Ultima Escapada

LAURA BRID

Ultima escapad`

ALCRIS

Capitolul 1 – Lesley, e aproape nou`! De la dou` etaje mai sus se f`cu auzit` o voce \ngrozit`. – Oh, nu, imposibil! Harriet, menajera, d`du din cap [i se \ntoarse bomb`nind la treburile ei. Se preg`tea s` [tearg` praful \n sufragerie când un adev`rat bolid cobor\ sc`rile, trecu prin fa]a ei ca un vârtej [i d`du buzna \n buc`t`rie. – ‘Nea]a, Harry! |]i mul]umesc c` m-ai trezit. E[ti o adev`rat` mam` pentru mine! Lesley \[i arunc` po[eta [i taiorul galben pe un scaun, \nainte de a-[i turna gr`bit` un pahar cu suc de struguri. Stând \n pragul u[ii, Harriet o privea cu un aer dezaprobator. – N-ai vrea s` te a[ezi [i s` te por]i \n sfâr[it ca o tân`r` bine crescut`? O s`-]i servesc micul dejun exact \n dou` minute. 5

Lesley adulmec` pofticioas` mirosul omletei cu jambon, care plutea prin toat` buc`t`ria. – Nu m` tenta, Harry, la ora asta trebuia s` fiu deja plecat`. Harriet nu se putu \mpiedica s` surâd` \n fa]a mimicii dezolate a tinerei. Lesley [tiuse s` câ[tige inima credincioasei menajere, de[i locuia la unchiul ei abia de un an. Cum s` r`mân` insensibil` fa]` de aceast` frumoas` brunet` cu ochii alba[tri, str`lucind de inteligen]`, [i cu o fire atât de pl`cut`? Dup` ce b`u din câteva \nghi]ituri sucul, Lesley \[i \nh`]` taiorul, po[eta, [i se gr`bi s-o [tearg`, nu \nainte de a-[i lua r`mas-bun de la Harriet, \n stilul ei obi[nuit. – Lesley, s` nu-i spui domnului Graham c` te-am trezit! El \mi recomandase s` te las s` dormi! – Conteaz` pe mine! \i r`spunse ea trântind \n urma ei impozanta u[` din lemn masiv. Schi]` un zâmbet mali]ios imaginându-[i cum menajera ofteaz` [i \[i ridic` ochii spre cer \n fa]a unei asemenea comport`ri. Cartierul reziden]ial \n care locuia Lesley era practic pustiu la acea or` matinal`. Se \ncrunt` [i \[i consult` ceasul. Nici un taxi la orizont, `sta e norocul meu! gândi ea. D`du \n grab` col]ul str`zii [i nu avu de a[teptat prea mult timp. Dup` ce se instal` pe bancheta din spate a ma[inii, \i d`du [oferului adresa Institutului Licorn, organism ecologic de renume mondial unde lucra ca ata[at de pres` [i adjunct` a unchiului ei, Graham Chadwick, fondator [i pre[edinte. 6

|n aceast` diminea]` \[i pusese \n minte s` discute cu el un proiect care o preocupa mai de mult. A[a c` profit` de timpul r`mas ca s` recapituleze argumentele potrivite pentru a-l convinge. Da... trecuse un an de colaborare fructuoas`. Se angajase la Licorn imediat dup` ob]inerea diplomei. |n afar` de rela]iile publice, \l sc`pase pe unchiul ei de o mul]ime de treburi plictisitoare, spre marea u[urare a acestuia din urm`, cople[it de treburile administrative. – Când m` gândesc c` am fondat acest institut fiindc` organiza]iile ecologice erau aproape paralizate de atâtea hâr]oage [i uite c` dup` dou`zeci de ani m` g`sesc \n aceea[i situa]ie! Se lamenta [i \[i ar`ta biroul \nc`rcat cu teancuri de dosare. Fiecare din ele cerea din partea lui o aten]ie deosebit`. Fiindc` \l \ndr`gea [i-l admira pentru munca pe care o f`cea, Lesley se sim]ise foarte mândr` s` intre \n echipa lui. Dar ast`zi voia s`-i arate cu adev`rat de ce este \n stare. Bazându-se pe experien]a câ[tigat` \n ultimul an, se sim]ea preg`tit` s` participe la o expedi]ie. Institutul trimitea \n cele patru col]uri ale lumii eminen]i speciali[ti, cu \ns`rcinarea de a strânge [i a aduce informa]iile indispensabile. Domnul Chadwick [i echipa foloseau aceste date pentru elaborarea unor studii pe care le \naintau organelor guvernamentale. Mai editau c`r]i [i f`ceau filme documentare cu privire la problemele ecologice, destinate micului [i marelui ecran. 7

{i \n acest timp eu, \[i spuse cu am`r`ciune Lesley, eu m` mul]umesc s` frecventez restaurantele [ic, \n compania unor clien]i plini de bani c`rora trebuie s` le laud meritele institutului. {i când m` gândesc c` uneori am de-a face cu ni[te tipi care nu sunt \n stare s` deosebeasc` un cactus de un pinguin. Ba nu... era nedreapt`. Erau [i multe persoane pl`cute [i interesante. Dar pentru ea, ceea ce f`cea era lipsit de... sare [i piper! Lumea, \n toat` diversitatea ei, o atr`gea cu puterea unui magnet. Aspira s`-[i testeze curajul, rezisten]a la greu. {i ea dorea s`-[i aduc` o modest` contribu]ie la programul omenirii! – Domni[oar`... Domni[oar`... A]i ajuns! {oferul \i \ntrerupse astfel cursul gândurilor. – Oh! Ierta]i-m`, v` rog. |i zâmbi, \i achit` cursa, apoi ie[i din taxi [i \[i croi drum prin mul]imea de pe trotuar. |nainte de a intra \n eleganta cl`dire care ad`postea sediul institutului, se opri \n fa]a pl`cii de bronz fixat` pe zid, \n apropierea u[ii. INSTITUTUL LICORN |n acest imobil b`rba]ii [i femeile \[i vor uni for]ele \n dorin]a de a \n]elege [i ap`ra NATURA. Cercet`rile lor vor fi simbolizate de LICORN, animal mitologic [i admirabil. Graham Chadwick Fondator [i pre[edinte 13 aprilie 1960 Aceste cuvinte, pe care le cuno[tea de altfel pe dinafar`, o impresionau \ntotdeauna. 8

|n hol domnea efervescen]a obi[nuit`. |n tot timpul anului, mul]i curio[i vizitau muzeul institutului [i asistau la conferin]e. Lesley se urc` \n ascensorul luxos, mochetat \n bej, [i ap`s` pe butonul etajului opt. F`r` s` [tie prea bine de ce, se sim]ea cuprins` de nostalgie. Se gândea la trecut, la mama ei... Cunoscuser` \mpreun` zile destul de grele dup` moartea lui Bill Wallis, tat`l lui Lesley. Niciodat` nu [i-ar fi putut \nchipui c` va duce o via]` atât de confortabil`, pl`cut` [i interesant`. |n numeroase rânduri, unchiul Graham o rugase pe sora lui s`-i permit` s` le ajute. Dar din mândrie, Joan Wallis refuzase de fiecare dat`, pân` \n ziua când boala o \mpiedicase s` mai lucreze. Gândindu-se c` viitorul lui Lesley va fi compromis, c` n-ar mai fi avut [ansa s`-[i continue studiile, \n cele din urm` capitulase. Gra]ie fratelui ei, ultimii ani de via]` [i-i petrecuse \n confort. Oh, dar un confort exclusiv material, fiindc` din ziua când Joan \[i pierduse so]ul, bucuria de a tr`i o p`r`sise pentru totdeauna... Fiindc` p`rin]ii ei formau o pereche ideal`, Lesley spera [i ea s` \ntâlneasc` marea dragoste, dar nu acum, \n orice caz! Avea atâtea planuri de realizat \nainte, gândi ea \n timp ce cobora din ascensor. Dac` ar reu[i m`car s`-[i conving` unchiul s-o lase s`-[i ia zborul cu propriile ei aripi. |[i drese vocea [i intr` cu un pas hot`rât pe etajul rezervat conducerii. Un loc privilegiat, cu un lux discret, decorat \n tonuri calde de verde [i auriu. Ni[te 9

litografii [i superbe fotografii cu scene din via]a animalelor \mpodobeau pere]ii. – Bun` diminea]a, doamn` Crandall. Severa [i foarte serioasa secretar` \i r`spunse salutului printr-o \ncruntare a sprâncenelor. – Domni[oara Wallis!? Dar unchiul dumneavoastr` m` anun]ase c` n-o s` v` mai vedem \n mod sigur \nainte de prânz! {i ceea ce spunea Graham Chadwick era pentru ea liter` de evanghelie. Cine trecea peste cuvântul lui comitea un adev`rat sacrilegiu! – Hmm, [tiu, replic` Lesley râzând. O s`-i dau imediat explica]iile de rigoare. – |[i lu` coresponden]a [i o r`sfoi cu un aer distrat. – V-a]i \napoiat târziu noaptea trecut`, observ` secretara. A]i ie[it cu familiile Cardoza [i Bergstrom, nu-i a[a? Lesley d`du din cap. – Ceea ce nu l-a \mpiedicat pe unchiul Graham, care m-a \nso]it, s` soseasc` la birou \naintea dumneavoastr`, de altfel ca \n fiecare diminea]`. N-am dreptate? – E adev`rat. Nu [tiu de unde g`se[te omul `sta atâta vitalitate de risipit! Doamna Crandall \[i ridic` bra]ele \ntr-un gest de neputin]`. – Dintr-o via]` exemplar`, pur [i simplu! Graham Chadwick \[i f`cuse apari]ia \n pragul biroului s`u. Lesley se apropie de el cu un zâmbet mali]ios pe buze. 10

– Bun` diminea]a, unchiul Graham. {i \l s`rut` pe amândoi obrajii. Dup` felul cum str`luceau ochii lui Graham \n timp ce o privea, se ghicea cu u[urin]` cât de mult o \ndr`ge[te. – E[ti ocupat \n acest moment? Lesley arunc` pe furi[ o privire \n biroul lui pentru a vedea dac` era singur. – Acum nu. Intr`, draga mea. Se d`du la o parte ca s-o lase s` intre \n \nc`perea vast`, \mpodobit` cu covoare orientale, sculpturi [i picturi. Lesley se a[ez` pe un scaun, \n timp ce unchiul ei se instala \n spatele biroului masiv de stejar. – Ce pot face pentru tine? – Nu este vorba despre ceea ce po]i face tu pentru mine, unchiul Graham, ci... de ceea ce pot face eu pentru tine! |n calitatea ei de femeie de afaceri, adoptase tonul obi[nuit de ata[at de pres`. – Oh, Lesley! Nu-]i mai lipse[te decât ]igara \n col]ul gurii! |ncerci cumva s`-mi vinzi ceva? Se sprijini de sp`tarul fotoliului, \n aparen]` destins dar cu mintea la pând`, convins c` tân`ra [i str`lucita lui adjunct` avea o idee \n cap, o idee despre care era mai mult ca sigur c` nu-i va fi pe plac. – Exact! Pe mine! replic` ea pe dat`. – Lesley, dar [tii prea bine c` nu mai e nevoie s`-mi dovede[ti ceva. Doar ai devenit indispensabil` aici. Chiar asear`, Cardoza \mi spunea... – |]i mul]umesc, unchiule Graham. Dar nu f`ceam 11

aluzie la \ndatoririle mele de ata[at de pres`. Voiam s` particip mai direct la activitatea de fond a institutului. – La activitatea de fond? – Da, pe teren. Sunt atâtea de v`zut, de \nv`]at, de f`cut. Vreau s` m` fac util`! Vorbea cu emfaz`, punctându-[i vorbele cu gesturi largi. Graham schi]` un zâmbet plin de melancolie. – Ah! Entuziasmul tinere]ii! Mirajul spa]iilor nesfâr[ite, setea de aventur`! Toate acestea sunt atât de departe de mine ast`zi. – Nu mai spune prostii! Abia ai cincizeci de ani... cincizeci [i [ase. Cuno[ti mul]i oameni de vârsta ta gata s` intre \ntr-un bazin cu rechini, a[a cum ai f`cut-o tu acum doi ani? – Dar, Lesley... Fu \ntrerupt brusc de sosirea intempestiv` a doamnei Crandall. |n mod vizibil tulburat`, ea d`duse buzna \n birou f`r` s` bat` m`car la u[`. Unchiul [i nepoata o privir` ului]i. Cu r`suflarea t`iat`, ea \i anun]`: – Domnule Chadwick! E Thane... Vreau s` zic domnul Fraser... Sose[te, a urcat! Tocmai m-a anun]at portarul... Oh, domnule!... Domnul Fraser! Plec` la fel cum venise, trântind u[a \n urma ei. Lesley v`zu uimit` cum un surâs larg lumin` chipul unchiului s`u [i ochii lui se voalar` de emo]ie. – Cine e... Thane `sta? F`r` s` par` c` a auzit-o, Graham se ridic` [i se \ndrept` spre u[a de comunicare dintre birouri. – Te rog s` m` scuzi o clip`, Lesley, e foarte important. 12

Ea \l urm` imediat, dar, \n momentul când s` p`r`seasc` biroul, se \ntoarse s`-i pun` \ntrebarea care-i ardea buzele: – Dar cine este... – Mul]umesc, Lesley. {i \nchise u[a \n urma lui. |i d`dea papucii, politicos dar ferm. Lesley r`mase cu gura c`scat`. Dup` câteva clipe auzi râsul r`sun`tor al unchiului ei, cel rezervat pentru ocaziile deosebite. O voce baritonal`, foarte viril` \i r`spunse. De dou` ori umilit`, [i pe plan profesional [i personal, trase cu urechea. – Ce mult mi-ai lipsit, b`iatul meu! Un an \ntreg f`r` s` dai nici un semn de via]`! – Firma era \ntr-o situa]ie mai delicat` decât crezusem, Graham. Din contr`, am impresia c` aici v-a]i lipsit cu u[urin]` de serviciile mele! Lesley ghici c` el zâmbea; ridic` din umeri [i se resemn` s` se retrag` \n biroul ei unde o a[tepta un mald`r de dosare. – S`-l l`s`m pe Thane cel grozav \n exclusivitate unchiului Graham, bomb`ni ea printre din]i. Atac` f`r` prea mare entuziasm primul dosar. Dar peste o jum`tate de or`, cu privirea pierdut` \n gol, \[i rodea vârful stiloului. Categoric, nu va reu[i s` rezolve nimic \n diminea]a asta. Ce ghinion! Exact \n momentul \n care urma s` atace subiectul cu unchiul Graham, ap`ruse tipul `sta! Acum trebuia s` ia totul de la \nceput! Enervarea ei se \ndrepta bine\n]eles spre mis13

teriosul Thane Fraser. Mai ales un lucru o deranja: pân` la sosirea acestui necunoscut, nimeni nu reu[ise s`-i trezeasc` lui Graham un asemenea entuziasm. Un entuziasm [i o afec]iune atât de evidente, \ncât un perfid sentiment de gelozie \ncepuse s-o road`. *

*

*

Ar fi fost extrem de surprins` dac` ar fi putut citi gândurile unchiului ei. Graham se gândea exact la nepoata sa. |ntoarcerea lui Thane, dup` un an de absen]`, i se p`rea ceva providen]ial. Dar pentru moment, prefera s`-[i p`streze gândurile doar pentru sine. – {i altfel, Thane, ce mai faci? {i mama ta, scumpa ta mam`, cum se simte? Vocea lui tr`da un viu interes. Thane \l \nregistr` dar prefer` s` nu fac` nici un comentariu. – Mama e la fel de frumoas`. Bine\n]eles c` a fost foarte greu pentru ea la \nceput. Tat`l meu [i ea formau o pereche foarte unit`. Graham d`du din cap, cu nostalgie \n priviri. – Acum are inten]ia s` locuiasc` la New York. – Lydia... aici?! De ce nu m-ai prevenit? A[ fi... – Nu-]i face probleme, Graham. |n momentul de fa]` \mi renovez apartamentul pentru a putea s` locuiasc` \mpreun` cu mine timp de câteva luni. S-a gândit s`-]i telefoneze imediat ce se va instala. |ntr-o s`pt`mân` sau dou`, la sfâr[itul lucr`rilor. Graham primi noutatea cu ochi str`lucitori. 14

– {i firma? – Oh, e pe mâini bune. Mama poate sta lini[tit` din acest punct de vedere. – {i tu, b`iatul meu, tu ce mai faci? Thane se ridic` [i se \ndrept` spre geamul uria[ de unde avea o vedere panoramic` asupra New-Yorkului. Graham \l privea, nefiind obi[nuit s`-l vad` \mbr`cat atât de „oficial“, \ntr-un costum de culoare \nchis` [i cu cravat`. |n timpul celor zece ani de când lucra la Licorn, la sediul institutului [i \n expedi]ii, Thane optase \ntotdeauna pentru ]inuta sport. Cu un gest ma[inal, tân`rul \[i trecu mâna prin p`rul des [i negru ca abanosul. Se \ntoarse spre patronul, tovar`[ul [i prietenul lui. – Nimic nou la Licorn? Graham se ridic` [i \l strânse la piept. |l iubea ca pe un fiu, fiul pe care nu-l avusese niciodat`. – Thane! {tii bine c` vei fi \ntotdeauna... Nu-[i putu termina fraza. Se pr`bu[i gemând pe un scaun. – Graham, ce ai? Gâfâind, cu ochii \nchi[i, acesta [opti: – D`-mi, te rog, pu]in` ap`. N-am nimic. O s`-mi treac`. Pic`turile de transpira]ie care ap`ruser` pe chipul lui livid \i dezmin]eau \ns` vorbele. Sorbi cu nesa] din paharul de ap`, sub privirea nelini[tit` a lui Thane. – L-ai v`zut de curând pe Bailey? Lui Graham \i reveneau \ncetul cu \ncetul culorile \n obraji. Alung` \ntrebarea cu un gest indiferent. 15

– Sunt doar vechile mele probleme! De unde vrei s`-mi mai g`sesc timp [i pentru ele? Nu-mi pot oferi luxul de a-mi pierde vremea prin cabinetele doctorilor ca s` fac ni[te analize ridicole... mai ales dup` plecarea ta! Am fost ocupat pân` peste cap. – Nu \ncerca s` arunci vina pe mine, Graham. Cunosc destui care ar fi fost \ncânta]i s` preia conducerea serviciului de cercet`ri, dac` le-ai fi dat posibilitatea. Ai vrut s` faci prea multe, Graham. S` coordonezi expedi]iile, s` supervizezi cercet`rile, comunic`rile, s` te ocupi de rela]iile publice... Ce naiba, e prea mult pentru un singur om! De ce n-ai delegat pe cineva ca s` se ocupe de problemele mele? Thane fusese \ntotdeauna subjugat de for]a care emana din persoana prietenului s`u, de extraordinarul lui curaj [i de rezisten]a lui. I se p`rea incredibil [i chiar se speriase pu]in v`zându-i aceast` stare de sl`biciune. – Dar am \ncredin]at responsabilit`]ile tale... unei persoane care se ocup` \n special de rela]iile publice. Pot spune chiar c` e mâna mea dreapt`. – I-ai dat deci [i fostul meu birou? – Numai [i numai pentru c` aveam planuri mai importante \n privin]a ta. De fapt, trebuie s` consider vizita ta ca pe o \ntoarcere la lucru? Thane d`du afirmativ din cap. – Ce-ai zice de biroul lui Antonelli? El a p`r`sit institutul acum trei luni [i n-am pus pe nimeni \n locul lui, [tiind c` vei reveni curând. 16

– Mul]umesc, \i r`spunse cu simplitate Thane, privindu-l pe Graham cu un aer gânditor. Las`-m` s`-i telefonez doctorului Bailey. – Nu! – Cu sau f`r` acordul t`u, o s-o fac, ce-]i \nchipui, c` o s` te las s` te \mboln`ve[ti? – {i uitasem cât de tiranic po]i fi câteodat`! Foarte bine, o s`-i telefonez mâine... |]i promit. – Doamna Crandall poate stabili o \ntâlnire chiar pentru ast`zi. – M` predau! Cu Lesley [i cu tine, nu mai am nici un cuvânt de spus! – Lesley? – Mâna mea dreapt`. S-a angajat la pu]in timp dup` plecarea ta. {i sunt foarte curios s` asist la prima voastr` \ntâlnire. – De ce nu acum? Am tot timpul... Cu surâsul pe buze, Graham deschise interfonul. – Lesley, po]i veni, te rog, pân` la mine? – Sunt curios s` cunosc b`rbatul care a reu[it s`-]i smulg` câteva din responsabilit`]ile tale. E o adev`rat` fapt` de vitejie! |n timp ce el vorbea, Lesley intrase f`r` zgomot \n \nc`pere. – Nu a fost prea greu, domnule Fraser. Dar contrar a ceea ce v` imagina]i, aceast` fapt` nu revine unui b`rbat! La sunetul vocii de femeie, Thane tres`ri [i se \ntoarse brusc. Vederea masculului viguros o lu` prin surprindere pe Lesley. Timp de o clip` i se 17

\nmuiar` genunchii. Dar \[i reveni imediat [i cu o expresie impasibil` se \ndrept` spre el cu mâna \ntins`. – Sunt Lesley Wallis, domnule Fraser. Parc` f`r` voia lui, Thane cuprinse mâna ei micu]` [i o re]inu ceva mai mult decât ar fi fost necesar, studiind-o din cap pân`-n picioare. – |ncântat s` te cunosc, Lesley. Apoi \l \ntreb` pe Graham: – Wallis... nu era numele surorii tale? – Ba da, Lesley este nepoata mea. Locuie[te la mine de la moartea lui Joan. {i dup` ce [i-a terminat studiile a venit, bine\n]eles, s` lucreze aici. Thane \i d`du \n sfâr[it drumul la mân` [i-i ar`t` scaunul de lâng` el. Lesley \i d`du ascultare [i se a[ez`, sim]indu-se cam \ncordat`. Avea brusc nepl`cuta impresie c` este o invitat` \n acest birou \n care se considerase \ntotdeauna la ea acas`, sau aproape. – Dar spune-mi, cum se face c` nu te-am \ntâlnit niciodat`, dac` ai \nceput s` colaborezi de atâta timp cu unchiul t`u? – Pân` când nu mi-am terminat studiile, n-am venit pe la institut. Unchiul Graham nu are deloc \ncredere \n diletan]i. Are el un fel teribil de a o spune... Cum suna? \ntreb` ea \ntorcându-se spre b`trân. |nainte ca acesta s`-i fi putut r`spunde, Thane recit`: – S` nu ne \ncredem \n acei oameni care se 18

mul]umesc s` vad` doar suprafa]a lucrurilor. Nimic nu valoreaz` mai mult decât o instruire solid`. Lesley izbucni \n râs. Imita]ia era perfect`. – {i tu ai avut parte de acest discurs? – Dar... pentru mine l-a inventat! – Nu ]i-a prins deloc r`u. Ochii lui Lesley \ntârziar` un moment pe chipul interlocutorului ei. Sprâncenele dese subliniau privirea p`trunz`toare. Nasul era fin, pome]ii obrajilor proeminen]i, gura mobil` [i foarte expresiv`. Sigur pe el, p`rea \ntr-adev`r a fi genul de om pe care se poate conta. Sub aerul lui sociabil [i binevoitor se ghicea un caracter voluntar. Din \ntreaga lui persoan` se degajau o for]` [i o virilitate incontestabil`. Ridurile mici din jurul ochilor negri o fascinau. Erau \n mod sigur rezultatul orelor lungi petrecute \n vânt [i soare puternic. – Ei bine, Lesley, am trecut cu succes examenul? Lesley se \nro[i pân` la r`d`cina p`rului. Problema era c` nu-l studiase \n mod strict profesional. Iar privirea lui ironic` \i dovedea c` el ghicise asta. Dar pentru nimic \n lume, dar absolut pentru nimic \n lume, n-ar fi recunoscut asta, ca s`-i gâdile lui vanitatea. Fiindc` era [i a[a prea con[tient de puterea lui de seduc]ie. – P`rerea mea nu are mare importan]`, r`spunse ea din vârful buzelor. – Te subestimezi, Lesley. Lesley \[i \ntoarse cu r`ceal` capul [i se adres` unchiului ei, care urm`rise \ntreaga scen` cu mult interes. 19

– Am o groaz` de lucru, unchiule Graham. Dac`-mi permi]i... – F`-mi te rog pl`cerea, scumpa mea, [i mai r`mâi o clip` \mpreun` cu noi. Thane [i cu mine vrem s`-]i spunem ceva. Ceva care te prive[te \n mod direct. Cei doi tineri \i aruncar` aceea[i privire \ntreb`toare. – De acum \nainte Thane va lucra cu noi \n calitate de [ef al expedi]iilor, atunci când \[i va exprima dorin]a de a participa la ele, precum [i de director al Departamentului Studii. Graham f`cu o pauz` pentru a-i l`sa nepoatei sale timp de a digera noutatea. Lesley se c`zni s` nu-[i dea pe fa]` stupefac]ia. Printr-o singur` fraz` de fapt, unchiul ei practic abdica, [i asta \n favoarea acestui str`in \nfumurat [i nesuferit! – Dar, unchiule Graham... – De asta se va ocupa de acum \ncolo, Lesley. {i asta ar trebui s` te mul]umeasc` mai ales pe tine care m` cer]i \n fiecare zi c` nu m` odihnesc mai mult. Exact `sta era adev`rul. Lesley \[i \nghi]i \ntreb`rile ca [i protestele [i se \ntoarse spre Thane. – Fii binevenit... domnule Fraser.

20

Capitolul 2 – Spune-mi, Thane... insist, Lesley. O privi drept \n ochi spunând aceste cuvinte, apoi se adres` unchiului ei. – Spune-mi, Graham, o s` am [i eu dreptul la o asistent`? Graham izbucni \n râs. |n mod evident, gândi Lesley plin` de am`r`ciune, \ntoarcerea lui Thane Fraser \l umplea de veselie. Str`inul `sta se bucura \ntr-adev`r de toat` \ncrederea [i afec]iunea lui! Intimitatea care-i lega pe unchi [i nepoat` \n munca lor comun` la Licorn o s` aib` de suferit, f`r` nici o \ndoial`. – John Fillmore poate foarte bine s` \ndeplineasc` aceast` func]ie, \i suger` Graham abia ]inându-[i râsul. John Fillmore, Lesley [i Thane [tiau amândoi asta, apar]inea serviciului de cercet`ri. Moc`it, placid, \n jur de [aizeci de ani, nu corespundea deloc genului de 21

asistent pe care [i-l dorea Thane. Lesley nu-[i putu ascunde un zâmbet ironic. – Dac` m` gândesc bine, cred c` m` pot lipsi de un asistent, Graham. La urma urmei, m-am descurcat \ntotdeauna singur pân` acum. – M` a[teptam la acest r`spuns, b`iatul meu! Apropo, te-ai logodit? Thane arunc` o privire \n direc]ia lui Lesley care, cu un aer deta[at, \[i admira mâinile. – Sunt liber ca pas`rea cerului. – |mi vine destul de greu s`-mi \nchipui, domnule Fraser... hmm Thane, c` \]i petreci serile singur-singurel, remarc` Lesley. Cuvintele \[i luaser` zborul de pe buzele ei \nainte s`-[i dea seama de enormitatea lor. – Am spus doar c` nu sunt logodit. Ceea ce nu \nseamn` c` \mi petrec serile de unul singur, o corect` el. Dar dup` un an de absen]`, New York-ul a devenit pentru mine un ora[ oarecum str`in; sper c` o s` ai amabilitatea s`-mi alungi singur`tatea \ntr-una din serile viitoare? Ironia propunerii lui era evident`. Lesley abia \[i st`pâni dorin]a de a-l p`lmui, atât de mult o \nfuriase. De ce o c`lca pe nervi \n permanen]` tipul `sta? N-ar fi putut r`spunde la o asemenea \ntrebare. Dar s` r`mân` \n aceea[i \nc`pere cu el i se p`ru dintr-o dat` insuportabil. Tocmai se preg`tea s` se ridice când Graham r`spunse \n locul ei: – Bine\n]eles, Thane. De fapt, o vei \nso]i la balul Funda]iei, care are loc sâmb`ta viitoare. 22

Cum Lesley \l privea scandalizat`, Graham continu`: – O s` ai un cavaler mai prezentabil decât b`trânul t`u unchi, Lesley. Lesley sim]i c` nu mai e \n stare s` se ridice de pe scaun. Sub privirea zeflemitoare a lui Thane, ea \ng`im`: – Dar, unchiule Graham, nu cred c`... – Va fi pentru amândoi o excelent` ocazie de a v` cunoa[te mai bine. La urma urmei, ve]i colabora \ndeaproape de acum \nainte. – Dar... dar... eu sunt asistenta ta, unchiul Graham. De ce... – Ai f`cut o treab` excelent`, Lesley. {tii mai multe despre Institut decât cea mai mare parte din personal. Thane va avea nevoie de cineva care s`-l pun` la curent. Tu vei fi aceea. |n spatele tonului amabil al complimentului se ascundea un ordin f`r` drept de apel. Lesley nu se \n[ela. – Nu sunt un c`pc`un, o asigur` Thane. – Nu te minte, draga mea! exclam` Graham. Toate secretarele noastre sunt \ndr`gostite de el. Apoi continu`, \ntorcându-se spre tân`r: – |n ceea ce o prive[te pe Lesley, nu ri[ti nimic. – Adev`rat? Lui Lesley \ncepuse s` nu-i mai plac` deloc \ntors`tura pe care o luase conversa]ia. – Lesley a mea este total dedicat` muncii ei, suspin` Graham. Bine\n]eles c` duce o via]` foarte monden`, dar numai ca s` sprijine cauza noastr`, [i nu are de-a face decât cu b`trânei ca mine, pe care se 23

str`duie[te s`-i conving` c` fac cel mai mare bine umanit`]ii ajutând Institutul Licorn. – Unchiul Graham, te rog... – Nu mai fi atât de modest`, draga mea. Este pur [i simplu adev`rul. S` petreci o sear` \n compania cuiva din genera]ia ta \]i va prinde foarte bine... Lesley ridic` din umeri, [tiind c` toate protestele ei ar fi \n zadar. – Nu mai face mutra asta plouat`, Lesley. Am \nc` o veste bun` pentru tine. Fiindc` nimic n-o mai putea scoate din fire, Lesley a[tept` lini[tit`. – |]i aminte[ti de dorin]a ta de a lua parte la expedi]ii? Lesley d`du din cap am`rât`. – Thane are o bogat` experien]` \n domeniu. A petrecut chiar un an \ntreg \n inima junglei. Am g`sit deci solu]ia ideal`: ca s` v` asigur o colaborare perfect`, Thane o s` te ia cu el \n urm`toarea expedi]ie. – Ceee?! Amândoi interesa]ii scoseser` la unison aceast` exclama]ie. Imperturbabil, Graham continu` pe un ton vesel: – Sunt \ncântat s` constat cât sunte]i de entuziasma]i. O s`pt`mân` ar trebui s` v` ajung` pentru preg`tiri, Lesley. Deci, consider aceast` problem` pus` la punct. Apropo, Thane, tu unde locuie[ti? – La Algonquin, spuse ma[inal Thane. – Po]i veni s` locuie[ti la mine pân` la sfâr[itul lucr`rilor de renovare a casei [i sosirea Lydiei. 24

Lesley credea c` viseaz`. Thane Fraser la Licorn. Thane Fraser \n expedi]ie. Thane Fraser la ea acas`! – Lydia? reu[i ea s` articuleze. – Mama lui Thane. O prieten` drag`! Am cunoscut-o pe Lydia Emery... Vreau s` zic Fraser, cu mult \nainte de c`s`toria ei cu André. Privirea lui deveni melancolic`. – Acum v` rog pe amândoi s` m` scuza]i... Cred c` am f`cut o treab` bun` \n diminea]a asta. Ar trebui poate s`-i telefonez doctorului Bailey, ad`ug` el pentru urechile lui Thane. Acesta d`du imperceptibil din cap. – Doctorul Bailey... De ce? Nu te sim]i bine, unchiule Graham? se interes` nelini[tit` Lesley. – Doar pentru o consulta]ie de rutin`, draga mea. |l amân cam de mult. Pe deplin mul]umit` de r`spuns, Lesley se ridic`, imitat` imediat de Thane. – Ei bine, la revedere, domnule... hmm, Thane. – Pe curând, Lesley, r`spunse el cu o voce cald`. |i cuprinse din nou mâna, pe care ea se gr`bi s` [i-o retrag`. Apoi se \ndrept` spre biroul ei, \ncercând s` n-o ia la fug`. Nu reu[ea deloc s` \n]eleag` motivul tulbur`rii ei. *

*

*

– Du bagajele acas`, Thane. Harriet o s` se ocupe de despachetarea lor disear`. De acord? 25

Tân`rul b`rbat strânse mâna lui Graham, aprobându-l printr-o mi[care a capului. – Foarte amabil din partea ta. Mai ales c` [tii c` m` \nnebunesc dup` mânc`rurile g`tite de Harriet. Asta o s`-mi aminteasc` de vremurile bune de demult... O s` ne petrecem seara dep`nând amintiri, ca doi celibatari convin[i ce suntem. – Nu prea. Am uitat s`-]i spun c` Lesley locuie[te \mpreun` cu mine. – M` bucur cu atât mai mult de ospitalitatea ta. Pe disear`, Graham. B`trânul \l privi \ndep`rtându-se. Am tras bine sforile, \[i spuse el satisf`cut. Imaginea Lydiei Emory, cea cu care fusese gata s` se c`s`toreasc`, trecu brusc prin fa]a ochilor s`i. Refuzând perspectiva unei vie]i prea aventuroase, ea \l preferase \n cele din urm` pe André Fraser [i plecaser` \mpreun` \n Canada pentru a duce o existen]` calm` [i monoton`. Fiul lor Thane se n`scuse un an mai târziu. Când acesta \[i abandonase studiile pe nea[teptate pentru a se angaja ca simplu marinar pe un vas de studii apar]inând Institutului Licorn, Lydia \l contactase imediat pe Graham pentru a-l ruga s` vegheze asupra fiului ei. Dar se dovedise repede c` tân`rul nu avea nevoie de grija lor. Numai prin munca lui, doar \n câ]iva ani, urcase treptele pân` la postul cel mai râvnit, adic` de colaborator al lui Graham. Dup` ce ini]ial dezaprobase plecarea fiului s`u, André fusese primul care-l felicitase pentru aceast` reu[it` fulger`toare. La moartea tat`lui 26

s`u, Thane fusese nevoit s` se \ntoarc` acas` pentru a se ocupa de mama lui [i a pune la punct afacerile familiei. Bine c` s-a \ntors \n sfâr[it, gândi Graham. El e fiul pe care ar fi trebuit s`-l am eu. Iar ast`zi o am pe Lesley, adorabila mea Lesley, care e [i singura mea familie. Pe cuvântul meu dac` nu sunt o pereche frumoas`... Oft` din adâncul sufletului. Ce frumoas` i se p`rea via]a, a[a dintr-o dat`. Lydia... blânda [i frumoasa Lydia va reveni lâng` el. Ei, nu chiar lâng` el, dar oricum o va revedea \n curând. S`n`tatea mea! \[i spuse el dintr-o dat`. Nimic nu trebuia s` compromit` un viitor care se anun]a atât de promi]`tor. Puterile \ncepuser` s`-i cam sl`beasc` \n ultimul timp [i trebuise s` se menajeze. Ridic` brusc capul cu un gest hot`rât [i lu` receptorul, formând num`rul doctorului Bailey. *

*

*

Graham se duse la medic, \n timp ce Lesley se c`znea s`-[i reg`seasc` echilibrul [i calmul. Dup`-amiaza era pe sfâr[ite când primi un superb buchet de trandafiri, trimis de domnul [i doamna Cardoza. – Oh, domni[oar` Wallis! Sunt splendizi, nu-i a[a? Doamna Crandall \[i b`g` nasul \n flori [i inspir` cu voluptate subtilul lor parfum. Lesley scoase un trandafir din buchet [i i-l \ntinse. – Pentru vaza dumneavoastr`, doamn` Crandall. O s`-i duc pe ai mei acas`, fiindc` miros atât de frumos. 27

– V` mul]umesc, domni[oar` Wallis. V`d c` s-a f`cut ora plec`rii, a[a c` v` urez o sear` pl`cut`, domni[oar`. – La fel [i dumneavoastr`. Dar Lesley nu se hot`ra deloc s` plece. Se temea s` se \ntoarc` acas` la Graham [i s` dea nas \n nas cu Thane. |n cele din urm` se resemn` dar, furat` de gânduri, uit` buchetul de trandafiri pe birou. Ajuns` acas`, \nchise u[a cu infinite precau]ii [i travers` holul tiptil. Salonul era gol. Se preg`tea s` urce scara când se f`cu auzit` vocea unchiului ei. – Tu e[ti, Lesley? Vocea provenea din salon. – Da, unchiule Graham. – Vino s` stai cu noi! Oft` [i \[i puse lucrurile pe consola din antreu apoi, cu un gest nevos, \[i netezi fusta. Dup` cum se a[tepta, \l g`si pe unchiul ei instalat confortabil \n vechiul fotoliu de piele. Thane lenevea pe divanul acoperit cu o cuvertur` de catifea ro[ie. Exact locul pe care-l ocupa ea de obicei! Amândoi erau cu paharul \n mân`. Thane se ridic`, plin de galanterie. O lumini]` ironic` str`lucea \n ochii lui negri. – Bun` seara, Lesley. – Chiar ne \ntrebam de ce nu ]i-ai f`cut apari]ia pân` la ora asta, draga mea. Vreo problem` la birou? – Nu, nimic deosebit. Pur [i simplu m-am luat cu treburile [i am uitat de ceas. Te rog s` m` ier]i, domnule... Thane. {i \i \ntoarse privirea ironic`. 28

Sprea marea ei disperare, Thane se apropie de ea [i prinzând-o de cot, o conduse spre divan, unde \i indic` locul de lâng` el. – Nu-]i face griji din cauza mea, Les, spuse el cu o polite]e ciudat`. – Nu-mi fac nici o grij` \n privin]a ta, crede-m`, \i [opti Lesley, \n a[a fel ca s` n-o aud` Graham. Din nou ar fi avut chef s`-l p`lmuiasc`. Faptul c`-i spusese Les o enervase la culme. – Ce-ai zis, draga mea? se interes` Graham. – Lesley \mi ura bun-venit \n casa ta, r`spunse Thane, nedându-i ei timp s` scoat` vreun cuvânt. Lesley \i arunc` o privire \nveninat`. – Sunt \ntr-adev`r fericit v`zând c` v` simpatiza]i, copiii mei. F`cu o pauz`, cu surâsul pe buze. – Lesley, ce-ai zice de un whisky bun cu cuburi de ghea]`? Stând bosumflat` lâng` Thane, Lesley nu se putea \mpiedica totu[i s` se simt` tulburat` de mirosul am`rui al after-shave-ului [i de atingerea picioarelor lungi [i musculoase. – O idee excelent`, unchiul Graham. Se preg`tea s` se ridice ca s` se \ndrepte spre bar, când o mân` o opri cu fermitate, obligând-o s` se a[eze la loc. – Las`-m` pe mine s` te servesc, Les. Ai avut o zi grea. O privi zâmbind, vizibil \ncântat de iritarea ei crescând`. |ntreaga sear` se desf`[ur` pe acela[i ton. 29

Se p`rea c` lui Thane \i f`cea o pl`cere r`ut`cioas` de a-[i asuma ini]iativele precum [i cele mai m`runte sarcini care-i reveneau \n general ei, [i asta sub ochiul binevoitor al lui Graham [i cu odioasa complicitate a lui Harriet! Dup` cin`, pretextând c` e obosit`, Lesley \ncerc` s` bat` \n retragere. Din nefericire, cei doi b`rba]i nici nu se gândeau s` accepte vreo scuz`. – De ce nu cân]i ceva pentru noi, draga mea? Graham f`cu un semn din cap \n direc]ia superbului pian care trona \n salon. Unchiul [i nepoata petreceau adesea astfel de clipe pl`cute, când nu ie[eau \n ora[. Dar \n seara asta nu erau \n tête-à-tête! – Nu prea am chef s` cânt, unchiule. Dar Thane n-o l`s` s` continue. – Dac` nu pentru Graham, m`car f`-o pentru mine. Lesley se uit` \ncruntat` la el. – Consider` asta drept una din \ndatoririle tale de st`pân` a casei... Cu cât` abilitate o obliga s` se execute... Se a[ez` \n fa]a claviaturii, reflect` o clip` [i atac` o pies` de Schubert, urmat` de o nocturn` a lui Chopin. Auditoriul ei o aplaud` c`lduros la sfâr[itul celor dou` buc`]i. – Mul]umesc, domnilor. Acum, dac`... – |nc` o bucat`, Lesley. Preferata mea. Unchiul ei p`rea atât de destins \ncât nu avu inima s`-l refuze. |ncepu atunci s` improvizeze varia]iuni dup` „La vie en rose“. Absorbit` de interpretare, nu observ` privirile admirative pe care le schimbau Thane 30

[i Graham. Dintr-o dat`, degetele \i \n]epenir` pe clapele de filde[. – Doamne! Trandafirii mei! exclam` ea. – Ce s-a \ntâmplat? – Oh, nimic grav. Familia Cardoza mi-a trimis un buchet splendid de trandafiri azi dup`-amiaz` [i l-am uitat ca o c`scat` ce sunt pe birou când am plecat. Pân` mâine diminea]` or s` fie ve[teji]i, oft` ea. – Ar fi o prostie s`-i la[i s` se ofileasc`. Pentru Thane va fi o adev`rat` pl`cere s` te duc` s`-i iei, sunt sigur de asta. – Bine\n]eles c` da! S` m` duc s`-mi iau cheile de la ma[in`. Lesley nu putu s`-l fac` s` se r`zgândeasc`. Thane p`r`si \nc`perea \n grab` [i dup` câteva minute se g`sea instalat` al`turi de el \ntr-o elegant` limuzin` de fabrica]ie european`. |n ciuda tensiunii care domnise \ntreaga sear` \ntre ei, Lesley se sim]ea ciudat de bine.

31

Capitolul 3 – |]i mul]umesc, Thane. Mi-ar fi p`rut r`u s`-i las s` se ve[tejeasc`. – Pl`cerea a fost de partea mea, Lesley, \i r`spunse el luând un viraj. |ntoarcerea avu \ns` loc \ntr-o t`cere deplin`. Fiecare dintre ei p`rea s` se bucure de blânde]ea acestei nop]i de prim`var`. Ajun[i \n fa]a casei, Thane g`si un loc exact \n fa]a intr`rii. Lesley \ncepu s` râd`. – Felul meu de a parca este deci atât de comic? se interes` el zâmbind. – Ai s`vâr[it o adev`rat` minune! De obicei nu exist` nici un loc aici. Este unul din motivele pentru care noi nu ne-am mai complicat zilele [i cu o ma[in`. Zâmbetul lui se l`rgi. F`r` voia ei, Lesley c`zu prad` farmecului pe care-l r`spândeau ochii lui, \nconjura]i de riduri fine. – |ntotdeauna am avut noroc... Aceast` siguran]` de sine o contrarie imediat. Totul 32

\i reu[ea, prea bine [i prea u[or. Se bucura de respectul tuturor \n profesiunea lui, Institutul Licorn i se oferea singur ca pe tav`. Ca s` nu mai pomeneasc` de fizicul lui, care-l avantaja din cale-afar`, [i de puterea lui de seduc]ie! Morm`ind ceva de ne\n]eles, Lesley ie[i gr`bit` din ma[in` [i urc` treptele verandei. Se preg`tea s` bage cheia \n broasc` \n momentul \n care Thane \[i f`cu apari]ia pe nesim]ite \n spatele ei. R`suflarea lui cald` pe care o sim]i \n ceaf` o f`cu s` tresar`. – Iar l-ai uitat, \i [opti el la ureche. Lesley se \ntoarse pu]in [i v`zu buchetul de trandafiri pe care Thane \l ]inea cu grij` \n mân`. C`scat` mai era! |l l`sase pe bancheta din spate a ma[inii. – |mi permi]i? El deschise u[a [i se d`du la o parte ca s-o lase s` intre \n hol. Lesley se \ndrepta spre scara interioar` când el o re]inu. – Te rog, Les, hai s` intr`m un minut \n salon. Trebuie s`-]i vorbesc. – Aha, v-a]i \ntors! Harriet tocmai ie[ea din buc`t`rie. – Domnul Graham s-a dus la culcare. M-a rugat s` v` urez noapte bun`. Lu` buchetul de flori pe care Thane \l pusese pe consola de la intrare. – O s`-]i bucure ochii mâine diminea]` la micul dejun, micu]a mea Lesley. {i noapte bun` la amândoi! Se instalar` \n salon. Lesley nu [tia \ncotro s`-[i 33

\ndrepte privirea, numai ca s` nu se uite la Thane. |i era necaz c` se simte atât de nervoas`. |n cele din urm` fu nevoit` s`-l priveasc`. Thane o \nv`luia \ntr-o privire intens`. – A[tept! spuse ea cu o voce lipsit` de intona]ie. F`r` s`-[i dea seama, se juca cu nasturii de la bluz`. – Nu e[ti f`cut` pentru a pleca \ntr-o expedi]ie, declar` el lini[tit. Lesley r`mase o clip` uluit`, apoi chipul ei reflect` mânie [i frustrare. |n calitatea lui de [ef al expedi]iilor, Thane era singurul care lua hot`rârile. Graham n-o s`-l contrazic`, nu-[i f`cea nici o iluzie \n privin]a asta. Decis` s`-[i p`streze calmul cu orice pre], Lesley \[i preg`ti ap`rarea. – E[ti o femeie mult prea delicat` pentru a \nfrunta \ncerc`rile pe care le presupune o asemenea aventur`. Graham n-a judecat limpede azi-diminea]` când a sugerat c` ar trebui s` plec`m \mpreun`! – E[ti... e[ti un misogin! Doar nu mai suntem \n secolul XIX. Unchiul Graham a \n]eles c` ceea ce \mi lipse[te \n domeniul musculaturii este din plin compensat de voin]a [i inteligen]a mea. Thane primi aceast` afirma]ie cu un zâmbet sceptic care avu darul s-o enerveze [i mai mult. – Ce p`rere ai atunci despre Veronica Hastings, Mindy Smith-Collins [i Angela Nomura? continu` ea cu vehemen]`. Toate sunt pionierele primelor expedi]ii organizate de Licorn! {i \]i atrag aten]ia c` Angela e mai mic` decât mine! – Dar mai experimentat`, ad`ug` el cu indiferen]`. 34

– La ce fel de experien]` faci aluzie? \l \ntreb` Lesley cu o voce suav` [i plin` de sub\n]elesuri. |mpins` de furie, se ridicase \n picioare. El o imit`. F`r` voia ei se d`du cu un pas \napoi, impresionat` de statura [i aerul lui implacabil. Din \ntreaga lui persoan` emana un magnetism exasperant. Când mâinile lui \i cuprinser` umerii, atr`gând-o spre el, Lesley \ncerc` \n zadar s` se degajeze. Sigur pe el, cu o figur` numai zâmbet, se aplec` spre ea. – Vorbeam despre expedi]ii. {tii prea bine asta. – Nu... Nu mai putu ad`uga nimic, fiindc` buzele lui o reduser` la t`cere. |ncerc` \ntâi s`-l resping`. Dar când el o strânse, lipind-o de trupul lui puternic, uit` de toate. Buzele lui erau fierbin]i [i p`tima[e. Sim]ind c` o trec fiori de pl`cere, prad` unor senza]ii necunoscute, Lesley se abandon`. |[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui Thane, \i mângâie p`rul negru ca pana corbului. Timp de o clip` dori ca aceast` \mbr`]i[are s` se prelungeasc` la nesfâr[it. Când Thane se \ndep`rt` brusc de ea, se cl`tin`. El o ajut` s`-[i recapete echilibrul, punând o mân` ferm` pe um`rul ei. Dar Lesley se retrase brusc, ca [i cum atingerea lui ar fi ars-o. Thane \ncepu s` râd`. Dar Lesley nu \ndr`zni s`-l priveasc`... niciodat`, dar absolut niciodat`, nu r`spunsese cu atâta pasiune unui s`rut. – Ei bine... Lipsit` de experien]`... dar plin` de promisiuni. – Nu conta pe asta! Nu... nu e[ti decât un tip arogant [i... El o f`cu s` tac` astupându-i gura cu mâna. 35

– Mai \ncet. Vrei s`-i treze[ti pe Graham sau Harriet? Lesley se degaj` \mpingându-l cu brutalitate [i fugi pân` la scar`. Dar el o urm` \ndeaproape. – Unde te duci? – |n pat, \i r`spunse el, având \n vedere c` am plecat din salon. – Dar... dar... acolo sus? Ajunseser` la primul etaj, la care se g`seau doar dou` \nc`peri: camera lui Graham [i biroul lui. – Dar unde vrei s` m` duc? o \ntreb` el \n [oapt`. Lesley urc` din dou` \n dou` trepte pân` la etajul doi. Turba de furie! Ajuns` \n fa]a u[ii camerei sale se \ntoarse, hot`rât` s`-l vad` intrând \n camera lui \nainte s-o deschid`. Lumina difuz` de pe coridor arunca umbre stranii pe chipul lui Thane. Ridicând plin` de mândrie capul, ea \i sus]inu privirea. Cu mâna pe clan]a u[ii, el remarc` pe un ton u[or: – |n plus, e [i un excelent exerci]iu. Scoas` din fire, uitând de orice pruden]`, Lesley strig`: – Un exerci]iu?! Thane se \ncrunt`, o prinse de \ncheietura mâinii [i o \mpinse f`r` prea multe menajamente \n camera lui. Scandalizat`, Lesley nu avu nici m`car puterea s` protesteze. – La sfâr[itul s`pt`mânii, sau cel mai târziu s`pt`mâna viitoare, vom \mp`r]i acest pat. – E[ti nebun? – Mai pu]in decât crezi, \i r`spunse el lini[tit. Te-ai r`zgândit \n privin]a viitoarei noastre expedi]ii? Ne\ncrederea se zugr`vi pe chipul tinerei femei. 36

– Thane! Dar nu plec`m! – De ce nu? |i zâmbea. – Nu sunt prea delicat` [i lipsit` de experien]`? – |n cele din urm` constat c` nu e[ti atât de fragil` pe cât pari. Lesley \[i l`s` capul \n jos [i vocea ei se transform` \ntr-o [oapt`: – {i lipsa de experien]`? – O s` fiu profesorul t`u. O oblig` printr-un gest s`-[i ridice chipul spre el [i \[i cufund` privirea \n ochii alba[tri m`ri]i de surpriz`. – Noapte bun`, Thane, spuse ea pe ner`suflate. {i o [terse \n camera ei. La urma urmei, el avea dreptate. Nu avea nici o competen]` \n acest domeniu [i nici \n altele, la care prefera s` nu fac` aluzie. |[i petrecu noaptea zvârcolindu-se \n pat. |[i reamintea ceea ce vorbiser` [i \ncerca \n van s` nu se mai gândeasc` la el. Era atât de puternic, de p`tima[, de atr`g`tor. {i se afla doar la câ]iva pa[i de ea... Diminea]a constat` cu nepl`cere c` ni[te cearc`ne mari \i subliniau ochii. Nici vederea frumo[ilor trandafiri pu[i pe masa din sufragerie nu reu[i s`-i ridice moralul. Graham st`tea fa]`-n fa]` cu Thane. – Bun`, Lesley, morm`i el, cu nasul b`gat \n ziar, conform prostului s`u obicei. Se duse s`-l s`rute, dar cu mintea la invitatul lor. F`r` s`-[i dea seama, \[i aranj` p`rul cu un gest nervos. – Thane te a[teapt`, draga mea. Te rog \ncearc` s` te 37

gr`be[ti pu]in. Am o groaz` de probleme de pus la punct \n diminea]a asta la birou. Tu o s` pleci cu Thane. Pe curând, dragii mei. Se ridic`, gata de plecare. Lesley \l apuc` de mânec`. – Oh, nu pleca \nc`, unchiule Graham. Pot foarte bine s` beau o cafea [i s` ron]`i un biscuit [i la institut. Las`-m`, te rog, s` te \nso]esc. – Nu, draga mea. De altfel, tocmai mi-am amintit c` am o \ntâlnire cu Ben Adams. Abia am timp s` ajung la ora stabilit`. Iar voi doi nu ave]i nici un motiv s` v` gr`bi]i. P`r`si \nc`perea, \nainte ca nepoata lui s` aib` timp s` protesteze. – |ncercare nereu[it`, Les, [opti Thane. Ea \l privi cu ochii str`lucind de mânie. – Nu v`d ce vrei s` insinuezi! – Fac aluzie la tentativa ta de evadare, bine\n]eles, replic` el cu blânde]e. – Ai o p`rere prea bun` despre persoana ta! Thane se ridic`, str`b`tu cei câ]iva pa[i care-i desp`r]eau [i o mângâie \ncet pe splendidul ei p`r blond. – Nu, Lesley, tu m` flatezi. Lesley reu[i s`-i dea mâna la o parte \nainte ca Harriet s`-[i fac` apari]ia \nc`rcat` cu o tav` plin` de gust`ri apetisante. – Bun` diminea]a, Harry. Totul pare teribil de tentant, dar nu prea mi-e foame \n diminea]a asta. O s` m` mul]umesc cu un suc de fructe. – Doar n-o s` strâmbi din nas la delicioasele mele ou` cu [unc`! se indign` menajera. 38

|i arunc` o privire plin` de autoritate [i plas` tava pe mas` \ntre Thane [i Lesley. – Lini[te[te-te, Harriet, m` ocup eu de toate, o asigur` Thane pe un ton \nveselit. – Dar ast`zi nu e miercuri, Harry? o \ntreb` Lesley mieroas`. Cu un aer degajat \[i turn` \n pahar suc de portocale [i-i oferi unul [i invitatului lor. Harriet scutur` exasperat` din cap. Cu obrajii \n fl`c`ri, lu` tava \n mâini [i se f`cu nev`zut`. – Miercurea este o zi special`? o \ntreb` Thane, perplex. – Este ziua când domnul Finnegan vine s` ia lenjeria la sp`lat. Harriet \i preg`te[te \ntotdeauna ceva bun [i flec`resc o bun` bucat` de timp. Am descoperit micul lor ritual \n timpul anilor mei de internat, când veneam doar \n vacan]`. Bine\n]eles c` unchiul Graham nu e la curent cu nimic. Lesley ezit` o clip`, apoi ad`ug`: – Doar n-o s` tr`dezi acest mic secret al lui Harry? – Pentru un motiv pe care nu-l cunosc, domni[oar` Wallis, pari s` ai o p`rere foarte proast` despre persoana mea. Dac` asta te poate lini[ti, te asigur c` n-a[ vrea pentru nimic \n lume s-o r`nesc sau s-o deranjez \n vreun fel pe Harry. Se ridicase [i se uita la ea cu o privire \ntunecat`. – Am fost nedreapt`, te rog s` m` ier]i. Nu se sim]ea deloc \n largul ei... [i nu [tia cum s` dreag` lucrurile. – Hai s` uit`m asta. E[ti gata de plecare? 39

F`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, ea se ridic` de la mas` [i p`r`si sufrageria, urmat` de Thane. – Plec`m, Harry! Pe disear`! strig` ea \n direc]ia buc`t`riei. O dat` ajun[i \n strad`, Thane o lu` de bra] [i o invit` s` se urce \n ma[ina lui. La lumina zilei, Lesley constat` c` limuzina lui costase probabil o groaz` de bani. |nc` un punct \n defavoarea lui! Detesta oamenii care-[i afi[au ostentativ averea. Treceau \n ochii ei drept ni[te infatua]i, snobi [i iresponsabili. F`cur` drumul \n t`cere. O t`cere de preferat flirtului glume] pe care-l \ncercase \n ajun, cu o r`ut`cioas` pl`cere parc`. Dar Lesley \[i d`du brusc seama c` aceast` intimitate nedorit` [i acel s`rut devastator o derutaser` complet, ba chiar o [i speriaser`. |n mod confuz, sim]ea c` ritmul calm [i ordonat al existen]ei sale nu va mai fi \n curând decât o amintire. *

*

*

Zilele urm`toare se scurseser` cu o vitez` ame]itoare. |n ciuda \ntreb`rilor ei repetate, Thane refuza cu \nc`p`]ânare s`-i dezv`luie destina]ia primei lor expedi]ii. – Ce faci nu este demn de un om de meserie! \i repro[` ea \ntr-o diminea]` \n biroul lui. – N-are nici o importan]`! La drept vorbind, c`l`toria asta nu are nimic profesional \n ea. Nici m`car nu [tiu dac` institutul va avea un profit de pe urma ei. 40

S` zicem c` o folosesc drept pretext pentru a evada, pentru a merge s` respir pu]in aer proasp`t dup` tot anul acesta petrecut ca \ntr-o cu[c`, iar pentru tine va reprezenta o ocazie excelent` de a c`p`ta pu]in` experien]`. Mai vrei s` mergi, nu-i a[a? Lesley \i ignor` privirea condescendent`. – Dar ceilal]i... El o \ntrerupse f`r` menajamente. – N-are rost s` te preocupi tu de asta! Acum s` trecem la lucruri mai serioase; a[ dori s` v`d organigrama institutului. Lesley \nghi]i \n sec. Dar las` c` o s` vad` el! O s` i-o pl`teasc`, ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte! Toat` s`pt`mâna se derul` la fel. Thane voia s` se pun` la curent cu tot ce se \ntâmplase \n lipsa lui. O consult` \n numeroase probleme. Ea care se mândrea cât de bine cunoa[te institutul, fu de câteva ori luat` prin surprindere de precizia \ntreb`rilor lui. |ncepea s` \n]eleag` de ce unchiul ei avea atâta \ncredere \n el. Se dovedea str`lucit, inventiv, rapid, demonstrând c` are mai multe cuno[tin]e decât exper]ii \n unele domenii. C` era vorba despre buget, despre organizarea expedi]iilor, despre cercet`ri de laborator sau chiar de ultimele nout`]i din lumea filmului, el se ar`ta con[tiincios, clar [i concis. De altfel, toat` echipa \l primise cu bra]ele deschise. Lesley trebuia s` recunoasc` m`car fa]` de ea \ns`[i: Thane o uimea. La prima \ntâlnire, ea \l catalogase drept un diletant seduc`tor care-[i folosea darurile cu care \l \nzestrase natura ca s` se impun`. Descoperi \ns` c` 41

autoritatea lui era f`r` drept de apel, calm` dar absolut`. Poseda o gra]ie indolent` [i o adev`rat` art` a rela]iilor interumane, dând impresia interlocutorului s`u c` \i punea la dispozi]ie \ntregul lui timp, de[i mai avea \nc` o mie de lucruri de f`cut pân` la prânz. Reprezenta un atu formidabil pentru institut. |ncepuse s`-l admire [i ea... profesional, bine\n]eles! La sfâr[itul acestei s`pt`mâni epuizante avea loc [i balul Funda]iei, \n ziua rezervat` prin tradi]ie: prima sâmb`t` a lunii iunie. Lesley se decisese s` fac` o figur` bun` al`turi de cavalerul ei, Thane Fraser, \n ciuda frecu[urilor permanente dintre ei. El o a[tepta \n josul sc`rii când cobor\, \mbr`cat` \ntr-o fust` lung` din tafta neagr` [i o bluz` albastr` cu un decolteu \ndr`zne]. |[i ridicase p`rul \ntr-un coc artistic, care-i scotea \n eviden]` fine]ea tr`s`turilor [i-i punea \n valoare felul gra]ios \n care \[i ]inea capul. – Ei bine! Baia nu a fost degeaba monopolizat` timp de dou` ore \ntregi! Fu singurul comentariu f`cut de Thane. L-ar fi sugrumat cu pl`cere. |[i ridic` b`rbia cu mândrie [i se \ndrept` spre unchiul ei. – Ce frumoas` e[ti, draga mea! Un adev`rat trandafir! exclam` Graham. – A[a e! se entuziasm` [i Harriet care tocmai \[i f`cea apari]ia din buc`t`rie. – Nu-]i \mp`rt`[esc p`rerea, Graham. Trandafirul e prea sofisticat. Thane se \nclin` u[or \n fa]a ei [i-i \ntinse o cutie care con]inea un buche]el. Lesley \[i \ndrept` toat` 42

aten]ia asupra acestui dar, temându-se s` n-o tr`deze ochii. Doamne, cât de seduc`tor era \n acest smoching alb, impecabil croit! Buche]elul era format din ni[te flori mici, multicolore. |i arunc` o privire \ntreb`toare lui Thane. – Sunt flori s`lbatice. Nici nu sunt sigur c` au vreun nume. Un prieten botanist a reu[it s` le fac` s` creasc` \n ser`. Lesley trase \n piept delicatul parfum pe care-l r`spândeau. – Sunt atât de frumoase, Thane. |]i mul]umesc, \i [opti ea, f`r` s` \ndr`zneasc` s`-l priveasc` \n ochi. – Las`-m` pe mine. |i lu` buche]elul din mâini [i, cu un gest rapid [i sigur, i-l prinse la cordon. Atingerea u[oar` a degetelor lui o f`cu s` se \nfioare. F`r` voia ei se \nro[i. Graham fu cel care o salv`, dând semnalul de plecare. Insist` pe lâng` unchiul ei ca s` se a[eze pe bancheta din spate a ma[inii. Nu avea mai mult de dou`zeci de minute pentru a-[i compune o figur` lipsit` de griji. Prima parte a serii fu bine\n]eles consacrat` \ndatoririlor ei de gazd`. Ca nepoat` a fondatorului Institutului Licorn, trebuia s`-i primeasc` pe invita]i al`turi de unchiul ei [i s` vegheze la servirea gust`rilor [i b`uturilor. Apoi orchestra atac` primul vals. Se preg`tea s` deschid` balul cu Graham, dar Thane decise altfel. – Mergem? Se \nclin` ceremonios \n fa]a ei. Surprins`, Lesley se d`du un pas \napoi. 43

– Ce vrei s` spui? – Dans`m? – Trebuie s` deschid balul cu unchiul meu, \i r`spunse ea cu o voce hot`rât`. – Graham mi-a l`sat mie aceast` pl`cere, Les. O lumin` triumf`toare \i \nsufle]ea privirea. Ea schi]` din nou o mi[care de retragere. O mân` ferm` o opri. – Toat` lumea ne a[teapt`... [i e cu ochii pe noi, Lesley. |nceteaz` de a te mai comporta ca un copil, \i [opti el. Cu obrajii \n fl`c`ri, ea \i adres` un zâmbet for]at. El o \nl`n]ui [i amândoi alunecar` pe ringul de dans \n ritmul unui vals vienez. |n via]a ei nu fusese atât de lipsit` de gra]ie, deoarece se str`duia din r`sputeri s` r`mân` insensibil` la faptul c` se g`sea \n bra]ele lui Thane. Se \ncord`, luptându-se \mpotriva dorin]ei de a se l`sa \n voia lui. |ncetul cu \ncetul, el o conduse spre marginea salonului, unde sfe[nicele prinse pe pere]i r`spândeau o lumin` difuz`, teribil de romantic`. – Din fericire sunt un bun dansator, fiindc` altfel ne-am fi lovit pân` acum de una din aceste coloane de marmur`. Se p`rea c` Thane nu avea nevoie de nimeni ca s`-i fac` complimente. Totu[i, ceea ce spusese era adev`rat. |[i conducea partenera cu u[urin]a cu care le f`cea pe toate, cu o gra]ie \nn`scut` [i non[alant`. Se p`rea c` era foarte greu s`-l prinzi pe picior gre[it. Lesley se for]` s` se relaxeze. – Hmm... e ceva mai bine, \i [opti el la ureche. 44

Evoluau sub aplauzele invita]ilor. Cu maxilarele contractate de un surâs for]at, ea se gr`bi s` l`mureasc` situa]ia. – S` [tii c` o fac doar pentru unchiul Graham. El \i arunc` o privire plin` de \ndoial` pe care Lesley se pref`cu c` n-o observ`. Pu]in câte pu]in, alte perechi li se al`turar` [i \n curând se pierdur` \n mul]imea invita]ilor. Thane profit` de situa]ie ca s-o strâng` mai tare \n bra]e. Orchestra atac` un tango, care \i permise s-o \mbr`]i[eze de-a binelea. – E[ti foarte frumoas` \n seara asta. Buzele lui atingeau u[or p`rul lui Lesley. Trebui s` se \ncordeze ca s`-[i p`streze echilibrul, rugându-se la to]i sfin]ii ca el s` nu-i simt` b`t`ile nebune[ti ale inimii. – Mul]umesc, \i [opti ea. Buzele lui Thane alunecau cu \ncetinitorul de la tâmpla ei spre obrazul delicat. Presiunea coapselor lui musculoase o tulbura mai mult decât ar fi vrut. Brusc, Ben Adams \l b`tu u[or pe um`r pe Thane, punând cap`t chinului lui Lesley. – |mi permi]i? Timp de o clip`, ea crezu c` o s`-l refuze. Apoi Thane schi]` un zâmbet [i oferi cu elegan]` tân`rului b`rbat mâna partenerei sale. |n timp ce evolua pe ringul de dans cu Ben, \l urm`ri din priviri pe Thane, care nu \ntârzie s` se piard` \n mul]imea dansatorilor. – Am f`cut vreo gaf`? |n]elegând c` atitudinea ei putea da na[tere la o interpretare gre[it`, Lesley \[i \ndrept` \ntreaga aten]ie spre cavalerul ei. 45

– Nu, nu, deloc. Sunt \ncântat` s` te rev`d \n carne [i oase, Ben! El f`cea parte din echipa de cameramani scufund`tori. Cei doi tineri ie[iser` de mai multe ori \mpreun`, dar Lesley rupsese imediat rela]iile când Ben se ar`tase prea \ntreprinz`tor. – Ceva \mi spune c` am ajuns prea târziu, suspin` el cu o mutr` comic`. – N-a fost niciodat` nimic \ntre noi, [tii prea bine asta, \i r`spunse ea râzând. – Cine nu \ncearc` nu câ[tig`, nu-i a[a? Lesley d`du zâmbind din cap. B`iatul `sta cu o figur` cinstit` [i jovial` avea mereu darul de a o amuza. Mai dans` apoi cu unchiul ei, cu câ]iva colegi [i clien]i. Ben o invit` din nou. Se p`rea c` Thane disp`ruse. Se surprinse de mai multe ori c`utându-l din ochi. {i de fiecare dat` o enerva aceast` dovad` de sl`biciune din partea ei. |l z`ri abia spre sfâr[itul seratei. Dansa cu Eva Cartland, tân`ra [i atr`g`toarea so]ie a unuia dintre cei mai vechi sus]in`tori ai institutului. Aceasta se cuib`rise f`r` ru[ine \n bra]ele seduc`torului ei partener, unde p`rea s` se simt` din cale-afar` de bine. Aceast` atitudine o exasper` pe Lesley. Comportarea de playboy a lui Thane compromitea reputa]ia Institutului. F`r` s` vrea, se \ncord`. – Ce s-a \ntâmplat, Lesley? o \ntreb` unchiul ei. Crezând c` discerne o oarecare curiozitate \n vocea lui, ea \i arunc` o privire nelini[tit`. Dar Graham avea un aer pe deplin inocent. 46

– Nimic, unchiule Graham. Sunt pu]in obosit`, atâta tot. Nu se putu \mpiedica s` arunce o nou` privire spre Thane. Acesta \i [optea ceva la ureche partenerei sale, ceva care i se p`ru probabil nespus de pl`cut fiindc` \ncepu imediat s` râd` \n hohote, de parc` o gâdilase. |n culmea irit`rii, Lesley avu impresia c` râsul ei r`suna \n \ntreaga sal`. – |ntotdeauna trebuie s` se dea \n spectacol, o persifl` ea. Graham arunc` [i el o privire \n direc]ia Evei Cartland. Spre stupefac]ia nepoatei sale, \ncepu s` zâmbeasc`. – Dar, draga mea, nu fac decât s` danseze. De ce e[ti atât de nervoas`? – Ba sunt foarte calm`, sus]inu ea. Thane Fraser o poate avea la picioarele lui pe Eve Cartland [i \nc` o sut` de femei pe deasupra, dac` asta dore[te! Dar este obligat s` se afi[eze aici cu ultima lui cucerire? Sim]i c` \ncep s`-i ard` obrajii. – Lesley, draga mea, exagerezi! Sunt sigur c`... – Nu are nici o importan]`, unchiule Graham. Mai bine s` ne ocup`m de invita]ii no[tri. Se sim]i brusc obosit`, extrem de obosit`. |ndat` ce Thane Fraser se g`sea prin preajma ei, era asaltat` de ni[te emo]ii necontrolate care o l`sau f`r` vlag`. Era ca [i cum fugea dup` ceva... sau dup` cineva... f`r` s` reu[easc` niciodat` s`-l prind` din urm`. *

*

47

*

– Off! Slav` Domnului c` s-a terminat! |n sfâr[it... m`car pân` la anul! oft` Graham când balul se termin`. Paloarea chipului s`u, cearc`nele adânci \i tr`dau oboseala. – V` mul]umesc la amândoi pentru ajutor, copiii mei. Eu urc \n camera mea. Somn u[or! Lesley se preg`tea s`-l urmeze când Thane o re]inu. – De[i sunt cavalerul t`u oficial, Les, n-am putut dansa decât o dat` \mpreun`. Dar o s` remediem imediat asta. Vru s-o trag` spre salon. – Oh! Te rog, las`-m`! Nu-mi doresc decât s` m` culc cât mai repede. |ncerc` s` se degajeze, dar \n van. Parc` ar fi discutat cu o statuie! – O s` pun un disc. Hai! Se exprima cu o voce calm` [i destins`, ca [i cum a dansa la ora trei diminea]a \n salonul familiei Chadwick, dup` o sear` epuizant`, era cel mai natural lucru din lume. – Bine\n]eles, dac` nu cumva m` convingi c` e mult mai interesant s` ne b`g`m \n pat, ad`ug` el cu o voce suav`. – Te \n[eli asupra persoanei! Doamnei Cartland ar fi trebuit s`-i spui asta, nu mie! |[i mu[c` buzele. Dar prea târziu! – Deci ai remarcat... Mi se pare mie c` descop`r \n vocea ta o nuan]` de gelozie, sau m` \n[el? – E[ti nebun! – Sst! Sunt oameni care dorm aici. 48

– Atunci m` gr`besc s`-i imit! Noapte bun`! Se repezi spre u[`, dar Thane o prinse de mân`, obligând-o s` se \ntoarc` spre el. – Bine... bine. Nu suntem obliga]i s` dans`m. Era doar un pretext ca s` te ]in \n bra]e. |mi place la nebunie s` prelungesc desp`r]irile. }ie nu? |nainte ca Lesley s` fi putut r`spunde ceva, buzele lui puseser` st`pânire pe gura ei. Nici de data asta nu putu rezista acestei \mbr`]i[`ri. El o strânse cu putere, mâinile lui \ncepur` s-o mângâie. |nchizând ochii, ea \[i trecu degetele prin p`rul lui negru [i des, cuprins` de o pl`cere senzual` necunoscut` pân` atunci. Sângele \i zvâcnea \n tâmple, pielea i se \nfiora. Se ag`]` de umerii lui. Cum de putea s`-i cedeze atât de u[or? Se purta la fel de ru[inos ca Eve Cartland! Nu se deosebea cu nimic de droaia lui de admiratoare. Gândul `sta \i insufl` puterea necesar` pentru a se smulge din bra]ele care o strângeau. Sprea marea ei surpriz`, Thane \i d`du drumul cu u[urin]`, l`sând-o s`-i scape un zâmbet pe buze. – Noa... noapte bun`, \ng`im` ea. Se repezi spre scar` [i urc` treptele din dou` \n dou` pân` \n camera ei. {i nu [tiu niciodat` dac` Thane \i r`spunsese sau nu.

49

Capitolul 4 Cu mult` viclenie, Lesley reu[i s`-l evite pe Thane \n restul weekendului. Se g`si \n prezen]a lui abia luni de diminea]` [i recunoscu \n fundul ochilor \ntuneca]i aceea[i lumin]` ironic` cu care \ncepuse s` se obi[nuiasc`. Ea se retrase \n spatele unei indiferen]e deliberate. Plecarea lor se apropia cu pa[i rapizi. Dac` el refuza \n continuare s`-i dezv`luie destina]ia lor, reu[ise totu[i s`-i smulg` data. |n ajunul plec`rii, nu mai rezist`. Se \ndrept` cu hot`râre spre biroul lui. Se s`turase s` fie tratat` ca un copil f`r` minte! Thane era instalat la biroul lui [i studia un raport pe care i-l trimisese ea. Lesley d`du buzna \n birou f`r` s` bat` m`car la u[`. El o privi cu un aer rece [i uimit. Furioas` pe sine c` se sim]ea vinovat`, ea \ncepu s` turuie: 50

– Iart`-m`! |mi pare r`u s` te \ntrerup din studiu, dar trebuie s` [tiu neap`rat unde mergem. Am nevoie de \mbr`c`minte, de un echipament potrivit. – Totul e aranjat, \i r`spunse el pe un ton indiferent. {i f`r` s`-i mai dea nici o aten]ie, \[i \ndrept` din nou aten]ia asupra dosarului. – Iart`-m` c` insist, dar nu pricep deloc cum ai putut face asta f`r` mine? El \[i \ncheie c`ma[a la gât oftând [i o privi o clip`, a[a cum te ui]i la un copil capricios [i enervant. – Angela Nomura are aproximativ talia ta. Ea s-a ocupat s` fac` rost de tot ceea ce ai avea nevoie. S` ai grij` s`-]i iei ceva c`lduros \n avion, fiindc` vom survola mun]ii. Dar s`-]i iei [i ceva sub]ire, periu]a de din]i... [i nimic altceva! – Toate astea mi se pare ridicole! Trebuie s` cunosc destina]ia ca s` pot studia... – Exact asta vreau s` evit cu orice pre], Les. Dac` vrei s`-]i foloseasc` la ceva aceast` c`l`torie, asta se va \ntâmpla numai dac` vei \nv`]a s` te adaptezi instinctiv la mediul \nconjur`tor plin de necunoscut, [i nu sosind acolo cu capul \mpuiat de idei preconcepute [i de cifre! Asta, bine\n]eles, dac` e[ti \n continuare hot`rât` s` participi regulat la expedi]iile organizate de institut. O privea cu un aer \ntreb`tor. Lesley hot`r\ s` adopte o atitudine defensiv`. – Bine, atunci ne vedem la cin`, Thane. D`du apoi din cap [i se \ndrept` spre u[`, dar \nainte s` pun` mân` pe clan]`, el o corect`: 51

– Nu, nu \n seara asta, Les. Ne \ntâlnim mâine diminea]`, cu noaptea-n cap. S` fii gata la ora [ase. Ea \l gratific` cu cel mai \ncânt`tor surâs [i-i replic` pe un ton voit naiv: – Nici o problem`. Nu risc s` \ntârzii din cauz` c` nu mi-am terminat bagajele. Ie[i, nu \nainte de a-i face cu dezinvoltur` un semn cu mâna. Pe culoarul care ducea spre biroul ei, [i-l imagin` pe Thane cufundat \n dosarul lui, mul]umit c` a sc`pat \n sfâr[it de ea. Dar se \n[ela. Cu ochii \n gol, el se \ntreba \nc` o dat` care erau motivele lui. De ce o lua cu el \n aceast` c`l`torie pe Lesley? Din recuno[tin]` pentru Graham? Pentru institut? Nu, n-avea rost s` se p`c`leasc` singur. O imagine \i trecu prin minte. O privire albastr`, o gur` frumoas` [i c`rnoas`... un s`rut care-l f`cuse s` ame]easc`. F`cu apel la toat` voin]a lui ca s` se apuce din nou de lucru. Ziua se scurse rapid pentru Lesley. Agenda ei era plin` de \ntâlniri. Abia spre ora [ase a dup`-amiezii se \ntreb` unde se dusese Thane Fraser s` cineze. Ajuns` acas`, \ncerc` s` nu se gândeasc` la cât de goal` i se p`rea sufrageria, chiar dac` Graham era prezent. |n ciuda resentimentului cauzat de atitudinea lui Thane, \[i d`dea seama c` el adusese un pic de culoare \n via]a ei. Câteodat` reu[ea s-o \nnebuneasc`, dar alt` dat` o f`cea s` râd`. O lua de multe ori peste picior, dar s`rut`rile lui o z`p`ceau... Lesley alung` repede aceste gânduri. Dar nu putea totu[i s` nege eviden]a: via]a f`r` Thane i se p`rea dintr-o dat` cenu[ie [i posomorât`. 52

*

*

*

Fidel cuvântului s`u, el o a[tepta \n fa]a u[ii camerei lui, când ea \[i f`cu apari]ia fix la ora [ase diminea]a. |n`bu[indu-[i un c`scat, ea morm`i un vag bun` diminea]a. El o privi cu un surâs admirativ [i ni[te ochi elocven]i. Lesley se sculase cu noaptea-n cap, dorind s` par` cât mai \n form`. |[i periase cu grij` p`rul castaniu, care-i c`dea \n bucle pe umeri, [i se fardase pu]in. Rochia dintr-un tricot fin de culoarea caisei se potrivea de minune cu tenul ei [i-i scotea \n eviden]` liniile trupului frumos. Thane l`s` s`-i scape un [uierat admirativ. – E[ti sigur` c` e[ti echipat` pentru o expedi]ie? Lesley \i arunc` o privire ca de vedet` a filmelor de cinematec` [i-i ar`t` scara cu un gest teatral. – Sunt a dumneavoastr`, domnule Fraser. Thane ezit` o clip` \nainte de a se hot`r\ s` coboare. Nici el nu ar`ta r`u. Purta o scurt` superb` din piele, o pereche de pantaloni de catifea [i ni[te bocanci negri, ultimul r`cnet al modei. Graham [i Harriet \i a[teptau \n hol. – L`sa]i-m` s` v` servesc micul dejun, spuse Harry grijulie. – O s` mânc`m la bordul avionului, \i r`spunse Thane râzând. O s`rut` pe amândoi obrajii pe menajer` care se \nro[i de pl`cere, f`r` a renun]a \ns` la ideea ei fix`. 53

– Ah! Ni[te mâncare \n celofan, cu asta o s` v` serveasc`! Graham \[i \mbr`]i[` nepoata. – S` vii \napoi teaf`r` [i vesel`, copila mea, \i spuse el cu tandre]e. Era pentru prima oar` când p`r`sea casa de când \[i terminase studiile. Un sentiment de nostalgie o cuprinse pe nea[teptate. Impresia c` \l abandoneaz` pe acest om asupra c`ruia se \ndreptase \ntreaga ei afec]iune [i c` p`r`se[te un c`min, c`minul ei, f`cu s` i se pun` un nod \n gât. – Oh, unchiule Graham, nu-]i face probleme pentru mine! Totul va fi \n regul`. Se sim]ea pu]in jenat` c` \i ofer` lui Thane spectacolul acestei mici scene sentimentale. |i arunc` o privire pe furi[, dar nu descoperi \n ochii lui nici urm` de ironie, din contr`, se uita la ea zâmbind. Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâinile. Thane \[i consult` ceasul. – E[ti gata, Les? Deschise u[a [i se d`du la o parte ca s-o lase s` treac`. – Ne \ntâlnim cu ceilal]i la aeroport? El ezit` o frac]iune de secund`, \ntrebându-l pe Graham din priviri. Acesta se mul]umi s` ridice din umeri. – Nu, Les. Nu mergem decât noi doi. F`r` s`-i mai a[tepte reac]ia, o \mpinse afar` din cas` [i o ajut` s` se urce \n taxiul care-i a[tepta. Casa disp`ru rapid din raza privirii ei. Lesley se \ntoarse spre \nso]itorul ei, dornic` s` l`mureasc` situa]ia cât mai repede. 54

– Vrei s` zici c` vom fi singuri? – Mi se pare destul de clar, nu? r`spunse el imperturbabil. – Cum... de ce... Oh, Thane, dar nu putem pleca singuri! Se \ntrerupse, sim]indu-se brusc jenat` [i ne\ndemânatic` s`-[i m`rturiseasc` gândul. – E vorba doar de o c`l`torie de o s`pt`mân`, care are drept unic scop s` m` fac` „s`-mi intru \n mân`“. Iar tu vei câ[tiga pu]in` experien]`. M-ai \n]eles? Ar fi inoportun s`-i amestec`m [i pe ceilal]i membri ai institutului. – O echip` de savan]i ar putea \n mod sigur s` g`seasc`... – |nc` nu [tiu nimic. De fapt plec`m \n recunoa[tere. S-ar putea s` ne \ntoarcem acolo cu o echip` complet`. Nu va fi de altfel prima expedi]ie \ntreprins` \n acel loc, dar regiunea este suficient de bogat` pentru a necesita un nou studiu. Mai ai \nc` de ales. Dac` vrei, po]i s` te r`zgânde[ti, Lesley. Alternativa nu era prea complicat`: ori se \ntorcea acas`, ori se supunea condi]iilor lui. Lesley oft` [i, cu un gest nervos, \[i trase rochia pe genunchi. Se cufund` \n contemplarea imobilelor care defilau prin fa]a ochilor ei. Dac` existase cea mai mic` [ans` ca \n timpul acestei c`l`torii s` se stabileasc` ni[te raporturi amicale \ntre ei, Thane stricase iremediabil totul. O t`cere \ncordat` se instaur` \n ma[in`. |n cele din urm`, Thane se decise s-o rup`. 55

– Nu m` mai \ntrebi unde mergem? Lesley ardea de dorin]a de a afla, dar n-ar fi recunoscut asta pentru nimic \n lume. Se \nchise \ntr-o mu]enie \nc`p`]ânat`. – }i-am promis c` ast`zi o s`-]i spun. |n cele din urm`, Lesley se hot`r\ s` se \ntoarc` spre el. Sigur pe el ca de obicei, Thane \i zâmbea cu gura pân` la urechi. Abia se ab]inu s` nu-i trag` o palm`. – Nu vrei s` m` \ntrebi? Vocea lui se \n`sprise. Lesley r`mase \n continuare mut`. – Idaho, \i spuse el exasperat. Ea \[i plec` pu]in capul spre um`r. – Spre acei mun]i faimo[i? se interes` ea cu deta[are. – Mun]ii Sawtooth! spuse el sec. – Bine, domnule! replic` ea cu o voce crispat`. Nu se putu \mpiedica s` remarce \n oglinda retrovizoare expresia oarecum b`nuitoare a [oferului. O dat` ajun[i la aeroport, \n timp ce ea se \ndep`rta de ma[in`, acesta nu mai r`bd` [i i se adres` lui Thane. – Ah, femeile! exclam` el. Toate sunt la fel, domnule! Pariez c` nu sunte]i c`s`tori]i de mult timp. Thane se uit` la ea. Lesley auzise totul. El \i zâmbi ironic. Tân`ra se \nro[i de furie. – Nu, nu de mult, ave]i dreptate! – Ei bine, l`sa]i-m` s` v` spun un lucru. Bunicii no[tri aveau dreptate: acas` la crati]`, acolo e locul lor! Dac` nu, o s` v`... 56

|[i continu` tirada pe un ton mai confiden]ial [i Thane izbucni \n râs. Lui Lesley nu-i fu greu s`-[i imagineze sfâr[itul discursului. Se apropie furioas` de [ofer, hot`rât` s`-l pun` la punct. Dar o mân` autoritar` o apuc` de bra], t`indu-i elanul. – Trebuie s` prindem avionul, Les. Thane nici m`car nu \ncerca s`-[i ascund` râsul. Cu nasul pe sus, f`r` s`-i mai bage \n seam` pe cei doi b`rba]i, Lesley \[i \nh`]` valiza [i p`trunse \n holul aeroportului, l`sându-i masc`. |i trebui o or` bun` ca s`-[i reg`seasc` st`pânirea de sine. Avionul decolase, ducându-i spre destina]ia lor. – {i dac` am face pace? \i suger` Thane. Stewardesa venise s` strâng` t`vile pe care li se servise micul dejun. Lesley nici nu se atinsese de mâncare. |l privi cu r`ceal`, f`r` s`-i r`spund`. – Te rog s` m` ier]i c` am p`strat atâta timp secret` destina]ia c`l`toriei noastre. – Ce simplu prezin]i lucrurile! Faci totul numai dup` capul t`u, \l ironiz` ea. – Nu [i cu tine.. Departe de mine asemenea gânduri... r`spunse el cu indiferen]`. Privirea lui \ntârzie f`r` echivoc spre dulcea curb` a sânilor, scoas` \n eviden]` de rochia mulat` pe corp. O lu` de mân`, Lesley se gr`bi s` [i-o retrag`, dar el puse din nou st`pânire pe ea. – |mi pare r`u, Les. Scuzele mele pentru asta... [i pentru [oferul nostru filozof. Mul]umit` acum? 57

P`rea sincer, dar Lesley nu se l`sa convins` atât de u[or. – Cred c` ar fi \ntr-adev`r mai rezonabil s` avem ni[te rela]ii mai... amicale, admise ea \n cele din urm`. – |n calitatea mea de [ef al expedi]iei, sunt \ntru totul de acord. – Ne-am \n]eles. |]i accept scuzele. Thane strânse u[or mâna c`reia nu-i d`duse drumul nici acum. – }i-ar pl`cea s` afli mai multe despre c`l`toria noastr`? – Doar \]i \nchipui c` mor de curiozitate! Tot ceea ce [tiu este c` zbur`m spre Boise [i c` destina]ia noastr` final` este lan]ul mun]ilor Sawtooth. – Trebuie s` recunosc c` ai fost... o tip` salon, Lesley... [i foarte r`bd`toare. Ai trecut cu succes de primul test. – Ce test? – Curajul [i abnega]ia nu sunt ni[te simple no]iuni, ele se cap`t` \n timp. – N-ai fi putut, mai simplu, s`-l \ntrebi pe unchiul Graham, pe doamna Crandall, sau chiar [i pe Harry, dac` posed aceste calit`]i indispensabile? – Aha, la fan-clubul t`u personal! |ntr-adev`r, cineva mai obiectiv nici c` putea s` existe! – Fan-clubul meu? Credeam asta \nainte de sosirea ta... vreau s` zic c` ei te iubesc foarte mult [i pe tine... aproape la fel ca pe mine. El d`du din cap [i refuz` printr-un gest revistele oferite de stewardes`. De când se aflau la bordul 58

avionului, aceasta \i ar`tase o aten]ie cu totul special`. Dar Thane o ignora cu des`vâr[ire, iar Lesley se sim]ea iritat` f`r` s` [tie prea bine de ce. – La Boise o s` lu`m o curs` pân` la S [i R Ranch. De acolo \ncep mun]ii. – |n]eleg din asta c` ai mai fost acolo? – De mai multe ori. Acest ranch este o adev`rat` plac` turnat`. R este ini]iala lui Brad Roseman, v`rul tat`lui meu [i asociatul lui. Am petrecut mult timp acolo, ba chiar am [i lucrat timp de dou` veri consecutive la ferm`! – {i S? – Saunders, Jason [i Trevor, doi fra]i care au preluat succesiunea tat`lui lor când acesta s-a retras din activitate. Jason [i so]ia lui, Phyllis, locuiesc acolo \mpreun` cu cei patru copii ai lor. Trevor \[i petrece cea mai mare parte a timpului \ntr-o c`su]` pe care [i-a amenajat-o la marginea gr`dinii. E veterinar de meserie [i, de[i s-a instalat de pu]in timp acolo, are o mul]ime de lucru. – Sunt multe ferme prin \mprejurimi? – Nu. Reglement`rile guvernamentale sunt foarte stricte din acest punct de vedere. Ceea ce le place de altfel celor care au [ansa s` tr`iasc` \n acele locuri. O s`-]i plac` totul, sunt sigur de asta: [i regiunea, [i familia Saunders. Phyllis este o femeie formidabil`. Era profesoar` pe vremea când s-a m`ritat cu Jason. Acum face [coal` cu copiii de la ferm`. – Sunt atât de izola]i? – Sunt trei zone locuite \n regiune, dar sunt foarte 59

\ndep`rtate unele de celelalte [i foarte mici. Bun, am vorbit destul. E rândul t`u acum. Ce [tii despre aceste locuri? Lesley \[i \ncre]i gânditoare nasul, \ncercând s`-[i aduc` aminte de informa]iile pe care le de]inea datorit` lecturilor ei. – Este un ]inut cunoscut prin posibilit`]ile oferite de a-]i petrece \n mod pl`cut vacan]ele, prin cre[terea oilor [i vacilor, prin numeroasele sale lacuri. Pe acolo cresc [i ni[te flori s`lbatice, nu-mi amintesc acum numele lor, dar sunt protejate de lege... Ah, uitam de celebrul râu cu somoni! – E[ti sigur` c` nu [tii s`-mi cite[ti gândurile? Era evident satisf`cut de cuno[tin]ele ei. – |n orice caz, tot n-am ghicit destina]ia noastr`, [opti ea plecându-[i privirea. – Punct ochit, punct lovit, Les! Dar n-o s`-mi re\nnoiesc scuzele. La urma urmei, dup` cum spunea [oferul taxiului... – N-are nici o importan]`! Nu cred c` mi-ar face pl`cere s` aflu. – Probabil c` nu. Preferi acum s` te odihne[ti, sau s` afli mai multe despre Sawtooth? – Vreau s` [tiu absolut totul, \nainte de a verifica personal pe teren! – Bine, Les. Ai trecut cu succes de al doilea test. Tân`ra gemu extrem de comic. – Când o s` m` pot destinde \n sfâr[it [i s` profit de c`l`torie? Am impresia c` m-am \ntors la facultate, \n perioada examenelor. 60

– Consider` de acum \nainte c` membrii comisiei au disp`rut [i c` examenele s-au terminat, de acord? – Minunat! Poveste[te-mi tot ce [tii. – Tot? – Hmm... – A[ face mai bine s` chem imediat stewardesa. Va trebui \n acest caz s` ne \nvârtim ore \ntregi deasupra aeroportului Boise \nainte s` ateriz`m. – Deci e[ti atât de savant? \l tachin` ea. El d`du din cap, confirmând f`r` pic de ru[ine. La \nceput agasat` de o asemenea lips` de modestie, Lesley \n]elese \n curând c` nu se l`uda. Era neobosit [i interlocutoarea lui fu bombardat` cu un adev`rat tir de informa]ii. – N-o s`-mi pot aminti nici jum`tate din aceast` expunere str`lucit`! exclam` ea. – Re]ine m`car principalul... am`nuntele vor veni la timpul lor. – Hmm... principalul. Mi se pare mie c` acest ]inut te-a vr`jit. Fiindc` ai locuit atâta timp acolo, vorbe[te-mi despre clipele fericite pe care le-ai tr`it la ranch. F`r` statistici [i f`r` dovezi [tiin]ifice. Era atât de surescitat` \ncât \[i sprijinise f`r` s`-[i dea seama mâna pe bra]ul lui [i \[i apropiase fa]a de a lui. Thane \i privi o clip` tr`s`turile delicate, apoi se \ntoarse [i \ncepu s`-i m`rturiseasc`, cu o voce sc`zut` [i f`r` s-o priveasc`, pasiunea lui pentru acest ]inut s`lbatic dar atât de atr`g`tor. Stewardesa veni [i rupse farmecul, anun]ându-i c` 61

avionul survola aeroportul din Boise. Surprin[i, \[i d`dur` seama c` se ]ineau de mân`. Lesley se \ndep`rt` brusc [i \[i trase mâna. – Eu... cred c` am pierdut no]iunea timpului. – Un mic exemplu de putere pe care o exercit` asupra oamenilor ace[ti mun]i. Te sim]i gata s`-i \nfrun]i? Ea \i r`spunse printr-un surâs, \n ciuda fricii perfide care \i cuprinsese inima. Apoi totul se petrecu foarte repede. P`r`sir` Boeing-ul uria[ pentru a se \nghesui \ntr-un aparat micu]. A[a c`, la câteva minute dup` ce aterizaser` la Boise, \[i luar` din nou zborul. Lesley r`mase f`r` glas, v`zând peisajul grandios care se a[ternea la picioarele lor. C`l`toria fu scurt`. |n curând, pilotul \ncepu coborârea deasupra unei v`i. O vale atât de mic`, \nconjurat` de mun]i atât de \nal]i, \ncât tân`ra femeie \nchise ochii [i \[i ]inu r`suflarea. – Relaxeaz`-te, Les. Bob nu aterizeaz` pentru prima oar` aici. Lesley nu \ndr`znise s`-i m`rturiseasc` lui Thane c` era pentru prima dat` când se urca la bordul unui avion atât de mic. El \i \nconjur` umerii cu bra]ul [i o trase spre sine. Ea se cuib`ri cu pl`cere la pieptul lui, savurând din plin aceast` \mbr`]i[are, ascultând b`t`ile lini[tite ale inimii lui, inspirând mirosul plin de prospe]ime al after-shave-ului. – Prive[te! S-ar zice s` prim`vara s-a instalat aici, \i strig` el pilotului care-l aprob` dând din cap. 62

Avionul atinse solul cu câteva zguduituri. Lesley se strânse [i mai tare la pieptul tovar`[ului ei de drum [i sim]i buzele lui atingându-i p`rul, apoi tâmpla. – E[ti \n siguran]`, \i [opti el cu tandre]e la ureche. Avionul se opri lâng` un hangar mic. Ea se \ndep`rt` imediat de Thane. – Eu... eu nu obi[nuiesc s` m` comport atât de copil`re[te, rosti ea netezindu-[i rochia. – Departe de mine acest gând. C`ut` \n van vreo urm` de ironie pe chipul lui. |n mod ciudat, amabilitatea [i \n]elegerea lui o f`ceau s` nu se simt` deloc \n largul ei. – Vino. Abia a[tept s`-]i prezint clanul Saunders, spuse el ajutând-o s` coboare din bimotor. Lesley se uit` cu un aer nesigur la bagajele lor. Cât vedeai cu ochii nu era nimeni. Peisajul era splendid, aerul extrem de pur [i tonic, dar ea se sim]ea prea obosit` ca s` aprecieze din plin aceste lucruri. Se aplec` s` culeag` o floare purpurie. – Ce este? – Ghice[te. Thane surâse v`zând c` duce floarea la nas. Un curent de aer \i ciufuli p`rul. Pe Lesley o trecu un fior. – {i acum? E cineva care... Dar Thane \[i agita bra]ul \n direc]ia unui nor de praf care cre[tea cu repeziciune la orizont. – Este \n mod sigur cineva de la ferma S [i R. Nu rateaz` niciodat` sosirea unui avion. Lesley \[i trecu mâna prin p`r cu un gest nervos. 63

Nu era momentul potrivit s` fac` cuno[tin]` cu cineva. N-ar fi fost \n avantajul ei. |[i lu` geanta de jos. – Nu ai nevoie... e[ti foarte frumoas` [i a[a. |l privi surprins` pe Thane. Nici m`car nu apucase s`-[i scoat` trusa de machiaj. – Asta te preocup`, nu-i a[a? R`spunsul lui Lesley fu acoperit de zgomotul f`cut de motorul jeep-ului. Un tân`r cu o figur` simpatic` [i cu p`rul de un blond aproape alb frân` brusc [i s`ri jos din ma[in`. – Thane! Scutur` cu putere mâna prietenului s`u [i-i d`du câteva palme amicale pe spate. – Ce faci, Trev? – Bine. Suntem cu to]ii \n form`. Te-a[ \ntreba [i eu de s`n`tate, dar \]i m`rturisesc c` sunt mult mai interesat de superbul cadou pe care mi l-ai adus de ziua mea! Se apropie de Lesley [i-i \ntinse mâna. Jenat`, tân`ra schi]` un surâs vag. – Les, ]i-l prezint pe Trevor Saunders. Trev, ea este Lesley Wallis... coechipiera mea.

64

Capitolul 5 Privirea albastr` a lui Trevor, interesat` [i \n oarecare m`sur` mirat`, \ntârzie asupra ei. Dar Lesley nu-i d`du aten]ie. Ea nu avea ochi decât pentru Thane. Coechipier`! Deci n-o considera o povar`, un copil sau o \nc`p`]ânat`? Recuno[tin]a \i lumina chipul. Thane \i adres` un surâs c`lduros [i tandru care f`cu s` i se \nte]easc` b`t`ile inimii. Pentru a-[i masca tulburarea, se gr`bi s` vorbeasc`. – Sunt \ncântat` s` fac cuno[tin]` cu dumneavoastr`, domnule Saunders. – Spune-mi Trevor, o s`-]i aminte[ti asta, nu-i a[a, Lesley? De altfel sunt sigur c`... – Cred c` lui Lesley i-ar pl`cea s` se spele pu]in, Trev. Dac` am pleca spre ranch? La fel ca [i unchiul meu Graham, Thane are darul de a-[i prezenta ordinele sub forma unei rug`min]i politicoase dar conving`toare, gândi Lesley amuzat`. Drumul spre cas` nu era prea lung. Lesley \i fu 65

recunosc`toare lui Thane c` o sf`tuise s` se \mbrace mai gros pentru c`l`torie. Chiar prim`vara, temperatura din mun]i nu se putea compara cu c`ldura pl`cut` care domnea la New York. A[ezat` \ntre cei doi b`rba]i, ea oscila \ntre unul [i cel`lalt din cauza numeroaselor hâr]oage ale drumului. Brusc, ma[ina f`cu un salt [i ea c`zu cu toat` greutatea peste Trevor. – Tr`iasc` urm`torul hop! spuse acesta, cu ochii str`lucind. – Nu va fi cazul, replic` sec Thane. |nconjur` umerii lui Lesley cu bra]ul [i o ]inu strâns lipit` de el. Trevor \i privi o clip` \nainte de a-[i concentra din nou aten]ia asupra drumului. Tân`ra afi[a o dezinvoltur` pref`cut` [i p`rea fascinat` de priveli[te, de spa]iile largi delimitate ici [i colo de garduri \n spatele c`rora p`[teau vitele. Ferma \i rezerva o surpriz` pl`cut`. Modern`, curat` [i spa]ioas`, era \nconjurat` de alte cl`diri mai modeste. – Iat` casa principal`, \i ar`t` Trevor cu un amplu gest al bra]ului. – {i tu? Tu unde locuie[ti? se interes` Lesley. – Ah! Ah! Speri deja la o invita]ie! Am ghicit imediat c` sunt genul t`u! P`rea extrem de bucuros. – Din p`cate, nu vom avea timp s` te vizit`m, Trevor. Cu un ton rece, Thane accentuase \n mod special pe cuvântul „vom“. – |mi pare r`u, amice, dar nu [tiam c` ai preten]ii asupra ei. 66

– E[ti pe un drum gre[it, Trev. Vorbise atât de \ncet, \ncât Lesley se \ntreb` dac` Trevor \l auzise. Când ajunser` \n fa]a fermei, Thane \[i retrase mâna din jurul umerilor ei. Travor claxon` de mai multe ori [i trei c`p[oare ap`rur` imediat, curioase de a-i studia pe noii-veni]i; doi câini enormi \i escortau l`trând frenetic. Cei doi copii mai mici se oprir` v`zându-i pe Thane [i Lesley coborând din ma[in`. Cel mai mare dintre ei, care sem`na foarte mult cu unchiul Trevor, \naint` curajos spre ei. – Unchiul Thane? |n chip de r`spuns, Thane \l ridic` \n bra]e [i-l s`rut` zgomotos pe amândoi obrajii. – Lesley, el este Kyle T. Saunders, \n vârst` de [ase ani... nu, [apte, [eful acestei mici trupe! Ceilal]i doi se apropiar`, timiditatea lor fiind \nvins` de curiozitate. – Iar ei sunt Ben [i Carrie. Unde e mama voastr`? – |n spatele t`u, tinere! O femeie \nalt` [i robust`, \mbr`cat` \n ni[te blugi decolora]i [i un tricou alb \[i f`cuse apari]ia \n pragul casei. Lesley se \ntoarse s-o priveasc`, cucerit` imediat de surâsul c`lduros care-i lumina fa]a. – Sunt fericit s` te v`d, Phyll, \i r`spunse Thane punându-l jos pe Kyle. O \mbr`]i[` cu drag pe gazda lor. – M` \n[el oare... sau mirosul unei tarte cu mere \mi gâdil` atât de pl`cut n`rile? – Da, da! exclamar` \n cor cei trei copii. 67

– Nasul cel mai fin din Vest! coment` Phyllis râzând. O studia cu discre]ie pe Lesley peste um`rul lui Thane. – Fii binevenit` la S [i R, Lesley. Thane ne-a anun]at c` \l vei \nso]i. Intr`, trebuie s` m` duc s` v`d ce face cel mic. |[i conduse invita]ii \n salon, o \nc`pere mare [i confortabil` unde trona un superb [emineu de piatr`, iar numeroasele juc`rii aruncate peste tot tr`dau prezen]a pu[tanilor. Lesley se a[ez` cu v`dit` pl`cere pe o canapea comod` din piele. Trevor lu` loc \ntr-un fotoliu. Fu urmat` imediat de Thane care-i \nconjur` umerii cu bra]ul \ntr-un gest posesiv. Lesley se sim]i destul de jenat` de privirea interogativ` pe care le-o arunc` Phyllis când se \ntorcea \n salon. Se foi plin` de nervozitate. – S-a \ntâmplat ceva, draga mea coechipier`? o \ntreb` Thane cu o lucire ironic` \n priviri. – Thane! [opti ea cu ni[te ochi rug`tori. El \ncepu s` râd` [i \[i retrase bra]ul. – Nu s-a schimbat nimic aici, Phyll. – Dac` este un comentariu la felul cum arat` salonul, s` [tii c` am renun]at la orice efort \n acest domeniu! – |n felul lui, Thane \ncearc` s`-]i spun` cât este de c`lduroas` [i primitoare casa voastr`, interveni imediat Lesley. Aceast` \nc`pere, \ntr-o dezordine plin` de farmec, \i reamintea atmosfera care domnea \n casa copil`riei sale; nimic nu se putea compara cu salonul ordonat [i mai degrab` auster al unchiului ei. 68

Phyllis d`du la o parte o [uvi]` de p`r care-i c`zuse peste ochi [i-i adres` un zâmbet recunosc`tor. {i conversa]ia \ncepu s` se lege. Lesley se destinse [i curând se sim]i ca la ea acas`. – Ar fi cineva tentat de o cafea \nso]it` de o bucat` de tart`? – Fiindc` ne rogi atât de frumos, Phyll, de ce nu te duci s` preg`te[ti toate astea \mpreun` cu Lesley, \n timp ce noi, b`rba]ii, o s` st`m pu]in de vorb`? Cu o docilitate plin` de veselie, Lesley renun]` la comoditatea canapelei. – Trev, de[i consider remarca ta teribil de misogin`, m` execut totu[i... Cei doi b`rba]i schimbar` un zâmbet complice, \n timp ce ea o urma pe gazda lor. Tân`ra m`mic` se opri \n pragul u[ii. – Kyle, s` n-o la[i pe Carrie s`-i dea s` m`nânce viermi lui Ben! Apoi o lu` \naintea lui Lesley spre buc`t`rie. O buc`t`rie imens` care o l`s` cu gura c`scat` pe or`[eanc`, obi[nuit` cu micul domeniu aglomerat unde domnea Harriet la New York. |n apropiere de chiuveta uria[` trona ma[ina de g`tit care avea nu mai pu]in de [ase ochiuri [i dou` cuptoare. – Câte persoane hr`ne[ti \n fiecare zi? exclam` Lesley z`rind masa lung` din lemn de pin. – Nu te l`sa impresionat` de dimensiunile mesei. E ocupat` \n \ntregime o dat` sau de dou` ori pe an, timp de cel mult o s`pt`mân`. |n mod obi[nuit nu folosim decât o jum`tate de mas`. 69

– |mi \nchipui cum arat` mica voastr` familie a[ezat` la mas`. Trebuie s` fie o veselie... Phyllis sesiz` o not` nostalgic` \n vocea invitatei sale. – E[ti la fel ca Thane, nu-i a[a? Singurul copil? Lesley d`du din cap. |n timp ce t`ia tarta, Phyllis o \ntreb` pe un ton deta[at: – Thane ne-a spus \ntotdeauna c` \[i dore[te o familie numeroas`. |i \mp`rt`[e[ti p`rerea? – Ar fi minunat, r`spunse Lesley vis`toare. Apoi, \[i mu[c` buzele cu nervozitate. – Vreau s` zic c`... nu-i cunosc p`rerea lui Thane \n aceast` privin]`, dar eu... \n sfâr[it, vreau s` spun c`... noi nu suntem... noi nu... asta nu... Phyllis o privea uimit` \n timp ce ea se bâlbâia lamentabil, agitându-se f`r` rost [i ro[ie ca un rac la fa]`. |ncerca s`-[i ascund` aceast` tulburare inexplicabil` când Thane intr` cu un pas non[alant \n buc`t`rie. Se opri \n spatele ei [i-i \nl`n]ui talia cu bra]ul. – |ncearc` s`-]i spun` c` n-am discutat niciodat` despre asta. {i \ncepu s`-i imite râzând bâlbâielile. Lesley nu reu[ea s`-[i explice atitudinea lui. Cu bun`-[tiin]`, de când sosiser`, \[i calcula gesturile [i vorbele pentru a le da impresia gazdelor lor c` sunt foarte intimi. Ea \l privi cu un aer \ntreb`tor. Drept orice r`spuns, el \i zâmbi. – N-am vorbit niciodat` despre asta, Lesley, nu-i a[a? 70

Neputând s` nege adev`rul acestei afirma]ii, ea p`str` o t`cere prudent`. Phyllis nu-[i ascunse satisfac]ia, dar preg`tirea gust`rii \i capt` toat` aten]ia, ceea ce constitui o fericit` diversiune. Buc`t`reasa fu c`lduros felicitat`. – |]i place s` g`te[ti, Lesley? se interes` ea. – Pe vremuri, da. Dar acum Harry le face pe toate, r`spunse ea \n timp ce \[i bea ceaiul cu ghea]`. – Harry? Phyllis \i arunc` o privire uluit` lui Thane. – Harriet Brown, menajera lui Graham [i Lesley, \i explic` el. – O menajer`! exclam` Trevor. Nu m` mai mir` acum dispre]ul pentru un biet veterinar s`rac [i muncitor. |ngrozitor de jenat`, Lesley auzi cu u[urare urletele bebelu[ului. – M` cheam` datoria, suspin` Phyllis. Lesley se ridic`. – L-a[ speria dac` m-a[ duce eu? – Clint nu are decât trei luni [i nu recunoa[te \nc` prea bine figurile. Mi-ar face pl`cere. Crezi c` te po]i descurca singur`? – N-ai \ncredere \n mine? – Oh, Lesley! A[ avea \ncredere chiar [i \n Dracula dac` asta mi-ar permite cinci minute de odihn`. Toat` lumea izbucni \n râs; Lesley, ghidat` de plânsetele bebelu[ului, g`si camera f`r` dificultate. Juc`riile [i hainele copilului se aflau la \ndemân` \n aceast` camer` \nsorit`. |l schimb` pe Clint cu gesturi 71

stângace, dar micu]ul nu p`ru deranjat de ne\ndemânarea ei. |l \nveli \n cele din urm` \ntr-o p`turic` u[oar` [i-l lu` cu ea la buc`t`rie. |l strângea la piept, respirându-i cu nesa] mirosul pl`cut al pielii. Reveni \n salon unde domnea o t`cere ciudat`. Trei perechi de ochi, interesa]i [i amuza]i totodat`, o privir` cu aten]ie. – Oh... cred c` \i e foame, Phyllis. |l s`rut` u[or pe tâmpl`, \nainte de a \ntinde copilul mamei lui. – Exist` un lucru pe care ar trebui s`-l afli, Lesley. B`ie]ii se nasc \nfometa]i... [i a[a r`mân! Clipi din ochi \n direc]ia celor doi b`rba]i foarte ocupa]i s` \nfulece ultimele buc`]i din tart`. Emo]ionat`, tân`ra privea tabloul \nduio[`tor al mamei care-[i ]inea \n bra]e ultimul n`scut. Thane veni s-o ia de mân` [i o f`cu s` se a[eze lâng` el. – Am \n]eles acum de ce e[ti un sac de oase. Nu ]i-ai terminat pr`jitura! – Un sac de oase fermec`tor, declar` Trevor pe un ton vis`tor. – E[ti imposibil! \l cert` Phyllis. Conversa]ia era foarte animat` când Jason Saunders \[i f`cu apari]ia. Era un b`rbat \nalt [i voinic, cu figura t`b`cit` de soare [i vânt. Se ar`t` prietenos fa]` de invitata lor, dar \[i \ndrept` repede aten]ia spre Thane. – Ne-ai lipsit. Vocea lui cald` [i grav` r`suna \n \nc`pere. |[i \mbr`]i[` prietenul cu o afec]iune b`rb`teasc`, dându-i câteva palme amicale pe spate. 72

Tot leg`nând bebelu[ul adormit, Phyllis le \ntrerupse efuziunile, oferindu-se s`-i arate lui Lesley camera ei. Aceasta \[i lu` bagajele l`sate \n antreu [i o urm` \ntr-o alt` arip` a casei. |nc`perea era mic` dar foarte vesel` datorit` covorului, perdelelor [i cuverturii de pe pat, \n culori pastelate [i asortate. O baie o desp`r]ea de camera vecin`. – Thane va dormi al`turi. Sper c` nu te deranjeaz` s` folosi]i aceea[i baie? o \ntreb` Phyllis. – A[a f`ceam [i la unchiul Graham, \i r`spunse Lesley râzând. Are obiceiul s`-[i caute after-shave-ul printre borcanele mele de crem` [i farduri! – Ca [i cum a]i fi acas`... E perfect, atunci nu va exista nici o problem`. Bine, acum te las. Pe curând! Lesley \[i deschise valiza [i scoase singura rochie pe care o luase cu ea. O puse pe un umera[ \n dulap, apoi se \ndrept` spre baie. Puse cu grij` z`vorul la u[a care d`dea spre camera lui Thane \nainte de a se dezbr`ca; apoi, cu un oftat de pl`cere, se b`g` sub du[. Dou` ore mai târziu dormea atât de adânc \ncât nici nu auzi b`t`ile \n u[`. Apoi u[a se \ntredeschise \ncet [i Thane \naint` \n vârful picioarelor spre pat. O privi mult timp. P`rul frumos \ncadra un chip de feti]` f`r` ap`rare. Obrajii erau \nc` ro[ii de la apa fierbinte [i buzele ei pline \ntredeschise, parc` oferindu-se. Se aplec` spre ea [i, cu un gest tandru, \i atinse um`rul cu mâna. 73

– Les... Les, treze[te-te. Ea \[i afund` capul \n pern` [i morm`i câteva cuvinte inteligibile. – Les! Ochii ei se deschiser` \n sfâr[it [i privirile li se \ntâlnir`. P`ru pentru o clip` dezorientat`, apoi se trezi de tot. El \i mângâie cu blânde]e obrazul. – Hai, bebelu[ule somnoros! – Thane, [opti ea cu o voce \nc` somnoroas`. Cât e ceasul? – Ce importan]` are? El se a[ez` pe marginea patului, foarte aproape de ea. – Probabil c` suntem a[tepta]i. |ncerc` s` se ridice, dar un bra] puternic o \mpiedic`. – Thane? Buzele b`rbatului ie[ir` \n \ntâmpinarea buzelor ei \ntr-un s`rut plin de dulcea]`. Inima lui Lesley \ncepu s` bat` nebune[te. – Miro[i a liliac, \i [opti el. Puse st`pânire pe gura ei cu patim` [i o oblig` s`-[i \ntredeschid` buzele. Ea r`spunse \mbr`]i[`rii lui cu o senzualitate care \i surprinse pe amândoi. Thane schi]` un surâs u[or [i se lungi lâng` ea. O strânse la piept, f`când-o s` simt` m`rturia viril` a dorin]ei lui. Materialul sub]ire al c`m`[ii de noapte \i alunec` \ncet pe piele. Mâinile experte ale lui Thane \i desf`cur` cordonul [i \ncepur` s` se plimbe \n voie pe trupul ei, f`când s` 74

se nasc` \n el ni[te senza]ii de nedescris. Les protest` slab, protest imediat \n`bu[it de un s`rut. Când \i mângâie sânii, o pl`cere nemai\ntâlnit` pân` acum \i \ncinse trupul [i Lesley se cambr` pentru a se lipi [i mai mult de el. – Mai mult calm, Les. Asta ar fi trebuit s` se \ntâmple de la prima noastr` \ntâlnire. Nu e nici o grab`. Aceste cuvinte f`cur` asupra lui Lesley efectul unui du[ \nghe]at. Se smulse din bra]ele lui cu un strig`t \n`bu[it. Thane \ncerc` s-o ia din nou \n bra]e, dar ea se retr`sese deja \n cel`lalt col] al patului [i se acoperise cu c`ma[a de noapte. – Se apropie ora cinci. Te rog s` m` scuzi, Thane. Vocea ei r`sun` ciudat de ferm [i de rece, \n ciuda tumultului interior care o zbuciuma. – S` te scuz! Ce joc faci, Les? Tandr` [i gata s` faci dragoste acum un minut, apoi... Thane se ridic` [i ea \l imit`, hot`rât` s`-l \nfrunte. – {i la urma urmei, ce cau]i \n camera mea? Punându-[i mâinile \n [olduri, el o privi o clip`. – |n acest moment? Sunt pe cale de a-mi pierde timpul vorbind f`r` rost, când aveam o mie de alte lucruri mai bune de f`cut. O ro[ea]` semnificativ` ap`ru pe chipul lui Lesley. – Am venit pentru c` ai pus z`vorul la u[a mea dinspre baie. – Oh, iart`-m`. Am uitat z`vorul pus! Se apropie de ea, dar ea se trase \napoi ne\ncrez`toare. 75

– {i pentru a pune punctul pe „i“, o s` adaug c` am b`tut de câteva ori \n u[a ta. – Thane, sunt... – Cina e la ora opt. Apoi se \ndrept` spre baie. – Trebuie s` pun [i eu z`vorul, sau m` asiguri c` pot face du[ f`r` s` fiu deranjat? Lesley scoase un strig`t furios [i trânti cu putere u[a \n urma lui. |l auzi pe Thane râzând. Mizerabilul! *

*

*

Dup`-mas` \l urm`ri pe „coechipierul“ ei jucându-se cu copiii. Ace[tia nu acceptar` s` se duc` la culcare decât cu condi]ia expres` ca unchiul Thane s` le spun` o poveste. |n cele din urm`, el \i lu` pe Ben [i Carrie \n bra]e [i, urmat de Kyle, se \ndrept` spre camera lor. – Off! suspin` Phyllis. Am [i eu parte de pu]in` lini[te. – |ntotdeauna ai sus]inut c` \]i dore[ti cel pu]in zece copii! \i reaminti Jason. – Da, pe vremea când credeam c` eu o s` am cinci [i tu cinci. Butada ei fu urmat` de un râs general. – Dar fiindc` lucrurile nu stau a[a, ai grij`, Lesley! – Mul]umesc, Phyllis, o s`-mi amintesc de sfatul t`u. Se sim]ea mai destins`, acum c` Thane p`r`sise \nc`perea. Trevor \i propuse o mic` plimbare. 76

– Dac` n-ai admirat stelele noastre, n-ai v`zut \nc` nimic! – Adev`rat? Atunci nu pot refuza o asemenea ocazie. Te urmez. Trevor \i oferea o prietenie lipsit` de complica]ii, exact ce avea ea nevoie. Noaptea era superb`. |n dep`rtare se auzeau ]ipetele bufni]elor. Aerul era incredibil de pur. – Nu-i de mirare c` Thane iube[te atât de mult acest loc, coment` Lesley. – Cine? \ntreb` Trevor. Lesley se opri [i-l privi pe tân`rul veterinar care mergea al`turi de ea. – Thane. |n]elegând brusc c` el o s`-i interpreteze gre[it vorbele, ea se gr`bi s` adauge: – |mi pare r`u, Trev. Numai c` el conduce mica noastr` expedi]ie, \n]elegi... – Nu m` crede atât de naiv, Lesley. Hai s` ne continu`m plimbarea. Ea \i d`du ascultare. Sentimentele ei pentru „coechipier“ o puneau pe gânduri. Dup` câ]iva pa[i, alunec` pe o piatr` [i \[i scrânti glezna. Trevor \ngenunche imediat ca s`-i poat` examina piciorul. Stând \n echilibru \ntr-un picior, ea se sprijini de um`rul lui ca s` nu cad`. El diagnostic` o u[oar` entors` [i se ridic`. – |mi pare r`u... alt` dat` o s` deschid ochii mai bine. Dar... Trevor, ce faci? F`r` s`-[i plece urechea la protestele ei, el o lu` \n bra]e [i se \ndrept` spre cas`. 77

– A[ fi putut merge foarte bine sprijinindu-m` de tine, spuse ea râzând. – N-am nici un merit c` duc o povar` cât un fulg de grea, replic` el la fel de bine dispus. Tot mai râdeau când o voce t`ioas` \i \ntrerupse. – Ierta]i-m` c` v` deranjez, dar a[ putea s` aflu de ce o duci \n bra]e pe domni[oara Wallis? – Lesley [i-a scrântit glezna, Thane, [i... – Inutil s` intri \n detalii! Du-o cât mai repede \n cas`! Ajuns \n salon, Trevor o a[ez` cu grij` pe un fotoliu, apoi \i scoase \nc`l]`mintea [i-i mas` cu blânde]e glezna. Lesley nu-[i putu ascunde o strâmb`tur` de durere. – Nu-i nici o problem`... O simpl` luxa]ie. Mâine n-o s` mai ai nimic, rosti Trevor. – E[ti sigur? se interes` ner`bd`tor Thane. – Sunt sigur`, interveni cu asprime Lesley. O s` plec`m a[a cum era prev`zut. |i sus]inu privirea glacial`. – S` fii gata la ora cinci [i jum`tate fix. La urma urmei e[ti destul de mare ca s` [tii ce faci.

78

Capitolul 6 Lesley se \mbr`c` \n grab` [i se duse \n vârful picioarelor la buc`t`rie. Phyllis era deja \n plin` activitate. Bebelu[ul fusese deja hr`nit [i dormea \n co[ule]ul lui. |nc` nu se f`cuse ziu`. – Cred c` a mâncat deja un biberon, [opti ea ar`tându-l pe Clint. – Bine\n]eles! |l reclam` destul de zgomotos, spre cinci diminea]a. Pe urm` adoarm` tun, ceea ce-mi permite s` m` ocup [i de ceilal]i. – Munce[ti mult, remarc` Lesley. Phyllis, care b`tea ni[te ou` \ntr-un castron, se opri gânditoare. – O s` ]i se par` ciudat, dar nu mi-a trecut niciodat` prin minte. Nu le spune b`rba]ilor de al`turi asta, dar ador felul de via]` pe care-l duc. – |i adori mai ales pe Jason [i pe copiii vo[tri, o corect` zâmbind Lesley. 79

O expresie de o infinit` blânde]e transfigur` chipul lui Phyllis, apoi \[i relu` aerul preocupat [i preg`ti micul dejun cu o \ndemânare care o puse pe gânduri pe Lesley. – Cum \]i merge glezna? – Nu mai e decât o amintire nepl`cut`, o min]i Lesley. Thane a f`cut mult zgomot pentru nimic. Jason [i Trevor \[i f`cur` apari]ia de afar` [i le salutar`. Copiii li se al`turar` pu]in dup` aceea [i \ncepu ritualul micului dejun. Phyllis avea treab` pân` peste cap când u[a se deschise brusc [i Thane ap`ru \n pragul ei. – Lesley! Phyll, a]i v`zut... Privirea lui se opri asupra unei Lesley surâz`toare, a[ezat` lâng` Trevor. |[i trecu nervos degetele prin p`r [i ie[i f`r` s`-[i termine fraza. Phyllis schi]` un zâmbet amuzat. – Prietenul t`u nu pare \n apele lui \n diminea]a asta. Ce naiba i s-o fi \ntâmplat? Trevor ridic` din umeri. – Habar n-am. Poate are probleme. Probabil c` Della \i face necazuri. – Cine este Della? |ntrebarea \i sc`pase lui Lesley f`r` voia ei. Phyllis arunc` o privire plin` de repro[uri cumnatului ei. – Veri[oara lui Thane, se gr`bi ea s`-i r`spund`. A locuit [i ea aici acum câ]iva ani. |[i plec` ochii [i p`ru absorbit` de \mp`r]irea unei pr`jituri pe care [i-o disputau Ben [i Carrie. – Oh! Afurisita aia a stat destul de mult aici. Noi chiar b`nuiam c` Thane [i ea erau... 80

Jason se \ntrerupse brusc. Ochii \i trecur` de la Lesley la so]ia lui care-l fulgera din priviri. Lesley p`ru s` acorde un interes sporit con]inutului farfuriei. – Nu voiam s` insinuez nimic \n aceast` privin]`, se corect` cu stâng`cie Jason. De fapt, Della este o veche prieten` de-a lui Thane. Când l-am \ntrebat despre ea, Thane mi-a zis c` a v`zut-o \n ajunul plec`rii voastre [i... nu, vreau s` zic c`... el... ei... \n sfâr[it, c` ea... Nemaig`sindu-[i cuvintele, c`ut` cu disperare ajutor la Trevor, care se mul]umi \ns` s` ridic` din umeri. Lesley se scul` de pe scaun pe care-l \mpinse sub mas` cu un gest cam nervos. – Bun, acum v` rog s` m` scuza]i. Probabil c` Thane e gata de plecare. V` mul]umesc pentru tot. – |mi pare r`u, Lesley. Am f`cut o gaf` \ngrozitoare. Ea \i adres` un zâmbet for]at. – Nu-]i face probleme pentru nimicuri, Jason. Thane [i cu mine nu suntem decât... simpli coechipieri. Ie[i cu capul sus [i-l g`si pe Thane care o a[tepta \n fa]a por]ii. }inea de h`]uri doi cai, Curly [i Sig. |[i puser` p`l`riile pe cap. |nainte de a \nc`leca pe cal, un murg superb, Lesley nu se putu \mpiedica s`-l mângâie pe bot. – Suntem gata de plecare? se interes` ea pe un ton deta[at. – N-ar trebui mai degrab` s` te \ntrebi dac` tu e[ti gata? Am impresia c` ai prefera s` r`mâi \n compania simpaticului Trevor. Lesley lu` imediat foc. 81

– {i poate c` tu ar trebui s` te \ntorci imediat la New York ca s` te \ntâlne[ti cu frumoasa Della. Thane f`cu o strâmb`tur`. – |n]eleg c` pe Jason l-a mâncat limba. Vorbe[te \ntotdeauna vrute [i nevrute! – Ba deloc! {i oricum, pu]in \mi pas` de leg`turile tale! – O s` te fac s`-]i regre]i vorbele. |i d`du pinteni lui Sig [i se apropie de ea. – N-ai de ce s`-]i dai osteneala. – S` plec`m, \i spuse el cu simplitate. |n pragul u[ii, clanul Saunders \n forma]ie complet` le f`cea semne de adio. Când cei doi c`l`re]i disp`rur` la orizont, Kyle se \ntoarse spre tat`l lui. – De ce era unchiul Thane atât de prost dispus? Jason \i arunc` o privire complice lui Trevor. – Problema asta o s` ]i-o explice mama ta peste vreo zece ani, b`iatul meu! *

*

*

Lesley se s`turase. C`l`reau f`r` s` scoat` nici un cuvânt de mai bine de dou` ore. G`sind acest comportament nepotrivit pentru doi adul]i rezonabili, Lesley \ncerc` marea cu degetul: – Am auzit vorbindu-se despre t`cerea impresionant` care domne[te \n mun]i, dar habar nu aveam c` e atât de contagioas`! – |]i doresc s` nu fii niciodat` nevoit` s`-]i câ[tigi 82

pâinea scriind scheciuri comice, replic` Thane f`r` s` schi]eze vreun surâs. – Am nevoie pur [i simplu de pu]in` companie, spuse Lesley ignorându-i remarca. – Nu-]i place Curly? – Ba da, dar pu]in` c`ldur` omeneasc` nu mi-ar displ`cea. El schi]` \n cele din urm` un zâmbet. Tensiunea care domnea \ntre ei se mai risipi. Sim]indu-se brusc mai relaxat`, Lesley studie terenul care devenea din ce \n ce mai arid [i stâncos. Din timp \n timp, z`reau \n \naltul cerului câte o pas`re albastr`. Thane \i spuse c` aceast` specie tr`ie[te numai \n Idaho. Deodat`, un elan superb care se \ndrepta majestuos spre un pârâu le t`ie calea. Cu un gest al mâinii, ea i-l ar`t` lui Thane. – Cât spirit de observa]ie! Satisf`cut` de descoperirea ei, ea \i zâmbi f`r` a se formaliza de ironia lui [i \[i aranj` mai bine p`l`ria pe cap. – Ce-ai face dac` ]i-a[ spune c` un urs scormone[te lâng` trunchiul unui copac, doar la câ]iva centimetri de noi? \i [opti el cu o voce suav`. Lesley \nghi]i \n sec [i strânse mai bine h`]urile \n mâini, \nainte de a arunca o privire nervoas` \n jurul ei. – }i-a[ asculta ordinele, articul` ea cu o pref`cut` indiferen]`. Unde se afl` exact? El izbucni \n râs. – Nic`ieri, Les. – Cum, ai...? – Era o simpl` ipotez`... doar ca s`-]i testez reac]ia. 83

Ajunser` \ntr-o vale superb` \n mijlocul c`reia se g`sea un lac cu apa limpede [i albastr`. Lui Lesley \i venea din ce \n ce mai greu s`-[i continue drumul. To]ii mu[chii o dureau. Ea era obi[nuit` cu plimb`rile, dar prin Central Park... drumurile lungi pe un teren accidentat erau un cu totul altfel de sport! D`du câteva semne de ner`bdare. – Aproape c` am ajuns, spuse Thane care o privea cu aten]ie. Am prev`zut un drum mai scurt pentru ast`zi. – Ce amabil din partea ta! Nu c` a[ fi obosit`, bine\n]eles... – Bine\n]eles. Dar gânde[te-te la calul t`u! – Oh! Curly smulgea din pu]ina iarb` care cre[tea printre stânci. Lesley trase de h`]uri [i-i d`du pinteni. – Vom \nnopta acolo. {i-i ar`t` cu degetul o stânc` plat` aflat` la umbra a trei arbori care dominau lacul. – E[ti de acord cu alegerea mea? – N-are rost s` m` mai \ntrebi. Mi se pare c` sunt Alb` ca Z`pada care a ajuns \n fa]a c`su]ei celor [apte pitici. – Apropo, [tii cu cine semeni \n acest moment? Cu unul dintre ei, cu Adormitul, ca s` fiu mai exact. Hai s` ne instal`m. Preg`te[te o mas` rece. Eu o s` m` ocup de cai. Dup` ce mâncar`, Thane insist` ca Lesley s` se odihneasc` pu]in. – Sunt prea enervat` ca s` adorm! – Dac` nu te odihne[ti acum, n-o s` mergem s` explor`m \mprejurimile \n aceast` dup`-amiaz`, [i cu asta basta. – E[ti un adev`rat tiran! S` [tii c` nu mai am trei ani. 84

– F` cum crezi. |n ceea ce m` prive[te... Se \ntinse [i se b`g` apoi \ntr-un sac de dormit, f`r` s` uite mai \ntâi s`-[i acopere fa]a cu p`l`ria. Resemnat`, Lesley oft` [i \l imit`. Dup` câteva minute, dormea dus`. *

*

*

– Vân`m? Dar ce anume? se interes` Lesley cu respira]ia t`iat`. Thane se opri din urcu[ [i-[i \ntoarse capul spre ea. – Licorni. Ce-am putea c`uta altceva? Tân`ra remarc` faptul c` el nu gâfâia nici m`car când vorbea. Când \i \ntoarse spatele, reluând ascensiunea, Lesley se strâmb` la el [i, oftând, \ncepu s` se ca]ere pe stânci \n urma lui. Nu era obi[nuit` s` respire la aceast` altitudine [i pl`mânii \i f`ceau figuri. Mu[chii bra]elor [i picioarelor cereau \ndurare. Era gata s`-[i calce pe mândrie [i s`-l roage s` fac` o pauz`, când el se opri pe o stânc` situat` la marginea unei cascade de o \n`l]ime ame]itoare. Lesley se sprijini gâfâind de peretele stâncos [i \nchise ochii. Necru]`tor, Thane o scutur` de umeri [i-i puse \n mâini un binoclu. – La treab`! El se lungi pe stânc`, ]inându-[i coatele deasupra pr`pastiei, cu cel`lalt binoclu la ochi. Lesley trase adânc aer \n piept [i adopt` aceea[i pozi]ie. – Ocup`-te de coasta dreapt`. Eu o explorez pe cea stâng`. 85

– Ce trebuie s` caut exact? – }i-am zis: lic... – Thane! – Sst! O s`-i sperii! – |ncep s` cred c` altitudinea \]i joac` feste, [opti ea. – Poate... Mi s-a p`rut mai de mult c` am z`rit aici unul, dar n-am fost sigur. Sunt convins c` tu o s`-mi por]i noroc. – Probabil c` sunt la fel de nebun` ca tine, dar o s` \ncerc! – Cuno[ti legenda licornului? – Cunosc vreo zece. Ce versiune dore[ti? Lesley zâmbi. C`utase pentru unchiul ei diversele mituri legate de acest animal fantastic [i le repertorizase pe toate. – Atunci nu ignori faptul c` licornul se arat` \ntotdeauna fetelor pure [i virgine? Lesley izbucni \n râs. Aceast` discu]ie nu ducea nic`ieri. Intrigat` [i curioas`, ea se decise s` a[tepte cu r`bdare ca Thane s`-[i dezv`luie proiectele. |[i reluar` \n t`cere cercet`rile. Lesley reper` de dou` ori un vultur superb care se rotea deasupra crestei muntoase, apoi o ursoaic` cu doi pui care se zbeguiau la vreo sut` de metri de ei. Crezu la un moment dat c` z`re[te un leu de munte, dar Thane o asigur` c` nu e vorba decât de o umbr` \n[el`toare. Brusc, el \i f`cu semn cu cotul. Ea \[i \ndrept` imediat binoclul \n direc]ia pe care i-o indica el. Acolo unde nici o fiin]` uman` nu [i-ar fi putut men]ine echilibrul, un ]ap frumos st`tea majestuos. 86

Lesley \[i ]inu r`suflarea \n timp ce Thane \ncerca s`-l prind` \n mai multe fotografii \nainte s` dispar` din raza vederii lor, alertat de vreun zgomot suspect. – Niciodat` n-a[ fi sperat... Lesley se a[ez` [i, \nc` foarte emo]ionat`, \[i d`du dup` urechi p`rul care-i c`zuse peste fa]`. Spre marea ei surpriz`, Thane se aplec` brusc spre ea [i o s`rut` pe obraz. – {tiam eu c` o s`-mi por]i noroc! Capetele lor se atinser`. Degetele lui \i r`sfirau p`rul. Cu obrajii \n fl`c`ri, tân`ra femeie se ridic` [i \[i scutur` blugii de praf. – |n curând se va \ntuneca. Poate ar trebui s` ne continu`m cercet`rile pân` atunci? – Peste o clip`. Vreau mai \ntâi s` te \ntreb ceva. – De acord. Dar o singur` \ntrebare. – Fiecare din noi poart` \n suflet un vis secret... Lesley d`du din cap, derutat`. – Pentru Graham, visele sunt cuprinse \n simbolul licornului. |n aceste s`pt`mâni petrecute al`turi de tine, m` \ntreb un lucru: care este licornul t`u, Lesley Wallis? Ce vis urm`re[ti s`-]i realizezi lucrând la institut sau venind aici, pân` \n vârful muntelui, \n tov`r`[ia unui b`rbat pe care abia \l cuno[ti? – Nu se poate. Aveai dreptul la o singur` \ntrebare. Lesley \ncepu s`-[i studieze mâinile. R`spunsul nu-i ap`rea prea clar. B`rbatul care st`tea lâng` ea f`cuse parte ini]ial din visul ei. Cineva pe care abia \l cunoscuse [i despre care avea totu[i impresia c` \l cunoa[te dintotdeauna. 87

– E a[a de greu s`-mi r`spunzi, Lesley? – Nu... Dup` un timp de gândire, rosti: – S` zicem c` „licornul meu“ seam`n` mult cu cel al unchiului Graham. Visez o lume pa[nic` [i \n]eleapt`, o lume bun` atât pentru oameni cât [i pentru animale. – Nimic pentru tine personal? Ea \l privi o clip`, apoi \[i \ndrept` ochii spre imensitatea care-i \nconjura. – Cu toate acestea la picioarele mele, n-a[ fi prea egoist` ca s` pretind mai mult? |i surâse apoi, dar surâsul deveni nesigur când Thane se apropie de ea. |[i puse mâna pe um`rul ei. – Acum trebuie s` plec`m. |ncep s` \n]eleg de ce reu[e[ti atât de bine ca ata[at de pres`. O ajut` s` coboare spre mica lor tab`r`, conducând-o pe c`rarea care [erpuia printre stânci. Lesley \ncerca s` nu se gândeasc` prea mult la seara care-i a[tepta. Trebuia s` fie tot timpul \n gard`. {i nu c` s-ar fi temut c` o s` cad` \n vreo pr`pastie. Ci mai degrab` \n bra]ele unui b`rbat mult mai periculos decât abisul...

88

Capitolul 7 Cu ajutorul coechipierului ei, Lesley reu[i s` prepare o cin` grozav`, de[i avea la \ndemân` doar un re[ou cu gaz. Se relaxau, gustând pacea [i lini[tea mun]ilor, când Thane remarc` pe un ton deta[at: – O s` dormim \mpreun` \n seara asta. – Credeam c` am stabilit destul de clar... El o \ntrerupse cu un hohot de râs. – Propunerea mea nu are nimic necuviincios \n ea. Noaptea e foarte frig aici [i nimic nu egaleaz` c`ldura unui corp omenesc. – |n felul `sta o \nc`lze[ti [i pe Della? |[i regret` pe dat` vorbele negândite, dar era prea târziu. – Chiar vrei s` cuno[ti r`spunsul? – Thane, sunt... – S` uit`m de asta, Les. Noapte bun`. 89

Thane a]â]` focul, \[i lu` sacul de dormit [i se duse s` se instaleze de cealalt` parte a lui, l`sând-o pe Lesley mai singur` decât se sim]ise vreodat` \n via]a ei. Abia târziu, spre miezul nop]ii, reu[i \n sfâr[it s` adoarm`. C`zu \ntr-un somn agitat, deloc odihnitor. P`mântul era tare [i o durea spatele. Poate c` Thane avusese dreptate, gândi ea posomorât`, este \ngrozitor de frig. |[i b`g` [i capul \n sacul de dormit, se r`suci de pe o parte pe alta, f`r` s` reu[easc` s` se \nc`lzeasc`. Adormi din nou, dârdâind de frig. *

*

*

Hmm, \[i spuse ea, ce pl`cut e s` stai la c`ldur`. Se lipi cu un oftat de u[urare de aceast` surs` nea[teptat` de c`ldur` [i \ntredeschise ochii. C`ldur`! Un unde? |ntinse mâna [i d`du de pieptul voinic al unui b`rbat \n pulov`r de lân`. Scandalizat` la culme, \ncerc` s` se ridice. Thane o r`sturn` la loc râzând. – M` \ntrebam când o s` te treze[ti! St`tea deasupra ei privind-o cu o expresie \nveselit`. – E[ti o fiin]` rea, f`r` principii, un tri[or... Scoas` din fire, nu mai g`sea cuvinte destul de sugestive pentru a-i dovedi indignarea ei. El \i acoperi gura cu mâna. – |n felul `sta \l tratezi pe salvatorul t`u? – Nu \n]eleg despre cine vorbe[ti. Las`-m` \n pace! 90

Se zb`tea sub trupul lui puternic, f`r` nici un rezultat. Dimpotriv`, un picior lung se \ntinse peste ale ei imobilizându-le. – Te agitai tot timpul [i morm`iai [i atunci am venit lâng` tine. }i-am zis eu c` nimic nu poate \nlocui c`ldura unui trup omenesc. Gra]ie mie, ai dormit ca un \ngera[. Privirea tovar`[ului ei de drum se opri asupra r`scroielii adâncii a c`m`[ii ei. Fiindc` asear`, se gândise c` e mai bine s`-[i scoat` pulov`rul \nainte s` se bage \n sacul de dormit. Ceea ce regreta nespus \n clipa de fa]`! |n ciuda dimine]ii r`coroase, un val de c`ldur` \i cuprindea trupul. Cu r`suflarea t`iat`, neputincioas`, ea \l privi cu un aer rug`tor. |ncet, foarte \ncet, el \i mângâie cu privirea sânii rotunzi [i tari. Lesley \[i \nghi]i saliva cu greutate. Ochii lui Thane se ridicar` spre chipul ei, oprindu-se pe buzele c`rnoase [i ro[ii. Vru s` vorbeasc` pentru a alunga tensiunea dintre ei care devenise insuportabil`, dar o gur` cu buze dulci [i ner`bd`toare o reduse la t`cere. Thane o s`rut` u[or, apoi buzele lui r`t`cir` pe obrajii ei, pe frunte [i pe ochi pe care-i \nchise cu dou` s`rut`ri u[oare. Când el \i eliber` bra]ele, aproape f`r` voia ei, Lesley \[i strecur` mâinile sub pulov`rul lui gros [i mângâie cu voluptate pieptul voinic la c`ldura c`ruia dormise atât de lini[tit`. – Les, Les, gemu el \ncet. Thane \[i ascunse capul \ntre sânii ei, mu[când 91

u[or unul din sfârcurile \nt`rite de dorin]`. Lesley sim]i c` trupul ei se \ncinge sub s`rut`rile [i mângâierile din ce \n ce mai \ndr`zne]e ale tovar`[ului ei de drum. Brusc, trei focuri de arm` sfâ[iar` t`cerea. Thane \[i ridic` imediat capul, cu o iu]eal` care o descump`ni. Ea se sim]ea ca paralizat`, st`pânit` \n \ntregime de dorin]a pe care el o trezise \n ea [i de frustrarea de a vedea \ntrerupte aceste clipe de pl`cere. El ie[i din sacul de dormit cu o \njur`tur`. |[i adun` lucrurile \mpr`[tiate, \n timp ce Lesley \ncerca s`-[i vin` \n fire. – Ce e? Ce s-a \ntâmplat? – |mbrac`-te, Les. O s` avem companie. Cu un gest care-i era familiar, \[i trecu degetele prin p`r, \[i aranj` pulov`rul [i se a[ez` s`-[i pun` [osetele [i bocancii. Mi[c`rile lui sacadate \i tr`dau mânia. Clipind din ochi, Lesley \[i d`du p`rul dup` urechi [i \ncerc` s`-[i pun` cât de cât \n ordine piept`n`tura. – Dar cum... Cine ar putea fi aici la o asemenea or`? Lesley tremura u[or. Thane \ngenunche lâng` ea [i o scutur` u[or. – Ridic`-te! |n aceast` zon` se folosesc \ntotdeauna trei focuri de arm` ca semnal de sosire. E un cod, dac` vrei. M` duc s` v`d despre ce este vorba [i s`-i re]in un moment, dar gr`be[te-te! 92

Tulburat`, ea \[i c`ut` gr`bit` c`ma[a pe care Thane o tr`sese de pe ea [i care se r`t`cise pe undeva prin sacul de dormit. – Nu m` ridic pân` nu pleci! ripost` ea acoperindu-[i cu timiditate pieptul. – Nu e ora potrivit` pentru astfel de reticen]e! bomb`ni el, \ntorcându-se totu[i cu spatele. Revin \n trei minute. Aranjeaz`-te repede! Ea \l privi \ndep`rtându-se, apoi se \mbr`c` \n grab`, dând p`rului ei o aparen]` de coafur` [i persoanei sale o aparen]` de calm. Auzi apoi ni[te voci care se apropiau pe c`rare. Se repezi la sacii de dormit [i-l arunc` mai \ncolo pe cel care-i apar]inea lui Thane. Dac` ar fi putut s` se debaraseze atât de u[or [i de sentimentele ei! Cu chipul calm [i destins m`car \n aparen]`, se preg`ti s`-i primeasc` pe ace[ti vizitatori cam matinali. Când \l recunoscu pe Trevor Saunders, nu-[i putu masca nemul]umirea. |[i ]inea calul de h`]uri [i mergea al`turi de Thane. Cu o expresie grav` \ntip`rit` pe fe]e, cei doi b`rba]i vorbeau pe un ton sc`zut. Lesley le ie[i \n \ntâmpinare. – Bun`, Trev, rosti ea f`r` chef. – Les... \ncepu Trev cu un glas [ov`itor. Ea nu-l b`g` \n seam` [i continu` pe un ton pe care [i-l dorea natural: – Am fost cam... hmm... lene[i \n diminea]a asta. Dar o s` preg`tesc micul dejun cât ai clipi. F`r` s`-[i dea seama de felul cum o priveau cei doi b`rba]i, ea ad`ug` pentru a umple t`cerea ap`s`toare: 93

– Thane, aprinde te rog re[oul. |n loc s` se execute, Thane se apropie [i \[i sprijini mâinile de umerii ei. – Les, Trev a urcat pân` aici pentru c` s-a \ntâmplat ceva. – Cum a[a?! Ce s-a \ntâmplat? O trase spre el; Trevor se \ntoarse cu spatele, pref`cându-se c` scotoce[te prin buzunarul de la [a. – Este vorba despre Graham, Les. Acum este la spital. A avut o criz` cardiac`. Ea se degaj` [i-l privi cu un aer ne\ncrez`tor. – Este... De ce este...? – Se pare c` a sc`pat cu bine [i doctorul Bailey e \ncrez`tor \ntr-o evolu]ie pozitiv` a bolii. Cu bra]ele atârnându-i pe lâng` corp, cu chipul livid, ea se uit` \mprejurul ei cu o privire pierdut`. – Trebuie s` ajung la spital cât mai repede posibil. Trev, du-m` pân` la ranch, de unde voi putea... – Les! interveni Thane ridicând tonul. |nainte de toate trebuie s` te lini[te[ti. N-o s`-l aju]i pe unchiul t`u dac` intri \n panic`. |n primul rând o s` mânc`m, fiindc` to]i avem nevoie de hran`, apoi vom porni la drum. O s` fii la c`p`tâiul lui Graham chiar \n aceast` sear`, \]i promit.

94

Capitolul 8 – Sunte]i sigur, doctore Bailey? Cu un zâmbet binevoitor pe buze, doctorul privi ochii obosi]i [i \ncerc`na]i ai tinerei femei. De trei zile, Lesley nu p`r`sise spitalul. – Organismul lui a suportat surprinz`tor de bine criza, ]inând cont de vârst`, Lesley. De fapt cred c`, \n momentul de fa]`, se simte mai bine decât tine. Cu riscul de a p`rea neospitalier, te rog... F`cu o pauz`, dar Lesley nu reac]ion` \n nici un fel. – Du-te acas`, copila mea. Când ai venit aici erai doar trist`, dar acum pari la cap`tul puterilor. Doar n-o s` \ndr`zne[ti s`-]i contrazici medicul? Lesley schi]` cu greutate un zâmbet care-i pieri imediat de pe buze. – Mi-e team` s`-l p`r`sesc, doctore. Am fost plecat` doar dou`zeci [i patru de ore [i uite ce s-a \ntâmplat... Se \ntrerupse [i \[i [terse lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. 95

– Fii sigur`, Lesley, c` plecarea nea[teptat` a unei tinere [i frumoase femei, oricât de tragic` ar p`rea, n-are nici o leg`tur` cu arterele coronare. Cel pu]in, ad`ug` el zâmbind, pentru ni[te b`rba]i ca Graham Chadwick. – Probabil c` ave]i impresia c` sunt nebun`, nu-i a[a? – Un pic prea protectoare doar. Acum o s`-mi urmezi sfatul, de acord? – S-a f`cut, doctore, conta]i pe mine. O voce blând` dar autoritar` r`sun` pe culoarul larg al spitalului, la câ]iva metri de ei. Lesley se \ntoarse surprins` [i se trezi fa]`-n fa]` cu o femeie frumoas`, cu tr`s`turile delicate, cu p`rul pu]in grizonat, cam de aceea[i vârst` cu Graham. Ochii ei negri i se p`rur` ciudat de familiari. Cu un surâs gra]ios pe buze, necunoscuta \i \ntinse o mân` fin` [i delicat`. – Sunt Lydia Fraser, Lesley. Cum am aflat, am venit aici. – Cum... de unde a]i [tiut? Lesley nu-[i termin` \ntrebarea, fiindc` r`spunsul \i veni singur \n minte. – Thane, spuse ea cu simplitate. {i auzul numelui lui o f`cea s` sufere. Nu-l mai rev`zuse, nu mai vorbise cu el de la \ntoarcerea lor, care fusese un adev`rat co[mar pentru ea la gândul c` nu-l va mai g`si \n via]` pe Graham. Se p`rea c` atrac]ia lor reciproc` nu fusese pentru el decât o toan`, o dorin]` de moment. Oh, bine\n]eles c` el \i 96

telefona mereu lui Graham [i-i trimisese chiar [i flori. Dar niciodat`, dar absolut niciodat`, nu \ncercase s` intre \n leg`tur` cu ea. – Bine\n]eles, r`spunse Lydia cu o voce lini[tit`. {i fiindc` am venit eu, du-te acas` [i las-o pe acea femeie uimitoare... Cum o cheam`? Mary? S` se ocupe de tine. – Harry, \n sfâr[it, Harriet, o corect` zâmbind Lesley. Dar nu cred c`... – Te-ai gândit prea mult \n aceste ultime zile. Am inten]ia s` r`mân aici pân` când te vei sim]i odihnit`. Nu vreau s` te rev`d \n urm`toarele dou`zeci [i patru de ore... cel pu]in. Asta-i tot, ad`ug` ea cu o energie care o f`cu pe Lesley s` \n]eleag` c` nu mai avea rost s` protesteze. |n aceea[i clip`, u[a ascensorului se deschise [i \[i f`cu apari]ia Thane. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, se apropie de Lesley [i o privi cu aceea[i intensitate cu care o f`cuse [i mama lui cu câteva clipe mai \nainte. – E[ti cadaveric`, \i spuse el f`r` menajamente. Lydia interveni cu blânde]e: – Biata copil` a fost supus` la o grea \ncercare. – Pu]in spus, [opti el. {tiind sigur la ce f`cuse el aluzie, „biata copil`“ se feri s` fac` vreun comentariu. – Cum se mai simte Graham? se interes` Thane. – Mult mai bine. Doctorul ne-a dat toate asigur`rile, r`spunse mama lui. Lesley nu se putu \mpiedica s`-i arunce o privire surprins`. 97

– N-am obiceiul s` trag cu urechea la discu]iile altora, Lesley, dar n-am vrut s` v` \ntrerup, \i explic` Lydia \nro[indu-se. – N-are nici o importan]`, doamn`... hmm, Lydia. Nu se putu \mpiedica s`-l priveasc` pe Thane pe furi[. Mai frumos ca niciodat` \n costumul lui gri [i c`ma[` alb`, el ]inea \n mân` ni[te reviste, o trus` de brodat [i o geant` mai m`ricic`. – Bagajele tale, mam`. – |]i mul]umesc, dragul meu. Dup` cum po]i constata, Lesley, sunt echipat` pentru o bun` bucat` de timp. |n sfâr[it... poate nu prea mult. Sper c` Graham va fi bucuros s` m` vad` la c`p`tâiul lui, \[i termin` ea gândul cu glas tare. Thane o s`rut` zgomotos pe obraz. – {tii bine c` vei fi pentru el cea mai sigur` terapie. O s`-]i telefonez spre sfâr[itul zilei. Lydia \i adres` un zâmbet afectuos [i se \ndrept` spre camera cu pere]i din sticl` a sec]iei de terapie intensiv`, dup` ce-i f`cuse cu mâna lui Lesley, \n chip de salut. – Te rog s` m` ier]i, Thane, dar a[ vrea s` stau cu mama ta. Nu f`cuse nici doi pa[i când o mân` energic` o \mpiedic` s` se \ndep`rteze. – O s` mergi acas`... cu mine. – Las`-m`, sau fac scandal. – |n acest caz o s` ne dea pe amândoi pe u[` afar`. Nu uita c` ne afl`m la sec]ia de cardiologie. Dac` nu ai nici o considera]ie pentru propria ta persoan`, \ncearc` m`car s` ai pentru ceilal]i. 98

– Eu?! strig` ea scoas` din fire. Dar Thane, f`r` s`-[i dea m`car osteneala s-o asculte, chemase deja ascensorul. A[a cum procedezi cu un copil recalcitrant, o \mpinse f`r` menajamente \n`untru. Atunci Lesley \i \ntoarse spatele [i se pref`cu extrem de interesat` de butoanele de comand`. A reu[it [i de data asta s` fac` s` m` supun voin]ei lui, gândea ea privindu-i pe furi[ profilul hot`rât. Remarc` o ven` care se umflase pe tâmpla lui, sub efectul mâniei, f`r` \ndoial`... *

*

*

– Doamne! Dar ar`]i \ngrozitor, Lesley! E o adev`rat` minune c` domnului Graham nu i s-a f`cut din nou r`u v`zând \n ce hal ai ajuns! Harriet \[i ridic` bra]ele spre cer apoi, plin` de autoritate, \i lu` din mân` po[eta [i haina \nainte de a o \mpinge \n salon, unde \i porunci s` se a[eze. – Suntem de aceea[i p`rere, Harry, o sus]inu Thane. Ceea ce i-am [i spus, de altfel. Cu o ciudat` senza]ie de pl`cere, Lesley recunoscu lumini]a ironic` din fundul ochilor lui. – Nu-i adev`rat! exclam` ea. Te-ai mul]umit s`... – N-are importan]`, Les. Mai bine ascult-o pe Harry. Se l`s` condus` \n camera ei f`r` s` mai opun` rezisten]`. Dou` minute mai târziu se cufunda \ntr-o baie plin` de spum` cu miros de liliac. Pentru prima 99

oar` de multe zile, tensiunea care pusese st`pânire pe ea o p`r`si [i putu \n sfâr[it s` se destind`. Câteva cioc`nituri la u[` rupser` brusc farmecul. – Cobori la cin`, sau vrei s` te scot eu din baie? Se ridic` repede. Cunoscându-l pe Thane, [tia c` era \n stare s`-[i pun` \n aplicare amenin]area. – Vin! Vin! |[i [terse p`rul [i se frec` viguros cu prosopul. |[i leg` p`rul cu o fund` verde apoi \[i puse una din rochiile ei preferate, o rochie lung` de interior primit` cadou de la unchiul ei. Preferând s` r`mân` \n picioarele goale, ie[i pe culoar. Cu bra]ele \ncruci[ate, Thane o a[tepta r`bd`tor. {i el \mbr`case ni[te haine mai comode, o pereche de blugi [i un tricou alb care-i scotea \n eviden]` tenul bronzat [i p`rul negru. – Hmm, ar`]i mult mai bine, coment` el cu o privire elocvent`. – Sunt \ncântat` c`-]i plac, replic` ea ironic trecând prin fa]a lui. – Chiar foarte mult. Vrei s` ]i-o dovedesc? Fiindc` el \ncerca s-o \mbr`]i[eze, Lesley o lu` la fug` [i \ncepu s` coboare sc`rile. – Categoric nu! \i strig` ea peste um`r. Doar nu era s`-i mai cad` atât de u[or \n plas`! |n timpul mesei, supraveghea]i de Harriet, conversa]ia se purt` pe un ton politicos, axat` pe problemele institutului. Dar asta dovedea c` nu [tiau deloc cât e de perspicace Harry. – Mica voastr` comedie bate la ochi, s` [ti]i, le 100

declar` ea la sfâr[itul cinei. Cred c` o s` m` duc la culcare ca s` v` las s` v` bate]i dup` pofta inimii! – Se pare c` nimeni n-o poate duce de nas pe Harry, remarc` Thane surâzând. Lesley mai lu` o por]ie din tarta cu cire[e [i se ridic`. – O s`-mi aleg un roman bun [i urc \n camera mea. – A[ dori s` mai vorbim ceva \nainte. {tiind c` ar fi inutil s` protesteze, se \ndreptar` \mpreun` spre biblioteca unchiului ei. Thane se instal` confortabil pe divan [i, cu satisfac]ia unei pisici care \[i pânde[te prada, o privi \n timp ce-[i c`uta o carte. Strângând la piept un roman poli]ist, cu inima b`tând nebune[te, Lesley se apropie de u[`. – M` duc s` telefonez la spital. – Nu-i cazul. Am telefonat eu când te b`l`ceai \n baie. Graham era prea ocupat ca s` vorbeasc` cu mine. – Ocupat? Se simte bine...? – Da. P`l`vr`gea cu mama. Nu au decât treizeci [i trei de ani de recuperat! – De ce treizeci [i trei? – Vârsta mea plus... \nc` vreun an [i jum`tate. – Foarte interesant. Dar ce leg`tur` are vârsta ta cu toate astea? – Nu [tii c` Graham era pe punctul de a se c`s`tori cu Lydia? Lesley cl`tin` din cap. Ea [i mama ei aproape c` nu [tiau nimic despre trecutul lui Graham. El c`l`torea extrem de mult [i st`tea foarte pu]in la New York. – Mama este genul de femeie c`reia \i place s` aib` 101

un c`min confortabil, continu` Thane. Când s-a v`zut confruntat` cu via]a aventuroas` pe care o ducea Graham, cu pericolele la care se expunea, n-a suportat. A preferat s` se m`rite cu tat`l meu, un b`rbat calm [i stabil... Vocea i se stinse vorbind despre Andrew Fraser. Cu privirea pierdut` \n gol, se l`s` cople[it de amintiri. – Oricum, relu` el brusc, scuturând din cap, au fost foarte ferici]i \mpreun`. S`racul tata, n-a priceput niciodat` cum de a putut face un copil ca mine! – {i eu m` \ntreb. – N-ar trebui. Cine se aseam`n`, se adun`. – Ce vrei s` insinuezi de fapt? \l lu` Lesley la \ntreb`ri. – C` sunt un fel de rebel, un aventurier, un nomad dac` preferi. {i sunt sigur c` dac` te-ai fi n`scut b`iat, te-ai fi \mbarcat pe un vas \n direc]ia Hong Kong, cum f`ceau tinerii \n secolul trecut. A[ezat` \n fotoliul unchiului ei, cu picioarele strânse sub ea, Lesley \nchise ochii. – A[ fi preferat Tahiti, rosti ea vis`toare. – Am o alt` dovad`, mai tangibil` [i mai revelatoare despre caracterul t`u. Aminte[te-]i, când am coborât din bimotor la Sawtooth, nu mai [tiai \ncotro s` te ui]i. S-ar fi zis c` pusese[i piciorul pe t`râmul f`g`duin]ei. – Oricine ar fi avut aceea[i reac]ie, se ap`r` ea, contrariat` c` i-a citit atât de limpede gândurile. – Bine\n]eles. {i orcine ar fi plecat la vân`toare de licorni! |n ziua când voi vedea vreunul, o s-o v`d [i pe Harry servindu-ne o cin` rece! 102

– Dar [i tu faci parte dintre cei care nu ezit` s` plece la vân`toare de licorni, \i reaminti ea râzând. El se ridic` [i se apropie de ea. – Iar tu m-ai \nso]it, \i r`spunse el cu o voce schimbat`. – Nu, Thane, eu... nu vreau s` aud mai mult. |[i plec` ochii spre carte, ca [i cum aceasta era colacul ei de salvare. Thane f`cu un gest ner`bd`tor. – |ntr-o bun` zi va trebui s` te maturizezi, Les. Nu po]i s` alergi la nesfâr[it dup` himere. – {i ce e r`u \n faptul c` visez?! exclam` ea [i ochii i se umplur` brusc de lacrimi. – Visele sunt o tov`r`[ie proast`, mai ales noaptea, \n mun]i! – Nu am inten]ia s` r`mân singur` toat` via]a, dar asta nu te prive[te! |l sfid` din priviri [i lovi bra]ul fotoliului cu cartea. – Ar trebui s`-]i administrez o b`taie bun`! zise el. – N-ai \ndr`zni! – Crezi? – E[ti un... un mojic! – Iar tu o femeie f`r` minte, o mic`... – T`ce]i amândoi din gur`! Harriet \[i f`cuse apari]ia \n pragul u[ii. Surprin[i, Thane [i Lesley r`maser` ca la dentist. – |n cazul când nu [ti]i, \n casa asta exist` [i oameni obosi]i c`rora le-ar pl`cea s` se odihneasc` pu]in! remarc` ea plin` de autoritate. Acum v` rog s`-mi face]i pl`cerea [i s` v` duce]i la culcare! Plec` trântind u[a \n urma ei, l`sându-i pe cei doi adversari fa]` \n fa]`, cu gurile c`scate. 103

– Am face mai bine s`-i urm`m sfatul [i s` ne b`g`m \n pat, spuse Thane mali]ios. – Nu merg nic`ieri cu tine, cu atât mai pu]in \n... – Uit` asta, Les! o \ntrerupse el cu o voce t`ioas`. N-am nici un chef s` \mpart acela[i pat cu tine... cel pu]in nu când e[ti atât de ]âfnoas`! Lesley sim]i c` se sufoc` de indignare. F`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, o lu` la goan` pe sc`ri, cu Thane pe urme. Ajuns` \n fa]a camerei ei, \i arunc` o privire ucig`toare. – Ce mai cau]i aici? – Amabilitatea ta m` mi[c`. {i o gratific` pe dat` cu un zâmbet ironic. – S` [tii c` Graham m-a rugat s` r`mân aici, cât timp st` internat \n spital. – N-am nevoie de un câine p`zitor. Exasperat, Thane o prinse de bra] [i o for]` s` intre \n camer`. Apoi, f`r` s`-[i fac` vreo problem`, o lu` \n bra]e. – Nu ai nevoie de mine, Les? Dup` p`rerea mea, e un punct de vedere care trebuie dezb`tut, \i [opti el \nainte de a-[i lipi buzele de ale ei. Lesley nu putu r`mâne mult timp indiferent`. Se ag`]` de el [i-i r`spunse din tot sufletul la s`rutarea plin` de pasiune. Mai presus de orice, dorea s`-[i alunge grijile pe care [i le f`cuse pentru Graham [i... singur`tatea. Aceast` singur`tate din cauza c`reia suferise amarnic timp de trei ani de zile nespus de lungi, departe de b`rbatul care o \mbr`]i[a acum cu patim`. Cât de slab` se sim]ea \n bra]ele lui! Da, putea s` fac` din ea tot ce voia! 104

Dar farmecul se spulber` brusc. El o \mpinse cu brutalitate [i \[i cufund` privirea ochilor negri \n cele dou` lacuri albastre care \l priveau cu uimire. P`ru c` vrea s`-i vorbeasc`, dar apoi se r`zgândi [i p`r`si \nc`perea, \nchizând u[a \n urma lui cu un gest ferm. Ascunzându-[i fa]a \n mâini, Lesley plânse pe rupte... lacrimi de frustrare, de team`, de dragoste. Acest sentiment pe care-l negase atât de mult timp pusese acum st`pânire pe \ntreaga ei fiin]`. Epuizat` de atâtea emo]ii, dormi pân` a doua zi spre prânz, când se trezi cu o durere groaznic` de cap [i ni[te cearc`ne vine]ii sub ochi. – Ar`]i [i mai r`u decât asear`! exclam` Harriet, la fel de diplomat` ca \ntotdeauna, când o v`zu intrând \n buc`t`rie. – M` mul]umesc cu un suc de fructe [i o felie de pâine pr`jit`. Te rog, Harry, \i spuse Lesley cu o voce lipsit` de vlag`, trântindu-se pe un taburet. – Thane mi-a spus c` nu vrea s` te vad` azi la institut. Totul e \n regul` pe acolo, a[a c` nu ai de ce s`-]i faci griji. – Nu m` \ndoiesc, bomb`ni ea. Thane luase \n mâinile lui conducerea institutului [i toat` echipa, urmând recomand`rile lui Graham, \l primise cu entuziasm. Nimeni [i nimic nu sc`pa de sub privirea autorit`]ii lui. Dar eu o s` scap! \[i jur` \n gând Lesley. – Cred totu[i c` o s` dau o rait` pe la birou. – E o nebunie! Nu vrei s`-i faci mai bine o vizit` unchiului t`u? ad`ug` Harriet cu viclenie. Lesley \nchise ochii [i \[i mas` tâmplele. 105

– Da, bine\n]eles. Eu... o s` trec \ntr-o alt` zi pe la institut. Harriet, care era de aceea[i p`rere, se mul]umi s` dea din cap. Lesley se \ntoarse \n camera ei, \nghi]i dou` aspirine [i \ncepu s` se preg`teasc` de plecare, oftând din adâncul sufletului. Opt` pentru o rochie vesel`, [tiind cât de pl`cut era pentru un bolnav s` vad` [i ni[te culori mai vii \n universul cenu[iu al spitalului. Recurse la ni[te artificii de machiaj pentru a masca ravagiile no]ilor f`r` somn din ultima s`pt`mân`, apoi, satisf`cut` de rezultat, plec`. *

*

*

– Graham, cred c` ne putem gândi la externarea ta, \l anun]` doctorul Bailey pe un ton triumf`tor. Pacientul nu p`ru totu[i s` aib` aerul c` prime[te aceast` veste cu bucuria scontat`. – S` [tii, Gordon, c` nu sunt prea gr`bit s` m` \ntorc la mine acas`. – Dar nu mai e[ti \n pericol. |]i ghicesc foarte bine temerile, este o reac]ie natural`, dar... – Nu despre asta e vorba, oft` Graham. Cred c` \]i datorez câteva explica]ii, Gordon. Atunci o s` m` \n]elegi. Atâta timp cât r`mân aici, bra]ul meu drept m` \nlocuie[te la birou dar [i acas`, veghind asupra nepoatei mele. Se \ntâmpl` c` ace[ti doi tineri sunt f`cu]i unul pentru cel`lalt. Din nefericire, rareori \ntâlne[ti ni[te oameni atât de \nc`p`]âna]i! 106

Amândoi au nevoie de pu]in timp... {tii c` am mai v`zut moartea cu ochii, a[a c` trebuie s` m` obi[nuiesc, mai devreme sau mai târziu, cu ideea acestui final fatal. Prin urmare, nu mai \ncerca s` m` lini[te[ti, Gordon. Nu sunt nemuritor, nu-i a[a? A[a c`, \ntr-o bun` zi, o voi l`sa pe Lesley a mea singur` pe lume. Dar cu un b`rbat cum e Thane Fraser... Pe scurt, dac` boala mea \i poate gr`bi un pic, cu atât mai bine. Cu un are plin de \ndoieli, doctorul Bailey \[i privi câteva clipe bolnavul. – Fie, Graham, o s` p`strez secret` vestea stupefiantei tale \ns`n`to[iri. Sper \ns` c` [tii ce faci, ad`ug` el \n momentul când Lesley intra \n rezerv`. – Bun`, unchiule Graham... Doctore Bailey... |[i \nclin` capul \n direc]ia medicului, cu un surâs la comand` pe buze. – Ei bine, uite o apari]ie prim`v`ratic`! Este exact ceea ce-]i trebuie, Graham. Tân`ra femeie, pl`cut surprins`, se uit` la tapetul cu flori al noii camere, cochet` [i confortabil`, \n care st`tea acum unchiul ei. P`r`sise sec]ia de cardiologie trecând \n cea a pacien]ilor afla]i sub observa]ie. – Remarc c` sunte]i preocupa]i [i de moralul pacien]ilor dumneavoastr`, doctore. Graham \i f`cu imediat cu ochiul lui Gordon. – Hmm, da, \ng`im` medicul. E bine... dar are nevoie \n continuare de o strict` supraveghere medical`. Uimit`, Lesley \[i mut` privirea de la unul la altul. 107

– Bine\n]eles, sfâr[i ea prin a fi de acord. Doctorul Bailey examin` cu aten]ie curba temperaturii lui Graham, apoi morm`i câteva cuvinte de ne\n]eles \nainte de a p`r`si \nc`perea. Lesley se duse s`-[i \mbr`]i[eze unchiul. – Ce i s-a \ntâmplat \n diminea]a asta? \l \ntreb` ea \n timp ce-i aranja perna. – Lui Bailey? Habar n-am. Ni[te probleme personale, presupun. Mi s-a p`rut [i mie \ngrijorat. – Eu nu cred c` e ceva grav. Dar tu ar`]i mult mai bine. Graham \i adres` un zâmbet trist. – Nu sunt \nc` \n afara oric`rui pericol, draga mea. O expresie de \ngrijorare se \ntip`ri pe chipul nepoatei lui. Lesley \i cuprinse mâinile [i le strânse \ntr-ale ei. – O s` fiu al`turi de tine, nu-]i face probleme, unchiule Graham. Cu ajutorul lui Harry, ne vom descurca foarte bine. Lucr`torii vor veni \n câteva zile ca s` instaleze un ascensor pentru ca s` po]i ajunge \n camera ta f`r` s` te obose[ti. – Tot deranjul `sta, toate complica]iile astea... uite, chiar de asta m` temeam, Lesley. |]i dai seama c` nu-mi place deloc ca o femeie tân`r` [i frumoas` ca tine s` aib` pe cap povara unui invalid! {i cl`tin` din cap cu un aer disperat. – Un invalid! Nu, unchiule Graham. Doctorul Bailey sus]ine c`... El oft` \nchizând ochii. – Nu se [tie niciodat`, Lesley. 108

– N-o s` te p`r`sesc niciodat`, po]i fi sigur de asta unchiule, afirm` ea cu t`rie. – Dar nu e drept pentru tine... [i pentru Thane. – Ce vrei s` spui? – |n mod sigur voi doi a]i luat o hot`râre... Luptându-se cu dorin]a de a-i dezv`lui adev`rata natur` a rela]iilor ei cu Thane, Lesley r`mase t`cut` [i \[i plec` ochii pentru a-[i ascunde \ncurc`tura. – Oh, copiii mei, copiii mei! se lament` Graham. Nu mai pierde]i timpul jucându-v` de-a [oarecele [i pisica. Crede-m` pe mine, via]a este scurt`, atât de scurt`. Profit` de ea. Auzindu-l pe unchiul ei c` se gânde[te cât de scurt` este existen]a, Lesley fu cuprins` din nou de spaim`. – Unde vrei s` ajungi? – Hai, Lesley. {tii prea bine c` cea mai scump` dorin]a a mea e s` te v`d la casa ta, \n deplin` siguran]`. Nimic nu m-ar lini[ti mai mult decât o c`s`torie cu Thane. Lesley \l privi, necrezându-[i urechilor. – |mi \nchipui c` ai fi preferat s` p`strezi secretul, s` aperi intimitatea rela]iei voastre, dar timpul este un lux pe care nu mi-l pot permite [i... – Unchiule Graham, nu e... \n sfâr[it, noi nu... am vorbit niciodat` despre c`s`torie. Prin ambiguitatea r`spunsului, Lesley evita minciuna pentru a nu-[i sup`ra unchiul. Acesta \i zâmbi complice. – N-ai fi plecat singur` cu un b`rbat \n care nu ai \ncredere sau nu sim]i nimic pentru el. 109

|n fa]a acestei logici de necomb`tut [i care era destul de aproape de adev`r, tân`ra c`ut` s` se justifice: – Plecam \ntr-o expedi]ie de recunoa[tere, unchiule Graham. Eram... eram ni[te simpli coechipieri! O ro[ea]` \i acoperi chipul la amintirea primei dimine]i petrecute \n tête-à-tête la Sawtooth. Avea impresia c` trecuse un secol de atunci, dar fiecare detaliu al acestei scene r`m`sese \ntip`rit \n memoria ei. Comportarea lor nu fusese deloc platonic`! Dar nu era cazul s`-i m`rturiseasc` asemenea lucruri lui Graham. – Scumpa mea, ui]i totu[i un lucru: tu e[ti femeie [i Thane b`rbat. – Dar, dar... dar c`s`toria... El o \ntrerupse. – Este scopul pe care \l urm`ri]i amândoi, con[tient sau nu. Uit` pu]in de convenien]e... Pândi \n zadar pe chipul ei un semn de aprobare. – Stai! exclam` el tu[ind. Refuz` cu un gest paharul de ap` pe care i-l \ntindea Lesley. Cu o voce r`gu[it`, continu`: – Nu m` prea pricep la asemenea chestii! Las` c` o s` vorbesc cu Thane dup`-mas`. – Nu! Strig`tul pornise parc` drept din inim`. – Nu, asta nu! Te rog, unchiule Graham, trebuie s`-mi promi]i c` n-o s`-i sufli nici un cuvânt lui Thane despre discu]ia noastr`. Râse for]at. 110

– Timpurile s-au schimbat, dragul meu unchi. Sau nu m` crezi destul de seduc`toare ca s` sucesc singur` min]ile unui b`rbat? – Atunci, pune-te pe treab`! |mi vei \ndeplini astfel cea mai scump` dorin]` a inimii mele, Lesley. Tân`ra privi cu aten]ie chipul acestui b`rbat care exprima atâta team`, de parc` \ntreaga lui via]` atârna de buzele ei. |l iubea atât de mult. Oare visul lui era imposibil? Thane \i dovedise de mai multe ori c` nu-i era indiferent`... – Bine, unchiule Graham, o s` fac ceea ce dore[ti. Chipul b`trânului fu luminat de un surâs larg. Apoi, brusc \nveselit [i p`rând c` se simte mai bine, \i vorbi o or` \ntreag` despre re\ntâlnirea cu „scumpa, scumpa lui Lydia“. |n cele din urm`, ea \l \mbr`]i[` [i-l l`s` \n compania unui roman poli]ist pân` la venirea Lydiei Fraser, anun]at` pentru dup`-amiaz`. Pentru Lesley ziua nu se desf`[ur` sub auspicii la fel de favorabile. |[i petrecu timpul plictisindu-se, temându-se de inevitabila confruntare pe care va fi obligat` s-o aib` din cauza promisiunii ei nes`buite...

111

Capitolul 9 Lesley ajunse acas` seara, exact \nainte de cin`. – Tu e[ti, Lesley? – Da, Harry. Vin imediat s` te ajut! – Nu e cazul. Am f`cut ni[te cl`tite a[a cum \]i plac ]ie. Ah! A telefonat Thane. Are ceva urgent de terminat la institut [i o s` se \ntoarc` târziu. – Bine. Scoase un oftat de u[urare \n fa]a acestui r`gaz nea[teptat. Rec`p`tându-[i energia, urc` sc`rile din patru \n patru, f`cu un du[ [i cobor\ imediat, \mbr`cat` \n ni[te blugi vechi [i un tricou roz pe care se putea citi: |ntâlni]i un licorn... – Pot s` m`nânc cu tine \n buc`t`rie, Harry? – Te-am refuzat eu vreodat`? Lesley adulmec` mirosul tentant care ie[ea din cuptor. Problemele vor ap`rea la timpul lor. Pentru moment, compania f`r` complica]ii a lui Harry era tot ce-i trebuia. Mâncar` cu poft`, sporov`ind vesele. 112

– E ceva frumos la televizor \n seara asta. Nu vrei s` ne uit`m \mpreun`? \i propuse menajera dup` ce terminar`. – Alt` dat`, Harry. |ncercarea care o a[tepta \i revenise \n minte [i abia reu[i s`-i zâmbeasc`. – Noapte bun`. – |ncearc` s` te odihne[ti, Lesley. Ai mare nevoie de asta. Tân`ra urc` sc`rile cu \ncetinitorul pân` \n camera ei. Imaginile lacului pierdut printre mun]i [i a animalelor s`lbatice \n total` libertate defilar` prin fa]a ochilor ei. Via]a era atât de frumoas` [i de simpl` acolo! Orele treceau una dup` alta. |ntins` pe pat, cu ochii deschi[i, nu putea s`-[i g`seasc` somnul din cauza gândurilor. Pendula de la intrare tocmai b`tuse ora dou` când auzi pa[ii lui Thane pe scar`. Trase cu urechea. |l auzea mi[cându-se prin \nc`perea vecin`. F`cu \ntâi un du[ \n baia pe care o \mp`r]eau, apoi se \ntoarse \n camera lui. Timp de o clip`, fu tentat` s` amâne \ntrevederea lor pentru a doua zi, dar respinse cu energie aceast` idee. Dac` nu discuta acum cu Thane, o va face unchiul ei, negre[it. {i ce umilitor ar fi pentru ea! Ac]ionând imediat, salva aparen]ele, p`strându-[i un rest de demnitate. Pentru a avea un pretext, cobor\ tiptil \n buc`t`rie [i lu` o tav` pe care puse un sandvi[ cu carne [i o cea[c` de cafea. Se \mpiedic` \n poalele c`m`[ii de 113

noapte atât era de nervoas` [i \[i \n`bu[i o \njur`tur`. Ajuns` \n fa]a camerei, trase aer \n piept [i b`tu. – Thane? \l strig` ea \ncet. – Intr`. Lesley deschise u[a cu o mân` tremur`toare. Spre consternarea ei, \l g`si pe Thane \n vârful patului, acoperit cu un cear[af. Citea la lumina veiozei, singurul punct luminos din \nc`pere. O t`cere ap`s`toare se instal` \ntre ei, \ntrerupt` doar de tic-tacul de[tept`torului. Nu-i mai r`mânea decât s` treac` la atac. – Trebuie s`-]i vorbesc. Se apropie de pat [i puse tava pe noptier`. – Iart`-m` c` nu m` pot scula, spuse el cu o urm` de ironie \n voce. F`r` voie, privirea i se \ndrept` spre pieptul musculos [i bronzat. Un val de c`ldur` o trecu din cap pân`-n picioare. El oft`. – Ce s-a mai \ntâmplat? {i la birou n-am avut parte azi decât de probleme! Puse pe cear[af dosarul pe care-l studia [i \ncepu s`-[i maseze gâtul strâmbându-se de durere. Lesley se apropie, \mpins` de dorin]a de a-l atinge. Cu gesturi \ncete [i mângâietoare, \ncepu s`-i maseze ceafa. Un suspin de pl`cere sc`p` de pe buzele lui Thane. Cu o pl`cere senzual`, Lesley sim]ea cum pielea i se \nc`lze[te sub degetele ei \ndemânatice. Dup` câteva clipe el o prinse de mâini [i o trase \n fa]a lui. 114

– Ceea ce faci nu e prea \n]elept, [tii asta, nu-i a[a? o \ntreb` el. {i ce era mai ciudat era faptul c` p`rea furios. – Ce naiba urm`re[ti, Lesley? Ea se degaj` cu brutalitate din mâinile lui. – Nu eu, e... Oh! Nemaiputând s` suporte mult timp tensiunea dintre ei, \i spuse pe de-a dreptul: – Unchiul Graham vrea s` ne c`s`torim. – {tiu, \i r`spunse el impasibil. – {tiai? {tiai! exclam` ea ne\ncrez`toare. |ncerc` s` se \ndep`rteze de el, dar Thane o \mpiedic`. |ncepu s`-i vorbeasc` rar, ca [i cum \ncerca s`-i explice situa]ia unui copil. – Trebuie s` \n]elegi, Les, c` Graham posed` dou` comori \n via]a lui: pe tine [i institutul. Are o \ncredere deplin` \n mine \n privin]a institutului, dar ar fi mai lini[tit dac` a[ face parte din familie. Boala i-a sporit grija pentru viitorul t`u... De aici pân` la a deduce c` ar dori s` ne c`s`torim nu mai e decât un singur pas! – Nu suntem pe cale de a \ncheia un bilan]! – Nici nu vede leg`tura dintre noi \n acest fel. {tii prea bine. |i d`du drumul [i b`u o \nghi]itur` de cafea. – De fapt, ce raport exist` \ntre aceast` problem` [i tratamentul `sta de favoare? Ar`t` spre tav`, cu o lumini]` ironic` \n fundul ochilor. Lesley \l privi drept \n fa]` [i [opti cu o voce slab`: – Cred c` ar trebui s`-i \ndeplinim dorin]a. – Continu`. 115

– Vrei s`-mi precizez gândul? – Da. Situa]ia p`rea s`-l \nveseleasc`. Lesley explod`: – Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine! Cea mai romantic` cerere \n c`s`torie! gândi ea, luându-se singur` peste picior. – Ca s`-i faci pl`cere lui Graham? \ntreb` el pe un ton indiferent, ca [i cum vorbea despre ploaie sau timp frumos. – |i dator`m asta! Ce alt motiv a[ putea avea? Niciodat`, dar absolut niciodat`, \[i spuse ea, n-o s`-i m`rturisesc c` am fost destul de nebun` ca s` m` \ndr`gostesc de el! – Oh! Eu mai v`d unul, spuse el cu blânde]e. |i atinse u[or cu podul palmei rotunjimea sânilor. Trupul ei o tr`d` imediat [i materialul fin al c`m`[ii de noapte nu-i ascunse reac]ia. Se \ndep`rt` repede. – Nu! Asta... asta n-ar fi o c`s`torie adev`rat`... N-am \mp`r]i aceea[i camer`. O s` a[tept`m pur [i simplu completa restabilire a lui Graham, apoi o s` anul`m cu discre]ie contractul de c`s`torie. – Nu. Thane \[i cufund` privirea \ntr-a ei. – |i refuzi asta? – A[ face orice pentru Graham, dar nu vreau s` existe o minciun` \ntre noi. – Ce vrei s` spui? – Vreau o c`s`torie adev`rat`, Les. Aceea[i camer`, acela[i pat. Vocea lui era inflexibil`. 116

– Nu. Nu pot... niciodat` n-am... Thane surâse. – {tiu. Obrajii lui Lesley trecur` de la alb la stacojiu. – Dar cred c` vei putea face acum pasul. De fapt, ai chiar \nclina]ii \n aceast` direc]ie. Lesley nu reu[i s`-i sus]in` privirea. – Te rog, Thane, \l implor` ea. – Ori e alb`, ori e neagr`, Les. Ori o c`s`torie adev`rat`, ori deloc. O trase spre el [i o oblig` s`-l priveasc` \n ochi. – Un divor] ar risca s` compromit` s`n`tatea lui Graham [i ar face-o s` sufere pe mama. Lesley scutur` din cap [i buclele i se r`sfirar` pe umeri. – Atunci nu mai [tiu... Thane o prinse de \ncheieturi [i o strânse pân` la durere. – Exist` altcineva \n via]a ta? Ben Adams? Trevor Saunders? Absurditatea acestei \ntreb`ri reu[i s`-i smulg` un zâmbet. – Bine\n]eles c` nu. |mi \mpart via]a \ntre unchiul Graham [i institut. Nici n-am inten]ia s` m` \ntâlnesc cu cineva \n momentul de fa]`. – |mi pare r`u c` trebuie s`-]i dau planurile peste cap. E[ti gata s` faci asta pentru Graham? Ea \l privi, mirat` de \ntors`tura pe care o luase discu]ia lor. Ea fusese cea care venise s`-i cear` lui Thane aceast` favoare pentru unchiul ei. {i acum... 117

– A[ fi \n stare de orice pentru el! Chiar [i de asta! {i chiar dac` am impresia c` sunt pe cale de a m` vinde! – Nu vreau drept so]ie o fecioar` sacrificat` pe altar! exclam` el, dovedind c` nu [i-a pierdut sim]ul umorului. – Nu sunt o martir`, hai s` nu exager`m. A[ face indiferent ce pentru unchiul Graham, asta-i tot. – Indiferent ce? Reu[i s`-[i elibereze mâinile [i le frec` una de cealalt` ca s` [i le dezmor]easc`. – Da! Chiar s`-mi sacrific virtutea! strig` ea scoas` din fire. E[ti mul]umit? – Poate c` nu e[ti \ntr-o situa]ie atât de proast`, Les. Am avut ocazia pân` acum s` ne d`m seama cât de bine ne \n]elegem fizic. – {i eu mi-am dat seama de talentele tale \n materie de... Cu un profesor de talia ta [i cu pu]in` experien]`... – Les! – N-am nici un chef s` figurez pe lista cuceririlor tale! – M` flatezi, r`spunse el zâmbindu-i. Lesley \i arunc` o privire posomorât`. – Pretinzi c` nu te gânde[ti decât la Graham, \i reaminti el. El se afl` la orginea acestei propuneri, nu-i a[a? El... singur? – Bine\n]eles. Buna dispozi]ie [i r`bdarea lui Thane se evaporar` brusc. – Bun, rosti el cu asprime. Dac` m` gândesc bine, nu e un plan atât de nes`buit precum p`rea. 118

Obrajii lui Lesley se \nro[ir` din nou. Thane câ[tigase din nou! |n fundul sufletului ei, trebuia s` recunoasc` faptul c` nici nu era prea sup`rat`... Thane se \ntinse lene[ \n pat. – Dac` tot ]i-am acceptat propunerea... nu vii s` m` s`ru]i? Un strig`t de exasperare ]â[ni de pe buzele lui Lesley. Se repezi la u[` [i ie[i trântind-o din toate puterile, urm`rit` de râsul zgomotos al viitorului ei so]. La un etaj mai jos, Harriet tres`ri. Se zvârcoli \n pat \nainte de a adormi la loc. – Am [tiut din prima zi c` o s` sar` scântei \ntre `[tia doi, morm`i ea. *

*

*

A doua zi, Thane plec` la institut cu noaptea-n cap [i o l`s` pe Lesley s` ajung` acolo prin propriile ei mijloace. Ceea ce o f`cu s` se simt` u[urat`, fiindc` dup` scena lor din ajun nu era deloc gr`bit` s` dea din nou ochii cu el! Totu[i, el veni s-o caute la ora prânzului [i, f`r` s` scoat` nici un cuvânt, o conduse la cabinetul doctorului Bailey. Lesley \i arunc` o privire uimit`. – Analizele, \i explic` el scurt intrând \n sala de a[teptare. |n ziua urm`toare petrecur` o or` la tribunal. Thane prezent` rezultatul analizelor [i d`du spre 119

publicare anun]urile de c`s`torie, conform practicii \n vigoare \n Statele Unite. Lesley semn` docil` tot ce i se puse sub nas. Urmar` dou` zile \n cursul c`rora reu[i s` se destind` pu]in. Thane \[i petrecu tot timpul la birou, având \n vedere c` demersurile \n vederea c`s`toriei fuseser` puse la punct. Graham se sim]ea din zi \n zi mai bine [i \[i rec`p`ta gustul afacerilor. Lesley \i d`duse de \n]eles doar c` era posibil` c`s`toria \ntre ea [i Thane, dar f`r` s`-i precizeze nimic. |n seara celei de a doua zile, Thane intr` cu un aer extrem de obosit \n camera ei, \n momentul \n care se preg`tea s` se culce. – Bun`, [opti ea. |n chip de r`spuns Thane o trase spre el cu inten]ia de a o s`ruta; Lesley reu[i s`-[i ascund` pasiunea care o devora. – Pari obosit, remarc` ea abia ]inându-se s` nu-l mângâie cu duio[ie. – Nu din toate punctele de vedere, \i replic` el privind-o drept \n ochi. Tonul lui calin [i tandru nu l`sa nici o \ndoial` asupra inten]iilor lui. Lesley \i sc`p` cu \ndemânare din \mbr`]i[are. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, se apropie de u[` [i o deschise de perete. Thane ie[i cu un zâmbet ironic pe buze.

120

Capitolul 10 De[i credea c` somnul nu se va lipi de ea, Lesley dormi ca un \ngera[ \n acea noapte. Se trezi dis-dediminea]` cu inima u[oar` [i \ntr-o dispozi]ie de zile mari. |[i f`cu du[ul cântând, apoi \[i alese din dulap o ]inut` prim`v`ratic`: o fust` dintr-o m`tase de culoarea piersicii [i o bluz` cu bretele, din organdi alb. |n mod obi[nuit se \mbr`ca mult mai simplu ca s` se duc` la lucru, dar acum se hot`râse s` fie \n ton cu timpul, frumos [i \nsorit. Cobor\ sc`rile s`rind din dou` \n dou` [i d`du buzna \n buc`t`rie. – Bun`, Harry! Ce faci? Se \ntrerupse brusc, descoperindu-l pe Thane deja instalat la mas`. El \i zâmbi [i \mpinse un taburet spre ea. – Bun`, Lesley. Se ridic` [i o s`rut` pe obraz sub privirea \nduio[at` a lui Harry. Lesley p`str` o t`cere prudent`. Dac` era prea „]eap`n`“ s-ar tr`da fa]` de Thane, dar nici nu-i convenea s` par` tulburat` sau contrariat` \n fa]a lui 121

Harriet. Menajera n-ar \n]elege atitudinea ei când \[i vor anun]a logodna. De comun acord, p`r`sir` casa \mpreun`. |n timpul drumului, Lesley \l studie pe furi[ pe Thane. {i el p`rea s` fi acordat o grij` cu totul special` ]inutei. Purta un costum gri-\nchis cu o croial` impecabil`, c`ma[` alb` [i o cravat` de culoare \nchis` cu desene discrete. – Oricine s-ar gândi c` mergem s` s`rb`torim ceva, spuse el remarcând privirile lui Lesley. – |n cazul meu, a[a [i este. S`rb`toresc \ns`n`to[irea unchiului Graham [i... aceast` zi atât de frumoas`. – Perspectiva c`s`toriei tale te las` deci total indiferent`, Lesley? |mi face impresia c` e[ti cam nep`s`toare. – Niciodat` nu trebuie s` iei prea \n serios afacerile, nu e bine pentru nervi... Pentru ai mei \n orice caz! replic` ea cu promptitudine. Ma[ina se opri la stop. Thane profit` de ocazie ca s`-i ia mâna [i s-o duc` la buze. – Ia „afacerea“ noastr` foarte \n serios, Lesley, fiindc` altfel s-ar putea s` regre]i. Un claxon \i chem` la ordine. Thane se concentr` asupra [ofatului [i drumul continu` \ntr-o deplin` t`cere. Lesley era cufundat` \n gândurile ei. Ce-o fi vrut s` zic` Thane? Ce-ar fi putut s` regrete ea? Ce se va alege din c`s`toria asta? Atâtea \ntreb`ri care o aruncau \ntr-un abis de incertitudini. Ajunser` \n sfâr[it la institut. Thane afi[a atitudinea curtenitoare [i dezinvolt` pe care o adopta adesea la birou. Insist` s` dea \mpreun` o rait` prin toate serviciile, pentru a o pune la curent cu transform`rile de 122

dat` recent`. Ea \l urm` f`r` s` protesteze, derutat` de brusca lui schimbare de dispozi]ie. De la \ntoarcerea lui Thane, la institut domnea o adev`rat` efervescen]`. Departamentul foto era pe cale de a deveni unul din cele mai moderne din Statele Unite. Ni[te camere de luat vederi ultrasofisticate pentru film`ri tocmai fuseser` livrate. – E cel mai bun echipament din lume. Ben Adams era \ntr-al nou`lea cer \n timp ce-i ar`ta noile materiale. Lesley zâmbea, aproba din cap, simula un interes pe care nu reu[ea s`-l simt` \n aceast` diminea]`. Ben, care avea un temperament deschis [i expansiv, reu[ea \ntotdeauna s-o fac` s`-i \mp`rt`[easc` entuziasmul dar, con[tient` de b`nuielile lui Thane \n privin]a sentimentelor ei fa]` de fotograf, se c`znea s` p`streze distan]ele [i s` se poarte cu r`ceal` fa]` de el. Din fericire, Ben, preocupat de demonstra]ia lui, nu p`ru s` remarce aceast` atitudine neobi[nuit`. Thane puse cap`t explica]iilor lui exuberante. – Iart`-ne, dar acum trebuie s` plec`m. Doamna Crandall ne caut` probabil deja prin tot institutul! – Pe mai târziu! \i spuse peste um`r Lesley. Remarca nu \ntârzia s`-i atrag` o privire critic` din partea lui Thane. – Ce p`rere ai, draga mea, despre tot ce ai v`zut? o \ntreb` el \n ascensor. – Foarte interesant, \i replic` ea cu r`ceal`. Unchiul Graham este la curent cu aceste schimb`ri? Thane se \ncrunt`. 123

– Crezi c` n-ar fi de acord cu ele? Ei bine, te \n[eli. |nainte de a pleca spre Sawtooth l-am informat \n linii mari despre proiectul meu [i mi-a dat mân` liber`. Chipul lui Lesley se \ntunec`. Oare Graham [tia la ce se expunea dându-i mân` liber` lui Thane? Pu]in câte pu]in, el transforma institutul dup` bunul lui plac. Era sfâ[iat` \ntre dragostea ei pentru acest b`rbat \ntreprinz`tor [i loialitatea fa]` de unchiul ei. – Spune-mi ce ai pe inim`, Les. Nu te jena! Tân`ra tres`ri [i \[i ridic` privirea spre el. |n acela[i moment u[ile ascensorului se deschiser`. Thane d`du din cap \n direc]ia doamnei Crandall care \ncerca disperat` s`-i dea un teanc de mesaje, o \mpinse pe Lesley \n biroul lui [i trânti u[a \n urma lor. Cu mâinile \n [olduri, o a[tept` s` vorbeasc`. – Cred c`... cred c` de când ai venit, institutul a trecut sub controlul t`u. Unchiul Graham... – N-o s` fac niciodat` nimic care ar putea s`-l r`neasc`, afirm` el cu hot`râre. Lesley \[i plec` imediat capul. – N-am... n-am vrut s` zic asta. – Consider \nchis capitolul. La treab`! F`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, Lesley ie[i din birou, trecu prin fa]a unei doamne Crandall intrigat` \n cel mai \nalt grad [i se \ndrept` spre „domeniul“ ei. Se a[ez` oftând pe un scaun [i \ncepu s`-[i trieze coresponden]a; avea nevoie de o preocupare ca s`-[i schimbe cursul gândurilor. Tocmai termina de redactat o scrisoare important` când Thane d`du buzna \n biroul ei f`r` s` se anun]e. 124

– |n curând e ora unu, Les. Am venit s` te invit la masa de prânz [i la o c`s`torie, o anun]` el vesel. – O... c`s`torie... ast`zi? – Ai vreo ideea mai bun` pentru o asemenea zi splendid` de var`? – Nu! Nu pot! Vreau s` zic... nu azi. – Haide, bine\n]eles c` po]i! – Unchiul Graham m` a[teapt` dup`-mas` [i... |i alung` obiec]ia cu o mi[care a mâinii. – Telefoneaz`-i. {tiu c` mama se duce s`-l viziteze azi, a[a c` nu va fi singur. Ceea ce \nsemna \n termeni politico[i c` Graham nu are nevoie de prezen]a mea, interpret` imediat Lesley spusele lui. – Plec`m chiar acum, Les. Am anun]at-o deja pe doamna Crandall. Avem \ntâlnire cu judec`torul Barker care ne va c`s`tori. Pe drum ne oprim doar ca s` lu`m prânzul. Deci... acum sau niciodat`! Rezistând unei teribile dorin]e de a alege „niciodat`“, Lesley capitul`. Se ridic` \ncet, \[i lu` po[eta de pe birou, blazerul de pe umera[, toate astea f`r` s`-i arunce vreo privire. Thane se apropie de ea, o mângâie u[or pe p`r, apoi \i ridic` b`rbia cu degetul ar`t`tor pentru a o obliga s`-l priveasc` \n ochi. – Ce s-a \ntâmplat? N-ai chef de un prânz pe cinste? – Cred c` mi-am pierdut apetitul, [opti ea. Cu buzele \ntredeschise, ea \l privea f`r` s` clipeasc`. – Ciudat, \i spuse el la ureche, dar al meu cre[te din ce \n ce. 125

Auzindu-l, Lesley se trase \napoi. F`r` s` i se [tearg` surâsul de pe buze, Thane o ajut` s`-[i pun` blazerul. Apoi, cu capul sus, Lesley se \ndrept` spre u[`. – Nu-i telefonezi lui Graham? Lesley se r`zgândi [i form` num`rul de la spital. Lydia fu cea care-i r`spunse la telefon. – Nu e \n camer` \n acest moment, Lesley. S-a dus s`-[i fac` ni[te controale de specialitate. |mi pare r`u. – Oh, dar nu-i nimic. Spune-i doar c` o s` trec s`-l v`d ceva mai târziu decât de obicei. – Da, [tiu, \i r`spunse Lydia \nainte s` \nchid`. Abia \n fa]a judec`torului Lesley se \ntreb` cum de [tia Lydia... dar era prea târziu. Era deja m`ritat` cu acest b`rbat atât de voinic, atât de frumos, pe care abia \l cuno[tea... Când se aplec` s` o s`rute dup` ie[irea de la scurta ceremonie, f`cu apel la toat` voin]a ei pentru a nu r`spunde cu patim` la acest s`rut care, ca de obicei, o tulbura peste poate. Thane o privi cu un aer ironic. Pe drumul de \ntoarcere, Lesley nu se putu \mpiedica s` admire inelul de aur, \ncrustat cu diamante mici, pe care i-l pusese \n deget so]ul ei. – A apar]inut bunicii mele materne. Se numea Celine Lebeau Emorry. – Probabil c` avea degetele foarte sub]iri, fiindc` mi se potrive[te perfect. |[i \ntinse mâna cu un gest copil`resc, ca s`-l fac` s` sclipeasc` \n b`taia razelor de soare. 126

– A[a e. Mi-o amintesc foarte bine... Micu]` de statur`, foarte demn`, o fran]uzoaic`... la fel de \n]epat` ca [i tine. – Dac` sunt a[a de \ngrozitoare, de ce ai acceptat s` te \nsori cu mine? – Pentru Graham, nu-]i mai aminte[ti? {i de altfel, mama m-a \nv`]at c` nu trebuie niciodat` s` refuzi o femeie aflat` la necaz, care \]i cere ajutorul! Lesley se pref`cu bine\n]eles c` n-a auzit aceast` replic`, absorbit` fiind de chipurile care defilau \n goan` prin fa]a ochilor ei. – Acum suntem obliga]i s` mergem la spital? Gândul c` va trebui s` anun]e c`s`toria, s` primeasc` felicit`rile de rigoare i se p`ru insuportabil. Thane parc` \ntr-un loc[or r`mas liber \n fa]a spitalului, dând dovad` de \ndemânarea lui obi[nuit`. – Eu cred c` ar fi corect s`-i punem la curent pe Graham [i mama mea. Dar dac` vrei s` m` convingi s` renun]`m la asta pentru alte... activit`]i mai pl`cute... |i lu` mâna [i o duse la buze, s`rutându-i rând pe rând vârful fiec`rui deget. Lesley sim]i ni[te fiori pl`cu]i dar [i periculo[i, str`b`tând-o din cap pân`-n picioare. Extrem de tulburat`, \ncerc` totu[i s` r`mân` stan` de piatr`. – Ei, mergem? rosti ea cu r`ceal`. – N-o s`-mi scapi la infinit, Lesley. Drept orice r`spuns, ea deschise iute portiera, ie[i din ma[in` [i se \ndep`rt` pe trotuar. Dac` ar [ti! gândi ea disperat`. Thane o ajunse din câ]iva pa[i mari. 127

– M`car pentru ei, Les, f` un mic efort s` pari fericit`, \i [opti el la ureche. – Atât de crud` m` crezi? S` [tii c` unchiul Graham n-o s` b`nuiasc` niciodat` c` totul nu este decât o fars`. Se opri, f`r` a-i l`sa timp s` r`spund`, se ridic` \n vârful picioarelor [i-l s`rut`. Apoi \l lu` hot`rât` de bra] [i merser` a[a pân` \n holul spitalului. *

*

*

– Lesley! Ce frumoas` e[ti ast`zi! exclam` Graham. Tân`ra \l s`rut` [i-i zâmbi cu timiditate. – |]i mul]umesc. {i tu, tu cum te sim]i? – Oh, eu... n-are nici o importan]`... spune-mi mai degrab`... Graham se \ntrerupse brusc, remarcând zâmbetul calm [i serios al Lydiei. – El e foarte bine, Lesley. Dar cred c` Thane are ceva s` ne spun`. Acesta \ntinse mâna spre Lesley care se apropie \ncet de el. Cuprinzându-i umerii cu bra]ul, el anun]`: – Am dorit ca voi s` afla]i primii. Lesley [i cu mine tocmai ne-am c`s`torit. Se aplec` spre ea [i o s`rut`. Lydia se ridic` imediat [i \i \mbr`]i[` c`lduros pe amândoi. – Sunt atât de fericit` pentru voi, copii! Graham \[i \ntinse bra]ele spre tân`ra c`s`torit`. O lacrim` de bucurie i se rostogolea pe obraz. |n ciuda unui oarecare sentiment de vinov`]ie, nepoata lui 128

r`spunse din toat` inima manifest`rilor lui de bucurie. M`car dac` ar fi vorba de o c`s`torie adev`rat`! gândi ea. |n acea clip` \ntâlni privirea arzând de dorin]` a lui Thane. Va fi o c`s`torie adev`rat`, p`reau s` spun` ochii lui. Sim]i c` se \nro[e[te. Mai st`tur` câteva clipe de vorb`. Thane o l`s` cu gura c`scat` pe Lesley prin felul \n care le povesti dragostea romantic` ap`rut` pe nea[teptate \ntre ei, trecând sub t`cere momentele lor de intimitate. Ce performan]`! Oarecum dep`[it` de evenimente, ea \i d`du ascultare f`r` s` protesteze. Când Thane d`du semnalul de plecare, \[i \mbr`]i[` unchiul, apoi pe Lydia care-i [opti: – Fiul meu are mult, mult noroc. P`r`sir` spitalul mân` \n mân`, auzind \n jurul lor exclama]iile personalului care comenta „ce pereche frumoas`!“. Imediat ce ie[ir` din raza lor de vedere, Lesley se gr`bi s`-[i retrag` mâna [i se \ndep`rt` ostentativ de so]ul ei. – E[ti un povestitor \nn`scut, Thane. Ar fi trebuit s` te faci scriitor sau actor, remarc` ea. – De ce? Am min]it cumva? Nesim]indu-se deloc \n largul ei, Lesley ridic` din umeri. – Nu, nu chiar... [tii foarte bine ce vreau s` zic! Dar ai un stil de a prezenta lucrurile! O ajut` s` se urce \n ma[in`. Enervat`, Lesley apuc` mânerul [i trânti portiera \nainte ca el s-o fi putut \nchide. Foarte calm, f`r` s` se despart` de ve[nicul lui surâs, se \ndrept` spre casa lui Graham. Harriet \i primi, ro[ie de emo]ie. O \mbr`]i[` cu dragoste pe Lesley. 129

– Ce veste! {i a]i ]inut totul \n cel mai mare secret! Sunte]i ni[te ingra]i! Felicit`ri! Noroc [i fericire, copiii mei! – Harry, cum naiba ai [i aflat? se interes` Lesley. Unchiul Graham, pariez c` el! – Din fericire a existat cineva care s` aib` amabilitatea s` m` anun]e! Menajera \[i [terse ochii cu o batist` enorm` pe care [i-i scoase din buzunarul [or]ului. Thane o s`rut` zgomotos pe amândoi obrajii. – E[ti a doua... Nu, a treia persoan` care afli, Harry, imediat dup` Graham [i mama mea. Jur! Ceva mai lini[tit`, menajera le ar`t` o valiz` [i o geant` de voiaj care se g`seau lâng` scar`. – O s` v` p`r`sesc dup` ce v` voi servi o mas` demn` de acest eveniment! – Ne p`r`se[ti?! exclam` Lesley. – Nu v` face]i probleme, pentru o s`pt`mân` doar. Timpul necesar pentru o lun` decent` de miere! |n afar` de asta, sora mea, cea care are un magazin alimentar \n Brooklyn, are treab` pân` peste cap \n acest moment. A[a c` totul se aranjeaz` cum nu se poate de bine! Se \ndrept` spre buc`t`rie. – Frigiderul este plin-ochi. A]i avea cu ce face fa]` [i la un asediu! Presupunând c` o s` ave]i timp de mâncat! Satisf`cut` de gluma ei, izbucni \ntr-un râs zgomotos. – Oh, Harry, te rog, nu... Thane se repezi spre so]ia lui [i-i d`du un cot elocvent. 130

– Lesley nu [tie cum s`-]i mul]umeasc`, Harry. Interesata \i arunc` o privire \nveninat`. – Dragostea mea, \i [opti el, aminte[te-]i c` e[ti o tân`r` [i fericit` mireas`! Lesley \ntoarse capul [i, \mbufnat`, \ncepu s` urce sc`rile spre camera ei, dorind \n primul rând s` scape de acea privire ironic`, ce reu[ea \ntotdeauna s-o pun` \n \ncurc`tur`. Se dezbr`c` de toaleta pe care [i-o alesese cu atâta voio[ie de diminea]`, \[i puse cea mai veche [i mai comod` rochie de cas` [i se lungi \n pat. Abia \ncepu s` se destind` când u[a se deschise [i \n pragul ei ap`ru Thane. Intr` cu dezinvoltur`, ca \ntr-o ]ar` cucerit`. Lesley se a[ez` indignat` pe marginea patului. O s`-l \nve]e ea minte! Dar \n acel moment \[i aminti de noua lor rela]ie. Cât de frumos era! |[i scoase haina [i cravata. C`ma[a descheiat` la câ]iva nasturi l`sa s` se \ntrez`reasc` pielea neted` [i bronzat`. Studie cu \ncetinitorul camera din priviri, ca [i cum voia s` se impregneze de personalitatea proprietarei ei. Se opri \n fa]a animalelor de plu[ [i a fotografiilor care \nf`]i[au o feti]` lâng` p`rin]ii ei. Erau fotografiile ei preferate. – Ai p`rul castaniu al tat`lui t`u, dar ochii mamei tale. A fost primul lucru care m-a frapat la tine: ochii `[tia mari [i incredibil de alba[tri, spuse el cu blânde]e. – Tata spunea \ntotdeauna c`, [i dac` ar s`r`ci \ntr-o bun` zi, posed` cele mai pre]ioase safire din lume atâta timp cât ne va avea pe mama [i pe mine. I-a lipsit atât de mult mamei... – Dar ]ie nu? 131

– Bine\n]eles c` da. Era un tat` minunat. Dar pentru mama, cum s` zic... Erau atât de lega]i unul de cel`lalt. |ntotdeauna mi-am dorit o asemenea rela]ie. Când o s` m` m`rit eu... Oh! |[i duse mâna la gur` [i, \ncet, \[i ridic` ochii spre el. – |mi pare r`u, Thane... eu... nici nu mai pot s` gândesc limpede. Spre marea ei surpriz`, Thane \i r`spunse cu un zâmbet: – Este lucrul cel mai bun \n momentul de fa]`, Lesley. Se \ndrept` spre u[`. – Harry m-a trimis s`-]i spun c` cina este aproape gata. Te a[tept jos. Tân`ra r`mase gânditoare o clip`, apoi se duse s` scotoceasc` prin dulap. Dup` o mul]ime de ezit`ri, opt` pentru o tunic` splendid` din m`tase albastr`, brodat` cu fir de aur. O cump`rase pentru o recep]ie dat` de Graham nu cu mult timp \n urm`. Era o ]inut` destul de \ndr`znea]`, mulat` pe corp [i cu decolteul adânc. O ]inut` ideal` pentru o cin` romantic`, gândi ea. Apoi se a[ez` \n fa]a oglinzii, \[i ridic` p`rul \ntr-un coc care-i scotea \n eviden]` fine]ea tr`s`turilor, [i se fard` cu grij`. |n final, ca s` braveze, alese parfumul cel mai costisitor pe care-l avea [i puse câteva pic`turi dup` urechi, \ntre sâni [i la \ncheietura mâinii. Dup` o ultim` privire aruncat` \n oglind`, trase aer \n piept [i cobor\ sc`rile.

132

Capitolul 11 Harriet o primi pe Lesley \n hol. – Oh, cât e[ti de frumoas`! exclam` ea s`rutând-o pe amândoi obrajii. Cina este gata, o s` v` servi]i singuri. Pe mine m` a[teapt` taxiul. La revedere, scumpa mea. V` doresc la amândoi mult` fericire [i... distrac]ie pl`cut`. |[i sufl` zgomotos nasul \n batist`, apoi \n[f`c` valiza [i geanta de voiaj. – La revedere, Harry. {i \]i mul]umesc! Thane \[i f`cu apari]ia de undeva din spatele ei. – Ar`]i superb, Lesley. Inima tinerei femei \ncepu s` bat` mai repede la gândul c` acum r`m`seser` singuri \n cas`. Se \ntoarse \ncet spre el [i \[i aplec` pu]in capul \ntr-o parte, mul]umindu-i din priviri pentru compliment. Thane o lu` de mân` ca s-o conduc` \n sufragerie, unde Harry le aranjase o mas` superb`. – Oh, Harry! 133

– Am [tiut \ntotdeauna c` ascunde o inim` romantic`, remarc` Thane râzând. – Dar unde o fi g`sit flori la o or` atât de târzie? se mir` ea admirând buchetul care \mpodobea masa. – Am rugat-o eu. Harry are o mul]ime de talente ascunse, printre care [i pe acela de a-i convinge pe comercian]ii \nc`p`]âna]i. |n termeni mai pu]in diplomatici, l-a informat pe florar c` are tot interesul s` livreze florile la ora dorit`, dac` ]ine s`-[i p`streze drept client pe domnul Graham Chadwick, pre[edintele institutului Licorn! – E dat` naibii Harry a noastr`! – Hai s` facem onorurile mesei. Trase un scaun pentru ea. – Les, parfumul t`u m` incit` mai degrab` s` las s` se r`ceasc` acest adev`rat festin... Dup` ce aprinse lumân`rile \nfipte \n sfe[nicele de argint, se a[ez` [i o servi. Lesley \l privea cu un zâmbet nesigur pe buze. Ochii ei timizi [i rug`tori \i \ntâlnir` pe cei ai so]ului ei. Privirea lor era lini[tit` dar str`lucitoare. |ncerc` s`-[i alunge emo]ia care-i strângea gâtul ca o ghear`. – Am face mai bine s` mânc`m, altfel se va r`ci totul, articul` ea cu o voce r`gu[it`. – Ce femeie practic`! Cinar` \ntr-o t`cere deplin`. Thane \i oferi vin. Lesley \[i \ntinse paharul sperând s` capete pu]in curaj. |n timp ce degusta vinul, observ` c` paharul lui Thane era gol. – Ai fi preferat un alt sortiment? 134

Se preg`tea s` se duc` s` caute o sticl` \n pivni]a lui Graham, \n care se g`seau vinuri vechi din podgorii renumite. Thane scutur` din cap. – Nu prea m` omor cu alcoolul. N-ai observat? Lesley \[i rememor` numeroasele prânzuri sau cine pe care le luaser` \mpreun`, [i \[i d`du seama c` nu-l v`zuse niciodat` bând altceva \n afar` de ap` mineral`, suc de fructe [i ocazional cafea. – O surpriz` ne a[teapt` la buc`t`rie, relu` el. Vru s` se scoale, dar Lesley \l \mpiedic` printr-un gest al mâinii. – M` duc eu, spuse ea. Disp`ru \ntr-un fo[net de m`tase, urm`rit` de privirea vis`toare a lui Thane. El \nchise ochii [i \[i trecu nervos mâna prin p`rul negru. Vocea tinerei femei se f`cu auzit` de cealalt` parte a u[ii. – Aten]ie, preg`te[te-te! strig` ea vesel`. Intr` ]inând \n mâini un apetisant tort roz decorat cu flori albe de zah`r. Deasupra trona tradi]ionala pereche de miri. Lesley \l a[ez` cu grij` pe mas`. – Se pare c` nu mai termin`m s` ne extaziem \n fa]a talentelor lui Harry. E o adev`rat` maestr` \n arta culinar`. – Categoric! – Nu exist` vreun obicei privind t`ierea tortului? se interes` Thane. – N-are importan]`. – Ba da, so]ul [i so]ia trebuie s`-l taie \mpreun`, a[a mi se pare. – E p`cat s` stric`m o asemenea capodoper`. Dar dac` trebuie... 135

Lu` lop`]ica pentru pr`jituri [i o puse \n mâna so]ului ei. – Trebuie s` t`iem prima felie noi doi [i s-o mânc`m \mpreun`, spuse ea \ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul degetelor. T`iar` o felie mare pe care o mâncar` ca doi tineri c`s`tori]i, fiecare dându-i celuilalt s` m`nânce cu linguri]a. Obicei care-i f`cu \n cele din urm` s` pufneasc` \n râs. Pentru prima oar` \n aceast` sear`, Lesley sim]i c` se destinde pu]in. – Cred c` sunt tentat s` mai m`nânc o bucat`, declar` Thane vesel. |mi ]ii companie? – Nu... nu m` mai simt \n stare s` \nghit nici o buc`]ic`! Dac` a[ face pu]in` cafea \nainte s` sp`l vasele? – Nu, mi-e prea cald. Dar a[ putea s`-]i dau o mân` de ajutor... Vezi ce so] bun sunt? Timp de câteva clipe, cuvântul „so]“ o surprinse, apoi replic`, cu o serveritate pref`cut`: – S` nu te a[tep]i s` prime[ti o medalie, Thane Fraser! El \i arunc` un zâmbet plin de sub\n]elesuri, dar t`cu. Duse farfuriile [i le puse \n ma[ina de sp`lat vasele, \n timp ce Lesley strângea restul. – Nu mai avem nimic de f`cut aici, Les, spuse el ceva mai târziu dup` ce mai arunc` o ultim` privire prin sufragerie [i buc`t`rie. Cu respira]ia \ntret`iat`, ea \[i ridic` ochii spre el, ni[te ochi foarte mari pe un chip care p`lise brusc. Buzele \i tremurau u[or. El o conduse \n salon apoi o trase pe divan. |l privi \n lumina difuz`. Chipul lui era frumos [i teribil de viril. 136

– Les, s` [tii c` nu vreau s` te bat! – Eu... [tiu asta, \ng`im` ea. Era mai \ncordat` ca niciodat`. Nu-i putea m`rturisi c` dragostea pe care i-o purta \nsemna atât de mult pentru ea, \ncât se sim]ea ca paralizat`. Cu un geam`t \n`bu[it, Thane o strânse \n bra]e. Buzele lui puser` st`pânire pe buzele ei, pân` când ea se abandon`, renun]ând la orice rezisten]`. Lesley \i [opti numele cu o voce r`gu[it`, când el o s`rut` pe obraji, pe gât [i apoi pe pielea m`t`soas` a decolteului. F`r` s`-[i dea seama cum, se trezir` lungi]i pe pernele moi. Lesley sim]ea trupul lui Thane, musculos [i \ncordat de dorin]`. Cu o mân` priceput` el reu[i s` desfac` fermoarul [i s`-i scoat` tunica. Degetele lui mângâietoare pornir` \n explorarea rotunjimilor [oldurilor [i coapselor ei. – Las`-m` s` te iubesc, \i [opti el la ureche. S-o iubeasc`?! Dar nu exista nici o urm` de dragoste \n aceast` c`s`torie [i nici \n aceast` \mbr`]i[are p`tima[`. Doar dorin]a fizic` \l \mpingea spre ea. |l respinse cu toat` puterea. – Nu, Thane, nu! I se p`ru c` a trecut o ve[nicie pân` când strânsoarea bra]elor lui sl`bi. Se a[ez` lâng` ea. Sim]indu-[i gâtul uscat, Les \[i d`du brusc seama c`-i descheiase to]i nasturii c`m`[ii. Nici nu-[i amintea când f`cuse asta. – Pleac`, Lesley, \nainte s` nu comit vreun act ireparabil care te-ar face s` m` dete[ti [i mai mult, morm`i el strângându-[i capul \n mâini. Lesley se ridic` [i \[i puse gr`bit` tunica. 137

– Te rog, Thane, eu nu... – Pleac`! url` el scos din fire. – |mi pare r`u, [opti ea \nainte de a o lua la fug`. *

*

*

Dou` teribile [i interminabile ore trecur` pân` când auzi pasul greu al lui Thane care urca sc`rile. Intr` \n camera lui. Lungit` pe pat, cu ochii larg deschi[i fixând \n ne[tire plafonul, Lesley nu reu[ea s`-[i ierte comportarea. }inuta, parfumul, cina, pasiunea de care d`duse dovad` la \nceput constituiau tot atâtea semne de \ntrebare pentru ea. |ncerc` s`-[i g`seasc` somnul. Dar cum \nchidea ochii, \l revedea pe Thane a[ezat pe patul ei, \n noaptea când ea \i propusese aceast` c`s`torie f`r` sens! Apoi \[i reamintea chipul lui \ntunecat, \ncordat când ea \l respinsese. Se ridic` [i travers` \n t`cere camera, \mbr`cat` doar \n c`ma[a sub]ire de noapte care l`sa s` se ghiceasc` toate formele trupului ei. Nu mai voia s`-[i pun` \ntreb`ri. Nu mai voia s` afle dac` dragostea ei era \mp`rt`[it`. Deschise u[a de la camera lui Thane f`r` s` bat`. |nc`perea era cufundat` \n \ntuneric. |mbr`cat \ntr-un halat, el st`tea \n apropierea ferestrei cu un pahar \n mân` [i cu o sticl` de coniac \n cealalt`. – Ce vrei? o \ntreb` el f`r` s` se \ntoarc`. – Nu... nu [tiu. Nu reu[esc s` adorm. – Nu cunosc nici o d`dac`! Neluându-i \n seam` sarcasmul, ea \i spuse cu blânde]e: 138

– De ce bei? Ziceai c` nu... – Detest alcoolul. Dar ajut` câteodat`! o \ntrerupse el cu o voce [uier`toare. – Ajut`? repet` mecanic Lesley apropiindu-se de el. Ca [i cum abia acum luase cuno[tin]` de prezen]a ei fizic`, el o privi. Ochii lui o dezbr`car`. Ea \i primi privirea arz`toare f`r` s` clipeasc`. |[i trecu degetele prin p`r cu un gest nervos. – |n]eleg, continu` ea. Un tumult de sentimente o cople[i: remu[c`ri, exaltare amestecat` cu o dorin]` care urca din adâncul fiin]ei ei. Mai f`cu un pas, apoi \nc` unul, f`r` posibilitatea de a mai da \napoi. – Nu, nu \n]elegi. N-ai nici cea mai mic` idee de ce mi-ai f`cut! Lesley scutur` din cap. O cascad` de p`r [aten \i acoperi obrajii. Cu blânde]e, el \i \ndep`rt` p`rul de pe fa]` [i o lu` \n bra]e. Lesley \l sim]i tres`rind, sau poate propriul ei corp tremura? – {i eu a[ avea nevoie de un pahar, [opti ea lipindu-[i fa]a de pieptul lui. – De ce?... Oh, Les! Buzele lui se lipir` de gura ei ca s-o fac` s` tac`. *

*

*

Era lini[tea care urmeaz` furtunii. Thane se aplec` spre Lesley. – Te sim]i bine? 139

|n chip de r`spuns, ea \i adres` o privire languroas`. I se p`rea extrem de greu s` revin` pe p`mânt dup` momentele de extaz. – Acum dormi. Lesley abia \nchise ochii c` [i adormi. Dup` câteva ore, ni[te tunete sfâ[iar` t`cerea nop]ii, f`când-o s` tresar`. – Thane. |ntinse mâna ca s` se asigure de prezen]a lui. Sim]ea nevoia s` se conving` c` el era acolo, lâng` ea, [i c` \mp`rt`[eau \ntr-adev`r acele minunate clipe de intimitate. El o strânse \n bra]e, \i s`rut` podul palmelor, obrajii. Când gurile lor se \ntâlnir`, Lesley sim]i c` dorin]a se treze[te din nou \n ea. Se cambr`, se lipi de el [i \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui. Trupurile lor pornir` din nou acea lupt` magic`, plin` de senzualitate. |ndoielile, ve[nicele probleme pe care [i le f`cuse p`r`siser` definitiv inima lui Lesley. |l iubea pe Thane. Pasiunea pe care i-o ar`ta dezv`luia \n mod sigur un sentiment apropiat de al ei. Surâse \nainte de a adormi, cu capul sprijinit de um`rul lui. Furtuna continu` pân` \n zori dar nici unul dintre ei n-o auzi. Lesley se trezi cu greutate. }inând ochii pe jum`tate \nchi[i, c`ut` de[tept`torul. Trecuser` zece ore! C`sc` [i se \ntoarse pentru a-l scutura pe Thane ca s` râd` \mpreun` de cât fuseser` de lene[i. Dar lâng` ea, locul era gol.

140

Capitolul 12 Lesley se \ncrunt`. Probabil c` e jos, \[i spuse ea. D`du la o parte cuvertura, s`ri din pat [i \[i lu` c`ma[a de noapte care z`cea pe covor. Dup` ce f`cu rapid un du[, \[i puse o rochie de cas` [i cobor\, sim]indu-[i inima nespus de u[oar`. O scurt` explorare a casei o f`cu s`-[i dea seama c` era singur`. Cum o putuse p`r`si tocmai \n diminea]a asta? Se duse \n biroul unchiului ei [i form` num`rul de telefon de la institut. – Doamn` Crandall, sunt eu, Lesley... Vre]i v` rog s` mi-l da]i pe Thane? – Domni[oar` Wall... vreau s` zic, doamn` Fraser! Ne sim]im cu to]ii atât de emo]iona]i! V` dorim toat` fericirea posibil`. {i... – Da, mul]umesc, doamn` Crandall. Pot s` vorbesc cu... hmm, domnul Fraser? Secretara p`ru brusc jenat`. 141

– Nu este aici, doamn` Fraser. A l`sat un bile]el pe biroul dumneavoastr`. {i mi-a spus c` ast`zi ve]i sosi mai târziu ca de obicei. Una dintre echipele plecate \n expedi]ie are grave probleme... Lesley o \ntrerupse: – Sosesc imediat. Puse receptorul \n furc` f`r` s` mai a[tepte r`spunsul, fiindc` nu se mai putea ab]ine. Cu fa]a ascuns` \n mâini, izbucni \n hohote de plâns... Una dintre echipele plecate \n expedi]ie are grave probleme. Aceste cuvinte i se \nvârteau continuu \n minte. Era un motiv ca s-o p`r`seasc` atât de indiferent dup` prima noapte pe care o petrecuser` \mpreun`? Nu-l va ierta niciodat` pentru asta. |n disperarea ei, uit` de orice con[tiin]` profesional`. Pu]in \i p`sa de ceea ce se \ntâmplase la institut. Ea \i d`ruise trupul [i sufletul ei. |n naivitatea [i lipsa ei de experien]`, crezuse c` acela[i lucru se \ntâmplase [i cu el. – Ce proast` am fost! exclam` ea. R`mase acolo nemi[cat`, privind cu aten]ie biroul unchiului ei, ca [i cum nu-l mai v`zuse niciodat` pân` acum. Soneria telefonului r`sun` cu putere. Ridic` receptorul f`r` chef, sperând dar [i temându-se totodat` c` va auzi vocea lui Thane. – Alo, r`spunse ea pe un ton relativ. – Lesley, sunt eu, Lydia. Thane mi-a telefonat \nainte s` plece. |mi pare extrem de r`u, de[i [tiu c` asta nu te va consola deloc. Nu te sim]i prea singur`? Vocea ei atât de prietenoas` o f`cea s` sufere [i mai mult pe Lesley. Ce mult ar fi dorit s`-[i deschid` sufle142

tul \n fa]a acestei femei [i s` g`seasc` pu]in` consolare \n prietenia ei. Dar refuza s`-[i cer[easc` mila. – Bun`, Lydia. Tocmai m-am trezit adineauri. Doamna Crandall mi-a comunicat c` Thane a plecat, dar totul e \n regul`. – Of, b`iatul `sta al meu! [opti Lydia. Lesley zâmbi f`r` voia ei. Numai mama lui \i mai putea spune acestui b`rbat „b`iatul meu“! – I-am spus c` nu se face s` plece f`r` s` te anun]e personal, dar [tii cum e el... N-a vrut s`-]i faci griji. – Sincer \]i spun, Lydia, totul e \n regul`, repet` ea. {i o s` fac \n a[a fel ca asta s` fie adev`rat, \[i promise \n sinea ei. – Dac` tu a[a spui, copila mea! Ah, Thane mi-a spus c` ]i-a l`sat un bile]el pe birou. De fapt, mi se pare de-a dreptul scandalos s` lucrezi ast`zi. Mi-a dat [i mie ni[te indica]ii. Vrei s` mânc`m \mpreun` la prânz, Lesley? Nereu[ind s` g`seasc` pe loc o scuz` valabil` ca s-o refuze, Lesley fu de acord. *

*

*

– Oh, doamn` Fraser, sunt atât de fericit` pentru dumneavoastr`, atât de fericit`... spuse secretara cu lacrimi \n ochi. Lesley se aplec` [i depuse un s`rut de convenien]` pe obrazul ei. – Mul]umesc, doamn` Crandall. Mi-au mers la inim` ur`rile dumneavoastr`. 143

Pe biroul ei se afla un trandafir ro[u \nso]it de un bilet. Les Dormeai atât de adânc, \ncât nu mi-a venit s` te trezesc când mi-a telefonat doamna Crandall. Echipa plecat` \n Everglades are mari probleme. Trebuie neap`rat s` m` duc de urgen]` acolo. {tiu c` o s` \n]elegi asta. Trebuie s` traversez mla[tinile, a[a c` nu [tiu când m` voi putea \ntoarce. Cred c` peste vreo trei zile. I-am telefonat mamei, ea te va pune la curent cu unele lucruri. O s` vorbim amândoi la \ntoarcerea mea. Deja \mi lipse[ti, Thane. Lesley reciti scrisoarea, silabisind fiecare cuvânt \n speran]a s` g`seasc` un semn de afec]iune sau de dragoste. Cum putuse Thane s` procedeze astfel? |n noaptea trecut` nu schimbaser` nici un cuvânt. Se exprimaser` cu mâinile, cu buzele, cu trupurile lor. |ns` acum, diminea]`, asta nu-i mai era de ajuns. Avea impresia c` se folosise de ea [i c`, o dat` satisf`cut, plecase departe, foarte departe. Mai dezam`git` decât ar fi vrut s` recunoasc`, \ncepu s` se plimbe prin \nc`pere. „|mi lipse[ti“. Iat` ce o deranja mai mult. {i el \i lipsea ei, dar a[a cum soarele lipse[te unei dimine]i, cum... Dup` o zi de lucru total neproductiv`, tân`ra se \ndrept` spre micul restaurant unde avea \ntâlnire cu Lydia. Comandar` o salat` [i ceai. – Apartamentul vostru e \n sfâr[it gata. A fost o nebunie \n ultimele zile dar cred c` vei fi mul]umit` de rezultat. – Apartamentul? Care apartament? 144

– B`iatul `sta al meu e \ntr-adev`r imposibil! Vorbesc despre apartamentul lui, Lesley. {i l-a cump`rat \nainte de plecarea \n Canada, când a fost nevoit s` se \ntoarc` acas` pentru a rezolva problemele firmei Fraser. A locuit la Graham cât timp s-a f`cut cur`]enie [i a fost redecorat. Eu am locuit \n el de când m-am \ntors la New York. – Atunci de ce a continuat s` locuiasc` la unchiul Graham? – Fiindc` l-a rugat unchiul t`u... [i fiindc` mai g`sea acolo un alt pol de atrac]ie, dup` cum presupun eu. Pe scurt, a aranjat \n a[a fel \ncât s` v` muta]i mâine. – Dar tu unde o s` te duci, Lydia? – Ei bine, Graham m-a rugat s` stau la el... \n timpul convalescen]ei lui. Obrajii Lydiei se \nro[ir` u[or. – Ca simpl` prieten`, bine\n]eles. Harriet va fi acolo \n permanen]`. Se pare c` Graham nu se poate lipsi \n momentul de fa]` de familia Fraser. Deci sunt \mpins` afar` din cuib, amabil dar ferm, gândi Lesley. Nu-mi mai r`mâne decât s` accept inevitabilul. Este evident c` Graham tot o mai iube[te pe Lydia... [i acest sentiment pare reciproc. Ar fi urât din partea mea s` m` amestec \n noua lor via]`. – Unde se afl` viitoarea mea locuin]`? |ncerc` s` vorbeasc` pe un ton dezinvolt, dar \[i sim]ea inima grea. Mama lui Thane \i d`du adresa. Era vorba de un cartier chiar [i mai [ic decât cel unde locuia Graham. Tân`ra f`cu ochii mari, uluit` din cale-afar`. 145

– Thane nu ]i-a vorbit niciodat` despre averea lui? Lesley cl`tin` din cap. – {tiam doar c` e fiul unui fabricant de ma[iniunelte. Lydia \ncepu s` râd`. – Ma[ini-unelte dar [i scule de mare precizie, echipament sportiv, f`r` a mai vorbi despre fabrica noastr` de textile [i alte firme a c`ror nume nici nu-l mai [tiu, dar pe care Thane a reu[it s` le fac` extrem de profitabile. Lesley o pivea stupefiat`. Ce surpriz` \i mai rezerva \nc` so]ul ei? – Oh! Eu... \n]eleg, \ng`im` ea. Lydia o b`tu u[or pe mân`. – Nu, probabil c` nu. Fii lini[tit`, nici eu n-am fost niciodat` prea \n tem`. Andrew \mi spunea mereu c` m` p`streaz` doar ca obiect decorativ! {i asta m` \nfuria la culme... Un val de amintiri o cople[i, f`când-o s` tac`. Dup` câteva clipe relu`: – |n privin]a fiului meu... am \ncercat \ntotdeauna s`-l \n]eleg [i s` m` obi[nuiesc cu felul lui de a tr`i. – Sunt sigur` c` e[ti o mam` minunat`. {i [tiu \n mod sigur c` erai o persoan` foarte important` \n ochii so]ului t`u. – Poate. Era un om foarte bun. Sem`na pu]in cu Graham, dar f`r` caracterul lui de aventurier. Lydia b`u o gur` de ceai [i \[i privi gânditoare nora. – S` [tii, draga mea Lesley, c` nu cred c` e[ti f`cut` pentru via]a pe care am dus-o eu. 146

– Am inten]ia s`-mi continuu activitatea la institut. Am avut deja o discu]ie cu Thane pe tema asta. Dar cred c` a \n]eles c` nu sunt o femeie care s` stea acas` [i s`-[i petreac` timpul \mpopo]onându-se. – Dac` m` uit la tine, \mi dau seama c` s-a putut \n[ela cu u[urin]` asupra adev`ratei tale personalit`]i. Sunt sigur` totu[i c` e foarte fericit c` e[ti a[a cum e[ti. Arunc` o privire spre ceas. – Trebuie s` m` \ntorc la spital. O s` v` telefonez, ]ie sau secretarei, pentru a v` da toate am`nuntele privind mutatul. Oamenii vor duce lucrurile mele la Graham [i le vor lua pe ale voastre. Ai grij` de tine, copila mea. Când se desp`r]ir` \n fa]a restaurantului, Lydia o s`rut` pe Lesley pe amândoi obrajii. – S` [tii c` sunt \ncântat` c` am \n sfâr[it [i o fat`. Opri un taxi [i se instal` \n el dup` ce \i f`cu un mic semn cu mâna. Lesley r`mase o clip` nemi[cat` pe trotuar, cu un aer gânditor, pân` când portarul restaurantului o \ntreb`: – Totul este \n regul`, domni[oar`? Ea \i adres` un zâmbet str`lucitor. – Doamn`, \l corect` ea \nainte de a se \ndep`rta. *

*

*

De la prima privire, lui Lesley \i pl`cu la nebunie apartamentul. Reflecta personalitatea puternic` a lui Thane. Mobile vechi moderne st`teau al`turi, aranjate 147

cu un gust extrem de sigur. Câteva obiecte de mare valoare, numeroase covoare [i tablouri frumoase contribuiau la farmecul lui. A doua zi dup` ce se instalase, Lesley \[i aranja c`r]ile preferate \n biblioteca deosebit de bogat` [i de variat` a lui Thane, când auzi sunând interfonul. Portarul imobilului \i anun]a sosirea unui musafir. Se \ncrunt` aruncând o privire spre blugii decolora]i [i tricoul vechi cu care era \mbr`cat`. Apoi cineva sun` de dou` ori la u[`. Gândindu-se c` e Lydia, deschise u[a cu surâsul pe buze. Se trezi \ns` fa]` \n fa]` cu o necunoscut`, o femeie \nalt`, foarte frumoas`, cu p`rul blond [i ochii verzi. Trupul admirabil propor]ionat era pus \n valoare de o rochie cump`rat` probabil de la vreun magazin de lux. Lesley se d`du la o parte, l`sând-o s` intre. Tân`ra trecu prin fa]a ei [i inspect` salonul cu o oarecare ner`bdare. Era evident c` mai fusese pe aici. – Unde este domnul Fraser? Aveam \ntâlnire \n aceast` dup`-amiaz`. – Pot [ti cu cine am onoarea s` vorbesc? – Sunt Della. Dar, de fapt... cine sunte]i? Della?! Lesley sim]i c` i s-a uscat gâtul. – Eu sunt doamna Fraser. Vre]i s` lua]i loc? Poate v` pot ajuta. Della se a[ez` cu o gra]ie felin`. – So]ia lui Thane? Nu mi-a spus niciodat`... – Ne-am hot`rât foarte repede. – |n]eleg. Ei bine, felicit`rile mele. Sper c` ve]i fi fericit`. 148

– Mul]umesc. – Regret c` v` deranjez, dar l-a[ putea vedea pe Thane? – E absent, \n acest moment. Una din expedi]ii a avut ni[te probleme [i... Della se ridic` [i se \ndrept` spre u[`. – Inutil s`-mi spune]i mai multe, ghicesc foarte bine urmarea. Transmite]i-i, v` rog, s` m` contacteze la \ntoarcere. |nainte de a ie[i \i adres` lui Lesley un surâs amical. – Sper c` ne vom revedea \n curând. La revedere. Dup` plecarea ei, Lesley \ncuie u[a [i \[i petrecu \ntreaga sear` \ntrebându-se de ce Thane o alesese pe ea [i nu pe \ncânt`toarea Della. F`r` nici un chef trebui s` recunoasc` faptul c` aceast` femeie nu era mai frumoas`, dar din persoana ei se degaja un farmec aparte. Totu[i Thane nu s-ar fi c`s`torit cu mine numai ca s`-i fac` pl`cere lui Graham, \[i spuse ea. E o fire prea independent` ca s` accepte o asemenea constrângere. Se duse la culcare cu moartea \n suflet. O singur` persoan` ar fi putut r`spunde la \ntreb`rile care o chinuiau, dar aceast` persoan` se g`sea departe, mult prea departe de ea. {i Lesley se sim]ea \ngrozitor de singur`... *

*

149

*

Lesley trecu \n mare grab` prin fa]a doamnei Crandall. – Bun` diminea]a! Aduce]i-mi, v` rog, dictafonul unchiului Graham... Cu pu]in noroc, o s` termin mai multe scrisori \nainte de masa de prânz. Intr` \n tromb` \n biroul ei; abia \[i pusese po[eta pe scaun, c` o voce r`sun` \n spatele ei. – Dac` nu sunt prea \n \ntârziere, a[ dori s-o felicit pe tân`ra c`s`torit`! – Trevor! Era chiar el, tân`rul zâmbitor [i simpatic pe care-l cunoscuse nu de mult. Trevor s`ri \n picioare [i o strânse amical \n bra]e. Apoi \i lu` mâna stâng` [i-i examin` verigheta care str`lucea pe inelar. – Frumoas`, foarte frumoas`. Dar asta nu m` surprinde. – Cum... De unde vii? – M` aflam cu afaceri \n ora[ [i m-a gândit s` v` fac o vizit` la amândoi. Secretara ta mi-a anun]at marea veste. {i am fost bucuros s` aflu c` unchiul t`u s-a f`cut bine. – |]i mul]umesc. Dar de ce nu te-a surprins c`s`toria noastr`? |]i m`rturisesc c` nu \n]eleg. – Ar fi trebuit s` fiu orb ca s` nu bag de seam` c` tu [i Thane v` iubi]i.– Era atât de... vizibil? – Pentru toat` lumea. |n afar` de voi doi! Chipul lui redeveni serios. – Apropo, fiindc` veni vorba, \mi pare r`u c`... v-am deranjat \n diminea]a aceea... [tii tu, \n mun]i. Lesley sim]i o c`ldur` tr`d`toare aprinzându-i obrajii. 150

– Te rog. Din contr`, eu... eu \]i sunt recunosc`toare c` ne-ai g`sit. – Nici n-a fost prea greu. |ntotdeauna ne instal`m acolo cortul când mergem \n mun]i. Spune-mi mai de grab` când a avut idiotul `la revela]ia [i te-a cerut de nevast`. Când \l auzi, tensiunea ultimelor zile o f`cu s` izbucneasc` brusc \n plâns. Se refugie \n bra]ele consolatoare [i primitoare ale lui Trevor. – Au trecut opt zile de când ne-am c`s`torit [i [apte zile de când a plecat \n Everglades! |[i ascunse fa]a la um`rul prietenului ei [i \[i v`rs` tot amarul. Amar pe care trebuise s`-l ascund` \n timpul acestor interminabile zile. – E mai nebun decât credeam. – Nu [i acum, articul` o voce ce-]i d`dea fiori pe [ira spin`rii. Trevor [i Lesley se \ndep`rtar` brusc unul de cel`lalt. – Calm, Thane, calm. Doar n-o s` crezi c` Lesley [i cu mine... Cu chipul \ntunecat, lipsit de orice expresie, Thane r`m`sese nemi[cat \n pragul u[ii. Trevor se \ntoarse spre Lesley [i-i spuse: – Eu plec. Dac` ai nevoie de mine... – Nu va fi cazul, interveni Thane pe un ton ce nu admitea replic`. Se d`du la o parte ca s`-l lase s` ias` pe Trevor. – De fapt, felicit`rile mele! {i nu strica cel mai frumos lucru care ]i s-a \ntâmplat vreodat` cu ni[te 151

b`nuieli nejustificate, \i [opti tân`rul trecând pe lâng` el. F`r` s` par` c` l-a auzit, Thane \nchise u[a [i o privi pe Lesley care p`lise [i tremura toat`. – Thane, nu \n]elegi... Cum ar fi putut s`-i explice? Trevor o \ncurajase, fiindc` \[i simtea inima sfâ[iat`. {i asta din cauza b`rbatului care se afla acum \n fa]a ei, privind-o ucig`tor, exact \n momentul când ea sim]ea c` \l iube[te mai presus de orice pe lumea asta. – Thane, eram... Lui Trevor \i p`rea r`u pentru mine. Eram atât de singur`... atât de nefericit` f`r`... Când ai plecat... T`cu, incapabil` s` mai adauge vreun cuvânt. Cât \i era de necaz c` nu era \n stare s` se justifice, s` dea glas disper`rii ei. – Vino. Nu reu[i s` descopere \n vocea lui nici cel mai mic semn de \ncurajare sau de dragoste. Când se uit` la ea, Lesley \[i adun` tot curajul [i se apropie de el. – Te iubesc, [opti ea atingându-i bra]ul. Timp de o clip`, chipul so]ului ei p`ru s` se \mblânzeasc`. Dar numai timp de o clip`... – Cu atât mai r`u pentru tine! replic` el, trântind u[a \n urma lui.

152

Capitolul 13 Prad` unei \ngrozitoare disper`ri, Lesley r`mase mult timp sub jetul c`ldu] al du[ului. |ncerc` \n zadar s`-[i [tearg` din minte chipul crispat al lui Thane când d`duse buzna \n biroul ei azi-diminea]`. Oftând, \nchise robinetul [i c`ut` pe pip`ite prosopul. Mirat` c` nu-l g`se[te, d`du la o parte perdeaua opac` [i descoperi surprins` silueta so]ului ei care st`tea sprijinit de tocul u[ii. – Asta cau]i? o \ntreb` el ar`tându-i prosopul pe care-l ]inea \n mân`. – Te rog, Thane! Reu[i s` i-l smulg` [i se \nf`[ur` \n el. Observ` c` el avea p`rul \nc` umed [i c` \[i schimbase hainele. – Mergem undeva? Thane cl`tin` din cap [i apropiindu-se de ea, puse mâinile pe umerii ei, de pe care se mai scurgeau \nc` ni[te pic`turi de ap`. 153

– Nu. Plec. – Nu po]i! Nu acum! – Adev`rat? {i de ce nu? Cine m-ar putea \mpiedica? Oricum n-o s` fiu mult timp absent. Am nevoie s` reflectez. Când am o problem`, prefer s-o rezolv singur... M` \n]elegi? – Mi-e fric`, Thane. Lesley \[i plec` privirea. – Pot s` te \nso]esc? Niciodat` Thane nu va afla cât de mult o costase s` pronun]e aceste câteva cuvinte. Semnificau pur [i simplu abdicarea ei, triumful dragostei asupra orgoliului. – Nu, de data asta nu, Les... O oblig` s`-[i ridice capul [i \[i cufund` privirea \ntr-a ei. – Thane... \ncepu ea, \n privin]a lui Trevor [i a mea... – S` uit`m de asta, Les. Am reac]ionat proste[te. Trev e probabil foarte sup`rat pe mine. – {i noi? \ntreb` ea cu o voce slab`. – }i-am promis c` totul va reintra curând \n normal. Vreau doar s` m` duc s` respir pu]in aer curat... am nevoie s` meditez. – F`r` mine, [opti ea. {tia \n mod sigur c` o auzise, dar nu-i r`spunse totu[i nimic. De altfel cuno[tea deja r`spunsul. Nespus de nenorocit`, t`cu. El smulse prosopul de pe ea [i-l arunc` pe jos, apoi o strânse \n bra]e. Mâinile lui r`t`cir` pe trupul ei, \n ni[te mângâieri rafinate. |i s`rut` sânii calzi care palpi154

tau... Lesley \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui, dorind cu disperare s`-l re]in`. Dar el o respinse cu blânde]e [i o cuprinse de \ncheieturile mâinilor. – Fii foarte atent`, Les, se mul]umi el s`-i spun` \nainte de a disp`rea. *

*

*

Ca un robot, Lesley preg`ti o cin` de care nu se atinsese. Nimic nu mai avea sens. Thane surprinzând-o \n bra]ele lui Trevor \ntr-o \mbr`]i[are nevinovat`, mânia lui, sup`rarea lui, [i acum indiferen]a [i plecarea lui. R`mase ore \ntregi treaz`, ore lungi \n care spera, \n ciuda a tot ce se \ntâmplase, c` Thane va reveni. |n cele din urm` c`zu \ntr-un somn agitat. Diminea]a, oglinda ei \i \nf`]i[` imaginea unei femei trase la fa]` [i cu ochii \ncerc`na]i. |i telefon` lui Graham ca s`-i spun` c` n-o s` treac` pe la spital. Unchiul ei era prea perspicace [i nici m`car un machiaj artistic nu va reu[i s`-i mascheze triste]ea din priviri. Harriet \i telefon` \n cea de a doua zi de absen]` a lui Thane. Vocea ei prietenoas` o mai \ncuraj` pu]in. Dup` dou` minute, soneria telefonului se f`cu din nou auzit`. Era Trevor. – Ce faci, Lesley? Cred c` idiotul `la de Thane [i-a pierdut min]ile. – Nu-]i face griji pentru mine, Trev. Tu când pleci? – E[ti atât de dornic` s` m` vezi departe de tine? M` simt m`gulit! 155

Lesley nu se putu \mpiedica s` râd`. Trevor f`cu o pauz`, p`rând c` ezit`. – Thane ce face? – Thane... Thane e absent \n acest moment, Trev. – E incredibil! Iar te-a p`r`sit pentru una din expedi]iile lui nebune[ti? – Nu... nu chiar. Urm` o t`cere destul de \ndelungat`. – Din cauza mea... din cauza a ceea ce s-a petrecut la birou, Les? – Nu, Trev, Thane a \n]eles c` acuza]iile lui erau absurde. Mai bine s` nu mai vorbim despre asta. *

*

*

– Asta-i prea de tot! exclam` Lydia. Fiul meu \ncepe s` exagereze. S` ba]i lumea de la un cap la altul merge, când e[ti celibatar, dar când ai o familie... |[i privi nora cu ochii str`lucind de o indignare sincer`. Lesley st`tea pe canapea [i o asculta. Thane era plecat deja de o s`pt`mân`. Tân`ra vru s` protesteze, dar soacra ei \i lu` vorba din gur`. – Oh, b`iatul `sta! |ntotdeauna a f`cut la fel! Sper c` ceea ce \]i spun te mai \ncurajeaz` pu]in. – Nici nu-]i \nchipui cât. N-am apucat s`-]i spun c` Thane se afl` acum la familia Saunders. Trevor mi-a telefonat când, la \ntoarcerea lui, l-a descoperit pe Thane la ferm`. 156

Se \ntrerupse o clip` apoi, evitând cu grij` privirea Lydiei, o \ntreb`: – N-ai vrea s`-mi vorbe[ti despre Della? – Della Hagerstrom? – Parc` Jason Saunders pomenise de o Della Harrington. – E aceea[i persoan`. S-a c`s`torit. E rud` cu noi. S-a n`scut \n Philadelphia, dar cred c` acum locuie[te la New York. – Nu... nu e divor]at`? – De unde [i pân` unde?! Am fost invita]i acum doi ani la nunta ei. S-a m`ritat cu un avocat [i au o feti]`. De ce? Lesley \ncerc` s` dea vocii ei un timbru normal. – A venit s`-l vad` pe Thane acum câteva zile. – Ce proast` sunt! Bine\n]eles c` Thane mi-a spus ceva despre ea, abia acum \mi amintesc. Are o avere personal` destul de mic` [i i-a cerut \n mai multe rânduri ni[te sfaturi pentru plasamente mai rentabile. |n mod sigur de asta a venit s`-l vad`. Au r`mas prieteni. – Doar... prieteni? – Da. Odat`, Della l-a rugat pe Thane s-o ia cu el la Sawtooth dar lucrurile n-au mers deloc bine. Cât au mai râs dup` aceea... Della a \n]eles cu acea ocazie c` e or`[eanc` pân` \n vârful unghiilor. F`cu o pauz` [i o privi cu aten]ie pe nora ei. – Fiul meu a avut o via]` personal` destul de agitat`. Dar nu s-a \ndr`gostit decât o singur` dat`... [i s-a c`s`torit cu tân`ra femeie \n chestiune. 157

*

*

*

Lui Lesley \i veni destul de greu s`-l conving` pe pilot s` o duc` la ferma Saunders. Dar nimeni [i nimic nu rezist` unei femei \ndr`gostite! Când bimotorul \ncepu manevrele de aterizare, Lesley scrut` \ngrijorat` peisajul. Trevor \i transmisese mesajul! Recunoscu silueta \nalt` a lui Thane. St`tea \n picioare lâng` calul lui, privind \n sus, cu mâna la ochi pentru a se proteja de razele puternice ale soarelui. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, o ajut` s` se urce \n [a. Ajunse \n curând la locul unde dormiser` \n acea noapte, loc[or atât de drag inimilor lor. Coborând de pe cal, tân`ra \i \ntinse bra]ele. – Thane, scumpul meu, [opti ea când o strânse \n bra]e. Mai târziu, mult mai târziu, cuib`rit` la pieptul lui \n acela[i sac de dormit, ea \l \ntreb`: – Crezi c` unchiul Graham \[i va face curaj [i \]i va urma exemplul? – A[a m-a l`sat s` \n]eleg asear` la telefon, \i r`spunse Thane, dând la o parte o suvi]` rebel` de pe fruntea lui Lesley. – E ceea ce li s-ar putea \ntâmpla mai bun la amândoi. Sunt atât de bucuroas`. {i dac` noi am pleca \n mun]i, cât mai departe de to]i? – Te-a[ duce [i pân` la cap`tul lumii, dragostea mea, dac` asta dore[ti. 158

– Oh, \mi ajunge Sawtooth! Presupun c` \ntr-o bun` zi tot va trebui s` ne \ntoarcem la institut, ad`ug` ea. – Institutul Licorn mai poate a[tepta. Graham a insistat s` avem cel pu]in o s`pt`mân` de miere. Peste câteva zile ne vom \ntoarce la lumea civilizat`. – Sper c` n-o s` fii plecat atât de des, a[a cum s-a \ntâmplat cu echipa din Everglades. – Incidente de felul `sta se petrec destul de rar. {i oricum am avut parte de destule aventuri \n via]`. Acum nu-mi doresc decât s` stau cu tine. – {i dac` eu a[ avea chef din când \n când s` evadez? \i [opti ea cu mali]iozitate. – Departe de mine ideea de a te \mpiedica! Dar sper c` nu vei vedea vreun inconvenient \n dorin]a mea de a te \nso]i? Eu... [i copiii? Lesley zâmbi. – Oh, Thane, m` simt atât de fericit`. A[ dori ca aceste clipe s` nu se sfâr[easc` niciodat`. Thane o privi gânditor. – Cineva mi-a spus \ntr-o zi c` fericirea e un drum destul de \ntortocheat. Important e s` r`mânem al`turi de-a lungul acestui drum al vie]ii, dragostea mea. – |mpreun`, \n urm`rirea licornului... Gura posesiv` care o acoperi pe a ei o \mpiedic` s` continue.

Sfâr[it 159