Trezirea La Viata

Rosemary Carter 189 TREZIREA LA VIATA

R O S E M A R Y CARTER

TREZIREA LA VIATĂ

fltCRIS

Coperta : A N D Y

© 1979, Rosemary Carter THE

AWAKENING

Horlequin S A. In româneşte de : lrîna Trandafirescu Toate drepturile a s u p r a acestei ediţii în limbo româna aparţin editurii ALCRIS.

— Nu mâ poţi o b l i g a — Ji-om mai arattit cum procedez, spuse e! zâmbind. M i - a i c ^ e U e L n&efeadele ? Vrei din nou sa rnâ provoci ? — NHUU b & ^ o t ş i e s ctrfiuu, — N i r p ^ f t rimtftfr niet ; rwâcaT cuitîrre, rru-« aşa ?

Editor: Aurelion M î e u And^ Consilier editorial : Troian foncu Lector : Angeia Vasile

ISBN 9 7 3 - 5 8 0 - 1 7 9 - 5 .

Co\ec#w,M>MâmCt

CAPITOLUL 1 Era miezul zilei şi Robyne S b a n se întorcea de Ia râu. Era cu f r u n t e a umeda şi respiraţia întretâiatâ, pentru câ drumul era accidentat şî ea ducea o g â l e a t â plina cu apa. Privi îngrijorata spre cerul african lipsit d e nori. D a c a ar putea ploua ! Se împlinise deja o luna de când li se tâiase a p a . Ploaia le-ar fi permis creşterea recoltei şi deci, plata facturilor. Factura de a p a avea sâ fie plâtitâ prima... — Robyne ! Robyne ! Fratele ei d e cincisprezece ani cobora panta. — Uite, Robyne, o scrisoare ! E pentru tata. El îi întinse plicul. Robyne se încrunta, privind scrisul necunoscut. Expeditorul nu trebuia sâ afle... M a i târziu, se întreba de ce-i venise acest gând. Ea citi repede scrisoarea. V ă z â n d chipul surorii sale, Micky se îngrijora. - Ce este, Rob ? - Nu ştiu. Lasâ-mq sâ mâ gândesc... Fata deveni palida, desi chipul ei e r a bronzat, • - De la cine este ?

- D e a n Mornay. Ea încerca sâ-şi s ^ p a n e a & o a vocea. Era inutil sâ-i a l a r m e z e p e ai s B / m m n t e de-a fi înţeles tot ce implica aceasta scrisoare. - D e a n M o r n a y ? Domnul care a cum parat ferma lui C h a r i i e Lang ? Robyne încuviinţa. - Ar fi putut şfi c ă tota şi mama au .murit... D e ce-i scrie tatei ? & n m b c k î ^ î o ^ *fe>ar lerana lui Chariie Lang, $e g ă r z i i f a t a . impâtori scrisoarea şi o vârî m buxurnarul feb^fer. - Mîcky, i a g â l e a i a şi d u - l e sâ uz4 răsadurile, d ar fi de aur. - B'tne, tiar i u unde te duci ? Bâiatul se încruntă. N u e r a obişnuit s-o vadâ pe Robyne lăsând t r e a b a a l a i d e devreme. M u n cea cu înverşunare^ iar Micfey nu raai văzuse pe nimeni muncind astfel. - Aoasâ. A m nişte-afaceri de aranjat, Afaceri... m M i n e r a l ea se g â n d e a i n timpul lucrului >pe c â m p , s â p â n d f i u d â n d . Işâ f â c e a planuri în timp ce cana a p a de la râu. Aceaslâ mutică e r a epuizanta, d a r vitala p e n t m o f t u r i , pentru câ municipalttoteq le tăiase a p a . Astăzi însâ, Robyne a v e a nevoie de linişte pentru a se gândi la a c e a s t a problema. D e a n Mornay,.. Trebuia sâ-1 fi- vizitat mai devreme, într-una din rarele ei ieşiri în oraş. N u se dusese sâ i se prezinte, dar aflase cine era :

6

noul proprietar al fermei Iui Chariie, la sud de Granietkcp, ferma familiei Sioarv... Singura în camera ei, Robyne închise ochii, încercând sâ-şi a d u c ă aminte înfăţişarea acestui b a r b a t Nu-şi a m i n t e a trasaturile chipului tui, d a r îşi reamintea o silueta înaiiâ şî subţire, nişte ochi negri şi un pâr brun. Prezenţa lui e m . puternica şi autoritara. Era mm hirte sâ emise lu pta împătri vai acestu i bâdhat, s a u sâ-i cear© o favoare. Şl totuşi R o b p e trebuia s-c facâ, d a c a voia s a r â m a n â CM foaţM şi sopa sa. Cofiţmutul scrisorii releva faptul câ D e a n Mornay e r a dtetinatomi ipotecii; asupra f e r m e i Gra~ rrietkop şi pâresa g a t a sa p u n ă sechestru p e e a înaintea marţii părinţi lor, într-un accident de maşina; Robyrre n u ştia câ total sâcr ipotecase ferma,, unui vecin şi prieten^ Chariie Lang, Plăţile erau foarte întârziate. La m o a r t e a ' părinţi!®r,. fota îşi dîâriuse se ara a d e starea financiara disperata şi fu incapab'Jâ sa i^âteascâ tcrtefe * iunsaure. Chariie Lang n-o somase sâ plâieascâ. Ea nu ştia câ la vânzarea fermei sale, Chariie cedase şl ipotecar Iar no&feji proprietar. Acest dtifimabam- brui?al, venit efe Ia Deam M o r n a y , o şocase. Scrisoarea era politicoasa, dqr mesajul era clar şi net. D a c a restanţele n-aveau sâ ffe pfâtite, iar plâţile lunare respectate, D e a n Mbrnay a v e a sâ fqcâ a p e i I a procedurile* Legale. D a c a ei a v e a sa-şt pună cmenrdîvŞarea m practica, Robyne şî a i sâi aveau se romârra fâra

7

.casa şi sâ fie despărţiţi, Ea însâ era ferm hotărâtă sâ-şi păstreze familia unita, chiar daca pentru asta ar fi trebuit sâ-şi d e a viaţa. Lupta avea sâ î n c e a p â chiar în aceasta d u p â - a m i a zâ, dar fârâ graba. Pentru a reuşi, ea trebuia sâ ştie foarte bine ce va spune şi ce atitudine trebuia sâ adopte. N „Trâim într-o lume condusa" de bârbaţi, draga mea Robbie... O femeie singurâ e vulnerabilâ. în toate discuţiile privitoare la afaceri sau finanţe, ea trebuie sâ fie foarte.puternicâ daca nu vrea sâ piardă." Cuvintele mamei sale îi erau încâ proaspete în memorie. Robbie revâzu acel chip frumos şi delicat al mamei saie, care nu p â r e a deloc al unei neveste de fermier. Nici Edward Sloan nu fusese un fermier în adevâratul sens al cuvântului, iar toate problemele actuale d e - a col o veneau. „ D a c â vreodatâ se va întâmpla ceva c u * t a tâl tâu şi cu mine, Robyne, promite-mi câ veţi râmâne cu toţii împreunâ", îi spusese mama ei in alta zi. Fiind cel mai mare copil a l familiei, e a promisese, f â r â sâ înţeleagâ. Atunci, eventualitatea unei despărţiri nu se întrevedea. Sâ fi avut mama ei presentimentul accidentului, cu o Tuna înainte ? Fata se apropie de oglindâ şi se privi cu atenţie. In general n-o deranja aspectul ei băieţesc, în oglindâ, îşi vâzu chipul oval şi pârlit de soare, ochii mari care-şi schimbau culoarea dupâ starea sufleteasca. Erau câteodatâ verzi

8

9

ca marea, sau cenuşii şi misterioşi/ Puteau scânteia ca d o u a pietre preţioase, d a r Robyne nu era conştienta. Buzele erau cornoase şi nasul mic, puţin cârn. Avea un pâr castaniu frumos, dar îl ţinea legat Ia spate într-o c o a d a de cal. Chipul promitea sâ fie de-o frumuseţe excepţionala, dar se citea pe el tinereţea şi fragilitatea, Robyne nearâtându-şi cei douâzeci de ani. M a i mult ca niciodatâ, trebuia fâcut ceva ; altfel, lupta avea sâ fie pierdutâ înainte chiar de a fi începută; în bucqtârie, unde Anna îşi fâc£a treburile, se auzea zgomot de cratiţe. Robyne o strigâ. U n chip mic, plin d e transpiraţie, îşi f â c u a p a iţi a în camerâ. - Tg credeam Ia c â m p ! Robiyne îi întinse o foarfecâ. Ai putea sâ-mi t a i pârul ? O astfel de cerere, fâcutâ Ia acea orâ din zi, era cel puţin surprinzâtoare, iar fata o privi uluitâ. - Taie-I scurt, ordonâ Robyne, foarte scurt ! - Dar ce ţi s-a întâmplat ?! exclamâ A n n a . Ai fâcut insolaţie ? Robyne nici m â c a r nu zâmbi. Fârâ sâ spunâ un cuvânt, îi" întinse surorii sale scrisoarea. Z â m betul dîspâru de pe buzele mezinei. C â n d îşi ridica ochii de pe scrisoare, buzele îi t r e m u r a u şi era foarte palida. - Vom pierde ferma ? - Nu, dacâ reuşesc sâ evit asta.

— Dor h-avem bani.*. . — Am sâ mâ d u c sâ discut cu domnul D e a n • Mornay. în ochii verzi a i lui Robyne scânteie o luminiţa bâtâioasâ. — latâ de ce vreau sâ am pârul scurt. — C a sâ nu-i pari frumoasa ? — N u , ca sâ mâ c r e a d â bâiat. — Oricum, n-ai sâ reuşeşti sâ araţi ca t a t a I — Aş fi fâcut-o d a c â a r fî fost posibil, d a r e l nu va crede. Astfel c â voi fi Robert Stoan, fiul cel mare... Intr-o zi, m a m a m-a p r e v e n i t ; t r ă im într-o lume condusa de bârbaţî, Anne. V o i avea mai multe şanse d a c â domnul M o r n a y mâ va crede b â i a t ; vom putea discuta pe picior de egalitate... H a i d e , nu mai ezita şi taie. C u lacrimi în ochi, A n n a începu sâ taie, iar Robyne pârea sâ n u înţeleagâ tristeţea surorii sale ; conta doar sâ păstreze ferma şi familia unita. N u trebuia sâ se gândeascâ la pâr, a v e a oricum sâ creascâ. D a c â mama ei nu s-ar fî opus, l-ar fi fâiat d e mult. Avea mereu probleme cu el când încâleoa p e Flash, catul ei, şr galopa prin vântul savanei, sau când lucra Ic câmp. C â n d Anna terminâ, Robyne se privi în oglinda. O c h i i ei cenuşii şi misterioşi a t r â g e a u atenţia. Pe ea însâ, n - o p r e o c u p a u ochii, cî d o a r a s e m â n a r e a cu un b â i a t . , Silueta ei fina s e m â n a cu a unui b â i a t Purta ca de obicei o pereche de pantaloni din ve-

10

Iur reiat şi o câmaşâ în carouri, destul d e larga pentru a-i ascunde 1 sânii. — Ai sâ-i spui d e t a t a domnului M o r n a y ? întreba Anna. — In mei un caz l Altfel, nu vom mai a v e a nici o şansa. D i n scrisoare reiese câ el nu ştie d e accident. A m sâ-i spun, poate, c â a m deschis scrisoarea pentru câ.. tata e plecat î n călătorie... EL,, of, nici nu ştiu, Anna, dar a m sa găsesc eu ceva. — Ai sâ minţi, îi reproşâ mezina. * — Sunt momente c â n d minciuna e justificatâ... A n n a o privea curioasâ cum se p r e g â t e a . — Nu-ţi este frica ? — Nu-mi pot permite. D e fapt, când se urca în şa, Robyne e r a terorizata. Avusese o impresie ciudata c â n d îl văzuse pe Dear> Mornay în oraş. întâlnirea cu el a v e a s a fie dificila. D a r e r a în joc viitorul fraţilor şi a l surorii safe şi nu se putea lâsa stâpânitâ de teamâ. . D i n şa, privi pâmânturile din jur. G r a n i e t k o p pâirea neglijatâ, a b a n d o n a t a . f i n e a înca minte cum arâta ferma pe vremea bunicului ei ; •atunci» era cea mai prospera din regiune, iar citricele produse enau exportate în î n t r e a g a lume. Bunicul ei exploatase ferma şj nu ptftuse mcîodatâ înţelege dezinteresul fiului sau pentru p ă m â n t La moartea tatălui sau, Edward Sloan moştenise ferma, iar declinul începuse. El prefera

arta, muzica şi literatura. Forţat de împrejurări, el a trebuit sâ reia exploatarea citricelor în Lowveld; Robyne fusese încântatâ sâ se întoarcâ la Granietkop ; ea trebuie câ semâna mai d e g r a b â cu bunicul ei. Aprecia muzica şi poezia, d a r era mai fericita la fermâ; înainte d e a fi nevoitâ sâ munceascâ e a însăşi, fata pleca pe cal pe proprietate, asista la mulsul vacilor şi Ia culesul fructelor, ii f â c e a plăcere sâ simte c o a j a portocalelor. Spre deosebire d e fiica sc cea mare, Edward Sloan nu manifestase entuziasm pentru fermâ. El detesta sîhgurâtatea şi munca manuala. Angajase un muncitor care sâ se o c u p e de exploatarea acesteia în locul sau. Acesta din urma însâj muncise doar cât sâ-ş justifice salariul, Era un cerc vicios care dusese G r a n i e t k o p la ruinâ, a j u n g â n d sâ piarâ cei ma ; vestiţi pomi din regiune. D u p â decesul părinţilor sâi, Robyne aflâ a d e vârul şi fu afectatâ profund. Deveni adultâ într-o singurâ zi. Notarul propuse vânzarea proprietâţii ; astfel copiii aveau sâ fie îrnprâştioţî prin familii. . Robyne refuza ; era inacceptabilâ despârţiYea de G r a n i e t k o p şi d e neimaginat sâ-şi pârâseascâ fraţii şi sora. Trebuia gâsitâ o altâ soluţie. Datoriile creşteau. Ipoteca nu fusese încâ plâtitâ, dar Chariie Lang nu cerea nimic. Apo sosi f a c t u r a pentru electricitate. Robyne nu se descurajâ când li se taie curentul. Micky, Ann,

61

M a i avea o s ă p t ă m â n ă pânâ la efectuarea plaţii şi spera sâ aibâ destui bani pânâ atunci. Pentru câ D e a n Mornay nu spunea nimic, vorbi ea prima. - S-a întâmplat ceva ? - Ce faci cu gâleata ? C u voce seacâ, ei îşi silabisi cuvintele. Fata aruncâ o privire spre gâleata de metal ce, statea pe pământul uscat. C â n d ridica din nou privirea, îi tremurau buzele şi se întreba d e ce era a t â t d e nervoasa. Starea ei d e nervozitate nu-l îndupleca delac pe D e a n Mornay, acesta privind-o cu ochi duri şi ţuguindu-şl buzele. Ea vru sâ-şi întoarcâ privirea! dar nu se simţ? în stare. Ca hipnotizata, ea susţinu privirea bărbatului, fârâ sâ-i pese d e lacrimile ce-i jucau în gene. - De ce sunteţi furios? întrebâ ea într-un târziu. Ea vorbise cu dificultate, simţindu-şi gâtul uscat, - Chiar nu ştii ? întrebâ el crispat. El sâri d e pe cal. Robyne d â d u negativ din cap, privindu-l cu ochi mari. Apoi, vru sâ se întoarcâ, d a r el o opri, apucând-o de braţ. « D e - a ce te joci ? Ea încercâ sâ-şi elibereze mâna, dar nu reuşi. - Daţi-mi drumul 1 izbucni ea. - C â n d ai sâ-mi răspunzi, Ea-i aruncâ o privire iute. Pulsul I se accelera şl inima începu sâ-i bata cu putere, dar

62

se simţi în stare sâ-l înfrunte. N - a v e a nici un drept s-o acosteze astfel, la e a acasă. — N u pot sâ vâ răspund, când nu ştiu la ce faceţi aiuzie, îi răspunse e a cu impertinenţa. -r N - a m crezut, când mi s-a spus... El vorbea rece, iar Robyne se înfiora. Aceastâ senzaţie de frig. ce se amesteca în căldura din venele sate, îi crea o senzaţie stranie. — C e sâ credeţi ? Ea-I privi întrebător. Verdele -smaraldelor nu-i mai strălucea în ochi. Ochii ei deveniseră imploratori, rar chipul lui D e ă n M o r n a y conţinua să fie crispat. — D u p â ceea ce văd, nu mai a m nevoie d e confirmare. D a r a m sâ te întreb totuşi. E a d e vărat, ^Robyne c â uzi ţotul cu găleata ?— Da. Ea-şi ridică bărbia. C e importanţa a v e a cum îşi iriga ea pământul ? — N u putem fi cu toţii milionari, domnule Mornay. — Spune-mi D e a n , . îi ordonă el. M - a m săt u r a t să tot aud acest domnule Mornay. — Dean... El o studie o clipa", ochii lui remarcând ţinuta neglijentă, părul ciufulit, ochii plini de dezgust şi hainele vechi de lucru. — Deci, e adevărat ? V o c e a Iui D e a n era tot încordată. — D a c ă vorbeşti de căratul apei cu găleata d e la râu, da, e adevărat.

63

Robyne nu se scuza. N u ştia ce voia el şi nici motivul furiei lui, dar pentru nimic în lume nu voia sâ-i arate câ o tulburase. El avea sâ considere asta un semn de slăbiciune şi avea să-l întoarcă în favoarea Iui. - D e ce ? Recoltele au nevoie de apă. - C â r a t â d e la râu, cu o gâleatâ ? Ochii lui cenuşii scanteiau de furie. - N u este soluţia ideala, spuse ea înţelegător. - Ideală I Glumeşti. Granietkop nu e o grădină d e păpuşi, Robyne. Te mai întreb o dată, d e - a ce te joci, te crezi copil ? Cuvântul copil o scoase pe Robyne din sărite. Deci, o considera un biet copil care nu trebuia luat în serios ; fără să poată face comparaţie între e a şi Clarissa. Se simţi profund jignită. - Te temi pentru investiţiile t a l e ? îi întrebă ea cu îndrăzneală. - Teamă ! D e a n râse zgomotos. - D a c ă nu plăteşti, pot recurge la sechestru. Tonul lui era de gheaţă. - C e e a ce doreai să faci de la început... In furia ei, Robyne uitase să fie prudentă. - Exact I Nimic nu mi-ar face o plăcere mai mare. ~ Dar... Lacrimile îi a p ă r u r ă în ochi.

64

..

/

— ...ai' spus câ ne vei da o şansa... — Acum regret, pentru câ nu ştiam tot adevarul. D e a n pârea furios. Chipul Iui e r a o masca întunecată, lipsită de omenie şi foarte colţuroas a Ea-I privea şi dintr-o d a t â , curiozitatea deveni mai puternică decât t e a m a . - Eşti furios, dar eu nici măcar nu ştiu de ce. El o privi îndelung, fără să scoată un cuvânt. Privirea Iui îi studie obrajii îmbujoraţi, picăturile de transpiraţie ce-i a p ă r u s e r ă pe frunte, şuviţele d e păr ciufulit şi acest i r u p slab ce încercase să treacă drept a l unui băiat, dar care e r a prea fragil pentru a nu fi al unei domnişoare." C â n d în sfârşit vorbi din nou, nu-i răspunse la întrebare. — Aş vrea să te înţeleg, Robyne. V o c e a lui nu era plină d e furie, dar în e a se simţea amărăciune. — D u p ă părerea Clarissei, inocenţa ta e falsă, ca încercarea ta de a trece drept băiat. C â t e o d a t ă , mă întreb... — Clarissa îţi dictează cum să gândeşti ? întrebarea i se păru îndrăzneaţă, dar o pusese deja. — D a c ă a r încerca, ar fi inutil. Sunt destul de mare ca să-mi formez singur părerile. D i n nou, în ochii lui a p ă r u s e a c e a privire neutră. Ea*i susţinu privirea, încercând să g ă sească în ea puţină b l â n d e ţ e sau îndurare.

.65

- M â întrebi :de ce sunrt furios, c o n t i n u a ei. Toata aceasta poveste... -spuse -eî, f â c â n d un gest spre dovleci şi g â l e a t â . îmi lasâ impcesia : | câ sunt un s t ă p â n x i e ^ c L d d / n i c i m a i mult, nici i mai puţin, fmm+ş\ i m p u n e mz'măp .unor CTpii Irpî srţi d e teni şi d e a r p a r a r e . \ - Nu-i.adevâacrt,rrâspunK^abffie^pe^n^ton s | ridicat. Avem tot ce ne tcibuie, d i i a r d a c â nu ; | în aceeaşi mâsurâ ca tine, dar avem şi x e v a ; l bani. -Robyne îşi ridica i â r b k i şi-I -privi e u m â n I drie. ' ' l j - A m câştigat .frecare -;bânuţ. krr în privinţa j j sclaviei... ~e :ridicol. JDm ipuncir de v e d e m legal, \ j rţi suntem :cfebitori. ~ | ] - Şi nu :te*ai egandit w c i o d n i a c â .aş ptutea j | gâsi aceastâ situaţie foarte neplâcutâ ? i ( Ea-I privi nesig.urâ ; începea sâ I n ţ e l e m p un- | d e voia el sâ a j u n g â . \ 5 - Vrei sâ spui... i Se opri şi seutunâ încet dimce\. — C e - a m f â c u t ? întreba ea cu ochii în lacrimi, — Chiar nu ştii ? Eşti ca o sirena a ş e z a t a pe o stânca, ispitind marinarii spre moarte. E totuşi o diferenţa ; tu acţionezi cu inocenţa.

-—:

;—

- 32

D e a n începu sâ râdâ, dar Robyne tremura. F&râ sâ spunâ un cuvânt, Robyne întoarse ochii, sâ nu-i mai vadâ furia. D o a r c u câteva clipe înainte, fusese în braţele iui, mai aproape decât visase vreodatâ, iar acum, chiar daca erau numai Ia câţiva centimetri unul d e celâlalt, ea avea impresia câ e l se în deportase, a j u n g â n d într-un loc inaccesibil. - Din c a u z a Clarissei ? întreba ea în sfârşit In ochii fetei, Clarissa e r a unicul motiv posibil pentru o astfel d e furie, iar acest g â n d trezea în e a o stranie şi teribila suferinţa. - Clarissa D e a n izbucni în râs. - Robyne... Eu sârut pe cine vreau. Dar, Clarissa cel puţin, cunoaşte regulile jocului. - Mu înţeleg... O c h î i ei, care puteau fi a t â t de verzi, păreau acum doua lacuri d e a p a tuîbure şi a d â n câ. - Ţi-arrr spus ce vârsta a m , îţi aminteşti, au-raşa ? .

~ Va. Ea înţelese atunci şi se simţi cuprinsa de ruşine. îl decepţionase. C e e a ce pentru e a i u - . şese c e a mai extraordinara experienţa din viaţa, pentru el fusese doar o decepţie. Era prea t â n â r â şl lipsita de experienţa pentru a-I face sâ simtâ plăcere. EI îi citi gândurile în expresia chipului, - înţelegi bine ?

.83

- Do. Perfect. Robyne încerca sâ-şi * stâpâneascâ lacrimile, iar vocea n-o p r e a asculta. - Atunci, sâ uîtâm ce s-a petrecut în aceastâ searâ. Robyne îl privea f â r â sâ spunâ nimic. Sâ uite ? l-ar fi imposibil, chiar-.daca a v e a sâ trâiascâ o sutâ d e ani. D a r el va uita. Din ochii lui, se vedea câ nu era nimic de reţinut Nodul din gât o f â c e c sâ nu poatâ vorbi, dar încuviinţâ din cap şi încercâ sâ zâmbeascâ. - Noapte b u n a , mititico, spuse el, zâmbindu-i ca unui copil. Ajunsese d e j a în pragul uşii,'când se întoarse brusc. Chipul lui pârea de marmurâ, iar Robyne înţepeni. Acum, ce mai avea în cap ? Precis n-avea sâ-i spunâ ceva plâcuţ. Încuie uşa. Tu şi A n n a sunteţi d o u â fetiţe şi oricine ar putea intra..* - Cred câ e d o a r pâre rea ta ! Robyne se înfurie brusc. N - o moi cuprinsese o astfel de furie de când bânuise, câ el a v e a sâ procedeze la sechestru. - Du-te la dracu 1 , domnule Mornay ! şuierâ ea printre dinţi. - E foarte probabil sâ ajung acolo, îi râspunse el, contrar tuturor aşteptârilor. D e fapt, nu ţi-am spus d e ce-am venit. Ţi-am adus câteva unelte de oare eu nu mai am nevoie. Te intereseazâ ?

84

——

. într-o situaţie normala, ar fi profitat de ocazia de a-şi reînnqi inventarul, dar circumstanţele actuale nu-i permiteau. * - N - a m nevoie de nimic, răspunse .ea sec. - Atunci, nu mai discutam. Somn uşor, Robyne, - Poţi fi sigur, replica ed fârâ sâ ezite. D a c â - I impresionaseră vorbele ei, cel puţin ii reuşise şi ei ceva, se gândi Robyne mai târziu, stând lângâ fereastra deschisă si privind stelele. Se culcă într-un târziu, crispată, nefericită şi incapabilă sâ se destindă, încercând în zadar sâ adoarmă. • Încercă sâ-şi alunge din minte ceea ce se întâmplase, dar nu reuşi. Stătea întinsă în pat, cuprinsă de tot felul d e senzaţii. D e c e p ţ i a şi frustrarea se amestecau cu o tulburare senzua l a de nedepâşit. Se întreba dacâ va putea uita vreodată senzaţia resimţită Id contactul cu buzele lui Dean, cu trupul lui puternic şi bătăile inimii Iui, pe care le simţise în timpul îmbrăţişării. Ştia şi avea sâ-şi amintească întotd e a u n a că-şi dorise să r ă m â n ă mereu în braţele lui Dean. In zori era încă trează, ochii îi a r d e a u şi o durea capul. Se ridică din pat şi făcu un duş. N u voia .sâ mai r ă m â n ă în pat ca să retrăiască experienţa Ia care nici măcar nu îndrăznise sâ viseze. Ii reveniră în minte cqteva cuvinte spuse de D e a n : „eşti ca o sirenă..." Robyne cunoştea

.85

povestea iui l o r d e i , dor au vedea nici o legătură între eo îşi sirena -legendara. iLoselei e r e frumoasa şi seducâtaare, tar D e a n nu-şi ascunsese xiec^pţta în faţa lipsei -ei de esperienţâ. Duca ^exista o sirena, era mai degraJaâ C l a rissa, cu frumuseţea e i fârâ cusur şi comportament q3rovoean şî CItaiissa la c a r e -se a d â u g a s e bănuiala câ a m â n d o i puseserâ Ia c a l e o posibila prietenie între ea/şi i d h n n y , îi luaserâ pofta d e mârreare. Totuşi, nimerii nu trebuia sâ b â n u i a s r â c e e a ce simţea şi trebuia sâ dea impresia câ se distreara. Ea se botârî sâ rgrrore suferinţa oe s e asocia c u -sertfrmentele sale. M a i iSrziu, carrd a v e a sâ fie singura, va analiza aceasta emoţie ce nu trebuia sâ fie prea noua. Acum, nu se putea cafnoenftjra, iîn mijlocul zgomotului, a l muzicii şi rasatelor. O datâ luatâ hotârârea, spre m a r e a ei uimhe, reuşi sâ se distreze. 5 â a l b â un 'bombat fa picioare era o experienţa noua şi foarte p l ă cută. N u aorrta câ rvu e r a D e a n , p e n t r u ca johnny era un bâiat frumos, i a r - a d m i r a ţ i a lui 1*06-

—

—

—

entuziasta -avea o influenţa excelenta asupra moralului ek Nti putea fi trista când muzica invita la veselie, când- mâncarea era delicioasa şi Johnny se ocupa d e ea. Începu chiar sâ creadâ câ ea e r a cea mai frumoasa fatâ "pe care^o întâlnise el pânâ atunci. Dupâ ce: se termina masa, focurile furâ stinse şi muzica deveni mai antrenanta, iar Dean anunţâ dansul. Robyne nu observase încâ ringul. Era o suprafaţa mare din scânduri, construitâ între pomi >şi la deportare de focuri. Era luminata d e becuri şi trei instrumentişti cântau pe o estradâ. Granietkop şi griji te rămăseseră departe. Robyne dansa acum cu Johnny sul) cerul înstelat. Se gândi cu ironie Ia situaţia în care. s e afla ; cea 'mai frumoasa seara dupâ multe luni, era în acelaşi timp şi o încercare dureroasâ. Inr cercâv so nu-l mai priveascâ pe Dean, dar nu era prea uşor. fi vaxuse d a n s â n d cu majoritatea 4 femeilor şi fetelor de la petrecere, dâr îşi fâcea datoria, pentru câ cfansa mai ales cu Q'ariss'a. Robyne suferea când vedea familiaritatea dintre ei. Clarissa avea braţeJe înnodate la c e a f a Lui şi-şi pusese capul pe pieptul lui, într-o atitudine foarte fireasca. Era a p r o a p e miezul nopţii c â n d el veni s-o despartă .d^ Johnny, invitând-o; I a dans.

- N u ţin neapărat, răspunse ea grăbitâ. Şi totuşi/ visa sâ fie din nou în braţele .lui D e a n , dar el îşi îndeplinea" sarcina de stăpân al casei, iar ea niţ ţinea sâ-l umileascâ. / El nu ţinu seama de răspunsul ei şi o trase de lângâ Johnny. E datoria gazdei, replicâ el p e n t r u - a o face sâ nu m a i protesteze. - Dansam cu Johnny, îi venea greu sâ-i mai facă reproşuri dupâ ce el o luă î n braţe. Nu-şi putea stăpâni respiraţia sacadatâ. El o ţinu puţin la disîa'nţă şi o privi. Chipul lui era rece şi colţuros. - î e - a i îndrăgostit atât de repede de Johnny? Sau suferi pentru câ te afli din nou în braţele mele ? - C â t e puţin din a m â n d o u ă , minfi ea. El deveni puţin ţ e a p a n şi râse, dar, fără veselie, - Clarissa a r e dreptate, "eşti într-adevăr foarte tânără. Robyne se simţi jignită de tonul lui şi ridică privirea. - Clarissa mâ consideră o puştoaică ? întrebă e a furioasă. - Eşti t â n ă r ă , inimioară. El îi /âcnbi răutăcios, arătându-şi dinţii albi. Robyne era tot furioasă, dar sentimentele de neputinţă şi disperare erau mai puternice. Avea multe de spus, dar nu ştia dacă-şi putea permite să discute aceste lucruri cu un. bârbat şi

106

nici nu ştie cum sâ se exprime. Se mulţumi sâ-1 priveascâ, dezamâgitâ şi jignita, fârâ însâ a-şi da seama câ luminile din copaci lâsau sâ i se citeascâ totul pe chip. - Dean... Nu mai putu continua, o m â n â i se aşezâ pe buze." - Nu vorbi. Dansul şi conversaţia nu fac casa bunâ. El îşi puse din nou m â n a pe spatele ei şi o trase mai aproape. C a într-un vis, ea se lâsâ purtata pe ringul de dans spre o latura mai întunecata. Dansarâ strâns îmbrâţişaţi, pârând sâ se topeascâ ynul într-flitul, ca pentru q şcâpa mai bine de privirile indiscrete. - Dean... repeta ea. - Ssst ! murmurâ el. Ea cxeiu câ-i simte buzele pe pâr şi se întreba dacâ nu i se pâreq. Era a t â t de aproape de e a ! Trupurile lor erau lipite şi evoluau î n ritmul muzicii. Sâ danseze cu Johnny era amuzant, * dar sâ danseze cu D e a n era îmbâtâtor, tulburător... Toate simţurile fetei erau treze şi sângele-i alerga prin vene.Robyne nu auzi câ muzica se oprise. Când el îi dâdu drumul din braţe, ea-l privi cu tristeţe. îi trebuirâ câteva secunde ca sâ observe prezenţa Clarissei lângâ D e a n , cu o mânâ posesiva pe braţul lui.

.109

- Jbfarmy - era atât de nerăbdător, încât am considerat c ă trebuie să intervin, scumpule; Ea-i a r u n c ă o privire provocatoare lui D e a n , apoi se întoarse spre Robyne. - D e ce nu pleci, micuţo ? Prietenii] tău nu t e y a aştepta la infinit: Tonul ei era uşor, plăcut şi total deosebit de: veninul din privirea care-o făcu pe Robyne să se înfioare. E a 4 privi4 pe D e a n cu nesiguranţă. In- expresia- lui n u citi tandreţe ; privirea lui era: enigmatică, iar braţele care-o ţinuseră înlănţuită erau a c u m ţepene, p e lângă corp, Clarissa ţinându-î d e unul. D a c ă el regreta-intervenţia acesteia, nu -lăsa să se vadă nimic. Robyne se duse lângâ Johnny care discuta despre creşterea animalelor cu unul dintre vecini. El fu fericit s - a revadă r dar din/compbrtamentul lui nu reieşea în nici un c a r nerăbdare. D i n contră,, el îşi continuă conversaţia: Petrecerea continuă, dar pentru Ro.byne orice încântare dispăruse din această noapte parfumată şi fu fericită când sosj ora plecării. Dearr propuse s-o însoţească, dar Johnny p r o t e s t a ; el a v e a maşină şi Granietkop era* în drumul său. D e a n păru satisfăcut să cedeze. El o salută, politicos-, p e Robyne, chiar amical, şi procedă l-a fel cu A n n a şi băieţii., Ca întotdeauna, Clarissa e r a lângă el şi d ă d u indicaţii. - Johnny, ai grijă de tinerii mei prieteni. Şl fără plimbări cu Rbbyrie, după ce coboară sora şi fraţii ei ! ' —

11®

—

] j ]

Dar, când Anna şi fraţii ei dispârurâ în casa, Johnny x> trase :pe Robyne deoparte. - ; Pat veni sâ te vnd ? Srgur. 1-xrr -fi p l ă c u t şi ei sâ manifeste acelaşi entiatosm rsposntan. - Genial ! El se nctplecxi sărute, dar e a fâcu o mişjcane Ibr^scâ şhsâautul M e r i z â pe jobraz; Johnny nu păru ofensat şi răpuse pe a e e l a $ t o n amical : - rEşîi fatâ i&praaţionalâ, Robyne. £ e cutrand. ^ Q u w ş m t , ma privi stopurile maşinii pienzândju-3© m M u r a l e . D e mmk timp simţise n e w m d e sa fi dbrite, Simţise isigunanţâ în p r e a j m a Lui iohrany, totuşi, c i t a s e aarutul Nu era nevoie mu f i e în rbni^Je 4 m -xm sâ ştie ,; el n-o p u t e a asm^ţion© rea Gfc&an. laftmisy ^ u z a n ţ , lîivak, pwternic şi nfrumos, -dar iui p a s e d a aceeaşi pu^te® mmgpm jei. nu se p u t e a abţine d e J a comparaţii. N u era drept, ştia. Dar i D e a n îi *$ffipâneo •Hodte 'gândurile şi gândul b De^an îi i r e z e a toate simţurile. ' î a privi cu tristeţe rn noapte. Nu e r a posrbil, nu putuse sâ sre iVidrâgosteascâ de T>eun 'Wor• Tuay; ^Atrotţia f i z i c a p r o v o c a m pasiune. N u p u "tea n e g a , >Dean e r a seducător. -Privirea lui ere 'saficterifâ perţtru vt~\ m â r i pulsiil, dar dnagost e a *erka cea c a r e conta, iar w r i t i m e n t e f e ei peniru n-aveau nici o legătura cu dragostea în adevâratul sens al cuv&rttului.

s

i | j | ! j | j 1 j I 1 ! ; î j ; j ! i

' A d e v ă r a t ? murmura o voce interioara, şi trădătoare. Robyne încercă sâ respingă ideea, dar aceasta rezistă. Se ascundea ea de r e a l i t a t e ? Recunoscu adevărul : era îndrăgostită de D e a n . Ştia de mult timp, dar refuzase să recunoască. Poate c ă apăruse c â n d el o salvase de vagabond ? Sau la prima ei vizită Ia Blue Mountain, când încercase să treacă drept Robert ? în orice caz, situaţia era disperată. Pentru Robyne, dragostea însemna căsătorie. Iar aceasta n-avea să fie niciodată. Căsătoria Iui D e a n cu Clarissa nu e r a decât o chestiune de timp. Această femeie frumoasă şi rece se instalase deja la Blue Mountain. Ea locuia acolo, ior D e ă n n-o a s c u n d e a , In seara astă, e q jucase rolul stăpânei casei. Toată lumeo d i n regiune se aşteptă la c ă s ă t o r i a l o r / i a r Robyne trebuia să fie înţeleaptă. D a c ă putuse să se lupte cu toate adversităţile, nu- putea să se r e semneze că bărbatul de care eră îndrăgostită nu era pentnu e a ? C â n d sosi d a t a următoarei plăţi, Robyne hotărî să meargă eă la Blue Mountain. Nu-l putea evita pe D e a n fa infinit. Era mai bine să-l înfrunte cât mai c u r â n d posibil... îl înşeuă pe Flash şi porni la Vântul îi sufla în păr ş{ o ciufulea, dar asta n - a v e a importanţă, In .ultima vreme avea a t â t de rar ocazia să călărească, încât voia- să profite. C e e a ce o întrista e r a vederea pământurilor crăpate de secetă, c e r â n d ploaie în zadar.

.112

Ga întotdeauna, Blue M o u n t a i n contrasta penibil cu Greni^tkop, printr-o splendoare ce sfida ploaia. D e a n nu se vedea pe nicăieri pe câmpuri, iar Robyne se întrebâ d a c â - l va gâsi acasă. Ea-şi lâsâ calul în grija unui bâiat de la grajduri şi se îndrepta deja spre verandâ când îi vâzu. Clarissa era întinsâ pe un şezlong, iar D e a n era a p r o a p e de ea, stând cu spatele spre Robyne.* Era pe cale sâ-şi facă simţită prezenţa, când îşi auzi numele în discuţia lor. Clarissa vorbea, iar fata-i simţi g h e a ţ a din glas. Râmase pe loc, ascunsâ de o tufâ, cu toţi muşchii contractaţi şi aşteptând Urmarea conversaţiei. - ...E zi de plată, nu-i a ş a ? D u p â felul cum dănsa' cu tine în seară petrecerii, presimt cc Vă veni chiar eă, de data asta, ' . U r m a . o clipa de tăcere, apoi se auzi râsu! ascuţit al Clarissei. - Dragul de tine, nu ştiu cum reuşeşti sâ suporţi oceăstâ puştcaicâ. Robyne devine din ce în ce mai greu de suportat. N - a r trebui sâ-i spui vreo două vorbe ? D e a n izbucni într-un râs grav şi amuzat. Dar Robyne nu mal aşteptă sâ-i a u d ă răspunsul, dispărând m spatele casei, la fel de încet pe cât sosise. C â n d încalecă pe Flash, îşi dâdu seama că tremură: Era totuşi m u l ţ u m i t ă că nu fusese zărită. D a c ă şi-ar fi făcut simţită prezenţa d u p â cele spuse •

113 l

i

•

de:- Clarisscr, prababil ei «ar fi considerat necesar să: SB: SCUZE, c e e a ce. i-ar* fr sporit umilinţa. Micky culegea portocale pentru dulceaţă; la întoarcerea ei acasă. Robyne îl chema, îi înmâna cecul şi-l trimise la Blue Mountain, Q u p â plecarea lui, ea se întoarse în casâ şi s e schimfen- cu h a i n e l e de lucru, li v e n e a se arurrce în pat şi sfe-şi plângă tot necazul şi umilinţa, d a r avu impresia că în felul a c e s t a le-ar acorda o victorie lui D e a n şi Clarissei şi s e abţinu. Ieşi din casă şi porni sâ ude culturile d e doy-Ieci c a r e a v e a u deja mare nevoie d e a p ă . Udatul culturilor e r a o muncă, obositoare, dar avea nevoie de oboseală fizică pentru a-şi linişti sufletul, Ce. proasta fusese,, crezând că-i va face plăcere să-l reyadă pe D e a n şi sâ-i vorbească, I Şi ce nebunie, să creadă că n u r i vor putea f i ghicite s e n t i m e n t e l e ! Ei şi-au râs de e a t nu numai Clarissa ci şi Dean, Prezentarea lui Johnny» fusese pusă Ia cale, pentru ca e l să joace rotul de antidot al pasiunii unei puştoaice: Ii ura pe amândoi. îşi bătuseră joc de ea, iar. această umilinţă e r a insuportabilă. Intr-un fel s a u altui, a v e a să a j u n g ă s ă r i demonstreze lui D e a n câ nu e r a o puştoaică. Nu-5 va mai perirrite: sâ r â d ă p e seama ei..

CAPITOLUL 8 -Robyne nu crezuse niciodatâ câ v a munci cu dtâta îndârjire cum o "făcuse în ultimele Iutii,