Vârsta Preşcolară (2-7 Ani). Ghid Pentru Părinţi.

„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarã Ghid pentru pãrinþi

Autori: Domnica Petrovai Adina Botiº Diana Tudose Sorina Constandache Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului: Domnica Petrovai Coordonare Proiect: Georgeta Pãunescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi / Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7 343.541:3-053.2

CUPRINS

Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”? Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului? 2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ ªedinþa 1 Introducere

ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor? ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor Împãrþirea jucãriilor Disputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani)

3

MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE

„Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu, ca adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia cu copilul meu!“

Mama lui Alex, de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate

„Regret cã nu am învãþat aceste lucruri, cum sã mã comport cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. Acum mã bucur cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.“

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

4

Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale, de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public

„Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care trebuie sã se schimbe este copilul meu... acum îmi dau seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. M. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se descurce. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã faþã furiei!“ Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate

PARTEA I

DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani)

Capitolul 1

Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“? Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare zi de zi. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. Fiecare dintre noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru, de la pãrinþii noºtrii, din informaþiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însã ceea ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a creºte sãnãtos fizic ºi mental. De multe ori, pãrinþii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ºtiu cum sã reacþioneze. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor.

n Cum a fost construit acest ghid?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

6

Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale Salvaþ Copiii - România ºi a autoarelor, care au dorit sã ofere tuturor celor care lucreazã cu pãrinþii, o resursã cu cele mai relevante informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi despre parenting. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu. Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic, cât ºi emoþional ºi social. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea dezvoltãrii cognitive, sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilitarea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor.

n Cui se adreseazã ghidul?

Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile, cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a copilului lor, educatori, profesori, psihologi, medici.

n Cum este structurat ghidul?

n De ce un training al pãrinþilor?

Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un context de învãþare esenþial pentru copil. Comportamentele copiilor se învaþã în interacþiunea cu alþi copii, în interacþiunea cu pãrinþii ºi cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comportamente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi sociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor care interacþioneazã cu copilul – pãrinþi, profesori, colegi, media. Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. În consecinþã, schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi, profesori, colegi, prieteni.

n Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor?

Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. Dacã pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are probleme de indisciplinã, atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva negativ, ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Similar, dacã pãrintele este criticat, judecat, apostrofat în ºcoalã, atunci va avea tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a copilului. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice acel comportament, prin modificarea propriului comportament.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile disciplinãrii copiilului, cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. Aceste sesiuni sunt orientative, ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi de prioritãþile pãrinþilor.

7

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

8

Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare al pãrinþilor. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt: a) întâlniri individuale cu pãrinþii, planificate la intervale mici de timp (ex. lunar sau sãptãmânal), pentru a le oferi acestora informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce Nu ºtie sau NU poate copilul); b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de exemplu, metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm timpul liber al copilului etc.; c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii; acest proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor; d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar, cu accent pe aspectele pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii sã le încurajeze la rândul lor. e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de ºcoalã, festivitãþi, campanii de strângere de fonduri. f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în viaþa ºcolarã a copilului lor.

n Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile educaþionale cu pãrinþii?

Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale, de tipul întâlnirilor cu o anumitã tematicã.

Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul ºcolii, în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi recomandãri de gestionare a acestor probleme. A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate cu un anumit numãr de ºedinþe, organizate de consilierul ºcoar împreunã cu un profesor.

Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã, cu un numãr de 8-10 ºedinþe. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþinuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de training cu pãrinþii.

n Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca pãrinþi sã perceapã beneficiile directe ale sesiunilor, cum ar fi de exemplu, faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. reacþii agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze dezvoltarea cognitivã, socialã sau emoþionalã a copilului. Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul, cum sã recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. Oferirea unui cadru în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participãrii într-un astfel de program.

n De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri?

Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la aceste întâlniri pot fi multiple: n fiind un proiect nou, pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta aceste întâlniri; n unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest program cu respectivele experienþe; ei pot sã aibã convingerea cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine, mã voi simþi umilit ºi neputincios”; n unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã depre dificultãþile lor, gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”; cea mai frecventã convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã descurc cu copilul meu!”; n unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate spune cum sã îmi cresc copilul!”, „nu am nevoie de sfaturi!”.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Cum îi anunþãm?

9

n Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri?

Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi, pentru o prezentare a programului. Altele pot fi modificate prin prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au participat deja la întâlniri. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã. Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cu siguranþã sunt pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin, uneori mai intensiv. De exemplu, pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenþie) acest program nu este util; în acest caz este necesar un program specializat.

n Cine poate participa la aceste întâlniri? Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

10

Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi comportamentale minore. Acest program nu este suficient pentru pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale moderate; ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în psihologia copilului ºi adolescentului. De asemenea, pãrinþii ai cãror copii au probleme clinice emoþionale (ex. anxietate, depresie) sau comportamentale (ex. agresivitate, ADHD) au nevoie de spijin de specialitate oferit de psihiatru, medicul de familie ºi psihologul clinician.

n Comportamentul copilului se schimbã dacã pãrinþii participã la aceste workshop-uri?

Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Este necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat; ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social.

n Cum structurãm training-ul cu pãrinþii?

Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor?

Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii!

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile acestora. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã. Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest manual; sunt identificate de asemenea, cele mai frecvente nevoi de training ale pãrinþilor: n disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice; n elemente de psihologia dezvoltãrii; n abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor; managementul furiei sau a altor emoþii negative intense;

11

Capitolul 2

Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

2.1 Cum putem construi un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor. Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. Modul în care adultul reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu, felul în care se comportã când este furios sau supãrat), reprezintã pentru copil un context de învãþare involuntarã.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

12

Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de învãþare comportamentalã a copiilor. Reacþiile noastre ca adulþi, emoþionale ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil! Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã, este nevoie sã ne propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare adecvat. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii neadecvate a comportamentelor noi. De exemplu, dacã un copil observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune verbalã sau fizicã, va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie intr-o astfel de situaþie. În consecinþã, copilul învaþã o modalitate neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative.

Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare. Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul, este modul în care noi, ca adulþi, pãrinþi sau educatori, interpretãm comportamentul copiilor. Semnificaþia pe care o dãm comportamentului copilului, determinã modul în care ne raportãm la o anumitã situaþie, felul în care reaþionãm - emoþiile pe care le simþim (ex. suntem furioºi, enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe care le avem (ex. plângem sau ridicãm tonul etc.).

Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor?

Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale copiilor, cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei, copilul nu îºi face temele, copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã, copilul este timorat, retras etc. Percepþia pãrinþilor cu privire la „rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã, astfel încât sã nu mai realizeze acel comportament. Astfel, pãrinþii încearcã sã aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã, însã de cele mai multe ori fãrã rezultate.

Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei problematice? În primul rând, comportamentul copilului este o reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel moment. De exemplu, comportamentu timorat sau retras al unui copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã (temperament) în situaþii noi, cu persoane necunoscute, poate fi un rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine, care îl face neîncrezãtor ºi nesigur. Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul. Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini corecte despre cauza comportamentului copilului.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem într-un context anume.

13

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului?

Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul genetic, contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei – comunitatea, media, ºcoala.

2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului?

Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

14

Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu; tot el este responsabil ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel, adicã de tipul de temperament pe care îl avem. Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice, cum ar fi culoarea ochilor sau textura pãrului, dar ºi caracteristici emoþionale ºi comportamentale. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi, ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional. Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil, cum ar fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât alþii, sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului, plâng mai uºor ºi mai des, au dificultãþi în a învãþa o rutinã comportamentalã cum este somnul sau mâncatul.

Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da, cum facem diferenþa între un comportament modificabil ºi unul ce nu poate fi modificat? Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte sociabil, iar celãlalt mai retras. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale copilului, sã-l facã de exemplu mai curajos, mai dificil de speriat; aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate pedepse; de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”. În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa între un comportament problemã ºi temperamentul copilului.

Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive, sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment! Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, le interpretãm într-un mod personal, negativ. Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

La ora actualã, literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat, reactivitatea emoþionalã ridicatã-scãzutã; aceste tipuri de temperament se manifestã prin comportamente specifice, în orice situaþie, fiind constante pe parcursul vieþii. Dacã un pãrinte remarcã un anumit comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este „hiperactiv”, este important sã ºtie cã acel comportament este expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi modificat sau schimbat. O eroare frecventã care se face este aceea cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã, iar acestea NU sunt modificabile. Ceea ce însã poate fi modificat, este modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar comportamentele ce nu pot fi schimbate. Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare, nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu pot modifica un comportament al copilului. Alternativa este însã de a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã problematic. De exemplu, dacã copilul are tendinþa de a plânge mai uºor când este supãrat, atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”, „nu ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. Aceste douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot determina reacþii exagerate ale copilului (ex. creºte perioada de timp în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare asociate cu plânsul (ex. þipã sau vorbeºte urât, se retrage). Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt comportamente problematice menþinute de reacþia acestora.

15

Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi, pãrinþi ºi educatori/profesori, sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi competenþe care îl fac funcþional acasã, la ºcoalã ºi în timpul lui liber.

Temperamentul inhibat ºi dezinhibat

Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat TEMPERAMENTUL INHIBAT

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

16

§ compor tamente vigilente atunci când sunt confruntaþi cu situaþii, contexte noi, manifestând emoþii negative; comportamente de evitare sau retragere din situaþie; § manifestã puþine iniþiative de interacþiune socialã în situaþii nefamiliare, necunoscute; § sunt percepuþi de familie ºi prieteni ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”; § activare EEG la nivelul lobului frontal drept; § activare mai mare la nivelul amigdalei drepte ºi stângi în situaþii noi.

TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT

§ reacþioneazã în situaþiile noi prin compor tamente de explorare a mediului ºi manifestã emoþii pozitive; § manifestã tendinþa spre impulsivitate; § frecvenþã ridicatã de implicare în contexte noi; § socialbilitate crescutã; § nivel scãzut al fricii; § activare EEG la nivelul lobului frontal stâng.

(Fox ºi colab., 2001; Schwartz, 2003)

Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii, dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive, tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres moderat, nivelul de cortizol din salivã. Ele persistã pânã la vârsta adultã (Schwartz, 2003). Copiii diferã ºi din punctul de vedere al pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de toleranþã la stimulare senzorialã - mai mic sau mai mare. Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. În consecinþã, este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de metodã de disciplinare pentru toþi copiii.

Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã, ei au nevoie de contexte de învãþare comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale.

Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul?

Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau ale partenerului. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care este cea care îl inhibã. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste diferenþe de prag senzorial. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul.

Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un alt indicator care relevã nevoile copilului. Unii copii au nevoie de un mediu mai liniºtit, cu foarte puþine stimulãri (sunete, zgomote, luminã, cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator (mai multe sunete, mai mult zgomot). Gradul de stimulare senzorialã este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului. Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate temperamentului diferit. Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor, comparativ cu copiii cu un temperament dezinhibat, care au nevoie de un context cu reguli clare, stricte, fermitate (Maccoby, 2000 apud Bates, 1998). Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat, în prezenþa anumitor carcteristici de mediu, se asociazã cu probleme de externalizare, comportamente impulsive, agresive, în timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia anxietãþii ºi depresiei (Schwartz, 2003; Fox ºi colab., 2001). Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi, cât ºi discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului! Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un context de schimbare comportamentalã pentru copii!

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ce ne învaþã aceste diferenþe?

17

Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã ºi situaþii de discontinuitate. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de mediu, ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul adulþilor, pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor.

Reactivitatea emoþionalã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

18

Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului, reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Reactivitatea emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. În aceeaºi situaþie, doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Copiii cu reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). De exemplu, la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã, unii copii sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã, în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense. Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere; de exemplu, un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. mai întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Copiii cu reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie; aceºtia se vor conforma mai uºor cererilor adultului. Copiii care au dificultãþi în a-ºi inhiba unele comportamente, sunt mai predispuºi spre a dezvolta probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale. Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a-ºi interioriza regulile. Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin urmãtorii indicatori comportamentali: n timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului; unii copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite contexte/situaþii; n intensitatea reacþiei emoþionale; unii copii manifestã o reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie; n metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei – copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã, în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai uºor la starea emoþionalã iniþialã; strategiile de autoreglare a emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor.

În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului.

Tip de temperament

Puncte tari

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi

Oferiþi timp suplimentar pentru terminarea unor sarcini. Daþi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuãrii lor. Evitaþi criticismul faþã de aceastã trãsãturã.

Nivel ridicat de activare

Energetic, viguros; Exploreazã mediul; Rãmâne activ chiar ºi în situaþii plictisitoare.

Neliniºtit, hiperactiv. Se comportã impulsiv ºi este uºor de distras.

Nivel scãzut de activare

Rareori produce dificultãþi în cadrul unor activitãþi.

Nevoia de structurã ºi regularitate scãzutã

Face faþã modificãrile care apar in rutina zilnicã. Nu are nevoie de un mediu foarte predictibil.

Lentoare în realizarea sarcinilor; este numit de multe ori “leneº”. Lasã impresia de indiferenþã.

Retragere iniþialã

Manifestã Respinge contexte/ persoane precauþie în situaþii riscante. noi ºi refuzã mâncarea sau obiectele noi. Se “agaþã” de adult ºi acceptã cu dificultate schimbarea.

Manifestã un tipar impredictibil în ceea ce priveºte mâncatul, dormitul ºi mersul la toaletã.

Anticipaþi comportamentele de hiperactivitate ºi luaþi mãsuri de protecþie, dacã e cazul. Utilizaþi distragerea atenþiei. Oferiþi copiilor oportunitãþi de manifestare sãnãtoasã a hiperactivitãþii, cum ar fi sportul sau locuri de joacã special amenajate. Evitaþi sã-l implicaþi în activitãþi statice.

Identificaþi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului ºi þineþi cont de ea. Evitaþi sã forþaþi copilul sã mãnânce sau sã doarmã dacã el nu este pregãtit; introduceþi rutine pentru ora mesei ºi înainte de culcare.

Introduceþi lucrurile noi în mod treptat, vorbiþi despre ele înainte ºi lãsaþi copilul sã se adapteze în ritmul propriu.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului

19

Tip de temperament

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

20

Puncte tari

Puncte slabe

Adaptabilitate scãzutã

Probabilitate micã de a fi afectat de influenþe negative.

Intensitate emoþionalã ridicatã

Copilul îºi exprimã în permanenþã nevoile faþã de adult.

Dispoziþie negativã

Tendinþa de a se implica mai mult în viaþa copilului, de a sesiza mai uºor nevoile lui.

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei

Copilul poate fi Nu ascultã. Are liniºtit ºi calmat dificultãþi de concentrare. foarte uºor. Este uºor de distras din sarcinã ºi are nevoie sã i se reaminteascã în permanenþã ce are de fãcut.

Dificultãþi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziþie de la o activitate la alta. Îi ia mult timp sã se adapteze. Mai degrabã plânge în loc sã vorbeascã. Intensitatea reacþiei este adesea confundatã cu intensitatea dorinþei.

Pare adesea “cu toane”, se plânge mult, pare foarte serios ºi manifestã rareori bucurie în timpul acþiunilor sau activitãþilor. Pãrinþii pot supraestima nemulþumirile copilului.

Recomandãri pentru pãrinþi Stabiliþi un program zilnic predictibil. Evitaþi schimbãrile inutile ºi pregãtiþi copilul înainte dacã acestea sunt inerente. Expuneþi copilul treptat la schimbare ºi pentru momente scurte de timp. Învãþaþi sã fiþi toleranþi. Modelaþi rãspunsuri adecvate, daþi copilului feedback ºi oferiþi alternative. Nu criticaþi modul de exprimare a nevoilor copilului. Oferiþi permanent alternative de exprimare a nevoilor.

Înþelegeþi cã aceasta este o dispoziþie de temperament; nu este vina dumneavoastrã ºi nici a copilului. Modificaþi cerinþele care aþi observat cã îi intensificã starea negativã. Încurajaþi rãspunsurile pozitive ale copilului.

Formulaþi sarcini, cereri, instrucþiuni, scurte ºi simple. Eliminaþi pe cât posibil elementele de distragere a atenþiei din mediu. Folosiþi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaþi-vã pe nume, stabiliþi contactul vizual ºi sumarizaþi lucrurile discutate.

Tip de temperament

Prag senzorial scãzut

Puncte slabe

Recomandãri pentru pãrinþi

Abilitate ridicatã de a identifica schimbãrile din mediu, nuanþele din sentimentele ºi gândurile celorlalþi.

Reacþii exagerate chiar ºi la stimuli (luminã, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoþionale obiºnuite.

Reduceþi nivelul de stimulare. Anticipaþi problemele posibile ºi pregãtiþi copilul. Respectaþi preferinþele copilului pe cât posibil.

Oferiþi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecþionaþi comportamentul copilului fãrã a vã simþi ruºinaþi sau furioºi. Lãudaþi copilul pentru persistenþa în sarcinã ºi finalizarea acesteia.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteristicile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identificarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul în acord cu nevoile copilului.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Neatenþie ºi uºurinþã în distragerea atenþiei (cont.)

Puncte tari

21

Observaþi ºi notaþi caracteristicile temperamentale ale copilului d-voastrã dupã tabelul de mai sus Ex. nivel ridicat de activare „Este tot timpul în miºcare, foarte activ ºi energic”.

Punctele tari identificate

Este implicat în multe activitãþi ºi se plictiseºte foarte rar. Are multe preocupãri extraºcolare.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

22

Punctele slabe identificate

Nu duce la bun sfârºit unele lucrurile pe care le-a început.

Este uºor de distras de activitãþi/ jocuri noi ºi reacþioneazã impulsiv când îi este restricþionat comportamentul.

................... ...................

................... ...................

................... ...................

................... ...................

................... ...................

................... ...................

Comportamentul d-voastrã în contextul în care se manifestã caracteristica de temperament al copilului

Care este cel mai adecvat context pentru comportamentul copilului d-voastrã?

Comportamente pozitive: „îi încurajez activitãþile de miºcare/ sportive, apreciez comportamentul lui de explorare ºi curiozitate faþã de activitãþile noi”.

Un mediu mai puþin restrictiv de miºcare ºi de explorare.

........................ ........................

........................ ........................

........................ ........................

........................ ........................

Comportamente negative: „mã enervez ºi îl critic când nu duce lucrurile la bun sfârºit ºi uneori mã iritã hiperactivitatea lui ºi îl pedepsesc spunându-i sã stea locului, sã nu se mai miºte...!”

Sprijinirea copilului în a finaliza sarcinile începute.

Evitarea criticiilor ºi judecãþilor la adresa comportamentul ui lui hiperactiv.

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii, educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de comportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare. Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent, reprezintã un context de învãþare pentru copil. Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse contexte

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de gestionare a emoþiilor de cãtre copil. În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o anumitã percepþie asupra propriului comportament.

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

23

interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. De exemplu, când un pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã emoþia de bucurie indirect, printr-un gest de tandreþe (ex. îl îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”), copilul nu ºtie ce simte pãrintele lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros; el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie mândru de el. Copiii au nevoie de exprimarea directã, în cuvinte, a aprecierilor pozitive din partea pãrinþilor! „Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”, „Pentru mine, desenul tãu este cel mai frumos!”, „Te iubesc!”

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

24

Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de viaþã pentru copil. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind incapabil, fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive, dezirabile. Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”, „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile de învinovãþire - „cum ai putut sã faci asta?”- au consecinþe negative, severe asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia. Cercetãrile aratã cã, atunci când pãrinþii pedepsesc, au o stare emoþionalã negativã. Copilul manifestã un comportament care vine în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. „Copilul ar trebui sã mã asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþionalã negativã, adicã pedeapsa, pentru a stopa comportamentul nedorit al copilului. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei, afectivitatea negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa.

Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos; comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie cum sã se joace. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze, însã copilul continuã; în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile!

COMPORTAMENTUL COPILULUI Ex. Copilul aruncã cuburile lego pe jos

INTERPRETAREA Ex. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile! Face intenþionat ca sã mã enerveze!

EMOÞIA Ex. Furie, enervare, ostilitate, depresie REACÞIE ADECVATÃ Ex. Îi redirecþionez comportamentul prin oferirea de alternative

PEDEAPSÃ Ex. Il lovesc ca sã înceteze

Figura nr. 1. COMPORTAMENTUL COPILULUI

Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor (pãrinþi, educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului! Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare. Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Face asta intenþionat, ca sã mã enerveze!”; simte treptat cum îi creºte furia, merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã, iar copilul începe sã plângã. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace; el rãmâne doar cu pedeapsa ºi cu emoþiile negative. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului: „Copilul se plictiseºte, are nevoie de ajutorul meu!”; gândind astfel, el rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã construiascã ceva, sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. 1).

25

copiilor (ex. „eu nu sunt responsabil, copilul e de vinã”), aºteptãri nerealiste privind dezvoltarea copilului, abilitãþi scãzute de empatie ºi înþelegere a perspectivei copilului, ataºament deficitar în relaþia cu copilul (Milner, 2003). Integrarea rezultatele acestor cercetãri în programele de training al pãrinþilor, de prevenþie a abuzului sau de dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã, conferind intervenþiei validitate ºtiinþificã. La ora actualã, modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002), model descris mai jos.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

26

Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea copilului Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial descris de Crick ºi Dodge (1994), pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã. Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel care manifestã comportamente agresive. Informaþiile din sfera cogniþiei sociale, care vorbesc despre modul în care oamenii interpreteazã situaþiile sociale, aratã cã în urma experienþei personale, adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii, convingeri globale (ex. „Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. „Cum trebuie crescut copilul meu”).

Pin urmare, comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste convingeri precum ºi de factori situaþionali, cum ar fi nivelul de stres al pãrintelui. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii ºi cei care nu recurg la asfel de metode, iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii: n convigerile despre abilitãþile copiilor; n convingeri despre intenþiile copiilor; n convingeri despre propriile abilitãþi parentale;

În urma experienþelor personale, pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii. Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã - emoþii trãite în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. Emoþiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care informaþia este perceputã, interpretatã, organizatã în memorie ºi accesatã. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic,

În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide, nesãnãtoase? Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul pãrinþilor. În primul rând, convingerile determinã o atenþie redusã asupra comportamentelor funcþionale ale copilului; de exemplu, pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în comportamentul copiilor, cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului, faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. „S-a îmbrãcat atunci când i s-a spus”). Copilul învaþã comportamentele funcþionale, pozitive când pãrintele le remarcã ºi le apreciazã. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului.

În al doilea rând, aceste convingeri determinã o atenþie selectivã, adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor, congruente cu convingerile „preexistente”; de exemplu, este mult mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât comportamentele adecvate, funcþionale, deoarece sunt în acord cu aºteptãrile lor (ex. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu, doar te ºtiu eu cum eºti”). Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil, despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte, pe care adultul le-a interiorizat în urma experienþelor prin care a trecut. Odatã formate ele influenþeazã percepþia evenimentelor actuale. De exemplu, sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc norii; la un moment dat una spune „Uite, norul acesta seamãnã cu un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. O altã persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. Care dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este: amândouã; aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe perspective. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat, noi tindem sã interpretãm experinþele zilnice prin prisma lor.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative (ex. furie, ostilitate, anxietate, depresie). Aceste convingeri se activeazã cu precãdere în situaþii ambigue, atunci când copilul manifestã un comportament problematic, dar normal în dezvoltare, când copilul manifestã un comportament problematic, dar minor sau dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. Aceste erori se manifestã în mai multe etape, prezentate în cele ce urmeazã.

27

Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim ºi în care reacþionãm într-un anumit moment. De cele mai multe ori, interpretãm realitatea din jurul nostru în funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie sau context. De exemplu, dacã certãm ºi criticãm mai des un copil pentru cã nu îºi pune hainele în dulap, facem adesea generalizãri cu privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat, afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea; dacã spun despre cineva cã este dezordonat, asta înseamnã cã tot timpul, în orice situaþie, acea persoanã se comportã aºa; având însã aceastã reprezentare în minte, vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. „Le-a pus altcineva în locul lui”). Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm, „citim” realitatea, devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

28

Cercetãrile aratã cã, pãrinþii care abuzeazã copiii adesea, fizic ºi emoþional, au convingeri negative despre aceºtia, comportamentele lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive (Caspi ºi colab., 2004). În acest sens, atenþia pãrinþilor devine selectivã, axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor.

În al treilea rând, convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi sã codãm informaþia în mod neadecvat; poþi sã faci mai multe erori în recunoaºterea emoþiilor copilului, dacã aceste emoþii au intensitãþi mici, ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. Abilitãþile scãzute de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului, precum ºi un ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice fiecãrei vârste, cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului (Milner, 2003).

Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comportamentului copiilor. Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind mai grav, foarte greºit iar copilul ca fiind unicul responsabil. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi interne, stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile.

Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului. De exemplu, un tatã poate sã recunoascã faptul cã, copilul lui sa comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã, dar datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu unii bãieþi”, comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice, ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea reacþiona diferit, mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie similarã. Dar dacã apare un comportament minor - „ copilul nu curãþã masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri interne, globale stabile ºi ostile (ex. „Copilul ãsta e încãpãþânat, niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”), pãrintele poate aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate. Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc probabilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului. Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate, cu cât starea emoþionalã negativã este mai intensã. Comportamentul nostru este în concordanþã cu starea emoþionalã. Cu toþii trecem din când în când prin stãri de furie în urma unui conflict, nu ne putem scoate din minte acel lucru, avem impresia cã toþi ne enerveazã, cã toate lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili, adicã nu facem decât sã ne alimentãm furia (ex. „Azi toþi au ceva cu mine, toþi vor ceva de la mine”, „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”); ca ºi consecinþã, se activeazã mai multe gânduri specifice furiei, ceea ce

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive, negative ºi ambigue ale copiilor de cãtre mame, experiment în care erau folosite înregistrãri cu copii necunoscuþi, mamele cu risc de abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile; au fãcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport cu comportamentele ambigue ºi negative, iar mamele din lotul de control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi negative faþã de cele ambigue. Aceste erori se fac în special în situaþii ambigue, de comportament problematic, dar normal în dezvoltare ºi comportament problematice minore, deoarece se activeazã convingerile nesãnãtoase.

29

ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi, foarte rigizi ºi sã nu mai evaluãm corect eveniemntele. A doua zi vedem lucrurile dintr-o altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore, regretãm conflictul cu colegii, copiii sau partenerul de cuplu. Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare emoþionalã, ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja activate, adicã în mod eronat. În urmãtoarea zi, gândurile specifice furiei „se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil, din mai multe perspective.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

30

Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat informaþia despre copil. Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecþia rãspunsului, separat de convingerile preexistente. Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia despre contextual situaþional în care apare compor tamentul copilului, factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii pentru apariþia comportamentului problematic. De exemplu, pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat paharul cu lapte, dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex. „Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã mãsura disciplinarã (ex. „Îl poate lovi, ridicã tonul sau sã îl criticã pentru cã nu este atent”), ceea este o reacþie neadecvatã, deoarece Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament. Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri posibile ºi alegerea rãspunsului. Cu cât nivelul de stres este mai mare, cu atât pãrintele ia mai puþin în considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic.

Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.

Comportamentul problematic: ........................... ...........................

Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul Unde a apãrut comportamentul, cine era prezent, care a fost comportamentul celorlalþi, când a apãut comportamentul, cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului ..................................................................................... .....................................................................................

Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt automate, iar odatã declanºate merg pânã la capãt, ducând la activarea compor tamentului; repetarea lor duce la apariþia instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Pãrinþii cu risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi, în situaþii ambigue sau de stres. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei, necesitã o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. Ele sunt foarte utile în situaþii noi, ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea permanentã a rãspunsului. În situaþia de faþã, procesãrile conºtiente sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului copilului. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate de copil, pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate, vor lua în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate. Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de rãspunsul fiziologic individual la stres; cu cât reactivitatea fiziologicã este mai ridicatã la stimulii stresanþi, cu atât este mai probabilã declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds, 2003).

În concluzie, folosirea programelor care se bazeazã doar pe dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã dificultãþi în procesarea informaþiei. Pãrintele ar învãþa doar comportamentul, dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru pãrinþi, sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã comportamentul pãrintelui.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de monitorizare a acesteia Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului, monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie, aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale intense care nu permit implementarea unor metode adecvate, cum ar fi explicarea regulilor într-o situaþie.

31

2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comportament problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale (ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

32

Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor negative, nedezirabile Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/ profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin comportamente nedezirabile/ negative. Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit! Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/ profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului, cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe care le-a observat la ceilalþi. Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor comportamentale. Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt: a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!” sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU; b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comportamentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe. c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã, socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de comportament pentru copil.

33

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare, copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot realiza un comportamentul aºteptat; De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face promisiuni sau de a lua decizii nerealiste. d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã. e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã greºit mesajul.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

34

Modelul ABC – instrument de modificare comportamentalã pentru pãrinþi

A

Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

B

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

C

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii, gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour, în limba engleazã), ceea ce face, spune, simte copilul.

C – Consecinþele comportamentului - sunt stimulii care apar dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. Reacþia adultului (consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. De exemplu, dacã un copil face un comportament (ex. îºi adunã jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult, el va avea tendinþa de a repeta acel comportament; dacã el este penalizat de cãtre adult sau este ignorat, copilul va avea tendinþa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici; de multe ori, atunci când face un comportament, el cãutã privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Consecinþele sunt responsabile de menþinerea în timp a unui comportament!

Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X, atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente. Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comportamentul copilului (ex. „Nu e frumos ceea ce faci, nu mai face asta”).

De pildã, eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul ãsta”, dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. Cuvintele mele nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ, deoarece, ceea ce îl menþine este reacþia mea, faptul cã eu râd; astfel, copilul se simte valorizat. Deci, deºi din punctul de vedere al comportamentul este greºit, ceea ce menþine acel comportament este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

De exemplu, este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace împreunã cu jucãria. Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate - apar înainte de comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent, dar care influenþeazã comportamentul actual (ex. faptul cã un copil este obosit face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice, cum ar fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii).

35

Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din repertoriul comportamental al copilului. Ele pot fi identificate în urma discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului, pe baza urmãtoarelor întrebãri: Situaþia

Ce doi fraþi se joacã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

36

Ce doi fraþi se joacã

Antecedente Antecedente depãrtate imediate

Comportament

S-a întâmplat ceva deosebil în aceastã perioadã ce ar putea influenþa comportamentul?

Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? Unde nu apare? Cu cine nu apare? Mihai se apropie de calculator ºi îl vede pe Sergiu cã se joacã la el.

Mihai îi indicã ceasul care aratã cã e rândul lui acum

Sergiu a stat treaz aproape toatã noaptea din cauza unor crize de astm

Sergiu se apropie de calculator ºi îl vede pe Mihai cã se joacã

Sergiu îl loveºte ºi îl împinge pe copil

Consecinþe Ce se întâmplã imediat dupã? Reacþia adultului ºi a celor din jur Reacþia copilului

Sergiu îºi încheie activitatea ºi îl lasã pe Mihai. Mama îi laudã cã se joacã frumos împreunã. Mihai pãrãseºte calculatorul ºi îl lasã pe Sergiu sã se joace. Mama observã ºi nu spune nimic.

Efect

Încurajarea coportamentului de aºteptare a rândului Încurajarea comportamentu lui agresiv a lui Sergiu

Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. Un comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi pozitive. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul prezent.

PARTEA a II-a

PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ

ªEDINÞA n n n n

1 INTRODUCERE

prezentarea participanþilor; prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor); identificarea unor convingeri preexistente de bazã; resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã comportamentul copilului.

I. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilor

Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. Aspectele teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã.”. Puteþi oferi informaþiile din capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

38

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea acestora în disciplinare.

Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã?

Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea de bine a persoanei, capacitatea sa de învãþare, succesul ºcolar/maturitatea ºcolarã, sãnãtatea în general. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Acum copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi, cum sã ia decizii, cum sã facã faþã emoþiilor pozitive sau negative, cum sã negocieze. Acestea sunt abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului. Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã.

Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Nu este corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi, ci despre copii cu trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã. Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei, informaþii prezentate în tabelul de mai jos: Informaþii vechi

Modul în care se dezvoltã creierul depinde de moºtenirea geneticã. Experienþele pe care un copil le are pânã la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltãrii ulterioare. Relaþiile securizante cu un adult creeazã un context favorabil dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Capacitatea creierului de a învãþa ºi de a se schimba creºte gradat din perioada copilãriei pânã în perioada de viaþã adultã. Creierul unui preºcolar este foarte puþin activ în comparaþie cu creierul unui student.

Informaþii noi

Modul în care creierul se dezvoltã este rezultatul interacþiunii complexe dintre genele cu care te naºti ºi experienþele de învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã.

Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra competenþelor ca adult. Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un context, ci afecteazã în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi.

Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. Existã perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim. În jurul vârstei de trei ani, creierul unui copil este de douã ori mai activ decât cel al unui adult Shore, R. (1997). Rethinking the Brain

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã, ci la un proces, motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã, ºi nu despre indivizi rezilienþi - cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre acesta ºi mediul sãu, iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii.

39

Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului. În perioada preºcolarã, creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent. Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau workshop-urile cu pãrinþii. Este recomandat ca pentru o sesiune sau workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor, mai ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament este una negativã, de furie, nemulþumire, mânie, tristeþe.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

40

Comportamentul problematic al copilului

............................. .............................

Reacþia emoþionalã (cum mã simt când copilul are un anumit comportament) Evaluaþi intensitatea emoþiei pe o scalã de la 1 la 10 (10 este foarte intensã) ............................. .............................

Ce gândesc despre comportamentul copilului? Care cred cã este cauza comportamentului? De ce cred cã face comportamentul respectiv? ............................. .............................

Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã modifice anumite convingeri nefuncþionale, nerealiste ºi nesãnãtoase cu privire la comportamentul copilului. Uneori pãrintele are nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri. Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.

II. Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalã

Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nu le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, le interpretãm într-un mod personal, negativ (vezi capitolul 2.2.1 „Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”.). Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului, observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este comportamentul lui la masã, la ora de somn, la teme, la joacã, în situaþii noi, necunoscute, în situaþii de conflict, cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber, ce activitãþi/ jocuri îi plac, ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere. Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate cu temperamentul. Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte?

................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este resemnificarea comportamentului copilului. Atunci când pãrinþii înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã.

41

Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex. cum sã îºi exprime furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile (ex. nevoia de timp de adaptare la stimuli noi, necunoscuþi!) ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................

Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

42

de temperament al copilului: n sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca, copilul are un anumit tip de temperament; de exemplu, un copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului ºi va învãþa multe lucruri noi; n sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau „fel de a fi” al fiecãrui copil; fiecare tipar de comportament are avantajele ºi beneficiile lui; comparaþiile nu fac decât sã scadã încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi neiubiþi de cãtre pãrinþi. Din perspectivã geneticã, comportamentul copilului poate fi descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia faþã de situaþii noi, necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat sau dezinhibat, ºi alta este reactivitatea emoþionalã, definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional la stimulii din jur.

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Comportamentul copilului

Se joacã lego în camera lui. κi face temele

.................................

Contextul descris senzorial

Care este nevoia copilului

Fãrã stimuli auditivi – nu dã drumul la muzicã în timp de se joacã;

Stimulare auditivã scãzutã

.................................

.................................

De cele mai multe ori, ascultã muzicã în timp ce îºi face temele;

Nevoia de stimulare auditivã.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului, observându-l, timp de o sãptãmânã, în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete, luminã, situaþii sau contexte noi (ex. dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului.

43 Copiii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit!

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni comportamentele funcþionale, pozitive ale copilului. Notaþi progresele pe care le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã. Realizaþi o listã cu mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã. Comportamente funcþionale: ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

44

Progresele în comportamentul copilului: ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. Mesaje de apreciere: ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. ................................................................................................................. .................................................................................................................

ªEDINÞA

2 CE ªI CUM ÎNVAÞÃ COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI?

I. Despre importanþa relaþiei de ataºament

Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii mentale a copilului.

În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de ataºament, relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani. Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã sprijin emoþional, fizic (ex. îi ajutã sã meargã singuri, sã se îmbrace) ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Formarea relaþiei de ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund nevoilor copilului. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor copilului, este necesarã o permanentã observare a comportamentului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare.

Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie sigur dacã se va mai întoarce sau nu); acest comportament poate sã aparã pe întreaga perioadã preºcolarã.

Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. De exemplu, un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. poatã sã verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei; dacã mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre relaþii; dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic, se mai întâmplã”, primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta, iar în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui. Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influenþeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile cu ceilalþi.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

n despre importanþa relaþiei de ataºament; n relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi; n cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu.

45

Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant, anxios-dependent, rezistent ºi dezorganizat. În urma interacþiunii cu persoanele semnificative din viaþa lor, copiii îºi formeazã teorii despre relaþiile cu ceilalþi (ex. “Sunt o persoanã care meritã sã fie iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”).

Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom face urmãtorul exerciþiu:

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

46

Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori copilul plânge, va fi luat în braþe ºi mângâiat; b) copilul începe sã plângã ºi este ignorat, sau uneori este certat; c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în braþe, alteori e certat. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt importanþi, valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult („adulþii sunt de încredere, te poþi baza pe ceilalþi”, sau „ nu te poþi baza pe nimeni”). Situaþii Situaþia 1

Convingeri despre sine (cum se percep copiii)

Convingeri despre relaþii (ce cred copiii despre relaþiile cu adulþii)

Situaþia 2 Situaþia 3

Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de ataºament. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii relaþiei lor cu copiii.

Ataºament securizant

Când pãrinþii lipsesc perioade mai lungi de timp, copiii îi cautã. Copiii învaþã sã percepã relaþiile sociale ca pe un context pozitiv, plãcut ºi simt cã le pot face faþã.

Copiii învaþã sã îºi exprime direct nevoile ºi emoþiile. Învaþã cã este sãnãtos sã îþi exprimi emoþiile.

Copiii învaþã cã nu se pot baza pe o persoanã ºi evitã uneori persoana semnificativã (pãrintele). Copiii învaþã sã se simtã confortabili doar atunci când sunt în atenþia sau în apropierea persoanelor semnificative.

Copiii învaþã sã îºi exprime emoþiile negative din contexte stresante prin reacþii emoþionale ºi comportamentale exagerate (ex. neliniºtiþi, impulsivi). Copiii învaþã sã fie reticenþi în situaþii noi.

Ataºament anxios-ambivalent sau rezistent

Copiii învaþã sã nu cearã ajutor atunci când au o problemã sau se simt inconfortabil. Învaþã sã îºi rezolve doar singuri problemele ºi resimt adesea furie faþã de ceilalþi.

Copiii învaþã despre ceilalþi cã nu sunt de încredere ºi cã nu meritã sã fie iubiþi. Au dificultãþi de stabilire a unor relaþii apropiate, de încredere. Copiii învaþã sã minimalizeze ceea ce simt (“Oricum nu-mi era aºa de bun prieten, nu-mi plãcea aºa de mult de el”.)

Ataºament dezorganizat Comportamentul copilului nu este coerent ºi predictibil în relaþiile cu ceilalþi. Persoanele din jurul lui nu pot sã anticipeze reacþiile copilului într-o anumitã situaþie.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Copiii învaþã cã orice s-ar întâmpla, cineva este lângã ei ºi le acordã grijã; învaþã sã perceapã contextul familiei ca fiind unul securizant.

Ataºament anxios-evitativ

47

II. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi

Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile cu ceilalþi din viaþa adultã. De asemenea, relaþiile de ataºament devin foarte importante în momentele stresante din viaþã, momente pe care, persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le abordeazã cu încredere. Copiii cu ataºament insecurizant se vor simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã. Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. Atunci când copii au stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã semnificativã, au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin. Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile lor cu ceilalþi, atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg prietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc, aceste percepþii despre relaþii devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii interpreteazã relaþiile cu cei din jur.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

48

Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament?

Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu teoriile, convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre relaþii. Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”; Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. Am ºtiut cã nu mã iubeºti” Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de convingerile lor despre relaþii. Situaþie: Copilul cere ajutorul. Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc” Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai multe ori lângã tine la nevoie”

Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de ataºament. O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii.

Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi. Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm unul pe celãlalt, dar în general ne simþim bine împreunã”.

III.Cum construiesc o relaþie de ataºament sãnãtoasã?

Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaþiei. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. Tulburãrile de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din populaþie. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii noastre mentale, emoþionale ºi sociale. Rolul pãrinþilor este acela de a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor.

Cum construim un context sãnãtos pentru copil? Recomandãri pentru pãrinþi:

Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi relaxante cu copiii, activitãþi preferate de copii în care ei se simt confortabili ºi pe care ei le aleg. Astfel copilului i transmite mesajul cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã petreacã timp cu el. Mesajul central este cã ei sunt persoane valoroase ºi iubite de cãtre ceilalþi, indiferent de comportamentul lor. „Pentru mine eºti cel mai important copil!” „Pentru mine ai desenat cel mai frumos!” „Pentru mine eºti special!”

„Pentru mine....”

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul de ataºament format. Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Nu sunt bun de nimic!” Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine; de obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã.”

49

Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente, întrebaþi copilul ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate; astfel copilul se va simþi cu adevãrat impor tant. Cunoaºterea intereselor, preferinþelor, activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. Manifestarea unor gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri, îmbrãþiºãri): Te iubesc! – o expresie care oferã confort, absolut necesarã între copil ºi pãrinte. În multe familii, aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. În alte, se exprimã cu dificultate, mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã.

Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla sau manipula, te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu proprii tãi copii. Uneori, aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri; când pãrinþii spun “ te iubesc!”, aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Astfel, propoziþia poate sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

50

Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva important pentru el; stabilirea contactului vizual cu copilul de la acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). Oferirea de laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã.

Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþi

Daþi instrucþiuni clare ºi logice! De ce mai multe ori, copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni date în acelaºi timp: n folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã, când prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile; n exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil; n evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp.

Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de pe podea ºi pune-le în coº, apoi pune-þi jocul video în camera de zi sub televizor”.

Aºezaþi-vã la nivelul copilului! Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii vorbesc de la acelaºi nivel. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi nivel cu al copilului); Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex.îl tineþi pe genunchi sau în braþe).

Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui! Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul. Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comportamentului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste: n comportamentul cu care nu sunteþi de acord; n comportamentul care este împotriva regulilor familiei; n compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul comportamentului nepotrivit. Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!” Observaþi-vã comunicarea nonverbalã! Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal ºi acþioneazã, transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune. Limbajul nonverbal include: n Expresiile faciale n Gesturile si poziþia corpului n Tonul vocii n Miºcarea corpului. Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Prin acþiunile lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste.

Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai frecvent cu putinþã copiilor! Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural cuvintele care exprimã iubirea. Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de care ne pasã. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul! Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i place, despre preocupãrile sau problemele lui. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere, ideile ºi povestirile sale sunt importante. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile.

51

tu îl iubeºti. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. Asta este important!

Dar, a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o exprima. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Sentimentele de iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. ªi acestea sunt foarte importante, de asemenea. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte, fie datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare, fie datoritã fricii de respingere, începeþi încet (cu paºi mici). Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui pentru câteva zile, înainte de a-i spune copilului. O mamã a început sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. În ambele situaþii, rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

52

“Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos” sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau realizãrilor lui. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el nu ar face acel lucru (ex. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face patul). Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit în ceea ce priveºte comportamentul, dar evitã comunicarea faptului cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine. Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. Spui deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Spui pentru cã te simþi bine sã o spui. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte. Dar, anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”, este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã persoanã. Copilul simte dacã aºteptarea existã. Dacã el rãspunde, o face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã, decât sa dea un rãspuns autentic. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”, este foarte bine sã le spui cã ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. Apoi, dã-le ceva timp sã riºte, sã practice ºi sã înveþe. Dar, de departe cea mai bunã lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã.

Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. Învaþã sã critici comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil. Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã, sã-i mintã, sã nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. Prin urmare adultul trebuie sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de gândire sãnãtos.

ªEDINÞA

3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL

I. Despre rezilienþa emoþionalã

Cum învaþã copiii despre emoþiile lor?

Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte, înþelege, accepta ºi exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi) este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului, a stãrii lui de bine emoþionale ºi sociale. Modul de exprimare ºi manifestare a emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori. Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru competenþele emoþionale ale copiilor. Manifestarea constantã a emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al competenþelor emoþionale la copiii. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi funcþionarea socialã în clasele primare. Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii, bucurie, tristeþe, veselie, furie, teamã. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi. Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi, de a fi empatic ºi atent la nevoile celorlalþi, de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã discomfort. Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : n observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu, un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia observând ce face pãrintele când este furios; n imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, un copil învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros! sau „sunt trist”, dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în cuvinte emoþiile; n modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu, un copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de pãrinþi, de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi desene animate;

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

n despre rezilienþa emoþionalã a copilului; n managementul emoþiilor copiilor.

53

n consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de exemplu, un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã, îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi, cã te-ai lovit uºor!) sau o ignorã (ex. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu merge la el sã-l întrebe ceva”).

Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Abilitãþile de bazã însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. Mai jos vã prezentãm descrierea abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor, exprimarea adecvatã a emoþiilor ºi managementul emoþiilor.

1. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

54

Acceptã diferitele emoþii În primul rând, este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi emoþiile de bucurie, tristeþe, teamã, furie ca fiind normale ºi sãnãtoase. Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative, de supãrare sau tristeþe. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Fãrã emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. Învãþaþi copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii.

Exprimã-þi propriile emoþii Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt bucuros/ã”, „sunt trist”, „sunt furios”), copiii învaþã cã exprimarea emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. Unii pãrinþi au convingerea cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii, ºi din dorinþa de a-i proteja, nu spun cum se simt sau nu discutã despre emoþii. Sau unii pãrinþi considerã, într-un mod nesãnãtos pentru copii, cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune ºi nu o normalitate. Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele, ele exprimã un mod de relaþionare cu contextul prezent. Ceea ce simþim este determinat de modul în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru! Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii, despre cum pot fi ele recunoscute la propria persoanã sau la ceilalþi, formeazã copilului o atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. De asemenea, este sãnãtos

sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile, care este cauza lor, de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort.

Ignorarea, critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine!

2. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat

Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat emoþiile, ce cuvinte, expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare. De asemenea, copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile neadecvate de exprimare a emoþiilor, cum este þipatul, folosirea unor cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte, sparge, loveºte etc.).

Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor socio-culturale despre emoþii. De exemplu, modul în care oamenii îºi exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi exprime emoþiile. Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã sãnãtatea copiilor. Cum ar putea fi prevenit acest lucru? Ce poate provoca discomfort sau distres copilului? Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre problemele personale.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii sau contexte. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. Dacã observaþi cã, copilul are dificultãþi în a numi emoþia, încercaþi sã-i descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat lego cu tine”. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã emoþii este sã citiþi cãrþi, poveºti în care pesonajele au diferite stãri emoþionale. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi sã facã acest lucru.

55

A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice pentru copil, în care s-a simþit supãrat sau întristat. Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul. Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri minore. Încurajarea evitãrii cognitive (ex. „nu te mai gândi la asta”) sau comportamentale (ex. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

56

Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea ce a fãcut. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. „Îmi spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de balet pentru cum te-ai miºcat la ora, nu?”, sau „Îmi spui cã te-ai întristat când Maria þi-a vorbit urât, nu?.” Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile. Astfel, scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil. Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. „Cum crezi cã sa simþit George când a terminat de constuit castelul?” Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Este falsã ideea cã oamenii au capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi. Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul îºi exprimã emoþiile. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat, þi-ai luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie.

Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate ale emoþiilor Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum ar fi þipatul, lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate (ex. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor. Primul pas în modificarea acestor compor tamente este recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comportamentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când Matei îþi ia jucãria!”.

Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un model pentru copil. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci când este nemulþumit sau supãrat, atunci este mai probabil ca ºi el sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau supãrat.

Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el ºi despre situaþie Aºa cum este prezentat în primul capitol, emoþiile sunt rezultatul modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context. Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile despre propria persoanã. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor de viaþã. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”). Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Blocarea copiilor în a încerca sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o ameninþare ºi un pericol, care reprezintã un factor de risc pentru anxietatea copilului. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie creativ în abordarea unor situaþii.

Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context. Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez...” copilului. Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã comfortabil. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte competent ºi valoros.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei, îl doare”, „Oana este tristã când þipi la ea”). Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul comportamentului neadecvat. „Opreºte-te din þipat. Ai nevoie sã te liniºteºti ºi apoi vorbim despre ce doreºti.”

57

3. Managementul emoþiilor

Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Alte abilitãþi sunt cele de rezolvare de probleme, schimbarea atitudinii faþã de situaþie, atitudinea pozitivã faþã de sine, cãutarea sau solicitarea ajutorului, relaxarea, distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat emoþia negativã.

Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite situaþii problemã. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial creea dificultãþi).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

58

Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a copilului. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului de a rezolva o situaþie, aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã situaþie; explicarea faptului cã, gânduri diferite faþã de aceeaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Învãþaþi copii sã foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!” Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite.

Învaþã copilul strategii de management al stresului Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau se simt obosiþi, cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil. Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Strategii cum sunt: a asculta o muzicã plãcutã, a face o plimbare, a vorbi cu cineva sau a face exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii. Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil.

Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului:

n identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare emoþionalã negativã; n acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi); n întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat, rugati-l sã vã descrie contextul în care s-a simþit supãrat sau furios; n ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã; n sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai înþeles ceea ce a spus; n transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte, „înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”; n dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare „ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce spun”; n întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”, „ce crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi mulþumit/ã”; n discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor, „poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”; n evitã sã accentuezi, sã ignori sau sã negi ceea ce simte copilul; n fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul copilului; dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul; - discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când apare (ex. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”.

Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã în perioada de vârstã de 2-7 ani. Puteþi utiliza aceastã grilã ca instrument de observare a comportamentului copilului pentru a identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. Pentru o evaluare acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi www.cognitrom.com pentru un exemplu de astfel de instrument).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. Ceea ce poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii negative. Emoþiile negative, cum sunt tristeþea, teama, frica, furia, supãrarea, vinovãþia, ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza copilului cã ceva din context, atitudinea sau din comportamentul lui este necesar sã fie schimbat.

59

Grilã de observaþie pentru pãrinþi: Abilitãþi emoþionale. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului: § Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”, „sunt trist”); ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie, tristeþe, teamã,furie), cu expresii faciale corespunzãtoare; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe, furie, teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie); ............................................................................................................. .............................................................................................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

60

§ Identificã ºi diferenþiazã emoþiile, iniþial pe baza expresiilor faciale, ulterior ºi pe baza altor indicii (ex. tonul vocii, gesturi); ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Exprimã emoþii complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie) dupã vârsta de 4 ani; ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei; ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament; .............................................................................................................

§ Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de ataºament nesecurizante); ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie, pãrinþi ºi locuri familiare; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Manifestã fricã faþã de anumite lucruri; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi; ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se diferentiazã mai greu între ele; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei); ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive psihologice (interne); ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii; ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Dupã 5 ani, fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei externã; ............................................................................................................. ............................................................................................................. § Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp; ............................................................................................................. .............................................................................................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

§ Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele); ............................................................................................................. .............................................................................................................

61

§ Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite pentru persoane diferite; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul vârstei de 7 ani se definitiveazã); ............................................................................................................. ............................................................................................................. § La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã, de tipul: cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor, cãutarea privirii adultului; ............................................................................................................. .............................................................................................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

62

§ Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã: identificarea de soluþii, solicitarea ajutorului adultului, distanþarea de sursa de stres, distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi, raþionalizarea sau minimizarea; ............................................................................................................. .............................................................................................................

§ Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de joc, de interacþiuni sociale. ............................................................................................................. .............................................................................................................

II. Cum poate observa pãrintele prezenþa acestor comportamente? Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale – „sunt bucuros”, „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu” (ex. Cum te simþi – bine/ rãu). Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros), fie prin descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Îmi bate inima mai tare).

Emoþiile ºi comportamentul nonverbal

κi adapteazã mimica, postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia pe care o exprimã. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de cea nonverbalã (ex. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Urmãreºte expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. Asociazã în mod corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe, teamã, furie), cu expresii faciale corespunzãtoare. Denumeºte corect emoþiile pe baza expresiilor faciale (feþe desenate, pãpuºi). Identificã ºi diferenþiazã emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. tonul vocii,gesturi), dar numai dupã vârsta de 5 ani; nu þin seama de context sau situaþie. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale.

Exprimã emoþii complexe

Se ruºineazã foarte uºor. De exemplu, se simt ruºinaþi dacã sunt certaþi în faþa altor persoane. Se simt vinovaþi pentru comportamentele necorespunzãtoare, dar numai dupã 4 ani. κi cer scuze pentru greºeli. Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la curãþenie, am fãcut treabã cu mama, am fãcut un desen frumos, etc). Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. Identificã douã emoþii pe care le-a trãit în acelaºi timp. Dã exemple de emoþii diferite, simþite de oameni diferiþi, în situaþii diferite. κi identificã propriile stãri de furie.

Emoþii ºi contexte

Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt bucuroasã “. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului, strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor; loveºte, trânteºte, smulge jucãriile din mâna altor copii, aruncã jucãriile pe jos, trage copiii de pãr. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu alte persoane. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Refuzã sã exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Insistã sã doarmã cu pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). Se separã de pãrinþi fãrã dificultate.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Emoþiile în cuvinte

63

Emoþiile celorlalþi

Pune întrebãri despre ce simt, cum se simt alþi oameni? Foloseºte în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã greu între ele (ex. eºti supãrat?- nu sunt supãrat, sunt îngrijorat!).

Cauza emoþiilor

Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect, responsabil pentru disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza situaþia. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente manifestate: bate obiectul de care s-a lovit, cautã sã vadã ce reacþie are adultul. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei, modului în care el se simte, este externã (emoþiile sunt cauzate de situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). La 5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o fac, considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire, loviturã). Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive interne.

Emoþiile ºi consecinþele lor

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

64

Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã situaþie. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii cât ºi de la ale celorlalþi. Dupã 4 ani, manifestã tendinþa de a substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive atunci când nu le simt. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a obþine ceea ce doreºte. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii.

Managementul emoþiilor

Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii emoþionale: nu îl intereseazã, pune întrebãri - “de ce plânge copilul”, merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Cautã suportul adultului: privirea adultului, solicitã ajutor din partea adultului. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul jocurilor prin solicitarea ajutorului. Refuzã sã meargã în locuri în care nu s-a simþit bine. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã cu un alt copil. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la alta. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei negative. Copilul micºoreazã, minimizeazã impactul evenimentului neplãcut (ex. pentru frica de injecþii - “nu poate sã doarã aºa de tare! Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile - ”oricum nu îmi plãcea prea mult jucaria“). Dacã este învãþat, desfãºoarã comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea braþelor la piept, punerea bãrbiei în piept, lipirea picioarelor unul de

De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale

exterioare. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã urmãtoarele semne exterioare – lacrimi, colþurile gurii lasate în jos. Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori comportamentali. De exemplu, copilul nu poate identifica tristeþea pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. Ø Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi discutaþi despre modul în care se simt personajele. Ø Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii. Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor lui. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea comportamentelor necorespunzãtoare. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit? Ø Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l atunci când îºi cere iertare. Ø Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate de învãþare. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul. Ø Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor (accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã).

De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor.

Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil, iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca persoanã (imaginea ºi stima de sine). Evitaþi etichetãrile (eºti bun, eºti rãu, etc), faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana copilului (nu copilul vã enerveazã - „mã enervezi!”, ci ceea ce face el - „ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”), evitaþi ameninþãrile cu abandonul - ”dacã mai faci aºa, te dau la þigani” sau ameninþarea cu pierderea iubirii - „dacã nu încetezi, nu mai vreau sã aud de tine!” Ø Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni. Ø Percepeþi evenimentele negative (ex. manifestãrile de furie) ca fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o catastrofã. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

altul; respirã profund de trei ori, spune cu voce tare “pot sã mã liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”; analizeazã situaþia ºi alege o soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau identificate cu ajutorul adultului; ieºirea din carapace – corpul îºi reia poziþia iniþialã; implementeazã soluþia aleasã. Este capabil sã respecte regulile jocului.

65

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

66

• Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame, somn), puteþi înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea satisfacerii acestor nevoi. • Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte. • În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã, ºi-a pierdut jucãria etc, pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri, mângâieri. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului sau sã ironizaþi trãirea lui. În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin, ºtiind cã pãrintele, ca sã evite situaþia jenantã, îi va cumpãra acel lucru. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut calm dar ferm, comportamentul copilului ignorat, iar refuzul asociat cu îmbrãþiºarea copilului. În caz contrar copilul s-ar putea simþi respins. Ø Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce doreºte, prin folosirea întrebãrilor deschise. Ø Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã. Ø Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului.

Recomandãri practice pentru pãrinþi

Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte repede, fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens. Ø Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica, furia, tristeþea. Ø Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. Orice comportament care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat. Ø Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile negative. Ø Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului important pentru ei este doar temporarã. De exemplu, mergeþi într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când vã întoarceþi, spuneþi-i copilului “m-am întors”.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ø Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Copilul are nevoie sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comportamentului de a merge la gradiniþã - ce va face acolo, cât va sta, cum trebuie sã se comporte, accentuînd ideea cã pãrintele va veni sã-l ia. Ø Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva. Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de...sau la ora... ºi spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. Nu plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Dupã ce vã luaþi la revedere, ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi. Ø Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã). Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii, sã se prezinte ºi daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea. Ø Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu alte persoane (cu educatoarea, cu bona, etc.). Ø Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã, prin discuþii despre noile sarcini, vizite la ºcoalã. Ø Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este condiþionatã de comportamentul copilului. De exemplu: „dacã mai plângi... nu te mai iubesc, dacã nu eºti cuminte, te dau la þigani”. Ø Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea, împreunã cu colegii. Ø Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi, precizându-i ora la care se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!). Ø Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a lumii; astfel, orice îºi imagineazã, pentru ei este adevãrat; pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã. Ø Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit timp în camera lui (de exemplu, citiþi-i o poveste). Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti copiii, ei nu se vor mai juca cu tine”). Ø Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de manifestare. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele. Emoþiile noastre sunt fireºti. De exemplu, este normal sã mã simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã a faptului cã am lovit pe cineva. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþioneazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Ø Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni; Ø Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?”

67

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

68

Ø Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor, sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii. Ø Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare. Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!” Ø Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când... ?” În acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã verbalizeze ceea ce simte. Ø Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa de situaþie. De exemplu, într-o situaþie în care copilul cade, dacã adultul spune “nu-i nimic, abia te-ai atins”, copilul îºi va continua liniºtit jocul, dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare teai lovit! “copilul va începe sã plângã. Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã reacþie emoþionalã. De exemplu, dacã copilul spune – “Sunt supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sãi spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi sar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc, ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Ø Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de factori externi sau de reacþiile lor corporale Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie emoþionalã. De ex. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi sa stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc, ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã. Ø Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi acceptabile, ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de manifestare (ex. este normal sa fii trist când cineva te loveºte, este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!). Ø Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti, punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora în plan social (ex. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute? Vor mai fi ele prietene?) Ø Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii cât ºi pe ale celorlalþi (ex.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?, Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?). Ø Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Dacã copilul întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii simple referitoare la comportamentul celorlalþi.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ø Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. De exemplu, situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se emoþioneazã atât de tare, încât începe sã plângã. Ø Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. situþia în care pot fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp). Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri emoþionale negative neadecvate. Un copil de 5 ani poate sã realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþioneazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el. Ø Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii diferite. De exemplu, situaþia unui joc de competiþie în care este un învingãtor, care este fericit ºi un învins care este trist. Ø Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii; “Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?” Ø Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit pe un ton ridicat “, Ø Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!” Ø Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor, expresivitatea parentalã pozitivã (recompensarea celorlalþi, exprimarea admiraþiei ºi mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului. Ø Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa proprie, din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Ø Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate prin mângâieri, acordarea atenþiei, îmbrãþiºãri (acestea înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã - calm, relaxare, siguranþã. În acest sens pãrinþii trebuie : - sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal. - sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã; de exemplu, pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este fricã. - sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în rezolvarea problemelor cu care se confruntã. - sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul copilului de a spune adevãrul. - sã îmbrãþiºeze copilul, când acesta trãieºte o emoþie negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului). - sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instrument de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).

69

De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o prãjiturã!”. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3 ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. Ø Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora în alte activitãþi (alte jocuri, activitãþi recreative). Ø Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã, gãsind alte modalitãþi de exprimare a acesteia, cum ar fi verbalizarea adecvatã; Ø Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei situaþii, precizându-i ceea ce a fãcut.

De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

70

vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Abia la 3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã aplicãrii acestora în mod spontan. Ø Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare, arãtândule diferite modalitãþi de reglare emoþionalã, verbalizând modul de aplicare a acestora. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã. Ø Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii. Ø Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru ai învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. De exemplu copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Astfel un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul, poate fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã, prin reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au produs emoþia negativã, cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit, cã a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”. Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care þinea cel mai mult, pãrintele poate sã aducã în discuþie reclama de la un anumit detergent care face minuni. Ø Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este supãrat iar dvs. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea momentelor de tristeþe sau furie. Ø Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. Ø Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul oferit în anumite situaþii. De exemplu, puteþi sã ghidaþi un copil care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã, sã ne

Ø Ø

Ø

Ø Ø Ø

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ø

jucãm cu ceilalþi copii, vei mai fi la fel de furios?” Pentru un copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire, ghidajul din partea pãrintelui este esenþial. Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor. Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în paginile anterioare). Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza expresiilor emoþionale (expresii faciale, gesturi). De exemplu, când observaþi apariþia unui acces de furie, descrieþi verbal copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana, obrajii îþi sunt roºii, îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi, simþi lacrimile? Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã în obraji etc). Dacã nu pot sã se opreascã, trebuie sã interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã. Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei). Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare emoþionalã. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu succes. Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete de viaþã. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare.

71

ªEDINÞA

4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE ALE COPIILOR

n despre abilitãþile sociale ale preºcolarului n ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului.

I. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului

Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

72

Abilitatile sociale se învaþã prin : ü observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu, un copil învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care face acest lucru ü prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, un copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând comportamentul adulþilor din jurul sãu. ü prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu, un copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã. ü prin consecinþele pe care un comportament le are: de exemplu, un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã acesta împarte jucãriile cu el, comportamentului « îl întreb pe Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai.

Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de vârstã 2-7 ani

§ Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani interacþioneazã doar cu un copil odatã, la 3 ani se poat juca cu mai mulþi copii odatã.; la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie cu 2-3 copii deodatã, în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi menþine o conversaþie. § Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil. § Învaþã sã asculte activ. § La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu ajutor din partea adultului, la 4-5 ani împarte obiecte ºi împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga grupã. § La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. § Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani, cu ajutorul pãrintelui, ºi singur la 6-7 ani.

Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali:

Ø Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Le spune pe nume, foloseºte formule tipice pentru deschiderea unei conversaþii (pe tine cum te cheamã, tu câþi ani ai), atrage atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. uite ce avion am!). Ø Îºi alege prietenii pe considerente de sex, vârsta, modul în care se joacã. Ø Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes într-un grup de copii care deja se joacã. Ø Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la educatoare sau alþi copii. Ø Invitã copiii la joacã. Ø Creºte toleranþa la persoanele necunoscute. Ø Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana semnificativã pleacã de lângã el. Ø Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi îndreaptã corpul spre ea. Ø Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva, zâmbeºte, dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. Ø Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el; dacã un copil îi cere jucãria, i-o oferã. Ø Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi gãseºte altceva de fãcut. Ø Poate sã împartã materiale comune (jucãrii, creioane colorate). Ø Îºi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe ceilalþi, îi mângâie, îi ia de mânã pe copiii de la grupã, pe educatoare, face remarci de genul “îmi place de tine, eºti drãguþ”. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi se simt mândri atunci când cineva le face un compliment. Ø Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

§ Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani, iar la 5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea adultului. § Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani. § Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. Intra des in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei 2-4 § Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din partea adultului la 5-7 ani. § La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie.

73

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

74

Ø Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri. Ø Cere permisiunea de a folosi obiecte, jucãrii care nu îi aparþin, în 75% din cazuri. Ø Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. De exemplu, acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine rândul sã se joace cu camionul. Ø Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Ø Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu ºtie cere asistenþa pãrintelui. De exemplu, îi sugereazã unui copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi dai cãsuþa?” Ø Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor: ignorarea (se face cã nu aude cererea), distragerea atenþiei, negocierea, compromisul. Ø Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze. Ø Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Ø ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie. Ø Îºi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. Se supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil; stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el, fãrã a plânge sau smulge jucãria din mâna acelui copil. Ø Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex.: dupã ce terminaþi de pictat, curãþaþi masa). Ø Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului, împarte materiale cu alþi copii. Ø Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã desenez o casã?”; ridicã mâna când au nevoie de ajutor; ajutã pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru. Ø Îºi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ sau poruncitor. Ø Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex.: poþi sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei).

II. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur?

Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe comportamentele specifice de interacþiune. Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii, este bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar dacã se va simþi confortabil. Dacã se observã însã cã, copilul doar priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea, este nevoie de suportul pãrintelui. Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt copil: îl va întreba cum îl cheamã, câti ani are. Având sprijinul pãrintelui, scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Dacã refuzul apare totuºi, pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic, o sã ne jucãm cu altcineva”.

Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii:

§ Folosirea mesajelor nonverbale - zâmbete, gesturi prin care manifestã interes, observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi copii. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie modul în care copilul observã jocul celorlalþi. Intervenþia pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc. § Implicarea copilului într-un joc paralel, asemãnãtor celui din grupul celorlalþi copii. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în grup, rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui. § Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?. § Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc. Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joacã, înþeleg regulile jocului, replicile celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii (crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi).

Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã se implice în joc. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Câteva recomandãri pentru pãrinþi

75

Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active.

Contactul vizual este foarte important. Dacã copilul prezintã probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte.

Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem introduce regula “Vorbim pe rând“. În plus, pãrintele îi va explica copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai familiei. De exemplu, îi puteþi spune: “Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”; sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”.

Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare activã. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. Lãudaþi copilul ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de spus. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Este nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi interiorizatã.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

76

Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi?

Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Este important sã se stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?” • Dacã rãspunsul este “da”, persoana care l-a cerut spune „Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte. • Dacã rãspunsul este “nu, încã nu am terminat”, atunci persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta puþin ºi voi colora altceva”. • Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. De exemplu: “Bravo, ai spus foarte frumos mulþumesc; Bravo, ai aºteptat în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!” • Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã abilitate.

Cum oferim feedback negativ copilului

Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul copiilor, mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. Orice etichetare de genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte. Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi

preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu ceilalþi copii.

Exemplu: Paul, mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig. Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai putea vorbi. Îþi mulþumesc!

Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor

Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. De exemplu: “Cosmin, spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?” Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor agresive ale altor copii sunt : - ignorarea (nu i se acordã atenþie); cel ce provoacã agresiunea nu obþine nici un rezultat; - rãspunsul cu umor; - exprimarea emoþionalã;

Exemplu: Dan, Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva. Când Dan se apropie de final, i se dãrâmã tot castelul din cuburi. Andrei spune: „Uite la el, ce fraier!” Dan poate rãspunde în mai multe feluri: - cu umor: „Nu-i nimic, aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!” - agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” - ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte; - îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”. Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial. Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã acestor situaþii din viaþa lor. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii asemãnãtoare. Într-o situaþie similarã, când copilul este agresat de un alt copil, reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje din poveste sau din film. De exempluã, îi puteþi spune: “Îþi mai aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?”

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte: 1. mã simt....(descrierea modului cum vã simþiþi); 2. atunci când....(descrierea comportamentului copilului); 3. pentru cã...(descrieþi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului); 4. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament); 5. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului);

77

Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este ajutat ºi i se reaminteºte regula. Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex. pe frigider). Este important sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului. Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã. Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt stabilite clar regulile ºi limitele. Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de urmãtoarele recomandãri:

n sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula. n sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii. n sã formuleze regula într-o formã pozitivã.

Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei. În consecinþã, pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

78

De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat. Atenþie înseamnã cã adultul îl priveºte sau face o remarcã, pozitivã sau negativã; critica, moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.

Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor negative, copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie.

Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai multã atenþie, completând tabelul de mai jos:

Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã?

Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa?

.........................................................

.........................................................

.........................................................

.........................................................

.........................................................

.........................................................

ªEDINÞA

5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE

I. Bariere în disciplinare

Aºa cum am prezentat în primul capitol, disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor, a abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor. În consecinþã, comportamentele problematice pot sã aparã în urmãtoarele situaþii: § în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o serie de abilitãþi cognitive, sociale sau emoþionale; de exexmplu copilul „þipã” - comportamentul problematic; când este furios – contextul - pentru cã nu are exersate abilitãþile de management al furie; § în contextul în care comportamentul copilul este interpretat sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind problematic, datoritã convingerilor personale; de exemplu, hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi copii de vârstã preºcolarã, dar sunt adulþi care interpreteazã comportamentul copilului ca fiind sfidãtor, convingerii cã „un copil trebuie sa stea cuminte”; § în contextul în care comportamentul copilului afecteazã comportamentul pãrintelui la un moment dat; de exemplu: în camerã, copiii construiesc un castel din cuburi, vorbesc tare, se amuzã deci fac „gãlãgie”; pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi nu vã perturbã joaca copiilor; la un moment dat sunã telefonul, pãrintele merge în camerã ºi rãspunde, însã din cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului; în acest moment, joaca copiilor devine deranjantã.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

n bariere în disciplinare n metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate.

79

Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudinea pãrinþilor în disciplinare?

Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor metode corecte de discplinare. Cele mai frecvente sunt:

-

„trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”; „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”; „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu existã conflicte”; „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”.

Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentului problematic al unui copil?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

80

§ Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice. Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii ale copiilor, care pot fi dificile pentru pãrinþi. Unele dintre comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. De exemplu, este dificil pentru un pãrinte, când copilul de doi ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”, cel de trei ani insistã sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare, cel de 4 ani îi spune “ te urãsc, mamã!” iar cel de 5 ani, dupã ce i-ai repetat continuu, refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos. § Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. O parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii emoþionale a copiilor. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã producã comportamente problematice suplimentare. De exemplu, dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid, copilul poate avea reacþii problematice, de exemplu devine mult mai retras, datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor. § Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate. Contextul ne determinã adesea comportamentul, de exemplu, putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori reacþii de furie, teamã sau vinovãþie. Identificaþi alternative de a gândi/ interpreta comportamentele copiilor. Situaþii/ contexte

Comportamentul copilului

..................

..................

..................

..................

Reacþia d-voastrã emoþionalã (pe o scalã de la 1 la 10) .................. ..................

Ce gândiþi despre comportamentul copilului?

Alternative explicative ale comportamentului

..................

..................

..................

..................

II. Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Pedeapsa stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în comportament. Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite, acela de schimbare a unui comportament. Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor. Mai jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

atunci este criticat (ex. „nu eºti în stare de nimic”) sau etichetat („prostule”). Comprotamentul lui agresiv este o reacþie la criticã ºi etichetare. Schimbarea comportamentului copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comportamentului din context care i-a declanºat reacþia. Este nerealist sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv la toate contextele în care este criticat sau etichetat.

81

Tehnici de modificare comportamentalã

Disciplinarea este o metodã de învãþare. Ea implicã drepturi egale ºi respect reciproc. Copilului i se oferã posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul în care doreºte sã se deruleze acþiunea. Astfel el devine responsabil de propriul comportament ºi de consecinþele acestuia. Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimineaþa ºi urmãreºti la televizor desenele tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim, deci te rog sã dai televizorul mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Disciplinarea este asociatã în mod logic cu comportamentul inadecvat.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

82

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. Nu voi putea aspira în camera ta cu toate jucãriile ºi hainele care sunt împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le voi pune în sacoºe ºi le voi duce în pivniþã.

Disciplinarea se adreseazã comportamentului, nu persoanei ºi nu implicã judecata moralã. Aceasta permite copilului acceptarea ideii cã s-a comportat inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã sã cearã permisiunea, iar acum acesta s-a pierdut. Mama a abordat situaþia centrându-se pe compor tament, ºi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul. Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Pedeapsa Pedeapsa se exprimã prin puterea autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte un anumit comportament. De asemenea, pãrintele se va simþi responsabil ºi vinovat pentru compor tamentul copilului. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi fraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este formulatã ca un ordin ce trebuie executat, deoarece pãrintele deþine “puterea”. Pedeapsa este arbitrarã, adicã este aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui, fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un comportament inadecvat. Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita de filmul la care ai dorit sã mergi sâmbãtã seara.

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu comportamentului ºi presupune judecatã moralã. Aceasta poate duce la atitudini sau compor tamente de rãzbunare din partea copilului.

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiunea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum ai fura? Sã furi este un lucru greºit, urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi bani dulciuri pânã când ciocanul nu va fi plãtit.

Tehnici de modificare comportamentalã

Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu copiii! Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce îþi aduni hainele.

Disciplinarea permite libera alegere. Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi, sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã liniºtiþi.

Disciplinarea stimuleazã ºi comportamentul dorit, nefiind orientatã doar spre comportamentele – problemã. Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama observã acest lucru ºi îi spune:

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

Pedeapsa ameninþã persoana cu pierderea respectului sau a iubirii. Uneori pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel, fãcându-l sã se simtã respins.

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii. Mama: (pe un ton moralizator): Pentru cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te mai iubeºte! Pedeapsa cere supunere. Ea implicã folosirea forþei, iar copilul învaþã cã poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã dominã prin agresivitate.

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei lovindu-se cu picioarele pe sub masã. Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

Pedeapsa poate încuraja compor tamentul indezirabil, în cazul în care este folosit de cãtre copil pentru a atrage atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta presupune ca pãrintele sã îl certe. De câte ori Dan se joacã liniºtit în camera lui, mama îl lasã în pace ºi se ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i acorde atenþie. El a observat cã de câte ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie. Deodatã, copilul începe sã trânteascã jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot. Atunci mama vine în camerã ºi îi spune: Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie, cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile ºi nu le mai primeºti pânã mâine!

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Disciplinarea transmite copilului cã este acceptat ºi iubit, în pofida comportamentului sãu inadecvat.

Pedeapsa

83

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-

cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai puþin atent la ceea ce spune pãrintele.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

84

ªEDINÞA

6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC COMPORTAMENTELE COPIILOR

I. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în spatele fiecãrui comportament

Comportamentul este un rezultat al unei nevoi, dorinþe sau convingeri. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament. De exemplu, un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau trânteºte lucrurile din jur, primeºte atenþie de la pãrinte, care renunþã la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. Dacã acest copil nu primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute, adecvate, atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci când face „prostii” sau „boacãne”. Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului, este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei nevoi rãspunde comportamentul. Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadecvatã a unei nevoi, dorinþe sau convingeri a copilului. De exemplu, când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã (sã-l mângâie, sã-l ia în braþe), îi interzice sã plângã (“nu mai plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi, te dau la þigani!”), încrederea copilului în adult se deterioreazã. Toate aceste aspecte care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi despre ceilalþi. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nui pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”.

De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. Fiecare dintre noi avem nevoie de atenþie, de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

n înþelegerea comportamentului copilului n stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul n instrumente de analizã a comportamentelor copiilor.

85

Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos.

Funcþii ale comportamentelor

Funcþii ale comportamentelor

Funcþia de a obþine ceva: - beneficii sociale sau emoþionale (atenþie, laudã, confort emoþional etc); - beneficii tangibile (accesul la o activitate preferatã, o carte, intimitate etc.);

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

86

Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa din ceva: - sarcini aversive sau consecinþe negative (sarcini dificile, plictisitoare, care neceºitã timp îndelungat, criticã etc.); - stãri emoþionale negative (fricã, ruºine); - situaþii neplãcute (interacþiuni cu adulþi, colegi etc);

Exemple

Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine atenþia pãrintelui.

Iese din camera în care este sunt musafirii ca sã nu fie vãzut plângând pentru cã a fost certat de pãrinþi.

Funcþia de a obþine ºi de a evita simultan

Îl împige pe fratele mai mic pentru a obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu activitatea de a-l supraveghea ºi a se juca cu el.

Funcþia de a comunica ceva

Face doar o parte din sarcinã pentru a comunica faptul cã nu a înþeles exerciþiul.

Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au, precum nevoia de apreciere, de stimã ºi statut, de valorizare, nevoia de control, de aprobare, de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale. Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a fiecãruia dintre noi. De aceea, funcþiile pe care comportamenetele le au nu, pot fi evaluate, nu pot fi considerate bune sau rele. În schimb, comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile.

Ca urmare, identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate.

Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copilului

Ø Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie, indiferent de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate. Ø Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã un alt comportament, dezirabil, care îndeplineºte aceeaºi funcþie. Ø Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile. Ø Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã de disciplinare eficientã.

II. Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritate

Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor, este important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã: moºtenirea geneticã, mediul familial, ºi comunitatea în care trãiesc. Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea, determinã apariþia problemelor de comportament.

Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale

Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. De exemplu, un copil care se agitã, plânge foarte mult, îi este dificil sã stea într-o activitate, prezintã dificultãþi de adormire, este mult mai dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. Studiile aratã cã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. Diferenþa dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil, în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui.

87

acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o reactivitate emoþionalã mai ridicatã, sunt mai greu de liniºtit sau au dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp), pot ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al, 1987)1 ºi sunt predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls, 1984)2. Studiile aratã cã, în dezvoltarea problemelor de comportament, temperamentul are doar un caracter predispozant. Pentru ca un copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi factori, cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. Dacã un copil este pedepsit, certat, apostrofat, deci trãieºte într-un context nesãnãtos, este mult mai probabil sã dezvolte comportamente problematice.

Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor?

Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate mentalã. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile sale biologice, psihologice ºi sociale. Aceste caracteristici pot fi atât puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

88

O varietate de factori biologici, factori din contextul de viaþã al persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Toþi aceºti factori sunt consideraþi factori de risc. Tulburãrile de sãnãtate mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute de stres. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi, lipsa lor este consideratã un element de protecþie, alãturi de alte asemenea elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei, în cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã.

1 2 3

Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development, 58, 505-529; Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33; *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness, Mental Illness Fellowship of Australia; www.mifellowshipaustralia.org.au

Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping

Ex. temperamentul sau reactivitatea emoþionalã a copilului

Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive, sociale ºi emoþionale

Ex. abilitãþile sociale sau emoþionale ale copilului

Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului)

Ex. un context abuziv sau sãnãtos, evenimente traumatice de viaþã (pierderea unui pãrinte, divorþul pãrinþilor, abuz)

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului, caracteristicile cognitive, sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale acestuia. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor. Recomandaþi pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita funcþionarea optimã a copilului. Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice

................................. .................................

Vulnerabilitate sau caracteristici cognitive, sociale ºi emoþionale

................................. .................................

Stresul sau sursele de stres (contextul de viaþã al copilului)

................................. .................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Vulnerabilitate biologicã sau caracteristici biologice

89

Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jur

Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. S-a constat cã, acei copii care trãiesc acasã într-un mediu stresant, prezintã într-o mãsurã mult mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au aceastã experienþã (Creasey, Mitts& Catanzaro, 1995)4. Care sunt efectele mediului stresant de acasã: n unii copii pot manifestã probleme de internalizare, incluzând simptome depresive: dependenþa, hipersensibilitate, retragere socialã; n unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate, agresivitate, cãutarea atenþiei, lispa complianþei.

Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor predictor pentru problemele comportamentale. Studiile aratã cã cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress, care conduce la probleme compor tamentale de externalizare (agresivitate), dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale (Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,2003)5. În plus, cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

90

Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului, decât cei cu temperament inhibat. Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã.

Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecinþele negative ale stresului familial. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea nivelul de stres din familie, iar nivelul de stres are o influenþã negativã asupra comportamentului copilului. Astfel, factorii stresori, printre care ºi certurile zilnice cu copilul, pot exacerba orice dificultate existentã între pãrinþi ºi copii, crescând astfel ºi mai mult nivelul de stres (Belsky, Crnic,& Gable, 1995)6. 4

5

6

Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S., (1995) Association among daily hassles, coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology, 24, 311-319. Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly 18, 376-395. Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642.

Recompensarea accidentalã a comportamentelor inadecavate

Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul, a zâmbi, oferirea de jucãrii, implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului prin implicarea într-un joc), alimente speciale - prãjituri, îngheþatã.

Exercþiu pentru pãrinþi:

Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are un comportament inadecvat, care se repetã. De asemenea, pãrintele poate observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa. Un alt obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung, precum ºi a frecvenþei comportamentului. Comportamentul problematic al copilului

................................. .................................

Reacþia pãrintelui – emoþionalã ºi comportamentalã

................................. .................................

Consecinþa asupra comportamentului copilului

................................. .................................

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe. De exemplu, bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de a le comunica pãrinþilor cã au o problemã. Pãrinþii învaþã cã trebuie sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge. Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt influenþate de consecinþele pe care le genereazã. Copiii învaþã repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla comportamentul celorlalþi. Comportamentul problematic tinde sã continue dacã, copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte. Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental recompensat de cãtre adulþi, ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu care apare. De exemplu, dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie ºi peste câteva minute, pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã tacã, copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.

91

Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate)

Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie. Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie, poate pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme. Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se manifeste din ce în ce mai puþin.

Ignorarea comportamentelor pozitive, adecvate ale copilului, duce la manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade).

Observarea ºi imitarea pãrinþilor

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

92

Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora. De exemplu, dacã copilul observã cã pãrintele þipã când este furios, este probabil ca ºi copilul sã foloseascã acceaºi strategie. Copiii ai cãror pãrinþi lovesc, vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi pe cei din jurul sãu. Comportamente precum þipatul, înjurãturile, lovirea, sunt comportamente învãþate.

Exercþiu pentru pãrinþi:

Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele comportamente proprii, care sunt similare cu ale copilului – atât comportamentele funcþionale, adecvate, cât ºi pe cele disfuncþionale, neadecvate. Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor, similare cu cele ale copiilor

Ex. atunci când sunt furios merg în altã camerã sã mã liniºtesc; copilul meu face acelaºi lucru, merge în camera lui sã se liniºteascã atunci când este furios; .................................................... ....................................................

Comportamentele disfuncþionale ale pãrinþilor, similare cu cele ale copiilor

Ex. atunci când sunt obosit ºi iritat þip dacã mã deranjeazã ceva sau cineva; observ cã Maria face acelaºi lucru, þipã când fratele ei îi ia jucãria. .................................................... ....................................................

III. ABC-ul comportamental – instrument de învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor ºi educatorilor

George, un bãiat de 4 ani, este afarã ºi se joacã cu prietenii lui; la un moment dat, unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor, iar ceilalþi încep sã râdã. George merge acasã, unde îi gãseºte pe bunicii lui; dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen, bunicii râd, copilul fuge la el în camerã. Au trecut deja 4 sãptãmâni, iar pãrinþii lui George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în prezenþa musafirilor. Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm urmãtoarele:

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu, completati fiºa a doua cu un comportament problematic al copilului d-voastrã. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza comportamentului? Situaþia

Antecedente Antecedente depãrtate imediate

Comportament

Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu „rostirea apare? cuvântului Unde nu obscen” apare? Cu cine nu apare?

Consecinþe

Ce se întâmplã imediat dupã?

Efect

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol, modelul ABC este un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem de eficient. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã sã înþelegem comportamentul copilului, vom analiza situaþia de mai jos:

93

Situaþia

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

94

Antecedente Antecedente depãrtate imediate

Comportament

Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu apare? .................. Unde nu apare? Cu cine nu apare?

Consecinþe

Ce se întâmplã imediat dupã?

Efect

Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme comportamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab., 2004). Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de comportament la copii – variabilã confirmatã.

Recomandãri pentru pãrinþi

10 paºi cheie în disciplinarea copilului

1. Recompensarea verbalã imediatã - îi spun concret în cuvinte: „excelent desen”, „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele tãu.”

2. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi important. Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã le cereþi sfatul, sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã, sã îl implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi.

3. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie. Dacã adulþii intervin când nu este nevoie, îi luãm copilului ºansa de a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni. Aplicând consecinþele naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea propriului comportament. Aplicarea acestei metode se face doar în situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. De exemplu,

când copilul nu îºi strânge jucãriile, consecinþa logicã este cã se poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot pierde sau se pot strica.

5. Retragerea din conflict Uneori, în situaþii de conflict, este eficient sã scoatem copilul din context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul problematic numai dupã ce s-a liniºtit.

6. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi comportament. Comportamentul este cel care vã afecteazã emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. Evitaþi folosirea etichetelor cum ar fi „rãu”, „obraznic”, „neascultãtor” etc. 7. Fii blând dar ferm în acelaºi timp Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai un ton adecvat, moderat dar ferm. Orice regulã faþã de care noi nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã.

8. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat! Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul asupra situatiei. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. Adesea copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi.

9. Fii consecvent Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. nu cumpãrãm bomboane când mergem la magazin), nu ceda în faþa rugãminþilor, lacrimilor, cererilor cu insistenþã, protestelor. Copilul tãu va învãþa sã te respecte mai mult, dacã tu acorzi importanþã, semnificaþie celor spuse de tine. 10. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face progrese sau învãþã un comportament nou.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

4. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a putea fi folosite. În acest caz, consecinþele logice sunt eficiente. Pentru a fi eficientã, o consecinþã trebuie sã fie în mod logic legatã de comportamentul copilului. De exemplu, dacã copilul stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru ceea ce a fãcut, copilul poate sã aibã resentimente. Dacã îi returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã sumã din banii de buzunar, pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i permite copilului sã scape de datorie, acesta va reuºi sã vadã logica acþiunii de disciplinare.

95

IV. Când copilul „nu vrea”!

Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu structurat prin rutine de comportament - ora mesei, ora de culcare, ora de plimbare, de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se întâmple, sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple. Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce avem de fãcut. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât acasã unde de regulã ne relaxãm. În mod similar, ºi pentru copil este mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi activeazã/ reaminteºte comportamentul.

Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale!

Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

96

Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea ce le cerem. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã ne schimbã comportamentul. Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este nesãnãtos, aceastã informaþie NU schimbã comportamentul.

Copiii de vârstã preºcolarã, devenind mult mai independenþi, au nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Prin consecinþele propriilor lor alegeri, copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã reacþioneze într-un context sau altul.

Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã?

Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”. Implicarea copilului în decizie, prin oferirea de alternative (poþi sã te îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi), îl ajutã pe copil sã ia decizii responsabile. Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi asumarea propriilor decizii.

De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii?

Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi?

Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Este foarte important sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe care le aºteptaþi sã le facã copilul). Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Nu este rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. Când doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã, când este posibil, lãsaþi copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respectiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare. Dacã apare o problemã de comportament, actionaþi imediat. Vorbiþi cu copilul aproape de el, în proximitatea lui fizicã. Când îi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã (strigaþi), fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul, poate înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este important pentru d-voastrã.

Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. Fiþi foarte specific, spuneþi exact ce doriþi sã facã copilul. De exemplu, “Diana, este timpul sã mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele, te rog!” Dacã doriþi sã opriþi copilul din ceea ce face, asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce poate sã facã în schimb. De exemplu, „Dorin, opreºte-te cu cãþãratul pe mobilã. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!”

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament. Uneori se întâmplã ca, copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu, sã-ºi strângã jucãriile dupã ce a terminat jocul). Este important ca pãrinþii sã fie consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. În alte situaþii, solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi face dificilã respectarea sarcinilor. De exemplu, dacã unui copil i se spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã prea general pentru un copil de 3-4 ani. O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este neimplicarea lui în decizie. De exemplu, dacã îi spunem copilului „dute ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia de predictibilitate) ºi ce va face el acolo, atunci e mai probabil sã respingã ceva vag ºi general, care îi dã o stare de nesiguranþã.

97

Daþi timp copilului sã coopereze. Daþi copilului timp sã înceapã ceea ce i-aþi cerut. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Staþi aproape de copil ºi uitaþi-vã la el.

Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Spuneþi-i copilului cã apreciaþi ceea ce a fãcut. Fiþi foarte specific. De exemplu, “ Eliza, mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!”

Repetaþi cererea. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã (de ex. sã se pregãteascã de culcare), repetaþi încã o datã cererea dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Dacã i-aþi cerut copilului sã se oprescã dintr-o activitate, nu mai repetaþi cererea.

De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã, oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

98

ªEDINÞA

7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII

I. Despre furie

Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie, ca o etapã în dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. În aceste momente, copiii încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã frustrare. Cel mai adesea, furia se exprimã în episoade scurte de 5-10 min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului, strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor, dar poate dura ºi o orã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie.

Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului

Când devine problematic acest comportament?

Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani, când 80% dintre copii manifestã acest comportament. Putem vorbi de un comportament problematic când, dupã vârsta de 4 ani, copilul manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a obþine ceea ce îºi doreºte (ex. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o crizã de furie în magazin, ºtiind cã pãrintele, ca sã evite situaþia jenantã, îi va cumpãra acea jucãrie).

De ce au copiii accese de furie?

Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Datoritã posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor, copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame, somn, atenþie, joacã etc). Identificând corect cauza, pãrinþii pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. dacã copilului îi este foame, i se dã mâncare). Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. „copilul ºi-a pierdut jucãria preferatã”). Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi ironizarea lui (ex. ”plângi ca un bebeluº, lasã teatrul!”) afecteazã dezvoltarea emoþionalã a copilului.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

n de ce au copiii momente de furie n cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor.

99

O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de ei, dar cerut de pãrinte (ex.le este dificil sã accepte cã pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Ei nu înþeleg de ce nu pot întotdeauna sã atingã, sã guste, sã exploreze orice din jurul lor sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc. Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare frecvent furia Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice pãrinte. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie pe care ei o oferã copilului, având valoare de recompensã, ceea ce conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceasta înseamnã cã, ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din partea pãrinþilor, se va comporta în aceastã manierã: þipete, urlete, obiecte aruncate, contorsionãri violente ale corpului.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

100

Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie ale copilului. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea copilului (ex. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). În aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã obþinã ceva (atenþia pãrintelui, o jucãrie pe care ºi-o doreºte, etc).

II. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze reacþiile de furie?

Oferiþi copiilor exemplul personal. La acestã vârstã, copiii învaþã prin observare ºi imitare. Dacã veþi reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie, ei vor învãþa acest model de rãspuns. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase ale copilului. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex. bucuria se exprimã prin râs, mângâieri, îmbrãþiºãri, tristeþea ºi furia prin plâns, etc).

Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul, ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. dacã nu ajunge la o jucãrie - sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”).

Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos), în prezenþa copilului, pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele asociate fiecãrei emoþii (ex.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le imite. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect modul în care se simte (ex. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea mamã din lume!”, puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte supãrat pe mine!”). Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. Când îi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta atenþia. Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie, prin obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea ghidajului oferit de adulþi. Ca pãrinþi, trebuie sã aveþi în vedere urmãtoarele aspecte: n sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este furios, nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs.), n sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul, n sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când situaþiile frustreazã copilul (ex. când copilul este furios cã nu poate primi jucãria de sus, puteþi sã îi distrageþi atenþia arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate), n sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat furia (ex. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã, sã te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Identificaþi corect cauza furiei. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în funcþie de cauza care le-a declanºat. Dacã furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. ºi-a pierdut jucãria preferatã), ignorarea (neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. Copilul are nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Este nevoie sã liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Ignorarea supãrãrii copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi mai mult decât atât, copilul poate învãþa sã devinã insensibil la emoþiile altor persoane (tristeþe, supãrare) deoarece în aceeaºi manierã a fost tratat ºi el. Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea ce-ºi doreºte, ignorarea este o soluþie eficientã.

101

Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de frustrare. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din comportamentul copilului.

Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite cu scopul de a obþine ceea ce vea?

Refuzaþi calm, dar ferm îndeplinirea cererii copilului. De exemplu, dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de acolo!”, rãspundeþi: “îmi pare rãu, dar nu þi-o pot cumpãra astãzi, am discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã” ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. În acest mod asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. În caz contrar el s-ar putea simþi respins, iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Lãudaþi copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

102

Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã. Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!).

Folosiþi ignorarea. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã, plânge, se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte, nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi, nu-i adresaþi nici un cuvânt). Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã. Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. în magazinul cu jucãrii) luaþi distanþã faþã de el. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi tot timpul ce face. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic despre cele întâmplate. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca ºantaj emoþional, în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie). Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani, care plânge cã nu primeºte lucrul dorit de el, deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru care nu se poate (ex. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”), puteþi folosi consecinþele logice. De exemplu, îi puteþi spune cã dacã nu înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin, pânã se liniºteºte. În acest caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur (stradã, maºini, etc.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia celorlalþi oameni, care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri).

Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea). În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin, ignorarea nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine atenþia celorlalþi oameni. În acest caz, dacã nici metoda consecinþelor logice nu a funcþionat, puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Unii copii se liniºtesc mai greu. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor ºi sã vorbiþi calm cu ei. Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Ni se întâmplã tuturor. Eu sunt aici ºi te iubesc!” Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã furios. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. copilul þipã, dã din picioare, se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã îi dea o jucãrie). Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Nu încercaþi sã faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în baie. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. acum eºti foarte nervos, vei sta aici 3 minute pânã te calmezi, dupã care vom vorbi). Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici de trei ani. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi ani are copilul). Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã un puzzle în camera unde are loc excluderea. Este important pentru el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. Dacã copilul încearcã sã reducã timpul de excludere, îl puteþi întoarce cu calm la

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin, lãsaþi copilul sã se liniºteascã 4-5 minute. Dacã copilul s-a liniºtit, intraþi în magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi cumpãrãturile. Dacã copilul acceptã, rugaþi-l sã vã ajute, dându-i sarcini precise (ex. sã þinã lista de cumpãrãturi, sã punã cumpãrãturile în coº). Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat (ex. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Dacã dupã ce reveniþi în magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie, atunci nu vã rãmâne decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm), sã-l scoateþi afarã din magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi cu mijloacele de transport în comun). Este posibil sã aºteptaþi ceva timp pânã copilul se calmeazã, dar apoi mergeþi direct acasã. Pentru unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie, deoarece lor le place sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã scopul lor nu era sã fie duºi acasã.

103

locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã, trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Dacã copilul se întoarce la jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã, aplicaþi încã o data excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere.

Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Dupã ce a avut loc excluderea, dacã copilul s-a calmat, este important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. În primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât pentru copil cât ºi pentru pãrinte). În funcþie de situaþie, daþi-i copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. dacã a rãnit pe cineva, sã-ºi cearã scuze, dacã a aruncat obiectele pe jos, sã le ridice). Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua singur o pauzã sau un timp de liniºtire, folosind spaþiul respectiv, când simte nevoia sã se calmeze.

Cum putem preveni crizele de furie?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

104

ü Planificaþi activitãþile în avans. Planificaþi orice activitate cu copiii: de exemplu, când mergeþi la cumpãrãturi, spune-þi copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de comportament în acel context. ü Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã de ea pentru a ghida comportamentul copilului. ü Þineþi cont de starea în care se aflã copiii, nu-i scoateþi în oraº ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi ü Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea. ü Fiþi corect, trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi nedreptãþiþi.

De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emoþionala a copilului. Identificaþi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã.

Paºi de succes

Exerciþiu pentru pãrinþi:

Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de furie al copilului d-voastrã. Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã aþi trãit un acces de furie. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie? Situaþia

Antecedente Antecedente depãrtate imediate

Comportament

Când apare? Unde apare? Cu cine apare? Când nu un acces apare? de furie Unde nu apare? Cu cine nu apare?

Consecinþe

Ce se întâmplã imediat dupã?

Efect

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

ü Oferiþi copiilor exemplul personal! ü Identificaþi corect cauza furiei! ü Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã pentru dobândirea controlului emoþional! ü Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante! ü Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! ü Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei! ü Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu pun copilul într-o situaþie riscantã! ü Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale! ü Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie (excluderea)! ü Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze! ü Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul!

105

MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR 8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR

ªEDINÞELE

n Împãrþirea jucãriilor n Disputele ºi agresivitatea n Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului.

I. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþi

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

106

A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate socialã. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma aceastã abilitate. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi cu lucrurile lor. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu ceilalþi. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor copii, îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Problemele apar când în familie sunt doi sau mai mulþi copii, când vin în vizitã alþi copiii, sau în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui. Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la fel cã ei. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. În plus copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii, dar la început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. În mod normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri.

Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi?

Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i supravegheaþi. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i în activitãþi diferite, lãsând un spaþiu între ei. În mod regulat este indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi, sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!)

Fiþi corect. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã, nu permiteþi sã o ia pe principiul “dã-i lui, cã este mai mic”. Învãþaþi copilul cel mic

Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii dumneavoastrã copii. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte regulile (ex. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã; când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai...”; cine smulge jucãria din mânã, nu o primeºte; ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând).

Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi?

Oferiþi un bun exemplu personal. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. Faceþi exerciþii simple, folosind materiale diverse (ex. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din porþia dumneavoastrã).

Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea materialelor în comun. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii, implicaþi-i în activitãþi care presupun folosirea în comun a materialelor (ex. sã desenaþi împreunã cu o singurã cutie de culori, contruiþi un puzzle, construiþi un bloc). Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau unul altuia materialele. Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. De exemplu, implicând copiii într-o activitate de desen în care se pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate, îi puteþi învãþa cum sã facã schimbul de creioane. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA, copilul care a cerut multumeºte ºi primeºte creionul; pentru rãspunsul NU, ÎNCà NU AM TERMINAT, copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp pot colora altceva.” Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de la George).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. În funcþie de cât de bine poate sã se exprime verbal, va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un cuvânt - ”te rog “ sau printr-o propoziþie - “te rog sã-mi dai jucãria”. Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã), ei se vor simþi frustraþi. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel. Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea celui mic din jucãriile lui. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.

107

Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu copilul la schimbul de creioane.

Subliniaþi importanþa acestui comportament social. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi (ex. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã dãm jucãrii altor persoane).

Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul, împarte obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui: “Fetelor, ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana, eºti draguþã cã ai lasato pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!”

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

108

Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria din mânã unui copil. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. Mergeþi spre el ºi imobilizaþi-i mâna. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. Lãudaþi copilul pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. “Bravo, Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la George”

Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi?

Spuneþi copilului ce sã facã. Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucãrie, daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius, nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei, cât timp Corina se joacã cu ea” ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”.

Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. De exemplu: - Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã; - Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie, spunem: te rog sã-mi dai...; - Cine smulge jucãria din mâna altui copil, nu o primeºte pentru o anumitã perioadã de timp (câteva minute); - Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. În cazul copiilor mai mari, peste 4-5 ani, se poate stabili ca regulã generalã, sã folosescã formula “te rog sã-mi dai...” pentru a obþine ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii: dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ, va spune “mulþumesc”;

Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde, folosiþi consecinþele logice. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei, de exemplu, luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea Corinei”, consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se joace cu mingea”.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este destul de mult pentru un copil. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nu discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa.

Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Dupã ce timpul a expirat, reîntoarcerea copilului la activitatea sau jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea, repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucãrie în cursul zilei respective; aþi mai putea folosi de asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea).

Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea (scoaterea copilului din situaþie). Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria, la o orã dupã folosirea consecinþei logice, folosiþi ”timpul de liniºtire”. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de liniºtire “. Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada scurtã de timp. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Anunþaþi-l cã trebuie sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã copilul are peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu, încã nu am terminat” copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între timp pot face altceva”. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat de cãtre copiii mai mici de patru - cinci ani deoarece ei vãd lucrurile doar din perspectiva proprie. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca ei. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa imediatã de a se juca cu un lucru. Ei pot sã-ºi orienteze singuri atenþia spre un alt obiect, o altã activitate, doar dacã anterior au exersat cu adultul aceastã tehnicã.

109

Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a petrecut comportamentul problematic, pentru puþin timp. Trimiteþi copilul într-o altã camerã, care sã nu prezinte nici un risc (ex. în dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute (numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai copilului). Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire. Reamintiþi copilului, chiar dacã este supãrat sau furios, cã nu se poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. sã se joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat.

Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura anterior momentului excluderii. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã, permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica excluderea. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã se comporte adecvat. Lãudaþi comportamentul copilului dacã împarte jucãriile cu ceilalþi copil, îºi aºteapã rândul, coopereazã. Dacã problema apare din nou, repetaþi “timpul de liniºtire” ºi excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

110

Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã jucãriile cu ceilalþi, în situaþiile în care problemele apar în absenþa dumneavoasta?

Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. Încercaþi sã evitaþi sã daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când acesta protesteazã. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte tare poate obþine ceea ce vrea, folosind aceastã metoda ºi pe viitor. Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a obþine o reacþie. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat. Pentru copiii mai mari, peste patru ani, aceastã disputã poate fi contextul propice în care, cu ajutorul dumneavoastrã, sã înveþe modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte importantã).

De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti, ci devin cu ajutorul ºi ghidarea

dumneavoastrã. Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale (ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti, sã-ºi astepte rândul, sã coopereze)

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid, opriþi activitatea copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare: 1. Descrierea faptelor, fãrã a-i învinovãþi (ex. Ionuþ mi-a smuls jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). Ca pãrinte, trebuie sãi învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu despre persoanã, sã evite blamarile ºi etichetarile. 2. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a întâmplat (ex.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate. 3. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea rezolva situaþia (ex. Ionuþ ºi Mihai, cum credeþi cã puteþi face sã rezolvaþi cearta dintre voi?) 4. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie: - Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex.“Andrei ºi Robert, opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile. Andrei, tu te joci primul timp de cinci minute! Robert, tu aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici unul dintre copiii. Fiecare trebuie sã primeascã în timp posibilitatea de a se juca primul cu jucãria. - Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo, Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. - Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici un cuvânt dacã plâng sau protesteazã). - Dacã problema continuã, luaþi jucãria disputatã. Dupã 5 minute, o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine se va juca primul ºi cine va aºtepta. Lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul. - Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire” sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile descrise anterior. - Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã, dupã ce timpul alocat liniºtirii a expirat, pentru a le da ºansa sã se comporte adecvat. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile, coopereaza ºi îºi aºteaptã rândul; ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã! “Bravo, Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”.

111

Paºi de succes

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

112

ü Trataþi copiii în mod egal. ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþi supraveghea. ü Oferiþi-le un bun exemplu personal. ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sã-i supravegheati. ü Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. smulge jucãria din mânã). ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. ü Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul, fãrã sã favorizaþi pe cineva. ü Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a conflictelor. ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. ü Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã jucãriile ºi nu respecta regulile. ü Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul protesteaza sau refuzã sã împartã. ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte, pentru a avea ºansa sã se comporte adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul).

II. Disputele ºi agresivitatea

Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în conflict ºi sã se certe. Cel mai mare risc care apare atunci când copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Dacã nu intervenim de timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina modalitãþile agresive, consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi dezastroase. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi de a-ºi rezolva conflictele.

Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã?

Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt: lovirea, împingerea, smulgerea jucãriei din mânã, trasul de pãr, adresarea de cuvinte nepotrivite, cearta pe jucãrii etc.

Când agresivitatea devine o problemã?

De ce se bat copiii?

Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : § Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se întamplã aºa cum vor ei. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii, în amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi, ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. Abia dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult). § faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc. § geloziei ºi competiþiei, în special cu fraþii sau surorile. § dorinþei de a testa reacþiile celor din jur; ei pur ºi simplu vor sã vadã ce se întamplã, agresivitatea de regulã declanºând o reacþie puternicã din partea victimei. § dorinþei de a obþine ceea ce vor; de exemplu în aceastã manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie sau poate obþine atenþia pãrinþilor. § modelului pe care îl observã ºi îl îmitã; dacã copilul observã cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc, el va fi mai predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta cu o problemã similarã. 7

Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã limbajul; creºte agresivitatea verbala, care se manifestã prin certuri de la jucarii ºi obiecte. Reacþiile agresive devin o problemã în momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a obþine o jucãrie, a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. În plus, comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate, care includ agresivitate faþã de animale, alþi copii sau proprietatea altuia, pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã ºi la vârstã adultã ( Loeber, Lahey, & Thomas, 1991)7.

113

Uneori, pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Dacã limta nu este clar trasatã, va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi adecvate, paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova problemele cu care se confruntã.

Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ?

Explicaþi copilului regulile. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul. Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur. Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi nu “ce sã nu facã”. De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi; ne aºteptãm rândul; cu mâinile putem sã ne atingem uºor, sã ne mângâiem; folosim vocea de interior când vorbim unii cu ceilalþi.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

114

Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã lucrurile/jucãriile cu ceilalþi, sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi aºtepte rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea, de exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie, “de-a magazinul”, în care copilul are posibilitatea de a învãþa comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut, cum sã formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi... mulþumesc!”, sã îºi aºtepte rândul etc.

Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). Când copilul respectã regulile jocului, împarte jucãriile cu ceilalþi copii ºi coopereaza cu ei, acordaþi-le atenþie. Vorbiþi cu copiii ºi întrebaþi-i despre ceea ce fac. De exemplu : “ Aþi construit un turn uriaº împreunã. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “ Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi, Dragoº!” Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. În special la început, în etapa de învãþare a comportamentului nou, de exemplu, când învaþã sã îºi aºtepte rândul, sã formuleze o cerere, sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului, acordaþi copiilor, timp de câteva zile, recompense speciale. Acestea ar putea fi: o poveste, un joc, o bãutura preferatã, o prãjiturã. Spuneþi-le copiilor cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã.

Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã ceva

Acþionaþi imediat. Când observaþi orice semn de intrare în conflict, acþionaþi cu rapiditate.

Spuneþi copiilor ce sã facã. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a þine pãpuºa în braþe!”. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului ce sã nu facã, de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !” Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi.

Folosiþi consecinþele logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut, folosiþi o consecinþã logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Când este posibil, retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi copilului de ce aþi acþionat astfel. Dacã problema începe de la un copil care refuzã sã împartã o jucãrie, luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt sã se joace cu ea. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie, folosiþi o consecinþã adecvatã situaþiei. De exmplu, retrageþi jucãria sau activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi, nu aþi împãrþit maºinuþa, aºa cã, o voi pune sus timp de 5 min.” De regulã, 5-10 minute sunt suficiente pentru preºcolari. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nu dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Pur ºi simplu aplicaþi consecinþa.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Unii copii pot avea dificultãþi în comunicarea dorinþelor. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor folosind câteva cuvinte. De exemplu îi puteþi spune “Robert, spune-i Dianei cã trecut rândul ei, ºi este rândul tãu acum”. Lãudaþi copilul pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte. Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine se joacã primul cu jucãria: “Fetelor, trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Cine se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Evitaþi sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã, lãudaþi copilul pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul.

115

Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. Dupã expirarea timpului, returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Astfel, le oferiþi copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat (împãrþirea jucãriei, cooperarea în cadrul jocului etc). Lãudaþi împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”.

Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi, repetã comportamentul problematic, repetaþi aplicarea consecinþei logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex.retragerea jucãriei pentru tot restul zilei).

Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã agresiv (lovesc un alt copil, îl trag de pãr, îl împing)?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

116

Acþionaþi imediat. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte, trage de pãr, împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate.

Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. Uneori, copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei pentru a ajunge la o jucãrie, ca urmare a faptului cã au o experienþã socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele comportamentului lor. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie agresivã din partea acesteia, copilul nu poate sã facã acest lucru. El nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Dacã copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex.:l-a împins pe celãlalt copil pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Dacã copilul a împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui, atunci puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din greºealã”. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui. Spuneþi copiilor ce sã facã. Adresaþi-vã copilului care agreseazã, pe un ton ferm, spunându-i sã se opreascã din ceea ce face: “Mihai, opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!”

Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. De exmplu, cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor, sã ne mângâiem, sã ne jucãm”.

Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale ale propriilor lor comportamente: “Lucian, spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai, cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi pe Lucian, crezi cã el se va mai juca cu tine?”

Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de liniºtire“. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa: “Mihai, l-ai lovit din nou pe Lucian. Acum vei merge sã te liniºteºti!”. În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit, pentru o perioadã scurtã de timp, într-un loc sigur, care nu prezintã riscuri ºi nici nu îi oferã beneficii suplimentare, unde sã se poatã liniºti (ex. camera lui). Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp de câteva minute, dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea anterior. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie, nu deschideþi usa, ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în care s-a liniºtit. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului –1 minut pentru fiecare an), chiar dacã copilul pare supãrat sau furios. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit, îi puteþi spune: “Pentru cã te-ai liniºtit, poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”. Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire, daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii. Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta adecvat. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii (împarte jucãriile, cere adecvat o jucãrie, spune când îºi doreste ceva, îºi aºteaptã rândul). În condiþiile în care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele, va fi nevoie sã repetaþi excluderea. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori, pânã copilul va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele adecvate. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii, sã permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul de liniºtire”.

117

De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea

copilului mic. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani, pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar, pentru ca acest lucru sã se întâmple, este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui.

Paºi de succes

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

118

ü Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu toatã seriozitatea, având în vedere consecinþele pe care le pot avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã. ü Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comportament care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. cum sã formuleze o cerere, cum sã exprime ceea ce vrea, etc.). ü Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv. ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþi supraveghea. ü Oferiþi-le un bun exemplu personal. ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sãi supravegheaþi. ü Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea. ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex. smulge jucãria din mânã). ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul. ü Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul, fãrã sã favorizaþi pe cineva. ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor. ü Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã regulile ºi se comportã agresiv. ü Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã agresiv în mod intenþionat. ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o desfãºura înainte, pentru a avea ºansa de a se comporta adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul, sã coopereze). ü Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comportamentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate.

III. Vizionarea TV – factor de risc pentru probleme comportamentale

Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã copiii care s-au uitat la televizor zilnic, douã sau mai multe ore, pe toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. În cazul acestor copii, pe lângã apariþia problemelor comportamentale, s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale.

Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. În studiul menþionat anterior, 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme. Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru copii. Pentru cele mai multe familii, reprezintã una din “jucãriile” pe care copiii o folosesc foarte des. De câte ori nu ne-am surprins copiii absorbiþi de micul ecran, uitând sã se mai joace, sã mai vorbeascã sau sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie stimulatã prin activitãþi cât mai variate, afarã sau în exterior. Copilul trebuie sã alerge, sã sarã, sã meargã cu bicicleta, sã construiascã, sã se joace în nisip, sã deseneze, sã asculte muzicã, sã asculte poveºti, sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. Televiziunea oferã într-o mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. Este o activitate pasivã, care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare a abilitãþilor sociale, cognitive, emoþionale ºi motrice.

Când devine o problemã vizionarea TV?

Studiile aratã cã, în mica copilãrie, vizionarea pe o perioadã de timp mai mare de 2 ore zilnic, poate sã conducã la apariþia problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii, de integrare în joc, de rezolvare a conflictelor etc).

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2.707 copiii preºcolari cu vârste cuprinse între 2.5 ºi 5.5 ani, impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale, variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea. În acest sens, s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã foarte fragedã (la doi ani sau mai micã), iar perioada de expunere este mai mare de douã ore. Efectele expunerii timpurii (cazul în care copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore, în jurul vârstei de doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi limiteazã, pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii, timpul alocat vizionãrii sub douã ore zilnic.

119

Ce putem face?

Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV, iar pentru copiii mai mari de doi ani, timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic.

Oferiþi copilului un bun exemplu. Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o activitate beneficã pentru el, dacã dvs. vã uitaþi în mod excesiv. Este recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Altfel poate deveni omniprezent. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special. Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din familie nu se uitã la televizor. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi membrii familiei. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce copiii s-au culcat.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

120

Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele. Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc, care se ajutã reciproc, care se joacã împreunã, care îºi rezolvã conflictele pe cale paºnicã). Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe consecinþele lor în plan social. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã). Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili (Bushman, 2001). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã : - sunt mult mai uºor impresionabili; - nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real; - nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei; - învaþã observând ºi imitând; Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu existã abuzuri fizice sau verbale. Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit program (selectat de dvs.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la emisiuni selectate tot de dvs). Dacã alege cea de-a doua varintã îi puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau “te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”.

Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat (menþionaþi momentul, în funcþie de alegerile fãcute de copil pe variantele date de dvs.) ” Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. De exmplu, consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide televizorul în afara timpului special alocat, ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi zi, se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã. Dupã expirarea timpului alocat vizionarii, închideþi imediat televizorul.

Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã creativitate pentru a putea concura cu el. Câteva sugestii vã pot ajuta în acest sens: ü Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind desenul). Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de cãtre copil (ex.pe frigider). Încurajaþi copilul sã consulte lista ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru a-ºi alunga plictiseala. În cazul în care copilul întâmpinã dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac, oferiþi-i posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi care îi plac: picturã, colorat, decupare, ascultat muzicã, confecþionare obiecte din hârtie, carton, lipire,modelaj, puzzle, inºirare mãrgele sau paste fãinoase, jocuri de construcþie, ascultat poveste, etc. ü Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). ü Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Copiilor le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii, decât sã se uite la un desen animat. Chiar dacã timpul dvs. este preþios, se pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor. ü Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru. Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie, în niciun caz în dormitorul copilului. Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul lor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire.

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în mod automat. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când sunteþi acasã, astfel încât sã-i puteþi supraveghea.

121

De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii

ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Dacã privim lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa abilitãþile - cognitive, emoþionale, sociale, motrice, vizionarea TV rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã ºansa de a se dezvolta corespunzator.

Paºi de succes

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

122

ü Oferiþi copilului un bun exemplu. ü Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului. ü Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii. ü Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. ü Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV. ü Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. ü Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. ü Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. ü Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie în camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului.

Exerciþii pentru pãrinþi:

1. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale copilului lor din perspectiva lui. 2. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frecvenþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp), intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10), durata comportamentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã apariþia stimulului activator). 3. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru stadiul lui de dezvoltare, este un comportament rezultat al temperamentului, este un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. 4. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre comportamente. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. “este prea activ pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. “iar vrea sã mã enerveze, copilul ãsta e rãu”). 5. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente problematice ca exerciþiu de modificare comportamentalã. 6. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau douã comportamente.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions, affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 21–45; Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542; Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21; Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag. 445-455; Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981; Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV; Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusive parents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20; Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953; Shore, R. Rethinking the Brain,1997; Aucoin, J., Katherine, Frick, J. Paul, Doug Bodin, S., (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment, Journal of Applied Development Psychology, 27, p.527-541; Banez, G. A., & Compas, B., E., (1990), Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms, Journal of Abnormal Child Psychology, 18, 591-605; Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33; Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642; Cynthia S. Kamila B. Mistry, MPH; Minkovitz,(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” , Issue of Pediatrics; Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S.,(1995)Association among daily hassles, coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology, 24, 311-319; Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly 18, 376-395; Critchley, R. Christine, Sanson, V. Ann, (2006), Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors, Journal of Applied Development Psychology, 27, 370-388;

123

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

124

Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions, affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 21–45; Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542; Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21; Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag. 445-455; Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development, 58, 505-529; Jenkin, J., M., & Smith, M.A., (1991). Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 32, 793-810; Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981; Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390; Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV; Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusive parents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20; Rodriguez, C.M., Richardson, M.J., 2007, Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk, Child Maltreatment, Vol. 12, No. 4, 325-337; Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The association between social withdrawal and internalizing problems with children, Journal of Abnormal Child Psychology,14, 252-535. Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953.