un-sarut-pe-furtuna.pdf

ELEANOR WOODS

Un s`rut pe furtun` Traducerea [i adaptarea \n limba român` de CECILIA IONESCU

ALCRIS

Capitolul 1 Era una dintre acele zile \nsorite [i noroase \n acela[i timp, \n care accesele nea[teptate ale vântului fac s` se \ndoaie nemilos vârfurile copacilor. Una dintre aceste vijelii ridic` p`rul Taniei Drummond [i-i lipi jupa de picioare. Tân`ra femeie ridic` ochii spre cer, oprindu-se la jum`tatea \n`l]imii sc`rii monumentale. |ntr-o clip`, averse puternice se rev`rsar` peste palatul \n ruine: era indiscutabil. Se preg`tea s`-[i reia urcu[ul când brusc, ni[te mâini o prinser` de talie, o ridicar` [i o l`sar` \n curtea inferioar`; ad`postit` sub pulpanele unui impermeabil larg, se afla strâns` puternic la pieptul unui b`rbat pe care nu-l mai v`zuse niciodat` mai \nainte. – V` rog! protest` ea. Aversa nu m` sperie. Necunoscutul râse u[or, [i râsul \i fu \n`bu[it imediat de bubuitul tunetului. Tania \ncerc` din nou s` se elibereze. – A[adar, murmur` b`rbatul, sunte]i englezoaic` [i nu grecoaic`. O frumuse]e englezeasc` \n primejdie. "Frumuse]ea englezeasc`" se \ncrunt` la enun]area

6

ELEANOR WOODS

complimentului. |l considera ridicol, nefiind o "frumuse]e" \n sens clasic. Totu[i, necunoscutul se exprimase pe un ton categoric, p`rând s` indice c` nu era obi[nuit s` fie contrazis. Tania era tot mai iritat`; \n mod normal, \i pl`cea s` judece o situa]ie la indica]iile creierului s`u [i nu ale emo]iilor. Ori, tocmai \n aceast` clip`, ra]iunea refuza orice serviciu. Aceast` \mbr`]i[are care o \mpiedica s` se mi[te, \i displ`cea profund. – Nu m` simt deloc "\n primejdie", spuse pe un ton rece. L`sa]i-m`! – O s` fi]i udat`, obiect` b`rbatul. – N-are importan]`. Oare de ce-l min]ea astfel? Era exasperant c` nu \n]elegea; [i la fel de exasperant, de fapt, era sentimentul ciudat pe care-l sim]ea \n contact cu acel b`rbat. O tensiune nervoas` de un gen nou o cuprinse, l`sand-o complet descump`nit`. – Veni]i, \i suger` el. Plou` mai pu]in tare. S` ne punem la ad`post \nainte de urm`toarea rafal`. O conduse spre o \nc`pere mic` a vechiului palat [i se \ndep`rt` u[or pentru a o contempla mai bine. Taniei i-ar fi pl`cut s` poat` da dovad` de aceea[i non[alan]` arogant`: dar reticen]a sa natural` o \mpiedica. Se mul]umi s` lase ochii \n jos, \n timp ce-l spiona prin filtrul genelor lungi. La drept vorbind, b`rbatul avea mai degrab` un aspect pl`cut. Pu]in mai \nalt decât ea, bine f`cut, purtând p`rul, negru ca t`ciunele, destul de scurt. Era ondulat natural [i-i punea \n valoare profilul de medalie greceasc` [i buzele groase [i senzuale. Privirea ochilor de culoare \nchis` p`rea melancolic` la prima vedere; dar o sclipire ironic` corecta repede aceast` impresie.

UN S~RUT PE FURTUN~

7

Privirile li se \ntâlnir` [i Tania nu-[i putu re]ine o strâmb`tur` u[oar`. B`rbatul \i adres` un zâmbet ironic. – Poate, \ntr-adev`r, nu sunte]i "\n primejdie", rosti el. Totu[i, sunte]i \n mod indiscutabil o frumuse]e. Oare ce face]i singur` la Mallia? Nu sunte]i \nso]it` de ni[te prieteni? – Am venit singur` \n Creta, r`spunse Tania ridicând din umeri. Prefer s` vizitez siturile arheologice \n deplin` libertate, cu atât mai mult cu cât le cunosc bine. Am studiat mult civiliza]ia minoic`. – Oricum, obiect` interlocutorul s`u, v` expune]i, plimbându-v` astfel, la \ntâlniri nepl`cute…. – Ca, de exemplu, cea cu dumneavoastr`? – Nu! A[ fi f`cut acela[i lucru pentru un copil pierdut \n furtun`.... Unde locui]i? Tania deschise gura, apoi \[i schimb` p`rerea [i t`cu. |n definitiv, \i era \ntru totul necunoscut. – Nu v` prive[te, spuse \n cele din urm`. – Oricum, s` [ti]i c` v` voi g`si adresa. Turi[tii sunt rari pe aici, la mijlocul lunii octombrie. Pân` atunci, urma]i-mi sfatul s` fi]i \nso]it` \n excursii. B`rbatul cercet` cerul [i anun]`: – Furtuna s-a terminat. Pot s` v` conduc la hotel? Tân`ra scutur` negativ din cap. – N-am terminat de vizitat ruinele, obiect`. |n plus, nu-mi este team` s` r`mân singur`. |n zilele noastre, femeile sunt \n stare s` se descurce, totu[i! Un fulger se aprinse \n privirea b`rbatului. Era prea târziu pentru a reveni asupra cuvintelor pe care tocmai le rostise.

8

ELEANOR WOODS

– |n Creta, murmur` el \ncet, trebuie s` v` ar`ta]i prudent`. Sau s-ar putea s` ave]i necazuri. |n timp ce vorbea, prinse \ncheieturile mâinilor Taniei [i o atrase spre el; apoi \i atinse buzele cu un s`rut u[or, pe care ea nu avu puterea s`-l resping`. Evident, o mai s`rutaser` [i al]ii mai \nainte; dar niciodat` cu o \nfl`c`rare comparabil`. Fu cuprins` de o tulburare nou`, ciudat`, derutant`. Necunoscutul o strânse mai puternic, prelungi s`rutul pasionat, apoi \n sfâr[it \i d`du drumul. – Ce vi s-a \ntâmplat? exclam` ea imediat, \nc` gâfâind. Nu v-am cerut nimic! V` comporta]i \ntr-un mod ridicol. Nici m`car nu ne cunoa[tem.... – Gestul meu te scute[te s`-mi spui mul]umesc, replic` b`rbatul cu un râs sonor. – N-am niciun motiv s`-]i mul]umesc! exclam` Tania. – Reac]ia ta \]i dep`[e[te judecata.... exclam` necunoscutul cu ironie. Tania p`str` t`cerea, umilit` \n tain` c` fusese ghicit`. Se mira de ea \ns`[i; de obicei avea altceva mai bun de f`cut decât s` r`spund` diferitelor avansuri ale celuilalt sex. |n via]a sa, dou` lucruri trecuser` \naintea tuturor celorlalte: munca [i Fergus. Fergus! |l uitase... Cum ar judeca-o oare pe sora sa, dac` ar vedea-o chiar \n aceast` clip`, cu obrajii \mbujora]i c` fusese s`rutat` de un cretan necunoscut? Totu[i, \[i reveni [i hot`r\ s` contraatace. – Oare nu este reac]ia pe care ]i-o doreai? \l \ntreb` cu ochi inocen]i. – Nu chiar, replic` necunoscutul pe un ton gânditor.

UN S~RUT PE FURTUN~

9

– |mi pare r`u c` te-am dezam`git, replic` prompt tân`ra, de asemenea ironic. – Trebuie s` nuan]ez, explic` necunoscutul. Nu s`rutul t`u m-a dezam`git, departe de asta. Ci mai degrab` dezinvoltura [i u[urin]a cu care te-ai l`sat s`rutat` de un str`in.... Dac` ai fi f`cut parte din familia mea, a[ fi avut grij` s` nu te las s` mergi singur` pe drumurile Cretei, la discre]ia oricui. E[ti mult prea tân`r` pentru asta.... Ar trebui s` fii c`s`torit` cu un b`rbat care s` aib` grij` s` te apere. – Se \ntâmpl`, r`spunse Tania cu o furie sporit`, s` ]in la libertatea mea.... Interlocutorul s`u \ndep`rt` mâinile \ntr-un gest de lips` de \n]elegere. – Care libertate? o \ntreb`. – Cea de a-mi practica profesia, de a fi eu \ns`mi.... – O femeie nu este cu adev`rat ea \ns`[i f`r` un b`rbat al`turi, obiect` necunoscutul râzând. Care este numele t`u, "thespinis"? – Tania... Pleac`, te rog! insist` ea, exasperat`. Destul! – Tania, repet` b`rbatul vis`tor. Este un nume \ncânt`tor. Eu m` numesc Titos Michalokis. Titus, \n latine[te, a fost primul episcop al Cretei; a r`mas sfântul patron al insulei. {tiai asta? – Da, r`spunse ea sec. Sfântul Paul i-a spus: "Totul este curat pentru sufletele curate". Numele de Titos Michalakis umbl` prin capul tinerei. Se \ncrunt`. Oare Elena nu se numise [i ea Michalakis \nainte de a se c`s`tori cu Fergus? Nu era sigur`; toate aceste nume cretane terminate \n "akis" se asem`nau atât de mult.... – Ai o sor`? \ntreb` ea.

10

ELEANOR WOODS

– Am dou`, a replicat Titos, cu un aer surprins. De ce aceast` \ntrebare? – Pentru nimic, mul]umesc. Tania \i \ntinse mâna [i ad`ug`: – Trebuie s` plec. La revedere. – La revedere, Tania. Pe foarte curând, sper... Când ne vom revedea, poate vei \n]elege de ce numele meu \]i este atât de familiar. Pân` atunci, ai grij` de tine. Tania d`du din cap f`r` s` scoat` niciun sunet, sigur` acum c` acest b`rbat era \ntr-adev`r cumnatul s`u; [i tot ce-i spusese Fergus despre el \i veni brusc \n minte. Titos Michalakis fusese foarte dur cu sora sa, Elena. Nemul]umit s-o vad` c`s`torindu-se cu un englez, se str`duise s-o priveze de partea sa de mo[tenire, resemnându-se cu greu s`-i dea lui Fergus titlurile de proprietate ale vilei. Dar asta nu era \nc` nimic. Dup` obiceiurile grece[ti, martorul mirelui la c`s`torie juca \n continuare un rol foarte important \n toat` via]a cuplului: \[i spunea p`rerea, intervenea \n cea mai mic` hot`râre, veghea asupra copiilor.... {i Fergus avusese ghinionul s`-i cear` lui Titos s` exercite aceast` func]ie de :koumbaros" la c`s`toria lor. Cei doi b`rba]i se aflaser` a[adar \ntr-un conflict permanent [i Tania se temea ca Michalakis s` nu se simt` obligat s-o protejeze \n absen]a lui Fergus, atitudine care ar fi f`cut parte din \ndatoririle sale de "koumbaros". Tân`ra arheolog` se \nfior`: nu va suporta nicio piedic` \n plec`rile [i venirile sale [i nici \n munca sa. Tania se descurcase \ntotdeauna singur` [i avea cea mai ferm` inten]ie s` continue astfel [i \n viitor. Scuturând din cap pentru a-[i reveni, se hot`r\ s`-[i continue

UN S~RUT PE FURTUN~

11

explorarea. Bubuitul unui tunet se auzi \n dep`rtare. Zâmbind u[or, Tania \[i aminti c`, \n antichitate, tunetul simboliza vocea lui Zeus. Imaginea zeului grec i se form` \n imagina]ie: mohorât, imens, avea chipul auster al lui Titos Michalakis... Trebuia s` uite acel s`rut ciudat din timpul furtunii, se gândi, ro[ind f`r` s` vrea. |nainte de a pleca \n America de Sud, Fergus \i ceruse s` vin` s` termine studiul arheologic pe care-l preg`tea despre Creta [i trebuia s` se concentreze asupra acestei munci. Doar asta conta. Ca de obicei, fratele s`u \i l`sase ni[te noti]e foarte incomplete [i aproape indescifrabile; dar asta nu avea importan]`. Redactase deja cea mai mare parte din c`r]ile publicate sub numele de Fergus Drummond [i era fericit` s` contribuie la reputa]ia de arheolog str`lucit a tân`rului b`rbat. De altfel, c`s`toria acestuia din urm` cu Elena constituise pentru Tania un veritabil traumatism. Fergus plecase \n Peru f`r` s-o vad` [i el [i so]ia sa erau da]i acum disp`ru]i. Li se pierduse urma. Hot`rât lucru, aceast` dup`-amiaz` furtunoas` \i provoca gânduri triste.... Tân`ra englezoaic` se str`dui s`-[i reg`seasc` st`pânirea emo]iilor. Pa[ii o conduser` spre un altar masiv din piatr` [i se cufund` \n contemplarea sa. Un fel de bazin circular fusese s`pat \n mijlocul platoului [i \n jurul s`u fusese sculptat` o ghirland` de cercuri mai mici. Cu siguran]`, era vorba de un altar destinat ofrandelor. Aici se invoca zei]a fertilit`]ii punând boabe [i semin]e pe fiecare din cercurile mici. Tania se strâmb` u[or: \[i aminti c`, referitor la aceast` mas`, Fergus avusese o interpretare cu totul diferit`. |i era foarte nepl`cut s` nu cad` de acord cu el. O pic`tur` de ploaie se strivi pe suprafa]a lustruit`. Furtuna

12

ELEANOR WOODS

re\ncepea cu putere. Iritat`, Tania Drummond se surprinse gândindu-se iar la cretanul Titos. Amintirea b`rbatului continua s` i se impun` cu insisten]`.... – Aversa este foarte puternic`, "thespinis", f`cu o voce. Veni]i cu mine, v` voi conduce la vil`. Tân`ra femeie tres`ri [i se \ntoarse repede. |n fa]a ei st`tea un b`ie]el, zâmbind cu to]i din]ii. Avea o fa]` deschis` [i o mas` de p`r brun [i cre], sem`nând indiscutabil cu cel al lui Titos Michalakis. – Cine e[ti? \ntreb` cu amabilitate. – M` cheam` Minos, spuse el. Mi s-a spus c` sunte]i sora lui Kyrios Fergus. Fergus m-a \nv`]at s` vorbesc engleze[te. Vorbesc bine, nu-i a[a? M-a pus s` lucrez pentru el; acum, voi lucra pentru dumneavoastr`, dac` vre]i. – Dar ar trebui s` fii la [coal`, Minos! Copilul scutur` din cap. – Nu, \i r`spunse. Trebuie s` m` ocup de mama. Vrea s` plece \n America [i o ajut s` câ[tige bani de c`l`torie. – {i tat`l t`u? – N-am tat`, spuse b`iatul ridicând din umeri. Veni]i, "thespinins", trebuie s` v` \ntoarce]i [i "kyrios" Titos a plecat deja. Oare fusese martor la toat` scena dintre ea [i cretan? Tania nu se putu \mpiedica s` ro[easc` din nou la aceast` idee. – Sunt foarte u[urat` c` a plecat! exclam` Tania. Este un adev`rat b`d`ran.... B`ie]elul zâmbi mai larg. – Sunte]i foarte frumoas`, domni[oar`, replic` el. A avut dreptate s` v` s`rute. A[ fi f`cut-o [i eu dac` eram mai b`trân.

UN S~RUT PE FURTUN~

13

Interlocutoarea sa \i adres` o privire uluit`. – Dar ce vârst` ai? \l \ntreb`. – Din p`cate, oft` el, sunt \nc` mic, dar v` pot ap`ra \mpotriva nedori]ilor. Nu v` va costa scump, ve]i vedea; de-abia câteva drahme... – M` po]i "ap`ra" de Titos Michalakis? \l \ntreb` Tania, zâmbind \n sinea sa. Minos \[i pierdu pu]in din siguran]`. – El este "koumbaros" al fratelui dumneavoastr`, bâigui. Va fi furios s` afle c` v-a s`rutat \nainte s` [tie cine sunte]i. Titos are dreptul s` v` supravegheze [i, cu siguran]`, v` va interzice s` v` plimba]i singur`... – M-ar mira! protest` tân`ra femeie. Titos Michalakis n-are niciun drept asupra mea! Copilul trase de mânec` [i pornir` pe c`rarea care ducea la vil`. Tania \l urm` \n mod reflex. – Dac` nu-l asculta]i, relu` b`ie]elul, se va \nfuria foarte tare pe dumneavoastr`.... Tania, foarte ocupat` s`-[i p`streze echilibrul printre pietre [i r`d`cini, nu r`spunse. |n Anglia, nu se deplasa niciodat` f`r` ma[in`; dar de la sosirea \n Creta, hot`râse s` mearg` mai mult pe jos. Clima de toamn`, cald` dar pl`cut r`corit` de ploi, se preta de minune. Vila ap`ru printre copaci. Era situat` admirabil la jum`tatea \n`l]imii unei coline [i domina apele ve[nic turcoaz ale Mediteranei. Era o construc]ie gra]ioas`, alb` [i aerian`, \nconjurat` de o gr`din` \n care florile cre[teau din abunden]`. Tân`ra arheolog` nu detesta decât un singur lucru \n cas`: frescele \n culori stridente, copii

14

ELEANOR WOODS

proaste ale celor minoice, atârnate pe to]i pere]ii din sufragerie. – }i-ar pl`cea s` bei o coca-cola? \i suger` lui Minos, când ajunser` \n buc`t`rie. – A[ prefera o cafea, v` rog, r`spunse acesta cu demnitate. Nu v` deranja]i, pot s-o fac singur. Puse cu autoritate mâna pe cafetier` [i-[i \ndeplini sarcina cu seriozitate. Tania era foarte amuzat`. – Unde locuie[te mama ta? \l \ntreb`. – Foarte aproape de aici. Copilul se \ntoarse [i privi \nc`perea cu un ochi critic. – Ave]i nevoie de cineva pentru a v` face menajul, anun]`. |i voi spune mamei s` vin`. – |n]elege engleza? – Da, destul de bine. O ve]i putea \nv`]a restul. Are nevoie, pentru a merge \n America.... S` [ti]i c` g`te[te foarte bine. O cheam` Anna. Tania se l`s` convins`; astfel va avea mai mult timp s` consacre activit`]ilor sale. Trebuia s` spere c` Anna va cere un salariu rezonabil. Minos a[ez` dou` ce[ti mici pe o tav`, preg`ti dou` pahare cu ap` rece al`turi, apoi umplu ce[tile cu cafea simpl`. – Lua]i loc, "thespinis", o invit`. – De ce nu-mi spui domni[oar` Drummond, sau m`car Tania? \l sf`tui. – |n principiu, nu v` pot spune "kyria Tania", \nc` nu sunte]i c`s`torit`. Cât despre domni[oara Drummond, nu reu[esc niciodat` s` pronun]!

UN S~RUT PE FURTUN~

15

– Atunci, alege simplu "Tania". Cuvântul "thespinis" nu-mi place. Este cel pe care l-a folosit Titos Michalakis.... – Adev`rat? Probabil a b`nuit c` sunte]i nec`s`torit`. |n ce m` prive[te, v` voi spune kirya Tania, [i-i voi spune mamei s` fac` la fel. Va fi mai simplu. Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu râd` \n fa]a \nc`p`]ân`rii b`iatului, iar acesta din urm` izbucni [i el \n râs. |n aceea[i clip`, \i \ntrerupse o b`taie \n u[`. Arheologa s`ri \n picioare, dar aceasta se d`du deja de perete [i un b`rbat se profil` \n cadrul ei. Era Titos, cu fa]a \ntunecat`. – A[adar, e[ti Tania Drummond! exclam` cu am`r`ciune. – Da, r`spunse aceasta scurt, asigurându-se dintr-o privire rapid` de prezen]a lui Minos al`turi. – De ce nu mi-ai dezv`luit asta? – Ar fi fost vreo diferen]`? \l \ntreb` calm. – Evident! Dac` a[ fi [tiut, te-a[ fi \nso]it imediat, pentru ca nimeni s` nu te supere. – Ce idee! trebuie s` \n]eleg c` p`rerea mea n-ar fi avut nicio importan]`? replic` tân`ra femeie, st`pânindu-[i de data aceasta mânia. Tr`s`turile lui Titos se \nveselir` [i schi]` un zâmbet ironic. – "P`rerea" ta nu te va proteja \n mod eficace, exclam`. – N-am auzit niciodat` ceva mai aberant, i-o trânti Tania cu arogan]`. – "Aberant"? Aici, \n Creta, ]inem s` ne p`zim femeile \naintea c`s`toriei. Trebuie s` ajung` pure [i neatinse acolo, deoarece numai

16

ELEANOR WOODS

so]ul lor are dreptul s` le trezeasc` pasiunea. Este rolul ta]ilor [i al fra]ilor s` asigure aceast` puritate... – {i de a alege so]ul, presupun, \l \ntrerupse interlocutoarea sa pe un ton acid. – Uneori, admise Titos. Nu e[ti de acord? – Bine\n]eles c` nu! exclam` prompt Tania. – Atunci, ai gre[it venind \n Creta, "karitsi mou". Deoarece pari atât de diferit` de fratele t`u... Din fericire, de altfel. – Serios? replic` tân`ra femeie pe un ton sceptic. Ultima remarc` a lui Titos o contrariase profund. Fergus avea o personalitate extraordinar` [i nu suporta nicio critic` referitoare la el. Kyrios Michalakis nu r`spunse. Tania ridic` b`rbia cu un aer sfid`tor [i-i sus]inu privirea. Era adev`rat, \[i spuse \n sinea sa, c` fizic, fratele s`u [i cu ea nu sem`nau deloc. Fergus Drummond avea p`rul blond-deschis [i ochii foarte alba[tri; cei ai Taniei erau c`prui [i-[i strângea la ceaf` p`rul brun, \mpletit \ntr-o coad` strâns`. Aceast` coafur` o dezavantaja. Tocmai \n acea clip` era acut con[tient` de asta [i o regreta. |n cele din urm`, b`rbatul vorbi, dup` ce oft` u[or. – De ce te-ai instalat \n aceast` vil`? o \ntreb`. – Pentru c` apar]ine fratelui meu. – Nu. Apar]ine so]iei fratelui t`u. Este vorba de nuan]`... Oricum, nu po]i r`mâne aici singur`. Vei merge s` locuie[ti la mama.... Arheologa se \ndrept` [i-i adres` o privire glacial`. – N-are rost s` faci pe tiranul, dragul meu. Voi face ce-mi va pl`cea, nimic altceva.

UN S~RUT PE FURTUN~

17

Titos zâmbi sarcastic. – Foarte bine, replic` el. Dar te previn: \]i voi trimite cea de-a doua sor`, Rhea. |]i va ]ine companie. Te rog s` fii dr`gu]` cu ea; a suferit mult din cauza plec`rii Elenei [i a indiferen]ei fratelui t`u fa]` de obiceiurile noastre. De acord? Tania \[i umezi buzele, \ntrebându-se de ce nu-l detesta mai mult. Apoi se \ntoarse, ridicând din umeri. – O voi primi cu pl`cere pe sora ta, murmur`.

Capitolul 2 Minos preparase \nc` o cea[c` de cafea. O puse pe mas` [i-l invit` cu un gest pe Titos s` bea. – Ce faci aici? \l \ntreb` acesta din urm`. – Am ajutat-o pe kyria Tania \n vizitele sale, cum l-am ajutat [i pe fratele s`u, explic` prompt copilul. Tân`ra englezoaic` \i privi pe rând, cu aten]ie. Sem`nau frapant... – Va veni [i mama sa, Anna, s` lucreze pentru mine, interveni. Presupun c` o cuno[ti. – Da. – Ar fi trebuit s` b`nuiesc.... Titos \i arunc` o privire amenin]`toare [i b`u o \nghi]itur` de cafea fierbinte. Apoi \i spuse câteva cuvinte rapide lui Minos, \n grece[te, [i amândoi zâmbir`. – I-am spus kyriei Tania c` e[ti koumbaros al fratelui s`u, spuse b`ie]elul. N-a p`rut \ncântat` s` se afle sub protec]ia ta. Interlocutorul s`u \ntoarse ochii spre tân`ra femeie.

UN S~RUT PE FURTUN~

19

– P`cat, murmur` cu non[alan]`. – Aten]ie, i-o t`ie Tania. Nu m` pun \n niciun caz sub "protec]ia" ta. Minos \mi ajunge din plin pentru a m` \nso]i \n plimb`ri. Titos Michalakis tres`ri u[or [i pupilele \i devenir` dou` g`m`lii de ac. Apoi \[i reveni [i expresia i se \mblânzi. – De ce-]i \mplete[ti p`rul? o \ntreb`. Descump`nit`, Tania \[i duse \n mod reflex mâna la coada grea. – Pentru c` a[a \mi st` bine.... r`spunse pe un ton [ov`itor. – Nu sunt de acord, o \ntrerupse Titos. – Este mai practic, protest` ea. – Poate. Dar aceast` coafur` nu-mi place. Dac` ]i-ai l`sa p`rul s`-]i fluture pe umeri, ]i-ar \mblânzi expresia inaccesibil` pe care o arborezi \n prezen]a mea. – Nu arborez niciun aer special. – Ba da. |n afar` de când e[ti singur`. Atunci, ai \nf`]i[area tandr` [i fragil` a unei c`prioare.... mi-ar pl`cea s` te v`d mereu astfel, ca atunci când te-am \ntâlnit \n timpul furtunii.... – Nu-mi petrec timpul supraveghindu-mi expresiile, replic` Tania. Am altceva mai bun de f`cut. |mi pare r`u c` te-am dezam`git. Titos \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer sceptic. – {i de ce ai venit \n Creta? continu`. Pentru a termina cartea fratelui t`u? – Da, r`spunse tân`ra femeie. Am asigurat mereu redactarea final` a lucr`rilor sale. El mi-a \ncredin]at noti]ele.... – De ce scrii \n locul lui? – Pentru c` stilul s`u este prea complex, prea academic pentru ni[te lucr`ri de popularizare. Este vorba de popularizarea unui

20

ELEANOR WOODS

anumit num`r de civiliza]ii vechi. – Dup` Fergus, toate legendele noastre cretane au fost introduse de greci, interveni Titos. – Unele, \n mod sigur, explic` Tania cu c`ldur`. Dar pentru altele, mi se pare mai pu]in sigur. Se \ntrerupse, con[tient` c` picase \ntr-o capcan`. Titos voia s-o aud` criticându-[i fratele. – Poate Fergus are dreptate! exclam`. Este o persoan` foarte inteligent`! – {i tu? – Nu [tiu, bâigui ea. Am studiat arheologia pentru a-l putea ajuta, atâta tot. – |ntotdeauna ai lucrat sub \ndrumarea lui? – Da. – De ce? }i-ai ratat examenele? – Nu! spuse Tania, ro[ind. Am avut chiar note foarte bune la terminare, dac` vrei s` [tii! Dar numai datorit` lui am putut merge la universitate. {i-i sunt foarte recunosc`toare. Titos f`cu o grimas` de dispre]. – A[adar, i-ai scris toate c`r]ile.... Ce vei face, acum când a disp`rut? – Se va \ntoarce, afirm` Tania, \ndreptându-se. Vor fi g`si]i foarte repede, sunt sigur`. Peruvienii fac cercet`ri. Era atât de mândru c` pleac`! Pentru el, era o ocazie nesperat` de a dovedi teoriile sale asupra indienilor inca[i.... – Voia s` te ia cu el acolo. {tii? \ntreb` Titos Michalakis. Biata Elena...

UN S~RUT PE FURTUN~

21

Arheologa \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`. Nu [tia c` Fergus \[i dorise prezen]a sa al`turi. – De ce spui "biata Elena?" \l \ntreb`. Este norocoas` s` fie cu Fergus [i sunt sigur` c` el o iube[te foarte mult. – Crezi? M-ai \n]eles gre[it. Fratele t`u dorea s` te ia \n Peru [i s-o lase pe so]ia ei aici. Elena l-a rugat zile \ntregi, explicându-i c` este o secretar` excelent`.... dar el voia pe cineva care s` fac` toat` munca \n locul lui. Tocmai aici este problema! – E[ti profund nedrept, replic` Tania, cu lacrimi \n ochi. N-ar fi fost trimis \n Peru dac` era un arheolog prost. Elena [i-ar fi dat foarte repede seama! – S` sper`m, o ironiz` Titos. Pân` acum, s-a mul]umit s-o antreneze \n mun]i inaccesibili, unde sunt foarte pu]ine [anse s` fie g`si]i. – Nu este vina lui! – Crezi? Nu sunt atât de sigur. Acum, \]i voi da un sfat, Tania Drummond. Lucreaz` pentru tine \ns`]i [i public` aceast` carte sub propriul nume. Dac` ]ii neap`rat s` tr`ie[ti \n umbra unui b`rbat, g`se[te un altul [i permite-i fratelui t`u s` fie so]ul so]iei sale. – O clip`! exclam` Tania. |mi câ[tig existen]a lucrând pentru Fergus. Nu v`d ce este r`u \n asta! – F` un efort! replic` t`ios b`rbatul. – |mi displaci profund, spuse tân`ra femeie cu voce joas`, u[or derutat`. – De ce? – Pentru simplul motiv c` te amesteci \n treburile altora. Este extrem de nepl`cut.

22

ELEANOR WOODS

Interlocutorul s`u p`ru amuzat. – Spune-mi, oare fratele t`u nu f`cea la fel? Chiar \]i l`sa toat` libertatea? – Crezi deja c` [tii totul despre mine, nu-i a[a? replic` Tania cu ironie. Nu-]i apar]in \n niciun fel, s` [tii. {i nici nu-]i voi apar]ine vreodat`. – Serios? }i-ar fi team`? – Nu-mi este team` de nimic [i de nimeni. {i \nc` [i mai pu]in de tine. – Poate vei reveni asupra faptului.... A venit vremea s` te despar]i de Fergus. Unde sunt p`rin]ii t`i, Tania? Tân`ra femeie ezit` o clip`. Oare trebuie s`-i r`spund` la \ntrebare? |n realitate, \n sinea sa [tia sigur c` \ntr-un anume mod, se temea de Titos [i de asemenea c` nu-l detesta atât de mult cum spunea. S`rutul s`u o surprinsese, o tulburase, o [ocase pu]in, dar nu-i displ`cuse. De fapt, \n ciuda pu]inei stime pe care o ar`ta fa]` de Fergus, Titos Michalakis reprezenta un tip masculin nou pentru ea [i destul de fascinant. Se hot`r\ s`-i m`rturiseasc` unde \i erau p`rin]ii. Va vedea astfel c` nu era singur` pe lume, mai ales \n cazul \n care fratele s`u nu se va \ntoarce. – Tata locuie[te \n Statele Unite, rosti \ncet [i mama \n Noua Zeeland`. Fiecare s-a rec`s`torit, dar sunt oricând binevenit` la ei. – |n]eleg, r`spunse Titos, cu o seriozitate pu]in uimitoare. De aici, ata[amentul fa]` de Fergus.... Ar trebui s` g`se[ti un alt b`rbat, un b`rbat care s` te iubeasc`, f`r` s` fie gelos pe diplomele tale.... – Le-am meritat din plin! exclam` Tania, \ncordându-se. Nu mi-am permis nicio distrac]ie pe durata studiilor.

UN S~RUT PE FURTUN~

23

– Evident, asta se vede, r`spunse prompt Titos, punându-[i cea[ca \n chiuvet`. Tania se sim]i r`nit`, dar refuz` s-o arate. C`uta cu disperare o replic` pentru a pune cap`t duelului lor verbal. – Asta nu te-a \mpiedicat s` m` s`ru]i! exclam` ea pu]in la \ntâmplare. – Exact, spuse scurt b`rbatul. {i sunt sigur c` nu te vei plânge dac` a[ repeta-o.... Tân`ra englezoaic` p`li vizibil. – Am altceva mai bun de f`cut decât s` \ncurajez b`rba]ii s` m` curteze, bâigui. Titos izbucni \n râs. – |]i este u[or s-o afirmi acum, când nu mai ai de ce te teme de mine! Dac` nu-mi erai cumnat`, ar fi fost altfel.... Deocamdat`, f`-mi pl`cerea [i desf`]i p`rul. |mi placi mai mult când este liber. – {i de ce ar trebui s`-]i fac pl`cerea, te rog? – Pentru c` am nevoie s` fiu \nconjurat de femei pl`cute la privit. Poate Fergus nu d`dea nicio aten]ie acestui lucru, dar eu.... – Tu! exclam` Tania, brusc \nfuriat`. Ai terorizat-o pe Elena, ai \ncercat s-o privezi de zestre [i s`-i \mpiedici c`s`toria! Te dispre]uiesc. Fratele meu m-a prevenit.... – Draga mea, c`s`toria este cea mai important` etap` \n via]a unei femei. Era firesc s`-mi aten]ionez sora. Pentru noi, familia este o no]iune extrem de important`. So]ia trebuie s` se poat` baza pe so]ul s`u \n toate \mprejur`rile vie]ii. Fergus lua toate astea pu]in prea u[or [i este cel mai pu]in spus. Ar schimba femeile cum se schimb` ma[inile....

24

ELEANOR WOODS

– {i dac` a[ fi ca el? replic` Tania, speriat` \n tain` de acea descriere teribil de exact` a lipsei de responsabilitate a fratelui s`u. Titos Michalakis ridic` din umeri. – Asta ar avea mai pu]in` importan]`, remarc` el. Atunci când m` voi c`s`tori, voi [ti s`-mi re]in so]ia \n cas` [i s` evit eventualele sale capricii. Pentru o femeie, \n]elepciunea const` \n alegerea unui b`rbat \n stare s`-i umple toate gândurile, s`-i satisfac` cele mai mici dorin]e. De fapt, este singurul mod de a fi fericit \n cuplu... – Mi se pare c` tu cuno[ti toate femeile, \l ironiz` Tania. – Aproape, r`spunse b`rbatul f`r` s` se tulbure. Se apropie foarte mult de ea: un frison o str`b`tu. – {tiu destul despre ele pentru a le ghici dorin]ele, chiar \nainte s` fie singure con[tiente, \i murmur`. Dac` n-a[ fi fost koumbarosul fratelui t`u, poate a[ fi avut ocazia s` te \nv`] s` nu m` mai dete[ti.... Oare Zeus n-a reu[it s-o conving` pe nimfa Europa de pasiunea sa? Tân`rul Minos \n`l]` capul, aten]ia fiindu-i atras` de men]ionarea acelei legende. O [tia pe dinafar`. – Minos a fost primul fruct al dragostei dintre Zeus [i Europa, explic` b`iatul. Uneori \mi imaginez c` tat`l meu a fost \nsu[i Zeus, deoarece mama nu are so]. Mi-ar pl`cea s`-l am ca tat` pe cel mai mare dintre zeii greci! Tania se sim]i tulburat` de emo]ia copilului. – Zeus nu-mi place foarte mult, interveni ea. O trata pe so]ia sa, Hera, cu o u[urin]` de neiertat. A \n[elat-o cu un num`r foarte mare de tinere fete, [i nu numai cu Europa. Pe m`sur` ce vorbea, se gândea tot mai mult la Anna [i furia \i sporea. Oare Titos se comportase fa]` de ea la fel de nedemn ca Zeus

UN S~RUT PE FURTUN~

25

fa]` de amantele sale?... – |n plus, continu` ea, Zeus al vostru nu se temea de ridicol. I s-a \ntâmplat s` se transforme \ntr-un cuc banal pentru a-[i seduce victimele.... – |n cuc? repet` Titos pe un ton ne\ncrez`tor, izbucnind \n râs. Mi-e greu s` cred.... – Este totu[i exact, replic` t`ios Tania. Cucii nu ezit` s` exploateze celelalte p`s`ri.... Interlocutorul s`u schi]` un zâmbet ironic \n fa]a irit`rii Taniei. – Iei aceste istorii prea \n serios, sublinie. Acestea sunt mai ales simboluri.... – Tocmai, protest` tân`ra englezoaic`. Miturile grece[ti reprezint` o ilustrare a realit`]ii omene[ti. Când Zeus a vrut s-o atrag` pe Europa, pentru a relua acest exemplu, a luat \nf`]i[area unui vultur.... – {i-a dat mult` osteneal`, o \ntrerupse Titos cu ironie. Eu n-a[ fi avut nevoie s` recurg la o asemenea stratagem`. Pe de alt` parte, a[ fi mult mai fidel so]iei mele. S` nu ui]i asta. Tân`ra femeie \i arunc` o privire lui Minos. Hot`rât lucru, Titos Michalakis [i cu el sem`nau \n mod tulbur`tor.... – Asta este sigur, admise Tania \n cele din urm`. Totu[i, poate nu i-ai fost \nainte de a te c`s`tori. Cretanul \i adres` o privire intens`: – Nu fi prea indiscret`, spuse b`rbatul. – Anna vrea s` plece \n America, replic` Tania ro[ind. – Asta n-are nimic de-a face cu mine, anun]` Titos pe un ton hot`rât.

26

ELEANOR WOODS

Tân`ra englezoaic` p`str` t`cerea, descump`nit` de siguran]a sa. Era greu s`-l contracareze cu ceva. – Oare ce se va \ntâmpla cu Minos? \ntreb` totu[i dup` un timp. – Cu mine? o \ntrerupse acesta. Sunt b`rbat, kyria! Sunt destul de mare s` m` descurc singur. F`cu o pauz`, \ncruntându-se. – V` credeam pe cale s` discuta]i despre vechii zei, relu`. Nu despre noi.... – Vorbe[te despre amândou` lucrurile, interveni Titos, pe un ton amuzat. Vezi, femeile au tendin]a s` se irite pentru mai nimic. De fapt, kyria Tania prefer` s` m` considere un fel de zeu, pentru c` i-ar fi foarte greu s` m` vad` ca pe un simplu muritor.... Un râs \n`bu[it \i urm` cuvintele. B`ie]elul ridic` ochii mira]i spre arheolog`. – Este adev`rat, domni[oar`? o \ntreb`. – Nu. Este ridicol! exclam` aceasta. – Serios? o tachin` Titos Michalakis. Mi se pare totu[i c` preferi compania zeilor celei a unui b`rbat, mai pu]in lini[titoare pentru tine.... Tania strânse buzele, jenat` de aceast` jum`tate de adev`r. – |i iubesc pe zei, a[a cum iubesc legendele, se ap`r` ea. Este munca mea. – Doar c`, replic` interlocutorul s`u cu o anumit` duritate, e[ti prea \nchis` \n studiile tale. Ai pierdut din vedere binele pe care ]i-l poate face un b`rbat adev`rat..... "Ime oandras, yineka mou!" – Nu \n]eleg limba greac`, se plânse Tania. Iar conversa]ia voastr` m` [ocheaz`. Minos este \nc` prea tân`r....

UN S~RUT PE FURTUN~

27

– Minos este grec, cretan, domni[oar` Drummond. Cunoa[te via]a \nfinit mai bine decât tine. Nu-l folosi ca pretext pentru a fugi de realitate. – Pleac`, r`spunse Tania cu voce joas`, furioas`. – De data aceasta, m` supun, exclam` b`rbatul ridicându-se. Dar n-ai s` scapi \ntotdeauna la fel de u[or de mine, s` [tii. U[a se \nchise cu un pocnet sec. Tania r`mase nemi[cat`, lungi minute, pentru a-[i reveni. Minos se juca distrat cu cea[ca de cafea. – Ce personaj dezagreabil! exclam` tân`ra femeie, cu o not` de isterie \n voce. |mi doresc s` nu-l mai \ntâlnesc niciodat` \n calea mea. – V` \n[ela]i, murmur` b`iatul. V` g`se[te foarte frumoas` [i viseaz` s` v` s`rute din nou. – Asta ]i-a spus \n grece[te? \l \ntreb` Tania, cu mâinile umede. – Nu; a spus c` este b`rbat [i v-a numit "so]ia" sa. Dar p`rea mânios. – Mânios? Pe mine? Titos mersese \ntr-adev`r prea departe, se gândi. Probabil era nebun. – Mai degrab` eu ar trebui s` fiu furioas`! continu`. – Da, aprob` copilul dând din cap. Dar n-ar trebui s` v` fie team` s`-l g`si]i seduc`tor, kyria Tania. Toate fetele din Creta n-au ochi decât pentru el. Asta o face s` râd` mult pe mama, [i se amuz` s` le fac` geloase când Titos vine s` ne viziteze acas`. Titos [i mama sunt prieteni foarte buni.... Discut` deseori, seara. – |n]eleg, f`cu Tania pe un ton rece. Se cunosc de mult timp? – Da, de foarte mult timp. Tat`l lui Titos a fost na[ul mamei,

28

ELEANOR WOODS

\n]elege]i. Titos Michalakis continu` s` ne ajute \n amintirea tat`lui s`u. – Asta \i face cinste, replic` englezoaica p`r`sindu-[i scaunul. |ncepea s` se simt` nervoas`. Trecutul domnului Michalakis n-o privea. Atunci, de ce oare nu \nceta s` se gândeasc` la el? Odinioar` n-o preocupa decât munca sa, nu se l`sa conturbat` de altceva. Trebuia s`-[i revin`.... |narmându-se cu o m`tur`, tân`ra femeie \ncepu s` m`ture, cu o energie febril`. Minos o observ` cu o u[oar` \ngrijorare. – A[tepta]i pu]in, va veni mama, spuse el. – Nu pot, \i r`spunse Tania. Rhea poate sosi dintr-un minut \n altul. Dumnezeule, sper s` aib` o fire mai pl`cut` decât fratele s`u! B`ie]elul disp`ru [i reap`ru câteva clipe mai târziu \n compania unei femei brunete, cu un aer pl`cut. – Sunt Anna, explic` aceasta. – Mama mea, ad`ug` Minos, dezam`git c` nu f`cuse el \nsu[i prezent`rile. A venit s` v` preg`teasc` cina. |ncepând de mâine, va face [i cur`]enie. Anna d`du din cap pentru a-[i ar`ta asentimentul. – V` voi ajuta pân` la plecarea mea \n America. Apoi, m` voi c`s`tori cu un cet`]ean american [i voi fi lini[tit` pentru tot restul zilelor! M` ve]i ajuta s` m` duc \n Statele Unite, kyria Tania? Grecoaica \[i \ncheie fraza cu un râs sonor. Interlocutoarea sa nu era sigur` c` Eldoradoul mai exista; r`spunse totu[i cu gentile]e. – Desigur, \n m`sura posibilit`]ilor mele, o asigur`. – Fratele dumneavoastr` se afl` de asemenea \n America, nu-i a[a? relu` nou-venita. Trebuie s`-i scrie]i [i s`-i cere]i s` m` ia \n

UN S~RUT PE FURTUN~

29

serviciul kyriei Elena... Tania \[i mu[c` buzele. – Fratele meu [i so]ia sa au disp`rut, Anna. Nu se [tie nici m`car dac` mai sunt \n via]`. |n plus, nu stau \n Statele Unite, ci \n Peru. – Sunt sigur` c` n-au murit. Se vor \ntoarce curând [i atunci le ve]i putea vorbi despre mine, nu-i a[a? Arheologa \ncuviin]`, u[or \ncurajat` de siguran]a lini[tit` a femeii. |i l`s` buc`t`ria [i se refugie \n salon, str`duindu-se s` parcurg` noti]ele lui Fergus despre situl din Mallia. Observ` foarte repede c`-i era imposibil s` se concentreze. Imaginea lui Titos Michalakis nu-i ie[ea din minte. Era o obsesie profund enervant`. |nc` i se p`rea c` aude r`sunând cuvintele dure ale cretanului.... Se apropie de o oglind` ag`]at` pe un perete [i se privi cu aten]ie, gânditoare. P`rul strâns \i d`dea indiscutabil un aer auster, aproape sever. Cu impulsivitate, puse mâna pe coada grea [i \ncepu s-o desfac` \n grab`. Masa de bucle brune i se r`spândi cu suple]e pe umeri. Acea coafur` nou` \i d`dea un aspect cu totul diferit, o f`cea s` par` mult mai tân`r`, aproape vulnerabil`. |n niciun caz Titos nu trebuia s-o vad` astfel! – Kyria Tania! Kyria Tania! O ma[in` coboar` pe alee, strig` vocea Annei. Ce trebuie s` servesc vizitatorilor? – Re]ine-i pu]in, bâigui Tania \n grab`. Trebuie mai \ntâi s` m` piept`n. Voi vedea dup` aceea. Mama lui Minos se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, [i deschise u[a-fereastr` a salonului, \ntâmpinându-i cu c`ldur` pe nou-veni]i. Tân`ra englezoaic` r`m`sese \n fa]a oglinzii. Ochii s`i \i \ntâlnir` pe

30

ELEANOR WOODS

ai lui Titos Michalakis [i scoase un strig`t u[or. – Am \nso]it-o pe Rhea, o anun]` el pe un ton indiferent. Iat` Rhea, ]i-o prezint pe Tania, cumnata Elenei. Grecoaica adolescent` era fin` [i delicat` ca por]elanul. Avea acela[i p`r ca fratele s`u, dar tr`s`turile p`reau obosite, ochii \i erau \ncerc`na]i. – Bun` ziua, murmur` englezoaica. Ce faci? – Hero poli, r`spunse cealalt`. Tania invit` toat` lumea s` se a[eze [i se a[ez` ea \ns`[i pe un scaun, ]inându-[i p`rul cu o mân`. – |mi pare r`u, spuse, dar totul este pu]in \n dezordine. M` preg`team s` fac o baie.... – E[ti foarte frumoas`, exclam` sincer Rhea. Mult mai frumoas` decât \n descrierea lui Titos. Dup` el, ai avea aerul unei profesoare [i \]i petreci zilele studiind! Am avut unele temeri venind aici, dar acum m` bucur. Se \ntrerupse o clip`, apoi ad`ug` cu timiditate. – De fapt, m` temeam s` nu semeni foarte mult cu fratele dumitale.... – Tania scrie ea cartea lui Fergus, o \ntrerupse Titos. – Cartea despre Creta? se mir` Rhea izbucnind \n râs. El avea idei ciudate. |l interesa mai mult trecutul insulei noastre decât locuitorii actuali. F`cea atât de pu]ine eforturi pentru a ne cunoa[te cu adev`rat! – Destul, o \ntrerupse fratele s`u. Tania pretinde c` [tie [i mai mult despre vechile legende, draga mea Rhea. – Este adev`rat, se gr`bi s` aprobe tân`ra englezoaic`,

UN S~RUT PE FURTUN~

31

preocupat` s` \ndep`rteze conversa]ia de la Fergus. Dar cunosc [i reputa]ia cretanilor. Se spune c` sunt ni[te mincino[i teribili.... De exemplu, sus]in c` Zeus moare [i \nvie o dat` pe an. Grecii de pe continent nu sunt de acord.... – N-ar trebui s` ne critici astfel zeul, exclam` Titos pe un ton ironic. Sau va veni s` pun` mâna pe tine pentru a se r`zbuna. Mai ales cu p`rul desf`cut.... – Zeii au murit de mult, bâigui Tania, stânjenit` [i ro[ind. Nu m` voi l`sa intimidat` de minciunile tale! Rhea Michalakis f`cu s` se aud` din nou râsul s`u cristalin. – Acum, vorbe[ti chiar ca o profesoar`! o tachin`. S` [tii, Titos este implacabil. Va ac]iona când te vei a[tepta mai pu]in, exact ca Zeus!

Capitolul 3 Tân`ra Rhea p`ru s` se acomodeze repede la vil`; aerul de oboseal` \i disp`ru, iar gesturile \i devenir` mai pu]in timide. – Titos ar vrea s`-mi recap`t \ncrederea \n mine, \i explic` ea Taniei, deoarece am avut recent un accident grav.... |mi place mult cu tine. Curând, va trebui s` te prezint mamei, i-ar pl`cea s` te cunoasc`. Englezoaica zâmbi cu amabilitate, amuzat` \n tain` de obiceiul Rheei de a s`ri de la una la alta \n timp ce vorbea. – De fapt, relu` cretana cu o voce mai nesigur`, ne-a fost team` s` nu ne g`se[ti dezagreabili, ca Fergus.... – Adev`rat? se mir` Tania, pu]in cam rece. Dar de ce oare familia Elenei p`rea s`-l deteste atât de mult pe Fergus Drummond? Era de ne\n]eles. – Desigur, continu` cealalt`, Titos ne-a repetat s` n-avem prejudec`]i \mpotriva englezilor. El \nsu[i are mul]i prieteni printre ei. Totu[i, o iubim atât de mult pe Elena! Este atât de \nsp`imânt`tor

UN S~RUT PE FURTUN~

33

c`.... Interlocutoarea sa se ridic` [i o \nconjur` pe tân`ra sa \nso]itoare cu un bra] \ncurajator. – Nu te \ngrijora, spuse cu blânde]e. |i vor g`si, sunt sigur`.... – Of! Nu la asta m-am gândit... A[adar, Fergus nu ]i-a spus? – Ce-ar fi trebuit s`-mi spun`? f`cu Tania, pu]in speriat`. Explic`-te, te rog! – Nu pot! Doar Titos are dreptul s`-]i povesteasc` ce s-a \ntâmplat.... {i dup` p`rerea mea, n-o va face. – Nu mai \n]eleg nimic, oft` arheologa. – {tiu, admise Rhea. De pe pozi]ia mea, pot doar s`-]i dau un sfat; când vom merge \n vizit` la mama, dac` accept` s` te vad`, te rog s` nu-i vorbe[ti \n niciun caz despre Fergus. Nu-i dezv`lui nici c` p`rin]ii t`i sunt divor]a]i. – Nu-mi este ru[ine de familia mea, sublinie Tania. – Aici, nu avem acelea[i concep]ii despre divor]. Mama ar fi profund [ocat`. I-ar fi team` s` nu te vad` [i pe tine abandonându-]i so]ul! – Dar nu am un so]! – Un cretan nu te-ar ierta niciodat` dac` ai fugi, continu` adolescenta, cu o aparent` lips` de logic`. – N-am inten]ia s` m` c`s`toresc, replic` interlocutoarea sa, din ce \n ce mai uimit`. |n tot cazul, cu siguran]` nu cu un grec! De altfel, am fost foarte surprins` de alegerea lui Fergus. Sora lui Titos lu` un aer \ngrijorat. – Totu[i, n-o va p`r`si pe Elena, nu-i a[a? Titos ar fi \n stare s`-l omoare!

34

ELEANOR WOODS

– Ei bine, s` sper`m c` fratele meu se va ar`ta rezonabil, exclam` Tania pe un ton degajat. Totu[i, dup` ce Rhea ie[i, aceast` conversa]ie \i r`mase mult timp \n minte. Se instalase \n camera de zi [i se str`duia s` trieze noti]ele lui Fergus. Acestea din urm` erau \n mare dezordine [i mai ales destul de slabe \n ansamblu. Probabil \[i petrecuse timpul cu altceva. Aceast` treab` de mântuial` nu i se potrivea. Parcurse automat \nc`perea cu privirea. Tenta]ia era mare s` arunce pur [i simplu la co[ schi]ele fratelui s`u, apoi s` scrie [i s` conceap` cartea complet singur`. Ideea \i umbla prin minte de când o men]ionase Titos. La \nceput, se temuse s` se arate neloial`, dar tindea s`-[i schimbe p`rerea. Fergus \i l`sase un material inutilizabil; nu se va putea plânge dac`, m`car o dat`, ar zbura cu propriile ei aripi. {i chiar dac` ar fi fost furios, cu atât mai r`u! Aventura era prea incitant` pentru a renun]a. Ochii \i c`zur` brusc asupra frescelor de un gust mai mult decât \ndoielnic, prinse pe pere]i. Se \nfior`; trebuia neap`rat s` scape de ele. Aceste caricaturi insuportabile ale splendidelor originale din Knosos, depozitate la muzeul din Heraklion, erau insuportabile. Anna scoase strig`te stridente auzind-o pe Tania anun]ându-[i inten]ia de a le desprinde. – Kyria Elena n-a avut nicio obiec]ie, protest` ea. – Numai c` deocamdat` lipse[te, iar eu sunt incapabil` s` lucrez cu ororile acestea \n fa]a mea. Dac` nu vrei s` m` aju]i, le voi scoate singur`! – Kyrios Titos va fi contrariat, semnal` menajera. – Mi-e egal. Vila aceasta \i apar]ine fratelui meu...

UN S~RUT PE FURTUN~

35

Cretana se mul]umi s` zâmbeasc`. – M-ar mira, kyria Tania. Titos Michalakis nu cedeaz` atât de u[or. V` spun, nu schimba]i nimic \n cas` \nainte de a-i cere permisiunea! – Niciodat`! exclam` Tania, nebun` de furie. N-am s` ascult de un b`rbat doar pentru c` este atât de seduc`tor! |n ochii mei n-are absolut nimic special.... – Ba da, cel pu]in un lucru, insist` Anna. – Serios? Care? ripost` englezoaica, \ncordându-se. – Minos v-a v`zut la Mallia, povesti femeia izbucnind \n râs. {i apoi, v-a]i schimbat coafura! Numai c`, multe femei au \ncercat s`-l seduc` pe Titos, dar niciuna n-a reu[it s`-l ia de so]! Tania era mut` de furie. – Te \n[eli \ntru totul! se ofens` \n sfâr[it. Domnul Michalakis [i cu mine nu ne putem nici m`car suporta.... – E[ti sigur`? o \ntrerupse o voce. Totu[i, Anna n-a gre[it: p`rul \]i st` mult mai bine astfel. Era Titos, rezemat cu non[alan]` de canatul u[ii, cu un aer extrem de amuzat. – Poate, r`spunse tân`ra arheolog`. Dar evident, nu mi-am schimbat coafura pentru a-]i pl`cea. S` nu crezi asta! – |n acest moment, te situezi \ntru totul de partea lui Fergus, nu-i a[a? exclam` b`rbatul. – {i chiar dac`? Oare ce ave]i to]i de-l detesta]i atât de mult? Titos \naint` \n \nc`pere, cu un aer brusc preocupat, iar Anna disp`ru \n direc]ia buc`t`riei. – Fratele t`u nu ]i-a vorbit niciodat` am`nun]it despre sejurul s`u \n Creta, nu-i a[a? \ncepu b`rbatul cu voce blând`.

36

ELEANOR WOODS

Tania \[i sim]i mânia disp`rând. Aceast` subit` blânde]e o tulbur`. Dac` m`car ar [ti cum s` se fac` apreciat` de cumnatul s`u... Inspir` profund [i alung` acest gând. – |n coresponden]`, Fergus vorbe[te doar de munca sa, explic` ea. Nu se opre[te la fleacuri.... – Ce f`ceai \n Anglia, \n timpul vizitei sale aici? – Eram... ocupat`. Era complet fals. |n acea perioad`, tân`ra femeie avea tot timpul liber [i-i trimisese scrisori peste scrisori fratelui s`u, rugându-l s-o lase s` vin` lâng` el. Acesta p`strase o t`cere \nc`p`]ânat`, trimi]ând o singur` carte po[tal`, foarte târziu, pentru a-i anun]a c`s`toria cu Elena [i plecarea urgent` \n Peru... Pu]in mai târziu, primise un bilet de avion pentru Creta [i ni[te instruc]iuni ordonându-i s`-i termine opera arheologic` \nceput`. – Sunt sigur c` o femeie frumoas` [i-a f`cut mul]i prieteni, singur` la Londra.... Nu era nimeni acolo care s` vegheze asupra ta, \n timpul absen]ei lui Fergus? f`cu Titos. – Ce vrei s` spui? bâigui Tania, din nou iritat`. – Ei bine, m` \ngrijoreaz` pu]in lipsa ta de experien]`, atâta tot. E[ti \nc` destul de aproape de copil`rie, nu cuno[ti bine b`rba]ii.... – Insinu`rile tale sunt \ntru totul deplasate, protest` tân`ra femeie pe un ton t`ios. – Nu insinuez nimic. Este absolut normal ca o fat` tân`r` s` fie pu]in naiv`; tocmai de aceea, \n Creta ne protej`m fiicele [i surorile. – Ai venit numai ca s` m` insul]i, sau mai ai [i altceva s`-mi spui? replic` arheologa pe un ton glacial. B`rbatul \ntinse mâinile, cu un aer surprins [i profund mâhnit.

UN S~RUT PE FURTUN~

37

– |n ce fel te-am insultat? o \ntreb`. – Iart`-m` c` te dezam`gesc, dar nu sunt atât de naiv` cât se pare c` gânde[ti. Nu toat` lumea m` consider` atât de banal` cum spui tu! – M` bucur, exclam` Titos cu un aer enigmatic. N-am nimic de ad`ugat: venisem doar s` m` asigur c` totul este bine cu Rhea... – Bine. |n acest caz, te-a[ ruga s` m` scuzi, dar mi-ar pl`cea s`-mi reiau lucrul. – O clip`, o \ntrerupse Titos. }i-a[ fi recunosc`tor s` m` \nso]e[ti la u[`, cum cere cea mai elementar` polite]e. Eu, când vei veni.... Tania, care se a[ezase \n fa]a ma[inii de scris, s`ri \n picioare. – Am pu]ine [anse s`-]i fac vreodat` o vizit`, i-o lu` \nainte. Dup` toate aparen]ele, mama ta refuz` s` m` primeasc`... – Cine ]i-a spus asta? o \ntreb` el pe un ton t`ios. – Rhea. Dup` ea, mama ta nu suport` divor]ul p`rin]ilor no[tri [i-[i permite s` ni-l repro[eze. Eu, cel pu]in, nu judec oamenii \nainte s`-i fi v`zut, iar familiile lor n-au influen]` asupra p`rerii mele! De exemplu, \mi place mult sora ta.... – Mai mult decât mine, dac` \n]eleg bine. – |ntr-un fel, da. De fapt, ai fi atât de amabil s`-i explici Annei c` aceast` cas` \i apar]ine lui Fergus? Din spusele ei, nu-i pot aduce nicio modificare f`r` acordul t`u prealabil.... Dac` era la fel [i cu fratele meu, \i \n]eleg exasperarea fa]` de tine! – N-a ar`tat-o foarte mult, murmur` gânditor Titos. Asta nu i-ar fi servit interesele.... |mi pare r`u pentru reac]ia mamei mele. Dar cu toate acestea, sunt sigur c`-i vei pl`cea. Este o b`trân` doamn` pu]in tradi]ionalist`, dar cu inim` mare. – M` crede \n stare s` m` c`s`toresc, pentru a pleca apoi....

38

ELEANOR WOODS

Interlocutorul s`u izbucni \ntr-un râs sincer. – Tot Rhea ]i-a spus asta, nu-i a[a? Dac` so]ul t`u te-ar l`sa s` pleci, ar fi din vina sa. – Poate n-are de ales, sublinie t`ios Tania. – El ar fi r`spunz`tor. B`rbatul este cel care \[i d` seama dac` so]ia este fericit` sau nu [i ac]ioneaz` \n consecin]`. – Pu]ine femei ar c`dea de acord cu tine, r`spunse Tania zâmbind. Suntem capabile s` lu`m [i singure decizii, s` ne organiz`m via]a.... – Uneori, admise b`rbatul. – Concep]ia ta despre c`s`torie mi se pare foarte romantic`, relu` englezoaica. Realitatea se dovede[te deseori foarte diferit`.... – Dar regre]i asta, nu-i a[a? o \ntreb` Titos pe un ton insistent. – Presupun c` da, replic` ea, gânditoare. – |n Creta, so]iile nu-[i p`r`sesc so]ii.... ar trebui s` urmezi exemplul fratelui t`u [i s` te c`s`tore[ti de asemenea cu un membru al comunit`]ii noastre. Tania \ncepu s` râd`. Ideea nu-i displ`cea. Titos degaja o atrac]ie irezistibil`, foarte seduc`toare; [i i-ar fi pl`cut s` se apropie iar, cum o f`cuse \n timpul furtunii.... – N-am zestre, explic` \n cele din urm`. Ori, este un element necesar c`s`toriei, nu-i a[a? |ns`[i Elena a adus ca zestre aceast` vil`.... – S` spunem mai exact c` li s-a dat permisiunea s` locuiasc` aici, preciz` Titos. Se vor instala din nou \n ea dac` se vor \ntoarce din Peru.... – Se vor \ntoarce, nu m` \ndoiesc, \l asigur` Tania pe un ton

UN S~RUT PE FURTUN~

39

ferm. |n timp ce vorbea, \i veni \n minte amintirea frescelor. – Totu[i, ad`ug` ea, a[ vrea s` desprind frescele din salon. Sunt \ntr-adev`r greu de suportat. M` \ntreb de ce Fergus n-a sc`pat de ele mai curând! – Pentru c` el \nsu[i le-a ales, replic` Titos cu o voce indiferent`. – Fergus? exclam` tân`ra femeie pe un ton ne\ncrez`tor. Este imposibil! N-ar fi f`cut-o decât pentru pl`cerea Elenei. Aceste caricaturi sunt cu atât mai urâte cu cât originalele.... – Ai vizitat muzeul din Heracklion, nu-i a[a? {i sora mea a mers deseori acolo. Pe Fergus l-a \ntâlnit \ntr-una din s`lile consacrate frescelor.... Ea detesta aceste reproduceri din toate puterile. Sunt la fel de neadev`rate ca povestea lor de dragoste! Tania se sim]i str`b`tut` de un frison de ghea]`. – Nu te cred, spuse cu voce joas`. – Vei \nv`]a s`-]i cuno[ti fratele.... Pân` atunci, voi asculta dorin]ele tale: chiar mâine, frescele vor fi coborâte. – Mul]umesc, r`spunse Tania, potolit`. |n definitiv, el nu petrecuse mul]i ani cu Fergus Drummond. Nu putea s` [tie ce fiin]` de ne\nlocuit era... – Dac` ai avea un minut, le-am putea desprinde chiar acum, suger`. – Nu, deoarece trebuie s`-i facem o vizit` mamei mele; cu cât o vei vedea mai curând, cu atât va fi mai bine. Se nume[te Melissa, ceea ce \nseamn` "albin`". Dar s` nu te temi de acul ei! Nu-]i este du[manc`, Tania mou. – Chiar este necesar s` vin? \ntreb` tân`ra englezoaic`, cu o

40

ELEANOR WOODS

u[oar` reticen]`. |n acest caz, ar trebui s` m` schimb... – Nu. Vino a[a cum e[ti. A mai v`zut femei \n pantaloni, nu va fi [ocat`. Se \ndrept` spre u[`, dup` ce prinse cu autoritate mâna interlocutoarei sale. Oare cum putea fi mama lui Titos? se gândi Tania. De fapt, cunoscuse foarte pu]in pân` acum toat` familia Michalakis. Era totu[i familia so]iei fratelui s`u.... – Amândou` surorile sunt mai tinere decât tine? \ntreb`. – Da. P`rin]ii mei prev`zuser` s` aib` mai mul]i copii, dar tata a murit pu]in dup` na[terea ultimei, Rhea. A trebuit s` muncesc ca s` hr`nesc toat` familia.... Din fericire, aveam atât vârsta, cât [i puterea. – {i când te vei c`s`tori? – Asta nu va schimba nimic. Voi avea \ntotdeauna grij` de mama [i de cea mai mic` dintre surori, pân` când \[i va g`si la rândul s`u un so]. Dar nu-mi fac griji; \mi câ[tig mult mai bine existen]a decât o f`cea tata. Voi avea din plin cu ce s` m` \ngrijesc de cele dou` familii ale mele! Tania fu pe punctul s`-l \ntrebe ce munc` presta de era atât de bogat, dar se r`zgândi. Fu cu atât mai surprins` s`-l aud` pe el punând \ntrebarea: – C`r]ile lui Fergus aduc mult? |]i permit s` tr`ie[ti confortabil? – |n mod obi[nuit, lucrez pentru mine \ns`mi, r`spunse Tania. Predau cursuri, particip la s`p`turi arheologice... Colabor`rile cu fratele meu sunt doar ocazionale. – Totu[i, \n acest moment nu faci nimic altceva, obiect` Titos. – Este adev`rat. Mi-ar pl`cea s` scriu o carte pentru copii, dar ar trebui s` g`sesc un ilustrator....

UN S~RUT PE FURTUN~

41

Se \ntrerupse brusc [i se opri, pierdut` \n contemplarea peisajului. Pe panta colinei, solul era de un ro[u-\nchis, argilos, traversat ici [i colo de tufe de culoarea jaspului de cimbri[or. Coborând spre mare, turba se deschidea treptat la culoare, ajungând pân` la galbenul-deschis al plajei c`reia ochii \i urm`reau \ncânta]i curbele [erpuitoare. Dincolo de ea se \ntindea marea, de un albastru– \nchis, aproape asem`n`tor cu cerneala chinezeasc`. – Prive[te, murmur` \n sfâr[it tân`ra femeie. Ce splendoare! Nu mi-a[ fi imaginat niciodat` atâta frumuse]e.... Titos deschise un grilaj alb [i o invit` s` treac` \naintea lui. Pornir` amândoi pe o alee cu pietri[. – {tii, Rhea face desene admirabile. Ar trebui s`-i ceri s` ]i le arate, \i suger` Titos. – Nu [tiu dac` va accepta, r`spunse Tania. Mi se pare c` nici ea nu m` place foarte mult.... – N-are importan]`, cere-i totu[i. |i ar`t` cu mâna imensa cas` \mpodobit` cu grilaje din fier forjat care se \n`l]a \n fa]a lor. – Bine ai venit la mine acas`, Tania, spuse simplu. Traversar` o curte interioar` plin` cu o mul]ime de flori, \n culori str`lucitoare. Plante ag`]`toare ornamentale se urcau \n m`nunchiuri grele de-a lungul pere]ilor. Tân`ra englezoaic` z`ri brusc un boboc de hibicus c`zut pe p`mânt [i se aplec` pentru a-l aduna. Când se ridic`, se afl` nas \n nas cu cea mai uimitoare b`trân` doamn` imaginabil`. Foarte scund`, destul de plinu]`, aceasta o observa cu aten]ie. Rochia neagr` impecabil` [i mâinile care tremurau pu]in \i d`deau irezistibilul aspect al unei mici albine

42

ELEANOR WOODS

lucr`toare. – Kyria Melissa? \ntreb` Tania, ezitând. – Ai fi putut s` m` anun]i de sosirea unei vizitatoare, exclam` b`trâna doamn` spre Titos, f`r` s` r`spund` la \ntrebare. – M` preg`team s-o fac, replic` acesta. Tocmai am urcat aleea. }i-o prezint pe Tania Drummond, mam`. Kyria Melissa \[i \ndrept` privirea spre arheolog`. – Tania? rosti ea. Este un nume frumos.... nu foarte obi[nuit. – Mul]umesc, bâigui tân`ra femeie. V` sunt recunosc`toare c`-i permite]i Rheei s` doarm` la vil`.... – N-am permis absolut nimic. Fiul meu a insistat enorm [i a trebuit s` cedez, cu toate reticen]ele mele... – Tania n-are nimic de-a face cu fratele s`u, o \ntrerupse t`ios Titos. – Nu-i seam`n`, sunt de acord.... S` nu ezi]i s` vii deseori, copila mea drag`. |n calitate de "koumbaros", fiul meu este r`spunz`tor pentru tine. – S` nu exager`m! sublinie tân`ra femeie pe un ton dur. Fratele meu cu siguran]` se va \ntoarce, nu sunt singur` pe lume! {i [tiu s` m` descurc.... – S` evit`m s` vorbim despre fratele t`u! replic` Melissa, cu un râs scurt. Rhea mi-a spus c` ai angajat-o pe Anna. E[ti mul]umit` de ea? – Da, \ntru totul. Numai c` viseaz` s` plece \n America foarte curând... – Ar trebui s` fie deja acolo! sublinie mama lui Titos, pe un ton

UN S~RUT PE FURTUN~

43

mali]ios. {i fiul s`u ar trebui s` fie la [coal`, \n loc s` leneveasc` toat` ziua.... I-am propus s` m` ocup de el, dar Anna a refuzat cu vehemen]`. – Poate a f`cut-o pentru a evita s` v` supere, spuse f`r` s` gândeasc` Tania. Kyria Melissa [i fiul s`u \i aruncar` o privire mustr`toare [i p`strar` câteva clipe o t`cere de ghea]`. – Anna... ]i-a vorbit despre tat`l copilului? \ntreb` \n cele din urm` b`trâna doamn`. – Nu, admise interlocutoarea sa. Titos o atrase \ncet spre el pe tân`ra arheolog` [i-i mângâie u[or p`rul. – Tania este la fel de impulsiv` pe cât era Fergus de prudent, \i explic` mamei sale. Se las` dus` de imagina]ie [i trage foarte repede concluzii ciudate. Totu[i, n-are decât inten]ii bune, nu-i a[a "agapi mou?" – Minos \]i seam`n` atât de mult! exclam` \nso]itoarea sa. – Se \ntâmpl`, nu crezi? Chiar \ntre str`ini.... – Poate.... dar \n tot cazul, merit` s` te ocupi de el. Este un copil absolut adorabil.... – Eu m` voi ocupa de el, interveni Melissa. Ar fi trebuit s-o fac \nc` de la \nceput.... Intr` \n cas`, Tania; voi prepara cafeaua [i vei putea s`-mi vorbe[ti pu]in despre munca ta. Aceasta din urm` se preg`tea s` replice c` nu \n]elegea de ce ar fi trebuit s` se ocupe bunica b`ie]elului de el, mai degrab` decât tat`l; dar o privire poruncitoare a lui Titos o opri. Se \ndrept` spre

44

ELEANOR WOODS

trepte, tulburat` de importan]a sporit` a lui Titos Michalakis \n via]a sa. Era cu atât mai ciudat cu cât nu sim]ea nimic pentru el.... [i nici el pentru ea!

Capitolul 4 – Mai avem un vizitator, exclam` Melissa peste um`r, p`trunzând \n locuin]`. Poate \l cuno[ti, Tania; pretinde c` este un prieten al fratelui t`u. Du-te [i-i vorbe[te, te rog, [i explic`-i unde este acum Fergus. Când i-am spus eu, n-a vrut s` m` cread`! – Cine este? \ntreb` tân`ra femeie, mirat`. Mama lui Titos ridic` din umeri. – Oare cum se nume[te? S` vedem, este englez ca voi.... Ah! Ross, a[a este. Numele acesta \]i spune ceva? – Nu, nu cred. – S` mergem s`-l salut`m, propuse Titos. O lu` de cot pe tân`ra femeie [i o conduse spre salon. Persoana instalat` pe sofa nu putea fi \ntr-adev`r decât un englez. Avea fa]a osoas`, fruntea \nalt`, o privire inteligent` \n spatele ochelarilor cu rame de o]el [i un zâmbet uimitor de tineresc. Privirea sa o m`sur` pe Tania cu un aer apreciator. – Sunte]i sora lui Fergus Drummond, nu-i a[a? Este minunat!

46

ELEANOR WOODS

Poate \mi ve]i putea spune unde se afl`. Doamna Michalon.... Michalakon..... – nu reu[esc niciodat` s` pronun] aceste nume grece[ti – n-a p`rut s` \n]eleag` ce o \ntrebam.... – Vi-l prezint pe fiul s`u, se gr`bi s` semnaleze arheologa, domnul Titos Michalakis. Este [i cumnatul lui Fergus. – M` prezint: Dick Ross, r`spunse vizitatorul dup` o scurt` t`cere. Apoi, imediat, d`du frâu liber mir`rii. – Vre]i s` m` face]i s` \n]eleg c` Fergus Drummond este c`s`torit? Nu-mi vine s` cred.... Se aplec` \n fa]`, cu un aer iscoditor. – Dar de când? Unde este acum? – |n Peru, r`spunse Tania cu fermitate. |n compania so]iei sale, cu care s-a c`s`torit recent. A fost invitat s` participe la ni[te s`p`turi arheologice foarte importante.... – Ave]i adresa sa? Tania Drummond \ntoarse ochii spre Titos, \ntr-un apel mut. – Deocamdat` este imposibil s`-l g`si]i pe cumnatul meu, spuse acesta din urm`. Ave]i nevoie de el? – Da. Cu atât mai r`u! Poate \ncânt`toarea sa sor` va rezolva problema.... Un tic nervos agita fa]a lui Dick Ross, contrastând cu impasibilitatea cretanului. – Despre ce este vorba? \ntreb` acesta pe un ton dur. – N-o g`si]i \ncânt`toare? f`cu englezul, f`r` s` r`spund`. Fergus n-a prea ar`tat-o, nu-i a[a? Tania? A gre[it.... Avu un râs nepl`cut [i tân`ra femeie \ntoarse capul, stânjenit`,

UN S~RUT PE FURTUN~

47

con[tient` de dezaprobarea lui Titos. – Lucra]i cu Fergus? \ntreb` \n cele din urm`, când t`cerea deveni prea ap`s`toare. – Nu! Nu direct cu el, cu editura sa, explic` englezul. Ar fi trebuit s` ne \nmâneze manuscrisul despre Creta exact acum dou` luni [i \ncepusem s` ne \ngrijor`m pu]in.... Fire[te, [tiu de la Fergus c`-i bate]i toate lucr`rile la ma[in` [i c` ve]i \ntârzia pu]in cu acesta. N-are importan]`, draga mea. Oricum, inten]ionam s`-]i cer s`-mi ar`]i insula. Câteva s`pt`mâni \n plus sau \n minus, nu vor face deosebire! – Din nefericire, Tania va fi \n imposibilitate de a v` servi de ghid acum, \ntrerupse Titos cu o fa]` \ntunecat`. – Dar.... \ncepu tân`ra femeie. – Are alte angajamente, o \ntrerupse cretanul. – Adev`rat? exclam` Tania. {i care, m` rog? Apari]ia Melissei, \nc`rcat` cu o tav`, \l scuti pe fiul s`u s` r`spund`. Englezoaica a[tept` s` fie servit` cafeaua, apoi reveni. – N-am niciun angajament, exclam`. Dac` domnul Ross vrea s` viziteze insula.... – Nu po]i merge singur`, iar Rhea nu te poate \nso]i. – Ei [i? Am totu[i inten]ia s` vizitez insula cu domnul Ross. Nimic nu m` \mpiedic`. – Ai dreptate, draga mea, interveni b`trâna doamn`. Titos, nu sunt de acord cu tine. Societatea britanic` este mai permisiv` decât a noastr` [i Tania este destul de mare pentru a lua propriile decizii. Nu trebuie s`-i impunem concep]iile noastre cretane. Unde ve]i merge

48

ELEANOR WOODS

pentru \nceput? – La Knosos, cred, replic` arheologa. – Phaestos este mai interesant, remarc` Titos, cu o expresie de relativ` indiferen]`. Evident, renun]ase s` se opun` proiectelor Taniei. Aceasta, \n mod ciudat dezam`git`, se str`dui totu[i s` continue conversa]ia. – Mi-ar pl`cea mult s` v`d Phaestos, spuse \ncet. – |ntr-o zi, te voi duce acolo, promise Titos. Dick Ross se agita pu]in nervos pe scaun. – Pân` atunci, ]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi ar`]i Knosos, draga mea Tania, rosti. Astfel, vei avea tot timpul s`-mi explici ce te-a f`cut s` \ntârzii s` ba]i la ma[in` manuscrisul fratelui dumitale.... – La drept vorbind, nu cuno[team data limit`, murmur` stânjenit` tân`ra femeie, mi[cându-[i buzele. – Serios? M` uime[ti. Fergus nu te-a putut l`sa f`r` s` cuno[ti c` lucrarea sa trebuia s` apar` de Cr`ciun.... Chiar ne-a scris acum câteva s`pt`mâni, pentru a ne afirma c` manuscrisul era gata. Desigur, \i r`m`seser` dou` sau trei capitole, dar nimic altceva! Tania se sim]ea din ce \n ce mai \ncurcat`. – Este sup`r`tor, bâigui ea. Am g`sit foarte pu]ine noti]e sosind, asupra manierei de a pune manuscrisul \n ordine. De obicei, Fergus este mult mai exact. M` preg`team s`-l fac eu \ns`mi.... Dick Ross scutur` negativ din cap. – Regret, dar nu se poate, r`spunse. Fratele dumitale este un specialist. Po]i foarte bine s`-i ba]i manuscrisele la ma[in`, dar este alt` poveste s` organizezi [i s` redactezi un studiu! Râsul lui Titos izbucni brusc, r`sunând \n \nc`perea vast`.

UN S~RUT PE FURTUN~

49

– Dragul meu, toate c`r]ile domnului Fergus Drummond au fost scrise de la un cap`t la altul de sora sa, aici prezent`! exclam` acesta. Dick Ross \i adres` o privire sceptic` [i aproape dispre]uitoare. – L-am \ntâlnit deseori pe domnul Drummond, exclam`, [i nu mi-a vorbit niciodat` de un eventual rol jucat de sora sa \n redactarea operelor lui, \n afar` de a le bate la ma[in`. S` \n]elege]i bine, nu vom accepta ca la colec]ia noastr` s` participe un amator! – {i totu[i, asta s-a \ntâmplat cu adev`rat, \l ironiz` cretanul. – Cu excep]ia c` nu sunt doar un amator, sublinie Tania. Vizitatorul \[i puse cea[ca de cafea pe mas` [i lu` un aer \nsp`imântat. – Oare acesta este adev`rul? Dar este \ngrozitor! spuse \n sfâr[it. Tania \[i umezi buzele uscate. – Fergus prefera s` nu se [tie, explic`. Acum, trebuie s` v` spun un ultim lucru.... Fratele meu [i so]ia sa au fost da]i disp`ru]i \n Peru, domnule Ross. Sunt din ce \n ce mai pu]ine [anse s` fie g`si]i \n via]`. Lacrimile f`ceau s`-i tremure vocea. – {i ce se va \ntâmpla cu cartea sa despre Creta? \ntreb` englezul dup` o t`cere. – O voi termina [i v-o trimit. – Nu! |nc` o dat`, nu se poate. Nu putem s` public`m lucrarea dumitale sub un alt nume [i avem nevoie de numele fratelui dumitale; este o excelent` publicitate. Mi-e team` c` toat` aceast` afacere nu reprezint` pentru noi decât o enorm` pierdere f`r` compensa]ii.... Tania se aplec` \n fa]`. – Pute]i s`-mi acorda]i \ncredere, v` asigur, \l rug`. Veni]i cu mine

50

ELEANOR WOODS

la cealalt` vil`, v` voi ar`ta lucrarea \n curs.... Dick Ross strânse buzele, un tic nervos f`cându-i obrazul s` joace. – De ce nu? accept`. Totu[i, trebuie s` m`rturisesc, sunt uimit s`-l v`d pe Fergus \ncredin]ând o asemenea responsabilitate unei femei atât de tinere [i lipsite de experien]`.... – {i eu sunt arheolog`, \i aminti Tania. Englezul lu` un aer indulgent. – Poate ]i-ai urmat fratele pe unul sau dou` [antiere, admise. Dar asta nu va face din dumneata o arheolog`... Tania nu r`spunse. Ross se ridic` [i-i adres` un zâmbet arogant. – Ei bine, voi veni oricum s` te v`d disear`, exclam`. D`-mi adresa.... Tân`ra femeie \i d`du informa]ia cerut` [i se ridic` pentru a-l conduce. Spre marea sa surprindere, b`rbatul se aplec`, \i lu` mâna [i-i s`rut` cu stâng`cie vârful degetelor. – Pe disear`, \i murmur`. Sunt \ncântat c` te-am \ntâlnit. Fergus nu mi-a spus cât e[ti de frumoas`.... – Probabil n-a observat asta, replic` Tania. Titos se apropiase cu non[alan]`. – Fergus nu s-a gândit niciodat` la tine, spuse pe un ton zeflemitor. Iar domnul Ross se gânde[te prea mult.... Cred c` o voi trimite pe Rhea s` \mpart` cina cu voi. – Nu, interveni, kyria Melissa. Am nevoie de ea. – Cu atât mai r`u, replic` Titos cu iritare. – Cum vrei, fiule, spuse b`trâna doamn` ridicând din umeri. Dar cu siguran]`, o vei enerva pe Tania.... – Nu [tiam c` sunt un asemenea pericol public, exclam` englezul

UN S~RUT PE FURTUN~

51

pe un ton t`ios. |ntr-un fel, sunt flatat.... Titos Michalakis \l m`sur` cu dispre]. – Nu sunte]i \n Anglia, \i spuse cu r`ceal`, iar aici, domni[oara Drummond este sub protec]ia mea. O cretan` nu petrece niciodat` seara singur` cu un b`rbat [i ]in s` fie la fel [i pentru Tania. – Nu sunt cretan`, protest` slab aceasta din urm`. {i am obiceiul s` m` descurc singur`.... – E[ti complet incon[tient` de pericolele care te amenin]`! exclam` fiul Melissei. Te \ncrezi \ntr-o imagine a ta care nu exist` cu adev`rat. Doar c` \nc` nu [tii..... F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, se \ndrept` spre u[`, o deschise [i strânse mâna lui Dick Ross. – S` ave]i grij` de ea, spuse. – Conta]i pe mine, replic` cel`lalt, destul de n`ucit. Doar cartea lui Fergus m` intereseaz`. Acestea fiind spuse, s` [ti]i c` Fergus Drummond este un om de via]`. Poate sora sa este ca el.... Zâmbea cu un aer n`tâng. – Nu, replic` Titos pe un ton glacial. Dimpotriv`. Englezul plec` [i cretanul \nchise u[a cu un pocnet sec. Tania ridic` ochii, con[tient` de privirea p`trunz`toare a Melissei a]intit` asupra ei. – |ntr-un fel, acest b`rbat are dreptate, spuse aceasta din urm`. Nu [tim nimic despre tine, draga mea copil`. Vorbe[te-ne pu]in despre via]a ta. La urma urmei, avem dreptul s` [tim.... Tân`ra femeie se a[ez` pe canapea, \ntrebându-se de unde s` \nceap`. – P`rin]ii mei au divor]at când eram \nc` la [coal`, spuse. Au

52

ELEANOR WOODS

plecat [i Fergus s-a ocupat s` m` \nscrie la universitate.... B`trâna doamn` pocni din limb` dezaprobator. – Nu rezultatele tale [colare ne intereseaz`! exclam` ea. Tu \ns`]i, ce fel de persoan` e[ti.... – |n]eleg, r`spunse Tania, \nghi]ind \n sec. Ei bine, sunt o persoan` foarte obi[nuit`.... Titos, care r`m`sese \n picioare, se trânti \ntr-un fotoliu [i interveni: – Ce vrea mama s` [tie cu adev`rat, \i explic`, este dac` ai fost prieten` cu b`rba]i. Nu e[ti obligat` s`-i r`spunzi, dac` nu dore[ti. Interlocutoarea sa scoase o exclama]ie stupefiat`, aproape [ocat`. O clip`, avu tenta]ia s`-[i inventeze un trecut scandalos, dar un impuls \i ordon` s` n-o fac`. Titos n-ar fi crezut un cuvânt din aceste minciuni eventuale [i replicile sale ar fi avut un efect dezastruos asupra kyriei Melissa. – M-am.... concentrat mereu asupra muncii mele, \ncepu Tania. N-am avut timp s` m` las conturbat` de pove[ti romantice.... Oricum, din spusele lui Fergus, sunt rece [i pu]in atr`g`toare. Titos schimb` o privire cu mama sa. – Ce cred p`rin]ii despre cariera ta? Nu se tem s` te vad` angajându-te pe un drum greu, \ntr-un cuvânt, \nc` masculin? – Nu, au acceptat bine. – Au al]i copii? – Da. Nu i-am v`zut niciodat` pe ai mamei, deoarece Noua Zeeland` este prea departe, dar \n schimb, \i cunosc bine pe cei ai tatei. El viziteaz` des Anglia, cu familia. Evident, celei de-a doua so]ii nu-i face pl`cere s` ne primeasc`, pe Fergus [i pe mine....

UN S~RUT PE FURTUN~

53

– Cu "familia"? sublinie b`trâna doamn` pe un ton rece. Oare nu sunte]i [i voi "familia" sa? Tania ro[i, realizând c` picase \n capcan`. Acum, cretana era convins` c` tân`ra femeie nu avea un univers familial stabil. Era un punct prost pentru ea. – |l am pe Fergus, protest`. Spre marea sa mirare, Melissa s`ri atunci \n picioare, cu lacrimi curgându-i pe obraji [i se repezi spre Tania care era uluit`, pentru a o strânge \n bra]e. – Fergus! gemu b`trâna doamn`. Dar este ru[inos! S` nu-]i pese, noi vom fi familia ta. Ne vom ocupa de tine, Titos te va sf`tui.... – Dar n-am nevoie s` fiu sf`tuit`! exclam` Tania eliberându-se, din ce \n ce mai uimit`. Mama lui Titos se \ndrept`, punându-[i la loc \n coafur` câteva ace de p`r. – Ba da, "kari mou", te asigur, r`spunse. Ne vom ocupa s`-]i g`sim un so] bun, nu-i a[a fiule? N-ar fi potrivit s-o l`s`m pe aceast` tân`r` fat` f`r` protec]ie.... – Desigur, mam`, \ncuviin]` acesta din urm` cu un zâmbet. – Nu vreau.... \ncepu nelini[tit` tân`ra englezoaic`. – Sst! o \ntrerupse Melissa. Rhea te va \nso]i la vil`. Nu vei mai suferi niciodat` de singur`tate... – Dar n-am suferit niciodat`! – Ba da, haide! cu p`rin]ii atât de departe.... O voi chema pe Rhea. – Las`, mama, interveni Titos. O voi \nso]i eu. – Bine, de acord, aprob` mama sa. Biata Tania, singur` pe lume,

54

ELEANOR WOODS

doar cu fratele s`u! |[i \mpreun` mâinile cu un aer dezolat, sem`nând din ce \n ce mai mult cu o albin`. Arheologa se ridic` f`r` s` replice. Era de preferat s` abandoneze partida. Melissa se \ntoarse spre fiul s`u [i \ncepu s` vorbeasc` \n limba natal`, repede, cu gesturi mari, agitate. |n cele din urm`, izbucni \n lacrimi, \n fotoliul s`u. Tania se preg`tea s-o consoleze, dar Titos o prinse cu autoritate de bra] [i o oblig` s` p`r`seasc` \nc`perea, l`sând-o \n urm` pe b`trâna doamn` deprimat`. – Ce duritate! nu se putu \mpiedica s` exclame tân`ra femeie. Cum \]i po]i l`sa mama singur`, \n aceast` stare? – Sunt obligat s` te conduc, spuse Titos pe un ton aspru. Rhea a plecat \n vizit` [i nu s-a \ntors \nc`. Tania f`cu un efort violent s` se elibereze, apoi \[i frec` bra]ul care o durea. – Chiar nu poate s` mi se \ntâmple nimic de aici pân` la vil`, spuse cu o voce obosit`. Po]i s` m` la[i pân` la urm` \n pace? – {tii foarte bine de ce nu pot [i pe bun` dreptate, replic` b`rbatul aruncându-i o privire p`trunz`toare. Ochii \i str`luceau de o emo]ie st`pânit`, enigmatic`. – Nu \n]eleg câtu[i de pu]in la ce faci aluzie, replic` Tania cu r`ceal`. F`r` s` rosteasc` o vorb`, b`rbatul \i puse mâna pe gât [i o atrase u[or spre el. Tân`ra femeie sim]i c` i se moaie picioarele. – Titos, te rog.... protest` slab. B`rbatul se mul]umi s` zâmbeasc`, apoi ridic` \ncet fa]a \ncânt`toare [i buzele sale calde puser` st`pânire pe cele ale Taniei.

UN S~RUT PE FURTUN~

55

Aceasta \nchise ochii [i, f`r` s` se mai gândeasc`, \[i strecur` mâinile \n jurul gâtului \nso]itorului s`u. Titos o \mbr`]i[` mai strâns [i o s`rut` din nou, de mai multe ori, tandru [i pasionat. Apoi \i d`du \n sfâr[it drumul [i o privi câteva clipe, zâmbind din nou. – Iat` ce li se \ntâmpl` tinerelor care se plimb` singure, spuse ironic. – Numai cu tine! r`spunse Tania cu am`r`ciune, dezam`git` de cuvintele sale. – Te cuno[ti atât de prost, "kartia mou"? }i s-ar putea \ntâmpla cu oricine.... – Nu! exclam` ea furioas`. S` [tii c` nu to]i b`rba]ii sunt ca tine! Sunt sigur` c` Dick Ross se va comporta ca un gentleman perfect... – N-a[ pune mâna \n foc, o ironiz` b`rbatul. Mama are perfect` dreptate: ai nevoie de un so]. – Oh, nu mai pune asta pe tapet, te rog! M` simt foarte bine cum sunt. N-am inten]ia s` m` c`s`toresc. Titos puse o mân` cald` pe um`rul Taniei. Aceasta se \nfior`. – S` presupunem.... c` ai deveni so]ia mea, murmur` cretanul. Tân`ra femeie \[i umezi buzele uscate, rezistând tenta]iei de a i se arunca \n bra]e. – Nu-]i dore[ti deloc s` te c`s`tore[ti cu mine, spuse cu o voce slab`. Te-a[ dezam`gi repede. N-am temperamentul..... Annei! Cuvântul \i sc`pase. Oare o va \n]elege c` era incapabil` s-o \ndep`rteze pe Anna de tat`l fiului s`u? |ncepu s` alerge de-a lungul c`r`rii, cu toat` puterea disper`rii. |nso]itorul s`u i se al`tur` f`r` nicio dificultate [i o prinse de talie.

56

ELEANOR WOODS

– Anna! exclam` cretanul pe un ton indiferent. {tii c` nu este absolut nimic pentru mine? De ce naiba e[ti geloas`? Iat` c` nu e[ti atât de rece cum pretinzi.... Este timpul s` ]ii cont de emo]iile tale, s` tr`ie[ti cu trupul t`u, draga mea Tania. – M` consideri imatur`, protest` aceasta. Nu m` iube[ti.... – Te consider lipsit` de experien]`, este altceva. Cât despre dragoste.... Culese o crengu]` de cimbri[or [i-i mângâie cu mali]iozitate obrazul. – Dragostea, relu`, vine deseori dup` c`s`torie. Vreau \n casa mea o femeie [i mul]i fii.... – |l ai pe Minos, obiect` Tania. – |l am pe Minos la fel ca pe Elena [i pe Rhea, \i explic`. Nu este acela[i lucru. Tania \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce hot`râre s` ia. Propunerea sa era tulbur`toare, neobi[nuit`, dar treptat realiz` c`-i va fi imposibil s` refuze. Probabil aerul Cretei produsese un efect straniu asupra ei, o transformase.... – Chiar nu [tiu ce s` spun, Titos, [opti. Cretanul o atrase din nou spre el, râzând u[or. – Nu spune nimic, Tania mou. E[ti femeia de care am nevoie, nu te voi l`sa s` pleci. Nu e[ti de acord cu mine? – Poate nu va dura, spuse tân`ra englezoaic`, slab, punându-[i capul pe um`rul s`u. Poate nu va fi decât un fulger, un tr`snet \n

UN S~RUT PE FURTUN~

57

mijlocul furtunii. – Eu sunt cel care comand` tr`snetul, replic` Titos râzând mai tare. Când \l auzi, este vorba de propria mea voce! |n acea clip`, Tania nu se putu \mpiedica s`-l cread`.

Capitolul 5 – Ce spui? f`cu Tania, cu un aer distrat. Rhea \[i ascunse un zâmbet. – N-ai ascultat nimic, \i repro[` cu amabilitate. |]i explicam cât ai fost de abil` cu mama. Acum, te place foarte mult. Evident, s-ar putea s` fie contrariat` dac` te c`s`tore[ti cu Titos; [i-a dorit \ntotdeauna s`-l vad` c`s`torit cu o cretan`... – Presupun c` Titos va face ce-i va pl`cea. – Ca to]i b`rba]ii, oft` Rhea. La fel se comporta [i tata: mama era foarte nefericit`. Dar Titos va fi un so] ideal, nu g`se[ti? – Nu m-am gândit la asta, spuse interlocutoarea sa pe un ton indiferent. Am avut enorm de lucru \n ultimele zile.... – Titos are multe de spus despre asta, obiect` adolescenta. Mai \ntâi, este opera lui Fergus.... Se \ntrerupse, evident ne\ndr`znind s` mearg` mai departe. Oare ce altceva avusese de spus Titos despre ea? se \ntreb` \n t`cere tân`ra englezoaic`.

UN S~RUT PE FURTUN~

59

– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec! exclam` brusc, cu voce tare. Nu-i las` nicio libertate so]iei.... – Va avea grij` de ea, atâta tot, preciz` Rhea. |n plus, \i va fi fidel.... – |n cazul lui Titos, m` \ndoiesc! – Gre[e[ti, o admonest` calm cretana. Respect` prea mult no]iunea de familie. So]ia sa nu va regreta c` l-a ales. – Fratele t`u se preocup` destul de pu]in de Anna, obiect` Tania. – Dimpotriv`, se ocup` de ea atât cât este necesar. Anna i-a f`cut un foarte mare r`u familiei noastre. F`r` Titos, mama ar fi refuzat cu hot`râre s`-i ajute pe ea [i pe fiul s`u. – Minos este totu[i carne din carnea lui Titos... – S` spunem, acela[i sânge. La fel ca Elena [i ca mine. Oricum, to]i am vegheat asupra copilului. |n Creta, ar fi de neconceput s` te compor]i altfel! Am fost atât de [oca]i când Fergus a considerat inutil s`-[i invite propria sor` la c`s`toria sa... Interlocutoarea sa se \nfior` imperceptibil. |ntr-adev`r, suferise profund c` nu fusese invitat` la ceremonie. – Fratele meu a f`cut \ntotdeauna tot ce a putut mai bine, spuse cu voce tare, ascunzându-[i emo]ia. Rhea zâmbi comp`timitor. – Dup` Titos, nu te-a ajutat cu adev`rat s` intri la universitate; statul ]i-a acordat o burs`, cum face pentru to]i studen]ii dota]i. Fergus n-avea de ce s` te ajute [i tot dup` Titos, n-ai avut parte de prea multe distrac]ii. }i-ai consacrat toate vacan]ele muncii pentru el pe [antiere de s`p`turi arheologice.... Fratele meu spune de asemenea c` e[ti foarte frumoas`, dar.... oare ce cuvânt a folosit? Ah!

60

ELEANOR WOODS

"incon[tient`", `sta era! Tania \[i dori ca termenul s` fie exact; dar nu mai era. De la sosirea sa \n Creta, era pe deplin con[tient` de existen]a lui Titos Michalakis.... Dar acesta din urm` nu-[i d`dea seama c` insistase s`-l ajute, pentru a-l urma pretutindeni, crezând c` era singurul mod de a-i atrage aten]ia. Pe lâng` el, ceilal]i b`rba]i de-abia existau. |i erau indiferen]i. Cu excep]ia lui Titos, acum.... Privirea sa \ntunecat`, ironia arogant`, aprindeau obrajii Taniei. Se \nfiora la atingerea lui, ca lovit` de tr`snet. Dar toate acestea nu erau de-ajuns pentru a pune bazele unei c`s`torii. Avea nevoie mai ales de dragoste [i tandre]e, cât [i de pasiune fizic`. |i era imposibil s` r`spund` afirmativ la propunerea sa. |n plus, \n cazul \n care totu[i ar accepta s`-l ia de so] pe Titos, Fergus nu i-o va ierta niciodat`. Tania \[i schimb` pozi]ia pe scaun, str`duindu-se s`-[i alunge din minte ce se \ntâmplase pu]in mai devreme \ntre ea [i cretan. Privirea sa o \ntâlni pe a Rheei, str`lucind de un amuzament ironic. – |n Anglia, o tachin` u[or aceasta din urm`, crede]i c` femeia are \ntotdeauna ultimul cuvânt; dar \n Creta, [tiu c` nu este a[a. Fratele meu \[i atinge \ntotdeauna scopurile, chiar [i pe lâng` mama! – Cu mine, va fi altfel, sublinie ferm interlocutoarea sa. Cei din familia Drummond sunt cunoscu]i pentru spiritul lor de independen]`. Nimeni nu-i \nl`n]uie. Adolescenta zâmbi mai larg. – Totu[i, Fergus a trebuit s` se supun` pân` la urm` preten]iilor lui Titos... – Nu! protest` cealalt` strângând pumnii. A luat-o pe Elena cu el \n Peru, \mpotriva voin]ei \ntregii familii.

UN S~RUT PE FURTUN~

61

– Este adev`rat, lui Titos nu-i pl`cea prea mult aceast` idee. Dar un so] are dreptul s`-[i ia so]ia cu el [i asta, fratele meu a acceptat-o. Este un b`rbat drept! – A[adar, Fergus nu i s-a supus lui Titos! jubil` Tania. – Ba da, \n privin]a c`s`toriei.... Fratele t`u nu-[i dorea deloc s-o ia pe Elena de so]ie. A rezistat pân` la cap`t. – Dar atunci, de ce.... bâigui arheologa, descump`nit`. Zâmbetul Rheei se stinse pe buze; lu` un aer serios [i comp`timitor. – Iart`-m` c` te-am tulburat, Tania. Am vorbit deja prea mult. Dac` vrei s` [tii ceva \n plus, \ntreab`-l chiar pe Titos. Tân`ra englezoaic` deschise gura s` r`spund`, dar fu \ntrerupt` de Anna, care veni s` anun]e sosirea domnului Dick Ross. Tania se ridic` zâmbind, pentru a-l \ntâmpina. – Bun` seara! Intra]i.... spuse. Rhea, \]i prezint un prieten al lui Fergus, domnul Dick Ross. Aceasta este Rhea Michalakis, domnule Ross. Locuie[te cu mine. Nou-venitul o ignor` cu \ngânfare pe tân`ra cretan` [i se trânti pe canapea, mult prea aproape de gazda sa. – Spune-mi Dick, zise el. U[or stânjenit`, Tania se refugie \n col]ul canapelei [i puse discret o pern` \ntre ea [i vizitator. – V` voi ar`ta noti]ele lui Fergus.... \ncepu ea. – Nu imediat! obiect` Ross cu un râs arogant. Am tot timpul. {tii, nu trebuie s` te emo]ionezi dac` te-am considerat inapt` s` termini manuscrisul. Sunt multe alte lucruri \n care sunt sigur c` excelezi! {i cum inten]ionez s` r`mân aici o s`pt`mân` sau dou`, am putea face

62

ELEANOR WOODS

unele \mpreun`.... Interlocutoarea sa era gata s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei profund [ocate a Rheei. – Categoric, prefer s` lucrez la cartea fratelui meu, \i replic` t`ios vizitatorului. – N-are rost, patronii mei vor refuza s-o publice. B`tu u[or mâna tinerei femei, cu un aer patern. – E[ti mult prea frumoas` pentru a te obosi cu subiecte atât de aride! ad`ug`. Vocea \i sc`zu cu un ton. – Am putea petrece pu]in, pentru c` e[ti singur` la vila aceasta.... continu`. – Rhea locuie[te cu mine, v-am spus, replic` Tania. – Trimite-o la fratele s`u! La urma urmei, aceast` locuin]` apar]ine lui Fergus.... Arheologa se preg`tea s`-i r`spund`, când un gând \i trecu prin minte. Din \ntâmplare, oare Ross ar avea inten]ia s-o cear` \n c`s`torie? Mânia i se \mbin` cu o uimire profund`. De ce vedea \n ea altceva decât o simpl` colaboratoare? N-ar fi trebuit s`-[i desfac` p`rul [i s` adopte o comportare mai pu]in rigid`. Iat` ce culegea! – |i voi cere Annei s` v` aduc` de b`ut, interveni subit Rhea, foarte ]eap`n` pe scaun, aproape alb` ca varul. Cu aceea[i ocazie trebuie s` m` duc s` iau [i noti]ele tale, Tania? – Nu, Rhea, mul]umesc, r`spunse tân`ra englezoaic`. Le voi lua eu \ns`mi. Asta \i va permite s` dispar` o clip`, se gândi, [i s`-[i \mpleteasc` p`rul ca mai \nainte. Apoi, \i va da domnului Ross replica ustur`toare

UN S~RUT PE FURTUN~

63

pe care o merita. |[i p`r`si scaunul [i se duse \n camera sa. Totu[i, ajuns` \n fa]a oglinzii, \[i d`du seama c` ochii [i fa]a str`luceau de o lumin` nou`, o radia]ie special`. S`rutul lui Titos, \[i spuse tân`ra femeie... S`rutul lui Titos explic` asta... Totu[i, se piept`n` [i \nchise u[a \nc`perii. |n hol, o \ntâlni pe Rhea, cu telefonul \n mân`, speriat` [i tremurând toat`. – O voi anun]a pe mama! exclam` aceasta, gata s` plâng`. B`rbatul acesta este un b`d`ran! – Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` blând Tania. – A.... spus c` ]i-ar pl`cea s` te distrezi, ca Fergus, [i c` vei fi sup`rat` dac` te voi \mpiedica... Se \ntrerupse, tulburat`. – Mama ta nu poate face nimic, o asigur` Tania. M` voi ocupa eu \ns`mi de acest personaj, nu-]i face griji. Probabil nu este decât o ne\n]elegere. Puse cu fermitate receptorul la loc [i strânse lini[titor um`rul Rheei. – Fii atent`, Tania! o preveni aceasta. Dac` se \ntâmpl` ceva, Titos va insista s` se r`zbune pe domnul Ross... – Titos n-are nimic de-a face cu asta! exclam` tân`ra englezoaic`, u[or exasperat`. Apoi \n`l]` b`rbia [i p`trunse \n salon cu capul sus. Ross nu-[i d`du m`car osteneala s` se ridice. – Am sc`pat de nepoftita aceea, o anun]` pe un ton satisf`cut. Tania tres`ri, [ocat`. – Rhea nu este deloc nepoftit`, replic`. |n plus, eu nu am câtu[i

64

ELEANOR WOODS

de pu]in inten]ia "s` scap de ea", cum spune]i. Este invitata mea aici [i am g`sit-o când voia s`-i telefoneze mamei sale, atât de mult a scandalizat-o modul dumneavoastr` de a vorbi despre mine, \n spatele meu! |n acea clip`, b`rbatul se ridic` \n picioare, ticul s`u obi[nuit revenind foarte puternic pe obraz. – N-aveam inten]ia s` te insult, draga mea, protest`. Dumneata [i cu mine venim totu[i dintr-o ]ar` mai pu]in ipocrit` decât aceasta! Pe scurt, cuvintele mele au fost absolut banale... Te rog, ia atitudine. Nu e[ti cretan`, nu te l`sa \nchis` \n sistemul lor de protec]ie excesiv` a femeii. Vino mai degrab` cu mine, via]a va fi mai pu]in monoton`! – Sunte]i prea amabil, \l ironiz` tân`ra femeie pe un ton glacial, dar nu m` plictisesc. Lua]i loc, domnule Ross, v` voi ar`ta noti]ele lui Fergus. Chiar dac` nu trebuie s` termin cartea, le pute]i m`car consulta, este minimum de polite]e. Se \ndrept` spre u[` [i se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s` treac` pe Anna, \nc`rcat` cu o tav`. Rhea o urma cu un aer timid [i speriat. – "Ti ipate?" exclam` servitoarea spre Dick Ross, cu o voce pu]in trist`. "Protimate Yoorkikou kafe i neskafe"? Nelini[tit` s-o aud` exprimându-se \n grece[te, Tania se apropie. Asta nu prevestea nimic bun. – Poate prefera]i pu]in uzo, spuse \n grab`. Nu sunte]i obligat s` be]i cafea.... Anna \n`l]` capul cu un aer furios [i morm`i câteva cuvinte de ne\n]eles. – Spune c` trebuie s` ias`, explic` Rhea. |ncepe s` se \ntunece [i

UN S~RUT PE FURTUN~

65

Minos nu s-a \ntors \nc`. De fapt, este din cauza domnului Ross... – Minos? exclam` Tania s`rind \n picioare, f`r` s` aud` sfâr[itul frazei. Trebuie s` mergem s`-l c`ut`m! Poate ar trebui s`-l prevenim pe Titos... – Nu, interveni mama copilului, amintindu-[i brusc s` vorbeasc` engleze[te. Nu-l vom deranja pentru asta. Numai c`, domnul Ross i-a dat bani copilului pentru a-l \ndep`rta [i ]in s`-i \napoiez! Nu trebuie s` capete obiceiuri proaste.... – Este vorba de b`ie]elul care era adineauri afar`? insinu` Ross, amestecând zah`rul \n cea[c`, având un aer pref`cut. I-am cerut s` mearg` s`-mi caute un taxi [i i-am dat câteva drahme pentru a-l recompensa. Nu v`d ce este r`u \n asta! – I s-a recomandat mereu s` nu accepte bani de la nimeni, explic` femeia cu r`ceal`. Chiar dac` [i kyrios Fergus.... Venise timpul s` se afirme ca st`pâna casei, se gândi Tania. |ntrerupând-o pe cretan`, \i ceru: – Vrei s` aduci coniac [i uzo, Anna? Sunt sigur` c` domnul Ross va bea cu cafea. Femeia lu` tava dup` ce servi pe toat` lumea [i ridic` sprâncenele cu un aer contrariat. – Kyrios Titos ]ine cheia dulapului cu lichioruri, exclam`. Nimeni \n afar` de el n-are dreptul s` le ofere. – Cum! exclam` englezoaica, exasperat`. Este absolut intolerabil! Totu[i, nu el este proprietarul.... – Ba da, interveni \ncet Rhea. Nu i-a dat titlurile de proprietate lui Fergus, cu scopul de a proteja viitoarele interese ale Elenei [i de asemenea pentru c` dup` el, un b`rbat trebuie s` poat` s`-[i

66

ELEANOR WOODS

g`zduiasc` so]ia. Oricum, englezii apreciaz` rareori uzo. – Ascult`, replic` nervoas` interlocutoarea sa. Vila \i apar]ine fratelui meu, o [tiu, pentru c` mi-a scris. {i Titos Michalakis ar face mai bine s` nu \nchid` nimic pe o proprietate Drummond! Vreau s`-i dau un telefon [i s` pretind s` aduc` imediat cheia aceea! Tân`ra cretan` p`str` t`cerea, cu ochii pleca]i. Era inutil, o [tiau foarte bine amândou`. – Incredibil, remarc` Dick Ross. Trimite-o pe servitoare.... – Oh, t`ce]i, v` rog, \l \ntrerupse Tania, disperat` de neputin]a sa \n fa]a inflexibilit`]ii lui Titos. |i voi vorbi despre asta data viitoare când \l voi vedea. – Curând, presupun, o ironiz` b`rbatul. S-ar spune c` se ]in literalmente scai. Este atât de important pentru dumneata? – Este cumnatul fratelui meu, atâta tot, oft` Tania. – Este [i "koumbaros" al lui, preciz` Rhea, ca [i când asta explica totul. – "Koumbaros" este un martor la c`s`torie, dar de]ine apoi un rol foarte important, preciz` tân`ra englezoaic`. Are grij` de toat` familia... – Cred c` \n]eleg, o ironiz` Ross, ducând mâna la obrazul unde ticul \ncepuse iar. – |ntr-un fel, murmur` Tania. – Ce posesivitate! Nu po]i face nici cea mai mic` mi[care f`r` s` fii spionat`, dominat`... Grecii nu le las` nicio independen]` femeilor! Tania se \nfior`. Relua exact cuvintele pe care le folosise ea cu Rhea, mai devreme, dup`-amiaz`...

UN S~RUT PE FURTUN~

67

Se \ndrept` spre mas`, adun` noti]ele lui Fergus [i cele câteva pagini redactate cu grij` de ea. – Dac` nu-mi permite]i s` termin studiul fratelui meu, anun]` ea, m` voi \ntoarce \n Anglia. Voi putea totu[i preda, a[teptând primele s`p`turi arheologice estivale. – S` predai? exclam` Ross. Te credeam doar secretar`! – Nu, am toate diplomele de arheologie. – D`-mi alea, f`cu pe un ton subit serios, punând mâna pe hârtii. Le voi citi \n lini[te. Arheolog`, o fat` frumoas` ca dumneata! Dac` a[ fi [tiut.... – Este totu[i adev`rat, zâmbi Tania. – Bun, concluzion` englezul cu un aer gânditor. |]i voi face cunoscut r`spunsul meu \n câteva zile. Pân` atunci, nu-]i obosi prea tare micul [i \ncânt`torul cap.... Mai e[ti de acord s` m` \nso]e[ti la Knosos? – Presupun c` da, f`cu Tania, a[ezându-se pe marginea canapelei. De fapt, n-avea de ales.... B`rbatul \i arunc` o privire ofensatoare prin familiaritatea sa. – Vei vedea, va fi foarte pl`cut, o asigur`. Nu-mi repro[ezi c` vreau s` prelungesc rela]ia dintre noi, nu-i a[a? E[ti atât de seduc`toare.... Probabil suce[ti capul tuturor arheologilor de pe [antierele la care participi! Un zgomot \n buc`t`rie o \mpiedic` pe tân`ra femeie s` r`spund`. Anna \[i f`cu intrarea, radioas`: – Minos a adus un taxi, anun]`. Trebuie s`-i servesc o cafea \n timp ce a[teapt`?

68

ELEANOR WOODS

|n tain`, Tania \[i dorea ca Ross s` plece cât mai repede posibil, dar acesta se a[ez` comod pe canapea. – Mai r`mân o jum`tate de or`, r`spunse. B`iatul a fost foarte rapid. Servitoarea \i arunc` o privire \nc`rcat` de repro[uri. – S-a gr`bit din cauza ploii, sublinie. Acum, este ud! Rhea s`ri \n picioare, cu un aer comp`timitor. – Are cu ce s` se schimbe? \ntreb`. – Nu, aici nu... – |n acest caz, \i voi \mprumuta ni[te haine, \ncheie adolescenta. Cele dou` femei disp`rur`. – |n sfâr[it, singuri! exclam` englezul, zâmbind u[or. |nso]itoarea sa lu` o min` sobr`. – |nc` o cea[c` de cafea, domnule Ross? – Nu, \n niciun caz! Trebuie s` ne gr`bim, draga mea. Avem m`car o dat` ocazia.... Se ridic` \n timp ce vorbea. Tania \l observ`, f`r` s` \n]eleag`. – Ai avut o idee \n minte, invitându-m` aici, nu-i a[a? \ncepu b`rbatul apropiindu-se. Fii dr`gu]` [i te voi l`sa s` termini cartea lui Fergus.... |ngrozit`, Tania \n]elese, dar prea târziu. B`rbatul o prinse, blocându-i orice rezisten]` [i l`s` capul \n jos. Din fericire, \n aceea[i clip`, se auzi tuse o u[oar`; cineva intrase \n \nc`pere. Tania profit` de ocazie s` se elibereze, ad`postindu-se \n spatele canapelei [i aruncându-i o privire incendiar` lui Ross. Titos str`b`tu salonul [i adun` noti]ele c`zute pe covor. Apoi i le \ntinse englezului.

UN S~RUT PE FURTUN~

69

– Taxiul v` a[teapt` \n fa]a u[ii, spuse cu o voce indiferent`. Cel`lalt puse mâna pe documente, f`r` o privire pentru Titos. – Ne vom revedea la Knosos, exclam` spre tân`ra femeie. M`car ne vom putea \n]elege f`r` s` fim permanent \ntrerup]i.... – Da, f`cu ea slab, ro[ind, \ntâlnind privirea cretanului. N-am putut s`-i ofer de b`ut domnului Ross, relu` adresându-i-se, pentru c` ai avut ciudata idee s` iei cheia. A[ putea s-o am, te rog? Titos ridic` amuzat sprâncenele, apoi se \ntoarse pentru a-i deschide u[a lui Dick Ross. Când acesta disp`ru, reveni \n \nc`pere [i o privi cu aten]ie pe tân`ra arheolog`. – Cine a trimis s` te caute? izbucni aceasta, nebun` de furie. Detest modul \n care vii [i pleci din aceast` cas`, f`r` s` fii invitat. Consternat`, \l v`zu zâmbind, f`r` s` par` câtu[i de pu]in ofensat. – Oare nu e[ti fericit` s` m` vezi? \i replic`. Poate \]i sim]i con[tiin]a \nc`rcat`.... – Nu v`d de ce! Zâmbetul lui Titos disp`ru [i Tania se \nfior`. – Ciudat, replic` b`rbatul. Ai acceptat totu[i s` r`mâi singur` \n \nc`pere cu un b`rbat fa]` de care te-am pus \n gard`. Nu \ncerca s` pari mai naiv` decât e[ti! {i desf`-]i p`rul, nu suport aceast` coafur`.... Tania deschise gura [i o \nchise, considerând mai prudent s` tac`. Cretanul se apropie, scoase repede elasticul care ]inea coada brun` [i lu` un aer mul]umit v`zând p`rul tinerei femei \ncadrându-i cu suple]e fa]a. – Bine, murmur`. Pe viitor, fii mai prudent`, va fi mai eficace decât s` \ncerci s` pari banal`. |n plus, acum ochii \]i str`lucesc

70

ELEANOR WOODS

puternic [i gura invit` la s`rut`ri, "karitsi mou". Nu mai e[ti aceea[i.... [i \mi apar]ii deja. – Nu! [opti Tania, cu ochii mari. – Poate nu \nc` imediat, dar curând, când vei fi so]ia mea, preciz` Titos. Te consider ca logodnic`. {i, m` rog, ce f`cea logodnica mea \n bra]ele altui b`rbat, adineauri, când am intrat? – N-am spus niciodat` c` m` voi c`s`tori cu tine, Titos, obiect` Tania cu stâng`cie, plecând ochii. Se str`dui s`-[i domoleasc` tremurul vocii: el nu trebuia s` b`nuiasc` emo]ia care o str`b`tea. – Dac` domnul Ross refuz` s` m` lase s` termin cartea lui Fergus, m` voi \ntoarce \n Marea Britanie, ad`ug`. – |n]eleg, f`cu b`rbatul pe un ton amuzat. {i evident, tocmai vorbeai despre asta cu el, nu-i a[a? Tân`ra femeie d`du din cap, incapabil` s` articuleze un sunet. Ironia sa o descump`nea complet. N-avea dreptul s`-[i bat` joc astfel de ea! – N-a[ putea s` discut situa]ia cu el, \n locul t`u? o \ntreb`. Nu-mi place s` te [tiu \n compania sa. – De ce? Trebuie s` \nv`] s` m` ap`r singur`, obiect` ea. – Poate, dar n-am \ncredere \n el. Sunt r`spunz`tor pentru tine [i ]in s` te protejez. Totu[i, Tania nu se l`s` convins`. Scuturând din cap, declar`: – M-am descurcat \ntotdeauna singur` [i am ferma inten]ie s` continuu. Nu m` voi c`s`tori cu tine, deoarece nu m` voi c`s`tori decât din dragoste....

UN S~RUT PE FURTUN~

71

Mereu zâmbitor, Titos o \nconjur` cu bra]ele. – Degeaba discu]i, Tania, spuse cu voce joas`. Totu[i, te voi cuceri. Nu uita, sunt Zeus. Nu i se spune niciodat` nu lui Zeus....

Capitolul 6 Tania se preg`tea s` replice cu asprime. Titos gre[ea considerându-se Zeus! Dar el se d`duse deja \napoi [i p`rea \n alt` parte.... – De ce ai venit? articul` atunci tân`ra femeie, \ncercând s`-[i revin`. – S` te v`d! \i spuse simplu. Oare nu este un motiv suficient? – Nu! Nu te cred. – Ei bine, mai este unul.... Fa]a sa lu` o expresie enigmatic` [i Tania b`nui c` era vorba de o veste important`. Inima \ncepu s`-i bat` foarte repede. Oare Fergus.... – L-au g`sit, o anun]` Titos, ca [i când \i citise gândurile. Mai exact, un elicopter a reperat un b`rbat r`t`cind pe munte.... – Singur? murmur` tân`ra femeie. – Dup` toate aparen]ele. – {i.... Elena?

UN S~RUT PE FURTUN~

73

– Nu [tiu. Trebuie s` sper`m..... Poate \l a[teapt` \ntr-un ad`post, \n timp ce el a plecat s` caute ajutor.... Totul este posibil. Tania oft` profund. – Sunt multe [anse ca b`rbatul s` fie Fergus, relu` cretanul pe un ton lini[titor. Fii curajoas`. Acum, trebuie s` m` duc s-o anun] pe mama. Dar te rog, nu-i spune Rheei c` Elena n-a fost g`sit`. Mai bine s` a[tept`m.... F`cu o pauz`, apoi ad`ug`: – |mi dai un s`rut de adio, \n seara asta? – Nu! exclam` Tania. – Cu atât mai r`u! Dar s` nu s`ru]i pe nimeni altcineva... Domnul Ross \[i poate g`si alt flirt, dac`-i place. – Decizia de a s`ruta pe cine vreau \mi apar]ine, sublinie pu]in t`ios tân`ra englezoaic`. }i-am spus, nu sunt proprietatea ta.... – A[teapt` pu]in, f`cu el pe un ton pref`cut amenin]`tor [i izbucni \ntr-un râs sincer. Noapte bun`, Tania mou, vise pl`cute. {i \n acea noapte, spre marea sa surprindere, tân`ra femeie dormi foarte bine. Când ap`ru la micul dejun, Anna [i Rhea erau instalate deja \n buc`t`rie [i st`teau la taifas, râzând \n hohote. Sora mai mic` a lui Titos p`rea transformat` de vestea referitoare la Fergus.... – Când se va \ntoarce fratele t`u, \i spuse aceasta Taniei, \]i vei putea scrie propria carte, nu-i a[a? Disear`, \]i voi ar`ta câteva din desenele mele. Dup` Titos, lucrarea ta va putea fi publicat` aici, \n Creta, [i va fi pus` \n vânzare \n hotelurile sale! – Hotelurile sale? repet` interlocutoarea sa, f`r` s` \n]eleag`. – Hotelurile lui Titos, desigur, \i explic` adolescenta cu r`bdare. Nu [tii? Are dou` la Aghios Nikolaos [i un al treilea la Mallia, pe

74

ELEANOR WOODS

cealalt` coast`. Terenurile apar]in familiei noastre de mai multe genera]ii, dar fratele meu a fost primul care le-a construit. A deschis de asemenea mai multe pr`v`lii cu produse locale... \nainte de accident, lucram uneori \ntr-una din ele, la Knosos. Datorit` lui Titos, am ie[it \n sfâr[it din mizerie! Ce s` mai vorbim! Cartea se va vinde \n hoteluri.... A[adar, iat` de unde \[i scotea Titos Michalakis veniturile, gândi englezoaica. Nici m`car nu se gândise s` se \ntrebe despre resursele familiei Michalakis! Oare era atât de mult preocupat` de propriile probleme, \ncât devenise oarb` la existen]a semenilor? Ru[inea [i remu[c`rile o cople[ir` retrospectiv. – Asta din cauza turi[tilor, relu` impulsiv Rhea, continuându-[i expunerea f`r` s` remarce stânjeneala Taniei. Vreau s` spun c` turi[tii str`ini vor fi ferici]i s` g`seasc` o carte despre Creta chiar \n hotelul \n care locuiesc. Mai ales dac` poveste[ti mituri [i legende! Sunt sigur` c` o po]i face foarte bine. {i dac`-]i plac desenele mele, o voi ilustra \n acela[i timp.... Apoi, cartea va putea fi chiar tradus` \n greac` de mine, \n francez` [i german` de Titos. N-ar fi splendid? O munc` de familie \n \ntregime.... – Dar eu nu fac parte din familie, remarc` Tania. Adolescenta zâmbi cu indulgen]`. – Ei bine, da! insist`. E[ti sora cumnatului meu [i \n plus, din clipa \n care te-ai piept`nat cum dore[te Titos.... – Gre[it! bâigui interlocutoarea sa. – Crezi? replic` Rhea cu ochii str`lucind [treng`re[te. S` admitem! Dar totu[i, Titos l-a alungat din cas` pe Dick Ross. Dup` p`rerea mea, asta arat` c` te vrea doar pentru el....

UN S~RUT PE FURTUN~

75

– Nu fi ridicol`, replic` Tania, stânjenit` s` se simt` ro[ind. Pe de-o parte, nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec.... – Un cretan nu este tocmai un grec, o \ntrerupse cealalt` cu amabilitate. – Este mai r`u! exclam` arheologa. Rhea izbucni \n râs. Tania \i arunc` o privire furioas`. – Plec! exclam` ea. Am nevoie s` fac o plimbare! Fierbea \n sinea sa [i nu mai suporta conversa]ia. – Bun` idee, \ncuviin]` adolescenta, f`r` s`-[i piard` calmul. De altfel, de ce nu-l iei pe Minos cu tine? |i voi cere mamei s`-]i \mprumute ma[ina. Minos ador` plimb`rile cu automobilul! Kyria Melissa nu f`cu nicio obic]ie \n a-i \ncredin]a micul s`u Fiat tinerei englezoaice [i fiul Annei, \ncântat, se instal` al`turi de ea. – Unde vom merge? o \ntreb`, cu harta \ntins` pe genunchi. – Am v`zut un loc numit Mochlos, unde se afl` ni[te ruine. |]i convine? – Foarte bine! Se vinde acolo o limonad` excelent`. – Ai v`zut deja acele ruine? \ntreb` Tania. – Da, dar cele mai interesante descoperiri au fost adunate \n muzeu: topoare de bronz, câteva bijuterii, câteva fresce..... nu v` face]i griji, situl este foarte frumos. Domin` marea. {i vom bea limonad`! Arheologa se resemn`; cu atât mai r`u dac` \[i lua o zi vacan]` \n loc s` lucreze. Evident, Minos prefera mai curând s` hoin`reasc` decât s` viziteze muzeul.... Drumul, foarte \ngust [i prost nivelat, \nconjura \n curbe \ntortocheate colinele. Ma[ina ridica de-o parte [i de cealalt` nori de

76

ELEANOR WOODS

praf ro[iatic. Dup` câteva clipe, ajunser` \n vârful unei pante pline de pietri[. Tania privea cu ochii mari [i respira]ia t`iat`: \n asprimea sa sobr`, peisajul era unul din cele mai frumoase din lume. La orizont, platouri masive de un roz-\nchis \n lumina soarelui, se conturau pe albastrul-intens al m`rii. Capre sprintene circulau ici [i colo \n mijlocul tufelor cenu[ii de cimbri[or, uscate de c`ldur`, iar clopotele mici atârnate la gâtul lor sunau melancolic. Le r`spundea doar ]ârâitul u[or al insectelor [i din când \n când strig`tul ascu]it al unui r`pitor. Cerul f`r` nori p`rea deschis la culoare, aproape alb. La Skafa, Minos o sf`tui pe tân`ra femeie s` coteasc` la stânga. Aceasta se supuse, nu f`r` o oarecare \ngrijorare: c`rarea, extrem de \ngust` [i desfundat`, probabil nu v`zuse niciodat` mai \nainte o ma[in`. – E[ti sigur c` acesta este drumul bun? \l \ntreb`, ]inând solid volanul. – Da, absolut, o asigur` Minos. Recunosc acea capel` mic`, la dreapta. Tania continu` a[adar cu hot`râre. La baza colinei, câteva tufe de c`tin` \ncadrau un vad pe care-l traversar` printr-o mare \mpro[care de ap`. Trecur` prin fa]a unei elegante case albe; satul trebuia s` fie aproape. – Sosim, spuse copilul. |ntr-adev`r, drumul plin de [leauri [i pietre d`dea \ntr-un fel de pia]` umbrit`, \nconjurat` de c`su]e. B`rba]ii st`teau de vorb` la soare. – Din ce tr`iesc locuitorii? \ntreb` englezoaica. – Sunt pescari.... Vre]i s` parca]i ma[ina aici? Iat` cafeneaua.

UN S~RUT PE FURTUN~

77

Tania opri ma[ina la ad`postul unui copac [i se instalar` amândoi la o mas` ferit` de c`ldur` de o verand`. Exact \n fa]a lor, marea sclipea \n soare [i câteva b`rci \n culori str`lucitoare se leg`nau u[or. Dup` un timp, un grup de b`rba]i ap`ru pe verand` [i se instal` la o mas` \nvecinat`, dup` ce murmurar` câteva saluturi politicoase spre Tania [i tân`rul s`u \nso]itor. Acesta din urm` \i privi ca [i când \i mai \ntâlnise, dar fu \ntrerupt din contemplare de proprietara localului, care veni s` ia comenzile. Tania [i Minos aleser`, fire[te, limonad`. B`iatul se hot`r\ atunci s` se prezinte b`rba]ilor de la masa vecin`, recunoscându-i \n sfâr[it ca pe fo[ti colegi de c`utare printre ruine. Acum, st`tea vesel de vorb` cu ei. Tania \n]elese c` pe moment o abandonase. De fapt, chiar se bucura, deoarece asta \i permitea s` se gândeasc` \n lini[te. Gândurile \i revenir` la Fergus [i la Titos. De ce oare se detestau cei doi b`rba]i? |n]elegea pu]in punctul de vedere al fratelui s`u care dispre]uia orice personalitate prea sensibil`, prea p`tima[`, prea \ndep`rtat` de lumea universitar` \n care evolua. Titos Michalakis i se p`ruse sportiv [i energic [i asta ar fi fost suficient pentru a-l judeca negativ \n mod definitiv, f`r` s` se \ntrebe dac` nu era capabil [i de inteligen]`. Cât despre Titos, antipatia fa]` de Fergus Drummond se explica mai greu; Tania \l cuno[tea mult mai tolerant decât fratele s`u, mai deschis deosebirilor. Poate-l considerase pe englez lipsit de c`ldur` uman` [i se nelini[tise pentru viitorul fericit al Elenei.... Proprietara micului han, dup` ce servi limonada, disp`ru [i se \ntoarse imediat \nc`rcat` cu o tav` cu ni[te struguri minuna]i. |i puse pe mas`, \n fa]a arheologei, \ntr-un gest de ospitalitate, apoi se

78

ELEANOR WOODS

a[ez` pe prag [i-[i relu` tricotatul. Dup` câteva clipe, ridic` timid capul [i-i puse o \ntrebare Taniei. Aceasta r`spunse cât putu mai bine [i cele dou` femei \ncepur` s` discute \n mod pl`cut, \n ciuda barierei de limbaj. Atunci, englezoaica \[i d`du seama de un lucru: pentru cretani, nicio \ntrebare nu p`rea indiscret`. Putea p`rea chiar nepoliticos s` nu-[i \ntrebe vizitatorul despre via]a sa. Aceast` simplitate \i lipsea cu cei din familia Michalakis. Pentru a \ncerca s` fac` o impresie bun`, o \ntreb` pe femeie ce tricota. Aceasta \i ar`t` cu mândrie o pern` pestri]`, deja terminat`. Tania o g`si de prost gust, dar o admir` politicos. Grecoaica \l chem` pe Minos pentru a-i traduce mai u[or cuvintele interlocutoarei sale. B`iatul li se al`tur` [i o f`cu cu pl`cere. Brusc, to]i observar` c` ea cuno[tea destul de bine familia Michalakis. Tania fu imediat \nconjurat` de un grup volubil, care-i includea [i pe prietenii lui Minos. – Ce poveste trist`, c`s`toria Elenei Michalakis, exclam` hangi]a cl`tinând din cap. Tân`ra Rhea a suferit mult... din cauza p`catului surorii sale! Minos traduse rapid. – Ce vrea s` spun`? \ntreb` Tania, când termin`. – Ei bine, Rhea [i Elena au avut un accident de ma[in`..... r`spunse cu reticen]` b`iatul. – Cine conducea? Elena? – |ntreba]i-l pe kyrios Titos, r`spunse copilul, plecând capul cu un aer \nc`p`]ânat. Acum, trebuie s` ne \ntoarcem. Mama va prepara prânzul [i va fi dezam`git` s` \ntârziem....

UN S~RUT PE FURTUN~

79

Tania zâmbi resemnat`, se ridic` [i pl`ti cu generozitate consuma]ia. Hangi]a \i puse \n mân` ultimii ciorchini de struguri, \n chip de cadou de adio. Minos deschise galant portiera ma[inii, apoi se a[ez` al`turi de [oferi]`. Aceasta era preocupat`. Expresia "p`catul" Elenei o tulbur`. |n tradi]ia cretan`, nu putea s` \nsemne decât un singur lucru: Elena se \ntâlnise cu Fergus \n intimitate, \nainte de c`s`torie. Titos trebuie s` fi fost extrem de furios aflând asta. |ntr-adev`r, Fergus se ar`tase mai degrab` iresponsabil! Mai ales dac`, dup` cum b`nuia Tania, i se ceruse Rheei s` le serveasc` de \nso]itoare.... Ar fi trebuit s` [tie c` nu trebuie s` strice reputa]ia unei femei cretane. Tinerei englezoaice i-ar fi pl`cut s` afle mai mult: dar secretul p`rea bine p`zit. – Ace[ti "stafilia" sunt delicio[i, nu-i a[a kyria? \ntreb` brusc Minos. – Este adev`rat, zâmbi \nso]itoarea sa. |ncetini u[or ma[ina – tocmai se angajase pe c`rare – [i lu` cu o mân` ciorchinele de struguri pe care i-l \ntindea. – |ncerca]i s` repeta]i cuvântul, relu` copilul cu seriozitate. "Stafilia!" Kyrios Titos ar fi \ncântat dac` a]i \nv`]a grece[te. P`rea s` presupun` c` nimic \n via]` nu era mai important! – N-am nevoie deloc de asta, protest` Tania. Po]i s`-mi traduci tu orice fraz`.... – |n afar`, replic` b`ie]elul cu un aer subit foarte matur pentru vârsta sa, dac` vre]i s`-i m`rturisi]i lui kyrios Titus lucruri foarte personale... – Ei bine, \n acest caz m` pot exprima foarte bine \n englez`!

80

ELEANOR WOODS

– Nu este acela[i lucru, kyria, se maimu]`ri Minos. Limba greac` se potrive[te mult mai bine pentru anumite m`rturisiri.... – Nu voi avea niciodat` nimic de acest gen de "m`rturisit" lui Titos, replic` arheologa, cu fa]a ca de marmur`. Nu se mai mir` s` aud` un b`iat de doisprezece ani s` vorbeasc` astfel; \n Creta era un lucru obi[nuit. Dobândeau foarte curând o mare maturitate [i apreciau compania unei femei. Minos nu f`cea excep]ie de la regul`. Dac` Tania \i repro[a ceva, era mai curând uimitoarea sa intui]ie. De altfel, relu` deja cu o voce pozna[`: – Totu[i, sunt anumite lucruri pe care Titos vi le spune \n grece[te, nu \n engleze[te.... – Oricum, niciodat` nimic compromi]`tor! – Nu? f`cu \ncet b`iatul, mâncând \nc` un bob de strugure ro[u-\nchis. Tania nu r`spunse [i se mul]umi s` ia un viraj delicat. Minos o \ncuraj` cu strig`te bucuroase ca [i când era vorba de o tr`sur` cu cai [i nu de o ma[in`. La un moment dat, Tania recunoscu \n jos cetatea antic` Gournia. La venire, n-o remarcase. – Mi-ar pl`cea s` m` opresc, spuse, dorindu-[i enorm s` str`bat` str`du]ele \ntortocheate, m`rginite de case str`vechi, toate \n ruin`, nelocuite din perioada minoic`. – – Nu mai avem timp, obiect` \nso]itorul s`u. Dar Titos vine deseori aici \n vizit`, ai putea veni cu el. – Sau cu Fergus! exclam` cu r`ceal` englezoaica. Prefer compania unui expert..... – Titos cunoa[te aceste ruine pe dinafar`. Le-a v`zut de mii de

UN S~RUT PE FURTUN~

81

ori. Tân`ra femeie p`str` t`cerea. {tia sigur cât de mult i-ar fi pl`cut s` viziteze Gournia \n compania lui Titos Michalakis.... Tres`ri; acesta era un fenomen nou. Odinioar`, ar fi dat orice s`-l urmeze pe Fergus pe un [antier de s`p`turi arheologice, pentru a-l asculta vorbind, f`r` s` \ndr`zneac` vreodat` s` spun` vreo p`rere personal`. Ori acum, era gata s` renun]e la toate acestea pentru a-l urma pe Titos oriunde... S` fie oare pe cale s` se \ndr`gosteasc` de el? |ntoarcerea se desf`[ur` \n t`cere; Tania era pierdut` \ntr-un fel de visare. Cele mai mici vorbe [i cele mai mici gesturi ale cretanului \i treceau [i-i retreceau prin minte, f`când-o s` se \nfioare ca de un tr`snet \n timpul furtunii.... Când opri ma[ina \n fa]a vilei, Titos a[tepta \n u[`, \n picioare, cu bra]ele \ncruci[ate. Pe buze \i flutura un zâmbet u[or, ca [i când ghicise gândurile din timpul dup`-amiezii ale tinerei englezoaice. Aceasta ie[i din Fiat, str`duindu-se s` nu-l priveasc`, \n timp ce inima-i b`tea cu putere \n piept. Cretanul nu trebuia s-o vad` ro[ind. Totu[i, b`rbatul nu se mi[c` atunci când urc` cele câteva trepte ale verandei [i tân`ra femeie se afla \n fa]a sa, f`r` s` poat` merge mai departe; \i bloca trecerea. – Ce faci aici? bâigui Tania. Titos privi cu un ochi critic fularul pe care-[i \nf`[urase p`rul pentru a conduce. – Nu e[ti mul]umit` s` m` vezi? replic` cu un ton degajat. – Ba da, bine\n]eles, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s` par` natural`. Vrei s` intri? Zâmbetul b`rbatului se l`rgi; evident, calmul pref`cut al Taniei nu-l \n[ela. Spre marea sa descump`nire, aceasta din urm` se sim]i

82

ELEANOR WOODS

\mbujorându-se. – }i-am adus \napoi noti]ele lui Fergus, spuse \n cele din urm` cretanul, sco]ând din buzunar un plic mare brun. I-am spus domnului Ross c`, probabil, fratele t`u nu va \ntârzia s` se \ntoarc` [i c`-[i va termina el \nsu[i cartea, deoarece n-ai inten]ia s` te ocupi de ea.... – Te \n[eli! exclam` Tania. B`rbatul zâmbi, f`r` s` r`spund`. Minos li se al`tur`. Sem`na atât de mult cu Titos, \ncât Tania se \ntoarse [i se duse s`-[i ia po[eta din ma[in`; nu suporta s`-i vad` unul lâng` cel`lalt. Dar Michalakis cobor\ treptele \n urma sa [i exclam`: – Vei tr`i toat` via]a \n umbra lui Fergus, Tania? – Nu \n]eleg, ripost` aceasta, subit foarte obosit` de c`ldura \n`bu[itoare a prânzului. – Ba da, insist` b`rbatul. {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu mai e[ti o copil` naiv`, acum. Las`-l pe Fergus s`-[i scrie singur lucrarea [i redacteaz` alta pentru tine \ns`]i.... – Nu-mi pot abandona fratele! – Va trebui totu[i s-o faci, dintr-o clip` \n alta. De ce nu acum? – L-am ajutat mereu pe Fergus, repet` arheologa cu \nc`p`]ânare. – Asta se explic` foarte bine când fiecare dintre voi era celibatar, r`spunse calm Titos. Dar de atunci, el s-a c`s`torit cu Elena.... Ei bine, \]i pot \ncredin]a aceste noti]e, sau trebuie s` le p`strez pentru a i le da eu \nsumi fratelui t`u? Tania \ntinse o mân` care tremura [i lu` plicul. – Elena nu este destul de calificat` pentru a-l asista pe Fergus \n

UN S~RUT PE FURTUN~

83

lucr`rile sale, murmur`. Doar eu o pot face. Te previn c`-l voi \nso]i pe domnul Ross la Knosos. {i voi fi foarte fericit` s` discut arheologie cu el! – Doar c`, izbucni interlocutorul s`u, nimic nu spune c` despre arheologie dore[te s` vorbeasc` Ross cu tine. O [tii perfect! Este timpul s` urmezi sfaturile altui b`rbat decât fratele t`u.... – Nu voi urma sfaturile nim`nui, exclam` Tania. Am luat \ntotdeauna singur` decizii [i voi continua s-o fac! – Serios? S` vorbim despre asta! Oare ce decizii ai luat cu adev`rat vreodat`? Fergus este cel care a hot`rât mereu \n locul t`u, nu-i a[a? {i l-ai urmat \ntotdeauna orbe[te. Este timpul s`-]i g`se[ti locul \n lume, independent de el.... – Ei bine, hot`r`sc s`-l v`d pe domnul Ross, declar` Tania, sfidându-l. – {i Rhea? – Rhea? repet` tân`ra femeie, f`r` s` \n]eleag`. – Este implicat` \n hot`rârea ta. To]i suntem: sora, mama mea..... [i eu. – De ce? \ntreb` Tania cu timiditate. Niciunul din voi nu are nevoie de mine. De-abia m` cunoa[te]i.... Titos \i lu` mâinile [i o trase blând spre el. – Eu te cunosc temeinic, Tania Drummond, \i spuse \n [oapt`. Dar tu \ns`]i, \nc` nu te cuno[ti.... Poate avea dreptate, se gândi aceasta. Dar nu era \nc` hot`rât` s`-l abandoneze pe Fergus [i s` nu-i mai serveasc` interesele. Nici m`car pentru a-i face pl`cere lui Titos. – Voi n-ave]i deloc nevoie de mine, se \nc`p`]ân`.

Capitolul 7 Titos se invit` singur la prânz. Tania reac]ion` la hot`rârea sa cu sentimente amestecate. Era pu]in iritat` de \ndr`zneala sa [i totu[i foarte fericit` s` se afle a[ezat` \n fa]a lui la mas`. – Când inten]ionezi s` mergi la Knosos? o \ntreb` cretanul cu o voce neutr`, impersonal`. – Nu [tiu, bâigui tân`ra englezoaic`, tulburat` de indiferen]a sa rece. Domnul Ross m` va anun]a \n timp util. – {i dac` ]i-a[ cere, Tania, s` nu mergi acolo? relu` Titos, cu o privire mai intens`. – Nu mi-o cere! exclam` aceasta. – Dac` era Fergus, ai fi ascultat.... – Fergus nu mi-ar cere niciodat` un asemenea lucru. {tii foarte bine c` sunt \n stare s` m` descurc singur`. |n frumoas` situa]ie a[ fi fost dac` nu-l aveam! – |]i cuno[ti foarte prost fratele, exclam` Titos, m`surând-o cu o privire p`trunz`toare. N-are nimic din eroul pe care-l vezi \n el. Este

UN S~RUT PE FURTUN~

85

un b`rbat foarte banal, complet lipsit de imagina]ie [i \n plus, destul de iresponsabil când este vorba de so]ia [i de sora sa. Oricum, n-ai nimic din femeia rece [i cerebral` care pretinzi c` e[ti. |i e[ti \ntru totul devotat` fratelui t`u pentru c` a fost din când \n când amabil fa]` de tine; nu-]i dai seama c` te-ar l`sa balt` f`r` s` ezite dac` ar fi necesar.... Tania nu era preg`tit` s`-l asculte criticându-l pe Fergus f`r` s` se revolte. – |nceteaz` s` m` iei drept proast`, exclam`. Explic`-mi mai \ntâi cum s-a ar`tat fratele meu iresponsabil fa]` de Elena [i poate am s` te cred! Titos \[i turn` un pahar de ap` cu ghea]` [i-[i l`s` capul \n jos, spre farfurie, f`r` s`-i mai acorde aten]ie. Tân`ra femeie fu atât de tulburat`, \ncât \i venir` lacrimi \n ochi. Ea, care de obicei nu-[i pierdea niciodat` controlul emo]iilor.... – Nu mai suport s` fiu tratat` ca o copil`, bâigui. {tiu totu[i s` fac diferen]a \ntre bine [i r`u! De ce nu-mi spui nimic? – I-ai ]inut parte fratelui t`u f`r` s` [tii m`car despre ce este vorba. Asta dovede[te limpede c` e[ti atât de naiv`, \ncât po]i fi \n[elat`; ai nevoie de cineva care s` te conduc`, s` te sf`tuiasc`, s` te protejeze.... – Nu \n]eleg... te asigur, r`spunse englezoaica. Titos b`u o \nghi]itur` [i \mpinse paharul, oftând u[or. Tania oft` de asemenea, dezam`git`. Nu-i acorda nici m`car destul` \ncredere pentru a-i m`rturisi adev`rul. – Vreau s` m` c`s`toresc cu tine, Tania mou, relu` \n acea clip` Titos.

86

ELEANOR WOODS

– F`r` dragoste? Este ridicol! replic` ea, uluit`. – Crezi? o ironiz` cu un aer sarcastic [i tr`s`turile ciudat de \ncordate. Poate creierul t`u nu [tie \nc`, dar inima a hot`rât deja pentru tine, draga mea. – Inima nu este un ghid foarte sigur, replic` Tania. Prefer s` m` \ncred \n mintea mea! – Dar n-o folose[ti, zâmbi b`rbatul. |]i ascunzi capul \n nisip, atâta tot! F` un efort, Tania, trebuie s` prive[ti lucrurile \n fa]`. Sunt b`rbatul de care ai nevoie. F`r` devotamentul \nc`p`]ânat fa]` de fratele t`u, ai fi acceptat deja.... – Nu vorbe[ti serios, spuse \n cele din urm` tân`ra femeie. – Ba da. Conversa]ia le fu \ntrerupt` provizoriu de intrarea lui Minos [i a Annei. Minos strânse farfuriile [i le \nlocui cu altele, apoi Anna puse pe mas` o tav` cu carne [i o salat` de brânz` greceasc`. Apoi \i adres` lui Titos un zâmbet complice. Acesta se ridic`, descuie dulapul cu lichioruri [i scoase o sticl` de uzo; turn` pu]in \n pahare [i-i oferi unul servitoarei, care-i mul]umi cu c`ldur`. Apoi, cretanul \ntinse un pahar Taniei [i toast`: – "Stin iyassou!" lans` el. – "Iss iyia!" r`spunse ea automat. O expresie viclean` se aprinse \n ochii lui Minos. – Kyria Tania este pe cale s` \nve]e grece[te, anun]`. Pentru a-]i face pl`cere. – Adev`rat? zâmbi Titos Michalakis. |l lovi afectuos pe b`ie]el [i-l urm`ri din ochi \n timp ce ie[ea din \nc`pere. Anna ie[i de asemenea [i \nchise u[a dup` ea.

UN S~RUT PE FURTUN~

87

– A[adar, \ncerci s`-mi placi? se adres` Titos tinerei femei. – Nu \n mod special, protest` Tania. – La drept vorbind, m` a[teptam, replic` t`ios cretanul. Mama m-a prevenit c` sim]ul familiei te va face s` fii de partea lui Fergus.... – Oare cum a[ putea reac]iona altfel? Nu-mi spui nimic, absolut nimic! |l dete[ti pe Fergus f`r` s`-mi fi spus vreodat` de ce! – Ai putea avea \ncredere \n judecata mea, sublinie b`rbatul cu un aer trist. – Ai putea avea \ncredere \n mine! repet` Tania cu c`ldur`, aproape mânioas`. – Nu acum, r`spunse Titos. Nu \n starea de confuzie \n care e[ti. Poate mai târziu.... Deocamdat`, las`-m` s` iau decizii \n locul t`u. – Nu \n]eleg de ce ar trebui s-o fac, exclam` ea, sus]inându-i privirea. – Pentru c` un grec este \ntotdeauna st`pân \n casa lui [i f`r` s-o [tii \nc`, e[ti de acord cu mine. Ei bine, \mi acorzi \ncredere? – Nu vreau s` am de ales \ntre tine [i fratele meu, murmur` Tania cu o voce aproape neauzit`. – |ntr-o zi, va trebui s` rezolvi asta, agapi. Tân`ra femeie p`str` t`cerea câteva clipe, apoi declar` brusc: – De fapt, b`nuiesc de ce \l dete[ti atât de mult pe Fergus; Elena era \ns`rcinat` \nainte de c`s`torie, nu-i a[a? Altfel nu l-ai fi obligat pe fratele meu s-o ia de so]ie... – L-am primit ca pe un prieten, replic` Titos cu \nfl`c`rare [i ne-a mul]umit dezonorându-ne familia! – Femeile pe care le frecventeaz` de obicei Fergus, [tiu s` spun` da sau nu singure, f`r` ajutorul fratelui mai mare! De unde [tii dac`

88

ELEANOR WOODS

Elena n-a consim]it? La urma urmei, era \ndr`gostit` de el! Cretanul \i arunc` o privire surprins`. Probabil nu era obi[nuit s` aud` o femeie exprimându-se cu atâta sinceritate. Apoi expresia \i deveni ironic`. – Dar tu? o \ntreb`. Oare [tii s` spui da sau nu? – Fire[te, \l asigur` cu demnitate. – Pentru c` nu e[ti cretan`.... M` \ntreb, continu` cu un aer viclean, dac` mie mi-ai spune da sau nu.... Tania ro[i [i p`str` t`cerea câteva clipe. Apoi, se gândi brusc la Anna [i fa]a i se contract`. – Va fi nu, afirm` cu putere, l`sând furculi]a [i cu]itul. |n plus, nu e[ti \n m`sur` s`-l condamni pe Fergus. Te afli tu \nsu]i \n aceea[i situa]ie! De fapt, este regretabil c` femeile nu v-au spus mai des nu [i unuia [i celuilalt.... Titos izbucni \n râs, f`r` s` r`spund`, se ridic` [i se apropie de ea. Tania se \nfior` sim]indu-l atât de aproape. – Nu m-ai respinge, te asigur, murmur` el. – Ba da! Cretanul se aplec` [i-i s`rut` u[or buzele, apoi din nou, mai insistent. – Chiar dac` mi-ai spune da, relu` pe un ton mai sc`zut, a[ refuza. Nu sem`n cu Fergus: femeia pe care o voi conduce la altar va fi acolo prin \n]elegere deplin` [i nu pentru c` va fi constrâns`. |i ridic` \ncet o [uvi]` de p`r de pe frunte. – "Yineka mou", femeia inimii mele, \i [opti. Nu este o expresie frumoas`? Tania se eliber`, se ridic` [i f`cu \nconjurul mesei, apoi \i arunc`

UN S~RUT PE FURTUN~

89

o privire provocatoare. – A[adar, am avut dreptate \n leg`tur` cu Fergus [i Elena, nu-i a[a? spuse cu energie. Vorbind, \ncepu s` strâng` tacâmurile, str`duindu-se s`-[i ascund` tremurul mâinilor. – Da. Numai c` fratele t`u a aruncat toat` responsabilitatea asupra Elenei, deoarece nu voia \n niciun caz s` se \ncurce cu o so]ie [i un copil pentru tot restul vie]ii. Când a \n]eles c` voi fi inflexibil, a \ncercat s` ob]in` cât mai mul]i bani pentru zestrea surorii mele.... – {i... vila? – Nu i-am dat-o, preciz` Titos zâmbind u[or. Le-am permis doar s` locuiasc` aici. Tania cuno[tea deja latura rapace [i lacom` a fratelui s`u. |n trecut, luase obiceiul s` evite mereu s` aib` conversa]ii despre bani cu el; deveneau foarte repede nepl`cute. Tinerei femei \i era ru[ine pentru Fergus. Totu[i, \i lu` ap`rarea. – S-a gândit probabil c`-]i umile[ti sora refuzându-i o zestre normal`, suger`. – Ai fi umilit` dac` te-a[ lua de so]ie a[a cum e[ti, f`r` zestre? replic` Titos cu o expresie enigmatic`. Tania era gata s` scape o tav`. – Englezoaicele au rareori zestre, r`spunse. |n plus, n-am inten]ia s` m` c`s`toresc cu tine! – Ai fi atât de sigur`, dac` te-a[ lua \n bra]e chiar \n aceast` clip`? Nu te voi l`sa s`-mi scapi, te previn.... – Vorbe[ti despre mine ca [i când a[ fi un simplu obiect, \n posesia ta....

90

ELEANOR WOODS

Cretanul lu` un aer scandalizat. – M` crezi oare \n stare de un gând atât de josnic? exclam`. M` dezam`ge[ti, Tania. Sau dore[ti \n tain` s` fii curtat` engleze[te? |mi pare r`u, dar sunt grec. Te voi curta grece[te, sau deloc! Tân`ra femeie ie[i f`r` s` r`spund`, cu capul sus, [i ajunse \n buc`t`rie, unde se afla Anna. Aceasta din urm` se plânse c` de-abia se atinseser` de mâncarea excelent` preparat` de ea cu grij`. – Nu te \ngrijora r`spunse Tania pe un ton \ncurajator. Când se va \ntoarce fratele meu, se va ar`ta \ncântat de modul cum g`te[ti. Fergus are mereu o mare poft` de mâncare! – Numai c` poate kyria Elena nu va aprecia prezen]a mea \n buc`t`ria sa, obiect` cealalt`. – De ce? – Se \n]elege de la sine, insist` enigmatic Anna, ridicând din umeri. Astfel o va sf`tui imediat mama sa. – Nu v`d \n ce m`sur` o prive[te, protest` Tania. – Kyria Melissa nu mi-a adresat niciodat` vreun cuvânt jignitor, dar cred c` a suferit totu[i foarte mult. |n locul s`u, a[ fi avut aceea[i reac]ie. Nu va putea uita nimic \nainte de plecarea mea \n America. Atunci, poate.... – Dar, Anna, chiar te gânde[ti s` pleci \n Statele Unite? o \ntreb` interlocutoarea sa. Ce vei face acolo? – Am familie. Arheologa lu` o cârp` [i \ncepu s` [tearg` vasele, gânditoare. – L`sa]i-le, obiect` Anna. De altfel, v` cheam` kyrois Titos. – Am auzit! replic` Tania, cu indiferen]`. O tuse u[oar` \n spatele s`u o f`cu s` tresar`. Brusc, \n \nc`pere

UN S~RUT PE FURTUN~

91

r`sun` vocea lui Titos. – Am g`sit, spuse acesta amuzat. |]i voi face curte ducându-te s` vizitezi Phaestos. |mbrac` cea mai frumoas` rochie [i vom lua ma[ina. Ce crezi despre asta? – N-ai prefera s` a[tep]i \ntoarcerea lui Fergus? exclam` cu ironie tân`ra femeie. Pentru a-i cere permisiunea... – N-are rost, r`spunse cretanul, pe acela[i ton. M-ai asigurat c` e[ti destul de mare pentru a te descurca... – Admi]i asta doar ca s` fiu de p`rerea ta. Altfel... – |ntr-adev`r, zâmbi Titos; asta din cauza chipului t`u. Când e[ti \n dezacord cu mine, se schimb` [i atunci tr`s`turile devin foarte dure. E[ti mult mai frumoas` când te str`duie[ti s`-mi placi! – Adev`rat? murmur` Tania, descump`nit`. – Da.... Accep]i s` vii la Phaestos? relu` el, mângâindu-i u[or p`rul. – Accept, spuse Tania, cu voce sc`zut`.

***

– N-ar trebui s` fii la munc`? \ntreb` Tania pu]in mai târziu, \n timp ce lua loc \n ma[ina lui Titos Michalakis. – Ba da, replic` acesta, dar hotelurile nu se vor pr`bu[i dac` lipsesc o dup`-amiaz`. Strecur` spre ea o privire admirativ`; Tania se \nfior` imperceptibil [i remarc` \n ochii s`i o lic`rire ironic`, dar mai

92

ELEANOR WOODS

afectuoas` decât de obicei. – Iat` o rochie foarte frumoas`, spuse \ncet cretanul. – Sunt fericit` c`-]i place. – Totul \mi place la tine, Tania. Tân`ra femeie \[i a]inti privirea asupra drumului, ca [i când nu auzise nimic. Nu era obi[nuit` s` primeasc` ni[te complimente \ndreptate spre altceva \n afar` de munca sa [i nu [tia deloc cum s` reac]ioneze. Titos puse o mân` peste cea a Taniei. – {tii, nu e[ti foarte diferit` de o cretan`! \i murmur`. Nu te teme, n-am s` te m`nânc. Cel pu]in nu \nc`.... – Nu m` tem de nimic, repet` tân`ra femeie provocator. – Cu mine e[ti \n deplin` siguran]`, relu` b`rbatul pe un ton mai serios. |mi doresc la nebunie s` te s`rut, dar [tiu s` a[tept. Voi a[tepta pân` când vei admite c` e[ti a mea..... Tania \ndr`zni atunci s` \ntoarc` spre el capul. Niciodat` ochii lui Titos nu avuseser` o expresie atât de tandr`. M`car dac` ar fi iubit-o, totul ar fi putut s` fie perfect.... – Dac` eram cretan`, n-a[ fi fost aici, sublinie. – Ai fi fost de mult c`s`torit` [i ai avea deja fii! replic` Titos. Ne-am fi plimbat peste tot unde am fi dorit.... – Poate n-a[ fi fost c`s`torit` cu tine! – Ba da! Nu ]i-a[ fi l`sat nicio clip` de r`gaz, draga mea. Te doresc atât de mult... – Este oare suficient? se ambal` Tania, ro[ind. N-ai nevoie [i de dragoste? – Un anumit fel de dragoste se va instaura treptat, \i explic`

UN S~RUT PE FURTUN~

93

b`rbatul. Vom \mp`r]i bucuriile [i greut`]ile vie]ii, ne vom sus]ine reciproc.... Nu-]i ajunge? Englezoaica \[i puse \ntrebarea \n minte. La \nceput, situa]ia ar fi cu siguran]` fascinant`. Dar apoi? N-ar avea nevoie s` fie iubit` cu adev`rat? – Nu sunt grecoaic`, repet` Tania pe un ton jalnic. Nu m` pot supune astfel unui b`rbat. Am nevoie de libertate, de independen]`, de toate lucrurile insuportabile pentru tine la o so]ie.... Nici m`car nu m-ai \ntrebat dac` mi-ar pl`cea s` am copii! – Cunosc deja r`spunsul, replic` Titos. – Nu! exclam` tân`ra femeie, strângând pumnii. De exemplu, vreau [i o fat`, nu numai fii.... – Voi face tot ce pot, exclam` Titos cu umor. – Nu asta voiam s` spun, protest` Tania. |ncerc s` te fac s` \n]elegi c`, pentru tine, nu sunt decât un pion \ntr-un joc de [ah.... – Fratele t`u merit` aceste cuvinte, nu eu! obiect` cretanul pe un ton dur. – Fergus nu ia femeile ca pe ni[te obiecte! – Nu! o ironiz` interlocutorul s`u, virând pentru a se angaja pe drumul spre Iraklion. Totu[i, nu-]i las` din libertatea de a deveni femeie. Cu mine, vei avea posibilitatea s` fii cu adev`rat femeie, s` \nflore[ti, s` zâmbe[ti vie]ii.... }i-a[ permite s` descoperi c` ai [i un trup, nu numai minte! – Despre asta nici nu vorbesc, bâigui tân`ra femeie cu o voce gâtuit`. M` consideri dur`, dar nu sunt \nc` suficient. A[ vrea s` m` c`lesc, atât \mi este de team` s` fiu r`nit`, s` suf`r.... – Ai putea s` fii r`nit` de mine, Tania? o \ntreb` grecul cu o

94

ELEANOR WOODS

solicitudine surprinz`toare. Aceasta d`du din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet. Se sim]ea extrem de vulnerabil`. – Te voi proteja, o asigur` Titos. Voi avea grij` de tine... |nainte [i dup` ce ne vom c`s`tori. – |nc` nu \n]eleg.... de ce-]i dore[ti s` te c`s`tore[ti cu mine, r`spunse Tania \n [oapt`. Pentru a-l provoca pe Fergus? Titos izbucni \ntr-un râs sonor. – Nu spune prostii! exclam`. Prive[te-te \ntr-o oglind` [i vei [ti de ce doresc s`-mi fii so]ie! Stacojie, Tania se refugie \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. Str`b`tur` ora[ul Iraklion \ntr-o circula]ie infernal`. Autobuze nesigure, biciclete, tr`suri vechi, se \ntâlneau din toate direc]iile, dispre]uind orice pruden]`. La ie[irea din ora[, str`b`tur` o câmpie fertil`, acoperit` cu vii. – Aici se face un vin excelent, o inform` Titos. – V`d [i m`slini, remarc` Tania. – Bine\n]eles! Vin, m`slini, câteva capre.... un cretan n-are nevoie de mai mult pentru a fi fericit. Cu o so]ie [i copii, fire[te. Când erau tineri, p`rin]ii mei au muncit ca ]`rani, duceau o via]` foarte simpl`. Mama se ocupa de capre. – N-a[ putea face asta niciodat`, interveni tân`ra femeie. Nu sunt obi[nuit` cu animalele, n-am avut niciodat`. – Te obi[nuie[ti repede. De foarte mic m-am ocupat de miei [i de câinii pierdu]i.... \i aduceam \ntotdeauna acas`! De altfel, am fost de mai multe ori mu[cat. – Mai ave]i turme de capre?

UN S~RUT PE FURTUN~

95

– Da, am p`strat-o pe cea a tat`lui meu. Am angajat un cioban s` le p`zeasc` pe coline; de altfel, este fratele Annei. Din când \n când, \i dau o mân` de ajutor. |mi place asta. Tania [i-l imagin` cu u[urin]`, cu p`rul \n vânt, discutând vesel cu ciobanii, la apusul soarelui... – Mamei tale... nu-i era team` s` r`mân` singur` \n timp ce tat`l t`u pleca s` p`zeasc` turmele? \ntreb`. Se vedea cu greu \n locul s`u, petrecând nop]ile singur`, \ntr-o ferm` izolat`.... – Nu! Nu se temea de nimic. Era foarte mândr` s` fie so]ia lui kyrios Sterghios! – Oh! exclam` interlocutoarea sa. |n ce m` prive[te, recunosc c` sunt multe lucruri care m` sperie.... – Cu mine, nu te vei teme de nimic... De altfel, draga mea Tania, \]i voi spune un lucru: n-ai team` decât de tine \ns`]i.... {i de tunet. |[i punct` fraza cu un râs \nduio[at.

Capitolul 8 Pu]in dup` aceea, ma[ina str`b`tu ora[ul Ayii Dheka, al c`rui nume evoca zece martiri cre[tini masacra]i pe vremea romanilor. – |n antichitate, vechiul ora[ se numea Gortyna, \i spuse Titos. Era centrul administra]iei romane pentru Creta [i Libia.... Ne vom opri aici la \ntoarcere. – Mi-ar pl`cea foarte mult! exclam` Tania cu entuziasm. – Am inten]ia s`-]i ar`t [i altceva. Dar nu-]i spun ce: este o surpriz`. O surpriz` \n leg`tur` cu Zeus.... Aceste cuvinte \i f`cur` mare pl`cere tinerei femei. Ele dovedeau c` Titos nu se interesa de ea numai ca femeie, \n mod fizic, ci [i ca persoan` \nzestrat` cu minte, cu care putea comunica de la egal la egal. Tot restul dup`-amiezii, schimbar` considera]ii care aduceau foarte multe cuno[tin]e despre arheologie [i istoria Cretei. – Sunt extrem de fericit` s` vizitez \n sfâr[it Phaestos, spuse Tania, f`r` s` \ndr`zneasc` s` \ntrebe care era surpriza. Era ora[ul lui Rhadamante, nu-i a[a? Fratele lui Minos... Amândoi erau mari

UN S~RUT PE FURTUN~

97

judec`tori; \nsu[i zeul Rhandamante \[i exercita talentele \n Infern, regatul lui Hades. Minos avea [i un al treilea frate, mi se pare.... Sarpendon, a[a este. Acesta n-a f`cut mare lucru. – {tii c` a fost zeul din Mallia? Sarpendon a p`r`sit Creta pentru Asia Mic`, \mpreun` cu unul din fiii lui Apolo. De aceea, Creta a fost \mp`r]it` doar \ntre ceilal]i doi fra]i ai s`i. – Credeam c` fiul mai mare al Europei, Minos, a devenit regele \ntregii insule. – Nu, Rhadamante avea o parte din teritoriu. |n ce-l prive[te pe Minos, s-a c`s`torit cu Pasiphae, mama resping`torului Minotaur. Mai târziu, monstrul a fost \nchis \n labirint [i doar Theseu i-a putut veni de hac, cu ajutorul fiului Ariadnei.... – Labirintul se afla \n Knosos, nu-i a[a? – A[a afirm` legenda. A fost construit de atenianul Dedal la cererea lui Pasiphae; a vrut s`-l ascund` de lume pe Minotaur, rodul iubirii sale cu un taur alb, trimis de Poseidon. – Minos trebuie s` fi fost furios pe comportarea so]iei sale! – |ntr-adev`r, a fost extrem de furios. Mai \ntâi, i-a trimis pe Dedal [i pe fiul s`u Icar \n labirint, sperând c` Minotaurul \i va devora. Dar Icar [i-a fabricat aripi pentru a fugi.... – ... {i ceara care le ]inea s-a topit \n apropierea soarelui. |mi amintesc. – |n Creta, exist` ni[te dansuri ale taurilor asem`n`toare coridelor, care celebreaz` aceast` legend` a Minotaurului. Se g`sesc reprezentate chiar pe unele fresce. Titos p`rea s` cunoasc` foarte bine tradi]iile din ]ara sa, gândi Tania. Ca Fergus, dac` nu mai bine...

98

ELEANOR WOODS

– Nu cuno[team aceste dansuri, recunoscu. M` intereseaz` mult. Ce-mi place cel mai mult \n arheologie, este via]a de fiecare zi a oamenilor de odinioar`; modul de a preg`ti mâncarea, de a-[i instala casele, obiceiurile lor.... Fratele meu prefer` s` studieze luptele. Nu avem deloc acelea[i puncte de interes! – Asta chiar nu m` mir`, remarc` Titos pe un ton pu]in t`ios. Este mai u[or s` te la[i cucerit de marile mi[c`ri ale istoriei, decât s` te apleci asupra vie]ii umile de fiecare zi a popoarelor. – Dar [i asta este necesar, protest` Tania, preocupat` mereu s`-[i apere fratele. |n tot cazul, s-a ocupat de mine la fel de bine cum ai avut tu grij` de surorile tale. Restul nu conteaz`! Vocea cretanului deveni mai \n`bu[it`. – Din nefericire, rosti, n-am reu[it s` le protejez foarte bine... Elena nu mi-a ascultat sfaturile, cât despre Rhea.... a avut acel accident stupid pe care n-am [tiut m`car s`-l \mpiedic! O emo]ie puternic` se sim]ea \n vorbele sale. Tania era gata s`-i cear` preciz`ri asupra accidentului, dar \[i aminti la timp c` \nc` n-aveau ve[ti despre Elena [i prefer` s` nu r`suceasc` un cu]it \n ran`. – Dac` m-a[ c`s`tori cu tine, exclam` cu un zâmbet emo]ionant, presupun c` mi-ai interzice s` continuu s` practic arheologia. Poate mi-ai cere s` p`zesc caprele... Titos refuz` s` se lase prins \n joc [i r`spunse cu mare seriozitate: – Când vei fi so]ia mea, \]i vei putea ocupa timpul liber absolut cum vei vrea, draga mea. Te apreciez a[a cum e[ti [i sunt mândru de inteligen]a ta. Oare cum s` te fac s` \n]elegi? O aprecia, se gândi tân`ra femeie. Dar o iubea? Totu[i, \n mod

UN S~RUT PE FURTUN~

99

cert, Titos o atr`gea din ce \n ce mai mult, se sim]ea din ce \n ce mai bine lâng` el [i gata s` cedeze farmecului s`u. Nu va avea niciodat` puterea s` se \ntoarc` \n Anglia.... |l va iubi, chiar f`r` speran]a de a i se r`spunde sentimentelor. Ajunser` \n sfâr[it la Phaestos. Un cântec din fluier r`suna \n aerul vibrânt de c`ldur`, cu o anumit` melancolie. Refuzând s` se lase prad` triste]ii, Tania ie[i din ma[in` [i se al`tur` lui Titos. Acesta din urm` discuta deja cu muzicianul cel b`trân. |i strig` un la revedere vesel [i-i \ntinse mâna tinerei femei. – }i-e sete? o \ntreb` cu amabilitate. Putem bea un suc de fructe acum, sau mai \ntâi s` vizit`m ruinele. Ce preferi? – S` vizit`m mai \ntâi, hot`r\ Tania. Era ner`bd`toare se admire un loc atât de celebru [i a[tept`rile nu-i fur` \n[elate. Coco]at \n vârful unei coline, palatul antic se ridica \n mijlocul pinilor milenari al c`ror parfum \nmiresma atmosfera. Uitându-l aproape pe Titos, care o urma cu non[alan]`, Tania \ncepu s` exploreze ansamblul, f`r` s`-[i poat` ascunde entuziasmul. |nc`peri de toate dimensiunile se succedau \n [ir, urmând o tehnic` apropiat` labirintului din palatul din Knossos. Unele erau rezervate regilor, altele reginelor [i \n sfâr[it, unele curtenilor [i sclavilor. Doar dup` o or`, tân`ra arheolog` \[i aminti c` nu venise singur` [i alerg` s` se al`ture cretanului. – Iart`-m`, spuse cu o voce \ntret`iat`. Totul aici este atât de minunat! Mi se pare c` recunosc \n anumite locuri elemente miceniene. M-am gr`bit s` compar cu Knossos.... – Knossos a fost reconstruit \n parte, \n secolul al XIX-lea, \i aminti Titos. Dup` p`rerea mea, foarte prost.

100

ELEANOR WOODS

– Restaurarea poate n-a fost la \n`l]ime, r`spunse cu pruden]` arheologa, care \nv`]ase s` respecte experien]a colegului s`u, Arthur Evans. Animat de bune inten]ii, \i lipsiser` mereu banii. – Fac aluzie mai ales la Schliemann, preciz` Titos. S-a comportat ca un adev`rat jefuitor de comori. Slav` Domnului, \n zilele noastre str`inii nu mai au dreptul s` scoat` din Creta vestigii arheologice... Se g`sesc deja destule la British Museum, la Londra! – |n acea perioad`, speciali[tii englezi se gândeau s` le protejeze ducându-le acolo, pled` Tania. Nu se gândeau s` se comporte ca ni[te vandali.... – Desigur, admise interlocutorul s`u. De altfel, \i iert.... Se \ntrerupse, râzând, \nainte de a continua: – |i iert, deoarece eu \nsumi m` preg`tesc s` pun mâna pe o adev`rat` comoar` britanic`! Dup` o clip` de ezitare, tân`ra englezoaic` \n]elese c` vorbea despre ea. Sim]i c`-[i pierde puterile [i se a[ez` pe cea mai apropiat` piatr`... – Nu vorbi astfel, murmur`. O c`s`torie \ntre noi va fi sortit` e[ecului, s` [tii.... Cu fa]a furioas`, Titos \ncepu s` vocifereze \n grece[te. – Mai \ntâi, de-abia m` cuno[ti, bâigui Tania, disperat` c`-l \nfuriase. |n plus, Fergus.... – Nu-l amesteca pe Fergus \n asta! izbucni cretanul. Tu [i cu mine suntem singurii interesa]i! F`cu un efort pentru a se st`pâni, apoi relu` cu o voce mai calm`: – S` mergem s` bem un pahar, Tania. Vom vedea mai târziu.

UN S~RUT PE FURTUN~

101

– |mi pare r`u, r`spunse aceasta, ridicându-se. |ncerc s` te fac s` \n]elegi c` nu este vorba decât de un vis frumos.... Tunetul r`sun` foarte puternic, Titos, dar nu dureaz` mult... Cretanul oft` [i atinse u[or fa]a tinerei femei. – Nu fi atât de pesimist`, \i [opti. Nu uita c` eu comand tunetul, ca Zeus... S` fii convins` c` \ntr-o zi, inima ta \mi va apar]ine. – Zeus nu i-a r`mas mult timp fidel so]iei sale, Hera, obiect` tân`ra femeie. – Timpurile s-au schimbat.... Sunt mai fidel decât Zeus. Nu-mi vei putea rezista, ]i-o prezic! Ridic` u[or b`rbia Taniei [i-[i adânci privirea \n a sa. – Vei avea oare curajul s` te \ntorci \n ]ara ta? continu` cu o voce insistent`. {i m` vei putea uita complet? – Nu, bâigui iar Tania. Nici una, nici alta. – Atunci, vei fi so]ia mea, dar numai a mea [i nu te vei mai devota nim`nui altcuiva. M` \n]elegi? – {i eu? protest` tân`ra femeie, str`duindu-se \n zadar s` evite ochii scrut`tori. Oare n-am condi]ii de pus? Refuz s`-mi \mpart so]ul cu cineva, fie [i cu o umbr` din trecut! Chipul lui Titos se \ntunec`, iar Tania pierdu orice speran]` s` ocupe vreodat` primul loc \n inima lui. – So]ia mea nu va interveni \n activit`]ile mele exterioare, spuse t`ios. Dac` am grij` de anumite persoane \n afar` de familia mea, asta m` prive[te doar pe mine. – S` [tii c` ni[te s`rut`ri nu vor fi suficiente pentru a umple via]a so]iei tale... – Nu-]i face probleme. Dragostea pe care o poart` so]ului s`u

102

ELEANOR WOODS

ajunge din plin s` umple via]a oric`rei femei. Nu [tii despre ce vorbe[ti, Tania. Cu siguran]`, te-a[ fi putut seduce mult mai rapid cu "câteva s`rut`ri" \n plus. Dar n-am vrut s` cedezi frivolit`]ii. Am vrut ca mintea ta s` vin` spre mine \n acela[i timp cu trupul.... Tân`ra englezoaic` se l`s` câ[tigat` treptat de sinceritatea argumentelor lansate, refuzând s` asculte vocea ra]iunii. Aceast` voce \i [optea c` va fi dominat` [i supus`, c`-[i va pierde independen]a [i va trebui s` asculte de preten]iile unui singur b`rbat.... Cum s` se poat` gândi la o asemenea perspectiv`? Doar dragostea ar explica aceast` renun]are. Ar face mai mult pentru Titos decât pentru orice alt b`rbat. Va renun]a chiar la concep]ia sa romantic` despre dragoste, va d`rui f`r` s` ia nimic \n schimb... Deoarece era foarte probabil c` el n-o va iubi niciodat` cu adev`rat. P`cat; se sim]ea gata s` suporte orice pentru a r`mâne lâng` el. – Ei bine... \ncepu englezoaica. Nu mai [tiu ce s` spun.... – Accep]i s` te c`s`tore[ti cu mine? insist` Titos cu voce sc`zut`. Tania d`du din cap, cu un nod \n gât. Chiar dac` probabil n-o va iubi, nu va permite nim`nui altcuiva s` \mpart` via]a cu Titos Michalakis. Nimeni \n afar` de ea, Tania Drummond, nu va aduce pe lume [i nu va cre[te copiii acestui b`rbat; nimeni nu va \mp`r]i pâinea [i casa sa.... – Vreau s` te aud spunând da, murmur` brusc cretanul. – Da... da, m` voi c`s`tori cu tine, r`spunse Tania.

***

UN S~RUT PE FURTUN~

103

Contrar a[tept`rii sale, Titos nu avu nicio reac]ie special` \n fa]a acestor cuvinte. A[ezat` la masa unei cafenele, \n fa]a unui suc de fructe proasp`t preparat, arheologa \ncerc` un amar sentiment de dezam`gire. B`rbatul se mul]umise doar cu o exclama]ie la aceast` promisiune. Nici m`car n-o s`rut`... Dup` ce terminar` conversa]ia, Titos propuse o vizit` la palatul de var` al regilor minoici, la câ]iva kilometri de Phaestos. Se \ntoarser` \n t`cere la ma[in` [i ajunser` la situl din Aghia Triada \n câteva minute. Tot f`r` o vorb`, b`rbatul parc` ma[ina la umbra unui copac. La câ]iva pa[i, un b`trân vindea rodii. |nso]itorul Taniei cump`r` una, o t`ie \n dou` [i-i \ntinse o jum`tate tinerei femei. Cu lacrimi \n ochi, aceasta mu[c` furioas` din fruct, urmându-l pe cretan, care se \ndrepta spre ruine. De ce, se \ntreb` ea, p`stra o asemenea t`cere? Oare nu era fericit c` acceptase \n sfâr[it s`-l ia de so]? Frumuse]ea palatului o distrase de la durerea sa. Titos se apropie, \i trecu gânditor un deget peste obraz [i exclam`, pu]in stânjenit: – Vom avea ocazia s` ne \ntoarcem aici, Tania. {i la Gortyna, cât este \nc` lumin`. Tân`ra femeie accept` cu c`ldur`. Orice era mai bine decât stânjeneala persistent` instalat` \ntre ei de câteva momente. Oare de ce se sim]ea incapabil` s` se comporte cu \ndr`zneala de care ar fi dat dovad` \n aceea[i situa]ie? N-avea oare dreptul s` se cuib`reasc` \n bra]ele lui Titos, s`-l s`rute? Cretanii se preocup` a[adar atât de pu]in de sensibilitatea so]iilor lor? Razele soarelui \ncepur` s` se alungeasc`, colorând cu o nuan]` cafeniu-aurie verdele-delicat al m`slinilor. Tania se extazie \n fa]a

104

ELEANOR WOODS

ruinelor bisericii dedicate sfântului Titus. |n fa]a frumuse]ii lor, \[i f`cu curaj [i-[i \ntreb` \nso]itorul dac` aceasta era surpriza despre care \i vorbise la \nceputul plimb`rii. – Nu, nu \nc`, r`spunse Titos. A[teapt` pu]in. O expresie u[or stânjenit` de pe chipul s`u \i suger` Taniei c`, \n definitiv, poate acest b`rbat era la fel de timid ca ea. Dar ideea i se p`ru absurd` [i o alung` imediat. P`trunser` \ntr-o capel` \nc` intact`. |n interior, circa o sut` de lumân`ri aprinse aruncau o lumin` slab` peste icoanele masive, ag`]ate pe pere]i. Tania alese [i ea o lumânare, strecur` câteva drahme \n cutia rezervat` [i sc`p`r` un chibrit; flac`ra ]â[ni imediat. Al`turi, Titos se \nchina \n stil ortodox, atingându-[i um`rul drept, \naintea celui stâng. – Zeus n-ar veni niciodat` aici, \ntr-un loc cre[tin, remarc` tân`ra englezoaic`. – Nici Hera, r`spunse cretanul zâmbind. Tania \n`l]` capul [i-i distinse privirea \n penumbr`. – N-au nimic de-a face cu noi, nu-i a[a? Nu ne vom comporta \n acela[i mod.... – Evident, nu! o asigur` interlocutorul s`u. Angajamentul nostru va fi mult mai sincer, mult mai serios.... |i lu` u[or mâna [i o conduse spre ie[ire, pentru a-i ar`ta celelalte monumente romane ale sitului. De altfel, era surprinz`tor s` vad` atât de multe construc]ii din vechea Rom`, adunate \ntr-un loc grec. |n spatele unui zid mic din piatr` curgea un râu peste care romanii construiser` un pod. Titos o conduse pe tân`ra sa \nso]itoare de-a lungul malului; apoi ar`t` cu degetul \n direc]ia unui

UN S~RUT PE FURTUN~

105

grup de arbori. – Iat` ce voiam s`-]i ar`t, spuse. Urcar` panta acoperit` cu mult` iarb` [i ajunser` la pâlcul de copaci. Cretanul se rezem` cu spatele de un arbore splendid, pu]in mai \nalt decât ceilal]i. – Aici a condus-o Zeus pe Europa, relu`. Sub acest copac i-au conceput pe cei trei fii despre care am vorbit: Minos, Rhadamante [i Sarpedon.... Acest arbore are particularitatea de a nu se desfrunzi niciodat`. Când frunzele \ncep s` se ofileasc`, apar imediat muguri noi, \nainte chiar ca frunzele vechi s` cad`. – De unde se [tie c` Zeus [i Europa s-au \ntâlnit exact \n acest loc? \ntreb` tân`ra femeie. – Este o tradi]ie foarte veche, r`spunse cretanul. Tinerii c`s`tori]i din satul vecin vin s` se plimbe aici \n seara nun]ii, pentru a avea copii frumo[i.... Se \ntrerupse o clip` [i o privi cu un aer ironic. – Vom veni [i noi sub acest copac, \n ziua nun]ii? suger` pe un ton amuzat. Adunase câteva frunze de ment` [i-i mângâie obrazul. Mirosul foarte pl`cut, extrem de puternic o ame]i pe Tania. |nchise ochii [i sim]i brusc bra]ele lui Titos strecurându-se \n jurul taliei sale. – Titos, protest` ea ridicând pleoapele. Totul este atât de ciudat! Te rog, d`-mi pu]in timp s` m` adaptez situa]iei.... – Ce este atât de ciudat? o \ntreb` blând b`rbatul, punând delicat st`pânire pe buzele sale. – Nu [tiu.... totul, murmur` Tania, f`r` s` reu[easc` s` se exprime cu mai mult` precizie.

106

ELEANOR WOODS

Titos râse u[or [i o s`rut` din nou. – Tania, "karthia mou", dac` ai [ti cât de mult te doresc.... [opti el. |i [optea cuvinte grece[ti, pe care ea nu le \n]elegea, [i respira]ia cald` pe pielea sa o f`cu s` se \nfioare. Pe moment, nimic nu mai avea importan]`: se sim]ea cucerit` de c`ldura trupului lui Titos lâng` al s`u, de presiunea bra]elor lui \n jurul taliei sale... Cu un oftat, tân`ra femeie \[i ascunse fa]a la um`rul \nso]itorului s`u. Când \n`l]` capul, acesta o s`rut` cu pasiune, jucându-se cu degetele prin buclele brune care-i atingeau obrazul. – Cât timp \]i va trebui pentru "a te adapta"? o \ntreb` \n sfâr[it, respirând greu. Te doresc atât de mult, \ncât \mi este foarte greu s` m` st`pânesc.... r`spunde-mi, te rog! |mi vei fi curând so]ie? O \ndep`rt` pu]in pentru a o privi, adâncindu-[i ochii de un negru profund \n ai s`i. – A[ dori s` a[tept \ntoarcerea lui Fergus, replic` Tania, str`duindu-se s`-[i \nt`reasc` vocea. Nu vreau ca la \ntoarcere s`-[i g`seasc` lucrarea neterminat`, mai ales dac` este bolnav, dac` este singur.... deoarece nu [tim \nc` unde este Elena! Va trebui s`-i consacru un anumit timp, s`-i ofer ajutor. |n definitiv, este vorba de fratele meu.... \n]elegi? Titos oft`, rec`p`tându-[i treptat controlul asupra lui \nsu[i. – Ai tot timpul care-]i trebuie, Tania mou, o asigur`. Dar când se va termina aceast` perioad`, te previn c` mi te vei consacra \ntru totul mie! Fergus nu va mai trebui s` treac` \naintea so]ului t`u.... Tân`ra englezoaic` zâmbi \ndatoritor [i-[i s`rut` rapid \nso]itorul, \n semn de \ncuviin]are.

UN S~RUT PE FURTUN~

107

– Cu o condi]ie, \l rug` ea. S` fii amabil cu Fergus. Promite-mi.... – |]i promit s` fiu politicos, accept` Titos. Cu cât m` vei iubi mai mult, cu atât mai politicos voi fi cu el! A[a c`, situa]ia este \n mâinile tale.... Izbucni \n râs \n fa]a aerului n`ucit al Taniei; o s`rut` pentru ultima dat` [i se \ntoarser` rapid la ma[in`; se \nserase [i primele stele str`luceau slab.

Capitolul 9 Tania remarc` imediat starea de imens` epuizare \n care se afla Fergus. Era de asemenea la cap`tul r`bd`rii [i \ncepu chiar din prima zi s`-[i critice violent sora. – Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii \n Creta pentru a face pe turista, exclam` pe un ton amar [i cu atât mai pu]in pentru a te \ndr`gosti! Ai fost de acord s`-mi termini cartea; am crezut c` ai \n]eles cât era de urgent.... Nu numai c` nu te-ai ocupat de ea, dar colac peste pup`z`, ]i-ai petrecut cea mai mare parte a timpului \n compania lui Titos Michalakis! Este absolut de ne\n]eles. {tii m`car c` acest b`rbat m` detest`? Acum, \mi arunc` ni[te priviri extrem de nepl`cute.... – Este ab`tut din cauza surorii sale, pled` tân`ra englezoaic`, atunci când putu spune o vorb`. – Nu tocmai, ironiz` Fergus. Era convins c` nu voi [ti s-o protejez pe Elena [i acum este \ncântat c` evenimentele i-au dat dreptate. Nu i-ai observat aerul triumf`tor? – Nu, r`spunse Tania, câtu[i de pu]in.

UN S~RUT PE FURTUN~

109

– |ntr-adev`r! Probabil e[ti oarb`.... M-a obligat s` m` c`s`toresc, apoi m-a obligat s-o iau cu mine \n Peru, unde nu avea nimic de f`cut.... – N-ar fi trebuit s`-]i amâni plecarea pân` la na[terea bebelu[ului? – E[ti nebun`! Pentru mine, nu se punea problema s` ratez o asemenea ocazie. S-ar fi putut s`-mi distrug cariera.... M`car dac` mi-ai fi terminat cartea! {i eu care credeam c` pot avea \ncredere \n tine.... Pân` la urm`, nu e[ti decât o z`p`cit`, ca celelalte. Tania era gata s`-i dea o replic` ustur`toare, dar t`cu. La urma urmei, era \n doliu dup` so]ia sa. – Ce noroc c` n-ai murit [i tu, murmur` ea simplu. – Da. Le-au trebuit zile \ntregi s` m` g`seasc`. Pilotul avionului nostru s-a lovit de un vârf de stânc`, \n plin` cea]`. F`r` ajutorul indienilor care m-au primit a doua zi, acolo a[ fi r`mas. Acei mun]i peruvieni sunt extrem de izola]i, n-au nici m`car drumuri [i au foarte pu]ini locuitori.... – Ce triste]e pentru Elena, ad`ug` Tania \ncet. – Da, spuse Fergus ridicând din umeri, cu un aer indiferent. Tania era extrem de [ocat`. – Nu sim]eai nimic pentru ea? \ntreb` cu ochii mari. – Era frumoas`, dar nu-mi doream deloc s` m` c`s`toresc cu ea. M`car dac` ar fi fost pu]in atent`... – Haide, Fergus! exclam` arheologa, \ngrozit`. Ai tot atâta vin` cât [i ea! – Iat`-te devenit` moralist`, replic` fratele s`u. Influen]a lui Michalakis, presupun. Apropo, dac` \ntr-adev`r vrei s`-l iei de so], \]i atrag aten]ia c` so]iile grecilor sunt tratate cu pu]in mai bine decât

110

ELEANOR WOODS

sclavele... – Exagerezi! – Ah, crezi? Sunt crescute pentru a asculta f`r` s` se plâng`. Elena era la fel, absolut exasperant`. Nu m` l`sa un minut singur, nu-mi f`cea niciun repro[, dar m` privea cu ochi mari [i tri[ti când pretindeam s` am pu]in` lini[te.... Era pur [i simplu epuizant! – S`rmana Elena, f`cu gânditoare Tania. Fergus nu catadicsi s`-i observe remarca. Morm`i doar cu un aer vis`tor: – Totu[i, a[tept cu ner`bdare s` v`d evolu]ia rela]iei tale cu Michalakis, draga mea. Va fi foarte dezam`git realizând c` e[ti rece ca ghea]a, incapabil` s` te distrezi f`r` reticen]e.... Tania \[i mu[c` buzele. – Vom vedea, replic` tân`ra femeie cu o voce indiferent`. – Oricum, s` nu contezi pe mine s` intervin. N-am inten]ia s` m` amestec \n treburile voastre. V` doresc chiar mult` delectare! Acestea fiind spuse, vei fi de acord cu mine ca toate astea s` nu te \mpiedice \n niciun fel s`-mi termini cartea. |n]elege bine, este o prioritate.... Sper c` ai reu[it de altfel s`-l faci pe domnul Ross s` aib` r`bdare. F`r` s`-i dezv`lui ce nu trebuia s` [tie! – |n leg`tur` cu acest subiect, mi-e team` c` situa]ia este pu]in mai complicat`, bâigui Tania. Am fost obligat` s`-i m`rturisesc domnului Ross c`-]i redactam operele. |n câteva zile, avem \ntâlnire la Knossos, unde va trebui s`-mi spun` dac`-mi va permite s` continuu. Din nefericire, Titos i-a luat deja noti]ele.... – De ce i-ai \ncredin]at aceste noti]e domnului Ross? Dar Tania, ai devenit brusc complet stupid`. Oare de ce te compor]i subit \ntr-un mod atât de neloial fa]` de mine? Este iar influen]a lui

UN S~RUT PE FURTUN~

111

Michalakis, nu-i a[a? Am crezut c` te pot trimite \n Creta f`r` s` m` tem de nimic, iar tu n-ai g`sit altceva mai bun de f`cut decât s` te repezi cu bun`-[tiin]` \n bra]ele celui mai r`u du[man al meu! – Nu-]i este du[man, protest` Tania, exasperat` de criticile fratelui s`u la adresa lui Titos. N-are niciun motiv s` te deteste. – N-are importan]`, replic` Fergus. Este indiscutabil, m` ur`[te. Credeam c`-mi vei lua partea.... Tân`ra arheolog` ridic` din umeri [i-i \ntoarse spatele. – Nu vreau s` aleg \ntre voi doi, spuse cu voce sc`zut`. Acelea[i cuvinte le folosise [i cu Titos... – N-are importan]` ce vrei tu, r`spunse t`ios Fergus. |mi datorezi foarte mult, Tania. Am f`cut multe pentru tine \n trecut, [i nu este momentul s` ui]i asta. Oare ai inten]ia s`-mi abandonezi cartea pentru a te c`s`tori mai repede cu acel cretan? – Nu, murmur` sora sa. I-am spus c`-]i voi termina mai \ntâi cartea. Tân`rul b`rbat scoase un suspin de u[urare. – Asta este! exclam`. R`mâne doar de aranjat lucrurile cu Dick [i tu vei putea s` le rezolvi. |i vom explica situa]ia; ]i-a fost team` c` nu m` vei mai vedea niciodat`, dar am vrut s`-mi vezi cartea publicat`, a[a c` ai \ncercat s`-l faci s` cread` c` scriai lucr`rile \n locul meu.... Sunt sigur c` va fi repede convins. La nevoie, \l vei seduce cu un s`rut, dou`.... |[i \ncheie fraza cu un râs \n`bu[it [i nelini[titor. Tania sim]i c` i se ridic` p`rul pe cap. – Nu vorbe[ti serios! protest`. Nu vreau s`-l v`d pe domnul Ross.... nu-mi place. N-ai putea s`-i vorbe[ti tu \nsu]i?....

112

ELEANOR WOODS

– Nu. Trebuie s` vii [i tu. |n acest caz, o femeie este \ntotdeauna mult mai eficace! La urma urmei, ai reu[it s`-l seduci pe Titos Michalakis. – Refuz! exclam` nervoas` Tania. Nu voi merge! Mai ales pentru a-]i r`spândi minciunile.... Se \ntrerupse. Fratele s`u se ridicase [i \nainta spre ea, cu fa]a glacial`. – Am un mijloc foarte simplu de a te obliga, articul` deslu[it. Ajunge s` merg la kyria Melissa [i s` inventez ni[te am`nunte sordide despre trecutul t`u. |l va \mpiedica imediat pe Titos s` te mai vad` [i totul se va termina. – Trecutul meu este f`r` pat`! exclam` tremurând tân`ra femeie. – Voi face \n a[a fel \ncât s` inventez ni[te lucruri imposibil de comb`tut, nu-]i face griji, o ironiz` fratele s`u. – Fergus! \l rug` Tania, cu lacrimi \n voce. Nu face asta, te rog! E[ti foarte nefericit, te sim]i vinovat \n leg`tur` cu Elena, dar nu este un motiv.... – Nu m` simt vinovat` de nimic! r`spunse el pe un ton degajat. Tân`ra femeie \nchise ochii. {ocul mor]ii so]iei sale \l f`cuse odios pe fratele s`u: \[i pierduse min]ile. – S` \ncet`m aceast` conversa]ie, spuse \n sfâr[it Tania. }i-am promis s`-]i scriu cartea, n-am nimic de ad`ugat. Acum, am de organizat propria mea via]`.... – Cu Titos Michalakis? o \ntrerupse brutal. Asta nume[ti tu via]`? – Da, f`cu arheologa sus]inându-i privirea. Voi fi so]ia sa [i-i voi purta copiii. Este cea mai drag` dorin]` a mea; \]i cer s` nu-mi distrugi speran]ele... – Nu voi face nimic, cu condi]ia s` mergi s`-l vezi pe Ross,

UN S~RUT PE FURTUN~

113

exclam` Fergus pe un ton rece. Acestea fiind spuse, exist` un lucru la care poate nu te-ai gândit; poate c` Michalakis nu se c`s`tore[te cu tine din dragoste, ci pentru a se r`zbuna pe mine... – Ar fi incapabil de un asemenea lucru.... protest` Tania, plecând ochii. Ascult`, s` \ncheiem aceast` conversa]ie. Trebuie s` merg s`-i prezint condolean]e kyriei Melissa. Se \ndrept` spre u[`. – S` nu ui]i ce ]i-am spus, exclam` pentru ultima dat` fratele s`u. Aten]ie! Tân`ra femeie se \nfior`. Dac` voia, Fergus p`rea \ntr-adev`r capabil s`-i distrug` fericirea. Putea s`-l fac` pe Titos s` cread` c` era u[uratic` [i f`r` inim`, iar atunci cretanul va refuza s-o ia de so]ie.... {i ea n-ar suporta asta. Acum era sigur`, \l iubea [i-[i dorea mai presus de orice s` fie so]ia sa. Dac` nu-i \mp`rt`[ea \nc` sentimentele, se va str`dui s`-i câ[tige inima, chiar dac` va trebui s`-i ia ani de zile... Urc` \ncet c`rarea care ducea la vila Michalakis, oprindu-se din când \n când pentru a contempla apele turcoaz ale m`rii [i micile mori de vânt care se \n`l]au la orizont. |n sfâr[it, o v`zu pe mama lui Titos, \n picioare \n gr`din`, [i i se al`tur`. – Kalimera, murmur` Tania. }in s` v` spun cât de mult v` comp`timesc pentru moartea Elenei, kyria Melissa. N-am cunoscut-o, dar sunt cu toat` inima al`turi de dumneavoastr`. B`trâna doamn` se \ndrept` cu demnitate, cu o imens` triste]e \n ochi. – N-am crezut c` voi vedea plecând atât de curând unul dintre copiii mei, murmur`. Dar poate este mai bine pentru ea.... Cine va

114

ELEANOR WOODS

[ti vreodat`? |n ce te prive[te, draga mea Tania, este mult timp de când nu m-ai vizitat. – A trebuit s` m` ocup de Fergus, bâigui aceasta, ro[ind. |[i revine greu din [ocul suferit. D` impresia c` vrea s` uite totul, s` se comporte ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat.... – De fapt, asta nu m` mir` foarte mult, f`cu pu]in cam t`ios gazda sa. |ntr-un fel, este u[urat. Nu va ]ine niciodat` cu adev`rat doliu dup` fata mea. Va fugi foarte repede, alungând din minte toat` aceast` perioad`, cu o anumit` la[itate.... |n plus, mai devreme sau mai târziu, dac` Elena ar fi tr`it, probabil ar fi divor]at. {i \n Creta, divor]ul este un lucru de neiertat. – Sunte]i foarte sever`, nu se putu st`pâni s` sublinieze Tania. Kyria Melissa o privi cu insisten]`. – Poate, replic` \n cele din urm`. Dar dac` te hot`r`[ti s` tr`ie[ti printre noi, va trebui s` te obi[nuie[ti cu tradi]iile noastre. Fiul meu n-ar suporta s`-l p`r`se[ti. De altfel, n-ar permite a[a ceva. – Voi face tot posibilul s`-l fac fericit, o asigur` cu sinceritate tân`ra femeie. Dac` va trebui, v` voi cere sfatul.... B`trâna doamn` se aplec` peste o tuf` de trandafiri [i \ncepu s` \ndep`rteze florile ofilite. – |l iube[ti pe fiul meu? \ntreb` subit, pe un ton direct. – Da, recunoscu Tania. – I-ai spus-o? – Nu. |n englez` nu \ndr`znesc, iar \n greac` nu cunosc cuvintele necesare.... – Iat`-le. Ascult`-m` bine: "s'agapo" \nseamn` "te iubesc"; "poli" \nseamn` "foarte mult". "S'agapo poli", "te iubesc foarte mult".

UN S~RUT PE FURTUN~

115

Tania repet` cuvintele de mai multe ori, cu sârguin]`. – Bine, aprob` Melissa cu satisfac]ie, dup` mai multe \ncerc`ri. De fapt, trebuie s` recunosc c` sunt fericit` c` te c`s`tore[ti cu fiul meu. E[ti atât de diferit` de fratele t`u! Tân`ra englezoaic` deschise gura pentru a protesta, dar b`trâna doamn` nu-i l`s` timp. – Nu te teme, nu voi spune nimic \mpotriva lui, rosti cu un râs u[or. Nici \n favoarea lui, de altfel! – {ti]i, n-a vrut s`-i fac` niciun r`u Elenei, strecur` cu tact Tania. – Poate. Dar cu Rhea.... – Rhea? – Oh, s` nu-]i \nchipui nimic extraordinar, se gr`bi s` adauge Melissa. Se \ntrerupse o clip`, apoi se hot`r\ \n mod vizibil s` schimbe subiectul. – |n tot cazul, Rhea te iube[te foarte mult, relu`. Este \ncântat` s` te vad` intrând \n familie. De altfel, i-ar fi pl`cut s` r`mân` cu tine la vil`, dar prezen]a lui Fergus.... – .... Nu mai am nevoie de companie, termin` Tania zâmbind. La asta v` gândea]i? – Nu, f`cu b`trâna doamn` aplecându-se din nou peste tufa de trandafiri, cu un aer stânjenit. De fapt, Titos a interzis ca Rhea s` se afle sub acela[i acoperi[ cu fratele t`u. Pe moment, se simte mai bine [i trebuie s` evite emo]iile. Risc` s` se \mboln`veasc` din nou, s` re\nceap` s` aib` co[maruri.... – Fergus ar fi incapabil s` fac` vreun r`u, murmur` englezoaica, alb` ca varul. – Este evident, o asigur` cealalt` pe un ton \ncurajator. Pentru

116

ELEANOR WOODS

fratele t`u, Rhea nu este decât o adolescent` lipsit` de interes. Nu-i acord` nicio aten]ie. Doar c` este totu[i mai \n]elept pentru ea s` se \ntoarc` acas`. Este ordinul lui Titos. – {i fiica dumneavoastr`? Ce crede despre asta? – Ei bine, i-ar pl`cea mai mult s` r`mân` cu tine, fire[te. Dar este obi[nuit` s`-[i asculte fratele f`r` s` murmure. De altfel, de ce n-ai veni tu s` locuie[ti sub acoperi[ul nostru? – Este imposibil. Fergus are nevoie de mine. Este tulburat, cartea nu-i este terminat`.... {i este singur. Niciunul dintre voi nu i-a ar`tat \nc` nici cea mai mic` simpatie.... – Ai dreptate, Tania. Dar crezi oare c` fratele t`u ar fi fericit s` ne primeasc`, fie [i \n tristele \mprejur`ri actuale? Nu, desigur, gândi \n sinea sa tân`ra femeie. Dimpotriv`, Fergus probabil ar da afar` f`r` menajamente familia so]iei sale. – {tiu, spuse cu voce tare, oftând. Pentru moment este \ntr-o dispozi]ie execrabil` [i ar fi mai bine s` r`mân` singur. Dar cu timpul, când se va lini[ti, a[ fi atât de fericit` dac` v-a]i putea \mp`ca.... Este singura mea familie [i, când are ocazia, [tie s` fie extrem de dr`gu]. – Vom vedea, r`spunse cu amabilitate Melissa. De fapt, asta depinde mai ales de Titos. Trebuie s`-l \ntreb dac` este de acord s`-l vizit`m pe fratele t`u. Mi-e team` c` va r`mâne o ceremonie pur formal`.... – Ar fi totu[i de preferat, insist` englezoaica. V` mul]umesc pentru \n]elegere, kyria. – Nu-mi mai spune astfel! exclam` b`trâna doamn`. Termenul kyria este politicos, dar rece. Cum i te adresai mamei tale?

UN S~RUT PE FURTUN~

117

Tania ro[i u[or. – Când eram copil, \i spuneam mama, explic`. Acum, \n scrisori, folosesc "drag` mam`". – Ei bine, \n ce m` prive[te, mi-ar pl`cea s`-mi spui mama, cum face Titos. Sau \n cel mai r`u caz, Melissa. Dar nu kyria! Este un termen rezervat str`inilor.... Tân`r` arheolog`, profund impresionat`, \i adres` interlocutoarei un zâmbet radios. Pentru o clip`, \[i uitase toate grijile. – Nu vi se va p`rea obr`znicie s` v` spun mama? \ntreb`. – Nu! Pentru c` ]i-am cerut-o! Nu [ov`i, fata mea, "kari mou". – Bine, va fi o pl`cere pentru mine. Doar dac` nu-i deranjeaz` pe Titos [i pe Rhea... – Câtu[i de pu]in, dimpotriv`. Kyria Melissa o s`rut` \n lini[te pe Tania, ridicându-se pe vârful picioarelor, apoi o b`tu u[or cu palma peste obraz. – Copiii mei te iubesc foarte mult, s` [tii, ad`ug`. – Dar nu-l iubesc pe Fergus, obiect` cu triste]e tân`ra femeie. – Nu trebuie s` le ceri prea mult, Tania. Trecutul apas` \ntotdeauna greu asupra prezentului.... Totu[i, vorbe[te despre asta cu Titos: va \n]elege foarte bine c` dore[ti ca tu [i fratele t`u s` r`mâne]i \n rela]ii bune. Evident, poate nu-l va putea ierta \nc`. Dar [tie cât de mult a suferit Fergus la moartea Elenei. Ar putea considera aceast` pedeaps` suficient`.... – Pedeaps`? Oricum, nu Titos \l pedepse[te pe Fergus! – Nu. Vreau s` spun doar c` ne invent`m singuri propria pedeaps`. |n plus, Fergus este primul care nu vrea s` ne ierte. Face

118

ELEANOR WOODS

lucrurile extrem de dificile.... – Poate, admise Tania. Dar mul]i ani a f`cut atâtea pentru mine, \ncât \i datorez tot ajutorul \n acest moment. Este o problem` de dreptate. Kyria Melissa d`du din cap [i \ntinse degetul spre un trandafir pe care o albin` era ocupat` s` culeag` nectarul. – To]i depindem unii de ceilal]i, cum albina depinde de trandafir, murmur`. Dar nu mai mult. Dac` fratele t`u se va r`zbuna f`cându-]i r`u, f`cându-te s` suferi, \n niciun caz Titos nu va suporta. |l va alunga imediat din Creta, f`r` alte formalit`]i. Culese trandafirul [i-l \ntinse tinerei \nso]itoare, apoi relu`: – Explic`-i asta lui Fergus, situa]ia va fi mai limpede. – Nu \n]eleg, replic` Tania, inspirând parfumul ame]itor al florii. Ce r`u mi-ar putea face Fergus? – S` sper`m c` nu se va \ntâmpla nimic, se mul]umi Melissa s` r`spund`, pe un ton evaziv. Se \ntoarse [i ar`t`, la cel`lalt cap`t al gr`dinii, o mic` turm` de capre. – Devin tot mai b`trân` pentru a m` ocupa de aceste animale, se lament`. |[i petrec timpul devorându-mi r`sadurile. Titos ar vrea s` renun]`m la ele, [i nu gre[e[te. Dar trebuie s` admit c`, \ntr-un fel, a[ fi dezam`git` s`-mi pierd caprele! – Adev`rat? se mir` Tania cu admira]ie. Nu v-a fost niciodat` team`? V` privesc \ntr-un asemenea mod... Kyria Melissa izbucni \n râs. – La \nceput, da, eram \ngrozit`. Dar m` temeam [i mai mult de ironiile lui Sterghios, so]ul meu [i nu i-am m`rturisit niciodat` cât m`

UN S~RUT PE FURTUN~

119

speriau caprele. M` \nchinam mergând s` le mulg seara [i chiar diminea]a, când le auzeam ]ipând. Apoi, treptat, m-am obi[nuit. Sunt animale absolut inofensive când [tii cum s` le iei. – N-a[ [ti s` m` ocup de ele, recunoscu tân`ra femeie. N-am muls nici m`car o vac`.... – Nu vei avea nevoie s-o faci, o \ncuraj` Melissa. Titos nu mai depinde de capre pentru a tr`i. Are alte mijloace! Era aproape ora prânzului când Tania \[i p`r`si, \mpotriva voin]ei sale, viitoarea soacr`. Aceasta \i vorbise [i despre Elena [i tân`ra englezoaic` \n]elese pu]in câte pu]in, cât erau de apropia]i unii de al]ii cei din familia Michalakis. Era cu atât mai pre]ios s` fii acceptat` ca una de-a lor, se gândi coborând c`rarea. |n buc`t`ria vilei o g`si pe Anna. – S` nu uita]i c` mâine nu voi fi aici, spuse aceasta din urm`. – L-ai anun]at pe fratele meu? \ntreb` Tania, con[tient` de o anumit` tensiune care domnea \n locuin]`. – Nu. Are un vizitator [i nu vreau s`-l deranjez. Sora lui Fergus se \ndrept` imediat spre salon, ghicind despre ce vizitator era vorba. Se opri o clip` \n fa]a unei oglinzi [i-[i d`du p`rul spre spate. Nu-[i dorea câtu[i de pu]in s`-l revad` pe domnul Ross. Fratele s`u o privi intrând cu evident` surprindere. Tania era gata s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei sale. Oare se schimbase atât de mult? Dac` a[a era situa]ia, era doar datorit` lui Titos.... – Bun` ziua, domnule Ross, spuse politicos. Respectivul s`ri \n picioare. – Spune-mi Dick, repet` el, ca prima dat` când se \ntâlniser`. E[ti \ncânt`toare! Fergus tocmai \mi explica de ce te-ai oferit s` redactezi

120

ELEANOR WOODS

cartea \n locul s`u, \n timp ce nu erai \n stare de o asemenea munc`. S` [tii c` ai fi putut s`-mi spui adev`rul! N-am fi insistat. A fost curajos din partea ta, dar pu]in riscant! |n sfâr[it, acum fratele dumitale s-a \ntors. |i vei putea bate manuscrisul la ma[in`, ca de obicei, f`r` s` te amesteci \n altceva. Tania zâmbi for]at [i-i arunc` o privire lui Fergus. P`rea s` aib` cea mai bun` min` [i r`mase imperturbabil. – |ntr-adev`r, f`cu ea cu r`ceal`. De acum, v` pute]i adresa lui. – Este ce am f`cut, o asigur` Ross pe un ton mul]umit. Va \ncepe s` lucreze chiar ast`zi. |n schimb, mi-a promis c` m` vei \nso]i la Knossos \n aceast` dup`-amiaz`.... Interlocutoarea sa se sim]i subit nelini[tit` [i \ncordat`. Avea sentimentul c` picase \ntr-o capcan`.... Cum p`stra o t`cere stânjenitoare, b`rbatul se apropie u[or [i se aplec` spre ea. – Vei veni, nu-i a[a? – Voi.... veni dac` vine [i Fergus cu noi, exclam` \n sfâr[it Tania. Fratele s`u \i arunc` o privire p`trunz`toare, apoi schi]` un zâmbet ironic. – De data aceasta accept, r`spunse. Sunt gata de orice pentru a te \mpiedica s`-l vezi pe Titos Michalakis.... Dick Ross ridic` sprâncenele, \ntreb`tor. Tania \l m`sur` de sus. – Este logodnicul meu, declar`, ea.

Capitolul 10 Dup`-amiaz`, se \nghesuir` to]i trei \n vechiul Fiat al Elenei. Fergus se a[ez` la volan; Tania se strecur` gr`bit` \n spate, apoi se adânci \n gândurile sale, de-abia ascultând conversa]ia celor doi b`rba]i. Pu]in mai târziu, Ross se \ntoarse zâmbitor [i \ntreb`: – Ce se va \ntâmpla cu fratele dumitale când te vei c`s`tori, draga mea? Hot`rât lucru, ticul obrazului [i str`lucirea privirii erau tot mai dezagreabile. – Voi mai putea s` bat la ma[in`, cel pu]in câtva timp, r`spunse Tania. Dar nu voi mai avea ocazia s` vizitez siturile. De altfel, asta n-are nicio importan]`: el o face mult mai bine decât mine! Avu satisfac]ia tainic` s` vad` ceafa lui Fergus \nro[indu-se. |ntr-adev`r, se gândi, oare ce va face f`r` ea? |n mod curios, nu-[i pusese \nc` \ntrebarea.... – Am auzit spunându-se c` aceast` insul` ascunde numeroase

122

ELEANOR WOODS

pe[teri, relu` Ross. Le vei men]iona \n lucrare? – Nu [tiu, replic` Fergus. Marea majoritate sunt prea izolate pentru a prezenta vreun interes. Poate o voi cita pe aceea unde, dup` legend`, s-a n`scut Zeus, atâta tot. Vocea \i era nervoas`. Tania \[i dori din toat` inima s` redevin` la fel de agresiv ca diminea]`. – Ar fi p`cat s` nu men]ionezi pe[tera Idha, sublinie tân`ra femeie. Zeus [i-a petrecut acolo o parte din copil`rie, iar Minos, când a ajuns rege, a decis s` mearg` \n pelerinaj acolo din nou` \n nou` ani. Cu aceast` ocazie, \l consulta pe Zeus asupra deciziilor de luat \n guvernare. Mi-ar pl`cea mult s` am ocazia s` vizitez aceast` pe[ter`. – Nu te sf`tuiesc, replic` t`ios fratele s`u. Nu este mare lucru de v`zut. – Ia te uit`! se mir` Tania. S-ar spune c` ai vizitat-o deja. Nu mi-ai spus. – Am mers o dat` acolo, \n compania Elenei, murmur` Fergus. Crede-m`, dac` nu vrei s`-]i atragi mânia lui Titos, urmeaz`-mi sfatul [i nu te apropia de pe[tera Idha. – Vom merge \mpreun`, dac` dore[ti, interveni \n acea clip` Ross, cu mali]ie. Dar, spune]i-mi, de ce oare a trebuit Zeus s` se ascund` \ntr-o pe[ter`? Era totu[i zeul zeilor, nu-i a[a? – Da, explic` tân`ra femeie. Dar \naintea lui, a existat un alt [ef: Chronos. I s-a prezis acestuia din urm` c` unul din copiii s`i \i va lua locul [i, pentru a evita asta, [i-a devorat fiecare dintre copiii pe care so]ia sa, Rhea, i-a adus pe lume. Dup` un timp, acesteia \i fu de-ajuns; când s-a n`scut Zeus, l-a ascuns \n pe[tera Idha [i i-a dat lui

UN S~RUT PE FURTUN~

123

Chronos, \n locul s`u, o piatr` mare \nf`[urat` \ntr-o pânz`. |n aceast` pe[ter` era un grup de r`zboinici care au avut grij` de copil, ascunzându-i strig`tele prin ale lor. Mai târziu, când a devenit adult, Zeus i-a luat \ntr-adev`r locul lui Chronos. – {i ce se poate vedea \n pe[ter`? – Nimic, r`spunse Fergus. |n plus, accesul acolo este foarte dificil [i relativ periculos. Chiar Elenei i-a fost greu s` g`seasc` drumul.... Nu m` voi mai \ntoarce niciodat` acolo. Niciodat`! – Poate Zeus nu dore[te s` fie deranjat, glumi Dick Ross. – Nu [tiu, f`cu evaziv tân`rul englez. Dar [tiu c` Elena a fost extrem de mul]umit` s` fie m`car o dat` pu]in singur` cu mine. Nici m`car dezaprobarea familiei nu i-a stricat bucuria \n acea zi.... Ar fi trebuit s-o fac mai fericit` \n continuare. Poate ar mai fi fost \n via]`.... – Erai \ndr`gostit de ea? \ntreb` Ross, cu o curiozitate deplasat` [i boln`vicioas`. Se pare c` aceste cretane sunt femei pasionante. – Elena a fost so]ia mea, i-o t`ie Fergus pe un ton glacial. Urm` o t`cere ap`s`toare. Drumul \ntre Heraklion [i Knossos era extrem de aglomerat. Camioane dep`[eau ma[ina cu toat` viteza, ridicând nori de nisip [i de praf. |n sfâr[it, ajunser` la situl arheologic din Knossos. Fergus parc` vehiculul \n fa]a intr`rii. |ntr-un fel de barac`, fusese instalat un ghi[eu [i un butic cu amintiri, plin ochi cu diferite fleacuri. Cei doi b`rba]i discutar` politicos pentru a [ti cine va pl`ti biletele, apoi observar` c` de data aceea vizitele erau gratuite. A[a c` pornir` to]i trei pe aleea care ducea la vechiul palat minoic. – La ce visezi, Tania? \ntreb` brusc Fergus. Indic`-ne intrarea \n palat, nu o g`sim.

124

ELEANOR WOODS

Tania, care \ntârziase \n spatele lor, consult` \n grab` planul. – Pe aici, r`spunse. Sub porticul acela. Ar`t` cu degetul un pasaj, vizibil restaurat de pu]in timp, apoi intrar` pe acolo. Cei doi tineri \ncepur` s` exploreze metodic \nc`perile palatului. Dup` vechiul s`u obicei, Fergus Drummond tuna [i fulgera \mpotriva restaur`rilor, f`cute extrem de prost dup` p`rerea sa. Tania \i \mp`rt`[ea opinia, dar dezaproba [i mai mult frescele stridente cu care fuseser` \mpodobi]i pere]ii. – Ce oroare, exclam`. Sunt la fel de greu de suportat ca cele pe care le-am g`sit la vil`. Mi[carea este \ntru totul \ncremenit`, culorile vulgare... N-au nimic \n comun cu originalele! – Asta are pu]in` importan]`, morm`i fratele s`u. Este vorba s` dea doar o idee de ansamblu. Ascult`, flec`reala ta m` deranjeaz`. N-ai vrea s` te ocupi pu]in de domnul Ross [i s` m` la[i \n pace? Tania plec`, f`r` s` se formalizeze de cuvintele dezagreabile ale fratelui s`u. Aceast` dispozi]ie ursuz` a lui Fergus nu era deloc nou` pentru ea; indica doar c` voia s` se gândeasc` \n lini[te. Tân`ra femeie \l reg`si pe Ross \ntr-una din \nc`peri. Acesta \i arunc` o privire absolut nepl`cut`, o privire pe care n-ar fi avut-o niciodat` dac` l-ar fi \ntâlnit mai \nainte \n Anglia. {tia c` \nf`]i[area sa se schimbase mult; un fel de maturizare, de \nflorire se produsese \n ea. {i uneori \i era greu s` controleze \ntru totul consecin]ele. M`car dac` ar fi fost Titos lâng` ea! se gândi. Acum, doar \n prezen]a cretanului se sim]ea cu adev`rat \n siguran]`.... |n ciuda planului palatului, Dick [i cu ea se pierdur` printre culoarele sinuoase. B`rbatul repeta cu \nc`p`]ânare c` voia s` vad`

UN S~RUT PE FURTUN~

125

"labirintul", cel \n care Teseu \i venise de hac Minotaurului; \nso]itoarea sa se str`dui \n zadar s`-i explice, cu o exasperare crescând`, c` palatul \ntreg constituia un labirint. – Acest labirint de \nc`peri [i culoare era destinat s`-i descurajeze pe invadatori, concluzion` Tania. – Invadatori? Credeam c` Dedal a construit acest palat pentru Minotaur.... – Aceasta este legenda, nu realitatea. De fapt, palatele minoice sunt construite inten]ionat urm`rind un plan complex numit [i "labirint", dintre care Knossos este cel mai bun exemplu. – Serios? La drept vorbind, speram s` m` pierd \ntr-un col] cu tine... Tania se \ncord` imperceptibil. – Ei bine, ne-am r`t`cit pu]in, dar vom reg`si drumul cu planul, replic` tân`ra femeie pref`cându-se c` nu \n]elege. – Nu imediat, insist` b`rbatul cu un zâmbet piezi[. Avem tot timpul.... – Domnule Ross, exclam` tân`ra femeie cu fermitate; n-am venit aici s` flirtez cu dumneata, ci pentru a vizita palatul. Credeam c` ]i-am spus. – Dup` Fergus, nu e[ti atât de rigid`, draga mea, replic` englezul cu ticul obi[nuit pe obraz. – Fergus se \n[al`! – Te gânde[ti oare la logodnicul t`u? o ironiz` b`rbatul. De altfel, sunt surprins s` te v`d \ndr`gostit` de unul din ace[ti cretani. Probabil d` dovad` de o tehnic` extrem de eficace.... – Toate astea nu te privesc! exclam` energic interlocutoarea sa,

126

ELEANOR WOODS

de data aceasta cu adev`rat furioas`. Ross ridic` din umeri. – Nu-]i \nchide celelalte orizonturi, relu`. Latinii nu de]in monopolul seduc]iei.... – Titos este grec, \l \ntrerupse Tania pe un ton glacial. Nu latin. Ross puse o mân` pe um`rul Taniei. – Poate s`rut`rile mele \]i vor pl`cea la fel de mult ca ale sale, \i [opti. Nu pierzi nimic \ncercând! O \mpinse lâng` zid, lipind-o cu amândou` mâinile de perete [i se aplec`. Repede, tân`ra femeie reu[i s` i se strecoare pe sub bra] [i \ncepu s` alerge din toate puterile. Ajunse \n curtea central` [i-l z`ri pe Fergus. – Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` acesta, apropiindu-se. – M` \ntorc acas`, gâfâi Tania. Voi lua autobuzul. – Dick a fost dezagreabil? – Da, [i asta din vina ta. A trebuit s`-i vorbe[ti despre mine \n termeni absolut inexac]i! N-are rost, Fergus. Nimic nu m` va face s`-mi schimb p`rerea \n leg`tur` cu Titos. Vâr`-]i bine asta \n cap! Ross nu m` intereseaz`. – Nu cere prea mult, oft` fratele s`u. |n]elege, am \ncasat un avans substan]ial pentru apari]ia c`r]ii mele; speram c`-l vei \mbuna pu]in, fiind amabil` cu el, a[a \ncât s` nu-[i piard` r`bdarea.... Nu vrei? – |n niciun caz! exclam` Tania. – Bine, accept` fratele s`u. Cum vrei. V`d c` nu mai ocup primul loc \n inima ta.... Este ciudat, n-am crezut c` te vei c`s`tori f`r` s`-mi ceri p`rerea. Dac` Michalakis ar [ti s` te fac` fericit`, a[ fi de acord,

UN S~RUT PE FURTUN~

127

dar m` \ndoiesc.... Tania zâmbi u[or. – Prefer s` fiu mai degrab` nefericit` cu el, decât fericit` cu oricine altcineva, Fergus. Spre marea sa surpriz`, ochii tân`rului b`rbat se umplur` de lacrimi. – Exact acest gen de cuvinte mi-a spus Elena, murmur`. Avea laturi exasperante, dar acum \mi lipse[te enorm... N-am avut timp s` ne cunoa[tem bine. Ce pierdere..... – O iubeai, nu-i a[a? murmur` \ncet sora sa. – Presupun c` da, r`spunse Fergus dup` o t`cere. Credeam c` nici tu, nici eu nu vom fi capabili de o mare pasiune, dar probabil m-am \n[elat. Ascult`, \ntoarce-te acas` dac` vrei, m` voi ocupa eu de Dick. |i voi explica eu ceva. De acord? Tân`ra femeie se ridic` pe vârfurile picioarelor [i-l s`rut` u[or pe obraz. – Mul]umesc, Fergus spuse. Sunt fericit` s` te v`d \n sfâr[it mai pu]in sup`rat decât de diminea]`! – Aten]ie! o preveni fratele s`u. Sentimentele mele \n leg`tur` cu Michalakis nu s-au schimbat câtu[i de pu]in. Nu voi face niciun gest, chiar dac` te vei c`s`tori cu el! – Oare nu-l vei ierta niciodat`? – M` \ndoiesc. {i-a format o p`rere definitiv` despre mine, f`r` s` se preocupe m`car s` m` cunoasc` bine, f`r` s` \ncerce s` vad` lucrurile din punctul meu de vedere. Este de neiertat. Tania se preg`tea s`-i replice, sperând \nc` s`-l conving`, dar \n cadrul unei u[i ap`ru Dick Ross. Li se al`tur` f`r` s`-i lase timp s`

128

ELEANOR WOODS

plece. – Sora mea trebuie s` ne p`r`seasc`, exclam` Fergus pe un ton degajat. Vom continua singuri. Dick \i privi pe rând, cu un aer descump`nit. – Dac` Tania vrea s` se \ntoarc`, de ce nu ne \ntoarcem cu ea? – Imposibil, spuse cu fermitate Fergus. Mai am multe de v`zut. Fa]a lui Ross se posomor\ [i puse cu brutalitate mâna pe bra]ul tinerei femei. – O clip`! vorbi strident. Toate astea nu-mi plac prea mult! Pot foarte bine s` anulez editarea c`r]ii dac` Tania nu este mai amabil` cu mine... – Ar fi p`cat, obiect` calm Fergus. Caut` mai curând o.... companie mai u[or de abordat. Ross se strâmb` [i o respinse pe Tania cu un gest dispre]uitor. – |n definitiv, ai dreptate, bomb`ni. N-am s`-mi dau osteneala.... Odat` eliberat`, tân`ra arheolog` o lu` la fug` f`r` s` se preocupe s` asculte sfâr[itul frazei. Un lucru \i f`cea totu[i pl`cere: fratele s`u d`duse dovad` de o uimitoare amabilitate. Când ajunse la drum, nu se vedea niciun autobuz. Resemnându-se s` a[tepte, travers` [i \ncepu s` priveasc` vitrinele pr`v`liilor dcu amintiri. Cea mai mare parte vindeau turi[tilor exemplare uneori destul de reu[ite de artizanat local: mici statuete [i desene reprezentându-i pe vechii zei, sau minotaurul sub form` de taur. Una dintre vitrine contrasta cu celelalte. Nu expunea niciun obiect, \n afara unor farfurii din ceramic` pe care un pictor, se explica, va reproduce un desen la alegerea clientului. Englezoaica \[i rezem` fruntea de vitrin` pentru a \ncerca s`

UN S~RUT PE FURTUN~

129

z`reasc` dac` vindea [i altceva. Distinse \ntr-un col] ni[te icoane splendide, patinate de vreme, ag`]ate \n spatele pr`v`liei. Se \ntreba dac` avea timp s` le priveasc` mai de aproape \nainte de sosirea autobuzului, când \[i d`du brusc seama, c` vânz`torul din interior era.... Titos! Acesta o remarc` \n aceea[i clip` [i veni cu un zâmbet larg s` deschid` u[a. – Ce vânt bun te aduce? o \ntreb`. – I-am \nso]it pe fratele meu [i pe domnul Ross la Knossos. |n timp ce vorbea, se apropie de el, a[teptându-se s` primeasc` un s`rut. Dar \[i reveni, amintindu-[i la timp c` nu se punea problema \n public. – {i unde sunt? relu` Titos. |i lu` u[or mâna [i degetele li se \nl`n]uir` cu tandre]e. Gestul, se gândi Tania, era mai emo]ionant decât un s`rut.... – Sunt \nc` \n palat, r`spunse. Este magazinul t`u, Titos? Rhea lucra uneori aici, nu-i a[a? Mi-a vorbit despre asta. Farfuriile acestea pictate sunt minunate! – |]i plac? Dac` dore[ti, po]i avea una. Este suficient s` alegi motivul.... – Mi-e team` s` nu fie prea scump`, obiect` proste[te Tania. – }i-o ofer, evident!.... Cu o condi]ie, totu[i: m`rturise[te-mi de ce i-ai l`sat pe fratele t`u [i pe domnul Ross \n urm`. Aveai inten]ia s` te \ntorci singur`? – Da, admise Tania ro[ind. Cu autobuzul. – Te-a contrariat oare Fergus? o \ntreb` cu o privire p`trunz`toare.

130

ELEANOR WOODS

– Oh, nu! exclam` tân`ra femeie. Dimpotriv`, deseori este stângaci [i exasperant, dar nu face nimic pentru a m` r`ni inten]ionat! Nu te-a vizitat \nc` pentru c` ezit`, dar \n realitate, moartea Elenei l-a tulburat profund. {i s` [tii c` a iubit-o. – Poate, f`cu t`ios Titos. |n tot cazul, dac` nu el te-a sup`rat, nu mai poate fi decât Dick Ross. M` \n[el? – Ei bine, bâigui Tania, am.... vrut s`-l \mpiedic s`-l deranjeze pe Fergus. Dar s-a dovedit mai pu]in.... politicos decât a[ fi crezut.... – |mi imaginez cu u[urin]`.... Acum, e[ti frumoas` de faci toate capetele s` se \ntoarc`! r`spunse cretanul zâmbind u[or. Tania deveni stacojie. – Mai \nainte, murmur`, nu mi-ar fi acordat nici m`car o privire. – Prostii! – Ba da, insist` Tania, te asigur! Nimeni nu m-a privit vreodat` \nainte.... \nainte de a te \ntâlni! – Frumuse]ea ta era adormit`, "karthia mou", r`spunse Titos \ncet. Acum, este altceva... Te pot conduce eu? Farfuria ta de ceramic` va fi gata \ntr-un minut. – Cu pl`cere, mul]umesc. Câteva clipe mai târziu, se instalar` \n ma[ina lui Titos. Tania puse delicat farfuria pe genunchi, pentru ca s` aib` timp pictura s` se usuce complet. |nso]itorul s`u \[i aprinse o ]igar` [i o privi. – Unde s-a ajuns cu cartea? \ntreb` \n sfâr[it. – Deocamdat`, este de-abia \nceput`, \i explic`. Fergus este \nc` foarte obosit. – |mi pierd r`bdarea, oft` b`rbatul. Tân`ra femeie sim]i un nod \n gât.

UN S~RUT PE FURTUN~

131

– |ncearc` s` \n]elegi, \l rug`, ridicând ochii spre el. – De-abia a[tept s` m` c`s`toresc cu tine, Tania, replic` Titos foarte serios. Te vreau acum [i nu când \i va pl`cea lui Fergus.... |n sfâr[it, \n]eleg. Mama este o persoan` \n care ai un excelent avocat, [tii? |[i petrece timpul \ncurajându-m` s` am r`bdare cu tine... – |mi pare r`u, Titos, f`cu Tania cu o voce tremur`toare. Cretanul schi]` un zâmbet. – Când e[ti lâng` mine, mai merge, continu`. Dar când nu e[ti aici, este \ngrozitor. Sunt pur [i simplu obsedat de prezen]a ta! – Sper c` nu i-ai spus asta mamei tale! – De ce nu? E[ti logodnica mea! Tania plec` pleoapele. Dup` ea, acestea nu erau lucruri pe care s` i le m`rturise[ti unei mame. Dac` m`car ar fi iubit-o cu adev`rat.... Trebuia s` spere cel pu]in c` Melissa nu [tia motiva]ia ascuns` a fiului s`u, faptul c` era condus numai de dorin]` fizic` [i nu de dragoste.... Degetele sale strânser` farfuria cu putere. – Trebuie s` termin cartea aceasta! exclam` \n cele din urm`, printre din]i. – Atunci, gr`be[te-te, r`spunse Titos. Fergus va trebui s` \nve]e s` se descurce f`r` tine \ntr-o situa]ie sau alta.... Dick Ross i-a pl`tit un avans, \n]elege... – N-o poate redacta singur? – Fergus? Din nefericire, nu. – |n sfâr[it, s` nu mai vorbim despre asta, \ncheie cretanul. Voi recupera \n timp util! |i arunc` o privire lung` [i o clip`, tân`ra femeie crezu c` o va

132

ELEANOR WOODS

s`ruta. Dar n-o f`cu; Titos demar` [i porni pe drumul de \ntoarcere. Tania \ncerc` un uimitor sentiment de dezam`gire. Oare de ce nu avea dreptul la un s`rut? Totu[i, nu se mai aflau \n pr`v`lie.... Tulburarea i se intensific` \n fa]a t`cerii pe care cretanul o p`str` pân` la Mallia. Tania ar fi vrut s`-i spun` cât de mult o obseda [i pe ea imaginea lui; Titos se afla permanent \n inima [i-n mintea sa.... Totu[i, nu reu[i s` rosteasc` aceste cuvinte. – Oare unde este Anna? \ntreb` cretanul, oprindu-se \n fa]a vilei. – Nu mai vine; \i este team` s` n-o contrarieze pe mama ta, lucrând pentru Fergus. – A[adar, faci treburi casnice [i g`te[ti \n afar` de carte? Nu este \n regul`, Tania. |i voi spune Annei s` se \ntoarc`. Minos tocmai alerga spre ei v`zând ma[ina. |i urm` pân` la c`su]a \n care locuia cu mama sa. Aceasta \i salut` cu amabilitate [i \ncepu s` prepare cafeaua. Observând-o, Titos \i adres` o lung` tirad` \n grece[te. – Nu pot, replic` \n englez` cretana, scuturând energic din cap. Melissa ar suferi prea mult v`zându-m` lucrând pentru b`rbatul care i-a luat fiica! I-am promis lui Sterghios \nainte s` moar`, s` n-o mai fac niciodat` s` sufere pe so]ia sa. I-am produs deja destul`..... Sângele Taniei \nghe]` \n vene. Sterghios! Dar acesta era tat`l lui Titos! |ntâlni privirea b`rbatului [i bâigui: – A[adar, Minos nu este.... – Este fratele meu, o \ntrerupse el. Nu \n]elesesei? – Nu.... |]i cer iertare, murmur` tân`ra femeie. |n ciuda lacrimilor, Anna izbucni \n râs. – Dac` v` gândea]i c` Titos era tat`l fiului meu, cum a]i putut

UN S~RUT PE FURTUN~

133

suporta s` m` vede]i \n fiecare zi? interveni. Eu a[ fi fost nebun` de gelozie! – Nu voiam s` fiu geloas`..... \ncepu Tania. Titos puse cu blânde]e o mân` pe bra]ul s`u. – Draga noastr` Tania, explic`, este englezoaic`. Nu [tie \nc` s`-[i exprime emo]iile. Mai are de \nv`]at cum se iube[te [i se ur`[te \n manier` greceasc`.... punând pasiune! – |mi pare r`u, repet` iar tân`ra femeie cu obrajii ca focul. Dar tu [i cu Minos sem`na]i \ntr-un mod atât de surprinz`tor.... {i apoi, \n ciuda a tot, \i iubesc pe Anna [i pe fiul s`u. I-am iubit \nc` de la \nceput! – Dar pe mine nu m` puteai iubi, \i [opti Titos, \mbr`]i[ând-o. Credeai c` am un fiu.... – Aproape te uram, r`spunse tân`ra femeie cu voce joas`, punându-[i capul pe um`rul s`u. Am suferit enorm.... |nso]itorul s`u replic` \n grece[te, apoi o s`rut` u[or pe obraz. – Nu-i nimic, Tania mon, relu`. |ntre un b`rbat [i o femeie, ura nu este niciodat` foarte departe de dragoste!

Capitolul 11 |n zilele urm`toare, Tania munci cu \ndârjire la cartea lui Fergus, cu o hot`râre \nver[unat`. Nimic n-o distr`gea; nici Minos, nici Titos, nici m`car flec`reala lui Fergus care se sim]ea din ce \n ce mai bine. Rhea nu mai \ndr`znea s` apar` diminea]a la micul dejun, cum se obi[nuise. – Cum po]i s` munce[ti atât de mult? protest` aceasta \ntr-o zi. Sunt surprins` c` fratele meu accept` asta atât de bine.... |[i \ncheie fraza cu o grimas` u[or mâhnit`. Dezorientat`, tân`ra englezoaic` se str`dui \n zadar s-o fac` s` \n]eleag` urgen]a [i importan]a ocupa]iei sale; Rhea plec` f`r` s` par` c` a \n]eles-o. Tania se \ntoarse la munca sa, oftând. |[i promisese s` nu-l mai vad` pe Titos \nainte de a fi terminat. Pân` la urm`, era [i o decizie simbolic`: devenea imposibil s` continue s` fie astfel \mp`r]it` \ntre trecutul [i prezentul s`u.... – Cum merge? \ntreb` Fergus la prânz. – Fac tot ce pot, replic` sora sa. Ar trebui s` te ocupi tu \nsu]i de

UN S~RUT PE FURTUN~

135

corect`ri. – Evident, o asigur` el zâmbind. |]i sunt atât de recunosc`tor.... Tân`ra femeie scutur` din cap cu un aer obosit. – Este ultima dat`, Fergus. Sper c` ai \n]eles bine. Ce inten]ionezi s` faci pe viitor? – Am g`sit o slujb` de profesor \n Statele Unite, voi preda arheologia. Nu-]i face griji. Nu va mai trebui s` m` \ntorc \n Creta.... – Nici m`car s` m` vezi? \ntreb` Tania, r`nit`. – Poate mai târziu, dac` mi-o vei cere. Cred c` este mai bine s`-]i las timp s` devii pe deplin doamna Michalakis.... |n plus, Titos va pretinde probabil toat` aten]ia ta. Nu te-ai putea \mp`r]i \ntre noi doi! Ochii tinerei femei se \nce]o[ar`. – Dac` te-ar cunoa[te mai bine, sunt sigur` c` te-ar aprecia, replic`. – Este posibil, dar nu vom avea ocazia s` verific`m. {tii bine c` tu nu po]i iubi decât un singur b`rbat,, cu devotament total. Odinioar`, eu eram obiectul devotamentului t`u [i de altfel, am abuzat \n mod ru[inos. Nu m` contrazice! Te-am l`sat s` faci aproape toat` treaba \n locul meu, [i \n plus [i pe a ta... Acum, st`pânul t`u este Titos [i trebuie s` i te consacrii lui. – Titos nu-mi este st`pân! obiect` prompt Tania. – Po]i s`-l nume[ti cum vrei.... Tania decise s` schimbe subiectul. – Pretinde c` el comand` tunetul! spuse pe un ton glume], zâmbind. – Tunetul? ripost` Fergus, f`r` s` \n]eleag`. Ce tunet?

136

ELEANOR WOODS

O clip`, Tania r`mase t`cut`, gândindu-se la modul cum tremura p`mântul sub picioarele sale de fiecare dat` când Titos o atingea sau o s`ruta... Apoi, r`spunse cu o voce indiferent`: – Oh, ne-am \ntâlnit \n timpul unei furtuni, asta-i tot. Crezi c`-]i va pl`cea \n Statele Unite? – De ce nu? replic` fratele s`u, f`r` s` pun` \ntreb`ri \n leg`tur` cu faimoasa furtun`, spre marea u[urare a Taniei. – Da, desigur.... murmur` tân`ra femeie. {i vei deveni repede celebru.... – A[a inten]ionez, recunoscu Fergus zâmbind larg. – Am deplin` \ncredere \n tine, \l asigur` cu sinceritate Tania. – Te cred, \i mul]umi tân`rul b`rbat. Apoi, brusc serios, plec` ochii spre farfurie. – {i Elena spunea c` are \ncredere \n mine, ad`ug` cu voce joas`. Dup` mas`, Tania se duse \n buc`t`rie, unde o g`si pe Anna ocupat` cu vesela. Cretana o salut` c`lduros. – Kyria Melissa a venit s` v` vad` \n aceast` diminea]`, \i spuse. I-am cerut s` nu v` deranjeze. Mi-a propus s` aib` grij` de Minos când voi pleca \n America. – Adev`rat? Dar e[ti mama sa, Anna! Nu-]i dore[ti s`-l iei cu tine? – Mi-ar pl`cea mult, fire[te, dar este mai bine pentru amândoi ca Minos s` r`mân` aici. Nimeni nu se va c`s`tori cu mine dac` sunt \nso]it` [i de un copil nelegitim [i \n plus, fiul meu va avea mai pu]ine probleme cu Melissa decât cu mine. Deocamdat`, reprezint un handicap pentru viitorul s`u.... |n America, nu voi face r`u nim`nui [i-mi voi putea reg`si demnitatea! Tania b`nui problemele pe care le putuse avea Anna cu vecinii.

UN S~RUT PE FURTUN~

137

Hot`r\ s-o ajute f`r` s-o judece. – Fratele meu va merge curând [i el \n America, \i explic`. Va avea nevoie de un ajutor, pentru a-i face treburile casnice [i a-i g`ti. Ai putea s`-l \nso]e[ti? Când te vei c`s`tori, va g`si pe altcineva. Emo]ionat`, servitoarea o strânse \n bra]e pe tân`ra englezoaic` [i o s`rut` cu recuno[tin]`. – Mul]umesc, exclam` \n sfâr[it. Voi avea grij` de el ca de propriul meu frate. V` ve]i c`s`tori [i dumneavoastr` curând, nu-i a[a? Trebuie s` fi]i mândr` c`-l iubi]i pe Titos.... – Da, \ncuviin]` Tania. Dar.... ar fi [i mai bine dac` m-ar iubi [i el! – Dragostea unui b`rbat vine cu anii, replic` Anna pe un ton senten]ios. Esen]ialul este c` v-a ales de so]ie. Ce vre]i altceva? – Nu mi-a spus niciodat` c` m` iube[te, protest` slab interlocutoarea sa. – Ce importan]` are? Singurul lucru care conteaz`, este s` fi]i sigur` de sentimentele dumneavoastr`. Se \ntoarse la masa sa de lucru [i se str`dui s` se concentreze. Osteneal` zadarnic`; gândurile \i fugeau \n fiecare clip` spre Titos. Oare va \n]elege de ce n-o primise pe Melissa chiar \n acea diminea]`? Nu s-ar putea s` fie furios? – Kyria Tania! o strig` brusc o voce. A venit Rhea, dar a plecat deja! Englezoaica se ridic` [i deschise u[a Annei. – Da? r`spunse. Ce pot s` fac? Servitoarea era gata s` plâng`. – A sosit domnul Ross [i a plecat cu el \n ma[in`, bâigui. Ar fi trebuit s` v` previn imediat!

138

ELEANOR WOODS

– Nu \n]eleg, murmur` Tania, cuprins` de team`. Rhea este mult prea rezonabil`.... – Familia Michalakis a spus acela[i lucru referitor la Elena [i la fratele dumneavoastr`! exclam` Anna frângându-[i mâinile. Totu[i, n-au observat c` Rhea c`zuse \ncercând s` se urce \n ma[ina lor. S-a rostogolit pân` \n adâncul pr`pastiei [i au g`sit-o aproape moart` la \ntoarcerea lor de la pe[tera Idha.... Iat` a[adar ce se \ntâmplase! se gândi tân`ra femeie. Dorind s` fie singuri, Elena [i Fergus nu realizaser` c` Rhea \ncercase s`-i urmeze cu orice pre]. {i ireparabilul s-a produs... – Este incredibil ca Rhea s` accepte s` se \ntoarc` acolo, relu` Anna. Sunt \ngrozitor de speriat`! – S` se \ntoarc` acolo? se mir` Tania. A[adar, s-au dus la pe[tera Idha? – Da, a[a a spus domnul Ross. Cât despre a [ti de ce l-a urmat Rhea, care \l detest`, m` dep`[e[te. Dac` fratele dumneavoastr` nu este aici, trebuie s` merge]i chiar dumneavoastr` acolo. Altfel, bârfele nu vor mai \nceta. Tania d`du afirmativ din cap. Evident, Ross era animat de inten]ii destul de necurate. Dorea s` se r`zbune din cauza englezoaicei pe s`rmana [i naiva adolescent`.... – Explic`-mi drumul, comand`. Voi \ncerca s` merg acolo. – Mul]umesc, exclam` servitoarea. A fost o scen` cu adev`rat de speriat! Domnul Ross a \nceput s` strige [i Rhea p`stra t`cerea, f`r` s` intervin`. Poate era flatat` c` un b`rbat se interesa de ea? Totu[i, mama sa nu \nceteaz` s`-i repete cât de frumoas` va fi mai târziu, cu toat` stâng`cia ei. Dar nu-i nimic de f`cut....

UN S~RUT PE FURTUN~

139

Oft` [i continu`: – Pentru a ajunge la pe[ter`, dup` Heraklion trebuie s-o lua]i pe drumul spre Anoghia. Apoi, vor fi indicatoare. Tania se \nfior` \n sinea sa: acorda doar o \ncredere relativ` stâlpilor indicatori, din care de altfel, cea mai mare parte erau \n grece[te. Altele utilizau alfabetul latin, dar cu o remarcabil` imprecizie \n ortografie. – Bine, spuse totu[i. Ce marc` de ma[in` avea domnul Ross? Anna f`cu ochii mari. – Nu [tiu, recunoscu. |n tot cazul, era o ma[in` mare. Tân`ra englezoaic` oft`: se vedea alergând cu greu [i cu un Mercedes pe drumurile pietroase ale insulei. Dar cu micul Fiat al Elenei! – M-ar putea \nso]i Minos? \ntreb`. – Din p`cate, nu! A plecat \n vizit` cu kyria Melissa. Tania ezit` o clip`, gata s-o roage pe servitoare s` vin` cu ea, apoi \[i schimb` p`rerea. Ce i se putea \ntâmpla? Odinioar` n-ar fi ezitat nicio clip` s` conduc` singur`, chiar [i pe un drum destul de lung... Se duse repede \n camera sa, \[i lu` po[eta [i un mantou u[or, apoi reap`ru [i se urc` \n ma[in`. Porni motorul. Acesta toarse u[or [i Fiatul porni pe alee. Tania arunc` o privire spre vila Michalakis: nu se vedea nimeni. Curând, mergea cu toat` viteza spre Heraklion. La ie[irea din ora[, se opri pentru a pune benzin` [i se strâmb` v`zând c` luase exact atâ]ia bani pentru un plin. Trebuia s` spere c` pe[tera nu era prea departe.... Str`b`tu târgu[orul f`r` obstacole [i dup` o jum`tate de or`

140

ELEANOR WOODS

Tania g`si un stâlp care indica "Anoya". Cu siguran]`, era vorba de Anoghia [i tân`ra femeie coti pe drumul mic care se deschidea pe flancul colinei. Din când \n când, ochiul s`u experimentat repera vestigii arheologice extrem de demne de interes. |[i promise s` se \ntoarc` acolo mai târziu. Hârtoapele drumului f`ceau condusul obositor; dup` un timp, tân`ra femeie trebui s` parcheze [i s` opreasc` motorul pentru a se odihni câteva minute. Se rezem` cu spatele de fotoliu [i \nchise ochii. Probabil \n \mprejurimi p`[teau ni[te capre, deoarece clinchetul clopotelor ajungea distinct pân` la ea. Era tentant s` leneveasc` la soare, dar va trebui s` plece curând. De altfel, se gândi, ce-i va spune oare Rheei când o va g`si? Poate s` intervin` \ntr-o poveste care n-o privea câtu[i de pu]in?.... {i dac` Titos se va \nfuria aflând de comportarea sa? Cu un oftat, demar` din nou. N-avea rost s`-[i piard` timpul cu reflec]ii zadarnice [i \n plus, era târziu. Trebuia s` ajung` la pe[ter` \nainte de a se \nnopta. Satul Anoghia nu era indicat, dar cu siguran]` era vorba de grupul de case pr`fuite care se z`reau pu]in mai sus. Englezoaica se opri \n fa]a uneia dintre ele, sperând din toat` inima s` g`seasc` pe cineva care s`-i \n]eleag` limba. Din fericire, primul b`rbat c`ruia i se adres`, vorbea câteva cuvinte. – A]i putea s`-mi indica]i drumul spre pe[tera Idha? \ntreb` Tania. – Da, da, zâmbi el. Dar mai \ntâi trebuie s` be]i o cea[c` de cafea cu noi. O va prepara so]ia mea. Veni]i! Tania ridic` o privire \ngrijorat` spre cer. Curând, va fi \ntuneric.

UN S~RUT PE FURTUN~

141

– Mul]umesc foarte mult, dar n-am timp.... \ncepu. Cretanul avu un aer atât de dezam`git, \ncât se \ntrerupse, apoi accept` invita]ia \n disperare de cauz`. – A trecut un alt b`rbat \naintea mea? \ntreb` din nou. Un englez, cu o ma[in` mare. – Da, \ntr-adev`r, domni[oar`, r`spunse cretanul deschizând u[a casei sale. – A trecut de mult timp? continu` tân`ra femeie p`trunzând \n interiorul locuin]ei. – Acum aproximativ o or`. |l cunoa[te]i? Avea un tic la obraz! Interiorul c`su]ei era destul de \ntunecat. O femeie \n picioare lâng` mas`, o salut` cu demnitate pe Tania, apoi, la ordinul so]ului s`u, \ncepu s` prepare cafeaua. Cretanul purta \nc` acel costum tipic adoptat de greci \n timpul st`pânirii turce[ti, \ncheiat` totu[i de peste o sut` patruzeci de ani; pantaloni largi, bufan]i [i un turban \nnodat \n jurul capului, pentru a se proteja de c`ldur`. |ncepu s` vorbeasc` despre fiica sa emigrat` \n Canada [i ar`t` cu mândrie fotografia unei tinere femei zâmbitoare, \mbr`cat` modern [i colorat. Ce contrast cu satul s`u natal! \[i spuse Tania. – Trebuie s` fi]i foarte ferici]i pentru ea, spuse. Interlocutorul s`u d`du afirmativ din cap [i etal` ni[te plicuri cu timbre de Canada. – Acolo \[i câ[tig` bine existen]a, explic` b`rbatul. Este mai u[or. Aranj` fotografiile [i scrisorile, apoi \ncepu s` desf`[oare o serie de covoare vechi, dorind evident s-o incite pe vizitatoare s` cumpere unul. Aceasta scutur` din cap. – N-am destui bani la mine, spuse Tania. Dar m` voi \ntoarce

142

ELEANOR WOODS

\ntr-o zi [i voi lua unul. – Nu v` ve]i mai \ntoarce, protest` trist b`rbatul. V` ve]i \napoia \n ]ara dumneavoastr`. – Nu, s` nu crede]i asta! exclam` arheologa. M` voi c`s`tori cu un cretan, domnul Titos Michalakis. }`ranul tres`ri [i-i arunc` o privire suspicioas`; când \n]elese c` spunea adev`rul, se repezi afar` pentru a anun]a vestea vecinilor, cu un aer \ncântat. Tania \[i mu[c` limba: poate vorbise prea repede? Curând, o mul]ime \ncântat` s` \nghesui la u[`, acoperind-o pe tân`ra arheolog` cu o mul]ime de dulciuri [i mici cadouri. Generozitatea locuitorilor era proverbial`; oare \n grece[te "str`in" [i "invitat", nu erau indicate prin acela[i cuvânt? Când reu[i \n sfâr[it s` plece, jum`tate din sat o \nso]i triumf`tor pe Tania la ma[in`. – Pentru a merge la pe[ter`, lua]i-o pe acest drum, spuse gazda sa, ar`tând cu degetul spre o c`rare cu aspect pu]in atr`g`tor. – Adev`rat? Dar s-ar spune c` este \n lucru.... |ntr-adev`r, ni[te utilaje se aflau \n [an] [i se vedea \nceputul unei excava]ii. – Nu-i nimic, insist` ]`ranul. Pute]i trece. F`r` s` z`boveasc`, Tania urc` \n Fiat, mul]umi [i porni la drum. Hârtoapele erau mai mari decât se a[tepta [i, din când \n când, pietrele râcâiau podeaua ma[inii. Dup` un kilometru, se afl` fa]` \n fa]` cu un buldozer. Conduc`torul vehiculului, cu un aer uluit, se d`du \ncet \napoi pentru a o l`sa s` treac`. Situa]ia era din ce \n ce mai \ngrijor`toare: starea drumului se \nr`ut`]ea, soarele \ncepea s` apun` [i curând va fi noapte. |n plus, muncitorii se vor \ntoarce la

UN S~RUT PE FURTUN~

143

casele lor [i Tania se va afla singur` \n mijlocul câmpului, \n cel mai deplin \ntuneric. C`rarea p`trundea \n munte, f`când zigzaguri periculoase de-a lungul pantelor abrupte. Pietre m`runte trosneau sub ro]i [i se loveau \n parbriz. {oferi]ei \i era din ce \n ce mai greu s` disting` drumul [i ultimele raze de lumin` se reflectau sup`r`tor \n oglinda retrovizoare. }inând volanul cu toate puterile, Tania se str`dui s` nu piard` controlul direc]iei. Totu[i, nu se putu \mpiedica s` se gândeasc` la splendoarea spectacolului apusului de soare peste mun]i. Frânturi de poeme care descriau Creta, frumuse]ea m`rii [i a apusului \i revenir` \n memorie; dar le alung` pentru a se concentra mai bine asupra condusului. |ntr-adev`r, ajunsese la o bifurca]ie. De-o parte, un drum destul de larg p`rea s` duc` \n direc]ia bun`; de cealalt`, un drum de catâri disp`rea \n adâncul v`ii. Tania era gata s` porneasc` pe primul, dar \n ultima clip` z`ri un stâlp mic, ruginit, care indica "Idha", \n cel`lalt sens. Examin` mai de aproape c`rarea mic`, având gâtul uscat; mergea pe marginea unei pr`p`stii [i p`rea \ntr-o stare [i mai \ngrozitoare decât cea pe care de-abia o luase. Totu[i, n-avea de ales [i acceler`, strângând din din]i. Soarele disp`ruse aproape complet [i urme lungi purpurii subliniau \n mod amenin]`tor relieful stâncos. |n \ntuneric, peisajul p`rea lipsit de vegeta]ie, aproape lunar. Era \nc` destul loc pentru Fiat lâng` peretele muntelui [i nu se punea problema s` se \ntoarc`. Singurul lucru \ncurajator, se gândi Tania cu am`r`ciune, era c` volanul se afla pe partea peretelui [i nu vedea de aproape pr`pastia... Cu precau]ie [i o vitez` de broasc` ]estoas`, tân`ra femeie \nainta metru cu metru. Din când \n când, o bucat` de roc` se desprindea [i

144

ELEANOR WOODS

aproape atingea vehiculul \nainte de a se sf`râma la nivelul inferior, sau chiar pe drum. {oferi]a trebuia atunci s-o ocoleasc` atent [i ruga cerul ca una dintre ele s` nu cad` peste ma[in`... Asta nu se \ntâmpl`, dar Tania \n]elese repede c` nu prev`zuse totul. |ntr-adev`r, câteva clipe mai târziu, se izbi de o stânc` pe care n-o v`zuse din cauza \ntunericului. Ro]ile patinar` [i pân` la urm` se blocar`. Tania f`cu motorul s` huruie [i \ncerc` s` dea \napoi, f`r` succes. Era pur [i simplu \n]epenit` \n mijlocul drumului. Dup` o ultim` accelerare, se hot`r\ s` \mping` ma[ina. Era singura solu]ie. Ie[i cu greu din ea [i-[i \ntinse picioarele, care o dureau. Acum, soarele disp`ruse \n spatele culmilor [i lumina aurie a dup`-amiezii fu \nlocuit` de o pâcl` cenu[ie [i uniform`. Umbrele se alungir` peste m`sur` [i stâncile desenau prin cea]` forme grote[ti. Tania \ncerc` mai \ntâi s` desprind` bucata de stânc`. Fiatul tot nu se mi[c`. Epuizat`, tân`ra femeie renun]` la eforturi, cu gura complet uscat` de praf. |i era team` s` nu alunece [i s` cad` \n pr`pastie; dar nu se putea \ntoarce \n ma[in`; \n orice clip` o putea surprinde o surpare... Totu[i, trebuia s` p`r`seasc` acest loc cu orice pre]. Arunc` o privire disperat` \n jur. Stele rare pres`rau cerul de un mov-\nchis, dar lumina lini[titoare a lunii r`mânea invizibil`. |n fa]a tinerei derutate, panglica \ntunecat` a c`r`rii se afunda \n \ntuneric. Cuprins` de o team` ciudat`, Tania prefer` s` se \ntoarc` pân` la bifurca]ie. A[a c` \ncepu s` escaladeze panta; pietrele i se rostogoleau sub picioare [i-[i juli bra]ele [i genunchii \n muchiile t`ioase. Când ajunse \n sfâr[it pe culme, de-abia mai putea respira [i suspine \n`bu[ite \i strângeau gâtul. |[i [terse ochii, se dojeni \n gând

UN S~RUT PE FURTUN~

145

pentru a-[i reveni [i c`ut` un loc \n care s` se instaleze pentru noapte. Tufele de cimbri[or de pe flancul colinei, ofereau probabil un pat suportabil [i cald, dac` nu chiar confortabil. La atingere, Tania g`si solul dur [i mai pu]in nepl`cut decât ar fi crezut. Se \ntinse, se acoperi cu mantoul, gândindu-se cu nostalgie la c`ldura bra]elor lui Titos [i se \nfior`. Brusc, un zgomot u[or o scoase din somnolen]a \n care c`zuse: era clinchetul unui clopo]el. Se ridic` \n [ezut, cu inima b`tând puternic. Caprele erau foarte aproape! Puse mâna pe mantou pentru a fugi, dar unul dintre animale se apropiase deja. Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`, \ncremenit`. Capra veni lini[tit` s` se \ntind` foarte aproape de ea. Dup` un timp, Tania \ndr`zni s-o priveasc` [i atunci observ` c` ciudata sa \nso]itoare dormea \n tihn`! Celelalte capre sosir` pe rând [i se instalar` \n cerc \n jurul Taniei. |n mod ciudat, mirosul lor puternic se dovedi lini[titor. Cel pu]in era vorba de ni[te creaturi calde [i vii, ap`rute de nic`ieri \n mijlocul de[ertului; [i p`reau s`-[i accepte vizitatoarea f`r` nicio greutate, foarte simplu. Calmat` treptat, Tania se \ntinse [i \nchise ochii, apoi adormi profund.

Capitolul 12 Când primele lic`riri ale zorilor o trezir` pe tân`ra femeie, aceasta fu \ncântat` de prezen]a protectoare a caprelor. |ntr-adev`r, un vânt glacial sufla din vale, alungând norii gro[i [i negri care se adunaser` treptat pe culmile mun]ilor. Câteva clipe mai târziu, un fulger str`lucitor lumin` cerul, urmat imediat de un tunet r`sun`tor. Pu]in speriate, animalele \ncepur` s` beh`ie. – Tania! Tania! strig` o voce. Aceasta \n`l]` capul; o voce o striga printre fulgere. Oare \nc` visa? Nu, era o voce pe care o cuno[tea foarte bine... – Sunt aici, exclam` f`când ochii mari, pentru a vedea mai bine prin cea]`. O siluet` familiar` urca \n grab` panta. Câteva minute mai târziu, st`tea \n fa]a sa \n picioare [i o privea zâmbind. – Situa]ia n-are nimic amuzant, Titos! protest` tân`ra femeie. – Este adev`rat, admise el. Ce te-a apucat s` te repezi aici? Ce sperai s` po]i face?

UN S~RUT PE FURTUN~

147

Un nou fulger str`luci exact deasupra capului cretanului. Tania \nchise ochii, cople[it` de dragostea pe care i-o purta. Tr`iau o clip` cu totul privilegiat`. Ce importan]` avea dac` \ncepuse s` plou` [i-i uda pân` la piele? – N-am reu[it s` mi[c ma[ina, \i explic`. – Asta am \n]eles, r`spunse Titos. Pentru \nceput, n-ar fi trebuit s` porne[ti pe acest drum! Tania tres`ri. Oare era sup`rat? – Anna m-a anun]at c` Rhea a plecat cu Dick Ross, replic` ea, [i am crezut c` e bine s`-i urmez.... – {tiu, mi-a explicat Fergus. El cel pu]in, a avut bunul-sim] s` vin` s` m` caute mai \ntâi! Tu de ce n-ai f`cut-o? – Ma[ina ta nu era acolo, protest` Tania. M-am gândit c` va fi prea târziu dac` nu m` gr`beam. |n plus, din spusele Annei, Ross avea inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha.... Ro[i [i plec` stânjenit` ochii. Titos se a[ez` jos, al`turi de ea. – Draga mea, spuse cu tandre]e, ar fi trebuit s`-]i dai seama c` nicio for]` din lume n-ar fi putut-o obliga pe Rhea s`-l urmeze pe domnul Ross de-a lungul acestui drum. A l`sat-o doar acas` la veri[orii no[tri, unde era a[teptat` la ceai, cu mama [i cu Minos. Tania ro[i [i mai puternic [i r`mase t`cut`. – De altfel, mama a venit s` te invite [i pe tine, ad`ug` Titos pe un ton mai dur. Dar, dup` toate aparen]ele, n-ai putut s-o prime[ti.... Tân`ra femeie se agit` nervoas` [i-[i schimb` pozi]ia. – Voiam s` termin cartea, m`rturisi. Titos o trase spre el [i o \mbr`]i[`, apoi \i mângâie blând obrazul.

148

ELEANOR WOODS

– Ai muncit foarte mult la ea, remarc`. Din spusele lui Fergus, e[ti epuizat`.... – S-ar spune c` Fergus ]i-a dest`inuit multe lucruri! – Câteva, admise Titos cu neglijen]`. Dar este mai bine decât s` te pierzi la ]ar`.... – Nu m-am pierdut! obiect` Tania. – Nu nega, agapi. Sau voi crede pân` la urm` c` ai f`cut-o inten]ionat, doar pentru a vedea dac` vin s` te caut! Tania \i arunc` o privire mirat`. – Chiar e[ti sigur c` Rhea nu l-a \nso]it pe domnul Ross la pe[tera Idha? \l \ntreb`. – Nu, o asigur` cretanul. |n schimb, Ross se a[tepta cu siguran]` s` te g`seasc` acolo.... }i-a prev`zut reac]ia. – De ce? – Din spusele lui Fergus, sublinie \nso]itorul s`u strângând-o cu tandre]e, nu l-ar fi deranjat foarte mult; Ross este relativ lipsit de scrupule. De altfel, trebuie s` [tii, fratele t`u m-a uimit. |ntr-adev`r, dac` n-a[ fi plecat eu repede, era gata s` se \ntoarc` acolo pentru a te c`uta. Totu[i, Dumnezeu [tie c`-[i dorea de asemenea, pu]in, ca Rhea s` fie acolo.... – Mi-a povestit cât de fericit` p`rea Elena \n ziua vizitei lor, murmur` vis`toare tân`ra femeie. Erau foarte \ndr`gosti]i. – Numai c` totul s-a terminat foarte prost, remarc` Titos. Tania se cuib`ri lâng` el. – Din cauza Rheei? Cretanul d`du afirmativ din cap. – Da. A coborât s` verifice panourile indicatoare; Elena [i Fergus

UN S~RUT PE FURTUN~

149

au decis atunci s` \nainteze pu]in. V`zând ma[ina demarând, Rhea a alergat dup` ea [i, \ncercând s` deschid` portiera, [i-a pierdut echilibrul [i a c`zut \n râp`. Ei n-au observat [i [i-au continuat drumul. Au g`sit-o la \ntoarcere, le[inat` \n pr`pastie. Acum se simte mai bine, dar este o amintire pe care nu reu[e[te s` [i-o alunge din memorie. – N-a fost vina lui Fergus, protest` Tania. N-a [tiut.... – N-a vrut s` [tie! – Nici Elena! Titos atinse u[or cu degetul buzele tinerei femei. – N-are rost s` discut`m pentru a [ti a cui este vina, spuse. Asta este situa]ia [i explic` de ce Rhea nu risc` s` se \ntoarc` aici. Probabil ar fi trebuit s`-]i povestim \ntâmplarea mult mai curând, dar este un subiect nepl`cut de abordat; \n plus, a[ prefera s` nu-mi amintesc de gradul de rudenie care te leag` de Fergus Drummond.... Poate l-am condamnat prea tare, dar \n acea zi le-a f`cut r`u ambelor mele surori [i este un lucru greu de uitat. Tania ridic` ochii mari spre el. – Totu[i, m-ai iertat, spuse cu voce sc`zut`. N-ai putea s`-l ier]i [i pe el, din dragoste pentru mine? – Am f`cut-o deja aproape complet, acum câteva ore, când a venit s`-mi semnaleze plecarea ta [i mi-a cerut s` plec s` te caut. A ad`ugat: "F`-o mai fericit` decât am f`cut-o eu pe Elena". Am fost mi[cat. De fapt, te iube[te mult. Interlocutoarea sa avu un zâmbet radios. Aceste cuvinte \i f`ceau mare pl`cere. – A spus \ntr-adev`r asta? Este minunat, [opti \n cele din urm`.

150

ELEANOR WOODS

– I-am r`spuns c` am \ntr-adev`r inten]ia s` te fac fericit`, ad`ug` Titos. Vei fi cea mai mul]umit` femeie din toat` Creta! Tania izbucni \n râs [i-[i afund` fa]a la um`rul b`rbatului. – S'agapo poli, rosti cu timiditate, cu o voce aproape neauzit`. |nso]itorul s`u r`mase nemi[cat [i Tania se \ntreb` dac` o auzise. Al`turi de ei, caprele \ncepur` s` se agite, al`turându-se \ncet ciobanului care le striga. – Nu-mi va mai fi niciodat` team` de ele, relu` Tania, ar`tându-le. Voi putea chiar s` \nv`] s` le mulg, cred. Urm` o lung` t`cere. Apoi Titos vorbi: – Ce ai spus? \ntreb`. – Am spus c`, \n mod sigur, nu-mi va mai fi team` de capre... – Nu, o \ntrerupse cretanul. Repet` ce ai murmurat exact \nainte. – Oh! exclam` Tania. N-ai \n]eles? Ro[i [i p`str` t`cerea, incapabil` s` repete mica fraz` \n grece[te. – Nu reu[esc, m`rturisi \n sfâr[it. – Te rog, o implor` Titos. Am dorit atât de mult s` aud asta. – Credeam c` [tiai deja... – Eu, da! Dar credeam c` tu n-o [tii \nc`, Tania mou. {i cine te-a \nv`]at aceast` expresie? – Mama. Mi-a sugerat s`-i spun astfel.... – A avut dreptate, aprob` b`rbatul. Se aplec` [i s`rut` u[or buzele \nso]itoarei sale. – Oare când ne vom c`s`tori, draga mea? continu` cu o voce mângâietoare. Mai trebuie s` a[tept mult? Tania prinse nervoas` reverele mantoului. – N-am terminat complet cartea, recunoscu.

UN S~RUT PE FURTUN~

151

– Blestemat` carte! bomb`ni b`rbatul. Titos oft` [i o strânse mai tare. – Oricum, nu-]i vei schimba p`rerea, nu-i a[a? ad`ug` cu \ngrijorare. Asigur`-m` \nc` o dat` c` vei deveni so]ia mea... – |]i promit, zâmbi Tania. Te iubesc de mult, Titos. Probabil de prima dat` când m-ai s`rutat, la Mallia, \n timpul furtunii.... – Dar m-ai asigurat totu[i c` nu te vei c`s`tori niciodat` f`r` dragoste reciproc`, insist` cretanul. Mirat` de propria \ndr`zneal`, Tania \i atinse u[or obrazul cu mâna. – Este adev`rat, admise. Dar mi-am schimbat p`rerea. Mi-e egal dac` n-ai pentru mine un sentiment foarte romantic. Te iubesc atât de mult, \ncât sunt gata de orice.... Poate cretanii nu simt o mare dragoste pentru so]iile lor, ci doar stim`... \n afar` de dorin]`, evident. Spre marea sa surprindere, Titos izbucni \ntr-un râs sincer. – Draga mea Tania, exclam`, ce copil` e[ti! Dac` n-a[ fi sim]it pentru tine decât o simpl` atrac]ie fizic`, cu siguran]` nu te-a[ fi cerut \n c`s`torie! }i-a[ fi f`cut o propunere cu totul diferit` [i a[ fi reu[it probabil s` te fac s` accep]i.... Asta mi-ar fi permis de altfel s` nu te amestec \n problemele de familie! {i mai ales, m-ar fi scutit s`-l frecventez pe fratele t`u.... – Pleac` \n America, \l inform` Tania \n [oapt`. Titos tot nu-i spusese precis c` o iubea. Poate nu i-o va spune niciodat`.... – Anna \l \nso]e[te, dac` am \n]eles bine, spuse el. Asta de asemenea datorit` interven]iei tale!

152

ELEANOR WOODS

– Nu este de preferat? pled` tân`ra femeie. Va fi mai pu]in singur` [i va avea timp s` se adapteze. Cât despre Fergus ]in s`-l [tiu bine hr`nit! Va fi pe mâini bune. Titos schi]` un zâmbet ironic. – Numai c` Anna \i va aminti permanent de Elena [i nu va fi \ncântat dac` vrea s` uite tot [i s` \nceap` de la zero. |i place s` aib` o p`rere bun` despre persoana sa [i va suporta greu prezen]a permanent` a \ntruchip`rii mustr`rilor de con[tiin]`.... Tania not` \n minte veridicitatea acestor afirma]ii. Cu siguran]`, Fergus o iubise pe Elena, dar nu putea r`mâne mult timp nefericit; \ntr-o zi sau alta, va alunga toate aceste amintiri penibile. – Anna va avea de asemenea un sprijin, \n acea ]ar` mare.... se \nc`p`]ân` totu[i. – Avem familie acolo, obiect` Titos. Ar fi primit-o.... – Oare am stricat totul? – Nu, deoarece familia \i cunoa[te povestea [i asta poate ar fi \mpiedicat-o s`-[i g`seasc` un so]. – Atunci, de ce \mi repro[ezi c` am intervenit? spuse cu c`ldur` tân`ra femeie. – Pur [i simplu pentru c` nu vreau s` iei decizii \n locul meu, replic` interlocutorul s`u [i ]in s` te fac s-o \n]elegi clar. Nu m` voi c`s`tori cu tine s`-mi conduci casa, draga mea. Te voi lua de so]ie pentru c` e[ti femeia de care am nevoie, de tine [i de niciuna alta. E[ti \ntru totul a mea, Tania Drummond, [i vei \mp`r]i intens via]a mea.... Dar \mi vei l`sa responsabilitatea de a controla evenimentele când va trebui, deoarece vei avea \ncredere \n mine! – Accept, murmur` Tania cu un oftat fericit.

UN S~RUT PE FURTUN~

153

F`cu o pauz` [i ad`ug`: – {i-mi.... vei oferi dragoste? – Forma mea personal` de dragoste, \ncuviin]` cretanul dând din cap. Tania \nchise ochii, cu inima plin` de bucurie. I-ar fi pl`cut s-o s`rute din nou, pentru a sim]i din nou p`mântul tremurând [i tunetul r`sunând \n urechi.... – |i vei cere lui Fergus s` fie "koumbaros" la nunta noastr`? – Fergus? exclam` Titos uluit, aproape scandalizat. – Da, de ce nu? Pentru c` pleac` \n America [i nu va interveni \n via]a noastr`. {i apoi, ar fi o excelent` manier` de a-l face s` \n]eleag` c` nu-i mai por]i pic`... – Te-am rugat, acum un minut, s` nu mai iei decizii \n locul meu! izbucni \nso]itorul s`u. – Titos, te rog.... \l implor`, cu lic`rire u[or amuzat` \n privire. – Bine, morm`i Titos. Dar cu o condi]ie: eu aleg data ceremoniei, indiferent dac` este sau nu terminat` cartea! De acord? – |ntru totul, \l asigur` Tania. Cu atât mai mult cu cât manuscrisul este aproape \n \ntregime redactat! – |n plus, mi-ar pl`cea s`-i vorbesc eu \nsumi lui Fergus. Nu-l anun]a \nainte. – De acord. Fa]a cretanului se lumin` brusc [i o s`rut` cu tandre]e. – Nu voi fi \ntotdeauna atât de u[or de convins, murmur`. Fii prudent`! Tân`ra femeie \i r`spunse la zâmbet, amuzat` de modul \n care \ncerca s` par` sever. Pic`turile de ploaie \i [iroiau pe obraz, dar

154

ELEANOR WOODS

de-abia le sim]ea. – Mul]umesc, spuse \n cele din urm`. Voi fi fericit` de prezen]a fratelui meu. |mi va da impresia c`, \ntr-un fel, trecutul \mi binecuvânteaz` viitorul.... \n]elegi? – Da, spuse simplu Titos. Se aplec` privind-o tandru, cu un aer extrem de serios, [i o s`rut` pasionat. Tania nu [tiu niciodat` dac` tunetul care se auzi \n acea clip` era din furtun`, sau sângele care-i zvâcnea \n tâmple.... Se abandon` mângâierilor calde ale \nso]itorului s`u, cu sim]urile aprinse. Dup` câteva minute, un foc la fel de arz`tor se aprinse \n ochii lui Titos [i tân`ra femeie se \nfior` [i-l rug`: – Nu.... nu acum, te rog. Nu \nc`... – De ce te temi? spuse cretanul cu duritate. C`-]i voi cere s` mergi prea departe? – Nu, \l lini[ti Tania. Am \ncredere \n tine. Nu-mi este team` de tine, Titos. Numai c` mi-ar pl`cea s` fiu pentru prima dat` \n bra]ele tale \n alt` parte decât \n ploaia toren]ial`, \nconjurat` de capre.... Fa]a cretanului se \nveseli [i se lumin` de un zâmbet. Atinse delicat p`rul tinerei femei. – E[ti frumoas`, chiar când plou`, replic`. {i trebuie s` spun.... c` te iubesc, Tania mou. Tania \nchise ochii, cople[it` de fericire. |n sfâr[it, rostise [i el cuvintele... F`r` s` mai schimbe o vorb`, mân` \n mân`, se ridicar` [i ajunser` la ma[ina lui Titos. Acesta arunc` o privire \n trecere spre Fiatul blocat \n mijlocul c`r`rii. – Voi trimite un depanator, anun]`. Dar un lucru este sigur:

UN S~RUT PE FURTUN~

155

domnul Ross n-are interes s`-mi ias` \n drum, sau o s`-i par` r`u! – Nu este foarte grav, obiect` Tania. – Nu este grav? exclam` Titos, furios. Nu sunt de acord! Nu numai c` ]i-ai petrecut noaptea singur`, afar`, dar \n plus, ai fi putut s` cazi \n pr`pastie, ca Rhea! Probabil ai fost \ngrozit`.... – Nu prea, spuse tân`ra femeie pe un ton degajat. La drept vorbind, chiar m-am obi[nuit cu caprele. Vezi, curând voi fi la fel de curajoas` ca o adev`rat` cretan`! Furtuna se \ndep`rtase, dar ploaia se \nte]ise [i aversele de ploaie f`ceau s` curg` pe pante adev`rate torente de noroi. Alergar` s` se refugieze \n ma[ina lui Titos [i acesta demar` imediat. – S` ne gr`bim, spuse. Garajul din Iraklion trebuie s` fie deschis, dar mai \nainte, le voi cere muncitorilor care lucreaz` mai sus s` vin` s` pun` Fiatul pe un drum lateral. – Este foarte stricat? \ntreb` Tania. – Nu, nu cred; dar ]in s` fie verificat \nainte de a-l folosi din nou. – Dar nu este ma[ina mea, protest` tân`ra femeie cu timiditate. {i Rhea va fi \n curând destul de mare pentru a o folosi. Titos zâmbi [i-[i strecur` un bra] \n jurul umerilor s`i. – Rhea poate s` a[tepte, \i explic`. Va fi c`s`torit` \nainte s` [tie s` conduc` [i oricum, dac` va avea nevoie, \i va procura so]ul s`u o ma[in`. A[a cum te cunosc, cu siguran]` vei dori s` explorezi insula [i Fiatul \]i va fi indispensabil. – {i-mi vei permite s` m` plimb astfel, dup` voia mea? \ntreb` surprins` englezoaica. Credeam c`-mi vei ordona s` r`mân cuminte acas`, s` te a[tept.... – Când voi dori s` te g`sesc acas`, replic` b`rbatul cu o urm` de

156

ELEANOR WOODS

ironie, \]i voi da de \n]eles. Dar casa aceea \]i va fi c`min, nu \nchisoare. Profit` de libertate atâta timp cât nu vom avea copii! Dup` aceea, vei avea mai pu]ine ocazii s` pleci \n excursie... – Nu voi ie[i prea des f`r` tine, admise Tania. Expedi]ia la Knossos a fost plictisitoare de moarte, doar pentru c` nu erai acolo. |n schimb, mi-a pl`cut la nebunie Phaestos... [i mai ales Mallia! – Adev`rat, draga mea? Sunt fericit. Este ceva magic \n ruinele de la Mallia, ascunse \ntre coline [i mare, nu-i a[a? Chiar o arheolog` modern` [i britanic` a observat asta! – Este adev`rat, recunoscu tân`ra femeie zâmbind. O vraj` care aminte[te de cea din "Visul unei nop]i de var`" de Shakespeare.... – Numai c` noi nu tr`im un vis trec`tor, \ncheie Titos, ci o \ncântare pentru toat` via]a! Fergus se achit` cu o seriozitate irepro[abil` de datoria de "koumbaros", \n timpul ceremoniei de c`s`torie. }inu coroana de flori pe capul mirilor, apoi r`spunse f`r` s` gre[easc`, \n grece[te, la \ntreb`rile rituale. Apoi, toat` lumea se duse la vila Michalakis pentru petrecere [i dansa [i el rosti un discurs plin de spirit, \n care ura noroc tinerei perechi. Vocea sa avea un asemenea accent de sinceritate, \ncât kyria Melissa \l strânse emo]ionat` \n bra]e. – Iau avionul mâine diminea]`, \i m`rturisi seara surorii lui, când aceasta se odihnea dup` un sirtaki. {i \nainte de a pleca, mi-ar pl`cea s`-]i solicit o favoare: ai putea s-o nume[ti pe prima ta fiic`, Elena? – Desigur, aprob` Tania. Cu atât mai mult cu cât \n calitate de "koumbaros", \i vei fi na[. Asta \]i va da ocazia s` vii \n Creta s` m` vezi! – De acord! r`spunse zâmbind Fergus.

UN S~RUT PE FURTUN~

157

|[i privi sora cu un aer gânditor, ca [i când o vedea pentru prima dat`. – |mi garantezi c` e[ti fericit`, nu-i a[a? o \ntreb`. Altfel, te-a[ putea lua \n Statele Unite.... Tania scutur` din cap, cu obrajii roz de pl`cere \n fa]a spectacolului so]ului s`u pe ringul de dans. – N-a[ putea s` tr`iesc f`r` Titos, Fergus! Dar voi fi \ntotdeauna extrem de mul]umit` s` te v`d. Se \ntunec` brusc, remarcând tenul palid [i tr`s`turile trase ale fratelui s`u. – S` ai grij` de tine, ad`ug`. {i de asemenea de Anna, deoarece va fi foarte frustrat` [i va avea nevoie de sprijin, la \nceput. – Nu-]i face griji! promise Fergus. O voi \nv`]a chiar s` scrie engleze[te, dac` nu [tie \nc`, pentru a-]i putea da ve[ti despre noi! Tania \l privi cu afec]iune [i puse o mân` pe bra]ul s`u. – }in s`-]i exprim toat` recuno[tin]a mea, Fergus, spuse simplu. M` voi gândi deseori la tine. Tân`rul b`rbat râse u[or. – Nu prea mult, sper, sublinie pe un ton glume]. Deoarece so]ul t`u devine cel mai important! A[adar, totul se orânduise cât se poate de bine, gândi Tania cu un oftat de u[urare. |n ajun, Rhea \i explicase c` Dick Ross nu avusese niciodat` inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha [i c` se \ntorsese pur [i simplu la hotel. – {i \n plus, continuase ea cu indignare, nu l-a[ fi urmat \n niciun caz! Pentru a se justifica, tân`ra englezoaic` trebuise s`-i

158

ELEANOR WOODS

\mp`rt`[easc` b`nuielile sale fa]` de Dick Ross. Totu[i, bunul-sim] al adolescentei \i u[ur` sufletul. – Titos era furios, \ncheie aceasta din urm`. Mama i-a spus glumind c` era timpul s` se c`s`toreasc`! Acum, se gândi Tania, erau \ntr-adev`r so] [i so]ie. Rhea o \nso]ise \n camera nup]ial` pentru a o ajuta s`-[i scoat` rochia de mireas`. Din când \n când, electricitatea se \ntrerupea din cauza furtunii [i mai multe lumân`ri fuseser` puse \n \nc`pere. La pl`cuta lor lumin` pâlpâitoare, Tania \mbr`c` o c`ma[` de noapte pe care i-o cump`rase chiar Melissa. – Noapte bun`, "athelfi mou", spuse cu amabilitate Rhea, s`rutând-o \nainte de a ie[i. Tân`ra so]ie se strecur` \n pat [i masa m`t`soas` de p`r se r`spândi pe pern`. Un zgomot de pa[i, la u[`, o f`cu s` tresar`. – Titos? \ntreb` ea. – Cine altcineva s` fie? f`cu acesta din urm`, intrând \n camer`. Se aplec` asupra ei [i ochii lui negri reflectau flac`ra lumân`rilor. Niciodat` nu p`ruse atât de frumos: p`rul negru ca smoala se ondula u[or \n jurul tâmplelor, iar buzele bine conturate, \[i pierduser` expresia ironic`. – E[ti mul]umit` de nunt`? o \ntreb` blând. Tania d`du din cap, f`r` s` poat` vorbi din cauza unui nod \n gât. Titos zâmbi tandru: – Fergus este un excelent "koumbaros", relu`. I-ai spus la revedere cum trebuia? Tân`ra femeie [tia c` nu vorbea numai de plecarea fratelui s`u \n Statele Unite: f`cea de asemenea aluzie la faptul c` ea \ncepea o via]`

UN S~RUT PE FURTUN~

159

nou`, al c`rui centru era un alt b`rbat.... – Da, murmur`. Mi-a urat noroc. A \n]eles c` vei fi primul \n inima mea, dragul meu. |ntinse bra]ele spre el [i-l \mbr`]i[`. – Ai s`-mi repe]i asta deseori, nu-i a[a? \i [opti b`rbatul. Deoarece mi-am pus \n mâinile tale onoarea [i mândria, la fel cum tu ]i-ai pus \n ale mele via]a [i fericirea.... – Nu mai sunt o Drummond, Titos, \l asigur` tân`ra femeie. Sunt o Michalakis [i nu-]i voi tr`da numele. – Nu te vei sim]i singur`, departe de ai t`i? o \ntreb` cretanul cu o voce nuan]at` de \ngrijorare. – Nu, promise Tania, deoarece de acum ai t`i sunt [i ai mei. Odinioar` eram deseori singur`, dar am g`sit o adev`rat` familie. Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Cât a[ vrea s` te fac s-o \n]elegi! – Suntem \mpreun`.... pân` când moartea ne va desp`r]i, r`spunse Titos cu voce sc`xut`. Apoi pecetlui cu un s`rut dragostea promis` pentru eternitate.

Sfâr[it