Vasile Alecsandri - Opere Complete Vol. 1-1896

I

VASILIE ALECSANDRI

OPERE COMPLETE POESII VOLUMUL

I

DOINE — LCRIMIOARE SUVExXIRE — MRGRITARELE

O ///

BUCURESCI EDITUEA LIBRRIEI SOCECU & Comp. 21,

Calea Victoriei, 21

1896.

43,154. Stabilimentul, grafic

I.

Y. Socecn. Bitcuresct.

800

CUPRINSUL Pag.

IX

Prefaa Cuvînt

rostit la

monnîntul

luî Vasilie

Alecsandri

la

27 Au-

XV

gust 1890, de D. A. Sturdza

DOINE 1842

—

1852

I

—

Doina

5

II

—

Baba Cloana

8

III

—

Sora l houl

17

IV

—

Craiu-Nou

21

Magluara

27

Altarul mnastiret Putna

34

VII

— — —

VIII

—

V VI

Andrii-Popa

37

Groza

42

— Ursiit — Strigoiul XI — Ceasul XII — Strunga XIII — Cân;ic haiducesc XIV — Fet-Logofel XV — Hora XVI — Sburtorul XVII — Ttarul — Cântic IX

45

X

5°

54

rCii

XVIII

—

Cincl-cinel

XIX

—

Mândrulia de

59 62

66 69 73 vechili

76 78

la

munte

80

CUPRINSUL Pag.

— Dorul româncei XXI — Cântic ostesc XXII — Dorul — Cântic XXIII — DoYna YubireT XX

XXIV

—

82 85 de lume

87

89

Milrioara Florioara

—

Legend

92

LCRIMIOARE I

II

— —

Stelua

119

Lcrimioare

.

,

122

IV

— —

V

—

O

— —

Veqlî tu vulturul

136

Desprirea

138

III

VI VII

8 Mart

De

crecjlî

noapte

124 în poesie

130

ear

la

.*

•

.

.

— Dulce înger IX — Cântic de X — Pescarul Bosforuluî XI — Ateptarea XII — Veneia XIII — Barcarol veneian XIV — Bîodineta

VIII

141

fericire

143

146

150 153 157

160

— O sear Lido XVI — Gondoleta XVII — Canonet napolitan XVIII — Visurile XIX — Adio XX — Pe mare XXI — Ursita mea XXII — La Veneia mult duToasa XV

164

la

.

.

.

132

•

167

169 171

173

177 "

.

180

184

CUPRINSUL

SUVENIRE Pag.

— Visul — Pe malul mrel — Pserica — MatoruluT lancu Bran — Desrobirea iganilor — Od cHtre Bahluiîi

I

II

III

IV

V VI

—

VII

Xni XIV

— — — — — — —

XV

—

VIII

IX

X XI XII

— — — —

X\"I

XVII XVIII

XIX

XX XXI

— —

Zimbrul

189 193 196 198

200 202

Vulpea, fabui

^i

204 206

Curcile, fabuli

208

Frumoasi copilit Adeverul

210

i minciuna

Pe un album

212

Roman

213

Adio Moldovei

215

La mormîntul

luî Gr.

întoarcerea în

ear

La moartea

lut P.

Romalo

218 220

Cazimir

223 225

Dridri

Umbrei

luî

Nicu (xhica

230

Dor de clStorie

234

Bosforul

236

Strofe luî C. Negri

239

Note

243

MRGRITARELE 1852

I

II

— —

— 1S62

Deteptarea Româniet Sentinela

roman

—

—

184S

Poem

istoric

257

....

261

CUPRINSUL _Pag. III

—

Moul i

Secuiul

274

VII

— — — —

VIII

—

Floarea oceanuluf

IX

—

Muntele de foc

X

—

Houl i Domnia

IV

V VI

— XII — XIII — XIV — XV — XVI — XVII — XVin — XIX — XX — XXI — XXII — XXIII — XXIV — XXV — XXVI — XXVII — XXVIII — XXIX — XXX — XXXI — XXXII — XXXIII — XXXIV — XI

Vis de poet

278

Biserica risipita

—

Legend

.... ...

Cânticul Margaretei

mreî

P.^serica

293 296

—

Legenda

298 302

Mrgrit?

Ce gândescY, o!

305

Iahtul

O

307

noapte

la

Alhambra

310

Seguidila

—

Cântic poporal spaniol

El R'baa

—

Cântic arapesc

—

Stelele

.

.

.

321 323 326

Anul 1S55 Cântice

i srutri

329

BanuUMrcin

"

333

La Sevastopol

338

Drago

341

:

Maiu

347

Adio

349 352

Cântice de lume Visul luî Petru

Rare

—

Emmi Moldova

în

1857

Noaptea Sfîntuluî AndriY Dorul de mare Suroriî mele

Steoa eriY

Hora

316

318

Doin

N. Blcescu murind

I

285

290

unirii

Presimire

Legend

....

356 364 368

373 378 382

384

—

1857

387

390

CUPRINSUL Pag.

XXXV —

Pe albumul

D

ret

— Pilotul XXXVII — La Palestre XXXVIII — La .Magenla XXXIX — Gondola trece XL — Corona vTeeî XLI — La poeii români XLII — Lacul de Como —

Ula Vegezzi Ruscala

XXXVI

XLIII

XLIV

XLV XLVI

— — — —

Note

392

397 400

402

404 416 Sonet

419 421

Crinul

înir-te-margrite

.

394

Roman Christos a înviat

.

423 425

'

—

Legend

427 447

PREFAA Au

ease

trecut

anî de când

—

la

—

27 August

românimea toat, cu inima adînc îndure1890 rat, ÎI aintea ochii împinjeniî de lacrimi spre micul sat Mircetiî, aezat

turor

er

«a murit Alecsandri.

— cât

maî înduioate

i

~

Nu

decât

într'acel sat,

reul

în curs

c^iua

dup nume

tuturora, se cobora la

ceî mai iubii

când inimile tuturor

crturari

în

brbai

vecînica aî

fi

fost

pentru

c

de mult cunoscut

locuin unul

de o jumtate de veac

i al volnicieî acestuî jumtate de veac Alecsandri

— s

aceea,

neamului

avînturilor

O

tu-

s rosteasc cu\"intele:

sciu

de puin

Pacani. Glasul

.i

innecat, când trebuia

Românilor atunci

pe-un colnic deasupra

Roman

\'ieî iretului, între

nostru, al

din

cânt-

doruluî, al

întreg neam. a

fost struna,

în

care au vibrat btnile inimii Românuluf. Cântarea luî a

eit din

inimi;

afundul

de aceea

el

cel

maî intim

a început la

al

acestei

1842 cântând cu

:

;

PREFA

X

«Doîna, doinit!» tarea luî a

i

netî,

el

i de

aceea, din

ptruns tot-deauna

în

inim eind,

a remas poetul vecinie

Voiii aminti aci

tîner.

momente de cpeglorioasa i fericita luî ac-

numai

tenie din îndelungata,

cân-

adîncul inimif romî-

treî

tivitate.

începuse epoca s'aii

ca

ridicat din

s-î croiasc

luptelor

eroice,

când

amoreal ca din mormînt, pentru o viea nou i s-V fac din

nou o patrie din ruinele jalnice ale rioase a strmoilor. Alecsandri cânt mului

în

Deteptarea Roinnieî,

roman arat pai i

Un

la

noîl

Româniî

avîntul nea-

în

iar

rostul milenar al acestui

glo-

patriei

Sentinela

neam

la

Car-

Dunrea betrân. pas înainte se pregtiâ:

fraii

de ace-

lai sânge, de aceeai limb, de aceeaî lege, voiese

s

se

uneasc

într'un singur stat.

Hora

Unirii

este expresiunea simemîntuluî obtesc, cântând

c

Unde-î unu], nu-î putere

La nevoi i

la

durere

Unde-.s doî puterea cresce.

i

dumanul nu

Unirea mult lie

puternic

sporesce.

dorit se face i pe aceast temese cldesce noul Stat român, în-

chegat de poporul român regenerat. Curînd

sun

trîmbia rsboiuluî. Pv.omânul, pe a crui palo se

PREFA

XI

pusese rugin secular, se ridic, alearg

i arat

c

lumiî uTmite

lupt

în

este tot cel din glorioasele

vremuri

de alt dat. Avîntul de vitejie cuprinde românimea toat, pân în cele maî adîncî vî ale munilor, pân în cele maî deprtate colibe ale ciobanilor. Alecsandri îî înstrun coarda eroic a tot lirei' i ea vibreaz puternic. Btrânul cântre

—

—

i aproape numai el identificat înc odat seiî, cânt voinicia vitejilor, pe a luî *Pene Curcanul» i pe a «celor noue din Vas-

el

cu poporul

i

lui

—

cu sergentul zece».

Iat cause treî

Alecsandri,

rile

luî

dm

sufletul

a

eî.

buci

i

carî

românimea toat

sa

îndulcit cu versu-

din inima

de-aceea în

simpatie, dragoste

învelit

—

românimea

i

viea

flori,

al

sînt

ele stau

legate

cu

toate vîrstele, toî

ric

uoar i

românimiî

în

fost

i

luî aii

gsesc

în

ele

se

cetesce

ele ce le place

dulce, pastelurî fermectore,

unî epice de fapte eroice.

case

la loc de trunte, la deosebit îngrijire i

roase prin deasa întrebuinare. In la

luî

bibliotecei literare a orî-creî

de crturar român; ;

întâlnit

adînc.

în jale

XlX-lea. Volumele poesiilor

sint giuvaerul

îndemân

a

moartea

iar

Alecsandri este poetul, cântreul veacul

emoiuni

eî,

Alecsandri a cântat pentru toi din

tuturora,

inimile

numaî

pentru

marî,

generaii pe rînd

:

li-

narai-

;

PREFAA

XII

Versurile

luî

Alecsandri au farmecul deosebit

dulcilor amintiri din copilria fericit tesc

i

în

limba

cântecele pe

cari ni

i

ritmul lor

ceaa neasemuit

Alecsandri

al

ne amin-

glasul cald al surorii

farmecul simplicitii

aii

a

ele

cântase glasul dulce

le

mamei,

veci neuTtat al

;

i

dul-

naturalului.

i-a publicat

poesiile

sale

in

maî

et

Bou-

multe ediii.

La 1853

a publicat

chet, imprimeurs)

Doine

la

Paris (De

Soye

i lcrimioare^

18^2

— 18^2.

a tiprit la laî îns pe lâng Doine i lcrimioare cuprinde Suvenire (21 buci) i Mrgritarele (46 buci). La 1875 a fcut prin librria Socec marea edi-

Zece anî maî

târziu,

un volum cu acelai

iune a operelor

la

titlu,

1863,

care

sale complete.

Poesiile eraii

îm-

prite în treî volume: /. Doine i Lcrimioare, Mrgritarele, III. Pasteluri i legende. II. La 1880 a adaos un nou voluma (Legende none

—

Ostaii

legende compu.se

notrii), în care a adunat câteva

dup

relative la resboiul

1875 i toate comininerile independenei.

Alecsandri îî îubiâ compunerile sale le

cetiâ cu

plcere

;

pe unele

prietenilor în intimitate saii luî

PREFA

însuîî

singurtatea

in

XUI

ticnit

dela

un

cea câte

dulpior

In odaia

vers.

uî de

închis cu

lui'

sticl,

de

pân

este

lucru.

într'un

avea o coleciune

astzî un exemplar complet

cat soiei sale cu aceste cuvinte

—

lor era scrie-

al

ediia Socec dela 1875, exemplar dedi-

rilor sale în

venir

ref-

saii

de poei moderni francezi, i între volumele fi

Tn

Mircesc''.

vorb

aceste cetiri mereu schimba câte o

Alecsandri^

V.

«

In acest

.

Paiilinei.

— Su-

exemplar a

in-

semnat Poetul toate schimbrile i îndreptrile fcute în

i

1880

a tot

—

1875

amânat punerea

pân

pân

la

sfârit.

1875 se sfârise înainte de

de a face una

avea intenia

Alecsandri

gând

dela

Poesiilor dela

nou, dar tui

sale

versurile

Ediia

când a

fost

în lucrare

prea

decî peste 15 anî decând librria

a aces-

nu maî

i

ceî

în

ne-

are în rafturile sale poesiile luT Alecsandri, cari

voesc

putin de

s-î a-1

procure un exemplar

fa

lips atât de adine literar. Primind

s le-a

ei,

va face

simit

în

sa înceteze aceast toat lumea noastr

însrcinarea de a supraveghia

mi-am dat

silina

ca

corect reprodus în ultima

fie

dat'o

vduva

luî

sînt

gsi.

Ediiunea de

prirea

Sînt

târziu.

român

Poetul.

Doamna

nemângiat,

textul

form

Pauliiia

a bine-voit

disposiiune spre acest scop

ti-

poesiilor

pre

care

Alecsandri,

amî pune

la

exemplarul corectat

;

PREFAA

XIV

astfel toate

schimbrile fcute de dînsul

introduse

fie

în textul aici tiprit.

aii

putut sa

Asemenea schim-

bri sint maî ales în Inir-te-inrgrite, Ana Doamna, Dan cpitan de plaiiî, Legenda Ciocârliei

i

Partea

altele.

nou

aceast ediiune este cea de la 473 667. Pe aceste

în

—

sfîritul volumului II, paginele

pagine s'au tiprit poesiT cari iunile anterioare, fiind fcute

nu se afl

în

edi-

— probabil toate —

in

urma ediiei dela 1875 i 1880. Cea maî mare parte din aceste compuneri se tipresc acum pentru întâia oar, sub numirea Altele, dup manuscriptele originale ale poetului', afltore în coleciunea Aca-

demiei Române, creia au fost lsate prin luî.

Câteva au

rare, în

unde au

fost

voina

reproduse din Convorbirt

lite-

pe când poetul

er

fost publicate

vie.

Am

crec^ut nimerit a

reproduce înaintea acestei

ediiunî cuvintele pline de durere

une adînc

rostite

la

i de admirai-

niormîntul marelui poet de

d-1

D. A. Sturdza, care din copilrie

l'a

admirat

i

l'a

l'a

cunoscut,

iubit.

I.

Bianu.

CUVINT ROSTIT LA MORMIXTUL LUI VASILIE ALECSANDRI 27

la

August 1890 de

D.

Stm

aci cu

A.

T U R D

S

Z

A

de durere, i greu ne

toiî, strînî

gur, cci un mare gol s'a fcut ear. Cel maî iubit fiii al poporului român s'a

ese un cuvînt din in

dus dintre noî, abia vieif omeneti,

ajuns

dup

la

marginea biblic a de dureri i

un scurt timp

de chinurî.

i

Din calea cea strimt mintetî,

el

aleî, acolo unde nu este nici întristare, pin, ci

viea

cci

a trit o

el

eluri

mree

atinse

a murit,

mân îns remâne a perdut pe

un

sus-

fericit,

viea bine umplut, avend dinai frumoase, lsând în urm-î

scopuri mari

el

nici

vecînic. El e astzT de sigur

inte-î

lucrat,

p-

trecctoare a vieii

a trecut acolo, unde este locaul celor

i

realisate.

putem plin

zice,

El

a

in plin.

de durere, ccT

om bun i

blând,

trit,

el

Poporul el

a

ro-

nu numai

pe un brbat

înelept, pe un patriot convins, pe un lupttor ager,

pe un

cetean

ilustru,

ci

a remas orfan ce cânt-

CUVINT LA MORMINTUL LUI ALECSANDRI

XV[

reul

luî cel

maî

cruia graiti i neasc.

mai fermector,

duios, cel

toat

viers tresria

Cincî-zecî de anî

a

stat

la

al

româ-

suflarea

Alecsandri necont enit

faa naiuniî, cântând cele maî gingae simirT i emoiunî ale inimii omenetî, descriind cu cuvinte fermectoare frumuseile crii i traiul poporului, punend dinaintea noastr imaginea gloriei în

strmoetT i a virtuilor de maî btând generaiunea sa cu cântece

îmbr-

înainte,

i

vitejeti

na-

Cincî-zecî de anî a luptat Alecsandri cu ceî

maî

iuniî, plin

vrednicî, cu

ceî

maî inimoî

fiî

i

cu

înlând faptele mari ale de credin în ear i credincios

inspiraiunî puternice.

drepturi,

maî bunî, cu aî naiuniî, ca

ce se

dute, ca

s

demn de

originea

preau

ceî

s

maî

eî.

voinicî

i

recapete liberti

pentru tot-deauna

per-

asigure urmailor o patrie cu un viitor

i de

trecutul neamuluî românesc.

Cincî zecî de anî a fost Alecsandri unul din cei

de

frunte, acolo

unde era de

lucrat

i de

muncit.

El a fost unul din fruntaiî aceleî generaiunî, care

exemplu de cugetrî i de fapte, i de devotament, de curagiu i de modestie, de simemînt de datorie i de neobosit voin. vecînic va sta

de desinteresare

Zcea eara Româneasc nic

umilire, în

în

grea urgie,

în

groaz-

neptruns întunerec. Nicî o

spe-

:

!

!

CUVÎNT LA MORMÎNTL'L LUl ALE CSANDRI

ran, nici un prea prsit brbaî, puini eriî

i

de nicieri. Poporul

sprijin ;i

la

urgisit.

Atunci

numcr,

dar

a neamului lor

;

s

român

ridicar acei

se

inim,

fala

atunci Alecsandri, în

mij-

tari

de

mare din trîmbia

locul lor, a ridicat glas

ca

XVII

învierii,

se trezeasc poporul românesc.

Cu

toii

ve

aducei aminte

strofe, adresate naiunii,

i

nemuritoare

acele

carî aci, dinaintea mor-

mîntuluî sgu, se cuvin a resuna ca un omagiu lelor

marî trecute, ca o siguran

zilelor

mari

toare.

Alecsandri zicea naiunii Vot ce staY

M 'auzii Ce

se

în adormire, vot ce stat în

nemicare,

prin somnul vostru acel glas triumflor,

'nal

pân'la cerurt din a lumit deteptare

Ca o lungi Ctr'un

Nu simit Nu simiî

salutare

falnic viitor

?

inima voastr c. tresare

un dor

în peptul vostru

L'a cel glas de înviere,

i

?

i românesc

de libertate,

cel glas

la

Ce ptrunde i

se bate

sfînt

resbate

Orî-ce suflet omenesc

?

Iat lumea se deteapt din adînca-t letargie Ea pete cu pas mare ctr'un el de mult dorit! Ah Trezii-vg ca dînsa, frait met de Românie !

!

!

Sculat tot cu Ziua vieit a 431S

—

Alecsandri.

—

brbie,

sosit

Foesii.

I.

zi-

vii-

II

CUVINT LA MORMINTUL LUI ALECSANDRl

Libertatea 'n faa lumiT a aprins un mîndru soare,

'acum

neamurile toate ctre dînsul aintesc,

Ca un cârd de

vulturi ageri, ce cu-aripî mântuitoare

s

Se cerc vesel ca

Ctre Numai Numai Numai

tu,

s

popor române,

s

fiî

tu sa

nu

tu

soarele ceresc

când

s

zacî vecînic în orbire

nevrednic de-acest timp reformator

fericire,

viitor

cread lumea,

o

!

?

Românie

copii de

C'orY-ce dor de libertate a perit, s'a stins în voi

Pân

când

i

]a

s

?

.-

obteasca înfrire.

ieaî parte Ia

La obteasca La obtescul

Pân

sboare !

!

?

ne tot plece cruda, oarba tiranie

i

la caru-i

S

ne'njuge ca pe boY!

aceast

de

trufie

strigare,

s'a

trezit

poporul româ-

faa lumii i a dovedit

nesc, a eit în

c

viii

este.

Când vrjmaii eriî urzir, dup rsboiul Crimeeî, cea maî cumplit trdare pentru a îndui glasul eriî, care cerea constituirea tului

din

român.

gur

în

Hora

gur

ele, pentru a

temeinic a Staaleig

Unirii a luî Alecsandri

pentru

arta i

a întri

celor

inimile

i

voin-

maî nepricepui ade-

verul, iar actele oficiale ale lui Alecsandri, ca mi-

nistru în

1858, conineau,

vinte consciente

vern românesc.

de sine

dup

secolî, întâiele cu-

i demne

ale

unui

gu-

:

CUVÎNT LA MORMiNTLTIi LUi ALECSANDRI

XIX

gsim

pe Alec-

Când eara culme

înfine redatS sieT,

fu

peste

sandri

tot

luî

care

el

:>i

i urîcioas

scosese din rea

îl

spre

înainte

Statului roman, pe

în sus carul

cu generaiunea

împingend

locul,

mocirl. a fost întâiul trimis oficial

1-21

i puternic

împcrie,

unde

blând, dar decis, despre României. El a

eriî

al

trimis

c

România

când

i

i

a reînviat.

s'a stins glasul,

el

voce

cererile

oficial

care a vestit în Occident cu voce clar

o mare

cu

i

interesele

fost întâiul

la

a vorbit

eriî,

al

.i

neted

pân acum, lsat de datorie.

de atunci nu

s'a

Mai presus de toate îns, Alecsandri a înlat

i glorioase prin i urmaii notri vor sorbi

simirile tuturor spre fapte marf cântecele sale, din cari

trie

i

virtute.

El a murit în pace, cci Visul tinereii

l'a

a

pipit cu

i i

luptat

manile,

a învins.

singur

el

siei a cântat cântecul de desprire, zicând Pas dar! pas Viitorul

O

tot înainte!

timpul

vecli;îi

din nou zorete!

României dat-a mugur ce'ncolete

1

copiT! de voî sunt mîndru, siml acea mîndrie mare,

Care crete cu mrirea unui neam în deteptare.

Mi-am vezui

Acum

visul

el

nu

cu ochit, de-acum pot

maî

e

obicînuiî suntem cu toii

s

mor

printre noî,

s

-l

seim

ferice

1

dar atât

de

în mijlocul nos-

XX

CUVÎNT LA MOKMÎNTUl. LUl AI^ECSANDRl

c

tril

adever

suntem de

orfani

De

maî sus peste

din isvor

la scrierile luî

in

cântreul

câte-orî

miseriile

Alecsandri ca

uit. Versurile

sale

marî, de tineri

i de

în

de

dinsul,

îns vom voi a ne omeneti i s bem rcoritor, întritor i limpede, vom alerg

nostru mult iubit.

înl

c

mult timp greu ne va veni a crede

se vor

comoar

o

la

de

rosti

betrânî, de

mici

nepre-

i de

poporul întreg,

memoria luî, care va fi i va remâne cât va exist de Român. Fie ca aceast memorie s ne ie necontenit

suflet

sus,

la

înlimea cerinelor

naiunii,

aminte nemuritoarele cuvinte ce

mul românesc. Cci

el

El a

fost

el

aducendu-ne

de nea-

a zis

:

are din vechime o menire strlucit,

i

vrea

s

fie

sentinel neclintit

Pe pmîntul strmoesc.

Urmailor seî, mare mângiere altul,

c

a fost

ast-fel

fiul

familieT :

c

el,

iubit

memoria

luî

al

sale,

Alecsandri

maî mult decât eriî

i

al

las o orî-care

poporului,

i

va remâne vie pentru vecie.

DOINE 1S42

43'S4

—

Alecsandri.

—

Pocsii.

— 1852

I.

PREA-IUBITULUI

VORNIC

V.

MEU PRINTE

ALECSANDRI

Închin aceste doîne cu iubire

i recunoscin 1858.

!

I

DOINA

T"\oma, doîni!

De-a Cu Cu

av^eâ

o puiculi

flori

galbine 'n

flori

roii pe

De-a avea

cosi,

guri

o mândrulic

Cu-ochiorî de porumbic

i

cu suflet de voinic

!

!

!

DOINA

De-a avea

o

blîoar

Nalt, vesel, uoar Ca un puiu de cprioar!

Face-m'a

privighitoare,

De-a cânt noaptea

'n rcoare Doina cea desmîerdtoare!

Doina, doinit

De-a avea

i

!

puculi

De-a

avea, pe gândul meu.

un

cal aprig ca

Negru ca pecatul

De-a avea

ToT

i

•

glonî în punguli sorîoar de brdi

trei

'o

Un

o

vr'o

ca mine de

leii,

greii

1

epte fraî

brbai

pe zmei înclecai

!

!

!

!

DOÎNA

Face-m'a; un vultur mare

De-a

cânta

la soare,

c^iua,

Doina cea de resbunare

Doina, doinit

i Me

î-a te

i

î-a

bdi!

in ca un

(^ice

Voinicele,

:

te'ntrecî cu rîndunele

i

Peste dealuri

i

!

Mîndruli,

:

p'ast crucili

jur

S S



i

tot

Când Când

i

baba pe clcae

cat

ne'ncetat,

la

luna cea blae,

la

focul cel din sat.

tot toarce cloana, toarce,

Din msele clânnind

i

•

In tufarul cel uscat,

din degete plesnind.

Fusu-î repede se'ntoarce, lute'n aer sfârîind.

!

BABA CLOANA

«Fugi Urite

!

baba

Peste codru cel

(,lice,

frun(;|os,

In pustiii întunecos

!

Fugi, s'alerge-acum aice

Dragul mindreî, Fet-frumos.

dup

mine numai eu, Dare-ar Domnul Dumnecjeu

«De-a veni S-1 îubesc

el

eu,

S-î se'ntoarc

Cum

tot în bine,

se'ntoarce fusul

meu

s

«Ear de n'a vrea ca Dare ar Duhul necurat

S i

fie

'n

!

\ie,

veci fermecat

de-a Iadului urgie

Vecinie

s

fie-alungat

«în cap ochii s-î se'ntoarc

i

s-î

fie

graîul prins,

Ear Satan, c'un

fer aprins,

Din pept inima s-î stoarc i s'o ard'n foc nestins !

»

BABA CLOANA

10

«Fear-verde s-l goneasc Cât va

i

fi

câmp de

lumin de

gonit

zrit.

Noaptea înc s-l munceasc Sânge ro i Hraconit !

Toarce baba maî turbat Fusu-î

Ccî

sboar

o stea lung'a cc^ut,

Pe lun

i

!

nevecjut,

s'a

pus o

'n sat focul

pat

a scc^ut:

«Drag puiule, bete, Trage-î mâna din cel joc Ce

se'ntoarce

lâng

foc,

'ochiî dela cele fete

Cu

ochi marî

far'

de noroc.

«Vin' la mine, vohiicele.

C

eii

noaptea î-oiu cânta,

Ca pe o

De

i

floare te-oiu

ctâ

;

deochiu, de soarte rele

de erpi te-oiu descânt.

!

BABA CLOANA

«Vaî din (,liua cea de var, Când, prin lunc rtcit, !

Cântai Doina de

Cu-a

iubit,

mea inim amar

Sufletu-mî s'a învrjbit!

«Ad-mî faa 'aî

C

teî ochi

me

S-î

ta

voîoas

de desmîerdat,

jur în ceas curat

matas, Haine mîndre de 'mperat. torc haine de

«Vîrcolacîul se

lesce

Sus pe lun ca un nor. Vin' ca paserea

ntr'un sbor

Pn'ce vîaa-mî se sfîresce Ca i lâna din fuior. ^>

Baba Cloana geme, plânge.

Cci

fuiorul s'a sfîrit

Ear vornicul n'a venit Manile cumplit îî frânge,

Crunt strigând spre resrit:

11

! !

!

BABA CLOANA

12

hu

«Saî din

Tu,

ceruluî

al

fâr'

de lumin

duman

!

n veacuri schimbi un an

Tu, ce

Pentr' un suflet ce suspin.

Duhul

«Tu

reuluî,

Satan

ce stingi cu-a ta

arip

Candela de pe mormînt,

moate de

Unde

zac

Când

încungîurî într'o clip

De

trei

«Vin' ca

orî acest

'n ceasul

sfint,

pmînt!

de urgie

Când sborî noaptea blstemând. Ca s-mî faci tu pe-al meu gând,

C

ie

de-acum pe vecînicie sufletul îmî vînd

Abea

cjice

i de-odat

Valea, muntele vuesc. In nori corbii croncesc,

i

pe-o creang ridicat Doî ochi dumanî strlucesc

BABA CLOANA

«Eu pe mîndru-î

—

aduce,

l'oiu

Sbear' un glas ce

13

d

fiorî

erpi i printre flori La cea balt de me-î duce Printre

i

'nipregîuru-i

Baba Cloana

Fr

de

treî orî!»

se pornesce

grij de pecat,

Cu Satan înclecat Ce din dinî grozav scrânesce

i

tot

blastem

turbat.

fuge, sboar Cu sufletul dup dor Ca o buhn la isvor, i'n urm-î se desfoar

Salt baba,

Toat

lâna din fuîor.

Fuge baba despletit Ca vîrtejul fioros Sus, pe malul lunecos,

i'n tcerea adincit Satan url furios.

BABA CLOANA

14

la lun papur sburând, i urmeaz uerând, Baba Cloana cea nebun

Miî de duhuri es Pintre

Care-alearsf descântând.

Codrul sun, clocotesce De-un lung hohot pn' Valea, dealul

îi

în

fund.

respund

Prin alt hohot ce'ngrozesce,

Dar pe dînsa

Ea

n'o

ptrund!

n'aude, nici nu vede,

Ci tot fuge ne'ncetat

Ca un duh înspîmîntat. Cci Satana o rpede

Ctr

elul deprtat.

Pece

pasurî

Mîndruî

c

înc

Ca

pe-o floare

De

deochiii,

i

de erpî

grele...

î-a dismîerdâ. l'a

ctâ,

de soarte l'a

rele

descânt.

;!

BABA CLOANA

Doî paY

înc... Vaî!

7'ip coco^ul

Ear Satan Cu-a

s'a

in

15

lunc

trezit

afurisit

arunc

jertf se

în bltoîul muce(;lit

Sbucnind apa'n nalte valurî Mult

urm

în

clocoti,

In marî cercuri se'nvirti,

i

de

i de

trestii

Mult cu vuet se

Ear'n

urm

maluri

isbi.

linitit

Dulce unda-î alin,

i

tain

legn

luneî

înlbit

în

Faa

Ce cu

(^iua

se'ngân..

Când pe malu-î

trece noaptea

Cletorul uerând, Printre papuri când

El aude

'un

triste

i când

oapte

glas jalnic suspinând:

BABA CLOANA

16

«Vin'

la

mine, voinicele,

C

eii

Ca

pe-o floare te-oiu cta,

De

i

noaptea i-oiu cânta,

deochiii,

de erpi

1842.

— Mircescî.

de soarte rele te-oiii

descânta!

III

SORA

Ous,

în

I HOUL

deal, la

Plânge sora

Plânge noaptea

Dup'a lumei

mnstire grdin.

'ntr'o

i suspin

fericire

:

«De când eu eram copil Sînt de toi aî mei uitat

i

de rude

în pustiuri 4JIJ4.

—

Alecsandri.

—

fr

mil lepdat !

Poesiî.

I.

!

SORA

18

«Fr Me

i

»

I HOUL

vin, din nscare

ve(^uî

eij

pedepsit,

de-a lumeî dismîerdare

Me

simii

în veci lipsit!

«In amar trind de mic, Ochi-mî plâng, sufletu-mî geme, ca pomul ce jos pic,

i

Vîaa-mî cade

«

Ah

!

fr

vreme!

sfireasc-se îndat

Ast via

de durere Vie moartea ateptat

Ca

o dulce mîng-âere

!

—

«Ce

—

)ise houl din pdure,

-

spui,

drag sorioar

?

—

Cu-aî teî ochi ca doue mure, Tu, frumoas lcrimioar.

«Tu

i

s

morî, dulce minune!

de Domnul nu-î e fric?

Drag sor

F

tineric,

treî crucY s'o

rugciune.

!

SORA

«De

vreT ochiî

într'

un

i

I HOUL s-î luceasc

de

raiti

19

veselie,

ca floarea din câmpie,

în pept inima

s-i creasc

?

e când

la

culbu-î paserea

C'un ipat

jalnic ca

sboar

un suspin

i, plecând

capul sub aripioar,

Pe creanga

mic adoarme

lin,

Zamfira trist din cort eise

i La

cu ochi ume(^î lung se uîtâ cornul lunii ce se ivise

Versând pe

frunte-î

lumina

sa.

;

22

CRAltj-NOU

De când în lume gingaa fat Zimbîâ ca floarea de pe câmpiî, Numai de soare fu srutat Pe sinu î fraged, pe-aî seî ochi viî.

Perul eii negru ca nori de ploae

De-alung pe umeri neted cdea.

Ades

De

copila

soare

'n

Ear când pe

mîndr, peru-i

vioae,

se ascundeâ.

frunte-î

ducea

cofi

Cu ap rece de la isvor, Când era umed'a sa guri

slt

i-Î

Toi

O

trectorii

sete

pe sinior,

florea

mare

simeai deodat

în

peptul lor

Beau mult ap, ctând la fat. i urmau drumul oftând de dor.

Ea Ce

i

cânta dulce ca ciocârlia ciripesce vesel în zori,

suna ginga atunci câmpia

Ca de un freamet de Sburtorî.

:

CRAltî-NOr

!

.

Ades btrânii stând împreun i ascultând-o pe lâng foc,

Trgeau

i

cu sorii noaptea,

vesteau

Dar

într'o

fetei

sear

O Bab-Cloan cu

la

lun.

mare noroc.

pe movil,

sus,

din bobi tragend,

spaim

s

fugi copil,

I-a

(^is

De

strin mîndru cu glasul blând

De-atuncî Zamfira

:

în

multe rîndurT

Vedea o umbr sburând prin nori, i toat noaptea sta ea pe- gânduri In doruri tainici, în dulci

fiori.

Acum

eise

i

ea,

trist, din cort

cu ochi umeomân

verde ca

stejarul,

dumanT i de moarte! S-mî treasc armsarul i prin glonî s me tot poarte Rîd de

Saî, voînice,

Ager,

i necheaz

falnic ca

un zmeu,

Cci am inim viteaz

i

credin

'n

Dumne(^eu!

!

86

CÂNTIC

OSTESC

Cât mî-a sta mâna voînic

mea pal osteasc, N'aîb grij de nimica Teara mea cea Româneasc Pe-a

Saî, voinice,

Ager,

falnic

si

necheaz

ca un zmeu,

Cci am inim viteaz i credin 'n Dumnedeu

Cu-al

meu

suflet,

cu-a

!

mea pal,

Cu-al meii soTm albit de spume,

dumanî vom da nval.

In

De

s'a

duce vestea

Saî, voînice,

Ager,

si

falnic ca

'n

lume

necheaz un zmeu.

Cci am inim viteaz i credin 'n- Dumnezeu

!

!

!

XXII

DORUL CÂNTIC DE I.UME

ZJh! mî-e îngera

Ah

!

mî-e dor

Tot privind

mî-e dor de

clor,

tine,

cu dulci lumine

în

.i

plâng de

jale,

a ta cale.

i noapte cu durere Duios sufletu-mî te cere,

)i

i

cu dulci cu blânde oapte.

Te chem

vecînic

c,li

i noapte

DORUL

Scump

odor, dulce iubit,

Unde-Î faa

ta

slvit

?

Unde-i glasu-î ce ptrunde?

Unde

eti, draga mea, unde

De-ar

fi

cerul cu iubire,

Mî-ar aduce-a ta zimbire. cerul cu 'ndurare,

De-ar

fi

Mi'-ar

aduce-o srutare.

Dar, vaî mie

!

vremea sboar,

)ile, veacuri se strecoar,

'aî meî

i

ochi nu ved lumin,

durerea-mî nu s'alinl

Dorul arde ca un soare

A

juniei dulce floare

!

Dorul stinge, vestejesce Inima care îubesce

I

XXIII

DOINA

ÎUBIREÎ-

"7^ rece vara cea 'nflorit,

Irece vara cea iubita,

i

cu dînsa

Se duc

n alt-lume

florile

Se duc toate

Remâne eara

din lume,

'n

pribei^ie.

pustie

1

!

DOINA ÎUBraEÎ

90

Numai doue nu

se duc,

Nici se duc, nici se usuc.

zpad,

Una-î floare de

Una-î floare de livad.

Una-i floarea

Un'a

crinilor,

trandafirilor:

'amândoue-s resdite, 'amândoue-s înflorite,

Una

'n

câmpul

Alta

'n

cuibul graiului

raîuluî, !

Mândrulio, draga mea,

A

c^lut

i

mî-a

Cam s

clin

qlis

cer o stea,

într'un ceas rcii

mor de

dorul teu

DOÎNA lUBlREÎ

i

C

mî-a

într'un ceas blând

(^is

de-î face pe-al meiî gând.

Sm Doue

laT a sruta florî

pe faa

ta,

Una

'n

câmpul

Alta

'n

cuibul graîuluî,

De

murit,

eii

raîuluT,

n'oiu murV,

Ci cu tine m'oiiî îubl

Cât or cresce

i

s'or

duce

lume ceea lume!

flori'

'n

in

91

!

!

XXIV

MRIOARA FLORIOARA LEGENDA DEDICATA PRINCESEÎ M. CANTACUZIN I.

Ta

Moldova cea frumoas

Vîaa-Î dulce i voîoas! L'a Moldoveî dulce soare

lâng

Cresce floare

Multe pserele

Fur mini Multe

Fur

fete

floare!

n sbor

cu glasul lor .i

neveste

inimi fr' de veste

!

!

!

93

MARIOARA FLOnrOARA

Dar umblare-aî, frioare, Noutf anî întregi cu soare

Sus Jos

i i

munte,

în în

\ale,

de-aî

la

munteni,

vlenî,

la

calc noue erî

de-aî trece nouc mri',

Floricic

n'ai

Pseric

gsi,

n'aî zri.

nevast mândruli,

Nici

Xicî copil

drguli

Ca Mrîoara Florioara,

Zinioara munilor, Sorioara

Alb

florilor

ca o lcrimioar,

Dulce ca o primvar,

Er Ca

uoar

sprinten,

un puiu de cprioar.

Trupuoru-Î gingaei

Prea tras pintr'un inel Nici micu, nici nltu, Numaî bun de drgu, S'o tot stringî

i

s-î

fie

Ochiorii

la

pept cu

de noroc

seî

cpriî

foc.

!

MRIOAKA FLORIOARA

94

Trezea lumea

'n veselii.

Perioru-î aurel,

Ca mtasa

Trgea

i i Ca La

pe 'n

el

frunte-î strlucea,

mici valuri se'ncreea

valuri de-a grâului

suflarea vîntuluî

'apoî,

frate,

Pe guri'o

i i i i

subirel,

ochii tot la

'n

maî avea

floricea.

guri mrgrele.

pe fa-î drgnele, doî criniorî,

la sin

pe crini doY frâguorî... S-i desmerc^î 'apoî mori!

s

Ea pe câmp de

se ivea,

Florile se 'nveseleâ, Inim.ile-î deschidea,

Sufletele-î respândeâ

i i i i

voios

i

-

le'nchinâ.

voYos se legna. din cale-o întorcea.

cu toate-aa-T (^iceâ:

«Buna

(^iua,

sorioar,

«Mrioar, Florioar

!

MRIOA RA FLORIOARA

«Spune nouc ce voescîr « De la noT ce maî dorescî

95

r

«Vrei tu miros de sulcin

«Care patimele-alin.1

?

«Vrei miros de busuioc

«Ce opresce mândru'n loc? «Vrei miros de lcrimioare

«Ce

d

iubitoare?

visuri

«\'in, drai^,

«S «i

ne-aduni"

veselie

'n

de pe câmpie

ne-ascunde

«S-1 ferim de

'n

sinul teu,

deochiii reu.

«Sinul teu s-1 recorim,

«i de este s «Lâng tine s Mrioara

i i i i

murim, perim!»

le-asculth,

pe rînd

le

srut.

cu ele se'ngânâ, în plete le-anin,

pe

sîn le

legn,

încât ori cine-o vedea

De

dor mare s'aprinde

i i

din cale-î se 'ntorce

cu glas uîmit

«Eat

Zina

(j\cen

florilor,

«Florilor surorilor!»

:

!

:

;

MRTOARA FLORIOARA

96

Ear

la

muni când

resreâ,

Munii vechi întinerea i cu muchiu s' acoperea,

i i i

copaci -T învercjeâ,

apele-î limpec^ea,

pserile-î trezea,

'apoî

astfel

«Bun