Ursula Schiopu - IntroduceRe in Psihodiagnostic

DR.

URSU

HIOPU

INTRODUCERE

I

i

ODIAGNOSTI

Editura Fundatiei H S ~2002

-

iC I

Editor: PROF. DR. CONSTANTIN RUSU Corectura: EMIL CANDEL Tehnoredactare computerizare: COSTIANA IONITA Toate drepturile sunt rezervate EDITURIi FUNDATIEI HUMANITAS

IMPRIMAT IN ROMANIA TIPOGRAFIA "SEMNE '94" ISBN 973-85164-4·7 BUCURE9TI - 2002

INTRODUCERE Necesitatea de a alcatui 0 luerare utila, eu privire la psihodiagnoza pentru studenti ~i psihologii speciali~ti de teren, nc-a pus in fata unor probleme complicate, chiar ~i dupa ce am publicat doua editii ale acestei lucdiri, singulare, pe atunci, in literatura de specialitate romaneasea. Acestea s-au petreeut prin 1970 ~i, apoi, in 1976. Instrumentele psihodiagnostice erau f010site, ir. aeele vremuri, doar in clinieile psihiatrice ~i in unele intreprinderi in care exista un grad important de periclitate, in exereitarea profesiilor. Era 0 perioada de difuzare oarecum neortodoxa a teste10r. Toate acestea se petreceau pe fondul ~i I:coul interdictiei testelor, prin 1936, in colosul sovietic ~i risipirea psihologi10r din intreprinderi, masuri Ul111atede 0 mare suspectare a psih010gilor psihodiagnosticieni. Masura se motiva prin ideea de protejare politica a c1asei muncitoare de tentativa de a se leza drepturile de §al1se egale profesionale. Totu~i, treptat, incepusera sa se difuzeze chiar ~i in publicistica 1arga teste improvizate sub forma de jocuri ~i ghicitori, uneori interesante, dar nevalidate, confOlID regulilor ce exista in privinta acestor instrumente de evaluare psih010gica. Aveau, oarecare, eireulatie earn doua duzini de teste, traduse, mai ales, din franeeza. Au inceput, treptat, sa devina de interes teste mai diverse. Se tindea spre experienta de dinaintea celui de-al doilca razboi mondial. Exista, in aeeasta privinta, 0 traditie consolidata, care se conserva prin laboratoarele universitare mai ales, care erau privite chiar ~i in intreprinderi eu oareeare bunavointa. Emu, apoi, teste ~i in unele reviste de mare cireulatie, ea expresii ale cre~terii interesului fata de ceea ce se petrecea in Occident, 'in tarile dezvoltate. Incepuse ~i lansarea de schimburi de idei ~i informatii prin revistele de specialitate (tot mai numeroase), dar circula ~i 0 implicatie mai veche, interesanta, ce conserva evenimente legate de integrarea psihologilor romani in dezvoltarea psihologiei ~i a instrumentelor de lucru, la sfar~itul secolului XIX ~i inceputul celui de-al XX-lea. Relativ consistente numeric au fost activitatile ~i contactele unor psihologi romani cu psihologi ajun~i, apoi, de renume in Laboratorul de la Leipzig, infiintat de W. Wundt, in 1879. Este yorba, mai ales, de C. Raduleseu-Motru, FI. $teftmescu-Goanga, E. Gruber, care au vizitat laboratorul de la Leipzig ~i au efectuat acolo diseutii §i cercetari §i lucrari de doctorat, publicate in revista initiata de W. Wundt "Philosophische Studien", care a devenit, in 1903, "Psychologische Studien". intor~i in tara, ace~ti psihologi au continuat legaturile eu laboratoruJ lui W. Wundt, dar ~i cu alti psihologi, care, ca ~i ei, au devenit purtatorii destinului psihologiei lor. La laboratorul din Leipzig au fost, de asemenea, (in eonditii similare cu acelea ale psihologilor romani) ~i psihologi din alte numeroase t:1ri, printre care: Stanley '"

.)

Hall (1846-1924), J. McKeen Cattell (1905-1977), Ed. Titchener (1867-1927), F. Kraepelin (1856-1926), B. Bourdon (1860-1943), A Michotte (1881-1965) ~i multi altii. Aparuse generatia activa a intemeietorilor de laboratoare, de conferinte ~i congrese ~i de asociatii nationale. Au existat, la inceputul secolului XX, ~i alte legaturi intre psihologii romani ~i cei din alte tari. Printre altele, a existat 0 corespondenta intre Titu Maiorescu ~i A. Binet, in urma careia A. Binet a venit in Romania (1895) cu fiice1e sale ~i a tinut conferinte la Universitatea din Bucurqti. Consistente au fost ~r alte contacte ale psihologilor romani cu cei din strainatatea vestica. Printre altii, a fost N. Vaschide (1873-1907), care a pleeat eu Binet, in 1895, la Paris, unde a ramas ~i a desm~urat 0 bogata viata ~tiintifiea (chiar ~i la Laboratorul de la Sorbona)l. Psihologia a ineeput sa se dezvolte intensiv in secolul XX, mai ales. In 1934, s-a infiintat Societatea Romana de Cercetari Psihologice, din initiativa lui C. Radulescu-Motru $i colaboratorul sau 1. M. Nestor, dar $i publicarea revistei Analele de Psihologie, in Bucure$ti. In 1937, $i-a inceput aparitia revista Jurnal de Psihotelmica, infiintata de 1. M. Nestor, tot la Bucure$ti, iar peste un an a aparut Revista de Psihologie de la Cluj, infiintata de catre Fl. $temnescu-Goanga. Peste un alt an, s-a infiintat Institutul Psihotehnic Militar (1939-1940), condus de Lt. Col. C. Atanasiu (Bucure~ti). In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Universitatea de la Cluj a trebuit sa se mute la Sibiu, in urma ocupatiei Ardealului de Nord, ~i s-a reintors la Cluj abia dupa razboi. Dupa primul razboi mondial, s-au constituit centre psihologice mod erne la Bucure~ti, Cluj ~i Ia~i, sub conducerea unor remarcabili intelectuali ~i, mai ales, a celor care trecusera prin Laboratorul de la Leipzig. A avut loc 0 perioada grea, ca dupa orice razboi devastator, dar treptat au inceput sa se reconsolideze planuri de refacere a Universitatilor. La Catedra de la Bucure~ti se a~teptau schimbari. L-am intaInit la Washington, in vara Iui 1949, pe Mihai Ralea, ambasador al Romaniei in S.U.A., membru al Academiei Romane. I se solicitase revenirea in tara, ~i implicarea sa Intr-o reorganizare constructiva a Catedrei de Psihologie, de la Bucure~ti. Am discutat, impreuna, 0 serie de proieete legate de infiintarea unor reviste de psihologie, de organizarea unui institut de psihologie, toate sub egida Academiei, ca ~i despre extinderea tipurilor de cursuri Ia Catedra de Psihologie ~.a. Toamna, a inceput restructurarea Catedrei de Psihologie din Bucure~ti. Membra a Catedrei din acel an, am fost implicata in echipele ce au pus in acfiune planurile expuse mai sus. Au aparut, pe rand, revistele de psihologie (una in limba romana, eu rezumate in limbi straine, §i apoi alta in limbi straine, franeeza, engleza, rusa). ] Am semnala ~i faptul origine romani!.

di D. Wechsler, dar ~iIacob Moreno au fost psihologi americani de 4

),

) e J

A fost infiintat ~i Institutul de Psihologie din Romania. Am fost, in acei ani, adjuneta Catedrei ~i ~ef de sectie la lnstitutul de Psihologie. In 1966, i-am spus profesorului ea a$ vrea sa !inem un curs de psihodiagnoza. Pacusem un stagiu la C.I.E. (Centre Intel11ational de l'Enfant), la Paris ~i luasem legi:itura cu prof. Zazzo, eu D-na Zazzo ~i cu alte persoane din echipa acestora. Mi-au spus $i libraria in care existau inca lucrari importante de psihologie. A$a mi sa consolidat ideea de a elabora ~i 0 luerare care sa fie suport pentru cuno~tintele model11e de psihodiagnostie. In acest context, a aparut, in 1970, prima edilie a lucrarii lntroducere in psihodiagnostic, la Tipografia Universitalii. Deja crescuse marja de acceptare a acestui curs. Cursul de psihodiagnostic a inceput sa se tina ~i la Universitatile din Cluj ~i din la~i. In 1972, a aparut 0 lucrare privind psihodiagnoza, a Marianei RO$ca (Cluj). Dupa moartea nea$teptata a profesorului Mihai Ralea (1964), eonducerea Institutului a fost preluata de Alexandru RO$ca. A urmat 0 perioada delicata pentru $tiintele psihologice, dupa 1982, in mma desfiintarii Institutului de Psihologie, pe criterii politice. Revistele de psihologie, al carol' sediu era la lnstitutul de Psihologie, au fost salvate de autoarea acestei lucrari, impreuna eu Paul Popescu-Neveanu $i Emil Verza, $i duse la Catedra de Psihologie. Dupa 0 perioada de lntarziere (ce s-a recuperat), cele doua reviste au inceput sa apara sub aceea$i coperta, in mod constant. La un moment dat, a trebuit sa ma preocup $i de sponsorizarea lor. A continuat $i sehimbul eu revistele straine, din toate continentele (1984-1989), in numar de 71. S-a realizat $i 0 noua legatura cu psihologia occidentala, prin constituirea Sectiei Romane a Asociariei Psihologilor, care lupta pentru pace. (Am fost reprezentanta In BirouI, Intel11ational, din partea Romaniei, fiind eoordonatoarea proiectului $i programului acestei asocialii). S-au tinut eonferinte, pe aceasta tema, $i s-au eonsacrat primele pagini din Revistele de Psihologie acestei probleme, pana In 1991. Intre timp, psihologia s-a dezvoltat foarte multo Numeroasele curente psihologice, constituite in prime1e decenii ale secolului al XX-lea, preocupate de denominalizari $i optiuni privind modelul psihic, care se respingeau sau se ignorau intre ele (behaviorismul, structuralismul, gestaltismul, functionalismul $i, mai ales, freudismul) au dat na$tere la conturarea de noi probleme ~i domenii ce au cOl1solidat modelul psihic, implicatiile dezvoltarii psihice $i tematica acesteia, dar $i aportul social $i importanta psihologiei in viata sociala. Fermentatia de idei din psihologia moderna a avut un mare suport in cercetarile efectuate, printre altii de medici, biologi, fiziologi, dar $i de sociologi, pedagogi $i chiar teologi. De mare folos au fost congresele internationale, Ia care au participat delegatii din Romania - la Bruxelles, Copenhaga, Paris, Londra etc., dar ~i la Montreal, la Moscova $i Ia Casa Alba. Informatiile $tiintifice aduse de eei care faceau parte din delegatii au inceput 5

sa circule mai rapid ~i sa fie mai consistente ~i mai altfel privite. Se simtea, totu~i, lipsa lnstitutului de Psihologie ~i a cercetarilor de mai mare anvergura ~i mai legate de nucleele interogatiilor de ultima ora din psihologia modemiL In aceste conditii se afla psihologia, in anul 1989. Dupa acel an, al marilor schimbari structurale ale vietii social-economice din Romania, Asociatia Psihologilor s-a destramat ~i s-au creat tendinte de formare de asociatii regionale. Dintre acestea, cea mai activa ~i mai bine organizata a fost echipa de la Timi~oaraj, care a tinut Congrese Nationale anuale de mare tinuta ~tiintifica. Erau, insa, de recuperat multe caracteristici ~i aspecte legate de diminuarea statutului Psihologiei romane~ti de dupa 1982. Reinfiintarea lnstitutului de Psihologie, de catre 0 comisie la care am participat, a creat noi sperante. Aceasta cu atat mai bine cu cat, dupa 1989, s-au creat numeroase universitati particulare, muIte dintre e1e avand Catedre de psihologie, ceea ce indica 0 cre~tere a interesului pentru acest domeniu. In genere, psihologia modema a devenit 0 necesitate, mai ales in trei domenii mai Iargi. Este vorba, pe de 0 pat1e, de domeniul 5co1ilor, in al doilea rand de domeniul orientarii scolare ~i selectiei profesionale, ~i, in al treilea rand, de psihopatologie. In domeniul ~colilor, a devenit de mare interes gestiunea inteligentei, ca structura psihica implicata in procesele de invatare. Obligativitatea invatamantului primar pentru alfabetizarea intregii populatii, in prima jumatate a secolului XX, a generat necesitatea testarii inteligentei pentru tratarea individualizata a copiilor cu handicap intelectual (mai ales), care creau intarzieri de progres in invatare a copiilor cu inteligenta nom1ala. S-au constituit ~coli speciale pentru handicapati. Studiile asupra inteligentei atat din punct de vedere al nivelului, cat ~i al fom1elor ei au devenit numeroase ~i au pus in evidenta doua aspecte deosebit de importal1te. In primul rand, ca inteligenta are muIte caracteristici specifice (modelul lui Guilford a impus aceasta idee), ~i in al doilea rand ca exista 0 dezvoltare seculara a inteligentei, care are cre~teri mai semnificative de la un secolla altul. In acest context, s-au diversificat ~e01ile, au aparut, in unele tari, ~coli pentru copii dotali (Canada, printre altele), dar ~i pentru copii subdotati, handicapati, cu tendinta ca cei cu intelect de limita sa fie, pe cat posibil, asimilali in primele trepte de inviWimant in ~colile obi~nuite. S-au creat ~coli cu profil umanist ~i eu profiluri mai accentuate profesional sau pedagogic. Rata mare de schimbari ale profesiilor, datorita progresului generat de Revolutia tehnico-~tiintifiea a impus problema invatarii permanente ~i cerintele unei selectii profesionale modeme. Toate aceste probleme s-au conturat ca noi schimbari ~i noi cerinte de proiecte, programe, investigatii. In ] Universitatea de la Cluj a mai tinut Conferin!a Na!ionaHi, ca ~i cea de la Bucure~ti. In noiembrie 2001, va avea loe 0 eonferintii na!ionalii la Bueure~ti, organizatii de Prof Golu Mihai, ca pre~edinte al Asoeiatiei Psihologilor.

6

~a, fa la. or

la ;n la ta Ie :a )1

e e a

!

acest context, am daborat aceasta lucrare In care am condensat 0 cantitate mare de informatii eu tente mai pragmatice, pentru a raspunde marilor solicitari puse in fata psihologiei de viata sociala. Ritmul aleli al Revolutiei tehnico-~tiintifice alimenteaza, rara indoiala, progresul, dar are ~i efecte inverse, ce pornesc de la cre~terea dificultatilor de adaptare la acesta; acest fapt se manifesta prin crqterea gradului de agresivitate ~i violenta, de neadaptare pe diferite palierein care scad "notele la purtare". Se nasc $1 nior profesii, dar $i interese ~i idealuri, cresc, statistic, crizele familiale, crizele psihiatrice ale oamenilor, se degradeaza tendinta spre idealuri sociale, se schimba stBul de viata, ofertele $i dificultati1e de a Ie c8.$tiga, cre~te inteligenta $i creativitatea umana, memoria ~i atentia oamenilor sub presiunea bombardarii cu informatii, cre$te curiozitatea $i dorinta de a gasi mai multa lini~te ~i de traire luminoasa a vietii, fapt ce alimenteaza "complexul calatoriei", dar $i spiritul creativ al oamenilor (in directii bune sau rele). Prin aceasta lucrare, dorim sa facem 0 oferta de cuno$tinte infurmative, privind psihodiagnoza, acest instrumentar complex de evaluare a condiliei umane cu nenumaratele sale fatete, cu potentialitati deschise sau inchise, dar $i cu tarde care trebuie eliminate, analizate tot mai profund, pentru a Ie gasi punctul de Insanato~ire. In obiectivul lucrarii $i al intentiilor noastre sta $i faptul de a oferi psihodiagnosticianului, din zilele noastre, un stoc de informatii, ca suport $i canditie de meditatie, privind ceea ce se poate face in cazuriconcrete, $i a fi provocat pentru a descoperi ce s-ar mai putea realiza in acest domeniu. Psihodiagnosticianul din zilele noastretrebuie sa aiba 0 gama de cuno$tinte seeventi ale, sa cunoasca valoarea $i modul de folosire a cat mai multor tepJ1ici psihodiagnostice,· prin care sa i se stabileasdl. $i sa i se consolideze eornpetentele de specialist remarcabil intr-un anumit domeniu $i care sa participe la progresul social. El trebuie sa-~i asume responsabilitatea pe care 0 solicita idealul sau profesional, ce se constituie, daca se constituie, In anii universitari. A~adar, exista 0 solicitare sociala, dar $i morali'l a psihologiei ca ~tiinta aplicativa, care se exprima prin trei mari obligatii concrete. Prima este aceea de a mari gama de cuno~tinte privind structurile psihice, dezvoltarea lor, constelatii1e psihice favorizate de procesul dezvoItarii ~i progresului social, iar acest fapt se realizeaza prin extinderea aplicarii de teste, implicandu-se in cercetari complexe. Psihodiagnoza alimenteaza eu noi cuno~tinte toate domeniile psihologiei. Al doilea abiectiv 11 constituie sarcina de a contribui la valorizarea competentelor, pril1 selectarea ~i ierarhizarea acestora, ~i este legat de selectia ~i orientarea ~colara ~i profesionala, pe care oriee psiholog trebuie sa Ie cunoasdL Fieca:n;;om are 0 dezvoltare armonioasa sau neannonioasa, fonnata ~

!

de asimetrii functionale psihice sau cu un psihic echilibrat. Psihologul testeaza acest psihic nu doar de dragul evaluarii, ci, mai ales, pentru a se interveni la timp, pentru a se stimula sau echilibra dezvoltarea psihica dizarmol1ica, prin teste de cuno~tinte, interese, inteligenta ~i creativitate, dar ~i de atentie, atitudini ~i personalitate - pe de-o parte, pentru a imbunatati procesele formative cat mai de timpuriu, iar pe de alta parte, in cat mai mare concordanta cu profilul profesiunii in care subiectul testat va fi implicat. A treia problema de prim ordin, aflaHiin obiectiv, este aceea a testarii persoanelor aflate in dificultate sau subefectul stresului, a frustrarilor, depresiilor, tendintelor spre handicap cultural - pentru a servi cazurilor mai u~oare de psihopatologie, dar ~i pentru prevenirea cazurilor mai grave, pe cat posibil. Exista 0 mai larga implica!ie a testelor ~i probelor psihologice de toate felurile, in aceasta vasta problema. In finalul evaluarilor, psihologul trebuie sa formuleze 0 decizie ~i 0 recomandare. In cazul testarilor din zona aceasta, decizia este foarte importanta, ca ~i recomandarea, dealtfel. Dar despre toate acestea yom reveni pe parcursullucrarii. o sarcina deosebita a psihodiagnosticianului este aceea de a fi fOalte atent ~i constructiv in domeniul testelor folosite, deoarece exista 0 latenta perimare a optimei func!ionalita!i a testelor. Valoarea lor este, oarecum, temporal a, datorita ritmului alert al Revolu!iei tehnico-~tiintifice ~i a efectelor de reflux ale acesteia, fiecare generatie trecand prin transformari, conversii de atitudini, competen!e ~i stocuri de cuno~tinte mai numeroase ~i mai noi etc. etc. Exista 0 dezvoltare seculara a omului, conturata cu potential valid, in a doua jumatate a secolului XX. In ultima decada a acestuia, s-a impus 0 putemica ~i complexa conversie de atitudini, in urma Revolutiei din 1989, in Romania. Adaptarea la aceasta, solicita 0 mai complex a angajare intr-un alt stil de existenta, in reforme structurale, legislatie corespunzatoare etc., dar exista $i 0 profunda reforma a invatamantului, care este in desta$urare (inca neterminata). Si sistemele de evaluare s-au modificat ~i se stabilizeaza intr-o noua structura. De aceea, este necesara 0 informatie mai larga privind testarea (tipurile de teste care sunt mai sensibile), dar mai ales, intensificarea operani cu acestea, efectuarea de cercetari, tara de care nu este posibila 0 reala $i benefidi linie de progreso Prin urmare, in lucrare se va insista pe dosarul psihologic ~i pe categoriile de teste existente, pentru a se largi informatia psihologilor In acest domeniu. Cunoa~terea a cat mai numeroase teste are 0 foarte mare importanta pentru dezvoltarea caracteristicilor unui psihodiagnostician modem - ~i aceasta pentru ca testele au incorporate, in structura lor, strategii complexe de sondare a caracteristicilor psihice. Trebuie, apoi, sa fie foarte clara modalitatea de a folosi testele - adica testarea lor organizata. Exista 8

la

la

III e, Ie "e

11

r, 11

It e

) " '>

numeroase reguli ce trebuie respectate, pentru ca 0 psihodiagnoza sa fie utila $i corecta. In final, mai subliniem faptul ca aceasUi lucrare, centratii pe problemele de baza ale psihodiagnozei, are ca obiectiv, in afara de ceea ce am subliniat pa.l1a aeum ('in aceasta introducere), ~i sarcina de a-I abilita pe psihologi in a eonstrui, adapta $i perfec!iona teste. Aceasta este 0 cerinta foarte importanta, deoareee exista diferente de fond lntre populatia Umara $i populafia de diferite varste, matura, in toate farile; lntre eei care locuiesc in ora~e, in metropole $i eei de la sate, intre femei $i barbati, dar $i diferente lntre eei ee traiesc in medii de eultura mai dezvoltate $i cei din medii de cultura mai primitive. In aceastii carte, ne-am prop us atingerea a $ase obiective. Primul ar fi folosirea testelor $i diagnosticarea psihica in toata complexitatea (inc1usiv dosarul psihologic), pentru a stabili echilibre sau fragilitati $i dezechilibre psihice (de la caz la caz, sau pe grup). In aI doilea rand, este necesara studierea testelor mai sensibile $i folosirea lor. In al treilea rand, necesitatea organizarii unor programe de strategii de folosire a testelor, cu recomandarile lor - ~i uneori cu informatiile simlite ca necesare. Alte doua obiective ale lucrarii se refera la organizarea de studii ~i cercetari in vederea controlarii, pe de-o parte, a prognozelor, iar pe de aHa parte, pentru a studia sensibilitatea, in timp, a testelor $i ordinea lor de perimare. Al ~aselea obiectiv se refera la exercitarea ~iformarea capacitatii de interpretare a datelor din dosar ~i a celor din cercetarea periodica psihologica; abilitare in a fi folosite. Fara indoiala, aceste ob1ective nu sunt u~or de realizat, dar eu ceva efoft se poate rezolva orice proiect de lucrn. Tin sa mu1tumesc, in finalul acestei introduceri, colegilor md care au efectuat ~i au creat 0 atmosfera permeabila ~i constructiva, pe cat posibil, prin discu!ii ~i implicatii - mai ales in conversatiile legate de teze de doctorat ~i liste de proiecte pentru studenti $i pentru cei ce fac cercetari - la nivel de master. Psihologia modema se poate dezvolta numai printr-o permanenta cercetare ~i implicare in numeroasele probleme ale omului viu ~i concret, ale capacitatilor Iui adaptive, ale statutelor pe care Ie c~tiga ~i alimenteaza, dar ~i printr-o secreta alianta eu spiritul cerceti'irii, ce mereu incepe §i mereu descopera pe omul zilelor noastre - acest necunoscut. Prof. univ. dr. Ursula ~chiopu. Bucure~ti 2002

9

PARTEAI ISTORIA SUCCINTA. A DEZVOLTARII PSIHOLOGIEI SI PSIHODIAGNOZEI

CAPITOLULI

EFORTURILE NASTERII SI DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI MODERNE

Fiecare om este, 1ntr-o oarecare masura, psiholog intuitiv. Poate sesiza trairile celor din jurul sau ~i ale sinelui, tot felul de intelTelatii sociale ale sale sau ale altora, din viata de fiecare zi. Aceasta metodologie ascunsa, dar perfeqionata secular, a creat, insa, informatii uria~e privind OMUL, dar ~i fatete numeroase ale psi~icului sau, cuno~tinte care au fost stocate in arte ~i, mai ales, in literatura. In epopeile lumii antice, au fost reprezentate portretistici foarte complexe de oameni, potential existenti in timpul creatiei epopeilor, care au reprezentat trairi de experiente umane, de obicei dramatice, in care oamenii cautau adevaruJ, virtutea ~i fericirea - ~i se intalneau cu destinul, de cele mai multe ori, dur ~i neindurator. Literatura a dezvoltat, treptat, prin scrierile lui Sofocle ~i Euripide, prin cele ale lui Dante Alighieri (1n stralucita sa Divina Come die), prin scrierile lui Petrarca, prin poezia sa de dragoste, prin operele lui Boccaccio, ceva mai tarziu, ~i apoi prin opera lui Rabelais, numeroase portretistici, 0 pern1anenta lupta a omului cu destinul, in opera lui Moliere ori aceea a lui Shakespeare. Nu putem ignora faptul ca prin pictura s-au exprimat forme stralucite de scenarii legate de om. ~i portretistica foarte diferita a traversarii timpului de catre sculptura lui Michelangelo, pe de alta parte, operele lui Rubens, Velasquez, Rembrandt etc., care dezvaluie, de asemenea, omul in fata vietii cu capcanele ~i feeriile sale. Se poate citi in aceasta bogatie a imaginatiei umane (de implicatie, dupa Osborn), ca a avut ~i are loc 0 uria~a ~i continua conversie de atitudini ale conditiei umane,mai ales incepand din secolul al XVIII-lea, secol ce a adus cu sine 0 noua mentalitate legata de triumful eforturilor omului. In 1789, ~tiinta ~i omul au dobandit dreptul de contributie sociala ~i ~tiintifidL Omul $i libertatea sa au devenit subiecte de prim ordin in paginile filosofiei, domeniul prin care s-au creat ritmuri foarte alerte de dezvoltare cultural a, sociala ~i politica. Au inceput sa se dezvolte filosofia istoriei, a drepturilor, a 12

liberHilii. Apoi, opere1e lui Baudelaire, eele ale lui Rimbaud au inceput sa prezinte un alt om, omul intrat in nenumarate lupte eu diferite imprejurari, ~i, treptat, a aparut omulinvingator, care i~i fiiure~te destinul ~i care vrea sa se cunoasca ~i pe elinsu~i. Pentru tentative1e de constituire a psihologiei, inca din secolele XIV ~i XV, prezinta interes un psiholog mult discutat. Este yorba de Parace1sus (1493-1541), care a diutat esenla psihicului, dar a gas it doar oteorie ce pomea de la principiul activaliei, deoarece a considerat ca spiritul este nebulos ~i impregnat de dimensiuni cosmice universale. In operele sale ~ Opus paragranum ~i Opus paranimum - a diferentiat existenta a doua aspecte ale psihicului: anima brutus ~i anima spiritus. Dispeceratul creierului, fiind central, Parace1sus I-a plasat in ochiul pineal ~i in vertex. A conturat conceptul de analiza transcendentala, considerand ca unele persoane 0 poseda. Cine nu 0 are, este un defavorizat ~i un inferiorizat al existentei. Ceva mai tarziu, Paracelsus s-a referit $i la umori (glandeIe endocrine) ~i implicatiile lor in functiile organice reglatorii. Acestea au fost vazute, 1a randul lor, ~i ca diferentiatoare prin dominatii dereglatoare. Paracelsus a incercat 0 apropiere a psihicului de fundamentele biologice. S-a dezvoltat ~i parapsihologia, domeniul fenomenelor psihice mai ciudate, ca cele legate de hipnoza, telepatie, precognitie, cazurile de paranormalitate etc. Psihologia era alimentata inca de epidemia "misterelor", care trezea omului vremii aceleia curiozitatea pentru lumea miturilor pe care vroia sa Ie decodifice. In secolul al XIX-lea ~i inceputul secolului al XX-lea, s-au dezvoltat numeroase cuno~tin!e de anatomie, fiziologie, inclusiv ale sistemu1ui nervos (SN). Influentat de acestea, Cesare Lombroso (1835-1909), medic ~i criminolog italian, a preluat unele idei ale lui Gall (1788-1828) ~i a efectuat studii foarte meticuloase ~i complexe pe delincventi criminali. Le~a aldituit p011rete, care se combina in zilele noastre eu cele ale lui G. Tarde (18431904) ~i cu cele ale lui E. Durkheim (1858-1917). Lombroso a considerat ca in conditii obi~nuite, mai ales criminalii pot fi adesea recunoscuti dupa morfologia lor (criminalii innasculi), dupa bazele craniului, printre altele (fapt discutabil). Teoria Iui Lombroso a fost preluata $i rediscutata de criminologi, in zilele noastre, deoarece portretistica criminologica, pe care a expus-o Lombroso, este complexa ~i interesanta. Au inceput sa fie de interes ~i problemele diferenlelor de profil psihologic, femeile ~i barbatii, dar ~i problemele mediului, erediHitii ~i educatiei. Prin lucrarile sale, Wundt (1913), eu Beitrage zur Theorie des 13

Sinneswahrnehmung, a contribuit la consolidarea psihologiei experimentale senzoriale, iar prin cele 10 volume ale lucrarii Volkerpsychologie (Psihologia popoarelor) a facut 0 vasta descindere spre macropsihologia diferentiala. Laboratorul de la Leipzig, dat in folosinta in 1879, a devenit un model ~i 0 promisiune pentru dezvoltarea psihologiei experimentale. La un an dupa infiintarea acestui laborator, s-au infiintat alte laboratoare: la Gottingen, de catre G. E. Muller, la Baltimore, de ci:itre G. E. Hall (1883), laboratorul de la Roma, de catre Giuseppe Sergi (1884), eel de la Universitatea din Kazan (Rusia), de d'itre Behterev (1886), laboratorul de la Torino, de catre Angelo Mosso (1888), ~i in acela~i an eel de la Bonn, de catre Merleau - Ponty; in 1884, s-au infiintat, la Paris, doua lab?ratoare, unul de ditre H. E. Baunis ~i celalalt de Universitatea Sorbona. In 1893, existau in U.S.A. 161aboratoare (de psihologie), iar in 1927, peste 100. In Europa, dezvoltarea acestora a fost mai lenta; totu~i, pana la declan~area primului razboi mondial, marile universitati din Europa aveau toate laboratoare. In Romania, s-a facut la Ia~i proiectul primului laborator de psihologie, de catre Gruber, in 1894. Gruber a lucrat la laboratorul de la Leipzig (1891-1893) ~i activitatea lui a fost foarte apreciata, dar moartea sa nea~teptata a avut efecte nefaste privind laboratorul de la Ia~i, unde s-a intors in 1893. Nu putem omite, din seria cercetarilor experimentale de laborator, pe cele efectuate de 1. P. Pavlov, privind reflexele conditionate, chiardaca acestea s-au facut pe diini. 1. P. Pavlov a inceput lucrarile sale in 1899 §i lea tot amplificat. A devenit foarte repede celebru ~i a fost acaparat de catre behaviori~ti, mai ales ca intre timp a luat premiul Nobel, iar reflexele conditionate au devenit 0 cale explicativa a conduitelor - validata, ~i nu contrazicea nici optica asociationista, foarte dezvoltata la inceputul secolului XX. Reflexele conditionate au fost aplicate in probleme de implicatie in situatii, in reglarea conduitelor, in formarea deprinderilor (Re) ~i chiar in teoria reclamelor (inclusiv subliminale), ca ~i in imagologie. Psihologia ~i cercetarea de laborator au inceput sa devina cerinte sociale, mai ales in America, unde viata laboratoarelor americane a fost amplificata de intensificarea industrializarii. Este ~tiut faptul ca fiecare ~tiinta face parte dintr-un complex de conditionari implicate in cunoa$tere $i are mai multe feluri de interrelatii cu alte $tiinte, dar mai ales eu dezvoltarea istorica a progresului, care pune omului tot mai multe feluri de interogatii, dezlegarea acestora· nuclearizand noi domenii ale cunoa$terii. De fapt, omul a dezvoltat toate ~tiintele.

14

Psihologia s-a dezvoltat latent din structura nucleidi a filosofiei ~i a domeniilor ei cu directionari cosmologice (legate de univers ~i de religie), ontologice (legate de toate aspectele existentia1e) ~i mai ales epistemologice (legate de cunoa~tere ~i potentele ei). Or, in toate acestea este implicat latent ca maxim de interes, Omul, mereu necunoscut. Dezvoltarea psihologiei a constat in desprinderea de filosofie a interogatiilor privind psihicul, ca atribut al omului ~i caracteristicilor lui. Interesant ni se pare, insa, faptul ca la inceput a fost cuvantul "psihic", punct de plecare in conturarea domeniului psihologiei. Doi filosofi - John Locke (1632-1704) ~i, apoi, David Hume (1711-1776) au pus in evidenta faptul ca exista 0 diferentaintre cuvantul spirit, care este legat de filosofie, cuvantul suflet, legat mai mult de religie ~i cuvantul psihic, al psihologiei. Psihologia contura ceva misterios prin acest cuvant, greu de [olosit (pentru ca se refera la ceva ce ar fi trebuit sa fie, dar nu era inca). Denumirea a inceput sa devina viabiIa ~i sa capete identitate tot mai clara, dupa ce s-au conturat prime1e studii experimentale implicate in pretuiri ~i evaluari convenabile ~i cu substrat motivational ~i functional psihofiziologic controlabil. Prezinta interes istoricul na~terii psihologiei ~i psihodiagnozei. Sub forma de evaluare empirica intuitiva, psihodiagnoza s-a nascut ca tentativa de organizare a observatiilor pe copii; se dibuia un coeficient de dezvoltare ori de schimbare psihidi prin dezvoltare. Secolul al XIX-lea a adus cu sine, treptat, cre~terea apetitului pentru eercetare, pentru ordonarea de date - ~i multe persoane aspirau la statutul de intelectual eu studii medicale. Ace~tia au infiintat, in Franta, un laborator particular oarecum secret, privind copii proprii, laborator in care se opera ~i ell fi~e medicale ale propriilor copii. Pe planul mai larg al dezvoltarii ~tiintei, au inceput sa se dezvolte muIt ~tiintele biologice, dar ~i darwinismul (eontroversat la inceput) a de venit de interes. Problemele metodelor au trecut pe prim plan. Montbarlard, Hindey, Sarmon au efeetuat, dar mai ales au operat eu masuratori antropometrice, dar ~i cu semnaHiri ale dezvoltarii vorbirii. Treptat, aceste semnaIari s-au transformat din fi~e psihobiologice in studii biografice sumare (Tiedman, 1787; Ch. Darwin, 1840; Shinn, 1893). S-au considerat jumale de observatii de durata. Studiile 10ngitudinale, sub forma unor fi~e, au inceput sa fie un fel de note in familii1e intelectualizate ~i culte. A inceput sa fie cunoscuta tot mai mult dezvoltarea biopsihica a copilului. Aeeasta metoda s-a imbog24it ~i ordonat ~i a ajuns a metoda curenta de 15

---'~~~.~-----------

metodologie, care masoara evenimente importante ale dezvoltarii biopsihice, ~i constituie suportul altor metode care studiaza, mai in profunzime, copilul. Tot in aceste tipuri de notatii, au aparut semnalizan privind dezvoltarea psihica, a mersului, a limbajului ~i a sociabilitatii. Introducerea obligativitatii invatarnantului primar a dat na~tere cerintei tot mai acute de observare a caracteristicilor inteligentei, memoriei, atentiei, observatiei notatiilor senmificative legate de cre~tere. In secolul al XVIIIlea, s-au extins masuratorile antropologice in familii, la sugestii externe sau interne (mai ales la medici, filosofi, fiziologi). In secolul al XIX-lea, s-a dezvoltat ~i studiul senzatiilor. In secolul al XX-lea, s-a dezvoItat diagnosticarea inteligentei ~i au inceput sa apara testele de inteligenta. Intre timp, s-au consumat cateva evenimente importante legate de constituirea psihologiei, ca domeniu de activitate. Sub influentele convergente ale dezvoWirii intereselor de cunoa~tere ~i a constituirii unei c1ase de teologi iiuminati, s-au abordat ~i studiat diferite domenii ale ~tiintei aflate in plina dezvoltare. De fapt, exista, inca din antichitate, un nomenclator de concepte de corelatii psihoiogice ~i sociologice - mai ales ca atribute ale naturii umane, nascute in evaluari curente, unele chiar in legislatiile vremurilor. Pot fi inscri~i in aceasta nomenclatura, mai ales filosofii morali~ti ~i marii filosofi ai lumii antice, ca Socrate, Platon ~i Aristotel, Empedocle, sofi$ti etc., dar ~i tipologi~ti ~i mai vechii precursori Hipocrates, Galenus, Gall etc. Cu mai muIte imp licati i de profullzime ~i precizie, cercetatori precum Philippe de la Hire (1640-1718) au determinat, la illceputul secolului XVIII, particularitatile diferentiale in aparitia imaginilor consecutive. Cavalerul d' Arcy a masurat persistenta unor impresii luminoase inca de prin 1675, iar fizicianul Venturi a masurat dimpul vizual nonna!. In fine, Christian Wolf a denumit, in 1732, $tiinta despre om: psihologie, demonetizata, acceptata ~i cunoscuta filosofilor, datorita lui Locke ~i David Hume. In to ate domeniile, dorinta de cercetare s-a intensificat $i s-a extins dupa Rena~tere. ~tiintele au inceput sa penetreze in diferite probleme - ~i s-a dezvoltat cerinta de ordonare, precizie, sistematizare ~i interpretare, legate de ipoteze, pentru a deveni reguli, legi etc. Inca din 1732, Christian Wolf (1679-1754), filosof $i matematician, a sugerat folosirea matematicii la evaluarea pragurilor senzoriale. El a sensibilizat penetratia matematicii 1.11 psihologie. Nu a fost insa singurul. De altfel, H. P. Helmholtz (1821-1894), E. Weber (1795-1878), dar mai ales 16

Th. Fechner (1801-1877), au conferit proceselor senzoriale statutul psihic eel mai complex din acea vreme ~i metodologii de eercetare, idei de precizie, rigoare matematica ~i implieatii biologiste explicative ale functionalitatii senzoriale. Claude Bernard (1813-1878), medic de mare reputatie, a pledat, de asemenea, pentru rigori In gandirea omului de ~tiinta. $i din alte direetii s-a alimentat ideea de rigoare ~i calcul. A~a de pilda, optica hermeneutica, dezvoltata de Friedrich Schleiermacher (1768-1834) ~i de Wilhelm Dilthey (1833-1911), ca arta a interpretarii, a pledat pentru 0 psihologie descriptiva, analitica ~i de intelegere a contextului, a experientei, 0 forma a psihismului obiectiv, care are in vedere eoerenta ea~tigata de c~Hrepsiholog. In esenta, ace~tia considerau ea psihologia trebuie sa tn~~acade datele speeifice unei ~tiinte normative spre 0 epistemologie a psihologiei ~i a ~tiintelor istorice in care omul este 0 fiinta deosebita, unidi In felul ei, care se modi fica ~i modifica universul sau. Prezinta interes istoricul na~terii psihodiagnozei, ca disciplina validanta pentru psihologia general a, eea a vmstelor, a psihologiei diferentiale ~i de fapt a tuturO!"diseiplinelor, ramuri ale psihologiei. Prezinta interes ~i intercorelarea psihologiei eu alte ~tiinte. S-a intensificat, treptat, cerinta ~i tensiunea semnifieative procesului de conturare a domeniului metodelor, obiectivelor ~i rolului social al psihologiei. LaboratorulInfiintat de W. Wundt la Leipzig, in 1879, a devenit un eveniment de ineeput al ea~tigarii statutului de ~tiinta a psihologiei. W. Wundt a conturat, in 1879, tematica, realizarile ~i obiectivele laboratorului pe tematiea, domeniile, metodele ~i obiectivele senzorialitatii, sub forma experimentala cu rolul de a da contur ~i profunzime cercetarilor senzoriale pe de-o parte, ~i pe de alta parte de a contura statutul de ~tiinta a psihologiei, prin stoearea de rezultate ~i interpretarea lor. W. Wundt a fost eel care a subliniat, istoric, primul palier al psihofiziologiei senzoriale, prin care a Inceput distantarea diferitelor tipuri de senzatii ~i ca~tigarea, din ce in ce mai mult, a cercetiirii pragurilor acestora: pragurile absolute (maximal ~i minimal de receptie) ~i pragurile diferentia1e (de sesizare a diferentelor de intensitati, a provocarii senzoriale receptionate ca atare). W. Wundt a avut 0 bogata ~i tensionatii viata ~tiintifica, a fost influentat de filosofia lui Kant, dar a reu~it sa impuna ideea existentei unei evaluari psihice a excitantilor senzoriali. $i totuI se petrecea intr-o perioada in care, pe de-o parte, se incepuse consolidarea surprinderii primelor structuri psihice validabile - fapt ce parea bizar, ~i pe de aWi parte, cei implicati In acest proces ce Ie erea trairea unei biruinte, nu erau siguri ell. 17

procesele de gandire ar putea fi studiate experimental, in spiritul nou in care evalua psihologia. Pe seama psihologiei, incepusera sa circule pareri despre asemanarea ei cu un om earn distrat care ~i-a pierdut ochelarii in gradina ~i ii cauta in casa, pentru ca poate aprinde lumina, ~i in casa se vede mai bine, sau ideea ca psihologia poseda aparate, cercetatori, are cadrul complet al unei ~tiinte, dar ii lipsesc hainele sub palton. Dar evolutia psihologiei s-a precipitat, mai ales, spre descoperirea de noi ~i noi idei ce semnalau caracteristici psihice acceptabile. Exista, insa, ~i cateva momente mai interesante ~i mai semnificative pentru dezvoltarea ideii ca psihologia poate deveni 0 ~tiinta cu obiective ~i . instrumentari ordonatoare, a~a cum visau, probabil, vechii filosofi ~i temperamentali~tii greci. Prin secolul al XVIII-lea, dupa liberalizarea de presiunile Inchizitiei inceputa in timpul Rena~terii, cand s-au dizolvat blocajele religioase, s-a constituit ideea posibilitatii de organizare a domeniului larg al psihologiei, iar D' Alembert a efectuat un program privind cunoa~terea omului. (in 1759), program pe care l-aprezentat intr-un discurs preliminar al encic10pediei franceze - privind psihologia ca ~tiinta. Acest proiect a fost mai larg deceit cel ce a fost activat prin laboratorul intemeiat de W. Wundt, in 1879. Proiectul lui D' Alembert continea obiectivele ~i domeniile mai importante ale proceselor psihice, printre care figura ~i inte1igenta. Totu~i, lui W. Wundt (1832-1921) i-a revenit meritul conturarii psihologiei ca ~tiinta umanista, cu identitate proprie indiscutabila. Au avut loc ~i alte evenimente demne de abordat ~i de corel at intre ele. A~a, de pilda, a fost momentul Bassel, legat de 0 situatie mai deosebita din domeniul astronomiei. Prin 1875, au avut loc la Observatorul Astronomic din Anglia - Greenwich, consemnari ale unor gre~eli de reperare a stelelor ~i planetelor la meridian, efectuate de unii dintre astronomii observatorului, dintre care, mai ales, Kinsbrooken. De~i considerat ca un bun astronom, gre~ea mereu, fapt semnalat de Maskelyne (1732-1811), reprezentant regal al Observatorului. Dar gre~eli de reperare au facut ~i alli astronomi ai observatorului, consemnali ~i ei. Maskelyne avea experienta, intruceit lucrase la Observatorul din Bradley (1760), ca ~i in alte parti. Peste ani, Bassel, care a lucrat in problemele participarii oamenilor la diferite forme de munca, a studiat ~i gradele ~i frecvenla gre~elilor (intarzierilor) de reperare astronomica de la Greenwich ~i a conturat motivalia gre~elilor datorita timpului de reactie personal al astronomilor invinuili, pe nedrept, de neglijenta. Problema a sugerat ~i alimentat apoi, in timp, necesitatea testarii TR (timpului de reaclie) al eelor 18

ce se angajeaza in profesii in care TR are 0 mare importanta. In acest context, s-a dezvoltat asp (orientarea ~colara ~i profesionala) ~i SP (selectia profesionala), ca activitati de testare a disponibilitatilor personale favorabile sau defavorabile unor profesii. Folosirea SP ~i asp au solicitat, Ia nindul lor, constituirea de profiluri profesionale, pentm a se stabili ce anume este necesar sa se diagnosticheze pentru diferitele profiluri de activitati lucrative. Bineinteles, ca in acest context, este implicata ideea ca asortarea profilului psihologic a1 fiecarei persoane cu profilul profesiei devine 0 conditie a progresului - iar in caz de nepotrivire, a e~ecului ~i a tot feluJ de probleme. De aceea, OS ~i OSP au capatat 0 !inta sociaJa importanHi. Un alt moment interesant, ca semnificatie in dezvoltarea psihologiei modeme, a fost generat de Sir Francis Galton (1825 - 1911). Sir Galton a avut, 1a Londra, un laborator de antropometrie ~i a stnms foarte muIte date in aceasta directie. Este yorba de masuratori pe diferite persoane (femei ~i barbati de diferite v3rste), ca longilitate corporal a, a bratu1ui, piciomlui, greutatea, larimea capului etc. La un moment dat, a I'nt:11nit0 cuno~tinta mai veche care avea 0 intreprindere de panzeturi ~i stofe, ~i in discu!iile celor doi s-a conturat ideea de a face imbracaminte standard, pe seama masuratorilor antropometrice de mare frecven!a. Din aceasta idee s-a nascut industria imbracamintei confectionate de gata, 0 industrie necesara, utlla, cu efecte foarte complexe ~i cu progrese uria~e, privind moda ~i evolutia ei. Aceasta industrie a folosit, mai ales, claselor mijlocii. Intre timp, Michel Foucault a definit omul prin ambiguitatea pozitiei sale, ca "obiect al cunoa{)terii ~i subiect care cunoa~te". $i Buffon a pus in evidenta dualitatea fiin!ei umane. Nu putem uita scrierile lui Mihai Ralea, care a pledat pentru aceasta dualitate, in mai toata opera sa. Pe de aha paTte, Charles de Linne a integrat omul in spe~iile naturale, a vorbit despre specificitatea lui ~i a reactivat imperativuJ delfian "Homo nosce te ipsum", conturand interdependente1e dintre psihologie ~i biologie. Psihologia s-a nilscut prin distantarea problemei naturii umane de metafizica sub presiunea Iargirii opticii pozitiviste, dar ~i sub imperiul cerintelor unei mai profunde radiografii a psihologiei naturii umane. In seria aporturilor de inceput, cea mai importanta interventie, printro Iuerare remareabila, afost cea a Iui T. Fechner (1801-1887), fiziolog de formatie. El a implicat 0 relatie eomplexa intre doua variabile: pe de-o parte, intensitatea stimulilor, iar pe de alta, intensitatea senzatiilor fata de ace~tia. A lucrat intens in domeniul senzatiilor vizuale - avllnd ~i el probleme eu oehii. Cea mai ClL110ScuUi lucrare a sa Elemente der Psycho physik (1860) a 19

fost prima lucrare importanta §i caracteristica de psihologie experimentala. o alta lucrare a sa, deosebit de importanta, a fost intitulata Vorschule der Aesthetik (Introducere fn estetidi, 1876). In aceasta lucrare, a folosit metoda impresiilor. Este considerat intemeietorul "esteticii de jos" - lucrarea constituind un punct de plecare pentru estetica industriala §i psihologia artei. E. N. Weber este, lmpreuna cu Fechner, cofondator al psihofiziologiei modeme, senzoriale. El a studiat senzatiile musculare §i tactile - pentru dezvoltarea psihofizicii. A folosit metoda celor mai mici diferente de sensibilitate senzoriala. Formularea acestor relatii este cunosc~ta ca legea Fechner-Weber. Fechner1 a §i conferit psihologiei statutul cel mai complex ~tiintifie din acea vreme, eu 0 metodologie de cercetare riguroasa. E. N. Weber (1840) a sintetizat rezultate privind toate categoriile de senzatii. S-a facut, a§a cum de fapt am aratat mai sus, un prim pas in constit1}irea psihologiei experimentale, al carei reprezentant au fost G. T. Fechner (1801-1887) §i, apoi, W. Wundt (1832-1920). Psihologia experimentala modema, astfel nascuta, a devenit nucleul principal, expansiv, al conturarii psihologiei modeme. De altfel, secolul al XIX-lea a fost impregnat de idei ale darwinismului §i de noua mentalitate elaborata sub influentele dezvoltarii biologiei ~ia ~tiintelor, in genere. Pe plan socio-economic, se desfa§urau etape,semnele dezvoltarii R.T.S. (revolutiei tehnico-~tiintifice), care aveau sa duea la 0 mai mare aeumulare de capitaluri ~i la raporturi noi lntre om ~i munca, om ~i societate, om ~i educatie, educatie ~i munca etc. In acest context, s-a format 0 serie de necesitati sociale noi ~i tot mai profunde. Ele se refereau mai mult §i mai direct la om, la situatia lui, la libertate, drepturi §i proprietate asupra mijloacelor de productie. Pe planul dezvoltarii psihologiei, au inceput sa apara cadrele largi ale cerintelor de aplicabilitate practica, a aporturilorpsihologiei, alaturi de cerinta crearii unei coerente in cadrul cercetarilor ce se efectuau. Acestea au devenit mai clare ea obiectiv, mai directionate - ~i s-au conturat, treptat, ~i modalitatile in care puteau sa fie abordate. Inperioada la care ne-am referit, s-a conturat, ca atare, ~i 0 noua optica. Herman Ludwig Ferdinand von Helmholtz (1812-1890), fiziolog renumit al secolului al XIX-lea, obsedat de problemele fortei vitale, de ] G. T. Fechner a fost 0 personalitate deosebita. Intre anii 1838-1879, a elaborat 7 volume in care a expus teoria panpsihismului. La 21, de ani a scris satire sub pseudonimul "Dr. Misses".

20

mi~care permanent a ~i de legile conservarii energiei, a atribuit psihicului, in mod latent, un rol important, legat de diferentierile senzoriale. Acestea, prin dominatiile lor tot mai diversificate, au contribuit la distantarea psihologiei de filosofie, in mod rapid. James Prescott (1814-1878) a avut in atentie teoria energetista (fiind printre intemeietorii termodinamicii), teorie care a contribuit, de asemenea, la distantarea psihologiei de filosofie. Se incerca implicarea in problemele fortei vitale. Oswald va fi, insa, reprezentantul eel mai de seama in aceastil problema. De fapt, ~i Cabanis (1757-1818) a legat de psihicul uman rationamente1e biologice (el s-a implicat, teoretic, in disectii ~tiintifice). Opticabiologica era ea insa~i de vaditil noutate ~i progres pentru acele timpuri, ~i a deschis drum larg integrarii dimensiunilor energetiste in psihologie, probleme ce se conturau in Iucrarile Iui Wilhelm Oswald, care a reunit teoriile personaliste cu cele energetiste. C. Radulescu-Motru a fost, ~i el, reprezentant al energetismului psihologie. Laboratorul de la Leipzig (1879), fondat de W. Wundt, a devenit un centru mondial al psihologiei. Foarte multi psihologi au luerat, au studiat ~i comentat experimente la acest laborator, contribuind la dezvoltarea psihologiei ca ~tiinta, ~i apoi la colportarea instrumentatiei doMndite, in tarile din care au venit la laboratorul de la Leipzig. Dintre ace~tia, au weut parte, printre a1tii, ~i C. Radulescu-Motru (1868-1957), E. Gruber (18611896), FI. Steranescu-Goanga (1881-1920). Ace~ti psihologi romani, ca ~i altii, ~i-au efeetuat ~i publicat luerarile de doctorat in revista condusa de W. Wundt, intitulata Philosophische Studien. A~a cum am aratat inca din introducere, la laboratorul de la Leipzig au fost multi psihologi intemeietori de centre de cercetare in diferite tari (precum Stanley Hall, J. Mckeen Cattell, Ed. Titchener, dar ~i F. Kraepelin, B. G. Bourdon, A. Michotte~. a.). Consideram interesa.l1tfaptul ca W. Wundt a avut 0 discutie controversata eu C. Radulescu-Motru privind testele. \Vundt nu le-a considerat instrumente ale psihologiei experimentale, spre deosebire de C. Radulescu-Motru, care a pledat pentru teste ca instrumentar psihologic de mare importama.

*

*

*

Pomindu-se de 1a modelul laboratorului de 1a Leipzig, au inceput sa se organlzeze laboratoare, sa se e1aboreze tehn.ici specifice, In diferite tari. S-au dezvoltat $1 revistele de psihologie, s-au constituit asociarii nationale de psihologie ~i a fnceput sa se organizeze congrese de psihologie nationale ~i intemationale. 21

Momentul Wundt a fost un fel de revolutie copernicana in psihologi~ abia nascuta prin el. Treptat, interesul pentru manifestarile psihice ale omului a crescut ~i a capatat 0 tenta de mare descoperire, printr-o optica noua. Succesiunea eforturilor de cercetare psihologiea a pus in evidenta eonstituirea de centre de eercetare legate de obiective sau doar de idealuri - ~i apoi - de cele mai muIte ori, legate prin sentimentul de apartenenta la domeniul acestei noi ~tiinte: psihologia. Au existat tentative ~i de alt fei, de transferuri din eelelalte ~tiinte, care au contribuit, de fapt, la conturarea psihodiagnozei. Prin 1793, Vauban, Mare§al al Frantei, a efectuat primele interventii legate de organizarea activitatilor din fabricile (de atunci) de armament §i arsenalele de artilerie, pentru a fi mai eficiente; matematicianul Bernoulli, fizicianul Coulomb §i chimistul Lavoisier au studiat desfii~urarea ramurilor grele din intreprinderi, izvorul energiei umane, relatia dintre cantitatea de oxigen consumat ~i mooca eficienta ~i multe alte probleme legate de relatia om-munca. Un remarcabil analist, Hoffedingh, a prezentat, pe langa biografia oamenilor mai remarcabili ai timpului, §i modulin care aee~tia au dezvoItat o noua optica in mentalitatea filosofica a finalului de seeol XVIII §i apoi, eu penetratie pana in secolul Xx. Analiza biografica §i de eontributie ~tiintifica a lui W. Woodt, care a fost primui prezentat de Hoffedingh, se refera la studiile fiziologice ale lui W. Wundt, din lucrarea Beitrage zur TheOl'ie des Sinneswahrnehmung, in care studiui mi~dirii ochiului i-a angajat pe \V. Wundt in conceptia spatiului §i timpului psihologic. Este vorba de timpul seurs de la aetiunea stimulului vizual la trezirea reprezentarii unei trairi sensibile. Prin 1897, W. Woodt a elaborat trei editii ale lucrarii Vorlesungen uber die Men..sehen und Tierseele (Leelii asupra sufletului oamenilor $i animalelor). In 1875, Wundt, ajuns profesor de filosofie la Leipzig, a publicat lucrarea Einfuhrung in der Psyehologie §i apoi Physiologisehe Psychologie (Psihologiajiziologiea), lucrare ce a fost eonsiderata de aceea~i importanta cu lucrarea Elements de psyehophisique, a lui Fechner (0 capodopera a psihologiei experimentale). In fine, in 1890, Wundt a pus in eirculatie lucrarea Grundlage der physiologischen Psychologie (Bazele psihojiziologiei), in care a facut 0 expunere a dezvoltarii psihologiei. La acestea se adauga lucrarea Sprachgeschichte und Sprachpsychologie (1901), ea ~i lucrarea Volkerpsychologie (1900-1920), lucrare in zeee volume, care a conturat domeniul psihologiei diferentiale a popoarelor. Woodt a' inceput, treptat, sa fie animat de un pelerinaj interior al tematicii psihologiei §i a ineeput sa fie interesat nu numai de ruperea 22

psihologiei de filosofie, ci ~i de ruperea psihologiei de fiziologie ~l independenta ~tiintelor, idei ce s-au conturat intp-ull articol publicat ill Revista de la Leipzig, ill 1899. EI a marturisit ca atunci cand a ajulls la functiile superioare ale imaginatiei implicate in spatialitate ~i temporalitate, mai ales, dar ~i la modificarile senzatiei, care dispune ~i folose~te reprezentari, a avut 0 viziune - aceea a sintezei ce nu se afla in senzatii, nici in reprezentari, ci in psihic. Sinteza, a considerat Wundt, este expresia curenta a psihicului. In articolul "Die psychologischen Axiome und ihre Beziehung zum Causalprinzip" ("Axiomele psihicului ~i legatura lor cu principiul cauzalitatii"), incepuse sa elucideze problemele cunoa~terii. In acest context, Wundt a elaborat opera sa asupra Logicii, apoi lucrarea Systheme der Philosophie (1892, ed. a II-a), in ~i prin care a atins un punct de mare sinteza. A urmat Einstellung in der Philosophie (Introducere fn jilosojie, 1901), lucrare in care a subliniat earaeteristieile diferitelor curente din filosofie ~i istoria aeesteia. Dar eea mai interesanta afirmatie meuta de Wundt a fost di "prin cunoa~terea rationala se poate depa~i experienta, care devine transcendentaHi". Am facut aceasta scurta evocare a experientei umane intuitive ~i impresive, implicata in modifidirile de mentalitate, din secolul XIX, pentru a pune in eviden!a dezvoltarea psihologiei evaluative interumane ca 0 solieitare permanenta a omului de a se cunoa~te ~i de a-I cunoa~te pe ceilal!i. In secolul al XIX-lea, se voia Insa, 0 forma de cunoa~tere mai profunda, mai sistematica, venise timpul stiintei ca cerinta sociala. Dezvoltarea psihologiei ~i a psihodiagnozei sunt legate pro fund de aeeasta desprindere a omului de filosofie ~i de exercitarea libertatii de a diseea libel' competentele ~i part,ile slabe ale omului in fata Universului eu care se confrunta, 11umanizeaza, gestionandu-~i viata ~i geneza lui ca persoana, in fiecare persoana ~i eu fiecare secventa de timp §i de spatiu prin care trece. Ce caracteristici are omul? Care sunt mai importante dintre ele? Cum a reu~it sa-~i ca~tige potentele prin care poate strabate complexitatea vietii? $i care sunt diferentele dintre oarneni? De ce exista? Cui se datoreaza? Acestea ~i muIte altele constituie problemele ruperii psihologiei de filosofie. Toate intrebarile s-au transformat in cautari, ipoteze, cerceti1ri §i forte ale cunoa~terii. In 1890, Compania de otelarie M. Steele, apoi Uzinele Ford, Uzinele Fayot, la sugestia Iui Parson, au organizat primul birou de asp (Vocational Guidance) la Boston, fapt ce a dus la dezvoltarea psihologiei muncii, aetivitatii de organizare de profiluri profesionale ~i de studiere aprofundata a aptitudinilor, intereselor ~i competentelor, indemanarilor, viteza de formare 23

a deprinderiIor, valoarea atentiei ~i sincronizarea ei cu ritmurile de Iucru impuse de activitatea specifica ill intreprinderi. Pe de alta parte, au inceput sa se infiinteze reviste de psihologie in diferite tari (tot dupa infiintarea Laboratorului Iui Wundt). Cele mai importante au fost: Le travail humain (1894), Paris, Psychological Review, S.U.A. (1894), L 'Annee psychologique, Paris (1895). In acela~i an, a aparut revista rusa Obozrenie Psihiatrii, nevrologii, experimentalnfi Psihologii, Moscova. Dupa 1900, sumarele acestora se vor mari foarte mult. Toate acestea au amplificat comunicarea de probleme, schimbul de idei ~i au largit foarte mult domeniul ~tiintific accesibil al psihologiei. In acela~i timp, prin constituirea de laboratoare ~i reviste de psihologie s-a creat 0 provo care diferentiala intre centrele psihologice, fapt ce a facut ca in secoluI XX sa inceapa sa apara tratate de psihologie ~i asociatii nationale ~i internationale de psihologie - sa intre in atentie 0 serie de probleme de prim ordin ~ cum ar fi elabararea de sinteze pe domenii, elaborarea, de asemenea, a unui cod deontologic, ca ~i diversificarea ~i organizarea mai severa a tehnologiilor de cercetare. lntre timp, Pierre Paul Broca (1829-1880), medic chirurg ~i antropolog francez, profesor universitar la Paris, ~i-a propus sarcina (foarte dificila de altfel) a localizarii cerebrale a diferitelor activitati ~i functii. In special, I-a interesat centrullimbajului din creier (devenit centrul Broca). A elaborat ~i alte lucrari, precum anevrismele, tumorile creierului ~i afazia, ~i chiar craniometria. Creierul are doua emisfere ~i structurile care Ie reunesc. Dupa localizarea efectuata de P. P. Broca, a avut loc 0 explozie a cercetarilor de Iocalizari cerebrale, fapt ce a afectat problema core1atiiIor functionale. In arice caz, oamenii de ~tiinta, precum Wilder Graves Penfield ~i altii, au demonstrat ca in cursul primilor doi ani de viata, emisferele cerebrale i~i ca~tiga functionalitatile specifice. Emisfera dreapta sesizeaza realitatea mediului de apartenenta cu bogatia ~i caracteristicile imagistice mentale ~i gandirea concreta. Emisfera stanga cauta ~i gase~te, in aceasta Iume con creta, 0 infinita retea de cauze ~i efecte armonioase (Vadim 1. Deplin 1975) ~i guverneaza gandirea logica ~i abstracta. Ambele functioneaza in interactiune, eompletandu-se ~i eontrolandu-se reciproc. Prin toate acestea, psihologia s-a eonturat ca domeniu ~tiintific intercorelat eu numeroase discipline - dar mai ales eu ~tiinte umaniste de prima importanta - pana la sfar~itul secolului aI XIX-lea.

24

CAPITOLULH

o NOVA RASCRVCE

IN PSIHOLOGIA MODERNA.

CONFLUENTESICONVERSII

In secolul al XX-lea a avut loc 0 Iarga dezvoltare, inclusiv metodoIogica, a psihologiei. Infiintarea primuIui laborator, de catre W. Wundt, a constituit primul demers fertiI ~i important pentru dezvoltarea psihologiei ea ~tiinta aeceptata, chiar daca domeniul ei a pastrat un fel de aura deosebita, ineareata eu un fel de mister ~i un fel de teama. Supunerea la un examen medical este indlrcata, de asemenea, de un fel de teama relativ asemanatoare, dar cu 0 latura eeva mai putin misterioasa. Laboratorul de Ia Leipzig a constituit, mai ales pe cei ce I-au vizitat, ea un exemplu ~i 0 provocare. De altfel, tendinta de organizare de laboratoare s-a produs ~i in alte domenii. Mai ales, cei care au vizitat laboratorul de la Leipzig au avut ca obiectiv ~i model organizarea unui laborator. Stimulatia a crescut chiar dupa 1879. In acela~i an, Muller a deschis un laborator la G6ttingen, Stanley Granville Hall, la Baltimore (1883), Giuseppe Sergi, la Roma (1884), V. M. Behterev, la Universitatea din Kazan in Rusia (1885), Angelo Masso, la Torino (1888), Martins, la Bonn, A. Binet, la Sorbona. Toate acestea au evidentiat un mare apetit social ~i inteleetual, pentru un eadru riguros ~i un statut ~tiintific al psihologiei. Fara indoiala, ramane un mister faptul ca omul care a creat atatea ~tiinte, inventii, idei ~i a construit nenumarate ~tiinte pentru tainele lumii, a pastrat distantari cateva secole fata de ~tiinta despre psihicul omului. Lantul de laboratoare de psihologie din Europa, prin interesul creat, a determinat organizarea de laboratoare de psihologie ~i in S.U.A. In aceste laboratoare au avut loc eereetari din ee in ee mai interesante privind sistemul senzorial ~i tot mai multe, impregnate de optica experimentelor logice ~i mai S-au studiat pragurile senzoriale ales fiziologice ~i psihofiziologice. rnaximaIe ~i minimale, diferentiate pe felul de persoane (dupa necesitatile ~i preferintele diferitilor psihologi) - mai ales in studiile lui Van Helmholtz (1850), ca ~i ideile ca senzatia ere~te ca intensitate odata cu logaritrnul excitatiei, ideidifuzate in lucrarile lui Fechner ~i Weber.

25

In apropierea anului 1900, s-a conturat dorinta de a se studia cat mai muIte paliere ~i probleme ale psihologiei, fapt obiectivizat prin lucrari1e lui Th. Ribot (1832-1916), precum maladiile memoriei (1861), ale personalitatii (1886), ale atentiei (1861), ale sentimentelor (1896), ~i apoi extinderea acestora din urma. Studiile lui H. Ebbinghaus (1850-1909) asupra memoriei ~i caracteristicilor invatarii, prin cercetari experimentale, au creat un nou centru de interes, ~i au fost preluate de E. B. Titchener, B. R. Cattell ~i A. Binet. Intr-o situatie asemanatoare s-au aflat ~i lucrarile Clarei ~i ale lui Wilhelm Stern, privind dezvoltarea timpurie a limbajului. W. Stern (1871-1938) a fost lillul dintre pionierii psihologiei moderne. Lucrarea sa Chel' Psychologie del' individuallen Diffel'enzen (1900) I a stimulat foarte mult dezvoltarea psihologiei diferentiale ~i, desigur, aparitia peste timp a interesului pentru problemele identitatii psihicului. Prin toate acestea, se marca, pe de 0 parte, procesul de distantare a psihologiei de filosofie, iar pe de alta, 0 fiziologizare tot mai acaparanta a psihologiei (~i invers), pentru ca~tigarea unei validitati cat mai consistenta a psihologiei, ca domeniu. In genere, autorii citati aveau in atentie 0 conturare general a a psihologiei ~i a caracteristicilor psihice, chiar daca se opera cu metoda chestionarului (Th. Ribot) ~i cu metoda experimentului natural (H. Ebbinghaus), fapt ce ducea la mai multe eazuri deeM se efeetuau in laborator. De altfel, experimentul natural s-a dezvoltat foarte mult ~i el in secolul XX. S~a conturat obsesia incon~tientului, in acea perioada ~i un fel de implicatie ipotetica a radacinilor visului in incon~tient, in lucrarile lui Harwey Saint-Denise (1867), ~i apoi Sigmund Freud (1809-1861), in 1900 ~i E. Aserinshy, in 1953. Unii psihologi au devenit cunoscuti, altii au primit chiar premiul Nobel (H. Bergson). Unul dintre psihologii mai cunoscuti, care a adus un aport important la dezvoltarea psihologiei, a fost Alfred Binet (1857-1912). Binet lucra la Sorbona ~i a devenit 0 persoana cunoscuta, mai ales, prin trei lucrari: La psychologie du raisonement (1886), Etudes de psychologie expel'imentale (1888) ~i Etudes experimentales de l'intelligence (1903). 0 comisie a 1

Despre Psihologia diferen!elor individuale.

26

Ministerului Invatamantului a devenit interesatii de aceste lucrari ale lui A. Binet ~i I-a numit pe acesta intr-o echipii, impreunii cu Th. Simon (18731964) - specialist in probleme de handicapati - spre a efectua cercetari concrete, privind testarea inteligentei la copii din toate mediile, cu vMste cuprinse intre 3 ~i 16 ani, normali, din ~coli, dar ~i din ospicii. Cei doi au facut cercetari ~i pe adulti analfabeti ~i alfabetizati. Peacest fond situational, a apiirut primul test de inteligentii, in revista L 'Annee psychologique (1905, nr. 11, p. 191-244), cu rezultate. Era prima scalii de inteligentii; ea a proliferat ~i a dus, pe de-o parte, la constituirea tehnologicii a testelor ~i a chestionare1or psihologice, iar pe de alta parte, la abordarea problemei complexe ~i dificile a inteligentei. A. Binet a imbuniitiitit testul de inteligentii, in 1908 ~i in 1911 (acesta din urma aparut dupa moartea sa). Testul a fost publicat ~i in S.U.A. S-au creat ~i variante ale acestuia. Testul de inte1igentii al lui A. Binet a avut rasunet ~i a trezit un interes foarte mare, pentru cii a fost insotit de implicatii :fundamentale in unele probleme ale psihologiei, ~i anume, a conturat optica ontogenetica in dezvoltarea inteligentei, suport pentru psihologia copilului, dar ~i pentru psihologia varstelor ~i psihologia diferentialii, dezvoltate ~i ele mai tarziu, tot mai mult. Pe de alta parte, aceasta scalii a stabilit necoincidenta, adesea evidenili, intre varsta mental a ~i varsta cronologica. Varsta cronologicii oficiaHi era trecuta in actele de identitate. Varsta mentalii (inteligenta) a fost extrasa de Binet-Simon, prin media raspunsurilor la 0 serie de intrebiiri date de copii de diferite varste apropiate, ~i calculata pe tabele. Aceastii cotatie a fost constituitii, treptat, de ditre Binet ~i Simon, intre 1905 ~i 1908. Scala de evaluare a pus in evidenta grade de distanta a raspunsurilor, de varsta cronologidt Aceste diferente s-au valorizat in luni, a~a cii, in varianta din 1911 un copil putea sa fie ca varstii mentalii de 4 ani ~i 8 luni la viirsta de 5 ani cronologici, sau de 6 ani ~i 4 luni la tot atatia ani cronologici (5 ani); deci, subdezvoltat in primul caz ~i oarecum supradotat in cel de-al doilea.1 Testul Binet-Simon a stimulat traducerea ~i aplicarea sa in numeroase centre universitare ~i laboratoare psihologice. A fost preluat ~i in Germania. Problema inteligentei a avut progrese remarcabile in decursul intregului secol XX. Testul Binet-Simon, in ultima versiune (1911), a fost studiat ~i in multeuniversitati ~i laboratoare, cooptat ~i discutat cu mult interes. Traducerile efectuate in S.U.A. ~i discutiile interpretative au dezvoltat ipoteza mai multor feluri de inteligenta. Thorndike a considerat cii 1 Mai dificilii, ill fonnularea interogatiilor (itemilor), din testul de inteligenta, a fost gradarea, ca dificultate, pentru a se surprinde pa~ii deprogres de inteligentii (varstii mentalii).

27

exista trei felmi de inteligenta: concreta, abstracta §i sociala. C. E. Spearman a constatat ca exista 0 inteligenta ipotetic innascuta §i 0 inteligenta formata sub influenta mediului. Speciali§tii in analiza factoriala au conturat doua modele ale acestei inteligente: una piramidala (cu factorul G in varful piramidei) §i 0 structura semipiramidala (tara factorul G); aceste modele ierarhice au fost dezvoltate de W.W. Thurstone, W. Funck, Caroll etc. D. Wechsler a implicat in testul sau 12 feluri de inteligenta. Cea mai ampla structura a fost conturat& pentru modelul inteligentei de catre J. P. Guilford, care a efectuat un model al intelectului cu 120 de aptitudini potentiale de inteligenta - inca nedescoperite toate. ModeluI lui Guilford incorporeaza, insa, in formula inteligentei,~i memoria, atentia §i creativitatea sub denumirea de gandire divergenta. o aha directie a cercetarii inteligentei a mers pe linia dezvoltarii ontogenetice a acesteia. Jean Piaget a fost cel care a aprofundat mai mult aceasta problema, conturand stadii ale dezvoltarii ~i maturizani inteligentei, subliniind, inai ales, domeniul operational al inteligentei. Etapa primara a gaudirii senzorial-motorie permite fixarea experientei primare. Intre 2 §i 8 ani, urmeaza faza preoperatorie,in care se formeaza numeroase preconcepte, facilitate de limbaj §i de simbolistica ludica (a jocului). Spre 4 ani, se formeaza gaudirea situativa §i se perfectioneaza. Dupa 7 ani, are loc formarea de operatii concrete ~i rationamente intuitive §i logice, iar spre 10 ani, acest sistem se dezvolffi foarte mult -la 12 ani ~i dupa, se atinge stadiul gaudirii complexe ce folose;;te operatii formale. Reflexia complexa, evoluata logic, este activa dupa 16 ani. Teoria lui Piaget are suportul unor cercetari atente ~i a avut 0 larga acceptare. J. Piaget s-a referit ~i la problemele evaluarilor morale (a inteligentei evaluative moral Intr-o lucrare).! In primii ani ai secolului XX, a avut loc 0 extindere a exploziei de aparitii de reviste de psihologie in diferite tari, organizarea de asociatii nationale §i intemationale de psihologie, a§a incat in a doua jumatate a secolului XX existau, in toate tarile, aceste forme de organizare a comunicarii §tiintifice §i progrese evidente in dezvoltarea psihologiei, care a devenit 0 ;;tiinta cu domenii care s-au organizat ~i unificat sub 0 constelatie de cerinre In care este implicata 0 mare deschidere spre to ate domeniile celorlalte ;;tiinte, ~i domenii ale tuturor activitatilor §i trairilor umane. Au aparut dictionare de psihologie, care condenseaza, dupa diteva criterii,

1 J.

Piaget, Le jugement moral chez I 'enfant, preluata de L. Kohlberg care a nuantat-o.

28

aporturi ~i evocari de personalitati, de contributii in diferite ramuri ale psihologiei moderne. Trebuie sa subliniem faptul ca in secolul XX psihodiagnoza a devenit disciplina de suport a tuturor ramurilor psihologiei, pentru ca a servit la validarea de ipoteze, cuno~tinte, idei ~i concepte, prin cercetari. Tehnologiile de cercetare s-au extins, ca atare, in foarte numeroase domenii ~i ~i-au marit rafinamentuI. In jurul anului 1900, dar mai ales dupa, viata social a a inceput sa se schimbe tot mai intens. Au avut loc consolidari ~i conversii de mentaliHlti ~i atitudini fata de ~tiinta, s-au conturat noi ~i noi investigatii ~i sisteme organizatorice care sa Ie coordoneze ~i sa Ie sustina. Organizatiile statale au intrat intr-o perioada de tensiune, in cautarea identitatii in Europa. Daca in deceniile anterioare oamenii de ~tiinta psihologi erau, adesea, filosofi ~i teologi, treptat patura acestora s-a modificat. Multi psihologi au fost in zilele noastre piologi, anatomi~ti, fiziologi, literati etc. In Europa, dupa 0 lini~te relativa de 100 de ani mra razboi, atmosfera a devenit din ce in ce mai tensionata ~i agresiva, ~i in 1914-1918 a izbucnit primul razboi mondial, care a schimbat structurile geografice, politice ~i economice ale Europei1. A doua problema de mare aport ~i de stimulare a organizarii tematicilor de cercetare ~i diagnosticare a fost problema invatarii. Interesul pentru problemele invatarii s-a dezvoltat tot incepand cu intrarea in secolul XX, prin prezentarea, de cafre fiziologul rus 1. P. Pavlov, a unei lucrari remarcabile privind Rejlexele psihice, la primul congres international de medicina din 1903. De fapt, era yorba de celebrele reflexe conditionate, care au pus in evidenta mecanismele de baza ale adaptarii implicate in conferirea de importanta ~i semnificatie stimulilor, legati temporal intre ei, in viata concreta. Teoria reflexelor conditionate de grad II ~i III a amplificat terenul invatarii ~i a fost implantata, treptat, in imagologie (ramura a psihologiei moderne foarte folosita in politica, in viata economica, in problemele reclamelor etc.). o a treia directie de contributii concrete ale psihologiei, in secolul XX, s-a centrat pe problemele muncii industriale - ~i a muncH in general. Dezvoltarea mare a industrializarii vietii sociale, ~i nu numai, a provocat interventia psihologilor in acest domeniu vast ~i de mare importanta. Ritmul perfectionarii tehnologiilor, din intreprinderile 1 In tin1pul primului razboi mondial, s~au folosH, pentru prima data, testele (Army Test), pentru a nu treee in loeurile de lupta, oamenii ell diseriminari confuze. Testele au capatat, astfel, 0 valorizare sociala.

29

productive ~i prin efecte de reflux, In toate felurile de intreprinderi a dus la crearea de oferta tehnica de suport, chiar pentm cercetarea interplanetara. Ofertele tehnicii, ca suport de confort, au inceput sa patrunda, treptat, in viata de toate zilele. A crescut confortul locuintelor prin retelele de iluminat, frigidere, aragaz, dar a crescut ~i comunicarea, informatia, datorita publicisticii, apoi radioului, televiziunii ~i telefonului. Treptat, s-a schimbat viata sociala. Au crescut metropole lncarcate de blocuri, retele de comunicatii, numeroase automobile, tramvaie, apoi metrouri, retele de cai ferate, dar ~i aerodroame cu avioane etc. Locuintele s-au umplut de butoane legate de folosirea electricitatii, de robinete etc. Oamenii au inceput sa ~tie sa mai repare cate ceva. Au inceput sa apara persoane care sa invete repede folosirea de tehnologii diferite, ceea ce a conturat ideea de aptitudini tehnice. Componentele acestora, cam de cateva zeci de feluri, sunt insa mai sever combinate in diferite feluri In profesiile foarte numeroase ce au inceput sa se dezvolte. Programul revolutiei tehnico-~tiintifice provoaca, insa, din ce in ce mai apropiate in timp, retehnologizari in industrie ~i, deci. In profesii. Aceasta cednta se refera ~i la domeniul profesiilor, a profilurilor aflate in schimbari accelerate, solicitandu-se studii mai aprofundate ale aptitudinilor, dar ~i ale competentelor, foarte schimbate adesea, solicitate in diferite profesii, dupa schimbarea tehnologiilor. Ritmul mare de dezvoltare sociaUi pe aceste planuri a dus la index area faptului ca in decursul unei vieti, omul i~i schimba de cel putin patm ori profesia, eu tendinte de a trece la cinci schimbari. Exista ~i a~a-numitele profesii "eteme". Dintre ele fac parte medicina ~i profesiile educative (cel putin aparent). Pe acest fond, s-a nascut problema invatarii permanente. Profesiile care se considera mai putin afectate de mari schimbari au politici active adaptative la 0 mai larga multitudine de domenii ale ~tiintelor. Oricum, toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, incarcandu-se de politici adaptative foarte complexe. Contextul existential al vietii solicita un foarte mare rafinament adaptativ, in care se solicita un mare volum de aptitudini incarcate de atitudini. Acestea sunt foarte sensibile la modificari legate de viata sociala, economica ~i tehnologica, dar ~i de progresul ~tiintelor. Evolutia tehnologica este un produs al inteligentei modeme ~i 0 provocare de atitudini, motivatii, aptitudini, pe de 0 parte cu rol adaptativ, pe de alta, eu rol proieetiv ~i de consoli dare a politicii adaptative psihice la care ne-am referit deja. Aceasta implicatie se exprima printr-o ardenta proiectare a sinelui, care i~i imprima spontan caracteristicile opera1ionale cu un prag tot mai inalt de creativitate ~i diversitate operationala ~i de socializare de tip nou, mai pragmatic. In 30

fine, a treia mare revolutie tehnologica a fost a computerelor ~i patrunderii lor in viata sociala eu na~teri de noi profesii eu noi profiluri. In timpul primului ~i al eelui de-al doilea razboi mondial, barbatii fiind mobilizati, multe Intreprinderi au gasit solu!ia provizorie de angajaride femei, care, intre timp, au Inceput sase perfectioneze in tot felul de studii. Or, procesul acesta a avut efecte bune in foarte multe cazuri. Femeile s-au dovedit active, adaptabile etc, in acest context, au inceput sa se faca numeroase studii privind masculinitatea $i feminitatea, diferentele psihice. o portretistica diferentiala, care a fost mai larg generalizata ~i adaptata, 0 prezentam in tabelul de mai jos. E vorba de structurile diferentiale ale masculinitatii :;;ifeminitatii. ,

Masculinitate

Feminitate

Masculinitatea este asociata cu agresivitatea moderata. Baietii au rezultate mai bune la probe Ie figurale (in testul Torrance, s-a evidentiat aceasta caracteristica ill mod pregnant). Baietii sunt mai independenti ~i mai noncollformi~ti. Baietii creativi au mai muIte 1963, dar ~i testul Barron 1958, ]963). Baietii caracteristici feminitate (tot testul Torrance la nll au spatiu depreferat ingust. In pubertate, baieti este mai mare dispersia aptitudinaHi. Inegalitatea fete-baieti estc mai evidenta. Oricntarea spatiala solicita aptitudini numeroase, inclusiv mecanice, care sunt mai bine dezvoltate la baieti, dar in cre~tere la fete. Depresia este de la 2 la 6 ori mai putin frecventa la baieti dedit la fete ~i femei pe scala varstelor.

Fetele au superioritate in probele verbale. Capacitate de opinie verbaIa mai mare. Sunt mai sensibile ~i manifesta precocitate. Fetele ~i femeile creative au muIte caracteristici de masculinitate (testul Barron 1958, 1963, testul Torrance 1963). Fetele tind sa prefere protectia

defmite, personale. Sanatatea este pozitiv -I relationata (Erick Erickson 1970). FeteIe prefera(BaITOn spatii cu valorile feminitatii

Dependenta In copiJarie timpurie la bilieti.

este mai redusa

~j

]968). Fetele sunt mai dotate In dexteritati manuale (A. Anastasiu 1958). Au 0 mai mare rapiditate. Fetele au un potential creativ mare, nevalidat social, din cauza condipei ~i stereotipiilor socioculturale plus a masculinizfuii culturii ~i artei - dar fetcle ca~tiga intens teren in cinematografie, emisiuni radio ~i TV, expunere artistidi a modei, invaramant, munci de secretariat, telefonie, medicina etc.

Au gasit diferente semnificative ~i Graves $i Bolton (1972), Wallach ~i Kagan (1965), Ward (1968) in aceste comparatii. Exista tendinte numeroase :;;i putemice de apropiere intre caracteristicile psihice la baie!i $i fete (lmbracaminte, gablonturi, coafura etc.). Feminizarea profesiilor este relativ intensa ~i in cre~tere. S.S.E. (statutul social-economic) este important. Cere mijloace ~i avere, sunt favorizate de condifii, dar ~i absorbite in activitiW ~i tentatii diverse, inclusiv sociale, politice ~i de frumos. S-au efectuat ~i studii privind creierul feminin ~i masculin. 31

Nu au acela~i model perceptual. Fetele ~i baietii nu sunt crescuti In acela~i spirit ~i principii - ~i I~i valorizeaza diferit caracterele. Nici constitutia neurologica nu e la fel. (Ereditatea? Sau cultura diferit stratificata?). Diane McGuiness ~i Karl Pribram (Stanford, S.U.A.) considera ca diferentele provin de la hormonii sexuali diferiti, cu actiunile lor. Femeile sunt mai sensibile la stimuli vizuali, sunete, atingere, au tendinte depresive ~i sunt mai sensibile la stres. Marcel Konstarne (Toronto) relativizeaza diferentele: femeile sunt, totu~i, superioare In coordonarea precisa ~i aptitudinea de a face repede lucrurile (de exemplu, dactilografia); totu~i, sunt ~ipe acest plan prejudecati. Eleanor Maecoby ~i Carol Jacklin (The Psychology of Sex Differences, 1974, S.D.A.) au parcurs cateva sute de cereetari In problema ~i au ajuns la ideea ca s-a constituit un mit al diferentelor - unele sunt confirmate, altele confirmabile, altele verifieabile. Fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate, baietii au aptitudini video-spatiale ~i matematiee, dar sunt mai agresivi; este statut ~i rol dobandit - ea~tigat ~i prin edueatie. Fetitele vorbesc mai repede -Intre 5 ~i 11 ani decalajul dispare. Dupa 12 ani, fetitele sunt iara~i In avans - ele dispun de fluiditate verbala, de comprehensiune - pana la a cantari coreet faptele. Fundatia Intemationala a Sanatatii a efectuat un amplu studiu, In Elvetia, In 1972. Lotul aflat In studiu a cuprins 934 femei, mtre 40 ~i 60 de ani. Perceptia de sine, perceptia propriei sanatati, a propriei in:tati~ariintra In u~oaracriza. Menopauza se manifesta mai devreme la femeile, ai caror copii au parasit easa. Femeia, dupa ce ~i-a consumat functiile traditionale de mama ~i edueatoare, se simte mai dependenta, mai putin sigura de propria-i identitate ~i apare tendinta de a se raporta in functie de sotul sall. Descre~te, totu~i, acordul de idei ~i valori Intre soti, conflictele sunt mai dese, solutiile de compromis mai greu de gasit. Raporturile sexuale scad cu varsta - seade pHicereafiziea foarte mult - probabil pentru ca aetul sexual i~i pierde finalitatea. Scade aetivitatea culturala, saracesc contactele prietene~ti. Totu~i, femeile eu studii eomplexe traverseaza mai u~or menopauza, fiind mai distantate de rolurile traditionale feminine. Toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, ~i-au schimbat statutul de importanta ~i s-au Incarcat de politici adaptative tot mai complexe ce solicita rafinamente tot mai complexe ~i inteligente. In aceste 32

soliciHiri se exprima cednta studiedi acestei proiectii a sinelui, care l§i exprima mai lntai 0 nebuloasa diversitate operationala, eu un prag de inteligenta ~i creativitate tot mai lnalt. In acest domeniu, s-au angajat, mai ales, prof. dr. Salade, Petre Pufan, dar ~i spedali~ti in psihologia sod ala (1. Manzat, S. Chelcea, P. Golu ~i altii). Vastul domeniu la care ne-am referit este in plina constituire. La baza constituirii acestui domeniu, s-a impus necesitatea ordonarii activitatii industriale aflate in pEna dezvoltare. Psihologia mundi are In atentie toate problemele psihice ale tuturor sectoarelor de activitate. In prim plan, se afla §i s-a aflat organizarea rationala a mundi pentru a se mari, in primul rand randamentul ~i profesionalismul persoanelor implicate in diferite feluri de munci. In al do ilea nmd, la fel de importanta in esenta, se afla problema (nu numai ca interogatie) a relatiei din mediile ergonomice. La care se adauga problemele conditiilor generale ale muncii industriale. H. Mlinsterberg, psiholog american de origine germana la universitatea Harvard, a fost preocupat de problemele sociale ale muncii, contactele de grup, oboseala in munca industriala. Exista foarte numeroase lucrari de psihologia mundi, printre altii Faverge Jean a depistat variabile semnificative, ill numar de 29, in situatii de acddentare in munca.1 De altfel, exista profesii de peric1itate crescuta. Din studiile muncii, s-au conturat doua probleme foarte importante: problema selectiei profesionale (S.P.) ~i problema evaluarii in selectia profesionala. Prima se folose~te in angajarile in munca, ~i este 0 componenta specifica de teste ce se aplica in vederea ocuparii de posturi de munca disponibile. S.P. are compozitii de teste, plus evaluarile din dosarul psihologic, care au specificitati legate de profilul caracteristicilor psihice solicitate de 0 anumita profesie. Testele studiaza statutele psihice implicate in depistarea acelor caracteristici ce sunt legate de profesia solicitata. a.s.p.-urile au, de asemenea, date specifice unei profesii ~i au in obiectiv controlul dezvoItarii acestora in timp ~i sugerari :mcute pentm perfectionare, in vederea unei profesii apropiate, ca profil logic, de eel dezvoltat. Desigur, in toate centrele de psihodiagnostic - dar mai ales in cele legate de a.s.p. ~i S.P. (formele de orientare §i selectare profesionala) sunt implicate idei ale dezvoltarii profesionalismului persoanei ~i a exercitarii, in conditii bune, a profesiei, la care se produce cre~terea randamentului mundi profesionale. Studiile ~i teste Ie de aptitudini dominante in psihologia mundi (inclusiv industriale), ca ~i testele de inteligent::t, invatare, atentie, ] Faverge Jean-Marie (n. 1912), Psychologice des accidentes du travail (1967).

33

I

.~========------------------

dexteritate, observatie ~i aetivitate, sunt implicate iIl aceste profiluri, impreuna cu date ale dosarului psihologic ~i de personalitate. Un al patrulea domeniu important al psihologiei, care s-a dezvoltat intens in secolul XX, a fost ~i este cel al psihopatologiei. In 1981, s-a conferit premiul Nobel pentru medicina lui Roger Spery (avea 68 de ani) ~i era profesor la catedra de psihologie de la Institutul din Pasadena Se considera ca Spery a extras secretul specializarii functionale a creierului (Institutul Karolinska din Stockholm atribuie premiile Nobel pentru medicina). La propunerea premiului, se spune ca profesorul Spery a putut demonstra, in mod stralucit, ca £lecare din emisferele cerebrale are propriul univers con~tient. Emisfera stanga este orientata spre conexiuni abstracte, relatii simbolice ~i analize de detalii elaborate logic. Este, de asemenea, sediul predominant al actelor motorii (a puterii executive). Emisfera dreapta este lipsita, in mare masura, de ceea ce i-ar permite sa intre in relatii cu lurnea externa. Este un pasager tacut ~i pasiv care lasa, in mare masura, grija conducerii ~i a deciziei comportamentale emisferei stangL Lucrarile profesorului Spery permit sa se anticipeze mai clar efectele unor leziuni cerebrale. El, dar ~i alti speciali~ti s-au ocupat de problemele epilepsiei. Al doilea premiu Nobel Gmnatate din el) a fost atribuit profesorului David H. Hubel (55 ani), american de origine canadiana, profesor la Harvard, ~i lui Wiesel, oftalmolog, neuropsiholog ~i neurofarmacolog. Cei doi au demonstrat ca mesajul informativ, care se transmite de la oehi la creier, trece printr-un tratament analitic prin care elementele partiale (componente) ale imaginilor retiniene sunt decodificate In functie de contraste, de con£lguratia locurilor lor, ca ~i de mi~carile imaginii pe retina. Ca atare, s-au facut pa~i importanti ~i de succes privind functionalitatile creierului - care dupa autorii citati (~i altii) functioneaza ca un computer. Domeniul psihopatologiei este legat de cel al psihologiei medicale clinice, de psihosomatica (K. Schneider 1962), de clasi£lcari nosogra£lce (M. N. Mondrain 1965), dar ~i de probleme1e nevrozelor, de psiho£lziologie ~i psihofarmacologie, psihastenie, psihalergie etc. Testele clinice s-au dezvoltat ~i ele foarte mult. Psihologia ~i-a ca~tigat in, secolul al XX-lea, un rol important social - 0 instrumentatie foarte larga metodologica - a ie~it din laborator ~i a intrat in via!a concreta. Dintre obiectivele ei de prim grad, problemele la care ill-am referit ale inteligentei ~i invatarii - au avut 0 evolutie mai spectaculoasa. In

34

schimb, probiemele legate de profesii ~i eele de psihopatologie au fost foarte legate de evolutia problemelor inteligentei ~i ale invatarii. Bolile ~i tulburarile psihiee sunt numeroase. eu dit sunt mai importante, eu at£1tpsihopatia este mai difieila. Din tulburarile psihiee fae parte nevrozele, neurastenia, psihastenia §i psihozele reactive. o boala psihica importanta este schizofrenia (dementa preeoce), psihoza maniaco~depresiva §i epilepsia. La acestea se adauga psihozele. Exista tulburari ale proceselor de cunoa~tere, ale afectivitatii, inteligentei etc. Toate acestea, §i multe altele, necesita ingrijiri speciale; Exista psihoze in legatura cu modificarile organismului ~i ale psihicului, precum melancolia involuntara, paranoia presenila, catatonia tardiva ~i delirul de involutie. Mai dese sunt psihozele senile, precum dementa senila, boala lui Pick, boala Alzheimer. 0 alta categorie de boli psihiatrice sunt provocate de afectiunile vaseulare (hipertensiunea ~i arteriosclerozele, mai ales). In genere, §i asistenta medicala a acestor boli s-a imbunatatit. Exista spitale speciale, precum este Spitalul Nr. 9 din Bucure§ti, pentru aceste feluri de probleme. Fara indoiala, in contextul R.T.S. (revolutiei tehnico-§tiintifice) exista §i un aport a1 psiho1ogiei ~i mai ales a acelor a~a-numite domenii ale psihologiei aplicate. Tehnologiile psihologice, §i mai ales psihodiagnostice, au raspuns foarte activ la solicitarile ~i cerintele sociale. Inmultirea foarte mare a testelor a ere at, insa, ~i 0 mare eerinta de control a validitatilor §i sensibilitatea acestora. De fapt, materialele informative colectate prin tehnicile psihodiagnostice au creat ~i alimentat domeniile cele mai importante ale psihologiei. In primul rand, a eelor mai semnificative cum sunt, pe de 0 parte, psihologia diferentiala §i, pe de alta parte, psihologia varstelor. Bineinteles, psihologia generala a distilat tot prin intermediul acestor informatii 0 noua filosofie a psihologiei. La a.eestea se adauga constituirea de penetratii in caracteristicile functionalitatii psihicului §i a modelului sau structural. Nu putem ignora 0 alta incitatie nascuta din colectarea de informatii realizate prin testatori. S-au putut pune in evidenta importante earacteristiei psihice diferentiale intre popoare. Domeniu1 eel mai interesant, insa, care confera rol psihologiei centrate pe te1mologiile de cercetare §i pe cercetarea propriu-zisa, ramane eel a1 unor surprize, puse in evidenta prin testari mai ales proiective. Se suspenda re1ativ filtrul atitudinilor (intentional con§tiente) ~i de exprimare a dominantelor, a motivatiilor profunde, conflicte ~i stari conflictuale interne

35

~i structuri caracteriale de baza ale persoanei. Psihologia a putut penetra in viata tacuta intema psihica, in probleme de conversii psihice in tensiunea dorintelor ~i a pretului lor in viata de fiecare zi. Prin teste, inclusiv prin testele proiective, se patrunde in profunzimile psihicului. lntr-o lupta relativ permanenta eu exeesivul rol acordat calculelor statistiee, psihologia a largit implieatiile eontrolului valorie al interpretarilor (analiza ealitativa) ~i a descoperit, prin intermediul analizei factoriale, structuri combinatorii interne, inteligenta ca substructura a personalitatii, personalitatea ca aspiratie etc. De altfel, caracteristicile relatiilor dintre inteligenta §i personalitate a capatat noi conotatii in conditiile dezvoltarii foarte mari a teoriei informatiei §i a analogiei inteligentei artificiale (LA.) cu inteligenta natural a a omului. Omul a creat computerul ~i inteligenta artificiala, iar computerul a devenit forta cea mai mare expresiva a arnplificarii structurilor operationale algoritrnice ale inteligentei urnane. In acest vast context, s-a intensificat cerinta unei mai profunde analize a problemelor, domeniilor ~i reanalizei tehnologiilor de cercetare psihologica. Se afla in joc 0 oarecare necesitate de stimulare a identitatii psihologiei [ata de ~tiintele biofizio10gice ale domeniului medieinii. Exista boli psihice, inclusiv ale inte1igentei ~i alte boli care nu au substrat psiho10gic, dar afecteaza proeese1e adaptarii. Tot 1a intersectia eu medicina se afla bolile psihosomatiee ~i domeniu1 handicapurilor. Noi ne vom centra in aceasta lucrare pe strueturile ~i tipurile ce1e mai fo10site de teste, date fiind va1iditatea §i sensibilitatea lor, dar ~i necesitatea unei cat mai mari informatii metodo10gice. In genere, exista 0 foarte mare atractie a psihologiei, ea domeniu, in Romania. S-au infiintat biblioteci ~i centre de informare pe langa catedre1e de psiho10gie a peste zece mari universitati particulare ~i pe langa cele de stat. Reviste1e de psiho10gie, de sub egida Academiei ~i a Institutului de Psihologie, au insa dificultati de aparitie §i difuzare. Au mceput, insa, sa apara traduceri de teste (Rorschach, testul arborelui, testul Loretta Bender etc.). Din pacate, desfiintarea Asociatiei Psihologilor din Romania a dus la oarecare disociere de interese cooperante regionale pana prin 1996, cand s-a revigorat Asociatia Nationala a Psihologilor din Romfulia. Eforturile de a continua publicarea de reviste au fost benefice. S-au mentinut, in acest climat relativ dificil (inclusiv pentru cercetare), revistele invatarnantului pre~colar, (red. ~ef Silvia Dima), ale invatarnantului primar (red.-~ef Rodica Garleanu), revista Psihologia, pe langa redactia Stiinlii .$i Tehnicii, cu publicatii de studii ale studentilor in psihologie, mai ales (red. Chelcea), ~i reviste noi, precum Psihoterapia Experimenlialii, condusa de 36

Iolanda Mitrofan, revista Psihologia cognitivii (red. M. Miele), revista Prohumanitas, aparuta de prin 1992-94 ~i apoi reconstruita in 1997. Intrarea In mileniul al III-lea a gasit psihologia din Romania in plina fermentafie, ca o ramura bogata a :;;tiintelor umaniste, eu un trecut ~i un prezent incarcat de eforturi ~i evenimente, pe un drum ce se contureaza ca important ~i incarcat de proiecte interesante. Psihologia a devenit implicata In viata sociala, prin studiul inteligentei, a aptitudinilor ~i motivatiei ale caror capital disponibil trebuie sa fie cunoscut ~i folosit spre progresul vietii sociale. Aceasta este una din marile implicatii ale psihologiei modeme ca :;;tiinta de necesitate. A doua directie de solicitari sociale s-a intensificat prin folosirea tehnicilor psihoterapeutice. Universitatile de la Bucure:;;ti1, Cluj, Ia~i ~i Timi~oara au ca:;;tigat implicatii, in aceasta problema, tot foarte importanta pe plan social ~i legate de ameliorarea conditiei umane. Bineinteles, exista numeroase dificuWiti in aceste domenii ~i demersuri de implicare a psihologiei in viala sociala :;;iprogresele ei, mai ales din cauza ea exista 0 foarte mare rata de schimbari ale profesiilor, ale comunicarii, ale vietii sociale etc. A aparut, in aceste conditii :;;iimprejurari, problema invalarii permanente, inc1usiv de la distanta, pe de 0 parte, :;;icerinlele de selectie profesionala moderna, pe de aha parte. Psihologia s-a dezvoltat foarte mult In ultirnii 10 ani. Problemele psihicului uman, ale valentelor, potentialului sau ~i ale competentelor disponibile ale acestuia se investigheaza prin instrumentari metodologice numeroase ~i din ce in ce mai complexe. Numarul de peste 10 000 de teste disponibile indica, relativ anemic, existenta unui instrumentar tehnologic de cercetare. Batalia pentru recunoa~terea testelor, ca instrumentar de cercetare, a avut pe langa momentele dificile, ca cele legate de momentul demolarii atri'.Yutelorpsihologiei din 1936 din fosta U.R.S.S., la care ne-am referit deja in paginile anterioare ~i un alt moment dramatic, prin anii 1968-69, cand problemele testelor au fost discutate in senatul american. Se trecea printr-o criza economica, dar ~i in aceea a personalitatii. Este lesne de inteles ca studierea inteligentei, a aptitudinilor, a senzatiilor ~i apoi a perceptiilor a pus in evidenta, pe grupuri de profesiuni sau de clase :;;colare, caracteristicile la care ne-am referit, ca sa fie dependente de structura de ansamblu a psihicului. Oameni cu acela~i nivel de aptitudini sau de inteligenta au un destin foarte diferit, deoarece acesta e detenninat, desigur, de situatii ~i de evenimente sociale, pe de 0 parte, dar lji ] Activitatea prof. Iolanda Mitrofan s-a centrat pe aceasta problema.

37

de constelatia psihidi generala ce-i caracterizeaza. Fiecare persoana este unica in felul ei. Pe de alta parte, cercetarile psihologice, centrate pe psihodiagnoza, au pus in evidenta ca exista mai multe feluri de inteligenta, de temperament (idee intretinuta din timpuri istorice foarte indepartate ~i chiar prin structurile zodiacale care stabileau la oarneni 0 constelatie psihica dictata de data na~terii in care astrele se aflau in anun1ite pozitii unele de altele, impunand anumite trasaturi psihice ~i 0 mare influenta evolutiva a destinului individual, in functie de modificarile constelatiilor astrologice). S-a cumulat 0 foarte mare experienta naiva in aceasta problema, dimensiunile prognozelor intelectualizandu-se treptat. Desigur, aceasta evocare este legata de faptul ca ideea uniciHitii personalitatii s-a datorat unor observatii seculare ce s:-au impus, in grilele de testare psihologica, ca 0 necesitatede a aborda complexitatea diferentiala a psihicului uman din toate direqiile in care s-a conturat elar cerinta de diferentiere. S-au constituit baterii de teste, acestea fiind legate mai mult de testarea aptitudinilor in context profesional, ~i de testele de personalitate, ce au inceput sa faca parte din dosarul psihologic individual, ca ~i de testele de inteligenta, restul materialelor din dosar se refera, pe de 0 parte, la informatii privind traseele de viata, ~ocuri, succese in acest traseu, ca ~i conditiile mai stabile de mediu, cu specificul sau - iar pe de alta parte, dosarul psihologic cuprinde bateriile de teste ale ace lor structuri psihice ce trebuie stimulate, dezvoltate, conturate. In acest context, s-au dezvoltat testele de euno~tinte ~i cele de dezvoltare, pe de 0 parte, pentru mare a investitie sociala ce se implica in sistemele de invatamant ~i dezvoltarea foarte mare a testelor profesionale, a eelor de abilitati, motivatii, pe de alta parte. Totodata, s-au efectuat sondari ale cerintelor diferitelor profesii, clasificarile profesiilor, din punctul de vedere al cuno~tintelor ~i abilitatilor cu care opereaza, a organizarii muncii ~i a stabilirii recuperarilor de oboseala (prin concediile de odihna ~i refacere) ~i a stabilirii salariale, prin cantitatea de eforturi intelectuale, mai ales pe care Ie solicita profesiunea in folos material, cultural ~i social disponibil. S-a conturat, astfel, organizarea sociala a muncii. Fara indoiala, omul zilelor noastre este diferit de eel din secolul trecut ~i:tara indoiala este importanta ideea dezvoltarii seculare a omului ca personalitate ~i mentalitate. A avut loc, dupa Rena~tere, 0 tot mai mare viteza de dezvoltare a inteligentei umane, a personalitatii. Progresele tehnologiilor, ale ~tiintei au crescut exponential, profesiile s-au intelectualizat tot mai mult. Radioul ~i televiziunea au 0 uria~a contributie la pennanenta solicitare a oamenilor prin ~tiri, emisiuni culturale, sportive etc. Se poate considera ea mass-media, cu insuflarea sa de opinii legate de viata 38

curenta ~i cu comunicarea permanenta a tot ce se intampla mai important In toate zonele Pamantului, dar ~i in spatiile vaste interplanetare, numeroasele inventii :;;i descoperiri fac din omul zilelor noastre 0 persoana foarte solicitata, implicata vast in problemele lumii ~i vietii legate de internationalizarea comeqului, a circulatiei ~i comunicarilor (telefonice, prin mass-media, conferinte, sesiuni ~tiintifice etc.). Pe fondul unei tendinte puternice de modernizare, se constituie noi ~i noi cerinte soeiale. Are loe, In aceasta situatie, ere~terea foarte mare de persoane care cunose mai multe limbi straine, Invata sa mfulUiasca eomputere, fac perfeetionari, fae sport, eunosc mai multa muzica (chiar daca nu identifica Intotdeauna autorii partiturilor), citesc mai multa literatura decat inainte cu 20-30 de ani, vad ineomparabil mai muIte filme, exercitandu-~i, astfel, imaginatia de implicatie ~i trairile virtuale. Toate acestea genereaza sehimbari. Sub ofertele culturale foarte variate, in zilele noastre, personalitatea umana devine tot mai uniea, cu idealuri ~i aspiratii tot mai diferite de cele ce functionau Inainte cu cateva zeci de ani. Complexul caIatoriei, la care s-a referit, candva, ~i M. Ralea, eu oarecare melancolie, genereaza acum obiective legate de curiozitati de diferite feluri, ce se obiectiveaza prin crqterea mare a numarului de oameni ce au vizitat ~i intentioneaza sa viziteze alte tari. Experienta de viata a oamenilor a devenit foarte diferita, fapt ce contribuie, substantial, la constituirea de personalitati diferentiate. Problema diferentierilor este tratata mai mult statistic in domeniile psihologiei generale ~i ceva mai diferentiat In psihologia varstelor, dar mai ales in psihologia diferentiala. De aeeea, In aceasta lucrare yom insista asupra tehnicilor psihodiagnostice, ceva mai accentuat din optica diferentelor de varsta, caracterologice, aptitudinale etc. De altfel, in orice caz de evaluare a rezultatelor prin tehnici psihologice se constituie ~i se folosesc diferente de varsta, sex, nivel de cultura ~i efecte ale mediului de viata ~i de educatie parcurs de personalitatile testate. Exista varste ~i niveluri de varsta ale inteligentei, v:ITste ale capacitatii de scriere, de citire (coeficient de inteligenta (QI), de dezvoltare general a), schimbari ale pragurilor senzoriale (pe varste) implicate toate 1ntr-o curba de cre~tere in anii copilariei, adoleseentei ~i chiar a tineretii ~i maturizarii ~i de descre~tere in anii de regresie. Exista unele schimbari pe planul general al dezvoitarii ~i largirii psihologiei, a subordonarii ei la unele comenzi sociale de necesitate. 1.11 acest sens, asistam la 0 importanta dezvoltare a testelor de cuno:;;tinte, fapt de altfel oarecum normal, data fiind valoarea mare a cuno~tintelor corecte, 39

importante ~i coerente. Acestea au tendinte, ill numeroase tari, de a inunda viata sociala, dar mai ales ~colara ~i universitara, :?i de a inlocui sistemul docimologic clasic eu tehnologia mai supla ~i perfectibila a examenelorteste. Aeeasta tendinta este in consens cu transformarile profunde ee au loc .in viata social a ~i in structurile :?colilor ~i ale educatiei. E yorba de construirea unui nou mod de integrare a ~colii in viata sociala, dar mai ales· de ameliorarea sistemelor de predare, evaluare ~i mai ales de ameliorare a terenului de confluente dintre cuno~tinte :?ipractica. Exista 0 zona intre cuno~tinte, testele de cuno~tinta ~i inteligenta. Problema, ea atare, a dus lao tot mai complexa studiere a inteligentei ~i aeeasta eu atat mai muIt eu cat exista ~i 0 implicare strueturala a inteligentei in invatare, adaptare, atentie ~i interes, mai ales sub forma sa de euriozitate. Gandirea este modul de exprimare a inteligentei, care se manifesta, preponderent, prin rationamente, liajele dintre ele avand fie un caraeter inductiv, fie unul deductiv, ambele fiind foarte active. Atentia ~i interesul sunt caracteristiciputemic inrudite, de angajare a gandirii ~i, evident, a inteligentei. Aceste caracteristici psihice stimuleaza energetic inteligenta, care, la randul ei, creeaza atentie ~i interese, forte, satisfactii ~i algoritmi fini de abordare ce se selecteaza mereu, creand operativitatea gandirii eu zone predileete de "desfatare mintala". Senzatiile ~i perceptia lor constituie, pe de o parte, materia prima a gandirii, dar ~i un stocaj uri~ prin reprezentari ale perceptiilor strueturilor dobandite senzorial. Memoria are menirea de a stoca informatii ~i experienta adaptativa, deprinderi, obi~nuinte, abilitati ~i cuno~tinte noi. Functionalitatea operationala a memoriei este legata pro fund ~i permanent de invatare, a carei buzunare contin informatii ~i experiente adaptative de lunga durata ~i de scurta durata, dar mai ales de durata medie, in special datorita faptului ca ~i cuno~tintele ~i ideile se nasc, traiesc ~i mor, sau sunt devorate de alte idei ~i cuno~tinte. Toate, insa, sunt legate ~i implicate in personalitate, constituie forma complexa a identitatii psihice, care se manifesta sub forme diferentiale in arice situatie. in acest plan de discutie, psihodiagnoza are in obiectiv individualitatea diferentiala :?ispeeificitatea ei temporala.

40

PARTEA a II- a PSIHODIAGNOZA INSTRUMENTELOR DE CERCETARE

CAPITOLUL III

PSIHODIAGNOZA [$1 CONTURAREA EI INSTRUMENTAL1\.

Cuvantul "diagnostic" deriva din termenul grecesc "diagnosticos", care insemna "apt pentm a recunoa~te". Termenii: "psihodiagnoza" ~i "psihodiagnostic" au fost creati prin analogie ~i extrapolare a sintagmei "diagnostic medical". Termenii, dqi relativ asemanatori1 au in obiectiv diferen!ieri de abordare a £lintei umane, deci nu se acopera integral ca sens ~i semni£lcatie ~i mai putinca obiectiv. Medicul jdentifi£a, dupa cum se ~tie, prin simptome ~i analize de laborator o.ilnumita m~8Qk Diagnosticarea medicala a pus~ipunein eviQ~nt~_~i modi£lcar!J2§ihice, mai mult sau mai putin evidente (nelTril~e~' team a, tenshU1i psihice etc.), mai ales in cazul bolilor psihosomatice. In cazuri de tulburari ~i handicapuri psihice (pentru ca exista ~i aceasta categorie de situatii), psihodiagnoza are functii complexe, similare §i coordonate eu cele ale diagnozei medicale, activitatea psihologului £lind intersectata, in astfel de cazuri, eu aceea a medicului, neurologului, ~i are sarcina de a core1a simptomele §i disfunctionalitatile gasite de ace§tia, pentm a-~i contura mai exact evaluarea psihodiagnostica. Fara indoiala, in cazuri de boli psihosomatice este bene£lca 0 consultare psihodiagnostica inversa, a psihologului solicitat de medic, pentru a se evalua gradul de tensiuni implicate in situatia de dinaintea stabilirii diagnozei medicale ~i dupa, §i pe acest fond, modul in care i se comunica bolnavului rezultatele analizelor medicale. Diagnoza psihica aetioneaza, insa, mai mult pe terenuri psihice relativ obi~nuite, ~i aceasta nu pentm a stabili normalitatea, fapt in care este angajata, uneori, ~i diagnoza medicaIa (ca functie de control), ci §i pentru a stabili unele potentialitati psihice, in vederea valorizarii sau stimuIarii dezvoltarii lor, ori in vederea implicatiei sociale mai complexe a posesorului acelor potentialWl.ti; include, ca atare, §i prognoze. >,-.;--

-

.

- -

-_.,-

--"._.~-

-

43

Psihodiagnoza este un act de investigatie psihologica a unui caz ~i, concomitent, 0 sinteza logica ce permite organizarea coerenta ~i con~tienta a unor masuri generale de interventie, prin evaluari generale ~i particulare de influentare a dezvoItarii personalitatii cazului considerat, prin analize valorizante educativ, sau legate de programele de viata, inc1usiv volum de activitate. Psihodiagnoza exprima ~irezultatele (decizia) privind selectarea a ceea ce este mai potrivit ~i important pentru liniile de perspectiva ale dezvoltarii psihice, in cazul considerat. Decizia recomandarii, in urma psihodiagnozei, dar ~i structura ei sunt core1atecu anumite obiective legate de cele ce au determinat solicitarea acesteia. Altfe1 se fac psihodiagnoze pentru a stabili nivelul inte1igentei de 0 anumita structura (dar ~i a inteligentei in general), pentru depistarea unei intarzieri sau deteriorari ale inteligentei, anumite aptitudini (~i inteligenta disponibila in directia acestora), dar ~i cauzele ce determina deteriorari sau intarzieri de dezvoItareainte1igentei. In ace1a~i sens, intereseaza conduitele conformiste sau nonconformiste, opiniile ce Ie alimenteaza gravitatea influentei acestora etc. Asadar. psihodiagnoza selecteaza ceea ce este mai potrivit si important pentru directiile si liniile de perspectiva ale dezvoltarii persoanei aflate In cazul considerat. Aceasta caracteristica a activitatii psihologului modem este apropiata de cea a pediatrului modem. Ambii au in atentie annonizarea nivelului de adaptare biofunctiona1a ~i psihica (optimaIa) de adaptare la conditiile vietii a celor aflati in stare de psihodiagnoza. Data fiind aceasta structura a psihodiagnozei, ea a fost introdusa in ~coli, in numeroase tari dezvoltate, pentru a crea 0 mai inalta structurare psihica ~i 0 recuperare, la nevoie, a implicatiei psihice a e1evilor de diferite niveluri, la cerintele profilului ~co1iirespective, la cerinte1e vietii sociale, deci, de adaptare a elevilor la nivelul optim al ratei de dezvoltare culturala, informationala ~i de civilizatie, ~i socializare civica, in genere. Chiar in a.cest context de obiective, psihodiagnoza construie~te 0 relativa generalizare motivationala, a caracteristicilor psihice mai generale ~i u~or observabile (spiritul de observatie, limbajul curent, spiritul de ordine, formele de relationare, interesele, liosirurile preferate, aptitudinile, cultura, inteligenta, structura morala etc.); toate acestea se consemneaza ordonat in dosarul psihologic. PSIHOLOGUL CONTEMPORAN $1 CERINTA MUNCH iN ECHIPA In zilele noastre, este necesara munca in echipa pentru investigarea ill orice domeniu. 44

In diferite locuri, in care activeaza psil1ologul: ~coala, intreprinderi industriale, comerciale, sociale, in familie, dispensare etc., este necesara colaborarea infonnativa stn1nsa intre psiholog ~i ceilalti investigatori ai conditiei umane. In cazul in care se face "orientare ~colara ~i profesionala" (O.S.P.) sau angajari intr-un post de munca, informatiile medicului privind gradul de sanatate, dar ~i anumite deficiente (vizuale mai ales, dar ~i auditive, debilitate fizica, mobilitate scazuta etc.), sunt foarte implicate. Unele sunt semnalate in certificatul medical. Aceste informatii sunt folosite de psiholog in vederea raportarii la cerintele profesionale, ale caror profiluri sunt, In general, cunoscute ~i folosite prin activitatile informative colectate fie de catre psiholog, pedagog sau sociolog, fie de la familie ~i de la profesori sau persoane cunoscute. Psihologul colaboreaza cu medicul ~colii, cu dirigintii ~i eu profesorii care semnaleaza deticiente ale elevului in anumite feluri de activitati ~i de cuno~tinte. In clinic a, psihologul colaboreaza cu medici de diferite specialiUiti. In multe tari, medicii psihiatri poseda ~i 0 licenta in psihologie, in altele, 0 licenta in pedagogie. ~colile modeme cer tot mai asiduu psihologului ~colar cuno~tinte vaste de pedagogie ~i sociologie. Nu este lipsita de semniticatii constatarea ca pedagogul singur, oricat de mare competenta ar avea in orientarea ~colara ~i profesionala, are tendinta de a transfonna acest proces in munca didactica, ceea ce nu corespunde decat in parte cerintelor complexe ce sunt reunite in activitatea de O.S.P. Pe de alta parte, medicul este complet dezarmat in fata acestei probleme, atunci c~nd este yorba de copii sanato~i. Economistul ar fi tentat sa evalueze capacitate a tinerilor numai dupa randamentul activitatii ~colare la matematica, primejdie ce-i caracterizeaza, adesea, ~i pe pedagogi. Am aminti numai faptul ca Newton a avut note mediocre la ~coala, ~i sunt destule alte cazuri de acest fel. Domeniul psihodiagnozei a putut sa 'progreseze datorita dezvoltarii psihologiei experimentale ~i testelor, dar, mai ales, evenimentelor de la sfar~itul anilor '60, cand 0 situatie de criza ~i discutii legate de psihodiagnoza, provocate de 0 mi~care antitest din U.S.A. (aflata intr-o perioada de criza economica), a creat discutii in Congresul American cu psihologi ~i intre psihologi. A. Anastasi a participat la aceste discutii care, printre altele, au reactivat problemele deontologiei psihologice, dar au generat ~i necesitatea ca dosarul psihologic sa cuprinda informatii cat mai numeroase de ordin medical, pedagogic, juridic ~i social, privind persoana testata. 45

Actul de diagnoza psihica este un act complex, responsabil, confidential, care clasifica fapte ~i conduite, atitudini ~i interese, competente generale ~i speciale, atitudini morale, sociale fata de sine ~i de altii, fata de munca, ~i responsabilitatea pe care 0 are, fata de acestea, orice persoana. CE SE POATE INVESTIGA PRIN EXAMENUL PSIHOLOGIC? Intrebarea, ca atare, este legitima~i de prima importanta pentru justificarea diagnozei psihice; de aceea am considerat important sa ne oprim asupra ei. Se stie di activitatea psihica nu se poate studia direct. ci doar prin manifestarea ei. Aceasta conditie a cunoa~terii nu e specifica doar pentru psihologie. Oricine ~tie ca majoritatea ~tiintelor opereaza, in zilele noastre, in conditii similare (fizica, inclusiv fizica atomica, biologia celulara etc.). Exista mai multe feluri de manifestan psihice. Ele se exprima ca variabile dependente sau intennediare, deoarece exprima caracteristici ale unei personalitati umane date, de care depind. Orice manifestare, sau act de comportament, este rezultatul a doua elemente: natura persoanei sau starea (subiectului Ulnan considerat), ~i situatia in care se afla subiectul. Natura subiectului actioneaza sau reactioneaza la caracteristicile ~i natura situatiei, care devine sursa de stimulare a comportamentului sau a constelatiei de reactii ce au loc fata de situatie. Comportamentul poate fi observat, evaluat. Sursa de stimulare nu este intotdeauna evidenta, depistabila ~i masurabila. Aceasta cu atat mai mult cu cat asupra unor subiecti diferiti efectul stimulului poate fi ~i el diferit, chiar la acelea~i surse de stimulare. Acest fapt se datoreaza, in mare masura, motivatiilor diferite in momentul actiunii stimulului. A~adar, au foarte mare importanta comportamentele motivationale constituite in cadrul surselor conditionate ce s-au format deja ~i sunt active la persoana in cauza. Sursele actioneaza ca ~i cum s-au integrat in stimularea campului psihic, angajandu-l in situatie. Eston Jackson Asher, Joseph Tiffin ~i colaboratorii acestora au 0semnalat faptul ca 0 conditie sau un obiect extern devine constituent al \ mediului psihic, atunci cand produce influenta. efecte asupra personalitatii. • ~ Tocmai de aceea, un obiect din ambianta poate fi prezent, din punct de \ vedere fizic, dar absent, din punct de vedere psihic ~i myers. Relatiile f interpersonale, ca ~i persoanele inse~i incluse, se supun acelei~i reguli. 0 ; persoana poate sa nu fie acola unde este, ~i sa fie acolo unde nu este, prin \llSpectele virtuale active in universul ~i filmul interior. In genere, orice persoana dispune de un coeficient permanent de vigilenta. implicata si 46

activata la necesWiti deadaptare si de aparare, pe de-o pmie, dar ~i la necesitati de curiozitate. de obligatii. din datorie. mila. dragoste etc., pe de aha parte.· Vigilenla perceptiva implica semnificalie percepliei care devine observalie. Aceasta cauta relalii ~i semnificalii intre formele de organizare a celor observate ~i semnificalia ce Ii se poate confen. Putem considera drept componente masurabile de prim ordin cele ale campului psihologic: activitatile (productive )$(performantele acestora; mai ales, performantele exprima, in mod concentrat, caracteristici importante ale personalitatii. Tot componente masurabile sunt $i oerformantele de ,- ",-,'~' ,;.,. ,t;+ 'y.'._ ..,.r";'-;'."":·~"";"'~J'," ",' -,,,"._,~,, -,_ .."-•. --ce

gasire a unor solum intr-o situatie complexa ce se cere rezolvata. sau gasirea factorului cheie in rezolvarea unei orobleme. Toate acestea pot fi considerate activWili productive.

Analiza activitatii (productive) ofera psihologului

un material bogat $i sernnificativ pentru diagnoza psihiciL Prezinta importanla, mai ales, analiza performantelor si a timpului de implicarel in ele. E yorba de performante1e din diferite tipuri de activitati, fluctuatia lor, curbele, ponderile performantelor (maximale ~i minimale), volumul lor, densitatea o5iconstanta, ritmul ~i calitatea produselor, care constituie tot atalia parametri importanli de masurare a manifestarii aptitudinilor, deprinderilor, capacitatilor, dar ~i a atitudinii, eventual preferenliale, fata de 0 activitate sau aha, ~i implicit exprima ~i 0 structura atitudinala, consolidata sau nu, fala de anumite categorii de activitati, un volum individualizat (personal) de capacitali ~i atitudini fata de activitatea respectiva, un. anumit grad de incareare a aetivitatii in eauza eu deprinderi. 0 socializare a tuturor

. acestora etc. In performante se evidentiaza insusirile innascute si educate ale personalitatit Performantele se sondeaza prin teste, in care se cer rezolvate probleme de dificultlti gradate ascendent, la tineretul ~colar. Gradarea dificultatilor este foarte importanta. deoarece pune in evidenta nivelul pana la care s-au dezvoltat capacitatile de activitate productiva a persoanei in cauza. Astfel de probe mai pun in evidenla ~i capacitati de perseverenta, de auto control, simtul datoriei, nivelul invatarii consolidate in domeniul unor diferite activitati (inclusiv mentale). Capacitatile enumerate mai sus constituie prezenta latenta a unor caracteristici psihice formate si consolidate. mai ales prin invatare. Prezinta interes ~i faptul ca in formele de activitate are loc 0 structura latenta

1 Timpul de rezolvare exprima consolidarea deprinderilor, dar ~i caracteristici de comportament ~icompetentli.

47

~i discreta de "proiectare", prin care se exprima, condensat, numeroase trasaturi de personalitate. Acest fapt sta ~i la baza [olosirii testelor proiective in examenul psihologic. Procesul de proiectare large~te aria analizei psihodiagnostice. Exista 0 proiectie functionala, complexa, normal a, dar ~i 0 proiectie conventionala, menita sa creeze 0 buna impresie in interrelatiile personale; exista 0 proiectie de exprimare a rolului si statutului social, in mare masura de impunere a statutului personal. La persoanele cu identitate duala, aceste forme de proiectie sunt mai complexe. Mecanismele de proiectie pot stimula sau bloca performanta, in functie de situatie. Pot crea 0 foarte mare angajare in cre~terea performantei, preponderent in situatiile de concurenta (mai ales la subiectii cu personalitate activa). Despre problemele proiectiei yom mai face referiri pe parcursul acestei lucrari. Analiza comportamentului constituie sursa cea mai diversa ~i saturata in aspecte corectoare ale psihodiagnozei situationale (prin teste, experimente, convorbiri etc.). Comportamentul se refera la totalitatea reactiilor pe care 0 persoana Ie exprima, in mod specific, fata de incitatiile incluse in factorii de mediu. Comportamentul se constituie, de fiecare data, pe baza unei selectii dintr-o multime de reactii posibile, alegere ce implica 0 interventie a inteligentei adaptative, din conduite acceptabile, ca exprimare ~i, maximal, potrivite situatiei, ~i la conferirea unui statut al acesteia, prin care interrelatia sa devina functionala ~i benefica. Prin comportamente de intercorelatie (sociale) se exprima forme de adaptare, dar ~i de exprimare a st~tutului de intercorelatie maximal, adaptat la relatia cu partenerul din intercorelatie, dar ~i cu imaginea pe care subiectul dore~te sa-i fie atribuita .. Comportamentul se refera la reactivitatea integrala a ansamblului fiintei. in afara comportamentelor de interrelation are ' exista comportamentele de autoservire. dar si de servai (a celor din familie, din profesie, din mediul general social), comportamente la schimbari pozitive. ne2:ative. la situatii de asteptari. la frustrari. succese etc. Mai ales, behaviori~tii au analizat caracteristicile ~i structurile comportamentelor. Watson John Broaders (1878-1958) a subliniat diferenta dintre comportament ~i conduita. Comportamentul are structura, dinamica, durata, intensitate, dimensiuni ~i rezonante. Comportamentele se exprima sub forme de conduite1, comportamente verbale ~i structuri

] Comportamentele sunt reactiile la situatie, iar conduitele se refera la calitatea comportamentelor.

48

emotionale ~i expresive. Comportamentul verbal poate fi diferit In variate situatii. Comportamentul se exprima ~i In activitati, cum ar fi jocul, lnvatarea, munca. El proiecteaza sti1ul activitatilor, gradul de suplete ~i flexibilitate al adaptarii la conditii noi de existenta sau la solicitari noi. li1tereseaza frecventa ~i varietatea, gradul de ajustare ~i performanta al conduitelor, preferintele ~i nuantarea acestora. Exista elemente spontane constituente ale comportamentelor (incon~tiente), dar ~i elemente deliberate, selectate, con~tientizate ~i afi~ate intentionat. Politica, angajarea in situatii dificile pentru a Ie rezolva, cultura, dar ~i caracteristici morale (de a fi bun sau indiferent, arogant, timid, rauvoitor etc.) se manifesta in eomportament. Aceste aspecte caracteristice ale comportamentelor se structureaza, in timp, devenind suport al algoritmilor eomportamentali de fond, algoritmi ai expresivitatii comportamentului cu variabilitati potentiale de folosire a aptitudinilor ~i de aetivare fundamentala a deprinderilor. Aceasta diversifieare este in cre~tere, IncepfuId eu perioada pre~colara ~i in discreta descre~tere in perioadele de involutie psihiea a varstelor de regresie. PosibilWitile de exprimare comportamentala sunt relativ reduse in fimpul stabilirii unei dia!rooze psihiee: torosi. ele sunt semnifieative. In genere. se ineearca sa se obtina comportamente provocate (Hartstone si Mav. Henning etc.). Cunoa~terea caracteristicilor comportamentale se suplimenteaza prin anamneza, prin diferite informatii date de persoanele care 11 cunosc pe eel ee urmeaza a fi testat. Observarea eomportamentului, din timpul ~edintelor de diagnoza psihica, poate suplimenta eunoa~terea caraeteristieilor comportamentale, care au ~i variabile emotionale mai tensionabile sau mai putin tensionabile. A~a cum am mai mentionat deja, comportamentele se exprima sub forma de conduite, eomportamente verbale ~i structuri expresive. Comportamentul verbal are mai muIte earacteristiei. Este unul in situatiile protoeolare, oficiale, soeiale, politiee, familiale, in eolective de aceeasi varsta sau de aceeasi· profesie, ~i altulin situatii tensionale deeM in cele netensionale, cand se desfiisoara eu persoane eunoseute ori cand persoanele dialogului sunt necunoscute. In comportamentul verbal, se proiecteaza nivelul de eultura si civilizatie, intelif!enta, adaDtarea sociala, dar ~i blocaie de timiditate, aSDecte nonconformiste, reactii eoprolalice (lnjuraturi ~i asocieri aculturale etc.), ce se exprima mai precis prin termenul - conduita. 49

Limbaiul are stil, voeabular, deeenta sau indeeenta, earaeteristici 2ramatieale respectate sau nu etc. Pentm psiholog, comportamentul verbal are mare importanta. Valoarea diagnostica are ~i coloratura tonala a voeii, aeeentele din ideile sau relatarile de diferite feluri de vorbire (comunicare), tonul familial, eel incareat afeetiv pozitiv, tonul a2resiv, eel indiferent, din dorinta de nean2aiare, sau indiferent. din dorinta de a semnala 0 seadere a afeetivitatii, 0 discreta reieetie etc. Nu putem ignora comportamentul grafic verbal, ponderea ~i caracteristicile acestuia in viata omului. De altfel, se ~tie ca grafologia implica indici privind identitatea (falsurile serise se pot deseoperi). In cazurile serierii, se pun in evidenta mai multe caracteristiei de personalitate ~i de aptitudini. Dar la acestea ne yom referi, in mod deosebit, intr-unul din capitolele acestei lucran, dat fiind faptul ca probele grafologice sunt folosite ~i ca probe juridice. Caraeteristieile limbaiului oral si seris pun in evidenta si defeete de vorbire, de eomunieare si de inteli2enta. Prin limbaj, se exprima inteli2enta, dar ~i afectivitatea, eultura, earaeterul si temperamentul; aspeetele de fond ale personalitatii, mai ales in dialogul cu persoane apropiate, dialog in care se manifesta chiar ~i stmctura limbajului insdiunat in copilane, mai mult sau mai putin vulgar. Comportamentul verbal Dune in evidenta ~i aspeete ale adaptarii in aeeste cazuri: conformismu}. atitudinea fata de eeilalti. fata de sine. fata de moravuri. obieeiuri etc. Studiul expresiei. Expresia face parte din ceea ce se nume~te C.N.V. (comunieare non-verbala), constituind, de asemenea, 0 sursa importanta de informatii cu privire la earacteristicile psihice proiective. in prineipiu. manifestarile comunieative umane se intind pe 0 2ama foarte lar2a - de la manifestarile pantomimiee spontane sau intentionate, la cele mimico-l!estieulare, mimico-expresive, ell componente, adesea, pregnante (precum eritemul de pudoare, inro~ireasau palidarea fetei, reactia de surpriza, de manie, de spaima etc.). Klages L. (1872-1956) a pus in evidenta faptul ca exista relatii intre expresie si temperament. In acest context, expresia este mai retinuta la temperamentele flegmatice. L. Corman a elaborat 0 tipologie a caracteristicilor faciale, pomind de la ipoteza ca fata constituie cartea de vizita a personalitatii ~i a Intregii con~tiinte. Expresia este socializata ~i a capatat functii de comunicare eu tendinte de intemationalizare. Fiind socializata ~i culturalizata, expresia (mai ales a fetei) este supusa educatiei, avaud planuri de elaborare foarte complexe. Functiile de comunieare ale expresiei sunt folosite intens i.!! arta teatrala. In viata curenta, expresia este supusa intereseIor. atentiei 50

ce se acorda evenimentelor din iur ~i persoanelor;dar eXDresia are ~i funetH de fatada, adidi de a contura imaginea de sine lutr-un anumit feI, voit. Comunicarea non-verbaUi are, uneori, ~i caracteristici zonale. A~a, de piIda, gestica expresiva pentru da ~i nu, prin mi~carile capului este la romani intr-un fel, iar Ia bulgari cu totul altfel (dau invers din cap). RELA TARILE SUBIECTULUI

o interesanta sursa de informatii utile pentru psihodiagnoza este aceea a interpretarilor ~i comentariilor subiectului (a persoanei diagnostic ate), privind diferite situatii, probleme de viata, imagini etc. Acestea permit, de asemenea, 0 vasta studiere a fimctiilor proiective ale personalWitii. Si in aceste tipuri de manifestari exista componente spontane ~i se evidentiaza caracteristici multilaterale structurale ale personalitatii, probleme ce-l preocupa pe eel testat, mai mult sau mai putin, unele obsesii, aspecte care releva cauze de disconfort psihic. Interpretarile ~i comentariile subiectului pot fi provocate. Toate acestea constituie 0 infrastructura complexa ~i semnificativa ce poate fi comparata, ca importanta ~i consistenta, cu ceea ce reprezinta tesutul conjunctiv pentru organism. Interpretarile subiectului pun in evidenta dificuWiti subiective si objective. Prezinta interes ~i importanta frecventa, natura, structura lor, obiectivele implicate ~i gradul de con~tientizare ale acestora, ca ~i efectele necon~tientizate ale lor, dar ~i efectele necon~tientizate secundare, marginale ale tensiunilor legate de prezenta dificultatilor subiective ~i obiective. in rezumat, nu exista nici 0 manifestare umana care sa nu poata servi ca material pentru diagnoza psihica. In orice caz, experienta ~i teoria, sunt, deopotriva, utile ~i necesare in activitatea de investigare, care este ~i activitate de cercetare ~tiintifica (in permanent a) in psihologie, ~tiinta a omului, "acest necunoscut". De fapt, psihodiagnoza nu se reduce la folosirea tehnicilor disponibile, nid la materialul de informatii ce se colecteaza cu aceste tehnici. Ca in orice cercetare, prin diagnoza psihica se pune naturii umane 0 intrebare, se cauta un raspuns care devine, intr-un fel, valabil pentru mai ample probleme esentiale privind personalitatea umana. Actul de diagnoza psihidi este doar momentul prim al unei activitati mai complexe, aceea de recuperare ~i de reconditionare psihologica a dimensiunilor complexe ale personalitatii umane. Actul de diagnoza psihica este de compatibilizare a aspectelor psihice cele mai complexe din constelatiile psihice active, in vederea optimizarii universului interior ~i a eficientei contribuante a conduitelor umane. Diagnoza psihica este utila pentm psihoterapii sau restaurari ale proceselor de educatie sau/prin reeducatie. Exista numeroase 51

cazuri ~itipuri de tehnici terapeutice. Cu cat un caz este mai dincH. cu atat este mai necesara 0 !!ama lar!!a de miiloace (metode) terapeutice. schimbare a mediului de viata. a obiectivelor etc. Dar asupra acestor probleme yom reveni. Nu putem incheia aceste consideratii rara a face referiri la faptul ca exista cazuri cu totul ie~itedin comun, din parametri obi~nuiti. 1. Domeniul paranormalitatii inglobeaza fenomene psihice ~i conduite ce se implica in doua marl categorii ~i anume: cateuoria fenomenelor paranormale propriu-zise ~i a doua a, 2. fenomenelor parare:ice. 1.1 Fenomenele paranormale ar fi de genul "vedere colorata cu degetele", "telepatia" sau "presimtiri care se adeveresc". Acestea sunt expresii ale unor forme de cunoa~tereextrauzuale in timp ~i in spatiu, sunt relativ putin frecvente ~i nu de putine ori discutabile. 1.2 Fenomenele para!!nosice constituie 0 cate!!orie de fenomene paranormale mai deosebite. Ele se exprima prin vindecari spectaculoase sau miraculoase (care sunt consemnate ca "minuni" in scrierile religioase apocrife mai vechi). Aparitia de sti!!mate pe corp, ca insemne speciale, 1a un moment dat, au fost, de asemenea, trecute in evidenta speciali~tilor in parapsihologie (J. B. Rhine, Robert Tocquet, Pierre Duval, de Tirrel etc.\ La Universitatea Duke, din Carolina de Nord, exista un laborator de parapsihologie care dispune de 0 bogata banca de fenomene paranormale ~i se efectueaza studii, mai ales de catre J. B. Rhine. In 1974, revista Impact a publicat 0 serie de 1.3 fenomene d; precounitie (1964). Peste 10 ani, acee~i revista a consacrat un numar intreg fenomenelor de para~tiinta. 1.4 Exista ~i cazuri de parapsihologie mai ciudate, dominate de capacitatea unor persoane de a putea deserie ~i urman, de la marl distante, des~uran de evenimente, ghicind eu mare precizie suecesiunea lor. Robert TocQuet a deseris, printre altele, miraeulosul eaz al lui Louis Fleury, care la 10 ani nu ~tia sa se imbrace, sa se spele ~i umbla foarte dezordonat imbraeat. Se ~tie ca Louis Fleury a devenit unul din cei mai mari calculatori ai acestui secol. Robert Tocquet a emis ipoteza ca ciudata intarziere de dezvoltare a lui L. Fleury a fost, de fapt, expresia unei dificultati de adaptare a unui creier exceptional, la mediocritatea mediului in care ~i-a desfii~uratdebutul marele calculatorist. Gare nu s-ar putea explica, la 0 alta scala de valori (cea literara), faptul ca Lucian Blaga a vorbit abia la

I

J. B. Rhine, Le double puissance de I 'esprit, Payot, sau Les nouveaux mondes de l'esprit, Payot, 1965. Pierre Duval, Nos pouvoirs inconnus, "Encyclopedie Planete", 1965.

52

4 ani? 1.5 L. L. Vasilievl a studiat sugestia la distanta. Exemple de sugestie se constata, frecvent, in fenomenele placebo (se substituie medicamentul cu un spectru foarte complex de actiuni, ;;i, de obicei, foarte scump, cu un medicament ce contine sub stante absolut neutre), efectele fiind, la numeroase persoane, identice cu cele substituite. In aceea;;i categorie, se pot trece ~i fenomenele predictive (efectul Dunn). Fenomenele paranormale sunt de foarte multe feluri. Exista tot mai numeroase centre de cercetare care Ie inregistreaza ~i e~aboreaza statistici, emit ipoteze ~i largesc tot mai mult aria acestor fenomene, numite din ce In ce mai mult fenomene Psi. Mai recent, exista numeroase filme seriale care difuzeaza situatii ~i fenomene Psi. Numai ca aceste difuzari sunt eu 0 tenta relativ agresiva, fata de cele ce au fost semnalate prin anii 1960-1970. 2. Fenomenele parandce (de fapt tot fenomene Psi) se caracterizeaza prin faptul ca nu se consurna la nivel dominant intelectual, ci declan;;eaza reactii fiziologice ciudate ;;i mai greu de explicat. A;;a sunt fenomenele de psihochinezie (mi;;carea obiectelor tara contact direct cu ele). Cercetarile de parapsihologie mentionate (J. 'B. Rhine, Pierre Duval) constituie experimente interesante invocate, care atrag atentia asupra caracterului extrem de simplist al psihologiei ;;i al conceptului de normalitate psihica. CATEV A REGULI GENERALE PRIVIND DIAGNOZA PSIHICA Exista trei categorii de reguli a caror cunoa~tere este absolut necesara in munca din acest domeniu. Ele se refera la limitele diagnozei psihice, la cunoa;;terea conditiilor care favorizeaza deteriorari psihice, ~i apoi caraeteristicile de continut ale activitatii psihice reflectate In psihodiagnoza. Desigur, corectitudinea analizei in diagnoza psihid depinde de: tehnicile de investigatie (de finetea lor); coroborarea tuturor datelo:r privftoare la sllbiectuI investigat sf de categoria de caracteristici si dezordini sall intarzieri de dezvoltare ce trebuie investigate sall ~u>ar in psihodia1!onstic. 1.1. Ca re1!uHi generala. functia de predictie a dia1!nozei psihice trebuie considerata ca relativa, atata vreme cat nu este terminata dezvoltarea ~i maturizarea persoanei, dar $i in anii de regresie. Ca atare, exista 0 valoare aproximativa a diagnozei psihice - datorita caracteristicilor dezvoltarii psihice (legilor), a ritmurilor dezvoItarii, a factorilor care influenteaza ritmul dezvoltarii, ca ~i a caracteristicilor involutiei ~i regresiei

I L. L. Vasiliev,

Parapsihologie,

Paris: Payot, 1963.

53

psihice din anii batnlnetii. Nu trebuie sa uitarn faptul ca se cunoa~te inca cu aproximatie programul ereditar uman1 ~i este dificil de stabilit ce intluente sociale se vor exercita, in timp, asupra persoanei umane in timpul vietii (mai ales in zilele noastre, dind exista 0 foarte mare emigrare). La acestea se adauga un procent de relativitate a predictiei ~i datorita conjugarii acestor factori pe fondul unei dezvoltari inegale a structurilor psihice in·general, dar ~ia vietii sociale ca mediu de apartenenta ~iinfluenta. 1.2. Funcliile de predictie ale psihodiagnozei sunt conditionate de varsta subiectului testat. Cu cat subiectul este mai tanar, cu atatpot surveni schimbari nu numai de grad, ci ~i schimbari de structura psihica, fapt ce face necesara 0 suprave2:here dia2:nostica organizata. 1.3. Prezinta interes pentru cel ce face psihodiagnoza faptul ca exista perioade de dezvoltare psihica. in care frecventa dezordinilor psihice este mai mare; acestea sunt perioade de restructurari psihice, pe traseele maturizarii. A~a sunt perioadele pre~colare, dar mai ales cele ale puberHitii~i adolescentei. Aceste perioade au 0 fra2:ilitate mare, datorita faptului ca alaturi de implicarea unui mai mare grad de maturizare cognitiva ~i afectiva, ritmul dezvoltarii psihice a con~tiinteide sine ~i a identitatii sunt mai intense. Tot fragila este ~i perioada menopauzei feminine. Exista diferente imvortante si de sex. nu numai de varsta. privind tivolo2:ia umana, fapt ce imprima diferente specifice proceselor de dezvoltare psihica. in acest context, se poate vorbi de structuri psihice; perioadele copilariei ~i cele ale batr?-.netiisunt, in genere, mai fragile ~i se cer protejate pe plan social. Conditii de fragilizare psihica se pot constitui ~i in urma influentelor mediului, dadi acesta contine conditii de dezvoltare minate. Acestea pot provoca fragilizari ~i chiar deteriorari psihice. Exista dezordini psihice de scurta durata, de~i orice dezordine psihica, mai ales carentiala, are tendinta de a se permanentiza ~i, deci, de a se agrava, daca nu se intervine in vreun fel ~i daca nu se amelioreaza conditiile de existenta (de mediu) care au provocat dezordinile psihice respective. 1.4 Cea mai mare frecventa a cazurilor de dezordini psihice, la copii provin din familiile dezorganizate, din mediul familial supraautoritar sau avitaminizat afectiv sau moral etc. Este necesara ~i studierea mediului de provenienta ~i a celui de apartenenta, deoarece acestea au cele mai putemice intluente la varstele de dezvoltare a copiilor. Deci, alaturi de probele psihologice, ce se refera la subiectul considerat, este necesara

1

Chiar dacli a f05t decodificat coduI genetic.

54

cunoa~terea mediului permanent familial, ca ~i a celui ~colar ~i (cel mai larg) social-cultural, inscrise in biografia ~iadaptarea subiectului. 2.1. Modificarile frecvente de rel!im de edueatie. ea si educatia excesiv Iiberalizata favorizeaza formarea de dezordini de dezvoltare ale comportamentului (determinand 0 gama larga a dezordinilor, denumite ale "bunei stari"). Modificarile frecvente profesionale, de rol ~i de statut social, au acelea~i efecte. Un efect puternic are ~i retragerea din profesie a persoanelor care au fost foarte active ~ifoarte ata~ate de profesiunea lor. 2.2. Conditiile de viata, ea suprasolicitarea, tensiunile frecvente provocate de activitati permanentizate in asalt, provoaca tensiuni interioare si pot genera stan de oboseala. sentimente de incapacitate si insatisfactie. Ele contribuie la deteriorarea generaUia personalitatii, inclusiv 1a aparitia formelor grave de alienare. in cazurile de suprasoiicitare, se instaleaza astenia, timiditatea excesiva, instabilitatea psihica, starile de depresie etc. Se impune necesitatea de a stabili daca anumite caracteristici de acest fel au caracter episodic, reprezinta 0 expresie tipica a dezvoltarii psihice, constituie un efect al suprasolicitarilor excesive si persistente sau sunt constitutive (~i due la schizofrenie, dementa precoce etc.). Situatia inversa, aceea de subsolicitare. devalorizeaza oersonalitatea prin neantrenarea capacitatilor si a mecanismelor ..creatiei, prin faptul ca deformeaza domeniul atitudinilor ~i responsabilitatii -~i nu creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea de aspiratii ~i de comportamente rezistente la conditii mai pulin favorabile de activitate. In perioade de recesiune economica, exista 0 cre~tere a starilor de tensiune, se constituie nevroze, generate de nelini~te, teama de ~omaj, de neacordarea salariilor la timp, de cre~terea preturilor care devalorizeaza disponibilitatile unei vieti normale cu trebuinte ~ieu satisfacerea lor. 2.3. Rezultatul unui psihodiagnostic este limitat in timp. EI este valabil doar cateva luni pentru numeroase eategorii de aspecte psihice la copE, devenind valabil pentru un timp mai indelungat, in perioada tinerelii, cand trasaturile psihice au tendinte de a se stabiliza. Dupa 45 de ani, rezultatele diagnozei psihice devin din nou de valoare temporala mai redusa. Printre altele, In Franta 0 psihodiagnoza are valoare de predictie la copii, earn de 6 luni. De altfel, dupa cum bine se ~tie, ~i 0 analiza sangvina are valoare doar un timp limitat. A treia categorie de reguli se refera Ia caracteristicile de continut ale activitatii psihice. reflectate in diagnoza psihica. 3.L Cazurile de intelect de limita sau cazurile de limWi caracterolo2ica sunt mai greu de diagnosticat, deoareee, In multe din 55

aceste cazuri, nu exista structuri compensatorii, capacitatii ~i/sau deprinderi de suplimentare (capacitati tehnice dezvoltate, capacitati de calcul rapid, uneori abilitati manuale etc.). 3.2. Cazurile care se afla de 0 parte ~i de alta a mediei (din curba lui Gauss a rezultatelor) sunt mai greu de diagnosticat ~i ele, din cauza receptivitatii lor foarte mari la toate influentele ce se exercita asupra acestora. 3.3. Psihologul nu poate diagnostica, in mod direct, trasaturi psihice, ci doar manifestari ale acestora in anumite conditii date, acele ale situatiei. In exercitarea profesiei de psiholog, exista 0 serie de primejdii, de rutinare ~ide calificare a rezultatelor obtinute. a) Unele se datoreaza individualizarii cerintei de criteriu (adica- a determinarii clare a ceea ce se diagnosticheaza prin fiecare secventa a unui test la un moment dat). Exista primejdia ca acestea sa cedeze unei optici atomiste cu privire la persoana umana. Aceasta este 0 deformare profesionala, similara cu aceea ce caracterizeaza medicul dermatolog sau pe cel ce se specializeaza in gastroenterologie, care, fiecare in parte, este tentat a considera ca orice boala este provocata in mod direct sau indirect de tulburari ale functionalitatii pie1ii sau de tulburari gastrointestinale. Tot a~a, psihologii care lucreaza cu teste de inteligenta analitice (ce au in analiza memoria, structura gramaticala, atentia, vocabularul ~i inteligenta cu felurile ei) sunt tentati a privi personalitatea ca fiind constituita din entitati separate (ca memoria, atentia, inteligenta verbala ~i nonverbala) ~i sa minimalizeze caracteristicile cu care opereaza alte aspecte ale personalitatii. b) a alta tendinta, ce trebuie suspectata, este aceea care deriva din faptul ca psiholo2:ul impune (desigur, in mod involuntar) celui anat in atentia sa. modul de a 2:andi. a simti. a voi. ce iI caracterizeaza. Aceasta tendinta afecteaza libertatea spirituala ~i de actiune a celor supu~i diagnozei psihice, creeaza subiectului investigat cerinta de a aparea aitrel decat este, adica asa cum reiese ca ar trebui sa fie. Este imposibil sa se incorporeze in structura unui test infinitatea de mentalitati, stiluri ~i caracteristici psihice care exista. Daca testul este etalonat, el cuprinde 0 anumita preferinta a celui ce I-a etalonat ~i 0 anumita mentalitate a celui ce a ales itemii testului. Totu~i, experimentatorul creeaza 0 matja de distanta fata de ceea ce a incorporat in test in urma etalonarii, care a fost, bineinteles, influentata de insu~i procesul de etalonare care se face pe seama unor raspunsuri colectate ~i apoi pre1ucrate. Conditia de confruntari de mentalitati poate crea 0 discreta fragilizare a insu~i instrumentului de cercetare (testul), dar, in genere, psiholoe:ului i se cere sa mediteze la fiecare aplicare a unui test 56

sall a unei baterii de teste asupra mentaHtatilor cclor ce sunt testati fata de mentalitatea implicata in test. Oricum, subiectii i~i manifesta nuantele mentalitatilor lor in orice testare. Ramane, insa, cerinta de a crea conditia de testare care sa alimenteze exprimarea mentalitatii subiectului. Instructajul, atmosfera creata de psiholog, prin el, sunt foarte importante 'in acest context. e) In fine, 0 ultima problema, asupra careia trebuie sa atragem atentia este aceea de a absolutiza metoda (sau testul) pe de-o parte, sau

valoarea rezultatelor obtinute, dar si de a considera aceasta valoare exprimata in rezultate ca mnd incontestabila si activit in orice impreiurari, pe de alta parte. Or, rezultatele unui test trebuie privite ca expresii situationale ale unor simptome. Simptomul nu este tot una eu boala sau cu trasaturi dominante caracteristiee, fapt foarte banal ~i binecunoscut de orice medic. in ceea ce prive~te diagnoza medicala, psihologul trebuie sa aiba In vedere ~i acest aspect a1 terenului pe care lucreaza. in esenta, aplicarea unui test trebuie validata prin aplicarea altora, pentru a se obtine un dosar psihologic completat cu anamneza persoanei in cauza ~i cu observatiile colectate, chiar in timpul aplicarii intregului examen psihologic, cu toate aspectele la care ne-am referit - ~i care sunt implicate in dosarul psihologic.

cA TEV A PROBLEME DE DEONTOLOGIE Fara indoiala, psihologul modem are 0 foarte mare responsabilitate sociala. Exista un eadru deontologic a1 problemelor profesiei ~i a atitudinilor morale ale psihologului. Diseutiile in jurul aeestui eadru deontologie au fost prezente la toate congresele intemationale de psihologie.

Cadrul deontoloe:ic at Asociatiei lnternationale a Psiholoe:ilor (de fapt este yorba de doua asociatii intemationale - una cu caracter general ~i a doua implicata in domeniile psiho10giei aplicate), la care au aderat ~i psihologii romam, prin Asociatia Psihologilor din Romama in 1959, recomanda ~ase reguli importante (de baza) ale profesiei de psiholog1• Ele se refera la 0 respectare a cerintelor implicate in cele ~ase reguli, care au urmatoarele formu1ari: 1. Cerii'1tade etica, corectitudine, onestitate.

1 Primu1, implicat ill organizarea de aspecte deontologice, a fost domeniu1 ~tiin!e1or medicale in societatea moderna. S-a elaborat, in Franta, un cod deontologic, in 1861, revizuit ~i imbunata!it in 1987 ~i apoi protejat prin legea din 1985, care se refera la respectarea demnitapi umane ~i a secretului profesional. Exista un proiect similar pentru legislatia romana.

57

--------------_.~

2. Cerinta de a pastra secretul profesional, secret ce se refera la diagnosticul efectuat ~i aceasta pentru a nu crea conditii de depreciere ori suspiciune a subiectului I'ncolectivitatea I'ncare traie~te. 3. Cerinta de respectare totala a aceluia ce se afla I'n situatie de psihodiagnoza. 4. Obligatia ca prin munca de observatie ~i de cercetare sa se contribuie la dezvoltarea $tiintelor psihologice. 5. Obligatia de a respecta autonomia tehnica a cercetarii. 6. Cerinta de independenta profesionala fata de orice presiuni. *

*

*

Omul, iilelor noastre se afla in cadrul unor profunde schimbari ale vietii sociale ~i ale structurilor sale psihice. Pe fondul unor progrese intense $i foarte marl, dar ~ia unei crize economice legate de perioada de tranzitie $i a unui razboi ce s-a eonsumat la granitele tarii ~i a afectat ~i el eeonomia ~i schimburile comereiale eu Tarile Balcanice, dar ~i cu alte tari (in care Tarile Ba1canieeerau de tranzit)l de asemenea, pe fondul unei dezvoltari uri~e a informatiei ~i a presiunilor generate de perfectionarea foarte mare a tehnologiilor, culturii $i artelor, se dezvolta caracteristici noi, atitudini, mentalitati, cerinte de confort psihic $i de nivel de trai dar ~i de lupta declan~ata I'mpotrivaterorismului. Deci, pe acest fond, munca psihologului ~i-a creat responsabilitati majore $i 0 mai putemica angajare I'n slujba omului. Coeficientul de schimbare psihologica creeaza dispute, nelini~te, angoase. Se evidentiaza dificultati de adaptare ~i conflicte latente sau agresive. A crescut crirninalitatea, eonsurnul de droguril coruptia, legislatia este inca imperfecta ~ilabila, terorismul a atins cote excesive I'nanul 2001. Pentru cercetare, munca psihologului prezinta foarte mare importanta ca pagina de comparatie, de selectie a structurilor psihice ce se fragilizeaza mai mult ~i a celor ce au ramas mai rezistente. Cu a1tecuvinte, munca psihologului acestui timp devine de referire istorica, dar ea trebuie sa fie, sa reprezinte 0 contributie la ameliorarea tarelor ~i a conturarii unor noi forme de adaptare psihosociala, culturala, de educare a aspiratiilor, idealurilor, mentalitatilor, de alimentare a generatiilor ce se dezvolta cu mai mu1ta energie adaptativa la viata mu1t mai mobila, receptiva, competitiva, care se construie~te. Exista 0 cre~tere importanta a ofertei de psihologi. Numeroase universitati, ce s-au constituit ~i consolidat dupa 1989, nu mai resping psihologi, dirnpotriva. Marea majoritate a acestor universitati particulare (multe pe cale de acreditare, deja) au catedre de psihologie. S-au dezvoltat ~i tehnici de psihoterapie de catre psihologi excelenti, care devin 58

tot mai cautati. S-au implicat In tot mai mare masura psihologii speciali~ti in psihopedagogia speciaHiIn activitati legate de copii cu deficiente de diferite tipuri nu foarte pregnante, in ~colileobi~nuite,In viata concreta. Integrarea se desfa~oara in conditii din ce in ce mai .bune. Mai sunt, desigur, numeroase probleme de rezolvat, dar contaCtele tot mai active cu centre de tot felul de psihologi din diferite tari au largit informatia ~i instrumentarea, modernizarea tehnologiilor psihologice. Exista ~i se construiesc conditii tot mai numeroase de dezvoltare a psihGlogiei romane~ti, care sa ofere prin aportul ei 0 importanta transformare ~i dezvoltare a obligatiilor la care ne-am referit in paginile anterioare. Prezentul include dimensiunile remarcate ce trebuie cunoscute. Inainte cu aproape 30 de ani, Alvin Tofflerl a publicat 0 lucrare care ne-a oferit mereu momente de meditatie privind aceasta problema, in care psihodiagnoza i~i mare~teimplicatia. Toate acestea contureaza terenul foarte larg ~i mereu in dezvoltare a psihodiagnozei ~i-i confera statutul de proces de analiza psihologica a unui caz ~i, in acela~i timp, a unei sinteze logice situationale a dezvoltarii psihicului, a caracteristicilor mai semnificative ale acestuia, la un moment dat, ca ~i directia acestei dezvoltari. in aceste conditii, analiza de caz a devenit foarte importanta ~i a capatat statut de metoda de baza.

] Alvin Toffler, Future Shock, London, New York, Toronto, Randoz: A. Benton House U.S., 1970, sau: Alvin Toffler, Le choc de futur, Paris: Ed, D. Gauthier, 1971, Bibliotheque Meditations.

59

CAPITOLUL IV

METODELE EXPERIMENTALE iN PSIHOLOGIE

Psihologia experimentala descrie trei feluri de experimente. Experimenteje de laborator, experimentele naturale ~i experimentele pedagogice." Acestea din urma pot fi considerate ca variante ale experimentelor naturale. Toate tipurile de experimente pot avea functii ;,psihodiagnostice. De. fapt, experimentele nu sunt altceva decat observatii i, foarte organizate ~i manuite in cadrul unor strategii organizate, in vederea V'surprinderii~i "masurarii" caracteristicilor psihice simptomatice. Experimentele de laborator permit 0 evaluare de mare finete, datorita folosirii de aparate electronice. Prima mare cucerire. In acest domeniu. a fost aceea a timuului de reactie (TR) la un stimul (mai ales vizual sau auditiv). Victoria descoperirii timpului de reactie a consolidat caract~rul "~tiintific" al psiholo~iei, prin crearea psihologiei experimentale, care a cucerit, treptat, identificarea intensitatii ~i duratei diferitilor stimuli (evaluare foarte fina) ~i evaluarea timpului de reactie, dar ~i a pragurilor minimale ~i maximale de percepere, ~i, mai ales, a pragurilor diferentiale, di intensitate a sunetelor, dar ~i altor stimuli. Sub pragurile minimale, omul nu mai aude, iar deasupra pragului maximal (al sunetelor foarte puternice ere diferite feluri), perceperea sunetelor se transforma in reactie de durere, d'eci • nu mai exista ca stimul adaptativ. Timpnl de reactie este roarte important In diferite profesii (~oferi, sportivi, concerti~ti) ~i in profesiile legate de tehnologiile moderne. Cum am mai spus problema TR a fost stimulata de gre~eli de reperare de stele prin aparate, de catre astronomi, traseele acestora fiind implicate in valori diferite in cadrul aceluia~i centru astronomic, fenomen a cMui gravitate a sesizat-o Fr. W. Bassel (1784-1848). TR a fost studiat de Donders in Laboratorullui Wundt de la Leipzig, dar inainte ~i de Herman van Helmholtz (1821-1894), bibfizician ~i medic chirurg care a calculat viteza de transmisie a impulsurilor senzoriale. Pentru diferite organe ~"de simt, TR prezinta u~oare diferente la fiecare persoana. Din acest motiv, se dan auroximativ 30 de stimulari si se face 0 medie a lor. medie ce se 11, considera valabila. In zilele noastre, toate laboratoarele de psihologie au

~!

60

aparatura tot mai sofisticata pentro studi~n~~.JiIJ}Qlll1,lLQ~.~tea.cti~_fIR),nu numai pentru domeniul s~~c2lj~1?dai"'~r pentro t~ll1El!L~e ac:!~tare-1_~ 0 s'!I~ina, pentro implicareamemoriei intr-o situatie sau alta, pentro tilllpul de .. organizare al unui raspuns (gandire etc.). Exista 0 tot mai mare tendinta de 1. f61Osiie'~n50m15uteielor;nu-numalpentro a calcula rezultatele observatiilor organizate, dar ~i pentro efectuarea propriu-zisa de experimente prin eomputere. Se are in vedere ~i organizarea situationala de destindere a subiectului aflat in cereetare experimentala. Sernnalfun acest fapt, deoarece motivul eel mai important pentru care cerc:!~~~~.~ ie~it din labosatO,~"~i a devenit eoncurenta eu ~!i~area deJ~ste m,..mediul obi~nuiCae-viata(in ~eoli, mai ales), ~i aeeasta pentru ca T~~~!~!()iiIr., ca ~i cabil1eteleu meclicalesau ~aelltare, cre~az~ UIldisco11fort ~,., psihic care altereaza rezu1ta!~I~(PIi1!!~~~liit~1!~i~!l~!~.~~J~r~llor.): "...- .... ! I) ExperimenteTesunt extrem de organizate ~i manuite in cadrul unor strategii, in vederea surprinderii de caracteristici psihice simptomatice, fapt pe care 11subliniem, de altfel. Mai exista un motiv pentru care laboratoarele au devenit mai putin folosite decat testele. E un motiv legat de faptul ca aparatura este ""=.=-_==ccostisitoare ~i intretinerea ei, de asemenea. De altfel, in _,~_.~"__ numeroase profesli -(~oferi,sportivi etc.), distantarea de mediul natural, in care ace~tia i~i exercita profesiile, este ~i mai riscanta privind obtinerea de rezultate la nivelul celor reale a celor supu~i psihodiagnozei, mai ales in cazul unor reactii psihice mai complexe ~i mai fme. in fme, pentro alcatuirea unui laborator este nevoie ~i de un mediu care se cere cat mai izolat de factori perturbatori. in esenta, in ariee experiment putem presupune ea stimulul (saul factorol de interventie), pe care-lmanuie~te ~i 11 marcheaza psihologul, I

!

r

-',,=...,...._r.••.""'_"""'=,.y=c~.=___O_='."'"~T__".""'._"=_,,"'~""'"'''.'''''._

actioneaza aflat in cercetare asupra un. ~ioreoncomitent variabile dependente asupra interrelatiilor de personalitatea acestora subiectului.l• cu alt,cl variabile. Actiunea de provo care se exercita, ca atare, asupra Iui P (personalitatea subiectului), care dispune de variabilele: a, b, c, d, e, f, g, ... n. Dintre acestea, intereseaza, sa zicem, variabila "c", care este actionata prin factorol de interventie (extern) S (stimul). Binelnteles, actul de interventie se realizeaza in contextul unor conditii ce nu au dimensiuni specifice ~i se pot formaliza ca: C (A, B, C, D, E, F, G, ... N). Ca atare, R=fP

(C),

C, unCleP ~i C au valorile descrise mai sus.

Evident, arice experiment constituie un mijloc de colectare de fapte semnificative, imagini. 61

V aloarea ~i caracteristicile latente, ce se af1a incorporate in materialul obtinut prin experimente, devin utile numai in urma prelucrarii lui. Prelucrarea se realizeaza, in linii mari, pe doua coordonate: prima este de analiza statistica, de despuiere ~i evidentiere a ceea ce este mai important In materialul considerat; a doua este de analiza IOf!icii1, prin care se supune materialul datelor colectate (a rezultatelor obtinute) unei convertiri in directia aspectelor psihologice pe care Ie dezvaluie. Sistemul de prelucrare are in permanenta evidenta mi~carii psihice ce se af1a in experimentul considerat. Bineinteles. exista tot 0 analiza IOf!ica anterioara ;wliciirii exverimentului. analiza incorporata in proiectul experimental. Uneori, experimentele Incorporeaza numeroase variabile. Intr-o lucrare efectuata de Zissu Weintraub se solicita subiectilor sa evalueze, in prealabil, timpul necesar pentm efectuarea unor rezolvari de probleme (calcule simple) ~i sa faca aprecierea (tot in prealabil) a gre~elilor ce potfi mcute2. Concomitent, foile pe care s-au realizat calculatii1e aveau destinatii - ca puncte pozitive - ce se acumulau fie pentru subiectul care era supus experimentului, fie pentru c1asadin care acesta facea parte, fapt ce a creat posibilitatea de a se vedea in ce masura Se realiza 0 denivelare a angajarii responsabilitatii ~i a atentiei la paginile destinate c1asei, fata de cele destinate doar elevului. Faptul ca la un moment dat se Uisa alegerea Ia voia subiectului, a creat 0 dimensiune suplimentara in experiment. In esenta, experimentul sonda, frontal, note de aspiratii, note de posibilitati, indicatori specifici evalutirii ~i autoevaluarii, note de integrare in colectiv, de altruism, individualism etc. Din cele de mai sus, rezulta ca numarul de variabile, ce se incorporeaza intr-un astfel de experiment, poate sa fie relativ mare. Capacitatea de a construi experimentecu 0 Iarga arie de variabile in schema lor strategica se rafineaza treptat, la persoanele care au 0 mare experienta in acest feI de activitate.

Rezumand

cele de mal sus. Dutem considers. in esenta. ca

expcrimentul (mal ales eel de laborator) consta in consemnarea efectului unOI" variabile indeDendente in condit.i controlabile. rapt ce permite colectarea unui important matffial de inform.atii. privind subiectii afl.ati in actul de dia2Doza psihic!. Nu trebuie sa uitam, Insa, faptul ca experimentul prezinta importan!a nu numai prin faptul ca poate

~Analiza logica se ohtine pr..n cursurile de psihologie generala. Experimentul avea la baza schema. testelor.

62

fumiza materiale .obiective ~i eorecte,. eu privire laanumite caraeteristici psihice ale unuia sau ale mai multor subiecti in comparatie cu altii, ci ~i vor etalona raspunsurile ~i se vor organiza scari de "masurare" cu valoare de pentru •caexperimentul fumizeaza psihodiagnozei terenul .•de(diferen(iale)de date pe care se ••••' ] diagnoza psibicadiferelliiala pe vilIste, sex li structuri personalitate. CHESTIONARELE. CA METODE PSIHODIAGNOSTICE Chestionarele au fost folosite intai de francezi, ca instrun1ent de cercetare. Pescara larga,aufost utilizate de Stanley Hell (1905) ~iapoide psihologii olandezi G. Heymans ~i E. D. Wiersma (1908). T. L. Kelley, referindu-se la chestionar, spunea· caeste " ... instrumentul cel mai sarac, care a fost introdusin domeniul respectabil al ~tiintei, dar a~a slab cum este, totu~i acest fantastic instrument al ~tiin!ei va rilmane un auxiliar indispensabil"l . Chestionarele cer l'aspunsuri la solieitari scrise, raspunsuri psihologie conditionate de foarte multi factori. Nuexistainca studii certe, foarte complexe, consacrate chestionarelor, chiar daca aeestea sunt consemnate printre metodele de psihodiagnoza in toate luerarile consacrate acestui instrumentar de eercetare. Chestionarul se considera 0 metoda de investigatie a unei colectiviti1tii. Consta dintr-un set de itemi (secvente) ce contin propozitii interogative (numerotate) sau propozitii asupra carora se cere opinia. Raspunsurile implidi ~i proiectari de atitudini, interese, caracteristiei de mentalitate, rejectii sau acceptari de anumite idei etc. Folosite astfel, chestionarele au valo~~ ..Jlr~g!!p~sticarelativ.d~ scurta.duraULF. Mosteller a consiaeiat r"c[~varabHitatea chestlonarelor ....(preponde.rent ·cele de opinii) referitoare la. episoade de evenimente, mai ales, este· de 79%,· dupa 2-4 saptamani. Pentru evenimente mai stabile, este de mai lunga duratii. A~a de piIda, la intrebarea:. "Ce marca ~i culoare de ma~inapreferi?" - raspunsul . este de valoare mai indelungata· decat la intrebarea: "AI cui sfat este mai pretios in orientarea profesionala?". Exista 4 feluri de ehestionare, din punctuI de vedere al caracteristicilor raspunsurilor solieitate: I} chestienare en rasDnns mehis san feria! dihotomie (la aeestea seee.re sublinierea, la alegere, din raspunsuri date, de genul: da, nu, sau eoreet, fals); 2)ehestionare eu raspnns 1ft ale2ere, din mai muIte date: da, nU, posibil; 3) chestionare eu rasDuns tiber sau desehis, uneori· dfu1du-se propozitii netenninate ..Acestea

I T.L.

L. Kelley, Crosswords

in the hard of Man Stamford University, 1928, pg. 79. 63

rn·--·~·

incita la aprecieri, motivatii etc., avfu1d caracter proiectiv mai pronuntat, ~i care in anumite conditii devin teste; 4) ehestionare eu rasounsuri ce cUDrind scari 2:radate de evaluare sub diferite forme, ca: foartc mult, mult, outin, foaric Dunn sau deloc; sau searl similare privind gradatii mtre: intotdeauna ~i niciodata; frecvente sau gradatii prin cifre, ca note evaluative gradate. Din punctul de vedere al criteriilor sau obiectivelor, chestionarele pot fi: de cunostinte (folosite din ce In ce mai mult in evaluarlle ~colare); de

sondare a nivelului intelectual, de creativitate, de atitudini, de interese, de caracter, de oersonalitate ~i de sociabilitate. Acestea din urma se exprima ca metode statistice sociometrice (care au in obiectiv, mai ales, probleme de interrelatii sociale preferentiale, cu sau tara motivatii); testele san metodele sociometrice, derivate din optica lui J. L. Moreno (1889-1974), psiholog american de origine romana; anchete sociale si de ouinii, folosite frecvent in viata sociala pentru a se testa, mai ales, pulsul in optiuni politice de diferite feluri, constituie categoria chestionarelor eelor mai cunoscute ~i folosite. Orice chestionar are la baza 0 schema ce poate fi reprezentata grafic prin zone de intersectare, acoperire total a ~i independenta relativa a intrebarilor,pe care Ie contine. El poate colecta 0 anumita cantitate ~i calitate de informatie simptomatica pentru 0 diagnoza psihica.

Din Dunct de vedere al modului cum se aldituiesc chestionarele. ele Dot avea un numar mai mare sau mai mic de obiective sau "criterii" IncorDorate in itemi (intrebari). Ansamblul intrebarilor oricarui chestionar se structureaza in jurul intrebarilor de baza (carora Ii se acorda ceva mai mare valoare diagnostica). intrebarile de baza sunt saturate de "eriteriul" (obiectivul princioal) chestionarului. De obicei, in chestionar se afla cateva "criterii" (obiective). Raportul dintre intrebarile care se refera la criteriile chestionarului poate fi diferit. Chestionarele au 0 serie de insu~iri, cum ar fi: structura extensivitatii, exoresivitatea, adancimea. finetea, unitatea de directie ~i functionalitatea. Structura chestionarului este data de totalitatea. insu~irilor sale tehnice, precum ~i de evidenta "criteriilor", obiectivelor lui, de raportul dintre criteriul de baza ~i celelalte. Daca in chestionar exista un numar mare de criterii (obiective), el are 0 extensivitate mare. Extensivitatea este insu~irea chestionarului de a diagnostica un numar mai mare sau mai mic de criterii (obiective). Re1atiile dintre intrebarile de baza ale criteriului ~i cele de control confera chestionare1or adindme ~i finde. Masura in care toate intrebarile contin, direct sau latent, sondarea convergenta a acelora~i criterii (lnsu~iri 64

san atribute· psihice), arata ca, in general, chestionarul poseda unitate de directie (de exemplu, Chestionarul Cattell de anxietate are 40 de itemi ce diagnosticheaza aspecte ale anxietatii incon~tiente/voalatel ~i ale anxietatii con~tiente/manifeste/). Cand in chestionar sunt incorporate mai muIte criterii care nu sunt convergente, este yorba de un chestionar multifazic (a~a cum este Chestionarul MMPI lMuitifazic de Minnesota! sau chestionarul PF 16, ce contine 16 factori; Chestionarul Freeman de maturi~ateemotionala etc.)!.. insu~irea de functionalitate a chestionarelor deriva din prezenta, In chestionar, a unor itemi saturati de mai multe criterii ~i aranjamente ale itemilor care pot valida sau invalida unul sau altul dintre criterii. De obicei, acestea din urma se numesc intrebari de control. A~a, de pilda, Intrebarea "Ce-ti place sa faci mai mult cand nu ai lectii multepentru a doua ziT' devine 0 intrebare de control, pentru ordinea ~i ponderile marturisite de eel testat la intrebarile de baza ale unui chestionar de interese, in vederea orientarii ~colare ~i profesionale. Chestionarele care contin scari latente de control au 0 mare functionalitate. Aplicarea unui chestionar pune, de la inceput, problema pregatirii aceluia asupra c3.ruiase aplica. Exista, in general, 0 oarecare rezistenta ~iun anume grad de nesinceritate in raspunsurile Ullor subiecti. De aceea, chestionarele de diagnoza psihica utilizeaza scari de sil1ceritate.In arice caz, este necesar ca subiectii testati sa fie pregatiti prin instructajul prealabil asupra cerinlelor ce se manifesta fata de ei, pentru a fi interesati ~i antrena!i in participarea responsabila la activitatea de psihodiagnoza. in ceea ce prive~te sistemul tehnic al chestionarelor, este bine ;;i comortabil ca ele sa aiba un sistem tehnic unitar (adica, raspunsurile sa fie toate fOI1ate sau la alegere sau deschise). Exista inca in circulatie chestionare cu structura· tchnica eterogena. Ele se preteaza mai greu la operatiile de despuiere ~iprelucrare. CONDITIILE DE BAZA. NECESARE IN INTOGMlREA CHESTIONARELOR (pentru utilizarea lor optimala) L Orice chestionar trebuie pre-testat, inainte de a fi aplicat pe scara larga, ca instrument de psihodiagnoza. 2. Orice chestionar trebuie sa fie scurt ~i sa nu ceara infonnatii la care se poate ajunge pe alte cai (dosare, registre ;;i cataloage~colare, jurnalul clasei etC.). 3. Este necesar ca intrebarile din chestionar sa fie clare. lMul!i psihologi considera chestionarele drept un felde interviuri.

65

4. Este bine ea inainte de testarea propriu-zisa sa se dea garantii de diseretie eu privire la eele fonnulate in ehestionar. 5. Intrebarile sa fie grupate in itemi in ordinea logica a subiectului, care nu coincide intotdeauna cu aceea a psihologului care efectueaza psihodiagnoza. 6. Este necesar ca orice ehestionar sa respecte limba ~i nivelul de informatii ~i cultura ale subiectilor diagnosticati. 7. Cel ce alcatuie~te chestionarul trebuie sa ~tie ca se raspunde greu la intrebari ce implica raspunsuri, prin care subiectul investigat s-ar putea deprecia (daca ai copiat vreodata la vreo teza?). 8. In ehestionare trebuie evitati termenii ambigui, vagi. Daca se intreaba "Ce ocupatie ai?", subieetul nu va ~ti daea trebuie sa raspunda la "ce face?", sau la "pentru ce s-a pregiitit?". Daca se intreaba "Ce varsta ai?", se pot ivi subtilitati privind ziua ~i luna. Este mai bine sa se ceara data na~terii ~i data zilei in care a avut loc psihodiagnoza. 9. Trebuie sa se evite raspunsurile vagi, ca, de exemplu, mijlociu, superior, rar, la intrebiiri ce vizeaza conduite clare. A~a, de pilda, este bine sa se intrebe"De eate ori pe saptamana, sau pe luna, iti notezi lectiile la care ai avut difieultati?" ~i nu "Iti notezi lectiile la care ai avut dificultati deseori, rar, intotdeauna?". IO. Sa se evite negatia dubla. De exemplu, daea se spune: Raspunde prin "da" sau "nu" la urmatoarea intrebare: "Nu stai de yorba cu copii care nu ~tiu sa se tina de cuvant?". Este difieil pentru eel· ce trebuie sa raspunda, sa faca fata unei astfel de situatii. 11. Trebuie evitate, de asemenea, raspunsurile tara sens! Nu intrebam un eopil sau un tanar ee timbre de valoare a coleetionat, inainte de a-I intreba daea are sau nu 0 eolectie de timbre ~iun clasor. 12. Intrebarea este bine sa contina un singur aspect. Daca, de pilda, se intreaba "Crezi ca elevii care au aptitudini la matematici trebuie grupali ~i sa se f~ea leetii individuale eu ei?", subiectii vor fi pu~i in situatii dificile. In astfel de situatii, exista riseul ea subieetii sa raspunda la 0 singura intrebare din eele doua. Prima verificare a raspunsurilor trebuie sa fie de exactitate ~i se face prin eonfruritarea datelor emise de eel ce a completat chestionarul eu date, ca cele ale parlntilor sau ale profesorilor (privind situatia ~colara, profesionala, materiala, culturala etc.), candeste vorba de elevi, sau eu date de la locul de munca, atunci cand este vorba de adu1ti.Unde eontradictii ale acestei confruntari apar din neglijenta, din neinte1egerea sensului celor ce se 66

intreaba sau din mentalitatilediferite dintre cel ce a aldituit chestionarul ~i cel ce-l completeaza. Pentru controlul chestionarului, se compara rezultatele obtinute eu acelea de la un grup de subiecti foarte bine cunoscuti, sau en rezultate obtinute priri alte metode. DESPREEV ALUARE in legatura cu ceIe- relatate mai sus, reiese faptuhca in chestionarese evaluarel fie~exprese, fie late:nte (ta In anamneza ~i ntilizeazascaride observatie ). Tehnicile de evaluare mai frecvent utilizate, la care, de altfel,am mcut unele referiri,sunt: sdirile de avreciere, scarile cOIDvarative, sdirile descriptive ~i scarile concrete. In continuare, yom caracteriza fiecare dintre tipurile de seari de evaluare enumeraty. Sea rile deapreciere sunt sisteme de evaluare simple ~i foarte frecvent folosite. Ele se mai numesc ~i sdiri de evaluare calitativa. In genere, se poate considera ca anumite Insu~iri, ca: sm-guinta, atentia, participarea la lectii etc. pot fi notate pe 0 dreapta pe care sunt marcate'segmente de evalnare. In cazulin care intereseaza gradul de atentie la ore, pe dreapta AB se pun 5 puncte, sau 4~dupa cum urmeaza: x

(+)A

x

4

5

(-)

1

3

Protocol de evaluare 1. Un anumit elev (X) are, conform evaluarii, pe .aceasta scara manifestari de atentie foarte buna la tot ee se spune ~i i se cere (intre 4 ~i 5), ~i altul {Y)manifesta un foarte redus grad deatentie (intre grupele de evaluare 1 ~i 2). Acest gen de scara de evaluare opereaza eu cifre. in alte cazuri, evaluarea, pe' linia gradata, se exprima prm calificative:

i

A+

~---,,exceptional

f. bun

--,-,,-,bun

--,satismcator

--,---,-_nesatismcator

B

Protocol de evaluare2. Scarile de evaluare includ: 1. Identificarea obiectivelor (de exemplu, rezultatul dorit la inv1itatur1i); 2. Defmirea obiectivelor in telmeni de comportament (specificarea comportamentului,pe care-l accept1im ca reprezentfuld invatare.a dorita); 3. Programarea instrumentelor de m1isur1i;aplicarea. J

67

.

De aceasta data, suhiectul se afla la aprecierea "bun", de la mijlocul scarii. Aceasta SCanlde evaluare opereaza In sistem apreciativ verbal. Unii autori simplifica scara de apreciere, efectufu1d 0 evaluare pur numerica. In acest sens, opereaza pe seria de note de la 1 la 5, in felul urmator: Elev V. 1. cls. a V-a (atentia) = 1, 2,~, 4, 5. Acest sistem de evaluare se aseamana cu acordarea de note ~colare ~i este foarte simplu. EI poate deveni, Insa, mult mai fin, ca In scara de apreciere de mai jos, care are un earaeter mixt ~i se nume~te scara de 3preciere comvlexa.

12345

Elevii V. 1., X ~i y 3. 4. bun f. bun 16 2122232425 17 18 678910 2. 5. slab 11 12 13 14 151920 (Y) exceptional

Protocol de evaluare 3. Companlnd notatiile de pe scara de evaluare simvlii cu notatiile de pe scara de evaluare cOIDvlexii, se poate, lesne, ohserva ea elevul V. I., aflat In scara de evaluare simpla la diviziunea 3, se afla la diviziunea 1, care reprezinta partea inferioara a diviziunii 3 a scarii de evaluare (sau apreciere) eomplexa, ceea ee permite diferentierea de alt elev (Y) hun, care se afla ~i el la diviziunea 3 a semi de evaluare simpla, dar la diviziunea 15 (spre f. bun) a scarii de evaluare complexa. Scarile descrivtive cuprind, in general, definiri de calitati,pentru a putea fi reunite Intr-un profil psihologicin care apar evaluari, relativ date.. ~ oentru fiecare Insusire in oarte. lata o. astfel de scara d 4532 (+) (x) ex) (x) (-) 1 (x) >

Protocol de evaluare 4. 68

Scarile descriptive pot avea ;;ialte forme. A~a de pilda:

Rareori Adesea Niciodata Totdeauna (x) (+) .

.

.

.

.

(x) (-)

(x)

Protocol de evaluare 5.

in celedoua scari descriptive de mai sus s-au valorificat 1nsu~iri psihiee privind adaptarea ;;colara ;;i con~tiinciozitatea. Astfel de scari descriptive se utilizeaza eu funetii de fi~e de earaeterizare in ~eoli (aeeste tipuri de scan permit efeetuarea de profiluri psihologice). Sistemul de apreeiere cere, in unele cazuri, 0 scara cu doua trasaturi, ce reprezinta polii unei insu~iri psihice (de exemplu:· egoist-altruist, timid-indraznet etc.). Pentru astfel de insu~iri, 1n ee1e mai multeeazuri, nu seefectueazaevaluari separate, ci se opereaza eu treptele de gradatie ale uneia ;;iaee1eia;;iscale. In fi~a de observatie (caraeterizare), aldituita in 1940 la Cluj, exista caracteristici psihice de acest gen, aIaturi deearaeteristiei psihice obi~nuite, in care este yorba de diferitele note ale unei singure insu~iri neantinomiee cu altele.. lata forma sub care se prezinta astfel de evaluari. Se poate ca unei scari de evaluare, cupatru gradatii, ea seara expusa mai jos, sa i se· mareasea .fmetea de evaluare prin aeordarea de 1-5 puncte pentru conduita dingrupa 1, apoi 6-10 puncte 1ngrupa 2, de la 11-15 sa fie numerotatia grupei a 3-a, iar de la 15-20, notalia grupei a 4-a. Se obtine, astfel, 0 evaluare a conduitei sociale pe 20 de trepte, fapt ce transforma aeeasta scam deseriptiva (sau fi~a de observatie)in scara de evaluare. 69

N mele subiectului. Co

I

; ..... , x x CUVlmC10S xx neascultiitor xxascuWitor x x xlectiile x'· modest 4x 32indriiznet ascultator nesociabil timid modest ascultiitor f.increzut cuviincios 5sIar~it, 1 1x 243 f.f.putin sociabil scara de xl~i sociabil xcuviincios 341comDarativa xlectiile putin·sociabil indraznet increzut Dataexaminarii. n~terii. putin timid Stiu fac Rup din caiete cuprinde, pe acee~i' fi~a Data lnvata Infoipauze putin Co deevaluare 7. in "

..

I

.

note evaluare. , De eacopiilor evaluarea se.face in functie de 5-6 e~antioane gradate ca evaluare. m ultor elevL Se evaluarea utilizeaza, mai ales, psihologii care audesenele 0 care foarteau mare se in evalueazii prin comparare eu un numar de modele, deja acestuia cu de e~antioane pildii, apropiate, serierii care au unui fost elev evaluate. se de face La prin feI, eompararea scrierii eea~i)faptul alemai experienta exercitii de evaluare. lata 0de astfel scara: Es con creta se deosebe~tc de sistemele deserise mai sus, prin .

Es Es Es Es

Din cele de mai sus, s-a putut pune in evidenta, printre altele, faptul ca scara comparativ3 se poate transforma in scad descriptiva si invers. Oricum, scara comparativa permite sa se stabileasca ierarhii, clasificari relativ diverse intre elevi, mai ales cu privire la acele insu~iri care sunt implicate mai des in procesul de invatare sau in relatiile dintre elevi ~i toate persoanele aflate in actul de educatie.

*

*

*

Din cele relatate pana acum, reiese ca scarile de evaluare sunt foarte diferite. Ele creeaza posibilitatea de a economisi timp ~i de a efectua observatii intr-un mod organizat sau de a utiliza chestionarele in sistem de eval uare gradata. Exista, fire~te, 0 serie de dificultati privind evaluarea ca sistern de psihodiagnostic. Aceste dificultati se datoreaza faptului ca intregul sistem elaborat este dependent de cel care 11 aplica. Acesta trebuie sa efectueze evaluan ce privesc exigentele minimale ~i maximale, trecerea de lac etapa la aIta a evaluarii ~i trebuie sa aiba 0 reala constanta a aprecierii. Se pare ca, adeseori, exista tendinta de centrare a aprecierilor. Tendinta de evaluare numai in cadrul valorilor centrale este, uneori, secundata de tot felul de efecte determinate de considerente ce tin de subiect. Un copil simpatic influenleaza, adeseori, aprecierile in favoarea lui, la fel un copil timid are ~anse sa fie subevaluat, ca ~i un copil indraznet sau neconformist. La toate acestea se adauga faptul ca, nu de putine ori, se manifesta tendinta ca rezultatele, odata elaborate (asupra unei trasaturi psihice), sa influenteze rezultatele ulterioare, mascand punerea in relief a insu~irilor Cll pondere, ale subiectului uman considerat. Acela~i neajuns se manifesta ~i in ceea ce prive~te raspunsurile obtinute la chestionare1e care utilizeaza scan de evaluare. Subiectii au tendinta de a se subaprecia sau supraaprecia. Interesant, pentru planul acestor probleme, ni se pare ehestionarul eu scari de evaluare Likert, care incita subiectul in a se evalua el insu~i cu intensitatea, manmea, importanta pe care 0 acorda unor fenomene, atitudini etc. A~a, de pilda, la intrebarea: "In ee grad 0 consideri pe sora ta prietena?" - se dau cinci c1ase de evaluare: 1, 2, 3, 4, 5, cerarrdu-se sa se puna 0 cruciulita sub grad, pentru evaluarea pozitiva, ~i 0 linioara echivalenta cu semnul minus, sub gradul considerat pentru evaluarea negativa. Se totalizeaza notele brute tntr-o coloana T (totalul), care situeaza subiectul intr-un continuu ipotetic. Ca atare, se sondeaza continuumul de atitudine. Daca enuntul (itemul) este discriminativ, subiectii care au (+) au note sensibiI mai marl decat subiectii eu semne negative (-). 71

Pentru fiecare enunt (item), se compara distributia notelor elementare (brute), in grupurile plus (+) ~i minus (-). Daca sunt simetrice, se utilizeaza metoda notelor standard "T" 1• Likert a elaborat scara sa de evaluare, in 1929-1930,rncand apella teoria specificitatii ~i a generalitatii (pusa m evidentii, anterior, de Spearman). in esenta, scala lui Likert evidentiaza note mari la raspunsuri favorabile, note medii la ezitari ~i note mici la raspunsurile defavorabile (negative). TESTELE. CA ELEMENTE DE PSIHODIAGNOZA o mare riispandire au capatat aceste mult controversate instrumente de lucru necesare psihodiagnozei, denumite "teste". Ca ~i chestionarele, testele sunt situatii miniaturi. Numele de "test" a fost acordat pentru prima oara de Me. K. Cattell (1890) unor probe psihologice evaluabile, ca instrumente de psihodiagnosticare a intelectului. Asociat la paternitatea testelor, ca instrumente psihologice, este numele lui A. Binet. Astazi, testele au patruns mtoate aspectele vietii. Aproape nu exista publicatie culturala care sa nu publice, sub denumirea de teste, tot felul de chestionare sau ~arade, adeseori amuzante. Este insa 0 gre~eala sa Ie consideram drept instrumente psihologice de diagnosticarepsihica. Pentru a purta aceasta denumire, probele psihologice trebuie sa aiba anumite caracteristici, dintre care retinem, ca deosebit de semnificativ, faptul ca acestea trebuie sa fie etalonate, ceea ce presupune, in prealabil, studii mdelungate ~i·complicate. Testele sunt instrumente de evaluare a caoacitatilor sau trasaturilor osihice individuale. trasaturi care antreneaza cunostinte san caoacitati si oun in evidenta structura. si valoarea acestora. Testele sondeaza gradul ~i caracteristicile capacitatilor psihice. Ele se bazeaza pe cercetari ~i permit sa se efectueze cercetari, datorita faptului ca ofero posibilitatea de a se studia caracteristicile diferitelor grupuri culturale, profesionale, de varsta etc., m situatii standardizate. Acest fapt permite 0 evidentiere a variabilitatii ~i dispersiei diferitelor insu~iri ~i comportamente, facilitfu1devaluarea caracteristicilor spirituluiuman in diferite conditii de viata. Asociatia Intemationala de Psihotehnica a adoptat unnatoarea definitie: "Testul psihologic este 0 proba determinata, ce implica 0 sarcina de efectuat, identica pentru toti subiectii examinati cu instrumente precise,

I Scanle de evaluare pennit descrierea de trasaturi de personaIitate (acelea~i) ia mai muite persoane. Compararea acestora este, ca atare, faci1itata. Valoarea scarilor descriptive este Cll atilt mai mare eu cat nu toate trasaturile de personalitate se pot masura eantitativ. Despre notele "T" se va vorbi in secpunea ell privire la masura. 72

pentru aprecierea succesului sau a e~ecului sau pentru notalia numeridia reu~itei" . Sarcina poate sa se refere fie la utilizarea de cuno~tinte dobandite (test pedagogic), fie la functiuni sensorio~motorii sau mentale (teste psihologice). fie la functii psihofiziologice. Pierre Pichot a definit testele ca instrumente de 1ucru standardizate, servind drept stimuli pentru un comportament. Acest comportament este evaluabil prin comparatia statistica cu ace1aa1altor indivizi (subiecti). aflati in acee~i· situatie, permitandu-se, astfel, clasificarea subiecti10r examinati, fie din punct de vederecantitativ, fie din punct de vedere tipologic2• Alain Sarton considera ca testul este 0 proba ce permite ca, pomindu':se de la un comportament observat al unui subiect dat, sa se determine comportamentele uzuale, inclusiv cele viitoare, semnificative ale subiectului respectiv, fapt ce se refera la functia de predictie a testelor. P. Oleron considera ca testele sunt instrumente fundamentale ale psihologiei aplicate. Ele se preteaza la eercetare, datorita posibilitatilor pe care Ie ofera in examinarea a numero~i indivizi in situatii uniformizate. Testele, ca probe psihologice u~or de mfumit, date lntr-un timp relativ scurt, constituie, in fapt, 0 rafinare sistematica a observatiei ~i a evaluarii. Impreuna eu diverse instrumente (esteziometre, eronometre) ~i aparate cu ajutorul carora se poate masura un mare numar de comportamente ~i reactii umane, testele se studiaza In cadrul tehnicilor psihologice (psihotehnice), a caror evolutie este astilzi foarte complexa. Un test este, conform remarcii lui R. Zazzo, un "model", in sensul pe care I-a pus cibemetica in circulatie. £1 materializeaza, traduce, printr-un dispozitiv experimental ~i de analiza psihologica, 0 anumita conceptie ce se acorda la un anumit moment dat unei functii sau unei functionalitati psihice.A~a, de pilda, testul Lorettei Bender include 0 concePtie structuralizata, testul Rorschach are la barn aspecte ale psihologiei abisale, freudiste etc. Acest fapt este important in dezvoltarea discutiilor metodologice, teoretice, privind valoarea cuno~terii unui testoarecare. H. Wallon a vazut in test "0 experientil sau un instrument de experienta"; el a eonsiderat ea geniul experimentatorului se masoara dupa feeunditatea experientei. Numero~i autori asimileazatestele euexperimentul psihologic. Noiam considera ea, spre deosebire de experiment, testul (care a pareurs faze1e sale de experimentare) poseda 0 fina analiza a evaluarilor, operand eu ele. ~t,t~~rea inteligentei, sincroruzata cu aceea a cre~terii totale biologice, se poate ca mentala sa ramana In urma rala de sectoml cre~terii varstei cronologice, ceea ce va duce 1a interzicerea dezvoltarii mentale, sau se poate ca yarstlele mentale sa aiba un ritm de cre~tere mai activ decat al varstei cronologice. Pe seama numeroaselor cautari de a gasi un sistem de testare a aeestor idd, Binet a impartit anul pe luni, in care sa se imp1ice yarsta cronologidl ~i intelectuala, ceea ce a dus 1a Intrebari gradate inteligenfii, relativ

numeric pentru cele 6 momente semnalizatoare ale scalei de evaluare cronologica, scala aflata sub controlul abiectiv a1 timpului. S-au Intrebari pentru fiecare luna ~i an. In. acest context, un copil de 6 ani ~i 8

luni, dadi l:I<

in Incheiere 1a acest capitol am semna1a faptul ca problemele inteligentei ~i ale creativitatii sunt foarte 1a ordinea zilei ~i de foarte mare interes. in acest context, mai ales ill deceniile 7 ~i chiar 8 ale secolului trecut s-a totdiscutat ~i apoi s-a infiintat in Venezuela, (pentm prima data In lume) un Minister a1 Inteligentei. Ac010 a inceput 0 organizare ampla de programe ~i mai ales s-au conturat obiectivele acestui minister, eu un program de 12 puncte, prin care se viza dezvoltarea inteligentei ~i a creativitatii. Se semna1a necesitatea ~i cerinta de a se crea seminarii publice pentru stimularea ~i cre~terea nivelului de motivatii, comunicare ~i perfonnante. Se stimula ~i proiectul de predare a :;;ahului 1a copiii de 1a 7 1a 11 ani, pentro dezvoltarea ~i stimularea de strategii de gandire pe termen scurt 9i pe termen mediu in competitii de inteligenta. S-au efectuat ~i programe de modificare a predarii in ~coli ~i a perfeclionarii muncH didactice, astfel incat sa stimuleze inteligenta §i creativitatea. La acestea s-au adaugat ~i programe de stimulare a gandirii laterale, programe conduse de un cunoscut psiholog-creatolog, Ed. de Nono. Testarea metodei Feuerstern de dezvoltare a metodei de formare de deprinderi intelectuale, deja experimentata in Canada ~i in U. S. A., s-a implicat, de asemenea, Intr-un proiect. in Venezuela a inceput eu 3 210 168

copii intre 11 ~i 14 ani. $i pre~colarii au fast cuprin~i in program, in vederea dezvolHirii vocabularului vizual ca mod suplimentar de percepere. De asemenea, in programele stimulative au fast £acute demersuri pentm concursurile internationale ale muncii ~i educatiei adultHor, in vederea dezvo1tarii deprinderilor cognitive de catre muncitorL In fine, proiectul cuprindea $1 0 protectie a lucrarilor ce se programau. Aceasta a vizat 0 programa ~colara de predare a gaudirii critice $i creative totodaUL Aceste proiecte s-au difuzat ~i pe Internet ~i prin presa. Pentru primirea primelor reactii de aderare sau de propuneri, S-Ei dat adresa: Jose Dominiquez, The Minister for Development of the Intelligence, Palacio Miraflores, Caracas, Venezuela. in acela~i timp, exista 0 institutie de contorizare a persoanelor ce au Q.I. peste 140, care are deja in Europa cateva centre, de mai bine de 20 de am.

169

CAPITOLUL VIII

APTITUDINn""E~ PROFESIILE SI DIAGNOZA PSIHICA.

Despre aptitudini Tennenul de aptitudini deriva din cuvantullatin "aptus", apt de ... ~i definqte 0 dispozitie naturala sau dobandita pentru ceva. Terrnenul de "capacitate" este sinonim 1. Aptitudinile sunt instrumente ale persona1itatii. Ele se manifesta spontan, antremlnd randamcnte calitative ~i cantitative crescute cQndiiii egale de edueaiie ~i exercitii. Ele nu pot fi explicate doar prin conditii favorizante,subiective (de randament). Astfel de caracteristid ale activiti'itii (exprirnate prin randament foarte mare", precocitate in aparWe ~i constanta) se atribuie unor 1atmi specifice alepersonalitatiP. Poate niei 0 problema a psihologiei nu a provocat atat de !TIuIte discutii ~i controverse ca problema aptitudinHor. Exista 0 motiva~ie sociala complexa a acestei situatii, motivatie porne~te de necesitatea ea toate activiH1tile umane existente structma diviziunii sod ale a mlmCl1 sa fie intretinute printr-o evitare dlt ~mai categorica a risipei ~i a dezordinii Intrebuintarii aptitudinilor. A;mdar, aptitudinile impingspre rel1exii legate de cre~terea productivitatii muncii ~i a tuturor activit

~

,F("

Exista teste ce au in atentie coordonarea mi~carilor.Astfel este The Two Hands Coordination Test. Pentru coordonarea ocru-mana se utilizeaza testul de dexteritate Crawford, sau testul Bennet, testul Roger sau testul de dexteritate digitala a lui O'Connor etc. Pentru siguranta mi~dirilor mainii, se utilizeaza tremometrele care sunt aparate ce permit urmanrea unor trasee pe 0 placa metalica eu un creion metalic. Atingerea marginilor traseelor se inregistreaza ca erori, fie automat, fie prin aprinderea unui bee colorat, fie printr-un sunet etc. Se lnregistreaza viteza executiei, amplitudinea mi~carilor, discontinuitatea, calitatea lor, morfologia traseelor. Se pot pune in evidenta caracteristici ale afectivitalii ce intervine in cadrul mi~cari1or prin darea de stimuli perturbatori, dupa ce s-a dobfu1dit 0 oarecare dexteritate in parcurgerea traseuluL

195

Urmarirea (reproducerea) In oglinda, a unor trasee are functii asemanatoare, solicitand in plus 0 restructurare a campului pereeptiv in functie de caracteristicile realizarii punet cu punct a mi~ca.rilor.Acest tip de proM are 0 larga utilizare in determinarea preciziei mi~ciLrilorla copii ~i tineri,

~l~ ;?:~~~~ :. ~.",..•., ....,.~}:a (1947), Ursula $chiopu In cele doua edifii ale lntroducerii in psihodiagnostic, 1970, 1976, In lucrarea Metode de psihodiagnostic, de Mariana Ro;;ca, 1972, C. Enachescu, In Elemente de psihologie proiectiva, 1973, Ed. ~tiintifica, Bucure~ti, ~j M. Minulescu, in lucrarea Tehnica proiectiva, 2001, Ed. Tim Maiorescu, Bucure;;tL 3 Vezi Introducere in psihodiagnostic, ed. a II-a, 1976, p. 452-458. J

275

diferente semnificative odatB. eu inaintarea in varsta, diferenta ill rezultate intre femei ~i barbati, diferenle legate ~i de profesE ~i chiar diferente intre persoanele din eupluri eu ~i ±ara copiL La Inceput, hm.sarea testului a fast mai lenta. Chiar ~i la moartea lu! Rorschach, la 10 ani dupa aparitia testului, aceasta inca nu era prea folosit. Ulterior, a ajuns, ca importanta, printre primele zece dintre toate testele. In forma initiala, testul a fost efectuat in colaborare cu H.Canivel ~i G. Gatier. Testul consmdin 10 plan~e cu pete de cemeali1} simetrice mari, colorate ~i necolorate2• Poseda 0 forma "interesanta de cotare, din care se pot decelalnsu~iri ale subiectilor privind feluri de anxietate (teama), nelini~ti, determinate in diferite felun, sau specifice personalitatii respective. Testul are notatii pentru banalitate, originalitate, confabulalie etc. Raspunsurile color permit 0 analiza a caracteristicilor de extroversiune, iar raspunsurile mi$care de introversiune . • Rorschach a denumit cu termenul de ambiegal tipul echilibrat (intro- $i extraversiune egale), acest tip ce se caracterizeaza ~i prin faptul ca mediteaza inainte de a actiona. Testul Rorschach a declan~at un numar apreciabil de lucrari (cam 800 prin 1976), dar ~i constituirea unui institut Rorschach, aparitia unor reviste consacrate acestuia ~i reuniuni (din 2 in 2 ani) pentru studiul aplicarii ~i interpretarii tehnicilor metodologice ale testului. Exista 2 tendinle in legatura cu aparatura statistica a acestuitest. 0 tendinla ce utilizeaza 0 vasta aparatura metrologica, reprezentata de $coaia americana, ~i 0 tendinta ce vizeaza mai ales aspectele calitative ale raspunsurilor, rnai accentuata deeat centrarea pe aspectele cantitative ($coaia sincretica elvetiana); exista ~i utilizan intermediare caracterizateprin analize cantitative ~i calitative proportionate. Aceasta din unna forma este utilizata ~i in diferite laboratoare din Romania, mai ales in cele universitare. • In genere, pentru utilizare, se cere subiectului 0 atitudine relaxata, rara autocritica, receptiva ~i atenta. Interpretarea reune;;te caracteristici ale gestaltismului $i freudismului.

I Vezi imaginea urmatoare. 2

H. Rorschach, Le Psyhodiagnostic,

P.U.F., 1921.

276

.

Rorschach: Psychodiagnostics

Schema block (Recording blanke)

III

IV

v

VI

VII

IX

VIII

X

277

• In genere, pentru a se·putea face 0 cota!ie clara, se noteaza partea plan~ei care este interpretata (exlsta un cod topologic). Aceasta nota!ie se refera la caracteristicile formale ale interpretarii. Intereseaza daca subiectul se refera la interpretare in ansamblu sau la detaliile petelor, daca atribuie forrnelor percepute identitati vegetale, animale sau umane. Intereseaza, de asemenea, raporturile dintre forme $i culori ce intervin in raspunsuri, originalitatea Sau banalitatea raspunsurilor etc. Se pot ob!ine, in general, pana la 250 de raspunsuri la cele 10 plan~e. • Intereseaza in cotatie numarul raspunsurilor sau productivitatea acestea sunt interpretate ca facton emotivi $i intelectuali. Raspunsurile (productivitatea) putin numeroase evidentiaza retinere, !ipsa de expansivitate ~i energie mintaUi.Cfu1draspunsurile sunt putine, dar calitativ deosebite, sunt ale persoanelor precaute;;i preocupate de perfeclionare. Raspunsurile numeroase constituie un indicator de bogatie imagistic8-. Faptul ca domina raspunsuri de tip global sau raspunsuri ce se fixeaza pe detalii, constituie tipul de aprehensiune, sau locatia. In cadrul loca!iei, se tree raspunsurile ce indica 0 gandire abstracta sau dualista, iipsita de originalitate. Raspunsurile se analizeaza ~idin punctul de vedere al categoriilor: forma, culoare, mi~care, perspective. Mai ales forma (intreaga sau paI1ia1a)permite interpretari complexe. Continutul se apreciaza ~i el din diferite direc!ii, ell atentie asupra rapOlwrilor ~i transparentei lor. • Dintre cele 10 plan§e ale tesRllui, dnei sunt negre-gri-albe, doua au in plus culoarea ro~ie ~i trd sunt multicrome. Raspunsurile se presupune cil merg de la perceptie 1aproiectie, ~ide la perceptie ~i proiectie 1aatitudinL $ ExistS. diteva aspecte speciale importante. E vorba, in primul rand, de ~ocurile pe care Ie produc plan$ele. :}ocurile sunt comportamente observabile in expresiile comportamentale ale modului de aprehensi~'1e a plan§elor. Aceasta, deoarece fiecare plan§8.are 0 semrificatie specifica la nivelul trairilor necon~tientizate §i ill situatia totalS.a testatului. Socurile se exprima la fiecare dintre cele 10 plan~e, astfe}l: 1. Refuz al plan~ei dupa comentani ell referiri la caracterul dezagreabil ~i insuportabil al plan;;ei. 2. Refuz al plan~eidupa percepere, lara comentarii. 3. Refuz blocaj, dupa comentarii eritice ce se doresc obiective, critica a plan~ei, a modului de a fi - iluzii de similitudini ~iefort neputincios de depa~irea blocajului. 1 Primul demers, in psihodiagnoza Rorschach, este de prezentare (inregistrare) a ~ocurilor pe fiecare plan$a. Apoi, Ie inregistreaza locatia fiecarei plan~e, separat ~i in amanuTIiime.

278

----

---_ _._._~-~--,.-."--~--------------~~~~---..

------------------------------------------

40 Prelungirea latentei primului raspuns eu mutism. Apoi, neputinta subiectului de a depa~i singur blocajuL 5. Timp de latenta prelungit, inearcat de mimica ambarasanta, de suspine, priviri intrebatoare, sau precipitari spre un prim raspuns, unnat de un efort neputincios de a continua, de un ~oc Intarziat. 6. Diverse comentarii eu privire la timpul de latenta pre1ungit, descrieri, referinte personale, eomentarii euforiee, gase~te eulorile frumoase. 7. Manipulare insolita a plan~ei,lnainte de §i In timpul interpretarii. 8. Timp de reactie u~or creseut eu diminuare a produetiei. 9. Schimbare anormala, neprevazuta ~i noneonforma eu solicitarile oblective ale plan~ei. In timpul de aprehensiune sau de succesiune a raspunsurilor pe plan~e, afectarea raspunsului F 1 ~i F; 10. Oarecare destindere, dar ~i nedumerire, cumva de u~urare, of eTa plan~a, spum1nd dupa aceea raspunsul. ® Toate ~irurile servesc primei faze a psihodiagnozei. A doua faza se refera la analiza plan~elor pe rand. 5 Bineinteles, intereseaza, in implicatia lor, raspunsurile banale, ca ~i cele originale. F Insearrma forma ce nu se vede in plan~e. Plan~a 1. Raspuns banal liliac (GF + A) Plan~a 2. " fluture (GF + A) doua personaje doi ur§i doi diini (GK + H) " 3. doua personaje (OK + H) fluture (DF + A) " 4. piele de animal (OF + A) " 5. !iliac (F + A) fluture (OF + A) " 6. piele de animalintinsa (OF+A) " '7 /. cap de personaj treimea superioara (DF + Ad) capete de elefanti treimea mediana (DF + Ad) 8. " animale (lateral e) (DF + A) 9. " oameni In actiune sau animale (DK + H oranjul) cap de om sau de bebelu~ (DF + HI) " 10. crab, paianjen (albastru lateral DF + A)

279

I

I I I I

I

I

omida (DF + A) hipopotam, partea inferioara (DF + A) cap de iepure (verde info central) In genere, G = raspuns ce are in vedere plan~a -in mare (general). Legenda: F = forma evocata, K = accent pe mi~care, H = fiinta umana, A = animal. Absenta banalitatilor in plan~e este un semn nelini~titor. Raspunsurile originale ar fi un indiee al originalitatii gandirii. Procentul de originalitate prezinta 0 optiea general a privind cultura generala sau profesionalaa subieetului. $i in acest eaz, se pun insa probleme. Prea multe banalitati eonstituie sernne de slabiciune in gandire, doar la aceea de grup. Nu au destula originalitate, exprima un nivel scazut al creativWilii. Conotatiile Orig. + §i Orig. - sunt nesatisrncatoare, daca nu se raporteaza la G (raspuns general) saula D (raspuns in detaliu) ~i la Dd,Dbl ~i De (detaliu mie, de diferite feluri). e Oricum, referintele la G ~i D sunt importante ~i centrale, esentiale, ca §i rezultatele F (forma), pentru a evaluapozitiv sau negativ faspunsurile originale. Raspunsurile banale, ce pleaca de la G sau D eu F K pe plan~e, insearnna ca subiectii reactioneaza u~or, evasi antrenati la situatie in eonfonnitate eu lUmea de relatE i?i reactii, denumite dupa inspiratia momentului ~i care eorespund modului mai freevent de a fi. 11 Raspunsurile originale sunt eele de efort, deelaborare speciala din partea subiectului. Ele poarta eu sine semnele temelor dominante ale gandirii subieetului testat. e Studiul bogaliei ~i diversitatii interpretarilor se face prin aprecierea numarului raspunsurilor pe categorii -eomparate fata de numarul total al raspunsurilor. H% nonnalin relatia H + HdJER §i este intre 9 $i 20, la blirbali ~i 14 ~i 30, la femei. Numerele mai mari se afla la normalii foarte inteligenti, dar §i la sehizofrenicii eei mai incoerenti. III Numarul mai mare de Hd se afla la normalii maniacali epileptici - schizofreniei ~i organici. Hd H (0) sunt debili, melancolici, arteriosc1erotiei, iarHd H evidentiaza normali nu prea inteligenti, dar ~i depresivi, anxio~i, meticulo~i, hebefrenici stereotipi. Procentul A normal (A-Ad/Ea) este mai freevent la adul!ii intre 35 ~i 50 de ani. De asemenea, se evidentiaza prin el ~i persoanele foarte inteligente ~i sehizofrenicii recurenti. Sub aceasta marja segasese subiectii ell gandire stereotipa. A cre~te CUV8.rsta (50%, in medie, la 40 de ani, 60%, dupa 50 de ani). Diminueaza eu bogatia imaginatiei 25-30% din arti~tii creatori. Dupa alti autod, chiar 12% dintre

280

nlspunsurile care evod!. aspecte anatomice1 plaseaza subiectul In categoria normaliUltiL Programatica mentala. Lista simbolisticii raspunsurilor la Rorschach este descrrisa: H = forme umane intregi. H- = forme cvasi umane, vrajitoare, diavol, inger, om de zapada etc. Hd = detalii om, fata, pidor, cap de copil etc. A = animale: urs, fluture, ~oarece etc. Ad = detalii animale: cap de musca, c1e~te de homar etc. Obiecte: avion, statuie, lampa etc. Veg. sau PI. = vegetale, frunze, fiori Sex (organe) Arlatomie - os de bazin, plamani, vertebre Scene sau peisaje - lac inconjurat de arbori, cascada, apus de soare etc. @

I

I

I

I I 1

I I I

Varietati = spirit deschis, produetivitate, perceptie ideativa. Restrangerea tematica a dispunsurilor exprima saracie a disponibiliti1tilor restranse. Tenta personala, stilul. universul personal Temele dominante in raspunsuri au, de asemenea, importanta pentru decodifiearea structurilor interioare specific psihice. Raspunsurile dominant anatomice apar la medici ~i exprima complexe de inteligenta ~i dorinra de a straluei in oehii altora, de a parea cultivati, inteligenti ~i originali. Exprima ~i preocupari ipohondrice sau senzatii eroniee de vid interior la eei care folosesc mult interpretan de tip oSatura, schelet etc. @ Raspunsurile continand referiri la mana reprezinta orientare orala. Raspunsurile referitoare la ochi reprezinta obsesia privirii ahora, sentiment de culpabilitate, anxios. Statui, des ene, obiecte eu forma umana reprezinta teama de contact eu viata, ell trairile personale. Conservarea acelora~i raspunsuri inseamna 0 stare patologica. Raspunsurile care contin plante au procentaj mai mare la copU ~i la batr§.pi ~i indica 0 ere~tere a stereotipiilor. Procentajul A cre~te in stereotipia gandirii, procentajul H cre~te la sub1ectii inteligenti ~i creativi. Raspunsurile D == detaHu mare ~i d == detaliu mie, Dd sunt doua raspu:nsuri, de detaIii foarte mid. Dd mai exprima ~i evitarea IUl G (raspuns general), DdG = accentuari patologice, Do == raspunsuri oligofrene, Dbl in ~~ J',hi,y." : ,l' ~.'-~~ ..., ,6:'::\;);·:·:·~",:/~.·~·~t '.:::. ..'f.:\ ·C/:.' l';' 'Ii."' ,~:ih !k'\iI\~""I.; /r~. ~!" -?t- -" .' . ~ r -'))I -~,.'~(~::,.-'~.~-' -