sea întotdeauna o scuz` plauzibil`. Asta fac de obicei doctorii... El râse. – B`nuiesc c` a[a se întâmpl` când lucrezi în aceea[i bran[`. Dup` cum te [tiu eu, sunt sigur c` l-ai apostrofat în repetate rânduri. Kate era prea bine dispus` pentru a r`spunde acestei provoc`ri, a[a c` se mul]umi s` spun`: – Eu nu l-am f`cut niciodat` s` m` a[tepte. Eram prea cople[it` de personalitatea lui. – V`d c` folose[ti timpul trecut... – Categoric! Competi]ia era mult prea acerb` [i, oricum, mi-am dat seama c` era mult prea îngâmfat. – A[a c` i-ai dat [i lui papucii, coment` el. E[ti o fat` dintr-o bucat`, nu-i a[a? Ei \i lu` ceva timp ca s` în]eleag` cuvintele lui. Sim]i deodat` c` ro[e[te.

VIA}A LA }AR~

73

– Cum po]i s` spui a[a ceva? strig` ea. Rela]ia mea cu Bill a fost cu totul altfel. Cu Michael nu am fost logodit`, a fost doar o... – O rela]ie trec`toare? suger` el ironic. – Dac` a[a vrei s`-i spui... N-a fost ceva serios. Nu-mi pierd timpul îndr`gostindu-m`, dac` asta vrei s` sugerezi. Am fost \ndr`gostit` o singur` dat` sau cel pu]in... cel pu]in, a[a am crezut. – Din p`cate, pe Bill l-ai f`cut s` cread` c` da, spuse el cu r`ceal`. – {tiu [i-mi pare r`u... începu ea. Dar Robert \i t`ie vorba. – De ce naiba discut`m despre lucruri trecute? Ce-a fost, a fost! S-o l`s`m a[a. Ea oft` [i r`mase t`cut`, regretând c` venise. Indiferent de impulsul de moment care îl determinase s-o invite, era evident c` înc` n-o accepta. Când ajunser` la malul m`rii, Kate se gândi c` ar fi fost mai bine dac` ar fi plecat singur`. În scurt timp, ajunser` la marginea ora[ului Chartmouth. Era o sta]iune tipic` de pe coasta de sud, cu hoteluri [i cafenele pe plaj`. Pe la jum`tatea drumului, Robert coti [i intr` în parcarea unui hotel. – Las ma[ina aici [i m` duc pân` la avocat. Î[i privi ceasul. – Mai avem timp de o cafea. O lu` de bra] [i o conduse prin intrarea din spate în holul hotelului. – Aici obi[nuie[te s` se cazeze [i m`tu[a Margaret, atunci când vine pentru câteva zile la mare. E de mod` mai veche, dar e confortabil [i servesc cele mai bune fructe de mare din ora[. }ie-]i place homarul, Kate? – Da, dar te rog s` nu comanzi prânzul [i pentru mine. Am de gând s` m` plimb singur`. La ce or` ai de gând s` pleci? Se aflau la numai câ]iva pa[i de recep]ie. Cu coada ochiului, Kate observ` cum recep]ionera deveni brusc mai atent`. – Bun` ziua, domnule Montgomery. M` bucur s` v` v`d din nou! Ce pot face pentru dumneavoastr`?

74

SHEILA HOLLAND

Dup` cum se comporta, Robert p`rea s` nu fi auzit ultima ei remarc`. – Bun` diminea]a, Millie. Ai putea s` ne comanzi câte o cafea acum [i prânzul, pentru ora unu. – Da, domnule Montgomery. Cum se mai simte m`tu[a dumneavoastr`? – Nu prea bine. Te rog s` trimi]i cafeaua pe teras`. S` mergem, Kate. O l`s` pe Kate s` intre prima în camera spa]ioas`, în care se aflau câ]iva oameni r`zle]i care citeau ziarele de diminea]`. Kate alese o canapea dintr-un col] mai îndep`rtat [i-[i fix` privirea asupra m`rii ce scânteia în razele soarelui tomnatic, pân` î[i rec`p`t` st`pânirea de sine. – }i-am spus, nu vreau s` iau prânzul aici, spuse ea încet. Te rog, schimb` comanda doar pentru o singur` persoan`. – Ce naiba se întâmpl` cu tine, Kate? De vreme ce am venit împreun`, putem s` [i mânc`m împreun`. – Frumos fel de a spune! izbucni ea. Dar e destul de evident c` gestul t`u nu \nseamn` nimic. |n acea sear`, când m-ai \nso]it la domnul Martin, am sperat... am crezut c` ne vom \n]elege mai bine. Dar, dup` remarcele pe care le-ai f`cut ast`zi, \mi dau seama c` m-am \n[elat. |n acel moment, chelnerul sosi cu cafelele. – Deci, asta era! Kate, \mi pare c` te-am sup`rat. |mi cer scuze pentru cuvintele spuse. Mi-ar prinde bine pu]in` relaxare dup` ce-mi voi rezolva problemele cu avocatul. Te rog, ia prânzul cu mine! Kate \i \ntoarse zâmbetul, pu]in nesigur`. – De acord, de[i sunt con[tient` c` mai mult m-am autoinvitat. – Te rog, n-o lua de la cap`t!... |mi face pl`cere compania ta. O zi la mare, o fat` dr`gu]`, pân` [i vremea e bun`... A[a c`, hai s` facem un târg: eu promit s` nu ne mai cert`m, \n schimb, a[ vrea ca azi s` m` simt bine. Robert putea fi foarte conving`tor atunci când vroia, dar \i putea face fa]`, tocmai pentru c` nu era genul ei. Dar, de vreme ce tot erau aici, puteau foarte bine s`-[i fac` ziua cât mai pl`cut`. A[a ca \i spuse, zâmbind sincer:

VIA}A LA }AR~

75

– Atunci, hai s` ne sim]im bine! Chiar este o zi foarte frumoas`. C`zur` de acord s` se \ntâlneasc` la ora unu f`r` un sfert, iar Kate porni \ntr-o plimbare de-a lungul falezei. Când ajunse \n pia]`, i[i aminti c` nu cump`rase cadouri de Cr`ciun. Timpul trecu repede \ntr-un mod pl`cut. Dup` atâ]ia ani de studen]ie f`r` bani, acum \[i putea permite [i ea s` se r`sfe]e. Facu mai multe cump`r`turi pentru familia fratelui s`u decât pentru ea. Cump`r` câte ceva [i pentru Maggie [i Ben, gândindu-se c` ar fi prea mult dac` ar lua ceva [i pentru familia Montgomery. |[i achizi]ion` [i pentru ea câteva rochii [i, \n timp ce vânz`toarea \i impacheta lucrurile, observ` cu disperare c` era aproape ora unu. {tia c` Robert nu era genul de om pe care s`-l la[i s` a[tepte... Iu]i pasul c`tre hotelul care era mai departe decât crezuse ea. Ajunse [i intr` in vitez` pe u[a de sticl`, dezechilibrând mormanul de pachete pe care \l ]inea \n bra]e. Cel din vârf \i c`zuse deja, urmat de altul, când Robert ap`ru [i o ajut`. – |ntotdeauna faci a[a multe cump`r`turi? \ntreb` el amuzat [i f`cu semn c`tre un portar: – Pune]i bine bagajele domni[oarei! – Nu e nevoie, murmur` Kate \mbujorat` atât din pricina \ntârzierii cât [i a ne\ndemân`rii sale. Robert lu` [i restul pachetelor din bra]ele ei [i i le d`du portarului. – B`nuiesc c` vrei s` te aranjezi pu]in.. spuse cu un zâmbet ce-i aminti de p`rul ciufulit [i obrajii aprin[i. Voi comanda b`uturile [i te a[tept \n sala de mese. Kate \[i aranj` rapid machiajul, iar când se \ntoarse, Robert deja se sf`tuia asupra meniului cu [eful de sal`, ce p`rea a fi un vechi prieten. Robert avusese dreptate. Mâncarea era excelent`, iar Kate, \nfometat` din pricina plimb`rii, \nfulec` tot. Servi apoi câteva pahare cu vin [i refuz` un lichior pentru c` Robert \i spusese c` avea de gând s-o duc` pe dealurile ce \mprejmuiau ora[ul.

76

SHEILA HOLLAND

– Acolo se afl` un vechi castel ruinat, dar \nc` impresionant. {i po]i merge pe o raz` de kilometri [i de-abia vezi un om, mai ales \n aceast` perioad`. Urcar` pe un drum accidentat, admirar` castelul [i pornir` mai departe de-a lungul costi[ei. Kate care iubea istoria, asculta absorbit` tot ce-i spunea Robert despre acest col] al Angliei. Obosit`, pentru c` nu putea ]ine pasul cu Robert, Kate se sprijini de o balustrad`. – Obosit`?.. p`ru el surprins. – Te umfli \n pene! Tu ai picioarele mai lungi... – |mi pare r`u.Trebuia s`-mi fi spus s` \ncetinesc. O pal` de vânt \i arunc` o [uvi]` de p`r pe ochi. El [i-o indep`rt` cu un gest gr`bit [i \i zâmbi. Ea nu-l mai v`zuse niciodat` atât de bine dispus [i trebui s` recunoasc` \n sinea ei c` era extrem de atr`g`tor [i o foarte bun` companie. Dup` ce p`r`sir` vârful dealului, Robert o duse \n partea veche a ora[ului, unde se aflau b`rci trase pe mal [i b`trâni care \mpleteau plase pesc`re[ti. Luar` un ceai la o cafenea \ncânt`toare, cu grinzi atât de joase, \ncât Robert trebui s` se aplece. Robert comand` un meniu generos, iar Kate spuse pe un ton de scuz`: – Cred c` nu te a[tep]i s` pot mânca atât de mult dup` acel prânz enorm... El \i r`spunse râzând. – {i mie mi-e foame. De altfel, \mi place s` ies cu fete cu un apetit atât de s`n`tos... Dup` ceai, \n amurg, se plimbar` pe falez` pân` ajunser` la hotel. De cum intrar` in hol, o femeie ie[i din lift [i veni zâmbind c`tre ei: – Robert, ce surpriz`! Ce e cu tine aici? El se \ntoarse, o privi un moment [i r`spunse cu un mic zâmbet: – Elizabeth ! S` tot fi trecut doi ani... – Mai mult, r`spunse ea.

VIA}A LA }AR~

77

La prima vedere, p`rea a fi mai \n vârst` decât Kate, chiar cu un sau doi mai mare decât Robert, far` a fi dr`gu]`, dar extrem de elegant`. Avea p`rul negru, aranjat clasic [i o figur` inteligent`. – Tocmai vroiam s` iau masa. M` \nso]i]i? – Noi am luat deja masa, dar vom veni s` st`m cu tine, r`spunse Robert . |n barul hotelului, Robert [i Elizabeth se a[ezaser` pe o canapea,iar Kate luase loc \ntr-un fotoliu, sim]indu-se, cumva, \n plus. Elizabeth fusese amabil` [i o interpelase \n câteva rânduri, dar se vedea clar c` cei doi se [tiau de mult` vreme [i aveau multe de recuperat. Din discu]ie, Kate afl` c` se [tiau din copil`rie [i \nv`]aser` \mpreun` la Cambridge. – Elizabeth este extrem de inteligent`. A dep`[it to]i b`rba]ii din genera]ia ei. Femeia respinse cu modestie complimentul. – Kate, s` [tii c` a trebuit s` muncesc foarte mult. Cam a[a trebuie s` fac` o femeie, dac` are norocul de a prinde un loc \ntr-o universitate, nu? |n timp ce gesticula, Kate observase verigheta de pe degetul ei. |n vreme ce se gândea la plimbarea de pe falez` [i la cât inten]iona Robert s` mai r`mân`, observ` o privire furi[` care o studia. Elizabeth \[i mut` privirea atât de rapid \ncât Kate se gândi c` poate i se p`ruse. Robert o \ntreb` pe Elizabeth despre Africa de Vest, iar Kate avu impresia c` femeia d` semne de nelini[te. Poate c` ar fi vrut s` r`mân` singur` cu Robert ; \n definitiv, vechilor prieteni le face pl`cere s` discute singuri. |[i privi ceasul [i, când prinse un moment de t`cere, spuse: – Tocmai a trecut de ora cinci. Trebuie s` mai trec pe la un magazin, pentru c` am uitat s` cump`r ceva... – Nu cred c` o s` mai prinzi deschis, spuse Robert, dar Elizabeth ad`ug` rapid:

78

SHEILA HOLLAND

– Dac` te gr`be[ti pu]in, vei reu[i. Kate ajunse \n centru f`cu câteva cump`r`turi, se mai plimb` aproape o or` pe malul m`rii, iar când se \ntoarse, \i g`si tot acolo. St`teau aproape unul de altul, absorbi]i de discu]ie. De aceast` dat`, aveau [i b`uturi \n fa]a lor. Când o v`zu, Robert se ridic` [i o \ntreb` ce ar dori s` bea. Elizabeth o \ntâmpin` cu un zâmbet cuceritor [i Kate realiz` c` gre[ise atunci când se retr`sese. Mai b`ur` o vreme, iar la plecare, Elizabeth spuse: – Deci, r`mâne pe mar]ea viitoare. De-abia a[tept... Când se desp`r]ir`, ultima imagine pe care o v`zu Kate fu a unei femei ce urca gra]ioas` treptele, cu un zâmbet satisf`cut pe fa]`. Dup` ce urcar` \n ma[in`, Robert \i spuse. – A fost un gest frumos c` ne-ai l`sat s` discut`m singuri. Aveam atâtea de recuperat. – M` gândeam eu... murmur` Kate [i ad`ug`: Mi-a pl`cut foarte mult de ea. – Sentimentul a fost reciproc, o asigur` el. – Este v`duv`? Urm` un moment de t`cere. – Desp`r]it`, spuse pe un ton ce p`rea a impune t`cere. Dup` aproape o jum`tate de or` de condus, el \[i privi ceasul. – Opt fix. Exist` un vechi bar \n urm`torul ora[. Vrei s` oprim acolo pentru o gustare? – Toat` ziua numai asta am f`cut, protest` fata. Nu te gr`be[ti s` ajungi acas`? – Deloc. De altfel, o s` avem nevoie de ceva, a[a \ncât cred c` vom lua [i cina tot acolo. Firma barului ap`ru curând \n lumina farurilor. Robert parc`, iar Kate tremur` când ie[i din ma[in`. |n`untru era cald [i bine. Robert o conduse pân` la o mas` de lâng` [emineu. Comand` sandvi[uri cu [unc`, suc pentru ea [i bere pentru el.

VIA}A LA }AR~

79

– Acesta e unul dintre cele mai vechi moteluri din Sussex. Kate \l asculta fericit` [i relaxat` \n timp ce el \i spunea istoria locului [i descoperi cu pl`cere c` Robert putea discuta cu u[urin]` pe marginea foarte multor subiecte. Se gândi c` nu era de mirare, ]inând cont de faptul c` studiase trei ani istoria la Cambridge. |[i d`du seama ca nu era chiar un fermier dispre]uitor, a[a cum gre[it \l considerase la \nceput. – Mai vrei un pahar? o \ntreb` el, apoi lu` paharele [i se \ndrept` c`tre bar. Kate observase, oarecum amuzat`, ocheadele pe care i le aruncaser` femeile din jur [i se bucur` c` se ar`tase indiferent. Aici, cel pu]in, p`rea un b`rbat modest [i foarte atr`g`tor. Gândurile \i alunecar` catre discu]ia avut` cu Robert referitoare a fostul ei prieten de la spital. Când se \ntoarse, Robert o g`si \ncruntat`. Ridic` paharul [i spuse: – Noroc! Dar, ce e cu privirea asta feroce, draga mea Kate? Ea ezit`, ne[tiind cum s` \nceap`. – Ne-am distrat bine ast`zi, iar eu zic c` ne-am \n]eles bine. Dar [tiu c`, m` rog... \nc` mai ai rezerve fa]` de mine. El o privi gânditor [i t`cut, ceea ce o for]` s` continue: – Vreau s` spun c` \nc` te deranjeaz` cum m-am purtat cu Bill. Cum el continua s` tac`, ea zise pe un ton t`ios: – Nu-i a[a? – Dac` tot ai deschis subiectul..., da, cred c` da. Dar de ce s` dezgrop`m mor]ii? Bill s-a \nsurat [i e fericit. S-o l`s`m a[a... – Dar eu nu vreau, insist` ea. A[ vrea s`-]i explic. Poate c`-]i vei schimba impresia fa]` de mine. – |mi vine cam greu s` cred c` ]i-ar p`sa de impresia mea. Las-o balt`, Kate. Nu vreau s`-]i cunosc trecutul. Kate regret`, tardiv, c` nu t`cuse. Dar el se \n[ela. Ei \i p`sa de ce credea [i ar fi vrut s-o asculte. Oft`, iar Robert se aplec` [i \[i l`s` mâna pe mâna ei.

80

SHEILA HOLLAND

– Hai, lini[te[te-te. |mi pare r`u dac` te-am sup`rat, dar nu e bine s` zgând`re[ti trecutul. Ce-a fost \ntre voi, s-a terminat. Poate c` te-am judecat pripit, nu [tiu. Oricum, e[ti total diferit` de cea pe care am cunoscut-o acum... cât? Patru ani? Privind c`tre foc, Kate spuse pe un ton nefericit: – {tiam c` nu m` vei b`ga \n seam`, iar eu eram atât de timid`, iar tu p`reai atât de superior... – Serios?!... – Cel pu]in, a[a mi se p`rea la acea vreme. Eram tân`r` [i nesigur` pe mine... Oricum, [i tu te-ai schimbat. E[ti mult mai „uman”. A[a cum ai fost ast`zi, slav` Domnului! – El râse atât de mult la cuvintele ei, \ncât atrase privirile celorlal]i, iar Kate \ncerc` s`-l opreasc`: – Lini[te[te-te! Lumea va crede c` ai b`ut peste m`sur`. El ignor` observa]ia cu un gest al mâinii. – E[ti potrivit` pentru mine. |mi face mare pl`cere s` ies cu o fat` ca tine, care gânde[te atât de liber. Mi-a pl`cut ziua de azi! – {i mie... zise ea cu timiditate, bucuroas` c` reu[ise s` nu strice \n \ntregime pl`cerea acelei seri. Robert p`rea s` nu se gr`beasc`, a[a c` ajunser` la Sherringdon Hall pe la ora unsprezece. Acas` la Maggie, luminile erau aprinse. Ea [i Ben st`teau lâng` sob`, cu ziarele pe genunchi, ca doi oameni c`s`tori]i de ceva vreme. Robert \i privi pe cei doi cu un zâmbet mul]umit ce o nedumeri pe Kate. Mai târziu, dup` ce b`rba]ii plecar` [i ele urcau c`tre dormitoare, Maggie spuse: – Nu te bucuri c` te-am convins s` accep]i ie[irea? Eram sigur` c` v` ve]i distra de minune. Kate se opri \n cadrul u[ii. – M-am sim]it minunat! Dar, nu \n]eleg, Maggie! Credeam c` te-ar deranja s` ies cu Robert. Maggie o privi nedumerit`.

VIA}A LA }AR~

81

– De ce m-ar deranja?! – P`i, ai zis – p`reai chiar sup`rat` c` Robert se arat` interesat de mine, nu c` `sta ar fi [i adev`rul... se bâlbâi Kate oprindu-se \ncurcat`. Maggie p`rea uimit` peste m`sur`. – Robert?!? Ai crezut c` eu pe Robert \l doream? Kate, e veri[orul meu, aproape ca un frate! spuse ea [i \ncepu s` râd`. – Atunci, la cine te refereai? Cred c` nu la Ben... Kate nu-[i putea da seama cum ar putea o femeie s` aib` ochi pentru al]i b`rba]i, atunci când se afla Robert prin preajm`. Maggie se opri brusc din râs [i o privi cu repro[. – Bine\n]eles c` la Ben m` refeream! E singurul om la care am ]inut vreodat`. Din cauza lui m-am mutat cu serviciul mai aproape [i \ncepusem s` cred c` am o [ans`, pân` când... ai ap`rut tu. – Of, Maggie! spuse Kate luând-o de bra]. Noi st`m atât de mult \mpreun` din pricina slujbei, dar când voi pleca de aici, m` va uita imediat. – Sper! spuse Maggie \ncercând s` zâmbeasc`. Dar Robert? Ce idee ciudat`! zise ea [i \ncepu s` coboare treptele. Deodat`, se opri [i se r`suci brusc. – Cum te-ai putut gândi c` m-ar deranja c` te-a invitat Robert? Trebuie s`-]i fi dat seama c` a f`cut-o numai din amabilitate... Cuvintele lui Maggie \i confirmau propria b`nuial`. Poate c` de acum \ncolo, purtarea lui va fi mai prietenoas`, dar ea nu asta \[i dorea de la el. Se sim]ea atras` de el [i se gândea, \nciudat`, c` ar fi vrut ca sentimentul s` fie reciproc. |n timp ce se dezbr`ca, Kate \[i aminti cu pl`cere cuvintele lui: „Mi-a pl`cut ziua de azi!” Adormi cu gândul c`, atunci când o va cunoa[te mai bine, \i va oferi ocazia s`-i explice de ce se purtase a[a cu fratele lui.

Capitolul 7 Când Kate se trezi duminic` diminea]a, destul de târziu, Maggie era \nc` \n pat. Cobor\ s`-[i fac` un ceai. A[teptând s` fiarb` apa din ibric, avu o revela]ie. Expresia de asear`, de pe fa]a lui Robert, era una de mul]umire; se bucura s`-i vad` \mpreun` pe Ben [i pe Maggie. |nseamn` c` [tia de dragostea lui Maggie [i se bucura s`-i vad` \mpreun`. O invitase la Chartmouth doar pentru a o \ndep`rta pe ea din calea lui Maggie. |i p`rea r`u pentru c` \i p`sa. Înainte de a afla adev`rul, Kate nu se gândise nici o clip` c` Robert ar fi interesat de ea. Buc`t`ria se umplu de aburi. Kate s`ri [i opri focul, apoi r`mase cu gândul la cât de bine se sim]ise cu o zi \nainte. Frânturi de imagini cu ea [i Robert pe vârfurile stâncilor, cu p`rul \n vânt, iar el p`rând mai tân`r [i mai cuceritor ca niciodat`... |[i mu[c` buza, \ncercând s` alunge gândurile dar, brusc, \i veni o nou` idee. Nu cumva Robert \ntârziase inten]ionat ieri, la acel bar, pentru a-i l`sa mai mult timp singuri pe Ben [i Maggie? {i nu pentru c` i-ar fi f`cut pl`cere compania ei? Trânti cea[ca de ceai pe mas` [i nu-[i putu \nfrâna lacrimile. Le [terse \nciudat`, [i-[i spuse c` era din cauza orgoliului r`nit, nu pentru

VIA}A LA }AR~

83

c`-i p`sa. Robert era, f`r` \ndoial`, cel mai atractiv b`rbat pe care-l cunoscuse, dar nu avea nimic \n comun cu el. Nimic! P`rerile lor despre via]` difereau [i nu trecuse decât o s`pt`mân` sau dou` de când se \ntreba dac` \l place sau nu. Spera s` nu-l mai vad` câteva zile, dar se \ntâmpl` s`-l \ntâlneasc`, totu[i, cu ocazia vizitei de luni de la lady Howard. – Bun`, Kate! B`trâna se simte bine? – Se simte bine, spuse Kate \n [oapt` \ncercând s`-[i ascund` tulburarea. Privindu-l, a[a cum era \mbr`cat, cu acea ]inut` grosolan` de lucru, \i p`rea chiar mai ar`tos decât \mbr`cat \n haine de gal`. – Sunt gr`bit`. Disear` am o interven]ie, spuse ea [i se \ndrept` c`tre u[`. Robert m`ri pasul al`turi de ea. – Stai mai u[or. Vroiam s` te \ntreb ceva... O lu` de bra] [i o opri. – Chiar sunt \n \ntârziere! Apropierea [i atingerea lui \i f`cur` inima s` bat` mai tare. El o privi cu curiozitate. – Kate, s-a \ntâmplat ceva? – Bine\n]eles c` nu! Dar ]i-am spus, m` gr`besc. |[i smulse bra]ul [i plec` rapid mai departe, l`sându-l pe Robert mut de uimire. Se alesese praful de hot`rârea de a r`mâne st`pân` pe sine! Micul incident st`rui \n mintea ei toat` seara, f`când-o s` fie mult mai dificil` cu clien]ii. Ghinionul f`cu ca domnul Beaney s` apar` pe la [apte [i jum`tate, exact când \[i revenea dup` o opera]ie istovitoare. Kate \l recunoscu imediat pe ursuzul b`trân ce-i ar`tase drumul c`tre Sherringdon, \n prima zi. Intr` \ncet, sprijinindu-se cu dificultate \n bastonul s`u [i ar`tând chiar [i mai urâcios. – Credeam c`-l voi g`si pe doctorul Ben, spuse el \mbufnat. A[a i se adresau pacien]ii mai b`trâni lui Ben. „Doctor Nicholson” nu-i spuneau decât tat`lui s`u.

84

SHEILA HOLLAND

– Dac` dorea]i un anumit doctor, trebuia s` v` fi interesat cine e de serviciu, spuse ea pe un ton neutru, hot`rât` s` nu-[i piard` cump`tul. |n timp ce el se a[ez` cu mare greutate, Kate \i cercet` fi[a medical`. „Optzeci [i cinci de ani, probabil senil, dar nu se putea ab]ine s` nu enerveze” se gândi ea. – Care-i problema, domnule Beaney? – Nici o problem`. Am venit dup` pilule. Ea verific` pentru a vedea dac` se afla sub medica]ie. Avea Indocit, pentru artrit`. Dup` ce-i scrise re]eta, \l \ntreb`: – Tabletele – nu v` dau indigestie? – Normal c` nu. Altfel, le-a[ mai lua?... – |n regul`, domnule Beaney. Da]i-i asta domni[oarei Andrews, spuse Kate, reprimându-[i pornirea. – Nu-mi lua]i tensiunea? Ben a[a face, \ntotdeauna. Kate privi \n fi[`. – Dac` v` sim]i]i bine, nu e cazul. Sunt convins` c` nu v-ar face pl`cere s` fi]i examinat de o femeie, mai ales dac` nu e nevoie. Ad`ugase asta pentru c` [tia mentalitatea oamenilor referitor la femeile-doctor. Dar, de cum ie[i b`trânul din cabinet, se sim]i ru[inat`. Nu era corect s`-[i verse nervii pe b`trân, oricât ar fi meritat-o, doar pentru c` era sup`rat` pe Robert. Când ajunse acas`, Maggie deja plecase. G`si un bilet \n buc`t`rie prin care-i spunea c` mâncarea era preg`tit`. Se hot`r\ s` m`nânce chiar acolo. Pe când \nfuleca ultimii dumica]i, auzi geamul de la buc`t`rie deschizându-se [i Robert \[i f`cu apari]ia. Ea \i deschise, surprins`, u[a. – Scuze pentru \ntrerupere. Credeam c` ai terminat. Se a[ez` \n fa]a ei. Kate \[i lu` un pahar de ap`, ca s`-[i fac` de lucru. – Ai plecat \n a[a grab`, c` nici n-am apucat s` te rog s` vii cu mine la pia]`, s`pt`mâna asta. Joi, parc`, munce[ti numai o jum`tate de zi, nu?

VIA}A LA }AR~

85

– A[a este. – Ai ceva de f`cut dup`-amiaz`? – Nu. Kate mai lu` o \nghi]itur` de ap`. – Ai vrea s` vii? Ar putea s` te amuze, pentru c` e ceva ce n-ai mai v`zut. Kate puse paharul jos. – |]i mul]umesc, Robert , dar nu cred c` e genul meu de activitate. Cu toate c` aceste cuvinte nu m`guleau, ceva din vocea ei \l f`cu pe Robert s-o priveasc` insistent. – P`cat! Mi-ar fi f`cut pl`cere s` vii! zise pe un ton calm, dup` care se ridic`, dar r`mase pe loc. Kate \[i relu` mâncatul, dar putea sim]i privirea lui a]intit` asupra ei, lucru deloc pl`cut. |nghi]i cu greu, lu` o gur` de ap` [i-i spuse: – A[ vrea s` pleci! Realizând grosol`nia gestului s`u, ad`ug` repede: – ...sau s` te duci la Maggie, de[i nu v`d rostul, pentru c` e plecat`. – Nu-]i place s` vorbe[ti \n timp ce m`nânci? Atunci, o s` tac! spuse Robert pe un ton pl`cut. Spre iritarea ei, se a[ez` din nou, stricându-i astfel [i pu]ina poft` de mâncare pe care o mai avea. Kate \mpinse farfuria deoparte. – Nu-]i mai e foame? o \ntreb` cu \n]elegere. Sau te-ai trezit cu fa]a la cear[af, azi diminea]`?... Kate se ridic` brusc [i se \ndrept` c`tre cealalt` camer`. – Uite ce e! Am avut o zi destul de proast` [i nu am nevoie de companie. |mi pare r`u c` trebuie s-o spun a[a direct. El o urm`ri pân` la u[`. – Ooo, asta am \n]eles! Dar a[ vrea s` [tiu de ce. – De ce, ce? Robert o lu` de umeri [i o r`suci, cam brusc, spre el.

86

SHEILA HOLLAND

– De ce te por]i a[a urât. {tiu c` nu din cauza oboselii. Sâmb`ta trecut` ne-am sim]it foarte bine \mpreun`, sau cel pu]in a[a am crezut... Cu ce ]i-am gre[it? Recunosc c` n-am nici cea mai vag` idee. Mâinile sale coborâr`, o prinser` de coate, [i o scuturar` u[or. – Ei, bine... Kate? Ea se sim]i foarte z`p`cit`: pe de o parte, pentru c` el n-o l`sa \n pace, iar pe de alta, pentru c` atingerea lui o afecta atât de tare. |ncerc` s` se elibereze, dar strânsoarea lui spori. – Ei, bine... Kate? Realiz` c` nu-i va da drumul pân` ce nu-i va r`spunde, dar \i era team` c` nu se va putea controla. – {i mie mi-a f`cut pl`cere, pân` când mi-am dat seama de ce m-ai invitat. De ce ai vrut s` plec... Lui Kate \i fu imposibil s`-[i men]in` asprimea tonului. Expresia fe]ei lui se schimb` [i \ncerc` s-o \ntrerup`, dar ea \l opri. – Nim`nui nu-i place s` cad` de prost. Ooo..., nu mi-am f`cut iluzii c` ]i-ar pl`cea compania mea, dar am crezut c` e un gest prietenesc, nu un... nu un... act premeditat de a m` \ndep`rta din calea lui Maggie c`tre Ben. Robert \[i retrase mâinile [i \i arunc` un zâmbet trist. – Vechea zical` referitoare la comportamentul temperamental al ro[catelor se pare c` e adev`rat`. Hai, Kate, nu-mi purta pic`! Recunosc c` m-am gândit la asta.... Robert ezit` un moment. – ... dar ideea mi-a venit pe moment, n-a fost chiar premeditat`. {i oricare ar fi fost motivele mele ini]iale, m-am sim]it foarte bine cu tine [i a[ vrea s` mai repet`m povestea. Era, \ntradev`r, o scuz` foarte frumoas`, dar era mult prea sup`rat` pentru a se mai putea \mbuna acum, a[a c` se \ndep`rt` furioas`. – Presupun c` te-ai sim]it foarte de[tept. Sunt sigur` c` tu [i Elizabeth v-a]i distrat foarte bine pe seama mea, dup` ce am plecat. Robert \i zâmbi cu blânde]e.

VIA}A LA }AR~

87

– Te por]i ca un copil. Nu crezi c` exagerezi prea mult? Remarca lui n-o lini[ti cu nimic. – Cred c` ar fi mai bine s` pleci, \nainte s` spun ceva nepoliticos, spuse ea gâtuit` de emo]ie. El ridic` din umeri [i se \ndrept` c`tre u[`. – Ar fi timpul s` te maturizezi, draga mea Kate. E[ti la fel de egoist` ca Linda. „A[a sunt to]i oamenii \ndr`gosti]i”, se gândi Kate cu am`r`ciune, dup` plecarea lui. Poate c` era mai bine s` recunoasc` adev`rul. Poate c`, odat` diagnosticat` corect, boala se va vindeca mai u[or. Chiar [i dup` toate cele \ntâmplate, se \ndr`gostise de el. |l respecta pentru c` era un om care ajuta vecinii la nevoie, se interesa de soarta oamenilor mai pu]in noroco[i ca el... Ajunsese s` accepte chiar [i firea lui despotic`, punând-o pe seama familiei [i conjuncturilor sociale. Nici nu se mai purta cu ea a[a cum o f`cuse la \nceput. Râse cu poft` amintindu-[i cum \[i ar`ta sentimentele fa]` de el Diana Mitchell. Dar, se gândi Kate, nu cumva [i ea \[i ar`tase sentimentele prin aceast` purtare? Acest gând o f`cu s` ro[easc`. Trebuia s` fie mai precaut`. Mâine va trebui s`-[i cear` scuze, cu o atitudine cât mai fireasc`, [i s` sublinieze faptul c` orice alt` fat` ar fi reac]ionat la fel. Urm`toarele zile \l v`zu sporadic, când pe lâng` gr`din`, ferm` sau \n curte, dar niciodat` fa]` \n fa]`. |n prima dup`-amiaz` liber` care veni, Kate se afla \n camera ei, schimbându-se, când ma[ina Dianei ap`ru \n curte [i trase \n fa]a por]ii lui Robert. El ie[i [i, dup` ce vorbir` pu]in, se \ndreptar` c`tre grajdul cailor. Kate, care \i urm`rise pe fereastr`, sim]i gelozia crescând \n ea atât de mult, \ncât se sperie. Dac`– o, Doamne– dac` nu l-ar fi refuzat ieri, ea ar fi fost acum cu Robert, nu Diana. Se vedea dup` cum era marfa aranjat` c` el se preg`tea de mers \n pia]`... Ciuda o f`cuse s`-l refuze, iar el probabil c` n-o va invita a doua oar`.

88

SHEILA HOLLAND

Se trânti pe pat, gândindu-se cum s`-[i petreac` acel liber. Aici nu avea al]i prieteni, \n afar` de Ben, iar pân` acum acest lucru n-o \ngrijorase. Poate c` i-ar prinde bine dac` [i-ar desc`rca sufletul unei prietene. Dar nu avea nici una. Va trebui s` treac` de una singur` prin aceast` pas` proast`... Cu ocazia urm`toarei vizite la lady Howard, b`trâna o \ntrerupsese ner`bd`toare: – Eu sunt bine, dar tu de ce e[ti a[a ab`tut`? Te munce[te Ben prea mult? Tat`l lui Ben decisese s` se mute la sora sa din Cornwall, a[a c` Ben \[i luase dou` zile libere pentru a-[i duce tat`l pân` acolo. |ncerc` s`-i explice acest lucru b`trânei, dar aceasta nu se l`s` u[or convins`. – Poate c` suferi de ceva. Voi, doctorii, nu prea ave]i grij` de voi. Sau poate e[ti \ndr`gostit`? Duci dorul cuiva? Kate neg` cu repeziciune, punând-o pe gânduri pe lady Howard. – Ei, probabil c` asta nu m` prive[te... B`tu cu palma pe marginea patului: – A[az`-te pu]in, copila mea. Sunt plictisit` de moarte. Discutar` despre sosirea Cr`ciunului, care urma s` pice la jum`tatea s`pt`mânii. Lady Howard o \ntreb` dac` pl`nuia s`-l petreac` la Glasgow, iar Kate r`spunse c` regreta c` nu e posibil. Era liber` de Cr`ciun, dar timpul era prea pu]in chiar [i pentru o scurt` rait` cu avionul. Maggie \i spusese c` ea \l petrece de fiecare dat` cu veri[orii s`i [i sugerase c` e a[teptat` [i ea, invita]ie pe care i-o f`cu [i lady Howard: – Asta \nseamn` c`, negre[it, vei petrece cu noi Cr`ciunul. Kate agrease ideea de la prima invita]ie f`cut`. – Nu cred, lady Howard. Adic`, ar fi ciudat,nu? Eu nu fac parte din familie, ca Maggie, iar Cr`ciunul se petrece \n familie... B`trâna ignor` scuza:

VIA}A LA }AR~

89

– Astea-s prostii! Trebuie s` vii! Se auzi o b`taie la u[` [i Robert intr`, \mbr`cat de ora[ [i zâmbindu-i afectuos m`tu[ii sale. – S` \n]eleg c` partea profesional` a vizitei s-a \ncheiat? Am v`zut-o pe Kate urcând [i m-am plictisit de când o a[tept. Privirea, acum serioas`, i se mut` la Kate. Ea se ridic`, cu degetele incle[tate pe lâng` corp. Observ` privirea bâtrânei asupra ei [i se relax`. – Discutam despre Cr`ciun, spuse lady Howard. Kate nu e sigur` dac` s` vin`, dar nici n-o putem l`sa s`-si petreac` singur` ziua. – Sigur c` nu, aprob` Robert. Vine [i Maggie, [i Ben. Cred c`-]i va face mare pl`cere, Kate. Vom fi mul]i oameni, ne vom distra de minune... „Imposibil de refuzat cu delicate]e” se gândi Kate, surprins` c` el p`rea s` o doreasc`. R`spunse politicos c` va avea \n vedere acest lucru, observ` nota de ironie din privirea lui Robert [i se \ndrept` rapid c`tre u[`. – Am stat prea mult, iar la dou` am treab` la maternitate. Maternitatea se situa la marginea unui sat \nvecinat [i, \n general, \i f`cea pl`cere s` mearg` acolo. Ast`zi, \ns`, sim]ea c` va trebui s` fac` un efort de voin]` pentru rezolvarea problemelor cu tinerele m`mici. |ntâlnirea cu Robert o bulversase teribil. Efortul de a se controla o sleise de puteri. Robert o ajunse din urm`. – Dup` cum ar`]i, ]i-ar prinde bine ceva de b`ut. Hai s` bem un pahar, pentru c` am ceva de discutat cu tine – Nu cred c`... apuc` ea s` spun`, dar Robert o lu` zdrav`n de bra] [i nu-i d`du drumul cât coborâr` sc`rile. – N-am v`zut o fat` mai \nc`p`]ânat` ca tine... O ghid` c`tre bibliotec`, o camer` spa]ioas` ce nu p`rea prea des folosit`.

90

SHEILA HOLLAND

– Mai deschide cineva c`r]ile astea? \ntreb` ea ar`tând c`tre rafturi. Pusese \ntrebarea doar a[a... nu pentru c` a[tepta un r`spuns. Robert intui, a[a c` spuse [i el, indiferent: – Eu... Când am timp. Pe o m`su]` se aflau o caraf` [i dou` pahare. El turn` coniac pentru amândoi, lu` o \nghi]itur` [i spuse: – Te-am c`utat toat` s`pt`mâna. – M-ai c`utat? P`i, [tii unde m` po]i g`si... – N-am vrut s` vorbesc de fa]` cu Maggie [i nici n-am vrut s` dau na[tere la discu]ii cerându-]i o \ntrevedere \ntre patru ochi... El zâmbi u[or, p`rând mai pu]in sigur pe el ca alt` dat`. – Kate, \]i datorez ni[te scuze. – Da?! r`spunse ea absent` [i lu` o \nghi]itur` bun` de coniac pentru a-[i ascunde confuzia. Tu[i, las` paharul pe mas` [i-l privi suspicioas`. Zâmbetul lui era mult mai larg acum. – Binen]eles c` da! Oricare alt` fat` de calibrul t`u ar fi reac]ionat la fel. Iar sarcasmul meu nu te-a ajutat cu nimic. Ea \l ]intui cu privirea, gândindu-se la un r`spuns potrivit sim]ind atrac]ia pe care o exercita asupra ei. Robert interpret` gre[it aceast` t`cere [i se \ncrunt`: – Deci, nu e[ti preg`tit` s` ier]i. |]i plac certurile, Kate. – Sigur c` nu. Dar... m-ai luat prin surprindere. – Pentru c` mi-am cerut scuze? N-ai o p`rere prea bun` despre mine, a[a-i? Robert \i f`cu semn s` ia loc. – Ar`]i obosit`. Ai vreun motiv anume? – A fost destul de munc`, s`pt`mâna asta. |[i rezem` capul pe sp`tar [i \nchise ochii, pentru c` \i venea greu s`-l priveasc`. – E[ti nefericit` din cauza lui Ben? \ntreb` el \ncet. Ea deschise brusc ochii.

VIA}A LA }AR~

91

– Nu ai de ce, continu` Robert, pe jum`tate iritat [i pe jum`tate amuzat. Mi-am pierdut vremea inutil. E \ndr`gostit iremediabil de tine. El travers` camera pentru a turna din nou în pahare, iar Kate îl privi cu ardoare, dorindu-[i s`-i ating` p`rul negru, dar regretând pornirea. Faptul c` î[i golise paharul atât de repede o f`cu s` se întrebe dac` nu cumva [i lui i se p`rea la fel de dificil` conversa]ia. Sau poate, î[i zise ea sec, era genul de om care nu-[i cere scuze. – Vorbe[ti prostii, protest` ea. Ben pur [i simplu m` place. – Nu asta e impresia pe care mi-a l`sat-o asear`. Am fost cu el s` bem ceva la „Red Lion” [i nu mi-a vorbit decât despre calit`]ile tale, atât ca femeie, cât [i ca medic. – Ceea ce ]ie, probabil, ]i-a displ`cut profund... Îmi pare r`u dac` te-a plictisit! Robert se întoarse [i veni spre ea. Puse paharul pe m`su]`, se aplec` asupra fotoliului [i-[i apropie fa]a de a ei. Kate î[i l`s` capul pe spate [i pulsul i se acceler`. Îi privi tenul fin [i gura bine conturat`, care se model` într-un zâmbet batjocoritor. – N-a[ putea spune c` n-am fost de acord cu el, spuse el pe un ton moale. I-am spus c` e[ti o fat` pe cinste [i c` numai un prost nu s-ar îndr`gosti de tine. E[ti o femeie de carier`, nu-i a[a, Kate? Cu toate astea, e[ti suficient de feminin` încât s` atragi aten]ia oric`rui b`rbat. Bietul Ben... – Nu-i vina mea dac` Ben crede c` s-a îndr`gostit de mine, protest` ea. – Nu? Dac` într-adev`r nu-l vrei, încearc` s` fii mai pu]in provocatoare. – Ah, las`-m` în pace! spuse ea [i încerc` s` se ridice, dar el îi f`cu vânt înapoi în fotoliu [i-[i ridic` paharul. – Ce se întâmpl` cu tine? o întreb` el cu repro[. Eu venisem s` facem pace [i iat`-ne din nou în prag de r`zboi. Robert izbucni într-un râs for]at:

92

SHEILA HOLLAND

– B`nuiesc c` nu e corect s` te învinov`]esc pe tine, dar vara trecut` începusem s` cred c` Ben se simte atras de Maggie. Kate s`ri în picioare, încercând s`-l ocoleasc`. – Credeam c` numai femeile pe]esc! Maggie s-ar sim]i extrem de umilit` dac` ar [ti c` vorbim a[a despre ea. – Bineîn]eles, numai c` nu va afla. }in foarte mult la fata asta [i m-ar durea s` v`d c` pierde [ansa de a se m`rita. Din p`cate, este femeia unui singur b`rbat: Ben sau nimeni altul. – Eu nu voi mai fi aici mult timp, spuse Kate încet. {ase luni trec repede! O durea gândul c` nu-l va mai vedea niciodat` pe Robert, poate doar va mai auzi de el ocazional, prin intermediul lui Angus. Se întreb` cum va fi în stare s` suporte acest lucru. Cuvintele lui Robert îi întrerupser` [irul gândurilor. – O lun` a [i trecut. Te rog s` m` scuzi, Kate, m` întâlnesc cu Elizabeth la ora dou`. Ea î[i goli paharul rapid, îi arunc` un zâmbet sub]ire [i spuse cu polite]e: – Oricum, î]i mul]umesc pentru scuze. B`nuiesc c` e vina mea pentru c` aceast` conversa]ie a sc`pat de sub control. Dup` plecarea lui, Kate se sili s` m`nânce un sandvi[ cu brânz` [i rememor` faptele. N-avea nici un rost, se gândi ea dezn`d`jduit`. Oricum nu-i mai putea schimba p`rerea! El o considera înc`p`]ânat` [i egoist`, indiferent ce credeau ceilal]i. „O femeie de carier`”, spusese el, dar ea nu era a[a. Nu era! Când îl cunoscuse pe fratele lui, Kate era tân`r` [i u[or de impresionat. Fusese cucerit` de [armul lui [i flatat` de faptul c` cel mai râvnit burlac din spital îi acorda aten]ie. O împinsese c`tre o logodn` [i aproape un mariaj, dar Kate î[i revenise la timp [i realizase c` nu era îndr`gostit`. Ceea ce sim]ise pentru Bill era doar o puternic` atrac]ie fizic`, nimic mai mult, [i se gândise c` asta nu era suficient pentru a lega doi oameni pe via]`.

VIA}A LA }AR~

93

Rela]ia lor deja scâr]âia, pentru c` Bill nu considera cariera ei un lucru important. Atitudinea lui dispre]uitoare fa]` de entuziasmul ei pentru medicin` a fost cauza rupturii finale. Amânase momentul nun]ii, spunând c` prefer` s` a[tepte pân` când va fi preg`tit`. El încercase mai multe tactici de constrângere, iar când v`zuse c` rezist` îi d`duse un ultimatum – se c`s`toreau imediat sau totul se termina. În astfel de momente de criz`, Kate regreta mai mult ca oricând moartea ambilor ei p`rin]i într-un accident de avion. Angus încercase s-o ajute s` treac` peste asta, dar nu se putea compara cu mama sa. Acum ar fi avut nevoie de sprijinul lor, se gândi Kate cu regret. Chiar [i dup` opt ani, le sim]ea foarte mult lipsa. Kate se întreba ce le spusese Bill p`rin]ilor lui referitor la desp`r]ire. În mod sigur, le oferise o versiune care îl avantaja pe el. Probabil de aceea n-o accepta Robert [i o vedea ca o femeie pe care n-o interesa decât cariera. Poate c` nici nu i-ar fi stricat s` devin` a[a, cel pu]in pe perioada cât va lucra în Sherringdon. Munca sus]inut` ac]iona ca un leac pentru inimile suferinde, iar ea avea avantajul unei meserii interesante [i pline de satisfac]ii. *** – S-a întâmplat ceva? o întreb` Ben, câteva zile mai târziu. Nu ar`]i a[a de bine ca de obicei! St`teau amândoi în mijlocul drumului, gata s` înceap` vizitele la domiciliu. – Sunt în urm` cu somnul, zise Kate [i deschise u[a ma[inii. Ben o lu` de bra]. – Dar am avut o s`pt`mân` neobi[nuit de lini[tit`! Te-ai schimbat de când ai venit aici, Kate. {i ai pierdut [i culoarea aia frumoas` care te caracteriza! Îi atinse u[or obrazul cu un deget.

94

SHEILA HOLLAND

– Nu din pricina muncii \]i faci tu griji, nu-i a[a? Pentru c` n-ai avea de ce. Te descurci nemaipomenit! – Nu, Ben, nu din pricina muncii. Vântul b`tea destul de tare [i o f`cu pe Kate s` se înfioare. – ... [i nici din cauza vremii! De altfel, s` [tii c` am destule vizite de f`cut. Dup` câteva vizite în sat, se opri la un copil al c`rui tat` lucra pentru Robert. În timp ce-i d`dea mamei ultimele sfaturi, Robert î[i f`cu apari]ia la poart`. Se apropie de ele, p`rând îngrijorat. – Lui Nicky îi e în continuare r`u, doamn` Williams? M` bucur c`, în cele din urm`, v-a]i hot`rât s` chema]i medicul. Tân`ra femeie a[teptase mai mult decât trebuia, iar b`iatul era destul de bolnav. – Am încercat s-o conving pe doamna Williams s`-mi dea voie s`-l internez pe Nicky în spital, spuse Kate, iar Robert î[i arcui sprâncenele. – Îi e team` c` nu se va sim]i bine acolo, a[a c` am ajuns la un compromis [i-l voi ]ine dou`zeci [i patru de ore pe antibiotice, iar dac` nu-[i va reveni, va merge la spital. Doamna Williams, care abia se oprise din plâns, p`rea s-o ia de la cap`t, iar Kate o b`tu u[or pe mân`, cu în]elegere. – Nu-l ajut` cu nimic pe Nicky s` v` vad` sup`rat`. O s` mai trec azi pe aici, dar nu ezita]i s` m` suna]i dac` intervine ceva. – Sunte]i foarte amabil`, doamn` doctor. P`re]i mai în]eleg`toare decât b`rba]ii. – În sfâr[it, cineva care e de partea femeilor doctor! spuse Robert cu blânde]e în timp ce se îndep`rtau, iar Kate zâmbi [i nu se deranj` s`-i r`spund`. Era mult prea preocupat` s` se comporte natural fa]` de Robert, a[a încât acesta s` nu b`nuiasc` fericirea care o cuprinsese pentru c` se oprise s`-i vorbeasc`. De fapt, el oprise ca s` discute cu doamna Williams; era un patron bun c`ruia îi p`sa de familiile ce locuiau pe proprietatea lui. – }i-ai schimbat p`rerea despre noi, Kate? A început s`-]i plac` via]a la ]ar`?

VIA}A LA }AR~

95

– Da, cred c` da, [opti ea. Aici sunt mai pu]ine probleme sociale. Oamenii sunt mult mai prieteno[i, mai dispu[i s` ajute. Fratele meu e nevoit adesea s` accepte în spital pacien]i care nu sunt foarte bolnavi, dar care nu au pe nimeni care s`-i îngrijeasc`. În special b`trânii... Kate privi peste um`rul lui Robert [i observ` c` mai avea un pacient în ma[in`. Femeia întoarse capul [i zâmbi. Era Elizabeth Hannay, cea pe care o cunoscuse la Chartmouth. Robert admise c` ea era, apoi î[i privi ceasul [i spuse c` trebuie s` plece pentru c` urma s` ia prânzul cu Elizabeth la ni[te prieteni. Kate î[i continu` drumul gândindu-se la rela]ia lui Robert cu Elizabeth . Era destul de evident c` se vedeau des în ultima vreme. Oare erau îndr`gosti]i sau doar prieteni foarte apropia]i? Robert îi spusese c` Elizabeth era separat` de so]ul ei. Ar lua-o de so]ie dac` ea ar divor]a? Kate oft`, gândidu-se c` o femeie cu ]inuta [i experien]a lui Elizabeth ar fi ar`tat foarte bine ca st`pân` a casei. Maggie îi povestise adesea despre vremurile când petrecerile date de familia Montgomery erau cunoscute în întreg ]inutul. Acele zile trecuser`, iar Maggie regreta c` Robert nu se distra mai des, chiar [i la o scar` mai mic`. – Munce[te foarte mult [i i-ar prinde bine mai mult` distrac]ie, spusese ea. Maggie respinsese ideea c` ar fi nesociabil, a[a cum sugerase Kate. – Robert este o gazd` nemaipomenit`. Numai c` a[a e el: munc`, munc` [i iar munc`. La început, a fost nevoit s` fac` asta pentru a pune ferma pe picioare. Acum, îns`, ar putea s-o lase mai u[or. Are nevoie de o so]ie, spusese Maggie gânditoare, f`r` s`-[i dea seama c` vorbele sale r`suciser` un cu]it în rana lui Kate. Tân`ra ad`ugase c` ar fi fost timpul ca Robert s` se hot`rasc`; oricât de îndr`gostit` ar fi fost, Diana avea [i ea mândria ei. Replica lui Kate fusese t`ioas`, pentru a-[i ascunde dezn`dejdea. – Cum poate lua un b`rbat în considerare c`s`toria cu o femeie, numai din interes? Dup` p`rerea mea, e ceva înjositor. Maggie s`rise în ap`rarea v`rului ei [i subliniase c` nimeni nu [tia ce gândea Robert referitor la asta.

96

SHEILA HOLLAND

– E mult prea mândru pentru a-[i ar`ta sentimentele. Cred c` ]ine la Diana [i, dac` nu poate ob]ine femeia pe care o dore[te cu adev`rat, ar fi în stare s` accepte [i o c`s`torie de convenien]`. Dup` aceast` remarc`, Maggie î[i d`duse seama c` mersese prea departe [i schimbase subiectul. Nefericit`, Kate încercase s` ghiceasc` cine era femeia pe care o iubea Robert. Acum credea c` [tie r`spunsul. Elizabeth ? Sau o alt` femeie de care înc` nu auzise? În acea sear`, Kate îi spuse lui Maggie c`-l v`zuse pe Robert cu Elizabeth . – Ea este femeia la care te refereai? Cea pe care [i-o dore[te? Privirea insistent` a lui Maggie o f`cu s` ro[easc`. – Ai spus ceva referitor la asta zilele trecute [i nu m-am putut ab]ine s` nu te întreb. – Nu e[ti singura, îi spuse Maggie sec. Toate suntem curioase, dar nimeni nu îndr`zne[te s` întrebe. Nici m`car m`tu[a Margaret... Robert a fost îndr`gostit de Elizabeth cu ani în urm`, când au fost împreun` la Cambridge. A cerut-o în c`s`torie, dar ea l-a refuzat pentru un alt b`rbat. Ce e mai r`u e c` acel b`rbat era David Hannay, un bun prieten al lui Robert. A trecut cu greu peste acel moment, iar la pu]in` vreme mama sa a murit, a[a c` a plecat în Canada. – Iar ea este acum separat` de so] [i se v`d foarte des. B`nuiesc c` se vor c`s`tori dac` ea ob]ine divor]ul. Kate î[i controla vocea cu mare dificultate. – Sper c` nu! exclam` Maggie. Niciodat` n-am pl`cut-o pe Elizabeth. A venit acum câ]iva ani [i s-a învârtit pe aici, cânt`rind totul din priviri. A cânt`rit corect, bineîn]eles, pentru c` în acea perioad` proprietatea era condus` defectuos de tat`l lui Robert. Tocmai de aceea l-a ales pe David Hannay! – O, Maggie! E foarte urât! O faci s` par` o adev`rat` profitoare... – Exact asta [i este! O c`]ea calculat`, cu sânge-rece! I-a distrus via]a lui Robert o dat`, nu pot s` cred c`-i va permite s-o fac` [i a doua oar`!

Capitolul 8 Timpul zbur` [i veni Cr`ciunul. Kate, supersti]ioas`, l`sase \mpachetatul cadourilor pentru ultimul moment. – Slav` Domnului c` nu avem [i de g`tit sau de decorat, spuse Kate din mijlocul unui morman de fundi]e [i hârtie de \mpachetat. – Angus cu familia sunt \n regul`? \ntreb` Maggie care se ocupa cu acela[i lucru. – A[a se pare, r`spunse Kate. Angus tocmai o sunase [i-i urase „Cr`ciun fericit”, iar ea \i spusese c`-l va petrece la familia Montgomery. El o asigurase c` se va sim]i minunat; un adev`rat Cr`ciun ca la ]ar`, \n acea cas` deosebit`. Kate chiar \[i dorea s` fie a[a. |n ultimele s`pt`mâni \[i mai temperase sentimentele [i se \mp`case cu ideea c` nu era potrivit` pentru Robert . Renun]ase [i la speran]a c` o va mai invita s` ias` cu el. Se v`zuse mult cu Elizabeth , care venise \n acea sear` la familia Montgomery [i pl`nuia s` stea pe toat` perioada Cr`ciunului. Era dureros pentru ea s`-i vad` \mpreun`, dar o ajuta s` accepte inevitabilul. Era trecut de miezul nop]ii când fetele terminar` de \mpachetat. Maggie se duse [i trase draperiile.

98

SHEILA HOLLAND

– Ce noapte minunat`! Prive[te stelele! Dac` vremea se va men]ine a[a rece, s-ar putea s` avem z`pad` \n curând. Ziua de Cr`ciun a fost rece de-]i t`ia respira]ia;pe la ora unspresece, soarele disp`ru. Maggie [i Kate merser` la biseric` [i schimbar` felicit`ri cu prietenii [i cunoscu]ii. Era pl`cut s` locuie[ti \ntr-o comunitate mic`. |]i d`dea un pl`cut sentiment al apartene]ei. Kate, obi[nuit` cu via]a \n ora[ele mari, [tia c`-i va lipsi acest aspect. Dup` ce to]i intrar` \n biseric` [i se a[ezar`, \[i facu apari]ia [i corul bisericii. Tim [i Linda ar`tau mult mai \ngriji]i. Ap`ru [i lady Howard, avându-i de-o parte [i de alta pe Robert [i Elizabeth . Dup` ce o ajut` pe m`tu[a sa s` ia loc, Robert se a[ez` lâng` Elizabeth . Kate \l privi [i-[i dori cu ardoare s` fi fost ea \n locul lui Elizabeth , apoi \[i reprim` gândul. – Tocmai a sosit [i Ben. A spus c` va veni, dac` nu vor fi urgen]e, i se confes` Maggie. Kate \l v`zu [i-i f`cu cu mâna. „Ce mai Cr`ciun va fi!...“ se gândi ea, amuzat`. M`car de-ar avea [i Maggie pu]in noroc... Când vicarul intr`, lumea se ridic` [i Kate uit` de toate problemele. Dup` ce procesiunea lu` sfâr[it, fetele r`maser` s`-i a[tepte [i pe ceilal]i. Kate st`tea mai retras`, dar Maggie, exuberant`, s`ri [i-l s`rut` pe Robert pe ambii obraji. Dup` un moment de ezitare, o s`rut` [i pe m`tu[a sa, care p`ru amuzat`. Lady Howard o v`zu pe Kate [i-i sus]inu privirea: – Ar`]i foarte dr`gu], copila mea. Dar a[a ar`]i tu tot timpul... P`cat c` Maggie nu are acelea[i gusturi ca tine. N-ai putea s-o \nve]i [i pe ea câte ceva? – Lady Howard, v` rog... Kate privi tem`toare \n jurul ei, dar Maggie nu mai avea cum s-o aud` pentru c` era ocupat` cu alt` familie. Kate o sprijini pe b`trân` pentru c` aleea era alunecoas` din cauza ghe]ii. Ap`ru [i Robert pe cealalt` parte [i \i zâmbi.

VIA}A LA }AR~

99

– Cr`ciun fericit, Kate! N-am prins ocazia s`-]i urez mai devreme. – Asemenea!... Kate \[i jurase c` se va sim]i bine, indiferent ce s-ar \ntâmpla. Era o pl`cere dulce-amar` s` fie oaspetele lui Robert [i s`-l priveasc` tratând invita]ii \n maniera sa aristocratic`. La mas` venir` o mu]ime de oameni: vicarul, familia Mitchel, câ]iva fermieri cu familiile. Kate st`tea de vorb` cu so]ia unui pacient, când o observ` pe Diana agitându-se \n jurul unui grup \n care se afla Robert. Fata avea toate motivele s` fie \mbufnat`: Elizabeth se afla \n dreapta lui Robert, surâz`toare, ]inut` dreapt`, haine perfect asortate. |[i sprijini o mân` pe bra]ul lui Robert [i \i [opti ceva la ureche. El râse, facu o remarc` [i toat` lumea din jurul lor \ncepu s` râd`. Numai Diana nu se amuz` [i p`r`si grupul \ndreptându-se c`tre Kate. Când so]ia fermierului se \ndep`rt`, Diana \i [opti nervoas`: – Cât timp va sta? – Pe perioada Cr`ciunului. Câteva zile, presupun... – E o c`]ea nenorocit`! izbucni s`lbatic Diana [i Kate \i f`cu semn s` se tempereze. – Poate te aude cineva... – Nu-mi pas`! rican` Diana. – Ar trebui... Kate o lu` pe fat` de bra] [i o trase deoparte. – |mi dau seama ce sim]i, dar \ncearc` s` nu atragi aten]ia asupra ta. Dac` Robert e \ndr`gostit de Elizabeth , asta e. Trebuie s` accep]i ideea. Era cât pe ce s` spun` „s` accept`m”... Râse for]at [i se gândi la ironia situa]iei: trebuia s-o consoleze pe Diana tocmai ea, care se sim]ea la fel de jalnic. – Fruntea sus! murmur` ea [i privi \n jur. Observ` c` Robert [i Elizabeth \i urm`reau.

100

SHEILA HOLLAND

Era aproape ora trei când se a[ezar`, \n sfâr[it, la mas`. Ar`ta extraordinar, cu toat` argint`ria [i paharele rânduite impecabil. – Te delectezi privindu-le, dar \nnebune[ti sp`lând la ele... coment` Linda. Kate se a[ez` \ntre Ben [i Tim [i se \narm` cu lichior. „Alcoolul e un bun anestezic”se gândi ea [i privi c`tre locul unde st`tea Robert, \ncadrat de m`tu[a sa [i Elizabeth . Ben, fiindc` era de serviciu, se limitase s` bea doar o b`utur` aperitiv [i un pahar de [ampanie. – Voi recupera mâine. Atunci va fi rândul lui Kate s` se ab]in`, anun]` el. Dup` cin`, se a[ezar` \n jurul focului aprins \ntr-unul dintre saloane. Maggie, Kate [i Ben \[i puseser` cadourile pe gr`mada deja format` sub brad, iar acum sosise timpul despachet`rii. Kate avea \ndoieli \n privin]a codourilor ei pentru familia Montgomery, dar Maggie o asigurase c` nu e nici o problem` dac` va lua o cutie cu bomboane de ciocolat` pentru to]i. Linda [i Tim \[i ridicar` cadourile, citind mesajele de pe ele. |n euforia general`, Kate uit` de mica ei \ngrijorare [i se gr`bi sub brad la fel de ner`bd`toare ca to]i ceilal]i. – „Pentru Kate, de la un pacient foarte recunosc`tor!” Vai, m`tu[` Margaret, acesta este scrisul t`u. Credeam c` ur`[ti to]i doctorii! Toat` lumea râse, iar Kate ad`ug` pachetul auriu gr`mezii sale. – Iat`, \nc` unul pentru tine, spuse Linda. „Kate, de la Robert ”. Inima ei tres`ri [i privi \n direc]ia lui Robert, dar acesta deja desf`cea cadourile, a[ezat lâng` Elizabeth , pe o canapea de lâng` foc. |n fa]a lor st`tea lady Howard, care o invit` pe Kate s` i se al`ture. Kate deschise primul pachet; se bucur` enorm decoperind o sticlu]` de parfum ce purta un nume faimos. – |ntotdeauna mi-am dorit a[a ceva! Va fi o pl`cere s`-l folosesc... – A[a [i trebuie, aprob` lady Howard. Voi, tinerii, nu prea mai \mbr`ca]i haine de gal`...

VIA}A LA }AR~

101

Lady Howard avea o toalet` impecabil`: o dr`gu]` rochie de m`tase, o superb` pereche de cercei cu diamante [i o bro[` asortat`. Deschiser` [i restul cadourilor, iar Kate p`str` ultimul cadoul lui Robert, f`r` a-[i da seama de ce. Era plat [i avea o form` rectangular`. O carte, poate? |l pip`i curioas` [i regret` c` nu-i cump`rase [i ea un cadou special. – Hai odat`, deschide-l! o impulsion` lady Howard. Kate trase de fundi]`, scoase ambalajul [i citi titlul c`r]ii: „Sussex \n timpul cuceririi normande”. |n timp ce d`dea u[or paginile, zâmbi \n sinea ei la gândul c` Robert nu uitase zilele petrecute cu ea \n Chartmouth. Numai atunci discutaser` despre invazia normand`. |[i arunc` o privire spre Robert tocmai când Elizabeth \l s`ruta pe obraz, p`rând mul]umit`. Nu..., foarte mul]umit`. Extaziat`! Era ceva ce sclipea, o bijuterie. P`rea o bro[`, pentru c` Robert se aplec` [i i-o prinse de rochie. Kate se \ntoarse rapid, silindu-se s` n-o urasc` pe Elizabeth . C`ut` \n jur pentru a g`si biletul cu dedica]ia, dar nu-l g`si. – Ai pierdut ceva? o \ntreb` lady Howard. Kate scutur` din cap, apoi v`zu biletul pe podea. |l ridic` rapid [i-l strecur` \ntre paginile c`r]ii. „Va valora mult \n zilele triste ce vor urma...” se gândi Kate [i, f`r` s`-[i dea seama, oft`. Lady Howard v`zu [i spuse, cu o neobi[nuit` blânde]e: – E[ti un copil bun! Dac` ar fi avut ni]ic` minte, [i-ar fi dat [i el seama... Kate nu pretinse c` n-a \n]eles: – Nu m` va ierta niciodat` pentru c` l-am p`r`sit pe fratele s`u. A[a c` nu putem fi nici m`car prieteni... Cu acel „m`car” se d`duse de gol. |[i d`duse seama de cum \l spusese, dar b`nuia c` b`trâna \i ghicise de mult secretul. Lady Howard o b`tu u[or pe mân`. – Acum, c` te-am cunoscut, \mi dau seama c` e[ti o fat` de treab`. Tu [i Bill n-a]i fi putut fi ferici]i \mpreun`. Ce m` uime[te, e cum de v-a]i gândit c` ar merge?

102

SHEILA HOLLAND

– Problema e c` nu gândeam. Eram tân`r` [i naiv` [i am confundat iubirea cu o simpl` atrac]ie fizic`. Kate se sim]ea mai u[urat`. Dac` ar fi fost tot atât de simplu [i \n cazul lui Robert... Durerea pricinuit` \n momentul \n care \l v`zuse cu Elizabeth era cea mai intens` pe care o sim]ise vreodat`. Mai târziu, \l prinse un moment liber pe Robert: – A fost dr`gu] din partea ta. Sunt sigur` c`-mi va face pl`cere. |i spuse c` [i el o citise. – Elizabeth m-a ajutat s-o aleg. {i ei \i place istoria. Kate se sim]i penibil. Probabil c` fuseser` \mpreun` la cump`r`turi atunci când se \ntâlnise cu ea \n Chartmouth. – O alegere bun`, spuse cu polite]e [i se \ntoarse s` plece. |n acel moment ap`ru [i Elizabeth, care-[i strecur` mâna sub bra]ul lui Robert [i-l \ntreb` dac` e preg`tit pentru acea plimbare. – O plimbare?! exclam` Maggie. Minunat! Ne-ar prinde bine pu]in` mi[care. Elizabeth reu[i cumva s` \nl`ture aceast` idee, indicând faptul c` dorea un moment de lini[te doar cu Robert, dup` toat` aceast` agita]ie. A[a c` plecar` singuri, \n timp ce restul se adunar` \n jurul focului pentru un agasant joc de scrabble. Pe Kate \ncepu s-o doar` capul, lacrimile stând s`-i ]â[easc`. Ar fi vrut s` stea deoparte [i s`-[i deplâng` soarta, dar asta ar fi atras aten]ia asupra ei, a[a c` prefer` s` piard` rapid la joc. Robert [i Elizabeth se \ntoarser` pe când ceilal]i tocmai luau ceaiul, discutând despre iarna grea care se anun]a. – Z`pada s-a depus deja bini[or, anun]` Elizabeth . – Sper s` nu fiu solicitat \n aceast` noapte, bomb`ni Ben. Kate se \ntreb` dac` privirea u[or \ncruntat` a lui Elizabeth \nsemna ceva. Nu mai p`rea atât de mul]umit`, iar figura lui Robert nu tr`da nimic. |n timp ce Maggie f`cea onorurile cu ceainicul greu de argint, Robert trecu s`-[i ia o cea[c` de ceai, apoi se a[ez` lâng` Kate.

VIA}A LA }AR~

103

– Te distrezi? o \ntreb` el nep`s`tor. Kate \i d`du un r`spuns conven]ional, de[i inima b`tea s`-i sparg` pieptul. Se \ntinse s`-i ating` mâna ce st`tea, neglijent, pe mânerul fotoliului ei. Se gândi cu disperare c` se comport` ca o [col`ri]`... Robert se \ntinse c`tre ea. – Nu pari c` te-ai distra. Te neglijeaz` Ben? – Ce \ntrebare prosteasc`! izbucni Kate stârnindu-i râsul. – {tii, Kate? Nu m` pot hot`r\ \n privin]a ta. Tind s` cred c` nu te intereseaz` Ben [i totu[i... de ce ar`]i a[a trist`? Doar e Cr`ciunul!... – Nu sunt trist`! zise ea aproape ]ipând. M` bucur la fel de mult ca tine dac` Ben \i acord` mai mult` aten]ie lui Maggie. Am f`cut tot ce-am putut ca s`-l conving s`... Se \ntrerupse, pentru c` Robert o privea zâmbind tulbur`tor. – Te cred, Kate. Acum, depinde de Maggie. *** Era trecut de miezul nop]ii când Maggie [i Kate ajunser` acas`, dup` ce \notaser` prin z`pada depus`. De la fereastra dormitorului s`u, Kate privi \n curte [i se gândi c` va trebui s` se trezeasc` mai devreme pentru a cur`]a z`pada de la drum la garaj. Pentru c` o spulberase vântul, din spatele casei, p`rea chiar mai mare. A doua zi, la [apte [i jum`tate, \[i lu` micul dejun \n fug` [i ie[i s` dea z`pada din drum. Pe când se lupta cu peria [i lopata, ap`ru Robert cu câinii s`i. – Ce dumnezeu faci!? \ntreb` el. – Chiar nu se vede?... contracar` ea pentru a-[i ascunde pl`cerea ce i-o pricinuia aceast` \ntâlnire nea[teptat`. Robert i se al`tur`. – Vreau s` spun... de ce te ocupi tu de asta? O s` trimit vreo doi oameni sau pân` mâine vei fi deja bolnav`. Zâmbi [i-i scutur` câ]iva fulgi din p`r:

104

SHEILA HOLLAND

– E[ti de serviciu, nu? Nu cred c` ar trebui s` ie[i singur` pe o astfel de vreme. Nu ne putem permite s` te pierdem \n z`pad`. Kate era impresionat` de grija pe care i-o ar`ta, dar n-o ar`t`. – Nu sunt a[a neajutorat`. Avem [i noi z`pad` \n Sco]ia. – Chiar [i a[a, tu nu e[ti obi[nuit` s` conduci pe drumuri de ]ar` \n asemenea condi]ii. Robert privi c`tre cerul cenu[iu [i spuse: – Va mai ninge. S` m` anun]i când vei primi o solicitare. Apoi, se \ndep`rt`. Dup` zece minute, doi oameni de la ferm` sosir`. Urnir` ma[ina [i o aduser` la ad`post, \n curtea principal`, conform instruc]iunilor lui Robert. Kate se opri nesigur` unde s-o parcheze, când de dup` un [opron ap`ru Robert. – Du-o sub acea [ur`. Dac` va mai ninge mult, va trebui s`-]i calci pe orgoliu [i s` iei Land-Rover-ul meu. – Oh! Dar... n-am mai condus a[a ceva. – Dumnezeule! Nici m`car n-am pomenit c` ai conduce tu... Ea pufni la auzul unei asemenea observa]ii [ovine, iar el râse [i-o \mpinse u[or de-a lungul aleii. – Ce-ar fi s` m` tratezi cu pu]in` cafea? Nu prea mi-a priit micul dejun... – Nici mie. Maggie \nc` dormea, a[a c` se apuc` s` fac` pâine pr`jit` [i cafea, dup` care se a[ez` fa]` \n fa]` cu Robert. Era bucuroas` la gândul c` Robert o va duce el cu ma[ina, dac` va fi cazul. Asta, dac` nu \n]elesese gre[it. Lui Elizabeth s-ar putea, totu[i, s` nu-i plac`... – S-a trezit Elizabeth ? \ntreb` deodat`. – Nu. Felul nostru de a ne culca [i trezi devreme i se pare necivilizat. – |nseamn` c` n-ar putea fi o bun` nevast` de fermier, spuse ea [i se \nro[i la privirea lui sarcastic`.

VIA}A LA }AR~

105

– Ce repede tragi concluzii!... Ai uitat c` ea are deja un so]? – Ai spus c` sunt separa]i, morm`i Kate, iar el se \ncrunt`. – Separa]i. Nu divor]a]i. David e un bun prieten de-al meu. Deci, avea re]ineri \n a face dragoste cu nevasta prietenului s`u, iar Kate se bucur` s` afle, pentru c`-[i dorea s` aud` asta. Pe lâng` asta, dac` renun]a la Elizabeth ... |ntrerupse [irul acestor specula]ii proste[ti [i-i mai oferi lui Robert o cea[c` de cafea. *** Fetele urmau s` petreac` Ziua Cadourilor tot la familia Montgomery. Kate fusese norocoas` [i nu avusese nici un apel sau m`car vreo vizit` de f`cut. Când ajunser` ele, imediat dup` prânz, deja se adunase mult` lume pentru b`uturi. Robert p`rea s` ]in` petrecerea deschis` pe toat` perioada vacan]ei; probabil c` sem`na tat`lui s`u mai mult decât ar fi vrut s` recunoasc`. – Dau un b`nu] pentru gândurile tale, ap`ru el subit lâng` ea. Kate st`tea sprijinit` de pervazul unei ferestre, singur`. Robert i se al`tur`, chipe[ [i elegant, iar inima ei \ncepu s` bat` mai tare. – M` gândeam cât de costisitor trebuie s` fie tot, spuse [i ar`t` c`tre mul]imea adunat`. Realizând cu team` c` iar se amesteca unde nu-i era treaba, continu`: – Vreau s` spun c`... familia mea nu se distreaz` la a[a o scar`. Eu... Eu nu sunt obi[nuit` cu a[a ceva. Figura lui Robert se destinse \ntr-un zâmbet. – Nu te-a sf`tuit nimeni s` gânde[ti \nainte s` vorbe[ti, tân`r` Kate? Ea ro[i, urându-se pentru stâng`cie. – Tu ai cerut-o... Nu [tiu, e ceva la tine care... |[i d`du seama c` nici aceast` replic` nu era nimerit` [i mai lu` o gur` de lichior, sub privirile lui amuzate. |ncerc` din nou:

106

SHEILA HOLLAND

– Tu sco]i ce e mai r`u din mine la suprafa]`! spuse tran[ant, abandonând orice discre]ie. Robert \ncepu s` râd` [i o b`tu pe um`r de parc` ar fi fost o [col`ri]`. – Vino s` cuno[ti familia Langley. Nu-i [tii, nu-i a[a? Pentru lini[tea ta, s` [tii c` noi ne distr`m a[a doar o dat` pe an. Asta a fost o tradi]ie pe care n-am vrut s-o încalc, indiferent de conjuncturi. Kate înc` st`tea de vorb` cu familia Langley, când aten]ia îi fu atras` de o ceart` zgomotoas` în hol. U[a salonului se deschise [i îi v`zu pe Linda [i Tim, împreun` cu o alt` fat` de aceea[i vârst` a c`rei figur` îi p`rea familial`. Era o fat` blond`, care o vizitase o dat` la cabinet, pentru un lucru de nimic; p`rea furioas` [i nu-[i d`dea silin]a s`-[i coboare vocea. – Te-am avertizat, Linda Montgomery! }i-am spus s` stai departe de Dave... În acel moment, Tim o v`zu pe Kate care îi urm`rea [i închise u[a. Tulburat`, Kate se întoarse [i-l g`si pe Robert chiar în spatele ei. – Ce naiba se întâmpl` acolo? \ntreb` el. {tiu c` Tim [i Linda nu prea au maniere, dar am preten]ia s` nu se certe cu oaspe]ii mei. – Este doar o discu]ie de adolescen]i, zise Kate rapid [i-[i strecur` o mân` sub bra]ul s`u. A[ vrea s` mai beau un pahar. – P`i, v`d c` ai deja unul. – Da, am. Râse u[or nervos [i ignor` remarca, ner`bd`toare s`-i distrag` aten]ia. – Te rog! El îi lu` paharul din mân`: – E[ti de serviciu... Iar acum câteva minute spuneai c` nu vei bea decât unul! Ce fel de joc faci, Kate? Tim [i Linda pun ceva necurat la cale? Fata lui Watson e în stare de orice.

VIA}A LA }AR~

107

– N-o placi? Atunci de ce ai invitat-o? – A venit împreun` cu p`rin]ii ei, spuse el scurt. Ni[te fermieri decen]i [i muncitori, a c`ror fat` nu e bun` de nimic. Îi arunc` o privire dur`. – Hai, Kate... În acel moment, pre[edinta Institutului pentru Femei n`v`li peste ei, iar Robert fu angrenat într-o discu]ie cu câteva femei de vârst` mijlocie. Kate r`sufl` u[urat`. Se temuse c` Robert va intra în hol [i va auzi ceva ciudat. Î[i putea imagina furia lui în momentul în care ar fi g`sit-o pe sora sa certându-se cu o alt` fat` pentru Dave Hickman. Poate c` ar fi mai bine s`-i avertizeze... Se strecur` afar` din salon, dar nu mai g`si pe nimeni în hol. Se auzeau voci dinspre biblioteca, a[a c` deschise u[a: – M` scuza]i c` am dat buzna, dar am auzit f`r` s` vreau [i m-am gândit s` v` avertizez. Robert se întreab` ce se întâmpl`. V-a v`zut în hol, de[i nu cred c` a auzit la fel de mult ca mine. Linda î[i mu[c` nervoas` buza. – Va fi extrem de furios dac` va afla, iar Susan vrea s`-i spun`! – Ce s`-i spun`? Tân`ra fat` ro[i [i evit` privirea lui Kate. – M-am g`sit împreun` cu Dave, în ma[in`. – Oh, Linda! Exclama]ia lui Kate era plin` de repro[. – Mi-ai promis c` nu te vei mai întâlni cu el decât la colegiu! – Atunci e o mincinoas`! s`ri Susan Watson. Fa]a ei dr`gu]` era schimonosit` de furie. – O voi spune fratelui ei, ca s`-i fie înv`]`tur` de minte! R`mase cu gura c`scat` când îl auzi pe Robert din cadrul u[ii: – Da, domni[oar` Watson? Ce ai s`-mi spui? Dur [i necru]`tor, avea o figur` împietrit`, a[a cum Kate nu-l v`zuse niciodat`.

108

SHEILA HOLLAND

Linda se albi [i se ascunse în spatele lui Tim, dar Susan îl înfrunt`, sfid`toare: – Dave e iubitul meu, i-am spus Lindei s`-l lase în pace, dar ea se întâlne[te cu el în secret. Iar acum s` suporte consecin]ele! – Taci din gur`, Susan! strig` Tim, furios. – Ba nu! Dac` n-ar fi vrut ca domnul Montgomery s` afle, n-ar fi f`cut-o! A[a îi trebuie, dac` a intrat în bucluc! Vocea lui Robert era rece [i dispre]uitoare. – }i-am în]eles punctul de vedere, domni[oar` Watson. Acum, poate ar fi mai bine s` pleci. Vreau s` discut cu sora mea... singur! Fata se \nro[i [i se îndrept` c`tre u[`. – Nu trebuie s` fi]i atât de nesuferit! Am crezut c` a]i vrea s` [ti]i ce face sora dumneavoastr` mai mic`. El o invit` politicos s` plece, iar ea ie[i cu o vitez` care, în alte condi]ii, ar fi amuzat-o teribil pe Kate. Dar acum, singura ei preocupare era s-o protejeze pe Linda de furtuna ce se apropia. – Robert, asta e perioada \mp`c`rilor. N-ai putea s` te mai ab]ii câteva zile? Sunt convins` c` Lindei îi pare r`u. – Oare?! \ntreb` el, sfid`tor. Mai degrab` regret` c` a fost descoperit`. Te rog s` pleci, Kate. {i tu, Tim! Linda se ag`]` de bra]ul fratelui s`u, speriat` ca o feti]` care [tia c` a gre[it. – De ce nu poate s` r`mân` [i Tim? Iar Kate oricum [tie totul... Robert se întoarse brusc [i închise u[a. P`rea s`-[i ]in` furia sub control, dar nu mai avea mult pân` s` izbucneasc`. – În]eleg... Îi arunc` lui Kate o privire plin` de repro[. – Sunte]i o pereche dr`gu]`, nu-i a[a? Amândou` min]i]i de înghea]` apele! {tiam c` tu e[ti o mincinoas`, Linda, dar nu [tiam c` [i tu, Kate! – Robert , te rog, las`-m` s`-]i... – Nu m` intereseaz` scuzele tale, Kate. {tiai de aceast` aventur` a Lindei... F`cu un gest de extrem dezgust.

VIA}A LA }AR~

109

– ... cu tân`rul Hickman! {i totu[i, când ]i-am spus c` sunt îngrijorat, tu i-ai acoperit. Mi-ai spus c` nu [tii nimic. Linda, lini[tit` probabil c` furia fratelui s`u se direc]ionase momentan c`tre Kate, se furi[` spre u[`. Robert se r`suci brusc [i o lu` de încheietur`. – Nu pleci nic`ieri. Cu tine am mai multe de discutat! Peste um`rul fetei, Robert o privi dezam`git pe Kate. – Vrei, te rog, s` pleci? {i tu, Tim. Cei doi plecar`, înfrân]i. Tim î[i trecu nervos mâna prin p`r. – Pfui! Linda va sta acolo zece minute ce îi vor p`rea foarte lungi. Eu nu prea am chef s` m` întorc la petrecere. Tu? – Cred c` ar trebui s` ne ducem, totu[i. Kate se sim]ea la fel de zdruncinat` ca [i el. – Încearc` s` te gânde[ti c` nu s-a întâmplat nimic. Când intrar` în salon, oamenii deja începuser` s` plece. Susan Watson trecu pe lâng` ei înso]it` de un cuplu care p`reau p`rin]ii ei. – La revedere! le spuse ea, cu un aer nep`s`tor [i chicoti proste[te. Privirea trufa[` a lui Tim îl f`cu s` semene, pentru un moment, cu Robert . – Nu pot s-o suport pe scorpia asta! [uier` el, iar Kate aprob` în t`cere. – Cred c` va trebui s` ne ferim din calea fratelui t`u pân` ce se va lini[ti. Se al`turar` lui Ben, lui Maggie [i altor tineri. De[i st`tea cu spatele la u[` [i era atent` la o glum`, Kate con[tientiz` exact momentul în care Robert se întoarse în salon [i se apropie de ei. Ea îi arunc` o privire rapid`, dar nu primi nici un r`spuns. Gândul unei inevitabile r`ciri îi stric` restul zilei lui Kate, a[a c` mai mult ciuguli la prânz [i-[i l`s` mintea s` zboare în timpul jocului de monopoly la care Tim insistase s` participe. Lady Howard se retr`sese în camera ei pentru a se odihni. Robert [i Elizabeth citeau, iar ceilal]i jucau, în fa]a [emineului.

110

SHEILA HOLLAND

– Hai odat`, Kate, strig` Maggie. E rândul t`u! Linda, mai t`cut` decât de obicei, îi arunc` o privire în]eleg`toare. – Nu-]i face griji, Kate. A fost necru]`tor cu mine, dar, pân` la urm`, tu e[ti doar un oaspete. Nu cred c` se va lua prea tare de tine. Aceste cuvinte i le [optise la ureche, dar Kate scutur` din cap a ne\ncredere. – Cred c` doar a[teapt` momentul potrivit. M` voi str`dui s` nu-i dau ocazia! Linda zâmbi amar, iar Kate, privind în jur, v`zu c` Robert o urm`rea cu o figur` aspr`. Î[i mut` rapid privirea, mu[cându-[i buzele. Fu o adev`rat` u[urare momentul în care telefonul sun`, iar apelul se dovedi unul de urgen]`. Din fericire, pacientul locuia în Sherringdon, iar drumul pân` în sat era relativ curat. – Sigur te descurci singur`? \ntreb` Ben, iar Kate aprob` sigur` de sine. – Trebuie s` se obi[nuiasc` s` conduc` [i în condi]ii de vreme proast`. Dup` ce-i d`duse telefonul, Robert ]inuse ochii în carte [i nu-i ridicase nici în momentul în care ea plec` împreun` cu Ben, care insistase s-o conduc`. – S-ar putea s` ai nevoie de ajutor la pornire, zise Ben. Apoi ad`ug` curios: – Ai idee de ce este Robert atât de sup`rat? – Robert? – Da. Iar tu pari vinovat`, Kate. Ce i-ai f`cut? Kate se sim]i u[urat` când îi povesti lui Ben ce se întâmplase. El ascult` în t`cere, apoi cl`tin` din cap dezaprobator: – Ai fost tare prostu]`, draga mea fat`. Cu siguran]`, Robert e furios peste m`sur`. – Îmi e[ti de mare ajutor, n-am ce zice! zise Kate r`spicat. Dup` ce termin cu aceast` urgen]`, o s` m` duc direct la Maggie acas`.

VIA}A LA }AR~

111

Era aproape ora [apte când se întoarse. Pacientul avea un ulcer perforat, lucru nu tocmai neobi[nuit având în vedere excesele culinare din perioada Cr`ciunului. Fusese nevoit` s`-l interneze, dar ambulan]a întârziase mult din cauza drumurilor înz`pezite. Drumul de întoarcere fu dificil, pentru c` începuse din nou s` ning` spulberat. Când ajunse [i l`s` ma[ina la ferm`, \[i aminti de oferta lui Robert de a o duce în caz c` avea nevoie, dar probabil uitase sau era prea sup`rat ca s`-i mai pese de ea. Intr` în casa lui Maggie [i se a[ez` în buc`t`rie, \ncercând s`-[i înc`lzeasc` degetele înghe]ate. Deodat`, se auzi soneria. Deschise u[a, iar Robert intr` repede, scuturându-[i fulgii din p`r. – Vreau s` discut cu tine, Kate. O lu` de bra], neluând în seam` consternarea ei, [i o împinse în sufragerie. – Nu trebuie s` fii atât de dur, obiect` Kate, încercând s`-[i fac` pu]in curaj pentru b`t`lia ce se profila. Se a[ez` în scaunul ei favorit, cu trupul încordat [i mâinile încle[tate. Robert st`tea \n picioare în fa]a ei. – De ce ai f`cut-o, Kate? \ntreb` el. Dar ea nu putea g`si un r`spuns care s` nu-l enerveze mai r`u. – Hai, r`spunde-mi! Trebuie s` ai o explica]ie pentru acest comportament. Te-ai ata[at de cine nu trebuia? Pl`cerea de a m` face pe mine de râs? Spune! – Eu... Îi arunc` o privire disperat`. – N-ai în]elege niciodat`, pentru c` ai uitat cum e s` ai [aisprezece ani. Dar eu nu [i mi-a p`rut r`u pentru Linda! N-au vrut s` fac` nici un r`u! – N-au vrut? A[adar, e[ti de acord ca o tân`r` ca Linda s` fac` dragoste pe bancheta din spate a ma[inii? Crezi c` b`iatul s-a mul]umit doar cu câteva s`rut`ri? Crezi?! Chiar crezi?! Se aplec` peste ea, o prinse de umeri [i o scutur` s`lbatic.

112

SHEILA HOLLAND

– Niciodat` n-am sim]it nevoia s` lovesc o femeie, dar acum o simt. Ai [tiut totul [i ai [tiut c` sunt îngrijorat... {i totu[i, ai t`cut! Ai un cod de valori foarte ciudat, Kate! Mi[cat` de violen]a lui, Kate reu[i s` încropeasc` o scuz`: – Am stat de vorb` cu Linda. Am crezut c` e suficient. Dac` ]i-a[ fi spus, n-a[ fi reu[it decât s`-i fac probleme... – Mai pu]ine probleme decât are acum. – N-am vrut s-o înr`iesc. Am crezut c`, dac` n-o voi tr`da, voi avea mai mult` influen]` asupra ei. Habar n-am avut c` înc` se mai întâlne[te cu Dave. – Asta înseamn` c` nu [tii s` judeci oamenii. Linda a spus întotdeauna minciuni atunci când i-a convenit. N-ar fi fost mai în]elept, mai normal, s` discu]i problema asta cu mine? Pân` la urm`, eu r`spund de ea pân` la majorat! Kate sim]ea un amestec de ru[ine [i indignare – ru[ine pentru c` [tia c` mânia lui era justificat` [i mânie pentru c` onestitatea o obliga s` admit` acest lucru. Dac` ar fi fost oricine altcineva în afar` de Robert, [i-ar fi cerut scuze. A[a, îns`, încerc` s`-[i justifice purtarea. – În]eleg, Kate. Dup` p`rerea ta, eu sunt neîn]eleg`tor [i prea exigent cu fata, iar asta ar trebui s` scuze comportamentul t`u iresponsabil! Dup` p`rerea mea, e[ti la fel de imatur` ca Linda! – Nu m-am exprimat prea bine, zise ea, dezn`d`jduit`. Nu asta e p`rerea mea. Vreau s` spun c`... asta am crezut atunci când te-am v`zut prima dat`. În]elese c` aceast` abordare era periculoas` [i începu din nou. – Recunosc, am gre[it când am avut încredere în Linda. Dar nu crezi c` aceast` purtare a fost modul ei de a protesta fa]` de un cod moral prea strict? Voia s` fie ca [i celelalte fete de la colegiu sau, oricum, nu domni[oara Montgomery din Sherringdon Hall!

VIA}A LA }AR~

113

Se l`s` o scurt` t`cere. Robert era înc` furios, dar p`rea s` se gândeasc` la spusele ei. În final, accept` c` ar putea fi ceva adev`r în vorbele ei, dar o întreb` dac` luase în calcul [i motivele lui David Hickman. Ea îl privi uimit`. – Ai v`zut genul de fat` cu care umbl` Hickman? \ntreb` el. Susan Watson? De ce l-ar interesa o feti]` ca Linda? – Pentru c` e foarte dr`gu]`, replic` ea. – {i necoapt`! Nu ]i-a trecut prin cap c` ar putea avea motive ascunse? S` se r`zbune pe mine? – Ce idee bizar`! – Nu chiar. L-am concediat pe tat`l s`u acum câ]iva ani, pentru c` l-am prins cu lucruri murdare [i am stat de vorb` de câteva ori [i cu Dave. N-am nici o îndoial` c` întreaga familie m` ur`[te de moarte. Robert se întoarse [i d`du s` plece, dar, dup` un moment de ezitare, se a[ez`. – Indulgen]a n-o va ajuta pe Linda. A[a c`, s` încerc`m s` trat`m problema civilizat! Poate c` [i tu ai dreptate, de[i numai Dumnezeu [tie c` am încercat s` fiu în]eleg`tor. Pentru câteva momente, st`tu cu capul plecat, p`rând obosit [i descurajat. Apoi redeveni el însu[i, dârz [i st`pân pe sine. – Î]i dai seama c` Linda va fi r`nit`, dac` am dreptate? Kate se foi în scaun. – Îmi pare r`u. {tiu c`... am gre[it c` nu ]i-am spus. Probabil c` scuza venise prea târziu, pentru c` el r`spunse pe un ton rece: – Chiar î]i pare r`u? Dar r`ul e deja f`cut, nu-i a[a? Îmi dau seama foarte bine de ce te-ai purtat a[a. }i-a f`cut pl`cere s-o aju]i s` m` în[ele. – Nu! protest` ea. – Nu te-ai deranjat niciodat` s`-]i ascunzi antipatia, de[i începusem s` cred c`... M` rog, n-are nici o importan]`, decât în ceea ce o prive[te pe Linda.

114

SHEILA HOLLAND

– Ba are importan]`, spuse Kate am`rât`. }i-am spus, doar la început am sim]it a[a! – Oare? Oricum, nu uita oferta mea de a te duce cu ma[ina la urgen]e. Vremea se anun]` rea. R`nit` de r`spunsul s`u glacial, ea replic`: – Dac` o s` am nevoie de ajutor, o s`-l rog pe Ben. – Nici ma[ina lui Ben nu face fa]`. Numai Land-Rover-ul se poate descurca în asemenea condi]ii. O fac pentru binele pacien]ilor, nu al t`u. Vorbele grele o r`nir` mai mult decât crezu el. – De acord, dar nu s-ar putea s` fie [ofer unul din oamenii t`i? – Oamenii mei muncesc foarte mult, iar ast`zi este s`rb`toare. Nici nu mi-ar trece prin cap s` fac a[a ceva. Dac` va fi cazul, va trebui s` m` supor]i pe mine. – Bine, dar sper s` nu fie cazul. – Nici mie nu-mi face pl`cere, draga mea, zâmbi el dispre]uitor [i plec`. Kate r`mase \ngândurat`, regretând c` nu putea da timpul înapoi cu câteva luni.

Capitolul 9 |n acea sear` nu avu nici o urgen]`, dar nici nu putu adormi rememorând scena dintre ea [i Robert. Poate c` n-o prea simpatizase, dar \n ultima vreme parc` se purtase mai frumos cu ea. Acum, \ns`, probabil c` o dispre]uia profund pentru c` nu fusese cinstit` cu el. Diminea]a o g`si treaz` [i cu dureri de cap. Cobor\ greu din pat [i o invidie pe Maggie pentru concediile lungi de care avea parte. Era vineri, iar lucrurile reveniser` la normal. F`cu cu bine fa]` volumului de munc` \ncurajându-se cu gândul c` \n week-end-ul care se apropia era Ben de serviciu. Vizitele la domiciliu se \ntinser` pân` spre ora cinci din cauza drumurilor \nz`pezite. Domni[oara Andrews \i d`duse o cazma [i o bucat` de frânghie, \n caz c` va fi nevoie. Kate nu avusese nevoie de ele de[i, \n dou` cazuri, fusese nevoit` s` lase ma[ina mai departe [i s` mearg` pe jos pân` la ferme. – Am cizmele pline de ap`, se plânse ea când ajunse la cabinet. – Be]i un ceai, doamn` doctor! o consol` farmacista. Tocmai i-am dus una [i doctorului Ben. Ben o primi cu entuziasmul care-l caracteriza, dar nu-i pl`cu paloarea ei.

116

SHEILA HOLLAND

– Frigul `sta poate veni oricui de hac. Odihne[te-te \n week-end [i s` sper`m c` se va \mbun`t`]i vremea de luni \ncolo. Totu[i, continu` s` ning` toat` sâmb`ta, iar la radio se anun]ar` viscole puternice. – De mult n-am mai avut a[a z`pad`, spuse Maggie, cuib`rit` confortabil pe canapea. Dar tu de ce e[ti a[a nelini[tit`, Kate? N-ai nimic de f`cut? – Am destule, oft` ea [i se apuc`, f`r` tragere de inim`, de cârpitul unui morman de rufe. Petrecuse dou` zile chinuitoare dorindu-[i, nehot`rât`, s`-l \ntâlneasc` pe Robert. |l z`rise o dat` pe drum, cu labradorii s`i, \mbr`cat de lucru [i p`rând foarte preocupat. B`nuia c` avea multe probleme din cauza vremii [i-i p`ru r`u c` mai ad`ugase [i ea câteva. Ezita s` i se dest`inuie lui Maggie, pentru c` aceasta \[i adora veri[orul [i probabil c` n-ar fi \n]eles-o. Pân` la urm`, se hot`râse s` discute cu Ben. Acesta o ascult` [i-[i t`ie o tart` cu mere. – E[ti o fat` tare z`p`cit`, Kate, dar cred c` \n]eleg de ce ai f`cut asta. Erai hot`rât` s`-l antipatizezi pe Robert chiar de la \nceput. Am observat [i eu [i Maggie. Eu sper s` g`se[ti o cale de \mp`care cu el... – El nu vrea \mp`care, Ben. Am \ncercat s`-i spun c`-mi pare r`u... Vocea i se pierdu, de[i f`cea eforturi mari de a se controla. Se repezi c`tre batist` [i \[i sufl` nasul, con[tient` c` Ben se oprise [i o urm`rea cu mare aten]ie. – Sunt... foarte nefericit`, mai spuse ea [i \ncepu s` plâng`. Reu[i cu greu s` se opreasc`. Se ridic` de la mas`, se duse la geam [i spuse: – Scuz`-m`! Nu prea sunt genul care plânge... reu[i s` \ngaime. – {tiu... spuse Ben, \ncet. Tocmai de-asta m` [i mir. Stai jos, Kate! N-ai vrea ca doamna Smith s` te vad` \n starea asta. Kate se a[ez`, dar ar`ta destul de d`râmat` \n momentul \n care intr` doamna Smith aducând cafeaua. Ben rupse primul t`cerea.

VIA}A LA }AR~

117

– De ce e[ti a[a de trist`, Kate? De ce ]i-ar p`sa de ce crede Robert despre tine? – Pentru c`... Ezit`, apoi continu` cu am`r`ciune: – Pentru c` a[ vrea m`car s` aib` o p`rere bun` despre mine. Figura lui Ben p`ru \ngrijorat`. – Deci, te-ai r`zgândit \n privin]a lui, Kate? Asta e? Ea aprob`, ochii i se umplur` din nou de lacrimi, iar Ben sc`p` furculi]a pe farfurie. – Nu-mi vine s` cred! Oh, Kate, nu se poate s` fi fost atât de nechibzuit`... Kate se sim]i u[urat` s` recunoasc`: – Ba da, Ben! Am fost foarte nechibzuit`! M-am \ndr`gostit de un om care nu m-a pl`cut niciodat` [i care acum m` dispre]uie[te. Dar iubirea nu alege, pur [i simplu se \ntâmpl`... Nu-i a[a? Ben zâmbi amar. – {i asta e adev`rat. Nu [tiu ce s` spun... – Nu e nimic de spus, drag` Ben. Mai mult am \ncurcat lucrurile... Cu cât voi pleca mai repede, cu atât va fi mai bine. Ben amestec` \n cafea [i spuse: – Da cred c` a[a este. Totu[i, \ntr-o vreme \ncepusem s` sper c`... E p`cat, pentru c` erai foarte potrivit` pentru acest cabinet, iar tata \ncepuse s` accepte c` avem nevoie de un al treilea partener. – Vei g`si altul destul de u[or, r`spunse Kate, u[urat` c` discu]ia alunecase pe alt f`ga[. Din ce \n ce mai mul]i medici sunt ner`bd`tori s` scape din aceast` curs` de [oareci, care e ora[ul. Alt`dat` nu gândea a[a. Glasgow fusese \ntotdeauna c`minul ei. |nc` \l iubea pentru g`l`gia sa plin` de via]`, dar nu mai vroia s` munceasc` toat` via]a acolo. Iar \n ceea ce prive[te cariera, pe care alt`dat` o considera atât de important`, acum nu-i mai p`sa.

118

SHEILA HOLLAND

Kate se gândea la vorbele lui Ben \n timp ce conducea spre Maggie, pentru a lua ceaiul. Dac` s-ar r`zgândi [i ar accepta, ar mai vrea Ben? Mai ales c` [tia c` e \ndr`gostit` de Robert? Trase ma[ina \n fa]a u[ii lui Robert, pentru vizita la lady Howard. B`trâna se sim]ea mai bine [i o primi \ntr-un salona[. – Ia loc [i bea un ceai cu mine. To]i sunt pleca]i, iar eu m` plictisesc teribil. Kate r`mase pentru a o mai \nveseli [i ascult` cu viu interes pove[tile b`trânei despre via]a \n colonii. Era atât de absorbit` \ncât nici nu auzi u[a deschizându-se [i Robert intr`. – Bun` ziua, m`tu[` Margaret. }i-a mai r`mas ni[te ceai? Kate \n]epeni, cu privirea la focul ce ardea \n c`min. Când se \ntoarse, Robert deja se a[ezase [i-[i turna o cea[c`. – Voi cere s` mai fac`, spuse lady Howard, dar Kate s`ri \n picioare: – Nu v` deranja]i, m` duc eu! Când se \ntoarse, cei doi discutau despre data când va pleca lady Howard. Kate puse ceainicul pe mas` [i se \ntoarse la locul ei. Dac` Robert ar fi fost un pic mai prietenos, i-ar fi f`cut chiar pl`cere s` mai stea, dar a[a... Acum c`uta un pretext pentru, c` nu mai putea suporta suferin]a ce i-o pricinuia. Deodat`, Robert o \ntreb`: – Tu nu e[ti de aceea[i p`rere, Kate? Ea tres`ri [i admise c` nu fusese atent` la conversa]ie. – Tocmai \i sugeram m`tu[ii s` mai r`mân` o s`pt`mân` sau dou`. Nu e pl`cut s` c`l`tore[ti pe aceast` vreme tocmai pân` \n Londra. – Prostii! E o c`l`torie de dou` ore, nu un drum pân` la Polul Sud, ripost` lady Howard. – Dureaz` mai mult de dou` ore, ]inând cont de vremea asta. Cel pu]in, mai a[teapt` câteva zile. Robert o privea cu afec]iune pe m`tu[a sa. Subit, \i adres` din nou \ntrebarea lui Kate:

VIA}A LA }AR~

119

– Tu nu e[ti de aceea[i p`rere? Kate ezit`, surprins` c` se deranjase s`-i cear` opinia. – Poate c` a[a ar fi mai bine... dar totul depinde de m`tu[a ta, nu? Lady Howard zâmbi [i o b`tu pe mân`. – Ce copil` bun`! Voi pleca când voi vrea eu, dar, dac` m` gândesc mai bine... Privirea ei se mut` de la Kate la Robert. – ... cred c` mai sunt câteva probleme de rezolvat a[a c`, probabil voi pleca dup` aceea. – M`tu[` Margaret, e[ti o b`trân` tare neastâmp`rat`. Acum ce mai pui la cale? \ntreb` Robert amuzat. – Tinere, vreau câteva r`spunsuri sincere. Pentru \nceput, de ce e[ti a[a urâcios cu aceast` biat` copil`? Biata copil` deveni stacojie, când Robert o privi ironic [i spuse: – |ntreab-o pe Kate! Kate d`du s` se ridice, dar gestul poruncitor al b`trânei o ]intui pe loc. – Nu a[ vrea s` vorbesc despre asta... B`nuia c` \ncerca degeaba s` se justifice, dar \[i d`du toat` silin]a evitând privirea lui Robert. – {i, te rog n-o mai chinui pe Linda, \ncheie ea. Bietul copil a spus deja ce avea de spus. Lady Howard \[i examin` superbele inele cu diamante [i spuse: – A[a-i [i trebuie, dac` s-a purtat ca o fat` de la ]ar`! – Dar, ea este o fat` de la ]ar`... se aprinse Kate, dar regret` imediat când surprinse privirea \nfuriat` a b`trânei. Adic`... vreau s` spun c` apar]ine satului Sherringdon la fel ca ceilal]i. Kate \ncheie cu un zâmbet pierdut ce nu reu[i deloc s` \nmoaie iritarea b`trânei tirane. – Nu fi obtuz`, copil`! – Kate nu e obtuz`, m`tu[` Margaret, zise Robert pe un ton sec. Nu ]i-ai dat seama pân` acum c` ea dezaprob` toate obiceiurile la care noi ]inem?

120

SHEILA HOLLAND

– Ne \ndep`rt`m de la subiect, spuse Kate rapid. V` rog, lady Howard, \ncerca]i s` \n]elege]i de ce s-a purtat Linda a[a. Robert i-a interzis s` se mai vad` cu acel b`iat, dar f`r` a-i da un motiv serios. – Motivul lui era perfect \ntemeiat, replic` b`trâna doamn`. – Dar nu [i pentru Linda! Nu v` da]i seama? Linda e tân`ra [i f`r` experin]`, Dave e dr`gu] \n felul lui, \n plus, reprezint` fructul interzis, ceea ce-l face [i mai incitant. |n]elege]i, nu? |n agita]ia ei, Kate se ridic` [i o lu` de mâini pe lady Howard. Apoi se a[ez` la loc, descump`nit`. – Dac` Robert nu \n]elege, de ce a]i \n]elege dumneavoastr`... – Pentru c` eu sunt femeie, spuse lady Howard pe nea[teptate. {i pentru c` \nc` \mi mai aduc aminte de copil`ria mea ca fat`. Robert, te rog s` te duci s-o g`se[ti pe acea obositoare nepot` a mea [i spune-i s` vin` aici! |i d`du voie lui Kate s` plece, nu \nainte de a o certa din priviri pentru amestecul avut. Imediat ce ie[i din cas`, ap`ru [i Elizabeth Hannay. – Domni[oar` Ferguson! Ave]i un moment liber? |nalt`, supl`, \mbr`cat` cu un taior elegant [i pantaloni mula]i, Elizabeth se \ndrept` c`tre ea. – Cum se simte lady Howard? Kate r`spunse c` se simte bine. – Bun. Asta \nseamn` c` va pleca \ntr-o zi sau dou`? Surprins`, Kate r`mase f`r` replic`. Elizabeth zâmbi vag. – Nu-mi spune c`-]i va pare r`u. Probabil e un pacient agasant. Kate nu-i \ntoarse zâmbetul. De câtva timp, \[i tot storcea mintea cu Elizabeth. La \nceput, o admirase. Acum realiz` c` femeia era mai mult decât mali]ioas`. – Eu nu discut despre pacien]ii mei, spuse cu r`ceal` [i d`du s` plece.

VIA}A LA }AR~

121

– Asta denot` pedanterie... spuse Elizabeth u[or, iar figura i se schimb`. Eu, pân` la urm`, sunt o prieten` de familie. Robert \mi spune tot. – Ei bine... bravo ]ie! exclam` Kate. Când s` plece, Elizabeth continu` cu o voce sc`zut` [i controlat`: – Inclusiv mica escapad` a Lindei [i rolul t`u \n toat` treaba asta. N-a[ vrea s` fiu \n pielea ta dac` fata se va dovedi gravid`. R`utatea era acum f`]i[`, iar acel zâmbet o f`cea s` par` [i mai dezagreabil`. Kate o privi cu dezgust. – Ce lucru oribil ai spus! {tiu c` Linda e un copil prostu], dar nu \]i este deloc mil` de ea? – Absolut deloc! Dintotdeauna a fost o obr`znic`tur` r`sf`]at`. {i-a f`cut-o cu mâna ei. Poate \i va fi \nv`]are de minte. O studie pe Kate, care deja se \nfuriase, cu o privire viclean`. – |n locul t`u, m-a[ feri din calea lui Robert. Acum ai chiar mai pu]ine [anse [i decât scorpia aia proast` de Diana. Masca de doamn` pe care o afi[a c`zuse definitiv, iar ostilitatea era evident`. Tulburat` de acest incident, Kate se \ntoarse acas`, unde Maggie tocmai preg`tea ceva pentru ea. Dup` ce o invit` s` m`nânce, Maggie \ncepu s` turuie vesel` c` ie[ise cu Ben [i pl`nuiau s` se mai vad` [i la sfâr[itul s`pt`mânii. Kate se bucura pentru ea, dar nu se putea concentra la discu]ie, iar Maggie observ`. – S-a \ntâmplat ceva? E[ti cam ab`tut`... Kate \i reconstitui toat` scena cu Elizabeth , omi]ând din bun-sim] ultimele cuvinte. – Comportamentul o reprezint`... Nu te l`sa afectat`! o sf`tui Maggie. – Dar nu m` pot ab]ine! oft` Kate. A fost... obscen`. De ce m` ur`[te a[a de mult?

122

SHEILA HOLLAND

– Pentru c` prive[te fiecare femeie tân`r` [i frumoas` ca o poten]ial` rival`. Stai lini[tit`. Kate se \nec` cu ceaiul. – Maggie, dar asta e o nebunie! |n]eleg s` fie geloas` pe Diana, dar nu pe mine. Maggie o privi pu]in piezi[. – Vreau s` spun c` Robert e sup`rat pe mine pentru c` am... am acoperit-o pe Linda \ntr-o problem`. – {tiu toat` povestea, spuse Maggie dezaprobator. Eu cred c` Robert are motive serioase s` fie sup`rat. Ce e curios, totu[i, e c` pare a fi mai mult r`nit, decât sup`rat. Mai ales \n ceea ce prive[te implicarea ta... Se p`rea c` Robert i se dest`inuise lui Maggie [i \i ceruse p`rerea despre cum ar trebui s` procedeze cu Linda. O mai \ntrebase, de asemenea, dac` i se p`reau justificate criticile lui Kate. – Fii sincer`, Kate! Cum ai putut fi atât de r`ut`cioas`? Robert \ncearc` din r`sputeri s`-[i p`streze calmul cu cei doi. – Of, Maggie! Nu \ncepe [i tu acum! Eu doar \ncercam s` v`d lucrurile din perspectiva Lindei. {i, oricum, refuz s` cred c` Robert ar putea fi r`nit, cu atât mai pu]in de mine. – Oricine poate fi r`nit. |n ciuda aparen]ei de duritate pe care o afi[eaz`, Robert e la fel de vulnerabil ca oricare, atunci când prietenii \l dezam`gesc. – Nu m` gândeam c` m` prive[te ca pe un prieten... murmur` Kate. – Normal c` a[a te vede. Sau, te vedea... Nu mai departe de acum câteva zile, \mi spunea ce doctor minunat e[ti, cât de frumos te por]i cu b`trânii [i copiii. |nchipuie[te-]i c` de fa]` era [i Elizabeth, c`reia nu cred c` i-a f`cut prea mare pl`cere s`-l vad` admirându-te. Kate se gândi cu triste]e c` Robert revenise la vechile p`reri [i-i p`ru cu atât mai r`u, cu cât era \ntreaga ei vin`. Recunoscu c` gre[ise având

VIA}A LA }AR~

123

\ncredere \n Linda [i c` ar fi un adev`rat dezastru dac` ar fi \ns`rcinat`. Acest gând o fr`mânt` toat` seara. Se gândi c` Maggie era la Ben, \i telefon` Lindei [i o invit` s` vin` pân` la ea. Linda p`ru \ncântat` de invita]ie [i ner`bd`toare s`-[i descarce sufletul. – M`tu[a Margaret n-a fost nici pe departe atât de \nsp`imânt`toare ca Robert . De fapt, a fost chiar cumsecade, de \ndat` ce a \n]eles c` nu... ```, [tii tu! Fata ro[i [i privi afar` pe fereastr`. – Nu sunt chiar a[a n`tâng` cum m` crede]i voi! D`-i ce vrea unui b`iat ca Dave [i nici c`-l mai vezi a doua oar`. – O remarc` foarte cinic` din partea unei fete de [aisprezece ani! râse Kate, realizând c` temerile ei fuseser` nefondate. – Dar adev`rat`... spuse Linda, apoi se desc`l]` [i se \ntinse pe canapea. – Nu ai treab`? Pot s` mai stau un pic? – Sigur c` da. Numai s` nu primesc vreun apel... – Ai fost o fat` de treab`, Kate. Ai fi putut s` te por]i [i tu la fel de urât ca Robert pentru c`... pentru c` am deformat pu]in realitatea. – Asta ar fi pus capac la toate, spuse Kate cu repro[. Dar nici eu n-am fost cinstit` cu fratele t`u. – Ce m-a deranjat, a fost când mi-am dat seama c` Dave n-a meritat toat` agita]ia asta. |nc` se mai vedea cu Susan \n perioada când era cu mine, de[i jurase c` n-o va face. Oricum, am terminat cu b`ie]ii. O s` r`mân la caii mei. Sunt mai buni decât oamenii. Kate o privi cu amuzament [i u[urare, pentru c` episodul Dave nu p`rea s-o fi marcat. Ba chiar p`rea s-o fi maturizat [i, m`car pentru acest lucru, Robert ar trebui s` fie r`spunz`tor. ***

124

SHEILA HOLLAND

Lady Howard nu d`dea semne c` s-ar gr`bi s` plece, a[a \ncât Kate continu` s`-i fac` vizite, mul]umit` c` starea de s`n`tate a b`trânei se \mbun`t`]ea. Kate afl` c` Elizabeth se mutase \n Chartmouth, iar Diana \i d`dea din nou târcoale lui Robert. |ntr-o diminea]` se \ntâlni cu ea chiar \n curte. Fata era mândr` de petrecerea cu dans pe care o d`deau anual p`rin]ii ei, un eveniment foarte apreciat de societatea local`. – Sper c` nu vei fi de serviciu \n acea sear`? \ntreb` Diana. – Ba da. Dar, oricum, eu n-am fost invitat`... r`spunse Kate. – Doamne, chiar a[a? Mama face invita]iile. Probabil c` a uitat c` \nc` mai e[ti aici. Amintindu-[i caracterul arogant al doamnei Mitchell, Kate se gândi c` omiterea a fost mai mult deliberat`, dar Diana insist` ca ea s` vin`. – Maggie vine de fiecare dat`. E valabil [i pentru tine. – Dar, dac` sunt de serviciu... – Ce dac`? Po]i s` r`spunzi apelurilor [i de la noi. Vino! Diana se \ntoarse [i-l salut` pe Robert, care tocmai ie[ise din cas`. El fu de acord cu fata c` toat` lumea s-a dus la petrecerea familiei Mitchell, dar nu-l interes` dac` va veni sau nu [i Kate. O lu` pe Diana de bra] [i plecar` c`tre grajdurile cailor. |n acea sear`, doamna Mitchell telefon` [i confirm` invita]ia, dar nu cu acela[i entuziasm ca fiica sa. Kate se consult` cu Ben, iar acesta se oferi s`-i ]in` locul pe perioada dansului. – Eu pot s` m` duc la un pacient \n ]inut` de sear`, dar cred c` ar fi pu]in ciudat s` te duci tu... \n rochie de sear`. Kate râse [i se l`s` convins`. – E[ti un dr`gu], Ben. Sper s` am parte de tot atâta considera]ie [i când m` voi duce la cabinetul lui Angus. Sâmb`t` seara, Ben telefon` [i le anun]` c` trece s` le ia.

VIA}A LA }AR~

125

– Ave]i destul timp s` v` ferchezui]i. Ne vedem la opt. Sosi \nso]it de fiul vicarului, care venise de la universitate pentru vacan]a de Cr`ciun. Fetele urcar` \n ma[in`, atente s` nu-[i ude pantofii sau s`-[i aga]e rochiile. Din cauza drumurilor \nz`pezite, ajunser` mai greu la casa familiei Mitchell. Colonelul, \mpreun` cu so]ia, \i \ntâmpinar` \n holul principal, dar zâmbetul doamnei Mitchell p`li când o v`zu pe Kate. – Ce rochie frumoas` ai, Kate! Bejul `sta se asorteaz` foarte bine cu p`rul t`u ro[cat. {i rochia ta \mi place, Maggie. De unde ai cump`rat-o? Flec`rea entuziasmat` dar, când s` coboare treptele, amu]i brusc. Tocmai sosise Robert, \nso]it de familie. Diana oft` [i le [opti: – Nu-i a[a c` ceilal]i b`rba]i p`lesc \n compara]ie cu el? Era o remarc` simplist`, dar adev`rat`. Ben [i Jack, fiul vicarului, li se al`turar` [i apoi to]i se mutar` \n salonul unde lumea deja dansa. Jack p`rea s-o trateze pe Kate ca partener`, iar lucrurile se potrivir` de minune pentru c` era un b`iat destul de pl`cut [i Ben r`mânea cu Maggie. De fa]` mai erau [i o mul]ime de oameni \n vârst` care urm`reau dansul sau jucau c`r]i. Colonelul Mitchell, dup` câteva dansuri de onoare, se retrase \n salonul de biliard \mpreun` cu câ]iva b`trânei. – Dragul de el ur`[te distrac]ia, \i spuse lady Howard lui Kate, \n momentul \n care aceasta se a[ez` pentru o binemeritat` odihn`. – Atunci, de ce le mai organizeaz`? – Pentru a-[i mul]umi femeile. Lady Howard \i urm`ri din priviri pe Robert [i Diana, care dansau \mpreun`. – Fata aia seam`n` din ce \n ce mai mult cu mama ei. – La atitudine, poate, dar cred c` ea e mai dr`gu]`. Kate coborâse glasul, dar b`trâna nu-i urm` exemplul. – Hmm. E[ti sigur` c`-]i place de ea? Probabil [tii c` umbl` dup` nepotul meu...

126

SHEILA HOLLAND

– Lady Howard, v` rog! Ne poate auzi cineva! – Prostii, e prea mult zgomot. B`trâna doamn` se aplec` spre Kate: – Ei? Nu te-ar deranja dac` s-ar m`rita cu el? Kate f`cu un gest de neputin]`. – Nu prea conteaz` cum m` simt eu, nu? Dac` va vrea, o va lua de so]ie. – Cedezi prea u[or, micu]o! Tu e[ti mult mai dr`gu]` decât Diana [i de zece ori mai inteligent`. De fapt, am ajuns la concluzia c` ai fi cea mai potrivit` fat` pentru Robert ! – V` mul]umesc! Sunt uimit` c` am trecut testul. Dar, [ti]i c` nu sunt vreo mo[tenitoare? – Cunosc foarte bine acest lucru, domni[oar`! spuse lady Howard, nepl`cut surprins` de sarcasmul fetei. Sigur, ar fi fost dr`gu] dac` ai fi avut bani, dar dac` Robert \mi va cere p`rerea... – Ah, opri]i-v`! Opri]i-v`! strig` Kate. Robert nici m`car nu m` place. |n seara asta, n-a dansat nici m`car o singur` dat` cu mine. |n acel moment, Jack ap`ru cu dou` pahare de punci [i o invit` la dans. – Femeia aia m` \ngroze[te. {i nici nepotul ei nu e mai breaz. – Robert? Kate era surprins` c` acest tân`r dr`gu] [i vânjos se l`sa intimidat de Robert. Jack rânji: – Nu e de acord cu mine. Crede c` profit de tata, ceea ce e adev`rat. {i are o limb` foarte ascu]it` pe care nu pierde nici o ocazie s` o foloseasc`. – Asta a[a e, spuse Kate [i se gândi c` \i pl`ceau mai mult vremurile acelea decât indiferen]a studiat` cu care o trata acum. Dansul dur` pân` aproape \n zori, iar Kate \[i dorea s` se termine cât mai curând. Lu` masa cu Jack, dans` de mai multe ori cu el [i observ` c` Robert dansase mai mult cu Diana.

VIA}A LA }AR~

127

La sfâr[itul unui dans, \ntâmplarea f`cu ca cele dou` cupluri s` se afle unul lâng` altul. Diana, \mbujorat` [i fericit`, le oferi un zâmbet larg. – Hai s` bem ceva! S` ne a[ez`m [i s` a[tept`m b`rba]ii, Kate. Kate o urm` pe fat` pân` \n ser` [i lu` loc pe unul dintre scaune, \n timp ce Diana continu` s` danseze cu un partener imaginar. – Am schimbat strategia, chicoti ea. Po]i s` mai acorzi aten]ie [i altor b`rba]i din jurul t`u, nu? |nainte ca ea s` poat` r`spunde, intrar` b`rba]ii cu b`uturile. |n scurt timp, deveni evident c` Jack [i Diana erau vechi prieteni. – Dac` „prieteni” e termenul corect... râse Diana. Odat`, mi-a f`cut vânt \n iaz. |]i mai aminte[ti, Jack? Mama a fost peste m`sur` de furioas`. – |mi amintesc, zâmbi el. Dar ai uitat s` men]ionezi c`, pe vremea aceea, aveam numai zece ani. Kate \i asculta, ferindu-[i privirile de Robert. Când cei doi plecar` s` danseze, se sim]i complet neajutorat`, deoarece r`m`sese singur` cu Robert. Muzica se auzea \n surdin`, iar ea se ruga ca Robert s` rup` t`cerea aceea stânjenitoare. Tocmai când se hot`r\ s` plece, Robert se apropie de ea. – Dansezi? Sau preferi s` stai deoparte? Ea se \ndep`rt`, cu inima b`tându-i nebune[te. – Nu e nevoie s` fii politicos. Nu m` a[tept la asta. Robert \[i arcui sprâncenele [i râse. – Ce fat` caraghioas` e[ti! De ce n-a[ vrea s` dansez cu tine? – {tii bine de ce. De altfel, sunt obosit`. A[ prefera s` pleci. De \ndat` ce spuse aceste cuvinte, \[i dori s` mai r`mân`. Dar el p`rea mai degrab` amuzat. – Cau]i ceart`, Kate? Degetele sale alunecar` u[or pe pielea bra]ului ei.

128

SHEILA HOLLAND

– E[ti foarte dr`gu]` \n seara asta. |mi place rochia ta, zise [i-[i mut` mâna c`tre um`rul ei. Kate se \ncord`, el râse din nou [i o r`suci spre el. – Nu am chef de certuri, \ncepu ea. El \[i lipi gura de buzele ei, la \nceput u[or, apoi cu intensitate. Ea \l prinse de p`r [i-l trase, cople[it` de dorin]`. Brusc, Robert \i d`du drumul [i se a[ez` pe scaun. – N-a fost mai bine a[a, decât s` ne cert`m? o \ntreb` el blând. Kate realiz` c` tocmai intrau [i al]i oameni \n ser`. Reu[i s` le zâmbeasc` [i s`-i salute, dar nu avu curaj s`-l priveasc` pe Robert . Se gândea dac` se tr`dase r`spunzându-i atât de pasional. Oare el râdea de sl`biciunea ei? – C...cred c` mi-ar face pl`cere un dans, se bâlbâi ea [i d`du s` se ridice, dar Robert o prinse de mân`. – Acum e prea târziu. De altfel, spuneai c` e[ti obosit`... Celelalte cupluri luaser` loc \n spatele unor straturi cu flori. Kate arunc` o privire rapid` c`tre Robert, dar figura sa nu tr`da nimic. Nu o privea ironic, dar nici nu-[i putea da seama ce ar \nsemna. – De ce m` prive[ti a[a? \ntreb` ea [i-[i \ndep`rt` o [uvi]` rebel` cu un gest nervos. El \nc` o ]inea de bra]. – Relaxeaz`-te, Kate. M` faci s` cred c` n-ai mai fost niciodat` s`rutat`. – Nu \n felul `sta, spuse ea pripit, iar expresia lui se schimb`. – Nici m`car de Bill? Ce m`rturisire! Strângerea lui spori, iar Kate \nchise ochii pentru a nu se tr`da. |l iubea atât de mult [i \[i dorea enorm s` i-o spun`, dar \n inima ei sim]ea c` nu ar vrea s-o aud`. |n ultimele cinci minute, el se amuzase doborându-i toate defensivele. Tot ce mai putea spera era ca el s` aib` decen]a [i s` fac` uitat acest lucru. – Deschide ochii, micu]o! spuse Robert [optit. Iat`, vine tân`rul Jack. De[i vocea \i p`rea amuzat`, se putea deslu[i nemul]umirea...

VIA}A LA }AR~

129

– Ben crede c` e vremea s` ne desp`r]im, spuse Jack [i zâmbi c`tre ei, p`rând foarte satisf`cut de ceva. – Unde e Diana? \ntreb` Kate. – Salut` oamenii care pleac`. {tii ceva? Uitasem cât poate fi de amuzant` Diana. Ciudat, s` locuim la aproape doi pa[i [i... |n timpul ultimului dans cu Jack, Kate \l v`zu de câteva ori pe Robert. O dat`, \l v`zu privind \ncruntat c`tre ei. Regreta episodul din ser`? Se \ntreba cum va reac]iona ea la urm`toarea \ntâlnire? Dansul fu \ntrerupt de Ben, care o anun]` c` aveau treab`. |n drum spre Maggie, Ben [i Kate se ciond`nir` \n joac` despre cine s` fac` vizita. – Nu-mi va lua mult s` m` schimb. Normal c` eu m` voi duce, Ben. Dup` ce ajunse acas` [i se schimb`, Kate plec`, l`sându-l pe Ben cu Maggie, care radia de fericire. Apelul se dovedi a fi chiar o urgen]`, dar sigura ei nemul]umire se datora faptului c` apelul nu fusese f`cut mai din timp. Pacientul suferea de dou`zeci [i patru de ore [i avea apendicul perforat. A[tept` s` vin` ambulan]a, apoi plec` acas`. |[i privi ceasul [i se gândi c` era prea târziu pentru a se mai duce la culcare. Pe când ie[ea din ma[in`, ap`ru [i Robert pe poart`. Fiindc` era prea obosit` pentru a-[i mai controla reac]iile, Kate \i zâmbi [i-l \ntreb`: – De ce nu e[ti \n pat? – Te a[teptam. Robert \i lu` servieta [i cheile din mân` [i \i deschise u[a. – Cum se simte b`trânul Gooding? Ben mi-a spus c` ai fost solicitat`. – Va avea nevoie de o interven]ie chirurgical`. Kate porni c`tre buc`t`rie [i \[i f`cu de lucru cu fierb`torul [i pr`jitorul de pâine pentru a-[i masca nesiguran]a [i confuzia. O felie de pâine se arse, iar Kate o arunc` spre co[ul de gunoi, dar rat`. Robert \ncepu s` râd`.

130

SHEILA HOLLAND

– Chiar trebuie s` stai avolo [i s` m` prive[ti de sus? – Drag` Kate... spuse el cu nea[teptat` blânde]e. Probabil c` e[ti foarte obosit`. Probabil c` nici el nu dormise, dar ar`ta enervant de proasp`t [i bine b`rbierit. – A[a este, sunt obosit`. {i a[ vrea s` pleci. – Deci, tu crezi c` atacul e cea mai bun` ap`rare? \ntreb` el, neluând \n seam` tonul ei. Robert se ridic` [i \naint` spre ea, iar Kate se d`du \napoi pân` sim]i dulapul din spatele ei. El \i lu` felia de pâine din mân`, privind-o cu un aer misterios. – Relaxeaz`-te, drag` fat`! E mult prea diminea]` pentru a relua de unde r`m`seser`m asear`. |n momentul acesta, m` intereseaz` mai mult s` m`nânc decât s` fac dragoste. Ea se sim]i ca o proast` [i datorit` faptului c` el domina atât de bine situa]ia. – Ce tupeu ai! Ce te face s` crezi c` te doresc... te vreau, \n sensul `sta? Feliile s`rir` din pr`jitor [i el le scoase. – Revino-]i, Kate! Puse untul pe pâine [i \ncepu s`-l \ntind`. – Poftim! M`nânc` [i poate c` te vei mai tempera. Fierbând de nervi, Kate se apuc` [i ea de uns, dar nu reu[i s` men]in` t`cerea: – E[ti foarte sigur pe tine. S` \n]eleg c` te consideri irezistibil? – Siguran]a nu are nimic de-a face cu asta, spuse el \ncet. Sunt realist, iar tu nu. }i-a pl`cut când te-am s`rutat, de[i n-o s` recuno[ti niciodat`. Dar [i mie mi-a pl`cut. De ce faci tu o problem` din toate lucrurile? Asear`, eram amândoi bine dispu[i din cauza petrecerii, pentru c` altfel nu s-ar fi \ntâmplat. Kate lu` o gur` generoas` de ceai [i-[i mai rec`p`t` cump`tul, de[i, \n sinea ei, era sfâ[iat` de disperare [i regret. {tiuse dintotdeauna c` nu \nsemna nimic pentru Robert, dar o durea s`-l aud` spunând-o.

VIA}A LA }AR~

131

– Exact a[a cred [i eu, spuse ea cu grij`. Iar acum, dac`-mi permi]i, m` voi duce la culcare. Cu pu]in noroc, mai prind o or` sau dou` de somn \nainte s` apar` vreun apel. Robert se ridic` politicos, dar o mai re]inu câteva momente cerându-i detalii despre domnul Gooding. – Toat` via]a a muncit pentru noi, ca v`car. Un b`trân de treab`. L-a \nso]it la spital [i so]ia? Kate confirm`. – Acum voi pleca. Pot s`-mi dau seama când nu sunt dorit... La u[`, se opri din nou: – Nu te-a[ fi deranjat dac` nu m-ar fi \ngrijorat soarta b`trânului Gooding. Ridic` o mân`, o salut` [i plec`. Kate se gândea, \n timp ce urca treptele, cum de fusese atât de naiv` \ncât s`-[i \nchipuie c` venise s-o vad` pe ea... Triste]ea, combinat` cu oboseala, \i produser` o stare letargic`. Reu[i s`-[i scoat` doar bluza [i se trânti \n pat. Maggie, grijulie, \i aduse o sticl` cu ap` cald` pe care Kate o \mbr`]i[` recunosc`toare [i adormi cu gândul la Robert .

Capitolul 10 Z`pada dur` [ase s`pt`mâni, dar acum era mai u[or de condus ma[ina. Când veni dezghe]ul, drumurile din Sussex se umplur` de noroi. |n timp ce mergea spre cas`, Kate se gândi ce v`zuse ea a[a frumos \n via]a la ]ar`. Când i se dest`inui [i lui Maggie, aceasta \ncepu s` râd`. Fata o \mb`rb`t` [i-i spuse c` ce era mai r`u nu trecuse. Acoperi[ul picura, iar câteva ]igle c`zuser` din cauza greut`]ii z`pezii. – Ne atrage aten]ia c` se topesc z`pezile. Robert spunea de mult timp c` acoperi[ul nostru are nevoie de repara]ii, dar acum va trebui s` mai a[tept`m pân` se \mbun`t`]e[te vremea. |n dormitorul ei, Kate st`tea [i privea c`tre mul]imea bizar` de ligheane [i recipiente ce se umpleau rapid cu ap`. – Ce ne facem? \ntreb` Kate cu dezgust. Nu o s` avem prea multe [anse de somn disear`. Poate doar dac` vom dormi la mezanin... – Nu va fi nevoie, zâmbi Maggie. Robert spune c` trebuie s` ne mut`m la el. Kate \ncerc` s` se opun`, pretextând c` ea poate dormi [i pe canapeaua din antreu [i c` avea [i telefonul la \ndemân`.

VIA}A LA }AR~

133

– Dac` dorm la Robert, se vor ivi situa]ii penibile atunci când voi fi de serviciu. Maggie nu mai \ncerc` s-o conving` [i \ncepu s` strâng` vasele ce se umpleau v`zând cu ochii. – O s` ave]i nevoie de ceva mai mare, spuse Robert când veni s` evalueze paguba. O s` v` trimit ni[te recipiente de la ferm`. Fetelor, veni]i când sunte]i gata. – Kate ar prefera s` r`mân` aici, spuse Maggie. Kate ro[i atunci când Robert o privi cu repro[. – Nu fi prostu]`, Kate. Î]i va fi mult mai bine cu noi. El înl`tur` argumentele ei legate de telefon, spunându-i c` exist` o extensie în unul din dormitoarele libere. – Sigur po]i s` ne supor]i câteva zile, nu? Pentru c` ar fi fost nepoliticos s` refuze, Kate accept` propunerea, cu o oarecare ezitare. Ar fi f`cut orice ca s`-l evite pe Robert, din acea diminea]` de dup` dans. Lady Howard p`r`sise Sherringdon imediat dup` acel eveniment, a[a c` nu mai exista nici un motiv s` viziteze acea cas`. Se concentrase numai asupra muncii sale, ceea ce o f`cuse s` câ[tige cel pu]in respectul domni[oarei Andrews. Farmacista mai spusese c` ar fi bine s` poat` r`mâne [i dup` întoarcerea doctorului Nicholson, programat` la începutul lui aprilie. Ben o întrebase dac` îl va ajuta în primele dou` s`pt`mâni dup` întoarcerea tat`lui s`u, astfel ca b`trânul s` poat` intra treptat în ritm, dar nu sugerase nimic pe termen lung. De aceea, Kate se obi[nuise deja cu gândul c` va pleca din Sherringdon. În plus, se resemnase [i cu ideea, din ce în ce mai probabil`, c` Robert [i Diana î[i vor anun]a logodna. Tân`ra î[i înte]ea vizitele, fie singur`, fie împreun` cu Jack, fiul vicarului. Kate se gândea c` logodna era doar o chestiune de timp, iar Maggie era înclinat` s`-i dea dreptate.

134

SHEILA HOLLAND

– N-a[ spune c` se potrivesc perfect, dar cel pu]in au destule lucruri în comun. – Poate lucruri superficiale cum ar fi caii [i ferma, dar cum ar putea s` se potriveasc` Diana cu un b`rbat atât de inteligent ca Robert? – N-ar putea, accept` Maggie. Într-o vreme, Elizabeth i-ar fi putut oferi toate astea, dar f`cuse o alegere [i nu mai putea da \napoi. – A[a s` fie? Dac` ar ob]ine divor]ul, Robert nu s-ar însura cu ea? – Nu. Maggie p`rea foarte sigur` de asta. – Acum e mai în vârst` [i mai în]elept. O poate vedea pe Elizabeth exact a[a cum este. În s`pt`mâna când a stat cu ea, s-a lecuit o dat` pentru totdeauna. – Dar p`reau atât de apropia]i! murmur` Kate. Credeam c` Robert este îndr`gostit de ea... – A[a a crezut [i Elizabeth . A suferit un adev`rat [oc atunci când [i-a dat seama c` era doar prietenos. Nu voia decât s-o conving` s` se întoarc` la so]ul ei. – Oh, Maggie! M` bucur atât de mult! exclam` Kate, apoi ro[i. Elizabeth nu e ceea ce-i trebuie lui Robert, nu e un... un om bun. – Mai direct, e o scorpie, ad`ug` Maggie. Cel pu]in Diana e o fat` de treab`, de[i ar face bine s` nu-l mai încurajeze pe Jack. Dr`gu]`, simpl`, cam plictisitoare, dar Robert era un fermier înc`p`]ânat, nu un b`rbat romantic. Ar fi considerat c`s`toria cu Diana o partid` bun`, dac` prin asta ar fi putut reda fermei sale str`lucirea de odinioar`. {i nu s-ar fi împiedicat de un tân`r ca Jack, dac` întradev`r ar fi dorit-o! Întins` în pat, în prima noapte în casa lui Robert, Kate încerca s` se conving` c` nu s-ar fi putut îndr`gosti niciodat` de un b`rbat care privea via]a cu atâta sânge-rece. Diminea]a, când coborî la micul dejun [i-l g`si pe Robert mâncând singur, î[i d`du seama de gre[eala ra]ionamentului s`u – l-ar fi iubit orice ar fi f`cut! Ba chiar era recunosc`toare pentru aceste zile

VIA}A LA }AR~

135

petrecute la el acas`, pentru c` avea de ce s`-[i aminteasc` atunci când va fi departe, la Glasgow. A[a c` se a[ez` în fa]a lui [i-i r`spunse la „bun` diminea]a” sigur` pe sine. – Pari obosit`, Kate. Dormi prost într-un pat str`in? Ea ridic` privirea. – Da, a[a e. M-am obi[nuit la Maggie. – B`nuiesc c` ai nevoie de o vacan]`. Andy mi-a spus c` ai muncit foarte mult. – S-ar putea... – Î]i pare r`u c` vei pleca în curând? – Nu. Sunt bucuroas`! r`spunse cu un ton ce-l f`cu s`-[i ridice sprâncenele. – Te-ai s`turat de via]a la ]ar` sau de companie? – Adev`rul e c` au început s`-mi lipseasc` luminile puternice [i atmosfera stimulativ` a marilor ora[e. Figura lui p`rea impenetrabil`. – În]eleg, Kate. {i eu, prostul de mine, credeam c` ai început s` te ata[ezi de acest loc! – Ce idee ciudat`! exclam` ea, minunându-se de propria-i abilitate de a min]i cu senin`tate. Din fericire, în acel moment ap`ru Maggie, care interveni salvator în discu]ie. Kate sorbi o gur` de cafea [i se întreb` dac` pe Robert îl deranja într-adev`r u[urin]a cu care ea se desp`r]ea de c`minul lui. {i-ar fi dorit s`-i spun` c` cel mai mare vis al ei era s`-[i petreac` restul zilelor cu el, în acea cas`. Oft` prelung, atr`gând aten]ia celorla]i. – La ce te gânde[ti? \ntreb` Maggie. Robert r`spunse în locul ei: – Î[i face griji s` nu fi ratat ceva important cât timp a lâncezit la noi, la ]ar`. Tân`ra Kate este o femeie de carier`! Tonul t`ios al vocii sale p`ru s-o surprind` chiar [i pe Maggie.

136

SHEILA HOLLAND

– Ce prostii spui! {tii c` viitorul lui Kate este stabilit – o s` lucreze la cabinetul fratelui s`u. – Asta pân` apare ceva mai bun. Munca la un cabinet de medicin` general` nu e suficient pentru o fat` atât de ambi]ioas` cum e Kate, de[i ar putea fi o trambulin`... – Nu-i adev`rat! strig` Kate. Exagerezi! De ce e[ti atât de r`ut`cios? Dezam`git` pân` la lacrimi, s`ri în picioare [i fugi din camer`, în[f`când geanta de pe m`su]a din hol. Din cauza lacrimilor [i a mâinilor ce-i tremurau, nu observ` c` u[a era z`vorât` [i încerc` în zadar s-o deschid`. – La naiba! Robert , care venise pe nesim]ite în spatele ei, o împinse deoparte. – D`-mi voie! Are obiceiul s` se în]epeneasc`. Trase z`vorul [i deschise larg u[a grea. Zilele mohorâte l`saser` locul unui soare str`lucitor; de[i era februarie [i ora era matinal`, c`ldura deja se sim]ea. – Frumoas` zi! remarc` Robert [i o urm` pe alee. Kate nu sim]ea nevoia s`-i r`spund` [i se îndrept` spre ma[in`. Când s` ias` din curte, Robert ap`ru în dreptul por]ilor [i-i f`cu semn s` opreasc`. – Îmi pare r`u, dar m` gr`besc, îi spuse ea prin fereastra deschis` [i rul` încet mai departe. El nu se mi[c` din calea ma[inii, a[a c` se v`zu obligat` s` frâneze. – Te rog, Robert ! Trebuie s` ajung la cabinet! – La naiba cu cabinetul! {i oricum, e prea devreme, dup` cum bine [tii! Se repezi la fereastra deschis`. – Ascult`, Kate! Îmi pare r`u dac` te-am sup`rat! O privi complet nedumerit. – Eu doar te tachinam. N-ai sim]ul umorului, nu-i a[a? – Nu m` tachinai! Chiar vorbeai serios [i voiai s` m` r`ne[ti! – De ce te-ar deranja s` fii numit` „o femeie de carier`”? Nu asta e[ti?

VIA}A LA }AR~

137

– Dac` te referi la faptul c`-mi iubesc munca, atunci da. Dar felul în care o spui face s` sune ca o insult`. – N-ar trebui s` fii atât de sensibil`. În plus, în momentul în care a trebuit s` alegi între carier` [i c`s`torie, ai ales cariera. {i nu m` îndoiesc c` ai face la fel [i a doua oar`. Triste]ea lui Kate se transform` în mânie. – Nu [tii nimic despre asta. Ai auzit numai versiunea lui Bill. Nu c` m-a[ deranja s`-]i spun [i versiunea mea! D`-te la o parte din calea mea! Ap`s` atât de tare pe accelerator, încât Robert trebui s` fac` un salt pentru a evita un accident. Când ajunse la cabinet, Kate se sim]ea ru[inat` de comportamentul ei. Seara, \nainte s` se duc` la culcare, intr` în biroul lui Robert [i-l g`si luptându-se cu documentele contabile. – Îmi pare r`u c` te întrerup. Eu... voiam doar s`-mi cer scuze. Dup` privirea absent`, se vedea c` era înc` absorbit de munc`. – Pentru c` am fost necuviincioas`, vreau s` spun. {i c`... aproape te-am c`lcat cu ma[ina. El deveni mai atent. – Da, într-adev`r. Ar fi fost chiar caraghios dac` ar fi trebuit s`-mi dai primul ajutor, nu? Zâmbi cu un farmec care o dezarm` pe Kate, care râse u[or. – Oh, Robert ! Chiar trebuie s` ne cert`m de fiecare dat`? Ar fi atât de frumos dac` am putea fi prieteni! – Ar fi, Kate?! El se foi în scaun [i-[i frec` îngrijorat fruntea. – Doamne, cât ur`sc s` fiu îngropat în hârtii! Kate \l privi cu comp`timire. – Robert, \mi pare atât de r`u! Nu trebuia s` te deranjez acum, când ai treab`. – Nu. E frumos din partea ta c` ai venit. Ridic` un pumn de chitan]e [i le privi \nciudat.

138

SHEILA HOLLAND

– Maggie e de p`rere c` mi-ar trebui o nevast` bogat`. Kate sim]i c` i se taie respira]a. – Ar fi [i asta...o solu]ie. Nu te mai re]in. Noapte bun`! – Nu, stai [i bea un pahar cu mine. Mi-ar prinde bine o pauz`. – Dac` \ntr-adev`r ai timp... Robert \i turn` un pahar de lichior, iar ea se a[ez`, picior peste picior, privind c`tre focul din [emineu. – De ce e[ti atât de solemn`? – Mi se pare o mare gre[eal` s` nu te c`s`tore[ti din dragoste, spuse ea gândind cu voce tare. El \[i miji ochii [i o \ntreb` cu r`ceal`: – Spui asta la modul general sau te referi chiar la mine? – ~``...m` refeream la ce-ai spus tu – c`s`toria cu o femeie bogat`. Eu nu m-a[ putea c`s`tori cu o astfel de persoan`, dac` nu a[ fi [i \ndr`gostit`... Vocea ei se pierdu sub insisten]a privirii lui Robert. – N-ai putea, draga mea? |nseamn` c` nu e[ti atât de practic` pe cât te-am crezut. Banii dureaz` mai mult decât dragostea, dac` sunt bine gestiona]i. – E absolut oribil ce spui! – Dar adev`rat. Prive[te \n jurul t`u. Câte c`s`torii fericite vezi? – Multe, se \nc`p`]ân` Kate. Numai c` tu le vezi doar pe celelalte. – Poate. Din câte [tiu eu, p`rin]ii mei se iubeau enorm la \nceput. Dar asta n-a durat; [i-au f`cut via]a un iad unul celuilalt. – Eu am fost mai norocoas` decât tine. P`rin]ii mei erau de nedesp`r]it. Tocmai de aceea au [i murit \mpreun` \ntr-un accident de avion. Dac` a[ iubi [i eu un om atât de mult, a[ prefera aceea[i soart`. Mama spusese \ntotdeauna c` ar vrea s` moar` prima. Kate nu se mai putu ab]ine [i izbucni \n lacrimi. – Lini[te[te-te, micu]o! \i spuse el cu blânde]e. Nu neg c` mai exist` [i excep]ii, dar cred c` [i p`rin]ii t`i s-au mai certat din când \n când.

VIA}A LA }AR~

139

– Sigur c` da, dar dac` exist` respect [i iubire, orgoliile nu pot strica o c`snicie. – E frumos s` \ntâlne[ti pe cineva care mai are idealuri. Ale mele s-au dus de mult... Robert \[i privi câteva momente paharul, apoi o \ntreb` brusc: – De ce te-ai desp`r]it de fratele meu? Kate c`uta de luni de zile un prilej s`-i poat` vorbi de acest lucru. Acum, \ns`, nu-[i putea g`si cuvintele. Cu mare greutate, f`cu tot ce-i st`tea \n putin]` s`-i explice cât mai bine, dar nu fu sigur` dac` reu[ise. – Poate c` n-am fost suficient de elocvent`... \ncheie ea oftând. Tare mult mi-ar fi pl`cut s` te pot face s` \n]elegi. Robert \[i \ntoarse privirea spre ea. – |mi pui judecata la \ndoial`... Bill e fratele meu, sunt foarte ata[at de el, dar [tiu cât poate fi de egoist. Nu pot s`-mi dau seama cum a putut crede c` te-ai l`sa de medicin`? – Vrei s` spui c` e[ti de aceea[i p`rere cu mine?! – Bine\n]eles c` da. Ar fi fost o risip` uria[` de talent. Ca s` nu mai punem la socoteal` [i anii costisitori ai stagiaturii. – Bill nu ]i-a spus motivul desp`r]irii noastre? – Dac` mi-ar fi spus, nu m-a[ fi purtat a[a. S` spunem c`... mi-a dat o alt` versiune. – Dar tu crezi versiunea mea? \ntreb` ea ner`bd`toare, iar el aprob` convins. – Da, Kate. {i cred c` ai f`cut bine c` nu te-ai m`ritat cu el. N-a]i fi fost niciodat` ferici]i. – |]i mul]umesc pentru \n]elegere, Robert! spuse ea [i clipi pentru a-[i st`pâni lacrimile. Nu te mai re]in. Nu munci prea mult! – Bine, doctore, spuse solemn [i, spre surprinderea lui, Kate \i zâmbi cu foarte mult` c`ldur`. |n acea noapte dormi cum n-o mai f`cuse de mult timp. |n urm`toarele zile fu atât de voioas`, \ncât observ` [i Maggie:

140

SHEILA HOLLAND

– |ncepusem s`-mi fac griji \n privin]a ta, Kate. Nu vreau s` par indiscret`, dar pe tine te fr`mânta ceva, nu? – Da, cred c` da, admise Kate. – Dar acum, lucrurile stau mai bine? Mai bine, datorit` lui Robert care se dovedise mai \n]eleg`tor [i mai bun decât de obicei. Dac` nu putea spera la mai mult dar, cel pu]in r`mânea cu satisfac]ia muncii. *** |n acea s`pt`mân`, constructorii reparar` acoperi[ul [i fetele se mutar` \napoi. Kate trecea din ce \n ce mai rar pe la cabinet, iar pacien]ii \ncepuser` s` simt`. „Ne va fi foarte dor de dumneavoastr`”, \i spusese de curând o femeie. „{i doctorul Ben e bun, dar dumneavoastr` sunte]i mai \n]eleg`toare, ca femeie...” La \ntoarcere, pe drumul c`tre ferm`, \i v`zu pe Robert [i Diana c`l`rind \mpreun`. Exersau pentru concursul care se apropia – Vom avea nevoie de tine ca doctor oficial, o inform` Robert \ntr-o sear`. – De ce eu? N-ar fi mai potrivit Ben? – Ben spune c` face lucrul `sta de ani de zile [i c` a venit [i rândul t`u. |n plus, va pleca cu Maggie \n week-end, la Londra. Kate \ncerc` s`-i conving` c` o ambulan]` era suficient`. – A[a s-a procedat de fiecare dat`, interveni Linda. Unele s`rituri sunt destul de dure [i s-ar putea \ntâmpla accidente. Oamenii se simt mai bine când [tiu c` e un doctor \n preajm`. A[a c`, \n ultima sâmb`t` din martie, Kate sosi la intrarea pe terenul \nchiriat de un fermier local. Concursul era \n scopuri caritabile, pentru ajutarea unui grup de spitale, iar intrarea era cu plat`. Kate se scotoci dup` bani, dar b`rbatul de la poart` o opri.

VIA}A LA }AR~

141

– Nu lu`m bani de la doctori. Distrac]ie pl`cut`! Se \ndrept` c`tre bâlciul destinat celor care nu erau interesa]i de curs`, localiz` ambulan]a [i se duse spre ea. Personalul o \ntâmpin` ca pe un vechi prieten. – S` sper`m c` nu vom fi foarte ocupa]i, doctore. Dac` vor c`dea, m`car vor ateriza pe un sol moale. Kate râse [i privi c`tre mul]imea g`l`gioas`. Oare pe unde era Robert? Prima curs` urma s` \nceap`. Kate f`cea eforturi vizibile s` vad` cât mai bine fe]ele concuren]ilor alinia]i la start. – Vrei s`-]i \mprumut binoclul meu? \ntreb` Robert din spatele ei. Kate se r`suci rapid spre el. – |ncercam s` v`d dac` te afli printre cei de la start. Adic`...vroiam s` v`d dac` recunosc vreunul dintre ei. – Sunt prea b`trân pentru cursa asta, spuse el amuzat. Este numai pentru cei sub [aisprezece ani. Dar dac` vrei, po]i paria pe Johnny Palmer. C`l`re[te ca un diavol. Numai c` va trebui s` te gr`be[ti, s` nu se \nchid` casa. Robert o conduse prin mul]ime pân` la casa de pariuri, iar ea puse pe tejghea o lir`. B`rbatul fluier` admirativ: – E[ti o mic` \ndr`znea]`, nu-i a[a? – E pentru o cauz` bun`. Am \n]eles c` to]i banii merg la spitale, nu? – Mai pu]in cheltuielile noastre. Kate [tia c` Robert e unul dintre organizatori [i c` toat` familia concura, inclusiv el. Le f`cu cu mâna lui Tim [i Lindei, apoi o v`zu pe Diana cu b`iatul vicarului. – Acela nu este Jack Simmons? Credeam c` s-a \ntors la universitate. – Poate c` a \nceput vacan]a. Oricum, st` mai mult week-end-urile. El [i Diana au devenit foarte apropia]i. Kate \i arunc` o privire pe furi[, dar pe fa]a lui nu se putea citi nimic. Dup` ce o conduse \ntr-un loc de unde se putea vedea mai bine, Robert plec` \mpreun` cu un alt concurent.

142

SHEILA HOLLAND

Kate, care se a[tepta s` fie plictisitor, descoperi c` era destul de distractiv. Asculta p`rerile competente din jurul ei, iar cineva o recunoscu [i o salut` cu c`ldur`. Urm`ri câteva curse, pierdu câteva lire [i pulsul i se acceler` când observ` c` Robert se alinia pentru urm`toarea curs`. Dar se enerv` pentru c` era chemat` la ambulan]` din cauza unui copil care c`zuse dintr-un copac. Kate mai arunc` o privire prin binoclu c`tre figura familiar` a b`rbatului pe care \l iubea [i se duse c`tre punctul de prim-ajutor. Rezolv` rapid problema, punând \n atele fractura pu[tiului [i se \ntoarse la locul ei. – Cine câ[tig`? \ntreb` ea pe so]ia unui fermier. Femeia spuse ceva de primii trei, dar nu se putea \n]elege mai nimic din pricina larmei. – Cine se afl` \n frunte? Kate \ncerca zadarnic s`-i urm`reasc` prin binoclu; deja se mi[cau prea rapid. Femeia \i spuse c` primii trei sunt Robert [i \nc` doi pe care ea nu-i cuno[tea. – Am pariat pe domnul Montgomery. De când s-a \ntors din Canada, a câ[tigat \n fiecare an. B`rb`]elul meu spune c` e cel mai bun din tot ]inutul, iar el [tie ce spune! Kate se sim]i mândr` ca o mam` al c`rei copil tocmai fusese l`udat. Se sim]i apoi ridicol` [i se gândi c` nu era bine s` fie atât de obsedat` de o persoan`. Dar ea era. {i nu-[i putea \nfrâna pornirile [i sentimentele. – Urmeaz` saltul cel mai spectaculos. E rezervat numai celor mai buni. Iat`-i! Ce ]i-am spus eu? Omul meu e \n frunte. – Robert..., suspin` Kate. Hai, Robert! V`zu calul s`u \n`l]ându-se pentru spectaculosul salt, apoi confuzie. Doi sau trei cai erau la p`mânt, c`l`re]ii rostogolindu-se \n ]`rân`. Mai mult nu apuc` s` vad`, pentru c` mul]imea din jur deja \i \nconjurase. So]ia fermierului spuse dezam`git`:

VIA}A LA }AR~

143

– Am pierdut. Se pare c` domnul Montgomery se num`r` printre cei care nu pot face saltul... Kate alerg` prin mul]ime c`tre prietenii ei de la ambulan]`. – Nu-mi dau seama ce s-a \ntâmplat. Voi [ti]i ceva? Unul dintre oameni scotea o brancard`. – Jock e de p`rere c` unul dintre ei \nc` se afl` la p`mânt, dar ceilal]i doi sunt teferi. Mergem s` arunc`m o privire. Doctore, vii cu noi? Kate \i urm` \ndeaproape, luptându-se cu noroiul [i b`ltoacele create \n noaptea precedent`. Ajunser` la mul]imea adunat` lâng` obstacol [i \ndep`rtar` mul]imea. Robert era \ntins pe spate, ]eap`n [i plin de noroi. Unul dintre concuren]i se aplecase asupra lui [i \i lua pulsul, dar când v`zu medicii se ridic` u[urat. – Slav` Domnului c` ai venit, doctore! Mi-e team` c` a p`]it-o... Kate avea s` re]in` aceste momente ca fiind experien]a cea mai teribil` pe care o avusese vreodat`. |ngenunche lâng` Robert, \ncercând s`-[i dea seama de gravitatea situa]iei. Inima \i b`tea la intervale rare, dar cu putere. Pip`i vân`taia uria[` de la tâmpl`, apoi mâinile [i picioarele pentru eventuale fracturi. Se ridic` pentru a putea vorbi cu oamenii de pe ambulan]`. – E \n stare de [oc, dar nu cred s` aib` fracturi. Haide]i s`-l ducem la ambulan]`; acolo \l voi examina cu mai mult` aten]ie. |n timp ce oamenii \l urcau pe targ`, Kate \l v`zu pe cel de-al treilea c`l`re] care st`tea livid pe o banc` [i-[i masa \ncheietura zdrobit`, p`rând mai \ngrijorat pentru Robert, decât pentru el. |n timp ce-l conducea spre ambulan]`, omul \i povesti cum avusese loc accidentul. |n momentul saltului, o pas`re zburase din imediata apropiere a obstacolului [i speriase calul lui Robert. Mai departe, se [tia... – Va fi \n regul`, doamn` doctor? |l trimite]i la spital? \ntreb` b`rbatul.

144

SHEILA HOLLAND

– Pe amândoi v` trimit, r`spunse Kate cu gândul numai la Robert. Oare avea o simpl` lovitur` la cap, sau \i afectase [i func]iile cerebrale? {i-ar fi dorit s` poat` merge cu el la spital, dar datoria o obliga s` r`mân` pân` la ultima curs`. Sim]ea c` \i tremur` picioarele, a[a c` se sui \n ma[in` [i privi c`l`re]ii alinia]i pentru urm`toarea curs`. Deodat`, cineva b`tu \n geam. Erau Linda [i Tim, c`rora le explic` ce se \ntâmplase. Linda \i strânse mâna cu simpatie: – Cred c`-]i vine foarte greu s` examinezi oameni pe care \i cuno[ti. Of, Kate, e[ti alb` la fa]`... – Da, mi-a fost foarte greu s`-l v`d a[a, pr`bu[it la p`mânt. |mi pare r`u c` am venit. Oare câte curse mai sunt? – Doar dou`, r`spunse Tim. |n cea de acum particip` [i Diana. – Diana?! Cum poate s` mai fac` asta, f`r` m`car s` se fi interesat de starea lui Robert? – Poate c` \nc` n-a aflat. |n acel moment, eram cu to]ii la chio[cul de b`uturi, pentru un ceai cald. – N-a]i vrut s` urm`ri]i cursa lui Robert? \ntreb` Kate. Tim d`du din umeri [i zâmbi. – N-avea nici un rost. Câ[tig` \n fiecare an... – Nu [i de data asta, complet` trist Linda. Cei doi plecar` spre spital, iar Kate r`mase s` r`spund` mul]imii de binevoitori care o asaltau cu \ntreb`ri referitoare la starea lui Robert [i a celuilalt b`rbat. – Da, \[i pierduse cuno[tin]a... – Nu, nu avea nici un picior rupt... – Doar [i-a pierdut cuno[tin]a? Alte r`ni nu a suferit? Ultimele \ntreb`ri veniser` de la Diana, care-[i f`cuse loc prin mul]ime \nso]it` de umbra sa, Jack Simmons. – Nu e grav r`nit? mai \ntreb` ea. – Nu cred, de[i e greu de spus acum, r`spunse Kate. Eu plec acum spre spital. Vii cu mine? Diana \[i mu[c` buzele [i d`du puternic din cap. – Am oroare de spitale. Fii dr`gu]` [i sun`-m` când ai ceva ve[ti. La cinci, trebuie s` fim \napoi la biseric`.

VIA}A LA }AR~

145

– Dac` nu suntem, las` un mesaj, spuse [i Jack. Robert va fi \n regul`; e un tip rezistent. Mult` lume cade de pe cai... – Dar unii oameni mai [i mor, murmur` Kate [ocat` de indiferen]a lor. Cei doi n-o mai auzir`, fiindc` deja plecaser` ]inându-se de mân`... Kate se gândi c` poate pentru unii ca ei era firesc ca oamenii s` mai cad` de pe cai, dar dac` Diana \l iubea pe Robert, atunci indiferen]a ei era suspect`. Poate c` joaca ei cu Jack devenise ceva serios... Când Kate ajunse la spital, Robert deja f`cuse radiografiile [i se afla \ntr-un pat dintr-un salon privat. F`cu cuno[tin]` cu chirurgul de serviciu care o aduse la curent cu starea de s`n`tate a lui Robert . – Mai nimic, anun]` el vesel. Capul [i coastele sunt \n regul`. Nu sunt semne de hemoragie intercranian`, deci credem c` a fost o simpl` lovitur` la cap. – „Credem”? \ntreb` ea. – Eu [i Bodger. Consultantul nostru ortoped, domnul B. Hodgson. Medicul de gard` era tân`r [i plin de el [i Kate se amuz` cum \[i schimb` atitudinea când ap`ru [eful lui. De[i avea o reputa]ie foarte bun`, ea nu-l cunoscuse pe domnul Hodgson. Robert era pe mâini bune. Doctorul ap`ru \nso]it de Linda [i Tim: – Robert e con[tient acum [i vrea s` mearg` acas`, dar i-am spus c` trebuie s` mai r`mân` sub supraveghere. Linda spune c` tu e[ti o prieten` de familie, a[a c` te rog s`-l convingi s` fie rezonabil. Ideea c` ar putea avea vreo influen]` asupra lui Robert o f`cu pe Kate s` zâmbeasc`. – Are nevoie s` fie convins? – M` tem c` da. Spune c` are mult` treab` la ferm` [i c` prefer` s` stea \n patul s`u de acas`. Tu [tii ce-ar \nsemna asta... A[a c`, fii fat` dr`gu]` [i d`-]i toat` silin]a. Sora care era de serviciu pe acea arip` \i indic` salonul [i se scuz` c` e singur` de serviciu.

146

SHEILA HOLLAND

Kate intr` [i \nchise u[a u[or, apoi \[i trase un scaun lâng` pat. Robert st`tea \ntins pe spate [i pe fa]a cur`]at` de noroi se puteau vedea mai multe zgârieturi [i vân`t`i. |i lu` mâna [i-i verific` pulsul, apoi, dintr-un impuls de moment, o lipi de fa]a ei. O ]inu strâns, cople[it` de emo]ie. – Of, Robert ! suspin` ea. O lacrim` se prelinse pe obrazul ei [i c`zu pe mâna lui. – A[a plângi pentru to]i pacien]ii t`i? o \ntreb`, iar ea \i d`du repede drumul la mân`. |[i [terse lacrimile [i nu \ndr`zni s`-l priveasc`. – Credeam c` dormi, spuse ea ru[inat`. De altfel, nu plângeam din cauza ta, plângeam pentru c`... pentru c` sunt obosit` [i... [i am o migren`. – {i eu, [opti Robert. M` doare de parc` mi-ar fi despicat cineva capul \n dou`. Ea \l privi cu \ngrijorare. – P`i, vezi? Ar fi o nebunie s` pleci acum acas`. Domnul Hodgson m-a rugat s` te conving \n privin]a asta. Robert \i zâmbi [i \[i atinse vân`t`ile de pe fa]`. – M-a[ putea l`sa convins... Ce-ar fi s` m` mai ]ii de mân`? Kate se \nro[i la fa]` [i d`du s` sar`, dar el o prinse [i-o strânse destul de puternic pentru un convalescent. – Nu, Kate. Nu pleca! Robert \nchise ochii, dar nu-i l`s` \ncheietura. – Doamne, cât m` doare capul! Strânsoarea sl`bi abia când reu[i s` adoarm`. Kate mai a[tept` câteva minute, cuprins` de mole[eal` din cauza [ocului [i emo]iilor. Spera c` [ocul posttraumatic s`-i [tearg` lui Robert din memorie purtarea ei, care le-ar fi putut crea amândurora momente de stânjeneal`.

Capitolul 11 Robert se extern` luni, iar Kate afl` acest lucru de la Ben. – Domnul Hodgson mi-a telefonat [i mi-a spus c` ar fi vrut s`-l mai ]in`, dar el a insistat s` plece acas`. Va trebui, totu[i, s-o ia u[urel, iar b`trânul Hodgson vrea ca noi s`-l verific`m în fiecare zi. Obiec]ii? Dac` te deranjeaz`, o voi face eu, dar tu e[ti cea vizat`. {tia c`-i va fi greu s`-l înfrunte pe Robert, dar n-avea rost s` amâne momentul. – E în regul`, Ben. Îl voi supraveghea eu. Tu ai destule pe cap, acum c` se întoarce tat`l t`u. B`trânul doctor Nicholson venise de câteva zile [i urma s` înceap` munca a doua zi – câteva ore la cabinet în prima s`pt`mân`, apoi câteva vizite, dar nu va face serviciul de noapte atâta timp cât Kate înc` mai lucra cu ei. Seara, când ajunse acas`, Kate afl` de la Maggie c` Robert se sim]ea bine. – I-a trecut migrena, dar arat` totu[i obosit, chiar dac` nu vrea s` recunoasc`. – Atunci, eu nu-l voi mai deranja în seara asta, spuse Kate. De altfel, a fost consultat [i diminea]`, de doctorul Hodgson.

148

SHEILA HOLLAND

Mar]i, totu[i, î[i adun` curajul pentru o înfruntare. L`sase vizita lui Robert ultima, iar când ajunse la el era aproape ora unu. Maggie era cu el [i-[i lua r`mas-bun, pentru c` urma s`-[i petreac` vacan]a în Europa. Când o v`zu pe Kate, d`du s` se ridice, dar aceasta \i spuse s` nu se gr`beasc`. – Nu voi sta mai mult de dou` minute. Trebuie doar s`-i verific pulsul. Ca o adev`rat` profesionist`, îi lu` pulsul [i-l întreb` cum se simte. – Mai bine, murmur` Robert. – Bun! Acum te voi l`sa în pace. Fusese mult mai u[or decât se a[teptase. Se vedea, din atitudinea lui, c` nu-[i mai amintea nimic de ultima lor întâlnire. U[urat`, ea \i arunc` un zâmbet radios, ce fu întâmpinat de o privire uimit`. – Care-i graba? Stai [i bea un pahar cu mine. – N-ar trebui s` bei dup` o lovitur` la cap, \i spuse ea sever, iar el \ncepu s` râd`. – Nu, doctore. Eu m` refeream la tine! S` bem [i s`-i ur`m lui Maggie o vacan]` reu[it`! Ar fi fost urât s` refuze; curând, în dormitorul lui Robert se încinse o mic` petrecere. Linda [i Tim st`teau pe pat, respectiv lâng` fereastr`, iar Kate se v`zu nevoit` s` se a[eze pe un scaun, lâng` patul lui Robert. Încerca s` par` cât mai non[alant`, dar nu reu[ea, pentru c` el \i arunca priviri aspre. În timpul unei discu]ii \ntre Maggie [i Linda, el se aplec` spre Kate. – S-a întâmplat ceva? Pari îngândurat`. Mâna lui se a[ez` u[or peste a ei. – Sunt... îngrijorat` din cauza unui pacient, min]i ea [i încerc` s`-i dea mâna la o parte. – B`rbat sau femeie? – Nu în]eleg ce... r`spunse ea [i se opri brusc. El \i zâmbi mali]ios.

VIA}A LA }AR~

149

– M` întrebam [i eu... Am v`zut c` te ata[ezi din ce în ce mai mult de pacien]ii t`i. Apoi se l`s` pe spate [i închise ochii, înc` zâmbind. Deci î[i amintea, dar nu avea decen]a se pretind` c` nu se întâmplase nimic! – Trebuie s` plec. Am treab` în aceast` dup`-amiaz`. Evit` privirea lui Robert [i-[i lu` r`mas-bun de la to]i. În acea sear`, îi telefon` lui Ben [i-l rug` s` preia cazul lui Robert. Bâigui ni[te scuze, dar Ben o întrerupse: – În]eleg, Kate. Nu-]i face griji, îl voi vizita eu mâine. Vocea lui suna pu]in acuzator, iar ea se sim]i vinovat`. – M` voi revan[a fa]` de tine, promise ea. Vorbim mâine diminea]`! Maggie plecase la Londra, la lady Howard, iar Kate î[i petrecu seara singur`, în fa]a televizorului. La un moment dat, sun` telefonul – lady Howard aflase de accident de la Maggie [i dorea detalii. – Maggie a fost foarte vag` [i e inutil s`-i întreb pe Tim sau pe Linda, explic` ea. Cu toate explica]iile lui Kate, lady Howard se declar` nesatisf`cut` [i-[i anun]` venirea, a doua zi. Gândindu-se la efectul pe care îl va avea asupra tinerilor Montgomery, Kate încerc` s-o descurajeze, dar fu brusc întrerupt`. – S` nu le spui c` vin! Ei încearc` s` m` opreasc`, chiar [i Robert. Mai ales Robert! se gândi ea amuzat`. Oare [tia cât` munc` implica venirea ei? În urm`toarea sear`, Tim se refugie la Kate, dup` cin`. – O sear` cu m`tu[a Margaret e un calvar. {i amenin]` c` va sta pân` la sfâr[itul s`pt`mânii! – Unde este Linda? \ntreb` Kate. – Joac` scrabble cu b`trâna, zise Tim. Eu am fugit înainte s`-mi vin` rândul. Kate se interes` de starea lui Robert.

150

SHEILA HOLLAND

– Ar`ta un pic ab`tut când a venit m`tu[a, dar [tii cum e Robert! El e mai politicos decât noi... Linda a fost aproape grosolan`, mai ales din cauza [ocului! – Dar Robert se simte mai bine? insist` Kate. – Mult mai bine! Ben i-a dat voie s` se ridice din pat, dar i-a interzis s` munceas`, cel pu]in pân` la sfâr[itul s`pt`mânii. Urm`toarele zile au fost mai pu]in aglomerate decât de obicei, deoarece Kate împ`r]ea cu tat`l lui Ben toat` munca. Ar fi trebuit s` fie recunosc`toare, dup` o lun` atât de agitat`, dar nu-i pl`cea c`-i l`sa prea mult timp liber [i gândurile i-o luau razna. Oricum ar fi privit lucrurile, viitorul p`rea sumbru. Nu putea s` înceap` munca la cabinetul fratelui s`u pân` la sfâr[itul lui mai, deoarece asistentul lui dorea s` r`mân` pân` atunci. A[a c` lui Kate îi r`mânea o vacan]` de dou` s`pt`mâni pân` s` p`r`seasc` Sherringdon [i nu avea nici o idee cum s-o petreac`. Nu voia s` se duc` acas` la fratele s`u, deoarece Angus [i so]ia sa [i-ar fi dat seama c` s-a \ntâmplat ceva. A[a sunt familiile, nu pot fi p`c`lite! Iar ea nu se sim]ea în stare s` r`spund` întreb`rilor. Trebuia s`-[i aranjeze o vacan]` pe undeva, poate în partea de vest. Când îi împ`rt`[i planurile sale lui Ben, acesta o privi suspicios. – De una singur`? Nu prea sun` distractiv! – Nici unul din prietenii mei nu este liber acum. De altfel, va fi foarte lini[tit [i voi avea timp s` m` relaxez. – Vei avea timp s` [i meditezi, îi spuse el cu blânde]e. Kate, [tiu ce sim]i [i nu-mi place ideea s` pleci singur`. De ce n-ai r`mâne acas` la Maggie? Cel pu]in, ai avea prietenii aproape. Kate neg`, [i el nu mai insist`. – Îmi lipse[te Maggie, spuse Ben. N-a mai fost plecat` niciodat` timp de o lun`. Nu [tiu ce i-a venit! – A plecat cu colegii ei, nu? Poate c` unul din ei înseamn` ceva mai mult...

VIA}A LA }AR~

151

– Vrei s` spui, un b`rbat? Maggie nu e a[a! – Oh, Ben! Kate începu s` râd`, mul]umit` de reac]ia ob]inut`. – Maggie e o fat` normal`, care ar vrea s` se m`rite. Ar fi timpul s`-[i g`seasc` pe cineva. Pentru o secund`, se sim]i tentat` s`-i spun` adev`rul, dar se r`zgândi. Deja \l pusese pe gânduri pe Ben... Chiar dac` Maggie plecase inten]ionat sau nu, absen]a ei avea efectul scontat, iar Ben începuse s-o pre]uiasc`. Ben d`du s` plece, dar î[i aminti c` avea un mesaj de la lady Howard pentru Kate. – E destul de sup`rat` c` n-ai venit s-o vezi. O s` plece mâine, a[a c` vrea s` vii la ea în aceast` sear`. Suna ca o comand` regal`, iar Kate î[i alese cu grij` momentul vizitei. La ora [ase, o v`zu venind pe Diana Mitchell înso]it` de Jack Simmons. Cinci minute mai târziu, Kate travers` curtea, dar fu tras` deoparte de Linda, în salon. Robert împ`r]ea b`uturi [i discuta despre cai cu Jack [i Diana. Se mul]umi s`-i zâmbeasc` [i o l`s` în compania ladyei Howard. Cele dou` femei se a[ezar` pe o canapea lâng` [emineu, iar lady Howard o interog` cu privire la tratamentul lui Robert. – Am avut [i eu un accident asem`n`tor [i am fost imobilizat` la pat trei s`pt`mâni, într-o camer` întunecat`. Kate zâmbi. – Acest lucru nu mai e considerat necesar, pentru c` timpurile s-au schimbat. – Dar nu în bine! Sincer, po]i s` afirmi c` b`iatul se simte mai bine? Kate aruc` o privire spre Robert [i admise c` ar`ta pu]in obosit. Sau poate îngrijorat din pricina problemelor de la ferm`... În acel moment, Jack izbucni \n râs la o remarc` a Dianei [i o îmbr`]i[`. Kate v`zu privirea iritat` a lui Robert [i crezu c` a în]eles – lui Robert nu-i pl`cea concuren]a. Chiar dac` o iubea sau nu pe Diana, el \ntotdeauna o considerase la dispozi]ia lui.

152

SHEILA HOLLAND

– Jack pare foarte apropiat de Diana, spuse ea. Lady Howard zâmbi amar. – Am impresia c` sentimentul e reciproc. {i dac` e a[a, numai Robert este de vin`. – Dar pe el... îl deranjeaz`? – Robert nu ]ine cont de p`rerile altora, dar nici nu pare prea fericit, nu-i a[a? Tocmai ne-au spus c` vor pleca împreun` în Irlanda [i vor sta la ni[te rude ale lui Jack. Kate privi c`tre cei doi, care p`reau s` se simt` foarte bine unul în compania celuilalt. – Au mult mai multe în comun decât Robert [i Diana, spuse Kate gânditoare. – Doi copii prostu]i, zise lady Howard, ironic. Acum, spune-mi despre tine! Când pleci? Kate fu sc`pat` de un interogatoriu de venirea p`rin]ilor Dianei. Dup` câteva minute, Robert o trase deoparte: – Am ceva de vorbit cu tine, micu]o! N-ai fost prea prietenoas` în ultima vreme, nu-i a[a? Kate privi absent` pe fereastr`. – N-am v`zut niciodat` atât de multe margarete. Sunt atât de frumoase. Robert o \ntoarse cu fa]a spre el. – {tiu foarte bine de ce m-ai evitat \n ultimul timp, Kate, spuse el \ncet. Ea se \ndep`rt`, tem`toare. – Atunci... dac` [tii, n-ai vrea s` m` la[i \n pace? Kate era con[tient` de prezen]a lui [i [tia c` era de-ajuns s` \ntind` mâna ca s`-l ating`. – Bine, Kate! spuse el pe un ton rece. Dac` a[a vrei tu... Când pleci? – De sâmb`t` \ntr-o s`pt`mân`. – Ai avut multe apeluri \n timpul nop]ii, \n ultima vreme? – Nu. De ce?

VIA}A LA }AR~

153

– Pentru c` ar`]i de parc` ai fi \n urm` cu somnul. }i-e fric` s` stai singur`? – De ce mi-ar fi? r`spunse ea, prea repede. – Pentru c` e[ti o fat` de la ora[, iar aripa \n care st` Maggie e destul de izolat`. – Nu mi-e fric` de str`ini. Accentuase, aproape involuntar, ultimul cuvânt, iar Robert o privi cu aten]ie. – Atunci, de cine? – }i-am spus, nu mi-e fric` de nimic! Dumnezeule, suntem \n secolul dou`zeci. Dar se d`du de gol când ad`ug`: – A[ vrea s` nu fie atâtea zgomote \n casa asta veche. Pot s` jur c` sunt [oareci! |i arunc` lui Robert o privire fioroas`. – S` nu \ndr`zne[ti s` râzi! – Nici prin cap nu-mi trece, draga mea Kate. Vroiam s`-]i sugerez c` a[ putea s`-]i \mprumut unul din labradorii no[tri. Trebuia s` m` gândesc mai de mult la asta. F`cu un gest c`tre paharul ei. – Gole[te-l, ca s`-]i mai torn un pahar. Nu e[ti de serviciu \n seara asta, nu? Kate \l privi traversând camera, recunosc`toare c` schimbase subiectul. Când se \ntoarse, \l \ntreb` ce câine putea lua. – E o prostie! se scuz` ea. |ntotdeauna m-am mândrit c` sunt o femeie ra]ional`. Cum se poate s`-mi fie fric` de... nimic? – E[ti doctor, draga mea Kate. Ar trebui s`-]i r`spunzi singur` la aceast` \ntrebare. Continu`, neluând \n seam` privirea ei uimit`: – Nu spun psihologii c` to]i avem temeri ascunse? De moarte, de boal`, de a nu fi iubi]i... Nu de-o cas` goal` [i \ntunecat` ]i-e fric`, ci de faptul c` n-ai pe nimeni al`turi, \n ciuda carierei de succes!

154

SHEILA HOLLAND

A[adar, [tia! |l privi cu repro[, puse paharul pe o m`su]` [i se dep`rt` de el. Nimeni nu observ` cât de sup`rat` era. Dup` câteva minute plec`, evitând s` priveasc` \n direc]ia lui Robert. La ora zece, Tim i-l aduse pe Honey, cel mai prietenos dintre câini. – Va dormi oriunde, \i spuse b`iatul. Honey se ghemui lâng` pat, iar Kate stinse lumina sim]indu-se \n siguran]`. |n fiecare sear`, Tim sau Linda i-l aduceau pe Honey; Kate \l z`rise doar de câteva ori pe Robert \n ultima vreme, \mpreun` cu oamenii s`i. Deja \ncepuse munca la câmp, care dura zi-lumin`. – O s` v` sim]im lipsa, doamna doctor Ferguson, \i spuse domni[oara Andrews \n ulTima zi. Deja sunt din ce \n ce mai mul]i pacien]i care dau telefon [i cer s` fie consulta]i de „doamna doctor”. Ben o invit` la el \n birou. – Deja am \ntârziat [i am foarte multe vizite de f`cut. Dac` nu pot s` vin la tine disear`, \mi promi]i c` nu pleci f`r` s`-]i iei r`mas-bun? – Sigur c` da. O s` vin s` te v`d mâine diminea]`. Nu m` gr`besc s` plec! |[i petrecu restul zilei la cabinet [i se \ntoarse acas` la ora cinci. Dup` câteva minute, telefonul sun` – Robert o invit` la cina de adio. – La cin`? Linda nu mi-a spus nimic ieri. – Aveai altceva mai bun de f`cut? \ntreb` el destul de t`ios. – Nu, dar a[ prefera s` nu vin. Am... am putea s` ne spunem „la revedere” chiar de acum, nu? El o \ntrerupse cu brutalitate. – Doamne, Kate, crezi c` eu vreau s` vii? Dar Tim [i Linda insist`,. Nu putem s` ne comport`m civilizat? A[tept` câteva clipe r`spunsul ei. – Deci...vii? Pe la [apte? Kate era prea obosit` pentru a-l mai contrazice.

VIA}A LA }AR~

155

– Bine, [opti ea. – Fruntea sus! Dup` seara asta, n-o s` mai fim obliga]i s` ne vedem. Kate regret` c` acceptase, pentru c` seara se dovedi mai dificil` decât ar fi crezut. Erau numai ei patru, dar greul conversa]iei c`zu mai mult pe umerii celor doi copii. Robert afi[a o polite]e rece, dar Kate mai sim]ea ceva sub acea masc`. Dorin]a de a sc`pa de ea cât mai repede? Sau poate altceva... De câteva ori, \l surprinse privind-o cu o expresie ostil`. P`rea c` se vor desp`r]i \n aceia[i termeni \n care se cunoscuser` [i c` o eventual` prietenie era imposibil`. De \ndat` ce eticheta \i permise, Kate se ridic` de la mas`. – Chiar trebuie s` pleci? \ntreb` Linda. E abia ora zece. – Te rog, mai stai, ad`ug` [i Tim. Dar Robert se ridic` [i \i deschise u[a. – B`nuiesc c` are multe de f`cut. |i f`cu loc s` ias`, iar Kate p`[i \n hol, sim]ind c`-i tremur` picioarele. – S` mai vii pe la noi! \i ceru Linda. Ne-ar face mare pl`cere, nu-i a[a, Robert? – M` \ndoiesc c` se va mai \ntoarce, spuse el pe un ton glacial. Kate e de p`rere c` via]a la ]ar` e plictisitoare. – Nu-i adev`rat! protest` Linda. |i place s` stea aici [i e clar pentru toat` lumea c` nu vrea s` plece! Dac` ar fi vrut, n-ar mai fi p`rut atât de nefericit`! Tim, mai atent decât sora lui, \i d`du un cot. – |nceteaz`, Linda! Nu vrei s` juc`m un tenis de mas`? {i o scoase din \nc`pere \nainte de a mai face alte gafe. Robert deschise u[a de la intrare [i-i \ntinse mâna. – A[adar, la revedere, Kate! Ea f`cu tot posibilul s`-[i p`streze calmul. – Linda are dreptate, nu-i a[a? \ntreb` Robert, refuzând s`-i elibereze mâna. Nu vrei s` pleci, dar e[ti gata s-o faci, pentru c` pui orgoliul mai presus de fericire.

156

SHEILA HOLLAND

Ea \[i smulse mâna [i alerg` \n curte cu ochii \n lacrimi. |l auzi strigând-o, dar se pref`cu c` nu-l aude [i intr` \n cas` trântind u[a. – Kate, Kate! Se auzi soneria [i din nou vocea lui: – Deschide u[a, Kate! Ai uitat s`-l iei pe Honey. – Nu-l vreau! Mul]umesc, Robert, dar m` duc la culcare! Dup` câteva momente, soneria se auzi din nou, mai insistent. – Dechide u[a! O s` sun pân`-mi vei deschide. Kate [tia c` nu are de ales [i \i deschise. Robert n`v`li \n cas`, urmat de Honey. – Lacrimi, Kate? Deci, regre]i, chiar dac` n-ai recunoa[te-o niciodat`! – Nu \n]eleg ce vrei s` spui. Te rog, Robert... Sunt obosit` [i vreau s` merg la culcare. – Atunci voi termina ce am de spus! O prinse de umeri [i-o zgâl]âi cu putere. – Dac` ai avea un pic de bun-sim], ai pleca, [opti ea. Sunt sigur` c` [tii ce simt pentru tine! Sunt sigur`! – Da, Kate. Am [tiut din ziua accidentului. Din acea zi, m-ai evitat, iar asta mi-a confirmat b`nuielile. Ce p`cat c` tot timpul te la[i condus` de ra]iune. Atunci când vei fi mai b`trân` [i mai bogat`, vei ajunge s` regre]i. Dar va fi prea târziu! Era atât de obosit` [i de nefericit` \ncât nu \n]elegea nici cuvintele [i nici furia lui. O lu` \n bra]e [i o s`rut` cu putere. – Asta ca s`-]i aminte[ti de mine! Sunt sigur c` vei avea o carier` de succes, dar m` \ndoiesc c` vei fi fericit`. – De ce e[ti atât de r`u? N-am vrut s` m` \ndr`gostesc de tine. Numai munca mi-a mai r`mas, de vreme ce nu mai pot sta aici. – Ai putea s` stai, dac` ai vrea. {tii prea bine. – Ben nu mai are nevoie de mine. Se privir` câteva clipe \n ochi, \n t`cere.

VIA}A LA }AR~

157

– Eu am... Kate nu-i r`spunse, prea uimit` de vorbele lui. – Nu trebuie s` spui nimic, spuse el cu am`r`ciune. Am fi putut fi ferici]i \mpreun`, dar cariera ta e pe primul loc, nu? Kate reac]ion` \ntr-un târziu: – Robert, nu pot s` cred ce spui. Nu pot! – Ba s` crezi, prostu]o! Deschise u[a cu putere. – Dar regret c` ]i-am spus. – O, Robert! Facu un pas spre el, \nc` nesigur`. – Medicina \nseamn` mult pentru mine, dar tu e[ti mai important. Te iubesc atât de mult! – Nu spune lucruri pe care nu le crezi nici tu, Kate! Eu nu sunt ca Bill. Eu n-o s` te las s` pleci! Pentru mine, c`s`toria e f`cut` s` dureze, dar tu o s` te plictise[ti de via]a la ]ar` – te-ai exprimat foarte clar. Ea se gr`bi s`-i explice: – N-am vorbit serios. Tot ce-am spus a fost pentru a-mi masca sentimentele. N-am avut nici cea mai vag` idee c` [i tu sim]i la fel. El o studie, ne\ncrez`tor. – Chiar n-ai avut? Crezi c` un b`rbat ar fi \n stare s` stea treaz o noapte \ntreag` pentru o femeie, dac` n-ar fi nebun dup` ea? Dup` dans... Ce dezam`gire! – Dar ai fi putut s` spui ceva... protest` ea. – A[ fi putut? Când era atât de evident c` nu vrei s` m` ascul]i? – Iar mie mi-a fost team` c` am f`cut ceva gre[it... Ce pro[ti am fost [i ce mult timp am pierdut. Iar acum, nu vrei s` m` crezi. Extenuat`, se sprijini de perete. – Vreau s` te cred, Kate, se auzi vocea lui. Vino [i convinge-m`! Kate se apropie timid de el, se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe obraz. Robert zâmbi, pentru prima oar` în acea sear`, se \ntoarse pe jum`tate [i închise u[a cu piciorul.

158

SHEILA HOLLAND ***

Robert plec` la primele ore ale dimine]ii. Kate dormi pân` târziu [i se trezi la sunetul soneriei. Coborî în fug` sc`rile, cu Honey pe urmele ei. Linda se afla deja în prag: – Îmi pare r`u, Kate. Ai crezut c` era Robert? Ne-a spus vestea [i credem c` e minunat! – Mul]umesc, Linda. A]i fost foarte surprin[i? – Înm`rmuri]i! Întotdeauna am crezut c` va fi Diana. – {i eu, recunoscu ea. – Azi diminea]`, când Robert ne-a povestit despre voi, l-am întrebat dac` s-a r`zgândit în privin]a Dianei. Pentru c` eu cred c` s-ar fi însurat cu ea, dac` n-ai fi ap`rut tu. – {i... el ce-a spus? – A spus c` ai f`cut ca toate femeile s` par` plictisitoare, chiar [i Elizabeth . De îndat` ce te-a cunoscut, a [tiut c` niciodat` nu se va putea însura cu altcineva. Nu-l caracterizeaz` s`-[i descarce sufletul \n acest fel. Poate pentru c` e atât de fericit... Kate c`zu pe gânduri [i se trezi la întrebarea Lindei: – Când, Kate? Când a]i hot`rât nunta? Ea reveni brusc la realitate. – N-am avut timp s` facem planuri. Poate c` vom discuta disear`. *** Anun]ar` pe toat` lumea, începând cu Angus [i lady Howard. – O pereche perfect`, spuse lady Howard. Robert are nevoie de o fat` inteligent`. – Lady Howard! exclam` Kate, pl`cut surprins`. Cât v-a]i schimbat... Am crezut c` nu sunte]i de acord cu femeile [colite!

VIA}A LA }AR~

159

– Îmi place s` cred c` ]in pasul cu timpurile. Desigur, va trebui s` înve]i s` c`l`re[ti, ca s` te adaptezi la via]a la ]ar`. – Sun` groaznic, se încrunt` Kate c`tre Robert. Poate c` nu sunt so]ia potrivit` pentru un b`rbat ca tine. – Nu fi prostu]`, Kate. Te potrive[ti perfect aici. – Ben! Am uitat cu totul de el! – Eu nu. L-am sunat azi diminea]` [i ne transmite felicit`ri. {i cred c` erau sincere. Ea î[i sprijini capul pe um`rul lui. – Sper c` ai în]eles, iubita mea, c` nu sunt decât un fermier muncitor, cu o mul]ime de datorii! Nu-]i pot oferi decât o cas` veche [i o gr`din` n`p`dit` de buruieni. Dar Kate privea deja spre viitor, spre o gr`din` \ngrijit`, plin` de strig`te [i râsete de copii. – Aceast` cas` veche este minunat`, spuse ea fericit`. Iar gr`dina este splendid`! Copiii no[tri vor crede c` aici este paradisul, [i a[a voi crede [i eu...

Sfâr[it