Tu Esti Norocul Meu

MARGARET SUMMERTON

Tu e[ti norocul meu Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ILEANA DINU

ALCRIS

Capitolul 1 – Este chiar aceasta, zise Marcia zâmbind, luând o scrisoare din teancul de pe biroul lui Raff. Se nume[te Poppy Piper [i este preg`tit` s` fac` orice. Oricum, \l va amuza pe Noel. – Doamne fere[te! r`spunse fratele ei, luând scrisoarea urm`toare. R`mân la asta, mi se pare credibil`. O cheam` Gwendoline de Vere. – Eu m-am decis la Judith Ware, zise Raff, mai amuzat decât ceilal]i doi. – De ce ? \ntreb` Marcia cu interes. Raff fusese \mpotriva acestei idei de la \nceput. – Are un scris lizibil, corect gramatical, [i are o vârst` tocmai bun`, replic` el, iar sora lui f`cu o grimas`.

6

MARGARET SUMMERTON

– Probabil este un automat eficient care va face ordine pe aici, ne va spune tuturor ce avem de f`cut [i nu [tiu dac`-]i va conveni. – Am crezut c` ne intereseaz` \n primul rând eficien]a, replic` el cu blânde]e. O secretar` care nu [tie ce are de f`cut nu ne-ar fi de mare folos. – Bine, dragul meu, dar tu o vei putea ajuta, zise Marcia ridicându-se \n picioare [i \ntinzându-se ca o pisic` lene[`. Raff o urm`rea atent. Avea frumuse]ea tradi]ional` [i multe altele \n plus, dar... Fusese ideea lui Noel s` transforme castelul Slyne, c`minul elegant dar decadent al lui Raff, aflat \n vestul Irlandei \ntr-o cas` de oaspe]i care s` aduc` ni[te venituri, dar el suspecta c` Marcia cu neobi[nuita ei putere de p`trundere, odat` ce fratele ei devenise director [i ea \[i oferise serviciile, va \ncerca s` conceap` propriile-i planuri de dezvoltare [i el nu putuse s-o refuze. C`ci era foarte greu s-o refuzi pe Marcia o dat` ce \ncepea ceva. {i lucrase admirabil. Raff observase desigur, c` fra]ii Maules prin farmecul lor atr`geau to]i clien]ii. Chiar dac` oficial el era proprietar [tia c` felul lui de a fi nu are c`ldura necesar` pentru ideea de mo[ier englez, [i nici nu-i p`sa prea mult de ce vor crede oaspe]ii s`i despre el. Nu-i pl`cea casa plin` de oaspe]i care s` joace c`r]i toat` ziua, s` lase mucuri de ]ig`ri [i pete de cocteil pe mobil`, dar

TU E{TI NOROCUL MEU

7

presupuse c` era mai bine decât s` fie hotelul gol. Era ultimul din marea familie O'Rafferty de la Slyne, familie aflat` acolo \nc` de pe timpul lui Cromwell, iar el, pe lâng` c` era ultimul descendent, nu avea so]ie, nici mo[tenitori, care s`-i duc` numele mai departe. – Ar`]i de departe ca un feudal, st`pânul castelului, observ` Marcia. – Care, probabil se \ntreab` din ce bani va pl`ti barul hotelului, ad`ug` fratele ei râzând. – Un bar la Slyne, pufni Raff, iar Noel se a[ez` mai bine \n scaun. – Nu fi \nvechit, b`trâne. S` fim serio[i, asta ne cere clientela american`, barul. – Scuze, zise Raff, dac` tot mi-am comercializat singura proprietate, nu-mi pot permite s` fiu [i ]âfnos, observ` el. – To]i irlandezii sunt ]âfno[i, r`spunse Noel, dar nu-]i face probleme. Oaspe]ii se a[teapt` la o atitudine de mare senior, care s` dea culoare cadrului. Se mai a[teapt` desigur, [i la proverbiala c`ldur` na]ional` [i la spiritul proverbial, dar de asta m` ocup eu. Marcia nu mai ad`ug` nimic, ci r`mase privindu-l pe Raff printre gene, \ntrebându-se ce o provoca la acest b`rbat. Era slab [i \nalt ca [i fratele ei, dar nu avea elegan]a lui Noel; sau poate asta \n sine era o atrac]ie. Avea ceva dur \n tr`s`turile bine conturate, dar de o frumuse]e aparte. Era u[or grizonant

8

MARGARET SUMMERTON

[i asta la numai treizeci de ani. Ochii lui reci o scrutar` o secund`. – La ce te gânde[ti, Marcia? o \ntreb` el. Nu crezi c-am f`cut o alegere bun`? Pare s` aib` toate calit`]ie necesare unei secretare. Secretar`? Gândurile ei fuseser` atât de departe de acest subiect care-i adusese \mpreun` \n aceast` dup`-amiaz` de februarie, \n biroul lui Raff, \ncât fu pu]in descump`nit`. – O, da, ai ales-o pe Judith, care scrie lizibil [i [tie [i ceva stenodactilografie. Ce vei face? O angajezi pe o perioad` de verificare? – Cred c` da. – Cu toate astea, nu pari prea entuziasmat. Tu ai avut ideea de a da acel anun] la ziar. – A[a este. Dac` o angajez pe aceast` miss Judith Ware, te degrevez de o parte din lucr`ri. – Slav` Domnului! exclam` Marcia. Eu bat la ma[in` cu un singur deget [i oricum, nu cred c` am calit`]ile unei secretare. Cu toate acestea, nu pot spune c` nu-mi doresc s` fi ales o alta; pe Poppy Piper, de pild`. Noel se va plictisi teribil cu cea aleas` de tine. – Asta r`mâne de v`zut; oricum, vreau s`-]i reamintesc c` nu o angajez pentru ca Noel s` nu se plictiseasc`. "Drag` miss Ware" \ncepu Marcia." Ca r`spuns la scrisoarea dumitale din 10 aprilie....

TU E{TI NOROCUL MEU

9

***

|n zilele care urmar`, Raff se apuc` [i mai serios de munc`, regretând deja c-o angajase pe miss Judith Ware. Clien]ii care soseau la Slyne pl`teau destul de consistent pentru privilegiile care li se ofereau. Atunci când Raff se sim]ea c`lcat pe nervi de prezen]a lor, \[i amintea c`-i aduceau beneficii importante; refacerea lambriului din saloane, instala]ii sanitare noi, angajarea muncitorilor care s` se ocupe de parcul castelului. Locul era o ruin` acum, fiind l`sat mult timp \n paragin`. |ntorcându-se din frevcentele sale verific`ri, el se oprea adesea ca s` priveasc` acel castel impun`tor, paji[tile, [i considera clien]ii ca pe ni[te persoane trec`toare, oricum deranjante, dar f`r` a c`ror prezen]` p`strarea castelului Slyne ar fi imposibil`. Iubea din toat` inima acest castel, iubea p`mântul pe care se afla [i pentru asta suporta orice, chiar [i disconfortul pe care-l creau vizitatorii. Uneori, se gândea la Kathy, amintindu-[i tinere]ea [i voio[ia ei , dragostea ei de via]`, râsul ei cristalin, sau chiar lacrimile pe care le-ar fi v`rsat dac` ar fi v`zut c` acum existau str`ini \n castelul visurilor ei. Apoi, Raff \[i ridica privirea spre Slieve Rury, acel pisc acoperit mereu de nori.

10

MARGARET SUMMERTON

– Ai vreun gând anume? \l \ntrerupea Marcia de obicei, sau ai ochi doar pentru solul roditor al str`mo[ilor t`i? R`spunsul lui era evaziv de obicei, dar Marcia [tia c` odinioar` existase Kathy, care-i readucea gândurile la lucrurile obi[nuite ale vie]ii, c` acum Slyne devenise o barier` de protec]ie \ntre el [i restul lumii. Marcia avu oricum probleme ca s` conving` restul personalului c` noua secretar` pe care o angajaser` va aduce beneficii castelului Slyne. Personalul permanent consta acum din Mary Kate, buc`t`reasa care \n tinere]e fusese d`daca lui Raff, Timsy, ordonan]a care f`cea cizmele invita]ilor, sau chiar mai multe [i tân`ra Rosie Boyle, adus` de la ferm`. – Ce s` fac` o secretar`, miss Maule? \ntreb` Mary Kate, care nu fu prea impresionat` când i se r`spunse c` Marcia avea alte sarcini. – Diverse, r`spunse Marcia. S` bat` la ma[in`, s` ]in` registrele... – M` gândeam s`-i d`m Oak Room, acolo instala]ia sanitar` este relativ bun` [i asta \nseamn` c` o vom scuti de a -[i \nc`lzi singur` apa, interveni Noel. – Poate s` stea [i \ntr-o camer` cu mai pu]ine preten]ii, iar dac` vrea ap` cald` se poate duce s`-[i aduc` singur`, bomb`ni buc`t`reasa. – Este doar ap` rece.

TU E{TI NOROCUL MEU

11

– Dac` vrea ap` cald`, se poate duce la Timsy s` ia din cazanul care st` permanent pe foc. – Observ c` o consideri un fel de servitoare, Mary Kate, remarc` Marcia. Apoi se \ntoarse spre Raff: te duci s-o iei de la gar`? El se \ncrunt`. – Nu, cred c` te vei duce tu. Eu voi avea o zi plin`. {i, de fapt, n-am nevoie chiar acum de serviciile unei secretare. – Dar vei avea când \ncepe sezonul [i vor ap`rea acei americani boga]i, spuse Marcia u[or amuzat`. Dar cine [tie, poate nici nu va r`mâne aici. Mary Kate i-a dat o camer` cam umed` [i f`r` ap` cald`. – |ncepe s`-mi par` r`u deja pentru aceast` biat` miss Ware, interveni Noel. Cum s-o recunosc la gar`, dac` m` duc eu s-o iau? – O vei recunoa[te foarte u[or, zise sora lui. Nu prea coboar` lume \n gara asta de obicei. O vei recunoa[te pentru c` este o englezoaic` \nalt`, greoaie, cu picioare mari [i p`rul strâns la spate \ntr-un coc. Probabil are [i ochelari. Oricum, n-o invidiez pe biata fat` c` va trebui s` lucreze cu Raff când are una din indispozi]iile sale. Noel nu se gr`bi s` plece spre gar`. {i el era adesea plicitisit, ca [i Marcia de altfel, mai ales \ntre sezoane, când erau foarte pu]ini oaspe]i.

12

MARGARET SUMMERTON

Se gândi oricum dup` ce porni spre gar` c` va verifica dac` aceast` nou` secretar` era o tân`r` inteligent`; dac` va mai a[tepta pe peron când va ajunge el la gar`, \n loc s` se duc` a[a cum ar face orice englezoaic` s` bea o cea[c` de ceai undeva. Peronul g`rii era gol. Nu era zi de pia]`, a[a c` nu existaser` probabil nou-veni]i. Noel se plimb` pe lâng` biroul [efului g`rii unde presupuse c` s-ar putea aciua acea creatur` de secretar`. {i chiar a[a era. Ea se afla deja la masa [efului g`rii, bând dintr-un pahar cu whisky. |n jurul ei se aflau b`trânul Mick, \ngrijitorul g`rii, [i Patsy Keller, hamalul. – Ei bine, se pare c` ave]i o mic` petrecere aici; m` pot al`tura? – Sigur c` da, \l invit` Mick. Ai venit târziu, dar [i trenul a avut \ntârziere. Nu trebuia s` la[i o tân`r` s` te a[tepte, mai ales dup` ce-a traversat Irish Sea [i nu se simte prea bine. }i-a fost r`u, miss? o \ntreb`. – Nu, r`spunse fata. Dar mi-a fost foarte frig. Noel o privi ; era tân`r`, nu p`rea s` aib` cei dou`zeci [i [apte de ani, avea un chip ingenuu, era u[or pistruiat`, cu p`rul ro[u, natural. – Sunte]i cumva miss Judith Ware? o \ntreb` cu o polite]e mali]ioas`. – Da, sunt Judy, r`spunse ea. Dumneavoastr` sunte]i domnul O'Rafferty?

TU E{TI NOROCUL MEU

13

El o privi lung, observându-i ochii mari, verzi, gura cu buze generoase, frumos conturate. – Nu sunt O'Rafferty, r`spunse el, \ntrebându-se ce impresie \i va face aceast` tân`r` Marciei. Sunt Noel Maule, directorul hotelului. Mergem, sau mai vrei s` te odihne[ti pu]in? Ea \l privi pe [eful g`rii. – Este adev`rat? – Sigur c` da, r`spunse omul. Doar nu te a[teptai s` fii \ntâmpinat` la gar` chiar de domnul O'Rafferty? – Nu, sigur c` nu, r`spunse ea privind \n jur cam nesigur`. Apoi \i mai arunc` o privire lui Noel. N-ar fi mai bine s` mergem, domnule Maule? spuse ea. – Desigur, r`spunse Noel. Vei fi surprins` de ce vei g`si la Slyne, ad`ug` el, \ntrebându-se la ce surprize s-ar putea a[tepta din partea acestei fete. – De ce? – Ei bine, scrisoarea ta nu d`dea prea multe indicii despre felul cum e[ti \n realitate. Cam câ]i ani ai? – Dou`zeci. Este prima mea slujb` [i am considerat c` a[ avea mai multe [anse, dac` afirm c` sunt mai mare cu [apte ani. – Dou`zeci [i [apte de ani! N-ai exagerat un pic? – {apte este num`rul meu norocos, l-am ad`ugat la vârsta mea real`, ad`ug` fata. Dar ce importan]` are vârsta unei secretare?

14

MARGARET SUMMERTON

– Nu prea conteaz`, dac` este eficient`. E[ti o secretar` eficient`, miss Ware? – Foarte. Aveam cea mai mare vitez` la dactilografiere. Noel o mai privi odat`, ca s` nu piard` nici un aspect al frumuse]ii ei. Fata privea mereu pe geam, de parc` voia s` se bucure de tot ce vedea. Numai când ajunse la Slyne entuziasmul \i pieri. – Am crezut c` este un castel adev`rat, cu pod care se ridic` [i tot restul... – |n Irlanda, fiecare mo[ie se autointituleaz` castel, \i r`spunse Noel. Dar Slyne este un loc special. Fata \i studie chipul atr`g`tor cu oarecare curiozitate. P`rea mult prea frumos s` fie adev`rat. P`rea o stea de cinema, cu p`rul lui negru, cârlion]at. – E[ti afemeiat, domnule Maule? \l \ntreb` ea cu mult` seriozitate. El ridic` din sprâncene [i-i r`spunse indulgent: – Ce experien]` ai cu b`rba]ii afemeia]i, miss Ware? – Nu sunt chiar o nevinovat`, r`spunse ea calm. Tinerele care circul` prin Londra singure au destule ocazii s` se confrunte cu aceast` specie. – Nu [tiu ce se va face domnul O'Rafferty cu tine. – De ce? Este un afemeiat? – O, nu, nici vorb`! Din acest punct de vedere e[ti \n deplin` siguran]`.

TU E{TI NOROCUL MEU

15

El nu sesizeaz` diferen]a dintre secretar` [i ma[ina ei de scris. – Oh! Nu pare prea interesant. Noel zâmbi, \ntrebându-se de ce sim]ea aceast` atrac]ie neobi[nuit` fa]` de tân`ra cu p`rul ro[u, atât de neinhibat`. Când ajunser` la castel, Noel care nu-i f`cuse nicio impresie fetei, observ` c` asupra Marciei aceasta avu cu totul alt efect. Noel observ` amuzat timiditatea care o cuprinse imediat pe fat` când se confrunt` cu gra]ia [i experien]a Marciei. Marcia \i oferi un exemplu de ospitalitate, f`când-o pe Judy s` se simt` imediat \n largul ei. – Nu este o companioan` bun`, remarc` Marcia, dup` ce o conduse pe Judy spre camera ei. – S` nu-]i \nchipui c` nu este vorb`rea]`, o opri fratele ei. Abia am reu[it s` r`spund la \ntreb`rile ei pe drum. Cred c` s-a sim]it complexat` de tine, draga mea, \i spuse Noel. – Adev`rat? Poate c` era obosit` de pe drum, biata de ea. Nu [tiu dac` Raff o va angaja. – De ce nu? – P`i nu cred c` este ceea ce a[tepta el. Este prea tân`r` [i are p`rul ro[u. El ridic` din sprâncene. – P`rul ro[u nu este un handicap, draga mea. Iar ea mi-a promis eficien]`.

16

MARGARET SUMMERTON

– Iar eu, dragul meu frate, cred c`-]i cam place aceast` domni[oar`, râse Marcia. Nu [tiu dac` [i lui Raff... Are treizeci [i [ase de ani de acum [i nu-i plac ingenuele. Oricum, el a ie[it din adolescen]`. – Cine a ie[it din adolescen]`? \ntreb` Raff din cadrul u[ii. – Tu, despre tine vorbim. De fapt, vorbeam despre secretara ta, nu este deloc ce a[teptam, prea tân`r` [i cam imatur`. Raff se \ncrunt`. – Dou`zeci [i [apte de ani \nseamn` maturitate, zise el. – De fapt, are doar dou`zeci [i este la prima slujb`. – Dumnezeule, aici nu este o gr`dini]`! Ar fi mai bine s` sc`p`m de ea. – Nu f`r` un interviu, dragul meu. A, iat-o. Fii tolerant, totu[i! Judith ap`ru pe scar`, f`când pauze destul de dese. Marcia ridic` privirea intrigat`. Fata se schimbase \ntr-o rochie \nchis` la culoare care o f`cea s` par` foarte zvelt`, iar p`rul ro[u [i-l piept`nase spre spate. – Vino, miss Ware, zise Marcia cu blânde]e. Acesta este domnul Rafferty, pentru care vei lucra. Marcia urm`ri nu f`r` curiozitate \ntâlnirea celor doi [i sim]i oarecare simpatie pentru Judy, pentru c` Raff nu veni spre ea s`-i \ntind` mâna, ci r`mase \n fa]a [emineului, cu mâinile \n buzunare, studiind-o.

TU E{TI NOROCUL MEU

17

-Domnule Rafferty, zise Judy, \ntinzându-i mâna. Chipul lui p`ru impasibil, dar ea avu impresia c` este privit` cu oarecare ostilitate. De[i el lu` mâna \ntins` [i murmur` o formul` de bun– venit nu d`du semne c` ar agreea prezen]a ei. Judy clipi de câteva ori, ne[tiind ce s` fac`, observându-i privirea rece [i deta[at`. Ochii cenu[ii, dar f`r` pic de c`ldur`... – Ai p`rul ro[u? zise Raff ceea ce sun` ca o acuza]ie. Judy ro[i u[or; p`rul fusese \ntotdeuna o problem` pentru ea \nc` din copil`rie, când fusese gratulat` cu porecle gen" morcov " sau ginger" dar i se p`ru o lips` de polite]e c` domnul Rafferty o coment` atât de direct \n fa]a str`inilor. – Dup` cum ve]i constata, culoarea p`rului nu-mi afecteaz` eficien]a, domnule Rafferty, \i spuse ea [i observ` c` reu[ise s`-i aduc` zâmbetul pe buze. – Bine zis! exclam` Noel, iar Marcia se ridic` [i porni cu mersul ei gra]ios ca de pisic` spre hol. – Nu prea o faci pe miss Ware s` se simt` bine aici, dragul meu, remarc` ea. M` duc s` fac un ceai. Mary Kate cred c-a uitat de noi. Ia loc, miss Ware, [i nu pune la inim` felul de a fi al lui Raff. De fapt, ar fi bine s`-]i pui servitorii la punct. Timsy nici m`car n-a avut gra]ia s` se ofere s` aduc` ceaiul. – Probabil nu era \mbr`cat pentru musafiri, replic` Raff cu chipul lui imperturbabil. Timsy este un om cu bun-sim].

18

MARGARET SUMMERTON

– Este lene[ [i cred c`-i cam place s` bea, \l contrazise Marcia. Toate femeile de la buc`t`rie au plecat deja? – Nu [tiu, nu le-am verificat, r`spunse Raff, observând c` secretara \l cerceta intrigat`. – Probabil \]i \nchipui c` acest castel este foarte prost administrat, miss, observ` el. Dar sunt sigur c` vizitatorii no[tri au fost servi]i. – Aici? \ntreb` Judy cu interes, f`când un semn cu capul spre u[ile \nchise de unde r`zb`teau glasuri. – Da, acolo, r`spunse Raff. Acum sunt pu]ini oaspe]i, dar dup` câteva zile, dup` ce mi-a spus domnul Maule, vor veni americani boga]i, industria[i din Midlands, scriitori [i stele de cinema. Cu toate acestea, m` \ndoiesc c` este atât de bine s`-]i pui casa la dispozi]ia unor str`ini, care pot constitui un motiv permanent de iritare. – Raff, interveni Marcia, s` n-o facem pe miss Ware s` regrete c`l`toria lung` pe care a f`cut-o pân` aici. – |mi pare r`u, zise Raff. Tocmai am primit observa]ii pe care \n mod normal ar trebui s` le primeasc` altcineva, apa nu este destul de cald`, paturile n-au fost corect f`cute. Ar fi mai bine s` m` \nso]e[ti \n birou, miss Ware ,s`-mi r`spunzi la câteva \ntreb`ri. Judy se ridic` ascult`toare, dar nu se sfii s` spun`: – Am r`spuns la toate \ntreb`rile \n scris, domnule. Raff o privi cu duritate.

TU E{TI NOROCUL MEU

19

– Mi-ai spus o minciun` [i poate mai sunt [i altele, replic` el cu duritate, iar ea \l urm` supus` spre birou. – Biata fat`! oft` Marcia. Raff este hot`rât s` n-o angajeze, dup` cum v`d. – Mi se pare c` seam`n` cu Kathy, observ` fratele ei. – Prostii! zise Marcia cu oarecare vehemen]`. Kathy era blând`, frumoas`, adorabil`, cu acei ochi de pisic`. Fata asta este prea slab` [i iute. Nu cred c-ar rezista prea mult f`r` s`-i spun` lui Raff ce gânde[te. Judy \ncepuse s` ajung` cam la aceea[i concluzie, privindu-[i posibilul angajator peste birou. Acesta se a[ezase, f`r` ca ei s`-i ofere un scaun, iar ea r`m`sese \n picioare anticipând nervoas` ce va urma. – De ce ai min]it \n privin]a vârstei? o \ntreb` el f`r` alt` introducere, iar ea \i r`spunse a[a cum \i r`spunsese [i lui Noel: – {apte este cifra mea norocoas`, am ad`ugat-o la vârsta mea real`. – A[adar, ai dou`zeci de ani. Ce alte neadev`ruri mai sunt \n aceast` scrisoare? – Nici unul, a[a cred. – Dar nu ]i s-a p`rut firesc s` men]ionezi c` este prima ta slujb`? – N-am fost \ntrebat`. Mi s-au cerut referin]e de la colegiu [i acelea sunt foarte bune.

20

MARGARET SUMMERTON

– Posibil, dar nu ai experien]`. – Nici \n privin]a asta n-am fost \ntrebat`. {i de fapt, pot \nv`]a tot ce trebuie imediat. – Adev`rat? Ei bine, s` vedem cu ce vitez` o vei face. Ma[ina de scris este acolo. Când Judy \i \ntinse scrisoarea dactilografiat`, el admise c` nu era chiar r`u. – P`cat, ai fi putut fi de folos. – Ce vre]i s` spune]i prin acest p`cat? – Vei primi o sum` cu care te vei putea \ntoarce de unde ai venit; m` tem c` nu e[ti potrivit` pentru Slyne. – Dar de ce? A]i spus c` sunt bun` la dactilografie. {i de fapt, am dreptul s` cer s` mi se spun` unde am gre[it! Judy sim]i c` va izbucni \n lacrimi. De ce v` displac atât de tare, domnule O'Rafferty? continu` ea pe un ton mai calm. – Cum mi-ai putea displace f`r` s` te cunosc, miss Ware? replic` el evaziv. – Poate s` v` displac` cineva de la prima vedere? Nici dumneavoastr` nu mi-a]i f`cut o impresie prea bun`, dac` tot vine vorba, ad`ug` ea f`r` s` se mai gândeasc`. – |mi imaginez c` nu, admise el. Dar n-am nimic personal cu tine, draga mea. Judy era obosit` [i dezam`git`, [i dintr-o dat` se \nfurie. Ce drept avea acest individ s` i se adreseze astfe? – Ba cred c` da! izbucni ea. Nu v-a pl`cut culoarea p`rului

TU E{TI NOROCUL MEU

21

meu, este adev`rat c` nici mie nu-mi place, dar ce s` fac, s`-l vopsesc negru? Dar asta nu este un motiv ca s` respingi pe cineva. – Presupun c` nu. Pari \ns` a avea un temperament pe m`sura culorii p`rului. |]i voi scrie o scrisoare de recomandare pentru a te ajuta s` ob]ii o slujb`, bine? – Cum m` pute]i recomanda f`r` s` fi v`zut dac` sunt corespunz`toare? protest` ea, moment \n care Raff observ` c` fata era obosit` [i lupta cu lacrimile. – Chiar ai vrut s` lucrezi aici? o \ntreb`. – Da, sigur c-am vrut. Voiam atât de mult s` v`d Irlanda! El zâmbi, apoi o \ntreb` cu o curiozitate pe care n-ar fi vrut s-o manifeste fa]` de ea: – Ce vei face la \ntoarcerea \n Anglia? Adic`, unde locuie[ti cu familia ta? Ea l`s` ochii \n jos, nevrând s`-i satisfac` o curiozitate trec`toare. – N-am familie, spuse. Am tr`it \ntr-o cas` de copii. – B`nuiesc c` nu te-ai sim]it niciodat` acas` acolo. – Cum s-o fi f`cut? r`spunse ea [i privirea ei str`b`tu cu nostalgie castelul \n care se afla, pe care-l putea numi casa lui. – |n acest caz, avem o problem` comun`, zise el f`r` urm` de ironie de data asta. Nici mie nu-mi place s`-mi v`d casa transformat` \ntr-un hotel.

22

MARGARET SUMMERTON

– Este oricum mai bine decât s` tr`ie[ti \n casa altuia, replic` ea cu blânde]e, iar el se ridic` brusc \n picioare. – Poate, zise scurt. Ei bine, miss Ware, po]i r`mâne aici o s`pt`mân`, ca invitata mea, desigur. Consider c` asta ar fi o mic` recompens` pentru drumul f`cut pân` aici. Ce spui? Judy se ridicase [i ea. B`rbatul din fa]a ei \i oferea ca un angajator obi[nuit o s`pt`mân` de vacan]` \n schimbul respingerii f`r` temei, dar cu toate acestea o dezam`gise. – Mul]umesc, domnule Rafferty, mi-ar pl`cea s` stau aici o s`pt`mân`, pentru c` oricum nu mai am camera de la c`min, dar nu \n aceste condi]ii. A[ prefera s` fac munca de secretar`, pân` vei g`si pe cineva potrivit. El o privi cu oarecare curiozitate, observându-i chipul, care, la dou`zeci de ani n-ar fi trebuit s` fie marcat de suferin]`. Probabil nu era con[tient` c` \n ochi i se putea citi repro[ul. – E[ti un amestec ciudat, miss Ware, \i spuse sec. Dac` ai fi avut dou`zeci [i [apte de ani cum ai spus, dac` ai fi fost \nalt` [i costeliv`, cu coc, poate lucrurile ar fi stat altfel. – A[adar, pot r`mâne o s`pt`mân`, a[a cum am spus \n condi]iile mele? \l \ntreb` ezitând. – Presupun c` da, r`spunse el privind-o oarecum iritat. De[i nu cred c` voi g`si s`-]i aduc ceva potrivit de f`cut. – {i atunci, de ce a]i anun]at postul de secretar`? \i r`spunse ea cu o logic` rezonabil`, dar el p`ru obosit de interviu [i se \ndrept` spre u[`.

TU E{TI NOROCUL MEU

23

– A fost ideea Marciei, replic` vag. Nu poate face fa]` la volumul mare de acte, a[a sus]ine [i dactilografiaz` cu un singur deget. Eu... la fel. Probabil c` nu sunt menit s` conduc un astfel de loc, miss Ware. El ie[i din \nc`pere, l`sând-o nedumerit`. Acoperi ma[ina de scris, aranj` hârtiile pe birou [i stinse luminile. Scutur` din cap de câteva ori pentru a-[i \ndep`rta o [uvi]` rebel`. Mâine [i \n zilele care vor urma, va \ncerca s`-[i \ntip`reasc` \n memorie tot ce va putea despre aceste locuri [i va duce cu ea \napoi, \n Anglia, aceste amintiri \ntr-un c`min la fel de neprimitor, la o munc` de rutin` \ntr-un birou oarecare. Era, a[a cum spusese tat`l ei, nepotrivit` pentru via]a la ora[.

Capitolul 2 Se trezi a doua zi cu Marcia la capul ei; \i adusese o tav` cu ceai. Se ridic` \ncurcat` din somnul ei profund datorat epuiz`rii, sim]indu-se stânjenit` din pricina acelei elegante Marcia. – Te rog, miss Maule, nu sunt obi[nuit` cu astfel de tratamente, protest` ea ru[inat`, dar Marcia a[ez` tava pe noptier` cu un zâmbet \ncurajator [i se a[ez` pe marginea patului. – Este prima ta zi aici; n-a[ fi facut asta pentru servitori, desigur. Ne confrunt`m cu o lips` acut` de personal, continu` Marcia. Când va \ncepe sezonul, va trebui s` facem angaj`ri. Judy \ntinse mâna spre cana cu ceai. Argint`ria cu patin`, feliile sub]iri de pâine pr`jit` [i untul o f`cur` s` se simt` important` [i r`sf`]at`, dar spuse cu regret:

TU E{TI NOROCUL MEU

25

– Domnul Rafferty consider` c` nu sunt potrivit` pentru slujb`. – Prostii! replic` Marcia. Raff era prost dispus. P`cat c` ai p`rul ro[u. – De ce? Cine -[i alege secretara dup` culoarea p`rului? -Raff are ideile lui... [tii, cândva a existat aici o fat` cu care voia s` se c`s`toreasc`. – Avea p`rul ro[u? – Cred c` da, eu n-am v`zut-o. – Dac` este atât de sensibil la problema asta, ar fi trebuit s` men]ioneze \n anun] c` nu sunt acceptate concurentele cu p`rul ro[u. De ce nu s-a c`s`torit cu ea? – Fata a murit. – O, zise Judy, \mi pare r`u. – De ce ]i-ar p`rea? Raff a fost destul de dur cu tine asear`. De unde era s` [tii c` a asociat culoarea p`rului t`u cu ceva nefericit? – {i \nc` \i mai pas`? \ntreb` Judy. – Nu [tiu, r`spunse Marcia, cam f`r` chef. Ceea ce s-a \ntâmplat a avut loc cu câ]iva ani \n urm`. Uite ce este, draga mea; a[ vrea s` r`mâi. Eu [i fratele meu vrem s` punem locul acesta pe picioare, [i avem nevoie de ajutor. Pari o tân`r` necomplicat`, dr`gu]`, [i cred c` slujba asta ]i se potrive[te. Fratele meu te place foarte mult. Marcia realiz` imediat c` folosise o abordare gre[it`.

26

MARGARET SUMMERTON

Judy \i r`spunse politicos: – Domnul O'Rafferty mi-a spus foarte clar c` nu m` accept` [i cred c` el are ultimul cuvânt. – Sigur c` da, spuse Marcia cu gra]ie. Miss Judy Ware nu se l`sa \n[elat` de micile ei complimente. Se \ntreb` dac` nu cumva fratele ei Noel o curtase pe fat` [i fusese respins, [i-i zâmbi lui Judy care, \nc` \n pat, \ncepuse s` m`nânce pâine cu unt [i s`-[i bea ceaiul. Cei doi b`rba]i nici nu [tiau ce potrivit` era aceast` fat` pentru ceea ce urma s` fac`! Era prea lipsit` de experien]` pentru a ridica preten]ii [i prea dornic` s` se remarce ca s` refuze acele o mie [i una de sarcini pe care i le rezervase ea. – Sper c` r`mâi aici, Judy? Nu te superi c`-]i spun astfel, dar simt c` ne-am putea \n]elege bine. – Miss Maule, v` mul]umesc foarte mult. Sigur c-a[ dori s` r`mân, dar domnul O'Rafferty... – Las`-l pe domnul Rafferty, o s` rezolv eu cu el, r`spunse ea cu un zâmbet plin de sub\n]eles. Chiar dac` este [eful, poate fi convins c` nu ia cele mai bune decizii. Judy se ridic` fericit` din pat se \mbr`c` \n vitez` [i coborâr` amândou`, con[tiente de privirile pe care oaspe]ii castelului le aruncau. Noel care le v`zu venind spre el se ridic` [i le invit` la mas`, nu f`r` a-i arunca o privire plin` de admira]ie lui Judy. Fata nu ezit` s` mai serveasc` o dat` micul dejun.

TU E{TI NOROCUL MEU

27

– Cerule! exclam` Marcia. Cum po]i mânca atât? – Simplu. |mi este foame, r`spunse Judy. {i mai ales pentru c` la c`minul unde am stat nu ne d`deau mâncare ca asta. – Unde este Raff? \ntreb` Marcia, ca s` schimbe subiectul. – A plecat la Casey, ca s` mai aduc` provizii. S-a mai anun]at un cuplu \n seara asta, iar Knockferry nu livreaz` pân` mâine. – Uitasem. Vorbe[ti despre perechea \n luna de miere, nu? O, am uitat s` verific dac` Mary Jane a pus untul la congelator. Marcia stinse ]igara [i ie[i din salon. – E[ti uimit`? o \ntreb` Noel pe Judy. – Nu, r`spunse ea. M` mir` câte sunt de f`cut, ca s` faci s` mearg` un hotel ca acesta. Domnul Rafferty las` totul \n seama voastr`? – Ei, nu chiar totul. Iar Raff, chiar dac` nu este foarte interesat de proiect, este totu[i [eful nostru. – F`r` \ndoial`, numai c` mi se pare straniu... – Ce ]i se pare straniu? – Nu [tiu, nu am experien]` cu astfel de lucruri. – Dar vei lucra al`turi de noi [i va fi bine. Judy se \ncrunt`. – Nu [tii c` n-am ob]inut slujba? – Ba eu cred c-ai ob]inut-o, replic` el amuzat.

28

MARGARET SUMMERTON

L-ai surprins pe Raff, dar Marcia va rezolva treburile. Acum o s` te duc s`-]i ar`t Slyne. Dar ea nu-l mai a[tept` pe Noel s` se elibereze ca s-o conduc`. Voia s` vad` totul singur`. Cutreier` \nc`perile mari, examinând cu interes mobilierul stil, apoi ie[i afar`, de[i ploua slab, s` se bucure de prima ei \ntâlnire cu acest ]inut nou. Alerg` pe malul lacului [i z`ri mult prea târziu cum trage la mal barca la care vâslea Michael O'Rafferty. Ar fi fost deplasat s` se retrag` acum, a[a c` merse pân` la cap`t s`-l a[tepte. – Cu ce s` v` ajut, domnule O'Rafferty? stig` ea. – Cred c` nu [tii nimic despre b`rci, dar m` po]i ajuta cu proviziile pe care le-am adus. Uite, prinde! |i arunc` un pachet, pe care ea \l prinse f`r` prea mare dificultate. Apoi pe al doilea. Al treilea \ns` c`zu pe nisip [i \ncepur` s` râd` amândoi. – Mai bine a[teapt` s` ancorez barca. Musafirilor no[tri nu le-ar pl`cea prea mult dac` sticlele cu whisky s-ar duce pe fundul apei. P`rea cu totul altfel \n diminea]a aceasta, se gândi Judy; sau poate, la fel ca ea, uita formalismele imediat ce se dep`rt` de castel. |mbr`cat \n pantaloni pesc`re[ti [i pulov`r nu mai ar`ta ca acel scor]os st`pân al Slyne-ului. Noel, cu elegan]a lui studiat`, p`rea mai potrivit \n acest rol.

TU E{TI NOROCUL MEU

29

– Ei, ce zici de Emerald Isle? o \ntreb`. – Este frumoas`, f`r` \ndoial`, dar ciudat` [i diferit` de orice am v`zut, spuse ea cu sinceritate. – Este ]inutul de dincolo de civiliza]ie, cum ar spune Marcia [i Noel. Dar curând te vei s`tura de civiliza]ie, drag` Judy. Noi aici nu dans`m, nu mergem la cinema, nu avem chinez`rii... – Ce via]` crede]i c-am dus pân` acum, domnule O'Rafferty? Nu sunt obi[nuit` s` stau la taclale la cafenea, iar dansul nu mi se pare prea interesant, dac` nu am un tân`r atr`g`tor al`turi de mine. – {i ai avut? – Nu, dar nici nu sunt o fire prea romantic`... – De ce nu? Toate tinerele...mai ales cele cu p`rul ro[u.... Ea f`cu un gest cu mâna, zâmbind. – Cred c` acea concep]ie romantic` la care v` gândi]i nu include sentimentele. O, dar aici turi[tii vin aici pentru culoarea local`, pentru spiridu[i [i zâne. – Poate ai dreptate, spuse el. Ar fi mai bine s` pornim spre cas` cu articolele pe care le-am adus. Se duser` \napoi la barc` s` descarce [i ultimele cutii. Deodat`, Raff se opri s-o priveasc` pe fata care muncise din greu al`turi de el. – Mi-a f`cut pl`cere s` v` ajut. {i apoi, am fost invitat` s` r`mân câteva zile aici, ca s` fac ce cred eu de cuvin]`.

30

MARGARET SUMMERTON

– Se vede c` e[ti \nc`p`]ânat`, miss Ware. Dar ce-ai zice s` vezi pu]in din zona asta chiar dup`– amiaz`? Doar nu te vom trimite \napoi \n Anglia f`r` s` fi v`zut toat` mo[ia Slyne. – Singur`? – Nu, cu mine. Asta dac` nu cumva ai primit oferta lui Noel. Recunosc, el este o companie mai potrivit`. – Nu, n-am acceptat nicio invita]ie, r`spunse Judy foarte hot`rât`. – Nu-]i place Noel? o \ntreb` curios. Nu exist` tân`r` care s` nu-l plac`. – Nu-mi plac b`rba]ii care plac tuturor femeilor, replic` ea, observând c` el zâmbea. – O s` te duc prin trec`toarea Slyne, s`-]i ar`t priveli[tea. S-a oprit ploaia [i cerul pare s` se limpezeasc`. Ne-am putea opri la fântâna dorin]elor, dac` dore[ti. – Se \mplinesc dorin]ele exprimate aici? – Nu [tiu, miss Ware, \i r`spunse el cu indulgen]a cu care i-ar fi r`spuns unui copil. – Prietenii \mi spun Judy, zise ea, dar el nu mai zise nimic, ci ridic` cu grij` cutiile cu sticlele de whisky pe um`r. Noel se afla deja la bar servind b`uturi clien]ilor, când ajunse Raff cu cutiile de wisky [i le puse pe podea. – Ar fi fost mai bine s`-mi fi dat o mân` de ajutor, \i spuse Raff. Noel zâmbi.

TU E{TI NOROCUL MEU

31

– Dragul meu, am fost destul de prins cu barul. {i n-a[ fi putut s` car pachete prin ploaie \n costum. Judy, tu pari destul de ud`, draga mea. Uite ceva, ca s` te \nc`lze[ti. Marcia li se al`tur` solicitând un cocteil. – Am invitat-o pe miss Ware s` bea ceva cu noi. Este invitata mea. – Drag` Raff, sper c` nu vrei s` reiei c`utarea unei secretare de la \nceput refuzând-o s-o angajezi pe miss Ware? |ntre timp, hârtiile se adun`, iar eu nu mai fac fa]`. – Chiar a[a de multe sunt? – Dac` te-ai uita \n fiecare diminea]` pe coresponden]` [i nu mi-ai l`sa-o mie \n seam`, ai fi v`zut. – Nu vei reu[i s` \nfrângi rezisten]a unui Rafferty, draga mea, o lini[ti Raff. De fapt, ce te sup`r`? – Totul. Servitorii nu-[i v`d de treab`, cuplul de tineri c`s`tori]i s-a sup`rat foc c` Raff n-a fost aici s`-[i ia r`mas-bun când au plecat [i toate acele scrisori! Nu ne putem descurca f`r` o secretar`, Raff. Juddy nu se sim]ea prea confortabil auzind cum Marcia \l for]a pe Raff s-o angajaze. Nu voia ca acesta s` se simt` constrâns cumva. Ea se sim]ea bine ca musafir pentru câteva zile, [i-ar fi vrut s` continue explorarea mo[iei din jurul castelului. Deodat`, se trezi exclamând: – Ce lucruri frumoase sunt aici, domnule Rafferty!

32

MARGARET SUMMERTON

P`cat c` aceast` reproducere n-a fost mai bine realizat`, pentru ca s` nu se vad` diferen]a. M` refer la acest` m`su]` cu \ncrusta]ii. Cei doi fra]i \nghe]ar`. Raff \ns` \i spuse cu indulgen]`: – Nu exist` imita]ii \n acest castel, miss Ware. Tot ce este aici a apar]inut de genera]ii familiei noastre. – O, nu vreau s` fiu considerat` lipsit` de tact, dar, pute]i vedea [i singuri. Compara]i \ncrusta]iile de la aceste dou` m`su]e. Cea de a doua a fost f`cut` recent, [i destul de stângaci. – Te \n[eli, miss, n-am cump`rat mobil` de când am preluat castelul, n-a fost nevoie. Judy sim]i cum ro[e[te. Fra]ii o priveau intriga]i , iar Raff, de[i \i vorbise calm, o f`cuse s` se simt` ca [i cum ar fi \nc`lcat bunele maniere. – Termin` b`utura, miss Ware, spuse Noel. – Mul]umesc, spuse ea, [i s` [ti]i c` nu m-am \n[elat. – Dar cum po]i a[a de sigur`, draga mea? o \ntreb` Marcia. – {tiu câte ceva despre restaurare; tata a avut un magazin de antichit`]i. Se f`cu t`cere [i Judy observ` privirile pe care cei doi fra]i le schimbar`. |n schimb, Michael O'Rafferty o privea u[or amuzat. – E[ti o tân`r` neobi[nuit`, miss Ware, \i spuse el, zâmbind. N-ar fi fost mai bine s` persi[ti \n domeniul

TU E{TI NOROCUL MEU

33

antichit`]ilor, decât s` faci cursuri de secretariat, care prin compara]ie par cam neinteresante? – Desigur, r`spunse Judy, dar a trebuit s` [i tr`iesc din ceva. {i \ntrucât tata nu mi-a l`sat o afacere, a trebuit s`-mi câ[tig existen]a. Mul]umesc oricum pentru b`utur`. La ce or` vre]i s` \ncepem dup`-amiaz`, domnule Rafferty? Raff observ` c` fra]ii Maules o priveau oarecum ostil pe Judy, din cauza afirma]iei f`cute. – Pe la dou` [i jum`tate, \i r`spunse.

***

Judy porni cu gazda ei Raff , imediat dup` masa de prânz. |n timpul prânzului, el nu vorbise deloc, nici m`car cu cei doi fra]i, iar Judy nu se sim]i \n largul ei, din cauza atmosferei pe care o crease singur`. Dar ea [tia foarte bine c` era destul de obi[nuit printre mo[ierii sc`p`ta]i s`-[i vând` piese de valoare din mobilier, \nlocuindu-le cu reproduceri de calitate, dar Raff negase c` fusese vândut ceva, cu toate c` acea m`su]`, o copie cam stângace a uneia gotice din secolul al treisprezecelea, fusese f`cut` doar cu un an \n urm`. Dar oricum, nu era problema ei [i nu trebuia s` se mai amestece. Cu toate acestea....

34

MARGARET SUMMERTON

– Domnule O'Rafferty, cu privire la acea m`su]` nu m-am \n[elat, [tiu foarte bine asta. Tata era interesat \n special de sculptura \n lemn de trandafir, a[a c` nu pot gre[i. – Ce tân`r` insistent`! observ` el impacientat. Poate tat`l meu a cump`rat-o, cine [tie? – Cu cât timp \n urm`? – A murit acum zece ani [i \ntrucât a tr`it [aptezeci [i cinci de ani \nainte de asta, ar fi putut s-o cumpere oricând, miss Ware. – Atunci nu poate fi vina tat`lui dumitale. M`su]a asta nu are decât doi sau trei ani vechime. – Dar ce conteaz` asta? exclam` Raff. Toate mobilele din acest palat au fost mutate de câteva ori, mai ales din momentul \n care a fost transformat \n hotel. Iar acum, te-a[ ruga s` fii atent` la priveli[tele care ne \nconjoar`, altfel o s` \ntorc ma[ina [i o s` te duc \napoi. Ea \ncepu s` râd` jenat`, realizând c` fusese impertinent`. Explica]ia lui Raff putea fi una cât se poate de adev`rat`, tot a[a cum [i ea putea s` aib` dreptate. L`s` celelalte \ntreb`ri deoparte, se bucur` de ce vedea, se interes` de istoria locurilor, apoi nu mai scoase o vorb`, vr`jit` de s`lb`ticia locurilor, de pârâul care curgea la picioarele lor, de vegeta]ia s`lbatic`, crescut` cu greu pe aici. – Ei, ce zici, miss Curiozitate? Ai ce s` iei cu tine când vei pleca spre cas`, nu? Din mândria cu care rostise aceste vorbe,

TU E{TI NOROCUL MEU

35

ea \n]elese c` iubea zona aceasta din tot sufletul, ca un adev`rat castelan. Judy se \ntoarse [i-l privi, realizând c` vorbea pentru a sc`pa de alte gânduri care-i d`deau târcoale [i [tiu instinctiv c` venise aici cu tân`ra care murise [i c` \nc` o dat` culoarea p`rului ei \l tulburase. – Domnule Rafferty, \i spuse. Oriunde te ui]i, po]i g`si ceva care s`-]i aminteasc` de ceva; asta n-ar trebui s` te \ntristeze. – Ce vrei s` spui, miss? – Culoarea p`rului meu te deranjeaz`. Te-a f`cut chiar s` nu m` placi deloc. – Nu este a[a, ba chiar cred c` a[ putea s` te plac foarte mult. – Atunci, te temi de asta, domnule? El o privi lung, apoi izbucni \n râs. – Ce imprevizibil` e[ti, miss! A[adar, ]i-au vorbit de Kathy? – Da. O aduceai des aici, nu? – A[a este. Nu \nceta niciodat` s` se minuneze de aceste frumuse]i. Cred c` v` asem`na]i foarte mult. – Mai spune-mi câte ceva despre ea, domnule. – Ce-a[ putea s`-]i spun? C` trebuia s` ne c`s`torim, dar Kathy a contractat o poliomielit` [i a murit. De fapt, poate a fost mai bine; n-a[ fi suportat s-o v`d invalid`. Acum vorbe[te-mi de tine, miss Judy Ware.

36

MARGARET SUMMERTON

– Bine, o voi face, zise ea, fericit` c` putea vorbi despre o copil`rie, pe care n-o l`sase de prea mult timp \n urm`. V-am mai spus, domnule, tat`l meu a avut un magazin de antichit`]i \ntr-o suburbie, unde era foarte mult` verdea]`. Aveam un apartament deasupra magazinului. Mama a murit când eram foarte mic`, a[a c` a trebuit s` am grij` de tata. N-am prea avut bani pentru c` tata n-a [tiut s` aib` grij` de afacerea sa [i când a murit nu prea mi-a l`sat mare lucru. Din pu]inul pe care l-am avut, mi-am pl`tit cursurile de secretariat. Tata spunea c`, indiferent dac` e[ti dr`gu]` sau comun`, ambi]ioas` sau nu, nu po]i s` nu tr`ie[ti dintr-o munc` de secretar`. – {i e[ti ambi]ioas`, miss? – M` tem c` nu. Sigur am avut [i eu ca fiecare tân`r` visuri de m`rire, s` devin actri]`, s` scriu o carte care s` m` fac` celebr`, dar apoi am revenit la lucruri mai practice. – {i astfel te-ai decis la ma[ina de scris. Ai vrea s` dai un test, Judy? Chipul ei se aprinse brusc, \n a[a fel \ncât el putea s`-i disting` acum chiar [i pistruii de pe fa]`. – Domnule Rafferty, v` sunt datoare cu acest test. – Aparent \i e[ti datoare Marciei, replic` el cu gravitate. Este destul de \nc`rcat`, mai ales cu coresponden]a zilnic`. – Cei doi Maules sunt de mult aici?\l \ntreb` ea. – Noel de câ]iva ani, Marcia a venit doar de un an. – A fost ideea domnului Maule s` transforma]i castelul \n hotel?

TU E{TI NOROCUL MEU

37

– Par]ial. Ne-am \ntâlnit cu totul \ntâmpl`tor la Dublin, când ie[ise din spital [i de dragul vremurilor apuse l-am invitat s` se refac` aici, la Slyne. Cred c` ideea s-a n`scut din discu]iile noastre \ndelungate. Nu este o afacere prosper`, deocamdat`. Dar acum, miss Ware, c` ai admirat frumuse]ile de pe aici, s` ne \ntoarcem. Dar \nainte a[ vrea s`-]i fac o recomandare: nu mai critica autenticitatea mobilierului de aici, nici Marciei nu cred c`-i place asta. Intrar` \n cas`, iar Judy \ncepu s` sorteze coresponden]a, care se strânsese de câteva zile. Apoi verific` [i conturile de cheltuieli, moment \n care observ` c` de[i eviden]ele erau p`strate cu grij`, ap`reau multe discrepan]e. Note de plat` care erau t`iate de pe list` ca fiind pl`tite de Raff, reap`reau. Nu s-ar fi zis c` fra]ii Maule conlucrau cu Raff. Raff o urm`ri cum lucreaz`, [i-i r`spunse la \ntreb`ri, nu f`r` oarecare iritare. – Nu pot exista facturi pl`tite de dou` ori. Noel le verific`, eu doar pl`tesc cecurile. – De ce nu le verifica]i \mpreun`, astfel a]i elimina riscul s` le pl`ti]i de dou` ori, suger` ea. – Poate Noel uit` s`-mi spun` c` le-a pl`tit. Nici eu nu m` pricep la afaceri [i-i las lui mare parte din probleme. – |n acest caz, Noel este distrat, decise Judy. – Poate tocmai de aceea ne trebuie o secretar`, miss Ware. Cred c` ne vei ajuta s` punem ordine \n acte.

Capitolul 3 |n prima s`pt`mân`, Judy se trezi u[or diminea]a, cu bucurie chiar, anticipând \nc` o zi pl`cut`. Ceea ce vedea de la fereastra ei se schimba de la o zi la alta. |ntr-o diminea]` mun]ii erau \ntuneca]i, neregula]i, reflectându-se \n ap` cu claritate, pentru ca a doua zi s` fie \nv`lui]i \n cea]`, care la un moment dat se ridica, l`sând s` se vad` vârful Slieve Rury, care p`rea c` ajunge la nori. Nimeni nu-i mai adusese ceaiul \n camer`, iar dac` voia ap` cald` [tia acum c` trebuie s` se duc` s`-[i \nc`lzeasc`. |ntr-una din zile, d`du peste Raff când \[i umplea carafa cu ap`. – Nu ]i-au adus apa \n camer`? o \ntreb` el. Apoi o privi lung. Ce camer` ]i-au dat? Ei i se p`ru ciudat c` Raff nu [tia, [i presupuse c` Marcia f`cuse aranjamentele.

TU E{TI NOROCUL MEU

39

– Camera aceea n-a fost folosit` de mult timp. Probabil e plin` de mucegai. O s` discut cu Marcia. Ea vru s` riposteze c` nu era nevoie, dar din privirea lui \n]elese c` nu ar`ta prea bine, cum era a[a de diminea]` [i c` acel capot vechi, pe care-l \mbr`case nu se potrivea deloc cu p`rul ei. Se gândi c` el va uita promisiunea f`cut`, dar când terminase micul dejun [i se preg`tea s` plece din salon, el ceru foarte insistent ca Marcia s`-i spun` de ce noua lui secretar` primise o camer` \n aripa veche, când existau \n castel mai multe \nc`peri modernizate, cu ap` cald`. Marcia \l privi surprins`. Raff nu se interesase niciodat` pân` acum de felul \n care ar`tau camerele, nici m`car pentru oaspe]ii de vaz`. – Mary Kate a hot`rât, dragul meu, c` acea \nc`pere \n care s-a aflat cre[a, este destul de bun` pentru mica ta secretar`, care nu poate opta pentru o \nc`pere sau alta. – Are dreptul la o \nc`pere cu \nc`lzire [i la un pat f`r` arcuri rupte. Judy deveni brusc con[tient` c` se vorbea despre ea. – Mie \mi place camera. |mi place mai ales s` visez la copiii care au crescut acolo. Marcia \[i aprinse o ]igar` [i o privi lung. – Dac` a[ fi \n locul t`u, a[ \ncerca s` nu creez probleme. Ne putem dispensa oricând serviciile tale, \n favoarea cuiva mai matur [i mai plin de tact.

40

MARGARET SUMMERTON

– Eu nu m-am plâns, miss Marcia, zise Judy. Domnul O'Rafferty trecea pe aici tocmai când \mi umpleam cana cu ap` cald`. A p`rut surprins c` nu am ap` cald` \n camer`. Marcia \[i stinse ]igara fumat` pe jum`tate [i plec` nervoas` \n c`utarea fratelui ei. Din acel moment, Raff \[i f`cu obiceiul de a deschide coresponden]a \n fiecare diminea]` \mpreun` cu Judy. Ea nu putu s` se \ntrebe de ce aceast` problem` nu era rezolvat` de cei doi fra]i, care nu prea aveau multe de f`cut \n timpul zilei. Mai ales Noel, care era mai mult un element decorativ al barului. Dar Judy \nv`]ase c` nu era bine s` aib` opinii proprii; a[a cum \i spusese Marcia, era pl`tit` ca s` fac` o slujb` oarecare. Pe la sfâr[itul lunii februarie Raff recunoscu deschis c` fusese foarte inspirat s` angajeze o secretar`, iar Judy p`rea o alegere inspirat`. – Chiar a[a s` fie? exclam` Marcia \n fa]a fratelui ei. De fapt, p`ze[te afacerile lui Raff precum p`ze[te câinele osul. Crezi c` s-a \ndr`gostit de el? – Este posibil, zise Noel, dar asta n-ar trebui s` te \ngrijoreze, draga mea. Judy, la rândul ei, avea rezerve fa]` de cei doi fra]i. Pe Noel \l tolera mai u[or pentru c` era glume] [i o f`cea mereu s` râd`, dar Marcia nu l`sa niciodat` garda jos. |n ceea ce-l privea pe Raff nu era \nc` sigur` c` el o place. |l surprindea

TU E{TI NOROCUL MEU

41

de multe ori privind-o, parc` dornic s` se \ndr`gosteasc` de ea, dar de cele mai multe ori era neatent [i brutal. |ntr-o zi, el o \ntreb`: – Te sim]i bine aici, Judy? – Sigur c` da, r`spunse ea. – Nu cred. Slyne este un loc neinteresant, dar n-ai v`zut prea mult din \mprejurimi, din câte [tiu. Ce-ar fi s` facem o mic` excursie mâine? Este zi de târg la Knockferry, un loc de distrac]ie, iar la Lough Creagh se poate mânca p`str`v. – Sun` grozav! exclam` Judy, nu f`r` a se \ntreba dac` locurile acestea fuseser` \ndr`gite de Kathy, fata care murise.

***

Martie era luna evenimentelor care anual afectau via]a acelei mici comunit`]i. Era ziua Sf. Patrick, care veni cu aer de s`rb`toare, cu b`uturi, cu dans, cu concurs de echita]ie, la care câ[tig` un cal irlandez, cu jocuri de fotbal [i cu un târg de cai, la care lumea se \nghesui f`r` a mai ]ine cont de starea vremii. Furtunile din Atlantic izbucneau din senin, afectând mun]ii care ad`posteau Slyne. Uneori, vremea nu le permitea s` mearg` cu barca s` aduc` provizii, astfel c` Noel [i Marcia o trimiteau pe Judy cu

42

MARGARET SUMMERTON

Land Roverul la Knockferry. Nu conducea prea bine, pentru c` \n Anglia nu avusese timp s` exerseze [i de aceea \i era cam greu s` mânuiasc` o ma[in` mare, sub acele vânturi puternice care m`reau pericolul. Tot Raff fu cel care puse cap`t acestor drumuri, ceea ce o f`cu pe Marcia s-o displac` [i mai mult. – Este o adev`rat` nebunie s-o trimi]i singur` pe drumul `sta pe o astfel de vreme, \i repro[` el lui Noel, când afl` din ce motiv Judy nu era de g`sit. Pentru un conduc`tor auto lipsit de experien]` cum este ea, drumul `sta este curat` sinucidere! Cum ai putut s-o trimi]i? – Drag` Raff, nu este pentru prima oar`. Iar Judy este o tân`r` foarte responsabil`. Pe cine s` fi trimis, dac` eu [i Marcia suntem ocupa]i? – Pe cineva din personalul de serviciu, sau chiar pe mine. S` nu se mai \ntâmple asta, Noel, ne-am \n]eles? Nu vreau s` risc via]a copilei pe drumurile astea! Cu aceste cuvinte, Raff ie[i trântind u[a, l`sând-o total confuz` pe Marcia care tocmai ap`ruse. Când o \ntâlni pe Judy, \i comunic` interdic]ia de a se mai duce dup` cump`r`turi. Judy \l privi nedumerit` dar [i un pic dezam`git`, pentru c` pe lâng` toate celelalte sarcini pe care i le d`deau cei doi fra]i, drumurile la Knockferry erau o pl`cere.

TU E{TI NOROCUL MEU

43

– }i-e team` c`-]i voi strica ma[ina? \l \ntreb` cu un aer nevinovat. – Nu, m` tem c` ai putea s`-]i ri[ti via]a, \i r`spunse Raff. Drumurile astea nu sunt pentru un conduc`tor \ncep`tor, a[a cum ar fi trebuit s` [tie Noel, iar pentru mine este mai important s` te [tiu \ntreag`, decât ma[ina.Vei ]ine minte asta, da? Judy \l privi lung, \n]elegându-l. Se gândise desigur, la iubita lui Kathy, care se \mboln`vise. Cu ea o compara mereu, probabil din cauza culorii p`rului. – Poate c` nu sunt un conduc`tor experimentat, dar sunt foarte atent`, spuse ea dorind s`-l lini[teasc`, dar Raff \i spuse cam lipsit de amabilitate: – Atent` sau nu, te rog s`-mi ceri permisiunea dac` mai pleci cu ma[ina. Iar acum, la treab`. Curând, un alt incident bulvers` via]a la Slyne. Desigur fu provocat de aten]ia [i de grija cu care verifica Judy facturile \nainte de a i le prezenta lui Raff pentru semn`tur`. Acesta afl` de la o invitat` din America faptul c` Noel \i ad`ugase la nota de plat` o sum` pentru serviciile prestate de Judy, care-i b`tuse coresponden]a la ma[in`. – Judy, ai observat dac` Noel adaug` \ntotdeauna ceva \n plus fa]` de nota de plat` pe care o \ntocmesc eu? o \ntreb` Raff. – Nu [tiu, spuse ea.

44

MARGARET SUMMERTON

– Judy, e[ti angajat` aici ca secretar`, iar faptul c` faci o munc` suplimentar` pentru cineva este problema ta. Nu permit nim`nui s` perceap` sume \n plus, cu excep]ia servitorilor, desigur, care trebuie s` primeasc` bac[i[. Dac` salariul pe care ]i-l dau nu este de– ajuns, ar trebui s`-mi spui, s` vedem ce putem face, nu s` storci prin viclenie bani, cu contribu]ia lui Noel. Ea \l ascult` la \nceput, dezam`git` de turnura pe care o luaser` lucrurile, apoi se \nfurie. -Salariul \mi este de– ajuns [i nici nu-mi place s` storc bani prin viclenie de la nimeni, sublinie ea. – Sunt sigur c` nu asta ]i-a fost inten]ia, replic` el mai calm de data asta, dar e[ti lipsit` de experien]`. Dac` oaspe]ii vor s`-]i fac` un dar la plecare, asta este cu totul altceva, dar nu trebuie s` solici]i bani pentru serviciile suplimentare pe care le faci. – Dar tu nici m`car nu verifici facturile la plecarea vizitatorilor. De unde [tii cum sunt \nregistrate \n registrul de cas`? El ridic` nedumerit din sprâncene. – Prezentarea facturilor este problema lui Noel. Mai ai [i alte sugestii privind felul cum ar trebui s`-mi conduc afacerea? – |mi pare r`u, zise ea, n-am vrut s` fiu impertinent`. Vrei s`-mi dau demisia?

TU E{TI NOROCUL MEU

45

– Cu siguran]`, nu. De ce ai tras aceast` concluzie? Doar nu sunt gata s` te concediez de fiecare dat` când \]i dep`[e[ti atribu]iile.

***

Cei doi fra]i Maules \[i schimbar` atitudinea dup` acel incident. Noel se mul]umi s-o nec`jeasc` din când \n când, \n timp ce Marcia f`cu tot posibilul s-o exclud` din treburile castelului. – Problemele de contabilitate, facturile, sunt sarcina lui Noel. – Dar trebuie s` le verific \nainte de a le prezenta domnului Rafferty, ripost` Judy. Marcia o b`tu u[or pe obraz. – Str`dania ta, draga mea, este l`udabil`, dar poate deveni enervant` [i plictisitoare atunci când exagerezi. – Sunt pl`tit` pentru a fi con[tiincioas` [i foarte precis`, sublinie Judy. – Munca ta este s` transcrii ce ]i se prezint`, f`r` a pune \ntreb`ri despre metode pe care nu le-ai \n]elege. – Da, miss Maule. Spune]i-mi \ns`, [i dumneavoastr` a]i investit bani \n aceast` afacere? |n acest caz, sunte]i parteneri.

46

MARGARET SUMMERTON

– De unde ]i-a venit ideea asta? Marcia \ncepu s` râd`. Suntem pl`ti]i la fel ca tine. Când am venit aici cu Noel, nu aveam bani de loc. Judy continua s` se \ntrebe cum ajunsese s`-[i imagineze asta. De fapt, rela]ia de prietenie care p`rea una \ndelungat` dintre Noel [i Raff \i crease aceast` impresie. Se gândi c` era mai bine s` nu mai observe neregulile financiare f`cute de Noel, pentru c` nu asta era menirea ei. Raff era destul de matur s`-[i poarte [i singur de grij`. – Ce-ai zice de acea plimbare pe care ]i-am promis-o cu câtva timp \n urm`? \l auzi pe Raff. – N-a[ putea decât s` v` mul]umesc foarte mult, domnule Rafferty, r`spunse ea. – Nu-mi po]i spune Raff? Nu sunt cu mult mai mare ca Marcia [i Noel. – Dar sunte]i [eful meu, [i asta schimb` multe. – Bine, m`car \n aceast` dup`– amiaz` consider` c` nu sunt [eful t`u, m-am s`turat s` mi te adresezi cu atâta formalism. – Foarte bine, atunci \]i voi spune Raff toat` dup`-amiaza, dac` asta \]i face pl`cere, dar Michael mi se pare un nume mai frumos. Dup` felul cum se \ncrunt`, Judy trase concluzia c` probabil Kathy \i spusese astfel. – De mul]i ani nu mi-a mai spus nimeni a[a.

TU E{TI NOROCUL MEU

47

{tii, \n armat` aveam diferite porecle. Lui Noel i se spunea Spongy. – Spongy! exclam` Judy. |l folosea des? – Asta nu avea nicio importan]` pentru c` oricum Noel putea s` farmece pe oricine. Dup` o clip` de t`cere, Raff continu`: [tii, Judy, nu-mi fac iluzii \n privin]a lui. Aici se str`duie[te s` fac` totul bine, dar ia tot ce se poate. – {i atunci, de ce-l mai p`strezi aici? \ntreb` ea, \nainte s` realizeze c` vorbele \i sc`paser` pur [i simplu. – |ntr-un fel, ]in la el. N-a[ putea s` m` ocup de locul acesta f`r` el. {i mai exist` [i Marcia... Desigur, Marcia. Dac` pleca Noel, ea l-ar fi urmat. Acum \i era foarte clar lui Judy ce-l interesa mai mult pe Raff. Sim]i dintr-o dat` c`-i este foarte rece. Ajunseser` la Plain of Cluny, o zon` ml`[tinoas`, s`lbatic`,b`tut` de vânt. Judy o privi cu rezerve; p`rea neprietenoas`, o zon` goal`. Se gândi la Slyne [i la frumuse]ile de acolo [i f`r` s` vrea, se \nfior`. – }i-e frig? o \ntreb` Raff, iar ea \ncuviin]`. Dar era mai mult r`ceala spiritului decât a trupului. Cu toate acestea, \[i ridic` gulerul. – Pu]in ceai te va \nc`lzi imediat. {tiu c` acest loc li se pare un pic cam dur turi[tilor, dar Lough Creagh te va \nveseli. Era un lac de mici dimensiuni, incredibil de albastru, cu un cerc de nisip fin de jur-\mprejur. Se afla acolo [i un han la

48

MARGARET SUMMERTON

fel de mic. Proprietarul \i \ntâmin` cu \ncântare [i cu amabilitate, ceea ce pe Judy o f`cu s`-l plac` imediat. Le servi p`str`v pr`jit \n unt [i scoici. – Micile pl`ceri ale vie]ii, rosti Raff gânditor. – Sper s` nu se diminueze cu trecerea timpului. – Tu, Judy, cred c` e[ti una din rarele f`pturi de pe p`mânt. – Nici vorb`, sunt un om obi[nuit, nu m` deosebesc cu nimic de cei din jur. Probabil, Raff se gândea la Kathy. – Ce p`rere ai de Marcia? o \ntreb` el deodat`. Ea l`s` furculi]a jos [i-l privi cu ochi gravi. – Ce-ai vrea s` spun? Marcia este o femeie foarte frumoas`, n-o cunosc ca persoan`, cum a[ putea spune ce cred despre ea? Domnule Rafferty... Raff, o vrei pentru totdeauna \n via]a ta? – Asta este o \ntrebare la care nu pot r`spunde doar eu, zise Raff gânditor. Judy era pu]in \ncurcat`. De ce o adusese aici? Raff o invit` la masa lor pe so]ia proprietarului. – |]i aminte[te de cineva? o \ntreb` el. – Presupun c` la miss Kathy v` referi]i, r`spunse femeia, studiind-o pe Judy cu curiozitate. Are aceea[i culoare de p`r, dar este ceva obi[nuit prin p`r]ile astea. V` mai gândi]i la ea, domnule Rafferyt?

TU E{TI NOROCUL MEU

49

– Nu, doamn` Farrell. Nu po]i plânge la nesfâr[it dup` cineva. – Se vorbe[te c` ai acolo la castel o domni[oar` foarte frumoas`, continu` femeia. Ai ceva serios \n gând legat de ea? Judy era jenat`, pentru c` cei doi discutau de parc` ea nici nu s-ar fi aflat acolo. Raff, care observ` c` era stânjenit`, oferi [i explica]ii. – Miss Ware este secretara mea. Se ocup` de registre [i de facturi. A venit din Anglia. – Prea multe vin din Anglia la Slyne, spuse femeia cu dezaprobare \n glas. Cum te vei descurca acum cu dou` femei \n cas`, domnule Raff? continu` femeia. – Acum trebuie s` plec`m, zise Raff zâmbind, mul]umim pentru mas`, doamn` Farrell. – Mai vino pe aici, miss, o invit` femeia. Chiar dac` vii de departe, cred c` inima \]i este deja pe p`mânt irlandez. Ajunser` la Slyne, auzind schimb de cuvinte [i voci furioase \n holul de la intrare. Miss Doyle avea o voce plâng`rea]`, Marcia ridica glasul. – Ce se petrece aici? \ntreb` Raff. Dac` vre]i s` v` certa]i, nu g`si]i alt loc? Ce impresie \[i vor face invita]ii? – Le-am spus s` nu-l lase pe Gorgan s` ia mobila de pe acum, zise Mary Kate. – Domnul Maule mi-a dat voie, replic` miss Doyle.

50

MARGARET SUMMERTON

– }i-am mai spus, Mary Kate, c` trebuia reparat`, interveni [i Marcia. Trebuie redat` patina timpului. Domnul Grogan a luat-o s-o repare, atâta tot. – N-am observat s` fi fost deteriorat`, interveni Raff. – O, dragul meu, tu nu observi niciodat` nimic. Ai aceast` mobil` de prea mult timp ca s` mai observi ceva la ea. Tu ai observat, Judy, doar nu-]i scap` nimic. – Da, am observat-o acum dou` zile [i am [i comentat cu glas tare, r`spunse Judy, con[tient` c` Marcia o fixa. E[ti sigur`, Marcia, c` acest Gorgan o poate restaura? Sunt piese valoroase de mobilier [i un neavenit le-ar putea deteriora. – Sigur c` se pricepe, doar a mai f`cut astfel de restaur`ri pentru noi. Nu-i a[a, Raff? – A[a mi-a spus Noel. |ns` a[ prefera s` fiu consultat, dac` mai trebuie restaurat ceva. – Discut` cu Noel. {i pentru numele lui Dumnezeu, Raff, Timsy chiar trebuie s` cânte \n cas` cu acel oribil instrument? Cu acestea, Marcia \[i pierdu complet r`bdarea, se \ntoarse [i plec` pe elegantele ei tocuri \nalte. – Ei bine, spuse [i Raff, m` duc s` am o discu]ie cu Noel.

Capitolul 4 Pe la sfâr[itul lunii martie, când vremea devenise foarte blând` anun]ând sosirea prim`verii, Judy sim]ea deja c` se integrase la acest loc de munc`. Faptul c` i se cerea s` \ndeplineasc` mai multe sarcini decât cele pentru care fusese angajat` o mul]umea, fiind o confirmare c` fusese acceptat`, c` era nevoie de ea. Numai Marcia sc`pa câteodat` câte o observa]ie din care s` \n]eleag` c` n-o place, chiar dac` i-o ar`ta \ntr-o manier` pu]in agresiv`. – Te-ai integrat destul de bine aici, nu? Servitorii ]i se adreseaz` pe numele mic, iar Raff ... dar b`rba]ii sunt eterni adolescen]i. Raff are aproape treizeci [i [ase de ani [i-ai zice s` s-a maturizat de acum, dar via]a aici este rupt` de realitate. – Eu sunt de alt` p`rere, ripost` Judy. Realitatea este acolo unde \]i sunt r`d`cinile, nu?

52

MARGARET SUMMERTON

– Draga mea, cine mai are r`d`cini undeva acum, când trebuie s` facem orice ca s` ne câ[tig`m blestemata asta de existen]`? – Cei noroco[i sunt ca domnul Rafferty. Trebuie s` respect`m tradi]iile, nu este a[a de greu. Marcia o privi cu aten]ie, de parc` ar fi vrut se evalueze ce posibile atrac]ii putea prezenta fata aceasta. Nu era frumoas`, dar avea mult` prospe]ime, o minte vioaie. Purta lucruri foarte ieftine, dar bine alese. Nu-i p`sa dac` se \mbr`ca de la Balmin sau din acele magazine cu lucruri ieftine, pe care le purta cu atâta indiferen]`. Nu, Judy, nu avea cum s` g`seasc` Slyne-ul plictisitor. – Gânde[ti astfel pentru c` pentru tine Slyne \nseamn` siguran]`, zise Marcia cu o not` de sarcasm. – Nu toate femeile vor asta? Tu nu vrei acela[i lucru? – S` m` m`rit doar pentru siguran]a unui c`min? Foarte posibil, draga mea, pentru c` nu am bani deloc, dar n-a[ suporta s` m` \nchid pentru totdeauna \n acest loc. Nu arat` decât o mo[tenire dec`zut`. Raff trebuie \mpins de la spate s` fac` ceva... Judy o privi lung, ne\n]elegând cum o femeie cu frumuse]ea [i cu experien]a Marciei pricepea atât de pu]in de la via]`; de fapt, \i era evident c` Marcia respingea orice posibilitate ca un b`rbat s` considere leg`tura de sânge [i mo[tenirea ca pe ceva primordial.

TU E{TI NOROCUL MEU

53

– Oricum, Raff n-ar vinde niciodat` acest domeniu, conchise Judy, confruntându-se cu acel zâmbet sfid`tor \nsemnând" ce [tii tu" de pe chipul Marciei. – Tu nu-l cuno[ti pe Raff, dac` se \ndr`goste[te serios este capabil de orice. Ai putea auzi asta \ntr-o zi. Ai fost \ndr`gostit` vreodat`? – Nu. – Atunci vorbe[ti f`r` s` [tii... po]i \nvârti dup` degete b`rba]ii, m` rog, o mare parte din ei. – Dar nu [i pe Raff! exclam` Judy indignat`. – Nu-]i ridica privirea prea sus, o avertiz` Marcia. – Nici vorb`, replic` Judy, dar [tiu doar c` un b`rbat trebuie s` simt`, s` [tie unde-i sunt r`d`cinile, s` se bucure de familia [i de copiii s`i pentru a fi fericit. Cu aceste cuvinte, Judy plec` spre gr`dina de trandafiri, unde Raff o rugase s` supravegheze plantarea noilor soiuri. Alerg` spre locul respectiv abia a[teptând s` se apuce de treab`. Atunci o v`zu Raff. Judy avea p`rul l`sat liber pe spate, dar culmea nu-i amintea de Kathy, ci de o feti]` care sc`pase de la [coal` [i alerga fericit` spre cas`. – Avea]i nevoie de mine, domnule Rafferty? Am crezut c` a]i plecat la Casey. – Acum plec. Vrei s` m` \nso]e[ti? – Sigur c` da! r`spunse ea bucuroas`. Nu mersese pân` acum cu barca [i era curioas` s` afle ce se putea vizita pe

54

MARGARET SUMMERTON

]`rmul cel`lalt. Se gr`bi s` sar` \n barc`, dar v`zând c` aceasta se \nclina mereu temându-se s` nu se r`stoarne, \[i ridic` privirea spre Raff care abia se ]inuse pe urmele ei. El o ridic` \n bra]e [i o puse \n barc`. Dup` ce pornir`, Judy se \ntoarse de multe ori ca s` vad` ]`rmul r`mas \n urm`. Observ` sera de trandafiri cu multele ei ferestre care str`luceau \n soare; paji[tile necultivate care promiteau s` se acopere curând de iarb` bogat`, roua care str`lucea pe ruinele acelei aripi a castelului, care arsese cu ani \n urm`, dar pe care, din diferite motive, Raff n-o reconstruise. – Nu arat` prea grozav pentru un hotel, spuse Raff, urm`rindu-i privirea. – Mie mi se pare minunat, m`rturisi ea. {i \ntr-adev`r, imaginea castelului Slyne se oglindea acum pe fundalul apei, ceea ce-i conferea [i mai mult` frumuse]e. Cum supor]i asta? – La ce te referi, Judy? – La faptul c-ai transformat castelul \n hotel, c` sunt prea mul]i intru[i care doresc facilit`]i moderne, cum ar fi neonul \n bar [i semnale luminoase peste tot. N-ai pune neoane, nu Raff? – Nu, Judy, sigur c` nu, de[i [i Marcia [i-a exprimat dorin]a de a inunda locul cu lumin`. – Cred c` ar fi hidos [i foarte costisitor, r`spunse Judy. Mi se pare c` ace[ti Maules au idei nepotrivite legate de acest

TU E{TI NOROCUL MEU

55

loc. |n loc s`-l fi transformat \ntr-un hotel pentru cei cu foarte mul]i bani, ar fi fost bine s`-l fi p`strat a[a cum era, pentru cei \n c`utare de locuri romantice, pentru cei care mai [tiu s` aprecieze ceva vechi, dar de calitate. |n acest caz, nu te-ar fi costat a[a de mult. – Ia uite ce critic \nfocat avem aici! Marcia ]i-a auzit ideile? – Nu, sunt doar gândurile mele. – |n acest caz, este mai bine s` r`mân` a[a, nu-]i vor mul]umi pentru interven]ie. – Dar este castelul t`u, tu ai ultimul cuvânt, nu? – E adev`rat, eu am ultimul cuvânt, dar din nefericire nu [tiu prea multe despre felul \n care se conduce o astfel de afacere. – Eu a[ reu[i s`-l fac s` aib` profit. El \ncepu s` râd`. – Adev`rat? Dar aduce [i acum un oarecare profit. – Ceea ce se ob]ine acum nu este profit. – Poate pe la sfâr[itul verii... Raff nu mai continu`, pentru c` ajunseser` la ]`rm. O ajut` s` coboare [i \n scurt timp ajunser` la acele mici magazine, care-i apar]ineau lui Casey. Raff \i d`du omului lista de cump`r`turi f`cut` de Marcia, iar acesta dup` ce-l privi lung, \i spuse: – Acum dou` zile, domnul Maule a cump`rat acelea[i articole [i \n cantitate destul de mare.

56

MARGARET SUMMERTON

Doar nu s-au [i consumat? {i de fapt, nu mi-a pl`tit pentru ele. – Imposibil! exclam` Raff. Ieri i-am scris cecul lui Noel. Cât despre list`... poate Marcia a scris-o din gre[eal` pe aceea[i. Oricum, voi lua acum cu mine [i comanda nou`, ca s` nu am impresia c-am venit degeaba pân` aici. – Dar asta ar fi ceva inutil! izbucni Judy. – Oricum, ar fi bine s` veni]i dumneavoastr` de acum \nainte, domnule Rafferty, \i spuse Casey. – Ce vrei s` spui? \ntreb` Raff. – C` sunte]i \nconjura]i de ho]i \n acel castel al dumneavoastr`, domnule, \ncepând cu domnul Maule. A]i v`zut cu cine a \nceput s` fac` afaceri? Cu Grogan, care vine la castel doar \n lipsa dumneavoastr`... Raff ie[i afar` din magazin \nainte ca omul s` termine ce avea de spus, iar Judy, dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la om se duse imediat dup` el, a[teptând o reac]ie. V`zând c` Raff nu-i spune nimic, nici ea nu-l deranj` cu \ntreb`ri. Oare Marcia gre[ise comanda din neaten]ie sau inten]ionat, pentru a-l expedia pe Raff de la castel? Deodat`, Judy \[i aminti acea m`su]` \n privin]a c`reia discutase \n contradictoriu cu ea [i primele suspiciuni \ncepur` s` se contureze. Abia a[tepta s` ajung` la castel, s` vad` dac` fuseser` returnate acele obiecte luate pentru a fi restaurate.

TU E{TI NOROCUL MEU

57

Se duse direct \n salonul unde [tia c` se afl`, dar acum m`su]a nu mai era expus` la lumin` ca s` se vad` bine, ci \ntr-un loc mai retras, mai slab luminat, unde nu se putea observa nicio neconformitate. Este o imita]ie, \[i spuse Judy \naintând spre ea. Dar din urm` auzi zgomotul f`cut de tocurile cui ale Marciei. – Grogan a adus-o \napoi, dup` cum vezi, spuse Marcia. A f`cut o treab` foarte bun`. – De ce ai pus-o \n col]ul acela \ntunecat? o \ntreb` Judy. Marcia \[i scutur` scrumul f`r` a-[i lua ochii de la ea. – |mi place s` schimb aranjamentul mobilelor la diferite intervale. Te deranjeaz`? spuse Marcia. |ntre timp \n \nc`pere intraser` Noel [i Raff. – De ce sunte]i aici? \ntreb` Raff. – Judy voia s` se asigure c` Grogan a adus m`su]a \napoi. Nu-i place c-am schimbat aranjamentul mobilei. – S` se asigure? repet` Raff. – Da, \[i imagineaz` c` se \ntâmpl` lucruri ciudate aici [i nici nu are \ncredere \n bietul Grogan. Ei ce zici, Judy? E[ti mul]umit` de ce vezi? Judy atinse obiectul cu mâna, apoi mâna ei alunec` pe o por]iune special pentru a c`uta imperfec]iuni, dar nu g`si nimic. {i nu putea continua fiind con[tient` de cele trei perechi de ochi care-o urm`reau.

58

MARGARET SUMMERTON

– Ei bine, dac` Judy a terminat de verificat m`su]a, am putea merge la mas`, zise Noel. – Data viitoare \ncearc` s` nu mai faci caz degeaba, \i spuse Marcia printre din]i, trecând pe lâng` ea. Se a[ezar` la mas` \ntr-o t`cere cam nefireasc`, pân` când se auzi vocea lui Raff: – Marcia, ai confundat listele de cump`r`turi? Casey a fost surprins c` avem nevoie din nou de acelea[i articole dup` o singur` zi. Marcia \l privi cu ochii ei mari superbi, de altfel, mimând uimirea. – Oh! exclam` ea. Cred c-a fost vina ta Noel, ai venit s` m` \ntrerupi când \i d`deam comenzile lui Mary Kate [i probabil am confundat listele. |mi pare r`u c` ]i-ai irosit diminea]a, Raff, dar probabil lui Judy i-a f`cut pl`cere s` se plimbe, nu-i a[a Judy? Raff n-o l`s` pe Judy s` r`spund`: – Se vorbesc cam multe prin zon` despre acest Grogan [i a[ vrea s` \ncet`m orice colaborare cu el. Nu-mi place s` se considere c` din cauz` c` nu am profit din acest castel am \nceput s` vând mobilierul. Lui Casey nu i-ai pl`tit, Noel, de[i ]i-am semnat cecul pentru el \nc` de acum patru zile. – A, asta era problema? O s` i-l duc. – Nu este nevoie, ripost` Raff. D`-i-l lui Judy, s`-l trimit` prin curier.

TU E{TI NOROCUL MEU

59

– Desigur, doar pentru asta este aici, doar nu ca s`-[i vâre nasul unde n-o prive[te, r`spunse Noel. – Las` fata \n pace, interveni Marcia zâmbind perfid. Nu trebuie s-o amesteci pe Judy \n toate astea. Iar tu, Raff, nu-l mai admonesta pe bietul meu frate \n fa]a secretarei! Este totu[i director! – |mi cer scuze dac` am deranjat pe cineva. M` gândeam c` ne-am angajat to]i trei s` derul`m problemele acestui hotel. Ce v` nemul]ume[te? – Nimic, zise Marcia, apoi oft`. Presupun c` ne-am gândit s`... dar mai bine las`. Raff se ridic` de la mas` [i ajungând \n spatele scaunului Marciei \[i a[ez` mâinile pentru o clip` pe umerii ei [i se aplec` s`-i spun` ceva. A fost un gest mic, iar Marcia \i r`spunse pe m`sur`. A fost un gest initm de reconciliere, a[a l-a interpretat Judy. |n treac`t, Noel i-a spus lui Raff: – Trimite-o s` ia cecul din biroul meu. Judy n-ar fi vrut s` intre ne\nso]it` \n biroul lui [i nici n-a fost surprins` când el a ]inut-o \n picioare ca s` scotoceasc` dup` acel cec. – Nu \ncerca s` ne dezbini, Judy. N-o s`-]i mearg`. – N-am f`cut nimic de acest gen. Cele spuse de Casey au provocat aceste probleme. – Ce jocuri faci, micu]` Judy? insist` Noel.

60

MARGARET SUMMERTON

– Dar tu? \l provoc` ea râzând. – Eu nu mai pot face nimic aici pentru a-mi \mbun`t`]i situa]ia. Dar tu, draga mea, ai avantajul sexului. Nu cumva ]i-ai pus \n gând s` devii st`pân` la Slyne? Judy ro[i. – S` nu m` love[ti! E adev`rat c`-]i st` foarte bine a[a nervoas`, dar nu te ridici la nivelul Marciei. – Te rog s`-mi dai cecul ca s` m` pot \ntoarce la lucru, zise Judy furioas`. Noel \i \ntinse cecul, dar \n clipa \n care vru s`-l ia o prinse de mân` [i o trase spre el, a[ezând-o pe genunchi. – De ce nu e[ti ceva mai prietenoas` cu mine? Raff este deja ocupat. Dup` cum te-ai \nfuriat, \ncep s` cred c` ai valen]e \nc` neexploatate pân` acum [i devii mai interesant`. – Când o s` ai pu]in timp [i pentru mine, Judy, a[ vrea s` continu`m lucrul, auzi vocea lui Raff. Judy s`ri \n picioare, con[tient` c` ro[ise pân` \n vârful urechilor. Noel exclam` : – O am fost surprin[i \ntr-o postur` indecent` chiar de [eful t`u! Cât de compromi]`tor! Dragul meu, trebuia s`-]i anun]i venirea cumva ca s` [tim c` te apropii de acest birou. Raff nu spuse nimic, ie[i imediat, iar Judy, dup` ce lu` cecul, \l urm` \n biroul lui. Raff se a[ez` f`r` o vorb`, iar ea se \ndrept` spre ma[ina de scris, aruncându-i priviri furi[e,

TU E{TI NOROCUL MEU

61

uimit` c` era furios. Apoi citi dezam`gire \n ochii lui. Judy oft`. Nu avea rost s` se scuze, dar nici nu voia s` fie considerat` o prad` u[oar`. – Domnule Rafferty... nu era ce v-a]i \nchipuit...dar se opri, con[tient` c` nu avea rost s` se scuze. – Problemele tale intime nu m` privesc, atâta vreme cât nu se suprapun peste programul zilnic. E[ti liber` s` te adaugi la cohorta de femei ale lui Noel, dac` asta te amuz`, dar nu \n timpul programului. Iar acum, te rog s` \ncepi s` scrii.

***

Seara, \n camera ei, Judy continua s` se gândeasc` la incidentul din timpul zilei, care continua s-o afecteze. Dar ce se \ntâmpla cu ea? Doar nu se \ndr`gostea de Raff de la castelul Slyne, ca orice tân`r` care-[i ia prima slujb` [i se \ndr`goste[te f`r` speran]` de [eful ei? – La naiba cu Irlanda [i cu aceast` atmosfer` romantic`! exclam` ea [i sim]ind r`coarea serii las` draperiile [i se duse la culcare. Odat` cu luna aprilie, se \nmul]i num`rul de vizitatori din Anglia care veneau s`-[i petreac` s`rb`torile de Pa[te aici. Unul dintre oaspe]i, un student, se \ndr`gosti de Marcia. Judy

62

MARGARET SUMMERTON

urm`ri cu cât` u[urin]` reu[i sora lui Noel s` se descurce \n aceast` situa]ie, cu care era se pare foarte obi[nuit`. Observând-o, Judy se \ntreb` dac` f`cea toate astea ca s`-i stârneasc` [i mai mult interesul lui Raff sau pentru c` era una din acele femei care nu se puteau ab]ine [i r`spundeau provoc`rilor b`rba]ilor. – M` fac s` m` simt ca o sor` mai mic`, \i explic` ea lui Raff, care la rându-i o privea f`r` s` \n]eleag` prea mult. – Da, cred c` te-ai plicitisit cumplit toat` iarna doar cu b`trânul colonel Frazer, ca victim` permanent`. Iar tu, Judy, nu-l lua \n serios pe Noel. Nu rezist` s` nu curteze orice fat` dr`gu]`. – Crezi c` nu [tiu asta? r`spunse ea. – {i de ce n-ai ripostat \n ziua aceea? – N-am f`cut-o pentru c` [tiu c` asta [i-ar fi dorit. Nimic nu-l descurajeaz` mai mult pe un astfel de individ decât victima care r`mâne impasibil`. – Te-am judecat gre[it, Judy, ce prostie am f`cut! spuse Noel. – Dar de ce ai fost a[a de furios? – Am fost mai mult dezam`git de tine, r`spunse el cu blânde]e. P`reai cu totul altfel, mai ... – Mai \n felul lui Kathy, nu? – Poate c` da, dar trebuie s-o iei ca un compliment, draga mea. Era o fat` necomplicat`, simpl`.

TU E{TI NOROCUL MEU

63

Atunci, n-o mai iubi pe Marcia, ar fi vrut ea s`-i spun`, pentru c` ea nu este necomplicat`, a[a cum crezi tu. Ba din contr`, complic` totul [i-]i va face via]a un iad. Raff plec`, iar Judy, care tot nu era lini[tit` \n privin]a mobilierului castelului, care era dus [i adus de la repara]ii, se mai duse s` verifice \nc` o dat` acea m`su]`. Se a[ez` \n genunchi, o examin` din toate p`r]ile [i nu g`si nimic; repara]ia fusese f`cut` cu mult` \ndemânare. Lâng` ea, se afla un birou mic din lemn de ulm cu \ncrusta]ii de ebonit`. Observ` imediat c` era o imita]ie destul de reu[it`, ce-i drept. M`su]a fusese doar pretextul. – Ce faci aici, Judy? o \ntreb` Raff uimit. Ea vorbi, f`r` a mai ]ine seam` de nimic. – Asta este o copie. Am crezut c` vor schimba m`su]a, dar ea a fost doar paravanul. Acest birou a fost \nlocuit cu mult` m`iestrie, trebuie s` recunosc. Vezi c` aceste monturi nu sunt aliniate? Iar culoarea galben` a lemnului nu are patina timpului. – Despre ce vorbe[ti, Judy? zise Raff \ncruntându-se. Iar ai descoperit vreo imita]ie? Acest birou se afl` aici de când m` [tiu! – Poate, zise ea, dar nu \n]elegi, Raff? Cineva fur` aceste piese originale [i nu este greu de \n]eles c` Grogan este cât se poate de implicat. – {i cine colaboreaz` cu el, Judy?

64

MARGARET SUMMERTON

Raff pusese \ntrebarea pe un ton foarte t`ios, ceea ce o f`cu s`-l priveasc` lung. Nu-l putea face prea u[or s` fie suspicios pe cei doi Maules. – Nu sunt prea multe variante, r`spunse Judy. – Dac` \ncerci s` acuzi din nou pe cineva [i sper s` nu faci asta, te-a[ ruga s` te gânde[ti de dou` ori, draga mea. – Dar faptele sunt fapte, insist` ea. Aceast` pies` [i cea din salonul mic sunt reproduceri, iar dac` spui c` sunt ale familiei tale dintotdeauna, atunci substituirea s-a f`cut chiar sub nasul t`u! – A[a ai spus [i despre m`su]`. Cum po]i fi sigur` c` acel birou care a stat dintotdeauna \n col]ul acela nu este original? Iar dac` este o reproducere, cum sus]ii \nseamn` c` a fost \ntotdeauna la fel. Te rog, nu insista, Judy, altfel \ncep s` cred [i eu ca Marcia c` vrei s` atragi aten]ia asupra ta. – Asta crede ea? |mi pare r`u, poate c` m-am \n[elat \n privin]a biroului de[i nu cred, dar nu m-am \n[elat \n privin]a datei acelui mic dulap. Dar asta este nu am de gând s` intru \n competi]ie cu Marcia, de[i ea se simte foarte bine \n compania acelor tineri. – Judy.... Ea ie[i brusc din \nc`pere. Marcia se \ntorsese dup` o zi petrecut` cu acei tineri la curse. De cum veniser` ace[tia se instalaser` cu toat` veselia posibil` la bar.

TU E{TI NOROCUL MEU

65

Raff refuz` s`-i serveasc`, dar Marcia \i anun]` c`-i va servi chiar ea. – Marcia, te rog... \l auzi Judy pe Raff. – Nu fi atât de ]âfnos, dragul meu. |i servesc eu, dac` nici Noel nu este pe aproape. Marcia le servi b`uturi tinerilor care continuau s` fac` glume, sco]ându-l din s`rite pe Raff. El a[tept` s`-[i termine b`uturile, apoi le spuse: – Domnilor, acest castel este casa mea, iar voi v` afla]i aici \n trecere. Miss Maule este angajat` aici, nu are autoritatea de a contramanda ordinele mele. Sper c` v` ve]i retrage acum, ca s` nu prelungim la nesfâr[it situa]ia penibil`. Cina v` va fi servit` \ntr-o jum`tate de or`. Bun` seara. – Cum \ndr`zne[ti, Raff? explod` Marcia cu pref`c`toria ei caracteristic`. Judy era sigur` c`-l provocase deliberat, ca s` afle ce simte pentru ea. – Draga mea, nu suport s` fiu pus \ntr-o situa]ie penibil` \n propria mea cas` de un grup de tineri lipsi]i de maniere. – E[ti gelos? \l \ntreb` ea abia [optit, iar Judy [tiu \n acel momente c` uitaser` de existen]a ei \n aceea[i \nc`pere. Raff o prinse \n bra]ele sale [i o s`rut`. – Asta ai vrut? o \ntreb`. – Sigur. }i-a luat cam mult! El o s`rut` din nou [i de data asta ea \l prinse dup` gât cu bra]ele, lipindu-[i trupul de al lui.

66

MARGARET SUMMERTON

Judy se l`s` \n genunchi [i \ncerc` din aceast` stare s` se \ndrepte spre ie[ire, tocmai când ap`ru Noel, care izbucni \n râs. – Ce naiba faci aici, Judy? Marcia se uit` la ei, chipul ei tr`dând mai mult satisfac]ie decât jen`. – Am uitat c` erai aici, draga mea. |ncercai s` ie[i \nainte ca Raff s`-mi fac` declara]ia? Ce dr`gu]` e[ti! – |mi pare r`u de cele \ntâmplate, Judy, zise Raff, trebuia s` ne dai de [tire cumva c` e[ti aici. Marcia schimb` priviri cu fratele ei, apoi veni spre Judy. – S`-i l`s`m pe b`rba]i s` discute, iar eu o s`-]i explic cum stau lucrurile \n via]`, draga mea.

Capitolul 5 Imediat ce sc`p` de m`rturisirile [i de sfaturile Marciei, Judy alerg` pe teras` s`-[i domoleasc` acolo la r`coare, obrajii care dogoreau. Se gândi, v`zând paji[tea din fa]`, c` peste câteva s`pt`mâni Raff [i Marcia vor putea s` fac` lungi plimb`ri pe marginea lacului, departe de castelul de oaspe]i, sub acea vraj` inconfundabil` a Irlandei, iar el o va s`ruta \n voie. – Judy, n-ar fi bine s` intri \n cas`? auzi vocea lui Raff. Au \nceput s` a[eze masa. |ntorcându-se spre el, observ` c` era \mbr`cat cu o pelerin` de ploaie, avea undi]a [i un mic rucsac. – Plec la pescuit \n noaptea asta, spuse Raff, iar Noel care ap`ruse, \i spuse c` nu va z`vor\ por]ile pentru ca el s` poat` intra la \ntoarcere f`r` probleme.

68

MARGARET SUMMERTON

Judy realiz` imediat c` Raff avea nevoie de lini[te \n care s`-[i analizeze gândurile. Cina se desf`[ur` \n lini[te cu Marcia având aerul pisicii care a \nghi]it canarul. Judy sp`l` paharele dup` mas`, apoi \ncerc` s` \ndep`rteze petele l`sate de b`uturile acelui grup de tineri. |n salon se aflau obiecte care erau, de fapt, piese de muzeu. Se \nfurie din nou v`zând anacronismul barului care fusese cândva un salon elegant. Slyne nu trebuia condus a[a cum f`ceau cei doi Maules. Iar Raff cum putea s` admit` ca acest castel s` fie transformat \ntr-un simplu han? Un han din care cei doi fra]i scoteau bani din tot ce le c`dea \n mâini? Lu` o tav` cu cafea [i sandvi[uri f`cu focul \n [emineu [i se \ntinse pe o sofa bucurându-se de lini[tea nop]ii. Probabil c` a]ipise, pentru c` \ntr-un târziu \l auzi pe Raff. – Nu trebuia s` m` a[tep]i, Judy, de[i se bucur` c` g`si sandvi[urile [i cafeaua. – Ai prins vreun pe[te? \l \ntreb` ea. – Nu, dar mi-am f`cut ordine \n minte. Probabil mâine vor ap`rea alte probleme, dar acolo pe ap` via]a pare foarte simpl` [i lini[tit`. Judy \i aduse un prosop s`-[i [tearg` p`rul ud. – {tii, Raff, cred c` oaspe]ilor le-ar pl`cea s` g`seasc` aici un castel adev`rat, m` refer la cei care ar [ti s`-l aprecieze. – |mi amintesc c` mi-ai mai spus asta.

TU E{TI NOROCUL MEU

69

M` \ntreb dac` a[ putea s-o fac pe Marcia s` vad` lucrurile \n acela[i mod. – Marcia? repet` ea. – Nu ea se ocup` de acest castel? Iar \n viitor... – N-o po]i face s` \n]eleag` c` afacerea ar merge mai bine dac` Slyne ar fi un castel irlandez tipic f`r` concesii f`cute vremurilor actuale? – Problema este c` [i Noel gânde[te la fel ca sora lui [i este cam greu s`-i schimbi pe amândoi. Lui Noel i se pare o mare plictiseal` aici. Dar femeia este mai adaptabil`, se poate identifica u[or cu cel pe care-l iube[te, nu crezi, Judy? – Unele femei, poate. Nu [tiu prea multe despre asta, dar \mi imaginez c` depinde de cât de mult te iube[te. Iar dac` te gânde[ti la c`s`torie, ar trebui s` te asiguri mai \ntâi c` ea gânde[te la fel ca tine. El nu-i r`spunse, dar o privi cu ochii pe jum`tate \nchi[i. Observ` c` Judy nu mai p`rea acum o copil` lipsit` de maturitate, ca atunci când venise aici, observ` durere \n ochii ei [i f`r` s` vrea se gândi din nou la Kathy. – Pentru tine este mai u[or, Judy, pentru c` e[ti foarte tân`r`, dar pentru mine a cam trecut vremea. – Dar e[ti dedicat Slyne-ului, Irlandei [i lui Kathy. U[a se deschise [i Marcia ap`ru zâmbind. – O, exclam` ea, ce scen` minunat` am \ntrerupt! Ai adesea astfel de discu]ii nocturne cu secretara ta, dragul meu?

70

MARGARET SUMMERTON

– Mi-a f`cut cafea [i sandvi[uri [i st`team de vorb`, ca s` m` \nc`lzesc dup` frigul [i ploaia de afar`. – M-ai dezam`git cu plecarea la pescuit. Mi-am imaginat c` \n noaptea asta vom avea multe de discutat, iubitule. – A trebuit s`-mi l`muresc propriile mele probleme mai \ntâi; nu pot gândi niciodat` prea clar \n cas`. – Oricum, mi-ai lipsit mult [i m-am plictisit toat` seara. – Adev`rat, Marcia? zise el pu]in cam timid, dup` cum i se p`ru lui Judy. Marcia se a[ez` lâng` el \ntr-un capot lung, cu p`rul l`sat liber pe umeri, str`lucind de bucurie c` se [tia iubit`. – Iar acum c` ai mâncat [i ]i-ai b`ut cafeaua, am putea petrece câteva clipe \mpreun`, iubitule? zise Marcia, iar Judy, con[tient` c` ar fi trebuit s` plece de mult timp din calea lor, se ridic` [i disp`ru.

***

Judy se a[tept` din acel moment s` aud` anun]ul c`s`toriei celor doi, dar Raff p`rea s` se fi retras \n problemele obi[nuite ale mo[iei, iar Marcia se ocupa de castel cu mai mult` \ncredere, abordând problemele servitorilor cu mult` severitate, de unde pân` atunci \i trata cu \n]elegere.

TU E{TI NOROCUL MEU

71

D`dea ordine f`r` a-l mai consulta pe Raff, de parc` ar fi fost deja st`pâna castelului. Dup` plecarea acelor tineri, castelul r`mase cam f`r` vizitatori, ceea ce le permise colonelului [i lui miss Botley s` se bucure de toat` aten]ia personalului. La sfâr[itul lunii locul va fi plin de musafiri, a[a spunea Marcia. – Ne lipse[te personalul, \i spuse Marcia lui Raff. Rosie [i celelalte pot servi \n condi]ii normale dar dac` vin americani, ei cer ca personalul s` fie \mbr`cat \n frac. – Atunci, s` nu aleag` Slyne, dac` vor o replic` a vie]ii lor din America \n Irlanda. – Raff, e[ti imposibil! exclam` Marcia. Nici nu [tii ce eforturi am f`cut s` aranjez contractele cu firmele americane de turism. |ncerc`m s` facem bani pentru tine dragul meu, nu \n]elegi? Marcia ar`ta extraordinar \ntr-una din acele rochii de jerse pe care le purta de când se mai \nc`lzise vremea, dar ochii lui Raff erau a]initi]i asupra paji[tilor castelului, care-[i schimbaser` culoarea din verdele puternic al prim`verii \n altul pu]in mai pal. Raff era \n acele toane abstracte, observ` Marcia revoltat` pentru prima oar` c` trebuia s` concureze cu creasta unui munte pentru a cuceri aten]ia unui b`rbat. – Raff, m-ai auzit? – Da, te-am auzit, Marcia. {tii ceva? |ncep s` cred c` Judy a avut dreptate.

72

MARGARET SUMMERTON

– Judy? – Spunea adesea c` ar fi mai bine s` l`s`m Slyne a[a cum este, un castel irlandez condus cu simplitate, care-[i p`streaz` demnitatea sa [i tradi]ia care \n alte locuri se pierde. Astfel, am atrage clientela, care [tie s`-l aprecieze. – {i asta este tot opinia lui miss Judy? – Nu, asta este a mea. – Raff, nu m` a[teptam s` iei \n serios prostiile unei copile! Ce [tie ea despre cum trebuie condus un loc ca `sta? – Are sim]ul valorii, insist` Raff. – Iar eu nu-l am ? Asta vrei s` spui? – N-am vrut s` spun asta, dar... Raff se ridic` \n picioare [i o privi lung: Marcia, tu ai putea tr`i aici tot restul vie]ii? – S` iau asta drept o cerere \n c`s`torie, sau sunt din nou presupunerile lui Judy? – O cerere \n c`s`torie a[teptai? Acest Raff este un b`rbat surprinz`tor \n multe privin]e, se gândi ea, privindu-l. Iar acum când mi-a dat posibilitatea unei discu]i deschise iat` c` nu pot profita de ea, se gândi Marcia. – O, iubitul meu, ]i-am f`cut atâtea avansuri, trebuie s` recunosc. A fost u[or s`-mi rezi[ti? – E[ti o femeie frumoas`, Marcia, o [tii prea bine. Dac` am fost mai greoi \n a \n]elege avansurile tale cum le spui tu, este din cauz` c` am tr`it tot timpul aici, la Slyne. Poate c` nou`, celor de aici, ne este mai greu s` \n]elegem femeile.

TU E{TI NOROCUL MEU

73

Marcia \[i spuse c` trebuia s` aib` r`bdare cu el. – Doar nu vrei s` r`mâi aici tot restul vie]ii tale? \l \ntreb` ea curioas`. – Ba da. – Cred, \ncepu Marcia, c` nu prea [tii ce vrei. Ai stat aici prea mult timp, mai bine zis ai pierdut prea mult timp tr`ind cu amintirea acelei Kathy. – Nici vorb`. Am \n]eles de mult c` nu pot tr`i cu o amintire. – Atunci pe mine nu m` dore[ti de loc? insist` Marcia apropiindu-se de el, apoi a[ezându-i-se pe genunchi. – Am fost prea mult timp singur, Marcia [i niciodat` nu mi-a pl`cut o prad` prea u[oar`. {i poate c` a[a cum ai spus apar]in unei rase de b`rba]i mai reci care nu se aprind a[a de u[or. – Dac` te sperie ideea c`s`toriei, iubitule, sunt gata s` te accept ca iubit, murmur` Marcia, dar v`zu imediat c` efect avuseser` vorbele ei asupra lui. – |]i imaginezi c-a[ putea \ncepe o aventur` cu o femeie \n acest castel? – Nu, tu nu, acum \mi este foarte clar, dar al]ii ar face-o. Ia exemplul lui Noel [i al lui Judy. Marcia observ` cum Raff se crispeaz` brusc [i se ridic` privindu-l curioas`. – Parc` spuneai c` nu e[ti un tip gelos! {i pe cine?

74

MARGARET SUMMERTON

Pe micu]a Judy! – Nu fi absurd`, Marcia! Sunt \ngrijorat din cauza lui Judy care este o tân`r` angajat` de mine pentru care m` simt responsabil. – Sper c` este numai atât, bomb`ni Marcia. Apoi v`zând ce reac]ie provocaser` vorbele ei, se a[ez` lâng` el. Iubitule, \mi pare r`u dac` te-am [ocat cumva, dar eu te doresc, Raff. E[ti gata s` te c`s`tore[ti? – Sigur c` a[ vrea s` am copii, familie, dar tu? – Faci ca totul s` sune un pic cam \nsp`imânt`tor, recunoscu ea. – Ar trebui s` te gânde[ti mai bine, \i spuse el cu blânde]e. Este evident c` p`rerile noastre despre c`s`torie nu coincid. {i oricum, nu pot cere unei femei s` se c`s`toreasc` cu mine pân` nu sunt sigur. – Vrei s` spui c` nu e[ti sigur de mine? – Nu, drag` de mine. – Nu-]i face probleme, nu mai suntem copii, iar pe mine nu m` prea intereseaz` s`-mi faci curte s` te \ndr`goste[ti de mine \nainte. – Nu? spuse el aproape u[urat. Asta v`zu Marcia la el.

***

TU E{TI NOROCUL MEU

75

Judy se a[ez` la birou [i \ncepu s` sorteze scrisorile date de Marcia. Amândoi o uimiser`. Marcia nu p`rea prea fericit`, cât despre Raff, nu se putea citi nimic \n ochii lui. |n schimb, deveni con[tient` de privirea insistent` a lui Raff, care \ncepuse s`-i dicteze ceva. – Ce se \ntâmpl`, Raff? \l \ntreb` ea. El l`s` pe birou scrisorile pe care i le dicta. – Marcia mi-a spus s` nu intervin \n vreun fel, dar eu nu m` pot ab]ine. Judy, m` gândeam asear` s` te trimit \napoi acas`. Marcia m-a convins s` n-o fac. – S` m` trimi]i acas`? repet` ea cu obrajii arzând. De ce? N-am lucrat bine? – N-am de ce m` plânge \n privin]a muncii tale, Judy. Raff p`rea \ncurcat, aproape regreta c` deschisese discu]ia. – {i atunci, de ce vrei s` m` trimi]i acas`? – }i-am mai spus c` nu te trimit ... cel pu]in deocamdat`. Dar e[ti foarte tân`r`, Judy, [i m` simt r`spunz`tor pentru tine, atâta timp cât te afli sub acoperi[ul meu. Dar poate ar fi mai bine s` l`s`m discu]ia pe alt` dat`. – O, nu, nici vorb`! Vreau s`-mi spui de ce m` fac vinovat`, Raff! El p`ru surprins. – Am fost prea evaziv? \ntreb` el. Ei bine, fiind mult mai mare decât tine, \]i pot repro[a c` ai devenit prea apropiat` de Noel [i nu vreau s` fii afectat` \n vreun fel. Asta este.

76

MARGARET SUMMERTON

– O, despre Maule era vorba! Dar [tiu prea bine ce fel de om este! Ei afl` c` nici m`car nu-mi place! Chiar credeai c` am o rela]ie cu Noel Maule? – Ce puteam s` cred? Ai fost destul de conving`toare \n repetate rânduri...iar Marcia m-a prevenit... – O, din nou Marcia! exclam` Judy pierzându-[i controlul. – Pe mine oricum nu m-ai fi ascultat... – De ce crezi c` n-a[ fi f`cut-o, Raff? zise ea ridicându-[i spre el ochii plini de lacrimi. – M-am gândit c` Noel este mai apropiat de vârsta ta [i [tie cum s` procedeze cu femeile. – O, nu dragul meu Raff. Judy \i zâmbi printre lacrimi. Tu ai mai multe calit`]i, pe care le dore[te o femeie; integritate, \n]elepciune, tandre]e, cred. Raff se ridic` imediat [i se \ndrept` spre fereastr`, cu mâinile \n buzunare. – Cred c-ar trebui s`-]i spun c` ar putea exista ni[te schimb`ri aici la Slyne, zise el, iar ea \n]elese exact ce voia s`-i spun`. Judy r`mase t`cut`. |[i [terse lacrimile de pe obraz, apoi spuse: – Foarte bine. Pentru aceste schimb`ri \nseamn` c-ar trebui s` te felicit? El se \ntoarse brusc de la fereastr` ca s-o priveasc`, dar ea nu-i putea deslu[i chipul, fiind cu spatele \n lumin`.

TU E{TI NOROCUL MEU

77

– Cred c` m-ai \n]eles gre[it, Judy. – Nu este de mirare, pentru c` nu te exprimi prea clar. Raff, cât timp mai vrei s` r`mân aici? – S` r`mâi? Nu m-am gândit la asta, dar vom discuta alt` dat`, vrei? – Vreau doar s` [tiu dinainte când nu vei mai avea nevoie de mine, ca s`-mi g`sesc alt` slujb`. Tot aici, \n Irlanda. – Aici? – Da, \n Irlanda, pentru c`-mi plac mult aceste locuri. Iar acum, a[ putea s` plec s` duc coresponden]a la po[t`? Judy nu mai a[tept` r`spunsul lui [i plec`. Se \ntoarse dup` pu]in timp. De la fereastra biroului v`zu cum Raff pleac` la pescuit cu colonelul [i se \ntreb` cum ar`tase oare acea Kathy. Fusese o tân`r` atât de deosebit`? Chiar sem`na cu ea? {i cum putea Raff acum s` se \nsoare cu Marcia, care era total diferit` de ceea ce fusese Kathy? Aceea[i \ntrebare [i-o punea [i Noel, care se afla la bar cu sora sa. – Ce iubit ai [i tu, sor` drag`, a plecat la pescuit \n loc s` te cear` de nevast`! – Da, a fost ceva destul de neclar. Acum s-a dus la pescuit s`-[i limpezeasc` gândurile; spune c` nu poate gândi \n interior. – De ce-]i trebuie individul `sta? Nu-]i place aici la Slyne.

78

MARGARET SUMMERTON

– Dragul meu, m` atrage la el tocmai faptul c` a rezistat asediului meu. Mi se pare incitant s` explorez eventualele posibilit`]i. Poate c` nu este firesc ce simt pentru el, dar intuiesc c` exist` multe emo]ii \n`bu[ite, dincolo de aceast` fa]ad`. – De ce nu ai o simpl` aventur` cu el, ca s` po]i sc`pa mai u[or dup` aceea? – Mi-ar pl`cea, dar din nefericire nu este omul care s` accepte a[a ceva [i m` tem c` l-a[ [oca. Nu, Noel, poate m` crezi nebun` dar m` simt atras` de el [i-l doresc [i dac` pentru a-l avea trebuie s` m` m`rit cu el, o voi face. S` nu crezi c` voi r`mâne aici tot restul vie]ii! Odat` ce ajung st`pân` aici, vând toate aceste antichit`]i [i iau un apartament modern [i confortabil. Atunci, po]i veni s` stai la mine. E o privi piezi[. Uneori, sora lui p`rea extrem de naiv`, cu toate c` era o femeie sofisticat`. – Cum po]i fi sigur` c` Raff o s` fie de acord? Ea ridic` din umeri [i \mpinse paharul gol la o parte. – Nici mariajul nu este pentru toat` via]a, de fapt. – {i dac` Raff nu va mar[a? Rafferty nu pare genul de b`rbat c`ruia s` nu-i pese dac` ajunge la tribunal, iar secretele \i sunt puse pe tapet. Marcia ridic` din umeri. – Poate c` va continua s` m` \ntre]in`. Crede-m`, Noel, este primul b`rbat care mi-a rezistat.

TU E{TI NOROCUL MEU

79

– Cine v` mai \n]elege pe voi, femeile? De ce nu-l la[i pe bietul Raff s` mai cread` \n virtu]ile femeii? Oricum, Judy a noastr` ar fi o excelent` succesoare a lui Kathy. Apropo, l-am sunat pe Grogan, [tiind c` Raff va lipsi toat` dup`-amiaza. – Grogan? se \ncrunt` Marcia. Crezi c` e bine ce faci? – Bine sau nu, are ni[te afaceri de lichidat cu mine. Nu mi-a dat partea din tranzac]ii. Ea \l privi \ngrijorat`. – Bine, dar eu nu [tiu nimic de asta. }i-am spus c` situa]ia este periculoas`, de când Judy a f`cut acele observa]ii. – De ce nu l-ai l`sat pe Raff s` scape de ea?

Capitolul 6 Judy lucr` \n birou toat` dup`-amiaza, f`r` a fi deranjat` de cineva. Se ocup` de toat` coresponden]a de rutin`, iar când termin` toate scrisorile, le puse \n plicuri [i-l chem` pe unul din servitori, s` le duc` la po[t`. Salonul era gol, la fel [i camerele de zi, dar prin u[ile deschise auzi o discu]ie aprins`. Una din voci era a lui Grogan. – {i ce crezi c-o s`-mi faci, Noel? Pe O'Rafferty \l prejudiciezi! Dac` afl`, [i tu e[ti la fel de vinovat. Oricum, al]i bani nu mai vezi de la mine [i nu ai ce s`-mi faci. – O s` chem garda. – {i? O s` se afle c` ]i-ai escrocat st`pânul. Dar dac` frumoasa ta sor` o s` fie st`pân` aici, dup` cum am auzit, mai discut`m.

TU E{TI NOROCUL MEU

81

– Asta n-are nicio leg`tur` cu problema noastr`. – Doar nu vrei s`-i strici [ansa de a ajunge st`pân` la Slyne? – Dar ai luat cam mult din fosta afacere, acum eu trebuia s` iau grosul, se v`ic`ri Noel. – Trebuie s` te gânde[ti la cheltuielile mele, care s-au ridicat cam mult. M`su]a am f`cut-o eu, dar recunosc c` n-a fost o lucrare reu[it`. Cel`lalt dulap avea nevoie de o mân` de expert, pe care a trebuit s`-l pl`tesc. Dac` m` mai la[i s` iau vreo pies` acum, o s` fim chit. Judy trase cu urechea f`r` s`-[i fac` probleme c` putea veni cineva s-o surprind`. Merita s-o fac` pentru Raff. |l auzi pe Noel spunând: – Ei bine... Apoi auzi zgomotul f`cut de piciorul scaunului pe parchet, dup` care se retrase \n salonul cel mare unde se afla m`su]a [i \ncepu s` lustruiasc` picioarele acesteia cu batista. Nu-i putea spune \n acest moment lui Raff c` le ascultase discu]ia, dar \i putea opri s-o ia. – Ce naiba faci aici? izbucni Noel v`zând-o lâng` m`su]`. Am crezut c` lucrezi \n birou. – Asta am f`cut, dar acum am ie[it s` caut pe cineva s` le duc` la po[t`. – A, [i pe drum te-ai gândit s` dai lustru acestei capodopere? auzi vocea lui Grogan. Ce secretar`

82

MARGARET SUMMERTON

con[tiincioas`! N-ar trebui s` g`se[ti mai repede pe cineva s`-]i duc` scrisorile la po[t`? – Ai putea s` le duci chiar dumneata, domnule Grogan, zise Judy, doar treci chiar pe acolo! – Bine, o s-o fac, morm`i acesta cam f`r` chef. Judy ie[i pe teras` s` se uite dac` se vedea \n zare barca lui Raff, dar nu v`zu nimic oricât \[i \ncord` privirea. Se \ntoarse s` vad` dac` Grogan a luat coresponden]a, dar observ` c` ma[ina lui disp`ruse. Ce putea s` fac`? Era târziu [i dou` dintre scrisori erau foarte urgente. Nu putea decât s` ia ma[ina lui Raff ca s` le duc` la po[t`. Lu` una din ma[ini [i porni pe drumul de sud, amintindu-[i pe m`sur` ce drumul o hurduc`ia, interdic]ia lui Raff de a mai pleca singur` cu ma[ina. I se p`ru c-a parcurs destul de mult pân` la [osea, unde se afla singura cutie po[tal` pentru zona aceea. F`r` s` realizeze, evenimentele zilei \ncepur` s-o afecteze [i se sim]i dintr-o dat` obosit`, mai ales c` drumul era foarte greu, iar ma[ina greu de condus. Dup` ce puse scrisorile la po[t`, realiz` c` trebuia s` \ntoarc` ma[ina, s` porneasc` \napoi. Abia atunci observ` c` pe drumul acela \ngust putea s` treac` peste parapet foarte u[or, s` ajung` \n [an] [i de aceea se gr`bi s` dea ma[ina \n mar[arier. Ma[ina z`bovi o clip` pe marginea [an]ului, apoi porni \nainte cu ro]ile r`sucindu-se \n vitez`, cu zgomot de sticl` spart`, iar ma[ina se r`sturn`.

TU E{TI NOROCUL MEU

83

– Dumnezeule! exclam` dup` ce reu[i s-o opreasc`. |ncerc` s` deschid` u[a ca s` coboare dar aceasta se \n]epenise, iar când reu[i s-o deschid` c`zu \n [an]ul plin cu ap` unde r`mase câteva clipe izbucnind \n lacrimi. |n cele din urm` se ridic`, \[i cur`]` fusta de noroi, uitându-se la ma[in` s` vad` \n ce stare se afl`. Una din retrovizoare era spart`, o arip` destul de deteriorat`. Raff se va \nfuria. Ei bine, ar fi trebuit s`-i dea lec]iile de mult promise. Privi cam f`r` speran]` de-a lungul drumului spre Knockferry, dar era foarte pu]in probabil s` treac` cineva la ora aceea. Va trebui s` se \ntoarc` pe jos. |ncerc` s-o fac` [i sim]i o durere cumplit` la glezn`. Trebuia s` urce din nou \n ma[in` dac` putea [i s`-[i petreac` noaptea acolo. I se p`ru mult mai greu acum s` urce, dar reu[i s-o fac` [i se ghemui \ntr-un col], fric]ionându-[i glezna care se umfla repede. I se p`ru c` st` a[a de ore \ntregi. Apoi \ncepu s` se aud` un l`trat sus pe deal; era o vulpe. Deodat`, v`zu farurile unei ma[ini, apoi cineva b`tu \n parbriz [i-i strig` numele. – Raff... Raff... strig` speriat`. – E[ti bine ,Judy? o \ntreb` el tem`tor când se aplec` spre ea. – Da, da, sunt, \ncerc` ea s`-l lini[teasc`, dar izbucni \n plâns de durere, de frig, de team`...

84

MARGARET SUMMERTON

– Slav` Domnului! exclam` el [i când Raff o ridic` \[i cuib`ri fa]a la pieptul lui sim]ind mirosul de ]igar`, [i se mai lini[ti. – A fost numai vina ta, Raff... nu m-ai \nv`]at s` conduc pe drumurile astea, a[a cum mi-ai promis, [i mi-ai luat inima [i mi-ai stors-o ca pe o portocal`...este teribil de greu s`... Lui Raff i se p`ru c` nu aude bine, dar când \ncerc` s-o ridice pe propriile ei picioare, fata gemu de durere. – E[ti r`nit`, Judy? Po]i sta \n picioare? – Mi-am r`sucit glezna [i n-am mai putut s` merg pân` acas`, r`spunse ea. – Ai sânge pe frunte. – Nu [tiu de unde. – Probabil te-ai t`iat \n sticl`. Te duc la Land Rover apoi o s` vedem ce s-a \ntâmplat aici. Raff o ridic` \n bra]e [i o duse la cealalt` ma[in`, apoi, dup` ce o a[ez`, se duse s` \nmoaie o batist` \n ap`, undeva prin preajm`, unde ea auzise zgomot de ap` curg`toare. Când se \ntoarse \i [terse fruntea, asigurând-o c` era doar o ran` mic`. – Acum, s` vedem glezna, zise el [i-i scoase ciorapul rupt, iar dup` ce \i test` glezna cu mi[c`ri blânde, o leg` cu batista ud`. Judy se uita la chipul lui care nu era tocmai al unui b`rbat frumos, [i-[i aminti cum s-ar sim]i atingerea lui. |l v`zu c` era foarte concentrat asupra gleznei ei. Nu mai plângea

TU E{TI NOROCUL MEU

85

dar, dup` atâta timp \n care st`tuse \n ma[in` cu hainele ude, \ncepu s` tremure. – Dumnezeule, tremuri, Judy! exclam` el. – Am stat prea mult \n apa aceea murdar`. Raff o privi lung, apoi decise: – Va trebui s`-]i sco]i fusta, Judy. – S`-mi scot fusta? exclam` ea. – Nu are cine s` te vad`, \n afar` de mine. Haide, de unde se deschide fermoarul? Ea trase fermoarul, apoi \[i scoase f`r` nici o ceremonie fusta [i o puse pe bancheta din spate a ma[inii. – Ia haina asta de ploaie [i \nvele[te-te cu ea, ca s` nu-]i fie frig, \i spuse Raff. Din fericire, am adus cu mine o sticl` de whisky, a[a c` ia câteva \nghi]ituri ca s` te \nc`lze[ti. Ai mâinile reci ca ghea]a. Ea lu` câteva \nghi]uri, mul]umit` c` dup` câteva secunde tot trupul i se \nc`lzi. – Acum sper c` ]i-e mai bine, zise el l`sând sticla s` cad` pe podeaua ma[inii. Cred c-ai \n]eles ce se \ntâmpl` atunci când nesocote[ti sfaturile cuiva mai mare. Ce te-a f`cut s` pleci singur` cu ma[ina? Scrisorile mai puteau a[tepta pân` mâine. – A fost Grogan... Noel [i Grogan...I-am auzit certându-se [i au vrut s` schimbe o alt` pies` de mobilier, numai c` n-au putut pentru c` m-am dus chiar acolo. Grogan avea piesa \n

86

MARGARET SUMMERTON

ma[in`, Noel l-a amenin]at c-o s` cheme garda, iar Grogan i-a spus c` nu poate s` fac` nimic pentru c` este implicat. Tu nu [tii nimic, Raff? – Judy, pari pu]in cam incoerent`. Nu vrei s` amâni explica]iile pân` ajungem acas`? – Miss Doyle nu ]i-a spus nimic asem`n`tor? – Ba da, \ns` nu i-am dat crezare. Dar cel pu]in [i-a amintit c` ai plecat cu ma[ina [i \n ce direc]ie ai luat-o, altfel nu te-a[ fi g`sit! S-a \ntâmplat numai din vina ta, Judy, pentru c` mi-ai nesocotit sfatul. Raff \ncepu s` se \nfurie pe m`sur` ce-i vorbea. Cum crezi c` m-am sim]it când am v`zut ma[ina r`sturnat`, iar tu aparent incon[tient`? Crezi c` m-am gândit doar la inconvenientul de a trebui s` angajez alt` secretar`? Raff se opri, pentru c` nu mai putu s`-i spun` ce sim]ise când o v`zuse plin` de sânge, cu p`rul c`zut \n ochi, a[a cum fusese [i Kathy. – {i acum, ce-o s` faci? O s` m` concediezi? \l \ntreb` ea printre lacrimi. – Nu se pune acum problema asta. Important este s` ajungem acas` [i s` trimit pe cineva s` ia ma[ina de aici. – M` \nc`lze[ti pu]in \nainte de a pleca? \i ceru ea, iar Raff o prinse \n bra]e [i-[i lipi obrazul de al ei. – Ce-ai vrut s` spui mai devreme când ai afirmat c` ]i-ai pierdut min]ile din cauza mea, Judy?

TU E{TI NOROCUL MEU

87

– Inima mea era curat`, ca o coal` de hârtie pe care nu s-a scris niciodat`. N-am uitat nimic din ce mi-ai spus de când am venit aici. – Atunci, cum ai uitat c` ]i-am interzis s` mai pleci singur` cu ma[ina? – N-am uitat nici un moment, dar nu cred c` ]i-ar conveni s`-]i amintesc unele lucruri. – Cum ar fi? – O, nu ]i le pot spune acum, nu le-ai considera importante, [i oricum, ]i se vor p`rea fleacuri. Raff \i ridic` u[or b`rbia [i o s`rut`. – Atunci, s` r`mân` fleacuri zise el [i o s`rut` din nou, de data asta mai insistent, ceea ce pe ea o f`cu s`-l prind` dup` gât cu o mân`. – Dragul meu, Raff.... chiar trebuie s-o faci? – Ce s` fac, copil` iresponsabil`? – S` te \nsori cu Marcia. – Ce te face s` crezi c` m` \nsor cu Marcia? o \ntreb` el, privind-o lung. – Toat` lumea crede asta. Iar diminea]` mi-ai spus c` vor fi ni[te schimb`ri la Slyne. Am \n]eles foarte clar c` urmeaz` s` te c`s`tore[ti. – {i de asta ai plâns? Judy se retrase, \n]elegând c` exagerase [i c` aceast` discu]ie era jenant` pentru amândoi.

88

MARGARET SUMMERTON

– Lacrimile pe care le-am v`rsat nu sunt problema ta, Raff, [i n-a[ vrut s`-mi aminte[ti de ele. Nu plâng prea des. Dar, Raff... fii foarte atent. |mi imaginez c` este atât de u[or s` te \n[eli asupra unei persoane... – De unde [tii tu asta? – {tiu. Tat`l meu a fost un om foarte \n]elept, dar nici chiar el n-a putut s` m` \nve]e tot ce-ar fi trebuit s` [tiu. Presupun c` nimeni nu poate. – Este adev`rat, Judy, spuse el pe un ton cam trist [i pentru a pune cap`t discu]iei r`suci cheia \n contact [i porni. Raff trecu cu inima strâns` peste gropi, unde ma[ina hurduc`i cam tare. Trebuia s` ajung` mai repede acas` cu ea s-o schimbe cu haine uscate. O mai privi pe furi[ [i avu impresia c` doarme cu capul rezemat de um`rul lui. Privi \nc` o dat` dâra de sânge uscat` pe fruntea ei, apoi gura ei cu buze pline [i-[i spuse c-ar fi mai bine dac`-ar trimite-o cât mai repede acas`, \n Anglia.

Capitolul 7 Judy fu uimit` de primirea care i se f`cu la \ntoarcerea la Slyne. Servitorii se adunar` cu to]ii \n hol, exclamând ferici]i cu lacrimi \n ochi, ba chiar li se al`turar` [i câ]iva câini, care nu aveau voie s` intre \n castel; colonelul [i miss Motley se \ntreceau \n a prescrie remedii pentru gleznele rupte, chiar [i Noel \i spuse câteva cuvinte frumoase. Numai Marcia r`mase deoparte, retras`, f`r` s` fac` vreun comentariu, f`r` s` se adauge la starea general`. Judy era convins` c` avea un aer aproape comic cu pelerina lui Raff \n locul fustei, dar privind-o pe Marcia observ` c` era doar ner`bd`toare s` se \ntâmple ceva sau poate doar s` scape de toat` lumea de acolo ca s` r`mân` singur` cu Raff. – N-ar fi mai bine s` te duci direct la culcare, Judy? \i spuse ea dup` ce exclama]iile se mai potolir`. Cred c` Timsy a

90

MARGARET SUMMERTON

\nc`lzit deja apa pentru baie pentru c` ai nevoie de a[a ceva. Acum duce]i-v` la buc`t`rie cu to]ii, nu mai este cazul s` v` mai \nvârti]i pe aici [i scoate]i [i câinii afar`. – Da, scoate]i câinii afar`, le spuse [i Raff pe un ton blând. Apoi Marcia o mai privi odat` pe Judy repetând sfatul de a se duce la culcare. – Vrei s` te ajut s` sco]i hainele? se oferi Marcia. – Glezna trebuie fixat` corect, interveni Raff. Când ie[i din baie, vin eu s` ]i-o fixez. Vrei s` te duc \n bra]e pân` la baie? – Eu sunt expert \n a duce domni[oarele \n bra]e pe sc`ri, se oferi Noel [i o ridic` pe Judy \n bra]e. Nu este nevoie de doctor. M` pricep destul de bine s` rezolv astfel de probleme. O s-o bandajez, o s`-i dau o aspirin`, apoi o duc la culcare [i-i spun o poveste frumoas`. – Da, apoi vino jos \n salon s` bem ceva. Pari cam obosit dragul meu, spuse Marcia. Raff ezit` \ncruntându-se la Noel, care \ncepuse deja s` urce sc`rile cu Judy. – Foarte bine. Noapte bun` atunci, Judy, spuse el. – Noapte bun`, Raff, scânci ea, dintr-o dat` afectat` de indiferen]a lui. Noel murmur`: – }i-ai fi dorit s` fie Raff \n locul meu, nu-i a[a? Ce pove[ti v-a]i spus sub lumina lunii? Marciei nu prea i-a convenit, dup` cum ]i-ai dat seama.

TU E{TI NOROCUL MEU

91

– Marcia ar fi trebuit s`– mi fie de ajutor. Nici lui Raff nu cred c` i-a pl`cut cum a reac]ionat! – O, deja a ap`rut rivalitate \ntre voi? Eu n-a[ insista prea mult dac` a[ fi \n locul t`u. – Te temi, Noel? – S` m` tem pentru Marcia? O, nu. -Nu, pentru tine. Noel ajunsese cu ea \n camer` [i o a[ez` pe pat. Una din servitoare \i f`cuse focul [i camera p`rea destul de confortabil`, chiar dac` era cam s`r`c`cioas`. – Ce vrei s` spui, Judy? o \ntreb` Noel. – Am auzit f`r` s` vreau cearta dintre tine [i Grogan dup`-amiaz`. Avea]i de gând s` schimba]i \nc` o pies` din mobilier, nu? El se a[ez` pe marginea patului cu un rânjet pe chip. – Crezi a[adar c` [tii totul? Probabil i-ai strecurat ce-ai auzit lui Raff.. – Am \ncercat s-o fac, dar el a crezut c` sunt \nc` sub influen]a accidentului [i a amânat pe alt`dat`. – Vezi c` n-am f`cut bine insistând s` r`mâi aici, când Raff a vrut s` te trimit` acas`? {i Marcia a cerut s` fii oprit` aici, dup` cum prea bine [tii. – Pentru c`, spuse Judy, nici unul din voi nu ave]i chef s` face]i munca mea mizerabil`, acum când locul \ncepe s` se populeze.

92

MARGARET SUMMERTON

Marcia nu m` vrea aici dar prefer` s` r`mân decât s` bat` ea toat` ziua la ma[in`. – Când n-o s` mai aib` nevoie de tine, vei zbura de aici, draga mea. Nu are rost s` te apropii de Raff acum. Este logodit cu Marcia. – El n-a spus acela[i lucru. – Probabil nu ]i-a spus. Crede c` ai o sl`biciune pentru mine. Ce prostie, nu? – O foarte mare prostie. El \ncepu s` râd`, dar nu p`rea prea fericit. – Pe st`pânul [i domnul nostru nu-l vei putea convinge a[a de u[or \n privin]a mea. Nu l-am dezam`git \n vreun fel pân` acum. – Consider c` e[ti doar un pu[ti r`zgâiat care-[i dore[te doar ce nu poate avea, spuse Judy, iar el cu totul nea[teptat o s`rut` pe cre[tet. – Recunosc c` sunt un individ pervers, spuse el mali]ios. M`rturisesc c` la \nceput nu m-ai atras deloc, dar mai apoi am \nceput s` te doresc tocmai pentru c` eram foarte plictisit. Raff are acela[i efect asupra Marciei. Sunt convins c` odat` ce se va culca cu el dorin]a va disp`rea. Asta este firea omului, presupun. Judy \l privi dezgustat`, observând c` din ochii lui \ncepuse s` dispar` veselia.

TU E{TI NOROCUL MEU

93

– A[ vrea s` cred c` n-o s` repe]i toate fleacurile astea când se presupune c` vei avea mintea limpede... – De ce nu? – Draga mea copil`, va fi ca un bumerang pentru tine. Crezi c` Raff are vreun interes ca viitorul lui cumnat s` fie condamnat pentru ho]ie? Nu, draga mea Judy, dac` \ncerci asta vei zbura imediat. Raff va ap`ra interesele Marciei, nu pe ale tale. Judy presupuse c` acesta era adev`rul. Raff va fi foarte afectat, dar dac` viitorul lui era de acum stabilit al`turi de Marcia, va \ncerca s` aplaneze lucrurile, iar cuvântul ei nu va conta. Glezna ei \ncepu s` pulseze violent [i-[i dori ca Noel s` plece mai repede din camera ei. Era cuvântul ei \mpotriva cuvântului lui Noel, era con[tient` de asta [i [tia c` nu poate r`ni prietenia lor \n acest fel. Observând c` ea cedase brusc, c` p`rea \nfrânt`, Noel \i spuse: – Observ c` te-ai gândit mai bine. Exist` o singur` explica]ie pentru tot ce am f`cut. Raff este falit, nu mai are bani ca alt`dat`. Recunosc c` ne-am desf`[urat afacerea pe ascuns, sco]ând lucrurile pe furi[ când nu era el acas`, dar nu ne-am gândit c` servitorii vor vorbi. – {i miss Doyle a f`cut-o? – N-o ascult` nimeni, biata de ea– pân` acum a crezut c` Grogan a reparat mobila, ca scuz` s-o vad` pe ea. Raff e un tip

94

MARGARET SUMMERTON

mândru, n-ar vrea s` se afle c` vinde mo[tenirea familiei, de asta a f`cut totul prin intermediul meu. Judy nu-l credea, dar \[i aminti c` atunci când \l \ntrebase pe Raff dac` [tie de afacerile cu Grogan el \i spusese c` este cam incoerent`. – Grogan a spus c` banii au mers \n buzunarele tale, insist` Judy, care nu putea fi p`c`lit` a[a de u[or. – Grogan a vrut s` accentueze, micu]` spioan`, c` banii se adun` \n contul meu. Atunci când se strânge o sum` mai mare i-o dau lui Raff, desigur. – M` consideri proast` din câte v`d, spuse Judy. – Nici vorb`, zise el, b`tând-o pe um`r. Te iau drept o \nc`p`]ânat` care [tie ce vrea. Nu te juca astfel cu mine, draga mea, dar mai ales cu via]a ta. Când Mary Kate d`du buzna \n \nc`pere nici unul n-o dojeni, ci luar` intrarea ei ca pe un moment de respiro. |n sfâr[it, dup` ce se culc`, Judy se sim]i mai bine. Privi \n jur prin fosta camer` a copiilor, la pozele \nc` expuse pe pere]i, la micul [emineu aflat \ntr-un col] al amerei. – E[ti atât de bun` cu mine, Mary Kate, cred c-ai fost o d`dac` grozav`. Ce frumos ar fi ca \n aceast` \nc`pere s` se afle din nou copii!{i tu ]i-ai dori asta, nu? Mary Kate o privi lung, cu mâinile \n [olduri [i cu o lumin` ciudat` \n priviri, de parc` retr`ia vremurile despre care vorbeau.

TU E{TI NOROCUL MEU

95

– Copii... da... este nevoie de glasuri de copii \n locul `sta. Spune-mi, miss Judy, r`mâi mai mult timp aici? – Nu cred, r`spunse Judy cu triste]e. Dar m` voi opri \n Irlanda s`-mi caut alt` slujb`. Mi-ar pl`cea s` lucrez tot prin p`r]ile acestea. Simt c` pot prinde r`d`cini aici. – R`d`cini? repet` femeia. N-a[ fi crezut c` e[ti atât de matur`, miss! Acum e[ti gata, miss? Pot s`-l anun] pe st`pân? Judy nu era prea obi[nuit` cu exprimarea irlandez` [i se \ncrunt` ne\n]elegând. – S`-l anun]i? repet` ea. – S`-i spun c`-l a[tep]i, miss, \i explic` Mary Kate cu r`bdare [i Judy \i zâmbi. – A, da, sigur dar a[ putea adormi \n orice moment. – Nu po]i s` dormi f`r` o sup` bun`. Dup` ce pleac` st`pânul ]i-o aduc, miss. Judy abia a[tepta s`-l vad` pe Raff, s`-i bandajeze el piciorul, [i nu Noel. Nu-i putea spune din nou ce gânduri stranii \i d`deau târcoale, dar cu toate c` nu-i putea spune totul, \l putea preveni \n vreun fel. Dar când ap`ru Raff, era \nso]it de Marcia care ducea cutia de prim– ajutor [i de[i se interes` de starea lui Judy, ochii ei negri nu se ridicau de pe mâinile lui Raff, care o bandaja cu repeziciune. – Te sim]i bine a[a? o \ntreb` el, \ndreptându-se de spate. – Da, mul]umesc. |mi pare r`u, Raff, c` ]i-am f`cut atâtea probleme.

96

MARGARET SUMMERTON

– Da, ar trebui s`-]i par`, zise Marcia. Iar acum dup` ce aventurile tale s-au sfâr[it cu bine, vrei s` ]i-l trimit pe Noel s`-]i spun` noapte bun`? – Nu, de ce i-a[ spune noapte bun` lui Noel? r`spunse Judy , luptându-se s`-[i p`streze ochii deschi[i. Marcia ridic` din umeri [i p`ru foarte amuzat` când \ntâlni privirea lui Raff. – Am crezut c` abia a[tep]i s`-]i spun` povestea pe care ]i-a promis-o mai devreme. Ar fi venit el s` te bandajeze, [tii, dar ne-am gândit c` e[ti prea emo]ionat` [i te-ai putea a[tepta la prea multe din partea lui, nu-i a[a, Raff? Chipul lui Raff era ca o masc` pe care nu se putea citi nimic. – E[ti cât se poate de tic`loas`, rosti Judy foarte clar [i adormi.

***

|[i petrecu a doua zi \n pat, din ordinul lui Raff, dar el nu veni s-o vad`. Evenimentele din ziua precedent` i se p`reau cam confuze [i abia \[i mai amintea ce-i spusese Marciei \nainte de a adormi.

TU E{TI NOROCUL MEU

97

Noel trecu pe la ea dup` prânz, dar se pref`cu c` doarme; chiar [i Marcia \i aduse un co[ule] cu fructe, pe care-i spusese c` i le adusese Raff de la Knockferry. – S-a dus special pentru ele? o \ntreb` Judy, alinat` de gândul c` se gândise la ea, de[i nu venise s-o vad`. – Nu, nu s-a dus, a avut de rezolvat problema ma[inii pe care ai stricat-o, apoi s-a dus la avocat, sau a[a mi-a spus. Apoi, zâmbi amintindu-[i brusc c` venise aici ca s` fie amabil` cu ea, se a[ez` pe marginea patului cu ]ig`rile [i o cutie de ciocolat` \n mân`. – Nu m-a uitat, \i spuse brusc, ar`tând cutia de ciocolat`. Ia [i tu una. – M` tem c`, zise Judy dup` ce lu` ciocolata, n-am fost prea politicoas` cu tine asear`. – M-ai f`cut tic`loas`, dar am meritat-o. Judy era uluit`. |n ultimul timp, Marcia nu se obosise s` fie dr`gu]` cu ea [i se \ntreb` ce i se \ntâmplase. – |mi pare r`u. Nu trebuia s` spun asta cu voce tare, chiar dac` a[a gândeam. – E grozav s`-]i exprimi gândurile, draga mea. Nu e bine s` te \nchizi \n tine. Poate eu de asta sunt uneori a[a de r`ut`cioas`. Spune-mi, Judy, i-ai "strecurat" ceva lui Raff asear`? A, a[a se explica vizita Marciei, se gândi Judy. Fratele ei voia s` afle ce i se spusese lui Raff.

98

MARGARET SUMMERTON

– Te referi la mobil`? spuse Judy privind-o lung. – Nu [tii nimic despre mobil`, o repezi Marcia. Iar dac` Noel a f`cut ceva nepermis, nu vreau s` aflu. – {i atunci, ce-ai vrut s` [tii? o \ntreb` Judy politicos. Oare era posibil ca Marcia s` nu fi avut nici un amestec \n afacerile fratelui ei cu Grogan, sau doar c`uta s` se asigure c` Judy nu va dezv`lui nimic. Marcia mai mânc` o ciocolat`, f`r` s-o mai serveasc` de data asta, apoi \[i aprinse o ]igar` [i se a[ez` mai comod. – {tii, Judy, sunt doar curioas`. Desigur, ai meritele tale. Dar b`rba]ii sunt foarte suspicio[i, [tii, nu? – {i Raff este unul din ei? – Nu [tiu, decât \n ceea ce m` prive[te. Am crezut c` pot afla de la tine. – Dac` ai fi sigur` de el ca b`rbat, Marcia, n-ai mai punea asemenea \ntrebare, spuse Judy cu blânde]e, iar cealalt` sc`p` scrumul din ]igar`, apoi d`du nervoas` din mân`. – La naiba, nu sunt deloc! Raff m` place, se vede din privirile lui, iar eu [tiu s` fac un b`rbat s` m` plac` dac` vreau, dar toat` problema cu acea Kathy m` face s` nu mai [tiu ce s` cred. Lui Judy i se p`ru normal ce-i spunea Marcia, [i dup` un moment de gândire spuse: – S-a petrecut cu mult timp \n urm`, iar ea era foarte tân`r`. Iar un b`rbat nu jele[te la nesfâr[it o moart`, dac` este un b`rbat normal.

TU E{TI NOROCUL MEU

99

– De fixa]ii ai auzit, Judy? o \ntreb` Marcia. Judy nu se putu ab]ine s-o priveasc` ciudat. – Judy, cred c` e[ti con[tient` c`-i aminte[ti de fata aceea-de asta nu te-a pl`cut de cum te-a v`zut. – Dar, dar nu v`d de ce... – Marcia, te m`ri]i cu el, nu? Judy r`sufl` u[urat` odat` ce lans` \ntrebarea care o chinuia atât. – Nu [tiu... da, desigur c` m` m`rit cu el. Dup` ce rosti aceste informa]ii contradictorii, Marcia p`ru c`-[i aminte[te brusc ceva. Fii amabil` cu ea, chiar bun` dac` po]i, Marcia, o rugase Noel. Fata asta este periculoas` pentru noi amândoi, ne poate face mult r`u. Marcia \ns` nu prea ]inea cont de rug`min]ile [i de sfaturile fratelui ei ; avea propriile-i probleme nerezolvate. – Sunt convins` c` v-a]i s`rutat, continu` Marcia cu un zâmbet de femeie care le [tia pe toate. Judy se gândi la \ntrebarea ei, netulburat` de curiozitatea ei. Oare acele câteva s`rut`ri schimbate \n ma[in` puteau \nsemna c` f`cuser` dragoste? I-ar fi pl`cut s` poat` fi astfel considerate dar onestitatea \i interzicea s` le considere a[a. O luase \n bra]e ca s-o \nc`lzeasc`; o s`rutase chiar cu mult` tandre]e dar probabil f`cuse asta ca s-o lini[teasc`, poate c` Raff ar fi f`cut toate astea [i cu un copil. – Nu, nu cred c` se poate spune c` s-a petrecut ceva nepermis, spuse abia [optit, iar Marcia o privi piezi[, intrigat`.

100

MARGARET SUMMERTON

– S` \n]eleg c` v-a]i s`rutat? Judy o privi \n fa]` [i spre uimirea ei, sim]i dintr-o dat` mil` pentru ea. Marcia avea acelea[i standarde ca fratele ei, cli[ee [i reac]ii foarte u[or de intuit; cei doi fra]i nu aveau nici un pic de profunzime. – Da, m-a s`rutat, recunoscu ea. Chiar [i un copil care se r`ne[te este s`rutat, ca s` nu mai plâng`. – A, tu plângeai atunci? – Da. – Iar bunul [i puritanul O'Rafferty ]i-a [ters lacrimile? – O, Marcia! Judy sim]ea c-ar fi vrut s` râd` [i s` plâng` \n acela[i timp. Nu \n]elegi c` poate exista un moment de tandre]e \ntre doi oameni f`r` s` existe pasiune? Exist` atâtea moduri de a-]i exprima tandre]ea! – Eu [tiu unul singur, replic` Marcia. B`rba]ii sunt identici, indiferent ce scuz` g`sesc ca s`-[i ascund` dorin]ele lor primitive. Felul \n care ar`]i atrage tandre]ea, dar cu un singur lucru \n minte. – Nu cred c`-l po]i \n]elege pe Raff, r`spunse Judy, iar Marcia \ncepu s` râd` sigur` pe ea. – Nici nu am nevoie s`-l \n]eleg, draga mea. Sub aceast` aparent` indiferen]` este [i el un b`rbat ca to]i ceilal]i, a[a cum poate ai constatat [i singur`. S` nu crezi c`-]i voi purta pic` pentru acest mic interludiu, pentru c` poate nici nu ai

TU E{TI NOROCUL MEU

101

experien]` \n direc]ia asta, dar las` deoparte acest comportament caracteristic lui Kathy, da? – Nu te \n]eleg. – Ba eu cred c` m` \n]elegi foarte bine. Uite, \]i fac un compliment considerându-te o posibil` primejdie pentru mine, pentru planurile mele. Nu m-am gândit la tine ca la o rival` serioas`, dar Raff e un tip ciudat, nu prea [tiu ce-i place. Judy \[i scoase piciorul bandajat de sub plapum` [i se \ntinse. I se p`rea foarte ciudat c` Marcia, o femeie atât de frumoas` [i de sofisticat`, s` se considere egala ei. – Marcia ce sim]i pentru Raff, de fapt? o \ntreb`. |l iube[ti? – Sigur c`-l iubesc. |l vreau pentru mine! spuse cu arogan]`. – Nu este acela[i lucru s` iube[ti [i s` dore[ti pe cineva. – Tu de unde [tii? – {tiu c` dac` dore[ti, dar nu e[ti gata s` [i d`ruie[ti, este o negare a ceva fundamental. – Pe naiba! exclam` Marcia [i-[i mai aprinse o ]igar`. De unde ai ideile astea, draga mea? Fiecare femeie d`ruie[te ceva– se d`ruie[te pe sine, nu este de -ajuns? – Dar tu nu te d`ruie[ti, replic` Judy urm`rind o raz` de soare care juca vesele pe fereastr`. |]i d`ruie[ti trupul, dar nu pe tine \ns`]i. – Ce naiba vrei s` spui?

102

MARGARET SUMMERTON

– C` o parte din fiin]a ta trebuie s` se contopeasc` \n acela[i timp cu a celuilalt. Nu-]i pas` de Slyne, care este via]a lui Raff. Cum te vei descurca? – Draga mea, Slyne nu prea are valoare de pia]` zilele astea. Dar pot vinde tot ce este in interior, dac` r`mânem f`r` bani. – {i Raff? El nu va vinde niciodat`. – Ba eu cred c-o va face pentru a-[i mul]umi so]ia care a[teapt` ceva de la el \n loc s` se \nmormânteze de viu \n aceast` c`soaie a str`mo[ilor. – Dac-o va face \[i va vinde dreptul mo[tenit prin na[tere [i ar fi o mare prostie s`-i ceri asta. Marcia se ridic` \ntinzându-se ca o pisic`, privindu-se \n oglind`. – Ei bine, mi-ai ]inut o mic` predic`, acum voi vorbi eu. Ia-o ca pe un avertisment prietenesc, draga mea. Dac` tot te afli pe aici o vreme, nu \ncerca s` ne faci probleme. {i noi ]i-am putea face. – Mi le-ai f`cut deja, nu? replic` Judy, obosit` de discu]ie. Insinuând c` eu [i Noel avem o rela]ie. – {i nu este a[a? – Marcia, [tii foarte bine c` nu este nimic \ntre mine [i fratele t`u. – Nu se poate, trebuie s` fie ceva \ntre voi. Altfel nu v`d cu cine s-ar putea distra fratele meu pe aici.

TU E{TI NOROCUL MEU

103

– Nu-mi pas` cu cine se distreaz` sau dac` se distreaz`. |mi displace c` Raff [i-a f`cut o impresie gre[it`, mai precis c` a fost \mpins spre asta. – Nu-l po]i \nvinui, v-a surprins \n ipostaze care nu puteau fi altfel interpretate, zise Marcia privind-o lung [i amintindu-[i privirile lui Raff care tr`dau gelozie. Poate c` pân` la urm` n-a fost o idee prea bun` s` arunci umbre de \ndoial` asupra standardelor tale morale \nalte, ad`ug` ea iar Judy o privi cu ochi care brusc p`rur` foarte verzi. – Ai f`cut-o deliberat? spuse ea, iar Marcia zâmbi. – Nu chiar, spuse ea. Lui Noel \i place s` ri[te câteodat`. – {i tu? – Eu nu puteam rezista s` te las s` m` vorbe[ti de r`u, f`r` a-]i r`spunde cu aceea[i moned`. – N-am \ncercat asta niciodat`, Marcia. – Nu? Ei bine totul este permis \n dragoste [i \n r`zboi, a[a se spune, iar tu e[ti un pic \ndr`gostit` de Raff, nu? Judy o privi grav. – Dac` sunt, este problema mea. Marcia ridic` din sprâncene. – Este o dragoste de [col`ri]`, draga mea, o s-o dep`[e[ti rapid. – Marcia, atât te rog, nu-i frânge inima. Marcia zâmbi batjocoritor [i-[i lu` pachetul de ]ig`ri. – Ia tu ciocolata asta, care a r`mas. Cu acestea, ie[i din camer`.

Capitolul 8 Dup` aceea, Judy observ` c` rela]ia dintre ei \ncepu s` se deterioreze vizibil. Raff era foarte retras [i se deta[ase de ei to]i, lipsea foarte mult de acas`, mergând des la avocatul s`u din Knockferry, sau ocupându-se personal de vizitatorii castelului. Judy nu mai avea de acum probleme cu glezna, trecuser` [apte zile de la acel accident, dar din ordinul lui Raff st`tea cu piciorul ridicat dup`-amiaza. Se afla \n salon, unde o g`si Noel. – Tot te mai sim]i ca acel câine care a f`cut rost de un os? o nec`ji. {i de ce-]i petreci aici dup`-amiezele? Ca s` te asiguri c` nu mai schimb`m vreo pies` de mobilier? – Nu, r`spunse ea f`r` m`car a \ncerca s` se ridice, dar trebuie s` stau undeva [i sofaua mi se pare cea mai confortabil`. Nu ]i se pare c` Raff e \ngrijorat?

TU E{TI NOROCUL MEU

105

– |ngrijorat nu, poate plictisit de faptul c` mica lui secretar` s-a \ndr`gostit de el. Nu crezi c` a[a este din moment ce el are inten]ii cu Marcia? – Ce mult \]i place s` superi oamenii, Noel. De ce nu m` la[i \n pace? Dac` e[ti a[a de sigur c` Marcia a ob]inut ce-a vrut, de ce mai insi[ti? El ridic` din umeri. – Cred c` din obi[nuin]`. Raff \i face vizite dese avocatului s`u acum pentru aranjamentele \n vederea c`s`toriei. – S-a stabilit ceva concret sau vorbe[ti f`r` s` [tii nimic, ca de obicei? – Marcia nu-mi spune nimic, iar Raff, din cât \l cunosc, [tiu c` ar aborda noaptea nun]ii ca un feudal adev`rat, cu aranjamente privind zestrea [i altele. Sper totu[i s` nu fac` lucrurile prea temeinic, ca s` mai existe o porti]` de sc`pare pentru biata Marcia. Judy mai privi o dat` mobila din \nc`pere, parc` pentru a se bucura ultima oar` de frumuse]ea tapi]eriilor, a tablourilor. – Va \ncerca s`-l conving` s` vând`, imediat, nu-i a[a? – Va face tot posibilul, a[a cum o cunosc pe sora mea. Statul aici nu-i prie[te deloc! replic` Noel privind-o amuzat. |]i pare r`u c` nu s-a \ndr`gostit de tine, nu? Tu ai fi fost fericit` s` stai aici tot restul vie]ii, s` ai grij` de servitori [i de castelul lui, nu?

106

MARGARET SUMMERTON

– Nu m-am gândit la acest aspect, r`spunse Judy cu toat` sinceritatea. – Mincinoas` mic`! \i spuse Noel [i p`r`si \nc`perea. {i cei doi Maules se schimbaser`, se gândi Judy. Marcia nu mai avea limba a[a de ascu]it`, era mai reconciliant`, dar Judy [tia c` se va dispensa de ea când va veni momentul. Noel devenise [i el mai pl`cut, cu toate complimentele pe care i le f`cea, dar era con[tient` c` era ceva doar de suprafa]`, pentru c` \ntre ei z`cea acel secret nerostit, care r`m`sese a[a numai din cauz` c` afec]iunea lui Judy pentru Raff o \mpiedica s` i-l dest`inuie. {i cei doi musafiri ai castelului p`reau con[tien]i de apropiatele modific`ri. Colonelul [i miss Botley venir` cu rândul s-o viziteze pe Judy \n timp ce sta acolo; de[i miss Botley punea \ntreb`ri stânjenitoare [i uneori impertinente, colonelul \ncerca s`-[i p`streze verticalitatea [i s` afle adev`rul prin alte mijloace. – Desigur, nu vreau s` fiu indiscret`... \ncepu miss Botley.... [i mai cred c` vei pleca [i tu curând de aici... – Ce v` face s` crede]i asta? o \ntreb` Judy, ne[tiind care din cei doi lansase zvonul c` nu mai era nevoie de serviciile ei. – Nu conteaz`! exclam` miss Botley. Dar a[ vrea s`-]i fac o propunere, draga mea. Când voi pleca de aici n-ai vrea s` m` \nso]e[ti, ca o companioan`?

TU E{TI NOROCUL MEU

107

Judy o privi uimit`. – Dar am preg`tire de secretar`, nu de dam` de companie. {i oricum a[ vrea s` ob]in un post similar tot \n Irlanda dac` trebuie s` plec. – Ce conteaz` preg`tirea pe care o ai? zise miss Botley. Cât despre r`mânerea \n Irlanda, mi-ar pl`cea o vreme, dar undeva unde exist` mai mult confort ca \n acest castel. |n Dublin poate la un hotel bun, sau \n una din acele sta]iuni moderne, la Killarney. Gânde[te-te, draga mea. – M` voi gândi, sigur c-o voi face, spuse Judy cu polite]e, impresionat` de oferta nea[teptat` f`cut` de acea doamn` b`trân`, cu ochii mari. |ns` nu putu s` n-o \ntrebe: dac` nu v` place locul acesta prea mult, de ce a]i stat atât aici? Iar \n hoteluri nu v` ve]i sim]i singur`? Miss Botley oft`, jucându-se cu una din multele ei e[arfe. – Da, m` simt singur`, se confes` ea, dar când ajungi la vârsta mea, Judy, nu te mai vrea nimeni. Acest castel nu mi s-a p`rut diferit de altele, dar oamenii de aici mi s-au p`rut mai apropia]i [i mai \n]eleg`tori, iar când ai ap`rut tu parc` s-a luminat acest loc. Dar am realizat imediat c` nu vei fi fericit` aici. – M-am sim]it foarte bine \n acest loc, zise Judy. Numai c` vor fi schimb`ri aici la Slyne, b`nuiesc c` a]i aflat câte ceva. Probabil mi se va cere s` plec. Miss Botley o aprob`.

108

MARGARET SUMMERTON

– Este evident c` miss Maule a reu[it s`-l prind` \n ghearele ei pe domnul O'Rafferty, bietul de el. B`rba]ii `[tia nu sunt capabili s` vad` dincolo de vârful nasului! Dac` nu sunt ei decep]iona]i \i decep]ioneaz` ei pe al]ii, a[a c` nu trebuie s`-]i fie mil` de ei! Era evident c` Judy [i miss Botley aveau un punct de vedere comun, cu toate c` ea era pu]in exasperat` când intr` Raff pe nea[teptate, iar miss Botley dup` ce ro[i pân` \n vârful urechilor, se retrase. – Cine a decep]ionat pe cine? o \ntreb` el. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, \mi imaginez c` de mine vorbea. – De când zac aici, trebuie s` ascult confiden]ele tuturor, r`spunse Judy evitând \ntrebarea. Nu este o femeie rea, ci doar foarte singur`. – Bine, poate c` a[a este, tu [tii mai bine. Cine ]i s-a mai confesat? Colonelul Frazer? – Da, a fost [i el pe aici, chiar [i acel domn mic de statur` care a venit acum câteva zile ca s` scrie o carte. – Cred c` voia s`-]i solicite servicii gratuite de dactilografie. – Poate, dar pleac` mâine. Spune c` aici nu sunt vibra]ii pozitive. Raff se a[ez` lâng` ea pe sofa, iar ea \l f`cu loc mai mult strângându-[i picioarele. P`rea destul de h`r]uit, observ` ea, [i mai ales p`rea s` fi uitat felul \n care se purtase cu ea \n noaptea accidentului.

TU E{TI NOROCUL MEU

109

– Tu ce ai de gând, Judy? }i se pare c` te irose[ti aici, ca secretar`? – Miss Botley mi-a oferit o slujb` de dam` de companie când va pleca de aici, zise ea cu jum`tate de glas. – Pleac` miss Botley? Ce noroc s-a pogorât asupra noastr`! Apoi, brusc, se \ncrunt`; vrei s` spui c` vei fi companioana ei? }i-a f`cut aceast` ofert`? – Da. – Asta \nseamn` c` i-ai spus c` vrei s` pleci! – Nu, dar a venit vorba. Mi-am imaginat c` [tie de la tine. – N-am spus nimic nim`nui; parc` vorbisem c` acest subiect va fi dezb`tut doar de noi doi, ceva mai târziu. – Dar m-ai avertizat c` va veni [i clipa aceea, \i aminti ea cu blânde]e. – Era ceva care ]inea de viitorul \ndep`rtat, Judy! Dac` vrei s` pleci, \]i pot g`si ceva mai bun decât aceast` ofert` a lui miss Botley! – N-am vrut niciodat` s` plec, Raff. A fost ideea ta dac`-]i aminte[ti, spuse ea cu o grimas`. El zâmbi ne\n]elegând prea mult. – A fost mult` confuzie \ntre noi, Judy. – Da, am observat [i eu. – Adev`rat, Judy? Asta \nseamn` c` [i tu uneori poate ai \n]eles exact contrariul... – Dar n-am f`cut nimic care s` te afecteze pe tine sau ceea ce faci tu.

110

MARGARET SUMMERTON

– {i asta mi se pare un r`spuns ambiguu, replic` el. Judy oft`. – {i \ntrebarea a fost la fel de ambigu`. – Da, poate c` a fost. Judy, de multe ori am vrut s` am o discu]ie serioas` cu tine, dar tu ai ridicat mici bariere... ridicole. – {i tu ai procedat la fel, Raff, \i spuse Judy. |n ultimul timp ai fost mereu absent, foarte departe de tot ce se \ntâmpla aici [i m-ai tratat ca pe un copil. – Adev`rat? Poate c` a fost o form` de autoap`rare. Raff se opri ezitând. Cândva mi-ai spus c` am acele calit`]i pe care o femeie le consider` rare; m` \ntreb dac` ai \n]eles ce-ai spus atunci. – Sigur c` da, dragul meu Raff, am \n]eles foarte bine. Raff nu mai spuse nimic, de parc` ar fi fost preocupat de vreuna din noile sale probleme, iar ea se \ntreb` dac`-i auzise r`spunsul. Raff p`rea foarte nelini[tit \n ultimul timp, dar \n privirea lui se citea c` nu este chiar nefericit. Oare [i cu Marcia purta astfel de discu]ii? – E[ti \ngrijorat, nu? \l \ntreb`, iar el \i zâmbi, de parc` s-ar fi scuzat pentru o sl`biciune care nu-i era caracteristic`. – Da, sunt pu]in \ngrijorat, r`spunse el. Am mai avut o \ntâlnire cât de pu]in \ncurajatoare cu avocatul meu ast`zi. Am probleme [i cu banca. – Cu banca? repet` ea.

TU E{TI NOROCUL MEU

111

B`ncile nu prea aveau leg`tur` cu c`s`toriile [i aranjamentele f`cute \n acest scop. Ai probleme legate de bani? – Presupun c` fiecare are din când \n când, r`spunse el evaziv, dar locul acesta necesit` mai multe cheltuieli decât \mi pot permite.{i eu am fost cam del`s`tor, pentru c` n-am observat asta mai devreme [i \ncep s` cred c` Noel nu este potrivit pentru munca pe care o face. – Ar trebui s` ai ni[te contabili, \i spuse ea pe un ton pu]in cam aspru. Curând va trebui s` dai socoteal` pentru neconcordan]ele din registrele de \ncas`ri. Ai putea s`-i ceri lui Noel s` le pun` m`car \n ordine. – B`nuiesc c-ar trebui s-o fac, dar cred c` este cam târziu ca s` m` mai plâng \n privin]a gre[elilor f`cute. Spune-mi, Judy, vizitatorii castelului au cerut trufandale [i alte articole de lux \n loc s` se mul]umeasc` doar cu o partid` de pescuit, de vân`toare [i un pat confortabil? Ea \l studie, curioas`. Era ca [i cum ar fi recunoscut cam târziu, ce-i drept, c` nu [tiuse s` conduc` aceast` afacere, dar oricum era \ncurajator c` reu[ise s` scape de sub dependen]a angaja]ilor s`i, Marcia [i Noel. – Am \ncercat s`-]i spun asta la pu]in timp dup` ce am venit aici, zise ea, dar ai f`cut-o pe atot[tiutorul cu mine. – Da, \mi amintesc c-am preferat s` iau drept bune asigur`rile Marciei. Spune-mi ,Judy, sunt un patron atât de prost?

112

MARGARET SUMMERTON

– Nu, Raff, nu, \l lini[ti ea repede. Cred c` e[ti ceea ce au fost \ntotdeauna str`mo[ii t`i [i sim]i c` nu te po]i schimba. Ai considerat c` Noel va face totul \ntr-un mod cât se poate de onest, iar tu vei fi figura din umbr`? El o privi lung cu ochii lui mari, cenu[ii. – A[adar [i tu crezi c` este doar vina mea, nu? – Este doar \n m`sura \n care ai permis s` te la[i condus de al]ii. Poate c` la \nceput Noel a avut idei bune, dar f`r` a ]ine seama [i de cadrul \n care [i le punea \n practic`. Locul acesta te-ar fi ajutat s` sco]i profit, dac` nu ai fi servit caviar oaspe]ilor la fiecare mas`. – Am vrut doar s` fie un loc pentru oamenii cu bani! exclam` el cu un zâmbet trist. – A[adar, asta este? Dar Slyne nu poate satisface acest nivel de exigen]e, Raff! Cum te-a convins Noel s` ]inte[ti la un asemenea nivel? – N-a f`cut-o cu ajutorul cuvintelor. {tiam doar c` el avea experien]` \n acest domeniu, pe când eu eram doar un \ncep`tor. Când ne-am \ntâlnit, el era bolnav, iar eu falit. Dac` puteam p`stra Slyne, oferindu-i [i lui o slujb`, mi s-a p`rut solu]ia la problemele noastre. Apoi ni s-a al`turat [i Marcia... Amândoi t`cur`, apoi Judy insist` cu \ntreb`rile: – {i Marcia te-a orbit, atr`gându-te spre lucruri mai prozaice, spuse ea a[teptându-se la o reac]ie violent` din partea lui.

TU E{TI NOROCUL MEU

113

Nu era sigur, \[i spuse ea, s` patineze pe ghea]` atât de sub]ire. – Marcia e o femeie frumoas`, desigur, \ncepu el \ncet. Pentru mine a fost o experien]` nou`, aici unde noi nu avem preten]ii prea mari \n privin]a femeilor. – {i? – {i ce-ai vrea s`-]i spun? Raff p`rea impacientat [i obosit. Se sim]ea nevoia unei mâini de femeie, iar Marcia s-a descurcat excelent. Am fost un trio, fiecare cu atribu]iile sale. – Iar pentru tine, dup` cum ai spus, ea era o experien]` nou`, zise Judy [i v`zu cum privirea lui redevine t`ioas`. – Ei bine, da... poate... zise el [i-[i trecu o mân` peste glezna ei afectat`. Cum te mai sim]i? Vrei s` te mai bandajez o dat`? – Nu este necesar, r`spunse ea, acceptând schimbarea st`rii lui de spirit, con[tient` c` trecuse vremea confiden]elor, dac` el chiar avusese inten]ia de a face vreuna. Acum [chiop`tez mai pu]in. Pot s` lucrez aproape normal, o zi \ntreag`. – A[ vrea s` v`d cum mergi , spuse Raff, iar ea se ridic` ascult`toare de pe sofa [i merse \n fa]a lui pe podea. Raff \i admir` talia sub]ire, sânii care se conturau frumos sub pulov`rul ro[u, felul \n care p`rul ro[u [i ondulat \i c`dea pe umeri. – Da, cred c` te-ai vindecat.

114

MARGARET SUMMERTON

Asta poate [i pentru c` e[ti foarte tân`r`, Judy. Ea se opri ,privindu-l. – Nu sunt mai tân`r` decât era Kathy, r`spunse ea [i-l v`zu cum se \ncrunt`. – Nu, cred c` nu, zise el ridicându-se. A, era s` uit, am primit o anulare, ad`ug` el \ndreptându-se spre u[`. Un cuplu de americani, care a reclamat ceva legat de nota de plat`. Presupun c` Noel le-a ad`ugat ceva ce nu le-a convenit. – Asta nu sun` bine, zise ea. Aveau rezervare pe termen mai lung? – Am uitat: Marcia a p`rut foarte afectat`, dar i-am spus c` ne putem descurca [i f`r` yankeii `[tia. – Se gândea la bani – cu toate astea sunt mul]i americani care nu fac nazuri, \i spuse Judy. Vin s` cumpere antichit`]i [i poteen– apropo, ce este acest poteen? – Ceva care trebuie evitat de tinerele \nc`p`]ânate ca tine, \i spuse el, revenind la felul lui obi[nuit de a se purta cu ea. Oricum, pân` la sfâr[itul lunii hotelul se va umple din nou. Mâine este prima zi de mai.

***

Prima zi de mai...

TU E{TI NOROCUL MEU

115

– A venit vara deja, spuse Judy, apoi se uit` mirat` la Raff [i chiar la Marcia, care o priveau cam ciudat pentru c` \mbr`case o rochie de bumbac, de[i afar` era cam \ntunecat. – N-am observat deocamdat`, r`spunse Marcia cam rece. Raff, se mai petrece [i altceva \n zona asta \n afar` de aceste nesfâr[ite ploi? – O, da, r`spunse el cu un zâmbet for]at. Probabil ai uitat vara trecut`. Iar asta este o zi blând`. – Nu v`d deosebirea dintre o zi blând` [i una \n care toarn` cu g`leata, r`spunse ea. Judy, a mai ap`rut o anulare de care trebuie s` te ocupi \n diminea]a asta. Iar familia aceea din Manchester dore[te baie privat` [i vine cu doi câini. – Vor ie[i certuri cu ai no[tri, iar b`i private nu avem, \i r`spunse Judy plin` de voio[ie. – |n acest caz ar trebui s` avem, a[a cum am spus \ntotdeauna. Am putea transforma din camerele existente, cred. Raff, ]i-am mai spus asta. Nu exist` b`i de-ajuns. – Mai sunt \nc` patru \n zona rezervat` servitorilor, \i r`spunse Raff. Ar trebui s` fie de-ajuns. Marcia exclam`, impacientat`. – Dou` b`i la un hangar de castel sunt insuficiente, continu` ea. L-ai f`cut pe Noel s` anuleze comanda pentru transformarea a dou` camere \n b`i. Iar javrele alea de afar` ar trebui s` dispar`. |n afar` de faptul c` se iau la b`taie cu

116

MARGARET SUMMERTON

animalele vizitatorilor, intr` \n cas`, aduc purici [i murd`rie, dac` nu chiar mai mult. – Marcia, a[ vrea s` \n]elegi odat` pentru totdeauna c` asta este casa mea, indiferent ce ai vrea s` faci tu aici, r`bufni Raff. Câinii sunt ai muncitorilor de la ferm` [i nu pot fi alunga]i, dup` cum bine [tii, iar \n privin]a b`ilor nu sunt dispus s` mai investesc nimic, decât am f`cut deja. Dac` vizitatorilor nu le este de-ajuns ce se g`se[te aici, se pot duce \n alt` parte. Era un lucru neobi[nuit ca el s`-[i exercite autoritatea \n termeni atât de direc]i \ncât Judy s`ri uimit` de pe canapea [i o privi pe Marcia care ro[ea de indignare. – Chiar a[a, Raff? Cred c` ]i-ai pierdut min]ile din moment ce mi te adresezi astfel \n fa]a secretarei! – |mi pare r`u dac`-]i displace s` ]i se spun` adev`rul, draga mea, dar tu [i Noel p`re]i a nu \n]elege c` exist` o limit` de capital. Profiturile de pân` acum au fost \nghi]ite de cine [tie ce cheltuieli, care nu erau necesare [i v`d c` nu vrei s` te opre[ti. Apoi \ncerc` s`-i zâmbeasc` [i ad`ug`: iar faptul c` Judy este angajat` ca secretara mea n-o transform` \ntr-o servitoare. – Da, \mi este foarte evident lucrul acesta! exclam` Marcia indignat`. {i b`nuiesc c` ei trebuie s`-i mul]umesc pentru aceast` fermec`toare ie[ire a ta. De ce n-o pui \n locul meu s` se ocupe de clien]i, ca s` vedem cum se descurc`?

TU E{TI NOROCUL MEU

117

Era dup` micul dejun dar nici unul nu se gr`bea s` se apuce de treab`. Raff s`ri \n picioare. – Vino, Judy... mai bine s` ne apuc`m de treab`. Noel s-a dus din nou la Casey? – Da, bomb`ni Marcia. Avem nevoie din nou de diferite articole, pe care tu, probabil le vei considera inutile. Raff se opri \n spatele scaunului ei apoi se aplec` asupra ei; era un gest intim pe care Judy \l mai observase. – Nu fi \mbufnat`, Marcia, \i spuse el cu tandre]e. N-am vrut s` te sup`r. Sunt [i eu cam \ngrijorat, asta-i tot. – Atunci apuc`-te de lucru [i apoi scoate-m` undeva la plimbare, zise ea. Raff \ns` scutur` din cap. – Alt` dat`. Eu [i Judy avem de recuperat perioada \n care ea n-a putut lucra. Ajun[i \n birou, Judy \ncepu s`-[i aranjeze cutele rochiei, iar Raff ascu]i creioanele. – N-ar fi trebuit s`-i dai acel r`spuns legat de servitoare, remarc` ea. – N-ar fi trebuit s` fac` acea aluzie \nc` de la \nceput, r`spunse el. |mi cer scuze pentru acel mic act de tandre]e la care a trebui s` asi[ti. – Nu ai destule manifest`ri de tandre]e fa]` de Marcia. – Ce vrei s` spui, Judy? – Nu [tiu, dar când doi oameni sunt... – Ce sunt, Judy?

118

MARGARET SUMMERTON

– O, nimic, zise . M` tem c` uneori vorbesc f`r` s`-mi dau seama c` trebuie s` fiu mai discret`. – Da, am observat. Dar cred c` voiai s` spui c` dac` doi oameni au ceva unul pentru altul, este normal s` fie tandri. La asta te gândeai, nu? Raff st`tea lâng` biroul ei, privind-o, iar ea \[i ridic` privirea spre el cu acei ochi limpezi, netulbura]i cu care se obi[nuise atât de mult. – Cam a[a ceva, zise ea iar el \i zâmbi. – {i cred c` te-ai mai gândit [i la micile noastre discu]ii. De data asta el citi uimire \n ochii ei, apoi Judy \i evit` privirea. – Era cu totul altceva, de cele mai multe ori m` nec`jeai. – Iar tu \mi r`spundeai cu un temperament neobi[nuit pentru o rela]ie dintre un [ef [i secretara sa, r`spunse Raff. – Este din cauza culorii p`rului meu. Mi-ai mai spus c` temperamentul meu se potrive[te cu culoarea p`rului. – Este adev`rat. Toate astea m` duc la o singur` concluzie, miss Judy Ware; c` nu suntem deloc indiferen]i unul fa]` de altul. – N-ar fi mai bine, zise ea, l`sându-[i ochii \n jos, s` ne apuc`m de lucru? Vezi teancul `sta de coresponden]`? Trebuie rezolvat ast`zi! Au lucrat \mpreun` toat` diminea]a, apoi Raff a l`sat-o pe ea s` continue, iar el a terminat de scris scrisori c`tre agen]ii,

TU E{TI NOROCUL MEU

119

dup` care a plecat pe lac, dup` ra]e. Cei doi Maules luau ma[ina [i se duceau \n ora[ dup` cump`r`turi, sau \n c`utare de distrac]ii, atâtea câte se puteau g`si, l`sând-o pe Judy singur` c`ci la castel nu mai sosise nici un vizitator. Vremea era cam indecis`, zilele ploioase alternau cu cele \nsorite, iar Judy schimb` cele patru rochii de bumbac, dup` care garderoba ei cam s`r`c`cioas` se epuiz`. Abia a[tepta \n fiecare zi s` \nceap` lucrul cu Raff, pentru c` de[i nu se spusese nici un cuvânt, acel fir invizibil care-i unea se transformase \ntr-o intimitate \mp`rt`[it`. Nu-i mai era greu s`-i r`spund`, sau s`-i evite \ntreb`rile. Nu se am`gea c` Raff ar fi avut ceva \n afar` de admira]ie politicoas` pentru ea, dar nu-i spusese el \n prima zi de mai, c` nu-i este indiferent`? Indiferent dac` urma sau nu s` se c`s`toreasc` cu Marcia, el n-o iubea [i chiar [i aceasta \nv`]ase s` renun]e la manifest`rile lui de tandre]e. Cei doi fra]i erau prea ocupa]i acum, preg`tindu-se pentru invazia turi[tilor de la sfâr[itul lunii mai, ca s`-i mai acorde ei aten]ie. Dac` reu[ea s` nu intre \n vorb` când se luau decizii importante, nu se mai lovea nimeni de ea. Marcia, c`reia \i pl`cea rolul de gazd`, nu mai [tia ce s` mai fac`, s` creeze impresia de lux vizitatorilor de peste ocean, de la care se a[tepta la mari venituri. – Trebuie s` comanzi acel bar pentru apartamentul Sarsfield, Noel, pentru c` sunt sigur` c` vor dori s` dea

120

MARGARET SUMMERTON

petreceri acolo, spuse ea, consultând o list`. Le putem oferi acele pahare georgiene din vitrina aflat` \n salonul mare. N-au fost folosite niciodat`. – S` fii sigur` c` setul Waterford nu va ajunge pe mâinile unor str`ini care nu pot face diferen]a dintre coniac [i un whisky irlandez bun, \i spuse Raff, iar ea se strâmb`. – Dac` nu le-ai folosit niciodat`, de ce nu le vinzi? \ntreb` ea. Ai ob]ine un pre] extraodinar \n Statele Unite pentru acest Waterford Georgian. – Nici vorb`! insist` Raff. – |n acest caz trebuie s` cump`r`m altele pentru bar [i asta va m`ri cheltuielile, dup` cum \]i place s` sco]i mereu \n eviden]`. Ar mai trebui s` mergem la Knockferry s` vedem dac` pot confec]iona cear[afuri colorate noi care s` mai \nveseleasc` \nc`perile astea vechi. {i ciocolat`, Noel, trebuie s` fim aten]i s` existe din bel[ug, americanilor le place foarte mult. – De ce nu-[i cump`r` singuri? zise Raff cu un aer foarte inocent, dar Marcia nici m`car nu zâmbi. – Este vorba de gestul \n sine, dragul meu, \i explic` Marcia ca unui copil. Ace[ti indivizi sunt extrem de boga]i [i sus]in c` au str`mo[i irlandezi. Vor fi ni[te contacte extrem de valoroase când se vor \ntoarce \n America [i-]i vor face reclam` acolo. – Mda, to]i au str`mo[i irlandezi, zise Raff cu un aer ciudat. Le mai ]ine]i minte pe cele dou` englezoaice care au

TU E{TI NOROCUL MEU

121

fost aici \n februarie, care se voiau rude cu Timsy [i nici nu i-au dat bac[i[ la plecare pretextând c` nu-[i pot mitui o rud`? – Erau dou` nebune, zise Noel cam distrat, apoi \[i aminti c` ele erau cele c`rora le \nc`rcase zdrav`n nota de plat` ca [i pe a celor doi Lucas, care aproape c`-l prinseser` pe picior gre[it. Pentru acea not` de plat` d`duse vina pe biata Judy, dar nu-[i mai putea permite s` fac` asta. De[i Raff p`rea foarte distrat [i absent \n utimul timp, nu [tiai niciodat` prea bine ce este cu el...Marcia \nc` mai d`dea instruc]iuni. Ar`ta extem de bine sora lui, p`rea foarte potrivit` pentru o viitoare castelan`. Raff se ridic` brusc, de parc` nu l-ar mai fi interesat nimic din ce se discuta [i spuse: – Hai ,Judy, nu mai are rost s` r`mânem aici. Avem treab` la Knockferry. Ai putea s` vii cu mine. – De ce nu m` iei pe mine? \ntreb` Marcia. M-a[ interesa [i de acele seturi colorate de pat. – Mi-am amintit c` nu-]i place ziua de târg. {i de fapt, dup` ce m-am mai gândit, cred c` acele seturi vechi irlandeze de pat pe care le avem sunt mai bune decât orice seturi colorate, spuse el cu un zâmbet [i dup` ce-i f`cu un semn cu ochiul lui Judy, o trase dup` el afar` din camer`. |n timp ce se ocup` de problemele sale Raff o l`s` pe Judy s` cutreiere prin ora[. Ea nu mai fusese decât o singur` dat`

122

MARGARET SUMMERTON

cu Noel, astfel c` zgomotul [i aglomera]ia, culorile vii, erau \nc` o noutate. Când obosi de ce v`zuse \n pia]` se uit` prin vitrinele magazinelor. Un or`[el care acesta nu avea mare lucru de oferit, mai ales unora cu gusturi extravagante, de[i Marcia crezuse c` va putea g`si aici cear[afuri colorate, dar v`zând un capot colorat din bumbac intr` s` \ntrebe [i de cear[afuri. Examin` halatul care era de proast` calitate v`zut de aproape. {i-l putea permite ca pre], a[a c`-l cump`r`. Ajunse la locul de \ntâlnire cu Raff cam f`r` suflare, pentru c` alergase fiind \n \ntârziere. Se confruntase de multe ori cu primejdia de a-i fi aruncat pachetul pe jos de c`tre oamenii care treceau gr`bi]i pe str`zile aglomerate. – Am \ntârziat? \l \ntreb` pe Raff, iar el ridic` din sprâncene observând c` era atât de \ngrijorat`. – {i ce dac` ai \ntârziat? r`spunse el lu\nd-o de bra] s-o conduc` spre ma[in`. Este o zi de s`rb`toare, draga mea, [i sper c` te-ai distrat [i tu. Ar`]i de parc` abia ]i-ai fi f`cut loc prin mul]ime. Judy duse mâna s`-[i aranjeze p`rul r`v`[it de vânt [i sc`p` pachetul. El \l ridic` [i zâmbi indulgent hot`rât s`-l duc` el. Judy nu va [ti niciodat` \[i spuse el c` imaginea ei cu chipul \mbujorat cu rochia ei galben` [i p`rul ro[u fluturând \i \nseninase ziua dup` acea lung` discu]ie cu banca [i cu avocatul s`u. La fel se \ntâmpla [i cu Kathy când mergea cu el

TU E{TI NOROCUL MEU

123

la Knockferry apoi vorbea tot drumul spre cas` povestindu-i tot ce v`zuse; numai el \i acoperea gura cu un s`rut [i o reducea la t`cere. – Ce -ai cump`rat, Judy? o \ntreb`. – Un capot, zise ea f`când eforturi s` ]in` pasul cu el. Este o rochie de cas` lung` a[a cum poart` [i Marcia, numai c` nu este de calitatea lucrurilor pe care le poart` ea. – Nu mi-a[ fi imaginat c` e[ti o femeie pasionat` de \mbr`c`minte, spuse el amuzat, iar ea \i r`spunse imediat: – Asta pentru c` m` consideri mereu o copil`. Nu realizezi, Raff, c` fetele de vârsta mea se maturizeaz` foarte repede? N-ai citit de fete mai mici decât mine care fug cu câte un iubit. {i \n plus, ad`ug` ea, nu mai suportam capotul cel vechi! Nu f`cea nimic altceva pentru mine \n afar` c` m` acoperea [i-mi ]inea cald. – Bine Judy, dac` asta ]i-ai dorit tu... Când ajunser` la ma[in`, puse pachetul pe bancheta din spate [i-i deschise portiera ca ea s` se a[eze pe locul pasagerului. – Nu m` gândesc la tine ca la un copil, Judy, \i spuse el a[ezându-se la volan. Ai acel dar de invidiat de a combina tinere]ea cu iste]imea [i ai un fel straniu de a \n]elege orice. – Straniu? – Ei straniu pentru mine, poate. Nu am prea mult` experien]` cu tinere ca tine. – {i Kathy?

124

MARGARET SUMMERTON

– Da, poate Kathy... dar [i eu eram mai tân`r` pe atunci. Nu c`utam profunzimi la o femeie, nici felul \n care privea via]a. Ea t`cu brusc ]inându-[i mâinile \n poal`, con[tient` c` avea mâinile murdare. – Vrei s` mai mergem la hanul de la Lough Creagh? o \ntreb` el brusc [i-i zâmbi din nou când porni motorul [i reu[i s` scoat` ma[ina din toate cele parcate acolo.

Capitolul 9 Pe drumul de \ntoarcere, ea vorbi f`r` \ncetare despre lucrurile noi pe care le v`zuse \n ora[. – Raff, ai mai v`zut vreodat` p`l`rii ca acelea? – Noi suntem obi[nui]i cu ele [i nu ne mai mir`, \i spuse el, dar f`r` s` vrea \[i aminti c` fosta lui iubit` Kathy n`scut` [i crescut` \n alt` parte a ]`rii, le considera la fel de ciudate. – {i Timsy poart` o astfel de p`l`rie. Arat` ca un m`r. – {i p`rin]ii mei, str`mo[ii la fel, au purtat astfel de p`l`rii. De ce ]i-ai g`sit o munc` de birou, Judy? Observ c`-]i place mai mult s` mergi pe teren. – Poate ai uitat c` vreau s` r`mân \n Irlanda, spuse ea. Se va mai g`si vreun post de secretar`, poate numai de dactilograf` la vreun conac, dac` nu la alt hotel. El nu-i r`spunse.

126

MARGARET SUMMERTON

Ajunseser` la Plain of Cluny, acea fâ[ie dezolant` de mla[tin`, care nu-i prea pl`cuse prima oar`. Acum era mai cald, locul \nverzise, dar mai existau multe zone cu roci [i mu[chi, cu licheni. Judy se zgribuli. – }i-e frig? o \ntreb` el. – Nu, spuse ea gândindu-se c` dinspre Plain of Cluny se sim]ea un suflu rece, ca o r`ceal` a spiritului. Dar la Lough Creagh resim]i c`ldura;pe acest bra] de mare, la schimbarea anotimpurilor apa p`rea tot mai albastr`. – Mai putem sta aici? strig` Judy [i f`r` a mai a[tepta r`spuns \[i arunc` sandalele din picioare [i alerg` spre marginea apei cu picioarele goale. Raff veni dup` ea, con[tient c` f`r` s` vrea \i tulburase bucuria acestui moment. Se a[ez` la soare pe o stânc` s` a[tepte pân` ea \i va d`rui din nou \ncrederea [i compania pe care le a[teptase atât de mult, [i-[i umplu pipa cu tutun cu gesturi lene[e, urm`rind cum \[i \ngroap` picioarele \n nisip, a[a cum f`cea [i el când era copil; apoi \ncerc` apa dar \[i retrase piciorul \n mare grab` [i \ncepu s` râd` privindu-l. – O, e atât de rece! se plânse, apoi se a[ez` la picioarele lui s` se \nc`lzeasc` la soare. – Apa este \ntotdeauna \n[el`toare. Trebuie s` fie foarte fierbinte ca s` te po]i bucura de o baie, \i spuse el. }i-ai revenit? – Dac` mi-am revenit? zise ea.

TU E{TI NOROCUL MEU

127

– Cred c` am spus ceva care te-a \ntristat. Este a doua oar` când ai avut frisoane iar aici este destul de cald. Ce-am spus, Judy? Ce te-a mâhnit? – Cred c` acest loc m-a \ntristat foarte tare. Este dezolant [i mohorât. – Mai bine folose[te asta, zise el \ntinzându-i batista, iar când v`zu c` ea nu face nicio mi[care s-o ia, se aplec` [i-i [terse picioarele. – Este a doua oar` când \]i murd`resc batista, spuse ea, iar privirile lor se \ntâlnir`. – Judy, zise el, mi-ai spus cândva c` ai de oferit o inim` curat`. Mai ]ii minte sau erai pu]in sub influen]a evenimentelor? – Tu a[a ai spus. – Pe atunci, \n mintea ta erau câteva probleme neexplicate. Spuneai ceva despre Grogan [i Noel, despre faptul c` unul din ei voia s` cheme garda. Mai ]ii minte? Po]i s`-mi spui acum ce-ai vrut s` m` faci s` aflu atunci? Despre piesele de mobilier \nlocuite? Din felul \n care-i vorbea ea \[i d`du seama c` Raff \ncepuse s` cread` c` \n casa lui se desf`[urau lucruri necinstite. Dar acum Noel \i legase mâinile. Din cauza Marciei ea nu putea face o acuza]ie care nu numai c` l-ar afecta pe Raff, dar ar transforma-o \ntr-o bârfitoare, care vorbe[te din invidie.

128

MARGARET SUMMERTON

– S` nu mai vorbim de asta. Am ajuns cumva s` m` implic \n toate acelea f`r` s` vreau, dar mai bine s` vorbim de altceva. – Foarte bine, zise el cu gravitate, studiind-o. Dac` vrei s` scapi de \ntreb`rile mele este mai bine s` renun]. V`d c` ai devenit expert` la vorbitul \n dodii ,draga mea. – Este un fel de sistem de autoap`rare, r`spunse Judy. {i tu \l folose[ti adesea. – Adev`rat? exclam` el a[ezându-se din nou pe stânc`. Probabil este [i la mine un sistem de ap`rare. – De mine? A fost rândul ei s` par` surprins` când el a \ncuviin]at. – Sau de mine \nsumi. La vârsta mea, omul devine plin de impulsuri, speran]e de[arte [i dorin]e. – O, unchiule Rafferty! El pufni \n râs. – Te asigur, Judy, c` nu sunt \ntotdeauna atât de circumspect, cu toate acuza]iile tale. – Raff, \ncepu ea ezitând la \nceput, uneori nu te \n]eleg deloc. – Da, este de a[teptat s` fie a[a. {tii c` mi-ai trezit multe amintiri dureroase [i mi-ai cam schimbat via]a de când ai venit aici? – Pentru c`-]i aminteam de Kathy? – Asta a fost doar la \nceput.

TU E{TI NOROCUL MEU

129

Dar cunoscându-te mai bine mi-am dat seama c` nu semeni cu ea, \n afar` de tinere]e [i simplitate. Kathy avea simplitatea copil`riei f`r` a avea [i dorin]a de a explora ceva \n afara lumii ei. |n cazul t`u, simplitatea izvorâ[te dintr-o inim` curat` [i din mult` bun`tate. Ai calit`]i de invidiat Judy. Erau vorbe cam ciudate, se gândi ea, mai ales c` \l a[tepta un viitor cu o femeie care nu-i oferea nimic din toate astea [i v`zând suferin]a din ochii lui, \i spuse cu blânde]e: – Dac` e[ti \n vreo \ncurc`tur`, Raff, nu este prea târziu. Adic` este mai bine s` rupi lucrurile de acum, decât s` te implici mai mult. – |n prezent, sunt foarte \ngrijorat din cauza problemelor financiare pe care le am, sunt aproape de faliment, r`spunse el, ignorând deliberat sensul celor spuse de ea. – O! exclam` Judy dezam`git`, pentru ca apoi privindu-l s` vad` c` avea foarte mult` triste]e \n ochi. Discu]iile cu banca [i avocatul nu ]i-au adus nimic bun? – Din contr`, m-au \ngrijorat foarte tare, replic` el \ngândurat, iar ea \[i strânse genunchii la gur` [i se aplec` s`-l asculte. – Ai datorii foarte mari? \l \ntreb`. Tat`l ei cât tr`ise fusese mereu \n aceast` stare; era nevoie s` reduc` drastic cheltuielile pentru a-[i reveni. – Nici m`car a[a nu se mai poate rezolva nimic. Asta \nseamn` c` nu mai pot nici m`car s` lucrez ca la \nceput. Am

130

MARGARET SUMMERTON

cheltuit deja capitalul pe care m-a l`sat avocatul s`-l folosesc, iar dac` nu reduc la jum`tate cheltuielile pentru castel sunt \n faliment. Judy se \nfurie. – Noel! exclam` ea. Toate aceste tertipuri de a tranforma Slyne \ntr-un hotel de lux. Centrala electric`, noile telefoane pe care se presupune c` le-a instalat foarte ieftin cu acel Grogan. Am v`zut factura ieri la Noel; era o sum` extravagant` când cu ni[te lampadare totul ar fi ar`tat mai frumos! Judy men]ion` o sum` care-l f`cu s` ridice din sprâncene. – E[ti sigur` c` a fost atât de mult? o \ntreb`. – Sigur c` da. Când ajungem acas`, ]i-o pot ar`ta. De ce m` \ntrebi? – |mi amintesc c` am scris un cec pentru o sum` mult mai mare, folosit` \n acest scop. Probabil Grogan a f`cut o gre[eal` trimi]ând factura. Judy \[i rezem` fruntea de genunchi, iar p`rul \i c`zu acoperindu-i fa]a. – N-ai ]inut eviden]a facturilor pân` la venirea mea aici? – Nu. Eu doar am scris cecurile. Era sarcina lui Noel s` p`streze facturile. – |n]eleg. A[adar tu nu vedeai niciodat` facturile. – Nu. Odat` ce se pl`teau, facturile nu m` mai interesau. – O, Raff! Nu \n]elegi? exclam` ea ridicându-[i capul.

TU E{TI NOROCUL MEU

131

Probabil a f`cut asta de fiecare dat` când era vorba de o factur` mai mare. Trebuia doar s`-l conving` pe Grogan sau pe un alt comerciant lipsit de scrupule a[tepta c` tu s` pl`te[ti [i venea cu factura adev`rat`. Raff se crisp` brusc, amintindu-i lui Judy de felul \n care ar`ta \n noaptea când o g`sise \n ma[ina avariat`. – De ce nu te descotorose[ti de el? insist` Judy, prea sup`rat` ca s` mai fie atent` c`-[i promisese s` nu spun` nimic din ce [tia. {tiu sau cel pu]in a[a mi s-a spus, c` Noel te fur`. De ce nu scapi de el, sau m`car de ce nu-i spui s` se opreasc`? El o privi cu ochi nea[teptat de blânzi. – Crezi c` sunt un naiv care las` lucrurile s`-i scape de sub control? Da, Judy? – Nu e[ti nici naiv, nici nu la[i nimic s`-]i scape de sub control, numai c` ai prea mare \ncredere \n oameni. {i mai ales, te ocupi de lucruri pe care nu le cuno[ti. – Am [tiut tot timpul, Judy, \i spuse el cu blânde]e. Nu despre facturile duble ale lui Noel sau cecurile pentru Grogan, am intuit c` exist` o afacere secret` \ntre ei. Grogan a fost persoana de contact pentru prea multe afaceri care nu mi-au fost pe plac. De asta nu vreau s` intre \n cas`. – De ce insi[ti s`-l p`strezi pe Noel? – Am crezut c` pot trece cu vederea unele lucruri, dar... – Pentru Marcia, nu?

132

MARGARET SUMMERTON

– Da, pentru Marcia, replic` el grav, ridicându-se. Vino, draga mea, s` mergem acas`. |mi pare r`u c` nu ]i-am oferit o zi a[a cum ai merita. |ncal]`-te ,Judy. – Ce vrei s` faci? \l \ntreb` ea, luptându-se cu cataramele sandalelor. – M` tem c` nu va fi nimic spectaculos. Le voi aduce la cuno[tin]` c` sunt falit, apoi \i voi l`sa s` ia decizii. – Marcia nu are leg`tur` cu aceste mici afaceri murdare ale fratelui ei, ad`ug` ea. – Ce fat` bun` e[ti, Judy! \i spuse el . Sunt convins c` ea nu este implicat`, ai dreptate. Merser` spre Slyne aproape \n t`cere, iar când ajunser` la acea por]iune de drum care ie[ea din mla[tin`, ea \i spuse brusc: – Dac` tot ai intuit [iretlicurile lui Noel nu ]i-a trecut prin minte c` eu [i el....nu... Judy se opri, iar Raff \i spuse cu blânde]e: – Nu te amuzai cu el, a[a cum am crezut? – Exact. – Nici eu n-am crezut. – Dar te-ai comportat ca [i cum ai fi crezut. – Da, ei bine, gelozia face lucruri ciudate uneori, Judy. – Tu? Gelos pe mine? – Te surprinde? – Da, recunosc c` m` surprinde, r`spunse ea.

TU E{TI NOROCUL MEU

133

Imediat ajunser` la poarta castelului, iar cinii alergar` spre ei l`trând, iar Marcia ie[i \n dreptul coloanelor dorice. Ar`ta, se gândi Judy, ca doamna casei care-[i \ntâmpina so]ul. Când Raff se apropie, \l s`rut` pe obraz. Raff convoc` o adunare dup` mas`, \n birou, unde puteau discuta \n lini[te. – Ce este adunarea asta atât de solemn`? \ntreb` Noel, care nu avea chef de discu]ii dup`-mas`. S` comand dulapul acela la Grogan? El \l aduce cel mai repede. Marcia se gândea c-ar fi mai bine s` comand`m cear[afurile la Dublin. La Knockferry nu g`se[ti lenjerie de calitate. Raff str`b`tea \nc`perea cu pa[i mari de parc` nu [tia de unde s` \nceap`, dar când Noel termin` ce vorbit se a[ez` la birou [i-[i sprijini coatele pe el. – Nu se va mai face nicio comand`, a[a c` scoate]i-v` din minte dulapurile, cear[afurile [i restul de fleacuri de acest gen pe care hoardele de americani pe care i-a]i invitat nici nu le-ar observa, spuse el, iar cei doi Maules \[i ridicar` privirea spre el cu uimire sincer`. – Ce vrei s` spui, b`trâne? Poate pentru tine sunt fleacuri, dar oamenii care vin aici nu pot fi primi]i oricum. {tiu asta din experien]`, ad`ug` Noel care \ncepea s` se \nfurie. – Da, sunt convins c` [tii Noel, replic` Raff \ncet dar hot`rât. Cu toate astea, Slyne n-a fost niciodat` hotelul pe care l-ai fi vrut tu. Iar inten]iile mele, dac` tot vine vorba, sunt

134

MARGARET SUMMERTON

ca acest hotel s` fie abordat dintr-o alt` perspectiv`, dac` vrem ca afacerea s` continue. Extravagan]ele de orice gen trebuie s` se opreasc`, iar dac` nu sunte]i de acord cu o abordare mai umil` de a conduce acest hotel, va trebui s` veni]i cu propriile voastre fonduri. – Ce vrei s` spui? \ntreb` Noel din nou, ro[ind. – Adic` sunt falit, nu mai am bani. Se l`s` t`cere. Doar Judy care sta \n dreptul ferestrei se muta stingherit` de pe un picior pe altul dorindu-[i ca Raff s` n-o fi invitat la aceast` [edin]` de lucru. Deodat`, Noel izbucni \n râs. – E vreo glum`, amice? \l \ntreb`. – Cu siguran]`, nu. Amenin]area cu falimentul nu prea poate fi luat` drept glum`. – Chiar a[a de r`u este? – Da, chiar a[a de r`u. Nu [tiu dac` ai realizat, Noel, c` ai lucrat cu fondurile altuia [i c` asta nu va dura la nesfâr[it. Noel ro[i din nou. – {tii c` nu puteam pune bani \n aceast` afacere [i ai fost de acord s` la[i totul pe mâna mea. Nu ai avut de ce s`-]i faci probleme pentru c` registrele au fost ]inute \ntotdeauna la zi. – Adev`rat? Numai c` n-am discutat [i asupra modului \n care te-ai gândit s` conduci aceast` afacere. Nu-]i este de-ajuns un simplu hotel, dragul meu. Tu vrei o afacere care cere prea mult capital, iar eu nu-l mai am.

TU E{TI NOROCUL MEU

135

Noel se \ntoarse brusc spre locul \n care se afla Judy. Ea privea pe fereastr` [i nu acorda aten]ie discu]iei. – Presupun c` micii tale secretare trebuie s`-i mul]umim pentru asta, remarc` el, iar Judy tres`ri [i-l privi f`r` s` \n]eleag` nimic. Nu \ncerca s-o faci pe nevinovata, draga mea, to]i \]i cunoa[tem punctul de vedere. Ce speri s` ob]ii prin asta poate s` te ocupi de facturi iar la sfâr[itul sezonului s` ob]ii un bonus? – Te rog n-o implica pe Judy, ea nu are nicio leg`tur` cu ce v` spun acum, zise Raff pe un ton foarte dur, iar Marcia, care pân` acum nu prea vorbise, puse o mân` pe um`rul fratelui ei. – S` nu ne pierdem cu firea, zise ea cu mult calm. Dac` Judy a fost cam indiscret` [i [i-a imaginat cine [tie ce, asta este. Dar Raff are dreptul s` impun` muzica pe care vom cânta de acum. Doar el pl`te[te ! – Mul]umesc, Marcia, zise Raff. Iar acum poate ajungem [i la o concluzie. Orice comand`, mai ales cele de b`uturi, trebuie anulat` imediat; excep]ie fac cele pe care le v`d eu mai \ntâi [i de acum \nainte toate comenzile vor trece pe la mine. Judy va aduce toate facturile la mine, [i acest obicei de a risipi b`uturi la oricine vine aici se va desfiin]a. M` \n]elegi, Noel? Chiar [i \n umbr`, se putea vedea surâsul batjocoritor de pe chipul acestuia.

136

MARGARET SUMMERTON

– |n]eleg un singur lucru, zise el.Tu, inspirat de bârfitoarea ta secretar`, a]i spus foarte clar c` nu ai \ncredere \n mine. Judy trebuie s`-]i aduc` comenzile s`-[i aduc` facturile, iar eu ce s` mai fac? – Dragul meu Noel, replic` Raff. Sunt foarte con[tient c` ]i-ai pus deoparte comisioane [i tot ce se mai putea scoate din aceast` activitate, pe lâng` salariul mai mult decât generos pe care ]i l-am pl`tit. Dar exist` limite chiar [i \n asta [i \ntrucât nu mai am bani, trebuie s` ne restrângem foarte mult \n viitor, nu crezi? Noel \[i schimb` imediat atitudinea. – Ei, n-o lua chiar a[a, b`trâne. Ce e cu tine zilele astea? Nu-]i face probleme! – Spui asta prea des, Noel, observ` Raff. E destul de u[or s` alungi problemele mai ales dac` nu sunt ale tale. Am fost la banc` [i la avocat [i am ajuns cu ei la concluzia c` mai putem derula aceast` afacere pe timpul verii, doar. Dac` nu ob]inem profitul necesar, ceea ce este greu de crezut, [i dac` nu facem economii drastice, vom \nchide \n prima lun` de toamn`. Clar? – Foarte, r`spunse Noel. Iar dac` tu \]i \nchipui c` voi continua s` lucrez \n aceste condi]ii de austeritate, \n s`lb`ticia asta, ar trebui s` te mai gânde[ti. – Noel, nu-]i aminte[ti c` la \nceput când erai bolnav [i nu aveai un ban s`lb`ticia te-a ajutat s` te pui pe picioare?

TU E{TI NOROCUL MEU

137

Dar dac` a[a vezi tu lucrurile, ar fi mai bine s` pleci. – {obolanii p`r`sesc primii corabia care se scufund`, vrei s` spui? – Da, a[a se pare. – Raff, tu erai [eful. De ce ai l`sat totul pe mâinile unui angajat nepriceput? De ce nu m-ai supravegheat? Pentru c` tu erai marele castelan, care nu se putea cobor\ la astfel de lucruri! – Aici ai dreptate, trebuie s` recunosc, zise Raff. Dar ignoran]a m-a ]inut departe de acte [i nu aerul de castelan, am crezut c-ai \n]eles asta. Te-am considerat prieten, Noel, nu un angajat pl`tit. S` nu ui]i asta. Noel nu spunea nimic. Marcia \l lu` dup` umeri pe Raff. – Cred c` nu ave]i motive de ceart`. Problemele se vor rezolva iar eu nu p`r`sesc corabia. – Mul]umesc, Marcia, r`spunse Raff. Nu m` a[teptam s` vrei s` r`mâi f`r` Noel. – Dragul meu, protest` ea cu fals` indulgen]` nu m` gândeam la fleacul `sta de hotel. Mi-am imaginat c` ai alte planuri. Din \ntuneric, Judy \i urm`rea f`r` s` fac` o mi[care din locul ei de la fereastr`. Marcia se aplecase deasupra lui Raff, atingându-i obrazul cu p`rul ei lung. Raff p`ru c` se crispeaz` un moment apoi spuse:

138

MARGARET SUMMERTON

– Planurile pe care eventual le-am imaginat, planuri \n care m` includ [i pe mine, nu se pot materializa. S-au \nregistrat schimb`ri majore. – Raff, spuse ea, trebuia s` ceri doar ceea ce voiai s` prime[ti. M-am aruncat la picioarele tale, nu-i a[a, iubitule? Ei bine, poate a venit momentul s` fii mai \n]eleg`tor. – Draga mea, sunt falit, \i spuse el r`bd`tor de parc` nu mai spera s-o fac` s` \n]eleag`, iar ea l`s` capul pe spate [i \ncepu s` râd`. – Falit! repet` ea. Ai putea face o avere considerabil` dac` m-ai asculta! Casa asta se d`râm` singur`, dar trebuie s` te gânde[ti al comorile aflate \n interiorul ei. Mi-am f`cut planuri, [tiu [i unde putem ob]ine cele mai bune pre]uri, dar asta numai dup` ce ne c`s`torim.

Capitolul 10 Judy nu se mi[c` pe scaunul ei. Urm`rise fascinat` cum ro[ea]a invadase frumoasa figur` a Marciei, pe m`sur` ce i se adresa lui Raff. Ar fi vrut s-o implore s` nu mai spun` nimic, s` nu se coboare atât de mult \n ochii celor prezen]i. Chiar [i Raff f`cu un pas spre ea pentru a o preveni c` este mai bin e s` tac`. Când \n cele din urm` Raff vorbi, o f`cu pe un ton foarte calm [i blând. – Observ c` planurile mele nu au nicio leg`tur` cu ale tale, Marcia, \ncepu el. Castelul este casa mea. Dac` decid s` tr`iesc foarte simplu aici cum obi[nuiam s` fac \nainte, s` reduc cheltuielile drastic pân` la lichidarea datoriilor e[ti preg`tit` s`-mi fii al`turi? Marcia \l privea uimit`. {tiu acum c` vorbise prea devreme.

140

MARGARET SUMMERTON

– Ei bine, dragul meu, este o \ntrebare curioas`– replic` ea. Dar sunt sigur` c` vei vinde castelul, ar fi o prostie s` n-o faci. De ce s`-]i mai pese de mucegaiul de aici \n care ai tr`it toat` via]a, f`r` s`-i apreciezi valoarea comercial`? – Este mediul meu [i sunt o persoan` c`ruia nu-i plac schimb`rile. Sunt sigur c` n-a[ fi un so] bun pentru tine. – De unde [tii? De unde [tii c` n-ai deveni so]ul perfect, odat` ce te-ai dep`rta de c`soaia asta d`r`p`nat` de care ai devenit obsedat? Te voi \nv`]a s` tr`i[eti, Raff. – Crezi? {i dac` nu vreau s` tr`iesc via]a pe care mi-o propui tu? – Raff, gânde[te-te c` nu te-ai distrat niciodat`! strig` Marcia disperat`. Gânde[te-te cum am putea tr`i cu banii lua]i pe toate vechiturile astea! |n afar` de mobil`, de sticl`rie [i de por]elanuri, Grogan spune c` lambriurile de aici [i [emineurile s-ar vinde grozav \n America! – {i ce s` fac? S` vând castelul pe buc`]i? – De ce nu? Locul acesta nu are valoare de pia]`, iar Grogan spune c`... – Oh, Dumnezeule, gemu Noel \ntorcându-se cu spatele, iar Judy, care se a[tepta la reac]ia lui Raff, s`ri \n picioare odat` cu el. Raff aproape c-o d`râm` pe Marcia.

TU E{TI NOROCUL MEU

141

– Foarte bine, Marcia. |ntrucât ai ales s` discu]i aceste probleme \n public, o s` ajungem [i la o concluzie, spuse el, iar Judy nu mai auzise vreodat` atâta am`r`ciune [i dezgust \n glasul lui. Nu-]i pas` de mine, vrei doar s` pui mâinile tale lacome pe banii care ar putea rezulta din vânzarea hotelului [i a mobilierului. E[ti o femeie frumoas`, draga mea, dar via]a nu te-a \nv`]at c` sunt lucruri pe care un b`rbat nu le negociaz`. M-am gândit cu câtva timp \n urm` s` m` \nsor cu tine, iar tu ai luat-o \n serios. Nu ]i-am f`cut niciodat` o cerere \n c`s`torie [i dac` m-ai \n]eles gre[it, te rog s` m` ier]i. Dac` ]i-ar fi p`sat cu adev`rat de mine, lucrurile ar fi stat altfel. Marcia p`lise. Continua s`-l priveasc`, s`-i \n]eleag` spusele s` vad` dac` se mai putea repara ceva. – Gre[e[ti, drag` Raff, [i e[ti nedrept cu mine. Sigur c` mia p`sat de tine, te-am dorit. – Dorin]a este cuvântul pe care-l \n]elegi cu adev`rat. M-ai dorit pentru c` eram o experien]` nou`, dar dragostea [i dorin]a animalic` sunt dou` lucruri diferite. Dup` ce ]i-ai fi satisf`cut dorin]a de mine, m-ai fi p`r`sit pentru c` o femeie ca tine se plictise[te prea repede de un b`rbat. Fii cinstit` o singur` dat`, n-ai fi f`cut asta? Ea continua s` stea lini[tit` pe bra]ul fotoliului, dar la un moment dat \ncepu s` tremure [i \ntinse mâna spre Noel ca s`-i dea o ]igar`.

142

MARGARET SUMMERTON

– A[adar, c`s`toria noastr` a fost doar \n imagina]ia mea? \ntreb` ea \ncet. Eu am f`cut totul, iar tu n-ai avut ce oferi \n final, cu excep]ia ta [i a bar`cii `steia pe care o nume[ti castel. Da, te-am dorit. Mi-ai cerut s` fiu cinstit` cu tine, ei bine, voi fi. Am fost atras` de tine naiba s` te ia, tocmai pentru c` nu te-ai l`sat ademenit . Te-a[ fi acceptat [i ca iubit, Raff, dup` cum ]i-am mai spus cândva. Raff nu spuse nimic, iar ea \[i aprinse ]igara la bricheta \ntins` de Noel, apoi \[i d`du capul pe spate, sfidându-l pe Raff. – Da, ai dreptate m-a[ fi plictisit repede. Ce fel de iubit ai fi fost cu puritanismul t`u? Dac` imaginea acelei blestemate Kathy mai d`inuie [i acum \ntre noi, e[ti liber s-o alegi pe Judy care se potrive[te cu ideea ta de so]ie. Abia a[teapt`! Judy s`ri de pe scaun c`utându-[i cuvintele cu care s` \ncheie aceast` discu]ie, moment \n care Raff o plesni pe Marcia. – Asta de acum se nume[te criz` de isterie, \i spuse el rece. Du-te \n camera ta. Mâine o s` discut`m despre plecarea voastr` de aici. Marcia se ridic` \ncet \n picioare. – Bine lucrat, miss Judy Ware! Ai vorbit [i despre micile afaceri ale lui Noel cu Grogan?

TU E{TI NOROCUL MEU

143

-Marcia, pentru numele lui Dumnezeu! exclam` fratele ei. – Nu i-am spus nimic, zise Judy... [i nu din cauza amenin]`rilor lui Noel, ci pentru c`-mi p`sa de Raff. Nu te po]i mul]umi cu tot r`ul pe care l-ai f`cut deja, Marcia? Nu mai am nimic de ad`ugat. – Te referi la afacerile care s-au f`cut cu mobila mea? \ntreb` Raff. El rostise \ntrebarea atât de clar \ncât to]i se \ntoarser` s`-l priveasc`. – A[adar, Judy a vorbit! exclam` Noel dezgustat. – Este adev`rat c` a \ncercat cândva s` m` previn`, r`spunse Raff, dar atunci nu i-am acordat aten]ie, din cu totul alte motive. Noel, cât de naiv m-ai crezut! Nu mi-a fost greu s` fac ni[te leg`turi [i s` \n]eleg [i singur ce puneai la cale. Câte piese de mobilier ai substituit deja? – Numai dou`, zise Noel. {i am f`cut asta doar pentru a te ajuta, Raff. Am [tiut c` nu prea ai bani. Tot ce-am luat pe ele se afl` la banc`; nu sunt o avere doar o sum` bunicic`. – M` \ntreb, zise Raff dac` mi i-ai mai fi oferit \n cazul \n care nu descoperam singur. – Suma s-ar fi m`rit dac` am fi derulat [i ultima afacere, dar Grogan m-a cam tapat de bani. Nu po]i avea \ncredere \n astfel de oameni! Raff \l privi cu dispre].

144

MARGARET SUMMERTON

– Da, acum se explic` misterul celor dou` m`su]e de cafea. {tiam ce reputa]ie are Grogan. – Ne vei da \n judecat`? \l \ntreb` Noel, pentru prima dat` p`rând speriat. Raff care str`b`tea \nc`perea cu pa[i mari se opri \n spatele lui Judy a[ezându-[i mâinile pe umerii ei. Ea \i sim]i mâinile tremurând [i le acoperi cu mâinile ei a[a cum v`zuse c` f`cuse Marcia. – Nu, r`spunse el \ntr-un târziu. Nu-mi place s` sp`l lucrurile murdare \n public, [i apoi cândva chiar am ]inut la voi. S-o l`s`m a[a. – Da, este decent, r`spunse Noel jenat. O s` scriu acel cec \nainte de plecare. – P`streaz` banii, spuse Raff [i mâinile aflate pe umerii lui Judy tremurar` din nou. Ve]i avea nevoie de bani pentru un nou \nceput, tu [i sora ta. Marcia str`b`tu \nc`perea [i veni lâng` fratele ei. – A[adar suntem concedia]i, nu? \ntreb` ea cu un aer care se voia u[or amuzat. Cum te vei descurca oare cu vizitatorii americani f`r` director de hotel [i f`r` mine sau crezi cumva c` Judy o s` le fac` pe toate mi[când din nas ca Samantha? – Cred c` asta nu v` mai prive[te pe nici unul din voi, zise Raff. Va trebui s` v` preg`ti]i imediat de plecare. Cred c` ar fi jenant s` mai pierde]i vremea pe aici, nu?

TU E{TI NOROCUL MEU

145

– Ai spus-o cu foarte mult tact, zise Marcia brusc plictisit`, examinându-i din priviri. Raff \nalt pu]in cam dezordonat, Judy cu p`rul ei ro[u rezemat de pieptul lui. – Dumnezeule, cum m-ai fi plictisit! exclam` ea cu cruzime. Aveam nevoie de un b`rbat, nu de un cavaler demodat \n armur`, cu un picior \n groapa unei dragoste pierdute [i altul \n cuibul dragostei nou g`site! Nu este chiar o inocent`, dup` cum spune Noel, a[a c` v` doresc s` v` bucura]i unul de altul! – Taci! strig` Noel, sco]ând-o cu for]a din camer`. Dup` ce plecar` cei doi, se f`cu lini[te, foarte mult` lini[te, se auzeau numai suntele obi[nuite; tic`itul ceasului, l`tratul unui câine, apa care se lovea de mal. Judy \[i \ngrop` fa]a \n um`rul lui Raff [i \ncepu s` plâng`. El o prinse \n bra]e [i o strânse la pieptul s`u, cu o mân` mângâindu-i p`rul. – Nu mai plânge, draga mea... cuvintele ei n-au ajuns la mine....a fost finalul unei femei dispre]uitoare, vulgare... – Am plâns pentru tine Raff, spuse Judy printre suspine. – De ce, Judy? Crezi c` m-a afectat? Ea \ncuviin]`. – Noel m-a r`nit cel mai tare, spuse Raff.

146

MARGARET SUMMERTON

Nu este prea pl`cut s` vezi c` bun`tatea \]i este r`spl`tit` cu ingratitudine, dar cred c` eu am purtat cea mai mare parte de vin`. – Dar [i Marcia te-a r`nit. – Ea nu avea puterea s-o fac`. Ar fi trebuit s-o iubesc, pentru ca s`-[i poat` \nfige ghearele adânc \n inima mea. – Vrei s` spui c` n-ai iubit-o? – Nu. Am fost atras de ea nu neg, pentru c` era o femeie cum nu mai v`zusem [i eram dup` atâta vreme f`r` compania unei femei. – Dar te-ai fi c`s`torit cu ea, zise Judy ridicându-[i spre el fa]a br`zdat` de lacrimi. Raff \i [terse lacrimile cu un singur s`rut. – Poate la \nceput, m-am sim]it tentat s-o fac. Venise vremea s` m` \nsor, s` am copii, a[a am crezut eu; Marcia era frumoas` [i p`rea o castelan` potrivit`, sau a[a mi s-a p`rut mie, pentru c` nu m` pricep la femei. Dar odat` ce ai venit tu, gândul acesta m-a p`r`sit. – Eu? zise ea uimit` ro[ind. – Oh, Judy! exclam` el, tandru dar [i u[or exasperat. Nu [tii ce simt pentru tine? N-ai \n]eles nimic din ce ]i-am spus? – Au fost doar vorbe. |]i place s` vorbe[ti. – Dar \n dup`– amiaza asta \mi amintesc c` ]i-am spus c` [tii s`-mi r`spunzi la fel.

TU E{TI NOROCUL MEU

147

– Da, m-ai \nv`]at, este adev`rat, zise ea cu oarecare am`r`ciune, [i se dep`rt` de el. – Judy, spuse Raff, am crezut c`... dar mai bine las` pe mâine. – Mâine? \ntreb` ea nemai\n]elegând ce voia s`-i spun` Raff. Apoi, Judy se r`suci pe câlcâie [i cu p`rul \n vânt p`r`si \nc`perea f`r` o vorb`.

***

Dormi mult a doua zi, trezindu-se cu ochii grei de somn [i o g`si pe Rosie Boyle stând la capul ei. – Credeam c` vei dormi mai mult, miss Judy, zise fata. – Cât este ceasul? o \ntreb` Judy, f`când un efort s` se ridice. Apoi, v`zu lumina soarelui care r`zb`tea prin draperie [i [tiu c-a dormit prea mult, ceea ce nu-i era caracteristic. – Este ora zece, nu v` lua]i dup` ceasul acela mare, este cu o or` \n urm`, spuse fata. Judy o privi u[or descump`nit`. – De ce nu m-ai trezit la ora obi[nuit`? o \ntreb`. A trecut jum`tate de diminea]` deja, [i am foarte mult de lucru. – St`pânul mi-a spus s` v` las s` dormi]i, r`spunse Rosie. El a plecat s` trimit` ni[te telegrame.

148

MARGARET SUMMERTON

E adev`rat miss Judy c` au plecat cei doi [i nu se vor mai \ntoarce aici? – Dac` te referi la domnul [i la domni[oara Maule, vor plec` \n curând, zise Judy, \ntrebându-se cât [i mai ales ce [tiau servitorii din cearta de asear`. – Au [i plecat, miss, o anun]` Rosie cu evident` satisfac]ie. Fratele meu, Ned, i-a dus pân` la Knockferry \n ma[ina st`pânului, s` prind` trenul; nu [i-au luat r`mas-bun de la vreunul din noi. Ce ne facem acum, miss, cu vizitatorii care vin din America [i cu toate planurile f`cute pentru ei? – O s` ne descurc`m cumva, zise Judy. Se rezem` din nou de pern`, mâncându-[i pâinea uns` cu unt, amintindu-[i cele \ntâmplate cu o sear` \n urm`. A fost un [oc dar [i o u[urare pentru ea c` fra]ii Maule au plecat. Au fost ni[te tic`lo[i, conchise Judy, care nici m`car n-au a[teptat [i au p`r`sit primii corabia. Un cuplu de aventurieri care nu mai avea nimic de câ[tigat aici, la Slyne. Dar ce voise s`-i spun` Raff dup` aceea când ea se comportase ca un copil [i refuzase s` stea [i s`-l asculte? Dup` ce cobor\ \[i petrecu restul dimine]ii sortând dosarele [i coresponden]a din biroul lui Noel, \ncercând s` fac` pu]in` ordine \n acte. |n cas` domnea o atmosfer` lugubr` \[i spuse ea: miss Doyle cânta imnuri \n buc`t`rie, u[ile se trânteau f`r`

TU E{TI NOROCUL MEU

149

\ncetare, câinii umblau peste tot prin cas`. Nu voi putea niciodat` \[i spuse Judy s` fac ordine \n casa asta, a[a cum f`cea Marcia. Apoi \[i aminti c` [i viitorul ei aici era cam incert. |[i alung` din minte ce-i spusese Raff seara trecut`. Venise la ea ca s` ob]in` lini[te [i \n]elegere a[a cum f`cuse [i ea cu el, iar dac` el pretindea altceva mai mult decât c` ar ]ine la ea, totul se datora acelei st`ri de confuzie dup` scena umilitoare. Se duse spre mla[tin` cu câinii dup` ea [i o v`zu pe granny Malone care culegea pietricele de pe ]`rm, a[a cum \i pl`cea s` fac` din când \n când [i nimeni nu avea o explica]ie pentru asta. Judy ar fi evitat-o pentru c` \n jurul acestei femei se ]esuser` tot felul de pove[ti, dar ea o abord` [i o rug` s` stea de vorb`. – Fie to]i sfin]ii cu tine, tân`r` domni[oar`! o \ntâmpin` b`trâna. Este adev`rat ce-am auzit c` acea pereche a p`r`sit castelul? – Da, domnul Maule [i sora lui au plecat, r`spunse Judy, iar femeia \ncepu s` râd`. – Sigur c` da, am v`zut asta \n frunzele mele, zise . N-a fost de bun augur venirea lor aici. {i mai ales felul \n care femeia a pus ochii pe domnul Rafferty. Avea inima neagr`! Am f`cut tot ce-am putut ca s` o alung de aici.

150

MARGARET SUMMERTON

– Prostii! r`spunse Judy sim]ind c` nu trebuia s` \ncurajeze astfel de manifest`ri primitive. Dar femeia râse din nou ar`tându-[i gingiile goale. – |]i place O'Rafferty, miss? Dac` da pot s`-]i ghicesc viitorul, zise ea prinzând-o de mân`. O s`-]i spun despre dezastru...soarta crud` a locului acesta. V`d doar ruine, cenu[`, un clopot care bate.... Judy \ncerc` s`-[i trag` mâna, dar femeia o apuc` mai bine, apoi \i d`du drumul brusc, sc`pând [i toate pietricelele adunate. – Tu e[ti piaza rea a locului `sta! Tu cu p`rul t`u ro[u, ca al celeilalte... copilul t`u nu va aduce mângâiere nici unui b`rbat... o, mi-am pierdut pietricelele ! Femeia se n`pusti spre ]`rm s`-[i recupereze pietricelele, vorbind singur` era o biat` b`trân` care-[i pierduse min]ile, cu p`rul alb ie[ind de sub bonet`, [i Judy o l`s` s` plece. Era obi[nuit` cu profe]iile lui granny Malone, dar oricum se \ntoarse spre cas` un pic cam descump`nit` [i spre uimirea ei \n fa]a casei g`si camioneta lui Grogan.

***

TU E{TI NOROCUL MEU

151

Intr` gr`bit` \n cas`, [tiind c` acesta cotrob`ia prin vreo \nc`pere, evaluând ce se mai putea fura la afacerea viitoare. Se mai \ntreb`, pentru a câta oar`, dac` Raff regreta ce f`cuse ieri sub impulsul momentului . |[i dori ca Raff s` fi fost aici. |l g`si pe Grogan \n Salonul Mare, verificând m`su]a [i se \ntreb` dac` reu[ise cumva s` fac` \nlocuirea. – Bun` ziua, domnule Grogan, v` pot fi de folos cu ceva? \l \ntreb`, iar el surprins de apari]ia ei o privi cu evident dezgust. – Ei bine, miss Judy, dac` n-ai fi ap`rut acum din senin, a[ fi zis c` sunt singur \n aceast` cas`, \i spuse frecându-[i mâinile. Judy \l privi foarte rece, apoi arunc` imediat o privire spre m`su]`, s` vad` dac` mai era acolo. Dup` ce constat` c` se afla la locul ei, i se adres` lui Grogan: – Dumneata nu suni niciodat` la u[`, domnule? Probabil unul din servitori ]i-ar fi spus c` nu e nimeni acas`. – A, aici am putut s` intru nestingherit oricând. {tiam c` Rafferty este de cealalt` parte a lacului [i nu va fi aici s`-mi ofere ospitalitatea necesar`. {i nici domnul Maule, care m-ar fi \ntâmpinat cu bucurie. – Dac` ai auzit c` domnul Rafferty s-a dus de partea cealalt` a lacului, cum se face c` n-ai auzit c` domnul Maule

152

MARGARET SUMMERTON

a plecat, iar eu sunt singura care-]i poate oferi ceva de b`ut, domnule? – Atunci, o s` m` servesc singur, replic` Grogan foarte jovial, apoi o privi lung: ce spuneai, miss, c` acel tân`r domn a plecat? F`r` s` a[tepte banii pe care spunea c` i-i datorez? – Cred c` n-a prea avut de ales, spuse Judy cu calm. Domnul Rafferty a aflat totul despre afacerea cu antichit`]ile [i dac` ai bani de dat, cred c` e mai bine s`-i dai lui personal, \ntrucât este proprietarul mobilierului pe care l-ai schimbat. Ai venit din nou pentru m`su]` , nu? – A, deci i-ai spus, n-ai putut s` taci! exclam` Grogan furios. S-a dus la gard`? – Nu [tiu, zise Judy, cam speriat`. Garda are biroul pe partea cealalt` a lacului? – N-o mai face pe inocenta. A[teapt` s` pun mâna pe tine [i s`-]i sucesc gâtul! Grogan o apuc` de umeri. – Grogan! se auzi vocea lui Raff, iar afaceristul l`s` mâinile s`-i cad` de-a lungul corpului. – Tu e[ti, O'Rafferty? zise afaceristul, rec`p`tându-[i aerul bonom. Tocmai discutam cu miss Judy [i mi-am cam pierdut cump`tul. Raff travers` \nc`perea din doi pa[i [i-l lu` de guler. – Ie[i imediat de aici! Dac` mai aud c` ai mai pus mâna vreodat` pe vreo femeie, o s` ai necazuri mari cu mine, mai mari decât cele cu garda.

TU E{TI NOROCUL MEU

153

Ie[i imediat afar`! – Plec imediat dar nu \nainte de a rezolva o problem` de bani. – Problemele legate de bani le-ai avut cu fostul meu director de hotel, r`spunse Raff cu vocea sa p`trunz`toare. – A, nu, este vorba de o sum` destul de mic` de pe ultima lucrare pe care am f`cut-o pentru dumneata, pe care n-am rezolvat-o cu domnul Maule. Se afl` \n camioneta mea, este o reproducere extrem de reu[it`. Omul vorbi cu team`, de parc` s-ar fi a[teptat ca Raff s`-l loveasc`, apoi v`zând c` nu are niciun fel de succes, plec`. Dup` plecarea lui, Raff o privi lung. – Se pare c` evenimentele se precipit` \n ultimul timp. Nu vreau s`-]i faci prea multe probleme, Judy. Pari cam obosit`. – Nu sunt chiar obosit`, Raff, sunt pu]in speriat` de ceea ce mi-a spus granny Malone. – Ce-a mai prezis? – N-a v`zut decât cenu[` [i ruin`, iar eu sunt nenorocul acestei case din cauza p`rului meu ro[u. Iar \n ultimul timp s-au petrecut tot felul de lucruri nepl`cute. – Pentru mine tu e[ti norocul, draga mea, [i pentru Slyne la fel. To]i te-au acceptat, ceea ce cu Marcia nu s-a \ntâmplat. – Dar Granny nu gânde[te ca tine, Raff.

154

MARGARET SUMMERTON

– Ei, pe granny las-o s` zboare pe m`tura ei! exclam` Raff, iar ea \ncepu s` râd`. Iar acum du-te un pic la culcare, nu-mi place cum ar`]i. – Nici vorb`! Am foarte mult de lucru; Noel a l`sat biroul \n dezordine [i trebuie s` ne preg`tim de venirea yankeilor. – Le-am telegrafiat s` nu mai vin`, spuse el. De asta m-am dus la Casey. Raff p`rea [i el foarte obosit. Dup` ce mâncar` \mpreun` cu colonelul Frazer, care, informat fiind de plecarea celor doi Maules [i de faptul c` hotelul va fi condus pe principii noi, \[i oferi ajutorul. Judy se duse \n sfâr[it la culcare [i când trecu pe lâng` camera lui Timsy sim]i miros de parafin` \ncins`.

***

Dup` ce se duse \n camer`, Judy f`cu baie [i se \mbr`c` \n capotul cel nou care acum nu i se mai p`rea chiar a[a de ieftin. Ie[i \n balcon s` respire pu]in aer curat \nainte de culcare [i i se p`ru ciudat c` nu se vedea nicio lumin` aprins`; toat` lumea se culcase devreme? Dar cei doi Maules? Se \ntorseser` \n Anglia sau se opriser` la Dublin s`-[i caute de lucru?

TU E{TI NOROCUL MEU

155

|l v`zu pe Raff care se plimba pe marginea lacului, dar dup` un timp disp`ru dincolo de stânci. Bietul Raff, se gândi ea, trecuse prin atâtea lucruri nepl`cute \n ultimul timp. Raff va face o plimbare lung` a[a cum avea obiceiul, se gândi ea [i se \ntoarse \n camer`. Atunci sim]i c` mirosul parafinei \ncinse din camera lui Timsy p`trunsese [i \n camera ei. I se p`ru ciudat pentru c` se afla \n alt` arip` a castelului [i brusc deveni con[tient` c` se mai sim]ea [i miros de ars, nu doar de parafin`. – O, Dumnezeule! exclam` ea. Nebunul acela a dat foc la ceva! Deschise repede u[a iar de pe coridor se sim]ea miros [i mai puternic de lemn ars. |[i aminti f`r` s` vrea profe]iile lui granny Malone. Ruine [i cenu[`, ruine [i cenu[`... Când ajunse la parter v`zu nori de fum, iar fl`c`rile cuprinseser` deja Salonul Mic. – Raff! Raff! strig` disperat`, alergând spre biroul lui. Se lovi de colonelul Frazer, care \ncerc` s-o lini[teasc`: – Nu te speria, miss! Unde este Rafferty? Sun` la pompieri! Judy reu[i s` prind` leg`tura la sta]ia de pompieri, din Knockferry, dar afl` acolo c` altcineva v`zuse focul de la distan]` [i-i anun]ase.

156

MARGARET SUMMERTON

Servitorii casei \ncepur` s` aduc` g`le]i de ap` s` le arunce peste foc pân` la venirea pompierilor. De acum [i barul luase foc, dar apari]ia lui Raff ad`ug` un plus de siguran]` \ntregii opera]iuni. – Ce s` facem? Scoatem toat` mobila din Salonul Mic? \l \ntreb` ea. Dac` focul se \ntinde mobilierul pre]ios de acolo va arde. Raff o lu` de mân` [i o scoase pe u[`. Odat` ce ie[ir` afar` v`zur` zeci de oameni din \mprejurimi care veniser` s`-i ajute. Organizar` treaba mult mai u[or acum c` erau mai multe perechi de mâini, apoi venir` [i pompierii. Dup` stingerea focului, când primejdia trecuse, Raff, Judy [i colonelul Frazer intrar` \n biroul lui Raff. – Putea fi mai r`u, spuse colonelul. Raff exclam`: – Judy! Ce este cu mâinile tale? Atunci, [i ea \ncepu s` simt` cum \i zvâcneau mâinile din cauza arsurilor. Raff \ngenunche lâng` ea [i \ncepu s`-i panseze r`nile. – Raff, tu ce crezi? Este adev`rat ce-a spus granny Malone, c` sunt o piaz` rea pentru casa asta? Raff, te rog, r`spunde-mi! Raff o prinse \n bra]e [i o s`rut`. – Judy, nu \n]elegi c` o iubire este ecoul alteia? Dragostea mea pentru Kathy a fost una tân`r`, neexperimentat`.

TU E{TI NOROCUL MEU

157

Iubirea pentru tine este una matur`. Tu e[ti tu, draga mea, [i iubirea pentru tine a izborât din inima mea ca [i dragostea pentru Slyne. O vei \mp`rt`[i? Te voi face so]ia mea, iar \ntre noi nu vor mai \nc`pea ne\n]elegeri. Iar acum, s` ie[im la aer curat. F`cur` o plimbare lung`, pân` la ivirea zorilor. Judy \[i ridic` fa]a spre el, \nchizând ochii, oferindu-i r`spunsul la \ntrebare.

Sf`r[it