Vara

Vara este anotimpul meu favorit. Vara anotimpul in care imi place sa admir natura si frumusetile acesteia. Vara trecuta am fost la o matusa la tara la Ulmu in judetul Braila. Intr-o dimineata dupa ce m-am trezit i-am spus matusei ca am sa fac o plimbare pe camp. Mi-am luat o sticla de apa si am plecat in graba. Cum am inceput merg pe pajistea intinsa, dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Capitele de fan parfumat, campul plin de flori, mingea de aur de pe bolta azurie a cerului si livezile inverzite, par mai frumoase ca niciodata. M-am asezat pe pajistea odihnitoare sa observ florile al caror parfum ma invaluie intr-o mireasma imbietoare si sa privesc jocul neobosit al albinelor si fluturilor multicolori. Langa sat se vede padurea care te atrage prin culoarea ei verde ca a unui smarald. Vara este anotimpul cel mai frumos si mai colorat in care toate plantele si copacii sunt verzi, iar animalele se bucura de caldura binefacatoare a soarelui.

Regele soare pusese stapanire pe marele cer albastru. Roua cea rece era asternuta pe iarba verde si deasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea ciripind voios. Fluturii de diverse culori pareau ca danseaza iar albinelor hărnicuţe zburau neobosite. Mam asezat la umbra unui stejar inalt, iar in jurul meu florile multicolore ma vrajeau cu mirosul lor placut. M-am intins pe iarba moale si am inchis ochii fermencat de frumusetea naturii. Vantul adia usor racorindu-mi fata si as fi stat asa toata ziua. Am pornit mai departe bucurandu-ma de frumusetea naturii desprinsa parca dintrun basm cu zâne, flori, soare, căldură, păsări si muta verdeata si cu hotararea ca nopatea ma voi intoarce in acelasi loc pentru a ma bucura si a descoperi vraja noptii.

Vara este anotimpul meu favorit. Vara anotimpul in care am timp sa admir natura si frumusetile acesteia. Vara am timp sa vad fiercare schimbare a naturii si sa ma bucur. Vara trecuta am fost la munte. Intr-o dimineata dupa ce m-am trezit i-am spus mamei ca am sa fac o plimbare pe munte. Mi-am luat un rucsac si am plecat in graba. Cum am inceput sa urc muntele, dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare pusese stapanire pe marele cer albastru. Roua cea rece era asternuta pe iarba verde si deasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea ciripind voios. Fluturii de diverse culori pareau ca danseaza iar albinelor hărnicuţe zburau neobosite. M-am asezat la umbra unui stejar inalt, iar in jurul meu florile multicolore ma vrajeau cu mirosul lor placut. M-am intins pe iarba moale si am inchis ochii fermencat de frumusetea naturii. Vantul adia usor racorindu-mi fata si as fi stat asa toata ziua. Am pornit mai departe bucurandu-ma de frumusetea naturii desprinsa parca dintrun basm cu zâne, flori, soare, căldură, păsări si muta verdeata si cu hotararea ca nopatea ma voi intoarce in acelasi loc pentru a ma bucura si a descoperi vraja noptii.

de ametesticand te uiti la el si batran cat lumea. M-am asezat si dintr-o data aud un latrat mam speriat de mama focului, incercand a ma urca in copacul copilariei mele , stejarul cel batran. Este ultima zi de scoala.Toti copii sunt agitati si asteapta cu nerabdare ziua urmatoare.Mai sunt cateva minute si clopotelul va suna de iesire si toti elevii vor pleca acasa.Mine va fi premierea si toti copii sunt emotionati si vorbesc intre ei ce o sa poarte maine sau cum o sa-si faca parul.Profesorii stau si ii privesc si incep sa discute cum a mers anul scolar.Stau toti si se gandesc cate teme le-au dat si cat au chinuit copii cu multe critici si multe note rele.Intotdeauna toti profesorii sunt mult mai indulgenti la sfarsitul anului.Eu sunt eleva si stiu cum se petrec lucrurile. In sfarsit a venit ziua premierei.Prin sala se aud susoteli si zgomote.Copii trebuie sa recite cateva poezii .In vocea lor tremuranda se simte emotia si frica de deliberarea premiilor.Profesorii se amuza de frica eleviilor. Dupa ce a trecut de etapa cu poeziile un profesor incepe sa anunte inceperea premierei.La fiecare clasa dirigintele sau diriginta isi spune premiantii. Au trecut emotiile,iar copiii incep sa vorbeasca despre ce o sa faca in vacanta de vara.Ei sunt asa de entuziasmati ca intra in vacanta incat striga si canta mergand spre casa. Din acel moment incepe o noua experienta pentru elevi si mai multa odihna si distractie. Credeti-ma sunt eleva si stiu toate aceste lucruri. Primăvara Anul acesta primăvara a sosit foarte devreme .Acum natura se trezeşte la viaţă. În livadă deodată pomii au început să înmugurească. Clasa noastră a hotărât, că va curăţa iar livada,ca în fiecare an. Echipa de grădinari au adus cele necesare pentru a curăţa copacii, din

împrejur.Fiecare ştia bine ce va face . Cei care s-au urcat pe scăriţe,au refăcut acum coroanele copacilor, eliminând crenguţele uscate.Astfel parcă ,au primit o cuafură nouă. Alţii au vopsit cu var trunchiurile copacilor până la jumătate, au săpat în jurul lor, aproape lângă rădăcină. Acum livada era curată şi aerisită. Deodată căldura soarelui a dat voie mugurilor din livadă să se desfacă. Printre florile înmiresmate se auzeau zumzetele albinelor hărnicuţe. Totul este frumos,parcă s-a desprins dintr-un basm cu zâne, flori, soare, căldură, gâze şi păsări. Tags: anotimpul primavara, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Dulce primavara • 06.06.10 A venit primavara.natura s-a trezit la viată:zumzetul harnicelor albine se aude in tot satul,iarba a prins colt fraged si nou,s-a dus zapada albă,cea dintâi randunică,venita de departe,taie albastrul cerului ca o sageata,copacii sunt in floare, mierla fluieră în zăvoi,noaptea a scazut,ziua a crescut,campul a inverzit,zboara gandacei de tot neamul, peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele,mieii se joaca pe campul verde.toate aceste sunt semne ca fiica cea mai tanara si mai frumoasa a sosoit si la noi. (more…) Tags: anotimpul primavara, anotimpuri, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 12 Comments →

Primavara de Roxana • 06.06.10 Primele zile de primavara erau frumoase.Covorul argintiu de zapada tocmai s-a topit. Acesta este primul semn al primaverii. Pasarelele vin din tarile calde pentru a ne canta cantecul lor fermacator. Ghioceii firavi isi scot capul din ultimele petece de zapada. Vantul bate lin si des prin crengile copacilor. In padurea de la marginea satului rasuna cantecul pasarilor acompaniate de susurul tainic al izvoarelor. Concertul primaverii a inceput si fire subtiri de iarba incep sa coloreze natura. Compunere trimisa de Roxana. Tags: anotimpul primavara, anotimpuri, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

O primavara cu multa bucurie • 05.11.10 In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata! Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori

multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta! Compunere trimisa de Raluca. Tags: anotimpul primavara, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Primavara de Raluca • 05.11.10 VESTITORUL PRIMĂVERII Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate. Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi. Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie. La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu. -Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată. - Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar. - Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara ! Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua sfârşit. Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu. La revedere, dulce iarnă ! Bine ai venit, dulce primăvară ! Compunere trimisa de Mares Raluca Maria. Tags: anotimpul primavara, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Primavara te iubim • 05.11.10 Primavara te iubim (I) Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’. Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime.

Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna. Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa. Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc. Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal, au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada. Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa. Primavara te iubim (II) Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere. Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica. Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus. Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’ Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc. Compuneri trimise de Mary. Tags: anotimpul primavara, compunere primavara, primavara

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Joaca de-a primavara • 04.19.10 A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase fiice ale batranului Primavara. Razele blande ale soarelui cad pe pamantul umed, iar printre ramurile copacilor privesc uimiti spre soare. -Cling! Cling! -Cine esti? intreb eu. -Eu sunt vestitorul primaverii! Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului: -Eu sunt domnul Soare, cel care trimite caldura pe pamant.Tu cine esti si de ce esti trist? -Ma numesc Alex si sunt trist deoarece celelalte flori nu vor sa se joace cu mine. -Nu-ti fa griji , ne vom juca noi cu tine!

-Va multumesc mult, sunteti cei mai buni prieteni. Sub bolta albastra a cerului cei trei pareau ca un buchet de ghiocei mici.

Primavara de Cristina • 04.15.10 A venit primavara cea mult asteptata. O data cu sosirea ei au venit si pasarele care ne incanta cu glasul lor magnific. Cerul este senin, iar soarele straluceste foarte puternic. Ramurile copacilor sunt plinede flori parfumate si muguri. Au inflorit primele flori ale primaverii, ghiocei albi, plapanzi si frumosi. Razele aurii ale soarelui mangaiau cu placere aripile fluturilor si ale albinelor. Albinele zburau prin natura, iar fluturii cu aripile lor multicolore se asezau pe fiecare floare. Raurile din paduri curgeau la vale din nou cu apa lor cristalina si astepta animalele insetate. Odata cu sosirea primaverii sunt si foarte multe sarbatori. Una dintre ele ar fi 8 Martie ziua tuturor femeilor. Alta si cea mai importanta ar fi Pastele cu toate traditiile si obiceiurile sale. In ziua de Paste oamenii se imbraca frumos si merg la biserica. Anotimpul meu preferat este primavara, pentru ca aceasta trezeste natura la viata printr-o minune.

Primavara de Ioana Rosculet • 03.29.10 Natura și-a dat jos mantia albă,iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele soarelui. Se ceartă într-una, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt presărând cu clinchet fin,prin colțuri de grădină, ghiocei. E primavară ?Vântul rece și crud este alungat de o raza pâlpâitoare de pasiune doar pentru moment…se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu foarte îndepărtate, cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile. Primăvara e aproape,îi simt parfumul de salcie înflorită ! Păsările în culori de curcubeu admiră sufletul vesel de pom ce pregătește aroma florilor ce se vor coace în pântece sâmburii, peste vară. Trezită, toată suflarea este tulburată de mirosul crud al ierbii şi când luna se va desface ca un boboc de floare, va fi semnul că poate începe rânduiala ancestrală a împerecherii păsărilor.Balul debutează pe la echinocţiu, când culorile vor zăpăci spiritul cu simfonii suprapuse, o nebunie în care te lași pierdut , de fiecare dată. Încă un bob zăbavă ! Libelulele își scutură aripile azurii în așteptarea marelui zbor către florile tainice de la malul lacului,iar fluturii se pregătesc de marea metamorfoză. Până atunci, visăm la momentul acela când, poate tot într-o noapte, o fermecată ninsoare de petale se va isca din senin şi primăvara îşi va împodobi coadele verzi cu flori de sânziene şi liliac.

Primavara E primavara.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata.Pasarelele calatoare s-au intors in tara.Insectele au iesit la suprafata pentru a se incalzi la razele calde ale soarelui. Pe un fir de papadie s-a ivit un carabus.El era trist deoarece nu avea cu cine sa se joace.Dintr-o data a auzit o voce.Era papadia. -Nu fi suparat!Inca prietenii tai nu au iesit pe-afara.Si eu cand am inflorit eram necajita deoarece nu puteam sa fac nimic.Dar m-am obisnuit.Imi place sa vas soarele cum straluceste pe cerul albastru,pasarelele ciripesc iar albinele si fluturii zboara din floare in floare Tocmai atunci trecea pe acolo o furnica care ducea in spate o firmitura de paine.

-Ce va tot vaitati atata ? Noi,furnicile suntem foarte harnice si caram in spate merinde mai mari ca noi si nu ne plangem atata. Dupa un timp fiecare s-a dus incotro a vrut. Compunere trimisa de Andreea.

Bogatia cetatii verzi La marginea padurii stand se aud pasarile cantand si fosnetul frunzelor.Asa aud toti,dar eu aud dincolo de cantece si fosnete dandu-mi seama ca acestea sunt gandurile padurii. Inaintand in cetatea verde, vad o raza mai nazdravana care trece prin haina cea groasa si verde a padurii ,care la capatul ei se afla o comoara. Mergand dupa sageata luminoasa pentru a dezvalui averea padurii,ma intalnesc cu pazitorii ei. Prima incercare a fost cu sireata vulpe.Intrebandu-ma : -De ce ai intrat straine, in cetatea vietuitoarelor si cu ce scop? -Am intrat aici pentru a descoperi locul razei nazdravane. -Pentru a trece de mine trebuie sa-mi raspunzi la o simpla intrebare e ce merge orbul noaptea cu lanterna? Stand si dandu-mi seama ca orbul n-are nevoie de lanterna noaptea ca sa vada,ci are nevoie ca sa-l vada altii pe el ,ii raspund. -Orbul merge cu lanterna noaptea ca sa-l vada altii pe el. -Ai fost singurul om care a trecut de intrebarea mea. Luandu-mi la revedere imi continui aventura.In drum mi se iveste Mos Martin,care si acesta ma pune la o incercare si mai grea : -Pui de om,ca sa treci de mine trebuie sa ma infrunti la doborarea copacilor.Fiecare va avea un copac de doborat . -Bine. Ursul i-si scoate copacul din radacini pe cand eu nici macar nu l-am clintit,gandindu-ma ii spun ursului : -Ursule pe ala poti sa-l dobori dar pe acesta nu poti,nici macar sa-l clintesti. La care ursul infuriat spune: -Hai sa facem schimb de copaci. Zis si facut.Eu am putut usor sa dobor arborele ,pe cand ursul se chinuia sa-l doboare. Ursul vazand cat sunt de puternic imi da voie sa trec . Luandu-mi iar drumul la picior,mergand,mergand,mergand ma apropii de bogatie dar inainte de a ajunge ma intalnesc cu lupul.Care si acesta ma incearca spunand: -La ce-ai venit aici.Ca sa furi bogatiile mamei naturi?! -Nu ,ci am venit dupa aceasta raza. -Mmhh,fie ca tine,dar trebuie sa treci de provocarea mea .Vezi iepurii aceia ,care prinde primul iepurele castiga. -Am trait s-o fac si pe asta. Insa eu aveam ceva de ale gurii in buzunar(un morcov si doua foite de varza).Ii spun lupului sa pornim. Lupul o lua la goana dupa iepurasi, dar eu fiind calm ma duc cu morcovul in mana spre un iepuras,el topaind inspre mine ca sa manance,iar eu il prind. Lupul zapacit cand vede iepurasul in mana mea ramane ingandurat ,dar totusi imi da voie sa trec.Facand doi pasi trec de niste tufisuri inalte si tepoase,care dincolo era “raiul” :totul verde,plin

de viata traiau intr-o armonie deosebita . Acum am inteles ca bogatia nu e un cufar cu aur ,ci e un cufar cu bogatia sufleteasca. Compunere trimisa de Acatrinei Ana Mihaela. (15 votes, average: 4.47 out of 5)

Posted in Compuneriwith No Comments →

•Departe… • Incerc sa scriu doar cateva cuvinte, Acum ca sunt departe,un strain In orice clipa imi aduc aminte De dragii mei,de sat si de vecini, Mi-e dor de ulita batrana, S-alerg prin praf,printre carute, De cumpana de la fantana, Mi-e dor de casa si de curte, O dulce mama a ramas departe… Acolo unde fanul e cosit, In curtea cu multe muscate, Unde adesea noi am povestit. -Oare ce faci,si cum te mai descurci, Si ce necazuri grele te apasa? Cu cine povestesti seara sub nici, Prin iarba si gradina de acasa? De voi surori imi este dor, Si de butucii grei din curte, Sa stam sa povestim din nou

Sa radem ceasuri multe,multe…. Un scump odor a mai ramas, Langa bisericuta mica,intr-o casa, Un drag fecior cu soarele-n odraz, Si ochi albastrii,plini de viata. A-si vrea sa te adorm cu dulci povesti, Sa-ti vad pe buze zambetul curat, Si dimineata cand tu te trezesti, Sa te sarut,copile drag! Dar timpul trece,si eu voi veni, Astepta-ma pe trepti,afara, Si-n visul tau iti voi soptii, V-A MAI VENI O ALTA VARA…… Poezie trimisa de Ciobanu Violeta . Multumim! (18 votes, average: 3.78 out of 5)

Posted in Poeziiwith No Comments →

•Magia padurii in plina toamna • Este o dupa-amiaza dezmierdata de toamna. Ma plimb domol pe poteca imbodobita cu frunze, iar nucile imbracate cu camasi zdrentiute plang si ele de dorul verdetii. Stratul gros al frunzelor galben-maronii au reusit sa margineasca cararea. Padurea trista, aproape moarta, fiindca a ignorat vedrele, acum este pustie. Singurii prietenii care iau mai ramas sunt vantul si frigul. Pasesc usor in padure si vad cum totul pare o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Copacii sunt si ei tristi, pentru ca le-au pierit multi frati. Fiecare lucru are o taina a sa, una mai speciala decat alta, dar a potecii…sfarsitul ei nu cred ca a fost gasit! Poate nimic nu a fost ca strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid dintre ramurile nemiscate ne va mai lumina oare? Ploaia parca palmuieste cu fiecare picatura tulpina copacilor, frunzele ude sunt sidicate de pe pamant, iar fulgerele si tunetele le sperie si mai mult pe vietuitoare. Ceata zglobie ii joaca feste intregii paduri. Pentru multi dintre noi, toamna este anotimpul in care simtim mai multa dragoste fata de natura, pentru ca si ea are nevoie de noi! Compunere trimisa de Safta Ioana .

(177 votes, average: 4.34 out of 5)

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

•Mama de Bogdan • Mama este cel mai important lucru din viata mea si cred ca si din viata voastra a tuturor oamenilor.Este fiinta care ne da viata,ea duce greul nostru si totodata si greul ei,ea face totul pentru ca noi sa fim fericiti si iubiti si ea ne creste si ne da o educatie corespunzatoare. Ar trebui ca si noi sa facem ceva pentru ea nu numai probleme,necazuri si toate cele.Sa o ajutam la treburile casnice si nu numai.Cand va imbatrani sa facem pentru ea tot ceea ce a facut si ea pentru noi:sa avem grija de ea,sa nu o dam niciodata la o parte,sa nu o aruncam in strada ca pe un gunoi,pentru ca nici ea nu a facut asta,iar daca a facut-o a avut motivele ei,iar in momentul in care mamele isi duc copiii la un orfelinat,ii arunca in strada sau la gunoi durerea pe care o are in suflet este nemarginita.Cand vedem un copil pe strada abandonat de parinti spunem mereu”bietul copil si nemiloasa mama” defapt nu este asa.Pe acel copil il poate ingriji cineva si ii poate alunga durerea pe care o are in suflet dar durerea de mama atunci cand isi pierde copilul sau il abandoneaza nu poate fi niciodata alungata sau vindecata pentru ca iubirea unei mame este de la pamant la cer si inapoi. As dori ca toti copiii din lume sa isi faca mamele cat se poate de fericite sau macar sa incerce sa faca acest lucru si sa nu le dezamagaeasca niciodata. Compunere trimisa de Bogdan . (106 votes, average: 4.05 out of 5)

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

•Portretul fiintei dragi • -Portetul fiintei dragiPe cerul limpede ca un cristal luminos,razele calde si aurii ale soarelui poleite in primaverii,incalzesc pomii golasi.Era o dimineata perfecta de primavara. Primul chip pe care l-am vazut a fost al fratelui meu,in incercarea lui de a ma trezi mai repede pentru a incepe o noua si obositoare zi de duminica care era destinata lui in totalitate.In acea zi avea sa ma innebuneasca cu fel si fel de jocuri copilaresti,tipice unui copl de 5 ani.Partea cea mai rea este ca eu trebuia sa-l ascult, deoarece daca nu as fi facut acest lucru ar fi inceput sa tipe si sa urle,chemandu-i pe parintii mei,care ar fi facut o adevarata ancheta din asta si care in cele din urma m-ar fi invinovatit pe mine sora mai mare si iresponsabila care a avut tupeul sa-si deranjeze fratele mai mic atat de adorabil si de inocent,inocent in opinia lor. Insa cand am deschis ochii si i-am vazut chipul in razele soarelui diminetii ce intrasera cu atata usurinta in camera am ramas fara grai,neavand timp sa ma mai gandesc la cat de chinuita urma sa fiu in ziua respectiva de micul santajist. Frumusetea lui era una calda,atat de blanda si de linistitoare incat imi dadea un grad de siguranta.Siguranta ca acea fiinta atat de frumoasa si de minunata era chiar fratele meu,cu niste ochi mari si proeminenti ca doua safire,cu obrajii lui rumeni ca doua petale de trandafir,cu parul lui blond precum globul de aur de pe bolta cereasca ce trimitea aceste raze asemanatoare unor sageti de foc ce-i facea frumusetea si mai greu de ignorat.Deseori,dupa ce adorme , mai stau cateva

minute,poate chiar zeci,sute de minute sa-i admir frumusetea in lumina intunericului noptii.Conturul liniilor atat de fine si de perfecte a fetei lui!!!Parca fiecare particularitate a fetei lui ar fi fost gandita de zeci de oameni experimentati in perfectiune.Fiecare parte a corpului lui fiind in perfect echilibru cu celelalte.De fiecare data cand vorbeste,buzele lui se misca parca respectand un anumit ritm constant,iar sunetul vocii lui seamana atat de mult cu clinchetele a mii de clopotei. Aceasta minunata,incantatoare si uneori atat de greu de suportat fiinta era chiar fratele meu mai mic,Vlad,care cand doarme seamana cu un ingeras,iar cand vrea sa obtina ceva se transforma intrun mic santajist. Compunere trimisa de Gogoanta Bianca. (93 votes, average: 4.25 out of 5)

Posted in Compuneriwith No Comments →

•Vis de vara • Salcamii cu miros dulce tainuiesc cararile risipite intr-o vioaie si melancolica umbra.Soarele se inalta ca un glob de aur arzator pe un cer adanc albastru,cer senin ca o floare de “nu-mauita”.Vazduhul e inundat de lumina ce izvoraste de pretutindeni,din inaltimi.Padurile rad in soare.Aerul devine arzator si ne cheama in imparatia imbalsamata a florilor de cires.In adancul prapastios al vaii rasuna mii si mii de glasuri de necuvantatoare.Sagetile de foc ale soarelui paturnd in livezile scaldate in aur.Florle de camp s-au culcatt in capitele de fan parfumat.Soarele isi scutura praful stralucitor in aerul invapaiat.Departe,dincolo de grebenii muntilor,se vede marea cea nesfarsita cu valurile inspumate. E vara !E o caldura inabusitoare !Cerul se dogoreste.E vara cand izvoarele spun povesti,e vara cand ploua cu aripi colorate peste flori.E vara cand curcubeul vine inainte de ploi.E vara cand toate vietatile padurii au glas.E vara cand toti pomii sunt in sarabatoare.E vara cand natura toata-i plina de culoare.Este ea.Vara.Fiica cea mai stralucitoare a batranului an.E vara cu gene de marar,ochi de margaritar si obrajii de caisa.Parul ei cel blond,impletit in cozi cade pe spate;o roza de purpura la tampla,gura micuta ca o visina coapta.E vara care vine cu miresme-n grai.E vara care a imprastiat peste tot locul flori de paradis.E vara care a pictat cu un verde puternic toata padure.E vara care a acoperit cu aur greu spicele de grau si secara. Racoare si linistea serii se fac simtite.E o noapte varatica,cu aerul blond limpezit de lumina lunii,cu gradini mirositoare.Numai pe ici,pe colo,cate o dunga fulgeratoare deasupra apei.Pe carari,florile improspatate isi apleaca in noapte cochetele capete copilaroase.izvorul limpede se adanceste in paduri intunecate,unde apa abia mai sclipeste din cand in cand,atinsa de razele lunii.Pe cerul noptii,licaresc stele mici,ca niste tinte de argint. Deodata,intunericul devine linistit,fara sunet,fara lumina…

•Roadele toamnei • In prim-plan,pe iarba verde-cenusie frunzele uscate fosneau la atingerea boarei,merele pline incovoiau cerngutele ca cerceii cu grele nestemate, arome dulci si amaruie de imbatau. Soarele palid cu caldura lui buna incepea sa se joace in valuri fine deasupra lanurilor.Oamenilor le radeau inima de bucurie pentru recolta bogata. Toate aceste minunatii sunt maiestrele frumusetii naturale care impodobesc celelalte tinuturi ale Europei care ti se primenesc in suflet. Aproape de lanurile de grau invelite cu foite de aur se afla o moara vorbareata langa ea un gard negru ca zmoala si niste pomi uscati cu frunze aurii aramii si ruginii. Frunzele cazute formau un covor multicolor. Miresmele intinse ale fructelor coapte iti umple sufletul de bucurie,nucile cad din copaci in cojoace

zdrentuite. Cantecul dumnezeisc al pasarilor se ducea. Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastrii,ci sunt foarte tristi. E toamna, iar natura se pregateste de odihna si de un somn lung. Din care va renaste di n nou mai plina de viata ca niciodata.

•Vara ca un colt de rai • E vara. Soarele ca un cuptor isi trimite spre noi sagetile de foc si isi scutura praful de aur in aer. Eu ies la joaca cu prietenele mele. Fica cea mai stralucitoare a anului ma imbratiseaza cu caldura. Obrajii imi sunt rosii si ochii senini, iar soarele ma dojeneste cu razele sale fierbinti ce coc granele. Ajung la marginea satului unde vad capitele de fan parfumat , campul plin de flori albastre de cicoare mai curate ca albastrul cerului , pomii incarcati in lumina si culoare , cararile de soare , mingea de aur de pe bolta azurie a cerului si livezile scaldate-n aur. Ma asez pe pajistea odihnitoare si observ peste tot locul flori de paradis al caror parfum ma invaluie intr-o mireasma imbietoare. Langa sat se vede padurea care te atrage prin culoarea ei verde precum a unui smarald. Mie imi place anotimpul vara pentru ca este cald si este o atmosfera care parca nu te-ar mai lasa sa intri-n casa ci sa stai doar afara ca o frunza-n bataia vantului.

•O iarna ca in povesti • A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint trasa de fluturi gingasi, imbracata cu o rochie de cea mai fina catifea. Pe cap poarta o cununa batuta cu pietre pretioase in forma de stelute argintii. In urma ei lasa, ca in fiecare iarna, un strat pufos de zapada stralucitor ca un diamant, insotit de strasnicul ger. Totul este alb ca spuma laptelui. Casele si-au pus caciuli de blana alba. Crengile sunt gatite cu beteala de argint. Copiii sunt nerabdatori sa iasa pe dealul acoperit de milioane de albinute minuscule de zapada. Din toate partile se aud cristalinele glasuri ale nazdravanilor. De jurimprejur numai valuri de copii. La toti se observa caldura din priviri. Cu multe sanii acestia se imping si fac matanii prin zapada cristalina. Timpul le-a alunecat printre degete asa ca nici nu au observat ca afara se va intuneca cat de curand. Toti au plecat spre casele lor, fericiti ca de fiecare data de o iarna alba si pufoasa. Compunere trimisa de Isac Maria .

•Basmul toamnei • Pomii au inceput sa-si scuture frunzele ,asternand pe jos un covor gros de aur care stralucea ca o lumina vie colorata.Pomii se clatinau si tremurau intrebandu-se uimiti unul pe celalalt daca cumva se apropie iarna.intr-un colt in livada unde era un pom foarte batran le raspunse cu o voce duioasa sa se pregateasca ca a venit toamna. Fructele care erau unele mai frumoase decat altele ,ajung pe rafturile din camara pe care toamna le admira.Pasarile se aduna fiecare in locuintele sale si se hotarasc sa-si iau zborul spre tarile calde .Pe un lac,un card de lebede erau ca niste zane care straluceau si foarte mirate se intrebau daca nu cumva a sosit timpul sa-si ia si ele zborul spre tarile calde . Soarele stralucea pe cer din ce in ce mai putin si noi vom astepta o alta zi calduroasa .