vet surgery

Cuprins curs 2 Anestezicele injectabile – grupe de substanŃe Tranchilizante şi sedative DefiniŃie Clasificare 1. DerivaŃii fenotiazinici ReprezentanŃi Mecanism de acŃiune ConsecinŃe funcŃionale AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare PrecauŃii 2. DerivaŃii butirofenonici ReprezentanŃi Mecanism de acŃiune ConsecinŃe funcŃionale 3. DerivaŃii benzodiazepinici ReprezentanŃi Mecanism de acŃiune ConsecinŃe funcŃionale AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare Durată de acŃiune Utilizare clinică în scop anestezic 4. Agoniştii alfa-2 adrenergici (sedativ/hipnoticele) ReprezentanŃi Mecanism de acŃiune ConsecinŃe funcŃionale Farmacocinetică, durata de acŃiune, metabolizarea IndicaŃiile neuroplegiei şi ale tranchilizării Opioizii (substanŃele morfinomimetice) Clasificare Mecanism de acŃiune ConsecinŃe funcŃionale Metabolizare Administrare Utilizare clinică – motive ale folosirii Neuroleptanalgezia (NLA) DefiniŃie CombinaŃii NLA. Produse unice Farmacodinamie IndicaŃii ContraindicaŃii Tehnica NLA Avantaje Produse unice Anestezia disociativă (ciclohexaminele) ReprezentanŃi Caracteristici ale anesteziei disociative Ketamina Mecanism de acŃiune Obiectivele cursului 1

Studentul va fi capabil să: - cunoască grupele de anestezice injectabile cărora le va descrie efectul asupra organismului în termenii mecanismului de acŃiune, metabolizării, excreŃiei, efectelor asupra circulaŃiei, respiraŃiei sau altor organe majore, precauŃiilor în folosire şi efectelor adverse

ANESTEZICELE INJECTABILE – GRUPE DE SUBSTANłE Tranchilizante şi sedative Neuroplegia – starea indusă de acŃiunea substanŃelor neuroleptice asupra structurilor subcorticale (îndeosebi substanŃa reticulată), manifestată clinic prin calmarea animalului, reducerea excitabilităŃii şi agresivităŃii, fără a influenŃa starea de vigilitate. Tranchilizarea - starea indusă de acŃiunea substanŃelor tranchilizante asupra structurilor subcorticale (îndeosebi sistem limbic), manifestată clinic prin reducerea anxietăŃii şi relaxare, fără a influenŃa starea de vigilitate, animalul rămâne conştient de mediu din jur. În medicina veterinară deseori tranchilizantele se folosesc în doze mari care determină sedare. Sedarea – starea indusă de acŃiunea substanŃelor sedative asupra structurilor subcorticale manifestată clinic prin reducerea iritabilităŃii şi excitabilităŃii, cu instalarea unei stări de toropeală. D.p.d.v. al structurii chimice tranchilizantele se împart în două categorii: • tranchilizantele majore = neurolepticele - fenotiazinice - butirofenonice • tranchilizante propriu-zise = tranchilizante minore - benzodiazepine

1. DERIVAłII FENOTIAZINICI Cuvinte cheie: acepromazina, tranchilizare, efect antiemetic, vasodilataŃie, efect antiaritmic, scădere prag excitabilitate SNC, armăsari

ReprezentanŃi Acetylpromazina (Acepromazină, Atravet, Neurotranq, Vetranquil, Plegicil, Calmivet) sol 1%, 2% - cel mai utilizat neuroleptic în medicina veterinară. Promazina (Sparina, Romtiazin) sol. 5%, drajeuri – încă în uz, dar fără a avea avantaje faŃă de acepromazină Propriopromazina (Tranvet) – s-a renunŃat la folosirea sa la cabaline datorită prolapsului penian persistent. A rămas în uz la animalele mici. Methotrimeprazina – se foloseşte ca antihistaminic şi în asociere cu etorfina în produsul Immobilon S.A. Este singurul anestezic aparŃinând acestei clase care are şi un uşor efect analgezic. Chloropromazina Promethazina – folosită ca antihistaminic 2

Mecanism de acŃiune - acŃiunea centrală este aceea de a bloca receptorii excitatori dopaminergici (D2) (care se află în special în ganglionii bazali, pre- şi postsinaptic), fără a se leaga de receptorii inhibitori dopaminergici. Receptorii dopaminici din ganglionii bazali coordonează funcŃia motorie, în zona trigger chemoreceptoare răspund de semnzaŃia de greaŃă şi vomă, şi în hipotalamus sunt implicaŃi în eliberarea de prolactină. Receptorii dopaminergici D1 care mediază vasodilataŃia coronariană, mezenterică şi circulaŃia renală, nu sunt afectaŃi de aceste medicamente. - au unele efecte asupra receptorilor 5HT (5-hidroxitriptamină) - reduc eliberarea de dopamină şi norepinefrină în SNC, cresc turnoverul dopaminei şi norepinefrinei.

ConsecinŃe funcŃionale 1. Asupra sistemului nervos şi funcŃiei motorii - reduc activitatea motorie spontană (blocare receptori D2.) totuşi coordonarea motorie este minim afectată - prin blocarea eliberării de dopamină inhibă excitaŃiile induse de opioizi la pisică (opioizii în general şi morfina în special sporesc eliberarea de dopamină şi noradrenalină în SNC rezultând creşterea acŃiunii motorii şi excitaŃiei) şi comportamentul maniacal la cal. Blocarea eliberării de dopamină oferă o alternativă raŃională de a folosi derivaŃii fenotiazinici pentru a inhiba excitaŃiile date de opioizi fără a recurge la un antagonist (antimorfinic) specific. - deficitul dopaminei (neurotransmiŃător sinaptic în creier) se asociază bolii Parkinson la om şi fenomenelor extrapiramidale şi catalepsiei la animale. Se observă ocazional simptome extrapiramidale ca efect advers, în special la supradozare. - prin blocarea receptorilor dopaminergici din zona chemoreceptoare trigger ⇒ efect antiemetic. - unele fenotiazinice reduc pragul de excitabilitate. Se vor evita la animalele epileptice sau predispuse la convulsii (cu traumatism cranian, cu presiune intracraniană crescută, pregătite pentru mielografie şi care necesită anestezie). - folosite în premedicaŃie permit reducerea ulterioară a dozelor de anestezice, în special a narcoticelor barbiturice - efect antihistaminic (H1) şi anticolinergic.

2. Asupra aparatului cardiovascular - blochează acŃiunea periferică a catecolaminelor la nivelul receptorilor alfa-1. Determină vasodilataŃie şi consecutiv hipotensiune prin: 1) bloc alfa-1 adrenergic şi 2) prin inhibiŃie hipotalamică (prin anihilarea răspunsului presor vascular). Acest fenomen este dependent de doză dar se observă şi la dozele obişnuit folosite în clinică la toate speciile. Acest efect secundar le contraindică la animalele în şoc, hipotensive sau anemice. Hipotensiunea şi colapsul circulator se pot instala după administrarea de fenotiazinice la pacienŃi cu tonus simpatic crescut (excitaŃi, sub influenŃa durerii). Dacă se eliberează o cantitate mare de catecolamine la un animal speriat după ce sa administrat de exemplu acepromazină, colapsul circulator apare ca şi consecinŃă a faptului că receptorii alfa-1 sunt blocaŃi dar nu şi receptorii beta-adrenergici din muşchi, catecolaminele determinând vasodilatare suplimentară prin legarea de aceştia din urmă. Epinefrina (adrenalina) este contraindicată în tratamentul hipotensiunii determinate de fenotiazinice. 3

- cresc reflex frecvenŃa cardiacă ca răspuns la vasodilataŃia indusă. - efect antiaritmic (protector) (acepromazina) faŃă de aritmiile induse de adrenalină. ProtecŃia parŃială a inimii faŃă de aritmiile induse de adrenalină este unul din marile avantaje ale utilizării lor în premedicaŃie. 3. Aparat respirator – efecte minime la doze uzuale, frecvenŃa respiratorie poate scădea dar volumul curent creşte.

4. Alte efecte - tipic la câine şi pisică - prolapsul şi ptoza pleoapei a treia - reduc hematocritul prin sechestrare splenică de hematii - prolaps penian la cabaline (nu sunt recomandate la armăsarii de montă) - relaxarea sfincterului vezical - efect hipotermizant ca rezultat al scăderii catecolaminelor în hipotalamus - efect spasmolitic al muşchilor netezi, relaxarea cardiei la rumegătoare creşte riscul de regurgitare când animalul este în decubit. - experienŃa clinică a dovedit că eficacitatea este invers proporŃională cu gradul de excitaŃie al animalului; în general efectul anxiolitic şi sedativ este minim la pacienŃii foarte agitaŃi. - iniŃiază eliberarea prolactinei, efect pentru care poate fi folosită în terapia agalaxiei la iepe

AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare – aceste medicamente au un volum relativ mare de distribuŃie şi peste 99% sunt legate de proteine. Durata efectului neuroleptic depinde de anestezicul folosit precum şi de doză; în general efectul maxim se obŃine la 30 de minute după administrare şi se manifestă timp de câteva ore (acŃiune relativ de lungă durată). Metabolizarea are loc în principal la nivel hepatic iar excreŃia se face prin urină. La unele animale efectele se pot manifesta chiar 24 de ore până la 48 de ore după administrarea unei singure doze. De asemenea, un efect prelungit apare în cazul unei afecŃiuni hepatice, la nou-născuŃi sau la pacienŃii geriatrici la care se recomandă o altă alegere. Pentru acepromazină sedarea este clinic evidentă timp de 4-6 ore, în majoritatea situaŃiilor, iar efectul hipotensiv durează aproximativ 2 ore.

PrecauŃii - atunci când se folosesc în premedicaŃie dozele se reduc comparativ faŃă de cazul în care sunt folosite doar pentru neuroplegie. - a se folosi cu atenŃie la animale cu afecŃiuni cardio-vasculare, hipovolemice, anemice, cu afecŃiuni hepatice (efectul se poate prelungi). - între deparazitarea cu organofosforice şi anestezia cu fenotiazinice trebuie să existe un interval de minim o săptămână (ambele inhibă acetilcolinesteraza şi pseudocolinesteraza). - datorită metabolizării prelungite se poate manifesta efectul cumulativ la o utilizare repetată timp de câteva zile. - traversează bariera placentară - injectarea IV se va face în toate cazurile cu prudenŃă, lent, deoarece se pot înregistra accidente cardio-vasculare sau efecte paradoxale (stări de excitaŃie).

4

2. DERIVAłII BUTIROFENONICI au în general efecte similare cu cele ale fenotiazinelor dar acŃiunea sedativă este mai moderată. ReprezentanŃi Azaperonă (Stresnil, Suicalm) sol. 4% - produs pentru suine. Astăzi este folosit în combinaŃie cu substanŃe opioide puternice pentru imobilizarea animalelor sălbatice (ex. etorfina şi azaperona pentru capturarea elefanŃilor); Droperidol sol. 0,25% (sau în combinaŃie cu fentanylul în produsul Innovar-Vet) – produs pentru utilizare la câine;

Lenperonă Mecanism de acŃiune - blochează acŃiunea centrală a dopaminei şi norepinefrinei - pot mima efectele GABA (neurotransmiŃător inhibitor) în sistemul extrapiramidal

ConsecinŃe funcŃionale - reduc activitatea motorie voluntară; la doze mari ataxie şi sedare de lungă durată - simptome extrapiramidale mai frecvente decât la derivaŃii fenotiazinici - efect antiemetic - induc modificări comportamentale (la câine şi cal), pot determina apariŃia unui comportament agresiv neprevăzut. - produc efecte minime depresoare respiratorii şi cardiace. Antagonizează efectul depresor respirator indus de morfinice prin creşterea sensibilităŃii la CO2 la nivel central. - vasodilataŃie prin bloc alfa-1 adrenergic, dar hipotensiunea nu este la fel de severă ca şi la folosirea fenotiazinicelor

3. DERIVAłII BENZODIAZEPINICI Cuvinte cheie: diazepam, midazolam, zolazepam, diferenŃe de solubilitate, tahicardie, miorelaxare, efect anticonvulsivant, antagonist flumazenil

ReprezentanŃi Diazepam (Valium) sol. 0,5% (5 mg/ml), comprimate a 2 sau 10 mg; Midazolam (Dormicum, Versed) sol. 0,5%; Zolazepam (în combinaŃie cu tiletamina în produsul Telazol folosit la câine şi pisică), AlŃii: Climazolam, Oxazepam, Medazepam (Rudotel) Antidot (antagonist): Flumazenil (Anexate, Mazicon) sol 0,1%, 2-5 mg/kg la animalele mici; acŃionează asupra receptorilor benzodiazepinici cu localizare centrală mai degrabă decât asupra acelora periferici şi inversează efectul Diazepamului şi Midazolamului

Mecanism de acŃiune

5

- se leagă de receptori specifici (pentru benzodiazepine) localizaŃi în SNC (măduva spinării, trunchi cerebral, hipotalamus, sistem limbic, cortex cerebelor şi cerebral) şi extraneuronal (rinichi, ficat, plămâni). Prin ocuparea receptorilor din SNC acŃionează asupra canalelor ionice de Cl- producând hiperpolarizarea membranei şi inhibiŃia neuronală (practic depresia formaŃiunii reticulate, blocarea reflexelor polisinaptice şi potenŃare neurotransmiŃători inhibitori în SNC) urmată de sedare sau hipnoză. Mai mult de 1/3 din sinapsele din creier sunt mediate GABA-ergic (GABA = acidul gamma aminobutiric). GABA este principalul neurotransmiŃător inhibitor central, având rolul de a proteja neuronii de suprastimulare şi de a astfel stabiliza activitatea neuronală. Există 2 tipuri de receptori GABA şi anume tipul A şi B, fiecare acŃionând pe o altă cale. Receptorii benzodiazepinici sunt parte a complexului receptor GABA A. Astfel agoniştii benzodiazepinici întăresc răspunsul sinaptic la acŃiunea GABA şi cresc afinitatea acidului GABA pentru receptor. Antagoniştii, prin acŃiunea competitivă asupra receptorilor contracarează efectul agoniştilor. - interferează cu consumul (degradarea) GABA inducând acumularea sa în SNC - mimează acŃiunea inhibitoare a GLICINEI (neurotransmităŃor inhibitor) şi/sau creşte disponibilitatea ei → efect anxiolitic şi miorelaxant.

ConsecinŃe funcŃionale 1. Asupra sistemului nervos - sedarea sau hipnoza la unele specii, cu răspuns variabil. Efect nul sau minim la animalele sănătoase (cai, câini, pisici) atunci când se administrează singure, de fapt o parte din aceşti pacienŃi devin excitaŃi şi greu de manevrat, mai ales cabalinele, datorită ataxiei care apare înaintea sedării. Efectul sedativ e mai evident la rumegătoare şi suine. De asemenea, sedarea este mult mai bună (variază de la sedare medie până la profundă) şi se pot folosi singure la pacienŃii bătrâni, debili sau depresaŃi. - prin potenŃarea efectului GABA la nivelul ariilor amigdaliene au acŃiune anticonvulsivă fapt ce le indică în practica clinică în controlul convulsiilor - efect miorelaxant mediat central - efect aditiv cu thiobarbituricele bazat pe acŃiunile lor similare. În combinaŃie cu alte medicamente (sedative hipnotice, analgezice opioide şi nonopioide) îmbunătăŃesc sedarea adiŃională şi relaxarea musculară. În baza acestor efecte se recomandă combinarea lor cu ketamina. Asocierea cu opioizii este indicată pentru sedarea sau inducŃia anestezică a pacienŃilor cu risc anestezic crescut. - amnezie retrogradă scurtă - stimularea apetitului (la pisică) - reduc consumul de O2 la nivelul creierului

2. Efecte cardio-vasculare - sunt minore, cu excepŃia supradozării - tahicardie, modificări minime ale debitului cardiac şi presiunii arteriale - dozele mari detemină hipotensiune - nu modifică fluxul arterial coronarian

6

- la câine diazepamul în doze mai mari de 2,5 mg/kg nu modifică frecvenŃa cardiacă sau presiunea arterială medie, însă dozele de peste 1 mg/kg reduc uşor funcŃia ventriculară dreaptă. - la pisică diazepamul administrat singur poate determina o cădere tensională şi reducerea cu aproximativ 25% a contractilităŃii miocardice - la cabaline nu apar modificări ale frecvenŃei cardiace, debitului cardiac, presiunii mediii arteriale pulmonare, aortice sau atriale drepte până la doza de 0,4 mg/kg de diazepam administrat I.V. Ataxia apare însă la această specie după administrarea a 0,1 mg/kg I.V. - solventul diazepamului, propilen glicolul, poate induce hipotensiune şi aritmii cardiace. Se va administra lent I.V. mai ales la pisică.

3. Efecte respiratorii - depresie respiratorie minimă, cu excepŃia situaŃiei în care se administrează asociate cu opioizi când se instalează o uşoară depresie; ocazional poate apare apneea după administrarea IV în bolus când sunt combinate cu alte anestezice depresoare.

AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare, solubilitate - diazepamul este insolubil în apă; dizolvarea în apă distilată sau ser fiziologic determină precipitare dar nu modifică proprietăŃile anestezicului. Administrarea IM sau IV dureroasă. - datorită liposolubilităŃii, în cazul diazepamului, absorbŃia după administrarea I.M. este nesigură. Are drept solvent propilen glicolul care este iritant pentru Ńesuturi. AbsorbŃia este mai bună după administrarea orală. - midazolamul hidrosolubil are o bună absorbŃie I.M şi SC, este neiritant pentru Ńesuturi, fiind compatibil din punct de vedere fizic cu multe alte medicamente (se poate combina în aceeaşi seringă) - la câine metabolitul principal al diazepamului, nordiazepamul, este activ. Midazolamul nu are metaboliŃi activi. La cabaline nordiazepamul este rapid conjugat şi excretat. - eliminarea se face în principal prin metabolizare hepatică cu excreŃie renală şi prin fecale - diazepamul traversează rapid placenta, ca urmare a liposolubilităŃii sale crescute, prin urmare nu se recomandă folosirea sa în premedicaŃia pentru operaŃia de cezariană deoarece nou-născutul va fi excesiv de sedat şi cu un tonus muscular redus.

Durata de acŃiune -

diazepamul 1-4 ore, efectul anticonvulsiv este mai scurt, efectul poate fi mult prelungit la pacienŃii geriatrici midazolamul 15-45 de minute, fără modificări semnificative ale duratei la pacienŃii în vârstă

Utilizare clinică în scop anestezic - în premedicaŃie midazolam IM sau IV sau diazepam IV asociat (nu singure) cu un opioid, pentru a amplifica sedarea - în inducŃia anesteziei generale se administrează anterior tiopentalului, propofolului sau etomidatului pentru a îmbunătăŃi miorelaxarea şi a permite reducerea dozelor anestezicelor generale anterior enumerate cu 15-20%. Se poate asocia cu ketamina pentru e preveni excitaŃiile induse de aceasta din urmă la câine şi pisică. Se

7

administrează anterior ketaminei la cabaline pentru a amplifica miorelaxarea atunci când calul cade la sol.

4. AGONIŞTII ALFA-2 ADRENERGICI (SEDATIV/HIPNOTICELE) Cuvinte cheie: xylazina, detomidina, medetomidina, romifidina, sedare, bradicardie, hipertensiune-hipotensiune, reducerea debitului cardiac, creşterea diurezei, hiperglicemie, antagonişti (atipamenzol, tolazolină, yohimbină, idazoxan) La nivelul sistemului nervos simpatic există receptori pre- şi postsinaptici de tip alfa-2. Doar activarea la nivel central a acestora, prin administrarea pe cale injectabilă (SC, IM, IV) a agoniştilor alfa-2 adrenergici, produce sedarea şi potenŃarea efectelor altor anestezice. Agoniştii alfa-2 adrenergici administraŃi pe cale epidurală sau rahidiană produc analgezie localizată sau segmentară.

ReprezentanŃi Xylazina (Rompun denumire ieşită de mulŃi ani din uz) sol. 2%, 10% (pentru cabaline) - folosită la toate speciile, cu predilecŃie la rumegătoare şi pisică. Rumegătoarele prezintă o sensibilitate specială la acest anestezic, dozele sunt mult mai mici comparativ cu cele folosite la celelalte specii (vezi anestezia pe specii), adică de aproximativ 10 ori; Acest sedativ/hipnotic foarte puternic a fost folosit pentru prima dată la cabaline la sfârşitul anilor 1960. Are o structură apropiată de a CLONIDINEI, medicament folosit în medicina umană în tratamentul hipertensiunii. Detomidina (Domosedan, Norden) sol. 1% pentru cai (din anul 1990) şi vaci; Medetomidina (Domitor) sol.0,1% pentru animale mici; Romifidina (Sedivet) pentru cabaline; Dexmedetomidina (folosită pentru capturarea animalelor sălbatice).

Antagonişti: Yohimbină (Yobine) – antagonist al xylazinei folosit la câine, Tolazolină (Priscoline) – antagonist al xylazinei folosit la cai, Atipamezole (Antisedan) - antagonist al medetomidinei şi detomidinei, folosit la câine, pisică şi cal. Idazoxan Antagonistul se poate elimina mai repede decât agonistul cu reapariŃia sedării, se impune monitorizarea pacientului în perioada postanestezică şi repetarea administrării antagonistului sau creşterea dozei pentru a contracara sedarea, efectele secundare cardiace şi respiratorii.

Mecanism de acŃiune - activarea receptorilor alfa-2 adrenergici localizaŃi pre- şi postsinaptic în sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Receptorii presinaptici centrali reglează eliberarea mediatorilor şi anume inhibă eliberarea de norepinefrină sau dopamină având drept rezultat sedarea, iar la doze mari hipnoza. Alfa receptorii aflaŃi în măduva spinării mediază analgezia profundă.

ConsecinŃe funcŃionale 1. Asupra SNC - sedare dependentă de doză – calitatea şi dzurata sedării este mai profundă şi mai lungă la detomidină şi medetomidică faŃă de xylazină. Modificările comportamentale

8

după sedare depind de specie, de exemplu bovinele adoptă decubitul pe când cabalinele nu o fac. - efect antinociceptiv, mediat de efectele asupra receptorilor alfa-2 adrenergici atât la nivel spinal cât şi supraspinal. Se crede că există şi o acŃiune periferică a substanŃei responsabilă de analgezie. Efectul este independent de durata sedării şi este diferit între reprezentanŃii grupei.

2. Asupra aparatului cardio-vascular efectul asupra tensiunii arteriale este bifazic şi anume: iniŃial creşterea tensiunii arteriale (rezultat al vasoconstricŃiei determinate de stimularea receptorilor alfa-2 adrenergici postsinaptici) urmată de hipotensiuni prelungită (prin acŃiunea centrală alfa-2 adrenergică care deprimă fluxul simpatic normal de la nivelul centrilor presori medulari). - bradicardie care reprezintă răspunsul reflex la hipertensiunea iniŃială dar în acelaşi timp şi rezultatul final al activării receptorilor alfa-2 adrenergici centrali care determină depolarizarea neuronilor excitatori ale nucleilor motori dorsali ai vagului cu creşterea tonusului vagal. Bradicardia poate fi tratată cu anticolinergice. La carnasiere este controversată utilizarea xylazinei fără administrarea şi a unui anticolinergic, atunci când bradicardia este severă majoritatea autorilor recomandă folosirea fără rezerve a atropinei. La cabaline doar în situaŃia în care bradicardia este severă (20-25 bătăi/minut) şi prelungită se vor administra anticolinergice (Madsanger 2002, Duke 1997). - posibilitatea apariŃiei în primele minute de la administrarea IV a blocurilor atrioventriculare de gradul doi (frecvent la cal). - scăderea debitului cardiac (cu 30-50% faŃă de valorile preanestezice) şi a contractilităŃii miocardice, efecte care nu se corectează prin medicaŃia anticolinergică. Datorită acestor efecte secundare xylazina este contraindicată la animalele, în special la pisici, cu boli cardio-pulmonare; - xylazina creşte sensibilitatea cordului la aritmiile induse de catecolaminele circulante, fenomen înregistrat la câine. Nu se recomandă în premedicaŃia narcozei inhalatorii cu halothan folosirea la carnasiere a combinaŃiei xylazină-ketamină, datorită problemelor legate de aritmiile ventriculare şi reducerea funcŃiei cardiovasculare (Duke 1997). Acest fenomen nu a fost observat la administrarea de medetomidină la câine sau de xylazină la cal; - efect simpaticolitic şi cardiovascular hipotensiv - prin intermediul receptorilor imidazolinici (encefalici) pe care acŃionează preponderent unii agonişti alfa-2 adrenergici cu structură imidazolinică: clonidina, monoxinidina şi rilmenidina, şi care sunt folosiŃi în terapia hipertensiunii arteriale în medicina umană. -

3. Asupra aparatului respirator - în doze uzuale efectele asupra respiraŃiei sunt minime, dar asocirea cu alte medicamente depresoare respiratorii determină exacerbarea efectului. Pot determina stridor şi dispnee la cai şi rasele de câini brahicefalice, rase la care se contraindică. - la rumegătoare - hipoxemie, care depăşeşte durata sedării, poate avea drept consecinŃe hipertensiune pulmonară prin spasm venos, edem interstiŃial şi intraalveolar, creşterea presiunii intracapilare şi rupturi vasculare.

4. Alte efecte - induc agregare plachetară - au efect emetic la carnasiere, feline (100%), suine care nu poate fi prevenit prin administrarea de blocanŃi dopaminergici - produc miorelaxare mediată central 9

- deprimă motilitatea gastrointestinală (la rasele mari de câini determină balonare) şi ruminală (timpanism); - cresc presiunea intrauterină la vaci, oi, capre, folosirea lor în ultimul trimestru de gestaŃie potenŃial poate genera avortul - hipoinsulinemie şi consecutiv hiperglicemie şi glicozurie. A nu se folosi la pacienŃii diabetici. - scad eliberarea de renină şi ADH. Debitul urinar creşte timp de peste 2 ore la pisică şi câine. Prin urmare îndepărtarea calculilor uretrali la motani trebuie să se facă cât mai rapid, în aproximativ 20 de minute după administrarea xylazinei, în caz contrar există risc de ruptură vezicală. - deprimă termoreglarea la pisici, câini şi rumegătoare cu tendinŃa spre hipotermie - transipraŃii la cai - reducerea salivaŃiei - midriază la pisică

Farmacocinetică, durata de acŃiune, metabolizarea: xylazina - diferenŃe foarte mici între specii; sedarea şi imobilizarea apar în 3-5 minute după administrarea IV, în 10-15 minute după cea IM, concentraŃie plasmatică maximă la 14 minute după administrarea IM la toate speciile. Analgezia durează 1030 de minute (procedeele dureroase nu se vor practica după trecerea a 30 de minute), efectele cardiovasculare durează mult mai mult timp, starea de somnolenŃă chiar şi 2 ore. ContenŃia chimică este dependentă de doză (la rumegătoare xylazina administrată IM în doză de 0,05-0,08 mg/kg determină sedare cu rămânerea animalului în picioare, revenire în 2-3 ore; doza de 0,2-0,3 mg/kg IM determină adoptarea decubitului, efectul este prelungit, revenirea este în 5-6 ore; doza de 0,10,2 mg/kg IV determină adoptarea în 2-3 minute a decubitului). Eliminare totală din organism în 72 de ore detomidina - efect 1-3 ore în funcŃie de doza folosită. Calea principală de excreŃie este cea renală, metaboliŃii ei în fecale se regăsesc în proporŃie de maxim 20%, cu diferenŃe interspecifice. Eliminare completă în 80 de ore medetomidina 1-3 ore tot dependent de doză Se metabolizează la nivel hepatic şi sunt eliminate renal şi prin bilă, mulŃi metaboliŃi sunt activi.

Administrare: agoniştii alfa-2 adrenergici se administrează parenteral. La mânji nu se recomandă administrarea xylazinei IM deoarece provoacă iritaŃie tisulară, edem local (informaŃi proprietarul). IndicaŃiile neuroplegiei şi ale tranchilizării - ca parte a premedicaŃiei - dau posibilitatea unei inducŃii şi reveniri din anestezie liniştite, se reduce cantitatea de anestezic necesar (narcotic) cu 20-35% şi se prelungeşte durata de acŃiune a agentului anestezic intravenos; - ca parte a inducŃiei anesteziei generale (benzodiazepinele, agoniştii alfa-2 adrenergici la cal) - pentru calmarea animalelor în vederea examinării, contenŃiei, efectuării unor intervenŃii tehnologice, de mică chirurgie; - pentru prevenirea stresului de transport şi regrupare (tranchilizantele majore); - pentru potenŃializarea analgeziei loco-regionale; - scăderea incidenŃei aritmiilor (acepromazina); - prevenirea şi combaterea convulsiilor (benzodiazepinele); 10

- miorelaxare (benzodiazepinele) - pentru efectul antiemetic (fenotiazinicele).

OPIOIZII (SUBSTANłELE MORFINOMIMETICE) Cuvinte cheie: analgezie, depresie respiratorie, sedare, euforie, vasodilataŃie, bradicardie, efect antitusiv, greaŃă şi vomă, mioză la câine, creşte tonusul muscular, scade motilitatea intestianlă, retenŃie de urină, spasm biliar, dependenŃă fizică la utilizare îndelungată

Clasificare. Analgezicele morfinice sunt încadrate după provenienŃă în patru grupe: 1) produşi naturali, au la bază alcaloizi din opiu: Morfina sol. 2%, Codeina comprimate a 15 mg; 2) produşi semisintetici, derivaŃi de morfină şi codeină: Hidromorfon (Dilaudid) sol. 0,2%, Codetilină, Heroină; 3) produşi sintetici: Pentazocină (Fortral, Talwin) sol. 3%, compr. a 50 mg, Buprenorfină (Buprenex, Temgesic), Butorphanol (Torbuterol, Torbugesic, Torbutrol, Stadol) sol. 1%, Nalbuphină (Nubain) sol. 1%, Petidină (Mialgin, Meperidină, Demerol) sol. 5%, Etorfină (M-99) (doar pentru animale sălbatice), Fentanyl (Sublimaze) sol. 0,005%, Alfentanyl (Rapifen) sol. 0,05%, Sulfentanyl, Oximorfina (Numorphan), Carfentanyl (doar pentru animale sălbatice); 4) produşi biologici endogeni – neuropeptide morfinomimetice (endomorfine): endorfine, encefaline, dinorfine. În funcŃie de durata de acŃiune (efect analgezic) analgezicele morfinice se încadrează în trei categorii: 1) cu acŃiune scurtă: fentanyl 45-60 minute, meperidină 1-2 ore, pentazocină 1-2 ore, nalbufină 1-2- ore, naloxonă 30-60 minute; 2) acŃiune medie: morfina 3-4 ore, oxymorfina 2-3 ore, butorfanol 3-4 ore; 3) acŃiune lungă: buprenorfina 8-12 ore.

Mecanism de acŃiune SubstanŃele morfinice acŃionează prin intermediul unor receptori stereospecifici [miu, kappa (exclusivi pentru nocicepŃia viscerală), sigma, delta şi epsilon (acesta din urmă pentru opioizii endogeni)] localizaŃi la diferite etaje ale SNC, receptori care au efect inhibitor asupra neuronilor (acŃionează pre- şi postsinaptic inhibând selectiv eliberarea transmiŃătorilor excitatori din terminaŃiile nervoase cu scăderea activităŃii neuronale - prin cuplarea cu proteina G (proteina de legare a guanozin-trifosfatului) care are ca rezultat reducerea Ca++ şi creşterea K+). Există însă şi o acŃiune directă asupra mecanismelor de secreŃie suprarenaliană medulară (membrana celulelor cromafine conŃine receptori stereospecifici), opioidele scad eliberarea de catecolamine în timpul intervenŃiei chirurgicale. Pe baza acŃiunii asupra receptorilor opioizii se pot încadra în trei grupe: 1. agonişti puri (stimulare miu şi kappa): Morfina, Oximorfina, Meperidina, Codeina, Heroina, Fentanyl, Sulfentanyl, Alfentanyl, Apomorfină (este morfina modificată chimic cu efect emetic la om şi câine). 2. parŃial agonişti/antagonişti (realizând atunci când sunt folosiŃi aşa numita ANALGEZIE SECVENłIALĂ): Pentazocină, Butorphanol, Buprenorfină, Nalbuphină – stimulează receptorii delta şi modulează efectele miu. Sunt folosiŃi 11

în contenŃia chimică la cal în asociere cu un tranchilizant. De asemenea, se folosesc împotriva agoniştilor puri pentru a contracara depresia respiratorie reziduală şi sedarea cu menŃinerea analgeziei postoperatorii. Pentru efectul agonist sunt suficiente doze reduse iar pentru cel antagonist doze mai mari. 3. antagonişti puri: Naloxonă, Naltrexonă, Nalorfină, Diprenorphină (Revivon). Antagoniştii puri se ataşează de receptori dar nu au nici un efect. În cazul în care agonistul a fost administrat antagonistul, dacă este dozat corespunzător, va îndepărta de pe receptor agonistul şi astfel va stopa toate efectele agoniste (ex. la naloxonă efectul este scurt de 15-20 minute). Nu pot combate efectele produse ca urmare a eliberării de histamină determinate de agonişti. AcŃionând asupra tuturor formaŃiunilor SNC unde există receptori stereospecifici morfinicele realizează: -

la nivel medular depresia neuronilor stratului V cu blocarea căii spino-reticulotalamice; la nivelul formaŃiunii reticulate bulbare măresc controlul inhibitor descendent; la nivelul formaŃiunii reticulate a trunchiului cerebral deprimă sistemul polisinaptic; deprimă conexiunile cortico-subcorticale. În ansamblu reduc funcŃia hipotalamică şi toate structurile dependente de ea. Intervin favorabil în desfăşurarea răspunsului intra- şi postagresiv.

ConsecinŃe funcŃionale 1. Asupra sistemului nervos - ridică pragul percepŃiei dureroase, modifică modalităŃile de răspuns la durere suprimând riposta provocată de stimulii mecanici, termici, electrici. Durerea e percepută dar nu declanşează reacŃii. - morfina (dar şi fentanylul, hidromorfona, buprenorfina la cal) induce excitaŃie dopaminergică, mai degrabă decât sedare, la porc, cal, pisică, vacă, oaie, capră, leu, tigru şi urs. La pisica sănătoasă dozele mari de fentanyl folosit de unul singur determină efecte similare morfinei. Reducerea dozelor sau combinarea cu alte anestezice (xylazină, diazepam) diminuă incidenŃa excitaŃiilor. - efect sedativ, cel mai intens hidromorfona urmată descrescător de petidină, fenoperidină, morfină şi fentanyl. Sedarea este minimă la animalele sănătoase când opioidule ste administrat de unul singur. - etorfina şi carfentanilul se folosesc la animalele sălbatice şi spre deosebire de alŃi opioizi determină căderea în decubit şi incapacitatea de a se ridica - exită o variabilitate individuală a necesarului de morfinomimetice pentru analgezie corelat cu: - localizarea şi intensitatea stimulului algic (ex. durerea postoperatorie după toracotomie faŃă de cea abdominală după celiotomie) - factorii fiziologici din mediul de acasă (câini de apartament faŃă de câinii de muncă dintr-o fermă) - interacŃiunile medicamentoase (potenŃializarea prin administrarea csimultană de NSAIDs) sau sedative - vârsta (pacienŃii în vârstă au nevoie de doze reduse şi mai ales creşte intervalul de timp dintre administrări)

12

- funcŃiile hepatică şi renală nu modifică sensibilitatea SNc la opioizi dar pot prelungi durata nivelului plasmatic al opioizilor - asupra SNV – parasimpaticotonie cu bradicardie (opioizii se contraindică la pacienŃii cu bloc atrio-ventricular), hipersecreŃie salivară, hipertonie digestivă (vomă, defecare), constipaŃie (scade motilitatea intestinală) la administrare continuă, contracŃia sfincterului Odi (nu se vor folosi în caz de obstrucŃii cu calculi ale căilor biliare). Pentru a contracara parasimpaticotonia (bradicardie puternică) determinată de administrarea fentanylului la câine se recomandă în prealabil atropinizarea.

2. Asupra funcŃiei respiratorii - creşte pragul de toleranŃă a centrilor inspiratori bulbari faŃă de CO2, se induce depresia centrului pneumogastric şi apneustic, inspiratori şi expiratori. InhibiŃia poate fi de la medie la severă şi posibil să posibil necesite ventilaŃia artificială. Scade frecvenŃa respiratorie şi minut volumul. Morfinicele traversează bariera placentară, relativ lent, şi implicit apare depresia respiratorie la nou-născut. Cu toate acestea sunt folosite în cezariană deoarece efectele lor pot fi antagonizate. - suprimarea tusei. - la câine frecvent determină o respiraŃie bucală

3. Asupra aparatului cardio-vascular - influenŃa asupra aparatului cardio-vascular este dependentă de medicamentul folosit, doză şi calea de administrare, dar în general este minimă în ceea ce priveşte presiunea arterială şi debitul cardiac. - bradicardie, după folosirea unor opioizi (fentanyl, butopfanol, buprenorfină), prin stimularea directă a nucleilor vagali. Oximorfina la cal determină creşterea frecvenŃei cardiace şi presiunii arteriale - se poate instala hipotensiune prin eliberarea de histamină, efect observat la câine după administrarea IV de morfină, alături de bradicardie. Administrarea rapid IV de meperidină determină hiposensiune gravă însoŃită de tahicardie şi efect inotrop negativ.

4. Efecte endocrine şi metabolice - traumatismul chirurgical declanşează un răspuns endocrin previzibil (creşterea cortizolului plasmatic) care este modificat sau chiar abolit - scad metabolismul bazal şi consumul cerebral de oxigen

5. Alte consecinŃe funcŃionale - utilizarea lor în premedicaŃie reduce semnificativ cantitatea de barbiturice, propofol sau de narcotic inhalator - efect tonic asupra musculaturii striate - mioză la câine şi porc, la pisică şi cal midriază - scad debitul urinar prin creşterea eliberării de hormon antidiuretic (ADH)

Metabolizare: sunt metabolizate hepatic şi excretate prin urină şi bilă Administrare: Se pot administra IM (sedare) sau IV (sedare foarte puternică). La administrarea IV morfinicele se titrează până la obŃinerea efectului dorit, neadministrându-se de la început întreaga doză calculată. Administrarea I.V. se va face lent sub controlul respiraŃiei. Pentru clinică utilizarea opioidelor conferă securitate anestezică dacă efectele secundare sunt cunoscute şi corect prevenite sau tratate. Asocierea morfinicelor cu tranchilizantele benzodiazepinice reprezintă alternativa pentru pacienŃii la care alte anestezice cu efect cardio-depresor mai puternic (xylazina, acepromazina) sunt contraindicate.

13

Agoniştii miu (morfina, meperidina, oximorfina, hidromorfona, fentanylul) nu se vor administra simultan cu agoniştii parŃiali (buprenorfina, butorfanolu, pentazocina)

Utilizare clinică – motive ale folosirii: - să crească intensitatea sedării când se combină cu neuroleptice (NLA) - să reducă doza de medicamente folosite în inducŃia anesteziei generale - formula anestezică să incorporeze medicamente pentru care să existe anatgonist deci să se poată grăbi terzirea - în premedicaŃie la animalele bătrâne, debile, animale la care alte anestezice (vezi administrarea) sunt contraindicate. Pot fi folosite de unele singure sau asociate cu benzodiazepinice - pentru asigurarea analgeziei intra- şi postoperator Morfinicele la câine şi pisică Opioidul ApariŃia efectului Durata aproximativă a efectului (ore) (minute) după (dependentă de doză şi de administrările administrarea IM concurente ale altor anestezice) butorfanol 10 1-1,5 hydromorfonă 15 2-3 oxymorfină 15 2-4 meperidină 20 1 morfină 40 3-4 buprenorfină 40 4-6 Antagonizarea cu naloxonă sau butorphfanol la câine (după Dyson şi colab., Vet. Surg., 1990) Câini de 32-45 kg la care li s-a administrat IV oximorfină 4,5 mg şi după 25 minute naloxonă sau butorfanol ObservaŃre timp de 60 de Antagonizare minute după administrarea Mator - ser Naloxonă IV Butorfanol IV antagonistului fiziologic PoziŃie patrupedă 38% 75% 63% Ataxie 71% 8% 17%

NEUROLEPTANALGEZIA (NLA) DefiniŃie Depresia SNC şi analgezia produsă fără anestezice generale injectabile (barbiturice) sau anestezice generale (narcotice) inhalatorii se realizează şi prin tehnica NLA, care se bazează pe sinergismul dintre un tranchilizant (neuroleptic) şi un analgezic opioid, asociere care controlează eficient durerea (analgezie) şi echilibrul neurovegetativ (deconectare neurovegetativă). Se manifestă sub forma unei stări de calm cu o disociere faŃă de mediu, analgezie şi lipsa agresivităŃii. Este eficientă pentru contenŃia, combaterea durerii, proceduri chirurgicale minore sau ca adjuvant al anesteziei generale.

14

CombinaŃii NLA. Este posibilă orice combinaŃie între un tranchilizant şi un opioid, dar mai frecvent folosite sunt următoarele: specia Tranchilizant sau sedativ Câine Acepromazină sau diazepam sau midazolam sau medetomidină Pisică Acepromazină sau diazepam sau midazolam sau medetomidină Cal

Acepromazină sau xylazină sau detomidină sau romifidină

Opioid Toate substanmŃele opioide cunoscute Hydromorfonă, oxymorfină, butorfanol sau buprenorfină Butorpfanol

Există produse unice în care se află combinaŃia NLA: Innovar-Vet (droperidol + fentanyl) – Se foloseşte la câine ( 0,5-1 ml/10 kg IM, IV) şi primate (0,3 ml/kg IM). Asigură contenŃia chimică la câinii agresivi cu depresie respiratorie minimă. Deoarece în general apare bradicardie se poate lua în considerare folosirea anticolinergicelor dacă nu există contraindicaŃii pentru uzul acestora. Sunt consemnate în literatură modificări comportamentale la câine după utilizarea sa; animalul poate deveni agresiv timp de una, două zile, dar au fost cazuri în care modificările de comportament au rămas definitive. Nu se va folosi la Doberman, care deseori dezvoltă ticuri nervoase. Hypnorm (fluanisonă + fentanyl) utilizat la câine (1-5 ml/10 kg IM, IV) şi primate (0,3 ml/kg IM) pentru contenŃia medicamentoasă Immobilon • Immobilon Small Animal (M99 + methotrimeprazină) câine 0,2-0,3 ml/10 kg IM, IV • Immobilon Large Animal (M99 + acepromazină) cabaline 0,3-0,5 ml/100 kg IM, IV; rumegătoare mari 0,3-0,5 ml/50 kg IM, IV; rumegătoare mici 0,06-0,1 ml/10 kg IM, IV; suine 0,08-0,1 ml/10 kg IM, IV Diprenorphina (Revivon) este antagonistul, care se administrează în volum egal cu Immobilonul administrat.

Farmacodinamic prin NLA se realizează cele două componente esenŃiale: analgezia şi deconectarea neurovegetativă, prin deprimarea selectivă şi reversibilă a talamusului, hipotalamusului, formaŃiei reticulate fără pierderea în totalitate a vigilităŃii. NLA se realizează prin potenŃarea şi sumarea efectelor anestezice centrale utile şi o diminuare a celor secundare caracteristice substanŃelor utilizate. Astfel: - neurolepticul accentuează analgezia în condiŃiile diminuării depresiei respiratorii şi a distoniei motorii şi secretorii digestive, a distoniei neurovegetative caracteristică analgezicelor de tip morfinic - analgezicele întăresc neuroplegia şi catalepsia, diminuă hipotensiunea şi vasoplegia, înlătură efectele paradoxale, date mai ales de neurolepticele fenotiazinice Eliminarea este mai rapidă deoarece se folosesc doze reduse şi anestezicele pentru metabolizare urmează căi diferite Din punct de vedere clinic se constată: - stabilizare psihomotorie, neurovegetativă şi funcŃională tradusă prin indiferenŃă faŃă de mediu

15

- imobilizarea animalelor mari în poziŃie patrupedă şi decubitală la animalele mici - păstrarea reflexelor cutanate, musculare, oculare, animalul se manevrează uşor

IndicaŃii: - asigură sedare puternică şi analgezie suficiente pentru a permite efectuarea unor intervenŃii chirurgicale minore cu/fără analgezie loco-regională. La nevoie se poate asocia sau completa cu anestezia generală. - pentru contenŃia chimică la animale mici în diferite situaŃii (examen radiografic, aplicarea de bandaje inamovibile sau amovibile) - ca parte a tehnicii de „anestezie balansată” asigurând un pacient cooperant pentru cateterizarea venoasă, permiŃând reducerea dozelor de anestezic ce vor fi ulterior folosite şi oferind analgezia intraoperatorie - - pentru sedarea profundă la rasele slabe de câini pentru a facilita inducŃia anesteziei generale pe mască - - în intubarea traheală la pacient vigil atunci cândse anticipează voma pe durata inducŃiei - se foloseşte la animalele de companie în vârstă sau cu risc anestezic crescut pentru a reduce dozele ulterioare (doze foarte mici) de barbituric, propofol sau anestezic inhalator. - poate fi considerată la pacienŃii încadraŃi în clasa de risc anestezic IV sau V ca tehnică de anestezie unică şi completă. - controlul durerii postoperatorii

ContraindicaŃii sunt în legătură cu efectele secundare caracteristice substanŃelor neuroleptice şi analgezice, prudenŃă în insuficienŃe respiratorii, cardio-vasculare, hepato-renale, şoc, la parturiente.

Tehnica NLA constă în administrarea IM sau IV a neurolepticului şi după 5-10-15 minute (atunci când efectul este evident şi astfel permiŃând interacŃiunea) analgezicul. În cazuri de urgenŃă se poate administra neurolepticul IV şi imediat analgezicul IM.

Avantaje • aplicabilă pentru toate intervenŃiile chirurgicale indiferent de regiunea pe care se • • • • • • • •

operează, mai ales la animalele cu risc operator şi anestezic, la vârste extreme şi în intervenŃii de urgenŃă executate în condiŃii de teren. metodă simplă aplicabilă pe teren, fără aparatură şi personal calificat dirijarea intensităŃii şi duratei prin dozare mai bună sedare, contenŃie mai eficientă; reducerea dozelor de anestezice, consecutiv diminuarea efectelor adverse (hipotensiune, vasoplegia, depresia respiratorie, parasimpaticotonia, distonia motorie şi secretorie digestivă) caracteristice fiecărui anestezic în parte; eliminare mai rapidă deoarece medicamentele sunt metabolizate diferit; potenŃializarea şi sumarea efectelor anestezice utile: analgeziei, hipnozei, neuroplegiei; posibilitatea folosirii antagoniştilor permite completarea cu hipnoza, narcoza, miorelaxarea şi/sau anestezia locoregională 16

•

animalele mari părăsesc sala de operaŃie pe propriile picioare

ANESTEZIA DISOCIATIVĂ (CICLOHEXAMINELE) Cuvinte cheie: ketamină, tiletamină-zolazepam, catalepsie, excitaŃii, halucinaŃii, midriază, respiraŃie apneustică, stimulare cardio-vasculară, diferenŃe semnificative între specii

ReprezentanŃi Ketamina (Ketaset, Ketalar, Vetalar, Ketalrom, Ketanest, Kalipsol, Calypsovet) sol. 1%, 5%,10% Tiletamina (în combinaŃie cu zolazepam în produsul Telazol) Fenciclidina (prima descoperită din această clasă de anestezice a fost abandonată datorită marii incidenŃe de episoade psihotice, tulburări mentale până la dezintegrarea personalităŃii, în perioada de trezire)

Caracteristici ale anestezia disociative Anestezicele ciclohexaminice blochează selectiv căile de asociaŃie şi deprimă sistemul talamo-cortical, fără a influenŃa şi celelalte formaŃiuni. Din punct de vedere clinic se produce depresie, imobilizare, catalepsie, analgezie şi anestezie disociativă (termen preluat din medicina umană pacienŃii relatând un sentiment de disociere faŃă de corp). Starea de disociere se presupune că este cauzată de întreruperea impulsurilor în SNC şi de inhibiŃia sau activarea diferenŃiată a unor variate arii din creier; înregistrările EEG arată o disociere funcŃională între sistemul talamo-neocortical şi sistemul limbic. Impulsurile nu ajung în cortexul cerebral. Reflexele oculare, laringiene şi faringiene rămân active. Ochii rămân deschişi, apare lăcrimare şi hipersalivaŃie. Aceste medicamente produc rigiditate musculară însoŃită de un model respirator apneustic (pauză la vârful pulmonar de umplere înainte de expir), rigiditatea extensorilor, spasticitate tonică şi ocazional convulsii. Se instalează o analgezie somatică bună, dar viscerală nesatisfăcătoare. Pot să apară halucinaŃii şi stări de excitaŃie. Pentru a evita stările de excitaŃie şi pentru a îmbunătăŃi miorelaxarea în general se folosesc în combinaŃie cu alte anestezice. Mişcările spontane involuntare şi hipertonia extremităŃilor ce pot apare în timpul inducŃiei şi/sau în timpul anesteziei pot fi înŃelese greşit ca un nivel neadecvat anestezic şi prin administrarea de doze adiŃionale poate rezulta supradozarea. Pentru anestezicele acestei grupe nu există antagonist specific.

Ketamina (2-(-clorofenil)-2-(metilamino)-ciclohexanonă) Este cel mai popular anestezic folosit în practica medicală veterinară datorită limitelor largi de securitate (risc redus de supradozare) şi compatibilităŃii cu multe alte anestezice. Este o soluŃie clară, un amestec de izomeri optici, cu un pH de 3,5, puternic liposolubilă, cu absorbŃie rapidă după administrarea IM

Mecanism de acŃiune Ketamina are un mod de acŃiune multiplu:

17

• • • •

blochează receptorul postsinaptic N-metil D-aspartat (NMDA) antagonizând efectele membranare ale glutaminei (neurotransmiŃător excitator) având drept rezultat scăderea excitaŃiei polisinaptice ascendente; inhibă puternic acŃiunea acetilcolinei la nivelul receptorilor nicotinici afectând ganglionii şi transmisia neuromusculară influenŃează canalele ionice de Na, K şi Ca voltaj dependente, care explică efectul de tip anestezic local; inhibă recaptarea noradrenalinei de către terminaŃiile nervoase simpatice (mecanism prin care se produce metabolizarea noradrenalinei) inducând astfel un efect simpaticoton.

Bibliografie: 1. Aantaa, R. – Alpha2-adrenoreceptor agonists in human anaesthesiology and intensive care, Proceedings 7th World Congress of Veterinary Anaesthesia, Berne, 2000, p. 13-15. 2. Benson, G. J. - Anesthesia and Analgesia: Physiologic Effects of Pharmacologic Agents, 2000, info.med.yale.edu/yarc/vcs/anesthesiaeffect.htm 3. Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, 1997. 4. Bomassi, E., Rousselot, J-F. – Effets cardiovasculaires des molecules alpha 2 agonistes: la xylazine et la medetomidine chez les carnivores domestiques, Le Point Vétérinaire, vol. 31, nr. 205, 2000, p. 43-50. 5. Carroll G. L. – Analgesics and pain, în The Veterinary Clinics of North America. Small Animal Practice. Clinical Anesthesia, vol. 29, nr.3, 1999. 6. England, G. C. W., Alibhai, H. I. K. – Cardiopulmonary effects of Romifidine in dogs, Proceeding of Congress 6thInternational of Veterinary Anaesthesiology, Tessaloniki, 1997, p. 98. 7. Gleed, R. D. – Tranquilizers and Sedatives, sub redacŃia Short Ch. E., în: Principles & Practice of Veterinary Anesthesia, Ed. Williams & Wilkins, Baltimore, London, Los Angeles, Sydney, 1987, p.16-27. 8. Hall, L. W., Clarke, K. W. – Veterinary Anaesthesia, ed. a IX-a, Ed. Bailliere Tindall, London, Philadelphia, Toronto, Sydney, Tokyo, 1991. 9. Jacobson, J. D., McGrath, Ch. J., Smith, E. P. – Cardiorespiratory Effects of Four Opioid Tranquilizer Combinations in Dogs, Veterinary Surgery, vol. 23, nr. 4, 1994, p. 299-306. 10. Jones, R. S. – Medetomidine sedation and its reversal by atipamezole in the dog and cat, sub redacŃia C. S. G. Grunsell, Mary-Elizabeth Raw, în: The Veterinary Annual, Thirty –first issue, Ed. Blackwell Scientific Publications, Oxford, 1991, p. 159-162. 11. Klein, L. V., Klide, A. M. – Central α2 adrenergic and benzodiazepine agonists and their antagonists, Journal of Zoo and Wildlife Medicine, vol. 20, nr. 2, 1989, p. 138-153. 12. Leonard, M. – Principaux anesthesiques injectables, volatiles et gazeux employes chez les carnivores domestiques, Le Point Veterinaire, vol. 18, nr. 102, 1987, p. 727-735. 13. Lumb, W. V., Wynn, E. J. – Veterinary Anesthesia, Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 1973. 14. Muir III, W. W. – Anesthetics and Techniques, sub redacŃia Slatter, în: Textbook of Small Animal Surgery, ed. a II-a, vol. II, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993, p. 2245-2251. 18

15. Muir III, W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia, ediŃia a IIa, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995 16. Pypendop, B. H., Verstegen, J. P. – Hemodynamic effects of medetomidine in the dog: a dose titration study, Proceeding of Congress 6thInternational of Veterinary Anaesthesiology, Tessaloniki, 1997, p. 100. 17. Short, Ch. E. – Anticholinergics; Pain, Analgesics, and Related Medications; Neuroleptanalgesia and Alpha-Adrenergic Receptor Analgesia; Dissociative Anesthesia, sub redacŃia Short Ch. E., în: Principles & Practice of Veterinary Anesthesia, Ed. Williams & Wilkins, Baltimore, London, Los Angeles, Sydney, 1987. 18. xxx - Domitor, Antisedan - Le concept Anesthesie/Reveil, Pfizer Catalogue, Paris, 1996.

19