vet surgery

Cuprins curs 10 Tehnici actuale de anestezie generală la animale Anestezia generală la cabaline (continuare) Anestezia generală la măgar şi catâr Anestezia generală la suine Anestezia generală la câine şi pisică Anestezia generală la mamiferele mici Anestezia generală la iepure Anestezia generală la nutrie şi nurcă Anestezia generală la rozătoare mici şi animale de laborator Obiectivele cursului Studentul trebuie să fie capabil să: - decrie problemele specifice ale anesteziei la cabaline, măgar , asin şi suine - descrie protocoalele, asocierile (doză, durată, efecte adverse, alte observaŃii) uzuale folosite la cabaline, asin, suine, câine, pisică, iepure, nutrie, nurcă şi rozătoare mici

2. PremedicaŃie xylazină 1-1,1 mg/kg IV (sau detomidină) InducŃie ketamină 2-2,25 mg/kg IV, administrată la interval de aproximativ două-trei minute după xylazină. Niciodată la cabaline ketamina nu va fi administrată singură sau prima într-o asociere anestezică. Cu această inducŃie reflexele faringiene sunt prezente şi intubarea traheală poate fi uneori dificilă. Doze mai mari de ketamină, 3 mg/kg, sunt recomandate poneilor, cailor de rasă pur sânge arab. Înainte de administrarea premedicaŃiei se va verifica frecvenŃa cardiacă. Dacă animalul este bradicardic (frecvenŃă sub 30 bătăi/minut) va trebui aleasă o altă premedicaŃie. După administrarea xylazinei la trei minute se va verifica din nou frecvenŃa cardiacă, dacă ea scade sub 25 bătăi/minut se vor aştepta alte cinci minute pentru a se acorda timp normalizării. În cazul în care efectul sedativ nu este evident se poate administra suplimentar încă o cantitate mică de xylazină. Ketamina va fi administrată rapid în 20-30 de secunde, în următoarele una-două minute calul va cădea în decubit. Anestezia chirurgicală durează 15-20 de minute. Pentru prelungirea ei se poate administra 1/4-1/2 din doza iniŃială de ketamină sau din a ambelor anestezice. Este preferată asocierea pentru a se limita efectele indezirabile ale ketaminei (rigiditatea musculară, agitaŃia de la trezire). Dacă la trezire apar efectele secundare caracteristice folosirii ketaminei se recomandă administrarea a 0,2-0,6 mg/kg de xylazină IV. Este o asociere anestezică care se pretează în teren, fiind relativ simplă, rapidă şi eficientă, cu inducŃie şi trezire liniştită. Sub această formulă anestezică prin monitorizarea parametrilor vitali şi a reflexelor s-a constata că: reflexul palpebral este prezent, globii oculari sunt poziŃionaŃi central sau puŃin excentric, este prezent nistagmusul, midriază, în primele cinci minute tonusul muscular este crescut, frecvenŃa cardiacă este de aproximativ 40 bătăi/minut în primele 10 minute apoi poate să scadă până la 10 bătăi/minut, iar presiunea arterială medie este între 90-120 mmHg. După o singură administrare a combinaŃiei xylazină-ketamină calul se ridică în picioare în 30-40 de minute. Prelungirea anesteziei chirurgicale se poate realiza şi prin administrarea rapidă IV a 1,1 ml/kg a următoarei combinaŃii: 500 mg xylazină – 1 g ketamină (soluŃii în concentraŃie de 10%) – 1 litru guaifenesin 5%, ulterior ritmul de administrare va fi

1

de 2,25 ml/kg/oră. Această tehnică poate induce hipoxemie dacă anestezia durează mai mult de 30 de minute iar animalul respiră aer atmosferic. Se recomandă intubarea şi administrarea de oxigen. O altă alternativă de prelungire a anesteziei este prin administrarea de guaifenesin 5% singur (vezi varianta 1). La cabaline ketamina are un timp de înjumătăŃire de 45 de minute, 99% din doza administrată în bolus se elimină din organism în 4 ore. Căderea după administrarea ketaminei este tipică, calul are tendinŃa de a flexa membrele anterioare, cele posterioare sunt Ńinute drept şi pare a cădea în nas. Va trebui susŃinut capul şi exercitată o presiune fermă în spate pentru ca în timpul pierderii conştienŃei calul să se aşeze pe trenul posterior. În perioada de trezire calul nu va trebui stimulat, trebuie menŃinut într-un mediu liniştit cel puŃin 30 de minute de la administrarea ultimei doze de ketamină. 3. PremedicaŃie xylazină 0,5-1 mg/kg IV, după trei minute InducŃie, administrare rapid pe cateter IV a combinaŃiei thiopental 2 g întrun litru de soluŃie glucozată de guaifenesin 5% (cateter de calibru mare, inserat la limita dintre treimea mijlocie şi superioară a gâtului, cu orientare spre cord pentru a limita turbulenŃa şi rezistenŃa la flux a anestezicelor administrate). Decubitul apare după perfuzarea a 0,4-0,7 ml/kg, pentru o narcoză superficială este suficientă administrarea aproximativ a 1,5 ml/kg. Trezirea după această asociere anestezică este liniştită. SoluŃia de guaifenesin 10% poate precipita atunci când se combină cu barbituricul, prin încălzire precipitatul se poate dizolva.

Anestezia cu acestă combinaŃie se caracterizează prin refelex palpebral diminuat, globi oculari rotiŃi în jos, fără nistagmus, frecvenŃa cardiacă între 50-55 bătăi/minut, presiunea arterială medie de 55-85 mmHg. 4. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV InducŃie cu guaifenesin 5% IV 0,5-0,6 ml/kg, urmată de administarrea thiopentalului 3-4 mg/kg la cai din rase grele şi 5-6 mg/kg la cai din rase uşoare. După căderea în decubit menŃinerea narcozei se poate face prin administrarea unei doze suplimentare de thiopental, 2 mg/kg, şi/sau guaifenesin. 5. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV InducŃia guaifenesin 5% 0,5-0,6 ml/kg, până când calul este foarte relaxat, apoi se administrează IV ketamină 2,2 mg/kg. Anestezia se poate prelungi prin administrarea repetată a 100-200 mg de ketamină şi/sau guaifenesin. Nu se recomandă să depăşească o oră ca durată. 6. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV InducŃie se administrează până la căderea animalului IV amestecul a 2 g ketamină într-un litru de soluŃie de guaifenesin 5%. Această asociere anestezică se recomandă cailor debili la care doza de xylazină este de preferat să fie cât mai mică. Pentru prelungirea anesteziei ( nu mai mult d eo oră) se poate perfuza amestecul realizat mai sus sau se pot administra doze mici de ketamină, 100-200 mg, intermitent cu perfuzia cu soluŃie de guiafenesin. 7. PremedicaŃie cu xylazină 0,44 mg/kg - butorfanol 0,022 mg/kg sau xylazină 0,44 mg/kg - fentanyl 1 microgram/kg,

2

detomidină 0,005 IV sau 0,01 mg/kg IM - butorfanol 0,022 mg/kg după instalarea efectului, în două-trei minute, se va trece la inducŃie. InducŃie ketamină 2,2 mg/kg + diazepam 0,11 mg/kg administrate în bolus IV simultan în aceeaşi seringă sau diazepamul anterior ketaminei, dar obligatoriu după sedare. Această combinaŃie utilă pentru inducŃie asigură şi o anestezie de scurtă durată de 10-15 minute (cu posibilitatea prelungirii prin administrarea a ½ din dozele iniŃiale). Reflexele oculare sunt prezente, ochii rămân deschişi şi corneea va trebui protejată cu unguente sau lacrimi artificiale. Deoarece ketamina induce creşterea presiunii intracraniene dacă animalul are leziuni care ocupă spaŃiul intracranian (hemoragii, tumori) asocierea diazepam/ketamină este contraindicată. ObservaŃii: • La cabaline dozele de diazepam de peste 0,2 mg/kg IV induc ataxie urmată de panică şi de stare de agitaŃie, nu se va administra de unul singur în această doză. • Injectarea intracarotidiană accidentală a agoniştilor alfa-2 adrenergici poate fi fatală. Animalul prezintă crize de excitaŃie, convulsii, urmată de colaps şi rigiditate. Tratament de urgenŃă: guaifenesin pentru miorelaxare, diazepam pentru controlul convulsiilor, oxigenoterapie pentru contracararea depresiei respiratorii şi fluide pentru combaterea hipotensiunii. 8. PremedicaŃie cu xylazină 0,5 mg/kg IV InducŃie cu telazol 1,1 mg/kg IV. Efectul anesteziei chirurgicale durează 20-30 minute. Nu se recomandă menŃinerea anesteziei prin repetarea administrării de telazol. 9. În premedicaŃie pot fi folosiŃi derivaŃii fenotiazinici, şi anume acepromazina, 0,02-0,08 mg/kg IM, 0,01-0,04 mg/kg IV administrată cu 20-30 de minute înainte de inducŃia narcotică. Se recomandă la un animal o administrare de maxim 0,5-2 ml soluŃie 1%. Pentru inducŃie se pot folosi oricare din variantele de la punctele 2, 3, 4 şi 5. Durata de acŃiune a acepromazinei, tranchilizarea, se poate întinde până la 2-3 ore, dar efectul hipotensiv poate persista 12 ore. Nu se va folosi la animalele în colică, puternic deshidratate sau anemice, vasodilataŃia provocată alături de sechestrarea splenică a hematiilor pot fi fatale. Se vor folosi doze reduse la caii peste 15 ani. Pot apare la 2-4% din cazuri efecte paradoxale la indivizii irascibili la care înainte de neuroplegie s-au practicat manevre de constrângere. 10. PremedicaŃie cu xylazină 0,5 mg/kg IV urmată de guiafenesin 75 mg/kg IV InducŃie cu propofol 2 mg/kg. La fel ca şi la animalele mici revenirea după propofol este rapidă, sub 30 de minute, şi în general de bună calitate. MenŃinerea anesteziei generale. Odată realizată inducŃia, actul chirurgical necesită de cele mai multe ori o perioadă de anestezie mai lungă şi mai profundă celei produsă de anestezicele responsabile de inducŃie. MenŃinerea anesteziei poate fi făcută pe cale intravenoasă, prin administrarea anestezicelor intermitent (bolus) sau continuu (vezi exemplele de mai sus) sau pe cale inhalatorie. Dacă menŃinerea anesteziei generale se face recurgând la narcoza pe cale inhalatorie pot fi făcute următoarele observaŃii:

3

- Sevofluranul scump, permite ajustarea profunzimii narcozei rapid, trezire calmă şi rapidă, este anestezicul inhalator de preferat. - Isofluranul destul de ieftin, trezirea deseori rapidă nu este calmă. Asigură o stabilitate cardio-vasculară superioară halotanului, dar care la cai nu a fost clar demonstrată. - Halotanul ieftin cu o trezire acceptabilă. - Anestezia inhalatorie este similară cu cea de la animalele mici, se doreşte obŃinerea unei MAC expiratorii de 1,5 pentru anestezia generală care permite intervenŃia chirurgicală în condiŃii oprime. Vaporizorul va fi setat la valori maximale (mai mari decât la animalele mici) şi debitul de oxigen crescut (8-10 l/minut) în primele 20 minute (timp orientativ corelat cu profunzimea anesteziei generale) deoarece volumul circuitului este de peste 50 l, înlocuirea gazului existent în aparat cu amestecul de oxigen-anestezic ia timp şi la început absorbŃia anestezicului din amestecul gazos în sânge, la fiecare respiraŃie, este mare. Ulterior menŃinerea se face cu debite de oxigen de 3-4 l/min la caii adulŃi (aceasta înseamnă asigurarea necesarului metabolic de 3 ml/kg/min, la un cal de 464 kg 3-4 l/min asigură un aport de 6,5 ml/kg/min) şi reducerea setării la vaporizor astfel ca în probele de aer (150 ml/minut) prelevate continuu de la nivelul piesei în Y şi din care se determină concentraŃia de anestezic la ispir şi la sfârşitul expirului să se menŃină următoarele valori: - pentru isofluran MAC este de 1,3%, se va menŃine concentraŃia în expir de 1,3-1,6% - pentru sevofluuran MAC este de 2,3%, se va menŃine concentraŃia în expir de 2,4-2,8% ConcentraŃia expirată este mai mică decât cea inhalată şi mai mică decât cea setată la vaporizor. Pentru intervenŃii chirurgicale minore, practicate pe animal în picioare şi asociate cu anestezie loco-regională se pot folosi: - detomidina în doză de 0,01-0,02 mg/kg IV sau 0,02-0,04 mg/kg IM. Bradicardia indusă de detomidină este mult mai severă comparativ cu cea determinată de xylazină. La animalele agitate anterior administrării anestezicului sedarea poate fi inadecvată. - asocierea acepromazină (0,01-0,04 mg/kg IV)-xylazină (0,44-1,1 mg/kg IV). Dacă cele două anestezicce sunt administrate simultan efectul sedativ va fi ceva mai intens şi durata se va prelungi comparativ cu administrarea xylazinei singure. În momentul în care efectele xylazinei dispar acepromazina va ajunge la efect maxim. Dacă acepromazina se va administra cu 30 de minute înaintea xylazinei sedarea se va amplifica deoarece efectele maxime ale celor două anestezice se vor suprapune. Trebuie avut în vedere faptul că această asociere influenŃează semnificativ hemodinamica (pe de o parte xylazina determină bradicardie, scăderea debitului cardiac şi compensator se instalează vasoconstricŃia, pe de altă parte acepromazina induce vasodilataŃie) - NLA (xylazină-butorfanol, acepromazină-xylazină-butorfanol sau detomidină-butorfanol). Efect sedativ al detomidinei apare în două minute, este maxim în 10 minute şi durează aproximativ 60 de minute. Butorphanolul este unul dintre cele mai populare analgezice folosite în prezent la cal, cu o analgezie de 5 ori mai intensă decât a morfinei. Asocierea NLA permite intervenŃiile în picioare care altfel nu ar fi fost posibile numai sub efectul sedativului singur. Butorfanolul administrat în doze mari la animalele cu colică poate produce colaps, dar la dozele

4

uzuale modificările frecvenŃei cardiace, debitului cardiac şi presiunii arteriale sunt minime. Animalele nu vor fi hrănite după anestezie decât atunci când motilitatea intestinală s-a reluat, în caz contrat există risc de colică. După administrarea de naloxonă (antagonist opioid) în decurs de aproximativ 5 minute la ascultaŃie se aud zgomote intestinale.

Tehnici anestezice la mânji. Cu cât sunt mai tineri cu atât efectul anestezicelor este mai intens, mai ales la cei sub 3 luni. Datorită metabolismului hepatic incomplet dezvoltat, mânjii de câteva zile ridică probleme speciale. La mânji de câteva săptămâni: 1. PremedicaŃie diazepam 0,1-0,2 mg/kg IV InducŃie ketamină 1-2 mg/kg IV. MenŃinere inhalatorie cu isofluran, sevofluran sau halotan. 2. PredicaŃie xylazină 0,5 mg/kg IV InducŃie ketamină 1 mg/kg MenŃinere inhalatorie. Mânjilor mai mari de o lună li se pot administra dozele de la adulŃi şi anume: xylazină 1 mg/kg (frecvenŃa cardiacă poate rămâne nemodificată spre deosebire de animalele adulte), ketamină 2 mg/kg. Există posibilitatea ca la mânjii sub trei luni la care li se administrează aceste doze urmate de narcoza inhalatorie cu halotan să apară aritmii cardiace.

ANESTEZIA GENERALĂ LA MĂGAR ŞI CATÂR Măgarii (Equss asinus) sunt adaptaŃi la viaŃa în deşert, au putere mare de termoreglare, se rehidratează rapid când au apă, consumă hrană pe care caii nu o acceptă. Din punct de vedere fiziologic se ştie că magarii au un alt echilbru electrolitic şi distribuŃie a fluidelor în organism comparativ cu caii, ceea ce influenŃează direct distribuŃia medicamentelor, inclusiv a anestezicelor. În baza unor date de farmacocinetică, se presupune că măgarii metabolizează anestezicele mai repede decât calul, aceasta afectând durata efectului. Comportamentul este diferit de al calului. Măgarii nu par să aibă comportamentul imediat agresiv al cailor. Persoanele care ajută la contenŃie ar trebui să cunoască comportamentul acestor animale, dacă ar fi de ales între o persoană obişnuită cu lucrul cu calul şi una obişnuită cu vacile, pe aceasta din urmă ar trebui să o alegem. Măgarii şi catârii sunt foarte inteligenŃi şi lovesc fără avertisment cu precizie mare. Ambii au capacitatea de a fi antrenaŃi şi o memorie excelentă legat de ceea ce au învăŃat (ceea ce poate fi bine sau rău). Prin natura lor au un temperament limfatic, se sedează uşor, trezirea din anestezie este calmă fără excitaŃii. Fiziologic catârii par mult mai apropiaŃi de cai, dar nu identici. Ei pot semăna fizic şi pot avea temperamentul rasei de cai folosită la încrucişare. La fel ca şi la alte ecvine, există variaŃii comportamentale care depind dresaj şi de acomodarea cu omul. Animalele nedomesticite sau nedresate necesită doze mai mari pentru acelaşi rezultat anestezic, de 1,5-2 ori doza uzuală, şi dacă anestezicul nu poate fi administrat decât pe cale IM dozele sunt şi mai mari (de aproximativ 3 ori).

5

Evaluarea preanestezică. Folosirea Ht pentru determinarea gradului de deshidratare este util dar trebuie menŃionat că măgarii se pot deshidrata semnificativ (12-15%) înainte ca Ht să crească. Datele despre catâri sunt limitate, valorile FC şi FR sunt uşor diferite de cele ale calului: FC 35-55 bătăi/minut, FR 20-35 respiraŃii/minut corelat cu temperatura mediului. Administrarea injectabilă a anestezicelor. Topografia venei jugulare este aceeaşi ca şi la cal dar pielea măgarului este mai densă. De aceea este necesară schimbarea unghiului acului (de la perpendicular la trecerea prin piele) atunci când se va face puncŃia vasului (spre un unghi mai ascuŃit); puncŃia cutanată se face lent prin creşterea graduată a presiunii. PremedicaŃia. La catâr, farmacocinetica xylazinei nu este studiată, dar se pare că necesită cu 50% mai multă xylazină (1,6 mg/kg IV) sau detomidină (0,03 mg/kg IV) faŃă de majoritatea măgarilor, pentru o a obŃine o sedare eficientă. Se poate folosi butorfanolul (0,04 mg/kg IV) sau diazepamul (0,03 mg/kg IV) asociat unuia din anestezicele anterioare. Tranchilizarea la măgar sau catâr se poate face şi cu acepromazină (0,04 mg/kg IV). TIVA (inducŃia şi menŃinerea anesteziei generale pe cale IV): Ketamina (2-3 mg/kg IV) poate fi folosită pentru procedee scurte după sedarea de mai sus. Timpul de înjumătăŃire este mai scurt decât la cai, este posibil să se impună administrarea suplimentară. Dacă se depăşeşte doza de 3,3 mg/kg trezirea este dificilă. Asocierea cu anestezia locală poate să înlăture necesitatea suplimentării. De asemenea, prelungirea efectului se poate face cu asocierea xylazină-ketamină-guaifenesin (vezi anestezie la cal) dar în acest caz se impune monitorizarea îndeaproape a animalului. Măgarul are o mică toleranŃă faŃă de guaifenesin, el necesită doze reduse cu 40% faŃă de cal pentru instalarea decubitului. PremedicaŃie cu xylazină urmată de administrarea de Telazol (1 mg/kg IV), decubitul durează mai mult decât la asocierea xylazină-ketamină. Anestezia generală pe cale inhalatorie este eficientă. MAC pentru halothan şi isofluran sunt apropiate de cele de la cal. Intubarea este similară, dar se vor folosi sonde cu diametru mai mic. Aceste animale sunt stoice şi astfel în mod nedorit pot fi menŃinute într-un plan anestezic prea superficial. Semnele oculare (nistagmus, reflexele cornean şi palpebral) nu par a fi de nădejde în aprecierea profunzimii anesteziei, aşa cum sunt la cal. Ochii sunt imobili până animalul începe să se mişte în loc să apară prima dată nistagmusul. Monitorizarea presiunii arteriale este mai utilă decât la cal în aprecierea adâncimii anesteziei, creşterea PA este în general înregistrată atunci când anestezia se superficializează. Pentru monitorizarea invazivă a PA uneori este dificil de identificat artera transversă facială şi atunci se cateterizează arterele palpebrale auriculare. FrecvenŃa respiratorie normală la măgar este mai mare decât a calului, şi cu o amplitudine mai mică. Ca răspuns la durere îşi opresc respiraŃia în loc să crească frecvenŃa respiratorie. Măsurile de susŃinere a funcŃiilor vitale, fluidoterapie, tratmentul hipotensiunii, sunt identice cu cele de la cal. După cum am precizat mai sus hemoconcentraŃia la măgar apar mult mai târziu când sunt puternic deshidrataŃi (peste 15%), astfel necesitatea fluidoterapiei trebuie apreciată prin evaluarea hemoconcentraŃiei prin alte metode decât determinarea Ht. Trezirea de obicei este calmă, şi în general este aproape imposibil să determini animalul să se ridice înainte de a fi el pregătit să o facă. Trezirea la catâri depinde de temperamentul moştenit de la ascendenŃa cabalină (liniştiŃi în cazul cailor

6

de muncă, agitaŃi în cazul cailor de curse). În general pot fi lăsaŃi să se trezească singuri. Ca parte a planului analgezic se pot folosi: fenilbutazona - timpul de înjumătăŃire al fenilbutazonei este mult mai scurt decât la cai dar metaboliŃii sunt mai activi. Se pare că toxicitatea feninilbutazonei pentru măgari este scăzută, chiar la administrări de doze crescute timp îndelungat. Finadynul are timpul de înjumătăŃire jumătate din cel de la cal, prin urmare intervalul de administrare va fi mai scurt pentru o analgezie optimă.

ANESTEZIA GENERALĂ LA SUINE În noile tehnologii de exploatare se practică intervenŃii zootehnologice şi chirurgicale care supun porcul la efort fizic şi stres psihic, la care datorită particularităŃilor anatomofiziologice răspunde prin inadaptări cardio-vasculare şi metabolice. Orice constrângere determină un stres psihic cu consecinŃe uneori mortale. La suine se pot administra orice combinaŃii anestezice, dar deoarece costul este un factor important în medicina veterinară prin urmare se folosesc tehnici simple la animalele de fermă, contenŃia cu sedative sau tranchilizante asociată cu anestezia loco-regională. Creşte însă numărul de rase exotice care sunt Ńinute ca animale de companie şi astfel problema financiară îşi pierde din importanŃă. În cercetare se recurge la procedee sofisticate şi costisitoare (inclusiv anestezia generală inhalatorie), suinele reprezintă un animal de experienŃă pentru studii importante datorită similitudinilor metabolice cu cele ale omului. ConsideraŃii generale: - porcii de talie mare sunt dificil de contenŃionat - lipsa venelor (cu excepŃia celor de pe faŃa dorsală a pavilionului auricular) şi arterelor superficiale accesibile, necesitatea acelor lungi pentru injecŃiile IM - stimulii algici sunt relativ mai uşor de toleraŃi decât la alte specii dar legislaŃia de protecŃie a animalelor nu permite practicarea intervenŃiilor chirurgicale fără anestezie - deşi tolerează stimulii algici suinele sunt stresabile fizic şi neuropsihic, fiind considerate animale incomplet domesticite - se va minimaliza stresul de contenŃie; rasele precoce sunt foarte sensibile la factorii de stres Din punct de vedere anesteziologic apar dificultăŃi mari, riscuri, accidente şi complicaŃii datorită particularităŃilor legate de specie: - capacitate cardio-respiratorie redusă, limite de adaptare foarte reduse - hipoventilaŃia este obişnuită şi paare în principal atunci când animalul este contenŃionat în decubit dorsal - obstrucŃiile căilor respiratorii apar cu uşurinŃă la nivelul laringelui atunci când capul şi gâtul sunt aduse în flexie

7

- sistem nervos vegetativ predominant simpaticoton cu descărcări mari de catecolamine, având drept rezultat vasoconstricŃie periferică şi cu creşterea sensibilităŃii cordului la narcotice - Ńesut adipos bogat, anestezicele se solubilizează uşor, se produc depozite remanente, dozarea este grea la fel şi dirijarea profunzimii şi duratei narcozei. - toate analgezicele morfinice au efecte disleptice – stări de excitaŃie şi distonii neuro-vegetative - intubaŃia la această specie este dificilă (mai ales la animalele adulte de talie mare) şi nu reprezintă o practică de rutină datorită particularităŃilor anatomice: imposibilitatea deschiderii largi a gurii; vizibilitate limitată a laringelui datorită distanŃei mari dintre rât şi laringe; sonda de intubare are tendinŃa de a se angaja în ventricului median din podeaua laringelui; laringospasmul se produce foarte uşor (similar pisicilor); lumenul laringelui este mic comparativ cu talia animalului, astfel edemaŃierea mucoasei consecinŃă a traumatismului la intubare poate determina obstrucŃia căilor respiratorii în perioada de trezire - temperatura corporală este puternic influenŃată de mediu; creşte ca urmare a raportului mic dintre suprafaŃa corporală şi greutate şi a ineficienŃei termoreglării. - există o predispoziŃie genetică la un răspuns fatal la constrângere şi la unele anestezice. Anestezicele care au un potenŃial ridicat de a declanşa hipertermia malignă sunt halothanul şi succinilcolina. - deoarece regurgitarea poate să apară la porc pregătirea preoperatorie impune restricŃia de hrană cu 6-12 ore înainte de anestezie şi hidrică cu maxim 2 ore înainte de anestezie sau chiar fără interdicŃie la accesul de apă. - în premedicaŃie se poate folosi atropina (0,04 mg/kg IM) deoarece salivaŃia poate fi excesivă; anticolinergicele sunt eficiente şi pentru combaterea bradicardiei. Proceduri şi asocieri anestezice 1. Pentru operaŃia de cezarină anestezie epidurală lombosacrală, având avantajul major al lipsei efectelor sistemice şi cu influenŃe minime asupra fetuşilor. Dezavantajul îl constituie necesitatea contenŃiei fizice a membrelor anterioare deoarece animalul rămâne vigil. Se foloseşte lidocaină 2% 0,5-1 ml/kg. 2. Pentru castrarea vierilor de talie mare contenŃie fizică şi administrarea intratesticulară de pentobarbital 15-30 mg/kg în fiecare testicol (vezi şi cursul 4). 3. Stresnil (azaperonă) 4%. Poate fi dozat gradat în funcŃie de cerinŃe, cu efect de sedare până la hipnoză, astfel prin administrarea a 0,5 mg/kg animalele vor fi conduse uşor, la 1 mg/kg devin somnolente, la 2 mg/kg se combate agresivitatea, animalul la început vaccilează apoi se culcă în decubit sternoabdominal, la 4 mg/kg animalul stă culcat 2-4 ore, sensibilitatea e nealterată. Dozele mici blochează doar impulsurile motorii, cele senzoriale rămân active, fapt ce este explicat prin aceea că animalele după regrupare sau după schimbarea 8

adăpostului recepŃionează mediul, stabilesc ordinea de grup fără agresivitate. Nu se recomandă administrările IV deoarece determină o fază iniŃială tranzitorie de excitaŃie evidentă. Se va folosi pentru combaterea stressului de regrupare şi lotizare în doză de 1-2 mg/kg IM. Poate fi folosit în asociere cu ketamina, administrat înaintea ei pentru calmarea animalelor: stresnil 1 mg/kg IM – ketamină 7-11 mg/kg IM. Asocierea produce o anestezie superficială cu o analgezie generală satisfăcătoare timp de 15 minute. Pentru prelungirea anesteziei se poate recurge la narcoza inhalatorie. Pentru ketamină este recomandată o doză mai mare la purceii tineri şi mai redusă la animalele adulte. 4. Asocierea dintre Innovar-Vet (fentanyl-droperidol) şi ketamină, administrate IM în următorul dozaj: - porci sub 90 de kilograme: Innovar-Vet 1 ml/27-36 kg, ketamină 7-11 mg/kg - porci peste 90 de kilograme: Innovar-Vet 1 ml/45 kg, ketamină 7-11 mg/kg Anestezia apare în 5-10 minute şi durează 30-45 de minute. Efecte adverse: posibil tremurături musculare, excitabilitate, hipersalivaŃie, bradicardie. Se recomandă includerea în premedicaŃie atunci când este folosit INNovar-Vet a atropinei. 5. PremedicaŃie acepromazină (0,1-0,5 mg/kg) IM urmată de administrarea după 20 de minute a ketaminei (11-15 mg/kg). Efectul analgezic al asocierii este de 10-15 minute. Acepromazina, care asigură o tranchilizare medie, poate fi înlocuită cu stresnil 0,5-2 mg/kg IM. Analgezia se poate asigura şi prin asocierea anesteziei locale. 6. PremedicaŃie xylazină (1-2 mg/kg) IM urmată de administrarea după 10 de minute a ketaminei (15 mg/kg IM, IV tineret; 2-4 mg/kg IV la adulŃi). Efectul analgezic al asocierii este de 10-15 minute. Dezavantajele sunt reprezentate de durata scurtă de acŃiune a xylazinei care este rapid metabolizată şi mişcările involuntare constatate pe durata anesteziei. În contrast cu bovinele porcii sunt cea mai puŃin sensibilă specie dintre animalele domestice la efectele xylazinei. Nu este un bun sedativ şi poate determina colaps cardio-vascular când se foloseşte la scroafe epuizate cu distocie. 7. Xylazină-ketamină-guaifenesin. Se combină 500 mg de xylazină cu 500 mg ketamină în 500 ml guaifenesin 5%, se administrează intermitent în mici cantităŃi până la efect, aproximativ 2-4,5 ml/kg IV. Avantajele sunt reprezentate de inducŃia graduală, stabilitate hemodinamică şi miorelaxare eficientă. Dezavantajul îl reprezintă depresia respiratorie.

9

8. PremedicaŃie acepromazină (0,4 mg/kg) administrată IM, urmată după 10 minute de inducŃie şi menŃinere cu thiopental soluŃie 5%, 7-20 mg/kg IV. Narcoza se instalează imediat şi durează 15-30 de minute. Această combinaŃie se poate folosi la tineretul suin, premedicaŃia poate fi opŃională. 9. Asocierea butorfanol 0,2 mg/kg + atropină 0,02 mg/kg + midazolam 0,2 mg/kg + xylazină 0,2 mg/kg administrate IM, oferă o foarte bună sedare pentru porcii de rasă Vietnameză şi alte rase exotice. Se poate completa pentru intervenŃii dureroase cu ketamină 1-5 mg/kg IV.

ANESTEZIA GENERALĂ LA CÂINE şi PISICĂ ConsideraŃii generale: - câinele şi pisica pot vomita atât în perioada inducŃiei cât şi la trezire, prin urmare se va institui interdicŃia consumului de hrană cu 12-24 ore înaintea anesteziei. În cazul pacienŃilor foarte tineri perioada este mult mai scurtă pentru a evita consumarea rezervelor de glicogen. InterdicŃia consumului de apă nu este necesară sau se va institui cu 2 ore înainte de anestezie. - frecvent sunt supuse anesteziei animale în stare gravă, la vârste extreme, prin urmare se impune meticulozitate în examenul preanestezic şi cunoaşterea particularităŃilor fiziologice ale acestor pacienŃi. - la aceste animale hipotermia poate ridica probleme mai ales în cazul intervenŃiilor de lungă durată. - deseori la aceste animale se recurge la narcoza inhalatorie, la intervenŃii pe torace deschis, se impune deci cunoaşterea funcŃionării corecte a aparatelor de narcoză inhalatorie. Se recomandă la pacienŃii sub 4,5 kg sistemele fără reinhalare (sistemul coaxial Bain) iar la cei de peste 4,5 kg sistemul cu reinhalare de tip Sword (circular). - orice intervenŃie dureroasă e greu suportată de pisică, care de altfel se pretează foarte greu la manevrele de contenŃie. - la pisică s-au impus tehnici simple realizabile pe cale IM. - pisica este animal simpaticoton, la care apar frecvent reacŃii imprevizibile, colaps sau sincopă. - pisicile sunt predispuse la laringospasm în timpul manevrelor de intubare traheală. - premedicaŃia cu atropină sau glicopirolat este folosită pentru efectul ei vagolitic şi reducerea salivaŃiei. Totuşi folosirea anticolinergicelor este limitată doar la indicaŃii speciale şi nu a intrat în practica de rutină. Fapt motivat de dezechilibrul vegetativ pe care-l induc, hipertonie simpatică cu posibile aritmii cardiace. PremedicaŃia este indicată la marea majoritate a pacienŃilor, permite contenŃia, face inducŃia şi trezirea mai puŃin stresante, dozele necesare inducŃiei şi menŃinerii anesteziei generale sunt reduse. Alegerea anestezicului folosit în premedicaŃie depinde de: 10

- temperamentul pacientului, - natura şi durata procedurii, - tehnica anestezică, - anticiparea complicaŃiilor. Pot fi folosite în premedicaŃie: neurolepticele fenotiazinice, analgezicele morfinice, tranchilizante benzodiazepinice, agonişti alfa-2 adrenergici care se vor administra cu 15-20 de minute înainte de inducŃia anestezică, fiind de preferat administrarea IM. Acepromazina este cel mai des folosit neuroleptic fenotiazinic. Asigură o tranchilizare bună la majoritatea animalelor, fiind relativ sigură. Se caracterizează prin efect antiemetic şi antiaritmic. Nu are proprietăŃi analgezice. Pot să apară probleme în anumite circumstanŃe şi anume: atunci când debitul cardiac este scăzut se instalează hipotensiune severă; deoarece reduce pragul excitaŃiilor se va evita la pacienŃii epileptici şi la aceia pregătiŃi pentru mielografie. La rasele de câini şi pisici brahicefalice, rase cu tonus vagal crescut, acepromazina poate determina sincopă asociată cu bradicardie. Acestă reacŃie apare în mod particular la Boxer, la care se recomandă a evitarea folosirii acesteia sau folosirea unor doze mici şi asociere cu un anticolinergic. Doza de acepromazină se reduce la câinii de talie mare (St. Bernard doza totală 3 mg, adică 0,3 ml 1%). La căŃeii şi pisicile sub 3 luni chiar la doze mici determină o sedare extremă. Se va evita folosirea ei la femelele care alăptează. Doza în premedicaŃie este de 0,05-0,3 mg/kg IM, cu absorbŃie în 30-40 minute şi durata efectului de 3-10 ore. Doza maximă totală nu este recomnadat să depăşească 4 mg. Morfinicele se pot administra singure sau în combinaŃie cu tranchilizante, frecvent acepromazină sau diazepam, pentru obŃinerea sedării şi analgeziei. Se recomandă administrarea anticolinergicelor pentru a se combate bradicardia indusă de morfinice. Opioidul folosit cel mai frecvent în practica anestezică la animalele mici este butorfanolul (0,05-0,1 mg/kg IM), un bun analgezic şi un tranchilizant adecvat a cărui utiliazare nu induce efecte secundare importante. Meperidina (3 mg/kg IM), oximorfina (0,1-0,2 mg/kg IM în premedicaŃie) şi fentanylul se folosesc frecvent în premedicaŃie la câine. Dintre produsele morfinice la pisică se pot utiliza doar fentanylul, deşi unii autori nu îl recomandă, şi etorfina numai când sunt precedate sau asociate cu un neuroleptic. De asemenea, unii autori indică folosirea morfinei 0,1-1 mg/kg IM, pentazocinei 1-3 mg/kg sau a petidinei 2-5 mg/kg. În orice caz combinarea cu un tranchilizant va micşora răspunsul excitator, un exemplu de asociere este cel al morfinei (0,6 mg/kg IM) administrată împreună cu acepromazina (0,1 mg/kg IM) asigurând o sedare bună şi reprezentând alternativa anestezică atunci când este contraindicată la pacientul respectiv folosirea xylazinei. Diazepamul sau midazolamul nu se folosesc la pacienŃii sănătoşi deoarece efectul este mai degrabă de trezire decât de sedare; diazepamul administrat IV determină excitaŃii severe la Setter şi Cocker spaniel.. ProprietăŃile sedative sunt mult mai evidente la pacienŃii cu depresie mentală sau când sunt asociate cu alte sedative. Se dovedesc utile pentru efectul lor miorelaxant, anticonvulsivant, fără a poseda nici o proprietate analgezică. Dozare în premedicaŃie: la pisică diazepam 0,05-0,2 mg/kg IV, midazolam 0,05-0,2 mg/kg IM sau IV; la câine diazepam 0,1-0,5 mg/kg IV (doza maximă totală 5 mg), midazolam 0,1-0,3 mg/kg IM. Xylazina (0,05-0,4 mg/kg IM la câine, 0,5-1 mg/kg IM la pisică) şi medetomidina (10-40 micrograme/kg IM la câine, 15-50 micrograme/kg IM la pisică) sunt anestezice cu efect sedativ şi analgezic. Sedarea profundă apare la doze mici. 11

Efectele secundare sunt însă numeroase: depresie cardio-respiratorie, sensibilizarea cordului la artimiile cardiace induse de catecolamine, bradicardie, vomă, depresie respiratorie, apnee. Uneori determină morŃi subite, neexplicabile. Folosirea lor este interzisă la pacienŃi cu risc anestezic mai mare de 2, cu cardiopatii, afecŃiuni neurologice, diabetici, la sfârşit de gestaŃie, rase mari de câini, animale sub trei luni sau în vârstă. Se pot asocia în doze mici (medetomidină 10 micrograme/kg la câine, 15 micrograme/kg la pisică) cu un morfinic pentru ameliorarea analgeziei. InducŃia se va practica fie pe cale injectabilă, des folosindu-se thiopental - 20 mg/kg pentru a permite intubaŃia la un animal sănătos nepremedicat, premedicaŃia reduce doza la 12,5 mg/kg iar asocierea cu benzodiazepinice la 10 mg/kg. (vezi şi cursul 4 pentru dozare şi asocieri), thiamylal, methohexital, propofol, ketamină (3-5 mg/kg IV, mărirea dozei cu 1,5 la administrarea IM) sau asocieri de tiletamină-zolazepam (Telazol, 3-5 mg/kg la pisică, 3-7 mg/kg la câine), diazepamketamină (administrare IV simultană a unui amestec de părŃi egale de diazepam 0,5% şi ketamină 10%, administrându-se 1 ml din amestec/9 kg), midazolamketamină, diazepam (0,22 mg/kg IV)-thyamilal (2,2 mg/kg IV)-lidocaină (4,4 mg/kg IV) (combinaŃie care asigură stabilizarea miocardului, utilă la animale cu depresia SNC), combinaŃii NLA sau pe cale inhalatorie pe mască. InducŃia inhalatorie pe mască poate fi acompaniată de o fază de excitaŃie dacă animalul nu a fost corect premedicat. InducŃia IV este rapidă. Studii recente făcute la câine, demonstrează eficienŃa administrării asocierii thiopental 2,5% 6 mg/kg şi propofol 1%-în volum egal 1:1 atât pentru inducŃie cât şi pentru menŃinerea anesteziei generale, probabil datorită interacŃiunii comune asupra complexului receptorului GABA. Se administrează ½ din întreaga cantitate apoi se titrează până la efect. Efectele adverse specifice fiecărui produs sunt mult diminuate. Durata de acŃiune – similară cu a propofolului. Amestecul este stabil pentru 1 săptămână la temperatura camerei, nu permite înmulŃirea germenilor. Costurile se reduc cu 40%

MenŃinerea anesteziei inhalatorie (necesită utilizarea aparatului de narcoză şi intubarea orotraheală) sau injectabil. MenŃinerea injectabilă se poate practica prin administrarea, în bolus sau perfuzie continuă, de telazol, ketamină sau narcotice (barbiturice sau nebarbiturie)(TIVA). Exemplu de protocol anestezic la câine fără probleme majore de sănătate: premedicaŃie IM acepromazină 0,1 mg/kg, glicopirrolat 0,01 mg/kg, butorfanol 0,1 mg/kg (sau oximorfină 0,1 mg/kg sau meperidină 3 mg/kg). InducŃie IV tiamylal 10 mg/kg, intubare şi menŃinere cu isofluran în sistem de narcoză circular. Protocoale anestezice la pisică fără probleme majore de sănătate: premedicaŃie IM acepromazină 0,1-0,2 mg/kg, oximorfină 0,1 mg/kg, glicopirrolat 0,01 mg/kg. InducŃie IV ketamină 2 mg/kg, intubare şi menŃinere inhalatorie cu halotan în sistem semiînchis Bain. În perioada de trezire se va lua în considerare folosirea antagoniştilor dacă este necesar. Xylazină 1,1 mg/kg IM+ketamină 22 mg/kg IM anestezie chirurgicală cu durată de 20-30 minute Acepromazină 0,11 mg/kg+ketamină 20 mg/kg anestezie chirurgicală cu durată de 20-30 minute

12

ANESTEZIA GENERALĂ LA MAMIFERELE MICI Anestezia la mamiferele mici este o provocare şi deseori mult mai dificilă decât punerea unui diagnostic sau o operaŃie. Datorită dimensiunilor mici sedarea sau anestezia sunt deseori necesare pentru majoritatea procedurilor diagnostice sau de tratament. PacienŃii de dimensiuni mici au o rată metabolică mai mare şi ca şi consecinŃă durata anesteziei devine un element de risc. Spre exemplu o oră de anestezie la un şoarece este similară ca şi consum metabolic cu o6 ore de anestezie la o pisică domestică. ComplicaŃiile apar mai repede şi timpul de investigaŃie este mai scurt. Rezervele reduse de glicogen predispun la hipoglicemie. La aceste animale ventilaŃia alveolară este crescută prin urmare trecerea anestezicelor inhaltorii în sânge este mai rapidă. Metabolismul şi excreŃia medicamentelor administrate parenteral este mai rapidă şi medicamentele injectabile au o durată de acŃiune mai scurtă. Consumul crescut de oxigen înseamnă că aceste animale sunt mai puŃin tolerante la hipoxemie; leziunile ireversibile ale SNC pot să apară în mai puŃin de 30 de secunde de stop respirator. Majoritatea mamiferelor mici sunt considerate ca reprezentând hrana pentru animalele de pradă şi prin urmare răspund la sters şi durere cu instalarea stării de şoc. Hipotermia este probabil cea mai frecventă complicaŃie a anesteziei generale. Pierderile de căldură pot să apară prin conducŃie într-un mediu rece sau prin contactul cu suprafeŃe reci şi însumează 15% din pierderi. Prin convecŃie (pierderea radiantă de căldură) se pierde 60% din căldură, iar prin evaporare 22%. Conservarea căldurii într-un mod, se poate spune chiar, agresiv este de importanŃă maximă. Animalul va fi ps pe o suprafaŃă caldă sau se vor folosi mese de operaŃie încălzite, copul va fi acoeprit la maxim. Volemia este între 50-78 ml/kg, dependent de specie. Corelat cu rata metabolică crescută toleranŃa la hemoragie este mică, sunt stresante la aceste animale chiar pierderile reduse de sânge. Volemia este proporŃional redusă la aceste animale şi limitele de siguranŃă pentru pierderea volemică sunt mai înguste comparativ cu ammiferele mai mari. De exemplu 1 ml de sânge pierdut la un şobolan de 250 grame reprezintă 6% din volemie, pe când la un şoarece de 30 grame 43% din volemie. Diametrul redus al căilor respiratorii face intubarea dificilă, sunt necesare sonde de dimensiuni speciale şi surse de lumină. Intubarea se paote complică şi datorită particularităŃilor anatomice; arcadă dentară îngustă, ostium palatal la cobai. Aceste căi respiratorii mici sunt mult mai uşor obstruate de edem sau secreŃii. ANESTEZIA GENERALĂ LA IEPURE Provocări: stresul este factorul care trebuie contracarat în perioada perianestezică. Iepurele are o cavitate toracică mică care poate fi uşor comprimată prin dilatarea viscerelor abdominale (acumulare de gaz din orice sursă) sau de o

13

poziŃionare inadecvată. Cel puŃin aceste două considerente au un rol important în compromiterea revenirii din anestezie. Iepurii pot avea infecŃii ale căilor respiratorii superioare (pasteureloză) subclinice sau clinice, aceste animale au compromisă funcŃia respiratorie ceea ce poate duce la un schimb de gaze inadecvat, incapacitatea de a respira şi moarte. FuncŃia renală poate fi compromisă de infecŃii, de altfel silenŃioase, cu microsporidii (Encephalitozoon cuniculi). Aceşti indivizi se trezesc din anestezie dar ulterior peste câteva zile fac insuficienŃă renală. Examenul paraclinic preoperator al sângelui va identifica afecŃiunea, caz în care operaŃia se amână până la stabilizarea animalului. Intubarea este dificilă dar nu imposibilă. Se folosesc sonde de intubaŃie fără balonaş cu ID de 3-3,5 mm. Încercările repetate pot traumatiza laringele cu apariŃia ulterioară a edemului şi obstrucŃii respiratorii. Este important să ne reamintim că iepurele are respiraŃie nazală şi permeabiliattea ambelor nări trebuie verificată şi menŃinută, în special după detubare şi dacă animalul a fost poziŃionat în decubit dorsal. Tehnica tradiŃională de intubare presupune vizualizaea directă a glotei cu un laringoscop şi intubarea. Intubarea se poate face: orb cu capul în extensie, pe ghid sau pe cale nazală. Folosirea topica lidocainei va reduce incidenŃa laringospasmului. Este sensibil şi prezintă reacŃii imprevizibile. ContenŃia se va realiza cu grijă deoarece se pot fractura uşor vertebrele. PremedicaŃia Se pot folosi următoarele combinaŃii: 1. Ketamină (5 mg/kg), midazolam (0.5 - 1 mg/kg), butorfanol (0.2 - 0.5 mg/kg), şi glycopyrrolat (0.01 mg/kg), toate administrate IM. 2. Midazolam (0.5 mg/kg), butorfanol (0.2 - 0.5 mg/kg) şi glycopyrrolat (0.01 mg/kg), toate administrate IM. Iepurii au un nivel circulator crescut al atropinesterazei, astfel în premedicaŃie când se foloseşte dozele de atropină necesare sunt mai mari apărând riscul toxicităŃii, o alternativă mai bună este folosirea la iepure a glycopyrrolatului. InducŃia se face pe mască cu isofluran. Este important ca în încăpere să fie linişte şi lumina mai puŃin intensă. InducŃia se poate face şi cu tiopental 10-12 mg/kg, metohexital 5-10 mg/kg sau saffan 2-8 mg/kg IV. În funcŃie de mărimea animalului anestezia se menŃine inhalator pe mască sau se pactică intubarea. Este obligatorie existenŃa unui abord venos şi debutul monitorizării instrumentale cât mai rapid după inducŃie. InjecŃiile IM la iepure se fac în muşchii situaŃi lateral de coloană, accesul este mai uşor, pot fi folosiŃi şi cvadricepsul sau semimembranosul, dar contenŃia este mai agresivă. Se injectează într-un loc maxim 0.1 - 0.2 ml/kg. După administrarea ketaminei s-au constatat leziuni tisulare, care pot trece neobservate sau se pot manifesta sub forma şchiopăturilor, automutilări cu plăgi cutanate. Se mai pot folosi şi alte combinaŃii anestezice: - asocierea xylazină (3mg/kg IV)-ketalar (la 3 minute 3 mg/kg IV) - NLA cu droperidol-fentanyl. Aceste două combinaŃii se pot suplimenta cu barbiturice. 14

-

cu succes s-a folosit asocierea administrată SC de: medetomidină (300 micrograme/kg), ketamină (20 mg/kg) şi diazepam (0,75-1,5 mg/kg). - hipnorm 0,3 mg/kg + diazepam 1-2 mg/kg IM. În anestezia disociativă ketamina se administrează în doză de 25 mg/kg IM. Au fost înreghistrate morŃi subite atunci când s-au administrat doze suplimentare de anestezice generale pentru prelungirea/adâncirea anesteziei sau atunci când s-au folosit combinaŃii cu ketamină sau fentanyl. Aprecierea adâncimii anesteziei generale se controlează prin stimularea feŃei interne a urechii şi urmărirea răspunsului la stimul. Reflexul de retragere la pensare a membrului rămâne puternic sub multe metode de anestezie, chiar şi atunci când animalul e foarte aproape de moarte. Reflexul poate persista la membrele anterioare chiar dacă a dispărut la cele posterioare, fapt care nu indică însă necesitatea suplimentării anesteziei, la care se va recurge doar dacă animalul răspunde la stimulii chirurgicali. Anestezie şi analgezie la iepure Anestezic Ketamină+ Ketamină+ xylazină xylazină Doza (mg/kg)

35 IM 5 IM

Durata anesteziei chirurgicale

25-40 minute 20-30 minute

Analgezic Doza

10 IV 3 IV

Morfină 2-4 mg/kg SC la fiecare 2-4 ore

Ketamină+ Xylazină + acepromazină 35 IM 5 IM 0,75 IM

Ketamină+ Xylazină+ butorfanol 35 IM 5 IM 0,1 IM

100 minute

60-90 minute 20-30 minute

Buprenorfină 0,02-0,05 mg/kg SC sau IV

pentobarbital InducŃie cu 10 mg/kg IV apoi se administrează suplimentar 2-10 mg până la un nivel anestezic satisfăcător

Butorfanol 0,1-0,5 mg/kg IV la fiecare 4 ore

ANESTEZIA GENERALĂ LA NUTRIE şi NURCĂ NUTRIA Greu abordabilă datorită agresivităŃii, anestezia este o necesitate pentru practicarea oricărei intervenŃii chirurgicale. În scopul calmării: diazepam (3-4 mg/kg) IM. Xylazina este superioară are efect sedativ, analgezic gradabil în raport de doză, se poate obŃine o neurosedare fără pierderea stării de vigilitate, utilă în combaterea agresivităŃii şi stresului de regrupare (0,4-0,6 mg/kg IM). La doze mari (0,8-1,4 mg/kg IM) se instalează o stare de hipnoză cu imobilizare eficientă, relaxare musculară ceea ce permite manevrarea fără risc a animalului şi efectuarea de intervenŃii operatorii obişnuite: castrare, tratamentul plăgilor, deschiderea abceselor. Se pot face asocieri cu ketamina (5-10 mg/kg). Narcoticele barbiturice (10-15 mg/kg) pot fi administrate IP. Se poate practica narcoza inhalatorie.

15

NURCA În general se recurge la aceleaşi metode anestezice ca şi la nutrie (xylazină 0,8-1 mg/kg, ketalar 15-20 mg/kg, pentotal 15-40 mg/kg) ANESTEZIA GENERALĂ LA ROZĂTOARE MICI ŞI ANIMALE DE LABORATOR Metoda anestezică la care se recurge este dependentă de specie şi experiment. Datorită dimensiunilor mici pregătirea preanestezică (a câmpului operator) este dificlă dacă nu imposibilă. Accesul IV periferic rar accesibil, iar intubaŃia foarte dificilă. Durerea, teama determină un comportament agresiv sau alte manifestări defensive.. Dieta preanestezică oscilează între 0-4 ore, fără restricŃii de apă. Dieta este contraindicată la animalele cu anorexie cronică, la cele cu insulinom, disfuncŃii hepatice sau în gestaŃie avansată. Dieta reduce, dar nu elimină, regurgitarea la cobai. Totuşi prin restricŃia alimentară se epuizează rezervele de glicogen având drept rezultat hipoglicemia şi poate contribui în mare măsură la ileusul perioperator, în principal la cobai şi iepure. Datorită masei corporale reduse, hipotermia se instalează rapid sub anestezie. AtenŃie la hipotermie prin tuns sau frecŃii, în special cu soluŃii alcoolice. E important să fie Ńinute la cald pe durata anesteziei şi când se trezesc. Cele mai frecvente cauze ale morŃii sunt insuficienŃa respiratorie şi pierderile sanguine. Folosirea în premedicaŃie a anticolinergicelor este controversată însă trebuie avut în vedere dimensiunile mici ale căilor aeriene care pot fi uşor blocate de salivă sau mucus. Reguli generale: - cântăriŃi animalul (nu este uşor să ghiciŃi greutatea unui şoarece de 35 de grame); - calculaŃi atent doza (mai indicat - raportată la necesarul energetic minim), diluaŃi 1:10 dacă este necesar preparatul comercial; - administraŃi doza recomandată folosind seringi de insulină; - trebuie avută în vedere masa musculară redusă atunci când se fac administrări IM, cantitatea injectată să fie proporŃională cu aceasta, - anestezicele iritante tisular, cu pH scăzut, duc la automutilări - verificaŃi dacă profunzimea anesteziei este cea dorită urmărind reacŃia la pensarea cozii, urechii şi prin verificarea reflexului de retragere al membrelor posterioare. În general primul care dispare este reflexul de retragere al cozii la pensare urmat de cel de retragere al membrelor. DispariŃia acestuia din urmă indică debutul anesteziei chirurgicale. - nu vă bazaŃi pe reflexele oculare, ele sunt variabile şi în general nesigure. Ochii exoftalmici ficşi indică moartea sau un dezastru inevitabil; - dacă animalul este nemişcat dar sub anestezie generală superficială este mult mai sigur ca aceasta să fie aprofundată prin administrarea de halothan 0,5-1% sau alt narcotic inhalator. O altă posibilitate este aceea a administrării a 1/4-1/3 din doza de anestezic general injectabil iniŃial administrată;

16

- indiferent de anestezicul ales administraŃi oxigen pe mască, aceasta ar putea salva viaŃa animalului. Protocol anestezic: premedicaŃia poate include midazolamul, butorfanolul şi glycopyrrolatul singure sau combinate. Pentru intervenŃii scurte la animal sănătos se poate recurge la anestezice inhalatorii – isofluran – chiar fără premedicaŃie (este mai stresant pentru animal). Anestezia se menŃine inhalator, de preferat tot cu isofluran, pe mască (improvizată din corpul unei seringi) sau sondă endotraheală. Se folosesc circuitele fără reinhalare. -

isofluran inducŃie 3- 4,5%, menŃinere 1,5-3% halothan inducŃie 3-4%, menŃinere 1-2%

Anestezice folosite la rozătoare (mg/kg) (Flecknel P. 1991) şobolan Sedare şi premedicaŃie Atropină SC, IM 0,05 (anticolinergic) Acepromazină 2,05 IM, IP Diazepam 2,5 IP

şoarece cobai

hamster

gerbil

ObservaŃii

0,05

0,05

0,04

0,04

Reduce secreŃia salivară

2,5 IM

2,5 IM

2,5 IM, IP

Sedare moderată

5 IM, IP

5 IP

Xylazină 10 IP Ketamină 100 IP Anestezie chirurgicală Saffan 10-12 IV Ketamină/ 75/ medetomidină 0,5 IP Ketamină/ 90/ xylazină 10 IP Brietal 10 IV

10 IP 150 IP

2,5 IM, IP 5 IP, SC 100 IP

2,5 IM, IP 5 IP

10 IP 100 IP

2 IP 100 IP

Sedare, o oarecare analgezie Sedare, imobilzare

10-15 IV 75/ 1 IP 150/ 10 IP 6 IV

40 IP

nerecomandat

Trezire rapidă la şobolan

40/ 0,5 IP 40/ 5 IP 31 IP

-

-

Anestezie şobolan

200/ 10 IP -

50/ 2 IM -

Anestezie chirurgicală

Propofol Thiopental

26 IV 30 IV

-

-

-

10 IV 30 IV

Sedare moderată

chirurgicală

Anestezie chirurgicală doar la adm. IV, revenire rapidă la şobolan Anestezie chirurgicală scurtă Anestezie chirurgicală scurtă

Rezultatele narcozei cu barbiturice sunt imprevizibile, în special când sunt administrate pe cale intraperitoneală şi când soluŃia nu este diluată corespunzător. Femelele de şobolan au un somn mai lung comparativ cu masculii, în timp ce la şoareci se constată fenomenul invers. Este unanim acceptat faptul că anestezia generală la cobai este riscantă şi dificilă (cecumul mare se comportă ca şi un rezervor pentru anestezice, expunerea iniŃială la narcoticul inhalator determină o apnee lungă, expunerea repetată la halotan determină hepatotoxicitate, Inovar-vet administrat IM produce necroze tisulare cu automutilare, după administrarea de ketamină automutilări).

17

la

Cobaii se sperie uşor şi sunt predispuşi la complicaŃii legate de stres. Pot acumula hrană în gură care poate obstrucŃiona glota. Regurgitează deseori pe durata inducŃiei şi este importantă monitorizarea activă a libertăŃii căilor respiratorii. SecreŃia bronhială este cantitativ mare şi poate obstrucŃiona parŃial traheea sau bronhiile. Lipsa unor vene periferice uşor de abordat face accesul IV dificil în situaŃii de urgenŃă. Deficitul de vitamină C şi bolile concurente complică anestezia. Intubarea este dificilă şi complicată de unirea palatului moale cu baza limbii lăsând doar o deschidere mică numită ostium palatin, caracteristică comună cu chinchilele. Acest Ńesut este vascularizat, fragil şi sângerează dacă este traumatizat. Anestezia inhalatorie poate fi însă menŃinută şi pe mască. CombinaŃia anestezică frecvent folosită la cobai este reprezentată de asocierea administrată IM a glycopyrrolatului (0.01mg/kg), butorphanolului (0.2 - 0.5 mg/kg) cu midazolamul (0.5 - 1 mg/kg). InducŃia şi menŃinerea cu amestec de oxigen şi isofluran pe mască. Anestezie şi analgezie la şoarece Anestezic Pentobarbital Tribromoethanol Metomidat+fentanyl Ketamină+xylazină (avertin) Doza 50 mg/kg IP 240 mg/kg IP 60 mg/kg+0,06 80-100 mg/kg+10 mg/kg SC mg/kg IP Durata 20-40 minute 15-45 minute 20-30 minute 20-30 minute anesteziei chirurgicale Analgezic Buprenorfină Butorfanol Doza 0,05-0,1 mg/kg SC 1-5 mg/kg SC

Anestezie şi analgezie la şobolan Anestezic Pentobarbital Pentobarbital Doza

30 mg/kg IP

40 mg/kg IP

Manifestare efect (minute) Durata anesteziei chirurgicale Analgezic Doza

5

5

Ketamină+ xylazină 40 mg/kg 5 mg/kg IP 5

90 minute

120 minute

80 minute

Buprenorfină 0,01-0,05 mg/kg SC sau IV 0,1-0,25 mg/kg PO

Anestezie şi analgezie la cobai Anestezic Ketamină+ Ketamină+ xylazină* xylazină Doza (mg/kg) Durata anesteziei

30 5 IM 30-45 minute

44 5 IM 74 minute

Ketamină+x ylazină 60 mg/kg 7,5 mg/kg IP 2

Ketamină+ medetomidină 75 mg/kg 0,5 mg/kg IP

115 minute

20-30 minute

Butorfanol 2 mg/kg SC la fiecare 4 ore

Pentobarbital+ Fentanyl-droperidol

Pentobarbital

15 IP 0,4 ml/kg IM 60 minute

37 IP

18

60-90 minute

chirurgicale * nu se foloseşte la proceduri ce necesită anetezie profundă Analgezic Morfină Buprenorfină Doza 2-5 mg/kg SC la fiecare 0,05 mg/kg SC 4 ore

Indometacin 2,5-8,8 mg/kg PO

Bibliografie:

1. Abou-Madi N.-Anesthesia and Analgesia of Small Mammals, în Recent Advances in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals,sub red. Gleed R.D. şi Ludders J.W., Ithaca NY (www.ivis.org, Last updated: 27-Jan-2006; A1408.0106) 2. Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997. 3. Bolte S., Schuszler L. – Propedeutică chirurgicală, Anestezie şi terapie intensivă. Ghid practic, Ed. Augusta, Timişoara, 2003. 4. Cuveilliez S., Blais D. – Principes d’anesthesie et protocoles de base chez les carnivores domestiques, Le Point Veterinaire, vol. 24, nr. 143, p. 21-24, 1992. 5. Hall L. W., Clarke K. W. - Veterinary Anaesthesia, ed. a IX-a, Ed. Bailliere Tindall, London, 1991. 6. Ilkiw J. E. – Injectable anesthesia in dogs, în Recent Advances in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R. D. şi Ludders J. W., 2002. 7. Mama K. R. – Anesthetic Management of the Horse: Intravenous Anesthesia, în Recent Advances in Anesthetic management of Large Domestic Animals, sub red. Steffey E. P., 2000. 8. Mason Diane E. - Equine anesthesia: drugs for the new millennium http://alpaca.veterinaria.uchile.cl/webfavet2006/publicacion/congresoxi/pr afesional/equinos2/6.doc 9. Matthews N. S., Taylor T. S. – Anesthetic management of donkeys and mules, www. ivis.org, 2000, A0607.0700 10. Muir III W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia, ediŃia a IIa, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995. 11. Spadavecchia Claudia - Possible complications during induction of anaesthesia and recovery, Società Italiana Veterinari per Equini, XII Congresso Multisala, Bologna, Italy 2006 12. Troncy E., Brissaud F. – Anesthesie du chat lors d’interventions de routine, Le Point Veterinaire, vol. 32, nr. 217, p. 39, 2001. 13. Troncy E., Brissaud F. – Anesthesie du chien lors d’interventions de routine, Le Point Veterinaire, vol. 32, nr. 216, p. 42, 2001.

19