Tot despre nuc!!!!!!!!!!!!!

HGM8/2006 ID intern unic: 314887 Версия на русском

Versiunea originala Fişa actului juridic

Republica Moldova GUVERNUL HOTĂRÎRE Nr. 8 din 03.01.2006 cu privire la unele măsuri de sporire a producţiei de culturi nucifere Publicat : 13.01.2006 în Monitorul Oficial Nr. 5-8

art Nr : 38

MODIFICAT HG108 din 09.02.09, MO34-36/17.02.09 art.143 În scopul sporirii producţiei de culturi nucifere, extinderii plantaţiilor pentru obţinerea producţiei-marfă, elaborării şi implementării unor tehnologii moderne de cultivare a speciilor nucifere, promovării unei politici eficiente de investiţii şi a mecanismelor economice în domeniu, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Programul naţional pentru dezvoltarea culturilor nucifere pînă în anul 2020 (se anexează). 2. Se acceptă propunerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, coordonată cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, privind crearea Centrului pentru culturile nucifere pe lîngă Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, cu finanţare de la bugetul de stat, compartimentul "Ştiinţă şi inovare".

Prim-ministru Vasile TARLEV Contrasemnează: Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare Anatolie Gorodenco Ministrul Finanţelor Mihail Pop Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei Gheorghe Duca Chişinău, 3 ianuarie 2006. Nr. 8. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 8 din 3 ianuarie 2006 PROGRAMUL NAŢIONAL pentru dezvoltarea culturilor nucifere pînă în anul 2020 1. Introducere Pomicultura constituie o ramură tradiţională pentru Moldova, fiind favorizată de clima moderată, solurile adînci şi fertile, posibilităţile de cultivare în condiţiile noastre, a celor mai valoroase soiuri din selecţia mondială. Ea are un rol aparte în asigurarea securităţii alimentare a ţării şi integrării ei în economia mondială. Efectele tranziţiei la economia de piaţă au condus la reducerea producţiei de fructe, scăderea productivităţii plantaţiilor şi diminuarea critică a rentabilităţii producţiei. Actualmente, una din priorităţile pomiculturii moldoveneşti, menită să contribuie esenţial la creşterea venitului naţional şi echilibrarea balanţei de plăţi prin sporirea exportului produselor cu valoare adăugată înaltă,

este extinderea plantaţiilor şi sporirea producţiei de nuc, migdal şi alun - specii nucifere, cererea cărora, pe plan mondial, dar mai ales european, este în continuă solicitare, în proporţii tot mai mari, la preţuri rezonabile. Valoarea alimentară şi, în special, energetică a fructelor acestor specii, creează un interes deosebit pentru consumul lor în stare proaspătă în vederea refacerii potenţialului biologic al populaţiei, dar şi ca materie primă pentru dezvoltarea în continuare a industriei alimentare a ţării noastre. În condiţiile economiei de piaţă, nucul, migdalul şi alunul reprezintă unicele plante pomicole care necesită cele mai reduse fonduri pentru înfiinţarea şi exploatarea plantaţiilor comerciale cu un profit esenţial. Extinderea şi modernizarea culturii nucului, migdalului şi alunului vor contribui la sporirea considerabilă a volumului producţiei nucifere, creşterea exportului şi asigurarea industriei alimentare cu materie primă de calitate superioară, ceea ce va contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Cu referinţă la speciile nucifere, dar mai ales la nuc, menţionăm că este valoroasă nu numai producţia principală, dar şi celelalte produse secundare (lemnul, frunzele, ramurile, rădăcina), care constituie materii prime importante pentru industria uşoară, alimentară, chimică şi farmaceutică. Culturile nucifere, dar mai cu seamă nucul, contribuie la ameliorarea mediului ambiant, se folosesc pe larg în lucrările de amelioraţii agrosilvice. Actualmente, în Moldova, conform datelor recensămîntului plantaţiilor pomicole din 1994, există 2,2 mil. arbori de nuc, dintre care peste 85% - în plin rod. Majoritatea absolută a arborilor de nuc se cultivă ca pomi răzleţi în livezile de pe lîngă casă, în aleile de nuc înfiinţate ca fîşii de protecţie, de-a lungul drumurilor

naţionale, în grupuri mici pe sectoarele publice şi de stat. Plantaţii de tip livadă sînt puţine şi ocupă suprafeţe mici. Fiind înmulţit pînă nu demult în exclusivitate prin semănarea directă a nucilor, plantaţiile acestei specii reprezintă o diversitate mare de tipuri (pomi), care se deosebesc mult unul de altul, atît prin particularităţile biologice (mărimea pomului, rezistenţa la boli şi dăunători etc.), dar mai ales prin caracterele de producţie (mărimea recoltei, calitatea nucilor). Printre numeroasele tipuri predomină cele cu productivitate scăzută, cu nuci mici, costelive, cu coaja groasă, din care miezul se separă anevoios şi numai fărîmiţat. Situaţia creată în cultura nucului se agravează şi din lipsa totală a lucrărilor de îngrijire a nucilor. Lăsaţi fără tăieri de formare şi fructificare, cu solul sub proiecţia coroanelor nelucrat, şi, ca urmare, puternic tasat şi în permanenţă uscat, fără tratamente contra bolilor şi dăunătorilor, nucii fructifică slab, şi nu în fiecare an, potenţialul lor productiv fiind realizat numai la nivel de 20%. În ultimii ani producţia anuală de nuci pe ţară a constituit 22,0-33,0 mii tone, din care peste hotare s-au vîndut 20,0-32,0 mii tone. Din cauza neomogenităţii producţia este comercializată numai prelucrată în miez. La speciile nucifere care reprezintă un interes economic se referă şi migdalul, graţie fructelor sale, solicitate pentru folosirea în stare proaspătă, dar şi ca materie primă în industria alimentară. Miezul migdalelor este mai bogat decît miezul nucilor în substanţe proteice (15-37%) şi are un gust mai plăcut. Deşi în ultimii 50 de ani la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură au fost create mai multe soiuri de migdal, cu un grad înalt de adaptivitate în condiţiile ţării noastre, această specie rămîne deocamdată cultură de amator. În zonele de centru şi sud ale ţării, migdalul se

întîlneşte ca pomi răzleţi, mai rar în grupuri mici, în colecţii şi culturi de concurs. De asemenea, dintre speciile nucifere, plantaţiile cărora necesită a fi lărgite, este alunul, înalt apreciat pentru fructele sale, care sînt folosite în stare proaspătă şi ca materie primă în industria alimentară. Este răspîndit în sectorul silvic prin păduri şi desişuri, rar este cultivat şi pe loturile individuale ale populaţiei. 2.Obiectivele Programului de dezvoltare a culturilor nucifere pînă în anul 2020 Programul naţional de dezvoltare a culturilor nucifere pînă în anul 2020 (în continuare - Program) are drept obiectiv de bază extinderea plantaţiilor de culturi nucifere, modernizarea tehnologiilor aplicate şi, în baza lor, sporirea producţiei de culturi nucifere, prelucrarea aprofundată a recoltei şi asigurarea exportului unor produse competitive şi cu valoare adăugată înaltă. Direcţia strategică de dezvoltare a culturilor nucifere, ca şi a celorlalte specii pomicole cultivate în ţara noastră, constă în exploatarea eficientă a plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii cu soiuri omologate şi exploatate conform tehnologiilor avansate de producţie, ceea ce îi va asigura o intrare timpurie în fructificare deplină, productivitate înaltă şi producţie de calitate superioară. Nucul. Sporirea productivităţii plantaţiilor existente de nuc (pomi răzleţi, fîşii de protecţie, alei de-a lungul drumurilor) necesită a fi realizată prin efectuarea la timp şi la un nivel înalt a tuturor verigilor tehnologiei de producere a nucilor prin restructurarea coroanelor îndesite ale pomilor, efectuarea tăierilor de rărire, lucrarea solului sub proiecţia coroanelor, administrînd, totodată, şi necesarul de îngrăşăminte organice şi minerale; combaterea bolilor şi dăunătorilor. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice din ultimii ani au

demonstrat că, prin respectarea corectă a recomandărilor în vigoare privind îngrijirea nucilor în plantaţiile actuale, există posibilităţi reale de sporire a cantităţii de nuci în plantaţii de la 24,0-27,0 mii tone, cît se recoltează în prezent, pînă la 45,2 mii tone, începînd cu anul 2010 (tabelul 1). Tabelul 1. Volumul producţiei de nuci preconizată spre a fi obţinută în plantaţiile existente, ca rezultat al implementării metodelor progresiste de îngrijire (mii tone) A n i i T i p u l 22222 1 222 00000000 d 00111112 e 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 p l a n t a ţ i i P 22333333

o 44666666 m ,,,,,,,, i00 5 000000 r ă z l e ţ i p e l o t u r i l e i n d i v i d u a l e

a l e p o p u l a ţ i e i F 3 4 5 6 888888 î,,,,,,,, ş2 05 000000 i i d e p r o t e c ţ i e c

o n t r a v î n t u r i l o r A 01111111 l,,,,,,,, e 90222222 i d e a l u n g u l d r

u m u r i l o r n a ţ i o n a l e T o t a l 23444444 p 80 2 555555 r,,,,,,,, o 1 9 0222222 d u c ţ i e Cererea sporită la producţia de nuci pe piaţa europeană

(deficitul acestei producţii pe piaţa europeană în ultimii ani depăşeşte 100 mii tone nuci în coajă) şi competivitatea nucilor moldoveneşti pe această piaţă pun tot mai insistent problema extinderii suprafeţelor ocupate cu livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, îmbunătăţirea calităţii producţiei de nuci. Actualmente, perspective mari privind intensificarea producţiei de nuci în ţara oferă tehnologia de cultivare a acestei specii pe bază de soi, elaborată recent de oamenii de ştiinţă din ţară. Tehnologia prevede folosirea la înmulţire a unor soiuri autohtone competitive, de productivitate înaltă şi de calitate superioară. Înmulţirea prin altoire a acestor soiuri asigură intrarea timpurie a plantaţiilor în rod (la al 4-5lea an după plantare), sporirea productivităţii (2,0-2,5 tone/ha nuci uscate la intrarea deplină a plantaţiilor în rod), producţie uniformă de calitate superioară. Folosirea raţională a factorilor de intensificare, a maşinilor şi a agregatelor nu numai la îngrijirea plantaţiilor, dar şi la prelucrarea producţiei asigură acestei specii o rentabilitate sporită. Costul producţiei obţinute de pe 1ha de livadă de nuc şi exportate, la preţurile de azi, este de 2500-3000 dolari SUA. De menţionat că cheltuielile de producţie a nucului sînt cu mult mai mici faţă de alte specii pomicole, nucile pot fi uşor transportate şi păstrate fără a dispune de încăperi special amenajate. Etapa actuală de dezvoltare a agriculturii creează premise pentru plantarea nucului pe terenuri cu suprafeţe de la 0,5-1,0 ha pînă la cîteva mii de hectare într-un masiv. Principalul rezidă în faptul ca aceste terenuri să fie amplasate în condiţii climaterice şi cu soluri corespunzătoare cerinţelor culturii intensive a nucului. La plantare se vor folosi numai pomi altoiţi de soiuri omologate. Pentru folosirea raţională a maşinilor şi

agregatelor la îngrijirea livezilor, recoltarea şi prelucrarea producţiei de nuci, suprafaţa livezilor urmează să fie de dimensiuni optimale. Pentru producătorii cu suprafeţe de livezi de nuc comparativ mici se recomandă organizarea asociaţiilor de producere, ceea ce va contribui la folosirea raţională a maşinilor şi agregatelor, liniilor de prelucrare a producţiei de nuci. Înfiinţarea plantaţiilor de nuc urmează a fi efectuată numai în baza unor proiecte argumentate, elaborate de instituţiile abilitate. Starea actuală a economiei naţionale şi speranţele oamenilor de la sate demonstrează convingător posibilităţile înfiinţării, în perioada 2006-2020, a plantaţiilor de nuc pentru producţie-marfă pe o suprafaţă de cel puţin 14 mii ha (tabelul 2). Tabelul 2. Suprafaţa preconizată de înfiinţare a livezilor de nuci pînă în anul 2020 (mii tone) A 22222 1 222 n 00000000 i00111112 i6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 S 01111111 u ,,,,,,,, p 3 5 0000000 r a f a ţ a , m

i i h a N 3 5 1111111 e 00000000 c0000000 e s a r u l d e p o m i a l t o i ţ i , m i i

b u c . Plantaţiile noi vor intra în fructificare la vîrsta de 5 ani, urmînd ca productivitatea pomilor să crească treptat pînă la intrarea deplină în rod (anul 10-12 după plantare), cînd de pe 1 ha livadă se vor obţine 2,0-2,5 tone nuci uscate. Extinderea plantaţiilor şi intrarea livezilor în rod va asigura creşterea treptată a producţiei de nuci, care, în anul 2020, va atinge 12,5 mii tone. Recoltată pe soiuri, producţia, fiind omogenă ca formă şi mărime, va fi comercializată la export în cea mai mare parte ca nuci în coajă (tabelul 3). Tabelul 3. Volumul producţiei de nuci în plantaţiile nou-înfiinţate A 222222 n 000000 i111112 i0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 C 4 1 2 6 1 2 3 5 7 1 a 0 2 9 6 3 1 5 2 5 0 2 n00 1 6 0 5 05 t0000 i 0 t a t e a p r o

d u c ţ i e i , t o n e Recuperarea investiţiilor legate de înfiinţarea plantaţiilor şi îngrijirea lor pînă la intrarea în rod (anul 5) va avea loc în anii 9-10 după plantare. Acest termen poate fi micşorat cu condiţia că intervalele dintre rînduri, în primii 3-4 ani după plantare, să fie folosite pentru cultivarea unor culturi leguminoase, cartofi sau alte plante, cu ciclul de vegetaţie în prima jumătate a anului şi care nu sînt mari consumatori ai apei din sol. Realizarea prevederilor Programului de sporire a potenţialului productiv al plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii intensive de nuc pe bază de soi va asigura o creştere considerabilă a volumului producţiei de nuci în ţară, care, în anul 2020, se preconizează a fi de 57,7 mii tone, iar în anul 2025 - peste 70 mii tone, ceea ce va asigura o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă pînă la 15,0 mii tone, iar a nucilor în coajă - pînă la 15,0-20,0 mii tone. Cantităţi însemnate de nuci ar putea fi folosite pentru industria alimentară. Creşterea considerabilă a volumului producţiei de nuci în ţara noastră va genera sporirea numărului de muncitori antrenaţi în recoltarea, prelucrarea şi uscarea nucilor

proaspăt recoltate. Ţinînd cont de faptul că, în perioada recoltării nucilor, forţa de muncă este destul de solicitată şi la multe alte lucrări, cum ar fi recoltarea fructelor, a strugurilor şi legumelor, iar pentru obţinerea unei producţii de calitate superioară nucile trebuie recoltate, decojite de coaja verde, spălate şi uscate în termene cît mai reduse, producătorii de nuci trebuie să dispună de maşini speciale pentru scuturarea nucilor, adunarea fructelor de pe suprafaţa solului şi încărcarea lor în containere, transportarea producţiei la fabricile de prelucrare, înzestrate cu linii speciale, care efectuează în flux lucrările de decojire, spălare, uscare, calibrare şi sortare. Actualmente, în nucicultura mondială există diferite maşini şi utilaje, folosite cu succes în practica de producţie şi de prelucrare a nucilor. Unele dintre ele au fost elaborate şi la noi, producerea cărora ar putea fi reluată de industria constructoare de maşini. Migdalul. Pentru perioada 2006-2020 Programul preconizează înfiinţarea a 10,1 mii hectare livezi de migdal cu soiuri autohtone omologate, care posedă un grad înalt de adaptivitate la condiţiile din centrul şi sudul ţării şi în perioada de fructificare deplină asigură recolte de 2,0-2,5 tone fructe uscate la hectar (tabelul 4). Tabelul 4. Suprafaţa preconizată pentru înfiinţarea livezilor de migdal A 22222222 n 00000000 i00111112 i6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 S 1 3 57 88888 u 00000000 p 00000000 r a f

a ţ a , h a Realizarea planului de plantări va asigura obţinerea în anul 2020 a 9600 tone de migdale, urmînd ca în anul 2025 să fie produse circa 16.250 tone (tabelul 5). Tabelul 5. Volumul producţiei de migdale în livezile nou-înfiinţate A 222222 n 000000 i0 111112 i9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 P 1 4 1 3 6 1 2 3 4 6 7 9 r03 2 6 2 0 2 5 0 9 6 o00 6 7 1 5 8 5 0 d0 6 000 u c ţ i a d e m i g d

a l e , t o n e Producţia obţinută se prevede a fi folosită pentru consum local şi export în stare proaspătă şi ca materie primă pentru industria alimentară. Alunul. Ca plantă arbustiformă, cu un sistem radicular superficial, alunul în ţara noastră se dezvoltă şi fructifică rentabil numai în condiţii de irigare. La vîrsta de 5 ani, producţia de alune la hectar este de 200 kg, la vîrsta de 6-7 ani - de 450-500 kg, la vîrsta de 10 ani - 1000-1200 kg. Durata rentabilă a plantaţiilor de alun este de 40-60 ani. Cu toate că în ultimii 15-20 ani în condiţiile autohtone au fost încercate şi depistate multe soiuri valoroase din selecţia mondială, care ar putea fi cultivate cu succes şi la noi, în prezent lipseşte baza pepinieristică a acestei culturi, ceea ce nu poate contribui la o dezvoltare continuă a speciei în cauză. În legătură cu aceasta, se prevede ca în perioada 20062010 pepinierele specializate în producerea pomilor altoiţi de nuc şi migdal şă înfiinţeze marcotiere cu cele mai valoroase soiuri de alun din selecţia mondială, încercate şi depistate ca perspective în condiţiile ţării noastre. Totodată, cu multiplicarea materialului săditor să fie înfiinţate plantaţii de concurs ale acestor soiuri în diferite zone ale ţării, ceea ce va contribui la lărgirea suprafeţelor ocupate cu alun.

3. Prelucrarea industrială O deosebită importanţă pentru economia naţională constituie prelucrarea aprofundată a producţiei de nuci, migdale sau alune, producerea cărbunelui activ, prepararea diferitelor produse de cofetărie, extragerea uleiului comestibil şi tehnic, care este folosit în tehnică, pictură, la fabricarea cernelei tipografice, săpunului de lux, lacurilor, pentru extragerea uleiurilor eterice (tabelul 6). În industria chimică - farmaceutică, coaja tare, endocarpul nucilor şi migdalelor se folosesc pentru absorbirea unor gaze tehnice. Tabelul 6. Prelucrarea industrială a producţiei de nucifere ÎV P n o r lo m u d e m u d u s ile u p p ro e o s d i a u b n ci iţl i e d ie n o

b ţ i n u t : pc re on udu c cuş ă isă r fed b eu d u ru dli n e lecn e ee ica m a oţi c fă e t ez i to v ăc ra ir ep N u c u l 25 1 0 5 1 0 5 ,,, 0 ,1 0 6 0 9

6 2 0 0 1 0 2 0 1 4 19 15 3 5 -,,, , 201 0 4 2 0 1 5 2 0 1 4 69 15 3 5 -,,, , 201 0 4 2 0 2 0 M i g d a l u l 2 1 000 0 ,,, 12 1 01

0 2 42 0 1 5 2 0 1 1 62 6 01 2 -,,, , 27 1 23 8 0 2 0 O importanţa deosebită pentru economia naţională prezintă fabricarea uleiului, care, în condiţiile unor dificultăţi legate de comercializarea producţiei de nuci sau miez pe piaţa externă, ar servi pentru a obţine acelaşi venit de la exportul uleiului de nucă, înalt apreciat şi solicitat pe piaţa externă. Turta rămasă de la extragerea uleiului din miezul de nucă mai conţine 48,5% substanţe proteice, 9,5% grăsimi, 6,7 % celuloză şi săruri minerale. De aceea turtele sînt folosite la fabricarea halvei şi constituie un nutreţ concentrat valoros pentru hrana animalelor, mai cu seamă a păsărilor. De menţionat că diferite părţi şi organe ale nucului (frunzele, lăstarii, mugurii, scoarţa, rădăcinile etc.) constituie o sursă, încă puţin folosită la noi, de materie primă pentru extragerea taninului şi substanţelor colorate. 4. Producerea lemnului de nuc Lemnul de nuc se distinge printr-o mare rezistenţă,

plasticitate şi fineţe. Este folosit în proporţii tot mai mari pentru fabricarea mobilei de calitate superioară, în industria avioanelor şi automobilelor, în arta sculpturală (tabelul 7). Tabelul 7. Înfiinţarea plantaţiilor pentru producerea lemnului de nuc 22 A 00 c0 1 ţ6 1 6 i-u 22 n 00 i12 0 5 0 P 5 1 r00 o 00 d0 u c e r e a m a t e r i a l

u l u i s ă d i t o r d e n u c n e g r u , m i i b u c .

Î2 5 n 5 0 f00 i i n ţ a r e a p l a n t a ţ i i l o r d e n u c p e n

t r u p r o d u c e r e a l e m n u l u i , h a 5. Sortimentul culturilor nucifere Sortimentul omologat de nuc include 8 soiuri autohtone - Chişinău, Cazacu, Călăraşi, Kogîlniceanu, Corjeuţi, Costiujeni, Pesciansc şi Schinoasa, care se caracterizează prin portul înalt şi mediu al pomilor şi fructificare terminală. La plantare soiurile vor fi amplasate în funcţie de condiţiile microclimaterice ale sectorului şi asigurarea

unor polenizări eficiente. Direcţia strategică de modernizare a sortimentului prevede reducerea numărului de soiuri cultivate, ceea ce va oferi posibilitatea comercializării la export a producţiei de anumite soiuri şi în cantităţi cît mai mari. Cercetările ştiinţifice efectuate la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, întru ameliorarea genetică a nucului, se vor solda în viitorul apropiat cu obţinerea unor soiuri de nuc cu fructificare laterală, ceea ce va permite de a trece la tehnologia superintensivă de producţie a nucului, cu un număr de 250-300 pomi la hectar şi o producţie anuală de 4 tone nuci uscate la hectar. Sortimentul omologat de migdal include 2 soiuri Perveneţul lui Hramov şi Victoria, iar la etapa de încercare soiul - Moldovenesc cu coaja standard. Modernizarea sortimentului de migdal prevede obţinerea unor noi soiuri cu un grad de adaptivitate mai înalt la condiţiile climaterice din centrul şi sudul ţării, cu fructe mari, coaja moale, miez mare şi plăcut la gust. Cu referinţă la alun pentru încercarea în producţie, se vor utiliza soiurile din Caucazul de Nord: Ata-Baba, Cerkeski, Panaheski, Grand-funduc şi Bolgradskaia novinka. Pentru perfecţionarea sortimentului omologat se prevede organizarea cercetărilor în scopul studierii soiurilor din selecţia mondială şi obţinerea unor noi soiuri, folosind metodele clasice de selecţie. 6. Producerea materialului săditor Pentru înfiinţarea noilor plantaţii de culturi nucifere, prevăzute de prezentul Program, producţia anuală de pomi altoiţi va fi extinsă pînă la 200 mii bucăţi cu calităţi biologice superioare. Pentru producerea materialului săditor se prevede crearea pepinierelor specializate, cu o bază tehnicomaterială modernă, care va include toate

compartimentele necesare, pentru asigurarea calităţilor necesare ale materialului săditor, asigurate cu cadre de înaltă calificare şi integrate cu instituţiile de cercetare ştiinţifică. Întrucît actualmente în ţară nu există colecţii identificate de soiuri de alun problema-cheie este identificarea soiurilor, crearea de marcotiere şi plantaţii de concurs ale soiurilor identificate. 7. Înfiinţarea plantaţiilor Producerea nucilor urmează să fie concentrată în întreprinderi agricole cu volume esenţiale de producţie: ca plantaţii comerciale pentru producţie-marfă în cantităţi mari de calitate superioară, cu suprafeţe de la 0,5 pînă la zeci şi sute hectare într-un masiv. Plantarea lor se prevede a fi efectuată în sistem intensiv (100-160 pomi/ha), cu material altoit de 2-3 soiuri omologate, amplasate pe teren astfel ca să asigure polenizarea încrucişată eficientă între ele. Dat fiind faptul că lucrările de îngrijire a plantaţiilor, recoltare şi prelucrare a producţiei pot fi mecanizate, o rentabilitate mai sporită se obţine în plantaţiile pe suprafeţe mai mari. De asemenea, în paralel cu plantaţiile de producţiemarfă vor fi extinse: plantaţiile de alineament de-a lungul drumurilor pentru producerea lemnului şi a nucilor, pentru stăvilirea vînturilor puternice şi în scopuri decorative, dacă condiţiile de climă şi sol corespund cerinţelor biologice ale nucului, cu material săditor altoit, de soiuri valoroase, precum şi plantaţiile pentru producerea lemnului de nuc în sectorul silvic, care se înfiinţează conform cerinţelor ştiinţei, cu material săditor de anumite tipuri de nuc care produc lemn de calitate, în termene reduse; plantaţiile de nuc pe terenurile alunecătoare, create în scopul stopării alunecărilor de teren, cu material săditor altoit sau produs direct din seminţe.

Plantaţiile de migdal pentru producţie-marfă vor fi înfiinţate pe terenuri care corespund particularităţilor biologice ale acestei specii, cu soiuri omologate, în sistem intensiv, iar cele de alun - pe terenuri plane sau pante mici, cu solul prealabil bine pregătit. 8. Asigurarea ştiinţifică şi cu cadre În scopul modernizării în continuare a culturii nucului, migdalului şi alunului cercetările ştiinţifice în domeniu vor fi canalizate în direcţia creării de noi soiuri cu particularităţi biologice şi de producţie superioare celor existente, elaborării tehnologiilor superintensive de producţie, completării sistemului de maşini pentru mecanizarea maximală a proceselor de producţie, recoltare şi prelucrare a fructelor, elaborării unor sisteme care să asigure obţinerea producţiei ecologice. Se va urmări crearea unor noi soiuri de nuc cu fructificare din muguri laterali, ceea ce va permite sporirea numărului de pomi la unitatea de suprafaţă, intrarea mai timpurie a plantaţiilor în perioada de fructificare eficientă, sporirea productivităţii plantaţiilor pînă la 4t/ha nuci uscate. Soiurile noi selecţionate de migdal se vor caracteriza printr-un grad înalt de adaptivitate la condiţiile din centrul şi sudul ţării, productivitate şi calitate a fructelor superioare faţă de soiurile existente. Eficientizarea lucrului de cercetare a speciilor nucifere şi implementarea rezultatelor cercetărilor în producţie va fi posibilă numai prin crearea unui centru ştiinţific al culturilor nucifere, înzestrat cu aparatajul de laborator necesar şi cu o bază tehnico-materială modernă. Cercetările aplicative vor fi orientate la elaborarea şi implementarea tehnologiilor moderne de înfiinţare şi cultivare a plantaţiilor nucifere, prelucrarea profundă a fructelor, standartizarea producţiei. În scopul sporirii potenţialului productiv al plantaţiilor

existente, cercetările ştiinţifice vor avea drept scop elaborarea recomandărilor privind sporirea productivităţii pomilor şi îmbunătăţirea calităţii producţiei prin aplicarea corectă a factorilor de intensificare. Obţinerea rezultatelor preconizate va fi posibilă cu susţinerea de către stat a sistemului de pregătire a cadrelor ştiinţifice, specialiştilor cu studii universitare, a colegiilor şi şcolilor profesionale tehnice. În cadrul acestor instituţii se cere organizarea unor grupe specializate în studiul mai aprofundat al speciilor nucifere. Piaţa actuală necesită loturi considerabile de producţie standardizată de anumite soiuri competitive pe această piaţă. Realizarea acestor obiective este posibilă în condiţiile integrării agroindustriale pe principii reciproc avantajoase ale producătorilor de fructe, procesare şi comercializare a producţiei culturilor nucifere. 9. Asigurarea financiară şi efectivul economic Pentru sporirea potenţialului producător al plantaţiilor existente de nuc şi înfiinţarea de noi plantaţii de specii nucifere sînt necesare resurse financiare considerabile, în sumă de circa 40 mil. lei anual, iar pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi a cercetărilor ştiinţifice în nucicultură - de 10-15 mil. lei. Pentru atingerea acestor scopuri se prevede utilizarea mijloacelor pentru încurajarea dezvoltării culturii nucului, investiţiilor private autohtone şi străine. [Pct.9 al.2) modificat prin HG108 din 09.02.09, MO34-36/17.02.09 art.143] Îndeplinirea măsurilor prevăzute de prezentul Program va contribui la sporirea considerabilă a volumului producţiei nucifere, care, în anul 2020, va atinge cifra de 67,3 mii tone, inclusiv nuci - 57,7 mii tone, migdale - 9,6 mii tone. În anul 2025 volumul producţiei de nuci şi migdale va atinge cifra de 86,3 mii tone, inclusiv nuci - 70 mii tone, migdale - 16,3 mii tone.

Sporirea volumului producţiei nucifere va asigura o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă pînă la 15,0 mii tone, a nucilor în coajă - pînă la 15-20 mii tone, a migdalelor - pînă la 10 mii tone, în valoare de circa 200 mil. dolari SUA în anul 2020.

Producerea materialului saditor la nuc (Juglans regia) categorii: 07 Decembrie 2011 - 00:39

La fel ca la alte specii pomicole producerea materialului saditor la nuc se poate face prin inmultire vegetativa sau generativa. Prin inmultirea vegetativa nu se transmit in mod fidel la urmasi caracterele plantei mama. Nu intotdeauna dintr-o nuca buna va rezulta un pom care sa produca nuci la fel de bune. De aceea, este indicat sa se infiinteze plantatii cu material saditor obtinut prin inmultire pe cale vegetativa, in special prin altoire, metoda prin care insusirile soiului raman neschimbate. Plantatiile de nuc obtinute cu astfel de material vor fi uniforme ca habitus al pomilor si se obtin productii mari ce pot fi standardizate si valorificate pe piata.

Deoarece, solicitarile pentru material saditor la nuc in ultimii ani au inceput sa creasca, si pe piata romaneasca inca nu este suficient material saditor obtinut prin altoire, iar cel existent se valorifica la preturi ridicate, exista tendinta de folosire a materialului obtinut prin samanta. Inmultire generativa Inmultirea nucului pe cale generativa nu este indicata la soiuri deoarece are urmatoarele dezavantaje:

• intra tarziu pe rod (dupa 10-15 ani de la plantare);

• fructele obtinute sunt neuniforme ca forma si marime;

•

aspectul pomilor in plantatie este neuniform.

Inmultirea nucilor prin samanta se poate face pentru infiintarea de plantatii destinate productiei de lemn si in secundar productiei de fructe si pentru obtinerea portaltoilor. Recoltarea nucilor pentru samanta se face la maturitatea deplina a acestora (cand invelisul verde crapa). Acestea trebuie sa fie uniforme ca aspect si marime.

Pentru obtinerea de portaltoi se aleg nuci mici, cu greutate de 6-10 g. Acestea isi pastreaza facultatea germinativa 2-3 ani daca sunt pastrate in conditii frigorifice, la 0-5 grade C. Pentru infiintarea scolii de puieti, nucile se seamana toamna sau primavara. Semanatul de toamna se poate face in a doua jumatate a lunii octombrie. Distanta de semanat este de 90/10-12 cm. Dupa semanat se face bilonarea randului cu un strat de pamant de 15-20 cm. Daca nu au fost insamantate toamna, nucile trebuie stratificate pentru perioada de iarna, pentru parcurgerea procesului de postmaturatie, care la aceasta specie este de 90 zile. Daca trebuie sa semanam primavara nuci care nu au fost stratificate, acestea se introduc in apa la temperatura de 55-60 grade C unde se lasa 3 zile, apoi se scot si se repeta operatiunea, dupa care se scurg de apa, se stratifica in nisip umed, in incaperi la 24-26 grade C, timp de 10-14 zile, dupa care se seamana. (Cociu V., 1983). Semanatul de primavara se face in a doua jumatate a lunii martie, cu nuci la care s-a parcurs postmaturatia. Distanta de plantare este de 90/15-20 cm, iar randul nu se biloneaza. In timpul verii se efectueaza lucrarile de intretinere necesare pentru a asigura o dezvoltare normala a puietilor. Toamna se recolteaza si se sorteaza conform standardelor de calitate. Daca puietii nu au ajuns la dimensiunile prevazute de STAS, se pastreaza inca un an in scoala de puieti In primavara urmatoare (inainte de dezmugurit) se planteaza pentru infiintarea campului I, la distanta de 90 cm, intre randuri si 35-40 cm pe rand.

La plantare, sistemul radicular se scurteaza usor pana la tesut sanatos. Ranile provocate pe radacina la nuc, cu ocazia transplantarilor, se vindeca greu si acest proces dureaza cel putin un an. La puieti nu se scurteaza tulpina, deoarece mugurele terminal porneste mai repede in vegetatie si asigura o crestere dreapta a tulpinii. Puietii de nuc pot fi obtinuti si in ghivece, avantajul acestei tehnologii fiind posibilitatea ca puietii sa fie plantati in camp si primavara tarziu (10-15 mai), dupa ce a trecut pericolul de ingheturi. In timpul perioadei de vegetatie se fac lucrari de intretinere specifice. Combatera bolilor si daunatorilor se efectueaza prin aplicarea a 6 – 8 tratamente cu zeama bordeleza 0,5 - 1% sau cu alte produse cuprice in amestec cu insecticidele adecvate (I. Botu s.a. 2001). Inmultirea vegetativa Nucul poate fi inmultit pe cale vegetativa prin altoire, marcotaj sau “in vitro˝ . Inmultirea vegetativa a nucului prezinta urmatorele avantaje:

• se transmit fidel caracterele de la planta mama la descendenti;

• imprima uniformitate in plantatii;

• intra pe rod la 4 – 5 ani;

• pomii au talie mica, densitatea plantatiilor putand fi mai mare;

• se pot obtine productii de 5.000 – 6.000 kg fructe/ha la varsta de 15 – 20 de ani, cand pomii obtiniti din samanta abia intra pe rod;

• se obtin fructe de calitate buna, cu valoare comerciala si alimentara mai mare;

•

se pot inmulti repede soiurile noi.

Dezavantajele acestui sistem de inmultire sunt:

• au o durata de viata mai scurta;

• obtinerea materialului saditor este mai costisitoare;

•

se pot transmite usor bolile virotice.

Inmultirea prin altoire Spre deosebire de alte specii pomicole, altoirea nucului este o secventa tehnologica ce necesita conditii deosebite pentru a se putea realiza cu rezultate bune. Dintre factorii care determina reusita altoirii nucului sunt: - infiintarea plantatiilor mama pentru obtinerea ramurilor altoi, sa se faca pe terenuri fertile, drenate, structurate, usoare, profunde, mecanizabile, irigate, cu distanta de plantare de 6/4 m. Pomii se conduc cu ax central si trunchi inalt de 60 cm. In aceste plantatii se vor face toate lucrarile agrotehnice necesare: intretinerea solului ca ogor negru in jurul pomului; fertilizarea solului cu ingrasaminte chimice si organice pe toata proiectia coroanei ; asigurarea unui regim hidric corespunzator si in perioadele de seceta; efectuarea unor taieri de scurtare a ramurilor in coroana in luna august pentru a favoriza acumularea rezervelor de substante nutritive in partile ramase si dezvoltarea mai buna a mugurilor. Ranile facute se ung cu vopsea. Toamna, dupa caderea frunzelor si primavara inainte de pornirea in vegetatie se face un tratament cu zeama bordeleza; Se face ciupitul lastarilor erbacei la 5 – 6 frunze in prima decada a lunii mai, in conditiile in care lastarii se dezvolta prea viguros. Daca lastarii sunt prea desi, se face rarirea acestora; Asigurarea unor ramuri altoi de calitate este un factor hotarator in reusita altoirii la nuc. Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:

• sa aiba lemnul bine maturat;

• mugurii sa fie bine dezvoltati;

• lungimea minima de 50 cm si diametrul de 10 – 16 mm.;

• maduva sa fie 1/3 din diametrul ramurii ; • internodiile sa fie de 5 – 6 cm lungime;

• sa fie fara rani, boli sau daunatori;

•

nu se folosesc ramuri provenite din lastari lacomi.

Recoltarea ramurilor altoi pentru altoitul in ochi dormind se face de preferinta in ziua cand are loc altoitul. Ele se transporta si se pastreaza ambalate in muschi umed pana in momentul altoirii. Pentru altoirea in camp cu ochi crescand si in spatii protejate

ramurile altoi se recolteaza la inceputul lunii martie si se pastreaza in camere frigorifice la temperatura de 2 – 4 ºC, in saci de polietilena. Metode de altoire folosite pentru cultura nucului Se practica 2 modalitati de altoire la nuci: altoirea direct in camp si altoirea in spatii protejate. Altoirea nucului in camp. Cele mai folosite metode de altoire pentru acest sistem sunt:

• altoirea cu mugure in ferestruica efectuata in perioada 15 august – 1 septembrie;

• altoirea cu mugure cu scutisor lung, efectuata in cursul lunii august, cand scoarta se detaseaza usor de pe lemn;

• altoirea cu mugure in fluier sau in inel este un sistem ce necesita altoi de aceeasi grosime cu a portaltoiului si se poate realiza cu cele mai bune rezultate in perioada 15 iulie – 30 august;

•

altoirea cu mugure cu scutisor (chip budding) se aplica la nuc cu rezultate bune in perioada 15 mai – 15 iunie.

Altoirea in spatii protejate Aceasta metoda se aplica in perioada repausului vegetativ in spatii protejate, din decembrie pana in aprilie si poate sa fie efectuata manual sau mecanizat. Ca metoda de altoire se practica altoirea in copulatie perfectionata. Pentru acest sistem altoiul si portaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime. Dupa imbinarea altoiului cu portaltoiul, se leaga, se parafineaza si se face stimularea calusarii in camere de fortare sau in instalatii automatizate pentru realizarea acestei secvente, cu ajutorul caldurii numai la punctul de altoire, cu mentinerea in stare de repaus a altoiului si portaltoiului. Sursa de caldura este electrica. O astfel de instalatie a fost conceputa la SCPP Valcea (I. Botu, 2001). Altoirea mecanizata in spatii protejate se poate face prin mai multe metode, in functie de forma sectiunii realizate de masina: altoirea in “scarita”, altoirea “nut si feder“, altoirea in “omega“. Şi la folosirea acestei metode se aplica stimularea calusarii dupa altoire. Inmultirea prin marcotaj se practica mai putin la nuc. Se poate folosi metoda de marcotaj prin musuroire sau marcotajul orizontal. Inmultirea prin micropropagare este o metoda moderna si de viitor pentru inmultirea nucului. Metoda de inmultire “in vitro” s-a extins mult in Franta, Italia, S.U.A.

Calitatea materialului saditor folosit pentru infiintarea plantatiilor de nuc este esentiala pentru eficianta acestora. Se va folosi pentru plantare material saditor altoit sau nealtoit, in varsta de 1-2 ani, obtinut in pepiniere. Plantele cu altoiul de 1 an trebuie sa aiba inaltimea de minim 50-60 cm, bine lignificate, cu mugurii sanatosi. Sistemul radicular sa fie bine dezvoltat, cu multe radacini cat mai lungi. Plantele de 2 ani au inaltimea de 2 m, lemnul bine maturat, sanatos si mugurii bine formati. Sistemul radicular sa fie bine format, cu minim 3 radacini mai lungi de 35 cm.(I. Botu, 2001). Soiuri si portaltoi de nuc mentionate in lista oficiala de soiuri din Romania: portaltoi generativi: Juglans regia, Portval, Targu Jiu ; soiuri: Anica, Argesean, Bratia, Ciprian, Claudia, Geoagiu 65, Geoagiu 86, Germisara, Jupanesti, Mihaela, Miroslava, Muscelean, Novaci, Orastie, Ovidiu, Roxana, Sibisel 44, Sibisel 252, Şusita, Valcor, Valmit, Valrex, Velnita.

Recoltarea si pastrarea nucilor Recoltarea nucilor se face la inceputul toamnei, cand coaja verde a crapat, iar miezul are o culoare galbena, cu gustul de nuca coapta bine pronuntat. In acest moment nucile cad si coaja verde se desprinde usor. Se culeg numai nucile care cad prin scuturare, revenind la acelasi pom de 3-4 ori, la intervale de cateva zile (4-5 zile). De asemenea, se culeg doar atatea nuci cat pot fi prelucrate in aceeasi zi. Prelucrarea consta in curatirea nucilor de coaja verde, spalarea si, daca este cazul, albirea lor, pentru a le conferi un aspect comercial.

Indepartarea cojilor verzi poate fi usurata prin tratarea nucilor cu apa rece. In acest scop, nucile se pun in saci de canepa, care se uda cu apa rece, sau in vase de lemn (cazi, putini, hardaie etc.), in care se toarna apa rece. In sacii

umectati sau in vasele cu apa, nucile se decojesc in decurs de 2-3 ore. Daca recoltarea nucilor nu s-a facut la coacere, decojirea dureaza pana la 10-12 ore. Spalarea nucilor curatate se face numai daca acestea sunt murdare sau prezinta urme (pete) de zeama verde, rezultate din strivirea cojilor verzi. Daca nu sunt indepartate, petele se usuca si strica aspectul nucilor. In apa de spalare, nucile nu trebuie sa stea mai mult de 2-3 minute. Uscarea nucilor. Dupa decojire si spalare, nucile se pun la uscat, intr-un loc umbrit si in curent de aer. Nucile decojite in mod natural sunt, in general, curate, asa ca nu mai e nevoie sa fie spalate. In momentul folosirii, pentru a scoate miezul intreg, nesfaramat, nucile se tin in apa fierbinte, pana cand apa se raceste (cca. o ora). Apoi, nucile se scot din apa, se scurg, se sterg de apa si se sparg. Intr-un kg de nuca in coaja, intra circa 100-130 bucati, din care rezulta 500-600 g miez. Dr. ing. Mihail Georgescu

Nucul Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Jugladaceae si, asa cum spune denumirea latina, fructele sale au fost hrana zeilor (“Jovis glans” inseamna „fructele lui Jupiter”). Romanii ii spuneau “Nux Gallica”, iar in nordul Europei (Germania, Anglia) a fost importat din Italia si Galia si redenumit “Walnut” (weathnutu – primit din strainatate). Nucul este raspandit in zona temperata si mediteraneana, atat ca flora spontana, cat si in culturi. Nucul isi are originea in zona geografica intinsa din Balcani spre est, pana in Himalaya si sud-vestul Chinei. Cele mai mari paduri se afla in Kargazstan, unde copacii se dezvolta extensiv, in paduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000-2.000 m (Hemery 1998), mai ales la Arslanbob, in provincia JalalAbad.

Nucul a fost introdus in vestul si nordul Europei din vremea romanilor sau mai devreme, iar in cele doua Americi in secolul 17. Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franta, Serbia, Grecia, Bulgaria si Romania (in Europa), China (in Asia), California (in America de Nord) si Chile in America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a raspandit pe scara larga si in alte regiuni: Noua Zeelanda si sud-estul Australiei.

In Romania, nucul se cultiva in toate zonele de la mare pana in zona dealurilor inalte, se utilizeaza tipuri valoroase din specia Juglas regia, fiind omologati portaltoi seculari. Tip de planta: pom fructifer Nucul este una dintre cele mai importante specii pomicole. Descriere - nuc Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inaltime. Are trunchiulgros si scoarta neteda, argintiucenusie. Are crengi puternice, coroana foarte larga si bogata. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini intregi. Florile barbatesti sunt grupate in amenti masculi solitari sau cate doi, cilindrici, multiflori.Florile femela sunt grupate cate 2 pana la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Infloreste in luna mai. Fructul este drupa sferica, avand o singura samanta, cu doua cotiledoane mari, zbarcite, bogate in untdelemn si numita nuca.

Se inmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destula greutate. Spontan, creste sporadic in paduri de amestec, mai ales la deal, in Romania, in special in Banat si Oltenia. Cultivat, creste in toate regiunile tarii. Sunt cunoscute 21 de specii, unele intens cultivate, altele salbatice. Dar celebre si intens utilizate de om sunt varietatile din zona de clima temperat-continentala. Cea mai raspandita specie de nuc este“Juglans regia” cu varietatile de Nuc Persian, Nuc Carpatin si Nuc comun. Ele cuprind copaci ce pot atinge 10-40 m inaltime, au frunze mari, lucioase, cu marginile nezimtate si fructe cu miezul consistent si coaja subtire. Aceasta varietate este raspandita din Balcani pana in Himalaya. In America de Nord se cultiva nucul negru („Juglans nigra”). Nucul regal si nucul negru dau pe plan mondial cea mai mare productie de lemn si fructe, dar toate varietatile se cultiva pentru utilizarea in domenii extrem de diverse, de la decorarea gradinilor si parcurilor la industria farmaceutica sau a maselor plastice. Cultura nucului in tara noastra – plantare – inmultire – altoire In tara noastra, nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX existau paduri si plantatii intinse de nuc in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava. Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom.

Nucul iubeste solurile roditoare si destul de umede, dar nu se recomanda de sadit pe locurile joase pentru ca este destul de vulnerabil la ingheturile tarzii. Se planteaza la o distanta de circa 10 m de la pom la pom (in dependenta de parametrii terenului, aceasta distanta poate fi calculata cu mici devieri). In primii 10-12 ani, nucul poate fi indesit pe rand si intre randuri cu visin, mar si par slab viguroase. Creste mai bine sadit din nuca, direct la locul necesar. Poate fi crescut in pepiniera si plantat dupa 2-3 ani, insa permutarea o suporta destul de greu. Pot fi saditi si nuci altoiti, procurati din magazine specializate sau de la producatori recunoscuti. Acesti pomi fructiferi dau roade dupa 4-5 ani, doar ca si costul lor va fi putin mai ridicat. De pe un hectar de livada se poate recolta pana la 1,5-2 tone de nuci, astfel incat costurile ar fi acoperite. Materialul saditor se obtine din pepiniere, nucul se poate imulti si prin seminte “tipuri selectionate”, dar, in acest caz, caracterele soiurilor nu se transmit fidel la descendenti.Puietii portaltoi se produc in scoala de puieti, iar pentru altoire sunt buni puieti de 1-2 ani, sanatosi. Ramurile altoi se recolteaza din puieti “elita” - ele trebuie sa aiba lungimea de 50-100 cm si diametrul 8-20 mm. Materialul biologic se pastreaza, pana la altoire, stratificat in nisip umed. Puietii se scot de de la stratificare cu 10-15 zile mai repede, se fasoneaza scurtand pivatul la 20-25 cm. Plantarea in livada se face toamna sau primavara devreme, scoaterea din pepiniere facandu-se cu 2-3 zile inainte. Altoirea se efectueaza, de obicei, in ianuarie mecanizat. Dupa altoire, materialul se stratifica in lazi cu rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1%, apoi se forteaza in sere speciale timp de 10-14 zile. Fortarea este terminata cand punctul de altoire este complet carusat.Plantarea puietilor altoiti se face in randuri de 90x40 cm.

Este necesar ca in timpul verii sa se faca 4-5 prasile, 2-3 udari, o fertilizare suplimentara cu 40-50 kg Na/ha, 5-7 tratamente cu zeama bordeleza 0,75-1%. La puieti se mai fac lucrari in verde de indepartare a lastarilor porniti din portaltoi si se lasa un lastar din altoi. Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele:  nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede. Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului.  nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani. Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc, cat si de la cei nealtoiti. In Romania, nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:  exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;  exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;  exemplarele dezradacinate din cauze naturale. Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri. Taierile la nuc se fac primavara in martie-aprilie.

Fiecare zona ecologica are in general un sortiment specific, cu soiurile formate in acele conditii. In Romania s-au obtinut soiurile Jupanesti, Geoagiu, Novaci, Pestisani, Mihaela, etc, dar si portaltoii Tg. Jiu 1, Secular si Portval. Cerinte fata de factori de vegetatie Principali factori care influenteaza productia la nuc sunt: lumina, caldura, apa si solul. Lumina. Fata de lumina, nucul are cerinte mari, de aceea, reuseste numai pe terenuri cu expozitie sudica si la distanta de plantare corespunzatoare. In conditii de lumina slaba, nucul rodeste putin, coroanele se degarnisesc si pomii devin sensibili la boli. Caldura. Fata de caldura, cerintele nucului sunt destul de mari, reuseste doar in zonele cu temperatura medie anuale de 8-11 grade Celsius, cu ierni blande si veri calduroase. Atunci cand temperaturile sunt mai mari de 35 grade Celsius, se produc arsuri pe frunze si pe fructe. In timpul iernii, majoritatea soiurilor rezista pana la -25-28 grade Celsius, dar la inceputul si sfarsitul repausului, temperaturile pot sa-i afecteze. Primavara sunt afectati amentii si chiar ramurile de rod. Sensibilitatea organelor florare in timpul infloritului este foarte mare, stigmatele degera la -0,8-1 grade Celsius, iar temperaturile de -2 -3 grade Celsius afecteaza florile si frunzele.

Apa. Fata de apa, nucul are cerinte mari, obtinandu-se productii mari in zonele cu precipitatii medii anuale de 600700 mm/an. Faptul ca nucul consuma cantitati mari de apa se explica si prin faptul ca aceasta specie creste foarte bine pe malul apelor curgatoare. Nucul suporta perioadele de seceta, dar nu de lunga durata, deoarece are sistemul radicular destul de profund. Excesul de apa din sol si din aer este greu tolerat, in aceste conditii, nucul devine sensibil la boli si lager. Solul. Fata de sol, cerintele nucului sunt, de asemenea, destul de mari, nucul reuseste bine pe soluri fertile si cu textura mijlocie profunda, cu pH 6-7,5. Pe solurile texturale, pe cele erodate cu strat fertil subtire, nucul creste si rodeste necorespunzator. In primii ani, nucul este pretentios fata de azot, iar in timpul fructificarii fata de fosfor si potasiu. Importanta culturii - Utilizarea nucului Importanta pomicola rezida in valoarea alimentara a fructelor, nuca/nucile constituind un aliment complet si concentrat. Ele contin substante grase, substante proteice, substante minerale, vitamine, hidrati de carbon, etc.

Nuca este un fruct foarte hranitor, bogat in vitamine, substante minerale si uleiuri. Se poate manca fie cruda (dupa o necesara perioada de uscare naturala), fie gatita (in special in industria de patiserie si cofetarie), fie conservata (nucile verzi, materie prima pentru dulceturi saumuraturi). Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani. Ea apare in alimentatie, in nenumarate forme ale produselor romanesti: cozonaci, colaci, placinte si alte produse de acelasi tip, in alimente rituale cum sunt coliva sau macinicii-mucinicii-mucenitii, in anumite alimente de post (sarmale de post si altele asemenea) etc.

Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat, continand substante grase (52-70%), substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc. Valoarea energetic a unui kg de miez de nuc este echivalenta cu: 1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983). Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux, etc. Uleiul de nuca rafinat este delicios in salate (se gaseste in comert la un pret destul de piperat), dar este utilizat si in industria vopselurilor pentru pictura, in obtinerea unorproduse cosmetice si a unor medicamente. De asemenea, miezul de nuca e folosit in unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era folosit in vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir, atunci cand nu se putea folosi untdelemnul de masline. Nucile verzi se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C - de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale, dintr-un kg de coji verzi de nuca se poate extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.

Cojile de nuca, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confectionarea de mici jucarii pentru copii - in special barcute, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier si ornamente rustice. In trecut, erau folosite si pentru anumite pedepse (statul pe coji de nuca). Coaja de nuca are, la randul ei, utilizari diverse si surprinzatoare. Macinata, intra in compozitia unor abrazivi organici, iar uleiul extras din coaja este folosit pentru lubrifianti speciali. Tot din coaja se obtine o umplutura necesara in industria explozivilor (dinamita), precum si substante din care se produc sapunuri speciale si unguenti care impiedica exfolierea epidermei. Invelisul gros, verde, se foloseste atat pentru unele tratamente, cat si pentru obtinerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru par, textile naturale si altele asemenea. Florile sunt folosite in popor, sub forma de infuzie, ca tratament pentru intarirea si insanatosirea parului si a pielii capului. Cercetatorii au descoperit ca extractul de nuca are capacitatea de a inhiba, anula efectele beta proteinei fibrilare aminoide, principalul component al plagilor cerebrale ce provoaca Alzheimer. Consumul acestui fruct reduce riscurile de aparitie a acestei boli devastatoare. Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei. Miezul de nuca se poate consuma proaspat, in produsele de patiserie, iar datorita continutului mare in grasimi, din el se obtine un excelent ulei comestibil si tehnic, care, fiind sicativ, este folosit in pictura, pentru fabricarea cernelii tipografice, a sapunului de lux, in obtinerea a numeroase produse farmaceutice si cosmetice. Turta ramasa dupa extragera uleiului este folosita la fabricarea halvalei, constituind si un nutret concentrat in hrana animalelor si pasarilor.

Din fructele verzi, inainte de intarirea endocarpului, se poate prepara dulceata, rachiu. Endocarpul are putere calorica ridicata, se foloseste in industrie pentru prepararea carbunelui activ, a pietrei de slefuit si a amestecurilor fine de linoleum. Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sau de calitate superioara, avand o mare rezistenta, plasticitate si finete, fiind folosit in fabricarea mobilei de lux, pentru scluptura, in industria avioanelor si automobilelor.

Ca planta medicinala, nucul a fost folosit si in trecut in medicina. Sucul din frunzele de nuc era folosit ca vermifug, ca tonic, ca unguent pentru ulcere, dezinfectant urinar, antidiareic, etc. Adeptii homeopatiei recomanda mezocarpul pentru tratamentul acneei, iritatiilor, vomelor, etc. Ca planta ecologica, nucul este de neinlocuit, fiindca este unul dintre putinii arbori care absoarbe metalele grele din atmosfera. In plus, desi creste lent, datorita radacinilor sale foarte dezvoltate, nucul prezinta importanta in amelioratiile agrosilvice fiind folosit contra eroziunii solului si a alunecarilor de teren, precum si ca specie principala in perdelele de protectie.

Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent, pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux in ornamentatii si decorari, pentru elemente speciale sau ornamente in realizarea iahturilor de lux, in confectionarea de casete scumpe pentru bijuterii samd. Taiat la timpul potrivit si prelucrat stiintific, lemnul de nuc are o valoare de intrebuintare exceptionala. Nucul este o esenta dura si foarte densa. Cu tehnologiile moderne el poate fi taiat in furnirul cel mai rezistent si spectaculos. Se slefuieste perfect, iar straturile protectoare de ulei sau lac ii pun in evidenta fibra spectaculoasa. In functie de varietate, are o paleta de culori de la un crem deschis pana la ciocolatiu inchis. Cea mai intensa utilizare este in industria mobilei, dar este la fel de apreciat si de producatorii de instrumente muzicale sau de sculptori. In unele zone (chiar si din Romania) este destul de des folosit in constructii, ca element de rezistenta sau ca accent decorativ. Cateva secole de-a randul, a fost utilizat aproape exclusiv la fabricarea armelor de foc (se mai utilizeaza si astazi pentru arme de lux), iar valoarea sa estetica e apreciata in industria automobilelor, a decoratiunilor interioare sau la productia de aparatura electronica si electrocasnica. Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si deosebit de rezistente la deodorare. Utilizare farmaceutica

Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Produsul poarta denumirea de juglandis folium et pericarpium si reprezinta foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de la Juglans regia L.. Principiile active pe care le contin sunt raspunzatoare de actiunile bactericida, bacteriostatica, astringenta, usor hipotensiva, hipoglicemianta, calmanta, cicatrizanta, emolienta, antitoxica, antimitotica, antisudorala, antieczematoasa si antireumatismala. Farmacodinamic, principiile active impiedica inmultirea bacteriilor, produc o sangerare a tesuturilor, capilarelor sanguine, imprima o actiune homeostatica locala, au o actiune usor hipotensiva, scad concentratia de glucoza din sange, relaxeaza tesuturile si determina scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura inflamatiile acute ale intestinului. Actiunea cea mai importanta este cea astringenta si amarotonica cu aplicatii in tratamentul dispepsiilor si inflamatiilor catarale gastrointestinale.

Datorita acestor efecte, nucul se intrebuinteaza in tratamentul simptomatic al manifestarilor subiective de insuficienta venoasa (dureri de gamba, hemoroizi), diaree usoara, descuamarile pruriginoase ale capului (matreata), afectiuni dermatologice contra arsurilor superficiale si putin intinse (antipruriginos si antibacterian), afectiuni ale cavitatii bucale si faringiene (antialgic), cosmetica - la colorarea parului (reactioneaza cu grupele tiol –SH ale cheratinei avand efect tinctorial). Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct si tinctura cu care se prepara sampoane si lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale. Compozitie chimica Semintele contin foarte putina apa, protide 15%, grasimi 63%, hidrati de carbon 14%, saruri de Na 4mg%, K 545mg %, Ca 70mg%, P 430mg%, vitamina A 4m%, vitamina B1 0,35mg%, riboflavina 0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15mg%. Frunzele contin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglona, cantitati mici de ulei volatil. Pericarpul contine juglona (5 hidroxil 1-4 naftochinona), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici. Juglona formeaza o combinatie cu proteinele din piele si da o coloratie bruna. Precautii

Frunzele de nuc contin si degaja o mare cantitate de iod si juglona. Din aceasta cauza,petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este indicata. Exista o credinta in popor - ca umbra nucului nu este sanatoasa. Aceasta recomandare se bazeaza pe observatiile facute dea lungul generatiilor legate de influenta „umbrei” de nuc asupra sanatatii omului. Genialitatea populara isi arata si aici roadele. Astfel, fara laboratoare, analize chimice, experiente, oamenii din popor, dotati cu o inteligenta remarcabila, au dat sfaturi cu mult inaintea descoperirii substantelor emanate de nuc ce sunt daunatoare sanatatii. Tot observatiile populare au indicat si zona periculoasa din preajma nucului, adica zona umbrita, adica un perimetru limitat in jurul pomului. Nu numai omul este influentat negativ de substantele emanate de nuc, dar si plantele anuale si perene ce cresc in imediata vecinatate a copacului. Sub umbra nucului (deci intr-o zona limitata din preajma tulpinii) aproape toate plantele nu se pot dezvolta si mor. Exista, totusi, si plante rezistente la juglona: fagul, artarul si mesteacanul. Frunzele de nuc verzi, puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguent in tratarea reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarearegimului alimentar vegetarian. Citeste mai multe informatii despre Soiurile de nuc care cresc in Romania:http://www.interferente.ro/Soiuride-nuci-romanesti.html. Surse si Adrese Web Utile http://www.agenda.ro/news/news/21411/nucul-supranumitregele-pomilor.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Nuc

http://www.olma.ro/Pomi-Fructiferi-Nucul.html http://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/2425pledoarie-pentru-cultura-nucului.html http://sfaturipomicole.tripod.com/id11.html http://www.agricultor.ro/article/42521/Nucul http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_pomiculturii_348_ 2003_republicat_2008.php