Trandafirul de Aur

JULIETTE PATRICE

Trandafirul de aur Traducerea [i adaptarea \n limba român` de IRINA POPESCU-TISMANA

ALCRIS Romance

Capitolul 1 Fiecare minut de zbor era o \ncântare. 747 plutea pe o mare de nori colorat` \n auriu-ro[cat de soare. Deja patru ore de c`l`torie. Va ajunge la Atena la… Thea Hunt \[i scutur` p`rul ar`miu. Doar nu era s` se team` de un mic calcul de fuse orare! Iat`, va ajunge \n Grecia, da… la orele [aisprezece. |[i netezi compleul de in crem [i se \ntinse, lungind o pereche de picioare cizelate irepro[abil, demne de perfec]iunea statuilor antice. O dat` ajuns` pe p`mânt, nu va avea timp de pierdut, trebuia s`-[i recupereze bagajele, s` treac` prin vam` \n vitez` [i s`-[i g`seasc` avionul de leg`tur`. Linia interioar` care deservea Melinas nu avea decât un avion pe zi. Dac` \l sc`pa… Thea zâmbi. Nu-l va sc`pa, pentru c` avea \ntâlnire cu Melinas. Insula ei… M` rog, cea \n care bunica ei v`zuse 5

lumina zilei. Ast`zi, va descoperi p`mântul str`mo[ilor ei, a[ezat ca o bijuterie \n apele albastre ale M`rii Ionice. Yaya – bunic` \n grece[te – \i vorbise adesea, \ntre]inând visurile ei de copil cu legende \nsorite \n care zeit`]ile \nlocuiau prin]ii [i p`storii din pove[tile occidentale. De mic`, Thea \l cuno[tea pe Apolo, zeul soarelui [i pe Zeus cel teribil, st`pânul fulgerelor, care cobora pe p`mânt s` seduc` simple muritoare… Yaya evoca ruinele superbe, martore ale prestigiului civiliza]iei antice, descria portocalii \n floare, blânde]ea prim`verii, mieii care zburdau la soare. Deoarece Yaya, Helene Louris pe numele ei de fat` \[i petrecuse toat` adolescen]a la Melinas. La optsprezece ani se c`s`torise cu Iannis Melos. {i, ca mul]i tineri greci la \nceputul secolului, luaser` drumul Americii… Se instalaser` la New York [i d`duser` via]` unei fiice, Sofia, mama Theei. F`r` a-[i nega originea, Sofia nu fusese niciodat` curioas`. Nu-i prea p`sa de povestirile mitice unde se \nfruntau zeiii… Thea, dimpotriv`, se pasionase de Grecia din fraged` copil`rie. Fascinat` de descrierile bunicii, \[i promisese s` cunoasc` \ntr-o zi acest p`mânt fabulos unde soarele era rege! – O s` mergem amândou`, nu-i a[a, Yaya? – Sigur, draga mea. Amândou`… {i-]i voi ar`ta insula mea, vom vizita casa \n care m-am n`scut. 6

La aceast` amintire, ochii Theei se umezir`. Bunica ei murise cu trei ani \n urm`, f`r` s`-[i revad` vreodat` ]ara tinere]ii sale. Dar Thea \[i continua visul. |n câteva ore, va fi acolo. Mai \ntâi se va duce s-o vad` pe veri[oara ei Alethsa Issue, din ramura familiei care r`m`sese \n Grecia. Aletha \nv`]ase engleza datorit` unui preot din sat. Din momentul \n care [tiuse s` scrie, \ncepuse cu Thea o coresponden]` care dura deja de zece ani. {i dac` Thea zbura spre Melinas, era din cauza ultimei scrisori pe care o primise: Drag` Thea Vreau s` te previn \n câteva cuvinte: terenul care a apar]inut familiei Louris se va pune \n vânzare. Dup` cum [tii, num`r` patruzeci de acri, cu o plaj` privat`. C`su]a dateaz` de la \nceputul secolului, dar proprietarii actuali au ad`ugat o baie. Sunt dou` camere [i un salon care d` spre mare. Cum tu visezi dintotdeauna o re[edin]` la Melinas, am ]inut s` te avertizez imediat. Pre]ul fixat este de dou`zecii de mii de dolari. Sper c` toat` lumea este bine s`n`toas` la tine. Dimitri [i cu mine suntem bine [i copiii la fel. Scrie-mi repede s`-mi spui ce ai de gând \n privin]a terenului. Veri[oara ta care te iube[te, Aletha 7

Planurile ei? Foarte simplu: s` achizi]ioneze terenul! De cât` vreme se gândea la asta! Ca prin minune, avea economii suficiente pentru c`… Dar era o poveste lung`. La \nceput, evitase „Sirena m`rii“, un mic butic de artizanat mexican pe care Thea \l deschisese \mpreun` cu o prieten`, la sfâr[itul studiilor lor comerciale. Ie[ite primele din promo]ia lor, preferaser` aventura \n locul muncii de comer] de rutin` \ntr-o mare \ntreprindere. |n primul an trebuiser` s` se zbat` pentru a supravie]ui dar, \ncetul cu \ncetul, micul butic din New York, din centrul Manhattanului, \[i f`cuse un renume de originalitate care [tiuse s` atrag` clientela. |mprumuturile contractate pentru achizi]ionarea localului fuseser` rambursate [i cele dou` prietene putuser` \n cele din urm` s`-[i acorde salarii bine meritate. Buticul reprezenta mult pentru Thea. |i consacra tot timpul [i rezultatele o satisf`ceau din plin. Mai mult, adora s` c`l`toreasc` [i meseria ei o f`cea s` parcurg` locuri exotice ca Mexicul sau Jamaica pentru a colec]iona articole de artizanat ce erau puse \n vânzare la „Sirena“. Singura ei problem` era de ordin personal: cum s` g`seasc` \n aceste condi]ii timpul de a lega o rela]ie cu un b`rbat? |n afara câtorva flirturi la universitate, via]a ei sentimental` r`mânea pustie. Muncea prea mult pentru a se \ndr`gosti! Uneori, 8

p`rin]ii ei se \ngrijorau s-o vad` singur`, dar ea râdea de temerile lor. Succesul \i surâdea, era tân`r`… Fiecare lucru la timpul s`u… {i atunci, f`cuse cuno[tin]` cu Robert. Tân`r avocat de viitor, o scosese o dat` sau de dou` ori la restaurant… Prietenia lor se \ndreptase repede spre un sentiment mai tandru… Oare era dragoste? se \ntrebase Thea, nedumerit`. |n ciuda lipsei ei de experien]` [i a rezervei naturale, g`sea c` s`rut`rile lui o dezam`geau [i nu se \ncadrau \n descrierile pline de pasiune pe care le citise \n romane. |n ciuda acestui fapt, era gata s` se decid`, pân` \n ziua \n care descoperise concep]iile lui Robert \n materie de cuplu: pentru el, femeia trebuia s` stea cuminte acas` [i de preferin]` la buc`t`rie! Ce onoare! Thea n-avea de gând s` duc` o asemenea via]` [i cu atât mai pu]in s`-[i abandoneze buticul! Dup` ce rumegase totul pe toate fe]ele, tân`ra rupsese logodna cât mai diplomatic posibil. Punând banii de-o parte \n timpul celor câteva luni cât durase rela]ia lor – planificaser` s`-[i cumpere o cas` punându-[i \n comun economiile – era acum posesoarea unei sume frumu[ele [i putea s` se gândeasc` la o proprietate \n Grecia. Via]a avea uneori \ntors`turi ciudate! Thea zâmbi. La Melinas \[i va descoperi r`d`cinile. |n curând, casa Yayei va fi a sa [i, pentru a aranja totul, 9

va \mbina \n acela[i voiaj pl`cerea [i afacerile. Carla, prietena ei care administra Sirena \mpreun` cu ea, era de acord s` se orienteze spre artizanat mediteranean. Thea se va duce \n Grecia de dou` ori pe an pentru a prospecta regiunea [i \n acela[i timp \[i va petrece vacan]a. Când nu se va afla pe insul`, va putea \nchiria casa, opera]ie cu atât mai rentabil` cu cât num`rul de turi[ti cre[tea de la an la an. Hot`rât lucru, totul se \nl`n]uia de minune! P`r`sindu-[i visarea, tân`ra relu` cartea pe care o \ncepuse la decolare, povestea unui prin] frumos ca un zeu, care se petrecea \n cadrul Greciei antice. Brusc, f`r` s`-[i dea seama exact ce o \ndemnase s-o fac`, \[i ridic` ochii [i-l v`zu pe el, eroul ei, ie[it direct din romanul pe care-l citea. |nainta cu un pas ferm [i hot`rât de-a lungul culoarului lui 747! Thea crezu c` viseaz`. Bine\n]eles, elegantul costum gri \nchis apar]inea secolului dou`zeci, dar ]inuta capului mândru, profilul de camee, puterea de seduc]ie care se dagaja din acest b`rbat \l situa \ntr-o cast` special`, cea a privilegia]ilor, a elitei. El se opri pentru a l`sa s` treac` o stewardes` [i Thea putu s`-l contemple mai mult. |nalt, cu ochi [i p`r negru, d`dea impresia de for]` [i autoritate calm`. Alura lui felin` l`sa s` ghice[ti un trup cu mu[chi lungi [i fini. Evoca o panter` care-[i st`pânea puterea, dar era gata \ntotdeauna s` sar`. 10

Sim]indu-se observat, necunoscutul se \ntoarse. Privirile li se \ncruci[ar` [i Thea sim]i un [oc: avea sentimentul c`-l cunoa[te, dar era imposibil! |l vedea pentru prima oar`. Un astfel de b`rbat nu se uita u[or! El zâmbi, cercetându-i cu insolen]` sânii fermi, picioarele fine, coapsele dezgolite de fusta urcat` prea sus. Thea se \nro[i, se \ndrept`, \[i trase nervoas` fusta, \ncercând s`-[i compun` un aer degajat. O scânteie ironic` se aprinse \n ochii negri care o priveau. |[i relu` \n mod ostentativ lectura, furioas` c` nu-i putuse r`spunde cu aceea[i privire. La trecerea lui, Thea f`cu eforturi s` r`mân` impasibil`. Paris era singura escal` \nainte de Atena. Necunoscutul nu cobor\ [i, ciudat, aceast` constatare o tulbur` pe tân`r`. Sim]i o mul]umire secret` [i \n acela[i timp o jen` curioas`. |n curând, totu[i, apropierea de Atena \i alung` orice alt` preocupare. Toate visurile ei de copil se concretizau. |n câteva minute, va ajunge pe acest p`mânt magic, a c`rui dragoste \i fusese insuflat` din leag`n. Va z`ri Acropole [i templele sacre, l`ca[uri ale civiliza]iei antice. Thea \[i lipi nasul de hublou, re]inându-[i r`suflarea… Periferiile ora[ului nu aveau nimic spectaculos, cenu[ii ca toate ale marilor metropole. Dar deodat` ap`ru Pathenonul, bijuteria Acropolelui, cu cabane de marmur` reflectând lumina de aur a dup`-amiezii. Grecia! 11

Aeroportul mi[una de lume. Thea se strecur` cum putu dar, \ntre debarcare [i a[teptarea bagajelor, se scurse o or` bun`. Nu-i mai r`mânea mult timp ca s` treac` prin vam` [i s` g`seasc` terminalul lui Ionian Airways, compania care deservea insulele. Se a[ez` la coada care se forma la ghi[eele vamei [i care avansa cu o \ncetineal` tipic mediteranean`… Timpul trecea. Când \i veni rândul, nu mai dispunea decât de dou`zeci de minute ca s` sar` \n avionul ei. |n fa]` se deschidea un culoar interminabil. Se gr`bi, blestemându-[i mania de a-[i lua bagaje prea multe. Aceast` valiz` cânt`rea o ton`! – Este nevoie de ajutor? Aceast` voce grav`, profund`… Thea tres`ri, propulsându-[i valiza \n tibia zeului grec pe care-l remarcase \n avion! – Oh! |mi pare r`u! V-am lovit? – Cred c` voi supravie]ui… El zâmbi, descoperindu-[i din]ii str`lucitori. – Eu trebuie s` v` cer scuze, v-am speriat. V`zut de aproape, era [i mai seduc`tor. Câteva riduri fine la col]ul ochilor, datorate râsului [i statului \n aer liber, nu vârstei. Thea \i d`dea cam treizeci [i cinci de ani. – Nu-mi r`mân decât zece minute s` prind avionul. Regret, dar trebuie s-o iau la goan`!. 12

– L`sa]i-m` s` v` duc valiza. Dar ce ave]i \n`untru? Plumb? – Doar cu ce s` m` \mbrac cincisprezece zile. Nu [tiu s` c`l`toresc simplu. – Se vede! spuse b`rbatul zâmbind. |l cunosc pe pilot, nu a[teapt` nici un minut. Din doi pa[i, el era deja la cap`tul culoarului. – A[tepta]i! De unde [ti]i c` lu`m acela[i avion? – Nu exist` decât unul \n aceast` parte a terminalului, cel care deserve[te Melinas. Asta pic` bine, este chiar destina]ia mea! Soarele torid de august, \nfierbânta asfaltul care pe alocuri lucea ca o oglind`. Când v`zu micul bimotor care se preg`tea de plecare, Thea sim]i c` i se \nmoaie picioarele: modelul data din al doilea r`zboi mondial cel pu]in [i uitaser` s`-l caseze! Tovar`[ul ei \i ghici gândurile [i \ncepu s` râd`. – Nu te nelini[ti. Ne va duce la destina]ie bine s`n`to[i! Pasarela, contemporan` demn` cu aparatul, se balansa periculos cum puneai piciorul pe ea. Thea se avânt`, [i fu cât pe ce s` alunece. Un bra] ferm o re]inu. Un val de c`ldur` o travers`. Când \[i rec`p`t` echilibrul, b`rbatul o l`s`. Thea urc` la bord, con[tient` de privirea care \ntârzia pe picioarele ei lungi, bronzate. Ce senza]ie ciudat`! S-ar fi putut 13

spune c` era o mângâiere pe pielea ei. Bine c` era singur` \n micul avion!. Nimeni nu va remarca tulburarea [i ro[ea]a care-i \mpurpurase obrajii. Prin hublou, \l vedea pe necunoscut discutând cu pilotul. |[i scosese haina [i sub ]es`tura fin` a c`m`[ii, se ghiceau mu[chii tari, pielea bronzat`. Un zeu grec! Era singura compara]ie care-i venea \n minte. – Kali Mera! Thea se \ntoarse [i zâmbi, spunând [i ea bun` ziua \n grece[te. Doamna de o vârst` oarecare care intra, purta un crucifix de argint pe rochia ei neagr` [i strângea la piept o roat` enorm` de brânz`. Thea se sim]i brusc p`truns` de bucurie – se afla cu adev`rat \n Grecia! Zeul grec discuta \n continuare la piciorul pasarelei. Poate c` se r`zgândise, se hot`râse s` ia alt avion. Stomacul i se strânse [i-[i repro[` imediat aceast` reac]ie. Ce \nsemna asta? Totu[i, scoase un oftat de u[urare v`zându-l c` urc` la bord. Veni [i se a[ez` chiar lâng` ea. Se sim]ea aerul m`rii, briza [i acest parfum al libert`]ii o \mb`t`. El se \ntoarse c`tre ea \ntinzându-i mâna. |n privirea lui neagr` str`lucea o lucire mali]ioas`. – Nicolas Palmer. Merg la Melinas. – Thea Hunt. {i eu la fel. – Perfect. Acum c` prezent`rile s-au f`cut, te pot invita \n aceast` sear` la cin`? 14

Capitolul 2 Cu ochii m`ri]i, Thea uit` s`-i lase mâna. Acest Nicolas Palmer nu pierdea timpul. Cel mai uimitor era c` avea chef s` accepte. Invita]ia era f`r` \ndoial` \ndr`znea]`, dar zâmbetul era atât de fermec`tor, \ncât nu te puteai formaliza. Tân`ra reflect` repede: Aletha trebuia s`-i lase un bilet la hotel. Dac` \i fixa \ntâlnire chiar \n acea sear`… – Pasagerii sunt ruga]i s`-[i prind` centurile! Mesajul pilotului o scuti s` r`spund` imediat. Aterizarea la Melinas era prev`zut` \n trei sferturi de or`. Profit` de r`gaz pentru a analiza situa]ia. Incontestabil Nicolas Palmer era un b`rbat foarte seduc`tor. De când \l v`zuse \n zborul 747, nu se gândea decât la el [i se sim]ea ciudat de tulburat` de prezen]a lui. Dar trebuia s` asculte de ra]iune. 15

Oboseala decalajului orar o f`cea s` nu judece prea clar [i nu era \n]elept s` accepte o cin` \ntre patru ochi. Dintr-o dat`, avionul f`cu o deviere brusc`. Thea \[i \n`bu[i un strig`t. Se vor pr`bu[i? Imediat, mâna lui Nicolas fu peste a ei, cald`, lini[titoare. – Nu-]i fie fric`. |ntotdeauna are probleme la plecare! Mai nelini[titor ar fi ca totul s` se petreac` normal. – Mul]umesc… De obicei \mi place s` merg cu avionul, dar recunosc c` acesta m` face s` m` simt un pic nervoas`. – N-ai de ce! exclam` Nicolas râzând. Te asigur c` pilotul este un expert. Nu avem de ce ne teme. Thea fu mi[cat` de efortul lui pentru a o lini[ti. Cobor\ privirea asupra mâinii bronzate care o acoperea \n continuare pe a sa. Cât de atr`g`tor ar fi domnul Palmer, dar nu putea s`-[i lase mâna \ntr-a lui pe toat` durata zborului… – Uite! O l`s` pentru a-i ar`ta imaginea aurie care se \ncadra \n hublou. Acropole… – Ce frumos este, murmur` Thea. Se vede mai bine ca adineauri. Am impresia c` dac` \ntind mâna pot atinge templele! – Nu m` satur niciodat` de acest spectacol… – Este prima dat` când vii \n Grecia, Thea? 16

– Da. – Dac` Pantenonul \]i place atât de mult, ]ara \ntreag` te va fascina. |n fiecare clip` o ruin`, o coloan` doric`, un mozaic, te vor transporta din secolul dou`zeci \n epoca zeilor antici. Insulele sunt o frumuse]e care-]i taie r`suflarea, cu casele lor albe \nconjurate de flori. Thea \l asculta cu pl`cere. |i pl`cea la un b`rbat aceast` poezie, aceast` sensibilitate la farmecul naturii, acest amestec intim de for]` [i blânde]e. – Peisajele pe care mi le descrii \mi sunt familiare. Bunica mi-a vorbit mult despre ele când eram mic`. – Bunica ta este n`scut` \n Grecia? – Da, chiar la Melinas. Prin tat`l meu am sânge irlandez \n vine, ceea ce explic` buclele mele ro[cate, spuse ea zâmbind. Nu sunt decât pe jum`tate grecoaic`. Dar cuno[ti bine ]ara. Locuie[ti aici? – Nu, am venit des \n ultimul timp fiindc` m` gândesc s`-mi instalez aici afacerea. {i tu, \n vacan]`? – Nu numai. Am venit [i pentru afaceri. N-avea obiceiul s`-[i povesteasc` via]a necunoscu]ilor, dar chiar asta f`cu, p`rându-i-se foarte firesc. |i spuse totul: magazinul, cariera sa, c`su]a pe care vroia s-o r`scumpere. Curios, dar când vorbise de terenul bunicii, el \[i \ncruntase sprâncenele [i crezu c` privirea i se \ntunec`. Probabil visase… Se scuz` râzând: 17

– Cred c` te-am plictisit cu toate aceste detalii! Nu \n]eleg ce m-a apucat, de obicei nu sunt atât de vorb`rea]`. – |mi plac oamenii entuzia[ti. Ai un scop \n via]`, faci totul pentru a-l atinge, este normal s` vorbe[ti despre planurile tale. Privirea lui \ntunecat` era plin` de o admira]ie sincer`. Thea sim]i c` ro[e[te. – La drept vorbind, m` \ntreb dac` nu fac un pic cam mult. Dar am mult` energie [i meseria mea m` pasioneaz`. – |n a[a fel \ncât \i consacri tot timpul, ceea ce \nseamn` c` nu-]i mai r`mâne loc pentru dragoste. |ntrebarea nu era formulat`, dar Thea nu \ncerc` s` se eschiveze. – |n general ai dreptate, cu o singur` excep]ie. Dar drumurile noastre s-au separat. – Ai fost c`s`torit`? – Logodit`. – Nu vorbi despre asta dac` \]i este prea greu. – Oh! nu p`strez amintiri urâte. A fost o ne\n]elegere. Cred c` am confundat dragostea [i prietenia. Din nou \i juca feste imagina]ia? Crezu c` vede u[urare \n privirea lui. – {i tu? – Nimic, spuse el simplu. Celibatar f`r` nici o leg`tur` nic`ieri! Am \ntâlnit numeroase femei 18

frumoase, inteligente. Nici una nu m-a convins s` abandonez celibatul. Ori ele nu \ntruchipau idealul meu feminin, ori drumurile noastre s-au \ncruci[at prea devreme sau prea târziu? Bine\n]eles c` Thea nu ignora c` era u[or s` negi o leg`tur` \n timpul unei vacan]e la soare, totu[i, instinctul \i spunea c` Nicolas nu min]ea. Nu era b`rbatul care s` tri[eze \ntr-un mod atât de meschin. Nici ochii lui, \n care se citea admira]ia, nu tri[au. |n str`fundul ei, Thea era convins`. – Vorbe[te-mi despre tine, Nicolas. Se exprimase aproape brusc, \ncercând s`-[i ascund` emo]ia. – La ordinele tale! Biografia complet`: n`scut \n Boston, familie bun`, educa]ie f`r` repro[, la Harvard, diplom` \n comer]. Hobby: vaporul. Iat`. {tii totul. – M-ar mira mult! Nu [tiu de exemplu ce meserie exerci]i. – Aceea[i cu modul \n care \mi petrec timpul liber. Am reu[it s` \mbin pl`cerea cu profesia. Acum zece ani am cump`rat un vapora[ care s`-i plimbe pe turi[ti pe mare. A mers bine. Mi-am m`rit flotila [i \n prezent \nchiriez iahturi pentru vacan]e, furnizând [i echipajul când clien]ii o doresc. – De ce vrei s` te stabile[ti \n Grecia? – Sezonul turistic este mai lung! Prima dat` am venit aici \n vacan]`. Dar aceast` ]ar` m-a cucerit. De atunci, caut locul ideal unde s`-mi stabilesc afacerea. 19

– {i-ai g`sit Melinas? – Poate. Curios r`spuns. Ca [i cum ar fi vrut s` \nchid` subiectul, el ad`ug`: – Dar nu ai r`spuns la \ntrebarea mea! |i zâmbi cuceritor [i Thea frem`t`. – Ce… ce \ntrebare? – Invita]ia la cin`, disear`. |i mângâie mâna. – Te rog, spuse el. Sosise ora marilor decizii! Ea \ncerc` s` câ[tige timp. – A[ fi \ncântat`, dar exist` oboseala c`l`toriei atât pentru tine cât [i pentru mine [i, dac` trebuie s` traversezi jum`tate de insul` pentru a veni s` m` iei de la hotelul meu, eu… – Care jum`tate de insul`? Pariez c` te instalezi la hanul Ionian. – Dar… de unde [tii? – Citesc gândurile, este felul meu favorit de a petrece timpul. Ca s` fiu absolut sincer, trebuie s` adaug c` nou`zeci la sut` dintre americani acolo se duc! Thea crezu c` i se opre[te inima \n piept. – Deci… [i tu tot acolo? – Ai ghicit! S-ar putea pune \n scen` un num`r de magie: doamna Irma [i [i fachirul ei ultralucid… Succes garantat! 20

|n ciuda tonului lejer, ea \i citea \n ochi dorin]a. O cuprinse un val de c`ldur`. Aproape jenat`, se \ntoarse spre hublou. Jos, o perl` alb` se odihnea \n scrinul ei turcoaz de mare. – Oh! Nicolas! Ajungem! Avionul \ncepu s` coboare [i insula c`p`ta contur, ar`tându-[i treptat colinele, plajele [i satele. – Bine ai venit acas`, Thea, [oti Nicolas. |i ap`s` tandru mâna [i Thea avu \ntr-adev`r impresia c` se \ntoarce acas` dup` o lung` absen]`. Se sim]ea atât de bine, atât de fericit` c`-[i atingea scopul. Când \[i ridic` ochii spre el, acesta o observa cu un aer serios, aproape grav. Vroia s`-l \ntrebe de ce, dar avionul ateriz` [i ea se gândea la altceva. Abia ie[it` afar`, r`mase cu gura c`scat`. Un festival de culori [i mirosuri noi o asaltar`, iod amestecat cu soare. Se ad`uga un parfum ciudat pe care nu-l cuno[tea. Ca [i cum i-ar fi ghicit uimirea, Nicolas \i explic`: – L`mâii. Mirosul lor parfumeaz` toat` insula. – Simt c` o s`-mi plac` aici. |n sfâr[it, dup` ani atât de lungi, visul ei se concretiza. Nicolas \i lu` bagajele. O pelicul` u[oar` de sudoare \i lipea c`ma[a de piele, subliniindu-i mu[chii torsului. Thea \l privea. Trebuia s` recunoasc`: o parte a entuziasmului ei se datora prezen]ei lui. |n ciuda 21

]inutei sale clasice, din toat` fiin]a lui emana un farmec f`cut din libertate [i independen]`, care o subjuga pe tân`r`. Obi[nuit` s` nu conteze decât pe sine, \i pl`cea s` reg`seasc` aceste calit`]i la un b`rbat. Cobor\ [i b`trâna cu brânza, \ntâmpinat` de ]ipete [i s`rut`ri din partea unei familii \ncântate. – Asta \mi aminte[te de copil`rie, zâmbi Thea, cân` m` duceam s`-i vizitez pe bunici. Grecii sunt foarte demonstrativi. – {i foarte pasiona]i, replic` Nicolas, privirea lui \ntunecat` devenind dintr-o dat` indescifrabil`. De ce \l g`sea atât de tulbur`tor? Poate se datora climatului, noilor solicit`ri pe care ]ara le exercita asupra sim]urilor. Poate era efectul imagina]iei care mergea cu o sut` pe or` de la \nceputul c`l`toriei. Dac` \n ea exista, transmis` de la str`mo[ii ei, un fior de pasiune mediteranean`, Robert nu fusese \n stare s-o trezeasc`. S`rut`rile lui o l`saser` de ghea]`. La drept vorbind, o dezam`giser`. Se putea s` existe [i un alt fel de pl`ceri? Sub privirea fascinant` a lui Nicolas, \ntrebarea se impunea cu acuitate. Era mai bine s` r`mân` \n gard`, panta era prea lin` [i mult prea periculoas`! Promisiunile citite \n ochii lui \i a]â]au curiozitatea, dar Thea nu era fata unei aventuri trec`toare. Valorile morale aveau o mare importan]` pentru ea. Nu se va da \n \ntregime decât b`rbatului pe care \l va iubi. 22

La cap`tul pistei ap`ru zgâl]âindu-se un jeep. Venea spre ei \n mare vitez` [i Thea crezu o clip` c` o va accidenta. – Iat` taxiul nostru, spuse lini[tit Nicolas. Andreo este la dispozi]ia pasagerilor. Conduce ca un nebun, dar n-a c`lcat niciodat` pe cineva, cu excep]ia câtorva g`ini r`t`cite pe drum. Andreo s`ri din ma[in` ca dracul din cutie pentru a-i ajuta s` se instaleze. De-abia se a[ezaser` c` el demar` \n tromb` [i Thea \n]elese foarte repede c` dac` sc`pa, nu va uita traseul prea curând! – Ora[ul este departe? strig` ea pentru a acoperi zgomotele radioului [i ale motorului. – Cincisprezece kilometri! Vi s-ar p`rea mai pu]in departe dac` a]i privi peisajul. Thea zâmbi slab. La stânga ei, o g`in` care sc`pase ca prin minune, \[i num`ra penele ciufulite de trecerea bolidului. Drumul \[i schimb` dintr-o dat` direc]ia [i sub ochii lor ap`ru Marea Ionic` \n toat` splendoarea ei albastr`. Superb… [i \nfrico[`tor, având \n vedere proximitatea pr`pastiei. Drumul era \nghesuit \ntre mare [i falez`. Un viraj un pic cam brutal o trimise \n vecinul ei. Se \ndrept` imediat, dar nu suficient de repede pentru a r`mâne indiferent` la contacul dintre pieptul lui viguros [i sânii ei. Nicolas zâmbi [i-i puse un bra] protector pe um`r. Speriat` c` se sim]ea atât de vulnerabil`, \ncerc` s` se elibereze. 23

– Ar trebui s`-mi accep]i ajutorul, altfel o s` cazi peste bord la prima curb`. – Nu \n]eleg nimic din acest limbaj marin`resc, zise Thea pentru a-[i masca tulburarea. De când o \nconjurase cu bra]ul, sim]ea un fel de ame]eal`. Din cauza hopurilor efectuate de ma[in`, coapsele lor se atingeau. Se str`dui s` r`mân` calm` [i-[i concentr` \ntreaga aten]ie asupra peisajului, respirând frumuse]ea \mb`t`toare a acestui sfâr[it de zi. Falezele pr`p`stioase cu stânci decolorate de soare c`p`tau nuan]e de ocru sub soarele care apunea. Pe marginea drumului, câ]iva m`slini \[i ar`tau siluetele contorsionate. |ntâlnir` un grup de femei cu rochii [i basmale care culegeau m`sline. Andreo ap`s` cu toat` puterea pe claxon pentru a elibera drumul de impruden]e, apoi le dep`[i \ntr-un nor de praf, \n mijlocul râsetelor. Câteva case izolate anun]au Melinas. Hotelul trona \n mijlocul pie]ei centrale, \nconjurat de taverne. A[ezat` la terase, o popula]ie \n mare parte masculin` mânca salat` sorbind din uzo, sub boltele din vi]` de vie. Sosirea jeepului, eveniment marcând seara, atrase toate privirile [i deveni repede centrul tuturor preocup`rilor. Thea ar fi dorit s` dispar` \ntr-o gaur` de [oarece. Nicolas o ]inea \n continuare de umeri [i toat` lumea trebuia s` cread` c` erau \mpreun`. 24

Andreo \i depuse \n fa]a hotelului albit de var [i dup` ce bagajele fur` desc`rcate, le ur` [edere pl`cut`. Era cu adev`rat simpatic când nu conducea. – La ordinele dumneavoastr` doamn`! spuse \ntr-o englez` perfect` func]ionarul de la recep]ie, un omule] brunet [i durduliu. – Numele meu este Thea Hunt. Am rezervat o camer` pentru o persoan`. |n spatele ei, Nicolas frunz`rea distrat un ziar. Func]ionarul f`cu ochii mari. Precis \i luase drept un cuplu. Ne\n]elegerea f`cu s` creasc` jena tinerei, a[a c` ad`ug` sec: – Ce se \ntâmpl`? N-a fost f`cut` rezervarea? – Ba da, bine\n]eles, domni[oar`. Camera dumneavoastr` v` a[teapt`. Dac` vre]i s` m` urma]i. – N-a l`sat nimeni nici un mesaj pentru mine? – Nu \nc`, domni[oar`. |mi pare r`u. Thea \l urm` pe func]ionar, dar Nicolas o re]inu de bra]. – Ne \ntâlnim peste o or` s` cin`m, de acord? Pe teras`. Thea ezit`. Cu coada ochiului, surprinse curiozitatea avid` a func]ionarului. Lucrurile evoluau prea repede dup` gustul ei. – Alt` dat`, poate. C`l`toria m-a obosit. Nicolas nu-[i ascunse dezam`girea, dar nu insist`. 25

– Bine. Alt` dat`. Cu un zâmbet fugar, ea porni dup` func]ionar. Diferitele aripi ale hotelului \nconjurau terasa \n unghi drept. Se ajungea la camere urcând o scar` exterioar` ce ducea \ntr-o loggia care \nconjura cl`direa. |n centrul terasei era o fântân` artezian` care susura printre straturile de flori. Mesele erau deja aranjate pentru cin`. Camera o entuziasm` pe Thea prin simplitatea ei. Un covor artizanal albastru cu auriu acoperea pardoseala, iar patul era \nvelit de o cuvertur` lucrat` de mân`. Fereastra fusese deschis` [i adierea serii umfla perdelele albe. Pe o comod` de stejar, un bra] de flori de câmp se ofileau \ntr-un vas de lut. Dr`gu]` aten]ie, \[i spuse tân`ra desf`cându-[i bagajele. Comandase o farfurie cu aperitive variate. Va face \ntâi o baie [i apoi va cina \n lini[te. Dup` aceea se va duce la recep]ie s` \ntrebe dac` venise mesajul de la veri[oara sa. Seara se anun]a cald`. Dup` ce termin` cu baia, \[i alese o rochie bleu turcoaz, decoltat` mult \n spate, \[i puse câte o pic`tur` din parfumul ei preferat \ntre sâni [i \n spatele urechilor. Fa]a ei bronzat` natural nu avea nevoie de machiaj. Se mul]umi s`-[i aplice pu]in ro[u pe obraji [i o umbr` alb`strie pe pleoape pentru a-[i sublinia str`lucirea ochilor limpezi. }inuta fu completat` de o pereche de espadrile asortate cu 26

rochia. Se privi \n oglind`. Pliurile rochiei se mulau pe silueta sa supl`, ca o lian`. P`rul ro[cat c`dea pe umeri \n valuri m`t`soase. Nu-[i putea re]ine un zâmbet: se str`duia prea mult pentru cineva care urma s` cineze singur` \n camera ei! Nu cumva spera ca din \ntâmplare s`-l \ntâlneasc` pe Nicolas? Ridic` din umeri. Hot`rât lucru, se gândea prea mult la acel domn. |n fa]a u[ii ei, b`iatul de la etaj l`sase un platou garnisit cu aperitive [i un ciorchine de strugure. |nghi]i totul rapid [i ie[i. Ce dr`gu]` era terasa v`zut` de pe verand`! Crepusculul p`lea \n fa]a tuturor lumân`rilor aprinse pe mese. Lumina lor blând`, noaptea c`ldu]` care accentua parfumul florilor, totul contribuia la crearea unei atmosfere romantice. La recep]ie, func]ionarul nu \ncerc` s`-[i ascund` admira]ia sincer` pentru aceast` tân`r` atât de dr`gu]`. O salut` \nclinând din cap, temperând cu un zâmbet larg ardoarea care-i str`lucea \n ochii negri. – A sosit un mesaj pentru mine? – Ne, domni[oar`. |n entuziasmul lui, \[i reg`sise limba natal` pentru a spune da! Din fericire, Thea vorbea un pic grece[te. – Mi-a fost adus acum cinci minute. O s` vi-l dau. – Mul]umesc. Ea desf`cu plicul [i recunoscu scrisul Alethei. 27

Drag` Thea Scuz`-m` c` n-am venit \n seara aceasta, dar fiul meu a c`zut cu bicicleta [i trebuie s` i se pun` câteva copci. Nimic grav, dar nu ne putem vedea decât mâine diminea]`. Dimitri a descoperit un obstacol \n vinderea casei, la care nu ne a[teptam. O s`-]i vorbesc, dar nu te \ngrijora prea tare, nu avem \nc` o confirmare a problemei. Pe curând, veri[oara ta Aletha Un obstacol? Thea se \ncrunt`. – Ve[ti rele? Se \ntoarse. Era Nicolas. – Sper c` nu. Voi vedea mâine. – E[ti foarte frumoas`. Nu s-ar zice c` tocmai ai traversat jum`tate de glob. Complimentul o \ncânt` pe Thea. Ar fi putut s` i-l \ntoarc`. El purta un pantalon albastru \nchis [i o bluz` polo galben`. {ic [i relaxant, o combina]ie foarte seduc`toare. – Ce-ai spune de un p`h`rel pe teras`? Tocmai am terminat de mâncat. De aceast` dat`, ea nu ezit`. – Cu pl`cere. Chelnerul \i plas` aproape de fântân` [i Nicolas comand` o sticl` de vin grecesc. |n jurul lor, majoritatea meselor erau libere. 28

– Oamenii cineaz` devreme, remarc` tân`ra. – Dimpotriv`, n-au sosit \nc`. Turn` vinul, explicând: – |n Grecia, to]i m`nânc` \n jur de ora unu. Dup` care, toat` lumea \[i acord` o siest` pân` la ora cinci. |n tot acest timp, ]ara \ntreag` merge cu \ncetinitorul. Abia spre zece seara, nu \nainte, ies oamenii s` cineze. – Pari s` cuno[ti bine obiceiurile locului. Dumnezeule! Acest vin are un gust bizar, se strâmb` Thea luând prima \nghi]itur`. Aproape uitasem acest parfum [i \n special al vinului alb grecesc. – Preferi altceva? – Nu. Curios, chiar dac` m` \nec cu asta, \mi place. Aceast` savoare \mi aminte[te de bunica mea. {i toate planurile minunate pe care le f`cuser` \mpreun`… – Venind aici, ]i-ai realizat visul. Cum f`cea oare de-i citea gândurile? – Nu chiar. Veri[oara mea m-a anun]at c` acea cump`rare a casei se dovede[te mai complicat` decât am prev`zut. Sper c` nu este vorba decât de obstacole minore [i u[or de trecut. Ridic` ochii spre el [i, \nc` o dat`, crezu c` vede trecându-i o umbr` peste fa]`, atât de trec`toare \ncât o uit` instantaneu. Nicolas se dovedea un \nso]itor 29

fermec`tor, amuzant [i inteligent totodat`. Seara se desf`[ura ca \ntr-un vis, u[oar`, minunat de pl`cut`, aproape ireal`. – Pari perfect fericit` \n seara aceasta. – {i sunt! {i atât de destins`! M` \ntreb dac` nervii sunt cei care m` tr`deaz`, vinul sau pl`cerea companiei tale, dar am impresia c` plutesc pe un nor! La ce bun s` caut motivele acestei euforii? Mai bine s` profi]i f`r` a-]i pune prea multe \ntreb`ri. – Iat` o hot`râre \n]eleapt`. Dac` \ncerci \ntotdeauna s`-]i explici, s` analizezi, termini prin a demistifica, a distruge magia care \nconjoar` unele momente privilegiate. L`sat pe sp`tarul scaunului s`u, el o privea intens. – Artemis! f`cu el brusc. P`rea u[urat c` g`sise. – Poftim? – Artemis. Zei]a lunii [i a vân`torii. La ce m` faci s` m` gândesc. – Sunt flatat`! De unde g`se[ti asem`narea? Thea ro[i de pl`cere. Complimentul, blânde]ea serii, noaptea parfumat` [i prezen]a lâng` ea a acestui b`rbat atât de seduc`tor! Totul se combina pentru a o ame]i. – |ntoarce-te [i ai s` \n]elegi. Statuia fântânii o reprezenta pe Artemis. Tân`ra privi cu al]i ochi statuia de marmur`. Zei]a ]â[nea 30

goal` dintr-un strat de flori, cu aerul mândru [i arogant, demn` fiic` a lui Zeus, viteaza sor` a lui Apolo. Legendele antice ale Greciei \i atribuiau o frumuse]e remarcabil`. Nicolas o studia cu aten]ie. Formele pline sculptate \n piatr` ofereau o asem`nare tulbur`toare cu silueta tov`r`[ei lui. Iar expresia lui nu l`sa nici o urm` de \ndoial`, \n aceast` clip` el contempla trupul gol al Theiei. Când tân`ra lu` din nou paharul, mâna \i tremura u[or. – Statuia a fost descoperit` la s`parea solului la câ]iva metri de hotel, \n cursul lucr`rilor de canalizare. Se afla la trei metri sub p`mânt, perfect intact`! O adev`rat` minune. Proprietarii au f`cut un acord cu guvernul care le-a permis s` p`streze statuia, cu condi]ia s-o expun` \n v`zul tuturor. – }i-ai \nv`]at bine lec]ia. Vorbise un pic mai sec pentru a-[i masca tulburarea, ceea ce nu-i sc`p` lui Nicolas. – Când ceva \mi treze[te interesul, \ncerc s` \nv`] cât mai multe \n privin]a subiectului. |[i cufund` privirea \n cea a Theiei [i, sub dogoarea ochilor lui negri, ea sim]i cum trupul i se \nfl`c`reaz` [i-[i plec` ochii. – Din câte [tiu, zei]ele n-au obiceiul s` se team` de muritori, spuse el glume]. – Oh! Dar nu mi-e team` de tine! Prefer s` r`mân \n gard`, asta-i tot. 31

– Explic`-mi de ce. Se aplec` spre ea. Cel mai mic dintre gesturile lui avea gra]ia, agilitatea, puterea controlat` a unui animal de prad`. Cerea un r`spuns. Thea \l fix` f`r` s` clipeasc`: – E[ti foarte seduc`tor, chiar prea mult. – Ceea ce m` face periculos? – Da. Pe aceast` insul` de vis, având lâng` mine un b`rbat ca tine, mi-ar fi u[or s` uit de pruden]`. – {i dac` eu sunt cel care te g`se[te periculoas`? – Ce idee caraghioas`! Glumea, \n mod sigur. – Permite-mi s` rezum situa]ia \n câteva cuvinte: pe terasa unei taverne grece[ti, un b`rbat [i o femeie stau la taclale \n fa]a unui pahar cu vin. Nimic altceva. Acest b`rbat, aceast` femeie sunt fiin]e periculoase. Thea izbucni \n râs. – Conversa]ia noastr` este absurd`! S-ar spune c` este un dialog furat dintr-o melodram` a anilor treizeci. – M` \ntrebam doar unde mi-am l`sat pumnalul. Ar trebui s` te urm`resc \n plin` noapte [i s` te for]ez s` cedezi. – S` cedez? Cui? – Avansurilor mele. |n gura lui, aceste cuvinte c`p`tau savoarea pl`cerilor interzise. Aproape f`r` s` vrea, ea continu`: 32

– |mi faci avansuri? Drept r`spuns el \i lu` mâna. |ntorcând palma spre el, o duse la buze. Contactul buzelor lui fu o pl`cere atât de tulbur`toare \ncât avu impresia unui s`rut mai intim. Tot trupul ei \ncepea s` vibreze. Nicolas \i re]inu mâna tremur`toare lâng` gura lui [i ea \l implor`: – Las`-m`, te rog. – Mi se pare c` te cunosc dintotdeauna, Thea. – Ce ciudat! {i eu am sim]it acela[i lucru când ai trecut pe lâng` mine \n avion. Trebuie s` ne fi \ntâlnit \ntr-o via]` anterioar`, se hazard` tân`ra zâmbind. – Posibil. Eu sugerez o explica]ie mai realist`: picioarele frumoase au \ntotdeauna un efect devastator asupra ra]iunii mele. Thea se \nro[i. Pruden]`, pruden]`. – Nicolas, este timpul s` m` \ntorc \n camer`. Am \ntâlnire mâine dis-de-diminea]`. Un zâmbet u[or ironic ap`ru pe fa]a lui. – Bine\n]eles. Este miezul nop]ii. Aproape r`sar zorile.. O conduse pân` la camera ei. Mirosul l`mâilor \i \nv`luia puternic, trezind senza]ii. Thea se \nfior`. Fiecare fibr` a trupului se \ntinsese la maximum, exasperate de o a[teptare indefinit`. 33

Ajuns` \n fa]a u[ii, se \ntoarse. Profilul acvilin al lui Nicolas se profila pe cerul \ntunecat. |l sim]i mai mult decât \l v`zu, cum se apropie de ea, aproape s-o ating`. Deschise gura pentru a-i mul]umi dar, cu un s`rut, el o f`cu s` tac`. U[or, buzele lui coborâr` de-a lungul gâtului, senzuale, dulci, atât de dulci [i de fierbin]i totodat`. Tremurând, ra]iunea p`r`sind-o, Thea \[i d`du capul pe spate, oferindu-[i pieptul mângâierilor savante ale lui Nicolas. Acesta \i cuprinse mijlocul. Lipit` de el, se l`s` prad` gurii nes`]ioase care se plimba peste pielea ei. O voce mic`, prea slab` pentru a putea fi auzit`, \i spunea s` se opreasc`, s`-[i vin` \n fire. Dar alta, vocea pl`cerii, \i striga s` continue. |i dorea s`rut`rile, mâinile pe trup. F`r` s`-[i dea seama, \l \nl`n]ui. Gestul ei fu scânteia care declan[` focul. Cu un geam`t aproape animalic, când \i sim]i trupul arcuindu-se de dorin]`, Nicolas \i mângâie pielea s`n`toas` a sânilor. Cu ner`bdare, desf`cu bretelele rochiei [i-[i puse buzele. Thea l`s` s`-i scape un geam`t. Buzele lui Nicolas o puneau pe jar, mângâierile lui experte o \nnebuneau. |[i crisp` degetele pe ceafa lui puternic`, le \nfund` \n p`rul negru. Fiecare dintre ini]iativele ei \l \nfl`c`ra [i mai tare pe \nso]itorul ei. 34

– Deschide u[a, draga mea. Vocea lui r`gu[it` o f`cu s` coboare pe p`mânt. Cuvintele pline de dorin]` \i ar`tau pân` unde mersese cu un b`rbat pe care abia \l cuno[tea. Chiar dac` o z`p`cea, nu trebuia s` cedeze. S` fac` dragoste cu dezinvoltur` \i era imposibil. Tremurând toat`, \l respinse. – Nicolas, nu… Te rog. Totul merge prea repede. – Totu[i m` dore[ti. Thea nu putea sus]ine contrariul. – Da, este adev`rat, dar crede-m`, nu fac pe nebuna, numai c` am nevoie de un pic de timp pentru… Ezit`, c`utând un cuvânt adecvat. Nu vroia ca \ntre ei s` existe o ne\n]elegere. Nicolas o s`rut` u[or pe vârful nasului. – |n]eleg. Am tr`it o zi minunat`, dar cam lung`! Hai la culcare. Vroia s` spun`… \mpreun`? Nicolas surprinse privirea ei speriat` [i zâmbi: – Nu m` tenta, tân`r` domni[oar`. }i-am spus c` voi a[tepta. – Ri[ti s` a[tep]i cam mult! spuse ea pe un ton care vroia s` par` sever. Nicolas izbucni \n râs [i o strânse \nc` o dat` \n bra]e. – Noapte bun`, Thea. Somn u[or. |n cadrul ferestrei, luna sem`na cu o portocal` mare, atârnat` pe catifeaua neagr` a cerului. Aici, la 35

Melinas, ea p`rea mai aproape de oameni. F`cea parte integrant` din universul lor. De câteva ore, de când Nicolas o compara pe ea, Thea, cu Artemis, zei]a lunii, avea impresia c` tr`ia sub influen]a acesteia. Grecia, patria zeilor, corespundea exact cu descrierile bunicii Yaya. Singurul neprev`zut era aceast` \ntâlnire cu Nicolas Palmer. Thea zâmbi [i-[i aranj` mai bine perna sub cap. |n toat` seara nu acordase nici m`car un gând scopului c`l`toriei. De ani de zile visa la acest moment [i iat` c`, abia ajuns`, \[i pierdea capul! Trebuia s`-[i vin` \n fire: cump`rarea terenului era marea afacere a vie]ii ei. Mâine, trebuia s` se ocupe serios de tranzac]ie. Mâine… |n aceast` sear`, datorit` lui Nicolas, trupul ei se trezise la dorin]`, a dorin]` pasionat` de care nu crezuse vreodat` s-o simt`. |n fa]a ei se deschidea o lume necunoscut`.

36

Capitolul 3 Un jet brutal de ap` rece o stropi pe tân`r` drept \n fa]`. Hot`rât lucru, sistemul de instala]ii locale era o enigm` de ne\n]eles pentru oameni. Pe jum`tate râzând, pe jum`tate tremurând, se resemn` cu du[ul rece. A[a era vacan]a ei: pitoreasc` [i nea[teptat`. Soarele o trezise devreme, dar nu-i purta pic`. Se sim]ea \n plin` form`. Seara din ajun \i alungase toat` oboseala c`l`toriei. Cu atât mai bine, fiindc` o a[teptau probleme serioase. |i va trebui toat` energia pentru a negocia cu abilitate cump`rarea acestei case. Nu trebuia s` \ntârzie. Abia trezit`, se gr`bi spre baie, dar când se trezi goal` sub du[, nu putea s` nu-[i aminteasc` de statuia lui Artemis [i privirea lui Nicolas… O compara cu zei]a. Compara]ia lui ar mai fi valabil` dac` ar vedea-o a[a, cu p`rul ro[cat lipit din cauza apei, cu trupul lucind de s`pun? |n ciuda jetului 37

rece, totul corpul \ncepu s` i se \nfierbânte. Se \nro[i. Gândul c` el ar putea-o contempla \n ]inuta Evei o tulbur`. Acest b`rbat era dintr-o stof` special`, seduc`tor psihic ca [i intelectual. Cum \l vedea, o cuprindea o excita]ie delicioas`. Pentru moment, era mai bine s`-[i alunge acestea din minte. Cu Aletha avea \ntâlnire. Jum`tate de or` mai târziu, ie[ea pe verand`. Inspect` terasa. Nici urm` de Nicolas. Ce spera oare? Diminea]a nu era consacrat` afacerilor? Se instal` la o mas` \n plin soare. Chelnerul, gr`bit [i amabil, \i aduse un ziar american, f`r` ca ea s`-i fi cerut. Thea zâmbi. Data de alalt`ieri. La ce bun s` protesteze? Aici se tr`ia \n alt ritm. Termina cea de-a doua cea[c` de cafea când se auzi strigat`. Se \ntoarse: o tân`r` femeie brun`, mai scund` ca ea, cu rotunjimi mediteraneene agreabile, \nainta cu un zâmbet larg. Aletha! Ele nu se \ntâlniser` niciodat`, dar Thea o recunoscuse imediat. Cele dou` veri[oare se aruncar` una \n bra]ele celeilalte, sub privirea \nduio[at` a personalului. – Thea, e[ti exact cum mi te-am imaginat! Atât de american`! Aletha vorbea bine engleza dar, sub imperiul emo]iei, accentul ei grecesc r`zb`tea la fiecare cuvânt. 38

– Allie, sunt atât de bucuroas`! Thea aproape plângea. – Vino [i a[az`-te la masa mea. Vrei o cafea? – Bun` idee, n-am avut timp s` m`nânc azidiminea]`. Cele dou` femei se privir` o clip` \n t`cere apoi izbucnir` \n râs ca dou` [col`ri]e care f`cuser` o boroboa]`. – Nu-mi vine s` cred, Allie. Dup` to]i acei ani de coresponden]`, s` m` aflu lâng` tine! Dar spune-mi, accidentul fiului t`u? – Nu a fost nimic. Tân`rul Dimitri seam`n` buc`]ic` rupt` cu tat`l lui: are talentul de a declan[a catastrofe! r`spunse Aletha râzând. Se poate s` fie din cauz` c` amândoi poart` acela[i prenume. Cea mic` este mult mai cuminte. O adev`rat`… kukla? Allie ezita asupra cuvântului [i Thea \i veni \n ajutor: – P`pu[`. – Da, asta-i. Vorbea cu o voce blând` [i melodioas`, potrivit` cu personalitatea ei. Thea o g`sea adorabil`. Erau \n plin` discu]ie când Thea sim]i o prezen]` \n spatele ei. Cu inima tres`rindu-i, se \ntoarse. Nicolas le privea. |mbr`cat \n blugi [i o c`ma[` de pânz` albastr`, era splendid. 39

– Allie, a[ vrea… El este Nicolas. Aletha, veri[oara mea. Thea nu prea [tia cum s`-l prezinte. Privirea surprins` [i admirativ` a veri[oarei sale o f`cea s` se simt` [i mai \ncurcat`. Evident, Allie \[i punea \ntreb`ri asupra rela]iilor lor. – |ncântat de cuno[tin]`, Aletha. – Nicolas, vrei s` m`nânci cu noi? – |mi pare r`u, Thea, dar trebuie s` m` duc \n port. Am ceva treab`. Ne vedem mai târziu? – Da, bine\n]eles. Le p`r`si, l`sând-o pe Thea s` \nfrunte privirea amuzat` a veri[oarei sale. – Ce ]inut` are acest american! Mai ales \n blugi. Numai ei \i pot purta ca ni[te cow-boys! Thea izbucni \n râs pentru a-[i ascunde jena. – Adev`rat, este un b`rbat frumos. L-am \ntâlnit \n avion. Urmeaz` s` se instaleze pe insul`. – |n]eleg. Pare foarte amabil. Era timpul s` \ntâlne[ti un om de genul lui. {i mai este [i seduc`tor, ceea ce nu stric`. – Allie, termin`! De-abia \l cunosc. Nu este decât un prieten, nimic altceva. – Poate c` nu cunosc eu prea bine sensul cuvântului „prieten“ \n englez`, o tachin` Aletha cu ochi str`lucitori. Dar am avut impresia c` exist` altceva \n privirile pe care le schimba]i amândoi. 40

– Nu \ncerca s` te eschivezi, vorbe[ti bine englez`. – Atunci, poate c` americanii au o alt` concep]ie despre prietenie, conchise veri[oara ei râzând. Dac` vrei, putem trece s` vedem casa bunii Louris. Proprietarul trebuie s` vin` acolo \n aceast` diminea]`. O s` te pun la curent pe drum. Allie garase \n fa]a hotelului. De-abia plecaser`, c` Theia trebui s` se ]in` de scaun: conducea la fel de repede [i periculos ca Andreo. De altfel, to]i locuitorii insulei conduceau ca nebunii. Dreptul de trecere \l avea cel care claxona mai tare sau \njura mai bine. {i toat` lumea p`rea s` se distreze de acest joc. – Spune-mi ce s-a complicat \n vânzarea terenului? \ntreb` Thea când \[i reveni din emo]ie. – Dup` cum [tii, dup` plecarea bunicilor t`i, unchiul t`u a preluat casa. Acum zece ani a vândut-o unui om, Spiros Prolisavis, actualul proprietar care vrea acum s` se mute la Atena. |n prim`var`, ne-a propus s` r`scump`r`m terenul, dar Dimitri [i cu mine nu eram interesa]i: pre]ul pe care \l cere este prea mare pentru majoritatea oamenilor de aici. Pentru o american`, este altceva. De aceea te-am \n[tiin]at. Pân` acum câteva zile, eram convins` c` afacerea era ca [i \ncheiat` pentru tine. Thea \ncepu s` tremure. – {i apoi? – Apoi s-a prezentat un nou cump`r`tor cu o ofert` mai interesant`. Optzeci de mii de drahme. Tân`ra f`cu un calcul rapid. 41

– Adic`… opt mii de dolari mai mult decât mine. – S` [tii c` po]i \ncerca s` vorbe[ti cu Spiros. Este un mare sentimental. Poate va prefera ca proprietatea s` r`mân` \n familie \n loc s` i-o cedeze unui str`in. – {i cine este cump`r`torul? – Eu nu [tiu nimic, dar Spiros mi-a confirmat oferta acestuia azi-diminea]` la telefon. Uite, iat` grani]a propriet`]ii. |n curând vei z`ri casa [i plaja. Allie p`r`si drumul ce mergea de-a lungul coastei [i, peste câteva secunde, casa Yayei le ap`ru, alb` \n soare, exact cum [i-o imaginase Thea. |nconjurat` de un patio pietruit, domina terenul care cobora \n pant` lin` pân` la plaj`, o mic` fâ[ie de nisip ascuns` \ntre stânci. Peste tot ghivece plantate cu flori colorau peisajul. Allie oprise ma[ina. Thea ie[i. Paralizat` de emo]ie, contempla p`mântul natal al bunicii. P`mântul ei! Acum când \l v`zuse, [tia c`-l vroia mai mult decât orice pe lume. Dac` va trebui s` se bat` pentru a-l ob]ine, se va bate! – Nu v`d ma[ina lui Spiros, spuse \ncet Allie. Mi-a spus c` s-ar putea s` \ntârzie, dar a l`sat casa deschis` ca s` poat` fi vizitat`. U[a de la intrare se afla \n fa]a m`rii. O pisic` gras`, gri, torcea la soare cu un aer foarte fericit. {i cum s` nu fie? Acest loc sem`na cu paradisul. Un l`mâi \[i l`sa umbra s` cad` peste peron. Ce minun`]ie ar fi s` te treze[ti \n fiecare diminea]` \n acest peisaj de vis! 42

Când Thea p`[i pragul, inima i se strânse de emo]ie. De mic`, \nv`]ase s` iubeasc` aceast` cas` f`r` s-o cunoasc`. Acum când o descoperea, era vr`jit` de simplitatea ei. U[a ducea direct spre o camer` mare pardosit` cu ceramic`, care servea drept buc`t`rie [i sufragerie totodat`. Ferestrele d`deau spre mare. Erau \ncadrate de obloane albastre. Un [emineu din piatr` se afla lâng` unul dintre pere]i. Dintre cele dou` od`i, Thea o prefer` imediat pe cea cu vedere spre mare. |ntr-o c`mar` veche, Spiro Prolisavis amenajase o baie cu tot confortul modern. – Aud venind o ma[in`. Pân` atunci, Allie r`m`sese afar` pentru a nu tulbura primul contact al Theiei cu casa sa. – Sosesc. |[i [terse lacrimile de fericire care-i curseser` pe obraji, [i-[i strânse mâna \n din]i, gata s`-[i apere drepturile \mpotriva tuturor. Spiro Prolisavis era un omule] rotund, amabil [i vizibil foarte jenat de problema nea[teptat` pus` de noul cump`r`tor. Lupta \ntre interes [i sentimente i se citea clar pe fa]`. |ncepu s` se scuze \ndelung pentru \ntârziere, le pofti pe cele dou` vizitatoare s` se a[eze [i propuse o cafea pe care amândou` o refuzar`. Discu]ia fu antamat`, cu Aletha servind drept translator. Thea era hot`rât` s` se \ndatoreze pentru a oferi aceea[i sum` ca str`inul, dar, dup` 43

primele cuvinte, v`zu c` speran]ele i se spulberar`: str`inul era hot`rât s` supraliciteze la orice nou` ofert`. – Vrea cu adev`rat terenul, explic` Spiro, are nevoie pentru afacerile sale. A cump`rat deja proprietatea vecin` [i va pl`ti orice pre] ca s-o ob]in` [i pe aceasta. Acest american pare foarte hot`rât. American? Afaceri? Pe m`sur` ce Allie traducea, o b`nuial` groaznic` se furi[a \n mintea Theiei. Cu stomacul strâns, \l auzi pe Spiro continuând: – Vrea s` implanteze o societate de loca]ii de vapoare. Asta ar da de lucru oamenilor de aici. |n]elege]i-m`, mi-ar place mai mult s` v` vând dumneavoastr` terenul, dar am nevoie de bani. Thea inspir` adânc. – {i cum se nume[te acest american? – Palmer. Nicolas Palmer. Pe drumul de \ntoarcere, nimeni nu scoase nici un cuvânt. Aletha o plângea pe var`-sa din toat` inima [i Thea fierbea de furie. Nicolas. I-ar fi pl`cut s`-l strâng` de gât. La amintirea s`rut`rilor schimbate \n ajun, se \nro[i de umilin]`. – Precis este o coinciden]`, se hazard` \n cele din urm` Allie. Nu [tia c` [i tu vroiai s` cumperi aceast` proprietate. O s` se aranjeze… – Sper! exclam` Thea. Cine râde la urm`, râde mai bine. |n acea clip`, \n venele ei curgea sângele fierbinte grecesc. Allie se surprinse plângându-l pe acel Nicolas 44

Palmer. Nu [tia \n ce se b`gase! Dup` privirea furibund` a veri[oarei sale, soarta lui nu va fi prea blând`. O l`s` pe Thea \n fa]a hotelului. Tân`ra urc` imediat spre camera ei. Trebuia s` se calmeze pentru a reflecta la toate acestea. |n loggie o a[tepta o surpriz`. Nicolas, foarte nervos, se foia de colo pân` colo \n fa]a u[ii ei. Ea vru s` bat` \n retragere, dar el o z`rise. – Thea, eu… – Cum ai putut? {tiai de la bun \nceput c` era casa bunicii mele! Sub efectul mâniei, ochii ei alba[tri deveniser` aproape negri. O min]ise, o min]ise cu neru[inare! – |]i jur c` nu. Am avut b`nuieli, dar speram s` fie vorba despre alt` proprietate. Sunt multe de vânzare pe insul`. N-am aflat adev`rul decât adineauri. – Atunci, cump`r` un alt teren! N-ai nevoie de `sta \n mod special! Deschise u[a camerei, preg`tindu-se s`-i \nchid` u[a \n nas lui Nicolas, dar acesta, prev`zându-i gestul, o \mpiedic` [i intr` dup` ea. – Din nefericire am, r`spunse el pe un ton ab`tut. Am cump`rat deja terenul de al`turi [i am \nceput lucr`rile. – Foarte nedrept! Ea era gata s` izbucneasc` \n lacrimi [i f`cu un effort s` se st`pâneasc`. El ar fi fost capabil s` profite de un moment de sl`biciune. 45

– Thea, \]i dau cuvântul meu c` nu [tiam… M-am rugat cerului ca b`nuielile mele s` fie nefondate. {i dac` a[ fi avut certitudinea, ]i-a[ fi vorbit imediat. – De ce, m` rog? – De la prima privire mi-am dat seama c` o s` contezi pentru mine mai mult decât alte femei pe care le-am \ntâlnit \n via]`. E[ti diferit`… – Nu am ce face cu cuvintele tale frumoase! Am traversat jum`tate de glob pentru a r`scump`ra p`mântul familiei mele, pentru a da via]` visului meu dintotdeauna [i iat`-m` \nl`turat` de un om pe care-l consideram prietenul meu. Crezi c` o s` renun]? – Dup` cum te cunosc, m-ar mira. Vru s-o ia de umeri, dar Thea se feri. Reac]ia ei p`ru s`-l mâhneasc`. – Nu te-am min]it. Vorbise serios, cu o voce \ncordat`. De aceast` dat`, Thea nu-[i putu re]ine lacrimile. El se apropie de ea, tulburat s-o vad` \ntr-o asemenea stare. – Las`-m`, Nicolas. Te rog… Dintr-o dat`, furia ei disp`ru, l`sând loc triste]ii. – Nu \nainte de a te convinge de sinceritatea mea. N-a[ fi putut s`-]i joc o asemenea fest`, Thea. |n voce i se sim]ea emo]ia [i \ngrijorarea din privire pleda pentru el. Nu, nu [tiuse nimic. Nu, nu-[i b`tea joc de ea. Aceast` constatare o u[ura, dar fondul problemei 46

r`mânea neschimbat. Nicolas [i ea \[i disputau acela[i teren pentru motive diferite, dar fiecare era decis s`-l ob]in`. B`t`lia era inevitabil`. – Spune-mi c` m` crezi. Ochii lui o implorau. – Te cred, Nicolas. Acum, pleac`, te rog. – Thea, avem de vorbit. – Nu am nimic s`-]i spun. Am nevoie s` gândesc \n lini[te. Las`-m` singur`. Nicolas d`du s` spun` ceva, dar apoi se resemn`. O salut` scurt \nainte de a disp`rea. Thea se pr`bu[i pe pat cu tâmplele-i arzând, frustrat` [i disperat` \n acela[i timp. Acest b`rbat care o tulbura, acest b`rbat era du[manul ei. Atrac]ia fizic` pe care o sim]ise fa]` de el la \nceput, se transformase \n decursul orelor \n ceva mai profund, mai puternic, \n ceva ce nu mai sim]ise pentru nimeni. Era de ne\n]eles, inexplicabil [i faptul c` trebuia s` se bat` \n prezent, nu schimba cu nimic lucrurile. Dimpotriv`, asta complica totul, fiindc` nici unul nu putea câ[tiga f`r` a-l r`ni pe cel`lalt. Indiferent ce-ar face, erau prin[i \ntr-o capcan`. |n zece zile, Spiro \[i va da r`spunsul. Iar oferta lui Nicolas era tentant`… Thea \nchise ochii o clip`. Se sim]ea atât de obosit`. Toate aceste emo]ii o epuizaser`. F`r` s`-[i dea seama, c`zu \ntr-un somn greu… 47

Capitolul 4 Thea tres`ri. O mân` ner`bd`toare \i b`tea la u[`. Dar unde se afla? |nserarea cuprindea o camer` necunoscut`. Ah da! Melinas! Nicolas… Amintirea disputei o trezi ca [i cum i s-ar fi turnat \n cap o g`leat` cu ap` rece. S`ri din pat. {i dac` era el? Nu va deschide. Ba da, va deschide! S` nu cread` cumva c`-i este fric` de el. |n spatele u[ii nu era decât un imens buchet de trandafiri, aproape ascunzându-l pe tân`rul curier care-l aducea. Intrigat`, Thea lu` florile. Parfumul lor o \ncânt`. Curierul \i \ntinse o carte de vizit` acoperit` cu un scris hot`rât, foarte masculin: Artemis, Putem fi rivali f`r` a fi du[mani. Cocteil la ora [apte, dac` ai curajul. Nicolas 48

Ce obr`znicie! |n ciuda a toate, Thea nu se \mpiedic` s` zâmbeasc`. F`când apel la curajul ei, \ncerca s-o provoace. S` ridice sau nu m`nu[a? Revederea risca s` complice o afacere deja \ncurcat`. Pe de alt` parte, era \n]elept s` taie orice contact când se afla a[a cum era ea, \n pozi]ie de inferioritate? Fiindc` nu putea niciodat` propune atâ]ia bani ca adversarul ei, tactica \i comanda s` nu se \nchid` \ntr-un turn de filde[… {i apoi, florile miroseau a[a de bine! {i avea mare chef s` accepte. Lu` o carte de vizit` dintr-un sertar [i r`spunse: Nicolas Rivalii nu sunt neap`rat du[mani. Vin \n hol la ora [apte. Artemis Nu-i r`u, \[i spuse Thea. Prin acest bilet, el va fi cel care va a[tepta [i \n acela[i timp, ea va prelua ini]iativa, \n loc s` se plictiseasc` \n camera ei a[teptând. – Po]i s`-i dai asta domnului Palmer? La vederea bac[i[ului generos care \nso]ea depe[a, curierul se gr`bi s` \ncuviin]eze. Disp`ru cu un zâmbet \ncântat. Thea mirosi trandafirii. Erau superbi. Nicolas [tia s` se arate amabil. Nimic nu-l for]a s` trimit` acest buchet. 49

Ora [ase. Avea tot timpul s` se preg`teasc`. S` vedem… Trebuia s` fac` o impresie bun`: se impunea un amestec de relaxare [i sofisticare. Dac` Nicolas putea s`-[i p`streze calmul \ntr-o asemenea situa]ie, de ce nu ar putea s` reu[easc` [i ea? |n fond, puteai s` te sfâ[ii cu din]ii \n ring [i apoi s`-]i strângi mâna la sfâr[itul partidei. A[a se \ntâmpl` \ntre oameni civiliza]i. Deci, o ]inut` sofisticat`… Examin` cu aten]ie resursele garderobei sale. Da, asta era potrivit`. Scoase o rochie-furou de culoare crem, u[or cr`pat` \ntr-o parte. Exact ceea ce convenea unui cocteil „de afaceri“. |mbr`c` rochia [i se privi \n oglind`. Ve[tmântul u[or din m`tase, dezv`luia mai curând decât ascundea formele ei armonioase. Zâmbi. Povestea cu tactica era o scuz`. Dac` ea alesese aceast` rochie era ca s`-i par` lui frumoas`. Pentru el. |n ciuda a toate, acest b`rbat o atr`gea. |n fond, problema cu terenul nu era din vina lui… Scoase un oftat adânc. Nu era cazul s` mai analizeze atât. |[i va alunga gândurile negre [i va profita la maximum de sear`, p`strându-[i capul pe umeri, bine\n]eles! |n rest, se va vedea mai târziu ce va ie[i! O pereche de sandale de lac negru, câteva pic`turi de parfum [i era gata. Oglinda \i reflecta o imagine radioas`. Culoarea rochiei \i scotea \n eviden]` bronzul pielii. 50

Reu[ise s` se metamorfozeze [i se felicita: foarte sofisticat`, era de o frumuse]e aproape provocatoare! Ieri, p`rea foarte tân`r`, naiv`, inocent`. |n aceast` sear` p`rea o femeie de lume experimentat`, conchise Thea cu satisfac]ie. Zâmbi. Experimentat`? Zâmbetul se transform` \n râs. M` rog, esen]ialul era ca Nicolas a[a s` cread`! Va fi surprins s-o vad` atât de sigur` pe sine [i acest avantaj psihologic va fi binevenit… Când s` ias`, avu o inspira]ie brusc`: alese cel mai ro[u dintre trandafiri [i [i-l prinse \n decolteu. Din loggia care deservea camerele se auzeau râsete, muzic`. Dar dedesubt, terasa era pustie. Dintr-o dat`, o cuprinse nelini[tea. Sigur c` dorea cu ner`bdare s`-l \ntâlneasc` pe Nicolas, dar nimic nu mai era la fel. Dup` ceea ce se petrecuse \ntre ei, va putea p`stra oare aparen]ele? |[i azvârli buclele ro[ii pe spate. Stupid. Evident c` va reu[i. Respir` adânc [i se str`dui s` se calmeze. Urma s`-[i \ntâlneasc` adversarul [i s` petreac` o sear` fermec`toare, vorbind cu el despre altceva. Nicolas m`sura holul \n sus [i \n jos. De cum o v`zu se gr`bi s-o \ntâmpine: – Foarte dr`gu]… Complimentul era cam scurt, dar continuarea se citea \n ochii lui. Thea zâmbi. |n ciuda bunelor ei inten]ii, b`t`ile inimii i se accelerau \ntr-un mod nelini[titor. |ncerc` s` fac` pe blazata. 51

– Nici tu nu ar`]i r`u, \n genul zeu grec. Purta un pantalon kaki [i o c`ma[` de m`tase deschis` neglijent peste pieptul bronzat. – Mul]umesc. Pronun]ate cu aceast` voce senzual`, un pic voalat`, chiar [i cuvintele mai simple luau o alt` semnifica]ie. Brusc, Thea \i v`zu privirea fixat` pe pieptul ei. Trandafirul… Nu spunea nimic, nu o atingea, dar Thea avu dintr-o dat` impresia c` este goal` \n fa]a lui. Amintirile din ajun o asaltar`: s`rut`rile lui Nicolas, mângâierile lui… |ngrozitor de tulburat` [i jenat`, obrajii \i luar` foc. Trebuia s` rup` vraja, [i repede. – Mul]umesc pentru flori. Sunt minunate. – Da? M` bucur c`-]i plac. P`rea foarte fericit, aproape ca un adolescent care vine la prima lui \ntâlnire. Aceast` reac]ie juvenil` o surprinse pe Thea [i o \ncânt` \n acela[i timp. Era atât de neobi[nuit la un b`rbat ca el. – }i-am apreciat mult gestul, Nicolas. Dar nu erai obligat… – P`reai atât de r`v`[it` când te-am p`r`sit. |mi este insuportabil s` te [tiu nefericit`. De atunci, m-am gândit \ncontinuu la tine. Thea plec` ochii. Erau rivali sau nu? Dac` da, el n-ar trebui s`-[i fac` atâtea griji. Nicolas o lu` blând de b`rbie. 52

– Hai s` uit`m totul. Suntem aici s` ne distr`m, afacerile pot a[tepta pân` mâine, vrei? Ea zâmbi. – De acord. – Perfect! Hai s` particip`m la s`rb`toare. Ea \[i aminti de râsetele [i ecourile muzicii auzite când cobora. – Ce se s`rb`tore[te? – |]i voi explica imediat. Vino cu mine s` bem ceva acolo, dup` care te voi antrena \n labirintul acestei nop]i foarte speciale! O lu` de umeri cu un gest tandru [i protector \n acela[i timp. Thea tres`ri la atingerea mâinii lui pe bra]ul ei gol. Acest b`rbat \i producea un efect inexplicabil. Era ca [i cum \ntre ei exista un flux magnetic, atr`gându-i unul c`tre cel`lalt. Mica pia]et` furnica de oameni. Nicolas o trase pe tân`r` lâng` el pentru a o feri de lumea care se \nghesuia vesel`. Tavernele gemeau de clien]i [i peste tot mici orchestre cântau bouzouki. Se formau grupuri de dansatori. Domnea o atmosfer` de euforie, de bucurie simpl` \n tot locul. Doi tineri trecur` pe lâng` Thea [i scoaser` un fluierat admirativ, \nso]it de un comentariu pe care Nicolas nu-l \n]elese. – Ce au spus? Thea se \nro[i. 53

– C` am picioare frumoase. – N-au gusturi proaste, spuse Nicolas \ncruntându-[i sprâncenele. Era cumva gelos? Se comporta de parc` \i apar]inea, de parc` vroia s`-i interzic` oricui s-o priveasc`. |nainte s`-i fi putut analiza reac]ia curioas`, Nicolas o conduse la o mas` din apropiere. Taverna era luminat` de mici lanterne multicolore [i de acolo, muzica se auzea foarte bine. Thea \ncepu s` bat` ritmul cu piciorul. Toat` lumea p`rea a[a de vesel` \n acea sear`! – Ai de gând s`-mi explici ce se \ntâmpl`? El o s`rut` u[or pe buze. – Ai noroc, este ziua mea anual` de cumsec`denie. Ast`zi se cinste[te sfânta Constantina, o martir` ortodox` din timpul cruciadelor. A fost omorât` de musulmani fiindc` refuzase s` dea copiii insulei, pe care-i ascunsese \ntr-o pe[ter`. A murit salvându-le via]a. – Ce curaj… Dar g`sesc cam curios c` aceast` comemorare este atât de vesel`. – Mai exist` [i altceva. El f`cu o pauz`, stârnind [i mai mult curiozitatea tinerei. – Musulmanii au atacat insula \n ziua celebr`rii unui vechi cult p`gân dedicat lui Artemis. {i de[i grecii sunt cre[tina]i de mult timp, cultul zei]ei [i cel datorat sfintei se amestec`. Astfel c` ziua cu lun` plin` din august este s`rb`torit` cu dublu entuziasm. 54

– Ce coinciden]` stranie. Thea g`sea fascinant acest amestec de cult cre[tin [i p`gân. Un b`trân a[ezat la o mas` vecin`, surprinsese conversa]ia lor [i v`zând c` Nicolas se limiteaz` doar la asta, se hot`r\ s` intervin`: – |mi permite]i s` intervin [i s` completez ceea ce a spus domnul? Povestea care leag` Artemis de aceast` insul` este foarte interesant`. Dac` v` plictisesc… – Dar deloc, dimpotriv`! Thea era \ncântat`. O interesa tot ce era legat de legendele Greciei. – Artemis, zei]a lunii [i a vân`torii, iubea \n mod special mica noastr` insul`. |ntr-o zi, se \ndr`gosti de un simplu muritor – frumos ca un zeu – care vroia s` devin` regele lui Melinas. Amândoi s-au \nfruntat pentru a pune mâna pe p`mântul pe care-l râvneau. Ceea ce n-a \mpiedicat ca dragostea lor s` creasc`. |ntr-o bun` zi, Artemis, \n]elegându-[i puterea sentimentelor, hot`r\ s` \mpart` insula cu cel pe care-l iubea. Dar Zeus, tat`l ei, regele zeilor din Olimp, nu vedea cu ochi buni unirea sa cu un muritor. |i ordon` s` p`r`seasc` Melinas [i s`-[i abandoneze iubitul, c`ci altfel \l va omor\. – {i ce-a f`cut ea? – |l iubea prea mult pentru a accepta ca el s` moar`. Se supuse, \ns` ob]inu de la Zeus permisiunea de a se \ntoarce la Melinas o dat` pe an, \n noaptea cu 55

lun` plin` a lunii august. Legenda spune c` ea \[i reg`se[te amantul \ntr-o pe[ter` care se deschide spre mare. |i ofer` un trandafir de culoarea lunii, de un auriu atât de diafan, \ncât nu poate fi decât de esen]` divin`. Diminea]a când ea dispare, trandafirul se transform` \n aur adev`rat, \n amintirea sacrificiului zei]ei pentru cel pe care \l iubea. – Ce frumos! oft` Thea. – Dac` v` duce]i s` vizita]i templul, pute]i vedea trandafirul de aur desenat pe mozaicul solului. Pe insul`, tradi]ia vrea ca tinerele s` ofere un trandafir galben iubi]ilor lor, ca gaj al sentimentelor lor. Noi cultiv`m o varietate de trandafiri care au aproape culoarea razelor de lun`. Petalele sunt de o delicate]e aproape extrem` [i parfumul o adev`rat` \ncântare. – Unde se afl` templul lui Artemis? \ntreb` Nicolas. – |n pe[tera unde sfânta Constantina a ascuns copiii. Un arheolog a descoperit micul templu ascuns \n fundul pe[terii. Turi[tii vin cu sutele! Oricine va putea s` v` indice drumul. – Mul]umesc c` ne-a]i spus aceast` legend` frumoas`, spuse Thea zâmbind. Sper s` v`d templul \n curând. B`trânul p`rea \ncântat c` g`sise un auditoriu atât de atent. Se retrase dup` ce le ur` o sear` pl`cut`. – {i acum, Nicolas, recunoa[te! Cu cât l-ai pl`tit ca s`-mi povesteasc` aceast` legend` frumoas`? |n ciuda pl`cerii pe care o avusese s`-l asculte pe b`trân, nu putea s` nu stabileasc` o paralel` cu ceea 56

ce li se \ntâmpla lor [i aceast` coinciden]` i se p`rea suspect`. Bine\n]eles, marea diferen]` era c` \ntre ei doi nu exista dragoste. Era pur [i simplu atras` de Nicolas, nimic altceva… M` rog, a[a spera. Tovar`[ul ei ridic` bra]ele spre cer \ntr-un gest tipic grecesc, ceea ce o f`cu pe tân`r` s` zâmbeasc`. – Nici o drahm`, \]i jur. Nu l-am v`zut niciodat` pân` \n seara asta. |n ciuda b`nuielilor tale jignitoare, o s` te duc la pe[ter` dac` e[ti cuminte. Puse mâna pe bra]ul Theiei [i o ap`s` u[or. – Cum asta, dac` sunt cuminte? Ce impertinent` condi]ie! – Draga mea, \n dragoste ca [i la r`zboi, toate loviturile sunt permise. – La fel [i \n afaceri. Thea \[i mu[c` buza. N-ar fi trebuit s` spun` asta… Nu \n seara aceasta. |n fond, Nicolas nu era vinovat de aceast` situa]ie imposibil`. – Te gânde[ti \n continuare la p`mântul pe care vreau s`-l cump`r`m? V`zu cum \n ochii lui apare o sclipire aproape dureroas`. – Este greu s` fac altfel. Reprezint` atâta pentru mine. – Pentru tine are o valoare sentimental`, pentru mine este vorba de a-mi câ[tiga pâinea. |mi risc viitorul… Totu[i, refuz s` m` las obsedat de aceast` poveste. De altfel, când sunt cu tine uit totul. 57

Vorbea ca un om r`nit profund, dar Thea nu ]inea cont. |i purta pic` fiindc` dorin]a ei de a cump`ra casa era considerat` de el ca un simplu capriciu. Visul vie]ii sale era pe cale s` se destrame [i ea ar fi trebuit s` reac]ioneze cu indiferen]`? – Cu atât mai bine pentru tine dac` o s` reu[e[ti. Am f`r` \ndoial` mai pu]in` voin]` ca tine. – Mai pu]in` voin]`? M-ar mira, Thea… |i lu` mâna \nceti[or. Tân`ra se \nfior` la contactul lui. – Ascult`-m`. S` nu ne mai cert`m pe tema asta \n aceast` sear`. – {tii cât sunt de ata[at` de aceast` cas`? Toat` emo]ia pe care \ncepea s` [i-o controleze, izbucni la lumin`. – Din cea mai fraged` pruncie visez s` o pot cump`ra \ntr-o zi. S` fiu atât de aproape de reu[it` [i s` v`d totul spulberându-se este mai mult decât pot suporta. – {i tu [tii de cât` vreme sper s` m` stabilesc \n aceste insule? De câte luni caut locul ideal? Golful de la marginea propriet`]ii bunicii tale este singurul unde apa este suficient de adânc` pentru ancorarea vapoarelor mari. |n tot timpul pledoariei, strângea mâna Theiei pân` la a o face s-o doar`. Cel pu]in trebuia s`-i acorzi meritul sincerit`]ii: avea \ntr-adev`r nevoie de acel teren. 58

– Va fi deci o lupt` \ntre comer] [i sentimente. Fie ca cel mai bun s` câ[tige! Nicolas se \ntreb` o clip` dac` ea \l ironiza. Dar nu, Thea ridic` spre el o privire trist` [i limpede. – Da, s-ar putea prezenta lucrurile [i a[a. – Ce o s` ne facem? Tu vrei terenul [i eu la fel. {i amândoi din motive \ntemeiate… Cum s` rezolvi o asemenea dilem`? – A[ pl`ti scump ca s` aflu, oft` Nicolas. Oricum, decizia nu ne mai apar]ine. Spiro Prolisavis va avea ultimul cuvânt. Pân` atunci, \]i propun un armisti]iu. Doar pentru seara aceasta. S` \ncerc`m s` ne uit`m problemele [i s` vorbim despre subiecte pl`cute. Thea zâmbea f`r` s` vrea. – Despre ce? – Despre tine, de exemplu. Atât de dr`gu]`, atât de atr`g`toare… Sunt fericit c` m` aflu lâng` tine. Vocea interlocutorului ei se f`cu grav`, blând` ca o catifea. Thea se blestem` c` este atât de slab`, atât de vulnerabil` [i receptiv` la cel mai mic avans al lui. I-ar fi pl`cut s` \ntind` mâna spre el, s`-i mângâie p`rul negru ce se vedea prin deschiz`tura c`m`[ii. Dar vai! |ntre ei exista un obstacol. – Nicolas, mi-e tare team` de tine, team` de puterea pe care o ai asupra mea. Prefer s` p`strez distan]a, s` nu-mi complic via]a. Aceast` poveste cu proprietatea \mi ajunge deja… 59

– Mi-ai promis s` nu mai vorbe[ti despre asta. Ea sim]ea cum stomacul i se strânge sub privirea lui. Era nea[teptat, tulbur`tor… [i delicios. – De acord. Dar tu profi]i de situa]ie. – Ce am spus atât de grav? Doar c` e[ti fermec`toare [i foarte atr`g`toare \n aceast` rochie. Adaug c` doresc foarte mult s` te iau \n bra]e. |n jurul Theiei lumea disp`ru, taverna [i luminile ei multicolore p`lir`. Muzica \i ajungea la urechi ca printr-o cea]` groas`. Nu exista decât ea [i ochii \ntuneca]i ai lui Nicolas care c`uta s`-i p`trund` gândurile cele mai secrete. – Ce comand` domnul [i doamna? Tân`ra cobor\ brusc pe p`mânt. Un chelner, tot numai zâmbet, st`tea \n picioare lâng` masa lor. Muzica \[i redublase sonoritatea, s`rb`toarea era \n toi. – Vrei s` m`nânci? propuse calm Nicolas. V`zându-l atât de sigur pe el. Thea se \ntreba dac` nu visase clipa sublim` din care \[i revenise. – Poate ceva u[or. Dup` atâtea emo]ii, cum de \i mai era foame? Era adev`rat c` s`rise peste masa de prânz. Chelnerul se gr`bi s` spun`. – Cred c` avem ce v` trebuie – un platou cu aperitive care seam`n` cu o adev`rat` mas` \n miniatur`. Vre]i s` \ncerca]i? 60

– |mi pare o idee bun`, nu-i a[a Thea? – Da, foarte bine. Nicolas nu-i l`sase mâna… Se l`sa noaptea. |n jurul lor, lampioanele colorate se \nveseliser` [i ele. Chiar luna p`rea s` ia parte la petrecere – lampion de aur pe pânza \ntunecat` a cerului. – Ce loc magnific! – Nu [tiu dac` insula ne-a vr`jit. Tot ceea ce [tiu este c` tr`im o noapte feeric`. S` bem pentru farmecul necunoscut care ne \nv`luie. Ridic` paharul [i Thea accept` toastul râzând. – Nicolas, ce surpriz`. Nu te-a[ fi crezut niciodat` atât de romantic. – Consideri c` am un aer prea respectabil pentru asta? – Nu, dimpotriv`. Sub aparen]a ta de gentleman presimt un temperament de aventurier care se potrive[te greu cu romantismul. Dac` ai fi tr`it \n secolul trecut, pariez c` ai fi preferat vân`toarea de balene \n locul suspinelor roman]ioase din dosul paravanelor din saloane. M` faci s` m` gândesc la… – Hai! Ai spus prea mult sau nu suficient. – … la un pirat, iat`! Departe de a fi vexat, Nicolas izbucni \n râs. {i imediat, amândoi aveau lacrimi \n ochi. – Eu, un pirat! Te g`sesc prea temerar` s` \ndr`zne[ti s` te vezi cu mine! Compania unor astfel de oameni nu-i o glum`. 61

– Nu mi-e fric` de nimic! – B`nuiam. La zece ani, trebuie s` fi fost teroarea cartierului. – Nu \ncerca s` m` faci s` cred c` ai fost un sfânt, domnule Palmer. – Nu \ncerc nici eu, am oroare de cauzele pierdute dinainte. Când aveam zece ani, p`rin]ii m` vedeau magistrat sau medic. Pân` la urm` s-au mul]umit cu voca]ia mea de marinar, chiar prea ferici]i c` n-am ajuns delincvent. Exagerarea o f`cu pe tân`r` s` râd`. Nicolas, o haimana? |n fond, nu era de neimaginat. – Aspira]iile mele maritime li s-au p`rut cel mai mic r`u… – De ce te-a atras a[a de mult marea? – Nu [tiu. Cum s`-]i explic? Acum \[i reluase tonul serios. – Mi-a pl`cut oceanul din momentul \n care l-am v`zut prima oar`. Mi-am promis s` devin marinar \ntr-o zi. P`rin]ii mei sperau c`-mi va trece. Din fericire, dorin]a lor nu s-a \mplinit! M-a[ fi plictisit de moarte \n pielea unui judec`tor. Dar tu, Thea, ce te-a \ndemnat s`-]i pui pe picioare propria afacere? – Groaza de munca de rutin`. Ajutat` de noroc, am [tiut s` iau decizia potrivit` la momentul oportun. Tinere]ea [i entuziasmul, departe de a-mi fi un 62

handicap, mi-au permis s` dep`[esc greut`]ile, s` trec peste obstacole, f`r` s`-mi dau seama de riscurile pe care mi le asumam. – Nu cred c` norocul a avut mare leg`tur` cu reu[ita ta. Mai curând a[ pune pe seama \n]elepciunii! – Dac` a[ fi \n]eleapt`, n-a[ fi f`cut uneori prostii… Thea se gândea la Robert. |nc` o dat`, Nicolas reac]ion` ca [i cum citea \n ea. – Logodnicul t`u? – Da. A fost o gre[eal`, dar experien]a m-a \nv`]at multe. Zâmbi jenat`. Nicolas interpreta altfel. Aceast` poveste cu logodna \l scotea din s`rite. Se \n[ela asupra sensului cuvintelor: acolo unde ea vorbea de experien]` moral`, el \n]elese experien]` sexual`. S` [i-o imagineze \n bra]ele altui b`rbat \i era insuportabil. |i arunc` o privire sumbr`. Dac` ar pune mâna pe acel Robert! Precis unul dintre acei libertini avid de pl`ceri, pentru care dragostea nu este decât o glum`! Dac` l-ar fi cunoscut pe adev`ratul Robert, ar fi râs de temerile lui… Dar se l`sa orbit de gelozie. – Nicolas? S-a \ntâmplat ceva? – Totul este \n regul`, r`spunse el sec. |ncercam s` mi-l reprezint pe logodnicul t`u. Un nebun, f`r` \ndoial`. Altfel de ce te-ar fi l`sat s` pleci? 63

– Nu eram chiar genul de femeie care-i convenea. Nicolas f`cu ochii mari. Ce vroia s` spun` cu asta? Când e[ti cu o femeie ca ea ce ]i-ai putea dori mai mult? Chelnerul sosi la timp ca s`-i \ntrerup`. |ntors`tura curioas` pe care o luase conversa]ia \ncepea s` devin` jenant`. Tân`ra nu \n]elegea schimbarea brusc` de dispozi]ie a tovar`[ului s`u. |ncepur` s` ciuguleasc` din aperitivele delicioase a[ezate pe platoul din fa]a lor. Se aflau acolo: feta, brânza local`, m`sline negre, mur`turi, chiftelu]e picante, s`rm`lu]e din miel \n frunz` de vi]`, iaurt aromatizat cu diverse ierburi [i usturoi, salat` de vinete. Un adev`rat festin! Thea g`si totul minunat [i mânc` pân` la ultima m`slin`. – A fost a[a de bun, zâmbi ea, ca pentru a se scuza de apetitul ei. – Te \n]eleg. Ador buc`t`ria greceasc`. Vrei un desert? – Nu, mul]umesc, nu mai pot. Dar o cafea, cu pl`cere. – Greceasc`? Te previn c` este mai tare decât cafeaua noastr` american`. – Ar fi p`cat s` n-o \ncerc. Chelnerul reveni cu dou` ce[cu]e pline cu o b`utur` neagr` [i aromat`. – Este f`cut` \n a[a fel, explic` Nicolas, \ncât o parte din za] r`mâne \n suspensie. Trebuie deci a[teptat s` se depun` \n fundul recipientului, \nainte de a bea cafeaua. 64

– {tiu, f`cu Thea. Bunica mea \l l`sa s` se lase pe fundul ce[tii, apoi ghicea viitorul. – A prezis ceva important? – Da. C` voi locui \ntr-o zi \n casa ei… O expresie ciudat` ce aducea a triste]e trecu peste fa]a lui Nicolas. – Ei bine! Vom verifica \n curând predic]iile ei. Da, vom vedea. Nici unul dintre ei n-avea chef s` mai adauge ceva. Ziua de mâine va veni repede. De comun acord, hot`râr` s` uite [i s` profite de noaptea care li se oferea. Ca pentru a pecetlui pactul lor tacit, Nicolas lu` mâna tinerei. – Este o sear` special`, nu-i a[a Thea? |n vocea lui exista o not` de anxietate. |i cerea s` fie sincer`, s`-l lini[teasc`. – Thea, r`spunde-mi… – Da, Nicolas. Aceast` sear` este special`. Ea v`zu cum privirea lui se a]inte[te asupra buzelor ei [i, \nc` o dat`, sim]i puterea extraordinar` a magnetismului s`u. – Aveam nevoie s` te aud spunând-o. Vrei s` facem un tur al locului? Thea accept` cu entuziasm. Acest scurt schimb de cuvinte fusese atât de intens \ncât sim]eau nevoia s` uite, s` se amestece \n vârtejul s`rb`torii. Cu cât se apropia miezul nop]ii, cu atât muzica se auzea mai tare. Mul]imea era cuprins` de un soi de exaltare. 65

Vibra \n ritmul muzicii, oferindu-[i delirul zei]ei p`gâne s`rb`torit` \n aceast` noapte de veselie. Un pic timid` la \nceput, acum Thea râdea din toat` inima. Bra]ul lui Nicolas devenea mai insistent \n jurul taliei ei. Erau contamina]i! Peste tot, oamenii dansau. |n apropierea lor se forma un cerc, li se f`ceau semne. Thea ezita. Mic`, \nv`]ase figurile dansului sirtaki, dar apoi… |nainte de a se putea eschiva, Nicolas o tr`sese \n dans. Spre marea ei surprindere, reg`si f`r` greutate pa[ii complica]i [i micile s`rituri care punctau muzica. Dar cel mai curios, era abilitatea lui Nicolas. – Unde ai \nv`]at? strig` ea râzând. – La o nunt` greceasc`, \n timpul ultimei mele c`l`torii. Sunt elev bun, nu? – Excelent. Abia se auzeau, fiindc` muzica era tare, amestecat` cu râsete [i exclama]ii de bucurie. Brusc, trandafirul din corsaj \i c`zu la p`mânt. Thea \l privi c`zând, neputincioas`. Prins` \n ritmul nebun al acestui dans complicat, \i era imposibil s`-l ridice. Floarea disp`ru curând, c`lcat` de dansatori. Dintr-o dat`, orchestra schimb` stilul, p`r`si sirtakiul pentru o melodie mai languroas`. B`rba]ii se \ndep`rtar`, l`sându-le pe femei singure pe pist`. Fiecare crea pa[ii pe care-i inspira muzica. Thea \ncepu s` se onduleze, leg`nându-[i [oldurile \n ritmul lent, aproape erotic, de bouzouki. P`rul ro[u \i s`lta pe umeri, reflectând lumina. Rochia se mula 66

peste formele pline [i, la fiecare mi[care, cr`p`tura fustei dezv`luia o coaps` lung` [i bronzat`. L`sându-se \n voia melodiei lascive, dansa f`r` s` vad` privirile admirative care o devorau. O singur` privire exista pentru ea: aceea a lui Nicolas. Când orchestra t`cu, r`mase dorin]a lui, primitiv`, animalic`, dorin]a lui de b`rbat pentru perfec]iunea trupului ei de femeie. N-o p`r`sise nici o clip` din ochi, concentrat ca o fiar` asupra pr`zii. – Foarte dr`gu]. Thea se \nro[i. – Mul]umesc. La Roma… – {tiu, spuse Nicolas. Trebuie s` facem ca romanii. Vino, hai s` \nlocuim trandafirul pe care l-ai pierdut. O trase spre o mic` tarab` unde se vindeau flori. Thea fu mi[cat` de aten]ie. Nicolas ]inea s` aleag` o floare. F`r` s` ezite, scoase din vasul mare un trandafir, galben pal, de culoarea lunii. – Foarte bun` alegere, domnule, spuse flor`reasa. A]i luat trandafirul de aur al Melinasului. – O floare perfect` pentru o femeie minunat`, rosti el punându-i trandafirul \n decolteu. Trandafirul lui Artemis pentru zei]a mea… Niciodat` Thea nu respirase un parfum atât de dulce, atât de p`trunz`tor. I se urc` la cap, sau era oare vinul pe care \l b`use? I se p`rea c` plute[te pe un nor, izolat` de lume [i de larm`. Singur` cu Nicolas, \n alt` lume. 67

– |]i place? Cuvintele lui erau ca o mângâiere. – Mult… – Vrei s` mergem pân` \n port? Va fi mai pu]in` lume. Trase trupul ei \nc`lzit lâng` al lui. – De acord. Coborâr` str`zile \nguste din Melinas, siluetele lor \nl`n]uindu-se, profilându-se \n clarul de lun`. Acelea[i raze de aur alb acopereau casele ca un halog str`lucitor, transformând ora[ul \ntr-un decor ireal. Thea se opri un moment pentru a contempla scena. – |]i taie r`suflarea. |n]eleg de ce grecii consider` luna ca cea mai frumoas` dintre zei]e. Nicolas nu r`spunse. O lu` \n bra]e [i o s`rut` cu pasiune. Thea \nchise ochii. |n dep`rtare, auzea vag sunete de bouzouki. Când Nicolas puse st`pânire pe buzele ei, uit` tot ceea ce nu era acest s`rut \mb`t`tor care i se urca la cap ca un alcool foarte puternic. Dup` câteva minute lungi, foarte lungi, ea se eliber` ame]it` [i tulburat` pân` \n fundul sufletului. Nicolas o ]inea \n continuare lâng` el, cu bra]ul trecut \n jurul taliei. Prin ]es`tura sub]ire a rochiei, \i sim]ea palmele care o ardeau. – Vino. Lâng` port este un loc pe care vreau s` ]i-l ar`t. L`sând cheiul \n urm`, ajunser` la un promontoriu care st`tea aplecat deasupra m`rii. Acolo se afla o b`ncu]` ascuns` \ntre stânci. 68

– Aici, \i explic` el obligând-o s` ia loc lâng` el, nevestele marinarilor vin s` a[tepte \ntoarcerea vapoarelor. Thea deschise gura pentru a \ntreba mai mult, dar el nu o l`s`. – Te vreau, Thea… Trebuie s` [tii c` am nevoie de tine. Deja o strângea lâng` el, c`utându-i buzele. Tân`ra \i sim]ea r`suflarea fierbinte lâng` obraz [i mirosul un pic s`rat al pielii lui o \nv`luia, senzual ca o mângâiere. Cum s` nege dorin]a pe care o trezea \n ea? |l dorea la nebunie. Niciodat` nu mai sim]ise asta pentru nici un b`rbat. Era mult mai mult decât o simpl` atrac]ie fizic`. Atrac]ia fizic` era indiscutabil`, dar se ad`uga o emo]ie intens` [i presentimentul c` \[i apar]ineau. Poate luna plin` o f`cea s`-[i [iard` capul? |n orice caz, nu putea rezista. |l \nl`n]ui pe Nicolas [i-i \ntoarse s`rutul cu pasiune. Gestul Theiei dezl`n]ui dorin]a tovar`[ului ei. Mâna lui urc` pân` la pieptul ei. Ea se cambr`. Sfârcurile i se \nt`reau sub palmele lui, \ntinzând ]es`tura care-i separa de el. |i sc`p` un geam`t. |nfierbântat de reac]ia ei, Nicolas d`du la o parte bariera de m`tase, dezgolindu-i pieptul alb, cu contururi perfecte. |l auzi cum \[i ]inea respira]ia, pierdut \n fa]a unei astfel de frumuse]i. Apoi se aplec` [i-i s`rut` mugurii roz. Thea gemea de pl`cere. Niciodat` nu mai cunoscuse a[a ceva [i \nchise ochii, sc`ldat` \ntr-un ocean de pasiune. 69

Brusc, el se retrase [i o cuprinse un val de ghea]`. De ce o abandona? Speriat`, \i c`uta fa]a \n penumbr`, incon[tient` de tabloul senzual pe care-l oferea, a[a cum se afla, pe jum`tate goal`. Lini[titoare, mâna lui Nicolas i se puse pe ceaf`. Dar vizibil, el lupta s` se controleze. – Thea, nu putem face dragoste aici. |n ziua când vei fi a mea, vreau ca nimic s` nu ne poat` deranja. Vreau s` m` pierd \n tine. S` fac` dragoste? Capul i se \nvârtea. Totul mergea prea repede. – Nicolas, sunt a[a de tulburat`. Nu [tiu ce mi se \ntâmpl`, nu… nu \n]eleg ce m-a apucat. Tovar`[ul ei o privi cu mirare nedisimulat`. P`rea atât de dezorientat`! |]i venea s` crezi c` nu se culcase niciodat` cu un b`rbat. Era posibil, dup` ce fusese logodit`? Evident c` nu. Doar dac`… Nu [tia ce s` mai cread`. Dar dac` acea problem` cu terenul se \ntrepunea \nc` o dat` \ntre ei? – Ce este Thea? Ce nu este \n regul`? Din cauza terenului? Vocea lui r`mânea blând`, foarte calm`. Nu \ncerca s-o condamne, trebuia doar s` afle. Terenul? Theiei pu]in \i p`sa! Toat` aceast` treab` i se p`rea atât de departe! S-ar fi putut ag`]a de aceast` cauz`. Dar nu, ]inea s`-i spun` adev`rul. }inea s` afle din gura ei c` nu cedase niciodat` avansurilor de nici un fel [i c` nu se va da decât b`rbatului cu care se va 70

c`s`tori. Dar el, va \n]elege, când toat` atitudinea ei dezv`luia dorin]a pe care o sim]ea pentru el? Ezita, c`utând cuvintele potrivite. El lu` t`cerea ei drept jen`. Ar fi trebuit s` se arate mai r`bd`tor. Din prima zi \n care o v`zuse, [tia c` nu era femeia care s` capituleze a[a u[or. De[i vibra toat` de pasiune, pe primul loc era ra]iunea. O bruscase. F`r` s` vrea, ci pur [i simplu pentru c` o dorea prea mult. – Thea, \mi pare r`u. N-am [tiut s` m` \nfrânez. M` faci s`-mi pierd capul. E[ti atât de… Dac` te-am jignit, regret foarte mult. – Nu trebuie, Nicolas. Eu ar trebui s` m` scuz, ar fi trebuit s`-mi revin mai repede. – Meci nul, f`cu el zâmbind tandru. S` spunem c` am pierdut amândoi controlul situa]iei. Thea \ncepu s` râd`. – Nu \n]eleg prea bine. Se zice c` luna plin` \i face pe oameni s` \nnebuneasc`. Asta trebuie s` fie! Ce nevinovat` p`rea. |ntr-adev`r, dac` n-ar fi [tiut de logodna ei… – Nicolas, este târziu. Trebuie s` ne \ntoarcem. – Haidem. Urcar` str`du]ele sinuoase, strâns \nl`n]ui]i. |i \nv`luia un soi de pace. Muzica [i râsetele serb`rii le ajungea din când \n când la urechi, atenuate ca \ntr-un vis. |n spatele lor, b`rcile de pescuit [i volierele dansau sub lun`, leg`nate de valurile care se sp`rgeau de ]`rm. 71

Miezul nop]ii trecuse de mult. Artemis trebuie c`-[i \ntâlnise iubitul. Thea oft`. Nicolas o strânse lâng` el. O conduse pân` la u[`, ezit` o frac]iune de secund` [i o prinse de umeri. Ea se \ntoarse [i se ghemui \n bra]ele lui. De aceast` dat`, s`rutul lui era blând, foarte tandru. Era exclus` orice pasiune, ]inut` cu grij` \n frâu. – Mul]umesc pentru aceast` sear` minunat`, Artemis. Thea zâmbi, ce nume dr`gu]… – Nu mai suntem rivali? Cinstea o for]a s` recunoasc` faptul c` nu mai sim]ea nici un fel de sup`rare. – Nu am fost \n aceast` sear`. Ochii negri a lui Nicolas se cufundar` \ntr-ai ei, ca [i cum c`uta s`-i citeasc` \n adâncul sufletului. – Ai dreptate. Nu \n seara aceasta. O s`rut` u[or pe buze [i se \ndep`rt` \n noapte. – Noapte bun`, Artemis. Vise pl`cute. Thea intr` \n camera ei. Parfumul trandafirilor umplea \nc`perea. Da, tr`ise \ntr-adev`r o sear` magnific`…

72

Capitolul 5 Thea dormi târziu \n acea diminea]`. Când deschise ochii, soarele \i inunda camera. Ora zece deja! Dar de ce s` se gr`beasc`? N-avea nimic special de f`cut [i, \n fond, era \n vacan]`! Cu un oftat de satisfac]ie, se ghemui pe pern`. Pe comod` trona buchetul oferit de Nicolas. {i \n mijloc trandafirul de aur care \l \nlocuise pe cel din decolteul ei. Nicolas… ce amintiri palpitante trezea simpla evocare a numelui s`u! Dorin]` nebun`, tulbur`toare, nevoia de apropiere, nevoie sfâ[ietoare care cerea s` fie satisf`cut`. Sigur c` citise c`r]i care descriau gesturile de dragoste dar cum s` compare acea expunere rece cu ceea ce tr`ia \n acest moment? Cât despre experien]a ei cu Robert, aceasta nu conta! S`rut`rile, mângâierile lui timide, o l`sau de ghea]`. Când Nicolas o strângea lâng` el, se sim]ea cuprins` de un asemenea foc \ncât nu putea r`mâne 73

insensibil`. S-o s`rute, era… ca [i cum naviga \n cea mai periculoas` c`l`torie, \n centrul unui uragan, f`r` busol`. |n ciuda dorin]ei de a p`stra direc]ia, curentul o târa irezistibil, mai puternic decât voin]a ei. Era ca acei marinari care, conform vechii legende, c`deau prad` cântecelor melodioase ale sirenelor [i, pierzând controlul navelor, se zdrobeau de stânci… Asta era pasiunea, o siren` care te duce la pierzanie? La lumina crud` a dimine]ii, obstacolele i se p`reau foarte reale. Seara trecut`, uitaser` de ne\n]elegerile lor, dar asta nu \nsemna c` erau rezolvate. Thea d`du cear[eafurile la o parte. N-avea chef s` \nfrunte realitatea. De ce s` nu fac` un pic de turism \n aceast` diminea]`? Va profita pentru a trece \n revist` artizanatul local. Un mod bun de a \mbina utilul cu pl`cutul. Dup` un du[ rapid, piept`nat [i un pic de ruj pe buze, cobor\, foarte elegant` \n rochia alb` brodat` \n culori vii. }inuta ideal` pentru plimbare. Terasa era aproape goal`. Dup` festivit`]ile de asear`, ora[ul \ntârzia s` se trezeasc`. Thea comand` o cafea. La fundul ce[tii se depunea za]ul. M`car dac` ar fi putut ghici ce conduit` s` adopte. Precis, Nicolas va \ncerca s-o revad` [i ea dorea acela[i lucru. Dar \n]elepciunea n-o sf`tuia s` se opreasc` \nainte de a fi prea târziu? Cel care va reu[i s` cumpere terenul o va face \n detrimentul celuilalt, eventualitate cu atât mai important` cu cât leg`tura dintre ei ar fi mai 74

puternic`. Dac` o rupea acum, vor suferi, f`r` \ndoial`, dar f`r` urm`rile ce erau de a[teptat. Hot`r\ s` aib` curaj pentru amândoi [i s`-l evite pe Nicolas pe viitor. Pentru a-[i asuma aceast` linie de conduit` eroic` f`r` a ceda tenta]iei, \i va trebui o petrecere a timpului foarte \nc`rcat`, cu o ocupa]ie precis` a fiec`rei ore a zilei. Chelnerul se apropie s` debaraseze, surprins s-o vad` atât de deprimat`. |n ajun, dansa atât de vesel`! La cererea ei, \i indic` pia]a. Putea s` caute acolo articole pentru pr`v`lia ei [i cadouri pentru familie. Cu un pas hot`rât, cobor\ spre pod. Un vânt u[or f`cea c`ldura foarte suportabil`. Oamenii zâmbeau. Yaya avusese dreptate, grecii erau \ntr-adev`r un popor foarte primitor. |n spatele zidurilor albe care protejau gr`dinile, se auzeau râsete, cuvinte animate. |nconjurate de portocali, fântânile arteziene clipoceau vesele. Portul ap`ru, luminat de soare. Ce zi senin`! Pesc`ru[ii ]ipau, \nvârtindu-se \n c`utarea hranei. Pe chei, pescarii \[i reparau n`voadele. Mergând de-a lungul navelor de pescuit, Thea remarc` numeroase iahturi [i mici voliere, leg`nându-se \n vânt. Pe punte, turi[tii profitau de timpul frumos ca s` se bronzeze. Nicolas avea dreptate: Melinas era locul visat pentru a-[i stabili afacerea… Nicolas! Iat` c` \nc` se gândea la el! |[i promisese, dar… Se gr`bi spre pia]`. Asta \i va schimba ideile. 75

Negustorii \[i \n`l]aser` tarabele cu fa]a la mare. Thea se amestec` \ncântat` \n mul]ime. N-ar fi putut visa ceva mai exotic! Cump`r`tori, vânz`tori, rivalizau \n discu]ii [i gesturi, l`udând marfa, discutând un pre]. Trecu mai \ntâi prin fa]a standurilor cu carne [i pe[te. Urmau apoi brânzeturile de capr` [i m`slinele cu arom` picant`, conservate \n ulei sau saramur`. Mai \ncolo, tarabele gemeau sub mun]i de portocale [i l`mâi, festival de aur [i verde. Reu[i s` ajung` pân` la urm` la ceea ce o interesa [i, cu carnetul \n mân`, \ncepu s` studieze artizanatul local. Mai \ntâi, d`du peste covoarele din lân` alb`. Examin` cu grij` finisarea. Bun` treab`. Pip`ite cu mâna, covoarele \[i p`strau suple]ea [i moliciunea, calit`]i inestimabile. Se interes` de pre] [i suma i se p`ru prea ridicat`: era de a[teptat s` creasc` num`rul de turi[ti! Va reu[i s` negocieze un pre] mai rezonabil. B`trâna care ]inea standul se apropie de ea. |ntr-o greac` [ov`ielnic`, Thea \i ceru numele fabricantului. |n]elegând c` este vorba de fiul femeii, \i lu` adresa cu grij`, hot`rât` s` discute afacerea cu acesta, cât de curând posibil. Orele treceau f`r` s`-[i dea seama [i, când privi la ceas, dup`-amiaza era avansat`. Din fericire, munca ei se dovedise rodnic`. Luase numele mai multor artizani locali, a c`ror produc]ie va face furori la „Sirena m`rii“. G`sise cadouri pentru toat` lumea, inclusiv ea. Covoarele de lân` alb` erau atât de tentante \ncât nu 76

rezist` dorin]ei de a-[i cump`ra unul. Va fi de mare efect \n fa]a [emineului s`u. Cu bra]ele \nc`rcate, urc` spre hotel. Soarele str`lucea puternic pe cer [i str`zile i se p`reau greu de urcat cu toate acele pachete. Când ajunse \n fine la pia]et`, nu se putu \mpiedica s` nu se uite cu invidie la tavernele care, \nghesuite unele \ntraltele sub bol]ile lor de verdea]`, p`reau adev`rate oaze de r`coare. Tenta]ia era prea mare. Gâfâind se trânti \n primul scaun. Ce pl`cere s` leneveasc` un pic. Comand` un pahar de vin rece [i profit` de aceste câteva clipe de odihn` bine meritat`, uitându-se la acest vesel du-te-vino al trec`torilor. Totul p`rea u[or la Melinas… Sigur c` nivelul de via]` era mai pu]in ridicat decât \n America, dar, \n \n]elepciunea lor secular`, locuitorii insulei [tiau s` se bucure de momentul prezent [i de pl`cerile m`runte pe care le acorda o natur` clement`: soare, mare, peisaje feerice. Da, i-ar pl`cea s` locuiasc` aici. S` locuiasc` aici. Dar pentru asta trebuia s` cumpere casa. Gândurile o duceau \napoi la Nicolas. Atâta timp cât se plimba, solicitat` de zgomotele [i culorile pie]ii, \i era relativ u[or s` uite. Dar, \n prezent, \i era dor de el. Ieri sear`, vorbeau veseli, a[eza]i nu departe de aici. {i brusc, aceast` singur`tate \i p`ru insuportabil`. Trebuia s` se ridice [i s` plece. Dar unde s` se duc`? S` m`nânce singur` \n camera ei? Dar la hotel risca s`-l \ntâlneasc` pe Nicolas. Mai bine s` r`mân` aici. 77

De altfel murea de foame. Comand` o salat` greceasc` – ro[ii, castrave]i, m`sline negre [i feta – \ncercând s` nu dea aten]ie perechilor fericite care râdeau la mesele vecine. – Pot s` m` a[ez? Thea tres`ri. |n fa]a ei se afla Nicolas, \mbr`cat lejer cu blugi [i o c`ma[` de poplin roz. Se \nro[i, confuz`, \ncurcat` [i nebun` de bucurie. – Da, sigur. A[az`-te. B`nuia oare c` f`cuse totul pentru a-l evita? – To… tocmai terminasem de mâncat. – V`d. R`ceala tonului o uimi pe Thea. De ce se sup`ra? Explica]ia nu se l`s` a[teptat`. – Vroiam s` te invit \n aceast` sear`. Cum eram re]inut de antreprenorul meu, am l`sat pe pu]in zece mesaje la recep]ie. Mi s-a spus c` n-ai mai ap`rut de azi-diminea]`. Din momentul \n care m-am eliberat, am plecat \n c`utarea ta. Thea zâmbi. |n ciuda bunelor sale hot`râri, era \ncântat` s`-l revad`, \ncântat` s` afle c`-i lipsise. Ar fi trebuit s` plece, s` g`seasc` un pretext oarecare, dar nu se putea hot`r\. O fascina. Nicolas lu` loc lâng` ea [i-[i \ntinse picioarele lungi sub mas` cu un aer degajat, dar Thea nu se l`s` \n[elat`. {tia c` el o observ`. – M-am dus la pia]`. Vroiam s` prospectez pentru pr`v`lie. 78

Ar`t` spre pachetele legate, de pe scaunul vecin. – Am f`cut [i câteva cump`r`turi pentru mine. – Ai g`sit ce vroiai? Thea povesti despre primul contact cu artizanii, explicând genul de marf` pe care c`uta s`-l importe \n State. Nicolas punea \ntreb`ri, vizibil interesat. Ca excelent om de afaceri, se ar`ta un bun sf`tuitor [i \n curând amândoi \ncepur` s` discute cu entuziasm despre pre]urile de cump`rare, problemele de vam` [i costurile transportului. Thea lua noti]e \n carne]elul ei. Acest material \i va fi necesar \n momentul efectu`rii vânz`rilor. Brusc, \[i d`du seama c` nu mai vedea nimic. Ziua era pe sfâr[ite. Deja! Petrecuser` mai mult de dou` ore discutând. {i s` mai spun` c` vroia s`-l evite pe Nicolas! Seara nu fusese romantic`, departe de asta, dar \i f`cuse mult` pl`cere s` schimbe idei cu el. Prea mult. Era timpul s` se \ntoarc`. Nicolas, un pic surprins de decizia ei brusc` – [i de migrena subit` pe care o invoca – se ridic` imediat s-o \nso]easc`. – Nu e[ti obligat s` m` conduci. – Nu spune prostii. Nici gând s` te \ntorci singur`. – N-am de traversat decât pia]eta, râse Thea. S` [tii, am f`cut deja turul lumii f`r` p`zitor. – {tiu, dar acum lucrurile sunt diferite. Suntem \mpreun`. Vino. {i las`-m` s`-]i duc covorul. Cânt`re[te o ton`. 79

Thea prefer` s` nu adauge nimic. Ceea ce frazele lui insinuau, ridicau \ntreb`ri pe care era mai \n]elept s` nu le pun` pe moment. – De altfel, nu ]in s`-mi asum riscuri. – Riscuri? Care? – Acela de a te vedea disp`rând f`r` a stabili \ntâlnirea de mâine. |]i propun o plimbare pe mare cu vaporul meu. Promit s` fiu un pirat foarte cumsecade [i s` nu te arunc \n buc`]i la rechini. F`cu amuzat cu ochiul. Thea \[i mu[c` buzele. O ie[ire pe mare… Dorin]a se \nfrunta cu ra]iunea. – Cred c` nu merg, Nicolas. – Atunci, am v`zut just. |ncerci s` m` evi]i de azidiminea]`. Pe fa]a lui se citea mâhnirea. Thea fu profund mi[cat` [i-i fu ru[ine de purtarea ei. – Nu este din cauz` c` nu vreau s` te v`d, Nicolas. |ncerc doar s` fac lucrurile mai u[oare pentru amândoi. – Nu \n]eleg bine ra]ionamentul. |ncerci s`-mi simplifici via]a refuzând s` m` vezi? – Dar… exist` acel diferend \ntre noi. – P`mântul? – Da. – Cu ce ne \mpiedic` s` mânc`m \mpreun`, s` mergem \mpreun`, s` profit`m de aceste zile frumoase \n aceast` ]ar` de vis? Se str`duia s` par` dezinvolt, dar sprâncenele lui \ncruntate, vena care i se zb`tea la tâmpl`, dovedeau c` nu este a[a. 80

– Thea, de ce s` permitem evenimentelor exterioare s` ne afecteze? – Dar aceast` vânzare ne prive[te pe amândoi \n primul rând [i indiferent de decizia final`, ne va afecta. El avea de gând s` riposteze când fu cuprins de o nevoie irezistibil` [i formidabil` de a str`nuta. Ceea ce [i f`cu, spre marea surprindere a interlocutoarei sale. Perii covorului de lân` pe care-l purta pe umeri \i gâdilau n`rile. F`r` s` vrea, Thea izbucni \n râs. – Nicolas… Ea \ncerc` \n van s` redevin` serioas`. – Promite-mi c` m` \nso]e[ti mâine sau voi petrece noaptea sub fereastra ta, str`nutând. Propunerea era atât de atr`g`toare, iar Nicolas atât de conving`tor! |[i pleda cauza zâmbind. |n cele din urm`, pl`cerea \nvinse ra]iunea. – De acord, bomb`ni Thea cu un aer fals contrariat. Ai câ[tigat. – Minunat! |]i dau covorul, nu mai str`nut [i vom petrece amândoi o noapte pl`cut`, preg`tindu-ne pentru o zi excelent`! *** Thea \[i puse un bikini bleu, un tricou alb [i un [ort asortat. |nc`l]at` cu pantofi de tenis, era echipat` din cap pân` \n picioare pentru o ie[ire pe mare. Dup` noaptea agitat` pe care o petrecuse, \i f`cuse pl`cere 81

s` \ntârzie sub du[. Somnul o ocolise mult timp, \ntr-atât se sim]ise de vinovat` c` acceptase plimbarea. Dar dorea atât de tare, \ncât s` reziste tenta]iei fusese mult prea greu. |[i strângea p`rul \ntr-o coad` de cal când i se b`tu la u[`. Nicolas st`tea \n prag, foarte chipe[, \n bermude [i tricou alb. Bronzat, aproape t`b`cit de soare [i de vânt, respira s`n`tate [i bucuria de a tr`i. – Omagiile mele, doamn`! Sunte]i gata s` \nfrunta]i elementele naturii? – La ordinele voastre, c`pitane. |n acest caz, s-o lu`m din loc! Am umplut un termos cu cafea [i am comandat un co[ de picnic: putem mânca pe vapor. Nicolas \nchiriase un Volvo ro[u cu care se duser` \n port. Clopotele bisericilor r`sunau, chemându-i pe enoria[i la slujb`. Diminea]a de duminic` se ar`ta str`lucitoare. Nicolas gar` lâng` port, scoase co[ul [i se \ndrept` spre o barc` pneumatic`, legat` nu departe. Thea f`cu ochii mari. – Nicolas… dar… Va trebui s` vâslim? El izbucni \n râs. – Ai mai pus piciorul pe un vapor? – Nu. Era jignitor s` râd` a[a! Ce spusese oare atât de nostim? – A[ fi pariat! Uit`-te un pic mai departe. Vezi velierul acela mare? Pe el ne \mbarc`m. Sunt obligat 82

s`-l ancorez mai departe fiindc` bazinul portului nu are adâncimea necesar` pentru el. De aceea, aceast` anex` pneumatic` \mi este foarte util`. Pentru drumurile \ntre velier [i ]`rm. Thea zâmbi confuz. – Care este pedeapsa care m` a[teapt` pentru aceast` \ntrebare prosteasc`? O s` m` pui \n lan]uri [i o s` m` arunci \n fundul calei? – Nu \n fundul calei. Vei fi mult mai util` legat` de vâsle. |n ciuda amenin]`rilor, el prelu` vâslele [i \n câteva minute fur` la bord. – |]i apar]ine? – Nu. Mi l-au \mprumutat ni[te prieteni. Ambarca]iunile mele sunt la ad`post \n Statele Unite. Sunt prea mici pentru a traversa Atlanticul! Contez s` le vând [i s` cump`r altele aici. La ordinele c`pitanului, Thea se a[ez` [i se servi cu o cea[c` mare de cafea, \n timp ce acesta \ntindea pânzele. La pu]in timp, o luar` spre larg, \mpin[i de un vânt dinspre uscat. Diminea]a \[i ]inea promisiunea: cer senin, soare str`lucitor. Era o adev`rat` pl`cere s` navighezi, mai ales c` briza nu necesita o supraveghere constant` a aparatelor. Nicolas conducea u[or velierul, f`când manevre pentru a se \ndrepta \n direc]ia vântului, explicându-i Theiei cum se procedeaz`. Ea urm`rea lec]ia cu mult` aten]ie [i \n curând \i m`rturisi dorin]a 83

de a \ncerca personal. Nicolas accept` imediat. Când \i propuse s-o sf`tuiasc`, ea declin` oferta [i drept rezultat velierul efectu` o \ntoarcere, care-i arunc` pe amândoi la podea. Din fericire, el prelu` imediat controlul situa]iei [i Thea, prima nerozitate trecut`, se dovedi un cârmaci talentat, tr`gând \nv`]`minte din lec]iile profesorului ei. – Thea, e[ti una dintre elevele mele cele mai bune. – F`r` laude, c`pitane! – S`-mi mu[te piciorul marele rechin alb dac` mint! Ceea ce ai \nv`]at tu \ntr-o or`, altora le trebuie zile \ntregi. Chiar dac` b`nuia c` exagereaz`, Thea era \ncântat` de compliment. {i, sincer, se sim]ea progresând din minut \n minut. – |ntotdeauna mi-am dorit s` navighez. Poate c` este pu]in proste[te, dar am citit atâtea lucruri despre marinarii care fac solitari turul lumii… Povestirile lor m` \ncântau. A[ fi vrut atât s`-i imit! – Te \n]eleg. Este un vis pe care-l nutresc [i eu de mult` vreme. Pân` \n prezent am realizat doar o traversare a Atlanticului, singur. Pasionant, dar foarte dificil. Oh! Uit`-te acolo, la tribord! Thea habar n-avea ce \nseamn` tribord, dar se \ntoarse \n direc]ia ar`tat` de Nicolas [i distinse vreo zece \not`toare argintii care s`reau din ap`. – Doamne! Rechini! Nicolas izbucni \n râs. Ignoran]a ei \n materie maritim` \l \ncânta. 84

– |nainte de a face turul m`rilor pe o coaj` de nuc`, ai face bine s` \nve]i s` deosebe[ti inocen]ii delfini de temu]ii mânc`tori de oameni! Las`-m` s` conduc eu. O s`-i urm`m. Thea oft` u[urat`. O band` de delfini. Prefera asta. Nicolas se apropie. Thea admira baletul lor gra]ios: s`reau la \n`l]imi mari [i c`deau \ntr-o splendid` jerb` de spum`. – S-ar spune c` vor s` ne atrag` aten]ia. – Chiar a[a [i este. Ceea ce-i pl`cea mai mult lui Nicolas nu erau ghidu[iile delfinilor, ci aerul extaziat al Theiei. – Du-te [i caut` biscui]i s`ra]i \n buc`t`rie. S` vedem dac` le convin ca aperitiv. Thea se gr`bi [i reveni cu un pachet de biscui]i. Nicolas ajunse practic grupul de delfini. Ea arunc` primul biscuit. Doi delfini s`rir` s`-l prind`. – Vezi ce juc`u[i sunt? – Este temperamentul lor. Aceste animale sunt dotate cu o inteligen]` real`, comunic` \ntre ei printr-un limbaj codificat. Dup` p`rerea mea, ace[tia au mai fost hr`ni]i de turi[ti [i au p`strat o bun` amintire. Efectiv, delfinii \n]eleser` rapid manevrele, \ncât abia arunc` Thea al doilea pumn de biscui]i [i to]i ie[ir` din ap` cu boturile c`scate. Tân`ra \ncepu s`-i ]inteasc` unul câte unul [i fiecare prindea cu agilitate biscuitul care-i era adresat. 85

– De necrezut, Nicolas! Ce precizie. Delfinii se distrar` cu ei o jum`tate de or`, apoi, plictisi]i f`r` \ndoial`, plonjar` spre alt` direc]ie. – Dau o asemenea senza]ie de libertate… |l privi pe Nicolas care aranja pânzele pentru a porni din nou. Ca [i delfinii, el apar]inea m`rii, sim]indu-se fericit, liber [i s`lbatic ca [i ei. – La ce te gânde[ti? El \i surprinse privirea [i zâmbi. – La tine. Marea pare elementul t`u de predilec]ie. – Este toat` via]a mea. Meseria [i via]a mea. Nimic nu m-ar face s` renun]. Dac` ei i-ar fi revenit p`mântul, planurile lui Nicolas ar fi fost serios perturbate. Poate c` ar fi fost obligat s` renun]e. Nicolas \n]elese cursul pe care-l luau gândurile ei [i deturn` conversa]ia. – Dac` am arunca ancora? Am putea \nota. – Ce idee bun`, este a[a de cald. Thea \[i ridic` imediat tricoul dar, surprinzând privirea lui Nicolas se opri brusc, intimidat` subit. Acei ochi negri lipi]i de ea o tulburau enorm. O dezbr`cau complet. Pentru a-[i ascunde jena, \[i scoase pantofii de tenis cu un aer dezinvolt [i-i arunc` \n cel`lalt cap`t al pun]ii. |n momentul \n care s`-[i scoat` [ortul, avu totu[i, un moment de ezitare. – Nu fi timid`, Thea. {tii bine c` n-a[ \ncerca nimic care s` te jigneasc`. 86

Vorbise \ncet, dar cu o voce r`gu[it` de pasiune. – {tiu, Nicolas. – Ai un corp superb [i nu m` pot \mpiedica s` nu-l admir. Thea \[i scoase [ortul [i se a[ez` \n fa]a lui, privindu-l drept \n ochi. Nu-i era fric`. Nicolas \i zâmbi [i se dezbr`c` la rândul s`u, dezvelind un tors puternic, acoperit de un peri[or negru [i buclat. {i el avea un corp magnific – umeri la]i, abdomen plat, [olduri \nguste [i picioare lungi [i musculoase. – Se poate cobor\ pe scar`, dar dac` preferi s` plonjezi, nu te jena. Se \ntoarse cu spatele. |n bikini, Thea devenea prea tentant`. – Primul \n ap` are un premiu! strig` Thea executând un plonjon perfect. Un jet dublu de spum` salut` s`ritura lor. – |]i place? \ntreb` Nicolas revenind la suprafa]`. – Este fantastic. F`cu câteva mi[c`ri de bra]e pentru a se obi[nui cu apa, apoi se l`s` s` pluteasc` pe spate, u[oar` ca un fulg pe apa s`rat`. Ce senza]ie minunat`! Inspir` adânc. Dintr-o dat`, se sim]ea plin` de energie. |notând ca o campioan`, se avânta spre orizont. Nicolas o imit` imediat, potrivindu-[i ritmul cu al ei. |notau unul lâng` altul. Thea c`ut` o compara]ie – ca doi delfini! Iat` exact ce erau, o pereche de delfini! 87

– A[ vrea s` continuu a[a pân` mâine. F`r` s`-[i dea seama \ncetinise ritmul. Nicolas se apropie [i o prinse de talie. – Destinde-te pu]in. }i-ai pierdut suflul. Trece-]i bra]ul \n jurul gâtului meu, f`r` s` m` strangulezi. O s` te ajut la \ntoarcere. Thea se \nro[i. Pentru prima oar`, for]ase prea mult. Aceast` u[oar` crispare la nivelul inimii… Bine c` era el acolo! – Nu sunt prea grea? – Glume[ti… Avea nevoie doar de câteva mi[c`ri ale picioarelor ca s-o men]in` la suprafa]`. Thea se l`s` dus` de el. Este adev`rat c` era obosit`. Ar fi vrut s` reac]ioneze, s` se scuture de mole[eala dulce care o cuprindea, dar trupul lui Nicolas, atât de cald lâng` al ei, o \mpiedica. Vaporul nu era acum decât la câ]iva metri. El se \ntoarse cu fa]a la ea, o s`rut` pe gât [i-i trase mijlocul sub]ire lâng` el. Profund emo]ionat`, Thea reac]ion` la mângâierile lui ghemuindu-i-se \n bra]e. Nicolas \[i \n`bu[i un geam`t. – Oh! Thea… S` te simt lâng` mine toat`, pe jum`tate goal`, m` face s` doresc s`… Se \ntrerupse, dar tonul lui era suficient de elocvent. Ceea ce vroia el, vroia [i ea! Vecin`tatea lui Nicolas, soarele pe pielea ei, c`ldura apei, ac]ionau ca un farmec asupra ei. Brusc, Nicolas se \ndep`rt` [i o trase cu el sub ap`. Ea reveni la suprafa]` tu[ind [i scuipând. 88

– Nicolas! Râdea \ncercând s`-[i recapete respira]ia. – Ce te-a apucat? – Era nevoie s` ne r`corim! Urc` s` te odihne[ti, acum. Thea \not` pân` la scar` [i \ncepu s` se ca]`re. – Tu nu vii? |n fa]a acelui trup de siren` [i acelui bikini ud care nu mai ascundea nimic, Nicolas sim]i c`-l cuprinde dorin]a, la fel de puternic ca \nainte. – Mai bine \not pu]in, s`-mi consum energia. – Ce energie? De un sfert de or` te obose[ti s` m` remorchezi. – E[ti prostu]` sau ce? url` Nicolas. Trebuie s`-]i fac un desen? Se lans` \ntr-un craul frenetic. Thea \l urm`ri din ochi un moment, atins` de un sentiment curios de euforie. Aproape o or` se navigar` de-a lungul coastei pentru a admira peisajul. Ap`ru un golf izolat, protejat de un pâlc de m`slini. – Ce-ar fi s` ancor`m aici? Am putea s` mergem s` mânc`m pe nisip. – Bun` idee, mor de foame! Zis [i f`cut. Puser` proviziile \n barca pneumatic`, ajunser` la ]`rm [i se instalar`, câteva clipe mai târziu, pe nisip, pe un prosop de plaj`. – S` vedem ce avem aici, spuse Thea luând co[ul de picnic. 89

– Dup` chelner, un festin demn de Apolo [i Zeus \mpreun`! S` verific`m imediat. Meniul le putea satisface apetitul. Chiftelu]e de miel, pui fript, pateuri cu carne, brânz` de capr`, patiseria locului. |n fundul co[ului se afla o sticl` de vin care s` \nso]easc` aceast` mas` copioas`. – Hm… a fost delicios, f`cu Thea lingându-[i degetele. – |nc` pu]in vin? – Cu pl`cere. Buc`t`ria greceasc` este un pic prea picant`. Se a[ezar` unul lâng` altul la soare. Nicolas se \ntinse. – Am impresia c` sunt \n paradis. – {i eu… M` simt a[a de relaxat`! O briz` u[oar` f`cea c`ldura foarte suportabil`. Din când \n când, un pesc`ru[ plonja pentru a prinde un pe[te. Ei nu vorbeau. |n jurul lor domnea un calm minunat, \ntrerupt doar de clipocitul valurilor… F`r` s`-[i dea seama, a]ipir` amândoi. Cufundat` \nc` \n vise, Thea lovi cu mâna insecta care o gâdila pe spate. Uf! Sc`pase de ea. A]ipi la loc [i gâdil`tura re\ncepu. Enervant`, se ridic` [i se \ntoarse brusc. Nicolas tres`ri, prins \n flagrant delict: ]inea \n continuare \n mân` iarba cu care-i atingea spatele. – Pledez nevinovat, spuse el. Tenta]ia era prea mare. Diavolul m-a \mpins… – N-a trebuit s` te \mping` foarte tare. Nu e[ti b`rbatul care s` reziste prea mult. 90

– Adev`rat. Dar regret c` am cedat impulsului… Rapid ca o pisic`, o prinse \n bra]e \n`bu[indu-i pe buze un mic ]ip`t de surpriz`. O s`rut` cu pasiune. La \nceput, \ncerc` s`-l resping`, dar foarte repede se l`s` prad` mângâierilor lui fierbin]i [i-i \napoie s`rut`rile. Când mâna lui deveni mai \ndr`znea]` \ncercând s` se strecoare \n sutienul costumului de baie, ea se revolt`: – Nicolas, nu… – Ce este? Nu-mi spune c` nu vrei [i tu… – Da, dar… – Dar ce? |i mu[ca delicat lobul urechii. Ea se \ndep`rt`. Dac`-l l`sa, n-ar mai fi fost \n stare s`-i reziste. – S` privim lucrurile \n fa]`, Nicolas. O intimitate prea mare s-ar putea s` ne agraveze problemele. – Adev`rul pe care ar trebui s`-l accep]i este c` suntem prea apropia]i! Este prea târziu s` d`m \napoi. Nu te mai chinui cu acea poveste a terenului. Avea dreptate, desigur. O leg`tur` foarte special` \i unea [i fiecare or` \n plus \i apropia [i mai tare. Nicolas \i \n]elese fr`mântarea [i-i ridic` b`rbia. – Nu po]i nega, Thea. Se petrece ceva \ntre noi. Nici o femeie nu a \nsemnat atât de mult pentru mine. O mângâia cu privirea, cu vorba. Ea \[i ridic` ochii spre el [i brusc, \n]elese c`-l iubea. Aceast` descoperire o sufoc`. Pl`cerea [i durerea \i sfâ[iau pieptul, fiindc` Nicolas nu vorbise niciodat` de 91

dragoste. |nsemna ceva pentru el, dar asta nu era egal cu dragostea. Ar fi vrut s`-i strige iubirea ei, dar nu f`cu nimic. De ce s`-i impun` declara]ii cu care el n-ar avea ce face? Sentimentele, tandre]ea ei, ar pune piedici \n calea libert`]ii lui. – {i eu, Thea, prezint vreun fel de importan]` pentru tine? Asta o putea recunoa[te. R`mânea \n domeniul limitat de el. – Da, Nicolas. Mult. N-ar fi spus mai mult, fiindc` el n-ar fi vrut s` aud` mai mult. – Scumpa mea… Puse din nou st`pânire pe buzele ei, dar pasiunea care \i consuma lu` locul imediat tandre]ei. Indiferent dac` o iubea sau nu, Thea ardea de acela[i foc ca [i el. Mâinile lui Nicolas alergau pe pielea ei \nfierbântat` de soare. Treptat, o cuprinse o senza]ie ciudat`, ca o be]ie care ar fi exaltat-o [i u[urat-o \n acela[i timp. Niciodat` nu mai avusese aceast` minunat` stare de bine. – Thea, te doresc atât de mult… Vocea lui r`gu[it` f`cu s` dispar` ultima rezisten]` a tinerei. |l \nl`n]ui, \n timp ce el \i desf`cea sutienul. Degetele lui cuprinser` sfârcurile roz [i Thea frem`t` de pl`cere. – Nicolas, am impresia c` tr`iesc pentru prima oar`. 92

|[i pusese buzele pe pielea lui cald` [i s`rat`. Intona]ia ei era atât de pasionat` [i inocent` \n acela[i timp \ncât Nicolas se opri s-o priveasc` mai bine. |ntreb`rile pe care [i le pusese revenir` cu [i mai mult` t`rie. Trebuia s` [tie. – Thea… Spune-mi adev`rul… ai mai f`cut dragoste? |ncol]it`, Thea nu mai ezit`. |i r`spunse cu franche]e. – Niciodat`. Se a[teptase la o reac]ie de iritare, de furie, dar \n ochii lui nu v`zu decât blânde]e. – {i logodnicul t`u? – N-am r`mas lung timp \mpreun`. {i eu vroiam s` a[tept. S` nu m` d`ruiesc decât b`rbatului care va deveni so]ul meu. Robert respecta aceast` dorin]`. De altfel, fizic, nu ne \n]elegeam prea bine. M` rog… vreau s` spun c` atunci când m` s`ruta, nu sim]eam nimic. Nu eram tulburat` cum sunt \n acest moment. Nicolas o fixa intens. – {i ast`zi, ce-ai fi f`cut dac` nu m-a[ fi oprit? – Nu [tiu. Este prima dat` când \mi pierd capul. M` simt atât de bine \n bra]ele tale, \ncât nu m` mai gândesc la nimic. El \[i \ncre]i sprâncenele, cu un aer profund mi[cat. – Dac` a[ fi [tiut, nu ]i-a[ fi f`cut o curte atât de asidu`. N-a[ fi c`utat s`-]i trezesc dorin]a. N-am obiceiul s` seduc fecioare speriate. 93

– E[ti… sup`rat? – Nu pe tine. Dar ai fi putut s` simplifici totul avertizându-m` de la \nceput. |n orice caz, \nainte s` fi ajuns aici! – Am fost atât de aproape de… – Da, \nchipuie-]i… Thea se \nro[i [i-[i mu[c` buza inferioar`. – |mi pare r`u, Nicolas. |ntinse mâna c`tre el. El se d`du atât de brusc \napoi \ncât \i d`dur` lacrimile. – Nicolas… – |n]elege-m`, Thea. Nu sunt \mpotriv` s` m` atingi, dar te doresc atât… Abia am reu[it s` m` controlez. Nu-mi face sarcina mai grea. – Nu [tiam. Thea se \ntoarse [i-[i aranj` costumul de baie. |i fu mil` de ea, de durerea pe care i-o provoca din prea mare respect, [i-i lu` mâna. Frustrarea lui era a[a de mare \ncât o strânse pân` la durere. – Ar fi trebuit s` ghicesc, draga mea. Prospe]imea, naivitatea ta, ar fi trebuit s` m` l`mureasc`. Dar din cauza logodnei tale, credeam c`… – Nu-]i repro[ez nimic, gre[e[ti. Majoritatea logodnicelor din zilele noastr` se dau viitorilor so]i \nainte de c`s`torie. Dar eu nu eram sigur` de nimic. Aveam vag con[tiin]a c` o luasem pe o cale gre[it`. – Nu ai ce s`-mi explici, Thea. |n]eleg [i respect punctul t`u de vedere. Dac` ai [ti cât m` ur`sc! E[ti 94

persoana pe care o doresc cel mai mult din lume [i mi-am asumat riscul de a strica totul urmându-mi orbe[te instinctul, f`r` a ]ine seama de reac]iile tale, care ar fi trebuit s` m` pun` \n gard`. – Nicolas, nu trebuie s` vorbe[ti a[a. {i uite c` se \ntâmpla ceea ce se temuse. Nicolas se chinuia din cauza ei, nu din dragoste, nu-[i f`cea iluzii, ci pentru c` o dorea, \n timp ce ea \l iubea. – Ar trebui s` nu ne mai vedem. – Nu spune asta, Thea! Ar fi o nebunie! Ceea ce exist` \ntre noi doi este prea pre]ios. Dar pentru tine Nicolas, ce este? De unde s` [tiu dac` nu vorbe[ti? Ar fi vrut s`-i pun` astfel de \ntreb`ri, dar t`cu. |ncercând s`-l resping`, lupta pentru supravie]uire. Dac` el refuza s-o p`r`seasc`, ea cum s`-l conving`? Deja \i era greu s` se conving` pe sine. |n acea clip`, ar fi vrut s`-i mângâie p`rul, s`-i alunge de pe fa]` durerea pe care o vedea. B`nuia oare cât de mult \l iubea? – Nicolas… – Te rog, Thea, nu mai spune c` trebuie s` m` p`r`se[ti. |]i promit s` nu-mi mai pierd capul. Thea \i \n]elese atunci pe bie]ii marinari care ascultau sirenele [i piereau zdrobi]i de stânci. {i ea alerga spre pierzanie. Pu]in \i p`sa! |n curând, aceast` afacere a terenului \i va separa pentru totdeauna. Le r`mânea atât de pu]in timp… 95

– |n]elege-m` bine, Thea. M` scuz pentru gafa mea, dar nu pentru faptul de a te fi dorit… El \nc` tremura. Ce greu \i fusese s` se st`pâneasc`! Niciodat` nu cunoscuse un b`rbat atât de viril, atât de pasionat. – Nu vei mai avea nici un motiv s` te plângi de insisten]a mea. Voi [ti s` r`mân cuminte, dar insist s` ne mai vedem, ad`ug` Nicolas, cu o voce lipsit` de expresie. Era atât de atr`g`toare a[ezat` pe nisip, cu costumul ei de baie. Lupta cu disperare contra dorin]ei nebune de a o lua \n bra]e, de a o mângâia pân` \n momentul \n care s-ar fi abandonat ca adineauri. |ncrez`toare [i nevinovat`, aproape cedase f`r` s`-[i dea seama. Putea s`-i s`rute trupul, s-o fac` s` strige de dorin]`, dar nu vroia s` abuzeze de ea. Dac` Thea \[i tr`da principiile \ntr-un moment de r`t`cire, va regreta. {i nici o remu[care, nici o umbr` nu trebuia s` \ntineze prima lor noapte de dragoste. Pentru ea, se va st`pâni. Un pesc`ru[ scoase un sunet plâng`tor, care se prelungi interminabil, dus melancolic de ape, f`cându-se ecoul chinului lor. Nicolas o lu` de mân` pe Thea [i r`maser` nemi[ca]i pe nisip, ascultând cântecul obsedant al m`rii.

96

Capitolul 6 S`pt`mâna se scurse dulce-amar`, ca sentimentele lor. Nu se p`r`seau, dar se ]ineau la distan]` cu grij`, cel pu]in \n timpul zilei. |notau, se bronzau, ie[eau s` se plimbe pe mare. Nicolas o \nso]ea pe tân`r` prin pie]e, admirând sim]ul ei de comer] [i talentul de a descoperi obiecte rare care vor pl`cea la New York. La \nceput, Thea era intimidat` de prezen]a lui, [tiind ce om de afaceri era. Dar cum nu intervenea niciodat` \n cursul tranzac]iilor, se relax` repede [i compania lui \i deveni indispensabil`. Mereu unul lâng` altul, \ncânta]i de pl`cerea de a fi \mpreun`, mai mult prieteni decât iubi]i, reu[eau s` uite de pasiune, dedându-se altor activit`]i. Era u[or ziua, dar seara… Seara, se duceau s` se plimbe pe plaj`, [i acolo, le era greu s` tri[eze. A[teptau aceste clipe pre]ioase, dar se [i temeau de ele. Lungi]i pe nisipul cald, d`deau frâu liber pasiunii pe care o respinseser` toat` ziua. 97

Fidel cuvântului s`u, Nicolas p`stra \ntotdeauna controlul situa]iei, f`r` a o l`sa pe Thea s` b`nuiasc` supliciul pe care-l \ndura. |n fiecare sear`, trecea din paradis \n infern, arzând de dorin]a de a o face a lui… [i sfâr[ea \ntotdeauna prin a o conduce cuminte \n camera ei de cum venea miezul nop]ii. Pentru nimic \n lume n-ar fi tr`dat \ncrederea pe care o avea \n el. Dup` ce se smulgea de lâng` ea, mergea pe plaj` ore \ntregi, \ncercând s`-[i calmeze mintea [i trupul, \notând uneori pân` la epuizare. Când ap`reau zorii, se \ntorcea mort de oboseal` [i c`dea \ntr-un somn greu care nu-l odihnea. Cum ar fi putut Thea s` b`nuiasc`? Nu cunoscuse niciodat` dragostea total` [i focul care se aprindea \n ea se transforma \n energie, \n dorin]a frenetic` de a-[i consuma existen]a. Deborda de vitalitate, tr`ia o mie de zile \ntr-o zi, f`r` s` \n]eleag` c` ceea ce o \mpingea, era c`utarea \mplinirii pe care trupul ei o cerea. Ceea ce vedea cu claritate era for]a dragostei ei pentru Nicolas. O accepta \n prezent, \n ciuda suferin]elor care ar fi venit. Fiindc` Nicolas nu-i vorbea despre dragoste. Sigur, o \nconjura cu aten]ii, \i consacra tot timpul lui liber, dar niciodat` nu rostea vorbele pe care spera s` le aud`. De altfel, problema care \i separa, cea a p`mântului pe care amândoi \l râvneau, nu era rezolvat`. Spiro Prolisavis trebuia s`-[i dea r`spunsul \n zilele urm`toare… Pân` atunci, profita de fiecare minut, cu intensitatea condamnatului care a[teapt` o amânare. 98

Vineri, ca \n toate dimine]ile, se \ntâlnir` pe teras`, la cafea. – Am atâtea lucruri de aranjat pe [antier, zise Nicolas pe un ton indiferent. Vrei s` mergi cu mine? Falsa lui dezinvoltur` ascundea o nelini[te real` [i Thea o [tia. {antierul despre care vorbea se \nvecina cu proprietatea bunicii [i se temea de reac]ia ei. Ea [ov`i o clip`. Refuzul \nsemna s`-[i vâre capul \n nisip ca stru]ul, ceea ce nu schimba datele problemei. – Bine. De-abia a[tept s`-]i v`d instala]iile. Fa]a lui Nicolas se lumin`. – Perfect. Ajungând acolo, Thea nu se putu \mpiedica s` nu zâmbeasc`. Ochii lui Nicolas str`luceau de entuziasm [i nu \ncerca nici m`car s`-l ascund`. Era atât de mândru de ceea ce se construia! Nu f`r` motiv: „Societatea Palmer, \nchirieri de vapoare“, promitea s` devin` o \ntreprindere de prima mân`. Dup` edificiile deja construite [i explica]iile lui Nicolas, tân`ra avea o viziune clar` a rezultatului. Bazinul \n curs de amenajare era proiectat s` primeasc` treizeci de vapoare dintre care zece \i vor apar]ine [i vor fi \nchiriate turi[tilor, restul compunându-se din unit`]i particulare care vor veni s` se relaxeze din când \n când, \n acest mic port. Nicolas t`cu o clip`, apoi atac` subiectul tabu pe cel mai neutru ton posibil. – Aici, nu pot sta]iona decât nave mici. Dar \n dreptul propriet`]ii de al`turi, apa este mai adânc`. Vapoare mai mari pot ancora acolo f`r` probleme. 99

Impar]ialitatea expunerii lui avu exact efectul contrar celui a[teptat! Thea sim]i c`-i sare mu[tarul! – Ai planificat totul, nu-i a[a? – Evident. Sunt om de afaceri [i trebuie s` ]in cont de toate aspectele problemei. – Exist` una pe care ai uitat-o… Eu! – Este adev`rat. Dar n-aveam de unde s` ghicesc. {i regret, Thea, \]i jur! O trase spre el, strângândui trupul s`-l frâng`. {i el suferea. Mânia Theiei se evapor`, l`sând locul triste]ii. – {tiu c` nu ai nici o vin`, Nicolas. Dar asta nu rezolv` problema. Ea se \ndep`rt` pu]in, \n`bu[indu-[i dorin]a de a plânge. Vizita fu reluat`, impersonal. – Cl`direa pe care o vezi la dreapta va fi biroul meu. La stânga se va construi un centru de petrecere a timpului liber: restaurant, bar [i butic unde turi[tii vor putea g`si tot ce este necesar pentru o c`l`torie pe mare, alimente, materiale pentru \ntre]inerea velierelor [i chiar [i \mbr`c`minte. Thea nu putea s` nu fie impresionat` atât de planurile lui cât [i de eficacitatea cu care le punea \n practic`. – Sunt sigur` c` va merge, Nicolas. {tii… ai putea ad`uga [i un alt serviciu. – Da, care? – Un serviciu de \nchirieri de ma[ini. Cei care vor face o escal` la Melinas vor vrea s` viziteze ]inutul. Pentru tine va fi o opera]ie rentabil`, iar pentru turi[ti un motiv \n plus s` vin` la tine. 100

– Excelent! Eu nu m-am gândit. – Când gânde[ti \n doi, ideile vin mult mai repede. Ea r`spunsese f`r` s`-[i dea seama. Nu v`zu privirea brusc gânditoare a lui Nicolas. – Domnule Palmer, scuza]i-m`, dar avem nevoie de p`rerea dumneavoastr`. Maistrul se ]inea la câ]iva pa[i de Nicolas, un pic jenat c` trebuise s`-i \ntrerup` discu]ia cu tân`ra. Dup` ce \ncuviin]` din cap, Nicolas \l urm`. Thea profit` pentru a arunca o privire \n jurul ei, la instala]iile care se \n`l]au. Nicolas trebuia s` fi investit o avere \n aceste lucr`ri. |[i d`du seama de importan]a pe care o reprezenta pentru el achizi]ionarea terenului vecin, dac` judeca obiectiv faptele. Dac` nu reu[ea s`-l dobândeasc`, enorma opera]ie comercial` pe care acesta [i-o imaginase [i o crease \[i pierdea din interes. Devenea o mic` afacere rentabil` [i atât. Nimic ie[it din comun care s` justifice mijloacele puse \n joc. Dac` se gândea bine, era ca [i cum s-ar t`ia aripile unei p`s`ri \n momentul zborului. Nicolas ]inea atât de mult la acest proiect! Sigur c` [i ea visa de ani de zile s` r`scumpere proprietatea bunicii ei. Putea s` renun]e cu inima u[oar` la speran]ele ei cele mai dragi? Nicolas se \ntorcea. Ea \[i [terse \n grab` lacrimile care-i umezeau obrajii. – |mi pare r`u, dar voi fi ocupat o bun` bucat` de vreme. Te deranjeaz` s` te \ntorci singur` \n ora[? |]i las Volvo. 101

– |n acest caz, voi profita [i m` voi duce \n vizit` la veri[oara mea. I-am promis s` trec s-o v`d \ntr-una din zile. – A[ fi vrut s` r`mân cu tine. – Nu-]i face probleme. Sunt lucruri care se \ntâmpl`. Nicolas o \nso]i pân` la ma[in` [i, câteva clipe mai târziu, o lu` pe drumul pietros care trecea prin fa]a propriet`]ii bunicii sale. Inspir` adânc, scutur` din cap [i renun]` temporar la alte preocup`ri mentale. Dup` indica]iile date de vara ei, trebuia s` urmeze acel drum cale de cinci kilometri, dup` care s` fac` la dreapta pe lâng` cârciuma inscrip]ionat` cu litere ro[ii. Pân` atunci, \[i concentr` toat` aten]ia asupra virajelor \n ac de p`r, care se succedau. |n cele din urm` intr` pe aleea care ducea la Aletha [i apoi \n fa]a casei albe care str`lucea \n soare, situat` la câ]iva metri de mare. – Thea! Iat`-te! Am crezut c` n-o s` vii vreodat`! Aletha se repezi [i o s`rut` pe amândoi obrajii. – Dar ]i-am promis… O s`rut` [i Thea la rândul ei, râzând. Impetuozitatea mediteranean` a veri[oarei sale o \ncânta. Allie o trase \n`untru, \n od`ile umbrite [i r`coroase. }inea ca Thea s` viziteze totul. Salonul d`dea spre un patio \n care ie[eai prin u[i mari de sticl` [i cele dou` veri[oare se instalar` confortabil \n 102

dou` fotolii mari de r`chit`. Tân`ra care o ajuta pe Aletha la gospod`rie, aduse un platou cu pr`jituri [i dou` pahare mari de glyko, o b`utur` dulce pe baz` de fragi pe care Thea vroia s-o guste. – Hai, spune-mi ce-ai mai f`cut de când nu ne-am v`zut. – Nu mare lucru, Allie. – Nu mare lucru! A[a numi]i voi \n America pove[tile voastre de dragoste? |n fa]a figurii uimite a Theiei, izbucni \n râs. – Ve[tile circul` repede pe aici! Unul dintre chelnerii de la hotel este v`r cu Dimitri. – |n]eleg. Dar s` [tii, povestea noastr` se pare c` a pornit prost. Thea n-avea chef s` se prefac`. |ncerc` s` zâmbeasc`, dar ochii ei mari, alba[tri, se umplur` de lacrimi. – Thea… A[a de prost este? – Da, din p`cate. – |l iube[ti? – Se vede? – Se ghice[te… Dar ce este r`u \n a te \ndr`gosti? Ar fi timpul s`-]i \ntemeiezi un c`min. – Allie, el nu m` iube[te! O dat` m`rturisirile pornite, Thea nu t`cu, pân` nu dezv`lui totul. Avea \ncredere deplin` \n veri[oara ei [i-i f`cea bine s` se dest`inuie altei femei. Când termin`, Allie r`mase t`cut` un moment. 103

– Se zice c` dragostea te orbe[te, spuse ea \n cele din urm`. Mi-e team` c` proverbul nu se aplic` \n cazul t`u. De ce [i-ar petrece Nicolas zilele cu tine dac` nu te-ar iubi? Thea ridic` din umeri. – Pentru c` m` place. Nimic mai mult. – Ce te face atât de sigur` de ceea ce spui? Siguran]a lui Allie o z`p`ci un pic… Dar \[i reveni repede. Nu! Nu trebuia s` se lase leg`nat` de iluzii. Trezirea ar fi cu atât mai dur`. – Chiar dac` m-ar iubi, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile. Unul dintre noi va p`stra terenul [i cel`lalt va trebui s` plece. Punct final. Vezi bine c` nu exist` alt` solu]ie. Spune-mi, ai ve[ti de la Prolisavis? – Nu \nc`. A cerut un r`gaz lung de gândire. – A[ fi mirat` s` refuze o ofert` atât de generoas` ca a lui Nicolas. – Nu se [tie niciodat`… O cuno[tea bine pe bunica ta. Aceast` veche prietenie va influen]a, poate, hot`rârea lui. Soarta are uneori \ntors`turi ciudate. Toate miturile ne \nva]` c` nu trebuie s` fii sigur de nimic. Thea \ncepu s` râd`. – Vechile voastre legende sunt departe de realitate! Apropo de mituri, mi-ar pl`cea s` vizitez templul lui Artemis. Tu ai fost? 104

– Bine\n]eles. Locul \]i va pl`cea cu siguran]`. Dac` vrei s` te duci singur`, ai grij`, drumul este foarte prost. Allie nu exagerase cu nimic când se referise la drum. Acesta era situat pe buza unei pr`p`stii care d`dea spre o livad` de m`slini, plantat` cu dou`zeci de metri mai jos. Thea se ]inea de volan ca un naufragiat de colacul s`u de salvare. Nu fu deloc sup`rat` când z`ri, dup` un sfert de or`, locul istoric, dup` o lupt` epuizant` cu hârtoapele. O echip` de arheologi lucra, dar nu era interzis accesul publicului. Tân`ra \[i cump`r` un bilet [i p`trunse \n pe[tera care ad`postise cultul lui Artemis [i \n care se venera \n prezent amintirea sfintei Constantina. Prima sal` \i era dedicat` sfintei [i pere]ii erau acoperi]i cu fresce care descriau martiriul acesteia. |n stil bizantin, \n culori bogate, scenele o reprezentau pe Constantina ascunzând copiii \n timpul invaziei musulmane, capturarea ei [i execu]ia. Mai departe, era v`zut` \n rai, \n mijlocul altor sfin]i. |n fundul s`lii, un altar purta o cruce superb` din aur cizelat. |n fund, o u[` de cedru ducea spre cea de-a doua jum`tate a pe[terii, pu]in luminat` – templul lui Artemis. Thea se \nfior` [i \naint` cu precau]ie. Avea impresia c` se \ntoarce \n timp. |ntr-un col] al \nc`perii, dou` sau trei persoane pe jum`tate 105

\ngropate \ntr-o excava]ie, scurmau p`mântul \n c`utarea resturilor de vase de lut. |n mijloc, altarul lui Artemis trona \n toat` splendoarea sa. Lucrarea superb` din marmur` alb` cu vini[oare de aur, lucea blând \n penumbr`. De jur-\mprejur se \ntindea covorul de mozaic c`ruia i se l`uda frumuse]ea. Thea se opri cu r`suflarea t`iat` de emo]ie [i admira]ie. Culorile erau atât de vii \ncât dou` mii de ani de praf nu rei[iser` s` le altereze: altarul imita exact culoarea m`rii, cât despre alb, acesta evoca spuma care broda crestele valurilor. Centrul mozaicului, lucrat de un artist cu o m`iestrie fantastic`, reprezenta un trandafir de aur plutind pe ap`, ca [i cum mâna zei]ei abia l-ar fi aruncat. Str`lucirea florii era atât de impresionant` \ncât Thea se gândi la un fenomen supranatural. Restul mozaicului povestea logodna lui Artemis \n imagini atât de simple [i emo]ionante \ncât tân`ra fu tulburat`. I se p`rea c` zei]a \i transmitea peste secole mesajul s`u de dragoste [i sacrificiu. – Este frumos, nu-i a[a? Thea tres`ri. Se apropiase unul dintre arheologi. – Minunat. Se simte c` cei care au lucrat [i-au pus tot sufletul. – Da, Artemis era foarte iubit` de oamenii din Melinas. Uita]i-v`, aici este luna, simbolul zei]ei, care este reprezentat` \n toate fazele ciclului s`u. Acolo, 106

Artemis \n chip de vân`toare cu atributele puterii – un arc [i o tolb` cu s`ge]i. Pare destul de dur` [i de crud`, dar nu din \ntâmplare. Artistul a vrut s` sublinieze dublul aspect al personalit`]ii ei. |i pl`cea s` \nving`, s` se bat`, [i acest aspect al caracterului s`u face ca sacrificiul pe care l-a f`cut pentru iubitul ei s` fie [i mai pregnant, mai pre]ios. La aceste cuvinte, Thea frem`t`. Inima i se strânse. Nicolas o comparase \ntr-o zi cu Artemis, dar va [ti ea s` dea dovad` de o abnega]ie asem`n`toare? Va [ti s` renun]e la tot \n fa]a dragostei? Tân`rul arheolog o f`cu apoi s` viziteze descoperirile cele mai recente. Orele se scurser` f`r` a-[i da seama. Când tân`ra ie[i din pe[ter`, soarele intra \n mare. Thea calcul` c`-i mai r`mânea o or` de lumin` \nainte ca noaptea s` pun` st`pânire pe p`mânt. Vântul mângâia blând plaja. Totul era atât de calm… Se hot`r\ s`-[i ofere câteva minute de singur`tate, pentru a reflecta, dup` care se va \ntoarce. Se a[ez` pe marginea apei, leg`nat` de clipocitul valurilor. |n cursul secolelor, dou` femei se sacrificaser` pentru a-i salva pe cei pe care-i iubeau. Constantin` \[i d`duse via]a, Artemis renun]ase la p`mântul ei. Thea f`cu o leg`tur` \ntre propria sa poveste [i legenda trandafirului de aur. |ntreb`rile pe care [i le pusese pe [antier reveneau \n for]`: trebuia s` cedeze drepturile asupra propriet`]ii bunicii [i s` 107

p`r`seasc` insula, dup` exemplul zei]ei? Nu reu[ea s` se decid`. Nici senin`tatea locului, nici singur`tatea nu-i erau de mare ajutor. Se lungi, pe nisip oftând. Sus, stelele \ncepeau s` str`luceasc`. Se preg`tea decorul nop]ii. Thea visa. |n curând, se va ridica luna ca o secer` argintie. Era timpul s` plece. Cu siguran]`, Nicolas o a[tepta s` cineze. Arunc` o privire la ceasul de la mân`. Era deja ora opt. El o s` se \ngrijoreze. Inexplicabil, inima \ncepu s`-i bat` mai tare. Singur`tatea plajei o ap`s` brusc. Nu mai avea decât o singur` idee, s` alerge s`-l \ntâlneasc`, s` reg`seasc` zâmbetul lui cald, s` se cuib`reasc` \n bra]ele lui. Se urc` \n Volvo, aprinse farurile [i demar`. Cu un pic de noroc, va fi la hotel \ntr-o jum`tate de or`.

108

Capitolul 7 Pe un drum normal, Thea ar fi putut ajunge \n ora[ \ntr-o jum`tate de or`, dar pe aceast` cale sinuoas` [i plin` de hârtoape nu putea merge mai repede cu ma[ina. Uitase. Tân`ra trebuia s` \ncetineasc` mult. |nghesuit` \ntre falez` [i pr`pastie, se \nfior`, \nghe]ând pân` la oase. |n aceast` noapte \ntunecat`, nu se vedea aproape nimic. Cea mai mic` gre[eal` [i va c`dea \n golf. – La naiba! De ce n-am plecat mai de vreme? |[i d`du seama c` vorbise tare [i se str`dui s` se calmeze. La venire, remarcase trei treceri dificile, unde drumul se \ngusta periculos. Trecuse de una, mai avea dou` \n fa]`. Ridic` piciorul de pe accelera]ie, venea o curb`… {i o a doua! Al treilea obstacol nu trebuia s` fie departe. Frân` cu succes câteva minute mai târziu [i scoase un oftat de u[urare. Ce era mai greu trecuse. 109

Sl`bi presiunea pe care o exercita asupra volanului [i-[i descle[t` degetele. Pe frunte \i ap`ruser` broboane de transpira]ie. |i fusese tare fric`. Prima parte a drumului fusese \ngrozitoare. Dar acum, totul va merge mai bine. O turm` de oi se arunc` literalmente sub ro]ile ei, obligând-o s` se opreasc`. |ntârzierea o enerv`. Deja pierduse prea mult timp. Porni din nou, accelerând pentru a recupera din \ntârziere, când din noapte ]â[ni o ma[in` luând curba \n vitez`. Thea se ab`tu repede \ntr-o parte pentru a o evita. Ro]ile pornir` \n gol. Frân` cu disperare pentru a readuce Volvo pe drum. Prea târziu. Neputincioas`, sim]i cum alunec` ma[ina. Câ]iva metri mai jos se lovi de un m`slin. Doar un far r`mase aprins, ca un semnal \n noapte. Thea se lovise de volan cu capul [i [ocul final o trimisese c`tre portier`. Dar nu era decât ame]it`. |[i rec`p`t` repede cuno[tin]a [i gemu u[or. Um`rul \i era s`getat de o durere cumplit`. |[i duse mâna la frunte [i [i-o retrase plin` de sânge. Trebuia s` ias` de aici cu orice pre]. Dac` r`mânea \n fundul acestei râpe, nimeni nu va veni s-o caute. A[tept` câteva minute ca s-o mai lase durerea din um`r. Bra]ul stâng era inutilizabil, dar putea \ncerca s` ajung` la cealalt` portier` [i s-o deschid` cu mâna dreapt`. La prima tentativ`, trebui s`-[i abandoneze planul. Picioarele refuzau s-o sus]in`. Genunchiul o durea foarte tare. Vrând-nevrând era blocat` \n ma[in`. 110

I se strânse stomacul de fric`. Singur` [i r`nit`, \n plin` noapte… Nemaiputând, strig`, ]ip` dup` ajutor. Sunetul vocii ei o \ngrozi. Calm. Trebuia s` reflecteze, s` judece. Nicolas se va nelini[ti, o va c`uta. Dar dac` n-o g`se[te? Durerea o str`fulgera. Brusc descurajat`, \ncet` s` se mai lupte [i le[in`. *** Nicolas ajunsese la hotel la ora cinci. La [apte, Thea tot nu se \ntorsese. Poate c` veri[oara ei o oprise la cin`. Mânc` distrat un sandvi[. F`r` ea, n-avea chef s` m`nânce. Ocupa un loc a[a de mare \n via]a lui. Adineauri, pe [antier, când o v`zuse gata s` plâng`, se hot`râse. Merita s` ri[te s-o piard` pentru o sordid` poveste de bani? Putea s`-[i sacrifice dragostea pentru o afacere rentabil`? Nu! |i era imposibil. Trebuia s`-[i retrag` oferta. |i va vorbi \n aceast` sear`. Dup` cin`, hoin`rise prin ora[, pândind un Volvo ro[u la fiecare col] de strad`. Apoi se \ntoarse la hotel. Nimeni. Se uit` la ceas. Nou` f`r` un sfert! Acum, se nelini[tea de-a binelea. Ce s` fac`? S`-i telefoneze lui Allie, bine\n]eles! Se repezi spre cartea de telefon… [i o l`s` \njurând. Nu [tia numele ei de familie! |n schimb, [tia unde locuia. Va ajunge acolo \n zece minute. Dar vai! Thea p`strase ma[ina [i, la aceast` or`, agen]iile de \nchiriere erau \nchise. Va \mprumuta 111

una, o va fura dac` trebuia! Opri primul chelner care trecea, [i-i explic` situa]ia. Tân`rul, pe nume Vassilios, \i propuse imediat s`-i \mprumute ma[ina. Alergar` pân` la garajul acestuia, Nicolas se a[ez` la volan, iar Vassilios, care cuno[tea bine drumurile insulei, se instal` lâng` el pentru a-i servi de pilot. Nicolas scura drumul, oscilând \ntre teama [i speran]a de a se \ntâlni nas \n nas cu Volvo. Ajunser` la proprietatea lui Allie cu un oftat de u[urare. Fiindc` nu \ntâlniser` nici un vehicul accidentat, deduceau c` tân`ra trebuia s` se afle \nc` la veri[oara ei. Dar, \n curte, nici urm` de Volvo. Cum \l v`zu pe Nicolas, Alllie \n]elese: – Thea? I s-a \ntâmplat ceva? – Nu-i aici? – Nu, a plecat de mult` vreme! Vroia s` viziteze templul lui Artemis… – Hai! N-avem timp de pierdut. – V` urm`m, strig` Aletha, alergând spre furgonet` cu so]ul s`u. Nicolas relu` drumul, atent la indica]iile lui Vassilios. Teama \i strângea stomacul. Avea presentimentul c` era r`nit`. De ce nu plecase mai devreme \n c`utarea ei? Dintr-o dat`, Vassilios strig`: – Ando! O lumin` \n râp`! Nicolas frân`, s`ri din ma[in` [i cobor\ panta care ducea la m`slinii de jos. Pietrele se rostogoleau sub 112

pa[ii lui, praful \l \neca, dar nu vedea decât Volvo zdrobit de pom [i se ruga a[a cum n-o f`cuse niciodat`. Doamne, f` s` fie \n via]`! Prin geam, z`ri forma inert`, ghemuit` lâng` portier`. Le[inat`… Sau moart`. Inima i se opri \n loc. |nconjur` ma[ina [i trase de portier` cu furie. Zgomotul o reanim` pe tân`r`. – Nicolas… Nu era decât un murmur abia auzibil, dar el crezu c` o s` le[ine de bucurie. Vie! Era vie! – Thea! Mul]umescu-]i ]ie, Doamne. Ea \ncerc` s` zâmbeasc`. – {tiam c` ai s` vii… Era a[a de bine s`-l aud` pe Nicolas. Nimic nu i se mai putea \ntâmpla \n prezent. El era aici. Nu-i mai era fric`. – Nu trebuia s` te fi l`sat s` pleci singur`! – Totul este din vina mea, Nicolas. Am plecat prea târziu de la templu. O ma[in` m-a \mpins spre marginea drumului [i am derapat. – Unde te doare? – La um`rul stâng. {i la genunchi. Capul m` doare de-mi plesne[te. – Ai vreo dificultate la respirat? – Nu, \n aceast` direc]ie totul este \n regul`. Cred c` tot impactul [ocului a fost preluat de um`rul meu. |n ciuda c`ldurii nop]ii, ea tremura. Trebuia consultat` de un medic cât mai repede. Vassilios veni [i el jos, iar Nicolas \i ceru s` anun]e o ambulan]`. 113

– Nu exist` a[a ceva la Melinas! Nici spital. {tirea fu \ntâmpinat` cu blesteme. Trebuia deci transportat` la Allie, a[teptând s` se \mbun`t`]easc` lucrurile. – Cum se simte? Allie [i Dimitrie tocmai ajunseser` [i ei. Nicolas \i lini[ti [i prelu` controlul situa]iei: Vassilios [i Aletha se vor duce s` g`seasc` un doctor \n timp ce Thea va fi transportat`. Nu era nici un minut de pierdut, o hemoragie intern` fiind \n continuare posibil`. – O s` te ridic, Thea, spuse el blând. |]i va fi cam greu… – Nu-i nimic, Nicolas. Dac` ]ip, astup`-]i urechile. |ncerca s` glumeasc`, dar când Nicolas \[i strecur` bra]ul sub ea, nu \[i putu re]ine un geam`t. El strânse din din]i. Ar fi dat orice s` sufere \n locul ei! Din nefericire, nu putea face nimic. Reu[i s-o scoat` din ma[in`, o lu` \n bra]e cât de delicat putea [i ajunse la drum foarte \ncet, ca s` nu o scuture. Dimitri \ntinsese o cuvertur` \n spatele furgonetei. Nicolas o lungi pe tân`r` [i a[ezându-se lâng` ea, \i lu` capul pe genunchi. Epuizat` de urcarea pantei, Thea \[i pierduse din nou cuno[tin]a. |n continuare, nu p`str` din drum decât o amintire foarte trist`. Zgomotul motorului [i hurduc`turile vehiculului o scoaser` din toropeal`, dar, \n afar` de durerea sfâ[ietoare din um`r [i vocea lini[titoare a lui Nicolas, nu era con[tient` de nimic. Pentru Nicolas, \n schimb, acest sfert de or` cu ma[ina pe acel drum desfundat, \i r`mase \ntip`rit \n memorie ca cel mai oribil co[mar. Fierbea de 114

neputin]` s-o vad` pe Thea suferind f`r` a o putea lini[ti decât cu cuvinte. Ea gemea, se ag`]a de mâna lui. {i el se blestema c` ajunsese atât de târziu. M`car de i-ar fi trecut prin cap s` se \ngrijoreze mai devreme. {i aceast` insul`, care nu avea nici m`car un spital! Va \nchiria un avion s-o duc` la Atena, dac` trebuia. La cap`tul a ceea ce i se p`ru un secol, se oprir` acas` la Allie. Aceasta \i a[tepta \mpreun` cu doctorul. Cu mii de precau]iuni o transportar` pe Thea \ntr-o camer`. Nicolas ar fi vrut s` r`mân` la examinare, dar medicul, v`zându-l \n ce hal de \ngrijorare era, \i ceruse s` ias` din \nc`pere. Umblând ca un urs \n cu[c`, a[tept` verdictul. – Este grav? Medicul ie[ea din camer` [i Nicolas \l lu` practic de guler. – Calma]i-v`, domnule Palmer! Este mai bine decât s-ar putea crede. Um`rul [i genunchiul nu erau decât lovite, am aranjat totul. Cât despre rana de la frunte, este dureroas` dar nu foarte grav`. – Trebuie s` fie transferat` pe continent? – Nu cred c` este necesar. Doar \i trebuie odihn`, fiindc` [ocul accidentului este \ntotdeauna traumatizant. Trebuie s` stea \n pat cel pu]in o s`pt`mân`. Acum, i-am dat un calmant [i \n curând va adormi. – Pot s-o v`d? – Bine\n]eles, dar nu sta]i prea mult. Se repezi spre camer`. Allie st`tea lâng` patul bolnavei. 115

– Slav` Domnului c` nu are nimic grav, spuse aceasta disp`rând. Nicolas nu o auzi. Luase mâna Theiei. La contactul familiar, tân`ra deschise ochii. – Nicolas! – O s`-]i revii foarte repede, draga mea. – }i-am distrus ma[ina. – Nu te mai gândi. N-are nici o importan]`. Ar fi trimis la casare zece ma[ini \nchiriate, dac` ar fi putut prin asta s` evite accidentul ei. {tia c` nu avea nimic grav dar v`zând-o atât de palid` \n acel pat, i se strânse inima. – O s` te faci bine \ntr-o s`pt`mân`. De acum \ncolo, trebuie s` te odihne[ti. – O s` vii s` m` vezi? – Nici vorb`! Acum, culc`-te, ]i se \nchid ochii. Sedativul ac]iona. Thea \ncerca s` se opun`. Nu vroia s`-l p`r`seasc` pe Nicolas! Dar medicamentul era puternic [i adormi curând. Nicolas nu reu[ea s` se dezlipeasc` de lâng` ea. Avea o \nf`]i[are atât de vulnerabil`. Pe buzele ei plutea umbra unui zâmbet. |ncet, el \i mângâie obrazul [i d`du la o parte o [uvi]` de p`r ro[cat de pe frunte. Ce s-ar fi \ntâmplat cu el \n caz de nenorocire? Alung` imaginea, cutremurându-se. Simpla idee \i era de nesuportat. Ea era bine [i nimic altceva nu conta. Murmur` o scurt` rug`ciune de mul]umire. 116

Când Allie se \ntoarse, era \n continuare la c`p`tâiul Theiei. Ea zâmbi [i \nchise u[a \ncet, f`r` a-l deranja. Acum când doctorul o asigurase \n privin]a s`n`t`]ii veri[oarei sale, \[i punea \ntreb`ri asupra comportamentului ciudat al domnului Palmer. Soarta Theiei p`rea s`-l intereseze \n cel mai \nalt grad. A[teptând verdictul medicului era livid, bolnav de nelini[te, incapabil s` stea pe loc sau s` articuleze vreun cuvânt. Nu exista decât o explica]ie posibil` a acestei atitudini extreme: era \ndr`gostit, o iubea pe Thea. Poate c` accidentul fusese revelator atât pentru unul cât [i pentru altul. De ne\n]eles sunt c`ile Domnului! Când Nicolas se al`tur` celorlal]i era ora unu noaptea. Allie \i \ntinse un pahar de vin. El accept` cu recuno[tin]` [i se pr`bu[i pe canapea. Nu mai putea. – Mul]umesc tuturor pentru ajutor. Nu [tiu ce ne-am fi f`cut f`r` voi. – Dar este firesc, spuse Dimitri. – Te po]i ocupa de Thea? Sau preferi s` aduc o infirmier`? Allie zâmbi. Când era vorba de veri[oara ei, vroia s` ia totul \n mân`! – Nu este cazul, Nicolas! Va fi o pl`cere pentru noi s-o avem sub acoperi[ul nostru. Vassilios se ridic`. Nu-l a[tepta decât pe Nicolas s` plece, dar acesta ]inu s` mai verifice o ultim` oar` \nainte de plecare c` Thea dormea profund. Aletha schimb` o privire complice cu so]ul ei… 117

Capitolul 8 Thea deschise cu greu un ochi tumefiat. Unde se g`sea? Totul i se \nce]o[a \n minte. Parc` fusese c`lcat` de o turm` de elefan]i. |ncerc` s` se mi[te: o durere violent` \i travers` bra]ul stâng, aducând cu ea amintirea accidentului… [i a salv`rii. |n cele din urm`, sc`pase destul de u[or: un cucui \n frunte [i câteva membre dizlocate. Nu pl`tise prea scump pentru o c`z`tur` de la zece metri. Doctorul \i prescrisese o s`pt`mân` de repaus, dar nu era cazul. Avea prea multe lucruri de f`cut ca s` fac` pe invalida prea mult [i, de altfel, ura s` stea \n pat, mai ales \n vacan]`. Se ridic` u[or [i, strângând din din]i, \ncerc` s` coboare din pat. Era atât de absorbit` \ncât n-o auzi intrând pe Allie. – Dar… Ce faci acolo? – M` scol. 118

– Se scoal`! Dup` tot ce a spus doctorul! |]i interzic s` mergi mai departe de baie! – Allie, cu sau f`r` doctor, nu pot s` stau \n pat o s`pt`mân`. – {i de ce nu? – Fiindc`… Mam` a doi copii, Aletha [tia cum s`-i trateze pe \nc`p`]âna]i! O ajut` deci pe var`-sa s` mearg` la baie [i o a[tept` s` ias`. Oboseala va fi cea care o va face s` se potoleasc`…. Simpl` problem` de minute. Când Thea reveni din baie, palid` ca varul [i gata s` le[ine, Allie n-avu altceva de f`cut decât s-o pun` \n pat. Câteva clipe mai târziu, reveni cu o tav` cu micul dejun: cafea, suc de portocale [i pâine pr`jit`. – Ai terminat cu veleit`]ile de evadare? Thea surâse jalnic. – Am terminat… dar ai ob]inut o victorie modest`! Spune-mi, Allie, ar`t chiar a[a de r`u cum m-am v`zut \n oglind`? Cucuiul meu are toate culorile curcubeului. Ce-o s` spun` Nicolas când m` va vedea? – Pentru moment, nu p`rea prea \ngrozit. – Cum asta „pentru moment“? A trecut deja? – Da, la ora [apte azi-diminea]`, considerând c` a plecat ast` noapte la unu [i jum`tate, s-a gr`bit foarte tare s` se \ntoarc`. – M-a vegheat atât de mult timp… Dar cât este ora? – Este ora prânzului. – Am dormit ca o valiz` \n gar`! 119

– Erai sub efectul calmantului, nu uita. De altfel, va trebui s` dormi [i dup`-amiaz`. Somnul constituie unul dintre cele mai bune remedii dup` un [oc. – Când m` gândesc c` a venit [i eu nu am auzit nimic! – A stat la c`p`tâiul t`u mai mult de o or` ca s` te ]in` de mân`. Trebuia s` se duc` la [antier, dar a promis c` se \ntoarce \n aceast` dup`-amiaz`. S-a \ngrijorat mult pentru tine, s` [tii. Cred c` \l preocup` \nc` enorm s`n`tatea ta [i nu se va calma decât atunci când vei fi complet restabilit`. Thea \nchise ochii. Nu vroia s` mu[te din momeala pe care i-o \ntindea var`-sa. Allie tr`gea prea repede concluzii… vedea dragoste peste tot. Aletha nu insist`. Ridic` tava [i se retrase \n vârful picioarelor. |i va r`mâne o s`pt`mân` \ntreag` s-o conving` pe aceast` \nc`p`]ânat`! *** – Nicolas! De cât timp e[ti aici? |nc` somnoroas`, Thea \ncerc` s` se \ndrepte [i se strâmb` de durere. Imediat, Nicolas \i s`ri \n ajutor [i-i aranj` pernele care o sprijineau. – De o or` bun`. Cum te sim]i? – Ca un boxer \nvins prin K.O. Dar ar fi putut fi [i mai r`u, conchise ea zâmbind. 120

– Te po]i l`uda c` ne-ai produs o team` cumplit`. Niciodat` \n via]a mea n-am sim]it atâta team` [i \ngrijorare. Se aplec` spre mâna tinerei, s`rutându-i tandru u[oara jupuitur` pe care o avea la \ncheietur`. – Doamne! Dac` ]i s-ar fi \ntâmplat ceva grav, nu mi-a[ fi iertat-o niciodat`. |ngrijorarea care-i marca tr`s`turile m`rturisea repro[urile pe care trebuie c` [i le f`cuse. Thea era tulburat`. – Exist` un Dumnezeu pentru [oferii impruden]i, Nicolas. – Poate, dar a[ prefera s` \ncetezi de a-i face concuren]` lui Andreo! {i de altfel, de ce ai r`mas atât de târziu la templu? – Am discutat cu un arheolog. Mi-a ar`tat mozaicuri superbe. Am pierdut no]iunea timpului. Ceea ce evita s`-i povesteasc`, era c` petrecuse o or` pe plaja pustie, gândindu-se la teren, la acea cas`, care se \n`l]au \ntre ei ca un obstacol de netrecut. – Ce impruden]`! {i se pare c` azi-diminea]` ai vrut s` pleci din pat. Nu po]i fi l`sat` singur` nici un minut. |n fa]a aerului s`u indignat, Thea consider` c` era mai diplomatic s` schimbe subiectul. – Sper c` asigur`rile nu-]i fac necazuri pentru ma[in`. E[ti foarte sup`rat? 121

– Sigur c` nu. Ceea ce m` face s` urlu, \n schimb, este s` te v`d \ncercând s` joci tontoroiul a doua zi dup` un accident grav. Nu vreau s` te dai jos din pat. S-a \n]eles? Când Nicolas d`dea un ordin, avea obiceiul de a fi ascultat, asta se vedea imediat. Thea \[i regreta incon[tien]a. Reac]ionase ca un copil r`sf`]at, f`r` s` se gândeasc` la consecin]ele actului ei. |l privi cu coada ochiului. Avea fa]a tras` [i marcat` de oboseal` [i \ngrijorare. Trebuie c` nu dormise mult, \n parte din cauza ei [i a interesului pentru s`n`tatea sa. – Nicolas, trebuie s` te gânde[ti s` te odihne[ti [i tu. – Sunt suficient de mare s` am grij` de mine. A[ dori s` pot spune acela[i lucru [i despre tine. Allie \i \ntrerupse, aducând o sup` de g`in` cu arom` apetisant`. O infirmier` n-ar fi fost mai capabil`: \[i gre[ise voca]ia! – I-ai recomandat s` stea \n pat? Thea \i adres` veri[oarei ei o privire \ntunecat`. Ea se adresa lui Nicolas ca [i cum el era [eful. – Da. {i va sta, crede-m`, chiar dac` va trebui s-o leg pentru a sta lini[tit`. El puse tava cu mâncare pe genunchii Theiei [i Allie se retrase zâmbind. – Nicolas, nu prea mi-e foame. Acesta desf`cu [erve]elul alb de in. – Draga mea, \n starea ta, trebuie s` m`nânci. Aceast` sup` pare foarte gustoas`. 122

– Allie [i cu tine ar trebui s` deschide]i o clinic`! |n ciuda protestelor, se l`s` hr`nit` ca un bebelu[. Tot bolul fu golit. – Mul]umesc. El se str`duia cu adev`rat, când ferm, când blând. Atâta r`bdare o emo]iona pe tân`r`, o mi[ca profund. Mai flec`rir` pu]in, apoi v`zând c` o cuprinde somnul, Nicolas se aplec`, \i puse un deget pe buze, \i mângâie fruntea fierbinte [i-i lu` mâna, lini[titor. Ea adormi \ndat`. De a doua zi, \ncepu s` prind` culoare. Ameliorarea continu` \n zilele urm`toare. Allie [i Nicolas se perindau la c`p`tâiul ei. El se aranja s` cineze cu ea \n fiecare sear`, certând-o [i glumind când vedea c` pofta de mâncare \i scade. Din a treia zi, \ncepuse s` citeasc`, devorând cu entuziasm c`r]ile pe care i le aducea Nicolas. |n a cincea zi, i se permise s` ias` \n patio. Dup`amiaza era superb`. Se instal` \ntr-un fotoliu [i \nchise ochii. Un mic s`rut pe buze o scoase din reverie. Nicolas! – Ai o min` mai bun`, spuse el apropiindu-[i un scaun. – Sunt a[a de fericit` s` pot ie[i [i s` profit de soare! Vrei cafea? – |mi pare r`u, n-o s` am timp… El avea aerul \ncântat al pisicii care se preg`te[te s` \nghit` canarul pe care-l pândea de zile \ntregi. Ce se \ntâmpla oare? 123

– Pleci a[a de repede? – Trebuie s` iau avionul pentru Atena la ora cinci. – Oh! O s` lipse[ti mult? – Dou` zile. Am câteva afaceri de pus la punct. Nu mi-a[ fi permis s` plec [tiindu-te \nc` sl`bit` [i fragil`, dar pentru c` e[ti mai bine… – Bine\n]eles! Nu trebuie s`-]i schimbi planurile pentru mine! |n ciuda zâmbetului ei de bravad`, era tulburat`. El nu pleca departe, dar aceast` plecare era atât de brusc`! – Care sunt afacerile care te smulg de lâng` mine? \ntreb` ea repro[ându-[i aceast` atitudine posesiv` [i egoist`. – Curiozitatea este un mare defect, domni[oar` Hunt… Din nou acel zâmbet misterios, acel aer \ncântat… Avea cumva nout`]i de la Prolisavis? Dac` aflase ceva, nu era cazul s` fac` pe grozavul \n fa]a ei. El veni [i \ngenunche lâng` ea. – Trebuie s` plec [i \nainte de a o face, a[ vrea s` te s`rut cum meri]i. Thea zâmbi [i-i trecu bra]ul \n jurul gâtului. – Ce \nseamn` asta? {tia perfect, dar murea de dor s` se reg`seasc` \n bra]ele lui! 124

– Nu face pe nevinovata. Era atât de provocatoare \n capotul ei alb! {i nici m`car nu-[i d`dea seama. Arunc` o privire \mprejur. Erau singuri. – Ce ocazie pentru un pirat! Nimeni la orizont, o eroin` sl`bit`, incapabil` s` fug` cu genunchiul ei v`t`mat… A[ fi de neiertat dac` nu a[ trece la ac]iune. – Nicolas! protest` Thea râzând. Ce ai de gând s` faci? – Ghice[te… Un fior delicios o p`trunse. La contactul bra]elor lui \n jurul taliei sale, inima \ncepu s`-i bat` mai tare, respira]ia deveni mai scurt`, pielea l`ptoas` a gâtului [i a pieptului deveni roz. |i oferi buzele, pe care el puse st`pânire cu pasiune. – |mi place pielea ta, Thea. Este atât de dulce, de cald`… – Cred c` s`rut`rile tale \mi dau febr`, Nicolas. – Cu atât mai bine. Cu vârful din]ilor \i mu[c` u[or sfârcurile prin voalul u[or care o dezbr`ca [i mai mult \n ochii lui. Thea \i mângâie p`rul, ceafa, apoi \[i strecur` degetele \n deschiz`tura c`m`[ii, atingându-i timid [i \ndr`zne] \n acela[i timp, peri[orul brun care-i acoperea pieptul viril. – Mi-ai comunicat febra ta, murmur` Nicolas. – Este foarte contagioas`. S` chem un doctor? – Inutil. Cunosc un tratament infailibil \ntr-un asemenea caz. 125

Privirea lui \ntârzie pe curba sânilor. Nemaiputând r`bda, desf`cu dantelele inoportune… |n acela[i moment, menajera n`v`li pe teras` \narmat` cu m`tura [i f`ra[ul. Nu putea s` se duc` \n alt` parte s`-[i fac` treaba! Nicolas o str`fulger` cu privirea. Aceasta b`tu \n retragere. – Ai speriat-o de moarte! exclam` Thea râzând. – Sper! Dar bine c` ne-a \ntrerupt, eram pe cale s` pierd avionul. – Ar fi grav? – Da. Era evident c` nu vroia s`-i dea explica]ii mai ample. Câteva minute mai târziu, Thea \[i \nghi]i lacrimile care o podideau. Ce proast` era! Nu lipsea decât dou` zile. Totu[i, nu-i pl`cea s`-l [tie departe. Din momentul \n care veri[oara ei o v`zu, \n]elese c` ceva nu era \n regul`. – Thea, ce se \ntâmpl`? Te-ai certat cu Nicolas? Tân`ra r`spunse evaziv: – Nu, s-a dus la Atena cu afaceri. Se va \ntoarce sâmb`t`. Allie era \ncântat`: o absen]` de câteva zile o va ajuta pe var`-sa s`-[i pun` ordine \n idei. {tia c` aceasta \l iubea, dar va \n]elege c` nu va putea s` renun]e la el? 126

– Te asigur c` este \ndr`gostit nebune[te de tine. – Nu \ncepe iar, Allie! Dac` l-ai fi v`zut, aproape juca de bucurie la gândul c` pleac`. Trebuie s` se fi s`turat s` fac` pe infirmiera lâng` patul meu. Foarte bine, \[i spuse Allie \n sinea ei. Este geloas` fiindc` a l`sat-o singur`. – O s` se \ntoarc` repede, Thea? – Poate s` r`mân` cât va voi, replic` rece vara ei. Acestea fiind zise, afi[` expresia unei prin]ese dintr-un turn de filde[ [i nu mai ad`ug` nici un cuvânt. Allie nu insist`. Era inutil. |[i pierdea timpul \ncercând s` pledeze cauza lui Nicolas. L`sând-o pe tân`r` cu gândurile ei, plec` s` se ocupe de mâncare. La cin`, Thea nu-[i descle[t` din]ii. Buna dispozi]ie a lui Nicolas o iritase evident. De ce p`ruse atât de bucuros c` o p`r`sea? Era \n leg`tur` cu achizi]ionarea terenului bunicii ei? Tân`ra spera din toat` inima ca presupunerile sale s` fie false. Dimitri deschise gura s-o \ntrebe de ce este atât de rece, dar Allie \i f`cu semn s-o lase \n pace. Thea se duse la culcare devreme, dar somnul o ocolea. Cu cât se gândea mai mult, cu atât era mai convins` c` Nicolas trebuia s` fi câ[tigat terenul de la domnul Prolisavis. {i ceea ce o enerva mai mult, era c` nu-i spusese nimic. A doua zi diminea]`, dispozi]ia ei nu se \mbun`t`]ise, mai ales c`-[i d`du seama c` Nicolas \i lipsea teribil. Cum putea oare s`-i poarte pic` \n 127

acela[i timp [i s`-i doreasc` re\ntoarcerea? Aceast` contradic]ie o l`s` perplex`. Ea oare judeca \ntotdeauna atât de logic, nu mai \n]elegea nimic. Cobor\ pe plaj`. De-abia se instalase când Allie \i f`cu semn s` se \ntoarc`. Doamne, n-o s` ajung` s` fie niciodat` lini[tit`? Va l`sa pe mai târziu statul la soare. Ajunse \n patio. Allie nu era singur`. Bea cafeaua \n compania lui Spiro Prolisavis. Sunase ora verdictului. El venea s`-i confirme \nfrângerea. Strânse din din]i [i se str`dui s`-l salute politicos. – |ncântat s` v` v`d! exlam` Spiro pe un ton jovial. V` sim]i]i mai bine? – Da, mul]umesc. De ce tot acest preambul? S` spun` rapid ce avea de spus [i cu asta basta! |i adres` un zâmbet crispat, se a[ez` [i a[tept` verdictul cu stoicism. – Domni[oar`, sunt foarte mul]umit s` v` aduc la cuno[tin]` c` terenul este al dumneavoastr`! Thea tres`ri. Al ei? – Mi-am ascultat vocea con[tiin]ei, continu` Spiro. Suma pe care o oferi]i este foarte convenabil`, acest teren a apar]inut \ntotdeauna familiei dumneavoastr`, este normal s` v` revin`. Dac` a[ prefera alt cump`r`tor, fantoma bunicii m-ar urm`ri toat` via]a! Era foarte \ncântat s`-i anun]e vestea cea bun`, dar fa]a impasibil` a tinerei \l nedumerea un pic. La drept 128

vorbind, stupefac]ia ei era atât de mare \ncât nu era \n stare s` reac]ioneze \n vreun fel. St`tea plantat` acolo, ca \mpietrit`. Ea \nghi]i cu greu. Dac` Nicolas pierduse, de ce plecase la Atena? – Domnul Palmer este la curent? – Nu \nc`. Nu reu[esc s` dau de el. – Este pe continent pentru dou` zile. – Atunci, interveni Allie, nu este minunat? – Da, da… minunat. Reu[i s`-i zâmbeasc` lui Spiro, care se \ntreba dac` f`cuse bine, \n fond, c` refuzase oferta lui Nicolas. Poate c` ea \nc` nu-[i d`dea seama? Poate \i trebuia timp s` asimileze vestea? – Dac` v` convine, \mi voi convoca notarul lunea viitoare. Thea \ncuviin]` cu un aer absent. Allie \l conduse pe vizitator [i, la \ntoarcere, o g`si pe var`-sa \n acela[i loc, pierdut` \n gânduri. Allie oft`. Thea ob]inea \n cele din urm` ceea ce-[i dorea cel mai mult pe lume [i nu p`rea nici m`car s` se bucure. Hot`rât lucru, via]a era complicat`!

129

Capitolul 9 Thea se gândea la vestea pe care o aflase [i gândurile \i erau asem`n`toare cu ale lui Allie. Da, via]a \]i joac` uneori feste nea[teptate. Ani de zile a[teptase aceast` clip`. Acum, când visul ei se realiza, nu se sim]ise niciodat` mai nefericit`. Nu vroia o victorie \n detrimentul lui Nicolas. Hot`rârea lui Spiro distrugea speran]ele adversarului ei drag [i asta o mâhnea. Sigur, el se va ar`ta bucuros pentru ea, nu se \ndoia de acest lucru. Dar, curios, n-avea nici un chef s` s`rb`toreasc` fericitul deznod`mânt. Dimpotriv`, dorin]a ei cea mai puternic` era s` dispar`. Distrusese planurile lui Nicolas. O lacrim` fugar` i se rostogoli pe obraz. Melinas – insula familiei ei, amestec de nisip [i piatr`. |n decursul secolelor, r`m`sese aceea[i, frumoas` [i senin`. Thea dorise \ntotdeauna s` posede câteva pogoane din acest p`mânt. Descoperi brusc c` avea 130

mai mult – ceva din inima ei apar]inea Melinasului. Frumuse]ea, senin`tatea insulei, le primise dup` mo[tenire. Datorit` bunicilor s`i. Spiritul lui Melinas tr`ia \n ea [i asta era esen]ialul. Proprietatea bunicii ei nu reprezenta decât o amintire. Pentru Nicolas, era viitorul. El care o comparase cu Artemis. Nu trebuia s` se identifice pân` la cap`t cu zei]a [i s`-i urmeze exemplul? Aceast` insul` supravie]uise peste veacuri datorit` abnega]iei unor femei ca ea, care aleseser` s`-i ajute pe cei pe care-i iubeau. Putea \ntoarce Thea spatele \nv`]`mintelor lor? R`spunsul se impunea de la sine. Privirea tinerei se pierdu \n zare, r`t`ci peste apele sclipind \n soare. |l iubea pe Nicolas \mpotriva a orice. |l iubea chiar [i dac` nu-i \mp`rt`[ea sentimentele. |l iubea pân` la a-i sacrifica visul ei cel mai scump. Melinas conta atât de mult pentru el! |i va l`sa cu pl`cere proprietatea bunicii. Via]a ei era \n alt` parte. La New York, unde o a[teptau un butic \n plin` ascensiune, prieteni, o familie. Bine\n]eles, dac` el i-ar cere, ar l`sa totul pentru a r`mâne cu el. Dar el nu f`cea nimic. Când se \ntoarse \n cas`, hot`rârea ei era luat`. O hot`râre crud`, din cauza c`reia suferea, dar care, paradoxal, o lini[tea, permi]ându-i s` ac]ioneze dup` cum \i spunea inima. 131

– Thea, este o nebunie! – Nu. El are nevoie de acel teren. – Nu generozitatea ta o critic, ci ceea ce vrei s` faci. S` pleci la New York pe furi[, f`r` a-l pune la curent cu nimic, este o adev`rat` tâmpenie. Revenind la limba greac` \n focul discu]iei, morm`i unul sau dou` cuvinte asupra st`rii mentale a veri[oarei sale. – Allie, \ncearc` s` \n]elegi, te rog. Dac` plec f`r` s` spun nimic, va fi mai pu]in dureros pentru amândoi. Dac` r`mân pe insul` dup` cedarea terenului, \l cred \n stare s` m` urm`reasc` [i s` m` asigure c` nu vrea s` m` deposedeze [i c` refuz` sacrificiul meu. Este atât de orgolios. Ceea ce Thea nu spunea, era faptul c` ]inea s` evite orice fel de recuno[tin]`. Pentru nimic \n lume n-ar fi dorit ca el s` se simt` obligat fa]` de ea. – Disp`rând ca o hoa]`, nu-i la[i nici cea mai mic` [ans` s`-]i declare dragostea lui! |i impui voin]a ta, interpretarea proprie a faptelor, f`r` a-i permite s`-]i explice punctul lui de vedere. – N-au lipsit ocaziile. Totu[i, nu mi-a spus niciodat` c` m` iube[te. Ce \nc`p`]ânat`! Oare to]i americanii erau la fel de \nc`p`]âna]i? 132

– Aminte[te-]i \n ce grad l-a r`v`[it accidentul t`u. – Nu spun altfel, Allie. Doar c` nu \ntrev`d o rela]ie stabil`. – Te gânde[ti la c`s`torie? – Da. Allie oft`. Sigur c` nu era de datoria ei s` dea astfel de sfaturi, dar poate c` Thea avea interes s` mai profite de via]`, s` se bucure de momentul prezent [i de ocaziile de fericire pe care le-ar aduce dup` sine. C`s`toria [i copiii vor veni dup`… Nicolas o iubea, Allie era sigur` [i se \nfuria c` veri[oara ei nu-[i d`dea seama. Thea se ridicase, punând punct discu]iei. – Când pleci? – Duminic`. Am rezervat un loc la zborul de ora [apte spre Atena. Acolo, voi avea o leg`tur` pentru New York la \nceputul dup`-amiezii. Allie pierduse b`t`lia. – {i de la noi când pleci? – Mâine diminea]`. Am multe de f`cut \n ora[. Trebuie s` rezolv definitiv aceast` afacere a terenului. Dup` o desp`r]ire trist`, cele dou` femei se \mbr`]i[au plângând. Dimitri o l`s` pe Thea la Spiro Prolisavis. Când tân`ra \i expuse motivele venirii sale, b`trânul fu cât pe ce s` cad` pe spate. Dar ce s` mai 133

zic`? |n fond, acest nou aranjament \i convenea. Putea, cu con[tiin]a lini[tit`, s` accepte oferta mirobolant` a acelui domn Palmer. – V` rog, insist` Thea, nu-i spune]i nimic \nainte de plecarea mea. – Sigur, sigur, \n]eleg. El nu \n]elegea nimic din toate acestea, dar de ce s` discute când Dumnezeu \i oferea o asemenea plea[c`! O conduse pe tân`r` pân` la furgoneta lui Dimitri, care o duse la hotel. Cu lacrimi \n ochi, el \[i lu` r`mas bun de la ea, dup` ce tân`ra \i promise c` mai vine. Restul zilei trecu repde. {tiind c` Nicolas se \ntorcea dup`-amiaz`, Thea se gr`bi s` pun` la punct toate detaliile planului s`u. Mai \ntâi \[i f`cu bagajele, nel`sând deoparte decât hainele de c`l`torie [i o rochie de sear`. Dac` vroia s` plece mâine devreme, era mai bine s`-[i preg`teasc` totul. La gândul c` \n curând o vor separa de Nicolas mii de kilometri, inima i se strânse. Avu o ame]eal` [i trebui s` se a[eze câteva clipe ca s`-[i revin`. Hai! F`r` sentimentalisme, trebuia s` fac` fa]` pân` la sfâr[it. Apoi cobor\ s`-[i pl`teasc` nota [i rezerv` un taxi pentru ora [ase diminea]a, explicând \nro[indu-se recep]ionerului c` dorea o discre]ie absolut`. Nimeni [i mai ales domnul Palmer nu trebuia avertizat asupra plec`rii ei. Vestea se r`spândi ca fulgerul \n rândul 134

personalului. To]i se \ntrebau de ce pleac` f`r` a-l \n[tiin]a pe domnul Palmer. Mai ales c` f`cuse comanda unei cine \n tete-a-tete cu el pentru seara ce urma: [ampanie, languste. Nu se \n]elegea nimic… Imperturbabil`, Thea \[i continua executarea planului. Trebuia acum s`-i scrie câteva cuvinte lui Nicolas pentru a-l invita la mas`, dup` care nu mai putea reveni s` cedeze tenta]iei de a spune totul. Ceru hârtie de scris unui chelner [i se instal` la o m`su]` pe hol. Prima coal` fu f`cut` ghem cu furie, a doua rupt`… A treia o satisf`cea. Drag` Nicolas, M-am \ntors la hotel. Ce-ai spune de o cin` pentru s`rb`torirea \ntoarcerii tale la Melinas? Te a[tept la ora [apte pe teras`. Artemis Dup` o reflec]ie profund`, ad`ug` un post-scriptum: „Vreau s` m` odihnesc pu]in \nainte de a cobor\ ca s` fim \n plin` form` când ne \ntâlnim. Dup` cum vezi, urmez ad litteram instruc]iunile doctorului“. Dac` Nicolas se \ntorcea mai devreme decât era prev`zut, nu va fi tentat s` vin` s-o vad`. Avea nevoie de timp pentru a-[i duce planul la \ndeplinire. |ncet, din cauza genunchiului care \nc` o mai durea, travers` pia]eta care-i trezea atâtea amintiri. 135

Niciodat` nu se va mai a[eza cu Nicolas pe terasele tavernelor, niciodat` nu se vor mai amesteca \n mul]imea vesel` a zilelor de s`rb`toare… |nghi]indu-[i lacrimile, se \ndrept` spre vânz`toarea de flori care ]inea o tarab`, aceea[i vânz`toare de la care Nicolas \i cump`rase trandafirul galben pe care i-l oferise. Din legenda lui Artemis, Theiei nu-i r`mânea decât gustul amar al sacrificului. Cu grij`, alese cel mai frumos trandafir. Aceast` ultim` mas` pe care se preg`tea s-o ia cu b`rbatul pe care-l iubea, visa s` fie de neuitat. Vroia ca apari]ia ei s`-l marcheze pentru totdeauna, s` nu-i mai uite niciodat` imaginea. Nu se v`zuser` de dou` zile, [i nu se vor mai vedea dup` aceea. Aceast` noapte trebuia s` conteze mai mult ca restul. Vroia ca el s` [i-o aminteasc` pe vecie. |ntoars` la hotel, trase draperiile [i se lungi \n penumbr`, \ncercând s` alunge viziunea zilei de mâine, \ncercând s` se conving` c` nu va mai exista nici un mâine. Se gândi la decizia pe care o luase cu toat` luciditatea, o decizie care-i angaja toat` via]a. |nainte de a disp`rea pentru totdeauna, va fi amanta lui Nicolas. Astfel, va pleca oferindu-i ceea ce avea mai pre]ios. {tia c` nu va mai iubi pe nimeni cu atâta for]`, cu atâta pasiune. A-l p`r`si f`r` a cunoa[te abandonul minunat al dragostei \n bra]ele lui, ar fi fost prea mult 136

pentru ea. Cu pu]in timp \n urm`, i s-ar fi p`rut de neconceput s` se d`ruiasc` unui b`rbat \n afara leg`turilor c`s`toriei. |n câteva s`pt`mâni, \n]elesese c` profunzimea, puritatea sentimentelor pe care le nutre[ti pentru cineva pot conta mai mult decât toate jur`mintele din lume. Mâine, va fi departe [i Nicolas va \ncepe o via]` nou`, foarte ocupat s` creeze [i s` rentabilizeze afacerea de \nchiriere a vapoarelor. Pentru el, ea n-ar fi fost decât un interludiu tandru. Ea, \n schimb, va p`stra \n suflet toat` via]a amintirea str`lucitoare a pove[tii lor de dragoste. Ora [ase… Era timpul s` se preg`teasc`. Cu o grij` meticuloas` puse \n scen` actul penultim: \n curând se va ridica acea cortin` asupra rolului cel mai greu pe care-l avea de jucat. Trebuia s`-[i ascund` inima zdrobit` \n spatele unui zâmbet fermec`tor. Machiajul trebuia s` fie perfect din toate punctele de vedere. L`s` apa s` curg` la baie, ad`ug` câteva pic`turi de ulei parfumat pentru a-i satina pielea [i se scufund` \n apa cald`. Nu strica o jum`tate de or` de relaxare. Când ie[i din baie \nf`[urat` \ntr-un prosop [i cu un altul f`cut turban pe cap, se instal` \n fa]a oglinzii. Cucuiul de pe frunte \nc` se vedea. Aplic` un pic de fond de ten [i l`s` o [uvi]` peste locul critic – iluzia era aproape perfect`. 137

|[i puse un pic de ro[u pe pome]i [i o umbr` bleu pe pleoape. Iat`. Rimel, lac de unghii roz pal [i era gata. Nu-i mai r`mânea decât s`-[i usuce p`rul. |l piept`n` \ndelung, f`când s` luceasc` buclele ro[cate. Rochia cu spatele gol, de m`tase turcoaz, o a[tepta cuminte pe pat. Bustiera, savant drapat`, se lega cu dou` bretelu]e \n spatele cefei. |nc`l]` o pereche de sandale asortate cu tocuri \nalte. Genunchiul cam protesta, dar pu]in \i p`sa. N-avea de gând s` strice efectul rochiei purtând-o cu \nc`l]`minte plat`. {i acum, unde s` pun` trandafirul? |nfipt \n decolteu? Nu, nu de aceast` dat`. Mai curând… da. |n p`r. T`ie cu grij` codi]a, \[i ridic` p`rul \n partea unde fruntea era intact` [i fix` trandafirul cu un pieptene de filde[, chiar \n spatele urechii. Exact efectul dorit. Zâmbi. Când Nicolas o s-o vad`… |i mai r`mânea un lucru de f`cut \nainte de a cobor\. Fa]a i se \ntunec`, \n timp ce scotea din sertar hârtie [i stilou. C`utându-[i cu grij` cuvintele, \ncepu s`-i scrie prima scrisoare lui Nicolas. Din privirea lui, [tiu imediat c` o g`sea fermec`toare. El o a[teptase cu ner`bdare, cu ochii lipi]i de verand`. Cum o v`zu, s`ri \n \ntâmpinarea ei. F`r` s`-i pese de comesenii care deja \ncepuser` s` vin`, o lu` \n bra]e [i-o s`rut` lung. 138

– E[ti foarte atr`g`toare. |i examin` ]inuta zâmbind. Aceast` rochie [i trandafirul din p`r… superb. {i el f`cuse un efort cu ]inuta lui. C`ma[a alb` cu dunguli]e albastre [i costumul \nchis la culoare \i veneau de minune. Lipit` de el, \nchise ochii. Urmau s` cineze \mpreun` pentru ultima oar`. Nu, nu se va l`sa cuprins` de gânduri atât de triste. Mâine nu exista. – Când te-ai \ntors, Nicolas? – La ora patru [i jum`tate. Aveam de gând s` m` gr`besc spre Allie, când am g`sit biletul t`u. |mi explici motivul acestei mici s`rb`toriri? Se a[ezar` unul lâng` altul. Nicolas \i lu` mâna [i i-o mângâie tandru. – Dup` cum ]i-am scris, am avut chef s` s`rb`toresc \ntoarcerea ta [i s`-]i mul]umesc totodat` pentru tot ce ai f`cut pentru mine dup` accident. M-am gândit c` o cin` cu lumân`ri ]i-ar schimba \n mod pl`cut toate acele mese luate pe genunchi, ca cap`tul patului meu. – Trebuie s` [tii, Thea, c` singurul meu regret era s` nu pot petrece toate zilele lâng` tine! {i s` fiu de asemenea obligat s`… p`strez distan]a. Thea se \nro[i. Dac` ar [ti ce prev`zuse ea pentru sfâr[itul serii! Dar el era departe s` b`nuiasc` [i se \n[el` asupra ro[e]ii ei. 139

– V`d c` m` \n]elegi… |n acea c`ma[` de noapte transparent`, erai teribil de tentant`. De fiecare dat` când m` aplecam asupra ta… Se \ntrerupse subit. Amintirea era prea evocatoare pentru un b`rbat care trebuia s`-[i petreac` toat` seara cinând \n lini[te. Thea oft`: iar manevrele lui Allie! Când o \ntrebase dac` acea c`ma[` de noapte nu era cam indecent`, Allie r`spunsese c` nu are alt` c`ma[` de noapte la dispozi]ie. Mai mult decât cel de infirmier`, i s-ar fi potrivit rolul de pe]itoare. Chelnerul aduse un platou pe care trona o langust`. Tân`ra explica: – Mi-am luat libertatea s` comand meniul dinainte. Te deranjeaz`? – Deloc. Ador s` fiu r`sf`]at din când \n când. Vocea lui mângâietoare sugera alte r`sf`]uri [i \nc` o dat` Thea se sim]i \nro[indu-se pân` la r`d`cina p`rului. |i fu greu s` reia conversa]ia pe un ton normal. – {i afacerile tale? Totul s-a petrecut bine la Atena? Ochii lui Nicolas \ncepur` s` str`luceasc`. – Da. Foarte bine. – Despre ce era vorba? – O s`-]i spun mâine. {i mie \mi place s` fac surprize. Thea \[i mu[c` buzele, \n`bu[indu-[i un strig`t de disperare. 140

Pentru ei, nu exista mâine. Nu a[teptau acelea[i lucruri de la via]`. |n ciuda eforturilor de a-[i ascunde emo]ia, Nicolas \[i d`du seama de schimbarea ei de dispozi]ie. – Ce se \ntâmpl` Thea? E[ti sigur` c` te-ai restabilit suficient pentru a petrece seara afar`? – Bine\n]eles. Sunt doar un pic obosit`, atât. – Cu atât mai bine. Mâine, dac` e[ti destul de \n form`, am putea lua velierul s` mergem pentru a face un picnic pe plaj`, ca prima oar`. Thea \[i ]inea ochii a]inti]i asupra farfuriei. Trebuia s`-[i revin` dac` vroia ca planul s` i se \ndeplineasc`. – O idee foarte bun`. Voi fi \ncântat`, Nicolas. Chelnerul reveni, aducând de aceast` dat` miel cu garnitur` de orez, ro[ii [i m`sline. Nicolas o privi cu ochii str`lucind de pl`cere, foarte flatat c` tân`ra organiza un astfel de festin \n onoarea lui. Observ` totu[i c` ea mânca pu]in [i bea mai mult ca de obicei. – E[ti sigur` c` te sim]i bine? – Nu te \ngrijora, Nicolas. Nu prea am poft` de mâncare dup` accident. De fapt avea stomacul prea strâns ca s` \nghit` cea mai mic` \mbuc`tur`. Se l`s` noaptea. Chelnerul veni s` aprind` lumân`rile care decorau masa, creând o atmosfer` dulce [i romantic`. Thea contempl` statuia lui Artemis [i crezu c` vede o expresie de triste]e pe fa]a ei de marmur`. 141

– E[ti mult mai frumoas` ca ea, [opti Nicolas. – Nu vorbi a[a. Stârne[ti gelozia zeilor [i \n Grecia ei sunt atât de sup`r`cio[i \ncât risc s` fiu transformat` \n capr`! – Nu i-a[ l`sa s-o fac`. El \i luase mâna [i-i mângâia palma cu degetul. Thea se l`s` pe spatele scaunului. Era atât de bine cu el… Totu[i, \n fundul inimii \i persista teama. Seara \nainta. Erau deja la cafea [i, \n curând, el se va ridica s-o conduc`. Atunci va fi rândul ei s` joace. O partitur` dificil`, fiindc` el risca s` evite capcana ei tandr`. Cum s`-l fac` s` admit` – f`r` a b`nui ceva – c` renun]a cu inima u[oar` la principiile care pân` \n prezent \i dirijau via]a? La ora zece, Thea nu mai putea sta locului, \ntr-atât era de \ncordat`. Reu[i s` vorbeasc` [i anun]`: – E[ti gata pentru urmarea surprizei? – Este o urmare? – Da, dar sus. Vii? ad`ug` ea, ro[ind. – {i plata? – Totul este reglat. Te-am prevenit, \n aceast` sear` eu fac cinste! – Ah! Femeile astea moderne! exclam` Nicolas râzând. De acord, dar numai de aceast` dat`. Thea sim]i cum i se strânge inima. Nu mai exista o alt` dat`. Nicolas o ajut` s` se ridice. 142

– {i surpriza? – Urmeaz`-m`. |n loc s` se \ndrepte spre camera ei, Thea urc` drept \n cea a lui Nicolas, care \n]elegea din ce \n ce mai pu]in. |n fa]a u[ii, a[a cum ceruse, b`iatul pusese o tav` cu o sticl` de [ampanie, la rece, \ntr-o g`leat` plin` cu ghea]`. – Oh! Un ultim pahar, iat` o bun` idee! Vrei s` scot dou` fotolii? Putem profita de r`coare \n loggie. Doamne! El nu-i u[ura sarcina! Cum se comportau alte femei când vroiau s` seduc` un b`rbat! – Nu, \n`untru va fi mai intim. Nicolas \i arunc` o privire mirat`. – E[ti sigur`? – Foarte sigur`. Vorbise atât de \ncet \ncât se \ntreb` o clip` dac` o auzise. Dup` un moment de ezitare, el duse tava \n camer`. Thea inspir` adânc [i-l urm`. |nc`perea era spectaculoas`, frumos mobilat`. Nicolas aprinse o veioz` care difuza o lumin` cald` [i aurie. Thea nu-[i putea desprinde privirea de la patul acoperit cu o cuvertur` aurie. – Lunge[te-te. |]i po]i \ntinde piciorul mai confortabil. {i nu-mi spune c` nu te mai doare genunchiul, am v`zut grimasele tale când urcai sc`rile. O ajut` s` se instaleze confortabil pe perne [i se \ntoarse s` se ocupe de [ampanie. Thea \[i scoase 143

sandalele [i-[i lungi picioarele pe cuvertur`, u[or ru[inat` de stratagema ei. Dopul [ampaniei s`ri cu zgomot [i Thea nu-[i putu st`pâni un râs nervos. Bulele pluteau \n pahare. – Du-te mai \ncolo, draga mea, spuse Nicolas aducându-i paharul. C`l`toria m-a obosit. Lu` loc lâng` ea. – Pentru ce bem? Eu am o idee dar trebuie s-o ]in secret` pân` mâine! Mâine, mereu mâine! Nu puteau vorbi despre altceva? – S` bem pentru noi. Nicolas o s`rut` pe frunte. – De acord. Pentru noi. Ciocnir` [i Thea \[i goli paharul dintr-o sorbitur`. – |ncet, scumpa mea! Nu e[ti obi[nuit`, o s` ]i se urce la cap. – Mi s-a urcat deja. |[i puse obrazul pe um`rul lui, tulburat` s`-i reg`seasc` mirosul, c`ldura. Cedarea ei \l \nfl`c`r` pe Nicolas. |[i puse jos paharul [i o lu` \n bra]e, c`utându-i buzele cu febrilitate. Ea se strânse lâng` el. – Mi-a fost dor de tine, rosti el cu o voce r`gu[it`. – {i mie, Nicolas. Ea se dep`rt` pu]in [i gestul ei l`s` s` se vad` o frac]iune de secund`, \n despic`tura decolteului, sânii rotunzi [i tari. El o trase spre el. Pielea ei aurie \l 144

atr`gea ca un magnet. Thea \[i d`du capul pe spate, oferindu-se s`rut`rilor lui. Nicolas \i ridic` b`rbia, o s`rut` cu pasiune pe buze, apoi \[i cobor\ gura de-a lungul gâtului pân` la pieptul plin [i dulce, atât de dulce. Be]ia care-i cuprindea nu se datora [ampaniei… – Thea, te doresc atât de mult! Nicolas prinse curaj, puse mâna pe genunchiul tinerei [i i-l mas` u[or. Contactul cu pielea ferm`, neted`, vie, \l \ndemn` s`-[i continue explorarea. Incet, degetele lui se aventurar` mai sus. – E[ti foarte tentant`, lungit` a[a… – Chiar vreau s` te tentez, Nicolas. Ea fu aceea care puse st`pânire pe buzele lui. Surprinderea \l f`cu s` \nnebuneasc`. Ea insist`. Galvanizat de \ndr`zneala ei, o \mbr`]i[` s`lbatic. Thea crezu c` a câ[tigat… dar imediat el o respinse, se rostogoli pe o parte, morm`ind furios. – Nicolas, ce te-a apucat? Vocea ei tremura de frustrare. – Nu \n seara asta, Thea… Crede-m`, ard de dorin]a de a face dragoste cu tine, dar nu trebuie. Nu a[a. Ce s` spun`? F`cuse tot ce fusese cu putin]`. {i dac` el refuza s` mearg` mai departe, era din respect pentru principiile ei. Nu o iubea, n-avea nici o inten]ie s-o ia \n c`s`torie, deci nu vroia s-o ating`. Simplu ca bun` ziua! 145

Nicolas stinse lumina [i trase cuvertura peste ei. – Ar trebui s` ne dezbr`c`m, dar voin]a mea are ni[te limite… S` dormim, scumpo. O trase lâng` el. Treptat, ea sim]i cum o fur` somnul. O lacrim` fierbinte, apoi o alta i se rostogolir` pe obraz. El o respinsese [i cu toate acestea, n-avea curajul s`-l p`r`seasc`. Nu \nc`. Mai era pu]in pân` la ivirea zorilor. Cele câteva momente care \i r`mâneau erau prea pre]ioase. Ghemuit` \n el, picoti pân` la ora cinci, urm`rind incon[tient` acele pe cadranul de[tept`torului. Acum trebuia s` plece, f`r` s`-l trezeasc`. Se ridic` \ncet. Nicolas se mi[c` atunci când trupul cald care dormea lâng` el \l abandon`. Murmur` câteva cuvinte neinteligibile [i adormi la loc. Str`duindu-se s` fie calm`, Thea \[i l`s` scrisoarea de adio pe mas`. Va afla c`-i cedeaz` p`mântul, c` aranjase totul \nainte de a pleca la New York. Pe plic, puse trandafirul galben pe care-l purtase \n p`r toat` seara, apoi p`r`si \nc`perea \n vârful picioarelor, f`r` s`-[i permit` nici m`car o privire \napoi.

146

Capitolul 10 O dat` ajuns` \n camer`, Thea se schimb` rapid. Taiorul din in crem a[tepta pe un scaun, \mpreun` cu bluza roz pe care o purtase la sosire. Ce entuziast` era atunci! Orbit` de lacrimi, \[i \ncuie valiza. {ase f`r` zece. Taxiul va fi acolo \n zece minute. {i dac` Nicolas se trezea, g`sea scrisoarea ei [i alerga s-o re]in`? F`cu \nc` o dat` turul camerei, \ncredin]ându-se c` nu a uitat nimic. Teama o chinuia, dar era \nso]it` de o speran]` vag`… |[i perie p`rul, \[i c`ut` nervoas` ochelarii de soare. Lumina era \nc` s`rac`, dar vroia s`-[i ascund` ochii umfla]i de plâns. Trebuia s` plece. |n trecere, arunc` o privire spre camera lui Nicolas. Obloanele erau trase. Taxiul a[tepta jos [i Thea fu surprins` s`-l recunoasc` pe Andreo, [oferul de la aeroport. Acesta lu` bagajele [i-i zâmbi: 147

– Domnul Palmer nu este gata? Thea trebui s`-[i mu[te buzele pentru a nu plânge. – Domnul Palmer r`mâne la Melinas. Un scurt moment, crezu c` o s`-i pun` \ntreb`ri. Din fericire, nu spuse nimic, \i deschise atent portiera [i demar` \ntr-un scrâ[net de pneuri \ngrozitor. Ma[ina ]â[ni de parc` l-ar fi avut pe diavol pe urme. Thea strânse din din]i [i se ag`]` de banchet`. La venire, bra]ul ferm al lui Nicolas o ]inea. Acum, c`l`torea singur`… Ziua se ridicase, \mpr`[tiind cea]a de pe frunzele m`slinilor. Diminea]a era splendid`. Dar frumuse]ea momentului nu o emo]iona pe Thea. De fapt, abia vedea peisajul. Gândurile ei erau la Nicolas. Ce o s` fac`, atunci când va descoperi scrisoarea? Va fi u[urat? Cu via]a pe care o ducea, nu avea nevoie de complica]ii, iar Thea \ncepea s`-i fac`. Va \n]elege c`, \n ajun, ea jucase teatru? La aceast` amintire, se \nro[i de umilin]`. I se oferise cu toat` dragostea ei. Doar s` nu cread` c` \ncercase doar s` se amuze, s`-[i sfâr[easc` vacan]a \n toat` splendoarea! Ma[ina lui Andreo \nghi]ea kilometrii. Ajunse la aeroport cu mult \naintea orei de plecare. Micul avion \[i a[tepta pu]inii pasageri. Thea se instal` lâng` hublou, supraveghind orizontul, \n speran]a de[art` de a-l vedea ap`rând pe Nicolas. 148

O ma[in` ro[ie se ivi pe pist`. O clip`, crezu c` era el. Inima i se opri \n loc. Un blond robust ie[i din ma[in`, risipindu-i iluziile. Acesta o salut` politicos \n trecere: – Bun` ziua, domni[oar`! Frumoas` vreme pentru c`l`torie, nu-i a[a? Ea nu r`spunse. Motoarele intrar` \n func]iune [i \n ciuda bunelor ei inten]ii, plângea. Pân` \n ultimul minut, sperase s`-l vad` pe Nicolas. Dar avionul decol` [i zeul ei grec nu venise. Frumoasa ei aventur` lua sfâr[it. Nicolas apar]inea trecutului, trebuia s` se \nve]e cu acest gând [i cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Melinas se \ndep`rta, diamant \ncastrat \n marea de turcoaz. Soarele c`dea asupra clopotni]ei f`când-o s` luceasc` de parc` era un far, ca un semnal care-i striga s` se \ntoarc`. Dar era prea târziu. Zborul pân` la Atena dur` mai pu]in de o or`. Acropole ap`ru, roz \n soarele matinal. Când \l v`zuse prima oar`, templele erau sc`ldate \n auriu. Nicolas le admirase \mpreun` cu ea… Se scutur`. Mai bine s` uite toate acestea. |[i leg` centura [i se preg`ti de aterizare. Aeroportul furnica de lume. Ce [oc! Mul]imea, zgomotul, toate o agasau. Obi[nuit` cu ritmul molcom din Melinas, era dezorientat`. Totu[i, aceast` agita]ie, aceast` febrilitate, nu erau nimic \n compara]ie cu ce o a[tepta la New York! 149

Se gr`bi s` intre \ntr-o cafenea s` g`seasc` un pic de lini[te. |i r`mâneau [ase ore de pierdut \nainte de a se \mbarca pe zborul cu destina]ia Statele Unite. Destul ca s` viziteze aeroportul \n toate sensurile. Ciuguli un pic de pâine, comand` o cea[c` de cafea, apoi alta. Orele abia se târau. Se duse s` se spele pe mâini [i profit` pentru a-[i reface machiajul. Ochii \i erau umfla]i, nasul ro[u. Puse un pic de pudr`, ruj pe buze, se piept`n` \ndelung, apoi se \ndrept` spre libr`rie. Dup` ce hoin`ri printre raioane, se hot`r\ pentru New York Times [i un roman care o atr`gea de mult` vreme, dar nu-[i g`sise niciodat` timp s`-l cumpere. Ast`zi, va avea timp s`-l citeasc`! M`car de-ar reu[i s` g`seasc` un loc \n marele hol. Oamenii se \nghesuiau. Totu[i, \n fa]a ei, o pereche de tineri se \mbr`]i[au de parc` erau singuri pe lume. B`rbatul, \nalt [i bine cl`dit, \i amintea un pic de Nicolas. Micu]a femeie brunet` care atârna la bra]ul lui \i arunca asemenea priviri de adora]ie \ncât Thea fu mi[cat`. |n vremuri normale \ndr`gosti]ii o impresionau, dar acum, când \[i [tia toat` via]a distrus`, viziunea i se p`ru insuportabil`. |nchise ochii. Brusc, capul \ncepu s` i se \nvârt`. Trebuia s` ias` s` respire pu]in aer proasp`t. Afar`, nelini[tea \i disp`ru. |[i lu` cartea [i se a[ez` pe o banc`. La \nceput, \i fu greu s` se concentreze. Aventurile rocambole[ti ale eroilor se intersectau cu propriile ei gânduri. Când reu[i \n fine s` se adune, fu 150

atât de antrenat` de intrig` \ncât uit` s` prânzeasc`. Când \ntoarse ultima pagin`, era timpul s` se gândeasc` la \mbarcare. Reg`si atmosfera sufocant` a terminalului, busculada, zgomotul. Ca o culme a ghinionului, zborul pentru New York era aglomerat [i pasagerii st`teau la coad` \n sala de \mbarcare. De[i \i era sil`, se amestec` \n mul]ime. Ca \n toate aeroporturile din lume, fe]ele care o \nconjurau reflectau plictiseal`, lehamitea acestor ore lungi de a[teptare. Dintr-o dat`, se declan[` o rumoare, exclama]ii neobi[nuite. Probabil fusese \mbrâncit cineva. Automat, se \ntoarse [i fu cât pe ce s` cad` pe spate. Omul care d`dea din coate pentru a str`bate coada nu era altul decât… Nicolas! Cum \l v`zu, pe fa]a ei ap`ru o u[urare imens` [i, imediat apoi, el o strângea \n bra]e. – Thea! Ai \nnebunit? Neputând s` vorbeasc`, \l privea cu ochi mari. Surprinderea, bucuria de a-l revedea, erau mai mult decât putea \ndura. Se ag`]` cu disperare de el. – Hai vino, plec`m. S` plece? Nici o muzic` nu-i p`ruse vreodat` mai dulce ca aceste trei cuvinte. Nimic nu era stabilit \ntre ei. N-avea dreptul s-o r`peasc` a[a! – Thea? M` ascul]i? Ne \ntoarcem acas`. – Dar, Nicolas, noi nu avem „acas`“! Pentru mine este New York, pentru tine Melinas! El o prinse de umeri. Evident, nu-[i credea urechilor. 151

– Dar, Thea! – Nu avem acelea[i concep]ii de via]`, tu [i cu mine. Nu m` voi \ntoarce la Melinas ca s` fiu amanta ta. – Thea, m` iube[ti? Cum \ndr`znea s`-i pun` o astfel de \ntrebare când el nu rostise nici un cuvânt de dragoste? Doar n-avea de gând s` se pronun]e prima [i s` renun]e la orice fel de mândrie! – R`spunde-mi. Vocea lui era ferm`, dar atât de blând`. Ochii lui pretindeau adev`rul. Ea ced`. – Da, Nicolas. Te iubesc. – Atunci, ai un pic de \ncredere \n mine. Coada de c`l`tori \nainta. Ea \ncerc` s` se smulg`. – Las`-m`. Trebuie s` m` \mbarc. Lacrimile \i ardeau pleoapele. Ea se zb`tea \n toate sensurile pentru a \ncerca s` scape din strângerea lui Nicolas. Dar el nu o l`s`. – N-am mai v`zut o asemenea \nc`p`]ânare! Doar n-o s` m` for]ezi s`-mi fac cererea \n c`s`torie drept \n mijlocul aeroportului. Thea se opri. El spusese… – C`s`torie? – Da, c`s`torie. Prev`zusem totul \nainte de a pleca la Atena, dar mi-ai stricat surpriza fugind ca o hoa]`. – Dumnezeule! O cople[i un val de fericire [i se arunc` \n bra]ele lui, uitând de mul]imea care-i \nconjura. 152

– Acum,vii? \ntreb` \ncet Nicolas. Avionul nostru a[teapt`. – Avionul nostru? Dar… De fapt, cum putuse s-o ajung`? Ea luase singurul zbor al zilei. – |nchipuie[te-]i c` a trebuit s` \nchiriez unul ca s` alerg dup` tine. Dac` ai [ti câte telefoane a trebuit s` dau. O trase spre pist`. – Nicolas, dar bagajele mele? Sunt deja \n cal`. – Da, dar \n cea a avionului nostru. Am cerut s` fie transferate! – Trebuie s` fii foarte sigur de tine! – Nu vroiam s` ratez. Trebuia s` pun mâna pe tine. Observând c`-i era greu s` ]in` pasul cu el, o ridic` \n bra]e [i-[i continu` drumul prin aeroport. Thea izbucni \n râs. Trebuia s` fie caraghio[i, dar nici c`-i p`sa! F`t-Frumos avea tot dreptul s`-[i r`peasc` aleasa. Câteva minute mai târziu, zburau cu destina]ia Melinas. – {i acum, poveste[te-mi totul, Nicolas. |i strângea mâna cu toat` puterea, de parc` i-ar fi fost fric` s` nu i se spulbere visul. Era prea frumos pentru a fi adev`rat. – De unde s` \ncep? De la \njur`tura pe care am tras-o când ]i-am citit scrisoarea [i care a trezit tot hotelul? Sau prin mobilizarea general` a personalului pentru a-mi g`si un avion? 153

– Nicolas, dac` a[ fi [tiut… }ineam s`-]i las p`mântul dar, cum eram convins` c` nu m` iubeai, nu vroiam s` te stânjenesc. – S` m` stânjene[ti? Allie are dreptate, uneori ai idei ciudate. – Allie? Este la curent? – I-am telefonat foarte devreme azi-diminea]` [i mi-a povestit planurile tale grozave. Am telefonat imediat la aeroport ca s` vin s` te caut. N-am reu[it s` ob]in un zbor \nainte de ora zece. A[teptând, am \ncercat s`-]i trimit un mesaj, dar n-am reu[it s` te g`sesc. Eram mort de \ngrijorare. – Mul]imea m` obosea, ie[isem s` iau aer. – Nu mi-ai f`cut sarcina deloc u[oar`! La \ntâmplare, ]i-am retras bagajele din zborul spre New York. Avionul meu a ajuns aici acum o or`. Chiar la timp. – |n sinea mea, speram c` o s` vii… – Am venit. Dar te asigur c` nici o femeie nu m-a f`cut s` alerg a[a. – N-aveai decât s` te pronun]i mai repede, n-a[ fi plecat. – Cum s`-mi imaginez c` o s`-mi joci o asemenea fest`? Se aplec` spre ea [i puse st`pânire pe buzele ei. S`rutul se prelungi. 154

– Nicolas, fii cuminte, nu suntem singuri. – Erai mai pu]in precaut`, ieri… murmur` el, mu[cându-i u[or urechea. Thea, te doream atât de mult! Nu [tiu prin ce minune am reu[it s` m` controlez. – De ce m-ai refuzat, Nicolas? – Pentru tine. |]i cuno[team principiile [i nu vroiam s` te \mping s` le tr`dezi. {i-apoi, [i eu \]i rezervam o surpriz`. Prev`zusem s` te duc pe plaja primului nostru picnic, ca s`-]i fac declara]ia. G`seam c` este mai romantic. Dac` a[ fi putut b`nui! Ea i se arunc` \n bra]e. Lâng` obrazul ei, el [opti: – Te iubesc, Thea, din prima zi. Dar nu mi-am \n]eles profunzimea sentimentelor decât dup` accidentul t`u. Am [tiut atunci c` trebuie s` devii so]ia mea, c` n-a[ putea tr`i f`r` tine. – M` iube[ti, Nicolas, ce fericire! Pentru mine, este esen]ial. Ne vom gândi la c`s`torie mai târziu. – Sper c` n-ai de gând s` refuzi? O fixa cu un aer pozna[. – S` nu faci asta, Thea! Te voi urm`ri \n cele patru col]uri ale lumii dac` va trebui, pân` vei sfâr[i prin a spune da. Tân`ra izbucni \n râs. – Ce amenin]are! Prefer s` cedez imediat. – O hot`râre \n]eleapt`. Uite, am un mic cadou pentru tine. Pentru a supraveghea execu]ia lui m-am dus la Atena. 155

|i \ntinse o cutiu]` mic` acoperit` cu satin alb. – Oh! Nicolas! Cu vocea \ntret`iat` de emo]ie, scoase din cutiu]` un diamant superb montat \n frunze de aur, \n genul unui boboc de floare. – Ce frumos este! Nicolas \i puse inelul \n deget, Thea \l primea cu \ncântare. Trandafirul de aur… *** Meritase din plin o a doua cea[c` de cafea. Dup` dou` ore de gr`din`rit, un pic de repaus era binevenit. Soarele cobora deasupra m`rii. Thea adora aceast` parte a zilei. Scoase un oftat lung. Trecuser` deja dou` luni de când locuiau \n casa Yayei. Se petrecuser` atâtea lucruri de când fugise! Mai \ntâi c`s`toria, care avusese loc \n Statele Unite, spre marea dezam`gire a lui Allie. Thea trebuise s` se \ntoarc` pentru a aranja problemele cu „Sirena m`rii“. Cu acordul lui Nicolas, hot`râse s` lase magazinul prietenei sale [i s` \nfiin]eze o sucursal` la Melinas, \n complexul societ`]ii Palmer. Va fi o atrac]ie \n plus pentru turi[ti. Dup` ceremonie, se \ntorseser` pe insul` [i Thea luase \n mâini decorarea casei. Nu fusese prea mare lucru de f`cut, cu excep]ia b`ii. Nicolas insistase s` fac` o veritabil` oaz` de marmur` roz [i se ar`tase 156

deosebit de insistent asupra mont`rii unei c`zi de dou` persoane, \ncastrat` \n sol. Thea ro[ise, el râsese. La aceast` amintire, pe buze \i trecu un zâmbet. Sala de baie va fi \n curând terminat`. – Ce vrea s` spun` acest aer [ugub`]? Nicolas tocmai se \ntorcea de la [antier. – Nimic, visam… Se ridic` s`-l s`rute. Cu picioarele goale, \mbr`cat` \ntr-un [ort [i un tricou, era adorabil`. Nicolas o lu` \n bra]e. – Pretind o explica]ie am`nun]it`. – Te-ai \ntors devreme, \l tachin` Thea pentru a deturna conversa]ia. – Da, lucr`rile merg bine \n acest moment. Dar s` nu crezi c` o s` scapi a[a. Vreau un r`spuns. – Vino s` admiri mai \ntâi progresele din gr`din`. – Bine, oft` Nicolas, f`când pe resemnatul. Thea zâmbi. {tia c` acest joc \l distra. – Oh! Doamna a f`cut noi planta]ii! S-ar spune c` sunt tufe de trandafiri. – Ai ghicit. Trandafiri de aur… Am cump`rat opt cuiburi. – De ce opt? – Sunt opt s`pt`mâni de când ne-am c`s`torit. Ce zici de ideea mea? – Excelent`. Dar eu am una [i mai bun` pentru a s`rb`tori evenimentul. O ridic` de parc` ar fi fost un fulg [i o duse \n cas`. 157

– Nicolas! protest` tân`ra. {i cina? – Vom merge la restaurant. Pân` atunci, nu vreau s` fiu deranjat. F`cu un mic ocol pân` la telefon [i-l decupl`. – M` \ntreb de ce s-a mai instalat telefon dac` este decuplat atât de des! Drept r`spuns, Nicolas o s`rut` [i o puse pe pat. – E[ti atât de frumoas`, iubita mea! Sunt din ce \n ce mai \ndr`gostit de so]ia mea. A[ vrea s` pot petrece zilele, nop]ile, fiecare clip` dat` de Dumnezeu lâng` tine, s` te admir, s` te iubesc. Niciodat` n-o s` m` satur de tine, vr`jitoare mic`. Thea \i sus]inu privirea [i, \ncet, \[i scoase tricoul. Fascinat, Nicolas o sorbea din ochi. Ea \[i d`du jos [i [ortul. Acum era goal`. – Ei? murmur` ea cu un zâmbet seduc`tor. Se dezbr`c` [i el la rândul lui [i i se al`tur` cu un morm`it r`gu[it. Cuib`rit` lâng` Nicolas, privea soarele cum apunea. Thea nu se mai s`tura de spectacolul valurilor, albastre \n zori, ar`mii la apus. Ce lini[te! Aici, via]a \]i las` timp s` iube[ti. Momente ca acestea meritau to]i banii. – La ce te gânde[ti? Nicolas \i zâmbea tandru. Ea \[i puse capul pe pieptul lui, atent` la b`t`ile surde [i regulate ale inimii lui. 158

– La fericire. La fericirea noastr`. M` minunez \n fiecare zi de norocul pe care l-am avut s` ne \ntâlnim, s` ne iubim. Nu cer nimic altceva de la via]`. – Eu da, murmur` Nicolas. Mâna lui \ncepu s`-i mângâie sânii, \ntârziind pe bumbii roz. – Nicolas e[ti incorigibil. – Te plângi? O privea cu un aer amuzat, f`r` a \nceta s-o mângâie. Ea \[i strecur` degetele \n p`rul brun de pe torsul lui. |n penumbra care invada casa, sem`na mai mult ca oricând cu un zeu grec. – Nu, dragostea mea, [i o [tii prea bine. – Vroiam s` te aud spunând-o. Râzând, se strânse lâng` el, sub cear[aful fin de bumbac. – {i de ce? El nu r`spunse imediat, ocupat s`-i s`rute gâtul. |nainte de a pune st`pânire pe buzele ei, murmur`: – Pentru c` te iubesc, Thea.

Sfâr[it

159