Vestigii Dacice de La Hunedoara

BIBLIOTHECA BRUKENTHAL XII

Valeriu Sîrbu

Sabin Adrian Luca

Silviu Purece Dragoş Diaconescu

Cristian Roman Nicolae Cerişer

Vestigiile dacice de la Hunedoara/ The Dacian Vestiges in Hunedoara

Coperta/Cover I: Vedere generală a siturilor de la Hunedoara/Bird’s eye view of the sites in Hunedoara Coperta/Cover IV: Diverse piese descoperite în siturile de la Hunedoara/Various items found in the sites from Hunedoara

SelecŃia ilustraŃiilor/Selection of the illustrations: Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman Desenele pieselor/The drawings of the items: Stela Burciu, Roberto Tănăsache, Radu Roşian Fotografii/photos: Valeriu Sîrbu, Cristian Roman, Sabin Adrian Luca, Roberto Tănăsache, Constantin Găină DTP: Dana Smaznov, Roberto Tănăsache Tehnoredactare/computer typing: Valeriu Sîrbu, Mihai Sîrbu, Dana Smaznov CoperŃile/covers: Valeriu Sîrbu, Dana Smaznov, Roberto Tănăsache Indice de nume proprii/name index: Valeriu Sîrbu, Dana Smaznov Traducere/translation: Mihai Sîrbu (p. 7-11, 19-84, 145-194), Andrei Soficaru şi Alexandra Comşa (p. 85-106), Georgeta El Susi (p. 107-127), Magdalena DuŃescu, Dan Ştefan (p. 129-144).

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României Vestigiile dacice de la Hunedoara = The dacian vestiges in Hunedoara / Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, ... - Alba-Iulia : Altip, 2007 ISBN 978-973-117-079-4 I. Sîrbu, Valeriu II. Luca, Sabin Adrian III. Roman, Cristian C. 902(498 Hunedoara)

ISBN 978-973-117-079-4

Editura ALTIP Alba Iulia © Toate drepturile asupra acestei ediŃii sunt rezervate autorilor volumului

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR MUZEUL NAłIONAL BRUKENTHAL MUZEUL CASTELUL CORVINILOR

BIBLIOTHECA BRUKENTHAL XII

Valeriu Sîrbu

Sabin Adrian Luca

Cristian Roman

Silviu Purece

Dragoş Diaconescu

Nicolae Cerişer

Vestigiile dacice de la Hunedoara / The Dacian Vestiges in Hunedoara * Grădina Castelului : necropolă şi/sau incintă sacră ?/ The Castle’s Garden: necropolis and/or sacred enclosure? * Dealul Sânpetru : aşezarea / Sânpetru Hill: the settlement

Sibiu 2007

Summary I. Introduction (V. Sîrbu, S. A. Luca)................................................................................ II. Geological-structural description of the archaeological excavations in Hunedoara The Castle’s Garden/ Plateau and the paleo-geographical and paleo-morphological evolution of the area in the Quaternary (E. Orlandea)................................................. III. Hunedoara – Catalogue of complexes from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1. Human deposits, 2. Items deposits, 3. Agglomerations of materials, 4. Isolated items (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu, N. Cerişer)………….... IV. Analysis of the human and items deposits from Hunedoara - The Castle’s Garden/Plateau. A. Human deposits, B. Items deposits, C. Isolated items, D. General analysis of the inventory (graves, deposits, isolated items) (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu)...................................... V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara - The Castle’s Garden/Plateau (A. Soficaru, A. Comşa, A. Stan)..................................................... VI.a. The analysis of animal bones from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau – the Dacian era (G. El Susi)………………………………………............................... VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara-Sânpetru Hill – the Dacian era (G. El Susi)…………………………………………………................................ VII. The statistic analysis of the deceased discovered in Hunedoara - The Castle’s Garden/Plateau (D. Ştefan, M. DuŃescu).................................................................... VIII. The Dacian settlement from Hunedoara-Sânpetru Hill (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, D. M. Roman, S. Tincu)...................................... IX. The vestiges from Hunedoara-The Castle’s Garden and Hunedoara-Sânpetru Hill in the context of the Dacian discoveries from the Hunedoara region (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman)............................................................................... X. The meaning of the vestiges from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau for the Geto-Dacian world (V. Sîrbu)...................................................................................... XI.Miscellaneous. a). Addenda, b). References, c). List of illustrations, d). Index.......... XII. Illustrations…………………………………………………………….....................

7

13

19

55 85 107 117 129 145

157 169 195 213

Cuprins I. Introducere (V. Sîrbu, S. A. Luca)……………………………………….... II. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou şi evoluŃia paleogeografică şi paleomorfologică a zonei în cuaternar (E. Orlandea)................................................................................................ III. Catalogul complexelor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou: 1). Depuneri umane, 2). Depuneri de piese, 3). Aglomerări de materiale, 4). Gropi, 5). Piese izolate (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu, N. Cerişer) …………. IV. Analiza depunerilor umane şi de piese de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou. A. Analiza depunerilor umane, B. Analiza depunerilor de piese, C. Piese izolate, D. Analiza generală a inventarului (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu) .................................... V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau (A. Soficaru, A. Comşa, A. Stan) ..................................................... VI.a. The analysis of animal bones from Hunedoara-The Castle’s Garden/ Plateau – the Dacian era (G. El Susi) .......................................................................... VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara-Sânpetru Hill - the Dacian era (G. El Susi) ............................................................................................................ VII. The statistical analysis of the deceased discovered in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau (D. Ştefan, M. DuŃescu) .................................................................... VIII. Aşezarea dacică de la Hunedoara-Dealul Sânpetru: a). Prezentare generală, b). Stratigrafia, c). Zidul, d). Complexele, e). Inventarul, f). ConsideraŃii finale (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, D. M. Roman, S. Tincu) ..................... IX. Vestigiile de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru în contextul descoperirilor dacice din zona Hunedoarei (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman) .............................................................................. X. SemnificaŃia vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou în lumea getodacilor (V. Sîrbu) ……………………………………………………………………. XI. Varia a). Addenda, b). Bibliografia, c). ExplicaŃia figurilor în limba engleză, d). Indici ....................................................................................................................... XII. IlustraŃia .............................................................................................................……

7

13

19

55

85 107 117

129

145

157 169 195 213

Abrevieri/Abreviations ActaArchBudapest ActaMN ActaMP AJA Angustia Apulum Archaeologiai Értesitö Carpica CCAR Dacia EAIVR Istros Litua MemAntiq Peuce Sargetia SCIV(A) SCN SlovArch Starinar StComSatuMare Thracia Thraco-Dacica

= Acta Archaeologica Hungariae, Budapest = Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca = Acta Musei Porolissensis, Zalău = American Journal of Archaeology, The Journal of the Archaeological Institute of America, Boston University = Angustia, Muzeul CarpaŃilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe = Apulum, Acta Musei Apulensis, Alba Iulia = Archaeologiai Értesitö, Budapest = Carpica, Complexul Muzeal Bacău, Bacău = Cronica cercetărilor arheologice, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti = Dacia (N. S.). Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, Institute d’Archéologie "V. Pârvan", Bucarest = Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, Bucureşti = Istros, Muzeul Brăilei, Brăila = Litua, Muzeul JudeŃean Gorj, Târgu-Jiu = Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, Piatra NeamŃ = Peuce, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea = Sargetia, Acta Musei Devensis, Deva = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Institutul de Arheologie "V. Pârvan", Bucureşti. = Studii şi cercetări numismatice, Bucureşti = Slovenska Archeológija, Nitra = Starinar. Institut Archéologique Beograd = Satu Mare. Studii şi comunicări, Muzeul JudeŃean Satu Mare = Thracia. Institute of Thracology, Sofia = Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucureşti

S = suprafaŃa/surface c = caseta/cassete a. Chr. = ante Christus/BC = before Christ p. Chr. = post Christus/AD = anno Domini MCC = Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara/Corvins’ Castle Museum Hunedoara Inv. = Inventar nr./Inventory no.

I. Introducere

I. Introduction

În acest volum ne propunem publicarea descoperirilor dacice de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru, acestea reprezentând rezultatul a şase campanii de săpături arheologice (2001-2006). Colectivul de cercetare a fost format din Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece şi Dragoş Diaconescu. La săpăturile de pe Dealul Sânpetru au participat şi Delia Maria Roman şi Sorin Tincu. E necesar să evidenţiem şi eforturile depuse de studenţii de la Facultatea de istorie şi patrimoniu „Nicolae Lupu” - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care au efectuat săpăturile de aici, deseori sub un soare arzător, sub bătaia vânturilor şi răpăitul ploilor sau chiar în norii de praf industrial (prezent, e drept, doar în primii ani!). Interpretarea descoperirilor făcute pe platoul din Grădina Castelului prezintă dificultăţi deosebite, atât datorită caracteristicilor lor, cât şi fiindcă nu se mai cunoaşte, deocamdată, un sit similar pentru a putea compara vestigiile identificate aici. Trebuie să mărturisim că la început nimeni nu s-a aşteptat ca pe acest arid platou de dolomită, aflat în curtea castelului, deci expus la numeroase primejdii de distrugere, să se afle şi să se fi păstrat vestigii de o asemenea importanţă istorică. Poate că tocmai caracteristicile platoului dolomitic, plin de cuvete şi pereţi tectonici ascuţiţi, deci impropriu locuirii, grădinăritului ori unor evenimente sociale, au reprezentat şansele conservării vestigiilor de aici. Vestigiile de epocă dacică de aici nu sunt spectaculoase nici prin amenajări şi nici prin bogăţia pieselor, dar ele sunt deosebit de valoroase prin fenomenele de natură spirituală, cu anumite consecinţe istorice, pe

It is the purpose of this volume to publish the Dacian discoveries from Hunedoara-The Castle’s Garden and Hunedoara-Sânpetru Hill, the product of six campaigns of archaeological excavations (2001-2006). The research group consisted of Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece and Dragoş Diaconescu. Delia Maria Roman and Sorin Tincu also participated at the excavations on Sânpetru Hill. We need to emphasize the work put in by the students from the Faculty of History and Patrimony “Nicolae Lupu” – University “Lucian Blaga” of Sibiu, who made most of the excavations here, often under a scorching sun, in strong winds and rains and even amidst industrial grime (true, just in the first few years!). The interpretation of the discoveries made on the plateau of The Castle’s Garden is very difficult, given both its characteristics and the fact that we do not know, for the time being, of a similar site that would allow for comparisons of the vestiges that have been identified here. We need to confess that, at first, no one expected this barren dolomite plateau in the castle’s yard, exposed to numerous destructive factors, to hold preserved vestiges of such historic importance. Perhaps the very characteristics of the dolomite plateau, which is full of nooks and sharp tectonic walls, namely unfit for habitation, gardening or social events, are behind the preservation of the these vestiges. The Dacian remnants here are not spectacular because of their fitting outs or inventory richness, but they are extremely valuable because of the spiritual phenomena and the historical consequences that they

7

stand proof of. The discovery of categories of items that can be dated rather narrowly, fibulae in particular, has allowed us to have a rather narrow chronology of these vestiges. As the archaeological excavations went on, the discoveries were showing evermore unusual features, which required constant hypothesizing and interpreting. Hence, before the excavations and the anthropological and paleo-fauna analyses were complete, we did not have a comprehensive view of the complexity of what we found here, although the unusual character of the vestiges and a number of specific features were visible from the very beginning (Luca et al. 2003; Sîrbu et al. 2005). Even now, the conclusions cannot be final in some fields, but these issues will be discussed in the chapter on interpreting the vestiges here. We would like clarify that, up until now, from the period between the kingdoms of Burebista and Decebal (about 70 BC – 106 AD), namely the time of maximum flourishing for the Dacian state, we do not know of a single regular necropolis in the Dacian heartland, something that applies mostly to the common people (Sîrbu 1993, p. 39-40). Under the circumstances, are the discoveries from The Castle’s Garden an ordinary necropolis (just a “children necropolis” from the 1st century AD) or a Dacian sacred enclosure? Or was there a near-identification affinity, during this period, between the two types of sites, which reflect both the world of the gods and of the dead? These are just two of the primary questions associated with these discoveries. The archaeological research on the plateau and the surroundings brought to light vestiges from different periods, from the Neolithic to the Middle Ages. Since the most important ones, historically speaking, are from the late Dacian period, they will be published in this volume; the other vestiges, including those of the Basarabi culture, are

care le documentează. Descoperirea unor categorii de piese cu o datare destul de restrânsă, îndeosebi fibulele, a permis o încadrare cronologică destul de precisă a vestigiilor de aici. Pe măsura avansării săpăturilor arheologice descoperirile prezentau caracteristici tot mai insolite, astfel că a fost necesar să ne facem permanent ipoteze de cercetare şi de interpretare a lor. De aceea, până la epuizarea săpăturilor şi finalizarea analizelor antropologice şi paleofaunistice, n-am putut avea o viziune coerentă asupra complexităţii descoperirilor de aici, deşi insolitul vestigiilor şi o serie de trăsături specifice au fost sesizate încă de la început (Luca et al. 2003; Sîrbu et al. 2005). Chiar şi acum concluziile nu pot fi definitive în unele aspecte, dar aceste probleme vor fi discutate la capitolul de interpretare a vestigiilor de aici. Vrem să precizăm că, până în prezent, din perioada cuprinsă între regatele lui Burebista şi Decebal (circa 70 a. Chr.-106 p. Chr.), adică din epoca de maximă dezvoltare a statului dac, nu se cunoaşte încă nici o necropolă obişnuită în vatra principală de locuire a dacilor, acest fenomen fiind evident îndeosebi pentru populaţia de rând (Sîrbu 1993, p. 39-40). În această situaţie descoperirile din Grădina Castelului reprezintă o necropolă obişnuită (doar o „necropolă de copii” în sec. I p. Chr.?) ori o incintă sacră dacică? Sau a existat o apropiere, până la identitate, în acest interval de timp, între aceste două tipuri de situri care reflectă atât lumea zeilor, cât şi pe cea a defuncţilor? Iată doar două din problemele majore ale descoperirilor de aici. Cercetările arheologice de pe platou şi din zona din jur au dus la descoperirea unor vestigii din epoci diferite, începând din neolitic până în evul mediu. Întrucât cele mai importante, pentru semnificaţia lor istorică, sunt cele din epoca dacică târzie, ele vor fi publicate în prezentul volum; celelalte vestigii, dintre care cele ale culturii 8

Basarabi sunt şi ele deosebite, întrucât sunt tot depuneri votive, inclusiv cu oseminte umane, vor fi publicate în volumul următor. Importanţa deosebită a sitului de pe platoul din Grădina Castelului mai rezultă şi din faptul că în epoci diferite, fără continuitate cronologică, el a fost folosit doar pentru morminte şi depuneri votive. De asemenea, cercetările din zonă ne-au permis compararea ansamblului vestigiilor unei comunităţi dacice, reprezentate de aşezarea de pe Dealul Sânpetru („societatea celor vii”), de mormintele („comunitatea celor care dorm”) şi de depunerile sacre din Grădina Castelului/Platou, situaţie rarisimă pentru civilizaţia dacică din această vreme. Desigur, pentru înţelegerea semnificaţiei acestor descoperiri se vor utiliza toate informaţiile cunoscute despre dacii din zona Hunedoarei. Pe lângă descoperirile făcute de membrii colectivului deja menţionat se vor folosi şi informaţiile din săpăturile anterioare, efectuate de Tiberiu Mariş, care vor fi publicate într-un studiu separat, semnat de Valeriu Sîrbu şi Tiberiu Mariş, cât şi descoperirile fortuite mai vechi. Am apelat la specialişti recunoscuţi pentru o serie de domenii interdisciplinare, rezultatele acestora contribuind esenţial la o cât mai completă şi complexă înţelegere şi explicare a depunerilor de aici. Astfel, Eugen Orlandea a studiat zona din punct de vedere geologic, Andrei Soficaru, Alexandra Comşa şi Adriana Stan au analizat osemintele umane, Georgeta El Susi resturile faunistice iar pentru prelucrări statistice am apelat la Dan Ştefan şi Magdalena Duţescu. Vestigiile din Grădina Castelului/Platou, în funcţie de caracteristicile lor, vor fi prezentate şi analizate în patru categorii distincte: a) morminte şi depuneri umane, b) depuneri de piese c) aglomerări de oase de animale şi d) piese izolate.

also outstanding, because they consist of votive deposits too and they will be published in the following volume. The special nature of the site from The Castle’s Garden plateau also derives from the fact that it was used only for tombs and votive deposits during different time periods, without chronological continuity. Also, the research in the area has allowed us to compare the whole of the vestiges of a Dacian community, represented by the settlement on Sânpetru Hill (“the society of the living”) and by the tombs and sacred deposits in The Castle’s Garden/Plateau (“the community of those that sleep”), an extremely rare situation for the Dacian civilization of that time. Of course, in order to understand the meaning of these discoveries, we will use all the information we have on the Dacians from the Hunedoara area. Besides the discoveries that were made by the members of the aforementioned group, we will also use data from previous excavations, which were made by Tiberiu Mariş and will be published in a separate study by Valeriu Sîrbu and Tiberiu Mariş, as well from chance discoveries. We have used renowned specialists for some inter-disciplinary fields and their results amount to an essential contribution to an insight and an explanation of the deposits that are as complete and complex as possible. Namely, Eugen Orlandea studied the area geologically, Andrei Soficaru, Alexandra Comşa and Adriana Stan analyzed the human bones, Georgeta El Susi looked at the fauna remains and Dan Ştefan and Magdalena Duţescu handled the statistical processing. The vestiges from The Castle’s Garden/Plateau will be introduced and analyzed in four distinct categories, depending on their features: a) human tombs and deposits, b) item deposits, c) agglomerations of animal bones and d) isolated items. 9

Am inclus la morminte şi depuneri umane acele complexe care prezentau caracteristicile unor amenajări intenţionate şi au conţinut oase umane, indiferent de starea lor, deci chiar şi atunci când a fost vorba doar de oase izolate, dacă acestea prezentau trăsăturile unei acţiuni intenţionate. Nu am inclus în această categorie câteva oase umane izolate, fie pierdute de daci în cadrul manipulărilor de oseminte umane, fie ulterior mişcate din unele depuneri, fără amenajări ori piese de inventar, deci ele nu aveau caracteristicile unor acte intenţionate de depunere. Depunerile de piese includ acele complexe care au conţinut, într-o anume arie, un număr de minimum trei piese tipice de inventar, uneori alături de oase de animale. Prin aglomerări înţelegem acele complexe ce conţineau, într-o anume arie, oase de animale şi evidenţiau o anume intenţionalitate. În categoria piese izolate am inclus doar acele tipuri de piese care au putut proveni, ca urmare a unor bulversări ulterioare, fie de la defuncţi, fie din depunerile de piese. Fragmentele de vase dacice, destul de puţine, vor fi prezentate separat întrucât este dificil de apreciat semnificaţia lor; putem doar spune că ele au fost aduse intenţionat aici deoarece pe platou nu au existat complexe de locuire, deci ele nu se aflau întâmplător în zonă. Prezentarea vestigiilor de aici prezintă dificultăţi şi în ceea ce priveşte terminologia. De exemplu, poate fi utilizat termenul de mormânt pentru situaţiile, destul de numeroase, unde s-au găsit doar câteva oase umane izolate? Aşa cum vom vedea, pe parcursul a peste trei secole (circa 250/225 a. Chr.101/106 p. Chr.) pe Platou sunt documentate atât depuneri votive, cât şi morminte obişnuite ori practici insolite (de expunere/descompunere a cadavrelor? de manipulare a osemintelor umane? de

The category of human tombs and deposits includes those complexes that display the traits of intentional fitting outs and contained human bones, regardless of their state, namely even those cases of just isolated bones, if they showed the characteristics of intentionality. We have not included in this class some isolated bones that were either lost by the Dacians during the handling of the human bones or were moved later on from other deposits, without any fitting outs or inventory items, meaning they did not have any signs of intentional deposits. The item deposits include those complexes that contained, at some point, in a certain area, a minimum of three typical inventory items, sometimes next to animal bones. By agglomerations, we mean those complexes that contained, in a particular area, animal bones and showed signs of intentionality. By isolated items we mean only those types of items that could have originated, as a result of dislocations later on, either from the dead or from item deposits. The Dacian vessel fragments, quite rare, will be introduced separately, because it is difficult to give meaning to them; we can only say they were brought here on purpose because there had been no inhabitation complexes on the plateau, so they were not in the area by accident. The presentation of the vestiges from this site is also difficult from the viewpoint of terminology. For instance, can we use the term grave for the rather many situations were only a few isolated human bones were found? As we shall see, throughout more than three centuries (about 250/225 BC – 101/106 AD), there is evidence on The Plateau of both votive deposits and regular tombs or unusual practices (corpse exposure / decomposing? handling human bones? human sacrifices?). The discoveries from 10

this site could offer, for the first time, valuable, rich and varied records of the profound changes that took place within the funerary beliefs and practices of the GetoDacians in the three centuries before the Roman conquest.

sacrificii umane?). Descoperirile de aici ar putea oferi, pentru prima dată, o documentaţie valoroasă, bogată şi variată, pentru înţelegerea profundelor schimbări petrecute în credinţele şi practicile funerare ale geto-dacilor din ultimele trei secole dinaintea cuceririi romane. Poate că unele ipoteze avansate aici par insolite, dar e la fel de adevărat că în cursul cercetărilor trebuie să ne imaginăm explicaţii logice, coerente şi credibile pentru anumite realităţi arheologice. Suntem convinşi, însă, că acesta e drumul care duce la un progres real în cercetare, care începe cu ipoteze şi se încheie cu certitudini sau cu renunţarea la acele presupuneri. Datorită importanţei cercetărilor arheologice de aici şi a dorinţei de a le face cunoscute pe plan internaţional textul volumului este, în cea mai mare parte, în limbile română şi engleză; având în vedere unele restricţii de ordin financiar capitolele interdisciplinare au fost publicate doar în limba engleză. Publicarea descoperirilor de aici va reprezenta un progres important în cunoaşterea vieţii spirituale a geto-dacilor întrucât punem în circulaţie un sit cu vestigii deosebite, ceea ce va provoca dezbateri intense în rândul dacologilor, mai ales privitor la interpretarea descoperirilor de aici. Însă, dincolo de controverse şi incertitudini, putem afirma, cu deplină convingere, că descoperirile de aici pot fi un exemplu ilustrativ pentru înţelegerea modului cum s-a procedat cu defuncţii în epoca Burebista-Decebal şi că ele vor contribui la explicarea fenomenului, încă misterios, al ocultării vestigiilor funerare obişnuite din acea perioadă.

Perhaps some of the hypotheses put forward here seem unusual, but it is also true that, in the course of research, we have to devise logic, consistent and credible explanations for certain archaeological facts. We are convinced that this is the way to genuine research progress, which begins from hypotheses and ends with certainties or discarding the initial assumptions. Because of the importance of the archaeological research done here and of the desire to make them known internationally, the volume is, for the most part, available in both Romanian and English; given some financial limitations, the interdisciplinary chapters have been published solely in English. The publishing of the discoveries here will represent an important step towards comprehending the spiritual life of the Geto-Dacians, because we are making known a site with outstanding vestiges, which will generate heated debates among the experts on Dacians, particularly on the interpretation of the discoveries. However, beyond the controversies and the uncertainties, we can say, with the utmost confidence, that the discoveries from this site are a good example for understanding the manner in which the dead were handled during the Burebista-Decebal time and that they will contribute to explaining the still mysterious phenomenon of the occultation of the usual funerary vestiges from that period.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca

11

12

II. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice de la Hunedoara-Grădina Castelului şi evoluţia paleogeografică şi paleomorfologică a zonei în cuaternar Pentru realizarea obiectivelor propuse s-au folosit, la cartografierea în teren, următoarele instrumente de specialitate: a) ciocan geologic pentru roci sedimentare/sau tectonizate, b) busolă geologică centesimală (400g), tip Freiberg - Germania, c) lupe geologice pentru studii de detaliu, x6, x10, x16. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice Suprafaţa S24. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 5/2): • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile (închise-deschise), cu numeroase venule-diaclaze de cuarţ +/- carbonaţi, afectate de un sistem de fisuri cvasiparalele, orientate N 34g E (NNE-SSV), cu căderi ezitante de 900 spre VNV sau ESE, fapt ce denotă tendinţa de verticalitate a sistemului tectonic în discuţie; • Fragmente subangulare-angulare de dolomit, rezultat al dezagregării " in situ" (tip capete de strat) a formaţiunii ce subaflorează; grosimea acestei formaţiuni este variabilă, între 5-15cm; • Sol brun-negricios ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - strat de tranziţie cu fragmente minuscule de rocă şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni variază între 10-20cm. Suprafaţa S21. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite masive şi/sau şistoase cenuşii cu nuanţe variabile, exfoliate, intens fisurate, relativ intens alterate în facies argilit în partea sud-vestică a săpăturii; se identifică două sisteme principale de fisuri-fracturi cvasiparalele, unul mai nou, oriental N34gE (NNE-SSV), relativ vertical şi care decroşează un sistem mai vechi, orientat N5gV (NNV-SSE), cu căderi de 90g spre E (cvasivertical); • Fragmente subangulare-angulare de dolomit-dolomit şistos exfoliat, dezagregate in situ, cu o grosime variabilă, între 5-20cm; în mod excepţional se identifică fragmente subrotunjiterotunjite de galeţi cuarţitici, tipici formaţiunilor de paleo-terasă aluvionară şi care au fost, probabil, transportaţi antropogen în locaţia actuală; • Sol brun-negricios, care include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie, cu rare fragmente din subasment, şi stratul C - cu fragmente de roci dolomitice; grosimea întregului pachet variază între 5-20cm. Secţiunea S. V. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 4/1, 5-6): • Dolomit cenuşiu deschis cu striaţii erozionale superficiale caracteristice, datorate prezenţei unor vinişoare-fisuri bogate în magneziu (dolomit)+/- cuarţ, ce ies în relief; apar vizibile cele două sisteme de fisuri descrise anterior ce brăzdează roca relativ masivă, distal liniilor tectonice menţionate; • Fragmente de dolomit subangulare-angulare, dezagregate in situ la partea superioară a 13

formaţiunii, cu grosime variabilă, între 0-10cm (frecvent acest strat lipseşte); • Sol negricios-brun, ce include: stratul A - sol vegetal, bine reprezentat, stratul B - de tranziţie şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment, ultimele două straturi slab dezvoltate sau chiar absente; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-15cm; Suprafeţele S18, S30. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile, traversate de un sistem cvasiparalel de fisuri orientat N30g E (NNE-SSV), cu căderi de 85g către ESE; în partea de vest a excavaţiilor sistemul tectonic descris anterior este intersectat de alte sisteme de fisuri cu minerale argiloase, producându-se triturarea-cataclazarea; intensa tectonizare a rocii asociată fenomenelor de argilizare sintectonică-supergenă; • Fragmente de roci dolomitice angulare-subangulare dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, cu grosime extrem de variabilă, între 0-40cm; în mod excepţional se identifică galeţi subrotunjiţi-rotunjiţi cuarţitici (cuarţite albe, maronii, roşietice, cenuţii) exotici, tip "paleoterasă", transportaţi antropogen şi, probabil, aranjaţi într-un anume mod; • Sol negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie (slab reprezentat aici) şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni variază între 520cm. Suprafaţa S 19. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite argilizate, albicioase sau gălbui-maronii, ce se continuă în partea de vest a excavaţiilor S18-S30, cu o neoformaţie pervazivă de minerale argiloase, oxizi de fier, ocru gălbui, asociate unei zone de fractură; compartimentul tectonic vestic este, se pare, coborât în raport cu flancul estic; • Fragmente intens argilizate, oxidate, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, cu o grosime variabilă, între 10-40cm; din nou apar fragmente exotice cuarţitice perfect rulate aici şi, probabil, transportate antropogen în locaţia curentă; • Sol negricios ce include straturile A+B (sol vegetal şi stratul de tranziţie) mediu dezvoltate, respectiv stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-50cm; Suprafeţele S20, S26, S27. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 4/4; 5/6; 29): • Dolomite cenuşii şistoase, cu nuanţe variabile (albicioase, cenuşii negricioase), intens fisurate în zona de influentă a fracturii descrise în S 19, S 18, S 30, direcţia predominantă tectonică fiind aici N28gE (NNE-SSV), cu căderi cvasi-verticale, corespunzând ultimului fenomen tectonic ce le estompează pe cele anterioare; sunt vizibile, de asemenea, alterări argilice şi oxidări relativ intense şi neuniforme ce produc un paleo-relief vălurit datorat intensităţii diferite a acestor fenomene; • Fragmente de dolomit angulare-subangulare, excepţional subrontunjite, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, grosimea acestei secvenţe variază între 0-5cm (partea de sud S27) şi 45-55cm (partea de nord - S20). • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, bine reprezentat, stratul B - de tranziţie şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment, acestea din urmă relativ slab dezvoltate; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 10-25cm. Suprafeţele S28, S23. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă:

14

• Dolomite şistoase de culoare cenuşie cu nuanţe variabile, în care partea de est (S23) corespunde zonei de fractură, marcată aici de o intensă alterare argilică (minerale argiloase, oxihidroxizi de fier, ocru gălbui), partea de vest (S28) se situează distal, fiind relativ masivă, compactă sau mediu fisurată; • Fragmente de rocă dolomitică alterată, dezagregată in situ la partea superioară a formaţiunii ce subaflorează; în S23 pachetul atinge până la 20cm grosime şi conţine în mod caracteristic galeţi cuarţitici perfect rulati "exotici'', aduşi şi, probabil, aranjaţi antropogen în locaţia curentă, iar în S28 acestă formaţiune, practic, lipseşte; • Sol brun-negricios reprezentat prin: stratul A - sol vegetal, stratui B - de tranziţie şi stratul C cu fragmente de roci din subasment, toate straturile fiind variabil dezvoltate în cele două locaţii, grosimea acestei formaţiuni variază între 5-15cm, în S28, şi atinge 25cm, în S23. Suprafaţa S25. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile şi striaţii erozionale caracteristice, relativ masive în partea de nord a excavaţiei şi intens alterată cu striuri tectonice şi oglinzi de fricţiune în partea de sud, unde se individualizează un sistem tectonic orientat N96Vg (E-V), înclinat la 40g către sud; apare vizibilă aici stratificaţia iniţială a pachetului dolomitic orientată N4gW (N-S), bancurile de 5-50cm grosime fiind deranjate tectonic şi înclinate la 90g către vest ("'straturi în picioare"); • Orizontul dolomitic de dezagregare in situ, tip "capete de strat”, este foarte slab reprezentat sau, practic, lipseşte pe această locaţie; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie (relativ slab dezvoltat sau absent) şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-25cm. Suprafaţa S29. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite şistoase cenuşii cu nuanţe variabile, masive, relativ compacte în partea de NE şi alterate-tectonizate, respectiv cataclazate-triturate în jumătatea SV, afectată de o fractură-falie orientată N96gV (E-V), cu căderi de 80g către Sud; • Formaţiunea cu fragmente de roci dolomitice angulare-subangulare, dezagregate in situ la partea superioară a dolomitelor din subasment, în general, lipseşte; cu totul local, ea dezvoltându-se în mici cuvete de paleo-relief de până la 15cm grosime; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal şi stratul B - de tranziţie, în mod excepţional stratul C - cu fragmente de roci din subasment, care de cele mai multe ori lipseşte; grosimea acestei formaţiuni variază între 10-30cm. Suprafeţele S7-S8. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii-deschise, cu depuneri superficiale (tip "crustă de alterare") de minerale argiloase, relativ intens fisurate-tectonizate; direcţia principală a fisurilor este N12gV (aprox. NS), cu căderi de 75g către vest, aici suprapunându-se în mod cert stratificaţiei iniţiale a rocii ce separă bancuri decimetrice-centimetrice; • Formaţiunea cu fragmente de roci dezagregate in situ practic lipseşte, însă se identifică în partea de nord o tranşee orientată aprox. E-V, perfect perpendiculară pe stratificaţia-fisuraţia rocilor; dimensiunile antomice ale tranşeei cu traiect rectiliniu-paralelipipedic sunt: lungime=150cm, lăţime=25cm, adâncime=20cm; ele reprezintă, probabil, o excavaţie antropogenă cu scop şi rol general de drenaj (Fig. 5/4-5);

15

• Sol negricios-brun, ce include: stratul A - sol vegetal şi stratul B - de tranziţie, grosimea acestei formaţiuni oscilând între 3-20cm; stratul C - cu fragmente de roci din subasment practic lipseşte. Suprafaţa S22. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 5/2): • Dolomite-dolomite şistoase, tectonizate, de culoare cenuşie cu tente închise, traversate de cele două sisteme de fisuri descrise în S21; sistemul mai nou, N 34gE (NNE-SSV), prezintă în zona mediană a săpăturii evidente urme de mişcare tectonică (striuri tectonice, oglinzi de fricţiune), reprezentând traiectul unei fracturi-falii cvasi-verticale cu un compartiment vestic, coborât, şi un compartiment estic, ridicat; • Fragmente de dolomit, subangulare-angulare, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, de grosime variabilă între 0-20cm, foarte rar se identifică fragmente subrotunjite-subangulare dolomitice ce denotă un anumit grad de transport natural, acestea fiind rezultatul incipientei dezvoltări a unei formaţiuni deluviale; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie, cu rare fragmente de roci şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; ultimele două straturi sunt slab dezvoltate aici, grosimea acestei formaţiuni oscilând între 5-15cm. Consideraţii de ordin structural-geomorfologic şi evoluţia paleogeografică-paleogeomorfologică a zonei in epoca cuaternară Formaţiunea "Dolomitelor de Hunedoara-Luncani", unde au fost executate săpăturile arheologice care fac obiectul prezentului studiu geologic, aparţine Seriei de Padeş din Cristalinul SupraGetic (Getide Austrice) al Masivului Poiana Ruscă. Vârsta K-Ar a metamorfismului de tip Sudet, stil Barrovian, în faciesul şisturilor verzi, este apreciată actualmente la cca. 320 milioane ani. Vârsta Formaţiunii Dolomitelor de Hunedoara este Carbonifer inferior, respectiv apreciată la cca. 335-345 milioane ani. Din analiza şi interpretarea datelor de teren, precum şi a materialelor cartografice existente, se pot extrage o serie de concluzii ce vizează aspectele menţionate, şi anume: 1. Siturile arheologice din epoca dacică, cultura Basarabi, posibil chiar cultura Coţofeni, se plasează la intersecţia unor falii-fracturi, ultimele probabil Alpine, Post-Badeniene (sisteme NESV ce intersectează-decroşează sisteme mai vechi N-S, ce se suprapune stratificaţiei iniţiale, respectiv E-V), unde câmpurile naturale gravimetrice, magnetometrice, electrometrice şi chiar radiometrice suferă perturbaţii-anomalii importante. Astfel, fracturile mai noi, NE-SV, au fost interceptate în suprafeţele arheologice S 22, S 24, S 21, S 18, S 30, S 19, iar liniile tectonice mai vechi, în principal, în S 22, S 21, S 25, S 23, S 29. Este interesantă, în opinia noastră, corelaţia acestor fenomene-anomalii naturale cu semnificaţia şi utilitatea vestigiilor dacice sau chiar mai vechi descoperite aici, toată problematica expusă sugerând canalizarea ideilor către un locaş de practicare a cultului religios de tip sanctuar. 2. Formaţiunile Badeniene (15-13 milioane ani) au fost îndepărtate erozional aici înainte de Epoca Cuaternară (2 milioane de ani), fapt reieşit din poziţia actuală a insulelor relicte din această formaţiune ce repauzează peste Dolomitele de Hunedoara, şi care sunt plasate la distanţe apreciabile de zona săpăturilor arheologice. 3. Compartimentarea tectonică a regiunii face ca, per ansamblu, piemontul unde se situează săpăturile arheologice să fie cuprins într-un sector ridicat cu eroziune activă, fapt care a condus, de asemenea, la îndepărtarea relativ rapidă a sedimentelor în facies de molasă acoperitoare. 4. În cadrul formaţiunilor Cuaternare se observă o incipientă dezvoltare a unei secvenţe deluviale-proluviale, însă grosimea redusă (0-40cm) a dezagregărilor, practic in situ la partea superioară a Dolomitelor de Hunedoara, sugerează clar un efect de colmataj erozional extrem de 16

redus. Astfel, se apreciază că pe toata durata Holocenului (ultimii cca. 10.000 ani) s-au format în regiune luncile aluvionare ale văilor Zlaşti, respectiv Cerna, iar zona piemontului de la sud de Castelul Corvinilor avea forma unui "dom stâncos”, cu boltire largă. Pătura de sol vegetal şi, sporadic, fragmente dezagregate din subasment formau umplutura unor mici cuvete de alterare selectivă a dolomitelor, în contrast cu mici pereţi tectonici, colţi sau pene dolomitice ce străpungeau relieful boltit-arcuit. Argilizarea supergenă a zonelor de fractură, începută probabil în Cuaternar, se suprapune unei alterări-circulaţii sintectonice. 5. În unele suprafeţe arheologice s-au identificat elemente, uneori aparent naturale, dar care privite cu atenţie indică o intervenţie umană de un anumit tip, şi anume: - Galeţii cuarţitici perfect rotunjiţi, menţionaţi în suprafeţele arheologice S 18, S19, S 21, S 23, S 30, cu aspecte tipice paleo-teraselor, însă cu o poziţie "exotică" în contextul geologic descris, şi, care au fost, probabil, transportaţi antropogen şi aranjaţi într-un anumit mod. - Şanţul-tranşeea menţionată în săpăturile arheologice S7-S8, care este orientată, aprox. E-V, perfect perpendicular pe stratificaţia iniţială a rocii, practic rupea secţionarea naturală pe această direcţie, fiind cu totul improbabilă natural; în consecinţă, acesta este rezultatul unei paleoexcavaţii antropogene, posibil cu utilitate de colectare-scurgere-drenare a unor lichide pe direcţia dorită de autori.

Eugen Orlandea

17

18

III. Hunedoara-Grădina Castelului Catalogul complexelor

III. Hunedoara-The Castle’s Garden Catalogue of complexes

III.1. Depuneri umane

III. 1. Human deposits

Complexul nr. 6 ; S.V, cas. 1; -(15-

Complex no. 6; S.V., cass. 1; -(15-

20)cm.

20)cm

Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă puţin adâncă, pe un strat de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, acoperiţi cu aceleaşi tipuri de materiale, în jur fiind blocuri mari de piatră; întrucât erau aproape de suprafaţă şi datorită unor bulversări ulterioare ale scheletelor, care au afectat îndeosebi craniile, nu se pot preciza anumite detalii (Fig. 6/1). Defuncta 1a a fost depusă în decubit dorsal, întinsă, cu capul spre vest, cu mâna dreaptă pe lângă corp, cu picioarele întinse, paralele (Fig. 6/1; 30/1). Ritul: înhumare. Vârsta:1,5-2 ani. Sexul: feminin. Inventar. Pandantiv-căldăruşă (Î=8mm; D=11mm; MCC-Inv. A4667), găsit lângă capul defunctei, din tablă subţire de fier, cilindric, cu baza plată; tortiţa lipseşte (Fig. 34/1). Defunctul 1b a fost depus la picioarele lui M1a, perpendicular pe acesta, cu capul spre sud, aşezat în decubit dorsal, probabil întins; datorită bulversării nu se pot preciza alte detalii, dar s-au păstrat oase din principalele părţile ale scheletului (Fig. 6/1; 30/1). Ritul: înhumare. Vârsta: circa 2 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

The dead were found in a not-sodeep nook, on a layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same type of materials and surrounded by large blocks of stone; due to their being close to the surface and the ulterior upheaval of the skeletons, of the skulls in particular, certain details are obscured(Fig. 6/1). Dead 1a was deposited on her back, laid down, with the head towards the W, right hand next to the body, the legs stretched and parallel (Fig. 6/1; 30/1). Rite: inhumation. Age: 1.5-2 years. Sex: female. Inventory: Bucket-pendant (H=8mm; D=11mm; MCC-Inv. A4667), found next to the dead’s head, made of thin iron sheet, cylindrical, with a flat bottom; the handle is missing (Fig. 34/1). Dead 1b was laid down at the feet of M1a, at a right angle from it, with the head towards the S, deposited on his back, probably lying down; because of the upheaval, we cannot notice further details, but bones from the main parts of the body were preserved (Fig. 6/1; 30/1). Rite: inhumation. Age: about 2 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 7; S.V, cas. 1; -(15-

Complex no.7; S.V., cass. 1; -(15-

20)cm

20)cm Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă

The dead were found in a rather 19

puţin adâncă, pe un strat de pământ şi dolomită sfărâmată, gros de 20-25cm, probabil pentru orizontalizarea zonei, acoperiţi cu aceleaşi materiale; întrucât erau aproape de suprafaţă au suferit bulversări serioase (Fig. 6/3-4). Defuncta 2a a fost aşezată pe stânga, cu capul spre N, cu privirea spre E, cu mâinile îndoite de la coate şi palmele aşezate pe piept, cu genunchii îndoiţi şi ridicaţi (Fig. 6/3-4; 30/2; 48). Ritul: înhumare. Vârsta: 2 ani. Sexul: feminin. Inventar: a) pandantiv-căldăruşă (Î=11mm, D=10mm; MCC-Inv. A4672), din tablă subţire de fier, cilindric, cu baza plată; toarta lipseşte (Fig. 34/2), b) mărgică din sticlă de culoare alb-gălbuie (Î=11mm D=15mm; MCC-Inv. A4674), bitronconică, trapezoidală în profil, orificiu larg, cu trei motive în „X” din sticlă albastră; găsită în stânga scheletului (Fig. 34/3).

shallow nook, on a layer of soil and broken dolomite, 20-25cm thick, probably for making the plane more horizontal, and were covered with the same materials; since they were close to the surface, there was significant upheaval (Fig. 6/3-4). Dead 2a was laid down on the left, the head towards N, looking towards the E, with the elbows bent from and the palms resting on the chest, knees bent and lifted up (Fig. 6/3-4; 30/2; 48). Rite: inhumation. Age: 2 years. Sex: female. Inventory: a) Bucket-pendant (H=11mm, D=10mm, MCC-Inv. A4672), made of a thin sheet of iron tin, cylindrical, with a flat bottom; the handle is missing (Fig. 34/2), b) one yellowish white glass bead (H=11mm, D=15mm; MCC-Inv. A4674), bi-truncated, with a trapezoidal profile, a wide orifice, with three “X” motifs made of blue glass; found left of the skeleton (Fig. 34/3). Dead 2b was laid down at the feet of M2a, on his back, with the head towards the S and the palms on the stomach. Rite: inhumation. Age: 3 months. Sex: male. Inventory: a bead made of whitish, translucent glass (H=8mm, D=14mm; MCC=Inv. A4679), with three circular “eyes”, consisting of a yellow ring with a blue middle (Fig. 34/4). Dead 2c was also laid down at the feet of M1a but, since the site was very messed up, one cannot make out the details of the depositing; bones from various parts of the body were recovered. Rite: inhumation Age: 3 months Sex: indeterminable. Dead 2d: shoulder blade and shinbone fragments. Rite: inhumation. Age: 14 years.

Defunctul 2b a fost depus la picioarele lui M2a, aşezat în decubit dorsal, cu capul spre S, cu palmele pe abdomen. Ritul: înhumare. Vârsta: 3 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă de culoare alburie, translucidă (Î=8mm, D=14mm; MCC-Inv. A4679), cu trei „ochi” circulari, formaţi dintr-un inel galben cu mijlocul albastru (Fig. 34/4). Defunctul 2c a fost aşezat tot la picioarele lui M1a, dar fiind puternic deranjat nu se pot preciza detaliile depunerii; s-au recuperat oase din diverse părţi ale scheletului. Ritul: înhumare. Vârsta: 3 luni. Sexul: indeterminabil. Defunctul 2d: fragmente de omoplat şi tibie. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 14 ani. 20

Sex: indeterminable. Dead 2e: underjaw fragments and a right molar: Rite: inhumation. Age: 30-35 years. Sex: male. Inventory: under Dead 2a, one found the tip of an arrow (L=26mm, D. tube=5mm; MCC-Inv. A4659), made of bronze, with three edges and an orifice for affixing the wooden handle, with the edges sharp, well made and well preserved; it probably belonged to this dead. Dead 2f: five teeth on the upper cheekbone: Rite: inhumation. Age: about 5 years. Sex: indeterminable. Meat offering? One found animal bones in the area of the dead, including fragments from a sheep jawbone and from a large animal. One interesting aspect is the large number of individuals (6), three of which were laid down whole, all under two years of age, and from the rest, we only have isolated bones, cranial or post-cranial, and the different ages. We might be dealing with successive depositing of the dead, accompanied by removing bones from the previous dead, which might account for the situation with the human bones: whole skeletons on top and isolated bones from other individuals among them. The bucketpendant and the beads from Dead 2a and 2b were about 20cm above the arrow tip, which may be attributed to Dead 2e. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Sexul: indeterminabil. Defunctul 2e: fragment de mandibulă şi molarul drept. Ritul: înhumare. Vârsta: 30-35 ani. Sexul: masculin. Inventar: sub Defunctul 2a s-a găsit un vârf de săgeată (L=26mm, D.tub=5mm; MCC-Inv. A4659), din bronz, cu trei muchii şi orificiu de fixare a cozii din lemn, cu marginile ascuţite, bine lucrat şi păstrat; probabil că el a aparţinut acestui defunct. Defunctul 2f: cinci dinţi de pe maxilarul superior. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 5 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă de carne? S-au găsit oase de animale în zona defuncţilor, între care amintim fragmente dintr-o mandibulă de oaie şi de la un animal de talie mare. Este de remarcat numărul mare de indivizi (6), din care trei s-au păstrat întregi, toţi sub doi ani, iar de la restul de trei erau doar oase izolate, craniene sau postcraniene, şi vârsta diferită a indivizilor. Este posibilă o depunere succesivă a defuncţilor, dublată de luarea oaselor de la defuncţii anteriori, astfel explicându-se situaţia osemintelor umane: schelete întregi deasupra şi oase izolate de la alţi indivizi printre acestea. Pandantivul-căldăruşă şi mărgelele de la Defuncţii 2a şi 2b erau cu circa 20cm mai sus decât vârful de săgeată, care poate fi atribuit Defunctului 2e. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 8; S.V.; cass. 1; -(15-

Complexul nr. 8; S.V; cas. 1; -(1520)cm.

20)cm.

Defuncţii s-au găsit într-o zonă concavă a stâncii, pe un strat gros de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale(Fig.6/2). Defunctul 3a a fost depus pe stânga, cu capul la V şi privirea spre N, cu mâna

The dead were found in a concave area of the stone, on a thick layer of soil, mixed with broken dolomite, then covered with the same materials (Fig. 6/2). Dead 3a was put on the left side, head to the W and looking to the N, right 21

dreaptă pe corp, picioarele uşor îndoite de la genunchi şi tălpile duse spre spate (Fig. 30/3). Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: masculin. Defunctul 3b: două fragmente de diafiză de la un femur. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 14 ani. Sexul: indeterminabil. Inventar: vârf de săgeată din bronz (L=30mm, D. tub=5-6mm; MCC-Inv. A4667), cu partea activă în forma frunzei de salcie, nervură mediană, peduncul cilindric, orificiu oval de fixare; are urme de utilizare (Fig. 34/6). Întrucât piesa a fost găsită sub Defunctul 3a, ea poate fi atribuită, mai degrabă, lui 3b, dacă avem în vedere vârsta acestuia. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

hand on the body, knees slightly bent and the soles pulled towards the back (Fig.30/3). Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: male. Dead 3b: two dyaphysis fragments from a femur. Rite: inhumation. Age: about 14 years. Sex: indeterminable. Inventory: bronze arrowhead (L=30mm, tube D=5-6mm; MCC-Inv. A4667), with the active part shaped like a willow’s leaf, median nervure, cylindrical peduncle, oval orifice for affixing; it shows signs of wear (Fig. 34/6). The item was found under Dead 3a, but it is more likely it can be attributed to 3b, given his or her age. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 9; S.V, cas. 1;-(30-

Complex no. 9; S.V, cass. 1;-(30-

45)cm.

45)cm.

Defunctul s-a găsit într-o cuvetă adâncă, pe un strat de pământ şi dolomită spartă, relativ subţire şi inegal ca grosime, acoperit cu aceleaşi materiale (Fig. 6/5). Defunctul 4 a fost depus pe dreapta, cu capul spre E şi privirea spre N, cu genunchii ridicaţi aproape la orizontală (Fig. 30/4). Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică bitronconică din os (Î=9mm, D=11mm; MCC-Inv. A4652), cu orificiu cilindric, încrustată cu trei „ochi” din sticlă de culoare gălbuie, între care se află linii incizate (Fig. 34/7). Ofrandă de carne (?): oase de animale la spatele defunctului. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

The dead was in a deep nook, on a layer of soil and broken dolomite, rather thin and uneven in thickness, then covered with the same materials (Fig. 6/5). Dead 4 was put on the right side, head to the E and looking to the N, the knees lifted close to the horizontal (Fig. 30/4). Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: male. Inventory: bi-truncated bone bead (H=9mm, D=11mm, MCC-Inv. A4652, with a cylindrical orifice, encrusted with three “eyes” made of yellowish glass, with incised lines in between (Fig. 34/7). Meat offering (?): animal bones behind the dead. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 10; S.V, cas. 1; -(25-

Complex no. 10; S.V, cass. 1; -(2535)cm.

35)cm.

The dead were found in a deep

Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă 22

nook, on a thin layer of soil mixed with broken dolomite, then covered with the same materials. One found a few large pieces of broken dolomite close by (Fig. 7/1-2) Dead 5a was laid down on his back, stretched, head towards the S, elbows bent, almost at a right angle, palms on the stomach, legs stretched, but feet close to one another (Fig. 7/1-2; 30/6).

adâncă, pe un strat subţire de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale; în jur erau câteva bucăţi mari de dolomită spartă (Fig. 7/1-2). Defunctul 5a a fost depus în decubit dorsal, întins, cu capul spre S, cu mâinile îndoite de la coate, aproape în unghi drept, cu palmele aşezate pe abdomen, picioarele întinse, dar apropiate la tălpi (Fig.7/1-2; 30/6). Ritul: înhumare. Vârsta: 2 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: pandantiv din melc de formă conică (L=18mm, D=10mm; MCCInv. A4689), de culoare alburie, cu orificiu cilindric şi cu urme de finisare (Fig. 34/8). Defunctul 5b: fragment de parietal şi arc vertebral. Ritul: înhumare. Vârsta: sub 4 ani Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Rite: inhumation. Age: 2 months. Sex: indeterminable. Inventory: pendant made of conical snail shell (L=18mm, D=10mm, MCC-Inv. A4689), whitish, with a cylindrical orifice and traces of finishing (Fig. 34/8). Dead 5b: fragment from the parietal bone and a vertebrae arc. Rite: inhumation. Age: under 4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 11; S.V, cass. 1; -(15-

Complexul nr. 11; S.V, cas. 1; -(1525)cm.

25)cm.

Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă mică, dar adâncă, pe un strat subţire de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale; în jur erau câteva blocuri mari de dolomită. Defunctul 6a a fost aşezat pe dreapta, puternic chircit, cu capul spre E, privirea spre N, cu mâna stângă îndoită şi palma pusă pe abdomen, picioarele puternic chircite, genunchii ridicaţi până la abdomen, cu tălpile duse spre spate; craniul a suferit, ulterior, distrugeri (Fig. 30/5).

The dead were found in a small, but deep nook, on a thin layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same material; a few large blocks of dolomite were present close by the dead. Dead 6a was laid down on the right side, very crouched, head towards the E, looking towards the N, the left hand bent and the palm on the stomach, the legs strongly crouched, the knees lifted all the way up to the stomach, the soles towards the back; the skull suffered ulterior damage (Fig. 30/5). Rite: inhumation. Age: 1 month. Sex: male. Inventory: a perforated animal bone, probably used as a pendant-amulet (Fig. 51/3). Dead 6b: skull fragments, vertebrae

Ritul: înhumare. Vârsta: 1 lună. Sexul: masculin. Inventar: un os de animal perforat, probabil folosit ca amuletă-pandantiv (Fig. 51/3). Defunctul 6b: fragmente craniene, 23

arcuri vertebrale, fragment de diafiză de tibie şi falange găsite deasupra genunchilor Defunctului 6a. Ritul: înhumare. Vârsta: sub 4 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

arcs, a shinbone dyaphisis fragment and phalange found above the knees of Dead 6a. Rite: inhumation. Age: under 4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD

Complexul nr. 12; S.V, cas. 2; -(35-

Complex no. 12; S.V, cass. 2; -(35-

40)cm.

40)cm.

Defunctul şi inventarul au fost găsiţi la adâncimea de 0,32-0,35m, pe o zonă relativ plată a stâncii, pe un strat subţire de pământ şi dolomită spartă; oasele, răspândite pe o suprafaţă de 0,35-0,40m, erau protejate de o amenajare circulară de bolovani de dolomită şi acoperite, apoi, tot cu pământ şi dolomită spartă. Inventarul s-a găsit în diverse zone ale amenajării: vârful de lance era la vest de oasele incinerate, cu vârful spre SSV, sub el aflându-se cuţitul curb de luptă; piesele din metal, os şi sticlă erau peste ori printre oasele incinerate; fragmentele de fructieră se aflau deasupra defunctului, peste un strat de pământ, gros de 4-5cm (Fig. 7/5; 31/1). Defunctul 7. Oasele incinerate recuperate provin din toate părţile corpului; s-a constatat că vertebrele sunt puţin atinse de foc, deci individul n-a fost incinerat în decubit dorsal. Ritul: incinerare. Vârsta: 21-22 ani. Sexul: masculin. Inventar: a) vârf de lance din fier (L=310mm, L.vârf=200mm, D. orificiu =23mm; MCC-Inv. A4734), cu tub lung, uşor tronconic, cu vârful în forma frunzei de salcie şi nervură mediană (Fig. 14/13; 34/9), b) cuţit din fier/pumnal (L=134mm; MCCInv. A4686), cu lama curbată şi canal de scurgere aproape de muchie, triunghiulară în secţiune, mâner scurt, rectangular în secţiune, cu orificiu şi nit de prindere (Fig. 35/8), c) verigă din bronz, rotundă (D=20x19mm; MCC-Inv. A4653), cu profil rombic (Fig. 35/2), d) verigă din bronz,

The dead and the inventory were found at the depth of 0.32-0.35m, on an area of the stone that was relatively flat, on a thin layer of soil and broken dolomite; the bones, spread on a surface of 0.350.40m, were protected by dolomite blocs arranged in a circle and were covered with soil and broken dolomite. The inventory was found in various areas of the fitting out: the spearhead was west of the cremated bones the, oriented SSW, while the curved battle knife was under it; the metal, bone and glass items were on top of or among the cremated bones; the fruit bowl fragments were above the dead, on a layer of soil 4-5 cm thick (Fig. 7/5; 31/1) Dead 7. The recovered cremated bones are from all of the body parts; one noticed that the vertebrae are less touched by the fire, which means the dead was not cremated lying on his back. Rite: cremation. Age: 21-22 years. Sex: male. Inventory: a) iron spearhead (L=310mm, L. tip=200mm, D. orifice= 23mm; MCC-Inv. A4734), with a long, slightly truncated body, the tip shaped like a willow’s leaf and a median nervure (Fig. 14/13; 34/9), b) iron knife/dagger (L=134mm; MCC-Inv. A4686) with curved blade and gush channel near the edge, triangular in section, short handle, rectangular in section, with an orifice and a bolt for affixing (Fig. 35/8), c) round bronze chain link (D=20x19mmm, MCCInv. A4653), rhombic profile (Fig. 35/2), 24

Ofrandă (?): oase de mamifere arse, între care un molar de ovicaprin. Datare: 125-51 a. Chr.

d) round bronze chain link (D=20mm; MCC-Inv. A4675), with defects from when the metal was cast, oval in section (Fig. 35/3), e) bead (D=17mm, H=12mm; MCCInv. A4673), made of whitish glass, with a cylindrical orifice, painted blue and with “ribbed” decorations (Fig13/15; 35/1), f) bone handle/tube (L=70mm, D=10mm, d=8mm, MCC-Inv. A4683), cylindrical, with an orifice on the inside, decorated with motives consisting of two concentric circles with a dot in the middle, made by incisions, probably passed through fire (Fig. 14/6; 35/7), g) fragment from a tube/handle similar, in terms of material, shape and decoration, but with a larger diameter (Fig. 35/6), g) fragmentary iron item, probably a buckle tongue (L=43mm; MCC-Inv. A4663), with a round and rectangular profile (Fig. 35/5), h) fragmentary iron item, probably a buckle tongue (L=49mm, MCC-Inv. A4655), with a round and oval profile (Fig. 35/4), i) a fruit bowl’s cup (D=230mm), made of semi-fine clay, hand-modeled, put through reducing burn, gray in color (Fig. 34/10), j) fruit bowl’s cup (D=300mm), made of semi-fine clay, hand-modeled, put through reducing burn, gray in color (Fig. 34/11). One intersting aspect is the variety of the items - types, materials and uses - but suggesting a warrior’s inventory. Offering (?): burnt mammal bones, including the molar of a goat or sheep. Dating: 125-51 BC.

Complexul nr. 13; S.V, cas. 3, c.57;-(20-30)cm. Defunctul, aflat într-o cuvetă superficială, aşezat pe un strat gros de bolovani de dolomită şi pământ, a fost acoperit cu aceleaşi materiale (Fig. 7/3). Defunctul 8 era într-o împrejmuire de bolovani masivi de calcar dolomitic, în decubit dorsal, întins, cu capul spre V, privirea spre N; partea inferioară a scheletului era bulversată (Fig. 31/2). În

Complex no. 13; S.V, cass.3, c.57; -(20-30)cm. The dead, in a shallow nook, put on a thick layer of soil and dolomite rocks, was covered with the same materials (Fig. 7/3). Dead 8 was in an area surrounded with massive blocks of dolomite limestone, put on his back, laid down, head to the W, looking to the N; the lower part of the skeleton was displaced (Fig. 31/2). Close

rotundă (D=20mm; MCC-Inv. A4675), cu defecte de turnare, ovală în secţiune (Fig. 35/3), e) mărgică (D=17mm, Î=12mm; MCC-Inv. A4673) din sticlă alburie, cu orificiu cilindric, vopsită cu albastru şi decor în „coaste” (Fig. 13/15; 35/1), f) mâner/tub din os (L=70mm, D=10mm, d=8mm; MCCInv. A4683), cilindric, cu orificiu în interior, decorat cu motive formate din două cercuri concentrice cu punct în mijloc, realizate prin incizie, probabil trecut prin foc (Fig. 14/6; 35/7), g) fragment dintr-un mâner/tub similar, ca material, formă şi decor, dar cu diametrul mai mare (Fig. 35/6), g) piesă fragmentară din fier, probabil limbă de curea (L=43mm; MCC-Inv. A4663), cu profil rotund şi rectangular (Fig. 35/5), h) piesă fragmentară din fier, probabil limbă de curea (L=49mm; MCC-Inv. A4655), cu profil rotund şi oval (Fig. 35/4), i) cupă de fructieră (D=230mm), din argilă semifină, modelată cu mâna, arsă reducător, culoare cenuşie (Fig. 34/10), j). cupă de fructieră (D=300mm), din argilă semifină, modelată cu mâna, arsă reducător, culoare cenuşie (Fig. 34/11). Este de evidenţiat varietatea pieselor, ca tipuri, materiale şi utilizare, dar care indică inventarul unui războinic.

25

zona craniului şi a gâtului s-au găsit medalionul şi două mărgele, fibula şi mărgica tubulară erau în zona sternului, iar pandantivul-căldăruşă între coaste.

Datare: 30/40-101/106 p. Chr.

to the skull and the neck, there was the medallion and two beads, while the fibula and the tubular bead were near the sternum, and the bucket-pendant was between the ribs. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: a) strongly profiled bronze fibula (L=33mm, l. spring =23mm; MCC-Inv. A4688), with a knob on the bow, the foot finished with a bitruncated button, bilateral spring made of eight and nine spires, outside chord with a hook, trapezoidal cath-plate, the pin in one piece (Fig. 36/6); Rustoiu 1997, p. 53, 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a); b) effigypendant made of gilded silver sheet, oval in shape, with affixing handle and a short extension at the bottom (D=14x12mm; MCC-Inv. A4668), with a stamped human head on it, with curls and balding, surrounded by S-shaped incised motifs (Fig. 13/9; 36/1), c) iron pendant-bucket (H=15mm, D=13x12mm; MCC-Inv. A4685), cylindrical, thick walls and a flat base, very oxidized; the handle is missing (Fig. 36/7), d) tubular bead (L=14mm, D=4mm; MCC-Inv. A4676a), made of lower-quality white-yellowish glass; only five rings were preserved from the body (Fig. 36/2), e) bitruncated bead (L=8mm, D=7mm; MCC-Inv. A4676b), made of brownish glass (Fig. 36/3), f) glass bead (L=3mm D=5mm; MCC-Inv. A4676c), colorless, faceted (Fig. 36/4), g) truncated bead (L=4mm, D=5mm, MCC-Inv. A4676d), made of whitish glass (Fig. 36/5). It is interesting that such varied and valuable attire items would be deposited together with a six month-old baby. Dating: 30/40-101/106 AD.

Complexul nr. 14; S.V, cas. 3, c. 6; -(30-40)cm. Defuncţii s-au aflat pe un strat destul de gros de pământ, acoperiţi cu bolovani de

Complex no.14; S.V, cass.3, c.6; (30-40cm)cm. The dead were on a rather thick layer of soil, covered with more soil and

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: a) fibulă din bronz puternic profilată (L=33mm, l. resort=23mm; MCCInv. A4688), prevăzută cu un nod pe arc, piciorul terminat într-un buton bitronconic, resort bilateral din opt şi nouă spire, coardă exterioară prevăzută cu cârlig, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 36/6); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (tipul 20a); b) pandantiv-efigie din placă de argint aurit, de formă ovală, cu tortiţă de prindere şi o prelungire scurtă la bază (D=14x12mm; MCC-Inv. A4668), pe care sa ştanţat în relief un cap uman, cu păr buclat şi chelie, înconjurat de motive incizate în formă de „S” (Fig. 13/9; 36/1), c) pandantiv-căldăruşă din fier (Î=15mm, D=13x12mm; MCC-Inv. A4685), cilindric, cu pereţii groşi şi baza plată, puternic oxidat; toarta lipseşte (Fig. 36/7), d) mărgică tubulară (L=14mm, D=4mm; MCC-Inv. A4676a), din sticlă alb-gălbuie de calitate inferioară, din corp păstrându-se cinci inele (Fig. 36/2), e) mărgică bitronconică (L=8mm, D=7mm; MCC-Inv. A4676b), din sticlă maronie (Fig. 36/3), f) mărgică din sticlă (L=3mm; D=5mm; MCC-Inv. A4676c), incoloră, faţetată (Fig. 36/4), g) mărgică tronconică (L=4mm, D=5mm; MCC-Inv. A4676d), din sticlă alburie (Fig. 36/5). Sunt de remarcat varietatea şi valoarea pieselor de port depuse la un copil de şase luni.

26

dolomită şi pământ. Defunctul 9a a fost aşezat în decubit dorsal, întins, cu capul spre S, privirea uşor întoarsă spre E, mâna dreaptă pe lângă corp; scheletul era puternic degradat, astfel că nu se pot preciza alte detalii; între craniu şi corp era o verigă (Fig. 31/3). Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: masculin. Inventar: verigă din bronz (D=21mm; MCC-Inv. A4669), ovală în secţiune (Fig. 36/8). Defunctul 9b: un molar. Ritul: înhumare. Vârsta: 5-6 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

dolomite rocks. Dead 9a was laid down on his back, stretched, head to the S, looking slightly to the E, right hand next to the body; the skeleton was heavily decayed, so no further details are available; there was a chain link between the skull and the body (Fig. 31/3). Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: male. Inventory: bronze chain link (D=21mm; MCC-Inv. A4669), oval in section (Fig. 36/8) Dead 9b: one molar. Rite: inhumation. Age: 5-6 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 15; S.V, cas. 3, c. 6; -(40-50)cm. Defunctul s-a aflat într-o mică cuvetă, direct pe stânca nativă, acoperit cu bolovani de dolomită şi pământ (Fig. 8/1). Întrucât osemintele au fost pierdute nu se mai poate preciza dacă a fost unul sau mai mulţi indivizi în depunere. Defunctul 10 a fost aşezat în decubit dorsal, probabil întins, orientat sudnord; lipseşte capul iar o parte din oasele scheletului nu se mai aflau în ordine anatomică; în zona coastelor s-a găsit o piesă de bronz (Fig. 31/4). Ritul: înhumare. Vârsta: 0-7ani (apreciată empiric, pe baza mărimii scheletului). Inventar: instrument din bronz (L=90mm, D=2-4mm; MCC-Inv. A4670), cu profil rectangular, cu un capăt subţire şi ascuţit iar celălalt plat şi ascuţit, ca la dăltiţă; probabil un instrument chirurgical ori de bijutier (Fig. 36/9). Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 15; S.V, cass.3, c.6; (40-50)cm. The dead was in a small nook, directly on the rock, covered with soil and dolomite rocks (Fig. 8/1). Since the bones were lost, one cannot tell whether we are dealing with one or more individuals in this deposit. Dead 10 was on his back, probably stretched, oriented S-N. There is no skull and some bones were not in anatomical order; a bronze item was found close to the ribs (Fig. 31/4).

Complexul nr. 16; S.V, cas. 3, c. 2; -(40-50)cm. Depunerea s-a aflat într-o cuvetă

Complex no. 16; S.V, cass.3, c.2; (40-50)cm. The deposit was in a deep nook,

Rite: inhumation. Age: 0-7 years (an empirical estimate, based on the size of the skeleton). Inventory: a bronze instrument (L=90mm, D=2-4mm; MCC-Inv. A4670), with a rectangular profile, one end thin and sharp and the other flat and sharp, like a chisel; probably a surgical instrument or a jewel-maker’s tool (Fig. 36/9). Dating: 1st c. BC-1st c. AD

27

adâncă, cu laturile de N şi E aproape verticale, pe un strat subţire de pământ şi stâncă sfărâmată, ea fiind acoperită cu aceleaşi materiale, bolovani mai mari fiind în zona bazinului (Fig. 7/4). Defunctul 11a. Defunctul era aşezat în decubit dorsal, cu capul spre V şi faţa uşor întoarsă spre S; mâinile erau îndoite de la coate şi palmele puse în zona sternului, iar picioarele îndoite şi căzute spre stânga; fibula s-a găsit în zona gâtului, acul în zona bazinului, iar piesa din fier era în partea inferioară a cutiei toracice (Fig. 31/5). Ritul: înhumare. Vârsta: 12-18 luni. Sexul: masculin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic profilată (L=25mm; l.resort=14mm; MCCInv. A4666), cu două noduri pe arc, piciorul terminat cu o proeminenţă bitronconică, resort bilateral din opt spire (4+4), coardă exterioară cu cârlig, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/7; 36/11); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 58, 14-20 (tipul 20a); b) ac de cusut din fier, fragmentar (L=22mm; MCC-Inv. A4677), cu profilul şi orificiul rectangular (Fig. 36/10), c) piesă din fier (L=80mm; MCCInv. A4656), puternic corodată, torsionată la un capăt, cu utilizare incertă (Fig. 36/12).

with the N and E sides almost vertical, on a thin layer of soil and broken rock and covered with the same materials. There were larger rocks near the pelvis (Fig. 7/4). Dead 11a. The dead was on his back, head to the W and face slightly to the S; elbows were bent and palms were close to the sternum, while the legs were bent and fallen over to the left; the fibula was found close to the neck, the pin was close to the pelvis, and the iron item was close to the bottom of the rib cage (Fig. 31/5). Rite: inhumation. Age: 12-18 months. Sex: male. Inventory: a) strongly profiled bronze fibula (L=25mm; l.spring=14mm; MCC-Inv. A4666, with two knots on the bow, the foot finished with a bitruncated protuberance, bilateral spring made of 8 spires (4+4), outside chord with a hook, trapezoidal cathplate, pin in one piece (Fig. 13/7; 36/11); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a); b) a fragmentary iron sowing needle (L=22mm, MCC-Inv. A4677), with rectangular profile and orifice (Fig. 36/10), c) iron item (L=80mm; MCC-Inv. A4656), very corroded, warped at one end, of unclear use (Fig. 36/12). Dating: 30/40-101/106 AD. Dead 11b: lower premolar 1.

Datare: 30/40 -101/106 p. Chr. Defunctul 11b: un premolar 1 inferior. Ritul: înhumare. Vârsta: 30-35 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Rite: inhumation. Age: 30-35 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no.17; S.V, cass.3, c. 6; -

Complexul nr. 17; S.V, cas. 3, c. 6; -60cm.

60cm.

Defuncţii au fost depuşi într-o cuvetă, pe stânca nativă, acoperiţi cu bolovani de dolomită. Defunctul 12a a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre NV; scheletul era puternic degradat, astfel că nu se pot

The dead, more than one, were deposited in a nook, on the native rock, covered with dolomite rocks. Dead 12a was on his back, head to the NW; the skeleton was very degraded, so no further details can be made out (Fig. 28

31/6); the fibula was close to the chest, and the fragmentary ring was among the ribs.

preciza alte detalii (Fig. 31/6); fibula era în zona pieptului, iar inelul fragmentar între coaste. Ritul: înhumare. Vârsta: o lună. Sexul: masculin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic profilată (L=28mm, l. resort=23mm; MCCInv. A4687), cu două noduri pe arc, piciorul terminat cu o proeminenţă bitronconică, resort bilateral din 16 spire (8+8), cârlig de prindere, port-agrafă trapezoidală cu un orificiu, acul întreg (Fig. 13/6; 36/14); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 58, 14-20 (tipul 20a), b) inel fragmentar (D=25mm, l=6mm; MCC.-Inv. A4678), din tablă de bronz, semicirculară în secţiune (Fig. 36/13). Datare: 30/40-101/106 p. Chr. Defunctul 12b: lipseşte capul şi partea superioară a corpului, păstrându-se doar o parte din omoplat şi din oasele picioarelor. Ritul: înhumare. Vârsta: maxim 3 luni. Sexul: indeterminabil. Defunctul 12c: oase de la picioare. Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil Defunctul 12d: cele două humeruse. Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Rite: inhumation. Age: 1 month. Sex: male. Inventory: a) strongly profiled bronze fibula (L=28mm, l.spring=23mm; MCC-Inv. A4687), with two knots on the bow, the leg finished with a bitruncated protuberance, bilateral spring made of 16 spires (8+8), affixing hook, trapezoidal cathplate with an orifice, the pin in one piece (Fig. 13/6; 36/14); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a), b) fragmentary ring (D=25mm, l=6mm, MCC-Inv. A4678), made of bronze sheeting, semicircular in section (Fig. 36/13) Dating: 30/40-101/106 AD. Dead 12b: both the head and upper part of the body are missing, because only some of the shoulder blade and leg bones are preserved. Rite: inhumation. Age: max. 3 months. Sex: indeterminable. Dead 12c: a few bone legs. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Dead 12d: the two humerus: Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 18; S.V, cas. 2, c. 10; -(15-20)cm. Defuncţii, unul incinerat şi altul înhumat, au fost descoperiţi într-o cuvetă din stâncă, mărginită de bolovani de dolomită, pe un strat de pământ cu dolomită sfărâmată, acoperiţi cu aceleaşi materiale (Fig. 7/6). Deasupra oaselor incinerate s-au găsit şi câteva oase umane nearse. Fragmentul de colan din fier s-a găsit între oasele

Complex no. 18; S.V, cass.2, c.10; -(15-20)cm. The dead, one cremated and the other inhumed, were discovered in a nook in the stone, bordered by dolomite rocks, on a layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same materials (Fig. 7/6). On top of the cremated bones, one also found a few non-burned human bones. The fragment from the iron necklace 29

belonged to the mature individual that was cremated, while the fibula was for the newborn. Although there were no obvious traces of intervention in the nook, the structure of the broken dolomite leads to believe, based on the aforementioned observations, that we are dealing with two successive deposits: the bones of the child were laid down (for no particular reason? on purpose?), in the nook that held the bones of the cremated individual.

incinerate, iar fibula din bronz, deasupra. Dacă avem în vedere situaţia topografică a osemintelor umane şi a pieselor, ca şi datarea lor diferită, putem aprecia că fragmentul de colan a aparţinut maturului incinerat, iar fibula nou-născutului. Deşi nu s-au observat urme evidente ale unei noi intervenţii în cuvetă, datorită structurii dolomitei sfărâmate, pe baza observaţiilor menţionate putem aprecia este vorba de două depuneri succesive: oasele copilului au fost depuse (întâmplător? intenţionat?) în cuveta în care erau osemintele individului incinerat. Defunctul 13a. S-au recuperat relativ puţine oase arse, dar din toate părţile corpului. Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar: brăţară fragmentară (D=83mm; MCC-Inv. A4662), din bară rigidă de fier, rotundă în secţiune, cu o cavitate (L=13mm) (Fig. 37/2); este un tip de piesă caracteristic sec. II-I a. Chr., cu analogii îndeosebi în zona scordiscilor.

Dead 13a. One found relatively few burned bones, but from all of the body parts. Rite: cremation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory: fragmentary bracelet (D=83mm; MCC-Inv. A4662), made of a fixed iron bar, round in section, with a cavity (L=13mm) (Fig. 37/2); this type of item is characteristic of the 2nd-1st c. BC, with analogies mostly in the Scordiscian area. Dating: 125-51 BC. Dead 13b: fragments from the parietal bone, the skull base and the right humerus. Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: indeterminable. Inventory: profiled bronze fibula (L=41mm, W.spring=14mm; MCC-Inv. A4664), with a knot on the bow and decorated with three embossed rings, the foot finished in a small button, almost spherical, with a bilateral spring made of seven spires (4+3), external chord, supported by a hook, a massive, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 13/4; 37/1). Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (type 19c). Offering (?): pig molar. Dating: 50-101/106 AD.

Datare: 125-51 a. Chr. Defunctul 13b: fragmente de parietal, bază craniană şi din humerusul drept. Ritul: înhumare. Vârsta: nou născut. Sexul: indeterminabil. Inventar: fibulă din bronz profilată (L=41mm, L. resort= 14mm; MCC-Inv. A4664), cu un nod pe arc şi decorată prin trei inele în relief, cu piciorul terminat întrun mic buton, aproape sferic, cu resort bilateral din şapte spire (4+3), coardă exterioară, susţinută de cârlig, port-agrafa masivă, trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/4; 37/1). Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c). Ofrandă (?): molar de porc. Datare: 50-101/106 p. Chr. 30

Complex no. 19; S.V, cass. 2;

Complexul nr. 19; S.V, cas. 2; -28cm

-28cm

Depunerea s-a făcut într-o cuvetă, defunctul fiind aşezat direct pe stâncă dolomitică, puternic alterată, pe latura de nord fiind acoperit cu pământ şi, parţial, de doi bolovani mari de dolomită (Fig. 8/3-4). Întrucât osemintele s-au pierdut nu putem şti dacă în depunere au mai fost şi oase izolate de la alţi indivizi. Defunctul 14 a fost depus pe dreapta, cu capul spre V, privirea spre S, cu mâna stângă îndoită din cot şi palma pusă pe piept, cu genunchii îndoiţi, uşor ridicaţi; fibulă în apropierea capului (Fig. 33/1).

The deposit was made in a nook, the dead was laid directly on the dolomite rock, which was strongly altered, covered with soil and, partially, with two large rocks of dolomite, on the northern side (Fig. 8/3-4). Since the bones were lost, we cannot know whether isolated bones from other individuals were also in the deposit. Dead 14 was laid down on the right side, head towards the W, looking towards the S, the left elbow bent and the palm on the chest, the knees also bent and slightly lifted; there was a fibula close to the head (Fig. 33/1). Rite: inhumation Age: 0-7 years (an empirical estimate, based on the size of the skeleton). Inventory: bronze fibula (L=31mm, W.spring=14mm; MCC-Inv. A4682), the bow curved, widened, the foot rectangular in section, decorated with incisions at both ends, the bilateral spring consisting of nine spires (5+4), with an external chord, wrapped around the foot, trapezoidal cathplate, decorated with vertical and oblique incisions (Fig. 13/3; 37/3) Rustoiu 1997, p. 92, fig. 58, 59/1-5 (type 19c, variant). Dating: 50-101/106 AD.

Ritul: înhumare. Vârsta : 0-7 ani (apreciată empiric, pe baza mărimii scheletului). Inventar: fibulă din bronz (L=31mm, l. resort=14mm; MCC-Inv. A4682), cu arcul curbat, lăţit, piciorul rectangular în secţiune, decorat cu incizii la ambele capete, resort bilateral din nouă spire (5+4), cu coardă exterioară, înfăşurată pe picior, port-agrafa trapezoidală, decorată cu incizii verticale şi oblice (Fig. 13/3; 37/3). Rustoiu 1997, p. 92, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c, variantă).

Datare: 50-101/106 p. Chr.

Complex no. 26; S10; -23cm The dead were laid down in a nook in the rock, on a thin layer of brown-gray soil, about 2cm thick, spread on the native rock, forming a plane slightly slanted towards the east (Fig. 8/2).

Complexul nr. 26; S10; -23cm Defuncţii erau depuşi într-o cuvetă din stâncă, pe o lentilă subţire de pământ de culoare brun-cenuşie, cu o grosime de cca. 2cm, care suprapunea stânca nativă, care formează aici o pantă puţin accentuată spre est (Fig. 8/2). Defuncta 15a, orientată NNE-SSV, aşezată în pantă, pe lângă o ridicătură de stâncă, a fost depusă pe stânga, cu faţa spre E, cu picioarele paralele, dar îndoite de la genunchi, cu mâinile îndoite de la cot şi cu palmele aşezate pe bazin; părţile terminale ale oaselor picioarelor par a fi deranjate (dislocate?) din vechime (Fig. 33/2); fibula

Dead 15a, oriented NNE-SSW, laid down slanted, next to a bump in the rock, was deposited on the left side, facing E, legs parallel, but knees bent, elbows bent and palms on the pelvis; the end parts of the bones from the legs seem to have been disturbed (dislocated?) in ancient times (Fig. 33/2); the bronze fibula was under the 31

Datare: 50-101/106 p. Chr. Defunctul 15b: o porţiune de claviculă dreapta şi un capăt de la stern. Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: indeterminabil. Defunctul 15c: dinţi. Ritul: înhumare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar găsit tot în zona defuncţilor: a) fragment dintr-o fibulă din argint cu noduri (L=26mm; MCC-Inv. A4790), cu piciorul întors pe sub arc, tip specific sfârşitului sec. II - primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Fig. 37/5), b) fragment dintr-o piesă de fier (MCC-Inv. A4787), cu un capăt circular şi nit (Fig. 37/7), d) fragment dintr-o piesă de fier (MCC-Inv. A4795), probabil o verigă spiralică (Fig. 37/6). Fibula fragmentară din argint a ajuns aici fie întâmplător, fie a aparţinut unuia din ceilalţi defuncţi (15b ori 15c), dar atunci acesta a fost depus cu cel puţin un secol mai înainte de 15a. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

left collarbone. Rite: inhumation. Age: 5 years. Sex: female. Inventory: a) strongly profiled bronze fibula (L=38mm; W.spring=22mm; MCC-Inv. A4771), with a knot on the bow, doubled by an embossed ring, the foot ending in a bi-truncated button, bilateral spring consisting of 12 spires (6+6), external chord, affixing hook, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 13/2; 37/4); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (type 19c). Dating: 50-101/106 AD. Dead 15b: a part of the right collarbone and one end of the sternum. Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: indeterminable. Dead 15c: teeth Rite: inhumation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory also found in the area of the dead: a) fragment from a silver fibula with knots (L=26mm; MCC-Inv. A4790), with the returned foot, characteristic of the end of the 2nd c. – first half of 1st c. BC (Fig. 37/5), b) fragment from an iron item (MCC-Inv. A4787), with one end circular and a bolt (Fig. 37/7), d) fragment from an iron item (MCC-Inv. A4795), probably a spiral-like chain link (Fig. 37/6) The fragmentary silver fibula either got here by accident or it belonged to one of the other dead (15b or 15c), but then this one must have been deposited at least one century before 15a. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 30; S13;–(25-32)cm. Defuncţii au fost găsiţi într-o cuvetă din stâncă, marcată de blocuri mari de dolomită, pe un strat de pământ cenuşiu, granulos, amestecat cu piatră, aflat între – (0,22- 0,32)m, deasupra lor fiind alte blocuri

Complex no. 30; S13; -(25-32)cm. The dead were discovered in a nook in the rock, marked with large blocks of dolomite, put on a layer of grey, grainy soil that was mixed with rock, ranging between –0.22 and -0.32m, with more large blocks

din bronz era sub clavicula umărului stâng. Ritul: înhumare. Vârsta: 5 ani. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic profilată (L=38mm; l. resort=22mm; MCCInv. A4771), cu un nod pe arc, dublat de un inel în relief, piciorul terminat într-un buton bitronconic, resort bilateral din 12 spire (6+6), coardă exterioară, cârlig de prindere, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/2; 37/4); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c).

32

mari de piatră, acoperiţi tot cu pământ şi bolovani de dolomită (Fig. 9/3-4). Majoritatea oaselor incinerate (M16a) se aflau spre baza depunerii, iar M16b a fost depus ultimul. Defunctul 16a. S-au recuperat puţine oase incinerate, dar din diverse părţi ale corpului. Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Datare: 125-51 a. Chr.? Defunctul 16b a fost depus pe dreapta, orientat NNV-SSE, cu privirea spre V, picioarele fiind puţin îndoite; oasele bazinului şi ale mâinii drepte sunt extrem de prost păstrate; în schimb, o parte dintre coaste şi femure s-au conservat relative bine; la baza părţii stângi a mandibulei s-a găsit un pandantiv-căldăruşă (Fig. 33/3).

of rock on top of them, and everything covered with soil and dolomite rocks (Fig. 9/3-4). Most of the cremated bones (M16a) were at the bottom of the deposit, and M16b was the last one deposited. Dead 16a. Few cremated bones were found, but from various parts of the body. Rite: inhumation. Age: adult. Sex: indeterminable. Dating: 125-51 BC? Dead 16b was deposited on the right side, oriented NNW-SSE, looking towards the W, with the legs slightly bent; the bones of the pelvis and right hand are very poorly preserved; on the other hand, some of the ribs and femurs were preserved rather well; at the bottom of the left-hand side of the jawbone, one found a pendantbucket (Fig. 33/3). Rite: inhumation. Age: about 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: bucket-pendant (total H.=16mm; D=10mm; MCC-Inv. A4784) made of bronze sheeting, cylindrical in shape, with the bottom flat and a handle, with incised, zigzagging decoration (Fig. 37/9) One notices the presence of a cremated adult and of an inhumed six month-old child. Offering (?): a few sheep bones. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 6 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: pandantiv-căldăruşă (Î.totală=16mm; D=10mm; MCCInv.A4784) din foaie de bronz, de formă cilindrică, cu baza plată şi toartă, cu decor incizat în zigzag (Fig. 37/9). Remarcăm prezenţa unui adult incinerat şi a unui copil înhumat de 6 luni. Ofrandă (?): câteva oase de oaie Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 33; S15; -28cm. In the case of this deposit, found at the depth of 0.22m to 0.28m, one was able to observe the indentation performed in the layer, in the deposit of the Basarabi culture, which was grey in color, while the filling of the pit was black-grayish and grainy. Everything was covered with soil and broken dolomite. Dead 17 was laid down on her back, oriented N-S, looking slightly

Complexul nr. 33; S15; –28cm. Pentru acesta depunere, aflată la adâncimea 0,22-0,28m, s-a putut observa alveolarea practicată în strat, în depunerea culturii Basarabi, de culoare cenuşie, umplutura gropii fiind de culoare neagrăcenuşie, cu aspect granulos, totul fiind acoperit cu pământ şi dolomită sfărâmată. Defuncta 17 a fost depusă în decubit dorsal, orientată nord-sud, cu capul uşor spre 33

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 15 ani. Sexul: feminin. Inventar: fragment de brăţară din bară rigidă de fier (L=42mm; MCC-Inv. A4769), păstrându-se partea ce are o cavitate (Fig. 37/10). Ofrandă (?): câteva oase de mamifer de talie mare şi de porc. Datare: 125-51 a. Chr.

towards the left, the left arm next to the body; it was partially covered with fragments of dolomite limestone, with something of a concentration of stones close to the head, the pelvis and the legs; the lower part of the body was very mixed up, as the bones were dislocated; the pelvis was slightly deeper, compared to the rest of the body, and the skull was broken because of soil sagging (Fig. 9/1-2; 33/4); close to the right leg, one found a fragment from an iron bracelet and there were small slake clay fragments in the leg area. There were larger rocks to the left and right of the dead. Rite: inhumation. Age: about 15 years. Sex: female. Inventory: fragment from a rigid iron bracelet (L=42mm; MCC-Inv. A4769), the part that had a cavity is the one that was preserved (Fig. 37/10). Offering (?): a few bones from a large mammal and a pig. Dating: 125-51 BC.

Complexul nr. 34; S15; -30cm. Zona depunerii era marcată de prezenţa unor blocuri mari de calcar dolomitic, care delimitau suprafaţa cu resturi osteologice şi suprapuneau nivelul cu depuneri Basarabi, osemintele aflându-se pe un strat de pământ, gros de 8-10cm, aşezat pe dolomită fragmentată. Defunctul 18, aflat la -0,30m, s-a identificat ca o aglomerare de oase umane fărâmiţate, arse, concentrate pe o zonă restrânsă, de formă ovală, dintre care s-au recoltat două piese din sticlă puternic arse; nu s-au sesizat resturi de cărbune sau cenuşă în jur (Fig. 33/5). Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar: a) piesă din sticlă (Î=16mm; MCC-Inv. A4761), puternic arsă şi deformată, de culoare albastră, cu vine

Complex no. 34; S15; -30cm. The area of the deposit was marked by the presence of large blocks of dolomite limestone, which delimited the area with oestological remains and were on top of the layer with the Basarabi deposits, as the bones were on a layer of soil 8-10cm thick, placed on broken dolomite. Dead 18, -0.30m deep, was identified as an agglomeration of broken human bones, burnt, concentrated on a small area, oval in shape, where two pieces or highly burned glass were also found; no traces of char or ashes were found nearby (Fig. 33/5). Rite: cremation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory: a) glass item (H=16mm; MCC-Inv. A4761), strongly burnt and warped, blue, with white veins, probably

stânga, cu braţul stâng pe lângă corp; era, parţial, acoperită cu fragmente de calcar dolomitic, cu o oarecare concentrare de pietre în zona capului, a bazinului şi a picioarelor; partea inferioară a corpului a fost puternic deranjată, oasele fiind bulversate; bazinul era uşor adâncit în comparaţie cu restul corpului, iar craniul este spart din cauza tasării solului (Fig. 9/12; 33/4); în zona piciorului drept s-a găsit un fragment de brăţară din fier, iar în zona picioarelor existau mici fragmente de lipitură. În dreapta şi stânga defunctului erau pietre mai mari.

34

from a bead (Fig. 37/12), b) glass item, greenish, opaque, strongly burnt, probably from a bead.

albe, provenind, probabil, de la o mărgică (Fig. 37/12), b) piesă din sticlă, de culoare verzuie, opacă, puternic arsă, probabil o mărgică. Ofrande: în depunere erau şi oase nearse de animale. Datare: 125-51 a. Chr.

Offerings: there were also nonburned human bones in the deposit. Dating: 125-51 BC.

Complexul nr. 35; S17; -38cm. Depunerea, efectuată într-o cuvetă din stâncă, pe un strat subţire de pământ, a fost puternic afectată de o amenajarea unui cub de beton, astfel că majoritatea scheletului a fost dislocat (Fig. 8/5). Defunctul 19: se păstrează mai bine zona craniului, dar lipsesc oase de la picioare. Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: s-a recuperat doar o verigă din fier, de mici dimensiuni (D=10mm; MCC-Inv. A4792), circulară, cu profil rotund (Fig. 37/13). Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 35; S17; -38cm The deposit, made in a nook in the rock, on a thin layer of soil, was strongly affected by the construction of a cube of concrete, which dislocated most of the skeleton (Fig. 8/5). Dead 19: the skull area is preserved somewhat better, but there are missing leg bones. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: only an iron chain link was recovered, small (D=10mm; MCC-Inv. A4792), circular, with a round profile (Fig. 37/13). Dating: 1st c. BC-1st c. AD

Complexul nr. 43; S20, c. A, D; (8-16)cm. Aglomerare de oase umane şi de animale în formă de moviliţă, aflată peste un strat de dolomită sfărâmată, de formă neregulată, pe o zonă de cca. 0,50x0,35 m, aflată la adâncimea de 0,08-0,16m (Fig. 10/1). Este de semnalat prezenţa puţinelor oase umane printre numeroase oase de animale, ultimele cu urme de spargere şi consum. Defunctul 20: fragmente de calotă craniană şi de coaste. Ritul: înhumare. Vârsta: 2-3 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă ?: oase de la două vite şi un porc. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 43; S20, c. A, D; -(816)cm. Agglomeration of human and animal bones, in the shape of a small pile, on top of a layer of broken dolomite, irregular in shape and with a surface of about 0.50x0.35m, at the depth of 0.080.16m (Fig. 10/1). One thing worth noticing is the presence of few human bones among many animal bones, the latter with traces of cracking and consumption. Dead 20: fragments from the top of the skull and from ribs. Rite: inhumation. Age: 2-3 years. Sex: indeterminable. Offering (?): bones from two bovines and a pig. Dating: 1st c. BC-1st c. AD

35

Complex no. 44; S20, c.B; -41cm. In a fitting out almost rectangular in shape, on top of a layer of broken dolomite (D=0.45-0.25m), consisting of river stones or crushed dolomite that were larger around the deposit of skull bones, at the depth of 0.39-0.41m, one also found a fragment from the right-hand parietal and vertebrae arc fragment from Dead 21 (Fig. 10/2). What is obvious is that we are dealing with a fitting out where only these child bones were found, as the ulterior commotion affected only the upper part of the complex; clearly, this was not a normal inhumation (about 1m to the north of the complex, there was also a discovery of two fragments from the skull of a small child – Infans I). This is one of the few instances where the fitting out is obvious, all the more so as many rocks were brought from the river bed. Rite: inhumation, Age: 3-4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 44; S20, c.B; -41cm. Într-o amenajare de formă aproape rectangulară, aflată peste un strat de dolomită sfărâmată (D=0,45-0,25m), formată din pietre rulate ori dolomită sfărâmată, mai mari în zona depunerii oaselor craniene, la adâncimea de 0,390,41m, s-au mai păstrat un fragment de parietal dreapta şi un fragment de arc vertebral de la Defunctul 21 (Fig. 10/2). Este evident vorba de o amenajare în care sau găsit doar aceste oase de copil, deranjările ulterioare afectând doar partea superioară a complexului; în nici un caz aici n-a fost înhumare normală (la cca. 1m nord de complex s-au mai găsit două fragmente de craniu de la un copil mic - Infans I). Este unul din puţinele cazuri când amenajarea este evidentă, mai ales că multe pietre au fost aduse din albia râului. Ritul: înhumare. Vârsta: 3-4 ani. Sexul: indeterminabil Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 47; S18, c. A; –

Complex no.47; S18, c. A; -42cm. The deposit was made in a nook, on a thin layer of soil, at the depth of 0.370.42m, with massive stones, some of them from the riverbed, especially around the head and the spine.

42cm. Depunerea s-a făcut într-o cuvetă, pe un strat subţire de pământ, la adâncimea de 0,37-0,42m, în jur fiind pietre masive, unele rulate, îndeosebi în zona capului şi a şirei spinării. Defuncta 22a a fost depusă pe stânga, cu capul spre NNV, corpul uşor curbat, cu genunchii în faţă (Fig. 33/6; 49/3). A fost depusă întreagă şi în ordine anatomică, lipsa unor oase, îndeosebi din zona picioarelor, se datorează deranjărilor ulterioare. Lângă cotul drept s-a găsit o mărgică.

Dead 22a was deposited on the left side, with the head towards NNW, the body slightly curved, the knees in the front (Fig. 33/6; 49/3). She was deposited whole and in anatomical order, since the absence of several bones, mostly from the leg area, was the result of upheavals that took place later on. A bead was found next to the right elbow. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: female. Inventory: bead made of whitish glass (H=6mm; D=8mm; MCC-Inv.

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: feminin. Inventar: mărgică din sticlă alburie (Î=6mm; D=8mm; MCC-Inv. A4714), 36

hemisferică în secţiune (Fig. 38/1). Ofrande (?): oase de ovicaprină şi bovină. Defunctul 22b: trei fragmente craniene, un dinte şi două falange. Ritul: înhumare. Vârsta: adult. Sexul: masculin. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

A4714), hemispheric in section (Fig. 38/1). Offering (?): bones from sheep, goats and bovines. Dead 22b: three cranial fragments, one tooth and two phalanges. Rite: inhumation. Age: adult. Sex: male. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 50; S18, c. D; –

Complex no. 50; S18, c. D; -30cm.

Depunerea s-a făcut într-o mică cuvetă existentă în platoul de dolomită la adâncimea de 0,25–0,33m, mai joasă în zona corpului, pe latura nordică fiind un colţ mai înalt de stâncă. Întrucât cuveta era mult mai mică decât defunctul, capul şi picioarele au fost aşezate pe o zonă mai stâncoasă (Fig. 9/5). Defunctul 23 a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre NNE, cu privirea în sus şi picioarele întinse, paralele, cu mâna dreaptă îndoită de la cot, iar cea stângă întinsă pe lângă corp (Fig. 32/1; 50/1). Ritul: înhumare. Vârsta: 6-9 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă (Î=10mm; D=14mm; MCC-Inv. A4718), albastră-închisă, hemisferică în secţiune, decor incizat din linii verticale (Fig. 38/2). Datare: sec . I a. Chr.-I p. Chr.

The deposit was made in a small nook that was already present in the dolomite plateau, at a depth of 0.25 to 0.33m, lower in the area around the body, because there was a higher section in the stone on the northern side. Since the nook was smaller than the dead, the head and legs were placed on a rockier area (Fig. 9/5). Dead 23 was laid down on his back, head towards the NNE, looking up, legs stretched, parallel, the right elbow bent and the left hand stretched alongside the body (Fig. 32/1; 50/1). Rite: inhumation. Age: 6-9 months. Sex: male. Inventory: glass bead (H=10mm; D=14mm; MCC-Inv. A4718), dark blue, hemispheric in section, decoration consisting of vertical lines (Fig. 38/2). Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 51; S27, c. A-B; –

Complex no. 51; S27, c. A-B; -

30cm.

24cm.

24cm.

Înhumarea, situată într-o cuvetă, acum la adâncimea de 0,22-0,24m, a fost puternic deranjată, îndeosebi în zona bazinului, multe oase ale scheletului fiind în zona din jur; sub schelet stânca nativă era înclinată (Fig. 10/3).

The inhumation, placed in a nook, now at the depth of 0.22-0.24m, was strongly perturbed, in particular in the area of pelvis, as many bones from the skeleton were in the surroundings; under the skeleton, the native rock was slanted (Fig. 10/3). Dead 24 was deposited on his back, head towards the E, probably in anatomical order (Fig. 10/3)

Defunctul 24 a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre E, probabil în ordine anatomică (Fig. 10/3). 37

Rite: inhumation. Age: 6 years. Sex: indeterminable. Inventory: deer canine (H=22mm; D=10x7mm; MCC-Inv. A4710), perforated and well shaped, yellowish, worn as an amulet-pendant (Fig. 38/3). Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 ani. Sexul: indeterminabil. Inventar: canin de cerb (Î=22mm; D=10x7mm; MCC-Inv. A4710), perforat şi bine cizelat, de culoare gălbuie, purtat ca pandantiv-amuletă (Fig. 38/3) Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 52; S25, c. C-D; -

Complexul nr. 52; S25, c. C-D; – 35cm.

35cm.

Depunerea s-a făcut într-o cuvetă adâncă, existentă în platoul de dolomită, înclinată de la nord spre sud, scheletul aflându-se acum la adâncimea de 0,35– 0,40m (Fig. 10/5). Defunctul 25 a fost aşezat în decubit dorsal, direct pe stâncă, capul fiind într-o zonă mai înaltă a cuvetei, aşezat spre E şi cu privirea spre N; picioarele erau îndoite de la genunchi, tălpile fiind duse spre spate. Este evidentă aşezarea defunctului după conformaţia stâncii (Fig. 32/2; 50/2).

The deposit was made in a deep nook, present on the dolomite plateau, slanted from the north to the south. The skeleton was 0.35-0.40m deep (Fig. 10/5). Dead 25 was laid down on his back, directly on the rock, with the head on a higher area of the nook, oriented towards the E and looking towards the N; the knees were bent and the soles were pulled back. It is obvious the dead was laid down in such a way as to follow the outline of the rock (Fig. 32/2; 50/2) Rite: inhumation. Age: 12-18 months. Sex: male. Inventory: bead made of light-blue glass (D=11mm, I=9mm; MCC-Inv. A4715), hemispheric in profile, with “ribbed” decoration (Fig. 38/4). Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Ritul: înhumare. Vârsta: 12-18 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă albastrădeschisă (D=11mm, I=9mm; MCC-Inv. A4715), hemisferică în profil, cu decor în „coaste” (Fig. 38/4). Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex no. 53; S21, c.D; -17cm. The deposit was made in shallow nook present in the dolomite, lower in area of the body, now only 0.15-0.23m deep, but on a very thin layer of soil mixed with crushed dolomite(Fig. 10/4).

Complexul nr. 53; S21, c. D; – 17cm. Depunerea s-a făcut într-o cuvetă superficială existentă în dolomită, mai joasă în zona corpului, acum doar la adâncimea de 0,15-0,23m, dar pe un strat foarte subţire de pământ cu dolomită fărâmiţată (Fig. 10/4). Defuncta 26a a fost depusă în decubit dorsal, cu capul spre VNV, cu privirea în sus, mâinile, uşor îndoite din coate, aveau palmele pe şolduri, picioarele fiind aproape paralele (Fig. 32/3; 50/3). S-au descoperit două fibule, în zona umerilor, doi cercei, de-o parte şi de alta a craniului, şi trei

Dead 26a was deposited on her back, head towards WNW, looking up, elbows slightly bent and palms on the hips, legs almost parallel (Fig. 32/3; 50/3). One found two fibulae close to the shoulders, two earring on the left and right side of the skull, and three glass beads near the neck. 38

mărgele din sticlă, în zona gâtului. Ritul: înhumare. Vârsta: 18 luni. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic profilată (L=28mm; l=21mm; MCC-Inv. A4993), cu un nod din trei inele pe arc, piciorul terminat într-o mică proeminenţă, resort bilateral, coardă exterioară, portagrafa trapezoidală, acul are vârful rupt (Fig. 37/15); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18, 62/4,9-13, 63/1-7 (tipul 20b) b) fibulă din bronz (L=29mm; l=19mm; MCC-Inv. A4713) cu două noduri pe arc şi aripioare, piciorul terminat într-o proeminenţă sfericăaplatizată, resort bilateral, port-agrafă trapezoidală, acul rupt (Fig. 13/8; 37/14), c) cercel circular (D=10x9mm; MCC-Inv. A5007) din fir subţire de bronz (Fig. 37/20), d) cercel oval (D=10x12mm; MCC-Inv. A5008) din fir subţire de bronz, cu capetele petrecute (Fig. 37/19), e) mărgică din sticlă (Î=9mm; D=9mm; MCC-Inv. A5005), tronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/18), f) mărgică din sticlă (Î=9mm; D=11mm; MCC-Inv. A4722), bitronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/16), g) mărgică din sticlă (Î=7mm; D=11mm; MCC-Inv. A5006), bitronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/17). Datare: 50-101/106. Defunctul 26b: femur stâng. Ritul: înhumare. Vârsta: 2-7 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Rite: inhumation. Age: 18 months. Sex: female. Inventory: a) strongly profiled bronze fibulae (L=28mm; W=21mm; MCC-Inv. A4993), with a knot consisting of three rings on the bow, the foot finished in a small protuberance, bilateral spring, exteranl chord, trapezoidal cathplate, the head of the pin broken off (Fig. 37/15); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18, 62/4,9-13, 63/1-7 (type 20b), b) bronze fibula (L=29mm; W.=19mm; MCC-Inv. A4713) with two knots on the bow and little wings, the foot finished in a spherical-flattened protuberance, bilateral spring, trapezoidal cathplate, broken pin (Fig. 13/8; 37/14), c) circular ring (D=10x9mm; MCC-Inv. A5007) made of thin bronze thread (Fig. 37/20), d) oval earring (D=10x12mm; MCC-Inv. A5008) made of thin bronze thread, the end overlaid (Fig. 37/19),e) glass bead (H=9mm; D=9mm; MCC-Inv. A5005), bitruncated, with “eye” decoration (Fig. 37/18), f) glass bead (H=9mm; D=11mm; MCC-Inv. A 4722), bitruncated, with “eye” decoration (Fig. 37/16), g) glass bead (H=7mm, D=11mm, MCC-Inv. A5006 (bitruncated, with decoration “in ochi” (Fig. 37/17). Dating: 50-101/106 AD. Dead 26b: left femur. Rite: inhumation. Age: 2-7 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 67; S19/S31; -13cm. Defuncta a fost aşezată pe un strat gros de pământ, aproape de suprafaţă, la doar la 0,13m adâncime; în jurul şi deasupra scheletului era un strat de pământ cu dolomită sfărâmată (Fig. 11/1). Umplutura: pământ brun, granulat, cu pietre. Defuncta 27 a fost depusă în decubit

Complex no. 67; S19/S31; -13cm. The dead was laid down on a thick layer of soil, close to the surface, only 0.13m deep; around and on top of the skeleton there was a layer of broken dolomite (Fig. 11/1). Filling: brown soil, granulated, with rocks. Dead 27 was laid down on her 39

dorsal, întinsă, cu capul la SV şi picioarele la NE, faţa uşor spre dreapta, cu mâinile întinse pe lângă corp; întrucât scheletul era aproape de suprafaţă, anumite părţi din schelet au fost deplasate (Fig. 32/4; 49/1). Doi cercei din bronz au fost găsiţi în dreapta şi stânga craniului, iar sub bărbie, probabil puse pe un şirag, s-au aflat trei verigi din bronz, de mărimi şi grosimi diferite, plus două pandantive de tip căldăruşă, unul din fier şi altul din bronz.

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

back, stretched, head towards SW and legs towards NE, face slightly towards the right, hands stretched alongside the body; since the skeleton was close to the surface, certain bones were dislocated (Fig. 32/4; 49/1). Two bronze earrings were found on the left and right side of the skull and, under the skull, probably from a necklace, there were three bronze chain links, of different sizes and widths, plus two bucket pendants, one made of iron and the other of bronze. Rite: inhumation. Age: 45 years. Sex: female. Inventory: a) slightly oval earring (D=33x27mm), made of bronze sheeting, round in section, with one end sharp and the other flattened (W=3mm) by hammering (Fig. 38/5), b) circular earring (D=32x30mm), made of bronze sheet, round, one end sharp and the other flattened by hammering (Fig. 38/6), c) chain link made of bronze thread (D=32mm), oval in section; a part of the item is missing (Fig. 38/7), d) chain link made of a massive bronze rod (D=22mm), trapezoidal in section; the surfaces show irregularities from the casting, it is unfinished (Fig. 38/9), e) chain link made from a bronze rod (D=19mm), trapezoidal in section, well polished (Fig. 38/8), f) bucket pendant made of thin iron sheet (total H=9mm; D=10mm), well preserved (Fig. 38/10), g) bucket pendant made of thin bronze sheeting (H=9mm; D=10mm), with the handle made of a thin bronze strip; the bottom and about a third of the body is missing (Fig. 38/11). Dating: 1st c. BC-1st c. AD

Complexul nr. 68; S18/S30; –40cm. Osemintele s-au găsit într-o alveolare din dolomită; întrucât exista o cădere a stâncii de la cap spre picioare, de circa 14cm, zona era orizontalizată prin depunere de pământ. Umplutura era formată din

Complex no. 68; S18/S30; -40cm. The bones were found in a nook in the dolomite; since the stone was higher at the head than at the legs, by about 14 cm, the bottom was leveled by means of the soil deposit. The filling consisted of brown-

Ritul: înhumare. Vârsta: 45 de ani. Sexul: feminin. Inventar: a) cercel uşor oval (D=33x27mm), din sârmă de bronz, rotundă în secţiune, cu un capăt ascuţit iar celălalt lăţit (l=3mm) prin ciocănire (Fig. 38/5), b) cercel circular (D=32x30mm), din sârmă de bronz, rotundă în secţiune, cu un capăt ascuţit iar celălalt lăţit (l=4mm) prin ciocănire (Fig. 38/6), c) verigă din sârmă de bronz (D=32mm), ovală în secţiune; lipseşte o porţiune din piesă (Fig. 38/7), d) verigă din bară masivă de bronz (D=22mm), trapezoidală în secţiune, suprafeţele prezintă neregularităţi de la turnare, nefinisată (Fig. 38/9), e) verigă din bară de bronz (D=19mm), trapezoidală în secţiune, bine cizelată (Fig. 38/8), f) pandantiv în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier (Î. totală=9mm; D=10mm), bine păstrat (Fig. 38/10), g) pandantiv în formă de căldăruşă din tablă subţire de bronz (Î=9mm; D=10mm), cu tortiţa din bandă subţire de bronz; lipseşte fundul şi circa o treime din corp (Fig. 38/11).

40

Defunctul 28b: două vertebre toracice, două fragmente de arc neural şi un metacarpian. Ritul: înhumare. Vârsta: 10-14 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

black soil, rocks, animal bones and fragments of Basarabi vessels, involved when the pit was dug; one did not observe a stone level above the skeleton. Dead 28a was laid down on her back, head towards the ESE and legs towards the WNW; while the left arm is bent and the palm is on the chest, the right arm is stretched and the palm is placed on the abdomen; based on the position of the legs – “parentheses” – the dead woman was deposited either with the knees up, and they fell afterwards, or it was laid down later, when rigor mortis had gone (Fig. 11/2; 32/5; 49/2) One found a bronze earring on the left side of the skull, two iron bucket pendants under the chin and a few talc fragments around the pelvis and the right femur. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: female. Inventory: a) pendant (H=11mm; D=8mm), shaped like a bucket, made of thin iron sheet; the handle is missing (Fig. 38/13), b) pendant (10mm, D=9mm), shaped like a bucket, made of thin iron sheet, the handle is missing (Fig. 38/14), c) an earring made of silver thread (D=11mm), square in section, with one end flattened by hammering and bent (Fig. 38/12). Dead 28b: two thoracic vertebrae, two neural-arc fragments and a meta-carpal bone. Rite: inhumation. Age: 10-14 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 69; S19/S15; –35cm. Osemintele au fost găsite într-o groapă, probabil de formă ovală, la adâncimea de 0,30-0,35m, pe un strat de pământ de culoare brună, deci nu pe stâncă. Umplutura era formată din pământ brun, granulat, pietre, plus fragmente de vase

Complex no. 69; S19/S15; -35cm. Bones were found in a pit, probably oval in shape, at the depth of 0.30-0.35m, on a layer of brown soil, not on the stone. The fillings consisted of brown, granulated soil, rocks, plus fragments of Basarabi vessels, involved when the pit was dug;

pământ brun-negru, pietre, oase de animale şi fragmente de vase Basarabi, antrenate la săparea gropii; deasupra scheletului nu s-a observat un nivel de piatră Defuncta 28a era în decubit dorsal, întinsă, cu capul la ESE şi picioarele la VNV; în timp ce braţul stâng este îndoit şi palma aşezată pe piept, braţul drept este întins iar palma aşezată pe abdomen; după poziţia picioarelor („în paranteză”) defuncta a fost aşezată fie cu genunchii în sus, aceştia căzând apoi, depusă fie imediat după deces, fie mai târziu, atunci când rigiditatea cadaverică dispăruse (Fig. 11/2; 32/5; 49/2). În partea stângă a craniului s-a găsit un cercel din bronz, sub bărbie două pandantive în formă de căldăruşă din fier, iar în zona bazinului şi în lângă femurul drept s-au găsit câteva fragmente de talc. Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: feminin. Inventar: a). pandantiv (Î=11mm; D=8mm) în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier, lipseşte tortiţa (Fig. 38/13), b). pandantiv (Î=10mm; D=9mm) în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier, lipseşte tortiţa (Fig. 38/14), c). cercel din sârmă de argint (D=11mm), patrulater în secţiune, cu un capăt lăţit prin ciocănire, îndoit (Fig. 38/12).

41

there were not many rocks around.

Basarabi, antrenate la săparea gropii; în jur erau rare pietrele. Defuncta 29a era în decubit dorsal, întinsă, cu capul la VSV şi picioarele la ENE, cu faţa spre S, mâinile uşor curbate la coate şi cu palmele lângă bazin; picioarele, la genunchi, erau, de asemenea, îndoite spre exterior (Fig. 11/3; 32/6). Fibulă între humerusul drept şi coloana vertebrală, plus un cercel sub humerusul drept.

Dead 29a was on her back, stretched, with the head towards the WSW and the legs towards the ENE, face towards the S, elbows slightly curved and the palms alongside the pelvis; the knees were also bent to the outside (Fig. 11/3; 32/6). There was a fibula between the right humerus and the spine, plus an earring under the right humerus. Rite: inhumation. Age: 12 months. Sex: female. Inventory: a) bronze fibula (L=28mm; W.spring=17mm), profiled body, bilateral spring (6+5 spires), external chord, wound onto the bow, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 38/15); Rustoiu 1997, p. 43, fig. 40/9-11 (type 10c), b) earring made of silver thread (D=13x14mm), round in section, the end overlaid (Fig. 38/16).

Ritul: înhumare. Vârsta: 12 luni. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz (L=28mm; l. resort=17mm), cu corpul profilat, cu resort bilateral (6+5 spire), coardă exterioară, înfăşurată pe arc, portagrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 38/15); Rustoiu 1997, p. 43, fig. 40/9-11 (tipul 10c) b) cercel din sârmă de argint (D=13x14mm), rotund în secţiune, cu capetele suprapuse (Fig. 38/16).

Dead 29b: fragment from the right

Defunctul 29b: fragment de tibie din dreapta. Rit: înhumare. Sexul: indeterminabil. Vârsta: adult. Datare: 50-101/106 p. Chr.

tibia. Rite: inhumation. Sex: indeterminable. Age: adult. Dating: 50-101/106 AD. Complex no. 45; S20, c. C; -20cm. An agglomeration of human bones and four human skull fragments, from Dead 30, were found on a layer consisting of crushed dolomite and soil, which was irregular in shape (D=0.30x0.25m), at a depth of 0.20 to 0.25m .

Complexul nr. 45; S20, c. C; 20cm. Aglomerare de oase de animale şi patru fragmente craniene umane, de la Defunctul 30, aflate pe un strat de dolomită sfărâmată şi pământ, de formă neregulată (D=0,30x0,25m), aflată la adâncimea de 0,20-0,25m. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 3 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă (?): câteva oase de mamifere de talie mare şi mijlocie. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Rite: inhumation. Age: about 3 years. Sex: indeterminable. Offering (?): a few bones from midsized and large mammals. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

42

III. 2. Item deposits

III.2. Depuneri de piese Complexul C20, Depunerea nr. 1 (SV, cas. 2 – 35cm) Pe o zonă de circa 1,20x0,40m, pe direcţia est-vest, s-au găsit numeroase oase nearse de animale şi 4 piese de port (Fig. 12/5 ; 41/1-4). Analiza paleozoologică a identificat 50 de oase, de la 17 indivizi: 14 vite (17 astragale!), un porc, un ovicaprin şi un cerb. Remarcabil este numărul mare al vitelor - 14 indivizi, ca şi al astragalelor de la acestea – 17! (Fig. 51/2). Inventar: a) mărgică din sticlă albastră (L=13mm, D=9mm; MCC-Inv. A4660), ovală, cu orificiu tubular, decorată prin încrustare cu alb cu un motiv în formă de spirală (Fig. 13/17; 41/1), b) pandantiv din marmură (D=35mm; MCC-Inv. A4654), aproape semicircular, rectangular în secţiune, cu orificiu de prindere (acum parţial rupt), polizat cu multă fineţe (Fig. 41/2), c) cercel din argint (D=35mm; MCCInv. A4680), rotund în secţiune, cu un capăt conic („cap de şarpe”) (Fig. 41/3), d) verigă din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4658), romboidală în secţiune, bine şlefuită şi păstrată (Fig. 41/4). Depunerea conţine, deci, patru tipuri diferite de piese de port care au putut aparţine unui defunct depus aici. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex C20, Deposit no. 1 (SV, cass. 2 – 35cm) On an area of about 1.20x0.40m, on the east-west axis, one found many unburnt animal bones and 4 wearable items (Fig. 12/5; 41/1-4). The paleozoological analysis has identified 50 bones, from 17 animals: 14 were cattle (17 ankle bones!), one pig, one sheep or goat and one deer. The high number of cattle – 14 animals – and of ankle bones – 17 – is remarkable ! (Fig. 51/2). Inventory. a) blue glass bead (L=13mm, D=9mm; MCC-Inv. A4660), oval with a tubular orifice, decorated, by encrusting, with a white, spiral-shaped motif (Fig. 13/17; 41/1), b) marble pendant (D=35mm; MCC-Inv. A4654), almost semicircular, rectangular in section, with an affixing orifice (partially broken now), polished very carefully (Fig. 41/2), c) silver earring (D=35mm; MCC-Inv. A4680), round in section, with a conic termination (“snake head”), (Fig. 41/3), d) bronze chain link (D=19mm, MCC-Inv. A4685), rhombic in section, well polished and preserved (Fig. 41/4). The deposit contained, hence, four different types of wearable items that might have belonged to the dead deposited here. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 21, Depunerea nr. 2 (S24; – (15-30) cm). La adâncimea de –(15-20)cm, pe o zonă cu un perimetru de circa 1,00m2, s-au găsit: un fragment de teacă i un ac de cusut, ambele din bronz, apoi o verigă şi o piesă în formă de „S”, amândouă din fier. Răspândirea pieselor din această zonă s-a datorat unor intervenţii din evul mediu, între care ridicarea unui mic val. Inventar: a) partea inferioară a unei teci de sabie, din foaie subţire de bronz (L=71mm, l=33mm; MCC-Inv. A 4711), cu marginile arcuite spre interior pentru fixare

Complex no. 21, Deposit no. 2 (S24; - (15-30) cm). At the depth of –(15-20)cm, on an area of about 1 square meter, one found the following: a fragment from a bronze scabbard, a bronze sowing needle, an iron chain link and an iron S-shaped item. The presence of the items in this area is the result of interventions in the Middle Ages, which included raising a small vallum. Inventory: a) the underside of a sword scabbard, made of a thin bronze sheet (L=71mm, W=33mm, MCC-Inv. A4711), with the margins arched towards the inside, 43

şi capătul rotunji (Fig. 14/3; 41/10). Este o teacă de tip „penar” întrucât una din părţi culisa peste cealaltă, care îşi găseşte analogii în lumea celtică (Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1), îndeosebi în sudul Galiei, b) ac de cusut din bronz (L=56mm; MCC-Inv. 4712), masiv, cu capătul bont; o parte din gămălie este ruptă (Fig. 14/5; 41/11); după masivitate, probabil că era folosit la asamblarea unor piese din piele, după ce acestea fuseseră anterior perforate cu altceva, c) piesă în formă de „S” (L=35mm; l=4mm; MCC-Inv. A4719), din fier, cu reversul plat, dar cu două mici proeminenţe de prindere, folosită pentru fixarea tecii, în apropierea gărzii (Zachar 1974, fig. 5/3,5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3) (Fig. 41/12), d) verigă din fier (D=24mm; MCC-Inv. A4699), masivă, cu capetele libere, rotundă în plan, dar trapezoidală în profil (Fig. 41/13). Aceste piese au făcut parte din inventarul unui războinic. Datare: sfârşitul sec. II-sec. I a. Chr.

for affixing, and the end rounded (Fig. 14/3; 41/10). This is a “pen case” scabbard, since one of the sides would slide over the other, similar to some items in the Celtic world (Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1), particularly southern Gallia, b) bronze sowing needle (L=56mm; MCC-Inv. A4712), massive, with a blunt end; part of the pin-head is broken (Fig. 14/5; 41/11); given its massive nature, it could have been used for assembling leather pieces, after they had been pierced with something else, c) S-shaped item (L=35mm; W=4mm; MCC-Inv. A4719), made of iron, with the reverse flat, but with two small protuberances for affixing, used to attach the scabbard close to the guard (Zachar 1974, fig. 5/3,5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3) (Fig. 41/12), d) iron chain link (D=24mm; MCC-Inv. 4699), massive, with the ends free, round in plane but trapezoidal in profile (Fig. 41/13). These items were part of a warrior’s inventory. Dating: end of 2nd-1st c. BC.

Complexul nr. 23, Depunerea nr. 3 (S6-C; -35cm) Pe stânca uşor înclinată spre sud, pe o suprafaţă cu diametrul de circa 1,00m, fără vreo amenajare şi uşor dispersate, s-au găsit 8 piese din fier şi bronz (inel, cercel, verigi, brăţări), plus un pandantiv dintr-un canin, deci toate piese de port (Fig. 40/1-8). Inventar: a) inel din sârmă subţire de bronz (D=23x20mm; MCC-Inv. A4772), de formă uşor ovală, cu două înfăşurări pe corp, de câte şapte spire, plus ale două circulare, din câte două spire, tip „ochelari” (Fig. 13/21; 40/1), b) verigă din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4767), ovală în secţiune, bine finisată şi păstrată (Fig. 13/11; 40/2), c) pandantiv (L=22mm; MCC-Inv. 4762) din canin de cerb, perforat, bine lustruit, de culoare gălbuie, cu nuanţe verzui (Fig. 40/3), d) piesă din fier, fragmentară (D=21mm; MCC-Inv. A4766), puternic oxidată, cu utilizare incertă (Fig. 40/4), e) piesă (cercel? inel?) din sârmă de fier

Complex no. 23, Deposit no. 3 (S6C; -35cm) On the stone slightly slanted to the south, on an area of about 1 sqm, without any fitting out and slightly dispersed, there were 8 bronze items (ring, earring, chain links, bracelets), plus a pendant made from a fang, namely all wearable items (Fig. 40/1-8). Inventory: a) ring made of thin bronze wire (D=23x20mm; MCC-Inv. A4772), slightly oval, with two twists on the body, consisting of seven spires each, plus two circular ones, made of two spires each, of the “eyeglasses” type (Fig. 13/21; 40/1), b) bronze chain link (D=19mm, MCC-Inv. A4767), oval in section, well finished and preserved (Fig. 13/11; 40/2), c) pendant (L=22mm, MCC-Inv. A4762) made of a deer fang, perforated, well polished, yellowish with green hues (Fig. 40/3), d) fragmentary iron item (D=21mm; MCC-Inv. A4766), very oxidized, of unclear use (Fig. 40/4), e) item (earring? ring?) made of iron wire (D=31mm; 44

(D=31mm; MCC-Inv. A5009), de grosime diferită, rotundă în secţiune, având la un capăt o protuberanţă sau o înfăşurare (Fig. 40/5), f) colan fragmentar din bară de fier (D=93mm; MCC-Inv. A4763), de grosime diferită, rotundă în secţiune (Fig. 40/6), g) brăţară fragmentară din bară de fier (D=73mm; MCC-Inv. A4764), de grosime diferită, rotundă în secţiune (Fig. 40/7), h) împungător din fier (L=60mm; MCC-Inv. A4768), oval în secţiune, cu un capăt bont şi celălalt ascuţit, puternic oxidat (Fig. 40/8). Cele 8 piese formează o garnitură variată de piese de port care provin, foarte probabil, de la unul din defuncţii depuşi aici. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

MCC-Inv. A5009), of different thickness, round in section, with a protuberance or twist at the end (Fig. 40/5), f) fragmentary necklaces made of an iron rod (D=93mm; MCC-Inv. A4763), of a different thickness, round in section (Fig. 40/6), g) fragmentary bracelet made from an iron rod (D=73mm; MCC-Inv. AA4764), of different thickness, round in section (Fig. 40/7), h) iron instrument (L=60mm; MCC-Inv. A4768), oval in section, with one end blunt the other sharp, strongly oxidized (Fig. 40/8). The 8 items make up a varied set of wearable items that are, most likely, from one of the dead deposited here. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul nr. 24, Depunerea nr. 4; S6-D; -30cm. Pe stânca nativă, într-o cuvetă puţin adâncă, s-a amenajat o lentilă de lut de formă circulară (D=0,35m), cu o grosime de 2,0-2,5cm, cu loess adus din altă parte; pe latura vestică a complexului s-a găsit partea inferioară a unui vas dacic de mici dimensiuni, probabil borcan, iar în apropiere era un vârf de suliţă şi unul de săgeată, ambele din fier (Fig. 12/3). Fragmentele ceramice din jurul complexului aparţin culturii Basarabi şi epocii dacice. Inventar: a) vârf fragmentar de lance din fier (L=88mm; D.tub=16mm; MCC-Inv. A4752), cu partea activă triunghiulară (vârful rupt), nervură mediană, tub lung, rotund, cu orificiu pentru cuiul de fixare a cozii (Fig. 40/10), b) vârf de săgeată (?), din fier (L=25mm; MCC-Inv. A4789), cu partea activă în forma frunzei de salcie, pedunculul rupt (Fig. 40/9). Cele două piese de armament ar sugera faptul că ele provin de la unul din defuncţii maturi, probabil războinic. Este de evidenţiat atât amenajarea cu loess, cât şi prezenţa unui vas fragmentar, singurul descoperit în vreo depunere.

Complex no. 24, Deposit no. 4; S6D; -30cm. On the native rock, in a shallow nook, one arranged a circular layer of clay (D=0.35m), 2.0-2.5cm thick, with loess brought from elsewhere; on the western side of the complex, one found the lower part of a small Dacian vessel, probably a jar, and, nearby, there was a spearhead and an arrowhead, both of them made of iron. The clay fragments (Fig. 12/3) from around the complex belong the Basarabi culture and the Dacian era. Inventory: a) fragmentary iron lance head (L=88mm; D. tube=16mm; MCC-Inv. A4752), with the active part triangular (broken tip), median nervure, long tube, round, with an orifice for the nail that would affix the tail (Fig. 40/10), b) arrow head (?), made of iron (L=25mm; MCC-Inv. A4789), with the active part shaped like a willow’s leaf, the peduncle broken (Fig. 40/9). The two weaponry items suggest that they are from one of the mature dead, probably a warrior. Things worth mentioning include the loess fitting out and the presence of a fragmentary vessel, the only one found in a deposit. Dating: 1st c. BC.

Datare: sec. I a. Chr.

45

Complexul C25, Depunerea nr. 5; S8-A; -(35-42)cm. Pe marginea unei mici falii antropice, ce traversa suprafaţa săpată, direct pe blocurile de dolomit calcaros ale stâncii native, fără să se observe vreo amenajare, sau găsit 17 piese din bronz, fier şi sticlă, podoabe şi accesorii vestimentare (brăţări, cercei, verigi, aplice, mărgele). Cea mai mare parte a pieselor se aflau în interiorul a două brăţări spiralice din bronz, aşezate una peste alta, dar câteva piese mai mici erau şi jur (trei cercei, mărgica de bronz), probabil ulterior deplasate de la locul lor iniţial (Fig. 12/1-2). Inventar: a) brăţară cu două spirale şi capetele libere, nepetrecute unul peste altul (D=65mm, l.max.=6mm; MCC-Inv. A5004), din bandă de bronz ce se îngustează treptat, de la un capăt spre celălalt, semiovală în secţiune (Fig.14/9b; 39/16), b) brăţară cu două spirale şi capetele libere, dar petrecute unul peste altul (D=65mm, l.max.=6mm; MCC-Inv. A4771), din bandă de bronz ce se îngustează treptat, de la un capăt spre celălalt, semiovală în secţiune, cu o bandă de linii incizate în interior, aproape de capătul mai lat (Fig. 14/9a; 39/17), c) aplică din fier (D=35x34mm; MCC-Inv. A4736), rotundă în plan şi concavă în profil, prevăzută cu o tortiţă din bandă pentru prindere (Fig. 39/12), d) aplică din bronz (D=22mm; MCC-Inv. A4739), circulară în plan şi conică în profil, cu toartă de prindere din bandă subţire, cu patru orificii, simetrice, la capetele diametrelor, decorată cu trei cercuri concentrice (Fig. 14/14 ; 39/13), e) aplică din bronz (D=28mm; MCC-Inv. A4733), circulară în plan şi semiovală în profil, cu tortiţă de prindere, prevăzută cu şase butoni circulari pe margine, decorată cu un cerc marginal şi altul central, ultimul cu patru liniuţe, toate incizate (Fig. 14/8 ; 39/14), f) aplică similară cu cea anterioară (MCC-Inv. A4747) (Fig. 39/15), g) brăţară fragmentară (D=60mm; MCC-Inv. A4749), din bară de

Complex C25, Deposit no. 5; S8-A; -(35-42)cm. On the edge of a small man-made fault, traversing the excavated area, directly on the blocks of limestone dolomite of the native rock, without any visible fitting out, there were 17 bronze, iron and glass items, adornments and clothing accessories (bracelets, chain links, appliqués, beads). Most of the items were inside two bronze spiral bracelets, placed one on top of the other, but several smaller items were also around (three earrings, the bronze bead), probably displaced from the their initial location afterwards (Fig. 12/1-2). Inventory: a) bracelet with two spirals and the ends free, not overlapped (D=65mm, W.max.=6mm; MCC-Inv. A5004), made of a bronze strip that is gradually narrower from one end to the other, semi-oval in section (Fig. 14/9b; 39/16), b) bracelet with two spirals and the ends free, but overlapped one over the other (D=65mm, W. max.=6mm; MCC-Inv. A4771), made of a bronze strip that is gradually narrower from one end to the other, semi-oval in section, with a band of incised lines on the inside, near the wider end (Fig. 14/9a; 39/17), c) iron appliqué (D=35x34mm; MCC-Inv. A4736), round in plane and concave in profile, endowed with a little handle made of a strip, for affixing (Fig. 39/12), d) bronze appliqué (D=22mm; MCCInv. A4739), circular in plane and conic in profile, with an affixing handle made from of a thin strip, with four symmetric orifices, at the end of the diameters, decorated with three concentric circles (Fig. 14/14; 39/13), e) bronze appliqué (D=28mm; MCC-Inv. A4733), circular in plane and semi-oval in profile, with an affixing handle, endowed with six circular buttons on the side, decorated with a marginal circle and another one central, the latter with four incised lines (Fig. 14/8; 39/14), f) appliqué similar to the one before (MCC-Inv. A4747) (Fig. 39/15), b) fragmentary bracelet (D=60mm; MCCInv. A4749), made of an iron rod, round in 46

fier, rotundă în secţiune, puternic oxidată (Fig. 39/11), h) verigă din bronz (D=18mm; MCC-Inv. A4735), ovală în secţiune (Fig. 39/8), i) mărgică din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4738), rotundă în plan şi semicirculară în secţiune, cu orificiu cilindric (Fig. 39/9), j) mărgică fragmentară din sticlă albastră (D=15mm; MCC-Inv. A4737) (Fig. 39/10), k-r) cercei sau verigi de mărimi diferite, (D=11-19mm; MCC-Inv. A4743-4748), din sârmă subţire de bronz, cu capetele subţiate, uşor petrecute, acolo unde piesele s-au păstrat întregi (Fig. 39/1-7). Este cea mai bogată şi mai complexă depunere de piese de port, condiţiile descoperirii evidenţiind un anume ritual: cele două brăţări au fost aşezate una peste alta iar in interiorul lor s-au aşezat aplicele şi câţiva cercei. De asemenea, depunerea s-a aflat pe marginea singurei amenajări umane observate în stâncă - un şanţ de scurgere, săpat perpendicular pe direcţia naturală de fracţionare a dolomitei (Fig. 5/5). Dacă este vorba de cercei, cele şapte exemplare indică faptul că piesele puteau proveni fie de la o depunere unde au fost mai mulţi defuncţi, fie de la mai multe depuneri care s-au făcut simultan. Descoperirea unei mici fâşii de pânză în aplica conică din fier (Fig. 39/12) sugerează faptul că aceasta a fost cusută pe un veşmânt şi a fost smulsă de pe unul din defuncţi, înainte de a fi depus. Aplicele din bronz provin, foarte probabil, de la harnaşament. Inventarul acestei depuneri, sau cel puţin o parte din el, provine de la un cavaler. Datare: sec. I a. Chr.

section, strongly oxidized (Fig. 39/11), h) bronze chain link (D=18mm; MCC-Inv. A4735), oval in section (Fig. 39/8), i) bronze bead (D=19mm; MCC-Inv. A4738), round in plane and semicircular in section, with a cylindrical orifice (Fig. 39/9), j) fragmentary blue glass bead (D=15mm; MCC-Inv. A4737) (Fig. 39/10), k-r) ring or chain links of various sizes (D=11-19mm, MCC-Inv. A4743-4748), made of fine bronze wire, with the ends thinned, slightly overlapped, where the items were preserved whole (Fig. 39/1-7).

Complexul nr. 46, Depunerea 6; S22-D; -(20-30)cm. Într-o zonă de circa 0,25x0,20m, aproape de stânca nativă, dar pe un strat de pământ gros 2-3 cm, la adâncimea de 0,250,20m, s-au găsit : o fibulă şi trei verigi din fier, apoi un fragment de brăţară şi un altul, de la o piesă greu de identificat, din bronz; în apropiere, aproape sigur mişcate ulterior

Complex no. 46, Deposit 6; S22-D; -(20-30)cm. In an area of about 0.25-0.20m, close to the native rock but on a layer of soil 2-3cm thick, one found the following: a fibula and three iron chain links, one fragment from a bracelet and another from a bronze item that is more difficult to identify; other items from this complex found close by, almost certainly

This is the richest and most complex deposit of wearable items and the circumstances of the discovery point to a certain ritual: the two bracelets were put one on top of the other and the appliqués and a few rings were placed inside them. Also, the deposit was bordering the only human fitting out observed in the rock – a drain, dug perpendicular to the natural fragmenting order of the dolomite (Fig. 5/5). When speaking of the earrings, the seven items indicate that they could be from either a deposit where several dead were present or from several deposits that were made simultaneously. The discovery of a small strip of sheet in the conic iron appliqué (Fig. 39/12) suggests that it was sowed on a clothing item and then ripped away from one of the dead before depositing. The bronze appliqués are, most likely, from the harness. The inventory of this deposit, or at least some of it, is from a knight. Dating: 1st c. BC.

47

din acest complex, s-au mai găsit o fibulă, de acelaşi tip, şi două verigi, ambele din fier. Inventar: a) fibulă din fier (L=45mm; MCC-Inv. A4721), cu arcul curbat, piciorul întors şi prins deasupra arcului, ornamentat cu două noduri, cu resort bilateral, coardă exterioară (Fig. 41/5), b) fibulă din fier (L=52mm; MCC-Inv. A4706), cu arcul curbat, piciorul întors şi prins deasupra arcului, ornamentat cu două noduri, cu resort bilateral şi coardă exterioară (Fig. 41/6), c) piesă din bronz (L=33mm; MCC-Inv. A4717), cu orificiu la mijloc, puternic arsă şi deformată (Fig. 41/7), d) verigă din fier (D=25mm; MCC-Inv. A4720), masivă, ovală în secţiune (Fig. 41/8), e) verigă din fier, ovală în secţiune (MCC-Inv. A4690), f) verigă din fier, ovală în secţiune (MCC-Inv. A4691), g) verigă din fier (MCC-Inv. A4692), h) verigă din bronz (MCC-Inv. A4704). Nu pot exista dubii că este vorba de o depunere de piese, deşi este, deocamdată, singura ce poate fi datată la pragul sec. IIIII a. Chr.

upset later on, are a fibula, of the same type, and two chains link, made of iron. Inventory: a) iron fibula (L=45mm; MCC-Inv. A4721), with the bow curved, the foot returned and attached above the bow, ornamented with two knobs, bilateral spring, outside chord (Fig. 41/5), b) iron fibula (L=52mm; MCC-Inv. A4706), with bow curved, the foot returned and attached above the bow, ornamented with two knobs, bilateral spring and external chord (Fig. 41/6), c) bronze item (L=33mm; MCC-Inv. A4717), with an orifice in the middle, strongly burned and warped (Fig. 41/7), d) iron chain link (D=25mm; MCC-Inv. A4720), massive, oval in section (Fig. 41/8), e) iron chain link, oval in section (MCC-Inv. 4690), f) iron chain link, oval in section (MCC-Inv. 4691), g) iron chain link (MCCInv. A4692), h) bronze chain link (MCC-Inv. A4704). Undoubtedly, this is an item deposit although, for the time being, it is the only one that can be dated back to the threshold between 3rd and 2nd centuries BC.

Complexul 70, Depunerea nr. 7; martor S22-S24; -(28-30)cm. Groapa: cuvetă naturală în dolomită (A=0,28-0,30m), de formă neregulată, în care s-au descoperit două zone cu fragmente arse de cămaşă de zale, sabie şi scut, plus oase arse de la un cal şi un porc. Cavitatea avea urme puternice de incendiere, de culoare neagră, ce contrastau puternic cu albul natural al dolomitei (Fig. 12/4). Umplutura: pământ negru ce conţinea multă cenuşă şi cărbune de lemn. Inventar: S-au identificat resturile incendiate ale unei cămăşi din zale, ale unei spade în teacă şi ale unui scut, toate din fier ; dacă incendierea ar fi avut loc în cavitate atunci tot fundul şi pereţii ar fi trebuit să aibă urme de ardere, nu numai zonele care au intrat în contact cu materialele arse şi cu resturile focului, aruncate încă fumegând. Inventar: a) cămaşă de zale, din fier,

Complex 70, Deposit no. 7; S22S24; -(28-30)cm. Pit: natural nook in the dolomite (D=0.28-0.30m), irregular in shape, where one found two areas with burned fragments from a mail shirt, sword and shield, plus burned bones from a horse and a pig. The nook showed intense black traces of fire, which were in strong contrast to the white dolomite (Fig. 12/4). Filling: black soil, containing plenty of ash and wood charcoal. Inventory: One has identified the burned remains of a mail shirt, one sword in the scabbard and a shield, all of them made of iron; if the cremation had taken place in the nook, then the bottom and walls should have had traces of burning too, not just the areas that came in contact with the burned materials and the remains of the still-smoking fire. Inventory: a) mail shirt, made of iron, 48

puternic incendiată; s-au păstrat doar zeci de fragmente, formate din zale rotunde, plus o serie de alte tipuri de piese de legătură etc. (Fig. 42-44). După modul cum se prezintă fragmentele păstrate, cămaşa a fost pusă pliată pe rug, b) din sabia de fier, pusă în teacă, s-au găsit foarte puţine fragmente, dar ele sunt reprezentative întrucât provin din diferite părţi ale piesei (Fig. 42/9 ; 44/1314). Pe unul din fragmente (L=50mm, l=25mm) se observă clar cele două părţi ale piesei, bordura de la teacă, cu cele două laturi, şi lama din interior (Fig. 44/13). Este vorba de o sabie cu lama dreaptă, lungă, probabil similară cu alte exemplare contemporane, aşa cum este şi cea găsită la Călan, nu departe de Hunedoara (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), c) umbones de scut, câteva mici fragmente de tablă din fier, curbată, şi niturile de prindere, toate arse puternic, par a proveni de la un umbones (Fig. 44/15-16). Ofrandă: s-au identificat oase incinerate de la un cal şi câteva de la un porc. Este de evidenţiat incinerarea calului, probabil cel folosit de cavaler, şi a principalelor arme ale cavalerului (cămăşa de zale, sabia şi scutul). După cum arată zona de depunere şi modul cum s-au păstrat piesele este evident că incinerarea a avut loc în altă parte, separat de defunct, şi că numai o parte din osemintele de cal şi porc, ca şi din piese, sau depus aici. Datare: sec. I a. Chr.

strongly burned; only dozens of fragments survived, consisting of round chain links, plus a number of other types of connection items etc. (Fig. 42-44). Based on the aspect of the items preserved, the mail shirt must have been placed folded on the pyre, b) sword. Also, of the iron sword, in its scabbard, one found very few fragments, but they are illustrative because they are from various parts of the item (Fig. 42/9; 44/13-14). On one of the fragments (L=50mm, W=25mm), one clearly notices the two sides of the item, the edge of the scabbard, with the two sides, and the blade inside (Fig. 44/13). We are talking about a sword with a long, straight blade, probably similar to other contemporary items, such as the one found in Călan, not far from Hunedoara (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), c) shield umbones. A few small fragments of iron tin, curved, and the affixing bolts, all of them strongly burned, seem to be from an umbones (Fig. 44/15-16). Offering: one has identified cremated bones from a horse and a few others from a pig. Things worth mentioning include the cremation of the horse, probably the one used by rider, and the main weapons of the rider (mail shirt, sword and shield). Based on the aspect of the depositing area and the manner in which the items were preserved, the cremation obviously took place elsewhere, separate from the dead, and only some of the horse and pig bones, as well as of the items, were deposited here. Dating: 1st c. BC. III. 3. Agglomerations of materials

III.3. Aglomerări de materiale Complexul 40 Aglomerarea 1; S20C; –16cm. Aglomerare de oase de animale, de mamifere mici şi mari, unele cu urme de tăiere, aflate într-o amenajare de dolomită spartă, de formă aproape rotundă (D = 0,80 m), aflată la adâncimea de 0,23-0,26m. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex 40 Agglomeration 1; S20C; -16cm. Agglomeration of animal bones, from small and large mammals, some of them with traces of cutting, in a fitting out made of crushed dolomite, almost round in shape (D=0.80m), at the depth of 0.23-0.26m. Dating: 1st c. BC - 1st c. AD. 49

Complexul 58 Aglomerarea 2; S32A-B; –36cm. Aglomerare de oase de mamifere mici şi mari, unele sparte, de la coaste şi membre. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex 58 Agglomeration 2; S32A-B; -36cm. Agglomeration of animal bones, from small and large mammals, some of them broken, from ribs and limbs. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul 59 Aglomerarea 3; S31 c. A-B; –19cm. Aglomerare de mai multe oase de animale, nearse, în diverse poziţii, unele rupte ori sparte, de la mamifere mici, îndeosebi din zonele postcraniene; printre ele două fragmente de vase ale culturii Basarabi, dar şi unul dacic. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex 59 Agglomeration 3; S31 c. A-B; -19cm. Agglomeration of several animal bones, unburned, in various positions, some broken or crushed, from small mammals, particularly from post-cranial areas; among them, two fragments from vessels of the Basarabi culture, but also a Dacian one. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul 60 Aglomerarea 4; S31 c. A-D; –21cm. Aglomerare de oase de animale, nearse, îndeosebi de la membre, în poziţii diverse, majoritatea de la mamifere mici, dar unul şi de la un mamifer mare. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex 60 Agglomeration 4; S31 c. A-D; -21cm. Agglomeration of animal bones, unburned, mostly from the limbs, in various positions, the majority of them from small mammals, but also from a large one. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complexul 61 Aglomerarea 5; S33; –30cm. Aglomerare de oase de mamifere, mari şi mici, îndeosebi de la membre şi coaste, multe sparte, plus doi dinţi. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complex 61 Agglomeration 5; S33; -30cm. Agglomeration of bones from small and large mammals, mostly from limbs and ribs, many of them broken, plus two teeth. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

III.4. Gropi Complexul 3, Groapa 1; SV, c. 5-6. Groapă de formă neregulată, aproape rectangulară (D=0,67x0,36m, A=0,35m), săpată într-un nivel brun-cenuşiu, granulos, până pe stânca nativă. Umplutura gropii, mai afânată decât nivelul în care aceasta se adâncea, conţinea un vas ceramic depus direct pe stânca nativă. Pe marginea gropii au fost depuse blocuri masive de calcar dolomitic, urmând o formă uşor circulară, partea superioară a acestora fiind vizibilă de la adâncimea de 20cm de la actualul nivel de călcare.

III.4. Pits Complex 3, Pit 1; SV, c. 5-6 Pit of irregular shape, almost rectangular (D=0.67x0.36m, Depth=0.35m), dug in a brown-grayish layer, grainy, down to the native rock. The filling of the pit, fluffier than at the level where the pit got deeper, contained a clay vessel deposited directly on the native rock. On the edge of the pit, one put massive blocks of dolomite limestone, in a somewhat circular pattern. Their upper side is visible at the depth of 20cm from the actual walking level.

50

Vas bitronconic (H=180mm; DG=150mm; DB=98mm), din argilă comună, modelat cu mâna, ars oxidant, prevăzut cu patru butoni pentru manevrare şi decorat cu patru brâuri, oblice, alveolate. Este un vas caracteristic sec. IV-III a. Chr., dar având în vedere cele mai timpurii piese din acest sit, apreciem că depunerea s-a făcut în a doua jumătate a sec. III a. Chr. (Fig. 41/14).

Bitruncated vessel (H=180mm; DS=150mm; DB=98mm), made of common clay, hand modeled, put through oxidizing burn, endowed with four knobs for handling and decorated with four oblique, alveolate girdles. This vessel is characteristic of the 4th3rd c. BC but, given the age of the earliest items of this site, we believe the deposit was made in the second half of the 3rd c. BC (Fig. 41/14). III. 5. Isolated items

III.5. Piese izolate 1). Monedă din bronz. S V, cas. 2. (D=26mm; MCC-Inv. A4661); avers – cap de bărbat laureat spre dreapta şi inscripţia IMP(ERATOR) CAES(AR) NERVA TRAIAN(US) AUG(USTUS) GER(MANICUS) IMP(ERATOR); revers Victoria mergând spre stânga, cu scut în dreapta şi inscripţia TR POT [COS III] PP S C; este un as emis la Roma, în iunie 100 p. Chr. (BMC, III, p. 153, no. 740) (Fig. 14/7; 38/18). 2). Fibulă din argint. S10 -28cm; (L=26mm; MCC-Inv. A4790); fragment dintr-o fibulă din argint cu două noduri, cu piciorul întors şi prins pe arc (Fig. 37/5). 3). Fibula masivă din bronz. S18 20cm; (L=68mm; L.resort=21mm; MCCInv.A4774); puternic profilată, cu un nod pe arc, piciorul lung, cu o proeminenţă sferică la capăt, resort bilateral din opt spire (4+4), coardă exterioară, cârlig de prindere, portagrafă trapezoidală cu două orificii, ac întreg; nu prezintă urme de ardere (Fig. 13/5; 37/11); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5) (tipul 19c), databilă între 30/40-106 p. Chr. 4). Fibulă (S. V. cas. 2). Piesă din bronz (L=24mm; MCC-Inv. A4671), puternic profilată, cu două noduri pe arc, databilă între 50-101/106 p. Chr. (Fig. 38/17). Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18; 62/4, 9-13; 63/1-7 (tip 20b). 5). Fibulă (S21, c. D., în zona lui M26); fragment de picior din bronz, cu nod

1). Bronze coin. S V, cass. 2, (D=26mm; MCC-Inv. 4661); head – man head with laurels, looking to the right, and the inscription IMP(ERATOR) CAES(AR) NERVA TRAIAN(US) AUG(USTUS) GER(MANICUS) IMP(ERATOR); tail – Victoria walking to the left, shield in the right hand, and the inscription TR POT [COS III] PP S C; it is an as coined in Rome in June, 100 AD (BMC, III, p. 153, no. 740) (Fig. 14/7; 38/18). 2). Silver fibula. S10 -28cm; (L=26mm; MCC-Inv. A4790); fragment from a silver fibula with two knots, foot returned and attached to the bow (Fig. 37/5). 3). Fibula made of massive bronze. S18 -20cm; (L=68mm; L.spring=21mm; MCC-Inv. A4774); strongly profiled, with a knob on the spring, long foot, spherical protuberance at the end, bilateral spring consisting of eight spires (4+4), outside chord, attachment hook, trapezoidal cathplate with two orifices, the pin in one piece; there are no signs of burning (Fig. 13/5; 37/11); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5) (type 19c), dating back to 30/40 – 106 AD. 4). Fibula (S. V. cass. 2). Item made of bronze (L=24mm; MCC-Inv. A4761), strongly profiled, with two knobs on the spring, dating back to 50-101/106 AD (Fig. 38/17). Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18; 62/4, 9-13; 63/1-7 (type 20b). 5). Fibula (S21, c. D., close to M26); fragment from a bronze foot, with a knob and 51

şi cârlig de prindere. Aparţine unui tip de fibulă puternic profilată, databilă în sec. I p. Chr. (Fig. 37/21) 6). Ac de fibulă (SVII, c. 7, -20cm; MCC-Inv. A4905). Piesă din bronz de la o fibulă destul de masivă, bine păstrată; după masivitate şi formă pare a proveni de la o fibulă de tip roman, probabil din sec. I p. Chr. 7). Inel (S5-S13, martor; -20cm). Piesă circulară din sârmă de bronz (D=16mm; MCC-Inv. A5014), rotundă în secţiune, cu două înfăşurări, de câte două spire (Fig. 40/15). 8). Aplică (S30-S31, martor; -35cm). Piesă din bandă de bronz (L=20mm; l=6mm; MCC-Inv. A5025), cu capetele întoarse şi ascuţite, cu decor „în coaste” (Fig. 14/4; 40/16). 9). Cercel (S13, -25cm; MCC-Inv. A4781). Piesă din fir subţire de argint, cu capetele ascuţite, libere, cu secţiune rotundă (L=12mm) (Fig. 40/18). 10). Verigă (SVII, c. 8, -32cm; MCC-Inv. A4885); piesă circulară din bară ovală de bronz. 11). Verigă (SVII, c. 7, -17cm; MCC-A. 4884); piesă ovală din bronz, cu capetele libere, rotundă în secţiune. 12). Verigă (SV, c.2, -30cm; MCCInv. A4681); piesă din bronz, rotundă în plan şi romboidală în secţiune, bine păstrată 13). Verigă din bronz (S24, c.B, 15cm; MCC-A. 4699), circulară în plan, dar romboidală în secţiune, fisurată. 14). Lamă de cuţit din fier (L=55mm, l=10-12mm; MCC-A. 4782), puternic oxidată şi fragmentată, păstrându-se şi o porţiune de mâner (Fig. 40/13). 15). Fragment dintr-o piesă din fier (cuţit? brici?) (L=37mm, l=8mm ; MCC-A. 4779), cu lama dreaptă, cu profil aproape rectangular, puternic oxidată (Fig. 40/12). 16). Piesă din bronz în forma literei „Ω”(S8; L=13mm; l=1mm; MCC-A. 4760), probabil folosită ca aplică decorativă (Fig.

an affixing hook. It belongs to a type of strongly-profiled fibula that is dated back to 1st c. AD (Fig. 37/21). 6). Fibula pin (SVII, c. 7, -20cm; MCC-Inv. A4905). Bronze piece from a rather massive fibula, well preserved; based on its massive nature and the shape, it seems to be from a fibula of the Roman type, probably from the 1st c. AD. 7). Ring (S5-S13, witness; -20cm). Circular item made of bronze wire (D=16mm; MCC-Inv. A5014), round in section, with two twists, each consisting of two spires (Fig. 40/15). 8). Appliqué (S30-S31, witness; -35cm). Item made of a bronze strip (L=20mm; W=6mm; MCC-Inv. A5025), with the ends returned and “ribbed” decoration (Fig. 14/4; 40/16). 9). Earring (S13, -25cm; MCC-Inv. A4781). Made of a thin silver wire, with the ends sharp and free, round in section (L=12mm) (Fig. 40/18). 10). Chain link (SVII, c. 8, -32cm; MCC-Inv. A4885); circular item made of an oval bronze rod. 11). Chain link (SVII, c.7, -17cm; MCC-A. 4884); oval bronze item, with the ends free, round in section. 12). Chain link (SV, c.2, -30cm; MCC-Inv. A4681); bronze item, round in plane in rhombic in section, well preserved. 13). Bronze chain link (S24, c.B, 15cm; MCC-A. 4699), round in plane but rhombic in section, fissured. 14). Iron knife blade (L=55mm, W=10-12mm; MCC-A.4782), strongly oxidized and fragmented, as only some of the handle was preserved (Fig. 40/13). 15). Fragment of an item made of iron (knife? razor?) (L=37mm, W=8mm; MCC-A.4779), with the blade straight, the profile almost rectangular, strongly oxidized (Fig. 40/12). 16). Ω-shaped bronze item (S8; L=13mm; W=1mm; MCC-A. 4760), probably used as a decorative appliqué (Fig. 52

40/11). 17). Iron item (S24, c.D, -25cm; MCC-Inv. A4681); made of an iron rod, rectangular in section; it is shaped like two trapezes attached in the middle with a collar; unclear use. 18). Iron chain link (S12, -26cm; MCC-A. 4783), circular (D=20mm), fractured, heads slightly out of place (Fig. 40/14). 19). Iron chain link (S20), circular in shape (D=25mm), oval in section (Fig. 40/17). 20). Spiral-like chain link made of iron (S10; D=11mm; MCC-A. 4773), round in section (D=9mm), partially preserved (Fig. 40/19). 21). Bronze item (S17-C, -22cm; MCC-A. 4791), linear, with a round orifice in the middle, semi-oval in section, with the back flat and endowed with two knobs, probably for affixing, with “ribbed” decorations (Fig. 40/20). 22). Bronze chain link (S28, c. C, -15cm; D=17x10mm; W=4mm; MCC-A. 4701), made of a rod rectangular in plane and in section, with dotted incised decoration that is zigzagging (Fig. 40/24). 23). Bronze arrowhead (passimus; L=18mm), with three edges; since the tip and most of the peduncle are broken, no other details are available. 24). Golden multi-spiral chain link, fragmentary (Fig. 13/20; 40/25).

40/11). 17). Piesă din fier (S24, c. D, -25cm; MCC-Inv. A4681); din bară de fier, rectangulară în secţiune; are forma a două trapeze prinse la mijloc cu un colier; utilizare incertă. 18). Verigă din fier (S12, -26cm; MCC-A. 4783), de formă circulară (D=20mm), fracturată, capetele uşor deplasate (Fig. 40/14). 19). Verigă din fier (S20), de formă circulară (D=25mm), ovală în secţiune (Fig. 40/17). 20). Verigă spiralică din fier (S10; D=11mm; MCC-A. 4773), rotundă în secţiune (D=9mm), parţial păstrată (Fig. 40/19). 21). Piesă din bronz (S17-C, -22cm; MCC-A. 4791), liniară, cu orificiu circular la mijloc, semiovală în secţiune, cu spatele plat şi prevăzut cu două proeminenţe, probabil pentru ataşare, decor în „coaste” (Fig. 40/20). 22). Verigă din bronz (S28, c. C, -15cm; D=17x10mm; l=4mm; MCC-A. 4701), din bară de formă rectangulară, în plan şi secţiune, cu decor incizat punctat, în zigzag (Fig. 40/24). 23). Vârf de săgeată din bronz (passimus; L=18mm), cu trei muchii; întrucât vârful şi majoritatea pedunculului sunt rupte nu se pot da detalii în plus. 24). Verigă plurispiralică din aur, păstrată fragmentar (Fig. 13/20; 40/25).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece, Dragoş Diaconescu, Nicolae Cerişer

53

54

IV. Analiza depunerilor umane şi de piese

IV. Analysis of the human and artifact deposits

IV.A. Analiza depunerilor umane

IV.A. Analysis of the human deposits

IV.1. Amplasamentul şi răspândirea depunerilor umane. Pentru o delimitare şi o înţelegere cât mai precisă a situaţiei arheologice din Grădina Castelului am denumit Platou zona cea mai înaltă de pe masivul de dolomită şi Terasă pe cea de jos, rezultată din depunerea unor aluviuni, aflată la întâlnirea râurilor Cerna şi Zlaşti. Aceste denumiri diferite reflectă nu numai diferenţe de natură geologică şi înălţime, dar şi tipuri diferite de complexe.

IV. 1. The position and diffusion of human deposits. For a delimitation and understanding of the archaeological situation in The Castle’s Garden that is as precise as possible, we have named The Plateau the highest area on the dolomite massive and The Terrace the one below it, resulted from accumulation of alluvium, located at the junction of the rivers Cerna and Zlaşti. The different names reflect differences not just of geological nature and height, but also of type of complexes. Based on the excavations performed on an area of around 800 sqm, namely most of The Plateau from The Castle’s Garden, we can make a series of estimates concerning the distribution and internal structure of the deposits of human bones. Here is the first problem: has the entire area with human deposits been researched? As one can see, human deposits were found only on The Plateau, on an area of around 450 sqm, distributed along the SW-NE axis, about 30m long and 15m wide (Fig. 21); in none of the sections excavated outside these areas did one find human bones, but only deposits of items or animal bones, plus isolated items, at the fringes (Fig. 21). Based on the old litographies (Fig. 2) and the current shape of The Plateau (Fig. 3), we can estimate that it was not that different from the area preserved, as the excavations on the northern side, for various structures, and on the eastern side, for erecting the castle, did not affect much the tallest and flattest part. On the eastern side, towards the castle, the excavations in the S.V (eastern side),

Pe baza săpăturilor efectuate pe o suprafaţă de circa 800m2, cercetându-se, astfel, o mare parte a Platoului din Grădina Castelului, se pot face o serie de aprecieri privind răspândirea şi structura internă a depunerilor cu oseminte umane. Prima problemă: s-a cercetat toată zona cu depuneri umane? După cum se observă, depuneri umane s-au găsit doar pe Platou, pe o suprafaţă de circa 450m2, ele repartizându-se, pe direcţia SV-NE, pe o lungime de aproape 30m şi o lăţime de circa 15m (Fig. 21); în afara aceste zone, în toate suprafeţele cercetate, nu s-au mai găsit oseminte umane ci, pe margini, doar depuneri de piese ori de oseminte de animale, plus piese izolate (Fig. 21). Bazându-ne pe litografiile vechi (Fig. 2) şi pe forma actuală a Platoului (Fig. 3) se poate aprecia că în antichitate el nu era mult diferit de suprafaţa păstrată, excavaţiile de pe laturile nord, pentru diverse amenajări, şi est, pentru ridicarea castelului, neafectând serios partea lui cea mai înaltă şi mai plată. Pe latura de est, spre castel, săpăturile din secţiunile S.V (partea de est), S.VII, S.VIII 55

şi S14 nu au mai evidenţiat înhumări umane ori depuneri votive, ci numai câteva piese izolate (Fig. 20-21), astfel că sunt şanse reduse ca aici să mai descoperim asemenea complexe. Posibilitatea existenţei unor depuneri spre nord, acum distruse de excavaţii, este destul de redusă întrucât în săpăturile din S28 şi S33 nu s-au găsit oseminte umane (Fig. 21); spre sud începe o pantă accentuată astfel că e puţin probabil ca aici să fi fost înhumări ori depuneri de piese, fapt dovedit şi de lipsa acestora din S.VI, S12, S29, S34. Ar mai fi, în acest sens, şi un argument de natură arheologică: foarte probabil că depunerile umane erau delimitate cu depuneri de piese, ca pe laturile de sud şi vest, ori de oase/ofrande de animale, ca în zona de nord-est (Fig. 20-21); din această situaţie topografică ar rezulta, deci, că doar pe mijlocul Platoului au fost depuneri umane. Prudenţa ne obligă, desigur, să nu excludem, aprioric, posibilitatea existenţei altor depuneri în alte zone ale platoului, încă nesăpate.

S.VII, S.VIII and S14 sections did not find human inhumations or votive deposits, but only a few isolated items (Fig. 20-21), so there is little chance of finding any more such complexes. The possibility of some deposits to the north, now destroyed by excavations, is quite low, given that excavations in S28 and S33 did not find human bones (Fig. 21); to the south is the start of a strong incline, so it is unlikely there were any inhumations or item deposits here, as also proven by the lack thereof from S.VI, S12, S29 and S34. There is also an archaeological argument supporting that claim: the human deposits were most likely delimited by deposits of items, the way it is on the southern and western sides, or by animal bones/offerings, the way it is on the north-eastern side (Fig. 20-21); this topographical situation means, therefore, that that inhumations took place took place only in the middle of The Plateau. Hence, caution prevents us from excluding, beforehand, the possibility that deposits may exist in other parts of the plateau that have not yet been excavated. There is no delimitation in the field – by ditch, ripple or fence – of the area with human or item deposits, but the field’s sacred nature could have been visible by means that leave no archaeological traces. Based on all this data and arguments, this is the area most likely to contain human or item deposits. However, a series of deposits inside this area were almost certainly destroyed. Because the deposits were quite close to the surface, they were affected later on, when the castle and the adjacent annexes were erected, as well as by modern works (e.g. the area of the concrete cube). The lack of deposits in SV section, right in the central area, does not rule out the possibility that some complexes were destroyed by older excavations, all the more so if we take into account the dynamic of the deposits and the

Nu s-a observat vreo delimitare în teren - prin şanţ, val ori gard - a zonei cu depunerile umane ori de piese, dar sacralizarea terenului putea fi făcută şi prin mijloace care nu lasă urme arheologice. Dacă avem în vedere toate aceste date şi argumente putem aprecia, cu un grad înalt de probabilitate, că aceasta era aria cu depuneri umane ori de piese. E aproape sigur, însă, că au fost distruse o serie de depuneri din interiorul acestei zone. Deoarece depunerile erau destul de aproape de suprafaţă ele au fost afectate mai târziu, atât cu prilejul ridicării castelului şi a efectuării amenajărilor adiacente, cât şi cu ocazia unor lucrări moderne (de ex., zona cubului de beton). Lipsa unor depuneri în secţiunea SV, chiar în zona centrală, nu exclude ca unele complexe să fi fost distruse cu ocazia săpăturilor mai vechi; faptul este 56

isolated of Deposits 25 and 26 deposits (Fig. 21). The isolated items found outside the researched area, the result of dislocations of human or item deposits, constitute archaeological proof to that end. Overall, however, we believe that most of the Dacian complexes survived, making our consideration most feasible.

plauzibil dacă avem în vedere dinamica depunerilor şi situaţia izolată a Depunerilor 25 şi 26 (Fig. 21). Descoperirea unor piese izolate în aria cercetată, rezultate din dislocarea unor depuneri umane ori de piese, este o dovadă arheologică în acest sens. In ansamblu, însă, se poate aprecia că cea mai mare parte din complexele dacice s-au păstrat, astfel că şi aprecierile noastre au un înalt grad de probabilitate. IV.2. Stratigrafia. Este dificil de vorbit, datorită configuraţiei şi structurii platoului, de o stratigrafie verticală propriuzisă. Aşa cum au arătat analizele geologice şi propriile noastre observaţii, Platoul se prezinta ca un dom stâncos cu boltire largă, cu mici pereţi tectonici, colţi şi pene dolomitice ce străpung stratul vegetal, între care se află numeroase cuvete ori zone de stâncă înclinate (Fig. 5). Din punct de vedere geologic s-au putut observa trei straturi diferite: a) strat vegetal actual, inclusiv de praf industrial, destul de subţire (5-15cm), ce acoperea cea mai mare parte a Platoului, b) strat format din fragmente mici şi mijlocii de dolomită fărâmiţată, amestecată cu un sediment brun-negricios, cu o grosime variabilă (10-30cm) şi c) strat format din numeroase roci fărâmiţate, ca urmare a alterării stâncii dolomitice, cu o grosime variabilă; acest strat lipseşte din unele suprafeţe (Fig. 27-29). În unele suprafeţe cercetate s-au identificat depuneri ale culturii Basarabi, caz în care gropile pentru depunerile din epoca dacică au străpuns acest strat. Cuvetele erau umplute cu stâncă fărâmiţată, sol vegetal ori depuneri Basarabi. Datorită structurii platoului şi a faptului că este o zonă cu eroziune activă aici nu s-a putut forma un strat vegetal gros. Acolo unde au fost şi vestigii ale culturii Basarabi, stratul arheologic este mai gros, observându-se clar succesiunea depunerilor. IV.3. Amenajările. Motivul principal pentru care aici nu există vestigii de locuire este reprezentat de faptul că era o zonă foarte accidentă şi ar fi fost necesare,

IV.2. Stratigraphy. It is difficult to speak of an actual vertical stratigraphy, because of the configuration and structure of the plateau. As shown by the geological analyses and our own observations, The Plateau is a rocky dome with a large curve, small tectonic walls, dolomite extensions and wedges that pierce the vegetal layer and have many recesses or slanted areas of rock between them (Fig. 5). Geologically speaking, there are three different layers: a) the actual vegetal layer, including the industrial dust, rather thin (5-15 cm), covering most of The Plateau, b) a layer consisting of small and medium-sized fragments of crushed dolomite, mixed with a brown-blackish sediment, varying in thickness (10-30 cm) and c) a layer consisting of many crushed rocks, from changes in the dolomite stone, varying in thickness; this layer is absent in some areas (Fig. 27-29). On some of the surfaces researched, one found deposits of the Basarabi culture, where the pits for the deposits from the Dacian era penetrated this layer. Crushed rock, vegetal soil or Basarabi deposits filled the recesses. The structure of the plateau and the active erosion in the area prevented a thick vegetal layer from forming here. In those places with vestiges of the Basarabi culture, the archaeological layer is thicker and the succession of the deposits is clear. IV.3. Fitting outs. The main reason for the lack of inhabitation vestiges here is that the very uneven area required ample works to make it habitable, namely cutting 57

into the rock and hauling earth in to cover the potholes. As a result of the disintegration of the dolomite, the action of the wind and the deposits from the Basarabi area (9th-8th centuries BC), the slanted area and some recesses may have been already filled in the Dacian area, but we cannot speak of an actual vegetal layer, one that is thick and compact and would cover the entire plateau. The geological study of the area and archaeological excavations revealed that no pits were dug in the rock, meaning the human and item deposits were made in the recesses already there, very visible in ancient times too, or in areas where the stone was slanted. There are only a few cases where one can notice that, probably also due to the structure of the rock, a pit was dug in the natural accumulation of crushed dolomite or in those of the Basarabi culture; other than that, they only cleaned up the recess or the slanted stone to make a deposit. There are no special fitting outs. Most of the dead were put on a layer of soil and broken dolomite and the ground was just made horizontal on this occasion. Sometimes, however, the dead were put directly on the native rock (e.g. C15, 19). Nevertheless, the dead were always covered afterwards with crushed dolomite and/or soil; sometimes, large limestone blocks were put on top of them (e.g. C19) or the deposit was marked with stones (e.g. C30). Some stones from the river bed, marked human deposits, such as C44 (Fig. 10/2). Given that the deposits from this period are never on top of one another, we can conclude that they had some distinctive signs visible on the surface (e.g. a little mound or stone markings), an assumption also supported by the many cases of obvious piles of stones on top of areas with deposits (Fig. 4; 8/3-4; 9/3; 10/2) It could be that, in the deposits were we find, together, whole skeletons and isolated bones from other individuals, which points

în acest scop, ample lucrări de amenajare, anume tăierea stâncii şi aducerea de pământ pentru acoperirea asperităţilor. Ca urmare a dezintegrării dolomitei, a vântului şi a depunerilor din epoca Basarabi (sec. IX-VII a. Chr) zonele înclinate şi unele cuvete puteau fi deja umplute în epoca dacică, dar nu se poate vorbi de prezenţa unui strat vegetal propriu-zis, gros şi compact, care să acopere întreg platoul. Studiul geologic al zonei şi săpăturile arheologice au evidenţiat faptul că niciodată nu s-au săpat gropi în stâncă, depunerile umane şi de piese făcându-se, deci, în cuvetele existente, încă bine observabile în antichitate, ori în zonele unde stânca era înclinată. Doar în puţine cazuri s-a putut observa, probabil şi datorită structurii geologice a zonei, că s-a săpat o groapă în depunerile naturale de dolomită sfărâmată ori în cele ale culturii Basarabi; în rest, a fost vorba doar de curăţirea cuvetei ori a stâncii înclinate în zona viitoarei depuneri. Nu putem vorbi de amenajări deosebite. De obicei, defuncţii au fost depuşi pe un strat de pământ şi dolomită sfărâmată, cu această ocazie realizându-se doar orizontalizarea terenului; câteodată, însă, aceştia au fost aşezaţi chiar pe stânca nativă (ex., C15, C19). Întotdeauna, însă, defuncţii au fost acoperiţi, în final, cu dolomită sfărâmată şi/ori pământ; uneori, peste ei s-au aşezat bolovani mari de calcar (ex., C19) ori depunerea a fost marcată prin pietre (ex., C30). Unele depuneri umane au fost marcate prin galeţi rulaţi, aduşi din albia râului, aşa cum este cazul la C44 (Fig. 10/2). Din faptul că niciodată depunerile din aceeaşi perioadă nu se suprapun putem conchide că ele aveau unele semne distinctive, vizibile la suprafaţă (de ex., moviliţă ori marcaje din pietre), fapt sugerat de observaţia că, în multe cazuri, era evidentă aglomerarea de pietre peste zonele cu depuneri (Fig. 4; 8/3-4; 9/3; 10/2). Nu excludem nici posibilitatea ca în depunerile unde au fost, împreună, atât indivizi cu schelete întregi, cât şi oase izolate de la alţii, 58

to successive interventions, a serious cover up happened only in the end and fewer stones were put on top of the corpses for a while. In two cases, the cremations took place on top of older cremation tombs (C18, C30). The presence of a layer of crushed dolomite on almost all of the surface with human deposits could mean a general cover up of the entire area (Fig. 4), but it could also be the result of ulterior leveling works, although that is considerably less likely. IV.4. Rites. All in all, there were 30 human deposits, with at least 52 individuals (the bones from C15 and C19, which were lost, were not analyzed by anthropologists, so we do not know if they were from just one individual); whereas 26 deposits were with several inhumations (46 individuals), another two deposits (C12 and C34) had just one cremated individual each; deposits C18 and C30 had two individuals each, a cremated adult and a very small inhumed child (Fig. 69; 71/1). The bi-ritualism is limited to the 2nd-1st centuries BC, because no cremation tomb can be clearly dated as being from the 1st century AD. Hence, the cremation rite must have been used rarely and, probably, only during a previous period (definitely at the end of 2nd – first half of 1st century BC). The discovery of cremated and inhumed individuals together in two complexes (C18 and C30) can mean two things: a) coincidence - the inhumations did not know of the cremation tombs already there or b) some sort of kin relation between the dead, with the rites different because of age or changes in the funerary practices. We need to add that there was a time delay between the deposits.

ce sugerează intervenţii succesive, o acoperire serioasă să se fi făcut doar în final, o anumită vreme peste cadavre fiind aşezate mai puţine pietre. În două cazuri înhumările s-au efectuat peste morminte de incineraţie mai vechi (C18, C30). Prezenţa unui strat de dolomită sfărâmată pe aproape toată suprafaţa cu depuneri umane ar sugera o acoperire generală a zonei (Fig. 4), dar faptul s-ar putea datora şi unor nivelări ulterioare, deşi ipoteza este mult mai puţin probabilă. IV.4. Riturile. În total, au fost 30 de depuneri umane, cu minimum 52 de indivizi (osemintele din C15 şi C19, pierdute, n-au fost analizate de antropologi, astfel că nu ştim dacă în ele a fost doar câte un individ); dacă în 26 de depuneri erau doar înhumaţi, cu 46 de indivizi, în alte două depuneri (C12, C34) a fost doar câte un individ incinerat; în depunerile C18 şi C30 au fost câte doi indivizi, un matur incinerat şi un copil foarte mic înhumat (Fig. 69; 71/1). Doar pentru sec. II-I a. Chr. putem vorbi de biritualism, întrucât în sec. I p. Chr. nu putem data, cu certitudine, vreun mormânt de incineraţie. De aici rezultă că ritul incineraţiei a fost doar sporadic folosit şi, probabil, numai într-o perioadă anterioară (cu siguranţă la sfârşitul sec. II - prima jumătate a sec. I a. Chr.). Faptul că s-au descoperit, împreună, indivizi înhumaţi şi incineraţi în două complexe (C18, C30) poate să aibă două explicaţii: a) este posibil să fie rezultatul întâmplării (înhumările s-au făcut fără să se ştie că acolo sunt morminte de incineraţie) şi, b) se poate ca depunerile în acelaşi loc să fie consecinţa rudeniei dintre defuncţi, iar riturile diferite să se datoreze vârstei ori schimbărilor intervenite în practicile funerare. Precizăm că, foarte probabil, a existat un decalaj cronologic între depuneri. Mormintele de incineraţie se află, două câte două, relativ apropiate, în partea sud-vestică şi, respectiv, central-nordică a depunerilor umane. De semnalat că în zona

The cremation tombs are two by two and relatively close, southwest and centre-north of the human deposits. Interestingly, the central-southern area has 59

a massive group, 14 deposits, of just inhumations, and it stands out due to other features too, as we shall see later on (Fig. 21) IV.4.1. Inhumed individuals. If 48 of 52 individuals are non-cremated, then inhumation must have been the rite of choice and, for a certain period of time (1st century AD), the sole rite. Of course, some features characteristic of the inhumation rite can be highlighted. Namely, all children under the age of 7, namely 38 individuals, accounting for 80% of the total number of dead, have been inhumed (Fig. 69). Therefore, inhumation was the rite for depositing children. The inhumed individuals are spread in all of the areas and include persons of all ages and both sexes (Fig. 20). There is one more terminology issue: can we use the notion of inhumation when only isolated bones are found in the deposit? If we are talking about a normal inhumation, a consequence of funerary ideology, followed by handling the bones, then the term is correct (Sîrbu 2003, p. 1819). If the isolated human bones are from corpse exposure/decomposing funerary practices, then we cannot use the term of inhumation. For these reasons, we have often used, in the case of comments on deposits of isolated human bones, the terms “non-cremated bones” and “non-cremated individuals”, and not “inhumed individuals”.

central-sudică se află un grup masiv, 14 depuneri, doar de înhumaţi, care se individualizează, aşa cum vom vedea, şi prin alte trăsături (Fig. 21). IV.4.1. Indivizii înhumaţi. Dacă 48 de indivizi, din 52, sunt neincineraţi atunci rezultă că ritul preferenţial a fost înhumarea, iar într-o anume perioadă (sec. I p. Chr.) aceasta a fost, foarte probabil, exclusivă. Desigur, se pot evidenţia o serie de trăsături specifice doar ritului înhumaţiei. Astfel, toţi copiii sub 7 ani, adică 38 de indivizi, ceea ce reprezintă circa 80% din totalul defuncţilor, au fost înhumaţi (Fig. 69). Acest fapt denotă că înhumaţia a fost ritul specific pentru depunerea copiilor. Indivizii înhumaţi se află răspândiţi în toate zonele şi includ persoane de toate vârstele şi de ambele sexe (Fig. 20). O problemă de terminologie: putem folosi noţiunea de înhumare atunci când în depunere s-au găsit doar oase umane izolate? Dacă a fost vorba de o înhumare normală, ca o consecinţă a unei ideologii funerare, urmată de manipularea oaselor, atunci termenul e corect (Sîrbu 2003, p. 1819). Dar dacă oasele umane izolate provin de la practici funerare de expunere/descompunere a cadavrelor, deci nu de la depunerea lor în gropi, atunci nu mai putem întrebuinţa termenul de înhumare. Din aceste considerente am folosit, deseori, în cazul comentariilor despre depunerile cu oase umane izolate, noţiunile de „oseminte neincinerate”, de „indivizi neincineraţi” şi nu de „indivizi înhumaţi”. IV.4.1.a. Orientarea. S-au putut avea în vedere 27 de indivizi, din care 7 au avut capul spre nord, 6 spre sud, 5 spre est, iar 7 spre vest; în două cazuri nu s-a putut preciza orientarea (repere pentru orientare au fost coloana vertebrală şi capul defuncţilor) (Fig. 20). Desigur, este vorba de determinarea unei poziţii de bază spre un anumit punct cardinal întrucât, pe de o parte, unele schelete au suferit dislocări şi, pe de

IV.4.1.a. Orientation. The analysis includes 27 individuals, 7 of which had their heads pointing towards the north, 6 to the south, 5 to the east and 7 towards the west. The orientation could not be made out in two cases (the spine and head of the dead were used to determine the orientation) (Fig. 20). Of course, this is about determining a basic orientation towards a certain cardinal point, because, 60

on the one hand, some skeletons were dislocated and, on the other, there are slight deviations from the actual cardinal points. Even if we take into account these situations, it is clear that we cannot speak of a preference for a specific cardinal point, as the orientation is often determined by the shape of the natural recess in the stone since, because, as previously mentioned, no pits were dug and only the pre-existing recesses were used. Moreover, there is not one grouping of tombs, regardless of the area, where one could observe some preference for the orientation of the dead (Fig. 20). There is no rule in depositing the dead visible even when the shape of the recesses in the stone did not determine the orientation of dead, namely when the pit was dug in the layer of crushed rock. IV.4.1.b. Position. Of the 27 analyzable situations, in 17 the dead were laid down on their backs, most of them stretched, 4 were crouched on the left side and 4 on the right side, while the position could not be made out in 2 cases because of skeleton dislocation (Fig. 20; 69). Although over 60% of the dead were on their backs, which constitutes a pattern, we also need to consider the many individuals laid down on their left or right side (8 cases). Sometimes, the children seem to have been laid down “packed” (e.g. Dead 1b, 4, 9, 29a). In many cases, the advanced skeleton degradation obscured further details; however, one could notice norms regarding the position of the hands or legs, which present us with a wide range of situations (Fig. 6-10; 30-33) The back of the head was either pulled back (e.g. Dead 5, 16) or turned towards the left (e.g. Dead 2a, 4) or the right (e.g. Dead 6). The hands were either stretched along the body or had the elbows bent and were laid on the abdomen (e.g. Dead 5, 29a); also, the position of the legs is very varied. IV.4.1.c. State of skeletons. The young age of the dead, leading to

altă parte, au existat mici deviaţii de la punctele cardinale menţionate. Chiar dacă avem în vedere aceste situaţii este indiscutabil faptul că nu se poate vorbi de vreo preferinţă spre un anume punct cardinal, orientarea fiind uneori determinată de forma cuvetei naturale din stâncă pentru că, aşa cum am menţionat deja, nu s-au săpat gropi, ci s-au folosit denivelările deja existente. Mai mult, nu există vreo grupare de morminte, indiferent de zonă, unde să se poată determina vreo orientare preferenţială a defuncţilor (Fig. 20). Precizăm că nici în situaţiile în care orientarea defuncţilor nu a fost determinată de forma cuvetelor, deci când groapa a fost săpată în stratul de rocă sfărâmată, nu s-a putut sesiza vreo regulă în depunerea defuncţilor. IV.4.1.b. Poziţia. Din cele 27 de situaţii determinabile, în 17 cazuri defuncţii au fost aşezaţi în decubit dorsal, marea majoritate întinşi, 4 erau chirciţi pe stânga şi 4 pe dreapta, în alte 2 cazuri nu s-au putut stabili poziţiile datorită dislocării scheletelor (Fig. 20; 69). Deşi peste 60% dintre defuncţi erau în decubit dorsal, ceea ce denotă o anume preferinţă, trebuie remarcat şi numărul mare al indivizilor aşezaţi pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri). Uneori, copiii par a fi fost aşezaţi „pachet” (ex., Defuncţii 1b, 4, 9, 29a). Degradarea avansată a unor schelete n-a permis, în multe cazuri, stabilirea altor detalii; totuşi, nu s-au putut observa norme privitoare la poziţia mâinilor ori a picioarelor, acestea fiind într-o diversitate de situaţii (Fig. 6-10; 30-33). Capul defuncţilor era fie aşezat pe ceafă (ex., Defuncţii 5, 16), fie întors spre stânga (ex., Defuncţii 2a, 4) ori spre dreapta (ex., Defunctul 6). Mâinile erau fie întinse pe lângă corp, fie îndoite din coate şi aşezate pe abdomen (ex., Defuncţii 5, 29a); de asemenea, poziţia picioarelor era extrem de variată. IV.4.1.c. Starea scheletelor. Vârsta fragedă a defuncţilor, ce a dus la degradarea 61

şi dispariţia unor părţi ale scheletului (35 de indivizi aveau sub 6 ani!), şi numeroasele bulversări suferite de-a lungul timpului, întrucât depunerile erau aproape de suprafaţă, n-au permis o serie de observaţii de detaliu. Întrucât în 25 de cazuri s-au găsit oase din principalele părţi corpului se poate aprecia, cu destulă probabilitate, că aceşti defuncţi au fost depuşi întregi, deşi poziţia unora este anormală; în cazul acestora putem vorbi, cu certitudine, de înhumare. Totuşi, nu putem fi siguri dacă lipsa unor oase ori părţi din schelete se datorează doar factorilor de mediu şi nu situaţiei iniţiale, adică înainte de acoperirea acestora. Există doar opt depuneri, cu nouă indivizi, unde s-au găsit doar defuncţi depuşi întregi, atât copii, cât şi maturi, dar care sunt dispersate în toată zona. Dacă, însă, avem în vedere pe toţi defuncţii depuşi întregi, atunci vom constata că 23 sunt copii sub şapte ani, unul are circa 15 ani (Defuncta 17), plus o matură (Defuncta 27)! (Fig. 69; 71/2); această constatare ar sugera o preferinţă pentru depunerea copiilor mici întregi, dar această situaţie s-ar putea explica şi prin faptul că majoritatea dintre ei se datează în sec. I p. Chr., deci ei au fost depuşi ultimii, iar scheletele lor n-au mai fost manipulate în vederea unor noi înhumări. Cele mai numeroase depuneri – 12, cu 31 de indivizi, includ atât schelete întregi, cât şi oase umane izolate, observându-se o concentrare a acestora în partea centrală (opt depuneri cu 23 de indivizi). În patru depuneri s-au găsit doar oase izolate, toate situate în nord-estul platoului.

degradation and disappearance of skeleton parts (35 individuals were under the age of 6!) and the many dislocations suffered in time, due to being close to the surface, have obscured some details. Since bones from the main body parts were found in 25 of the cases, it is safe to assume that these dead were deposited whole, although the position of some is abnormal; in their cases, we can be sure that they were inhumed. However, we cannot be certain that the lack of bones or skeleton parts is the result just of environmental factors and not of the initial situation as well, namely from before they were covered. There are only eight deposits, with nine individuals, where all of them, children or adults, were found in one piece, but these are spread out over the entire area. If, however, we consider all of the dead deposited whole, 23 of them are children under the age of 7 and just one is about 15 years old (Dead 17, a girl), plus an adult (Dead 27, a woman)! (Fig. 69; 71/2); this observation points to a preference for depositing small children whole, but the situation could also be the result of the fact that most of them are from the 1st century AD, namely, they were deposited last and their skeletons did not undergo handling in view of new inhumations. The most numerous deposits – 12, with 31 individuals, include both whole skeletons and isolated human bones, clustered in the central area (8 deposits with 23 individuals). Just isolated bones were found in 4 deposits, all of them in the northeastern section of the plateau.

Pe de altă parte, prezenţa în depuneri doar a unor oase izolate, craniene ori postcraniene, ridică o serie de probleme. Astfel, într-un caz (Def.30) s-au găsit doar oase izolate craniene, în şapte cazuri oase craniene şi post-craniene (Def.5b, Def.6b, Def.13b, Def.19, Def.20, Def.21, Def.22b), în zece situaţii doar oase izolate post-

On the other hand, the presence of deposits with just isolated bones, cranial or post-cranial, raises a number of issues. For instance, one found solely isolated skull bones in one such case (Def.30), cranial and post-cranial bones in 7 cases (Dead 5b, Dead 6b, Dead 13b, Dead 19, Dead 20, Dead 21, Dead 22b), just isolated post62

cranial bones in 10 cases (Dead 2d, Dead 2f, Dead 3b, Dead 12b, Dead 12c, Dead 12d, Dead 15b, Dead 26b, Dead 28b, Dead 29b), just teeth in three cases (M9b, M11b, M15c), a fragment from a jawbone and teeth in one case (M2e) and, furthermore, Dead 10 did not have a skull (Fig. 69) Thus, the number of isolated human bones from various parts of the body reaches 22 cases, which denotes intent and cannot be the result of accidents or of the bones’ decomposing. It is only in a few situations that one found other isolated human bones, which could be from dislocated deposits, because the bones were under fitting outs consisting of stones, which shows that this was their status before they were covered. On the other hand, the anthropological analysis did not find traces of violence on the skeletons. The presence, in almost half of the cases, of isolated bones could be the result of the bones’ being handled some time after the inhumation, of exposure/decomposing practices or of human sacrifices that do not leave signs of violence on the skeletons (strangling, poisoning etc.)

craniene (Def.2d, Def.2f, Def.3b, Def.12b, Def.12c, Def.12d, Def.15b, Def.26b, Def.28b, Def.29b), în trei cazuri doar dinţi (M9b, M11b, M15c), în altul un fragment de mandibulă şi dinţi (M2e); în plus, Def.10 navea craniu (Fig. 69); Numărul descoperirilor de oase izolate din diverse părţi ale corpului se ridică la 22 de cazuri, ceea ce reflectă intenţionalitate şi nu poate fi pusă doar pe seama întâmplării ori a descompunerii osemintelor. În plus, s-au mai găsit alte câteva oase umane izolate şi în afara depunerilor. Doar în puţine situaţii oasele izolate ar putea proveni din bulversări ale depunerilor, întrucât oasele se aflau sub amenajările de pietre, astfel că este evident că asta era situaţia înainte de acoperirea lor. Pe de altă parte, analizele antropologice n-au evidenţiat urme violente pe schelete. Prezenţa, în aproape jumătate din cazuri, a oaselor izolate poate fi explicată fie prin manipularea osemintelor, la o anumită perioadă de la înhumare, fie prin faptul că ele sunt rezultatul unor practici de expunere/descompunere a cadavrelor ori a unor sacrificii umane care nu lasă urme evidente pe schelete (sugrumare, otrăvire etc.). Vrem să precizăm că există şi două depuneri din epoca Basarabi, unde sunt resturi de schelete umane, dar de maturi, astfel că prezenţa oaselor umane izolate din epoca dacică, marea majoritate de copii mici, nu poate fi pusă doar pe bulversarea unor complexe mai vechi. Problemele de interpretare a resturilor umane izolate vor fi discutate în final.

We would like to mention that we also have two deposits from the Basarabi age, with remains of human skeletons, but from adults, which eliminates the possibility that the presence of isolated human bones from the Dacian period, most of them from small children, is the result of upsetting older complexes. The problems related to interpreting the isolated human bones will be addressed towards the end. IV.4.1.d. The number of individuals in deposits. The number of individuals laid down in deposits, whole or just bones from them, varies. For instance there are 13 cases with just one individual (C9, C12, C13, C33, C34, C35, C43, C44, C50, C51, C52, C67, C45), 12 cases with two individuals (C6, C8, C10, C11, C14,

IV.4.1.d. Numărul de indivizi din depuneri. În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, depuşi întregi ori prezenţi doar prin oase izolate. Astfel, în 13 situaţii era câte un singur individ (C9, C12, C13, C33, C34, C35, C43, C44, C50, C51, C52, C67, C45), în 12 cazuri câte doi indivizi (C6, C8, C10, C11, C14, C16, C18, C30, 63

C47, C53, C68, C70) şi, în câte un caz, câte trei (C26), patru (C17) şi şase (C7) indivizi (Fig. 69). Cea mai complexă situa ie este în C7: de la trei indivizi erau oase din toate părţile corpului, toţi copii de maximum 2 ani, plus oase izolate de la alţi trei indivizi, de vârste diferite; dacă avem în vedere faptul că depunerea se află în sud-estul zonei, oarecum izolată (Fig. 21), se poate aprecia că aceasta era situaţia iniţială, deci oasele izolate n-au ajuns aici mai târziu, ca urmare a bulversării unor schelete din apropiere. În depunerile comune de înhumaţi şi incineraţi erau: în C18, un incinerat adult şi un nou-născut înhumat, în C30 un adult incinerat şi un copil înhumat de şase luni; dar, aşa cum vom vedea, incineraţii şi înhumaţii aparţin, probabil, unor perioade diferite. Atunci când este câte un singur individ în depunere există atât situaţii când s-au depus indivizi întregi şi în ordine anatomică (Defuncţii 4, 8, 17, 23, 24, 25, 27) sau doar oase izolate (Defuncţii 19, 20, 21, 30).

C16, C18, C30, C47, C53, C68, C70) and one case with three (C26), another with four (C17) and another with six (C7) (Fig. 69). The most complex situation is C7: bones from all the body parts of three individuals, all of them children under the age of 2, plus isolated bones from another three persons, of various ages; based on the fact that the deposit is southeast of the area, somewhat isolated (Fig. 21), we can assume this was the initial situation, that the isolated bones did not get here later on, as a result of dislocated skeletons nearby. The deposits with both inhumed and cremated individuals are as follows: C18 holds an adult and an inhumed newborn, C30 has a cremated adult and a cremated six month-old baby. However, as we shall see, the cremated and the inhumed individuals probably belong to different periods. Some of the deposits with one person contained the dead whole and in anatomical order (Dead 4, 8, 17, 23, 24, 25, 27) or just isolated bones (Dead 19, 20, 21, 30). IV.4.1.e. Age. These are the age categories for the 48 identified individuals: a) under one year, 20 persons, b) 1-2 years, 6 persons, c) 2-6 years, 9 persons, d) 0-7 years, 3 persons, e) 7-14 years, 1 person, f) over 14 years, 9 persons (Fig. 69; 71/3). As one can see, the children under one year, 20 individuals, account for over 40% of the total, which is a large portion. If we take into account all of the children under the age of 6, 35 individuals, all of them inhumed, then the picture is clearer. Only one dead is between 7 and 14 years old (Dead 28b)! Also, there are just 9 individuals over 14 years old, which is extremely low compared to the total number of dead. There are also situations where only small children were laid down, even when several individuals are present (C6, C11, C14, C17), as well as cases where dead of different ages are present (C7, C47, C69).

IV.4.1.e.Vârsta. În ansamblu, cei 48 de indivizi identificaţi se repartizează pe următoarele categorii de vârstă: a) sub un an, 20 indivizi, b) 1-2 ani, 6 indivizi, c) 2-6 ani, 9 indivizi, d) 0-7 ani, 3 indivizi, e) 7-14 ani, 1 individ, f) peste 14 ani, 9 indivizi (Fig. 69; 71/3). Aşa după cum se poate observa, copiii sub un an – 20 de indivizi, reprezintă peste 40% din total, ceea ce este un procent extrem de ridicat. Dacă avem în vedere pe toţi copii sub 6 ani – 35 de indivizi, toţi înhumaţi, atunci situaţia este şi mai relevantă. Doar un defunct are vârsta cuprinsă între 7-14 ani (Def. 28b)! De asemenea, există doar 9 indivizi peste 14 ani, ceea ce reprezintă un număr extrem de redus în comparaţie cu totalul defuncţilor. Există şi situaţii în care au fost depuşi numai copii mici, chiar în cazul când au fost mai mulţi indivizi (C6, C11, C14, C17), dar şi altele în care s-au aflat defuncţi de diverse vârste (C7, C47, C69). 64

Although dead of all ages are encountered in the entire area with deposits, we can notice some degree of clustering, following certain criteria. In the southern-central part of the plateau, we have nine deposits with children below the age of 7 (Infans I): Deposits 1, 4, 5, 6 in the south, all of them without fibulae, and Deposits 8, 9, 10, 12, 14, three of which have fibulae from the middle and the second half of the 1st century AD (Fig. 20). IV.4.1.f. Gender. Unfortunately, the sex of the dead was determined in only 22 cases, 12 of which are male and 10 female (Fig. 69). Both sexes included individuals of various ages. Namely, the males include both children (Dead 2b, 3a, 4, 6a, 9a, 11a, 12a, 23, 25) and adults (Dead 2e, 22b). There are girls as well (Dead 1a, 2a, 12c, 15a, 22a, 26a, 28a, 29a), plus a teenager (Dead 17) and an adult woman (Dead 27). One thing we notice is that the females, as determined by the anthropological analysis, are associated with sets of adornments that include pendants, especially of the bucket type, earrings and beads, such as with Dead 2a, 26a, 27, 28a (Fig. 26; 69); based on this, we believe that Dead 8 and 16b were females and, perhaps, Dead 5a, 16b and 17 too. One sure thing is that in all the cases where bucket pendants were found and the sex of the dead was determined, we are dealing with females (e.g. Dead 1a, 2a, 27, 28a). Beads, however, were also found next to males (e.g. Dead 2b, 4, 23, 25).

Deşi defuncţi de toate vârstele se întâlnesc în toată zona cu depuneri se pot observa, totuşi, anumite concentrări în funcţie de acest criteriu. Astfel, în partea central-sudică a platoului se află nouă depuneri de copii mai mici de şapte ani (Infans I): Depunerile 1, 4, 5, 6 în sud, toate fără fibule, iar în partea nordică Depunerile 8, 9, 10, 12, 14, din care trei au fibule de la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Fig. 20). IV.4.1.f. Sexul. Din păcate, sexul defuncţilor a putut fi determinat doar în 22 de cazuri, din care 12 sunt de sexul masculin, iar 10 de sexul feminin (Fig. 69). Ambele sexe sunt reprezentate prin indivizi de diverse vârste. Astfel, indivizii de sexul masculin sunt reprezentaţi atât de copii (Defuncţii 2b, 3a, 4, 6a, 9a, 11a, 12a, 23, 25), cât şi de adulţi (Defuncţii 2e, 22b). De asemenea, există copii de sexul feminin (Defuncţii 1a, 2a, 12c, 15a, 22a, 26a, 28a, 29a), plus o adolescentă (Def.17) şi o adultă (Def.27). S-a putut observa că persoanele de sex feminin, determinate antropologic, sunt asociate cu garnituri de piese de podoabă ce conţin pandantive, îndeosebi de tip căldăruşă, cercei şi mărgele, ca la Defuncţii 2a, 26a, 27, 28a (Fig. 26; 69); se poate aprecia, deci, că Defuncţii 8 şi 16b au fost de sex feminin, poate şi Defuncţii 5a, 16b, 17. Cert e faptul că în toate cazurile unde sau găsit pandantive de tip căldăruşă şi s-a putut determina sexul defuncţilor a fost vorba de persoane de sex feminin (ex., Defuncţii 1a, 2a, 27, 28a). Mărgele s-au găsit, însă, şi la defuncţi de sex masculin (ex., Defuncţii 2b, 4, 23, 25). IV.4.1.g. Inventarul. În cele 26 de depuneri s-au descoperit 55 de piese, din următoarele categorii: fibule - 9 ex., pandantive - 12 ex., din care opt de tip căldăruşă, cercei - 5 ex., brăţări - 1 ex., inele - 2 ex., verigi - 4 ex., mărgele - 13 ex., vârfuri de săgeţi - 2 ex., ace - 1 ex., instrumente - 1 ex., diverse - 5 ex. În ansamblu, se pot face următoarele observaţii

IV.4.1.g. Inventory. The 26 deposits yielded 55 items, in the following categories: fibulae – 9 items, pendants – 12 items, 8 of which of the bucket type, earrings – 5 items, bracelets – 1 item, rings – 2 items, chain links - 4 items, beads – 13 items, arrowheads – 2 items, needles – 1 item, instruments – 1 item, various – 5 items. Several general observations can be 65

made: a) wearable items dominate – 46 items, b) most of the types of wearable items, made from various materials, dominate, c) the large number of fibulae – 9 items, d) the lack of pottery, e) the arrow heads – 2 items – are solely in deposits that contained at least one adult (Fig. 72/1). In the case of the whole skeletons, the wearable items were usually found where they were supposed to be: the earrings were next to the skull’s temples, the beads and pendants were close to the neck, the fibulae were near the upper body, the chain links were both next to the neck and the middle of the body. The wearable items are also made out of many types of materials, but very few are silver– one pendant (Dead 8), one ring (Dead 12a) and two earrings (Dead 28a and 29a), as most of the are items are bronze and iron; in the case of beads, the glass items prevail (15 items).

de ordin general: a) predomină evident piesele de port - 46 de exemplare, b) prezenţa majorităţii tipurilor de piese de port, din diverse materiale, c) număr mare de fibule – 9 ex., d) lipsa vaselor ceramice, e) vârfuri de săgeţi – 2 ex., sunt doar în depuneri care au avut cel puţin un adult (Fig. 72/1). La scheletele întregi piesele de port au fost descoperite, de obicei, la locul lor: cerceii la tâmple, mărgelele şi pandantivele în zona gâtului, fibulele în partea superioară a corpului, verigile atât la gât, cât şi la mijlocul corpului etc. Există o mare varietate şi în privinţa materialelor de confecţionare a pieselor de port, dar este de reliefat raritatea exemplarelor din argint – un pandantiv (Def. 8), un inel (Def. 12a) şi doi cercei (Defuncţii 28a şi 29a), marea majoritate fiind din bronz şi fier; la mărgele, predomină piesele din sticlă (15 ex.). Există câteva depuneri unde inventarul indivizilor era destul de bogat şi de variat, aşa cum sunt Defuncţii 8, 26a, apoi 27 şi 28a, dar şi altele care au avut doar câte o mărgică, o verigă, un pandantiv, ca, de exemplu, Defuncţii 1a, 2b, 4a, 5a, 9a, 17, 24 etc. Doar în trei depuneri (C43, C44, C45) nu s-au găsit piese de inventar la defuncţi, dar trebuie să ţinem seama că aici erau doar câteva oase umane izolate. Din totalul de 48 de defuncţi, la 21 dintre ei (1b, 2c, 2d, 2f, 3a, 5b, 6b, 9b, 11b, 12b, 12c, 12d, 15b, 15c, 20, 21, 22b, 26b, 28b, 29b, 30) nu s-a găsit inventar, ceea ce reprezintă aproape jumătate; e de precizat, însă, că doar în trei cazuri e vorba de schelete întregi (1b, 2c, 3a), în rest fiind vorba doar de oase izolate, astfel că aici lipsa inventarului este explicabilă. Există unele diferenţe în repartiţia tipurilor de piese pe anumite zone ale depunerilor umane. Deşi cele 9 fibule, din opt depuneri, s-au găsit în diferite zone ale platoului, se

There are a few deposits where the inventory of the individuals was quite rich and varied, such as with Dead 8, 26a, then 27 and 28a, but there are others that contained just a bead, a chain link, a pendant, such as, for instance, Dead 1a, 2b, 4a, 5a, 9a, 17, 24 etc. It is only in three deposits (C43, C44 and C45) that we did not find inventory items accompanying the dead, but we have to take into account that only isolated human bones were present there. Out of the total 48 dead, almost half - 21 (1b, 2c, 2d, 2f, 3a, 5b, 6b, 9b, 11b, 12b, 12c, 12d, 15b, 15c, 20, 21, 22b, 26b, 28b, 29b and 30) - did not have inventory. We need to add, though, that in only three cases are we dealing with whole skeletons (1b, 2c and 3a) and that the rest are isolated bones, so there is no inventory. There are some differences in terms of the distribution of the types of items, in certain areas with human deposits. Although the 9 fibulae, from 8 deposits, were found in different sections 66

of the plateau, one notices that they are all from small children, and that 5 of them were found next to dead clustered in a small area (Dead 8, 11a, 12a, 14, 15a), whereas there aren’t any in the centralsouthern section (Fig. 20). Except for Dead 26a, who had two fibulae, only one item was found in each of the other cases (the fragmentary fibulae found in the area of Dead 15a and 26a were not taken into account, since they got there by accident). The beads, the most numerous items (15 of them made of glass and only one of bone, with glass inlays), were found next to 8 dead, both male and female, present in all the sections with human deposits (Fig. 20).

poate observa că toate provin de la copii mici, iar cinci dintre ele s-au găsit la defuncţi concentraţi într-o zonă restrânsă (Defuncţii 8, 11a, 12a, 14, 15a), pe când în partea central-sudică a zonei ele lipsesc (Fig. 20). Cu excepţia Defunctei 26a, care avea două fibule, în celelalte cazuri s-a găsit câte un singur exemplar (n-am luat în considerare fibulele fragmentare din zona Defuncţilor 15a şi 26a, care au ajuns întâmplător acolo). Mărgelele, cele mai numeroase piese (15 exemplare din sticlă şi doar una din os cu incrustaţii din sticlă), s-au găsit la opt defuncţi, răspândite în toate zonele cu depuneri umane, atât la persoane de sex feminin, cât şi la cele de sex masculin (Fig. 20). Cele 8 pandantivele de tip căldăruşă, răspândite în diferite zone ale mormintelor, erau, cu o excepţie (Defuncta 27), doar la copii (cinci cazuri); unde s-a putut determina sexul defuncţilor erau persoane de sex feminin (Fig. 20; 26). Piese de armament au apărut doar în mormintele din partea sudică, faptul fiind confirmat de prezenţa acestora şi în depunerile votive ori ca piese izolate în această zonă. De asemenea, se pot face o serie de observaţii şi în privinţa originii pieselor. Este de remarcat numărul mare de pandantive de tip căldăruşă – 8 ex., al fibulelor puternic profilate de tip răsăritean (Defuncţii 8, 11a, 12a, 26a) – 6 ex., şi al cerceilor cu capul conic – 3 ex., ultima categorie prezentă doar în depuneri. De provenienţă cert romană sunt câteva fibule (Defuncţii 13b, 14, 18b, 26a, fibula cu aripioare), pandantivul din argint cu cap uman şi moneda de la Traian. Brăţările din fier cu capetele libere şi cu o mică cavitate (Def.13a, Def.17) provin, probabil, din zona scodiscilor. Se pot face şi unele observaţii privind asocierea inventarelor cu sexul defuncţilor. Acolo unde s-au găsit vârfuri de

Save for one case (Dead 27), the 8 pendants of the bucket type, spread in various areas of the tombs, were next to children exclusively (5 cases); where the sex could be determined, they were females (Fig. 20; 26). War-gear items shows up only in the tombs in the southern section, as confirmed by their presence also in votive deposits or as isolated items in this area. Also, a number of observations can be made on the origin of the items. One thing worth noticing is the high number of bucket pendants – 8 items, of strongly profiled fibulae of the eastern type (Dead 8, 11a, 12a, 26a) – 6 items and of earrings with conical heads – 3 items; the last category is present solely in deposits. Definitely Roman are a few fibulae (Dead 13b, 14, 18b, 26a, the winged fibulae), the silver pendant with a human head and the coin from Traian. The iron bracelets with free ends and a small cavity (Dead 13a and Dead 17) are probably from the Scordiscian region. One could make a few observations on the associations between inventories and the gender of the dead. Where arrowheads 67

were found, among the dead from the deposit in question (C7, C8), there are adults present as well. Also, the females had characteristic wearable items, such as earrings and pendants, often associated with beads or chain links; beads and fibulae were found next to both males and females (Fig. 20; 26; 69). IV.4.1.h. Chronology. Overall, the inventory from all these tombs belongs to the 1st century BC, maybe the end of 2nd century BC-1st century AD (Fig. 69). Of course, one can make a number of observations based on the general chronology of certain categories of items or on the association between various categories of artifacts. The bracelets made of round iron rods (e.g. from Dead 13a and 17), date back to the 2nd-1st centuries BC and seem to be from the Scordiscian region (Popović 1999, p.51, fig. 3/6-7,9). The fragmentary fibula with silver knots is an item specific of the end of 2nd century-first half of 1st century BC (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12). The bucket-pendants can be dated, at the earliest, to the middle / second half of 1st century BC, but most of the items are from the 1st century AD. Of course, the best chronological markers are the fibulae found next to the dead; without any exception, regardless of the type and origin, they date back to the middle and second half of 1st century AD. Based on the chronology of larger categories of items, we could conclude that Dead 17 is from 1st century BC, Dead 1a, 2a, 16b, 27 and 28, all of them with bucket pendants, from the second half of 1st century BC – 106 AD, and Dead 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a and 29a, with fibulae found next to them, from 30/40 – 106 AD (Fig. 69). The other tombs, which do not include items with a narrow dating, are usually from the 1st century BC - 1st century AD.

săgeţi, printre defuncţii din acea depunere (C7, C8) s-au aflat şi indivizi maturi. De asemenea, persoanele de sex feminin au avut piese de port caracteristice, aşa cum sunt cerceii şi pandantivele, deseori asociate cu mărgele ori verigi; mărge şi fibule s-au găsit atât la persoanele de sex masculin, cât şi la cele de sex feminin (Fig. 20; 26; 69). IV.4.1.h. Cronologia. În ansamblu, inventarul din toate aceste morminte aparţine sec. I a. Chr/eventual sfârşitului sec. II a. Chr.- sec. I p. Chr (Fig. 69). Desigur, se pot face şi aprecieri de detaliu pe baza cronologiei generale a unor categorii de piese ori a asocierilor dintre diferitele categorii de artefacte. Brăţările din bară circulară de fier, ca cele de la Defuncţii 13a şi 17, se datează în sec. II-I a. Chr. şi par a avea originea în zona scordiscilor (Popović 1999, p.51, fig. 3/67,9). Fibula fragmentară cu noduri din argint este un artefact tipic sfârşitului sec. II-primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12). Pandantivele-căldăruşă pot fi datate, cel mai devreme, la mijlocul/a doua jumătate a sec. I a. Chr., dar majoritatea pieselor aparţin sec. I p. Chr. Desigur, cele mai clare repere cronologice sunt fibulele găsite la defuncţi; fără excepţie, indiferent de tip şi provenienţă, ele se datează la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. Dacă avem în vedere cronologia unor categorii de piese atunci am putea conchide că Def. 17 se datează în sec. I a. Chr., Defuncţii 1a, 2a, 16b, 27 şi 28a, toţi cu pandantive de tip căldăruşă, din a doua jumătate a sec. I a. Chr.-până la 106 p. Chr., iar Defuncţii 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a şi 29a, la care s-au găsit fibule, între 30/40106 p. Chr (Fig. 69). Celelalte morminte, care nu conţin piese cu o datare mai restrânsă, se pot data, în general, în sec. I a. Chr.-I p. Chr. 68

If we take into consideration just the complexes with inhumed individuals, then there is no obvious pattern of depositing the dead, since items dated to similar periods are found in different sections of the plateau; nevertheless, one does notice that the earlier items and deposits are concentrated in the south, while the center holds a cluster of children inhumed with fibulae seeming to date back to just mid-1st century BC or afterwards. IV.4.2. Cremated individuals. There are two complexes that contain only two cremated individuals (C12 and C34) and another two (C18 and C30) that have both cremated and inhumed individuals. The cremation took place outside the area and none of the deposits yielded any leftovers from the fire, which suggests the remains were carefully picked from the fragmentary pyre. IV.4.2.a. State of skeleton. The anthropological analyses show that one found cremated remains from all of the body parts. In the case of Dead 7, we can assume the individual was not laid down on its back on the pyre, because the vertebrae were not as burnt as the bones from the rest of the body. Interestingly, Dead 7, obviously the tomb of a warrior, did not have a tumulus, as human and item deposits are also in a shallow recess.

Dacă avem în vedere doar complexele cu indivizi înhumaţi, atunci nu se poate observa vreo anume direcţie evidentă de depunere a defuncţilor, întrucât piese cu datări similare s-au descoperit în diferite zone de pe platou; se poate, totuşi, observa că piesele şi depunerile mai timpurii se concentrează în sud, iar în mijloc există un nucleu de copii înhumaţi cu fibule care par a se data doar la/după mijlocul sec. I p. Chr. IV.4.2. Indivizi incineraţi. Există două complexe ce conţin doar doi indivizi incineraţi (C12 şi C34) şi alte două (C18 şi C30), unde sunt atât indivizi incineraţi, cât şi înhumaţi. Incinerarea s-a făcut în afara zonei, iar în nici una din depuneri nu s-au găsit resturi ale focului, ceea ce denotă o selecţie atentă a resturilor de pe rugul funerar. IV.4.2.a. Starea scheletului. Analizele antropologice au evidenţiat faptul că s-au descoperit resturi incinerate din toate părţile corpului. În cazul Defunctului 7 se poate presupune că individul nu a fost aşezat în decubit dorsal pe rug întrucât vertebrele erau mai slab arse decât oasele din restul corpului. De evidenţiat şi faptul că Defunctul 7, evident mormântul unui războinic, n-a avut tumul, depunerile umane şi de piese fiind tot într-o alveolare superficială. IV.4.2.b. Număr de indivizi în depuneri. În C12 şi C34 a fost câte un singur defunct, ambii maturi şi incineraţi, pe când în C18 şi C30, pe lângă maturii incineraţi, s-a mai aflat şi un nou-născut ori un copil de circa şase luni, ambii înhumaţi (Fig. 69). IV.4.2.c. Vârsta. Toţi incineraţii au fost maturi, ceea ce indică practicarea acestui rit doar pentru indivizii de această vârstă. IV.4.2.d. Sexul. Deocamdată, doar pentru Def.7a s-a putut preciza că este vorba de un bărbat de 21-22 de ani, fapt confirmat

IV.4.2.b. Number of individuals in the deposits. C12 and C34 had only one person each, both of them cremated adults, whereas C18 and C30, besides the cremated adults, also had a newborn or a child about six months old, both inhumed (Fig. 69). IV.4.2.c. Age. All of the cremated individuals are adults, which shows that this rite was practiced just in the case of mature individuals. IV.4.2.d. Gender. For the time being, only the sex and age of Dead 7a was determined – male, 21-22 years of age, as 69

şi de prezenţa unor arme în mormânt (vârf de lance, pumnal); inventarul din celelalte morminte de incineraţie nu este reprezentativ pentru a se putea determina, arheologic, sexul defunctului. IV.4.2.e. Inventarul. Inventarul Defunctului 7, bărbat, cuprinde atât piese tipice pentru un luptător, cum sunt vârful de lance şi cuţitul curb, cât şi piese de port; tot aici s-au descoperit două cupe fragmentare de fructiere, singurul caz când s-au găsit vase ceramice la defuncţi (Fig. 34/10-11); de menţionat că s-a depus numai vârful de lance, nu şi partea din lemn. Defunctului 13a i se poate atribui o brăţară din fier (Fig. 37/2), iar Defunctului 18a două mici piese din sticlă puternic arse, probabil mărgele (Fig. 37/12); la Def.16a nu s-au găsit piese de inventar.

confirmed by the presence of weapons in the tomb (lance head, dagger); the inventory from the other cremation tombs is not representative enough to establish, by archaeological means, the sex of the dead. IV.4.2.e. Inventory. The inventory of Dead 7, male, includes both items of a warrior, such as the lance head and the curved knife, and wearable items: it is also here that two fragmentary fruit-bowl cups were found, the only case of pottery found next to the dead (Fig. 34/10-11); one interesting thing is that only the lance head was deposited, an not the wooden part. An iron bracelet can be attributed to dead 13a (Fig. 37/2), while two small glass items, very burned, probably beads, can be attributed to Dead 18a (Fig. 37/12); no inventory items were found with Dead 16a.

Pe baza unor observaţii stratigrafice şi a inventarului se pot face câteva observaţii privitoare la depunerile unde au fost doar morminte de incineraţie sau, împreună, atât morminte de incineraţie, cât şi înhumaţie. La Def.7, vârful de lance şi cuţitul curb sunt piese caracteristice orizontului de morminte tumulare dacice ori grupului Padea-Spahii, deci el se poate data la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr. (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 88). În C18 s-a identificat un individ incinerat matur (Def.13a) şi oase nearse de la un nou-născut (Def.13b), iar ca inventar o brăţară fragmentară din fier, din sec II-I a. Chr., şi o fibulă din bronz, din a doua jumătate a sec. I p. Chr.; apreciem, bazaţi şi pe observaţiile din depunere, că brăţara din fier aparţine individului incinerat, iar fibula copilului înhumat.

The stratigraphy and inventory can be the basis of some comments on the deposits containing just cremation tombs or both cremation and inhumation tombs. At Dead 7, the lance head and the curved knife are characteristic of the type of Dacian tumular tombs or of the PadeaSpahii group, meaning it can dated back to the end of 2nd century – first half of 1st century BC (Sîrbu, Rustoiu 1999, p.88). In C18, a cremated adult was (Dead 13a) and the non-cremated bones of a newborn (Dead 13b) were identified, while the inventory consists of a fragmentary iron bracelet from the 2nd-1st centuries BC and a bronze fibula, from the second half of 1st century AD. Considering the observations from the deposit too, the iron bracelet belongs to the non-cremated individual, while the fibula is from the inhumed child. In C30, the cremated individual (Dead 16a) had no inventory and only the inhumed child had a bucket-pendant, from the 1st century AD (Dead 16b). There was a cremated individual in C34, where one found two strongly burned beads.

În C30, la incinerat (Def.16a) nu s-a găsit inventar, doar copilul înhumat a avut un pandantiv-căldăruşă, din sec. I p. Chr. (Def.16b). În C34 s-a aflat un individ incinerat, de la care s-au păstrat două mărgele, puternic arse. 70

Considering the stratigraphy and the chronology of some of the inventory items, we posit that the cremation tombs, all of them adult tombs, date back to the end of 2nd century – first half / middle of 1st century BC, while most of the inhumed individuals belong to the 1st century AD. Thus, when we find just cremated individuals with inventory (C12) or deposits of cremated items (Dep. 7), they are from the second half of 2nd century – first half of 1st century BC, while the inhumed with fibulae, all of them children, belong to the middle – second half of 1st century AD.

Dacă ne bazăm pe observaţiile stratigrafice şi pe cronologia unor piese de inventar putem aprecia că mormintele de incineraţie, toate de maturi, se datează la sfârşitul sec. II-prima jumătate/mijlocul sec. I a. Chr., pe când defuncţii înhumaţi, în marea lor majoritate, aparţin sec. I p. Chr. Astfel, acolo unde au fost doar indivizi incineraţi cu inventar (C12) ori depuneri de piese incinerate (Dep. 7), acestea se datează doar în a doua jumătate a sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr., iar înhumaţii cu fibule, toţi copii, aparţin doar mijloculuicelei de a doua jumătăţi a sec. I p. Chr.

IV.B. Analysis of item deposits

IV.B. Analiza depunerilor de piese . IV.5.1. Depuneri din sec. III-II a.

IV.5.1. Deposits from 3rd-2nd centuries BC. C22 Pit 1 contained a handmodeled bi-truncated vessel, with three buttons for handling and decorated with four bridled oblique girdles (Fig. 41/14); the way the pit was dug and marked with massive dolomite blocks and the position of the vessel show ritual intention; moreover, The Plateau does not have any inhabitation or household complexes. The vessel found was specific of the Dacians from the 4th-3rd centuries BC (Crişan 1969, fig. 24-26; Moscalu 1983, pl. XVIII/3). C46 Deposit 6 had two iron fibulae of the middle La Tène type, four massive iron chain links and another made of bronze, plus a tubular bronze item, warped by fire (Fig. 41/5-8). Based on the fibulae, the complex can be dated back to the end of 3rd century – beginning of 2nd century BC. The discovery of these complexes and items shows that there must have been communities nearby and that The Plateau was used for ritual deposits throughout this period as well.

Chr. În C22 Groapa 1 s-a descoperit un vas bitronconic, modelat cu mâna, prevăzut cu patru butoni pentru manevrare şi decorat cu patru brâie alveolare, oblice (Fig. 41/14); săparea gropii, marcarea gurii acesteia prin blocuri masive de dolomită şi poziţia vasului indică intenţionalitate rituală; adăugăm faptul că pe Platou nu există complexe de locuire ori cu scop menajer. Este un tip de vas caracteristic dacilor din sec. IV-III a. Chr. (Crişan 1969, fig. 24-26; Moscalu 1983, pl. XVIII/3). C46 Depunerea 6 a inclus două fibule din fier de tip La Tène mijlociu, patru verigi masive din fier şi alta din bronz, plus o piesă tubulară din bronz, deformată de foc (Fig. 41/5-8). Pe baza fibulelor complexul poate fi datat la sfârşitul sec. III-începutul sec. II a. Chr. Descoperirea acestor complexe şi piese implică, pe de o parte, prezenţa unor comunităţi în apropiere şi, pe de altă parte, utilizarea Platoului ca zonă pentru depuneri rituale şi în această perioadă.

71

IV.5.2. Deposits from the 1st century BC - 1st century AD. We will analyze the six deposits with items contemporary with the human ones, namely D1, D2, D3, D4, D5 and D7. IV.5.2.a. Diffusion area. As one can notice, all of the item deposits are on the south and southwestern sides, thus delimiting the human ones (Fig. 20-21), which cannot be a coincidence. Thus, we have enough arguments to argue in favor of ritual mentality.

IV.5.2. Depuneri din sec. I a. Chr.I p. Chr. Vom analiza aici cele şase depuneri de piese contemporane cu cele umane, adică D1, D2, D3, D4, D5, D7. IV.5.2.a. Aria de răspândire. Aşa după cum se poate observa, toate depunerile de piese se află pe laturile de sud şi sud-vest ale zonei, ele delimitând, astfel, pe cele umane (Fig. 20-21), fapt ce nu poate fi întâmplător. Avem, astfel, suficiente argumente pentru a considera că este vorba de o mentalitate rituală. IV.5.2.b. Amenajări. Piesele se aflau, în majoritatea cazurilor, mai mult sau mai puţin grupate, răspândite pe o anumită arie, fără nici o amenajare; doar la Depunerea 4 zona a fost marcată de o amenajare cu loess (Fig. 12/3). În Depunerea 5 cele două brăţări erau suprapune şi multe piese s-au găsit în interiorul lor (Fig. 12/1-2), ele aflându-se pe marginea unui canal săpat în dolomită; întrucât este singurul caz de pe Platou în care s-a săpat un canal, perpendicular pe fisurile naturale ale rocii, iar aceasta este cea mai bogată depunere de piese de podoabă putem presupune efectuarea unor anumite ritualuri aici (Fig. 39). Este de semnalat şi faptul că în Depunerea 1 şi Depunerea 7 se aflau, împreună, piese şi oase de animale, neincinerate, în primul caz, şi incinerate, în al doilea caz. IV.5.2.c. Categorii de piese. S-au descoperit, în total, 39 de piese, din următoarele tipuri: aplice de harnaşament 4, pandantive - 2, colane - 2, mărgele - 3, cercei/verigi - 9, brăţări - 3, inele - 1, verigi 4, ace - 3, piese de echipament militar - 6, vase - 1, diverse – 1. Cu excepţia, notabilă, a aplicelor de harnaşament, a cămăşii de zale şi a sabiei, restul categoriilor de piese sunt similare cu cele descoperite ca inventar la defuncţi; ca tipuri diferite, în cadrul unor categorii de piese cunoscute la defuncţi, menţionăm brăţările multispiralice (Fig. 39/16-17). Predomină, evident, podoabele

IV.5.2.b. Fitting outs. Most of the items were more or less clustered, spread out over a certain area, without any fitting out; it is only in the case of Deposit 4 that the area was marked by a loess fitting out (Fig. 12/3). In Deposit 5, the two bracelets were on top of one another, close to the wall of a canal dug in the dolomite, and several items were found inside them (Fig. 12/1-2); since this is the only case on The Plateau where a canal was dug, perpendicular to the natural cracks in the rock, and this is the richest deposit of adornment items (Fig. 39), we can assume certain rituals were performed here. One thing worth mentioning is that both Deposit 1 and Deposit 7 contained items and animal bones together – non-cremated for the former, cremated for the latter. IV.5.2.c. Categories of items. One found, all in all, 39 items, of the following types: harness appliqués – 4, pendants – 2, necklaces – 2, beads – 3, earrings/chain links – 9, bracelets – 3, rings – 1, chain links – 4, needles – 3, military gear – 6, vessels – 1, various – 1. With the notable exception of the harness appliqués, the mail shirt and the sword, the rest of the categories of items are similar to those associated with dead, such as the multispiral bracelets (Fig. 39/16-17). Obviously, the adornments (23 items) dominate, but the weaponry items are also worth 72

(23 ex.), notabile fiind şi piesele de armament. Din analiza tipurilor de piese îndeosebi a garniturilor de port - se poate aprecia că ele au fost bunuri ale unor defuncţi. IV.5.2.d. Cronologia. Toate piesele descoperite pot fi încadrate de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la cucerirea romană, deci ele sunt contemporane cu cele din morminte, dar se pot face unele departajări.

highlighting. The analysis of the types of items – of the sets of wearable items in particular – we can assume they are goods that belonged to dead. IV.5.2.d. Chronology. All of the items discovered date back to the period between the end of 2nd century BC and the Roman conquest, meaning they are from the same period as the items from the tombs, but some lines can be drawn. Namely, based on the lance head and the fragmentary vessel, Deposit 4 is from the 1st century BC, perhaps even the first half of it (Fig. 40/9-10); it may be that these items are associated with Dead 13a, close by (Fig. 21); rich Deposit 5 also contains some items (bracelets, appliqués) from the 1st century BC (Fig. 39); in fact, the appliqués present are more likely to be associated with Dead 7 and Deposit 7, which obviously belong to warriors, than with the child inhumations from the 1st century AD. Also, the harness items from Deposit 2 can be dated back to the end of the 2nd century -1st century BC (Fig. 41/1013). Because of the earring with a conic end, the adornment items from Deposit 1 could be pinned down to 1st century (Fig. 41/1-4). No borderlines can be drawn for the other deposits, since they contain items characteristic of the 1st century BC - 1st century AD. We need to draw attention to one more issue. Of the 8 item deposits, two date back to the 3rd-2nd centuries BC, while another four are from the 1st century BC. This could mean that these items are from dead laid down during this time, probably those which have left behind only isolated bones. Another argument in favor of this is the fact that almost all of the dead that are whole and in anatomical order were accompanied by inventory. This could mean that the items were taken away when the dead were handled. Since in C25

Astfel, Depunerea 4, pe baza vârfului de lance şi a vasului fragmentar, poate fi datat în sec. I a. Chr., poate chiar în prima lui jumătate (Fig. 40/9-10); nu este exclus ca aceste piese să fie asociate cu Defunctul 13a, aflat în apropiere (Fig. 21); şi bogata Depunere nr. 5 conţine unele piese (brăţări, aplice) ce pot fi datate tot în sec. I a. Chr. (Fig. 39); de altfel, prezenţa aplicelor de harnaşament se asociază, mai degrabă, cu Defunctul 7 şi cu Depunerea 7, evident aparţinând unor războinici, decât cu înhumările de copii din sec. I p. Chr. De asemenea, piesele de armament din Depunerea 2 se pot data la sfârşitul sec. IIsec. I a. Chr. (Fig. 41/10-13). Piesele de podoabă din Depunerea 1, prin cercelul cu capăt conic, s-ar putea data în sec. I p. Chr. (Fig. 41/1-4). Pentru celelalte depuneri nu se pot face departajări, întrucât ele conţinând piese caracteristice sec. I a. Chr.-I p. Chr. E necesar să mai evidenţiem o situaţie. Din cele 8 depuneri de piese, două se datează în sec. III-II a. Chr., iar alte patru în sec. I a. Chr. Acest fapt ar sugera ipoteza că aceste piese ar putea proveni de la defuncţii depuşi în această perioadă, probabil cei de la care s-au găsit doar oase izolate. Un argument, în plus, în acest sens e faptul că aproape la toţi defuncţii aflaţi întregi şi în ordine anatomică s-au găsit piese de inventar. Acest fapt ar sugera deposedarea de bunuri a defuncţilor cu ocazia manipulării osemintelor. Dacă în C25 73

Depunerea 5 sunt şapte cercei (Fig. 39/1-7), deci de la mai mulţi defuncţi, atunci acest fapt s-ar constitui într-un serios argument în susţinerea unei asemenea ipoteze.

Deposit 5 there are seven earrings (Fig. 39/1-7), namely from more than one dead, than this could be a serious argument in favor of this hypothesis. IV.C. Isolated items

IV. C. Piese izolate

IV.6. Isolated items. The various sections that were excavated have yielded 26 isolated items, falling in the following categories: fibulae – 5, earrings – 1, rings – 1, coin – 1, chain links – 8, pendants – 1, appliqués – 1, knives – 3, weapons – 1, various – 1. As one can see, save for the coin, these are items found together with dead or in deposits, meaning it makes sense to assume that is where they’re coming from, or that they are the result of ulterior dislocations, or that they were deposited in that area on purpose. The earliest item is the fragmentary silver fibula with knots (Fig. 37/5), in C26, an artifact typical of the end of 2nd century – first half of 1st century BC (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12), while the latest is the coin from Traian, from 100 AD (Fig. 14/7; 38/18). We would like to draw attention to the presence of a multi-spiral gold chain link, a coin and a silver earring (Fig. 13/20; 14/7; 38/18; 40/18, 25). There is no particular section with a higher concentration of isolated items, which clearly shows that their presence is the result of chance, of the destruction and scattering of human or item deposits.

IV.6. Piese izolate. În diferite zone ale cercetărilor s-au găsit 26 de piese izolate, din următoarele categorii: fibule - 5, cercei 1, inele - 1, monedă - 1, verigi - 8, pandantive - 1, aplice - 1, cuţite - 3, arme 1, diverse - 4. După cum se poate observa, cu excepţia monedei, ele sunt tipuri de piese descoperite la defuncţi ori în depuneri, deci este logic să presupunem că ele provin din acestea, fie ca urmare a unor bulversări ulterioare, fie că au fost depuse intenţionat în zonă. Cea mai timpurie piesă este fibula fragmentară din argint cu noduri (Fig. 37/5), găsită în C26, care este un artefact tipic sfârşitului sec. II-primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12), iar cea mai târzie este moneda de la Traian, din 100 p. Chr. (Fig. 14/7; 38/18). Evidenţiem prezenţa unei verigi multispiralate din aur, a unei monede şi a unui cercel din argint (Fig. 13/20; 14/7; 38/18; 40/18, 25). Nu s-a putut observa vreo zonă anume cu o aglomerare deosebită de piese izolate, ceea ce dovedeşte clar că prezenţa lor se datorează întâmplării, anume în urma distrugerii şi dispersării unor depuneri umane ori de piese. Este de precizat, de asemenea, că pe Platou, în afara complexelor şi a depunerilor, s-au găsit doar câteva zeci de fragmente de vase dacice. Ele provin de la diverse tipuri de vase, modelate cu mâna ori cu roata, aşa cum sunt: borcanele, ceştileopaiţe, fructierele, străchinile, cănile etc (Fig. 45), tipuri caracteristice sec. I a. Chr.-I p. Chr.; câteva fragmente pot fi şi mai vechi, aşa cum este cel de la un vas cu brâu

It is also worth noticing that, save for the complexes and the deposits, only a few dozen fragments of Dacian vessels were found on The Plateau. They are from various types of vessels, hand- or wheelmodeled, such as: jars, rushlight-cups, fruit-bowls, plates, mugs etc. (Fig. 45), characteristic of the 1st century BC - 1st century AD; a few fragments may be older, such as the one from a vessel with an 74

alveolar şi proeminenţe (Fig. 45/3). Probabil că aceste fragmente de vase provin de la recipientele utilizate cu prilejul unor ritualuri efectuate cu prilejul depunerilor, întrucât aici nu s-au identificat complexe de locuire ori gospodăreşti.

bridled girdle and bumps (Fig. 45/3). Perhaps these pottery fragments are from the recipients used during rituals performed on the occasion of the depositing, since no inhabitation or household complexes were identified on this site.

IV.D. Analiza generală a inventarului (morminte, depuneri, piese izolate).

IV.D. General analysis of the inventory (tombs, deposits, isolated items)

Cronologia mai restrânsă a unor categorii de piese de pe Platou, din a doua epocă a fierului, evidenţiază trei etape. IV.7.1. Sec. III-II a. Chr. Pentru această perioadă nu dispunem decât de două complexe, anume C22Gr.1, cu un vas dacic tipic sec. IV-III a. Chr. (Fig. 41/4), şi C46Dep. 6, cu 9 piese (fibule-2, verigi-5, fragment de brăţară-1, diverse-1), din care se remarcă fibulele din fier de schemă La Tène mijlociu, databile la cumpăna sec. III-II a. Chr. (Fig. 41/5-8). Deşi aceste depuneri nu pot fi asociate, deocamdată, cu morminte, prezenţa lor aici sugerează existenţa unor comunităţi dacice în jur şi, poate, chiar a unor morminte, dacă avem în vedere situaţia din secolele următoare.

The narrower chronology of some categories of items on The Plateau, from the second iron age, reveals 3 categories. IV.7.1. 3rd-2nd centuries BC. We only have two complexes from this period, namely C22 Pit 1, with a typical Dacian vessel of the 4th-3rd centuries BC (Fig. 41/4) and C46 Deposit 6, with 9 items (fibulae–2, chain links–5, bronze bracelet1, various–1), with the iron fibulae of midLa Tène type standing out, dated back to the threshold between 3rd and 4th centuries BC (Fig. 41/5-8). Although these deposits cannot be associated, for the time being, with tombs, their presence here points to the existence of Dacian communities nearby and, perhaps, even of tombs, given the situation in the following centuries. IV.7.2. End of 2nd century-1st century BC. Definitely from this period are Dead 7, 13a and 17 (Fig. 34/9-11; 35; 37/2,10) and Deposits 2 and 7 (40/9-10; 42-44) and, most likely, Dead 16a and 18 and Deposits 4 and 5 (Fig. 40/9-10; 41/1013); of the isolated items, we have the silver fibula with knots, from C26 (Fig. 37/5), a “relic” that got in this tomb by accident. As one can see, this is a welldocumented horizon, by cremation tombs, all of them from adults and a teenager’s inhumation tomb (Dead 17), as well as by votive deposits of valuable items. Cases worth highlighting are Dead 7 (lance head, fighting knife, other valuable items) and Deposit 7 (chain mail shirt, sword, shield);

IV.7.2. Sfârşitul sec. II-sec. I a. Chr. În această perioadă pot fi încadraţi, cu certitudine, Defuncţii 7, 13a, 17 (Fig. 34/911; 35; 37/2, 10) şi Depunerile 2, 7 (Fig. 40/9-10; 42-44;), apoi, cu mare probabilitate, Defuncţii 16a, 18 şi Depunerile 4, 5 (Fig. 40/9-10; 41/10-13); dintre piesele izolate menţionăm fibula de argint cu noduri, din C26 (Fig. 37/5), o „relicvă” ajunsă întâmplător în acest mormânt. După cum se poate observa, este un orizont bine documentat, atât prin morminte de incineraţie, toate de maturi, şi un mormânt de înhumaţie de adolescent (Def.17), cât şi prin depuneri votive de piese valoroase. Sunt de evidenţiat Def.7 (vârf de lance, cuţit de luptă, alte piese valoroase) şi

75

they may be from a single dead, since they are items complementing the panoply of an aristocrat-rider of the Dacian elite from this period. The inventory found in some tombs or deposits is showing us a warrior local aristocracy, one that had significant resources at its disposal, and is also showing us that cremation rituals were performed, characteristic of the Dacian elite (Vulpe 1976, p. 193-213; Babeş 1988, p. 5-7; Sîrbu 1994, p. 123-160).

Depunerea 7 (cămaşă de zale, sabie, scut); e posibil ca ele să provină de la un singur defunct întrucât sunt piese complementare în panoplia unui cavaler-aristocrat al elitei dacice din această perioadă. Prin inventarul descoperit în unele morminte sau depuneri se evidenţiază o aristocraţie locală războinică, ce dispunea de resurse importante, şi practicarea ritualuri incineraţiei, specific elitei dacice (Vulpe 1976, p. 193-213; Babeş 1988, p. 5-7 ; Sîrbu 1994, p. 123-160). IV.7.3. Sec. I p. Chr. Fibulele de la Defuncţii 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a şi 29a documentează înhumări în intervalul 40/50-101/106 p. Chr. (Fig. 26; 69). Este vorba de opt morminte, toate de înhumaţie şi de copii, din care şapte indivizi au fost depuşi întregi, dar fără a se observa norme unitare de orientare şi depunere. Alături de aceştia, în aceleaşi depuneri, s-au mai aflat alţi 19 defuncţi, majoritatea copii, dar şi defuncţi maturi, înhumaţi, atât întregi, cât şi numai oase izolate (Defuncţii 11b şi 29b). Tot în sec. I p. Chr. pot fi încadraţi, cu multă probabilitate, şi Defuncţii 1a, 2a, 16b, 27 şi 28a, la care s-au găsit pandantive de tip căldăruşă; piesa de la Def.8, prin asociere cu fibula şi pandantivul roman, aparţine celei de-a doua jumătăţi a sec. I p. Chr. Se pot adăuga C20 Depunerea 1 ori câteva piese izolate (trei fibule puternic profilate, moneda de la Traian).

IV.7.3. 1st century AD. The fibulae from Dead 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26 and 29a document inhumations from between 40/50 and 101/106 AD (Fig. 26; 69). We are dealing with eight tombs, all of them inhumations of children, seven of which were deposited whole, but without observing an orientation and depositing norm. Next to them, in the same deposits, there were another 19 dead, most of them children, but also adult dead, inhumed, both whole and present in just isolated bones (Dead 11b and 29b). Also from 1st century AD are, most likely, Dead 11, 2a, 16b, 27 and 28a as well, where bucket pendants were found; the item from Dead 8, by means of association with the Roman pendant, belongs to the second half of the 1st century AD. One can add C20 Deposit 1 or a number of isolated items (three strongly profiled fibulae, the coin from Traian). A narrower dating is not available for a number of other deposits, as the inventory from them is usually from the 1st century BC - 1st century AD (e.g. C8, C9, C10, C14, C15, C35, C47, C50, C51, C52) (Fig. 69), not to mention those where no artifacts were found (C43, C44, C45). Whereas there are only two deposits from the first period (circa 250-175 BC) and there are both standard cremation tombs, plus an inhumation tomb and votive deposits from the second period (circa 12550 BC), one has identified only

Pentru o serie de alte depuneri nu se pot face datări mai restrânse, inventarul din ele datându-se, în general, în sec. I a. Chr.-I p. Chr. (de ex., C8, C9, C10, C14, C15, C35, C47, C50, C51, C52) (Fig. 69), ca să nu mai vorbim de acelea în care nu s-au găsit artefacte (C43, C44, C45) Se poate observa că dacă în prima etapă (circa 250-175 a. Chr.) sunt doar două depuneri, iar în a doua etapă (circa 125-50 a. Chr.) există atât morminte obişnuite de incineraţie, plus unul de înhumaţie, cât şi depuneri votive, din cea de a treia etapă 76

inhumations without any shared orientation and depositing norms, mostly children, from the third period (40/50-101/106 AD); moreover, about half of the individuals are present via only isolated bones. Therefore, the only complex that crosses the three periods consists, so far, of the votive deposits. Also interesting is Deposit 1 where, besides the wearable items, there were 17 cattle ankles, from 14 individuals!, namely items with a cult role consecrated in many deposits from the Thracian world (Tonkova 2005, p. 175, fig. 15). With the dead, in deposits or isolated, there were 134 items of the following types: fibulae – 16, harness appliqués – 4, earrings – 15, pendants – 15, 8 of which bucket pendants, necklaces – 2, beads – 18, bracelets – 5, rings – 4, chain links – 18, sowing needles – 3, hair pin (?) – 1, decorative appliqués – 2, harness items – 11, knives – 2, handles or tubes – 2, instruments – 1, coins – 1, pottery – 3, items of unclear use – 11. Some general observations can be made: a) the wearable items dominate – 95 items, b) there are extremely few pottery items – 3, and even those are fragmentary, c) there are similar types of items next to the dead, in item deposits or isolated, d) all of the items fall in categories that can be dated to preRoman Dacia, namely before 106 AD. ***** Of course, many observations can be made on particular categories of items or the associations between them. The fibulae are very important, due to their numbers (16 items) and their showing up in all three stages, as well to their being chronological markers, essential to dating the vestiges here. The two iron fibulae with the foot stuck to the bow (Fig. 41/5-6), of the midLa Tène type, characteristic of the Celtic world, mean that the oldest vestiges here are from close to the frontier between 3rd

(circa 40/50-101/106 p. Chr.) s-au identificat numai înhumări fără norme unitare de orientare şi depunere, marea majoritate de copii; în plus, circa jumătate din indivizi sunt reprezentaţi doar prin oase izolate. De aici rezultă că singurul complex comun între cele trei etape sunt, deocamdată, depunerile votive. Este de evidenţiat şi Depunerea 1 unde, alături de piesele de port, s-au găsit 17 astragale de vite (de la 14 indivizi!), piese un rol cultual consacrat în numeroase depuneri din lumea tracilor (Tonkova 2005, p. 175, fig. 15). La defuncţi, în depuneri ori izolat sau descoperit 134 de piese, din următoarele tipuri: fibule - 16, aplice de harnaşament - 4, cercei - 15, pandantive - 15, din care opt de tip căldăruşă, colane - 2, mărgele - 18, brăţări - 5, inele - 4, verigi - 18, ace de cusut - 3, ac de păr (?) - 1, aplice decorative - 2, piese de armament - 11, cuţite - 2, mânere sau tuburi - 2, instrumente - 1, monede - 1, vase ceramice - 3, piese cu utilizare incertă 11. În ansamblu, se pot face următoarele observaţii: a) predominarea evidentă a pieselor de port - 95 ex., b) extrema raritate a vaselor ceramice - 3 ex., şi acelea în stare fragmentară, c) categorii similare de artefacte la defuncţi, în depunerile de piese ori la piesele găsite izolat, d) toate piesele aparţin unor tipuri ce pot fi datate în Dacia preromană, deci înainte de 106 p. Chr. ***** Desigur, se pot face şi numeroase constatări privitoare la anumite categorii de piese ori la asocierile dintre ele. Deosebit de importante sunt fibulele, atât prin număr (16 ex.) şi prin faptul că au apărut în toate cele trei etape, cât şi pentru că ele constituie repere cronologice decisive în datarea vestigiilor de aici. Cele două fibule din fier cu piciorul lipit de arc (Fig. 41/5-6), de tip la Tène mijlociu, caracteristice lumii celtice, asigură datarea celor mai vechi vestigii de aici la cumpăna sec. III-II a. Chr.

h

77

and 4th century BC. From the second period we have only a fragmentary silver fibula (Fig. 37/5), from the end of 2nd – mid-1st century AD, which got in C26 by accident. Based on the bronze fibula and the silver medallion, found with Dead 15a, it can be dated back to the middle – second half of 1st century AD (Fig. 37/4). The third period has a much higher number of fibulae – 13, but rather similar typologically. Most of them are Roman fibulae with a bilateral spring, strongly profiled, as in the case of Dead 13b, 14 and 15a (Rustoiu 1997, types 19b and 19b-c), and strongly profiled fibulae of the eastern type, such as with Dead 8, 11a, 12a, 26a, plus two isolated items (Rustoiu 1997, types 20a and 20b). There is also a fibula from the La Tène D scheme, with Dead 29a (Rustoiu 1997, type 10c) and a Roman one with little wings and a non-perforated bow, with Dead 26a (Rustoiu 1997, type 30), plus two isolated ones (Rustoiu 1997, type 19c). This type of fibulae is from to 30/50-101/106 AD, meaning vestiges from this time can be dated exactly. All of these fibulae were found with inhumed children under the age of 7 (Fig. 26). It is worth mentioning that Dead 26a, a child of about 18 months, had two fibulae with him, one of the Roman type with wings and another of the eastern type, strongly profiled (Fig. 37/14-15) Often, these fibulae are found together with other types of items, meaning they too are from the aforementioned period. Although inhumations of children with fibulae are present in all the areas, they are clustered in a particular place (Fig. 26) Because of their large number – 8, the bucket pendants are another category of items with special meaning. That is, iron items were found with Dead 1a, 2a, 8 and 28a (2 items), bronze ones next to Dead 16c, and iron and bronze ones next to Dead

Din a doua etapă avem doar o fibulă de argint, fragmentară (Fig. 37/5), de la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I p. Chr., ajunsă întâmplător în C26 care, pe baza fibulei de bronz descoperit la Def.15a, se datează la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Fig. 37/4). Din a treia etapă avem un număr mult mai mare de fibule - 13, dar destul de unitare tipologic. Astfel, majoritatea sunt fibule de tip roman cu resort bilateral, puternic profilate, ca la Defuncţii 13b, 14 şi 15a (Rustoiu 1997, tipurile 19b şi 19b-c) şi fibule puternic profilate de tip răsăritean, la Defuncţii 8, 11a, 12a, 26a, plus două exemplare izolate (Rustoiu 1997, tipurile 20a şi 20b). La acestea se adaugă o fibulă de schemă La Tène D, la Defunctul 29a (Rustoiu 1997, tipul 10c) şi una romană cu aripioare şi arcul plin, la Defunctul 26a (Rustoiu 1997, tipul 30), plus două fibule izolate (Rustoiu 1997, tip 19c). Aceste tipuri de fibule se datează în intervalul 30/50-101/106 p. Chr., astfel că ele asigură datarea precisă a vestigiilor acestei etape. Toate aceste fibule s-au găsit la copii înhumaţi sub vârsta de şapte ani (Fig. 26). Este de menţionat şi faptul că la Defunctul 26a, copil de circa 18 luni, s-au găsit două fibule, una de tip roman cu aripioare şi alta de tip răsăritean, puternic profilată (Fig. 37/14-15). Deseori aceste fibule s-au găsit cu alte tipuri de piese, ceea ce asigură şi datarea acestora în intervalul menţionat. Deşi înhumări de copii cu fibule s-au găsit în toate zonele, totuşi se poate observa că ele se concentrează într-un anumit loc (Fig. 26). Pandantivele-căldăruşă, prin numărul mare de exemplare - 8, reprezintă un alt tip de piese cu semnificaţie deosebită. Astfel, piese din fier s-au găsit la Defuncţii 1a, 2a, 8 şi 28a (2 ex.), din bronz la Def. 16c, iar din fier şi bronz la Def. 27 (Fig. 69). Cu 78

27 (Fig. 69). Save for Dead 28a, all the cases are very small children (under two years of age) and, where sex could be determined, they were girls (Fig. 26; 69). Inhumations with such pendants show up in all of the areas, but they were not present in the votive item deposits. The fact that such items were found only accompanying the dead, usually close to the neck, oftentimes joined by other types of items (Dead 2a and 8 had beads, Dead 27 had chain links) points to their apotropaic function, to protect the dead; they probably held various scents or plants. Most of the human inhumations here, with bucketpendants, are from the 1st century AD, sometimes based on the associations with other categories of items. In the Dacian world, the bucketpendants were found both in the preRoman period and from the free Dacians or those from the Dacia Province. The oldest items are the iron items found in tumular cremation tomb no. 2 from Popeşti and the one from Piscu Crăsani (Vulpe 1976, p. 198, 214, fig. 6/24), from the second half of 1st century BC; the one from tumulus 4 in Poiana is from the 1st century AD (Teodor 2005, p. 131, fig. 2/10). The pits with skeletons from Brad, almost all of them with children, yielded 10 iron bucket pendants; it is interesting that, in two of these cases, they are associated with strongly profiled, fibulae, meaning they are from the second half of 1st century AD – beginning of 2nd century AD (Ursachi 1986, ill. XVII/5-10, ill. XXI/4-5, ill. XXIII/4-5). Also, one found iron pendants in Ocniţa, next to a small child in a pit, together with a woman, both of them inhumed (Berciu 1983, p. 71, pl. 95/4-5), and in Pit 19, together with the remains of a jeweler workshop, plus another similar item from the settlement (Berciu 1981, p. 106, pl. 91/4-5). Among other discoveries, we note the ones from Răcătău (Căpitanu 1989, p. 103, fig. 11/16-19) or Mereşti

excepţia Defunctului 28a, în toate cazurile a fost vorba de copii foarte mici (sub 2 ani), iar acolo unde s-a putut determina sexul, a fost vorba de cel feminin (Fig. 26; 69). Înhumări cu astfel de pandantive au apărut în toate zonele, dar ele nu s-au găsit şi în depunerile votive de piese. Faptul că astfel de piese s-au găsit doar la defuncţi, de regulă în zona gâtului, deseori şi cu altfel de tipuri de piese (Defuncţii 2a şi 8 cu mărgele, la Def.27 cu verigi), sugerează caracterul lor apotropaic, de protecţie a defunctului; probabil că în ele au fost diverse arome ori plante. Înhumările umane de aici cu pandantivele de tip căldăruşă, uneori şi prin asocierile cu alte categorii de piese, pot fi datate, în marea lor majoritate, în sec. I p. Chr. În lumea dacică pandantivele de tip căldăruşă s-au găsit atât în epoca preromană, cât şi la dacii liberi ori la cei din Provincia Dacia. Cele mai vechi exemplare sunt piesele din fier găsite în mormântul tumular de incineraţie nr. 2 de la Popeşti şi în cel de la Piscu Crăsani (Vulpe 1976, p. 198, 214, fig. 6/24), care pot fi datate în a doua jumătate a sec. I a. Chr.; exemplarul din tumulul 4 de la Poiana aparţine sec. I p. Chr. (Teodor 2005, p. 131, fig. 2/10). În gropile cu schelete de la Brad, aproape toate de copii, s-au găsit 10 pandantive de tip căldăruşă din fier; de evidenţiat şi faptul că în două cazuri acestea se asociază cu fibule puternic profilate, ceea ce asigură datarea acestora în a doua jumătate a sec. I-începutul sec. II p. Chr. (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl. XXI/4-5, pl. XXIII/4-5). De asemenea, la Ocniţa s-au găsit pandantive din fier, la un copil mic dintr-o groapă, aflat împreună cu o femeie, ambii înhumaţi (Berciu 1983, p. 71, pl. 95/4-5), cât şi în Groapa 19, cu resturile unui atelier de bijutier, plus alt exemplar din aşezare (Berciu 1981, p. 106, pl. 91/4-5). Între alte descoperiri menţionăm pe cele din aşezările de la Răcătău (Căpitanu 1989, p. 103, fig. 11/16-19) ori Mereşti (Crişan 2000, pl. 111/12). După cum se observă, la dacii 79

(Crişan 2000, pl. 111/12). As one can see, there are bucket pendants from the preRoman Dacians of the second half of the 1st century BC, both in tumular cremation tombs and in skeleton pits or settlements. Many bucket-pendants were found in the necropolis from Zemplin, such as M22 (12 items), M48 (4 items) or M159 (1 item). (Budinský-Krička, LamiovaSchmiedlová, 1990, pl. III/9-20, pl. VI/3-4, 8-9; pl. XX/25). From the necropolises of the eastCarpathian Carpians, 2nd-3rd c. AD, we know of over 40 bucket pendants, most of them made of iron, the rest made of bronze, in both cremation and inhumation tombs; the highest number of items (7) was found in tomb 281 from Bărboasa–Gălăneşti (Bichir 1973, p. 119; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 65, with bibliography).

din epoca preromană pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit, din a doua jumătate a sec. I a. Chr., atât în morminte tumulare de incineraţie, cât şi în gropile cu schelete ori în aşezări. Numeroase pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit în necropola de la Zemplin, aşa cum sunt M22 (12 ex.!), M48 (4 ex.) ori M159 (1 ex.) (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová, 1990, pl. III/9-20, pl. VI/3-4, 8-9; pl. XX/25). Din necropolele carpilor estcarpatici, din sec. II-III p. Chr., se cunosc peste 40 de pandantive de tip căldăruşă, marea majoritate din fier, celelalte din bronz, atât la mormintele de incineraţie, cât şi la cele de înhumaţie; cel mai mare număr de piese (7 ex.) s-a găsit în mormântul 281 de la Bărboasa–Gălăneşti (Bichir 1973, p. 119; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 65, cu bibliografia). Câteva piese de acest tip s-au găsit şi în necropolele daco-romane din cadrul Provinciei Dacia, aşa cum este cazul la Soporul de Câmpie (Protase 1976, p. 68, pl. XXX/2), Obreja (Protase 1976, p. 155) ori Locusteni (Popilian 1980, p. 93, pl. XXIV/510). Din păcate, nu se cunoaşte contextul descoperirii pentru unele piese din sud-estul Transilvaniei (Pop 1966, p. 175-179).

A few of the items of this type were also found in Dacian-Roman necropolises in the Dacia province, such as Soporul de Câmpie (Protase 1976, p. 68, pl. XXX/2), Obreja (Protase 1976, p. 155) or Locusteni (Popilian 1980, p. 93, pl. XXIV/5-10). Unfortunately, the context of the discovery of some items from south-eastern Transylvania is not available (Pop 1966, p. 175-179). Such items were also found in the Sarmatian tombs east of Prut or north of the Black Sea, dated back to the 1st century BC-2nd century AD (Bârcă 2006, p. 133134, with bibliography). A large number of bucket pendants were found in the area of the Przeworks culture (Bichir 1973, p. 119; Babeş 1993).

Astfel de piese s-au descoperit şi în mormintele sarmatice de la est de Prut ori din nordul Mării Negre, datate la sfârşitul sec. I a. Chr.-sec. II p. Chr. (Bârcă 2006, p. 133-134, cu bibliografia). Un număr mare de pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit în aria culturii Przeworsk (Bichir 1973, p. 119; Babeş 1993). Nu este cazul să rediscutăm aici originea acestor piese de port „supraregionale”, dar faptul că cele mai vechi exemplare de pandantive de tip căldăruşă din mediul dacic, de la mijlocul/a doua jumătate sec. I a. Chr., s-au descoperit în morminte tumulare de la sud de Carpaţi

There is no point in re-discussing the origin of these “supra-regional” wearable items, but the fact that the oldest cases of bucket pendants in the Dacian environment, from the middle/second half of 1st century BC, are from tumular tombs south of the Carpathians (Popeşti, Piscu 80

Crăsani) means it is unlikely they were taken over from the Sarmatians or the Przeworsk culture. The two bracelets, made of iron rods, with the ends free, discovered at Dead 13a and Dead 17 (Fig. 37/2, 10), two items characteristic of the Scordiscian world, date back to the 2nd-1st centuries BC (Popović 1999, p. 51, fig. 3). Since, from the area inhabited by the Dacians, we have only another case, found in Costeşti (Rustoiu 1996, p. 95, fig. 42/5), we can conclude that this type of items was used by them on an irregular basis. Based on the analogies, the items in Hunedoara can be dated back to the 1st century BC, most likely the first half, and it is from here that they got to the Scordiscians. The gilded silver pendant showing a male person’s head, with curly hair and bald spot, surrouned by “S” shaped motives (Fig. 13/9; 36/1), found at Dead 8, is a Roman import; we do not know of an identical item, but there are cases of medallions or figurines with similar faces at the Roman provinces east of the Mediterranean, dating back to the 1st-2nd centuries BC. (Gramatopol 1991). Weapons are another important category – 10 items, both offensive (lances, arrows, sword, knife) and defensive (chain mail shirt, shield). They were found next to the dead (Dead 1e, 3b and 7), in deposits (Deposits 4 and 7), but also isolated. In all the cases, they were in the same areas that adults were inhumed (C6, C8) or cremated (C12). We will talk in detail only about the chain mail shirt, sword and shield. It could be that some of the massive iron chain links were accessories for some of the weaponry items. Deposit 7 had a few fragments from the chain mail shirt, some with chain links, others with connecting elements (Fig. 4244) Iron chain mail shirts of the type found here were also unearthed in the Dacian tumuli from Cugir-T2 (Crişan 1980, p. 81-

(Popeşti, Piscu Crăsani) face puţin probabilă preluarea lor de la sarmaţi ori din cultura Przeworsk. Cele două brăţări din bară de fier cu capetele libere, descoperite la Def.13a şi Def.17 (Fig. 37/2, 10), piese caracteristice lumii scordiscilor, se datează în sec. II-I a. Chr. (Popović 1999, p. 51, fig. 3). Întrucât din aria locuită de daci mai cunoaştem doar un singur exemplar, descoperit la Costeşti (Rustoiu 1996, p. 95, fig. 42/5), putem conchide că acest tip de piese a fost sporadic utilizat de aceştia. Pe baza analogiilor putem data piesele de la Hunedoara în sec. I a. Chr., mai probabil în prima lui jumătate, ele ajungând aici de la scordisci.

Pandantivul din argint aurit cu redarea unui chip uman masculin, cu păr buclat şi chelie, înconjurat de motive în formă de „S” (Fig. 13/9; 36/1), descoperit la Defuncta 8, este un import roman; nu cunoaştem o piesă identică, dar medalioane ori figurine cu figuri asemănătoare se întâlnesc în provinciile romane din estul Mediteranei şi se datează în sec. I-II p. Chr. (Gramatopol 1991). O altă categorie de piese importante sunt reprezentate de arme - 10 ex., atât ofensive (lănci, săgeţi, sabie, cuţit), cât şi defensive (cămaşă de zale, scut). Ele s-au descoperit atât la defuncţi (Def. 1e, 3b şi 7), în depuneri (Depunerile 4 şi 7), cât şi izolat. Ele s-au găsit, în toate cazurile, acolo unde au fost şi maturi, înhumaţi (C6, C8) ori incineraţi (C12). Ne vom referi, mai detaliat, doar la cămaşa de zale, la sabie şi la teacă. Este probabil ca şi unele zale masive din fier să fi fost accesorii la unele piese de armament. În Depunerea 7 s-au găsit puţine fragmente din cămaşa din fier, atât zone cu zale, cât şi elemente de legătură (Fig. 4244). Cămăşi de zale din fier, de tipul celei găsite aici, s-au găsit în tumulii dacici de la Cugir-T2 (Crişan 1980, p. 81-87), Popeşti81

87), Popeşti-T2, T3 şi T4, Radovanu, Poiana-Gorj, and, probably, in Cetăţeni as well (Vulpe 1976, p. 201, 208, fig. 15/1, 18/6-8). These tombs are from the second half of 2nd century BC – 1st century BC, a period that also includes the item from Hunedoara. Many items of the same type and period were found in the tombs of the Panaghiurski Kolonii group in northwestern Bulgaria (Torbov 2004, p. 5769). One found an iron chain mail shirt at the necropolis from Zemplin, Tumulus 3, cremation tomb 78, belonging to an adult (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 255, fig. 20a-b); this was, probably, the tomb of a Dacian warrior, from the last decades of the 1st century BC -first decades of 1st century AD. Aurel Rustoiu (2006, p. 49-52) recently approached the chronology and diffusion of this type f item at the Celts and Dacians, so it is no longer the case to discuss them and we stuck to a few observations. It is also in D7 that one identified at least three fragments from an iron sword, in its scabbard, which offers a good look at the three different layers of meta, of the scabbard and sword (Fig. 42/9; 44/13); since the fragments are from the middle of the item, no other details are available. However, it looks like a Celtic sword, found quite often in the discoveries from northwestern Bulgaria and northeastern Serbia, in the Panaghiurski Kolonii area (Wozniak 1974, p. 87-97), but also in the southwestern part of Romania and of Transylvania, in the Padea-Spahii area (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 80, fig. 2), items from the 2nd-1st centuries BC. A similar item was actually found nearby, in a Dacian tumular tomb from Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109). The iron sword fragment is from a Celtic item of the “pen case” type (Fig. 41/10), called that way because one part of it would slide in the other; it is from the La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/2, 7; Tab. 1);

T2, T3 şi T4, Radovanu, Poiana-Gorj, apoi, probabil, şi la Cetăţeni (Vulpe 1976, p. 201, 208, fig. 15/1, 18/6-8). Aceste morminte se datează în a doua jumătate a sec. II-sec. I a. Chr., perioadă în care trebuie încadrată şi piesa de la Hunedoara. Numeroase exemplare, din aceeaşi perioadă, s-au descoperit în mormintele grupului Panaghiurski Kolonii din nord-vestul Bulgariei (Torbov 2004, p. 57-69). În necropola de la Zemplin, în Tumulul 3, mormântul de incineraţie 78, ce aparţine unui adult, s-a găsit o cămaşă de zale din fier (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 255, fig. 20a-b); a fost, probabil, mormântul unui războinic dac, datat în ultimele decenii ale sec. I a. Chr-primele decenii ale sec. I p. Chr. Întrucât cronologia şi răspândirea acestui tip de piesă la celţi şi daci au fost recent abordate de Aurel Rustoiu (2006, p. 49-52) apreciem că nu mai e cazul să le discutăm şi noi, astfel că ne-am limitat la câteva observaţii. Tot în D7 s-au identificat, cel puţin, trei fragmente dintr-o sabie din fier, aflată în teacă, observându-se bine cele trei straturi diferite de metal, ale tecii şi lamei (Fig. 42/9; 44/13); întrucât fragmentele sunt de la mijlocul piesei, nu se pot preciza alte detalii. Totuşi, se poate aprecia că este o sabie de tip celtic, destul de des întâlnită şi în descoperirile din nord-vestul Bulgariei şi nord-estul Serbiei, în aria Panaghiurski Kolonii (Wozniak 1974, p. 87-97), dar şi în sud-vestul României şi al Transilvaniei, în aria Padea-Spahii (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 80, fig. 2), exemplare datate în sec. II-I a. Chr. Un exemplar similar s-a găsit, chiar în apropiere, într-un mormânt tumular dacic de la Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 20012002, p. 93-109). Fragmentul de teacă spadă din bronz provine de la o piesă celtică de tip “penar” (Fig. 41/10), denumită aşa deoarece o parte culisa în cealaltă, datată în La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1); numeroase 82

scores of similar items are known in southern Galia, but also in areas closer to us, such as tomb 108 in the necropolis from Zemplin (Budinský-Krička, LamiováSchmiedlova 1990, p. 260, pl. XV/30). The S-shaped iron item is also from the armor of a sword scabbard (Fig. 41/12), used to reinforce the item close to the guard, with many analogies among the items from La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/3, 5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3). We can conclude that all weaponry items with a narrower dating belong to the second half of 2nd century – 1st century BC, were found together with adults or in a few deposits and they are signs of warriors being buried there. ***** Finally, we would like to list just three essential features of the vestiges from the 1st century BC - 1st century AD. a). The extremely high percentage of children – almost 80%: of the total 48 dead, all non-cremated, 38 individuals were under seven years of age. The studies on the normal cemeteries, regardless of the age and geographical area, have shown that the percentage of children is 15-30% (Scott 1999, p. 89-90), meaning the situation from The Castle’s Garden is exceptional and atypical of a regular cemetery. This situation can have one of the following causes: a) the appearance of an epidemic that killed a large number of children, but that is unlikely, as it does not explain why almost half of the dead are present via just isolated bones, b) children sacrifices, for reasons difficult to comprehend; even if no traces of violence were found on the bones, we need to take into account the fact that, at this early age, the children could be killed by means that leave no traces on the bones (straggling, poisoning etc.), c) the inhumation of the children in separate necropolises, but one has found inhumed adults here too, even

exemplare similare se cunosc în sudul Galiei, dar şi în zone mai apropiate, aşa cum este mormântul 108 din necropola de la Zemplin (Budinský-Krička, LamiováSchmiedlova 1990, p. 260, pl. XV/30). Şi piesa din fier în formă de „S” provine de la armătura unei teci de sabie (Fig. 41/12), folosită pentru renforsarea piesei în apropiere de gardă, cu analogii numeroase la piesele datate în La Tène C2D (Zachar 1974, fig. 5/3, 5; Tab. III/4; Łuczkiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3). Putem concluziona că toate piesele de armament cu datare mai restrânsă aparţin celei de a doua jumătăţi a sec. II-sec.I a. Chr., s-au găsit la defuncţi maturi ori în câteva depuneri i ele documentează prezenţa unor războinici. ***** În final, dorim să mai enunţăm doar trei trăsături esenţiale ale vestigiilor databile în sec. I a. Chr.-I p. Chr. . a). Procentul extrem de ridicat al copiilor – aproape 80%: dintr-un total de 48 de defuncţi, toţi neincineraţi, 38 de indivizi au avut sub şapte ani. Studiile asupra cimitirelor normale, indiferent de epocă şi de zona geografică, au evidenţiat faptul că ponderea copiilor este cuprinsă între 15-30% (Scott 1999, p. 89-90), deci situaţia din Grădina Castelului este excepţională şi atipică pentru un cimitir obişnuit. Această situaţie ar putea fi explicată prin: a) producerea unei molime care a ucis un număr mare de copii, dar această ipoteză nu este credibilă deoarece, în acest caz, nu se poate explica de ce aproape jumătate dintre defuncţi sunt reprezentaţi doar prin oase izolate, b) sacrificarea unor copii, din motive greu de identificat; chiar dacă nu sau observat urme violente pe schelete trebuie să ţinem cont că la această vârstă fragedă copiii puteau fi ucişi prin mijloace care nu lasă urme pe oseminte (sugrumare, otrăvire etc.), c) înhumarea copiilor în necropole separate, dar aici s-au găsit şi maturi înhumaţi, chiar dacă numărul lor este 83

mult mai mic. b). Aproape 50% dintre înhumaţi au fost reprezentaţi fragmentar: din 48 de indivizi, în 22 de cazuri s-au găsit doar oase umane izolate, situaţie care sugerează expunerea/descompunerea cadavrelor, sacrificii umane ori manipularea postmortem a osemintelor umane. c). Nici în cazul scheletelor întregi nu s-au evidenţiat norme unitare de depunere ori de orientare. Siturile care prezintă asemenea caracteristici nu pot fi considerate necropole normale întrucât ele nu reflectă credinţe şi practici rezultate dintr-o ideologie funerară obişnuită a comunităţilor umane, care impune norme comune de înmormântare a defuncţilor. Cronologia unor categorii de piese sugerează o anumită dinamică a practicilor rituale pe parcursul celor două secole de utilizare a Platoului pentru depuneri umane. Astfel, dacă pentru sfârşitul sec. II şi din sec. I a. Chr. există şi morminte normale, aproape toate de incineraţie, înhumările cu fibule, toate de copii mici şi databile numai în sec. I p. Chr., par a indica o schimbare esenţială în practicile funerare ale comunităţii.

De asemenea, este anormal ca indivizii cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani (Infans II) să fie reprezentaţi doar printr-un singur defunct, faţă de 38 de defuncţi cu vârsta între 0-7 ani (Infans I). Acest fapt indică, indubitabil că, de regulă, s-a procedat diferit cu indivizii decedaţi de la vârsta de peste 7 ani.

though their numbers are small. b) Almost half of the inhumed individuals were fragmentary: of the 48 individuals, 22 cases were just isolated human bones, which could mean corpse exposure/decomposing, human sacrifices or post-mortem handling of the bones. c) There are no unifying orientation or depositing norms in the case of the whole skeletons either. The sites displaying such characteristics do not fall into the category of standard necropolises, because they are not the result of beliefs and practices derived from the usual funerary ideology of human communities, which asks for unifying norms for burying the dead. The chronology of some categories of items points to a certain dynamic of the ritual practices along the two centuries of using The Plateau for human deposits. Namely, whereas there are normal tombs, almost all of them of the cremation type, from the end of the 2nd century and the 1st century BC, the inhumations with fibulae, all of them containing small children and from the 1st century AD exclusively, seem to indicate a fundamental shift in the community’s funerary practices. Also, it is abnormal for individuals aged 7 to 14 (Infans II) to be present by means of just one individual, compared to 38 dead aged 0 to 7 (Infans I). This shows, beyond any doubt, that the dead over the age of 7 were treated differently.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece, Dragoş Diaconescu

84

V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau I. Foreword This study was possible due to the kindness of Dr. Valeriu Sîrbu. Brief anthropological data was published in the archaeological report of the 2004 fieldwork (Sîrbu et al. 2005, p. 178; Sîrbu et al. 2006, p. 187-207). Compared with that analysis, this study contains new information regarding, for example, the ages of children. II. Materials and method Forty-nine complete or incomplete skeletons were analyzed. First, the bones were cleaned with water and dried in the open. There are many fragments of different sizes and some of them were restored. For the bones’ description and siding, we used the anatomic atlases of Papilian (1974), Ifrim & Niculescu (1988), Ranga (1990), Cerbulescu & Ifrim, Maroş, Niculescu, (1983), Pasat (1995), and the osteological one of White (1991). Also, because the most of the skeletons are from children, we have consulted the books of Baker, Dupras & Tocheri (2005) and Scheuer & Black (2004). For the age estimation of children skeletons we have used three methods: eruption of teeth (Ubelaker 1980), measurements of long bones (Stloukal & Hanakova 1978, Ferembach & Schwidetzky, Stloukal 1980), and measurements of basiocciput (Tocheri & Molto 2002). For the sex determination of children skeletons, we applied the discriminant functions of decidual teeth (De Vito & Saunders 1990) and mandibular morphology (Loth & Henneberg 2001) or morphognostic features (Schutkowski 1993). The stature of children was calculated by measuring the humerus, femur or shinbone (Visser 1998). In the case of adult bones, the age was established by teeth attrition and we also considered the face of the pubic symphysis, the union degree of the epiphyses to the diaphysis of the bones, as well as the cranial sutures. The sex of those individuals has been established by morphoscopic estimations of the features to the female and male sexes (Brothwell 1981; White 1991). III. Osteological analysis

C.6, S 1.b

C.7, S 2.a

C.7, S 2.b

C.7, S 2.c

C.7, S 2.d

C.7, S 2.e

C.7, S 2.f

C.8, S 3.a

C.8, S 3.b

C.9, S.4

C.10, S 5.a

C.10, S 5.b

C.11, S 6.a

C.11, S 6.b

skull & mandible

C .6, S 1.a

Skeletal inventory 1 – present complete; 2 – present fragmentary; 3 – absent (postmortem); 4 – postmortem loss.

2

2

1

2

2

4

2

2

2

4

2

2

2

2

2

85

vertebral column

2

2

2

4

2

4

4

4

2

4

2

2

2

2

2

Ribs

2

2

2

2

2

4

4

4

2

4

2

2

4

4

4

Sternum

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

2

4

4

4

4

Clavicle

2

2

1

2

4

4

4

4

1

4

2

4

4

2

4

Scapula

2

2

2

2

4

2

4

4

2

4

2

2

4

2

4

Humerus

2

2

2

4

2

4

4

4

2

4

2

2

4

1

4

Radius

2

2

2

2

4

4

4

4

2

4

4

2

4

1

4

Ulna

2

2

1

2

4

4

4

4

2

4

4

2

4

1

4

hand bones

2

4

2

4

2

4

4

4

2

4

2

4

4

2

2

os coxae

2

2

2

2

4

4

4

4

2

4

2

4

4

2

4

Sacrum

2

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

Femur

2

2

2

2

2

4

4

4

2

2

2

2

4

1

4

Tibia

2

2

2

4

2

2

4

4

1

4

2

2

4

1

2

Fibula

4

2

2

2

4

4

4

4

4

4

2

4

4

2

4

foot bones

4

4

2

4

4

4

4

4

2

4

4

4

4

4

4

C.12, S .7

C.13, S 8

C.14, S 9.a

C.14, S 9.b

C.15, S 10

C.16, S 11.a

C.16, S 11.b

C.17,S 12.a

C.17, S 12.b

C.17, S 12.c

C.17, S.12.d

C.18, S 13.a

C.18, S 13.b

C.19, S 14

C.26, S 15.a

skull & mandible

2

2

2

2

4

2

2

2

4

4

4

2

2

4

2

vertebral column

2

2

2

4

4

2

4

2

4

4

4

2

4

4

2

Ribs

2

2

2

4

4

2

4

2

4

2

4

2

4

4

2

Sternum

4

4

4

4

4

2

4

4

4

4

4

4

4

4

4

Clavicle

4

2

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

2

Scapula

4

2

2

4

4

2

4

2

2

4

4

2

4

4

2

Humerus

2

2

4

4

4

2

4

1

4

4

2

2

2

4

2

Radius

2

4

2

4

4

2

4

2

2

4

4

2

4

4

2

Ulna

2

4

2

4

4

2

4

4

2

4

4

2

4

4

2

hand bones

4

4

2

4

4

4

4

4

4

4

4

2

4

4

4

os coxae

2

4

2

4

4

2

4

1

4

2

4

2

4

4

2

Sacrum

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

4

Femur

2

2

2

4

4

2

4

4

1

2

4

2

4

4

2

Tibia

2

2

4

4

4

2

4

4

2

4

4

2

4

4

2

Fibula

4

4

2

4

4

4

4

4

4

4

4

2

4

4

4

foot bones

4

4

4

4

4

4

4

2

4

4

4

2

4

4

4

86

C 43, S 20

C 44, S 21

C 47, S 22a

C 47, S 22b

C 50, S 23

C 51, S 24

C 52, S 25

C 53, S 26a

C 53, S 26b

C 67, S 27

C 68, S 28a

C 68, S 28b

C 69, S 29a

C 69, S 29b

skull & mandible

2

2

2

2

2

2

2

2

4

2

3

4

2

4

Vertebral column

3

2

2

4

2

4

4

2

4

2

2

2

3

4

Ribs

3

3

2

4

2

3

2

2

4

2

2

4

2

4

Sternum

3

3

3

4

1

4

4

4

4

4

3

4

3

4

Clavicle

3

3

2

4

2

2

4

1

4

2

2

4

3

4

Scapula

3

3

2

4

2

4

4

2

4

2

2

4

2

4

Humerus

3

3

2

4

1

4

4

2

4

2

1

4

1

4

Radius

3

3

2

4

1

4

4

2

4

2

2

4

1

4

Ulna

3

3

2

4

1

4

4

1

4

2

2

4

1

4

hand bones

3

3

3

2

3

4

4

4

4

4

3

2

3

4

os coxae

3

3

2

4

1

4

4

1

4

2

2

4

3

4

Sacrum

3

3

3

4

3

4

4

2

4

4

3

4

3

4

Femur

3

3

2

4

2

4

1

1

2

4

2

4

2

4

Tibia

3

3

2

4

2

4

1

2

4

4

2

4

3

2

Fibula

3

3

3

4

2

4

2

2

4

4

2

4

3

4

foot bones

3

3

3

4

3

4

4

4

4

4

3

4

3

4

Complex no. 6, Skeleton no. 1a Teeth inventory: On the mandible, the segment between the medial incisor and the first deciduous molar on the mentioned side were preserved. All of the teeth are preserved in their alveoli. From the maxilla, the segment between the medial incisor on the left half and the second molar on the same side have been recovered. Just molar 1 and 2 were found in their alveoli. Another segment of the maxilla was represented by the area between the medial incisor and the first deciduous molar. Separately, the second deciduous molar was found as an isolated tooth. Some other isolated teeth have been also found: both upper medial incisors and a lateral incisor from the same maxillary, 1 lower deciduous first molar, 1 lower deciduous second molar and the first upper deciduous second molar, 2 dental crowns of the permanent first molar and 1 of a lower permanent molar. Age at death: According to the dentition and dimensions of the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximal width = 21 mm; maximal length = 21 mm) and clavicle (maximal length = 59 mm), the age of the individual could be assessed at 18-24 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Black & Scheuer 1996, p. 425 – 434). Sex determination: Considering the features of the ilium bone, the individual was probably a female (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). The sex of the individual has been confirmed using the method of measuring the size of the canines (equation values: A = -6.545; B = -6.495, D = 6.407) on the mandible (Saunders 1992, p. 6, tab. 2).

87

Measurements (just for the full preserved bones): No measurements are available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology: The presence of the cribra orbitalia could be observed on the orbit roof. Complex no. 6, Skeleton no. 1b Teeth inventory: A mandible fragment was present, represented by the right half, preserving the deciduous molar 1 in its alveolus, but also a small fragment of the maxilla, delimited by the medial incisor on the left side and the eruption area of the permanent first molar. The right broken part of the maxilla was also recovered between the alveoli of the medial incisor and the canine. As for isolated teeth, the following were found: maxillary central deciduous incisor, the lateral incisor, and the deciduous canine, first deciduous molar and first deciduous molar. Age at death: Considering the dentition and long bones dimensions, we believe that the mentioned skeleton reached the age of about 2 years (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2; Black and Scheuer, 1996, p. 427, table 3). Sex determination: The sex of the individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Ulna

Clavicle

Dimension Length Width Diameter Length Diameter

Value (mm) Left Right 62?* -

88.1 4 -

Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology: On the orbit roof, the presence of the cribra orbitalia could be observed. *The question mark is there to point out the approximate value of the measurement, as the edge of the bone end is partly eroded. Complex no. 7, Skeleton no. 2a (Fig. 48) Teeth inventory: In the dental alveoli, the first and second deciduous molars were found on the right half of the maxilla. On the left half, there were the first and second deciduous molars, the canine and the lateral incisor. The mandible was complete restored. The following teeth were present in the alveoli: the first and second deciduous molars, but also the lateral incisor on the right half, the lateral incisor, the canine, first and second milk deciduous on the left one. Age at death: For age estimation it was measured the maximum length of the left femur and the value indicate a child of 2 years old (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: The sex of the individual was probably female, given that the angle of the greater sciatic notch has a value of +90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones):

88

Bone Humerus

Dimension Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter Length Diameter

Clavicle Ulna Femur

Fibula

Value (mm) Left Right 118 11 100 6 156 12 123 -

65 100 6 -

Stature: The stature calculated for the humerus is about 825.3±125 mm and for femur it is 826.162±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 7, Skeleton no. 2b Teeth inventory: From the mandible, the left half was recovered, with the coronoid process and the condyle completely destroyed. To all these, a part of the right half could be added, comprising the region between the medial incisor and the first deciduous molar. Preserved in their alveoli, there was the medial incisor on the left half of the mandible, on the verge of erupting. There also was the crown of the first and second deciduous molars, and the first deciduous molar on the right half of the mandible was found as an isolated tooth, given that its alveolus was partly broken. Age at death: The dimensions of basiocciput (sagittal length = 13 mm, maximum length = 16 mm) indicated an age about 3 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination: By the features of the ilium bones, the sex of the individual could be established as male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones): Bone Basilar part of occipital Ulna

Dimension Length Width Length Diameter

Value (mm) Left Right 16 -

64 3

Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Complex no. 7, Skeleton no. 2c Teeth inventory: no teeth were preserved. Age at death: The maximum length of right humerus and left femur indicated an age of maximum 3 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex of this individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones):

89

Bone

Dimension Length Width Diameter Length Width Diameter

Humerus Femur

Value (mm) Left Right -

70 7 83 8

Stature: The stature calculated for the humerus is 601.00±125 mm and for femur is 613.73±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 7, Skeleton no. 2d From this individual, a small fragment of scapula and fragment of a long bone, probably a tibia, were preserved. They have belonged to an individual who had gotten over the childhood stage. Complex no. 7, Skeleton no. 2e A right zygomatic arch and mandible fragment from the left half, both robust and probably belonging to a male. According to the tooth wear, the age is about 30-35 years. The third permanent molar was preserved in its alveolus and the second and first molar also existed. From the mandible, the segment between the right canine on the left half and the third molar on the same side was recovered. The ascending ramus is missing. Complex no. 7, Skeleton no. 2f Isolated teeth have been recovered: a medial incisor, a lateral incisor, a crown of a canine and two molars of the permanent teeth from the maxilla, possibly belonging to an individual whose age was established around 5 years. Complex no. 8, Skeleton no. 3a Teeth inventory: Out of the mandible, the horizontal ramus and the ascending right one have been recovered. The left half was complete, while the right one preserved the portion between the medial incisor and the alveolus of the first deciduous molar. Those two components of the mandible were unfused together. As isolated teeth have been found crowns from two incisors, two canines and both first molars, all of them belonging to the decidual dentition. Age at death: Considering the dimensions of the long bones, but also the data provided by the dentition found, it could be established that the individual was a new-born infant or about 1 month (Kósa 1989, p. 44, tab. 2.6; p. 45, tab. 2.7). Sex determination: By the features of mandible could be a male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 1) Measurements (just for the full preserved bones): Bone Clavicle Humerus Ulna

Dimension Length Diameter Length Diameter Length Diameter

Value (mm) Left Right 44 -

-

90

44 68 5 63 4

Radius

Length Diameter Length Width Diameter Length Diameter

Femur

Tibia

76 5 67 6

57 4 67 -

Stature: The stature calculated for the tibia is 628.60±97 mm and for femur is 586.80±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 8, Skeleton no. 3b Together with the aforementioned bones, two small fragments from a diaphysis of a femur with a more advanced age were found. The possible age of that individual could not be established but, taking into account the thickness of the bones, it must have been older than a child. Complex no. 9, Skeleton no. 4 (Fig. 47/2) Teeth inventory: The right body of mandible was broken at the level of the second deciduous molar alveolus. The dental crowns were still preserved in their alveoli. As isolated teeth were found: the crowns of medial and lateral upper incisors, upper first molars, the second molar, maxillary canine, and one medial and one lateral mandible incisors. Age at death: The maximum length of right humerus and left femur established an age of 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: By the features of the ilium bones, the sex of the individual could be established as being male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones): Bone Humerus Femur

Dimension Length Diameter Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 98 -

81 6 -

Stature: The stature calculated for the humerus is 652.40±125 mm and for femur is 652.63±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 10, Skeleton no. 5a Teeth inventory: Both halves of the mandible could be also found, being unfused together and preserving on the left side the crowns of the first and second deciduous molars. Age at death: The age, established on the long bones and teeth, it was 2 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex of the individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones):

91

Bone

Dimension Length Width Diameter Length Diameter Length Width Diameter

Humerus Radius Femur

Value (mm) Left Right 69 6 55 4 -

79 7

Stature: The stature calculated for the humerus is 596.33±125 mm and for femur is 595.78±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 10, Skeleton no. 5b It was identified a temporal bone fragment and a vertebral arch. Considering the dimensions of the vertebral arch, it could belong to an Infans I, under 4 years of age, given that the mentioned piece of bone bore no traces of fusion with the vertebral body. Complex no. 11, Skeleton no. 6a (Fig. 47/3) Teeth inventory: The maxilla was partly present and damaged, without teeth crowns preserved in the alveoli. The mandible, with its unfused halves, contained just the crown of the second deciduous molar. As isolated “teeth”, crowns of the first and second lower deciduous molars and one of the upper medial deciduous incisors have been found. Age at death: The age, established on the long bones, basioocciput dimensions (sagittal length = 13 mm; maximum width = 15 mm, maximal length = 16 mm) and teeth, it was maximum 1 month (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2; Kósa 1989, p. 37, tab. 2.3; p. 44, tab. 2.6; p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Basilar part of occipital

Humerus Ulna Radius Femur

Tibia Fibula

Dimension Length Width Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter

Value (mm) Left Right 16 15 64 4 58 3 74 5 -

92

64 4 58 3 52 3 74 5 64 5 60 3

Stature: The stature calculated for the humerus is 572.96±125 mm, for tibia is 618.06±97 mm and for femur is 580.82±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 11, Skeleton no. 6b For this skeleton was identified: three cranial fragments (parietal and occipital), two parts of vertebral arches, two vertebral bodies, a rib fragment, and a diaphysis fragment of a femur, one of a humerus, metatarsals and phalanges. They belonged to an individual under 4 years, given that the vertebral arches were not fused together with the vertebral bodies. Complex no. 12, Skeleton no. 7 The skeleton was cremated. The femoral wall has a maximal thickness of about 8 mm and a very well outlined linia aspera, so it is possible that the individual could have been a male. Cranial fragments (parietal, temporal, occipital) could not be identified, some of them being distorted due to the action of fire. The maxilla could be also recovered and reconstructed. The margins of the anthropin aperture have been destroyed. On its right half, a part of the first permanent molar was preserved. The palate was deepened. Together with that bone there were the ascending ramus of the mandible, partly destroyed. Out of the spine four fragmentary vertebrae and vertebral apophyses have been found. Rib fragments and metacarpals were also found. The hip bone was represented just by small fragments. In depth, it could be observed that the bone was not highly affected by the action of the fire, maintaining its natural appearance and color. From the long bones just diaphysis of the humeri, radiuses, ulnae, femora and tibiae could be recovered. Separately, two epiphyses have been identified, one of them of a humerus and the other one of a radius. One of the pubic symphysis which was preserved in good conditions indicated an age of about 21-22 years. It is interesting to mention here that the vertebrae were hardly affected by fire, so we can infer that the individual was not laid on its back while being burnt on the pyre. Complex no. 13, Skeleton no. 8 Teeth inventory: As an isolated tooth it was found an upper deciduous lateral incisor. Age at death: Considering the maximum length of right femur, an age of 6 months was established (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: The sex could not be established because the relevant elements were missing. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Femur

Dimension Length Width Diameter

Value (mm) Left Right -

Stature: The stature calculated by femur is 673.57±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 14, Skeleton no. 9a Teeth inventory: Maxilla and mandible were not represented. Age at death: 93

105 7

The dimensions of basiocciput (sagittal length = 13 mm, maximum width = 14 mm, maximum length = 16 mm) indicated an age about 40 fetal weeks (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3) or 9 fetal months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Basilar part of occipital Femur

Dimension Length Width Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 16 14 71 6

-

Stature: The stature calculated femur is 571.84±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 14, Skeleton no. 9b Together with the bones of the above individual, a first molar of the permanent dentition with incompletely developed root, belonging to a child aged at about 5-6 years, was found. Complex no. 15 = missing Complex no. 16, Skeleton no. 11a Teeth inventory: The mandible has been also found. Some of the decidual teeth in eruption could be observed. They were: one lateral incisor, one canine, both medial incisors, one first molar. As isolated teeth have found: the maxillary medial incisors, one maxillary lateral incisor, one canine, and one maxillary first molar, all of them belonging to the decidual dentition. Two second molars of the permanent dentition, were also recovered, as crowns. Age at death: The dimensions of the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximum width = 23 mm, maximum length = 20 mm) and the dimensions of the left humerus, as well as the eruption stage of the dentition, indicate an age of 12 – 18 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Basilar part of occipital Femur

Dimension Length Width Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 20 23 102 8

Stature: The stature calculated for femur is 664.59±124 mm (Visser 1998, p. 415).

94

-

Complex no. 16, Skeleton no. 11b A lower anterior premolar was also found. It belonged to an adult individual (the root apex was closed, had a wear of second degree by Périer (Chira 1981, p. 160-161). Yet, considering the dental schemes of Lovejoy (Piontek 1996, p. 172) and Zubov (Kislyi & Kapricyn 1994, p. 49), we could say that the individual had an age of 30-35 years or 25-35 years, the most probable age being of 30-35 years. Complex no. 17, Skeleton no. 12a Teeth inventory: The right half of the mandible was recovered, upon which the lateral incisor was found, which was close to eruption, but also the crown of the first deciduous molar. Age at death: The dimensions of the long bones and the characteristics of the dentition show a new born infant of 1 month (Kosa 1989, p. 45, fig. 2.7; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Humerus

Dimension Length Width Diameter Length Diameter

Radius

Value (mm) Left Right 67 5 56 4

67 5 -

Stature: The stature calculated for humerus is 591.65±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 17, Skeleton no. 12b Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death: The dimensions of the long bones show an age of maximum 3 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex was unknown, due to the lack of the specific elements. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Radius Ulna Femur

Dimension Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 61 3 68 4 78 6

Stature: The stature calculated for femur is 589.79±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 17, Skeleton no. 12c Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death:

95

78 6

Based on the dimensions of the bones and a visual comparison with the previous skeleton, it was closer to 6 months. Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of >90o, typical for a female (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones): No measurements are available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Complex no. 17, Skeleton no. 12d Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death: Considering the dimensions of the left humerus, it could be established an age of 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Humerus

Dimension Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 78 6

-

Stature: The stature calculated for humerus is 638.38±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 18, Skeleton no. 13a As one could be easily observe, the bones have been cremated. They were white, with a nuance of blue here and there. Skull was not entirely present, but there are fragments from the frontal, parietal, temporal, occipital, sphenoid bones. From some parts, only the outer, or the inner table were preserved. On some bone areas, verdigris traits could be detected, from the contact with the inventory items of the dead. The postcranial skeleton was represented by fragments of ribs, scapula, humeri, radiuses, ulnae, femurs, tibiae, fibulae, phalanges. The hips bone was also presented but, mostly as spongy pieces, whose outer “cover” was missing. The individual we are referring to was an adult. Its sex could not be determined. Complex no. 18, Skeleton no. 13b Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death: The postcranial skeleton was represented just by the fragmentary right humerus, which, by comparison to other skeletons of the series, belonged to a new born infant. Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones): No measurements were available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Complex no. 19 = missing Complex no. 26, Skeleton no. 15a (Fig. 47/1) Teeth inventory: From the maxilla, the segment between the lateral incisor and the second deciduous molar on the left half was preserved. As isolated teeth, the medial and lateral incisors have been recovered.

96

The mandible was fully restored. The entire decidual dentition was preserved in its alveoli. The eruption of the permanent first molar was started. As isolated teeth have been found the following ones, belonging to the decidual dentition: two medial incisors, two lateral incisors, one canine (from the right half), two upper first molars. Also, as crowns of the permanent dentition existed: two medial incisors, two canines, two upper first molars and two second molars. Age at death: The age of the individual, established by dentition was about 5 years (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: Its sex was female (Saunders 1992, p. 6, tab. 2). This last estimate was made by measuring the dimensions of the canine on the mandible (values of discriminate functions: A = 0.387, B = -0.393; D = -0.407). Measurements (just for the full preserved bones): No measurements were available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology: On a parietal fragment, there were obvious traces of cribra cranii, close to the lambdoid suture. Complex no. 26, Skeleton no. 15b Bone fragments belonging to an infant smaller than the previous one, probably a new born. It was represented by six cranial fragments, probably from the frontal and parietal bones a vertebral process, a fragmentary zygomatic arch, but also by the ascending ramus of the mandible on the right side. Complex no. 26, Skeleton no. 15c Two petrous bone from a temporal, possibly belonging to an adult, were identified. Complex no. 30, Skeleton no. 16a The skeleton belongs to a cremated individual. No skull fragments were identified. From the postcranial skeleton there were fragments of ribs, humerus, radius, ulna, femur, tibia, but also a portion of a hip bone, with the acetabular area, upon which it could be observed that those three components of the bone were fused together. This fact points to the adult age of the individual. Complex no. 30, Skeleton no. 16b Teeth inventory: From the maxilla, as isolated teeth, one has recovered the crowns of a medial incisor, but also one first and one second deciduous molar. A part of the mandible has been found, with the entire left half and the right one up to the alveolus of the second deciduous molar. Age at death: According to the dimensions of the long bones, the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximum width = 19 mm, maximum length = 20 mm) and based on the dentition as well, the age of the individual could be established at around 6 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Basilar part of occipital

Dimension Length Width

Value (mm) Left Right 20 19

97

Humerus

Femur

Tibia

Length Width Diameter Length Width Diameter Length Diameter

89 6 90 7

112 8 -

Stature: The stature calculated for the humerus is 689.79±125 mm, for tibia is 709.42±97 mm and for femur is 694.51±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 33, Skeleton no. 17 Fragments of the parietal, temporal, occipital and basilar part of the cranium could be recovered. The mastoid process is small (1st degree). From the maxilla it could be found the segment between the medial incisor and the second molar of the permanent dentition from the left half, with the posterior premolars, first and second molars contained in their alveoli. The second molar had the apex of the root not developed, a process which ends around the age of 15 years. As isolated teeth, both anterior premolars and a crown of a third molar were found. The mandible was preserved in a fragmentary state. On its right half, the ascending ramus was entirely preserved. The horizontal ramus was broken right at the level of the alveolus of the anterior premolar, with the posterior premolar, the first and second molars preserved in their alveoli. All those teeth belonged to the permanent dentition. They showed superficial wear and no traces of cavities. The ascending ramus on the left side was complete. In fact, the mandible could be almost fully reconstructed, without a very small missing part, between the medial incisor and the anterior premolar, where the bone was broken. Dimensions of mandible: - Id-gn = 28 mm; - Height at the level of the mental foramen = 28 mm - Thickness at the level of the mental foramen = 10 mm; - Width at the level of the incisura mandibularis = 32 mm; - Depth at the level of the incisura mandibularis = 11 mm. From the spine, the atlas, axis, complete cervical vertebrae, and other vertebral arches and bodies have been found. All of them bore traces of the growth cartilages. There were also both fragmentary scapulae, with traces of the growth cartilages, both clavicles and ribs segments. From the hip bones, the left ilium has been recovered. It bore traces of the growth cartilages. From the long bones there found the diaphysis fragments, in rather small segments. The right humerus was fragmented with almost a third of the proximal part missing and bearing traces of the growth cartilages. Separately, the humeral epiphyses were found. One also found diaphysis of the radiuses and ulnae, a diaphysis segment from the femur, a portion from a proximal end of a tibia, all of them bearing traces of the growth cartilages, a small part from a fibula. There were also found two phalanges, one of them being broken. By considering the dentition, but also the long bones, all bearing traces of the growth cartilages, the individual was determined to be a 15-year old female.

98

Complex no. 34, Skeleton no. 18 It contained the cremated bones of an adult. The skull was represented by small fragments of the frontal, parietal and occipital bones, but also a part from the lingual wall of the mandible, without any teeth. The postcranial skeleton was represented by the body of a cervical vertebra, ribs, a small scapula fragment, and ilium portions. From the long bones, small fragments from the humerus, radius, ulna, femur and tibia were foun. Given that the components of the coxae bones were fused together, the individual was an adult. The small fragments of diaphysis, which were evidently united with their epiphyses, are further proof of that. Complex no. 35, Skeleton no. 19 A few small cranial fragments of the parietal and temporal have been recovered. From the postcranial skeleton, a fragmentary vertebral arch was found. From the long bones, both humeri have been discovered. The right one was complete, but with a broken piece on its distal end. The length of the bone is 95 mm, meaning the individual was around 6 months old (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). The left humerus was represented by just the diaphysis. The sex could not be established, due to the lack of specific elements. The stature calculated for the humerus is 711.83±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 43, Skeleton 20 Nine skull fragments have been identified (one could recognize a fragment of frontal, one of occipital and another one from parietal), 2 fragments of ribs and 3 fragments of animal bones. All the bones belong to the same individual, a child with age within range of Infans I. Complex 44, Skeleton 21 It has preserved a left parietal bone and a fragment of vertebral arch. On the parietal it could recognize coronal suture but the sphenoidal angle, parietal striae and the area between frontal and occipital angle are missing. In the right side, parallel with the lambdoidal suture there is a trace of a blunt force trauma; that was produced perimortem. Without any features for age estimation, we have compared this parietal bone with skull no. 36 from “Rainer Osteological Collection” who belongs to Radu Ilie State, deceased at 18.02.1940 in the Children Hospital due to the pleurisy at the age of 3.6 years. So, it is very probable that our parietal to belongs to a child with age at death of 3 – 4 years. Complex 47, Skeleton 22a (Fig. 49/3) Teeth inventory: central incisor, mandibular left; second incisor, mandibular right; canine, mandibular right; molar 1, mandibular left; molar 3, mandibular left; molar 3, mandibular right; central incisor, maxillary right; lateral incisor, maxillary right; canine, maxillary, left; molar 1, maxillary left; molar 1, maxillary right. Age at death: To estimate age, the maximum length of the left humerus was measured and the value obtained, 88.7 mm, indicated a child 6 months of age (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: To determine the sex, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a female (for 1 mandibular variable, function A = -1,92; B = -1,91; D = -1,90). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the

99

greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Zygomatic bone Humerus

Dimension Length Width Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 25.8 23.1 -

26.1 23.1 88.7 8.6

Stature: The stature calculated for the humerus is about 688.39±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 47, Skeleton 22b: Among the bones of this child, one identified 3 cranial fragments (one of them from occipital bone and another one from sphenoid), 2 phalanges (3rd proximal phalanx left and 5th proximal phalanx right) and a tooth (mandibular second left incisor), all from an adult male. Complex 50, skeleton 23 (Fig. 50/1) Preserved dentition / / / / / / / / / / / M1 c i2 / / i2 c m1 M2 Teeth inventory: central incisor, mandibular right; central incisor, mandibular left; central incisor, maxillary left; second incisor, maxillary left; canine, maxillary right; canine, maxillary left; molar 1, maxillary right; molar 1, maxillary left; molar 2, maxillary right; molar 2, maxillary left. Age at death: For the basilar part of occipital, 3 measurements were taken: maximum width (MW = 18.5 mm), sagittal length (SL = 14.0 mm) and maximum length (ML = 19.2 mm); all these indicate an age at death of 6 – 9 months (Scheuer & Maclaughlin-Black 1994, p. 378, tab. 2; Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination: For sex determination were used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a male (for 1 mandibular variable, function A = 1,76; B = 1,74; D = 1,69). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Petrous and mastoid of temporal Basilar part of occipital Clavicle Scapula

Dimension Length Width Length Width Length Diameter Length (height) Width Length of the spine

100

Value (mm) Left Right -

38.0 18.2 14.0 18.5

50.5 4.7 -

-

Ilium Ischium

Humerus Ulna Radius Femur

Tibia

Length Width Length Width Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter Length Diameter

40.2 43.2 23.4 15.5 75.9 7.6 70.5 5.2 62.1 4.8 9.3 8.7

7.6 68.9 5.2 62.4 5.1 8.9 -

Stature: The stature calculated for the humerus is about 628.57±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 51, Skeleton 24 Teeth inventory: central incisor, mandibular right, decidual; central incisor, mandibular left, decidual; second incisor, mandibular right, decidual; central incisor, maxillary right, permanent; central incisor, maxillary left, permanent; second incisor, maxillary left, permanent; canine, maxillary right, permanent; central incisor, right, permanent. Age at death: Teeth preserved show an age of 6 years old (± 24 months) (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: Impossible to establish based on the preserved bones. Measurements: No measurements are available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Complex 52, Skeleton 25 (Fig. 50/2) Dentition preserved: 1 1 / / / / / i / / m m2 / m1 C / / / / / m1 / M2 M1 I1 I1 M1 / Teeth inventory: canine, mandibular right, decidual; molar 2, mandibular right, permanent; molar 2, maxillary right, permanent; second incisor, mandibular right, decidual; second incisor, mandibular left, decidual; second incisor, maxillary left, decidual; central incisor, maxillary left, decidual. Age at death: The maximum length of femurs and tibias and the dimensions of the basiocciput: maximum width (MW = 21.4 mm), sagittal length (SL = 15.1 mm) and maximum length (ML = 20.2 mm) indicate an age at death about 12 to 18 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination: For sex determination, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a male (for 1 mandibular variable, 101

function A = 1,76; B = 1,74; D = 1,69). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Measurements (just for the full preserved bones): Bone Greater wing of the sphenoid Basilar part of occipital Zygomatic bone Femur

Tibia

Dimension Length Width Length Width Length Width Length Width Diameter Length Diameter

Value (mm) Left Right 45.8 27.9

15.1 21.4

30.1 26.1 132.7 32.8 10.9 106.2 9.5

130.3 31.3 11.0 106.9 9.6

Stature The stature was calculated by the measurements of femurs and tibias and value obtained is about 760.21±97 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 53, Skeleton 26a (Fig. 50/3) Preserved dentition / / pm3 C i2 i1 / / / / / / M2 m1 pm3 C i2 i1 i1 i2 c pm3 / / Teeth inventory: molar 2, mandibular left, is alveolar; central incisor, maxillary right, deciduous; second incisor, maxillary right, deciduous; molar 2, maxillary left, deciduous; canine, maxillary right, deciduous; premolar 3, maxillary right, deciduous; molar 1, maxillary right, deciduous; molar 1, maxillary left, deciduous; molar 2, maxillary right, deciduous; molar 2, maxillary left, deciduous. Age at death: Right femur shows an age at death of 18 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: In order to determine the sex, we used discriminant functions for 4 maxillary and 1 mandibular variables (A = -0.022; B = 0.2175), 3 maxillary and 1 mandibular variables (D = 0.0485), 4 maxillary variables (A = -8.1951; B = -9,9404), 3 maxillary variables (D = -0.4903), 1 mandibular variable (A = -0.6949; B = -0.6981; D = -0.707) (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and most of the values pointed to a female. The features of the symphyseal region of mandible support the same conclusion (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Petrous and mastoid of temporal Basilar part of occipital Zygomatic bone

Dimension Length Width Length Width Length

Value (mm) Left Right 40.7 19.3

41.2 19.4 14.4 19.5

-

102

29.3

Mandible

Clavicle Ischium Humerus

Ulna Radius Femur

Tibia

Width Length of the body Width of the arc Full length half mandible Length Diameter Length Width Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter Length Diameter

48.8 71.2 62.0 5.2 27.1 8.9 86.6 7.1 6.4 129.8 29.6 11.0 9.4

28.5 62.1 5.3 9.0 11.1 -

StatureŞ The stature was calculated by the measurements of femur and the value obtained is 747.77±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 53, Skeleton 26b Among the bones of this child, there is a left femur. It belongs to a child, too, but is bigger. Complex 67, Skeleton 27 (Fig. 49/1) Teeth inventory: central incisor, maxillary left; second incisor, maxillary right; central incisor, mandibular, left; second incisor, mandibular left; canine, maxillary, left; canine, maxillary, right; canine, mandibular, left; molar 1, maxillary, right; molar 1, mandibular, right; molar 1, mandibular, left; molar 2, mandibular left, is alveolar; molar 2, mandibular, right. Age at death: Dental attrition indicates an age of 45 years (Brothwell 1981, p. 72, fig. 3.9). Sex determination: The large mastoid process points to a male. Measurements: No measurements were available. Stature: It not was possible due to the lack of state of preservation of bones. Complex 68, Skeleton 28a (Fig. 49/2) Teeth inventory: molar 1, mandibular left, is alveolar; molar 2, mandibular left, is alveolar; canine, maxillary right, is alveolar; molar 1, maxillary left, is alveolar; molar 2, maxillary right, is alveolar. Age at death: The right humerus indicates 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: The angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female.

103

Measurements (just for the full preserved bones): Bone Petrous and mastoid of temporal Zygomatic bone Humerus

Dimension Length Width Length Width Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 45.5 16.5 30 26.2 -

93.5 9.4

Stature: The stature was calculated by the measurement of humerus and the value obtained is 710.82±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 68, Skeleton 28b Among the bone was identified 2 thoracic vertebra, 2 fragments of neural arch and a 1 metacarpal; all these belong to a child with an age at death about 10 – 14 years. Complex 69, Skeleton 29a Teeth inventory: first and second incisor, mandibular right, is alveolar; canine, mandibular right is alveolar; canine, mandibular left is alveolar; molar 1, mandibular right, is alveolar; molar 1, mandibular left; molar 2, mandibular right; molar 2, mandibular left. Age at death: The right and left humerus show point to an age of 12 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: In order to determine the sex, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values are pointing to a female (for 1 mandibular variable, function A = -1,0028; B = -1,0032; D = -1,007). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones): Bone Petrous and mastoid of temporal Basilar part of occipital Ilium Ischium Pubis Humerus

Ulna Radius Femur

Dimension Length Width Length Width Length Width Length Width Length Length Width Diameter Length Diameter Length Diameter Length Width Diameter

Value (mm) Left Right 40.0 16.4

15.3 16.1 22.5

-

55.4 49.3 31.0 19.0

98.3 32.6 9.5 84.9 7.5 -

97.7 32.1 9.3 85.2 7.8 76.3 6.7 120.2 11.3

-

104

Stature: The stature was calculated by the measurements of humeri and the values obtained are 731.844±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 69, Skeleton 29b During the analysis was identified a fragment of right proximal tibia from an adult, sex unknown. IV. Results The funerary discovery from Hunedoara is very important in the context of the Romanian findings of this kind, being the only one that consists, almost exclusively, of infant of child skeletons. Whereas some individuals were buried here fore sure and their skeleton is entirely represented, even if not complete, the situation of others, which were represented by just few bones, is not clear. Their interpretations might differ. Either those bones were brought there from somewhere else, or the site was reused. Anyway, one must also mention the customs of this community, which imposed a clear differentiation, in death, between infants, children and the rest of the community. Yet, we have no details about that, since this cases is unique in Romania. Notation Age Complex 6, Skeleton 1a 18-24 months Complex 6, Skeleton 1b 2 years Complex 7, Skeleton 2a 2 years Complex 7, Skeleton 2b 3 months Complex 7, Skeleton 2c 3 months Complex 7, Skeleton 2d 14 years Complex 7, Skeleton 2e 30-35 years Complex 7, Skeleton 2f 5 years Complex 8, Skeleton 3a New-born Complex 8, Skeleton 3b Over 14 years Complex 9, Skeleton 4 6 months Complex 10, Skeleton 5a 2 months Complex 10, Skeleton 5b 4 years Complex 11, Skeleton 6a 1 month Complex 11, Skeleton 6b Under 4 years Complex 12, Skeleton 7 21-22 years Complex 13, Skeleton 8 6 months Complex 14, Skeleton 9a 9 fetal months Complex 14, Skeleton 9b 5 – 6 years Complex 15, Skeleton 10 Complex 16, Skeleton 11a 12 – 18 months Complex 16, Skeleton 11b 30-35 years Complex 17, Skeleton 12a 1 month Complex 17, Skeleton 12b 3 months Complex 17, Skeleton 12c 6 months Complex 17, Skeleton 12d 6 months Complex 18, Skeleton 13a Adult Complex 18, Skeleton 13b New born 105

Sex Female Female Male Male Male Male Male Male Male Male Male Female -

Stature (mm) 826.162±124 613.73±124 586.80±124 652.63±124 595.78±124 580.82±124 673.57±124 571.84±124 664.59±124 591.65±125 589.79±124 638.38±125 -

Complex 19, Skeleton 14 Complex 26, Skeleton 15a 5 years Complex 26, Skeleton 15b New born Complex 26, Skeleton 15c Adult Complex 30, Skeleton 16a Adult Complex 30, Skeleton 16b 6 months Complex 33, Skeleton 17 15 years Complex 34, Skeleton 18 Adult Complex 35, Skeleton 19 6 months Complex 43, Skeleton 20 Infans I Complex 44, Skeleton 21 3 – 4 years Complex 45, Skeleton 30 3 years Complex 47, Skeleton 22a 6 months Complex 47, Skeleton 22b Adult Complex 50, Skeleton 23 6 – 9 months Complex 51, Skeleton 24 6 years Complex 52, Skeleton 25 12 – 18 months Complex 53, Skeleton 26a 18 months Complex 53, Skeleton 26b Infans I Complex 67, Skeleton 27 45 years Complex 68, Skeleton 28a 6 months Complex 68, Skeleton 28b 10 – 14 years Complex 69, Skeleton 29a 12 months Complex 69, Skeleton 29b Adult

Female Female Female Male Male Male Female Female Female Female -

694.51±124 711.83±125 688.39±125 628.57±125 769.21±97 747.77±124 710.82±125 731.844±125 -

Acknowledgements We are grateful to our archaeologist colleague, Dr. Valeriu Sîrbu, from the Museum of Brǎila, for giving us the opportunity to work on such an interesting set of skeletons. Some of the books and articles used for this study were obtained by Andrei D. Soficaru, with the help of a Library Residency Fellowship from Wenner – Gren Foundation, in 2006, at the University of Arkansas in Fayetteville, U.S.A. Andrei D. Soficaru∗, Alexandra Comşa∗∗, Adriana M. Stan∗∗∗

∗

“Fr. J. Rainer” Institute of Anthropology “V. Pârvan” Institute of Archaeology ∗∗∗ Genetic Lab S.R.L. ∗∗

106

VI.a. The analysis of the animal bones from Hunedoara – The Castle’s Garden/Plateau. - The Dacian era The faunal sample totaled 404 animal remains, 178 of which were collected from the cultural stratum and 226 from ritual deposits (Sîrbu et alli 2006, p. 187-209). At first, we will refer to the remains unearthed in complexes, given their significance, then we will deal with other bones from the stratum. Complex 7 Dead 2: three splinters from a sheep’s left mandible, belonging to a specimen slaughtered at the age of 26-30 months, and a fragment from a long bone belonging to a large animal (cattle / horse?). Complex 12 Dead 7: tooth belonging to an immature (probably) caprovines. Complex 17 Dead 12: fragment from the lateral side of a shoulder blade, suggesting a large animal (cattle/deer, at any rate horse). Complex 18 Dead 13: third molar from a pig killed around the age of 16 or 17 months. Complex 30 Dead 16: three fragments from a sheep killed shortly after the age of 2.5 years: an incisive, a fragmentary mandible with the premolars just erupted and a distal tibia. Complex 33 Dead M 17: two diaphyses splinters from on or several large animals and a lower tusk from a pig male, possibly killed after reaching adulthood. Complex 43 Dead 20: eighteen inhumed bones, ten of which are indeterminable remains. The seven cattle fragments suggest two individuals: a sub-adult exemplar (a chip from a horn core wall and a metapodius not epiphysed distal) and a mature one killed at the age of 7-9 years. To the second exemplar belong two molars, a distal humerus, two parts from a distal tibia. A proximal radius from a pig killed before the age of 3 years was found in the same complex. Complex 47 Dead 22: five inhumed bones, one of them matched to a small ruminant (part of a mandible, age uncertain), the others belonging to a cattle (rib, second phalanx, two femur fragments; the age of death is imprecise, but the animal reached 2 years for sure). In the vicinity of Dead 2 and 3, one found about ten remains from three species, as follows: from a mature cattle specimen, a left mandible, parts of the proximal humerus and radius, also diaphyses of tibia and metacarpus. No anatomical connection was established. A complete 2nd and a fragmentary 3rd metatarsal from a horse were also found; from a red deer a fragmentary distal metatarsus preserved. Two other undeterminable bones complete the sample in that location. Complex 20 Deposit 1 contained fifty mammal bones from the following species: cattle – 39 bones from at least fourteen individuals. The estimate is based on seven right and ten left astragals. Out of fourteen animals, just one of them is young; the others had reached maturity. An animal killed around the age of 9 or 10 years was identified. Phalanges, vertebrae, parts of ribs and metapodii were also determined to be from cattle; we usually talk about bones pointing to no-meat or dry body parts. At least an animal was large and had a robust conformation, suggesting a bull. From that exemplar we have an astragal reaching the maximum length of 77.2 mm and having proximal anterior phalanx widened, (smallest diaphyses – 34.6 mm), which suggests a bulky animal with a big meat amount. Three bones from a pig killed before the age of 3 years were found (a calcaneus, an ulna and a rib). From a sheep come six fragments (a 107

mandible, a proximal metatarsal, a fragmentary acetabular, a tibia proximal not epiphysed and two thoracic vertebrae, all of them belonging to an animal killed between the ages of 14 and 18 months). An adult red deer is the source of two bones (a zygomathic and a proximal metatarsal). Consequently, in that agglomeration one identified faunal remains from at least seventeen animals (fourteen cattle, one pig, one sheep and one deer). The astragals could have been used to arrange the ground, given their morphology. The sample from that deposit is not cremated. Complex 70 Deposit 7 demands special attention. The sample contains about 130 burnt remainders, with slightly different coloring. Thus, from a former grouping that includes thirty fragments of black color, six pieces are clearly from two or three thoracic horse vertebrae. The other twenty four bones are also from a horse skeleton, given the same pigmentation as the six pieces. Unfortunately, the heavy damage inflicted by fire was an impediment to establishing their appurtenance to spine as well; as a result, the twenty five fragments were included in a group - bones from a large-size species - in our case, quite probably, horse. It looks like the vertebrae suggest an animal slaughtered over the age of 4-5 years (given the bone compactness). The second grouping of fifteen burnt fragments, ashen-white in color, suggests a small animal. Among them, one identified just one pig rib. It could be that the other fourteen are also from a pig; in any case, they were included in the category – bones of a small-sized species. On the whole, of 226 bones from deposits, 87 fragments were identified, belonging to domestic mammals (96.5 % - 84 fragments). Cattle record the highest frequency – 63.2 % (55 bones), followed by caprovines – 16.1 % (14 bones), horse – 9.2 % (8 bones) and pig – 8 % (7 bones). The game is represented by three fragments from a red deer specimen – 3.5 %. Considering the minimum number individuals estimated (MNI) (Table 2), the interspecies proportions fluctuate at an insignificant level. As a result, cattle dominate with 51.4 %, followed by pig and small ruminants with 14.3 % each other, the horse ranking third with just 5.7 %,. Overall, the domestic mammals constitute 85.7% of the total estimated individuals. Referring to body-part distribution of the bones in deposits (Table 4), the following observations can be highlighted: the elements’ ratio suggesting meaty regions of the body is reduced to 16.1 %, compared to 83.9 % that is the percentage of elements from low-meat (spine) or dry regions (skull, distal parts of the legs)1. Therefore, the bones from meaty regions total 14.5 % in the case of cattle and 28.5 % in the case of pig and caprovines. The horse and red deer samples contain bones from meaty regions of the body. In case of sample from C 69 Deposit 7, it seems that all the bones are from the same part of the skeleton, the spine; so in a single case we talk about bones in anatomical connection. As for kill-off patterns (Table 6) the following data was obtained. In the case of cattle, just two animals are sub-adults and three are matures: one of them was slaughtered around the age of 4-5 years, another one between 7-9 years and the third one before 10 years; the other thirteen presumed animals (marked by „?” in the table) reached adulthood. No further details could be specified on the basis of the astragals. As for pigs, four animals were killed as young/ sub-adults and a single animal reached the adulthood. Out of five sheep, three were killed at a young/sub-adult age and two reached adulthood. The two horse specimens had reached the adult stage when they were killed. Accordingly, in case of small-size animals, pig and small ruminants, the animals slaughtered as young or sub-adults prevail. In case of cattle and horse the individuals were killed after they reached the body maturity. Undoubtedly, economic reasons played an important part in the slaughtering of the animals.

1

In the Tables 4, 5 these bones are represented by Aldine characters

108

Dating. Save for complex C70 Deposit 7, dated to the end of the 2nd century BC-first part of the1st century BC, they all belong to the period the 1st century B.C- 1st century AD, with most part of them from the 1st century of the Christian era. Fauna from stratum. About 178 bones were collected from the stratum, 97 of which were clearly determined as belonging to six domesticated species (cattle, pig, sheep/goat, horse and dog) and to five wild mammals (red deer, roe deer, wild boar, badger and wolf) (Table 3). The cattle sample includes 36 bones (37.1 %) suggesting at least seven animals (22.6 %). Out of these, just three were killed a long time after they reaching body maturity. The other ones were killed between the age of 1-3 years. The percent of elements originating in meaty regions of the body stands at 27%, dominating the elements from the distal part of the legs and from the skull. The suids account for 24.7 % as fragments and 29 % as individuals. Out of nine presumed animals, two went beyond the age of 3-3.5 years, five were killed before reaching six months and two animals were killed between the ages of 17 and 24 months. In case of pig dominate the bones from low-meat regions (75 %), too. The withers height of 80.4 cm was estimated for pig, a higher value, connected to the wild swine range size. The caprovines amount to 20 remains (20.6 %) from six presumed speciments (19.3 %). Five of them were slaughtered as juveniles or sub-adults (below the age of two years) and the sixth reached that age. In the case of small ruminants, also the bones from low or no-meat regions total 75 %. From horse derives a fragmentary pelvis, a mandible fragment and an unfused ulna. The three bones amount to 3.1 %, from at least two animals; one was killed as a sub-adult, while the age of the other one could not be determined. A left maxillary fragment was determined as belonging to a dog. The wild species sample does not exceed 13 bones (13.4 %) from six animals (19.4 %), as follows. Nine fragments (9.4 %) belong to a red deer captured at the age of 18-24 months and to another one that had reached 3-4 years. The bones are exclusively from low-meat regions of the body. A third phalanx belongs to a roe deer and an unephysed distal femurus suggests a wild boar. A fragmentary femurus was assigned to a badger and a broken pelvis to a wolf. Some hen bones were colleted from the stratum too, from adult specimens. We are dealing with a distal humerus, a rib, a coracoid and metacarpals 3-4. The few measurements of the bones suggest small animals in the case of cattle, sheep/goats and more robust in the case of pig, all the metric date falling into the range size variation of the La Tène era in Transilvania (El Susi 2000, p. 299-315; 1996a, p. 511-524) and Banat (El Susi 1996b, p. 162-165). Dating The faunal remains belong to the 1st century B.C- 1st century AD. The possibility that some bones had been moved from an earlier layer (Basarabi Culture), on the occasion of Dacian arrays, cannot be ruled out, but their number is unimportant, so they would not affect the results.

109

Table 1 – The distribution of faunal remains (as fragments) in complexes

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Domestics Cervus elaphus Wilds Determined Big-sized animal splinters Small-sized animal splinters Splinters Total sample

S20/CA /2004 C. 43/0.13 m 7 1

8

8

S18/CA /2004 C. 47/0.360.41 m 4

2006 C. 69/0.150.20 m

2006 C. 20 39

1

1 5

5

Table 1 (continued)

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Domestics Cervus elaphus Wilds Determined Big-sized animal splinters Small-sized animal splinters Splinters Total sample

SV/20012002 M. 13 1

SV/200 1-2002

SV/200 1-2002

M. 2

Nearby M2/M3 5

M. 7

M. 12

6 7

3

48

3

2 7

7

2 2 50

3

1 1 8

1 1

1

1

15 84 130

5

SV/200 1

3 6

24

10 18

SV/200 1

50

2003 M. 16

3

4

2003 M. 17 1

1

3

1

1

3

1 2

1

3

3

110

1

2 10

Total Frgm. 55 7 14 8 84 3 3 87 28 15 96 226

1

1

% 63.2 8 16.1 9.2 96.5 3.5 3.5 100

Table 2 – The minimum number individual distribution in complexes S20/CA/2 004 C. 43/0.13 m 2

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Domestics Cervus elaphus Wilds Undetermined individual Total individuals

S18/CA/2 004 C. 47/0.360.41 m 1

1

2006

2006

C. 69/0.150.20 m

C. 20 14 1

1

3

2

1 2

3

2

2

SV/20012002

SV/20012002

M. 12

M. 13

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Domestics Cervus elaphus Wilds Undetermined individual Total individuals

SV/2001 M. 2 1

1

16 1 1

1

1

1

1

1 1

17

1

1

1 2

1 2

SV/20 012002 M. 7

SV/2001 Nearby M2/M3 1

1

M. 16

1 1

Table 2 (continued) 2003 M. 17

2003

1

1 2 1 1

1

3

1

1

Total MNI 18

% 51.4

5 5 2 30 2 2

14.3 14.3 5.7 85.7 5.7 5.7

3 35

8.6 100

Table 3 – The faunal remains distribution (fragments and MNI) in stratum

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Canis familiaris Domestics Cervus elaphus Capreolus c. Sus s. ferrus Castor fiber Canis lupus

S16A/200 3 0.20-0.30 m 1 1 1

3

S12/2003 0.30-0.40 m 2 2

S7/2003

4 3

11 2 1 1

111

0.10 m 6 2 3

S10/2003 0.10-0.25 m 8 10 6

S11/2003 0.20-0.40 m 2 4 2

S15/2003 0.00-0.20 m 8 1 4 1

24 4

8

14

Wilds Determined Big-sized animal splinters Small-sized animal splinters Splinters Total Mammals Gallus domesticus Total sample

3 7

3

3

7

3

7

4 15

4 28

3

1

2 20 1 21

8

24

9

53 1 54

17 2 19

14

19 33 33

Table 3 (continued)

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra Equus caballus Canis familiaris Domestics Cervus elaphus Capreolus c. Sus s. ferrus Castor fiber Canis lupus Wilds Determined Big-sized animal splinters Small-sized animal splinters Splinters Total Mammals Gallus domesticus Total sample

S17/2003 0.20-0.30 m 9 4 4 2 1 20

1 1 2 22

19 41 41

Total Frgm. 36 24 20 3 1 84 9 1 1 1 1 13 97 4 33 40 174 4 178

112

Total % 37.1 24.7 20.6 3.1 1 86.6 9.4 1 1 1 1 13.4 100

MNI 7 9 6 2 1 25 2 1 1 1 1 6 31

31 2 33

% 22.6 29 19.3 6.5 3.2 80.6 6.5 3.2 3.2 3.2 3.2 19.4 100

Table 4 – The anatomical elements’ distribution in complexes Complexes Maxilla+isolated teeth Mandibula+isolated teeth Humerus Radius Ulna Metacarpus Pelvis Femur Tibia Metatarsus Calcaneus Talus Phalanx I Phalanx II Phalanx III Vertebrae+Costae Total

Cattle 3

Pig

Sheep/Go at

3 2 1

2

7

1 1

1

2 1 1 3 4

2 1

2

2

2 14

6 8

3

1

17 3 1 1 13 55

2 7

Cattl e

Pig

She ep

2

3

4

5 1 2 2 1 6 2

6 1 1 1

1 1 1 1 1 2

2 4 1 5 1 2 36

3 1 2

Red deer 1

Total 4 12 2 3 1 2 2 1 5 9 1 17 3 1 1 23 87

1

Table 5 – The anatomical elements’ distribution in stratum Maxilla+isolated teeth Mandibula+isolated teeth Scapula Humerus Radius Ulna Metacarpus Pelvis Femur Tibia Metatarsus Calcaneus Talus Phalanx I Phalanx II Vertebrae+Costae Total

Horse

Hors e

Dog

Red deer

Roe deer

Wild boar

Bad ger

Wolf

1 1

10 2

1 2 1

1 1

1

1

1

1 1 1 1 1

1 3

2 24

4 20

2 1 1 1

3

1

113

Total

9

1 1

1

15 3 4 4 3 13 5 4 3 7 2 4 10 2 8 97

Table 6 – Kill-off patterns of domestic mammals Complexes Sub-adult 2 4 2+1?

Cattle Pig Sheep Horse

Adult+Mat. 3+13 (?) 1 2 2

Infans+Ju venile 2 5 3

Total indiv. 18 5 5 2

Stratum Adult+Mat Sub-adult . 2 3 1 3 1 2 1+1?

Total indiv. 7 9 6 2

Measurements cf. Von den Driesch, 1976 Scapul a SLC 48

Maxilla M3 18 Mandible M3 32 33

Radius Bp 72.2 21.5

Metacarpus Bd

Ovis

S15/

Talus GLl 77.2 66.3 63.6 68.9 70.3 68.2

LG 69

Humerus Bd

P2-P4

21,3 24

Dp 30.8 40 15.5

Bos t. Bos t. Ovis Ovis

S15/ S17/ M2/ S17/

40 Pelvis

M2/M3 S17/ C43/

Bos t.

S17/

40

Sus dom.

S17/

52 32

Equus C. lupus

S17/ S17/

Ovis Ovic Bos t.

M16/ S17/ S15/

Sus dom.

S12/

LA

Tibia Bd Bos t. Bos t. Sus dom.

54

Dd

Dd 23.1 29 69

17 21.5 48

Mc. IV GL

Dd

63 Metatarsus Bp 44

GLP

32

Bos t.

S17/

76.5 PHI GL

Dp 47 53.5

Bos t. Bos t.

GLm 70.7 61.2 59.5 63 65.4

Bd 49 43 39.5 43.3 42.1 41.8

S15/ C71/

right right right right right right

BP 67.6 67.8 66

Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t.

114

Sd 37.8 33.9 32.2

C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/

34.6 29.2 27.2

Bos t. Bos t. Bos t.

C71/ C71/ C71/

67.6 67.9 66.5 66.5 64 73 68.6 68.3 70.7 66.1 64.6 63 26

61.5 62.5 60.7 62.5 58.2 66.5 64.4 63.3 66.1 60.6 59.5 59.5 26 46

42,8 43.3 44.5 40 43 48.7 44.3 41 46.6 40.7 39.6 41.5 31

right left left left left left left left left left left left left left

Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Cervus Ovis Sus dom.

C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ C71/ S10/ S11/ S12/

25 20 15 10 5

M

M

a an xilla di + bu iso la la +i te so d la te te et d h te Sc eth a H pu um la er R us ad iu s M et Ul ac na ar pu Pe s lv Fe is m u M T r et ib a ia C tars al ca u s ne u Ta s Ph lu a s Ph lan al x I Ve P rte h anx br ala II ae n + C x II os I ta e

0

Complexes Stratum

Fig.1 The distribution of body elements

115

18 16 14 12 10 8 6 4 2 0

Cattle Pig Sheep Horse

ul Ad

lt du

at M t+

-a

ur e

e ur

i en uv +J ns

b Su

fa In

lt du

at M t+

-a

ul Ad

b Su

le

Complexes

Stratum

Fig. 2 Kill-off patterns

Bos taurus

100

Sus s. domesticus Ovis/Capra

80

Equus caballus Canis familiaris

60

Cervus elaphus Other species

40 20 0

Stratum

Complexes

Fig. 3. Species frequencies as fragment at Hunedoara- The Castle’s Garden/Plateau.

Georgeta El Susi

116

VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara- Sânpetru Hill - The Dacian era From the Dacian level (1st c. BC - 1st c. AD1), one collected and analyzed 533 animal bones, 100 fragments of which are from the cultural layer and 433 from pits. One hundred bones found outside the pits were included in „the cultural layer”. The faunal assemblage exemplifies solely the mammal grouping, according to statistics. The repartition of taxoni and interspecies relations (Table 1) suggests equal values in stratum and pits; these values put forward the dominance of domestic swine (32 %), followed by bovines (16 %) and small ruminants. Just the caprinae percent is lesser in stratum than in the pits, having the same value (9 %) as that of the horse. The percent of domesticates (82.7 %) is identical in both cases. There were no other major discrepancies registered. In the case of the stratum sample, the number of individuals was not estimated, on account of the small assemblage; it is possible that some bones from stratum originate in presumed individuals from pits as well. Some remains are from the oldest levelsHallstatt epoch, possibly having gotten in touch with the Dacian material2. Unfortunately, the color of the bones didn’t help us separate them. The statistics of the distribution of anatomical parts (Table 3) point toward 55.6 % elements, originating in low meat regions (skull, column), 11.1 % in the distal legs’ parts (dry, not-meaty) and only 33.3 % in fleshy body parts. The most interesting sample was collected from eleven pits; its distribution as fragments and individuals is introduced in Tables 1, 2. There are some complexes (nr. 2, 15, 18, 19) containing numerous samples (between 50-114 fragments) versus other pits (nr. 5, 17 and 20) containing few bones, just 20-30 fragments. Pits 3, 21 and 38a, containing 3 to 6 remains each, were included in another category. The material from pits is particularly fragmented (the unidentified sample is sizeable), randomly spared, no bones in anatomical connections were identified and it is from many taxoni and individuals (see Tables 1, 2). So it seems that those pits did not serve a special function. The first two types of pits have been considered to be garbage pits. Overall, the bones’ share, according to body parts (Table 3), indicates equal percents of different body parts as it follows: skull parts - 23.5 %, spine - 22.8 %, distal parts of the legs - 21.1%, the most meaty parts - 32.6 %. The 433 faunal remains from pits belong mainly to domestic mammals (84.6 %), such as pig, cattle, sheep, goat, horse and dog. The wild species, such as red deer, wild boar, roe deer, brown bear, brown hare and badger, total only 15.4 %. The domestic swine dominates the statistics both in terms of fragments (36.6 %) and as presumed individuals (27.3 %), a characteristic of most of the La Tène sites on Romanian territory (Bălăşescu et alli 2003, see bibliography). The 9 % difference between the two frequencies (in the case of pig) is caused by the small quantity of maxillary elements (29.4 %), which offers the best data to appreciate the minimum number individuals (MNI). Out of twentyseven presumed animals, 70.4 % were killed as juveniles and sub-adults, the adults totaled 18.5 % and just 11.1 % were mature (Table 5). This is a normal distribution for a species farmed 1 2

Information V. Sîrbu Information V. Sîrbu

117

mainly for meat, as the optimal weight is reached at the age of 1-2 years. One also identified some mature specimens, kept for reproduction; one of them had the dentition worn, with an inflammation below the third molar, due to a dental abscess. The mature animals are mostly males. An average of the wither height of 75.4 cm (73.5-78.6 cm) was estimated based on several complete bones. A few examples are convincing: pig’s tail from Augustin-TipiaOrmenişului is 71.9 cm (66.2-78.7) (El Susi 2006, p. 271), , Sighişoara – 74.1 cm (68.6-79.8) (El Susi 1996, p. 514), Şimleul Silvaniei-Cetate – 71 cm (63.6-76.4) (El Susi 2000, p. 302). An index of 1.85 was evaluated, based on a lachrymal bone; this is a value very close to that of the boar, suggesting the appurtenance of that animal to a primitive type with a long and tiny skull, so a crossbreeding with the wild species is possible. Cattle rank second, with 19.8 % as fragments and 17.2 % as individuals. Their bones represent all body parts equally; as a consequence, discrepancies between the two frequency estimation methods were not noted. The few measurements suggest small size exemplars. Of the twenty seven presumed animals, the young and sub-adults total 35 %, the adults just 23.6 % and beyond mature - 40%. As it stands, few cattle were slaughtered before reaching maturity, but mostly after their economic output went down. The household cattle farming focused primarily on milk production, but also reproduction and, why not, for pulling means of transportation. In this respect, a proximal phalanx broaden was found in pit 9a. As fragments, the caprovines account for 18.4 %, value similar that of cattle, as individuals they reach 26.3 % as the suids’ rate. The statement is the result of a great quantity of maxillary fragments. Of fifty-five bones, twenty-five bones (43.6 %) originate in sheep and ten fragments (18.2 %) in goat. Of twenty-six presumed individuals of caprinae, five are goats and eight are sheep. For the other thirteen exemplars were not established the taxon. It seems that goats were numerous in small ruminants’ flocks; the environments favored numerous effectives. Aging-related the next picture was suggested: 73 % is the proportion of juveniles and sub-adults and just 27 % that of the adult-matures. Therefore, the sheep was primarily employed as meat source, the goat for milk. Some measurements of complete sheep bones suggest withers heights of 57-62,7cm, an average - 61 cm. These small values are normal for the Romanian La Tène epoch. For example, at Augustin - Tipia Ormenişului (Transylvania) was registered a variation of 59-61.2cm (El Susi 2006, p.272), , 58-65 cm (El Susi 1996, p. 516), at Sighişoara and 62-63 cm (El Susi, personal data), at Şimleul Silvaniei – Cetate; overall the Dacian sheep from Transylvanian settlements are more robust and taller then that exploited during Iron Age in the Pannonian Plain (Bökönyi, 1981, p. 107) and the central and western Europe (Audoin-Rouzeau 1991, p. 68). The equines rank fourth among mammals, with 9.1% as fragments and 8.1 % as presumed animals. Their sample is highly fragmented, from almost all of the body parts, save for the hind legs; the fact suggests the diet of the community included this specie. In that regard, the proportion of the bones from the meaty regions in the sample is 33.3 %. Manny maxillary fragments (41%) were found, with eight animals presumed to be the source. Half of them were killed before the age of four. A left mandible with a reduced canine suggesting a geld exemplar was collected from pit 19. Estimates of the horses’ size and conformation were not possible due to small sample; in a single case, a complete proximal phalanx was determined as belonging to a small animal belonging to „ordinary” type. That grouping includes animals with modest conformation and not so tall, common in the Dacian epoch, with multiple uses in household activities (Haimovici 1971, p. 180; 1993, p. 173).

118

Specimens of this type were found in numerous Transylvanian Iron Age settlements in Sighişoara, Porolissum-Măgura Moigradului (El Susi 1999, p. 390), Mereşti (Bindea 1999, p. 96) and many sites in southeastern Romania (Udrescu 1982, p. 142; Haimovici 1989, p. 311). A metapodius (found in pit 17) and a distal tibia (pit 2) were determined to be from dogs; they must be from two individuals, given the disparate locations and depths of the bones. Wild species account just 46 faunal remains (15.4 %), of which 21 fragments (7%) are from the wild swine; the sample was from four matures and one sub-adult. A wither height of 101.8 cm was estimated for an adult boar. As fragments and individuals, the red deer ranks second with 5.7% - 7.1 %. Of seven specimens, only two are sub-adults, as the others reached full maturity. With just a few remains, next comes the roe deer (3 bones - 1%), brown hare and brown bear, with two items each (0.7%), and the beaver, with one fragment. The badger bone (a burnt humerus) found in pit 15 represents an important element in the landscape depiction and attests the species at that moment and in that place. Inside pit 19, one found a proximal humerus and a neurocraniu splinter, all of them from an adult brown bear. Two humerii, from two sub-adult brown hares, were collected from pits 15 and 19. A parallel between the compositions of the fauna from the Dacian pits located on Sânpetru Hill and those uncovered in The Castle’s Garden/Plateau reveals some interesting aspects: from the very beginning, we notice significant discrepancies between the specie frequencies in the two locations. These consist primarily of cattle – 61.5%, followed by caprinae – 15.4%, equines – 9.9 % and suids – 7.7% in the second sample. The suids dominate in the first case – 36.6 %, followed by cattle – 19.8 %, caprinae – 18.4 % and equids – 9.1 %. On the other hand, similarities between the species composition from the stratum in The Castle’s Garden/Plateau and the pits in Sânpetru Hill were established as number of individuals. In both cases, the suids prevail, being 25 % and beyond, followed by cattle, caprinae. A glance at the body-part distribution in complexes in The Castle’s Garden/Plateau and Sânpetru Hill reveals some interesting results. That is to say, a higher percent of bones originating in no-meat/low meat body parts was estimated for The Castle’s Garden/Plateau (83.9 % - pits), compared with Sânpetru Hill (67 % - pits); therefore, we can speak of selection for the former. By and large, the animal husbandry of the Sânpetru Hill community was sustained by pig and sheep using primarily for meat and cattle-goat for dairy products. Hunting was occasional, playing a small part in the food supply. In light of the faunal data already amassed, the Sânpetru Hill settlement could be integrated in the Transylvanian La Tène sites grouping, with an economy focused on pig exploitation as a source of food. That grouping also includes sites such as Şimleul Silvaniei - Cetate, Sighişoara-Wietenberg, Mereşti. According to these evaluations (see bibliography), the pig rate varies between 32 and 40%, followed by cattle and small ruminants with close values, 16-26%; their management had in sight by-products such as milk, hides, wool, and pulling power. The horse was rarely used in consumption, recording 18% in those sites. The contribution of the wild mammals in the diet is uneven, as it was connected to the environmental placement of the site. The same large proportion of the pig (3047%), followed by small-scale cattle exploitation (8-19%) characterizes the fauna from the Banat sites as Ziridava (Haimovici 1969, p. 403-409), Divici and Stenca-Liubcovei (El Susi 1997, p. 630).

119

Table 1 – The species frequencies (as fragments) in pits at Hunedoara – Sânpetru Hill

Bos taurus Sus s. dom. Ovis/Capra Equus caballus Canis familiaris DOMESTICS Cervus elaphus Sus s. ferrus Capreolus c. Lepus timidus Ursus arctos Castor fiber WILDS Total determined Bos/Cervus Splinters TOTAL

Pit 2

Pit 3

19 26 15 10 1 71 3 5 1

3

9 80 2 32 114

Pit 5

Pit 9a

Pit 15

Pit 17

Pit 18

1 1

16 6 4 1

3 2

7 23 9 6

2 2 3

4 26 12 7

5

27

5

2

1

45 7 10 1 1

S1

5

2 29

1 6

5

2 31

4 10

1 20 65 1 22 88

1 8

49 6 1

7 56

8 1 8 17

22 78

Pit 19 S3 4 16 9 2

Pit 20

Pit 21

Pit 38a

4 1

3

1 1 1

31 1 2

5

3

3

1

1 2 6 37 2 16 55

5 1 14 20

Table - 1 continued Total frgm. pits % Bos taurus Sus s. dom. Ovis/Capra Equus caballus Canis familiaris DOMESTICS Cervus elaphus Sus s. ferrus Capreolus c. Lepus timidus Ursus arctos Castor fiber WILDS Total determined Bos/Cervus Splinters TOTAL

59 109 55 27 2 252 17 21 3 2 2 1 46 298 9 126 433

19,8 36,6 18,4 9,1 0,7 84,6 5,7 7 1 0,7 0,7 0,3 15,4 100

Total frgm. stratum % 16 32 9 9 1 67 7 4

19,8 39,5 11,1 11,1 1,2 82,7 8,7 4,9

3

3,7

14 81 1 18 100

17,3 100

120

Total MNI pits % 17 27 26 8 2 80 7 5 3 2 1 1 19 99

17,2 27,3 26,3 8,1 2 80,9 7,1 5,1 2,9 2 1 1 19,1 100

1 4 2

3

6

3

Table 2 – The NMI distribution in pits at Hunedoara – Sânpetru Hill

Bos taurus Sus s. dom. Ovis/Capra Equus caballus Canis familiaris DOMESTICS Cervus elaphus Sus s. ferrus Capreolus c. Lepus timidus Ursus arctos Castor fiber WILDS Total determined

Pit 2 S1 1 5

Pit 3 S1 2 6 1

Pit 5 S1 2 2 3

1

1

1

7

1 11

8

1 1 1

1

3

1

10

11

Pit 9a S1

2 1

Pit 15 S3

3 5 4

Pit 17 S3

1 1 1

Pit 18 S3

1

3

13

1 4

2 1 1 1

3

19

2 4 4

4

Skull Maxilla+isolated teeth Mandibula+isolated teeth Scapula Humerus Radius Ulna Metacarpus Pelvis Femur Tibia Fibula Metatarsus Calcaneus Talus Phalanx I Phalanx II Phalanx III

Pig 7

Sheep/G oat 5

Horse 3

3

13

6

3

2 3 1 3 2 3 3 3 4

12 4 7 4 3 4 3 3 6 1 4 2 2 2

1 2 4 4 1 4

5 2 4

5 2 4 4 1

4 4 1 1

1

121

1 1

2

2

3

12

2

2

1 1

1

1

1 1

3

4

1

1

18

16

3

3

Dog

Red deer

3

Wild swine 1 1

4 3 1 2

2 1 1 1

1

Pit 38a S3

1 1 1

15

1 1 2

1 5

Pit 21 S3

2

Table 3 – The anatomical elements’ distribution in pits Cattle 2

Pit 20 S3

2

1

1 6

9

3 4 6

Pit 19 S3

1 1 2 1 1 1 1

3

2

1

1 2

Vertebrae+Costae Total

14 59

31 109

12 55

5 27

2

6 21

17

Table 3 - continued Roe deer Skull Maxilla+ isolated teeth Mandibula+isolated teeth Scapula Humerus Radius Ulna Metacarpus Pelvis Femur Tibia Fibula Metatarsus Calcaneus Talus Phalanx I Phalanx II Phalanx III Vertebrae+Costae Total

Hare

Bear

Total 18 26 25 15 22 16 8 13 10 9 17 1 19 9 7 10 4 1 68 298

1 2

1

1

1

1

3

2

2

Table 4 – The anatomical elements’ distribution in stratum Stratum Skull Maxilla+isolated teeth Mandibula+isolated teeth Scapula Humerus Radius Ulna Metacarpus Pelvis Femur Patella Tibia Metatarsus Calcaneus Phalanx II Phalanx III

Badger 1

Cattle 2

Pig 4

Sheep Goat

Horse 1

Dog

2 1

1 2 1 1

1

Red deer

Wild swine

Hare

1 2 3 2 3 2 1 1 2

1 1

1 1

1 1

1

1 2 1

3

2

1

1

1 1

122

Total 7

1 1

5 3 3 7 3 3 3 6 1 1 2 2 1 1

Vertebrae+Costae Total

5 16

9 32

7 9

4 9

1

2 7

3 4

30 81

3

Table 5 – Kill-off patterns of domestic mammals in pits infansjuvenile 3 17,6 5 18,5 6 23,1

Bos taurus-MNI % Sus s. domesticus % Ovis/Capra %

subadult 3 17,6 14 51,9 13 50

adult 4 23,6 5 18,5 3 11,5

mature 7 41,2 3 11,1 4 15,4

total 17 100 27 100 26 100

Measurements cf. Von den Driesch, 1976 Maxilla M1-M3 64,2

Mandible M3 35,5

Radius GL 142

M3

Bos t. Ovic. Ovic.

32,4 16,7 18,3

127,3

Metatarsus Bp 27,7

GLP

LG

61,1 50

75,2 64,5

53

Bos t. Bos t.

Bd 34,9 65,5 13,7

Dd 21,5 64,5 11

Bd 27,7 29,4

Dd 20 16,2

Humerus BT 33,4

P2-P4 92

Bos t. Equus

Bp

BFp

Dp

Sd 16,1

25,1 28,5

Metacarpus GL

Scapula SLC

29,9

15,6

Bp

Dp

Sd

Bd

Dd

23,7 52,8

17 32,4

13,5

25

15,4

Dp 24,1

Bd 49,7

Dd 27,2

24,5

16,2

Bos t. Ovis Ovis

123

Mc. IV GL Ovis Bos t.

Tibia Bd 23,7 Femur Bd

74,7 Mt. III GL

Capra Cervus Lepus

Ovis Ovis Capra

Sus dom.

109

Sus ferrus

Dd 17,8

Canis

28 89

Canis Equus

Talus GLl 64,7 57

GLm 58,8 56,8 57,7 53,6

Bd 41,2 42 36,4

41,5

38

24,8

42,1

37,5

26,4

Bos t. Bos t. Bos t. Bos t. Sus dom. Sus dom.

PH I GL 74,3

BFp 52,3

Bp 47,4

Dp 32,4

BFd 41

Calcaneus GL 54 55,1 Centrotars GL

Ovis Ovis

53

Bos t.

44,5 48,8

Cervus Cervus

Bd 45,1

Equus

Pelvis LA 55,5 58,1

Cervus Cervus

100%

80%

60% Fig. 1 – Species distribution in pits as fragments at Sânpetru Hill 40%

20%

Fig. 2

0% FigPit . 22– SP pecies pits15 as Pi individuals at Sânpetru it 3 distribution Pit 5 Pit 9ain Pit t 17 Pit 18 Pit 19 PiHill t 20 Pit 21 Bos taurus Canis familiaris Lepus timidus

Sus s. dom. Cervus elaphus Ursus arctos

Ovis/Capra Sus s. ferrus Castor fiber

Fig. 1. Species distribution in pits as fragments at Sânpetru Hill.

124

Equus caballus Capreolus c.

Pit 38a

100% 80%

60% 40% 20% 0% Pit 2 Pit 3 Pit 5 Pit 9a Pit 15 Pit 17 Pit 18 Pit 19 Pit 20 Pit 21 Bos taurus Canis familiaris Lepus timidus

Sus s. dom. Cervus elaphus Ursus arctos

Ovis/Capra Sus s. ferrus Castor fiber

Equus caballus Capreolus c.

Pit 38a

Fig. 2. Species distribution in pits as individuals at Sânpetru Hill.

100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30%

mature

20%

adult

10% 0%

sub-adult Bos taurus

Sus s. domesticus

Fig. 3. Kill-off patterns.

125

Ovis/Capra

infans-juvenile

100% 80% 60% 40% 20% 0%

Sânpetru-pits, MNI Sâmpetru-pits,frgm Sânpetru-stratum, frgm

Bos taurus Canis familiaris Lepus timidus

Sus s. dom. Cervus elaphus Ursus arctos

Ovis/Capra Sus s. ferrus Castor fiber

Equus caballus Capreolus c.

Fig. 4. Bones frequencies in Sânpetru Hill.

19,1

15,4

17,3

80,9

84,6

82,7

MNI-pits

Frgm-pits.

Fig. 5. Domestic\wild ratio in Sânpetru Hill.

126

Frgm-stratum

WILDS DOMESTICS

Plateau

Frgm-stratum

Plateau

Frgm-pits.

Sânpetru Hill

Frgm-pits.

Bos taurus Canis familiaris

Sus s. dom. Cervus elaphus

Ovis/Capra Other sp.

Equus caballus

Fig. 6. Bones frequencies in Sânpetru Hill and The Castle’s Garden/Plateau.

Ta lu s Ph al an x I Ph al an x II Ph Ve al an rte x br III ae +C os ta e

M

ax illa M +i an so di la bu te d la te +i et so h la te d te et M h et ac ar pu M s et at ar su s C al ca ne us

70 60 50 40 30 20 10 0

Complexes-Plateau

Stratum-Plateau

Complexes-Hill

Stratum-Hill

Fig. 7. Body-part frequencies at Sânpetru Hill and The Castle’s Garden/Plateau.

Georgeta El Susi 127

VII. The statistical analysis of the deceased discovered from Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau Archaeology, due to different reasons, more or less objective, does not have, when studying the past, the totality of its elements. Regardless of this fault, the archaeologists assemble generalizing interpretations from incomplete information. The science of statistics may represent a responsible solution to these situations. Thus, statistics becomes a valuable instrument tested in many other instances and fields of research1. In the case of the HunedoaraThe Castle’s Garden archaeological site, we had to deal with a specific context represented by the difficulty of working with a very small sample of human inhumations suitable for a statistic analysis2. Anticipating a discussion that will take place further in this chapter, we may claim that, at first sight, the general conclusion could be that there was no norm or set of norms to govern the deponent s’ intentions or, at least, if there were, they do not reveal themselves in the features of the archaeologically documented discoveries. Of course, the group of deceased individuals selected for the analysis represents, entirely, the result of inhumation rites, but furthermore, few coherent features can be established for sure. For the statistic investigation presented in this chapter, we selected from the entire collection of discoveries only the deceased that were found anatomically complete and in the last archaeological layer3. We also considered the absolute chronology, based on the inventory items (brooches and pendants) of this last stratigraphic level (generally dated between 1st century BC and 1st century AD) 4. From the 48 buried individuals, only 25 were uncovered complete5. From these 25 individuals, two were excluded when performing the statistical analysis: deceased 1b, for which we do not know at least 2 features to be associated with, and deceased 17, which belongs to another chronologic level. The sample to be investigated with statistical means will contain 23 individuals (1a, 2a, 2b, 3a, 4, 5a, 6a, 8, 9a, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 16b, 22a, 23, 24, 25, 26, 27, 28a, 29) and the proposed conclusions will refer only to this group. Only in their case can one find enough essential features, documented more clearly archaeologically and anthropologically, also suitable for a statistic analysis. For the rest of the situations, a statistic investigation is redundant. The particular composition of our sample has generated the first consequence. None of the observed relations, investigated with statistical means, would submit to chronology. However, we consider the sample as a singular moment in time and the arguments for this 1

Probably the first statistic exercise in archaeology was the seriation performed by Flindon Petrie of 900 Egyptian tombs, which contained more than 800 types of wares (Petrie 1899, p. 295-301). The last three decades witnessed the abuse of sophisticate quantitative archaeology. An entire literature (especially British and American) debates the role of statistic in archaeology. For the earlier references, one may check out Clark, G. A. and C. R. Stafford 1982. For a later phase of the use of multivariate statistics in archaeology at that time, one should see Delicado 1998. About use and abuse of statistics in archaeology see Thommas 1978 (further data and answer to reviews in Thomas 1980). 2 Statistic has specific analytic methods to deal with small samples. 3 The information was taken from Chapter III – The Catalogue of Human and Items Deposits p. 19-42. 4 The selection of the deceased and interpretation of data was performed together with V. Sîrbu. 5 See, Chp. III and Fig. 69.

129

statement can be found in the archaeological analysis6. The models to be enhanced may originate in the deponents’ behavior. The individuality of this site seemed to be the repeated use of the places for depositing human remains, for several individuals, at succeeding moments in time, accompanied (directly or indirectly) by a previous clearing out of the earlier deposits. The last stratigraphic level is relatively undisturbed and contains those individuals uncovered complete, which provided a larger collection of anthropological data and a more clear connection with the inventory items7.We will investigate the statistical relevancy of such a sample, testing the confidence level for each of the explored relations. Because there are no strict rules for establishing apriori the size and composition of a statistic sample, a logic analysis based on a broad understanding of the studied subjects becomes mandatory. Thus, for the statistic investigation of an archaeological context, one should understand the core signification of archaeological data. That is why we believe that an exclusively technical approach is completely futile. Nevertheless, a sample resulted from archaeological research may be a probabilistic sample8? In the case under study, certain aspects are surely nonprobabilistic. For example, if we try to answer the question do the discovered individuals belong unfiltered to the community/communities (for simplicity, we will use the singular) which produced the necropolis? The answer is, as we will further see, certainly no. That is why we will not be able to answer any question regarding some demographic aspects of the certain community based on the study of the deceased individuals (for example the life expectancy, the sex composition). However, some features can be considered probabilistic. For example, the attitude and behavior of the members of that community, regarding certain categories of dead and certain causes that led to their death, may be considered unitary. According to this, the statistic investigation may unveil aspects connected with these beliefs and practices. Methods of Analysis The analytic methods used in the case of the dead uncovered in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau resulted from the specific methodology of statistic investigation and compose a series of successive episodes, interconnected, of inductive logic. 1. The objective of the analysis will be phrased as questions. Some of these questions can be tested, others cannot. 2. The testable questions will be rephrased as hypotheses. In this stage, the hypotheses represent simple suppositions stated by researchers regarding a given system. 3. The hypotheses will be transformed in null-hypotheses in order to test them with statistical means. The statistical techniques permit us to accept or reject these null-hypotheses (however, they cannot allow a direct acceptance of the hypotheses; testing them is an indirect exercise). 4. Finally, the result of this process will let us return to the initial questions and formulate probable answers9.

6

See, Chp. IV- The Analysis of Human and Items deposits. p. 55-84. See, Chp. III 8 For the entire problematic of sampling based on archaeological results Hole 1980, Orton, C.R., 2000. 9 When we described the analysis performed for the deceased in Hunedoara-Grădina Castelului /Platou, we could not present the complete sequence of stages as stated here due to the lack of space and aiming a more accessible expression. 7

130

In the aforementioned process, one may notice the importance given to choosing those questions relevant about the studied system (in our case the group of discoveries from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau) to which we may find at some point, answers. The science of statistics is only the instrument for enhancing relations between elements contained in the analysis and it will never answer questions about ethnic, ritual or chronological differences inside the group of dead individuals, and the archaeologist is the one who brings meaning to mathematically expressed models10. More clearly, the statistic analysis of the Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau necropolis followed three stages: I. The enhancement of possible differences, correlations and/or associations11 between the features of the deposits (exploratory statistics). II a. The calculus of intensity for the observed differences, correlations and/or associations. II b. Validation tests for establishing the significance of differences and similarities between the deposits (the calculus of probability that the observed differences, correlations and/or associations between the dead individuals may express a reality). III. Interpretation of the results. Exploratory statistics. Emphasizing relations. A deductive logic exercise starts from a set of hypotheses; the data is collected in order afterwards to validate or reject the hypotheses. The inductive logic starts from a given collection of data from which one may imagine statistical studies and then develop hypotheses or theories in order to explain the results of the statistical investigations. The last one is usually the case with archaeological research. One can control a large and heterogenic group of data resulted from a statistic documentation by means of exploratory statistics (Baxter 1994). This field of statistics has developed along with the refining of techniques of multivariate analysis and intensive use of informatics. The method allows the management of a large number of variables beginning with testing the models visually observed. For our case, we will use the following methods of multivariate statistics (the results will be presented in a graphical form in order to permit a careful exploration of the possible relations): Seriation/ Combinatory Analysis – through this technique, the deceased are arranged in a table after an algorithm that follows the maximal similarity between two successive positions. The relations between the studied individuals will become visible when analyzing the table in diagonal. Cluster Analysis – the individuals are organized in groups with similar features following a similarity relation among all the members of the group. Correspondence Analysis - this is another descriptive/exploratory technique designed to analyze, in a geometric manner, simple two-way and multi-way tables containing some measure of correspondence between the rows and columns. Thus, Correspondence Analysis 10

In the bibliography, one can find numerous attempts to calm down the uncontrolled enthusiasm in using statistics in social sciences in general, and in archaeology in particular. For example: “It is important to emphasize that none of these methods in itself 'interprets' the material. What they are intended to achieve is an objectively controlled representation of data so that interpretation becomes more straightforward”, Hodson 1969, p. 103. 11 We will use correlation when we analyze relations between numeric variables (numeric age, number of deposited items, number of items from a certain category) and association in the case of qualitative features (binary age, sex, orientation).

131

6a 9a 4 2b 25 23 16b 5a 12a 3a 13b 11a 22a 8 28a 24 2a 14 27 15a 1a 26a 29

1 1 1 1 1 1

1 1

1 1

1

1 1 1 1

1 1 1

1

1 1 1 1 1 1

1 1 1 1

1 1 1

1 1

1 1

1

1 1 4

1

1

1

1

1

1 1 1 1

1 1

1 1 1

2 2 1 1

1

1 1

1

1

1 1

1

1

2

1 3

1

1 1 1 1

1

1 2 1

1 1 1

1 1 1 1 1

1 1 1 1 1 1 1 1

2

2 1

Age (years)

Earrings

A > 1.4 years

Feminine

West East

1 1 1

1

1 1 1 1

Brooches

Crouched Left

Pendant

Deubitus

North South 1

1 1

Beads

East West

A< 0.7 years

Crouched Right

South North

Masculine

Deceased

determines which categories are closer together. This is visualized on the correspondence map, which plots points (categories) along the computed factor axes. In order to use the power of the multivariate analysis methods, some simple operations of data transformation were required. The qualitative variables (Position, Orientation, and Sex) were transformed into binary variables. The age, which is a nominal variable (numeric), was accompanied by two binary variables A1 < 0.7 years and A2 > 1.4 years. The space between 0.7 years and 1.4 years was considered an incertitude interval. The reasons regarded when choosing these limits will be further explained in this chapter. A first organization of the dataset can be observed in the following table (Fig. 7/1).This table was obtained after performing a Seriation algorithm for the entire group of features in the given sample.

0.10 0.00 0.50 0.25 1.25 0.66 0.50 0.00 0.10 0.00 0.00 1.25 0.50 0.50 0.50 6.00 2.00 3.50 45.00 5.00 1.75 1.50 1.00

Fig. 7/1 The Cluster Analysis for the deceased individuals in Hunedoara-Grădina Castelului/Platou On the diagonal of the table, there are visible possible relations between certain groups of deceased. However we have good reason to consider that no pattern (at least for now observable) dictates the Orientation and Position of the deceased. The practice of successive inhumation of dead in previously dug stone cavities or pits excavated in the archaeological layer suggest a rather opportunistic choice of the Orientation and Position of the dead and not a ritual selection. Anyway, this problem cannot be solved through statistic means because the analyzed

132

1 1 1 1 1

4 1 1

1

2

1 1 1 1 1 1

1 2 1 1

3

1 1 1

2 1 1 2

1 1

1

1 1 1 1 1 1 1 1

2

2 1

Age (years)

Earrings

A>1.4 years

Feminine

1 1 1

1 1 1 1

Brooches

Pendant

1 1 1 1

0.00 0.00 0.10 0.25 1.25 0.50 0.66 0.10 0.50 0.20 1.25 0.00 0.50 0.50 2.00 0.50 6.00 1.75 1.50 5.00 3.50 45.00 1.00

Inventory b

1 1 1 1

Inventory a

1 1 1 1 1 1 1 1

Beads

Masculine

Deceased 3a 9a 6a 2b 25 4 23 12a 16b 5a 11a 13b 8 22a 2a 28a 24 1a 26a 15a 14 27 29

A 1.4 years) and with deposits of earrings and pendants; - The space between these two limits is considered a shifting area; - The deposits of brooches appear in the shifting area and in the feminine extremity; The delimitation of these two spaces (masculine and feminine) in a certain point of the series, moreover, a better understanding of the shifting area, will be achieved after the examination of another multivariate analysis, the Clustering Analysis (Fig. 7/4). Within this inquiry, one can notice three groups of registrations. Group A matches the masculine extremity from the previous other two analyses (Seriation and Correspondence). Group B matches the feminine extremity, also previously defined, and Group C relates with the shifting area earlier discussed. The inclusion of some registration from the shifting area into the feminine space, subsequent to the Clustering Analysis, has certain grounds. The mathematical explanation 13

The constraints imposed by the publisher lead to a sketchy valorization of all the noticeable relations, which may be observed in the multivariate statistical analysis. In general, we emphasized the most visible relations, but many other interesting facets imply a more complex examination. We recommend to the interested reader an iterative itinerary in which the results of the first examinations become raw data for further analyses.

134

implies the use of different algorithms14. There are, however, additional reasons to link this group with the feminine space, as is further explained.

Fig 7/4. Multivariate Clustering Analysis. The Intensity of the observed similarities and differences. Validation tests. Even if the relations between features and the arrangement of the deceased in statistical groups has already became visible in the previously performed multivariate analyses (Seriation table showed in Fig. 7/2, Correspondence Analysis in Fig. 7/3 and Clustering in Fig 7/4), sequences of important information remain unknown. The intensity of similarities and especially the significance level (confidence level) of these relations cannot be specified. In the next sections of this chapter, we will further explore and describe in detail, the statistical nature of these aspects. In order to do this, we will use specific statistical methods and elements of probabilistic calculus. The Intensity of similarities indicates us the strength of the obscured relation. This pointer may range from 0 to 1 and is noted as F² (F square). The Significance (or confidence level, signification level) is a term used in statistics in order to point us out how sure can we be that an observed relation within the features of our sample really exists in the population from which the sample comes from. This concept highlights the probability that the certain observed similarity or difference may be real, but it does not show the Intensity of this model. The statistical signification depends by the size of the studied sample and by the Intensity of the observed relation. The intensity of the observed relation depends only by the absolute value of the difference or similarity level, which describes 14

The algorithm used by the Seriation Analysis organizes the registrations after a geometrical feature of the values (Euclidian Distance). For the Clustering Analysis we used intentionally a different technique, in order to emphasize new aspects of the relations established between the deceased. This last algorithm arranges the values in such a way that a cluster has a minimal variance of its values (Ward’s Method).

135

that certain relation. The statistical significance can be tested out using particular algorithms: Chi square accompanied by the Yates’ Correction (also known as Continuity factor) for small sized samples and the Fisher test, specific only for small sized samples. The Chi square test (noted as X²) is one of the most frequently used statistical tests because is quite easy to calculate (by computer or manually) and to read. The test indicates in what way, the manifestation frequency of some values of the studied variables is different in comparison with the cases generated by pure chance. The greater the difference, the more probable the studied phenomenon is real. For small-size samples, one usually employs used an additional correction called Yates’ Correction. Finally, to the calculated value of X,² we add a probability (noted p). P is the probability that the observed relation was caused by chance. The Fisher Test. The Chi square test is completed or replaced in the case of bivariate analysis on samples smaller than 30 (or 50 after other recommendations) with the Fisher Test. The results of this test illustrate a good probability that the hypothetical difference or similarities exist. For the validation of these observations, a statistic limit has to be established. The guides of good practice indicate a magic limit of 5% of the probability for pure chance. Nevertheless, is this sharp limit suitable? In the social sciences, one usually follows the maximum value of 5%, but in medical sciences or in pharmaceutical industry, the accepted limit ranges between 5% and 1% or even lower, while in ecology this can be 20% or even 25%. Different approaches in establishing such limits of statistical validation appear due to the different goals in running the tests. While in pharmaceutical industry the goal is to be sure that a phenomenon exist (e.g. a drug effect) in ecology we often do not want to ignore any possible relation (e.g. human activity affecting the environment). The use of statistical validation techniques in archaeology would rather aim for a good balance between learning about possible relations and proving some of these relations, than dealing with a specific limit. The suitable limit for small samples resulted from archaeological documentation represents a different debate.15 Further, we will analyze in detail the possible relations defined by the multivariate analyses presented until now. In general, in the investigated system, we will block the variation of all the variables except for two, maximum three. The analysis will be then continued, with another group of free variables and the rest will be blocked. Therefore, it will become possible to successively explore a small number of relations with maximum precision. Relation between the sex of the studied individuals and the deposits of pendants and earrings The multivariate exploration immediately points out that the deposits of earrings appear exclusively in connection with the feminine individuals and the pendants appear either in the case of anthropological identified girls or in the case of individuals with uncertain sex. We will check if this observation was caused by pure chance or by a real phenomenon, in the context of a small studied sample. In order to do this, we will arrange the data in the following tables: Sex (anthropological determination) Masculine Feminine Uncertain 15

Earrings 0 4 0

“… the significance level considered somehow "suggestive" or "interesting" can be related to sample size. A level of 10% or even 20% might be suitable for small samples, while 1% or even lower might be required for large samples.” Cowgill 1977, p. 359

136

The Intensity of the association is F2 = 0.5625. The statistic significance of the association will be given by the Chi square test as X2 (with Yates’ correction) = 2.25 and p = 0.13. Sex (anthropological determination) Masculine Feminine Uncertain

Pendant 0 4 4

The Intensity of the association is also F2 = 0.5625. This amplitude can be considered as important, which can mean a relevant association between pendants and feminine deceased individuals. The statistic significance of the association will be given by the Chi square test as X2 (with Yates’ correction) = 2.25 and p = 0.13. Thus, the probability of a hazardous association is 13% in both situations. Even if this value overlaps the magical limit of 5%, we will keep in mind, as an important suggestion, the fact that the two categories of items (Pendants and Earrings) had been deposited only in the case of feminine individuals. The use of pendants as an analytical sex indicator will lead as a first consequence to an archaeological argument of establishing the sex (feminine) for the deceased 5a, 8, 16b and 24. This possibility is furthermore sustained by the inclusion of the Group C in the feminine space in the Clustering Analysis showed in Fig. 7/4. Relation between sex and age Sex (anthropological determination) Masculine Feminine Uncertain

A1 7 2 4

A2 0 5 2

A1 – age younger or equal to 0.7 years A2 – age older or equal to 1.4 years The intensity of the association is F2 = 0.48; X2 (with Yates’ correction) is 5, which leads to a probability of a hazardous association of p = 0.0257. For more certitude, we will execute the Fisher test. In this case the probability of a hazardous association is p = 0.021. Therefore, we observe that, in both cases, the probability of the deduced association between sex and age to be produced by chance is extremely small (2.57% or 2.1%), depending of the considered test. This leads to accepting a high probability that the observed imbalance is real. The inclusion of the sex and age of the individuals 5a, 8, 16b and 24 considered feminine (as resulted from the earlier investigation) will set out the following values: X2 = 3.3; p = 0.068. We will admit as sufficiently probable the existence of a real phenomenon, even if the probability that the studied association was produced by chance has slightly a higher value (than the conventional limit of 5%). There is also a possibility that the females follow at lower amplitude the general distribution of the entire group of dead individuals related to age.

137

Fig. 7/5 The histogram of frequencies and distribution curves for boys and girls related to age From the above presented histogram, we can notice that the boys’ age is concentrated homogenously towards the lower limit, as the girls have older ages. A possible interpretation may state that there was a clear intention of populating this plateau with younger boys and older girls, or that a particular phenomenon led to the death of these children in the aforementioned configuration of ages (for example a child sacrifice completed with regard to their age). The identification limit is visible at the intersection between the two normal distribution curves and is about 1.25 years. The minimal probability for establishing a separation limit (acceptance limit versus exclusion limit) will be in the points ¾ (75% probability) comparing with ¼. (25% probability). Following this logic exercise, we will notice: A1 – age below or equal to 0.7 years – a limit of acceptance for boys and exclusion for girls A2 – age above or equal to 1.4 years – a limit of acceptance for girls and exclusion for boys The interval between A1 and A2 is an uncertainty interval. These limits explain the choice we made when we composed the Table showed in Fig. 7/1. The analysis of age related to deposited beads and brooches The deposits of beads and brooches seem to have no distribution criteria. In the Correspondence Analysis (Fig 7/3), these items are arranged without direct connection to the rest of the features. In the Seriation Analysis (Fig 7/2), the beads appear somehow dispersed, in the upper part of the table and the brooches in its lower section. In the context in which we do not have a clear association between these inventory categories and the sex defined by

138

anthropologists, we can try to validate a possible association between the items and the individuals’ age. The Histogram showed in Fig. 7/6 represents the relations between the age of all the deceased individuals (distribution curve a) and the ages of the deceased for which beads were deposited as funerary inventory (distribution curve b) and brooches (distribution curve c)16

Fig. 7/6. The frequency histogram for the distribution of beads and brooches related with age. One can notice that the beads cluster homogenous for the young aged deceased. The brooches follow at lower amplitude the distribution of the entire group of dead individuals related to age. The same conclusion may be established from the following table: Distribution of deceased according to age All the individuals (curve a) Deceased with beads (curve b) Deceased with brooches(curve c)

Mean 1.23 0.825 1.69

Standard deviation 1.62 0.67 1.88

We save the suggestion for an association between the deposits of beads and the young aged deceased children. The statistical validation Chi square remains difficult to perform because of the difficulty in establishing limits (necessary in the transformation of numeric values in qualitative values).17 16

We excluded the individual 27 with age considered as a statistical aberrant value. The use of the accepting/excluding limits of 0.7 and 1.2 (limits suggested by the previous analysis for association between Sex and Age) leads to a relation of 5 to 3, insufficient for a proper validation. On the other hand, one may 17

139

The quantitative analysis of the deposited inventory items The deceased were grouped in Fig 7/2 by the number of deposited items (Column Inventory b). The result of this grouping operation is represented in the next table Fig. 7/7. Number of deposited items Frequency

0 1 1 13

2 5

3 1

4 0

5 0

6 1

7 2

It is not recommended to consider this series one modal distribution due to the high dispersion of its values. Therefore, the following possibilities of statistical description become possible: One modal distribution and aberrant values. In this case, the distribution represented with continuous line in Fig. 7/7 indicates deposits without any item or with one, two or three items. The one-item deposits make the rule. Two item deposits are less frequent. Deposits of six or seven items represent statistically aberrant values and were eliminated. The statistical description of this frequency distribution is: Average = 1.3 Standard deviation = 0.64 Two modal distribution. The first modal distribution designates deposits without any items or with 1, 2 or 3 items (curve a. in Fig. 7/7). The second distribution points out six or seven items deposits (curve c. in Fig. 7/7). The statistical description of this frequency distribution is shown in the next table: Mean 1.3 6.67

Standard deviation 0.64 0.47

Proportion 0.87 0.13

Three modal distribution. The first modal distribution shows deposits without any item or with one item (curve a. in Fig. 7/7). The second modal distribution indicates deposits with two or three items (curve b. in Fig. 7/7). The third modal distribution (curve c. in Fig. 7/7) indicates six or seven items deposits. The statistical description of this frequency distribution is represented in the next table: Mean 0.92 2.16 6.67

Standard deviation 0.26 0.38 0.47

Proportion 0.60 0.27 0.13

notice that the beads deposits stop at the age of two years, fact that gives sufficient confidence for validating (8 to 0) the relation between deposits and ages younger than 2 years old.

140

Fig 7/7 The frequency histogram for the number of deposited items related to age The result of the aforementioned analysis points towards the existence of certain preferences, within the community, regarding the assembly of studied individuals. Can one identify a differentiation of these preferences in relation to particular features?

Fig.7/8. The totality of deposited items in the case of the studied individuals. We considered the deceased’s arrangement from Seriation in Fig. 7/2; grey = items from the following categories: Pendant, Beads, Earrings, Brooches (column Inventory a); white = items from the other categories; (white + grey = column Inventory b).

141

The visual analysis of the features studied for the deceased organized by the Seriation algorithm, (Fig. 7/2) suggests a cluster of deposits with a higher number of items in the lower part of the table. The same thing can be observed in the columns which total the deposited items for each individual (Inventory a – Pendant, Beads, Earrings, Brooches and Inventory b – all the categories of items). This increase in the number of items is represented on the vertical in Fig. 7/8. We will test the confidence level of these last statements. In order to do this, we will split in two the series of deceased from Fig. 7/2. Secondary series of deceased (as in. Table 7/2) Superior Inferior

X2 = 8.89;

Total of deposited items 12 33

p = 0.0029

The result points out a very small probability (0.29%) that this increased abundance of items in the lower part of the table showed in Fig. 7/2 was produced by pure chance. In the same time, the lower part of the table is specific to the women. In order to verify an association relation between the individuals’ sex and the quantity of deposited items as funerary inventory, we will work on a new set of data, which totals all the items deposited for the masculine and feminine individuals (anthropological determination). The results are presented in the next table: Sex (anthropological determination) Masculine Feminine

X2 = 4.97;

Total of deposited items 10 24

p = 0.025

There is only 2.5% chance that the imbalance in the number of items related to sex was produced by chance. A sum of results from all the analyses related to the deponents’ preferences in the case of the studied individuals leads to the next interpretations: - Modal distribution a (curve a) is specific to young boys; - Modal distribution b (curve b) is specific to older girls; - Modal distribution c (curve c) may be specific to older girls or may be considered as statistical aberrant and explained with archaeological arguments for each particular context; Interpretation of results. Conclusions. The constructions and expositions, which will be further pointed out, represent a possible result of the statistical investigations comprised in this chapter and are related only with the group of studied individuals. The statistic analysis of some of the discoveries registered in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau proved to be a difficult task. The main difficulty was generated by the small number of archaeological contexts suitable for such an investigation, in conditions in which the observed similarities and differences were at the limit of sampling errors. This is usually the common reality produced by archaeological research. We will frequently have a small number of archaeological contexts with tens of descriptive features. The documentation of hundreds of archaeological contexts easy to group by a small number of features will be a much uncommon 142

occasion (For example: the case of great necropolises). In all the situations in which we wish to analyze the significance of a very large number of features, registered during archaeological studies, the multivariate statistic analysis will allow us a good control of all these variables. It is not possible to achieve such a control through a simple inspection or general grouping of values in tables and percentage graphics. Moreover, every time when the number of available cases is small, the test for sampling errors becomes mandatory. The test for the confidence level of the observed similarities and differences in the multivariate analysis performed in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau, allowed us to define three types of observations: The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance p > 25%. In this case, the studied statistic sample proved to be too small to establish if the observed associations were produced by chance or by real phenomena. The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance 25% > p > 5%. In this case, the obtained results must be taken mainly as simple suggestions. Their value must be verified through associations with other similar archaeological sites. Example: the association between Pendants and Earrings and feminine deceased individuals. The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance p < 5%. In this case, the suggestion may be considered strong enough to regard the noticed associations as caused by behavioral features or distinct phenomena that should be explained. Example: the association between younger ages and the masculine individuals; older ages related to feminine individuals; the association between the increased number of inventory items and the feminine sex of the deceased. Also in this case, a comparison of the statistical results with others from different sites, remains necessary, but the obtained data in this last case, may be used as a future investigation etalon. The site of Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau proves to be a certain space were some individuals were deposited accordingly to one basic filtering criteria. This condition concerned the age of the deceased. With a single exception, all of the studied individuals were children no older than seven years. A supplementary condition grouped the boys in the younger age interval and the girls into the older age interval. The funerary inventory reflects the same polarization. Boys had inventory with a small number of items, with a certain preference for beads. The girls had a larger number of items (pendants and earrings appeared exclusively associated with girls). In addition, boys and girls were deposited in different spatial areas: the boys were discovered mainly in the centre and the girls on the edges of the plateau (fig. 23). Why were these children deposited in this special relation? A first possibility could sustain that the studied community had an assemblage of funerary norms according to which the deceased were differentiated based on sex and age. In this case, we may expect other categories of deceased to imply different and specific funerary behaviors completed by their originating community (specific rituals). There is also a possibility that the studied individuals died during a short time interval and that the deposits located on the plateau reflect this phenomenon. The cause for this rather homogenous group of children may be either natural or caused by man. In this last case, one may imagine multiple scenarios, including a children ritual sacrifice. The aforementioned conclusions represent the most obvious results of the entire analytical investigation. A further refining process of this exercise may lead to new hypotheses or to more solid statements. The analytical determination of sex and/or age, the completion of data referring

143

to deceased or the investigation of behavioral models are still only a few of the possible future directions. On the other hand, we must mention that the applied validation mechanism attempted to control, mainly, the sampling errors. Such a validation may indicate us only if a certain observation has a statistic probability reasonably low to be caused by pure chance, in which case we should suppose the existence of a real phenomenon that must be explained. This phenomenon might be the result of the deponents’ behavior or of another category of errors like the errors generated in the assembling process of the basic collection of data. There could be numerous sources for these (nonstatistical) errors: disturbances of archaeological features that cannot be detected archaeologically or even the relative certitude of feature delimitation may generate changes in the original set of data. The anthropological analyses generate remarkable results but have still their own variation in the certainty level. In fact, any human error appeared during the complicated process of archaeological documentation may add new uncertainty to the entire mechanism. The continuous refining activity of the analytical exploration and validation means certainly needs new data. As the archaeological exploration of the Hunedoara-The Castle’s Garden site was finished; one realizes that new data may be obtained only through future research of similar sites or from reevaluating older research18. All of the elements presented suggest (with all the previously stated reservations), the existence of a community, which acted differently in relation with certain deposited individuals. The main criteria were their age and then, their sex. All the other categories of features (categories of inventory, quantity of deposited items) were organized according to these conditions. Orientation and body position did not play an important role or their role cannot be identified for now.

18

For ex., the researches from Brad (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123, pl. XIV-XXIX), SighişoaraWietenberg (Horedt, Seraphim 1971, p. 18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 58-59; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76) and Zemplin (Budinský-Kriča, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354).

144

VIII. Aşezarea dacică de la Hunedoara-Dealul Sânpetru

VIII. The Dacian settlement from Hunedoara- Sânpetru Hill

VIII.1. Prezentare generală. Analizarea vestigiilor arheologice de pe Dealul Sânpetru, inclusiv a celor dacice, prezintă numeroase dificultăţi. În primul rând, este vorba de distrugerile serioase pe care le-a suferit situl cu prilejul ridicării unui impresionant val de apărare, probabil în prima jumătate a mileniului II, şi a unor fortificaţii adiacente pentru Castelul Corvinilor, care au afectat, îndeosebi, marginile şi latura sa de nord. În al doilea rând, sunt distrugerile provocate de excavaţiile pentru funicularul Combinatului siderurgic, pentru bazinul de apă al oraşului şi pentru drumurile de acces, apoi de înmormântările pentru cimitirul Bisericii Reformate şi instalarea unor antene de telecomunicaţii. Descoperirile fortuite şi cercetările arheologice au evidenţiat faptul că pe acest piemont se află vestigii din numeroase epoci istorice, începând din perioada culturii Tiszapolgár şi până în evul mediu târziu (Luca 2005, p. 87). Instalarea a numeroase comunităţi umane aici se explică prin poziţia sa strategică, prin condiţiile prielnice de viaţă din jur şi prin resursele, îndeosebi de fier, din vecinătate (Fig. 1). Geomorfologic, Dealul Sânpetru, cu o altitudine medie de 306m, este alcătuit din roci dolomitice ce au aspectul unui piemont de eroziune, datorat cursurilor de apă ale râurilor Cerna şi Zlaşti; el se prezintă ca o culme îngustă şi prelungă, cu un profil uşor înclinat, afectat de procese naturale de eroziune, alunecare şi intervenţii antropice (cariere pentru obţinerea dolomitei) (Fig. 52). Este dificil de afirmat dacă versanţii

VIII.1. General introduction. The analysis of the archaeological vestiges from Sânpetru Hill, including the Dacian ones, is riddled with difficulties. First of all, there is the issue of the major damage inflicted on the site by the erection of an impressive defensive vallum, probably in the first half of the second millennium, and of adjacent fortifications for the Corvins Castle that have affected, for the most part, the north side and edges. Second, we have to deal with the destruction wreaked by the excavations for the cable way of the Steel Plant, the town’s water tower and the access roads, as well as by the burials in the cemetery of the Reformed Church and the installation of telecommunication antennas. The chance discoveries and the archaeological research have shown that this promontory is the site of vestiges from many historical periods, starting with the late part of the Tiszapolgár culture and all the way to the late Middle Ages (Luca 2005, p. 87). The settling of many human communities here is a result of its strategic position, the favorable environment and the resources, mostly of iron, that were close by (Fig. 1). From the geo-morphological standpoint, Sânpetru Hill, with an average altitude of 306m, consists of dolomite rocks that look like an erosion promontory caused by watercourses Cerna and Zlaşti; it looks like a long and narrow ridge, with a slightly slanted profile, affected by the natural processes of erosion, mud slides and human intervention (quarries for obtaining dolomite) (Fig. 52). It is difficult to say whether the 145

actuali ai dealului, foarte abrupţi pe laturile de nord, vest şi sud, sunt doar rezultatul unor intervenţii antropice, legate de exploatarea minereului de fier, încă din sec. XIX, pentru furnalele de la Teliuc, ori aceştia erau la fel şi în antichitate (Chirică, Răceanu 1976, p. 11). Şaua care leagă Dealul Sânpetru de Dealul Căpruţa poate fi legată, genetic, de paleoevoluţia zonei, forma acesteia fiind determinată de pârâul Zlaşti, care se varsă în râul Cerna. Zonele de est şi sud-vest, din cauza pantelor mai domoale, îndeosebi şaua spre Dealul Căpruţa, sunt sectoarele cele mai expuse din punct de vedere defensiv, astfel că prezenţa unor structuri de fortificaţie în această zonă este explicabilă. Dealul Sânpetru se află la bifurcaţia drumurilor care urmăresc văile cursurilor de apă Cerna şi Zlaşti, căi de comunicaţie cu acces direct spre zonele cu minereu de fier (Fig. 19). Cu înălţimea sa de 306m, Dealul Sânpetru are, privit din toate direcţiile, aspectul unui bloc muntos înalt ce domină întreaga depresiune a Hunedoarei (de exemplu, Grădina Castelului/Terasă are 245m iar Grădina Castelului/Platou 262m) (Fig. 1). Aici s-au desfăşurat săpături arheologice în mai multe etape. În primul rând, au fost cercetările efectuate de Tiberiu Mariş, în anii ‘80, care a secţionat şi valul de apărare, dar rezultatele acestora vor fi prezentate în cadrul unui studiu separat (Sîrbu, Mariş 2008). În anii 2003-2004, autorii prezentului volum au efectuat două mici sondaje, prin două suprafeţe de 4x4m, dar rezultatele n-au fost prea concludente, întrucât nu s-au descoperit complexe reprezentative. În fine, cele mai importante rezultate s-au obţinut cu ocazia săpăturilor preventive din toamna anului 2006, prilejuite de montarea unui stâlp metalic pe Dealul Sânpetru de către S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecomunications S.A. Colectivul de cercetare a fost format din Cristian Constantin Roman, Sabin

current sides of the hill, very steep to the north, west and south, are the just the result of human interventions in connection to the iron-ore exploitation of the 19th century for the furnaces in Teliuc or they looked the same in ancient times (Chirică, Răceanu 1976, p. 11). The ridge connecting Sânpetru Hill to Căpruţa Hill could be the result of the paleo-evolution of the area, as its shape is determined by the Zlaşti stream, which merges with Cerna. The gentler slopes, in particular the ridge to Căpruţa Hill, mean that the eastern and south-western sections are the most exposed, from a defensive viewpoint, so the presence of fortification structures there makes sense. Sânpetru Hill is the fork in the road that follows the watercourses of Cerna and Zlaşti, which are means of communication with direct access to the iron-ore areas (Fig. 19). Anyway you look at it, with a height of 306m, Sânpetru Hill looks like a mountain that is dominating the entire valley of Hunedoara (for instance, The Castle’s Garden/The Terrace has 245m, while The Castle’s Garden/The Plateau has 262m) (Fig. 1). This is where the several stages of archaeological excavations took place. First, there was the research done by Tiberiu Mariş in the ‘80s, which sectioned the defense vallum as well, but the results will be published in a separate study (Sîrbu, Mariş 2008). Between 2003 and 2004, the authors of this volume dug two small probes, on 4x4m surfaces, but the results were not conclusive because no illustrative complexes were found. Finally, the most important results were yielded on the occasion of the salvage excavations performed in the fall of 2006, required by the installation of a metal pole on Sânpetru Hill by S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecomunications S.A. The research group consisted of Cristian Constantin Roman, Sabin Adrian 146

Adrian Luca, Sorin Tincu şi Delia Maria Roman. Cu acest prilej s-au excavat 327,5 m2, prin suprafeţele: S1 (56x2m), S2 (28x4m) şi S3 (34,5x3m) (Fig. 15; 52). Întrucât abundentele materiale arheologice descoperite în această ultimă campanie se află încă în curs de prelucrare ne vom limita a prezenta, succint, câteva informaţii despre sit şi complexe, plus cele mai semnificative piese pentru epoca dacică, îndeosebi cele cu relevanţă cronologică. Suprafaţa platoului, cu o înclinare uşoară de la nord spre sud, este diferită, ea prezentând zone de stâncă dolomitică foarte accidentate, cu piscuri, cuvete şi suprafeţe înclinate, plus zone mai aplatizate, rezultate din dezintegrarea dolomitei. Săpăturile arheologice de până acum au evidenţiat complexe dacice doar în aceste ultime sectoare, deci acolo unde terenul era mai propice (Fig. 15).

Luca, Sorin Tincu and Delia Maria Roman. On this occasion, 327.5 m2 were excavated on the following surfaces: S1 (56x2m), S2 (28x4m) and S3 (34.5x3m) (Fig. 15; 52). Since the rich archaeological material found during this last campaign is still being processed, we will only introduce, in short, a few pieces of information on the site and the complexes, as well as the items most significant for the Dacian period, in particular those chronologically relevant. The surface of the plateau, slightly slanted from the north to the south, is not the same all over, given the very uneven areas of dolomite, with peaks, nooks and slopes, and the flatter areas resulted from the break down of the dolomite. The archaeological research done so far has found Dacian complexes only in the latter type of surface, namely where the terrain was more hospitable (Fig. 15).

VIII.2. Stratigrafia. Deşi s-a cercetat o suprafaţă destul de mare, prezentarea stratigrafiei prezintă numeroase dificultăţi întrucât doar în câteva zone s-au mai păstrat depunerile. În primul rând, este vorba de structura geologică a dealului care are zone compacte de dolomită accidentată, câteodată ajungând chiar la suprafaţă (Fig. 15/2-3). În al doilea rând, aşa cum am precizat deja, numeroase zone au fost distruse, atât prin excavarea unor părţi din platou, cât şi prin dislocarea stratului arheologic, îndeosebi pentru ridicarea, la începutul mileniului II p. Chr., a impresionantului val de pământ ce a înconjurat situl (Fig. 1; 52). Din aceste motive s-au păstrat, de regulă, doar complexele adâncite ori cele care s-au aflat în zonele accidentate ale dolomitei. Astfel se explică faptul că din epoca dacică nu s-a descoperit, in situ, nici o locuinţă de suprafaţă, deşi resturi de pereţi arşi ori de vetre s-au găsit în stratul arheologic ori în gropi.

VIII.2. Stratigraphy. Although a rather large surface has been excavated, coming up with a stratigraphy is riddled with problems because there are only a few areas where the deposits were preserved. First of all, there is the issue of the hill’s geological structure, with compact areas of uneven dolomite which, sometimes, even pierces the surface (Fig. 15/2-3). Secondly, as we already said, many areas had already been destroyed, by the excavation of parts of the plateau, as well as by the upsetting of the archaeological layer, mostly for raising the impressive vallum of earth, at the beginning of the 2nd millennium AD, which used to encircle the site (Fig. 1;52). For these reasons, it is usually just the deeper complexes or those in the rough dolomite areas that are preserved. This explains the lack of in situ discoveries, from the Dacian period, of any surface dwellings, although one did found remains from walls or fireplaces in the archaeological layer or in the pits. 147

Segmente din stratul arheologic de epocă dacică s-a păstrat doar în zonele unde stânca prezenta cuvete ori spaţii înclinate; materialele arheologice descoperite în strat sunt caracteristice sec. II a. Chr-I p. Chr.

Segments of the archaeological layer from the Dacian period have survived only in those areas where the rock had nooks or slopes; the archaeological materials found in the layer are specific to the 2nd-1st c. AD.

VIII.3. Zidul din piatră Pe latura nord-vest, în S2, aproape de şaua ce leagă platoul de Dealul Căpruţa, s-a identificat baza unei structuri din piatră, care ar putea reprezenta fundaţia unui zid din epocă dacică. Este vorba de o structură, cu o lăţime de aproape 2,00m, formată din blocuri de piatră nefasonată (Fig. 16; 5354). Ea a fost ridicată spre marginea platoului, într-o zonă cu dolomită dezintegrată, de culoare gălbuie-roşiatică. Pentru a se obţine un teren plat şi solid pentru fundaţia zidului s-a săpat până la stânca dezintegrată, iar cavităţile din aceasta au fost umplute cu stâncă spartă, ca liant folosindu-se pământ galben. Pe latura exterioară a zidului s-au aşezat blocuri masive de piatră pentru a-i asigura o mai mare rezistenţă (Fig. 16/1-2; 54). De asemenea, zona exterioară din apropierea fundaţiei a fost curăţată până la stânca dezintegrată, aici depunându-se pământ galben, dur, evident adus din altă parte; peste acesta există alte straturi de pământ, gălbui sau brune, plus urme de galerii datorate rozătoarelor. În acest sector s-au identificat câteva gropi de stâlpi, paralele cu linia zidului din piatră, săpate de la nivelul de amenajare al structurii din piatră, cam la 0,80-1,00m de la actualul nivel de călcare, adâncimea păstrată a gropilor fiind de 0,250,30m (Fig. 16/3-6; 54); e necesar de precizat că gropile de stâlpi nu se observau în stratul medieval, deci au fost săpate într-o epocă anterioară. Probabil că aceşti stâlpi aveau menirea de a da un plus de soliditate fundaţiei zidului, aflat aproape de marginea platoului. Deşi s-a cercetat un segment de doar 4m din această structură de piatră observaţiile stratigrafice şi materialul

VIII.3. The stone wall On the north-western side, in S2, close to the black ridge connecting the plateau to Căpruţa Hill, one has identified the base of a stone structure that could be the foundation of a wall from the Dacian period. This structure is about 2m wide, consisting of unpolished blocks of stone (Fig. 16; 53-54). It was erected at the edge of the plateau, in an area with disintegrated, yellow-reddish dolomite. In order to obtain the flat and solid area required for the foundation, they dug through the broken rock and filled the cavities with crushed rock, using yellow soil as the bonder. On the outside of the wall, they placed massive stones in order to make it more resilient (Fig. 16/1-2; 54). Also, the outside area near the foundation was cleaned all the way down to the disintegrated stone and hard, yellow soil, which was obviously brought from elsewhere, was put in place; on top of it there are other layers of soil, yellowish or brown, plus traces of galleries from the rodents. In this sector, one has identified some pits for pillars, parallel to the stone wall and dug at the fitting out level of the stone structure, about 0.80-1.00m from the current walking level, while the depth of the pits is 0.25-0.30m (Fig. 16/3-6; 54); we need to add that the pits for the pillars were not showing in the layer from the Middle Ages, meaning they had been dug sometime before. Perhaps these pillars were meant to add extra strength to the foundation of the wall, which was close to the edge of the plateau. Although just 4m of this structure have been researched so far, the stratigraphy observations and the archaeological material 148

arheologic descoperit în zonă sugerează ipoteza că el a fost ridicat în epoca dacică: de la nivelul de amenajare al fundaţiei sale nu s-au descoperit decât materiale dacice, din sec. I a. Chr. - I p. Chr., ori din epoci mai vechi. Fragmente de vase din evul mediu s-au identificat doar în stratul de cultură al acestei epoci, plus câteva, răzleţe, în partea superioară a nivelului dacic, până la adâncimea de 0,30-0,40m, evident ajunse aici întâmplător (Fig. 53). Această structură de piatră n-a fost identificată în Secţiunea S2, dar aici săpătura n-a ajuns până la marginea platoului, astfel că e posibil ca ea să fi fost în această porţiune, dacă nu cumva a fost distrusă de excavaţiile pentru exploatarea dolomitei. Nici la secţionarea valului de pământ de pe latura de est, ridicat în prima jumătate a mileniului II p. Chr., sub el nu s-au identificat urmele vreunei structuri din piatră, dar e posibil ca acesta să fie la exterior de acesta. Rămâne de văzut, prin cercetările viitoare, dacă această structură din piatră provine de la un zid care înconjura tot platoul ori bara doar latura de nord-vest, spre Dealul Căpruţa, unde accesul era mult mai uşor, iar încadrarea sa în epoca dacică trebuie să fie confirmată.

found in the area suggest that it was raised in the Dacian period: from the fitting out level of its foundation, there are no discoveries of Dacian material of the 1st c. BC - 1st c. AD or before that. Vessel fragments from Middle Ages have been identified only in the culture layer of this period, plus a few isolated ones in the upper part of the Dacian layer, as deep as 0.300.40m, obviously there by accident (Fig. 53). This stone structure has not been identified in Section S2, but the excavations here have not reached the edge of the plateau, which means it could be in that area, unless it was destroyed by the excavations that were exploiting the dolomite. No traces of a stone structure were found under the earth vallum when it was sectioned either. The vallum is on the eastern side and it was raised in the first half of the second millennium AD.

VIII.4. Complexele Deşi în strat sau în gropi s-au găsit urme de pereţi arşi de construcţii încă nu s-a identificat nici o locuinţă in situ şi nici nu sau descoperit bordeie. În schimb, s-au cercetat numeroase gropi, din rândul cărora vom prezenta, succint, pe cele mai reprezentative. C10 (S. 1, c. 21). Reprezintă un complex adâncit, de dimensiuni relativ mari, parţial cercetat. Umplutura conţinea material ceramic şi osteologic, precum şi galeţi de râu ori blocuri de calcar dolomitic. După poziţia stratigrafică şi inventar acest complex aparţine epocii dacice.

VIII.4. Complexes Although remains of burnt walls from constructions were found in the layer or pits, we have yet to identify a single in situ dwelling or hut. On the other hand, numerous pits have been researched and the most representative ones will be described here. C10 (S.1, c. 21). It is a deep, twisted complex that is rather large and was partially researched. The filling contained ceramic and osteological material, as well as riverbed rocks or blocks of dolomite. Based on the stratigraphical position and the inventory, this is a Dacian-period complex.

It remains to be seen, by future research, whether this stone structure is from a wall that surrounded the entire plateau or just denied access to the north-western side, to Căpruţa Hill, which was much more accessible, and its dating back to the Dacian period needs to be confirmed.

149

C13 (S. 3, c. 39). Groapă de formă circulară, identificată la adâncimea de 0,55m, de la nivelul actual de călcare. Umplutura acesteia a fost de culoare brunăcenuşie, afânată, cu multă piatră măruntă, puţinul materialul arheologic fiind reprezentat, în special, din fragmente ceramice dacice; ca piesă individuală menţionăm o verigă din bronz (Fig. 18/10; 60/10). C15 (S. 3, c. 31-33). Complex identificat la adâncimea de 0,45m, de la nivelul actual de călcare, compus din două gropi alăturate (denumite C15A, cea dinspre vest, şi C15B, cea dinspre est), despărţite, în partea de jos, de un prag, păstrat din steril, pereţii ambelor gropi fiind arcuiţi (Fig. 17/12). Umplutura gropilor a conţinut pietre şi relativ multe resturi osteologice şi fragmente ceramice, plus piese din metale, os, corn şi piatră. Din C15A (Fig. 55/1) menţionăm câteva unelte - împungător din os, tub din corn pentru pus cutea, plus o cute masivă din piatră (Fig. 56/7, 8, 10), apoi fragmente de borcane, unele cu brâuri crestate, de bol, modelate cu mâna, ori de vase cenuşii, modelate cu roata, de la fructiere, căni, castron, plus alte tipuri de recipiente greu de identificat (Fig. 56/1-6, 9, 11-15; 57/5-6). Din C15B reţin atenţia fragmentele de la o râşniţă de tip elenistico-roman, plasate la partea inferioară a ultimului nivel de umplere al gropii, cât şi la partea superioară a celui următor (Fig. 57/11), apoi cele de borcane modelate cu mâna, unele cu decor incizat ori plastic, plus un fragment de fructieră cenuşie, modelată cu roata, ornamentată prin lustruire, atât in interior, cât şi în exterior, cu linii orizontale ori în relief (Fig. 57/7-10). Se adaugă lamele a două cuţite şi a unui dorn, din fier (Fig. 18/2-3; 57/2-4), plus o fibulă romană din bronz, întreagă, de tip lunulă (Fig.18/1; 57/1)(Rustoiu 1997, tip 31a). Astfel de fibule în arealul dacilor s-au

C13 (S.3, c. 39). Circular pit, identified at the depth of 0.55m from the current walking level. Its filling was browngrayish, fluffy and with plenty of small pebbles. The little archaeological material that is there is represented, mostly, by Dacian pottery fragments; in terms of individual items, we would like to mention a bronze chain link (Fig. 18/10; 60/10). C15 (S.3, c. 31-33). Complex identified at the depth of 0.45m from the current walking level, consisting of two pits side-by-side (the one to the west is C15A and the one to the east is C15B), separated, in the lower part, by a threshold preserved in the sterile. The walls of both pits are arched (Fig. 17/1-2). The filling contained rocks and a great deal of osteological remains and pottery fragments, plus items made of bones, metal horns and stone. From C15A (Fig. 55/1), we would like to mention a few tools – a bone piercer, a tube made from a horn for whetstone, plus a massive whetstone (Fig. 56/7, 8, 10), then fragments from jars, some with notched girdles, from hand-modeled bowls or from wheel-modeled gray vessels, from fruit bowls, mugs, a porringer, plus other types of recipients that are difficult to identify (Fig. 56/1-6, 9, 11-15; 57/5-6). From C15B, one’s attention is drawn to the fragments from a grinder of the Hellenistic-Roman type, present in the lower part of the last filling level of the pit and in the upper part of the following one (Fig. 57/11), as well as by the hand-modeled jars, some with incised or plastic decoration, plus a fragment from a wheel-modeled gray fruitbowl that was ornamented by polishing both the inside and the outside, with horizontal or embossed lines (Fig. 57/7-10). There are also blades from two knives and a drift, made of iron (Fig. 18/2-3; 57/24), plus a Roman bronze fibula, in one piece, of the lunule type (Fig. 18/1; 57/1) (Rustoiu 1997, type 31a). Other instances of this type 150

mai găsit la Poiana (Vulpe, Vulpe 19271932, p. 327, fig. 106/23) şi la CovasnaCetatea Zânelor (Săpături V. Sîrbu, V. Crişan, C. Popescu). Pe baza acestei fibule complexul poate fi datat la mijlocul/a doua jumătate a sec. I p. Chr. C17 (S. 3, c. 27-28). Groapă, parţial cercetată, identificată la adâncimea de 0,35m, faţă de la actualul nivel de călcare, de formă circulară, cu pereţii uşor arcuiţi şi fundul plat (Fig. 17/4; 55/2). Pe baza fragmentelor de vase, complexul poate fi atribuit epocii dacice (Fig. 59/4 ). C18 (S. 3, c. 25, 27). Groapă, parţial cercetată, identificată la adâncimea de 0,40m, de la actualul nivel de călcare, de formă circulară, cu pereţii uşor arcuiţi, cu o zonă de acces în partea estică, puţin adâncă, cu fundul acoperit cu lut brun-gălbui, dens. Au putut fi distinse mai multe momente de umplere, ultimele două (în ordine cronologică), conţinând multă dolomită calcaroasă în compoziţie, precum şi fragmente ceramice, resturi osteologice etc. În umplutură s-au găsit un vârf de lance, o seceră, împreună cu inelul de prindere de mâner, lama unui cuţit şi un piron, toate din fier, un fragment masiv dintr-o râşniţă, o fusaiolă, plus fragmente de vase dacice, dintre care menţionăm borcane cu butoni şi incizii în „X” ori cu decor plastic, ceaşcăopaiţ, modelate cu mâna, apoi căni, castroane şi alte tipuri de recipiente, greu de identificat, modelate cu roata (Fig. 18/4-5; 58). C19 (S. 3, c. 24, 26). Groapă cu un contur, probabil, circular, puţin adâncă şi fundul plat, descoperită la adâncimea de 0,40m, de la actualul nivel de călcare, adâncită în dolomita alterată (Fig. 17/5). Groapa are două momente principale de umplere, în cel superior, cu sediment brunînchis, cu aspect nisipos, fiind identificat un fragment de râşniţă. Fragmentele ceramice dacice includ atât recipiente modelate cu mâna, între care borcane cu brâuri alveolate şi butoni cu motive incizate în „X” ori

of fibulae in Dacian territory are also in Poiana (Vulpe, Vulpe 1927-1932, p. 327, fig. 106/23) and Covasna-Cetatea Zânelor (Săpături V. Sîrbu, V. Crişan, C. Popescu). Given these fibulae, the complex is from mid-/second half of 1st c. AD. C17 (S. 3, c. 27-28). Pit, partially researched, identified at the depth of 0.35m from the current walking level, circular in shape, with the walls slightly arched and the bottom flat (Fig. 17/4; 55/2). Based on the vessel fragments, the complex can be attributed to the Dacian period (Fig. 59/4). C18 (S. 3, c. 25, 27). Pit, partially researched, identified at the depth of 0.40m from the current walking level, circular in shape, with the wall slightly arched and an access area to the east, shallow, with the bottom covered with dense, brownyellowish clay. Several filling stages could be distinguished and the final two (in chronological order) contain a great deal of limestone dolomite in their composition, as well as clay fragments, osteological remains etc. One found in the filling a lance head, a sickle and the ring for affixing it to the handle, a knive’s blade and a large nail, all of them made of iron, a massive fragment from a grinder, a spindle-whorl, plus fragments from Dacian vessels, including hand-modeled jars with buttons and Xshaped incisions or plastic decoration, rushlight cup and wheel-modeled mugs, bowls and other types of containers difficult to identify (Fig. 18/4-5; 58). C19 (S. 3, c. 24, 26). Pit with a contour that is, probably, round, not so deep and with a flat bottom, found at the depth of 0.40 from the current walking level, deepened in the alterated dolomite (Fig. 17/5). The pit has two main filling stages, the upper one consisting of dark-brown sediment with a sandy look, identified as a grinder fragment. The Dacian clay fragments include hand-modeled recipients, such as jars with alveolate girdles and buttons with X-shaped incised motives or 151

alveole, cât şi boluri, căni ori pitoi, modelaţi cu roata, de culoare cenuşie ori cărămizie (Fig. 60/1-8). C20 (S. 3, c. 23, 25). Groapă de mici dimensiuni, cercetată integral (Fig. 17/6), situată în imediata apropiere a complexului C18. În umplutura gropii au fost descoperite puţine fragmente ceramice dacice, dar şi preistorice, plus lama unui cuţit curb din fier şi o verigă din bronz (Fig. 60/9, 14). C21 (S. 3, c. 19-22). Groapă, în formă de pişcot, identificată la adâncimea de 0,38m, de la actualul nivel de călcare, săpată în calcarul dolomitic, umplutura ei conţinând şi fragmente de vase dacice, între care unele de fructieră cenuşie, cu decor lustruit, şi vase mari de provizii, modelate cu roata (Fig. 59/7-8). C26 (S. 3, c. 22). Groapă cu un contur, probabil, circular, şi fundul uşor alveolar, identificată la adâncimea de 0, 40m, de la actualul nivel de călcare, săpată în dolomita alterată (Fig. 17/7). În umplutură au fost descoperite, între alte materiale, un fragment de râşniţă, plus numeroase fragmente de vase dacice, între care borcane ori vase mari, modelate cu mâna, apoi de fructiere cenuşii, modelate cu roata (Fig. 59/5-6). C29 (S.3, c.1). Groapă, cercetată parţial, cu un contur circular, identificată la adâncimea de 0,45m, de la actualul nivel de călcare, ce avea pereţii uşor arcuiţi, săpaţi în structura dolomito-calcaroasă (Fig. 17/3). Primul moment de umplere (brun-roşcat, dens) este suprapus de un alt nivel (bruncenuşiu), cu multă piatră în compoziţie, oase de animale, fragmente de vase dacice. Dintre tipurile de vase ceramice dacice, variate ca tipuri, ardere, modelare şi decor, amintim borcanele, vasele mari de provizii ori fructierele, modelate cu mâna, apoi fructiere, pithoi şi castroane, modelate cu roata (Fig. 59/1-3).

alveolitis, as well as wheel-modeled grayish or brick-red bowls, mugs or pitoi (Fig. 60/18). C20 (S. 3, c. 23, 25). Small pit, researched in its entirety (Fig. 17/6), right next to complex C18. The pit’s filling contained a few Dacian clay fragments, but also prehistoric ones, plus the blade of a curved iron knife and a bronze chain link (Fig. 60/9, 14). C21 (S. 3, c. 19-22). Pit shaped like a champagne-biscuit, identified at the depth of 0.38m from the current walking level, dug in the dolomite rock. Its filling included Dacian vessel fragments, some of them from a gray fruit-bowl, with a polished decoration, and large storage vessels, wheelmodeled (Fig. 59/7-8). C26 (S. 3, c. 22). Pit with a contour that is, probably, round, and the bottom slightly alveolate, identified at the depth of 0.40m from the current walking level, dug in the adulterated dolomite (Fig. 17/7). The filling contained, among other materials, a fragment from a grinder, plus many fragments from Dacian vessels, including hand-modeled large jars or other large vessels, and wheel-modeled gray fruit bowls (Fig. 59/5-6). C29 (S. 3, c. 1). Pit, partially researched, with a circular contour, identified at the depth of 0.45m from the current walking level, the walls slightly arched, dug in the limestone-dolomite structure (Fig. 17/3). The first filling stage (brown-reddish, dense) is topped by another level (brown-grayish), with a great deal of stones, animal bones and Dacian-vessel fragments in the composition. Of the types of Dacian pottery, varied in terms of types, we would like to mention the hand-modeled jars, large storage vessels or fruit bowls and the wheel-modeled fruit-bowls, pithoi and bowls (Fig. 59/1-3).

VIII.5. Inventarul. Pentru epoca dacică inventarul, deşi nu prea numeros, este

VIII.5. Inventory. The inventory from the Dacian period is not very 152

destul variat. Uneltele şi ustensilele sunt reprezentate de râşniţe şi cute din piatră, de împungătoare şi tuburi din os, de fusaiole din lut, de cuţite, un dorn, piroane şi o seceră din fier, plus un instrument din bronz (Fig. 18/2-6; 56/8, 10; 57/2-4, 11; 58/11-13). La piese de armament putem include doar un vârf de lance din fier (Fig. 58/10). Piesele de port sunt reprezentate de două fibule şi o verigă din bronz, de o aplică decorativă din fier şi de o mărgică din sticlă (Fig. 18/1, 8-10; 57/1; 60/9-11, 13). Ca de obicei, cele mai numeroase vestigii sunt reprezentate de vasele ceramice. Se poate afirma că aici au fost descoperite numeroase forme ale olăriei dacice din sec. I a. Chr.-I p. Chr., între care enumerăm borcanele de diverse capacităţi, vasele de provizii, ceştile-opaiţ, fructierele, cănile; prin mai puţine exemplare sunt reprezentate bolurile şi străchinile. Este de remarcat un fragment de bol cu decor în relief, piesă rarisimă în jumătatea vestică a spaţiului intracarpatic (Fig. 18/11; 59/9). Pentru tipurile de vase geto-dacice caracteristice acestei perioade amintim doar aşezările de la Pecica (Crişan 1978), Brad (Ursachi 1995), Grădiştea (Sîrbu 1996), Sighişoara-Wietenberg (Andriţoiu, Rustoiu 1997) ori monografia despre dacii din estul Transilvaniei (Crişan 2000). Dacă avem în vedere ansamblul inventarului locuirea de aici se poate data de la sfârşitul sec. II/începutul sec. I a. Chr. până la războaiele daco-romane (101-106 p. Chr.). Cea mai veche piesă, cu o cronologie mai restrânsă, este fragmentul de bol getodacic cu decor în relief (Fig. 18/11; 59/9), tip caracteristic intervalului 150-50 a. Chr. (Casan-Franga 1967, p. 7-35; Glodariu 1974); descoperirea acestui tip de vas aici este surprinzătoare, cunoscută fiind raritatea

numerous, but it is varied. The tools and utensils are represented by grinders and stone whetstone, piercers and bone tubes, clay spindle-whorls, knives, a drift, large nails and an iron sickle, plus a bronze instrument (Fig. 18/2-6; 56/8, 10; 57/2-4, 11; 58/11-13). In terms of weaponry items, the only item we can mention is an iron lance head (Fig. 58/10). The wearable items consist of two fibulae and a bronze chain link, a decorative iron appliqué and a glass bead (Fig. 18/1, 810; 57/1; 60/9-11, 13). As usual, the majority of vestiges consist of pottery. One can say that many types of the Dacian pottery of the 1st c. BC - 1st c. AD were found here, such as jars of various capacities, storage containers, rush-light cups, fruit-bowls, mugs; there are fewer bowls and plates. One item worth highlighting is a fragment from a bowls with embossed decoration, which is extremely rare for the western half of the intraCarpathian space (Fig. 18/11; 59/9). Insofar as the types of Geto-Dacian vessels from this period are concerned, we need only recall the settlements from Pecica (Crişan 1978), Brad (Ursachi 1995), Grădiştea (Sîrbu 1996), Sighişoara-Wietenberg (Andriţoiu, Rustoiu 1997) or the monograph on the Dacians from eastern Transylvania (Crişan 2000). Taking into account the entirety of the inventory here, we can say the inhabitation lasted from the end of 2nd c. / beginning of 1st c. BC until the Dacian-Roman wars (101106 AD). The oldest item, with a narrower chronology, is the fragment from a GetoDacian bowl with embossed decoration (Fig. 18/11; 59/9), characteristic of the 150-50 BC interval (Franga-Cassan 1967, p. 7-35; Glodariu 1974); the discovery of this type of vessel here is surprising, given how rare 153

lor în Transilvania (Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 89, fig. 101-102; Popescu 2000, p. 235264). Piesele cele mai târzii sunt fibulele din bronz, caracteristice mijlocului/celei de a doua jumătăţi a sec. I p. Chr. (Fig. 18/1, 9; 57/1; 60/11).

they are in Transylvania (Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 89, fig. 101-102; Popescu 2000, p. 235-264). The youngest items are the bronze fibulae, characteristic of the mid-/second half of 1st c. AD (Fig. 18/1, 9; 57/1; 60/11).

VIII.6. Consideraţii finale Deşi o bună parte din sit, din stratul arheologic şi din complexe au fost distruse se poate afirma că pe Dealul Sânpetru a existat o aşezare dacică importantă. Începutul locuirii poate fi estimat, pe baza vestigiilor descoperite până acum, la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr. Sfârşitul locuirii dacice s-a datorat, foarte probabil, războaielor daco-romane de la începutul sec. II p. Chr. (101-106). Faptul este dovedit atât de cronologia inventarului dacic, cât şi de descoperirea unei construcţii romane, în Secţiunea S2, evidenţiată prin cărămizi, vase ceramice şi piese din bronz şi sticlă; poate fi vorba de un post roman de supraveghere, dacă avem în vedere poziţia strategică a Dealului Sânpetru. Complexele de locuire sunt ilustrate de resturile de pereţi arşi de locuinţe, iar activităţile gospodăreşti de numeroasele gropi. Rămâne de văzut, prin cercetările viitoare, dacă structura de piatră identificată în S2 reprezintă un zid ori un complex de altă natură. Inventarul descoperit indică o serie de activităţi pe care le-au desfăşurat membrii comunităţii dacice de aici. Economia animalieră a comunităţii se axa, aşa cum a arătat analiza resturilor faunistice (vezi Cap. VI.b.), pe creşterea porcinelor şi a ovicaprinelor pentru carne, pe cea a vitelor şi a caprelor pentru produsele lactate. Vânătoarea se practica ocazional, ea fiind o componentă cu importanţă alimentară redusă. Prosperitatea comunităţii s-a bazat,

VIII.6. Final observations Although a considerable portion of the site, archaeological layer and complexes were destroyed, one can say Sânpetru Hill was the site of an important Dacian settlement. Based on the vestiges found so far, the beginning of the in inhabitation can be placed at the end of 2nd c. – first half of 1st c. BC. The end of the Dacian inhabitation was brought about, most likely, by the Dacian-Roman wars from the beginning of 1st c. AD (101-106). This is proven by both the chronology of the Dacian inventory and the discovery of a Roman construction in Section S2, as evidenced by bricks, pottery and bronze and glass items; this could be a Roman observation post, given the strategic position of Sânpetru Hill. The inhabitation complexes are shown by the remains of burnt dwelling walls, while the household activities have left many pits behind. It remains to be established, by future research, whether the stone structure identified in S2 is a wall or a complex of another nature. The inventory that was found points to a number of activities that the members of this Dacian community have performed. The animal-based economy of the community relied, as shown by the analysis of the fauna remains (see Chap. VI.b.), on raising pigs and sheep or goats for meat and raising cattle and goats for milk. Hunting was an occasional exploit, as it played a minor alimentary role. The prosperity of the community 154

probabil, şi pe supravegherea exploatării importantelor minereuri de fier existente în zonă. Este de precizat şi faptul că atunci când vorbim de comunitatea dacică de aici nu trebuie să avem în vedere doar locuirea de pe Dealul Sânpetru, ci şi pe cele din jurul promontoriului (Fig. 61-62). Descoperirile fortuite de la baza platoului au evidenţiat, pe lângă vestigii din alte epoci, numeroase materiale dacice ceea ce demonstrează existenţa unor complexe de locuire pe terasa stângă a râului Cerna (Luca 2006, p. 86-90; Sîrbu, Mariş 2008).

relied, probably, on overseeing the exploitation of the important iron-ore deposits in the area. We need to mention that, when speaking of this Dacian community, we must consider not just the inhabitation of Sânpetru Hill, but also the one around the promontory (Fig. 61-62). The chance discoveries at the bottom of the plateau have unearthed, besides vestiges from other periods, a great deal of Dacian materials, proof of the existence of inhabitation complexes on the left bank of the river (Luca 2006, p. 86-90; Sîrbu, Mariş 2008).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman Delia Maria Roman, Sorin Tincu

155

156

IX. Vestigiile din Grădina Castelului şi Dealul Sânpetru în contextul descoperirilor dacice din zona Hunedoarei

IX. The vestiges from The Castle’s Garden and Sânpetru Hill in the context of the Dacian discoveries from the Hunedoara region

Pentru a înţelege mai bine rolul şi rostul vestigiilor dacice descoperite pe Dealul Sânpetru şi în Grădina Castelului e necesar să avem în vedere toate descoperirile similare din zonă; în plus, pentru o analiză mai profundă a evoluţiei istorice a comunităţilor din zonă vom prezenta, succint, atât mediul geografic şi climateric, cât şi resursele solului şi subsolului, pe baza unei bibliografii minime de specialitate (Chirică, Răceanu 1976; Hunedoara. Monografie 1980; Mutihac, Ionesi 1974; Ghinea 2005). Ne vom referi doar la vestigiile dacice din municipiul Hunedoara şi la zona din jurul acestuia, plus un teritoriu ce are ca limite locurile care dispun de importante minereuri de fier, adică Cinciş şi Găvojdie, spre sud, Cerbăl şi Arănieş, spre vest, Călan, spre est; acesta este şi teritoriul din care avem mai multe descoperiri de epocă dacică, e drept multe fortuite (Fig. 19). Datorită văii Cernei, care se lărgeşte, treptat, spre nord, comunităţile din această zonă aveau acces la valea Mureşului, una din cele mai importante artere de comunicaţie din antichitate. Depresiunea Hunedoarei, situată la est de masivul Poiana Ruscă, este înconjurată de un relief predominant montan, nivelat în trepte, cu altitudini cuprinse între 400-1000m, fiind brăzdat de văi adânci şi înguste care formează, uneori, defilee şi chei; culmile prelungi, cu pante line şi însorite, sunt zone prielnice pentru comunităţile umane. Acest teritoriu este străbătut de râul

In order to better understand the role and meaning of the Dacian vestiges found on Sânpetru Hill and in The Castle’s Garden, we need to take into account all of the discoveries from the area; moreover, for a deeper analysis of the historical evolution of the communities in the area, we will introduce, in short, the geographical and climate context as well as the resources of the soil and the underground, based on a minimum specialized bibliography (Chirică, Răceanu 1976; Hunedoara. Monografie 1980; Mutihac, Ionesi 1974; Ghinea 2005). We will only speak of the Dacian vestiges in the Hunedoara city area and the area around it, plus a territory that is bordered by places with important supplies of iron ore, namely Cinciş and Găvojdie to the south, Cerbăl and Arănieş to the west and Călan to the east; this is the also the territory with the most Dacian discoveries – true, most of them by chance (Fig. 19). Because of the valley of Cerna, which gradually widens to the north, the communities in this area had access to the Mureş valley, one of the most important ancient communication routes. The Hunedoara valley, east of the Poiana Ruscă massive, is surrounded by a predominantly mountainous environment, leveled in rungs, with altitudes ranging from 400 to 1000 meters, lined with deep and narrow valleys, sometime forming gorges and ravines; the long ridges, with easy and sunny sides, are favorable environments for human communities. This territory is crossed by the Cerna 157

Cerna, cu un bazin de colectare de circa 740km2, dintre afluenţii acesteia noi amintind acum doar pe Bătrâna, Zlaşti şi Bunila. Clima este temperat continentală, moderată, cu o medie anuală de 9-100C, în zona depresionară, şi de 2-80C, în cea montană. Solurile depind de altitudine, în regiunile montane dominând cele brune, iar în zonele depresionare cele podzolice. O mare parte din această regiune este acoperită de păduri, cele mai răspândite specii de foioase fiind fagul, carpenul, stejarul şi gorunul. Datorită bogăţiei pădurilor şi păşunilor aici a existat o faună variată, dintre mamifere menţionând ursul brun, mistreţul, râsul, lupul, vulpea, cerbul, iepurele etc. Indiscutabil, principala bogăţie a zonei o reprezintă minereurile de fier (limonit, siderit, ankerit, hematit) de la Teliuc, Ghelari, Alun, Vadu Dobrii, Arănieş, Bătrâna etc., acestea constituind una din sursele esenţiale ale prosperităţii comunităţilor dacice de aici. O dovadă privitoare la exploatarea şi prelucrarea în zonă a minereurilor din fier este descoperirea în Grădina Castelului/Terasă a unei gropi în care s-a aflat un borcan dacic, modelat cu mâna, decorat cu brâu alveolat, pe gura căruia s-a depus o bucată de minereu de fier, parţial prelucrată (Ioan 2000, p. 46), în interiorul recipientului fiind şi o fibulă de argint puternic profilată, pe baza căreia complexul poate fi datat în a doua jumătate a sec. I p. Chr. (materiale inedite ce vor fi publicate, în 2008, de V. Sîrbu şi T. Mariş). Nu ştim dacă în epoca dacică au fost exploatate şi minereurile de plumb şi zinc de la Muncelu Mic ori cele de mangan de la Bătrâna. În evul mediu există numeroase informaţii privitoare la exploatarea aurului aluvionar, expresiv fiind, în acest sens, chiar numele pârâului Zlaşti. La acestea se pot adăuga calcarele şi marmora; sunt de

river, with a gathering basin spanning some 740 km2; of its tributaries, we would like to name, for now, just Bătrâna, Zlaşti and Bunila. The climate is temperate-continental, moderate, with a yearly average of 9-100C, in the lower regions, and 2-80C in the mountainous area. The soil depends on the altitude, as the brown ones dominate the mountainous area and the podzol-like ones the valleys. A large part of this region is covered by woods, the most widespread type of leafy trees being the spruce, hornbeam, oak and common oak. Because of the rich forests and pastures, the fauna here was varied, with mammals such as the brown bear, the boar, the lynx, the wolf, the fox, the deer, the hare etc. Undoubtedly, the main resource of the area is made up of the iron ores (limonite, siderite, ankerite, hematite) from Teliuc, Ghelari, Alun, Vadu Dobrii, Arănieş, Bătrâna and others, as these are one of the main sources of the prosperity of the Dacian local communities. One piece of evidence on the exploitation and processing of iron ore in the region is the discovery in The Castle’s Garden/The Terrace of a pit which contained a Dacian jar, hand modeled and decorated with a alveolate girdle, on whose mouth there is a deposit of partiallyprocessed iron ore (Ioan 2000, p.46); inside, there was a strongly-profiled silver fibula, meaning the complex can be dated back to the second half of 1st century AD (these items will be published, in 2008, by V. Sîrbu and T. Mariş). We do not know if the lead and zinc ore deposits in Muncelu Mic, or those of mangane from Bătrâna, were also mined in the Dacian period. There are many sources from the Middle Ages on the exploitation of riverbed gold, a sign of this being the name of the watercourse Zlaşti. There is also limestone and marble, deposits of talcum 158

evidenţiat şi depozitele de talc şi steatit, de la marginea vestică a Hunedoarei, ori cele fosilifere de la Buituri, în nord-vestul oraşului, materiale descoperite în cercetările arheologice din Grădina Castelului. De la Hunedoara în aval, până la vărsarea în Mureş, Cerna a creat o vale fertilă, propice agriculturii. Din prezentarea condiţiilor geografice şi microclimatice, a vegetaţiei şi a faunei, a resurselor solului şi subsolului, rezultă că zona Hunedoarei era prielnică vieţii, iar bogatele zone cu minereuri de fier puteau asigura prosperitatea comunităţilor, mai ales într-o vreme când metalurgia fierului a luat un avânt deosebit la geto-daci (Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989; Glodariu, Iaroslavschi 1979; Iaroslavschi 1997). Apropierea de valea Mureşului, destul de intens locuită în acea vreme (Gheorghiu 2005), permitea un schimb facil de produse cu Europa Centrală şi Balcanii de vest. Întrucât spre est se învecina cu zona Munţilor Orăştiei, ce conţinea cea mai mare concentrare de monumente dacice şi unde se afla centrul puterii dacice (Glodariu et al. 1996), este de presupus că regalitatea impunea un control strict asupra resurselor de minereuri de fier din această regiune. De asemenea, prin depresiunea Haţegului se putea comunica atât spre sud, pe valea Jiului, cât şi spre vest, pe valea Bistrei. Din păcate, până de curând n-a existat o strategie de cercetare a acestei regiuni şi, ca atare, informaţiile erau reduse. Se poate chiar afirma că, până în urmă cu două decenii, informaţiile privitoare la civilizaţia dacică proveneau aproape numai din descoperiri fortuite. Primele cercetări intense privitoare la civilizaţia dacică s-au efectuat abia după 1970, de către Tiberiu Mariş, la care au mai participat Ioan Andriţoiu şi Florin Draşovean, dar rezultatele lor sunt încă

and steatite at the western edge of Hunedoara or the fossil deposits in Buituri, north-west of the city, all of them materials found by the archaeological research performed in The Castle’s Garden. Downstream from Hunedoara, until merging with the Mureş, Cerna has created a fertile valley, favorable to agriculture. From the presentation of the geography, climate, vegetation, fauna, resources of the soil and underground, one gets that the Hunedoara region is a place where life thrives, while the areas rich in iron ore could ensure the prosperity of the communities, especially in a time when blacksmithing was on the rise with the GetoDacians (Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989; Glodariu, Iaroslavschi 1979; Iaroslavschi 1997). The closeness to the Mureş valley, which was seeing dense habitation at the time (Gheorghiu 2005), meant that it could trade products easily with Central Europe and the Western Balkans. Since the neighbors to the east were the Orăştie Mountains, which have the highest concentration of Dacian monuments and the center of the Dacian power (Glodariu et al. 1996), we can assume the royalty exerted a tight control over the ironore resources of the region. Also, the Haţeg valley allowed for communication with the south, via the Jiului valley, and with the west, on the Bistra’s valley. Unfortunately, up until recently, there has not been a strategy for researching this area and, as a result, there was little data. One can even say that, until two decades ago, the data on the Dacian civilization was primarily from chance discoveries. The first intense research on the Dacian civilization only happened after 1970, by Tiberiu Mariş, with the participation of Ioan Andriţoiu and Florin Draşovean, but their results are still 159

inedite (aşa cum am mai afirmat, ele vor fi publicate, în 2008, de Valeriu Sîrbu şi Tiberiu Mariş). Astfel, pe baza unor cercetări de suprafaţă ori a descoperirilor fortuite, la Hunedoara-Buituri, Cinciş-Cerna-Casa Albă, Arănieş Găvojdie (cetate dacică?) şi Zla ti s-a presupus existenţa unor aşezări dacice (Luca 2005, p. 22, 47, 59, 172). Cea mai importantă descoperire, din păcate fortuită, cunoscută încă din 1874, o reprezintă tezaurul de la Cerbăl (Fig. 64), cu 491 de monede republicane din argint, emise între 196-150 şi 44-43 a. Chr., şi o serie de piese de port din argint, depuse într-un vas de bronz şi, apoi, în altul de lut: circa jumătate dintr-o brăţară multispiralică cu terminaţiile în forma capului de şarpe, un fragment dintr-un lanţ, două fibule cu scut rombic, şapte verigi spiralice, trei brăţări (una din sârme împletite, alta din dintr-o bandă decorată cu bobiţe, iar ultima dintr-o bandă cu incizii punctate), trei inele din bandă subţire, şase pandantive-cui spiralate (Finály 1874, p. 44-46; Pârvan 1926, p. 537, 542-543, fig. 379-380; Róska 1942, p. 57, fig. 39; Fettich 1953, p. 155-156, pl. 24; Popescu 1937-1940, p. 198; Horedt 1973, p. 132, tab.1, p. 146, tab. 2). Pe baza cronologiei monedelor şi a unor tipuri de piese se poate aprecia că tezaurul a fost îngropat spre sfârşitul sec. I a. Chr. Tot la Cerbăl s-au mai descoperit, tot fortuit, toartele unei oenochoe italocampaniene, cu figuri în relief şi aplicaţii în argint (Rusu 1974-1975, p. 351). Probabil că un alt tezaur de piese din argint a fost descoperit, pe la începutul sec. XIX-lea, la Nădăştia (Róska 1942, p. 199, nr. 92). Tot în epoca preromană se încadrează câteva tezaure monetare descoperite pe raza municipiului Hunedoara ori în apropierea acestuia. Primul din ele, găsit în 1904, se compune din 1117 monede, din care 1093 sunt denari romani republicani, 19 drahme

unpublished (as mentioned before, they will be published, in 2008, by Valeriu Sîrbu and Tiberiu Mariş). Other than that, based on surface research or chance discoveries, one assumed the existence of Dacian settlements in Hunedoara-Buituri, Cinciş-Cerna-Casa Albă, Arănieş Găvojdie (Dacian fortress?) and Zla ti (Luca 2005, p. 22, 47, 59, 172). The most important discovery – unfortunately, a chance one – is from as early as 1874 and consists of the treasure from Cerbăl (Fig. 64), with 491 republican silver coins, issued between 196-150 and 44-43 BC, and of several wearable silver items placed in a bronze vessel and then in a clay one: about half of a multi-spiral bracelet with the ends shaped like a snake’s head, a chain fragment, two rhombic-shield fibulae, seven spiral-like chain links, three bracelets (one made of intertwined wire, another from a strip decorated with little seeds and the last from a strip with dotted incisions), three thin-strip rings, six spirallike nail-pendants (Finály 1874, p. 44-46; Pârvan 1926, p. 537, 542-543, fig. 379-380; Róska 1942, p. 57, fig. 39; Fettich 1953, p. 155-156, pl. 24; Popescu 1937-1940, p. 198; Horedt 1973, p. 132, tab.1, p. 146, tab. 2). Based on the coin chronology and the types of some items , we estimate the treasure was buried towards the end of 1st century BC. Also in Cerbăl and by chance, one found the handles of an Italo-Campanian oenoche, with embossed figures and silver appliqué (Rusu 1974-1975, p. 351). It is possible another treasures consisting of silver items was found around the beginning of the 19th century, in Nădăştia (Róska 1942, p. 199, nr. 92). Also from the pre-Roman period are a few coin treasures found in the municipality of Hunedoara or close to it. The first of them, found in 1904, consists of 1117 coins, 1093 of which are republican Roman dinars, 19 are drachmas 160

din Dyrrhachium şi 5 drahme din Apollonia (Winkler 1960, p. 443-444). Al doilea tezaur, găsit prin 1911, conţine 41 de denari republicani şi o tetradrahmă din Macedonia Prima; nu este cert dacă un denar de la Vespasian aparţine acestui tezaur (Winkler 1958, p. 403-404). Al treilea tezaur, găsit în împrejurimile oraşului, a conţinut 42 de denari republicani romani şi 35 de drahme din Apollonia (EAIVR 1996, p. 243). Descoperirile numeroase de monede dacice din regiunea Hunedoara, de data aceasta înţeleasă în senul geografic al noţiunii, au condus la evidenţierea unui tip specific, denumit Răduleşti - Hunedoara (Floca 1945-1947, p. 71-104; Preda 1973, p. 300-307). Aria de răspândire a acestui tip monetar, cu cea mai mare concentrare în judeţul Hunedoara, a dus la ipoteza că ele au fost emise în această zonă, probabil în acelaşi atelier (Preda 1973, p. 307). Tot din zona municipiului Hunedoara mai provin o toartă de vas din bronz greco-italică, decorată cu motive animaliere, şi o brăţară dacică din argint (Rusu 1974-1975, p. 351). Descoperiri izolate de materiale dacice se mai cunosc de la Cinciş-CernaMotel, Izvoarele, Zlaşti, ca şi din unele peşteri, ca cea de la Ciulpăz-Peştera Bulgărelu, Dumbrava-Peştera cu apă, Runcu Mare-Peştera Mare (Luca 2005, p. 47, 49, 65, 66, 91, 172). De asemenea, s-a presupus că la Ghelari-Mina Ghelari şi Teliucu InferiorMina Ploţca sunt indicii pentru a presupune exploatarea minereurilor de fier în epoca preromană (Téglás 1908, p. 67; Floca 1963, p. 166-167). După 1996, sub conducerea lui Sabin Adrian Luca, săpăturile au devenit intense, aceasta şi datorită tinerilor arheologi Cristian Constantin Roman şi Dragoş Diaconescu, de la Muzeul „Castelul Corvinilor”, plus Silviu Purece, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; din

from Dyrrhachium and 5 are drachmas from Apollonia (Winkler 1960, p. 443-444). The second treasure, found around 1911, contains 41 republican dinars and one tetra-drachma from Macedonia Prima; it is unclear if a dinar from Vespasian is from this treasure (Winkler 1958, p. 403-404). The second treasure, found in the outskirts of the city, had 42 republican Roman dinars and 35 drachmas from Apollonia (EAIVR 1996, p. 243). The numerous discoveries of Dacian coins in the region of Hunedoara, in the geographical sense, has led to the emergence of a specific type, called Răduleşti Hunedoara (Floca 1945-1947, p. 71-104; Preda 1973, p. 300-307). The diffusion area of this type of coin, with the highest concentration in the county of Hunedoara, has generated the hypothesis that the coins were issued in this area, probably in the same workshop (Preda 1973, p. 307). Also from the city of Hunedoara are the handle of a bronze vessel from the Greek-Italic period, decorated with animal motives, and a silver Dacian bracelet (Rusu 1974-1975, p. 351). Isolated discoveries of Dacian materials also took place in Cinciş-CernaMotel, Izvoarele and Zlaşti and in some of caves, such as the one from Ciulpăz-Peştera Bulgărelu, Dumbrava-Peştera cu apă and Runcu Mare-Peştera Mare (Luca 2005, p. 47, 49, 65, 66, 91, 172). Also, one assumed that there is evidence pointing towards the exploitation of the iron ore in the pre-Roman period in Ghelari-Mina Ghelari and Teliucu InferiorMina Ploţca (Téglás 1908, p. 67; Floca 1963, p. 166-167). After 1996, under Sabin Adrian Luca, the excavations became intense, partly due to young archaeologists Cristian Constantin Roman and Dragoş Diaconescu from the Museum “Castelul Corvinilor”, plus Silviu Purece from the University “Lucian Blaga” in Sibiu; starting with 2003, 161

2003, acestora li s-a adăugat Valeriu Sîrbu. Astfel, prin eforturi deosebite, au fost acumulate informaţii suficiente pentru prezentarea unei prime sinteze asupra a două situri importante: Grădina Castelului şi Dealul Sânpetru. Întrucât aceste două situri au fost prezentate exhaustiv în capitolele dedicate special lor, acum vom reaminti doar câteva date esenţiale. Grădina Castelului/Platou. Vestigiile de aici prezintă câteva caracteristici insolite (Fig. 6-14; 20-44). Mai întâi, trebuie precizat aici că nu s-au găsit vestigii de la nici un tip de complexe de locuire şi nici de la activităţi gospodăreşti ori meşteşugăreşti. Analiza descoperirilor sugerează ipoteza că se pot distinge schimbări importante în evoluţia depunerilor umane de aici, iar pentru evidenţierea acestora vom prezenta, în acest sens, doar câteva trăsături esenţiale ale acestora. Nu a existat o normă unitară nici în privinţa orientării defuncţilor şi nici a poziţiei acestora; chiar dacă majoritatea defuncţilor au fost depuşi în decubit dorsal (17 indivizi), numărul semnificativ de indivizi depuşi chirciţi, pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri), ca şi poziţia diversă a mâinilor ori a picioarelor, nu indică o anume normă rituală stabilă. În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, de la unu la şase, reprezentaţi prin schelete întregi ori doar prin oase izolate. Şi în privinţa vârstei defuncţilor situaţia este insolită. Astfel, 35 de defuncţi, dintr-un total de 52, au mai puţin de 6 ani (din care 20 au mai puţin de un an!), doar unul are între 7-14 ani şi numai 13 indivizi, din care nouă înhumaţi şi patru incineraţi, au peste 14 ani. Toate cele patru morminte de incineraţie aparţin unor maturi, deci este evident că acest rit era destinat doar acestei vârste. Cronologic, pot fi sesizate clar două etape. Prima etapă, datată între sfârşitul sec.

they were joined by Valeriu Sîrbu. Thus, because of intense effort, enough data was accumulated to come up with a first synthesis on two important sites: The Castle’s Garden and Sânpetru Hill. Since these two sites have been presented comprehensively in the chapters dedicated to them, we will only recall some of the essential aspects here. The Castle’s Garden/Plateau. The vestiges here are displaying a number of unusual traits (Fig. 6-14; 20-44). First of all, we need to make clear that no vestiges of any kind of inhabitation complex, household or workshop activities have been found here. The analysis of the discoveries suggests that important changes can be discerned in the evolution of the human deposits here and, in order to highlight them, we will introduce just their essential features. There is no unifying norm in terms of orientation of the dead or their position; even if most of the dead were deposited on their backs (17 individuals), the significant number of individuals that are crouched, either on the left or the right (8 cases), as well as the various positions for the hands and feet indicate the lack of a stable ritual norm. Varying numbers of individuals were found in the deposits, ranging from one to six, present in the form of whole skeletons or just isolated bones. The situation is unusual when it comes to the age of the dead too. Namely, 35 of the dead, out of a total of 52, are under 6 years of age (and 20 have less than a year!), only one is between 7 and 14 and only 13 individuals, 9 of which are inhumed and the rest cremated, are over 14. All of the four cremation tombs belong to adults, which means this rite was reserved for this age group. Chronologically speaking, one can clearly distinguish two periods. The first d

162

II-mijlocul sec. I a. Chr., include cele patru morminte de maturi incineraţi, plus o adolescentă înhumată (Defuncta 17). În cea de a doua etapă, clar evidenţiată, pot fi incluse opt morminte de copii mici cu fibule, datate la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. Restul depunerilor umane includ piese care pot fi datate într-un interval mai larg, anume din a doua jumătate a sec. I a. Chr. până la cucerirea romană. Pe latura sudică şi sud-estică a depunerilor umane se aflau depuneri de piese, iar pe cea nord-estică aglomerări de oase de animale, câteodată cu fragmente de vase dacice. Dacă avem în vedere ansamblul depunerilor umane de aici putem presupune că iniţial au avut loc înmormântări normale, majoritatea de incineraţie şi de maturi (circa 125-50 a. Chr.), dar că pe parcurs au avut loc schimbări esenţiale în credinţele şi practicile funerare ale comunităţii care au condus spre final (în sec. I p. Chr.) la înhumarea, aproape în exclusivitate, numai de copii mici. Nu este clar dacă a existat un interval de timp când nu s-au mai efectuat depuneri ori schimbările rituale s-au făcut lent, pe parcurs. Nu putem şti cum s-a procedat cu marea majoritate a defuncţilor maturi ai comunităţii în primul secol al erei creştine. Aşa cum se cunoaşte deja, lipsa mormintelor obişnuite este un fenomen caracteristic întregului teritoriu locuit de geto-daci (Sîrbu 1986, p. 108-113; 1993, p. 21-40; Babeş 1988, p.3-32 ), fenomen ce va fi discutat în detaliu într-un alt capitol. Prezenţa unor depuneri (Depunerea 2 şi Groapa 1) cu piese din a doua jumătate a sec. III-începutul sec. II a. Chr. indică prezenţa unor comunităţi dacice în zonă chiar din acea perioadă. Grădina Catelului/Terasă. Tot în Grădina Castelului, dar în sectorul denumit Terasă (Fig. 3/4), situat mai jos decât Platoul şi aproape de confluenţa Cernei cu pârâul Zlaşti, cercetările arheologice au dus

one, from the end of 2nd c. – beginning of 1st c. BC, includes the four tombs of cremated adults, plus one inhumed teenage girl (Dead 17). The second period, which stands out clearly, includes eight tombs of small children with fibulae, from mid- and second half of 1st c. AD. The rest of the human remains include items that are dated to a larger time interval, namely from second half of 1st c. BC until the Roman conquest. On the southern and south-eastern side of the human deposits, one finds item deposits, while the north-eastern side yields agglomerations of animal bones and, sometimes, fragments from Dacian vessels. Based on the whole of the human deposits from this site, we can assume that, at first (125-50 BC), normal burials took place, most of them consisting of cremated adults, but that essential changes in the funerary beliefs and practices of the community took place along the way, which finally led (in the 1st c. AD) to the inhumation, almost exclusively, of small children. It is unclear whether there was a time interval when no deposits were made or the changes in the ritual took places gradually. We cannot know what happened to most of the adult dead of the community in the first century of the Christian era. As one already knows, the lack of regular tombs is something present throughout the entire territory inhabited by the Geto-Dacians (Sîrbu 1986, p. 108-113; 1993, p. 21-40; Babeş 1988, p.3-32 ) and will be discussed in a another chapter. The presence of deposits (Deposit 2 and Pit 1) with items from the second half of the 3rd c.-beginning of 2nd c. BC points to the existence of Dacian communities in the area from even that period. The Castle’s Garden/Terrace. Also in The Castle’s Garden, but in the section named The Terrace (Fig. 3/4), placed below The Plateau and closer to where Cerna meets the Zlaşti stream, the archaeological 163

la identificarea unor numeroase gropi cu materiale dacice (Luca 1999, p. 48-51; 6667, pl. VII/1,7; VIII-IX). Deocamdată, aici nu s-au identificat complexe certe de locuire (locuinţe de suprafaţă, bordeie), ci doar gropi cu materiale dacice, unele cu probabile caracteristici rituale (Luca 1999, p. 48). Întrucât săpăturile anterioare anului 1996 vor fi publicate cu alt prilej (Sîrbu, Mariş 2008) acum ne vom limita la a afirma că inventarul arheologic, aproape în exclusivitate descoperit în gropi, se datează în sec. II a. Chr. - I p. Chr. (Fig. 46). Dealul Sânpetru. Săpăturile arheologice sistematice ori preventive, ca şi descoperirile fortuite, atestă faptul că pe Dealul Sânpetru a existat o aşezare dacică importantă, probabil fortificată, al cărei început a avut loc spre finele sec. II ori în prima jumătate a sec. I a. Chr. (Fig. 15-18; 52-61). Încetarea locuirii dacice s-a datorat, foarte probabil, războaielor daco-romane de la începutul sec. II p. Chr. (101-106); descoperirea unei construcţii romane, evidenţiată prin cărămizi, vase ceramice, piese din bronz şi sticlă, ca şi datarea inventarului dacic, sunt dovezi concludente în acest sens. Este de precizat şi faptul că atunci când vorbim de comunitatea dacică de aici nu trebuie să avem în vedere doar locuirea de pe Dealul Sânpetru, ci şi pe cele din jurul promontoriului. Descoperirile fortuite de la baza platoului au evidenţiat, pe lângă vestigii din alte epoci, numeroase materiale dacice, ceea ce demonstrează existenţa unor complexe de locuire pe terasa stângă a râului Cerna (Luca 1999, p. 66-67; Sîrbu, Mariş 2008). Pe baza descoperirilor de pe platou şi din jurul lui am putea presupune că aici a existat un centru dacic important, format dintr-o acropolă pe Dealul Sânpetru, probabil fortificată, şi o aşezare nefortificată pe terasa Cernei. Prin poziţia sa dominantă, aflată aproape de confluenţa râului Cerna cu pârâul

research has found many pits with Dacian materials (Luca 1999, p. 48-51; 66-67, pl. VII/1,7; VIII-IX). For the time being, no certain inhabitation complexes have been identified here (surface dwellings or huts), but only pits with Dacian materials, some with probable ritual characteristics (Luca 1999, p. 48). Since the previous excavations, from 1996, will be published separately (Sîrbu, Mariş 2008), we will only say that the archaeological inventory, found almost entirely in pits, is from the 2nd c. BC – 1st c. BC (Fig. 46). Sânpetru Hill. The systematic or preventive archaeological excavations performed here, as well as the chance discoveries, stand proof of the existence of an important Dacian settlement, probably fortified, here, starting towards the end of 2nd c. or in the first half of 1st c. BC (Fig. 1518; 52-61). The Dacian inhabitation probably stopped because of the DacianRoman wars from the beginning of 2nd c. AD (101-106); the discovery of a Roman construction, evidenced by bricks, clay vessels, bronze and glass items, as well as the dating of the Dacian inventory, are clear evidence of that. We need to add that, when speaking of the local Dacian community, we must not limit ourselves to the inhabitation of Sânpetru Hill, but also mention the one around the promontory. The chance discoveries at the bottom of the plateau have yielded, besides vestiges from other eras, many Dacian materials, proof of inhabitation complexes on the left bank of the Cerna river (Luca 1999, p. 66-67; Sîrbu, Mariş 2008). Based on the discoveries on the plateau and around it, we could assume that this was the site of an important Dacian center, consisting of an acropolis on Sânpetru Hill, probably fortified, and an unfortified settlement on Cerna’s terrace. Given its dominating position, at the confluence of the Cerna river and the Zlaşti 164

Zlaşti, comunitatea de pe Dealul Sânpetru controla accesul spre minereurile de fier de pe ambele văi, iar prosperitatea comunităţii s-a bazat, probabil, şi pe această bogăţie a subsolului (Fig. 19). *** Descoperirile arheologice documentează prezenţa unei/mai multor importante comunităţi dacice pe teritoriul actual al municipiului Hunedoara, evidenţiată prin aşezarea de pe Dealul Sânpetru şi din jurul lui, prin necropola şi locul de cult din Grădina Castelului/Platou şi prin aglomerarea de gropi din Grădina Castelului/Terasă, plus numeroasele tezaure monetare ori piese din argint găsite fortuit. Marea majoritate a inventarului descoperit în ele se datează de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la cucerirea romană; totuşi, prezenţa unor vase ceramice dacice ori a unor fibule de la sfârşitul sec. III-începutul sec. II a. Chr. indică prezenţa dacilor în zonă încă din acea perioadă. Descoperirea a trei tezaure de monede romane şi greceşti doar pe raza municipiului Hunedoara, probabil îngropate în sec. I a. Chr., indică prosperitatea comunităţilor dacice de aici. De asemenea, tezaurul de monede şi piese de port de la Cerbăl, unul din cele mai bogate din lumea geto-dacilor, este o dovadă elocventă despre bogăţia dacilor din zonă. Concentrarea în regiunea Hunedoara a numeroase tezaure de monede elenistice, romane şi dacice, ca şi a unor tezaure de piese de port din argint, reprezintă o dovadă clară că prosperitatea comunităţilor de aici sa datorat bogatelor minereuri din fier. De altfel, descoperirea unor piese din variate zone geografice, în săpăturile din Grădina Castelului, apoi tezaurele monetare şi descoperirile izolate, indică schimburi comerciale cu lumea greco-romană, cu celţii şi cu dacii extracarpatici. Lipsa

vestigiilor

celtice

şi

stream, the community on Sânpetru Hill controlled the access to the iron ore deposits on both valleys, and the prosperity of the community could have relied on this resource too (Fig. 19). *** The archaeological discoveries show that one or more important Dacian communities did exist on the what is currently the city of Hunedoara, as shown by the settlement on Sânpetru Hill and around it, by the necropolis and cult site from The Castle’s Garden/The Plateau and by the pit agglomeration inside The Castle’s Garden/The Terrace, plus the many coin treasures or silver items found by chance. Most of the inventory found in them is from the end of 2nd c. BC until the Roman conquest; however, the presence of Dacian clay vessels or fibulae from the end of 3rd c. – beginning of 2nd c. BC shows that the Dacians had been in the region from that time. The discovery of three treasures made up of Roman and Greek coins in the area of the Hunedoara municipality alone, probably buried in the 1st c. BC, shows the wealth of the local Dacian communities. Also, the coin and wearable-item treasure found in Cerbăl, one of the richest from the Geto-Dacian world, is definite proof of the affluence of the Dacians here. The concentration in the Hunedoara region of many treasures of Hellenistic, Roman and Dacian coins, as well as of silver wearable-item treasures, is clearly showing that the riches of the local Dacian communities relied on the iron ore. In fact, the discovery of items from various geographical areas by the excavations in The Castle’s Garden, plus the coin treasures and the isolated findings, show the trade relations established with the Greek-Roman world, the Celts and the extra-Carpathian Dacians. The lack of Celtic vestiges and the d

165

d

descoperirea unor piese dacice din sec. III-II a. Chr. indică prezenţa, în această vreme, a unor comunităţi dacice în depresiunea Hunedoarei. Cu siguranţă, însă, din a doua jumătate a sec. II a. Chr. dacii sunt prezenţi aici prin variate tipuri de monumente, probabil şi datorită intensificării exploatării minereurilor de fier din zonă. Mormintele de războinici de la Hunedoara-Grădina Castelului (vezi Defunctul 7 şi Depunerea 7) şi de la Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), tezaurele de la Cerbăl şi din municipiul Hunedoara indică prezenţa unei elite războinice şi, poate, sacerdotale. Pe Dealul Sânpetru s-a aflat un important centru dacic, în jurul căruia „pivotau” alte comunităţi. Dată fiind bogăţia şi necesitatea protejării bogatelor minereuri de fier este de aşteptat şi descoperirea unor cetăţi dacice în zonă.

discovery of Dacian items form the 3rd-2nd c. BC points to the presence of Dacian communities in the Hunedoara valley during that time. However, it is clear that, starting with the second half of 2nd c. BC, the Dacians are present here via varied types of monuments, probably also due to the intensification of the iron-ore exploitations in the area. The warrior tombs from Hunedoara-The Castle’s Garden (see Dead 7 and deposit 7) and from Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), the treasures from Cerbăl and the city of Hunedoara stand proof of the presence of a warrior and, probably, sacerdotal, elite. An important Dacian center was on Sânpetru Hill and other communities “gravitated” around it. Given its wealth and the need to protect the rich iron ore, we should expect to find Dacian fortresses in the area.

Sfârşitul locuirii pe Dealul Sânpetru şi încetarea practicării ritualurilor sacre din Grădina Castelului au avut loc, foarte probabil, cu prilejul războaielor dacoromane şi a instalării trupelor romane în zonă. Construcţia romană de pe Dealul Sânpetru şi inventarul descoperit în ea sunt dovezi concludente despre instalarea unor trupe romane acolo, acestea sesizând importanţa strategică a platoului în depresiunea Hunedoara. Vila rustica şi cele 17 morminte tumulare de incineraţie de la Cinciş, databile în sec. II-III p. Chr., sunt o dovadă clară privitoare la interesul major al romanilor în exploatarea minereurilor de fier din zonă (Floca, Valea 1963, p. 163-193). Descoperirea unui procent important de vase modelate cu mâna, cu decor tipic dacilor, şi depunerea unor bulgări de minereu de fier (limonit) în morminte oferă indicii importante privitoare atât la ocupaţia defuncţilor, cât şi la atestarea populaţiei dacice în zona Cinciş. Importanţa vestigiilor

Most likely, the inhabitation of Sânpetru Hill and the sacred rituals from The Castle’s Garden ceased on the occasion of the Dacian-Roman wars and the settling of Roman troops in the area. The Roman construction on Dealul Sânpetru and the inventory found in it are conclusive proof of the settling of Roman troops there, as they saw the strategic importance of the plateau in the Hunedoara valley. Vila rustica and the 17 tumular cremation tombs from Cinciş, from the 2nd3rd c. AD, clearly evidence the Romans’ major interest in exploiting the iron ore in the region (Floca, Valea 1963, p. 163-193). The discovery of an important percent of hand-modeled vessels, with decoration characteristic of the Dacians, and the depositing of lumps of iron ore (limonite) in the tombs shed some light on the occupation of the dead and also documents the presence of the Dacian population in the Cinciş region. The importance of the 166

de la Cinciş, aşa cum remarcau O. Floca şi M. Valea (1963, p. 191), constă atât în atestarea prezenţei dacilor sub stăpânirea romană, cât şi în utilizarea lor la extragerea zăcămintelor feroase din zonă. Indirect, acest fapt se constituie într-un argument serios privitor la extragerea minereurilor de fier şi în Dacia preromană: romanii i-au folosit pe dacii de aici întrucât erau o forţă de muncă calificată, existentă în zonă, în exploatarea şi prelucrarea minereurilor de fier. Descoperirea unei inscripţii romane la Teliuc, ce menţionează doi arendaşi ai exploatării minereurilor de fier, de origine dalmată, şi vestigiile arheologice atestă faptul că în zona Teliuc se afla centrul administraţiei exploatărilor miniere (Floca, Valea 1963, p. 165).

vestiges from Cinciş, as noticed by O. Floca and M. Valea (1963, p. 191), is not just about documenting the presence of the Dacians under the Roman administration, but also about their being used to extract the ferrous deposits from the area. Indirectly, this constitutes a serious argument in favor of the exploration of iron ore in pre-Roman Dacia: the Romans used the local Dacians because they constituted a local labor forced qualified in exploiting and processing the iron ore. The finding of Roman inscriptions in Teliuc, mentioning two lessors, of Dalmatian origin, of the iron-ore exploitation and the archaeological vestiges prove that Teliuc was the site of the central administration of the mining operations (Floca, Valea 1963, p. 165).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman

167

168

X. Semnificaţia vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou în lumea geto-dacilor

X. The meaning of the vestiges from Hunedoara-The Castle’s Garden/The Plateau for the Geto-Dacian world

E necesar, mai întâi, să reamintim datele esenţiale ale descoperirilor de la Hunedoara–Grădina Castelului/Platou, descrise pe larg în Cap. III-IV. S-au descoperit 30 de depuneri cu oase umane, în care s-au aflat doar 4 indivizi incineraţi, osemintele de la ceilalţi 48 de defuncţi fiind fără urme de ardere. Nu se poate vorbi de reguli stricte în orientarea scheletelor defuncţilor, în funcţie de vârstă ori sex, spre anumite puncte cardinale. Nu a existat o normă unitară nici în privinţa poziţiei defuncţilor, deşi majoritatea au fost depuşi în decubit dorsal, întinşi (17 indivizi); numărul semnificativ de indivizi depuşi chirciţi, pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri), ca şi poziţia diversă a mâinilor ori a picioarelor, nu indică o anume normă rituală. În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, de la unu la şase, depuşi întregi ori prezenţi doar prin oase izolate. Treizeci şi cinci de indivizi, din 52 de defuncţi, au mai puţin de 6 ani (din care 20 n-au împlinit nici măcar un an!), doar unul are între 7-14 ani şi numai 13 indivizi, din care 9 înhumaţi şi 4 incineraţi, au avut peste 14 ani. Nu se observă vreo regulă strictă, de ansamblu, în repartiţia depunerilor pe Platou în funcţie de vârstă, sex, starea scheletului ori inventar. Dacă avem în vedere repartiţia tipurilor de piese de inventar ori de ofrande se pot face, de asemenea, o serie de observaţii. Prima remarcă esenţială este lipsa vaselor ceramice din depunerile umane, cu

First, we need to review the essential data on the discoveries from Hunedoara– The Castle’s Garden / The Plateau, introduced at length in chapters III- IV. One has found 30 deposits with human bones, containing just 4 cremated individuals, while the bones from the other 48 dead did not show traces of burning. There are no strict rules as to orienting the skeletons of the dead, based on the ages or sex, towards particular cardinal points. There was no single norm regarding the position of the dead either, although most of them were laid on their backs, stretched (17 individuals); the large number of individuals deposited crouched, on the left or the right (8 cases), and the diverse positions of hands or legs do not point to a particular ritual norm. A varied number of individuals, from one to six, deposited whole or present as just isolated bones, were found. Thirty-five individuals, out of 52 dead, are under six years of age (20 of which were not even one year old!), only one has between 7 and 14 years and only 13 individuals, 9 of which are inhumed and 4 cremated, were over 14 years. There is no overall strict rule as to the distribution of the deposits on The Plateau, based on age, sex, state of the skeleton or inventory. Taking into consideration the way the inventory items or offerings were spread, there are a few observations that can be made. The first calls attention to the absence of the clay vessels from the human deposits, 169

excepţia Defunctului 7, matur incinerat, unde s-au găsit două fructiere fragmentare (Fig. 34/10-11). Trebuie evidenţiat numărul mare de piese de port, câteodată în garnituri complexe (fibule, cercei, pandantive, mărgele). De obicei, persoanele de sex feminin au cercei şi pandantive de tip căldăruşă, pe când mărgelele şi fibulele sunt caracteristice ambelor sexe (Fig. 26). Se pot observa anumite trenduri în repartiţia tipurilor de piese, pe nuclee, în funcţie de sexul ori vârsta defuncţilor, dar acestea nu sunt exclusive. Toate cele patru morminte de incineraţie aparţin unor maturi, deci este evident că acest rit este asociat acestei vârste. În privinţa datării, se evidenţiază clar două etape (Fig. 22; 69). În prima etapă, sfârşitul sec. II-mijlocul sec. I a. Chr., pot fi datate cele 4 morminte de maturi incineraţi, plus o adolescentă (Defuncta 17). În cea de a doua etapă, clar evidenţiată prin fibule datate la mijlocul/a doua jumătate a sec. I p. Chr, pot fi incluse 8 morminte de copii mici. Deşi celelalte depuneri umane conţin piese care nu pot fi datate decât într-un interval mai larg, din a doua jumătate a sec. I a. Chr. până la cucerirea romană, ponderea artefactelor datate cu precădere în primul veac al erei creştine este mult mai mare. Nu putem aprecia dacă a existat sau nu un interval de timp (a doua jumătate a sec. I a. Chr.-începutul sec. I p. Chr.) când aici nu sau mai depus defuncţi, dar lipsa unor fibule din această perioadă este o realitate. O discuţie separată, mai amplă, necesită starea scheletelor. Aşa după cum rezultă din analiza generală a depunerilor umane, doar în 25 de cazuri erau oase din aproape toate părţile scheletului, pe când în alte 22 de cazuri s-au găsit doar oase izolate (unui defunct îi lipsea craniul) (Fig. 69; 71/2). Sugestivă este următoarea situaţie: numai în 8 depuneri, cu 9 defuncţi, sunt doar schelete întregi, în alte 12 depuneri, cu 31 de

except for Dead 7, a cremated adult, where two fragmentary fruit bowls were found (Fig. 34/10-11). We need to highlight the large number of wearable items, sometimes present in complex sets (fibulae, earrings, pendants, beads). Usually, the women have earrings and bucket pendants, while the beads and fibulae accompany both sexes (Fig. 26). One can also observe certain trends in the repartition of the types of items, by clusters, depending on the sex or age of the dead, but they do not apply exclusively. All of the four cremation tombs are the graves of adults, which makes it obvious that this rite is associated with this age group. As for the dating, two stages can be distinguished clearly (Fig. 22; 69). The first one, from the end of 2nd c. until mid-1st c. BC, is where the 4 tombs of cremated adults, plus one inhumed teenager girl (Dead 17) are from. The second stage, clearly delimitated due to the fibulae from the middle and second half of 1st c. AD, contains just 8 tombs of small children. Although the other human deposits have items that can only be dated to a longer interval, from the second half of 1st c. BC until the Roman conquest, the proportion of artifacts that are mainly from the first century of the Christian era is much higher. We cannot tell whether there was a period (the second half of 1st c. BC – beginning of 1st c. AD) when no dead were deposited here, but the absence of any fibulae from this period is a fact. A separate, ampler discussion is required for the state of the skeletons. As the general analysis of the human deposits shows, there are only 25 cases where bones from all of the skeleton parts are present, whereas 22 cases consist of just isolated bones (one dead had no skull) (Fig. 69; 71/2). The following situation is also telling: only 8 deposits, with 9 dead, have whole skeletons, whereas 12 other deposits, with 170

indivizi, sunt atât schelete întregi, cât şi oase izolate, pe când în alte 4 cazuri sunt doar oase izolate (Fig. 69). Cum se poate explica această situaţie? Analizele antropologice n-au relevat urme violente pe schelete ori pe oasele izolate. Dacă pentru copiii mici moartea putea fi provocată prin mijloace care nu lasă urme pe schelete (ex., sugrumare, otrăvire), mai dificil de explicat este situaţia în cazul puţinilor maturi înhumaţi. Repartiţia complexelor cu oase umane izolate, în toată zona depunerilor şi alături de schelete întregi, nu poate fi explicată prin deranjamente ulterioare (Fig. 20-21); reamintim faptul că depunerile erau acoperite cu un strat de dolomită sfărâmată şi pământ. Pot exista trei posibilităţi principale pentru explicarea acestei situaţii. a). Prima ipoteză ar presupune îngroparea temporară a defuncţilor aici, urmată de luarea, după o anumită perioadă, a osemintelor şi depunerea/aruncarea lor în altă parte, probabil însoţită de deposedarea lor de inventar. Acest obicei ar presupune efectuarea ritualurilor funerare într-o anumită perioadă, după care osemintele umane nu mai erau considerate sacre şi puteau fi depuse/aruncate în alte locuri (Sîrbu 1993, p. 31-36); precizăm că pe Platou nu s-a găsit restul oaselor lipsă din schelete, deci acestea au fost duse în altă parte. O astfel de practică ar putea explica de ce în unele depuneri sunt atât schelete complete, de la ultimele înhumări, cât şi oase izolate, rămase pe loc de la mormintele anterioare. Este important să precizăm că oasele umane izolate provin din toate părţile corpului - fragmente mici de cranii ori de maxilare, dinţi, fragmente de tibii, de arcuri vertebrale, de humerus, de claviculă, de stern, apoi coaste, femure etc. (vezi, Cap. V; Fig. 69), astfel că nu e vorba de vreo selecţie, ci, pur şi simplu, ele au rămas întâmplător acolo la manipularea scheletelor. Astfel s-ar putea înţelege şi de

31 individuals, have both whole skeletons and isolated bones and another 4 cases have just isolated bones (Fig. 69). What is the explanation for this situation? The anthropological analyses have not come up with any traces of violence on the skeletons or the isolated bones. Whereas small children could have been killed by means that do not leave any traces (e.g. strangling, poisoning), it is more difficult to explain what happened to the few adults that are inhumed. The distribution of the complexes with isolated human bones in the area of the deposits and next to whole skeletons cannot be the result of disruptions later on (Fig. 20-21); we need to recall that the deposits were covered with a layer of crushed dolomite and soil. There are three main possible explanations for this situation: a). The first hypothesis assumes that the dead were buried here temporarily and, after some time, they were deposited / dumped elsewhere and, probably, stripped of their inventories. This would require that the funerary rituals take place over a certain period of time, after which the human bones were no longer considered sacred and could be deposited/dumped elsewhere (Sîrbu 1993, p. 31-36); we would like to mention that the remaining missing bones from the skeletons were not found on The Plateau, meaning they were taken elsewhere. This sort of practice would explain why some deposits have so many whole skeletons, from the latest inhumations, as well as isolated bones, left behind from the previous tombs. It is important that we mention that the isolated human bones are from all of the body parts – small skull or jaw fragments, teeth, fragments from shinbones, vertebrae, humerus, collarbones, sternums, ribs, femurs etc. (see Chap. V; Fig. 69), meaning there is no selection involved but they simply remained behind when the skeletons were handled. This would also explain the deposits with items from different periods 171

ce în unele depuneri erau piese din epoci diferite (vezi, de ex., C18 şi C26). Prezenţa multor schelete întregi s-ar putea explica prin dislocarea comunităţii dacice de aici de către romani, astfel că osemintele ultimilor defuncţi îngropaţi n-au mai fost manipulate; ipoteza pare susţinută de observaţia că scheletele întregi se aflau la partea superioară a depunerilor şi că defuncţii care au avut fibule se datează în ultima perioadă de îngropări: mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. Precizăm că manipularea oaselor defuncţilor n-a fost determinată doar de înhumarea unor noi indivizi întrucât există câteva cazuri când sau găsit doar oase umane izolate în depuneri. b). A doua ipoteză ar presupune practici de expunere/descompunere a cadavrelor, anterioară manipulării osemintelor umane. Faptul că pe schelete nu sunt urme de muşcături de carnivore indică că eventuala expunere a defuncţilor a avut loc în zone/locuri/spaţii care nu erau accesibile acestora. Întrucât pe Platou nu s-au identificat urme de construcţii şi nici de la vreun şanţ ori vreo îngrădire rezultă că, dacă această operaţiune s-a făcut aici, atunci cadavrele au fost acoperite cu pietre. Existenţa unor practici funerare de expunere/descompunere a cadavrelor este atestată la o serie de popoare antice, fenomen sugerat de locul unde s-au descoperit şi de modul în care s-au găsit resturile umane (schelete cu părţi lipsă, oase izolate) (Wilson 1981, p. 127-169). În ambele situaţii locul depunerii anterioare era precis cunoscut, fapt evidenţiat atât de nesuprapunerea complexelor, cât şi de separaţia netă dintre depunerile umane şi cele de piese. c). Practicarea unor sacrificii umane din motive greu de identificat. Evident, ne referim doar la primul secol al erei creştine, atunci când avem doar înhumaţi, marea majoritate copii mici. Informaţiile scrise şi descoperirile arheologice indică practicarea

(see, for instance, C18 and C26). The presence of many whole skeletons could be the result of the dislocation of the local Dacian community by the Romans, meaning the bones of the last dead to be buried were not handled; this hypothesis also relies on the fact the whole skeletons were in the upper part of the deposits and that the dead that had fibulae are from the last inhumation period: middle and second half of 1st c. AD. The handling of the bones of the dead was not connected exclusively to the inhumation of new dead since there are a few cases where one found deposits with just isolated human bones. b). The second hypothesis would involve corpse exposure / decomposing practices prior to the handling of the human bones. The fact that the skeletons do not show any traces of bites from carnivores means the exposure, if there was one, of the dead took place in areas/places/spaces inaccessible to the animals. Since one has not identified any traces of constructions or a ditch or enclosures on The Plateau, if the practice did indeed take place here, then the bodies were covered with rocks. The existence of corpse exposure / decomposing funerary practices is a documented fact for a number of ancient peoples and it also suggested by the state in which the human remains were found (incomplete skeletons, isolated human bones) (Wilson 1981, p. 127-169). In both situations the site of the previous deposit was known exactly, as shown by the absence of overlapping complexes and the clear separation between the human and the item deposits. c). It is difficult to tell whether human sacrifices were made. Sure, we refer only to the first century of the Christian era, when there were only inhumations, mostly of small children. According to written and archaeological data, the Geto-Dacians 172

unor sacrificii umane la geto-daci (Eliade 1980, p. 62-64; Sîrbu 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-200), surprinzător la Hunedoara fiind doar numărul foarte mare de copii mici, grija cu care au fost depuşi defuncţii şi inventarul destul de bogat. Deşi toate aceste ipoteze pot explica situaţia atât de diversă a reprezentării scheletelor în depuneri, ideologic ele au un fundament diferit, reflectat în modul cum membrii comunităţilor îşi imaginau postexistenţa pământeană şi cum se raportau la unele divinităţi. E posibil, în evoluţia depunerilor, să fie vorba de toate situaţiile sugerate. Intervenţiile succesive în aceeaşi depunere n-au putut fi clar observate datorită structurii uniforme a stratului subţire de pietre şi pământ care le acoperea. Dar nu există nici o îndoială în privinţa unor intervenţii succesive în depunerile cu oseminte de la mai mulţi indivizi, fapt evidenţiat atât de succesiunea stratigrafică şi de starea osemintelor, cât şi de datarea diferită a unor piese de inventar. Prezenţa oaselor umane izolate din depuneri nu poate rezulta din existenţa pe Platou a unor morminte de înhumaţie complete care, apoi, au fost deranjate, întâmplător, de înmormântările ulterioare întrucât în zonă nu s-au găsit părţile lipsă de la acele schelete. Această situaţie se întâlneşte doar de la mijlocul/sfârşitul sec. I a. Chr. până la cucerirea romană, perioadă din care nu mai avem morminte de incineraţie iar numărul copiilor mici înhuma i devine covârşitor. Nici structura pe vârste a defuncţilor nu exprimă o situaţie normală. Aşa după cum s-a precizat deja, numărul extrem de mare al copiilor sub 6 ani (35 indivizi) contrastează evident cu faptul că există doar un individ între 7-14 ani ori cu al persoanelor de peste 14 ani (9 înhumaţi şi 4 incineraţi) (Fig. 71/3). Numărul mare al copiilor mici nu poate rezulta din decesul acestora ca urmare

practiced human sacrifices (Eliade 1980, p. 62-64; Sîrbu 1993, p. 31-36; 1997, p. 196200). What is surprising in Hunedoara is the very high number of small children, the care with which they were deposited and the rather rich inventory. Although all these hypotheses can explain the very diverse situation of the skeletons in the deposits, ideologically speaking, they have a different background, which shows in the manner in which the communities imagined the afterlife and their rapport with some of the gods. It is possible, as the deposits changed, to have had all of the situations posited. The successive interventions in the same deposit were not obvious because of the uniform structure of the thin layer of rocks and soil covering them. However, there is no doubt as to the existence of successive interventions in the deposits with bones from sever individuals, visible in the stratigraphy succession and state of the bones, as well as in the different dating of some of the inventory items. The presence of isolated human bones in the deposits cannot be the result of the existence on the The Plateau of complete inhumation tombs that were disrupted, by accident, by ulterior tombs, because the missing parts of those skeletons were not found in the area. This situation is encountered just from the middle/end of 1st c. BC until the Roman conquest, a period with no cremation tombs and an overwhelming number of small children. The age structure of the dead is not the result of a normal situation either. As we already mentioned, the extremely high number of children under the age of 6 (35 individuals) is in obvious contrast to the fact that there is only one individual aged 7 to 14 or to the number of persons over the age of 14 (9 inhumed and 4 cremated) (Fig. 71/3). The large number of small children cannot be the result of their deaths following 173

a unor molime deoarece, în acest caz, nu se poate explica starea fragmentară a scheletelor. Vârsta copiilor exclude şi posibilitatea decesului acestora la naştere. Acest fapt indică o evidentă selecţie în depunerea defuncţilor comunităţii, în sensul că în această incintă au fost depuşi, de obicei, copiii până la vârsta de 6 ani, cel puţin în sec. I p. Chr. Dacă se iau în considerare doar scheletele păstrate întregi care, stratigrafic, reprezintă ultimul nivel de depuneri, vom observa că, exceptând Defuncta 27, este vorba doar de copii care au mai puţin de 6 ani! (Fig. 24). Mai mult, se constată şi o anume repartizare spaţială diferită, copiii de sex masculin se află în mijloc, în timp ce cei de sex feminin sunt de jur-împrejur (Fig. 23). De asemenea, numărul de copii de sex masculin care au mai puţin de şase luni este semnificativ mai mare decât al celor de sex feminin (Fig. 24). Desigur, eşantionul luat în discuţie este redus şi se referă la ultima perioadă de utilizare a incintei, dar e greu de crezut că este vorba de hazard şi nu de o selecţie rituală (Fig. 26). Faptul că nu s-au găsit vase ceramice la indivizii înhumaţi este iarăşi o situaţie insolită întrucât sugerează lipsa unor tipuri ofrande alimentare (mâncăruri şi lichide). Descoperirea unor grupuri de piese pe laturile de sud şi sud-vest ale depunerilor umane, cu tipuri de artefacte similare cu cele de la defuncţi, indică certe acte rituale, asociate cu acestea (Fig. 20-21). Este posibil ca unele depuneri de artefacte să provină de la defuncţii dislocaţi, ipoteză sugerată de datarea mai timpurie a majorităţii pieselor din acestea. Prezenţa unor ofrande de animale, grupate în aglomerări separate în partea nord-estică ori găsite împreună cu defuncţii, sugerează acte rituale ce implicau ofrande de carne (Fig. 20-21); faptul că marea majoritate a oaselor provin de la părţi seci ori cu puţină carne indică o evidentă selecţie (vezi, Cap. VIa).

an epidemic either because that would not account for the fragmentary state of the skeletons. The age of the children also rules out the possibility they were stillborn. This points to an obvious selection of the dead that were deposited, in that the enclosures usually holds the deposits of children under the age of 6, at least until the 1st c. AD. If we take into account only the whole skeletons that, from a stratigraphy viewpoint, are the last layer of deposits, we will notice that, except for Dead 27, we are dealing exclusively with children under the age of 6! (Fig. 24). Moreover, we are also seeing a different spatial distribution, as the male children are the in the middle and the female ones are around (Fig. 23). Also, when it comes to babies less than six months old, the girls outnumber the boys by far (Fig. 24). Of course, the sample under discussion is small and includes just the last period in which the enclosures was used, but it is difficult to believe this is merely a coincidence and not a matter of ritual selection (Fig. 26). The absence of clay vessels next to the inhumed dead is another unusual situation because it suggests there were no alimentary offerings (food and beverages). The discovery of groups of items on the south and south-west sides of the human deposits, with artifacts that are similar to those accompanying the dead, indicates that certain ritual acts took place that were associated with them (Fig. 20-21). Perhaps, some of the artifact deposits are from the dislocated dead, an idea supported by the earlier dating of most of the items in them. The presence of animal offerings, clustered in separate agglomerations in the north-eastern section or found together with the dead, suggests ritual acts involving meat offerings (Fig. 20-21); the fact that most of the bones are from the parts that have little or no meat is obvious evidence that some selection took place (see, Chap. VIa). 174

Aceste caracteristici esenţiale ale depunerilor umane de pe Platou sunt total diferite de toate necropolele cunoscute la geto-daci în perioada anterioară (sec. V-III a. Chr) ori posterioară (sec. II-III p. Chr.), în Provincia Dacia ori la dacii din afara graniţelor romane (Sîrbu 1993, p. 41-45). De asemenea, din perioada sec. I a. Chr.-I p. Chr. nu se cunoaşte, încă, nici o descoperire similară pentru a putea face comparaţii. Această situaţie creează dificultăţi deosebite în aprecierea caracterului vestigiilor de aici. Pentru a înţelege mai corect importanţa descoperirilor de la HunedoaraPlatou este necesară, deci, o succintă prezentare a documentaţiei existente privitoare la practicile funerare ale getodacilor din aceste epoci. De asemenea, trebuie precizate sensurile exacte ale termenilor esenţiali din domeniul funerar şi sacrificial pe care-i vom utiliza. Practicile funerare reprezintă unul din cele mai conservatoare domenii, iar schimbarea sau bulversarea lor se petrece numai din cauze profunde, observându-se chiar perpetuarea, o anume vreme, a unor tradiţii mai vechi, chiar după reformele religioase. Practicile funerare reprezintă un set de norme, bazate pe o anume ideologie funerară, privind locul şi modul de depunere al defunctului, ritul şi ritualurile de îndeplinit, structura şi starea mobilierului funerar etc. (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 1993 p. 252-253; 2001, p. 22-23). Bunurile găsite în mormânt, atâtea şi aşa cum s-au mai păstrat ele, nu au ajuns acolo ocazional, deoarece ele sunt rezultatul unei selecţii şi poartă anumite mesaje. Ele exprimă, astfel, nu numai identitatea defunctului, ci şi o parte din valorile morale şi religioase ale comunităţii din care provine defunctul. Mormântul reprezintă spaţiul/locul amenajat atribuit defunctului/defuncţilor, el este elementul fondator şi constitutiv al unui

These essential characteristics of the human deposits on The Plateau are entirely different from the all of the known GetoDacian necropolises of the previous period (5th-3rd c. BC) or the one afterwards (2nd-3rd c. AD) in the Province of Dacia or the Dacians outside the Roman borders (Sîrbu 1993, p. 41-45). Also, from the period of 1st c. BC - 1st c. AD there is no known discovery, yet, of a similar nature, to make comparisons. This makes it very difficult to analyze the nature of these vestiges. In order to better grasp the importance of the discoveries in Hunedoara-The Castle’s Garden/The Plateau we need to have a brief review of the existing literature on the funerary practices of the GetoDacians from those times. We also need to specify the exact meanings of the essential terms from the funerary and sacrificial field that we will be using. Funerary practices are among the most conservative fields and changes or disruptions in them can only take place as a result of profound causes, because we can see that certain older traditions persist for a while even after religious reforms have taken place. The funerary practices are a set of norms, rooted in a particular funerary ideology, regarding the site and manner of depositing the dead, the rite and rituals to be performed, the structure and state of the funerary furniture etc. (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 1993 p. 252-253; 2001, p. 22-23). The goods found in the tomb, in the numbers and state that they were preserved, did not get there by chance because they are the result of a selection meant to convey certain messages. Therefore, they express not just the identity of the dead but also moral and religious values of the community of the dead. The tomb is the fitted out space/site that is attributed to the dead, be it one or multiple, it is the founding and constitutive 175

cimitir şi trebuie să conţină anumite elemente: a) depunere într-un loc consacrat (de regulă, în cimitir), b) să conţină o amenajare cu oseminte umane şi c) de obicei, inventar şi ofrande (Sîrbu 2003, p. 21). Mormântul este, în esenţă, ritualizarea morţii, deci expresia unei sarcini colective a familiei/comunităţii care încearcă, astfel, să depăşească pierderea unui membru al său. Doar o motivaţie foarte puternică de ordin cultual a putut determina familia/comunitatea să renunţe/să sacrifice anumite bunuri în favoarea defuncţilor fără a crea un puternic sentiment de frustrare la cei rămaşi în viaţă. Din aceste motive apreciem că nu pot fi considerate morminte anumite depuneri unde nu se pot depista aceste norme funerare. Mai mult decât atât, nici chiar toate descoperirile de oseminte umane nu pot fi considerate morminte dacă ele nu reflectă o anume ideologie funerară şi normele concrete ale acesteia, întrucât s-ar putea să fie vorba de sacrificii umane sau, pur şi simplu, comunitatea s-a debarasat de anumiţi defuncţi (paria societăţii, condamnaţi, străini, prizonieri etc.)(Sîrbu 2001, p. 21-22). Aceste norme nu sunt stabile decât într-o anume secvenţă cronologică întrucât practicile funerare au o anumită dinamică în timp şi spaţiu, schimbările datorându-se atât unor evoluţii interne ale ideologiei funerare, cât şi unor influenţe externe. Desigur, credinţele eschatologice şi “proiecţia” despre postexistenţă a unui popor/comunităţi impun o anume ideologie funerară şi, în consecinţă, practicarea anumitor norme funerare, dar modul concret cum se procedează cu defuncţii poate depinde şi de categoria socială, vârsta, sexul şi de felul cum s-a produs decesul (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 2003, p. 15-25). De la geto-dacii din sec. V a. Chr.-I p. Chr. se cunosc circa 200 de descoperiri, cu oseminte umane de la peste 2300 de

element of the cemetery and it needs to include certain elements: a) to be a deposit in a consecrated place (usually, a cemetery), b) to contain a fitting out with human bones and c) to hold, usually, inventory and offerings (Sîrbu 2003, p. 21). The tomb is, in essence, the ritualizing of death, namely the expression of a collective task on the part of the family/community that is trying, in this manner, to get over the loss of a member. Only a very strong cult-related motivation could determine the family / community to give up/sacrifice certain goods in favor of the dead without creating a strong sentiment of frustration among those alive. For these reasons, we believe that the deposits that are not displaying these funerary norms cannot be classified as tombs. Moreover, not even the all the discoveries of human bones fall in the category of tombs if they do not display the signs of a particular funerary ideology and the concrete norms connected to it, because they could just be human sacrifices or the community simply got rid of certain dead (the pariahs, the condemned, the strangers, the prisoners etc.) (Sîrbu 2001, p. 21-22). These norms are only stable in a particular chronological sequence because the funerary practices have a certain dynamic in time and space, with changes caused by the internal evolution of the funerary ideology, as well as by outside influences. Of course, the eschatological beliefs and the “projection” of an afterlife of a community/people require a certain funerary ideology and, as a result, practicing certain funerary norms, but the actual manner of handling the dead can also be a matter of the social category, age, sex of the dead and the way in which death occurred (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 2003, p. 15-25). From Geto-Dacians of the 5th c. BC – st 1 c. AD we have about 200 discoveries with human bones from approximately 2300 176

indivizi, care, însă, trebuie apreciate diferenţiat, atât din punctul de vedere al semnificaţiei, cât şi pe etape cronologice şi zone geografice, întrucât există diferenţe enorme între ele. În domeniul funerar pot fi incluse peste 150 de necropole şi morminte izolate, cu aproape 2100 de morminte, iar circa 45 de descoperiri, cu 210-220 de indivizi, pot fi incluse în categoria « oseminte umane în contexte nefunerare » (Sîrbu 1997, p.197, fig. 1; 2002, p. 376-378). Descoperirile funerare din cele şase secole pot împărţite în două perioade, ambele de circa trei veacuri, ce se disting nu numai prin diferenţa enormă a numărului de morminte, ci şi prin impresionanta varietate de rituri, ritualuri şi mobilier funerar. Astfel, dacă din sec. V-III a. Chr. se cunosc circa 110 descoperiri cu circa 1900 de morminte, din care peste 1600 sunt de incineraţie, din sec. II a. Chr.-I p. Chr. se cunosc aproape 50 de descoperiri cu doar 180 de morminte, din care doar 6 sunt de înhumaţie! Dintre cele circa 1900 de morminte geto-dacice din sec. V-III a. Chr. cam 1600 provin din regiunea Dunării de Jos, aproape 300 din zona est-carpatică, pe când din Transilvania şi vestul Munţilor Apuseni se cunosc doar câteva zeci de morminte ! Diferenţele acestea enorme de informaţie reflectă, după opinia noastră, atât realităţi istorice, cât şi stadiul cercetării şi lipsa unor strategii adecvate în cercetarea ultimelor zone. Trăsăturile esenţiale ale mormintelor de incineraţie din sec. V-III a. Chr, care reprezintă aproape 85% din total, sunt următoarele : a) incinerarea s-a făcut, de regulă, în afara necropolei, b) majoritatea sunt în urne, de obicei cu « capac » (folosindu-se fie alt vas, fie o piatră ori materiale perisabile), c) s-au depus puţine oase, de obicei din toate părţile corpului, d) s-a observat o atentă selecţie a oaselor, doar câteodată fiind prezente resturile rugului, e)

individuals. However, these need to be treated differently, based on the meaning, the chronological stages and the geographical areas, since there are enormous difference among them. The funerary field includes over 150 necropolises and isolated tombs, with almost 2100 tombs and about 45 discoveries, with 210-220 individuals, that fall in the category of «human bones in non-funerary contexts» (Sîrbu 1997, p.197, fig. 1; 2002, p. 376378). The funerary discoveries from the six centuries can be separated in two periods, some three centuries each, standing out due to the enormous difference in the number of tombs and to the impressive variety of rites, rituals and funerary inventory. Thus, whereas, from the 5th-3rd c. BC we know of some 110 discoveries with about 1900 tombs, over 1600 of which are cremated, from the 2nd c. BC – 1st c. AD we have almost 50 discoveries with just 180 tombs, only 6 of which are of the inhumation type! Of the some 1900 Geto-Dacian tombs from the 5th-3rd c. BC, about 1600 are from the Lower Danube region, almost 300 from the east-Carpathian region, whereas Transylvania and the west of the Western Mountains only hold a few dozen tombs! The enormous differences in the information available reflect, in our opinion, both historical realities and the point at which the research is, but also the lack of adequate strategies in researching the latter areas. The essential features of the cremation tombs from the 5th-3rd c. BC, which account for almost 85% of the total, are as follows: a) the cremation usually took place outside the necropolis, b) most of them are in urns, usually with a “lid” (or another vessel, a rock or perishable materials), c) few bones were deposited, generally from all of the body parts, d) a careful selection of the bones is visible as, sometimes, just the remains of the pyre are there, e) there are 177

rareori s-au găsit ofrande animale, f) inventarul este destul de sărac şi puţin variat, g) vasele ceramice, câteodată numeroase şi variate ca tipuri, indică depunerea de ofrande alimentare, h) cenotafele sunt rare (Sîrbu 2002, p. 380-382). Descoperirile arheologice ne atestă, fără dubiu, că în prima jumătate a sec. II a. Chr. este sesizabilă o schimbare fundamentală în ideologia funerară a getodacilor şi, în consecinţă, în modul cum s-a procedat cu defuncţii (Sîrbu 1986, p. 91108; 1993, p. 31-36; 86-100; 1997, p. 196301; Babeş 1988, p. 13-16). Mai mult decât atât, aceste ultime trei secole înaintea cuceririi romane (106 p. Chr.) pot fi împărţite, la rândul lor, în două etape distincte: a) ± 200-±50 a. Chr., cu 46 de descoperiri şi circa 170 de morminte, şi b) ± 50 a. Chr.-106 d. Chr., cu doar 3 descoperiri şi 9 morminte, din care 8 sunt tumulare (Brad – 3, Răcătău – 4, Poaiana – 1 (T1) şi doar unul plan (la Brad)! (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Sîrbu 1994, p. 123-160). După cum se observă, din epoca regatului dacilor (circa 60 a. Chr.-106 p. Chr.) numărul descoperirilor de oseminte umane din contexte nefunerare (aşezări, gropi izolate, locuri de cult de tipul “câmpurilor de gropi”) este de câteva ori mai mare decât al mormintelor obişnuite, situaţie neîntâlnită nici în perioada anterioară, nici în cea posterioară, ceea ce reflectă profunda bulversare din domeniul credinţelor şi practicilor funerare (Sîrbu 1993, p. 126). În apropierea nici uneia din aşezările importante ale geto-dacilor, aşa cum sunt Brad, Răcătău, Poiana, Piscul Crăsani, Popeşti, Ocniţa, Sighişoara, Covasna, Sarmizegetusa Regia, Pecica, deci din toată aria lor de locuire, nu s-au descoperit necropole ale populaţiei de rând. Se poate constata cum în perioada Burebista – Decebal, deci în epoca de maximă dezvoltare a civilizaţiei daco-getice, de când se cunosc numeroase cetăţi, aşezări

few animal offerings, f) the inventory is quite poor and not very varied, g) the clay vessels, sometimes in high numbers and showing variety in terms of types, indicate the food offerings were deposited, h) the cenotaphs are rare (Sîrbu 2002, p. 380-382). The archaeological discoveries prove, beyond any doubt, that a fundamental shift in the funerary ideology of the Geto-Dacians and, consequently, in the manner of handling the dead, took place in the first half of the 2nd c. BC (Sîrbu 1986, p. 91-108; 1993, p. 31-36; 86-100; 1997, p. 196-301; Babeş 1988, 13-16). Furthermore, the last three centuries before the Roman conquest (106 AD) can also be separated in two distinct stages: a) + 200 - + 50 BC, with 46 discoveries and about 170 tombs, and b) + 50 BC – 106 AD, with just 3 discoveries and 9 tombs, 8 of which are tumular (Brad – 3, Răcătău – 4, Poaiana – 1 (T1) and only one flat (in Brad!) (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Sîrbu 1994, p. 123-160). As one can see, from the time of the Dacian kingdom (about 60 BC – 106 AD), the number of discoveries of human bones in non-funerary contexts (settlements, isolated pits, cult sites of the “field of pits” type) is several times larger than the number of regular tombs, a situation that we are not seeing in the previous or ulterior period, a reflection of the profound upset that took place in the field of funerary beliefs and practices (Sîrbu 1993, p. 126). No necropolises of the common people were discovered close to any of the important Geto-Dacian settlements, such as Brad, Răcătău, Poiana, Piscul Crăsani, Popeşti, Ocniţa, Sighişoara, Covasna, Sarmizegetusa Regia, Pecica, namely all of their inhabitation area. One can see how, from the BurebistaDecebal period, namely the time of maximum development for the Geto-Dacian civilization, the time for many fortresses, 178

şi sanctuare (Daicoviciu 1975; Glodariu 1983; Sîrbu 2006, p. 21-86), noi nu cunoaştem decât câteva morminte, aproape toate situate pe valea Siretului! Chiar dacă se vor mai adăuga câteva descoperiri, incerte sau inedite, situaţia generală nu ar indica o schimbare semnificativă. N-am inclus în calcul necropola de la Zemplin, de pe Tisa Superioară (BudinskýKrička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245354), şi nici grupul Lipica, din bazinul superior al Nistrului (Čigilik 1975, p. 7078), pe care le vom analiza mai târziu, deoarece ele se află în zone periferice şi includ şi morminte ale altor etnii – celţi şi germani, în primul caz, şi doar germani în al doilea caz. Desigur, n-am luat în calcul nici necropola de la Enisala, jud. Tulcea, din a doua jumătate a sec. I-sec. II p. Chr. (Babeş 1971, p. 19-45; Mănucu-Adameşteanu 1984, p. 31-39, 435-444), întrucât aici revenirea la practici funerare normale a dacilor se datorează prezenţei şi influenţelor romane. Vom trece în revistă, succint, principalele caracteristici ale descoperirilor funerare din zonele periferice ale lumii dacice. Din lunca Dunării, de la Porţile de Fier până la Olteniţa, apoi din Oltenia şi din sud-vestul Transilvaniei se cunosc peste 40 de descoperiri certe, majoritatea fortuite, cu circa 80 de morminte, izolate ori în mici grupuri, de o necropolă veritabilă fiind vorba într-un singur caz – Spahii (Gherghe 1978, p. 15-31). Toate sunt morminte plane de incineraţie, marea majoritate în groapă, mobilierul funerar fiind format din vârfuri de lănci şi suliţe, spade, pumnale, scuturi, zăbale, podoabe şi accesorii vestimentare, rareori recuperându-se vase ceramice (Nicolăescu-Plopşor 1948, p. 17-33; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186). După inventar, aceste morminte sunt tipice pentru războinici, majoritatea cavaleri, şi se datează între 180/160-50 a. Chr., astfel că nu avem decât

settlements and sanctuaries (Daicoviciu 1975; Glodariu 1983; Sîrbu 2006, p. 21-86), we have only a few tombs, almost all of them on the Siret valley! Even if more discoveries show up, uncertain or unpublished, it would not change the larger picture in any significant way. We have not included in our figures the necropolis from Zemplin, on the Upper Tisa (Budinský-Krička, LamiovaSchmiedlová 1990, p. 245-354) or the Lipica group, in the upper basin of Dniestr (Čigilik 1975, p. 70-78), which we will analyze later on, because they are in peripheral areas and also have tombs from other ethnic groups – Celts and German and just Germans, respectively, etc. Sure, we have not taken into account the necropolis from Enisala, Tulcea county, either, from the second half of 1st c. BC – 2nd c. AD either (Babeş 1971, p. 19-45; Mănucu-Adameşteanu 1984, p. 3139, 435-444), because the Dacians’ return to regular funerary practices here is the result of Roman presence and influences. We will briefly review the main characteristics of the funerary discoveries from the peripheral areas of the Dacian world. From the Danube marsh to the Iron Gates to Olteniţa, and then from Oltenia and south-western Transylvania, we have over 40 sure discoveries, mostly chance ones, with about 80 tombs, isolated or in small clusters, and there is only one instance of a genuine necropolis – Spahii (Gherghe, 1978, p. 15-31). All of them are flat cremation tombs, mostly in the pit, with the funerary inventory consisting of lance and spear heads, swords, daggers, shields, bridle bits, clothing adornments and accessories, and there are few findings of clay vessels (Nicolăescu-Plopşor 1948, p. 17-33; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186). Based on the inventory, these tombs are typical for warriors, mostly riders, and date back to 180/160-50 BC, so we have very little data on what happened to 179

extrem de puţine date despre modul cum se proceda cu restul populaţiei. E necesar să precizăm că pentru circa un secol şi jumătate după aceea (circa 50 a. Chr.-106 p. Chr.) din această zonă nu mai avem morminte! Din analiza vestigiilor funerare, coroborate şi cu inventarul din aşezări, aceste morminte pot fi atribuite războinicilor daci, fără a se exclude şi prezenţa, izolată, a unor scordisci. Putem presupune că perpetuarea unor obiceiuri funerare obişnuite la războinicii daci din această zonă se datorează şi unor influenţe ale scordiscilor, consecinţă a convieţuirii lor în zona Porţilor de Fier şi a expediţiilor comune de jaf spre sud. De altfel, mormintele din zona nord-dunăreană prezintă multe caracteristici comune, dar şi unele diferite, faţă de cele din sudul marelui fluviu (grupul Panaghiurski Kolonii), unde au convieţuit daci şi scordisci (Wozniak 1974; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Theodossiev 2000; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186). De asemenea, în necropola de la Zemplin există mormintele tumulare şi plane de incineraţie unde dacii şi-au continuat obiceiurile funerare tradiţionale în toată această perioadă de „penurie de morminte”, dar aici există şi morminte ale germanicilor culturii Przeworsk (BudinskýKrička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245354; Sîrbu, Rustoiu 2006, p. 207, fig. 1215), astfel că acest fapt se datorează şi influenţei acestora. Şi în nord-estul spaţiului dacic, în bazinul Nistrului superior, la grupul Lipica, în sec. I-II p. Chr., defuncţii continuă să fie îngropaţi după norme tradiţionale, în morminte plane ori tumulare, de incineraţie ori de înhumaţie, ultimele majoritar de maturi; şi aici, însă, există un număr important de morminte ce aparţin culturii Przeworsk (Čigilik 1975, p. 70-78). Desigur, e normal ca această convieţuire a dacilor cu alte neamuri (scordisci, germanici, sarmaţi) să aibă consecinţe asupra tuturor, inclusiv în

the other people. We need to add that, for a century and a half after that (about 50 BC – 106 AD), there are no more tombs from this area! The analysis of the funerary vestiges, corroborated with that of inventory from the settlements, tell us that these tombs can be attributed to the Dacian warriors, without ruling out the isolated presence of Scordiscians. We can assume that the continuation of some regular funerary customs by the Dacian warriors is also the result of Scordiscian influence, given their co-habitation in the region of the Iron Gates and their joint pillaging expeditions to the south. In fact, the tombs from the northDanube areas are showing a lot of shared characteristics, but also some differences, with those from the south of the great river (the Panaghiurski Kolonii group), where the Dacians and the Scordiscians lived together (Wozniak 1974; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 7791; Theodossiev 2000; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186). Also, in the necropolis from Zemplin, there are tumular and flat cremation tombs where the Dacians continued their traditional funerary customs throughout all of this period of “tomb shortage”, but here there are also tombs from the Germanics of the Przeworsk culture (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354; Sîrbu, Rustoiu 2006, p. 207, fig. 12-15), so that aspect is a consequence of their influence too. North-east of the Dacian space as well, in the basin of the upper Dniestr, at the Lipica group, in the 1st-2nd c. AD, the dead keep being buried following traditional norms, in flat or tumular cremation or inhumation tombs, the latter containting mainly of adults; however, here as well, there is a significant number of tombs of the Przeworsk culture (Čigilik 1975, p. 70-78). Of course, it is only normal that this co-habitation by the Dacians with other peoples (Scordiscians, Germanics, Sarmatians) would have effects on 180

domeniul funerar. Putem afirma că singurele vestigii funerare atestate în toată această perioadă sunt mormintele tumulare de incineraţie ce au aparţinut, după amenajare şi inventar, aristocraţiei războinice dacice, dar şi aici se constată schimbări importante. Are loc o permanentă degradare a normelor funerare şi sărăcire a inventarului, până spre dispariţia acestuia, ca şi o „migrare” a tumulilor dinspre sud-vest (sec. I a. Chr.) spre nord-est (sec. I p. Chr.) (Vulpe 1976, p. 193-215; Moscalu 1977, p. 329-340; Babeş 1988, p. 5-8; Ursachi 1986, p. 106-110; Sîrbu 1993, p. 22-23, 71-74). Lipsa sau extrema raritate a vestigiilor funerare din sec. II a. Chr.-I p. Chr., şi în special din perioada Burebista – Decebal, impun câteva întrebări: a) cum s-a procedat cu cele câteva milioane de defuncţi, în special, cu populaţia de rând? b) ce cauze au declanşat acest fenomen? c) când a început şi când încetează această bulversare funerară? d) ce arie geografică a cuprins? e) această bulversare a practicilor funerare poate fi asociată şi cu alte fenemene spirituale? f) fenomenul este local sau european? (Sîrbu 1993 p. 129-130; 2006, p. 164-165). Zona fără morminte, pentru toate cele trei secole înaintea cuceririi romane sau numai pentru o anume perioadă, a cuprins toată aria locuită de geto-daci, din nordul Balcanilor până la Nistru şi vestul Munţilor Apuseni. Desigur, lipsa vestigiilor funerare nu mai poate fi pusă pe insuficienţa cercetărilor după o jumătate de secol de săpături intense în toată aria locuită de getodaci. Scăderea drastică a numărului de morminte începe, în mod indubitabil, din prima jumătate a sec. II a. Chr., iar din a doua jumătate a sec. I a. Chr. ocultarea lor devine generală, îndeosebi pentru populaţia de rând. Practicile funerare normale vor reveni în lumea geto-dacică doar pe măsura

everything, including the funerary domain. We can say that the only funerary vestiges attested throughout this whole period are the tumulus cremation tombs that belonged, based on the fitting out and the inventory, to the Dacian warrior aristocracy, but one sees important changes here too. The funerary norms keep degrading and the inventory is getting poorer and eventually disappears, and there is also a “migration” of the tumuli from the south-west (1st c. BC) to the north-east (1st c. AD) (Vulpe 1976, p. 193-215; Moscalu 1977, p. 329-340; Babeş 1988, p. 5-8; Ursachi 1986, p. 106-110; Sîrbu 1993, p. 22-23, 71-74). The absence or extreme scarceness of funerary vestiges from the 2nd c. BC – 1st c. AD and, particularly, from the BurebistaDecebal period, raises several questions: a) what happened to the several millions of dead, especially the common people? b) what triggered this phenomenon? c) when did this funerary disruption begin and when did it stop? d) what geographical area has it covered? e) can this upset of the funerary practices be associated with other spiritual phenomena? f) is the trend local or European? (Sîrbu 1993 p. 129-130; 2006, p. 164-165). The area with no tombs, throughout all of the three centuries before the Roman conquest or just for some of it, spanned the entire region inhabited by the Geto-Dacians, from the northern Balkans to the Dniestr and west of the Western Mountains. Clearly, the lack of funerary vestiges can no longer be attributed to the deficient research, after half a century of intense excavations in the entire expanse inhabited by the Geto-Dacians. The drastic drop in the number of tombs starts, without any doubt, in the first half of the 2nd c. BC and the occultation generalizes beginning with the second half of the 1st c. BC, especially for the common people. Regular funerary practices return to the Geto-Dacian world only as the Roman 181

impunerii puterii romane, mai întâi în Dobrogea şi, apoi, în Provincia Dacia. De asemenea, de pe la mijlocul sec. II p. Chr., sau descoperit necropole obişnuite şi la dacii liberi din estul, sudul şi vestul Munţilor Carpaţi (Sîrbu 1993, p. 42-44, 129). Aşadar, ocultarea mormintelor la geto-daci şi reapariţia lor la daco-romani şi la dacii liberi se petrece pe parcursul uneia sau a două generaţii. Cauzele care au determinat aceste prefaceri profunde din ideologia şi practicile funerare ale daco-geţilor sunt, deocamdată, greu de identificat cu certitudine. După opinia noastră, pot fi două explicaţii principale. Prima ipoteză ar implica schimbări esenţiale despre ”lumea de dincolo „ la nivelul populaţiei, deci existenţa unei faze “populare„ a reformei, pentru ca după constituirea regatului dac sub Burebista, cândva în al doilea sfert al sec. I a. Chr., noile credinţe să fie impuse şi de jure de către o influentă autoritate religioasă (Sîrbu 1985, p.112; 1993, p.127). Cea de-a doua ipoteză ar presupune o reformă religioasă la nivelul elitelor, religioase şi laice, care au impus-o, de facto, întregii societăţi. În ambele cazuri, fără o autoritate religioasă centrală, puternică şi ierarhizată, indiferent de originea fenomenului, ar fi greu să ne imaginăm impunerea şi respectarea unei anume ideologii funerare, practic pe toată aria locuită de daco-geţi, şi reapariţia mormintelor tradiţionale numai după cucerirea romană, deci după distrugerea statului şi a clerului dacic (Sîrbu 1993, p.127). O serie de schimbări esenţiale sunt sesizabile în societatea geto-dacică cândva la mijlocul/a doua jumătate a sec. II a. Chr, care se manifestă prin: a) reducerea drastică a numărului de morminte obişnuite, concomitent cu creşterea prezenţei osemintelor umane neincinerate în contexte nefunerare, b) depunerile de tezaure din

power sets up, first in Dobrogea and then in the Province of Dacia. Also, starting with around mid-2nd c. AD, one has found regular necropolises at the free Dacians in the eastern, southern and western Carpathian Mountains (Sîrbu 1993, p. 42-44, 129). Therefore, the occultation of the tombs at the Geto-Dacians and their re-emergence at the Dacian-Romans and the free Dacians takes places over one generation or two. The causes behind these profound changes in the funerary ideology and practices of the Geto-Dacians are, for now, difficult to pinpoint. In our opinion, there can be two main explanations. The first hypothesis implies crucial changes, among the common people, concerning the ”afterworld”, namely, a “popular” stage of the reform and, after the appearance of the Dacian kingdom under Burebista, sometime in the second quarter of the 1st c. BC, the new beliefs were imposed de jure as well, by an influential religious authority (Sîrbu 1985, p.112; 1993, p.127). The second hypothesis assumes a religious reform at the level of elites, religious and lay, that have imposed it, de facto, upon the entire society. In both cases, without a strong and hierarchical central religious authority, it would be difficult to imagine any funerary ideology, regardless of its origin, put into practice throughout the entire area inhabited by the Geto-Dacians, as would be the reemergence of traditional tombs only after the Roman conquest, namely, after the destruction of the Dacian state and clergy (Sîrbu 1993, p.127). A number of crucial shifts are visible in the Geto-Dacian society of the middle/second half of 2nd c. BC, in the: a) drastic drop in the number of regular tombs, concomitant with the increase in the presence of non-cremated human bones in non-funerary contexts, b) the treasure deposits consisting of silver items, coins and 182

argint, de monede şi de piese de port, devin tot mai numeroase, c) creşte semnificativ numărul pieselor cu reprezentări figurative, în metale ori în lut, d) apar noi tipuri de locuri de cult (edificiile cu absidă) ori se generalizează altele deja cunoscute la sudul Dunării (de ex., sanctuarele de tipul „câmpurilor de gropi”) (Sîrbu 1993, p. 130; 2006, p. 164-165). Toate aceste tipuri de descoperiri evidenţiază o deosebită efervescenţă spirituală care a implicat schimbări profunde ale societăţii dacice. Trebuie să remarcăm că aceste schimbări se petrec cu circa un secol mai devreme decât ceea ce s-a presupus a fi ”reforma lui Deceneu” din timpul regatului lui Burebista (Lica 1980, p. 177-182; Babeş 1988, p. 21-22). Dacă analizăm toate descoperirile funerare cunoscute până acum din lumea geto-dacilor, din sec. II a. Chr.-I p. Chr., putem face următoarele observaţii de ordin general: a) înhumaţia în necropole şi morminte obişnuite nu este documentată pentru aproape toată perioada şi toată aria locuită de ei; b) aristocraţia a practicat exclusiv incineraţia în morminte tumulare, constatându-se, însă, o degradare continuă a normelor funerare obişnuite şi o sărăcire, până la dispariţie, a mobilierului funerar; c) necropole obişnuite, în anume perioade, se cunosc numai la periferiile nord-estice (grupul Lipica), nord-vestice (necropola de la Zemplin) şi sud-vestice (grupul PadeaSpahii) ale arealului locuit de daco-geţi, zone unde aceştia au locuit ori au luat contact cu alte etnii (celţi, bastarni, sarmaţi), d) pentru anumiţi indivizi este probabilă practica expunerii/descompunerii cadavrelor ori a manipulării osemintelor; e) sacrificiile umane sunt atestate atât de sursele scrise, cât şi de cele arheologice (Sîrbu 1993, p. 3940). Pe baza documentaţiei actuale este evident că nu se cunosc vestigii suficiente care să ilustreze modul cum s-a procedat cu marea majoritate a populaţiei dacice, de pe

wearable items grow in number, c) the number of items with figurative representations, made of metal or clay, is spiking, d) new types of cult sites appear (edifices with apse) or others already known south of the Danube are spreading (e.g., sanctuaries of the “field of pits” type) (Sîrbu 1993, p. 130; 2006, p. 164-165). All these types of discoveries stand proof of an extraordinary spiritual effervescence involving profound changes in the Dacian society. We need to draw attention to the fact that these changes are taking place about a century before what is assumed to be the “reform of Deceneu” during the kingdom of Burebista (Lica 1980, p. 177-182; Babeş 1988, p. 21-22). Looking at all the funerary discoveries known so far from the Geto-Dacian world of the 2nd c. BC – 1st c. AD, we can make the following general remarks: a) the inhumation in necropolises and regular tombs is not documented for the entire period and all the area inhabited by them; b) the aristocracy has practiced cremation in tumular tombs exclusively, but there is a constant degradation of the regular funerary norms and the inventory gets poorer, to the point of disappearance; c) during certain periods, standard necropolises are known only at the peripheries in the north-east (the Lipica group), north-west (the necropolis in Zemplin) and south-west (the Padea-Spahii group) region inhabited by the GetoDacians, areas where they lived or came in contact with other ethic groups (Celts, Bastarns, Sarmatians), d) the practice of corpse exposure/decomposing or of bone handling may have been applied to certain individuals; e) there is both written and archaeological evidence of human sacrifices (Sîrbu 1993, p. 39-40). Based on the current documentation, we obviously do not have sufficient vestiges to illustrate what happened to most of the Dacian population throughout its 183

aproape toată aria ei de locuire, din ultimele trei secole anterioare cuceririi romane. Este dificil de răspuns, cu certitudine, la întrebarea dacă este vorba de un „fenomen geto-dacic”, deci dacă el are rădăcini proprii, sau se manifestă în urma unor influenţe străine întrucât îşi găseşte „corespondenţe” într-o parte a lumii celtice, din Europa centrală până în sud-vestul Angliei (Waldhauser 1979, p. 124-156; Wilson 1981, p. 127-169, Babeş 1988, p. 2328; Sîrbu 1993, p. 37-38, 127-130). Apreciem, însă, că e puţin probabil să fie vorba de influenţe celtice deoarece cele mai vechi manifestări ale fenomenului sunt observabile de la pragul sec. III-II a. Chr. în zona Dunării de Jos, teritoriu de unde nu cunoaştem descoperiri celtice reprezentative (aşezări, necropole), ci doar piese izolate. Un sit de o importanţă deosebită pentru înţelegerea începutului procesului de schimbări din domeniul practicilor funerare la geto-daci este cel cercetat la SboryanovoNovite Korenezhi, în nord-estul Bulgariei, databil, pe baza inventarului descoperit, în sec. II-I a. Chr. (Vulcheva 2000, p. 213224). Întrucât acest aspect a fost abordat mai pe larg cu alt prilej (Sîrbu 2006, p. 136-138), acum vom aminti doar că aici se află o incintă unde s-au identificat 38 de structuri din pietre, din care s-au cercetat 12, în gropile de sub patru din ele descoperindu-se schelete de bărbaţi maturi, multe cu urme de violenţă (tăieri, segmentări, dislocări), toate lipsite de inventar şi de ofrande (Vulcheva 2000, p. 213-224). Este un sit unde se observă, pe de o parte, schimbări majore faţă de caracteristicile obişnuite ale necropolelor geţilor din sec. V-III a. Chr., cunoscute în nord-estul Balcanilor (Gergova 1996, p. 76109), şi, pe de altă parte, încep să se manifeste elemente ale practicilor cultuale care vor deveni dominante în sec. I a. Chr.-I p. Chr. Concomitent cu acest fenomen de scădere drastică a vestigiilor funerare obişnuite se constată o creştere

inhabitation area during the three centuries before the Roman conquest. It is difficult to give a definite answer to the question of whether we are dealing with a “Geto-Dacian phenomenon”, namely something with roots of its own, or a manifestation of foreign influences, given its “matches” in a part of the Celtic world, from Central Europe to south-western England (Waldhauser 1979, p. 124-156; Wilson 1981, p. 127-169, Babeş 1988, p. 23-28; Sîrbu 1993, p. 37-38, 127-130). However, we believe the Celtic influence are less likely, because the oldest manifestations of this trend are seen in the Lower Danube region at the threshold between 3rd and 2nd c. BC, a region without any representative Celtic discoveries (settlements, necropolises), just isolated items. Of special value to understanding the beginning of the process of change in the funerary practices at the Geto-Dacians is the site researched in Sboryanovo-Novite Korenezhi, in north-eastern Bulgaria, dated by its inventory to the 2nd-1st c. BC (Vulcheva 2000, p. 213-224). Since we have already analyzed this aspect in more detail (Sîrbu 2006, p. 136-138), we will only recall that this is an enclosure with 38 stone structures, 12 of which were researched, and that, under 4 of them, one has found the skeletons of adult males, many with traces of violence (cuts, sectioning, dislocations) and that they all lacked inventory or offerings (Vulcheva 2000, p. 213-224). On this site, we can see, on the one hand, major changes from the usual characteristics of the Getae necropolises of the 5th-3rd c. BC, known in north-eastern Balkans (Gergova 1996, p. 76-109) and, on the other, the initial manifestations of elements of cult practices that will become dominant in the 1st c. BC1st c. AD. At the same time as the amount of regular funerary vestiges was plummeting, the findings of non-cremated human bones 184

semnificativă a descoperirilor de oseminte umane neincinerate în contexte nefunerare (aşezări, gropi izolate, „câmpuri de gropi”). Este vorba de vreo 30 de descoperiri sigure, cu circa 180 de indivizi, copii, adolescenţi şi maturi, bărbaţi şi femei (Sîrbu 1997, p. 196, fig. 1; 2007). Aproape toate aceste descoperiri se află în zona extracarpatică ori în sud-estul Transilvaniei; rămâne de văzut dacă această situaţie reflectă o realitate istorică ori doar un stadiu al cercetării. Este de menţionat şi faptul că analizele de specialitate ale resturilor de oase din aşezările acestei epoci au dus la identificarea unor oase umane izolate, din diverse părţi ale corpului, dar mai ales de la părţile terminale ale membrelor ori de la cranii şi maxilare (Sîrbu 1993, p. 31-33). Întrucât la Hunedoara-Grădina Castelului marea majoritate a defuncţilor sunt copii atenţia noastră se va concentra asupra prezenţei acestora în lumea dacilor. Dacă excludem descoperirile de la Hunedoara, cele mai multe schelete de copii provin din aşezări – 48 de indivizi, din „câmpuri de gropi” – 21 indivizi şi, apoi, din gropi izolate – 9 indivizi (Sîrbu 2007) (Fig. 67; 68). În locuinţe ori bordeie din aşezări sau găsit 6 copii, depuşi în gropi, sub trepte ori sub podeaua acestora. Cel mai mare număr de copii - 35, s-a găsit, însă, în gropile din aşezări; de obicei, s-a depus câte un individ, dar nu lipsesc nici situaţiile cu mai mulţi copii, aşa cum este cazul celor de la Brad (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123) ori Celei (Sîrbu 1993, p. 88-89). În marea majoritate a cazurilor s-a depus câte un singur schelet – 46 de indivizi, în 7 situaţii câte 2, iar în alte 5 câte 3-4 indivizi (Fig. 68). Uneori, însă, alături de copii sunt adolescenţi şi maturi, astfel că numărul indivizilor din groapă este mult mai mare, ca la Sighişoara-Wietenberg – 7 (Horedt, Seraphim 1971, p. 18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 58-59; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76), Orlea – 8 (Comşa 1972, p. 65-78), Berea – 16 (Zirra 1980, p.

in non-funerary contexts (settlements, isolated pits, “field of pits”) is growing significantly. We are talking about some 30 certain discoveries, with about 180 individuals – children, adolescents and adults, men and women (Sîrbu 1997, p. 196, fig. 1; 2007). Almost all of these discoveries are in the extra-Carpathian area or southwestern Transylvania and it remains to be seen whether this situation is a result of historical fact or the state of research. It is also worth mentioning that the specialized analyses of the bone remains from the settlements of this era have identified isolated human bones from various parts of the body, particularly skulls, jawbones or the ends of the limbs (Sîrbu 1993, p. 31-33). Since most of the dead in HunedoaraThe Castle’s Garden are children, we will be focusing on their presence in the Dacian world. If we discount the discoveries in Hunedoara, the most numerous children skeletons are from settlements – 48 individuals, from “field of pits” – 21 individuals and from isolated pits – 9 individuals (Sîrbu 2007) (Fig. 67; 68). In the dwellings or huts from settlements, one has found 6 children, deposited in pits, under the stairs or the floor. The highest number of children, 35, was found, though, in pits in the settlements; in most cases, there was one individual in each, but there are cases of more than one, such as in Brad (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123) or Celei (Sîrbu 1993, p. 88-89). In most of the cases, just one skeleton was deposited – 46 individuals, in 7 instances, there were 2 and, in another 5, there were 3-4 individuals (Fig. 68). Sometimes, though, next to the children we have adults, so the number of individuals in the pit is much higher, such as in SighişoaraWietenberg – 7 (Horedt, Seraphim 1971, p. 18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 5859; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76), Orlea – 8 (Comşa 1972, p. 65-78), Berea – 185

68-69, fig. 56/1-2). Cei mai mulţi indivizi au fost aşezaţi în decubit dorsal, dar şi numărul celor chirciţi, pe stânga ori dreapta, este mare; de semnalat trei situaţii în care copiii au depuşi, ghemuiţi, vertical. Nu s-a observat vreo preferinţă de orientare a defuncţilor spre vreun anume punct cardinal. Atunci când este câte un singur individ în groapă el este depus, de obicei, pe fund, iar când sunt mai mulţi ei se află la diverse adâncimi în umplutura acesteia. Unii copii au fost aşezaţi cu grijă, dar alţii par, pur şi simplu, aruncaţi în gropi. Cele mai multe schelete au fost întregi – circa 40, unele însă au fost depuse în poziţii anormale. Există şi situaţii în care lipsesc părţi întregi ale corpului, care nu pot fi puse pe seama deteriorării ulterioare, ca să nu mai vorbim de cazurile în care s-au găsit doar oase umane izolate, craniene ori postcraniene (Sîrbu 2007). Uneori, însă, nu este clar dacă lipsa unor părţi din schelet se datorează factorilor ulteriori de mediu ori depunerii iniţiale. În aproape toate cazurile a fost vorba de Infans I (0-7 ani) – 69 indivizi, doar în două situaţii fiind Infans II (7-14 ani) (Fig 68); mai mult, deseori s-a constatat că au fost sugari, câteodată chiar gemeni, ca în două cazuri la Orlea (Nicolăescu-Plopşor, Rişcuţia 1969, p. 69-73). În aşezări, de obicei, sunt doar copii, pe când în „câmpurile de gropi” sunt şi adolescenţi ori maturi în aceeaşi groapă. Peste 60% din scheletele găsite în contexte nefunerare aparţin copiilor, ceea ce sugerează un tratament diferit aplicat acestora, întrucât e greu de crezut că acest procent reflectă mortalitatea normală care, după cum arată studiile de specialitate, reprezintă doar 15-30% din numărul defuncţilor în cimitirele normale (Scott 1999, p. 89-90); este de evidenţiat numărul extrem de mic al copiilor cu vârsta între 714 ani, faţă de cei de până la 7 ani.

16 (Zirra 1980, p. 68-69, fig. 56/1-2). Most of the people were deposited lying on their backs, but the numbers of those crouched on the left or the right-hand side is high; there are three interesting cases of children deposited crouched vertically. There is no indication of a preference for orienting the dead towards a particular cardinal point. When there is only one person in a pit, he is usually on the bottom and, when there are more, they are at various depths in the pit’s filling. Some children were laid down carefully but others seem to have been simply dumped in the pits. Most of the skeletons were whole – about 40 of them, but some were deposited in abnormal positions. There are also instances where entire skeleton parts are missing, but this cannot be accounted for by ulterior disruptions, not to mention the cases in which just isolated human bones, cranial or post-cranial, were found (Sîrbu 2007). Sometimes, however, it is unclear whether the absence of skeleton parts is the result of environment factors or the initial deposit. In almost all cases we are dealing with Infans I (0-7 years) - 69 individuals - and there are just two cases of Infans II (7-14 years) (Fig. 68); furthermore, one often found cases of newborns, sometimes even twins, such as in two cases in Orlea (Nicolăescu-Plopşor, Rişcuţia 1969, p. 6973). Usually, in the settlements there are just children, whereas the “fields of pits” also include adolescents and adults in the same pit. Over 60% of the skeletons found in non-funerary contexts belong to children, suggesting they were treated differently, because it is difficult to believe that this percentage reflects the actual death rate that, according to specialized studies, is just 1530% of the number of dead in the normal cemeteries (Scott 1999, p. 89-90). One thing worth highlighting is the extremely low number of children aged 7 to 14, compared to those under the age of 7. 186

De obicei, la aceste schelete de copii nu s-au găsit inventare care să poată fi clasificate după anumite criterii, ca în cazul mormintelor obişnuite. Doar în rare cazuri sau găsit piese de port ori vestimentaţie (fibule, pandantive, cercei, mărgele) şi, cu totul excepţional, alte categorii de piese ori ofrande (Sîrbu 1985, p. 91-108; 1993, p. 32, 86-100; Babeş 1988, p. 13-16). La nordul Dunării descoperirile cu schelete de copii se datează pe tot parcursul sec. IV a. Chr.-I p. Chr., dar se observă deosebiri importante, atât în privinţa numărului indivizilor, cât şi a contextelor în care ele s-au găsit. Astfel, dacă din sec. IVIII a. Chr. sunt doar 6 descoperiri, cu 13-14 indivizi, din sec. II a. Chr.-I p. Chr. există 18 descoperiri, cu peste 60 de indivizi (Sîrbu 2007). Deşi descoperirile timpurii provin din variate zone geografice, trebuie remarcat că ele sunt fie din aşezări, fie din gropi de la marginea aşezărilor, lipsind cele din „câmpurile de gropi” (Fig. 67). Dacă avem în vedere trăsăturile caracteristice ale acestor vestigii din lumea dacilor apreciem că este dificil de încadrat aceste descoperiri în categoria mormintelor obişnuite întrucât trăsăturile lor sunt evident diferite: nu s-au descoperit în necropole, nu s-au sesizat norme unitare de depunere şi orientare, există un procent ridicat de părţi de schelete ori oase izolate, chiar dintre scheletele întregi unele sunt în poziţii anormale, majoritatea sunt copii mici şi lipsesc indivizii vârstnici, nu s-au depus inventare tradiţionale etc. (Sîrbu 1986, p. 91-108 ; 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-198; 2007; Babeş 1988, p. 13-16 ). Dificultăţile serioase apar atunci când încercăm să identificăm cauzele care au determinat aceste schimbări majore din credinţele şi practicile funerare şi care au dus la acest comportament diferit faţă de anumiţi defuncţi. În unele situaţii există argumente serioase pentru a vorbi de sacrificii umane,

In most cases, these children skeletons are not accompanied by inventories that can be classified based on particular criteria, the way it is with regular tombs. It is only in rare cases that we found wearable or clothing items (fibulae, pendants, earrings, beads) and, only exceptionally, other types of items or offerings (Sîrbu 1985, p. 91-108; 1993, p. 32, 86-100; Babeş 1988, p. 13-16). North of the Danube, the discoveries of children skeletons are from the entire period between 4th - 1st c. BC, but there are important differences in the number of individuals and the contexts in which they were found. Thus, whereas from the 4th-3rd c. BC we have only 6 findings, with 13-14 individuals, from the 2nd c. BC - 1st c. AD we have 18 discoveries with over 60 individuals (Sîrbu 2007). Although the early discoveries are from varied regions, we need to highlight that they are either from settlements or from pits at the edge of settlements, but no “field of pits” (Fig. 67). Based on the specific traits of the vestiges of the Dacian world, we believe these discoveries are difficult to put in the category of regular tombs because their features are obviously distinctive: they were not found in necropolises, no unifying norms of depositing and orientation were found, there is a high percent of skeleton parts or isolated bones and even some of the whole skeletons are deposited in abnormal positions, the majority of the dead are small children, there are no elders and no traditional inventories were deposited etc. (Sîrbu 1986, p. 91-108 ; 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-198; 2007; Babeş 1988, p. 1316 ). Serious problems arise when we are trying to identify the causes that are behind these major changes in the funerary beliefs and practices and that have led to this behavior that is different for some of the dead. In some cases, there is strong evidence of human sacrifices or ritual 187

în altele de înhumări rituale, dar alte resturi umane par a fi rezultatul unor practici de expunere/descompunere a cadavrelor ori de manipulare a osemintelor (oasele umane izolate ori părţile de schelete, fără urme violente pe ele, din cadrul aşezărilor, a gropilor de la marginea lor ori din „câmpurile de gropi”). Doar observaţiile atente din teren şi analizele antropologice de mare fineţe vor putea clarifica aceste probleme. Şi în cazul copiilor, care reprezintă peste 60% din cadrul acestor înhumări, cauzele pot fi diferite. Atunci când sunt schelete de copii întregi, în ordine anatomică, cu piese de port şi depuşi cu grijă sub locuinţe ori în gropi din apropierea lor, putem aprecia că este vorba de înhumări rituale, credinţe cu rădăcini străvechi şi în lumea tracică (Sîrbu 2001, p. 323-334). Grija faţă de copiii mici morţi prematur şi îngroparea lor sub ori în apropierea locuinţelor este un fenomen ce a cunoscut o largă răspândire, în diferite epoci şi la diferite popoare, descoperirile din lumea dacică confirmând acest fenomen. Dacă, însă, este vorba de un număr mai mare de copii într-o singură groapă, câteodată împreună cu maturi, cu urme violente pe schelete ori în poziţii anormale, putem considera că este vorba de sacrificarea indivizilor. Dacă ţinem cont de faptul că este vorba de bebeluşi ori de copii foarte mici atunci violenţele sunt greu observabile întrucât ei puteau fi uşor ucişi prin mijloace ce nu lasă urme pe schelete – sugrumare, otrăvire, înecare etc. E dificil de spus, însă, cine erau cei care au fost descoperiţi în aceste contexte nefunerare. Dacă aceste înhumări de copii provin din locuinţe, atunci putem presupune că este vorba de membri ai familiei decedaţi prematur. În cazul gropilor „macabre”, cu mai multe schelete, cu defuncţi de vârste diferite, se poate presupune că este vorba de paria comunităţii ori de indivizi de alte etnii ori din alte comunităţi, capturaţi în urma

inhumations, whereas other human remains seem to be the result of practices of corpse exposure/decomposing or of bone handling (the isolated human bones or the skeleton parts, without any traces of violence on them, from within the settlements, the pits at the edge or settlements or the “field of pits”). Only careful observations in the field and highly-skilled anthropological analyses will be able to shed light on all these problems. The causes can also be different in the case of the children, which account for over 60% of these inhumations. When we have whole children skeletons, in anatomical order, with wearable items and deposited carefully under dwellings or in pits close by, we can say we are dealing with ritual inhumations, beliefs that have ancient roots in the Thracian world as well (Sîrbu 2001, p. 323334). Caring for small children dead before their time and burying them under dwellings or nearby was encountered widely in various times and at various peoples and the findings from the Dacian world confirm it. If, however, we are seeing a large number of children in a single pit, sometimes together with adults, with traces of violence on their skeletons or in abnormal positions, we can assume we are dealing with human sacrifices. Considering that these are newborns or very small children, then the violent acts are difficult to observe because the children could have been killed easily by means that do not leave traces on skeletons – strangling, poisoning, drowning. Nevertheless, it is difficult to say who are the individuals found in these nonfunerary contexts. If these children inhumations are from dwellings, then we can assume that we are dealing with family members deceased prematurely. In the case of the “macabre” pits with multiple skeletons, with dead of different ages, we can assume they are the community pariahs or people from other ethnic groups or other 188

unor conflicte. Mai este necesară o precizare importantă: nu se cunosc copii incineraţi depuşi în gropi din aşezări, ori din afara lor, cu umplutură de tip menajer. Înhumările de copii din necropolele anterioare (sec. V-III a. Chr.) ori posterioare (sec. II-III p. Chr.) perioadei pe care o analizăm au cu totul alte caracteristici. Înhumarea este un rit foarte puţin utilizat, în sec. V-III a. Chr., în necropole populaţiei de rând (sub 5% din total), iar marea majoritate a înhumaţilor aparţin maturilor, puţinele morminte de copii fiind găsite în necropole plane, cu un inventar sărac (atunci când el există) (Protase 1971, p. 76-82; Sîrbu 1993, p. 41-42). Trebuie menţionat că se cunosc şi copii incineraţi în aceste necropole, dar fiind puţine analize antropologice nu se poate preciza numărul lor şi dacă ei reflectă, procentual, mortalitatea infantilă şi motivele pentru are unii din ei au fost au fost, totuşi, depuşi în contexte nefunerare (în aşezări ori în gropi din afara lor). În schimb, în sec. II-III p. Chr. situaţia este mult mai clară, atât pentru Provincia Dacia, cât şi pentru dacii liberi. În primul rând, cu o excepţie - Şeuşa (Sonoc, Ciută, Gall 2005, p. 121-138), nu se mai cunosc înhumări de copii în afara necropolelor şi nici „gropi macabre”. În al doilea rând, înhumarea este un rit folosit, aproape în exclusivitate, pentru copii. Edificator, în acest sens, este faptul că, într-o statistică anterioară anului 2000, dintr-un total de circa 250 de morminte de înhumaţie cunoscute la dacii liberi din estul Carpaţilor doar 10 aparţin maturilor! (Bichir 1973, p. 29-44; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 8489; Sîrbu 1993, p. 43-44). Procentul este asemănător şi la populaţia autohtonă de sub stăpânirea romană, din 116 morminte de înhumaţie, 112 fiind de copii! (Sîrbu 1993, p. 45) Deşi înhumări de copii au mai existat

communities, captured in conflicts. We need to make another thing clear: there are no known cases of cremated children in pits inside settlements or, outside them, in pits with household filling. The children inhumations from necropolises predating (5th-3rd c. BC) or succeeding (2nd-3rd c. AD) the period under analysis are entirely different. Inhumation is a rite used very little throughout 5th-3rd c. BC in the necropolises of the common people (under 5% of total), and the large majority of the inhumed are adults, as the few children tombs were found in flat necropolises, with a poor inventory (when there is any) (Protase 1971, p. 76-82; Sîrbu 1993, p. 41-42). We need to mention that there are also cremated children in these necropolises, but the low number of anthropological analyses prevents us from knowing their number and whether their percentage reflects the infantile death rate and the reasons some were deposited, nevertheless, in non-funerary contexts (inside settlements or in pits outside them). On the other hand, things are much clearer in the 2nd-3rd c. AD, both in the Province of Dacia and for the free Dacians. First of all, save for one exception Şeuşa (Sonoc, Ciută, Gall 2005, p. 121-138), there are no known cases of children inhumations outside necropolises or in “macabre pits”. Second, the inhumation is a rite used almost exclusively for children. Edifying to that end is the fact that, in a statistic from before 2000, out of a total of 250 inhumation tombs known for the free Dacians in the eastern Carpathians, only 10 belong to adults! (Bichir 1973, p. 29-44; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 84-89; Sîrbu 1993, p. 43-44). The proportion is similar for the local population that got under the Roman rule as, out of 116 inhumation tombs, 112 contain children (Sîrbu 1993, p. 45). Although there have been children 189

atât în epocile anterioare, cât şi în cele posterioare sec. II a. Chr.-I p. Chr., niciodată însă ele nu au avut caracteristicile acestei perioade, nu s-au aflat în contexte atât de variate şi nu au corespuns cu o lipsă, aproape totală, de morminte obişnuite. Pe baza cercetărilor arheologice de până acum se poate constata că pe măsura înaintării cuceririi romane neamurile dacice revin la practici funerare normale, atât cei din interiorul Provinciei Dacia, cât şi cei din jurul ei, şi, totodată, dispar descoperirile ce pot fi puse pe seama sacrificiilor umane ori a unor înhumări rituale (Sîrbu 1993, p. 35-36). Din analiza acestor vestigii pare clar că preoţimea dacică, cea care le-a patronat, a fost decapitată de către romani, fapt ilustrat şi de distrugerea, fără excepţie, a tuturor sanctuarelor şi lipsa oricăror urme de cult în zona lor în perioada ulterioară cuceririi Daciei (Sîrbu 2006, p. 80-82). Acum putem reveni la HunedoaraGrădina Castelului pentru a încerca să plasăm vestigiile de aici în mozaicul descoperirilor de oseminte umane din Dacia preromană. Descoperirile de aici prezintă doar câteva caracteristici similare cu al mormintelor obişnuite din epoca anterioară: a) practicarea ritului incineraţiei pentru unele persoane mature şi depunerea de piese de inventar, cel puţin pentru sfârşitul sec. IIsec. I a. Chr., b) prezenţa câtorva morminte normale de înhumaţie de maturi, cu inventar caracteristic (Def.17, Def.27), c) existenţa unor morminte de înhumaţie de copii, întregi, în ordine anatomică şi cu piese de inventar, îndeosebi piese de port. Mult mai multe trăsături comune au, însă, descoperirile de aici cu acea categorie de vestigii denumită „oseminte umane în contexte nefunerare”: a) numărul extrem de mare al copiilor (aproape 80%), în comparaţie cu al adulţilor, b) lipsa unor norme unitare de depunere şi orientare, c) procentul extrem de ridicat al prezenţei oaselor umane izolate în depuneri (aproape

inhumations in the centuries both before and after 2nd c. BC – 1st c. AD, they never displayed the characteristics of this period, were not in such varied contexts and were not accompanied by an almost total absence of regular tombs. Based on the archaeological research so far, we see that, as the Roman conquest advanced, the Dacian peoples returned to the normal funerary practices, both inside the Province of Dacia and around it, at the same time as the discoveries consisting of human sacrifices or ritual inhumations are disappearing (Sîrbu 1993, p. 35-36). From the analysis of these vestiges, it seems clear that the Romans decapitated the Dacian clergy watching over the practices, as also illustrated by the destruction, with no exceptions, of all sanctuaries and the lack of cult sites in their area after the conquest of Dacia (Sîrbu 2006, p. 80-82). Now, we can return to Hunedoara-The Castle’s Garden in order to try and find the place of these vestiges in the puzzle of discoveries of human bones from preRoman Dacia. The discoveries here have only a few traits similar to those of regular tombs from the previous period: a) practicing the rite of cremation for some of the adults and depositing inventory items, at least insofar as the end of 2nd – 1st c. BC are concerned, b) the presence of some normal inhumation tombs for adults, with a specific inventory (Dead 17, Dead 27), c) the existence of inhumation tombs for children, whole and in anatomical order, with inventory items, in particular wearable ones. One finds many more similarities between the discoveries here and that category of vestiges called “human bones in non-funerary contexts”: a) the extremely high number of children (almost 80%), compared to adults, b) the lack of unifying depositing and orientation norms, c) the extremely high percentage of isolated human bones in deposits (almost 50%), 190

50%), d) lipsa vaselor ceramice, e) depuneri separate de piese de inventar, probabil de la defuncţi, care marchează laturile de sud şi de sud-vest ale depunerilor umane, şi a unor aglomerări de oseminte de animale în zona de nord-est (Fig. 20-21). Cum putem considera descoperirile de aici, pe baza caracteristicilor evidenţiate: a) necropolă? b) incintă sacră? Mormintele de incineraţie, prin rit, ritualuri şi inventar, prezintă caracteristicile obişnuite ale unor vestigii funerare normale; ele se datează în a doua jumătate a sec. IIsec. I a. Chr. De asemenea, câteva înhumări de maturi pot fi încadrate în categoria mormintelor de înhumaţie normale, deşi acest rit nu mai este documentat, pentru sec. I a. Chr.-I p. Chr., în aria principală de locuire a geto-dacilor. Probleme deosebite de interpretare pun depunerile de copii, care formează marea majoritate a descoperirilor, îndeosebi în cazul prezenţei doar a oaselor izolate, care reprezintă, la rândul lor, aproape jumătate din indivizii înhumaţi. După opinia noastră, aceste ultime vestigii prezintă mult mai puţine caracteristici comune cu o necropolă obişnuită, fie din sec. IV-III a. Chr., fie din sec. II-III p. Chr, decât cu o zonă sacră. Doar descoperirile viitoare ne vor aduce argumente pentru a putea plasa astfel de descoperiri într-o categorie ori alta. Depunerile de la Hunedoara-Grădina Castelului au o serie de elemente comune cu defuncţii descoperiţi în aşezarea nefortificată de la Brad (jud. Neamţ); aici, în 12 gropi, au fost găsiţi 17 indivizi înhumaţi, unii în poziţii neanatomice ori cu părţi din schelet lipsă, din care 12 aveau sub un an, unul circa 7 ani, plus 2 femei mature; umplutura gropilor era de tip menajer, conţinând fragmente de vase şi vetre, oase de animale, cenuşă etc. (Ursachi 1986, p. 112-116, 122123, pl. XIV-XXIX; 1995, p. 258-263, fig. 357-364). Defuncţii s-au aflat în gropi rotunde ori tronconice, pe fund ori la diverse

d) the lack of clay vessels, e) separate deposits of inventory items, probably from dead, marking the south and south-west sides of the human deposits, and of agglomerations of animal bones in the northeastern section (Fig. 20-21). Based on these features that we have highlighted, how can we sort these findings: a) necropolis? b) sacred enclosure? In terms of rite, rituals and inventory, the cremation tombs are displaying the usual features of regular funerary vestiges; they are from the second half of 2nd–1st c. BC. Also, several adult inhumations can be catalogued as regular inhumation tombs, although there is no more evidence of this rite in the interval 1st c. BC - 1st c. AD in the main inhabitation area of the Geto-Dacians. Particular explaining problems are raised by the children deposits, which make up most of the discoveries, in particular in the case of just isolated bones which, in turn, account for almost half of the inhumed individuals. In our opinion, these last vestiges are showing significantly fewer features shared with a common necropolis, be it from the 4th-3rd c. BC or the 2nd-3rd c. AD, than with a sacred area. Only future findings will provide more arguments in favor of putting such discoveries in one category or the other. The deposits from Hunedoara-The Castle’s Garden are displaying some similarities with the dead found in the unfortified settlement from Brad (Neamţ County); here, 17 inhumed individuals were found in 12 pits, some in non-anatomical order or with missing skeleton parts, 12 of which were under one year of age, one was about 7 and two females were adults; the pit filling was household stuff, containing fragments of vessels, fireplaces, animal bones, ash etc. (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123, pl. XIV-XXIX; 1995, p. 258-263, fig. 357-364). The dead were in round or 191

adâncimi, cu orientări diverse, 7 au fost depuşi în decubit dorsal iar 6 chirciţi, la ceilalţi 4 neprecizându-se poziţia; la 4 copii s-au găsit 10 pandantive de tip căldăruşă din fier, plus alte piese de port, în două cazuri găsindu-se fibule puternic profilate, ceea ce asigură datarea vestigiilor la mijlocul ori în a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl. XXI/4-5, pl. XXIII(4-5). Concentrarea majorităţii gropilor pe nuclee şi faptul că acestea nu au fost întretăiate de complexe de locuire ori de gropi menajere sugerează ipoteza că zona cu înhumări umane nu trebuie integrată spaţiului destinat locuirii dacice propriu-zise. În şanţul de apărare s-a mai găsit un maxilar inferior de matur. Procentul extrem de mare de copii mici, lipsa unor reguli unitare în poziţia şi orientarea defuncţilor, existenţa mai multor defuncţi în acelaşi complex, lipsa unor părţi de schelet, prezenţa unor piese de port (pandantive-căldăruşă, cercei, fibule) şi datarea lor în sec. I p. Chr. constituie caracteristici comune ale vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou şi Brad. Importanţa vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului este deosebită, din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, este pentru prima dată când avem un numeros material osteologic uman, mai ales de la înhumaţi, pentru o epocă din care asemenea vestigii aproape lipsesc, situaţie ce va oferi preţioase informaţii în viitor; nu putem decât regreta, de exemplu, că n-am putut face analize de ADN. Apoi, faptul că majoritatea defuncţilor de aici au fost copii mici va aduce informaţii valoroase despre modul cum s-a procedat cu aceşti decedaţi în societatea dacică. Aşa după cum se cunoaşte, tratamentul deosebit al copiilor, în comparaţie cu al maturilor, este un fenomen intens dezbătut în istoriografie, fapt

truncated pits, on the bottom or at various depths, with diverse orientations; 7 were on their backs, 6 were crouched and the position of another 4 was not specified; the items found with 4 of the children included 10 iron bucket pendants, 2 cases had strongly profiled fibulae, which puts the vestiges in the middle or second half of 1st c. AD (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl. XXI/4-5, pl. XXIII(4-5). Since most of the pits were clustered and not crisscrossed by inhabitation complexes or household pits, maybe the area with human inhumations must not be merged with the Dacians’ inhabitation space. In the defense vallum, there was also an adult’s lower jawbone. The extremely high percentage of small children, the absence of unifying rules regarding the position and orientation of the dead, the multiple dead in the same complex, the lacking skeleton parts, the existence of wearable items (bucket pendants, earrings, fibulae) and their dating to 1st c. AD are the traits shared by the vestiges in Hunedoara- The Castle’s Garden/Plateau and Brad. The importance of the vestiges in Hunedoara-The Castle’s Garden is exceptional, for several reasons. To begin with, this is the first time we have a great deal of human bone material, especially from the inhumed, from a time when such vestiges are almost absent, a situation that will provide precious data in the future; we can only but regret, for instance, that we could not do any DNA analyses. Then, the fact that most of the dead here used to be small children will generate useful information regarding on the manner in which the Dacian society handled these dead. As one knows, the special treatment for the children, compared to adults, is a phenomenon widely debated in historiography, as proven by the rich 192

demonstrat de bogata bibliografie existentă pe plan mondial (Mahieu 1982-1983, p. 137154; Fabre 1995, p. 403-414; Duday et al. 1995; Scott 1999; Blaizot et al. 2003, p. 4977; Norman 2002, p. 302-323; 2003, p. 3647). Putem conchide, dintr-o perspectivă mai largă, că descoperirile de aici au adus un plus de informaţie şi de înţelegere a diferenţelor dintre tratamentul funerar aplicat copiilor ori maturilor. Este una din rarele ocazii când avem posibilitatea să comparăm vestigiile din aşezarea de pe Dealul Sânpetru („societatea celor vii”) cu cele ale defuncţilor din Grădina Castelului/Platou („comunitatea celor care dorm”). De asemenea, prin faptul că toţi copii mici de aici au fost înhumaţi se poate întrevedea perpetuarea unor asemenea mentalităţi şi practici la populaţia locală din Provincia Dacia ori la dacii liberi de la est de Carpaţi, unde, aşa cum arată descoperirile, aproape toţi înhumaţii sunt copii. În plus, prezenţa unor numeroase şi variate categorii de piese de port ne-a permis o serie de observaţii privitoare la cronologia şi provenienţa diverselor tipuri de artefacte, de asocieri între inventarele de la defuncţi şi din depunerile separate de piese etc. Este de remarcat utilizarea acestui dom stâncos pentru depuneri sacre în diferite epoci istorice. În concluzie, este indiscutabil că descoperirile de aici se constituie într-o „fereastră” importantă pentru înţelegerea profundelor schimbări din ideologia funerară şi din modalităţile concrete de tratare a defuncţilor, în funcţie de vârstă, sex şi statut social în societatea dacică. Descoperirea şi cercetarea unor situri similare ne va da posibilitatea să înţelegem şi să ne explicăm profundele schimbări din viaţa spirituală a geto-dacilor şi în ce tip de sit putem încadra vestigiile din Grădina Castelului: incintă sacră ori necropolă? Sau poate că în această perioadă de schimbări

bibliography available worldwide (Mahieu 1982-1983, p. 137-154; Fabre 1995, p. 403414; Duday et al. 1995; Scott 1999; Blaizot et al. 2003, p. 49-77; Norman 2002, p. 302323; 2003, p. 36-47). Assuming a larger perspective, we can conclude that these discoveries have generated additional data and comprehension on the differences in the funerary treatment for children and for adults. This is one of those rare opportunities to compare the vestiges from the settlement on l Sânpetru Hill (“the society of the living”) with those of the dead from The Castle’s Garden/The Plateau (“community of those that sleep”). Also, the fact that all of the small children here have been inhumed shows us how such beliefs and practices have persisted in the local population in the Province of Dacia or the free Dacians east of the Carpathians, where, as shown by discoveries, almost all of the inhumed are children. Moreover, the presence of many and varied types of wearable items has allowed us to make a number of observations on the chronology and origin of the various types of artifacts, of associations in the inventories from the dead or the separate deposits etc. It is remarkable how this rocky dome was used for sacred deposits throughout several historical eras. In conclusion, it is beyond any doubt that these discoveries constitute an “window” that is important for comprehending the profound changes in the funerary ideology and actual manner of handling the dead, based on their age, sex and status in the Dacian society. The discovery and research of similar sites will allow us to better understand and explain the deep shifts in the Geto-Dacians’ spiritual life and to decide what the vestiges in The Castle’s Garden are: sacred enclosure or necropolis? Or, perhaps, this period of profound changes in the spiritual life of the 193

profunde în viaţa spirituală a geto-dacilor se constată o întrepătrundere/unificare între cele două tipuri de situri, care reflectă noile mentalităţi ale comunităţilor despre lumea zeilor şi a defuncţilor.

Geto-Dacians is seeing an intertwining / unification of the two types of sites, reflecting the new beliefs of the communities on the world of the gods and of the dead. Valeriu Sîrbu

194

XI. Varia XI.a. Addenda

XI. Miscellaneous XI.a. Addenda

Complexul s-a descoperit în august 2007, atunci când volumul era deja pregătit pentru tipar; deşi el va va face obiectul unui studiu separat, totuşi, datorită importanţei lui, am decis să prezentăm datele primare ale mormântului în această Addenda de la sfârşitul volumului. Complexul nr. 71 Def. 31; S. X, c. 4; -(24-36)cm Într-o cuvetă naturală din dolomită, peste un strat subţire de sol negru-cenuşiu, între adâncimile de 0,24-0,36m, s-au descoperit o cana-urnă şi inventarul defunctului (Fig. 73); în umplutura cuvetei s-au găsit şi fragmente mici de cărbune din lemn. Datorită presiunii pământului cana s-a spart iar o parte din oase au ajuns spre nordest de ea. Totul a fost acoperit cu un strat de sol negru-cenuşiu, în care erau fragmente mici de dolomită sfărâmată. Pe baza poziţiei stratigrafice se poate reconstitui o parte din ritual: mai întâi s-a depus vârful de lance, fără partea din lemn, deasupra lui s-a aşezat centura dintr-un material organic, de care era ataşat pumnalul, uşor scos din teacă, apoi, s-a pus cana, în poziţie verticală, cu gura în sus, cu oasele incinerate ale defunctului. Pe marginea cuvetei s-a găsit o pafta de centură care, evident, aparţine lui C71.

The complex was found in august 2007, when the volume was already prepared for publishing; although it will be analyzed in a different study, its importance convinced us to introduce the primary data in this Addenda at the end of the volume. Complex no. 71 Dead 31; S.X, c. 4; -(24-36)cm In a natural nook in the dolomite, on a thin layer of black-grayish soil, at the depth of 0.24-0.26m, one found the urnmug and the dead’s inventory (Fig. 73); the nook’s filling also contained small fragments of wood coal. Because of soil sagging, the mug broke and some of the bones shifted north-east of it. Everything was covered with a layer of black-grayish soil, that had in it small fragments of crushed dolomite. Based on the stratigraphic position, we can imagine how the ritual unfolded: first, the lance head was deposited, without the wooden part, on top of it one placed the belt made from organic matter, which had the dagger, slightly out of the sheath, attached to it, then came the mug, placed vertically, mouth up, with the cremated bones of the dead. On the edge of the nook, there was a belt ornamental plaque which belonged, obviously, to C71. The lance head has a long, truncated tube, with the active part shaped like a willow leaf and a median nervure (Fig. 74/4). The curved dagger has a blood spill conduit and is triangular in section (Fig. 74/1). From the belt, the buckle was preserved, rectangular (Fig. 74/2) and o belt plaque typical to Dacian horizon 2nd1st c. BC (Babeş 1983, p. 196-221)(Fig.

Vârful de lance are dulia lungă, tronconică, cu partea activă în forma frunzei de salcie şi nervură mediană (Fig. 74/4). Pumnalul curb cu teacă are canal de scurgere a sângelui şi este triunghiular în secţiune (Fig. 74/1). De la centură s-a păstrat catarama, de formă dreptunghiulară (Fig. 74/2) şi o pafta tipică orizontului dacic din sec. II-I a. Chr. (Babeş 1983, p. 196-

195

221)(Fig. 74/3). Urna este reprezentată de o cană de formă bitronconică, modelată cu roata, din argilă fină, arsă inoxidant, de culoare cenuşie (Fig. 73/2), formă tipică olăriei dacice din această epocă. Pe baza inventarului funerar se poate conchide că este vorba de mormântul unui luptător, datat între 150-51 a. Chr. Dacă avem în vedere relativa apropiere de C70 Depunerea 7, unde s-au găsit resturile unei cămăşi din zale, unei spade şi ale unui scut, toate din fier (Fig. 4244), plus oase incinerate de la un cal şi un porc, putem asocia complexele C70 şi C71 ca reprezentând mormântul unui cavaler cu panoplia sa de luptă Vom releva, succint, doar câteva din datele care evidenţiază importanţa acestui mormânt. Prin ritul incineraţiei, tipologia şi cronologia unor piese de inventar el se adaugă celorlalte morminte dacice din sec. II-I a. Chr. descoperite pe Platou (C12 Def. 7, C18 Def. 13a, C30 Def. 16a, C34 Def. 18), ceea ce evidenţiază un orizont de înmormântări bine documentat pentru această perioadă (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Babeş 1988, p. 58; Sîrbu 1994, p. 123-160). Inventarul său bogat şi variat documentează panoplia de luptă a unui cavaler dac: cămaşă din zale şi scut, ca arme defensive, lance, spadă şi pumnal, ca arme ofensive; nu putem exclude şi prezenţa unor fragmente de la un coif de fier, printre resturile din C70. În privinţa elementelor de ritual, incinerarea a avut loc în altă parte, inventarul a fost divizat şi depus în două locuri (C70 şi C71), mormântul n-a avut tumul; de semnalat depunerea oaselor în cana-urnă, acesta fiind unul din puţinele cazuri de astfel de morminte din această perioadă.

74/3). The urn consists of a bi-truncated mug, wheel-modeled, made of fine clay, put through non-oxidizing burn, grey in color (Fig. 73/2), with a shape characteristic of the Dacian pottery of that time. Based on the funerary inventory, we can conclude that we are dealing with a warrior’s tomb, from 150-51 BC. Based on the relative closeness to C70 Deposit 7, where one found the remains of a chain mail shirt, a sword and a shield, all of them made of iron (Fig. 42-44), plus cremated bones from a horse and a pig, we can posit complexes C70 and C71 are the tomb of a rider, accompanied by his fighting gear. We will introduce, briefly, just some of the data that stresses the importance of this tomb. The cremation rite, typology and chronology of some of the inventory items mean that this tomb can join the other Dacian tombs of the 2nd-1st c. BC found on The Plateau (C12 Dead 7, C18 Dead 13a, C30 Dead 16a, C34 Dead 18), which highlights a well-documented horizon of burials from that period (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Babeş 1988, p. 5-8; Sîrbu 1994, p. 123-160). The rich and varied inventory document the fighting gear of a Dacian rider: chain mail shirt and a shield, as defensive weapons, lance, sword and dagger, as offensive ones; we cannot rule out the presence of fragments from an iron helmet, among the remains from C70. As for the ritual elements, the cremation took place somewhere else, the inventory was split and put in two places (C70 and C71), the tomb did not have a tumulus; one aspect worth mentioning is the depositing in the urn-mug, as this is one of the rare such cases among the tombs from this period.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece 196

XI.b. Bibliografie Audoin-Rouzeau, F. 1991. La taille du mouton en Europe de l’Antiquité aux temps modernes, Fiches d’osteologie animale pour l’archéologie. Serie B: Mammifères, 3, Centre de Recherches Archéologiques du CNRS, p. 3-36. Andriţoiu, I., Rustoiu, A. 1997. Sighişoara-Wietenbereg. Descoperirile preistorice şi aşezarea dacică. Bucureşti: Bibliotheca Thracologica XXIII. *** Antique Bronzes in Romania. Exhibition Catalogue. Bucureşti, 2003. Babeş, M. 1971. Necropola daco-romană de la Enisala, SCIV 22, 1, p. 19-45. Babeş, M. 1983. Paftalele Latène târzii din sud-estul Europei, SCIVA 34, 3, p. 196-221. Babeş, M. 1988. Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dace clasice, SCIVA 39, 1, p. 3-32. Babeş, M. 1993. Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte im Raum östlich Karpaten in der letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt. Bonn. Babeş, M., Motzoi-Chicideanu, Măgureanu, D., Sîrbu, D., Matei, S. 2005. Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău. Punct: Cetăţuie, p.107-109, în/in Angelescu M. V., OberlanderTârnoveanu I., Vasilescu, F. (eds.), CCAR 2004. Bucureşti : S.C.DAIM P.H. s.r.l. Baker B. J., Dupras T. L., Tocheri, M. W. 2005. The Osteology of Infants and Children. Texas A & M University Press. Baxter, M. J., 1994. Exploratory multivariate analysis in archaeology. Edinburgh: Edinburgh University Press. Bălăşescu, A., Udrescu, M. St., Radu, V., Popovici, D. 2003. Archéozoologie en Roumanie. Corpus de données. Târgovişte : Editura Cetatea de Scaun. Bârcă, V. 2006. Istorie şi civilizaţie. Sarmaţii în spaţiul est-carpatic (sec. I a. Chr.-începutul sec. II p. Chr.). Cluj-Napoca: Argonaut. Berciu, D. 1981. Buridava dacică, I. Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Berciu, D.1983. Morminte de înhumaţie la Ocniţa, Thraco-Dacica IV, p. 32-38. Bichir, M. 1973. Cultura carpică. Bucureşti: Editura Academiei. Bindea, D. 1999. Studiul arheozoologic asupra aşezării dacice de la Mereşti (jud. Harghita), Angustia 4, p. 83-103. Blaizot, F., Alix, G., Ferber, E. 2003. Le traitement funéraire des enfants décédés avant un an dans l’Antiquité: études de cas, Bulletins et Mémoires de la Société d’Anthropologie de Paris, n.s., t. 15, 1-2, p. 49-77. Black, S., Scheuer, L. 1996. Age change in the clavicle: from the early neonatal period to the skeletal maturity, I. Journal of Osteoarchaeology, 6, p. 425 – 434. Breuiller J.-F. 1991-1992. Organisation sociale/Organisation spatiale. Société et nécropole. Paris : Université de Paris I - Panthéon/Sorbonne. Brothwell, D.R. 1981. Digging up bones – The excavation, treatment and study of human skeletal remains, third edition. Oxford. Budinský-Krička, V., Lamiova-Schmiedlová, M. 1990. A Late 1st Century B.C. –2nd Century A.D. Cemetery at Zemplin, SlovArh 38, 2, p.245-354. Casan-Franga, I. 1967. Contribuţii cu privire la cunoaşterea ceramicii geto-dacice. Cupele « deliene » getice de pe teritoriul României, ArhMold 5, p. 7-35. 197

Căpitanu, V. 1989. Obiecte de podoabă şi piese vestimentare descoperite în dava de la Răcătău, judeţul Bacău, Carpica XX, p. 97-124. Cerbulescu, C., Ifrim M., Maroş T., Niculescu, Gh. 1983. Atlas de anatomie umanǎ, vol. I. Bucureşti. Chira, I. 1981. Morfopatologia funcţionalǎ a aparatului dento-maxilar. Bucureşti. Chirică, N., Răceanu, V. 1976. Sub cerul purpuriu al Hunedoarei. Hunedoara. Čigilic V. M. 1975. Naselennja Verh’ogo Podnistrov’ja pershv stolit’nčesoj ery. Kiev: Naukova Dumka. Clark, G. A., C. R. Stafford 1982. Quantification in American Archaeology: A Historical Perspective. World Archaeology 14 (1, Quantitative Meth), p. 98-119. Comşa, E. 1972. Contribuţie la riturile funerare din secolele II–I î.e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea), Apulum 10, p. 65-78. Cowgill, G. L. 1977. The Trouble with Significance Tests and What We can do about It. American Antiquity 42 (3, Essays on Archaeo), p. 350-368. Crişan I. H. 1978. Ziridava. Arad Crişan I. H. 1980. Necropola dacică de la Cugir (jud. Alba). Consideraţii preliminare, Apulum 18, p.81-87. Crişan, V. 2000. Dacii din estul Transilvaniei. Sfântu Gheorghe: Editura Carpaţii Răsăriteni. Daicoviciu, H. 1972. Dacia de la Burebista la cucerirea roman. Cluj: Editura Dacia Daicoviciu, H., Ferenczi, Şt., Glodariu, I. 1989. Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei. Cluj-Napoca. Delicado, P. 1998. Statistics in Archaeology: New directions. CAA 1998. Duday, H., Laubenheimer, F. Tillier A.-M 1995. Sallèles-d’Aude. Nouveau-nés et nourrissons Gallo-Romains, Annales Littéraires de l’Université de Besançon, Centre de Recherches d’Histoire Ancienne, volume 144, p. 9-146. Paris : Les Belles Lettres. Eliade, M. 1970. De la Zalmoxix la Genghis-Han. Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică. El Susi, G. 1996. Fauna din aşezarea dacică de la Sighişoara-”Wietenberg”, jud. Mureş, ActaMN 33/1, p. 511-524. El Susi, G. 1996b. Vânători, pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î. Chr.I d. Chr. Studii arheozoologice. Bibliotheca Historica et Arheologica, T 3. Timişoara: Editura Mirton, 2000. El Susi, G. 1997. The evolution of animal husbandry during Iron Age in Banat. Archaeozoological researches in SW of Romania, p. 628-641, în The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, I. Bucharest. El Susi, G. 1999. Archaeozoological Report on the Animal Bones at Porolissum-“Măgura Moigradului”. A Dacian Settlement in NW of Transilvania, Thraco-Dacica XX, 1-2, p. 387396. El Susi, G. 2000. Studiu preliminar asupra resturilor de faună din aşezarea dacică de la Şimleul Silvaniei- “Cetate” – judeţul Sălaj, ActaMP 23/1, p. 299-315. El Susi, G. 2006. Studiul resturilor de faună, p. 265-295, în Fl. Costea, Augustin-Tipia Ormenişulu. Monografie Arheologică, I, Braşov. *** Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României. vol. I, 1994 ;Vol. II, 1996. Bucureşti : Editura Enciclopedică.

198

Fabre, V. 1995. L’inhumation des enfants en milieu domestique comme critère d’identification culturelle, p. 403-414, în/in Duday, H. and Laubenheimer, F. (eds), L’Identité des populations archéologiques, Actes de XIV Rencontre Internationale d’Archéologie et d’Histoire d’Antib. Besançon: Édition APDCA, Sophia Antipolis. Ferembach D., Schwidetzky, I., Stloukal, M. 1980. Recommendations for Age and Sex Diagnoses of Skeletons, Journal of Human Evolution 9, p. 517-549. Fettich, N. 1953. Archäologische Beiträge zur Geschichte der sarmatisch-dakischen Beziehungen, ActaArchBudapest 3, p. 127-178 Finaly, H. 1874. Kiadatlan érmek az erdélyi muzeum gyüjteményéből, Erdélyi Muzeum I, p. 144-146. Floca, O. 1945-1947. Monnaies „daciques” du type Hunedoara. Dacia XI-XII, p. 71-104. Floca , O., Valea, M. 1965. Vila rustica şi necropola daco-romană de la Cinciş, ActaMN 2, p. 163-194. Gergova, D. 1996. Obredăt na obezsmărtiavaneto v drevna Trakija. Sofia: Agató Izdatelstvo. Gheorghiu, G. 2005. Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sfârşitul sec. II a. Chr.-începutul sec. II p. Chr.). Cluj-Napoca : Editura Mega. Gherghe, P. 1978. Cercetările arheologice de salvare efectuate în necropola şi aşezarea getodacică de la Turburea-Spahii, Litua 1, p. 15-31. Ghinea 2005. Enciclopedia geografică a României. Bucureşti. Glodariu, I. 1974. Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană. Cluj : Editura Dacia Glodariu, I. 1983. Arhitectura dacilor - civilă şi militară - (sec. II î. e. n.-I e. n.). Cluj-Napoca: Editura Dacia. Glodariu, I., Iaroslavschi, E. 1979. Civilizaţia fierului la daci (sec. I î. e. n.-I e. n. ). Cluj-Napoca: Editura Dacia Glodariu, I., Iaroslavschi, E., Rusu-Pescaru, A., Stănescu, F. 1996. Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane. Deva.

Gramatopol, M. 1991. Artele miniaturale în antichitate. Bucureşti: Editura Meridiane. Haimovici, S. 1969. Date cu privire la fauna descoperită într-o aşezare dacică (“Oppidum Ziridava?), Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, S.II, a. Biologie, T. XV, F. 2, p. 403409. Haimovici, S. 1971. Les caractéristiques des cheveaux découverts dans la nécropole Gète de Zimnicea, Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, S.II, a. Biologie, T. XVII, F. 1, p. 169185. Haimovici, S. 1989. Materialul faunistic de la Răcătău, Carpica XX, p. 309-314. Haimovici, S. 1993. Materialul provenit din dava de la Piatra Şoimului, Studiu arheozoologic, Thraco-Dacica, 14, 1-2, p. 169-177 Hansen, L. 2003. Die Panzerung der Kelten. Eine diachrone und interkulturelle Untersuchung eisenzeitlicher Rüstungen. Kiel. Hodson, F. R. 1969. Searching for Structure within Multivariate Archaeological Data, World Archaeology 1 (1, Recent Work and N), p. 90-105. Hole, B. L. 1980. Sampling in Archaeology: A Critique. Annual Review of Anthropology 9, p. 217-234. Horedt, K. 1973. Die Dachischen Silberfunde, Dacia, N. S. XVII, p. 127-167. Horedt, K., Seraphim, C. 1971. Die prähistorische Ansiedlung auf Wietenberg, bei SighişoaraSchaburg. Bonn. *** Hunedoara. Monografie. Bucureşti. 199

Iaroslavschi, E. 1997. Tehnica la daci. Cluj-Napoca: Bibliotheca Musei Napocensis XV Ifrim, M. Niculescu, Gh. 1988, Compendiu de anatomie. Bucureşti. Ioan, V. R. 2000. Istoria metalurgiei fierului în Ţinutul Hunedoarei. I. Antichitatea. Hunedoara: Bibliotheca Archaeologica et Historica Corvinensis. Ioniţă, I., Ursachi, V. 1988. Văleni. O mare necropolă a dacilor liberi. Iaşi: Editura Junimea. Johnston, F. E., Zimmer, L.O. 1989. Assessment of Growth and Age in the Immature Skeleton, p. 11-21, în/in M.Y. Işcan & K.A.R. Kennedy, Reconstruction of Life from Skeleton. New York. Kislyj, A. E., Kapricyn, I. Y. 1994. Paleodemografija: teorija i metodika, problemy i rešenija. Kósa, F. 1989. Age Estimations from the Fetal Skeleton, p. 21-54, în/in M.Y. Işcan, Age Markers in the Human Skeleton. Springfild, Illinois. Krogman, W. M. 1962. The Human Skeleton in Forensic Medicine. Illinois: Charles C. Thomas Publisher, Springfield, U.S.A. *** La mort, les morts dans les sociétés anciennes. Edts.G.Gnoli, J.-P. Vernant. Paris : 1982. Lica, V. 1980. Reforma sacerdotal-religioasă a lui Deceneu, Istros I, p. 177-182. Loth, S.R., Hennerberg, M. 2001. Sexually Dimorphic Mandibular Morphology in the First Few Years of Life, American Journal of Physical Antropology 115, p. 179-186. Luca, S. A. 1999. Contribuţii la istoria veche a Hunedoarei. Săpăturile arheologice sistematice din Grădina Castelului – Campaniile anilor 1996-1998. Hunedoara. Luca, S.A. 2005. Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara. Editura Altip, Alba Iulia. Luca, S. A. 2006. Descoperiri arheologice din Banatul românesc. -Repertoriu-.Sibiu: Editura “ALTIP”. Luca, S. A., Sîrbu, V., Roman, C., Purece, S., Diaconescu, D. CCAR 2003, p.143-144, pl. 64; CCAR2004, p.142-144, pl. 29 (sub voce – Hunedoara, jud. Hunedoara. Punct: Grădina Castelului). Łuczkiewicz, P. 2006. Uzbrojenie ludności ziem Polski w Młodszym okresie Przedrzymskim. Lublin. Mahieu, E. 1982-1983. Foetus et nouveau-nés préhistoriques: études et problèmes d’interprétation, Bulletin du Musée d’anthropologie préhistorique de Monaco 28, p. 137-154. Mănucu-Adameşteanu, M. 1984. Necropola daco-romană de la Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, Peuce VIII, p. 31-39, 435-444. Moscalu, E. 1977. Sur les rites funéraires des Géto-Daces de la Plaine du Danube. Dacia N.S. 21, p. 329-40. Mutihac, V., Ionesi. 1974. Geologia României. Bucureşti. Nicolăescu-Plopşor C. S. 1948. Antiquités celtiques en Olténie. Répertoire, Dacia 11-12, p. 17-33. Nicolăescu-Plopşor, D., Rişcuţia, C. 1969. Caracterizarea antropologică şi morfologică a scheletelor din complexul funerar de la Orlea, Revista Muzeelor 1, p. 69-73. Norman, N. 2002. Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part I, setting the stage, Mortality, vol. 7, no. 3, p. 302-323. Norman 2003. Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part II, The Archaeological evidence, vol. 8, no. 1, p. 36-47. Orton, C.R., 2000. Sampling in Archaeology. Cambridge: Cambridge University Press. Papilian, V. 1974. Anatomia omului, vol. I – Aparatul locomotor, ediţia a V-a. Bucureşti. Pasat, I. 1995. Anatomia capului şi gâtului. Bucureşti. Pârvan, V. 1926. Getica. O protoistorie a Daciei. Bucureşti : Cultura Naţională.

200

Pearson, K.1899. On the reconstruction of the stature of prehistoric races, Phylosofical Transactions of the Royal Society, ser. A, 192, p. 169-244. Petrie, W.M Flinders 1899. Sequences in prehistoric remains. Journal Anthrop. Instit. 29, p. 295-301. Piontek, J. 1996. Biologija populacji pradziejowych. Poznan. Pop, I. I. 1966. Pandantive în formă de căldăruşă din sud-estul Transilvaniei, SCIV 17, 1, p. 175-179. Popescu, C. 2000. Original şi imitaţie în cultura materială a geto-dacilor. Boluri cu decor în relief, Angustia 5, p. 235-264. Popescu, D. 1937-1940. Objets de parure géto-dace en argent, Dacia VII-VIII, p. 183-2002. Popilian, Gh. 1980. Necropola daco-romană de la Locusteni. Craiova. Popović P. 1989-1990. The Late Age on the Territory of Djerdap, Starinar XL- XLI, p.165-176. Preda, C. 1973. Monedele geto-dacilor. Bucureşti: Editura Academiei. Protase, D. 1971. Riturile funerare la daci şi daco-romani. Bucureşti: Editura Academiei. Protase, D. 1976. Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Câmpie. Bucureşti. Ranga, V.1990. Tratat de anatomia omului, vol. I, partea I. Bucureşti. Róska, M. 1942. Erdély Régészeti Repertoriuma, I..Kolozsvár. Rustoiu, A. 1996. Metalurgia bronzului la daci. Bucureşti. Rustoiu, A. 1997. Fibulele din Dacia preromană. Bucureşti. Rustoiu, A. 2006. A Journay to Mediterranean. Peregrinations of a Celtic Warrior from Transylvania, în Studia Universitatis « Babeş-Bolyai », Historia vol. 51, nr. 1, p. 42-85. Rustoiu, A., Sîrbu V., Ferencz, I.V 2001-2002. Mormântul tumular dacic de la Călan (Jud. Hunedoara), Sargeţia XXX, p.93-109. Rusu, A. 1974-1975. Vestigii dacice şi romane în zona Hunedoarei, Sargetia XI-XII, p. 351-352. Saunders, S.R. 1992. Subadult Skeletons and Growth Related Studies, p. 1-20, în S.R. Saunders & M.A. Katzenberg, Skeletal Biology of Past Peoples: Research Methods. New York. Scheuer, L., Maclaughlin-Black, S. 1994. Age estimation from the pars bailaris of the fetal and juvenile occipital bone, I, Journal of Osteoarcheol., 4, p. 377-380. Scheuer, L. Black, S. 2004. The Juvenile Skeleton. Elsevier Academic Press. Schutkowski, H. 1993. Sex determination of infant and juvenile skeletons: I. Mophognostic features, AJPA, 90, p. 199-205. Scott, E. 1999. The Archaeology of Infancy and Infant Death. BAR International Series 819. Oxford: Hadrian Books Ltd. Sîrbu, V. 1985. Ritualuri şi practici funerare la geto-daci, Istros 4, p. 89-126. Sîrbu, V. 1986. Rituels et pratiques funéraires des Géto-Daces (IIe siècle av. n. è.-Ier siècle de n. è.), Dacia N.S. 30, p. 91-108. Sîrbu, V. 1993. Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor. Brăila-Galaţi: Editura Porto-Franco. Sîrbu, V. 1994. Mormintele tumulare din zona carpato-dunăreană (sec.I î.Chr.-I d.Chr.), Istros 7, p.123-160. Sîrbu, V. 1996. Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila (I). Brăila: Editura Istros. Sîrbu, V. 1997. Sacrifices humains et pratiques funéraires insolites dans l’aréal thrace du Hallstatt et La Tène, p.193-221, în Simion, G., Jugănaru, G. (ed.), Actes du Colloque International « Premier âge du Fer aux bouches du Danube et dans les régions autour de la Mer Noire », Tulcea, 1993 (1997). Bucureşti : Arti Grafiche Giacone Romania SA 201

Sîrbu, V. 2001. Sacrifices et dépôts d’hommes et d’animaux dans/sous les demeures dans le monde thrace, p. 323-334, în Draşovean, F. (ed.), Festchrift für Gheorghe Lazarovici, Zum 60. Geburtstag. Timişoara. Sîrbu, V. 2002. Funeral and Sacrificial Beliefs and Practices with the Geto-Dacians (5th c. BC – 1st c. AD), p. 374-93, în Boşnakov, K., Boteva, D. (ed.), Sbornic v čest na Prof. Margarita Tačeva. Sofia: Sv. Kliment Ohridski. Sîrbu, V. 2003. Arheologia funerară şi sacrificiile: o terminologie unitară/Funerary Archaeology and Sacrifices: an Unifying Terminology (dictionary, lexis, branching). Brăila: Editura Istros. Sîrbu, V. 2006. Oameni şi zei în lumea geto-dacilor/Man and Gods in the Geto-Dacian World. Braşov: Editura C2 Design. Sîrbu, V. 2007. Ritual Inhumations and ‘Deposits’ of Children among the Geto-Dacians, sub tipar/forthcoming: BAR International Series, 2007. Sîrbu, V., Rustoiu, A. 1999. Découvertes funéraires géto-daces du sud-ouest de la Roumanie (±150 - ±50 av. J.- C.), p. 77-91, în Vasić, M. (ed.), Le Djerdap/Les Portes de Fer à la deuxième moitié du premier millénaire av. J.- Ch. jusqu’aux guerres daciques. Kolloquium in KladovoDrobeta-Turnu Severin (September-October 1998). Beograd: Grafomarket. Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S. and Diaconescu, D. CCAR 2005, p.178-179 ; CCAR 2006, p. 176-177 (sub voce – Hunedoara, jud. Hunedoara. Punct: Grădina Castelului). Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S., Diaconescu, D. 2006. Dacian settlement and children necropolis of Hunedoara. An unique discovery in the Dacian World. Archaeological approach, p. 187-207, în/in Luca, S. A, Sîrbu,V. (eds.), Proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology, Sibiu, 17-17 October 2005. Sibiu: Editura ALTIP. Sîrbu, V., Arsenescu, M. 2006. Dacian settlements and necropolises in Southwestern Romania (2nd c. B.C.-1st c. A.D.), p. 163-186, în/in Luca, S. A, Sîrbu,V. (eds.), Proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology, Sibiu, 17-17 October 2005. Sibiu: Editura ALTIP. Sîrbu, V., Rustoiu, A. 2006. Funerary Practices at the Geto-Dacians (2nd c.BC – 1st c. AD, p. 199-228, în/in V. Lungu, G. Simion, Fl. Topoleanu(eds.), Pratiques funéraires et manifestations de l’identité culturelle (Âge du bronze et Âge du Fer), Actes du IVe Colloque International d’Archéologie Funéraire, Tulcea, 22-28 mai, 2000, tome 3, Tulcea. Sîrbu,V., Mariş, T. 2008. Descoperiri din epoca fierului de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru (jud. Hunedoara (studiu în pregătire). Sonoc, Al. Gh., Ciută, M.-M., Gall, S. S. 2005. Eine Kindesbeerdigung im Fundort von Şeuşa“La cărarea morii” (Gem. Ciugud, Kr. Alba), p. 121-138, în/in Gaiu, C., Găzdac, C. (eds), Fontes Historiae. Studia in Honorem Demetrii Protase. Bistrita-Cluj-Napoca: Accent. Stloukal, M., Hanakova, H. 1978. Die Länge der Längsknochen alt slawischer Bevölkerungen unter besonderer Berücksichtigung von Wachtstumsfragen, Homo 26, p. 53-69. Téglás, G. 1892. Emlékek és leletek a történelemelötti Dáciáról, Archaeologiai Értesitö XII, p. 409-410. Teodor, S. 2005. Necropola tumulară de la Poiana, judeţuil Galaţi, p. 129-136, în/in Petre Roman, Doina Ciobanu (ed.), In memoriam Ion Nestor. Buzău : Alpha MDN. Theodossiev, N. 2000. Northwestern Thrace from the Fifth to First Centuries BC. Oxford : BAR 859. Thomas, D. H. 1978. The Awful Truth about Statistics in Archaeology, American Antiquity 43 (2, Contributions to), p. 231-244.

202

Thomas, D. H. 1980. The Gruesome Truth about Statistics in Archaeology, American Antiquity 45 (2), p. 344-345. Tocheri, M.W., Molto, J.E. 2002. Aging Fetal and Juvenile Skeletons From Roman Period Egypt Using Basiocciput Osteometrics, I. Journal of Osteoarchaeol, 12, p. 356-363. Tonkova, M. 2005. Les depôts d’ofrandes du deuxième âge du Fer dans les sanctuaires thrace de Babjak, le Rhodope occidental, p. 163-185, în/in Proceedings of the International Symposium in Memory of Prof. Mieczyslaw Domaradzki, with a Round Table “Archaeological Map of Bulgaria” (Ed. J. Bouzek, L. Domaradyka), BAR 1350. Torbov, N. 2004. Chain-mails from Northern Bulgaria (III-I c. B.C.), Archaeologia Bulgarica 8, 2, p. 57-69. Ubelaker, D.H.1980. Human Skeletal Remains. Washington, D.C. Udrescu, M. St. 1982. Date despre creşterea animalelor şi vânătoarea la geto-dacii de la Radovanu. Studiu arheozoologic, Thraco-Dacica III, p. 139-143. Ursachi, V. 1986. Rituri şi ritualuri de înmormântare la populaţia dacică din cetatea de la Brad, com. Negri, judeţul Bacău, MemAntiq 12-14, p. 105-151. Ursachi, V. 1995. Zargidava. Cetatea dacică de la Brad. Bucureşti. Visser, E. P. 1998. Little Waifs: Estimating Child Body Size from Historic Skeletal Material, Int. J. Osteoarchaeol. 8, p. 413-423. Vito, C. De, Saunders, S.R.1990. A Discriminant Function of Deciduous Teeth to Determine Sex¸ Journal of Forensic Science, JFSCA, 35, 4, p. 845-858. Vulcheva, D. 2000. Burials at „Novite Korenezhi“ Cult Place in „Sboryanovo“ Archaeological Reservation, p. 213-224, în/in Tombes tumulaires de l’Âge du Fer dans Sud-Est de l’Europe, Actes du IIe Colloque International d’Archéologie Funeraire. organisé à Tulcea, Brăila, Călăraşi et Slobozia, 18-24 septembre 1995, nr.1, Tulcea, 2000. Vulpe, Al. 1976. La nécropole tumulaire gète de Popeşti. Thraco-Dacica 1, p. 193-211. Vulpe, Ec., Vulpe, R. 1927-1932 (1933). Les fouilles de Poiana. Campagne 1927. Dacia III-IV, p. 253-351 Waldhauser, I. 1979. Beitrag zum studium der keltischen Siedlungen oppida und Gräbefelder in Böhmen, p.117-156, în/in Les mouvements celtiques du Ver au Ier sièle avant notre ère. Paris. White, T.D. 1991. Human osteology. San Diego. Winkler, J. 1958, Descoperiri de monede antice în Transilvania, SCN II, p. 401-412. Wozniak, Z. 1974. Wschodnie pogranicze kultury Latènskej. Wroclaw-Warszawa-KrakowGdansk. Wilson, C. E. 1981. Burials within Settlements in Southern Britain during the Pre-Roman Iron Age. Bulletin of the Institute of Archaeology, London 18, p. 129-69. Zachar, L. 1974. K chronologickému postavenoi pośiev mečov s esovitou svorkou ûstia, Zbornik Filozofickej Fakulty Univerzity Komenského XXV (XIV), p. 63-94. Zirra, V. 1980. Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României (Aşezarea contemporană cimitirului La Tène de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea, jud. Satu Mare), StComSatuMare 4, p. 39-84.

203

204

XI.c. Illustrations Fig. 1. Hunedoara. The Castle’s Garden and Sânpetru Hill Sites. Fig. 2. Hunedoara. Corvins Castle. 1-3 Perspective views, including the Castle Garden (after Arány 1867). Fig. 3. Hunedoara. 1. Corvins Castle. 2. The Castle’s Garden and Sânpetru Hill. 3 The Castle’s Garden/Terrace, 4 Perspective view over the sites on the Sânpetru Hill, The Castle’s Garden/Plateau and The Castle’s Garden/Terrace Fig. 4. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1, 5-6 Section V; 2 S9; 3 S22; 4 S20. The broken dolomite (1-5) and graves (6) level. Fig. 5. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Excavated surfaces - native dolomite (1-5) and southern profile of S20 (6). 1 S6; 2 S24, S22; 3 S7; 4-5 S8; 6 S20. Fig. 6. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 6 (1), 8 (2), 7 (3-4), 9 (5) and 10 (6). Fig. 7. Hunedoara- The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 10 (1-2), 13 (3), 16 (4), 12 (5), 18 (6). Fig. 8. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 15 (1), 26 (2), 19 (3-4) and 35 (5). Fig. 9. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 33 (1-2), 30 (3-4) and 50 (5). Fig. 10. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 43-44 (1-2), 53 (4), 51 (3) and 52 5). Fig. 11. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 67 (1), 68 (2) and 69 (3). Fig. 12. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Deposits nos. 5 (1-2), 4 (3), 7 (4) and no. 1 (5). Fig. 13. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Dead 8 (1,9), 15a (2), 14 (3), 13b (4), 12a (6), 11a (7), 26a (8, 14), 24 (10), 7 (15), 2a (16), 27 (19) and Deposits 1 (17), 3 (11, 21) and 5 (18); 5, 20 isolated objects. 1-8, 11-13, 18-19, 21 bronze, 9 gilded silver, 10 canine tooth, 14-17 glass, 20 gold Fig. 14. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Dead 2e (1), 3 (2), 7 (6, 13), 26a (1112) and Deposits 2 (3, 5) şi 5 (8-9, 14); 4, 7, 10 isolated objects. 1-5, 7-12, 14 bronze, 6 bone, 13 iron. Fig. 15. Hunedoara-Sânpetru Hill. 1 Sânpetru Hill, general view; 2-3 Section S3; Section S1, view from the East (4) and West (5). Fig. 16. Hunedoara-Sânpetru Hill. Section S2. Stone fortification. 1-2 Basement of the stone wall; 3-4 S2- northern side; 5-6 S2- Southern side. Fig. 17. Hunedoara-Sânpetru Hill. Section S3. Dacian complexes nos. 15A-B (1), 15A (2), 29 (3), 17 (4), 19 (5), 20 (6), 26 (7). Fig. 18. Hunedoara-Sânpetru Hill. Items from the Complexes C15B (1-3), C13 (10), C18 (4-5) and from the layer (6-9, 11). Fig. 19. Finds from the 2nd century B.C.-1st century A.D. in the Hunedoara area. Legend: 1 settlements, 2 discoveries in the caves, 3 graves, 4 cult places, 5 coins treasures, 6 items and coins treasures, 7 isolated items, 8 iron ore. Fig. 20. General plan Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau Legend: 1 male dead laid on the back; 2 female dead laid on the back; 3 female dead crouched on the left; 4 female dead crouched on the right; 5 male dead crouched on the left; 6 male dead crouched on the right; 7 dead of undefined gender crouched on the right; 8 dead of undefined gender laid on the back (N.B. The arrowhead indicates the head), 9 pendant, 10 beads, 11 earrings, 12 fibulae, 13 items deposit, 14 pits, 15 animal bones deposits, 16 cremated dead, 17 limit of the plateau, 18 dead number (statistic pattern), 19 age of the dead - expressed in years (Statistic pattern). Fig. 21. Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau. General topographic plan. Types of complexes. Legend: 1 inhumed dead, 2 cremated dead, 3 inhumed and cremated dead, 4 deposits of objects, 5 animal bones deposits, 6 pits, 7 steep edge.

205

Fig. 22. Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau. Space distribution of the dead according to chronology and rite. Legend: 1 inhumed dead, 2 cremated dead, 3 dead dated 1st c. BC – 1st c. AD, 4 dead dated 1st c. AD, 5 dead dated 2nd-1st c. BC. Fig. 23. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the dead according to gender (statistic pattern). Legend: 1 male dead, 2 female dead, 3 limit of the plateau, 4 dead number. Fig. 24. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the dead according to age (statistic pattern). Legend: 1 age of the dead (in years), 2 limit of the plateau, 3 dead number. Fig. 25. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the inventory of the dead from the pattern statistically analyzed. Legend: 1 pendant, 2 beads, 3 earrings, 4 fibulae, 5 limit of the plateau, 6 dead number. Fig. 26. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the pattern characteristics statistically analyzed (age, gender, inventory). Legend: 1 pendant, 2 beads, 3 earrings, 4 fibulae, 5 limit of the plateau, 6 age of the dead, 7 gender of the dead, 8 dead number. Fig. 27. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S13, southern profile (1) and Surface S15, southern (2) and northern (3) profiles. Legend: 1 present vegetal layer, 2 black, granulated layer, 3 gray stoned layer, 4 gray-whitish layer, 5 native rock, 6 broken stone, 7 pottery fragments. Fig. 28. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S17, northern (1) and eastern (2) sides. Legend: 1 present vegetal layer, 2 black, granulated layer, 3 gray stoned layer, 4 gray-whitish layer, 5 black soil with a lot of stones, 6 native rock, 7 broken stone, 8 ceramic fragments. Fig. 29. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S20, south-eastern side. Legend: 1 present vegetal layer, 2 soil and broken dolomite layer, 3 gray soil layer and broken dolomite, 4 native rock Fig. 30. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 1a-b (1), 2a (2), 3a (3), 4 (4), 6 (5), 5a (6). Fig. 31. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 7 (1), 8 (2), 9 (3), 10 (4), 11a (5), 12a (6), 13 (7). Fig. 32. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 23 (1), 25 (2), 26a (3), 27 (4), 28a (5), 29a (6). Fig. 33. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 14 (1), 15a (2), 16b (3), 17 (4), 18 (5), 22a (6). Fig. 34. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 1a (1), 2a (2-3), 2b (4), 2e (5), 3 (6), 4 (7), 5 (8) and 7 (9-11). 1-2, 9 iron, 3-4 glass, 5-6 bronze, 7 bone and glass, 8 snail, 10-11 ceramic. Fig. 35. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 7. 1 glass, 2-3 bronze, 4-5, 8 iron, 6-7 bone. Fig. 36. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 8 (1-7), 9a (8), 10 (9), 11a (10-12), 12a (13-14); 1. gilded silver, 2-5 glass, 6, 8-9, 11, 14 bronze, 7, 10, 12 iron, 13 silver. Fig. 37. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 13a (2), 13b (1), 14 (3), 15a (4, 6-8), 16b (9), 17 (10), 18 (12), 19 (13), 26a (14-20); 5, 11, 21 isolated. 1, 3-4, 9, 11, 14-15, 19-21 bronze; 2, 6-8, 10, 13 iron; 5 silver; 12, 16-18 glass. Fig. 38. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 22a (1), 23 (2), 24 (3), 25 (4), 27 (5-11), 28a (12-14), 29a (15-16); isolated items (17-18). 1-2, 4 glass; 3 canine tooth; 5-9, 11, 15-17 bronze; 10, 13-14 iron; 12,16 silver. Fig. 39. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C25 Deposit 5. 1-9, 13-17 bronze, 1112 iron, 10 glass Fig. 40. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C23 Deposit 3 (1-8) and C24 Deposit 4 (9-10); isolated items from S8 (11-13) S12 (14), S13-S5 (15), S30-S31 (16), S20 (17), S13 (18), S10 (19), S17 (20), S14 (21), S22 (22), S28 (23-24), S17-S13 (25). 1-2, 11, 15-16, 20, 22, 24 bronze; 3 canine tooth; 4-10, 12-14, 17, 19, 21, 23 iron; 18 silver; 25 gold.

206

Fig. 41. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C20 Deposit 1 (1-4), C 46 Deposit 6 (5-8), C22 Pit 1 (11), C21 Deposit 2 (10-13) and S13 (9). 1 glass, 2 marble, 3-4, 7, 10, 11, 13 bronze, 56, 8, 12 iron, 4 ceramic. Fig. 42. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Iron objects from C70 Deposit 7. Fig. 43. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complex 69 Deposit 7. Fragments of the iron mail shirt. Fig. 44. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the mail shirt, sword (13-14) and umbones of shield (12, 15-16). Fig. 45. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of hand made (1-3) and wheel (4-10) Dacian vessels. Fig. 46. Hunedoara-The Castle’s Garden/Terrace. Hand made (1-2) and wheel made (3-8) Dacian vessels (after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 47. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Mandible from Dead 15a (1), mandible fragment from Dead 4 (2) and long bones from Dead 6a (3). Fig. 48. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Skull (1), mandible fragment (2) and illium from Dead 2a (3). Fig. 49. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the skull and the post cranial bones from Dead: 27 (1), 28a (2) and 22a (3). Fig. 50. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the skull and the post cranial bones from Dead: 23 (1), 25 (2) şi 26a (3). Fig. 51. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fauna from the Deposits 1 (1), 2 (2) and pendant from Dead 6a (3). Fig. 52. Hunedoara-Sânpetru Hill. Topographical survey marking the archaeological xcavations. Fig. 53. Hunedoara-Sânpetru Hill. S2, c. 23-26, southern profile. Stone structure. Fig. 54. Hunedoara-Sânpetru Hill. S2, c. 23-26. Plan of the stone structure. Legend: block of stone, burnt beam, pillar pit. Fig. 55. Hunedoara-Sânpetru Hill. 1 S3, C15A, 2 S3 C17. Fig. 56. Hunedoara-Sânpetru Hill. Items made of bone (10), horn (8), stone (7) and pottery (1-6, 9, 1115) from Complex C15A. Fig. 57. Hunedoara-Sânpetru Hill. Iron objects and pottery fragments from Complexes C15A (5-6) and C15 B (1-4, 7-11). Fig. 58. Hunedoara-Sânpetru Hill. Whirl (1), pottery fragments (2-8) and iron items (9-13) from Complex C18. Fig. 59. Hunedoara-Sânpetru Hill. Pottery fragments from Complexes C29 (1-3) C17 (4), C21 (7-8) şi C26 (5-6); fragment of a Dacian bowl with in relief decoration found in the layer (9). Fig. 60. Hunedoara-Sânpetru Hill. Pottery fragments and iron objects from Complexes C19 (1-8), C13 (10), C20 (9,14) and from the layer (11-15). Fig. 61. Hunedoara-Sânpetru Hill. Hand made (1-2) and wheel made (3-9) Dacian vessels (after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 62. Hunedoara. Hand made (3, 5) and wheel made (1-2, 4) Dacian vessels from Liliacului (1-2) and Pomilor (3-5) Streets; (1-2, after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 63. Hunedoara-Sânpetru Hill. Animal bones. Fig. 64. Items from the Cerbăl treasure, Hunedoara County (after M. Roská 1942). Fig. 65. Children inhumations in the settlements of Căscioarele (1), Ocniţa (2) and Brad (3-4) (after V. Sîrbu 1993; D. Berciu 1981; V. Ursachi 1986). Fig. 66. Children inhumations in the settlement of Grădiştea (1), the „pit fields” from Sf. GheorgheBedehaza (2) and Orlea (3) (after V. Sîrbu 1993; K. Horedt 1959; E. Comşa 1972). Fig. 67. Children inhumations and rituals deposits at the Geto-Dacians (4th century BC.-1st century AD.). Legend: a) in the settlements – in the houses-1, in pits-2, unspecified-3, b) in isolated pits-4, c) in the „pit fields”-5, d) Hunedoara-6.

207

Localities: 1 Berea, 2 Bâzdâna, 3 Borduşani, 4 Brad, 5 Căscioarele, 6 Căţelu Nou, 7 Celei, 8 Cetăţeni, 9 Chirnogi, 10 Cândeşti, 11 Dulceanca, 12 Grădiştea, 13 Ocniţa, 14 Orlea, 15 Orlovka, 16 Ostrovul Şimian, 17 Piscu Crăsani, 18 Poiana, 19 Popeşti, 20 Răcătău, 21 Sf. Gheorghe 22 Sighişoara/Albeşti, 23 Sighişoara/Wietenberg, 24 Unirea, 25 Hunedoara. Fig. 68. Ritual inhumations and ”deposits„ of children at the Geto-Dacians. Fig. 69. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Human deposits. Fig. 70. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items and bones deposits and agglomerations. Fig. 71.1. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1. Graphic distribution of the dead according to the rite. Legend: 1 Inhumed dead, 2 cremated dead. Fig. 71.2. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Graphic distribution of the dead according to the skeleton condition. Legend: 1 complete skeletons, 2 isolated bones, 3 headless dead; Isolated bones: 22 dead, Headless dead: 1,2%, Complete skeletons, 29 (4 cremated with bones from all the parts of the body). Fig. 71.3. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Graphic distribution of the dead according to their age: 0-7 years – 38 individuals (38%), 7-14 years old -1 individual (2%), more than 14 years old - 13 individuals (25%). Fig. 71.4. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau . Graphic distribution of the items Dead: 69 items, 52%; deposits of items: 39, 29%; isolated items: 26, 19% Fig. 72.1 Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Categories of inventory objects at the dead. Jewelry and clothing accessories: beads, pendants, bracelets, rings, fibulae, earrings, links; military gear and weapons: arrowheads, spearhead, dagger; pottery vessels Fig. 72.2. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau Categories of inventory objects in the deposits of items. Jewelry and clothing accessories: beads, pendants, bracelets, rings, necklaces, earrings, links; military gear and weapons: mail shirt, sword, scabbard, arrowhead, spearhead, links; pottery vessels Fig. 73. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau.1-3 Complex 71, Dead 31. Fig. 74. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Complex 71 Dead 31. 1 Dagger with scabbard, 2 Belt, 3 Belt ornamental plaques, 4 Lance head.

208

XI.d. Index de nume proprii A

Călan: 49, 82, 157, 166 Căpitanu, V: 79 Căpruţa, Dealul: 146, 148-149 Celei: 185 Cerbăl : 160, 165 Cerna: 17, 55, 145-146, 155, 157-159, 164 Cerbulescu, C: 85 Cerişer, N : 53 Cetăţeni: 82 Chirică, N: 146, 157 Čigilik, V. M: 179-180 Cinciş: 157, 166, 167 Cinciş-Cerna-Casa Albă: 160 Cinciş-Cerna-Motel: 161 Ciulpăz-Peştera Bulgărelu: 161 Ciută, M: 189 Comşa, A: 9, 106 Comşa, E: 185 Costeşti: 81 Coţofeni, cultura: 16 Covasna : 151, 171 Crişan, I.H: 71, 81, 153 Crişan, V: 79, 151, 153 Cugir: 77, 79, 80, 167, 189-190

Alun: 158 Andriţoiu, I: 153-154, 159, 185 Anglia: 184 Apollonia: 161 Arănieş: 157-158, 160 Arkansas (SUA): 106 Arsenescu, M: 179, 180 Audin-Rouseau, F: Augustin-Tipia Ormenişului: 118 B Babeş: 76, 80, 163, 178-179, 181, 183-184, 187, 196 Baker, B. J: 85 Banat: 109, 119 Basarabi, cultura: 9, 16, 33-34, 41-42, 45, 50, 109 Bălăşescu, A: 117 Bărboasa: 80 Bătrâna: 158 Berciu, D: 79 Berea: 185 Bârcă, V: 80 Bichir, Gh: 80, 189 Bindea, D: 118 Bistra: 159 Black: 85, 87, 88, 100 Blaga, L: 7 Blaizot, F: 193 Bökönyi: 118 Brad: 79, 153, 178, 185, 191-192 Breuiller, J-F: 175-176 Brothwell: 85, 103 Budinský-Krička, V: 80, 82-83, 179-180 Bunila: 158 Bulgaria: 82, 184 Burebista: 8, 11, 178, 181-183

D Dacia: 77, 199 Daicoviciu, H: 159, 179 Decebal: 8, 11, 178, 181 Deceneu: 183 Diaconescu, D: 7, 53, 84, 161 Divici : 119 Dobrogea: 182 Draşovean, Fl: 159 Duday, H: 193 Dumbrava-Peştera cu Apă: 161 Dunărea de Jos: 183 Dupras, T. L: 85 Duţescu, M: 9, 144 Dyrrhachium: 161

C Casan-Franga, I: 153 209

119, 127, 129-132, 142-144, 146, 157-159, 162-163, 165-166, 169, 171-173, 175, 185, 190-193 Hunedoara-Dealul Sânpetru (Dealul Sânpetru): 7, 9, 117, 119-121, 129, 145146, 154-155, 157, 162, 164-166, 193

E Eliade, M: 173 Enisala: 179 Europa Centrală: 159 F Fabre, V: 193 Fayetteville (SUA): 106 Ferembach, D: 85 Ferenczi, I. V: 49, 82, 166 Ferenczi, Şt: 159 Fettich, N: 160 Finaly, H: 160 Floca, O: 161, 166-167 Freiberg: 13

I Iaroslavschi, E: 159 Ifrim, M: 85 Ionesi: 157 Ioniţă, I: 80, 182 Izvoarele: 161 K Kapricyn, I. Y: 95 Kislyj, A. E: Kossa, F:

G Gallia: 44, 83 Gall, M.-M: 189 Gălăneşti: 80 Găvojdie: 157, 160 Gergova, D: 184 Germania: 13 Gherghe, P: 179 Gheorghiu, G: 159 Ghelari: 158 Ghelari-Mina Ghelari: 161 Ghinea: 157 Glodariu, I: 153, 159, 179 Gramatopol, M: 81 Grădiştea: 153

L Lamiová-Schmiedlová, M: 80, 179-180 La Tène: 109, 118 Lica, V: 183 Lipica: 179-180, 183 Locusteni: 80 Loth, S. R: 85, 99, 100, 102 Lovejoy: 95 Luca, S. A: 7-8, 11, 53, 84, 145, 147, 155, 160-161, 164, 167, 196 Łuczkiewicz, P:83 Luncani: 16 Lupu, N: 7 M Macedonia Prima: 161 Maclaughlin-Black, S: 100 Mahieu, E: 193 Marea Neagră: 80 Marea Mediterană: 81 Mariş, T: 9, 146, 155, 158-160, 164 Maroş, T: 85 Mănucu-Adameşteanu, M: 179 Mereşti: 79, 118, 119 Molto, J. E: 85, 87, 89, 94, 97, 100, 101

H Hanakova, H: 85, 88, 91, 93-94, 96-97, 99, 101-104 Haimovici, S: 118-119 Hallstatt: 117 Haţegului, Ţara: 159 Hennenberg, M: Horedt, K: 68, 74, 160, 185 Hunedoara: 9, 16-17, 49, 81-82, 85, 105, 146, 157, 159-161, 165-166, 173, 185 Hunedoara-Buituri: 159, 160 Hunedoara-Grădina Castelului/Platou (Grădina Castelului; Platou): 7-9, 13, 19, 55-57, 71, 72, 74, 75, 83-85, 107, 116- 117,

Moscalu, E: 71, 181

Munţii Balcani: 159, 181, 184 Munţii Apuseni: 177, 181 210

Purece, S: 7, 53, 84, 161, 196

Munţii Carpaţi: 80, 182, 189, 193 Munţii Orăştiei: 159 Munţii Poiana Ruscă: 16, 157 Mureş: 157, 159 Mutihac, V: 157

R Radovanu: 82 Radu, V: 99 Ranga, V: 85 Răcătău: 79, 178 Răceanu, V: 146, 157 Răduleşti-Hunedoara: 161 Rişcuţia, C: 186 Roma: 51 Roman, C: 7, 53, 84, 146, 155,161, 167, 196 Roman, M. D: 7, 147, 155 România: 118 Róska, M: 160 Runcu Mare-Peştera Mare: 161 Rusu A: 160-161 Rustoiu, A: 26, 28-32, 39, 42, 49, 51, 68, 70, 74, 78, 81-82, 150, 153-154, 166, 179, 180, 185

N Nădăştia: 160 Nicolăescu-Plopşor, D: 179, 186 Niculescu, Gh: 85 Nistru: 179-181 Norman, N: 193 O Obreja: 80 Ocniţa: 79, 178 Oltenia: 179 Olteniţa: 179 Orlandea, E: 9, 17 Orlea: 185, 186 P Padea-Spahii: 70, 82, 183 Padeş: 16 Panaghiurski Kolonii: 82, 180 Papilian, V: 85 Pasat, I: 85 Pârvan, V: 106, 160 Pecica (Ziridava): 119, 153, 178 Piontek, J: 95 Piscu Crăsani: 79, 81 Poiana: 79, 151, 178 Poiana-Gorj: 82 Pop, I: 80 Popescu, D: 160 Popescu, C: 151, 154 Popeşti: 79, 81, 178 Popilian, Gh: 80 Popovici, D: Popović, P: 68, 81 Porolissum-Măgura Moigradului: 118 Porţile de Fier: 179 Preda, C: 161 Protase, D: 80, 189 Prut: 80 Provincia Dacia: 79, 175, 182, 189, 193 Przeworsk, cultura: 80, 81, 180

S Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de Munte): 178 Saunders, S. R: 85, 87, 97, 99-102, 104 Sboryanovo-Novite Korenezhi: 184 Scheuer, L: 85, 87, 88, 100 Schwidetzky, I: 85 Schutkowski, H: 85, 87-82, 94-96, 100, 102-104 Scott, E: 83, 186, 193 Seraphim, C: 185 Sibiu: 7, 161 Sighişoara-Wietenberg: 118, 119, 153, 178, 185 Siret: 179 Sîrbu, V: 7-9, 49, 53, 60, 70, 76, 82, 85, 106-107, 117, 129, 133, 146, 151, 153, 155, 158, 160, 162-164, 166, 171, 173, 175-190, 194, 196 Soficaru, A: 9, 106 Soporu de Câmpie: 80 Sonoc, Al. Gh: 189 Stan, A: 9, 106 Stenca Liubcovei: 119

211

Stloukal, M: 85, 88, 91, 93, 94, 96-97, 99, 101-104 Susi, G. El: 9, 109, 116, 118-119, 127

Z Zachar, L: 44, 82, 83 Zemplin: 80, 82, 83, 179-180, 183 Zirra, V: 185, 186 Zlaşti: 17, 55, 145, 146, 158, 160, 161, 163, 165 Zubov: 95

Ş Şimleul Silvaniei-Cetate: 118 Ştefan, D: 9, 144 T La Téne: Teliuc: 146, 158, 167 Teliucu Inferior-Mina Ploţca: 161 Teodor, S: 79 Theodossiev, N: 180 Tincu, S: 7, 147, 155 Tiszapolgár, Cultura: 145 Tocheri, M. W: Tonkova, M: 77 Torbov, N: 82 Traian (imperator): 51, 67, 74, 76 Transilvania: 109, 154, 177, 179 Tulcea: 179 U Ubelaker, D. H: 85, 88, 92, 94, 95, 101 Udrescu, M. Şt: 118 Ursachi, V: 79, 80, 153, 178, 181, 185, 189, 191, 192, 196 V Vadu Dobri: 158 Valea, M: 166-167 Vespasian: 161 Visser, E. P: 85, 89-96, 98-105 Vito, C. de: 85 Vulcheva, D: 184 Vulpe, Al: 76, 79, 82, 178, 181, 196 Vulpe, Ec: 151 Vulpe, R: 151 W Waldhauser, I: 184 White, T. D: 85 Wilson, C. E: 172, 184 Winkler, J: 161 Wozniak, Z: 82, 180

212

XII. Ilustraţie / Illustrations

213

214