Vera Cowie Curtezana

n t e m po ra n e

Este r e a l! sau ' /* --> o seduc&toare fan tezle?

Vera Cowie

Curtezana Traducere de Beatrice Kiseleff

Editura ELIS Bucure§ti

GraficS copertS: Adriana lonifa Tehnoredactare: Claudia Vasilescu

A double life 1992 by Vera Cowie

ISBN: 973-9199-44-5

Tiparul executat sub c-da nr. 151/2000, la Imprimeria de Vest, Oradea, str. Mare§al Ion Antonescu nr. 105. ROMANIA.

Dorinja ei febrilS de a-i arata, de a-i da, de a-l purta pe culmi, fu data uitSrii, pentru ca el o dusese mai sus de orice Inchipuire. I se paru c-ar muri daca el s-ar opri fie $i numai un moment. Nici un barbat nu-i mai supsese degetele de la picioare trimijandu-i sageji fierbinji pana in miezu! fi;n*ei ei; nici unul nu-§i croise drum cu sarutari in lungul spinarii ei, Tn timp ce mainile i se mulau pe sferele sanilor, cu degetele lungi tachinand sfarcurile sensibilizate §i nimeni nu-i linsese umezeala fina care-i inrourase pielea. Pana acum, nu fusese niciodata obiectul unei asemenea senzualitaji concentrate §i efectul ei ii anula total intenjiile sub presiunea unei dulci nebunii scapate de sub control.

C A R T E A

IN T A I

19 7 9

—

1—

S a rb a tu l se ridica din fotoliu ?i ocoli biroul ca s-o intampine pe femeia pe care asistenta lui o introdusese in incapere. Aceasta ii stranse mana §i zambi, dar privirea ei trecu mai departe §i se opri pe dosarul cafeniu care zacea pe birou. — Luaji loc, doamna Waring. Doriji o cea?ca de ceai? — Nu, muljumesc, dar daca-mi veji da ve§ti rele voi avea nevoie de un whisky dublu. (Avea o voce joasa, guturala ?i imperioasa — vocea cuiva obifnuit sa dea ordine.) Femeia se a?eza pe scaunul din faja biroului incruci?andu-§i picioarele fine, i?i plasa mainile cu manu?i negre glace peste po§eta din piele de crocodil de pe genunchi §i rosti: — Sa auzim. Spuneji-mi direct. Sunt prea batrana ca sa mai accept luatul pe ocolite. Care este „a“ — diagnosticul §i „b“ — prognosticul? E dura ca o cizma veche, gandi cu admirajie eminentul specialist in bolile creierului. Pacat, m are pacat. O fem eie atat de atragatoare, in floarea varstei. El era insa prea batran ca sa mai Jina seama de sentimentalisme. I se ceruse sa spuna adevarul $i avea de gand sa se conformeze, pentru ca ea nu era genul de fem eie care sa Jipe sau sa le§ine. Suportase cateva teste destul de neplacute fi nu una, ci doua puncjii rahidiene fara sa se planga, cu excepjia momentului cand fusese atinsa de cineva care avea mainile reci. Acum tomograful daduse verdictul final §i cazuse in sarcina lui sa i-l comunice. — • Diagnosticul este cel de care ne temeam. Pe creier exista o tum oare inoperabila — ?i n-o sa va zapacesc cu termeni medicali — situata in acea parte a creierului de care este periculos sa te atingi. In plus, este plasata la o adancime prea mare ?i intervenjia ar face mai mult rau.

Vera Coivie

6

Prognosticul este ca mai aveji de trait cel pujin un an f i cel mult doi ani. Doctorul susjinu cautatura cercetatoare a femeii cu o privire ce nu lasa loc nici unui compromis. — Sfarfitul va fi brusc? intreba ea. — Nu. Totul se va petrece treptat; ultimele trei luni vor fi marcate de o deteriorare accentuata. Va veji pierde controlul asupra vederii, mifcarii fi auzului intr-o succesiune rapida fi veji intra in coma. — Injeleg, rosti ea cu o voce stapanita, aproape ingrijorator de calma. Doctorul se ridica fi se duse la un bufet, il deschise expunand privirilor diferite sticle fi pahare, fi turna un Johnnie Walker Black Label dublu. Luand paharul, femeia spuse cu o voce dulce: — Sper ca asta este inclus Tn onorariu. (Bau din pahar f i adauga): Bine cel pujin ca mi-aji lasat destul timp ca sa caftig suficient cat sa-l pot plati. — in cazul de faja a f fi preferat sa nu-l fi caftigat, raspunse el. Asta ma face sa va pun o intrebare. Ce anume v-a facut, sau, mai bine zis, cine anume v-a trimis la mine? Aveam impresia ca la Londra exista o suprabundenja de medici excelenji in domeniul meu. — E adevarat, dar am avut anumite motive sa nu consult nici unui dintre eiv fi apoi, dumneavoastra sunteji englez sau, cel pujin, aji fost pana cand n-aji mai putut suporta toanele Serviciului National pentru Sanatate” fi aji venit in Jara onorariilor. (Doctorul rase din toata inima.) M-am adresat dumneavoastra deoarece, atunci cand m-am interesat, toate persoanele pe care le-am intrebat au spus ca, daca exista un om care sa poata face miracole, atunci dumneavoastra sunteji acela. N-aveau de unde sa ftie, dupa cum nu ftiam nici eu, ca in cazul meu nici chiar un miracol n-ar fi de ajuns. — Daca aji fi venit la mine cu fa s e luni sau un an in urma, v-af fi spus aceiafi lucru. Exista inca anumite tipuri de tumori cerebrale care depafesc posibilitajile de tratament ale stadiului actual al tehnologiei. Poate peste douazeci de ani,

" Echivalentul Ministerului S5nata|ii in Anglia (n.t.)

Curtezana sau cincisprezece... dar in etapa in care ne aflam... (Felul in care el ridica din umeri spunea totul.) — Nu e nevoie de nici o scuza, replica ea, facand un gest cu mana, dupa care ifi ingropa nasul in pahar, facand sa clincheteasca cuburile de gheaja. — Voi mai putea sa lucrez? intreba deodata. — C a sa va raspund ar trebui sa ftiu cu ce anume va ocupaji. — Lucrez in sfera relajiilor cu publicul Tn domeniul distracjiilor. il privi cu un aer sincer. fndulcesc viaja oamenilor. — fn cazul asta nu vad nici un motiv pentru care n-aji putea continua utilizarea factorului de indulcire Tn viitorul apropiat. Cu timpul, veji Tnregistra pierderi ocazionale ale mobilitajii — de exemplu, nu veji reufi sa apucaji lucrurile cu m^na. Uneori, veji avea goluri de memorie sau scurte momente de pierdere a echilibrului, dar acestea nu se vor observa prea curand. Cred ca vor trece cel pujin fase luni Tnainte sa realizaji ca lucrurile nu mai sunt a fa cum ar trebui sa fie. — E absolut necesar sa ma mai ocup de distracjii pentru o vreme. fntrebarea este daca voi mai fi Tn stare s-o fac. — Da, pana Tn momentul Tn care nu veji mai putea ridica lucrurile de pe jos. — ...fi viaja sexuala? — Ce-i cu ea? — Am o viaja sexuala activa, doctore. Cat timp pot sa sper ca voi fi capabila s-o continui? — Pana cand veji avea necazuri cu coordonarea mifcarilor. O sa va daji seama cand se va Tntampla asta. Nu veji mai percepe lucrurile Tn ace iafi fel. Reacjiile dumneavoastra se vor schimba, sensibilitatea va scadea fi veji pierde contactul cu mediul Tnconjurator fi cu ceea ce faceji. Totul, Tnsa, se va Tntampla treptat. Veji sesiza aparijia fenomenelor dar, din fericire, instalarea lor va fi lenta, ceea ce vS va da timp sa v3 pregatiji. — Sa ma pregatesc... Vocea femeii arata ca devenise din nou ganditoare. Ifi puse jos paharul, se ridica fi se duse la fereastra; afara se lasa amurgul fi New York-ul Tfi aprindea luminile pregatin-duse pentru Tnserare. Se uita in jos la luminile de pe Fifth

Vera Cow it

8

Avenue care de aici, de sus, de la etajul treizeci fi patru, pareau nifte pete in ceaja. — Aji spus ca voi avea la dispozijie minimum un an fi maximum doi. Puteji fi mai exact? — SSnatatea dumneavoastra este excelenta, la fel fi tonusul muscular fi starea tuturor organelor daca luam in considerare... — Varsta mea? Doctorul raspunse cu tact: — Faptul ca v-aji ingrijit admirabil. Pacienta rase. — Am fost ajutata preciza ea intorcandu-se cu faja spre incapere. Deci? Inca nu mi-aji raspuns la intrebare. Medicul facu o piramida cu degetele. Douazeci de ani petrecuji in Statele Unite nu reufisera sa ftearga influenja primului sau profesor. in final, spuse: — Mai degraba doi ani, decat unul. Femeia inca mai respira tremurat, dar arata incontestabil ufurata. — E mai bine... Am fost intotdeauna de parere ca doi este mai bun decat unu. Este in tr-a d e va r o persoana rem arcabila, gandi el cu admirajie. in fifa scria ca are patruzeci fi fa s e de ani, dar daca nu te apropiai foarte tare, nu i-ai fi dat mai mult de treizeci fi cinci. Avusese la dispozijie timp, bani fi acel fel de iubire de sine pe care il au intotdeauna fem eile atragStoare. Era un adevarat dezastru ceea ce i se Tntampla pentru ca femeia asta era Tntra-devar cineva. Silueta ei era Tnca zvelta fi ferma, nu avea barbie dubla, carnea sa nu era flasca fi ridurile nu se observau daca nu te apropiai prea mult de ea.. C e ce oare intotdeauna c e i care au cele m a i m ulte m otive pen tru a trai trag cele m ai scurte pa ie din pum n u l vie jii? S u nt sig u r ca va stoarce to t ce va putea din fiecare minut. Existau anumite persoane pe care nimic nu le putea infrange fi el avea sentimentul ca aceasta femeie plina de viaja era una dintre ele. S p e rs a fie aga, gandi el, pentru ca iubea femeile fi nu avea sa se obifnuiasca niciodata cu ideea de a le anunja ca erau condamnate la moarte. Aftepta urmatoarea ei mifcare. Uneori, aveau nevoie doar de pujin

9

Curtezana

timp ca sa accepte verdictul; aTteori, nu admiteau cu nici un chip o astfel de situajie.. Aceasta era una din femeile calme, genul care Tnjelegea ca jocul s-a sfarfit fi ca ea pierduse. E viteaza, Tfi zise el, folosind un cuvant foarte englezesc, din tinerejea lui. Femeia pleca de la fereastra, eleganta in taiorul Chanel, cu parul blond fi aspru superb coafat fi cu faja — o dovada vie a artei cosmeticienelpr. H e/a/// c u p u b lic u l, gandi el amuzat. Asta-i un nume nou pentru o ocupafie veche de cand lum ea. Din cate am au zit s u n t relapi private f i pe deasupra f i foarte intime. — Va muljumesc ca a(l fost atat de sincer, domnule doctor, rosti ea. Am nevoie de dumneavoastra pentru ca mi s-a spus ca nu folosiji stilul celor din Forest Lawn f i au avut perfecta dreptate. Iubesc Jara asta, dar nu pot sa sufar operajiile de cosmetizare a adevarului. Miercuri ma Tntorc la Londra; puteji sa-mi trimiteji nota de plata pana atunci? (Zambi stramb, defi se vedea ca e realmente amuzata.) Asta mai ales avand Tn vedere ca nu am atat de mult timp la dispozijie cat sa-mi pun afacerile la punct. Elisabeth Waring Tl lasa pe portar sa-i cheme un taxi, avand impresia ca se uita la el printr-un vas de sticia. Totul parea estompat, Tncejofat. Absenta, Ti dadu foferului adresa unui anume bar de pe Third Avenue fi nici nu ftiu cand ajunse acolo; doar mult mai tarziu, cand iefi din Tntunericul ce pusese stapanire pe mintea ei, Tnjelese unde era fi ce facea; Tncerca sa se Tmbete ca sa uite. Vechea disciplina Tfi facu simfita prezenja. Privi la ceasul ei Cartier Rivoli fi vazu ca era ora optsprezece fi patruzeci §i cinci de minute. Programarea la doctor fusese pentru ora faisprezece. Se simjea amejita, dar gandea clar, defi exact asta Tncercase sa evite prin venirea ei direct aici. Acum, se forja sa-fi vina Tn fire. Avea Tntalnire la ora noua. Era timpul sS puna rojile Tn mifcare. ReTntoarsa tn apartamentul sau de la hotelul Regency, se van sub un d u f calduj pe care treptat tl raci pana la foarte rece fi statu acolo pana ce nu mai putu rezista. Apoi tfi facu o pojiune despre care tatal ei — un veteran al nopjilor udate din belfug la popota — jurase ca ar Tnvia chiar fi un

Vera Cozuic

10

mort. Dupa ce o dadu pe gat, se cutremura, apoi potrivi ceasul cu alarma de pe noptiera §i se Tntinse pe patul imens pentru exact patruzeci de minute. In momentul In care ceasul Incepu sa sune, deschise ochii fi ftiu cu precizie unde era f i ce avea de facut. Cand i se deschise Ufa Cadillac-ului Seville, Elizabeth se Infafura In pelerina de catifea neagra pe care o purta aruncata pe un umar fi sui lungul f ir de scari care ducea la intrarea impresionantei cladiri fara sa arunce nici o privire Inapoi. O vreme, In urma ei mai persista aroma unui parfum scump. Dupa ce intra in holul de marmura, lasa pelerina sa se deschida etaland volanele rochiei rofii, lunga pana la genunchi fi Impodobita cu paiete care straluceau ca nestematele, ciorapii negri diafani f i pantofii de satin rofu cu tocuri Inalte fi subjiri ca nifte pumnale. Parul ei des, blond, taiat scurt, era legat cu o funda de satin, rofu-aprins, iar tn urechi purta cercei lungi cu diamante de cea mai buna calitate. Un majordom se apropie, se Inclina fi fi spuse sa-l urmeze. O conduse In sus pe seara pana la nifte ufi duble, deschise una din ele, iasand-o sa intre, fi apoi o Inchise fara zgomot dupa ea. A fezat la o masa, sub lumina unei lampi joase cu abajur, statea un barbat Im bracat ca un marinar, Intr-un tricou cu dungi fi pantaloni de doc. Era brunet, smead la faja fi, In mod evident, o aftepta pe ea, deoarece, cand o vazu, se ridica repede de pe scaun s-o Intampine. in partea opusa a camerei se afla un bar, dar nu era nici urma de barman, iar tot restul Incaperii se afla in Intuneric. Vizibila era doar m asa fi, la marginea petei de lumina, se Intrezarea forma unui pat dublu. Restul Incaperii parea o mare de catifea neagra, Cand se Intinse dupa ea, Elizabeth II evita tachinandu-l fi chinuindu-i In aceiafi timp, dupa care ii Intinse m ana cu palma In sus. Barbatul baga o mana In buzunar fi scoase nifte monede care zornaira cand le dadu drumul in palma ei. Punand un picior pe scaun, fem eia Ifi ridica poalele rochiei lasand sa se vada ciorapii rulaji f i portjartierul negru cu zorzoane in care puse monezile. De undeva, din Intuneric, se auzi un suspin slab.

11

Curtezana

Marinarul se indrepta spre un fonograf de moda veche, probabil de prin 1910, fi il puse sa cante un tango. Dansara cu trupurile strans lipite, ochi in ochi, balansandu-se, ondulandu-se, alunecand fi infiorandu-se. La sfarfitul melodiei, se vedea limpede ca marinarul se excitase. ii lua mana partenerei ?i o apasa pe umflatura dintre picioare. Ea ii oferi un zambet tainic, plin de promisiuni, ii intoarse spatele cu o mifcare sugestiva fi se indeparta leganandu-fi foldurile. El i se alatura dintr-un salt fi, cu degetele tremurande, incepu sa-i desfaca fermoarul lung. Rochia cazu. Pe dedesubt era goala, cu excepjia ciorapilor negri fi a pantofilor rofii. Cand se intoarse spre el, marinarul cazu in genunchi, o apuca de folduri f i-fi ingropS faja in tufa matasoasa de par auriu de la imbinarea coapselor. Ea il trase de parul negru fi des ridicandu-l, in timp ce ochii ii alunecarS catre forma abia zarita a marelui pat dublu cu capataie de alam a fi gramezi de perne. Chiar in acel moment, lampa de deasupra mesei se stinse fi o alta, deasupra patului, se aprinse marindu-fi treptat stralucirea pana ce acesta fu scaldat intr-o lumina calda, aurie. Marinarul fi femeia se indreptara spre pat fi urma o ora de sex torid in care trecura in revista toate variantele posibile, corpurile fi acjiunile lor fiind puse in evidenja de incandescenja lampii cu abajur rofu. Nu schimbara nici un cuvant; singurele sunete care se auzeau erau ale respirajiei lor aspre, rapide; frecarea pielii pe piele, suspinele care se inte{eau, gemetele pline de o adanca placere, inspirajiile brufte fi, catre sfarfit, scarjaitul frenetic al arcurilor patului de alam a fi ultimul lor strigat extatic. Apoi lampa se stinse. Din spatele draperiei de catifea neagrS de la celalalt capat al cam erei se auzi un sunet, jumatate geamat, jumatate icnet; exprimand mai degraba durere decat placere. Urma un alt suspin lung fi, in cele din urma, zgomotul slab al unei ufi care se inchide. Pentru cateva momente, in camera se instaia liniftea, dupa care se auzira nifte fofnete fi din nou, zgomotul unei ufi care se inchidea fi se deschidea. Dupa vreo treizeci de secunde, lampa de deasupra mesei se aprinse dand, de data asta, o lumina slaba. Femeia era acum singura. Ifi imbraca repede rochia rofie, ifi aranja parul fi se ruja. in final, ifi arunca pelerina peste paiete.

Vera Cowie

12

U file duble se deschisera. Majordomul o aftepta. Se inclina din noua intinzandu-i un plic alb, lung, dupa care o conduse pe trepte tn jos spre Ufa de la intrare. Afara, limuzina neagra aftepta trasa la baza scarii. Ma?ina o lasa tn faja hotelului unde locuia temporar. Cand ajunse tn apartamentul sau, zavori Ufa, se sprijini de ea suspinand obosita fi tfi aruncS pantofii rofii din picioare. — Blestemajii aftia or sS ma omoare, mormai ea. Rupse apoi plicul alb scotand din el un teanc consistent de bancnote eng lezefti de cincizeci de lire. Erau exact douazeci. — Dragul, batranul Alfonso..., rosti ea zambind. (Sprancenele i se apropiara brusc.) Numai de-ar mai duce-o cat mai am eu de trait... Era clientul ei de unsprezece ani, fi scenariul fusese mereu aceiafi: un marinar — care arata a fa cum aratase batranul tn tinereje — fi tarfa blonda tn rochia rofie cu paiete aranjata tn stilul Clarei Bow interpretau mereu aceeafi pantomima; tntotdeauna dura o ora, fi tntotdeauna ea folosea ceea ce o facuse celebra tn Rio pe tarfa blonda: gura fi limba. Acesta era motivul pentru care prejul ei fusese atat de mare, tncat baiatul nu putuse sa fi-l permita. Aceasta fusese fi una dintre rajiunile pentru care el jurase sa aiba suficient de mulji bani tncat sa poata cumpSra pe oricine. Acum ti mai ramasesera doar banii. Sojia lui murise, fiul — la fel, iar fiica lui era calugarija tntr-o manastire din Sao Paolo. De patru ori pe an trimitea dupa Elizabeth Waring de oriunde se afla: New York, Los Angeles, Hong Kong... — de fiecare data plata era plicul plin cu bancnote de cincizeci de lire fi, uneori, un cadou, daca reprezentajia data de ea reufea sa-l aduca cat de cat aproape de ceea ce putea el considera acum, a fi un orgasm. Cerceii pe care-i purtase fi care semanau cu nifte mici candelabre, fusesera unui dintre aceste cadouri; nu erau imitajii, ci diamante de o puritate excepjionale. ifi scoase unul din ureche fi il afeza tn palma. — Probabil ca va trebui sa ma parasiji fi o sa va ia locul o imitajie „Butler & Wilson", rosti ea cu regret, dar decizia asta mai poate aftepta.

13

Curtezana

Stranse palm a in jurul cercelului f i simji injepatura platinei in carnea delicata. D o i ani, se gandi ea, ia r asta e m axim um la ce p o t spera. Pentru moment ii veni sa strige, sa urle, sa-fi smulga parul fiindca nu era drept... Nu acum, cand aproape reufise dupa atata munca grea. S e presupune ca tu e f t i nuca cu coaja tare. Elizabeth Waring, ifi reaminti ea, d e ci unde e fondul de pensii, unde s u n t conturile din strainatate f i pach etele de acpuni? A f putea inca sa reufesc, reflecta ea optimists. Dumnezeu ftie ca am relajiile necesare. D aca le -a f vinde f i a f vinde f i colierul de satire roz... da, dar tot n-ar fi suficient. Ji-au trebuit casa f i vila, m afinile, hainele, tratamentele sistem atice la C ham pney f i m icile operapi de chirurgie plastica care te-au a ju ta t sa faci faja acpunii tim pului. ip sunt necesare cel pupn cin cizeci de m ii pe an ca sa-p m enpi s tilu l de viaja. Se apleca sa culeaga de jos un pantof. U ita -te la a ftia , de exemplu; te-au costat o m ie de lire din cauza paietelor cusute de m ana; doua m ii f i ju m a ta te a facut rochia, d e f i preju rile erau p e n tru vanza rile cu ridicata . p e n tru n um ele lu i Dumnezeu! Nu, va trebui sa in veste fti m ai m ult de ju m atate de milion, fata m ea! A i nevoie de ceva substanpal, f i n im en i nu trebuie sa afle, altfei totul se va duce de rapS. Elizabeth se ridica in picioare fi se intinse sa traga fermoarul rochiei care ii aluneca pana la genunchi, unde o prinse inainte de a o scoate fi pe ea. Era grea din cauza paietelor fi i se parea a cantari mai mult ca de obicei. in ultima vrem e, indiferent cat timp o purta, avea dureri musculare la umeri, iar cand o dezbraca avea impresia ca dadea jos o tona de pe ea. ifi m ifca umerii, ca fi cand ar fi vrut sa-i relaxeze dupa ce statuse intr-o pozijie incomoda fi casca obosita in timp ce-fi agaja rochia pe um eraf fi puse fanurile in pantofi. De catva timp, energia ii scazuse considerabil in comparajie cu nivelul obifnuit fi, daca era sa fie sincera, tot a fa ii scazuse fi entuziasmul. Afezandu-se pe marginea patului ca s a -fi scoata ciorapii din m atase naturaia, ce costasera fapte lire fi jumatate perechea, ifi vazu imaginea in oglinda mare a masujei de toaleta fi se holba cu mintea golita de orice gand la aparijia trasa la faja care-i intorceS privirea.

14

Vera Covjie

incordarea era vizibiia, dar n-ar fi putut spune daca se datora varstei, sau starii in care se afla. Se sim|ea mult prea slabita ca sa stea fi sa chibzuiasca. Avea nevoie de somn, mult somn dulce fi odihnitor. i?i scoase portjartierul Tnzorzonat, care emise un sunet metalic, aducSndu-i am inte de banii pe care marinarul ii pusese in micul buzunar. Cautand in el, scoase cinci monezi mici de aur, echivalentul brazilian din anul 1924 a cinci dolari. Erau o groaza de bani pentru o tarfa in vremurile acelea, fi din aceasta cauza ea avusese monopolul asupra marinarilor straini. — Tu ai murit bogata? intreba ea cu voce tare. Batranul asta precis va muri putred de bogat. Elizabeth arunca ciorapii deoparte. Avea sa-i ciateasca mai tarziu; nimeni nu vazuse vreodata cum ifi ingrijea accesoriile meseriei sale. Tot ce dorea acum era sa se arunce in imensul pat fi sa doarma. Dar, mai Tntai, trebuia sa se ocupe de atat de necesarele masuri de igiena. Exista b a rb a ji care au avut parte de m a i m ulte cine calde decat intreaga m ea familie, reflecta ea cu ironie Tn timp ce se scufunda cuprinsa de beatitudine in apa calda plina de balonafe parfumate, ia r eu trebuie sa m or din cauza un e i tum ori p e creier. Gandul i se paru caraghios, a f a Tncat incepu sa rada; rase pana ce izbucni in plans, fi atunci ifi dadu seama ca nu se mai putea opri.

—

2

—

*Eata in fusta mini de piele neagra se cutremura cand o paia de vant rece se Tnfafura in jurul picioarelor ei Tmbracate Tn colanji negri de plasa fi Tncaljate cu cizme lungi pana la coapse. Se chirci fi mai mult sub jacheta din material subjire ce imita blana, fi tropai scurt. Privirea ei scruta mafinile care treceau Tn sus pe Bedford Hill fi, Tn timp ce se deplasa Tncet Tn direcjia opusa, Tncerca sa imprime foldurilor ei o mifcare

15

Curtezana

de leganare. Afacerile mergeau prost Tn zona asta mult prea rece. in plus, ameninja sa ploua. Era una dintre acele seri de februarie cand era de preferat sfi stai Tn casa cu focul aprins, a fe z a t Tn fa{a televizorului. Ochii ei antrenaji Tn depistarea unui potenjial client vazura o m afin a care se apropie de m arginea trotuarului urcand dealul fi care semnaliza cu farurile Tn direcjia ei. Slava D om nului, gandi ea, nu vreau ca M ickey sa se dea ia r la m in e din ca u z a re c o lte i slabe. Arborand un zam bet seducator, se apleca sa se uite in m afina prin fereastra laterala, lasand jacheta sa se deschida a f a incat tipul sa-i poata vedea sanii plini fi fermi care se Tntrezareau in decolteul adanc, in forma de V, al puloverului ei negru. — Te fac o partida? — Cat? intreba el aspru, nerabdator. — Zece lire: — Ce intra in prejul asta? — Un numar obifnuit. — Vreau mai mult decat atat pentru o hartie de zece. — Atunci cauta-fi alta! Furioasa, se indrepta de spate. Erau lucruri pe care nici chiar amintirea lui Mickey fi a pedepselor lui nu o puteau determina sa le faca. oricum nu-i piacea mutra tipului. — Efti cam pretenjioasa pentru o tarfa! — Cara-te! Individul Ti recomanda sa se duca fi sa faca ceva absolut imposibil din punct de vedere anatomic fi demara in tromba. Ea ifi relua hoinareala. Abia daca avea cincisprezece lire in geanta fi se plimba pe deal de patruzeci de minute. Nu era o noapte buna! Vara putea scoate de patru ori pe atat in aceiafi interval de timp. Se apropia o alta m afina. Zam bea Tn lumina farurilor, dar tipul de la volan T§i schimba parerea, accelera fi trecu pe langa ea Tn viteza. Ura Bedford Hill, dar Mickey Ti spusese ca asta va fi teritoriul.ei drept pedeapsa. §tia ca acolo nu se poate captiga mult, in Park Lane, Edgwar Road, Shepherd Market, TJi puteai face suma, dar Bedford Hill era un drum de legatura fi afacerile depindeau de

Vera Cowie automobiliftir In trecere sau de cei care ftiau ca era un cartier rau famat fi veneau special sa caute distracjie chiar fi intr-o noapte ca asta, cand era rece sub copacii din pare, iar bacheta din spate a mafinii nu era te l mai confortabil loc din lume. Vara, o groaza de barbaji preferau s-o faca lipind-o de un copac sau direct pe iarba. Fu strabatuta din nou de un frison fi scotoci prin geanta dupa un fervejel ca sa-fi sufle nasul. Chiar atunci aparu o alta m afina. — Ai racit, iubito? N -a f vrea sa-mi pasezi fi mie guturaiul. (Individul ranji obraznic.) Am cu totul altceva in minte. M afin a era un Audi fi tipul era bine imbracat. Nell se apleca din nou, dar de data asta pe chipul ei se afternuse un zambet plecut, iar vocea avea alt ton. —■Douazeci de lire pentru tine, spuse ea, ca fi cum oferta era un chilipir cu care el n-avea sa se mai intalneasca niciodata. Barbatul apasa o maneta fi Ufa se deschise cu un pocnet ufor. — Sari inauntru. — Oh, ce draguj... zise ea, recunoscatoare. Vreau sa spun, e cald fi piacut. — Pai eu sunt cald intotdeauna... ba chiar fierbinte ]n unele locuri. (Ii lua m ana fi o apasa pe penisul lui care se intarise deja.) Te-ncSlzesc eu imediat... Ea il ghida spre locul ei favorit, unde era suficient de intuneric ca sa nu poji fi vazut din drum, dar nu prea departe incat sa fie complet izolata daca un client ar fi devenit agresiv. El se grabea; era unul dintre aceia care venise special pentru asta. O intinse a fa de repede pe bancheta din spate ca de-abia apuca sa-fi dea jos chilojii. Defi era un tip masiv, avea o dotare surprinzator de mica. Totul se termina repede, insa el paru satisfacut fi o piati cu bani scofi dintr-un portofel ticsit cu bancnote. in zece minute fata era din nou pe teren. Prinse ultimul metrou spre King’s Cross fi apoi un autobuz spre Islington. Cand ajunse in apartament, Mickey statea la masa din bucatarie fi bea cafea. Erau acolo fi doua dintre celelalte fete: Maureen, care facea trotuarul pe Edgwar Road, fi Cindy, a carei zona de patrulare era Queen’s Drive.

17

Curtezana

Pe masa se vedeau teancuri de bancnote Tmparjite dupa valoare: de douazeci, de zece, cinci fi o lira. Mickey ifi ridica privirea. Ochii lui albaftri ca apa unui lac era reci, cu pupilele contractate, f i o priveau fara sa clipeasca. Fata recunoscu semnele fi carnea i se stranse de fricS. — Doam ne, ce noapte rece, rosti ea prefacandu-se vesela. Mor sa beau ceva cald. Asta-i cafea? Se Indrepta spre soba unde era un vas pus la foe mic, dar brusc, drumul Ii fu barat de un baston alb flexibil. — Mai Thtai lucrurile importante. Vocea lui Mickey era la fel de inexpresiva ca privirea. Nell inregistra micul semn pe care-1 facu Maureen cu ochiul ca fi ufoara clatinare a capului ei. Asta insemna: fii atenta, e-n toane rele. — Oh, iarta-ma, Mickey... frigul asta m-a zapacit de tot... Uite-i, zise ea punand optzeci de lire pe masa. Mi-e team a ca a fost o noapte cam slaba. E prea frig pentru baiejii veseli... Bajul fuiera prin aer fi lovi masa cu un pocnet sec. — Optzeci de lire? Lipsefti patw ore fi te intorci cu optzeci de nenorocite de lire? Unde-i restul? — Asta-i tot, Mickey, pe cuvant. A fost o noapte proasta... e groaznic de rece fi n-au prea fost amatori. Am inghefat stand acolo, pe drumul aia. Mana lui o pocni peste fata aruncandu-i capul pe spate. — Curva mincinoasa! Cu coljul ochiului le vazu pe Cindy fi Maureen volatilizandu-se f i injelese ce o afte p ta . M ickey o bumbaci cu pumnii, o izbi peste fa{a cu palmele fi o croi cu bastonul sau alb fi subtire peste maini fi picioare, zbierand incontinuu obscenitaji fi vrand sa ftie daca ea il lua drept un tembel. N-o trimisese pe strada ca sa-fi piarda vremea prin cafenele, o trimisese sa lucreze. Ori lucra pentru el, ori va avea el grija sa nu mai fie Tn stare sa lucreze pentru nimeni. Fata se apara cat de bine putu dar cand se tari in patru labe sub masa, el rasturna masa fi ceftile fi cafeau fierbinte zburara carencotro, iar cand se facu ghem, o izbi cu picioarele. Se opri numai cand il lasara puterile. Abia atunci iefi din bucatarie trantind Ufa fi traversa culoarul intrand in camera lui. Fata ramase acolo, incapabila sa se m ifte. fi curgea sange din

Vera Cozuie

18

nas, respira cu greu, iar coastele ?i picioarele o dureau. Incerca sa se mi§te, dar gemu in agonie. Auzi u§a deschizandu-se §i apoi, un suspin adanc. — Oh, Dumnezeule... Vai, Doamne, Elly, ce {i-a facut? Era Maureen, cea cu chip slab fi osos: care parea de treizeci de ani, avand in realitate cu zece mai pujin. Aceasta o privi pe Ely cu groaza. Ochii ei de un albastru spalacit, care de obicei nu aveau nici o expresie, erau de data asta §ocaJi vazand ravagiile produse de pumnii lui Mickey. — Furnizorul nu s-a aratat p-aici §i bietul Mickey e disperat dupa o doza, ii lua apararea Cindy care traia cu Mickey. §tii cum e el cand nu ?i-a luat porjia. — ...§i cum e cand §i-a luat-o, zise Maureen mohoratS. Era de aceea§i varsta cu Cindy, dar mult mai veche in branfa, astfel meat invSJase din experienja §i, ca ?i Paula, avea atat timp cat §i compasiune de oferit altor oameni in afara ei, mai ales daca, asemenea lui Elly, ace§tia trecusera prin ace leafi necazuri. Fusese binevoitoare, toleranta §i uneori chiar i§i manifestase admirajia faja de ea. O invSjase mici trucuri sau ii daduse indrumari, ca de exemplu cum sa puna mana pe un client sau ce sa faca daca acesta se dovedea a fi periculos. fi piacea sa barfeasca §i, in consecinja, Elly i?i pusese frau gurii, insa avea o inima buna §i era evident ca fusese ?ocata vazand-o ?ocata pe Elly batuta a§a de rau ?i plina de sange. — lubito, poji sa te ridici? intreba ea bland. Se vedea ca era neliniftita §i sfafiata intre compasiune §i frica generata de gandul ce-ar fi Mickey in stare sa-i faca daca ar prinde-o. Era amabila de felul ei, dar nu-?i punea niciodata pielea la bataie. Nu-§i putea permite. — Nu... ma doare, suspinS Elly, dandu-?i seama ca o durea §i cand vorbea. — Da-ne o mana de ajutor, Cindy. O sa-i fie mai bine in pat. impreuna, pe jumatate sprijinind-o, pe jumatate tarand-o, reu§ira s-o duca pe Elly in celalalt dormitor, pe care fata il imparjea cu Maureen. Cindy dormea cu Mickey. — Du-te §i adu ni$te apa calda' intr-un castron §i ni?te vata, ii ordona M aureen lui Cindy, care se supuse fara tragere de inima.

19

Cu r t e z a na

— Dum nezeule, o sa ai o faja multicolora, remarca Maureen pe cand o ftergea de sange. Ji-a spart buza fi nasul tau arata ciudat, spuse ea fi i-l atinse. Elly fipa de durere. Prin falca o sageta un junghi. — Nu-mi place cum arata, continua Maureen, ingrijorata. Cred ca Ji-a rupt nasul fi nu ftiu ce {i-a facut la falca... Parerea mea este ca ar trebui sa mergi'la spital. — Nu... reufi Elly sa articuleze. Maine voi fi bine... Odihna... Somn... Doar lasaji-ma sa dorm ... — Paula o sa se uita la tine cand o sa se intoarca, o imbarbata Maureen. A lucrat doi ani ca sora medicala, a fa ca se pricepe la lucruri dintr-astea. E pe Park Lane asta-seara f i o sa vinS tarziu, dar ea o sa ftie care-i cel mai bun lucru de facut. Elly incuviinja cu ochii inchifi. O durea peste tot fi nasul parea umplut cu ceva, astfel ca era nevoita sa respire pe gura. Reufi, totufi, sa cada intr-un somn adanc. Cand Paula se intoarse la trei fi jumatate, Maureen o duse in camera fetei. Fiind cea mai veche in trupa lui Mickey Shaughnessy, Paula avea propria ei cam era fi diverse alte drepturi fi privilegii ca fe fa a grupului de fete. Lucra pentru el de doi ani f i era singura cu care se purta mai bine, deoarece ii aducea cei mai mulji bani. Avea douazeci fi cinci de ani fi odata fusese infirmiera, numai ca un student la medicina o lasase insarcinata fi fusese nevoita sa -fi abandoneze studiile. Fetija ei de patru ani statea cu nifte parinji vitregi fi Paula lucra ca s-o intrejina. Statea cu Mickey pentru ca era varul ei fi-i lua doar un procentaj din caftig, in timp ce celorlalte le lua tot, pana la ultimul penny. Acum, ea se uita la Elly fi inspira scurt. — Dumnezeule Atotputernic... De data asta a mers prea departe! exclama ea atingand ufor nasul tumefiat. Asta-i rupt, fi uita-te ia falca ei, nu arata deloc bine! Nu pot s-o ajut cu nimic; trebuie sa fie ingrijita ca lumea, fi asta inseamna ca e necesar s-o vada un doctor. — Mickey o sa ne omoare daca aducem aici pe cineva din afara. — Si daca moare? — Nu poate fi chiar atat de grav, zise Maureen insa, brusc, paru infricofata.

Vera Cowie — Uita-te la coastele ei, la vanataile astea. Ar putea avea leziuni interne. Trebuie sa mearga la spital, Maureen, fi cu asta, basta. — N-am putea-o duce in alta parte a orafului? La sud de rau... acolo sunt spitale peste tot. Undeva unde au secjie de urgenje. Am putea spune ca am gasit-o pe strada, ca a fost atacata... (Maureen ifi roase o unghie.) §i ce-i spunem lui Mickey? O sa-l apuce pandaliile daca afla ce-am facut. — Atunci trebuie sa ne asiguram ca n-o sa afle, fi cum singurul lui gand este sa faca rost de o doza, e timpul sa acjionam fi sa o ducem la spital. — Cum? Eu nu ma pun cu Mickey... ftii cum e el... Cu tine e altceva, caftigi mai mult ca oricare dintre noi fi ai parte de tratament special. N-am chef sa-mi traga o cafteala cum i-a tras lui Elly. Paula ifi dadu seama ca Maureen avea dreptate. Mickey putea fi un individ afurisit, dar avea control asupra multor vaduri bune. Cand incercase sa lucreze pe cont propriu, fusese alungata fie de fete, fie de peftii lor, care nu ezitau sa foloseasca forja. Numai avandu-l pe Mickey ca protector reufise sa caftige destul ca sa-fi intrejina fetija — rajiunea tuturorfaptelor sale. — E-n regula, deci va trebui sa ma ocup eu de asta. Dar baga de seama, mudes! Mai ales faja de Cindy. Ar trancani cu siguranja, fiindca ar pune orice la bataie ca sa-fi intareasca pozijia. — N-o sa suflu un cuvinjel, promise Maureen, ufurata ca era scoasa din cauza. Paula privi ingrijorata la Elly, care statea cu ochii inchifi respirstnd prin gura deschisa; amandoi ochii erau invinejiji, obrajii ii erau livizi fi plini de vanatai, barbia ii atarna ciudat, pe coaste avea semne intunecate, iar picioarele fi coapsele aveau dare rofii pe ele. — Am ftiut mereu c-o sa aduca necazuri. I-am spus lui Mickey de la inceput ca aveam indoieli. Ea nu-i ca noi. De exemplu, e mult mai instruita. — Ea? §i tu luai note bune, nu-i afa? — Una sau doua, dar era ma d e p a fe fte cu mult. N-ai vazut ce carji citefte? De ce-ar face o fata cu mintea ei trotuarul pentru Mickey Shaughnessy?

21

Curtezana

— Lil a adus-o, Iji amintefti? — §tiu asta, dar probabil c-ar fi putut face altceva in loc sa bata strazile. — Poate ea nu. — Prostii! Am spus de la inceput ca locul ei nu-i aici, fi nu mi-am schimbat parerea. Deocamdata n-am ce sa-i fac in noaptea asta in afara de a oajuta sa traga un somn bun. O facu pe Elly sa inghita o mica pastila verde fi pleca lasand-o sub efectul puternic al narcoticului. A doua zi dimineaja, Mickey pleca devreme de acasa, in toane la fel de rele. Dupa cum stabilise cu Paula, Maureen o lua pe Cindy la „C & A“, la „Marble Arah“, ca sa se uite la o rochie pe care aceasta pusese ochii daca Mickey ar fi iefit cu banii. Cindy acorda mare atenjie chipului fi siluetei fi, mai ales, unghiilor ei. Paula se duse la Elly. — Terenul e liber. Poji sa te scoli? — Cred ca da. Le lua mult timp, de?i Paula o ajuta sa se imbrace. — Acopera-Ji faja cu baticul fi pune-Ji ochelarii a ftia de soare; o sa-Ji ascunda vanataile de la ochi. N-am chef ca vreun fofer curios s5 inceapa cu intrebarile. — Unde mergem? mormai Elly cu greutate. — La spital. Te due pana acolo, dar mai departe nu merg. Nu-mi pot permite sa fiu amestecata in treaba asta. Trebuie sa ma gandesc la Cheryl a mea. Te due pana la Accidente, dar de acolo-nainte, te privefte. Efti fata d efteapta. Gasefti tu o poveste. Ochii lor se fntalnira; unii, de cyloare albastru inchis, ceilalji — cenufii, ca norii dupa ploaie, ivindu-se din mijlocul unor pete intunecate ca ale urfilor Panda. — Muljumesc, articula Elly. Paula dadu din cap, concentrandu-se la ce avea de facut. Elly putea sa mearga, insa numai foarte incet. Le lua ceva timp ca sa coboare cele trei randuri de scari plus cele de la Ufa din faja pana la trotuar, intrucat apartamentul se gasea la ultimul etaj al unei vile praginite, construita in stil edwardian. G asea ca trecusera secole pana cand ajunsera la colj, apoi pana la Upper Street, dar, odata sosite acolo, Paula chema un taxi fi, ufurata — fiindca se afteptau sa-l vada pe Mickey luandu-l furios dupa ele — , ii spuse foferului

'Vera Coiuic

22

sa se duca la King’s Cross. De acolo luara metroul pana la St. George, in Tooting, unde Paula ifi facuse studiile de infirmiera. La intrare, ea spuse: — Acum, Elly, e fti la mare distanja de Mickey. Ma indoiesc ca a venit vreodata atat de departe, in partea de sud a orafului. Secjia de accidente este chiar aici pe coridor; se vor ingriji de tine. Presupun ca n-o sa ne mai vedem pentru ca nu te vad intorcandu-te inapoi la Mickey, nu-i afa? Elly incerca sa zam beasca, dar o duru, a f a meat rezultatul fu mai degraba o grimasa. — Mult noroc, iubito. Paula o batu stangace pe umar pe Elly. Acum era nerabdatoare sa se Tntoarca acasa. sa vada daca era totul in regula fi sa „descopere“ ca in timp ce fusese plecata la farmacie sa cumpere unguent fi analgezice, „pacienta“ reufise sa dispara. — Muljumesc, Paula, mormai Elly. Sper c-o sa scapi basma curata. — Stai pujin, sa plec eu mai Tntai. Paula facu un semn cu mana fi se intoarse sa piece, iar Elly ii auzi tocurile Jacanind din ce in ce mai slab pe coridorul pavat cu dale. Atunci porni incet spre secjia de accidente. Le spuse ca fusese batuta de barbatul cu care traia, dar refuza sa dea nume sau sa depuna plangere. Afirma ca, de fapt, ea il provocase determinandu-l sa se infurie fi ca era doar vina ei, deoarece ftia cat de repede ifi pierdea el cumpatul. Chiar dupa sosirea polijiei, ea refuza sa le spuna ceva, scriind raspunsurile la intrebarile lor pe un carnet intrucSt falca ii fusese cusuta, nasul imobilizat fi bandajat, coastele pansate, iar vanataile fi contuziile, ingrijite. Declara ca nu avea pe cine sa anunje; parinjii ei murisera fi ea traia pe cont propriu de cand avea faptesprezece ani. Statea cu barbatul asta inca de pe atunci fi totul era in regula, numai ca el se infuria foarte repede... §tia ca o iubefte fi ca avea sa se caiasca, dar reacjia lui de genul „dinte pentru dinte" picase Intr-un ceas rau, Insa, atunci cand se va intoarce, lui ii va parea foarte rau de ceea ce facuse.

23

Curtezatia

Ancheta mergea greu fiindca ea nu putea vorbi, dar ochii ei mari, cenufii, lasau clar sa se vada cat de incapajanata putea sa fie. Cum era un caz de violenja intre soJi §i legea era astfel facuta incat polijiftii nu puteau mi§ca un deget daca ea nu era pregatita sa depuna o plangere formala ?i sa-l acjioneze in judecata pe cel care o batuse, fura nevoiji sa-i accepte atitudinea. — V aca mica §i proasta, le spuse polijista colegilor ei cand parasira salonul. N-o sa le injeleg niciodata pe fetele astea. D e-abia are nouasprezece ani §i se da dura ca o stanca. L-a§ trazni cu toate acuzajiile posibile din Codul penal, plus alteie pe care le-a? inventa. Daca exista un lucru pe care nu pot sa-l Tnghit, este modul in care femeile accepta violenja din partea barbajilor ca o dovada a dragostei. Ridicase intenjionat vocea, ca sa poata fi auzita de Elly careia ii venea sa strige dupa ea. C e-are a face dragostea cu toate astea? H a bar n-ai desp re ce e vorba, se adresa ea in gand spateiui lat al polijistei care disparea pe coridor. Tot a$a n-am §tiut nici eu acum d o i a n i ju m a te c a n d am c o b o ra t din a u to b u z la A utogara Victoria... Nu cuno§tea pe nimeni, n-avea unde sa se duca §i singurii ei bani erau doua lire §i cincizeci de pence. Avea un mic geamantan in care ducea un singur schimb de lucruri, peria de par, o geanta cu obiecte de toaleta §i o fotografie facuta in vremuri mai fericite in care era cu mama ei. N-avea nici o destinajie, nici prieteni in ora? §i nici rude carora sa le telefoneze ca sa le roage s-o lase sa innopteze la ele. Plecase in graba pentru ca se ivise ocazia; pentru ca o anumita u?a ramasese nezavorata §i un anume bee fusese luat de o puftoaica §mechera, culeasa de pe strazi, pe nume Jenny. Aceasta fugise de la o alta casa de copii, in timp ce se faceau incercari de depistare a familiei ei. Cand Elly aflase ca Jenny voia sa fuga in acea noapte o rugase s-o ia §i pe ea. — NU-mi pot permite insojitori, ii spusese Jenny. In plus, tu inca ai ca§ la gura. Habar n-ai de nici unele; n-ai mai fost In custodie inainte. Se vede de la o po?ta. E a cincea oara ca Incearca sa ma puna in cufca, dar n-o sa le mearga

Vera Cozoie

24

nici acum. Vreau sa ma due in Scojia, dar am sa las o urma care sa duca la Londra. — Cum o sa faci asta? foptise Elly uimita fi impresionata. — Nu mai pune intrebari fi atunci n-o sa-Ji spun minciuni. (Ochii atotftiutori o privisera pe Elly cu o oarecare nedumerire.) Ce naiba cauji tu aici? Doar n-ai fugit de acasa. Efti in custodie, dar efti prea tanara pentru un Centru de arest preventiv. Aftepji sa te dea la centrul teritorial? Oricum, caji ani ai? — §aptesprezece. — Drace, nu pari! Am crezut ca efti de varsta mea. — Tu caji ani ai? — Aproape cincisprezece. Jenny o studiase pe fata aceea speriata, care vorbea atat de corect. — E?ti orfana? — Da. M ama mea a murit. Tatai meu... Jenny daduse glas cuvintelor pe care Elly le gasea atat de greu de rostit cu voce tare. — Nu te vrea, afa-i? pufnise ea. Pe mine nu ma vrea maica-mea. Zice ca nu poate sa se descurce cu mine. $i atunci de ce vrei sa parasefti caminul asta confortabil? Afara e o lume dura fi nepasatoare fi, daca nu ftii cum sa faci faja, Dumnezeu n-o sa te prea ajute. — Vreau sa plec de aici. Vreau sa incept o viaja noua. — Pentru asta e nevoie de bani. Ai bani? — Nu, dar ftiu unde se gasesc. — Unde? intrebase Jenny cu vocea taioasa ca o lama. Acolo unde locuiam inainte. Tatal meu Jinea intot­ deauna bani intr-o cutie de m etal din birou... — Caji? — Nu ftiu , dar intotdeauna era un teanc gros de bancnote cand deschidea cutia in prezenja mea. — E cineva acasa? Elly scuturase din cap. Tatal fi sora ei plecaserS in direcjii diferite, dar nu ftia incotro, fi lasasera casa goala fi zavorata. — Ai cheile? — Nu.

25

Curtezana

Nu avusese niciodata o cheie. Tatal ei nu-i permisese acest lucru. — C e fel de loc e aia? M are, mic, o casa, un aparta­ ment?... — O casa mare cu patru etaje. — Cum sunt ferestrele? — Sistem ghilotina. — Cu geamuri duble? — Nu. Jenny daduse din cap; satisfacator. — Care-i adresa? — Te due eu acolo, daca ma iei cu tine. — Nu efti atat de proasta pe cat pari, nu-i a fa ? Foarte bine, atunci. La noapte. Cand se vor stinge luminile fi vom fi in pat. — C e facem cu fata cealalta? — N-o sa zica nimic. E prea speriata. Cunosc eu genul. Dar n-o sa vorbim in faja ei, bine? O sa-Ji spun o singura data fi daca nu Jii minte, te prive§te. Sub ochii atenji ai lui Jenny, Elly mancase cina pana la ultima imbucatura — N u f t i i c a n d y a fi urm atoarea m asa! — fi i?i pusese cam afa de noapte peste haine. C ea de-a treia ocupanta a camerei, o fata grasa fi proasta de cinci­ sprezece ani, care fusese prinsa cand incercase sa agaje un polijist in uniforma, sforaia infiorator. Fetele se strecurasera pe coridoarele intunecate ia; mai apoi iefisera afara printr-o fereastra de la parter. Mersesera mult timp pe straduje laterale, Jinandu-se mereu in umbra fi strabatusera un teritoriu pe care Jenny parea sa-l cunoasca mai bine decat Elly, defi ea nu se nascuse in cartier. — §tii, ma orientez a-ntaia. Am stat aici fapte luni. A f fi stat fi mai mult daca scorpia batrana fi curioasa la care locuiam nu fi-a r fi bagat nasul in camera mea in timp ce eram plecata fi n-ar fi vazut marfa care era acolo. — Ce marfa? intrebase Elly cu naivitate. — Din magazine, tampito. O fterpelisem, o furasem din magazine. — Oh...

Vera Coiuie

26

— A chemat polijia fi dupa aia m-am trezit din nou in custodie. Sunt adusS mereu aici fi iar fug, de parca a? fi un yo-yo nenorocit fi maica-mea n-o sa ma ia inapoi, asta pot sa Ji-o spun precis. I-a zis babei aleia bagareje ca aduc numai necazuri fi cS nu vrea sa mai aiba de-a face cu mine. Nu ftiu de ce se mai ostenesc, numai ca sa fug din nou... Deodata fata se uitase la casele mari $i tacute. — Drace! Aici locuiefti? Atunci ce naiba cautai la arest preventiv, intrebase ea suspicioasa. — E o poveste lunga, raspunsese Elly, evaziva. Aici... locuiam, spusese ea oprindu-se in faja unei case mari construite in stil victoria. — Perfect. Arata-mi drumul, atunci. Cat timp Elly statuse, tremurand, de paza, convinsa ca vor fi inhajate in momentul urmator, Jenny ifi croise drum fi intrase, ajut&nd-o fi pe Elly sa se cajere. — S3 nu aprinzi nici o lumina, o avertizase Jenny. Sper ca ftii sa te orientezi pe aici. Sertarul biroului era incuiat; tatal lui Elly Jinuse intot­ deauna cheia pe lanjul de la ceas, insa Jenny ftiuse cum sa forjeze incuietoarea. Deschisese sertarul fi suspinase de placere vazand cutia de bani. In ea se aflau ceva mai mult de fa s e lire, pe care le imparjira. — Ce-i drept e drept fi nici n-ai fi aici daca n -a f fi fost eu pe faza. — AtSta timp cat am destui bani pentru biletul de autobuz pana la Londra f i pentru o camera pana imi gasesc ceva de lucru, e bine. Jenny nu spuse nimic. Las-o sa in v e je apucand-o pe calea cea m ai grea, gandise ea. Eu a§a am facut, nu-i a$a, f t s u n t m a i m ica d e c it ea. N -o sa reziste n ic i c in c i minute. Scufija R o fie in padure! Vorbe$te de parca are prune in gura. Trebuia s-o las acolo unde era. Foarte bine, o sa inveje. A fa ca o invajase pe Elly prima lecjie, furandu-i banii din portofelul aflat in sacofa pe care Elly o rugase sa o pazeasca pana ce avea sa-fi cumpere biletul de autobuz. Cand Elly se intorsese, sacofa era acolo unde o lasase, insa Jenny disparuse, fapt pe care nu i-l luase in nume de rau, de vreme ce fata ii spusese ca ea nu cheltuia banii cu calatoriile, ci facea autostopul.

27

C u r t ez a n a

— Tu sa nu faci una ca asta, ii zisese ea fara menajamente. Dupa prima incercare iji vor gasi corpul zacand intr-un fan{ de pe autostrada A1. Sa calatorefti numai cu autobuzul. Elly apreciase sfatul, dar cand ifi deschisese portofelul gfi puna inauntru biletul de drum fi restul de doua lire fi douazeci de pence, constatase ca acesta era gol cu excepjia unei bucaji de hartie rupta din ambalajul unui sandvif, pe care scria cu litere de tipar: „SA NU Al IN C R E D E R E IN NIMENI". Elly fusese atat de focata, incat ramasese fara grai, apoi se ingrozise vazand ca banii ei s-au dus, dupa care cazuse in cea mai neagra disperare. Orbita de lacrimi, ifi croise drum pana la toaleta doamnelor, unde plSnsese amarnic fi parasise camaruja doar cand auzise crainicul anunjand pasagerii sa se imbarce in autobuzul de Londra. N u -fi mai amintise nimic din calatorie, era prea naucita de fo e fi disperare. Cand se daduse jos din autobuz, in Londra, era paralizata de deznadejde. Se uitase imprejur, dezorientata, uimita fi de-a dreptul ingrozita. Femeia durdulie, cu aer matern, care avea aerul ca afteapta pe cineva, o observase imediat. Elly observase ca o persoana se lupta cu mai multe sacofe pline de cumpa­ raturi fi bunele maniere iefisera la suprafaja. — Daji-mi voie sa va ajut, se oferise ea. — Oh, efti o fata tara draguja! Nu prea mai sunt multe ca tine in ziua de azi. Daca ai putea sa ma ajuji sa merg pana la banca de colo, o sa le aranjez mai bine. Elly o ajutase, dar dupa aceea nu facuse nici o incercare sa-fi vada de drum. Ramasese locului, holbandu-se imprejur, rozandu-fi buza de jos fi rasucind bareta genjii. — Se pare ca ai tai n-au venit sa te intampine. Probabil ca autobuzul tau a sosit ceva mai devreme. Se mai mtampla fi asta cateodata, defi de cele mai multe ori intarzie. Am venit sa-mi conduc o prietena fi autobuzul ei a plecat cu intarziere. Sa-Ji spun ceva: tocmai voiam sa merg sa beau o cea fca de ceai. De ce n-ai veni cu mine sa bei fi tu una? Vom sta acolo, la geam, ca sa poji sa vezi cand iji vin prietenii. Elly murea de dorinja sa bea ceva cald. Ultima ei masa fusese cina din seara precedents, dar deja avertismentul

Vera Coivie

28

lui Jenny i se Tntiparise in minte. SA NU Al INCR ED ER E IN NIM ENI! Bine, dar asta era o doamna intre doua varste, de fapt ceva mai in etate, cu par cenufiu fi un chip plaCut cu aer matern. Probabil ca era bunica deja... — Nu exista nimic mai grozav ca o cea fca de ceai care sa te puna pe picioare, continua bunica. — Va muljumesc, rostise Elly hotarandu-se brusc. Mi-ar face placere. Bause nu una, ci doua cefti de ceai, iar doamna o tratase cu o bucata delicioasa de piacinta cu mere. — Perfect, te simji mai bine acum, nu-i afa? Elly zambise pentru prima oara. — Da, mult mai bine, muljumesc. — Nu fnjeleg, totufi, ce s-a intamplat cu ai tai. Suntem aici de o jumatate de ora fi nu te-am vazut uitandu-te dupa ei. Efti sigura ca vine cineva sa te ia? Elly se-nrofise fi daduse din cap. „Bunica“ plescaise din limba. — Nimeni! Bine, atunci spune-mi unde vrei sa mergi fi o sa-Ji explic cum sa ajungi acolo. Nu se aratase surprinsa cand Elly mormaise ca nu mergea nicaieri, pentru ca nu avea unde sa se duca, — N-ai unde sa te duci? Vai de mine... sa nu-mi spui ca ai fugit de acasa! Bunica nu parea sa aiba aerul ca o condamna, din contra, vocea ei era atat de plina de compasiune incat Elly simjise cum lacrimile ii izvorasc din ochi fi incep sa-i curga pe obraji. — Nu... nu chiar... fovaise ea. — Unde sunt atunci parinjii tai? Nu crezi ca vor fi fngrijoraji? — M am a m ea a murit f i... tatai meu a plecat. — Oh, s3raca de tine, o compatimi bunica plescaind din limba. $i nu mai ai alte rude? M atufi sau unchi... sau o bunica? — Nu mai am pe nimeni. Pe nimeni... — Oh, draga de tine, imi pare rau... Atunci cu atat mai bine ca m-ai intalnit. pe mine. Londra nu e un loc potrivit pentru o tanara fata singura. §tiu un loc unde ai putea sta. Undeva unde poji ramane pana cand reufefti sa-Ji gasefti

Curtezana o slujba fi un loc al tau. Sper ca nu te deram jeaza sa stai cu trei fete tinere foarte draguje. — Oh, sigur ca nu! raspunsese Elly cu entuziansm. Ar fi fost de acord sa stea impreuna cu treizeci de fete daca aceasta bunica simpatica, am abila fi teribil de reconfortanta i-ar fi propus o asem enea alternativa. — Cum te cheama, iubito? — Elly... Se hotarase sa se prezinte cu aceasta varianta a numelui ei adevarat, care nu mai fusese folosita de nici una dintre persoanele care o cunofteau. — Atunci, Elly, cred ca ar fi bine sa mergem sa luam autobuzul. Doamna Tfi adunase sacofele, Ti muljumise exagerat lui Elly cand aceasta se oferise sa duca cateva din ele, fi se Tndreptasera spre o stajie de autobuz. Mersesera destul de mult fi bunica Ti platise lui Elly biletul. Cand coboraserS, Elly Tntrebase curioasa: — Ce parte a Londrei este asta? — Islington, draga. Districtul N1 din nordul orafului. Fetele locuiesc la o aruncatura de baj. Sunt un grup foarte vesel fi iau viaja a fa cum este. O fata Tn plus n-o sa Tnsemne mare lucru, ai sa vezi. Cand ajunsesera la casa Tnalta fi Tngusta care, a fa cum remarcase Elly cu strangere de inima, vazuse fi zile mai bune eg mulji ani Tn urma, urcasera trei randuri de scari pans la ultimul etaj. Sus era lumina fi caldura, se auzeau glasuri sporovaind fi zgomot de c efti. in locul neliniftii care o Tncerca, fata simtise o ufurare ce se transformase Tn uimire cand binefacatoarea ei deschisese o Ufa fi o introdusese Tntr-o camera mare care odinioara fusese Tmparjita Tn doua, dar care acum se Tntindea pe toata lajimea casei. inauntru, televizorul mergea fi Tntr-un colj, o tanara femeie calca o bluza de un roz aprins. Pe o canapea veche, tapijata cu p lu f, statea o alta fata mai tanara, draguja, dar cam anosta fi foarte blonda. Aceasta Tfi vopsea, concentrata, cu un lac stralucitor de o nunaja roz Tnchis, unghiile extraordinar de lungi, care Ti evocau lui Elly ghearele unei pasari de prada. O a treia fata tocmai umplea un ceainic cu apa fierbinte.

Vera Cowie

30

— BunS, Lil! o salutase aceasta din urma pe doamna cea buna. Intotdeauna vii la fix, nu-i afa? Cred ca adulmeci mirosul de ceai de la o pofta. Cine e fata asta? — Ea este Elly. Am gasit-o la autogara Victoria, saraca de ea. N-are unde sa se duca fi nici rude la care sa apeleze. A ram as de una singura fi m-am gandit ca n-o sa va deranjeze daca o gazduiji o zi sau doua pana se dezmeticefte fi o sa poata sta pe picioarele ei... Elly, ea e Paula, cea de pe canapea e Cindy,' iar Maureen este cea care ifi calca bluza. Elly se simjise ca fi cum ar fi naufragiat pe o insula pustie, fara hrana sau apa, fi ar fi vazut o barca de salvare venind direct catre ea. Fetele fusesera amabile, vesele, acceptand-o fara sa puna Tntrebari, defi, la inceput, Paula paruse ingrijorata pana ce Elly o asigurase ca, intr-adevar, nu exista nimeni care sa intrebe de ea, fiindca nu mai avea pe nimeni pe lumea asta. — Nu se poate sa n-ai pe nimeni! Fiecare are pe cineva caruia sa-i pese de el, protestase Paula. — E adevarat, mai e sora m ea, recunoscuse Elly rufinata, dar, vedeji, este arierata mintal fi au dus-o la un camin special. — Oh, sarmana de tine. Intr-adevar, n-ai pe nimeni... Atunci, trebuie sa stai aici. Nu ne deranjeaza, nu-i a fa fetelor? Poji sa stai in aceeafi camera cu Maureen. E-n regula, Maureen? Aceasta raspunsese vesela: — Patul e dublu fi atata timp cat nu sforai... — Nu sforai... Cel pujin a fa cred. Lil ram asese la cina care fusese com pusa dintr-un castron mare de spaghete bolognese. fn timp ce mancau, Elly raspunsese cu ingenuitate la mai multe intrebari ce fusesera abil strecurate in conversajie. Cand, pe la ora noua, fetele incepusera sa „se pregateasca", Elly intrebase surprinsa: — Lucraji noaptea? — Exact, rostise Cindy laconic, in fiecare noapte. — inseam na ca munciji in schimbul de noapte? Ele rSsesera, facand-o pe Elly sa simta ca a pus o intrebare prosteasca, pana cand Lil le spusese sa inceteze.

31

Curtezana

— Lucreaza Tn domeniul distracjiilor, draga, de-asta muncesc noaptea. — Oh... am Tnjeles... Asta explica totul. N-ar putea... Vreau sa spun... S-ar putea gasi de lucru fi pentru mine? Pot sa Tnvaj tot ce trebuie. Invaj foarte repede. — O sa vedem, draga. Mai Tntai stai sa te dezmeticefti, sa te obifnuiefti cu atmosfera fi dupa aceea, mai discutam. Pe la ora zece sosise Mickey Shaughnessy. Acesta Ti fusese prezentat drept „varul lui Paula", ceea ce era adevarat. Era un irlandez atragator, cu par rofu Tnchis fi cu un accent care sunase Tn urechile lui Elly ca o muzica. Avea ochi superbi, la fel de albaftri ca apa lacului Killarney. Se aratase imediat interesat de Elly. Dupa ce fetele plecasera la lucru, el se afe za s e la masa din bucatarie, Tfi turnase o cafea fi statuse la taifas cu ea fi cu Lil. Cand aceasta se ridicase sa piece, Mickey se oferise s-o conduce pana acasa, adica doar la cateva strazi mai Tncolo, Tnsa era mai bine s-o Tnsojeasca, decat sa mearga singura noaptea. — Culca-te cand Ji se face somn, spusese Lil, strangandu-fi sacofele. Fetele nu vin acasa decat spre dimineaja. Ele au chei, a fa ca poji sa Tncui Ufa dupa mine. — Va muljumesc, rostise Elly cu Tnfiacarare luand-o pe Lil de mana. A fost un miracol ca v-am Tntalnit, altfel nu ftiu ce m -a f fi facut. — Sunt de acord, iubito. Oricum, n -a f fi putut lasa o fata tanara fi draguja ca tine sa se piarda intr-un o ra f de marimea astuia. Acum Tncuie Ufa dupa mine. — Ne mai vedem noi, zisese Mickey iefind pe Ufa. Vin pe aici aproape Tn fiecare zi. Elly spaiase vasele — fiindca nimeni nu se deranjase s-o faca fi fusesera pur fi simplu lasate murdare Tn chiuveta — f i facuse ordine. Dupa aceea, repetase isprava in dormitor, unde Tmbracamintea era aruncata pe jos sau atam a pe scaune, revistele zdceau Tmpraftiate fi farduri, foarte multe farduri, stateau claie peste gramada pe mdsuja de toaleta. Pusese pe um erafe hainele care, dupa parerea ei, erau prea colorate fi cam de prost gust, fi adunase lenjeria. Nu mai vazuse ciorapi de felul aia pana atunci; crezuse ca toata lumea purta colanji. Erau negri fi foarte fini

Vera Cotvie

32

fi toji pantofii aveau tocuri inalte. Elly nu avusese niciodata pantofi cu tocuri inalte — tatal ei spunea ca fac rau la picioare — a fa ca incaljase o pereche fi mersese clati­ nandu-se prin camera, pana ce se obifnuise sa umble pe tocurile cui. In cele din'urma, decisese ca nu i se potriveau. Erau intr-adevar incomozi. Se dusese-la culcare sim{indu-se mult mai impacata cu sine, decat fusese in ultima vrem e. Facuse inceputul; invajase o lecjie, dar era bucuroasa ca Jenny nu avusese dreptate in privinja acelui „lN NIMENI'1, pentru ca, daca n-ar fi avut incredere in Lil, nu s-ar fi aflat acum acolo, stand confortabil la caldura. Patul era plin de noduri, cearfafurile era de nylon — in timp ce ea fusese obifnuita cu linoul de olanda — iar pernele pa_reau umplute cu burete, insa Elly se simjea in siguranja. Intr-adevar, cazuse in picioare; nu se afteptase la atata generozitate. Daca n-ar fi intalnit-o pe Lil, acum s-ar fi aflat in custodia polijiei. Ea ii spusese ca agenjii patrulau prin tote stajiile importante in cautarea celor care fugeau de acasa. Elly decisese sa stea cu persoanele acelea amabile, cat de mult aveau sa o lase, iar pana cand avea sa-fi gasesca o slujba, urma sa se ocupe de gospodarie. Se pricepea la treburile Casei deoarece facuse acest lucru de la varsta de unsprezece ani pentru tatai ei fi nu fusese el oare cel mai pretenjios dintre oameni? Apoi, odata ce se obifnuia cu oraful, avea sa-fi ia o slujba. Poate chelnerija sau vanzatoare intr-un magazin. Muljumita tataiui ei ftia destui termeni medicali ca sa poata lucra intr-o farmacie. Trebuia sa existe ceva fi pentru ea. Avea sa-l intrebe pe Mickey. I se parea ca el ftie o muljime de lucruri. Poate reufea sa gaseasca de lucru in domeniul distracjiilor ca Maureen, Cindy fi Paula. Cascase, ifi infoiase perna fi, simjindu-se brusc insingurata, se intrebase unde era sora ei fi cum ar putea face sa afle. Ifi intorsese faja in perna fi lasase lacrimile, pe care fi le rejinuse atata timp, sa curga in voie. Te v oi g a s i f i vom fi din nou im preuna, M argaret, ifi prom it, ifi spusese ea in gand. Te voi g a s i oriunde te-au dus f i ip voi explica totul a fa in ca t sa in te le g i de ce am facut tot ce am facut...

33

Curtezana

Plansese pana ce obosise fi, In cele din urma, adormise, iar cSnd Maureen se furifase In pat, pe la ora doua noaptea, dormea mult prea adanc ca sa se trezeasca. in patul ei de spital, Elly se gandi la Elli-cea-dintai fi deplanse lipsa ei de cunoftinfe despre oameni fi lume In general, naivitatea fi sinceritatea ei, caci ce ftiuse ea despre lume? Tatal ei o Jinuse In fr£u f i o dirijase toata viaja, chiar ?i in limitele casei lor din Warmick Road numarul 17. Acela fusese intreg universul ei fi habar n-avusese cat de diferita era lumea de afara pana cand nu invajase — fi o facuse in modul cel mai durcu putinja. Fetele fi Mickey ii parusera lui Elly a fi prinjul din poveste ?i cele trei ursitoare bune. O dusesera sa vada oraful, o laudasera pentru felul cum se ocupa de gospodarie, o lasasera sa probeze hainele compatimind-o cand le spusese ca tatai ei i le alegea pe ale ei §i nu-i daduse niciodata voie sa poarte jeanfi sau fuste scurte, nici podoabe marunte sau lucruri la moda. Viaja ei acasa fusese searbada fi singuratica, deoarece tatai ei, care nu avea nevoie de nimeni, nu reufise sa injeleaga catufi de pujin dorinja fiicei lui de a avea prieteni de varsta ei, sau faptul ca o sora inapoiata mintal nu putea sa-i dea afecjiunea de care avea nevoie. O iubise foarte mult pe Margaret, o ingrijise fi o protejase cat de bine se pricepuse, dar asta nu ii era de ajuns. in vreme ce alte fete de la fcoala ifi facusera prieteni fi ii invitau acasa, sau se duceau in diverse locuri impreuna, lui Elly nu ii era permis a fa ceva. Tatal ei nu vedea nici un motiv pentru care ar fi trebuit sa invite straini in casa lui. Pacienjii erau cu totul altceva fi, in afara de asta, ei nu treceau mai departe de cabinet. Nell nu era in stare sa priceapa de ce venea lumea sa-l vada pe tatai ei, care era rece fi distant, intransigent fi autoritar, ferm convins ca el fi numai e l ftia ce e mai bine fi pacienjii lui ori se conformau indicajiilor date de el, ori n-aveau decat sa se duca in alta parte, intr-un tarziu injelese ca unor oameni le piacea sa le spui ce sa faca, mai ales cand era vorba de sanatatea lor, deoarece ii absolvea de orice responsabilitate.

Vera Cowie

34

— Dumnezeu ftie ca nu se poarta deloc cu tact cu bolnavii, auzise ea un pacient spunandu-i altuia in timp ce paraseau cabinetul, fi e la fel de cald ca un iceberg, dar te face bine fi, in fond, asta conteaza la un doctor. Adevarul e ca, daca n-ar fi un medic atat de bun, nu i-a? putea suporta prezenja; e un om teribil de rece fi arogant. Nell nu vorbise prea mult despre defectele tataiui ei, dar dupa felul in care inflorea la caldura prezenjei lor, ceilalji pricepusera ca dusese lipsa multa vreme de comunicarea sau schimburile de idei dintr-o viaja obifnuita. Cum Paula dejinea pozijia privilegiata de a fi favorita lui Mickey, primele cunoftinje fi informajii pe care fi le insufise Elly fura cele date de ea. Pe langa faptul ca istejimea Paulei d ep afea cu mult nivelul celorlalte doua fete, lui Ely ii piacea spiritul ei practic, acceptarea faptului ca nu prea avea multe posibilitaji, precum fi hotararea ei de a stoarce tot ce se putea din pujinul avut. Paula juca foarte bine rolul unui model de comportament, iar Elly privea, asculta, invaja fi copia, aceasta din urma cu cea mai mare discrejie. Maureen, care era a doua in rang avea o inima buna, dar era genul de persoana care credea tot ce scria in ziare ?i in fiecare zi citea toate tabloidele1'. Era am abila fi de treaba, cat timp nu risca nimic. N-ar fi putut niciodata sa-i jina piept lui Mickey, a fa cum facea Paula, dar ii daduse, binevoitoare, cateva indrumari lui Elly fi era intotdeauna ' dispusa sa-i dea un sfat, daca acest lucru nu constituia o imprudenja din partea ei. Era foarte circumspecta faja de Mickey, dar fi foarte impresionata de educajia lui Elly, avand in vedere ca a ei fusese foarte sumara. Cindy, pe de alta parte, nu era impresionata de nimeni fi nimic. Ifi dedica intreaga viaja ei insefi fi progreselor pe care le putea face. De indata ce vazuse cum stateau lucrurile cu Mickey, se asigurase sa aiba §i ea partea ei, dar apoi, se indragostise de-a dreptul proste§te de el, pana intr-atat incat devenise oarba la toate gre?elile lui. Timp de o sapta­ mana, doua, o supraveghease pe Elly ca un ?oim gata sa-fi

1) Ziar de format mic, cu mult material fotografie, in care sunt publicate mai ales articole de senzajie (n.t.)

35

C urtezan a

apere teritoriul, lini?tindu-se doar cand fusese sigura ca n-are de ce sa se teama. De atunci tnainte, o ignorase, considerand-o o naiva a carei educare fusese pierdere de timp. Tot ce-i trebuia unei fete erau calitajile fizice necesare sa prinda tn cursa proftii de barbaji — deoarece, lasand la o parte imaginea ei deform ata despre Mickey, parerea ei despre barbaji tn general era ca nu foloseau decat unui singur scop, iar daca ea tfi juca bine rolul, ti dadeau tot ce voia, fara sa fie necesar sa lupte pentru asta. Dintre cele trei fete, Cindy era singura care „lucra“ cu placere. Sexul ti era la fel de necesar ca aerul, §i era cu atat mai bine daca mai fi era platita pentru asta. Doar mult mai tarziu, cand rem arcase toate evenimentele, tfi daduse Elly seama cum fusese impinsa tn mod deliberat §i cu mult m eftefu g sa cedeze, cum fusese pregatita sa faca cunoftinja cu Viaja. — iji plac baiejii, barbajii? o tntreba ca din tntamplare Mickey tntr-o seara, cand fetele se pregateau sa se duca la lucru. — N-am cunoscut nici unul. Tatal meu spunea ca sunt prea tanara ca sa am de-a face cu ei. — Atunci va trebui sa ne tngrijim sa tntalnefti cajiva, nu-i a§a? Ji-ar piacea? Elly se uitase la el fi, dintr-o data, ochii ei cenufii parusera atoateftiutori. — Vrei sa spui, cum fac Paula, Maureen fi Cindy? — Asta se poate aranja. Elly privise tn gol, gandindu-se. — Se platefte bine? tntrebase ea tn cele din urma. Paula ridicase din sprancene spre Mickey, care raspun­ sese: — Depinde de ce vrea respectivul sa faci. — C a de exemplu? Fetele se uitasera una la alta. O comportare atat de directa era neobifnuita la o fugara cum era ea. Poate ca nu-i atat de nepriceputa cum credeam , reflectase Mickey. C a atare, ti spusese. Ea nu rofise, nu privise tn alta parte, nu aratase repulsie sau teama, a fa cum s-ar fi afteptat el. Paula intervenise:

Vera Cowie

36

— Cum tatal tau e doctor, presupun ca |i-a spus tot Tn legatura cu sexul. — Da. Atat, un singur cuvant, rostit fara nici o intonate. — Dar nu Ji-a dat voie sa iefi cu baieji? Tntrebase Cindy neTncrezatoare. — Nu. — Daca ji s-ar arata cum sa procedezi, crezi ca ai fi Tn stare sa oferi placere barbajilor? Tntreba Mickey. — Eu... (Elly T§i mufcase buza.) Pot sa Tncerc, spusese ea Tn cele din urma. — Cu Tnfajijarea ta, ar fi simplu. Barbajilor le plac fetele draguje ca tine; ai putea caftiga o gramada de bani. Facuse o pauza, iasand-o sa asimileze informajia, apoi lovise. — Am cheltuit o groaza de bani cu tine, Elly. Pe mancare, locuinja, ducandu-te ici fi colo; pentru biletele de caiatorii, cele doua lire §i cincizeci de pence pe care n-i i-ai dat n-au facut nici cat o picatura de apa Tntr-o galeata. Trebuie sa recunosc ca am cheltuit de cincizeci de ori peatat cu tine numai Tn ultima saptamana. Elly paruse focata. — Nici nu m-am gandit... zisese ea cu o voce fovaielnica. — Pai, ne cam efti datoare ... — Ai putea piati totul cu cateva nop|i de lucru, adaugase Paula. Cu ochii cat cepele, Elly m ufcase din momeaia. — A fa e! — E foarte simplu. Apoi vom fi chit fi vei avea proprii bani de cheltuit pentru rochii, farduri, discuri, toate lucrurile pe care tatai tau nu Ji le-a permis. O sa traiefti viaja normaia a unei adolescente Tn loc sa faci pe Cenufareasa... — Dar... — O sa te Tnvajam de toate. Ne pricepem la orice, nu-i a fa , fetelor? — §i Tnca cum, raspunsese Cindy scurt. Cu ochii mari fi parSnd ca se Tndoiefte, Elly intrebase: — Credeji cu adevarat ca barbajii m a v o r p la ti sa fac dragoste cu ei?

37

Curtezana

-p a . Tacerea se prelungise fi ei lasasera ca nehotararea lui Elly sa se intinda ca o coarda. Cand avea sa se rupa, decizia ei urma sa fie luata. Elly statea cu capul plecat fi Mickey ti aruncase o privire. Se afteptase sa vada lacrimi, dar ea era o fiinja cu totul neobifnuita. Alte fete, confruntate cu ceea ce era clar un ultimatum plangeau de obicei, In hohote. Ea tnsa, se abjinea. Ifi privea mainile, ale caror degete se framantau §i se rasuceau. Apoi, daduse din cap cu un gest neajutorat, care putea sa tnsemne: „foarte bine, n-am de ales“ sau „nu pot, tmi pare rau, dar nu pot“. In momentul tn care tfi tndreptase spinarea tnsa, chipul ei era impasibil defi obrajii ii erau complet lipsiji de culoare. — Foarte bine, rostise ea liniftita, cu o voce la fel de lipsita de expresie, ca fi cum ar fi fost pregatita sa indure orice o perioada lunga de timp. Voi face a f a cum doriji. Ce proasta am fost, gandi Elly acum, sfafiata intre" disprej fi mila pentru fiinja neajutorata fi disperata care fusese la faptesprezece ani. E i $tiau prea bine ce faceau. Eu n um ai credeam ca $tiam. Dupa o luna, era adanc ancorata in viaja fi, defi caftigase de cateva ori mai mult decat ceea ce-i datorase lui Mickey dupa acea prima saptamana, el continua sa-i ia bani pentru ceea ce numea „cheltuieli necesare: toate hainele acelea pe care le-am cumparat fi apoi m-au costat fi permanentul fi fardurile...“ Parea ca nu va mai scapa de datorii pana cand, in fine, reuf ise sa injeleaga ca era definitiv prinsa in capcana. Mickey incetase sa mai fie amabil fi tnjelegator; devenise un supraveghetor nemilos, care nu ezita sa pedepseasca faptul ca o fata nu caftiga atat cat spera el. Descoperise ca era dependent de cocaina, al carei prej creftea aproape zilnic, fi ca avea un temperament pe care era mai bine sa nu-l starnefti, daca-Ji cunofteai binele. incercase sa economiseasca, dar constatase ca era aproape imposibil, intrucat Mickey manuia toji banii. Le cumpara fetelor fi prezervativele — „pot sa le cumpar cu ridicata pentru voi“, spunea el — fi tot ce putea sa pastreze era cate o bancnota ocazionaia de cinci lire. Nu tndraznea

Vera Cowie

38

sa rejina mai mult. Mickey ftia exact cam cat ar fi trebuit sa caftige §i s-o fi ferit sfantul ca banii pe care-i aducea sa fie insuficienji. Nu facuse nici o Tncercare de a da de urma surorii ei pana nu implinise optsprezece ani; Tn felul asta nu o mai puteau duce inapoi in custodie. Imediat dupa ziua ei de naftere, o sunase pe doamna Robdon, cea care facea muncile grele la ea acasa fi care incercase, fara a incaica directivele stride ale „bunului“ dodor, sa aduca pujina veselie in viaja searbada a fiicelor sale. Elly minjise spunand ca statea la n a fa ei — in realitate nu fusese niciodata botezata — fi ca o ducea bine, dar ca era nerabdatoare sa afle ce se intam plase cu Margaret. Intrerupsese toate protestele fi exclamajiile focate ale femeii fi insistase asupra lucrurilor pe care voia sa le afle, fara a-i da posibilitatea doamnei Robson sa se lase in voia ocupajiei ei favorite — barfitul. Elly riscase de la bun inceput, dandu-i telefon, a fa incat vorbise cat putuse de pujin fi aflase ca Margaret se afia intr-un sanatoriu pentru handicapaji mintali. Doamna Robson ftia adresa fi numarul de telefon. Elly ii muljumise fi inchisese Tnainte ca aceasta sa poata pune fi alte Tntrebari, dupa care telefonase la sanatoriu. Aici, dupa ce fusese pasata de la o persoana la alta fi i se pusesera mai multe Tntrebari amanunjite, i se comunicase ca starea sanatajii surorii ei era excelenta. Da, avea voie sa primeasca vizitatori, dar era mai bine sa telefoneze Tnainte. Din cand in cand, M argaret avea anumite manifestari deosebite, a fa ca trebuise sa fie izolata. Elly se interesase ce injelegeau ei prin „manifestari deosebite“;-i se spusese ca sora ei devenea violenta la intervale de timp neregulate fi in mod cu totul neafteptat. Cand parasise cabina telefonica, Elly se vazuse obligata sa se a fe ze pe o banca din apropiere. Margaret, violenta! Blanda, docila fi uneori absenta Margaret, devenise violenta. NU... nu... nu se putea. Totufi, ftia foarte bine ca era posibil. Se preocupase sa afle cat putuse de mult despre persoanele avand aceiafi handicap ca sora ei fi citise multe carji despre

Curtezana autism11. Acum, murise §i speranja de a o avea pe Margaret langa ea candva. Se intorsese acasa fara sa-fi dea seama ce face fi o zi sau doua fusese atat de tnchisa tn sine fi atat de tacuta, tncat Mickey crezuse ca e pe cale sa se imbolnaveasca fi devenise plin de solicitudine, ceea ce nu-i statea tn fire. Cand, tntr-o dupa-masa Elly nu se putuse da jos din pat, se alarmase atat de tare tncat facuse ceva de neconceput — ii permisese Paulei sa chem e un doctor, care diagnosticase un colaps minor. — A trdit intr-o mare tensiune nevoasa. Lasa|i-o sa se odihneasca — probabil ca va dormi foarte mult — fi hrSniJi-o bine. Exista semne ale unei recente fi drastice pierderi in greutate. — Nu e nimic contagios? voise Mickey sa ftie. — Nu este. nimic de natura fizica. A dus-o cumva in ultima vreme intr-o continua stare de incordare? — Incordare? — A fost foarte ingrijorata pentru sora ei, explicase Paula. — Asta explica totul. Odihna, somn fi hrana consistenta fi trebuie sa ia asta de doua ori pe zi. Este un supliment de vitamine fi un tranchilizant ufor. Spuneji-i sa vina sa ma vada peste doua saptamani fi atunci am sa-i fac o examinare amanunjita. Dupa plecare doctorului, Mickey intrebase: — Ce-i toata povestea asta cu sora ei? — A aflat unde au dus-o fi a dat telefon sa vada cum se simte. Cred ca starea ei nu era prea buna. — Asta-i tot? Cata vreme nu este ceva peste care nu poate trece, totul e in regula. TicSlos ego ist ce e fti, injurase Paula, intrand la Elly in camera. Pare cum va fragila trasa la faja a fa cum e, cu cearcane sub o ch i f i pom e p i puternic reliefap, reflecta Paula acoperind-o cu plapuma pe fata care dormea; dar, de fapt, intotdeauna aratase ca fi cand o adiere mai mare

1) Boala mintalS care i f i are originea in copilarie, caracterizatS prin interiorizare excesiva, imobilitate de integrare in societate, comportare absents f i dificultaji de vorbire (n.t.)

Vera Coioie

40

de vSnt ar fi putut-o lua pe sus. Paula ifi d&dea seama ca infajifarea ei ascundea o tarie interioarS la care facuse mereu apel in lunile care trecusera de cand facea parte din trupa lui Mickey. N u m a i D um nezeu f tie de ce a i fScut asta, ifi zisese Paula. A m vazut to t fe lu l de oam eni in viaja, dar n-am m a i in ta ln it p e nim e n i ca tine. Dupa o saptamana, Elly se pusese din nou pe picioare fi nu mai adusese vorba despre sora ei, dar capatase un aer neinduplecat f i hotfirat, care te infiora. Doar Paula bSgase de seama, dar nu spusese nimic. Ii su n t recunoscatoare P aulei pen tru atu n c i f i acum, gandi Elly, schimbandu-fi pozijia ca sa-fi ufureze durerea din coaste. A cu m su n t liberd... Inchise ochii fi i se paru ca plutefte. Doi ani fi jumatate de sclavie fi o nesfSrfita procesiune de barbaji fara chip. Gata. A m re u f it s a -m i recapSt libertatea, chiar daca am facut-o intr-un m od atat de dureros, d a r ch ia r f i a ce st fapt i f i are com pensajia lui, fiindcS nu voi ie f i de a ic i o sdptam ana sau doua f i asta va fi prim a m ea va c a n ja de cand ... de ca n d m -a m nascut, realizase ea focata. Tatal ei nu fusese de acord cu vacanjele. „Sunt o extravaganja inutila fi lipsita de sens", spunea el. Asta fi aduse aminte de ceva. Se intinse ufor, cu mare grija, dupS geanta ei mare fi neagra, de plastic. Rulate intr-un sul subjire fi strecurate in- maner erau doua bancnote de douazeci de lire. La urma urmelbr, reufise sa-l traga pe sfoara pe Mickey. Putea sa-fi permita o revista, poate un baton de ciocolata. Se simjea bine doar ftiind ca banii erau acolo. Dupa ce se va face bine, orice bani va caftiga vor fi ai ei fi numai ai ei... N-am sa m a i a scult niciodata de ordinele vreunui’barbat. Niciodata! jura ea. A m invajat lecjia. Cat. tim p voi sta aici, am sa m ananc de p a tru o ri p e z i f i o sa dorm toata noaptea. Ce-i m ai grozav, e ca M ickey n-are n ic i cea m a i m ica idee unde m a aflu. Paula n-o sa m a dea de g o l f i n ic i M aureen. S ingura ca re a r face-o, f i incS fo a rte bucuroasa, nu ftie unde sunt. Etapa asta a viepi m ele s-a term in al Pentru totdeauna. Am facut ceea ce am fost nevoitd sa fac f i — hai s-o re cu n o a fte m — sin gurul lu c ru de care eram in stare, d a r m i-am executat sentinfa. In s fa rf it, sunt libera. Sunt stapana pe viaja m ea. Tot ce trebuie acum e sa m& decid ce sa fac cu ea.

41

Curtezana

Elisabeth Waring sosi pe aeroportul Heathrow cu cursa Concorde de seara ?i lua, ca de obicei, un taxi pana la gara centraia. Ploua, §i aerul nopjii era rece ?i umed. De§i avea haina de samur pe ea, o trecu un fior. Cand inchise u§a casei pe care agentul ei imobiliar i-o vanduse ca pe un adevarat chilipir, dar care se dovedise a fi un hotel de tranzit trans­ format, constata bucuroasa ca Lulu, fata din Indiile de Vest angajata cu ziua, lasase incalzirea centraia sa funcjioneze din plin. ?§i abandona singura geanta de voiaj in hoi §i se duse sa verifice mesajele ISsate pe robotul telefonului. DouS dintre acestea erau de la clienji ce urmau sa soseasca la Londra in urmatoarele zece zile §i sperau ca e a sa le acorde pujin din timpul ei prejios. Cum unul din ei era un texan foarte generos, iar celalalt — un australian la fel de damic, Elizabeth fu fericita sa ii sune $1 sa le confirme intalnirile. Ultimul mesaj era de la cel mai vechi prieten al ei, Philip Faulkner. „Tot nu te-ai intors din vajaiala?" o apostrofa caustic vocea lui catifelata. „Sper ca intenjionezi sa ma inviji la cina cand revii. Am nevoie acuta de o provizie proaspata de cancanuri, altfel in curand casa ta va ramana singura in care voi mai fi invitat. Te rog, telefoneaza-mi chiar in momentul in care te intorci. Pur §i simplu mor de nerabdare sa aflu totul. Pe curand." Restul mesajelor erau obi§nuite; printre ele, unul de la dentistul ei, altul de la oculist in legatura cu lentilele de contact, al treilea de la curajatoria chimica unde i§i ducea hainele, care o anunja ca nu reu^isera cu nici un chip sa scoata pata de pe rochia neagra din voal de matase naturala. Poate daca le-ar putea preciza cu ce fusese pStata... Dupa ce i§i scoase rochia din jerse bej ne§ifonabil „Bonnie Cashin" pe care o purtase pe drum, Elizabeth imbraca halatul ei favorit din catifea matlasata de culoarea cap?unei, i§i puse papucii asortaji cobori jos, la bucatarie, unde-§i facu o cea§ca de ceai „Earl Gray", pe cafe o lua cu

Vera Cozvie sine In salonul spa{ios. Se a§eza la biroul ei „Regency“ fi descuie sertarul din mijloc, de unde scoase un registru imbracat fn piele rofie tn genul celor folosite de contabili, Deschizandu-I, trecu rapid tn revista cifrele scrise cu negru pe pagina din stanga, cele cu rofu de pe pagina din dreapta, apoi scrise cu negru totalul ultimelor ei caftiguri. Tocmai calcula veniturile fi cheltuielile, cand telefonul incepu sa sune. II ridica fi exclama cu bucurie: —* Tatal Ce surpriza placuta. Ce mai faci? — Te-am chemat sa ma plang, rosti tatal ei cu vocea sacadata a unui ofijer de armata fi, pe deasupra, unul cu un grad foarte tnalt. Nu te-am mai vazut de un car de ani. Ma gandeam ca m -af putea auto-invita la tine pentru sfarfitul asta de saptamana. Trebuie sa ma prezint la regiment vineri fi am nevoie de un loc unde sa dorm. Clubul nu mai e ce-a fost odata fi, pe langa asta, a devenit al naibii de scump. Ce zici, e bine? — Desigur ca este. Elizabeth nu-fi facuse nici un plan care sa nu poata fi schimbat. Tatai ei era tntotdeauna binevenit. — Putem sa ne bucuram de unul dintre sfarfiturile noastre de saptamana neprotocolare, continua ea. Asta tnsemna ca puteau purta haine vechi, nu primeau musafiri fi petreceau cateva ore in localul ei preferat, inaintea pranzului traditional de duminica. — Grozav. Mai e un lucru, totufi. Probabil ca trebuie sa-l iau pe Tiger. A imbatranit ca fi mine fi nu-i prea place sa fie lasat pe mana lui Mercer. Mercer era ordonanja batranului comandat de brigada fi ura cainii. Tiger, pe de alta parte, il ura pe Mercer, dar cum amandoi erau indispensabili stapanului lui, se resemnau sa se suporte unui pe celalalt. — Va trebui sa doarma in bucatarie, il avertiza Elizabeth. N-o sa te las sa-l duci sus pe furif. Lasa par peste tot. Lulu o sa faca o criza de nervil — Bine, vedem noi, spuse vag comandantul. — Vrei sa-Ji ies in intapinare? — Ar fi draguj din partea ta. I-am dat liber lui Mercer la sfar?itul asta de saptamana: vrea sa mearga sa-fi vada fiica. — Cu ce tren vii?

43

Curtezana

— M-am gandit sa-l iau pe cel de trei fi un sfert, sosegte in Paddington la cinci fara un sfert. iji convine? — Voi fi acolo sa te primesc cu fanfara. — Atata vreme cat nu ma primefti cu gloanje, totul e in regula. — Pe vineri, atunci. Dar tatal ei avea chef de conversajie. — L-ai mai vazut pe fratele tau? — Cu vreo luna jumatate in urma. — Eu nu I-am mai vazut de fa s e luni. Spune mereu ca este ocupat. — E adevarat. in calitate de consilier al coroanei, are o activitate extrem de intensa. — Tot ce ftiu despre el, aflu din ziare. Era o lamentare, dar fi un reprof. Elizabeth ifi dadu seama ca tatal ei facea una dintre periodicele, dar rarele cercetari asupra problemelor de familie. Apoi, ifi reaminti: saptamana viitoare era comemorarea morjii mamei ei. — Sa-Ji spun ceva. O sa fac tot posibilul sa-l determin sa vina la cina. — Ar fi placut, incerca tatal ei sa para dezinvolt, fara a reufi. — Nu conta pe asta, il avertiza Elizabeth. §tii cat de aglomerata este agenda lui sociala. Batranul scoase o exclamajie nepoliticoasa. — Spera sa fie numit la tribunal, la anul. — Grozav. Atunci va putea aranja cu tichetele mele de parcare. Afurisitul de paznic se ascunde cand ma vede ca apar, iar el, ca judecator de pace ar... — Tata, trebuie sa plec. Elizabeth nu avea nici cel mai mic chef sa asculte o dizertajie pe tema „Cand eram eu tanar." — Of, foarte bine. Paru atat de descurajat incat ea se simji vinovata. Ca sa se revanfeze se oferi sa-i pregateasca un curry.” — O sa-l fac dupa rejeta ta, zise ea.

11 Fel de mancare din bucataria indiana, condimentat cu un amestec de mirodenii picante (n.t.)

Vera Cowie

44

— Ei, a fa mai merge! Nu poji sa mai gasefti un curry ca lumea astazi. Mercer spune ca mirosul ramane Tn casa prea mult timp. Adevarul e ca lui nu-i place; de fapt nu i-a placut nici India, daca tot veni vorba ... — Pe viner, Tl Tntrerupse Elizabeth fi Tnchise telefonul. Of, Doamne, gemu Tn sinea ei, ce-am facut? Brusc, un dracufor poznaf puse stapanire pe ea. Ridica receptorul fi forma un numar. — Pareai disperat, a?a ca m-am gandit sa ta consolez, declara ea cand Philip raspunse la telefon. — Chiar eram disperat! afirma el. Cum se face ca nu ma inviji niciodata sS te Tnsojesc Tn micile tale excursii? o tachina el. Ai putea sa le asiguri un profit celor de la Concorde cumparand doua locuri la clasa Tntai fi tot Ji-ar ramane destul ca sa-mi achiji nota de plata la hotel. — Daca ai impresia ca o sa rise sa pierd un client vechi pentru vechea noastra-prietenie, vei mai avea o deziluzie. — Vrei sa spui ca am mai fost deziluzionat de ceva sau cineva? Tntreba Philip Faulkner cu o voce batjocotiroare. — Oh, Doamne. Iar te-a suparat careva! — A f zice mai degraba ca m-a jupuit fi m-a tocat marunt. — Sarmanul de tine! Imi pare rau. §tii ceva, vino sambata la cina. Vei putea sa-mi plangi pe umar. — Mi-am epuizat toate lacrimile, dar dupa cateva pahare din Gevry-Chambertin-ul tau voi deveni cat de lacrimogen dorefti. — O sa capeji doar o sticia. Vine f i tata. Dupa o clipa de tacere, Philip o admonesta: — Afurisito! — Nu pot sa ma descurc singura cu tata tocmai acum, spuse Liz. — Oh, d e c e n u ? Philip Faulkner putea discerne semnalele de alarma de la o pofta. — Nu pot sa-Ji spun la telefon. — Asta Tnseamna ca ai ceva sa-mi spui. — Da, fi efti singurul cSruia pot sa-i povestesc. — E de bine sau de rau? — Nu-Ji spun nimic fi n-o sa-Ji pot spune Tn prezenja tataiui meu, dar daca ma ajuji sa-mi Jin cumpatul cat timp

45

Curtezatia

va fi aici, dupa aceea o sa-Ji dezvalui secretul. O sa Tncerc sa-l fac §i pe Boy sa vina la un pahar. — Din cate am auzit, nu pierde nici o ocazie. Elizabeth rase. Putea sa se bazeze Tntotdeauna pe Philip ca sS-§i ridice moralul. Era un individ preocupat excesiv de propria persoana §i Tnfiorator de cinic, dar el Ti putea oferi o parere obiectiva Tn legatura cu ce-ar putea ea face In viitor. In afara de asta, era intotdeauna distractiv cand el fi cu Boy se aflau Impreuna. II cunoscuse pe Philip prin fratele ei, deoarece Boy fusese umbra lui la „Eton“. Elizabeth fusese vrajita de filfizonul melancolic care fusese Philip Tn vremea aceea, de jiletcile p'e care le purta, de cearcanele §i de portjigaretele lui. — S-a nascut cu patruzeci de ani prea tarziu, spusese fratele ei cu compasiune. Se crede relncarnarea perioadei de aur a anilor douazeci, dar nu se poate decide daca Stephen Tennant" sau Cecil Beaton21. Acum te Tntreb, care om Tntreg la minte ?i-ar dori sa fie unul dintre ei? Dar lui Elizabeth ii placuse de el de la prima vedere; Ti placuse hedonismul31 lui ?i credinja lui nestramutata ca lumea Ii datora nu numai mijloace de existenja, ci chiar ?i un regat, ca a pretinde ca-l cunogti Tnsemna un stigmat („Da, aidoma lenjeriei murdare“, spusese fratele ei). Nu facuse nici un secret din scopul lui in viaja, care, in tinereje, fusese sa devina cel mai bine intrejinut barbat din lume. Acum frumusejea trecuse, Tn ciuda unor multiple masuri de conservare a ei, §i odata cu ea se dusese §i singurul mod de a-§i asigura nivelul de trai pe care credea cS-l merita. Totu?i, el ramasese optimist, pentru ca era tenace §i avea o stapanire de sine inflexibila §i antrenata zilnic, calitaji care-1 Inzestrasera cu o Tndrazneaia ce ar fi sfaram at §i pietrele. §i cand T§i punea mintea cu ceva, putea Tnfrumuseja ?i cea mai searbada perspectiva.

0 Poet §i figura a epocii antebelice din Anglia (n.t.) z| Cecil Walter Hardy Beaton (1904-1980), scenarist ?i creator de constume, fotograf, scriitor §i pictor englez (n.t.) 31 Concepjie etica conform cSreia scopul viejii este placerea (n.t.)

Vera Cowie

46

Elizabeth ftia ca de la Philip se putea aftepta la o rezumare gandita cu luciditate a modului fn care putea faca fa{a, nu numai bolii ei, dar fi scurtului rastimp care-i mai ramasese de trait. Chiar acum avea nevoie de o activitate care s-o invioreze, fiindca ii era imposibil sa le spuna vestea tataiui fi fratelui ei; nici unul din cei n-ar fi injeles. In plus, n-aveau nici cea mai mica idee ca ea era o prostituata de lux. Tatal ei credea ca traia din ceea ce Ii revenise in urma divorjului de Miles Coxe-Waring (Elizabeth renunjase la Coxe cand incepuse sa se prostitueze deoarece conotajia numalui era pe cat de ilara pe atat de riscanta), dar banii aceia se terminasera demult. Fratele ei credea ca lucra in domeniul relajiilor cu publicul fi era atat de preocupat sa urce treptele ierarhiei judecatorefti, meat nu-l izbise niciodata faptul ca nu avea nici_ numarul ei de telefon de la birou, nici adresa acestuia. Ii oferea asistenja juridica, daca fi c a n d avea ea nevoie, dar niciodata nu fusesera prea apropiaji, din pricina caracterelor diferite. Philip era la fel ca ea; o ajutase sa-fi Tnceapa cariera de curtezana fi ii facuse cunoftinja cu barbaji care-fi puteau permite sa recurga la serviciile ei. Drept recompense, ea Tfi jinuse ochii f i urechile deschise in folosul lui fi, cand se Tntalneau, radeau pana nu mai puteau de vanitatea fi prostia — ca sa nu mai m enjionam lacomia — rasei om enefti, defecte despre care Philip, fiind cu mult mai batran fi deci avand mai multa experienja, avea nesfarfite cunoftinje. Proveneau din aceeafi patura sociala. Familia lui era .de spija veche, iar Elizabeth ifi putea urmari stramofii pana la Henry al Vlll-lea. Tatal ei iefise la pensie de pe funcjia de comandant de brigada intr-un renumit regiment de cavalerie, iar m am a ei fusese cea mai m ica fiica a unui baron de a doasprezecea generajie, dar pamantul se dusese demult fi banii odata cu el. Familia Harvill, familia tataul ei, mai avea f i acum casa Tn care traise Tn ultimii trei sute de ani, dar pensia brigadierului fi mica renta viagera ce provenea din averea m amei ei nu erau suficiente pentru intrejinerea acesteia. D e-abia avusesera suficienji bani sa-l trimita pe Boy la ..Cambridge'1dupa ce absolvise ..Eton'1. Elizabeth se casatorise la varsta de douazeci fi unu de ani cu bogatul fi ravnitul Miles Coxe-Waring care era foarte

47

Curtezana

chipef, foarte lent in gandire f i foarte plictisitor. Dar in anul 1954, ceea ce se aftepta de la o fata era contractarea unei casatorii profitable fi, la nunta oficiata la „St. Margaret din W estminster" unde se adunase numai lume distinsa, se considerase ca Elizabeth Harvill reufise s& se aranjeze foarte bine. Avusese o rochie de m ireasa din crepe satin alb stralucitor, fa s e domnifoare de onoare imbracate in tafta fofnitoare fi o recepjie la „Dorchester“. insa in prima noapte a lunii de miere descoperise ca facuse o grefeala teribila; a face dragoste cu sojul ei se dovedise o experienja ihtr-atat de deziluzionanta, incat voise sa lase totul balta fi sa piece. Doi ani mai tarziu, fugise cu un tanar antrenor francez de ski, care ii demonstrase ca dragos­ tea facuta cu barbatul potrivit poate fi incredibil de satisfacatoare. Sojul ei dadu dovada de o rara indrazneala pentru sfarfitul anilor cincizeci, instigat fiind de mama sa, fi incepuse procedura de divorj, citandu-l pe francez in instanja. Elizabeth insa, care adunase doi fi cu doi fi reufise sa-fi dea perfect de bine seama de adevaratele inclinajii sexuale ale sojului ei, pusese sa fie urmarit fi il daduse ea in judecata, pretinzand ca hom osexualitatea lui o determ inase sa-fi caute im plinirea in alta parte. El ifi retrasese reclamajia in graba fi se pretase la farsa uzuala in asemenea cazuri de a recunoafte o escapada la un hotel din Worthing, ceea ce ii permisese lui Elizabeth sa objina divorjul, in timp ce fratele ei, cu ajutorul unui confrate mai varstnic, objinuse un aranjament financiar mai mult decat satisfacator ca prej al tacerii. Pentru Elizabeth, anii faizeci au constituit perioada de glorie a viejii sale. Traia clipa urmandu-fi instinctul, deoarece descoperise ca nu detestase amorul fizic, ci pe Miles CoxeWaring. Cand era vorba de alji barbaji, nu se mai putea satura fi, cum nu-i pasa de ce trebuia sa faca sau ce i se facea atata timp cat asta nu provoca durere, ci oferea placerea, era intr-o continua cautare. Insuflejita de o nespusa jo ie de v ivre '\ gusta din plin placerile viejii. lubea orice fi pe oricine, dar nu se indragostise de nimeni pana in vara lui 1963 cand, la un meci de polo de la

” Bucurie de a trai (in. lb. francezS in original) (n.t.).

Vera Gowk

48

..Guards Club", il intalnise pe Jose-Luis de Santos. Fusese un coup de fo u d r& \ care o luase complet prin surprindere. Ii placeau extraordinar de mult barbajii, adora ce aveau ei intre picioare fi ce ii puteau face ei cu acel lucru, dar, pana la Jose-Luis, nu-l iubise pe nici unul de o asemenea maniera meat, chiar daca el n-ar fi atins-o nici macar cu un deget, ea tot ar fi venerat pamantul pe care-1 calca. Nimeni nu putea injelege ce vazuse ea in jucatorul de polo cracanat, care pretindea ca face parte dintr-o familie argentiniana ce parasise Spania in timpul domniei nebunei regine Isabella. De exemplu, era la fel de aristocrat ca fi un motan vagabond — dar la fel de zgomotos, iar particula „de“ a numelui sau era o invenjie. in realitate fusese vacar, ceea ce explica de ce caiarea a fa de bine fi marca atat de multe goluri. Era, de asemenea, un mincinos inveterat, un ins care ingela pe seara mare femeile fi, dupa cate se barfea, un escroc sentimental abil f i experimental. Pentru Liz Waring, care ifi croise drum razand fi facand dragoste printre nenumarate affairs’1pe care nu le luase in serios, el insemna iubirea viejii ei fi, din ziua in care il intalnise, ea nu se mai uitase la alt barbat. Luis ii facuse viaja un iad. Nu dadea niciodata telefon cand promitea, imprumuta de la ea bani pe care nu-i dadea niciodata inapoi, frecventa fi alte femei cand fi unde i se nazarea, fi nu se dadea in laturi s-o bata cu cureaua cand ea ii reprof a acest lucru. Elizabeth, insa, fusese complet vrajita de el. Parinjii ei n-o puteau injelege, iar fratelui ei nu-i venea sa creada. — Pentru numele lui Dumnezeu, Liz, omul asta este pu fi simplu un gunoi! Toji, in afara ta, ftiu acest lucru. Nu e altceva decat un gigolo ordinar! Se vinde cui piatefte mai mult fi, odata ce-Ji va toca ultimii bani, nu-l vei mai vedea. Traiefte pe spinarea ta fara rufine. ii dai voie sa locuiasca in casa pe care Ji-a cumparat-o Miles fi pot sa pariez ca nu da un penny drept chirie, il hranefti fi, dupa cate ftiu, ii cumperi fi hainele. Unde Ji-e respectul faja de tine insflji?

21 Dragoste la prima vedere (idem) (n.t.). 31 LegStura amoroasS (ibidem) (n.t.).

49

Curtezana

— Prefer sa-l am pe el. El ifi aruncase mainile Tn aer intr-un gest de disperare inainte de a parasi casa, frumoasa casa din Cadogan Square ce facuse parte din injelegerea de la divorj fi pe care, opt saptamani mai tarziu, ea o vanduse ca sa-i plateasca luiLuis datoriile de la jocurile de noroc. Mama ei fusese atat de ingrijorata incat facuse un atac de cord, de pe urma caruia nu-$i mai revenise niciodata complet. Cand murise, tatai ei o acuzase cu amaraciune'de cruzime fi egoism, de faptul ca nu-i pasa de nimic fi de nimeni decat de „gaiagiosul f i cracSnatuI jucator de polo", ceea ce cascase intre ei o prapastie care nu se inchisese ani de zile. De-abia dupa cinci ani luase sfarfit legatura lor lamentabila. El venise intr-o seara la ea fi o anunjase ca pleacd; se reintorcea in America de Sud. N-avea de ales, pierduse o suma mare de bani la masa de joc fi barbatul caruia ii era dator nu era genul care sa se poarte amabil cu cei care nu-fi plateau datoriile. — Daca nu-mi achit datoria fi raman aici, sunt un om mort din punct de vedere socidl. N-am nici o portija de scapare... de fapt, ar fi una, dar m i-e team a ca te implica fi pe tine. — Ce pot sa fac? §tii bine ca a f face orice pentru tine, iubitule. Gandul de a-l pierde era de neconceput, a fa incat ii declarase: — Daca te intorci in Argentina, vin cu tine. O sa-mi iau o slujba. — Nu. Nu pot sa te lipsesc de familie f i prieteni. — Familia nu mai vorbefte cu mine fi, in afara de Philip, n -a f simji lipsa nici unuia din prieteni. Singurul lucru pe care mi-1 doresc e sa fim impreuna. — Habar n-ai cum e in Argentina. (Se oprise un moment fovaind.) Daca plec... Numai tu ai putea sa ma salvezi. — Dar cum? Nu mi-a mai ramas nici un ban... Am vandut tot ce-ar fi adus un prej convenabil. Ce am eu care ar valora atajia bani caji iji trebuie Jie? El o privise fi abia atunci, pentru prima data, ifi daduse seama ce anume o nedumerise mereu la expresia lui. Era neobifnuit de goaia, ca fi cand in spatele ochiior nu se afla

Vera Cozuie

50

nimic. Iar in momentul acela injelesese ce anume voia el de la ea, insa dorise s-o auda din gura lui. — Ce mai am eu de vanzare? repetase ea. — Nu de van zare... replicase el cu un ton de repro?. Prefer sa ma gandesc la asta ca la un schimb. — Ce sa schimb? repetase ea ca §i cand ar fi fost nedumerita, dar resimjind cea mai profunda durere din cate cunoscuse pana atunci. S p u n e -o ! Ti recom andase ea in gand. O sa te fa c s -o spui, ticalosule! O s-o s p u i cu gura ta, a ltfe l refu z s-o fac. Cand el paruse sa ezite, u?urarea ce o cuprinsese, aproape o amejise. Nu poate sa pronunfe cuvintele, gandise ea bucuroasa. N u se poate hotari s-o spuna pentru ca i f i da seam a cS un asem enea lucru nu se poa te spune! M a iu b e fte , ma iu b e fte cu adevarat! — Datoria mea va fi §tearsa daca-Ji vei petrece o noapte cu el. — E un pre{ cam pipSrat pentru a te culca cu cineva, raspunsese ea cu asprime. Probabil ca e foarte bogat. Cat Ti datorezi? — Zece mii de lire. Devenise irascibil, §i Tn curand avea sa fie de-a dreptul furios. Vai, cat de bine Ti §tia starile proaste §i, vai, cat de mult timp le suportase! Pentru ce? se cainase ea Tn gand. Pentru num ele lu i Dum nezeu, de ce? — Probabil ca are impresia ca merit atajia bani. Mi-ai facut reclama? — Gase§te ca e§ti foarte atragatoare. — Majoritatea barbajilor au aceeagi impresie, dar n-am Tntalnit nici unui care sa vrea sa piateasca zece mii de lire. Mai bine mi-ai spune cine este. Nu ma vSnd cu ochii Tnchifi nici chiar pentru suma asta. El pronunjase un nume Tn §oapta, ezitant, de parca perejii ar fi avut urechi sa auda. — Oh, da, este foarte bogat... cu tot petrolul aia, desigur! §i ce TnseamnS zece mii de lire ca sa aiba o femeie, pentru un barbat care a platit recent un milion pentru un cal?! Jose-Luis Tnaljase din umeri devenind iar nerabdator. Privind de aceasta data realitatea cu luciditate, Liz T?i daduse seama ca el nu se Tndoise nici un moment de acordul

51

Curtezana

ei f i injelesese ca probabil ei cazusera de acord asupra tranzacjiei Inca inainte de a se fi sculat de la masa de joc fi ca nu feipul fusese cel care sugerase asta, ci Marea lubire a Viejii ei. Isuse! Jipase ea in gand. Dragoste?! Cum I-am putut iu bi pe nem ernicu l a sta? B o y avea dreptate, d a r o ri n-am putut, ori n-am vrut sa injeleg. A tu n ci cum se face ca acum sunt in stare s-o fac? inseam na ca acesta este cu adevarat s fa rfitu l. M i-am pierd ut a n i in tre g i din viaja cu tine; m i-am c heltu it top ba n ii f i m -am in strain at de fam ilie pen tru tine. Voia sa sara in sus fi sa-l pocneasca in cap, sa-i scoata ochii, sa-i sfafie fi sa-i zgarie pielea aceea neteda de culoarea maslinelor aurii. Ar fi vrut sa-l vada sangerand, defi ftia ca a fa ceva n-ar fi fost posibil; sangele lui era prea Tnghejat ca sa poata curge. Cu toate astea, continuase stapanindu-se: — Vrei sa-mi expui fi mie detaliile acestui mic targ? — Trebuie sa mergi — am sa te due eu — la casa pe care o are in The Boltons; tu ramai fi eu plec cu un cec. — Nu, zisese ea pe un ton plat, calm, implacabil. Eu ma due acolo, tu nu vii cu mine fi nu va exista nici un cec. Vreau bani gheaja, care imi vor fi daji mie. Eu sunt cea care merit banii, cel pujin vreau sa-i vad, sa pun m ana pe ei inainte de a-i da mai departe. Ori faci a fa , ori nu ma due deloc. Rostise asta cu o voce plina de o superioritate sarcastica avand in ea o nuanja de plictiseala. Mai rau decat orice insa, fusese faptul ca el se declarase imediat de acord. Vocea stapanei lui, reflectase ea inabugindu-fi un hohot de ras, pentru ca ifi dadea seama ca, daca nu s-ar fi abjinut, ar fi facut o criza de isterie. Ii era a fa de sila de el incat ii venea sa vomite, dar ceea ce o facea sa se ingrejofeze fi mai mult era adancimea disprejului pe care-1 simjea pentru ea. Am a u zit o am enii spunand ca f i- a r vinde f i bunica p en tru o pinta’ de alcool, gandise ea amorjita, dar e fti prim ul babrbat pe care I-am cuno scut care f i- a r vinde ch ia r f i fem eia pe care a r trebui s-o iubeasca p en tru a - f i p la ti o datorie facute

' Masura de capacitate pentru lichide egala cu 0,56 I (n.t.).

Vera Coioie

52

/a jo c u rile de noroc. fn acel moment ea luase o hotarare irevocabila. O saptamana mai tarziu, o limuzina neagra venise la Cremorne Gardens, unde se afla apartamentul In care locuiau acum. Elizabeth urease in m afina pentru a fi dusa la The Boltons. Exact o ora mai tarziu, limuzina o adusese inapoi, §i de indata ce intrase in apartament, Jose-Luis sarise in sus, nerabdator. — Ei, a mers bine? — Da. De fapt a mers foarte bine. Este un barbat incantator fi extrem de viril. O sa ma mai due la el; sapta­ mana viitoare fi pentru mult mai pujini bani, desigur. Tu ai tendinja sa exagerezi intotdeauna fi, d e fi este un barbat foarte bogat, nu se face sa fii lacom cu el. De ce mi-ai spus ca ai o datorie la joc? il intrebase cu un glas trist fi liniftit. M-ai oferit lui, asta-i adevarul. L-ai vazut ca ma urmarea cu privirea fi ai prins din zbor ocazia de a stoarce un profit din asta. Brusc, se rotise pivotand pe tocul pantofului, cu mana rigida, fi il lovise peste obraz. Lovitura fusese extrem de puternica fi el cazuse pe spate aterizand pe scaunelul pentru picioare, cu o expresie de uimire pe faja care i se inrofea rapid. Liz pafise peste scaunel fi se aplecase asupra lui, cu chipul contorsionat fi cu ochii arzandu-i disprejuitor. — Tu, pui de cajea, lacom fi egoist! Ji s-a nazarit sa devii pefte, nu-i afa? rasese ea batjocoritor. N-o sa fii! fn orice caz, nu pe seama mea. Daca o sa ma hotarasc sa caftig bani prostituandu-ma, aceia vor fi banii mei, auzi? Banii a$tia, mai spusese ea agitand teancul gros de bancnote scos din geanta din brocart negru, eu i-am caftigat, nu tu! Nici un barbat nu ia ce-am caftigat eu cu sudoarea frunjii sau cu farmecele mele! Carpa murdara de fters picioarele ce efti! Iefi afara din casa mea... nu, sa nu indraznefti! (El sarise in picioare fi ridicase mana.) Philip! strigase ea. U fa apartamentului se deschisese f i Philip Faulkner intrase in camera, urmat de un barbat tanar fi chipef, avand statura unui inaintaf de rugby. — Afara! ii ordonase Elizabeth fostului ei iubit. Afara din casa fi din viaja mea! §i daca scapi vreun cuvant... un

53

C urt ez a n a

singur cuvinjel infect, vor fi inaintate polijiei rapoarte cu privire la anumite chestiuni care o privesc pe fiica de faptesprezece ani a unui binecunoscut conte. Am fost suficient de explicita? Ochii lui de onyx se plimbasera de la ea la cei doi barbaji f i Tnapoi. Jose-Luis Ti adresase un lung fir de epitete murdare Tn spaniola, dar pornise catre u$a Jinandu-se la distanja de cei doi, care se postasera de o parte fi de alta a ufii, apoi iefise ca din pufca. il auzisera coborand treptele cate doua deodata. — Minunat, aplaudase Philip. Bette Davis neTnarmata! Elizabeth Tnsa izbucnise Tn plans fi- fi Tngropase faja Tn palme. — Ei, haide, haide... Am crezut ca zilele trecute ai plans pana ce Ji-au secat lacrimile. — A fa am crezut fi eu fi sunt bupuroasa ca Ji-am spus, altfel n-a? fi ftiut de codoflacurile lui sau despre Lucinda Coleport. — Ei, dar ai aflat, f i asta e tot ce conteaza. Haide, te rog... Asta e o haina de seara fi nu vreau pete pe reverele astea frumoase de satin. Hai, ia batista mea. — Sa n-ai impresia ca plang pentru el, suspinase ea ftergandu-fi ochii. Lacrimile astea sunt pentru toanta, idioata ?i naiva de mine. Mi s-a spus fi iar mi s-a spus, dar ce, eram proasta sa ascult? Tu mi-ai spus, mi-a spus fi tata fi Boy, chiar baba Fellowes mi-a spus, de?i ea nu da niciodata sfaturi bune. — Cred ca putem s-o punem pe seama alienarii mintale temporare care Ti afecteaza pe cei Tndragostiji peste masura. Facultajile mintale sunt tocite fi ochii nu mai vad. Toji trecem prin asta cel pujin o data. — Eu n-am sa mai tree prin asta, niciodata. — Nu fii ridicola, murmurase Philip indulgent. — Vorbesc serios. Tu TJi dai seama cat am caftigat in seara asta? Stiu ca a fost o excepjie, dar... zece m ii de lire. (Liz chicotise.) Si sa-Ji mai spun ceva. Mi-a facut placere seara asta. Am fost buna, teribil de buna fi, evident, tipul a fost muljumit de mine. (Chicotise din nou.) Spun asta pentru ca mi-a dat fi b ac fif. Privefte... (La spatele teancului de bancnote se vedea un altul, mai subjire.) Mi-a dat Tn plus o mie de lire!

Vera Coivie

54

Philip raspunsese galant. — Nici nu m -a f fi agteptat la mai pujin. — M a simt satisfacuta pentru ca am redobandit o parte din banii pe care i-am cheltuit cu acest... acest... — Da, ftiu ce vrei sa spui. — ...a fa meat pot sa-mi platesc propriile datorii, iar a ftia — continuase ea, intinzandu-i teancul mai subjire — sunt pentru tine. Iji sunt cu adevarat recunoscatoare, Philip. §tiam ca ticalosul cocheteaza de mult timp cu ideea, dar niciodata nu mi-a dat prin gand ca se va apuca de codofit. Am crezut ca, intr-adevar, pierduse banii la joc. — Asta se Tntampla rar, pentru ca trifeaza, replicase Philip lasand-o pe Elizabeth cu gura cascata. Da, dal Cum tu n-ai mai fost In stare sa-l subvenjionezi, asta era metoda lui de a face rost de bani pana a prins ocazia sa-l fantajeze pe batranul Hugh Coleport. — Fata e Tntr-adevar Tnsarcinata? — Mi-e team a ca da. Am injeles ca Coleport I-a batut cu cravaga pe vacar cand a avut Indrazneala sa-i spuna ca va face din fata lui o femeie cinstita, bineinjeles pentru un prej potrivit. A pierdut pe toate fronturile. Philip paruse pe deplin muljumit, mai ales din cauza celor o mie de lire. — O sa accept banii aftia, pentru ca cergetorii n-au de ales, recunoscuse el nonfalant, fi mai ales ca socotesc ca i-am caftigat pe merit. Lucram amandoi in afacerile cu „marfuri“; marfa ta este corpul, a mea sunt informajiile. Ochii lor se intalnisera fi prin cap le trecuse aceiafi gand. — Da, a f putea sa-Ji furnizez cumparatori... — Clienji. — Foarte bine, clienji — pentru un procent preliminar de... sa zicem zece la suta? — De acord! Pecetluisera injelegerea printr-o strangere de mana. — Vezi, dragul meu baiat — spusese Philip Tntorcandu-se spre frumosul, dar tacutul t&nar — asta inseamna sa prinzi ocazia cand se ivefte. Sa nu refuzi nici una. Norocul se supara foarte ufor fi nu se mai intoarce niciodata. Liz era adancita in ganduri.

55

Curtezana

— M a gSndesc sa fie cam o duzina, ce zici? Vreau sa spun, clienjii. §i voi merge eu la ei, altfel a§ fi nevoita sa suport §i alte cheltuieli. §i-a§a m3 va costa destul sa ma imbrac adecvat. — Robin, iubitule, astea sunt lucruri prea vechi pentru urechile tale tinere. A§teaptS-ma in m arina. Nu voi intarzia mult, rostise Philip trimijandu-i o bezea. Te voi recompensa. Acum sa ne reintoarcem la afaceri, adauga el dupa plecarea tanarului. Liz se trezi din reverie §i-l auzi pe Philip spunand; — ...va veni. — Imi pare rau; nu te-am auzit. — Te-am intrebat daca e?ti sigura ca Boy va veni. Ar face orice sa m3 evite. Nu-mi pot inchipui catu?i de pujin... — §tii foarte bine de ce! Il ingroze§ti. A?a a fost mereu §i a§a va fi §i in viitor. Dar, ca sa-Ji raspund la intrebare, da, va veni in mod sigur. Tata nu-l vede aproape niciodata ?i §tiu cum sa exercit presiuni asupra con?tiinJei lui insensibile ca sa-l fac sa se simta teribil de vinovat... Liz puse receptorul jos, dar nu se mai intoarse la cifrele ei. Ramase uitandu-se-n gol, cu mintea ancorata in trecut. Philip ar fi foarte impresionat daca ar afla cat timp i?i dedicase ea in ultima vreme calculelor legate de bani. Ea nu economisise nici m acar un penny. Traia pe picior mare §i deci cheltuia foarte mult. Comanda fam panie cu lada §i, daca avea chef de icre negre la prejul de 100 de lire pentru doua uncii”, le cumpara. Cheltuia cincizeci de mii de lire pe an cu hainele, inca cinci mii cu pantofii, ?i avea bijuterii foarte valoroase. Marina ei era mereu aceiafi model, cu Mercedes ro§u, sport, schimbat in fiecare an. Casa ei era situata in districtul postal rezidenjial al SW1 ?i nu se facuse economie la cheltuieli cand fusese redecorata. Purta doar genji marca Hermes, iar parul ei era coafat ?i menjinut la aceea?i nuanja blonda de culoarea untului de mainile iscusite ale celebrului Michaeljohn.

111 uncie = 28,35 g. (n.t.).

Vera Coioie Se ducea cu regularitate in stafiuni climaterice renumite unde observa fem eile m aritate de mai mulfe ori, care erau pe cale de a parasi un soJ bogat, pregatindu-se in aceiafi timp sa inceapa vanatoarea urmatorului. Uneori Ii venea sa zambeasca pentru ca erau so{ii de-ale clienfilor ei, care n-aveau nici cea mai mica idee despre modul in care ifi caftiga ea banii ce-i permiteau sa imparta cu ele o baie de aburi sau un jacuzzi fi se gandea ca, in fond, lucrau in aceea?i branfa. Privea la vreo femeie de cincizeci de ani care-fi croise drumul in sus cu ajutorul a patru so{i f i nu sim jea decat dispref, deparece considera astfel de creaturi a fi nifte animale de prada. Niciodata nu-i placusera prea mult femeile fi nici nu avusese incredere in ele, mai ales in cele intalnite in circum stanje asemSnatoare, etaland un corp prem atur imbatranit fi evaluand din priviri bijuteriile celorlalte, pentru a vedea ale cui erau mai bune; femei care era pe cale de a fi parasite de so| pentru un manechin de ultima ora fi care era hotarate sa scape de cateva livra21 fi riduri incat sa poata achizijiona propriul lor manechin de ultima ora. Le poreclise „tarfe maritate" pentru ca se vindeau In aceeafi masura ca f i ea, cu diferenja ca ele cereau fi purtau cu ipocrizie simbolul respectabilitajii — verigheta. Nu se jena catufi de pu{in de ceea ce era, pentru ca era cea mai buna. Trebuia nu numai sa fi-o poji permite pe Elizabeth Waring, dar fi sa fii la inalfimea situajiei. Iar acum ftia ca nu peste mult timp totul se va sfar?i. Lipsa accidentals a sensibilitajii unei maini, o poticnire cand nu-i statea nimic In drum, dublarea ocazionala a imaginilor fusesera fapte ce o trimisesera mai Intai la medicui ei personal — un francez care ii cu n oftea ocupajia fi care, de doua ori pe an, o exam ina din cap pana In picioare — fi, in final, la un diagnostic pe care la inc.eput nu voise sa-l creada. Pentru numele lui Dumnezeu, cum era posibil sa aiba o tumoare inoperabila tocmai ea, care era la fel de sanatoasa precum calul proverbial fi care nici macar nu se imbolnavise vreodata de un banal guturai? 211 livra = 0,453 kg. (n.t.).

57

Curtezana

N u e drept, strigase ea, dand glas eternului protest, fi asta nu din cauza ca-i era frica de moarte, ci pentru ca fi piacea atat de mult viaja. Nu credea In lumea de apoi; moartea era ultimul, eternul somn, fi cel pujin nu i se putea Tntampla ceva mai rau. O stare de coma ce urma sa devina tot mai profunda fi din care nu avea sa mai iasa vreodata. Dintre atatea feluri de a muri, era una din caile cele mai ufoare. Fusese asigurata ca nu va avea dureri, dar va avea nevoie de ingrijire fn ultimele cateva luni, deoarece nu va fi fn stare sa se mai descurce singura. O fnfuria faptul ca era nevoita sa piece. Daca ar fi crezut, ca evreii, intr-un Dum­ nezeu sever, s-ar fi gandit ca era pedepsita pentru modul ei de viaja, dar nu credea intr-o soarta arbitrar rauvoitoare. Viaja era ceea ce faceai tu din ea fi, jinand cont de calitajile pe care le avusese, ifi construise o viaja grozava. Niciodata nu trifase, nu daduse mai pujin decat primise, oferise servicii de calitate pentru banii primiji fi, a fa cum i se spusese In repetate randuri, multa placere, ba chiar fi fericire. Atunci, de ce? De ce? Elizabeth nu era inclinata spre gandirea analitica, dar nu-i placeau nici intrebarile fara raspuns fi era revoltata ca nu parea sa existe nici unul la a ei. O sa discut despre asta cu Philip, reflecta ea, f i ideea o mai consoia pujin. E l are o gandire concisa, ordonata, neim bacsita de platitudinile din ziua de azi. Era complet de acord cu parerea doamnei Patrick Campbell: „N-ar trebui sa priveasca pe nimeni ce face altcineva, atata timp cat nu face acel lucru Tn strada, sperind caii“. Form am o pereche, reflecta ea, fi gasi amuzant acest gand. El, un barbat intrepnut, eu, o curtezana de lux. Vrednici de dispref, dupa standardele unora, d a r nu §i dupa ale noastre. E l ma va sfatui cum sa ma descurc, c a n d f i cum sa le spun ta te i f i lu i Boy... sau ch ia r f i daca a r treb ui sa le spun. Da, Philip va fti. E l f tie intotdeauna.

Vera Cowie

58 —

4

—

J& ly avu un vizitator neafteptat la sfarfitul primei saptamani petrecute Tn spital. Era adancita in lectura romanului B le a k House, pe care-1 gasise la standul mobil de carji, fi nu-fi daduse seama ca cineva se oprise langa patul ei. Dintre toate paturile aflate in salon, al ei era singurul care n-avea un scaun pentru vizitatori pentru ca nu venise s-o vada nimeni, niciodata. Acum, auzi pe cineva spunand: — Pot sa stau pe pat? Cand ridica ochii o vazu pe Maureen zambindu-i vesela, imbracata cu ceea ce crezuse ea a fi o Jinuta potrivita pentru vizita la spital: haine negre, care nu se potriveau cu tenul ei pamantiu fi parul blond pal, fi care nu faceau decat sa accentueze nasul lung f i fizionomia osoasa. Ochii ei, de un albastru deschis, o priveau pe Elly cu o curiozitate nedisimulata fi cu interesul plin de nerabdare al cuiva care de-abia afteapta sa afle totul. Da, reflecta Elly, era norm al ca Maureen sa fie cea care sa vina. Paula era p rea circum specta f i C indy prea egoista. M aureen era intotdeauna gata s S -fi ofere sprijinul. O are o trim isese M icke y sa iscodeasca? Probabil ca ochii ei ii exprim asera team a, intrucat M aureen se grabi sa i-o impraftie. — Totul e-n regula, Mickey habar n-are ca sunt aici. De fapt, nu i-ar folosi la nimic daca ar fti. E la inchisoare, in arest preventiv. Elly se ridica in capul oaselor fi se intinse dupa carnet fi creion, deoarece nu putea sa vorbeasca. Maxilarul ii era in continuare imobilizat. „Cum?“ scrise ea. „De ce? Cand?“ — N-o sa ghicefti nici intr-o mie de ani. L-a turnat Cindy. vazand uluirea de pe chipul lui Elly, Maureen ifi intari spusele, dand din cap fericita. — Cindy ftia ca el urma sa-l intalneasca pe tipul care ii furniza droguri, a fa incat i-a povestit asta polijistei aceleia necioplite, ftii despre care vorbesc — cea cu parul inelat; asta a arestat-o pe Cindy de atatea ori incat aproape au devenit prietene, ca atare Cindy a sunat la secjie f i a aranjat

Curtezana sa se vada cu ea, apoi i-a spus unde fi cand va avea loc Tntalnirea celor doi. L-au prins cu un saculet mic plin cu cocaina aproape pura fi vreo doua duzini de nu ftiu ce amfetamine, a fa ca l-au arestat, fi pe el fi pe fumizor. „De ce?“ scrise Elly. „Cindy, vreau sa spun". — A lovit-o. Se plangea ca ea nu face curat Tn apar­ tament. §tii cat de mult {inea la unghiile ei? Ei bine, el i-a rupt douS dintre ele. Asta a facut-o sa capieze! Ai fi putut crede ca i-a rupt degetele! Oricum, a afteptat momentul potrivit, fi cand a plecat el a plecat fi ea. S-a {inut departe pana l-au Tnhajat fi apoi a venit acasa, fi-a Tmpachetat lucrurile fi a plecat Tnapoi Tn nord. A fa Tncat m-am gandit sa vin sa-Ji dau veftile bune. Tu cum te mai sim{i? Maureen o examina pe Elly cu un ochi critic. — Ei, vanataile arata mult mai bine, dar nasul tau nu-i prea grozav, fi ce-i cu sarmele alea de pe din{i? „Maxilar rupt" scrise Elly. „Din cauza asta nu pot vorbi". — Deci Paula a avut dreptate. Azi e la Sutton, cu fetija ei, dar nu ftim ce se va Tntampla acum ca Mickey e dus. Probabil ca va conduce Tony lucrurile cat timp va sta el la Tnchisoare. A mai facut-o fi Tnainte, cand Mickey a fost Tnchis pentru proxenetism. Cel pujin, el nu ia droguri fi nu ne bate... Ji-am adus astea. (Era un buchet de flori fi cateva reviste, dintracelea care au mai multe fotografii decat cuvinte.) „MulJumesc“, scrise Elly. — Cum mananci, atunci? Cu paiul? Elly scrise: „Lichide, supe, lapte, bauturi etc." — Ce nepiacut! Atunci cat timp o sa mai stai aici? Tntreba Maureen curioasa. „Nu ftiu precis. Cel pujin Tnca o saptamana sau pana ce vor avea nevoie de pat." — Bine-am facut ca nu Ji-am adus fructe, chicoti Maureen. Tocmai atunci o sora intra Tn salon fi o mustra: — Nu este permis sa se stea pe paturi. Va trebui sa-Ji gasefti un scaun. — De unde? Tntreba Maureen cu obraznicie. Sora privi prin salon. Nu se vedea nici un scaun liber. — Va puteji duce Tn camera de recreere, comanda ea. Dom anifoara Jordan are voie sa se dea jos din pat.

Vera Cowie

60

Maureen o ajuta pe Elly sa se imbrace Tn halatul de spital, care era deschis la spate. — Drace, e?ti bandajata ca o mumie. Ji-a tras o bataie zdravana. C am era de recreere era goala, a?a ca luara doua scaune, le dusera langa geam ?i Maureen ifi aprinse o Jigara dupa ce deschise pujin fereastra „pentru orice eventualitate.“ Elly scrise pe carnetul ei: „Ce s-a Tntamplat cand a vazut Mickey ca am plecat?" — A dat strechea Tn el. Ne-a luat la Tntrebari Tn stil mare, dar eu nu ftiam nimic, nu-i a?a? Nici Cindy, iar Paula minte cu o expresie a?a de resioasa cum n-am mai vazut! Oricum, ne-a facut viaja amara vreo doua zile, apoi s-a ivit afacerea cu drogurile fi ai fost data uitarii. Cindy e candidata la poceala, daca ?i cand o va gasi, ceea ce nu pare probabil Jinand cont ca ea s-a Tntors la Salford, de unde de fapt a fi venit. Mai mult ca sigur n-o sa se grabeasca sa vina Tnapoi. Asta mi-a dat ocazia sa vin fi sa te pun Tn tema, ca sa zic a fa , fi sa-Ji spun ca, daca vrei sa te intorci, sunt sigura ca Tony o sa te primeasca. Mickey o sa stea cel pujin un an la Tnchisoare, avand Tn vedere ca sentinja anterioara, cand l-au condamnat pentru proxenetism, i-a fost suspendata. Elly scutura din cap Tntr-un fel care-o facu pe Maureen sa Tnjeleaga ca refuza. — Oh, bine, cum dorefti. Am presupus ca era ce mai bun lucru considerand ca Tony fi Mickey sunt prieteni. C e l m a i bu n ? gandi Elly. N u exis ta „c e l m a i b u n “ in apropierea lu i Tony Panacoulis. ii daduse frisoane de cand Tl vazuse prima oara... Statea la masa din bucatarie parand cu totul nelalocul lui. Prea spilcuit, prea elegant, prea plin de bani pentru ambianja saracacioasa, ?i totufi ea ftiuse din prima clipa ca era de un neam prost cum rar mai gase?ti. Avea o faja asemeni unui fruct prea copt, de o paloare nesanatoasa, o gura carnoasa fi parul des ?i foarte crej care avea mai multa grasime Tn el decat palma unui ospatar-fef. Atitudinea lui Mickey, Tnsa, ii spuse lui Elly ca era Tn prezenja cuiva care-1 putea face praf pe Mickey cu o mi§care a mainii. ifi daduse

61

Curtezana

seama ca vorbisera despre ea cand T.l auzise pe Mickey spunand cordial: — Ea e Elly, Tone... N-am avut dreptate? Nu-i a§a ca are clasa? E o actrija Tnnascuta. Chiar ?i ..Abbey Theatre" ar accepta-o daca s-ar duce sa dea o proba la ei. Entuziasmul lui Mickey se lovise de indiferenja lui Tony Panacoulis ?i se ofilise. — Vino Tncoace... Lasa copoiul sa adulmece prada, izbucnise el. Elly se uitase la Paula, care statea pe canapea. Aceasta Tncuviinjase, abia perceptibil, din cap. Privirea ei spunea: fere?te-te de asta. — Scoate-Ji haina... lasa-l pe Tony sa se uite la tine. Elly Tfi scosese haina ei ieftina, dand la iveala corpul zvelt, Tmbracat Tntr-o fusta mini foarte stramta fi un pulover cu guler rulat, strans pe ea, care se lipea de sanii fragezi. Purta cizme lungi pana deasupra genunchilor lasand sa se vada Tntre acestea fi fusta cam opt inci11 de carne tanara fi tare. Statuse acolo, Tn timp ce ochii lui Tony Panacoulis, negri ca maslinele, o cercetau lasand, parca, dare lipicioase Tn urma lor. ifi impusese sa stea liniftita, defi ar fi vrut sa o rupa la fuga. Instinctul fi experienja capatata Tn ultimele luni Ti spuneau sa nu aiba nimic de-a face cu acest om. — Tony cauta un chip nou pentru filmele lui, anunjase Mickey, cu aerul solemn al cuiva caruia tocmai i s-a spus ca fusese nominalizat pentru un Oscar. — Da? Ce fel de filme? Tntreba Elly. Simjise cum ochii de absidian ai lui Tony Panacoulis Ti arunca o privire rapida, dar Ifi jucase rolul mai departe. Cinci luni pe strada nu-i anulasera complet naivitatea ori capacitatea de a fi surprinsa; cel pujin a§a se chinuia ea sa-i faca pe oameni sa creada, fiindca sub inocenja afifata la suprafaja, experienja forma deja o cochilie dura in interiorul careia putea fi protejat e u le i real. — Nu m-ai auzit, fetijo? El e Tony Panacoulis! Mickey se Tntorsese spre Domnul §i stapanul sau.

111 inch = 2,54 cm (n.t.).

Vera Cowie

62

— Cateodata am impresia ca Elly vine de pe alta planeta. $tie o groaza de lucruri, dar niciunul dintre ele nu este important pentru oameni ca tine ?i ca mine. — Tony face cele mai bune filme pornografice din bran?a, intervenise Paula. — Oh... injeleg. (Elly arborase o expresie dezgustata.) — Nu Tncepe sa faci nazuri inainte de a ?ti despre ce este vorba! o avertizase Mickey pe un ton taios. Tony i?i plate?te bine protagoni?tii! Ai putea scoate bani frumo?i numai dintrun rol! — A f putea? II ironizase Elly. — Nu-mi raspunde obraznic, fetijo. Bine’njeles ca mi-a? lua partea mea. Iji ofer o ?ansa. Nu-i a?a? — Una pe care trebuie s-o refuz, replicase Elly, politicoasa. Nu cred ca v-a? putea oferi ceea ce doriji, adauga, dar va muljumesc pentru oferta. — Hei, fii atenta! zbierase Mickey. — E-n regula, Mickey, il lini?tise Tony Panacoulis cu o voce la fel de moale ca mainile sale durdulii. Elly are dreptul sa-?i spuna parerea ?i, daca nu crede in ceea ce face, nu va oferi performanja pe care o a?tept eu de la ea. Poate ca atunci cand va avea mai multa experienja in meserie, o sa se mai gandeasca. C a sa spun drept, e pujin cam tanara pentru rolul la care ma gandesc acum. Faja lui Mickey se luminase. — Perfect, tu e?ti ?eful, Tone. Va fi cum spui tu. Poate peste vreo ?ase luni... — O sa vedem, raspunsese Tony Panacoulis, ridicand din umeri. N u f i daca am f i eu un cuvan t de spus, i?i zisese Elly. Niciodata in viaja ei nu simjise o repulsie a?a subita faja de cineva. Invajase sa se-ncreada in instinctul ei, iar acum acesta o avertizase asupra primejdiei. Cand ochii ei cenu?ii ii intalnisera pe cei negri ?i sticlo?i ai lui Tony, ?tiu ca el va reveni, ca o va intreba din nou, ?i, daca va refuza iar, refuzul se va intoarce impotriva ei. Mai tarziu, o descususe pe Paula in privinja lui. — Cine e ? — Seful cel mare. Are mai multe fete, cel pujin o duzina, dar i?i face suma cu filme pornografice, de cea mai joasa

63

Curtezana

speja. Cindy a facut cateva. Cindy ar face orice daca prejul e bun, adaugase ea cu cinism. — Tu ai facut vreunul? — Cateva pe vrem ea cand nu prea ftiam multe. Tony e ?mecher, te pune sa incepi cu povesti obifnuite — una sau doua orgii fara complicate pe doua role de film — apoi te „promoveaza“ la sex prin constrangere, violuri fi numere de sadism. Ai facut bine ca l-ai refuzat. Eu n-am avut curajul s-o fac cand m-a fntrebat... fi eram mai mare ca tine! — Imi datiori de groaza, rostise Elly, cutremurandu-se. — §tiu. E din cauza ochiior lipsiji de expresie. — De ce e Mickey a?a de nervos cand e el aici? — Pentru ca Tony poate fi foarte periculos daca nu-i faci pe plac. Paznicii lui sunt experji in arte marjiale. Mai mulji infi au fost schilodiji pe viaja, fi ftiu cel pujin un tip care a fost castrat. Doar simplul gand il face pe Michey sa se-nverzeasca. in plus, d efi nu pot s-o dovedesc, Mickey face rost de cocaina de la Tony. Cand cele fase luni trecusera, Elly incepuse sa aftepte infricofata. Se apropia aniversarea unui an de cand facea trotuarul; devenise mai dura, cu mult mai pujin increzatoare, fi naivitatea ii disparuse demult. §tia de asemenea ca, dupa Paula, care avea o lista de clienji permanenji, ea ii aducea cele mai mari caftiguri lui Mickey, predandu-i cel pujin cat Cindy fi Maureen impreuna. O promovase la Park Lane, unde infajifarea ei de prima clasa ii era era de mare folos. Totul depindea de Mickey, ale carui droguri costau acum mai mult decat ifi putea permite — ii datora lui Tony Panacoulis o groaza de bani. Cand Tony nu-fi mai reinnoise cererea, se simjise suficient de ufurata ca s-o intrebe pe Paula ce mai facea acesta in ultimul timp. — §i-a indreptat interesul spre altceva. Se spune ca e ceva foarte secret. Tot ce ftiu e ca aduce mulji bani, teribil de mulji. — Mai mult decat pornografia? — Zvonurile spun, se-nfiorase Paula, ca folosefte copii. §i Jie Ji-e scarba? Eu ma tot gandesc la Cheryl a mea. A f omori orice barbat care ar atinge-o doar cu un deget

‘Vera Cozoie

64

sau care doar s-ar uita la ea fn felul acela. M a face sa ma cutremur: sex fi copii! Elly Tl mai vazuse pe Tony Panacoulis de cateva ori dupa aceea, dar, defi se uita tntotdeauna la ea Tntr-un fel care-o facea sa se duca la baie fi sa se frece cu buretele, el nu-fi mai repetase niciodata oferta. Era clar ca ftia care avea sa fie raspunsul ei. — ...fi-atunci ce vrei sa faci? Elly Tfi reveni din ganduri ?i-?i dadu seama ca Maureen continuase sa trancaneasca. — Vreau sa spun ca n-ai nici o calificare Tn afara de cea pe care Ji-am dat-o noi, continuase aceasta fi chicotise. Elly scrise: „0 sa-mi vina mie vreo idee.“ In schimb, dupa ce pleca Maureen, zScu gandindu-se la ea, fi Tfi dadu seama cat de profund era impresionata de faptul ca o fata cu care nu avea nimic Tn comun se deranjase sa vina la spitalul aflat atat de departe la sud de rau ca S;0 linifteasca Tn privinja barbatului care o trimisese acolo. in fond, Maureen era fi fusese Tntotdeauna cea binevoitoare. De la Paula, Elly Tnvajase sa se aftepte la imparjialitate f i o apreciere aproape cinica a valorii ei; de la Cindy nu se afte p ta se niciodata la nimic. ii era recunoscatoare lui Maureen fi aprecia fapta ei buna, dar sentimentul primordial era de ufurare pentru ca era libera, eliberata de ei fi de viaja pe care fusese forjata s-o duca alaturi de grupul lor, defi tot lor le datora faptul ca Tnjelesese cum ar fi sa traiefti facand parte dintr-o familie obifnuita. §tia deja ca propria ei familie putuse fi numita oricum, numai a f a nu. Fusesera amabili Tn felul lor, dar daca prejul libertajii era sa piarda acest simulacru de familie, era dispusa sa-l plateasca. incepu sa se gandeasca la cum ar putea reufi sa se descurce Tn viitor fi la doamna care venise recent s-o vada, Tmboldita evident de cineva din personalul spitalului. Era un fel de asistenta sociala fi Ti oferise lui Elly un loc Tntr-un camin de fete asemeni ei: „care nu au unde sa se duca.“ — Vei primi ajutor social fi, Tn rastimpul cat vei sta acolo, gasefti o slujba. Intervalul maxim de timp pe care-1 poji petrece acolo este de fa s e luni. Sunt foarte multe fete

Curtezana tinere ca tine §i, cand se apropie timpul sa piece, sunt ajutate sa-§i gaseasca o locuinja. Te-ar interesa a§a ceva? — §i Tnca cum! Ti raspunsese Elly. — Atunci o sa vad ce pot face, caminul este sponsorizat de Dioceza din Londra. Scopul lor este sa ofere asistenja celor aflate Tn pozijia ta. Doamna nu amintise de pozijia obi§nuita a lui Elly — culcata pe spate — dar Elly nu-§i facuse iluzii ca acoperirea ei ar putea rezista. Probabil polijia era cauza: primise doua avertismente de la ei. — Cred ca o sa-Ji placa. Desigur, exista reguli, un regulament §i anumite Tndatoriri. Trebuie efectuate munci casnice — de fapt caminul este o mare casa. Sper ca Tnjelegi ca nu vei putea sa vii fi sa pleci cum ai chef. Acolo exista supraveghetori. Jnjeleg §i sunt interesata in continuare.“ — Excelent. Doamna se aratase muljumita: salvase Tnca un suflet. Elly Tnsa era bucuroasa: asta Tnsemna ca avea unde sa se duca Tn loc sa bata strazile. Cat despre reguli §i regulamente... ?tia absolut totul despre ele. Tatai ei folosea mai multe decat armata. intr-un fel sau altul, n-avea sa mai fie niciodata la cheremul vreunui barbat. Fugise de acasa numai ca sa nimereasca Tn ghearele lui Mickey Shaughnessy. N-avea sa mai repete isprava. Nu voia sa mai ,primeasca ordine §i sa accepte sa i se spuna: „Eu comand aici." De-acum Tncolo nu va mai asculta decat de propria ei comanda. D e data asta voi ca u ta o slu jb a d ece nta f i to t ce v oi c aftiga im i va aparfine doar mie... f i am sS fac eocnom ii, fiindca in alte condipi nu am sa reufesc. N u o sa m a i fiu nevoita sa dau to t ce c a ftig ca sS finanfez obiceiul de a se droga aI un u i barb a t lacom. Voi avea lo c u l m eu p e care nu va tre b u i sa-l im p a rt cu nimeni. O sa fiu de ca p u l m eu f i im i voi putea incuia Ufa de cate ori voi avea chef. O, da, gandi ea, visand bucuroasS. A m invafat lecpa. A cum f tiu ce trebuie sa fac f i ce nu. O data, inseam na ghinion, de dou a o ri in s e a m n i n e n o ro c; daca m a i a d m it sa se in tam ple f i a treia oara a c e ia fi lucru, fSra indoiaia to t ce m i se va intam pla va fi p e deplin meritat. N um ai ca n-am sS m ai p e rm it

Vera Cowic

66

sa se in tam ple inca o data. N u m a i sunt naiva increzatoare de odinioara ca n d draga de Lil, cea m a i buna cerceta$a din bran§a, cu a e ru l e i m atern, m -a g a s it la autogara Victoria f i n-a trebuit deca t sa -m i dea un g h io n t ca sa p ic drept in palm a e i intinsa. J e n n y m i-a facut un serviciu m ai m are deca t f i- a r p utea in chipu i vreodata fi, cu toate astea, n-am luat in seama avertism entul ei, d a r o voi face in viitor. N im eni nu se va m ai folosi de m ine vreodata!

—

5

—

S a n d T§i intampina tatai la Paddington, Liz fu §ocata de schimbarea care se petrecuse cu el. Dintr-o data devenise un om batran. Ori de cate ori se gandea la tatal ei, Tn minte ii aparea Tntotdeauna imaginea militarului de cariera, elegant ca scos din cutie, cu nasturi stralucitori care te orbeau, curele de piele bine lustruite, pantofi sclipitori ca o oglinda, pSrul neted ?i lucios §i mustaja aranjata la milimetru. Acum era un om garbovit, cu mustaja fn dezordine, sprijinindu-§i greutatea Tn baston. Costumul s&u trebuia curajat §i calcat, iar el statea privind uimit Tn jurul lui. — Buna, Pa. Apropiindu-se, Liz Tl Tmbra|i§a §i-l saruta. — Ah, in fine, bine c-ai venit... Nu mai vad a§a de bine Tn ultima vreme. Presupun ca blestemajii aftia de ochelari trebuie schimba{i din nou, cu toate ca Tnca vad mult mai birie decat Mercer. N u -i de m ira re ca ara ta a f a de jig a rit, se gandi Liz simjind un junghi Tn inima. A re fa p te z e c i f i o p t de a n i f i M e rce r este doa r cu d o i a n i m a i tanar. S u n t d o i oam eni bStrani. — Da-mi geamantanul, spuse ea. Am reufit sa gasesc un loc de parcare, dar cum aici e teritoriul gardienilor, mai bine plecam Tnainte sa ma prinda. El, care odata mergea atat de sprinten, acum avea tendin|a sa-§i tarfaie picioarele, §i dura o ve§nicie pana ce

67

Curtezana

reufi sa-l urce in Mercedes, dar Tn cele din urma reufi sa piece catre ora? fara sa primeasca vreo amenda. Fu bucuros cand ea Ti aduse un whisky, §i dupa ce-l bau se mai Tnviora, Tndestul ca sa se lanseze Tntr-o diatriba Tmpotriva Cailor Ferate Engleze ?i a starii vagoanelor de clasa Tntai. Mai bau un whisky, dupa care se duse sus sa faca o baie ?i sa se schimbe. Liz Ti despachetS geamantanul plina de Tngrijorare, dar cand Ti scoase afara uniforma, aceasta era imaculata, decorajiile nu aveau nici o pata §i insignele straluceau. Poate ca Mercer mai scapa din vedere anumite lucruri, dar niciodata ceva care avea de-a face cu regimentul. Ea Tl lasa sa se relaxeze Tn cada cincisprezece minute, apoi Ti duse sus un alt whisky. — A?a da serviciu, zise el recunoscator. Mercer nu ma lasa sa beau mai mult de doua. Spune ca e prea scump. — Asta e o ocazie speciala, Ti spuse Liz. A trecut prea mult timp, Pa. Imi pare rau. — Eh, ai viaja ta de trait §i, dupa cum arata lucrurile, te descurci foarte bine. — Nu pot sa ma plang, raspunse Liz cu sinceritate. — Se p latefte bine Tn domeniul relajiilor cu publicul? — Foarte bine. — Bun, bun, pentru ca nu am mare lucru sa-Ji las, iar casa ?i pamantul Ti revin ca moftenire lui Boy. — Nu ma aftept la nimic, rosti Liz. N-am nevoie de banii tai, Pa. Am destui. Dar tu cum te descurci? — Pai, pensiile armatei n-au fost facute ca sa-i asigure cuiva traiul Tn huzur, dar trebuie sa-Ji spun ca e din'ce Tn ce mai greu s-o scoji la capat. Tot timpul trebuie ceva reparat la casa, cat depre gradini... E prea mult de lucru pentru mine ?i Mercer, dar a trebuit sa-l las pe batranul Forbes sa piece; nu-mi mai puteam permite sa-l Jin. In acel moment, Liz se hotari sa-i vorbeasca fratelui ei despre o alocajie trimestriala pentru tatal lor. Boy se descurca foarte bine la bara ?i ea avea destul ca sa-gi permita sa dea doua sute cincizeci de lire pe trimestru. Cu aceeafi suma de la Boy vor fi doua mii de lire pe an in plus care vor conta foarte mult. Se va duce la Wiltshire ?i va vorbi in tihna cu Mercer care era un conducator Tnnascut. Brigadierul

Vera Cowie

68

nu se pricepuse niciodata sa se descurce cu banii fi Liz ii m oftenise atitudinea faja de ei. Banii erau facuji pentru a fi cheltuiji. Ii va da cadou ?i nifte bani Tn plus astfel Tncat sa poata fi facute cele mai urgente reparajii. E drept ca asta era de datoria lui Boy, dar el avea o sojie cheltuitoare care ura traiul la Jara fi care i-ar fi facut viaja un infem daca ar fi vazut ca sojul ei risipea bani pentru elefantul acela alb pe care Tl detesta. Ea va avea grija ca refedinja familiei sa fie vanduta odata ce va deveni a lui. L-am cam neg lijat p e Pa in ultim a vreme, gandi Liz sim{indu-se vinovata, Tn timp ce-l urmarea cum Tfi savura whisky-ul. A fa Tncat ea se asigura ca la plecare tatal ei sa fie ele­ gant, cu o Jinuta mandra, sa arate din cap pana Tn picioare ca un comandant de brigada, defi fusese pensionat cu douazeci de ani Tn urma. De asem enea, se asigura sa aiba doua bancnote de douazeci de lire Tn plus Tn portofel fi dupa Tncheierea dineului festiv sa fie afteptat de un taxi. El se Tntoarse acasa amejit bine fi Elizabeth Tl ajuta sa urce la etaj. Dupa ce se dezbraca, Tl baga Tn pat, iar a doua zi Tl lasa sa doarma pana tarziu fi Ti servi micul dejun la pat — un mic dejun englezesc complet, pregatit de ea. Dupa aceea Tl duse la „Harrods“, unde Ti cumpara nifte cama?i noi, cateva cravate fi ceva lenjerie de corp. Vazu ca Mercer peticise chiar fi carpiturile. Pentru pranz gatise curry fi dupS-masa mersera la cinematograf sa vada un western, deoarece brigadierului Ti placeau westernurile, mai ales daca Tn ele era menjionata fi Cavaleria a faptea. in drum spre cas§, el Ti facu o critica lunga fi argumentata a bataliei de la Little Big Horn fi a caracterului generalului G eorge Armstrong Custer fi servi un ceai copios Tnainte de a se duce sus sa se odihneasca pujin, pana cand venea momentul sa se schimbe pentru cina. Boy fi Philip se Tntainisera Tn pragul ufii — Philip ironic ca Tntotdeauna, iar Boy Tnca ranchiunos dupa atata amar de ani. — Aproape sa nu te recunosc, batrane, zise el accentuand ultimul cuvant. Ji-ai facut iar un lifting facial? — Nici unul, de c£nd l-ai facut tu pe-al tau. — Lasaji spadele jos. ordona Liz. Pa este aici f i toate astea sunt pentru el. Nu prea mai iese din casa Tn ultima

Curtezana vreme. Boy, sa nu mai aduci vorba despre vanzarea casei. Ziua aceea va sosi-destul de curand, iar tu, Philip, du-te fi pune-ji ceva de baut; vreau sa vorbesc cu fratele meu. — Dupa ce mai umbli acum? Tntreba Boy cand ramasera singuri. — Dupa bani. Nu Tncape absolut nici o Indoiaia ca tata e pe jeanta. — Te surprinde? De vina e casa aia mare ?i blestemata. Nu mai poate face faja cheltuielilor fi, oricum, locuiefte doar Tntr-o aripa a ei. Ar putea s-o vanda ?i sa traiasca Tn lux pentru tot restul viejii. — §tii bine ca asta e ultimul lucru pe care I-ar face. C asa a fost a familiei noastre de trei sute de ani, deci depinde de noi sa-l ajutam. — Cu cat? — Numai o mie de lire pe an de fiecare. — Numai! Nu sunt facut din bani, fetijo. Legea nu inseam na relajii cu publicul fi trebuie sa muncesc al naibii de mult pentru un salarru mic. Boy Harvill semana cu mama lui; nu moftenise, ca Liz, silueta Tnalta fi zvelta a tataiui lor. Era cu pujin deasupra inaljimii medii fi s-ar fi Tngrafat daca n-ar fi jucat squash” de doua ori pe saptamana. Faja lui rotofeie era destul de rofie fi avea o gura Tmbufnata — in momentul asta coljurile gurii sale erau lasate in jos, semn pe care sora lui, ce il vazuse destul de des in copilarie, Tl recunoscu perfect ca indicand suparare. Acesta era raspunsul lui invariabil la situajiile care nu-i conveneau, iar faptul de a fi forjat sa ia cina cu Philip Faulkner se numara printre principalele cazuri ale viejii sale. Toata viaja Tl invidiase pe Philip fi aproape ca-l urase. In prezenja lui Philip se simjea mic, sentiment pe care Liz i-l remarcase cand deschisese Ufa din faja a casei. Philip purta hainele cu non§alan{a cuiva care ftia ca ar fi aratat senzajional in panza de sac, pudrat cu cenu?a. Boy arata Tntotdeauna ca fi cand bona lui I-ar fi forjat sa poarte haina de seara de anul trecut, care acum Ti era prea mica. Ifi facea costumele la aceiafi croitor de pe Saville Row, dar cum habar

11Squash = Tenis la perete (n.t.).

Vera Cowie

70

n-avea sa poarte hainele, ar fi putut tot atat de bine sa se duca la orice m agazin de pe fo s e a . Singurele daji cand capata o oarecare demnitate erau acelea in care purta roba fi peruca de magistrat dar, dupa cum avea obiceiul sa spuna Philip, asta era din cauza ca in timp ce toata lumea ftia cS Boy Harvill era un m agar pompos, toji erau de acord ca justijia era fi mai fi: Liz suspina, nerabdatoare Tn sinea sa. il vazuse destul de rar pe fratele ei in ultima vreme. Adevarul era ca nu il piacea foarte mult. Nu-l placuse niciodata fiindca fusese un bebelu? plSngacios; mai tarziu obifnuise sa parasca fi era u?or de intimidat de o personalitate mai puternica, a fa cum era sojia lui. Liz nu era a fa de proasta s-o fi invitat daca voia ca Boy sa scoata atat de necesarul cec. Boy Harvill era condus de doamna Harvill, care Jinea strans baierele pungii, dar cum Liz voia sa-l ftie in siguranja pe tatai ei din punct de vedere financiar, ignora Tmbufnarea fi susceptibilitatea fi spuse cu vioiciune: — Nu Tncerca sa ma pacalefti. Nu uita ca vorbeftj cu sora ta. Stiu perfect cat de bine te descurci. Cazul de calomnie pe care l-ai rezolvat Ji-a adus un onorariu considerabil. O sa-mi dai o mie Tn plus pe an pentru Pa. Dumnezeu ftie ca e destul de pujin. Eu voi face la fel. in felul acesta va avea fi el haine, mancare fi alte lucruri de buna calitate. Vocea lui Liz era a fa de aspra Tncat Boy fu luat prin surprindere. in mod normal ea nu-fi facea griji Tn legatura cu nimic. Atitudinea ei faja de'viaja era aceea de laissez-faire1|; mult prea pronunjata dupa parerea sojiei lui. Ea fi sora lui nu se Tnjelegeau deloc. „Nu caftiga toji banii aia din relajiile cu publicul. Nu pot s-o dovedesc, dar sunt sigura ca relajiile pe care le are sunt facute Tn intimitate“, afirmase sojia lui cand se certasera ultima oara din cauza banilor. Boy se Tnfuriase fi-i spusese sa nu mai zica a f a ceva; intre timp, Tnsa, auzise cateva zvonuri care-l convinsesera ca era preferabil sa nu mai aduca Tn discujie slujba lui Liz. Avea propria cariera la care sa se gandeasca. Conform

11 Nepasare, Tngaduinja (Tn lb. franceza Tn original) (n.t.).

71

Curtezana

normelor de drept, nimeni nu putea fi acuzat de sperjur daca nu ?tia despre ce e vorba fi daca jura ca habar n-are. Acum, insa, vazu ca faja ei, de obicei palida, era Tmbujorata fi gura Ti era stransa Intr-o linie subjire. Bunastarea tataiui lor devenise dintr-o data foarte importanta pentru ea. M a ca r daca a r fi s ta t m ai m u lt cu n o i ca n d eram copii, gandi el mahnit. E l f i m am a sta te a u la p o s t p e und eva p rin strainatate, ia r noi ram aneam a ic i la fc o a la . C rescusem deja m are inainte de a avea ocazia sa petrec ceva tim p cu el. N -are nevoie sa se agafe cu dinpi de casa aia m are ca t un ham bar. Eu unul n-a$ face-o. — Ce-i cu toata graba asta? protesta Boy. — E batran fi timpul e prejios. Vreau sa-fi poata permite cateva mici placeri cat mai are de trait: un whisky atunci cand are chef, haine fi mancare decente. $i o sa dai mia aia, ori, pe Dumnezeul meu, o sS te lovesc acolo unde te doare mai tare. Am fost destul de limpede? Boy Tfi scoase carnetul de cecuri Tntrebandu-se cum va putea explica acest lucru sojiei lui. — Am taiat fi am spanzurat, nu-i afa? murmura Philip cand i se alaturarS Tn salon. Aji inversat rolurile? Ah... dom­ nule comandant. Ce placere sa va vad din nou... (Vocea lui Tfi schimbase ritmul fara nici o ezitare cant tatal lui Elizabeth intrase Tn camera.) M ancarea se dovedi grozava — a fa fusese mereu Tn casa lui Liz — fi vinurile excelente. Se vedea clar, din felul Tn cafe tatal ei le aprecie pe amandoua, ca trecuse mult timp de cand nu se mai intalnise cu a fa ceva. Liz ftia ca el nu ie fe a prea mult Tn societate, pentru ca nu-fi mai putea permite sa invite la randul lui oaspeji acasa f i era foarte sensibil la ceea ce credea el ca este mila. Mai accepta invitajii doar din partea unor prieteni destul de batrani, faja de care nu mai trebuia sa se prefaca. Liz avu grija ca el sa manance fi sa bea bine fi ca Boy sa nu protesteze cand tatal lor se apuca sa discute despre clipa „cand vei prelua conducerea". O privire reprobatoare din partea surorii lui se dovedi suficienta, pentru ca Boy era de felul lui un om slab, caruia Ti fusese Tntotdeauna frica de femeile puternice.

Vera Cowie Liz se temea pentru tatal ei §1 pentru viitorul In care ea nu avea sa mai fie prezenta ca sa faca pujinul pe care-1 putea face pentru el, chiar daca era vorba numai de bani. M ai bine m ai tarziu decat niciodata, reflecta ea, simjind cum furia izvora§te din noi cu atata forja incat se vazu nevoita s& paraseasca m asa murmurand ceva despre cafea. Se duse In bucatarie, unde infipse un cujit Intr-un cartof copt ca sa-?i u§ureze sufletul. Oh, Pa, nu vreau sS mor, planse ea in tacere. M a i sunt atatea lucruri de facut. Te-am neglijat atat de m ult f i acum nu m i-a m a i rSmas decSt pujin timp ca sS te despagubesc. C and voi m u ri va tre b u i sS te la s la bun ul pla c a l unu i bSrbat care va face intocm ai ce-i va spune sojia lui, adica te va IMsa sa te d e s c u rc i cum p o ji. N ic i m a c a r n u -m i p o t p e rm ite sa m a m anifest prea cla r pentru ca a i injelege. E adevarat ca nu am fost foarte apropiaji. StSteai doar im preunS cu Ma, in tim p ce copiii v o ftri erau trim ifi la fcoala. Cu toate astea a r fi treb uit sS mS com port m ai m ult ca o fiic i, m ai ales de cand a m urit Ma. AruncS rama$ijele cartofului inainte de a duce tava de cafea in salon. La al doilea pahar de porto tatal ei incepu sa m o p e , iar Boy profita de asta ca sa piece. Dupa ce se facu nevazut, Liz ii spuse lui Philip: — T e rog, ajuta-ma sa-l due pe tata sus. Brigadierul protesta dar, cu toate astea, se rezem a de Philip, recunoscator pentru ajutorul care, de obicei, cadea In sarcina lui Mercer. Cand Liz se apleca sa-l sarute de ,.noapte buna", o batu u?urel pe obraz §i-i spuse: — E?ti o fiica foarte buna. Liz simji ca i se pune un nod in gat §i in ochi ii aparura lacrimi. Se dusera jos din nou. — Perfect, zise Philip, e timpul sa dai explicajii, de exemplu, pentru sentimentalismul nedorit de care ai dat dovada. Sunt sigur ca nutre§ti o oarecare afecjiune pentru tatai tau, dar aceasta etalare de venerajie filiaia e cam exagerata din partea ta. Singurul lucru care te-a legat de el a fost distanja pe care ai pastrat-o. Te-ai deta?at de grija lui parinteasca de cand ai implinit douazeci §i unu de ani §i

73

Curtezana

de-atunci au trecut Inca douazeci fi cinci. Sper ca ai de gand sa ma lamurefti. Liz turna coniac pentru amandoi. Apoi, folosind cuvintele doctorului, Ii povesti totul. Philip ramase tacut o vreme fi singurul semn de agitajie interioara fu ufoara Incruntare care Ii sapa trei linii verticale Intre sprancene. in mod normal el cauta sa evite astfel de menifestari. Daca a? fi avu t o chi f i pen tru altceva in a ta r i de mine, a f fi obse rvat sem nele, gandi el, cum a r fi fa p tu l ca stralucirea lu i Liz s-a dus. U nul din lucrurile care-o faceau rem arcabila era lum ina care parea sa radieze din ea. De catva timp lumina asta s-a stins. Acum era fi mai slabs. Rochia rofie de m atase Jean Muir nu se mai mula perfect pe ea. Faldurile ei mpi, drapate intr-un fel abil fi desavarfit nu mai cadea bine pentru ca, incontestabil, Liz pierduse din greutate. Ca sa spunem adevarul, reflecta el, p a re ratacita f i istovita. S e afla in trasura m o rjii condusa de p ro p riu l ei vizitiu. SS m a i v o rb e fti de in ta ln iri la Sam arkandI Brusc, se simji coplefit de manie. Lum ea debordeaza de neispravip, p r o f ti f i oam eni carora nu le -a r d uce nim eni lipsa f i soarta fScea ca tocm ai L iz sa fie cea forjata sa piece. Turba de disperare vazand cat de afurisit de nedreapta poate fi .viaja. Ochii lui de culoarea ojelului aruncau sclipiri ciudate care facusera sa fie comparaji cu cei ai gorgonei Medusa, dar i§i impuse sa se indeparteze de limita la care nervii lui ar fi cedat. Mania era zadamica fi, in plus, nu de a?a ceva avea nevoie acum cea mai draga, cea mai apropiata fi de fapt singura lui prietena adevarata. R e m u fcarile am eninjau sa-l sugrume. U ita -te la ea cum ara td l Stralucirea ei se dusese acum, parea acum vtaguita, ca fi cum acelor minunate nectaruri care alergasera atata vreme prin ea, Insuflejind-o, le secase izvorul. Mahnirea fusese un sentiment pe care avusese grija sa-l evite toata viaja, dar acum II napadeau ca valul unui flux; cu toate astea, vocea lui fu calm a fi controlata cand, in cele din urma, rosti: — Ei bine, dupa cum spune cantecul, toata lumea trebuie sa moara dar, Jinand cont ca e vorba de tine, a f fi dorit sa se intample mai tarziu, mult mai tarziu. — La fel f i eu... Trebuie sa ma hotarasc ce sa fac, Philip, zise Liz cu o voce nesigura. Cum sa folosesc mai

Vera Cowie

74

bine timpul care mi-a mai ramas fi, cel mai important, cum s-o fac fn stilul fn cu care m-am obif nuit. — N-ai sa reu?e?ti a f a ceva. — Dar vezi ca trebuie sa am grija fi de Pa. — Confruntarea cuiva cu iminentul sfarfit are un efect salutar asupra conftiinjei, zambi Philip. Dar, in fond, tu ai avut intotdeauna conftiinja treaza; de aici decurgand ?i indeplinirea bisaptam&nali a sarcinii de inger de serviciu. Ifi {uguie buzele ganditor §i bau coniacul pana la ultimul strop. — Cred ca se impune efectuarea unui bilanj. Trebuie sS ftii exact care-ji este activul fi pasivul. Trebuie sS objii o cifra cat mai exacta a posibilitajilor tale de caftig in viitor fi intervalul de timp in care vei mai fi in stare sa caftigi. Dami, te rog, hartie, creion fi registrele tale de socoteli — cele adevSrate, vreau sa spun, fi nu romanele de ficjiune pe care le prezinji domnului care-Ji Jine contabilitatea. — Bine, dar imi piatesc taxele. — Da, iubito, fi eu la fel. Philip nu parea impresionat. Se pricepea la cifre fi ii cunoftea afacerile la fel de bine ca f i ea. Liz aprecia modul lui pragmatic de abordare a situajiei. In momentul asta n-ar fi fost in stare sa faca faja unor emojii puternice. ii aduse registrele, ii umplu iar paharul fi statu pe aproape in timp ce el aduna, scadea fi inmuljea, chibzuind zadamic la moduri sau mijloace de a-?i atinge scopul f i rememorand evenimentele serii. Gandurile ei o luara razna pana in momentul in care o idee enunjata de fratele ei iefi la suprafaJS din subconftient. Umerii i se indreptarS f i fa{a i se lumina de parca cineva ar fi aprins o lampa, dar aftepta pana cand Philip ifi luS paharul de coniac, bau tot con{inutul fi Tl puse joc cu o m ifcare decisa. — Asta, spuse el aratand cu capul spre registrul ei, nu e suficient. N-ai datorii mari, dar nici capital n-ai, cu excepjia casei fi a bijuteriilor, fi de a fa ceva ai nevoie ca sa traiefti fi sa dovedefti ca efti solvabiia. Pur fi simplu nu poji con­ tinua sa traiefti la nivelul asta fi sa pui deoparte suficient ca sa-Ji ajunga in ultimele luni — daca nu ai cumva intenjia sa se incredinjezi ajutorului infirmierelor de la clinicile de stat. N-ai alta scapare decat sa reduci cheluielile.

75

Curtezana

— Ba nu, am! spuse Liz. — DacS astea nu sunt registrele reale... — Bineinjeles ca sunt, dar asta n-ar nimic de-a face cu cifrele rofii fi negre. E vorba de caftiguri, ?i ftiu cum pot fi menjinute. Philip puse jos creionul ?i o privi cu rabdarea cuiva care incearca sa faca pe plac unui invalid. — O sa iau o eleva, spuse Liz. — Ce-o sa faci?? — Voi lua o eleva. Ideea mi-a fost data de ceva ce-a spus Boy in seara asta despre ucenicie, despre avocajii tineri care invaja meserie urmarind fi ajutandu-i pe cei experimen­ t a l care ftiu toate dedesubturile. — Vrei sa-Ji iei o ucenica? S-o inveji ce? Arta de a avea relajii sexuale? §i cui ii vei preda aceasta arta? De unde-Ji vei lua eleva? Nu cred ca lucrurile pe care le vei preda sunt pe lista de opjiuni ale m uitor tinere, defi... — ridica el din umeri — sunt sigur ca poji gasi una, doua amatoare. — Nu era oare fn fruntea listei tale? intreba Liz cu dulceaja in glas. — T ou ch& \ dar domeniul meu, dupa cum trebuie sa admiji, este oarecum specializat. — A f a e f i a lm e u . — Iji trebuie o eleva deosebita. Presupun ca-i vei pretinde acestei eleve un onorariu, pentru ca asta e scopul acestei mifcari, nu-i afa? — O sa iau cincizeci la suta, cat timp va sta sub aripa m ea ocrotitoare. Odata ce va ?ti suficient cat sa se Jina pe propriile-i picioare, tot ce va caftiga va fi al ei, dar pana atunci voi fi depafit lipsa de bani. — Aha... Injeleg... Faci asta ca sa treci prin... am putea-o numi ..perioada de ?omaj“. Sa amortizezi ultimele luni. — Bineinjeles. — A§a mai merge! zambi Philip. Cat pe-aci sa cred ca te-ai convertit la ideile acelui grup zelos, care se arata ingrijorat de felul in care dispar treptat atatea dintre vechile meserii — cum ar fi confecjionarea acoperifurilor din paie

'* Ai nimerit (in lb. frariceza tn original) (n.t.).

Vera Cousiz sau stuf §i alteie asemenea. Sunt extrem de u?urat sa aud ca Tnca practici cultivarea interesului personal fara prejudecaji. M-ai facut sa ma Tngrijorez foarte tare pe moment. — Tu e§ti Tngrijorat? f — Draga mea, amandoi am spus Tntotdeauna lucrurilor pe nume §i nici unul dintre noi nu este genul care sa doreasca sa-?i dedice ultimele luni din viaja facand fapte bune §i caindu-se. Trebuie sa ne asiguram Tnca ca eleva ta este destul de inteligenta ca sa poata invaja repede. — Timpul este esenjial, fu de acord Liz. — M i-ar place sa fie o esenja $i sa am un recipient plin cu aceasta minunata substanja, suspina Philip §i o stranse de mSna. A§ Tmparji-o cu tine, care-mi e?ti cea mai apropiata prietena ?i singura confidenta. Liz era mi§cata. De obicei, Philip era generos numai cu sfaturile. El turna pentru amandoi coniac proaspat. — Deci, relua el, unde sa cautam acest diamant de o suta de carate? — Nu vreau a§a ceva. Vreau o hartie alba pe care sa pictez „Curtezana“. Vreau sa aiba ceva experienja, dar nu prea multa. Trebuie sa fie tanara, Tn jurul a douazeci de ani §i, desigur, atragatoare. Corpul este mai important decat chipul, fiindca va lucra cu el. Clienjii mei n-au nevoie de o prostituata. E necesar sa §tie sa vorbeasca despre orice subiect ar avea ei chef sa abordeze §i sa ?tie sa converseze inteligent, sau doar sa asculte daca ei au chef sa povesteasca. Trebuie sa fie Tn stare sa se transforme Tn persoana pentru care platesc ei ?i, mai mult, pentru care vor dori sa piateasca din nou. Philip T§i Juguie buzele §i dadu din cap. — Sper ca Ji-ai dat seama ca, atunci cand vei gasi aceasta neprejuita nestemata, s-ar putea sa nu mai ai timp s-o instruie§ti. — Din cauza asta trebuie sa Tncep imediat cercetarile. Philip cazu pe ganduri. — intr-o prima faza nu pot sa avansez numele nici unei candidate. Lasa-ma sa ma mai gandesc. Cat de departe pot sa-mi arunc nada? — Oare n-am avut mereu incredere Tn parerea ta?

77

Curtezana

— Acum e greu de emis o opinie. C eea ce cautam noi, draga mea prietena, este o persoana asemeni Jie §i ma indoiesc ca exista a§a ceva, afirma el luandu-i mana §i sarutandu-i-o. — D aca ma faci sa plang acum, n-am sS {i-o iert niciodata, rosti Liz cu o voce nesigura. — Ji-au mai ramas lacrimi? — Se pare ca da, de§i nu-mi dau seama cum e posibil... zise Liz ridicandu-se. A?a stand lucrurile, trebuie sa-Ji fac vant. N-am mai plans in public de cand... — Ai terminat un capital §i ai inceput altul. — Ultimul, spuse Liz ceva mai vesela. Intotdeauna mi-a placut ca o carte sa aibS un final melodramatic §i, in plus, unul fericit. — Voi face tot ce-mi sta in puteri, o asigura Philip, in timp ce ea il ajuta sa-?i puna pardesiui de ca?mir, dar nu te a?tepta la miracole. — Nu ma a?tept, raspunse Liz pe un ton sec, altfel deja a? ficerut unul. In ziua urm&toare, duminica, dupa cateva ceasuri petrecute la caferiea unde luara tradijionalul pr£nz, urmat de somnul de dupa-amiaza al comandantului, Liz il duse pe tatal ei cu ma§ina la gara, il instala in tren §i-i promise sa vina la Wiltshire cat de curand. — Vorbesc serios de data asta, Pa. Am ceva important de fficut in urmatoarele cateva saptamani, dar dupa ce voi rezolva treaba, voi veni acolo, promise ea imbrati?andu-i strans. Da-mi un telefon, ca sa ?tiu ca ai ajuns cu bine acasa. Mercer te agteapta la Broadwood, nu-i a$a? — Da, da, va fi acolo. A fost un sfar?it de saptamana incantator, Lizzie. Efti o fata buna, spuse el batand-o u?urel pe obraz. Asta era cu adevarat o laud&. Statu acolo pana cand trenul disparu dupa cotitura ?i apoi se intoarse acasa. in orele liniftite de veghe petrecute in noaptea precedents, ii venise in minte un nume §i voia sa-l verifice. Datorita ciudatei osmoze care exista intre Philip §i ea, a doua zi, cand se intoarse acasa, gasi un mesaj pe robot in care Philip m enjiona acela§i nume. in acea seara se dusera amandoi la clubul Claremont — al carui membru era

‘Vera Cdwie

78

Philip — unde era probabil sa intalneasca persoana cautata intrucat acesteia ii placeau jocurile. Amandoi o cunofteau pe femeie fi, defi ea nu era in aceeafi liga cu Liz in privinja clienjilor lor, cei care se foloseau de serviciile ei erau genul de oameni pentru care era o chestiune de timp ca sa vrea mai mult fi sa plateasca in consecinja. Acum, vrand in aparenja doar sa se distreze pujin, Philip fi Liz ifi urmarira prada. In taxiul care-i ducea spre casa se uitara unui la altul. — Nu! rostira amandoi in aceiafi timp. — E prea comuna, fu verdictul lui Philip, chiar daca tatal ei e in dicjionarul lui Burke1’. — Prea batatoare la ochi, fu de parere Liz — fi, in plus, bea prea mult. — Da, dar asta ar putea avea legatura cu persoana cu care era. Individul aia m-ar face fi pe mine sa ma apuc de baut, declara Philip infiorandu-se. — Ii ftergem numele de pe lista, se arata Liz de acord. in urmatoarele doua seri, mersera sa examineze alte doua fete, dar nici astea nu intruneau un minim de condijii. Una avea prea multa experienja in anumite discipline sexuale — „fi nu glumesc cand spun disciplina", strambase Liz din nas. Cealalta era o persoana pe care n-o mai vazusera de mult timp; clienjii ei erau strict din afara granijelor Jarii fi ea se ducea la ei, iar in afara de asta, petrecuse ultimul an in Statele Unite fi se americanizase. — Nu, spuse Liz fara tragere de inima. E uimitoare ?i are un corp incredibil, dar nici ea nu e genul meu. Ce e bun pentru Dallas nu e neaparat bun fi pentru Deauville. ifi m ufca buzele ganditoare fi conchise: — Toate trei sunt mult prea experim entate, prea ancorate in propria rutina fi cu o clientela suficient de buna ca sa nu vrea sa o schimbe cu alta, Cred ca trebuie sa cobor cumva ftacheta daca vreau sa iau la bord pe cineva care sa poata fi remodelat. — in mod clar, nu o novice!

1) John Burke (1787-1848), genealogist irlandez. A scos in 1826 un ghid genealogic ?i heraldic al aristocrajiei din Regatul Unit al Angliei f i Irlandei de Nord (n.t.).

79

Curtezana

— Nu, dar mai degraba sa aiba clienji cu venituri mici, decat din cei tnstariji. — Doar n-o sa iei o prostituata de pe strada! — Nu, fereasca sfantul! Poate pe cineva de la o casa... (Liz cita numele unui bordel select.) Sunt acolo fete uimitoare ?i nici una n-are mai mult de douazeci unu de ani. Ar putea sa aiba vreuna cu care sa merite sa-mi pierd timpul. Philip fu de acord sa-i acorde proiectului atenjie chiar in ziua aceea, tn timp ce Liz se duse la unui din vechii ei clienji, care era cel mai u§or de muljumit. Tot ce avea de facut era sa-l trateze ca pe un caine, incluzand faptul de a-i pune o lesa. Urma sa-l primeasca tntr-o camera in care era dezordine ?i sa-l puna sa faca ordine; trebuia sa-i vorbeasca de parca ar fi fost un prost §i nu marele industrial de talie intemajionala care era, fi trebuia sa-l bata daca nu Tndeplinea treburile gospodarejti dupa placul ei. Cand el termina de facut curat, T§i punea o manuka alba j i trecea cu degetul aratator pe orice suprafaja existenta. Intotdeauna gasea ceva tn neregula; ti ordona sa-i aduca peria ei de cap, apoi ti comanda sa se apiece §i-l batea cat putea de tare cu partea cu Jepi. Erecjia lui, care create a cu fiecare noua tnjosire ajungea tn stadiul tn care mana lui era tentata sa alunece tntr-acolo, dar era imediat lovita cu peria facandu-l sa urle de durere. O ruga sa-l lase sa-§i atinga cu m ana falusul care pulsa, dar ea tl refuza, trimijandu-l tn cele din urma nesatisfacut, drept tn brajele nevestei care habar n-avea de preliminarii §i se lauda la prieteni cu incredibila virilitate a sojului ei. Totul facea parte dintr-o fantezie^i totul era confidenjial, fiindca altfel, tn City, reputajia lui de antreprenor ar fi fost ferfenijita. Liz t§i merita cajtigul atat pentru discrejie, cat §i pentru puterea brajului ei. Conducand spre casa, se gandi ingrijorata ca banii ca§tigaji n-o apropiau catu§i de pujin de solujionarea problemei ei.

Vera Coiuie

80 —

6

—

J 'o ia era pentru Elly ziua carjilor. Asta insemna doua sau trei carji noi de citit, daca, fiind ultima pe la care trecea doam na cu caruciorul, mai re u fe a sa gaseasca trei carji suficient de interesante. Elly ar fi vrut intotdeauna trei carji. Citea cu nesaj; intotdeauna facuse la fel. Carjile fusesera modul ei de a evada din realitate. In fiecare zi, in drumul ei de la fcoala spre casa, se ducea la biblioteca sa-fi schimbe cartea. „Doamne!“ obifnuia bibliotecara sa exclame, „n-am mai cunoscut o fata care sa citeasca atat de mult sau atat de repede ca tine!“ Citea in fiecare minut liber pe care-1 avea; intre doua treburi gospodarefti, in autobuz, noaptea in pat — defi acest lucru era impotriva regulilor impuse de tatal ei fi trebuia facut pe furif. La spital, citise toate volumele aflate in coljul cu carji al cam erei de recreere, mai mult povefti de dragoste fi western-uri. Carjile pe care le lua de la carucior nu rezistau multa vreme. Acum statea nerabdatoare, tragand cu urechea ca sa auda zgomotul rojilor caruciorului. Cand acesta sosi Tn sfarfit, doamna care il impingea nu era cea cu care se obifnuise, ci o alta, cu totul deosebita. Era eleganta ca un manechin farS a mai fi la prima tinereje; mai degraba era ceea ce francezii numeau o femeie d ’un certain age1) fi era imbracatS Tn genul acela de haine pe care Elly le mai vSzuse doar Tntr-un exemplar zdrenjuit al revistei Vogue, aflat Tn cam era de recreere. Purta un taior din tweed buclat, avand culoarea roz aprins a capfunilor zdrobite; jacheta era stransa pe corp, iar fusta scurta §i dreapta. La gat avea nu unul, ci mai multe firaguri de perle, iar Tn urechi, tot perle. P&rul ei blond era scurt, des §i lucios. Cand se apleca, acesta aluneca asemeni unui clopot revenind exact la_ forma inijiala Tn momentul Tn care ea T§i Indrepta spatele. In timp ce doamna alese nifte carji, Elly observa sclipirea unei personalitaji puternice. "

De o anumita varsta (Tn lb. franceza, Tn original) (n.t.).

81

Curtezana

E una dintre acele persoan e in sta rite care se ocupa de acte de caritate, presupuse Elly, care-§i face datoria de a -i ajuta p e c e i m a i p u jin n o ro co fi. Daca o tratez c um trebuie, o sa s c o t trei ca rji de la ea. O ricum, m erita sa incerc. Iritrigata, urmari caruciorul strabatand salonul, oprindu-se ISnga fiecare pat, chiar daca nu existau cereri sau carji de schimbat. Unele femei tricotau, alteie brodau, iar cateva cro§etau; una sau doua aveau vizitatori. Noua doamna, amabila, statea de vorba cu toate, Tnainte de a trece mai departe. Cand caruciorul se opri langa patul ei, Ti oferi doamnei cel mai cuceritor zambet, Ti Tntinse cele trei carji ?i spuse: — Presupun ca n-ave{i nici una de Georgette Heyer, sau ma-n§el? — Hai sa cautam, propuse eleganta aparijie. Vocea se potrivea perfect cu Tnfaji$area, avea claritatea unui cristal iar vocalele erau pronunjate Tn felul inimitabil al celor din clasa de sus. Elly nu avea nici un accent; tatal ei era neTnduplecat cand era vorba de o dicjie neingrijita §i Tnvajase foarte repede sa §i-o flefuiasca pe a ei. Nu vorbea nici cu accent regional, defi Tfi traise primii §aptesprezece ani din viaja Tn nord-est. Dupa cateva sarcasm e venite de la Mickey, care se transformau rapid Tn palme date peste obraz, deprinsese Tntreruperea obligatorie a expirajiei cand vorbea. De data asta, pronunja, totu?i, cuvintele a§a cum o Tnvajase tatai ei. — Am Bath Tangle ?i The Tall Gate, o informa doamna. Le vrei? — Le-am citit pe amandoua, dar daca nu aveji altceva care sa merite, prefer sa le mai lecturez o data. — Vezi daca gase?ti altceva, zise doamna, vesela, ?i ia. — Orice doresc? — Eu n-o sa te dau de gol, daca tu n-ai sa spui nimic. Ochii lui Elly parcursera Tn graba titlurile, observara o carte cu povestiri scurte de Somerset Maugham, alta de John O ’Hara ?i un exemplar zdrenjuit din G one with the wind, pe care o mai citise deja de doua ori, dar care avea s-o Jina ocupata cateva zile bune. Astea ?i cu cele doua de Heyers vor fi suficiente sa-i capteze atenjia pana data viitoare cand va veni caruciorul.

Vera Cozoie

82

— Muljumesc, Ti spuse ea doamnei cu carjile, intr-un fel care-o facu pe aceasta sa raspunda amuzata: — Sunt doar ni§te carji. Elly nega din cap. — Carjile au fost totdeauna importante pentru mine. — Eu citesc mai mult reviste. Ochii de un albastru viu ai doamnei, asemanatori cu clopojeii care cre§teau pe langa stancile artificiale din gradina tataiui ei, o examinara plini de curiozitate. — Ce Ji s-a Tntamplat. Te-ai lovit de o u?a? — Ceva asemanator. — Vocea ta pare pujin strangulata... Ah, Tnjeleg: ai maxilarul imobilizat. — Nu atat de mult pe cat a fost Tnainte. Atunci nu puteam articula deldc, dar au mai slabit sarmele astfel Tncat sa pot vorbi daca-mi mi§c buzele. — Saraca de tine... §i pe deasupra ai mai avut ?i nasul rupt Ai luat cumva parte la lupte? In vocea blanda §i clara se distingea o simpatie neprefacuta §i o sinceritate la care Elly se trezi ca raspunde. Infirmierele fusesera amabile ?i avusesera un comportament reconfortant, dar de la sora-§efa primise doar un minimum de atenjie, §i aceasta nu facuse nici un secret din faptul ca o dezaproba pe Elly, ranile ei §i modul Tn care le capatase. Cum femeile din salon se orientau dupa comportarea calugarijei, preferau s-o ignore pe Elly cand se strangeau in camera de recreere §i vorbeau in §oapta despre ea cand se adunau langa unui dintre paturi. Auzise cuvantul „tarfa“ de mai multe ori, niciodata spus Tn faja, ci trimis Tn zbor Tn direcjia ei. Doar o singura doamna mai Tn varsta vorbise cu ea; aceasta Ti spusese Tn mod deliberat, cu voce tare, sa nu ia Tn seama „gramada aia de ipocrite Tnguste la minte“. Din pacate, fusese externata la pujin timp dupa aceea, a?a incat simpatia aratata de doamna cu carjile era singura de care Elly avusese parte in ultima vreme. — Sper sa fiu externata saptamana viitoare, spuse ea, §i asta numai daca nasul meu s-a sudat cum trebuie de data asta. Ceva n-a fost in regula cu septul nazal, a$a incat au trebuit sa-l aranjeze din nou, altfel a? fi fost externata deja. — §tiu. Spitalele sunt plicticoase, nu-i a?a?

83

Curtezana

Nu §i pen tru mine, gandi Elly. In ceea ce ma privepte, perioada asta a fost ca o vacanfa fericita, fn ciuda durerilor $i a suferinfei. — V a m uljumesc pentru carfi, rosti ea. Mai bine sa ascund cateva din ele, altfel aji putea avea necazuri. Acum am cinci fi limita este de doua. — Ah, n-are importanja. Ce inseamna doua carji pentru un cititor pasionat? Sora-fefa e o dulceaja daca ftii cum s-o iei. Elly zambi slab fi doamna rase. — Are obiceiul sa te dojfeneascS, nu-i a fa ? Probabil fiindca efti a fa de tanara fi draguja, sau mai bine-zis vei fi odata ce-Ji vor scoate atela de la nas fi sarmele din maxilar. Elly se pomeni ca rofefte. Nimeni nu-i spusese niciodata ca e draguja. — N-am mai vazut par atat de lung, declara doamna ridicand coada impletita in care fi-l stransese Elly pentru ca a f a ii era mai ufor in pat. Ce frumos e pieptanat in stilul asta arhaic. Urasc felul in care fetele de varsta ta il lasa sa le atame pe faja ca un val. Ce faci cu al tau cand nu e impletit? — Imi fac coada de cal sau il strang in varful capului, raspunse Elly privind cu invidie la parul blond >al fi des al doamnei. Nu pot sa-l port scurt pentru ca e foarte fin fi subtire. — Al meu e atat de des incat trebuie sa-l filez din cand in cand. Fem eia din patul alaturat, care ie?ise mai devreme sa faca o baie, se apropie de doamna cu carjile. — Daca nu va suparaji, mai sunt ?i alte persoane care ar vrea'sa ia carji, zise ea tragand aer pe nari ?i aruncandu-le o privire ce parea sa spuna ca simte un miros neplacut. — Oh, scuzaji-ma, zise doamna cu amabilitate. Era limpede ca nu fusese catufi de pujin intimidata §i avea un aer conspirativ in ochii ei albaftri care sclipeau ftrengare?te. Femeia, care murea de curiozitate, transforma alegerea unei carji intr-o problema de durata, intenjionand in mod clar sS traga cu urechea. — Te las in compania poveftilor de dragoste din peri­ oada Regenjei, spuse doamna cu carjile. Am citit destule fi eu cand am avut un picior rupt pentru ca un cal a decis ca

Vera Cowie

84

n-are chef sa sara. M-am indragostit pe rand de mai mulji cavaleri din acea perioada. Cred ca favoritul meu este cel din R e gency Buck. — Contele de Worth, spuse Elly radioasa. El e fi preferatul meu. — §i m-am atafat de Grand Sophy. O doamna pe gustul meu care a trait cu o suta de ani mai devreme. Doamna cu c&rjile ifi consults ceasul pe care Elly il recunoscu ca fiind de la „Cartier", intrucat ramasese cu ochii la modelul acela cand il vazuse in Vogue, ln tr - 0 buna zi... — Trebuie sa plec, mai arh inca doua saloane de vizitat, zise doamna apucand caruciorul cu mainile. Daca nu te mai vad iji doresc mult noroc, ii ura ea lui Elly. Se intoarse spre femeia care tragea cu urechea fi o intreba: — V-aJi hotarat? — Nu-i nimic din ce vreau. Toate alea bune s-au dus. fi arunca o privire ranchiunoasa lui Elly care i-o intoarse fara sa clipeasca, apoi fornai pe nas fi se intoarse la patul ei unde incepu o conversajie in foapta cu vecinele din partea cealalta, care se intoarsera amandoua sa se holbeze la Elly. Fata le privi sfidatoare, apoi se intam pla sS arunce o privire noii sale prietene fi intalni o pereche de ochi care o priveau cu o curiozitate avida ce o foca, dar curiozitatea disparu fi doamna zambi din nou. — Numele meu este Elizabeth Waring, spuse ea. Pe tine cum te cheama? — Nell Jordan. — E prescurtarea de la Eleanor? Nell incuviinja._ Nimeni in afara de tatal ei nu-i spusese vreodata Eleanor, ifi alesese numele de Elly pentru batutul strazii; un nume care nu fusese al ei in cealalta viaja f i pe care nu avea sa-l mai foloseasca niciodata. — Ei bine, Nell, dacS efti o cititoare a fa de pasionata, probabil ca voi reufi sa-Ji fac rost de un mare numSr'de carji. Ai vrea sa fac asta? — Daca doriji, raspunse Nell automat, inca indispusa din cauza privirii doamnei fi intristata in aceeafi masura. Era satulfi sa fie expusa curiozitajii ca o creatura exotica intr-o gradina zoologica, de parca prostituatele erau o specie

85

Curtezana

pe cale de disparijie. Se simjea dezamagita. Crezuse ca interesul, atitudinea prietenoasa erau adevarate, dar era doar un alt mod de manifestare a curiozitajii. „ 0 prostituata? Precis? Ah, trebuie sa merg sa vad cu ochii mei“. A§a incat t§i lua la revedere politicoasa ?i nimic mai mult, ?i de indata ce caruciorul se indeparta prin salon, lua Bath Tangle ?i incepu sa citeasca. — Vad ca aji petrecut ceva timp cu vedeta noastra, zise sora-^efa cu un aer de superioritate cand Liz intra sa o anunje ca-§i terminase rondul cu carjile. — O pacienta vedeta? Cum a?a? — E o prostituata care a fost batuta de pe?tele ei, i§i intari sora-§efa cuvintele ciatinand din cap intr-un fel, care spunea „ar fi trebuit sa va dafi seam a“. — Nu arata ca o prostituata, rosti Liz neutra. — ?§i da aere de mironosija. Arata de nouasprezece ani, dar §tie cat una de nouazeci. — De unde §ti{i ca e prostituata? intreba Liz. — De la polifie; au atenjionat-o de doua ori pentru acostarea de barbaji. — Probabil ca era un tip violent, comenta Liz. I-a rupt nasul f i maxilarul. — E vina ei ca s-a asociat cu o astfel de persoana. Sora-§efa nu facea risipa de simpatie. Liz ridica din umeri. — Ce alegi, aia piate§ti, spuse ea. Oh, i-am spus ca am sa-i aduc ni§te carji — evident este o cititoare pasionata — a?a incat probabil voi trece maine pe aici, daca n-aveji nimic impotriva. — Oh, dumneavoastra fi neajutorajii dumneavoatsra, doamna Waring! Repro§ul sorei-§efe era ufor voalat, fiindca Elizabeth Waring era o prietena apropiata a unuia dintre cei mai vechi medici consultanji ai spitalului, dar injepatura era clara. — Am fost §i eu unul dintre ei ?i ftiu cum este, ii replica Liz nepasatoare. in dupa-amiaza urmatoare, Nell era adancita in The Tall Gate cand, deodata, simji ca ii cade ceva pe pat, Uitandu-se,

Vera C owk vazu o jum atate de duzina de carji ce zSceau pe pStura aibastru cu alb fi pe Elizabeth Waring cu brajele pline de reviste, care ii zambea. — Nu te arata a fa de surprinsS, o mustra ea. Ji-am spus ca-Ji voi aduce cateva carji... — Da, dar... Nu le afteptam a f a repede! — Aveam oricum de gand sa le aduc la spital ca sa fie puse la carucior, a fa incat poji foarte bine sa fii tu prima care le citefte. Nell se intinse dupa ele. Toate erau nou-nouje. Erau ultimele romane scoase de fa s e scriitori de mare succes, englezi fi americani, dintre care nu citise nici unul. — Oh, ce m ana cereasca! exclama ea. O clipa nu ifi mai supraveghe expresia chipului fi i-o arata lui Liz pentru prima data pe adolescenta ascunsa de multa vreme in spatele fajadei de femeie matura, aparenja menjinuts cu grija fi in mod deliberat. — Am un prieten care are un contract permanent cu „Hatchard“ pentru noile aparijii editoriale, dar odata ce le-a citit, a terminat cu ele, a fa ca intotdeauna le iau eu pentru spital. (Liz recitase minciuna fara sS clipeasca, fiindca le cumparase ea ins&fi in acea dimineaja.) — Trebuie sa citesc cate doua deodata pentru ca luni ma extem eaza. Liz trase scaunul care aparuse in apropierea patului. — Unde locuiefti? intreba ea ca din intamplare. — Am avut norocul sa gSsesc o camera intr-un fel de camin al unei organizajii de caritate. — Dumnezeule! Credeam ca n-a mai ramas nici unui. — Acesta e condus de biserica. — Ah! Deci efti credincioasa? — Nu, dar daca trebuie sa merg la biserica pentru a avea un acoperif deasupra capului, atunci am s-o fac. Liz lua nota de tonul tSios aparut brusc in vocea frumoasa de contralto, care era surprinzator de joasa pentru o adolescents, fi diagnostics o acutS lipsS de bani. — Cu ce-Ji caftigi existenja? intrebS ea, avand grija sa parS mai degraba interesata, decat curioasS. — in momentul de faJS n-am nici o slujbS. Evident, pavaza fusese ridicata din nou.

S7

C u r t e z a na

— Atunci, nu te mai intorci la prietenul tau? Ochii lui Nell aruncara scantei cand scutura din cap, dar ai lui Liz nici nu clipira. „BineTnJeles ca mi-au povestit totul", afirmau ei. — Efti o fata defteapta. N-am sa Tnjeleg niciodata de ce stau femeile cu barbaji care abuzeaza fizic de ele. — Probabil pentru ca n-au unde sa se duca. — Intotdeauna exista un alt loc unde sa te poji duce, chiar daca e vorba de polijie. Odata ce depui o plangere Tn mod oficial, ei sunt obligaji sa faca ceva. Liz suspina fi adSuga Tntr-o doara: — Ei, dacS te-ai decis deja, n-are nici un rost sa-Ji mai fac cunoscuta propunerea mea. — C e propunere? — Ma ocup fi de munca de binefacere, Tn afara de rondul cu carjile, minji cu ufurinja Liz, fi mi s-a spus ca nu ai ceea ce se cheama un „domiciliu stabil“- Am fost Tntrebata daca nu ftiu vreo camera libera Tntr-o casa decenta, unde sa poji sta pentru o vrem e... intampiator, ftiu despre o asemenea camera, Tntr-o casa foarte frumoasa f i Tn compania unei doamne foarte piacute. — Probabil este mult peste posibilitajiie mele. Cand voi pleca de aici, prima mea escala va fi la intematul districtual al Asistenjei Sociaie. — Nu. Cere prejuri rezonabile. Acesta a modul ei de a face acte de binefacere. Nell nu era catufi de pujin convinsa. — Cum ar fi acela de salvare a femeilor pierdute? Liz Tfi dadu capul pe spate fi rase, iar parul ei sclipi. — Bunule Dumnezeu, nu! Asta e o idee din epoca victoriana, Tn caz ca a existat a fa ceva. Ca s-o parafrazez pe Dorothy Parker11: „nu m-ar mira daca toate femeile pierdute Jinandu-se de mana ar reufi sa Tnconjoare planeta". Umorul lui Nell iefi biruitor fi ea rase. — Nici pe mine. 11Dorothy (Rotschild) Parker (1893-1969), scriitoare americana, nascuta Tn West End, New Jersey. A scris proza scurta f i poezie. Cunoscut' pentru spiritul ei sardonic (N.T.)

Vera Cozuie — Ah, ar fi pacat daca n-ai accepta propunerea mea. ?tiu ca ai fi foarte f^ricita acolo. Este o femeie foarte injelegatoare; nu judeca pe nimeni. — Cine v-a spus ca a f lasa de dorit cu ceva? — Draga mea, acesta este un spital. Ai fost vizitata de cei de la polijie fi, pe deasupra, de cei de la Brigada de Moravuri. — Am deja un loc unde sa ma due. — La internat? Acolo n-ai nici un pic de intimitate, sunt doar reguli fi regulamente fi compania asistentelor sociale. — Cerfetorii nu-fi pot permite sa aleaga. Logica fusese inlocuita de spiritul practic fi acest lucru ii spuse lui Liz multe despre felul de viaja pe care il dusese fata mai inainte. — Prietena mea nu se afteapta sa cerfefti, ci doar sa-Ji piatefti datoriile cand iji vei gasi o slujba. — Ce sa fac? S3 Jin conferinje despre pScatele trupefti? Liz ifi stapani furia. — Sunt sigura ca exista ceva ce poji face, care sa merite osteneala. Tot ce trebuie sa facem este sa aflam care este acel lucru. Nell era inca suspicioasa. A re un deficit la ca p ito lu i incredere, reflects Liz. A fost luatd de fraiera de prea m ulte ori. C unosc sentim entul. E convinsd ca trebuie sS fie o capcana p e undeva, pen tru ca pana acum a existat m ereu cate una in care s-a trezit prinsa. — Gandefte-te la asta, zise Liz ridicandu-se in picioare. Voi veni maine, daca-mi dai voie, §i vom putea sta de vorba din nou. — Cum doriji, n-o cruja Nell. Ifi dSdea seam a ca era nepoliticoasa, dar cazuse de douS ori Tn cursa panS acum. N-avea nici cea mai micS in­ tense sS se lase dusa de nas pentru a treia oara. De ce ar dori o doamna ca asta sa-fi piarda vremea cu o tarfa oarecare? §i, oricine ar fi prietena ei, trebuie ca e de ac e e a fi teapa. J i-adu ci 'am inte c a t de buna f i de griju lie parea Lit? Elly se crispa cand ifi reaminti ce naiva fusese. C h ia r f i doam na asta poa te fi o prefacuta. P recis ca este. P ariez o lira contra un p e n n y cS are un m o tiv ascuns. A d u-p am inte m otto-ul tau: SA N U A l IN C R E D E R E IN N IM ENI. D e unde f t i i cS nu este o patroana a un u i bo rd e l select? Poate ca

89

Curtezana

are im presia ca e f t i un diam a nt n e fle fu it, ca to t ce trebuie e sa te fle fu ia s c a in ca t sS te po a ta vinde ca sa scoata un p ro fit! N -o sa-i m earga! Liz urmSrise emojiile conflictuale care se succedau pe chipul inca mult prea expresiv pentru o fata cu trecutul ei. Nu e chiar atat de dura p e cat a r vrea sa cred eu! intinzandu-se, o prinse de barbia indarStnica §i i-o ridica astfel incat sa poata privi in ochii de culoarea norilor de furtuna. — Sunt de partea ta, ii zise ea bland. Te rog sa ma crezi. Nell o urmari Indepartadu-se. Astazi era imbracata in bleumarin, cu o jacheta lunga §i fusta scurta. P roba bil ca taiorul a costat m ai m ult decat caftigam eu intr-o tuna, gandi ea. C e po a te § ti ea despre fe lu l m eu de viafa? Lua iar cartea In mana, dar ifi dadu seama ca interesul ei scazuse. Nu putea sa nu se gandeasca la faptul ca, in ciuda a tot ce zisese, a tot ce-?i spusese ei insefi, avea posibilitatea sa aleaga.

— ($lm gasit-o, ii comunica Liz lui Philip in seara aceea cand se Intalnira la restaurantul C o nnaught Grill. — Cand? Unde? §i mai ales, cine e? O cunosc? — Nu, n-o cunofti. Nimeni n-o cunoa§te. E o prostituata care I-a prins intr-o pasa proasta pe peftele ei fi a aterizat la spital cu nasul fi falca rupte, batuta mar fi cu coastele fisurate. Philip se lasa pe spatarul scaunului fi inchise ochii. Se Intinse pe pipaite dupa paharul umplut cu fam p an ia sa preferata, „Krug“, fi-l bau pana la fund. Dupa un moment, puse jos paharul ?i deschise ochii. — fmi pare rau, puteam sa jur ca ai spus ca te-ai decis sa adop{i o mica prostituata comuna de pe strada. — Nu e comuna deloc. E de calitate ?i este §i inteligenta pe deasupra. Nu e catufi de pujin obifnuita starpitura de strada, Philip. Nu arata, nu vorbefte ?i nu se comporta ca una din astea.

Vera Cowie

91)

— De unde ftii? Ai vazut-o la lucru? grai Philip cu vocea Tncarcata de batjocura. Sunt pe deplin conftient ca ai o tumoare inoperabila pe creier, draga mea Elizabeth, dar pana acum nu mi-am dat seama ca {i-a afectat gandirea atat de mult. Rautatea lui o lovi pe Liz ca un bici, dar ea nu clipi. — ?tiu foarte bine ce fac. — NU. Daca faci a fa ceva, nu ftii! — Philip, ea este o foaie alba perfecta. Tot ce cunoafte sunt strazile. Pot s-o Tnva{ totul despre vile fi apartamente de hotel, tn plus are genul de figura care se poate transforma Tn orice dorefti. Cel mai bun lucru din toate e ca e tanara — nouasprezece ani spre douazeci. Are o voce minunata fi este educata. — Urmatorul lucru pe care mi-1 vei spune va fi ca a fost furata din leaganul ei, dintr-un castel, de o vrajitoare rautacioasa. (Philip ifi arunca brajele in sus Tn semn de dispe­ rare.) Elizabeth, inceteaza sa mai crezi in poveftile cu zane. — Asta inca nu are un final fericit. Mai trebuie s-o determin sa accepte. — Ai uitat sa-mi spui ca e inzestrata cu bun-sim{. — N-are incredere in mine, fn lumea ei, exista intot­ deauna o capcana ascunsa undeva. Pana acum n-a descoperit-o pe a m ea, dar pot sa pariez ca face cercetari temeinice. — Vad ca are bun-sim{. Incepe sa-mi fie simpatica. — Mie mi-a fost de cand am vazut-o. §tii senzajia aia caraghoiasa pe care o simt in ceafa, zise Elizabeth ridicand o mana ca sa-i arate locul. Simjeam nifte furnicaturi teribile. Este exact ce voiam, Philip, §tiu asta. — La fel de bine pe cat TI ftiai pe Jose-Luis de Santos? — A fost cu totul altceva, raspunse Liz rezistand injepaturii. fn aproprerea lui nu eram in stare sa gandesc. De cand am cunoscut-o pe Nell, insa, nu ma gandesc decat la ea. Important este ca eu cred ca poate fi antrenata sa vanda ce ftiu eu sa vSnd. Are creier, fi in profesia m ea capul e la fel de important ca fi trupul. — Cam cat i-ai dezvaluit? — Nimic, inca. Mi-ar fi ras in fafa. Trebuie s-o fac sa ma accepte pe mine, inainte de a accepta orice altceva. N-are

91

Curtezana

unde sa locuiasca. I-am oferit o camera; crede ca-i In casa unei prietene. Din nefericire, o asistenta sociala i-a oferit un loc intr-un camin, a§a incat tot ce pot face este sa aftept sa vad ce va alege. N-am indraznit sa merg prea departe, in ipoteza ca am speriat-o. inainte de a-i spune adevarul, vreau sa aiba incredere in mine f i sa se simta in siguranja in prezenja mea. — Efti nebuna, se pronunja Philip. Ai innebunit de tot. Iji dai seama ca ai un timp limitat? C&ta vreme va dura sa transformi nespalata asta intr-o doamna pe care clienjii tai s-o accepte drept inlocuitoare? Oare te-ai gandit vreun minut cu adevarat la enorma cantitate de informajii pe care trebuie s-o absoarba? Nu numai maiestrie in arta de a face dragoste — pentru ca a ei nu poate fi decat primara, ca sa nu spunem mai mult, dar manierele, atitudinea, culmea perfecjiunii de care dai dovada tu cand efti la lucru. — Da, fi sunt sigura ca e in stare s-o atinga. Are imaginajie, care este o claitate extrem de necesara cand ai de-a face cu fanteziile oamenilor. E un nimeni acum, nu injelegi? Asta imi da siguranja ca pot s-o transform in cineva. — Cu condijia ca ea sa vrea sa devina acel cineva. — Da, intotdeauna exista condijia asta, suspina Liz. Chelnerul se apropie sa le spuna ca masa lor era prega­ tita fi-i trase scaunul lui Liz, permrjandu-i astfel sa se ridice. — Cred ca trebuie s-o vad cat de curand, decise Philip. — Nu inainte de-a o face sa ma accepte pe mine. Tu ai speria-o cu siguranja. — Eu? rosti Philip parand indurerat. — Tu. Deocamdata trebuie sa ma descurc singura pana la noi ordine. Calmeaza-te, baiete, fi stapanefte-Ji curiozitatea, zise ea pornind spre masa pe care ii aftepta cina. Cand Liz se intoarse a doua zi la spital, gasi patul lui Nell gol. Pe moment dezamagirea o Jintui pe loc, dar apoi vazu ca teancul de carji era inca acolo fi inima incepu sa-i bata din nou. B ineinjeles, gandi ea. Camera de recreere. Nell era colo, dar tot acolo se aflau cel pujin jumatate dintre fem eile din salon, de fapt tote pacientele care se puteau deplasa. Din felul cum stateau adunate laolalta, era

Vera Cozok

92

clar ca o urmareau pe Nell §i afteptau cu nerabdare episodul urmator al poveftii. Florile §i cutia de bom boane de ciocolata pe care le aduse Liz avura efectul scontat, dar furia lor deveni evidenta cand Nell spuse: — Cred ca cel mai bine ar fi sa pun florile in apa. Pleca, insoJitS de Liz, in cam era in care erau Jinute vazele, langa o chiuveta mare de bucatarie. — Nu... o atenJionS Nell pe Liz cand aceasta o urma in camera. Nu inchide u§a. Ar fi o acoperire perfects pentru trasul cu urechea. — Imi aduce aminte de fcoalS, zise Liz amuzata. — Nu vreau sa barfeascS despre afecerile mele, zise Nell umpland un vas de porjelan cu apS. N-au altceva mai bun de facut aici, avand in vedere cS sunt internate pe termen lung. Pe mine m-au pus aici fiindcS asta a fost singurul pat liber pe care l-au avut. — MS miram eu cum de erai singura fata tanara §i draguja printre atatea bejive batrane. Nell chicoti, apoi ifi relua aerul serios. Hartia fafai cand despacheta margaretele cu petale catifelate, stanjeneii de un albastru intens, garoafele rofii fi lalelele galbene. Fata incepu sa le aranjeze in glastrS. — Te-ai gandit la oferta mea? intrebS Liz. Nell ifi intoarse capul sS o priveascS. — De ce? intreba ea. De ce sunteji atat de doritoare sa mS ajutaji tocmai pe mine? Din cauza mea, ca persoana, sau este pur fi simplu o alta fapta buna? — Nu sunt o persoana altruista; asta e singura fapta „caritabila“ a mea in afara zilei stegulejelor11. Ceva din personalitatea ta mi-a captat interesul. — N-aJi mai intalnit prostituate obi§nuite sau la lucru, pSna acum? rosti ea sarcastica. — Am cunoscut mai multe fi, in particular, o cunosc pe una foarte bine. Nell se arata clar surprinsS, apoi spuse:

11 O zi in care sunt solicitate contribujii la operele de caritate in schimbul objinerii unor steguleje (n.t.).

93

C urt ez an a

— Probabil nu de teapa mea. Mai degraba o curtezanS, banuiesc. — Da. Exact asta este. — Este persoana care vrea sa inchirieze cam era? — Da, raspunse Liz. Ji-am spus eu, Philip, ca e de$teapta, exulta ea. — A§a mai are sens, spuse Nell, parand satisfScutS. Cazurile ca al meu sunt o parte din munca ei de caritate. — Oferta ei n-are nimic de-a face cu caritatea, raspunse Liz sincerS. — S-a retras $i cautS ceva de facut? — Nu, dar intenjioneaza sa se retragS in curand. — Sa presupun ca va trebui sa-i Jin companie, sau a§a ceva? — Nu duce lipsa de companie. Nell se dadu inapoi sa-§i admire aranjamentul floral. Se vedea clar ca asta nu era unui din talentele ei. — Stai... lasS-mS pe mine. Liz o dadu deoparte §i, cu cateva mi§cari abiie, aranjS frumos florile intr-un buchet incantStor de culori. — Cum reu?i{i sa faceji a§a ceva? intreba Nell. — Prietena mea o sa te inveje, daca vrei. — §i ce altceva ma va mai invaja? — Ce Ji-ar place sa inveji? — Important e ceea ce vreau sa uit. Nu ma mai due pe strSzi. Am ajuns acolo pentru ca nu ?tiam destule ca sa fiu mai injeleapta. Trebuia sa refuz sa fac trotuarul. Instinctul imi spune ca ar trebui sa §tiu mult mai multe despre oferta dumneavoastra inainte de a ma hotari. — Atunci vezi ce are ea de oferit. Viziteaza casa, afla ce vrei sa $tii §i decide-te. in mod clar Nell nu se a§teptase la asta. — Fara dedesubturi? intreba ea. — Absolut. Daca o sa decizi ca nu e de tine, o sa accepji locul liber de la camin. Liz izbucni in ras vazand expresia de pe chipul lui Nell. — Credeai ca e vorba de o organizajie criminals care se ocupS de rapiri §i prostituare cu forja, nu-i a§a? — A§a ceva exists. Lumea n-are decat sa radS de ideea asta, dar a§a stau lucrurile.

Vera Cowie

94

Ceva din vocea ei fi spuse lui Liz ca Nell vorbea fn cuno§tin{a de cauza, nicidecum din convingere. — N-am avut niciodata de-a face cu asta, zise ea cu sinceritate. Nici prietena mea. Vorbesc serios. Ai cuvantul meu. Nell se lupta inca eg ea insa§i. Imediat ce se hotara asupra aunei alternative, virtujile celeilalte deveneau mai vizibile. Nefiind obi§nuita sa ia hotarari — pentru ca intotdea­ una le luasera aljii pentru ea — gasea totul foarte compliCat. Pe de-o parte, ii piacea Elizabeth Waring, se simjea atrasa de ea, era de aceea?i parere cu ea ?i i se parea demna de incredere. Pe de alta parte, ifi aducea aminte cum fusese cu Mickey. Mai intai, bunicuja Lil, atat de injelegatoare, plina de sim patie ?i serviabiia, apoi Mickey, ascultand-o cu rabdare, dandu-i pace, hranind-o §i iasand-o sa doarma, imblanzind-o, apoi se revedea in pivnija de la numarul 17 de pe Warwick Avenue, legata de incheieturile maiinilor §i atarnata de masiva grinda centraia, cu picioarele goale de-abia atingand podeaua in timp ce tatai ei disparea in sus pe scari insensibil la rugaminjile ei disperate, u§a care se inchidea, cheia care se rasucea in broasca... — Uite ce e, vino sa vezi casa, o vizita, nimic mai mult. Da-mi voie sa-Ji arat ce §i se ofera §i apoi te poji decide. — Nu mi se da voie sa plec din spital. — Cred ca-Ji vor da voie sa vii cu mine §i, in fond, vei fi externata peste cateva zile. Un moment, Liz avu propriile ei indoieli. Fata era atat de ta n a r8 M m dreptul s-o fac sa pom easca p e drum ul ales de m ine? in fond, asta-i ce vreau fi, odata ce va vedea care su n t posibilitaple, o sa vrea f i ea, argumenta celalalt eu al ei. Ce are acum ? Nimic. Ce va avea dacA va face cum vrea ea? Nim ic. Totu§i, Liz se trezi spunand: — Te asigur, n-o sa fac presiuni asupra ta. In ultima instanja, va trebui sa te decizi singura, dar te implor, nu refuza fara sa vezi despre ce este vorba. Vino §i arunca o privire cam erei despre care e vorba §i, dupa aceea, te hotSra§ti. Nell privi fix iri§ii din vaza; ii aduceau aminte de ochii noii sale prietene. — Bine, am sa vin, dar va trebui sa objineji permisiunea.

95

Cu r t e z a n a

— Desigur. Du florile la patul tSu fi eu o sa schimb o vorba cu sora-fefS. Nell nu avea nici un dubiu ca permisiunea ii va fi acordata. Elizabeth Waring avea o siguranja de sine zdrobitoare, caracteristica acelora care objineau intotdeauna ce doreau. in cazul in care ii accepta oferta, exista fansa ca o parte din aceasta cutezanJS sa se lipeascS fi de ea. — S-a aranjat, spuse Elizabeth cand se intoarse. Putem pleca acum, cu condijia sa te aduc inapoi la cina, deci ai o zi intreaga de libertate. Unde;Ji sunt hainele? Erau in dulapal lui Nell. In momentul in care Elizabeth le scoase afara, Nell uri gandul ca va trebui sa le imbrace. ArStau atat de ieftine fi afifau cu litere mari ocupajia ei. Fusta microscopica, cizmele lungi pana la coapse din imitajie de piele, o jacheta rofie scurtS brodatS cu o imitajie de blanS fi o geanta de umar din imitajie de piele. — Oh, nu poji sa porji asta, se incruntS Liz cand ridicS jacheta. E plina de sange. N-a fost dusS la curSJat? Nell gandi: D e ca tre cin e ? $ i de ce ? § i c in e sa plateasca? Dar, m ult m ai im portant, cu i i-a r fi pasa t? — Nu poji iefi afarS cu asta, spuse Liz. E buna de dat la lada de gunoi — ceea ce fi fScu. i§i scoase jacheta ei scurtS de vulpe argintie fi i-o intinse. — Oh, n -a f putea sa port a f a ceva. — De ce nu? Puloverul Sia subjire n-o sa-Ji Jina de cald fi afarS nu e tocmai pIScut. Chiar pentru asta am fi adus-o. — S-ar putea s-o murdSresc. — Stand in m afina? Nu fi ridicolS. Liz ardea de nerSbdare. Aproape ifi prinsese prada fi, cu cat acest fapt devenea mai repede o certitudine, cu atat mai bine. RidicS jacheta fi Nell o imbrSca impotriva voinjei ei. Brusc, presupunerile lui Liz devenirS realitate cSnd observS felul in care Nell se infSfurS in ea cuib5rindu-fi bSrbia in blana moale, indreptandu-fi umerii fi inSIJandu-fi capul. Da, era clar cS fata aprecia lucrurile bune pe care le oferea viaja. Le voia. Tot ce m a i trebuie sa fac, e s a -i arat cum le po a te obpne, §i e a m ea! Acest lucru se confirms cand ajunsera jos, dupS ce trecurS prin furcile caudine ale unui salon plin de ochi uluiji, ISsand in urmS un vartej de barfe injurioase. in parcare,

Vera Cozuie

96

Liz inainta spre o m afina rofie lucioasa, perfect intrejinuta, pe care Nell, care zabovise In faja salii de prezentare pe cand lucra In West End, o recunoscu ca fiind un Mercedes Sport. Tap ijeria din piele a scaunelor avea culoarea fildefului, iar bordul era din lemn fin de nuc. Aftepta pana ce Liz descuie Ufa ei, ceea ce determine deschiderea incuietorii ufii de pe partea pasagerului, fi intra in mafina. Dintr-o data, mirosul de piele se amesteca cu parfumul scump cu care era data jacheta de blana. M irosul banilor, se gandi Nell, invadata brusc de dorinja fierbinte de a avea destui incat sa-fi permita ?i ea o astfel de mafina fi o astfel de blana; Asociase acest model de m afina eu luxul, bogajiile fi lucrurile frumoase ale viejii inca dintr-o noapte in care avusese parte de pujini clienji. Lucra pe Park Lane fi, cum mergea incet catre Marble Arch, ochii ei scrutasera drumul din faja. Ajunsese la Brook Street, dar luminile semaforului se schimbasera fi trebuise sa se opreasca fi sa lase m afinile sa treaca. in acel moment, privirea ti poposise pe o m afina rofie, de culoarea sangelui, oprita pe partea cealalta. La volan era o fata nu cu mult mai mare ca ea, dar... atat de diferita! Avea parul des fi blond, asemanator parului lui Elizabeth Waring, dar mai lung, fi era foarte frumoasa. Era singura fn m afina insa, cumva, Nell ftia ca urma sa se intalneasca cu un barbat. Zambetul pe care i-l aruncase lui Nell cand bagase m afina fn viteza fi zburase catre Hyde Park Corner avea o nuanja de mandrie, bucurie fi anticipare. O facuse pe Nell sa se simta descurajata, bolnava de invidie fi, In adancul inimii, Indurerata. Cum se facea ca anumiji oameni aveau parte de tot norocul? Objineau ufor ce voiau fi nu trebuiau niciodata sa se lupte pentru asta. Fata aceea ca o floare n-a trebuit sa se lupte la fiecare pas al drumului ei prin viaja. Lucrurile veneau la ea fara vreun efort, §i barbatul care o afte pta nu era un strain nerabdator, lacom, dur sau batjocoritor, ci un om tandru, iubitor, indragostit, fermecator, care o adora. Nell se simjise plina de amaraciune, invidie fi, ferm, hotarata. intr-o zi, intr-un fel sau in altul, ea va fi fata din Mercedes-ul Sport, care se va duce sa intalneasca un barbat pentru mult mai mult decat o simpla partida de sex. Cu trecerea anilor, de cate ori vedea vreun Mercedes Sport rofu,

Cu r t e z a n a l§i amintea de fata aceea ftiind, cu fiecare zi lipsita de speranja care disparea Tn trecut, ca visul ei de-a o egala era o utopie. Acum se afla Tntr-o astfel de m afina, gata sa Tnceapa o viaja noua. Oare era posibil? Jin e ochii f i urechile deschise, gura inchisa f i p oa te o sa in ve{i un lucru sau doua. C urtezanele nu b a t trotuarele; se due barbapi la ele, ia r p re ju rile lo r s u n t ridicate. Da, d a r oare ce fac ele pentru a ca ftig a acei bani? Ce f t i i tu despre a c e l a s p e c t a l p lS c e rilo r se x u a le ? O lu m e a p IS c e rilo r parfum ata, luxoasa f i plina de bani... Ce nu ftiu , p o t sa inv&f, n u -i a^a?Tfi spuse ea. la te uitk, o zeflemisi o voce interioara. Parasim strazile, nu-i a fa ? Da, in privinta asta sunt foarte, foarte hotarata. D a r daca p o t fi facup bani, f i p rin asta in feleg m ulp bani, in tr-o cash sau apartament, atunci o iau p e drum ul asta. A m trait cu p o rfii m ic i de m ancare toatS viaja. O rice a f face in viitor, oricum im i v oi ca ftig a banii, n-o sa m a i dau cea m a i m are pa rte a lo r altcu iva . Z ile le acelea s-a u term in at. $ i, h a i sa recunoa ftem , ce altceva f tiu sa fac? La ce altceva s u n t buna? C e rfe to rii n-au de ales, adu -p am inte de asta! M a fin a o lua Tn sus pe Kings Road fi intra printr-o arcad& Tntr-un mic cul de sac" ce avea case pe partea stanga fi un zid Tnalt de culoare crem, cu Jepufe metalice ascujite Tn varf, pe partea dreapta. — E ambasada unei (ari din est, spuse Liz. Au mare grija de paza, dar sunt amabili fi liniftiji. Se oprira Tn faja unei case mici, vopsita Tntr-o nuanja de roz-crem, avand jardinierele rofii pline de flori: pansele, m ufcate, garoafe, clopojei albaftri. Zidul avea un brau alb f i Ufa din faja era rofie ca jardinierele. — Oh, ce draguj! spuse Nell involuntar, fiindca intrase deja Tn propriul ei taram vrajit f i reacjiile Ti erau spontane. — Da, e piacut, nu-i afa? Nell privea cu ochii cdscaji, ramasS stand de piatra. Brusc, dupa cateva clipe realitatea o facu sa se dezmeti-

" Fund de sac, fundSturS (In lb. francezS Tn original) (n.t.).

Vera Cozuie ceasca, iar visele ei se spulberara. Ce naiba ar vrea de la ea cineva care traia Tntr-o casa ca asta? Si cum ar putea plati chiria care i s-ar cere pentru o camera Tntr-o casa ca asta? ifi lasase visele s-o ia razna. Mercedes-ul rofu i-o facuse din nou. Niciodata nu va fi ca blonda aceea, niciodata. Dezam agirea o lovi cu atata putere Tncat ochii i se Tncejofara. O cuprinse mania de a fi fost prostita din nou. Se parea ca n-avea sa se mai Tnveje minte niciodata. Se rasuci sa-i spuna toate astea doamnei Waring, dar vazu ca aceasta coborase deja din m arina fi descuia Ufa rofie din fa{a. Ochii ei albaftri Tntalnira privirea acuzatoare fi glaciate a lui Neil. — Da, este casa mea, fi eu sunt doamna care are o camera libera. Tot ce {i-am mai spus e perfect valabil. Te rog, vino Tnauntru, fi da-mi voie sa-Ji spun Tntregul adevar. Nell nu se mifca. — Nu putem sta de vorba Tn strada, rosti Liz calma. — M-ai min|lit, o acuza Nell. Din cauza asta m-am ales cu toate belelele. Nu-mi place sa fiu minjita. — N-am minjit. Tot ce {i-am spus e adevarat. Singurul lucru pe care nu {i I-am dezvaiuit a fost ca eu sunt „prietena“, fi asta nu e chiar o minciuna. Sunt propria mea prietena, cea mai buna prietena pe care o am. Te rog, vino Tnauntru fi lasa-ma sa-Ji explic totul, zise ea facand un pas catre Nell. — Ce vrei de la mine? — Te rog da-mi o fansa sa-Ji explic, Tnsa Tnauntru, repeta Elizabeth cu glasul calm fi liniftit, dar ferm. iji cer doar zece minute din timpul tau. Daca n-o sa-Ji placa ce-am sa spun, Tji pormit sa te due Tnapoi la spital. Se uitara lung una la cealalta fi, dintr-un motiv pe care nu fi-l putea explica, Nell se simji brusc rufinata de banuielile ei. O urma pe Elizabeth Tntr-un hoi mic, ce dadea Tntr-un salon larg fi luminos. Acesta avea la un capat un glasvand Tnalt pana la tavan care se deschidea spre o gradina de marimea unei batiste de buzunar. Erau flori peste tot; Tn boluri de porjelan, Tn vase — unele de cristal, alteie de porjelan — Tn cofuri de rachita, fi impresia generate era de contort fi stabilitate, de la husele lejere de creton fi pana la podeaua parchetata lustruita. O minunata oglinda venejiana atarna deasupra unui femineu elegant fi perejii erau plini de picturi.

99

Curtezana

— Vino sa stam de vorba pana fac o cafea, sugera Elizabeth, arucandu-fi geanta pe un scaun fi cheile intr-un vas albastru cu alb aflat pe o masu|a al carui lemn stralucea de parca ar fi mmagazinat de secole lumina solara. ingrozita sa nu atinga ceva, Nell Tfi aduse umerii Tn faja, strangandu-fi geanta ei mare la piept. Si bucataria parea scoasa dintr-o revista, House and G ard en1 probabil. Camera era pa-trata, mare, fi ferestrele aflate pe una din laturi aveau perdele din voal subjire, stranse Tn parji cu funde apretate, facute dintr-un material luminos Tn patrSJele albe fi galbene. Pe pereji erau aliniate dulapuri pentru vase deasupra fi dedesubtul unei tejghele de lucru placata cu faianja, care imita modelul fi culorile fundelor de la perdele. intr-unul din dulapuri era afezat un cuptor cu microunde. Qentrul bucatariei era ocupat de o soba de gatit cu plita fi cuptor, iar de tavan atarnau nenumarate tigai de cupru alaturi de manunchiuri de ierburi, funii de usturoi $i ceapa fi diferite ustensile de gatit. Mai erau fi toate aparatele electrice de bucatarie existente: un filtru, o caferiera, o rafnija de cafea, un robot de bucatarie „Kenwood“, o mafina de taiat mezeluri, un mixer, un prajitor pentru paine fi altul pentru pifcoturi crocante. — Da, Tmi plac noutajile, recunoscu Liz amuzata, urmarind expresia de pe chipul lui Nell. — Sa n-ai impresia ca ma vei adauga la colec|ia dumitale, izbucni Nell Tn ciuda hotararii ei de a-fi pastra calmul. — Nu asta intenjionez. — Atunci ce vrei de la mine? Eu bat strazile, dumneata e?ti o curtezana. Eu sunt norocoasa daca iau douazeci fi cinci de lire fi nici nu pot sa-mi inchipui cat caftigi dumneata. — Tariful meu este de minimum o mie de lire, spuse Elizabeth liniftita masurand cafeaua fi punand-o Tn rafnija. Cum T{i place cafeau? Tare? Potrivita? Asta e „Blue Moun­ tain", dar am fi nifte amestecuri de pe continent, daca preferi. — Blue Mountain e foarte bine. Numai... sa nu fie prea tare, improviza Nell. — Nici mie nu-mi place cafeaua tare decat dupa o cina buna.

11 Casa ?i gradina (n.t.).

Vera Cou>ie

100

Nici una nu vorbi cat dura huruitul rafnijei. Dupa ce puse cafeaua Tn cafetiera, Liz spuse: — Specialitatea mea e sa dau viaja unor fantezii, iar barbajii care-mi sunt clienji pot sa-fi permita acest lucru. Asta e motivul pentru care tarifele mele sunt mai ridicate decat media. — Mai ridicate? Sunt astronomice, suspina Nell, al carei interes fusese captat definitiv. — Poate pentru tine, dar de la mine se a fte a p ta sa menjin anumite standarde fi fiecare penny pe care-1 caftig este folosit pentru a le asigura. Ibricul, pe care Liz TI umpluse cu apa ?i-l pusese la foe, Tncepu s& fluiere fi ea turna apa fierbinte peste cafeaua macinata. — Din cauza asta trebuie sa Tnchiriezi camera? In acest caz, iji spun chiar acum ca ma-ndoiesc foarte mult ca voi re u f i sa caftig atat incat sa platesc china pe care o vei cere. — O sa ajungem fi la problema asta mai tarziu. Liz afe za cafetiera pe o tava placata cu sticia, alaturi de cefti §i de vasul cu prajiturele, apoi o ridica s-o duca Tn salon. Brusc, m ana ei stanga Tfi pierdu siguranja fi tava se Tnclina periculos, iar cafetiera incepu sa alunece spre ea. Doar prezenja de spirit a lui Nell, care se apropie rapid fi apuca de manerul stang al tavii, o impiedica sa cada. — Oh, muljumesc... rosti Liz cu o voce nesigura. Blestemata asta de incheietura... — Ai necazuri cu ea? — Uneori. — O sa due eu tava atunci. — Muljumesc, spuse Liz din nou. Ii arata lui Nell unde sa punS tava, pe mSsuJa incapatoare de cafea aflata intre doua canapele gemene de doua locuri, a fezate de o parte fi de alta a femineului. — Sa torn eu cafeaua? intreba Nell. — Cred ca a f a ar fi mai bine. Nell nu numai ca turna cafeaua, dar fi a fe z a o ceafca in faja gazdei. — Ai mai facut asta fi inainte, remarca Liz, fiind rasplatita printr-o brusca innegurare a chipului concentrat al lui Nell. Ah, ifi zise ea, i-am atins o coarda sensibila.

101

Curtezana

— Serve§te-te cu biscuiji, o invita ea punandu-§i fri§ca fn cafea, dupa care sorbi din cea§ca. Spune-mi, continua ea, cand m-ai vazut, la fnceput, cum ai crezut ca-m i ca§tig existenja? — M-am gandit ca nu munce^ti deloc. Am avut impresia ca ai destui bani ca sa nu mai fie necesar s-o faci. — Asta-i impresia pe care caut s-o las, dar realitatea e cu totul alta. Ca §i tine, imi vand trupul, dar fn partea de sus a scarii, a§ putea spune. — Cum ai ajuns acolo? intreba Nell impinsa de curiozitate. Nu-mi pot imagina ca ai batut vreodata strazile. — Nici n-am facut-o. Intotdeauna am fost ceea ce sunt acum ?i am o clientela permanenta, dar mi-a luat ceva timp s-o adun. Merg unde sunt chemata fi asta inseamna New York, San Francisco, Europa — desigur Hong Kong, Singa­ pore.. Clientela m ea este internajionala. — §i iji platesc cheltuielile? Oh, da, e de$teapta, jubila Liz fericita. — Fiecare penny, raspunse ea. Tu baji strazile, eu raspund la telefon, continua ea. Tu nu-i cuno?ti pe barbajii cu care te culci, eu, da. Nu §tiu ce faci tu ca sa-Ji caftigi banii, dar ma indoiesc ca este altceva decat — ca s-o spunem pe faja — un regulat rapid. Eu fac mult mai mult decat atat. Nu e§ti piatit cu o mie de lire pentru ceva care poate fi objinut ?i la o zecime din prejul asta de la o profesionista. Eu merit fiecare penny pe care il ca§tig pentru ca sunt foarte buna in tot ceea ce fac. intamplator, sexul imi face placere ?i, cand mi-am dat seam a ca pot sa due o viaja imbel?ugata, culcandu-ma cu barbaji care-§i pot permite sa-mi piateasca tariful, n-am ezitat deloc sa ma ocup numai de asta. — Piate§ti impozit? intreba Nell uluita. A$a, d e c i b a n ii su n t im p o rta n t pen tru ea, reflecta Liz raspunzandu-i: — Nu, am un contabil §i, dupa cum reiese din registrele pe care le Jine, sunt consultant in domeniul relajiilor cu publicul. Anumite cecuri pe care le primesc imi sunt trimise ca plata pentru asem enea servicii §i platesc impozit pe sumele acelea. Grosul ca^tigului meu este constituit insa din bani gheaja, mai spuse ea §i adauga laconica: Fac parte din ceea ce Biroul de impozite nume?te „economie neagra"

‘Vera Cozoie

102

$i au dreptate, fiindca registrele pe care le Jin eu arata ca sunt solvabila11. Dar Nell nu zambi; era preocupata de calcule. — Te intrebi cat cajtig intr-un an, nu-i a?a? Nell avu bunul-simj sa ro?easca. — O sa-Ji spun, pentru ca are mare legatura cu ce mi-am propus sa discutam mai departe. Venitul meu in ultimii zece ani a fost in medie de o suta cincizeci de mii anual. Nell ramase cu gura cascata. Cand fu in stare sa vor­ beasca, intreba: — §i reu§e§ti sa pastrezi totul pentru dumneata? — Nu am §i nici n-am avut vreodata un pe?te. Nell scoase o exclamajie admirativa. — Clienjii noi apar datorita recomandarilor celor actuali. Totu§i, intotdeauna fac investigajii asupra lor. Nu ma ocup cu partea de sado-masochism, constrangere sau orice alte particularitaji revoltatoare din capitolele intunecate ale relajiilor sexuale. M a ocup insa de fantezii. Asta e specialitatea mea $i in privinja asta sunt recunoscuta a fi una dintre cele mai bune din bran?a. Liz i§i termina cafeaua, puse cea?ca pe m asa ?i se intinse sa ridice capacul unei cutii de argint din care extrase o Jigara. O puse intr-un port-Jigaret negru lacuit §i o aprinse cu o bricheta de argint. — Prostitujia mi-a dat posibilitatea unui trai imbel?ugat in ultimii doisprezece ani, dar a sosit timpul cand trebuie sa... ma gandesc la retragere, rosti Liz tragand cu putere din Jigara. De fapt, nu mai este o problema de gandire, nici de alegere, daca tot veni vorba. Sunt forjata sa ma retrag, spuse ea sufland fumul spre tavan. Acel mic episod din bucatarie este un simptom al bolii mele. Din cand in cand se intampla cate ceva de genul asta, dar nu intotdeauna la maini. Alteori e vorba de un picior §i sunt lucruri pe care nu le pot controla pentru ca... pentru ca am o tumoare inoperabila pe creier.

11 „ln the black” = expresie argotica insemnand aproximativ „in negru" care face aluzie la cerneala neagra folosita Tn registre pentru credite, in timp ce debitele sunt scrise cu ro?u. in cazul de faja, cifrele in negru sunt mai mari (n.t.).

103

Curtezana

Nell nu se putu opri sa nu inspire brusc, dar nu spuse nimic. — Mi-au mai ramas cel mult doi ani de trait, pe parcursul carora ma voi deteriora lent. Slabiciunea ocazionala va deveni sistematica §i din ce Tn ce mai accentuatS. Catre sfar§it voi avea nevoie de serviciile unor infirmiere douazeci §i patru de ore din douazeci §i patru. Am aranjat deja aceasta problema. Vreau sa vorbesc cu tine despre perioada de pans atunci. — Tumoarea este maligna sau benigna? Tntreba Nell. — MalignS. Cum se face cS $tii astfel de lucruri? se interesS Liz surprinsa. Nell nu rSspunse imediat. Cand se decise, o fScu fSrS tragere de inimS. — TatSI meu era doctor. — §tiam pu! exclamS Liz triumfStoare. I-am spus lui Philip cS nu e?ti o prostituata obijnuitS. — Este prea adanca pentru a putea fi extirpata? reluS Nell, urmarindu-?i firul gandurilor. — Da. Tatal tSu era specialist Tn bolile creierului? o TntrebS Liz curioasS. — Nu, dar era un medic generalist de excepjie. Dupa... dupa ce a murit mama mea, obi§nuia sS discute cu mine cele mai... interesante cazuri. Voia sS calc pe urmele lui. — De ce n-ai fScut-o? — Au intervenit... alte probleme. — Spuneai cS tatSi tSu a fost doctor. S-a retras sau...? — Nu mai practicS medicina. „?i nici eu n-am sS mai rSspund la alte Tntrebari", avertiza tonul ei. — Deci boala nu te infrico?eaz3? — M am a mea a murit de sclerozS multipla cand aveam unsprezece ani §i a trait Tn scaunul cu rotile de cand aveam ?apte. Sunt obi§nuita cu boala. Ceva din tonul impasibil al fetei Ti Tngheja lui Liz sangele in vene. i?i imagine o fetiJS de ?apte ani facand cuno§tin{S mult prea devreme cu realitSJile crude ale viejii. Cafi ani avea oare, pentru numele lui Dumnezeu, cand tatal ei discuta cazurile cele mai interesante cu ea? §i de ce a devenit o prostituata? O muljime de TntrebSri Ti treceau prin cap, dar

Vera Cozvie

104

izbuti sa le ignore fi se concentra la problema in discujie. DupS ce objinea ce voia, avea sa aiba destul timp pentru a afla rdspunsul la ele. Oricum, un semn de Tntrebare ifi gasise raspuns fi acesta o satisfacea deplin; nu incapea nici o indoiaia ca fata putea sa inveje f i, mai ales, sa inveje bine. — Oricum, datorita faptului ca am fost avertizata, caut o — sa-i spun — eleva. Cineva carqia sa-i transmit maiestria mea, odata cu lista clienjilor daca, desigur, vor fi de acord. Cineva care sa locuiasca aici cu mine, care sa absoarba... ambianja mea, daca preferi. Sa ma studieze, sa ma asculte, sa injeleaga motivajia m ea fi, ceea ce este mai important, ce anume a facut din mine o mare curtezana. — Asta este... imaginea pe care o ai despre dumneata? — Mai degraba o clasificare. Cand lumea se gandefte la prostituate, tfi imagineaza femei ca Irma la Douce sau Sweet Charity: ieftine, comune, care se tree repede fi surrt Indepartate. Cu o curtezanS nu te porji a fa neglijent. in primul rand, costa mult fi cand platejti mult pentru un lucru, ai grija de el. Pe chipul lui Nell aparu un zambet vag, care avea totufi o nuanja ironica. — Deci banii sunt aceia care te tnalta? Care iji dau un alt nume? Care iji garanteaza statutul? medita ea cu voce tare §i zambetul i se transforma intr-un ras sarcastic. Sigur ca da. Banii sunt singurii care au puterea sa schimbe aproape orice. — Este bine spus „aproape orice". Ei nu pot schimba un lucru blestemat pentru mine §i nu pentru ca n-a? fi vrut. Faja lui Nell redeveni serioasa. — Da. V ia ja este singurul lucru care nu poate fi cumparat, oricat de mulji bani ai avea. — Deci nu efti chiar o cinica absoluta. — imi place sa cred ca exista lucruri asupra carora n-avem nici o putere, chiar daca imi dau perfect de bine seama ca nimic nu mi-ar place mai mult decfit sa fiu bogata, atat de bogata incat sa fiu independenta. — Poji deveni daca imi accepji propunerea. — Ascult. — Te iau sub aripa mea. Vei veni aici sa locuiefti cu mine f i in urmatoarele cateva luni iji voi im partafi experienja fi arta mea. Cand vei fi gata, imi vei prelua treptat clienjii, iar

105

Cu. rt e z a n a

pe parcursul acestei perioadei f i pana cand vei fi pe picioarele tale, imi dai cincizeci la suta din caftigurile tale. Asta inseamna ca vei reufi sa caftigi intr-o noapte mult mai mult decat puteai spera sa objii pe strada intr-o lunS formats numai din duminici. Eu va trebui sa suport cheltuielile initiate ca sa te imbrac, sa te remodelez, sa te adapostesc fi sa t e . hrSnesc. Nu platefti nimic atata timp cat e fti... eleva, dar odata ce vei incepe s3 caftigi, eu imi voi reduce activitatea fi menjinerea stilului meu de viaja costa foarte mult. Din fericire am asigurarea care acopera ultimele mele luni, cand voi fi Ingrijita de infirmiera, flonorariile doctorului dar, pana atunci, mi-am propus sa ies treptat din scena. Tu vei deveni cea care va intrejine „familia“ fi, cum nu am urmafi, pro­ babil ca iji voi lasa Jie casa. E a mea. Nu am pe ea decat ipoteca minima ce imi da dreptul la scutire de impozit. Daca o sS vrei s-o platefti. — Ai spus ca ma vei „remodela“, aminti Nell. Cat de mult ma voi schimba? — Complet. Parul tau, de exemplu. Are o culoare castanie foarte draguja, dar nu suficient de dramatica. O peruca poate schimba totul. Nu ftim cum iji va arata nasul cand va fi dat jos ghipsul; s-ar putea sa fie nevoie de chirurgie plastica. Machiajul va trebui creat special pentru tine fi va trebui sa ai haine speciale. — Mi-ar place sa fiu in stare sa ma imbrac bine, defi nu sunt de acord cu cei care cred ca trebuie sa cheltuiefi o avere ca sa faci asta. Nu-Ji trebuie bani ca sa ai gust, dar poji sa ai bani f i sa nu ai gust. Liz era amuzata. — Exista ceva asupra caruia sa nu ai pareri ferme? O ufoara umbra de culoare trecu peste pielea ca laptele a lui Nell. — §tiu ce-mi place. — §i ce nu-Ji place? Nu te codi sa-mi spui ce nu-Ji place la propunerea mea. — La prima vedere, totul e grozav. Un procent de cinci­ zeci la suta este, a fa cum ai scos in evidenja, mult mai mult decat a f fi sperat sa caftig intorcandu-ma pe strada, ceea ce oricum n-am de gand sa fac. — Pot sa te intreb cum ai ajuns acolo?

Vera Cozuie

106

— Era singurul lucru de care eram capabila. — Vrei sa spui ca de-abia terminase§i §coala... Nu aveai nici o calificare? — Nu. Liz era convinsa ca aceste fapte, Tn aparenja simple, acopereau un am estec complicat de motive, dar nu facu presiuni sa le afle. Raspunsurile concise ale lui Nell ?i limbajul corpului ei spuneau clar ca nu-i piacea sa fie descusuta prea mult Tn legatura cu trecutul ei. Oare de ce? reflecta Liz inainte de a Tntreba: — Pe§tele tau te-a... instruit? — M i-a aratat ceea ce se a§tepta de la mine. — Pot sa te Tntreb exact ce faceai ?i cat cereai pentru asta? Cred ca Tnjelegi ca trebuie sa ?tiu precis cat de experimentata e?ti din punct de vedere sexual. Nell Ti povesti precis §i chiar clinic. Liz observa din nou ca, atunci cand vorbea despre sex, chipul fetei capata o expresie ciudat de deta?ata, ca ?i cum se disocia de ceva ce mai degraba n-ar fi vrut sa faca, dar, de vreme ce era nevoita, ei bine, facea, dar nu participa afectiv. Era prima dezamagire a lui Liz, ?i Tnca una mare, deoarece cuno§tinJele §i expe­ rienja ei Ti spuneau ca fata asta trecea totul prin cap ?i nimic prin suflet. Asta nu era bine, pentru ca Tn fanteziile pe care le crea, Liz punea inima ?i suflet nu numai pentru ca Ti piacea sa se culce cu barbaji ?i sa joace un rol, dar §i din cauza ca era piatita cu foarte mulji bani §i credea Tn faptul ca tot ce facea trebuia sa-i merite pe deplin. Dezam agirea ei era cu atat mai mare cu cat fusese sigura ca fata asta se potrivea perfect cu pretenjiile ei. — Cum prive§ti prostitujia ca atare? Tntreba ea. — Nu m-am gandit prea mult la problema asta. — Deci este o slujba ca oricare alta? — Presupun ca da. Liz scutura din cap. — Mi-e teama ca nu e bine. Nu caut un robot. Clienjii mei nu vor piati pentru cineva care nu face nimic altceva decat sa execute ni§te mi§cari. Trebuie sa dau o reprezentajie, Tntr-adevar, dar nu numai de maiestrie tehnica. E necesar sa crezi Tn ceea ce faci. Nell asculta cu atenjie.

107

C urt ez an a

— Lasa-mS sa-Ji dau un exemplu, zise Liz ?i ii vorbi lui Nell despre clientul ei sud-american cu fixajia lui in legatura cu prostituata din tinerejea sa. — Pentru el, aceasta femeie reprezinta apogeul viselor sale de tinereje fi cred ca se intoarce mereu cu gandul la ea pentru ca n-a intalnit in toata viaja lui o femeie care sa puna in aceeafi masura stapanire pe emojiile lui. In realitate, n-a avut-o niciodata pentru ca nu fi-a putut permite; in scenariul lui, o poseda, iar fi iar, in toate modurile posibile fi ei ii place. El este tanarul care o duce in repetate randuri la un orgasm sublim... El ifi implinefte in sfarfit fantezia lui de tinereje, dandu-i acelei femei ceva care sa-i aminteasca de el, tot a fa cum el n-a putut-o uita niciodata. Daca a f face doar mifcarile necesare, el fi-a r da seama imediat fi I-a? pierde de client; f i e unul dintre cei mai buni. Cand incepi sa joci un rol, oricare ar fi acela, il joci la perfecjie; devii persoana pentru care te platefte clientul sa devii. Tnjelegi? — Da, raspunse Nell fara urma de ezitare. — Ai putea sa faci a fa ceva? — Da. Din nou, nu ezitase c£tu?i de pujin. — Ai sa poji intra in spiritul jocului a fa cum se afteapta ei de la tine? Fanteziile astea inseamna sa joci un rol. Poji nu doar sa joci un rol, ci sa te identifici cu el? insists Liz, pentru cS acest lucru era foarte important. Nu trebuie sa pierzi din vedere nici un moment cine e fti ?i ce faci. E absolut necesar sS crezi in asta. — Pot sa invaj orice rol atata timp cat ftiu despre cine §i despre ce este vorba, fi sunt absolut sigurS de asta. Din nou ie fe a la iveala acea impresie de siguranja ?i detafare perfect controlatS. — Te-ai ocupat de... sa zicem, actorie? Piese de teatru la fcoalS fi alte lucruri de aceiafi gen? — Da, am jucat ceva teatru. De data asta cuvintele pSreau subliniate de un amuzament drdcesc. DacS radea, ceea ce Liz n-ar fi putut afirma cu siguranja, atunci radea de ea insa?i. — imi place sS joc teatru. Vreau sS spun, imi place sS devin altcineva, continua ea fi pe faja ii aparu un zambet. Asta e fantezia mea.

Vera Coiuie

108

Pentru o secunda, pe Liz o trecu un tior. Oare p e c e -a m p u s m ana? se gandi ea nelini§tita. Voia un cameleon, dar nu unul care sa nu-?i arate niciodata culorile adevarate. — Crezi ca se poate aranja sa arat cum trebuie? Tntreba Nell fovaitoare. Sa arat ca tine? — Sunt sigura. Daca ai indoieli, ai vrea sa te convingi de acest fapt? Ochii cenu?ii stralucira de parca cineva aprinsese o lampa. — Atunci, vino. ■Liz o lua in sus pe seara ?i Nell o urma, dar se opri in pragul dormitorului; a§a ceva nu mai vazuse decat in reviste sau pe ecran. Un pat cu patru stalpi dichisit ?i imbracat in matase cu irizafii care se schimbau din roz in liliachiu, apoi in turcoaz. Un perete intreg era placat cu oglinzi care glisau la simpla atingere, dand la iveala dulapuri de haine. Geamurile ocupau doua coljuri ale incaperii ?i peste tot persista aroma unui parfum scump. Nell statea in pragul u$ii nevrand sa lase urme de murdarie pe covorul a carui culoare se asorta cu nuanjele delicate ale cuverturii de pe pat §i ale draperiilor. — Hai inauntru... nu percep taxa de intrare, chicoti Liz. inainte de a intra, Nell i$i scoase cizmele. — A§a-i mai bine, zise Liz. Eu am un metru ?aizeci §i opt.T u c§t ai? — Un metru §aptezeci §i doi, cizmele astea adauga $apte centimetri. — Sunt masura doisprezece? — Da. — La fel ca mine. Bun, deci hainele mele |i se vor potrivi. Acum, da-mi voie... O u§a im bracata in oglinzi aluneca u?or etaland mai multe haine decat vSzuse Nell in vitrina vreunui boutique. — Hai sa incercam negrul... Ai pielea minunat de translucida... Pune-|i asta. Intinse mana spre suportul aglomerat, unde pe fiecare umera? se odihnea cate o rochie in invelitoare de plastic, ?i scoase afara una care o facu pe Nell sa traga brusc aer in piept ?i s-o priveasca fascinata inainte de a-?i scoate hainele. Sub fusta ei neagra ?i pulover, purta doar sutien ?i chiloji din nylon negru §i ciorapi-pantalon.

109

Curtezana

— A fa, asta se pune Tntai. Era o bluza stramta din catifea neagra cu guler rulat fi maneci lungi fi stramte, care se potrivea ca manu?a proverbiala, scojand Tn evidenja silueta f i subliniind sSnii mici fi fermi ai lui Nell. Cu ea se asorta o fusta din tafta neagra legata Tn talie cu o funda mare. Cand cea care o purta se mi?ca, fusta se desfacea lateral, lasand sa se vada pentru o secunda coapsa fi piciorul imbracate Tn nylonul fin, negru. — Nu. nu te uita, Tntai vreau sa-Ji aranjez parul. Stai jos dar intoarce-te cu spatele la oglinda. Nell se conforma fi statu pe loc cuprinsa de beatitudine in timp ce Liz i-l prinse Tn varful capului. ii piacea sa-i umble cineva Tn par, sa-l perie, sa-l pieptene fi sa-l aranjeze. Apoi, la fel de repede, cu abilitatea pe care Ji-o dau anii de practica, Liz o farda. in final, ea spuse: — Un ultim lucru... — fi ti puse nifte cercei, modelaji sub forma unor ciorchini de perle fi diamante Tn stil baroc. Nell vru sa se ridice, dar Liz o opri. — Stai a fa , ai nevoie de pantofi. incearca-i pe aftia. Nell Tncaija o pereche de pantofi simpli, de satin negru, cu tocuri Tnalte de zece centimetri, potriviji pentru un bal la curte. Abia atunci, Liz se delcara muljumita. — Perfect, acum poji sa te privefti. Nell se Intoarse fi yazu Tn oglinda imaginea unei femei pe care n-o cunoftea. fnalta, zvelta, uluitor de eleganta, cu chipul fermecator, astfel machiat Tncat sa accentueze pomejii inalji fi gura cu buze pline. Nici chiar ghipsul de pe nasul ei nu putea diminua efectul general. Fem eia asta facea capetele sa se Tntoarca dupa ea^ meritand Tn mod cert o a doua, ba chiar fi o a treia privire. in plus, era, incontestabil, o adevarata doamna. Parul ei adunat Tn varful capului dadea impresia ca e prins neglijent, dar de fapt, fusese aranjat cu pricepere; fuvije mici Ti Tncadrau obrajii fi printre ele razbatea straiucirea aroganta a perlelor. Ochii femeii sclipeau ca argintul proaspat turnat. Nell privi mult timp fi Liz o lasa Tn pace, ftiind prea bine ce Tnsemna acea tacere. — Nu mi-am putut Tnchipui a fa ceva, spuse Nell Tn cele din urma cu voce plina de uimire. — Nici eu nu credeam ca ai fi izbutit.

Vera Coivie

110

— Ai vazut asta? Vreau sa spun... (Nell ridica faldurile fustei de tafta, le rasuci cu un fo?net ademenitor, netezi catifeaua unei maneci, atinse cerceii.) §tiai ca se poate realiza a§a ceva din ceea ce am fost? — Da, pentru ca ftiam ce caut. Ai o calitate care este esenjiala pentru pentru curtezanele de prim rang. Ca s-o spunem pe fleau, ai clasa §i, pentru un ochi care ftie sa disceama, acest lucru este perfect vizibil. — Da, dar am fost ajutata foarte mult. Aceasta... aceste... totul este, ei bine, un fel de camuflaj. — Nu, fiindca ai acel ceva nedefinit, care nu poate fi ascuns, fi pe care eu I-am observat la tine. — Dar nu lucram Tn momentul acela. Tonul sarcastic i se insinuase din nou Tn voce. — N-are importanja. C eea ce ai fost n-a constituit un secret, iar daca ar fi fost, nu te -a f fi luat niciodata drept o prostituata. — Asta e genul de haine pe care-1 porji... „pe scena“? — Da. Am un client caruia Ti place sa ma imbrac Tn negru; negru fi numai negru, zise Liz inaljand ufor din umeri. Chiar fi patul are cearfafuri de m atase neagra. Cine ar putea explica fanteziile barbatului obifnuit, sau neobifnuit? Stiu doar ca negrul are o foarte mare importanja pentru rol. Din fericire, iji vine bine. Ai culoarea pielii potrivita. A fa e fi a m ea. In mod categoric, unor persoane nu le sta bine. Dar vom afla culorile care Ji se potrivesc din incercari fi grefeli. Brusc, ea ataca de pe o pozijie de forja: — Uite, ftiu ca nu efti o prostituata obi§nuita ?i asta nu din cauza ca tatal tau a fost doctor. Al meu este comandant de brigada ie?it la pensie ?i totu?i sunt o tarfa ca ?i tine. Diferenja dintre noi este ca eu sunt foarte bine platita pentru ceea ce vand ?i, dupa cum bine §tim amandoua, banii au puterea sa schimbe orice ?i totul. Ai afirmat mai inainte ca intenjionai sa parase§ti strazile. Eu iji ofer ocazia, zise ea, dar... ai vrut sa spui ca te la§i de prostitujie? Nell incuviinja din cap, cu ochii inca fixaji pe imaginea ei din oglinda, ca ?i cum s-ar fi indragostit de ea. De fapt asta se fi Tntamplase. — Da, asta am vrut sa spun. — Sj acum?

Ill

Cu r t e z a n a

Nell facu fncet o pirueta asemeni unui manechin §i fusta ei se umfla oferind imaginea unei talii bine marcate §i a picioarelor care fncepeau, parca, de la subjiori. — Cred, spuse ea cand se opri §i-?i clatina capul a§a incat cercerii sa sclipeasca §i sa scanteieze, cS mi-aji facut o oferta pe care n-o pot refuza. Luni dim ineaja Liz era la spital sa o ia pe Nell §i sa o duca la ea acasa. Pe nasul lui Nell mai exista doar un plasture mic pe care fata trebuia sa-l lase acolo pana se tntorcea la control, dupa o saptamana. Sarma din maxilarul ei fusese §i mai mult siabita. Acum putea sa manance mancare moale — oua jumari, iaurt, supe groase — §i vorbea ceva mai clar. — E mai bine, aproba Liz, dar nu vom ?ti cum se prezinta nasul pana nu-Ji scoji plasturee. Nell avea sentimentul ca ma?ina zbura. Ea era acum tntr-un M ercedes Sport ro?u, parul ei flutura tn bataia vantului, al ei era zambetul care ului un barbat ce a?teptase sa se schimbe lumina semaforului. Liz privi spre ea §i f§i zambira una alteia. — M a simt de parca a§ fi pe care sa plec tntr-o aventura, se destainui Nell, aratand atracjia spre necunoscut pe care o simte un copii. — S-ar putea, fu de acord Liz. Nu te pot remodela peste noapte, cred ca §tii. Avem saptamani, luni fntregi de munca fn faja noastra. — Totul face parte din aventura. Oh... ma simt atat de bine. §tii... Nell se opri brusc cu o expresie §ocata fntiparita pe faja. — C e este? tntreba Liz alarmata. — Nu-mi aduc aminte care a fost ultima data cand m-am simjit a?a, sau daca a existat vreodata un astfel de moment. Recunoa§terea acestui fapt ii spuse multe lui Liz care simji o strangere de inima. i§i lua o mana de pe volan, o puse peste mana lui Nell, care zacea pe geanta neagra de umar ce conjinea tot ce poseda ea pe lumea asta, §i o stranse. — De acum incolo, va fi un sentiment perfect natural, promise ea. Ochii lui Nell fncepura brusc sa straluceasca, la fel ca apa dincolo de un geam. Cu voce sigura, promise:

Vera Cowie

112

— N-o sa te dezamagesc. Am ?ansa sa-mi construiesc o viaja noua. N-o s-o pierd! Nu! O sa store tot ce pot din ea Tnainte de a-i da drumul. Ardoarea ei Ti spuse lui Liz mai mult decat cuvintele pe care avusese atata grija sa le controleze. Era doar o fetija, da, o fetija, pentru ca asta se afla in spatele ma?tii Tmbatranite artificial de batutul strazilor; o fetija care nu se alesese cu multe de la viaja Tn afara de vorbe dure §i acjiuni §i mai dure, in spatele ochiior reci §i a fajadei suspicioase, ascundea vulnerabilitatea unui copii. invajase de timpuriu ca Tncrederea putea fi Tn§elata, ca minciunile puteau fi spuse de voci care pareau sincere, iar promisiunile uitate cu u§urinja. Pot sa pariez ca fn spatele fafedei de m ironosila se acund sentim ente p e care a in v a ja t sa le ascunda in c e l m a i greu m o d posibil. Are, insa, cu ra j § i inca mult. N u e atat de dura pe c at vrea sa para, dar fermitatea ei este reala. Cand ajunsera acasa, Lulu spala geamurile. Liz Ti facu cuno§tin{a cu Nell. Lulu o examina pe Nell din cap pana-n picioare, apoi zambi aratandu-?i dinjii incredibil de albi. — Am pus de cafea, anunja ea, rostind cuvintele cu cadenja caracteristica celor din insulele Barbados. — Ce bine! — Sa Tncepem cu Tnceputul, zise Liz, aruncandu-§i geanta pe un scaun §i luand-o spre scari. Am cautat ni§te haine pentru tine. Apoi vom putea scapa de cizmele astea Tngrozitoare §i de fusta asta indecenta. — Mickey m-a facut sa le cumpar... — Oh, §tiu ca nu-s pe gustul tau. Sper ca aceste cateva lucruri sa fie. Erau mai multe perechi de pantaloni: doua din catifea reiata, una neagrS, cealalta albastru Tnchis; o alta pereche din catifea pan de culoarea bronzului ?i o ultima pereche din crepe de culoare roz aprins. Mai erau doua perechi de blugi, mai multe pulovere Tn culori asortate §i doua cama§i largi, una alba, cealalta bej. — Toate sunt marimea ta, o asigura Liz, ajutand-o pe Nell sa duca hainele Tn camera din partea cealalta a coridorului, care urma sa fie a ei. Aceasta era decorata Tn albastru §i alb, cu draperii §i cuvertura de pat asortate.

113

Curtezana

— Lulu se ocupS de gospodarie, spuse ea ajutand-o pe Nell sa-fi puna hainele pe um erafe. imi place sa fie ordlne In casa. ..Trebuie sa fie un loc pentru orice fi fiecare lucru sa stea la locul sau“, obifnuia sa spuna bStrana mea bona. — Ai avut o bona? — Parinjii mei au stat In strainatate, aproape pe tot parcursul copilariei mele, avand in vedere ca tatai meu era un militar a carui unitate stajiona In jari pe care el nu le considera potrivite pentru copii mici. A?a ca, pana am mers la fcoala, dadaca Roberta ne-a Tngrijit pe mine fi pe fratele meu. Fusese fi bona mamei mele. Am adorat-o. Imi era ?i mama fi tata.. M am a ta a murit cand erai mica, nu-i afa? intreba ea Tn timp ce punea o bluza pe un umera?. — Aveam unsprezece ani, dar a fost bolnava de cand s-a nascut sora mea Margaret; aveam atunci fap te ani. — Ai o sora? — Da, raspunse Nell, dupa care tacu o vreme. E bolnava de autism fi e internata intr-o fcoaia specials. — Nicj eu nu-l vSd prea mult pe fratele meu. Nu avem nimic in comun; n-am avut niciodata. N-am fost nicicand de acord cu parerea conform careia, daca ai un frate sau o sora, trebuie sa-i iubefti. Niciodata nu mi-a placut fratele meu prea mult fi eram complet IngrozitS de bunicul din partea mamei. §tiam ca el, evident, n-avea timp de pierdut cu copiii. — Eu nu mi-am cunoscut bunicii. M am a mamei mele a murit cand ea era mica, iar tatai ei, imediat dupa ce s-a maritat. Parinjii tataiui meu au murit cu mult inainte ca eu sa ma nasc; erau de varsta mijlocie cand l-au conceput pe tata fi nu am avut alte rude de care sa ftiu. O copilarie singuratica. Un tata care era produsul unor parinji Tn varsta. Alte piese de aranjat Tn jocul de puzzle pe care Liz TI completa Incet, dar sigur. — Bine, hai sa mergem jos sa bem o cea fca de cafea fi sd discutam strategia. — A f vrea sa ma schimb mai Tntai. — E-n regula. Nell dezbraca repede fusta fi puloverul fi Tfi trase pe ea o pereche de jeanfi. I se potriveau perfect atat In lungime, cat f i peste folduri fi Tn talie. ifi puse apoi c a m aja bej. Ca unica Tncaljaminte avea cizmele. Gasi In fundul dulapului un

Vera Cowie

114

suport pentru pantofi unde Liz pusese o pereche de mocasini maro, pujin cam stramji, dar care aveau sa se lase, precum ?i unii negri. Fiind cu o (umatate de numar mai mari, cei negri Ti veneau mai bine. Ifi perie parul, TI lega la spate fi se declara satisfacuta de imaginea ei din oglinda. Culegand de pe jos fusta, pe care o ura, cizmele fi puloverul le lua cu ea ?i cobori seara. — Unde este lada de gunoi? Tntreba ea. — Da-le Tncoace, zise Lulu. §tiu pe cineva care o sa se bucure de ele. — Cu placere, rosti Nell Tntinzandu-i-le. Lulu se duse sa le puna Tn geanta ei. — §tie cu ce te ocupi? fopti Nell catre Liz. — Desigur. Lulu este o persoana de Tncrederee. Ma ocup de asta de multa vreme. Ea e chiar mai pragmatica decat mine fi tot timpul ma Tmboldefte sa cresc tarifele. Deplange faptul ca n-a fost a fa de norocoasa ca mine fi ea, citez, „a dat-o pe gratis". (Liz se rezema de spatar fi Tfi ridica picioarele pe m asuja de cafea.) Asta este o casa de curve, rosti ea fericita fi Ti oferi lui Nell un biscuit cu ciocolata, pe care aceasta fu nevoita sa-l refuze. — Mi-e Tnca greu sa mestec. — Inmoaie-I Tn cafea. Nu ma deranjeaza. Mie Tmi plac a?a. intotdeauna Tnmoi gogofile ca americanii. — Ai mulji clienji americani? — Patru. Doi Tn New York, unui Tn Chicago fi unul Tn San Francisco. — ii vezi des? — Cam de fase ori pe an, sau cand le da ghes dorinja. Primesc un telefon, apoi un bilet dus-Tntors cu Concorde, dupa care o majina ma a§teapta la JFK sau O ’Hare, sau unde-o fi. — Cat de mult stai? — Si asta depinde de ce anume vor. Uneori o singura noapte, alteori un sfarfit de saptamana, iar ocazional chiar fi o saptamana. Odata ce sunt chemata, ma aflu literalmente la dispozijia lor. — Crezi ca o sa ma accepte? — Da, daca procedezi cum trebuie. Asta;i partea mea din Tnjelegere, deci nu-Ji face probleme cu ea. ii cunosc pe toji:

115

Cu rtc z a n a

ce vor, cat de departe vor merge, ce vor accepta. N-o sa-i pun in fafa unui fapt implinit. O sa pregatesc terenul fi dupa o perioada de timp o sa ma retrag treptat fi tu imi vei lua locul. Pana atunci sper sa te invaj tot ce ftiu. — Ei vin vreodata aici? — Niciodata, accentuta Liz. Asta e casa mea. Eu nu iucrez acasa. Nici tu n-ai s-o faci. Te vei duce la ei. Oriunde vor, pentru cat de mult timp vor, fi fi tratezi fn mod corespunzator. Odata am venit de la San Francisco cu zece mii de dolari fi dolarul valora cam o lira patruzeci la vrem ea aceea. M-am dus pentru o noapte fi nu voia sa ma mai lase sa plec, spuse ea suspinand. A murit, dar am primit recomandari bune de la el. Nell era plina de admirajie. Femeia asta ifi cunoftea propria valoare, nu exista nici un semn ca ar fi avut vreun complex de inferioritate sau de superioritate; vedea fi injelegea ceea ce era ?i nu gasea nici un motiv pentru care sa se rufineze. Avea siguranja calma ce vine dupa ani fi ani de succes continuu. Nici chiar prezicerea propriei morji nu o fnfricofase. Cate alte femei s-ar fi comportat in aceasta situajie intr-un fel atat de practic, cu atat de mult bun-simj? Pentru o secunda care o orbi, Nell vazu fi recunoscu norocul pe care-1 avea, inainte ca prudenja ei innSscuta sa ftearga aceasta viziune fi sa-i spuna iritata ca nu e cazul sa se lase dominata de optimism. — Spune-mi mai multe despre motivele pentru care ai devenit o curtezana, ceru ea sa afle. — In primul rand, imi place sa ma culc cu barbaji, recunoscu Liz. intotdeauna mi-a placut. Este probabil cea mai placuta... activitate in care m-am angajat vreodata. Dar tu? — Nu. — Ce „nu“? — Nu, pentru mine nu este cea mai agreabila activitate. Liz ifi Juguie buzele. — Pacat, rosti ea intr-un tarziu, pentru ca este absolut esenjial ca tu sa pari ca te bucuri pe deplin de ceea ce faci, ca Ji-ai lepadat inhibijiile odata cu hainele fi ca singurul tau Jel in acel moment este sa dai fi sa primefti cat de multa placere pot doi oameni sa objina unul de la celalalt.

V e ra Cozvie

116

Liz se ridica fi tncepu sa se plimbe prin camera, vorbind pe un ton plat: — Pe strazi, nu se cere mai mult de la tine decat sa furnizezi frecarea necesara; clienjii mei se afteapta la mult mai mult. Acum conteaza timpul petrecut impreuna, atenjia pe care o dai detaliilor, tntreaga ambianja fi fantezia relevata de ea. Trebuie sa-Ji placa corpul barbatesc, indiferent de cum se prezinta, pentru ca, repet, nu a vorba de o pipaiala rapida sau de ceea ce Erica Jong'1 numefte „un regulat de forma". Un lucru care vreau sa-Ji fie clar este ca majoritatea clienjilor mei sunt trecufi de cincizeci de ani. E nevoie de timp sa aduni averea pe care o au ei fi, tn momentul cand reufesc s-o stranga, sunt la varsta la care fanteziile sunt mai satisfacatoare decat realitatea. Cea mai mare parte dintre ei au avut mai multe sojii sau amante, sau fi una ?i alta, de unde fi dorinja lor de a plati pentru ceea ce le place. Daca asta constituie o problema pentru tine, e mai bine s-o spui de pe acum. Nell ramase tacuta fi ganditoare un timp, dar cand vorbi, ceea ce spuse nu era ceea ce Liz se apteptase sa auda. — Dorinja — da, o tnjeleg. Dar a avea nevoie de asta... — cel pujin pentru moment, ideea ma depa?efte. — Atunci inseamna ca s-a ivit o problema. — De ce? Ai spus ca trebuie sa joc un rol. Ei bine, pot sa joc orice rol odata ce tnjeleg carui scop servefte. Pot sa dau o reprezentajie pe atat de buna, pe cat are dreptul sa se aftepte un barbat pentru o mie de lire. Cat despre fantezii, ftiu totul despre ele, afirma ea zambind caustic. O, da, gandi Nell. >4? putea sa-fi povestesc m ulte despre fantezii. Eram foarte m ica atunci ca n d am in ceput sa jo c dupa pro p riu l m eu scenariu. Constituia s in gurul m o d in care puteam face faja une i realitap hidoase. — §tiu totul despre fantezii, repeta ea. Pot sa fiu orice pentru oricine, daca ftiu ce se afteapta de la mine. Pune-ma

” Erica (Mann) Jong (1942,-): poeta §i romanciera americana, nascuta in New York City. A facut senzajie cu romanul Frica de zbor, un roman umoristic, pitoresc, despre sex §i psihiatrie care arunca o provocare vederilor convenjionale ale femeilor (n.t.).

117

Cu rt ez a n a

sa Tncep cu cei mai dificii client al tau. Daca n-o sa fiu in stare nu numai sa-l satisfac, dar ?i sa-l fac sa vrea mai mult, atunci pop sa-Ji cauji o alta fata. Glasul i se infiacarase, ochii straluceau, iar obrajii, in mod normal palizi, era acum imbujoraji. O, da, are ea sentimente, reflects Liz, chiar daca sunt in gropate adanc in suflet. in privinfa secretelor, fata asta e un adevarat sac fara fund... D a r ea e cea care im i trebuie. Am • s im fit asta din p rim u l m o m e n t in ca re am z a rit-o , § i am c apa tat certitudinea ca n d am vazut-o im bracata in rochia neagra. A m observat schim barea petrecuta in ea c a n d s-a privit in oglinda: ochii i s-au mSrit, tenul a capatat stralucire, ia r corpul, ce avea o a titu d in e defensive, s-a re la x a t §i a dobandit o grafle lene$a. Cand trasese de fusta, i§i leganase §oldurile §i-§i coborase genele... §i e absolut sigur ca nu avea nevoie de gene false. Fusese atat de ispititoare incat intruchipa tot ce fi-a r fi dorit un barbat. N u §tiu ce m otiva fii are $i va treb ui sa in v e je m ulte dar, cu toate acestea, ea este cea m a i potrivita. C a n d i$ i pun e mintea cu asta are o senzualitate care te face sa-fi cre a sca tem p era tura. Vazuse cum fata suspicioasa §i incordata se transformase intr-o femeie dulce, cu forme sinuoase, care radia senzualitate. in acest moment, Liz avu revelajia adevarului. — Ai vrut sa te faci actrija, nu-i a$a? intreba ea. Dar tatal tau nu te-a lasat §i... vezi asta ca pe o §ansa de a interpreta propria-Ji fantezie. — Da, §i asta fara ca vreun client sa-§i dea seama. A m d a t reprezentafii de gen u l carora n ic i c h ia r tu n -a i vazut vreodata, gandi Nell. Dar, in fond, am a v u t c e l m ai g ro z a v dintre profesori. — Pot s-o fac, spuse ea. Da-mi numai ocazia. insa Liz nu mai trebuia convinsa.

118

“Vera Cowie

8

—

® recusera mulji ani de cand Philip n-o mai vazuse pe Liz atat de fmflacarata. De?i era fericit pentru ea, §tia $i cat de impulsiva se putea dovedi cateodata. Liz avea o personalitate plina de viaja, la fel de efervescenta ca bSutura ei preferata, dar acum parea cuprinsa de o febrilitate Jinuta fn frau, mai ales de cand o adusese acasa pe acea individa necunoscuta. Cat despre el, era dispus sa se lase convins, dar, fn egala masura, n-ar fi pus pariu pe reu§ita afacerii asteia. Era una dintre cele mai grele munci ale lui Hercule sa-l convingi pe Philip Faulkner de un lucru asupra caruia avea indoieli. Venise s-o fntalneasca pe protejata lui Liz, dar aflase ca era la targuieli $i, ca sa-§i potoleasca nerabdarea, mai bau o cea$ca de ceai §i lua o a treia prajitura cu ciocolata. Nell petrecuse grozav fnvartindu-se prin „Harrod’s“, un magazin ale carui marfuri nu putuse niciodata sa le cumpere. Tot ce putuse sa-§i permita fusese sa admire vitrinele. Dupa ce cumpara tot ce scria pe lista pe care i-o daduse Liz, ceea ce o dusese prin raioanele cu alimente, se invarti prin raionul de parfumerie, decorat cu marmura roz, accepta unui dintre cele mai noi sprayuri marca „Estee Lauder", admira genjile din piele de crocodil promiJandu-?i ca va avea $i ea „fntr-o buna zi“ a$a ceva, pipai egarfele de matase „Hermes" ?i i?i repeta promisiunea, apoi se trata cu un sfert de livra11 de bomboane de ciocolata. Inainte de a ridica sacofele verzi §i de a porni spre casa de-a lungul lui Brompton Road, reflecta ca nimeni din „Harrod’s“ nu se uitase de doua ori la ea, excepjie facand un barbat care cumpara un parfum. Mai degraba se holbase decat privise, fn semn de admirajie, nu ca un afront, pentru ca pantalonii ei erau bine croiji, iar puloverul ei era din cafm ir §i amandoua erau evident scumpe, ca de altfel §i jacheta de

111 livra = 453 grame (n.t.).

119

Curt ez ana

tweed ce odata facuse parte dintr-un taior „Karl Lagerfeld", fn plus, geanta mare de pe umarul ei era din piele ?i nu din vinilin. Haina il face p e om... sau p e femeie. reflecta ea. Felul in care m -a p u s M icke y s i m a im b ra c arSta exact ce eram. Aceea fusese ideea lu i despre cum trebuie sa arate o p ro s ti­ tuata $i o preluase dintr-un cli$eu des folosit in filfne $i la televiziune. A cum n im en i n u m -a r lua dre p t curtezana in perio ada de ucenicie, pen tru cd nu a ra t ca atare, $i n ic i o persoanS in toate m inple n -a r eticheta-o p e E lizabeth drept ceea ce este. Cu tim pul, voi fi acceptata § i lu ata dre p t ceea ce afi§eazS hainele m ele ca su n t $i, desigur, $ i m anierele mele. ,.Siguranja de sine", Ti spusese Elizabeth, „este absolut necesara. Daca le pari celorlalji sigura pe tine, o sa ia drept buna propria ta evaluare. Sa nu lafi pe nimeni sa-Ji vada team a, nervozitatea sau nesiguranja. Tu fi numai tu e?ti stapana pe situajie". E xa ct a§a m i-a r pla ce sa fiu, gandi Nell muljumita. Cand trecu prin arcada de la capatul aleii, vazu Bentley-ul de culoarea cafelei fi Tfi dadu seama ca Elizabeth are un musafir; Tnjelese, de asemenea, ca era Phjjip Faulkner. Elizabeth menjionase ca urma sa „treaca pe acolo". SS ma faca p ra f dacS poate, gandi Nell, nu m a i ca asta e u ltim ul lucru p e care i l-a$perm ite. Poate ca are o m are influenja asupra lu i Elizabeth, d a r in fond, cine are nevoie de cine? ifi indrepta umerii, alese un zambet dintr-o gama larga fi scoase cheia pe care i-o daduse Elizabeth. — M-am Tntors, canta ea cand intra in hoi. Se duse Tn bucatarie sa despacheteze cump&r&turile. Nu se grabi catufi de pujin a§a ca Elizabeth veni s-o caute defi, aparent, voia sS mai ia apS fiarta. — Ai luat de toate? Tntreba ea vesela. — Da, dar numai o duzina de ouS de prepelija; doar atat mai aveau. — Nu face nimic, ajung. Vrei o cea fca de ceai? — Da, terog. — Vino, atunci. Apropo, Philip e aici, adauga nonfalant Elizabeth peste umar. Da, a venit sa faca ce $i-a propus, Tfi zise Nell iritata, decisa sa nu-l lase sa o convinga pe Elizabeth c-ar fi cazul

Vera Cowie.

120

s-o arunce inapoi in strada. O saptamana fusese suficient ca sa conchida ca, dupa ce fusese aruncata pe geam, nu numai ca reu?ise sS cada in picioare, dar o facuse in faja singurei femei din lume care putea sa vada in ea mai mult decat vagabonda m urdara pe care o luase acasa, intr-o am bianja luxoasa cum Nell nu mai vazuse niciodata. Casa copiiariei ei fusese confortabila, gen „clasa de mijloc", dar mohorata, in concordanja cu vigilenja ostila viejii de societate a tataiui ei; de altfel, casa §i tot ce era in ea, fusesera mo§tenite de la tatai lui, care fusese tot doctor. Nimic nu se schimbase de-a lungul anilor, de cand fusese cumpdrata ?i mobilata in zilele premergatoare primului razboi mondial. Era un monolit in stil edwardian, inghejat in timp, la fel de rece ca mila §i intunecoasa ca o pivnija. Iji trebuia curaj sa faci baie in sala de baie enorma, toata numai mahon, Jevi de alama §i porjelan decorat cu flori. Era teribil de friguroasa atat iarna cat ?i vara, perejii $i podeaua placate cu faianja nepermijand slabei caiduri ce venea dinspre stativul cu prosoape sa ridice temperatura nici macar cu un grad. In bijuteiia de casa a lui Elizabeth, temperatura era cohstanta in fiecare camera §i puteai sa treci dintr-o incapere intr-alta, cum ar fi din dormitorul ei in baia oaspejilor, complet dezbracata, fara sa Ji se faca pielea ca de gaina. Paturile erau atat de confortabile, ca-n vis, cu totul diferite de salteaua edwardiana tare, cu materialul ei vargat, care nu cedase de-a lungul anilor greutajii corpurilor §i in care dormise primii §aptesprezece ani din viaja ei. Bucataria lui Elizabeth era luminoasa, vesela, §i avea aparate care te ajutau. Cea de la numarul ?aptesprezece de pe Warwick Avenue fusese tnalta, intunecoasa, zugravita in verde inchis fi cafeniu, cu ma?ina de gatit originate, mare §i neagra, inca in funcjiune, pentru ca tatai ei refuzase sa risipeasca banii ca s-o inlocuiasca cu una cu gaz sau electrica. Ani intregi, prima sarcina a lui Nell fusese sa aiba grija de focul din ea, sa-l acopere noaptea cu lemne proaspete $i sS reduca tirajul sobei astfel incat sa gaseasca a doua zi caibuni aprin§i. Deseori, insa, dimineaja il gasea stins §i era nevoita sa depuna efortul §i munca laborioasa de a-l aprinde.

121

Curtezana

Casa lui Elizabeth se conducea practic singura; nu cerea un efort prea m are de intrejinere. W arwick Avenue necesitase munca fizica grea §i de ace ea tatal ei angajase cu ziua o femeie care sa faca curajenie. Nell fusese Tnsarcinata cu gatitul §i spaiatul. Tatai ei era pretenjios in privinja cama§ilor lui §i nu voia ca acestea sa fie trimise la spalat Tn straini; Nell le spaia, le apreta — fiindca tatal ei era de moda veche in materie de imbracaminte ca §i in orice altceva — §i le caica; voia cate o cama?a curata in fiecare zi. De la varsta de unsprezece ani, ziua lui Nell nu era niciodata mai scurta de douasprezece ore. Singurul loc din casa care era cat de cat luminos ?i incaizit era sala de operajii, care initial fusese o sera, ca n d o transformase, tatai ei lasase neatinse jumatatea de sus a perejilor §i tavanul construite de la inceput din sticia. in memoria lui Nell, casa intuneacoasa §i mohorata era luminata de prezenja mamei ei. Dupa ce murise, nu mai fusese nimic §i nimeni care sa contracareze pesimismul §i logica rece a tataiui ei, sau puterea lui. Acum, pe cand o urma pe Liz in salon, §tia ca era pe cale sa intalneasca un alt om puternic, unul care, asemenea tataiui ei, era greu de muljumit. — Nu ca asta mi-ar schimba hotararea, se grabise Liz s-o asigure. Doar ca, ei bine, aprobarea lui Philip e absolut esenjiaia. Nu exista nimic fi nimeni de care el sa nu §tie. — Cum a reu§it asta? — Pentru ca, raspunse Liz infruntand privirea lui Nell cu capul sus, atunci c£nd era foarte tanar s-a decis sa devina Cel mai Bine intrejinut Barbat Din Lume, §i a reu§it. Nell rasese pana ce observase chipul serios al lui Liz. — Tu n-aveai cum sa auzi de Philip pentru ca nu §tii nimic despre lumea in care ne mi^cam eu §i el. in ea, eu am o oarecare pozijie §i o anumita reputajie, dar Philip... Philip aparjine mitului §i legendelor. Nell fusese complet fascinata. — Vrei sa spui ca exista barbaji intrejinuji a§a cum exista femei intrejinute? Liz era amuzata. — Habar n-aveai, nu-i a§a? Philip a fost sursa de inspirajie a patru romancieri cu o reputajie considerabila in

Vera Cowie

122

domeniul literaturii pentru crearea unor personaje de roman. Cole Porter a compus odata un cantec despre el, evident nu genul care ar ajunge vreodata in topul muzicii pop, ?i Philip poate cita regi, prin{i, duci §i milionari cu duzina, printre protectorii lui. Cand era tanar, Philip avea acel gen de infa{i?are care ii face pe oameni sa se uite ca la cinematogrpf. — Credeam ca faceau asta doar in cazul lui Lily Langtry. — Asta il descrie perfect pe Philip, zambise Liz. El e echivalentul masculin a ceea ce a fost Lily Langtry. Un singur lucru trebuie sa injelegi: exista o lume interioara, secreta ?i, odata ce imparta§e§ti soarta noastra, aceasta este lumea in care vei trai de acum incolo. Philip ocupa o pozijie speciala in aceasta lume. — Un fel de om de stat mai in varsta? — Exact. Vezi, a ajuns acolo inaintea tuturor ?i cu mult timp in urma. Deci... — Sa am grija? — Doar aminte§te-|i cine §i ce este. Poate ca unii oameni nu vad nimic mai mult decat o regina care imbatranefte. Nu face gre§eala asta, dar nu fi nici timorata. Philip dispre{uie?te frica. Ceea ce sper sa faci e sa-l convingi ca e§ti, intr-adevar, tot ce i-am spus eu ca e§ti. Observand-o pe Nell, Liz nu putuse descifra chipul bine antrenat care exprima numai atenjie deosebita, dar i§i cunoftea deja protejata suficient de bine ca sa §tie ca se petreceau multe lucruri in spatele fajadei aparent concentrate. Nu pastrase informajiile referitoare la Philip numai pentru sine, pentru ca, sincer vorbind, nu putea sa lase un miel sa-i iasa in cale lui Philip, fara a-l preveni mai intai, dar, mai presus de asta, era convinsa ca Nell se va comporta mai bine daca in{elegea formidabila sarcina pe care ?i-o asuma. — Foarte bine, rostise Nell intr-un tarziu, adunandu-?i curajul, nu-mi ramane decat sa fac tot ce-mi va sta in putinja. CSnd intra in salon, Nell intalni privirea ochiior de un albastru rece a barbatului ce trona — da, „trona“ e cuvantul potrivit, gandi ea — in mijlocul uneia dintre cele doua sofale care flancau gemineul. Dupa cum prezisese Liz, avu senzafia unei cople?itoare prezenje. Barbatul §edea relaxat, sorbindu§i ceaiul, picior peste picior, §i radia acel calm indescriptibil, de nezdruncinat, al cuiva foarte stapan pe sine.

123

Curt ez ana

Apoi, pe Nell o izbi cenufiul. Costumul lui — pe care Nell il compara cu toate cele pe care le vazuse, dandu-fi seama ca pana atunci nu gtiuse ce inseamna un costum adevarat — era gri, iar c a m a fa avea nuanja diafana de roz a unei magnolii de-abia deschise. Ifi purta parul carunt mai lung, incat sa indulceasca chipul mai degraba prelung, cu trasaturi acviline, cu ochi infundaji in orbite fi gura generoasa, minunat conturata — o gura care incitase imaginajia multor oameni. A vea un trandafir rofu la butoniera, care se asorta perfect cu micu|ii butoni din rubine. §osetele erau din matase cen ufie, iar pantofii reflectau cretonul de pe sofa, intr-atat de puternic luceau. Ceasul lui, subjire ca o foija, avea o curea simpla din piele de crocodil. Purta un singur inel, masiv, cu sigiliu, pe degetul mic al mainii drepte. CSnd Nell ii stranse mana vazu ca avea gravata o coroana. El ii rejinu mana fi, pentru un moment, se privira intens. Nell sim{i ochii de gheaja insinuandu-se in fiinja ei. Ar fi vrut sa tremure, dar se forja sa reziste impulsului. Apoi, Philip zambi, iar Nell clipi. Era ca fi cum ar fi iefit dintr-o camera rece, la aer cald ?i umed, in lumina soarelui. Intrezari atunci cum trebuia sa fi aratat cand fusese tanSr, fi viziunea o uiui. Privind hipnotizata, vazu ca ochii lui era ufor voalaji, fi nu erau albaftri — aveau culoarea ojelului cu pete de un albastru inghejat. Ca m ercurul, ifi zise ea buimacita, amintindu-fi de chimia din clasa a fa s e a f i de modul cum acest element forma o pelicula multicolors care ii acoperea suprafaja argintie. In ei, putu sS-fi observe propria imagine, fi asta o aduse inapoi la realitate. — Buna ziua, domnule Faulkner, rosti ea, arborand un zambet dinainte planificat. El ifi inclina capul. — Domnifoara... Jordan? Aftepta pana ce fata se afe za , dupS care lua fi el loc. incruntandu-se, Nell ifi privi brajul. I se parea ca se cajara o insecta pe el fi totufi nu se zarea nimic. Era reac|ia ei la vocea a carei profunzime fi timbru ii ridica parul de pe piele. N arunca o scurta privire lui Liz, care ii prinse injelesul: „nu mi-ai spus nici jumatate!" Din minte ii pieri orice idee preconceputa.

Vera Coivie

124

De data asta, Nell pricepu ca trebuia sa cante dupa ureche. in toata viaja ei nu mai Tntalnise un barbat ca acesta fi, de aceea, acum nu mai atingea fundul apei cu piciorul. Trebuia sa calce apa fi sa tie atenta la rechini. Lua cea fc a de ceai pe care i-o fntinse Liz fi refuza prajiturile cu o mifcare a capului. Daca lua una, precis ca el avea s-o surprinda cu gura plina. Tatal ei avusese nenumaraji pacienji fn Tngrijire, care-i plateau onorarii grase fi pe care Nell ii vasuse cu o ocazie sau alta, cand veneau pentru consultajii particulare. Soseau cu m afini mari fi aproape toji fSceau parte din a c e e a fi grupa de varsta cu Philip Faulkner; aveau putere, influenja fi bogajie, dar nici unul dintre ei n-o naucise intr-un asemenea hai fi, in acel moment, decoperi secretul lui Philip Faulkner. Era extraordinar de atragator, atat pentru femei, cat fi pentru barbaji. O are a sta se in fe le g e p rin se x-a p p e a l? se intreba ea, inghijind ceaiul fierbinte fi uitandu-se fix la ceafca pentru a nu nimeri alaturi de gura. Philip ftia exact ce efect avea asupra oamenilor — era ceva la care lucrase din greu multa vreme — dar propria lui surpriza era la fel de mare pe cat ii era de mare experienja ce ii permitea sa o ascunda. Nu Jinuse seama de elogiile pe care i le adusese Elizabeth lui Nell, considerandu-le ca venind de la persoana care avea tendinja de a se lasa furata d e entuziasm. Nu se intamplase niciodata ca Elizabeth sa stea fi sa chibzuiasca intre declarajia instantanee: „Da, asta-i ceea ce vreau", fi injelegerea, odata ajunsa acasa, a faptului ca acel ceva nu se potrivea deloc cu dorinja ei. Acum insa, constata de ce fusese atat de cop lefita de surpriza. Aceasta fata, cu picioare lungi fi frumoase, de o incontestabila clasa, nu era Pasarea Rapitoare la care se afteptase fi care, considerand-o pe Liz drept o naiva, se agajase de ea incercand sa o stoarca de tot ce se putea. Fata asta era o inocentS. Nu se p o a te sa fi b a tu t s tra z ile a ra ta n d a fa , reflecta el. A r fi fost umflata de polifie in prim ele cinci minute, fiin d c o n sid e ra ta o fiin(S c a re a re n e v o ie de in g rijire $i protecpe. Ifi puse imaginajia la lucru; rearanja in gand parul drept, des fi lucios, intr-o masa de carlionji dezordonaji, ii farda chipul, scurta fusta cu vreo doua

125

Curtezana

laturi de palmd fi largi linia decolteului; apoi, de voie, de nevoie, admise ca da, ar putea atrage clienji. Dar, ca sa faca... ce? Arata de parca habar n-ar fi avut cum sa se poate atunci cand un barbat ifi scotea pantalonii. §i, totufi, ftia; nu spusese Elizabeth ca facuse trotuarul timp de doi ani fi jumatate? Poate ca asta era punctul ei forte... Lumea e plina de barbaji carora le plac fetijele. Sub tot fardul aia fi toata poleiala, probabil ca arata ca fi cum ar fi vrut sa-fi bage degetul mare in gura fi sa-nceapa sa-l suga. Oh, da, ifi spuse el, injelegand In sfarfit. Probabil ca veneau cu zecile... Inteligenta treaba, mai rosti el tn gand, satisfacut ca a gasit cheia care avea sa deschida scrinul ce conjinea toate secretele ei. — Ce nume draguj, de moda veche e Nell... Dickens I-a folosit cu atata maiestrie. Nu ftiu de cand n-am mai ras atat de mult... Sau l-ai luat din epoca carolingiana? Trebuie sa-i dam crezare lui Charles I ca nu dorea ca mica ?i spirituala lui Nell sa fiamanzeasca, chiar daca nimanui altcineva nu-i pasa. Cat despre celalalt nume, Jordan... e alta legatura cu regalitatea? E fti una dintre acele persoane care sunt convinse ca e ceva magic in regalitate? Sincer, chiar cred ca exista astfel de oameni. — Numele meu real este Eleanor Frances Jordan, riposta ea cu calm. Daca a? fi avut intenjia sa-mi iau alte nume, nu mi le-a? fi ales pe acelea a doua femei care au fost parasite de amanjii lor regali. Nell Grogne a murit fara nici un ban, in timp ce Dorothy Jordan a fost indepartata odata cu cei zece copii pe care i-a facut ducelui de Clarence, de indata ce acesta a devenit William al IV-lea. Daca Liz crede ca este necesar un nume care sa se potriveasca cu noua m ea infaji^are, atunci a? putea imprumuta unul de la o curtezana vestita. Poate Liane de Pougy sau Cleo de Merode. P une asta ala tu ri de ideile tale preconcepute, dom nule F au lkner, ii arunca ea m anioasa in gand. N -avea n im ic Tmpotriva sa se coboare de buna voie la nivelut altora, dar ce drept avea acest barbat sarcastic fi arogant sa o c a ta ­ l o g u e ca aparjinand paturii de jos, alaturi de toji cretinii? Era cel mai vrednic de disprej snob pe care-1 intaInise vreodata. Rahat Jnfumurat, gandi ea furioasa, pastrandu-fi vocea calm a f i expresia placuta. D aca o injepa in mod

Vera Cowie

126

deliberat, atunci mai degraba murea decat sa-l lase sa vada c-o doare. Liz n-o s a - fi schimbe parerea, i§i zise ea indarjita, d a r daca o va face ia in s is t e n c e a c e s tu i p e rs o n a j dezg u s ta to r, a tu n c i cu a ta t m a i bin e ca ie s din a facere deoarece inseam na ca nici ea nu este femeia care pare a fi. — E evident ca aspiri la lucruri mari, susura Philip cu vocea care-{i ajungea pana in strafundurile fiinjei. Ce pacat ca n-au mai rarrtas regi care sa te ajute sa le obfiil... — Da... Am injeles ca i-ai avut pe ultimii dintre ei, se auzi Nell vorbind. Cuvintele ii scapasera inainte de a le putea opri. „Gura ta sloboda o sa te duca la pierzanie, Eleanor", avea tatal ei obiceiul sa spuna in mod frecvent. Ei bine, o facuse. Nell I§i ridica barbia ?i se a§tepta la ce era mai rau, numai ca il vazu pe Philip Faulkner razand. Nu scotea nici un zgomot, doar se scutura pe ras. — Atenjie, rosti el, parand amuzat, mu?ca. f§i intoarse ochii de ojel catre ea ?i, pentru o secunda, ace?tia turnara asupra ei un val de furie topita. in acel moment i§i dadu seama ca-?i facuse un du§man. Acest lucru i se confirma cand el se intoarse spre Liz sa spuna, cu vocea la fel de dura ca o crava?a: — Am crezut ca am sa constat c-ai adus acasa o corcitura jleam pata asemanatoare cu acel terrier pe care l-ai avut in urma cu cajiva ani. Parca Heinz il chema, nu? (Philip i$i intoarse capul ?i o supuse pe Nell unei cercetari atente asemeni unui judecator.) Vad insa ca tu ai salvat un barzoi'1, adauga el. — Adevarat, zise Liz razand incantata. Nell are o faja prelunga ?i ochii alungiji. Dar cel mai bun lucru este ca, invariabil, barzoii au pedigri-uri lungi. $ i cafe/e" grozave, gandi Nell. Cand ochii lor se intalnira observa ca Philip zambea vazand ca ?i ea prinsese subinJelesul spuselor lui. Philip ii dadu cea?ca lui Liz ca sa-i mai puna ceai.

11 Caini de vanStoare cu blana lungS, asemSnatori cu ogarii, originari din Rusia (n.t.). 11Joc de cuvinte, in lb. engleza: bitch = cajea, dar §i tarfa (n.t.).

127

Curtezana

— Deci, evident, §tii cate ceva din istoria Jarii noastre. Ce altceva mai §tii §i unde ai Tnvajat? La ce fel de §coala ai mers? Ai... cum se numesc calificativele in ziua de azi? — Am avut calificativele „ 0 “ §i „A“, ii raspunse ea la intrebare. Noua din primele ?i patru din celelalte, objinute dupa zece ani la o ?coala secundara. Doriji sa §tiji ?i la ce materii? — M uljumesc, nu. Cite^ti? — Cat de mult pot. Orice carte-mi cade-n mana §i care merita timpul §i atenjia mea. $ i nu -m i adu c am inte sa fi in ta ln it un pe rs o n a j ca tine in n ic i una din ele, completa ea Tn gand. — Ai calatorit? — Nu. Tatal ei, asemeni lu George al V-lea, fusese de parere ca „strainatatea era afurisita“. De asemenea, costa mult prea mult. — Ai ceva aptitudini? E§ti buna la sport, de exemplu? Caiare§ti? Joci golf? Tenis? — Raspunsul e „nu“ la toate Tntrebarile de mai sus. Nell era deja stSpana pe situajie. Putea sa poarte o conversajie spirituals cu cei mai buni Tn materie. Lucrand pe strazi, Tnvajase repede arta duelului verbal. — Joci bridge? — Nu. Obi§nuiam sa joc jocul „Familiei Fericite" cu sora mea. Inca o data vazu mania stralucind Tn ochii lui ca petele pe soare. I§i dadea seama care era jocul ei §i nu-i piacea. Cu atat m ai rau, gandi Nell, vazandu-§i corabiile arzand, d a r m i-am p rom is cu m u lt tim p in urm a ca, odata c e voi fi cu ade vara t libera, nu voi m ai perm ite vreunui b a rb a t sa ma calce in picioare. Liz poate sa creada ca stau la dreapta lu i Dumnezeu, d a r am fost crescuta de un barbat care nu dadea doi ban i p e religie, organizata sau nu, deoarece religia organizata este o creape a o m ulu i $i de aceea, suspecta. O rice altceva este, de obicei, o creape a disperarii. N u m a s p e rii tu p e m ine, d om nule F au lkner. A m p e tre c u t §aptes prezece a n i c u un barb a t care $tia, intr-adevar, cum sa te infrico§eze. — De unde vii? continua Philip interogatoriul.

Vera Cowie

128

— Dintr-un orafel aflat la cincisprezece mile de Bristol. Vorbele ii iefira din gura cu u?urinja cu care e rostit adevarul, defi faceau parte din minciuna creata in legatura cu propria persoana cu mult timp tn urma, cand obifnuia sa-fi petreaca timpul in afteptarea clienjilor, construindu-?i un trecut nou ?i credibil. — § i cine sau ce sunt, ori au fost, cei din familia ta? — Mama mea a murit. Tatai meu era doctor. Am o sora cu fapte ani mai mica decat mine. Este tnapoiata mintal fi traiefte tntr-un camin special. — Alte rude? — Nici una. — §i unde este tatai tau acum? — S-a pensionat. Ezitase o fracjiune de secunda. Liz nu observase nimic, tnsa Philip, care avea pentru grefeli fi omisiuni radarul unui liliac, o sesizase imediat ?i o trecuse la dosar pentru o viitoare referire fi o eventuala clasificare. — Dar nu te mai vezi ?i nu mai comunici cu el? — Nu. — De ce? — Mi-a condus viaja timp de faptesprezece ani considerandu-ma un fel de robot, imi tntorcea resortul §i ma afeza, in fiecare dimineaja, pe direcjia trasata de el. in cele din urma a sosit ziua cand m-am saturat fi am plecat. Philip dadu aprobator din cap, ca fi cand putea injelege a f a ceva, fi tfi puse cea fca pe tava de ceai. — Acum ca am terminat cu preliminariile, spune-mi cum de ai ajuns o prostituata. Dumnezeule, Philip, dar jo c i a l naibii de tare, tfi zise Liz ingrozita, pana ce ifi dadu seama ca el se purta tn mod intenjionat cu duritate. Testa limitele lui Nell. Fara indoiaia, ii cSuta punctul slab fi, odata gasit, avea sa apese tare pe el. Cu toate astea Liz presimjea ca ifi gasise naful in persoana acestei fete care, tn aparenja, era atat de fragila. Philip urmarea modul tn care Nell asimila brutalitatea intrebarii sale, htr-adevar, e foarte draguja, gandi el, in timp ce-i asculta cu atenjie povestea. P iele a e i se a m a n a cu in terio rul une i cochilii. Va treb ui facut ceva cu bosa de p e nasu l e i $i, oricine a r fi acela care i-a aranjat m axilarul, a

129

Cu r t ez a na

facut-o cu stangacie, dar astea p o t fi reparate de o persoana com petenta. O ch ii s u n t cea m a i bunS trasStura a ei; a u o c la rita te f i o s tra lu c ire rem a rca b ile . G ura e s te frum os conturatS, ch ia r dacS este o idee p e a m are. Luate separat, trasaturile e i nu su n t c a tu fi de pup n perfecte, d a r im preuna alcatu iesc un chip dupa care m erita sa in to rc i capul. Are p a r mult, d a r foarte fin, va avea nevoie sS fie tuns cu cea m a i m are atenpe. E p re a subpre p e n tru inalpm ea e i ?i sanii s u n t cam mici, d a r are oase fine f i lu n g i f i un g a t superb. Da, L iz a a vu t dreptate ca n d a spus ca e vorba de m ate rial neprelucrat. OdatS ce i f i va c u n o a fte lo c u l — f i p e a l m eu — c re d ca se poa te face c eva? — A§a, rosti el vioi, acum spune-mi ce crezi despre propunerea lui Elizabeth? — E prea grozavS ca sa poata fi adevarata. — Se-njelege, dar poji sa oferi ceea ce dorim noi? — Da. — Spune-mi de ce. Liz turna ceai proaspat pentru toji. Nell ifi lua cea§ca fi sorbi recunoscatoare. I se uscase gura. Philip Faulkner avea un efect teribil asupra oamenilor. CurSJa un os mai bine decat orice vultur. A re a ni in tre g i de practice, presupuse ea. — Imi place ideea de a deveni o persoana noua, rosti e a Tn cele din urma. s a fiu recreata, sa joc un rol. — A§a vezi tu problema asta? — O are nu despre a f a ceva este vorba? Sarcina unei curtezane este sa m uljum easca un barbat din punct de vedere sexual pentru o suma mare de bani. Ce inseamna asta decat sa joci teatru? Mai ales ca specialitatea lui Liz sunt fanteziile. — Ai lucrat Tn bran?a „fanteziilor“? Philip avu impresia ca ea zam befte, Tnsa chipul ei nu-fi schimba expresia serioasS. — M-am ocupat Tntodeauna de asta, replica ea. — §i, desigur, te consideri o a c t r p destul de buna? — Da. — Ah... siguranja de sine a tinerilor, grai Philip suspinand cu melancolie. Deci n-o sa Tntampini nici o greutate sa intri oricand Tn atmosfera rolurilor afteptate de la tine, oricare ar fi acela?

Vera Coivie.

130

— Nici una. — Chiar daca cel care le inifiaza este, sa zicem, neatragator, respingator chiar? O astfel de situajie {i-ar afecta performanjele? — Faptul ca i?i va putea permite sa plateasca tariful va fi o sursa nesecata de inspirajie pentru mine. Philip ifi dadu capul pe spate fi rase cu evidenta placere. Avea un simj al umorului deosebit. Aceiafi sim{ TI poseda evident fi ea, alaturi de o imaginajie vie, daca era sa ia Tn considerate povestea cu zane pe care tocmai i-o spusese. Firefte, ascundea ceva, dar oare nu a f a proceda toata lumea? Ce-i povestise lui fusese propria ei versiune a adevarului, editata cu grija. Era mult prea inteligenta ca sa minta Tn toate privinjele, dar Tn mod sigur nu spusese adevarul Tn legatura cu motivele care-o facusera sa piece de acasa, defi nu exagerase cu nimic posibilitajile ei interpretative. Da, era Tntr-adevar o buna act rip, probabil fi din cauza aerului ei fragil fi vulnerabil. Arata ca un copii fara capatai, care avea nevoie de Tngrijire fi protecjie. Ochii aceia mari fi cen ufii ar fi topit probabil orice piatra, pana ce, stand de vorba cu ea, Tji dadeai seama de granitul care zacea sub exteriorul diafan. Dar, Tn fond, doi ani fi jumatate de batut strazile ar fi transformat-o f i pe loana d’Arc Tn Jack Spintecatorul. Gandul asta TI aduse Tnapoi la ceea ce TI intriga cel mai mult. De ce se Tndreptase ea cu atata ufurin ja spre prosti­ tute? Pentru ca voia sa devina altcineva? Da, gandi Philip plin de el. N-am cheltu it c in c i a n i cu u n u l dintre c e i m a i m ari a c to ri a i A n gliei fara sa invSf totul despre arta de a ju c a teatru. ffi puse jos cea fca fi farfurioara. — Ei, a fost foarte placut, dar trebuie sa plec. Binkie Lassiter da o serata f i ftifi cum sunt ei. Trebuie sa ma pregatesc pentru ospaj. Mda, zise Liz sec, Tn gand. O etalare de b a rb a ji tineri ?i ferm ecatori sen/ip n a tu r p e un p a t p e g u s tu l fiecaruia. Cu voce tare, Tnsa, rosti: — §i noi cu ce ne hranim? Cu suspans? Am aprobarea ta sau nu, Philip? O sa ne ajuji sau ne descurcam singure?

131

Curtezana

Liz vazu chipul hotarat al lui Nell topindu-se sub stralucirea zambetului ufurat. Philip observa fi el acest lucru. — Draga m ea Elizabeth, credeam cS ma cunofti suficient de bine pana acum ca sa fti cand sunt pentru fi cand Tmpotriva. (Se Tntoarse spre Nell.) Ai multe posibilitaji pe care trebuie sa le transformam Tn certitudini. Vrei sa dai tot ce poji? — Da. — Vrei sa devii o prostituata bine piatita, mai degraba decat una ieftina? — Da. — Ea vazu cum gura lui mobila se tncordeaza. Hai. im planta cupful m a i departe, dom nule Faulkner, rosti ea Tn gand. N u p o p c io p a rfi ceva ce a m u rit dem ult. — Ai vreo Tnregistrare la polijie, care ar putea afecta activitajile tale de viitor? Ai fost arestata vreodata pentru acostare? — Nu, dar am fost atenjionata de doua ori. — Povestefte-mi, te rog. Lucra pe York Way, langa gara King Cross, ?i se simjea nervoasa deoarece era Tnca noua Tn bran?a dupa numai §ase saptamani ?i nu putea sa foloseasca toate trucUrile meiseriei pe care i le explicasera celelalte fete. Ca atare, cand ma§ina trasese la trotuar, langa ea, fi vazuse uniforma bleumarin, inima i se refugiase Tn gat. Apoi observase ca ofijerul de polijie care iefea din mafina era o femeie; durdulie, de varsta medie, aducand cu draga, batrana fi materna Lil. Nell statea, Tmpietrita de groaza, afteptandu-se sa-i fie puse catufe la Tncheieturile mainilor Tnainte de a fi aruncata Tn mafina fi dusa la arest, dar polijista Ti spusese cu biandeje: — Nu-Ji merge prea bine asta-seara, nu-i a fa , iubito? E a treia m afina cu care te-am vazut targuindu-te. Perfect, cum te cheama? mai Tntrebase ea scojandu-fi carnetul. — Elly... Elly Little. Era numele asupra cSruia se decisese. „Nimeni nu-fi da numele adevarat“, i se spusese. — Adresa? O daduse. — Caji ani ai?

Vera Cozi/ie

132

Minjise. Afirmase ca avea optsprezece. Era terorizata ca va fi dusa inapoi la orfelinat, sau mai rau, trimisa acolo de unde venise. Polijista se uitase la ea, apoi, vazand-i faja Inalbita de frica, optase. — Putem verifica, §tii? Nu... Fara num ele m eu re a l nu putep, ifi amintise o parte mai detafata a minjii lui Elly. Polijista voise apoi sa ftie ce inaljim e are, daca are tatuaje sau alte semne distinctive, ifi notase culoarea tenului, daca purta sau nu ochelari, absolut totul despre ea, dupa care o avertizase oficial pentru acostare fi o prevenise ca mai putea fi mustrata inca o singura data. Dupa aceea, avea sa fie arestata. — §tii ce inseamna asta, nu-i a fa ? intrebase polijista, ca fi cum spera ca Elly avea habar. inseamna ca nu vei mai fi doar un nume in registrul de avertizari. Atunci vei fi fotografiata, Ji se vor lua amprentele fi iji va fi dat un numar. Vei avea cazier. Asta vrei? Ce cauta o fata tanara ca tine la „vanatoare“ pe York Road? Asta-i cel mai bun lucru pe care-1 poji face? Sunt autorizata sa te ajut sa gasefti ceva mai bun. Lasa-ma sa-Ji dau numele fi adresa unei organizajii destinate sa ajute fetele ca tine sa paraseasca strazile. Am trimis destule fete acolo fi intotdeauna a fost spre binele lor. Efti prea tanara pentru felul asta de viaja, iubito, incheiase ea cu o voce dulce. Vazuse cum dinjii mici f i albi m ufca buzele mult prea tare rujate ale gurii fragede ce avea un aer patetic. S finte Dumnezeule, devin din ce in ce m ai tinere, gandise polijista. A sta nu poa te avea n ic i m acar o z i p este $aisprezece ani. in ciuda celor spuse, ia r num ele e i ade vara t m a i m u lt ca sigur nu este cel pe care m i I-a spus. Este speriata in gro zitor f i pa re de-a dreptul disperata. — Suna persoanele astea, o imboldise. Haide, pune bucata asta de hartie in geanta... suna-i maine. O sa te ajute, de asta sunt acolo. O bjinuse o incuviinjare rapida fi o privire speriata imprejur. — Cineva te supravegheaza, nu? intrebase polijista, care parea ca ftie de toate. Efti noua in meserie, nu-i a fa ? Se

133

C u r t ez a n a

vede de la o mila. Nu te afunda mai adanc, altfel vei fi bagata pans peste cap fi n-o sa mai iefi niciodata. Fa ceva cat ai ocazia. Suna-i pe oamenii aftia... Salveaza-te pana mai poji si folosefte-te de ei ca s-o faci. Acum, fii atenta, sa nu te mai prind Tnca o data fi adu-Ji aminte: Tnca o avertizare e tot ce mai poji spera. Dupa aceea o sa ai cazier... pentru tot restul viejii. Dupa plecarea mafinii, Maureen, care lucra Tn tandem cu Elly, f i care urmSrise scena de pe partea cealalta a foselei, stand la o distanja sigura, traversase Tn graba strada. — Te-a avertizat? o Tntrebase ea. — Da. — § i Ji-a pus placa despre parasirea strazilor pana nu e prea tarziu? — Da... — Asta-i mama Parkes. Le spune aceiafi lucru tuturor fetelor. Asta-i crezul ei; are impresia ca misiunea viejii ei e sa salveze cat mai multe suflete. Ji-a dat un nume fi o adresa? — Da. — Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, nu-l lasa pe Mickey s-o vada, ori o s-o ia razna. N-ai de gand sa te duci, nu-i a fa ? continuase ea cu o voce taioasa. Eu n -a f face-o d ac -af fi Tn locul tau. Tot ce primefti sunt discursuri despre pacatele pe care le-ai comis fi o cSmafS de par de cal pe care trebuie s-o porji. §tiu doua fete care-au m ufcat momeala, dar s-au Tntors pe strada inainte sa le fi simjit lipsa. Acolo afla de unde efti fi te trimit pachet acasa. — Dar a spus... — S a nu crezi niciodata un polijai, iubitol Unde Ji-e bunul-simj? Au datoria sa ne ia de pe strada, fi-a r spune fi ar face orice ca sa arate ca fi-au Tndeplinit-o. SA N U A l IN C R E D E R E IN NIM ENI. Nell nu uitase avertismentul defi fuse Tnspaimantata de cinismul lui Jenny, dar Tn plus, experienja Ti demonstrase ca acea creatura dura a strazii avusese absoiuta dreptate. Luase bucata de hartie din geata, o rupsese Tn bucajele fi le aruncase Tn bataia vantului. N-o mai vazuse pe mama Parkes. Mickey o luase de pe York Road fi o trimisese pe Queen Drive. Trecuse aproape un an pana ce Mickey o retrogradase trimijand-o Tnapoi la

Vera Come

134

King’s Cross, pentru ca Tndraznea sa-l contrazica. Lui fi piacea sa fii supus fi Ti aratase, pentru prima data, ce facea el cand lucrurile nu mergeau dupa cum dorea el. De atunci fusese foarte atenta sa nu-i atraga mania lui asupra ei fi fa fel de atenta sfi evite polijia. Pe masura ce trecea timpul, Tnvajase destule Tncat sa fie alertata de o mafina fara numar, parcata undeva, care n-avea cum sa Tnsemne un client ce Tncerca sa aleaga, ci aproape Tntotdeauna o patrula de polijie. Astfel Tncat a doua oara cand a fost avertizata a fost luata complet prin surprindere. Era iar pe York Way, pentru prima data dupa cateva luni, fi ftia destule ca sa recunoasca o m afina ce putea fi periculoasa, dar aceasta o indusese Tn eroare. Mai Tntai, era o m afina scumpa, un Audi. Ca atare se afezase la marginea trotuarului, cu un fold scos Tn afara, o m ana sprijinita pe el, etaland fusta stramta de imitajie de piele fi puloverul colant. Cand se aplecase sa zambeasca seducator foferului prin fereastra pe care acesta o deschisese, avusese cel mai mare fo e din viaja ei: sub pardesiul costisitor, de culoare bleumarin pe care-1 purta barbatul, se afla o uniforma de polijist. Era Tn afara programului de serviciu, dar era totufi un polijist fi, daca se deranjase sa se opreasca, Tnsemna ca Tfi daduse seam a ce facea ea acolo. Fata, Tnsa, Tnvajase destule lucruri de la Tntalnirea cu mama Parkes. Zambise dragaiaf fi spusese cu evidenta ufurare: — Uf, slava cerului, un polijist. Ma Tntre daca ma puteji ajuta, domnule ofijer. M-am ratacit fi nu cunosc cartierul asta deloc. Caut strada Caram. Va rog, Tmi puteji spune Tncotro trebuie s-o iau? il vazuse zambind fi ftiuse ca nu se lasase prostit nici un minut. Avea ochi foarte albaftri, care radeau f i ei, dar numai pe moment, pentru ca apoi el rostise sarcastic: — Credeam ca bunjca ta locuiefte Tn padure. — Bunica? Tntrebase Elly cu o voce nedumerita. Nu Tnjeleg... — Efti Scufija R ofie, nu-i afa? — Ce vreji sa spuneji? Nell se Tndreptase de spate, pafise Tnapoi fi se Tntrebase daca poate s-o ia la fuga a fa cum Ti spunea instinctul. Asta nu era bianda mama Parkes.

135

Curtezana

— Vorbesc despre basmul asta cu ratacitul. — Dar nu e un basm. — Cum dorefti. Barbatul deschisese Ufa mafinii fi iefise afara. Era cu un cap mai Tnalt decat ea, care avea pantofi cu tocuri de zece centrimetri. Cand tfi daduse jos pardesiul fi se intinsese dupa chipiu, fata constatase ca era inspector de polijie. El Tfi scosese carnetul. — Trebuie sa-Ji spun ca efti avertizata pentru acostare. incepuse procedura oficiala, dar cand Ti ceruse numele fi ea rSspunsese „Little, Elly Little", vazuse ca stiloul lui se oprefte f i el Tnalja capul. — Cum? repetase el neincrezator. — Elly Little, rostise ea mai tase. — Dumnezeule, rase el, o prostituata care TI citefte pe Dickens! Care e numele tau adevSrat, micuja Elly? Elly era nSucitS. De cand Tfi schimbase numele, el era prima persoana care Ti recunoscuse originea. — Asta e numele meu adevSrat, insistase ea prefScandu-se indignatS. — Foarte bine, dacS asta este versiunea ta... TJi place sS citefti, riu-i afa? Ce pSrere ai de Trollope? — in momentul Ssta, a? prefera sS fiu Tn The S m all H ouse a t A llingtoh", Ti rSspunsese ea dulce. De data asta, el lasase jos carnetul fi Ti aruncase o cautSturS severS. — Ce dracu face o fats educate ca tine pe strada? Asta e cel mai bun lucru de care efti Tn stare? — Tinand cont cS sunt bine piatitS, da. — la sS ne uitSm pujin la tine... O luase de braj, o dusese langS cel mai apropiat felinar fi o examinase catva timp. — Pentru numele lui Dumnezeu! exclam ase el dezgustat. Probabil cS de-abia Ji-ai dat examenele! — §i le-am trecut pe toate, replicase ea, dar cu aproape doi ani Tn urmS, daca vrei sS ftii.

11 CSsufi din Allington, roman de Anthony Trallope, publicat In 1864 (n.t.).

Vera Comie

136

— Perfect, rastoama-Ji geanta, continuase el cu raceala. Numarase prezervativele; erau douazeci f i doua. — Caji ai agajat tn seara asta? — Nu te privefte, raspunsese Nell scurt. El se apucase sa-i cotrobaie prin geanta: pieptenele, un pachet de fervejele fi micul deodorant C h anel nr.19, care ti fusese dat de Cindy. Inspectorul ridicase deodorantul fi comentase laconic: „ 0 fata citita cu gusturi costisitoare", dupa care gSsise edifia ieftina a romanului lui Zola — Nana, pe care Elly il citea pe drumul catre fi de la munca. „§i ambitioasa", reluase el, ridicand o spranceana frumos conturatS fi blonda ca parul lui. — Cine e peftele tau? — Mickey Shaugnessy, raspunse Elly ursuza. — Nu efti genul pe care tl alege el de obicei. §tii ca este dependent de droguri. — §i? — Individul e o cauza pierduta. Fii atenta. Fata asta tl intriga. Era mult prea tanara. Chipul din spatele fardului era acela al unei fetije; avea o voce educata, citea Dickens, Trollope fi Zola, fi totufi batea strazile pentru un proxenet binecunoscut, care, tn plus, recruta „artifti“ pentru un tip ce Jintea la titlul de Rege al Pornografiei. — Ai mai fost atenjionata tnainte? se interesase el. §tiind ca n-avea rost sa minta, pentru ca tot avea sa verifice registrul, Elly raspunsese: — Da. O data. — Ei bine, asta-i ultima ta fansa. Data viitoare vei fi arestata. Am fost destul de explicit? — £ i tnca cum! — Incerc sa te fac sa tnjelegi, copii idiot! Efti educata fi, tn mod evident, efti inteligenta. Vanzarea trupului e cel mai bun lucru pe care-i poji face? De cat timp faci treaba asta? — Cam de paisprezece luni. — Atunci deja te-ai afundat prea mult. De ce nu te oprefti cat mai ai o fansa? Ji-a pomenit ofi{erul care te-a atenjionat prima data despre ajutorul pe care poji sa-l objii? — Da. — Atunci de ce nu profiji de el? Elly nu raspunsese.

137

Curtezana

— Efti sigura ca ai nousprezece ani? Urma sS-i fmplineasca intr-o luna, doua, deci replicase sfidatoare: — Da. — § i asta-i tot ce poji face? N u m a i la asta m a p rice p ! vrusese ea sa strige... E foarte sim plu pen tru tine sa vorbegti! N -a i de unde sa f t i i cum e sa traie$ti a$a. — Ies cei mai mulji bani, raspunsese ea inerta. — De asta o faci? Pentru o secunda, pavSza ti alunecase fi el intrevazuse ura de sine pe care o mai intalnise de atatea ori la fete ca ea. M ajoritatea erau fugite de acasa. Aveau prea pujine reunite sentimentale f i nimic valoros in viaja lor. Aflau ca pueau avea succes la ceva: la vSnzarea trupurilor lor. Era singura lor realizare. De ce oare cel mai adesea erau fete din clasa de mijloc ca aceasta, provenind din familii respectabile? Nu incapea nici o indoiaia ca erau Jinta preferata a celor mai mulji proxeneji, defi.M ickey Shaugnessy, care avea acum de finanjat un obicei foarte costisitor, lua orice putea gasi. Se uitase la „Elly Little". Numele dovedea ca nu fusese inca rapusa de viaja pe care o ducea. Viaja... reflecta el, m ai degrabS existenja. VSzuse multe prostituate in cei doi ani de munca in acest earlier, dar aceasta... Nu putea spune exact ce f i cum, dar ea nu era catufi de pujin o prostituata obifnuita. Ceva anume il facuse sa se opreasca; la drept vorbind nu era in timpul serviciului. Abia incepea saptamana in care era de serviciu noaptea, fi totufi, ceva din felul in care ea se aplecase sa vorbeasca cu ocupantul unei mafini care ii refuzase oferta, il facuse sa se intoarca. O vazu indreptandu-fi spatele, ca fi cand ea i-ar fi putut citi gandurile, apoi ridicand o mana ca sa-fi aranjeze,m asa de bucle ce fusesera artistic coafate ca sa-i incadreze faja, ?i in ace iafi timp, indreptandu-fi umerii fi barbia. Parea fragiia, dar putea sa parieze ca avea o doza mare de ojel de cea mai buna calitate in fira spinarii. Ifi inchisese brusc carnetul. — Ai fost avertizata a doua oara, ii reamintise el cu asprime. Data viitoare cand vei fi oprita, inseamna ca vei fi arestata. Sunt destul de clar?

Vera Cowie

138

— C a un cristal, inspectore. — Daca te-ai uita pujin mai adanc in sufletul tau, ai vedea ca nu-i de tine viaja asta, mai spusese el urcandu-se inapoi in ma?ina. C a o schimbare, incearca sa cite§ti Biblia — partea despre prejul pacatelor. Dupa care pornise m afina §i o lasase pe Elly scojand aburi de furie. ii povestise Paulei despre a doua avertizare, pentru ca o neliniftea. — O avertizare e un vax, rostise Paula, nepasatoare. Ceea ce te marcheaza, intr-adevar, e sa fii arestata. Cerneala de la amprente nu se §terge niciodata. — N-am crezut ca inspectorii se opresc sa avertizeze prostituatele, se plansese Elly, amarata. — Cum arata? — Foarte inalt... Ochi alba§tri inteligenji, blond... — Batranul Ochi-Albaftri, izbucnise Paula. M -a arestat odata. De dragul lui, n-am facut scandal. Am injeles ca din cauza lui a crescut cu douazeci la suta numarul fetelor de pe langa King’s Cross care spera sa fie arestate de el. — Idioate proaste! — Nu crezi ca e chipe§? — Nici nu mi-am dat seama, raspunse Elly exasperata, eram prea suparata. Probabil ca ma urmarea! — Asta §i trebuie sa faca, nu? — $tii ce vreau sa spun! — A urmari e mai bine decat a face propuneri! O, da, se practica, mai mult decat ai putea crede. Adu-Ji aminte ca, inainte de a fi poliJi§ti, sunt barbaji. Nu insa §i inspectorul Stevens. Odata, un sergent mi-a spus ca-mi da drumul daca merg cu el pe gratis, ca dupa aceea sa nu se Jina de cuvant fi sa ma aresteze! Stevens procedeaza ca la carte, probabil pentru ca e ceea ce ei numesc un aspirant la onoruri mai inalte. Daca ar fi sa fiu arestata, a? prefera s-o faca el decat oricine altcineva. Dupa cum facuse §i mai inainte, Mickey ii schimbase traseul lui Elly de indata ce aflase de cea de-a doua aver­ tizare. Amenzile trebuiau evitate cu orice prej; ajunsese la

139

C urt ez an a

etapa fn care nu-fi mai putea permite sa le plateasca. Tot ce caftigau fetele cheltuia pentru costisitorul sau obicei. O trimisese pe Park Lane; acolo fetele puteau pretinde tarife mai mari, iar Elly avea Infajifarea §i o anumita clasa care fi permiteau sa ceara mai mult. Tot acolo, fn faja hotelului „Dorcester“, avusese lor ce-a de-a doua Intalnire a ei — fi ultima — cu inspectorul Stevens. El statea pe peronul din faja hotelului fn mijlocul unui grup de barbaji — care purtau, fara excepjie, haine de seara — dupa ce cu tojii cinasera foarte bine. Elly fl remarcase din cauza fnaijimii fi a parului blond, dar, fnainte ca el s-o poata vedea, ea lasase capul fn jos fi se departase grabita, ca un crab, fn afara razei lui vizuale, astfel incat, daca s-ar fi intamplat ca el sa se intoarca, sa n-o poata vedea bine. De indata ce trecuse de hotel ifi incetinise pafii, Jinandu-se langa m arginea trotuarului, ca sa poata observa m afinile care veneau fi pe cei cajiva trecatori, fi lasase haina din imitajie de blana de leopard, imprumutata de la Paula, sa se intredeschida, etaland rochia ei neagra fi stramta cu un decolteu adanc in forma de V. Aproape ca-fi iefise din piele de groaza cand auzise o voce In spatele ei rostind: — M a gandeam eu ca trebuie sa fii tu ... Ji-am recu­ noscut picioarele. Se rasucise fi-l vazuse ciatinandu-se ufor, cu mainile adanc bagate in buzunarele pardesiului fi parul straiucind in lumina felinarelor de pe strada. — Nu mi-ai urmat sfatul din cate vad, ceea ce inseamna ca, de drept, ar trebui sa te arestez. — Pentru ce? Pentru ca mergeam pe Park Lane? — Pentru felul in care mergeai... da! Fiecare leganare a foldurilor indica In mod clar: „De vanzare". — N-am oprit nici macar o m afina... — Nu pentru ca n-ai fi vrut. E clar ca vrei sa acostezi barbaji. Am baut fi am mancat bine, dar nu Intr-atat incat sa-mi zapacesc minjile! E adevarat ca sunt in afara orelor de serviciu, dar un ofijer de polijie poate acjiona in conformitate cu obligajiile sale de serviciu chiar fi in afara programului daca crede ca e necesar. Totufi... de-abia mi-am sarbatorit

1/era Cou/ie

140

transferul la departamentul Central de Investigajii. Gata cu turele! Gata cu schimburile! Acum sunt detectiv-inspector. Se apropiase fi se aplecase astfel meat fejele lor sa fie la distanja mica. Avea gene extraordinar de lungi fi mi rosea a ceva injepator f i proa spat. — Daca, insa, te mai vad pe strada, o sa te arestez. Tnjelegi ce vreau sa spun? — Perfect, raspunsese Elly repede. §i felicitari domnule inspector... El zam bise, fluturase cu marinimie din m ana fi se clatinase ufor. — Vreji sa va chem un taxi? intrebase ea. Se vedea de la o pofta ca el nu e in stare sa conduca. — Nu, muljumesc. Am de gand sa ma plimb pana mi se mai limpezefte mintea. Te sfatuiesc sa faci la fel, adaugase el aruncandu-i o privire severa. — Oh, am plecat. Elly se retrasese mergand cu spatele pana ce fusese sigurS ca el n-avea_de gand sa-fi schimbe hotararea, apoi ii intorsese spatele. inainte s-o rupa la fuga, ii strigase peste umar: „MulJumesc“, insa el se indeparta deja in direcjia opusa, clatinandu-se ufor... — §i astea-s toate incurcSturile pe care le-ai avut cu polijia — doua avertizari? o intreba Philip, dupa ce ea ifi incheie expunerea detaliata. — Da. — Sunt bucuros sa aud asta. Avertizarile sunt notate, dar ele nu constituie un cazier. Polijia metropolitans nu are nici fotografia, nici amprentele tale la dosar. Clienjii cu care vei avea de-a face in viitor sunt cei al caror singur contact cu polijia este sa stea de vorba cu com isarul-fef la o petrecere. Philip facu o piramida cu degetele, apoi reluase: — Ai fost norocoasa ca ai scapat de arestare cat timp ai fost pe strazi. De ce crezi ca s-a-ntamplat afa? Noroc sau intuijie? — Amandoua fi... eventual, experienja, adaugase ea dupa un rastimp. Am avut un profesor excelent in persoana Paulei.

141

Curtezana

— AJi fost prietene? — Ea era singura in care aveam incredere. — Ai avut probleme cu increderea in trecut? — Se poate spune fi a fa . D e fapt, m ereu, reflecta Elly, aducandu-fi aminte de Jenny fi de batrana Lil cea grijulie. — S a Tnjeleg prin asta ca nu efti convinsa in intregime de faptul ca doamna Waring sau eu am fi demni de incre­ dere? — Nu, dar §tiu destule acum ca sa nu mai judec lucrurile dupa aparenje. Mainile lui Philip se unira intr-o pozijie de ruga in faja buzelor lui. — Oare nu asta ne ceri sa facem in cazul tau? Ti reaminti el cu blandeje. Zambi cand vazu strafulgerarea din o'chi fi Tncordarea gurii ei, gesturi care aratau clar ca Tnregistrase lecjia data. Asta o sa te in ve je m inte sa nu m a i jo c i §ah cu mine, o avertiza Philip Tn tacere. Privirile Ii se Tntalnira. Liz, careia Ti Jiuiau urechile de ufurare, fu singura care nu auzi zgomotul ciocnirii celor doua voinje de ojel. Philip se Tntoarse catre Liz. — O sS vin sa discutam detaliile fi orarul instruirii, cat mai amanunjit. Vom analiza totul temeinic. Se Tntoarse apoi catre Nell. — Tu, zise el, vei face a f a cum Ji se va spune. Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le uiji fi ai multe de Tnvajat. Vei da la o parte tot ce s-a Tntamplat pana acum fi te vei scutura de absolut tot trecutul tau, ca de o piele moarta. Va trebui s3 Tnveji totul de la zero. O saruta pe Liz fi Tnclina din cap catre Nell fara a-i mai Tntinde mana, apoi leca. — Ei bine? Tntreba Liz cand se Tntoarse de la Ufa. — Nu mi-ai povestit nici macar jumatate despre el, nu-i afa? — Ai fi rupt-o la fuga cat puteai de repede. — Ce i-ar mai fi piacut a fa ceva! Nell Tncepu sa stranga farfuriile pe tava. — Dar nu te-a speriat cu adevarat, nu-i afa?

Vera Cou>ie

142

— Nu. M -a facut doar sa ma zbarlesc. — E tipic pentru comportarea lui. Philip seamana cu un narav pe care-1 dobandefti cu timpul defi, recunosc, e greu s a te deprinzi cu el. — Imi pare bine sa aud asta deoarece nu cred ca ma voi obifnui vreodata. Nu ma prSpadesc dupa persoanele vanitoase, afirma ea ridicand tava grea. — Philip are tendinja de a exagera in privinja asta, admise Liz. Nell ezita, apoi intreba direct: — De ce fii la el a fa de mult? LizzSmbi. — II cunosc, raspunse ea simplu. Probabil ca sunt sin­ gura persoana care-1 cunoafte cu adevarat. A fti inseamna a ierta totul... Dar, pentru numele lui Dumnezeu, sa nu-i spui ca am zis a f a ceva. — E ingrozitor de snob, nu-i afa? — Pentru Philip, cei din casa de Windsor” sunt pana la un anumit punct nifte parveniji fi de-a dreptul suspecji prin felul lor ostentativ de a manevra ascendenjele. Philip este de vija veche fi nobila, este descendentul familiei a carei exis­ tenja se intinde pe parcursul a o mie de ani. Regii nu inseam na nimic pentru el; poate licita doi deodata la un joc de bridge. Este un om aproape imposibil de placut, iar prejudecajile lui sunt foarte virulente, dar ceea ce te poate invaja el are o valoare inestimabiia. N-am mai vazut pe nimeni care sa-i Jina piept cum ai facut tu in aceasta dupa-amiaza. — Ji-am mai sus: am faptesprezece ani de practica. — Tatal tau sem ana cu Philip? — Doar prin faptul ca era sigur de absoluta sa superioritate faja de ceilalji fi prin convingerea de nezdruncinat ca el, fi numai el, dejinea adevarul suprem. Liz rase pujin, dar privirea ei era plina de respect. — Imi dau seama ce vrei sa spui, zise ea batand cu degetele in masa, semn ca nu se simjea in largul ei. Uite ce e, zise in cele din urma, daca crezi ca tu fi Philip veji fi tot timpul la cujite, atunci poate arfi mai bine sa nu-l cooptam...

11 Familia regala din Anglia (n.t.).

143

Curtezana

Nell se opri cu tava in braje. — Dar ai spus ca poate fi de neprejuit. — §i vorbeam foatr serios. — Atunci trebuie sa ia fi el parte la acjiune. O sa fiu sincera cu tine: nu ne-am indragostit unul de celalalt, dar prezenja lui este foarte necesara. — Iji apreciez pragmatismul, o lauda Liz, fi a f a va face fi el. E nevoie de mult curaj ca sa-l infrunji, fi defi el declara m ereu ca adm ira acest lucru, e departe de a-l aprecia. Departe de mine gandul de a te imboldi sa nu scapi nici o ocazie s-o faci; vreau sa spun ca, daca poji sa-l suporji, te poate invaja foarte, foarte multe. §i vrei sa inveji, nu-i afa? — Da, vreau, fi inca din tot sufletul. Dar in saptamanile care urmara, Nell se intreba daca merita efortul pe care-1 facea. Fiecare minut al zilei era ocupat de o activitate sau alta. In prima zi a avut parte de o de o examinare medicaia amanunjita fi atunci a fost luata decizia de a ii se rearanja nasul fi falca. — Poji sa studiezi cata vreme stai in clinica pana cand Ji se vor scoate bandajele, caci nu vei avea voie sa iefi la aer; asta inseam na o groaza de timp in care poji sa acumulezi cunoftinjele de care ai nevoie. — Dar de ce trebuie sa invaj despre mobila veche franjuzeasca? Sau despre pictura impresionista? Sau despre diferenja dintre un vin rofu din prima sau a doua recolta? — Pentru ca s-ar putea sa ai un client care sa vrea sa-Ji povesteasca despre recenta achizijionare a unui fotoliu „Louis al V-lea“, sau a unui tablou de Manet, sau a unei lazi de sticle de vin Chateau Latour 1961; de asta. Trebuie sa ftii nu numai ce sa comanzi intr-un restaurant la moda, ci fi cum s-o faci; fi, cel mai important, cum sa mananci. §tii'sa cureji o piersica fara sa te m urdarefti pe degete? §tii cum sa mananci anghinare? De indata ce putu sa iasa din nou afara — abil transformata, intrucat nasul ifi pierduse umfiatura fi maxilarul avea o curba mai dulce — Nell incapu pe mana unei cosmeticiene care ii arata cum sa exploateze la maximum noile ei trasaturi. I se atrase atenjia sa nu-fi mai roada unghiile, lucru pe care era tentata sa-l faca atunci cand era cufundata in lectura.

Vera Cozvie

144

Cand acestea incepura sa creasca, i se facu manichiura, iar unghiile capatara forma unui oval perfect. Dupa aceea Nell se supuse unor operajiuni de depilat, masaj, pedichiura, fu pusa sa stea cu faja Tn aburi fi i se curajarfi punctele negre. Trebui sa petreacS treizeci de minute Tn fiecare zi practicand exercijii de gimnastica concepute special pentru ea. In aceasta perioada parul ei capSta un luciu asemanator mahonului despre care Tnvajase de curand f i despre care acum ftia ca cel mai bun soi create Tn Indiile de Vest. Afla cine a facut cele mai grozave lucruri, cine le-a vandut ?i unde. Invaja despre fampanie, hoteluri, re.staurante, unde sa faca cumparaturile Tn fiecare oraf, ce tarife sa ceara in funcjie de client fi pentru ce anume sa nu pretinda bani. invaja cum sa se imbrace, dar cum avea deja ochiul format fi un bun gust evident, acest lucru insemna mai degraba sa-fi dea frau liber imaginajiei. — Se pare, draga mea Elizabeth, comenta Philip intr dupa-masa, ca ai descoperit o persoana care ftie cum sa se imbrace elegant fi cum sa-fi poarte hainele. Nell tocmai iefise dintr-o cabina de proba purtand un taior de culoarea fildefului confecjionat dintr-un fantung de matase pura. Sub fusta dreapta, picioarele ei lungi fi fine se m ifcau cu o eleganja care fascina. Stand acolo in toata splendoarea ei, Nell era tot ce fi-a r fi putut dori Liz. Era uluitoare, insa ceea ce era mai important, se vedea ca are clasa. Silueta cu membre lungi, armonios modelata de toate exercijiile pe care le facuse, avea o conformajie perfecta pentru hainele haute couture11 pe care le purta acum, iar chipul ei avea o alura aristocratic. Devenise, dupa cum promisese, ceea ce se afteptase de la ea, fi Philip o ajutase ducand-o sa ia masa de pranz intr-un restaurant la moda, frecventat de acele femei ale caror nume dadeau sare fi piper articolelor de senzajie, asociate fiind cu cele ale barbajilor cu care traiau sau cu care erau maritate. Publicitatea — in toate cazurile — era facuta contra unor sume de bani asupra carora se cazuse in prealabil de acord.

11 Croitorie de lux (Tn lb. francezS Tn original) (n.t.).

145

Curtezana

— Cea de acolo, de exemplu, zise Philip insojindu-fi cuvintele cu o privire discreta dar ironies indreptata spre o masa de langa fereastra. A sosit aici cu mult mai mulji ani In urma decat ar vrea sa admita, Jinandu-i trena unui regizor de film care facea un lung metraj in jungla jarii din lumea a treia in care se nSscuse ea. A pasat-o unui actor de succes, care s-a ocupat de ea, a invajat-o cum sa se imbrace, cum sa vorbeasca, cum sa manance fi, cand s-a saturat de ea, a trecut-o unui cantarej aflat in culm ea gloriei, cu priza la adolescenji fi in compania caruia ea a inflorit; individul era o figura mai comuna decat ea, dar facuse milioane cu a?azisa lui interpretare. Ea fi-a luat partea ei, dar el n-a vrut s-o ia de sojie fi a silit-o sa avorteze de doua ori in perioada cat au stat impreuna. Apoi, ea a observat o prada fi mai atragatoare: un antreprenor australian care avea impresia ca ea e Cleopatra, fiindca intre trimp devenise foarte trufafa, ifi inventase un intreg trecut fi o familie imaginara fi ifi dadea nifte aere..--., Cand a ramas insarcinata I-a fantajat sa o ia de nevasta, d e fi toata lum ea ftia ca plodul nu era el lui. Ulterior, a pus sa fiie urmarit, in timp ce-i facea viaja un iad, objinand in final proba vinovajiei lui cand individul a caicat pe de laturi, din pacate cu o fata de treizsprezece ani: In felul asta a putut sa stoarca o suma uriafa la divorj. Acum ifi da aere in societatea de cafenea — pentru ca asta e singura in care va fi admisa vreodata — ca fi cum ar fi regina din Saba, f i toate astea datorita unui lucru care nu este chiar atat de mic. Nell, care deja ajunsese sa-l cunoasca pe Philip, intreba: — Ce lucru? — Gura ei. Nimeni inaintea ei, sau cel pujin pana acum, n-a mai avut limba f i buze a f a de bine antrenate. Nici o femeie, vreau sa spun... Philip ii prinse privirea fi zambi, satisfacut ca ea ftia la ce se referea. — Acum cealalta, cu coama aceea de par aranjat cu arta ca sa para ciufulit. §i-a facut o profesie din a da in judecata. In ultimii patru sau cinci ani a caftigat aproape un milion de lire, urmarind in justijie anumite reviste pentru ca au tiparit povefti pe care ea insafi avusese grija sa le impraftie in locurile potrivite ca apoi, odata tiparite, sa se arate extrem

Vera Cowie

146

de indignate de ele. §i-a inceput cariera petrecand o noapte cu un barbat renumit, fi nu s-a mai uitat in urma. A transfor­ mat acest episod in povestea marii lui iubiri din decada respective; toate erau minciuni, desigur, dar domnul in cauza nu-fi poate permite sa riposteze. Avand grija sa nu fie surprinsft in timp ce furifa priviri, Nell se uita bine la doamna in cauza f i fu mirata deoarece nu vazu nimic extraordinar, d e fi fem eia avea nifte sani superbi, etalaji de taiorul cu decolteu adanc pe sub care nu purta sutien. — Insojitoarele ei sunt tot cautatoare de aur. Blonda este in realitate o anglo-indiana cu antecedente dubioase — probabil provine din mahalalele Calcuttei. §i-a facut operajie estetica la ochi fi fi-a decolorat pielea, totul fiind platit de un american bogat care o credea hawaiana sau o alta prostie de genul asta fi cale carui gusturi inclinau spre femei exotice. El a murit, a fa ca nu mai e nimeni care s-o faca mincinoasa atunci cand afirma ca e hawaiana. A treia a fost ceea ce denumim Tn mod eufemistic starleta, asta insemnand ca era la cheremul starurilor. S-a agajat de un actor a carui faima scadea fi caruia i se oferise un rol minor intr-un film pe care a reufit sa-l fure de sub nasul starurilor. Astfel, in ultimii doi ani ai viejii, s-a bucurat de o renaftere a popularitajii fi a veniturilor pe care ea le-a moftenit cand ficatul lui a cedat. Acum e iubita unui badaran dezgustator, care s-a lansat in domeniul imobiliar dupa ce a capatat experienja strangand chiriile pentru un notoriu proprietar de locuinje in mahalale. E foarte greu sa spui care dintre ele este mai comuna. Toate se vand cui da mai mult, dar acum vor sa legalizeze aceasta vanzare. impreuna nu valoreaza nici macar cat o cutie de chibrituri. Dar aceea... — doamna care ia masa singura — este cu totul altceva. — Doamna aceea eleganta cu paiarie? — Da. Aceea. Uita-te bine, draga mea. Nu va mai fi vreodata alta ca ea. — Este o femeie intrejinuta? — inca de pe vremea cSnd era o fata de faptesprezece ani, adica acum vreo... patruzeci de ani. Exact inainte de razboi. Canta in cor, era foarte draguja, foarte adm irata. Acum este decana de varsta a acestei categorii de femei. A

147

Curtezana

fost amanta unora dintre cei mai vestiji ?i puternici barbaji din lume Tn cei patruzeci de ani care au trecut de la Tnceperea razboiului. Primul ei amant a fost un politician, un nume binecunoscut la vrem ea sa. Urmatorul a fost un stralucit general am erican care a murit Tn razboi. A fost distrusa pentru ca fusese iubirea viejii ei, dar, in cele din urma, a intalnit un industrial Italian chipef, extrem de bogat, care s-a indragostit profund de ea, dar care, din pacate, era casatorit. A stat cu el cincisprezece ani. Dupa ce a murit sojia sa, familia a refuzat categoric sa-i aprobe casatoria cu amanta lui fi a amehinfat sa-l izgoneasca daca nu se casato refte cu o m oftenitoare, cu douazeci de ani mai tanara, aleasa de ei. El i-a facut iubirii lui pierdute un cadou de desparjire .foarte generos, care includea vila Tn care traisera la Cap Ferrat fi casa din Chester Square Tn care locuiefte ea acum. Ea... sa zicem ca s-a „retras“ un an sau doi, pana a Tntalnit un rege exilat, vaduv, cu care a ramas pSna cand acesta a murit. §i el a Tnzestrat-o material foarte bine. Ceea ce vreau sS subliniez este ca, nici macar o data, Tn toji acefti ani, traind cu acei oameni vestiji, ea n-a aparut Tn vreo revista de scandal. S-a comportat cu cea mai mare discrete. Probabil ca a ftiu fi a aflat lucruri care i-ar fi adus o avere, dar niciodata nu fi-a tradat amanjii. Ei au rasplatito avand grija ca ea sa nu aiba de suferit de pe urma lor. Asta, draga mea, TnseamnS sa fii o mare doamna, indiferent ca ai fost corista sau nu. O cunosc bine. Ji-ar face pIScere sa va fac cunoftinja? — Da, bineinjeles. Dar, daca este a fa o mare doamna, de ce ia masa aici? — C a sa-fi reaminteasca ce norocoasa a fost fi sa-fi dea seama cat de mult s-au dus lucrurile de rapa. Nu o face foarte des, o data la fa s e saptamani, sau cam a fa ceva, dar are masa rezervata fi uneori i se alaturS vreun prieten. — Dumneata? — Cand fi cand. Ai injeles morala poveftii mele? AstSzi lumea are impresia ca nimic nu reufefte mai bine ca exagerarea, dar zvonul asta este pus in circulate de oameni care nu cunosc altceva deceit excesul deoarece venereaza Dumnezeul consumului excesiv. Marile curtezane sunt intotdeauna discrete. Ceea ce afla de la barbat... sa spunem in extremis,

Vera Cowie

148

constituie informajii confidenjiale, §i, daca vor sa aiba de-a face cu clienji de cea mai Tnalta clasa, vor veghea asupra acestui privilegiu. Acele... tarfe n-au procedat niciodata a fa . Prin urmare tot ce pot spera sunt clienji de categoria a doua sau chiar a treia: staruri de muzica pop, „personalitaJi“ din televiziune, invitaji la spectacolele cu concursuri. Vocea lui Philip era Tncarcata de disprej ?i continua pe aceiafi ton: — Drojdia societajii. Azi Tn prim-plan, iar maine uitaji. Materie prima pentru ziare de scandal. Numele tau nu trebuie sa apara niciodata acolo. Numele.lui Elizabeth n-a aparut niciodata. §i, de asemenea, ea nu obifnuiefte sa „ia masa“ aici, nu Tn localul asta. Sunt alte locuri unde Tfi este Tngaduit sa fii vazut. Te-am adus aici numai ca sa-Ji arat ce trebuie sa eviji cu orice chip. Cand vom pleca, Tji voi face cunoftinja cu doamna care a friu cum sa procedeze fi care s-a comportat Tn mod exemplar. A doua zi, mergand spre South Molton, unde era afteptata sa faca proba la sutienele ce erau special confecjionate dupa masurile ei, Nell reflecta la"tot de aflase. Trotuarele erau aglomerate, caci era mijlocul verii fi sosise vremea vanzarii cu prej redus a marfurilor, iar Nell Tfi croia drum Tn mod automat printre oamenii ce veneau din direcjie opusa. Era atat de adancita Tn ganduri Tncat nu reufi sa evite o femeie care se Tndrepta spre ea. Se ciocnira, fapt care o facu pe femeie sa scape doua dintre sacofele cu cumparaturi. — Oh, Tmi pare rau, se scuza Nell instinctiv. — La naiba, cred fi eu. Nu poji sa te uiji pe unde mergi? Unii oameni au impresia ca nenorocita asta de strada e proprietatea lor! Nell se lasase Tntr-un genunchi sa culeaga saco?ele de pe jos, dar nu trebui sa priveasca Tn sus ca sa ftie cine vorbise. Era M aureen. Pentru o secunda fu cuprinsa de panica, apoi bunul-simj o facu se se calmeze. Maureen n-o parase fi n-avea s-o faca nici acum. Se ridica dreapta, Ti Tntinse o sacofa fi aftepta sa auda strigatul marcat de uimire, cand avea sa fie recunoscuta. Acesta, Tnsa, sa lasa afteptat. Cand se forja s-o priveasca Tn faja, nu zari Tn ochii femeii nici o sclipire, din care sa reiasa ca ar fi recunoscut-o, ci doar o umbra de resentiment.

149

C ur t c z a n a

— V a rog sa ma iertaji, zise Nell. — E §i cazul sa zici asta! — Nu m3 uitam pe unde mergeam. — Mie-mi spui? Asta a fost tot ce-a auzit. Pentru Maureen, fata Tnalta fi elegant Tmbracata cu costum bleumarin, bluzS de matase roz pe sub jacheta cu nasturi de alama, purtand o geanta de umar „Gucci“ asortata cu mocasinii, era o persoana complet necunoscuta. Un moment, Netl fu tentata s-o Jntrebe: „Nu ma recunofti, Maureen?", dar chiar Tn clipa Tn care gandul Ti trecu prin minte, se dadu la o parte fi-i fScu loc sa treacS. Lumea aceea nu mai era a ei. S lava D om nului, fu urmatorul gand care-i trecu prin cap. — imi pare rau, se scuza Nell pentru ultima oar&. Maureen se Jntorsese deja cu spatele. Jngamfata afurisita“ — o auzi Nell spunand, apoi se pierdu Tn muljime. Nell se Tntoarse sa-fi continue drumul, Tnsa ifi vazu imaginea reflectata Tn vitrina unui magazin. Se uita la ea cu ochii unei straine, cum era acum Maureen, fi vazu diferenja. Aceasta se datora nu numai hainelor elegante sau vocii — propria ei voce, total diferita de cea pe care o folosise Tn compania lui Maureen fi a celorlalte fete, ori parului neted ?i lucios, atat de diferit de cuibul de vrabii pe care Mickey insistase sa-l arboreze ostentativ. Fata asta radia Tncredere; {inea capul sus fi umerii trafi Tnapoi. Munca Tndarjita Tfi arata roadele. Deja luase aspectul persoanei — femeii — care va fi Tn cele din urma. Se schimbase pe dinafara fi, din reacp e pe care le avea, Tfi dadu seama ca fi Tnauntrul ei Tncepusera schimbarile. ifi privi pentru ultima data imaginea, zabovind de parca ar fi vrut sa ?i-o Tntipareasca Tn memorie. — La revedere, Elly, rosti ea Tnainte de a -fi continua drumul.

150

Vera C ow k CARTE A

A

DOUA

19 8 0

—

9

—

V^ila stralucea Tn lumina lunii, ca o sculptura in gheaja. G radinife ei intunecoase aveau un aer apasStor datorita umbrelor aruncate de stejari fi cedri, iar aleile lor vechi marginite de tisa convergeau, asemenea spijelor unei rofi uriafe, spre fantSna din miilor. Stropii fini de apa ai fantanii se impra§tiau ca o ceaja Tn briza ufoara, calda ?i puternic parfumata de tufifurile bogate plantate Tn linie dreapta, ca nifte soldaji, ale caror ramuri se ISsau Tn jos sub greutatea trandafirilor albi de pe ele. Pe bordura lata a fantanii statea o femeie plimbandu-?i mana prin apa. Rochia ei, la fel de alba ca trandafirii, era diafana, semitransparenta lipita de corp §i prin ea se vedea luciul pielii. Parul ei lung, care Ti ajungea aproape pana Tn talie, parea negru Tn lumina lunii. Chipul Ti era palid ca marmura dar gura avea buze pline §i ro§ii, iar genele lasau umbre curbate pe obraji. Cand T§i Tnalja capul, cu chipul Tndreptat spre luna ?i ochii Tnchi§i, dand impresia ca asculta ceva, parul Ti cazu in valuri pe spate. D e la distanja, slab dar clar, purtat de adierea vantului, venea sunetul unui pian. Uria^ul dog danez, intins pe pamant langa femeie, ifi ridica fi el capul de pe labe ciulind urechile. — Tji place muzica, Nero? intreba femeia cu o voce de o intensa muzicalitate. Cainele se scula de pe jos, urea treptele fantanii fi o impinse cu capul. Ea il mangaie dezmierdandu-i urechile, iar el ifi manifests placerea dand din coada. Undeva, in apropiere, un ceas acoperi sunetul pianului batand sonor de patru ori. Femeia suspina. — E tSrziu, Nero. Poate, daca ma intorc acum, o sa fiu in stare sa adorm.

151

Cu r t e z a ? i a

Pornira impreuna in direcjia casei. Masivul caine Jinea pasul cu femeia care ifi sprijinea u?or mana pe zgarda lui impodobita cu Jinte. Urcara un rand de trepte inguste de piatra fi intrara in casa prin ufile deschise ale giasvanduiui pe care ea le inchise f i le incuie. Cainele ifi inalja capul cu urechile ridicate fi scheuna ufor. — Ce este? Ai auzit ceva? Fem eia asculta atenta. Era linifte fi se auzea numai ticaitul uriafuiui ceas aflat intr-un coij. Se vedeau doar umbrele lor pe mozaicul alb cu negru al podelei f i seara larga care ducea deasupra. Fem eia ?i cainele o urcara impreuna fi mersera de-a lungul unui coridor spre Ufa dubla, bogat sculptatS, din capatul lui. Intrara prin ea intr-un mic salonaf unde cainele se tranti greoi in faja unei alte ufi mai mici prin care ea trecu, cu un aer distrat, urandu-i patrupedului: „Noapte buna, Nero“. Dormitorul era spajios, decorat cu matasuri, iar patul mare cu patru stalpi sculptaji fi auriji se gasea pe o platforma. Zecile de lumanari aflate in candelabre cu mai multe braje dadeau o lumina stralucitoare, fi totufi blanda, iar fiacarile lor tremurau in adierea aceleiafi brize ufoare fi parfumate care umfla perdelele stravezii din faja ufilor intredeschise ce dadeau spre un balcon. Fem eia se afezS la masa de toaleta, artistic drapata in m atase ca fi patul. Ridica o perie cu m aner de argint fi incepu sa fi-o treaca prin par. Apoi, puse peria jos fi lua un flacon de cristal din care scoase o bagheta de sticia ce fusese inmuiata in parfumul cu tenta exotica fi profund erotica fi o trecu prin valea ditre sani. Ifi uda varful degetelor cu parfum fi if i masa tamplele cu ele, simjind injepatura coloniei pe pielea incinsa. Inchise ochii fi inspira adanc fara sa vada cum se involburara perdelele albe cand o silueta tmbracata in intregime in negru trecu printre ele. Necunoscutul purta pantaloni negri, un pulover negru cu guler rulat, pantofi negri, chiar fi manufi negre fi o masca ce ii acoperea figura. El lasa perdelele sa cada in spatele lui fi statu privind la fem eia care Jinea capul aplecat. C a fi cand i-ar fi simjit privirea, ea ifi inalja capul fi il vSzu stand acolo. Intr-o secunda fu Tn picioare, intorcandu-se cu faja la el fi incle?tandu-fi mainile pe cristalul care aco-

Vera Coivie

152

perea masa de toaleta. in m ifcarea ei grabita, una dintre maini atinse flaconul de parfum care cazu pe podeaua de marmura, unde se sfarSma, aruncand imprejur afchii de sticia §i stropi de parfum care invadara camera cu aroma lor senzuala. Ochii ei erau larg deschifi, chipul Tmpietrit, iar sanii se ridicau fi coborau repede, perfect vizibili prin matasea diafanS a vefmantului care se dovedi a fi o cam afa de noapte purtata pe sub un halat, ambele foarte subjiri. Pentru un rrioment, se uitara unui la altul, apoi ea facu un salt spre uf3, dar el ajunse acolo primul fi, apucand-o de Tncheietura mainii, o impinse cu putere astfel Tncat ea cflzu pe podea. ingrozita, femeia se tari cu spatele pana cand ajunse pe cea mai joasa treapta a platformei pe care statea patul. Se ghemui lipita de cuvertura de matase, privindu-l fix ca un iepure. El o apuca fi o ridica Tn picioare. Observa ca gatul ei tresSrea spasmodic, iar trupul Ti injepenise. Ifi puse gura in locul unde pulsul ei batea puternic in adancitura gatului lung, dar ea se smuci inapoi, ifi inclefta pumnii fi incepu sa-l loveasca. G ura lui se indeparta doar o secunda, cat avu nevoie sa-i prinda mainile §i sa i le rasuceasca la spate. Faptul le permise buzelor lui sa-i exploreze in tihna gatul §i sanii, dupa ce, mai intai, ii dadu la o parte capotul fi cSm afa de noapte, dezgolindu-i umerii. Ea gemu, se zbatu frenetic ?i, cand gura lui i-o acoperi pe a ei, il mu?ca cu salbaticie. Sangele incepu sa-i picure din buza de jos, dar gura, neacoperita de m asca ce-i ajungea doar pana sub nas, zambi numai. Se apleca, o lua cu o mana de dupa umar, cu alta de sub genunchi fi o arunca in mijlocul patului unde ea se ghemui in pozijia unui fetus, in acest timp, el facu turul candelabrelor stingand toate lumanarile, cu excepjia celor din candelabrul cu opt braje afiat pe masa de langa pat. Apoi se reintoarse la ea fi, in lumina lor aurie, o viola fara a spune un cuvant. Lupta lor continua in linifte. Ea se zbatu, mufca, incerca sa zgarie, dar singura lui reacjie era un hohot de ras sfidator. Tot ce ii facuse el exprima un profund disprej; se folosea de ea ca de un obiect menit sa-i ofere placere. Placerea ei nu facea parte din joc. Toata atitudinea lui spunea: „Eu sunt stapanul acum“. Cand ifi opri o clipa ritmul, aflandu-se inca in ea, tare ca piatra fi fierbinte, o privi

153

Curtezana

Tn ochi; vazu furia fierband Tn spatele privirii Tngrozite fi rase din nou, exultand, Tnainte de a-fi relua izbiturile frenetice. Odata ce ajunse la orgasm, gura lui slobozi un fuvoi de insulte obscene, toate adresate ei, vocea ridicandu-i-se Tntr-un crescendo spre apogeu, odata cu el. in acel moment, cainele Tncepu sa latre. Cu o m ifcare rapida el se scula din pat, Tfi aranja hainele fi disparu prin ufile balconului la fel de tacut precum venise. De Indata ce pleca, femeia se dadu jos din pat, complet dezbracatS, intrucat lucrurile pe care le purtase erau sfafiate, f i trecu Tn Tncaperea aiaturata, ce se dovedi a fi o saia de baie. C&inele Tncetase sa latre. Dadu drumul la apa Tn cada fi Tfi exam ina fa ja f i corpul cautand eventuate vSnatai. Se Tncrunta cand vazu ca avea una pe gat, acolo unde degetele lui stransesera prea tare la un moment dat. Cada se umplu repede; Inchise robinetele fi tuma in apa o cantitate generoasa de ulei de baie parfumat, apoi se Intoarse spre oglinda fi Tfi scoase peruca pe care o purtase dand la iveaia propriul ei par, castaniu deschis, la fel de lung, dar fin fi cu firul drept. Perie peruca fi o puse pe suport, apoi testa temperatura apei din enorma cada Tnainte de a se scufunda Tn undele parfumate. Se Tntinse pe spate cu un suspin fi Tfi spuse: A lta noapte, alta m ie de lire, dadu din picioare provocand vartejuri mici pline de bule de aer fi se scufunda fi mai adanc, pana cand apa ii ajunse sub barbie, Tntrebandu-se cum arata violatorul ei; Era a patra oara cand juca acest-rol. Instrucjiunile fusesera scrise explicit Tntr-un document de doua pagini pe care II primise prima data cand se Tntalnise cu reprezentantul clientului. Zburase la Pisa unde aftepta o mafina, care o condusese printre dealurile Toscanei la o vilS in stil palladian aflata la mile distanja de orice a fe z a re locuita. Singurul locatar era o femeie batrana ce nu vorbea niciodata fi care o condusese pe vizitatoare Tn frumoasa camera ce urma sa-i serveasca drept dormitor, aiaturata celei Tn care avea sa fie pusa Tn scena fantezia. „CostumaJia“ era deja pregatita: c a m a fa de noapte fi halatul, splendid cusute de mana, peruca bogata cu par ondulat, chiar fi parfumul. Trebuia sa se obifnuiasca cu cainele, sa-fi petreaca ziua cu el fi sa se familiarizeze cu gradinile.

Vera Cozuie

154

Orarul era precis. Urma sa se afle la fantana pe la patru fara zece noaptea, sa stea acolo pana cand ceasul batea ora exacta, apoi sa se reintoarca la vila unde avea sa fie interpretat scenariul. „Lupta“ ei trebuia sa fie reals, defi „pedeapsa“ avea sa fie simulata Intr-o oarecare masura. Mania fi disprejul pe care le resimjea faja de femeia de care abuza nu erau Tnsa simulate, ci reale, ca fi ura lui profunda ce o focase de-a dreptul prima oara. Mai tarziu Ti devenise clar ca „victima“ lui era o femeie a carui amintire el nu reufea sa o alunge. Ceea ce Ti facuse acea femeie lasase rani adanci Tn sufletul lui care, nici acum, dupa patruzeci fi cinci de ani, nu erau vindecate. N -avea nici cea mai mica idee cine era; avea de-a face numai cu emisarul lui, care Ti ceruse sa semneze un docu­ ment prin care se angaja sa pastreze secretul. Un act secret neoficial, gandi ea. Emisarul fusese acela care o contactase, Ti daduse biletele de avion, achitase cheltuielile ?i o platise cu bani gheaja. Vila nu era locuita, cu excepjia taciturnei tngrijitoare. O tacere adanca domnea tn toate tncaperile fi huse albe acopereau mobilele. Singura persoana pe care o vazuse vreodata era batrana care tfi tarfaia picioarele fi care-i servea mesele fara sa scoata o vorba. M afin a ce o ducea fi o aducea la Pisa avea geamurile negre. Tot ce ftia era ca m afina este un Mercedes mare fi negru condus de un fofer. N-avea nici o idee despre situarea vilei dar, fara discufie, clientul ei avea destui bani ca sa se asigure ca fantezia lui era „jucata“ tntr-un secret total. Dupa ce se gandise catva timp ajunsese la concluzia ca era un act de razbunare a unei umiliri. El o ura pe femeia al carei rol fl juca ea, dar cu acel gen de ura Tnrudit cu iubirea f i era tnca obsedat de ceea ce fusese ea fi ce Ii facuse lui. fi piacea sa-fi analizeze rolurile; a fa ifi dobandea satisfacfla. Nu min|ise cand ii spusese lui Liz ca putea deveni orice ifi propunea, insa nu recunoscuse ca acesta era singurul fel in care reufea sa suporte ce i se facea ei. Imediat ce se imbraca fi se machia, devenea personajul caruia ii dadea via|a, fi numai atunci cand se termina totul redevenea e a in s a fi fi analiza faptele.

155

Curtezana

Gasea fascinant acest lucru §i se identifica perfect cu rolul respectiv. Incercase sa descopere cat mai mult posibil inspectand vila, dar cam erele, cu excepjia celor folosite pentru punerea In scena a fanteziei, erau complet nefolosite. Singurul indiciu II constituia blazonul sculptat In ?emineurile masive de piatra. O cercetare temeinica stabili ca acesta aparjinuse unei puternice familii ducale toscane, ai carei membri avusesera pozijii inalte in regimul fascist al lui Musollini. Cand cazuse el, cazusera §i ei. Capul familiei fusese arestat §i condamnat la moarte, dar reu§ise sa se sinucidS. Fiul lui cel mai mare fusese executat de partizani, iar cel mic fugise cine §tie unde. Fata — §i acest lucru parea sa-i confirme teoria — scapase de razbunare, subjugand cu farmecele ei pe maiorul american care comanda trupele ce-§i stabilisera, in 1944, cartierul general in vila. Reu?ise s-o scoata din Italia, apoi ea disparuse. Maiorul fusese deferit curjii marjiale; femeia fusese o nazista notorie §i, spuneau zvonurile, una dintre amantele lui Musollini. Doar aceasta putea fi femeia pe care se razbuna clientul ei. Fusese, fara indoiaia, un angajat al ducelui pentru ca nu era un barbat tanar. Corpul cu care se lupta ifi pierduse duritatea §i puterea. Inva^ase sa nu se zbata prea tare pentru ca el obosea u§or. In fantezia lui insa era din nou tanar §i viril, iar pe ea o platea atat de bine ca sa-l ajute s-o transforme in realitate, a§a incat interpretarea pe care o dadea rolului trebuia sa serveasca acestui scop. Dar chiar §i a?a, atunci cfind „violul“ lua sfar§it, sub puloverul negru ritmul inimii lui era frenetic. P roba bil ca a i fo st o fem eie grozava, orice a i fi fost, gandi ea in timp ce se §tergea cu prosopul, pen tru ca p-ai lasat amprenta in mintea unui om care nu te poate uita inca dupa atat a m ar de ani. Suntem cu topi prizonieri ai trecutului nostru — i§i mai zise ea privindu-§i imaginea in oglinda. A l tau este m otivul pentru care te a fli aici, nu-i a§a? Se infS?ur& in halatul ei flau?at — pentru ca vila avea marmura peste tot ?i nu avea incalzire centrala — inainte de a se intoarce in dormitorul spajios §i friguros, unde ii fusese pregatita cina. Felii de §unca subjiri ca haria §i pepene cu miez galben-rozaliu, smochine proaspete ?i branza de oi. Painea calda, cu coaja crocanta, statea invelita intr-un §ervet,

Vera Cowic

156

iar vinul era rece. incepu sa manance cu pofta intrucat activitatea fizica ii strarnea intotdeauna apetitul, fi in timpul mesei mai citi doua capito!e din Leopardul. Cand se duse, in fine, la culcare, afara se crapa de ziua. Tocmai platea taxiul, canbd Lulu deschise Ufa din fa{a. — S-a Tntamplat ceva? Tntreba Nell Tngrijorata. — Era neliniftita, asta-i tot. Ai Tntarziat. — ?tiu. Legatura mea de la Milano a plecat tarziu din cauza cejii. Se simte bine? — Nu se aude? Prin Ufa deschisa se auzea ritmul unei bbssa nova acompaniat de pocnet din degete. Figura alarmata a lui Nell se relaxa Tntr-un zambet. — Nimeni n-o dansa ca ea. Avea o gratie naturala, ca fi mine, spuse Lulu m ifcandu-fi foldurile pline. Nell rase fericita. Ce bine era sa te intorci acasa! in salon, o gasi pe Liz in scaunul cu rotile in care era obligata sa stea de vreo trei luni fiindca nu se mai putea folosi de picioare, ondulandu-?i partea de sus a corpului fi brajele, pocnind din degete in ritmul muzicii, avand ochii inchifi fi un zambet visator intiparit pe fata. Cand Nell intra, Liz incepu sa cante odata cu muzica, fi vocea ei se impletea cu firul melodiei. Nell se indrepta spre combina muzicala ultramoderna fi m icfora volumul. Ochii lui Liz se deschisera brusc privind amenin|ator pana cand vazu cine o facuse. fi in acel moment furia ei se trransforma in deliciu. — Nell! in fine! Eram ingrijorata. — imi pare rau. Avionul de Milano a intarziat o ora. — intotdeauna se intampia afa. Afurisitul aia de oraf este mereu Tnvaiuit in ceaja. Cum a fost excursia? — Profitabila fi, in rest, o alta reprezentatie repetata. — Nu a fa sunt toate? Asta e inconvenientul acestei slujbei: poate deveni infiorator de plictisitoare. Liz parea iritata fi susceptibila. Asta, fi faptul ca daduse muzica la maximum, indicau ca nu era intr-una din zilele ei bune. Nell ii examina chipul. Era mult mai slabit, ca fi restul trupului de altfel, fi palid. Pielea ifi pierduse luciul, era uscata fi intinsa pe pomeji; arata ca hartia fi avea o tenta cenufie

157

Curtczana

de confundat, care denota starea proasta a sanatajii. Deasupra gaurilor din obraji avea douS pete stralucitoare. Fizicui ei se deteriora rapid fi ea ftia, a fa dupa cum ftiau fi Nell, Philip fi Lulu ca cei doi ani fusesera o iluzie. De-abia trecuse un an de cand aflase fi deja era imobilizata tn scaunul cu rotile de care ti fusese groaza fi tfi pierdea mobilitatea mainilor. incepuse de asemenea sa uite cuvinte. Se concentra fi, cand vedea ca nu poate gasi cuvantul dorit, batea tn brajele capitonate ale scaunului electronic cu rotile — importat din America fi capabil sa facS de toate tn afarS de a scrie fi a citi — manata de furia tndreptata tmpotriva ei fi a sorjii. Singurul lucru care ti facea placere — fapt ce o tngrijorase pe Nell fiindca se temuse ca va avea un gust am ar pentru Liz — era sa auda tn detaliu descrierea calatoriilor lui Nell, tn special cand clienjii erau noi a f a cum era cel cu fantezia cu violul. La tnceput, fusese contactata Liz, dar ea refuzase, spunahd ca agenda ei este plina fi nu mai ia clienji noi. Totufi, continuase ea, avea o eleva'de a carei pregatire se ocupase personal, care promitea sa devina la fel de buna fi pe care o recomanda fara rezerve. Nell se dusese la Pisa fi restul era deja istorie. Cat despre ceilalji clienji, unii ramasesera, aljii renunjasera, mai ales cei care nu se puteau acomoda cu schimbarea suportului principal al fanteziei lor. „N-ar mai fi aceiafi lucru", fusese motivul lor. Ei erau aceia care, asemeni clientului Italian necunoscut, plateau pentru mult mai mult decat un act sexual. Cei care ramasesera jineau la fantezia lor, fi atata timp cat celalalt participant corespundea standardelor lor, nu le pasa cine anume era. Nell facuse rost de doi clienji noi, amandoi recomandaji de unii dintre cei vechi. Unul dintre ei era un barbat care nu ftiuse niciodata ce inseamna sa dorefti ceva, induzand aventurile sexuale, fi al carui gust inclina catre genul cu care nu era obifnuit. Nell trebuia sa intruchipeze o prostituata care tfi facea veacul pe strada, fi se cerea in mod explicit ca aceasta sa fie Fifth Avenue din New York. Rolul ii impunea sa se prefaca a admira vitrinele unor magazine unde privitul — fi nu cumparatul — sa fie tot ce-fi putea permite. Prima data a fost „Tiffany“, data urmatoare „Cartier“, iar a treia oara „Bergdarfs“.

Vera Coivie

158

Era necesar nu numai sa joace rolul unei prostituate ci sa §i arate ca atare. Purta o fusta indecent de scurta ?i in plus §i obscen de stramta; trebuia sa fie blonda, coafata in stil paj, sa aiba unghii ro?ii ?i lungi §i pantofi cu cele mai inalte tocuri posibile. Pentru Nell, intreaga afacere era o parodie, insa a?a dorea clientul, nemaivorbind de faptul ca ii cerea sa mestece guma. El se oprea la vitrina la care se uita ea §i ea i§i dadea seama ca el o prive§te, dar nu dadea nici un semn ca ar fi con§tienta de asta. i?i continua plimbarea, mereu catre vest, mai degraba hoinarind, ?i se oprea sa se uite in fiecare vitrina care ii trezea interesul, pana cand ajungeau in partea de vest a orajului, la un hotel darapanat care vSzuse zile mai bune, dar asta cu mult inaintea celui de­ al doilea razboi mondial. Ea intra in hotel, unde se inregistrase mai devreme, $i urea in camera. Barbatul avea so urmareasca pas cu pas ?i in tot acest timp ea nu trebuia sa dea vreun semn ca ar fi conjtienta de prezenja lui. Imediat ce ajungea in camera, auzea o bataie in u?a §i, cand o deschidea, dadea cu ochii de el. — Cat? intreba necunoscutul. — C e dore§ti? — C e oferi? — Ai vrea sa-{i arat? raspundea Nell ducand mana la fermoar. De acum inainte trebuia sa intruchipeze o prostituata versata, sa vorbeasca §i sa se comporte ca atare. i?i perfecfionase rolul ascultand povestirile unui locotenent care lucrase la Moravuri timp de douazeci de ani ?i i?i completase cuno$tin|ele petrecandu-fi timpul liber in apropierea circumscripjiei de police numarul treisprezece sau in partea de sus a ora?ului impreuna cu un barbat care era un prieten vechi de-al lui Philip Faulkner. El o trimisese la cel mai indicat magazin de lenjerie, Jinand cont de scopul ei; acolo gasise sutiene avand gauri pentru sfarcuri ?i bikini cu loc liber in partea dintre picioare, ambele de culoare neagra §i brodate cu rofu. Tot el o Tnvajase sa vorbeasca cu cel mai potrivit accent §i actrija din Nell §i-l insu§ise imediat, folosindu-l cand clientul ii explora cu limba par{ile cele mai intime. Acesta era felul lui favorit de activitate sexuala care urma imediat in topul preferinfelor sale dupa momentele in care ea ii facea

159

C u r t ez an a

aceiafi lucru. §edin|a dura toata dupa-masa, pentru ca, defi clientul era genul extrem de convenjional fi conservator — ceea ce se vedea f i din jinuta lui — faptul ca se afla in compania unei prostituate ii inlatura toate inhibipe. Singura trasatura a caracterului lui care se menjinea fi in aceste momente, se refiefcta in pretenjia ca investijia lui sa-i aduca o rSsplata pe masura, ceea ce era de injeles avand in vedere ca era un adevarat magician de pe Wall Steet11. Discutand aceste lucruri cu Liz, careia ii piacea sa urma­ reasca progresele facute de Nell, cazuserS de acord c& acesta era felul lui de a se cobori la un nivel aflat mult sub demnitatea lui. Persoanele de aceeafi condijie cu el, care acum se situau in partea de sus a societajii, proveneau din Tribeca, Soho sau porjiunea de jos a ora§ului de pana la Canal Street, dar pentru el partea de jos a vestului orafului insemna, probabil, un mediu suficient de degradant. §i cum ii mai piacea sa se coboare! Se vedea limpede ca sojia lui nu-i permitea a f a ceva. Dar cum Nell primiea un bilet dusintors la clasa intai cu Concorde ?i un apartament la hotelul Pierre, era fericita sa-l serveasca pana cand o dureau falcile care, de cand fusesera reparate, protestau la folosirea lor intensiva. Prin intermediul lui, mai facuse rost de un alt client din New York, dar fantezia acestuia incepea intr-un bar pentru persoane neinsojite. Aici, Nell — imbracata placut ?i decent de asta data, dar cautand o aventura sexuala, ca de altfel §i celelalte persoane de acolo — urma sa se lase acostata. Dupa o faza prelungita de ocheade fi flirt, trebuia sa-l lase sa o trateze cu o bautura, apoi a doua, pana cand, fara a se prezenta unui altuia, dar exprim andu-fi clar intenjiile, se duceau intr-un apartament aflat in apropiere unde raportul sexual avea loc mai mult de forma, fiindca el ajunsese deja la excitarea maxima. Pentru el, importante erau acostarea, apartamentul — ieftin faja de cele pe care le frecventa — fi jocul pe care-1 jucau, fiecare ftiind ca nu avea sa existe nici un invingator, doar doi invin fi. Cum scenariul presu-

11 StradS din New York pe care se afia comasate sediile unor numeroase banci (n.t.).

Vera Coivie

160

punea ca se aflau Tn locuinja ei, barbatul o parasea Tn timp ce ea Simula ca doarme §i se Tntorcea la casa lui din East Seventies, lasand pe m asa de langa pat un plic conjinand doua mii de dolari Tn bancnote uzate de valoare mica, dar care puteau fi fi ele foarte bine folosite. — Gusturile, sau mai bine zis fanteziile sexuale ale barbatului, depa§esc orice Tnchipuire, Tncheie Nell dupa ce-i povesti cum decursese calatoria Tn Italia. — Important este sa le satisfaci, sublinie Liz. — GSsesc ca balanja este extrem de satisfacatoare; se afla Tnca Tn doliu Tn ceea ce privefte facturile de plats §i nu mai sangereaza la capitolul cheltuieli. — Nu ftiu cum reu?e?ti, spuse Liz, dar, te rog, nu te opri. Nu mi s-a mai Tntamplat pana acum sa nu mai am datorii. E?ti un manager Tnnascut. — Am Tnvajat sa dramuiesc cu atenjie banii de la o varsta frageda. Tatal meu n-ar fi cheltuit zece pence pe un lucru pe care-1 putea ob|ine doar cu cinci. Ji-am adus ceva. Nell scoase o cutie mica §i i-o dadu nerabdatoarei Liz, care trase de funda ro§ie facuta dintr-un §iret foarte subjire. Urmarind-o, Nell remarca cum frustrarea, ce devenise atat de familiara acum, Tndeparta orice alte sentimente tn timp ce degetele nu reu?eau sa desfaca nodurile §i fundele. — I-am spus vanzatoarei sa faca o funda drSguJa, dar se pare c-a avut ambijia s-o faca de neuitat, rosti Nell tn treacat. Stai... lasa-ma pe m ine... Degetele ei lungi fi indemanatice deznodara funda §i tntinsera din nou cutia catre Liz. Aceasta scoase capacul ?i exclama vesela: — Oh, Doamne... Panettone! Repede, Lulu, pune de-o cafea... Acum, cand nu mai avea de ce sa-?i faca griji In privinja siluetei, pentru ca nu m ai putea lucra ?i oricum pierdea din greutate, Liz ceda apetitului ei pentru bunataji. — E de la magazinul aeroportului din Pisa ?i nu de la „Peck“ din Milano, dar asta-i tot ce-am putut face date fiind circumstanjele. — Se piange cineva?

161

Curtezana

Lacoma, Liz rupse un colj al painii parfumate fi fi-l indesa Tn gura. facu e a f i inchise ochii cuprinsa de beatitudine. — O s a m a due sa ma schimb... Oh, am adus fi nifte cafea italieneascS fi un kilogram de funcS. I le due lui Lulu... In bucatarie, Nell o intreba pe Lulu: — Cum s-a simjit Liz? — Cand bine, cand rau. A cazut din scaun de doua o ri... Continua sa incerce sa-fi determine picioarele sa mearga. — C e-a zis doctorul ultima oara? — Liz i-a spus ca nu poate sa doarma fi el mi-a dat o rejeta pentru nifte pastile. la cate una cand se duce la culcare. Se lupta cu boala ceas de ceas, mai rosti Lulu clatinand din cap. — Nu s-a vorbit nimic despre infirmiera? — Nu vrea sa auda nimic despre asta deocamndata fi e atat de ufoara incat nu mi-e greu s-o ridic, a fa ca doctorul n-a facut presiuni. §tii cum e ea cand se incapajaneaza. Doctorul mi-a spus sa-i fac pe plac; nu exista alta posibilitate. Lulu turna apa fierbinte in cafetiera f i adauga: — Tatal ei vine la sfarfitul saptamanii. Aduce fi cainele. — Tiger e un caine bun. Doar ca... e batran ca fi stapanul lui. — O sa lase par pe mobira. — O sa-i intind patura lui. Lulu stramba din nas neiasandu-se impresionata. Nell duse cafeaua in salon ca pe un mesaj de pace. — Am auzit ca la sfarfitul saptamanii vine comandantul de brigada. — Da, cu Tiger. Nu mai poate fi lasat acasa; il innebunefte pe Mercer urland tot timpul. — Nu ma deranjeaza. Imi plac cainii. — Grozav, iar Pa te place pe tine; de-asta vine, daca vrei sa ftii. intotdeauna i-au piacut fejele draguje, fi a mea nu mai e ce-a fost. Comandantul.ifi dezvaiui calitati nebanuite. Liz nu-i spu­ sese nimic pana ce realitatea nu devenise imposibil de ascuns, dar, d efi fusese focat fi avusese nevoie de un whisky dublu ca sa-fi recapete culoarea in obraji, se inrolase

V e ra Cowie

162

de atunci sub steagul fiicei sale ca un adevarat soldat ce era. Nici n-o asfixia cu ingrijorarea lui §i nici nu pretindea ca boala nu exista. Pur §i simplu accepta faptul ca avea sa traiasca mai mult decat fiica sa ?i se acomoda situafiei. Boy, pe de alta parte, parca intrase in hibernare. Telefona in mod regulat, dar cand san&tatea lui Liz a inceput sa se deterioreze vizibil, el nu a putut suporta sa o vada in starea asta. Sofia lui trimitea buchete de flori scumpe, aranjate de un specialist, dar nu a venit niciodata sa o vada personal. — Nu-i nici o pierdere, comenta Liz. Parerea mea este ca e o cajea dura ca diamantul, iar ea ma considera oaia neagra a familiei; a?a incat s-o ia dracu'! Cat despre Boy, a fost intotdeauna un la§. Din cauza asta a refuzat categoric sa-l urmeze pe Pa §i sa se inroleze in regiment. Oricum, pe mine ma preocupa Pa. Ce o sa se intample cu el cand eu nu voi mai fi? Lui Boy n-are sa-i pese ?i nici jumatajii lui, care nu-i cu nimic mai buna. Am aranjat ca Pa sa primeasca o renta viagera; dupa ce voi muri, asigurarea mea va servi acestui scop. In plus, pana atunci mai prime?te doua mii de lire pe an, din care una am reu§it s-o store de la Boy. — O sa am grija de el, daca vrei, se oferi Nell. — Vrei tu sa faci asta? E?ti atat de capabiia, incat n-a? mai avea nici o grija pe lumea asta daca a? ?ti ca exista un prieten preocupat de moartea lui. Vezi, Mercer este prea batran ?i mi-e groaza sa ma gandesc ce-ar face Pa, daca lui Mercer i s-ar intampla ceva. Au fost impreuna mai mult timp decat am trait eu. Mercer este cel mai vechi §i mai apropiat prieten al lui Pa. Daca moare Pa intai, au fost facute aranjamente care sa aiba grija de el; dar, ca sa fiu sincera, cred ca odata ce unul va muri, celalalt il va urma curand. Se poarta unul cu altul precum cainele cu pisica, dar de fapt asta este ceea ce-i Jine pe linia de plutire... Cei din familia Harvill sunt plini de energie ?i cam certarefi. Nimic nu le place mai mult decat o confruntare zdravana. — Am observat. — Jie nu-{i place, nu-i a§a?... Vreau sa spun, nu-Ji plac confruntarile dure. Tu ai alege calea negocierilor. — Fiecare are parerea lui. — Oh, nu m3 piang. A fost grozav sa te am langS mine. Eu sunt prea moale, o ?tiu bine; tu, in schimb, nu e?ti. Tu ai

163

Curtezana

negocia, dar numai de pe pozijii de forja, §i faptul ca deja ai objinut un tarif cu zece la suta mai mare dovedegte cat de puternica e?ti. — Tu m-ai Tnvajat sa fiu tot ce sunt acum. — Nu, eu Ji-am Tmparta?it doar experienja mea. Tu ai adaugat-o pe a ta, iar rezultatul este remarcabil. Peste ochii cenu§ii §i limpezi ai lui Nell cazu un val de gheaja. — Ai objinut informajii referitoare la mine? — Desigur, dar n-am sa-fi spun de unde. In mod evident, am verificat! Trebuia sa §tiu daca experimentul dadea roade, nu-i a§a? Cand te-am trimis prima data sa lucrezi pe cont propriu, tot ce-am putut face a fost sa a$tept §i sa fiu fngrijorata. E foarte u§or sa spui ca poji deveni orice se a?teapta de la tine, dar dovada se afla Tn modul Tn care reacfioneaza auditoriul tau. — §i al meu a reacjionat favorabil? — Extrem de favorabil. De fapt, Liz nu fusese Tn stare sa reprime Tmpunsatura de gelozie pe care o simfise cand ascultase cu cata placere Ti povestise unui dintre cei mai vechi §i mai valoro§i clienji ai ei despre prima lui intalnire cu Nell. In cazul lui, fantezia era aceea cu „dreptul stapanului", §i Liz trebuise sa admita ca Nell se potrivea Tn rolul de mireasa virgina mult mai bine decat ea. Nu numai ca era cu aproape treizeci de ani mai tanara — Tn ultima vreme Liz obignuia s8 poarte un val subjire pe faja — dar, pur §i simplu, arata ca o virgina. Cantareau mult Tn balanja tenul ei palid cu nuanje sidefii, ochii cenu?ii imen§i ?i norul de par negru. Clientul, un industrial elvejian Tntre doua varste, vOrbise despre performanjele lui Nell Tn termenii cuiva placut impre­ sionat. Exteriorizase Tn mod perfect nuanfat groaza ?i venerajia care ascundeau disperarea ?i ura pe care era de presupus sa le simta ?i care se transformasera Tntr-o pasiune de-abia de§teptata, dar suficient de fierbinte ca partenerul sa aiba nevoie de grefe de piele. „Dupa atatia ani de cand ne cunoaftem , draga mea prietena, Jin sa te felicit pentru gasirea unei succesoare atat de remarcabile. Am crezut ca e?ti de neTnlocuit, dar se pare ca ai creat un duplicat perfect care a adaugat propriul rafinament de netSgaduit“. spusese el

Vera Cowie

164

fi-i oferise lui Liz un colier cu cinci randuri de perle, a carui incuietoare era dintr-un safir. Liz se simjise sfafiata Intre mandrie §i ciuda, dar bunul ei simj Invinsese In cele din urma. Mandria nu achita facturile fi Ifi calmase resentimentele cu ajutorul lui Philip. — Mi-am dat seama cS {i-ai lasat propriile sentimente In afara calculelor, zisese el. Retragerea nu este niciodata placuta, oricare ar fi motivul. Este foarte natural sa te simji a fa cum te simji tu acum: revoltata, nedorita, ponegrita, Inlaturata, dar fi foarte mulJumitS de perspicacitatea de care ai dat dovada. E perfect om enefte, draga mea Elizabeth. Cu toate astea, In noaprea aceea plansese pana adormise, ftiind ca era un lucru prostesc, dar incapabila sa se abjina. Coroana fusese a ei atat de mult timp... dar cel pujin o ceda din proprie inijiativa. Nimeni nu pusese la cale o revolta de palat, iar Nell fusese alegerea ei. Nu mai trebuia sS se team a c a -fi va petrece ultimele zile scojand-o cu greu la cap&t. Nu, reflecta ea, nefiind In stare sa alunge amaraciunea data de gelozie. Nu num ai ca se va descurca, d a ro va duce de minune. D ar nu e drept, suspinase ea, In perna, p u r f i sim plu nu e drept. O zi sau doua se comportase foarte rece faja de Nell, care nu mai Injelegea nimic, deoarece Philip, purtandu-i pica din cauza propriei gelozii, nu-i spusese nimic. Dar Lulu, vazand-o pe Liz deosebit de arjagoasa, trasese concluzia corecta: — Nu-i place ce nu mai e pe primul loc. Acum tu i-ai luat locul. Nu te aftepta sa sara In sus de bucurie din cauza asta, dar nici n-ai de ce sa fii neliniftita. O sa-i treaca. §tie prea bine care parte a feliei ei de paine e unsa cu unt... fi Ii place fi cu dulceaja pe deasupra, Ifi Incheiase ea explicajia. A fa meat Nell nu se mai preocupase de asta fi, cu timpul, Liz revenise la vechile sentimente, dar pana atunci atmosfera care domnea o facuse pe Nell sa piece de acasa, Intr-atat de mult ii reamintea de tacerile tataiui ei. §i apoi, intr-o dupa-masS, cand se intorsese acasa de la cinematograf, II auzise pe Frank Sinatra cantand fi Injelesese ca Liz rezolvase cu dificultajile pe care le avusese.

165

Curtrzana

In seara aceea, cinasera impreuna in perfects armonie, dupS care stStuserS fi ascultaserS discul. Frank Sinatra cSnta despre toamna viejii lui; cSntece dulci-amare evocand o viaja trSitS din plin, privitS din perspectiva unui om ajuns la jaizeci de ani; un om care privea inapoi fi ifi aducea aminte cum fusese odata. Nell invSJase o groaza de lucruri, doar urmSrindu-i chipul lui Liz, dar, in cele din urmS, totul se terminase cu un suspin muljumit fi cSteva cuvinte abia foptite: „Asta e. Nimeni nu traiefte o ve§nicie“. Niciodata nu se mai facuse vreo referire la cele intamplate. Acum, Liz ajunsese mult prea departe pe drumul fSrS intoarcere ca sS mai aiba vreme de pierdut cu gelozia fi ii era mult prea recunoscatoare lui Nell, ca sa mai aibS resentimente. Nell nu numai cS aducea bani in casS, dar ii fi jinea companie, o ajuta fi, la sfarfiturile de sSptSmanS, cand Lulu lipsea — defi acum fScea excepjii ori de cate ori Nell avea programatS o intalnire — indeplinea fi rolul de bucatar fi fats in casS. Ea fi comandantul de brigadS se potriveau de minune, fi chiar fi Mercer, care de indatS ce auzise ca domnifoara Elizabeth se imbolnSvise insistase sS vina fi sa ajute cat putea, fu de parere ca domnifoara Nell (a carei acoperire era aceea de chiriafS) era exact ce-i trebuia domnifoarei Elizabeth. — Deci, ce sS fac de mancare la sfarfitul saptamanii? Vine fi Mercer? — Nu. S-a dus la Sheffield sS-fi vadS fiica. Am injeles cS ginerele lui nu e prea grozav. Dar Tiger va fi aici, dupS cum am spus, fi va trebui sa-l ai in vedere cSnd vei face cumparaturile. — Sunt Tn termeni foarte buni cu domnul Morgan de la mScelarie. O sS-mi dea un os ca iumea fi nifte cam e de vitS de la picior. Noi ce mancSm? Comandantului ii place friptura de vacS, nu-i afa? — Am mai avut friptura la masS fi data trecutS, zise ea privind la Nell. Dar... friptura sS fie, cu toate garniturile. InsS mS opun la budinca de orez. Mai bine crema de zahar ars. Tu o faci foarte bunS. — Bine, asta e pentru duminicS. in rest o sS caut in frigider sa vSd ce mai gasesc. Sosefte vineri seara?

V e ra Cozvie

166

— Pai... la patru §i jumatate, la Paddington. — O s a m a due sa-l Intampin. — Sa iei o patura pentru prapaditul aia de caine. Liz nu mai conducea §i, pana de curand, Nell, care trecuse examenul de conducere de prima data, o dusese pe Liz la plimbare sau la Philip sa ia cina. Acesta avea Intot­ deauna prin preajma cate un tanar bine cladit care sa o duca pe Liz de la ma§ina, sus pe scari, pana la apartamentul In stil edwardian. in ultima vreme Insa, Liz obosea u§or, a?a meat venea Philip la ea, iar plimbarile erau din ce in ce mai rare. Ultim ele doua da{i, Nell reu§ise sa o determ ine sa se imbrace, dar dupa aceea Liz se razgandise. „E prea rece“, spusese prima data, ?i: „bate vantul prea tare“, fusese motivul a doua oara, dar amandoua §tiau ca, pur ?i simplu, nu dorea sa fie vazuta. De cand lumea auzibc de boala ei, vizitatorii venisera in mod constant. Oameni pe care Liz nu-i mai vazuse de ani de zile incercau acum sa-?i repare gre?eala, pana cand ea nu mai suporta sa fie deranjata. Acest lucru coincise cu primele semne ale deteriorarii fizice. Acum, II mai vedea doar pe Philip, cu care cina cel pujin o data pe saptamana, §i acei prieteni ai ei pe care te puteai baza ca nu deveneau prea sentimentali. Se servea ?ampanie, se punea muzica §i la ordinea zilei era veselia. Numai atunci cand Nell ?i Philip vedeau Incordarea facandu-§i aparijia permiteau lucrurilor s-o ia mai incet. De la fo§tii ei clienji nu mai avusese nici o veste. „Era de a§teptat“, spusese ea inaijand din umeri. „in fond, am fost doar o angajata foarte bine platita. §tiu prea multe despre ei pentru ca o prietenie sa fie Tn stare sa treaca peste a§a ceva. Singura lor consolare este ca voi duce aceste informajii cu mine Tn mormant". Totu§i, vocea ei avea un ton amar: unii dintre clienjii ei, ca de exemplu batranul argentinian, o insojisera de la Tnceputul activitajii. Cand refuzase sa o accepte pe Nell, acesta se evaporase Tn ceaja stilului sau obscur de viaja. Numai unul avusese o atitudine deosebita: trimitea flori. in fiecare saptamana le era adus un buchet imens, §i, de?i nu era niciodata insojit de vreo carte de vizita, Liz i?i dadea seama imediat de unde veneau.

167

Curtezana

— Era mica lui gluma, explicase ea melancolica, mangaind cu degetele o cam elie de culoarea smantanii. Intotdeauna ma numea M arguerite... — Dama cu camelii? — Da, numai ca ea a murit de tuberculoza. Cameliile erau puse mereu undeva unde Liz putea sa le vadS, §i uneori Nell o surprindea privind la ele intr-un fel care era mult mai impresionant decat toanele sau accesele ei de autocompatimire. In rest, in afara faptului ca voia sa §tie absolut totul despre escapadele lui Nell §i succesul sau e§ecul tor, Liz se muljumea sa lase totul in seama ei, a lui Lulu sau a lui Philip. Nu se omorase niciodata prea mult cu lectura, dar ii piacea sa frunzareascS revistele §i, intr-o vreme, incercase sa coasa goblenuri dar nu avea nici rabdare, nici aptitudinile necesare §i, pe masura ce mainile ei i?i pierdusera mobilitatea, i§i pierdusera §i puterea. Asculta multa muzica §i se uita la televizor — pana intr-o zi c£nd nu a mai fost in stare sa mai suporte. Cel mai mult ii placeau filmele vechi, a§a incat Nell cutreiera magazinele de inchiriat casete video pentru ceea ce botezase „mari!e lacrimogene", in care jucau Bette Davis — preferata lui Liz — sau Joan Crawford — care era in mod clar situata deasupra participantelor la top, dupa cum spunea Liz fericita — sau Katherine Hepburn — perechea perfecta pentru Spencer Tracy — sau Greta Garbo. Daca era morocanoasa, remediul suveran era sa tragi perdelele din salon, sa scofi o cutie de bomboane de ciocolata §i un film de genul lui Jezebel, The Women sau The Philadelphia S to ry §i ea i§i petrecea doua ore in ambianja care corespundea ideii proprii despre rai §i din care ie§ea intotdeauna cu dispozijia unui inger. Alte da|i arunca diverse obiecte prin casa, striga tot felul de insulte fi se transforma intr-o masa amorfa de frustrari, §i atunci singurul lucru care dadea rezultate era s-o convingi sa ia un calmant §i s-o duci sus in dormitor sa se odihneasca. Invariabil adorm ea, iar dupa aceea agoniza plina de remu§cari. — Nu sunt eu, cea reaia, se plangea ea disperata. La fcoala obi§nuiau sa-mi spuna „Sunny Jim“ pentru ca nu-mi pierdeam niciodata cumpatul... Acum se pare ca s-a dus de

Vera Cowie

168

tot... Pentru numele lui Dumnezeu, cum de ma putefi suporta? §tiji prea bine ca n-am cerut asta... sa trebuiasca sa jucaji rolul unor infirmiere... — Nu jucam nici un rol, rostise Nell liniftita. Nu cu tine, Liz. Ochii lui Liz se umpleau de lacrimi fi ifi m ufca buzele. — Uita-te la mine, parca sunt o stropitoare. Reacjiile mele sunt ceva de groaza, zilele astea... ToatS lumea se agita in jurul ei. Lulu era un ajutor neprejuit; statura masivS f i puterea deosebita o ajutau sa ridice fi sa transporte corpul tot mai fragil al lui Liz, in timp ce caracterul nepSsator ii dadea posibilitatea sa suporte insultele, accesele de furie fi obiectele aruncate in ea. „Dumnezeu ftie ca are tot dreptul", ridica ea din umeri, „eu in locul ei a f innebuni". De fiecare data cand Nell se intorcea din America, ii aducea lui Liz lucruri care ftia ca ii fac placere: discul cu ultimul spectacol muzical Sondheim, cate un brat intreg de reviste de scandal, o livra de Peanuts Butter Cups de la „Reese“, o sticia de gin „Tanqueray“, o perna de satin umpluta cu ierburi parfumate de la „Bloomingdale“. Dar ce-i piacea lui Liz cel mai mult era sa asculte povestirea succeselor lui Nell (fi, rareori, a vreunui efec). Unui dintre clienji fetifiza pantofii. Nell se Tntalnea intot­ deauna dupa-masa cu el — trebuia sa fie dupa-masa — fi cerea sa poarte cei mai fini ciorapi negri prinfi cu un portjartier negru sumar care se asorta cu sutienul ei negru ce avea doua jumataji de cupe. Pe acesta nu-l dadea jos nici­ odata. Apoi, incerca mai multe perechi de pantofi, una dupa alta. Toji erau lucraji Tn aceiafi stil: cu tocuri inalte, foarte subjiri, din barete f i prinfi Tn jurul gleznei; din lame auriu, batuji cu strasuri sau din m atase In culorile curcubeului. Statea Tr\tr-un scaun mare, iar el Tngenunchea la picioa­ rele ei fi o Tncaija, mangaind pantofii, lipindu-i de obraz, cu ochii stralucitori f i obrajii Tmbujoraji. De fiecare data cand Ti punea cate o pereche, ea trebuia sa defileze in sus fi in jos fi apoi sa calce pe ei. Barbatul zacea pe jos, cu brajele pe ISnga corp, fi se uita Tn sus cand ea TI caica, tocurile ei Tnaite adancindu-se mai ales Tn erecjia care se reliefa sub fermoar, pentru ca niciodata nu-fi dadea hainele jos. Gemea, suspina

169

Curtezana

brusc, dureros, dar ea nu trebuia sa se opreasca. in cele din urma, cand toate perechile de pantofi erau probate, ea trebuia sa aftepte, fn timp ce el le punea pe toate la loc fn cutii. Ei nu-i era permis sa le atinga. Apoi o urmarea in timp ce-fi dadea jos ciorapii, dupa care aducea un vas cu apa calda, un sapun nou fi incepea s-o spele pe picioare, complet absorbit de indeletnicirea sa, insistand mai ales intre degete. Apoi o ftergea pe picioare fi ii facea pedichiura. Ultima lui sarcinS era sa-rvopseasca unghiile de la picioare cu o nuanfa violenta de rofu purpuriu. Cand ajungea aici fermoarul lui era intins puternic de forja erecfiei, ochii ii erau luciofi fi respirajia lui parea cea a unui om care a alergat la maraton. Atunci se scuza, se ducea la baie fi inchidea Ufa, iasand-o pe Nell sa se imbrace cu hainele cu care venise. Cand se reintorcea in camera, culoarea chipului lui revneise la normal fi erec|ia disparuse. Apoi era un altul, despre care informapile pe care le primise spuneau ca lucreaza in sectorul muzical. Statea intr-o casa mare in Sunningdale; prima data Nell fusese condusa sus pe scari fi lasata in faja unei ufi. Ciocanise in u?a fi aceasta ii fusese deschisa de un barbat pe care-1 recunoscuse imediat, un cantarej de renume international Tn ultimii cincisprezece ani. Fusese foarte politicos fi foarte explicit. Petrecea cel pu{in jumatate de an pe drumuri; dar sojia lui nu-l Tnsotea niciodata pentru ca prefera sa stea acasa cu copiii. Ii lipsea Tngrozitor de mult, a?a ca adoptase solujia de a cauta o Tnlocuitoare piatita. Nell era nevoita sa poarte peruca data de el, la fel fi hainele, trebuia sa se macheze asemenea ferrieii din fotografia care Ti fusese pusa la dispozifie fi sa se dea cu parfumul folosit de sojia lui. Cu luminile micforate fi chipurile de-abia intrezarite, putea objine satisfacfia sexuala de care avea nevoie pretinzand ca se afia aiaturi de sotia sa. C eea ce dorea cel mai mult, era sa o tina pe Nell in braje stand in patul cel mare fi sa vorbeasca, mangiind-o, pana ce nu se mai putea refine. Ii spusese exact ce afte pta de la e a in materie de reacfii fi, cand totul lua sfarfit, Ti comunica foarte serios ca era prima care reufise sa-l faca sa-fi pastreze iluziiie. O Tntreba daca o poate trece pe lista relafiilor lui stabile fi Ti dadu un bacfif egal cu tariful ei.

Vera Cowiz

170

Un alt client Ti cerea sa TI Tnsojeasca la licitajii. C eea ce TI excita era mersul licitajiei; daca objinea ce dorea la un pre{ bun, nimic nu-l mai putea opri cand ajungeau Tn apartamentul lui de la hotel. DacS dadea gref, Ti platea banii, dar episodul sexual nu mai avea loc. Se parea ca ifi permitea a f a ceva doar cand avea succes. E^ecurile nu erau raspiatite. — E curios, se arata Liz de acord, dar am Tnvajat cu mult timp Tn urma ca, dupa cum obifnuia dadaca mea sa spuna, „nu exista nimic mai ciudat ca oamenii". A existat un client de care Nell nu ftiuse cum sa fuga mai repede. Era tot o persoana recomandata de un Vechi client al lui Liz, care o asigurase pe Nell ca, daca el recomanda pe cineva, acela merita sa fie inclus pe lists. Nell fusese luata de o magina fi condusa la o casa foarte frum oasa cu vedere spre Hampstead Heath, fn afara clientului nu mai era nimeni acasa fi el o condusese pe scari Tntr-o camera pe care Nell o recunoscuse indata ca fiind cam era unui copii: a unei fete. Totul era roz fi ornat cu dantele, chiar f i patul, iar jucariile fi carfile indicau ca fetifa ar fi avut varsta de noua ani. Pe pat fusese pus& o cama§a de noapte, facuta din cel mai fin batist alb, Tmpodobita cu o broderie extrem de delicata fi cu panglici. Clientul Ti ceruse sa-fi lase parul liber, dupa care o pusese sa stea pe scaun Tn timp ce el i-l peria. Privindu-I in oglinda, Nell vedea ca se excita din ce in ce mai tare, fi oribilele suspiciuni care o invadasera se confirm asera cand el Ti spusese cu o voce strangulata: „Acum lasa-l pe taticul sa te duca Tn pat f i o sa jucam un mic joc, nu-i a§a?“, dupa care Ti luase m ana lui Nell $i o pusese pe erecjia sa. Nell se smucise din mana lui, TI lovise puternic cu genunchiul Tn aceiafi loc §i, Tn timp ce el statea incovoiat de durere, ifi in§faca hainele fi fugise. In holul de la parter i§i smulsese cSmafa de noapte de pe ea, se imbracase in graba fi iefise afara din casa. M afina plecase, a§a incat mersese pe jos pana in Hampstead, de unde luase primul taxi gol care-1 intalnise. Tremura violent, dar cand taxiul ajunsese in partea de sud a orafului, reufise sa se calmeze. Intrase in casa fara sa faca zgomot. Liz era in pat fi, cand Nell se duse sa vada ce face, o gasi dormind adanc. Facuse o baie fi se frecase cu buretele pana cand i se-nrofise pielea.

171

Curtezana

A doua zi, Ti spuse lui Liz ca persoana recomandata trebuia evitata deoarece avea Tnclinajii spre pedofilie. N-a mai adaugat ca era aproape sigura ca obiectui Tnclinajiei sale era propia lui fiica. Numele lui fu scos de pe lista clienjilor. In cea mai mare parte se potrivea perfect Tn ni?a pe care o sapase Liz, fiind necesare doar ajustari fi rareori intervenind vreo grefeala, cum fusese „clientul“ care se dovedi a fi Tn realitate un grup mare de barbaji ce sperasera sa se foloseasca de serviciile ei contra unui singur onorariu; sau cel care se aratase a fi un desfranat. Cand ajunsese la el acasa, piscina, bazinul jacuzzi fi chiar fi duful era pline cu cupluri care se dedau placerilor sexuale, drogaji sau Tn stare de bejie avansata. Mai facu rost de un alt client a carui fantezie implica seducerea sojiei prietenului lui cel mai bun. in mod evident, era vorba de o femeie care nu avea ochi decat pentru sojul ei, dar fantezia presupunea ca, atunci cand prietenul sojului ei Ti aducea la cunoftinja faptul ca o dorea, ghejarul se topea fi un vulcan de sexualitate lacoma Tncepea sa erupS. Nell avea nevoie de tot talentul ei actoricesc, deoarece clientul cerea abilitaji sexuale de cel mai Tnalt nivel; trebuia sa se dezlanjuie ca o femeie Tnnebunita de dorinja, pregatita sa faca orice pentru a-l lasa stors pana la ultima picaturS. Cum el era fi atragator fi destul de tanar — cam de patruzeci fi patru de ani — acest lucru nu parea prea greu de facut fi, Tntrucat dadusera gata o sticia de fampanie de prima calitate, Tnainte de derularea fanteziei, rojile erau bine unse. Necazul era ca individul avea cel mai mic penis pe care-1 vazuse vreodata. D e fi avea cel pujin fa s e picioare1’ Tn TnSIJime, penisul lui Tn stare de repaos arata ca o ghindS, iar Tn stare de erecjie completa aducea cu dopul unei sticle. Nici o femeie nu avea sa objina vreodata placere de |a el. Nell Ti spuse ca o pl&tea ca sa objina el placere fi, mic sau nu, va avea ea grija ca rezultatul sa justifice pe deplin cheltuiala, fi Tntr-adevar a f a fi facu. Dadu cea mai reufita reprezentajie din viaja ei, inijiind un act de seducjie care dura de zece ori mai mult decat

” 1 picior = 30,5 cm (n.t.).

‘Vera Cowie

172

avusese el parte vreodata ?i TI pregati pentru orgasmul care TI determine sa fie aproape patetic de recunoscator. Bac§i§ul pe care i-l dadu fu deosebit de mare, iar el deveni un client obi?nuit pe care TI Tntalnea aproape Tn fiecare saptamana. El fusese satisfacut, chiar foarte satisfacut, iar faptul ca Nell nu simjise nimic n-avea nici o importanja. in fond, o platise, nu-i a§a? Nell nu se a§tepta §i nici nu Simula atingerea climaxului, daca fantezia nu o cerea. Unii dintre clienji doreau acest lucru, altora pujin le pasa. Dar nici cei care cereau a§a ceva nu-?i dadeau seam a ca frisoanele, suspinele, inspirajiile Tntretaiate ?i rigiditatea corpului ei nu erau reale. Habar n-aveau ca Nell se retragea Tn ea Tnsa§i, ca reacjiona mai degraba prin intermediul creierului decat al sentimentelor, ca nu simjea nimic, ca fiecare mi?care era calculate ?i fiecare tresarire simulate. Actele Sexuale constituiau doar roluri de interpretat pentru care — reflecta ea Tn timp ce conducea sau era condusa spre casa — ar trebui sa-i fie acordat un Oscar. C eea ce facea ea era pur §i simplu o slujba ca oricare alta ?i o uluia cat de mulji barbaji nici n-aveau nevoie de vreun raport sexual. Toji doreau doar ca iluziile lor sa-$i afle Tmplinirea. Asta voia §i barbatul care ceruse un numar de striptease, numai ca hainele pe care trebuia sa §i le scoata erau ni§te chiloji de gimnastica, ciorapi negri, cama§S alba ?i cravata specifica unei uniforme ?colare. Dupa aceea, ea trebuia sa simuleze ca vrea sa-l stranguleze cu cravata, punct la care el ajungea la orgasm. Mai era barbatul caruia Ti piacea s-o Tmbaieze. Ei nu i se cerea sa faca absolut nimic. El umplea cada, o dezbraca ?i Ti atarna hainele cu grija pe umera§. O spaia cu buretele §i sapunul, insistand pe sani. O clatea apoi cu un du§ de mana ?i, dupa ce o ftergea, o dadea cu pudra §i Ti peria parul pubian. Niciodata nu spunea nici un cuvant. Cei pe care nu-i putea suferi, erau cei care voiau sa fie umiliji. I se parea de-a dreptul abject sa vada un barbat tarandu-se ?i numind-o „stapana“. Cei care doreau sa fie batuji Ti provocau numai disprej, dar, daca lua totul drept o alta reprezentanjie, era in stare sa-?i duca rolul la bun sfar§it §i Tnca foarte bine, in acel prim an reputajia ei prinse radacini

173

Curt ez an a

§i, pe masura ce Liz se retrSgea, Nell prelua conducerea pe m ai/nulte planuri. — fn mod cert e§ti o mica comoarS, comentS Philip cand o descoperi bStand foarte preocupata cu telul un zabaglione” spumos, unul dintre deserturile favorite ale lui Liz., — E rejeta unui client, II informa Nell. Hobby-ul lui este gStitul. Philip lua o lingura §i gusta. — M m m ... banuiesc ca respectivul este la fel de delicios ?i Tn alte privinje. Nell devenise de mult consents ca lui Philip nu-i piacea independenja ei, ca ar fi preferat ca ea sa fie ca Liz; nu tocmai dependents de el, dar avand nevoie de el. Spre deosebire de Liz, ea nu-i povestea despre clienjii ei, nici chiar despre primii pe care Ti objinuse ca urmare a bunelor lui oficii, ?i el Ti lua Tn nume de rSu ceea ce numea „secreto§enia“ ei. „Suntem cu tojii ni§te prostituaji", Ti spusese el pe un ton acid. „S3 nu uitam cSrui fapt Ti datoram lustrul nostru". Dar Nell nu gSsea, din punctul ei de vedere, nici o alinare tn a-i TmpSrtSfi ceea ce fusese fScut sau spus; la ce anume participase, ce o bucurase sau ce trebuise sS suporte, fi cand a tnceput sa-$i facS singurS rost de clienji, Philip ii lua in nume de rSu §i acest lucru. Totul fusese in regulS cat timp Nell fusese eleva care trebuia instruitS, care avusese multe lucruri de invSjat §i un profesor care le ftia pe toate. Ce nu ti pIScuse lui Philip fusese viteza cu care invSjase §i scopul pentru care folosea acea invSjSturS. Cand ea facu rost de un client prin propriile ei surse, Philip o avertizase repede ca el va trebui sa-l verifice mai intai. Fu complet debusolat cand Nell il anunJS ca il verificase ea tnsS§i, adaugSnd: — Orice informajie adiJionalS va fi binevenitS, Philip. Sunt perfect de acord cS exists cercuri pe care nu le pot penetra. — Nici eu nu m3 prea omor dupS penetrare, recunoscu Philip cu grajie, dar pe un ton tSios, insS eu am intrarea... ca sS spun afa. Cineva ar putea crede cS e in bran§3 de ani

11 Desert spumos constituit dintr-o mixtura de galbenu§uri, zahar $i vin de Marsala, care deseori se serve^te cu fructe (n.t.).

V e ra Couiie

174

de zile, remarca el caustic catre Liz. Trebuie s-o avertizez sa nu devinS prea plina de ea, pentru ca altfel nu va mai avea spajiu pentru altcineva fi atunci cum ifi va mai caftiga existenja? El nu ftia ca in Nell nu exista doar o singura persoana, ci mai multe, fi ca ifi gasea satisfacjia in reprezentanjiile pe care le dadea femeia creata de ea. Triumful ei era efectul pe care aceasta reprezentanjie il avea asupra clienjilor fi faptul ca recomandarile lor fi adusesera denumirea de Cleo Mondaine. Ca fi Elly Little, numele era o parafraza: Cleo, de la Cleo de Merode, legendara curtezanS; Mondaine insemna „mondena“ cat fi dem i-m ondaine,n fi pentru Nell numele personifica o prostituata de lux.

Cleo nu semSna deloc cu Nell. Cleo era sigura pe sine, ifi cunoftea valoarea fi puterea. CalStorea mereu la clasa intSi, cumpSra numai lucruri de calitate fi accepta doar ce era mai bun. Cleo se putea comporta ca o virgina neintinatS sau se tavSlea cu bSrbaJii ca o adevarata prostituata. Prin Cleo, Nell ifi dadea frau liber talentelor de actrija fi se distra dand reprezentajii. Studiind-o, Liz se intreba daca nu cumva remodeland-o pe Nell, crease accidental o persoana pe care n-o cunoftea, pentru ca era clar ca imaginajia lui Cleo nu avea limite. Liz o atenjionase: — Adu-Ji aminte intotdeauna ca un singur lucru rSmSne constant: membrul barbStesc. Acesta este rSspunzator de existenja lui Cleo; acesta ramane neschimbat atata timp cat poate menjine erecjia fi rajiunea intregului joc este abilitatea ta in.materie de masaj destinata ufurarii tensiunii dureroase a acestei umflaturi. Fanteziile vin fi pleaca, dar barbatul poate ajunge la orgasm doar intr-un singur fel. Sa nu uiji niciodata asta. §i Nell/Cleo, nu uita. Interpretarea ei capata fi mai multa fineje, se perfections fi se cristalizS pSnS in momentul in care deveni la fel de naturals ca respirajia. Cand juca rolul lui Cleo, era Cleo: gSndea, acjiona, vorbea, mergea fi ifi

11 Care face parte din lumea femeilor u§oare (in lb. franceza in original) (n.t.).

Curt ez ana

175

servea clienjii de pe pozijia lui Cleo. intotdeauna, insa, de indata ce sarcina de indeplinit lua sfarfit, imediat ce ifi scotea peruca fi ifi ftergea machiajul, se incheia fi reprezentajia. Pe scena, Cleo era o fiinja care traia fi respira, dar fn aceiafi timp nu era altceva decat o recuzita.

—

10

—

cflell fl fntampina pe comandantul de brigada la Paddington. — Ce placere sa te vad din nou, draga mea, zise coman­ dantul Harvill cu afecjiune. Efti mai draguja ca oricand! — Muljumesc. Buna, Tiger, ce mai faci? Nell batu ufor capul cenufiu al cainelui f i acesta ifi manifesta recunoftinja dand din coada. — Putem sa-l bagam in mafina? intreba nesigur coman­ dantul cand vazu Mercedesul sport. — O sa fie cam greu, dar cred ca o sa reufim, ras­ punse Nell. — Devine din ce in ce mai slab, sarmanul de el; nimic altceva decat piele fi os fi toate numai din cauza varstei. Nu pot sa-mi inchipui ce-am sa ma fac cand ifi va da duhul. il am de faptesprezece ani. in cele din urma, Tiger se afe za In poala stapanului sau, sau cel pujin atat din el cat reufi sa incapa: partea din spate sub torpedoul mafinii, jumatatea din faja fi capul, pe genunchii comandantului. — Care mai e situajia? intreba acesta de indata ce iefira din parcarea garii. — Era stralucitoare ca o moneda noua cand am plecat eu de acasa. De-abia aftepta sa va vada. Batranul se lumina la faja. — Asta e bine... Am adus o pereche de fazani pe care am reufit sS-i impufc acum cateva zile. Trebuie fezandaji, dar cu toate astea sunt deliciofi. Presupun ca doamna aceea solida din Indiile de Vest se pricepe sa prepare fazanii.

Vera Coxoie.

176

— N-am nici cea mai mica idee, dar ftie o gramada de lucruri, fi daca nu ftie, poate invaja repede. Daca tot veni vorba, la fel de bine a? putea invaja fi eu. Comandantul de brigada ramase tacut un timp, mangaind fruntea cenuf ie a lui Tiger. — N-am spus-o mai inainte, dar trebuie sa-Ji marturisesc ci-Ji sunt extrem de indatorat pentru tot ce faci pentru fiica m ea, mai ales ca nu faci parte din familie, ca sa nu mai vorbim ca nici membrii unei familii nu sunt intotdeauna saritori. Prietenii buni — a fa ca tine, draga mea — valoreaza deseori mai mult decat cei din aceeafi carne fi sange cu tine. Batranul Tiger, aici de faja, este un prieten bun fi drag, fi la fel este fi Mercer. M i-af fi dorit doar sa nu fim a fa batrani. Asta te face sa te simji a f a de neajutorat... Mainile cu vene reliefate fi patate de varsta mangaiau convulsiv capul c&inelui, iar Tiger, simjind supSrarea stapanului sau, scheuna neliniftit. Ce diferit este totul fajS de viafa noastra de acasa, draga Eleanor, gandi Nell caustica. N-am n ic i o in doiaia cS p ro p riu l m eu tata — daca a f fi fost eu cea cu tum oare pe c re ie r — m -a r fi pus sa stau jo s f i m i-a r fi explicat cu m ulte detain la ce p o t sa m a a fte p t, dupa care s -a r fi in g rijit sa fiu trim isa la c e l m a i p o triv it spital f i a r fi la sa t lucrurile s a - fi urmeze cursul. $ i a f putea paria ca nici nu s-ar fi deranjat sa m a vizite ze. R a re o ri venea s -o vada p e m am a in tim p u l ultim elor faze ale bolii, daca nu pun em la socoteala dafile cand apSreau s-o consulte in calitate de m edic a l ei. N im eni n -a r fi fn stare sS se distanfeze de orice f i oricine, a f a cum re u fe a tatal meu. A c e s t sSrman batran este neca jit ca nu poa te ajuta m a i mult. Tatal m eu a r fi fa c u t e xa ct ce s -a r fi a fte p ta t de la e l — era a ta t de preocup at ca toatS lum ea s a - fi faca datoria — d a r nim ic m a i m ult. $ i to tu fi L iz e de parere ca ea f i ta ta l e i nu su n t foarte apropiap. Lui Nell ii venea sa rada. DupS cin ci m inute petrecute in com pania tataiui m eu f i- a r da seam a de diferenja. El pSstra o distanjS de a n i luminS in tre n o i c h ia r f i cand ... Nu, nu e m om e ntu l acum sa mS g a n desc la asta. N iciodata nu va fi m om e ntu l p o triv it sS ma gan desc la asta. A trecut. S-a term inat pen tru totdeauna!

177

Curtezana

N -a i fi p u tu t sa fa ci altfel. D e ce te to t in tre b i d a d a i fi p u tu t? Sau daca a r fi trebuit? M arg are t e in siguranfa f i e bine. $ i in curand, vei fi in stare sS m e rg i s -o vizitezi. O data ce vei incepe sa c a ftig i b a n i f i sS p a stre zi capva pen tru tine, te vei putea duce s-o vezi in lo c s if s u n i ca sS a fli cum se m a i sim te. A tu n c i ii vei explica, in c e rc in d s-o fa ci sa injeleagS de ce se afla acolo unde se afla f i de ce tu n u e f t i acolo, cu ea. Deocam datS, L iz este cea care are nevoie de in grijire f i a ten pe f i, a va n d in vedere ce a fa cu t pen tru tine f i d e la c e te-a salvat, m erits to t c e -i p o p oferi. Nell observa cum comandantul devenea tot mai nervos pe rriSsura ce se apropiau de destinajie. Parea ca mcearcS sa-fi anihileze sentimentele, sa-fi tin ! emojiile Tn frau fi sa se concentreze ca sS poata trece peste primele minute cand avea s& vada schimbarile survenite de la ultima lor intrevedere: deteriorarea, pierderea in greutate, treptata instalare a imobilitajii membrelor ei. Dupa ce Nell TI ajuta sa se dea jos din m afina, TI vSzu indreptandu-fi umerii fi Tnaljandu-fi capul Tnainte de a intra fchiopatand fi sprijinindu-se Tn baston, sa-fi salute fata. Asta fi facu, de parca focul produs de Tnfajifarea ei schimbata nu I-ar fi afectat catufi de pujin, Tnsa cand Nell Ti oferi un pahar de whisky vazu cat de tare Ti tremura mana. Cina din seara aceea fu veseia fi se rase mult fi asta nu datorita faptului ca Philip a Tntregit careul la masa. Acesta se hotarase sa fie Tncantator fi amuzant fi Nell putu sa-fi dea seama cum fusese el Tn tinereje. Totufi, nu infeleg de ce noi, ceilalp, trebuie sa platim, doar pentru ca tinerefea lu i a trecut, reflecta ea. Cajiva prieteni vechi, care Ti cunofteau atat pe Liz cat fi pe comandant, venira sambata la pranzul pregatit de Lulu ca o favoare special^, in seara aceea, Nell gati cina pentru fase persoane pentru ca Boy fi cotoroanja cu faja dura care-i era sojie acceptasera invitajia lui Liz. . Susan Harvill TI conducea pe sojul ei ca pe o mafinarie, cronometrandu-i mifcarile clipa de clipa, f i vai de el daca Tntarzia macar o secunda. Ea nu era de acord cu Liz, o privea cu suspiciune pe Nell, avea oroare de Philip fi se arata plictisita de socrul ei. Lasa in farfurie aproape toata supa

Vera Cozuie

178

de macrif, de-abia se atinse de mielul preparat Tn stil turcesc, refuza prajitura „Margot“, dar ifi goli paharul de fiecare data cand Ti fu umplut fi, cum Philip fusese acela care alesese vinurile, fiecare pahar era un superlativ. Baura cate o cea fca de cafea, refuzarS coniacul fi lichiorul fi, cand se ridicara sa piece, nimeni nu protesta. Philip scoase sticia de Glenmorangie1' doar dupa ce plecara ei, fi avand-o pe Nell — care invajase de curand — a patra partenera, se a fezara sa joace bridge. Philip era partenerul lui Nell fiindca era de departe cel mai priceput jucator, dar Liz f i tatal ei se dovedira mai buni fi caftigara. Cand comandantul se duse la culcare Tnvaluit Tntr-un abur de whisky fi de muljumire era deja ora unu noaptea. A doua zi, duminica, Nell pregSti pranzul: friptura de vita cu diverse garnituri, stropita cu o exc^lenta sticia de vin rofu. Dupa masS, comandantul ajipi o ora sau doua. La ora patru servira ceaiul fi apoi Philip TI conduse la Paddington sa ia trenul. De la stajia de destinajie urma sa fie preluat de catre Mercer, care TI aftepta cu vechiul Daimler de care coman­ dantul de brigada refuzase sa se desparta din devotament. inainte de plecare, Nell Ti aduse lui Tiger oasele de la friptura. — O sa-l Jina fericit ore-n fir, spuse batranul mifcat. l-au mai ramas numai jumatate din dinji. Fiicei sale Ti spuse: — A fost un weekend Tncantator, iubito. il aftept cu nerabdare pe urmatorul. — Curand, spuse Liz cu un zam bet orbitor fi plin de dragoste. Foarte curand... Pe cand urmareau Bentley-ul perfect intrejinut al lui Philip indepartandu-se, ea adaugS: — Nu ca ar fi fost cine ftie ce pentru el, dar cel pujin a avut companie pentru un timp. — S-a simjit extraordinar de bine, protesta Nell. — Dar urafte sa ma vada a fa . incearca, dar batranelul meu n-a re u fit niciodata sa se prefaca. Se vede totul in ochii lui.

11 Whisky scojian (n.t.).

i 179

Curtezana

Liz Tfi Intoarse scaunul cu un gest violent fi adauga brusc: — Hai sa punem nifte muzica... Mai tarziu, pe cand Liz II asculta pe Herb Alpert fi Nell se punea la curent cu noutajile citind S u nday Tim es, Liz m icfora pe neafteptate volumul la aparat fi spuse: — Nu vreau sa ma vada cand voi ajunge In stadiul de a nu-l mai putea recunoafte. Promite-mi ca n-ai sa-l lafi sa vada a f a ceva, rosti ea cu privirea Indarjita. — Bineinjeles ca-{i promit. — §i lasa-l sa traiasca In fericita ignoranja a ceea ce am facut eu ca sa-mi caftig existenja. El are unele suspiciuni, dar aparjine generajiei care nici nu fi-ar pune problema confruntarii mele cu ele. Daca s-ar ajunge la concluzia ca am patat numele familiei... fn familia mea n-a fost niciodata o umbra de scandal. — Si nici nu va fi, afirma hotarata Nell. Liz dadu din cap, satisfacuta. — Efti o fata buna... Viaja mi-a facut o ultima favoare fi te-a scos Tn calea mea, zise ea zambind stramb. Poate s-a gandit ca am avut parte de destule necazuri, suspina adanc. Dar ftii, nu pot totufi sa ma plang. Cum ar spune Pa, am avut cateva meciuri reufite fi am realizat cateva scoruri bune. Nu m-am afteptat niciodata sa fiu nevoita sa ma retrag a f a curand. (Zambetul trist reaparu pe chipul ei.) Acum cred c-am sa ma due la culcare. A fost un sfarfit de saptamana foarte plin fi ma simt cam obosita. Nell Impinse scaunul catre liftul special construit In iateralul scarilor, Ii cobori platforma la pamant fi puse piedica la roji Inainte de a apasa pe buton. Scaunul Tncepu sa urce purtand-o pe Liz, Tn timp ce Nell sui fi ea scarile. Ajunsa sus, Tndeparta piedica de la scaun fi-l Impinse In dormitorul lui Liz, unde o ajuta sa se dezbrace fi sa-fi puna cam afa de noapte, dupa care duse caruciorul cu Liz Tn baie. fn cele din urma, o ajuta sa se urce Tn pat. Cand fu pregatita de culcare fi Nell dadu sa piece, Liz o prinse de mana. — Dorefti ceva? Tntreba Nell. — Doar sa-Ji muljumesc. — E valabil fi Tn sens invers.

Vera Cowie

180

Satisfacuta, Liz ifi slabi stransoarea care in ultimele zile nu mai era atat de puternica. — E fti o fata buna, zise ea, cu vocea in g rofata de emojie. — Doar la lucrurile la care mS pricep, rosti Nell cu un aer fagalnic. Ii piacea sa auda rasul lui Liz, cand o parasea, noaptea. Starea sanatajii lui Liz se deteriora rapid in urmatoarele luni, imobilizand-o la pat inainte de intrarea in coma din care nu avea sa se mai trezeasca vreodata. Comandantul de brigada, care fusese atat de constant in manifestari pana acum, nu putu sa indure sa vadS cum fluturelui stralucitor, care fusese fiica sa, ii dispareau culorile fi erau inlocuite de cenufiul morjii. DupS ultima vizita cand ea incerca sa-i zam beasca cu ochii infundaji in orbite fi faja lipsita de culoare, el nu se mai reintoarse. — Mai degraba a? trece din nou prin lupta de la Arnheim, suspina el. — O comportare tipica pentru el, comenta Philip necrujator. A fa cum a dezamSgit-o in viaja, tot a§a a dezamagit-o §i la moarte. El §i sojia lui erau atat de absorbiji unui de prezenja celuilait incat fi-au neglijat complet copiii. E oare de mirare ca Liz a fost genul de om care-fi traia clipa? A iubit-o, gandi Nell furioasa. A iubit-o cu adevarat! Nu suntem top in sensib ili ca tine. C at mi-a$ fi dorit ca tatal m eu sa m a iubeascS la fel de m ult... C om andantul a r fi schim bat de bunavoie lo cu l cu fiica lui. M i-a f i spus asta. Tu a i fi facut-o? Tu, care pre tin zi ca a i iubit-o pe Liz a fa de m ult! D aca tata a r fi p lans-o p e m am a m acar o d a ta ... Pe Boy, care ie fis e din cam era surorii lui, aratand de pares voia s-o fteargS de acolo, il putea injelege. Din punct de vedere moral, era un la?. Liz ifi cunoscuse fratele foarte bine. De atunci incolo, el trimise flori pe care sora lui nu mai putea nici sa le vada, nici sa le miroasa. Sojia lui nici macar nu incerca sa se prefaca fi nici nu se deranja sa vina. Deja exista o infirmiera care era tot timpul de serviciu, dar Nell trebui sa admita ca Philip se arata foarte saritor fi petrecea ore-n fir langa patul lui Liz, in eventualitatea ca fi-a r fi revenit. Cand nu era el acolo, era Nell, astfel incat,

181

C urt ez ana

Jinand cont fi de infirmiera care-fi facea tura, Liz nu era niciodata singura. Cand Liz muri, stingandu-se liniftit tn primele ore ale diminejii, nici Philip, nici Nell nu erau acasa. Unul dintre cei mai stabili clienfi o rugase sa vina la Paris sa-l intalneasca in drumul lui spre Orientul Mijlociu, iar Philip raspunsese chemarii disperate a unui fost iubit al carui partener de douazeci de ani murise din cauza unui atac coronarian. Fu prezenta doar infirmiera care chema doctorul sa certifice decesul. Cand Nell se intoarse acasa, Pjilip indeplinise deja instrucjiunile lui Liz referitoare la incinerarea ei. — Nu vreau sa fie suferinja in jurul meu. Am avut parte de o viaja buna fi am trait-o cu placere in toate sensurile cuvantului, le spusese ea cu luni in urma. Vreau sa sfarfesc in mijlocul focului curat fi stralucitor. Nu vreau cantece funebre ci muzica vesela — genul care imi piacea mie — fi multe flori... flori colorate, vesele, parfumate! impraftiaji-mi cen ufa unde vreji; ea e lipsita de importanja. Le intinsese la amandoi cate o mana fi continuase: — Nu pot sa ma plang, doar ca mi-ar fi placut sa traiesc mai mult. Totufi, m-am bucurat de rastimpul ce mi-a fost destinat, afirmase ea fi se intorsese catre Philip. Iji amintefti ce-a spus Henry Miller?11 Philip incuviinjase fi citase: — „Scopul viejii este de a fi traita, fi a trai inseam na sa fii conftient de tot ce exista: sa fii fericit, sa te imbeji, sa te lafi cuprins de seninatate, sa te bucuri de aceasta lume incantatoare". — O are n-am facut eu toate astea? — Ba da, la maximum.' — Exact, a fa incat, daca va trebui sS spui ceva, sa spui cuvintele astea. Fara platitudine, te rog.

" Henry Miller (1891-1980), scriitor american, nascut la New York. Dorea restabilirea libertSJii de a trai fSra restric}iile convenjionale ale civilizajiei (n.t.).

Vera Coivie

182

Nell intrebase: — Ce parere ai despre: „Oare nu-i pacat ca a fost o tarfa“? Philip paruse surprins fi oarecum necajit ca nu spusese el asta, dar Liz jubilase incantata f i repetase cuvintele iar fi iar. — Este exact ceea ce gandeam ?i eu. in consecinja, funeraliile au fost oricum. numai solemne nu. Micufa capela fusese injesata de cei care o cunoscusera f i stralucea de muljimea florilor pe care le iubise in timp ce muzica era vesela. Liz nu fusese credincioasa a f a ca serviciul religios lipsi. Philip fu singurul care vorbi fi o facu cu multa elocinja, cu cuvinte pline de miez fi cu mult spirit. Cand cofciugul acoperit de flori disparu in spatele perdelelor de catifea de culoarea bronzului, Ella Fitzgerald canta: „De fiecare data cand ne spunem la revedere". Apoi a urmat fam panie, multa muzica, multa conversajie, o groazS de „Ji-aduci aminte...?" fi, pe masura ce sticlele se goleau, cursera fi cateva lacrimi pline de tristefe. Nell tocm ai pregatea intariri sub forma unor sticle de fampanie, cand u?ile bucatariei se dadura in laturi ?i o femeie trecu printre ele. Era im bracata focant, cu haine scumpe, dar alese dupa acel stil ostentativ, coplefitor, promovat de serialele de la televiziune. — Cu ce va pot fi de folos? intreba Nell politicoasa. — Doar cu cinci minute de linifte f i pace, zise femeia vorbind cu accent englezesc, dar cumva estompat de cel australian. Nu ne-am mai Tntalnit. Numele meu este Delia Dupre, defi cand am cunoscut-o pe Liz, era Davina Dawson — asta era numele pe care-1 foloseam in cercurile in care lucram. Femeia afteptS ca numele sa fie recunoscut de Nell fi, cand reacjia afteptata nu veni, completa: — La mine a venit Liz s-o sfatuiesc cand s-a decis sa-fi schimbe statutul de amatoare. §tiind care era raspunsul afteptat de la ea, Nell minfi: — Desigur, Liz mi-a povestit despre dumneavoastra. — Sper ca a facut-o fara ranchiuna. — Nu-mi amintesc de a fa ceva. Liz nu-i vorbise niciodata de Davina Dawson.

183

Curtezana

— A f spune ca Liz nu purta pica nimanui. — Ar fi trebuit? — Am avut o ... disputa. Am rugat-o sa-mi Jina locul odata la un client obifnuit de-al meu fi ea s-a dus fi mi i-a fterpelit, zise femeia zambind sub|ire. Dar trebuie sa recunosc ca mi-a facut o favoare pentru ca am prins un pefte fi mai mare f i m-am casStorit cu el. injeleg ca efti o membra a societajii vesele, rosti ea examinand-o pe Nell de sus pana jos. — Da. — Tu efti protejata lui Liz despre care se vorbefte? — Da. — Eu am renunjat la statutul de membra a societatii cand m-am casatorit. Sojul meu habar n-are ca i-af fi apartinut vreodatS fi, cum traim in Australia, e pufin probabil sa afle Tn viitor. Acum crede ca sunt Tn Elvejia sa-mi aranjez a}a. Am citit Tn The T im es despre Liz — eu nu mai Jin egatura cu nimeni — fi m-am gandit sa vin sa-mi Tmprospatez amintirile, defi, dupa cum a rata cateva chipuri de pe aici, n-ar avea nevoie de Tmprospatare, ci de reTnnoire. Mai am cSteodata vefti de la o buna prietena Tn car epot sa am Tncredere; de obiecei comunicSm Tn termeni voalafi, dar mi-a spus c3 Liz s-a TmbolnSvit. Spunea ca e vorba despre o tumoare a creierului. — Da. — A fost mult timp bolnavS? — Ultimele cateva luni au fost cele mai rele. Femeia sorbi fam panie din paharul pe care-1 avea in mana. — Liz era cu trei ani mai tanara ca mine. U file batante se dadura din nou la o parte f i Philip ifi facu aparijia. — Nell, unde-i fam pania mea? Paharele s-au golit, deja. Dumnezeule, tu erai! ii spuse el Deliei Dupre. Te-am observat Tn biserica fi apoi te-am pierdut Tn mul|ime. Te-ai coborat de pe piedestal pentru catva timp, nu-i a fa , avand Tn vedere cS de cajiva ani Tncoace te-ai alaturat randurilof celor extrem de bogaji? — Buna, Philip, rosti Delia calma.

Vera Cowie

184

Nell mai deschise doua sticle de fam panie in timp ce ei vorbeau, apoi le puse pe tava pe care Philip o lua; dupa aceea mai cauta inca doua in frigider. — Nu pleca, ii spuse el doamnei Dupre. Mi-ar face placere sa mai stam de vorba... Da-mi voie doar sa le mai dau o mana de ajutor invitajilor care vor sa se imbete fi sa devina turbulenji fi apoi putem sta de vorba. Cu aceste cuvinte, parasi bucat&ria. — Nu §i daca am fi eu un cuvant de spus, zise doamna Dupr6. Exact atunci cSnd e fti beat f i turbulent, Philip Faulkner vine fi te descoase fi apoi Jine informajiile pentru el drept asigurare la o adica, remarca ea dand din cap cu subinjeles catre Nell. Fii atenta cand efti in preajma lui. Poate ca s-a comportat decent, in mod total necaracteristic lui, cSnd a fost vorba de Liz, dar asta s-a intamplat probabil pentru ca ea ftia la fel de multe despre el, pe cat ftia el despre ea. Se cunofteau de la pubertate, sau cam a fa ceva. Se duse spre ufd fi cand ajunse acolo se Intoarse: — Cum mai merg lucrurile pe piaja zilele astea? Pre­ supun ca fi asta s-a schimbat la fel de mult pe cat s-a schimbat viaja in ultimii douazeci de ani. — Nu ducem iipsa de clienji, raspunse Nell intr-o doara. — Binelnjeles ca nu. Asta nu se va jntam pla niciodata. Mult noroc, ii ura ea f i pleca. Philip se mohori cand vazu ca prada ii scapase. — De ce naiba n-ai putut s-o mai Jii de vorba? — Despre ce? Mi-era complet striina. — Asta-i din cauza ca, atunci cand s-a retras de pe piaja, fi-a schimbat infajifarea, zise el pufnind din nas. A avut fixul asta cu respectabilitatea, dar specialiftii in sado­ masochism il au Intotdeauna. — Cu asta se ocupa? — Numai cu asta... A avut un client odata, care nu dorea nici unul din procedeele tenebroase datatoare de dureri. Ii piacea doar sa fie batut la spate cu o paleta de ping-pong; dupa o jumatate de duzina de lovituri puternice, pjacula ca un gheizer. Delia a rugat-o pe Liz s-o inlocuiasca odata cand a avut o suprapunere a programarilor sau ceva asemanator, iar clientul a indragit-o pe Liz fi a preferat-o pe ea. D.D. s-a suparat foarte tare. A reiefit ca avea intenjii

185

Curtezatia

matrimoniale care, bineTnJeles, includeau fantajul; altfel nu I-ar fi putut convinge s-o ia de sojie... Am avut o mica discu|ie prieteneasca cu el fi i-am povestit cateva detalii pe care nu le1cu n o ftea despre „prietena lui“. In afara de acea mica grefeala, era infior&tor de „curat“, fi cand a aflat ce le facea ea altor barbaji... Dupa aceea, a refuzat sa mai aiba vreo legatura cu ea, adauga el radiind de satisfacjie. — In cazul asta, de ce te mai intereseaza? — M a intereseaza intotdeauna cele care se retrag de pe piaja, mai ales cSnd ajung pana acolo Tncat s3-fi schimbe infajifarea; de fapt, Tn cazul ei, era de injeles — avea un nas care ii ajungea pana la genunchi. §i-a facut fi un implant la maxilar, asta ca sa nu mai menjionam modificarea ochiior. — De-asta nu erai sigur cine era! — Firefte! Avea ceva familiar... dar n-am reufit s-o vad de aproape pana cand n-am gasit-o aici, cu tine. Atunci mi-am dat seama cine este. Oricum, ce naiba voia? — Informajii despre Liz: cum s-a Tntamplat, de ce a murit... M i-a spus c&fusesera prietene. — Liz — prietena cu gunoiul asta? Nici intr-un milion de ani! Brigada sado-masochista formeaza o clasa aparte. Toji au nevoie de antrenament suplimentar. Ce fac ei, mi se pare chiar f i mie, care am o Tnjelegere mare cat bulevardul Champs Elysees, de o murdarie fi o abjecjie mai presus de orice! Doar faptul ca depravarea omeneasca nu are limite te poate face sa crezi a fa ceva. Echipamentul lui D.D. consta din clam e, lacate, furuburi f i sSrme pe care le lega de organele genitale ale barbajilor. Avea obiceiul sa rada parul pubian a f a de mult Tncat Ti lipsea mai pujin de un milimetru pana sa ia f i stratul exterior al pielii; sau prindea clame cu zimji de pielea de pe varful penisului f i apoi TI masturba pe posesorul acestuia pana c&nd urla cerfind Tndurare. Evident, a cstftigat o avere. Poji sa ceri oricat pentru serviciile sadomasochiste. Prietena cu Liz, n-a fost Tnsa niciodata, defi ar fi vrut acest lucru. Ma Tntreb ce a adus-o aici astazi? Sunt ani de cand n-a mai avut nimic de-a face cu fostele ei cunoftinje. S-a descotorosit de ele odata cu vechiul ei nume. Pe vremea aceea era foarte cautata; acum Tfi da aere de mironosija. C a fi tine, incheie el cu un zambet prefacut.

Vera CovJie

186

Nell ignora Impunsatura malijioasa, fiindca se afteptase la a f a ceva. Acum, ca prezenja concilianta a lui Liz nu mai statea tntre ei, ftia ca Philip n-avea sa-i arate nici un pic de indurare fi doar spiritul de corectitudine, care o caracteriza, o facea sa admita ca, probabil, acesta era felul lui de a -fi exterioriza mahnirea. Cand testamentul lui Liz avea sa fie declarat legal, urmau sa se dezlanjuie furtuni pe care nu avea cum sS le ocoleasca. Philip fusese desemnat ca executor testamentar, ceea ce ftia de mult timp. Ceea ce nu aflase, pentru ca Liz nu-i spusese, era ca o numise pe Nell co-executor fi ca e a avea sa primeasca cea mai mare parte a averii ei. Lui Lulu Ii fusese lasata o suma generoasa. — Mi-a fost o prietena a naibii de buna de-a lungul anilor fi e legata de rahatul aia de soJ care agaja orice fusta vede In faja ochiior fi o ignora pe sojia lui care muncefte din greu. Pe banii a ftia n-o sa poata pune mana, m-am asigurat al naibii de bine. Ii vor reveni ei, fi numai ei. Am avertizat-o sa fie atenta ca el sa nu poata lua nici macar un penny. (Liz chicotise incantata.) I-am lasat lui Philip toate lucrurile pe care o pus ochii. Statueta din perioada dinastiei T ’ang Tnfajifand un cal, bibeloul din porjelan de Meissen reprezentand o laptareasa f i oglinda venejiana. A facut aluzie in felul lui inimitabil ca ar trebui sa i le las lui prin testament, fi a fa am facut. „Afa va avea ceva care sa-i reaminteasca de mine. Vazand expresia Tntiparita pe faja lui Nell, Liz adaugase: — §tiu, ftiu... apartamentul lui e suprasaturat de obiecte de arts fi sunt pe deplin conftientfi ca are o tendinja exagerat de mare de a achizijiona astfel de lucruri, dar este cel mai vechi fi mai apreciat prieten al meu fi am trecut prin multe impreuna. Casa va fi a ta. Muljumita Jie, ipoteca este ca fi platitS... nu, te rog, nu-mi refuza placerea asta. C asa imi aparjine, am cumparat-o fi aproape am terminat s-o piatesc. Ji-o las Jie, sa faci ce vrei cu ea; sa continui sa traiefti in ea, s-o vinzi sau sa procedezi dupa cum dorefti. Cu muljumirile mele! — Dar nu fac parte din familie... — Tata are hambarul acela mare Tn Wiltshire, iar Boy are casa lui din Londra f i refedinja aceea transformata din

187

Curtezana

ferma din Sussex. Oricum are mult mai mulji bani decat am avut eu vreodata fi, de altfel, nu i-a? lasa cajelei aleia de nevasta-sa nici macar un bun ramas. A avut grija ca eu sa nu-mi pot cunoafte nepojii, deci inca un motiv in plus, in ultimele faisprezece luni, tu ai fost familia mea, iar Philip mi-a fost ca un frate, mai mult decat mi-a fost Boy vreodata. Ai ajuns sa insemni foarte mult pentru mine, Nell. Ne-am sincronizat de cand ne-am vazut prima data, fi de atunci ritmul a fost mereu constant. Ai fost o eleva minunata ?i acum te com port foarte natural la lucru. Ai adus mai mulji bani in ultimele luni decat a? fi putut spera in cea mai nebuneasca reverie a mea; m-ai facut solvabila, mi-ai dat posibilitatea sa-mi platesc datoriile. Cand m-am decis ultima oara sa joc eram disperata, dar am avut noroc, pentru ca numarul meu a iefit ca?tig3tor. Numarul nouasprezece — varsta ta la vremea aceea. Asta-mi amintefte sa-Ji spun ca, daca voi mai fi pe aici cand vei implini douazeci fi unu, vom face o sarbatoare cum nu s-a mai vazut de mulji ani. Pana la aniversarea a douazeci fi unu de ani ai lui Nell mai erau insa, doua luni. T o tu fi am sa fac o sarbatoare grozava, ifi spuse Nell in gand, ca f i ca n d tu a i m a i fi aici. Lulu intra in bucatarie ducand o tava cu pahare goale. — Lumea pleaca, anunJS ea. — Vin, zise Nell, golindu-?i paharul. — Imediat ce vor pleca, vom face propria noastra comemorare, zise Lulu. Caji din oamenii a?tia au venit cSnd era bolnava? Nu prea mulji. A?tia sunt prieteni de vreme buna. — Nu toji, Lulu. Liz cunoftea mulji oameni, dar a avut fi cajiva prieteni adevaraji, ?i aceftia au venit; fi atunci, fi acum. Expresia severa a lui Lulu nu se schimba, fi cand incepu sa spele paharele, spatele ei lat era de-a dreptul elocvent. Nell se indrepta spre comandantul de ijrigada. Parea foarte imbatranit, foarte zdruncinat, sprijinindu-se greoi pe brajul lui Mercer, care era foarte scund, zbarcit ca o nuca fi sincer cum numai cei din Yorkshire pot fi. — Suporta foarte greu, domnifoara. E foarte impresionabil, domnul comandant, dar a fost o fata buna, dom nifoara Elizabeth.

Vera Cozt/ie

Ajuns Tn acest punct, Mercer o fixa pe Nell cu ochi care era Tnca suprinzator de albaftri. — Recunosc ca a fost cu adevarat norocoasa sa aiba asem enea prieteni ca dum neata, f i ca domnul Faulkner, desigur. Dansul ramane ceea ce s-ar putea numi „Tnalta clasa“r fi a fa ceva eu n-am reufit sa dobandesc niciodata. Dar a fost cel mai bun prieten pentru domnifoara Elizabeth, a fa cum ai fost fi dumneata. Voiam doar sa ftiji, domnifoara, ca domnul comandant f i cu mine apreciem tot ce-afi facut. Comandantul Tncercase sa spuna ceva de aceiafi gen, dar nu fusese Tn stare sa articuleze un sunet; nu reufise sa faca mai mult decat sa-i stranga mana lui Nell f i sa o priveasca graitor, dupa care ochii i se umplura de lacrimi. Fiul f i nora lui TI luara de acolo; plecara cat de repede le TngSdui decenja. El fi cu Mercer aveau sa locuiasca Tn Thurloc Square, intrucat comandantul nu se mai putea descurca. Boy, pe de alta parte, urmand instruc{iunile sojiei sale, lasase sa se Tnjeleaga clar ca orice com unicare ulterioara Tntre Nell fi tatal lui era interzisa. Era limpede ca, din punctul de vedere al lui Susan Harvill, Nell constituia o influenja rea. Nell se abjinu sa spuna ca Liz o rugase sa-l supravegheze de la distanja pe tatal ei; ar fi fost o pierdere de timp. Puteau dispune de el dupa bunul lor plac, acum ca Liz nu le mai statea Tn cale fi nu avea cum sS se mai opuna. Probabil ca f i zilele lui Mercer erau numarate. Lui N ell Ti parea rSu fiindca TI placuse pe comandant fi ar fi Jinut legatura cu el, I-ar fi vizitat din cand Tn cand, poate chiar i-ar fi scris, ocazional. A fa ar fi dorit Liz. E i bine, Liz propun e f i B o y dispune, reflecta ea, privindu-i cum plecau. Dupa ce u?a se Tnchise dupa ultimul participant la Tnmormantare, Philip, Lulu fi Nell se afezara sa fi-o reaminteasca pe Liz, a fa cum ar fi dorit ea sa-i vada gandindu-se la ea; cu pahare de fam panie In mana fi ascultand muzica ei preferata. Majoritatea timpului, Nell statu fi-i asculta pe Philip fi pe Lulu rememorand clipele petrecute alaturi de Liz, dar, din timp in timp, cate un cantec ii rejinea atenjia fi se retragea printre propriile ei amintiri. Soarta fusese intr-adevar buna cu ea cand o scosese in calea lui Elizabeth W aring, pentru cS gasise Tn ea o prietena adevarata, defi Tn afara diferenjei de varsta, avuse-

189

Curtezana

sera ?i caractere compiet diferite. Nu se spune oare despre contrarii ca se atrag? reflecta ea ascultand cum trompeta lui Herb Albert scotea unduiri melodice seducatoare fi vazand cu ochii minfii corpul perfect intrejinut al lui Liz mISdiindu-fi foldurile, ce dadeau impresia a fi montate pe rulmenji. Ce mult fi placuse sa danseze! Cand putuse s-o faca, ea fi Philip — care era un dansator de prima clasa — mersesera deseori sa danseze la sali de dans fi discoteci unde adoles­ c e n t ce le frecventau ?i priveau cu disprej fi amuzament pana in momentul in care se urcau pe ringul de dans. Nell pur f i simplu fi invidiase. — Vrei sa spui ca pana acum n-ai fost niciodata la dans? exclamase Liz uluita cand Nell recunoscuse acest fapt. — Nu-mi era permis. Ji-am mai spus. Tatal m eu... — Era foarte strict. Dumnezeule, Nell... Suntem fn 1980, suna de parca el s-ar fi nascut in 1880. — Nu el; doar atitudinea fi convingerile lui. — Saraca de tine! Atunci, avem mult de recuperat. Toate lucrurile pe care Ji le-a interzis el, eu ti le permit. De acord? — Oh, da, te rog... § i i f i pau se prom isiunea, se gandi acum Nell. De la ea am in va fa t sa r i d f i sa fiu vesela f i optim ista, sa m a bucu r de viaja, sa a ccep t placerea a fa cum este fara sa m a s im t vinovata. — Tatal tau era foarte credincios? o intreba Liz odata. — Catufi de pufin. Nu vedea la ce e buna religia. Afirma ca e o creajie a omului fi deci — suspecta. Mai spunea ca n-are nevoie de un ipocrit de mana a cincea care sa-l fnveje ce este aceea moralitate sau orice altceva. Tatal meu stabi­ lise propriile lui reguli; erau singurele de care asculta fi se afte p ta sa ma supun f i eu lor. — C e s-a intamplat cu sora ta? — Margaret a fost un caz deosebit. Nu ftia nimic altceva decat cele mai simple reguli: sa nu atinga focul, sa nu se duca in bucatarie cand se facea mancare, sa nu traverseze singura strada. in timpul zilei mergea la o fcoala speciaia. Tata mi-a explicat ce anume nu mersese bine, din punct de vedere genetic, in existenja ei intrauterina. — Caji ani aveai cand s-a nascut ea? — §apte.

Vera Cowie

190

— Cu siguranja, mult prea tanara pentru acel gen de explicajii. — Tatal meu credea ca nu e bine sa te rufinezi de adevar, fi a spus ca eram destul de mare fi inteligenta ca sa Tnjeleg. — Pare a fi fost un monstru, sunase comentariul revoltat al lui Liz. — L-ar fi focat sa afle ca gandefti astfel. S-a considerat Tntodeauna cel mai rajional dintre oameni. Aprecia extrem de mult bunul-simj. — § i totufi te-a determinat sa-i parasefti casa fi masa la varsta de faptesprezece ani! — M i-a fost de-ajuns, fusese singura replica a lui Nell. M a i m u lt deca t de-ajuns, gandi ea acum. N -ai aflat nici ju m a ta te din adevar, Liz. Ifi puse paharul jos. S i am bau t suficient de m ulta fam p anie . Se ridica, clatinandu-se u?or. — Te predai? Tntreba Philip. — Daca n-o fac acum, va trebui s-o iau la fuga spre toaleta f i s-o fac acolo. (Nell se Tntoarse spre Lulu.) Philip o sa-Ji comande un taxi cand ai sa vrei sa pleci, zise ea, dandu-fi seama ca Ti vedea faja smeada ca prin ceaja. — In mod sigur n-am sa ma due pe jos, fi nici n-o sa iau un autobuz de noapte. — Ne vedem maine, Ti spuse Nell lui Philip care flutura din m^na Tnainte de a-fi cufunda din nou nasul Tn pahar. A doua zi dimineaja cand coborT scarile, Nell Ti gasi pe amandoi acolo unde-i lasase: pe Philip Tn fotoliu fi pe Lulu pe sofa, Tnconjuraji de sticle goale. Ea Tnsafi se simjea de parca cineva Ti strangea un cerc de ojel Tn jurul frunjii, dar luase doua aspirine. Se duse Tn bucatarie sa faca nifte cafea concentrate. Philip deschise un ochi, tresari de durere, apoi TI Tnchise din nou. Lulu era Tnca dusa pe alta lume. — Jine... Nell Ti dadu lui Philip un pahar In care lichidul facea o ufoara spuma. El Tnchise ochii fi gemu la auzul zgomotului, dar II bau pe tot.

191

Curtezana

— Nu trebuia sa fi deschis ultima sticia de fam panie... dar de cate ori bea cineva fam panie Taittinger C om te des Com tes? — Liz a comandat-o special pentru ocazia asta. — Grijulie pana Tn ultimul moment. Draga de Liz... ce mult o sa-mi lipseasca!... Parea atat de dezolat, Tncat Nell TI crezu. Lulu Tfi veni Tn simjire cu multe gemete fi injurii, refuza aspirina fi se duse clatinandu-se Tn bucatarie, ca sa prepare ceea ce — spunea ea — avea sa puna pe fuga fi cea mai Tngrozitoare m ahm ureala. Bautura era ro fie fi mirosea Tnfiorator fi Philip spuse, dupa ce o bau 'pe a lui, ca avea un gust la fel de teribil. — Te implor sa nu-mi spui ce confine, se cutremura el. E suficient ca trebuie sa o Jin Tn stomac. — E un remediu suveran pentru cei care beau rom negru, ii spuse Lulu. §am pania n-o sa-i reziste. O sa vedeji. Dupa o jumatate de ora fi doua cefti de cafea, el recu­ noscu ca pojiunea ifi demonstrase magia fi se duse sus sa faca un duf, sa se barbiereasca f i sa se schimbe. Inspectand bucataria redevenita imaculata, Lulu spuse: — Perfect. Cu asta s-a terminat. N-o sa ma mai intorc aici, declara ea Tntorcandu-se catre Nell. — De ce nu? Tntreba aceasta luata pe nepregatite. — Domnifoara Liz avea nevoie de mine. Tu n-ai! Tu ?tii sa te organizezi, astfel Tncat mi-am gasit o slujba mai aproape de casa. E mult de mers pana aici fi o faceam numai de dragul ei. — Foarte bine, daca a f a dorefti, dar ?tii ca ai fi putut ramane Tn continuare. — §>i ce sa fac? Tu gatefti, faci curat, repari hainele. Efti obifnuita cu toate fi te pricepi. Domnifoara Liz a avut Tntotdeauna pe cineva care sa-i faca lucrurile astea. Tu n-ai nevoie de mine. Tu TJi efti de ajuns Jie Tnsaji. — Dom nifoara Liz mi-a spus sa-Ji dau toate hainele ei. Spunea ca ai putea sa le vinzi. — A fa o sa fac. — A zis sa te iei pe toate. I-am golit fifonierul fi toate sertarele. Daca ai nevoie de un geamantan, o sa-Ji Tmprumut unul.

Vera Cozoie

192

— Am ni§te sacofe mari, negre. Vor fi de ajuns. Dar q sa iau taxiul pe care mi l-ai oferit noaptea trecuta. E prea mult de carat, chiar f i pentru mine. — Sa-l chem acum? — Spune-i sa vina peste jumatate de ora. M a due sa aduc sacofele. Lulu umplu trei dintre ele cu taioare, rochii, haine fi lenjerie fi le depozita ISnga U fa din faja. Cand Philip cobori cu un aer absent, lasand in urma lui o dara de colonie Eau Savage, le vazu fi rosti: — Sa nu-mi spui ca au aparut deja vulturii. — Liz mi-a spus sa-i comunic lui Lulu ca poata sa-i ia toate hainele, daca vrea. — N-o sa i se potriveasca nici pe departe. — E vorba sa le vanda. Lulu ftie unde poate sa ia cel mai bun prej pe ele. — In cazul acesta, o sa adun pujinele lucruri pe care mi le-a lasat mie. — Ji-a vorbit despre ele? — Bineinjeles. M i-a precizat ca-mi vor fi lasate prin testament. Sa nu-mi spui ca nu ftiai. — Nu, dar Tn mod sigur este mai bine sa afteptam pana ce se va da citire Tn mod oficial testamentului. — Dar Lulu ia deja hainele. — Hainele nu sunt trecute Tn testament, nu ca un legat oficial. A f prefera sa aftepji, Philip. — Dfaga mea fetija, permite-mi sa-Ji aduc aminte ca eu sunt executorul. — Chiar fi Tn cazul asta. Privirile lor se Tnt&lnira fi se Tnfruntara. — Nu te pune cu mine, rosti Philip Tncet. Asta nu Jine de competenja ta. — Da-ma Tn judecatS, zise Nell categorica. Hainele n-au nimic de-a face cu testamentul. Lulu se aftepta la ele ca la un b a c fif, nu sub forma unui legat testamentar. Jie Liz Ji-a lasat antichitSJi de valoare fi vreau ca totul sa fie facut con­ form testamentului. Avem o Tntalnire cu avocatul ei Tn aceasta dupa-amiaza. — Avem ? — Eu sunt co-executor, alaturi de tine.

193

C urt ez an a

Ochii lui Philip aruncara flacari pentru un moment, apoi ridica din umeri. — Trebuia sa ma a?tept la asta. Intotdeauna se gase?te un vierme In bobocul unei flori. Hai, Lulu, n-ai nevoie de taxi. Te due eu cu ma?ina. — La ora trei, In strada Theobalds, striga Nell In urma lui, dar el nu privi inapoi. — Nu-l lua in seama, o sfatui Lulu ridicand saco?ele cu care Philip o lasase sa se descurce singura. Intotdeauna i-a placut sS creada ca el era acela care o conducea pe dom­ nifoara Liz, dar el va fi acela care se va simji parasit. Cu toate acestea, cand Nell inchise u?a din faja, respirajia ei de ufurare era tremurata ?i i?i simjea picioarele moi, fara oase. Nu era agresiva de felul ei, de?i avea o trasatura refractara pe care tatal ei, insistand sa-i fie ascultate ordinele, o alim entase involuntar, dar nu-i statea in fire sa caute necazul cii lumanarea, decat atunci cand voia sa evite necazuri fi mai mari. Liz o avertizase ca Philip va incerca sa preia conducerea. — De-asta te-am numit co-executor. Nu, nu te uita a?a la mine. N-a? fi facut asta daca nu m-a? fi gandit ca el va incerca sa treaca peste voinja ta, cu prima ocazie. Lui Philip ii place sa faca pe ?eful, are in sange lucrul asta, dar tu nu e?ti catu?i de pujin a?a blanda ?i supusa cum pari, ?i ?tiu ca vei avea grija ca dorinjele mele sa fie Indeplinite intocmai. De asemenea, exista lucruri despre care nu vreau ca el sa ?tie. Jine asta... spusese ea, ?i ii daduse lui Nell o cheie. E cheia de la un seif de depozit. Exista o scrisoare care te autorizeaza sa-l deschizi ?i am vorbit ?i cu directorul care mi-e vechi prieten... Toate acele documente... vreau sa le distrugi conjinutul. Philip le-ar citi pe toate mai intai, de aceea vreau sa faci tu asta. Nell incuviinjase, sugrumata de emojie. Increderea pe care i-o arata Liz era o cinste nea?teptata. — Tu ma ?tii, rostise Liz cu un zambet pe jumatate autoironic, sunt teribil de sentim entala. M ajoritatea documentelor din cutia aia sunt scrisori de care nu m-am indurat sa ma despart, chiar daca barbatul care le-a scris mi-a facut mult rau. Anii pe care I-am petrecut cu el au fost asemeni fetijei cu bucia pe frunte: cand au fost buni, au fost foarte,

Vera Cowie

194

foarte buni; cand au fost rai, au fost oribili. Du-te fi adu-mi-le, lasa-ma sa le mai citesc o data fi apoi arunca-le pe foe. Vom merge astfel pe aceiafi drum. Nell golise cutia, pusese totul Intr-o sacofa pe care i-o adusese acasa lui Liz, dupa care o lasase singura cu amintirile ei. Mai tarziu, incredinjase focului o gramada de hartiuje. Acum, gandul la toate astea Ii intfiri hotararea de a-fi menjine pozijia In faja puterii irezistibile a lui Philip. Urea seara incet fi se duse In dormitorul lui Liz. Era gol acum, oh, atat de gol... fi totufi mai purta amprenta parfumului ei: M a Griffe. Tot echipamentul medical disparuse: recipientele, sticlele, plosca, vasele fn forma de rinichi. § ilo nierele mari erau goale, dar pe cristalul curajat al mesei de toaleta era cutia ei de bijuterii; fusese o cutie de bomboane fondante, cu trei straturi. in testamentul ei, Liz fi lasase toate bijuteriile lui Nell. — Nu toate sunt de cea mai buna calitate, dar exista cateva piese foarte valoroase; cerceii cu diam ante, de exemplu. I-am Jinut de rezerva, cu gandul sa-i amanetez, dar n-am ajuns niciodata pana acolo. Perlele sunt adevarate f i ele; le-am primit cadou cand am implinit douazeci f i unu de ani; apoi brajarile acelea oribile pe care mi le-a daruit Michael la logodna noastra, impreuna cu bro?a cu safire In forma de floare. Nell se duse la cutie fi o deschise. Diamantele sclipira . pe afternutul lor de satin cand razele soarelui poposira pe ele. LuS un cercel fi-l duse la ureche; acesta se clatina lenef, conftient parca de valoarea lui. $ i tu? ii spuse Nell imaginii ei din oglinda. E$ti con$tienta ca acum a i ceva avere? D iam antaie § ip e rle le astea $ ic a s a ... Puse cercelul la loc fi se uita in gol spre imaginea ei. A$ da to tu l inapoi. in s chim bu l lu i Liz, ii zise ea. Apoi, lasa capul in jos fi planse cuprinsa de tristeje. Cand il Intalni pe Philip, mai tarziu, la biroul avocajilor lui Liz, Nell revenise la calmul fi stapanirea de sine obifnuite. §tia deja ce comentarii ar fi facut limba taioasfi a ju i Philip daca ar fi exteriorizat vreun semn de mahnire. in primul rand, n-ar fi crezut-o. Din cine ftie ce motiv, continua sa o considere o profitoare. Se prefacea ca nu vede fi nu crede

195

Curtezana

recunoftinja fi devotamentul faja de fem eia pe care o socotea binefacatoarea ei fi pe care ajunsese, Tn ciuda personalitajilor fi perspectivelor lor complet diferite, s-o iubeasca a fa cum nu mai iubise pe nimeni in afara mamei fi surorii ei. Liz reufise sa o descopere, Tn spatele fajadei aparent lipsite de sentimente, pe fetija vulnerabila care se ascundea acolo, fiindca fusese ranita mult prea mult fi mult prea devreme. Nell Ti vorbise lui Liz despre mama ei adorata, a cSrei amintire o pastra mereu vie Tn memorie fi despre care nu fusese Tn stare sa discute cu nimeni, fi Tn mod deosebit nici cu tatai ei. Lui Liz Ti povestise, chiar daca numai prin fragmente mici f i nu pe de-a-ntregul, adevarul dureros al viejii ei, duse alaturi de un tata sever. Fusese in stare sa faca acest lucru pentru ca Liz ii daduse a Tnjelege fi Ti dovedise ca Ti pasa foarte mult de ea, fi caldura sentimentelor ei strapunsese ghea{a cu care se Tnconjurase Nell de-atata am ar de vreme. Philip vazuse doar ceea ce se pregatise sa vada fi ceea ce s-ar fi potrivit cu prejudecafile sale, fi lui Nell nu-i trebuise mult ca sa Tnjeleaga ca, Tn ceea ce o privea, Philip nu avea sa observe nimic altceva. Lulu Ti spusese de-a dreptul: — Asta e gelos, e atat de gelos Tncat nu mai vede bine. A fost Tntotdeauna pe locul Tntai pentru domnifoara Liz fi nu-i place sa imparta locul cu nimeni. Spune c-o iubefte — fi poate ca a fa fi este — dar are impresia ca a iubi Tnseamna a stapani. Nu-i convine cand cineva face ceva de capul lui, cum a facut domnifoara Liz cu tine. El ar fi trebuit sa te gaseasca, el ar fi trebuit sa te creeze din nou fi tot el sa culeaga foloasele. S-a facut verde ca m azarea de invidie ca n-a fost el acela fi, mai rau, ca domnifoara Liz a avut dreptate. Jine-te tare, iubito. Asta o sa-l roada cel mai tare. Se pare ca Lulu Ti cunoftea adevarata fire a lui Philip, deoarece, atunci cand parasira birourile avocajilor, unde acesta Tfi ascunsese orice foe ar fi resimnjit afland ca nu avea mana libera Tn privinja testamentului lui Liz, s-au oprit la o cafenea din apropiere. Cand fiecare avu Tn fa{a paharul lui cu gin tonic, Philip TI ridica pe al lui fi spuse cu o voce moale ca matasea: — Nu-i rau pentru faisprezece luni de munca, hmm?

Vera Coivie

196

— Munca asta a furnizat cea mai mare parte a veniturilor pe care le-a incasat Liz in ultimul an, cand nu a mai fost in stare sa lucreze. I-am inapoiat to{i banii pe care i-a cheltuit cu mine. M a pricep la artimetica. A trebuit sa inva| de mica sS conduc o gospodarie ?i sa jonglez cu cheltuielile. Tatal meu se aftepta sa-i dau socoteala de fiecare penny, fi pot sa fac aceiafi lucru fi pentru tine, daca asta vrei. — Oh, sunt sigur ca ai putea. Ai o gramada de virtuji, nu-i afa ? Bineinfeles ca Liz habar n-avea cum sa se descurce cu banii, dar vezi tu, a existat intotdeauna cineva care sS se ingrijeasca de problema asta in locul ei. Spre deosebire de tine, era — am putea spune delicat — neindemanatica. Limba lui nu-§i pierduse ascujiful §i totufi, lui Nell suspinul lui urmat de declarafia venita din suflet: „Ce mult are sa-mi lipseasca", i se parura sincere. Singura trasatura care-i rascumpara oarecum pacatele era dragostea ce i-o purtase lui Liz. Daca nu ar fi existat acest lucru, Nell nu s-ar mai fi deranjat sa-i acorde atenfie. Fara indoiaia, nu aveau sa devina niciodata prieteni. Philip puse jos paharul fi-i declara: — In mod normal nu-mi bat capul cu oameni pe care ii disprejuiesc, dar in cazul tau am sa fac o excepjie pentru ca a fa m-a rugat Liz. Am procedat mereu ca la carte, fi totufi va trebui sa incate o promisiune. Sunt c o n s e n t ca ma crezi mai inteligent decat sunt in realitate, continua Philip, dar trebuie, de asemenea, sa ftii ca eu nu acfionez niciodata in acest mod. Motto-ul meu este: „Totul sau nimic“. Nell izbucni in ras. — Numai tu, Philip... Dintr-o data, se gasira pe aceeafi lungime de unda. Ceea ce fl salveaza intotdeauna e sim fu l um orului deosebit de dezvoltat pe care-1 are, gandi Neli. — Cred ca, daca lasam deoparte neinjelegerile noastre, vom putea ajunge la un m odus vivendP satisfacator pentru

11 Modalitate de injelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri (n.t.).

197

Curtezana

amandoi, unul care sa nu presupuna sa ne vedem mai mult decat este necesar, se pronunja el. — in ce scop? — C a sS acjionez a fa cum mi-a cerut Liz. — Trebuia sa-mi dau seama ca asta te d e p a je jte chiar fi pe tine, spuse Nell cu blSndeJe. Ochii lui argintii sclipira cu un real am uzam ent ?i apreciere. — Rajionam prin prisma educajiei pe care am primit-o atat eu cat fi Liz. in cazul nostru, obligajiile parinjilor nu includeau decat vizite ocazionale la fcoala. Uneori trecea cate un an intreg fara ca sa-mi vad mama sau pe vreunul dintre tajii mei vitregi. La fel s-a Tntamplat fi cu Liz, pentru ca parinfii ei erau In strainatate. — N-am nevoie de o supraveghere parinteasca, Philip. N-am nevoie de nici un fel de supraveghere. — Liz era de alta parere. — De cand a Inceput sS-Ji pese Jie de parerile oamenilor, fie ?i a ju i Liz? — intotdeauna mi-a pasat de ceea ce gandea Liz. Am cunoscut f i Inca mai cunosc foarte multa lume, dar pe adevarajii prieteni Ii pot numara pe degetele unei singure maini, iar Liz era degetul meu mare. Te-ai gandit vreodata cat de neajutorat este cineva caruia ii iipsefte degetul mare? Nell ramase tacuta, gandindu-se la ceva ce-i spusese Liz nu cu mult inaintea morjii sale. — §tiu ca Philip nu este persoana ta favorita, dar sa nu pierzi legatura cu el. S-ar putea sa ai nevoie de el Intr-o buna zi. Mie a f a mi s-a-ntamplat. Mai exista posibilitatea ca el sa aiba nevoie de tine. Nu, nu ma privi cu atata sarcasm. Philip simte nevoia ca lumea sa aiba nevoie de el, dar cu cat Im batranefte, cu atat mai pujin sunt cei care au nevoie de el. Cand n-o sa mai fiu... s-ar simji umilit daca i-ar trece prin cap ca §tii acest lucru, deci, pentru numele lui Dumnezeu, vezi sa nu-Ji scape din gura a§a ceva. Doar... folosefte-te de cunoftinjele §i experienja lui din cand in cand. — §i sa piatesc pentru asta? — El cere bani presupunand ca, daca efti dispusa sa piatefti, nevoia ta este reaia.

Vera Cozuiz

198

Nell suspinase. Nu asta voia ea. Ea dorea sa se elibereze de toate legSturile. Voia sa fie singura la carma viejii ei, sa simta puterea propriilor aripi. Jurase ca nimeni nu avea sa-i mai conduca viaja. $ i u ltim ul lucru care-m i Iip s e fte sau p e care sa-l doresc este un surogat de tata. Cel pe care I-am a v u t m i-a ajuns odata pen tru totdeauna. — Este caracteristic naturii omene?ti sa nu fie luate considerare sfaturile bune, chiar atunci cand sunt oferite cu reals bunSvoinJa, ?i n-am nici o Indoiaia ca in persoana ta poate fi gasita o buna exemplificare a acestei constatSri, rosti Philip cu cea mai expresiva nuanJS pontificals In voce. Liz m-a facut sS-i promit cS nu te voi scoate de pe lista mea pentru corespondenja, dar e limpede cS in viitor, ori de cate ori Imi vei recunoa?te scrisul, o sS arunci scrisoarea la gunoi fSra s-o cite?ti. Asta fiind situajia, nu mai e nimic de spus. La revedere, draga mea Nell ?i mult noroc, mai zise el §i se ridicS sS piece. Nell se simji de parcS ar fi fost datS brusc la o parte, dar in fond asta vrusese, nu-i a§a? Acum stStea intr-adevSr pe picioarele ei. Nu mai avea cine sS-i spuna: n-ai voie, n-ai sa faci asta, sau: in locul tSu n-a? face a?a ceva, sau: nu tu conduci lucrurile aici. Avea propria ei casS, bani In bancS, un viitor sigur. Ce drum lung parcursese ?i totu§i ce mult mai avea de mers. RidicS paharul, II bau pana la fund, dar amejeala ei provenea din starea de euforie. Sunt libera, gandi ea, exultSnd. P o t sa fac to t ce vreau. S u n t lib e ra ... su n t libera... su n t libera.

—

11 —

C a n d Ii fu recomandat un nou client, Nell se gSndi in treacSt sS-l sune pe Philip, dar in final se decise sS n-o faca. Nu II mai vSzuse de nouS sSptSmSni §i viaja ei mergea ca un motor bine uns. Rearanjase micuja casa dupS gustul ei: dispusese altfel mobila, schimbase locul tablourilor ?i al oglinziior §i a?ezase un portret mare al lui Liz, ca mireasS,

199

Cu r t e z a tia

pe masa de langa fem ineu, alaturi de o vaza de porjelan In care se afla o azalee cu flori de un roz foarte aprins — culoarea favorite a lui Liz. In rest, unica deosebire era ca nu mai traia singura. Acum imparfea apartamentul. Mai Tntai cu o pisicuja al carui nume initial — mostra de prostie, prejiozitate fi ridicol — fusese schimbat Tn Blossom11, deoarece semana cu o gramajoara de puf cenufiu cu ochi ca doi mari aftri de aur. Acefti ochi migdalaji fi ajezaji oblic TI determinara pe medicul veterinar, care o vaccinase Tmpotriva tuturor bolilor specifice, sa o denumeasca Blossom — „micuja mea Tmparateasa a Chinei", nume prescurtat prin Jmparateasa", ceea ce fi era. Toata viaja Nell Tfi dorise o pisica pentru ca adora aceste animate, dar tatal ei nu permisese niciodata unei viejuitoare sa treaca pragul casei. Cainii miroseau urat fi pisicile zgariau mobila. Nett se rugase fi pledase fara nici un folos. Odata Tndraznise sa aduca acasa un animal vagabond, dar tatal ei Ti ordonase imediat sa-l duca la RSPCA1'. — Dar acolo o sa-l omoare, TI implorase Nell printre suspine. Te rog, lasS-ma sa-l pastrez! O s a m a ocup eu de el f i n-o sa te deranjeze, TJi promit. E doar un mic animal pierdut. — Sunt deja mult prea multe. inmuljirea necontrolata e la fel de vrednica de disprej la animale ca fi la oameni. E un gest umanitar sa-l scapi de o viaja a carei asprime n-ai Tnceput Tnca s-o cunofti. Nell nu fusese niciodata Tn stare sa-fi Tnjeleaga tatal. Plansese pana adormise Tn noaptea aceea fi jurase ca Tntr-o buna zi va avea o pisica a ei. Blossom costase fase guinee11 fi meritase fiecare banuj. La doua zile dupa ce o cumparase, primi un telefon de la crescatorie fi fu Tntrebata daca n-ar interesa-o fratele lui Blosoom, care nu se obifnuise cu lipsa surorii sale. Nell se arata de acord imediat fi TI numi Bundle11, 11 Floare a unui pom fructifer (n.t.). 11Societatea regala pentru protecjie $i ingrijirea animalelor (n.t.). 11Veche moneda de aur valorand douazeci ?i unu de f ilingi (n.t.). '* Boccea, legStura, manunchi (n.t.).

Vera Cozvie

200

pentru ca motanelul era o bocceluja plina de pozne. in primele zile dupa sosirea lui, Blossom se ascunse sub pat, iar, cand, In fine, se aventura prin casa, Bundle incerca plin de disprej sa se impuna pentru ca era mai mare, dar Blossom se infurie f i din cateva zgarieturi il invaja sa fie respectuos. Dupa aceea, Intre ele se stabilira relajii amicale; ImparJeau acela?i co f mare — defi noaptea dormeau la picioarele patului lui Nell — , se jucau Impreuna, se spaiau fi if i netezeau blana una alteia f i ifi Jineau companie in absenja lui Nell. Daca lipsea mai mult de douazeci fi patru de ore, apela la o doamna recomandata de la crescatorie care venea f i le dadea de mancare. Pisicile puteau sa intre fi sa iasa din casa dupa voie pentru ca Nell le instalase o ufija specials, intotdeauna, la intoarcerea acasa dupa o Intalnire, auzea clinchetul clopojeilor de la zgarda lor cand se dadeau jos din patul ei — unde-fi petreceau vremea cat stateau singure — dupa care coborau in fuga s-o intampine. De multe ori, stand in fotoliu langa femineu, cu am an­ doua pisicile in poala, sau avandu-le cuibarite la picioarele ei pe covorul din faja focului, Nell se uita imprejur fi suspina mirata. Nu-fi mai dorea absolut nimic. Angajamentele mergeau constant, banii se adunau, avea un camin confortabil. Era cu adevarat foarte norocoasa. §i nici macar o singura data, cand deschidea o sticia de vin fi sorbea din el citind sau privind la televizor, nu uita sa-fi ridice paharul in semn de salut pentru Liz. Noul client, care Ii fusese recomandat, era un necunoscut de care'nu mai auzise pana atunci defi, In cercurile ei, nu era neobifnuit pentru clienji sa ftie unii de aljii sau chiar sa fi facut cunoftinja. Totufi, recomandarea venise de la un barbat care nu renunjase cand Liz se retrasese; era un client vechi f i foarte bogat a carui fantezie constituia o mica perversiune intrucat ii piacea sa fie batut, intotdeauna pe fese fi mereu cu o perie de par, cu partea cu Jepi. Nell ceru detalii despre preferinjele sexuale ale viitorului client fi i se spuse ca fi lui ii piacea sa fie batut, dar in rest nu era vorba de nimic nelalocul lui. Nimic nu indica o eventuala inclinajie spre sado-masochism. Era tanar, foarte prezentabil, deosebit de instant, dar casatorit cu o fem eie care

201

Curtezana

considera acest mic viciu ca un pacat mortal fi ca atare nu-i oferea genul de eliberare sexuala de care avea deseori nevoie. Lui Nell i se cerea sa se Imbrace ca o bona — Doamne, reflectase ea, ce se intampIS cu cla sele sociale superioare din A n glia? — fi trebuia sa fie foarte pretenjioasa. Avea sa fie servita cina fi, Tn timpul ei, urma sa-i reaminteasca in mod constant sa stea drept, sa-fi Jina coatele lipite de corp; nu trebuia sa-i permits sa-fi manance budinca, daca nu termina felul precedent fi nu-fi curaja farfuria. Era inutil de adaugat ca el n-avea sa se supunS f i atunci se impunea sa fie pedepsit. Foarte bine, chibzui Nell, o m ie de lire u?or ca$tigata §i un scenariu p e care I-am m a i interpretat, cu m ic i variapi. in concluzie, ifi dadu acordul. Se Tmbraca Tn uniforma albastru pal cu ?or| alb ?i cu ciorapi negri (in legatura cu ciorapii se facusera menjiuni stride — extrem de fini fi cu dunga fi, in plus, pantofi cu tocuri foarte inalte f i subjiri) fi se admira in oglinda ei cu picior. Uniforma era cu cel pujin opt inci1' deasupra genunchiului fi, daca se apleca, expunea coapsele albe de deasupra ciorapilor prinfi in port-jartier. B a rbapi sunt a ta t de previzibili, reflecta ea, simjind pentru o secunda ca-fi pierde rabdarea fi e cuprinsa de plictiseala, dar imediat ifi reaminti ca urma sa fie platita pentru aceasta mica farada. ifi ridica parul intr-un coc in varful capului peste care urma sa prinda o boneta alba, apretata, cu voian af. C a sa accentueze aparenja de persoana severa, purta ochelarii pe care Ti cumparase, cu lentile rotunde fi mari, confecjionate din sticia obifnuita. A ceftia aminteau cumva de ochii bufnijelor f i Ti dadeau o Tnfajifare severa. Se Intoarse cu spatele la oglinda fi vazu ca pisicile o priveau din varful patului. — N-ar trebui sa dureze mult, le spuse ea vesela, fi veji primi partea voastra sub forma de ficat de pui. Depuse cate un sarut pe fiecare capfor, le auzi torcand fi cobor! sc&rile sa aftepte taxiul.

'* Aproximativ douazeci de centrimetri (n.t ).

Vera Cozvie

202

M arina o dus e'la o casa impozanta din Kensington Square unde o lasS pe partea opusa a str&zii, conform instrucjiunilor. Dupa plecarea taxiului, Nell traversa strada fi merse inapoi pe jos pana la numarul pe care il memorase. Ii fusese data o cheie fi, dupa ce intra inauntru, puse lanjul de siguranja, tot conform instrucjiunilor. Apoi urea trei etaje §i vazu o d lra de lumina strecurandu-se pe sub o Ufa inchisa. Ciocani ufor fi intra. In faja unui fem ineu protejat de o aparatoare din ochiuri de sarma statea un barbat. Alaturi de el era o masa pregatita pentru doua persoane, langa care se afla un gheridon. Barbatul se intoarse cu faja, f i numai datorita faptului ca intrase deja in pielea personajului reufi sa nu ramana cu gura cascata, intrucat chipul ii era foarte cunoscut. — Buna seara, zise ea calmandu-se. — Buna, Nanny’1. — Efti gata pentru cina? Te-ai spalat pe maini? — Da, Nanny. Ascultator, el le ridica pentru a-i fi inspectate. Dezbracandu-fi pelerina, Nell o lasa sa cada pe un scaun lang§ U fa f i ifi aranja boneta pe care o pusese pe cand urease scarile. Inspecta mainile ce fi fusesera prezentate: aveau o forma frumoasa fi erau bine ingrijite. in continuare, le intoarse fi pe partea cealalta, ca sa admire unghiile atent manichiurate. Barbatul purta o pijama de flanel cu dungi fi o cam afa de noapte specifice intematelor, gri fnchis. Mirosea intrucatva familiar, fi fntr-o clipa Nell ffi dadu seama de ce, fiindca memoria o ajuta sa clarifice acest indiciu. Simjise aroma parfumului „Wrights Coal Tar“; genul pe care tatai ei il folosea in sala de operajii. Pentru un moment ramase descumpanita, dar reufi sa impinga amintirile in ungherul lor f i rosti cat putu de vioaie: — Da, e bine. Acum, hai fi mananca-Ji cina. Daca mananci tot, fi prin asta injeleg fiecare bucajica, am sa-Ji spun o poveste. Daca nu... Ea observa ca ochii lui de culoare albastru deschis ardeau ind&rjiji, dat tot ce raspunse el fu:

11Doica, bona, mgrijitoare la copii (n.t.).

203

Curtezana

— O sa mananc tot, Nanny. Promit. — Sper ca nu-s doar vorbe goale. §tii ce pSrere am despre ele. Vorbise pe un ton aspru fi, pentru o fracjiune de secunda, vazu Tn privirea lui ca era surprins. Revenind la tonul vesel, Ti spuse: — Atunci, haide. Nu vrem sa se raceasca mancarea, nu-i a?a? — Da, Nanny. El se a?eza pe un scaun, lasand-o pe Nell sa-l ocupe pe cel aflat mai aproape de carucior. Evident, cfidea Tn sarcina ei sa serveasca. Ridicand capacele gasi mancarea standard pentru copii: cam e de miel sau de vita — nu reufi sa-fi dea seama — gfitita Tn suferta?, piure de cartofi, morcovi ?i m azare verde. Din duiapiorul Tncalzit lua o farfurie din porjelan ornata cu desene pentru copii f i puse pe ea, cu paleta de servit, cate o porjie din fiecare, potrivita pentru un copii. O are ce varsta a r tre b u i sa aiba, se Tntreba ea f i apoi decise ca opt ani ar fi fost cea mai potrivita; destul de mare ca sS ftie cum sa se poarte la masa fi totufi destul de-mic, ca sa stea Tntr-o camera decorata ca pentru copii. Era fi o cana cu apa; Ti turna Tntr-un pahar, dupa care puse farfuria fi paharul Tn faja lui. — Acum sa te vad! Sa mananci tot ca un baiat cuminte. — Da, Nanny. El Tncepu bine, cu entuziasm chiar, dar acesta disparu repede. Se apuca sa Tmpinga mancarea prin farfurie fi, Tn curand, ea TI auzi batand din picioare pe barele Tncrucifate ale mesei. — inceteaza! — Dar nu fac nimic, Nanny. — Nu spune minciuni., Baiejii care spun miciuni sunt pedepsiji. §i mananca odata; nu mananci, nu capeji budinca. Se apleca peste masa sa Tmpinga din noua Tn faja lui farfuria pe care el o daduse deoparte fi fu coplefita iar de mirosul familiar de sapun. — Nu mai vreau. — N-ai voie sa spui a fa ceva! ameninja Nell fi-i vazu iarafi ochii aprinzandu-i-se.

Vera Coiuie

204

ii piacea mania ei, dar nu reincepu sa manance, ci porni sa Tmpinga mancarea din farfurie pe faja de masa alba fi curata. — inceteaza! Ordinul era atat de categoric Incat el se opri cu gura ufor cascata. Ochii albaftri Ifi accentuasera culoarea §i aveau pupilele dilatate. Nell obsetva ca mana lasa jos furculija fi se ascunde Tn poala. — §i Inceteaza fi cu asta! Ce Ji-am spus despre baiejii care se joaca cu corpul lor? El raspunse cu o voce slaba: — Le cad mainile. — Exact, continua ea cu fermitate. Acum termina de mancat ca un baiat cuminte. Glasul lui deveni fi mai slab, dar cSpata o nuanja de sfidare. — Nu vreau sa mai mananc. — Voi numara pana la trei. Daca nu incepi sa mananci pana ajung la trei, n-o sa mai am de ales fi va trebui sa te pedepsesc. — Nu-mi pass. Acum se razvrStea fi mana Ii alunecase din nou In poala. Nell Tfi Impinse scaunul. — Foarte bine. Du-te In camera ta. Cu capul plecat fi aruncand o privire piezifa, el pleca nerabdator. Nell Ifi scoase boneta fi acete din par lasandu-l liber pentru punctul culminant al fanteziei. Invajase sa interpreteze partea prelim inara dupa ureche; urma inijiativa clientului ?i, daca se dovedea a fi calea cea buna, prelua ea conducerea. Daca el era de acord, o seconda, daca nu, prelua din nou inijiativa. Pana aid, gandi ea, totul e in regula. Era o fantezie stan­ dard care fetifiza copilaria, nimic nou. Fara nici o Indoiaia, va g&si cama?a de noapte Impaturita frumos fi pusa la picioarele patului, iar el, cu pantalonii de pijama coboraji pana la glezne, va sta cu spatele spre ea, afteptand ?i anticipand cu groaza momentul, dar Jinandu-fi, plin de entuziasm fi nerabdare, erecjia in maini. Nell nu se grabi, prelungind tensiunea afteptarii pana la punctul Tn care ceea ce avea sa urmeze avea sa fie de

205

Curtezana

scurta durata dar la o intensitate maxima. Cand presupuse ca o afteptase destul se duse in dormitor unde gasi totul a fa cum i§i inchipuise. La intrarea ei in camera, barbatul nu-fi intoarse capul, insa peria statea pregatita. Ridicand-o ii simji greutatea data de manerul fi spatele confecjionate din argint. Cum Jepii era tari fi aspri, se hotari sa o ia incet,; aceftia puteau rupe cu ufurinja pielea sensibiia. — Apleaca-te, ordona ea pe un ton aspru, foarte reufit. El se apleca repede, dar Nell se opri din nou. — Daca efti dispus sa spui ca-ji pare rau pentru ce-ai facut, o sa-Ji accept scuzele. — Nu-mi pare rau, raspunse el pe un ton de provocare. — Foarte bine, zise ea f i incepu sa-l loveasca fara a -fi folosi toata forja, chibzuind ca, daca el era a fa de aproape de final, nu va fi nevoie de mai mult de patru sau cinci lovituri. Totufi, in ciuda faptului ca mana lui lucra energic, cand il lovi a fap tea oara nu se produse nici o reacjie. Nell mari intensitatea loviturilor, dar, in curand ajunse la cea de-a douasprezeca lovitura fara a objine rezultatul afteptat. D u m ne zeule , reflecta ea, p ro b a b il ca s-a obi? n u it c u a$a ceva, f i il lovi cu toata puterea. il auzi gemand ca f i cum ar fi fost satisfacut, dar inca se masturba cu furie. Nell simji o ameninjare la adresa competenjei ei fi se apleca Ufor spre stanga ca sa poata arunca o privire spre faja lui; era rofie, transpirata fi Jinea gura deschisa, dar erecjia lui era inca tare, ca de piatra. Mana ii obosea deja; depafise douazeci de lovituri cu peria aceea grea. Fesele lui se inrofisera fi in cateva locuri se vedeau porjiuni acoperite cu mici urme de injepaturi pline de sange. Probabil ca el o simjise fovaind pentru ca se indrepta de spate f i se intoarse spre ea zbierand: — Mai tare, lua-te-ar naiba... pentru ce mama dracului te platesc? in acel moment ea injelese de ce nu reufea el sa ajunga la climax, in intervalul care trecuse de cand o parasise fi pana il urmase in dormitor, luase ceva — se vedea clar din petele de un rofu aprins din obraji fi straiucirea salbatica a ochiior cu pupilele marite. Nell lasa m ana in jos f i se indeparta de el.

‘Vera Cowie

206

— Nu ca sa-mi pierd timpul §i exact asta fac acum. Daca ai inhalat sau {i-ai injectat un drog... — Cine dracu’ te crezi sa ma acuzi ca m-am drogat? Nu §tii cine sunt eu? O sa-Ji fac jartiere din intestine daca nu faci a§a cum Ji se spune; de-asta e§ti platita. Hai, treci la treaba. Nell clatina din cap. El t?i risipea energia de pomana §i ea batea un barbat ate carui reacjii sexuale erau diminuate de drogul pe care-1 luase, oricare ar fi fost acela. P oate cocaina, gandi ea. Nu asta era pudra pentru placeri a oamenilor bogaji? Ar fi putut sa-l bata pana la sange ca sa-l faca sa ejaculeze. — Curva neru?inata! inainte de a-§i da seama ce avea el de gand, barbatul Ti smulse peria din mana ?i Tncepu s-o loveasca zdravan cu ea, izbind cu forja §i furia unui om care nu este obijnuit sa-i fie zadarnicite planurile. Nell Tfi ridica brajele sa se apere, dar el reu§i s-o pocneasca pe obraz, pe frunte §i Tn moalele capului. Loviturile, date cu puterea unui om bine cladit, erau extrem de dureroase. Cand reu?i sa-§i protejeze faja ?i capul, el tncepu s-o loveasca pe corp ?i cand ea se rasuci fi se Tntoarse ca sa le evite, se tmpiedica de covor langa pat ?i cazu pe jos. Imediat, fara sa piarda o secunda, el se apleca §i o lovi pe pielea goala a coapselor, pe porjiunea dintre ciorapi ?i chiloji. Asta o duru ?i mai tare §i, tnainte de a realiza cu adevarat ce facea, Tndarjita de efectul loviturilor §i Tnfuriata de mirosul neplacut gl sapunului, se Tntinse dupa acea parte a lui care se oferea singura — penisul aflat Tnca Tn erecjie maxima — §i facu o manevra Tnvajata de la fete Tnainte de a Tncepe sa bata strazile. il apuca strans, TI rasuci Tntr-o parte, apoi Tn cealalta, dupa care smuci de el Tn jos cu toata puterea. Barbatul Jipa Tn agonie $i orgasmul sau Tntarziat erupse, Tmpro^cand salbatic ?i continuand sa-i curga printre degete cand T?i prinse penisul cu mainile; apoi cazu pe podea; se stranse tn pozijia unui fetus ?i contina sa geama sfa§ietor. Nell se indeparta de el, tarandu-se cu spatele; pe coapse, tn locurile unde o lovise, aparusera pete ro§ii, faja o ustura, iar fruntea o durea, fara a mai pune la socoteala §i capul. Se simjea amejita, ti venea sa vomite de la mirosul de sapun

207

C urt ez an a

§i mania surda provocate de umilinja T§i arata deja coljii. A dracului farsa!, gandi ea, ridicandu-se Tn picioare. Pupn im i pasa cine naiba este el, n-avea nici un drept sa ma atace. Se indrepta spre u$a ?chiopatand deoarece una dintre lovituri, Tn lod sa nimereasca pe coapsa, aterizase pe osul de la Tncheietura §oldului care o durea foarte rau, dar Tnainte de a ajunge acolo, u§a se deschise §i T§i facura aparijia doi barbaji. il recunoscu pe primul care intra, fiindca era cel care o contactase; pe celalalt nu TI mai vazuse pana atunci. Primul Ti facu semn celui de-al doilea sa Tnainteze, apoi ti indica lui Nell printr-o mi§care a capului sa mearga in sufrageria unde cinasera. — C e s-a Tntamplat? intreba el cu raceala. — Nu mi-ai spus ca se drogheaza, asta s-a intamplat! Ori ?i-a injectat, ori a inhalat ceva ?i, cand am obiectat, a devenit agresiv ?i a inceput sa ma bata, ii spuse Nell masandu-?i coapsele inro§ite. A?a ca I-am oprit in singurul mod pe care-1 ?tiam. Privirea lui o cerceta indelung. — Vei fi vazuta de un doctor inainte de a pleca. Pana atunci, trebuie sa te rog sa ramai aici. O ruga, dar de fapt ii poruncea. Dupa ce u§a se inchise dupS el, Nell se a?eza cu mare grija pe un scaun, tresarind cand marginea acestuia nimeri pe o porjiune dureroasai§ i acum ce se va in tam pla? reflecta ea neliniftita. O sa fiu dusa in Turnul Londrei pen tru ca am av u t de-a face cu cineva, a ltfe l d eca t in m aniera cu care s u n t e i obi$nuip? ingrijorarea §i spaim a ii dadeau cram pe in stomac. E adevarat, era un membru de mica importapja al familiei, dar neinsemnat sau nu, facea parte din clan. !§i duse cu grija o mana la fruntea care o durea. A u spus c a e o fantezie le gata de perioada copilariei. O bona aspra $i exigenta care trebuia sa aplice o pedeapsS u$oara. N im ic indecent. Indecent! se gandi Nell jignita. P uteam sM m a trezesc cu un b ra t scos din u z in cerca nd sa -l aju t p e e l sa ajunga la orgasm . Se rezema de spatarul scaunului ?i inchise ochii. A cum am facut-o lata, chibzui ea. P robabil c-am stricat totul, in clusiv a facerea mea. D a r de unde sa $tiu ca se droga ? A r fi tre b u it sa verific, asta e. N u m i-a spus L iz sa verific in totdeau na? D a r recom andarea asta a fost autentica; a

‘Vera Coivie

208

venit din partea unu i clie n t bun. Deci, unde a m gre§it? Era ca z u l sa fi $tiut in ce te ba g i din m om entul in care te-au facut sa sem nezi docum entul acela. A ce st lucru indica in totdeau na un clie n t im portant. A r fi treb uit sa te conduci dupa in stinct; sa le fi spus ca te -a i ra z g in d it sau, $i m ai bine, sa te duci la P hilip §i sa -i ce ri sfatul. D a r tu n -a i facut n ic i asta, nu-i a§a? G andul la o m ie de lire pen tru c e l m ult treizeci de minute de m unca a fost tot ce fi-a putut trece prin cap. B a rba tul asta are supraveghetori, pentru num ele lu i D um nezeu! Casa nu e c a tu fi de pupn pustie. D upa cate $tii tu, toata afacerea a r putea fi acum inregistrata p e banda video! Nell sari in sus alarmata, dar o inspecfie rapida a camerei ii demonstra ca acolo nu se afla nimic care sa semene cu un obiectiv. O are in cam era cealalta era vreo oglinda? I?i roase o unghie, inchise ochii §i incerca sa aduca imaginea incaperii in faja ochiior. Da, avea o oglinda mica in partea dreapta, deasupra unui serin. Oh, Doamne. Brusc, se ingrozi. O fata de douazeci §i unu de ani. aflats in apele adanci unde rechinii fSceau parte din specia M arele Alb. In ce m -am bagat oare? bombani in sinea ei. N -ar fi trebuit sa se intam ple a$a ceva. A m facut o gre$eal£, dar am in v a ja t lectia. N -o s£ se m a i intam ple. D orinfa ta de a avea controlul p-a in tun ecat judecata, recita in continuare mintea ei. Tot ce-am vrut a fo st sa fiu fn sfar$it libera. Era a t i t de bine! Binefnfeles ca era! Tocm ai d in cauza asta p a n desc aici pericolele. D e-abia au trecu t douazeci de lu n i $i deja ai su fe rit un e$ec. Prea tarziu observa ce infatuata fusese crezanduse apta de a inota in apele infestate cu rechini fara a se mai deranja sa discute situajia cu salvamarul. Proasto! se certa ea. Cat de bine te cunoftea Liz. A cum vezi de ce I-a rugat p e Philip sa te supravegheze de la d istan ja? $ tia ca drapelul tau Jib e rta te cu orice p re }“ te va costa m ai m ult d eca t ip vei putea perm ite. Nell se-nfiora. Focul ardea incet, dar frigul pe care i' sim jea venea din inauntrul ei. Pentru prima data de cSnd scapase din ghearele lui Mickey, infrunta singura un viitor

209

C u r t ez a na

incert §i o cuprinsese frica, numai ca de data asta era mult mai rau. Fusese prinsa din cauza propriei ei prostii de ceva mult mai periculos §i mai puternic decat un pe§te de pe strada. I§i ingropa faja Tn maini. D o a r scapa-m a din asta $i ii voi cere sfa tu l lu i Philip de fiecare data, se ruga ea. N -o sa m a i fac un p a s pan a ce n u - fi da e l aprobarea. Te rog, doa r scapa-m a din afacerea asta! Cand se deschise u§a, T§i lasa mainile jos §i se Tndrepta Tn scaun. Misitul ie§i din dormitor, dar nu-i dadu nici o atenjie §i o lasa iar singura. La Tntoarcere TI insojea un alt barbat §i, dupa geanta pe care o ducea, se putea trage concluzia ca era doctor. Din nou Nell fu lasata singura sa aftepte. Fiindu-i frig, se muta mai aproape de foe. Se mai simjise odata ca acum — singura, Tmpotriva lumii. Se Jinuse Tnsa tare pe pozijii §i, Tn ciuda adversarilor, Tnvinsese. Inca mai avea toate drepturile pe care le avusese atunci. §i mai era ?i Philip... daca mai voia sa o primeasca Tnapoi. D aca Ti va trece cu vederea aroganja, va urma orice sfat Ti va da. Dupa o vreme u§a dormitorului se deschise §i cei doi barbaji revenira Tn sufragerie. Doctorul Ti examina Tn tacere leziunile. — Invinejiri superficiale, spuse el. Nu exista rani grave. C a fi Tn cazul omului de legatura, nu se putea deduce nimic. Nici de pe chipul, nici din vocea lui. Amandoi erau complet lipsiji de orice putea sem ana a sentiment. — Jine, zise doctorul lufind un tub cu un unguent din geanta. Aplica-I oriunde simji ca te doare. Va rezolva pro­ blema vanatailor. O unse apoi cu grija in cateva locuri. Cand Ti Tntinse unguentul pe pielea obrazului, Nell tresari. — Doare? Tntreba doctorul. — Pujin. — Va fi sensibil, probabil, vreo doua zile, Tnsa dupa ce va dispare vanataia, nu vor ramane urme. Dadu din cap ca pentru a-$i Tntari spusele $i cei doi se dusera langa u§a unde purtara o conversajie cu voce scazuta. Apoi doctorul se retrase.

Vera Cowie

210

— Pot sa plec acum? Intreba Nell politicoasa. — De Indata ce vei semna acest angajament ca nu vei spune nimanui — repet, nimanui — ce s-a Intamplat aici asta-seara. — Nu discut niciodata despre clienjii mei, rosti Nell cu raceala. — M a bucur sa aud a fa ceva. Cu toate astea vei semna. Nell II citi fi vazu ca era scris la mafina; brusc Ifi dadu seama ca nu era prima oara cand cineva ca ea trebuise sa semneze o astfel de hartie. A ftia nu sunt supraveghetori, gandi ea, scriindu-fi pseudonimul — Cleo Mondaine. A ftia sunt paznici. Mijlocitorul arunca o privire asupra foii fi i-o dadu Inapoi. — Cu numele real, precizS el. Vocea fi ochii lui facura sa i se Tncrejeasca pielea. O semna Nell Jordan. Tot nu aveau adevarata ei identitate. O mica victorie, dar e a mea, reflecta ea. El o lua, o Tmpaturi f i o puse Intr-un buzunar interior, dupa care a fe z a Tn faja ei un plic alb gros. — Jinand cont de... desfafurarea evenimentelor, remunerajia ta a fost dublata considerand prejudiciile ce Ji-au fost aduse fi necazurile pe care le-ai avut. Nu vei mai fi contactatS pe viitor. — Sunt Incantata sa aud acest lucru. — N-am nici o Indoiaia ca vei gasi singura drumul spre casa. Nell ifi lua pelerina f i plecS. De-abia In taxi, incepu sa tremure. Acasa, pisicile venira s-o intampine fi ea le lua Tn braje, ifi Tngropa faja Tn blana lor fi simji huruitul micilor mafinarii care le faceau sa toarca. — Voi nu rajionaji niciodata, nu-i a fa ? le spuse ea cu vocea tremurata. lubiji, doar, Tn mod necondijionat. Asta seara, barbatul acela s-a uitat la mine ca fi cum a f fi fost pescuita dintr-un fan j, dar se Ingrijea de un pervers bolnav care se Tntampla sa fie Cineva. il ridica faptul asta mai sus? Eu, cel pujin, n-am nici o iluzie Tn legatura cu profesia mea, dar cum ar explica el ocupajia lui? Dadu drumul la apa calda In cada, o umplu cu balonafe matasoase mirosind a parfum „Y“ fi se freca pana Tfi Tnrofi

211

Curtezana

pfe;«a. Nu se reintorsese de la nici o Intalnire simjindu-se in halul asta — murdara, mai prejos de condijia umana, nepotrivita pentru relajiile interumane. Nu putea sa scape de disprejul oglindit in ochii aceia de un albastru deschis ai supraveghetorului, ii lasase o urma pe care nu putea s-o ftearga. Bine, chibzui ea, scojand dopul cazii, considera asta drept sfar$itul perio adei tale de dom nie $i nu te lasa scoasa din cursa de a ce st incident. O cupafia ta nu este cu nim ic m a i rea deca t a lui. Individul rezolva incurcaturile altora s p erand sa apara in viito r p e vreo lista de onoruri. Il face acest lucru m a i bun ca tine? Fiecare are p ro p riu l lu i niv e l $i prive$te cu superioritate to t ce se a f Ia m ai jo s de el. Eu eram sub acest nivel, pen tru el; el se gase$te sub a l meu. M ai degraba a? face ce fac eu deca t sa fiu un lacheu p la tit ca el. Cu ce drept se uita de sus la m ine? E un m ijlocitor, n u -i a$a ? D a r fiindca p e rve rsu l aia nen oro cit aparjine Paradisului Snobilor, ceea ce face el se cheama „d is tra c ]ie “, ia r ceea ce fac eu este vrednic de dispref. Pana cand ajunse in pat, furia ii scazuse fi putea sa priveasca intreaga situajie fara sa-i mai vina sa dea cu toporul. In mod cert, avea doar o singura alternative. Va trebui sa-l sune pe Philip, sa-fi puna cenu?a Tn cap, sa-i explice ce s-a intamplat ?i sa-l roage s-o ierte ?i sa-i intre din nou in grajii. El o sa exploateze mai mult ca sigur umilirea ei, dar putea sa suporte a§a ceva, fiindca ceea ce primea Tn schimb era nu numai nepre{uit, ci fi absolut esenfial. Inca nu ftia suficient de multe lucruri fi nu cunoftea persoanele potrivite. Toate astea cereau timp fi experienja. Pana atunci, Philip era un rau necesar. Chiar daca fu surprins s-o auda, Philip n-o arata, dupa cum nu manifests nici vreun pic de entuziasm. Arbora doar obifnuitul lui sarcasm cu tenta mieroasa. — Carui fapt ii datorez aceasta placere? — M-am varat intr-o situate penibila din propria mea vina, raspunse simplu Nell. A f vrea sa-{i spun despre ce este vorba, dar nu la telefon. Poji sa treci pe la mine? — Sunt acolo in douazeci de minute, rosti el. Cand sosi, Nell ii ceru scuze Tn mod sincer fi nu se sfii sa-fi recunoasca propria stupiditate.

Vera Cowie.

212

— Ar fi trebuit sa-Ji cer parerea, spuse ea in final, fi Imi pare foarte, foarte rau ca n-am facut-o. Liz avea dreptate. Am Inca nevoie de Indrumare In anumite privinje. Vrei sa ma ierji fi sa continui sa ma sfatuiefti? — Da, atata timp cat nu-mi vei spune „Taticule“. Nell chicoti fi se simji atat de ufurata tncat facu ceva ce nu mai facuse niciodata: II im brajifa. — Vad ca ai ajuns la stramtoare, fu singurul lui comentariu. Acum, povestefte-mi totul. Cand ea Ifi termina istorisirea, Philip suspina. — Acest „rateu“ al tau este probabil ceea ce un iubit american de-al meu obifnuia sa numeasca „ceva neobifnuit“. Barbatul asta trebuie evitat cu orice prej, il credeam IncS Intem nijat in mijlocul Highlands-ului, Intr-o temnija foarte costisitoare pentru acei membri ai familiilor de vaza care aduc numai necazuri. — Ce ma neliniftefte pe mine este daca mai are puterea de a ma expulza. — A fa ceva nu mai e posibil In zilele noastre, iar el ocupa un loc neinsemnat in ierarhie, luand in considerare ca provine din ramura feminina a familiei. Spune-mi cum au ajuns ei la tine? Ea Ii explica fi el clatina din cap, edificat. — Da, este o foarte importanta firma de avocaji care lucreaza pentru familie. Descrie-mi-l pe acest... mijlocitor. Din nou, Nell se executa. — Se uita fi-m i vorbea de parca eram un gunoi. Zambetul lui Philip prevestea ceva neplacut. — Nu ma mira de vreme ce meseria lui e sa mature gunoiul; el e cel care trateaza cu cei cumparaji fi platiji, a fa ca tine. Mi-ar place totufi sa ftiu cum a dat de tine, in mod obifnuit, doar celor mai experimentaji sado-masochifti le este permis sa mearga acolo fi sa se desfafoare, iar tu nu prea faci parte din cercul asta. — Mi-au spus ca ti place fantezia cu bona fi camera copiilor fi, de asemenea, ca vrea sa fie bStut cu o perie, dar nu prea mult timp. Ca era, literalmente, o joaca de copii. — Ei? pe cine ai mai vazut? — Un alt barbat, mai tanar, mai delicat, foarte stilat. A spus ca era doar ceva ocazional, dar aveau nevoie de un

213

C u rt ez a na

profesionist §i ca, dupa aceea, sa-mi Jin gura TnchisS. Au facut mult caz de problema asta. — Natural, rosti Philip Juguindu-?i buzele ca Tntotdeauna cand se adancea in ganduri. Lasa pe mine. C eva nu-i Tn regula in toata povestea asta. O sa mai fac cercetSri. Poji sa ai Tncredere in mine. — A?a ar fi trebuit sa fac de la inceput. — Ei bine, Ji-ai primit lecjia, nu-i a§a? — N-o sa mai fac iar gre?eala asta. Philip i§i fScu aparijia o saptamana mai tarziu. — Ji s-a facut o inscenare, o anunja el. Nell se holba la el. — Iji aduci aminte ca la funeraliile lui Liz te-am gSsit stand de vorba cu o femeie despre care Ji-am povestit cS era specialists Tn sado-masochism? — Dee Dee §i nu mai §tiu cum. Da, mi-aduc aminte de ea. Mi-ai spus cS s-a lasat de prostitujie cand a facut un mariaj spectaculos. — DacS ne referim la faptul ca nu-?i mai serve§te ea Tnsa§i clienjii, a§a este. La ceea ce n-a renunjat, TnsS, a fost participarea — cu cincizeci la sutS dupa cate mi s-a spus — la o agenjie profilatS pe furnizarea de practicanji ai perversiunilor sado-masochiste. Vine din Australia de douS ori pe an s5-?i verifice investijia. Se pare cS domnul care te-a angajat face apel la serviciile acestei agenjii de cajiva ani buni §i ei te-au recomandat pe tine. — Dar... eu nu lucrez pentru agenjie... ?i a existat un client de-al meu care... — N-are importanJS. A mu?cat ?i el momeala ca ?i tine, in mod clar, clientul lor a devenit Tn ultima vreme din ce Tn ce mai greu de satisfScut. — Natural. Un ins drogat are dificultSJi Tn a... — Cunosc dereglarile produse de droguri asupra comportamentului sexual, pe care, desigur, le are ?i acest individ. — Atunci ce de nu-l opresc? — In interesul cui? Nell rSmase cu gura cSscatS. — Exact. El nu e de folos nimSnui, fi dacS vreodatS va lua o supradoza, singura reacjie va fi un suspin de u?urare.

Vera Cozvie.

214

Majoritatea timpului TI Jin sechestrat, Tnsa, uneori, ca sa arate lumii ca mai este capabil sa faca parte din ierarhia familiei, este adus la Londra ?i scos Tn faja. Ca un fel de tratajie, i se permite sa-§i faca de cap. — Dar... de ce eu? — De ce nu? Ai fost protejata lui Liz. — Liz a murit! — Dat tu nu... — Ei, hai, Philip... — Numai pentru ca tu nu Jii supararea, asta nu Tnseamna ca §i aljii fac la fel. Fem eia aceea o ura pe Liz. ii purta ranchiuna. O invidia. Simjea orice-Ji poate trece prin cap Tn sensul asta. N-avea ce sa-i faca lui Liz, sarmana mea dragoste, dar tu ai fost la Tndemana §i, vai, atat de neftiutoare! A?a s-a razbunat ea pentru faptul ca i-a luat clientul, ca sa spunem a§a, ?i probabil ca i-a adus ceva satisfacjie, chiar de la distanja. Acum s-a Tntors in Australia ?i n-are decat sa stea acolo cat mai mult. Dar vezi de ce ziceam ca este important sa verifici ce Ji se spune? Nell Tncuviinja. Cand vorbi, glasul ei parea lipsit de energie. — N-ai de unde sa §tii cand cineva TJi poarta sambetele, nu-i a§a? Vreau sa zic... nu mi-a trecut niciodata prin cap. — Asta e titlul unuia dintre cantecele favorite ale lui Liz, Ji-aduci aminte? Pe chipul lui Nell se a?temu un zambet plin de duio?ie. — Da... cat de bine ma cuno?tea! Philip dadu din cap. — Ai fost ca mielul dus la taiere. N-o scapase din ochi Tn aceste ultime saptam ani §i fusese pregatit pentru momentul cand ea urma sa faca inevitabila gre?eala. Cele noua saptamani constituisera un interval mai lung decat se a?teptase, fiind vorba de cineva relativ fara experienja ?i destul de tanar ca sa creada ca le ftie pe toate. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata §i Tntamplarea o Tnfrico?ase foarte tare. Se decise s-o lase sa fiarba pujin Tn sue propriu. Ticalosul acela arierat pe care fusese trimisa sa-l serveasca nu era suficient de important in ierarhia familiei Tncat sa provoace genul de represalii de care se temea ea. Se hotarf sa nu-i explice ca semnarea

215

Curtezana

unui angajament care nu valora nici cat hartia pe care era scris, nu era decat o fajada. Zilele In care o incalcare aiat de mica a regulilor avea drept consecinja sa fii escortat de doi detectivi de la Scotland Yard in afara granijei, erau de mult apuse. Puterea tabloidelor era cea care facuse asta, putere pe care le-o confereau oamenii care Je citeau. Dar n-avea sa-i dezvaluie inca toate astea lui Nell. Trebuia sa inveje singura, intr-un mod pe care n-avea sa-l uite. — §i cu problema drogurilor cum ramane? intreba Nell. — N-are nimic de-a face cu tine. Este o problema cu totul separata. Ea avu impresia ca ii fusese ridicata o greutate de pe umeri. _ — Tji mul{umesc foarte mult, rosti ea, aratandu-i recunoftinja ei deplina. Pe viitor iji voi aduce la cunoftinja orice recomandari noi. Acum, spune-mi, poji sa ramai la masa? Am nifte cotlete de miel delicioase. Fusese prima ei grefeala fi o indosariase la capitolul infatuare specifica tinerejii. N-ar fi putut s-o catalogheze pe a doua la aceiafi capital, deci o puse pe seama faptului ca-fi lasase inima sa-i domine mintea fi uitase sa-fi respecte motto-ul: SA N U A l IN C R E D E R E IN NIM ENI. Se intorcea acasa dupa ce vizitase un client pentru ultima oara. Nu fusese tanar cand ii fusese recomandat, acum devenise inform din cauza artritei fi Ti spusese ca n-o va mai chema, Intrucat nu mai era Tn stare sa faca ce-i piacea cu corpul ei, adica sa-l picteze. Contactele sexuale fusesera pu;ine de cand o vazuse dezbracata; de atunci ifi petrecuse vizitele pozandu-i. De data asta fusese si lit sa accepte ca degetele lui deformate nu mai outea fine carbunele. Fusese o vizita dominata de melancolie, fi cand cobori Tn gara la Paddington fi cduta un taxi, Ned se simjea deprimata. Urmarind mafinile, nu o observa pe tanara fata care se lupta cu un tip masiv, tatuat, pana cand aceasta nu striga disperata. — Ajutati-ma, va rog... ajutor... Nell se uita catre ei. Era singura care facea acest lucru exceptandu-i pe cei aflaji la o distanja sigura. Toji ceilalji priveau in alta parte fi se Indepartau de pericol. Individul

V e ra Cowiz

216

era foarte malt, avea um eriijaji, ca ai unui mijloca? de la rugby, §i capul ras ca o bila. intr-una dintre urechi purta trei cercei de aur. Nell Tnjelese de la prima privire cu ce se ocupa fata. Se vedea din fragila Tncheietura a mainii prinsa Tntr-un pumn uria§, din frica de pe chipul copilaros, din panica ce razbatea din vocea subtire. Se vazu pe ea Tnsa§i, doar cu pujini ani Tn urma, Tn ghearele lui Mickey Shaugnessy, T?i auzi propria voce rugandu-se: „Nu, Mickey... te rog, nu ma lovi“, §i asta Ti reaminti de ecoul vocii unei Nell mult mai tinere, care T§i implora tatal: „Nu ma duce acolo jos, tata, te rog, nu ma lasa acolo... sunt §obolani, ?tiu ca sunt... te rog, tata...“ Nimeni nu-i ascultase rugaminjile. Fusese pedepsita. Iar §i iar... §i iar... Fara a fi luat decizia Tn mod consent, intrucat un acces cumplit de furie ii cople?ise mintea Tntunecandu-i rajiunea riguros exersata §i controlata fara ragaz, se trezi indreptandu-se direct spre ei §i spunand pe un ton autoritar: — Da-i drumul fetei sau am sa chem imediat poli|ia. Barbatul n-o invrednici nici macar cu o privire. — Cara-te, spuse el. — In mod sigur n-am s-o fac, dar daca-Ji cuno?ti interesul ai s i pleci tu! De data asta el intoarse capul sa se uite la ea. O masura cu privirea de jos in sus ?i inapoi, dupa care rase. Nell scra?ni din dimji. Fata ii arunca o pivire disperata, incercand Tn aceiafi timp sa se elibereze. Nu putea sa aiba mai mult de cincisprezece ani; corpul ei era Tnca acela al unui copii. Sanii abia Tnmuguri|i ce-o plasau Tn perioada pubertajii §i coapsele subfiri nu erau deloc avantajate de bustiera neagra din lycra, decoltata §i lipita pe ea. Pantofii neTngrijifi de plastic alb aveau tocuri foarte Tnalte ?i subjiri §i pe glezna osoasa avea un lan{ subjire de aur. Un strat de oja acoperea unghiile roase pana in carne §i un altul, de fard, ii colora chipul imatur de sub daia de par blond ca paiul, cu radacini negre puse in evidenja de carare. Cerceii multicolori din plastic ii atarnau pana la umerii numai piele §i os. Arata ca §i cand n-ar fi facut niciodata cuno?tin{a cu un pranz ca lumea. — N-am sa-Ji mai spun inca o data, declara Nell hotarata, pe un ton care-1 facu, dupa cum §i intenjionase, sa se intoarca spre ea.

217

C u r t e z a tia

In acel moment, ridica spray-ul paralizant pe care-1 cumparase ultima data cand fusese la New York §i pulveriza Tn direcjia fejei lui o rafala scurta, dar puternica §i devastatoare. Tipul scoase un urlet de durere, ii dadu drumul fetei §i T§i apasa amandoua mainile pe ochi. Nell o apuca pe fata d emana. — Fugil comanda ea. Hai... la taxiul de colo... cel de langa panou... vino. O impinse pe fata in taxi, dadu o adresa din West Kensington §i apoi se intoarse sa se uite prin geamul din spate. Barbatul era Tndoit de mijloc, agonizand, dar nimeni nu-l baga Tn seama. Cand polifta va ajunge acolo, Nell ?i fata aveau sa fie plecate demult. Cu atat mai bine, Tntrucat folosirea spray-ului paralizant era interzisa Tn Anglia. Nu se afteptase niciodata sa trebuiasca sa-l foloseasca Tn afara Statelor Unite §i oricum nu ziua-n am iaza mare, pentru ca era doar ora cinci a unei dupa-amieze de duminica. Fata piangea zgomotos, a§a Tncat Nell Ti Tntinse un §ervejel. — Totul e-n regula, spuse ea consoland-d, acum suntem Tn siguranja. Nu poate veni dupa tine. Fata hohoti fi mai tare, tanguindu-se cum o s-o omoare el cand o va prinde §i ca nu fusese vina ei ca afacerea nu mergea bine. Duminica dupa-masa era un fel de punct mort, fiindca to|i amatorii de distracjii stateau acasa §i-§i faceau somnul de dupa pranz. ii spusese §i-i tot spusese, dar nu voia sa Tnfeleaga §i habar n-avea ce-o sa se faca acum fiindca nu mai Tndraznea sa se Tntoarca la el. — Sper ca nu, Ti spuse Nell cu cSldura. E§ti mult prea tanara ca sa baft strazile. Apropo, caji ani ani? — Op§pe... Ochii alba§tri ca de porjelan Tncercara s-o Tnfrunte pe. Nell, dar nu reufira. — Cin§pe, recunoscu ea mohorata. — §i cum ai ajuns aici? Fugind de-acasa? — Cum te-ai prins? — Ai accentul celor din Liverpool, §i majoritatea fetelor ajung pe strada fiindca au fugit de acasa. — N-am avut casa de un’ sa fug, suspina fata. Am stat la orfelinat da cand aveam opt ani. Al de are puftna minte fuge d-acolo cat da repede poate.

Vera Cowie

218

ifi fterse ochii fi se uita pe geam. — Hei, un’ ma duci? — Acasa la mine. Fata o privi fix. — E-n regula, o linifti Nell. Vreau doar sa te ajut. Po{i sa stai la mine la noapte fi maine vom merge sS vedem nifte persoane, care te vor ajuta sa scapi de barbajii de genul peftelui tau. Ii spuse foferului sa opreasca ia Lancaster Gate, fi dupa ce Ti plati, opri un alt taxi caruia Ti dadu adresa de acasa. fn felul acesta, nu ar fi fost prea simplu sa i se dea de urma, daca cineva s-ar fi decis sa reclame. Cel mai important lucru era s-o duca acasa pe fata asta slaba ca un far, sa-i faca baie, s-o hrSneasca fi apoi sa se TngrijeascS sa ajunga Tn mainile uneia dintre organizajiile de caritate Tn care se implicase fi Liz ca parte a politicii ei de „dar din dar se face rai“. Liz mi-a satvat via{a, Tfi spuse ea. Poate reu$esc § i eu sa fac ceva bun s a lv in d -o p e fata asta. Cincisprezece anil reflecta ea. Credeam ca a fost destul de rau sa ma apuc de a?a ceva ia §aptesprezece ani, d a r la cincisprezece... D um nezeule... e d o a r cu p u [in m a i m are deca t M argaret. Durerea izbucni, a fa cum se Tntampla mereu cand Tfi amintea acest nume, o durere asemanatoare celei pe care o simji cand apefi pe un dinte rupt. Poate asta e $ i pen tru tine, Margaret. Oricat a? incerca, nu sunt prea multe lucrurile pe care le pot face pentru tine $i n-are rost sa continui sa-m i repet ca lucrurile a r fi p u tu t fi altfel. N -au fost, §i oricum , nu statea in puterea mea sa te schimb. N-am fi avut nici pup'nul tim p im preuna p e care I-am avut $i i-am p rom is m am ei... — Un’ ne ducem? scanci fata, devenind din ce Tn ce mai suspicioasa. — Ji-am spus, mergem acasa la mine. — Da' nu te cunosc... ce-ai vrea sa faci cu mine? — O sa te pun sa faci baie fi o sa-Ji dau de mancare. Iar maine, dupa un somn zdravan, o sa vedem ce e mai bine pentru tine. — Nu merg Tnapoi la orfelinat. — Nu sta Tn puterea mea sa ma Tngrijesc de treaba asta. Nu sunt angajatS la asistenja sociala.

219

Curtezana

— §>i-atunci ce vrei de la mine? — Ji-am spus, vreau sa te ajut. Fata era uluita. Ajutorul era un lucru cu care, evident, nu era obi§nuita. O are n-am fo st $i eu suspicioasa in p riv in ja lu i Elizabeth? i?i reaminti Nell. § i eu eram sigura ca p e undeva exista o capcana. Cand ajunsera acasa, fata ramase tacuta; parea absolut naucita, daca expresia ei putea fi considerata un indiciu. Cat timp statu fn baie, Nell fi puse hainele fn ma?ina de spalat pentru ca nu vazusera apa §i sapunul de multa vreme. Ii dadu lui Kim — acesta fiind numele pe care i-l daduse fata, refuzand sa dea orice alte detalii — un halat sa-l poarte fn timp ce ea fi pregati mancarea — oua cu slanina §i cartofi prajiji, pe care aceasta le devora in mare viteza impreuna cu doua cani de ceai cu mult zahar. — Cu un apetit ca al tau, cum se face ca e§ti a?a de slaba? intreba N ell uimita. — De un’ sa §tiu... n-am fo’ niciodata grasa, da’ acasa mi-era mereu foame. M aica-m ea nu le prea avea cu gatitu’, a§a ca ne-a crescut cu biscui{i ?i alte d-astea. Ea impinse farfuria deoparte. — Ai Jigari? — Nu fumez. — Unde mi-e hainele? lera un pachet fri ele... — Le-am spalat. Jigarile sunt acolo, pe plan§eta. — Oh... da’, de ce-mi spala§i hainele? Nu era murdare. — Din obi§nuija, presupun, minji Nell. Pe ale mele le spai intotdeauna cand fac baie. C eea ce ar fi trebuit sa fie alb, era gri, iar bluza neagra stramta ?i chilojii erau patate de mancare §i cu Dumnezeu mai §tie ce. Fata aprinse o Jigare §i trase fumul adanc in plamani, cu experienja cuiva obi§nuit cu fumatul de ani de zile, apoi il sufla afara satisfacuta. — A?a-i mai bine. — Deci, spune-mi cum de-ai ajuns pe strazi, intreba Nell. — Am §ters-o. Cum altfel sa-mi fi caftigat ezistenja? Aveam o pretina §i ea deja facea strada a?a ca m-am cuplat cu ea. Ea-I §tia pe tipu’ asta, care fusese bagat la racoare pentru vatamare corporala grava, ?i ea a zis ca putem sta in

Vera Cozoie

220

apartamentu’ lui, in Lambeth. Cat aia era la pu§carie, ea obifnuia sa se duca sa-l vaza §i m-a luat §i pa mine. Cand tipu’ a iefit d-acolo a zis ca puteam fi una din fetele lui... §i a ie§it mai repede decat .m-am afteptat pen’ ca acuzafla de vatamare corporate a c lz u t fin’ ca victima n-a vrut sa faca plangere. — Victima era o femeie? — Asta cum de-o mai §tii? — Cunosc pe cineva care a lucrat cu prostituate. Nell auzise povestea asta de o suta de ori, cunoscuse fete care, de§i fusesera stalcite in bataie de pe?tii lor, refuzasera sa faca plangere, pentru ca erau convinse ca, odata ce bataia avusese loc, tipul incepea sa regrete, cuprins de remufcari. Nu injelesese niciodata atitudinea atator fete fa{a de peftii lor, care parea a spune ca era mai bine sa fii batuta decat ignorata. Probabil ca asta se datora faptului ca aveau ani de experienjS in aceasta ultima privinja. Cand tatal ei avea una dintre acele stari de spirit curioase, putea trece o sapta­ mana Tntreaga sau mai mult, fara ca macar sa se uite la ea... — De ce ramai cu el daca te bate? o intreba pe Kim. — Pen’ ca ezista fi mai rele. §i el nu da voie la nimeni sa se care fara sa scoata banu'? Unii fmecheri incearca sa faca treaba far’ sa iasa cu paraua. Cu Eddie, treaba asta nu le merge decat o data... — De ce te batea in dupa-masa asta? — Ed zicea ca-l trag in pept... C-am sco’ mai mult decat i-am zis... §-am scos, pe bune... chicoti Kim gandindu-se la punctul marcat $i afi§and un zambet viclean, pur §i simplu triumfator. — De cat timp baji strazile? Tntreba Nell incet, Tnjelegand ca, Tn locul unei edijii mai tinere a propriei persoane, gasise o alta Jenny. — De la treifpe ani. — Pot sa te ajut, daca vrei, sa parase§ti strazile. — §i ce sa fac? N-am §coala, n-am calificare, fi primu’ lucru de-l fac e sa ma bage ‘napoi la orfelinat. Nici gand! zise ea scuturand din cap. Nu mai merg la un alt orfelinat. Numai ai de n-a fost Tn ele nu §tie cum e. Eu §tiu, se gandi Nell care T§i aducea aminte cat de mult TI urase ?i ea.

221

Curtezana

— Perfect, po{i sa stai aici la noapte §i o sa decidem maine ce-i de facut, ce e mai bine pentru tine, spuse ea: — §i Jie ce-Ji iese la afacerea asta? Nell Intalni ochii §ire{i. Da, absolut o alta Jenny. Ar putea foarte bine sa incuie la noapte lucrurile de valoare. — Doar m uljumirea c-am facut o fapta buna pana la capSt, raspunse ea. — Ce-i aia fapta buna? Tntreba Kim cu inocenJS. lo nu vazui nici una pan’ acu’. DemonstrS acest lucru, plecand a doua zi dimineaJS inainte ca Nell sa se trezeazscS §i luand cu ea micul ceas de voiaj care statea pe placa §emineului, cutia de argint pentru JigSri care ii aparjinuse lui Liz, precum §i micul vas de argint pentru zahSr in care Nell i$i {inea randul de chei de rezervS. Avusese TndrSzneala sa-?i faca un ibric de ceai ?i cateva felii de paine prajita. E de prisos sa spunem ca nu era nici urma de bilet de muljumire. — §i cu asta s-a terminat §i cu fapta mea buna pe ziua de azi, le spuse Nell pisicilor, spSland vasele murdare ale lui Kim cu multa apa caldS. P hilip m i-a spus de atatea o ri ca gre$esc ju d e c a n d o am enii dupa standardele m ele. F aptul ca eu doream cu disperare sa pSrSsesc strazile §i sa ma agSf de prim a ocazie decentS oferitS nu in s e a m n i autom at ca fiecare fata aflata in situapa m ea dorepte sa faca a c e ia fi lucru. A m cuno scut prostituate care au reu$it sS scape de ce l m ai rau proxenet, n u m a i ca sa se intoarca in a p o i dupa o luna sau doua. Trebuie sa accep fi ca exists unele fete cSrora intr-adevSr le p lace asta. Si, h a i sS privim adevSrul in fafa, ce te face sS te crezi m ai bunS decat fetifa asta, care a crezut ca are de-a face cu una $i m a i §m echera. Incercam do a r s-o ajut, reflects ea mShnitS. Sa ajup p e cineva care in m o d d a r nu voia sau n u avea nevoie de ajutor! Ceasul f i argintSria ta vor ajunge intr-un m agazin de a m anet $ i ba n ii vo r m erge sS-l im pace pe pegtele ei, c e l de care pSrea sa-i fie a ta t de teamS. A c e ia fi la care, fSra indoialS, s-a dus inapoi. Nell frecS Tndarjita cana folositS de Kim. Pe ea ramSsese o urma groasS de ruj. intr-un acces brusc de furie tndreptat

Vera Cozvk

111

tmpotriva propriei ei naivitaji, o sparse de marginea chiuvetei ?i arunca cioburile la gunoi. Nu era suparata pe Kim. Era suparata pe ea insa?i, pentru ca se lasase in§elata din nou. Putea sa auda vocea tataiui ei spunand cu raceaia: „Pur §i simplu n-o sa inveji niciodata sa nu te mai amesteci, nu-i a?a, Eleanor?" A$a cum a i facut tu? TI Tntreba ea in gand, Tnfuriata. Tu ?i tacerile tale lu ngi de-o saptam ana $i felul tau de a ma respinge cand nu aveam pe n im en i $i nim ic catre care sa m a indrept. Tu $i criticile tale! N u -m i era perm is n ic i m acar sa-m i in v ito prietena la ceai. Cand, in sfar$it, p-ai dat acordul, a i speriat-o ata t de tare in ca t a pove stit la toata lumea, $i dupa aceea nim en i nu a m a i fndraznit n ic i m a c a r sa se apropie de mine. Cea m a i neinsem nata suparare te facea sa nu -m i m a i adresezi n ici un cuvan t o buna bucata de vreme. E de m irare ca sim t nevoia sa dau ajuto r c a n t tu nici m acar nu p-a trecu t p rin cap vreodata ca eu aveam atata nevoie de el? Oh, la ce bun? — gandi ea ?tergandu-se pe maini §i inspectand bucataria ce redevenise imaculata. A m ales pe cine nu trebuia, asta-i tot. Fata aceea de cincisprezece a n i e m a i dura deca t vei fi tu vreodata, $i totu$i ai presupus ca era ceea ce parea sa fie: o persoanS care avea nevoie de ajutor. U nul dintre prim ele lu cruri p e care trebuie sa le faci inainte ca ea sau pe$tele ei sa vina s£ se serveasca, e sa-p sch im b i toate incuietorile. i$i fterse mainile, le dadu cu crema emolienta §i le spuse dragilorei pisici: — Se pare ca ori sunt un prost judecator de caractere ori atribui propriile mele sentimente altor persoane. Oricum, e ultima oara cand ma amestec In treburile altcuiva. De-acum Inainte, o sa-mi vad doar de ale mele.

Curtezana

223

C ARTEA A TREIA 19 9 0

—

12

—

C a n d defteptatorul Tncepu sa sune, Nell cauta pe pipSite butonul ca sa-l opreasca dar, brusc, bazaitul fu Tnlocuit de o voce care transmitea buletinul meteorologic. Casca, se Tntinse fi ifi dadu seama ca nu mai avea nici o greutate pe picioare fiindca pisicile plecasera Tn tacere fi iefisera afara sa-fi faca necesita{ile. Acum, auzisera soneria ceasului fi Nell Tnregistra la randul ei clinchetul clopojeilor de la zgardele lor Tn timp ce urcau seara sa-i dea buna dim ineaja f i sa-i spuna ce recunoscatoare ar fi daca Ii s-ar servi micul dejun. Erau bine dresate §i aveau maniere perfecte. La Tntoarcerea din gradina, se spalau fi se Tngrijeau una pe alta fi apoi afteptau pe treptele de jos ale scarii pana cand soneria le avertiza ca Nell s-a trezit. — Buna dimineafa, iubitele mele, le spuse ea scarpinand-o pe fiecare dupa ureche fi pe gat. Hai sa vedem ce-averri azi de mancare. Ifi puse halatul fi Tfi aluneca picioarele Tn nifte papuci pufofi de casa. Cand ajunse Tn bucatarie amandoua pisicile stateau Tntr-o atitudine de afteptare langa castronafele lor, dar Nell puse ibricul la fiert, Tnainte de a scoate rinichiul taiat Tn bucajele fi preparat de cu seara fi a le umple castronafele de porjelan, dupa care le puse pe cele murdare in chiuveta la muiat. Ridicand jaluzelele ferestrelor de la bucatarie vazu ca ploua foarte tare. Oh, la dracu’! Bine ca nu trebuie sa ma due departe. ifi facu un ceainic de ceai, il acoperi cu o invelitoare matlasata dupa care se duse din nou sus sa faca un d u f fi sa se imbrace. Pe la opt fi un sfert, cobora iar jos purtand o fusta lunga fi demodata de tweed roz fi un pulover simplu de lana

V e ra Cowie

224

de culoarea turbei. Parul ii lasa faja libera, fiind strans la spate intr-un coc acoperit cu plasa. Parea cu cel pujin zece ani mai in varsta in raport cu cei treizeci fi unu de ani ai ei, ajutata de ciorapii care erau departe de a fi subjiri fi de pantofii ei comozi, avand o culoare mohorata batand spre gri. Ifi praji doua felii de paine integrala, le unse cu unt fi m arm elada f i Tfi m anca micul dejun citind ziarul, D a ily Telegraph, potrivit viejii „la lumina zilei" pe care o ducea. Cu zece ani Tn urma, la vreo' cinci luni dupa ce murise Liz, se mutase, vanzand vechiul hotel de tranzit transformat fi cumparand o casa mai mica intr-o fundaturS liniftita in spatele lui Wigmore Street. O luase fiindca agentul, incercand s-o vanda, accentuase cat de liniftita era zona fi in special casa ei, avand in vedere ca imobilele de pe partea aceea ifi vedeau rareori proprietarii; unul era un binecunoscut manechin de faima intemajionala, iar celalalt un actor care-fi petrecea m ajoritatea timpului Tn strainatate turnand filme. In partea opusa a curjii pietruite era spatele altor case. Semana foarte mult cu casuja lui Liz, numai ca aceasta avea doar un dormitor. In schimb avea o pivnija uscata §i spajioasa, iar Philip, care nu avea o Tncapere convenabiia Tn apartamentul lui, a fa imens cum era, Tn care sa-fi JinS vinurile, fi le pastra acum aici, dupa ce platise ca sa i se construiasca rafturi pe doi dintre pereji. In decursul anilor de cand Nell locuia acolo, manechinul se mutase demult, iar noul locatar, un fotograf, era un alt vecin greu de vazut, Tn timp ce actorul Tfi ducea existenja Tn strainatate. Acolo erau doar cele cinci case; partea din fund a curjii era ocupata de un depozit. Cand fi cand furgoane mari veneau sa Tncarce sau sa descarce cutii de carton. Lui Nell Ti convenea de minune Tntrucat nu era nimeni care sa se uite pe furif printre perdele fi s-o vada plecand noapte la Tntalnire, iar acoperirea ei pentru perioada de zi era cea de doamna celibatara (termenul politicos pentru „fata batrana") care traia singura fi lucra cateva zile pe saptamana ca secretara a unui doctor, vazuse oferta pentru aceasta slujba afifata Tn fereastra unei agenjii de angajari de pe W igmore Street. „0 slujba de secretariat, timp de trei zile pe saptam ana — m arjea, miercurea f i joia — pentru un

225

Curtez ana

chirurg din Wimpole Street, Tntre orele noua f i jum atate dim ineaja fi cinci dupa-am iaza. Este esenjiala experienja in alcatuirea fifelor medicaie. Salariul este corespunzator experientei". fncepuse sa strabata pe jos acele cartiere ale Londrei in care decisese ca ar fi convenabil sa traiasca, undeva prin centru, deoarece nu voia sa aiba de mers prea departe. Folosea foarte mult taxiul fi, daca ar fi locuit la distanja mare, ca de exemplu in Hampstead, ar fi costat-o o avere — deoarece nu -f i folosea niciodata propria m afina cand se ducea la intalniri. Casuja o atrasese fi prin aceea ca, in timp ce la vechea casa a lui Liz trebuia sa parcheze in afara casei, aceasta avea un garaj. Vazuse reclama pentru slujba’ pe cand se Tntorcea de la agentul imobiliar fi, cum ajunsese sa creada ca intalnirea cu Liz ii decisese soarta, corela in aceiafi fel aceste doua evenimente fi nu cauta mai departe. Se gandise de catava vreme sa-fi ia o slujba cu program redus; deva de facut Tn timpul zilei. Liz dormea Tntotdeauna panS tarziu, dar ea era mai batrana. In afara de cazurile in care se Tntorcea foarte tarziu de la obligajiile ei, lucru destul de rar daca nu cumva era vorba de stat toata noaptea, se trezea de obicei pe la ora noua fi, dupa ce facea ce era necesar prin casa fi alte treburi marunte de gospodarie, ii ramanea foarte mult timp de umplut, ce nu putea fi petrecut tot la cumparaturi, la reprezenta{iile de dupa-amiaza ale cinematografelor sau cu vizite la muzee. Trei zile ocupate pe saptamana costituiau solujia ideaia. Se pricepea la munca de secretara a unui doctor, fiindca de indata ce fusese destul de mare, tatal ei o cooptase in activitatea de Jinere la zi, fi in ordine, a fifelor medicaie fi a dosarelor. O singura privire aruncata mediului consultant in cauza ii fusese suficienta ca sa-fi dea seama ca totul avea sa fie o bagatela. Clientela lui era in intregime particulars, de genul aceleia care sta de vineri pana luni la Jara, ceea ce ii permitea sa-fi Tndeplineasca obligajiile pentru N H S 11 Tn acele 11 National Health Service, echivalentul Ministerului Sanatajii (n.t.).

Vera Coioie

226

zile §i din cauza asta nu avea nevoie de secretara mai mult decat trei zile pe saptamana. Nell o creS pe Eleanor Jordan care solicita slujba, acjionand Tn acest scop oarecum pe dos decat ar fi facut altcineva. AdSuga ani Tn plus Tnfaji§arii ei purtand genul de haine pe care I-ar fi adoptat o fata batrana, lini?tita ?i introvertita, avand spre patruzeci de ani, §i ochelarii cu lentile de sticia obifnuita folosiji cand vreunul dintre scenariile clienjilor ei o cerea. Aceste retu?uri fura asociate cu o coafura care nu o avantaja, cu felul de a fi lini§tit §i aerul competent pe care-1 adopta §i cu experienja pe care pretinse ca o are exagerand Tntrucatva. Declara ca aceasta experienja o ca?tigase lucrand pentru tatai ei §i adauga ca, dat fiind ca tatal ei murise cu zece luni Tn urma, se trezise fara nici o ocupajie. Menjionand ca nu avea nevoie sa munceasca, ci mai degraba dorea sa-?i umple timpul cu ceva, reu§i sa creeze o poveste convingatoare. Medicul consultant care nu trecuse cu mult de cincizeci de ani, politicos ?i m anierat, privi doar o data §i se grabi sa nu piarda ocazia. Era exact ceea ce cauta el. Curata, ordonata, probabil eficienta fara a face nici un efort §i — cel mai bun lucru — nu mai era a?a tanara fi nici atragatoare nu era. Avea o silueta placuta §i subjire, dar hainele ei nu faceau reclam a acestui fapt. Sub nici o forma n-avea sa-i faca pe clienjii lui sa-§i iasa din fire, in majoritatea lor, ace§tia erau femei ajunse la o anumita varsta, care ar fi privit o fem eie mai tanara ca pe o Tncercare de accentuare a motivului vizitei lor la doctor, Jinand cont ca domeniul lui de activitate era chirurgia plastica; a§a pajise cu ultima lui secretara, de exemplu, o blonda atractiva de douazeci ?i §ase de ani, considerata drept o am eninjare de catre pacientele care erau sigure ca TI Tnrobise din punct de vedere sexual §i, Tn consecinja, erau geloase. Acest §oricel bland va avea o prezenja lini§titoare §i, dupa Tncurcatura Tn care aproape intrase cu blonda care devenise lacoma §i strangatoare, avea sa fie o ufurare sa revina la o relajie strict de munca. Ca sa fie sigur, propuse o luna de Tncercare. Pana la sfar^itul acesteia, Nell T§i ca§tigase credibilitatea intr-o asemenea masura, Tncat bunul doctor de-abia a§tepta

227

Cu rte z a n a

sa permanentizeze acest aranjament. De atunci ramasese la el. El ii spunea Eleanor, dar ea nu-i spuse niciodata altfel decat „domnule”. Se potriveau amandoi de minune. Clienjii se simjeau liniftiji in prezenja ei, nu intarzia niciodata, nu lipsea, ?i era pe atat de eficienta pe cat banuise el ca va fi. Fi$ele erau Jinute la zi, dosarele lui perfect aranjate, trimitea chiar §i notele de plata la timp ?i increderea lui in ea era atat de mare incat o lasa sa Jina contabilitatea cabinetului; contabilul lui facea restul. Dar ?i mai grozav era ca reu?ea sa se strecoare cat mai neobservata astfel incat, cand n-o mai vedea, invariabil nici nu se mai gandea la ea. N-avea nici cea mai mica idee unde locuia, §tia doar ca avea doua pisici. Mai ftia ca avea mijloace de existenja independente de slujba aceea, dar habar n-avea care erau acelea §i, de fapt, nici nu-i pasa. Devenea conftient de Eleanor Jordan numai in cabinetul lui de consultajii, de§i nu rata prilejul de a se lauda cu „comoara” lui cand i§i auzea colegii deplangand calitatea inferioara a secretarelor pe care erau nevoiji sa le foloseasca. Nici nu ftia fi nici nu-l interesa cum ifi duce viaja in afara celor trei zile in care lucra pentru el, sau daca, intr-adevar, avea vreuna. Atata timp cat ii program a consultajiile ca un mecanism bine pus la punct, el era muljumit. De Craciun ii cumpara un ghiveci cu o floare sau o cutie de comboane de ciocolata sau pe amandoua fi n-ar fi putut sa spuna unde ifi petrecea ea concediul anual, de?i, binevoitor, o intreba intotdeauna. Mai tarziu, i?i aducea vag am inte ceva despre un hotel lini?tit in Eastbourne, sau Torquay, sau alt loc infiorator de plictisitor ca acestea — genul de sta{iune unde ar merge o fata batrana de varsta mijlocie. Atat de rar se uita la Nell $i cu atat de pujin interes, meat nu-§i daduse seama ca, daca ar fi vazut-o sub oglinda care marea din sala de operajii, ar fi observat tenul neridat al unei femei mult, mult mai tinere decat credea el. Dar modestia ei era menita sa o faca sa devina o parte a mobilierului §i deci implicit acceptata, exact cum dorea Nell. Stia ca aparenjele au importanja ?i ca oamenii te luau drept ceea ce vedeau §i de aceea hainele ei erau terne, ramele ochelarilor neatragatoare fi parul ei la fel. §i niciodata nu se farda cand mergea la birou.

Vera Cozvie

228

Pe masura ce anil treceau, ea ii adauga in mod irispirat lui Eleanor §uvije cenu§ii in par §i creiona linii slabe la coljurile ochiior. Amandoua adaugirile era indepartate cu u?urinja cand sosea vremea sa joace rolul lui Cleo, pentru care ea crea un personaj complet diferit. Cleo avea parul negru ca abanosul, scurt, lucios asemeni penajului unui corb $i tuns cum fusese al lui Liz, astfel incat daca scutura capul se aranja fara efort la locul lui. Un peruchier italian ii facuse peruca din par adevarat objinut de la o fata care se calugarise de curand. Costase o avere dar, cand era purtata, o transforma pe Nell in Cleo, astfel incat nici intr-un milion de ani n-ar fi suspectat cineva ca ele doua erau aceea§i fem eie. Ajuta $i accentua transformarea purtand lentile de contact, care dadeau ochiior ei verdele inchis al adancurilor unui lac. Cu parul negru §i ochii verzi ifi transformase chipul punand in evidenja ce aveau amandoua mai bun. La inceput, era Cleo cea noua doar pentru clienjii noi, dar pe masura ce vremea trecea §i clienjii cei noi deveneau clienji vechi, sosi un timp cand nici unul dintre ei n-o cunoscuse sub alta infajifare. Se obifnuise cu acest rol pe masura ce se inmuljeau banii depufi la intervale regulate in contul bancar deschis la o banca din Zurich. Amandoua erau ni§te reunite incontestabile. Venitul ce-l objinea din slujba ei era impozitat direct la sursa ?i, pentru a-§i justifica achizijionarea casei, pusese o suma Tntr-un fond mutual ce ii furniza un venit din care ifi piatea ipoteca. Mercedes-ul Sport era de domeniul trecutului — era un lux prea costisitor. Cleo conducea acum un Golf G TI. Nu §i domnifoara Jordan. Ea nu fusese niciodata vazuta la volanul unei m afini. Ea lua autobuzul, metroul sau mergea pe jos — de exemplu, ca sa se duca la lucru, la o distanja ce putea'fi parcursa in zece minute de mers vioi. Dupa cum o sfatuise Liz cu mult in urma, lista clienjilor ei nu era excesiv de mare. In felul acesta, putea jongla cu aparijiile lor in viaja ei cu minimum de efort. Putea sa-§i permita acest lucru intrucat nu cu mult timp in urma ajunsese la un acord cu un client din America, in a carui sfera de interes intra §i o galerie de arta de pe Madison Avenue.

229

C urt ez a n a

Investise Tn aceasta in urma sfatului dat de contabilii sai, deoarece avea nevoie de o scadere a impozitelor. Din pacate, a§a-zi§ii „critici” decisesera sa ridice in slavi primul artist ce-§i «xp usese lucrarile in galerie — un rahat cu pretenjii, dup& cate spunea clientul. Individul producea aiureli indescifrabile aclamate ca „arta majora”, dar nu era in stare sa foloseasca un creion pentru a schifa ceva asemanator cu un obiect, in afara unei bancnote de un dolar. — E un pseudo-artist, ii declarase clientul iui Cleo pe cand coborau in partea de jos a ora§ului New York in limunzina lui, pentru inaugurarea de vineri seara. Ea sosise in ora? cu un Concorde, ceva mai devreme in ziua aceea. — intreaga afacere constituie o reluare a povestii cu „Hainele cele noi ale imparatului“. Singura mea consolare este ca nu va dura. Nu dureaza niciodata. Ora?ul asta inghite minunile cu gramada — minuni care tin cinci minute. Trebuie doar sa-mi fac aparijia, inteiegi? N-ar fi in regula daca n-a§ face-o §i asta ar da na§tere la intrebSri mai mult decat faptul ca ma afi§ez cu tine. Acoperirea ta este de proprietary a unei galerii din Londra interesata intr-o eventuala expunere a lucrarilor artistului la Londra. Amesteca-te doar printre ei, nu vorbi mult §i arata-te ganditoare, O.K.? — Foarte bine. — Treizeci de minute de „distrac|ii” ?i apoi ne luam zborul... Din fericire, se imbracase pentru aceasta calatorie cu o rochie „Valentino“ din matase de culoarea filde§ului, pe care o remarcase intr-o vitrina ultima oara cand fusese la Milano, §i o cumparase pe loc. Avea un client a carui idee fixa era culoarea alba sau ivoire” — scenariul imaginat de el fiind deflorarea unei virgine — ?i avea sa accepte sa plateasca prejul ei piperat. Era, insa, tocmai potrivita pentru inaugurarea unei galerii, la fel ca §i cei optsprezece inci de perle afe lui Liz_— evident perle naturale — similare cu cele de la urechile ei. fn plus, mirosea a „lvoire“, un parfum Balmain.

11 Filde? (lb. franceza) (n.t.).

Vera Coivie

230

— E§ti eleganta... foarte eleganta... remarcase clientul plin de admirajie. El reu§ise sa se impuna in afaceri prin for^e proprii, muncind din greu, dar acum, dupa treizeci de ani, avea o viaja dulce cu excepjia faptului ca sojia lui ar fi fost oripilata daca ar fi aflat despre inclinajia lui de a se travesti. Ea nu concepea actul sexual decat in forma lui cea mai simpla, acceptata de misionare §i, fiind o buna catolica, avea convingerea ca era destinat numai pentru procreere. fn consecinja, se prefacea cS nu observa incursiunile sojului ei in jungla relafiilor sexuale, de§i §tia de ele. „Barbafii“, se stramba ea, §i cu asta ISsa lucrurile in voia lor. Ea era, ?i avea sa fie intotdeauna, sojia lui ?i daduse na§tere la cinci copii, spre a dovedi acest lucru. Galeria era injesata cu genul de persoane care citesc Vanity Fair, oamenii care nu s-ar fi imbracat cu nici un prej in haine ce nu purtau marca unui creator celebru fiindca atunci nu i-ar mai fi recunoscut nimeni. Femeile semanau cu ni$te umera?e de prezentare a rochiilor, iar barbajii etalau costume de comanda, cu excepjia unuia singur. Cleo fusese con?tienta de privirea lui fixa din momentul in care, privind de jur imprejurul cam erei am ejitor de albe — „Albul face picturile sa straiuceasca“, izbucnise artistul cu modestie — ii intalnise ochii. Negri ca absidianul §i stralucitori ca lacul, o priveau fix, plini de admirajie. Nu acceptase niciodata avansuri de la barbaji cand insojea vreun client. El platea pentru timpul pe care-1 petrecea cu ea §i, ca atare, ii era dedicat numai lui. Dar oriunde se ducea — fie ca privea la picturile lipsite de talent de pe pereji, fie ca incerca sa descifreze o aiureaia din cupru a carei eticheta minuscula spunea ca se intitula „Pasiune“ — era con§tienta de privirea ochiior aceia patrun-zatori §i stralucitori chiar §i fara a se uita in direcjia lor. Jinand in mana un pahar de §ampanie neatins — fiindca niciodata nu bea cand lucra — verifica discret cat era ora pe ceasul unui bai;bat din apropiere, al carui brat ridicat il expunea vederii. fncepu, dupa aceea, sa se apropie de clientul ei aflat Tntr-un grup de barbaji ce discutau cu capetele apropiate. Fara sa-l abordeze, trecu prin apropiere Tn a§a fel incat el ii simji parfumul, i?i ridica ochii imediat §i ii intalni

231

C urt ez an a

privirea. Barbatul Tncuviinja abia perceptibil, apoi facu un semn la fel de discret Tn direcjia u?ii. Ea pleca a?a cum venise, f&ra sa vorbeasca cu nimeni, de§i t§i daduse seama ca suscitase interesul anumitor persoane. Clientul murmurase vag ceva despre o galerie de arta din Londra... poate o expozijie la primavara... dar de fapt n-o prezentase nimanui, lucru care Ti convenea de minune. Oamenii puteau presupune ce doreau, atata timp cat, Tn fond, nu ?tiau nimic. Celalalt client al ei din New York era mult mai discret, nefiind vazut niciodata Tn public cu ea, avand Tn vedere ca so$ia lui era cea care {inea baierile pungii. Doar o mica idee sa fi avut despre ce facea el cu Cleo §i I-ar fi strangulat cu ele. Din cauza aceasta, privirea aceea insistenta o facea sa nu se simta Tn largul ei. Oare o cuno§tea? Auzise de ea? O recunoscuse, poate? O vazuse cu vreun alt client, care era accidental o cuno§tin{a de-a lui? Abilitatea de a lua prejuri mari pentru serviciile oferite depindea, Tn aceea?i masura, de talentul, dar §i de discretia ei. Ar fi fost fatal sa devina o prostituata cunoscuta. Asta ar fi insemnat ca fiecare barbat cu care venea Tn contact sa fie marcat de frecventarea ei, ceea ce, Tn unele cazuri, ar fi fost catastrofal. A?a Tncat parasi galeria §i a?tepta sub marchiza sa fie adusa limuzina clientului ei. Cat timp trecu pana cand el i se aiatura ?i apoi, cand se departara cu ma§ina, nu se vazuse nici urma din Barbatul cu Ochi Patrunzatori, de§i Nell se uita discret prin geamul din spate ca sa fie sigura. Mersera la o casa mica §i izolata din Village — locul secret al clientului ei — unde T§i tinea travestiurile lui §i unde avea o camera Tmbracata Tn oglinzi unde scenariul dorit de el avea sa fie pus Tn practica. Se dusera direct la etaj, Tn camera respectiva dar, Tn timp ce ea ramase_ Tmbracata, el se dezbraca complet dupa care facu un du§. in continuare, folosind un brici demodat, Cleo TI barbieri cat mai bine posibil, fara sa-i ia stratul de la suprafaja al pielii, a$a dupa cum o Tnvajase Philip. Dupa ce aplica fondul de ten nu mai trebuia sa se observe nici o umbra. Toate acestea fura facute Tn timp ce el statea complet gol Tn fa{a masujei de toaleta, de genul acelora care se folosesc tn teatru avand toate lucrurile aprinse §i o lupa mare a?ezata Tn fa|a lui astfel Tncat ea sa poata lucra mai bine.

Vera Cowie

232

in primul rand fi fntinse sub ochi un strat gros dintr-o crema care nu era prea grasa fn scopul estomparii cearcanelor pronunjate ce se aflau acolo. Dupa ce acest lucru fu adus la fndeplinire astfel incat ea se arStS muljumita, fi machie restul fejei. Tntai, un fond de ten, apoi o pudra translucida ufor stralucitoare fi o mica tentS de culoare care sa puna fn eviden{a pomejii obrajilor. Fondul de ten fi pudra fusesera aplicate fn jos pe gat, umeri fi piept, panS unde incepeau sanii falfi fi Nell aplica, cu grija, mai multa pudra stralucitoare fn decolteu. in continuare, fi machie ochii: o pudra de baza, umbre — fn trei culori — tu f f i o pereche de gene false, pentru pleoapele de sus fi cele de jos, pe care le accentua cu doua straturi de rimel. in cele din urma, fi machie fi gura folosind o pensuia pe care o cautase fn toate m agazinele de cosmetice din New York, pentru ca s-o gaseasca, fn final, pe Third Avenue intr-un magazin specializat in farduri fi accesorii utile machiajului de scena. Avea o margine subjire fin cizelata care ii dadea posibilitatea sa contureze perfect buzele rofii. D e fi el avea buze pline, erau inexpresive fi ii piacea sa-i fie rujate in forma de inima. Term inand, il intoarse spre oglinda’ fi el se admira, Juguindu-fi buzele fi aruncand ocheade ademenitoare. Ochii lui sclipeau cu cochetarie. Apoi ii aduse „hainele“: un corset din matase fara balene fi fara bretele prevazut in faja cu capse, brodat cu volane de danteia neagra fi avand jartiere lungi de opti inci. Vefmantul avea culoarea purpuriu-aprins a sangelui. Cu acesta purta ciorapi negri de nylon fi pantofii — fetif de comanda cu tocuri incredibil de inalte fi barete legate de glezna. Toate lucrurile pe care le purta in timpul acestor mici scenarii erotice erau facute de comanda. Ultima piesa a travestiului era peruca: blonda, tapata fi {eapana din cauza fixativului. Nell il ajuta sa se imbrace in timp ce el ifi {uguia buzele, if i arcuia gatul f i- f i ondula corpul punandu-fi mainile sub pernijele sanilor falfi din latex, cu sfarcuri mari fi intunecate la culoare. Apoi, poza arcuindu-fi foldurile sau se plimba in sus fi fn jos prin camera fmprumutand mersul manechinelor la parada. Ultimele accesorii erau o Jigara

233

Curtezana

pusa Tntr-un port-Jigaret lung, Tmpodobit cu pietre pretioase, fi o efarfa de fifon. Nell gandea ca arata atat de grotesc, Tncat ar fi inhibat orice impuls sexual, dar Tn timp ce el flirta cu propria imagine din oglinda, devenea tot mai limpede din felul Tn care trebuia sa-fi aranjeze chilojii ca se excita. Momentul Tn care vazu erecjia lui iefind clar Tn afara, fu pentru Nell semnalul ca trebuia sa -fi intre Tn rol. PSrasi cam era Tn tScere, Tncat el, absorbit fiind de propria imagine din oglinda, nici n-o observa, dar cand reveni, intrarea ei fu extrem de zgomotoasa. Tranti Ufa de perete fi, dupa cincisprezece secunde de tacere datorata focului, izbucni ca un gheizer. Incepu sa-l critice usturStor, razand de el, bfitandu-fi joc de Tnfajifarea lui efem inata, luand Tn deradere chipul lui grotesc. Vocea ei trecu treptat de la batjocura la Jipete salbatice. Acestea din urma, avura efectul de a-l excita fi mai mult fi, ca urmare, erecjia lui devenise atat de tare, Tncat era ro fie de efort. Din acest moment trebuia sa Tnceapa sa-l zeflemiseasca. — Efti femeie tot atat cat este un manechin de ceara, fi probabil ca nici barbat nu efti. De exemplu, pot sa pariez ca n-ai nici cea mai mica idee ce sa faci cu asta, apunea ea aratand spre penisul lui care zvacnea. — Ei, nu zaul zbiera el fi se napustea asupra ei. Actul era Tntotdeauna tumultos fi dura pujin, deoarece fiind atat de excitat, imediat ce intra Tn ea, ajungea la orgasm. Cu toate astea se vedea ca ea TI satisfacea pentru ca orgasmul era atat de puternic Tncat el se prabu?ea, complet secatuit, dupa care se rostogolea de pe ea. Cand respirajia lui se Tncetini, spuse, manifestSndu-fi aprecierea: — Dumnezeule, Cleo! Cu siguranja ca ftii sa pui un tip Tn m ifcare fi sa-l faci sa se elibereze Tntr-o maniera cu totul deosebita. N-o sa fiu Tn stare sa-mi folosesc instruments o luna Tntreaga decat ca sa urinez! Ifi Tntoarse capul, se uita la ea fi declara: — §tii sa joci jocul meu mai bine decat oricare partenera pe care am avut-o. Mi-ar place sa te pun pe statul meu de plata. Ce zici? — §tii prea bine ca eu fac afaceri numai cu banii jos.

Vera Cowie

234

— Desigur, nu mai trebuie menfionat. Prin asta Tnjelegeam plata unui onorariu anticipat pentru a avea Tntaietate asupra serviciildr tale. — Cat? tntreba Nell. — O suta de mii pe an? Nell Tfi ascunse exaltarea prefacandu-se a medita. — Foarte bine, spuse ea tn cele din urma. Sunt dispusa sS fac o tncercare. — A§a te vreau. O sa-Ji trimit banii maine dimineata, tnsa vreau sa beneficiez de regim preferen|ial pentru ei, s-a tnjeles? — Da. El Tncuviinja satisfacut. — Imi place tot ce-i mai bun fi nu-mi pasa cat trebuie sa piatesc pentru asta §i, dupa mine, efti cea mai buna din cate am avut. Privi la ceasul care statea pe noptiera de langa pat fi exclama: — Rahat. Trebuie sa plec. Margem la Jara la sfarfitul asta de saptam ana fi, daca apar tarziu, o sa' fiu luat la tntrebari. O sa Jinem legatura, O.K.? — Perfect. Il ajuta sa-fi scoata corsetul.fi ciorapii, ti curaja faja cu crema fi apoi cu o lojiune tonica, puse genele tnapoi tn cutia lor m icuja fi peruca pe suportul ei dintr-un dulap aflat Tn spatele oglinzilor. Apoi el facu un du?, se Tmbraca fi pleca primul. Dupa ce clati ciorapii fi-i atarnS pe suportul cald pentru prosoape — fiind facuji special pe masura lui, ciorapii costasera cincizeci de dolari perechea — Nell parasi casa tn a c e ia fi anonimat Tn care venisera. Lua un taxi pana la hotelul ei, unde apartam entul fusese rezervat pentru tot sfarfitul saptamanii. Acolo, deveni din nou Nell Jordan. Facu o baie, se ocupa de problemele uzuale de igiena fi se Tmbraca Tn pijamaua ei favorita de matase verde ca jadul fi veche de cand lumea. Fusese cumparata de Liz, careia nu-i venise bine culoarea fi n-o mai vrusese, dar Nell o iubea nu numai pentru ca-i placea sa simta matasea pe piele, ci fi fiindca reprezenta o legatura cu femeia a carei lipsa o mai simjea fi acum.

235

Curtezati a

Apartamentul ei avea bucatarie, a§a ca-?i facu o cea?ca de cafea §i scoase sandvi?ul cu friptura de vaca pe care ?i-l cumparase prevazatoare de la „Woolf’s“, de pe Bulevardul Lexington, ceva mai devreme Tn seara aceea. Avea cinci­ sprezece centimetri de felii de carne de vaca puse pe paine de secara, salata de varza, ro§ii §i muraturi. Se cuibari pe canapea Tn faja televizorului §i urmari un episod al unui serial reluat de nenumarate ori, M .A .S.H .11, Tn timp ce manca, lingandu-§i degetele Tntr-o stare de beatitudine. Sandvifurile de la magazinele de delicatese din New York erau o forma a artei pe care o adora. Dupa acesta, manca o felie de prajitura cu br^nzS, care i se lipi de cerul gurii ?i fu Tnghijita, spre desfatarea ei, cu ajutorul unei ce§ti de cafea. Cand se duse sa-§i ciateasca farfuria ?i cea$ca, observa ca Tncepuse sa ploua. Lasa sa ploua, reflecta ea muljumita, nu trebuie sa m erg nicaieri.., Gandul la avansul de o suta de mii de dolari pentru care tocmai stabilise Tnfelegerea o binedispuse. Nu era un client pretenjios. De fapt, ii placea de el Tn ciuda a ceea ce-?i facea lui insu§i, dar niciodata nu avea sa fie Tn stare sa Tnjeleaga motivul. Respectivul provenea dintr-un mic ora§el industrial din New Jersey ?i reu?ise Tn viaja prin forte proprii; era angrenat Tn mai multe afaceri profitabile ?i se amesteca Tn orice TI atragea. Era proprietarul unei companii de transporturi, a nenumarate posturi de radio, a catorva ziare mici, ca sa nu mai vorbim de posturi de televiziune in diferite state. Avea o investijie de cincizeci la suta intr-un spectacol de revista la care se vandusera ?i locuri Tn picioare cel pujin Tn ultimele §ase luni. § i... Ti piacea sa se Tmbrace ca o prostituata. Totu§i, cand se ajungea la actul Tn sine se comporta ca un barbat, spre deosebire de un alt client al ei care ducea scenariul pana la capat, facand-o sa foloseasca asupra lui o uimitor de reu§ita imitajie a unui penis, fapt pentru care piatea Tn plus. Gusturile nu se discuta, reflecta Nell admirand priveliftea Tnstelata oferita de New York noaptea, §i atata tim p c a t voi reu§i sa le satisfac... 11 Mobile Army Surgical Hospital - Spitalul Mobil de Chirurgie al Armatei (n.t.).

Vera Cowie

236

ParSsi bucataria stingand luminile fi decise sa se duca la culcare devreme. Se sculase pe cand se crapa de ziua ca sa prinda cursa Concorde de dimineaja fi nu era nimic In ghidul T V care s-o imbie sa stea treaza pana tarziu, urma s a -fi petreaca majoritatea zilei ei libere dedandu-se unei orgii de cumparaturi, dupa care avea sa ia zborul de seara spre Londra. intotdeauna schimba biletul de intoarcere cu cursa Concorde cu un bilet la clasa Tntai al altui zbor fi cheltuia diferenja satisfacandu-fi cheful de cumparaturi. AvSnd in vedere ca lunea nu mergea la birou, putea sa ia orice alt avion. Pregatindu-se de culcare, reflecta ca, in general, ifi organizase existenfa foarte bine; mai degraba, existentele: fiindca avea doua, complet diferite. O viafa dubla: ziua, era Eleanor Jordan, fata batrana aparfinand uneia sau alteia dintre parohii, care, odata vazuta, era imediat uitata. Noaptea, devenea Cleo Mondaine, prostituata de lux, cu un chip fi un corp etalate intotdeauna cat mai avantajos posibil, fi egalate doar de abilitajile ei sexuale. fnvafase din grefelile ei timpurii, ifi inabu§ise tendinja de a urma propriile planuri fi dorinje, se obifnuise sa fie deosebit de precauta §i sa faca o verificare atenta, acum cand ftia cat de ufor Ji se putea face o inscenare. Timpul ei era complet ocupat. fn zilele in care nu batea la m afina, nu com pleta fife fi nu se indeletnicea cu contabilitatea, i f i indeplinea treburile gospodarefti, facea cumparaturi, if i ingrijea garderoba fi — ce era fi mai important — ifi ingrijea corpul. Petrecea o zi pe saptamana la un stabiliment particular unde i se facea masaj, baie de aburi, manichiura, pedichiura fi unde, in general, se tonifica. Zilele ei fi majo­ ritatea nopjilor erau umplute in mod satisfacator, fapt care ii convenea pentru ca ura trandaveala. invajase sa-fi echilibreze cele doua vie{i de a f a natura incat, cantarite in balanfa, se potriveau perfect. Cel mai grozav lucru, insa, il reprezenta registrul contabil perfect echilibrat pe care il aducea saptamanal la zi, adunand caftigurile din saptamana care trecuse, scazand cheltuielile f i, invariabil, zambind cuprinsa de satisfacfie vazand cum se m arefte constant cifra totala, scrisa cu negru. Traia fara a-fi cheltui nici pe departe veniturile, deoarece intenjia ei era sa

237

C urtezan a

paraseasca viaja de noapte la varsta de treizeci fi cinci de ani. Spera sa aiba destui bani atunci, ca sa poata trai In timp ce avea sa urmeze o facultate, ca o studenta ceva mai In varsta. fnarmata cu o diploma universitarS, cine ftie cu ce ar putea continua? Poate ar reufi sa objina Inca una. Oricum, prioritatea ei era sa economiseasca destul, pentru ca Tn momentul retragerii sa aiba un venit suficient de mare Incat sa-i ajunga pentru tot restul viejii. Tocmai voia sa stinga lumina cand auzi soneria de la u?a apartamentului ei. Sari drept Tn capul oaselor ?i se incrunta. Cine naiba putea sa fie la ora asta din noapte? Era aproape imposibil sa o caute cineva, iar ora tarzie facea o asemenea ipoteza de neconceput. Nimeni nu ftia ca era aici fi nici nu ceruse sa fie servita In camera. Era improbabil ca clientul ei sa mai vrea ceva... D esigur! gandi ea ufurata. B anii! Dandu-se jos din pat, se duse fn baie fi-fi Infafura un prosop mic Imprejurul capului; nu dormea cu peruca fi nu se facea sa raspunda la Ufa aparand cu propriul ei par castaniu fi lung. Uitandu-se prin vizorul ufii, vazu ceva ce semana cu nifte flori. Flori?! — Ce este? intreba ea. — Livrare speciala, domnifoara Mondaine. B a n i §i flori, gandi ea, indecisa intre am uzam ent fi surpriza. Clientul acesta nu-i mai trimisese nimic pana acum. Totufi, o suta de mii de dolari... Poate ca Ii piacea sa faca acest gen de lucruri adaugand o infloritura gestului. Intrigata, deschise Ufa. Buchetul era atat de mare meat de-abia putea sa-l cuprinda cu privirea, dar Intinse cele doua bancnote de un dolar pe care le adusese cu ea fi simji ca ii fura luate. Cand baiatul de serviciu era pe punctul de a pleca, Nell Tntreba cu o voce asprita de surprindere: — Asta e tot? N-am nici un pachet? — Nu, doamna; numai flori. — Muljumesc. incruntandu-se nedumerita, Nell se intoarse in antreul apartamentului, dadu un picior la Ufa spre a o Inchide fi auzi clinchetul zavorului de siguranja. Ajunsa In salon, puse pe masa florile proaspete, ambalate in hartie satinata fi nu in obifnuitul celofan. Buchetul era alcatuit din trandafiri rofii,

Vera Cozvie

238

garoafe roz fi albe fi orhidee albe. Perplexa, se holba indelung la ele. Nu era obifnuita sa primeasca flori. De fapt, de?i pana acum devenise o curtezana desavar§ita, extrem de experimentata in arta amorului, din punct de vedere afectiv Nell ramSsese virgina. Romantismul era o Jara pe care n-o vizitase niciodata. Avea barbaji din abundenja in viaja ei, dar toji, fara excepjie, erau doar clienji. Nu existase niciodata un barbat anume. Cineva deosebit de ceilalji. Unul care sa nu fie numai un client. Unui care sa fie important, nu doar un penis, deoarece ea nu vedea f i nu sim jea niciodata cu adevarat barbatul din spatele erecjiei de care se ocupa. Activitajile ei, defi de natura foarte personala, erau resimjite de ea intr-un mod foarte impersonal. Nu exista nici un conjinut emojionai in intalnirile ei fi tocmai absenfa acestuia ii aducea atSta succes. Clienjii ei nu aveau nevoie de senti-mente; din astea aveau destul fi pe gratis de la sojiile sau amantele lor. C e e a ce doreau de la Nell era o relajie sexuala fara complicajii, lipsita de sentimentalisme fi fara angajamente, fi exact asta primeau. Faptul ca ea nu primea nimic de la acefti barbaji decat bani, era un lucru la care nu se gandea. A fa stateau lucrurile fi a fa fusesera de cand lumea; cel pujin in ceea ce o privea pe ea. fn timp ce Cindy era innebunita dupa Mickey — ceva ce Nell nu fusese niciodata in stare sa injeleaga, intrucat ura ei faja de el era foarte puternica — Paula avusese un client constant, cu care relajia ei insemna mai mult decat o afacere. Chiar fi Maureen avusese un fir lung de „prieteni“, fara ca legatura cu vreunul din ei sa dureze prea mult, dar Nell nu avusese niciodata vreo relajie cu vreun barbat care sa nu fie pur fi simplu sexuala f i total lipsita de conjinut afectiv. Propriile ei sentimente se atrofiasera demult din cauza lipsei totale a prezenjei lor in viaja ei, dupa ce ii murise mama. Multa vreme tezaurizase acele amintiri pentru ca ele erau tot ce-i ramasese de la mama ei dar, ca orice amintiri, se estompasera odata cu trecerea anilor. Cateodata Nell avea dificultaji in a vizualiza chipul voalat de vreme, dar era de ajuns sa inchida ochii, pentru a-l vedea pe tatal ei fi a-i auzi vocea. Raceala lui, spiritul dominator, d e ta fa re a

239

Curtezana

lui aridS fusesera cele care-i ucisesera propriile reacjii afective. D aca i s-ar fi explicat acest lucru, ea I-ar fi negat cu incS-paJanare, fiindca acceptase demult anormalitatea situ-ajiei ca pe ceva normal, iar Tn profesia ei era mai bine sa-Ji la§i sentimentele acasa cand plecai la o intalnire. Nell constituia o perfects exemplificare a zicalei din bStrani: „Nu poate sa-Ji iipseascS ceva ce n-ai avut niciodata." Acum, privea florile oarecum Tncurcata. Ce am algam, gandi ea, f i de la cine? CautS Inauntrul ambalajului, gSsi un plic pStrat fi TI scoase afarS. Un plic alb simplu, o carte de vizitS albS fi pe ea desenaji doi ochi negri... fi nici un mesaj. Nell azvarli cartea de vizitS de parca ar fi injepat-o. El ?tia cS ea era aici! Cum? Cine Ti spusese? §i ce voia? Exista o anumitS procedurS pentru clienjii noi; aceftia era Tntotdeauna recomandaji de un client mai vechi. Nu-i fusese spus nimic despre posesorul acelor ochi negri insistenji. Atunci cum de aflase unde stStea? Nell se simji cuprinsS de un sensiment asemSnator panicii deoarece percepea instinctiv cS aici era ceva in neregulS. Acest bSrbat se afla Tn afara sferei de acjiune a sistemului ei de referinJS. Atunci de ce trimisese flori? §i ce Tnsemna acel mesaj criptic? Poate ca nu f tie ce e fti, Tfi spuse ea, c i doar cine e fti... Mda, f i cum a aflat el asta? Discrejia pe care se bazau clienjii ei fi cu care se m andrea atSt era ameninJatS. Pans acum nu i se mai Tntamplase nimic de acest gen. Vizitele ei la New York, Chicago, San Francisco fi Los Angeles fusesera, pans Tn prezent, foarte discrete. Era cel mai rSu lucru ce Ji se putea Tntampla dacS ISsai un client sS te scoatS in societate. Nell considerase mereu riscant acest fapt; acum ftia ca era de-a dreptul periculos. Nu se va m ai intam pla niciodata. decise ea. N iciodata! D aca iese la iveala ce fac eu a ic i s u n t pierduta, f i ayansul anual de o suta de m ii de dolari se duce de rapa. La dracu'! gandi ea furioasa. O ricine a i fi, sa te ia d ra c u ’! Soneria bazSi din nou. A cum precis ca au so sit ba n ii. .. Ii fu greu sa distingS silueta de pe hoi deoarece statea intoarsS intr-o parte, dar crezu cS vede strSlucirea unor fireturi... alt bSiat de serviciu. Deschise Ufa fi privi in ochii negri fi scanteietori ai bSrbatului misterios. StrSlucirea pe care o luase drept luciu al unor fireturi era sclipirea picSturiior de ploaie de pe umerii haineri lui negre de cafmir fi a parului

Vera Cootie

240

negru ca taciunele de deasupra chipului ce arbora un zambet ?i o expresie plina de speranja. De?i acestea palira sub furia nimicitoare a privirii fixe a lui Nell, individul rosti sigur pe sine: — Buna seara, din nou. Nell II masurfi de jos Tn sus ?i apoi TI infrunta cu privirea. — Nu cred ca ne-am mai Tntalnit vreodata. _ Vocea ei era rece dar totul Tn ea clocotea. Intai florile ?i acum el. Cum de o gasise? Pe cine Tntrebase ?i, ceea ce era ?i mai important, cine Ti spusese? $i de ce? Toate adunate Tnsemnau ca mult trambijata ei siguranja fusese distrusa. Ultimul lucru de care avea nevoie Tn acest hotel, Tn acest ora?, Tn aceasta Jara, era sa fie abordata de cineva care voia sa cumpere ce vindea ea. Era Tmpotriva legii sa-fi vinzi trupul, indiferent daca acostai pe cineva sau nu. C eea ce In Anglia nu era considerat ilegal era privit ca o crima In Statele Unite ?i se pedepsea cu Tnchisoarea sau cu o amenda. §i cu cazier. Gandurile lui Nell, cuprinsa de panica, Ti sfaraiau In creier ca picaturile de apa pe o tigaie Tncinsa. Privi Tn treacat Tn susul ?i Tn josul ciridorului, cu un aer voit nepasator. Era gol, dar cine ?tie ce polijist sau detectiv de hotel statea la panda In dosul acelei u?i u?or Intredeschise? — Am fntrebat de tine la recepjie, spuse vizitatorui repede, simjind nelin|?tea ei ?i, mai Tntai, Ji-am trimis flori. — Nu m3 intereseaza nici florile! izbucni Nell dorind numai sa scape cat mai repede de el. Auzise destule pove?ti despre cum puteai fi prins In capcana atat de la Liz, cat ?i de la Philip. Din nou, ceea ce nu perm iteau legile engleze?ti era permis In Am erica, unde poli{i?tii se deghizau Tn barbaji care te acostau Tn scopul de a te aresta imediat ce banii treceau dintr-o mana Tn alta. Nell simji ca panica o cuprinde tot mai tare; bataile inimii fi rasunau Tn urechi ?i tremura din tot corpul. — De fapt, rosti ea cu glasul ragu?it de furia provocata de prostia lui care o expunea Tn acest fel pericolelor, poji sa iei nenorocitele alea de flori Tnapoi, pentru ca nu le vreau! Retragandu-se Tn apartament, Inchise u?a trantind-o cu putere, dadu fuga dupa flori, deschise u?a din nou ?i i le arunca Tn braje. — Acum, te rog, ia-le ?i pleaca de aici ?i nu ma mai deranja!

241

Curtezana

Facu mare caz, zavorand cu zgomot Tncuietorile de siguranja, dupa care se rezema de Ufa respirand convulsiv. — H ei... nu face asta... n-am avut intenjia sa te tulbur a fa de tare... exclama el complet dezoprientat. Voiam doar sa ne cunoaftem. Din secunda in care te-am observat la inaugurarea aceea plictisitoare, n-am mai vazut nimic in jurul meu. Dupa aceea ai plecat, a fa incat am facut singurul lucru posibil — te-am urmarit. Nell inchise ochii fi gemu. Lucrurile mergeau din ce in ce mai rau. — N-am obiceiul sa fac a fa ceva, iji spun sincer. Dar, cum sa zic, parca ne-am ciocnit atunci... oricum, privirile noastre au facut-o. Ai avut asupra mea efectul unui fulger. Uite, daca te-am suparat, imi cer iertare, dar lasa-ma sa intru ?i o sa-Ji explic totul. iji jur ca intenjiile mele sunt foarte onorabiule. Dar Nell era deja la telefon tastand cu furie numarul de la recepjie. Cand i se raspunse, rosti cu vocea unei persoane profund ofensate: — Sunt domnifoara Mondaine, de la apartamentul D, de la ultimul etaj. in faja u?ii mele se afia un barbat complet necunoscut, care mi-a cazut pe cap ca o pacoste. De fapt, ma urmarit asta-seara pana aici fi vreau sa ?tiu de ce i-aji permis sa urce fi sa ma harjuiasca. va rog sa-l Tndepartaji imediat. Nell tranti receptorul. Apoi inchise ochii fi incepu sa respine adanc. Calmeaza-te, ifi spuse ea. Calmeaza-te! Dupa aceea, se duse tiptil la Ufa fi il auzi inca vorbind. — ...sa-Ji arat New York-ul. Pot sa ghicesc dupa accent ca efti englezoaica. Sper sa vin in curand la Londra fi poate reufim sa ne vedem f i aco/o. N-am avut intenjia sa ma aprind a f a de tare, dar un barbat trebuie sa foloseasca un prilej favorabil, atunci cand se ivefte... P rilej! rabufni Nell Tn sinea ei incleftandu-fi pumnii fi dorindu-fi sa aiba posibilitatea sa-l pocneasca in cap cu ei. Ce ta n a r id iot! Era mult mai tanar decat crezuse la inceput. Avea varsta ei, sau chiar mai pujin. Cam tanar pentru Brigada de Moravuri, de?i, poate ca tocmai de aceea il foloseau, pentru ca era foarte atragator. Brusc, vocea lui rasuna furioasa:

Vera Couviz

242

— Hei! la-Ji mana de pe mine... nu sunt un vagabond... am acte... Daca-mi dai ocazia sa^i le pot arata... Hei, fii atent, tipule, e cafm ir adevSrat... stai o clipa, sunt un client obifnuit al hotelului... Vocile se pierdurS in departare fi Nell scoase un oftat de ufurare. Cand altcineva batu la u?a fi spuse: „Sunt administratorul de noapte, domnifoara Mondaine11, ea deschise din nou U fa fi vazu un barbat de varsta mijlocie Im bracat in haina neagra regulamentara fi pantaloni cu dungi, care zambi plin de solicitudine fi se Tncliha inainte de a i se adresa: — C ele mai profunde fi sincere scuze, domnifoara Mondaine. Acest lucru nu trebuia sa se fi Tntamplat. — intr-adevar, in acest hotel, n-arfi trebuit, aproba Nell iritata. Credeam ca toji vizitatorii trebuie anunjaji. — A fa este. Ne vom ocupa de recepjionerul care a omis sS faca acest lucru. Totufi, m-am gandit sa va liniftesc spunandu-va ca acest tanar este un actor reputat, binecunoscut pentru — sa spunem — comportamentul sau impulsiv. — Nu sunt obifnuita ca barbajii sa ma urmareasca la hotel fi apoi sa-mi apara la Ufa afteptandu-se sa fie distrati, zise Nell glaciaia. Afirma{ia,ei era purul adevar. Nu „lucra“ niciodata Tntr-un hotel, Tn afara cazurilor In care orice ar fi facut clientul avea aprobarea conducerii hotelului, fi atunci apartamentul era al lui, nu al ei. — E un tanar foarte... am erican. — Chiar fi a fa . Am primit asigurari ca In acest hotel voi fi Tn siguranja. C ele Tntamplate Tn aceasta seara demonstreaza ca acest lucru nu este adevarat, dar cum maine dimineafa plec, sper ca nu voi mai fi deranjata Tn ultima noapte pe care o mai petrec aici. — Voi avea grija personal de asta. — Muljumesc. Oh, ma a fte p t sa primesc un pachet maine dimineaja, devreme, prin mesager. Un pachet foarte important. Acest lucru va fi real, fn rest, pana nu sosefte, nu doresc sa mai fiu deranjata de nimeni. Directorul se Inclina din nou. — Va fi precum doriji, doamna. inca o data, va rog sa primiti scuzele noastre. Nu se va mai repeta.

243

Curtez ana

Te cred f i eu, gandi Nell, Tn timp ce-si zavora Ufa, Se simjea atat de zguduita Tncat se duse la frigiderul bine garnisit fi Tfi facu un gin cu apa tonica. Pujin a lipsit sa nu se Tntample ceva grav. Un actor! Nu TI recunoscuse. Poate juca la teatru, dar Tnfajifarea lui era de vedeta de televiziune. Oricum, slava Domnului ca nu fusese un polijist, dar o speriase Tngrozitor. Sorbi din paharul cu gin. In viaja mea nam m ai auzit ceva atat de prostesc, se gandi ea furioasa. Sa u rm a re fti o necunoscuta f i sa speri ca un buch et de flo ri o s-o Imbuneze In vederea asaltului final. Daca puneam m ana p e el, II om oram l N -a r fi treb uit sa accep t sa m erg la galerie. E ultima oara cand fac grefe a la asta. Cat despre faptul ca m-a urm arit pana fn Village... Ifi mu§ca buza. Nu ftia daca sa-l avertizeze pe client sau nu. D aca o fScea, era posibil ca acesta sa se alarm eze pana la punctul Tn care sa decida ca iritarea pe care i-o provoca ea, nu mai merita fi un avans. Daca n-o facea... Nu, chibzui ea. Tanarul acela id iot n-o sa fie c hiar a ta t de prost. Oricum, n-avea de unde sa ftie ca urm a sa vin in N e w York. Da, d a r im i c u n o a fte num ele f i f tie ca-l cuno sc p e client f i ca am stat m a i m u lt de un ceas cu el. Se-nvarti de colo-colo, gandindu-se la asta timp de o jumatate de ora fi Tn cele din urma ajunse la concluzia ca mai bine lasa lucrurile a fa cum erau. Situajia se prezenta asemenea unui caine adormit care putea mufca, daca era deranjat. Nu va mai folosi acest hotel, nu va mai Tnsoji nici un client — oricum, nu Tn America — nicaieri Tn public fi nu se va mai duce direct la clienji. Va pleca mai devreme de acasa, pentru a se asigura ca nu este urmarita fi va merge pe un drum ocolit. Pacostea naibii, murmura iritata fi Tfi goli paharul. H a bar n-are cate g riji m i-a adus pe cap. Pachetul sosi Tn dimineaja urmatoare, ambalat Tn hartie simpla de culoarea cafelei. Conjinea teancuri groase de bancnote de o suta de dolari. Nell Ti dadu mesagerului un bacfif de cinci dolari fi, dupa ce acesta pleca, Tmpacheta din nou banii f i Ti puse Tn bagajele ei — o saco?a de voiaj f i o trusa de toaleta asortata — Tnfafuraji Tn lenjerie. La Heathrow trecea Tntotdeauna prin poarta verde, fiindca avea mereu grija sa nu depafeasca marfurile permise, fi ducea sacofa la vedere cu cele scutite de taxe vamale.

‘Vera Cowiz

244

Cand fu gata sa piece, suna cerand sa-i fie trimis un baiat de serviciu fi dupa aceea vorbi cu administratorul de zi care spuse ca, da, putea parasi hotelul printr-o intrare de serviciu, daca a?a dorea. Ca o masura de protecjie in plus, purta o efarfa fi ochelari de soare. De fndata ce taxiul coti pe Bulevardul Madison ifi scoase efarfa dand la iveala propriul par castaniu, coafat stil Eleanor Jordan. Ca sa fie in absoluta siguranja, folosi fi ochelarii ei obifnuiji. Nici unul nici celalalt nu se potriveau cu rochia fi cu jacheta ei Versace, dar nu-f i pusese cerceii pe care ii purta de obicei la rochie fi in loc sa lase jacheta deschisa, a fa cum fusese in intenjia creatorului, o inchisese, ceea ce ii stricase tot farmecul. Acum sS vad daca m a i m ai recunoa§te, ifi zise ea cand taxiul o lasa in faja la Bloomingsdale. Totufi, nu reufi sa se bucure ca de obicei de ziua ei de cumparaturi, defi ifi cheltui banii la fel de judicios ca intot­ deauna fi, in loc sa ia pranzul in magazinul in care facea cumparaturi, se duse la o cafenea. Cand ajunse la JFK ” , tarziu in dupa-amiaza aceea, se duse la cea mai apropiata toaleta unde redeveni Cleo Mondaine cea din pafaport fi fu destul de norocoasa sa nu aiba un tovaraf de loc fn avion. Numai atunci cand avionul decola se simji in afara de orice pericol. if i desfacu Centura de siguranja fi incepu sa rasfoiasca revista cumparata pentru a -fi umple timpul pana se termina cu cina fi putea sa doarma. Frunzarind-o, simji brusc ca i se -strange stomacul cand ochii negri care o urmarisera atat de intens f i de flamand noaptea trecuta ii privira pe ai ei, de pe pagina tiparita. „De la seriale, la statutul de superstar cat ai bate din palme (fi fara pic de talent)“, suna titlul. Individul era un actor dintr-un serial transmis la o ora de varf, care defi avusese un rol neinssmnat, stimulase fntr-atat libido-ul fi imaginajia fem eilor care urm areau filmul Tncat fusese literalmente fngropat sub avalanfa de scrisori primite. in consecinja, rolul lui fusese extins fn graba, extins fi iar extins, pana cand acum, cu opt luni mai tarziu, devenise eroul principal avand numele lui, fi doar al lui, deasupra titlului filmului. De curand

11Aeroportul Jonh Fitzgeral Kennedy din New York (n.t ).

245

Curtczana

semnase pentru o sumS Tnca neftiuta de bani, asupra careia se faceau specualjii, un contract pentru a interpreta rolul principal Tntr-o noua producjie Lorimar. Aceasta avea sa fie transmisa tot la o ora de varf fi filmarile urmau sa tnceapa Tn urmStoarele doua saptamani. In esenja, articolul preciza ca „actor“ nu era cuvantul potrivit pentru a-l descrie; cel care ar fi trebuit tiparit nu fusese folosit de revista de frica unei urmariri judiciare. Tot ce facea era sa excite femeile numai privind Tn direcjia lor fi datorita acestui fapt devenise o celebritate la varsta de douazeci fi fa s e de ani. Acum, avand dovada ca barbatul nu fusese un membru al brigazii de moravuri, Cleo se simji cuprinsS de un sentiment de ufurare euforicS. Urmarea fu descatufarea emojiilor ei presu-rizate fi furia pricinuita de atatea ore de nelinifte disparu ca prin farmec. Z a c k G entry! pufni Cleo cu disprej. Era un num e'la fel de fals ca fi purtatorul lui. N-a$ fi insem nat decat o crestatura p e jeava puftii. Ce cretin arogant! Din cauza ufurarii avea impresia ca i se m uiasera oasele a f a ca accepta bautura oferitS de stewardess. Descoperi TncSntata ca-fi regasise fi pofta de mancare fi, cum nu fusese tn stare sa mSnance micul dejun, alese din meniu p eftele Sole Amandine fi-l onoracum se cuvine Tnsojindu-I cu o jum atate de sticia de vin. DupS stingerea luminilor, se ghemui in pStura ei, ofta fericita fi dormi tot restul drumului deasupra Atlanticului pana cand fu trezita fi i se oferi un sue de portocale f i un prosop cald. Philip va aprecia mica ta escapada f i in special avansui, reflects ea privind Tn jos spre Middlesex-ul udat de ploaie. in ultima vreme, Philip avea nevoie de toata prejuirea pe care o putea gSsi. Cu fase ani Tnainte, fusese diagnosticat ca fiind infectat cu virusul H IV. Cu douazeci de luni Tn urma S ID A se declanfase, cu o prognoza de maximum trei ani de viaJS. Ce anum e activase virusul, nu aflase TncS, Tn ciuda tuturor cercetSrilor. Ceea ce se ftia era cS, asemeni lui Liz, Philip fusese condamnat la moarte fi, la fel ca fi Liz, n-o ISsa sa-l ia de pe acum.

Vera Cowie

246

— Mai am trei ani fi nici unul dintre ei nu scade cu nimic valoarea precedenjilor treizeci, sau douazeci dinainte de povestea asta. Sunt fi am fost intotdeauna un homosexual activ ?i, dupa cum s-a dovedit, Tn viaja trebuie platit un prej pentru orice. (Philip nu folosea niciodata cuvantul gay11, afirmand ca denumirea originala era destul de buna pentru el fi, Tn afara de asta, cea noua i se parea complet deplasata pentru a desemna un grup de oameni ale caror vieji nu erau deloc vesele.). Cel pujin, existenja mi-a oferit cincizeci de ani de viaja sexuala activa, placuta fi profitabila, Tnainte de a-mi retrage Tmprumutul. Este o tragedie doar pentru barbajii tineri; ei sunt vrednici de mila. O Jintuise pe Nell cu una dintre privirile lui patrunzatoare fi adaugase: — §i femeile tinere. — Eu am grija, Philip, Tntotdeauna Tmi iau toate precaujiile fi cumpar gramezi de prezervative. — §i ultimele tale analize? — Au iefit negative. — Ei bine, cat timp m i-a mai ramas la dispozijie, voi continua sa verific toji clienjii potenjiali. De cand aflase ca Philip era seropozitiv, Nell se decisese sa nu mai accepte clienji bisexuali fi, la sfatul lui Philip, renunja la cel pe care-1 avea. — Traim Tn prezenja versiunii secolului douazeci a Morfii Negre”, zise el. Dreapta pedeapsa, daca e sa ne luam dupa moraliftii Tngufti la minte, dar faptul ca eu am fost somat sami platesc amenda nu este un motiv ca tu sa nu poji trece prin viaja fara sa fii nevoita s-o platefti pe a ta. E doar o chestiune de timp pana cand plaga va atinge populajia heterosexuals, Tnsa va dura ceva pentru ca exista mai multe ca tine decat, sa zicem, performanjele repetate ce pot fi gasite Tn lumea homosexualilor. — Imi cunosc clienjii, Philip. Pe majoritatea Ti am de multa vreme fi sunt la fel de hotaraji ca mine sa traiasca un timp

11Vesel; homosexual (in lb. engleza, Tn argou) (n.t.). 11Ciuma bubonica (n.t.).

247

Curtezana

cat mai lung. I-am spus celui bisexual sa nu ma mai caute. Voi face tot posibilul sa ma asigur ca relafiile mele sexuale sunt lipsite de primejdie. — Sper. Faci parte din grupul in rSndurile caruia rata infectarilor este foarte mare. — Nu la nivelulmeu. — Poate ca nu, dar Ssta nu-i un motiv sa fii neglijenta. Nell Ti zambise m ifcata de grija lui. Cum ea era cine era, el nu avea sa Tnsemne niciodata pentru ea ce Tnsemnase pentru Liz, fi totufi facea parte din viaja ei. De la carastrofa cu acel V IP 11, nu mai luase nici un client fara sa fi fost verificat, in prealabil, de Philip. El avea fofti iubiji plasaji strategic aproape peste tot prin lume fi lui Nell i se parea un miracol ca ace ftia continuau sa -fi am inteasca de el cu afecjiune, cu dragoste chiar, fi se aratau foarte fericiji safi dea osteneala pentru a afla ce dorea el... in beneficiul ei. Cum il invitase la cina fi-i gatise una dintre mancarurile lui preferate — vanat in sos de vin — Ti povesti despre Tntalnirea ei cu actorul. — Vrei sa fac investigate asupra lui? — De ce? — Nu ma gandeam la el ca la un client de viitor, ci ca la un viitor iubit. Mai degraba pentru placere decat pentru profit. Vocea lui era moale ca matasea fi Nell Ti Tnfrunta direct privirea cercetatoare. — Nu. — Daca e sa ne luam dupa articolul pe care mi l-ai aratat, are reputajia unui armasar. — Atunci, eventual Tattersalls21 ar putea fi interesata. Eu, una, nu. — Nu te-ai simjit flatata de aceasta urmarire foarte zgom otoasa? — Cu greu s-ar putea spune a f a ceva! Am fost extrem de furioasa. Pur fi simplu m-a urmarit la casa unui client.

11Very Important Person - persoana foarte importanta (n.t.). 21 Piaja de cai Tn Londra (n.t.).

Vera Cowk

248

G andefte-te cat i-ar dauna reputafiei mele aceasta brefa Tn confidenjialitate. — Trebuie sa recunosc ca pare un tanar cam nesabuit care, Tn mod vadit, a lasat succesul sa i se suie de la vintre la cap. Totufi, nu vad de ce ai sarit automat la concluzia ca era mai degraba o am eninjare, decat o promisiune. Nu Ji-ai dat seama ca el nu urmarea curtezana, ci femeia? — Nu, raspunse Nell cu bruscheje. Nu mi-am dat seama. Cand lucrez, mintea mea este concentrata asupra sarcinii pe care o am. Singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost ca eram pe cale sa pierd un avans, aproape la fel de repede pe cSt pusesem mana pe el. — De ce pe tine banii au puterea sa te excite, Tn timp ce barbajii nu reufesc? — Lingufirile nu achita notele de plata. — Vrei sa-mi spui ca gandul la actul sexual facut de placere f i nu Tn scopul caftigului nu te atrage? — Am parte de raporturi sexuale mai mult decat o dioceza de femei oarecare, luate Tmpreuna. Nu-mi trebuie mai mult. Da, reflecta Philip, cu relapile sexuale de vanzare, te p o p descurca. Ce m i-a r pla ce sa $tiu de ce a i atata grija sa te p i la distanfa de orice a lt fel. Studiul Tndelungat fi o profunda gandire Ti confirmasera lui Philip teoria lui inijiala cum ca Nell, ca fi Madam e de Pompadour Tnaintea ei, nu era o femeie pasionala. Cleo parea foarte senzuala, dar asta se datora numai tehnicii fi talentului desavar?it de actrija al lui Nell. Asistase, fascinat, la crearea lui Cleo, fi Tnca din interior. Cleo Mondaine traia foarte bine Tn afara lui Nell Jordan. Persoana, ochii, vocea formau o entitate separata chiar daca Nell dirija tot ce facea, vedea fi spunea ea. Era o JesStura atat de complicate cum nu mai Tntalnise niciodata fi, dupa unsprezece ani, Tnca mai Tncerca sa-i dezlege misterul. Pana acum nu reufise sa afle de unde venise fi unde traise Tn primii ei faptesprezece ani. Tot ce ftia era ca acei ani o determinasera sa-i Tngroape adanc Tntr-un trecut pe care apoi se apucase sa-l lase Tn urma, deoarece confinea amintiri prea dureroase pentru a se opri chiar fi acum asupra lor. §tia ca se dusese sa o viziteze pe sora ei. Liz Ti spusese c§

249

Curtczana

unui dintre primele lucruri pe care le facuse Nell de indata ce-fi putuse permite fusese sa se duca la internatul special unde traia acum Margaret, de unde se reintorsese deprimata pentru ca se parea ca sora ei nu era numai inapoiata mintal, ci suferea fi de autism. Liz ii povestise ca, focata fi nevenindu-i sa creada ce vazuse, Nell nu putuse ingaima decat: — Margaret nu parea sa ma cunoasca. N-a scos un cuvant, nu s-a uitat la mine. Parca a f fi fost o straina. Apoi ifi indreptase mania asupra propriei persoane. — E numai vina mea. Am lasat-o singura tot timpul asta. Trebuia sa cerfesc, sa imprumut sau sa fur banii, dar ar fi trebuit sa ma due sa o vad. Trebuia! E de mirare ca nu ma recunoafte? fn fond, au trecut trei ani. Niciodata n-am sa mi-o iert, niciodata! A sta inseam na, chibzuise Philip la vremea aceea, ca poarta povara unei vinovSpi coplefitoare; dar ce relape ai putea avea cu un copii b o lnav de autism ? se Intrebase el. Daca tot venise vorba, Nell Insafi nu putea fi considerate o experla in privinja relajiilor. C ea pe care o avea cu Liz era singura ei legatura mai stransa. Pe el il ocolise intotdeauna de la distanja. Parea ca nu simte lipsa prietenilor. Existenja pe care o ducea acum era, practic vorbind, o existenja solitara, defi nu se putea spune cu mana pe inima ca nu avea viaja sociaia: Cleo avea o agenda plina de intalniri. Munca lui Eleanor era fi ea izolata fiindca lipseau colegii de birou fi Philip credea ca Eleanor acceptase slujba tocmai din acest motiv. Nell parea perfect muljumita de propria ei companie fi, spre deosebire de alji oameni, nu privea acest lucru ca pe un defect de caracter. Dar ceea ce-l intriga cel mai mult era ca ea nu se gandise, nici macar un moment, ca bSrbatuI acela nu o urmarise nici ca s-o prinda in cursa, nici ca sS faca apel la serviciile ei, ci pur fi simplu pentru ca se simjise puternic atras de ea. Cleo este o femeie extrem de atragatoare, Eleanor este neutra, f i atunci cum ramane cu Nell? De ce este sexul o carte Inchisa pentru ea, d e fi Dumnezeu ftie ca a citit despre a proape orice altceva? De ce nu ii este perm isa lu i N e ll o viaja a ei, proprie? Are p u r f i sim plu o existenja de p a p u fa r, pen tru ca, fara doa r f i poate, ea este cea care trage sforile.

Vera Cowie

250

Ceea ce m i-arplace sa §tiu e... cine sau ce anume o dirijeaza p e Nell. — Te uiji la mine cum ai privi la ceva prin microscop, protesta Nell. — Intr-adevar? Probabil pentru ca ma intrebam de ce simji nevoia sa traiefti doua vieji complet diferite? De ce una nu Tfi este de ajuns, a f a cum le este tuturor celorlalji? Nell ridica din umeri. — Poate din cauza actrijei din mine. — Oare? — Te rog, fara psihanaliza in seara asta. Nu ma aflu intr-o dispozijie favorabiia. Mai degraba arunca-Ji ochii peste aceste doua nume fi spune-mi ce parere ai despre ei in postura de viitori clienji. M-am apropiat prea m ult, nu-i a§a? medita Philip. Ma gandeam eu c-ar fi posibil sa fie a$a. Oare de ce ai gasit de cuviinja nu num ai sa cre e zi un p e rsona j nou d a r c hiar sa devii acel personaj? lata o intrebare pe care o gasesc u im ito r de fascin a n ta . O sa d e s c o p a r eu, d ra g u ja m e a ! M inple diabolice nu constituie un obstacol pentru m ine din vrem e ce eu depn p atentui. ifi puse ochelarii fi cerceta foaia de hartie pe care Nell i-o intinsese peste masa. — Nu cunosc primul num e... Cine este? — Argentinian, dar s-a stabilit pe Riviera. Un industrial — Nu asta sunt toji? O sa fac cercetari. Celalalt trebuie evitat in mod categoric. — De ce? II cunofti? — Am auzit despre el. Este un politician. Deocamdata zabovefte pe bancile din spate, ca sa fie sigur, dar dacS ceea ce am auzit este adevarat, este destinat unei pozijii inalte. Asta inseamna supraveghetori, Secjia Speciala fi toate zorzoanele viejii politice. l-ai uitat pe Lordul Lanbton fi Norma Levy? E mai bine sa-i lafi pe politicieni pe seama alegatorilor lor, altfel Ji-aduc mai multe necazuri decat merita, chiar fi la prejul de o mie de lire fedinja. Comploturi, intrigi, asasinate... Sunt de parere ca trebuie refuzat categoric. Philip taie numele de pe foaie cu stiloul. Pe cel al argentinianului TI scrise in agenda lui de buzunar, folosind codul special inventat de el. Memoria lui nu mai era a fa de buna

Cu r t e z a ti a

251

cum fusese odata, de§i nu recunoftea acest lucru decat in faja lui Nell. Rasuci apoi hartia $i o aprinse de la una din lumanarile care ornasera masa de seara, dupa care o lasa sa cada intr-o scrumiera de sticia groasa §i o urmari cum se transforma in cenu§a. „Nimic scris“ — fusese unul dintre primele lui sfaturi. „Adu-Ji aminte intotdeauna de germani. Au jinut cu meticulozitate evidenja despre absolut orice — cata pasiune pentru eficienja... fi cand acestea au cazut in mainile cui nu trebuia, s-a zis cu ei.“ Cu barbia sprijinita in palma, Nell il intreba fascinata: — Cum se face ca §tii atatea lucruri? — Simplu. M a preocup sa le aflu. Fiinjele omene?ti sunt extraordonar de interesante intr-un fel sau altul, chiar §i cand sunt plictisitoare. Toate insa au un lucru in comun. Adora sa fie ascultate cand vorbesc. — Si nimeni nu ftie sa asculte mai bine ca tine? Philip zambi.

—

13

—

C a tev a saptamani mai tarziu, intr-o dimineaja de sambata din luna mai, Nell ifi puse sacofa de voiaj in portbagajul Golf-ului ei, cobori parasolarele intrucat soarele stralucea orbitor, fi porni spre Wiltshire. Clientul era destul de nou, aceasta fiind doar a cincea lor intalnire; toate celelalte se desfa§urasera in apartamentul lui din Londra. Fusese recomandat de un alt client de-al lui Nell, care facea afaceri cu el, fi Philip il verificase, declarandu-l „mai alt decat altul". Cum nu pretindea decat raporturi sexuale normale, nu avea probleme de nici un fel $i nici nu era excentric, Nell il acceptase bucuroasa. Avea in jur de cincizeci de ani, era scund, destul de rotofei, cu ochi cafenii, catifelaji, dar patrunzatori, care te priveau din spatele unor ochelari cu rame groase, ?i cu un puternic apetit sexual, ii piacea sa prelungeasca actul sexual la durate de timp care ar fi fost impresionante $i pentru un

Vera Cowie

252

barbat mai t&nSr fi tocmai de aceea dorise pe cineva care sa reziste la tavaleala. Dupa prima Intalnire, Nell ifi daduse seama ca era adeptul stravechii arte a lui Imshak, a Tntarzierii propriulul orgasm pana cand femeia era satisfacuta, iar f i iar. Faptul fi confirmase impresia inijiala ca era originar din Orient (de?i numele lui suna omenesc), deoarece aflase de la Liz ca fi Imshak fusese tot din Orient. Din punctul lui de vedere era perfect muljumit de rezistenja ei, cu toate ca exista o doza de cruzime fn fncer-carea lui de a testa limitele acestei rezistenje, la urmatoarele lor intalniri. Devenise intrun fel o infruntare a voinjelor fi avea presentimentul ca o invitase la casa lui de la Jara cu singurul scop de a-fi dobori precedentul record. Pretinsese ca urgenja unor afaceri fl impiedica sa se intoarca la Londra numai pentru a se fntalni cu ea. Trebuia sa mearga ea la el fi ii propusese sa vina la ora servirii ceaiului. Dupa aceea ii va face turul casei fi ii va arata munca de restaurare care dura de doi ani. Vor cina im paratefte dupa care se vor ocupa de afacerea lor. Se va putea intoarce la Londra duminica dim ineaja. Era o placere sa iefi in afara Londrei. Ifi aranjase plecarea astfel incat sa-fi poata permite sa faca un ocol, fara graba, pe drumurile secundare ale pitoreftii regiuni rurale. Asta avea sa-i dea timp sa se opreasca undeva, la o carciuma mica, pentru un pahar fi un sandvif. Clientul specificase pana fi ora la care trebuia ea sa soseasca. „Nu inainte de ora patru“, precizase el. „0 sa fiu foarte ocupat pana atunci". Pe ea n-o interesa ce facea; pentru suma pe care i-o platea era dispusa sa ajunga la patru dimineaja, daca a fa ar fi dorit. Ii daduse instrucjiuni explicite, pentru ca era meticulos in toate, nu numai in relajia lor sexuala. Gasi drumul fSra nici o problema, dar ifi dadu seama pe parcursul ultimilor kilometri ca pSrea sa fi lasat secolul douazeci undeva, cu mult in urma. Casa insafi era ascunsa intr-o vale mica dintre dealurile Wiltshire Dows, care formau un amfiteatru natural, ca fi cum cineva ar fi apasat acolo puternic cu dosul unei linguri. Satul se afla la o distanja de aproximativ cinci mile in josul unui drum de Jara fi cand iefi de pe el pentru a coti pe o c&rare ingusta, dar bine intrejinuta, se cufunda in umbra tacuta a unui desif de-a dreptul misterios format din copaci ale caror coroane erau atat de bogate, incat opreau lumina soarelui.

253

Curtezana

in cele din urma ajunse la un zid inalt construit, fara indoiaia, de curand, intrerupt de doua porji de fier lucrate cu multa grija, supravegheate de camere de televiziune. Siguranja era deci foarte importanta. O voce metalica venind de dupa grilaj ii ceru sa-fi decline numele fi ocupajia fi, cand ea se executa, porjile se deschisera cu un declic permijandu-i sa treaca f i sa se inscrie pe o alee larga f i placuta care cobora cotind spre dreapta, in valea propriu-zisa. Dupa ce lua curba, in faja ei se ivi casa — o bijuterie in stil William fi M ary11 construita din caram ida roz pal, cu un fronton de culoarea smSntanii. T erasa cu balustrada cobora spre pajiftea bine intrejinuta ce se intindea pana la poalele unor copaci foarte batrani. De jur imprejur, dealurile stateau de paza, protejand valea de vant fi intemperii. M ai sa fie, gandi Nell luata prin surprindere, E drept ca e la d ra c u ’-n pra zn ic, d a r m e rita sa v ii p a n a aici. Nu fi-a r fi inchipuit ca acestui client, care paruse a se simji mai in largul lui Tn o ra f decat la Jara, ii placea singuratatea. Satul se afla la o distanja apreciabila fi prin apropiere nu mai existau alte case. Cand incetini, observa schela din partea laterala fi in spatele casei zari o seara mare, pusa sub un copac cu ramuri joase. Incontestabil, restaurarea era in plina desfafurare; clientul ii spusese sa refedinjei neglijate ani de-a randul, ii era acum redata frumusejea inijiala. in timp ce-fi oprea m afina in faja ufii principale, aceasta se deschise fi un servitor cu haina alba fi pantaloni negri iefi s-o intampine. ii dadu bineje cu un accent pe care ea nu reufi sa-l identifice fi, dupa ce-i ceru cheile, deschise portbagajul fi scoase afara unicul ei bagaj pe care il duse in casa. G azda ei tocmai cobora scarile. Era vizibil incantat sa o vada, dar ea simji o anume incordare in spatele bunelor maniere. Avea pafaport englezesc, dar Nell ftia ca se nascuse altundeva, d e fi habar n-avea unde anume. Vortoea engleza aproape fara accent, il auzise de asemenea vorbind franceza, italiana, germana

11 Suverani ai Angliei: William III (1650-1702) f i Mary II (16621694) (n.t.).

Vera C.ozuie

254

fi o limba asemanatoare cu araba, cu sunete guturale fi h-ul aspru, specific limbii spaniole. O Intreba daca voia sa vada casa inainte de a lua ceaiul, sau dorea sa mearga direct In cam era ei. — Oh, mi-ar placea foarte mult sa vad casa... — Este refugiul meu. De-abia am cumparat-o. — E mai degraba retrasa. — Exact asta am cautat. Vin aici ca sa ma Indepartez de toate lucrurile fi presiunile de fiecare zi. Aici nu exista nici una. Doar pace, linifte fi calm ... — „Ce sufletu-Ji alina...“ fncruntarea lui dmeonstra ca nu cunoftea citatul. Nu este cre§tin. conchise Nell. Era mult mai strain decat dorea sa admita._ — fn ce an a fost construita? Intreba ea. — In 1692. Cand am gasit-o fusese lasata sa decada intr-un mod de-a dreptul focant. Proprietarul anterior n-a putut sS-fi permita s-o intrejina ca lumea. Dupa ce a murit, fiul lui n-a dorit s-o pastreze, a?a ca am cumparat-o eu. Asta s-a intamplat cu doi ani in urma. Nell simji un fior rece. — Cum il chema pe vechiul proprietar? — Harvill. Am injeles ca familia lor traia aici de secole. O refac ca sa arate a fa cum era cand a fost construita. Dumnezeule! gandi Nell amorjita. $ i sa m ai z ici ca viaja nu m e rg e in cerc. In 1984 vSzuse anunjul morjii comandantului de bridaga, la varsta de optzeci ?i trei de ani fi Ii scrisese lui Boy care nu se deranjase sa raspunda. Oh, Liz, gandi Nell, venindu-i sa rada. Cat p-ar fi placut treaba a s ta ... II cuno §tea i extrem de bine p e frateie tau. inauntru, lucrul continua ca aproape peste tot, defi unele dintre camerele de la parter erau terminate, ca fi unele dintre dormitoare. Cand parasira o aripa a casei, Nell se uita dincolo de seara principals fi observa ca aripa cealalta era Inca imbracata in schele. — Trebuie sa te rog sa ma ierji ca nu-Ji arat fi partea aceea a casei; are cateva camere minunate fi un tavan extraordinar de frumos omamentat dar e fi putrezit. Podelele sunt scoase fi deci e cam periculos. Nu vreau sa cazi prin gaurile ramase.

255

Curtezana

O seivi cu ceai Tntr-un mic salon incantator, decorat cu matase Tn nuanja caiselor de-abia coapte, apoi o invita la o plimbare imprejurul casei. Era Intr-adevar foarte izolata. De pe dealul din spatele cladirii Nell putu sa vada, la distanja, fumul iefind pe hornurile unor case, dar nu fi pe acestea. Cinara Tntr-o sufragerie cu pereji lambrisaji, serviji de tacutul servitor. Nimic nu indica prezenja altor servitori, Tnsa cineva trebuia sa fie la bucatarie, deoarece mancarea fusese excelenta. Dupa aceea baura cafea fi ascultara muzica; lui Ti plSceau preliminariile pline de formalism, Inainte de a trece la „afacerea“ propriu-zisa, ca f i cand primea vizita unui foarte respectat musafir mai degraba decat a unei curtezane ?i, fara sa stea pe ganduri, Nell II seconda bucuroasa. Luxul era un lucru pe care nu-l refuza niciodata. Se duse prima sus, ca sa faca un d u f fi sa se pregateasca (Lui ii piacea sa fie proaspat imbaiata ?i sa miroasa a un anume parfum pe care i-l indicase in mod special. Neindoielnic fi el facea aceiafi duf, pentru ca mirosea a lojiune dupa ras fi a colonie pe care doar el le folosea — un am estec de santal f i citrice pe care nu-l inregistrase la altcineva decat la el.). Ifi unse corpul cu pumni Tntregi dintr-un lichid aromat care facea pielea matasoasa fi avea o tenta orientala, apoi Tmbraca o cam afa de noapte fi un halat — ambele date de el — de culoarea lavandei. Nu-i piacea culoarea fi n-o purta, dar el piatea pentru asta. Tn continuare, Tfi lasa parul liber. Cand era cu el, folosea o peruca-neagra facuta din par natural, moale ca matasea, pe care TI purta prins Tn varful capului pana cand venea momentul sa-fi caftige onorariul; atunci Ti dadea drumul, II peria fi-l lasa sa-i atarne pe spate Tntr-o cascada de bucle ce-i ajungeau aproape pana Tn talie. O costase o groaza de bani fi era astfel facuta Tncat nu cadea nici in timpul celui mai energic act sexual. Lui Ti piacea sa se joace cu parul ei, sa i-l rasuceasca Tn jurul gatului cand ramanea goala fi, ca sa desavarfeasca iluzia, ea tfi vopsise fi parul pubian In aceeafi nuanja. Odata, Ii ceruse sa fi-l rada, dar cand ea Ti explicase ca mai avea fi alji clienji care ar fi fost dezorientaji de lipsa lur, el ridicase din umeri fi zambise: ,Jn cazul asta...“ in final ifi dadu cu parfumul care se potrivea cu lofiunea de corp, acordand o atenjie deosebita parului ei, defi ftia ca pana va

Vera Cowk

256

putea face alt du§ ca sa-l spele, mirosul lui grejos §i persistent avea sa-i provoace o migrena. Dupa aceea a§tepta. A jteptarea se prelungi mai mult ca de obicei — lucru cu totul neobi?nuit. „Timpul costa bani“, spunea el adesea. La un moment dat auzi un zvon de voci, care vorbeau pe un ton ridicat. Se duse la u?a §i se uita afara. Nu era nimeni. O are ce s-o fi tntamplat? Ii venise oare deodata rau? Trebuia sa fie ceva serios, pentru ca era un barbat care se ajte p ta sa primeasca servicii complete pentru banii lui. Statea ezitand indecisa, cand vazu deschizandu-se u§a sculptata din spatele schelelor aflate dincolo de seara. Clientul ei ie§i oprindu-se sa vorbeasca cu un barbat. La vederea acestuia, Nell se retrase instinctiv tn dormitor, §ocata §i uluita, pentru ca acel chip ti daduse intr-o vreme destule co?maruri. Tony Panacoulis. Sprijinindu-se de u§a dormitorului chibzui ca fusese suficient de iute ca sa scape neobservata. Ultimul lucru pe care I-ar fi dorit era sa fie vazuta de omul acela detestabil. Chiar §i acum, prezenja lui facea sd i se increjeasca pielea. Ce naiba cauta tocmai aici Tony Panacoulis? §i cum ajunsese sa-l cunoasca pe Reza Dominitian? Fiindca acesta era numele clientului ei. Ce treaba avea un om de afaceri tnstarit §i respectabil cu unul dintre cei mai mari distribuitori de pornografie din bran?a? Era posibil ca Tony Panacoulis sa nu mai fie implicat in ceea ce Nell considera a fi un comerj murdar, chiar daca era profitabil? Sau — §i gandul acesta o ingrozi — Reza Dominitian nu era catufi de pujin ceea ce paruse a fi? il pacalise cumva pe Philip, ale c3rui verificari erau tntotdeauna minujioase? Poate ca m -am in$elat, i§i spuse ea. Poate ca a cel cineva semSna doa r cu Tony Panacoulis. $tia insa ca facea presupuneri de?arte. N-avea cum sa confunde faja aceea plina, cu gura ca o coaja de pepene §i ochi ca maslinele negre. De indata ce il vazuse dincolo de umarul rotofei al lui Reza Dominitian, il recunoscuse. Nu reu?ise niciodata sa uite acel chip fiindca era al unui barbat pe care-1 detestase instinctiv de la prima vedere. De indata ce aflase in ce mod i§i ea?tiga banii, antipatia se transformase in ura. Nu facea parte

257

Curtezana

dintre cei care T?i formasera instantaneu §i irevocabil o parere, de?i observase ca de obicei avea dreptate cand se Tntampla a§a, dar ceva din faja aceea palidfi sau, poate, privirea ochiior lipsiji de expresie, ii dadusera fiori reci pe ?ira spinarii. Acum apSruse din nou in viaja ei. Ce se Tntamplase Tn aripa aceea interzisa? Adapostea oare un studio cinematografic? Acolo T?i facea acum Tony filmele lui ultrapornografice? Era destul de izolata, suficient de sigurS. Dar unde se ascundeau protagoni?tii? Nu auzise ?i nu vazuse pe nimeni. Fusese un adevarat noroc ca se intamplase sa stea in u§a ei, cand se deschisese cealalta. Nu e treaba ta, i§i zise ea, dar cand se uita la ceas, vazu ca clientul ei Tntarziase cu jumatate de ora. Era Tony Panacoulis motivul pentru care nu putuse veni in ora?? Se ivise vreo dificultate in timpul turnarii vreunui film? Oricum, nu se va mai Intalni cu acest client, pur §i simplu pentru ca facea afaceri cu un om pe care Nell II ocolise Tntotdeauna de la distanja, considerandu-l o piaza rea. Mai exista riscul — e drept mic dar, totu§i, prezent — ca el s-o recunoasca, de?i trecusera unsprezece ani ?i Tnfaji?area ei se schimbase Tn mare parte. Chiar daca ar fi recunoscut-o, n-ar fi avut ce sa faca, T§i spuse ea cu hotarare. Nu mai era fata de nouasprezece ani prinsa intr-o cursa din care voia sa scape. Pe vremea aceea el era Domnul Mare ?i Tare ?i, daca colabora cu Reza Dominitian, probabil ca pana acum devenise Domnul-?i-mai-Mare, dar acum avea ?i ea propria putere §i influenja. §i, in plus, il avea pe Philip Faulkner. Las-o balta, i?i ordona ea. Daca clientul are vreun interes finan ciar, sau de orice fel, in p roduce rea de film e pornografice, asta n-are nici o legatura cu tine. A i grija ca, fn viitor, s a n u m ai a i de-a. face cu el. Chiar atunci, u?a se deschise ?i cel la care se gandea i?i facu aparijia. — Draga mea, permite-mi sa-mi cer scuze... am avut o convorbire telefonica lunga, dar fiind atat de importanta, nam avut ce face. Te-am facut sa a?tep{i prea mult. Te rog, poji sa ma mai a?tepji pujin? Ma intorc cat de repede pot. Minciunile erau foarte convingatoare, ca, de altfel, Tntreaga lui atitudine.

'Vera Coivie

258

M i-a r place sa spun nu, T?i zise Nell §tind ca era cel mai prost lucru pe care-1 putea face. Gandul de-a avea un raport sexual cu acest barbat Ti devenise nepiacut, dar nu era momentul s-o arate. $ i adu-p aminte ce-a spus Liz: „N u te p riv e fte ce face clientul atunci cand nu e cu tine. Nu este c a tu fi de pupn treaba ta !“ Cand acesta se intoarse, o gasi deja pregatita sa-l primeascS; languroasa, parfumata, manifestandu-fi subtil priceperea ?i destul de tare ca sS reziste atacului prelungit pe care el TI lansS cu toata hotSrarea ?i entuziasmul de care ar fi fost Tn stare un tanar insajiabil de optsprezece ani, daca nu s-ar fi Jinut cont ca el era mult mai experimental. Pentru un barbat de varsta lui — oricare ar fi fost aceea ?i 6a putea paria ca Tmplinise cincizeci de ani — avea o rezistenja incredibilS. O binecuvanta pe Liz ca o Tnvajase o serie de exercijii pelviene care, spunea ea, fi fusesera aratate de una dintre sojiile unui client arab. „Te ajuta sa nu te doara prea mult, cand dai de un barbat capabil de o suta de lovituri". Cand el T§i permise, Tn fine, sa ajunga la orgasm, Nell admise obosita ca daca ar fi fost in stare sa le numere, ar ti ajuns la o mie fi una. El, Tnsa, era Tn mod evident atat de satisfacut cat ?i TncSntat, iar zambetul pe care i-l adresa dupa ce fu din nou Tmbracat Tn supertoul halat de brocart, era acela al unui barbat foarte muljumit de el Tnsu§i ?i demonstrand faja de ea o recunoaftere plina de admirajie. — Ca de obicei, o profesionista desavarfita, o complimenta el. Puse pe masa plicul lung din care fiecare banuj era caftigat pe merit. Procedure fiind temrinata el se Tnviora ?i spuse pe un ton deta§at: — Jinem legatura, dar n-o sa te vad la micul dejun. Trebuie sS plec foarte devreme. Se Tnclina, Ti saruta m ana §i o parasi. Cleo dadu cuvertura la o parte, T§i scoase peruca, lua cama?a de noapte §i halatul care fusesera aruncate §i T§i pregati o baie fierbinte. Parfumul persistent Ti daduse, ca de obicei, o durere de cap §i cand, Tn cele din urma, se Tntoarse Tn dormitor, observa ca mirosul staruia Tnca. Trebuia sa deschida fereastra ?i sa aeriseasca.

259

Curt ez ana

Desfacu perdelele vrand sa deschida una dintre ferestre ?i se opri brusc; un barbat dadea co/ful casei purtand un covor facut sul pe unul din umeri. C ineva lu c re a z a tarziu, fSra indoiaia, gandi ea. Chiar atunci barbatul se uita in sus scrutand ferestrele cu privirea. Instinctul o facu sa lase draperia din damasc sa cada la locul ei, dar mai ramase o desparjitura prin care putu sa vada cu un ochi ca nu era o privire intampiatoare, ci una de asigurare. Vizibil satisfacut, individul se indrepta spre o furgoneta parcata pe iarba fi nu pe aleea pietruita, fi care statea cu luminile stinse ?i u^ile din spate deschise, cu botul spre aleea lunga fi curata ce ducea catre por|i. Ifi Tnclina umarul, lasa covorul sS cada in ma§ina, ?i impinse capatul cu piciorul peste pragul din spate, apoi inchise fi zavori u?ile inainte de a ocoli mafina §i a se indrepta spre locul foferuli. Nu porni motorul; in schimb, dadu drumul la frana de m ana, lasand furgoneta sa ruleze in tacere in josul pantei line. Nu aprinse farurile, ci numai luminile de pozijie, fi cand furgoneta se indeparta Nell observa ca lumina din partea dreapta in spate nu se aprinsese; doar cea din stanga dadea o lumina rofie. Furgoneta rula in linifte dupa curba §i disparu ?i abia dupa cateva minute se auzi zgomotul slab al motorului. Mda, gandi ea, pregatindu-se sa ridice fereastra, tre b u ie sa recunosc ca a fo s t o m i$care p lin d de tact. P ro b a b il ca i i face sa m unceasca douazeci f i patru de ore din douazeci f i patru, ia r daca cineva i f i poa te perm ite, atunci e l este acela. Fereastra refuza sa se deschida. Ori fusese inchisa inainte ca vopseaua sa se usuce, ori fusese proiectata astfel incat sa nu se deschida. Se duse in partea cealalta a camerei unde era una mai mica $i pe asta reu§i s -o ridice cam cincisprezece centimetri lasand aerul proaspSt sa alunge mirosul grejos. Nu reufi sa doarma prea bine. Avu vise nefiniftitoare. Se trezi cu mult inainte ca tacutul servitor sa-i aduca la ora noua tava cu micul dejun fi nu manifesta nici un interes faja de croisantele proaspete fi calde unse cu unt fi gem de caise. Se mul|umi cu doua cefti de cafea delicioasa. Nu putea sa-fi impiedice mintea sa se nelinifteasca in legatura cu evenimentele serii precedente, dar ifi spuse: Uita-le! Nu vrei sa ftii. Ceea ce o deranja era gandul la aceasta minunata

Vera Coiuie

26(1

casa veche unde se nascuse Liz. Era o profanare daca devenise un centru ai pornografiei, dar n-avea nici o dovada fn acest sens. Teoria avea ca baza doar instinctul ei sustinut de aparijia unei anumite persoane. Se intreba daca ar trebui sa-i spuna ceva lui Philip. Fusese aici de mai multe ori ?i ar putea face investigate discrete. Dar gandul de-a avea de-a face in orice fel cu Tony Panacoulis o facu sa bata in retragere. Uita! diease ea. Pe la zece $i jumatate era gata de plecare. Verifica de doua ori daca nu uitase ceva, desfacu draperiile pe care servitorul nu le trasese §i inchise fereastra prin care aerisise camera. Valetul veni dupa bagaj, i-l duse jos la marina $i ea ii strecura o hartie de cinci lire. Dupa cum fusese anunjata, gazda nu se vedea nicaieri. De fapt, nu vazu pe nimeni. Aproape c -a rp u te a fi un vis, reflecta ea. Un c o fm a r! Fiind duminica, traficul nu era aglomerat, dar Nell nu mai ocoli a§a cum facuse la venire.. Voia sa puna cat mai multa distanja intre ea §i casa aceea. Era un loc splendid §i daca comandantul de brigada ar mai fi fost inca proprietarul ei, i-ar fi facut placere sa mai vina pe acolo, insa Boy Harvill $i egoista lui sojie o vandusera unui om care, daca suspiciunile ei erau corecte, susfinea financiar un producator de filme ultrapornografice. Sarmanul brigadier! Probabil ca se rasucea in groapa. In schimb, banuia ca Liz radea in hohote oriunde se afla. Nell parca o auzea exclamand: „Ce intorsatura a sorJii!“ imprejurimile fam iliare ii mai redusera din nelini?te. Pisicile venira s-o intampine. Ziarele de duminica a§teptau sa fie citite. Ca de obicei, banii pentru „fondul“ ei dadura o tenta optimista atmosferei. D aca a i fi fost vazuta, n -a i fi fost recunoscuta, se imbarbata ea. Cea care e f t i acum f i cea de atunci sunt doua femei com plet diferite. Gata... Lasa totul in urm a ta. Taie-I p e Reza D om initian de p e lista clienplor, fii Jnd isp o n ib ila “ data viitoare ca n d va telefona, a p o i ia r f i iar, pana ce va in }elege care e situapa, dar pregatefte-p o m otivare bine pusa la punct. Pentru Philip, trebuie sa fie de-a dre p tu l perfe cts... Din nou se intreba daca ar trebui sa-i povesteasca despre asta lui Philip. §tiau amandoi ca unul sau doi dintre membrii Cercului Interior i§i incepusera ilustrele lor cariere

261

Cu r t c z n n a

facand filme pornografice, de§i faptul nu fusese niciodata discutat. N-avea nici cea mai mica indoiaia ca, daca aborda subiectul in mod adecvat — prin intermediul lui Philp — putea descoperi precis cu ce se ocupa Tony Panacoulis, cat de important devenise in ultima vrem e §i cum ajunsese in legatura cu R eza Dominitian, daca exista cu adevarat o legatura. $ tii a l n a ib ii de b in e ca exista, i?i spuse ea batjocoritoare. Ce anum e i-ar apropia p e a c e d ia doi? B anii? Exact... singurul lucru caruia cei doi i s-au devotat cu m ult zel. fnsa cum totul se baza, pur §i simplu, pe instinct, se decise sa adopte o politica de neimplicare. Dupa o saptamana se intreba de ce dracu’ fusese atat de neliniftita. Dupa doua saptamani totul decazuse la rangul de problema minora. Dupa trei, o uitase deja, iar dupa patru saptamani uitase din nou de existenja lui Tony Panacoulis. Intr-o seara, cu doua luni mai tarziu, se a§eza in faja televizorului sa urmareasca filmul Spellboud. al lui Alfred Hitchock, ingramadindu-§i un teanc de perne la spate, avand cafea §i biscuiji cu ciocolata la indem ana §i pisicile incovrigate la ea in poala. Programul anterior avea sa mai dureze pujin timp; era un apel al Departamentului de Omucideri facut in colaborare cu polijia care avea nevoie de ajutorul martorilor oculari in identificarea altor oam eni, a unor posesiuni, de obicei furate, incluzand ma?inile sau a unor haine purtate de obicei cu ocazia crimelor de un fel sau altul. La inceput, Nell nu ii dadu atenjie, dar cand i§i lua biscuifii cu ciocolata digestiVi”, prezentatorul tocmai spunea: „... corpul unui baiat de treisprezece ani ingropat in ceea ce pare a fi o groapa sapata in graba in padurea Wareham din Dorset nu departe de B 3075. Locul este Jinut secret deoarece adaposte§te o colonie de bursuci asupra careia in cele doua zile anterioare a fost instituita o supraveghere non-stop, existand dovezi ca s-a incercat vanarea acestor anim ale. Este cunoscut faptul ca in perimetrul respectiv acjioneaza o banda de braconieri. Polijia presupune ca e posibil ca bursucii ?i vulpile sa fi dat la iveala groapa, care, de altfel, fusese foarte bine acoperita cu

" Avand substanje care ajuta la digestie (n.t.).

Vera Cowie

262

vreascuri fi frunze. Polijia spune ca, inainte de a fi asfixiat, baiatul a fost molestat sexual in mod salbatic. Vi se solicits ajutorul pentru depistarea unei furgonete vazute langa colonia de bursuci in jurul orei unu ?i jumatate ante-meridian, din ziua de duminica, 22 mai. Din cate au declarat paznicii forestieri care parcasera tot in imprejurimi, dar stateau bine ascun§i, furgoneta a stajionat cel pujin o jumatate de ora cu luminile stinse, dar a dem arat cand pandarii au devenit suspicion ?i s-au apropiat. Totufi s-a putut observa ca numai una dintre luminile de pozijie era in stare de funcjionare, fi anume cea din partea stanga. Cea din partea dreapta nu era aprinsa deloc. Polijia din Dorset roaga pe oricine a fost in apropiere de padurea Wareham sau de B 3075 in primele ore ale acelei duminici de 22 mai, sa telefoneze la numarul...“ fn faja ochiior uluiji ai lui Nell, pe ecran aparu un numar de telefon. „Furgoneta era de capacitate mica, de culoare inchisa, de tipul celei prezentate in aceasta imagine ?i nu avea numar de inmatriculare." Numarul de telefon fu inlocuit de fotografia unei furgo­ nete identice cu cea in care Nell vazuse ca fusese incarcat covorul. „PoliJia din Dorset ne-a rugat sa precizam ca aceasta este o crima de o salbaticie nem aiintalnita §i ca orice informajie, oricat de neinsemnata, ii va fi de un real folos in descoperirea celor care au savar?it-o. Deci, daca cineva poate da vreo indicajie oricat de mica, este rugat sa telefoneze. Ca de obicei, vom reveni la ora douazeci fi trei fi cincisprezece minute cu detalii furnizate de raspunsurile dumneavoastra la apelul nostru.“ Nell simji o senzajie de arsura pe coapse fi, privind in jos, vazu ca cea?ca de cafea ii alunecase din mainile paralizate de foe, se inclinase fi lichidul fierbinte cursese peste tot, inclusiv pe pisici. Acestea ii sarira din braje mieunand fi se retrasera spre u?a unde incepura sa se linga de zor. Nell sari in sus, scuturand lichidul de pe materialul imbibat al pijamalei. „La naiba!“, exclama ea, fi-fi dezbraca pijamaua. Coapsele i se inrofisera deja, dar mintea ii era prea amorjita din cauza celor vazute ca sa mai fie capabila sa inregistreze vreo durere.

263

Curt ez ana

— Nu... gandi ea cu voce tare, refuzand sa accepte concluzia logica. Nu! repeta ea ridicand vocea §i facand pisicile sa se ascunda dintr-un salt in spatele perdelelor. Nu se poate... E o coincidenja, atata tot... dar se trezi mergand spre sertarul unde-?i {inea harta automobilistica ?i masurand cu o rigia dlstanja intre locul unde vazuse furgoneta §i padurea din Dorset unde fusese parcata langa paznicii forestieri. Patruzeci de mile, zise ea. Se potrivea cu irrtervalul de timp luat in calcul. Privea orbe?te la harta, dar tot ce vedea era furgoneta cu u?ile din spate deschise, barbatul care pusese in ea covorul facut sul de pe umarul lui, Tnchizand u§ile ?i indepartandu-se cu marina fara zgomot. Nu pornise motorul din prevedere, iar nu din con siderate faja de cei care dormeau, cum presupusese ea. Genunchii o lasara §i se prabufi in scaunul de langa birou. Jude ca, i?i spuse ea disperata. N u a cpo na in p ripa . S u n t m ii de fu rg o n e te a s e m a n ito a re cu cea p e care au a rita t-o . Cu o lum ina de pozipe s tric a ti, lum ina de pozipe din dreapta spate? cand compara ceea ce vazuse §i auzise cu ceea ce de-abia ii fusese aratat, rezultatul o facu sa-§i mu§te degetul aratator. Intotdeauna avusese incredere Tn instinctul ei §i nelini§tea ei din acea duminica se dovedise Tntemeiata. Trebuie sa le spui, Ti zise o voce interioara. Este de datoria ta. Oh, da? § i ce s i le spun? M a aflam la o re^edinfa retrasS din W iltshire in a ce l s ta r lit de s a p ta m a n i, vizitand un c lient... Ce ocupape am ? Oh, sunt o prostituata de lu x §i la ora douasprezece $i p a truzeci de m inute noaptea am vazut aceasta furgoneta parcata p e paji§tea din faja c asei $i un barbat care incSrca in ea un co vo r facut s u l f i c a n d a p o rn it m a fin a — a f putea adauga ca a p le c a t p e fu rif — am obse rvat ca lu m ina de pozipe din spate dreapta nu funcpona. Oh, f i inca ceva. A m vazut un barbat care f tiu ca se ocupa cu com ercializarea de materiale pornografice in a c e e a fi casa, in tr-o arip a a c la d irii de c a re fusesem avertizata sa m a p n departe. C e p a re re av e p d esp re asta p e n tru inceput? Este un Tnceput §i asta conteaza.

Vera Coivie

264

§ i cand ma vor intreba daca sunt pregatita sa depun m arturie !n cazul fn care afacerea va ajunge fn instanfa, ceo sa le spun atunci? G rozav! N u -m i pasa c a -m i ruinez afacerile, cS-mi ruinez via}a. Brusc se ridica Tn picioare, alarmata. N u pot... nu fndraznesc! O sa distrug totul! Cum ram ane cu viafa m ea? DacS trddez secretul asta, toata existenfa m ea placuta, confortabila f i sigura, se duce de rapa. Daca im i. expun clientul unu i rise, top ceilalp o vor lua la sanatoasa. M a distrug p e m ine fnsam i! D istrug toate lucrurile pentru care am muncit, pen tru care m -am zbatut din rasputeri, pentru care mi-am pnut gura inchisa f i pe care ma straduiesc sa le obpn. in c i cin ci a n i f i fm i ating scopul; p o t sa ma retrag, sa parasesc m odul asta de existenfa f i orice este le gat de el. Ce am eu fn com un cu toata povestea asta? Nam n ic i o dovada ca era un trup fn covorul acela rulat. Tot ce f tiu este ipotetic. Plus cateva presupuneri. $ i instinctul meu. $ i afurisitul aia de Tony Panacoulis. D e ce a trebuit sa deschid Ufa aia? De ce nu m i-am putut vedea de treaba? Lua-le-ar dracu' pe toate, gandi ea deznadajduita. N u e drept! P u r f i simplu, nu e drept! inchise televizorul; nu mai putea urm&ri filmul, dar nici de somn nu putea fi vorba. Oricum, se va agita, se va frSmanta, se va Tnvarti prin cufca, pana cand va rezolva problema Tntr-un fel sau Tn altul. Pentru c3 trebuia rezolvata. Nu va fi buna de nimic pana n-o va face. Covorul acela rulat Ti aparea mereu Tn faja ochiior §i la fel ?i groapa aceea singuratica; bursucii fi vulpile adulmecand Tmprejurul ei, zgariind pamantul, apoi sapand §i dezgropand trupul copilului de treisprezece ani... Suspina prelung. De ce a trebuit s3 fie un copii... un baiat de treisprezece ani? Oare ?i el fugise de acasa? Sau fusese rapit de undeva; un copii care avea o familie iubitoare. O p re fte -te ! Tfi spuse ea. § tii unde te duce asta. Se duse la tava cu bauturi, Tfi tuma un gin tare fi adauga mai pufina apS tonica decat Tn mod obifnuit. Doua Tnghijituri... ifi mai prepara unui. Trebuie sa-m i fac un plan, chibzui ea. Trebuie sa ma decid ce sa fac fn legatura cu povestea asta. Sa a c c e p t ca fac din Jan fa r a rm a s a r f i sam i lin ifte s c conftiinta adm i}and ca n-am probe sigure, c i

265

Curtezana

num ai indirecte, sau sa -m i ascult instinctui f i sa spun polifiei tot ce ftiu , num ai ca nu p o lifie i din D o rset. Trebuie sa ma fin d e p a rte de regiunea aceea. Atunci, la S co tland Yard? La Brigada de M oravuri? Sau exista vreun departam ent care se ocupa de p om ografie f i pub lica fii p ornog rafice? i?i lua capul Tntre m§ini. Avea de luat o decizie, dar nu se putea hotari s-o ia. Nu te grabi, se sfatui singura. Lasa sa treaca o noapte. C h ib zu ie fte cu grija, m a i ales c a n d f t i i ce este in jo c. Facu pace cu pisicile, cerandu-le iertare, sarutandu-le ?i mangaindu-le, pana cand incepura sa toarca fi s-o Tmpinga cu capul — semn ca o iertasera — fi acceptara farfuria cu smantana pe care ea le-o oferi cu toata dragostea, ca o com pensate. Dupa aceea, se duse sus sa-fi ingrijeasca pielea oparita, ungandu-se din belfug cu crema pe porjiunile inrofite fi dureroase, inainte de a-fi pune o cama§a de noapte scurta, ca sa nu le irite. Apoi coborT din nou scarile fi facu ordine, ftergand cat de bine putu pata de cafea de pe cuvertura de matase care acoperea canapeaua cea m are din salon. Cand fu muljumita de rezultat, Tfi facu o ceafca de cafea proaspata, ii adauga o doza de coniac f i se a fe z a din nou sa mediteze. Totul se reducea la o simpla alegere. Ori se punea pe ea inainte — viaja ei, afacerea ei, activitajile ei bine camuflate — , ori ii dadea prioritate conftiinjei f i declara la polijie ce vazuse, adaugand fi ceea ce ftia. Cu o menjiune, in cazul celei de-a doua decizii: ca nimeni nu mai trebuia sa ftie. Nu va putea spune ca altcineva vazuse totul. Va trebui sa se bazeze pe promisiunea lor de pastrare a caracterului confidenjial al dezvSluirilor. Ceea ce o neliniftea era ca ei ar putea sa vrea mai mult decat era dispusa sa le ofere. C a de exemplu, sa apara ca martora, ceea ce era absolut de neconceput deoarece asta insemna sa-fi taie singura craca de sub picioare. Experienja ei in legatura cu polijia era limitata la vremurile cand primise avertismentele. Polijia din Dorset sar putea sa nu fie a fa de amabiia fi nu putea sa-fi permita sa fie pusa in legatura cu regiunea aceea. Desigur, gandi ea, altcineva vSzuse furgoneta cu lumina de pozipe defects in

Vera Cou)ie

266

prim ele ore ale acelei dum inici. M a i erau f i alp oam eni prin apropiere, alte case, un s at aflat la cinci mile distanfS. Trebuie d e asem enea sa fie hoteluri, carciumi, magazine, poate chiar f i restaurante. O am enii p lecau de acasa sambatS noaptea, f i stateau pana tarziu, pentru ca nu trebuiau sa se treze asca d evrem e a doua z i dim ineafa ca sa m earga la lucru. Trebuie sa fi e x is ta t o oarecare circulape p e drum uri f i o lum ina de pozipe defects atragea in m o d categoric atenpa. P recis m a i fusesera f i alte m a fin i care se in torceau acasa m ergand in spatele furgonetei f i calatorii observasera lum ina d e fe c ts din spate. A ce f t ia a r telefona, n u -i a fa ? La urm a urm elor, p e n tru e i nu a r fi d e c a t o m ica in ta m p la re emoponantS. „Ah, George, am vazut furgoneta aia, iji aduci aminte? Am spus, nu-i a?a, ca o incurca daca-l prinde polijia? Repede, suna-i §i spune-le exact ce am vazut... Era cam unu noaptea. imi amintesc, pentru ca mi-am verificat ceasul cand am auzit orologiui din turnul bisericii." Da, cineva va trebui sS sune, i?i spuse ea incurajanduse ?i deja simjindu-se mai bine. Dar cand programul se relua pentru actualizarea evenimentelor, de?i existase o reacjie buna a publicului in legatura cu celelalte investigajii, nimeni, absolut nimeni nu sunase sa raporteze ca vazuse furgoneta cu lumina de pozijie din spate dreapta defecta. Se facu din nou un apel la sprijinul populajiei. O, D o am n e!iji zise iar Nell. Simjea ca-i vine rau. Trebuie s-o fac. Trebuie. Nu p o t sS stau cu mSinile in san. DacS a r fi fost M argaret? Aproape impotriva voinjei ei se ridica, se duse la telefon, forma numarul a?a cum aparuse pe ecran §i cand o voce raspunse: „Biroul de sesizari", incepu sa vorbeasca repede, monoton ?i cu accentul Geordie, care era imposibil de dobandit de cei care nu se nascusera pe malurile raului Tyne. — Va telefonez in legatura cu furgoneta aceea. Am vazut-o. Aproape ca m -a calcat. A venit de pe un drum secundar de pe partea dreapta a §oselei, care se afia undeva intre Compton Amyas §i Little Bourne cu o viteza a§a de mare incat, va spun, a trebuit sa sar iute intr-o parte altfel m -ar fi facut praf. M ergea mult prea repede. Cred ca a

267

Cu r t e z a n a

venit de pe o alee particulars pentru ca n-am vazut nici un semn care sa indice un drum... Ah, fi era exact ora unu farS douazeci in noaptea de sambata spre duminica. Stiu pentru ca m-am uitat la ceas cand I-am vSzut accelerand ?i am observat ca avea doar o singura lumina de pozifie aprinsa pe partea stanga. E un adevarat pericol pe fo sea fi ar trebui sa se ocupe cineva de el. Inchise telefonul f i trase adanc aer in plSmanii care o usturau fiindca rostise ultima fraza fara sa inspire, apoi se rezemS de zid, tremurSnd f i gafaind, cu inima batandu-i puternic in piept. Cand vru sa-fi ftearg a fruntea brobonita de sudoare cu mana, aceasta parea paralizata. Aluneca de-a lungul peretelui fi se a§eza pe podea cu capul pe genunchi. D aca au in reg istrat ce-am spus, nu vor putea deduce nim ic din vocea mea, chibzui ea. N im eni nu ftie ca sunt o geordie; nim en i din cei care ma cunosc nu m -a auzit vorbind in dialectui m eu n a ta l f i, daca a r vrea sa descopere de unde s-a telefonat, ie-ar veni foarte greu fiindca n-am vorbit destul de mult. Era mi rata, dar fi muljumita ca vorbele ii veniserS a fa u?or, dar brusc ifi dSdu seama c5 in subconftient le aranjase fi le rearanjase inca de cand auzise primul apel. E i bine, am fScut-o, i§i zise ea. A sta a r treb ui s a fie de ajutor. Este cea m ai precisa indrum are in dican d'spre acea casa pe care m i-am perm is sa le-o dau f i le-am o fe rit f i ora exacta. A cu m e randul lor. Nu p o t sa fac m a i m ult pen tru ca trebuie sa m a pazesc. Am propria m ea viafa la care trebuie sa m a gandesc. A doua zi, la birou, fu neobi§nuit de ingandurata, meat doctorul o intreba ingrijorat daca se simjea bine. N-o mai vazuse niciodata atat de absenta. De fiecare data cand ie§ea din cabinetul lui §i intra in biroul ei o gasea privind in gol ?i, pentru prima data de cand o angajase, ii dadu grefit un dosar: prenumele era aceiafi dar inijiala era grefita fi nu avea titulatura. Alarmat, ifi dadu seama cat de ingrozitor s-ar prezenta lucrurile fara super-eficienta dom nifoara Jordan, care sa aiba grija de ele, fi cand una dintre cele mai constante paciente ale lui, o doamna care avea toata pielea corpului fixata, stransa, redusa fi intinsS i se adresa cu obifnuitul apelativ plin de disprej „domni?oara... aaa...“, el spuse cu raceaia: „Numele ei este domnifoara Jordan;

Vera Cowie

26,S

dom nifoara Eleanor Jordan", fi nu o mai flata cu obi?nuitul lui servilism. — Sunt Tngrijorat in legatura cu tine, Eleanor, zise el, spunandu-i, ca de obicei, adevSrul doar pe jumatate. De fapt, II ingrijora, mai degraba, situajia lui fi flufturateca incompetents pe care avea sa i-o trimita agenjia daca, pentru vreun motiv oarecare, aceasta comoarS avea sa-l parSseasca. Aparent, arata la fel: curata, ingrijitS, neatragStoare, dar, neindoielnic, ceva o tulbura. Era sigur ca trSia singura sau... Avea oare o mama in varsta? Ca sa fie sincer, nu-fi amintea, a fa incat intreba plin de tact: — Vad ca nu efti tu insSJi. Te deranjeaza ceva? O vazu c a -f i aranjeazS ochelarii mai bine inainte de a-i raspunde cam forjat: — Muljumesc, dar ma sint foarte bine. N-ar fi trebuit sa-mi las mintea sa hoinareasca in felul acesta. Va asigur ca n-are sa se mai intSmple. — Te doare capul? Poate ar fi buna o aspirina. Am nifte analgezice foarte bune. — Muljumesc, nu vreau. Nu iau niciodata doctorii. Complet zapScit, o Tntreba: — Nu efti adepts a medicinei naturiste, nu-i afa? — Nu, nu sunt, dar nu fac parte dintre aceia care iau o pastila sau o tablets ori de cate ori nu se simt Tn apele lor. — O ceafca de ceai, atunci? Ceaiul — remediul suveran. Fierbinte fi concentrat. Ce-ar fi sa bem amandoi cate unul? El ura ceaiul fi niciodata nu-fi murdSrea stomacul cu tanin, dar ftia ca ea bea ceai. Ar fi facut orice s-o aduca Tnapoi la starea normals. De atata vreme considera prezenja ei un lucru garantat, Tncat se simjea cuprins de panica la gandul cS ea n-ar mai fi fost acolo. — Da. Probabil ca o ceafcS de ceai mi-ar prinde bine. Vreji fi ciocolatS cu ghimbir? — Da, dacS efti amabilS. O s-o mSnance fi o sa arunce cumva ceaiul. DacS asta o fScea fericitS... Ufurat, se Tntoarse Tn cabinetul sSu sa-fi aducS insemnSrile la zi, hotSrand sa-i dea mai multS atenjie Tn viitor pentru ca de ea depindea, in aceeafi mSsurS ca f[d e pacienjii lui, bunul mers al activitSJii lui ftiinjifice. in micul vestiar care servea drept bucStarie, deoarece acolo erau refoul, ceainicul, bufetul fi chiuveta, Nell se privi in

269

Curtezana

oglinda. In mod obifnuit Eleanor nu avea prea multa culoare in obraji — intotdeauna Tfi dadea pe faja cu un fond de ten de culoarea chitului, care nici nu-i Tnfrumuseja chipul, nici nu-i accentura trasaturiie — dar astazi avea cearcane sub ochi — rezultat al unei nopji de insomnie, iar liniile pe care le desena cu multa grija la coijurile ochiior fi gurii nu fusesera prea bine facute. A rata de-a dreptul buimaca. Nu e de mirare ca el devenise ingrijorat. §i mintea ei era complet preocupata de ceea ce se intampla in Wiltshire. Actionase oare polijia in urma informajiei primite de la ea? Perchezijionasera casa? In acest caz, gasisera, oare, ceva? Dar oare gasisera casa? Urmarise oare cineva — poate servitorul cel tacut — aceiafi program fi daduse alarma? Se descotorosisera de furgoneta? Intrebarile i se invalm afeau fi se invarteau prin creier, nelasandu-i nici o ciipa de odihna. A f a n u m a i m erge. Tfi adm onesta ea imaginea din oglinda, netezindu-fi parul castaniu fi prinzandu-fi cocul mai bine. E l nu trebuie sa observe prea m ulte, p -a m in te fti? L-ai facut sa urm eze calea pe care i-ai aratat-o. $ tie ca e f t i aici, d a r daca cineva I-ar pun e sa-p descrie chipul, pentru n im ic in lum e n -a r fi in stare s a - fi am inteasca ce culoare au oc h ii tai. Tu depi controlul. ai uitat? § i tot tu depi controlul f i din postura lui Cleo. N -a i facut n im ic care sa te asocieze cu c e e a ce a i va zu t la s fa r fitu l acela de saptam ana. Ia r clie n tu l n-a dat n ici un sem n de viaja. ceea ce este foarte n o rm a l a v a n d fn vede re c a -l ve zi odata la zece, douasprezece saptamani. Totul este sub control. L in ifte fte-te. Nu face nim ic neobifnuit, adu-p am inte! Nim ic care p-ar putea trada num ele sau po a te ... jocul. Prepara ceaiul, TI duse Tnauntru Tn felul ei eficient fi totufi pujin forjat fi tot restul zilei Tfi alunga temerile din gand. Citise Telegraph de la un capat la altul, dar nu gasjse Tn el nimic despre cmina, a f a Tnc&t, cand veni vrem ea pranzului fi ramase singura, se furi?a afara fi cumpara toate tabloidele fi o gasi Tn toate, Tn pagiriile din mijloc, ca fi cand ar fi fost o crima obifnuita. In sambSta aceea avea o Intalnire cu un aristocrat englez, membru al mai multor organizajii guvernamentale fi director al unei jumStaji de duzina de companii de importanja vitala pentru economia jarii. Lui Ti placeau

Vera Coivie

270

„majoretele“ dar era mult prea bine cunoscut ca sa rifte sa viziteze un „salon de masaj". in loc de asta o platea pe Cleo, fi se Tntalneau inapartam entul pe care il avea el pentru astfel de scopuri. in aparenja, era un apartament cu rol de birou fi Nell venea intotdeauna Tmbracata ca o funcjionara obifnuita purtand ochelari ?i o peruca de culoare castaniu inchis fi ducand o servieta in care avea „echipamentul“ lui Cleo. Nu exista portar, iar ea avea o cheie. La vremea cand sosea clientul, ea ifi schimbase hainele fi aftepta. Redevenise Cleo, cu parul ei negru lucios, purtand un furou de satin negru, ciorapi negri foarte fini fi pantofi cu tocuri inalte. Intalnirea avea loc intotdeauna dupa-masa, el era intot­ deauna excitat f i gata de acjiune fi ea observase, citind ziarele de seara din ziua respectiva ca, invariabil, dupa aceea lua parte la diferite activitaji tie in Camera Lorzilor sau la guvern, fie participa la convorbiri la nivel inalt. Dupa ce TI storsese pana la ultima picatura, avu impresia ca „masajul“ pe care i-l administrase fusese benefic fi pentru liniftea minjii ei. — Am auzit cajiva oratori talentaji fi convingatori la vremea mea, Cleo, Ti spuse el Tn semn de apreciere dupa aceea, dar nu Tncape nici o Indoiaia: limba ta este cea mai iscusita dintre toate. Putem sa ne vedem de joi Tntr-o saptamana? Tot aici, la aceea?i ora? Dupa ce el pleca, Cleo Ifi Impacheta lucrurile fi le puse Tn servieta fi apoi observa ziarul uitat de clientul ei pe un scaun. „UN COPIL VICTIMA A UNEI BANDE PROFILATE PE PORNOGRAFIE“, spunea titlul. Articolul de mai jos relata ca polijia din Dorset urmarefte o banda profilata pe producerea de materiale pornografice care rapefte copii fugiji de acasa, Ti forjeaza sa se preteze la obscenitaji Tn filme pornografice fi, Tn cele din urma, ii omoara Tn ultimul lor rol, respectiv rolul principal din filmele care redau crime „pe viu“ ce marcheaza sfarfitul viejii lor odata cu terminarea filmului. Numele ultimei victime era Darren Henry. El disparuse de la refed in ja familiei sale din Cam den Town cu doua saptamani In urma, dupa ce declarase ca se saturase de fcoaia fi dorea sa caftige ceva bani. Mama lui mai avea Inca trei copii, toji mai mici decat el, fi nu era casatorita. Se credea ca Darren s-a Tncurcat cu o banda profilata pe pomografia

271

Curtezana

bazatS pe pedofilie, intrucat, inainte de a fi omorSt prin asfixiere, fusese agresat sexual. Langa articol era o fotografie. Baiatul din poza avea parul ondulat §i un zambet indraznef. Nell mototoli ziarul cu furie, muljumind stelei ei norocoase ca vazuse ziarul „dupa“ ?i nu „inainte“, pentru ca, fara indoiaia, acest lucru i-ar fi afectat interpretarea. Se mandrea cu faptul ca Cleo nu simjea nimic altceva decat ceea ce se a?tepta de la ea sa simta cand lucra §i ca profesionalismul ei ii permitea sa faca faja la orice situajie, oricat de bizara. Cand Cleo se afla „pe scena“, Nell §i Eleanor erau uitate, dar acum lucrurile se prezentau diferit, pentru ca Nell era amestecata foarte mult in ceea ce se petrecea. Relajiile sexuale implicand copii erau un lucru faja de care ea manifesta furie. Acest sentiment o determ inasera se telefoneze la polijia din Dorset. Daca ar fi vazut ziarul inainte, interpretarea lui Cleo ar fi fost subminata de Nell care se fram anta in spatele scenei. in drumul spre casa, pe care — de?i lung — il parcurse pe jos fiindca voia sa se gandeasca, i§i dadu seama ca nu putea sa lase lucrurile sa se opreasca aici. §tia destule ca sa ofere polijiei o informajie concludenta referitor la persoanele care-1 omorasera pe baiatul acesta de treispre­ zece ani; §tia un nume, un loc §i vazuse cum ceva, ce putea fi cadavrul, era dus ca sa fie aruncat in groapa aceea ne?tiuta. Nu putea sa taca §i sa-i lase sa scape ca mai apoi, eventual, sa ademeneasca §i sa omoare §i alji copii. Dar nici nu putea sa-§i distruga singura propria ei viaja, organizata cu grija §i condusa cu o mana sigura. A m m uncit m u lt tim p din greu ca sa ajung unde sunt, se certa ea furioasa, am facut lucruri care in m od norm al sunt priv ite ca d ep afind anumite Unite; m -am inchiriat pentru onorarii foarte m ari dar, d e f i m i-arh folosit corpul dre p t stoc de m arfa a n i intregi, am dreptul sa traiesc in viito r intr-un a no nim at decent. D aca m a due la police, va treb ui sa le spun cu ce m a ocup, cine su n t f i, in p rim u l rand, de ce ma gaseam in casa aceea, de unde ftia m f i cum de am fo s t in stare sa recunosc chipul unui om despre care ftiu din proprie e xperienja ca este im plicat din p lin in producerea de film e pornografice. Va treb ui sa scot la lum ina o via(a p e care am pnut-o, in m o d deliberat, c a t m a i ascunsa cu putinfa. Atunci,

Vera Coivie

272

ce-m i va m ai ramane? in m om e ntu i in care se va afla ca am divulga t ceva in legatura cu unul din ei, c lie n jii se vor face neva zu ji f i o sa fiu term inata. $ i daca nu te duci, vei fi bleste m ata, Ti spuse neTnduplecata, con§tiin{a ei. A ic i e vorba d esp re v ie jile u n o r copii, nu d o a r despre film e pornografice. E vorba despre b a rb a ji m a tu ri care i f i gasesc placerea in raporturile sexuale cu copii! Pentru num ele lu i Dumnezeu, N e ll! Ce faci tu este considerat, din p u n ct de vedere moral, vrednic de disprej de catre m ajoritatea oam enilor, dar ceea ce fac ei este abso lut in fiora tor! A c e l sarm an ba ia t a fost sodom izat in repetate rSnduri in ainte de a fi asfixiat. E c e l m ai josnic lucru posibil! E nebunesc, aberant, dezgustator... P o ji sa-l n u m e fti cum vrei. Toate aceste cuvinte definesc perfect violurile asupra copiilor, f i daca e cineva in situajia de a fti, aceea e f t i tu. A d u -ji am inte de M argaret... Grabi pasul pana cand ajunse aproape sa alerge, de parca era urmarita de ceva de care cauta sa scape, chiar daca ?tia ca nu exista nimic acolo; ceva care va fi Tntotdeauna Tn spate, gata sa se arunce asupra ei. Cand ajunse acasa, i se taiasera picioarele fi respira cu greutate. N u se m ai poate, Tfi spuse ea ducandu-se din nou spre caruciorul cu bauturi. Trebuie sa rezo lv problem a asta intr-un fel sau in altul, in ainte de a deve ni alcoolica. D e fi se duse la culcare amejita zdravan, zacu fara sa poata adormi, cu ochii larg deschifi. Ora patru dimineaja o gasi afezata la masa din bucatarie, band cafea fi Tnjelegand pentru prima oara ce voia sa spuna Scott Fitzgerald cand descrisese ora patru dimineaja ca fiind „noaptea neagra a sufletului". La ora opt, era din nou jos fi, cand sosira ziarele de duminica, vazu spre supararea ei ca, defi Ti adusera S u nday Times, Ti lasasera fi un alt tabloid. Duminica citea Tntot­ deauna amandoua genurile: unul pentru ftiri fi celalalt, ca sa se distreze. Privind ziarul grefit livrat, inspira brusc, surprinsa, cand vazu fotografia de pe prima pagina fi titlul: „RUGAM INTEA UNEI M AM E iN D U R E R A TE — G A S IJI O M U L CA R E M I-A U C IS FIU L“. Mai vazuse fotografia; era a baiatulul de treisprezece ani, cu parul cre{, ce zambea cu un aer indraznef, TnsS articolul se referea la mama lui, la

273

Curtezana

durerea f i suferinja pe care le tncerca, la uimirea fi rugamintea ei ca oricine care ftia ceva, oricat de pujin important, sS ajute polijia. Textul, scris de reporterii specializaji in relatarea crimelor, spunea ca polijia din Dorset nu dadea prea multe detalii, dar se zvonea ca Darren era ultimul dintr-o serie de copii omoraji. Cadavrele fusesera gasite la distanja destul de mare unul de altul, dar toate crimele aveau ceva in comun; care era acel lucru, nu se spunea. Neindoielnic, Tnsa, era vorba de o banda de pedofili foarte bine organbizata, care Tfi filma propriile orgii. „Acefti oameni sunt periculofi", declara inspectorul fe f Tnsarcinat cu investigajiile. „Trebuie opriji inainte de a mai omori fi alji copii. Avertizez populajia sa fie atenta f i in aceiafi timp sa raporteze orice Ii se pare neobifnuit in regiunea Tn care a fost gasit cadavrul, pana la o distanja de faptezeci - o suta de mile imprejur. Langa locul respectiv a fost vazuta o furgoneta fi am objinut o declarajie care ne-a ajutat foarte mult sa completam tabloul, dar dacS cineva ftie ceva Tn plus, oricat de pujin, este rugat sa ne cheme. Declarajiile dumneavoastra vor fi strict confidenJiale“. Din nou era indicat aceiafi numar de telefon. Astfel, duminica lui Nell fu complet stricata. De obicei, lua micul dejun Tn tihna, citind ziarele, dupa care Tfi petrecea restul diminejii cu fleacuri, facand diverse treburi marunte fi punandu-le la punct pe cele restante. Ifi gatea Tntotdeauna un meniu special fi dupa-am iaza o petrecea pe sofa cu ziarele, terminand totul cu o baie prelungita, dupa care se spaia pe cap. Seara o petrecea tot pe sofa, privind la televizor daca era vreo emisiune care merita, citind o carte sau punandu-fi vreun film la video. Articolul de pe prima pagina puse capat la toate astea. O facu sa iasa din casa fi sa se plimbe pe strazi; mergea fi merged, se gandea fi iar se gandea. Cand deveni, Tn fine, conftienta de locul unde se gasea, pentru ca Tncepusera so doara picioarele fi ar fi vrut sa stea jos, vazu ca subconftientul o adusese Tntr-o parte a Londrei pe care n-o mai frecventase de pe vremea cand era cu Mickey Shaugnessy. Se gasea pe Queen’s Drive la coljul dinspre Seven Sisters Street, unui dintre vechile ei trasee. Cum n-o mai strabatuse

Vera Cowie

274

pe jos pe atunci, observa ca se schimbase in intervalul de timp care trecuse. Acum, la intrarea pe Queen’s Drive, venind dinspre Seven Sisters Street erau porji de metal ca sa impiedice mafinile sa dea ocol grupului de case; cum faceau clienjii pe vremuri, trecand fetele fn revista, inainte de a le alege. Nell se cutremura. Ce mult urase viaja aceea! Queen’s Drive fusese o piaja de came, nimic mai mult. Ele, toate, fusesera carne expusa pe taraba. Came de vanzare. Totul fusese ieftin. Ea fusese ieftina. Se simjise ieftina. L iz m -a scapat din locul acesta, gandi ea, cautand cu ochii un taxi in mijlocul circulajiei. F oa rte bine, p o a te ca acpunile i-au fost dictate de un interes pe rs o n a l lip s it de p re ju d e c ip , dupa cum spunea Philip. T otu fi, m i-a salvat viaja. Slava D om nului ca facea m u n c i v o lu n ta ri la spital; spunea c i este felul e i de a restitui ceva. Poate ca acum ai tu ocazia s i restitui ceva. Spune polipei ceea ce ftii. A ju ti-i. O amenii aceia o m o a ri copii. N u pop s i te eschivezi, nu po p ! D aca cineva are vreun m otiv s i urasca ce le p o t face barbapi copiilor din p un ct de vedere sexual, atunci tu e fti aceea. A du-p am inte de M argaret... fa-o pen tru ea. N um ai D um nezeu ftie c i, in rest, nu prea m ai pop face m are lucru. Singura f a n s i de a te elibera de propria ta v in i este s i acponezi pozitiv, f i in cazul de fa(a, asta inseam na s i relatezi polipei ce anume f i p e cine ai v iz u t. Depozipa ta va ajuta la arestarea lu i Tony Panacoulis. Creatura aceea a b je c ti trebuie s i fie o p riti. Paula p-a spus cu a ni in urma c i facea filme pornografice foiosind copii. § tii ca este am estecat in afacerea asta ingrozitoare, d eci f i ceva! Distrusa de imposibilitatea de a se decide fi sfafiata de indoieli, facu semn spre primul taxi care-i iefi in cale fi ajunse acasS cu mintea torturata fi doborata de oboseala. Cum nu dormise deloc fi mersese pana la epuizare, se simji prea obosita ca sa mai mSnance. Cand reufi cu mare greutate sa urce scarile fi sa se arunce in pat, era deja adormita pe jumatate. Cu toate astea, starea ei afectiva, care suferise un_ puternic dezechilibru, ii transforma visele in cofmaruri. In ele i se parea ca era literalmente sfartecata; polijista cea binevoitoare o Jinea de un braj deasupra cotului, tanarul fi simpaticul inspector o Jinea de celalalt, iar

275

Curtec ana

de picioare o Jineau Philip §i Mickey Shaugnessy. Era ca o lupta pentru supremajie §i control §i simjea cum incepe sa se rupa in buca|i. Se trezi uda leoarca de transpirajie, avea gura uscata ?i amara §i ochii o usturau, ca plini de nisip. Dupa ce statu cinci minute sub un du§ inviorator, se sp&la pe dinji, i?i clati gura §i Tncepu sa se simta mai bine. Pisicile, care o urmasera cand se dusese la culcare, coborara scarile dupa ea. Le hrani pe amandoua, apoi i?i facu o farfurie de oua jumari pe care le manca impreuna cu doua felii de paine integrals prajite, bine unse cu unt ?i fScu sa alunece totul nu cu una, ci cu doua ce§ti de cafea. Dupa aceea se duse la cartea de telefon §i cauta numarul secjiei de police de la King’s Cross. il nota In carnejel, i§i lua cea§ca de cafea §i i§i petrecu un timp sorbind-o fi privind fix numarul de telefon. Daca inspectorul acela tanar ?i amabil mai era acolo, putea sS-i spuna lui ce §tia. Se Tndoia ca politista ar mai lucra inca la secjie. Probabil ca ie?ise de mult la pensie. Avea deja douazeci de ani de serviciu in 1979 ?i norma era de douazeci ?i cinci, dar inspectorul era tanar pe atunci. N-avea rost sa se minta ca ii aratase simpatie, insa se aratase injelegator. D aca i-ar vorbi intre patru ochi, el ar putea transmite inform ajia polijiei din Dorset. Era preferabil a?a §i, incontestabil, mai sigur. Nu-?i putea permite sa-§i incerce norocul cu poli^ia din Dorset. Era mai bine sa se Jina la distan|a de ei. Cine ?tie ce spioni plantase Tony, ici ?i colo. in 1979 circula zvonul ca avea pe listele lui de plata pe un oarecare ofijercu grad inalt de la Brigada de Moravuri §i de aceea nu era niciodata deranjat. Acum, dupa unspre-zece ani, probabil ca devenise ?i mai important ?i mai puternic. Cine §tie cat de departe se intindeau tentaculele lui? Nu, mai bine discuta cu Polijia Metropolitans. Ei ar putea transmite informa|ia. §i fara nume. Va insista — va ob{ine asta scris cu sange, daca va fi necesar — ca ea trebuie lasata in afara intregii pove§ti. Ea va fi — cum ii numeau ei? — un informator anonim. Nu va spune un cuvant pana nu va avea promisiunea lui ?i nici nu se va duce la King’s Cross. Cunoscuse odata prea mulji oameni in cartierul acela. Nu, se vor intalni in

Ve.ro. Coiviz

276

partea ora?ului fn care lucra ea. §i farS uniforma; Tn haine civile. Ori va fi de acord cu toate condijiile ei, ori nu se va fntalni cu el. Da, gandi ea fn timp ce forma numarul, fii hotarata. Philip spun e in to td e a u n a ... Degetul ei se opri §i tranti receptorul. Visase ca Philip nu voia ca ea sa spuna ceva. Fusese de aceea§i parte cu Mickey Shaugnessy. Pe Mickey TI putea injelege, dar Philip... prima grija a lui Philip fusese Tntotdeauna TI fnsu?i. Odata ce se convingea cS nu TI pa?te nici un pericol, ac|iona. Putea sa §i-l imagineze cu buzele stranse, cu acea mica incruntatura, care apropia sprancenele lui minunat arcuite §i cu vocea care reflecta o prealabila analizS judicioasa spunand: „Complicat, foarte complicat. Este de datoria oricui sa ofere sprijin, daca e sigur ca poate fi de folos, dar in cazul tau... Tu trebuie sa decizi; ai mai mult de caftigat sau de pierdut, daca ie§i la vedere? Daca poji s-o faci §i totu§i sa ramai acoperita, atunci toate sunt bune ?i frumoase, fnsa Tn zilele astea Tn care publicitatea domina totul, pur §i simplu peste tot sunt spioni. E vina nenorocitelor acestora de ziare §i a sumelor de bani absolut ridicate pe care sunt dispuse sa le plateascS pentru cele mai josnice scandaluri, Tn special cele legate de probleme sexuale. Aplaud spiritul tau civic, draga mea, dar §i mai mult Tji admir curajul." Tu n -a i face-o, n u -i a$a, Philip? II intreba ea Tn gand. „Numai daca a? putea proceda de o asemenea maniera fncat sa nu las nici o urma", TI auzi raspunzand. „Ai de-a face cu oameni periculo?i. De§i faptele lor sunt supuse oprobiului celor cu gandire justa, continua sa le comita pentru ca se simt atra§i de ele. In m area lor majoritate, pedofilii sunt oameni bolnavi §i acest tip de indivizi sunt Tntotdeauna primejdio§i. Deja au comis multe crime $i ar fi cazul sa te gandejti bine la asta inainte de a te decide sa te amesteci Tn mica lor lume murdara.“ Asta am pi facut. fn ultima vreme, am intors problema asta pe toate p ar[ile. „Scrie o scrisoare anonima”, ii propuse vocea lui. Nu; n-a$ m a i avea un m om ent de linigte pan a ce n-a§ §ti precis ca m a afiu in siguranfa. Daca ma am estec in treaba asta, am nevoie de protecpe. fn plus, $tiintele ju rid ic e au deve nit in zilele noastre o form a de arta foarte avansata.

277

Cu r t e z a n a

,4? fi to t tim pul ingrijorata ca, prin scrisoare, vor reu$i sa ajunga pana la m ine. D aca fac lu crul asta, trebuie neaparat sa vorbesc cu cineva in tre p a tru ochi. „Am ftiut Tntotdeauna ca ai probleme serioase de conftiinta." Nell injepeni, apoi, Tncet, se relaxS. Da, recunoscu ea, Tn fa{a ei cat §i in faja lui. „Vrei sa plate^ti ca sa §tergi cateva pete negre? Te tocme?ti pentru a rascumpara ceva?“ A m m otivele m ele, riposta ea. „Oh, ftiu asta", i§i imagina ea ca-i raspundea incet vocea sarcastica. „Se pare insa ca nu pot descoperi care sunt acestea." § i nici n-o sS reu$e$ti vreodata, daca am §i eu un cuvant de spus, gandi Nell ridicand receptorul §i formand numarul term hotarata. — Circa de Polijie King’s Cross. — Ah, ma intreb daca m-a{i putea ajuta. A§ dori sa vorbesc cu inspectorul Stevens. — Cu cine? — Inspectorul Stevens. — Nu exista nici un inspector aici cu numele asta, doamna. — Dar a lucrat acolo; I-am cunoscut pe vremea cand era acolo. — Cand a fost asta, doamna? _ — Ah... cu ceva timp in urma. in 1979. Auzi un fluierat. — O muljime de oameni au venit ?i au plecat de atunci, doamna, spuse vocea afifand o rabdare exagerata... — VS rog, aji putea sa-mi spuneJi unde lucreaza acum? — A§tepta{i un moment... Nell aftepta §i in starlit, in telefon se auzi o alta voce. — Doreaji sa vorbiji cu inspectorul Stevens, doamna? — Da. M i-a fost de mare ajutor cu cajiva ani in urma §i a? dori sa iau legatura cu el, daca se poate. — Atunci va trebui sa incercaji la Scotland Yard. $i nu mai este „inspectorul“ Stevens. Acum este „detectiv supraintendent" Stevens. — Oh!

‘Vera Cowie

278

— DacS sunafi la 2301212 ?i Tntrebati de detectivul supraintendent Stevens, cred ca-l veji gasi, spuse vocea. Nu mai e la King’s Cross de mai bine de zece ani. — Va multumesc, zise Nell. Voi face intocmai cum miati spus. Inchise telefonul, ingandurata. Detectivul supraintendent Stevens! Tanarui fi amabilul ei inspector ajunsese departe. Oare atat de departe Tncat sa nu-$i mai aminteascfi de o tanara prostituata pe care o avertizase de doua ori cu ani Tn urma? Facuse atunci un targ cinstit cu ea. Dar un supra­ intendent...? Lucrurile nu mergeau dupa cum sperase, ceea ce ar fi Tnsemnat sa faca o vizita rapida la King’s Cross, sa§i spuna povestea unui polijist Tn prezenja caruia s-ar fi sim{it Tn siguranja ?i apoi sa se retraga... N u -m i p o t p erm ite sa fiu vazuta la Scotland Yard. A r fi fatal pentru discrefia mea daca m -ar vedea cineva intrand acolo. Va trebui sa se intalneasca cu m ine in ora§, decise ea. in fond, eu su n t cea care are inform apile. Undeva p e teren neutru. Un bar? Eventual in holul unu i hotel? A r fi in dicat un lo c in care sa m a p o t incadra in am biania. E i va veni in haine civile, in fond este detectiv supraintendent... Din cine ftie ce motiv nu putea trece de aceasta noua realitate. Va mai fi acela?i? il va mai recunoafte? $i-l reamintea foarte bine. Daca n-ar fi fost amejit Tn seara aceea, acum ar fi avut cazier. Sim jise intotdeauna ca Ti ram asese cumva datoare. A cu m a i ocazia s a -p p la te $ ti datoria, se Tndemna ea. Toate p a r grozave, d a r daca nu-i va face placere sa fie ca u ta t de o fosta prostituata p e care a r fi treb uit s-o aresteze pe buna dreptate? Foarte bine, datorita lu i tu nu a i cazier, d a r poate nu dore§te sa i se ream inteasca acest lucru. Ji-a facut o favoare, dar a acponat impotriva regulam entului. Poate ca este un episod p e care vrea s a -l uite, acum ca a ajuns m ult m a i sus pe seara ierarhica de unde pro b a b il intenponeaza sa continue sa urce. Daca a$a stau lucrurile va \nha\a inform apile p e care i le adu ci cu strigate de A lelu ia! Crim a asta a fost suficient de im portant3 ca sa indrepta[easca polipa sa ceara ajuto r p e p o s tu l n aponal de televiziun el in a ce s t ca z s-a r pu te a sa

279

Curtezana

m a trezesc am estecata in ceva din care m -a§ putea retrage doa r cu m a ri dificultap. Oh, Doam ne, se framanta ea. N u $tiu... P u r $i sim plu n u §tiu ... Tot restul serii reflects la aceste lucruri fi se duse la culcare Tnca nedecisa, dar atat de obosita de lupta ei interioara, incat adormi imediat fi nu mai ftiu de nimic pana cand o trezi zgomotul facut de sticlele laptarului. Nu cum para ziarul de dim ineaja; citea intotdeauna Evening Standard, dar in ziua aceea Jinu neaparat sa iasa afarS ca sa cumpere doua cotidiene. Acestea reluasera articolele de ieri fi rugamintea mamei indurerate se afla pe prima pagina. — N-are nici un rost, le spuse ea pisicilor in timp ce statea ceva mai tarziu in bucatarie cu o cea fca de ceai In faja. Sunt inexorabil impinsa spre un anume mers al acjiunii. Amandoua o incurajara, clipind din ochii lor de aur topit fi, simjindu-i starea de spirit, sarira pe planfeta de lucru in momentul in care ea se indrepta spre telefonul de pe perete fi forma numarul Scotland Yard-ului. Cand TI ceru pe supraintendentul Stevens fi fu Intrebata: „Va rog, cine este la telefon?", raspunse: — Numele meu este Elly Little. Acest nume atrasese atunci dupa sine o arcuire a sprancenelor denotand surprindere. O are acum ce va produce? Ca sa stimuleze o memorie aflata in stare de hiberbnare ea adauga: — L-am cunoscut pe supraintendentul Stevens pe vremea cand era inspector la King’s Cross. — in legatura cu ce TI cautaji, va rog? — Am nifte informajii pentru dumnealui. — Afteptaji un moment, va rog. in cele din urma se auzi o voce: — Stevens, la telefon. Nell inspira adanc fi apoi spuse: — Ma indoiesc ca va mai aduceji aminte de mine, dar ne-am intalnit cu cajiva ani Tn urma cand eraji inspector la King’s Cross. — Am plecat de la King’s Cross la sfarfitul lui 1979, rosti el. Era Tn legatura cu un caz anume?

Vera Cowie

280

— Pai, al meu, presupun. M-a{i oprit intr-o seara pe York W ay §i m-a{i acuzat ca acostez barbaji, dar mi-a{i dat drumul cu o simpla avertizare. — Nu mai lucrez la Brigada de Moravuri. — AJi putea, totu?i, sa transmiteji ni§te informajii pe care le dejin, la locul potrivit, nu-i a§a? — Informafii despre ce? — Despre cadavrul bSiatului de treisprezece ani. — Da, pot sa fac lucrul acesta. Ce legatura este Intre dumneavoastra §i crima aceea? — Cred ca ?tiu unde a fost savar§ita, cand ?i, probabil, de ce. — De ce n-aji luat legatura cu polijia din Dorset? Ei se ocupa de cazul acesta. — Am anumite motive intemeiate, din cauza carora nu vreau sa am nimic de-a face cu ei sau cu acea regiune. Daca vreji sa $tiji mai multe, sunt de acord sS ma intalnesc cu dumneavoastra undeva §i sa va spun ce §tiu. — Unde §i cand? Nell indica un bar la moda pe King’s Road. — in seara asta, la §ase §i jumatate, voi fi la bar. — Cum o sa va recunosc? Din vocea lui nu razbatea catu^i de pu{in surprinderea ca o fosta prostituata dorea sa-l Tntalneasca intr-un loc preferat pentru rendez-vous-uri din cariterul Sloane. — Parul meu este negru, tuns scurt ?i cu breton §i am ochi verzi. Voi purta o rochie de matase ivoire §i un singur §ir de perle. Ah, si voi fi data cu parfum Giorgio. Va pricepeti la parfumuri? — Pe acesta il ?tiu. — Atunci, la fa s e ?i jumatate. Nell inchise telefonul. Mark Stevens se apleca, Inchise magnetofonul pe care II deschisese de indata ce persoana care-1 chemase menti­ on ase moartea lui Darren Henry, il deruia ?i apoi asculta banda din nou. — la asculta asta, ii spuse el barbatului care statea in fa|a biroului sau. Dupa ce ascultara, Mark Stevens inchise aparatul.

281

Curtezana

— Ei? V a aduceji am inte de ea? intreba detectivul sergent Bill Ross. — Catu§i de pujin. Am avertizat sau arestat o groaza de prostituate pe vrem ea aceea. Elly Little... Ji-a fScut impresia a ti o Elly Little? zise el ridicand o spranceana catre colegul sau. — Nu. Mai degraba o Elaine. Are o voce placuta iar accentul denota educajie. N-a§ putea spune ca am Tntalnit pe cineva ca ea cat timp am lucrat la Moravuri, dar avand In vedere despre ce este vorba, am sa verific Indexul Central pe anul 1979 §i 1978 ca sa tim siguri. — Daca ma gandesc bine, ma indoiesc ca mai este acolo. A trecut multa vreme. — Dar daca este? — M -a§ simji mai bine, dar vreau sa fii §i tu pe acolo diseara. Du-te pe la §ase §i un sfert. Vezi cand vine ?i, dupa ce verifici clienjii baailui, ajeaza-te, a§a ca sa ne poji vedea pe amandoi. — V a gandifi ca ar putea fi o inscenare? — Nu se §tie niciodata, dar cadavrul asta din Dorset e legat cu celelalte gasite de polijia metropolitans In cinci locuri diferite In ultimele optsprezece luni. E vorba de vicii, de o rejea organizata ?i de un mod de acjiune asemanator. Ar putea face parte din filiera, un membru nemuljumit care are impresia ca nu i s-a dat partea ce i se cuvenea. §tim sigur ca e vorba de o rejea de pedofili, care fac filme sau Tnregistreaza pe banda video orgiile lor. Ar fi posibil sa fie cineva care interpreteazS roluri din filme sau o persoana care ezita In legatura cu un lucru caruia nu-i poate face faja. — De-asta credeji ca vrea sa va vorbeasca? — N-am nici cea mai mic§ idee, dar probabil ca este ceva de genul „diavolului pe care-l cuno§ti“. Ai auzit ce-a spus Tn legatura cu faptul ca nu poate sa vorbeasca cu cei de la polijia din Dorset. — Sunteji sigur ca nu va aduceji aminte de ea? — Dumnezeule, Bill, sunt mai multe prostituate pe strazile din cartierul Cross decat chi§toace de Jigari aruncate. — §i totu?i ea T§i aminte?te de dum neavoastra. N u m a i de tine, reflects Bill Ross cu ironie, sfa?iat de admirajie §i invidie. Mark Stevens fusese crescut de o mama

Vera Courie

282

convinsa ca fiul ei stralucefte ca un soare ?i acest lucru Ii daduse o siguranja de sine in comportarea fa{a de femei pe care el o considera fireasca, dar care Ii facea pe ceilal{i barbafi sa se inverzeasca de invidie. Era un polijist de cariera; la treizeci fi opt de ani era unui dintre cei mai tineri supraintendenfi de la Polifia Metropolitans. Tatal lui fusese un avocat de succes, dar forja calauzitoare o constituise mama lui. Ambijiile pe care le nutrea pentru singurul ei fiu nu aveau limite, chiar daca o nem uljumise faptul ca lumina viefii ei, revenind de la „Cambridge“ cu o diploma In drept, se decisese sa sprijine legea in loc sS practice avocatura. Se dusese la Lewes pentru un interviu de trei zile, fusese acceptat cu Incantare in doi ani devenise sergent. Cei de acolo l-au trimis la Academia de Polijie la Bramshill unde a frecventat un curs de promovare accelerata. La douazeci ?i cinci de ani era inspector. Doi ani lucrase la Brigada de Moravuri de la King’s Cross, dupa care facuse cerere sa fie primit la Departamentul de lnvestiga{ii Criminalistice. Dupa inca doi ani petrecuji in Vine Street daduse concurs pentru postul de inspector §ef _§i TI objinuse. Ca rezultat fusese numit in post la Paddington timp de trei ani. Cand ajunsese la varsta de treizeci ?i opt de ani, era detectiv supraintendent ata^at la Brigada de Omoruri Grave (secjia pedofili) de la Scotland Yard. Era privit ca o rezerva pentru e§alonul superior ?i referatele asupra activitajii lui erau ode de lauda. Dosarul lui ca detectiv era excelent pentru ca, dupa cum spuneau ei, avea fler; putea sa citeasca printre randuri, in timp ce pentru ceilalji acolo erau doar spajii goale, ?i nu se lua niciodata dupa aparenfe. Reu^ea sa vrajeasca pasarile din copaci intrun minut, pentru ca in urmatorul sa le reduca la un pumn de pene. Nimic nu-i facea mai mare placere decat sa ia ceea ce parea un nod gordian §i sa-l desfaca cu multa rabdare ?i totu§i putea fi extrem de sarcastic_§i incisiv cand un dosar, pe care-1 cerea, intarzia sa apara. in general, era simpatizat, dar existau cajiva care-1 numeau „baiatul cu ochi alba§tri“, revoltaji de faptul c& imputemicitul cu probleme speciale il striga pe numele de botez.

283

C urt cz a n a

Zvonurile spuneau ca era de afteptat ca la varsta de patruzeci de ani sa fie supraintendent §ef fi comandant la patruzeci fi cinci. Asta mai lasa numai doua trepte de urcat fi „daca printr-un miracol secretarul de la Ministerul de Interne va fi o femeie, indiscutabil el va fi favoritul" — suna parerea generala, „deoarece era suficient sa privefti ?n ochii aceia albaftri de copii ca sa vezi invingatorul“. Numai ca nu aveau albastrul ochilor de copii; fusesera parca taiaji Intr-un cobalt intens fi fierbinte fi puteau deveni Inghejaji fi cenufii ca Atlanticul de Nord cand era nemultumit. Contrastau puternic cu parul lui blond care incepuse sa Tncarunfeasca prematur inca de la varsta de treizeci de ani. Avea un metru fi optzeci fi fase Inaljime, iar picioarele lui lungi le faceau pe majoritatea femeilor sa simta ca libidoul lor se transforma intr-o dorinja arzatoare. Bill nu era catufi de pujin surprins ca aceasta viitoare informatoare necunoscuta ifi reamintea de tanarul inspector dupa atata am ar de vreme. Fem eile aveau obiceiul sa -fi reaminteasca nu numai numele lui Mark Stevens ci fi chipul fi personalitatea lui. jntalnit odata, niciodata uitat", obifnuiau sa-i declare deschis. Acum spuneau lucrul asta in spatele lui. in orice problems in care erau implicate una sau mai multe femei, Mark Stevens era cel care se bucura de atenjie. Uneori se lasa atras in joc, alteori nu, dar nu exista nici un dubiu ca dragostea viefii lui era meseria. Nici o femeie nu reufise sa-i ia locul, defi cateva Tncercasera. Cele mai multe renunjau din cauza programului lui imposibil, a dorinjei lui de a lucra foarte mult, de a se dedica muncii sale, din cauza concentrarii pe care o manifesta faja de altceva in afara persoanei lor fi a orelor petrecute afteptandu-l, pana cand ifi dadeau seama ca fusesera uitate. Ultima lui poveste sentimentala fusese cu o actrija de la Hollywood, care Tn timp ce turna un nou film de succes la Pinewood primise scrisori de ameninjare cu conotatii sexuale de la vreun aiurit ce se ambalase prea tare. Orice facea ea constituia o ftire fierbinte fi era suficient de bine cotata ca sa aspire la ceva mai mult decat un inspector care se istovea muncind, dar cum crease un adevarat infern fi el avea putere de convingere asupra femeilor, il trimisesera pe Mark Stevens sa rezolve cazul. Povestea lor dura doar

‘Vera Coioie

284

atat timp cat T§i permise el sa risipeasca fi cand aceasta se termina, ea i?i dadu seama ca mintea lui nu se preocupa de persoana ei nici mScar In clipele cele mai intime. Ea lua doar cinci milioane de dolari pe film, fapt pe care-1 considera o ofensa §i se incurca cu un aristocrat de vija veche care fu de-a dreptul fericit sa-i inchirieze re§edinja familiei la prejul de cinci mii de dolari pe zi §i sa urmeze motto-ul familiei lui: „Datina noastra e sa servim numai noaptea". De atunci, — §i trecusera mai bine de §ase luni — , singura femeie care-1 vedea cat de cat pe Mark Stevens Tn afara orelor de lucru, era mama lui. — Deci, intreba Bill, cum abordam afacerea asta? in felul nostru obi?nuit? — A§a a? zice, cel pujin pans c&nd putem arunca o privire §i reufim sa „mirosim“ atmosfera. Poate fi o spioana, poate fi ceva cu totul diferit. — Cum ar fi o persoana pe al carui tata l-a{i trimis la racoare? — E posibil. Trebuie sa tratam problema cu atenfie. Poate fi o informatoare, dar vreau sa-mi asiguri spatele. — Cunoafte|i barul asta? — Da, se stramba Mark. E tot numai lumini ?i filigram; un loc care merita vazut, dar nu la ora fase fi jumatate sera. Cei care-1 frecventeaza de obicei nici nu se dau jos din pat la ora aia. Va fi linifte §i foarte pujina lume. E limpede ca-l cunoa?te foarte bine. — Credeji ca mai joaca vechiul joc? — In nici un caz a§a cum o facea la King's Cross. King’s Road atrage jucatori de cu totul alta factura. — Deci cum ve{i proceda? — Dupa ureche. Am s-o las pe ea sa aiba inijiativa. Dac& a progresat nu numai Tnainte, ci ?i Tn sus, pana la un club ca asta, §tie ce §i cum trebuie sa faca. — intre timp, o sa verific Indexul prostituatelor, pentru orice eventualitate.

Curtezatia

285 —

14

—

C a n d Bill o vazu intrand — era deja acolo de zece minute, parand un om de afaceri surmenat care se relaxeazS dupa o zi de munca — avu o reacjie intarziata. Ea era, nu in cape a nici o indoiala; corespundea la perfecjie descrierii. Par negru, scurt §i lucios, incadrand un chip palid ca o camelie, cu ochi de un verde atat de incredibil incat le putea vedea culoarea de acolo de unde stStea, la o masa langa perete, §i o gura ro?ie, senzuaia. Rochia de matase ivoire avea precis un nume celebru pe eticheta ?i luciul viu al pertelor ei arata incontestable ca erau adevSrate. E §ti departe de K ing's Cross, iubito, gandi el plin de admirajie. MS indoiesc ca m i-a§ putea perm ite sa plate sc com pania ta acum — bineinfeles, daca m a i e de vanzare. A rap de parca a i g a sit u n c lie n t b og at $i l-a i detem rinat sa se casatoreasca cu tine. In fond, s-au m ai vazut caz u ri din acestea. Fo§ni ziarul pe care-1 cumparase, urmarind-o pe deasupra lui. Observa ca nu parea catu?i de pujin intimidata de faptul ca era singura femeie din local §i ca barmanul se prezenta imediat ce ea se cocoja pe scaunul inalt din cram, tapi|at cu piele. Arborase cel mai potrivit zambet prietenesc, nuanjat insa de un aer u§or distant, dozat la perfecjie. Bill se fndoia ca ea frecventase localul in mod regulat fiindca in acest caz barmanul i s-ar fi adresat spunandu-i pe nume. Asta era un true ce aducea intotdeauna un bac§i? mai mare. Ea comanda ceva care fu agitat intr-un shaker” §i nu amestecat, dupa care barmanul tuma bautura intr-un pahar ?i fi presSra marginea cu sare. Tequiila, se gandi Bill. Pro­ b a b il o M argarita. Lua propriul pahar cu scotch ?i sorbi cu grija. Departamentul redusese drastic cheltuielile pe care le suporta in vremurile acestea de austeritate financiara.

11 Container cu pereji dubli umplut cu gheaja sfaramata, in care se amestecS cocktailurile (n.t.).

i/era Cowie

286

Pe cand sorbea din pahar, il vazu pe Mark Stevens intrand prin ufile batante. (Barul se gasea in josul a doua randuri de scari acoperite cu un covor scump, dupa ce intrai intr-un hoi aflat la nivelul strazii). El se opri ?i privi imprejur cu un aer de siguranja de sine, trasatura care era cat se poate de reala. Asta trebuie sa fie in teresan t de vazut, reflects Bill cand observS ochii lor intalnindu-se in oglinda care acoperea peretele din spatele barului. Bingo, i§i spuse el urmarind felul in care se uitau unul la altul. Atent ?i fascinat, el o vazu zambind, rotindu-se cu scaunul, alunecand de pe el cu o mi§care fluida ?i traversand repede incaperea spre Mark, iar apoi intinzandu-se sa-i atinga obrazul cu buzele evitandu-i gura la milimetru. — La fix, ca de obicei, zise ea cu o voce care promitea cea mai atrSgatoare recompensa pentru o atare punctualitate. il lua de bra{ §i il conduse la o masa de langa perete, cea mai indepartata de locul unde statea Bill, loc care i-ar fi oferit o vedere optima daca se a§eza pe scaunul din partea opusa. Asta se putea aranja printr-o excursie la bar dupa alt pahar cu bautura. Observa ca Mark trece In revista ceilalji clienji fara sa aiba aerul c-o face, asigurandu-se, a§a cum facuse §i Bill, ca nu era nimeni care sa produca neplaceri. Amandoi i§i aminteau cazul unui detectiv care, cu cajiva ani in urma, se dusese singur sa intalneasca un informator intr-o carciuma la o ora cand nu era prea aglomerata §i fusese imobilizat in scaun de un barbat, in timp ce altul Ti taiase gatul. Indivizii plecasera inainte ca omul sa se prabu?easca pe podea ?i nimeni din bodega nu fusese Tn stare sa le dea semnalmentele. Acum, TI vazu pe Mark a?ezandu-se pe bancheta langa ea ?i facand semn unui chelner din apropiere. Mana, care i se odihnise Tn buzunarul jachetei, ie?i afara ?i netezi clapa acestuia. Asta Insemna ca fusese declan?at magnetofonul de buzunar. Bill a?tepta pana cand chelnerul ii aduse ei bautura §i un scotch pentru Mark ?i se Tndrepta catre bar, sa-?i ia ?i el un nou pahar. Cand se intoarse, se a$eza astfel Tncat sa poata vedea tot ce se petrecea in coljul lor. — A fost o idee buna, o completa Mak cu sinceritate.

287

Curtezana

— E genul de loc unde se Intalnesc cuplurile. De aceea I-am ales. N-o mai vazuse niciodata. A§a cum numele ei nu-i starnise aduceri aminte, nici chipul ei n-o facu. Nu se poate sa fi aratat a§a, decise el. Nu este o femeie pe care sa o uifi u§or. — Nu-Ji amintefti de mine, nu-i a§a? Intreba ea de parcS-i citise gandurile. Nu era catu?i de pujin intimidata; pur §i simplu enunfa un fapt. — Nu, dar am Tntalnit multe fete cat timp am fost la Cross. Se Tncorda cand femeia se Tntinse dupa geanta plic mica §i neagra, dar ea scoase doar o fotografie pe care o facu sa alunece pe masS cStre fel, cu fa;a Tn jqs. — A?a aratam atunci. El se uita la fotografie, apoi la ea, dupa care privi din nou instantaneul. Presupunea ca exista o oarecare asemSnare, dar era atat de vaga, Tncat daca n-ar fi facut o comparajie directs, n-ar fi putut stabili nici o legatura Tntre ele. Parul era o masa de bucle pieptanate spre spate, machiajul — mult prea pronunjat, iar decolteul, cel al unei adolescente. in plus, varsta ei fragedfi o facea de-a dreptul pateticS. Oricum, cli§eul nu-i evoca nici o amintire. Vazuse atat de multe fete tinere ca ea! in anii care trecusera de atunci, fem eia se transformase complet. Chirurgie piastica de cea m a i buna caiitate, reflects el. O noua coafura, sau c h ia r o peruca, $ i fardata astfe i in ca t sa para ca nu s-a fardat. Sau, oare, se fardase? Nu vazuse niciodata un a§a ten farS cusur, iar ochii de un verde-Tnchis, extrem de stralucitori, erau superbi. — Pe atunci eram Elly Little, spuse ea luand fotografia §i punand-o la loc. Pe§tele meu era Mickey Shaugnessy. — imi aduc aminte de el. A murit din cauza unei supradoze cu cinci ani Tn urmS. Nu §tiai? Tntreba observand surprinderea ei. — N-am mai fost pe la King's Cross din ziua Tn care I-am pSrSsit, cu unsprezece ani in urma. — Deci Elly Little nu era numele tau adevSrat. Nici una din fete nu-§i dSdea numele adevSrat, fiecare era cunoscutS drept altcineva.

Vera Cowie

288

— Nu. inainte eram cunoscuta ca Nell, a?a ca I-am Intors pe Dickens cu capul Tn jos. Ochii lui de cobalt se aprinsera cand rase cu admirajie: — Little Nell — Elly Little! imi place. — §i atunci {i-a placut. Nimeni altcineva n-a mai Tnteles figura. Cred ca din cauza asta mi-am amintit de tine, plus faptul ca doar m-ai avertizat cand, de fapt, aveai dreptul sa ma arestezi. — Nu mi se Tntampla prea des sa Tntalnesc... fete care sa-l fi citit pe Dickens. — Acum sunt cunoscuta drept Cleo Mondaine, fi ceea ce-Ji voi povesti am aflat Tn decursul Tntalnirii cu un client care are o casa Tn Wiltshire. Nu statea nimeni suficient de aproape ca sa auda, dar e a Tfi cobori vocea pentru orice eventualitate. — O Tntainire? (El ftia ce Tnjelegea ea prin asta, dar voia s-o faca sa spuna pe faja, ca sa fie totul Tnregistrat fi sa nu poata fi interpretat grefit.) — Lucrez Tn aceeafi branfa, numai ca la un nivel mai Tnalt. Nu mai bat strazile. Am robot la telefon fi o clienteia constanta. M a due acolo unde Tmi cer clien|ii mei sa merg, cu toate cheltuielile platite. A§a am ajuns Tn Wiltshire. — Continua. Ochii lui nu-i paraseau nici un moment chipul fi vorbea pe un ton la fel de scazut ca fi ea. Daca cineva i-ar fi urmarit cu privirea, pareau sa fie doi Tndragostiji antrenaji Tntr-o conversa|ie intima. Ea Ti povesti ce vazuse in acel sfar§it de saptamana tn Wiltshire, ceea ce dedusese fi cum ac|ionase in continuare. — Acum vezi de ce nu vreau sa fiu asociata cu acea parte a jarii? DacS rasufia un cuvant din ce am spus aici, sunt pierduta, nu numai in ceea ce privefte prolesiunea mea, dar s-ar putea sa-mi fie fi viaja Tn pericol. Tony Panacoulis este un individ dezgustator, sau cel pujin era cand lucram pentru Mickey Shaugnessy. Singurul lucru la care m-am putut gandi a fost sa iau legatura cu tine. Din cine ftie ce motiv Tnsa Tmi aminteam de tine ca de inspectorul de police caruia Ti piacea Dickens. Trebuia sa-mi fi dat seama ca, daca eu am progresat Tntr-un fel Tn viaja, nu exista nici un motiv ca tu sa nu fi facut acelafi lucru.

289

Curtezana

Exista o nuanja de amuzament sec in vocea ei ?i el i?i dadu seama ca devenise curios sa §tie cum avusese loc transformarea ei. Nu mai intalnise a?a ceva, de§i, desigur, auzise destule povesti. In mod normal, prapastia dintre fetele care bateau strazile §i cele care i?i intrejineau clienjii la domiciliu era imposibil de traversat daca nu aveai un anumit talent, inteligenja sau bunul simj ca sa faci a§a un pas. Fem eia asta, reflecta el, le are p e toate trei. P o t sa p a rie z cS trece la socoteaia to t ce p un e la bataie $i s u n t sig u r ca m erita top banii. Ca unui care nu trebuie in viaja lui sa plateasca pentru a§a ceva, avea o atitudine mai mult decat condescendenta. — Deci, hai sa mai recapitulam o data... da-mi date, ore ?i cat mai multe am&nunte. Ea se conforma raspunzand la intrebarile lui amanunjite cat de bine reu§i. Cand el se declare muljumit, o Intreba daca n-ar vrea sS-i dea adresa ?i numSrul de telefon — ceea ce la Tnceput refuzase sS facS. — Trebuie sa fiu atenta, fu singura ei motivare. — Te vom proteja; Tntotdeauna ne protejam sursele de informajii. — Vrei sa spui, informatorii. — Vreau s& spun ca.TJi vom proteja anonimatul. Tot ce pot sS-Ji promit tn acest moment este ca informajiile pe care mi le-ai dat vor fi analizate, §i, daca se va dovedi necesar, se va acjiona in consecinja. Am sa-Ji dau numarul de la pager-ul m eu; in felul asta vei putea lua legatura cu mine oricand vei simji nevoia. in schimb, trebuie sa-Ji §tim adresa, numarul de telefon $i data na?terii. — De ce? — Sunt date pe care le cerem Tntotdeauna Tn scopul verificarii identitajii. Ea ciarina din cap. — Asta nu este ceea ce am cerut. Am vrut doar sa afli ce am vazut, ca sa-Ji ajute la prinderea celui care I-a omorat pe sarmanul baiat ne?tiutor. Nu-mi pot permite sa fiu amestecata mai mult. M i-a§ pune Tn joc mijloacele de existenja. Era de neTnduplecat $i el Tnjelese ca avea o voinja puternica ?i nu putea fi u$or intimidata. Nu ii era ru?ine de ceea ce facea ?i el nu detecta nici urma de infumurare sau

Vera Coivie

290

de sfidare. Era perfect de sigura pe sine §i convinsa de justejea estimSrii propriei persoane drept o femeie de afaceri de succes, chiar daca ceea ce vindea era propriul corp. Fusese con?tient de acest aspect Tnca din momentul Tn care o vazuse dandu-se jos de pe scaunul de la bar. Rochia de matase ivoire nu era catu§i de pujin stransa pe corp, dar se mula placut pe rotunjimi, §i cand se a§ezase picior peste picior, auzul lui fin percepuse f&§&itul senzual facut de matase pe matase — cel mai feminin dintre sunete. Cand T§i ridicase paharul — trasese de bautura aceea pe tot parcursul Tntalnirii §i refuzase alta — Ti observase curba dulce a sanului §i cand, pentru o secunda, m atasea se Tntinse mai mult, sfarcui acestuia se continuase vizibil. Senzualitatea ei era asemenea sunetului slab al unui generator de electricitate. Se Tntreba care era oare tariful ei. Probabil, unui foarte ridicat. DacS ar putea afla unde locuie§te, cartierul ar fi un bun indicator. O chirie mare insemna un caftig pe masura. Prefacandu-se ca renunja, se rezema de spatarul canapelei, T§i ridica paharul ?i privi prin sala. Prinzand privirea sergentului detectiv, ridica o mana ?i t§i Tndrepta cravata. Era un semn asupra caruia convenisera dinainte §i Tnsemna ca trebuia s-o urmareasca pe informatoare cand parasea barul. O netezire a cravatei deja aranjate Tnsemna ca Tntrevederea nu avea sa mai dureze mult, il vazu pe Bill Impaturindu-?i ziarul, golindu-?i paharul, privindu-§i ceasui §i ridicand servieta, de parca se pregatea sa piece acasa, unde-l a?tepta so{ia. — N-ar fi mare lucru sa ne spui unde locuie§ti, sa ?tii, rosti el facand o ultima Tncercare. Informajiile tale trebuie sa fie verificate. Daca vom merge mai departe, o sa vrem sa §tim cum putem lua legatura cu tine. — Am sa Jin eu legatura cu tine, replica ea. O are se ascunde? se intreba el, absolut hotarat acum sa afle unde-fi avea baza, dar simjind ca trebuie sa procedeze cu grija. Daca avea influenja a§a mare cum Ti spunea lui instinctul, era plauzibil sa aiba clienji foarte bine plasaji, capabili sa-i ofere nu numai cele mai competente sfaturi din punct de vedere juridic, ci §i foarte abile, daca nu cumva §i sfaturi legate de politica. Se vedea ca era obi?nuita sa aiba de-a face cu autoritajile. Ca vechi ofijer de polijie, §tia ca

291

Curt ezana

rangul lui le producea oamenilor o stare de nervozitate §i nelini§te. Ea facea excepfie. Parcursese Tntr-adevar un drum foarte lung de la mica prostituata de care el nu i$i amintea catu?i de pujin c-o avertizase cu atafia ani fn urma. Interva lu l de timp scurs de atunci o rafinase §i Ti definise personalitatea. Doar calma $i Candida ei recunoastere a adevarului ii precizase pozijia Tn intriga lucrurilor. Daca n-ar fi §tiut cu ce se ocupa femeia cu care urma sa se intaineasca, n-ar fi ghicit niciodata, Tnsa se simjea muljumit ca ea TI |inuse minte ca fiind singurul ce Tnjelesese semnificafia numelui pe care i-l daduse odinioara. Ii aprecia simfu) umorului, dar Tncapajanarea ei TI Tnfuria. Daca persevera Tn atitudinea asta avea s-o aresteze pentru obstrucjionarea justified Era doar o tarfa, un membru bine cotat al clubului trupurilor de Tnchiriat. Foarte bine, nu mai era ceea ce fusese candva, dar nici el nu mai era acela§i, de§i trebuia sa admits ca se dovedise capabila sa-l recunoasca imediat. Desigur, asta se Tntamplase numai fiindca nu trebuise sa aleaga Tntre mai multe persoane. — Sa Tnjeleg, deci, ca nu e?ti pregatita sa colaborezi cu noi? Tonul vocii lui se racise brusc, insa ea se J/nu tare pe pozijie. — Mi-am asumat un rise enorm doar prin faptul cS |iam dat informajiile. Nu sunt catu§i de pu|in dispusa sa ma implic mai mult decat sunt deja. — Dar te a?tep{i ca noi sa amestecam Poli|ia M etropolitana intr-o crima care nu se afla strict sub jurisdicjia ei; te a§tepji sa ne asumam cheltuielile verificarii unei povesti pe care refuzi s-o sprijini cu dovezi clare, demonstrand ca nu e o invenjie. Am venit aici de buna credin|a, dar inca mai a§tept dovezi ale bunei tale credinje. Ah, se schimbase! Existase o doza buna de intransi­ g e n t fn caracterul tanarului inspector, insa fusese binevoitor. Cand il vazuse $i-l reunoscuse, se simjise u?urata — considerase cS inaintase in varsta ?i parul ii era albit prematur, dar ca ramasese tot omul capabil se mila, care nu facuse altceva decat s-o avertizeze scapand-o de povara unui cazier. Insa amabilitatea disparuse ?i nu mai exista nici urma de simpatie fi injelegere. Ochii patrunzatori, desprin^i parca

Vera Cowie

292

dintr-un afif, o priveau de parca ea era suspecta §i vocea lui ii facu pielea ca de gains. O determina, de asemenea, sa-?i arate co p . Nimeni nu putea s-o intimideze. Putin ii pasa de gradul pe care-1 avea. Conftiinja stimulata de memorie o Tmpinsese sa-§i expuna anonimatul menjinut cu grija in faja lui; ei bine, sa fie a naibii daca avea sa-l lase s-o trateze ca §i cum ar mai fi fost inca prostituata de nouasprezece ani. Acum valora mult mai mult! — Nu sunt dispusa sa spun nimic mai mult, replica ea pe un ton dur. Deja incep sa regret ca am spus si atat! Am oferit informaliile astea de bunavoie. A f fi putut sa-mi {in gura inchisa fi sa uit absolut tot, dar n-am facut-o. Am luat lega­ tura cu tine pentru ca te Jineam minte drept o persoana binevoitoare, care ar intelege situajia mea fi ar acjiona ca atare. Nu incerca sa ma intimidezi, supraintendentule. S-ar putea sa ma aflu mai prejos de standardele tale pretenjioase, dar nu mai sunt o prostituata patetica ufor de terorizat de polijifti disprejuitori fi infumuraji. Am prieteni in posturi inalte fi §tiu destule despre ei, ca sa fiu sigura ca ma vor ajuta daca voi avea nevoie. Ji-am spus tot ce am avut de spus, fi sa fiu a naibii daca adresa sau varsta mea au vreo legatura cu toate astea! Ea se ridica Tn picioare. Scaunul scrafni pe podea ?i lumea privi intr-acolo, insa numai in treacat. O cearta intre Tndragostiji. Mare scofaia! Toji revenira la problemele lor. — Daca vrei sa duci mai departe totul, supraintendentule — §i felul in care ii pronunja rangul colora in ro§u aprins pome{ii lui inalji, dar el nici nu clipi cand ea se apleca spre el — atunci aresteaza-ma! Apoi, ea pleca sau, mai bine zis, ie?i cu pa$i mari din bar, lasandu-l pe Mark Stevens clocotind. Aproape ca se ciocni de Bill, care pleca §i el. Acesta se retrase murmurand cateva scuze ?i {inandu-?i ochii fn podea, dupa care i§i puse palaria fi pomi f i el spre U f a . Nell era conftienta ca facuse o grefeala nu numai mare, dar fi de-a dreptul prosteasca; acum insa, era prea tarziu. Tu $i tem peram entul tau nesocotit, ifi spuse ea disperata. A s ta -fi m ai lipsea — un polipst rauvoitor p e urm ele tale. C h iar dacS prin ceea ce fa ci nu fncalci legea, va socoti de

293

Curtezana

datoria lu i sa-p faca viala im posibila. Asta in c azul In care va fi in stare sa ma gaseasca, se TmbSrbSta ea. Ei, haide Nell, lucreaza in Polifa M etropolitana; fire$te ca te p o a te gasi. P ro b a b il ca te a re p rin tr-u n dosar, p e undeva, chiar daca nu a i cazier. Poate face uz de autoritatea lu i ca sa-//' a fie num arul de telefon de la B ritish Telecom, idioato! l-a i spus num ele tau profesional, n u -i a§a? Da, d a r num arul m eu nu este in cartea de telefon. E i §i? D aca nu are destulS putere, se va duce la cineva care o are. Nu se vorbe$te cu poli\i$tii ava n d un g ra d in a lt a$a cum a i vorbi cu un com isionar. Tot ce are de facut este sS m eargS la calculatorul P olifiei Naponale despre care se spune ca e p u s in legatura cu calculatoarele celorlalte m inistere $i te va g a s i in tr-u nul sau in celalalt. Da, d a r nu sub num ele de Cleo M ondaine. Casa este a lu i E leanor $i tot ea plate$te taxele. N u m ai contabilul m eu §tie ca to t eu su n t $i Cleo Mondaine §i el nu va spune nimic, pentru ca fine contabilitatea la prea m ulte persoane care nu vor catu$i de pupn ca polipa sa ste a de vorba cu o m u l ca re le p n e doua ra n d u ri de evidence contabile. Da, d a r daca a ce st polipst, care nu m a i este la fe l de in (e le g a to r ca p e vrem uri, s-a d e c is sa m a inha\e, poate s-o faca prin Oficiile Fiscale de Stat. Stie destule ca sa-$i inchipuie ca onorariile m ele su n t pla tite cu b a n i gheafa — §i ca nu le declar $i nu le-am declarat niciodata. A cu m ce parere m ai a i despre p repoasa ta intim itate? Tu f i con$tiin{a ta sim ptoare, se dezlanjui ea Tmpotriva ei Tn§i§i, mergand a§a de repede, Tncat Bill Ross trebui sa grabeascS ritmul ca sa poata tine pasul cu ea, avand totu?i grija sa ramana la cel pufin zece metri Tn urma ei. Crezuse ca fem eia va lua un taxi; nu se a?teptase sa parcurga pe jos drumul de la King’s Road la Hyde Park Corner ?i de acolo la casujele mici aflate in spatele lui Wigmore Street. Cum Ti lipsea antrenamentul, de-abia mai putea respira cand o vazu descuind u§a unei locuinje vopsite Tn roz pal, desparjita de u?ile mari, duble, ale depozitului doar de o singura casa. Nota adresa ?i se Tntoarse Tnapoi la Scotland Yard unde o verifica pe listele electorale. Revenind la serviciu ceva mai tarziu Tn seara aceea, M ark Stevens gasi pe biroul sau toate in fo rm a p e care

Vera Cowie

294

putusera fi adunate despre micuja casa fi despre cine locuia Tn ea. O zi sau doua starea de spirit a lui Nell fu dominata de nelinifte f i iritabilitate nascute din convingerea ca nu-fi facuse nici un bine luand legatura cu un om de care-fi amintise fiindca facuse o mica fapta buna, Tn timp ce pentru el fusese atat de neTnsemnata Tncat nici n-o mai {inuse minte. Dar oare nu ftia ea prea bine cum anunjurile a doua persoane Tn legatura cu un anume incident se pot deosebi Tntr-atat, Tncat sa para a fi vorba de doua evenimente dife­ rite? NeTndoielnic, omul pe care-1 Tntalnise Tn seara trecuta fi cel pe care fi-l amintea ea nu erau unui fi acelafi. Fusese un poli{ist elegant cu uniforma imaculata a carui nasturi §i insigna straluceau, dar nu se afteptase catufi de pujin la apari{ia acelui barbat ca scos din cutie, afifand un costum „Armani“. Nu se punea problema ca n-ar fi fost obif nuita cu prezenja barbajilor eleganji — avea de-a face cu ei tot timpul — ci ca imortalizase o Tntalnire de scurta durata Tncapsuland-o fi pastrand-o printre amintiri frumoase, pentru ca acum sa vada ca injelesese totul complet grefit. A r fi trebuit sa §tii m ai bine, Tfi spuse ea cu amaraciune. Era ca zu l sa § tii ca devin cu a ta t m ai neinduratori, cu cat urea m ai sus. E din cauza lipsei de oxigen, competipa devine a ta t de dura m eat supravie[uiesc num ai cei m ai putemici, §i dragul tau inspector este acum un supraviefuitor. Ip aduci am inte de poiipsta aceea cu a e r de m atroana de la Stoke Newington? Avea o vechime de douazeci de ani $i ajunsese sergent do a r fn ultim ii cin ci ani. E l a trecut de la gradul de in s p e cto r la ce l de detectiv supraintendent in unsprezece a ni! SS m a i vorbe§ti de prom ovari accelerate! A m ales omul nepotrivit, Tfi spuse ea. A r fi trebuit s-o ca u tp e poiipsta aceea s a-i c e r sfatul, sau sa-m i fi p n u t gura Inchisa. E l n-o sa lase lucrurile a§a, §tiu sig ur ca n-o sa le lase. Trecu o zi, apoi alta, fi Tnca una, fi temerile ei mai scazura. I-am d a t inform apile, gandi ea ufurata, in m od cert, asta are im portan(a. Cerceta ziarele de la cap la coada, dar nu era nimic Tn ele Tn legatura cu cadavrul fi colonia de bursuci fi nici nu mai primi vreo veste de la clientul ei. Cat despre ea, nu mai facu nici o m ifcare fi munci fara o clipa de ragaz.

295

Curtezana

lata de ce, cand Tntr-o joi seara clopojelul de la u§a suna la nici cincisprezece minute dupa ce se Tntorsese de la lucru, injepeni de-a dreptul, fi cand se uita prin vizor, TI vazu stand afara pe sunpraintendentul Stevens. Surprinzandu-fi, Tnsa, imaginea Tn oglinda de deasupra masujei telefonului facu ochii mari, inspira scurt §i zambi. la sa vedem ce-o sS poata in je le g e din asta. Hotarata, deschise Ufa. Zcimbetul Tndelung practicat al lui Mark Stevens se stinse la vederea femeii Tntre doua varste ce ap&ruse Tn Ufa. — Cu ce va pot fi de folos? Tntreba domnifoara Eleanor Jordan. — A§ dori sa vorbesc cu dom nifoara Cleo Mondaine, spuse el politicos, dar pe un ton hotarat. — De ce? *'• — Sunt detectivul supraintendent Stevens, raspunse el aratandu-i legitimajia. Am Tntalnit-o pe domnifoara Mondaine saptamana trecuta in legatura cu nifte cercetari pe care le facem. — Ei bine, acum n-o sa putetf, pentru ca nu este aici, minji Eleanor cu o figurS inocenta. Este la New York. — Pentru cat timp? — Nu vine saptamSna asta. — Sunteji Tngrijitoarea casei? Locuiji aici? — Raspunsul este „nu“ la amandoua Tntrebarile. Am venit sa hranesc pisicile. — Atunci poate Tmi veji da dumneavoastra nifte lamuriri. — Am ordine precise sa nu dau drumul stainilor Tn casa. — Sunt polijist, domnifoara... — Jordan. Eleanor Jordan. Privind {inta Tn ochii albftri, Ti vazu licarind la auzul numelui fi ftiu ca il recunoscuse, ceea ce Tnsemna ca investigajiile o priveau pe ea. Ei, daca-i bat, bat sa fie, Tfi zise conftienta de fiorul de excitajie care-i atingea terminafiile nervoase, Tn timp ce adrenalina Ti facea sangele sa circule cu viteza maxima. Se dadu la o parte fi-i facu semn sa intre. — Tocmai Tmi faceam o cea fca de ceai, Ti spuse ea. Doriji fi dumneavoastra una? — Da; mi-ar face placere. Muljumesc.

Vera Cowie

296

il conduse In bucataria sclipitoare unde-l urmari cum apreciazS luxul ei rafinat fi apoi ii inlatura presupunerile declarand: — De fapt, nu sunt Ingrijitoarea casei dom nifoarei Mondaine. Ea este chiriafa mea. Aceasta este casa mea. A§a; daca scormonise prin listele electorale sau decla­ rab le de impozitare, avea sa vada ca nu avea nimic de ascuns. — Cand lipsefte, tree pe aici sa vad daca e totul in regula, fi sa hranesc pisicile. in acest moment el observa doua pisici spendide de culoarea fumului, stand pe un taburet fi privindu-l cu nifte ochi de douazeci ff dpua de carate. — CSiatorefte mult? — O, da. Tot timpul. — Cu afaceri? — Da. Este consultant in probleme de relajii cu pubicul. Cum asta scria pe pafaportul lui Cleo Mondaine fi cum nu ftia daca el nu verificase f i acest amanunt, era bine sa fie sincerS sau... la naiba, pe cat putea de sincera. — De cand este chiriafa dumneavoastra? — Ah, sunt cajiva ani buni. T um a ceaiul in cefti §i puse una in faja lui. — Serviji-va cu lapte fi zahar, il indemna ea. — E o bu na chiriafa? — N-a? fi putut gasi alta mai buna. Dupa cum puteji vedea este foarte curata fi ordonata f i piatefte chiria cel pujin cu un trimestru in avans. — Locuiji Tn cartier? . — Nu, improviza Nell in viteza. Locuiesc langa catedrala Westminster. — Dar lucraji in oraf? Verificase, deci. — Da. Trei zile pe saptamana. Sunt secretara doctorului Ronald Dysart, care face chirurgie plastica Tn Wimpole Street, fi lucrez deja de cajiva ani acolo. — Cum a devenit domnifoara Mondaine chiriafa dum­ neavoastra? — A vazut anunjul meu Tn vitrina unui agent imobiliar. Initial, contractul era pentru fase luni, dar ne-am Tnjeles foarte

297

Curtczana

bine. §i ea este Tntr-adevSr chiriaful perfect. Cine §tie cu cine m -a f pricopsi daca Tnjelegerea noastra ar lua sfarfit, iar prejul caselor a crescut atat de mult in utimii zece ani... — Se distreaza mult? — N -a f putea sa va spun, dar ma indoiesc. Domnifoara Mondaine are o viaja sociala foarte activS Tn timpul cat lucreazS. Cred ca privefte apartamentul drept un refugiu, daca pot sa spun a§a. Cand e acasa duce o viaja foarte liniftita. — Cunoafteji vreunul dintre clienjii ei? Nell ii arunca o privire nedumerita. — Cum a f putea? Nu vin niciodata aici. V-am spus ca are o clientela internajionala, adauga ea rabdatoare, ca fi c£nd ar fi vorbit cu un prost. — AJi auzit-o menjionand vreodata un anumit Reza Dominitian? — Nu. Este un client? Nu discuta niciodata cu mine despre munca ei, domnule supraintendent. — Dar sunteji prietene? — Cred ca pot afirma ca suntem, declara ea cu un zambet plin de mSndrie. Are Tncredere Tn mine sa ma ocup de pisicile ei fi acestea Tnseamna extrem de mult pentru ea. Sorbindu-fi ceaiul, TI vazu trecand Tn revista bucataria cu o privire patrunzatoare, evaluand placile foarte scumpe de faianja italieneasca, ustensilele de bucatarie, masa de lucru fi curajenia care domnea peste tot. — Dar Tn mod cert nu sunteji singura ei prietena, com enta el nonfalant, dupa ce bau din ceai. — Probabil ca aveji dreptate, dar nu cunosc nici o alta prietena a ei. Tot ce pot sa va spun, domnule supra­ intendent, rosti dom nifoara Eleanor Jordan afectata, este ca Tn tojii anii de cand o cunosc, domnifoara Mondaine nu mi-a dat nici cel mai mic motiv de Tngrijorare. Este chiriaful perfect; are o slujba buna fi Tmi Jine casa in cea mai perfecta stare. Nu pot sa cred nici macar o secunda ca ar putea fi amestecata in mod conftient in ceva ilegal. — Cercetarile noastre o privesc pe domnifoara Mondaine numai Tn masura in care cunoafte anumite persoane, replica el, aruncandu-i un zambet dezarmant. — Atunci imi pare rau, dar nu va pot ajuta.

Vera Cowie

298

Brusc, ochii i se mSrira, in vocea ei se strecura panica §i T?i duse o mana la gulerul inalt al rochiei cenu?ii pliate. — Doar dacS... nu faceti investigate asupra mea, suspina ea. — Nu ?i nici asupra domni§oarei Mondaine. Vreau pur §i simplu sa vorbim cu ea din nou, ca s-o Tntreb daca ne mai poate ajuta §i in continuare in ancheta noastra. — Oh... suspina Nell adanc u?urata. Atunci, e-n reguia. — Cand se va intoarce domnifoara Mondaine poate o ve|i ruga sa ia legatura cu mine. Are telefonul meu, dar in caz ca 1-a pierdut Tn agitajia inerenta viejii ei foarte active — ironia zgarie urechile fine ale domnifoarei Eleanor Jordan, dar se prefScu a nu injelege — o s& vi-l las §i dumneavoastra astfel incat sa-l aiba careva. f?i mazgali numele ?i numarul de telefon pe o foaie de hartie pe care o rupse din agenda cu file deta§abile ?i o impinse catre ea. — O sa-l pun langa corespondenja ei chiar in acest moment, spuse Eleanor Tndatoritoare. Dupa cum T§i inchipuise c-o va face, el o urma in salon, unde ea puse foaia de hartie Tn taja unui manunchi de plicuri Jinute de un arc de alama pe care era scris: „ATENJIE“. — Aici o va vedea dimineata. Plicurile nu fusesera Tnca deschise. Dat fiindca unul era de la fisc §i celalalt de la contabilul ei, amanase momentul neplacut pe mai tarziu. Din fericire amandoua Ti erau adresate domnifoarei Cleo Mondaine. Cele din spate erau pentru domni?oara Eleanor Jordan, dar daca el nu le lua $i nu le frunzarea, n-avea cum sa afle asta §i cum el doar „facea cercetari", i-ar fi trebuit un mandat de perchezi}ie ca sa poata merge mai departe. Oricum, nu-l pScaiise ea Tn toata regula? El examinase camera ?i, de?i chipul lui nu trada nimic din ceea ce simjea sau g&ndea dat findca era un bun polijist, propriul ei radar interior, ascujit de experienja anilor de Tntalniri intime cu barbafi necunoscufi, Ti spuse ca era surprins. N u este un bo rd e l obi$nuit, n u -i a$a? TI intreba ea Tn gand. N u e§ti sin gurul care a p arcurs un drum lung, §tii? Si

299

Cu r t e z a n a

da, am o groaza de carfi! in plus, am c ltit-o p e fiecare de c e l pupn doua ori pi am o colecpe im presionanta, nu crezi? — Puteji vedea cat e de curata fi ordonata, o lauda domnifoara Eleanor Jordan. Mark Stevens nu facu nici un comentariu. Nu puteai sa ftii ce gandea. O are experien{a Ii facea pe polijifti atat de impenetrabili sau asta constituia o parte a instrucfiei pe care o primeau? Unul dintre lucrurile pe care fi le amintea despre tanarul inspector era zambetul lui, insa cel pe care i-l daruise supraintendentul la prima lor intalnire, fusese in afara serviciului. Chiar atunci el se intoarse spre ea, ii vazu privirea ganditoare f i afi§a un suras. Ii acentua culoarea ochilor fi ea observa ca ori avea un dentist foarte bun ori fusese binecuvantat cu nifte dinji perfecji. O are cat c a ftig a un supraintendent in zilele astea? Treizeci de mii de lire, patruzeci de mii? Plus orele suplimentare, desigur. Se vedea clar cS ifi cheltuia banii §i pe aspectul lui exterior deoarece costumul avea o croiala impecabila, iar stofa Burberry era autentica, la fel cum erau fi pantofii lucraji manual fi foarte bine lustrui|i. Cand Jinuse cea fc a de ceai, el ifi expusese incheietura mainii fi Nell remarcase ca avea un cea subjire ca foifa de Jigara cu o curea confecjionata din piele de crocodil. Ar fi pariat pe orice ca era marca „Boucheron“. Unul dintre clientii ei americani poseda un ceas identic. — Va muljumesc pentru ajutorul dat, rosti el amabil, fi va rog sa-i spuneji domnifoarei Mondain sa ia legatura cu mine cand se intoarce. M an u fa de catifea era de o calitate la fel de buna ca fi tot ce purta, dar nu puteai sa scapi de ofelul de dedesubt. — Oh, bineinjeles c3-i voi comunica, ciripi domnifoara Eleanor Jordan. — Cand o afteptaji? — intr-o zi din saptamana viitoare. imi va telefon, ca de obicei, cand va fti sigur data, intotdeauna ia un zbor de noapte fi ajunge acasa ca sa depafeasca diferenja de fus orart deci probabil o sa va caute a doua zi dupa ce vine. In timp ce vorbea il conduse spre u?a, i-o deschise permi|andu-i sa se indrepte catre m afina care-1 aftepta parcata in faja casei — un BMW splendid intrejinut, a carui vopsea neagra stralucea de parca ar fi fost proaspat spalata.

Vera Cowie

300

— La revedere, domnule supraintendent, zise ea zambind vesel. — La revedere, domnifoara Jordan. Ea Tnchise u§a, dar se uita imediat prin vizor. El porni spre ma?ina, Tnsa nu se urea la volan. Se dadu cajiva pa?i Tnapoi, privi insistent casa, apoi facu o intoarcere de trei sute faizeci de grade ca sa examineze ?i celelalte ciadiri, depozitul, capatul fundaturii §i iefirea Tn Wigmore Street din partea opusa. A§a, exploda Nell. Fa-p cunoscuta prezenfa. Nimic din Tnfaji?area lui nu-i deconspira profesia, dar singurii barbatf care veneau acolo erau cei care citeau contoarele la gazul natural §i electricitate, ocazional cate un depanator §i Philip Faulkner, in fine, el se urea Tn ma?ina, facu o Tntoarcere Tn trei timpi perfecta, iar la capatul dinspre Wigmore Street o coti la dreapta. Numai cand disparu T§i permise Nell sa lase aerul sa-i iasa cu zgomot din piamani — o descarcare nervoasa similara cu cea de la finalul interpretarii unui rol. Se simjea stoarsa; ufurata ca se terminase, dar nelini?tita Tn privinja felului Tn care fusese primita reprezentanjia. Banuia ca TI pacalise, Tnsa Tngrijorarea o trimise Tn fa{a oglinzii. Nu, nu era nici o asemanare Tntre fata batrana cu par cenu?iu ?i coafura austera, cu haine demodate fi cu ochi ca de bufmta privind din spatele ochelarilor cu rame de ojel, §i Cleo Mondaine, prostituata mondena cu haine create de designeri cunoscuji, aratand superb. Unul dintre chipuri nu era catu$i de pujin Tnfrumusejat ?i avea linii la coljurile ochilor §i gurii; ceiaialt era o opera de arta. Nu, T?i zise ea Tngrijorata de ceea ce vedea Tn oglinda. N -are de unde sa §tie ca suntem una pi aceeapi persoana. Dar cand se duse sus sa faca un du? §i sa se schimbe, recunoscu Tn sinea ei ca, daca el urma sa-si puna mintea la contribute, avea sa fie Tn stare sa Tniature deghizarile la fel de u?or cum ar Tndeparta o banda adeziva de pe un suport de plastic. De fapt, nu intenjionase sa procedeze a?a; totul se Tntamplase pentru ca fusese luata prin surprindere. D e fapt, to t ce fac, recunoscu ea Tndepartandu-§i machiajul care o Tmbatranea ?i fu vijele cenufii din par cu ajutorul periei, e sS am an scadenta. Mai devreme sau mai

301

Curtezana

tarziu, va trebui sa^fi apere punctul de vedere, sa lupte. D a r poa te cS pana atunci il vor aresta pe ceI care I-a ucis pe b ie tu l co p ii pi nu v o r m a i avea nevoie de m ine. Sper, se gandi ea fi intra sub duf. A r putea exista o pansa. depi una neinsem nata, ca acoperirea m ea sa nu fie distrusa pi c ei cinci ani de care m ai am nevoie ca sa-m i asigur o siguran^a financiara inatacabilS sa nu fie pierdup. Insa ce p o t face e s a aptept pi sa vad. — Aveji, deci, impresia ca Eleanor Jordan n-are nici cea mai mica idee despre felul in care Tfi caftigS existenja „chiriafa perfecta"? Tntreba Bill Ross. — Daca are, Tnseamna ca minte extrem de convingator. Este total opusul lui Cleo Mondaine — foarte respectabila, foarte prejioasa fi decenta. Nu face parte dintre cei care Tfi Tnchiriaza casa oricui, fi Tnca nemobilata. Interiorul este mult prea luxos pentru o persoana atat de ftearsa ca ea. Decorul este facut Tn mod clar dupa gustul chiriafei fi nu dupa cel al proprietarei, rSspunse Mark Stevens. — E Tn stilul „bordel de pe timpuri"? — Mai degraba H o use a n d G ard en tarziu. Ai fost vreodata in casa unei curtezane de Tnalta clasa? Tntreba M ark ridicand o spranceanfl spre sergentul sau. Bill Ross trebui sa admita ca nu. Vizitase mai multe domi­ cilii ale prostituatelor obifnuite, dar asta era tot. intre cele doua categorii exista o diferenfa enorma, ca f i Tntre tarifele lor. — Credeji ca Cleo Mondaine este o specialists? Vreau sa spun, {inand cont ca TI are pe Reza Dominitian drept client? DacS este omul cu banii din spatele bandei care se ocupa cu pornografia fi le pune la dispozijie studioul §i echipamentul... — A ie?it curat ca lacrima. Este un antreprenor plin de succes fi extrem de bogat; a fost unul dintre trepadufii lui Margaret Thatcher. A sosit in Jara cand a Tnvins ea in alegeri Tn 1979, venind din Germania, unde a stat fase ani, iar p afaportul lui spune ca s-a nascut la Smyrna — ca Aristotel Onassis — numai ca nu e grec, ci armean. E angrenat intr-o muljime de afaceri profitabile, fi in cei unsprezece ani de cand a venit in {ara, a tras lozurile caftigStoare unul dupa

Vera Cowiz

302

altul. §i ifi spune pe nume cu foarte multe persoane care au putere fi influenja, dupa cum a aflat polijia comitatului Dorset cand i-a facut o vizita. Desigur, au fost foarte politicofi f i aparent au vrut sa-l avertizeze ca in regiune opereaza o banda de spargatori de case; era oare muljumit de sistemul de securitate al refedinjei? Le-a facut turul casei fara sa faca mofturi fi locul era curat ca-n palma. Le-a aratat chiar fi aripa despre care ii spusese lui Cleo Mondaine ca o tinea Tncuiata fi n-au observat nimic compromi{ator. In garaje nu avea decat Rolls-uri fi Mercedes-uri fi un Porsche ultimul model. Nici urma de furgoneta. Gura lui Bill Ross facu o grimasa de neincredere. — Pai, poli{ia comitatului... — Am fost la Bramshill cu detectivul inspector-fef care se ocupa de caz. E un polijist foarte bun, fi a parasit Polijia Metropolitans mutandu-se In Dorset numai ca sojia lui sa-fi poata ingriji mama inaintata in varsta. El afirma ca locul era absolut curat. Peste tot roiau muncitori, te impiedicai de scari fi mi rosea a vopsea. Au trecut prin fiecare camera fi n-au gSsit nimic; daca a fost ceva, au indepartat orice urma cu grija. Singurul lucru relevant a fost sursa de electricitate a casei. Refedinja are un generator electric propriu, suficient de puternic ca sa furnizeze energia electrica pentru tipul de lampi folosite pe platourile de filmare. De asemenea, intr-o incapere imensa, mascata de o capra de taiat lemne fi nifte tapet artistic, drapat ca s-o ascunda, exista o priza suficient de mare ca sa furnizeze electricitate unei strazi intregi ale carei case ar avea in dotare absolut toate aparatele electrice __ de uz casnic inventate de om. — Urme de roji au gosit? — Nici una, dar Cleo Mondaine a spus ca vehiculul fusese parcat pe iarba, fi cand a avut loc inspectia, aceasta fusese tunsa cu o m afina speciaia. Ori duba a fost adusa anume pentru acel transport, ori i-a apartinud cuiva care a scapat de ea, fiindca de atunci a disparut. (Mark scutura din cap.) Avem de-a face cu o banda extrem de bine organizata fi susjinuta financiar. Ori fi-au mutat teatrul operatiilor in alta parte, ori afteapta pana simt ca au cale libera fi vor incepe iar. Ne-ar fi de foarte mare ajutor o alta vizita la fata locului a curtezanei personale a domnului Dominitian. De-asta

303

Cu r t c z a n a

vreau sa |in legatura cu ea. De Tndata ce se Tntoarce din Stateie Unite, am de gand s-o abordez din nou. Mark Stevens se uita la foaia de hartie ce conjinea informajiile culese de sergent. — Nu vad numarul de telefon al lui Cleo Mondaine. Ma Tndoiesc ca clienjii ei o cheama prin intermediul proprietaresei, a§a Tncat verifica daca nu cumva numarul ei de telefon este secret. F& nifte plecSciuni fi fa-mi rost de el. Spune-le povestea obifnuita cu ajutorul pe care li-l solicitam pentru investigajiile noastre, dar nu-i presa prea mult. Nu vreau ca lumea sa Tnceapa sa-fi puna Tntrebari. ?i de ce nu se afla pe listele electorale? Doar dom nifoara Jordan este men{ionata ca avand drept de vot. S-ar putea ca Cleo Mondaine sa nu locuiasca Tntr-adevar acolo, ci doar s-o foloseasca drept baza de operajiuni pentru clientela sa, fi totufi asta e adresa de pe carnetul de conducere f i de pe pafaport. Presimt ca e ceva dubios. Continua sa sapi, dar fa-o cu tact. Ne ascunde ceva fi vreau sa aflu ce anume fi de ce. — Credeji ca informajiile ei sunt suspecte? — Nu. Cred ca a fost martora la tot ce mi-a povestit pentru ca fi-a deconspirat existenja ca sa vina sa-mi spuna. Aveam impresia ca ftiu — fie fi numai din auzite — toate curtezanele din oraf, dar ea a fost foarte discreta. Ori presteaza un anumit fel de servicii pe care clienjii ei nu-fi pot permite sa-l faca cunoscut, ori are ea Tnsafi ceva de ascuns. Bill Ross Tfi Juguie buzele fi fluiera fara sa scoata un sunet. — N -a f prea zice ca Tn seara aceea fi-a ascuns stralucirea Tn spatele unui tufif. — Atunci de ce a disparut? Domnifoara Jordan spune ca este Tn America, dar nu parea prea Tncantata cand i-am cerut informajii despre chiriafa ei. — Cert este ca n-are cazier, nici sub numele de Elly Little, nici sub cel de Cleo Mondaine. — Ai verificat amprentele de pe paharul pe care Ji I-am adus? — Da; nu sunt Tn banca de amprente. Ochii lor se Tntalnira. — E falsa ca o moneda de cincisprezece pence, rezuma M ark succint situajia. Mai e ceva. Care este numele ei

Vera Coivie

304

adevarat? De unde vine? Nu-rry plac misterele, Bill. Imi place doar sa le rezolv $i ceva anume din cazul asta m-a hotarat sa nu ma las pana nu-i dau de capat. — Treceji peste inspectorul Morse? ranji Bill. Doua zile mai tarziu, polijia din Dorset facu o razie intr-un magazin de Tnchiriat casete video din Swanage, Tn urma unei in fo rm al ce spunea ca Tn spatele fajadei de magazin obi§nuit Tn care se Tnchiriau casete cu cele mai mari succese cinematografice contra sumei de doua lire pe zi se desfa§ura un alt comer; mult mai profitabil prin Tnchirieri de casete pornografice. C a urmare a supravegherii magazinului se descoperi ca anumitor clienji cu statut preferential le era permis sa mearga Tn Tncaperile din spate ale magazinului. Aici se dovedi a fi un altul §i mai mare, ale carui rafturi era ticsite cu casete video ultra-pornografice. Toate au fost confiscate de polijie drept dovezi §i, ca atare, trebuiau vizionate, astfel Tncat sa poata fi facut un raport despre conjinutul lor Tn scopul urmaririi judiciare, cand cazul urma sa mearga la tribunal, tn timpul vizionarii uneia dintre casete de catre un comisar, care se simjea suprasaturat de atatea scene de sex, T§i facu apari;ia un coleg dintr-o alta tura interesandu-se daca era ceva care merita sa fie vazut. — Dupa primele doua ore, nu mai ramane mare lucru, i se spuse cu amaraciune. N-am crezut ca o sa ma aud vre­ odata spunand a§a ceva, dar asta-i adevarul: cand ai vazut una, le-ai vazut pe toate, §i oricum nu sunt multe lucruri pe care le poji face cu ea. — Nu mai fi a§a morocanos, spuse tanarul polijist cu ochii Tntor?i spre o blonda platuroasa de propoiiii -nemaivazute, care facea incredibile fapte de vitejie cu un barbat Tnzestrat ca un cal. — N-o s-o poata Tnghiji niciodata! exclama tanarul poli{ist chiar Tn clipa Tn care ea o facu. Cand camera de luat vederi Tnainta sa ia un prim-plan, se ciatina u§or. Probabil ca era {inuta Tn mana, fiindca prej de cateva cadre parasi protagoni§tii ?i se concentra asupra a ceea ce parea a fi un imens femineu; Tn continuare cobori asupra covorului din fa{a focului — unicul decor aparut pana

305

Curtezana

atunci Tn film — unde cei doi Tfi expuneau nestingheriji trupurile. — O prefte-te un minut. D a Tnapoi pu{in... — De ce? Mai am Tnca grflmezi Tntregi de casete de vazut... — Stai... lasa-ma pe mine. Tanarul polijist lua telecomanda de pe brajul scaunului in care statea prabufit colegul lui fi dadu banda Tnapoi la punctul in care camera se ridicase fi se fixase mai degraba asupra femineului Tnsufi, decat asupra vetrei enorme. Fixa telecomanda pe stop-cadru fi se gh'emui Tn faja ecranuiui televizorului. — ?tiam eu! exclama el. Cunosc blazonul. L-am vazut undeva de curand: un scut mare, o secure, o sabie fi, dedesubt, ceva Tn limba latina. Nu pot sa citesc de aici; dar sunt sigur c& este aceiafi... Casa aceea mare unde ne-am dus... Un platou pentru studioul care face filme de genul asta. LasaI a§a. Vreau sa vada fefui asta. Cand inspectorui-fef studie secvenja, rosti: — Ai dreptate. E aceiafi. Un femineu enorm, care ocupa practic tot peretele. Se pot frige doi boi Tn vatra asta. Bravo, Crawford! Ai ochi ageri. Intorcandu-se catre polijistul care viziona casetele Ti spuse: — Jine-Ji ochii cascaji, Mason! Raportezi orice lucru neobifnuit Tn afara scenelor de sex §i notezi numele filmului fi numarul contoarului. — Da, domnule, raspuse Mason Tntristat. De-abia daca facuse o mica adancitura Tn teancurile de casete video stivuite de jur Imprejurul camerei. — E vreun semn de implicare sexuaia a copiilor? Tntreba inspectorul-fef. — Nu, domnule. Pana acum au fost doar... aaa... scene obif nuite, raspunse dezgustat tanarul comisar. Auzise ca se Tntregistrau benzi video cu femei fi animale, cu sex Tn grup, relajii sexuale Tntre fete tinere, relajii homosexuale f i alte asemenea, dar pe duzina de casete video pe care le verificase pana acum tot ce vazuse fusesera prim-planuri cu raporturi sexuale de tot felul dintre barbaji extraordinari de bine dotaji fi femei Lnsajiabile.

Vera Cozvie — Atunci continua sa verifici, i se ordona, dupa care inspectorui-fef lua caseta cu el. Copiile cadrelor Tn care aparea §emineul se gaseau, doua zile mai tarziu, pe biroul lui Mark Stevens impreuna cu explicajii legate de provenienja lor. — Deci inform ape ei erau exacte, domnule, spuse Bill Ross cand se uitara impreuna la ele. — A fa se pare, Bill. A§a se pare. Dar tot nu pot sa dau de ea. Tot nu s-a intors din America. — PSi, acum daca i-afi verificat informajiile, nu mai poate face mare lucru pentru noi, nu-i a§a? — D.epinde de rezultatul cercetarilor ulterioare descoperirii acestui fragment interesant de film §i al supravegherii prietenului nostru, domnul Reza Dominitian. Vreau ca in aceste investigatii sa fie angrenaji cei mai buni oameni ai noftri. N-am nici o Indoiaia ca Reza Dominitian este implicat; declarajia lui Cleo Mondaine §i aceste doua cadre mi-o dovedesc din plin, chiar daca totul este intamplator. Vreau sa ftiu mai multe despre acest om: unde se duce fi pe cine vede. Vreau numerele de inmatriculare ale mafinilor pe care le conduce, cat §i cele ale mafinilor indivizilor cu care se intalnefte, fi vreau ca fiecare dintre aceftia sa fie verificaji. E un om puternic fi are foarte multf prieteni sus-pu§i, a?a incat totul trebuie facut cu discrete, cu foarte mare discrete, s-a injeles? Daca cineva il face doar sa ridice o spranceana in direcjia noastra, vinovatul nu va mai primi ore suplimentare in urmatorii zece ani! Avem adresa lui din Londra fi, daca pleaca la |ara, le facem semn cu ochiul celor din Dorset fi ei se pot ocupa de partea lor. Vreau sa ftiu totul, Bill. E un om puternic fi periculos fi e implicat intr-o afacere murdara. Daca vine vreo veste din Dorset despre filme video in care sunt folosiji copii, vreau sa fie anunjat, dar am presentimentul c§ ele sunt strict rezervate membrilor bandei de pedofili. §i mai vreau sa fie supravegheat Tony Pana­ coulis. il ftim de mult, dar vreau sa stabilesc legatura intre el fi Dominitian, incat sa nu poata exista nici cea mai mica indoiaia. D e-asta Jin s-o vad din nou pe Cleo Mondaine. Vreau sa §tiu orice amanunt cunoafte ea despre acest client ciudat al ei. De asemenea, vreau §i fotografii, multe fotografii clare in alb-negru in legatura cu subiectul; viaja

307

Curtezan a

lui, stilul de viaja, prieteni, familie, totul. Astea ar trebui sa le faca Davis; tot se crede a fi un alt Lichfield. Pune-i pe Scott §i pe King pe urmele lui; formeaza cel mai bun dublu in acjiune pe care-1 avem §i ar trebui ca tipul sa aiba ochi la spate, ca sa-l detecteze pe vreunul din ei. Tino Constant va fi foarte potrivit pentru Tony Panacoulis, intrucat deseori este nevoie de un grec ca sS afli exact ce cadouri ascunde alt grec prin buzunare. Cand se va termina totul, vreau sa pot trasa harta liniilor de pe fejele lor, §i cum nu vom avea prea mult timp la dispozijie in aceste vremuri costisitoare §i cum supravegherea necesita maini §i picioare, trebuie sa folosim la maximum ce avem. Atata vreme cat vom putea rezista, Bill, va fi nevoie de un efort intens, ca sa putem afla tot ce este de aflat inainte de a trece la analizarea faptelor. Ochii albaftri ii intalnira pe cei caprui ?i Bill Ross recu­ noscu lumina ce ardea in strafundurile lor. — Supraintendentul §i-a infipt dinjii in cazul asta, raporta el celor din brigada. Vrea gatul tipului asta, a§a incat pe el, baieji. E vorba de multe ore suplimentare, dar nu va dura mult ?i daca nu vor da rezultate, o sa fie ultimele pe care le veji mai vedea, doar daca nu cumva vor fi gasite cadavre ingropate in gradinile Palatului Buckingham. Am vorbit destul de clar? O saptam ana mai tarziu, verificand mesajele de pe robotul telelonului, „Cleo“ gasi unul de la Mark Stevens, care solicita o alta intrevedere §i ii cerea sa il sune §i sa-i comunice locul ?i ora. Se simji cuprinsa brusc de o stare de nervozitate, injelegand ca el continuase sa sape §i mai adanc in viaja ei. Un indiciu elocvent in acest sens il constituia faptul ca ii aflase numarul de telefon care nu era trecut in anuarul telefonic. Defi cercetase cu con^tiinciozitate ziarele, nu mai gasise nimic despre crima din Dorset §i nici unul dintre programele de televiziune, nici apelurile detaliate cerand sprijinul populajiei §i nici spoturile de doua minute dintre reclame n-o mai menjionasera; atunci de ce voia s-o mai vad§ din nou? Clientul n-o mai chemase de cand declarase la polijie ce $tia in legatura cu el fi nu remarcase nimic deosebit in ceea ce privea monotonia viejii sale. Pur §i simplu nu mai avea

Vera Cou>ie

308

nimic in plus sa le spuna f i cand, in cele din urma, telefona la Scotland Yard fi i se facu legatura cu el, ii comunicase acest lucru. — Nu caut informajiile directe, i-o reteza el cu vocea care-i facea pe oameni sa simta ca fusesera pufi la punct. Vreau sS-Ji ar&t nifte fotografii, sa aflu daca persoanele care apar in ele iji sunt cunoscute. Cel mai bine arfi sa ne intalnim in particular. Pot sa vin sa te vad? — La mine acasS? — Sunt un polijist in haine civile. — A fa e fi locotenentul Colombo, izbucni Cleo. Nu m-am exprimat destul de clar? Nu pot sa-mi permit sa am legaturi cu polifiei. — N-o sa arat ca un polijist; pot sa-Ji promit asta, fi dacS vrei ca totul sa para mai natural, pot sa te iau de undeva fi sa ne-intoarcem impreuna acasa la tine, ca fi cum am fi prieteni buni. Dumnezeule, dar insistent mai era! Pur fi simplu incercarea forjei primare irezistibile. Avu impresia ca tot ce putea objine comportandu-se ca un obiect insensibil avea sa fie o stare de epuizare. — E-n regula, admise ea fara tragere de inima. Vino vineri seara. — La ce ora? — La fase. — O sa vin. Dintr-un anumit motiv pe care nu-l putea preciza, o scotea din sarite. Dumnezeule, ce mult se schimbase! Putea succesul sa-l strice pe Mark Stevens? Da, se gandi ea cu ranchiuna. Are impresia ca e o manS cereasca; probabil c-ar vrea sa aiba propriul lui spectacol la televiziune. ii parea rau dupa tanSrul inspector amabil, cu zambetul lui binevoitor fi atitudinea ce denota o reala preocupare. Mda, se zice ca munca in cadrul polijiei te inasprefte. I se spusese asta de c&nd Tncepuse sa bata strazile. — Sunt cajiva ticalofi nenorociji printre ei, o avertizase Paula. O privire grefits fi te-au inhajat. Le urasc pe prosti­ tuate, numai ca ei folosesc termenul de gunoi, sau curva. Vorbesc cu tine ca fi cum ar fi ceva in care au calcat fi in opinia lor efti o paria pentru ca iji vinzi trupul, dar asta nu

309

Curtecana

inseamna ca ar spune „nu“ daca le-ai oferi un numar pe gratis. Cand eram Tncepatoare, am pajit ceva de genul asta. S-a oferit sa se prefaca a se uita fn alta parte daca fac treaba cu el fara sa plateasca fi a primit exact cat merita. Apoi, ce crezi ca face? M a aresteaza, fi cand incerc sa vorbesc despre targul facut, ma acuza ca fac afirmajii nefondate Tmpotriva unui ofijer de polijie! Nenorocitul! A fost prins datorita unei fete mai firete fi mai deftepte ca mine, care i-a facut o Tnscenare cand a vrut el sa faca un targ cu ea. Brigada de Moravuri are nifte indivizi de-a dreptul dezgustatori, a§a ca ai grija. Sa te uiji Tntotdeauna Tn ochii lor; nu te lua dupa voce. Unii dintre ei pot sa adopte un ton calm fi plin de Tnjelegere, dar totul e doar o Tnfelatorie. Stai pe langa mine cat poji de mult fi urm arefte-m a pana cand Tnveji sa te descurci. Cand Nell ajunsese la aceasta faza, ftia destule, ca sa poata recunoafte adevSrate bunatate atunci cand o fntalnea. In fond, toate fetele TI placusera; il gaseau atragator; s-ar fi lasat arestate de el oricand... trebuia sa admita ca fi de data asta se purtase foarte politicos. Acei ochi foarte albaftri o privisera deschis fi nu fusese deloc intimidat cand se dusese drept la el fi-l sarutase. Inca nu ftia ce dracufor venit din iad o impinsese sa faca a f a ceva, mai ales ca in momentul Tn care privirile lor se Tntalnisera Tn oglinda din spatele barului simjise ca i se ridicase parul de pe ceafa. Era Tnca de Tnteles. Fusese Tntotdeauna deosebit de atenta sa se Jina la distanja de polijie, gandindu-se ca clienjii plateau fi pentru siguranja secretelor lor, fi mai ales socotind cate nume ar trebui sa ftearga de pe lista ei, daca acestor clienji le-ar trece prin cap ideea ca ea are de-a face cu polijifti, desigur, exceptandu-i pe cei de la circulate. „DiscreJia este totul“, fi citase Philip la Tnceputurile educarii ei. Ia r acum un p o lijis t cu g ra d in a lt vine la m ine acasa! Trebuie sa fiu nebuna, ifi zise ea disperata. CSnd Ti deschise U f a , la ora fase fix, Cleo arSta de-a dreptul extraordinar. Purta o bluza de organza alba, cu maneci largi f i decolteu adanc, fi o pereche de pantaloni din crepe negru stranfi pe picior. Era fncaljata cu sandale confecjionate din fafii de piele, ira oja unghiilor de la maini

Vera Cowie.

310

?i de la picioare se potrivea perfect ca nuan{S cu purpuriul stralucitor al gurii sale. Parul negru iucea ademenitor ochii pSreau cumva fnce{o§a{i grajie unui machiaj aplicat cu indemanare ?i mirosea a parfum Knowing. El era Tmbracat fara pretenjii; pantaloni bej, o cama?S cadrilata §i o jacheta elegants din piele de caprioara. Ducea un plic mare cafeniu ?i nu parea catu?i de pujin a fi un supra­ intendent al Poiijiei M etropolitane, Nu $tia daca sa fie muljumita sau iritatS. El continua sa-i ajina calea tocmai c&nd reu^ea sa depa?eascS un punct critic. fl intreba daca dore§te o bautura sau o cafea. — Ceva de bSut, te rog. Am vazut ca ai Wild Turkey acolo. Simplu, cu cuburi de gheaja. — Cuno?ti America? intreba in timp ce-i tuma in pahar. — Am petrecut ?ase luni acolo studiind metodele folosite de polijia lor in ora^ele mari; trei luni in New York ?i trei luni fn Los Angeles. Cum mai e New York-ul acum? — Obositor, minji Cleo cu u§urinja. Mi s-a spus de vizita ta, continua ea, intinzandu-i paharul. Mainile lui erau mari, dar aveau o forma frumoasa, cu degete lungi ?i unghii foarte ingrijite. Nu purta nici un inel. — Ai o proprietSreasS foarte muljumita. Spune ca e$ti chiriafa perfects. — §i ea este la fel de perfecta in calitate de proprietSreasa. Cleo sorbi din paharul ei care con{inea pujin gin §i multS apS tonicS. — Ce e in casa e al ei sau al tau? arata el spre decorul placut. — Al meu. Am inchiriat casa nemobilatS. — DraguJ, zise el, afirmajie care-o incSIzi, de§i ginul nu reufise. — Deci astea toate sunt cSrJile tale? — Da. N-ai mai Tntalnit niciodatS o prostituatS educata, domnule supraintendent? intrebS ea cu vocea numai miere. — Cateva. Stiu una care avea gradul de M aster in economie $i doctoratul in filozofie, dar caftiga mai mult de pe urma cercetSrilor asupra starii orgasmice perfecte, desi nu are nici o diploma in §tiin$a asta.

311

Curtczan a

Cand T§i regasi graiul, „Cleo“ zise: — Nu cred ca o cunosc. — Nu ma surprinde. Nu mai opereaza in Londra. A facut toate cercetarile posibile aici. S-a oprit la Paris, apoi la Roma §i fn prezent se afla la Bruxelles. Sfera ei de co m p e ten t este Comunitatea Economica Europeana. Chipul lui era impasibil, tonul vocii non§alant, dar „Cleo“ nu indrazni sa se uite la el. in schimb, se concentra sa priveasca plicul mare pe care el TI pusese pe masuja neagra gi IScuita pentru cafea. — Astea sunt fotografiile la care vrei sa ma uit? — Da. — Ai obfinut ceva rezultate pe baza informa|iilor pe care }i le-am dat, sau nu poji sS raspunzi la Tntrebarea asta? — Am objinut ni^te rezultate, dar nu sunt suficiente ca sa dam Tn judecata pe cineva. Puse jos paharul, se apleca Tn fa|a §i „Cleo“ nota cu aceasta ocazie ca deasupra curelei de piele de la pantaloni nu exista nici o umflatura, ceea ce nu se putea spune despre nici unui dintre clienjii ei. Probabil, Tnsa, ca avea cu zece ani mai pujin decat cel mai tanar dintre ei. Nici linia barbiei lui nu se estompase. Curba maxilarului era precisa ?i, de?i chipul lui arata ca se apropia de varsta medie, singurele riduri pe care le avea fusesera pricinuite de ras. Ochii T?i pSstrasera albastrul de altadata. Oare ce spusese o fata despre ei cu mul{i ani Tn urma? „Vorbe§te despre Cerul Meu Albastru... Pot sa pariez ca exact acolo poate s-o transporte pe orice fata." Altcineva afirmase: „EI nu face nici un fel de schimb, pentru ca n-are nevoie de favoruri sexuale; le prim efte pe gratis." El i$i ridica ochii, o surprinse privindu-l fix §i pentru o secunda se uitarS unui la altul, apoi deschise plicul cu degetele lui lungi §i Tntinse pe masa, ca pe ni§te carfi de joc, un rand de fotografii alb-negru de marime ?ase pe opt. Pe moment, cand se holba la ele, nu Tnjelese nimic; vedea doar ni§te pete confuze. Apoi vederea §i mintea i se limpezira §i recunoscu figura lui Reza Dominitian. — Nu despre el vrem sa alfam ceva, ci despre persoanele care TI Tnsojesc, spuse Mark Stevens, iji treze§te vreo amintire careva din chipurile astea?

‘Vera Cowie

312

Le studie atentS, cu grija, con?tienta ca el o urmarea. Asta o facea sa se concentreze greu, Tnsa Tn cele din urma rosti: — Nu, nu-mi amintesc sa-l fi Tntalnit pe nici unul dintre oamenii a§tia mai-nainte. — Nu figureaza nici unul printre actualii sau fo§tii tai clienji? — Nu am nici un „fost client", domnule supraintendent, cu excepjia celor care nu mai sunt Tn viaja. Ochii lor se Tnfruntara. Ai lui erau extrem de patrunzatori; tot ce putea vedea ea era un albastru intens. Avea impresia ca, daca-i atingea cu un deget, s-ar fi patat cu vopsea. Fara sa-?j mute privirea, el Tntreba: — Ai eticheta acest client ca neobi§nuit? — Nu. Este un tip foarte previzibil. De la Tnceput a stabilit o procedure fixa, la a carui respectare Jine foarte mult. Daca nu este urmata Tntocmai, devine irascibil. — Ai fost surprinsa cand te-a chemat in Wiltshire? — Da. Inainte ne Intalneam intotdeauna in Londra. — Aici? fmpinse catre ea o fogografie a lui Dominitian parasind o casa inalta §i ingusta din Chelsea. — Nu. Ne intalneam m ereu intr-un apartam ent de serviciu Tn St. John’s Wood. — Vrei sa Imi dai adresa? Ea i-o dadu §i el o nota pe un mic bloc-notes. — Ai cheia? Tacerea ei II facu sa adauge: — Va fi copiata §i TJi va fi returnata, dar trebuie sa investigam toate posibilitajile. Nell se ridica de pe sofa ?i ie?i. O auzi urcand scarile. Imediat se ridica §i cerceta carjile, citind titlurile ?i trecandu-fi degetul de-a lungul coperjilor pentru a vedea daca nu este ceva ascuns Tntre ele. Are gusturi conservatoare, descoperi el, uimit de propria-i surpriza. Orice, m ergand de la Montaigne” la Mary McCarthy21, in dulapul de dedesubt, pe

1) Michel Eyquem de Montaigne (1533-1592), eseist francez, nascut la Chateau de Montaigne Tn Perigord (n.t.).

313

Curtczana

un raft, se afla o combina Hi-Fi de ultima ora, iar mai jos suporturi pentru compact-discuri fi discuri obifnuite. Din nou, aria preferinjelor era larga. Vazu cu muljumire cS avea multe cu Stephen Sondheim * Nici el nu pierdea niciodata vreun Sondheim. Multe discuri cu Sinatra, Carmen Macrae, Edye Gorme fi cu cineva despre care observase ca multa lume nici nu auzise — Blossom D earie. Avea, de asem enea, Stravinsky, Ravel, Debussy, Aaron Copeland, cat fi Brahms, Beethoven fi Berlioz. O auzi coborand scarile, dar nu facu decat sa Tnchida ufile dulapului. Cand ea intra in salon, el rasfoia un exemplar uzat al romanului Vanity F a ir4|. El vru sa spuna ceva, dar observand expresia de pe chipul ei se muljumi sa puna cartea in raft fi sa se intoarca la locul sau, Nell lasa cheia pe masa cu un zgomot sec. — Nu trebuie sa-Ji mai reamintesc ca imi pun mijloacele de existenja in mainile tale. — Unde se va avea grija de ele, promise el. Sunt con­ s e n t de riscurile pe care Ji le asumi, domnifoara Mondaine; apropo, nu acesta este numele tau adevarat, nu-i afa? — Da, dar pe acesta il folosesc in afaceri, fi afacerile sunt singura parte a viejii m ele de care se intereseaza polijia acum. — E destul de corect. Iji voi inapoia aceasta cheie cat de repede pot. — Arunc-o in cutia de scrisori, spuse ea cu raceaia. Acum, mai ai vreo intrebare? — Da. iji spun ceva chipurile din fotografiile astea? M ark puse la loc primul set fi intinse alteie in locul lor. — Asta-i Tony Panacoulis, spuse ea indentificand un chip in prima fotografie.

!| Mary Therese McCarthy (1912-1989), scriitoare americana, nascuta la Seattle (n.t.). 31 Stephen Sondheim (1930,-), compozitor §i libretist american, nascut In New York City (n.t.). 41BSIciul de$ert3ciunilor, roman de William Makepeace Thackeray (1811-1863) (n.t.).

Vera Cowie

314

Privirea pe care i-o aruncase fn acea noapte Tn casa de la {ara fusese fugara, dar TI recunoscuse fara nici un dubiu. Inca ifi mai vopsea parul; negrul lui, prea intens ca sa poate fi real, contrasta puternic cu chipul palid. Faja lui ti amintea Tntotdeauna de un fruct mult prea parguit; parea ufor invinejita fi moale la apasare. Si gura aceea, mereu Juguiata ca §i cand era pe cale sa trimita bezele, Ti daduse tntotdeauna fiori §i aceiafi lucru se tntampla fi acum. — TI cunofti pe barbatul de langa el? — Nu. — Sau pe vreunul dintre aceftia? Nell examina fotografiile cu atenjie. — Nu... Afteapta... Lua o fotografie care Tnfajifa un grup de barbaji parasind un club din Soho. Unui din ei Tfi ridica gulerul pardesiului fi brajul Ti ascundea partial faja, dar restul ramas la vedere Ti parea familiar. — Cred... cred numai, ia aminte, ca asta este omul pe care I-am vazut ducand covorul facut sul. Felul tn care ii cade parul pe frunte fi nasul... A fost rupt. Barbatul pe care I-am vazut avea chipul ascuns de covor, dar ceea ce vad din figura asta tmi pare cunoscut... — Ai observat ceva la parul lui, in afara de felul in care-i cade pe frunte? O vazu tncruntandu-se. — Nu... cu excepjia faptului ca mi se pare ca era castaniu. Exista o lampa la marginea aleii fi-m i amintesc ca atunci cand a trecut pe sub ea, m-am gandit ca are culoarea marmeladei. A fa e? intreba ea privind tn sus fi remarcandu-i expresia fejei. — Tocmai l-ai identificat pe „Ginger“ Telford, un cunoscut asociat al lui Tony Panacoulis. Un ins care vinde narcotice, baiat bun la toate; duce la tndeplinire treburile murdare, cum ar fi sa scape de cadavre. — Poji sa-l arestezi? — Nu tnca. Avem doar cuvantul tau ca i-ai vazut pe el f i pe Panacoulis, fi dupa cate ii ftim vor fi in stare sa furnizeze alibiuri de nezdruncinat fi sa demonstreze ca nu au fost pe o raza de o suta de mile imprejurul casei. Ne trebuie ceva mai mult decat...

315

Curtczana-

— Cuvantul unei prostituate? — Da. Ea se a fe z a din nou, ifi lua paharul fi-l goli. — Atunci, eu am facut tot ce-am putut, cel pujin pana ma vei chema sa depun marturie la proces, rosti ea pe un ton mai rece ca gheaja. — Ne-ai fost de foarte mare ajutor fi iji sunt recunoscator pentru asta. §tiu bine ce riscuri Ji-ai asumat. — intr-adevar? Parea la fel de pu{in convinsa ca fi Toma necredinciosul. — Da. §i i{i promit aici fi acum ca, daca va exista vreo modalitate sa te Jin departe de ceea ce se intampla in decursul anchetei, am sa procedez Tn consecinja. — Vrei sa spui ca nu ma vei cita ca martora? — Sper sa adun astfel de dovezi Tncat prezenja ta sa nu mai fie necesara. — Dar nu po{i spune sigur ca a f a va fi. — Acest lucru e imposibil Tn profesia mea, dar te rog sa ai Tncredere in mine, zise el zambind ceea ce o facu sa clipeasca. — De-asta te-am f i cautat pe tine in primul rand. Cuvintele ii scapara independent de voinja ei, inainte sa poata fi oprite, fi le regreta imediat. El avea sa creada ca punea prea mult unt pe felia de paine. Ridica din umeri fi adauga: . — Ai fost unul dintre cei doi ofijeri de polijie care nu m-au tratat ca pe un trup arborand inscrisul „de vanzare". Dupa cum se fi afteptase, el intreba: — Cine a fost celalalt? — O polijista cu gradul de sergent la King’s Cross. Era cunoscuta drept „Ma“ pentru ca avea un aer matern fi mai degraba te certa decat sa te condamne. — M a Parkes. — Da... ii uitasem celalalt nume, probabil fiindca mereu am numit-o in sinea mea doar „Ma“, dar m-am gandit ca s-a retras de mult... — A fa este. — Deci, {i-am telefonat {ie. A/a, asta a r treb ui sa -i m ai taie pupn din nas! vazu ca paharul lui era gol fi-l intreba:

Vera Cozoie

316

— Vrei sa-Ji mai torn? — T e rog. Nu mi se ofera prea des un liqeur bourbon. la sa vedem daca m ai p o a te sa c o n d u c t m a§ina dupa ce-l bea p e asta. Zambetul pe care i-l adresa el cand lua paharul, Tndulci lovitura suferita de amorul ei propriu. inca mai avea farmecul acela care hipnotiza fetele strSzilor. — Petreci mult timp In Statele Unite, nu-i afa? intreba el. — M a due cam de douasprezece ori pe an, de obicei vizite scurte. in mod obi$nuit merg pentru un starlit de sapta­ mana, dar, din cand In cand, stau fi cate trei, patru zile. Totul depinde de client. Urma o pauza in timpul caruia el studie minunatul cristal de Warterford din care era facut paharul lui. — Ar fi deplasat sa te intreb cum ai facut trecerea de la trotuare la apartamentul de hotel? Intreba el politicos. Ea Ifi dadu seama ca interesul lui era absolut real. C a sa caftige timp, ifi lua paharul, sorbi o Inghijitura zdravana fi lis a ginul cu apa tonica sa-i alunece pe gat inainte de a raspunde: — Am fost destul de norocoasa sa fiu remarcata de o doamna care se apropia de sfarfitul viejii ei active fi voia sa transm ita cunoftinjele fi experienja ei cuiva care sa merite, cuiva care sa continue de acolo de unde se va opri ea. M -a instruit, m-a schimbat... De fapt, m-a creat din nou. Tot ce am, tot ce sunt, ii datorez ei. — Probabil cS a fost o doamna deosebita. — Da. — Si acum duce o onorabila viaja retrasa? — Nu. A murit. Urm a un alt moment de tacere. Ea afte p ta Intr-o atitudine defensiva provocata de intrebarea complet inoportuna. Fusese o observajie neglijenta care l-ar fi putut indrepta — in cazul in care ea nu ar fi fost destul de atenta — intr-o direcjie pe care ea o prefera ram asa neexplorata.

11 Bourbon In cazul de faja, sau orice bautura alcoolica indulcita §i aromata cu fructe, condimente, nuci, ierburi sau seminje de plante (n.t.).

317

Curtezana

— Cum de-ai ajuns a§a repede supraintendent? intreba Nell incercand sa-i distraga atenjia. — Am intrat in Polijia Metropolitans ca urmare a admiterii la o universitate speciala; dupa Cambridge am fost la Bramshill. In continuare ii povesti tot ce i se intamplase de cand plecase de la King’s Cross. — § i brigada pe care o conduci e specializata in pornografie? — In crime savar§ite asupra copiilor, cum a fost uciderea lui Darren Henry. — Aft mai inaintat cu ancheta? — Nu suficient de mult incat sa arestam pe cineva. Avem confirmarea ca este vorba de un grup bine organizat §i sprijinit din punct de vedere financiar, care produce filme pornografice ?i ca in interiorul acestui grup exista un altul, mai mic, format din pedofili care fac filme speciale, destinate propriei lor delectari. In ultimii doi ani au fost gasite cadavrele a cinci copii in diferite districte metropolitane. Toji au fost uci§i la fel cu acesta din urma, au fost folosifi §i s-a abuzat de ei intr-un mod ingrozitor. Tortura sexual§, de fapt, adauga el dupa o scurta pauza. Nell se forja sa se ridice incet, de?i ar fi dorit s& sara-n sus §i s-o rupa la fuga. Se intoarse cu spatele la el ?i se duse spre cSruciorul de bauturi unde de data asta i?i puse in pahar mai mult gin decat apa tonica. — Avem de-a face cu oameni bolnavi, rosti Mark Stevens pe un ton egal, fara inflexiuni in voce, imi pare rau ca te necajesc, dar nu strica sa ?tii in ce fel de afaceri e varat clientul tau. Ea ii dadu nota zece la perspicacitate, apoi i§i reaminti ca el fusese antrenat sa fie a?a. — E?ti sigura ca nu s-a comportat niciodata altfel decat... — Normal? Glasul ei redevenise taios. — Probabil ca te folosefte ca acoperire. Nu-I vezi chiar atat de des, nu-i a§a? — De patru sau de cinci ori pe an. §tiu ca nu mai e un barbat tanar, dar ori aperitul sau sexual scade cu varsta ori §i-l satisface in alt mod. Nu mi-a lasat niciodata nici cea mai

‘Vera Cozuie

318

mica impresie ca ar avea deviajii de comportament sexual. De fapt, considerand ca este un om pentru care ordinea a ajuns o obsesie, a? spune ca ar privi acest fel de raporturi sexuale ca pe un fel de comportare deranjanta, bolnavS. — Suficient de deranjante incat sa nu investeasca In ele? — Nu, raspunse ea fara sa ezite. Inainte de toate, este un om de afaceri. A cum , reflects el, h ai sa vedem daca e adevarat ca p ro s titu a te le su n t ju d e c a to ri e x p e rim e n ta l a i com portam entu lu i barbaplor. — De ce crezi asta? — Pentru ca abordeaza relajii sexuale din punctul de vedere al unui om de afaceri. De mai multe ori a contramandat TntSlnirile pentru ca au intervenit diverse treburi care erau mai importante. ii place sa ob{ina ceva de valoare pentru banii lui, insa la fel de mult ii plac fi banii. Se TncruntS ufor, ca fi cand voia sS-fi puna gandurile in ordine. El o afteptS sa continue. — E genul de barbat care n-ar pune niciodata placerea inaintea afacerilor, fi daca se pot caftiga foarte multi bani din producerea fi inchirierea filmelor pentru pedofilie, el nu ar ezita sa investeasca. Mark Stevens Tncuviinja. Asta se potrivea cu informajiile primite din Olanda. Reza Dominitian fusese implicat din plin in comerful cu materiale pornografice in timp ce in aparenJS traia in Germania unde afacerile sale erau perfect legale. Deci, se pare ca el finanja operajiile din Anglia. — Nu mai ai fi alte inform al care ne-ar putea fi de folos? Extraordinar de frumofii ochi verzi, adanci fi inchifi la culoare ca Atlanticul se uitarS direct intr-ai lui fi ea ii spuse complet calmS, pe un ton plat: — Nu ftiu nimic despre viaja particulars a clienjilor mei, in afarS de ceea ce doresc ei sS-mi spuna fi Reza Dominitian nu este genul de om care face confidenje. MS platefte ca sS ma culc cu el din cand Tn cand. Punct. — De ce? — Pentru ca vrea raporturi sexuale fara complicajii. N-are timp pentru diverse ritualuri impuse de relatiile dintre un bSrbat fi o femeie, cel pujin a fa s-a exprimat la vremea aceea. Nu vrea sa-fi Tncarce mintea complicandu-se sufle-

319

Curtczana

te?te. Cand vrea sa se culce cu o femeie, platefte pentru asta. — §tiai ca are o so{ie Tn Smyrna? — Nu. — Are cam treizeci de ani sau mai mult. Spune-mi ce ftii despre el, daca vrei. — A reufit Tn afaceri prin for{e proprii fi este mandru de asta. Pare a cunoafte Europa foarte bine fi este expert Tn ceea ce privefte Comunitatea Economica Europeans. §tiu ca vorbefte mai multe limbi straine. Totufi limba in care vorbea cu Tony Panacoulis era greaca; mi-am dat seama noaptea trecuta. Cred cS baza lui financiara este in Zurich, incheie ea dupa o mica pauza de gandire. — Una dintre ele. Are conturi bancare Tn Insulele Cayman, Hong Kong fi Tn alte locuri cu politica fiscala foarte lejera. Trustul companiilor lui este Tnregistrat Tn Panama. De fapt, afacerile lui au o complexitate bizantina, ceea ce se potrivefte cu najionalitatea sa. Are acjiuni Tn aproape fiecare mare companie Tnregistrata la bursa de marfuri ?i astfel este informat Tn legatura cu secretele a o mie de consilii de conducere. Noi credem ca el it sus{ine financiar pe Tony Panacoulis. Spui ca de obicei te contacteaza la zece, doua-sprezece saptamani? — Da. — Daca fi cand o va face, joaca-{i rolul ca de obicei. Nu ne putem permite sa-i trezim nici o suspiciune, adSuga el nejinand seama de protestele ei. — §i cu mine cum ramane? izbucni Nell fierband de indignare. — Totul se va desfafura sub supraveghere. Ingrozita, nu putu decat sa ca?te gura la el, pana ce izbucni manioasa. — Cu nici un chip! Asta mi-ar fi fatal, striga ea sarind in picioare intr-o stare de agitajie pe care n-o putea stapani. — Nu §i in felul in care vom proceda. — in primul rand n-am sa-{i permit cu nici un chip una ca asta. N-ai Tnjeles nimic din tot ce {i-am spus? Nu pot sa-mi permit catufi de pu{in sa arunc o pata asupra discre{iei mele foarte apreciate, permijand sa apara o fisura Tn ea. - * Nu voi face a?a ceva. i{i garantez personal.

V tra Cowk

320

El se opri, apoi rosti raspicat: — Nu obifnuiesc sa impart asigu'rarile mele in dreapta f i-n stanga ca pe nifte mandate. Pentru o secunda ea ramase uluita fi il privi in ochi pana cand le descifra mesajul; atunci ifi intoarse privirea in alta parte. — Nu m-a contactat inca, deci nu te pripefti pujin? in­ treba Nell, dar se refera la cu totul altceva fi amandoi ftiau asta. — Cu toate astea, oferta mea ramane in picioare. A ta t de aproape $i to tu fi a ta t de departe, reflecta el. Vrea sa se faca dreptate, dar fara ca asta sa-i puna in pericol mijloacele de caftig, care trebuie sa fie considerable. Pro­ babil de douS ori, sau poate chiar de trei ori mai mari ca ale mele. Avea un stil de viaja costisitor, perfect adecvat personalitajii ei. Nu i se potriveau catufi de pujin cuvintele vulgare folosite de obicei, pentru a denumi femeile ce aveau aceeafi profesie cu ea. $toarfa era urat fi denota ura faja de femei; fufa era un cuvant ieftin, tarfa era plin de ura, curva era prea dur, iar curtezana — eufemistic. Numele pe care-1 inventasera americanii era cel mai nimerit: c a ll g irl Numai ca aceasta nu era catufi de pujin o fata, Era femeie.in toate sensurile pe care le putea avea acest cuvant cu multe Tnjelesuri. in plus, ramasese netntinata. Cum reufise sa se menjina atat de curata sufletefte? Ceea ce facea fi felul in care arata, nu se armonizau catufi de pujin; Tn schimb, i se potrivea perfect o alta expresie am ericanl: avea clasa. Exista Tn senzualitatea ei o nota de eleganp. Nu era o femeie obifnuita. §tiuse asta de cand o vazuse prima data; Ti luase cu asalt toate simjurile asemenea_ cocainei pure suta la suta, triplu distilate, ce Ti fusese oferita de o actrija americana; un sex-simbol cum ziceau ei, ce se aratase sincer uimita de declara|ia lui ca, de fapt, ar fi trebuit s-o aresteze pentru asta. Totufi, nu fusese mai uimita decat el, cand Tfi permisese sa se lase prada visurilor inspirate de o femeie care-fi caftiga existenja transformand astfel de iluzii Tn realitate.

11Prostituata angajatS prin telefon (n.t.).

Curtezana

321

In fond, cine era ea? De unde venea? Dezvaluia mult prea pujin f i ifi pazea intimitatea cu toata ferocitatea unei femeie care-fi ocrotefte puiul. Dupa cat de pujin ftia despre ea, ar fi putut avea cajiva copii atat de bine ascunfi, meat nimeni nu putea ajunge la ei sau face vreo legatura intre ei fi ea. Pur fi simplu nu ftia suficient ca sa se declare muljumit fi voia sa ftie totul. Nu putea scapa de presim jirea ca dom nifoara Mondaine fusese inventata fi creata de ea insafi fi ca In spatele splendidej fajade se ascundea o alta persoana, una cu totul diferitS. intalnise a fa ceva odata, o femeie ale cSrei cercetari academice erau finanjate de activitajile ei secrete despre care colegii ei din consiliul profesoral nu ftia u absolut nimic. Ziua, profesoara, iar noaptea, prostituata. Poate ca f i Cleo Mondaine are o alta viaja secreta. Nu avea cazier — dupa cum nu avusese nici Elly Little ?i nici macar o am enda pentru parcare. if i piatea facturile fi taxele fi ducea o existenja discreta. §i totufi ascundea ceva. O ftia tot a f a cum ftia ca soarele va rasari dimineaja urmatoare, la fel pe cat de bine ftia ca nu-i va da drumul pana cand nu va afla ce ascundea fi, mai ales, cine era ea Tn realitate.

—

15

—

— J lu efti tu Insuji, draga m ea Nell. Pari cam distrata. Daca te neliniftefte ceva, permite-mi sa-Ji citez vechiul proverb care spune ca un necaz Tmpartafit este un necaz Tnjumatajit, spuse Philip. — N-am nici un fel de necaz, raspunse Nell. — Haide, haide. Amintefte-Ji cu cine stai de vorba. Ma pricep foarte bine sa citesc pe chipurile oamenilor. Adevarul f i minciuna sunt intiparite la vedere Tn expresia fejei; totul e sa ftii ce anume cauji. Pe a ta a f descrie-o drept absenta. Efti cu mine, fi-Ji muljumesc pentru vizita deoarece spitalele nu sunt ceea ce a f numi eu locuri distractive, fi totufi efti Tn alta parte. Pot Tndrazni sa te Tntreb daca efti cu altcineva?

Vera Cozuie

322

— Ce fel de doctorii ifi dau aici? riposta Nell. — Din cele care ataca virusui pneumoniei ce m-a lovit ieri dimineafa. Cand m-am dus la culcare, ma simjeam perfect — TI intalnisem pe acel delicios tanar tunisian... Ce corp, draga mea... am mai vazut o data unul asemanator, dar era o statuie sculptata de Praxiteles. — Mi-au spus ca ai avut un colaps. — Numele tau a fost primul care mi-a venit in minte... — Pentru ca, in mod sigur, nu avea sa dea na?teri la speculafii. Philip Ti infrunta zambetul cu un calm netulburat. — Trebuie sa fii circumspect cand te afli intr-o situate ca a noastra — oricare ar fi aceea la un moment dat. — Dar va trebui sa le spui ca e?ti seropozitiv. — A fost primul lucru pe care I-am declarat cand m-au adus aici, dar desigur, cand a sosit doctorul meu, am lasat totul pe seama lui. S-a Tngrijit sa fiu mutat in rezerva asta — toji anii a?tia in care am platit asigurarile sociale incep sa-§i arate roadele — §i trebuie sa recunosc ca, dupa ce am trait In apropierea spitalului Wstminster atata vreme, e un adevarat noroc ca e inca deschis ?i mai prime?te pacienfi. — Care e prognoza medicilor? intreba Nell. — Am SIDA, raspunse Philip sec. Apoi, ridica din umeri, omul de lume ascunzand suferinfa nea?teptata in spatele luciului ca de mercur al ochilor sai. — Deja problema nu mai este ca sunt seropozitiv. Am cedat atat de u?or In faja virusului pentru ca sistemul meu imunitar este supus unui atac. De acum incolo, ?i timpul imi este du?man. Nell ramase tacuta. — N-a? putea spune ca nu m-am a?teptat, continua Philip, batand-o u?urel pe mana cu care i-o strangea pe a lui, dar pe moment, tacerea era la fel de grea ca inima lui Nell. Nu-I iubea pe Philip cum II iubise Liz. Nu era ceea ce considera ea o persoana pe care po|i s-o iube?ti, dar se obi?nuise cu prezenfa lui. In ciuda rezervei ei, i se infiltrase in structura viefii §i avea sa lase un gol neplacut cand nu avea sa mai fie acolo. Stia ca, in felul lui, {inea la ea. Crezuse ca era pregatita pentru deznodamant inca de cand ii spusese ca fusese gasit seropozitiv ?i totu?i vestea o ?ocase.

323

Curtez ana

Situajia nu diferea prea mult de cea in care aflase de scleroza multipla a mamei ei. Vreme de patru ani ?tiuse ca avea sa moara, pentru ca tatal ei, fiind un om scrupulos, ii descrisese cu mare exactitate situafia. Si totu§i, §ocul fusese mai mare decat putuse ea sa suporte. De aceea, nu incapea nici o indoiaia ca, tot ce urmase, ca o consecinfa a morfii ei, fusese §i mai greut de acceptat, dar §i mai greu de indurat. Singura diferenfa o constituia faptul ca, de data asta, era destul de mare ca sa injeleaga. Inspira adanc, i§i |inu respiratia pre{ de cateva secunde, apoi dadu drumul aerului sa iasa din plamani. — Atunci trebuie sa facem ce putem cu timpul care fi-a mai ramas, spuse ea. — Ma gandesc ca — pentru prima oara in viaja — nu mai am nimic de pierdut. Ochii lor se intalnira ?i amandoi incepura sa rada. — A?a incat poji sa-mi spui ce ai pe suflet, continuS Philip cu blandeje. De aici, nu va transpira mai departe. Ah, ba da, gandi Nell. O §tire savuroasa ca asta s-ar strecura prin malitioasa dar §i fragila promisiune a lui Philip pentru ca necazurile altora faceau deliciul lui §i ar fi disecat-o in timpul unei conversatii interesante, impreuna cu alji barfitori de profesie cu min|ile alcatuite dupa acela?i tipar, ceea ce ar fi avut ca rezultat impra?tierea ei asemenea polenului purtat de briza primaverii. Singurele secrete de care puteai sa fii sigur ca vor fi pastrate de Philip erau propriile lui secrete. — N-am nimic pe suflet, zise ea suspinand. Ca sa-ti spun adevarul, cred ca sunt plictisita.... " In fond, ii facea un compliment platindu-i cu aceea§i moneda. — Dar acum voi avea cu ce sa-mi umplu timpul, nu-i a?a? Spune-mi pe cine vrei sa anunj. Sa merg la tine acasa §i sa aduc agenda cu adrese? Mai dore§ti altceva? Ifi stau la dispozifie. Philip se posomori. Liz i-ar fi povestit fara sa fie rugata. De fapt, i-ar fi cerut sfatul. Nell nu cerea niciodata vreun sfat de bunavoie la nimeni §i, cum era {inut prizonier in acest pat de spital, n-avea cum sa afle. Ei bine, va trebui sa recurga la serviciile unui locfiitor... — Da, am nevoie de agenda, printre alteie. Poate, daca |i-a§ face o lista...

Vera Cowie

324

— La spitalul Westminster? intreba Mark Stevens. Ce-a facut acolo? — L-a vizitat pe un oarecare domn Philip Faulkner, ii spuse sergentul. Este un gentleman foarte bine cunoscut in anumite cercuri, domnule. AJi auzit de Regele Regilor? Ei bine, domnul Philip Faulkner este cunoscut drept Regina Reginelor. (Sergentul facu o pauza dramatica.) Si are SIDA. Se pare ca domnul Faulkner §i doamna sunt prieteni vechi. Ea are o cheie de la apartamentul lui de langa catedrala Westminster ?i i-a dus o geanta plina cu lucruri luate de acolo. Am facut cateva cercetari despre domnul Faulkner. Nu are cazier; la noi, vreau sa spun. Este foarte bine cunoscut, insa, in alte cercuri. Descinde dintr-o veche familie dar zvonurile spun ca, de?i certificatul sau de naftere afirma ca este fiul domnului Hugh Faulkner, tatal lui adevarat avea sangele §i mai albastru, de fapt de culoarea purpurei regale. In orice caz este un tip infatuat, iar viaja lui intima este populata de personajele din Who’s Who. Aceasta este lista vizitatorilor care au trecut sa-l vada Tn ultimele doua zile. Dupa cum veji vedea, exista printre ele cateva persoane foarte importante. — Sunt §i cunoftinje de-ale domnifoarei Mondaine? — N-a§ putea spune, domnule. Nu era la spital cand au venit ceilalfi. Ea merge acolo dupa-amiaza §i ei vin seara. — §i domnifoara Mondaine? Ce s-a mai intamplat cu ea? — Pai, domnule, a intervenit ceva nou. Bill Ross intinse Tn faja fefului sau un set de fotografii facute de un polijist ascuns intr-o furgoneta parcata Tn faja depozitului, Tn vecinatatea micii casuje. — Exista un al treilea membru al familiei. — Ce?! — Aceasta tanara domnifoara. Era Nell, cu parul lasat liber, purtand haine tip Nell de ia Marks & Spencer. — Cine dracu’ mai e §i asta? — Habar n-am, domnule, dar sa va spun un alt lucru ciudat. Femeile astea nu ies niciodata impreuna afara din casa. Le poji vedea doar pe rand. §i totu?i nu par sa fie

325

Cu r t c z a n a

mereu impreuna. Domnifoara Jordan e acolo marjea, miercurea fi joia. Domnifoara Mondaine pleaca de acasa doar noaptea, iar cealalta este prezenta acolo la sfarfitul saptam&nii fi conduce mafina domnifoarei Mondaine. — Mai sunt f i alji vizitatori? — Nici unul. Mark Stevens studie fotografiile noii fi necunoscutei aparijii. O faja de tipul apa fi sapun, insa placuta fi sincera, par lung castaniu, moale fi stralucitor de curat fi o silueta la fel de placuta. Sub tricolul simplu, fara guler, sanii erau plini fi fermi iar jeanfii scoteau in evidenfa un fund draguj rotunjit. Purta ochelari negri fi totufi, avea ceva familiar in infajifare. Unde o mai vazuse... .§i cine era? O prietena? Poate, o ruda? Da. Mintea lui rejinu ideea. Asta era legatura. N amintea de domnifoara Jordan; o edijie mult mai tanara. Probabil, o nepoata. Cineva care supraveghea casa cand matufa era ocupata. Of, la dracu’, gandi el, lucrurile se complica din ce in ce mai mult. De ce oare petrec celelalte doua a§a de mult timp acasa? Cand Cleo Mondaine este plecata, cineva trebuie sa aiba grija de pisici, dar ea nu e plecata. Atunci de ce vin celelalte doua m vizita fara sa fie necesar? Ii veni o idee care era atat de ridicola meat fl apuca rasul. Era oare posibil ca domnifoara Jordan, care vorbea atat de frumos fi care era atat de respectabila, prefioasa fi decenta domnifoara Jordan sa fie creierul din spatele curtezanei? Se fixeze tarifele, sa gaseasca clienjii fi sa ia banii? Poate ca fi a treia femeie lucra Tn aceeafi bran?a, avand insa o clientela mai pujin pretenjioasa, fi casuja era baza operaJiunilor. Nu numai una, ci doua curtezane, operand la nivele diferite, cu orare fi tarife diferite, contribuind la aceiafi fond care apoi era imparjit? Am impresia, reflecta el, ca se impune o noua vizita la domnifoara Cleo Mondaine. —• Vreau sa ftiu cand e acasa domnifoara Mondaine, spuse el. Anun{aji-ma in momentul in care este vazuta intrand in casa. Transmite-le fi celorlalji consemnul. Incepu din nou sa studieze fotografiile, comparand-o pe cea de-a treia femeie cu domnifoara Jordan. Vina o poarta ochelarii, decise el. Ai domnifoarei Jordan era coloraji, de felul celor care sunt folosiji sa protejeze ochii sensibili de

Vera Cozuie

326

lumina prea puternica, avand Tn aceiafi timp fi dioptrii; cei ai necunoscutei erau ochelari de soare. Lua o lupa din sertarul biroului fi examina fotografia mai de aproape. — „Ray-Ban“, rosti el cu voce tare. Pe pupn cincizeci de lire perechea fi totufi poarta jeanfi fi un tricou de la un magazin de duzina. Muta lupa asupra gen{ii de umar fi dadu din cap satisfacut. Era TnchisS cu o clama aurita avand forma literei H: „Hermes“. Pe mana care {inea cureaua gen{ii Tn partea de jos av6a un ceas. Puternica lupa TI mari a fa de mult Tncat TI recunoscu ca fiind geamanul celui purtat de Cleo Mondaine. Un ceas „Cartier Rivoli“. Argint aurit, cu un safir Tn remontoar fi curea din piele de crocodil. §ase sute de lire sterline. Se lasa pe spMtarul scaunului. Afadar, casa nu era un bordel, ci o baza. Domnifoara Jordan verifica apelurile telefonice Tnregistrate pe robot fi {inea socoteala Tntalnirilor. Celelalte doua se duceau la Tntalniri. Nu era de mirare ca era a fa de pornita sa nu lase pe nimeni sa se uite ce car{i {inea Tn mana. Probabil caftiga o avere, una pe care nu le-ar conveni deloc sa o piarda. O Inscenare foarte abila, gandi el cu admira{ie. Casa se gase$te mtr-o fundatura liniftita pe care nu se circula mult, cu exceppa celor ce vin la depozit. Vecinii sunt plecap cea mai mare parte a timpului f i nu exista intrufi curiofi care sa se intrebe cu ce-fi caftiga existenfa cele trei femei. Da, chibzui el, a venit vremea sa mai avem o mica conversape. De fiecare data cand statuse de vorba cu Cleo Mondaine simjise o disonan{a ciudata, neliniftitoare, care-i spunea ca ceea ce auzea fi ceea ce credea el vor fi mereu lucruri diferite. Asta nu se Tntamplase cu domnifoara Jordan. Luase de bun tot ce-i spusese, cat fi propriul ei fel de a fi. Am fost tras pe sfoara? se Tntreba el. O fi oare o femeie foarte inteligenta, avand drept acoperire imaginea unei false respectabilitap ? Ifi dadu seama ca ele jucau un joc fi tristejea care-1 invada Ti alimenta mania. M-au luat drept fraierul proverbial. Probabil ca au un fel de cooperative sau sunt adepte Tndarjite ale mifcarii de eliberare a femeilor. Poate chiar — dupa cum Ti fusese spus, dar nu reufise niciodata sa creada — urau barba{ii, afa cum se presupunea ca fac majoritatea prostitu-

327

Cu r t c z an a

atelor. Oricare ar fi realitatea, va trebui sa-i raspunda la cateva Tntrebari, fi ar face bine ca de data asta sa nu-i mai ascunda nimic. La vremea cand ajunse la casa cea mica, primul val de furie se domolise. fi fusese ranita doar mandria profesionala pentru ca se lasase prostit atat de ufor fi Tn totalitate. Nu avea deocamdata nimic Tmpotriva domnifoarei Jordan sau a celei de-a treia femei. Nu comisesera nici o crima. Daca aveau baza aici fi erau angajate prin telefon, tot nu faceau nimic ilegal, atata timp cat nu foloseau casa pentru Tntalniri fi supravegherea continua U facuse sa ajunga la concluzia ca Tn mod absolut cert nu procedau afa. fntalnirile se derulau Tn alta parte, iar ea, Cleo adica, Ti venise Tn Tntampinare riscandu-fi afacerile care, la drept vorbind, nu-l priveau Tn nici un fel. Spera totufi ca de data asta s-o ia pe nepusa masa. Probabil ca fusese Tn baie, fiindca trebui sa sune de doua ori fn plus, fnainte ca Ufa sa se deschida ?i ea sa apara fntr-un halat de baie, avSnd un prosop Tnfafurat ca un turban Tn jurul capului. — Acum ce mai e? Tntreba ea Tnfepata. Flacara ochilor albaftri parea s-o arda, dar zambetul lui era nonfalant. — Vreau sa-Ji mai pun cateva Tntrebari, raspunse el. — Dumnezeule, de ce m-oi fi bagat eu Tn afacerea asta? exclama ea Tntorcandu-se fi lasandu-l sa intre singur, dupa care se Tndeparta, p&find cu aroganja prin hoi, Tn direcjia bucatarrei. El Tnchise Ufa din fa|a a casei fi o urma Tn bucatarie unde o gasi afteptandu-l cu mainile puse Tn folduri, imaginea vie a unei fotografii trimise de mama soacra de la mare. — Ma haituiefti, supraintendentule, TI acuza ea furioasa. De ce? Pentru ca asta e singurul mod fn care pot sa dau de tine, admise el Tn sinea lui. Daca te-a§ invita sa ne fntalnim, ai refuza f i oricum, n-ar fi o idee prea buna, fiindca eu sunt dus de seara rulanta m sus f i cei care ealatorese cu mine vor fi cercetap cu foarte mare atenpe intrucat eu ma indrept spre varful piramidei. — Mai am nifte fotografii sa-Ji arat. S-ar putea sa recunofti vreun chip din trecut.

Vera Cozuie

328

— MS Tndoiesc. Faptul ca I-am vazut pe Tony Panacoulis s-a datorat numai fansei fi nu vreunui plan. Nu mi-a placut nici atunci, ?i nu-mi place nici acum. Este foarte pujin probabil ca oamenii din anturajul lui sa aiba ceva de-a face cu cei din lumea mea. — Totu§i, uita-te. Nu prea facem progrese. Orice informajie, oricat de mica, ne va ajuta enorm In completarea jocului de puzzle. Se vedea clar ca nu parea deloc fericita. Era pe punctul de a izbucni. Inainte fusese calma, liniftita. Acum, degetele ei trageau nervoase de faldurile largi ale halatului. Are m iini frumoase, reflecta el, imaginandu-?i cum ar fi daca I-ar mangaia, dupa care T?i pocni Tn gand mintea de un perete, limpezind-o brusc. Probabil ca se uitase prea fix la ea, deoarece Tnceta deodata sa le mai mifte, Tfi Tnnoda iar cordonul halatului ai carui nasturi erau Tnchifi de sus pana jos f i Ti Tnfrunta calma privirea cand ochii tor se Tntainira din nou. — Uite... daca vrei sa te duci sa termini ce taceai, prepar eu nifte cafea, se oferi el. — Nu, muljumesc, raspunse ea fi adauga cu politejea rece a cuiva care de-abia afteapta sa scape de un musafir nedorit. Se Tndeparta de el, scoase cefti fi farfurioare fi lua o tava dintr-un set de trei bucaji sprijinite de peretele Tmbracat Tn faianja Tn imediata vecinatate a uriafului frigider american. — Du-te Tn salon f i ia loc, ordona ea. — Pot sa iau ceva? — Libertajile pe care Ji le iei sunt mai mult decat suficiente. Muljumesc de Tntrebare, se rasti Nell. Oh, bine pntit, gandi el, dar zambetul lui nu primi nici un raspuns. ^ Se vedea de la o pofta ca vizita o deranjase. Ifi putea lesne imagina ca, mai Tnainte, zacuse afundata pana la barbie In apa calda fi ciabuci de spuma, sau poate sub duf cu apa prelingandu-se pe trupul acela Tnalt fi zvelt, cu parul negru ud. Cand Ii deschisese Ufa, avusese sentimentul ca o tulburase. Acum suntem doi in situapa asta, se gandi el. Nell veni Tn salon aducand tava fi se afeza Tn faja lui de partea cealalalta a mesei mari fi joase, pentru cafele. C?

329

C u r t e z a na

timp ea turna cafeaua tare, neagra §i aromata In ce?ti §i-i Tntinse §i lui una, el nu scoase o vorba. Una dintre pisici intra Tn camera, sari fara efort pe brajul sotalei, langa ea, ?i Tncepu sa se spele pe faja. — Fotografiile, Ti reaminti ea. — lata-le, zise el §i Tntinse pe masa o alta jumatate de duzina de poze alb-negru. In toate aparea Tony Panacoulis, Tnsojit de persoane diferite. Ea le examina, dadu trei la o parte, dar cand ajunse la cea de-a patra Tn care grecul era cu o blonda, expresia de pe chipul ei deveni Tncordata. Se uita fix la fotografie cateva clipe, apoi o puse deoparte ?i le analiza pe ultimele doua. in cele din urma, se reTntoarse la cea de-a patra, o lua §i o privi cu atenjie, dupa care o puse la loc ?i spuse: — Am cunoscut-o Tn 1979. Era una dintre fetele care lucrau pentru Mickey Shaugnessy cat am fost cu ei, numai ca ea traia cu el. Pe atunci se numea Cindy Lewis. Am auzit mai tarziu, dupa ce I-am parasit pe Mickey, ca ?i da facuse acela?i lucru pentru ca o batuse ?i-i rupsese o unghie sau doua. Avea o fixajie pentru unghiile ei, erau lungi ?i Tncovoiate ca ni§te gheare, dar ei i se pareau frumoase — Tnsemnele unei femei care are pe altcineva sa-i faca treburile ce ar strica perfecjiunea lor. Nu s-a schimbat, Tn afara faptului ca pare mai sofisticata §i ca, atunci cand am cunoscut-o, nu-§i purta parul Tn stilul lui Dolly Parton. Luand fotografia, Mark examina mana ce aranja claia de yata de zahar ?i nu pentru ca ar fi avut nevoie sa mai fie netezita. Era mai degraba gestul cu care T§i aranjeaza parul o femeie care merge zilnic la coafor, cat ?i intenjia de a-?i etala diamantul mare cat o moneda de cinci pence aflat pe cel de-al treilea deget §i unghiile extraordinar de lungi §i vopsite care se curbau la varful degetelor ei scurte §i butucanoase asemenea ghearelor unei pasari de trada. Probabil ca fiecare dintre ele avea cel pujin un inci de la varf pana la punctul unde se prindeau de deget. — Acum este cunoscuta drept Cindy Searle ?i este amanta lui Tony Panacoulis de vreo cinci ani, de cand a jucat Tn filmele lui pomografice. Ce poji sa-mi spui despre ea? — Corupta, Tnfumurata, vicioasa §i complet egotsta. Proasta ca noaptea, dar avand acel gen de §iretenie care Ti

Vera Cozuie

330

da cuiva posibilitatea sa §tie cine, unde, cand ?i cum fi va fi cel mai bine de folos. Destul de prietenoasa cu cei pe care nu-i socote§te o ameninjare ?i periculoasa pentru ceilalfi. S-a descotorosit de o fata pe care Mickey Shaugnessy o recrutase ?i care parea sa fl intereseze altfel decat ca o aducatoare de ca?tiguri. Nu eram acolo pe atunci, dar mi s-a spus ca n-o avertizase pe noua venita de mclinajfia unui binecunoscut client de a le face pe fete sa sufere... Cindy se cteupa de ea ca s-o Tnveje ?mecheriile §i i I-a prezentat §i pe perversul asta. El a legat-o fn a§a fel incat, cand fn cele din urma a violat-o, zbatandu-se, s-a strangulat singura. A fost prins §i condamnat, dar prea tarziu pentru fata. Binefnjeles ca Cindy a negat totul. A spus ca o avertizase ?i ca nu voia sa asculte crezand ca se poate descurca fn orice situajie, dar cand am devenit o components a trupei lui Mickey am fost prevenita sa n-am fncredere fn ea. Ultimul lucru pe care I-am auzit despre Cindy a fost ca s-ar fi fntors la Salford dupa ce I-a denunjat pe Mickey §i asta pentru ca fi rupsese prefioasele ei unghii. Intrucat, dupa cum mi-ai spus, el a murit, presupun ca a crezut ca se poate fntoarce fn deplina siguranfa ca sS urce pe seara sociala. — Diamante este adevarat §i a?a e §i haina de nurca. Tony ca?tigS mai mult decat suficient ca s-o fntrejina fn stilul care crede ea ca i se cuvine. Nu mai cuno^ti pe nici unul din ceilalji? — Nu. — To{i s-au prostituat fnainte §i acum sunt asociafi ai lui Tony Panacoulis, afirmS. el, dupa care se opri ca sa soarba cu evidenta multumire din cafea. — Ai fost prietena cu Cindy? — Nu. Ne cunoa?team una pe alta, asta-i tot. — N-ai mai primit nici un semn de la ea odata ce afi pornit pe drumuri diferite? — Am §i uitat de ea pana acum, cand am vazut fotografia. — E?ti surprinsa ca traie§te cu un barbat ca Panacoulis? — Nu. Cindy n-avea pretenfii relativ la sursa banilor, atata timp cat ace?tia curgeau garla. Pisica, terminandu-§i ablutiunile, se decise sa-?i schimbe locul ?i sari cu u?urin{a fn poala stapanei ei. Aceasta o

3 31

Curtez ana

scarpina absenta dupa ureche ?i felina Tncepu sa toarca asemenea unui motor exterior, ridicandu-se pe picioarele din spate ca sa-?i Tmpinga capul Tn obrazul ei. Era o pisica mare ?i atenjile ei era de-a dreptul viguroase. — Bundle, fii cuminte! o dojeni Nell, dar cu atata dragoste, Tncat pisica Tncur-ajata de tonul vocii, Tncepu sa-?i frece capul cu atata foiia de al ei, Tncat turtoanul, facut dintr-un prosop prins destul de precar langa ureche, se desfacu. Inainte ca ea sari poata prinde, tot prosopul Ti aluneca pe umeri, dand la iveala suvije de par castaniu absolut uscat. Pisica, speriata de prosopul care cSzuse, o lua la fuga. Ea nu se mi§ca. Statea atat de {eapana meat lasa impresia ca Tmpietrise. Concomitent, privirea lui se lipise de parul ei care nu era scurt, negru ?i ud, ci lung, castaniu ?i uscat, iar expresia ce i se Tntiparise pe faja putea face obiectul unui studiu portretistic. Chipul ei devenise purpuriu. — De fapt, e?ti numai tu... spuse Tn cele din urma Mark Stevens cu vocea cuiva care, Tn sfar§it, a Tnjeles. Tu e?ti Cleo Mondaine, Eleanor Jordan ?i, totodata, femeia misterioasa. O vazu Tntunecandu-se la faja pe masura ce Tnfelegea implicajiile acelei propozifii. Apoi, cu o mi^care a umerilor care spunea: „La dracu’... deci acum §tii...“, T§i desfacu halatul §i §iI scoase, dand la iveata un tricou galben §i jean§i suflecafi pana la jumatatea gambei. Mark Stevens rase scurt. — Felicitari. M-ai pacaiit. E?ti o actrija foarte buna. Am fost complet indus Tn eroare de domnifoara. Jordan. Cand te-a? fi Tntalnit pe tine pe strada, cea reaia? Acum te privesc pe tine cea devarata, nu-i a?a? — Da. Sunt cu adevarat Eleanor Jordan, dar cunoscuta Tntotdeauna drept Nell. Celelalte doua sunt... creape mele. — Propria ta treime nu chiar atat de sfanta? Sim|i ?i vazu Tn acela§i timp scanteia din ochii ei §i §tiu ca nimerise Tn plin. — Dar... de ce? Tntreba el cand T?i regasi vocea osciland Tntre admirafie §i surpriza. — Am motivele mele §i ele n-au nimic de-a face cu problema despre care discutam. Ji-a§ fi recunoscatoare daca nu mi-ai da Tn vileag... secretul. Nu face rau §i nu este ceva ilegal.

Vera Cowie

3 32

— Dar... reTncepu el. — Domnifoara Jordan este alter-egoul meu, daca vrei. Contrariul lui Cleo Mondaine. — Eleanor Jordan... efti tu cea din viitor? Desigur, un viitor Tndepartat. — O alta latura a mea. Eleanor este numele meu de botez, dar numai tatal meu Tmi spune afa. — Deci Elly era numele real? — Da. Pana atunci fusesem tntotdeauna cunoscuta drept Nell — fi eu ma gandesc la mine, cea adevarata, ca la Nell. — Dar domnifoara Jordan nu avea ochii verzi, zise el deodata. Ea Tfi apleca pujin capul, Tfi facu ceva la ochi fi cand TI ridica din nou, ochii ei redevenisera cenufii, limpezi fi stralucitori, cu un cerc mai Tnchis, de culoarea antracitului, la marginea irisului. — §i parul Tncarunjit? — Un spray colorant pentru par. — M-ai pacalit, repeta el. Credeam ca mai locuiefte fi o a treia persoanS aici. — Nu, sunt doar eu f i pisicile. ■ Bundle, auzind vocile fi dandu-fi seama ca nu aveau un ton ridicat, se Tntoarse, emise un sunet ca de balama ruginita, dupS care sari Tn poala la Mark. — Bundle! — Nu, e-n regula! Tmi plac pisicile. Mark gasi imediat punctul sensibil din spatele urechii fi animalul se afeza comod la el Tn poala, Tfi Tntinse labele ca aripile unui aeroplan fi Tncepu sa toarca asemenea motorului acestuia. — Muljumesc, Bundle, Ti spuse Mark pe un ton serios. — Daca m-ai catalogat drept femeia necunoscuta, Tnseamna c& m-ai urmarit, nu-i afa? — Nu, dar admit ca Ji-am pus casa sub urmarire. — De ce? TI chestiona ea indignata. — Ca sa fiu sigur cS efti cine ai zis ca efti ^i, pana cand am vazut-o pe Nell, te-am crezut. Asta m-a zapacit complet, recunoscu el clatinand din cap. Dupa o vreme Tntreba: — De asta erai atat de TndSrjita sa-Ji protejezi anonimatul?

333

Curtezana

— Nu. Ji-am spus motivul. Cleo este cea care caftiga bani mulji, Eleanor este... alter-egoul ei. Imi da o ocupajie in timpul zilei. Nu-i nici un rau Tn asta, fi mie Tmi face placere, deci ce nu e Tn regula aici, incheie ea pe un ton defensiv. — Ai avut anumite motive sa devii Cleo? — Da. Am vrut sa nu aiba nimic de a face cu Elly Little. Nu trebuia sa aiba nici trecut, nici probleme, ci numai viitor. — Prietena ta care a murit — facea parte din aranjament? — Da. — Si Philip Faulkner? Vazu cum ochii limpezi, de culoare cenufiu deschis, se Tntuneca pana la nuanja fumului. — M-ai urmarit. — Conduc o ancheta relativ la o crima. Tonul lui nu avea o nuanja de scuza. Acum nu mai era Mark Stevens ci mai degraba supraintendentul Stevens. Ea Tfi coborT pleoapele, se Tntinse sa-fi ia ceafca fi atunci el Ti vazu sanii mifcandu-se sub materialul subtire al tricoului fi Tfi dadu seama ca nu purta sutien. — Philip a avut rolul lui, admise Nell dupa catva timp. Deodata, se uita |inta la el. — Probabil ca pana acum ai aflat deja cine este, TI provoca ea. — Da. — A fost un prieten foarte drag al femeii care m-a ocrotit. A fost... „mentorul“ ei. Dupa ce a murit ea, a continuat sa fie sfatuitorul meu. Sunt foarte pujine lucrurile pe care Philip sa nu le ftie, fi Tnca fi mai pufini oamenii necunoscuji lui — vreau sa spun, cei care merita sa fie cunoscufi. Este un snob Tngrozitor. Inainte ca el s-o poata Tntreba, ea Ti spuse: — Nu. Nu ftie nimic despre povestea asta. Nu este preotul meu confesor. Afirmafia aceasta preciza Tn mod clar limitele pana la care se Tntindea atribupe lui de mentor. — Bun, zise Mark. E mai bine sa nu ftie nimic, Tntrucat i-arfi imposibil sa p&streze secretul. Zambetul lui Cleo se ivi din nou.

Vera Cozuie

334

— Vad ca ai facut cercetari §i asupra lui. — Nu in calitate de criminalist. Ca ?i tine, face absolut totul cu cea mai mare discrejie ?i a§a se Tntampla §i in zilele in care acest lucru era in afara legii. Lista amanjilor lui pare a fi extrasa din Who’s Who. — Philip ar spune ca acele persoane apar acolo numai datorita lui. I?i zambira unul altuia, apoi zambetul se transforma in ras, care se stinse Tn timp ce continuau sa priveasca unul Tn ochii celuilait. Ea se rezema de sparatul canapelei; o retragere fizica ce TI avertiza ca se apropiase prea mult. — Deci Ji-a luat atat de mult timp sa deschizi u?a, pentru ca te deghizai, presupuse el. — Da. — §i cata vreme ai fi continuat sa joci rolurile astea — cu mine, vreau sa spun? — Cat timp mi-ar fi convenit. De ce, a ie§it vreo lege noua care spune ca n-am voie? El Tncerca o alta cale. — Cand ai fugit de la Mickey Shaughnessy, Ji-a fost teama cS va Tncerca sa te gaseasca? — Da, pana cand am auzit ca Cindy I-a bagat la Tnchisoare. — §i de atunci n-ai mai avut nici un contact cu lumea aceea? — Absolut nici unul. Se forja sa stea lini?tita sub privirile lui cercetatoare, Tnsa, brusc, T§i dadu seama ca de fapt mintea lui era Tn cu totul alta parte, urmarind un gand. — Ji-ai facut operate estetica, nu-i a?a? intreba el Tn cele din urma. Din cauza asta nu te-am recunoscut. — Da, a trebuit sa-mi fac o operate estetica. Mickey mi-a rupt nasul §i maxilarul. De asemenea, am avut §i pometele obrazului stang fracturat. Chirurgul s-a folosit de ocazie ca sa faca una sau doua Tmbunatajiri, Dar nu din cauza asta nu m-ai recunoscut, ci fiindca nu Ji-ai mai adus aminte de mine. Nu era catu?i de pujin stanjenita; enunja doar un fapt. — Deci este foarte pujin probabil ca Cindy sa te recunoasca...

335

Curtezana

Nell riposta Inainte ca el sa termine de vorbit. — Oh, nu! Nu mai vreau sa am de-a face cu oamenii aia cu nici un chip. Vocea Ii trada indignarea, iar ochii ei cenu§ii se intunecasera ca norii de furtuna. — JVIi-am croit drum afara din cloaca aia cu mult timp In urma. In cazul meu nu poate fi aplicata zicala: „Cine a facut trotuarul o data, II va face mereu“. Am spalat de mult murdaria acelei perioade de pe mine §i din viaja mea. Mi-am facut datoria de cetajean, domnule supraintendent. Cand {iam spus ce am vazut In noaptea aceea mi-am asumat ni?te riscuri. L-am identificat pe acel barbat §i acum {i-am dat-o pe Cindy Lewis. Ce vrei mai mult? — Sa pun capat uciderii copiilor ?i sa-i arestez pe barba{ii care-?i gasesc safisfac{ia sexuala la vederea celor care abuzeaza de copii §i, In cele din urma, Ii omoara. — De ce crezi ca {i-am dat telefon? spuse ea ?i se prabu§i la loc pe canapea. Cand II privi din nou, mania fusese inlocuita de o expresie care arata ca era din nou cu ochii-n patru. El §tia ca Ii cantarea puterea — puterea legii — In raport cu a ei. Aceasta din urma nu reprezenta o ameninjare; atata vreme cat o plateau cu banii jos, clienjilor ei pu{in le-ar fi pasat, de altfel, nici n-ar fi vrut sa asculte. Singura ei for|a rezida In faptul ca Ii era necesara ?i In taria de a rezista presiunii unei eventuale amenin{ari cu demascarea, venite din partea lui Mark. Se grabi s-o trezeasca la realitate. — Nu te ameninj, zise el lini?tit. N-am nici o putere sa fac asta. Nu te pot for{a sa faci ceva ce nu vrei. Nu traim intr-un stat polijienesc. Nu pot nici sa te ?antajez. Te rog doar sa ne aju{i. Poate reu§e§ti sa pui la cale o intalnire cu Cindy, sa vorbi{i despre timpurile trecute, s-o Intrebi ce-a mai facut, pe unde a fost §i sa-i prezinji o versiune elaborate cu aten{ie a vie{ii tale Incepand cu perioada in care a{i fost impreuna la Mickey Shaughnessy. Ar putea dori sa-l Intalne§ti pe Tony Panacoulis. Stim ca recruteaza „actori“ pentru el... Nu, n-a§ vrea sa mergi atat de departe incat sa lucrezi pentru el, dar daca s-ar intampla sa-{i propun§ ar fi o ocazie sS afli lucruri de care avem neaparata nevoie. Ea Ii raspunse cu vocea incarcata de sarcasm:

Vera Coivie

336

— §i mi-ar face cuno§tinJa cu partenerul lui, domnul Reza Dominitian? — E plecat din {ara, Ji-am spus asta ?i mai devreme. De altfel, Dominitian este partenerul secret. Ma Tndoiesc ca are ceva de a face cu producjia propriu-zisa de filme. Totul fusese spus cu o expresie serioasa, Tnsa ea Tncepuse deja sa aprecieze umorul lui ascuns §i fin. In afara de asta, in ochii lui alba?tri, stralucitori, ardeau ni?te luminije drace?ti. I?i controla impulsul de a zambi, dar.cand privirile lor se Tntalnira, orice dorinja de a rade dispSru cu desavar?ire. Simji un imbold puternic sa se faca §i ea nev&zuta, dar T§i impuse sa ramana pe loc. — Vrei sa te mai gande?ti? Tntreba el Tn cele din urmS. Cred ca Tnjelegi ca trebuie sa cercetez ce zace sub fiecare piatrS §i, crede-ma, am rasturnat o groaza Tn ultimii doi ani. Nu sunt atat de mandru Tncat sa nu te rog. Am nevoie acum de tot ajutorul pe care-1 pot objine ?i dumneata, domnifoara Jordan, e§ti cel mai bun sprijin pe care I-am avut Tn ultima vreme. Prin tine, pot sa patrund Tn viaja unui om care o fine bine zavorata. Faptul ca ai cunoscut-o pe amanta lui Panacoulis, chiar daca asta s-a Tntamplat cu mult timp Tn urma, e o mana cereasca. Nu te-a§ pune Tntr-o situajie periculoasa; nu sunt chiar atat de disperat. Dar daca ai vrea sa te gande?ti la ceea ce-Ji cer... Ea reflecta ?i el a§tepta. Ce draguia e, gandi el. E mai dulce decat Cleo; nu este catufi de pupn la fel de uimitoare, dar are genul de figura care persista in amintirea unui barbat. Vocea lui Cleo era mai ragufitS f i plina de senzualitate, iar a domnifoarei Jordan era ezitanta, o voce care parca-fi cerea iertare. Cea a lui Nell este naturala, este propria ei voce. In acest moment Tncepu sa aprecieze talentul ei de actrija. Era sigur ca acum nu interpreta nici un rol, pentru ca Nell nu avea nevoie de a§a ceva. Aceasta era Nell despre care nimeni nu ?tia ca exista .Philip Faulkner ar putea s-o cunoascS, dar altcineva nu cred ca mai ftie. Ifi sunt dator, Bundle, gandi el. Nu e de mirare ca TI intrigase de la Tnceput. Trei femei ?i un singur trup. Trei femei complet diferite una de alta, dar avea certitudinea ca Nell era baza triunghiului. Ramanea. de descoperit motivul pentru care avusese nevoie

337

Curtezana

sa le creeze pe celelalte doua, Tnsa avea sa-l afle. Dorea extrem de mult acest lucru. I se confirma ceea ce ii spusese instinctul, un fapt pe care rajiunea Tncercase sa-l considere de natura pur fizica. Unul dintre instructorii de la Bramshill, care avea experienfa multor ani petrecu{i Tn Polijia Metropolitans, il sfatuise sa se comporte a?a cand avea de-a face cu femei deosebit de atragatoare in timpul serviciului, „genul care te face sa gSnde§ti cu penisul; am vazut mai multi poliJi?ti care promiteau, avand necazuri pentru ca T§i pierdusera abilitatea de a face diferenja dintre a gandi §i a simji; Tntre a fi un polijist ?i a fi un barbat. Vor veni vremuri cand va trebui sS decizi al cui e r§ndul.“ Ca acum, chibzui Mark ?i puse jos cea?ca de cafea. — Cat timp vrei? Tntreba el. — Nu-mi telefona. Te voi cauta eu, raspunse ea Tndulcind ordinul cu un zambet batjocoritor. — Sper sa nu-|i trebuiasca prea mult, in tot acest timp Tn care noi TncercSm sa ajungem undeva, banda continue sa opereze §i sa abuzeze de alji copii. Vazu trecandu-i pe fa|S umbra unui gand, dar totul se petrecu mult prea repede pentru a-l putea Tnregistra ?i examina. — Cum fac rost de ei... de copii vreau s& zic? — De obicei, sunt copii fugifi de acasa, copii ai strazilor. Unii dintre ei se „Tnchiriaza“ Tn mod deliberat pentru ca este singurul mod Tn care pot face rost de bani; al{ii sunt... convin§i... sa face cest lucru. — Mai ales bSiefi? — in cea mai mare parte, dar am Tntalnit §i cazuri diferite; din cele carora nu le place sa asculte de regulile impuse de pSrin$ii lor §i vin la Londra ca sS fie, a§a dupS cum cred ele, libere. in plus, mai sunt cele de care s-a abuzat deja. El facu o pauza, apoi Ti servi ?i restul: — Avem cuno§tin{a de cinci cadavre; §tim cum au murit acei copii §i de ce. Ceea ce nu cunoa?tem sunt Tmprejurarile disparijiei altor douazeci, toji fugiji de acasa §i lipsind deja de foarte multa vreme, unii dintre ei de ani Tntregi. S-ar putea sa nu fi fost gasiji ?i din alte motive. Poate ca nu vor sa fie

Vera Cozuie

33S

gasifi. Este foarte posibil ca oamenii sa se evapore ca apa sub caldura unui soare puternic, dar ni?te paring sunt Tngrijorafi §i noi nu-i uitam. Se opri din nou §i apoi completa: — In cazul polifiei nu mai e valabila zicala: „ochii care nu se vad se uita“. — Nici Tn cazul meu! rosti ea cu o voce care te-nfiora. Mi-am pus mijloacele de existenfa Tn joc spunandu-fi ce ?tiam. Se Tntampla sa-mi pese foarte mult de copii care se afla la cheremul oamenilor lipsifi de scrupule. Se Tntampla ca... Probabil Tnsa ca simfi ceva Tn expresia lui atenta ?i nu mai continua fraza; dupa aceea T§i recapata sangele rece, caracteristic profesiunii ei. — In profesia mea afli unele lucru foarte neplacute, continua ea, dar dupa parerea mea, a abuza sexual de copii depa?e§te orice limita. — Am Tntalnit prostituate care avea doar treisprezece ani, spuse el ca pe un fapt divers. — Mi s-a Tntamplat §i mie s& Tntalnesc astfel de fete ?i, Tn mod invariabil, tafii lor fusesera primii „clienfi“. Scarba Ti trimisese un fior Tn voce, dar se mai simfea ceva, total diferit, Tn dezaprobarea ei evidenta — o vibrafie pe care el o recunoscu drept manie. De asemenea, !§i dadu seama din felul Tn care aceasta disparu ca §i cand o carpa umeda i-ar fi curafat fafa, ca era suparata pe ea Tnsa?i ca-l lasase sa Tntrevada a§a ceva. Erau anumite locuri, T§i dadu el seama, in care mania interioara rosese zidul pe care-1 fnalfase imprejurul eu-lui ei esenp'al. Cand furia Tncepea sa fiarba, punctele slabe cedau. Ca acum. Probabil ca Ti fusese foarte greu Tn vremea cand batuse strazile. Indurase prer. multe §i prea devreme. Poate, reflecta el, mult prea devreme, ?i Tn acel moment Tn|elese ca gasise cheia treimii care nu avea nimic sfant Tn ea, creata de aceasta femeie. Se ridica Tn picioare. Dorea sa chibzuiasca asupra acestui lucru §i apoi voia sa stea de vorba cu cineva care putea sa-i spuna daca pornise pe pista cea buna. In acest moment, Tnsa, era important ca ea sa nu-?i dea seama ca se expusese a?a de mult.

339

Curtezatia

— Foarte bine, spuse el cu aerul cuiva care accepta ca de data asta nu va putea merge mai departe. Te las sa te gande^ti la toate astea. Imi dau foarte bine seama ce-Ji cer. Se uita drept Tn ochii ei; dorea ca ea sa priceapa bine acest lucru. Ea TI privi fix un timp, dar dup& ce recepjiona §i Tnjelese mesajul, T?i muta privirea aiurea. — E-n regula, fu singurul ei raspuns. — Sa-Ji telefonez la Tnceputul saptamanii viitoare? Ea dadu din cap Tn semn de Tncuviinjare. Mark pricepu ca era nerabdatoare sa-l vada plecat. §i ea voia sa reflecteze, sa revada drumul pe care-i parcursesera §i sa vada daca nu cumva lasase urme de pa?i care ar putea fi recunoscute. Numai de mine, se gandi el pe cand se Tndrepta spre ma§ina, §i numai pentru ca am vorbit de femeile §i copiii mtalnip in meseria mea, de care s-a abuzat sexual. Furia devenita vina, §i vina dovedindu-se coroziva. Viep degradate §i distruse, astfel incat nu se mai poate repara nimic. Numai ca el nu voia ca §i via|a ei sa fie lipsita de orice speran|a. NeTndoielnic, din punct de vedere afectiv, femeia asta era un teren minat. Faptul ca simfise nevoia sa-?i creeze alte doua personalita|i, fiecare avand un rol bine determinat arata ca Nell nu.putea accepta sa fie ceea ce era Cleo, dar dorea tare mult sa fie ceea ce era Eleanor. Cleo — cea rea, Eleanor — cea buna ?i Nell — catalizatorul. Cazul devine cu mult mai complicat decat mi-am dorit eu, gandi el. De-abia a?tepta sa afle Tntregul adevar. Nell duse ce?tile Tn bucatarie, le spala ?i le puse la loc, facand automat §i metodic toate mi§carile necesare, Tn timp ce mintea ei alerga panicata asemenea §oarecilor pe care Ti prindea Bundle cateodata, luandu-i Tnauntru ca sa se joace cu ei. Se juca, aruncand ?i trantind minuscula creatura pe jumatate moarta de frica, pana cand Nell reu?ea sa arunce un prosop peste el, sa-l ia repede §i sa-l scoata afara pe u?a. Pe ea, Tnsa, n-avea cine s-o salveze. Facuse gre§elile de una singura, permijand sa fie prinsa... §i tocmai de Bundle!

Vera Cowie

340

Se opri cu mainile varate in clabucii de sapun §i recunoscu in sinea ei ceva ce la inceput nu voise sa accepte. El o tulbura. Nu se sim{ea in largul ei in prezenja lui, era mult prea con§tienta de aceasta §i §tia ca ?i el era la fel de con§tient de prezenja ei. Ori de cate ori stateau de vorba, tensiunea din aer devenea palpabila. Facea §i spunea exact ce nu trebuia. Oh, Doamne! exclama ea in gand rememorandu-§i gre§elile facute chiar in acea seara. El o facea sa se simta stangace §i sa stea mereu in defensiva. Nu-§i aducea aminte ca vreun barbat s-o fi facut vreodata sa se simta cople?ita de un amestec ciudat de groaza ?i emojie. Niciodata nu sim{ea aceste lucruri cand era cu clienjii ei. In clipa aceea infelese care era motivul. Cand era cu un client, ea era aceea care controla situa|ia. Nu acela?i lucru se petrecea cand era cu Mark Stevens. El mergea pe drumul lui §i astfel se apropia in mod periculos de regiunile care se aflau Tn afara li'mitelor admisibile, regiuni care ii erau interzise oricui in afara ei. Nici chiar Liz nu pusese piciorul in zona aceea. §tia cS facuse ceea ce putea fi o gre§eala deaztruoasa, dupa cum la fel de bine ?tia ca de la inaljimea lui vazuse dincolo de zidurile pe care le Tnaljase ea; nu totul, nu toate ororile, dar vazuse destul ca sa-i fie trezita curiozitatea ?i ca sa vrea sa vada ?i mai mult. Asta mseamna c i trebuie sa pun capat la toate aici $i acum, chibzui ea. Ar fi destul de rau sa trebuiasca sa o vad din nou pe Cindy Lewis, cu toate pericolele la care m-a§ expune, dar a-l revedea pe el ar fi un dezastru. Nu pot sami permit prezenja lui. E timpul sM ridic podul mobil §i sa coboT grilajul de fier. Nell, fata mea, de acum incolo e$ti sub stare de asediu.

Curtezana

3 41

—

16

—

^^Flark Stevens intra grabit in bar §i se Tndrepta spre o masa langa fereastra unde un barbat citea Daily Telegraph. — Imi pare rau c-am Tntarziat... Am primit un telefon tocmai cand ie§eam din birou. A fost descoperit un alt cadavru; de data asta Tn Hereford. Un baiat de paisprezece ani. Era Tngropat de catava vreme, dar a putut fi identificat pentru ca se conservase bine din cauza naturii solului. — A fost omorat Tn acela?i fel? — Da, asfixiere sexuala, la fel ca §i Tn celelalte cazuri, §i a fost sodomizat dincolo de orice Tnchipuire. Sunt de asemenea semne de tortura, continua el ?i pe chip i se citea Tncordarea. Ce fel de oameni sunt aceia care gasesc placere Tn josnicia asta bolnava? Simt nevoia sa beau ceva. Tu ce vrei? — Nimic, multumesc. Am baut un pahar §i, cum trebuie sa ma Tntanesc Tn dupa-amiaza asta cu un individ care a savar§it mai multe crime ?i despre care apararea pretinde ca este schizofrenic, e necesar sa fiu perfect lucid. E un ticalos ?iret §i se preface foarte bine. Din nefericire a citit destul de mult §i este la fel de documentat ca §i mine in privinja bolii de care se presupune ca sufera. In realitate, boala de care sufera se nume^te imoralitate. N-are nici un pic de con§tiin|a ?i mai este §i arogant pe deasupra. — Vreau sa fac apel la cuno?tin{ele tale profesionale, zise Mark dupa ce T?i comanda bautura. In decursul investigafiilor legate de cazul folosirii copiilor Tn pornografie, am Tntalnit o femeie care ne-a oferit din proprie inipativa informatii valoroase. Ceea ce am descoperit de unul singur ma pune Tntr-o situate dezavantajoasa pentru ca nu am destule informatii despre psihologia ei care sa ma ajute s-o Tndrept Tncotro vreau eu. E§ti cel mai bun specialist in psihologia comportamentala §i m-am gandit ca, daca o sa-{i povestesc care cred eu ca e necazul cu ea, ai putea sa-mi confirtni sau sa-mi corectezi teoria.

Vera Coivic

342

— Din cate imi amintesc, cand erai la Bramshill imi testai intodeauna teoriile, spuse pshilogul, al carui nume era Jerry Pierce. II intalnise pe Mark Stevens pe vremea cand {inea cursu la Academia de Poli{ie. Mark fusese unul dintre cei mai dota{i studen{i ai sai, care urmau cursul destinat sa-i ajute pe poli{i§ti sa citeasca limbajul corpului, intona{iile vocilor ?i semnalele emise de comportamentul uman. Statuse el insu^i de vorba cu mai mul{i criminali ?i apoi facuse rapoarte pe baza acestor convorbiri. In general, era vorba de cei mai bizari pshihopa£i care ucideau in serie folosind tortura, sau omorau copii. Discutase de mai multe ori diverse cazuri cu Mark, de obicei cazurile Tn care Mark era ofijerul ce conducea investigape, dar era pentru prima oara cand i se cerea concursul in legatura cu un posibil martor. — E ciudata? intreba el plin de curiozitate. — Pentru inceput am sa-{i spun ca ioaca trei roluri diferite.

Mark observa ca ochii de un albastru pal ai lui Jerry se lumirieaza plini de interes. in timpul pranzului, Mark ii povesti despre Nell Jordan ?i cele doua alter ego-uri ale sale. — Are o imagine completa despre aceste femei? Este con§tienta in orice moment ca joaca un rol atunci cand se transpune in pielea acelor personaje? intreba Jerry. — Da. Nu este un caz de „cele trei fete ale Evei“. Cleo Mondaine a fost creata in mod deliberat ca o curtezana de mare clasa de catre Nell Tmpreuna cu femeia care a instruit-o §i a transformat-o astfel Tncat sa devina ulterior succesoarea ei. Eleanor Jordan este crea{ia lui Nell. Nell este deus ex m a c h in a daca preferi. Ceea ce vreau sa ?tiu este de ce ar vrea o femeie sa creeze alte doua personality separate, care sa Tndeplirieasca diferite func{ii? In fond, §i cand facea trotuarul era §i Nell §i Elly. — Cleo se affa la foarte mare distanja de trotuarele strazilor, deci nu mi se pare neobi§nuit ca a evoluat ca o

11 Zeul din ma§inarie. Expresie utilizata pentru rezolvarea neverosimila a unei situaji dificile (n.t.).

343

Cu r t c z a n a

persoana total diferita de prostituata ieftina. Eleanor este cea care ma face sa-mi pun Tntrebari. Constituie opusul lui Cleo. Este foarte respectabila, nu mai e tanara, §i este absolut neatragatoare; de asemenea, se mul$ume§te sa duca o viafa lini?tita Tn siguranfa anonimatului. Cea de-a treia este Nell... creatoarea lor, facand... ce? Celelalte doua au cate o ocupafie, dar ce face ea? Planurile, partea de create? In asta T§i gase§te ea Tmplinirea? Stand Tn spatele scenei ?i manuind sforile? Cu alte cuvinte, controland situafia? In fond, toate cele trei femei o controleaza, Cleo decide care Ti vor fi clienfii. Eleanor conduce cabinetul chirurgului plastician... apropo, informafiile tale sunt autentice? — Sunt furnizate de !nsu?i medicul Tn cauza. Am pretins ca referinfele sunt necesare pentru acordarea unui Tmprumut de la banca. Nu se mai putea opri sa-i Tn^iruie meritele. Extraordinar de eficienta, dar catu§i de pufin extraordinara. Lini?tita, discreta, o prezenfa ?tearsa de care puteai u?or uita. Genul de femeie pe care n-o bagi Tn seama decat cand trebuie unse rofile §i a carei prezenja o iei drept garantata pSna Tn momentul cand nu mai este acolo. Numai ca domni§oara Jordan este Tntotdeauna acolo, mar{ea, miercurea §i joia, fara gre§. II conduce ca pe o ma?inarie de ceas §i el nici macar nu-?i da seama cand TI Tntoarce. Jerry Tncuviinta. — Dupa cum am spus, ea define controlul. §i curtezana... cum arata? — Uluitoare. Exact opusul lui Eleanor. Sexy, Tmbracata cu rafinament, foarte feminina. Dar §i ea define controlul. Decide pe cine accepta, cand §i cum. E foarte discreta. N-am multe informafii despre clienfii ei, dar lucrez la problema asta. Mulfi dintre ei sunt straini. — Probabil ca e foarte experim ental. E specializata? — Fara nici un dubiu, dar nu Tn sado-masochism. Am reu§it sa prind un fir cum ca specialitatea ei sunt fanteziile. — In lumea de azi e mare nevoie de a?a ceva. Jerry se rezema de spatarul scaunului §i sorbi din pahar. — Cum ?i-a facut aparifia Tn contextul cazului tau? Mark Ti facu o dare de seama amanunfita. — Si crezi ca motivafia ei o constituie sentimentele puternice pe care le are fafa de copiii de care s-a abuzat?

Vera Cowie

344

— Da. Cred ca ?i ea a fost unul dintre ace§tia. Nu vrea - sa Ii se mai Tntample §i altora ce i s-a Tntamplat ei. — vad ca ai fost atent la cursurile mele, observa Jerry muljumit, pentru ca eu cred ca ai dreptate. Cleo este separata de Nell exact din acest motiv. La fel ca ?i Elly din vremurile cand facea trotuarul. Cleo este tarfa Tmpinsa pe calea asta de propriul ei tata §i, Tn consecinfa, o persoana complet separata de Eleanor Jordan. Domni?oara Jordan reprezinta cu totul alt rol; o femeie sigura pe sine §i perfect respectabila, cum ar vrea Nell sa fie, dar Nell nu poate fi decat femeia-umbra. Asta e pedeapsa ei. — Pedeapsa? — Ura fafa de sine, Ti explica Jerry succint; sentimentul de vina, ideea ca totul s-a Tntamplat din pricina ei. Deoarece mill# ta# le spun fiicelor lor: „tu m-ai determinat sa fac asta; nu m-am mai putut ab#ne“, etc., etc., inversSnd responsabilita#le. Nell este cea de care a abuzat tatal ei, nu Cleo, nici Eleanor. Nell se ura§te pe sine pentru ca a permis a§a ceva, deci cu cat mai pu#n timp petrece Tn calitate de Nell, cu atat mai bine. Doar o treime din timp, Tn loc de tot timpul. Jerry Tncuviinfa din cap vazand din expresia chipului lui Mark ca acesta Tncepea sa Tnfeleaga. — Nell se simte vinovata, pentru ca tatal ei a facut-o sa se simta a§a; probabil ca i-a spus ca daca va povesti ceva, va fi alungata ?i asta doar din cauza ei. Cand e§ti copil nu vezi nici un mod de a opri ceea ce # se face. Ca adult, te ura?ti ca nu te-ai luptat sa Tmpiedici acest lucru. Indiferent cum prive?ti problema, nu po# ca^tiga. Este un §antaj sufletesc, murdar ?i foarte complex, care deformeaza, corupe, distorsioneaza §i distruge. Am cunoscut femei care au vrut sa-?i puna capat zilelor de o maniera cat se poate de dureroasa, sperand sa ob#na, Tn sfar?it, pacea sufleteasca. Am cunoscut femei care s-au mutilat sau au continuat sa traiasca Tn promiscuitate, pentru ca Tncepusera sa asocieze Tmpreunarea fizica cu afec#unea de care nu prea avusesera parte Tn via{a lor. Alteie nu pot suporta sa fie atinse de un barbat. Unele beau, alteie iau droguri... Mark clatina din cap. — Nu ia droguri ?i bea numai Tn anumite cazuri.

345

Curtezana

— Deci ea este ceea ce a facut-o tatal ei sa fie: o tarfS, dar numai cand joacS rolul lui Cleo, ceea ce Ti da lui Nell un sentiment de u§urare. §i pentru a compensa aceasta situajie, a creat-o pe Eleanor: „Prive§te, tatS, ce fetiJS cuminte sunt...“ — Dumnezeule! exclama Mark cu violenfa. — Ai facut rost de o martorS foarte ciudatS Mark; una al carei psihic trebuie investigat cu atenjie. — §tiu, spuse Mark. — E d e im portant vitala pentru cazul tau? — DacS a? reu?i s-o conving, ar putea sS ma duca.mai aproape de centrul acestei plase dezgustStoare. — Implies acest fapt vreun pericol pentru ea? — Nu §i daca o voi ajuta eu. Nu vreau sa pafeasca ceva. — Deja este paralizatS din punct de vedere sufletesc, Mark; dar te va ajuta. Sentimentul ei de vinovajie n-o va lasa sa procedeze altfel ?i, Tn plus, Ti va domoli nevoia de a fi pedepsitS. Fiind vorba de un pericol il va gasi extrem de satisfScStor pentru nevoia ei de a suferi. O sa se TmpotriveascS — asta constituind o parte a rolului complex pe care-1 joacS, dar Tn cele din urma va face ce-i vei cere. ' Jerry T§i examina prietenul c u privirea: — Asta n-a fost doar o investigare prieteneasca a martorului, nu-i a§a? E ceva mai mult — cel pu|in din partea ta. — Da, admise Mark, dat fiindca vorbea cu Jerry. Jerry se scarpina absent pe nas — o rrlostra de (imbaj al corpului, recunoseuta de Mark ca demonstrcind concentrare. — Ar putea fi periculos. — §tiu. — Ea manifests vreun interes fa{a de tine? —■Ar manifesta daca §i-ar permite-o. Jerry d&du din cap afirmativ. — Se potrive?te. Doar Cleo este activa din punct de vedere sexual §i asta numai Tn cadrul rolului pe care I-a scris tatal ei pentru ea. Eleanor e neutra ?i Nell... Nell nu T§i permite luxul de a avea sentimente; asta face parte din auto-pedepsirea ei. N-am nici o Tndoiala ca are o experienfa sexuala foarte vasta, dar n-are nici un pic de experienfa a rela|iilor umane normale — mai ales a celor dintre barbaji ?i femei — probabil fiindca se considers exclusS. A?a stand

Vera Cozoie

346

situa{ia, va Tntampina mari dificulta{i Tn cazul unei apropieri suflete§ti, deoarece asta este un lucru pe care nu I-a cunoscut niciodata. O femeie cu un asemenea trecut tinde sa se considere nepotrivita de a fi partenera oricarui barbat. Clienjii sunt obiecte, nu barba{i. Nimic altceva decat penisuri Tn stare de erec{ie. Jerry TI studie Tndeaproape pe Mark Tnainte de a-l sfatui. — Fii cu bagare de seamS cu ea. in general, unei fete care a avut relajii incestuoase cu tatal ei Ti este greu sa aiba orice alt fel de relajii cu barba{i, dar daca o fac, atunci se daruiesc total. Nu pot sa afirm ca Nell Jordan este o astfel de fata, pentru ca nu am stat de vorba cu ea, §i ma ghidez doar dupa cele ce mi-ai spus, ce {i-a spus ea {ie §i ce a facut pentru tine, in situa{ia asta, totul conduce la concluzia ca §\ ea este tot o fiinja umana prejudiciata. Manevrata prost, se va rupe-n buca{i, atat ea cat §i existen{a ei tripartita construita cu atata grija, careia nu pot sa-i confer titlul de „via{a“. Jerry zambi: — Ai auzit, fara TndoialS, ca femeile au tendin{a sa se Tndragosteasca de psihiatrii lor. Oare ce se Tntampla cand o prostituata se Tndragoste?te — pentru prima data Tn via|a ei — de un poli{ist? Sau el de ea? — Sunt perfect con?tient de consecin{ele posibile. Dar ele nu te vor face sa te razgandegti? reflecta Jerry, observand semnele unei atare hotarari. Asta TI determina sa continue: — Daca reu§e§ti s-o treci de toate astea, voi fi bucuros sa fac tot ce-mi st& Tn putin{a pe linie profesionala pentru ea. Ochii lui Mark, alba§tri ca flacara, stralucira puternic. — Mul{umesc, Jerry. Apreciez oferta ta. — La ce sunt buni prietenii? Cum nu avea nici un prieten, pentru ca de Philip nici nu putea fi vorba, Nell nu avu de ales §i trebui sa Tndure tot travaliul singura. intotdeauna putuse sa doarma bine; avea un somn profund ?i lini§tit. Acum zacea treaza, ascultand ticaitul ceasului §i zgomotele scoase de pisicile care visau. Citea pana cand i se Tngreunau pleoapele, de obicei pana la ora doua noaptea, dar de Tndata ce mchidea iampa, mecanismul min{ii ei Tncepea sa mearga.

347

C u r t e z 'a n a

Nu-i era frica sa o intalneasca din nou pe Cindy Lewis. Nu se-ndoia c-o putea manevra pe Cindy, ce-§i facuse unghiile cand se formase coada pentru achizifionarea creierelor §i trebuise sa se mulfumeasca cu un cap gol. Era vorba de riscul pe care §i-l asuma expunandu-se unei lumi exterioare cercului ei restrans. Cum adica te expui? o intreba Cleo batjocoritoare. Pentru numele lui Dumnezeu, sper ca ai o idee mai buna decat sa o contactezi pe Cindy in postura lui Cleo. Vei fi Elly, o mai pi minte? Mica prostituatS din zilele cand lucrap pentru Mickey Shaugnessy, numai ca, asemeni ei, Tp vei fi Jmbunatapt“ viafa; ai facut ceva bani, p-ai gasit un protector care nu se ocupa de proxenetism... un american, sa zicem. Exact. Asta a fost motivul disparipei tale vreme de capva ani, $i va da credibilitate faptului ca nu e$ti famili-arizata cu noutaple de pe aici. Statele Unite erau atat de izolate incat puteai sa stai acolo doua saptamani, a§a cum statuse ea, fara sa auzi, sa vezi sau sa cite?ti ceva care sa aiba cat de cat tangenja cu Anglia. Un militar, chibzui Nell, un pilot din Mildenhall Intalnit cand venise In permisie la Londra. Se maritase cu el de buna-credinja — fara sa ?tie, atunci cand a dus-'o in California, ca avea o so|ie la Chicago §i care in cele din urma reu?ise sa dea de el imputandu-i anii in care nu-i trimisese nici un ban pentru ea §i copii... Asta insemnase ca Nell trebuise sa se reintoarca pe strazi ?i in Los Angeles trotuarul era un loc foarte periculos. Nell o „creionase“ deja la perfecjie, in mintea ei, pe Elly. Avea parul la fel de lung ca pe vremuri, dar cu un luciu specific american §i doar o idee de accent american. Hainele n-aveau sa constituie o dificultate. Cleo avea un dulap plin de haine aduse din America, de la creajii ale caselor de moda, pana la lucruri luate din magazinele de duzina. A$ putea s-o fac, se gandi Nell simfind cum adrenalina ii potenjeaza motorul ei cu ardere interna. A$ putea s-o conving pe Cindy chiar avand mainile legate la spate. Trebuie doar sa-mi §tiu rolul ca pe apa, sa cunosc noul personaj $i pe dinauntru §i pe dinafara $i sa m3 identific cu el. Sari brusc drept in capul oaselor, facand pisicile sa tresara speciate cu blana zbarlita.

Vera Cozuie

348

— Vezi? se autoacuza ea cu voce tare, o voce Tn care se simfea disperarea. Ai Tnceput deja repetifiile. In acel starlit de saptamana, Mark se duse la Cam­ bridge, sa-?i vada mama. Aceasta mai locuia TncS Tn casa spafioasa mo^tenita de la tatal ei, un judecator districtual ce Ti lasase totul mo§tenire singurului sau copil, a§a cum §i ea urma sa lase totul unicului ei bSiat. Joan, sora lui Mark, mai mare cu cinci ani dec&t el, plecase de acasa cat de devreme reu§ise ?i cat de departe putuse. Acum era la Hong Kong unde soful ei conducea o banca englezeasca. Ambijiile pe care le avusese doamna Stevens pentru soful ei e§uasera, fiindca pepita ne?lefuita, care Ti paruse aur pur cand o vazuse prima data, se dovedise, cfupa douazeci ?i cinci de ani, cand murise, a fi pirita; de?i avea titlul de consilier al coroanei, ramasese un simplu avocat. Nu-i iertase niciodata sofului ei ca nu facuse din ea „Lady Stevens, sofia Lordului cancelar al Angliei“ §i cand fiul ei, Tn loc sa-§i urmeze tatal Tn avocatura ?i sa realizeze ce nu reu?ise tatal lui devenise — dintre atatea lucruri posibile — doar un polifist, indignarea ei nu mai cunoscuse limite. Insa, Tn timp ce Tmbufnarile ei exagerate §i tacerile pline de raceala corodaserS spiritul necombativ al sofului, din fiul ei nu reu§isera sa scoata nici o scanteie. Acesta plecase pur ?i simplu din casa §\ din viafa ei §\ o lasase sa priceapa ca-si traia propria lui viafa §i nu ceva ce-i aparfinea ei, doar pentru ca-§i adusese contribufia la crearea acesteia. Faptul o Tnfuriase §i o alarmase deopotriva, dar nu se Tmbunase decat atunci cand el obfinuse gradul de inspector-?ef. Daca fiul ei nu avea sa fie Lord Cancelar, va trebu[ sa se mulfumeasca cu un fiu-§ef al Polifiei Metropolitane. In consecinfa, pusese la cale o reconciliere bazata pe o deteriorare subita a sanatfifii ei — avea diabet — pe care o regizase printr-o judicioasa manipulare a dozei de insulina. Nu venise la parada de la Academia de Polifie, cand fiul ei o absolvise, §i nici nu-l felicitase cu ocazia avansarilor pana cand el nu ajunsese sa aiba un rang despre care ea considera ca merita sa se vorbeasca. C&nd auzise, din alte surse, ca urma sa fie facut supraintendent §i era privit ca un posibil asistent al §efului Polifiei peste cafiva ani, TI asi-

349

Curtezana

gurase de sprijinul ei necondijionat. Pe un ton ce nu admitea replica, refuzase s& vanda casa de pe strada Trumpington, ca sa se mute Tntr-un apartament ce putea ti Tntrejinut mai u?or. „M-am nascut Tn casa asta, mi-am trait viaja de sojie Tn casa asta, copiii mei s-au nascut aici §i aici voi muri, cand voi fi pregatita." Aceasta era convingerea ei de nestramutat. Spusese ca se va muta cu o singura condifie. O va face Tn ziua cand „fiul meu T§i va aduce mireasa Tn casa asta.“ In ciuda tuturor fetelor convenabile pe care ie c&utase $i i le prezentase ca fiind foarte potrivite sa devina „so|ia §efului Politiei", Marknu aratase nici un semn ca ar vrea s& se a§eze la casa lui. In acest sfar?it de saptamana avea de gand sa afle de ce. Fiul ei urma sa vina sa sarbatoreasca Tmpreuna cea de-a ?aizeci §i opta aniversare a zilei ei de na?tere. In curand el avea sa Tmplineasca patruzeci de ani. Ar fi trebuit sa se casatoreasca cel pujin cu cinci ani Tn urma. Asemeni atator al|i oameni, care se grabeau sa scoata Tn evidenja gre?elile celorlal|i fara a admite ca §i ei gre§eau, nu ezita catu?i de pujin a socoti de datoria ei sa-i gaseasca fiului ei o sojie. Cand sosi, Mark o g&si pe mama lui Tn salon, machiata discret, cu parul ei cenu§iu perfect aranjat, ca Tntotdeauna, ?i cu buzele date cu acela?i ruj roz-aprins pe care §i-l amintea din copilarie. Purta cea mai buna rochie a ei, din matase bleumarin, avea perle Tn urechi iar pe un umar arborase micul cerc de diamante, care Tnsemna „avem musafiri“. — Cine trebuie sa vina? Tntreba Mark dupa ce se apleca sa-i sarute obrazul pe care ea i-l Tntinse, Tnvaluindu-I Tntr-o adiere de parfum Floris Lily at the Vally. — Nimeni Tn mod special. Lucy Golding §i Mary Warton au zis ca tree pe aici sa bea o cea§ca de ceai. Cum ai prQmis ca maine seara ma sco{i Tn ora§ pentru o cina festiva, le-am rugat sa vina astazi. Ah, mai vine o prietena a lui Mary, o persoana cu care ea §i George au facut cuno^tinja cat timp au stat Tn Bahrain. fmpreuna cu o fata ajunsa la varsta mariti$ului, gandi Mark plictisit. Iar o luam de la capat. Tava de ceai era deja pregatita ?i el se lasa sa cada Tntr-un fotoliu aflat de partea

Vera Cozuie

350

cealalta a §emineului. Doris, care o slujea pe mama lui de ani §i ani §i care-1 §tia pe Mark de mic, aduse ceai proaspat. Cand Doris le Tntinse cea§ca, Mark observa ca fusese scos serviciul de porfelan Rockubgham. Evident, este o expedite de pescuit, reflecta el. In acel moment se uita la Doris §i ea ii facu cu ochiul. §tia foarte bine ce se pregatea mama lui sa faca. „Nu se poate abjine sa nu puna |ara !a cale“, Ti spusese Doris cu mult timp in urma. „Are mania de a aranja lucrurile dupa voia ei. Mama ta ?tie intotdeauna ce e mai bine §i nu-mi pot imagina ceva mai rau“. Toata lumea trebuia sa Jina cont de parerea lui Marianne Stevens. Ea nu spunea niciodata „poate“. Dadea instrucfiuni precise cu fermitate. Daca nu aduceau efectul scontat, trecea la manipulari. Cand Doris ie§i din salon, Mark intreba: — Deci, cine e de data aceasta mielul dus la taiere? Buzele mamei lui se subtiara §i ochii ei aiba§tri, la fel de animaji ca ai lui, TI privira cu repro§. — I-am dat instrucjiuni lui Doris sa faca una din extraordinarele ei prajituri, spuse ea calma, §i nu sa sacrifice pe cineva._ — Inceteaza, mama. Iar te-ai apucat de pe|it. — Te rog sa nu folose?ti acest limbaj in casa asta, comanda ea, dupa care suspina. Crezi ca e o dorinta atat de lipsita de sens din partea mea sa vreau sa te vad a§ezat la casa ta cu o sojie potrivita? Maine implinesc saizeci §i opt de ani, Mark. Nu-mi mai raman prea mu If) ani in care sa te vad... — Aranjat intr-un fel care sa te satisfaca? Ochii §i fa|a ei arborasera instantaneu o expresie de mama iubitoare. — Fericit, spuse ea permijandu-§i un zambet visator. — Sunt fericit in situajia in care ma aflu. — Nu mai e§ti... impreuna cu actri{a aceea, nu-i a§a? Mama lui avea un paienjeni? de legaturi pastrate de pe vremea sojului ei, de la care afla toate barfele. — Nu. S-a terminat cu catva timp in urma. — Atunci ce vezi rau in faptul ca incerc sa-{i gasesc o sojie potrivita? — Potrivita pentru cine? Pentru tine sau pentru mine?

Curtezana

351

— Pentru tine, bineTnJeles, fi raspunse ea imperturbabila. Lua o Jigara dintr-o cutie de argint a?ezata langa tava de ceai ?i o aprinse cu o bricheta asortata cu cutia. fi fusese recomandat sa nu mai fumeze, dar susjinea ca cele zece tigari pe care le fuma zilnic erau singurul ei lux. — Sunt destul de matur ca sa §tiu ce vreau, mama. §i amandoi §tim ca asta nu reprezinta ceea ce vrei tu. — Un barbat cu pozijia ta sociala — prezenta §i viitoare — are nevoie de o sojie corespunzatoare. De cate ori {i-am spus ca o so$ie poate sa-l ajute sau sa-l Tmpiedice pe un om m ascensiunea lui? Trebuie s& fie Tn stare sa {ina in mana propria ei... — Sa nu uitam ?i propriul lui... sari Mark In ajutor cu chipul impasibil. — Nu fi vulgar, spuse mama lui cu raceala, dupa care, fara a face vreo o pauza, afi§a un zambet de bun-venit cand u?a se deschise §i Doris introduse tn camera pe primul dintre musafirii acelei dupa-amieze. * * *

Nici un star§it de saptamana nu-i mai paruse lui Mark atat de lung. Dupa cum banuise, mielul pentru sacrificiu era de genul bland §i supus, o fata „docila“ dupa cum spunea mama lui. Bine crescuta, urmase §colile cele mai potrivite ?i fi fusese TngSduit un sezon (chiar ?i acum fetelor de o anumita condi#e sociala le era acordat un sezon) fn timpul caruia ea nu capturase pe nimeni §i fn consecinja fusese nevoita sa-?i ia o slujba in loc de a defila spre altar cu un agent imobiliar „potrivit“ sau cu proprietarul „potrivit“ al unei galerii de arta sau sa faca un curs de gatit „Cordon Bleu“. Acest ultim candidat, fusese el asigurat, era un bucatar absolut divin. §i ea era la fel de con^tienta — ?i drept urmare jenata — de ceea ce puneau la cale mamele lor iar, cand la „sugestia“ lor, Mark Ti facu un tur al gradinii, ea Ti marturisi acest lucru. — Nu ?tiu care din ele e mai dominatoare, mama ta sau a mea. Amandoua refuza pur §i simplu sa $ina seama ca timpurile s-au schimbat §i nu mai e cazul sS aranjeze o partida convenabila ca Tn cazul familiilor regale. Poate ca ei sunt obliga|i sa se casatoreasca din datorie, dar sa fiu a naibii daca eu am sS fac a?a ceva.

Vera Cozuie

352

Lui Mark Ti placu sinceritatea ei. Nu era complet neatragatoare, era doar... o persoana oarecare. Totu§i avea un corp bine facut, atletic, ferm, fara surplus de grasime. — Fac jogging, Ti replica ea. — §i eu, vreau sS spun ca alerg. Aranjara sa se Tntalneasca dimineaja urmatoare sS faca o alergare pe §ase mile §i Mark fu placut impresionat vazand ca ea fugea bine ?i nu avea respirajia taiatS la temrinarea circuitului. Silueta ei merita sa te Tntorci §i s-o mai prive?ti o data, mai ales a§a, Tmbracata Tn pantaloni scur|i foarte sumari ?i maieu. Era, neTndoielnic, inteligenta, avea un stil antrenant de a conversa ?i un plScut simj al umorului; atunci, de ce oare se amesteca mama ei? — Pentru ca am facut prostia sa ma Tncurc cu un barbat cat se poate de nepotrivit; pentru c§ m-am indragostit atat de tare de el Tncat n-am mai fost Tn stare s& judec ?i mi-am golit contul din banca, iar cand i-am spus ca sunt Tnsarcinata, m-a parasit. A§a Tncat, iata-ma cu zece saptamani mai tarziu ?i un avort discret la activ; Tn plus, mi se aduce aminte Tn mod constant de „ceea ce s-a facut pentru mine §i ca e de datoria mea sa compensez, in acest fel, necazurile pe care le-am pricinuif. Ah, §i nu trebuie s& suflu o vorba despre faptul ca acum sunt un „bun prejudiciat“. Fiind un polijist ce avusese de-a face cu mincino^i care n-ar fi recunoscut adevarul nici daca l-ar fi Tntalnit §i i-ar fi scuipat Tn fata, Mark fusese impresionat. Prejuia foarte mult sinceritatea ?i T?i dadea perfect de bine seama c£ asta era directia Tn care trebuia sa priveasca. Cand o depuse Tn fata casei impresionante Tn care locuia avea deja numarul ei de telefon. In timpul saptamanii locuia §i lucra Tn Londra, „dar vin ascultatoare acasa Tn majoritatea sfar?iturilor de sapta­ mana. E un fel de Tntelegere mutuala §i Tn felul acesta nu-i mai simt respirSndu-mi Tn ceafa tot timpul". Avea douazeci §\ opt de ani ?i se numea Alison Mardy. Mama lui radie satisfacuta pe tot parcursul cinei festive din seara aceea §i, dupa pranzul luat Tmpreuna duminica, se despSrtirS fn relatii mult mai amicale decat o facusera Tn ultimii ani. Dar, Tn timp ce conducea catre Londra, gandul lui era la Nell Jordan.

Curtezan a

353 —

17

—

numele fi numarul de telefon, voi avea grija ca supraintendentul Stevens sa va sune cu prima ocazie. — Dar e o problema de extrema urgenja! — Daca va lasaji numele fi numarul de telefon... Nell tranti receptorul in furca. Birocrajia naibii! Unde e§ti, Mark? se intreba ea agitata. De ce nu e$ti acolo? Ochii Ti cazura pe ceasul de pe noptiera. Era ora douasprezece fi opt minute noaptea. Nu era de mirare ca nu era la birou. Probabil se dusese acasa incercand sa prinda cateva ore de somn. Pur fi simplu nu rajionase... Dar nici acasa nu era; raspunse doar robotul telefonului. Acum ce mS fac? se intreba ea. Intre timp, se duse jos fi reufi s-o taraie pe Cindy pana la canapea, ii scoase pantofii cu tocuri cui fi o inveli cu o cuvertura. A doua zi dimineata avea sa aiba capul cat o banija, dar daca metabolismul ei nu se schimbase, nu avea sa-fi mai aminteasca nimic. Cindy facea parte dintre acele persoane a caror reacjie la excesul de alcool era amnezia totaia. Cand avea sa se trezeasca a doua zi dimineata, Nell urma sa-i povesteasca doar strictul necesar din adevar: ca venise sa caute alinare dupa actul barbar al lui Tony fi ca amandoua dadusera gata o sticia de scotch, inainte de a cadea in letargie. Pana atunci, Mark va fi deja in posesia informatiei pe care o avea Nell pentru el. Te rog, Doamne, se ruga ea in timp ce se spaia.

Vera Cowie

414

La ora unu suna din nou acasa la Mark §i ii raspunse tot robotul. Se sui in pat ?i z5cu treaza pana la ora doua cand o noua incercare se solda cu acela?i rezultat. De data asta, ii lasa un mesaj: „Sunt eu. Cand ajungi acasa, telefoneaza-mi. E vital." Nu se gandi nici un moment ca el nu lucra, de?i asta era realitatea. Se afla la Alison Moody. Nell nu dormi mult; gandurile nu o lasara. La opt dimi­ neata se atla deja jos. Cindy era inca pe alta lume ?i pisicile a?teptau nerabdatoare micul dejun. Dupa ce pregati cafeaua, Nell incercS din nou la numarul lui Mark. Raspunse tot robotul. A$a deci, nu fusese acasa toatS noaptea. Se gandi imediat ca se intamplase ceva in legatura cu ancheta, dar nu era nimic in ziare, nici chiar la ftirile adaugate dupa inchiderea editiei. Atunci de ce nu e$ti acolo, s3 prime$ti informapa pe care o am pentru tine $i sa faci ceva? intreba ea telefonul mut. Unde ai fost noaptea trecutS? Ce faceai... $i cu cine? § i de ce nu mi-ai telefonat? Pe ia ora noua Cindy incepu sa emita nifte gemete, insa nu se trezi ?i, cand se apleca deasupra ei, mormai ceva §i se inta§ura in cuvertura. Nell i§i aduse aminte ca Cindy se scula intotdeauna tarziu. Dupa cat de mult scotch ingurgitase, avea sa fie dusa pe alta lume inca vreo tret ore. Oh, Mark, unde e$ti? Telefona din nou la biroul lui de la Yard. Nu sosise inca, dar era pe drum; anunjase ca va ajunge la birou pe la ora zece. In drum, trebuia sa se opreasca undeva. Oh, da? La cine? se gandi Nell nefericita $i profund ranita. Nu spusese el ca va fi intotdeauna acolo pentru ea? Ca poate sa-i telefoneze la orice ora din zi §i din noape? Atunci de ce nu fusese acolo cand il cautase. Se simjea tradata, minjita, folosita. Prapadise o groaza de timp ?i o sticia de scotch foarte bun, ca sa objina o informa$ie despre care Cindy spusese ca valora greutatea ei in aur. Facuse asta ca o dovada a dorin|ei ei de a-l ajuta, ca o expresie a sentimentelor ei pentru el. Nu i-ai spus asta in cuvinte, i§i reaminti ea. Nu era nevoie, replica eul ei in mod subtil. El ftia. Se vedea din ochi, din vocea lui... §tia! A$adar,

415

C urte za na

unde dracu’ este? §i unde fusese noaptea trecuta? Cultivand o alta informatoare importanta? Aducand-o in aceeafi stare, cu toate circuitele scurtcircuitate? Oh, Mark, gandi ea chinuita. Unde e§ti? Nu ma lasa a$a, atarnand de-un fir de par! i§i lua capul in maini §i statu la masa din bucatarie, scufundata in propria-i suferinta. Pisicile, sesizand starea in care se afla, venira s-o impingS cu capul, torcand, ca pentru a-i spune: „Nu-i nimic. Noi tot te iubim". C^nd se auzi soneria, fugi la Ufa. Era poftaful. Avea un pachet mare ce nu incapea in cutia de scrisori. Era un catalog cu care n-avea ce face. II arunca in coful de gunoi ?i tocmai voia sa se duc& sus sa faca un d uf fi sa se imbrace, cand soneria sunS din nou. Acum ce mai e? se strambS ea. Se duse inapoi la u?a ?i o deschise la perete. — Nu mai vreau... Mark! Se simji atat de ufurata, incat euforia sporita brusc de speranta se transforma in manie. — Unde dracu’ ai fost? Am sunat la tine acasa de nenumarate ori — ultima data la doua dimineaja, am telefonat la birou... Unde ai fost toata noaptea? — Asta am venit sa-Ji spun. Am... Ea il apuca de brat, trase in casa, inchise Ufa fi duse un deget la gura. — Cindy e aici. Sa mergem in bucatarie, fopti ea. Mai intai, insa, el facu o inspecjie in salon, unde Cindy, ascunsa sub cuvertura, sforaia ufor. La vederea ei, Mark se stramba fi se uita intrebator spre Nell, care zise ridicand dintr-un umar: — A baut aproape o sticia intreaga de Black Label. — A meritat? — N-ai sa ghicefti niciodata... Ea inchise Ufa de la bucatarie fi ifi cobori foarte mult glasul. — Asta pentru orice eventualitate. Nu ma aftept sa se trezeasca inca cel pufm doua ore, dar n-am avut incredere in ea niciodata. Vrei o cafea? — Te rog. in legatura cu noaptea de ieri... Liniftita de faptul ca ea era persoana pe la care trebuia el sa treaca, Nell reufi sa lase explicable pentru mai tarziu ?i

Vera Cowie

416

Ti detalie Tntreaga poveste a loviturii pe care o dSduse. Mark asculta la Tnceput amuzat, dar cand ea termina de povestit chipul lui era cople?it de emojie §i de inca ceva ce o patrunse pe Nell p^nS in maduva oaselor. Vocea ei tremura, $ovaitoare cand il intreba; — E suficient, nu-i a§a? §tiu ca timpul este cam vag exprimat, dar Ji-am spus exact unde este depozitul ?i poji sa instalezi oameni prin imprejurimi sa vezi cine vine ?i... De ce te uiji a§a la mine? — Pentru ca e?ti extraordinarai Am lucrat la asta doi ani lungi, cernand informajiile prin sita, urmarind Dumnezeu §tie cate drumuri fara ie?ire ?i piste false, izbindu-ma rnereu de un zid de piatra. Munca in police este o truda continua, care cere multa rabdare indiferent ce spun filmele sau carjile, apoi, deodata, din senin — $i din trecutul meu — apari tu §i, brusc, incep sa se intample tot felul de lucruri. O informajie conduce la alta, toate cazand ca popicele ?i culminand — dintre atatea posibilitaji, cu o banaia cearta domestica. Incepu sa rada incantat, o stranse in braje §i o saruta zgomotos. Cand fu in stare sa vorbeasca, Nell il intreba cu un tremur in voce: — Deci, e suficient ca sa poji face ceva? N-am indraznit sa insist mai mult, gandindu-ma ca, daca intelegea... — Ma intreaba daca e destull Mai mult decat destul, fetita defteapta ce e§ti! Ai transformat o prietenie iluzorie in singurul sprijin pe care I-a putut gasi vanitatea unei femei ranita de mandria unui barbat. Ai fost omul potrivit, in locul potrivit §i la momentul oportun. Am avut dubiile mele despre filmul acela pornografic, dar ai avut dreptate: a mers de minune. Aproape la fel de minunat pe cat e?ti tu de frumoasa... Mai tarziu, stand pe unul dintre scaunele inalte din buca­ tarie, cu Nell cocojata pe genunchii lui, Mark rosti ganditor: — Nu am crezut niciodata ca a? fi un fatalist, dar trebuie sa admit cai, in reaparijia ta in viaja mea, se vede limpede mana destinului. Ne-a marcat pe amandoi, de prima data cand te-am avertizat. Soarta Tmplete?te plase foarte com­ plicate, ?i multa vreme ne-am aflat in coljuri total opuse ale plasei noastre §i, totu?i, ne-am mi§cat in mod continuu de-a lungul unor fire predestinate, pana cand acestea s-au intalnit

4 17

Curtezana

la o anumita intretaiere. De acolo, am mers pe acela?i fir. Mereu am crezut ca viaja e a?a cum {i-o faci, dar am ajuns sa-mi dau seama ca unele lucruri sunt inevitabile. A?a cum e?ti tu, rosti el, atingand-o pe barbie cu un deget. Asta faceam noapta trecuta. ii spuneam unei femei, cu care in alte circumstanje m-a? fi putut casatori ?i a? fi intemeiat un camin, ca soarta are alte planuri cu mine ?i cS eu le-am acceptat din tot sufletul. Ca tu e?ti destinul meu, iar ceea ce s-a intamplat de cand ne-am reintalnit n-a facut decat sa confirme acest lucru. Aveam intalnirea fixata de cateva saptamani; am fost la teatru, am luat o cina tarzie, dupa care am condus-o acas& ?i am stat de vorba. Mai bine zis, am vorbit eu, fiindca i-am spus totul despre tine. Nu i-am spus nimic despre ce anume te-a adus in viaja mea, doar... despre tine ca persoana ?i cum mi-am dat seama ca, de?i a? fi putut duce alaturi de ea o viata agreabila, fara pretenjii ?i lini?tita, asta n-ar fi insemnat sa traiesc cu adevarat, daca n-o faceam alaturi de tine. I-am spus ca te iubesc ?i asta nu este nici agreabil, nici fara pretenjii ?i nici o relajie lini?tita; ca e?ti o lire independents, cu limba ascujita ?i agera la minte, ca Jinte?ti repede ?i nimere?ti in plin ?i, totu?i, intr-un anume fel, e?ti vulnerabila, lucru care ma face sS vreau sa te protejez pana la sfar?itul vie^ii; ca mS exci|i a?a cum n-a facut-o nici o alta femeie, ca ai pielea ca satinul ?i gura ca vinul... — Doar nu i-ai spus a?a ceva... zise Nell ingrozita. Eu te-a? fi pocnit cu vatraiul! Mark i?i dadu capul pe spate ?i rase incantat. — Vezi? De-asta te iubesc! Alison n-ar face a?a ceva. Tu e?ti o luptatoare. Daca n-ai fi fost tu, n-a? fi ajuns a?a departe ?i atat de repede. Tu ai tot spiritul de care am eu nevoie ?i care ei ii lipse?te. Mi-a cerut sa fiu sincer cu ea ?i am fost. — Toata noaptea? in glasul lui Nell se sim|i clar o undS de gelozie. — Pana aproape de ora unu cand mi-a telefonat sergentul, caruia ii ISsasem numarul de telefon, ca sa-mi spuna ca a fost gasit cadavrul unui copil in ni?te condifii suspecte. — Era... altu!?

Vera Cozoie

418

— Nu. A fost o moarte instantanee, dar naturala. Un copil de patru ani disparut de o saptamana. A plecat de langa parintii lui in timpul unui picnic Tn padurea Epping, a cazut Tntr-un canal §i s-a fnecat. A trebuit sa ne asiguram ca nu avea nici o legatura cu cazul nostru. Din cauza asta am lipsit toata noaptea. Dar mintea lui Nell ramasese cu cajiva pa?i Tn urma. — Alison... s-a simjit ranita? — Cred ca mai degraba resemnata. Nu era nimic Tntre noi. Era o fata pe care mi-o prezentase mama. Tot Tncearca sa ma faca sa ma Tnsor cu fete alese de ea, de?i §tie perfect de bine ca decizia va fi a mea. Mi-a piacut Alison ?i am ie?it Tmpreuna de cateva ori ?i, daca nu te-a§ fi Tntalnit, poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Dar... te-am Tntalnit §i totul s-a schimbat. Asta i-am spus. — Te-ai culcat cu ea? — Da. Nell ramase nemi?cata, apoi zambi. Stomacul lui Mark tresari. — Nimeni nu m-a putut uita niciodata... Ea se dadu jos de pe genunchii lui. — Cat timp ai la dispozijie? — Cat de mult timp vrei? Sus, Tn dormitorul ei, Mark spuse: — Fara §iretlicuri. Nu faci un numar cu mine. N-o vreau pe Cleo, sau una dintre reprezentape ei. O vreau pe Nell cea adevarata de care vorbeam noaptea trecuta... I{i aduci aminte ca Ji-am spus ca a face dragoste §i a te culca cu cineva sunt doua lucruri complet diferite? Lasa-ma sa-Ji arat ce-am vrut sa spun cu asta. Lipsita de alter-ego-ul ei, Nell se simfi complet vulnerabiia, de?i Ti placea sa stea liniftita sub ochii lui §i sa-l lase sa o priveasca, s-o atinga §i s-o guste. Se simjea inexplicabil de nervoasa, sfioasa chiar, ?i nu §tia ce sa faca cu mainile, fiindca de cate ori Tncerca sa-l atinga, i le dadea la o parte. Stai lini§tita $i delecteaza-te, Ti spuse el. Cum asta era ceva neobi?nuit pentru ea, se mira de siguranja lui de sine. Mark T?i trecu u?or degetele pe partea inferioara a abdomenului ei, atingandu-i cu palmele desi§ul de bucle de la Tnge-

419

Curtezarra

manarea coapselor §i fiorul pe care i-l transmise o facu sa sara Tn sus. Apoi, cand trasa cu mainile un drum de la glezne pana la sani, Tn urma lor ramase o senzajie acuta de arsura. Voia sa se Tntinda §i sa toarca, dar brusc, el T?i rotunji palmele pe fesele ei §i o trase spre el, apasand-o pe erecjia tare §i fierbinte. Pantecele ei tremura sub impactul senzajiei ?i TI auzi gemand u?or; dupa care T§i puse gura §i limba pe sfarcurile ei ce se transformasera Tn ni§te pietricele mici ?i tari $i ea se cabra ca un cal speriat §i se aga{a cu putere de umerii lui. Pentru o secunda, avu senzajia ca se prabu?e§te de la mare Tnaljime §i T?i privi uluita pielea, vazand ca era acoperita cu o pelicuia fina de umezeala. In acel moment i§i dadu seama ca nu era transpiratia pricinuita de un efort susjinut, ci luciul datorat excitarii fizice. Era Jn alt lucru care nu i se mai Tntamplase ca §\ explozia de senzafii ce Ti taiau respirajia; 0 inundau ca undele unei maree de la sanul pe care i-l sugea el, pana Tn strafundurile pantecelui. Cum el T§i continua explorarea lipsita de graba, dorinta ei febrila de a-i arata, de a-i da, de a-l purta pe culmi, fu data uitarii, pentru ca el o dusese mai sus de orice Tnchipuire. I se paru c-ar muri daca el s-ar opri fie §i numai un moment. Nici un barbat nu-i mai supsese degetele de la picioare trimiJandu-i sage|i fierbinji pana Tn miezul fiinjei ei; nici unul nu-si croise drum cu sarutari Tn lungul spinarii ei, Tn timp ce mainile 1 se mulau pe sferele sanilor, cu degetele lungi tachinand sfarcurile sensibilizate §i nimeni nu-i linsese lene? umezeala fina care-i Tnrourase pielea. Pana acum, nu fusese niciodata obiectul unei asemenea senzualitafi concentrate §i efectul ei Ti anula total intenpe sub presiunea unei dulci nebunii scapate de sub control. Se zvarcolea Tn pat, sco$and sunete care nu-i mai ie§isera nicicand din gat, arcuindu-se ?i Tmpingandu-?i pelvisul Tnspre caldura umeda a gurii §i limbii care-i producea senzafii asemanatoare unei serii de §ocuri electrice. El o duse pe culmi iar si iar, facand-o sa fipe de placere. Mintea i se Tntunecase, trupul Ti era complet ud, dar nici­ odata nu-i fusesera simturile atat de ascutite. Era con§tienta de netezimea pielii lui Mark, de mu§chii picioarelor lui Tmpletite cu ale ei §i de bataile tot mai rapide ale inimii lui

Vera Cowk

4 20

pe masura ce mainile ii deveneau din ce in ce mai staruitoare §i gura tot mai lacoma. Respirau amandoi de parca le lipsea aerul, buzele le erau umede §i, cand gura lui Mark i-o gasi din nou pe a ei, T§i putu sim|i propriul gust pe limba lui. Daca cineva ar fi tras cu un pistol cu doua Jevi Tn camera, nici unul n-ar fi auzit nimic. Erau surzi, mufi §i orbi la orice, in afara de atingerea, gustul §i mirosul celuilait. In sfar^it, Mark se a§eza deasupra §i ea i?i muta instinctiv picioarele pe umerii lui ca sa inlesneasca lunga, inceata ?i delicioasa alunecare a patrunderii lui, iar cand el intra cu totul in ea, Nell realiza ca strabatuta de o lumina orbitoare ceva ce nu fusese niciodata in satre sa priceapa, §i anume ce se in|elegea prin expresia „un singur trup“. S e culcase cu mulji barbaji, dar intotdeauna ramasese stingherS; era cu ei, dar nu alcatuiau un singur tot. Respinsese ideea, ca fiind parte a unei gigantice in$elatorii concepute de religia organizata, ca sa-i convinga pe oamenii simpli ca actul sexual inseamna cu mult mai mult decat o dorinta trupeasca sau doar ceva biologic. Reacjia ei fusese: „Ah, da? Astea-s doar minciuni pentru creduli!" §ocata pana-n strafundurile fiinfei, deschise ochii §i Ti Tntalni pe ai lui care o priveau cu intensitate. Fara a-§i opri mi^carile perfect sincronizate, privira lung unul la celalalt §i apoi TI vazu pe Mark zambind; era expresia satisfacjiei de a-§i fi demonstrat punctul de vedere. Ca pentru a-l confirma, Ti cuprinse fesele Tn palme ?i o patrunse deplin. Timpul se oprise Tn loc; pentru fiecare, universul se reducea la prezenfa celuilait. Atat de bine se acordasera unul cu altul, meat puteau sa-$i descifreze reciproc §i cele mai mici mi^cari: tresSririle §i rotunjirea buzelor ei, unduirile convulsive ale mu§chilor vaginali ce ii prindeau §i-i masau penisul ultransensibilizat, icnetele ?i inspiratiile lui bru§te §i aspre ce exprimau o placere de nesuportat. Mareea sangelui lor se ridica in aceea?i bataie de inima ?i mi§carile lui, la inceput adanci §i masurate, se intejira, incat Nell simfi apropierea climaxului final, iar puternicele ei contrac|ii interne ii dadura ?i lui de §tire ca era gata-. Doar atunci ingadui el propriului orgasm sa-l poarte dincolo de punctul culminant §i ea il simji inundand-o pe cand scotea un strigat final §i triumfator de implinire. Cand el incepu sa se retraga, mu^chii

421

C u r t c z a na

ei interni il mulsera complet. Respirajia lui era grea, rigiditatea penisului se relaxase, insa el nu facu nici o tentativa sa iasa din ea. Ramasera contopifi, Mark avand faja ingropata in adancitura umarului ei, respirand adanc §i incercand sa-?i vin§ in fire. — Oh, Doamne... De cand exista a?a ceva? intreba in cele din "urma Nell cu vocea plina de uimire, dupa care izbucni in hohote sfa?ietoare de plans. Mark o stranse in braje §i scoase un pumn de §erve|ele din cutia de pe noptiera. — Imi pare rau, suspina ea, doar ca... habar n-am avut... niciodata n-a fost a?a... Niciodata nu ma alegeam cu nimic pentru ca, de fapt, eu nu eram acolo. Nu m-a emofionat niciodata. Am invajat cum sa ma retrag in alta lume. — Asta-i din cauza ca n-ai avut niciodata parte de dragoste sincera ?i neprefacuta, in afara de cea a mamei tale. DupS aceea, ai dus o povara insuportabila de una singura, crezand ca nu exista iertare. Plangi... Dumnezeu ?tie ca ai toate motivele. Nell fu invadata de un sentiment atat de dulce §i intens incat sim|i ca i se pune un nod in gat §i i?i sim|i iar ochii plini de lacrimf— se simfea femeie pe de-a-ntregul: slaba, vulnerabila ?i complet feminina. Mark o eliberase din inchisoarea pe care §\-o construise singura, ii descatu?ase sentimentele §i emotiile condamnate la ani lungi de detente solitara; facuse dragoste, nu doar se culcase cu ea. Nici nu visase ca exista o asemenea diferenta, ca un barbat care facea dragoste cu o femeie era total diferit de un.barbat care o folosea doar ca sa-?i potoleasca impulsul sexual. Se simjea dulce §i mladioasa din nou, dupa ata{ia ani de uscaciune arida. M-am fndepartat de via{a, gandi ea, de dragoste, pentru ca nu m-am considerat demna de nici una. Dar nu eram pe deplin lipsita de viafa. Mark a observat $i mi-a dat lucrul de care aveam nevoie: m-a redat pe mine, mie msami. Ma distanfasem cat putusem de ceea ce eram in realitate. El m-a adus iar inapoi. Se uita la el cu-ochii plini de dragoste ?i vazu ca o p rive a. El ii zambi. Fara un cuvant, i?i lasa capul pe pieptul lui ?i el o stranse mai aproape.

Vera Cozvie

422

Mult mai tarziu, el se mi§ca, suspina §i zise: — Trebuie sa plec. Am o zi Tncarcata ?n faja mea. Nell murmura: — Zilele sunt ale tale sa faoi cu ele ce dore^ti, dar noptile tale... Tmi apar|in. — Speram sa spui asta... In timp ce el facea du§, Nell se duse in varful picioarelor jos ca sa vada ce face Cindy; inca dormea sforaind zgomotos §i, in mod vadit, avea sa mai ramana destul timp in acea stare. — Ce vrei sa fac cu mortaciunea din salon? TI intreba pe Mark. — Nimic. Comporta-te in funcjie de ea, dar fii atenta. N-o lasa sa-§i dea seama ca a spus ce nu trebuie aseara. — §i daca vrea sa stea aici? — Las-o, daca te poji acomoda cu ea. A§ fi mai lini§tit ?tiind unde este §i ce face. §i, daca ia legatura cu fostul ei iubit, asculta ce-i spune, daca po{i, fara sa te dai de gol. Daca-ti, pune vreo intrebare... dar de ce te-nvat eu pe tine ce sa faci? Daca e vorba sa te prefaci, trebuie sa ma Tnc'.in Tn faja mSiestriei tale de netagaduit. — Nu m-am prefacut cu tine, protesta Nell ranita, privindu-l pe sub gene. . Deodata devenise foarte important sa se asigure ca totul fusese real §i, mai presus de toate, ca se va Tntampla iar... §i iar... ^i iar. — Nici eu cu tine. Ochii lor se Tntalnira, Tnsa Nell privi repede Tn alta parte simjindu-se cumva vinovata. El avea multa treabfi Tn ziua aceea. — O sS-mi telefonezi? Tntreba ea, straduindu-se sa nu dea impresia ca-l ruga. — Da, dar o s-o fac atunci cand voi avea un moment liber. Am... — O zi foarte Tncarcata. — Dupa ce toate astea se vor termina definitiv, ne vom putea permite sfi avem catva timp numai pentru noi. Acum Tnsa, cazul asta are prioritate. Ce ai descoperit tu este tipul de informa|ie pe care-1 prime§ti numai cand zeii s-au trezit

423

Curtezati a

bine dispu^i; cand vom avea destul timp am sa-ti arat cat T£i sunt de recunoscator. — Voi avea grija sa-?i {ii promisiunea. — Nu ma tenta. O saruta o data apasat §i pleca. Nell urea Tncet scarile spre etaj, visatoare. Stranse a§ternuturile §i T§i TngropS fa{a in ele, inhaland parfumul lui, al ei ?i al minunatului §i revelatorului act al dragostei pe care i-l aratase. Liz avea dreptate, ca de obicei, gandi ea aducandu-?i aminte spusele acesteia despre cum puteai recunoa§te dragostea. „Un sarut nu este doar un sarut cand Ji-I da barbatul potrivit". „§i cum ?tii c& e barbatul potrivit?" Tntrebase Nell. „Pentru ca atunci cand te saruta, te simti purtata Tn al noualea cer.“ Nell zambi. Ceea ce s-a $i mtamplat, T§i zise ea rememorand clipele de mai Tnainte. Stai sa vezi ce reacpe am sa obfin cand va auzi Philip. La dracu’! E luni §i trebuie sa-l vizitez. Alternativa de-a o lua pe Cindy cu ea fu aruncata odata cu rufele murdare. Se Tmbracase ?i punea hainele purtate la ma§ina de spalat, cand auzi gemete §i blesteme venind dinspre salon. Intrand, o vazu pe Cindy care Tncerca sa se ridice Tn capul oaselor, mi?candu-se extrem de Tncet de parca ar fi fost ridicata cu o macara invizibila. Jinea ochii Tnchi?i §i chipul ei brazdat de dare de rimel §i manjit cu ruj exprima o suferin^a intolerabila. Un §ir de gene false atarnau de coljul unui ochi de parca erau ame|ite ?i ele. I§i Jinea capul Jeapan dand impresia ca, daca l-ar fi mi^cat catu§i de pujin, i-ar fi cazut de pe umeri. — Oh, Doamne... gemu ea, cred ca am Tn cap un ciocan pneumatic. Dar... tu ce cau|i aici? TntrebS cand o vazu pe Nell. — Aici locuiesc... e casa prietenului meu. Ai venit aici noaptea trecuta, T|i aminte^ti? Cindy se Tncrunta cu dificultate ceea ce demonstra ca nu-§i amintea nimic, dar reu§i sa minta: — Oh, da... a?a ie. — Erai foarte suparata din cauza unghiilor, Ti reaminti Nell cu un aer compatimitor.

Vera Cozuie

424

— Unghiile mele? intreba Cindy ridicandu-§i mainile. Of, Doamne... unghiile mele... frumoasele mele unghii... Bastardu’ ala de Tony. Mi-aduc aminte acu’. Mi le-a cioparfit cu foarfeca de bucatarie. — A§a Tncat ai venit aici pentru un ceai ?i o vorba buna, numai ca ai preferat scotch-ul; aproape o sticia Tntreaga. Eu am baut vin §i am sfar§it amandoua prin a ne amejii zdravan. Fa{a lui Cindy se luminS. — A§a ie. Imi amintesc acu’. Nu mi s-a facut rau sau mai §tiu io ce, nu-i a§a? se interesa ea ca Tn treacat. — Nu. Doar ai plans cu nasul in pahar, cat ai jelii dupa unghiile tale. Apoi ai le?inat, a?a ca te-am acoperit cu o patura §i te-am lasat sa dormi. Nici eu nu m-am sculat de multa vreme. Ce-ai zice de ni§te cafea tare? — Mai degraba a? bea un ceai. Fierbinte, tare §i cu mult zahar. — Vrei sa faci un du§? — Ceaiu’ mai Tntai. Nu sunt bunS de nimic pan& nu-mi beau ceaiu’... ?i doua aspirine. La masS, statu cu capul prins Tn palme. — Doamne, nu ?tiu da cand nu m-am mai Tmbatat a?a de rau! — Ai fost foarte necajita, o lini?ti Nell plinS de tact. — A§a ai fi fost fi tu daca cineva Ji-ar fi facut unghiile buc&$ele. Amaraciunea revenise, dar acum pSrea de-a dreptul amenin|atoare. Parca prevestea ceva rau — pentru Tony Panacoulis, probabil. Nell vorbi pujin §i o lasa sa-?i bea ceaiul. — Presupun ca Tony nu a dat telefon? Intreba Cindy Tn cele din urma pe un ton cat se poate de nepasator. — Mi-ai spus ca ai plecat Tn grab& de acas&, plangand, fara sa-i spui unde te duci, a§a Tncat cum ar fi putut s-o faca? — Nu te-am rugat sa-i spui ca sunt aici? — Nu, {i-am spus, erai foarte necajita. — Da’ nu... din cale-afara? Nell T§i dadu seama ca Cindy tatona terenul. Voia sa ?tie daca proferase ameninJSri. — Nu. Ai spus ca o sa-$i dea seama Tn curand ca nu poate trai fara tine, improviza Nell.

425

C. u r t e z a n a

Chipul lui Cindy se lumina ca un cer innorat ai carui nori fusesera risipiji de un vant puternic. — Cred ca tot ce-am spus aseara a fost la fix. O sa-i prinda bine sa transpire o zi sau doua. Asta o sa-i arate ca nu ma poate trata ca pa o sclava §i o sa-mi pun un rand da unghii noi, care o sa-l coste o avere, sa vezi daca nu. Poti sa ma gazduie?ti vreo doua nop#? Vreau sa spun, ai o camera in plus? Nell vazu ochii lui Cindy aruncand priviri speculative prin bucatarie, evaluand cam cat costase amenajarea ei. — Ji-am mai spus. Asta nu-i casa mea. Aparjine unui prieten de-al meu, aflat acum in spital. De fapt, trebuie sa mS due sa-l vad in dupa-masa asta. — Intr-adevar? — Da. E un prieten foarte vechi; m-a ajutat foarte mult ca sa ajung la o situajie mai buna. — §i iel iera tot in bran§a? — Nu mai e. Are SIDA. Cindy se trase inapoi de parca ar fi fost ameninjata cu pistolul. — SIDA! lo nu m-a? apropia da cineva care are SIDA ?i nici tu n-ar trebui s-o faci. — E la spital, Cindy, $i are voie sa primeasca vizitatori. — N-are a face... daca mergi sa vezi pa cineva care are SIDA, io n-am sa vin. O sa ma due sa-mi piin ni?te unghii noi; dureaza mult, a?a ca o sa fiu plecata toata dupaamiaza. Daca ai o cheie in plus, a? putea sa ma intorc... — N-am alta cheie, minji Nell. Ar trebui sa ajung acasa cam pe la patru ?i jumatate. — Foarte bine, atunci. Mai toarna-mi o cea?ca, zise aceasta impingand cana catre ea. Parasira casa impreuna ?i, cand trecura pe langa celelalte locuinte, Cindy spuse: — Draguja ascunzatoarea, nu-i a§a? Nu §tie nimeni cand vii aici. Cu ce se ocupa „prietenul“ tau? — Lucra in aceea?i bran§a cu noi, dar la un nivel mai inalt. Nici n-ai crede cu ce personaje faimoase a trait la un moment sau altul din via{a. — Atunci inseamna ca ie bogat. — N-are nevoie sa-?i numere marun$i§ul.

Vera Cozvie

426

Remarca asta o facu pe Cindy sa se opreasca. — Na... n-am nici un ban! Ie?i pe piaja cu ni§te lire, Elly. O sa Ji le dau Tnapoi, pa cuvant. Am bani acasa, da’ nu §tiu cand o sa ajung sa pun mana pa iei. Nell Ti dSdu doua hartii de douazeci ?i una de zece. — le pentru taxiuri, §tii. Pot sa-mi tree unghiile Tn cont, da’ trebuie sa dau bac?i§, Ti explica Cindy ?i facu semn unui taxi sS opreasca. Hei, tu la ce spital mergi? Pot sa te due pana acolo. — La spitalul ..Westminster11, Tn Millbank. Cand Nell coborT, Cindy Ti zise: — Te vad deci, pa la patru §i jumatate. Nell reveni acasa mult mai devreme. Cindy se Tntoarse dupa ora §ase §i se vedea clar ca era prospat coafata. O gasi pe Nell stand pe sofa, {inand un pahar Tn mana §i privind Tn gol. — A§a mai merge, declara Cindy mul|umita de sine ?i aratand Tnfloritor, etalandu-§i mainile Tn fa{a ochilor lui Nell, care nu vedeau nimic, pentru a-i fi admirate ghearele proaspat puse. Nu sunt grozave? Au costat o suta da lire; sa se Tnveje minte broasca aia raioasa da Tony... Elly? In cele din urma, preocuparea exclusiva a lui Cindy fa{a de propria-i persoana facu loc sentimentului ca nu era chiar totul Tn regula. — Elly? Te simji bine? Tntreba ea privind chipul lipsit de culoare al lui Nell. — A murit Philip, spuse Nell, parca nevenindu-i sa creadS. A avut un atac de cord... cand m-am dus acolo, Tncercau sa-l reanimeze. Am a?teptat, dar nu prea mult ?i dupa aceea au venit sa-mi spuna ca totul a fost Tn zadar. — Oh, Tmi pare rau, spuse Cindy repede, parand mai degraba Tncurcata decat trista. Totu§i, daca avusese SIDA, iera doar o problema da timp, nu-i a?a? Mintea ei aluneca fara gre? spre ce era mai important. — Asta Tnseamna ca n-o sa mai po{i loeui multa vreme aici. (Nell nu raspunse.) §i o sa ai multe lucruri da facut, asta desigur, Tn cazu’ Tn care nu are rude. — Nu §tiu, zise Nell. Nu cred. Am numarul de telefon al avocatului sau. Cred ca ar fi mai bine sa-l sun... Tn rest nu

427

Curtezana

cred ca mai am cui sa comunic... excepjie facand prietenii lui, desigur. Parea complet buimacita; T§i ridica paharul, vazu ca e gol ?i TI lasa iar jos. — Trebuie sa ma Tntorc la spital Tn seara asta sa-i iau lucrurile. — Pai, Tn imprejurarile astea, cred ca n-ar trebui sa te mai Tmpovarez §i io. Nell reu?i sa iasa din starea de ?oc. — Poji sa stai daca vrei, rosti ea. Philip nu s-ar supara... spuse ea zambind cu jumatate de gura. Acum nu-i mai pasa de nimic. — Nici nu ma gandesc, afirma Cindy. Ma due la sora mea Tn Paddington. Lasa-I pe Tony sa fiarba o zi sau doua. O batu pe Nell u§or pe un umar Tn semn de Tncurajare, admirandu-§i unghiile cu aceasta ocazie. Nimeni n-o sa $tie ca sunt false, se gandi ea fericita. — Bine, daca zici... dar ce facem cu Tony? — Nu m-ai vazut ?i nici nu ?tii nimic da mine, s-a-n$eles? Vreau sa sufere a§a cum m-a facut iel pa mine sa sufar. Cand o sa fiu pregatita, o s& ma due Tnapoi. — Foarte bine. Mark spusese sa nu faca presiuni asupra ei. Nu se menjiona nimic despre cele cincizeci de lire, dar erau ultimul lucru la care s-ar fi gandit Nell, iar Cindy conta pe asta. Trece-o la „servicii aduse“, se gandi ea. — Vrei sa-|i fac o can& de ceai? se oferi Cindy generoasa. — Nu, mul|umesc. — Te las atunci cu suferinfa ta. (Citise asta Tntr-o carte §i i se paruse ca suna foarte bine.) O sa-Ji telefonez peste vreo doua zile ca sa-Ji spun cum s-au aranjat lucrurile, ie-n regula? — Da. Probabil ca Philip asta i-a fost un prieten foarte bun, se gandi Cindy, tragand u?a de la intrare dupa ea. Elly e de-a dreptul zguduita. Totu§i, valorand ceva bani $i neavand familie!... Cindy privi casa. Cine §tie, poate a dat norocul peste Elly. Asta va schimba lucrurile, pentru ca nu va mai avea nevoie da bani ghea{a §i acest lucru ii va pune be\e in

Vera Coiuie

42$

roate lu’ Tony. Cindy i?i daduse seama ca planurile lui Tony pentru Nell erau mult mai ample decat s-o distribuie in alt film pornografic. Am sa le dau io pornografie, i§i zise ea razbunatoare.

—

20

—

C and Mark telefona exact la noua §i jumatate, Nel statea cu lucrurile personaie ale lui Philip in faja ei, pe masa Frumosul sau ceas „Cartier“ din anii treizeci, portofelul subjire ca o foiJa ?i foarte uzat cu un carnejel de insemnari asortat agenda lui cu adrese, groasa ca o carte de telefon, cheile agajate de un breloc ce parea o piatra culeasa de undevs — care, in realitate, era un diamant in stare naturala, butoni lui din aur §i inelul pe care-1 purtase intotdeauna pe degetu mic de la mana stanga. Nell nu §tiuse ca avea o Inscripjie in interior: „Philip le Beau — Paris 1938. Te ador“. Intr-o saco§a se afla costumul sau, lenjeria de matase pantofii §i cravata. Se ISsase de fumat, dar purta inca la e bricheta de aur „Dunhill“, §i ea de dinainte de razboi. — A avut §i o tabachera asortata, i?i aminti ea, ci inijialele lui batute in safire. Probabil ca o fi In apartamentul lu sau o fi vandut-o. La auzul vocii ei, Mark intreba imediat: — Totul e-n regulS? Ai necazuri? — Nu cu Cindy. S-a dus la sora ei in Paddington. — Pentru cat timp? intreba el cu vocea taioasa. — O zi sau doua. Imi pare rau. Ar fi trebuit sa aflu unde st§... — Pot sa fac eu asta. Careri problema, atunci? — Philip a murit azi dupa-masa. M-am dus la spital, dai era deja la reanimare. Tocmai am fost sa-i iau lucrurile. — Imi pare rau, spuse Mark. Era un prieten vechi, nua§a?

429

Curtezana

— Tocmai asta mi se pare ciudat. N-am fost niciodata prea apropiaji. A fost confidents lui Liz, nu al meu, dar ma simt de parca a? fi fost Tnjunghiata pe la spate. §tii, el mi-a dat o mcina de ajutor sa-mi refac viaja. M-a invajat atat de multe... — Vin de Tndata ce pot. — Nu, ai lucruri mai importante de facut. — Credeam c& |i-am explicat clar ca nimic nu e mai important ca tine. Nell Tnchise ochii §i respira u§urata in tacere. — Am sa a§tept, spuse ea cu umilintS, oricat ar fi detarziu. Cand sosi, ea i se arunca direct In braje, cautand o mangaiere de care nu ?tiuse ca avea nevoie. — Iube?te-ma, Mark... chiar acum, am mare nevoie sa fiu iubita. El fi dadu ceea ce dorea ?i mea mult mai mult Dupa aceea, stand somnoroasa ?n brajele lui, Nell zise: — Philip a fost iubit de multe ori Tn viaja §i era foarte mandru de lucrul asta, dar mi-a spus ca el n-a iubit decat o data ?i nu I-a putut avea pe barbatul acela. Cateodata ma Tntreb daca asta I-a facut sa devina a§a cinic. Philip a fost genul de om care nu s-a obifnuit niciodata sa vrea §i sa nu poata avea. — O sa-Ji lipseasca, nu-i a§a? — Da, §i tocmai asta mi se pare curios, afirma ea mcruntandu-se u§or. N-am putut niciodata sa ma Tncred Tn Philip ca Tntr-un prieten, cum a facut-o Liz. Intre noi era mereu o prapastie, pe care nu reu?eam s-o tree. Sunt convinsa ca nici el n-avea Tncredere Tn mine suta la suta, dar ne-am acomodat unul cu celalalt. Aveam nevoie de.pricepereg ?i legaturile lui, iar el de onorariile pe care i le plateam, plus prestigiul pe care I-am lasat sa §i-l asume ca fiind mentorul lui Cleo Mondaine. — Nu-{i era mai degraba un fel de na§? — In stilul lui Vitto Corleone, da... Mark rase, Tnsa principalul lui sentiment Tn legaturS cu moartea lui Philip era de u?urare. Fusese retezata TncS o legatura a lui Nell cu trecutul. Cine altcineva mai ?tie acum?

Vera Cozuie

430

Numai clienjii lui Cleo, iar cand va veni vremea, ii va parasi §i pe ace?tia. Bra|ele lui se stransera imprejurul ei. Sunt la fel de egoist ca top oamenii. Le vreau pe toate: §i pe Nell $i urmatoarea treapta a scarii ierarhice. Va fi riscant, dar va merita. Da, va merita foarte mult. Tot ce trebuie e sa distrug banda de pedofili §i sa-l arestez pe Tony Panacoulis. Recapitula pregatirile pe care le facuse pentru raidul din noaptea urmatoare: echipele de supraveghere gata sa fie postate imprejurul depozitului, la intersecpe cu Roseau a pe care se gasea depozitul, echipele cu caini care trebuiau sa intervina in cazul in care pedofilii vor incerca sa fuga, plus o persoana de la organizafia de binefacere care sa aiba grija de copilul sau copiii aflafi in centrul orgiei. Toji urmau sa |ina legatura intre ei printr-o re{ea radio testata tn preaiabil. Avea pregatita ?i o echipa de fotografi gata sa surprinda pe pelicula chipurile oamenilor care soseau, folosind aparate cu infrarofii. Inspectase chiar el totul, intrand in depozit prin spate. In imensa incapere ce dadea spre rau, unde Nell ii spusese ca filmase, gasise materiatele de la decorurile folosite cu acea ocazie $i observase bran?amentul special pentru aparatele care consumau multa electricitate. Oamenii a?tia se desfatau nu numai participand, dar §i urmarind casetele pe care Tony Panacoulis avea sa le furnizeze iar §i iar. Un singur lucru il neliniftea, ceva pomenit de Cindy in divagajiile ei, cand se imbatase; ceva in legatura cu membrii acelei bande. „Sunt nume §i chipuri care te-ar face sa ramai cu gura cascata, i|i spun io! Nu dau nume, da’ doi dintre iei sunt din Camera Lorzilor, apoi mai mul$i membri ai Parlamentuiui, dintre care unu’ foarte cunoscut; da’ de tot hazu’ sunt judecatorii. Oh, da, aia care sa presupune ca ar trebui sa-i condamne pa perver§ii a?tia, sunt iei in§i§i perver§i. Ce parere ai da farsa asta? D-aia rade Tony! Nenorocita aia da Elita atotputernica n-ar permite unui lucru ca asta sa rasufle. Daca s-ar intampla ceva rau, s-ar pune capacu’ pe oala care fierbe, iar totul ar fi inmormantat a§a da iute da bine, sum nu s-a mai pomenit in {ara asta §i, dupa cate spune Tony, s-au mai vazut destule situajii asemanatoare. Nimeni nu sa pricepe la a§a ceva mai bine dacat englezii pen’ ca

431

Curtezana

nu are atata practica Tn a-fi proteja posesiunile ca iei, fi-n special cei din clasa conducatoare“. „Atunci ce rost are sa-l denun|i?“ Tntrebase Nell. „Pen’ ca l-ar scoate pa el Japu’ ispaf itor, cum au facut fi cu individu’ aia din scandalu’ cu Christine Keller... iera vorba despre sex fi nenorocita aia da Elita, nu-i afa? lei o sa scape, dar iel, nu. Se vor lepada da iel mai repede decat fi-ar lepada pantalonii pentru un copil delicios da doi’fpe ani“. Mark se simjea neliniftit. §tia ca Elita Ti proteja pe cei care faceau parte din ea; avusese o experienfa trista Tp aceasta privin|a. Ca tanar sergent fusese membrul unei echipe ce investiga un scandal provocat de sex fi mita. Afacerea devenise foarte neplacuta, fiindca pe masura ce ancheta Tfi urma cursul, Tncepusera sa apara nume importante de pe scara sociala, pana cand se ajunsese aproape de varf. In acel moment primisera ordinul sa se opreasca. Acesta specifica, fara a da vreo explicate, ca investiga|ia este Tnchisa. Dosarele fusesera predate ?i existasera specula|ii ca ar fi fost distruse fi ca ordinul de oprire a anchetei venise chiar de la Ministerul de Interne. — Te neliniftefte ziua de maine, nu-i a?a? Tntreba Nell care dobandise o anume sensibilitate Tn ceea ce-l privea. — Nu. Totul e pus la punct cat se poate de bine. Ma gandeam la ceea ce spuneai ca a zis Cindy Tn legatura cu membrii bandei de pedofili. — Nu trebuie sa crezi tot ce spune ea. Ar spune orice ca sa para mai importanta decat este Tn realitate, TI avertiza Nell, fi, daca ar fi Tntr-adevar atat de sus-pufi, i-ar fi fost permis ei sa-i vada? Ma Tndoiesc. Oricum, maine seara vom fti daca a min{it sau nu. Mai bine hai sa ne concentram asupra nopjii acesteia. Po# sa ramai aici? — Speram sa mi-o ceri. Nell se scula odata cu el f i Ti pregati micul dejun. — O sa-mi spui rezultatul de Tndata ce vei putea? Ti ceru ea Tncercand sa-f i ascunda Tngrijorarea. — BineTnJeles, promise Mark. Pana atunci, Tnsa, Tncearca sa nu-fi faci griji.

Vera Coivie

432

— Slava Domnului, ca nu voi vea timp. Am o zi foarte Tncarcata pentru ca trebuie sa anunf moartea lui Philip Tn diverse locuri $i sa stau de vorba cu multa lume. Mulfumesc lui Dumnezeu! rosti ea Tn gand pregatindu-se sa piece §i sa se ocupe de tot ce trebuia. Intre drumurile la diversele autoritaji care trebuiau anunjate de moartea lui Philip, Nell se duse ?i la avocatul lui §i descoperi ca fusese desemnata executor testamentar. Avocatul, §i el un vechi prieten, Ti explic&: — Philip a dorit sa evite supar&rile §i certurile Tntre cei care formau... cercul sau. A simjit ca nu poate favoriza pe nimeni, Tntrucat to|i sunt copilare§te gelofi, a?adar te-a ales pe tine. E§ti din afara cercului ?i totu?i e?ti o prietena foarte apropiatS; prin urmare, nu {i se poate purta pica. Ji-a lasat mai multe mici ajrpintiri. De asemenea, |i-a lasat scrisoarea asta. Se refera la eliberarea apartamentului lui. — Ce se va Tntampla cu acesta? A locuit acolo atat de mult timp... — Mai sunt cafiva ani pana cand expira contractul de Tnchiriere. O sa ma ocup eu de asta. Ai cheile? — Da. — Atunci, dupa ce vei reu?i sa triezi toate lucrurile, o sa ma anun|i §i pe mine, da? — Desigur. §i funeraliile? — Oh, Tn privinja asta a lasat instrucjiuni extrem de precise. Fara serviciu religios §i fara asisten|a — nimeni Tn afara de antreprenorii de pompe funebre ?i de mine, care sa \/eghez la Tndeplinirea dorinjelor lui. De Tndata ce totul va fi ius la bun sfar?it, prietenii lui vor putea sa-§i aduca aminte le el cum vordori. — §tiu ca spunea mereu ca vrea sa fie incinerat. — A?a e. — Ce se va Tntampla cu cenu?a? — Va fi aruncata Tn cele patru vanturi. I?i zambira unul altuia. — Cat de caracteristic pentru Philip! zise Nell. Se reTntoarse acasa dupa-amiaza tarziu ?i nu dadu nici o atenjie furgonetei parcata vis-a-vis. Dupa ce u?a se Tnchise Tn urma ei, un polifist plictisit Ti spuse colegului sau:

433

Curtezana

— Asta-i pierdere de vreme. Nu"s-a auzit nici macar un chijait toata dimineaja. in fond ce se presupune ca ar trebui sa urmarim? — Eventualii vizitatori. — Dar n-a avut nici unul. — Este inca informatoarea supraintendentului ?i am auzit ca a dezvaluit ni?te informatii savuroase despre otreapa aia de Tony Panacoulis. — Pe dracu’! Ce sa aibS de-a face o femeie ca ea cu un negustor de materiale pornografice? — Am auzit ca e §i ea implicate Tn afacere. — Fugi de aici! Te-a pScalit cineva! Asta nu e o fufa! — Nu vrei sa ma ascutfi? Am spus ca lucreaza Tn bran?a, dar nu ca face trotuarul. E o call-girl de Tnalta clasa, cu tarif ridicat, genul care T{i ia §i haina de pe tine. — Cine a spus asta? — Ji-am zis doar ce-am auzit. — Daca Ti da mana sa locuiasca Tntr-o casa ca asta, probabil ca ar trebui sa Ji-o ipotechezi pe a ta ca sa-# permiji tariful ei! (Brusc tonul Ti deveni taios.) la stai... cine vine? Un taxi se opri §i din el ie?i o blonda. — La dracu’! Asta-i bucajica lui Tony Panacoulis. Ce cautaaici? — N-are important; trage-i o poza ca sa putem dovedi c-a fost aici. Nell fu surprinsa, dar Cindy nu se arata catu§i de pujin jenata. — Mi-ai zis ca a? fi binevenita sa stau cu tine, iar la sor’ mea n-a Jinut sa raman, pen’ ca §i-a gasit un alt tip §t n-are chef sa piarda vremea cu mine, a?a ca m-am Tntors. Presupun ca n-ai nici o veste da la Tony, continua ea, aparent nepasatoare. — Nu; ar fi trebuit? — Pai a sunat-o pe sor1 mea, da’ am facut-o sa-i spuna ca nu m-a vazut §i m-am gandit ca poate te-a sunat pa tine. — Am fost plecata toata ziua, zise Nell, de-abia m-am Tntors. — Ah, a§a ie... prietenu’ tau care a murit. Deci te ocupi da funeralii?

Vera Cozuie

434

— M-a desemnat drept cea mai apropiata cunoftinja, Ti raspunse Nell in mod evaziv. — A f avea chef sa dau gata o ceafca de ceai, zise Cindy nepasatoare. Nell se pospmori. Cindy nu era compania pe care o dorea acum. La ora opt, totul era pregatit fi oamenii afezaji la posturi. Camerele de luat vederi erau instalate, radiourile verificate, dar se facu noua Tnainte ca primul sosit sa fie observat parcand cu cinci strazi mai departe. Avea gulerul hainei ridicat §i borul palariei lasat, insa cu toate acestea fu fotografiat. La fel se Tntampla fi cu ceilalfi pe masurS ce soseau; unul cate unul, se apropiau cu grija, prevazatori, de cladire, dupa care dispareau Tn Tntuneric trecand prin deschizatura existenta Tn gardul din plasa de sarma groasa facuta, parca, de vandali. Numarara o duzina pana cand aparu subiectul distracjiei din seara respective, Tnsojit de doi barba{i. Parea sa aiba paisprezece ani, era bine facut pentru varsta lui §i nu dadea semne ca i-ar fi fost frica sau ca ar fi fost drogat. Un baiat de tnchiriat, presupuse Mark, examinandu-i chipul ca o floare de piersic, prin ochelarii sai cu infrarofii; pe fa|a i se citea un aer impertinent, care nu se potrivea cu varsta lui frageda. Radioul lui se facu auzit. — Ce este? Tntreba Mark. — N-o sa crede|i, ?efule, dar to|i poarta mafti.' — Ce fel de mSfti? — Din acelea de care poarta copiii la petreceri, numai ca astea sunt din cauciuc ?i Tnfajifeaza personaje din desenele animate. E un Porky Pig; Mickey Mouse; Goofy; tocmai am observat un Superman. Sa fiu al naibii, cel pu|in asta are simjul umorului... asta trebuie vazut, §efule; to|i sunt Tn pielea goala fi poarta mafti. — O sa-i recunoaftem dupa scule, murmura Mark. — Ce-a|i spus, fefu’? — Filmeaza absolut tot. Afteptara pana cand lucrurile Tncepura sa se punS Tn mifcare. I se raporta ca baiatul era posedat de primul sau

435

Curtezan a

client; Jntrase Tn rodaj“, comentase vocea lipsita de expresie, fi era urmarit cu foarte mare interes de ceilal|i, care fie ca se masturbau singuri, fie unul pe celalalt, fie faceau sex oral, sau aveau raporturi sexuale adoptand pozijia folosita de animale. Tn momentul Tn care primul client al baiatului .se retrase, un altul TI Tnlocui fara nici o pauza, Tn timp ce un al treilea se afezase Tn a fa fel fel Tncat baiatul sa-l poata primi Tn gura. Orgia Tncepea sa-§i Tntejeasca ritmul. Dupa pu|in timp, Mark auzi Tn radioul sau: — Dumnezeule! Lucrurile au luat-o razna, fefule; doi sunt aruncaji asupra baiatului.fi se pare ca acesta are dificultaji. — Continuafi sa filma|i, insista Mark. Voia sa aiba cat mai multe dovezi. Trebuia sa fie exclusa orice posibilitate ca oamenii aftia sa scape necondamnaji, dar Tn acelafi timp nu putea permite ca baiatului sa i se faca prea mult rau, afa Tncat ordona cu o voce hotarata: — Stevens catre toate unita{ile — da|i-i drumul! Se auzira strigate puternice: „Poli{ia!“, ufile fura date de perete fi ofi|eri Tn uniforma invadara Tncaperea. Barbajii dezbracati se Tmpraftiara loviji de panica; unii Tncercara sa se lupte cu ofijerii care Ti capturau, alfii, paralizafi de frica ?i foe, nu opusera nici o rezisten|a. Totul se temrina Tn cateva minute. Moderna fi costisitoarea camera video de filmat fi filmul pe care-1 conjinea fura rejinute odata cu cei care sperasera sa-l vizioneze Tn linifte. Baiatul, alb la faja fi plangand, fu luat ca sa fie examinat de un medic, Tn timp ce barbafilor, care acum nu mai purtau mafti fi evitau sa priveasca unii la al|ii, Ii se dadura hainele fi Ii se ordona sa se Tmbrace, dupa care fura arestaji. La ora zece fi jumatate, depozitul abandonat fi paraginit era din nou gol fi tacut, iar strazile din apropiere straluceau de umezeala in lumina felinarelor, sub ploaia care cadea Tncetifor. Mark statea la biroul sau cu barbia proptita Tn pumni studiind numele barbafilor arestaji aflate pe lista din fafa lui cand, deodata, Tn camera dadu buzna sergentul, exultand. — Unul dintre ei canta ca o pasare. E speriat de moarte — e casatorit, are trei copii fi e foarte respectabil. Spune ca e pierdut fi jura ca nu ftie nimic despre celelalte casete video — cele care arata uciderea lui Billy Knowles f i Kevin

Vera Coroie

436

Peel. Mai spune ca n-a luat niciodata parte la vreo orgie unde sa fi fost omorat un baiat §i ca intotdeauna foloseau un baiat de mchiriat, ca tn seara asta, iar Billy §i Kevin fusesera rapifi.'Admite ca este pedofil, dar asta e tot. Aljii canta aceea?i melodie, unul sau doi refuza sa spuna ceva inainte de sosirea avoca#lor lor, dar cred ca pot sa va felicit. A durat doi ani lungi, dar a# reu?it. Mark zambi ?i-i mul|umi, dar sergentul se gandi ca-i lipseau ?i placerea f i satisfacjia. E obosit, gandi el. Are, probabil, un moment de cadere. — A fost o zi lunga, de ce nu merge# acasa? sugera el. Lasa# restul pe mana noastra. — N-ar fi o idee rea, se aratS Mark de acord. Dupa ce sergentul pleca, trase telefonul cat re el. — E?ti inca treaza la ora asta tarzie? spuse el cand Nell raspunse la primul apel. — A?teptam sa ma suni. S-a terminat? — Pentru astazi, da. — A avut succes... raidul? — Oh, da. — Nu pari prea fericit. — Nici nu sunt. Simt nevoia sa stau de vorba cu cineva §i nu ma pot gandi la altcineva cu care s& vreau sa vorbesc, decat cu tine. — Cindy e aici, rosti Nell morocanoasa. — Ce? — Urmarefte filmul de noapte... e adancita Tn admira#a lui Al Pacino, raporta Nell. — A? prefera sa fie adancita in apele Atlanticului, spuse Mark cu violenja, apoi suspina adanc. Eh, oricum, a fost un gand p^cut. — Imi pare rau... Nell parea atat de dezolata. ca el se for|a s-o consoleze: — Nu e sfarfitui lumii. Ce faci maine? — Ma due la apartamentul lui Philip, sa triez lucrurile. — E In Ashley Place, nu-i a§a? intreba Mark. Chiar dincolo de Victoria Street. — Da. — Vin acolo cat de repede pot. Nu Tncepe petrecerea fara mine.

437

Curtezana

Cand inchise telefonul, Nell inca mai radea. A doua zi dimineaja, cand ajunse la birou fi vru sa verifice stadiul in care se afla ancheta, secretara lui, o femeie liniftitS §i plinuja de vreo cincizeci de ani, ii inmana un mesaj cu acel soi de respect acordat numai misivelor venite de sus. Mark era convocat la Ministerul de Interne. — O treaba extraordinar de bine facuta, domnule supraintendent, ii spuse subsecretarul permanent, cu accentul specific vechiului „Eton“, cizelat pana la_ refuz. A fost o truda lunga fi grea, dar a meritat, nu-i a?a? ii pune pe nenorocifii aftia la pastrare pentru o vreme. Cum Mark nu replica nimic, el continua: — Am injeles ca au fost gasite la faja locului anumite benzi video extrem de neplacute. — Da, sir. Dar cum participant sunt masca#, vor fi mai greu de identificat. Totufi, exista fi alte metode. — Exact... Raspunsul subinjeles spunea clar: nu vom discuta acest lucru. — Deci, cum ai reufit, hmm? Se parea ca nu se ajunge nicaieri, cand deodata se da semnalul fi nimerefti in plin. — Rabdare f i perseverenta, sir. — §i mici presiuni? — Cand fi cand, sir, in speranja ca, undeva, cineva va incepe sa in|eleaga ca nu ne vom da batuji niciodata fi ca e doaro problema de timp. — §i a|i ob|inut rezultate? — A aparut cineva, sir. — Informafia a fost precisa? — S-a dovedit a fi foarte... revelatoare, sir. — Dar nu po{i sS spui cine? — Asemenea ziariftilor, fi noi ne protejam sursele, sir: Suntem nevoi|i s-o facem. — Desigur, desigur. Glasul flefuit — Probabil ca-l rade In fiecare diminea}a, gandi Mark — arata cS subsecretarul era dus pe ganduri. — Deci... acum ii ai pe to# membrii acestei bande periculoase. — Nu, sir. Lipsefte protectorul ei.

Vera Cozi’ie

4 38

— Protector? — Omul care aranjeaza locul Tntalnirilor, face rost de victime §i apoi se debaraseaza de cadavre. Un grec cipriot numit Tony Panacoulis. A disparut. — Dar TI vei gasi, nu-i a?a? Era un ordin, nu o mtrebare. — Este cautat, sir. — Bine, bine, nu trebuie lasat sa scape. Pare un ins dezgustator. — Nu mai mult decat cei care l-au angajat, sir. — Ai facut o treaba foarte buna, domnule supraintendent, ?i nu va fi uitata de cei carora le sta Tn putere sa-§i arate aprecierea. Sunt sigur ca te a§teapta tucruri mai bune. Urma un zambet superficial ?i o strangere de m&na, ce-l indrepta Tn direc|ia uf ii. — Mult noroc, adauga subsecretarul. Si asta a fost tot. Nell ajunse la apartamentul lui Philip pana Tn zece §i jumatate, cam la vremea cand Mark se indrepta spre Minis­ ter^ de Interne. Jnchisese de doua ori yala complicata in urma ei §i se grabise la Tntalnire, a?teptand cu nerabdare sa-l vada din nou pe Mark §i sa-l iubeasca, fiindcS deja nu se puteau abjine sa se atinga. Philip ar fi de acord, i§i zise ea, zambind ?trengare?te. Dupa ce intra Tn apartamentul extrem de spa|ios, Tncepu sa deschida nenumaratele sertare, dulapuri §i scrinuri §i descoperi ca Philip fusese o adevarata cojofana. Pastrase absolut toate lucrurile pe care i le daruisera iubitii lui. Avea dulapurile Tnjesate de cristaluri §i argintarie, iar sertarele pline cu marun{i§uri: cutii de tigari, brichete, rame de fotografii, toate facute din metale pre|ioase §i, in majoritatea cazurilor, Tncrustate cu pietre scumpe. Nu se despaifise de nici un obiect cat de cat valoros §i Nell n-ar fi putut spune din ce motiv — sentimental sau pecuniar. Cand deschisese un sertar incuiat il gasi ticsit cu ace de cravata, butoni §i ceasuri, toate din aur’ argint sau pietre prejioase, ramase uimita, pentru ca nu-l vazuse purtand nici unul dintre ele.

439

Curtezana

Dumnezeule, de ce te plangeai mereu de saracie? Averea de aici p-ar fi ajuns pentru mea douazeci de ani, fara sa fii nevoit sa-p cobori standardele tale inalte; atunci de ce acceptai onorarii de la mine? In dulapuri se aflau costume de haine §i pantofi, cama?i $i lenjerie de matase, atat de multe ca ar fi putut umple un magazin, ?i toate de cea mai buna calitate. Asta e rdsplata pScatelor? se intreba Nell, §i Tn acel moment Tncepu sa-l Tnjeleaga pe enigmaticul Philip Faulkner. Intotdeauna spuneai: „Sa nu te bazezi pe prinp“, nu-i a$a? A§a meat tu te-ai bazat pe bac$i§uri. Oh, Philip... Se sim# invadata de o adanca tristeje. N-ai fost niciodata un om fericit, nu-i a fa? Atat de multe cuno$tinfe §i atat de pupn prieteni. Liz ip era singurul prieten adevarat! Philip Ti lasase lui Nell ceea ce mo§tenise de la Liz, plus Tnca un lucru: ceasul care statea Tn hoi — o piesa Tnalta din secolul al optsprezecelea din lemn de nuc, cu mcrusta{ii. Nell scoase scrisoarea pe care i-o daduse avocatul §i deschise plicul citind con|inutul scurt: „Acest ceas spune mult mai multe decat ora exacta. El spune f i povestea viepi mele. Daca ape§i pe vaza de flori din mijlocul marchetariei, se va deschide o u§i{a ascunsa. Inauntru este o alta u$a. Aceasta se deschide cu ajutorul cheii fiHgranate ce atarna pe spatele u$ii exterioare. In acel compartiment ascuns vei gasi jurnalele mele. Da, §tiu, am spus Intotdeauna ca nimeni n-ar trebui sa pastreze nici un fel de insemnari, dar daca n-a? fi spus acest lucru — §i tnca de multe ori — cine mi-ar mai fi facut confiden\e? Ip las pe jurnalele. Cite§te-!e §i distreaza-te. Minuneaza-te de v\a\a pe care am dus-o. Publica-le daca vrei $i invinge procesele de calomnie. Vei mfelege ce vreau sa spun, citind numele personajelor auguste pe care le-am intalnit in calatoriile mele. Dupa cum bine $tii, am calatorit peste tot. Excepp'e face fara necunoscuta, care va ramane a$a pana cand cineva va fi m stare sa se mtoarca de acolo §i sa povesteasca

Vera Cozoie

440

despre ea. Este exact genul de provocare ce ma poate atrage, nu crezi? Afteapta-ma §i ma vei revedea. Pe curand. Philip Erau zece jumale groase, legate Tn piele, neavand nimic altceva scris pe ele decat anii, imprimaji cu aur pe cotor. NeTndoielnic, Philip le comandase Tn mod special, fiindca aveau tiparit, pe dosul coperjii, blazonul familiei Faulkner. Nell TI lua pe acela ce con£inea anul 1979, anul cand TI Tntalnise prima data pe omul Tn care nu reu?ise niciodata s§ aiba Tncredere ?i pe care Tncepuse sa-l Tnjeleaga doar dupa ce murise. Totul era acolo. Citind comentariile lui despre tarfulija de nouasprezece ani, tresari, ro?i §i T?i mu?ca buzele Tn repetate randuri. Concluzia era: „0 bijuterie ieftina". Observajiile lui ulterioare, favorabile, o mai liniftira. Cand ajunse la reflecjiile referitoare la motivajiile ei, se cufunda total Tn lectura. Imposibilitatea lui de a i le descifra era clara, a§a Tncat trebuise sa faca presupuneri Tn loc sa lege faptele Tntre ele. Ceea ce scrisese el Tn tezele asupra motiva|iilor lui Cleo - Eleanor - Nell, era pura ficjiune. Philip §i-a petrecut atata timp cautand defecte, incat n-a vazut niciodata virtupile ce straluceau pe fundul gramezii. Reflecjiile acestea Ti fura confirmate cand citi — spicuind, fiindcS nu avea prea mult timp la dispozijie §i jurnalele erau groase — comentariile lui asupra oamenilor pe care Ti cunoscuse; barba^i care TI dorisera, care TI platisera, care TI ijbiserS. Cand le citi numele, Ti cazu falca §i respirafia Ti deveni ?uieratoare. Dumnezeule! Doar nu el! §i ceva mai tarziu: Niciodata/ Nu este posibil! Dar fusese. Cu tirul mortal al celor neimplicafi suflete§te, Philip detalia tranzacjii comerciale §i fizice, abilita# sexuale, dimensiuni corporale, preferinje sexuale deosebite. Totul era descris cu atata lipsa de senti­ ment, meat te Tngheja. Exista §i o excepfie. Singura data Tn via$a cand Philip iubise, dar nu fusese iubit. Atunci descrisese dorinja fierbinte ?i visele coplefite de deznadejde cu vorbe pornite din suflet §i doborat de durere, fiindca barbatul pe care il iubea era heterosexual; TI cuno?tea pe Philip, chiar TI

4 41

Curtezatia

placea, dar ar fi fost Tngrozit sa ?tie cat de mult TI iubea §i TI dorea Philip. Ah, Philip... gandi Nell, emofia dovedindu-se mai puternica decat dezgustul. Ai aflat ce inseamna sa iube$ti, dar dragostea nu a fost reciproca. Asta te-a macrit f i te-a facut atat de cinic? Apoi T?i dadu seama ca Philip avusese patruzeci §i patru de ani cand Tntalnise iubirea vie{ii lui. Soneria Tncepu sa sune. Era Mark. La vederea lui, inima Ti facu un salt, iar sarutul ei TI determina sa Tntrebe: — Ce vrea sa msemne asta? — Dragoste. Am ajuns la concluziaca vreau sa am parte de ea. Apoi ea vazu expresia lui amarS, dar §i ameninjatoare, Se vedea limpede ca nu mersese totul bine. — Mi-ar prinde bine un pahar, spuse el. O bautura tare. — Desigur. Intra ?i o sa-Ji aduc ceva. Cand i-i dadu, el TI bau dintr-o Tnghijitura. Apoi rSmase ad&ncit Tn ganduri, privind Tn gol pana cand, cu un efort vizibil, se for{a sa spuna: -r- Imi pare rau. Am o stare de spirit proasta. Nu e vina ta. Vino Tncoace. Nell se a§eza pe genunchii lui §i el o saruta prelung, cu uitare de sine. Dupa aceea T?i lipi fruntea de a ei, inchise ochii §i spuse: — Tocmai am petrecut cateva minute execrabile la Ministerul de Interne Tn compania unei persoane foarte sus puse, care a avut amabilitatea sa-mi arunce un os, dupa ce m-a batut u§urel pe spate §i mi-a spus ca am fost un cSine folositor. — Dupa cum poveste?ti, se pare ca nu era carne pe os... Poveste?te-mi, TI Tndemna ea, dar mai Tntai stai sa-|i mai umplu paharul. El sorbi pu|in ?i-i expuse suspiciunea ca „raidul plin de succes“ fusese o Tnscenare. — N-am pescuit decat plevu?ca. Mici indivizii patetici ce se ascund prin colfuri, sau fanfaroni pu?i pe scandal, care nu fac altceva decat sa-|i repete cine sunt ei §i ce gre§eala ai facut. Nu era nici unul din specimenele la care a facut Cindy aluzie. in plus, baiatul era inchi.riat §i TI cuno§team. Fuge mereu de la orfelinatele unde e trimis de fiecare data

Vera Cozuie

4 42

cand e prins. Copiii omoraji fusesera rapiji §i, cu exceptia lui Darren Henry, erau mult mai tineri. §i a§tia sunt pedofili, dar nu ei au omorat copiii. A§ paria pe viaja mea. De ce-ar fi spus Cindy ca sunt implicate persoane extrem de importante, daca nu era a§a? Recunoscuse nume, daca nu cumva §i chipuri; a§tia poata intotdeauna ma?ti pentru eventualitatea in care o caseta ar Tncapea pe mainile cui nu trebuie. Nell statea tacuta, ascultand atenta in timp ce Mark gandea cu glas tare. — Nu; cred ca de data asta spunea devarul. De ce Tony nu era nicaieri de gasit cand ne-am dus sa-l arestam? Cine i-a spus sa dispara? §i de ce au folosit un baiat de Tnchiriat? Banda adevarata nu i?i inchiriaza baiejii ?i asta ne-a spus ca a fost angajat pe fata. Nu se potrive§te, Nell, ?i instinctul meu imi spune ca totul a fost regizat. Anumite cercuri inalte au manifestat de la inceput un foarte mare interes fata de acest caz. Au fost alocate fonduri intr-o vreme cand fiecare departament din Polifia Metropolitans jipa dupa portia lui dintr-o prajitura ce devedea din ce in ce mai mica. „Trebuie sa recladim increderea publicului", spuneau ei. „Nu mai vrem ca tabloidele sa zbiere despre temerile mamelor, afirmand ca micutii no^tri nu sunt in siguranta. Oamenii a§tia sunt perver§i ?i bolnavi §i trebuie opriji. Pregate?te-ti brigada, domnule supraintendent. Ni s-a spus ca e§ti un foarte bun detectiv. Dovede§te-o cu binecuvantarea noastra. Ah, §i... informeaza-ne despre orice mi§care“. Nell nu spuse nimic; era mult prea abatuta. — Am auzit ni§te §oapte cum c& ar exista persoane foarte sus-puse, implicate in activita# pedofile, dar am fost tentat sa le ignor, considerandu-le expresia ciudei ?i animozitatii manifestate de obicei de oamenii obi§nuiti fata de cei plini de succes, sau avand in mainile lor puterea. $tim bine cum i?i protejeaza domnii §i stapanii no^tri ce-i al lor. Daca protejeaza tradatorii de tara, de ce n-ar merge la fel de departe, pentru a-i proteja pe cei care, intamplator, au devieri sexuale? De ce sa nu aiba pe cineva, care sa-i tina sub observatii pe adevarajii membri ai bandei, pe acele persoane extrem de importante, fiindca, daca adevarul ar transpira cat de pujin, scandalul ce s-ar isca ar zgaltai protipendada atat de tare, ca s-ar prabu?i! Cand sunt atat de multe atuuri

443

C u r t ez a n a

in joc, nu trebuie lasat nimic la voia intamplarii. Noaptea trecuta a venit prea la Jane. Doi ani de zile s-au aflat mereu cu un pas sau doi, Tnaintea mea ?i, deodata, gasesc un dulap parasit de pe malu! raijlui care poate fi considerat paradisul vandalilor! spuse Mark cu o voce dura ca diamantul. Cineva, undeva, se distreaza de minune, $i sa fiu al dracului daca o sa permit sa fiu folosit pe post de minge. Barba#i pe care i-am prins nu sunt cei implica# in seria de crime pe care o investighez. Oh, se va spune ca ei sunt, nam nici o indoiala, dar unul dintre ei are un avocat foarte costisitor, mult prea costisitor chiar §i pentru un producator de televiziune de succes cum e el; unul cunoscut ca fiind un avocat al Elitei. Inainte de a putea ajunge la tribunal cu clientul lui sau cu oricare dintre ceilal#, mai sunt multe de facut, o muljime de intrebari care trebuie sa-§i afle un raspuns. §i cum se face ca tocmai unul dintre ei are un astfel de avocat? Vocea lui Mark vibra din cauza supararii ?i a frustrarii. — §tii ce mi-a spus noaptea trecuta unul dintre rahatii aia? „De cand afi inceput sa arestaji oamenii pentru cumparare de sex, domnule ofifer? Baiatul a fost cumparat §i s-a platit pentru asta, El se prostitueaza. Presupun ca e din cauza varstei... dar n-a fost forjat, te asigur. El a comis delictul, nu noi“, continua Mark cu amaraciune. Acum injeleg cat de unilaterala este legea care prive§te prostitujia. Exista o persoana care vinde §i una care cumpara; amandoi iau parte la act. De ce este pedepsit doar cel care vinde? — Pentru ca de obicei acesta este o femeie, evidence Nell aspectul esenjial, iar legile le fac barbafii. — Imi cer scuze in numele persoanelor de acela?i sex cu mine, rosti Mark pe un ton sumbru. Nu avem nici un drept sa va pedepsim pe voi, pentru impulsurile ?i dorintele noastre sexuale. — Nu, n-ave|i, zise Nell fara ranchiuna, dar cu toate astea, continuati s-o face#. Pute# spune ce vre# despre prostitute, insa ofera o privire interioara in psihicul barbatilor. §i, fiindca vorbim despre asta, da-mi voie sa-{i ofer o privire in interiorul psihicului unui anume barbat, incheie ea ridicandu-se §i aducand jurnalele lui Philip. Ceva mai tarziu, el exclama:

Vera Cozi/ie

444

— Christoase! Asta e cam la fel cu a-l defaima pe Dumnezeu! §tii ce sunt oamenii acedia, ce fac, puterea pe care o au? Mark citi mai departe cu aviditate. — Nu se poate ajunge rfiai sus decat sunt a?tia. Daca nu le-a§ fi vazut, n-a§ fi crezut niciodata! Nu pot sa arestez pe nimeni pe baza zvonurilor astora dar, pe cinstea mea, pot sa Jin' un ochi — mai bine zis amandoi ochii — ajintiji asupra mi§carilor clicii asteia. Deprimarea lui se topise la dogoarea exaltarii ?i rasul Ti era plin de veselie. ’ — Credeau ca, ridicandu-ma la rangul de supraintendent-§ef ma vor Tngropa sub o avalan?a de hartii, de unde vor fi siguri ca nu voi mai putea sa-mi bag nasul acolo unde nu vor ei. Nimic nu ma va opri sa-mi formez o brigada spe­ cials §i sa pastrez acest lucru pentru mine. Da, asta era osul meu... §tirea ca urmatorul consiliul va fi o formalitate. MS Imping pe scara Tn sus §i ma Jin departe de strazi. A§a spera ei! Acestea... — ?i el agita unul dintre jurnale — fac posibil ca eu sa par lipit de birou, Tn timp ce brigada mea urmare§te §i a^teapta sa stranga dovezi. Ii muljumesc lui Dumnezeu pentru Philip Faulkner. Dar cel mai mult Ti mulfumesc lui Dumnezeu pentru tine. IJi datorez atat de mult, foarte mult, Nell. Pentru ca ai fost la momentul potrivit Tn locul potrivit, pentru ca mi-ai povestit despre asta, pentru atatea informajii neprejuite, objinute cu un a§a de mare rise. §i acum, fiindca ai fost prietena omului care cuno?tea pe toata lumea. Ghemuita langa el, Nell spuse: — Cat de mult i-ar fi placut lui Philip toate astea! — l-ai spus vreodata Tn ce te-ai trezit amestecata? — Nu! l-ai citit jurnalele. Tu i-ai fi povestit ceva? — Doamne fere§te! — Exact. Ai grija ca multe nu sunt decat zvonuri. in locul tau a§ fi foarte prevazatoare. — Oh, binemjeles ca o sa fiu atent. O sa fiu cel mai bun model de supraintendent-?ef, Tnvartind hartii cu caracter administrativ. Apoi, cand voi fi pregatit §i absolut sigur de cazul meu, o sa-l aduc la lumina. Nell clatina din cap.

C u r t e z a na

445

— fnca un caz care nu va ajunge la tribunal. — Desigur ca nu va ajunge, dar Ti va opri pe cajiva ?i le va arata ca nimeni nu este, sau n-ar trebui sa fie, mai presus de lege. Faptul ca se cred protejaji de puterea §i privilegiile lor, ma Tmbolnave§te! — Ji-ar putea distruge cariera. — Pana atunci voi fi deja comandant. Nell se uita la el plina de admirajie. — Ai planificat tot, nu-i a§a? — Pe cand eram un pu?tan de doisprezece ani §i ma urcam Tn pomi, voiam Tntotdeauna merele din varf. Acum hai sa punem jurnalele astea la loc Tn ascunzi§ul lor §i o sa due eu Tnsumi ceasul la tine acasa. E mult prea valoros ca sa-l lasam pe mana altora.

—

21

—

C a n d Nell ajunse acasS, Cindy nu se vedea nicaieri, dar lasase un bilet: „Ma due sa-mi iau ni§te lucruri cata vreme e liber terenul. Ma Tntorc mai tarziu, Cindy". Nell suspina de placere. Avea pu#n timp liber numai pentru ea, sa reflecteze asupra celor Tntamplate. Apoi T§i dadu seama ca pisicile nu venisera s-o Tntampine. — Bundle... Blossom... striga ea. Haidefi, dragele mele, am venit. Nu se auzi zgomotul pe care-1 faceau sarind din pat §i mersul lor pe podea, nici clinchetul clopo{eilor In timp ce coborau scara. Era complet lini^te. Se duse la u?a de sticia ce dadea spre gradina ?i lovi Tn u§i|a facuta pentru ele. Pisicile nu venira. Era pentru prima oara cand se Tntampla sa nu fie nici Tn casa a§tep&nd-o, ?i nici sa nu apara la auzul vocii ei. N-au putut sa dispara, T§i spuse ea, sim#nd cum o cuprinde panica. Gandul de a-?i pierde cele mai apropiate tovara§e era de nesuportat.

Vera Coivie

446

— Nu pot fi prea departe, spuse ea cu voce tare. Nici­ odata nu s-au dus a§a departe Tncat sa nu-mi auda vocea. Era sigura ca nu le Tnchisese Tn vreo camera sus; Tntotdeauna lasa u?ile deschise, tocmai ca ele sa se poata plimba prin casa. Avusese Tnsa atatea pe cap Tn ultima vreme, Tncat s-ar fi putut sa faca a§a ceva, fiind dusa pe ganduri. Dar toate u?ile erau deschise, ca de obicei. Apoi, instinctui o facu sa se uite sub pat, ridicand volanul cuverturii, §i le v&zu stranse una Tn alta Tn partea Tndepartata, langa perete. — lubitelor... ce s-a Tntamplat? Veni{i Tncoace... totul e-n regula. La auzul vocii lui Nell se tarara pana la ea. Le lua de jos §i sim|i cat de tare torceau. — Ce v-a speriat? Ingrozitoarea aia de Cindy? A #pat la voi? Idioata! Ei bine, eu n-am timp pentru oameni ca ea. Pu|in Tmi pasa ce-i face Tony Panacoulis, dar aici n-o sa stea! Nell se ridica Tn picioare, fredonand Tnceti§or. — Atunci totul e Tn regula, spuse o voce, fiindca nu se mai Tntoarce! Nell se rasuci strangand pisicile Tn brafe. In u?a baii ei statea Tony Panacoulis, zambindu-i. Era impecabil Tmbracat Tntr-un costum de matase gri-deschis, cu cravata purpurie, §i Nell Ti putea sim{i mirosul apei de colonie. Parul lui negru ?i carlion{at lucea §i Tn mSna dreapta avea un pistol mic, ce nu depa§ea lungimea palmei, afintit direct catre ea. Nell se holba prostita la el pre{ de cateva secunde, prea ?ocata de brusca lui apari|ie ca sa se poata mi§ca. Dupa un timp, cu o voce r&gu§ita §i §ovaitoare, reu§i sa Tntrebe: — Cum ai intrat aici? — Cindy mi-a dat drumul. — Dar nu-i aici. Biletul din bucatarie... — Ne-am... Tntalnit acasa cand a venit sa-?i ia lucrurile. Am rugat-o frumos sa-mi dea cheia §i ea s-a conformat... Fa{a carnoasa ca de pepene a lui Tony se despica Tntrun ranjet, care Ti stranse inima lui Nell §i o facu sa simta ca-i lipse?te aerul. — ...Dupa aia, i-am servit-o... Ochii negri §i lucio§i licarira brusc ?i Nell princepu imediat ca Cindy, proasta ?i venala Cindy, care se credea

447

C u r t e z ti n a

mereu cu un pas Tnaintea tuturor, era moartS. In plus, deveni con§tienta de iminenja propriei sale morji, dacS nu reu§ea sa Tmpiedice cumva scadenja. — N-ar fi trebuit sa ciripeasca, spuse Tony suparat. Stia foarte bine ce se Tntampla cu cei care nu-?i {in gura... chiar daca fusese montata sa faca acest lucru. Nell TI fixa amor{ita, {inand strans pisicile, de parca erau singurul lucru de care se putea agaja. Simjindu-i frica, Bundle, care era mai mare, dar nu la fel de combativ ca sora lui, se stranse mai aproape de ea, in timp ce Blossom marai fncet. — Montata, repeta Nell. Zambetul lui Tony era plin de veselie. — Te-ai crezut tare de^teapta, nu-i a§a, dandu-te drept o call-girl parasita de noroc? A fost o idee buna §i m-ai fi pacalit daca Reza n-ar fi simjit ca nu era chiar totul in regula. Aveai o figurS familiara, Tnsa nu erai Cleo cu care se culcase el ?i pe care o platise... Apropo, spunea ca ai meritat fiecare banuj. In cele din urma, vocea te-a dat de gol. Ai o voce deosebita, §tiai? In tot cazul, cum n-a fost sigur, a zis sa te luam, dar da te supraveghem. El e tipul cu banii, §tii? Ii place sa-mi evalueze toate fetele §i, prin urmare, Tn ziua cand ai venit sa vorbe?ti cu mine se afla dincolo de geamul cu oglinda din spatele biroului meu. — Dar... era plecat... — Nu, doar pa§aportul, purtat de dublura lui, care lucreaza cu Reza de cand TI cunosc, §i sunt aproape opt ani de atunci. Desigur... imediat ce poli{ia I-a vizitat a adunat doi §i cu doi. E foarte de§tept, Reza al nostru. A Tnjeles ca ai vazut ceva la sfar§itul acela de saptamana cand te-a chemat acolo. Asta a fost o mica gre§eala de calcul din partea lui, dar nu se va mai repeta. Incepand de atunci, te-am urmarit. Ai fost supraivegheata tot timpul, tu $i polijistul de la Yard ?i cand ai aparut la coaforul lui Cindy... ei bine, iubito, {i-ai semnat sentinfa... Stiam ca Cindy asculta pe la u§i §i spioneaza prin gaura cheii, a?a ca i-am oferit ceva care sa poata fi folosit. In continuare, i-am facut praf unghiile §i, dupa cum ne a§teptam, a venit drept la tine. Sa mai vorbe?ti despre nesabui#! Scotea scantei, dar asta era exact ce voiam noi,

Vera Coivie.

448

vezi? Cindy a proferat ameninjari de mai multe ori §i devenise o adevarata pacoste, a§a Tncat ne-am gandit sa ne descotorosim de amandoua. — N-ai sa scapi nepedepsit, repeta Nell vechiul cli?eu cu toata con'vingerea de care era Tn stare. Te dai mare, adauga Nell reu?ind sa para de-a dreptul batjocoritoare, de?i Tntampina dificultaji Tn a-§i controla vocea. — N-arii nevoie sa fac a§a ceva. Nu acum. Polijistul tau ?i-a facut micul raid, a bagat la racoare vreo duzina de scarbo§enii carora le plac relajiile sexuale cu copii ?i am avut grija sa gaseasca destule casete dintr-acelea pe care le cSuta de atata timp. In ceea ce-l prive§te, banda e terminate, iar Tn ceea ce ne prive?te, §i tu e?ti terminate. Nell Tncerca sa patrundS Tnfelesul celor auzite, mai ales faptul ca Mark fusese Tndreptat Tntr-acolo Tn mod deliberat, ca noaptea trecuta totul fusese Tnscenat §i adevarata banda era neatinsa. — Ai o carti'ta”, nu-i a§a? Tntreba Tncercand sa lase impresia ca era un lucru la care nu se gandise pana acum. — Banuiesc ca a? putea sa-i spun ?i a?a, dar el nu traie§te Tntr-un tunel sub pamant, spuse Tony razand Tn hohote. Are o casa Tn ora? cu ?ase dormitoare ?i una la Jara cu douazeci de mii de acri de teren; cam asta-i stilul lui. Ah, Mark, cata dreptate aveai. Nu pot sa-l las sa ma omoare acum; trebuie sa-p spun ce am aflat... Ah, Doamne, te rog ajutS-ma... nu pot sa gasesc nici o solupe. Ochii ei cercetara Tncaperea §i se oprira cand dadura de telefon. Daca ar fi reu§it cumva sa ajunga la el... sa formeze 999. — Nici o §ansa, iubito, spuse Tony urm&rindu-i direcjia privirii. Am rupt toate legaturile, iar cei care au grija de tine nu vor veni sa darSme u?a, avand In vedere cat de darama{i sunt ei Tn?i?i. injelegi ce vreu sa spun, nu-i a?a? — Supraintendentul Stevens trebuie sa apara dintr-un moment Tn altul... — Nu-i adevarat. S-a dus Tnapoi la Yard. Dupa cum {i-am spus, am ramas numai noi doi.

Spion (eventual agent dublu) care-§i construie§te o acoperire cu mult Tnainte de a Tncepe sa opereze (n.t.). 11

449

Curtezana

Nell i$i mu§ca buza de jos. Dincolo de senzafa de frica, Nell sim{i ca o cuprinde furia. — In fond, de ce e atat de necesar sa ma omori? vru ea sa ?tie. — Pentru ca i-ai informat pe poliJi?ti imediat ce ?i-a dat Cindy drumul la gura. — Dar i§i vor da seama numaidec&t cine a facut-o! Supraintendentul Stevens te cauta deja. — Nu se straduie$te prea tare, avand in vedere ca majoritatea timpului ?i-l petrece cu tine... Lucreaza pe mai multe fronturi, nu-i a$a? Expresia insultatoare mtiparitS pe fa{a lui carnoasa, de fruct mult prea copt, nu facu decat sa intejeasca focul sub furia lui^Nell, care deja dadea in clocot. — In afara de asta, voi pleca intr-o lunga ?i placuta vacan^; sa vad lumea, sa lenevesc la soare. Totul este aranjat. Cat despre tine... privirea onctuoasa facu loc unui zambet rece, prevestitor de moarte... pSi, o sa fii victima unui maniac ce se dSdea drept potential client, dar care, de fapt, i§i afla plScerea doar provocand durere altora; sunt sigur ca ai Tntalnit destui. Nu va exista nimic care sa dovedeasca prezenja mea prin apropiere, ?i nici pe Cindy n-o vor gasi; va umbla vorba ca am plecat in vacanja impreuna. Tu o sa fii doar o alta tarfa de lux, care a incasat mai mult decat a putut duce, asta-i tot. — §i atunci la ce Ji-a trebuit pistolul? — Era cel mai bun mijloc ca sa te inspaimant. Chicotitul lui ascu{it nu reu?i decat sa stimuleze sentimentul acut de nedreptate care mocnea in sufletul lui Nell. Furia o facu sa stranga, incon$tient, pisicile mai tare in braje, ceea ce il determina pe Bundle sa incerce sa se elibereze, alarmat fiind de frica pe care o putea simp' ?i de tremurul trupului incordat al stapanei sale. Ifi propti picioarele in brajele lui Nell cautand un sprijin pentru a putea sari §i a se elibera ?i ghearele i se-nfipsera stapanei lui adanc in came. Ea Jipa, tresari puternic ?i ii dadu drumul. Intr-o secundS pisoiul sari din brajele ei, vrand sa iasa pe u?a, ?i ateriza in apropierea lui Tony Panacoulis, fapt care-1 facu pe acesta sa se dea brusc inapoi. — Jine chestia asta departe de mine! izbucni el.

Vera Coiuie

450

Frica ?i repulsia lui erau atat de evidente, meat Nell Tnjelese pe data ca atacatorul ei avea fobia pisicilor. Pisicile fi Tnspaimantau pe unii oameni a?a de tare Tncat nici nu puteau suporta sS stea Tn aceea?i camera cu ele. Nell pricepu ca Tony Panacoulis era unul dintre ace?tia, §i asta-i dadu o idee. vazand ca Bundle se Tndeparta de pericol, Blossom se lupta sa-l urmeze, protestand a?a de tare cum numai ea era Tn stare. — Am spus s-o {ii departe de mine! Frica alungase tonul ascu{it din vocea lui Tony, care {inea Tnca pistolul a{intit asupra ei, dar atenjia Ti era Tndreptata asupra pisicii, Tn eventualitatea Tn care aceasta ar fi facut vreo mi§care Tnspre el. — Bine... bine! Nell nu avu nici o dificultate Tn a-§i determina vocea sa reflecte propria ei panica. Schimba pozi{ia Tn care {inea pisica lasand impresia ca o strSngea mai bine §i, Tn acela?i timp, T?i muta picioarele pu{in cate pujin pe podea, pana cand ajunse cu fa{a Tn direc{ia lui Tony Panacoulis, ce se retrasese deja Tn baie, ca sa fie Tn siguranja. Blossom scotea sunete amenin{atoare, dar Nell o {inu astfel Tncat ghearele sa nu gaseasca nici un sprijin. — O pun jos... vezi... spuse ea tare, aplecandu-se ca §i cand voia sa puna pisica pe covor. Cand Blossom vazu podeaua apropiindu-se, se zbatu s-o atinga, ceea ce-l facu pe Tony Panacoulis sa se retraga §i mai mult Tn baie, cu ochii Tndreptaji spre obiectul fricii ?i urii sale. Exact Tn momentul Tn care Blossom parea ca va atinge covorul cu labele, Nell se Tndrepta brusc de spate §i Tn acela?i moment arunca pisica spre barbatul Tnfrico?at. Blossom {ipa de furie la acest act, ceea ce-l facu pe Tony sa-§i piarda complet cumpatul §i, cuprins de frica, sa traga cu pistolul. Glon{ul o lovi Tn plin zbor pe Blossom, care scoase un urlet ?i, ca urmare, Tony trase din nou, dar o rata ?i glonjul se Tnfipse Tn perete, deasupra patului. Nell nu observa. Vedea doar trupul pisicii ei iubite cazand pe podea, ca un lucru fara viaja. Asta o scoase din min{i. — Bastard uciga?! urla ea aruncandu-se asupra lui cu degetele Tncovoiate, pregatite sa rupa fi sa sfa?ie.

451

Curtezana

El trase din nou, dar de-acum Jintea anapoda ?i rata. In acest timp mana ei c&uta instinctiv statuia de bronz a?ezata pe scrinul de langa u§a baii. Inainte ca el sa mai aiba timp sS traga din nou, II pocni cu ea. Tony I?i pierdu echilibrul, se clatina spre spate deja In stare de incon?tienja ?i se lovi de marginea cazii cu dosul genunchilor. Asta-I facu sa cada pe spate, lovindu-se Inca o data cu capul de peretele faianjat, dupa care se prabu?i ?i scapa pistolul din mana inerta. Era terminat. Nell se repezi spre arma, lasand statuia sa cada, ?i de Indata ce-o prinse In mana ei oarecum amorjita ?i reu?i sa se ridice pe picioarele ce ameninjau sa nu-i mai susjina greutatea, o Indrepta spre barbatul incon?tient, Jinand-o cu amandoua mainile, a§a cum vazuse In filmele de aventuri. Tony avea ochii Inchi?i §i partea stanga a fejei era acoperita de sangele ce picura pe costumul sau de matase. Cu grija, Nell se apleca §i I?i puse degetele pe gatul sau. Pulsul se simjea Inca; nu-l omorase. Simjind c-o lasa picioarele se clatina spre u?a, o Inchise In urma ei §i o Incuie cu cheia, apoi, sprijinindu-se de ea aluneca gramada pe covor, tremurand violent. Ii cianjaneau dinjii. Deodata, I§i vazu pisica ranita, Incercand viteje?te sa-§i linga laba zdrobita. — Bloss... oh, Bloss... Nell se tarl pana la ea §i gemu cand vazu starea In care i se afla laba. — Oh, Doamne, trebuie sa chem pe cineva... Teroarea o galvaniza, Ii Intari mainile ?i picioarele. Gasi §techerul telefonului, II baga in priza §i forma spasmodic un numar. — Cu domnul McGregor, va rog... e o urgenja. Da, sunt o pacienta de-a dansului, mai bine zis pisica mea este... Blossom. British blue. Da... da... a fost Impu?cata... ce? Ah... piciorul stang din spate... sangereaza foarte tare, va rog trimiteli repede pe cineva... altfel i$i va pierde tot sangele... va rog, va rog... ce? Of, Jordan... Nell Jordan... da... Wigmore Meros, e bine... grabiji-va, va rog, pentru numele lui Dumnezeu, grabi{i-va... Inchise telefonul, suspina, i?i ?terse lacrimile cu podul palmelor, apoi, cu degetele Inca tremurande, forma 999.

Vera Cozi/ie

452

Cand Mark intra in fuga, in casa, aceasta era plina de lume. Nell nu era acolo. — Sus, sir, il indemna un polijist. Nell statea ghemuita pe podea langa un barbat in varsta, preocupat de un ghemotoc de blana cenu?ie aparent fara viaja. Piangea pe tacute ?i ochii ei erau scaldaji in lacrimi. — Am reu?it sa opresc hemoragia, spunea barbatul, insa va trebui s-o operez. Piciorul a fost tare zdrobit la ie?irea glonjului. — Ce s-a Tntamplat? fntreba Mark. Nell privi in sus. - “-TicSlosul aia de Tony Panacoulis a impu?cat-o! rosti ea cu vocea plina de ura. — Va fi o pisica foarte bolnava pentru un timp §i presupun ca va §chiopata, dar va trai, spuse veterinarul. — Sunteji sigur? insista Nell ca sa se asigure. — Da; are o condijie fizica foarte buna §i a fost foarte bine ingrijita. E pujin prea grasa, dar asta v-am spus-o ?i mai inainte. la sa vedem, daca ridica# u§a cu?tii de acolo, o s-o pun in ea §i ma intorc la cabinet. Trebuie s-o operez imediat. — Vin cu dumneavoastra. Nell se ridica in picioare cu vioiciune. , — Nu, zise Mark. Ea se rasuci spre el. — Nu? E pisica mea ?i n-am s-o parasesc. N-ai auzit ce-am spus? Tony Panacoulis a impu?cat-o! — De asta vreau sa ramai aici §i sa-mi spui ce ?i cum! — Le-am spus deja poli{i?tilor. Intreaba-i. — Prefer sa aud totul direct de la tine. Simjind ca se apropie o confruntare, veterinarul interveni: — Nu puteji face nimic acum, domni§oara Jordan. O voi opera imediat ce ajung la cabinet ?i voi face tot ce pot. E mai bine sa ramane# aici decat sa staji pe un scaun tare la chirurgie. Va voi anunja care este starea ei, de indata ce-mi va fi posibil. — Imi promiteji? — Pe cuvSntuI meu. $tiu cat de mult v-a# ata§at de micuta doamna $ 1 de fratele ei...

453

Curtezan a

— Oh, Dumnezeule, Bundle! exclama Nell consternata. Am fost atat de ingrijorata de starea lui Bloss ca I-am uitat pe sSrmanul Bundle. A reu?it sa-mi sarS din braje $i s-o ia la fugS. Probabil ca sta ascuns pe undeva, complet terorizat. Trebuie sa-l gasesc. Cu Blossom acum in siguranja, coborara cu tojii scarile, unde Mark i?i ridica vocea §i spuse: — Atgenjie, va rog... cautam o pisica cenu?ie cu ochi galbeni. Probabil ca se ascunde undeva, prin casa sau prin gradina. Daca o gasiti, aduc’eji-i-o domni?oarei Jordan. — Nu va veni, zise Nell practica. Doar sa-mi spune# unde este ?i vin eu sa-l iau. Fu gasit ascuns sub un tufi? de azalee, langa zid. Nell trebui sa se intinda pe jos §i sa se tarasca dupa el, ademenindu-l sa iasa cu vorbe mangaietoare ?i o bucata de ficat de pui — mancarea lui preferata. — Sa fiu al naibii! Atata agitajie pentru doua pisici, il auzi Mark pe un polijist spunandu-i unui coleg: §i, de altfel, nici nu prea pare genul... Mark vru sa-l admonesteze cu asprime, dar se razgandi. Informaliile lui despre Nell nu trebuiau sa fie mai ample decat ale poli#stului. — Presupun ca gande?ti ca sunt ridicoia sa fac atata tevatura, spuse Nell ceva mai tarziu, Jinandu-I pe Bundle pe genunchi; trebuie sa-Ji amintesc, insa, ca multa vreme Bloss §i Bundle au fost tot ce-am avut. Imi pare rau ca te­ am repezit, insa eram tare negajita. — Intr-adevar? rosti Mark pe un ton sec. Majoritatea femeilor ar fi facut o criza de isterie. — Mai spune-mi o data ce s-a intamplat, relua el. Nell se supuse. — §i ai ridicat tu statuia asta? §i l-ai lovit pe Panacoulis cu ea? — Da. — Cum? Cantare?te o tona. — Nu §tiu. Am facut-o. Eram teribil de furioasa. Am crezut c-a omorat-o ?i voiam sa-l omor §i eu pe el. Mark puse la loc statueta; reprezenta o tanara fata imbracata intr-o rochie diafana, avand o coama de par saibatic, ochi mari ?i o expresie inocenta.

Vera Coivie

454

— Mi-a dat-o Liz cu mul# ani Tn urma, explica Nell, privind-o. Spunea ca-i aminte§te de mine, dar eu n-am reu§it niciodata sa-mi dau seama de ce, continua ea, apoi expresia fejei i se Tntuneca. Singurul lucru la care ma puteam gandi era sa-l pocnesc pentru ca o Tmpu?case pe Bloss. — Oh, l-ai pocnit zdravan. Como#e grava ?i fractura de craniu, dar mat bine ca nu l-ai omorat, altfel ar fi trebuit sa te arestez pentru crima. — Ce?? — Asta-i legea, cand omori pe cineva altfel decat Tn mod accidental, atunci e vorba de om orjara premeditare, dar tu l-ai lovit pe Panacoulis Tn mod deliberat. — Poji paria pe asta! Se auzi o tuse §i Mark, privind Tn sus, Ti vazu pe cei doi oameni din echipa de supraveghere, ce pareau mahmuri, stand Tn u?a. — Cum va sim##? intreba el. — Ca ?i cand am fi facut-o lata, raspunse unul dintre ei cu un aer nenorocit. — Astea sunt efectele gazului pe care I-a folosit. Ac#oneaza rapid, dar efectul trece greu. Cel mai bun lucru este sa merge# acasa ?i sa va culca#. N-o sa fi# buni de nimic astazi. — Daca sunte# sigur, §efule... — Absolut! Ne vedem maine dimineaja. — Ce-a folosit Tony Panacoulis? Tntreba Nell curioasa dupa ce plecara cei doi. — Un fel de aerosol anesteziant. Reza Dominitian are o companie unde se produc astfel de substanje. — Crezi ca el e Tn spatele tuturor acestor lucruri? — Ma Tndoiesc. El este operatorul din spatele scenei ?i Tnca unul foarte prevazator. Faptul ca are o sosie dovede§te cat de mult este implicat Tn afaceri care trebuie sa ramana necunoscute. — Cum ar fi cartija — oricine ar fi acela. — Da. O sa-mi dau seama unde se ascunde cand se vor ivi reac#i la cele Tntamplate aici, Tn func#e de unde ?i de la cine apar. — Crezi ca vor veni de sus?

455

C u r t e z a tt a

— Sunt sigur de asta. El este o persoanS care ramane pe loc, indiferent de guvemul care este la putere. Poate fi cel care face aranjamente §i ?terge urmele pentru cei din Elita, dar are multa putere. Mi-a luat-o inainte de la inceput, da vreau sa-l las sa creada ca, in privinja mea, totul s-a rezolvat; ca m-am lasat pacaiit de inscenarea pe care mi-a pregatit-o cu atata amabilitate §i ca sunt gata sa urc fericit inca o treapta pe scara ierarhica, unde imi voi vedea de treaba. — Dar tu nu vei face a§a. — Am cheltuit doi ani lungi cu cazul asta §i mi-ar parea rau sa fie degeaba. — §i mie. El zambi §i apoi remarca: — lata inca un lucru asupra caruia suntem amandoi de acord. In seara aceea se dusera s-o vada pe preaiubita pisica a lui Nell. — Mi-a salvat viaja, ii spuse Nell cu seriozitate lui Mark. Cel mai neinsemnat lucru pe care-1 pot face e sa incerc sa i-o salvez §i eu pe a ei. Bloss era inca anesteziata, dar suportase operajia cu bine. — Are o inima ca un motor de vapor, o informa veteri­ narul pe Nell. ■ — Cand o voi putea lua acasa? — Oh, mai dureaza ceva. Trebuie sa ma asigur ca nu apare nici o infecjie. Mi-e teama ca forma piciorului nu va mai fi aceea?i, pentru ca a trebuit sa-i pun o tija, dar se va putea folosi foarte bine de el. ii spuse lui Nell ca putea reveni a doua zi dimineaja. Odata ajunsa acasa se lasa sa cada intr-un scaun, i$i rezema capul de perete ?i inchise ochii. Se vedea clar ca era extenuata. — Ai nevoie de un pahar, spuse Mark. — in mod sigur am nevoie de ceva care sa ma intremeze. Mark ii dadu un gin cu apa tonica. — A§a-i mai bine... suspina ea.

Vera Cowie.

4 56

StaturS un timp Tn tacere ?i, apoi, Nell Tntreba: — Ce s-a Tntamplat cu Cindy? Nu mi-ai povestit. — A fost gasita la baza scarilor din casa Tn care traia cu Panacoulis. Avea gatul rupt ?i unuia dintre pantofi Ti lipsea tocul. Acesta a fost gSsit undeva pe la jumatatea scarilor, prins Tntr-o gaura din covor. Nell deschise ochii §i se TndreptS de spate. — Dar... el mi-a spus ca i-a servit-o! Am crezut ca asta Tnseinna... — Oh, n-am nici o Tndoiaia ca el i-a rupt gatul, dar sunt sigur, de asemenea, ca nu vom reu§i niciodata s-o dovedim. N-avea nici o urma de lovitura §i medicul a spus ca modul Tn care i s-a rupt gatul se potrive?te cu felul Tn care a cazut. (Mark suspina.) Tot ce avem Tmpotriva lui este ameninjarea cu arma ?i faptul ca a Tmpu^cat o pisica. Nell privea Tn gol: — Din cauza mea a murit Cindy... eu ?i ideile mele grozave. Totul s-a Tntamplat pentru ca mi-am bagat nasul Tn afacerile ei, ca m-am dus dupa ea, am Tmbatat-o §i am facut-o sa-mi spuna tot felul de lucruri. (Privirea ei era plina de ura de sine.) Tatai meu avea dreptate: nu sunt folositoare ?i nici nu Tnfrumusejez viaja. StricTSbsolut orice ating. Totdeauna fac ce-mi trece prin cap, pentn^ca nu vreau sa ascult nici un sfat. — Prostii! spuse Mark cu vehemenja §i cu o voce Tncat ea tacu §i ramase stana de piatra. Cindy dejinea ni^te informajii care o faceau parta?a la o afacere extrem de dezgustatoare. Era amanta unui barbat ce-?i ca?tiga existenfa facand pe proxenetul ?i vanzand pornografie, a fost arestata de nenumarate ori pentru acostare.... — Da, dar mila lui Dumnezeu... — Tu e$ti cea care ai parte de mila lui Dumnezeu, $i Cindy Lewis nu poate fi comparata cu tine sub nici o forma. — Oh, ba da. Amandoua am fost tarfe. A$a voia Tony sa faca sa para totul... ca am fost omorata de un client care o luase razna. — Cu excepjia faptului ca tu n-ai adus niciodata un client acasa. El nu $tia acest lucru ?i ar fi fost Tmpotriva lui. Dar eu a§ fi ?tiut $i m-a? fi facut luntre ?i punte ca sa ma asigur ca avea sa piateasca pentru asta.

457

Cu r t e z a ti a

— N-o sa meargS, Mark. M-am gandit la toate astea... la noi. Tu o sS devii supraintendent-§ef ?i eu #-a? ruina cariera. Trecutul meu Ti poate juca testa asta viitorului tau $i nu mi-a§ putea ierta niciodata dacS s-ar Tntampla a§a ceva. Te iubesc mult prea mult ... nu... Gande?te-te la publicitate, iubitule. Ji-ar fi fatalS... — Nu va fi nici o publicitate. Pot sS recunosc o mu?amalizare, chiar dacS n-au mers atat de departe Tncat sa emits un ordin D, care TnseamnS cS T$i este interzis prin lege panS §i sS discuji despre caz. — Foarte bine, fSrS publicitate, dar tot voi fi chemata la tribunal, ceea ce TnseamnS ca va trebui sa depun mSrturie. Iji imaginezi ce va face atunci avocatul lui Tony Panacoulis? „PriviJi la ea, doamnelor ?i domnilor din juriu; profesia acestei femei este vanzarea propriului trup. Nu va lasa{i pScSliJi de felul Tn care aratS. Aceasta femeie nu este nimic mai mult decat o prostituatS oarecare!" N-o sS mearga, iubitule, pur §i simplu n-o sa meargS... Mark se apleca Tnainte ?i Ti luS mainile Tntr-ale sale. — Da-mi voie sS corectez cateva gre?eli pe care le-ai fScut. Mai Tntai, ma Tndoiesc foarte tare c& acest caz va ajunge la tribunal. Nu avem nici o dovadS c& Panacoulis a omorat-o pe Cindy. Tot ce-i putem imputa este ameninjarea cu arma, posesie ilegalS de armS ?i trasul cu arma. Va fi cuvSntuI tau Tmpotriva cuvantului lui, dar nu se va ajunge niciodata la asta. Jine minte ce-Ji spun eu. — Dar nu e drept, se revolts Nell. — A$a e, dar e foarte practic. Nu Tnjelegi? Ei — oricare ar fi ace?tia — nu vor dori ca vreun cuvant din toatS afacerea asta sS ajungS la tribunal. Ar insemna ca o crapSturS subjire cSt un fir de pSr sS se transforme Tn fisura. Cred cS Panacoulis a fScut toate astea de capul lui. S-a mfuriat §i a vrut sS se rSzbune ?i, cum se gandea ca o sa te omoare, Ji-a spus lucruri pe care n-ar fi trebuit sS le spuna nimSnui. N-a luat Tn calcul nici pisicile tale, nici dragostea ta pentru ele ?i nici faptul cS e?ti o persoanS descurcSrea|a. Da... mu?amalizarea opereaza deja. Presei i s-a pus botnita §i cuvantul de ordine a fost dat. Sunt mult prea multe Tn joc. Au dat iar la ivealS sperietoarea pe care o agita ori de cate ori vor sS ascundS ceva: siguranja statului. (Mark trase o

Vera Cozuie

458

fnjurStura.) Tony Panacoulis nu este un super-informator ale cSrui inform al sunt prea delicate pentru a fi discutate In public. Este proprietatea lor, de care se vor ocupa personal. Totul va fi bine daca felul in care o vor face nu te va implica pe tine, fntreaga afacere va fi lasata sa moara in lini^te, ai sS vezi. — Ca §i Cleo, §opti Nell. Mark simji c&-i sare inima in piept, dar spuse doar atat: — Da, po# sa renunji la ea acum, nu-i a?a? Nu mai ai nevoie de ea. — Nici de Eleanor. E pe cale sa-$i prezinte demisia. Pana acum a fost in „permisie“. Acum, pur ?i simplu nu se va mai reintoarce la lucru. — A ramas numai Nell... ?i sunt foarte bucuros, spuse Mark simplu. Nell ii stranse mainile. — N-a? fi putut reu?i fara tine. Mi-ai s limbat viaja. — Tu ce crezi ca ai facut cu a mea? — Am schimbat-o? intreba Nell cu un aer fals inocent. Cum? Poji sa-mi araji? Ei bine, se gandi el {inand-o in braje ye Nell care adormise, tot ce mai rSmane este ca lucrurile pe care i te-am spus lui Nell s5 se fntimple. Se simjea destul de increzator. Nu adia nici un fel de miros de cerneaia din direcjia presei. Ofijerilor care raspundeau la telefonul 999 Ii se spusese ca orice era legat de Tony Panacoulis se afla sub cercetare judecatoreasca. Nu existasera vecini gaiagio?i ?i barfitori, iar ofiterul insarcinat cu paza lui Panacoulis raportase ca primul lucru cerut de acesta cand i?i recapatase cuno§tin|a, fusese un telefon. Dupa trebzechde minute, un linge blide, de la firma costisitoare de avoca#, al caror decan de varsta era un binecunoscut avocat al Elitei, i?i facuse aparijia. Rojile se pusesera deja in mi^care, se incheiau targuri ?i se incepuse astuparea sparturii. Situajia asta ii convenea lui Mark pentru ca o lasa pe Nell deoparte. Daca, de dragul formalismului, se vor decide sa-i permita lui Tony Panacoulis sa apara la tribunal sub invinuirea de atitudine ameninjatoare ?i posesiune ilegaia de arma de foe, Mark era dispus sa parieze ca rezultatul final avea sa fie o amenda ?i expulzarea sau ceva asemanator, pentru ca,

459

C ur t ez a rt a

de?i toata lumea ?tia ca Tony Panacoulis era un ticalos, nu fusese niciodata judecat pentru vreun delict, grajie prietenilor sSi sus-pu§i, ceea ce insemna cS avocatul lui il putea declara fSrS pata. Da... Exista fansa ca procuratura districtuali nici m ica r s i nu deschidi un dosar, sau d a c i o vor face, il vor pierde cu siguranfi. Pot s i pun pariu c i Nell va fi sfituita sa nu-l dea in judecati. Vor recita vechea poveste: c i Tony Panacoulis este o su rsi valoroasi de informatii referitoare la probleme mult prea delicate pentru a fi facute publice. Scuzap-ma, dar imi vine s i m i stric de ras. Nell se mi?cS in brajele lui §i el ii lini?ti mormSielile inteligibile. Faja ii era imbujoratS ?i pleoapele i se mi§cau. Era o reactfe naturals. Atingerea morjii ii face pe oameni sa se agaje cu ?i mai mare putere de viaJS,?i oare nu era pregatita s-o infrunte pe a ei cu capul sus? Ii trebuise mult curaj ca Set renunje la cele douS alter-ego-ur'v, de-acum incolo, ea, cea realS, urma sS dea piept cu viaja. Se hotarase sS accepte responsabilitatea pentru ceea ce fusese ?i ce i se fScuse, pentru ce devenise ?i ce credea cS devenise. Nu mai existau Cleo ?i Eleanor in spatele carora sa se ascundS. RSmasese doar Nell. In fond, aceasta era femeie pe care o voia. ZSmbi in sinea lui ?i cIStinS din cap. Ce baftS! Poate ca cineva, acolo sus, devenise interesat de ceea ce se in-tampla aici, jos. De ce anume suferea Tony? Dilurofobie? O frica morbida de pisict? §i ce face individul?/ Vine fntr-o casa unde se afIS doua exemplare! Nell nu numai ca reu§ise sa se foloseasca de frica lui, dar I-a ?i pocnit cu bucata aia grea de bronz! Ce femeie! i?i spuse el, plin de admira{ie. Se considera norocos ca fusese de fats la dezvaluirea adevaratei ei personality. Cine s-ar fi gandit la a$a ceva? cugetS el in sinea lui. Pentru numele lui Dumnezeu, cine fiar fi fnchipuit? Mama o sa f a d o crizi! Se cutremurS de rSs, incat Nell mormSi ceva suparatS §i Bundle, care se cuibSrise in curbura picioarelor lui Mark, t?i inSI^S capul ?i protests somnoros. Un polipst f i o call-girl, asta suntem. Supraintendentul$ef f i curtezana. Nu-mi p a s i nici daca am fi Stan f i Bran, gandi el, atat timp d t este vorba de mine f i Nell. Pupn imi p a s i daca-l vor asemui pe Tony Panacoulis cu o icoana a

Vera Cozuie

46 0

Bisericii Ortodoxe Grecenti, daca asta va insemna ca Nell sS nu fie implicate §i sa rdmana libera pentru mine. Dumnezeule, reflecta el. Oare de cate ori m-am indragostit, sau, oricum, am crezut ca eram indragostit? Asta demonstreazi cSt de pupne lucruri §tiam. iar daca e vorba de lucruri precise, $tiu $i mai pup’ne[ despre Nell ?i, totu§i, o cunosc ca pe propriul meu buzunar. Ii reveni Tn minte o frazS auzita undeva: ea umplea un got resim{it de multa vreme. Da, gandi el, asta era. Nici una dintre celelalte femei nu umpluse acest gol. Doar se invartiserS imprejurul lui §i plecaserS cand i?i dadusera seama de profunzimea acestuia. Nell II umplea complet. Nu era surprins ca Tony Panacoulis o dorise. Care b&rbat nu ar vrea-o pe Nell Jordan? Apoi nu se mai gandi la nimic fiindca adormi.

Nell nu intenjionase sa se ducS la incinerarea lui Philip. Dar faptul c& trecuse §i ea pe langS moarte o f&cuse sa se rdzgSndeascS. Se intrebase cu aceasta ocazie cine ar fi venit la funeraliile ei, daca Tony Panacoulis §i-arfi atins #nta. Mark, desigur. Dar cine altcineva? Nu-§i facuse prieteni, deoarece asta ar fi implicat anumite explica#i pe care n-ar fi fost In stare sS le dea. Mark fu alaturi de ea cand apSru sicriul a§ezat pe un cSrucior fmpins de un angajat de la crematoriu, urmat de avocatul lui Philip §i antreprenorul de pompe funebre. Nu era nici mScar o floare, nimic altceva decat sicriul ?i, in conformitate cu instrucjiunile lui Philip, acesta nu era altceva decat o ladd de lemn. Pe c&nd c&ruciorul ifi continua drumul lui singuratic, deoarece doar angajafilor crematoriului le era permis accesul dincolo de u?ile batante, Mark, care o tinea pe Nell de bra{, o sim# tremurSnd convulsiv. In momentul in care u?ile revenirS la pozitfa initialar ea se intoarse ?i se indepartS mergand repede. f — Oribil! spuse ea cu violenja, cand pSrSsira cladirea. Dar Ssta era genul lui Philip. O schimbare bruscS de o suta

461

C u r t ez a n a

optzeci de grade. Pot sa pariez cS se prapade^te de ras oriunde se afia acum. — Dar o sa-i simji lipsa, zise Mark. — Da... ?i nu. Voi sim# lipsa spiritului lui, a eleganjei ?i a bunului sau simi tran?ant. N-or sa-mi lipseasca, Insa, ideile lui predoncepute asupra viejii. Se intoarse sa-i zSmbeasca barbatului pe care-1 iubea ?i continua: — De acum incolo, ceea ce este galben nu va mai fi a§a din cauza unor priviri invidioase, ci se va datora soarelui care straiuce?te... Vezi, ce mi-ai facut? Vezi de ce n-am vrut sS-i poves-tesc despre noi? Ar fi gasit el o cale sa strice totuL. In conformitate cu dorinjele lui Philip, se intoarsera in apartamentul lui pentru ultimul toast pe care-1 propusese el. Nell pusese sticia de ?ampanie in frigider §i scoase doua pahare de cristal. — Sunt ni?te opere de arta, comenta Mark cu admiratie. La fel ?i §ampania. — Philip ducea un stil de viaja foarte luxos — desigur, totul era pIStit de al{i oameni. Nici nu-i de mirare c i spunea ca, pana la urma, §ampania se dovedea a fi cea mai ieftina. Mark i?i roti paharul in m i ini. — O sa-ji para rau sa parase§ti stilul tau luxos de via{a? Nu ca§tig prea rau ?i o sa ca?tig $i mat bine in calitate de supraintendent-?ef, dar mi-e teama ca poli|i§tii nu se afla in topul primilor zece in materie de ca§tiguri. — Eu beam §ampanie numai cSnd imi era oferita, ii spuse Nell cu candoare. Am fost crescuta de un tata care nu cheltuia o lira daca se putea descurca cu un penny. Am trait aproape din nimic §i nici acum nu cheltuiam nici macar un sfert din ce ca?tigam. Restul este depus intr-un cont dintr-o banca elvejiana. Unul dintre clienjit mei — din fo?tii mei clien{i — e bancher in Zurich. Sunt o gospodina chibzuita ?i imi place ca banii mei sa fie bine cheltuiji. Nu vom duce lipsa de lichiditaji. Sau nu-Ji place ideea de a nu fi singurul care aduce bani in casa? — Pu|in imi pasa! Ji-am spus, imi plac femejle puternice. Cu atat mai bine daca au §i un cont substantial in banca, adauga el ranjind sugestiv.

Vera Cowie

46 2

NeN exclama brusc zambind: — ?Ji dai seama ca nu ?tiu nici macar unde locuie?ti? — intr-un camin al facultajii de drept. Acolo ?i-a facut veacul tatal meu ?i, mai inainte, bunicul meu. Locul e vechi ?i de-abia ajunge pentru o persoanS, dar e convenabil ?i imi place. Din nefericire... Ce? — Femeile nu sunt admise. Ceva in legatura cu o decizie a autoritajii locale datand din secolul al optsprezecelea... — Atunci va trebui sa vii sa locuie?ti cu mine, se oferi Nell plina de speranja. Sau nu vrei sa maniem soarta... — Nu vreau sa manii pe nimeni pana nu aflu ce turnura iau lucrurile in privinfa lui Tony Panacoulis. Cred, spuse el, ca deocamdata vom lasa lucrurile a?a cum sunt. Vom a?tepta pana ce se va a§terne praful ?i numirea mea va fi confirmata, iar Blossom i?i va regasi din nou atitudinea ei razboinica. In. acela§i timp, Tnsa, nu vad nici un motiv pentru care n-am putea continua sa ne vedem. in fond, nici nu ne cunoa?tem prea bine, nu-i a$a? — Cred ca e o idee foarte buna, se arata ea de acord. M-am gandit foarte mult in legatura cu... ei bine, cu noi. Cand ajungi sa te confrunji cu propria-fl moarte, devii extrem de lucid. Muljumita fie, am dat la o parte multe resentimente §i secrete ?i am inceput sa-mi desfac catu?ele trecutului. Cred, continua ea precauta, ca ceea ce spui este foarte injelept. Nu ne cunoa?tem prea bine, nu-i a?a? Am fost de capul meu atata timp $i, spre deosebire de tine, n-am trSit niciodata cu nimeni, vreau sa spun, cu un barbat. Tot ce-am avut vreodatS au fost pisicile ?i §tii de mult {in la ele... — Am observat. — in plus, m-am obi?nuit cu o anumita rutina ?i probabil ca unele dintre obiceiurile mele ar putea fi enervante, in timp ce habar n-am care sunt ale tale. (Ea se opri ?i sorbi din §am§anie ca pentru a-?i face curaj.) Ceea ce incerc sa spun este ca, odata ce ne vom cunoa?te bine unul pe ceiaiaIt, daca... daca nu ne vom in{elege ?i vom decide ca legatura noastra nu va merge jnci am sa injeleg ?i...

463

Curtezana

— Nu. Orice vei face, voi fi fericit sa-Ji fiu alaturi. Si, dacS lucrurile nu merg a?a cum speram noi, ne vom ocupa de probleme cat vom putea de bine, atunci cand se vor ivi. Pluralul se mfa?ura Imprejurul lui Nell ca o ghirlanda de trandafiri. Ce norocoasa sunt c i I-am g£sit, reflecta ea. Din adancurile memoriei stimulate de ganduri, Ti reveni Tn minte ceva ce spusese odata Liz. Discutau despre dra­ goste ?i sex, sau mai degraba Liz Tncerca sa-i explice diferenja dintre ele. Exasperata de lipsa reaia de tnjelegere a lui Nell, Liz se mul{umise sa spuna: „0 sa-Ji dai seama, cand vei da de ecuajia perfecta“. „Care e aceea?“ „Unu §i cu unu fac unu“. Nell zambise Ingaduitoare. „Asta-i o imposibilitate matematicS". „Cine vorbe?te de matematica?" Mark, care-i urmarise chipul expresiv, o Intreba: — Ce e a?a de amuzant? Ea zambi ametitor. — Ma gandeam la o anumita ecuafie matematica. In fa{a vaditei lui nedumeriri, zambetul ei se transforma Tntr-un hohot de ras. Se ridica Tn picioare ?i Ii Intinse o mana. — Hai s-o vedem pe Bloss, spuse ea, ?i apoi ne ducem acasa unde o sS-fi explic ce voiam sa spun...

Ea nu se mi§c5 - parca Tmpietrise. Chipul ei devenise, IHeraimente, un studiu Tn purpuriu. De fapt, e fti numai tu... spuse Tn cele din urma Mark Stevens cu vocea cuiva care, in sfar§it, a Jnfeles. Tu e§ti Cleo Mondaine, Eleonor Jordan §i femeia misterioasa.

ISBN 973-9199-44-5

Editura ELIS