URDA- atestat

COLEGIUL AGRICOL ,,DIMITRIE CANTEMIR” HUŞI SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ANALIZE PRODUSE ALIMENTARE

LUCRARE PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE TEMA:FAZELE TEHNOLOGICE ŞI CONTROLUL DE CALITATE LA FABRICAREA URDEI

Candidat, Costea Cristina Elena

Profesor îndrumător, Fofel Mariana-Lia

2014

CUPRINS 1.Memoriu justificativ 2.Tehnologia de obtinere a produsului a.Schema tehnologica de fabricare a urdei b.Defectele de calitate 3.Controlul de calitate a.Analiza organoleptica b.Analiza fizico-chimica c.Analiza microbiologica 4.Norme de igiena si protectia muncii 5.Bibliografie 6.Anexe

Memoriu justificativ

Urda este un produs lactat obținut prin fierberea zerului rămas după prepararea cașului.Urda e un tip de brânză.Are o textură moale și fărâmicioasă. Este asemănătoare cu brânza italiană „ricotta”, având un conținut bogat de proteine și puține grăsimi. . Laptele de oaie este folosit mai frecvent in prepararea acestui sortiment de branza dulce din zer de cas. Urda are o textura moale si sfaramicioasa, cu un continut bogat in proteine si sarac in grasimi. Se transporta si se pastreaza, dupa scurgere, sub forma de calupuri cu greutatea de 1-1,5 kilograme, invelita in materiale textile curate. Asemenea celorlalte branzeturi din familia telemea, urda se consuma proaspata. Este frecvent recomandata in dietele de slabire, datorita continutului bogat in calciu, vitamine, (A, B2, B12), proteine si datorita lipsei totale de sare. Procesele traditionale de oprire a alterarii prin sarare au fost abandonate de multa vreme, facand ca urda autentica, fara conservanti si ambalaje plastice, sa aiba, din pacate, dezavantajul alterarii rapide. Indiferent de conditiile depozitarii, urda fara conservanti fermenteaza dupa trei zile, pe calea putrefactiei. Simplu, dar atent fiind un produs caruia i se adauga putine ingrediente, urda a lasat loc a fi perceputa usoara, nu doar cu referire directa la contributia digestiva. A asimilat nejustificat aceasta calitate si in evaluarea procesului productiv, unul nu tocmai superficial. Pentru prepararea urdei, zerul ramas dupa pregatirea casului dulce se fierbe timp de o ora, la 80-95 de grade Celsius, interval in care are loc precipitarea restului de proteina. Pe timpul fierberii, zerul se agita continuu, pentru a evita prinderea facila de fundul vasului si afumarea. Bucatile de urda apar treptat la suprafata compozitiei, unde se separa, fiind apoi asezate in sedile, pentru scurgerea zerului, operatie ce dureaza circa 10-12 ore.

In aceasta faza, urda apare ca o pasta omogena, granulata fin si de culoare alb-cenusie. Se consuma proaspata, framantata sau sarata. Singura modalitate de prelungire a conservabilitatii este conservarea in coaja de brad. Din circa 10-12 litri de zer rezulta aproximativ un kilogram de urda.

Pentru diete, pentru diversitate

Cu numai 8% grasime saturata si un important stoc proteic de calitate superioara, urda este recomandata pentru consum, de catre medici, in cazurile de obezitate sau de atrofiere a calitatii masei musculare. Cantitatile mici de sare sau alte condimente alunga dominatia gustului fad. Datorita densitatii nutritionale mari, urda ofera rapid senzatia de satietate, care se mentine cateva ore dupa consum.

Cercetari ale dieteticienilor si nutritionistilor au confirmat protectia oferita ficatului, in cazurile de stres profesional, prin intermediul aminoacizilor esentiali cu sulf, pe care ii contine urda. 100 de grame de urda au un continut de 165 de calorii, proteine: 18 grame, glucide: 6 grame: zaharuri: 6 grame si lipide: 4 grame. Urda se obţine atât din zerul rezultat la fabricarea brânzeturilor de vacă cât şi cel rezultat la fabricarea brânzeturilor de oaie. Pentru obţinerea de urdă zerul se încălzeşte la o temperatură mai mare sau egală cu 80°C cu menţinerea la această temperatură, în care caz se favorizează precipitarea celei mai mari părţi din proteinele serice, care antrenează şi grăsimea din zer şi care se acumulează la suprafaţa zerului încălzit sub formă de aglomerate de unde se colectează într-o sedilă, din care după scurgerea zerului, se formează caşul de urdă prin autopresare. De regulă, urda se strânge în sedilă sub formă de bucăţi sferice cu masa de 2 – 3 kg, produsul având gustul plăcut dulceag, consistenţă omogenă, cremoasă, culoare albă. Urda proaspătă are circa 60% apă şi 50% grăsime în substanţa uscată. Randamentul în urdă este de 3 – 6 kg la 100 kg zer de oaie. Urda poate fi sărată (3 – 4% NaCl) în care caz, umiditatea este mai mică (~45%).

Tehnologia de obtinere a produsului Schema tehnologica de fabricare a urdei

Zer

Recepţie calitativă şi cantitativă a zerului

Corectarea pH-ului

Fierbere

Filtrare

Urda

Ambalare

Depozitare-Livrare

Descrierea fluxului tehnologic Transportul. Printre mijloacele cele mai folosite la transportul zerului se pot aminti următoarele:  cisterne şi autocisterne  bidoane de diferite mărime;  rezervoare mobile. Materialele din care sunt confecţionate aceste mijloace de transport sunt, în cele mai multe cazuri, aluminiu, oţel inoxidabil sau fier galvanizat sau plastifiat. Recepţia cantitativă. Recepţia zerului se face la fel ca la lapte realizându-se prin utilizarea a două moduri diferite dar care furnizează date complementare. Acestea sunt măsurarea volumetrică şi măsurarea gravimetrică a cantităţii de zer recepţionat.  Măsurarea volumetrică constă în determinarea volumului cantităţii de zer primite, ţinând cont de temperatura acestuia. Acest tip de măsurare poate fi realizată prin două moduri: atât manual, prin măsurarea nivelului de zer din cisterne, cât şi cu ajutorul unor debitmetre speciale numite galactometre. Acestea permit în acelaşi timp golirea cisternelor şi măsurarea volumului recepţionat.  Măsurarea gravimetrică constă în măsurarea zerului recepţionat prin cântărirea cisternelor şi a bidoanelor. Această tehnică este mai precisă decât măsurarea volumetrică, dar este mai puţin folosită datorită costurilor ridicate ale dispozitivelor de folosire. După recepţia cantitativă şi calitativă are loc o depozitare a zerului. Aici are loc o corectare de pH şi este pregătit pentru următoarea etapă a fluxului tehnologic. Depozitarea zerului se face în tancuri amplasate orizontal de capacităţi relativ mari care sunt confecţionate din inox alimentar. Aceste tancuri de depozitare sunt în număr de 3 şi asigură materiei prime (zerului) o temperatură constantă înainte de introducerea în fluxul tehnologic de fabricare a urdei şi ulterior a lactozei. Tot în aceste tancuri are loc şi corectarea ph-ului, deoarece colectarea zerului se face din puncte diferite şi astfel calitatea acestuia poate fi uşor modificată. Valoare optimă a ph-ului înainte de introducerea în fluxul tehnologic este cuprinsă între 5,5-6. După ce a fost făcută în prealabil o tratare a zerului acesta este trecut în treapta următoare a fluxului tehnologic. Zerul ajunge în această zonă a secţiei prin intermediul unei reţele de ţevi care au diametre egale. Transportul acestuia se realizează cu ajutorul unei pompe centrifugale. În această partea secţiei are loc o fierbere a acestuia care se realizează cu abur la o temperatură de aproximativ 125°C.

Fierberea zerului se efectuează în cazane de fierbere care sunt confecţionate din oţel alimentar. Fierberea realizează la temperaturi de până la 80-90°C cu menţinerea la această temperatură, în care caz se favorizează precipitarea celei mai mari părţi din proteinele serice care antrenează şi grăsimea din zer şi care se acumulează la suprafaţa acestuia sub formă de aglomerate de urdă.

Filtrarea urdei se face cu ajutorul unor filtre din pânză alimentară. La filtrare are loc culegerea urdei şi eliminare totală a zerului. Culegerea urdei se realizează cu o sedilă. Bucăţi care se culeg unt sferice cu masa de 1-2 kg. După ce întreaga cantitae de urdă este culeasă din masa de zer este lăsată la pe suporturi din inox alimentar la scurs în plase textile timp de câteva ore. Zerul obţinut în urma filtrării, care este un zer deproteinizat în proporţie de 20%, este dirijat către secţia de obţinere a lactozei. Urda obţinută are compoziţie de apă de 60 % şi de 50 % grăsime în substanţa uscată, aceasta are un gust dulceag, consistenţă omogenă, cremoasă şi o culoare albă. Randamentul în urda este de 3-6 kg la 100 kg de zer de oaie. Aceasta poate fi consumată ca atare, în amestec cu unt, zahăr şi substanţe aromatizante sau cu brânză de vaci.

Ambalarea urdei se face în peturi de plastic de mase diferite. Ambalarea urdei se face în încăperi cu temperaturi scăzute. Urda se ambalează cu ajutorul maşinii automate de ambalat cu termoformare care este construită din oţel inoxidabil şi aluminiu. Un astfel de utilaj fiind prezentat şi în figura 2.5. Depozitarea urdei se face în depozite uscate şi răcoroase , bine ventilate până la o umiditate de 36-38 %. Livrarea este ultima şi cea mai importantă etapă din fluxul tehnologic de obţinere a urdei care închide ciclul de producţie al secţiei.

Defectele de calitate Defectele zerului sunt practic similare cu cele din plasma laptelui, la un grad de fermentare mai înalt. Toate defectele zerului, cum ar fi cele ce rezultă din procesele de oxidare, râncezire, defecte de gust, miros, aspect, defecte de prelucrare şi ambalare, de structură sunt redate în tabelul urmator.

Tabel - Defecte posibile ale zerului

Defect

Râncezirea

Cauză Hidroliza trigliceridelor → digliceride Monoglucide + acizi graşi → aldehide şi cetone

Fenomen

Gust de rânced

Oxidarea -

-

spontană, în absenţa

Oxidarea fosfolipidelor → aldehide şi cetone

Gust nespecific

luminii

Oxidarea β – globulinelor

neplăcut

sub acţiunea

luminii Defecte de gust şi miros

Cultură cu activitate slabă Prelucrarea zerului cu defecte Condiţii neigienice de lucru Oxidare accelerată a grăsimilor Descompunerea lecitinei Prelucrarea zerului cu aciditate ridicată Descompunerea substanţelor proteice → peptide + aminoacizi sub acţiunea bacteriilor lactice Folosirea necorespunzătoare a apei sau a dezinfectanţilor

Gust fad, nearomat Gust de vechi Gust de drojdie Gust metalic Gust de peşte Gust de acru Gust brânzos Gust amar

Defecţionarea ventilatoarelor de abur

Gust şi miros de

supraâncălzire

fiert, de ars

Defecte de prelucrare şi

Ambalare şi prelucrare necorespunzătoare

ambalare

Controlul de calitate

Ambalaj defectuos

1 Caracteristici organoleptice Urda obţinuta în procedeele de fabricare a brânzeturilor este caracterizat prin anumite proprietăţi organoleptice, cum ar fi:  Aspectul – Urda este moale și fărâmicioasă;  Consistenţă – fluidă; nu se acceptă o consistenţă vâscoasă sau filantă;  Culoare – alba, alte culori nu sunt admise deoarece demonstrează prezenţa de microorganisme de infecţie sau alte impurităţi;  Miros şi gust – duceag, specific fermentaţiei lactice.

2 Caracteristici fizico – chimice Principalele caracteristici fizico – chimice ale urdei sunt redate în tabelul urmator:

Tabel - Cracteristici fizico – chimice ale urdei Caracteristici

Urda

Densitate relativă, g/cm3

1,023

Aciditate, ˚T

100

Substanţă uscată, minimum

6,3

Compoziţia chimică a zerului Compoziţia chimică a zerului variază în funcţie de caracteristicile laptelui din care provine şi de procesul de fabricaţie a tipului respectiv de brânză. Lactoza este principala componentă azerului, iar materia grasă din zer constă în globule mici reziduale ce nu pot fi înglobate în masa de coagul în timpul închegării. Dintre substanţele din lapte, în zer trece albumina, globulina o mică parte din cazeina rezultată din sfărmarea coagului în timpul prelucrării acestuia, precum şi o parte din sărurile minerale şi vitamine. Adesea în procedeele de fabricare a brânzeturilor, în lapte se adaugă o serie de substanţe (CaCl2, NaCl, acizi, coloranţi) care se găsesc în zer. Determinarea aciditatii Principiul metodei

Aciditatea zerului se determina prin titrare cu solutie de hidroxid de sodiu 0,1 n n/10) in prezenta fenolftaleinei ca indicator , exprimandu-se in grade T0 (Thorner), ca si la lapte. Reactivi si aparatura - NaOH 0,1 N; - Fenolftaleina, solutie alcoolica 1%; - Apa distilata; - Biureta; - Pipete gradate; Mod de lucru Pentru titrare se ia o proba de 10 ml zer si se dilueaza cu 20 ml apa distilata folosita pentru spalarea pipetei cu care s-a luat proba. Se adauga 3 picaturi de fenolftaleina si se titreaza cu NaOH 0,1 N pâna la aparitia culorii roz-pal care nu dispare timp de 1 minut.

Determinarea continutului de substanta uscata la zer prin uscare in etuva Principiul metodei Substanta uscata reprezinta reziduul obtinut in urma uscarii produsului in anumite conditii. Aparatura necesara: etuva electrica balanta analitica exicator fiola de cantarire cu bagheta si capac pipeta gradata 10 – 25 ml nisip calcinat

Mod de lucru In fiola de cantarire care contine nisip si bagheta , uscata la etuva, racita in exicator si cantarita la balanta analitica, se introduce cu ajutorul pipetei cca 1 g zer.

Se omogenizeaza zerul cu nisipul din fiola cu ajutorul baghetei si apoi se intoduce fiola in etuva unde se mentine 30 min la 105 0C(capacul se pune alaturi de fiola in etuva). Dupa racire in exicator , fiola se recantareste. Exprimarea rezultatului Diferenta dintre cantarirea inainte si dupa uscare, raportata la 100 g produs, va da continutul procentual in substanta uscata al probei de analizat % S.U. = (m1 – m2 / m1 – m)x 100 Unde: m = masa fiolei cu nisip si bagheta, g m1 = masa fiolei cu nisip, bagheta si produs inainte de uscare m2 – masa fiolei cu nisip, baheta si produs dupa uscare, g

3 Caracteristici microbiologice Urda este un mediu favorabil dezvoltării microorganismelor. În funcţie de provenienţa zerului, microorganismele prezente pot fi de naturi diverse, cele mai întâlnite fiind de tip: bacterii lactice, bacterii coliforme, bacterii butirice, drojdii, mucegaiuri.

Norme de igiena si protectia muncii

Condiţiile igienice în care trebuie să se desfăşoare procesul de fabricare a brânzeturilor sunt reglementate de anumite acte normative ca Legea nr. 42/1975 cu privire la producţia bunurilor alimentare Respectarea acestor condiţii de igienă asigură în primul rând obţinerea unor produse de calitate, fără rebuturi determinate de activitatea microorganismelor dăunătoare, de asemenea se realizează prelungirea duratei de păstrare şi se evită îmbolnăvirile prin consumul acestor produse. Igiena spaţiilor de producţie şu depozitare In tot timpul lucrului şi după terminarea procesului de fabricaţie, spaţiile de producţie şi de depozitare vor fi întreţinute, în stare perfectă de igienă, efectuând următoarele operaţii: 

curăţirea mecanică a reziduurilor;



spălarea cu apă caldă (45...50ºC ) cu adaos de detergenţi;



dezinfecţia cu soluţii clorigene ( hipoclorit de sodiu ) sau cu bromocet 1-25%



dezinsecţie şi deratizare

Igiena individuală Angajaţii trebuie să respecte următoarele cerinţe: -

este obligatorie examinarea medicală la angajare, apoi periodic

-

să păstreze zonele de prelucrare a materiilor prime şi de manipulare foarte curate

-

să nu lase produsele să intre în contact cu suprafeţe ce nu au fost igienizate

-

să-şi asigure curăţenia corporală şi a îmbrăcămintei în mod permanent

-

să poarte halat şi bonetă curată pe cap pentru a evita contaminarea produselor

-

să păstreze îmbrăcămintea şi obiectele personale în vestiare, departe de zona de producţie

-

personalul care lucrează cu materia primă nu trebuie să aibă acces la spaţiile în care se manipulează produsele finite, pentru a preveni contaminarea încrucişată.

Igienizarea utilajelor

La fabricarea brânzeturilor, curăţirea şi dezinfecţia utilajelor, precum şi a spaţiilor de producţie, asigură condiţiile sanitare corespunzătoare în procesul de fabricaţie pentru obţinerea unor produse de calitate. Operaţia de spălare trebuie să asigure mai întâi îndepărtarea reziduurilor de pe diferitele suprafeţe, iar dezinfecţia trebuie să asigure distrugerea tuturor germenilor patogeni şi reducerea numărului celor nepatogeni, pentru a preîntâmpina apariţia unor defecte la brânzeturi. Spălarea şi dezinfecţia utilajelor poate fi realizată manual sau mecanic, folosind diferiţi agenţi fizici sau chimici. Principalul agent de spălare este apa, rece sau caldă, care asigură îndepărtarea impurităţilor. O substanţă chimică dezinfectantă trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea fi folosită : - să nu fie toxică în dozele folosite şi să nu confere produselor gust sau miros străin - să nu aibă acţiune corozivă - să fie solubilă în apă, pentru a putea fi eliminată uşor şi complet prin clătire - să aibă o bună putere de pătrundere Măsuri de igienizare a tancurilor de depozitare a laptelui Curăţirea se face cu pulverizatoare fixe sau mobile, jetul de apă acţionând timp de 10...15 minute pe toată suprafaţa interioară a tancului.Zona de vizitare ( uşa şi garniturile ), vizorul, orificiile de evacuare a aerului şi recoltarea probelor, dispozitivul indicator de nuvel, agitatoarele se spală numai manual. Clătirea se face prin stropirea pereţilor cu apă caldă.Dezinfectarea se face cu soluţie clorinată, împrăştiată sub forma unei ploi fine, folosind instalaţia de spălare, iar clătirea se face cu apă fierbinte şi rece înainte de folosire. Protectia muncii este o parte integranta a procesului de productie si are ca scop asigurarea conditiilor de munca, luarea tuturor masurilor pentru evitarea accidentelor si a imbolnavirilor profesionale. Scopul masurilor generale de protectia muncii este de a evita producerea accidentelor de munca incadrul activitatii elevilor si de a se da elevilor notiunile de baza necesare unei desfasurari normale si corecte a lucrarilor pe care acestia le vor executa. Masurile generale de protectia muncii vor fi completate prin masuri de protectia muncii specifice locului de munca sau lucrarii.

inainte de inceperea lucrarilor este obligatoriu de a se controla starea utilajelor, a instalatiilor si a dispozitivelor care vor fi manevrate in cursul lucrarilor.

Fiecare angajat este dator sa cunoasca masurile de prim ajutor in cazul accidentelor de mecanice, electrice si chimice. Fiecare angajat este dator sa cunoasca detinatia, amplasarea si manirea mijloacelor pentru stingerea incendiilor. Toti angajatii sunt obligati sa se prezinte la instruirea practica cu echipament de lucru corespunzator (salopeta incheiata, basca sau batic). Este interzisa purtarea fularului sau a cravatei.

Utilajele nu vor fi pornite decat numai cu aparatoarele de protectie specifice montate. Aceste aparatori nu vor fi indepartate de la locul lor in timpul functionarii utilajului. In caz de defectiune a utilajului, orice interventie sau reparatie se face numai cu avizul si in prezenta profesorului saumaistrului instructor si dupa oprirea utilajului si asigurarea impotriva unei porniri accidentale, prin scoaterea lui de sub tensiune. Atat la tabloul unde se afla sigurantele cat si la automatul de pornire, se vor pune tablite avertizoare.

Este intezis cu desavarsire a se efectua reparatii sau interventii la instalatiile electrice, ca: intrerupatoare, prize, sigurante, automate de pornire, panouri de automatizare, tablouri de forta, etc, deoarece aceste pot provoca accidente mortale. Orice defectiune electrica va fi remediata de catre personalul de specialitate. La utilajele actionate electric, inaintea folosirii lor, se va controla existenta legaturii la centura de legare la pamant. Centura de legare la pamant va fi controlata periodic de catre personalul de specialitate. Pornirea si oprirea utilajelor electrice se vor face numai de pe podete izolate, in scopul evitarii electrocutarilor.

Este interzis a se lucra cu utilaje defecte sau neetansate. Angajatii vor executa unele reparatii (in nici un caz de natura electrica), vor fi instruiti suplimentar pentru operatia respectiva.

Nu se admit reparatii la aparatele si organele de masini in timpul functionarii acestora. Orice reparatie va fi executata numai dupa oprirea lor. Reparatiile la inaltime mai mare de un metru se vor executa avand centuri de siguranta. Este interzisa urcarea cu picioarele pe conducte, armaturi, utilaje, etc. Accesul la instalatie se va face numai pe scari si platforme special

amenajate. In cazul efectuarii unor lucrari pe platforme, elevii vor controla in prealabil modul de prindere a balustradelor si a gratarelor metalice ale platformei.

Orice lucrari de intretinere si reparatii se vor executa numai cu scule bune si verificate. Se interzice folosirea sculelor defecte. Se interzice interventiile la conducte sau armaturi in care se afla produse sub presiune. Este strict interzisa intrarea in interiorul diverselor recipiente fara a se lua masurile corespunzatoare de siguranta si supraveghere. Pornirea unui utilaj scos din reparatie se va face numai dupa ce profesorul a verificat starea tehnica a utilajului. Nu se vor lasa dezacoperite capacele de la canalele de cabluri, canalizare, etc. Se interzice parasirea de catre elevi a locului de munca fara aprobare din partea profesorului. Nu se lasa utilajele in functiune nesupravegheate. Se vor pastra in stare de functionare perfecta dispozitivele si materialele destinate stingerii incendiilor. Se interzice folosirea lor si in alte scopuri. Este strict interzisa functionarea cu manometre defecte sau cu supape de siguranta blindate sau blocate.

Pornirea incalzirii cu abur a instalatiilor se face prin deschiderea treptata a robinetelor cu bypassurilor oalelor de condens deschise, pentru a se evita asa-zisele 'lovituri de berbec' care pot avea urmari grave.

Se interzice montarea in mers a curelelor de transmisie pe saibe. Se interzice stropirea cu apa sau cu alte lichide a motoarelor electrice sau a instalatiilor electrice pentru ca exista pericol de electrocutare. Se interzice cuplarea pompelor inainte de revizuirea traseului respectiv, atat din punctul de vedere al etansarii imbinarilor cat si din punct de vedere al corectitudinii montajului respectiv.

Montarea substantelor tehnice sau caustice se vor face numai dupa ce exista tot echipamentul de protectie corespunzator lucrarii. Exploatarea si intretinerea recipientelor sub presiune se va face conform normelor Inspectoratului de stat pentru controlul instalatiilor de ridicat. Este interzis consumul de alimente in laborator. Gustarea poate fi servita in pauza, dupa ce angajatii si-au spalat bine mainile si numai in locuri special amenajate. Este strict interzis elevilor de a manevra alte butoane, robineti, utilajesau agregate, in afara celor prevazute in lucrarea la care au fost repartizati. Este interzis cu desavarsire angajatilor de a lucra cu aparatul de sudura autogen si electric. Cu toate acestea, atunci cand se sudeaza in laborator, elevii sunt obligati sa respecte normele de protectia muncii, specifice lucrarilor de sudare.

La inceputul fiecarei lucrari sau la fiecare schimbare de tema sau lucrare care necesita folosirea altor scule, utilaje, masini, etc, se va efectua u instructaj de protectia muncii specific lucrarii respective.

BIBLIOGRAFIE

1. AZZOUZ, A. – Tehnologie şi utilaj în industria laptelui; Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2000; 2. AZZOUZ, A., LEONTE, M., ş.a., - Elemente de strategie în design industrial, Ed. Plumb, Bacău, 1998; 3. BANU, C. – Manualul inginerului în industria alimentară, vol.I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999; 4. BANU, I. – Utilajul şi tehnologia prelucrării laptelui, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 5. BARARIU, I. – Materii prime şi materiale folosite în industria alimentară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 6. CHINTESCU, GH. – Produse lactate tradiţionale, Ed. Ceres, Bucureşti, 1996; 7. CHINTESCU, GH. – Cartea muncitorului din industria laptelui,Ed. Tehnică, Bucureşti, 1974; 8. CHINTESCU, GH. ş.a. – Îndrumător pentru tehnologia produselor lactate, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982; 9. CHINTESCU, GH. – Valorificarea subproduselor lactate, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985; 10. CHINTESCU, GH. – Agendă pentru industrializarea laptelui, Ed.Tehnică Bucureşti, 1988; 11. MELENGHI, E., BANU, C., - Utilajul şi tehnologia prelucrării laptelui, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 12. BANU CONSTANTIN – Biotehnologii în industria alimentară, Ed.Tehnica Bucuresti, 2000; 13. BRATU EM. A – Operaţii şi utilaje in industria alimentară, vol I-II, Ed.Tehnica,Bucuresti, 1961; 14.COSTIN GHE., LUNGULESCU G. – Valorificarea subproduselor alimentare Ed.Tehnica , Bucuresti, 1982; 16. DUMITRESCU H., MILU C. – Controlul fizico-chimic al alimetelor, Ed Medicala, Bucuresti, 1997; 17. KORN R. – Microbiologia laptelui si a produselor lactate, Ed.Ceres Bucuresti, 1963; 18. NICOLESCU A., ABABI V., KULCSAR G. – Tehnologie chimica generala, vol.I, Ed.Tehnica, Bucuresti,1978;

Anexe

Linie de producere urda din zer

Instalatie de fabricatie automata de Ricotta-urda