Topografie-Onose

May 2, 2017 | Author: Ionerhedh Tmdgbdzr | Category: N/A
Share Embed Donate


Short Description

Topografie-Onose...

Description

Dumitru Onose Topografie Pret: 59 lei ISBN:973-685-594-5 Topografie

Cuprins 1. UTILIZAREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR TOPOGRAFICE ................................ 3 1.1. ELEMENTELE TOPOGRAFICE ALE TERENULUI .................................................................... 3 1.2. HĂRŢI ŞI PLANURI ............................................................................................................. 9 1.3. CLASIFICAREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR....................................................................... 12 1.4. CITIREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR ................................................................................. 13 1.5. PROBLEME CE POT FI REZOLVATE PE HĂRŢI ŞI PE PLANURI.............................................. 14 1.5.1. Determinarea unor elemente de planimetrie ......................................................... 14 1.5.2. Determinarea unor elemente de altimetrie ............................................................ 17 1.5.3. Exemple .................................................................................................................. 21 2. RETELE DE SPRIJIN....................................................................................................... 25 2.1. RETELE DE TRIANGULATIE LOCALA ................................................................................ 25 2.1.1. Operaţii preliminare .............................................................................................. 25 2.1.2. Operaţii de teren .................................................................................................... 31 2.1.3. Operaţii de calcul (Compensarea măsurătorilor) ................................................. 32 3. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE ....................................................... 34 3.1. PRINCIPIILE INTERSECŢIILOR .......................................................................................... 34 3.2. INTERSECŢIA ÎNAINTE ..................................................................................................... 36 3.2.1. Procedeul analitic .................................................................................................. 37 3.2.2. Procedeul trigonometric ........................................................................................ 38 3.3. INTERSECŢIA ÎNAPOI ....................................................................................................... 53 3.3.1. Procedeul Delambre .............................................................................................. 53 3.3.2. Procedeul Kästner .................................................................................................. 62 3.3.3. Procedeul Collins ................................................................................................... 64 3.3.4. Procedeul Hansen .................................................................................................. 65 3.3.5. Procedeul Cassini - Martinian ............................................................................... 72 3.3.6. Rezolvarea Marek .................................................................................................. 78 3.3.7. Procedeul intersecţiei generalizate înapoi ............................................................. 79 3.4. INTERSECŢIA LATERALĂ ................................................................................................. 81 3.5. INTERSECŢIA LINIARĂ..................................................................................................... 83 3.6. CÂTEVA ASPECTE PRIVIND PRECIZIA INTERIOARĂ ŞI EXTERIOARĂ ÎN REŢELELE DE SPRIJIN .............................................................................................................................................. 84 4. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR DE TRIANGULATIE SI INDESIRE 89 4.1. CAZUL CAND PUNCTUAL TRANSMIS LA SOL ESTE STATIONABIL ...................................... 89 4.1.1. Exemplu .................................................................................................................. 91 4.2. CAZUL CAND PUNCTUL TRANSMIS LA SOL ESTE NESTATIONABIL .................................... 94 4.2.1. Exemplu .................................................................................................................. 96 5. TRANSCALCULAREA COORDONATELOR ............................................................. 99 5.1. TRANSCALCULAREA GEOMETRICĂ ................................................................................. 99 5.1.1. Exemplu ................................................................................................................ 100 5.2. TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ .............................................................................. 102 - C.1 -

Topografie

5.2.1. Exemplu ................................................................................................................ 105 5.3. TRANSCALCULAREA DIN SISTEM TOPOGRAFIC ÎN SISTEM GEODEZIC PRIN UTILIZAREA TEORIEI CELOR MAI MICI PĂTRATE ....................................................................................... 107 5.3.1. Exemplu ................................................................................................................ 110 6. RETELE DE RIDICARE ................................................................................................ 114 6.1. RETELE DE RIDICARE PLANIMETRICA ............................................................................ 114 6.1.1. Generalităţi .......................................................................................................... 114 6.1.2. Drumuiri planimetrice.......................................................................................... 120 6.1.3. Ridicarea planimetrică a detaliilor topografice .................................................. 155 6.1.4. Găsirea greşelilor la o drumuire planimetrică .................................................... 158 6.2. 6.2 RETELE DE RIDICARE ALTIMETRICA ........................................................................ 160 6.2.1. Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete....................................... 160 6.2.2. Drumuirea cu punct nodal ................................................................................... 164 6.2.3. Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de cote cunoscute ........................................................................................................................ 172 7. BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 174

- C.2 -

Topografie

1. Utilizarea hărţilor şi planurilor topografice 1.1. Elementele topografice ale terenului F Definiţii a) PUNCTE TOPOGRAFICE: Sunt puncte din teren, materializate sau nu, care caracterizează poziţia şi forma detaliilor topografice (obiecte naturale sau artificiale din teren), sau concură la determinarea poziţiei altor puncte topografice. b) GEOMETRIZAREA LINIILOR ŞI SUPRAFEŢELOR DIN TEREN: Este operaţia de selectare judicioasă a unui număr minim de puncte topografice care să aproximeze cu suficientă fidelitate liniile în cea mai mare parte sinuoase din teren, atât în plan orizontal cât si în plan vertical, cu o linie poligonală, respectiv suprafeţele ondulate ale terenului cu o suprafaţă poliedrică (figura 1.1). 10

3

2

f< 0 .2 mm 1

11

4 15 17

14

5

18

13

16

12

6

19

9

7 8

22

20 21

f> 0 .2 mm

Figura 1.1 – Geometrizarea liniilor în plan orizontal. Geometrizare corectă pentru punctele 1-15; necorespunzătoare pentru punctele 16-22

Densitatea punctelor de detaliu este cu atât mai mare cu cât scara planului, accidentaţia şi sinuozitatea terenului sunt mai mari. Condiţia care se impune este ca abaterea maximă f a liniei poligonale de la linia din teren să fie mai mică de 0,2 mm la scara planului. În plan vertical, pentru redarea reliefului, în funcţie şi de accidentaţia - C.3 -

Topografie

terenului, se aleg puncte la cel mult 3 - 4 cm la scara planului. c) ALINIAMENT: Este urma intersecţiei suprafeţei terenului cu un plan vertical ce trece prin două puncte topografice A şi B. Dacă punctele A şi B sunt apropiate (prin geometrizare în plan vertical), aliniamentul se poate aproxima cu dreapta ce uneşte aceste două puncte. d) DISTANŢA ÎNCLINATĂ: Este lungimea dreptei din spaţiu care uneşte două puncte topografice A şi B; LAB  AB e) PROFIL TOPOGRAFIC: Este reprezentarea grafică în plan a liniei de intersecţie între suprafaţa terenului şi o suprafaţă verticală ce trece prin două sau mai multe puncte date. Se poate obţine din măsurători în teren sau de pe plan. f) SUPRAFAŢA DE NIVEL: Este o suprafaţă normală în orice punct al ei la direcţia gravităţii. Suprafaţa de nivel zero este aproximativ suprafaţa de echilibru a mărilor şi oceanelor; se foloseşte ca suprafaţă de referinţă a altitudinilor (cotelor) în nivelment (figura 1.2).

Suprafata de nivel a punctului B

 

Suprafata de nivel a punctului A Suprafata de nivel zero



Figura 1.2 – Elemente topografice în plan vertical

În topografie, pe întinderi limitate, suprafeţele de nivel pot fi considerate plane paralele orizontale; pe suprafeţe mai mari se vor aproxima cu suprafete sferice concentrice. g) ALTITUDINE (COTA): Este distanţa verticală între suprafaţa de referinţă şi suprafaţa de nivel a punctului considerat (figura 1.2). H A  AO A H B  BO B - C.4 -

Topografie

h) DIFERENŢA DE NIVEL: Este distanţa verticală între suprafeţele de nivel a două puncte A şi B (figura 1.2): H AB  BB  H B  H A Poate fi pozitivă sau negativă, în funcţie de altitudinea punctelor si sensul considerat. Dacă H B  H A  H AB  H B  H A  0

H BA  H A - H B  0 Cu H se notează de regulă diferenţa de nivel determinată din valorile cotelor; diferenţele de nivel măsurate se notează H. i) UNGHI VERTICAL: Este unghiul care măsoară înclinarea dreptei ce trece prin punctele A şi B faţă de orizontală (AB – unghiul de pantă) sau faţă de verticală (zAB – unghiul zenital) (figura 1.2). Diferă ca mărime sau semn în funcţie de sensul considerat:  BA   AB z BA  200 G  z AB Relaţia între cele două tipuri de unghiuri este:  AB  z AB   BA  z BA  100G

j) DISTANŢA ORIZONTALĂ: Este lungimea proiecţiei ortogonale a dreptei AB din spaţiu pe un plan orizontal (figura 1.2): DAB  AO BO  AB Se poate măsura direct sau determina prin calcul dacă se cunosc (prin măsurare) lungimea înclinată şi unghiul vertical sau lungimea înclinată şi diferenţa de nivel: D AB  L AB  cos AB  LAB  sin z AB D AB 

2 L2AB  H AB

k) PANTA TERENULUI: Este înclinarea dreptei ce uneşte două puncte A şi B faţă de orizontală, exprimată prin raportul între diferenţa de nivel şi distanţa orizontală a celor două puncte. BB H AB p AB   DAB AB De regulă, panta se mai exprimă în procente şi la mie: p AB  /  100  p AB

p AB  /   1000  p AB De fapt, panta este tangenta trigonometrică a unghiului vertical :

- C.5 -

Topografie

p AB 

H AB  tg AB D AB

l) UNGHI ORIZONTAL: Este unghiul format de proiecţiile ortogonale a două drepte din teren SA şi SB într-un plan orizontal; aşadar unghiul diedru al planelor verticale ce trec prin SA şi SB (figura 1.3). Directiile sunt tot unghiuri orizontale care au toate o aceeaşi origine. Unghiurile orizontale se pot exprima ca diferenţe a câte două direcţii:  AB   B   A

Plan orizontal

 



  



Figura 1.3 – Unghi orizontal. Direcţie.

m) ORIENTARE: Pentru două puncte A şi B orientarea laturii este unghiul orizontal format între acea axă a sistemului de coordonate care are direcţia spre nord şi latura AB, măsurat în sens topografic (orar) (figura 1.4). Pe suprafeţe limitate ca întindere, direcţiile nord ale diverselor puncte sunt practic paralele între ele, unghiul de convergenţă al meridianelor putând fi neglijat. Unghiul orizontal BA se numeşte orientarea inversă a direcţiei AB şi:  BA   AB  200G Punctele A şi B din figură sunt de fapt proiecţiile într-un plan orizontal ale punctelor respective din spaţiu. n) COORDONATE RECTANGULARE: Individualizează poziţia în plan orizontal a punctelor topografice prin abscisa Y şi ordonata X a proiecţiei punctelor în planul de referinţă. Orientarea axei OX din suprafaţa de - C.6 -

Topografie

referinţă este de regulă direcţia nord.  







 

B





A





Figura 1.4 – Orientare directă. Orientare inversă. B AB

L AB

B'

AB

D AB

A 1

B1  AB

AB

B0

DAB

A1

2

A0 XA

YA

A2

AB

B2

Figura 1.5 – Coordonate rectangulare. Coordonate relative.

Coordonatele rectangulare XA şi YA se mai numesc şi coordonate absolute plane. X A  A2 A0  OA1 YA  A1 A0  OA2

o) COORDONATE RELATIVE: Sunt lungimile proiecţiilor pe axele Ox şi Oy a distanţei orizontale între două puncte. - C.7 -

Topografie

X AB  A1B1  A O 1 YAB  A 2 B 2  A O 2

Se pot calcula din elemente măsurate, când se notează X, Y, sau din coordonate absolute şi se notează X, Y: X AB  D AB  cos  AB YAB  D AB  sin AB

X AB  X B  X A YAB  YB  YA Cu ajutorul coordonatelor relative se pot calcula coordonatele rectangulare ale unui punct dacă se cunosc coordonatele altui punct: X B  X A  X AB  X A  D AB  cos  AB YB  YA  YAB  YA  D AB  sin AB p) COORDONATE POLARE: Sunt o distanţă orizontală DSP numită raza polară şi un unghi orizontal P numit unghiul polar care definesc poziţia unui punct P faţă de un alt punct S şi o direcţie de referinţă (SA) date (figura 1.6).  

SA S P

DS

A

P

P



Figura 1.6 – Coordonate polare

Cunoscând orientarea de referinţă SA şi coordonatele rectangulare ale punctului S, se pot calcula coordonatele absolute ale lui P:  SP   SA   P

X P  X S  DSP  cos SP YP  YS  DSP  sin SP q) COORDONATE ECHERICE: Sunt coordonate rectangulare într-un sistem local în care axa absciselor este materializată în teren (de regulă este o latură de drumuire). Elementele care individualizează poziţia punctelor se măsoară direct în valoare orizontală, ordonata fiind lungimea - C.8 -

Topografie

perpendicularei, iar abscisa distanţa de la un capăt al axei până la piciorul perpendicularei. Dacă este necesar, coordonatele rectangulare ale punctelor echerice se vor calcula cu relaţiile: X i  X 201  y i  cos  201202 Yi  Y201  yi  sin 201 202 X i  X i  xi  cos( 201202  100 G )

Yi  Yi  xi  sin( 201 202  100G )



y3

y2

203

y1

201

x3 x1

x2

202



Figura 1.7 – Coordonate echerice

1.2. Hărţi şi planuri F Definiţii a) PLANUL TOPOGRAFIC: Este o reprezentare grafică convenţională a unor porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice, proiectate pe un plan orizontal, micşorată la o anumită scară şi care prin detaliile pe care le conţine redă în mod fidel suprafaţa topografică respectivă. La întocmirea planurilor nu se ţine cont de curbura pământului. b) HARTA: Este o reprezentare grafică convenţională, micşorată la o anumită scară, în care este reprezentată întreaga suprafaţă a Pământului sau numai porţiuni din ea şi în construcţia căreia se ţine seama de curbura pământului. SCARA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR c) SCARA NUMERICĂ: Scara numerică a unui plan sau a unei hărţi este raportul constant dintre distanţa „d” de pe plan sau hartă şi omoloaga ei din teren, „D”, ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. Forma de exprimare a scării numerice este 1/n sau 1:n. - C.9 -

Topografie

Formula scării numerice este: d 1 P   D n T Cu această formulă se pot rezolva următoarele probleme: 1. se dă distanţa „d” de pe plan şi scara 1:n a planului, şi se cere „D”, distanţa corespunzătoare din teren D  d  n Se foloseşte în lucrările pe hărţi şi planuri, la extragerea unor elemente din conţinutul acestora. 2. se dă distanţa „D” din teren şi scara 1:n a planului şi se cere distanţa „d” de pe plan D d  n 3. se dă distanţa „d” de pe plan şi „D”, omoloaga sa din teren şi se cere scara numerică 1:n D n d Se foloseşte în cazul în care se vrea să determinăm scara la care s-a executat o reprezentare grafică. Pe hărţi şi planuri, distanţa „d” se măsoară de regulă în milimetri, iar distanţa corespunzătoare din teren, „D”, se exprimă în metri. Regula n/1000 n 1 mm  m 1000 La scara 1:n, , 25000 1 mm   25 m 1000 de exemplu, la scara 1:25000, . Sc 

Baza = 1 cm DAB= 1123 m

Figura 1.8 – Scara grafică liniară (simplă)

d) SCARA GRAFICĂ: Fiecărei scări numerice îi corespunde o scară grafică, ce constituie o reprezentare grafică a scării numerice. După felul de construire a scării grafice, se deosebesc: 1. scara grafică simplă sau liniară 2. scara grafică transversală sau compusă - C.10 -

Topografie

Scara grafică simplă (figura 1.8) asigură o precizie de 1/10 din bază. Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte A şi B şi se aşează pe scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să corespundă cu un număr întreg de baze, iar celălalt vârf să cadă în interiorul talonului. Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe talon. Scara grafică transversală (figura 1.9) asigură o precizie de 1/100 din bază, deoarece talonul este împărţit în 10 unităţi pe orizontală şi în zece părţi egale pe verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă 1/10 din bază, iar o unitate pe verticală reprezintă 1/10 dintr-o unitate pe orizontală.

Baza = 2 cm DAB= 1123 m 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 0 200

100

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

Figura 1.9 – Scara grafică transversală (compusă)

Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte A şi B şi se aşază pe scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să corespundă cu o diviziune întreagă din bază , iar celălalt vârf să cadă în interiorul talonului scării transversale. Se deplasează compasul astfel ca un vârf să rămână tot timpul pe o valoare întreagă din bază, iar celălalt să fie în talon, până când vârful din talon atinge o intersecţie a două linii ce marchează diviziunile lui. Mişcarea compasului se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul pe aceeaşi linie orizontală.Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe talon. Scările grafice se folosesc atât pentru determinarea distanţei de pe hărţi şi planuri, cât şi în transpunerea unor distanţe măsurate pe plan sau hartă. e) PRECIZIA GRAFICĂ A SCĂRII: Când se măsoară o distanţă pe plan sau - C.11 -

Topografie

hartă, sau când se raportează un punct sau o distanţă pe plan sau hartă se comit erori din cauza ochiului omenesc, care fără mijloace optice nu poate asigura o precizie mai mare de 0,1 - 0,2 mm. Se consideră că eroarea medie de citire sau raportare a unei distanţe pe plan sau hartă este de 0,2 – 0,3 mm. Această eroare, la transpunerea sau extragerea anumitor elemente liniare de pe plan sau hartă, duce la denaturarea lungimilor reale din teren, care este cu atât mai mare cu cât scara planului sau hărţii este mai mică. Precizia grafică reprezintă deci valoarea corespondentă din teren a valorii erorii de raportare sau citire de pe plan. Se exprimă prin relaţia: e 1   Pg  e  n, Pg n unde: e= eroarea grafică; Pg = precizia grafică; N = numitorul scării Precizia grafică este un parametru care permite stabilirea scării la care trebuie întocmit un plan, în funcţie de mărimea detaliilor care trebuie reprezentate.

1.3. Clasificarea hărţilor şi planurilor În funcţie de scară şi conţinut, planurile şi hărţile se pot clasifica astfel: PLANURI TOPOGRAFICE  Planul topografic de bază al ţării, reprezentat prin planurile topografice la scările 1:2000, 1:5000 şi 1:10000, tipărit în trei culori şi realizat într-un singur sistem de proiecţie;  Planul topografic special, care este întocmit pentru anumite scopuri economice. Scara sa poate varia de la 1:100 până la 1:1000, conţinutul lui fiind foarte variat, în funcţie de scopul pentru care se întocmeşte. HĂRŢI – toate reprezentările grafice întocmite la scara 1:25000 şi mai mici  Hărţi topografice la scări mari – 1:25000 până la 1:100000 servesc pentru studii de detaliu şi o serie de măsurători şi calcule. Scara lor este considerată constantă pentru fiecare foaie de hartă.  Hărţi topografice de ansamblu – sunt hărţi la scări medii 1:200000 până la 1:1000000. Datorită gradului mare de generalizare şi a variaţiei scării ele servesc pentru studii generale şi nu sunt folosite pentru măsurători şi calcule.  Hărţi geografice – sunt hărţi la scări mici peste 1:1000000 şi servesc pentru studierea generală a unei ţări sau zone geografice.

- C.12 -

Topografie

1.4. Citirea hărţilor şi planurilor F Definiţii a) CAROIAJUL GEOGRAFIC: Fiecare foaie de hartă sau plan este mărginită de meridiane şi paralele, care formează caroiajul geografic al secţiunii respective. În colţurile caroiajului geografic ce mărgineşte o secţiune de hartă sau plan sunt trecute valorile coordonatelor geografice  şi , care reprezintă valoarea paralelelor începând de la Ecuator, respectiv valoarea meridianelor începând de la meridianul de origine Greenwich care delimitează foaia de hartă. Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează foaia de hartă sunt împărţite pe verticală în minute de latitudine şi pe orizontală în minute de longitudine. Baza pentru cadrulgeografic este o linie de 0,1 mm grosime, care se îngroaşă spre exterior până la 0,5 mm pentru minutele impare. b) CAROIAJUL RECTANGULAR: Caroiajul rectangular este format din drepte trasate paralel la axele de coordonate rectangulare plane ale sistemului de coordonate adoptat. Aceste paralele formează o reţea de pătrate cu latura de 1 km sau un număr rotund de kilometri, denumită şi reţeaua kilometrică. Pe planurile cu scara mai mare de 1:10000 această reţea de pătrate se trasează cu laturile de 10 cm la scara planului. Pe un plan sau hartă, liniile caroiajului rectangular nu sunt paralele cu liniile caroiajului geografic. c) SEMNE CONVENŢIONALE: Semnele convenţionale sunt semne grafice, simple, generalizate, alese astfel încât să sugereze imaginea detaliului din teren. Se pot clasifica astfel: semne convenţionale pentru planimetrie, care pot fi:  Semne convenţionale de scară – se folosesc pentru reprezentarea pe hărţi sau planuri a unor detalii importante din teren, dar care datorită dimensiunii lor reduse nu pot fi reprezentate la scara respectivă. Aceste semne indică precis poziţia detaliului pe care îl reprezintă prin centrul lor sau al axei lor de simetrie. (De exemplu, reprezentarea punctelor geodezice, a căilor ferate, a stâlpilor, fântânilor, etc.)  Semne convenţionale de contur – se folosesc pentru reprezentarea pe hărţi sau planuri a detaliilor ce pot fi desenate la scara hărţii (păduri, mlaştini, lacuri, grădini, etc.). Ele nu redau poziţia reală a unui anumit detaliu din interiorul conturului.  Semne convenţionale explicative – sunt notările convenţionale care se folosesc pentru a da o caracteristică cât mai deplină detaliilor topografice. Se folosesc totdeauna combinat cu celelalte două categorii de semne - C.13 -

Topografie

pentru planimetrie (inscripţiile de pe un pod, în interiorul conturului unei păduri, la căminele reţelelor edilitare, etc.). semne convenţionale pentru relief (altimetrie). Relieful, ca un element principal din conţinutul hărţilor şi al planurilor se reprezintă de asemenea convenţional. Se reprezintă în general prin:  Curbe de nivel – reprezintă poziţia în plan a liniilor care unesc puncte de aceeaşi cotă de pe suprafaţa topografică. Se împart în următoarele categorii:  Curbe de nivel normale – se trasează la echidistanţa normală „E”, aleasă în funcţie de scara hărţii sau a planului şi în funcţie de accidentaţia terenului. Se reprezintă printr-o linie subţire şi continuă;  Curbe de nivel principale – sunt curbe de nivel normale îngroşate care se trasează la cote rotunde. Pe ele se fac inscripţiile care indică valoarea curbei de nivel;  Curbe de nivel ajutătoare – se trasează prin linii întrerupte la echidistanţa E/2, între curbele normale;  Curbe de nivel accidentale – se trasează cu linie punctată la echidistanţa E/4, între curbele normale. Ultimele două categorii de curbe de nivel se folosesc la reprezentarea reliefului, în teren plan, cu variaţii altimetrice reduse ale suprafeţei topografice.

 Haşuri – se folosesc la reprezentarea terenurilor accidentate, cu panta peste 35, care nu pot fi reprezentate prin curbe de nivel. Aceste zone au indicat conturul, cotele lor la creastă şi la bază, iar în interiorul conturului apar haşuri care sunt linii trasate pe direcţia de cea mai mare pantă, care prin lungime, densitate şi grosime indică gradul de accidentaţie al terenului. (Exemple: râpa, viroaga, ravena, movila, groapa, mal abrupt). Semnele convenţionale pentru planimetrie şi relief sunt cuprinse în atlasele de semne convenţionale pentru diverse scări, ele fiind în general identice ca formă pentru diferite scări, deosebindu-se numai prin dimensiuni.

1.5. Probleme ce pot fi rezolvate pe hărţi şi pe planuri 1.5.1. Determinarea unor elemente de planimetrie 1.5.1.a. Determinarea coordonatelor geografice Coordonatele geografice ale punctelor se determină pe hartă folosind caroiajul geografic al foii de hartă. - Se duc din punctul respectiv paralele la cadrul geografic până ce acestea intersectează linia cadrului. - Se stabileşte valoarea minutului de latitudine şi longitudine unde paralelele au intersectat cadrul geografic, în funcţie de valorile arcelor de - C.14 -

Topografie

paralel şi de meridian care delimitează foaia de hartă, înscrise în coltul de S –V al hărţii. - Prin interpolare liniară se calculează secundele care trebuie adăugate la valorile mai sus stabilite. 1.5.1.b. Determinarea coordonatelor rectangulare Coordonatele rectangulare ale punctelor se determină pe hartă folosind caroiajul rectangular al foii de hartă. - Se determină coordonatele rectangulare X,Y ale unui colţ de pătrat unde se află punctul respectiv, folosind valorile înscrise în km pe cadrul hărţii. - Se coboară perpendiculare pe laturile alăturate colţului căruia i-au fost determinate coordonatele. - Se citesc în milimetri distanţele de la colţul determinat până la piciorul perpendicularelor şi se transformă folosind scara numerică a hărţii. Se obţin astfel creşterile de coordonate ale punctului faţă de colţul cunoscut. - Se calculează coordonatele punctului prin adunarea sau scăderea, în funcţie de sensul de creştere al coordonatelor, a creşterilor de coordonate calculate. Datorită unor condiţii atmosferice (umiditate şi temperatură), hârtia pe care sunt întocmite hărţile şi planurile suferă deformaţii (contracţii sau dilatări). Pentru determinarea cât mai exactă a unei mărimi de pe hartă (în special lungimi), se recomandă folosirea unui coeficient care să anuleze diferenţa. Acest coeficient se poate determina folosind caroiajul rectangular al hărţii. Cunoscându-se dimensiunea teoretică la care a fost trasat caroiajul rectangular, se poate verifica prin măsurarea pe hartă dacă acest caroiaj l corespunde sau nu şi se poate calcula un coeficient k după relaţia: k  teoretica lreala Întrucât deformaţia hârtiei este neuniformă pe anumite direcţii se vor calcula coeficienţi de deformaţie atât pe direcţia axei X, cât şi pe direcţia axei Y. De asemenea, deformaţia hârtiei are valori diferite în anumite porţiuni ale foii de hartă. Din acest motiv se va stabili deformaţia hârtiei în zona hărţii în care se lucrează. 1.5.1.c. Determinarea distanţei Distanţa se poate determina: n - folosind scara numerică a hărţii DAB m  d mm  ; 1000 - folosind scara grafică a hărţii (simplă şi transversală); - din coordonate: D AB   X B  X A   YB  YA  . Precizia grafică pentru o eroare e=+/-2 mm este: 2

- C.15 -

2

Topografie

Pg  e  n  n  n  1000   Pg m  0,2   2m 1000  e  0,2  AB D peAB plan  2m  Dteren  D peAB plan  2m

1.5.1.d. Determinarea orientării şi a unghiurilor orizontale Orientarea unei direcţii reprezintă unghiul format de direcţia nordului geografic cu direcţia respectivă, măsurat în sens orar. Unghiul de orientare al unei direcţii se poate determina pe hartă prin două procedee: - folosind coordonatele rectangulare care definesc direcţia respectivă: Y  YA tg AB  B XB  XA - folosind raportorul circular gradat în grade centesimale. Pentru răspunde necesităţilor topografiei, cercul trigonometric s-a adaptat astfel: - axa Ox este verticală, Oy este orizontală (vezi figura) - originea unghiurilor este axa Ox, iar sensul pozitiv, numit sens direct topografic, este cel orar. Definiţiile şi proprietăţile funcţiilor trigonometrice se păstrează neschimbate dacă se construieşte cercul topografic conform figurii 1.10. +X

4  4  4

y

IV

1

x

x

 1  1 1

I

+Y

y 2

x

y

III

x

+Y

4

3 II

2  2  2

y

 3  3

3

-X

Figura 1.10 – Cerc topografic. Reprezentarea funcţiilor trigonometrice.

În vederea aflării valorii şi a semnului funcţiilor trigonometrice când se dau unghiuri în diferite cadrane sau calculului unghiurilor din întreg cercul când cunoaştem semnul şi valoarea funcţiilor, este necesar să aplicăm reducerea unghiurilor la primul cadran.(vezi tabelul 1.1). - C.16 -

Topografie

Funcţii trigonometrice sinθ cosθ tgθ ctgθ

CADRAN I g 0    a sin  sin  sin  b sin  a sin  tg 1 2 b sin a sin  1     b sin  tg     1  tg (19) tg  tg  a sin  2 2 2 1  tg 1 b sin a sin  unde (20)  tg b sin  Într-un patrulater inscriptibil avem: α + β + γ = 200g => δ + ε = 200g (21) sinδ = sin(200 – ε) = sinε (22) b sin 1 din relaţia (17) => 1    tg  1 (23) a sin  tg   200 1  1 tg  tg     0 (24) =>caz de nedeterminare 2 2 11 Din cele arătate rezultă că dacă pe teren se măsoară în P două unghiuri α şi β care însumate la unghiul γ dintre direcţiile vechi AB şi BC totalizează 200g, patrulaterul ABCP este inscriptibil şi problema este nedeterminată. Unghiurile α şi β sunt măsurate în punctul P. Unghiul γ se află din coordonatele punctelor vechi ABC din diferenţa orientărilor. Deci nu se pot determina coordonate pentru punctul P până când nu se schimbă poziţia punctului astfel ca α’ + β’ + γ’ = 200g. b) Cazul când unghiurile α şi β sunt prea mari Dacă unul dintre cele două unghiuri măsurate în punctul nou P are o valoare apropiată de 200g (între 180g şi 210g) ctgα şi ctgβ variază prin salturi mari şi bruşte pentru variaţii mici ale unghiurilor α şi β. Aceasta înseamnă că o foarte mică eroare (inevitabilă) la măsurarea unghiurilor se traduce printr-o mare diferenţă în valoarea ctg. Se observă că imprecizia ε a lui θ se traduce printr-o imprecizie Δ în determinarea lui P care se măreşte artificial numai din cauza variaţiei ctg unui unghi de cca. 200g.  cc (25)   Dtg   D cc  Formulele de mai sus arată că ecartul liniar Δ (eroarea în coordonate) a punctului nou P este funcţie de mărimea lui ε care este eroarea de orientare a direcţiei D. tg

- C.57 -

 

1

Topografie



   

Figura 3.19 - Eroarea de orientare ε şi ecartul liniar Δ  



  



  

Figura 3.20 – Schimbarea referinţei orientărilor la intersecţia înapoi

În cazul acesta se va schimba direcţia de referinţă a orientătilor retrointersecţiei şi se vor măsura în P unghiurile α şi β la care din cauză că unghiul este ≈ 200g nu se va mai lua ca referinţă a orientărilor prima direcţie AP, ci direcţia din BP (de exemplu). În relaţia (13) în locul lui θ1 se va trece θ2, iar în locul valorilor α şi β se vor lua α' şi β' care vor trebui măsurate. Se va ţine seama de acest lucru la calculul orientărilor pentru a se transforma intersecţia înapoi în intersecţie înainte.

- C.58 -

Topografie

3.3.1.b. Exemplu PROCEDEUL DELAMBRE

Calculul coordonatelor punctului 101 Cazul I Elemente necesare rezolvării problemei a) coordonatele punctelor vechi Pct X Y 55 10133.111 6959.121 59 9507.9 8704.780 77 7006.267 8873.495 63 7794.871 7807.489 85 7536.629 6177.881 b) Unghiurile orizontale  i ,i calculate din direcţiile măsurate şi compensate în staţia 101 PS PV Dir. măs 55 48.3523 59 139.0429 101 77 254.8690 63 293.4287 85 347.6241 1  dir77  dir59  254.8690  139.0429  115.8261

1  dir63  dir77  293.4287  254.8690  38.5597  2  dir85  dir63  347.6242  293.4287  54.1954  2  dir55  dir85  48.3523  347.6241  100.7282 c) Schiţa vizelor N  63-101

N

N 85-101

63  77-101

85

77

1

2

 N 1

2 101

N

59  59-101

 55-101 55

Figura 3.21– Schiţa vizelor în punctul 101. Cazul I. - C.59 -

Topografie

Etape de calcul: 1. Calculul orientărilor  77101 , 85101 Y  Y77 ctg1  Y77  Y63 ctg1  X 63  X 59  77101  arctg 59  X 59  X 77 ctg1   X 77  X 63 1  Y63  Y59 Y  Y85 ctg 2  Y85  Y 55ctg 2  X 55  X 63  85101  arctg 63  X 63  X 85 ctg 3   X 85  X 55 ctg 2Y55  Y63  77101  167.977

85101 260.738

2. Calculul orientărilor  59101 , 63101 , 55101  59101   77 101   1  167.977  115.8261  52.1509

 63101   77 101   1  400  167.977  38.5597  206.5367  63101   85101   2  260.738  54.1954  206.5426  55101   85101   2  260.738  100.7282  361.4662 206.5367  206.5426  63med  206.5397 101  2 3. Calculul coordonatelor punctului 101 prin intersecţie înainnte cu orientări Pct X tg  Y  59 9507.9 1.06996 8704.780 52.1509 7907 . 241 _ _ 8762.511 101 7907.241 63 7794.871 0.103088 7807.489 206.5397 85 7536.629 1.410481 6177.881 260.738 7907.309 _ _ 8762.755 101 7907.309 55 10133.111 - 0.691927 6959.121 361.4662 ' X 101 

Y59  Y63  X 63tg 63101  X 59 tg 59101 tg 63101  tg 59101

" X 101 

Y85  Y55  X 55 tg 55101  X 85 tg 85101 tg 55101  tg 85101

' X 101  8762.511 " X 101  8762.755

X 101  8762.633m

' Y101  Y59   X 101  X 59 tg 59 101  7907.241 " Y101  Y63   X 101  X 63 tg 63 101  7907.241

- C.60 -

Topografie '" 101

Y

 Y85   X 101  X 85 tg 85 101  7907.309

iv Y101  Y55   X 101  X 55 tg 55 101  7907.309 Y101  7907.36m

Cazul II Elemente necesare rezolvării problemei a) Coordonatele punctelor vechi 55, 59, 77 Pct X Y 55 10133.111 6959.121 59 9507.9 8704.78 77 7006.267 8873.495 b) Unghiurile  şi  calculate din direcţii compensate PV Dir. măs 55 48.3523 59 139.0429 101 77 254.8690   dir 59  dir 55  139.0429  48.3523  90.6906   dir 77  dir 55  254.8690  48.3523  206.5167 c) Schiţa vizelor PS

N  63-101 63

 101

N N  59  59-101

 55-101 55

Figura 3.22– Schiţa vizelor în punctul 101. Cazul II.

Etape de calcul 1. Calculul orientării  55101 Y  Y55 ctg  Y55  Y77 ctg  X 77  X 59  55101 arctg 59  X 59  X 55 ctg   X 55  X 77 ctg  Y77  Y59

 55101  361.4672 2. Calculul orientărilor  59101 , 77101 - C.61 -

Topografie

 59101   55101    361.4672  90.6906  52.1578  77101   55101    361.4672  206.5167  167.9839 3. Calculul coordonatelor punctului 101 prin intersecţie înainte cu orientări Y  Y59  X 59 tg 59101  X 55 tg 55101 ' X 101  55 tg 59101  tg 55101 Y101 '  Y55   X 101  X 55 tg 55101 ' Y101  Y59   X 101  X 59 tg 59101 ' X 101  8762.725 ' Y101  7907.297 " Y101  7907.297 " Y59  Y77  X 77 tg 77 101  X 59 tg 59 101 X 101 tg 77101  tg 59101

''' Y101  Y59   X 101  X 59 tg 59101

iv Y101  Y77   X 101  X 77 tg 77101 " X 101  8762.724 ''' Y101  7907.296 iv Y101  7907.296 4. Calculul coordonatelor pct. 101 8762.725  8762.74 X 101   8762.7245 2 7907.297  2  7907.296  2 Y101   7907.2965 4 5. Calculul coordonatelor finale ale pct.101 8762.633  8762.7245 X 101   8762.679 2 7907.36  7907.2965 Y101   7907.328 2  X 101  8762.679m Y101  7907.328m

3.3.2. Procedeul Kästner Având date punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3) se pot calcula orientările şi distanţele: θBA şi θBC; a = DAB şi b = DBC, apoi unghiul γ = θBA - θBC. Punctul nou este punctul P. În triunghiurile ABP şi BCP se vor calcula unghiurile φ şi ψ astfel: (α + β + γ) + (φ + ψ) = 400g - C.62 -

Topografie

400 (     )  2 2 2 d2 a sin a   d2  sin sin sin d2 a sin b   d2  sin sin  sin 

 



    



















     

 

    

Figura 3.23 – Procedeul Kästner

Egalând cele două relaţii ale lui d2 obţinem b sin a sau sin  sin sin  p sin b sin   1 sin a sin  p2 p1 = b sinα; p2 = a sinβ p  p2 sin  sin  1 sin  sin p1  p 2     2 sin cos 2 2  p1  p 2     p1  p 2 2 sin cos 2 2 p  p2     tg ctg  1 2 2 p1  p 2 p  p2       tg  1  tg   B (cunoscut) 2 p1  p 2 2 2   Dacă A  ,A+B=φ 2 - C.63 -

Topografie

B

 

,A–B=ψ 2 Cunoscându-se unghiurile φ şi ψ se calculează unghiurile γ1 şi γ2 γ1 = 200 – (α + φ); γ2 = 200 – (β + ψ) În final se calculează orientările θ1 = θBA ± 200 + φ; θ2 = θBA – γ1 = θBC + γ2; θ3 = θBC ± 200 – ψ Calculul distanţelor d1, d2 şi d3 se face astfel: d1 a sin 1 a   d1  sin 1 sin sin d2 a sin a   d2  sin sin sin d3 b sin 2 b   d3  sin 2 sin  sin  Având orientările θ1, θ2 şi θ3 şi valorile lungimilor d1, d2 şi d3 se vor calcula coordonatele relative ale punctului P faţă de punctele A, B, C, deci vom avea trei rânduri de astfel de coordonate: ΔXi = di cosθi; ΔYi = di sinθi şi apoi vom obţine 3 rânduri de coordonate absolute pentru punctul P. Valoarea finală va fi media aritmetică a valorilor obţinute dacă acestea sunt sensibil egale.

3.3.3. Procedeul Collins Printre metodele de rezolvare a retrointersecţiilor este şi aceea datorată lui Collins (1671) cunoscută sub numele de metoda punctului ajutător. Această metodă se adaptează procedeului analitic.      

        



Figura 3.23 – Procedeul Collins

Pe teren (figura 3.23) se măsoară α şi β din punctul P. Q este punctul - C.64 -

Topografie

ajutător al lui Collins. Din coordonatele punctelor A şi C se calculează θAC YAC Y  Y1 YAC tg AC   3   AC  arctg X AC X 3  X1 X AC Apoi, θAQ = θAC – β θCQ = θAC ± 200g + α Din coordonatele punctelor vechi A şi C şi cu orientările θAQ şi θCQ se vor calcula prin intersecţie înainte coordonatele punctului ajutător Q(XQ,YQ). Apoi din coordonatele punctelor B şi Q se determină θQB YB  YQ Y Y tg QB     QB  arctg X XB  XQ X g θAP = θQB – α ± 200 θCP = θQB + β ± 200g Cu coordonatele date pentru punctele vechi A(X1,Y1) şi C(X3,Y3) şi cu orientările calculate mai sus se poate calcula prin intersecţie înainte punctul nou P.

3.3.4. Procedeul Hansen În cazul când din punctul nou P nu se văd trei puncte vechi A, B, C ci numai două puncte A şi B, dar în schimb se vede un punct auxiliar Q ((figura 3.24) care nu are coordonate, dar din care se văd aceleaşi puncte vechi A şi B se vor măsura în staţiile P şi Q respectiv unghiurile α, β şi α1, β1. Din figură se vede că în Δ PAB γ + δ + (β – α) = 200g     A  100 g  . 2 2     

  





 





Figura 3.24 – Procedeul Hansen - C.65 -

Topografie

PB PA PB sin    sin sin PA sin PQ PQ PA În Δ PAQ:   sin 1 sin[200  ( 1   )] sin( 1   ) PQ sin  1 PA  sin( 1   ) PQ PQ PB În Δ PBQ:   sin  1 sin[200  (  1   )] sin( 1   ) PQ sin  1 PB  sin( 1   ) PB sin  1  sin( 1   )  PA sin( 1   )  sin 1 Membrul al doilea al ecuaţiei de mai sus este format numai din valori cunoscute şi va fi considerat ca tg a unei cantităţi auxiliare cunoscute: sin  1  sin( 1   ) tg  sin 1  sin( 1   ) Egalând relaţiile (137) şi (134’) vom avea: tg sin  1 sin sin  sin tg  1  sin  sin tg  1     2 sin cos g 2 2  tg  tg 50     tg  tg 50 g 2 sin cos 2 2     tg ctg  tg(  50 g ) 2 2     tg  tg(  50 g )  tg 2 2   În ecuaţia (139) se introduce valoarea (134) pentru şi se va obţine 2   valoarea tg care este numai în funcţie de valori cunoscute. 2     tg  tg[100 g  ]  tg(  50 g ) (140) 2 2 - C.66 -

Topografie

B Se va putea scrie că:

  A B 

  2

 



 

2 2       A B   2 2 Valorile din (141) introduse în (139) şi (140) dau pe δ şi γ. Cu ajutorul lor se vor calcula θAP, θBP şi θQP cu care se poate calcula o intersecţie înainte pentru a determina pe P. 3.3.4.a. Exemplu PROCEDEUL HANSEN

(intersectie cu puncte duble) Calculul coordonatelor punctului de îndesire 666 Rezolvarea analitică – prin reducerea problemei la intersecţie inainte Elemente necesare rezolvării problemei: a) Coordonatele punctelor vechi 56,85: PCT X [m] Y [m] 56 9648.995 5916.022 85 7536.629 6177.881 b) Schiţa vizelor



D 56-85

 '

  ' 

 

 

d 666-1226



Figura 3.25 – Procedeul Hansen. Rezolvarea analitică - C.67 -

Topografie

c) Unghiurile , ,  şi  măsurate pe teren din punctele 666 şi 1226: P.S. P.V. DIRECŢII 522 56 73.1808 85 204.9303 1226 251.4979 1226 666 325.2366 56 338.9243 85 53.3259 St 666:  85 – dir56 =131.7495  1226 – dir85=46.5676 St 1226:  56 – dir666=13.6877  85 – dir56=114.4016 Etape de calcul: 1) Calculul distanţei D56-85 şi a orientării 56-85:

 X 85  X 56 2  Y85  Y56 2

D56  85 

 5685  arctg

Y85  Y56  192.1482 X 85  X 56

2) Calculul unghiurilor  şi : A

 

 2128.535

B

;

 

2 2   A  30.12765 2 p1  sin  * sin  * sin(     )  0.081537504

p 2  sin * sin  * sin(     )  0.072633668 tg

  2



B  arctg

p1  p 2   * tg p1  p 2 2 p1  p 2 * tgA  1.882102 p1  p 2

  A  B  32.0098   unghiurile  si    A  B  28.2455  3) Calculul unghiurilor ’ şi ’  '  200 G  (     )  7.9952  '  200 G  (      )  25.3431 4) Calculul orientărilor 56-666, 56-1226, 85-666, 85-1226 - C.68 -

Topografie

 56666   5685     '  232.1532  561226   5685    224.1580  85666   5685  200    363.9027  851226   5685  200     '  338.5596 5) Calculul coordonatelor punctelor 666 şi 1226 prin intersecţie înainte cu orientări: PCT X [m] Y [m] tg   56 9648.995 0.552892574 5916.022 232.1532 666 8738.462 5412.595 85 7536.629 -0.63676531 6177.881 363.9027 56 9648.995 0.39880175 5916.022 224.1580 1226 8135.870 5312.585 85 7536.629 1.443987392 6177.881 338.5596 6) Verificarea calculelor: coord mas D666 1226  d 6661226 Rezolvarea trigonometrică – prin metoda radierii Elemente necesare rezolvării problemei: a) Coordonatele punctelor vechi 56, 85: X [m] Y [m] PCT 56 9648.995 5916.022 85 7536.629 6177.881 b) Unghiurile , ,  şi  măsurate pe teren din punctele 666 şi 1226: P.S. P.V. DIRECŢII 73.1808 56 522 204.9303 85 251.4979 1226 325.2366 666 1226 338.9243 56 53.3259 85 St 666:  85 - dir56 =131.7495;  1226 - dir85=46.5676 St 1226:  56 - dir666=13.6877;  85 - dir56=114.4016

- C.69 -

Topografie

c) Schiţa vizelor



D 56-85

 '



r3

 '

r4

r2 r1





 



d 666-1226



Figura 3.27 – Procedeul Hansen. Rezolvarea trigonimetrică

Etape de calcul: 1) Calculul distanţei D56-85 şi a orientării 56-85:

 X 85  X 56 2  Y85  Y56 2

D5685 

 5685  arctg

Y85  Y56  192.1482 X 85  X 56

2) Calculul unghiurilor  şi : A

 

 2128.535

B

;

 

2   A  30.12765 2

2

p1  sin  * sin  * sin(     )  0.081537504 p 2  sin * sin  * sin(     )  0.072633668 tg

  2



B  arctg

p1  p 2   * tg p1  p 2 2 p1  p 2 * tgA  1.882102 p1  p 2

  A  B  32.0098   unghiurile  si    A  B  28.2455  3) Calculul unghiurilor ’ şi ’ - C.70 -

Topografie

 '  200  (     )  7.9952 G

 '  200 G  (      )  25.3431 4) Calculul orientărilor 56-666, 56-1226, 85-666, 85-1226  56666   5685     '  232.1532  561226   5685    224.1580  85666   5685  200    363.9027  851226   5685  200     '  338.5596

 5685  arctg

Y85  Y56  192.1482 X 85  X 56

5) Calculul distanţelor r1, r2, r3, r4 D r1  56  85 * sin   1040.436 sin D r2  5685 * sin(   ' )  1629.013 sin D r3  5685 * sin(   ' )  1424.804 sin  D r4  5685 * sin   1052.534 sin  6) Calculul coordonatelor punctelor 666 şi 1226 prin radiere din punctele 56 şi 85: I X 666  X 56  r1 cos  56666  8738.463 II X 666  X 85  r3 cos  85666  8738.463 I Y666  Y56  r1 sin 56666  5412.596 II Y666  Y85  r3 sin 85666  5412.595 I X 1226  X 56  r2 cos  561226  8135.87 II X 1226  X 85  r4 cos  851226  8135.87 I Y1226  Y56  r2 sin 561226  5312.585 II Y1226  Y85  r4 sin 851226  5312.585 Coordonate finale : med med X 666  8738.463 ; Y666  5412.596 med med X1226  8135.87 ; Y1226  5312.585 7) Verificarea calculelor: coord mas D666 1226  d 666 1226

- C.71 -

Topografie

3.3.5. Procedeul Cassini - Martinian 

   



       





 



  

 

 









Figura 3.28 – Procedeul Cassini - Martinian

Se dau: Punctele 1, 2 şi 3 prin coordonatele lor Xi şi Yi Se măsoară unghiurile α şi β din punctul P Se cer coordonatele punctului P. Demonstraţie: Construim prin punctele 1, 2, P cercul C1; prin punctele 2, 3, N cercul C2 0  MP2 = 90 (subîntinde ½ din cerc şi este cu vârful pe cerc) 0  2PN = 90 (subîntinde ½ din cerc şi este cu vârful pe cerc) 0  MPN = 180 M, P, N sunt coliniare Dreapta 2P  MN Coordonatele punctului P pot fi determinate ca intersecţie a dreptei 2P cu dreapta MN. Din M şi N se duc paralele la axele de coordonate => Q Idem din 2 şi P => R Notaţii: P – 2 = d; MN = D; NQ = YN – YM = ΔY; QM = XN – XM = ΔX PR = Y2 - YP; R2 = X2 - XP; X2 – XM = δx; Y2 – YM = δy De două ori aria Δ M2N = 2S = d D Calcule Δ MQN ~ Δ PR2 XM  XN Y  YM QM QN MN D 1   ;  N   PR R2 P2 Y2  YP X2  XP d r X Y D 1    Y2  YP X2  XP d r r (XM – XN) = Y2 - YP; YP =Y2 - r (XM – XN) = Y2 + r (XN – XM) r ΔX = Y2 – YP => YP = Y2 + r ΔX r ΔY = X2 – XP => XP = X2 + r ΔY (YN – YM) r = X2 – XP => XP = X2 – r (YN – YM) - C.72 -

Topografie

XP = X2 - r ΔYMN cunoscut X2, Y2 YP = Y2 + r ΔXMN necunoscut r, ΔYMN, ΔXMN Calculul diferenţelor ΔXMN, ΔYMN În Δ M12: M12 = 900 M1 ctg  12 0 În Δ N23: N32 = 90 N3 ctg  23 AB este paralelă cu axa OX; 2B şi MA sunt paralele cu axa OY 1A AM 1M    ctg Δ 1AM ~ Δ 1B2 => 2B 1B 12 X1  X M Y  Y1  M  ctg Y2  Y1 X 2  X1 X1 – XM = (Y2 – Y1) ctgα; YM – Y1 = (X2 – X1) ctgα XM = X1 – (Y2 – Y1) ctgα; YM = Y1 + (X2 – X1) ctgα Construim dreaptele ce trec prin punctele: C3D - paralelă cu axa OX; B1A - paralelă cu axa OX MQ - paralelă cu axa OX; QND- paralelă cu axa OY B2C - paralelă cu axa OY AMR- paralelă cu axa OY 3N ND 3D   Δ 2C3 ~ Δ 3DN => ctg  23 3C 2C Y  YN X  XN ctg  3  3 X2  X3 Y3  Y2 Y3 – YN = ctgβ (X2 – X3); X3 – XN = ctgβ (Y3 – Y2) XN = X3 – (Y3 – Y2) ctgβ; YN = Y3 + (X3 – X2) ctgα Calculul ΔX şi ΔY ΔXMN = XN – XM = X3 – (Y3 – Y2) ctgβ – X1 + (Y2 – Y1) ctgα ΔYMN = YN – YM = Y3 + (X3 – X2) ctgβ – Y1 - (X2 – X1) ctgα Calculul raportului r d r D Dar 2S = d D 2S r 2 D 2S d D S = suprafaţa Δ M2N - C.73 -

Topografie

XM 2S  X N X2

YM YN Y2

1 1  X M (YN  Y2 )  X N (Y2  YM )  X 2 (YM  YN ) 1

2 DMN  ( X N  X M )2  (YN  YM )2 X (Y  Y2 )  X 2 (YM  YN )  X N (Y2  YM ) r M N ( X N  X M )2  (YN  YM )2 X N  X M  X

YN  YM  Y X Y  X M Y2  X 2YM  X 2YN  X N Y2  X N YM  X M YM  X M YM r M N  X 2  Y 2 Y ( X  X M )  X 2 (YN  YM )  X M (YN  YM )  YM ( X N  X M )  2 N  X 2  Y 2 ( X  X M )(Y2  YM )  (YN  YM )( X M  X 2 )  N  X 2  Y 2  X (Y2  YM )  Y ( X M  X 2 )  X 2  Y 2 Notăm: X  X 2  X M  X  Y  X  Y r Y  Y2  YM X 2  Y 2 Nu se cunosc valorile δX şi δY X  X 2  X M  X 2  X 1  (Y2  Y1 )  ctg

Y  Y2  YM  Y2  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg Revenim:

X MN  X 3  (Y3  Y2 )  ctg  X 2  X 2   X 2  X 1  (Y2  Y1 )  ctg  X 3  X 2  (Y3  Y2 )  ctg    X  X 3  X 2  (Y3  Y2 )  ctg YMN  YN  YM  Y3 

 ( X 3  X 2 )  ctg  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg  Y2  Y2   Y2  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg  Y3  Y2  ( X 3  X 2 )  ctg    Y  Y3  Y2  ( X 3  X 2 )  ctg Calculul coordonatelor punctului P X P  X 2  r  Y YP  r  X  Y2 Ordinea calculelor este următoarea: - se calculează δX şi ΔX şi δY şi ΔY - C.74 -

Topografie

- se calculează r - se calculează XP şi YP 3.3.5.a. Controlul operaţiilor de calcul Există două posibilităţi de control: a) Folosind o a patra viză b) Controlul calculului executat Controlul constă în: razele unui cerc sunt egale C1P = C12 = C11 C2P = C22 = C33 2 ( X C1  X 1 )  (YC1  Y1 )2  ( X C1  X P )2  (YC1  YP )2 X C şi YC1 sunt coordonatele punctului C1 1

X C21  X 12  2 X C1 X 1  YC21  Y12  2YC1Y1   X C21  X P2  2 X C1 X P  YC21  YP2  2YC1YP  0

X 12  X P2  Y12  YP2  2{ X C1 ( X 1  X P )  YC1 (Y1  YP )}  0 



 









Figura 3.29 – Procedeul Cassini – Martinian. Control de calcul

2 X 2  X 2 2 2Y  Y Y YC1  Y2   YC1  2 2 2 2 2 2 2 ( X 1  X P )  (Y1  YP )  [(2 X 2  X )  ( X 1  X P )  (2Y2  Y )  (Y1  YP )]  0 Notăm: K = 2X2 – δX; L = 2Y2 – δY 2 2 ( X 1  X P )  K  ( X 1  X P )  (Y12  YP2 )  L  (Y1  YP )  0 În cercul 2 vom avea: ( X 32  X P2 )  K '( X 3  X P )  (Y32  YP2 )  L'(Y3  YP )  0 X C1  X 2 

X

 X C1 

- C.75 -

Topografie

K’ = 2X2 – δX + ΔX = K + ΔX L’ = 2Y2 – δY + ΔY = L + ΔY Obs. 1. Dacă ΔX şi ΔY → 0 punctul P se află pe cercul vicios 2. Dacă numai ΔX → 0 sau numai ΔY → 0 atunci dreapta P2 este paralelă cu una din axele de coordonate. 3.3.5.b. Exemplu PROCEDEUL CASSINI – MARTINIAN

Calculul coordonatelor punctului de îndesire 202 Elemente necesare rezolvării problemei a) Coordonatele punctelor vechi 63, 77, 92, 73 Pct X Y 63 7794.871 7807.489 77 7006.267 8873.495 92 6058.081 7560.912 73 5902.607 5663.156 b) Unghiurile orizontale  ,  ,  măsurate pe teren PS PV Dir. măsurate 202 63 227.8989 77 314.9047 92 53.0452 73 105.5005   dir77  dir63  314.9047  227.8989  87.0058

  dir92  dir77  53.0452  314.9047  138.1405   dir73  dir77  105.5005  314.9047  190.5958 c) Schiţa vizelor 63

77



101 77 92





Figura 3.30 – Procedeul Cassini – Martinian. Schiţa vizelor în punctul 202

Etape de calcul: Combinaţia 1 - folosind unghiurile  şi  şi coordonatele pct. 63, 77, 92 - C.76 -

Topografie

1) Calculul valorilor x, y, x.y  x  (Yn  Y63 ) ctg  X 63  X 77   (8873.495  7807.489) ctg 87.0058  7794.871  7006.267   567.946053

 y  ( X 63  X 77 ) ctg  Y63  Y77   (7794.871  7006.267) ctg 87.0058  7807.489  8873.495   1229.243111

x   x  X 77  X 92  (Y77  Y92 ) ctg y   y  Y77  Y92  ( X 92  X 77 ) ctg X  567.946053  7005.267  6058.081   (8873.495  7560.912) ctg138.1405  2412.403652 Y  1229.243111  8873.495  7560.912   (6058.081  7006.267) ctg138.1405  564.1103543 2. Calculul raportului r yx  xy  x 2  y 2 564.1103543  567.946053  2412.403652  1229.243111   0.4309358 2412.403652 2  1564.11035432 3. Calculul coordonatelor punctului 202 r

X 202  X 77  ry  7006.267  0.4309358  564.1103543  6763.172 Y202  Y77  rx  8873  0.4309358  2412.403652  7833.904 Combinaţia 2–folosind unghiurile  şi  şi coordonatele punctelor 63, 77,73 1. Calculul valorilor x, y, x, y

x  Y77  Y63 ctg  X 63  X 77

y   X 63  X 77 ctg  Y63  Y77 x  x  X 77  X 73  Y77  Y73 ctg

y  y  Y77  Y73   X 73  X 77 ctg

x  8873.495  7807.489 ctg 87.0058  7794.871  7006.267   567.946053 y  7794.871  7006.267 ctg 87.0058  7807.489  8873.495   1229.243111 - C.77 -

Topografie

x  567.946053  7006267  5902.607   8873.495  5663.156 ctg190.5958  2345.77124 y  1229.243111  8873.495  5663.156   5902.607  7006.267 ctg190.5958  5435.735527 2. Calculul raportului r yx  xy r  x 2  y 2  5435.735527  567.946053  232455.77124  1229.243111   23245.771242  5435.735527 2  0.044721729 3. Calculul coordonatelor punctului 202 2 X 202  X 77  ry  7006.267  0.0447217295435.735527  6763.172 2 Y202  Y77  rx  8873.495  0.044721729  23245.77124  7833.904 Calculul coordonatelor finale ale punctului 202 Comb. 1 + Comb. 2

X 202  6763.172m Y202  7833.904m

3.3.6. Rezolvarea Marek În zonă sunt două puncte inaccesibile 1 şi 2 de coordonate cunoscute spre care există vizibilitate din punctul R pe care vrem să-l determinăm. În apropiere se poate găsi un punct S (necunoscut) care să aibă vizibilitate reciprocă cu R şi spre punctele cunoscute 3 şi 4. Se măsoară: α; β; γ şi δ.   

     









     

Figura 3.31 – Procedeul Marek - C.78 -

Topografie

Calculăm: α’ = 200g – α; β’ = 200g – β; γ’ = 200g – γ; δ’ = 200g – δ Se observă că  A21 = α’;  A12 = β’;  34B = γ’;  43B = δ’ Calculul orientărilor: θ1-2 = din coordonate; θ1-A = θ1-2 + β’; θ2-A = θ2-1 – α’; θ3-4 = din coordonate; θ3-B = θ3-1 – δ’; θ4-B = θ4-3 + γ’ Se calculează coordonatele punctelor A şi B prin intersecţie înainte din 1 şi 2, respectiv din 3 şi 4. Se obţin XA, YA; XB, YB. Se determină θAB din coordonate: θAB = θRS θR1 = θRS – α; θS-3 = θR-S ± 200g + γ θR2 = θRS – β; θS-4 = θR-S ± 200g – δ Punctele R şi S se determină prin intersecţie înainte respectiv din 1 şi 2; 3 şi 4 Se obţin XR, YR; XS , YS Verificare: - Se calculează suprafaţa închisă ARSB care trebuie să fie zero. - Se calculează coordonatele punctului R prin intersecţie înainte din 1 şi S obţinându-se aceleaşi coordonate.

3.3.7. Procedeul intersecţiei generalizate înapoi    











     

  

 





 

 

 



 

 

Figura 3.32 – Procedeul intersecţiei generalizate înapoi

A, B, C – puncte vechi de coordonate cunoscute (Xi,Yi) P, Q, R – puncte noi de coordonate necunoscute (Xi,Yi) αi, βi – se măsoară Calcule: YAB Y  YA  AB  arctg  B X AB XB  XA - C.79 -

Topografie

 BC  arctg

YBC Y  YB  C X BC XC  XB

2 2 a  X AB  YAB 2 2 b  X BC  YBC γ = θBA – θBC; φ = ?; ψ = ? φ + ψ = (n-2) 200 – (∑αi + ∑βi +∑γi)    A 2 p q p a  ;  sin Q sin  P sin P sin

q r p b  ;  sin R sin  Q sin sin  R Înmulţim termen cu termen: a b  sin P  sin Q  sin R  sin sin  sin  P  sin  Q  sin  R b  sin P  sin Q  sin R P sin   1 sin a  sin  P  sin  Q  sin  R P2 P sin  1; sin P2   2 sin 2   2 sin 2

tg

 

P  P2 sin  sin  1 sin  sin P1  P2   cos 2  P1  P2   P1  P2 cos 2

     P1  P2 2  P1  P2 ; tg  tg     P1  P2 2 2 P1  P2 tg 2      B ; φ = A + B;  A; ψ = A – B 2 2 4) Calculul orientărilor θAP = θAB + φ g θPQ = θAP ± 200 + αP + βP; θQR = θPQ ± 200g + αQ + βQ; θRC = θQR ± 200g + αR + βR; θCB = θRC ± 200g + ψ (control) θBP = θBA – γ1 θBQ = θBA – (γ1 + γ2); θBR = θBA – (γ1 + γ2 + γ3); 5) Determinarea coordonatelor folosind procedeul analitic - C.80 -

Topografie 









 



 





Figura 3.33 – Determinarea punctelor P, Q, R

Control: ecart max 15 – 20 cm 6) Determinarea coordonatelor prin procedeul trigonometric Se determină p, q, r, d1, d2, d3 cu teorema sinusului aplicată în fiecare triunghi. P dublu radiat din B şi A Q dublu radiat din P şi B Ecart ≤ 15 –20 cm R triplu radiat din B, Q şi C

3.4. Intersecţia laterală Intersecţia laterală este o metodă de îndesire a punctelor combinată din intersecţii înainte şi înapoi. Metoda foloseşte atât vize orientate de la puncte vechi de coordonate cunoscute, ca la intersecţia înainte, cât şi vize duse de la punctul nou de determinat spre puncte vechi de coordonate cunoscute, ca la intersecţia înapoi.  

     





Figura 3.34 – Intersecţia laterală

Din 1 şi 2 se vizează punctul P. Din P se vizează 1, 3, 4 (punctul 2 nu se vede). - C.81 -

Topografie

Coordonatele punctului P s-ar putea determina prin: - intersecţie înainte a vizelor orientate 1 – P şi 2 – P, dar determinarea dintro singură intersecţie nu este suficientă (nu este nici convenabilă). - intersecţie înapoi folosind vizele P – 1, P – 4, P – 3; ca verificare avem θPg 2 egală cu θ2-P ± 200 . Acesta nu se utilizează deoarece nu ia în considerare şi viza 2 – P. Pentru a înlătura aceste inconveniente se procedează astfel: - se determină θP-1 = θ1-P ± 200g - se calculează θP-3 = θP-1 + α; θP-4 = θP-1 – β - se calculează θ3-P = θP-3 ± 200g; θ4-P = θP-4 ± 200g Se obţin toate cele patru direcţii orientate θ1-P; θ4-P; θ3-P; θ2-P - se grupează direcţiile astfel orientate două câte două încât să formeze unghiuri optime pentru intersecţiile înainte. - se efectuează apoi din aceste vize calculul a două, trei intersecţii înainte. Observaţie: dacă se doreşte o precizie mai mare se foloseşte intersecţia laterală. În acest caz avem nevoie de mai multe vize orientate din exterior spre punctul nou. 3.4.1 Orientarea vizelor în staţie.

 









 

   

 



 







Figura 3.35 – Orientarea vizelor în staţii de coordonate cunoscute

- se măsoară direcţiile V1, V2, …,V6; - se calculează θ5-1 şi θ5-6 (din coordonate); - se determină: Z5’ = θ5-1 – V1; Z5’’ = θ5-6 – V6 Zm 

-

Z 5 ' P5  Z 5 ' ' P6 ; Pi = distanţa; P5  P6

- se calculează orientările vizelor: θ5-2 = Zm + V2 θ5-3 = Zm + V3; θ5-4 = Zm + V4 - C.82 -

Topografie

3.5. Intersecţia liniară

                 

  



              

Figura 3.36 – Intersecţia liniară

Puncte de coordonate cunoscute: A(XA,YA); B(XB,YB) Măsurat în teren: DAP; DBP Distanţele pot fi măsurate din punctele vechi spre punctul nou sau din punctul nou spre punctele vechi. Se consideră un cerc circumscris triunghiului ABP cu diametrul AB. De preferinţă unghiul γ = 100g. Procedeul devine tot mai inexact cu cât punctul P se află mai aproape de baza AB. Din figură se remarcă că punctul P poate fi în stânga sau în dreapta bazei AB, rezolvarea matematică fiind acceaşi. Calcule: DAB  ( X B  X A )2  (YB  YA )2 Y  YA YAB tg AB  B   AB  arctg XB  XA X AB Determinarea unghiului α aplicând teorema lui Pitagora generalizată: 2 2 2 D AB ( calculat )  D AP( masurat )  D BP( masurat )   arccos 2  D AB(calculat )  D AP( masurat ) În funcţie de sensul de rotaţie unghiul α trebuie să primească semnul + sau – θAP = θAB + α rezultă: XP = XA + DAP cosθAP; YP = YA + DAP sinθAP Pentru control trebuie să fie îndeplinite relaţiile DBP  ( X P  X B )2  (YP  YB )2 Y  YB YPB tg BP  P   BP  arctg XP  XB X PB - C.83 -

Topografie

Se poate verifica acum, funcţie de semnul unghiului β, dacă punctul este în stânga sau în dreapta bazei. β = θBP - θBA În cazul în care s-a măsurat suplimentar şi distanţa DAB între punctele vechi, se poate calcula factorul de scară: D AB(calculat ) q D AB( masurat ) Urmând acelaşi algoritm prezentat înainte se calculează coordonatele punctului nou cu relaţiile: XP = XA + (q DAP) cosθAP; YP = YA + (q DAP) sinθAP Un control suplimentar faţă de cel prezentat mai înainte este: DBP(calculat ) DBP( masurat )  q

3.6. Câteva aspecte privind precizia interioară şi exterioară în reţelele de sprijin După cum este cunoscut eroarea medie a punctului mP   mx2  m y2 este o măsură a preciziei care este cel mai adesea preferată pentru reţelele de sprijin. Ea descrie, printr-o cifră precizia determinării unui punct şi este univoc determinată, ea nemodificându-şi valoarea în cazul transformărilor spre deosebire de erorile medii mx şi my ale coordonatelor. În compensările reţelelor prin metoda observaţiilor indirecte aceste erori se calculează relativ uşor pentru fiecare punct, coeficienţii de pondere Qxx şi Qyy pentru punctele noi se găsesc pe diagonala principală a matricei de cofactori. mH i  m0 Qii pentru punctele reţelei nivelitice

mx  m0 Qxx pentru punctele reţelei planimetrice m y  m0 Q yy pentru punctele reţelei planimetrice

mP  m0 Qxx  Q yy

De regulă, în multe domenii, reţelele de sprijin locale sunt prelucrate ca reţele libere. Aici nu sunt date puncte de sprijin vechi, neeronate, care să determine originea, orientarea şi factorul de scară. Fiecare punct din reţea este considerat ca punct nou. Înlăturarea singularităţii matricei de ecuaţii normale care apare la compensarea prin metoda măsurătorilor indirecte se face fie prin adăugarea unor ecuaţii de condiţii suplimentare fie utilizând pseudo-inversa Moore-Penrose. În reţelele libere se pot calcula erorile medii pentru toate punctele reţelei - C.84 -

Topografie

(nu sunt puncte vechi fără erori). Se remarcă faptul că erorile medii de determinare ale punctelor în aceste reţele sunt semnificativ mai mici decât într-o reţea constrânsă cu aceeaşi configuraţie. Este interesant de urmărit faptul că erorile medii ale punctelor cresc atunci când se reduce numărul punctelor de constrângere, iar când aceste constrângeri dispar în reţea, erorile punctelor devin brusc semnificativ mai mici. Explicaţia acestui fenomen conduce la întrebarea: care este semnificaţia geometrică a erorilor medii ale punctelor în reţelele constrânse şi în reţelele libere? a) Semnificaţia geometrică a erorii medii a unui punct nou într-o reţea constrânsă În reţelele constrânse, pentru eroarea unui punct nou mP se pot da două explicaţii: 1. Prima rezultă din diferenţa coordonatelor dintre un punct vechi (oarecare) şi punctul nou. Notăm: XA, YA şi HA – coordonatele fără erori ale punctului vechi Xi, Yi şi Hi – coordonatele cu erori ale punctului nou Rezultă: ΔXAi = Xi – XA; ΔYAi = Yi – YA; ΔHAi = Hi – HA Conform legii de propagare a erorilor: mX Ai  m Xi mYAi  mYi mH Ai  mHi ; ; cu: 2 mPi   m Xi  mYi2  m2X Ai  m2YAi ; mHi  mH Ai Observaţie: Eroarea medie mPi a unui punct nou este egală cu radicalul sumei erorilor medii pătratice a diferenţelor de coordonate dintre punctul nou P i şi un punct vechi oarecare.

  

           

Figura 3.37 – Coordonate polare - C.85 -

Topografie

2. Cea de-a doua semnificaţie rezultă din legătura dintre un punct vechi şi punctul nou considerat exprimată prin coordonate polare DAi şi θAi unde: D Ai  X Ai2  YAi2  ( X i  X A )2  (Yi  YA )2 Y  YA  Ai  arctg i Xi  X A Aplicând legea de propagare a erorilor obţinem:

m

2 D Ai

 D   Ai  X i

2

  D   m X2 i   Ai   Yi

 (X i  X A )   ( X  X )2  (Y  Y )2 i A i A 

2

 2  mYi  

2

  (Yi  Y A )   m2   Xi   ( X  X )2  (Y  Y )2 i A i A  

2

2

   m2  Yi  

2

 Xi  X A   Y  YA     m X2 i   i   mY2i  cos 2   m X2 i  sin2   mY2i  D Ai   D Ai  2

m Ai

    Ai  X  i

2

    m X2    Ai i   Y   i

2

2

   mY2  i   2

 Yi  Y A   X  XA     m X2 i   i   mY2i   D Ai   D Ai  1  sin2 Ai  m X2 i  cos2 Ai  mY2i  2 D Ai Este ştiut că influenţa erorii orientării acţionează ca o eroare transversală corespunzătoare distanţei DAi. D mq Ai  D Ai  m Ai   Ai sin2  Ai  mYi  cos2  Ai  mY2i D Ai Deci, eroarea medie totală va fi: mPi   mD2 Ai  mq2Ai 

  cos2  Ai  sin2  Ai   m X2 i  sin2  Ai  cos2  Ai   mY2i  m X2 i  mY2i  mPi

Observaţie: Eroarea medie totală m Pi este obţinută ca fiind radical din suma erorilor distanţei şi orientării dintre punctul nou i un punct vechi oarecare. b) Semnificaţia geometrică a erorii medii a unui punct într-o reţea liberă Semnificaţia geometrică de la punctul a) nu se mai poate folosi aici neavând puncte vechi. - C.86 -

Topografie

Dacă se calculează însă diferenţa de nivel dintre un punct nou şi centrul de greutate al altitudinilor unei reţele cu np puncte noi obţinem: n H1  H 2  ...  H n p  n p  1H i 1 p H i  B  H i    Hj np np np j 2 2

 n  1 2n  1 np  1   q H H  p q H iBH iB   P  q  ...  2  qH pHnp  H H 2 2 iB ip i i  n  n n p p p   1 2 1  2  q H1H 2  ...  2  q H 2 H n p  2  q H n p H n p np np np Grupând convenabil termenii: 2n p  1 qH1B H1B  q H1H1   q H1H1  q H1H 2  ...  q H1H n  p n 2p









1  q H1H 2  q H 2 H 2  ...  q H n H 2  ... p n 2p În cazul reţelelor libere parantezele sunt egale cu zero: qH i H i  q H i H i ; mH i H i  mH i 

Observaţie: Eroarea medie a altitudinii unui punct nou m H i într-o reţea liberă este egală cu eroarea medie a diferenţei de nivel între punctul respectiv şi centrul de greutate (cota medie) a tuturor punctelor din reţea. Reţele planimetrice Urmărind raţionamentul de mai sus se obţine asemănător: qX iBX iB  q X i X i ; qYiByiB  qYiYi şi deci mX iB  mX i ; mYi  mYiB

mPi   m2X iB  m2YiB   m2X  m2Y Folosindu-ne de coordonate polare: mPi   mD2 i  mq2i   m0

cos

2

i

 sin2i   Q X i X i  cos2i  sin2i   QYiYi 

  m0 Q X i X i  QYiYi

Observaţie: Într-o reţea planimetrică liberă, eroarea medie mPi a unui punct este egală cu radical din suma pătratelor erorilor medii a creşterilor de coordonate dintre punctul considerat şi centrul de greutate al reţelei sau cu radical din suma pătratelor erorilor distanţei şi a orientării dintre punctul considerat Pi şi centrul de greutate. - C.87 -

Topografie

Concluzii: - eroarea medie totală a unui punct mHi  m0 Qii mPi  m0 Q X i X i  QYiYi

are semnificaţii total diferite în reţele constrânse şi în reţele libere deşi forma de exprimare este aceeaşi; - în reţele cu aceeaşi configuraţie prelucrate ca reţea constrânsă şi liberă, comparaţii între erorile medii totale nu au sens, ele au semnificaţii geometrice diferite; - pentru a scoate în evidenţă această deosebire mp este denumită în reţelele constrânse “eroare medie exterioară a punctelor”, iar în reţelele libere “eroare medie interioară a punctelor”; - pe lângă preciziile punctelor, în reţelele locale adesea se mai prezintă şi precizia întregii reţele, pentru aceasta se foloseşte media pătratică a tuturor erorilor punctelor np din reţea:

1 mR   np

np

m  i 1

2 pi

  m0

1 np

QXX(i )  i 1 np

(i )   QYY

- În reţelele constrânse aceasta se numeşte “eroare medie exterioară a reţelei”, iar în reţelele libere “eroare medie interioară a reţelei”. - Comparaţii între aceste două mărimi nu au sens, ele au semnificaţii geometrice total diferite.

- C.88 -

Topografie

4. Transmiterea la sol a punctelor de triangulaţie şi îndesire În cazul în care nu există vizibilitate (în oraşe, pe şantiere, în terenuri cu acoperire mare şi obstacole multe şi înalte) şi suntem siliţi să ne urcăm pe edificii înalte (terasele clădirilor, turnuri, etc.) ca să putem da vizele necesare triangulaţiei sau îndesirii punctelor, legarea drumuirilor de aceste puncte situate la înălţime nu se mai poate face pe calea normală cunoscută. Este necesar în acest caz, ca prin măsurători şi calcule suplimentare să se determine pe sol în apropierea punctului înalt, de pe clădire, câteva puncte (ex. 1, 2, 3,…) prin coordonatele lor de care se vor lega apoi drumuirile. Se întâlnesc frecvent în practică două cazuri, după cum punctele sunt staţionabile sau nestaţionabile.

4.1. Cazul când punctual transmis la sol este staţionabil        

 

        



  

     



 

     



 

 



 



  

 





 

Figura 4.1 – Transmiterea la sol. Cazul când punctul este staţionabil

Să presupunem că avem un punct de triangulaţie P de coordonate cunoscute situat pe terasa unei clădiri. Avem astfel posibilitatea să facem staţie cu teodolitul în acest punct. Din acest punct P se observă încă cel puţin 1-2 puncte de triangulaţie mai îndepărtate. - C.89 -

Topografie

Pentru ca acest punct să servească la închiderea drumuirilor, el trebuie transmis la sol. În acest scop efectuăm următoarele operaţii de teren: - se aleg la nivelul terenului punctele 1, 2, 3 astfel încât ele să formeze cu punctul P două triunghiuri aproximativ echilaterale şi se bornează aceste puncte; - se staţionează cu teodolitul în punctul P, în punctele 1, 2, 3, şi se măsoară cu precizia corespunzătoare îndesirii triangulaţiei, unghiurile α1, β1, γ1, δ1 şi α2, β2, γ2, δ2; - se măsoară cu precizia corespunzătoare laturile d1 şi d2 ale celor două triunghiuri; La birou efectuăm următoarele operaţii: - se determină în valorile lor orizontale, distanţele d 1 şi d2 prin aplicarea tuturor corecţiilor (tensiune, etalonare, temperatură şi reducere la orizont). Dacă se lucrează în sistemul de coordonate geodezice se vor mai aplica la distanţele d1 şi d2 şi corecţiile de reducere la nivelul mării, precum şi corecţiile prin care să se ţină seama de deformaţiile cauzate de sistemul de proiecţie adoptat. - se compensează unghiurile αi, βi, γi în cele două triunghiuri astfel: În triunghiul I: α1' + β1' + γ1' – 200g = w1, unde α1', β1', γ1' sunt ungiurile măsurate w w w1 ; 1  1 ' 1 ;  1   1 ' 1 3 3 3 g În triunghiul II: α2' + β2' + γ2' – 200 = w2

1  1 '

 2   2 '

w2 w w ;  2   2 ' 2 ;  2   2 ' 2 3 3 3

pentru control αi + βi + γi = 200g - se calculează orientările  PT1 şi  PT2 din coordonatele punctelor vechi (P, T1 şi T2) - se calculează orientările de la punctul P spre cele trei puncte de la sol astfel:

   PT1   1 =>  P  ' P1

 P' 1 n1   P''1 n2

1

n1  n2

 P' 1   PT2  ( 2   2   1 )



' P2

  PT1  ( 1   1 ) =>  P2  - C.90 -

 P '2 n1   P''2 n2 n1  n2

Topografie



'' P2

  PT2  ( 2   2 )

 P' 3   PT1  ( 1   1   2 ) =>  P3 

 P '3 n1   P''3 n2 n1  n2

 P''3   PT2   2 - cu teorema sinusului se calculează lungimile laturilor, adică r1, r2 şi r3 d1 r1 r2'    M1; sin 1 sin  1 sin 1 r1 = M1 sinβ1; r2’ = M1 sinα1

r3 d2 r2''    M2; sin 2 sin  2 sin 2 r2’’ = M2 sinβ2; r3 = M2 sinα2 Dacă  r2’- r2’’ toleranţa, se face media celor două valori. - se calculează coordonatele punctelor 1,2 şi 3 prin radiere din P’(x, y) - ca verificare trebuie să găsim din coordonatele calculate aceleaşi distanţe d1 şi d2. Coordonatele punctelor 1, 2 şi 3 transmise la sol se mai pot calcula şi prin drumuire plecând din punctul P’, pe traseul P’ – 1 – 2 – 3 – P’ la care în prealabil s-au transmis orientările θP’1, θ12; θ23 şi θ3P’ făcându-se compensarea respectivă pe orientări şi pe coordonate. Punctelor 1, 2 şi 3 li se pot determina şi cote prin nivelment geometric, de la un reper de nivelment sau prin nivelment trigonometric din punctul P în funcţie de altitudinea punctului P, de unghiurile verticale şi de distanţele respective.

4.1.1. Exemplu TRANSMITEREA LA SOL A COORDONATELOR PUNCTULUI DE TRIANGULAŢIE SITUAT LA ÎNĂLŢIME A) Cazul când punctul este accesibil Elemente necesare rezolvării problemei a) Coordonatele punctului ce urmează să fie transmis la sol (59) şi ale punctelor de orientare (77 şi 55) Pct X Y 59 9507,900 8704,780 77 7006,267 8873,495 55 10133,121 6959,121 - C.91 -

Topografie

b) Schiţa vizelor N N

1

1

1 2

I r2

55

1

1

d2

N

2

II

r1

 2-3

2

d1

 1-2

3  3-59

2

r3 2

59

77

Figura 4.2 – Transmiterea la sol a coordonatelor punctului staţionabil 59

c) Unghiurile orizontale măsurate în punctul 59 şi în punctele de la sol 1, 2, 3. PS PV Dir. măsurate 59 77 309,9136 55 36,0940 1 80,3550 2 127,9193 3 191,2111 1 59 123,0580 2 36,6585 2 3 34,9935 59 97,8630 1 163,8996 3 59 0,0000 2 73,8383 1: 1'  dir59  dir2  123.0580  36.6585  86.3995 2: 1'  dir1  dir59  163.8996  97.8630  66.0366 59:  1'  dir2  dir1  127.9193  80.3550  47.5643 2:  2'  dir59  dir3  97.8630  34.9935  62.8695 3:  2'  dir2  dir59  73.8383  0.0000  73.8383 59:  2'  dir3  dir2  191.2111  127.9193  63.2918 - C.92 -

Topografie

59:

 1  dir1  dir55  80.3550  36.0940  44.261  2  dir77  dir3  309.9136  191.2111  118.7025

d)Distanţele orizontale pe teren între punctele de la sol d1  D1 2  92.755 m

d 2  D2  3  121.981 m Etape de calcul 1. Compensarea unghiurilor  i ,  i ,  i în triunghiurule 1 şi 2

 1'   1'   1'  200 G  W2  86.3995  66.0366  47.5643  200  0.0004  2'   2'   2'  200 G  W2  62.8695  73.8383  63.2918  200  0.0004  1   1'  0.0002  86.3993  1   1'  0.0001  66.0365  1   1'  0.0001  47.5642

 2   2'  0.0001  62.8696  2   2'  0.0002  73.8385  1   2'  0.0001  63.2919 2. Calculul lungimilor laturilor r1 , r2 , r3 Triunghiul 1 d1 r1 r2 92.755 M1      136.4965613 sin 1 sin  1 sin 1 sin 47.5642 r1  M 1 sin  1  136.49656  sin 66.0365  117.528 r2  M 1 sin 1  136.49656  sin 86.3993  133.393 Triunghiul 2 r3 d2 r2 121.981 M2      145.5071971 sin 2 sin  2 sin 2 sin 63.2919 r2  M 2 sin  2  145.50719  sin 73.8385  133.393 r3  M 2 sin 2  145.50719  sin 62.8696  121.452

3.Calculul orientărilor de sprijin 8873.495  8704.780  5977  arctg  195.713 7006.267  9507.900 6959.121  8704.780  5955  arctg  321.8945 10133.111  9507.900 - C.93 -

Topografie

4. Calculul orientărilor laturilor triunghiurilor  59I 1   59  55   1  366.1555

 59II 1   59  77   2   2   1   400  366.1544

 59med 1  366.155

 12   591  200   1  400  366.155  200  86.3993  79.7557  23   12  200   1   2  79.7557  200  66.0365  62.8696  150.8496  359   5977   2  400  200  195.713  118.7025  400  200  277.0105 5. Calculul coordonatelor punctelor De la

la

D(m)



59

-

-

59

1

1

Coord.relative

Coord.absolute

Pct.

X

Y

X

Y

-

-

-

9507.9

8704.78

59

117.528

366.155

101.307

-59.580

9609.207

8645.2

1

2

92.755

79.7557

29.001

88.105

9638.208 8733.305

2

2

3

121.981

150.8496

-87.397

85.095

9550.811

8818.4

3

3

59

121.453

277.0105

-42.911

-113.619

9507.9

8704.781

59

6. Controlul calculelor : d1mas  D1calc d 2mas  D2calc 2 ; 3 D1 2 

8733.305  8645.22  9638.208  9609.207 2 8818.4  8733.3052  9550.811  9638.2082

D2  3  Coordonatele punctelor 1, 2, 3. X1 = 9609.207 m; X2 = 9638.208 m; X3 = 9550.811 m;

 92.755m  121.981m

Y1 = 8645.200 m Y2 = 8733.305 m Y3 = 8818.400 m

4.2. Cazul când punctul transmis la sol este nestaţionabil Elemente cunoscute: coordonatele punctelor P, T1, T2. Elemente măsurate: a) αi, βi; ε1 şi ε2 b) a, b. Rezolvare: 1) Calculul unghiurilor γi :

γ1 = 200g – (α1 + β1); γ2 = 200g – (α2 + β2)

2) Calculul lungimii laturilor triunghiurilor: - C.94 -

Topografie ' 2

r1 r a a a   => r1  sin  1 => r2  sin 1 sin 1 sin  1 sin 1 sin 1 sin 1 r3 r2 b b b   => r2  sin  2 => r3  sin 2 sin 2 sin  2 sin 2 sin 2 sin 2       

      







 



        



 

 

 























Figura 4.3 – Transmiterea la sol. Cazul când punctul este nestaţionabil

3) Calculul distanţelor PT1 şi PT2 din coordonate: DP T1  ( X T1  X P )2  (YT1  YP )2

DP T2  ( X T2  X P )2  (YT2  YP )2 4) Calculul unghiurilor δ1 şi δ2 r  sin  1  1  arcsin 2 ; D P T1

 2  arcsin

r2  sin  2 D P T2

5) Calculul orientărilor spre punctele noi: YP T1 YP T2 ;  P T2  arctg  P T1  arctg X P T1 X P T2

 P' 2   PT1  1 ;

1  200 g  ( 1   1 )

 P'' 2   PT2   2 ;

 2  200 g  ( 2   2 )

 P 2 

 '  DP T1   '' D P T2

 P1  P 3

DP T1  DP T2   P 2   1   P2   2 - C.95 -

Topografie

6) Calculul coordonatelor punctelor 1, 2, 3. X1 = XP + P1 cosθP-1; X2 = XP + P2 cosθP-2; X3 = XP + P3 cosθP-3 Y1 = YP + P1 sinθP-1; Y2 = YP + P2 sinθP-2; Y3 = YP + P3 sinθP-3 7) Control D12  X 122  Y12 2  a ; D23  X 223  Y223  b (în limita a câţiva cm)

4.2.1. Exemplu B) Cazul când punctul este inaccesibil Elemente necesare rezolvării problemei a) Coordonatele punctului ce urmează să fie transmis la sol (85) Pct X Y 85 7536.629 6177.881 63 7794.871 7807.489 77 5902.607 5663.156 b) Unghiurile orizontale măsurate în punctele de la sol 4, 5, 6. PS PV Dir. măsurate 4 5 119.3733 85 194.5792 5 6 371.4386 85 35.3581 4 96.2594 63 183.1732 73 327.2589 6 85 190.3527 5 269.0543 5: 1  dir4  dir85  60.9013 4: 1  dir85  dir5  75.2059 6:  2  dir5  dir85  78.7016 5:  2  dir85  dir6  63.9195

5:  1  dir63  dir85  147.8151 5:  2  dir85  dir73  108.0992 c)Distanţele orizontale pe teren între punctele staţionate d1  D4  5  204.853 m; d 2  D5  6  186.526 m - C.96 -

Topografie

d) Schiţa vizelor 4

N r1

1

85 2

D2

63 1

III I d1 r2 1

 2 II

2

6

IV

D1

1

2

r3

1

1

2

d2

2

5

73

Figura 4.4 – Transmiterea la sol a coordonatelor punctului nestaţionabil 85

1. Calculul unghiurilor  i

 1   1   1  200 G  63.8928  2   2   2  200 G  57.3789 2. Calculul lungimilor laturilor r1 , r2 , r3 M1 

d1  242.882 sin 1

r1  M 1 sin 1  198.497 r2  M 1 sin  1  224.694 r2  224.69

M2 

d2  237.874 sin  2

r2  M 2 sin  2  224.685 r3  M 2 sin  2  200.682

3. Calculul distanţelor D1 şi D2

D1  D8563  1649.943 D1  D8573  1713.175 4. Calculul unghiurilor 1 ,  2 - C.97 -

Topografie

D D1 r2   635 sin 1 sin 1 sin 1

D D2 r2   735 sin 2 sin 2 sin  2

 r2  r  sin 1   6.3475  2  arcsin 2 sin 2   8.3056  D1   D2  5. Calculul unghiurilor 1 , 2 1   1   1  200 G  45.8374

 1  arcsin

 2   2   2  200 G  83.5952 6. Calculul orientărilor de sprijin  85  63  89.9948;  85  73  219.4274 7. Calculul orientărilor laturilor triunghiurilor  85I 4   8563  1   1  71.9394

 85II 4   8573   2   1  400  71.9394  85I 5   8563  1  400  135.8322  85II 5   8573   2  135.8322  85I 4   8563  1   2  193.2111  85II 4   8573  2   2  193.2111 8. Calculul coordonatelor punctelor 4, 5, 6 de la sol prin metoda radierii De Coord. relative Coord. absolute la D(m)  la  X Y  X

85

4 5 6

198.497 224.690 200.682

71.9394 135.8322 193.2111

84.6878 -119.894 -199.542

179.525 190.029 21.360

9. Controlul calculelor: d1mas  D4calc 5  204.850m

- C.98 -

Pct

Y

7536.629 7621.316 7416.735 7337.087

6177.881 6357.406 6367.910 6199.241

85 4 5 6

Topografie

5. Transcalcularea coordonatelor Deseori în regiunea unde se efectuează măsurători lipseşte reţeaua geodezică. În acest caz lucrările topografice se sprijină pe puncte ce au fost determinate: - printr-o triangulaţie topografică locală - prin intersecţie - prin drumuire toate determinate într-un sistem local. Pentru ca aceste măsurători să fie reprezentate în acelaşi sistem unic al ţării este necesar să se facă transcalcularea coordonatelor din sistem local în sistemul general. Transcalcularea are două aspecte: Aspectul geodezic atunci când este vorba de puncte situate la distanţe mari la determinarea cărora s-a ţinut seama de forma curbă a Pământului – cazul triangulaţiilor geodezice de ordin superior. Transcalcularea punctelor geodezice de ordin superior dintr-un sistem de proiecţie într-altul se face trecându-se punctele de pe primul plan pe elipsoid şi apoi pe cel de-al doilea plan. Aceste transcalculări se vor studia la Cartografie. Aspectul topografic atunci când este vorba de puncte care s-au calculat topografic adică în a căror determinare nu s-a ţinut seama de forma curbă a Pământului – este cazul punctelor de triangulaţie geodezică de ordin inferior precum şi a punctelor determinate într-un sistem topografic local. La acest aspect deosebim:

5.1. Transcalcularea geometrică Când avem puncte de drumuire pentru care se cunosc coordonatele întrun sistem oarecare, iar pe laturile de drumuire s-au făcut ridicări echerice. Se doreşte ca punctele de detaliu ridicate echeric să obţină coordonate rectangulare în acelaşi sistem cu drumuirea. Avem două sisteme de axe de coordonate XOY şi xoy. Pentru punctul 101 şi 102 se cunosc coordonate din calculul şi compensarea drumuirii A…B. Pentru punctul P1 se cunosc coordonatele echerice x şi y. Se cer coordonatele X1 şi Y1 în sistemul în care a fost calculată drumuirea. - C.99 -

Topografie

Α = 100g – θ101-102  



  







     

 



     







Figura 5.1 – Transcalcularea geometrică

Din figura de mai sus rezultă: X1 = X0 + y1 sinα + x1 cosα; Y1 = Y0 + y1 cosα - x1 sinα; X0, Y0 – coordonatele originii α – unghiul de rotaţie a axelor de coordonate x1, y1 – coordonatele echerice ale punctului P1 X1, Y1 – coordonatele topografice ale punctului P1 în sistemul drumuirii

5.1.1. Exemplu TRANSCALCULAREA GEOMETRICĂ A COORDONATELOR

Elemente necesare rezolvării problemei: a) coordonatele punctelor 2 şi 3 determinate la transmiterea la sol a coordonatelor unui punct accesibil: Nr. Coordonate topografice pct. Y X 2 9368.208 8733.305 3 9550.811 8814.400 b) coordonatele echerice (abscise şi ordonate) ale punctelor 10, 20 şi 30 care urmează să fie transcalculate: Nr. Coordonate echerice pct. x y 10 21.87 32.75 20 21.87 40.43 30 9.04 52.17 - C.100 -

Topografie

c) schiţa reţelei topografice locale:





Figura 5.2 – Transcalcularea geometrică a coordonatelor. Exemplu

Etape de calcul: 1) Calculul unghiului de rotaţie a sistemului local (α):    L   T  100G   T  349.1504 Y  T   23  arctg  150.8500 - orientarea axului de operaţie X 2) Transcalcularea propriu-zisă - punct cu punct: X0  X2 Y0  Y2

0 32.75 40.43 52.17

cosα

0 21.87 21.87 9.04

Coordonate topografice X Y

0.6976070

2 10 20 30

Coordonate echerice x y

0.7164802

Nr. pct.

sinα

Pentru punctul 10: X10  X 0  y10sinα  x10 cos  9629.99 Y10  Y0  y10 cosα  x 10 sin  8771.721 Pentru punctul 20: X 20  X 0  y 20 sinα  x 20 cos   9624.497 Y20  Y0  y 20 cosα  x 20 sin  8777.179 Pentru punctul 30: X 30  X 0  y30 sinα  x 30 cos   9594.523 Y30  Y0  y30 cosα  x 30 sin  8763.222

9638.208 9629.999 9624.497 9594.523

- C.101 -

8733.305 8771.721 8777.179 8763.222

Topografie

y 0 32.75 32.75 32.75 40.43 7.68 40.43 52.17 11.74 52.17

cosα

x 0 21.87 21.87 21.87 21.87 0 21.87 9.04 30.91 9.04

0.697607

2 10 Δ 10 20 Δ 20 30 Δ Σ 30

Coordonate echerice

-0.71648

Nr. Pct.

sinα

2b) Transcalcularea propriu-zisă - în serie: Se va parcurge traseul: 2-10-20-30-3 Pentru 2-10-20: X i  X i-1  ( yi - y i-1 )sinα  (x i  xi 1 ) cos  Yi  Yi-1  ( yi - y i-1 )cosα  (x i  xi 1 ) sin Pentru 20-30: X i  X i-1  ( yi - y i-1 )sinα  (x i  xi 1 ) cos  Yi  Yi-1  ( yi - y i-1 )cosα  (x i  xi 1 ) sin Pentru 30-3: X i  X i-1  ( yi - y i-1 )sinα  (x i  xi 1 ) cos  Yi  Yi-1  ( yi - y i-1 )cosα  (x i  xi 1 ) sin

coord

2

0

Δ Σ

9.04

D23

(121.981) 69.811 -

Coordonate topografice X 9638.208 9629.999 --9629.999 9624.496 --9624.696 9594.521 ----9594.521 9550.809 (control)

Y 8733.305 8771.821 --8771.821 8777.179 --8777.179 8763.223 ----8763.223 8818.401 (control)

-----

-----

5.2. Transcalcularea topografică În această situaţie punctul P1 este determinat în sistemul xoy şi dorim coordonatele în sistemul XOY. Sistemul de axe de coordonate pentru o lucrare topografică locală diferă de sistemul de axe rectangulare al unui sistem geodezic atât în ce priveşte originea axelor de coordonate cât şi în ceea ce priveşte orientarea lor. Între coordonatele X, Y şi x, y ale punctului P1 există relaţia de mai sus - C.102 -

Topografie

care scrisă în general pentru punctul i are forma: Xi = X0 + xi cosα + yi sinα; Yi = Y0 + yi cosα – xi sinα Transcalcularea din sistem local în sistem geodezic presupune următoarele faze de teren şi de birou: a) Se determină prin operaţiuni de teren şi birou un număr de puncte de triangulaţie locală în sistem geodezic. Deci un număr de puncte vor avea coordonate duble în sistem local şi în sistem geodezic. b) Se calculează unghiul mediu de rotaţie al axelor     



  





Figura 5.3 – Transcalcularea topografică

Y2  Y1 y  y1 ;  T  arctg 2 X 2  X1 x 2  x1 Unghiul de rotaţie a axelor va fi:    T   G . În cazul mai multor puncte vom avea α1…αi şi se va lua media acestor valori egală cu unghiul mediu de rotaţie a axelor. c) Se calculează coeficientul mediu de deformaţie. Calculând distanţa din coordonatele topografice şi geodezice între aceleaşi puncte vom avea: DT(i ) şi DG(i ) . Perechile de distanţe nu sunt egale deşi pe teren avem aceeaşi distanţă, pentru că: - punctele au fost determinate cu precizii diferite în cele două sisteme de axe de coordonate - datorită deformaţiilor specifice sistemelor de proiecţie Va trebui să corectăm coordonatele locale în aşa fel încât să obţinem distanţe egale cu cele obţinute din coordonate geodezice. Această corectare se face prin calcularea unui coeficient mediu de deformaţie cu care se înmulţesc distanţele din coordonatele sistemului local (punerea în scară). Calculul coeficientului K: DG = K . DT, DG = distanţa din coordonate geodezice, DT = distanţa din coordonate topografice.

Pentru două puncte:  G  arctg

- C.103 -

Topografie

Se calculează mai mulţi coeficienţi Ki obţinându-se un coeficient Kmediu. Astfel coordonatele relative xi şi yi ale punctelor determinate în sistem local se înmulţesc cu Kmediu pentru a obţine coordonatele Xi şi Yi din sistem geodezic. d) Calculul coordonatelor geodezice ale originii o a sistemului local Coordonatele locale se înmulţesc cu K (Kmediu) Xi = X0 + (xi.K) cosα + (yi.K) sinα; Yi = Y0 + (yi.K) cosα – (xi.K) sinα X0 = Xi - (xi.K) cosα - (yi.K) sinα; Y0 = Yi - (yi.K) cosα + (xi.K) sinα Pentru fiecare punct cu coordonate duble va corespunde o pereche de coordonate X0, Y0 (geodezice) ale originii sistemului local. Se va lua media pentru aceste coordonate X 0(mediu ) şi Y0(mediu) e) Calculul coordonatelor geodezice ale punctelor din sistemul local Presupunem că avem 2 puncte: X1 = X0 + x1 (K cosα) + y1 (K sinα) Y1 = Y0 + y1 (K cosα) – x1 (K sinα) X2 = X0 + x2 (K cosα) + y2 (K sinα) Y2 = Y0 + y2 (K cosα) – x2 (K sinα) Scădem relaţiile de mai sus: X2 – X1 = X0 – X0 + (x2 – x1) (K cosα) + (y2 – y1) (K sinα) Y2 – Y1 = Y0 – Y0 + (y2 – y1) (K cosα) – (x2 – x1) (K sinα) sau: X2 = X1 + (x2 – x1) (K cosα) + (y2 – y1) (K sinα) Y2 = Y1 + (y2 – y1) (K cosα) – (x2 – x1) (K sinα) Se poate face calculul în serie din punct în punct f) Calculul simplificat al coeficienţilor K sinα şi K cosα Din prima relaţie de sus obţinem: (X2 – X1) - (x2 – x1) K cosα = (y2 – y1) K sinα => ( X  X 1 )  ( x 2  x1 )  K cos  a) K sin   2 ( y 2  y1 ) Din a doua relaţie obţinem: (Y2 – Y1) - (y2 – y1) K cosα = - (x2 – x1) K sinα =>  (Y2  Y1 )  ( y 2  y1 )  K cos  b) K sin   ( x 2  x1 ) egalăm a) = b) => ( X 2  X 1 )  ( x2  x1 )  K cos   (Y2  Y1 )  ( y 2  y1 )  K cos  = ( y 2  y1 ) ( x 2  x1 ) 2 (X2 – X1)(x2 – x1) - (x2 – x1) K cosα = - (Y2 – Y1)(y2 – y1) + (y2 – y1)2 K cosα K cosα [(y2 – y1)2 + (x2 – x1)2] = (X2 – X1)(x2 – x1) + (Y2 – Y1)(y2 – y1)

- C.104 -

Topografie

K cos  

( X 2  X 1 )( x2  x1 )  (Y2  Y1 )( y 2  y1 ) ( y 2  y1 )2  ( x2  x1 )2

Notăm: X2 – X1 = ΔX; Y2 – Y1 = ΔY; y2 – y1 = δy; x2 – x1 = δx X  x  Y  y K cos  x 2  y 2 X  x  Y  y X  x x 2  y 2 = K sin   y X  x 2  X  y 2  X  x 2  Y  x  y X  y  Y  x = x 2  y 2 y(x 2  y 2 ) Pentru fiecare pereche de puncte cu coordonate duble se obţin valori apropiate pentru coeficienţii K sinα şi K cosα, iar pentru transcalculare se ia media acestora.

5.2.1. Exemplu TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ A COORDONATELOR

1. Tratare clasică Elemente necesare rezolvării problemei: a) coordonatele punctelor comune ambelor sisteme (56, 59, 73, 77): Nr. Coordonate geodezice Coordonate topografice pct. Y x y X 5916.022 9648.995 335687.920 588531.500 56 8704.780 9507.900 335653.629 591323.587 59 5663.156 5902.607 339442.755 588514.371 73 8873.495 7006.267 338139.707 591649.045 77 b) coordonatele punctelor din reţeaua topografică locală care urmează să fie transcalculate (55, 63, 85, 92): Nr. Coordonate topografice pct. x y 55 63 85 92

6959.121 7807.489 6177.881 7560.912

- C.105 -

10133.111 7794.871 7536.629 6058.081

Topografie

c) schiţa reţelei topografice locale: 55 56 59

85

63

77 73 92

Figura 5.4 – Transcalcularea topografică. Tratare clasică. Exemplu

77 ∆

9507.900

339442.755

588514.371

5663.156

5902.607

3789.126

-2809.216

-3041.624

-3605.293

335687.920

588531.500

5916.022

9648.995

338139.707

591649.045

8873.495

7006.267

2451.787

3117.545

2957.473

-2642.728

Medii

- C.106 -

kcosα -0.0627898

8704.780

-0.06279010

56

591323.587

-0.06278997



335653.629

-0.99801678

73

Coordonate topografice x y

-0.99801683

59

Coordonate geodezice X Y

-0.99801680

Nr. pct.

ksinα

Etape de calcul: 1) Calculul coeficienţilor ksinα şi kcosα: Xy  Yx k sin   x 2  y 2 Xx  Yy k cos   x 2  y 2

Topografie

y 3 9507.900 10133.111 625.211 10133.111 7794.871 -2338.24 7794.871 6058.081 -1736.79 6058.081 7536.629 1478.548 7536.629 5902.607 -1634.022

4

K cos α

1 59 55 Δ 55 63 Δ 63 92 Δ 92 85 Δ 85 73 Δ

x 2 8704.780 6959.121 -1745.659 6959.121 7807.489 848.368 7807.489 7560.912 -246.577 7560.912 6177.881 -1383.031 6177.881 5663.156 -514.725

5

-0.062789972

Coordonate topografice

-0.998016805

Pct.

K sin α

2) Transcalcularea coordonatelor punctelor din sistemul local în sistemul geodezic - în serie Xi  Xi 1  δx kcosα  δy ksinα Yi  Yi 1  δx ksinα  δy kcosα unde: x  xi  xi 1 y  yi  yi 1 Se parcurge traseul: 59-55-63-92-85-73 (control) Coordonate geodezice X

Y

6 335653.629 335139.268 --335139.268 337419.602 --337419.602 339168.438 --339168.438 337779.655 --337779.655 339442.755 ---

7 591323.587 589542.133 --589542.133 590535.637 --590535.637 590398.602 --590398.602 588925.475 --588925.475 588514.371 ---

Pct. 8 59 55 55 63 63 92 92 85 85 73

5.3. Transcalcularea din sistem topografic în sistem geodezic prin utilizarea teoriei celor mai mici pătrate Considerăm n puncte de coordonate cunoscute în ambele sisteme XOY şi xoy. Presupunem că mai avem j puncte care au coordonate numai în sistemul xoy şi dorim să determinăm coordonatele acestor puncte în sistemul XOY. Pornim de la coordonatele de transcalcul cunoscute: X = X0 + x K cosα + y K sinα; Y = Y0 + y K cosα – x K sinα(2) - C.107 -

Topografie

Formulele (2) pun în evidenţă rototranslaţia şi coeficientul de scară. Notăm: K cosα = a; K sinα = b; X0 = c; Y0 = d Şi obţinem: X = ax + by + c; Y = - bx + ay + d (3) În sistemul (3) avem 4 necunoscute deci la limită este nevoie de două puncte comune care generează 4 ecuaţii. Dacă avem mai mult de 2 puncte comune atunci valorile a, b, c, d se deduc prin metoda celor mai mici pătrate. Sistemul (3) devine: axi + byi + c – Xi = vxi; -bxi + ayi + d – Yi = vyi i = 1,2,n; unde n – numărul de puncte comune; vom avea 2n ecuaţii pe care le vom scrie. Tratare matriceală X  cos sin  x   X 0     s      Y  sin  cos      y   Y0  Determinantul are valoarea 1 => transformare afină





S  v x2i  v y2i  minim S

n

n

i 1

i 1

 (axi  byi  c  X i )2   (bxi  ayi  d  Yi )2  minim

Condiţia de minim:

s s s s  0;  0;  0;  0. d a b c n n s  2 (axi  byi  c  X i )xi  2 (bxi  ayi  d  Yi ) yi  0 a i 1 i 1 n n s  2 (axi  byi  c  X i ) yi  2 (bxi  ayi  d  Yi )( xi )  0 b i 1 i 1 n s  2 (axi  byi  c  X i )  0 c i 1 n s  2 (bxi  ayi  d  Yi )  0 d i 1

n

n

n

n

n

i 1

i 1

i 1

i 1

i 1

a ( xi2  yi2 )  b ( xi yi  xi yi )  c xi  d  yi  ( X i xi  Yi yi )  0 n

n

n

n

n

i 1

i 1

i 1

a ( xi yi  xi yi )  b ( y  x )  c yi  d  ( xi )   ( X i yi  Yi xi )  0 i 1

i 1

2 i

2 i

- C.108 -

Topografie n

n

n

n

i 1

i 1

i 1

i 1

a  x i  b  y i  c  1   ( x i )  0 n

n

n

n

i 1

i 1

i 1

i 1

a  y i  b  ( x i )  d  1   (  y i )  0

Sistemul este simetric, iar scris sub forma matriceală este n n n  n 2  2  n  yi    ( xi  y i )  ( xi y i  xi y i )  x i    (X i x i  Yi y i )  i  1 i  1 i  1 i  1  n  a  i1  n n n    n  (x y  x y )  2 2 ( xi  yi )  yi  ( xi )  b    (X i y i  Yi x i )   i i i i    i 1 i 1 i 1 i 1    .   =  i1 n n n c   (X i )  xi yi n 0         i 1    d   i 1 i 1 n  n n     (Yi )  yi (  xi ) 0 n     i 1   i 1 i 1   Prin rezolvare se determină necunoscutele a, b, c, d. În unele cazuri se pot face simplificări pentru determinarea coeficienţilor a, b, c, d dacă se calculează centrul de greutate al punctelor comune şi apoi valorile x i’ şi yi’ ca diferenţe dintre coordonatele punctelor rspective şi coordonatele centrului de greutate: Coordonatele centrului de greutate n

_

x

 xi i 1

n ;

n

_

y

yi  i 1 n

_

xi '  xi  x

Coordonate baricentrice _

yi '  yi  y În acest caz ∑ xi’ = 0; ∑ yi’ = 0 şi deci matricea coeficienţilor sistemului normal va avea forma:  n 2  2 0 0 0   ( xi  y i )  i 1  n  2 2 0 ( xi  y i ) 0 0  . N=   i 1  0 0 n 0    0 0 0 n   Rezultând valorile estimate ale parametrilor a, b, c, d:

- C.109 -

Topografie n

n

^

a

(X x '  Y y ') i

i 1

i

n

 (x i 1

2 i

i

i

(X

^

; b

i 1

 (x

' y ' )

c

yi '  Yi xi ' )

n

2 i

i 1

n

^

i

2 i

' yi2 ' )

n

Xi  i 1

Yi  i 1

^

; d  n n Pentru parametrii a, b, c, d se pot determina şi erorile cu care aceştia sunt determinaţi. Matricea de covarianţă este de forma:

 n 2 2 1   ( xi  y i )  i 1  0 N-1 =   0   0 

0

0

( xi2  y i2 )1  i 1

0

n

0 0

 a   0 Qaa   0

1 n

 (x i 1

 b   0 Qbb   0

2 i

' yi2 ' )

1 n

 (x i 1

0 

n 1 0

 0   0  .  0  n 1 

2 i

' yi2 ' )

 c   0 Qcc   0

1 n

 d   0 Qdd   0

1 n

[v xi  v xi ]

, 2n = numărul total de ecuaţii 2n  4 redundanţa 4 = numărul necesar de ecuaţii

5.3.1. Exemplu TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ A COORDONATELOR

2. Tratare matriceală Elemente necesare rezolvării problemei: - C.110 -

Topografie

a) coordonatele punctelor comune ambelor sisteme (56, 59, 73, 77): Nr. Coordonate geodezice Coordonate topografice pct. Y x y X 5916.022 9648.995 335687.920 588531.500 56 8704.780 9507.900 335653.629 591323.587 59 5663.156 5902.607 339442.755 588514.371 73 8873.495 7006.267 338139.707 591649.045 77 b) coordonatele punctelor din reţeaua topografică locală care urmează să fie transcalculate (55, 63, 85, 92): Nr. Coordonate topografice pct. x y 55 6959.121 10133.111 63 7807.489 7794.871 85 6177.881 7536.629 92 7560.912 6058.081 c) schiţa reţelei topografice locale: 55 56 59

85

63

77 73 92

Figura 5.5 – Transcalcularea topografică. Tratare matriceală. Exemplu

Etape de calcul: 1) Calculul coordonatelor centrului de greutate al punctelor comune: _ x x  i  7289.363 ; n xi, yi - coordonatele topografice ale punctelor comune ambelor sisteme; - C.111 -

Topografie _

y _

xi  8016.442 ; n

_

x, y - coordonatele centrului de greutate; n- numărul punctelor comune (n = 4). 2) Calculul coordonatelor reduse la centrul de greutate: _

_

_

_

x i  xi  x ; y i  yi  y ; _

_

xi , y i - coordonatele punctelor comune reduse la centrul de greutate; _

_

Control:  x i  0;  y i  0. 3) Calculul coeficienţilor a, b şi al constantelor c, d (necunoscute): Sistemul normal scris sub formă matriceală este: _  _   Σ  x X  y Y  _ _ i   2  2 i i i  0 0 0      Σ xi  yi  a          _   b   _  _ 2 _ 2      Σ  xi  yi  0 0 0  Σ yi X  x Y  i i i          c      0 0 n 0   ΣX     d   i   0 0 n  0   ΣY   i unde: a = kcosα; b = ksinα; c = X0; d = Y0 _

_

_

_

_

_

S a   ( x i X i  y i Yi ); Sb   ( y i X i  x i Yi ); S   ( x i  y i )

a

Sa S

;

b

Sb S

;

c

X i n

d

;

Yi n

- C.112 -

2

2

59 73 77 Σ

yi

5916. 022 8704. 780 5663. 156 8873. 495

9648. 995 9507. 900 5902. 607 7006. 267

x

_

_

_

y

xi

yi

-1373. 342 1415. 417 -1626. 207 1584. 132

1632. 553 1491. 458 -2113. 835 -1010. 176

0

0

a, b, c, d

S, Sa, Sb

_

-0.062789945, 0.998016795, 337231.0, 590004.6258

335687. 588531. 920 500 335653. 591323. 629 587 339442. 588514. 755 371 338139. 591649. 707 045 1348924. 2360018. 011 503

56

xi

Coordonate reduse la centrul de greutate

19421922.39, -19383404.73, 1219501.445

Yi

8016.442

Xi

Coordonate topografice

7289.363

Nr.Pct.

Coordonate geodezice

Coord. centrului de greutate

Topografie

4) Transcalcularea coordonatelor punctelor din sistemul topografic în sistemul geodezic. - - punct cu punct  _  X a b  i    xi  c        _     Y b a    y  d  i   i _

_

_

_

X i  a xi  b yi  c

92

x

6959. 121 7807. 489 6177. 881 7560. 912

10133. 111 7794. 871 7536. 629 6058. 081

_

_

a, b, c, d

yi

_

_

y

xi

yi

-167. 229 681. 138 -948. 470 434. 561

2252. 438 -85. 802 -344. 044 -1822. 59

- C.113 -

-0.0627899, -0.9980169, 337231.0, 590004.626

85

xi

Coordonate reduse la centrul de greutate

8016.442

63

Coord. centrului de greutate

55

Coordonate topografice

7289.363

Nr.Pct.

Yi  b x i  a y i  d Coordonate geodezice

Xi

Yi

335139. 265 337419. 595 337779. 651 339168. 427

589542. 132 590535. 636 588925. 475 590398. 601

Topografie

6. Reţele de ridicare 6.1. Reţele de ridicare planimetrică 6.1.1. Generalităţi 6.1.1.a. Clasificări Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a reţelei geodezice în vederea ridicării detaliilor topografice din teren. Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia reciprocă a punctelor este determinată prin măsurători de distanţe între punctele de frângere şi măsurători unghiulare în punctele de frângere ale traseului poligonal. Când în teren s-au efectuat doar măsurători pentru stabilirea poziţiei reciproce a punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire liberă. De cele mai multe ori însă, traseul poligonal se sprijină la capete pe puncte de coordonate cunoscute – drumuiri constrânse sau drumuiri sprijinite – care permit ca punctele de drumuire să fie determinate într-un anumit sistem de coordonate. În această situaţie, ultima latură a traseului poligonal reprezintă o supradeterminare, care permite un control al elementelor măsurate în teren. Controlul elementelor măsurate devine şi mai concludent dacă în punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se măsoară suplimentar direcţii spre alte puncte de coordonate cunoscute, care fiecare reprezintă un alt element de control. În funcţie de elementele de constrângere de care se dispune în teren, dar şi a obiectivelor topografice care trebuie ridicate se pot face următoarele clasificări ale drumuirilor: CLASIFICAREA DRUMUIRILOR ÎN FUNCŢIE DE ELEMENTELE DE SPRIJIN

 drumuire liberă (neconstrânsă) – figura 6.1,  drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute – figura 6.2,  drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi orientări cunoscute (pe laturi cunoscute) – figura 6.3,  drumuire cu punct nodal – figura 6.4;

- C.114 -

Topografie

204

A (X,Y,H) 203

202

201

Figura 6.1 – Drumuire liberă

B (X,Y,H)

A (X,Y,H) 201

203

202

Figura 6.2 – Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

N

N

A' (X,Y)

f

B' (X,Y)

A (X,Y,H) 

201

203

202

B (X,Y,H)

i

Figura 6.3 – Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute

A' (X,Y) 220

201

N

222

B' (X,Y)

221

202 A (X,Y,H)

B (X,Y,H) 231 232

C' (X,Y) 230 C (X,Y,H)

Figura 6.4 – Drumuire cu punct nodal - C.115 -

Topografie

În multe situaţii, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte drumuiri, constituindu-se în aşa-numite reţele poligonale. A' (X,Y)

205 201 A (X,Y,H)

202

203

302

B' (X,Y)

204

402

301

206

401

B (X,Y,H)

403

C' (X,Y)

303 304 C (X,Y,H)

Figura 6.5 – Reţea poligonală

În această situaţie este justificată introducerea noţiunii de „ordinul drumuirii”, şi anume: - Traseul A-201-…-206-B – drumuire principală - Traseul 202-301-…-304-C – drumuire secundară - Traseul 205-401-…-403-303 – drumuire terţiară Ordine inferioare drumuirii terţiare nu sunt admise în instrucţiuni. CLASIFICAREA DRUMUIRILOR DUPĂ FORMA TRASEULUI POLIGONAL

 drumuiri întinse – figura 6.6,  drumuiri închise – figura 6.7;

A' (X,Y) B' (X,Y) A (X,Y,H) B (X,Y,H)

Figura 6.6 – Drumuire întinsă A' (X,Y)

A (X,Y,H)

Figura 6.7 – Drumuire închisă - C.116 -

Topografie

După modul de constituire a traseelor poligonale se remarcă faptul că metoda drumuirii este o metodă deosebit de flexibilă în determinarea poziţiilor punctelor din teren, fără să necesite cheltuieli mari pentru marcarea şi semnalizarea punctelor. 6.1.1.b. Proiectarea reţelelor de drumuiri

6 (X,Y,H) X

201

5 3 (X,Y,H)

50

6 0 (X,Y,H)

204

202

203 220

222

223

221 303 301

302

Y

5 (X,Y,H)

Figura 6.8 – Modul de proiectare a reţelelor de drumuiri

 Traseul drumuirilor se proiectează de regulă de-a lungul arterelor de circulaţie, cursurilor de apă, etc., întrucât laturile şi punctele drumuirii trebuie să fie uşor accesibile.  Punctele de drumuire se amplasează în locuri ferite de distrugere, în care instalarea instrumentelor topografice se face cu uşurinţă.  Între punctele de drumuire învecinate trebuie să existe vizibilitate perfectă pentru ca direcţiile şi lungimile să se măsoare fără dificultate.  Punctele de drumuire se aleg în apropierea detaliilor care urmează să fie ridicate. Distanţa între punctele de drumuire este determinată de condiţiile concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetaţie sau cu construcţii, de scopul ridicării topografice şi de aparatura topografică avută în dotare. În situaţia în care se dispune de aparatură clasică (teodolite, mire, panglici) se recomandă ca lungime medie latura de 100 - 150 m, lungimea minimă de 40 – 50 m, iar cea maximă 2000 – 3000 m (pentru aparatura clasică). Atât lungimea laturilor cât şi lungimea traseului poligonal sunt dependente de situaţia concretă din teren. Astfel, în zone construite, lungimea laturilor cât şi lungimea drumuirii vor fi mai reduse decât în zone de extravilan.

- C.117 -

Topografie

6.1.1.c. Operaţii de teren  Marcarea punctelor de drumuire – se face de regulă cu ţăruşi, în localităţi cu ţăruşi metalici cherneruiţi, iar în afara localităţilor cu ţăruşi de lemn.  Întocmirea schiţelor de reperaj şi descrierea topografică a punctelor.

Nr. Pct.

Coordonate (m) X/Y

Materializare in teren

Schita de reperaj

Figura 6.9 – Schiţa de reperaj

 Măsurarea lungimii laturilor: - cu panglica se măsoară laturile dus-întors, fiind admisă o toleranţă între cele două determinări de T  0,003 L ; - cu aparatură electro – optică distanţele se măsoară dus – întors, eroarea de măsurare admisă fiind în funcţie de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să depăşească 2-3pe, unde pe = precizia de măsurare a instrumentului); Lij  L ji Lij  2  Măsurarea unghiurilor verticale: Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele poziţii ale lunetei, atât spre punctul din spate, cât şi spre punctul din faţă al traseului poligonal. Când vizarea se face la înălţimea instrumentului în ambele sensuri, se va face media determinărilor, luându-se sensul unghiului vertical în sensul de parcurgere al drumuirii.    BA   AB , cu semnul lui AB 2 - C.118 -

Topografie

 

 



Figura 6.10 – Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare paralelă cu linia terenului

Când vizarea se face la înălţimi diferite (situaţie destul de frecvent întâlnită în teren), medierea se poate realiza numai la diferenţele de nivel determinate în ambele sensuri.









  

Figura 6.11 – Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare nu este paralelă cu linia terenului

h AB  d  tg AB  i A  s B , ascendent hBA  d  tg BA  i B  s A , descendent h AB 

h AB  hBA

2 dându-se semnul lui hAB de la dus.  Măsurarea unghiurilor orizontale (de frângere): Unghiurile orizontale se determină din direcţiile măsurate în fiecare - C.119 -

Topografie

punct de staţie. Direcţiile se măsoară în punctele de staţie prin metoda seriilor.  

c10 201

c1

c1

201

0 c1

202

c2

c2

Figura 6.12 – Modul de măsurare a unghiurilor orizontale

6.1.2. Drumuiri planimetrice 6.1.2.a. Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute A - Prelucrarea prin metoda clasică

X N 

A (X,Y)

N

 

1 l

N

N 0

2



2

4

N

1

2 l 1-2 2-3 B= 1 (X,Y,H)



3

N 4

n

N 3

4 n-1

D (X,Y)

n 

n-1

C= n (X,Y,H)

3 y 1-2

y 2-3

y 3-4

Y B

n-1

Y

y n-1,n

YC

Figura 6.13 – Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute. Prelucrare prin metoda clasică

Elemente măsurate pe teren:  ωi – unghiurile orizontale  i – media unghiurilor de pantă - C.120 -

Topografie

 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire j hij

lij ij d ij

i

Etape de calcul: I - Calculul distanţelor orizontale şi a diferenţelor de nivel d ij  lij  cos  ij

hij  d ij  tg ij 1. Calculul orientărilor a) Calculul orientărilor laturilor de sprijin Δy

 AB  arctg Δx

AB

Δy  arctg Δx

CD

 CD

AB

CD

b) Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire (transmiterea orientărilor) Θ1  Θ 0  ω1  200 g Θ 2  Θ1  ω 2  200 g  Θ n 1  Θ n  2  ω n 1  200 g Θ n  Θ n 1  ω n  200 g n

Θ n  Θ 0    i  n  200 g i 1

c) Calculul neînchiderii pe orientări n

e  ve  v j  n   n  ( 0    i  n  200 g )   n i 1

T  c n , c  aproximati a de citire a teodolitu lui n  numarul de statii daca e  T , se calculeaza corectia : c  v j  ve  e d) Calculul corecţiei unitare c qΘ  Θ , unde n  nr.de statii n - C.121 -

Topografie

e) Calculul orientărilor definitive Θ1  Θ1  q Θ Θ 2  Θ 2  2q Θ  Θ n 1  Θ n 1  (n  1)q Θ Θ n  Θ n  nq Θ CONTROL:  n compensat   n calculat din coordonate 2. Calculul coordonatelor relative a) Calculul coordonatelor relative provizorii δy1,2  d1,2 sinΘ1 δx1,2  d1,2 cos Θ1 δx2 ,3  d 2,3 cos Θ 2

δy2,3  d 2,3 sinΘ 2

 δxn 1, n  d n 1, n cos Θ n 1

 δy n 1, n  d n 1, n sinΘ n 1

 xij   d ij cos i

 yij   d ij sin i

 xi 'cx  X BC  yi 'c y  YBC  hi 'ch  H BC

b) Calculul corecţiilor de închidere pe coordonate Rezultă corecţiile de închidere pe coordonate:

- C.122 -

Topografie

c x   X C  X B    xij c y  YC  YB    y ij

c h  H C  H B    hij corectia totala : c  c x2  c y2 Toleranta este : D   g T   0,003 D  , pentru intravilan si terenuri cu panta  5 5000   D   g T   0,0045 D  , pentru extravilan si terenuri cu panta  5 1733   Th  0,2 Dkm se verifica daca : cT c h  Th c) Calculul corecţiilor unitare kx 

cx

ky 

cy

kh 

ch

 d ij  d ij  d ij

mm / m mm / m mm / m

d) Calculul coordonatelor relative compensate q x1, 2  k x * d 1,2

q y1, 2  k y * d 1,2

q x 2 , 3  k x * d 2 ,3

q y 2 , 3  k y * d 2,3





q xn 1,n  k x * d n 1,n

q yn 1,n  k y * d n 1,n

q

q

xij

 k x   d ij c x

- C.123 -

yij

 k y   d ij c y

Topografie

qh1, 2  k h * d1,2 qh2,3  k h * d 2,3  qhn 1,n  k h * d n 1, n

q

hij

 k h   d ij ch

x1,2  x1,2  q x1, 2

y1,2  y'1,2  q y1, 2

x 2,3  x 2 ,3  q x2,3

 y 2 , 3   y ' 2 ,3  q y 2 , 3

 x n 1,n  x n 1,n  q xn 1,n

 x

ij



 x 'c i

x

X C  X B

 yn 1, n  y'n 1, n  q yn1,n

 yij

  yi 'c y YC  YB

h1,2  h'1,2  qh1, 2 h2,3  h'2,3  qh2,3  hn 1, n  h'n 1, n  qhn 1,n

 hij

  hi 'ch H C  H B 3. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire X 2  X 1  x1,2 Y2  Y1  y1,2

X 3  X 2   x 2 ,3

Y3  Y2  y2,3

  X n  X n 1  xn 1, n Yn  Yn 1  yn 1, n H 2  H1  h1,2 H 3  H 2  h2,3  H n  H n 1  hn 1, n

 Acest mod de abordare conduce la modificarea geometriei traseului prin compensarea orientărilor.  Unghiurile şi orientările din punctele de sprijin influenţează cu imprecizia lor tot calculul de compensare. - C.124 -

Topografie

II - Prelucrarea prin metoda rotaţiei şi a punerii în scară

X

N A B





i B-201

201

201

D

202 E

202

B

C'

L Q

C

Y

Figura 6.14 - Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute. Prelucrare prin metoda rotaţiei şi a punerii în scară

Etape de calcul: 1. Calculul orientărilor a) Calculul orientării de sprijin Δy

 i  Θ B  A  arctg Δx B  A B A b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor) ΘB  201  Θ B  A  ω B Θ201 202  ΘB  201  200  ω 201

Θ202C  Θ201 202  200   202 ΘC  D  Θ202C  200  ω E 2. Calculul distanţelor reduse la orizont Dij  Lij cos  ij 3. Calculul coordonatelor relative provizorii δy B  201  DB  201 sin ΘB  201 δx B  201  DB  201 cos ΘB  201   202  D201 202 cos Θ201 202 δy 201 202  D201 202 sin Θ201 202 δx 201  C  D202C cos Θ202C δx 202

δy 202C  D202C sin Θ202C

 xij   Dij cos ij

 yij   Dij sin ij

- C.125 -

Topografie

δh B  201  DB  201tgα B  201 δh 201 202  D201 202 tgα 201 202 δh 202C  D202C tgα 202C

 hij   Dij tg ij 4. Calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului C Se calculează coordonatele punctului final C’, care, datorită erorilor de măsurare şi a erorilor punctelor de sprijin nu vor corespunde cu coordonatele cunoscute. X C  X B   xij  e x  X C  X C   YC  YB   yij    e y  YC  YC   H C  H B   hij   e h  H C  H C Toleranta este : D   g T   0,003 D  , pentru intravilan si terenuri cu panta  5 5000   D   g T   0,0045 D  , pentru extravilan si terenuri cu panta  5 1733   Th  0,2 Dkm

e  ex2  e y2 se verifica daca : eT eh  Th 5. Calculul distanţelor DBC, DB-C’ şi al orientărilor B-C, B-C’ din coordonate D B C 

X C

 X B   YC  YB 

D B C ' 

 X C '  X B 2  YC '  YB 2

2

Δy

Θ B C  arctg Δx

B C B C

Δy

Θ B C '  arctg Δx B C ' B C ' 6. Calculul factorului de scară şi al unghiului de rotaţie

- C.126 -

2

Topografie

q

D B C D B C '

   B C   B C '   arctg

H C C ' D B C '

q  factor de scara   unghi de rotatie in plan orizontal   unghi de rotatie in plan vertical 7. Calculul coordonatelor relative compensate xij  q * Dij cos ij   

y ij  q * Dij sin ij   

hij  q * Dij tg  ij    8. Calculul coordonatelor absolute X 201  X B  xB  201 Y201  YB  y B  201 X 202  X 201  x201 202 Y202  Y201  y201 202 X C  X 202  x202  C YC  Y202  y202  C H 201  H B  hB  201 H 202  H 201  h201 202 H C  H 202  h202  C 9. Calculul abaterii longitudinale L, transversale Q şi totale e L  D B C cos   D B C ' Q  D B C sin  e  L2  Q 2 L şi Q arată cât de bine se încadrează reţeaua poligonală între punctele vechi B şi C şi reprezintă un control al calităţii măsurătorilor, dar şi al calităţii coordonatelor pe care se sprijină drumuirea. Când punctele de sprijin sunt de calitate şi avem o drumuire alungită, atunci L indică în principal calitatea măsurătorilor de distanţe, iar Q arată calitatea măsurării unghiurilor de frângere ωi. Prin acest mod de prelucrare, imprecizia unghiurilor măsurate în punctul iniţial şi final nu influenţează prelucrarea. Aceasta este influenţată doar de lungimile şi unghiurile “interne” ale drumuirii, precizia lor fiind hotărâtoare. Imprecizia orientărilor şi unghiurilor în punctul iniţial şi final influenţează doar unghiul ε şi în consecinţă L şi Q. - C.127 -

Topografie

6.1.2.b. Exemple Metoda clasică

N

X N N

8



N 

62

 63-4

504

503

502 62-8 N  62-783  783-784



4 785-63

63

784-785

784 784 505

501 500 783

Y

Figura 6.15 – Exemplu de drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute. Rezolvarea clasică

Tema drumuirii: Date:  unghiurile ωi măsurate pe teren prin metoda seriilor  lungimile laturilor Lij măsurate cu panglica dus-întors  unghiurile verticale αi  coordonatele punctelor de sprijin 4, 8, 62, 63 PCT 8 62 63 4



COORDONATE LOCALE X[m] Y[m] H[m] 5343.18 3926.00 3745.60 3838.07 404.98 3863.84 4348.32 429.37 5750.36 5988.76 -

direcţiile măsurate şi compensate din staţia 784 PCT.ST. 784

PCT.VIZAT 783 785 500 501 502 - C.128 -

DIRECŢII 354.1100 211.0700 294.3800 350.2600 382.4300

Topografie

503 504 505

74.2700 164.8200 252.5600

1. Calculul orientărilor a) Calculul orientărilor de sprijin Δy

 i  Θ 628  arctg Δx

62 8 62 8

 3.5004

Δy

 f  Θ 634  arctg Δx 634  45.5654 63 4 b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor) Θ62783  Θ 628  ω 62  143.2997 Θ783784  Θ62783  200  ω 783  35.1997

Θ784785  Θ783784  200   784  92.1597 Θ78563  Θ784785  200  ω 785  78.2035 Θ63 4  Θ78563  200  ω 63  45.5798 c) Calculul corecţiei pe orientări e  ve  v j  f   f  63  4   63  4  1c 44 cc

T  150CC n Theo 0.20; T  50CC n

Theo 0.10

adica : T  3c 33cc daca c  T se calculeaza corectia : e  c  v j  ve  1c 44 cc d) Calculul corecţiei unitare c qΘ  Θ  28cc ,8 , unde n  nr.de statii  5 n e) Calculul orientărilor definitive Θ 62783  Θ62783  q Θ  143.2967 Θ 783784  Θ783784  2q Θ  35.1939 Θ 784785  Θ784785  3q Θ  92.1510 Θ 78563  Θ78563  4q Θ  78.1920  f  Θ 634  Θ63 4  5q Θ  45.5654(CONTROL ) 2. Calculul coordonatelor relative a) Calculul coordonatelor relative provizorii

- C.129 -

.

Topografie

 783  D62783 cos Θ 62783 δx 62  784  D783784 cos Θ 783784 δx 783

δy 62783  D62783 sin Θ 62783 δy 783784  D783784 sin Θ 783784

 785  D784785 cos Θ 784785 δx 784  63  D78563 cos Θ 78563 δx 785

δy 784785  D784785 sin Θ 784785 δy 78563  D78563 sin Θ 78563

 xij   Dij cos  ij

 yij   Dij sin  ij

δh 62783  D62783 tgα 62783 δh 783784  D783784 tgα 783784

δh 784785  D784785 tgα 784785 δh 78563  D78563 tgα 78563

 hij   Dij tg ij

b) Calculul erorilor de neînchidere e x   X 63  X 62    xij  0.281 e y  Y63  Y62    y ij  0.044

eh  H 63  H 62    hij  0.126 eroarea totala : e  e x2  e y2 D   T   0,0045 D   1733   Th  0,2 Dkm se verifica daca : eT eh  Th c) Calculul corecţiilor unitare c kx  x  0.000449mm / m D c ky  y  0.000070mm / m D c kh  h  0.000201mm / m D

d) Calculul coordonatelor relative compensate

- C.130 -

Topografie

  783  k x * D62  783 x62  783  x62

  783  k y * D62  783 y62  783  y62

  784  k x * D783  784 x783  784  x783

  784  k y * D783  784 y783  784  y783

  785  k x * D784  785 y784  785  y784   785  k y * D784  785 x784  785  x784   63  k x * D785  63 x785  63  x785

 x

 X 63  X 62

  63  k y * D785  63 y785  63  y785

 y

 Y63  Y62

h62  783  h62  783  k h * D62  783   784  k h * D783  784 h783  784  h783   785  k h * D784  785 h784  785  h784   63  k h * D785  63 h785  63  h785

 h

 H 63  H 62

3. Calculul coordonatelor absolute

X 783  X 62  x62  783  3655.466

Y783  Y62  y62  783  3949.586

X 784  X 783  x783  784  3785.594 Y784  Y783  y783  784  4029.857 X 785  X 784  x784  785  3804.519 Y785  Y784  y784  785  4182.185 X 63  X 785  x785  63  3863.840

Y63  Y785  y785  63  4348.320

H 783  H 62  h62  783  442.039 H 784  H 783  h783  784  454.194 H 785  H 784  h784  785  443.818 H 63  H 785  h785  63  429.370 4. Calculul coordonatelor punctelor radiate folosind unghiul de orientare al staţiei

- C.131 -

Topografie

    784  783  dir783  281.0891      784  785  dir785  281.0888

  

p1  D784  783 km  0.1528

p2  D784  785 km  0.1535



  * p1    * p2 p1  p2

 281.0889,   unghiul de orientare al statiei 784

vor rezulta astfel orientaril e catre punctele radiate :  784 - i   784  diri  400 , i  500...505 Se calculeaza distantele orizontale : D 784 - i  L784  i cos 784  i Se det er min a cresterile de coordonate : δx784  i  D784  i cos Θ 784  i δy784  i  D784  i sin Θ 784  i δh 784  i  D784  i tg 784  i Se calculeaza coordonatele absolute ale punctelor radiate : X i  X 784  δx784  i Yi  Y784  δy784  i H i  H 784  δh 784  i

2 8

m

62

783

cm

UNGHIURI VERTICALE  G

3

C

Cos2

CC

4

Tg 5

UNGHIURI ORIZONTALE  G

C

CC

6

783

148

13

+16

09

00

139

79

93

784

153

32

+5

04

00

91

90

00

CALCULATE CORECTII COMPENSATE G C CC 7 3 50 04 143 29 97 03 143 29 94 35 35 92

785

153

83

-4

31

00

256

96

00

500 501 502

56 41 42

70 53 39

-1 -2 1

03 01 22

00 00 00

83 139 171

31 19 36

00 00 00

784

- C.132 -

92 175 231 263

19 19

97 06 91

15 15 46 34 51

97 09 88 89 89 89

Sin

PUNCTE VIZATE

1

ORIENTARI 

SinCos DISTANTE INCLINATE

Cos

STATIA

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 1)

8

Topografie

785

503 504 505

37 55 62

37 91 66

-3 -4 6

15 39 12

00 00 00

263 353 41

20 75 49

00 00 00

63

176

97

-5

22

00

186

04

38

355 45 133

35 90 64

89 89 89

78

20 -1 19

35 15 20

78 45

63

167

4

37

63

57 98 -1 44 45 56 54 Vj=45.5654 Ve=45.5798 Cθ=-1c44cc Kθ=-0.00288

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 2)

M

cm

m

9

143

152

cm

m

10

42

83

153

48

56 41 42 37 55 62

69 50 38 32 77 37

176

37

cm

m

11

cm

m

cm

m

3745

60

111 0

506 010

37 0

040 029

-90

134

111

516

37

069

3655

130 0

059 069

80 0

260 011

12 0

125 031

130

128

80

271

12

155

18 0

856 069

152 0

317 011

-10 0

407 031

18

925

152

328

-10

376

-52 -36 -22 28 41 -31 59 0

53 58 98 51 89 44 242 079

21 -19 -35 24 36 53 166 0

81 62 60 08 82 86 123 012

-0 -1 0 -1 -3 6 -14 0

91 31 81 84 85 01 494 035

59

321

166

135

-14

458

H

cm

m

3838

07

404

98

16 62

466

3949

586

442

039

783

378 5

594

402 9

857

454

194

784

3804

519

4182

185

443

818

785

3733

06

4051

17

453

28

3749

01

4010

24

452

88

3762

61

3994

26

455

00

3814

10

4005

73

452

35

3827

48

4086

68

450

34

3754

15

4083

72

460

20

500 501 502 503 504 505

3863

840

4348

320

429

370

63

3863

840

4348

320

429

370

13

198 064

Vj=Y63-Y62= =510.250 Ve=Σδy’= =510.206 ey=-0.044 cy=0.044 mm ky=0.000070

Y

Vj=H63-H62= =24.39 Ve=Σδh’= =24.26 eh=-0.126 ch=0.126 mm kh=0.000201

- C.133 -

14

OBSERVATII

X

12

-90 0

Vj=X63-X62= =118.240 Ve=Σδx’= =117.959 ex=-0.281 cx=0.281 mm kx=0.000449

COORDONATE ABSOLUTE NR.PUNCT

Distanţe orizontale

COORDONATE RELATIVE  X  Y  H Calculate Calculate Calculate Corecţii Corecţii Corecţii Compensate Compensate Compensate

cm 15

17

Topografie

III - Metoda rotaţiei şi a punerii în scară 1. Calculul orientărilor a) Calculul orientării de sprijin Δy

 i  Θ 628  arctg Δx

62 8 62 8

b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor) Δy

 i  Θ 628  arctg Δx Δy

 f  Θ 634  arctg Δx

62 8 62 8

63 4 63 4

 3.5004

 45.5654

Θ62783  Θ 628  ω 62  143.2997 Θ783784  Θ62783  200  ω 783  35.1997 Θ784785  Θ783784  200   784  92.1597 Θ78563  Θ784785  200  ω 785  78.2035 Θ63 4  Θ78563  200  ω 63  45.5798

2. Calculul distanţelor reduse la orizont Dij  Lij cos  ij 3. Calculul coordonatelor relative provizorii  783  D62783 cos Θ62783 δx 62  784  D783784 cos Θ783784 δx 783

δy 62783  D62783 sin Θ 62783 δy 783784  D783784 sin Θ 783784

 785  D784785 cos Θ784785 δx 784  63  D78563 cos Θ78563 δx 785

δy 784785  D784785 sin Θ 784785 δy 78563  D78563 sin Θ 78563

 xij   Dij cos ij

 yij   Dij sin ij

δh 62783  D62783 tgα 62783 δh 783784  D783784 tgα 783784

δh 784785  D784785 tgα 784785 δh 78563  D78563 tgα 78563

 hij   Dij tg ij

4. Calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului 63   X 62   xij  3863.533 X 63   X 63  0.307 e x  X 63   Y63  Y62   yij  4348.300    e y  Y63  Y63  0.020     H 63  0.125   H 62   hij  429.245  H 63  e h  H 63 - C.134 -

Topografie

e  ex2  e y2  0.308m D   T   0,0045 D    0.474m 1733   Th  20mm Dkm se verifica daca : e  T ; eh  Th 5. Calculul distanţelor D62-63, D62-63’ şi al orientărilor 62-63, 62-63’ din coordonate

D62  63 

 X 63  X 62 2  Y63  Y62 2

D62  63 

 X 63  X 62 2  Y63  Y62 2 Δy

Θ 62  63  arctg Δx Δy

Θ 62  63  arctg Δx

62  63 62  63 62  63 62  63

 523.771  523.682

 85.5035  85.5393

6. Calculul factorului de scară şi al unghiului de rotaţie q

D6263  1.00016995 D6263

   6263   6263  0.0358   arctg

H 6363  0.0152 D6263

q  factor de scara   unghi de rotatie in plan orizontal   unghi de rotatie in plan vertical

7. Calculul coordonatelor relative compensate

xij  q * Dij cos ij    y ij  q * Dij sin ij    hij  q * Dij tg  ij   

8. Calculul coordonatelor absolute

X 783  X 62  x62  783

Y783  Y62  y62  783

H 783  H 62  h62  783

X 784  X 783  x783  784

Y784  Y783  y783  784

H 784  H 783  h783  784

X 785  X 784  x784  785

Y785  Y784  y784  785

H 785  H 784  h784  785

X 63  X 785  x785  63

Y63  Y785  y785  63

H 63  H 785  h785  63

- C.135 -

Topografie

9. Calculul abaterii longitudinale L, transversale Q şi totale e L  D6263 cos   D6263  0.089m Q  D6263 sin   0.295m e

L2  Q 2  0.308m

2

m

Unghiuri verticale 

cm

G

C

3

Unghiuri orizontale 

Cos2 CC

G

Tg

4

5

C

CC

6

7

8 62

783

784

785

63

CALCULATE CORECTII COMPENSATE G C CC

783

148

13

+16

09

00

139

79

93

784

153

32

+5

04

00

91

90

00

785

153

83

-4

31

00

256

96

00

63

176

97

-5

22

00

186

04

38

167

37

63

4

Sin

PUNCTE VIZATE

1

ORIENTARI 

SinCos

Distanţe înclinate

Cos

STATIA

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 1)

8

3 143

50 29

04 97

35

19

97

92

15

97

78

20

35

45

57

98

cm

9

143

152

153

10

11

X

m

Y

cm

m

3745

60

201

111

509

37

041

-90

153

111

579

37

084

3655

130

066

80

267

12

125

130

134

80

208

12

164

18

854

152

316

-10

407

840

16

17

m

3838

07

404

98

62

447

3949

649

442

064

783

3785

581

4029

857

454

228

784

3804

524

4182

188

443

856

785

13

-90

H

cm

12

424

478

COORDONATE ABSOLUTE OBSERVATII

m

COORDONATE RELATIVE  X  Y  H Calculate Calculate Calculate Corecţii Corecţii Corecţii Compensate Compensate Compensate m cm m cm m cm

NR.PUNCT

Distanţe orizontale

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 2)

- C.136 -

14

cm

15

Topografie

176

18

943

152

331

-10

372

59

214

166

138

-14

494

59

318

166

133

-14

485

375

Σδx’ij= 117.933

Σδy’ij= 510.230

Σδh’ij= 24.265

X63’= 3863.533

Y63’= 4348.300

H63’= 429.245

3863

840

4348

320

429

370

3863

840

4348

320

429

370

63

q=1.00016995 ε=-0.0358 φ=0.0152

6.1.2.c. Drumuirea cu punct nodal

X A' (X,Y)

1

1 2

1 A (X,Y,H) 2

n N n-1

n-1

n-1 2

n-1

B (X,Y,H) 1

n

n-1 n

2

2

n-1

B' (X,Y)

1

B

S

C' (X,Y)

2

1 C (X,Y,H)

1

Y

C

Figura 6.16 – Drumuirea cu punct nodal

Elemente cunoscute:  Coordonatele punctelor A, A’, B, B’, C, C’  Elemente măsurate: li, i, ωi Etape de calcul: 1. Calculul orientărilor a) Calculul orientărilor de sprijin Δy

Θ A A'  arctg Δx Θ B  B'

Θ C C '

Δy  arctg Δx Δy  arctg Δx

A A' A A' B  B' B  B'

C C ' C C '

b) Calculul orientărilor provizorii ( transmiterea orientărilor ) - C.137 -

Topografie

Θ A1  Θ A A'  ω A  200 g  Θ N1-S  Θ n 1, N  ω' n 200 g Θ B 1  Θ B  B '  ω B  200 g  Θ N2-S  Θ n 1, N  ω' ' n 200 g Θ C 1  Θ C C '  ω C  200 g  Θ N3-S  Θ n 1, N  ω' ' ' n 200 g d) Calculul orientării N-S folosind media ponderată Θ N1-S * p1  Θ N2-S * p 2  Θ N3-S * p 3 O Θ N S  p1  p 2  p 3

p1 

1 1 1 ; p2  ; p3  n1 n2 n3

unde: n1=numărul de staţii al drumuirii 1 n2=numărul de staţii al drumuirii 2 n3=numărul de staţii al drumuirii 3 e) Calculul corecţiilor pe orientări c Θ1  Θ ON  S  Θ N1 S c Θ2   Θ ON  S  Θ N2 S c Θ3   Θ ON  S  Θ N3 S

f) Calculul corecţiilor unitare 1



2 



cΘ1  n1 cΘ2   n2

cΘ3  kΘ  n3 g) Calculul orientărilor definitive pe fiecare drumuire 3 

- C.138 -

Topografie

1

Θ A1  Θ A1  k Θ

 Θ N1 S  Θ N1S  n1 k Θ1 Θ B 1  Θ B 1  k Θ2 

CONTROL : Θ N1 S  Θ N2 S  Θ N3 S  Θ ON  S

 Θ N2 S  Θ N2S  n 2 k Θ2  Θ C 1  Θ C 1  k Θ3   Θ N3  S  Θ N3S  n 3 k Θ3 

2. Calculul coordonatelor relative a) Calculul coordonatelor relative provizorii si calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului N δx A1  D A1 cos Θ A1

δy A1  D A1 sin Θ A1

 δx n 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N

 δy n 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N

 δxi1j  

 δyi 1j   Di  j sin Θ i  j YN1  Y A   δy i 1j

Di  j cos Θ i  j

X N1  X A   δxi1j

δh A1  D A1tgα A1  δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N

 δh i 1j   Di  j tgα i  j H N1  H A   δh i 1j δxB 1  DB 1 cos Θ B 1

δyB 1  DB 1 sin Θ B 1

 δxn 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N

 δyn 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N

 δxi2j   Di  j cos Θi  j  δyi 2j   Di  j sin Θi  j YN2   YB   δyi 2j X N2   X B   δxi2j - C.139 -

Topografie

δh B 1  D B 1tgα B 1  δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N

 δh i 2j   Di  j tgα i  j H N2   H B   δh i 2j δxC 1  DC 1 cos Θ C 1

δyC 1  DC 1 sin Θ C 1

 δxn 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N

 δyn 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N

 δxi3j   Di  j cos Θ i  j X N3   X C   δxi3j

 δyi 3j   Di  j sin Θ i  j YN3   YC   δyi 3 j

δh C 1  DC 1tgα C 1  δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N

 δh i 3j   Di  j tgα i  j H N3   H C   δh i 3j b) Calculul coordonatelor absolute ale punctului N 1 p1  1 ; D 1   Di1j D 1 p 2  2  ; D 2    Di2 j D 1 p 3  3  ; D 3    Di3 j D

XN

X N1 * p1  X N2  * p 2  X N3  * p 3  p1  p 2  p 3

YN  HN

YN1 * p1  YN2  * p 2  YN3  * p 3 p1  p 2  p 3

H N1 * p1  H N2  * p 2  H N3  * p 3  p1  p 2  p 3

c) Calculul corecţiilor pe creşterile de coordonate c x1  X N  X N1

c x2   X N  X N2 

c x3   X N  X N3 

c y1  YN  YN1

c y2   YN  YN2 

c y3   YN  YN3 

c h1  H N  H N1

c h2   H N  H N2 

c h3   H N  H N3 

d) Calculul corecţiilor unitare

- C.140 -

1

k x1 

cx

1

c y1

ky  k h1 

c h1

D 1

Topografie c x2  2 

kx  2 

D 1

ky 

D 1

k h2  

c y2  c h2 

D 2 

k x3   3 

D 2 

ky 

D 2 

k h3  

c x3  c y3  c h3 

D 3  D 3  D 3 

e) Calculul coordonatelor relative compensate

x A 1  xA 1  k x1 * D A 1

y A 1  y A 1  k y1 * D A 1

.......... .......... .......... ....

.......... .......... .......... .....

xn 1, N  xn 1, N  k x1 * Dn 1, N

y n 1, N  y n 1, N  k y1 * Dn 1, N

 x 1  X N

 y 1  YN

 XA

 YA

x B 1  xB 1  k x2  * DB 1

y B 1  y B 1  k y2  * DB 1

.......... .......... .......... .....

.......... .......... .......... ......

xn 1, N  xn 1, N  k x2  * Dn 1, N

y n 1, N  y n 1, N  k y2  * Dn 1, N

 x  2   X N

  y  2   YN

 XB

 YB

xC 1  xC 1  k x3  * DC 1

yC 1  yC 1  k y3  * DC 1

.......... .......... .......... ......

.......... .......... .......... .......

3 

xn 1, N  xn 1, N  k x * Dn 1, N

 x 3   X N

y n 1, N  y n 1, N  k y3  * Dn 1, N

  y  3   YN

 XC

hA 1  hA 1  k h1 * D A 1 .......... .......... .......... .......

hn 1, N  hn 1, N  k h1 * Dn 1, N

 h 1  H N

 HA

hB 1  hB 1  k h2  * DB 1 .......... .......... .......... .......

hn 1, N  hn 1, N  k h2  * Dn 1, N

 h  2   H N

 HB

- C.141 -

 YC

Topografie 3 

hC 1  hC 1  k h * DC 1 .......... .......... .......... ........

hn 1, N  hn 1, N  k h3  * Dn 1, N

 h    H 3

N

 HC

3. Calculul coordonatelor absolute DRUMUIREA 1 DRUMUIREA 2 X 1  X A  x A  1 X 1  X B  x B  1

DRUMUIREA 3 X 1  X C   xC  1

.......... .......... .. .......... .......... ..... .......... .......... X N  X n 1  xn 1, N X N  X n 1  xn 1, N X N  X n 1  xn 1, N Y1  YA  y A 1 H 1  H A  hA1   YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n1  hn 1,N Y1  YB  y B 1

H 1  H B  hB 1

  YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n1  hn 1,N Y1  YC  yC 1

H 1  H C  hC 1

  YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n1  hn 1,N

6.1.2.d. Exemplu Date:  unghiurile ωi măsurate pe teren prin metoda seriilor  lungimile laturilor Lij măsurate cu panglica dus-întors  unghiurile verticale αi  schiţa drumuirii  coordonatele punctelor de sprijin INVENTAR DE COORDONATE - PUNCTE DE SPRIJIN PCT 33 34 59 73 78 89 74 90 77

X[m] 6412,212 8220,403 6256,013 4326,920 6182,462 5128,036 4783,321 8256,100 6629,941

Y[m] 7760,974 6991,001 8441,777 7720,110 7692,945 10068,703 6822,316 8701,135 6106,383

- C.142 -

H[m] 367,683 362,643 365,160

Topografie

UNGHIURI ORIZONTALE (G,C,CC) 299,9381 221,2438 169,2323 65,1670 228,4993 290,1707 151,4716

ωN1

ωN3

DIRECŢII ORIZONTALE (G,C,CC) 224,3582 25,4124 210,9987 80,6210 361,0561 20,6570 302,2112 338,5856 227,5262

33-34 33-101 59-89 59-90 59-201 78-77 78-73 78-74 78-301

UNGHIURI VERTICALE DE PANTĂ α 33-101 -N α 59-201 -N α 78-301 -302 -N

(G,C,CC) -1,3071 -2,0703 -2,9782 0,4159 1,0238 -2,2179 -1,5585

DISTANŢE INCLINATE [m] 188,694 202,252 155,714 282,419 152,999 169,112 177,831

L 33-101 L 101-N L 59-201 L 201-N L 78-301 L 301-302 L 302-N - C.143 -

Topografie

X

8 9 (X,Y) 201

201 5 9 (X,Y,H)

n

301

n

301 302

N n

302

101

9 0 (X,Y)

7 8 (X,Y,H)

101

7 3 (X,Y)

33 3 3 (X,Y,H)

S

7 4 (X,Y)

7 7 (X,Y) Y

3 4 (X,Y)

Figura 6.17 – Exemplu de drumuire cu punct nodal

1. Calculul orientărilor a) Calculul orientărilor de sprijin Δy

Θ 3334  arctg Δx 3334  374.3717 3334 Δy

Θ 5989  arctg Δx 5989  138.5936 59 89 Δy

Θ 5990  arctg Δx 5990  8.2095 59 90 Δy

Θ 7874  arctg Δx Δy

Θ 7873  arctg Δx

7874 7874 7873 7873

 317.5008  235.4359

Δy

Θ 7877  arctg Δx 7877  199.0681 78 77 b) Calculul unghiului de orientare a staţiei α 59  Θ 5989  dir89 ; p1  D5989 km α 59  Θ 5990  dir90 ; p 2  D5990 km

α 5989  p1  α 59 90  p 2  327.5917 p1  p 2 α 78  Θ 7874  dir74 ; p1  D7874 km α 78  Θ 7873  dir73 ; p 2  D7873 km α 59 

α 78  Θ 7877  dir77 ; p 3  D7877 km α   p1  α 78  p 2  α 78  p3 α 78  78  296.8506 p1  p 2  p3 - C.144 -

Topografie

c) Calculul orientarilor provizorii (transmiterea orientărilor) Θ33 101  Θ 33  34  ω33 ; ω33  dir34  dir101  175.4259   N  Θ33 101  200  ω101  75.4878 Θ101   N  200  ω N1  54.2440 ΘN1-S  Θ101 Θ59  201  α 59  dir201  288.6478 Θ201 N  Θ59  201  200  400  ω 201  319.4155 ΘN2S  Θ201 N  200  ω N 2  54.2485 Θ78  301  α 78  dir301  124.3768 Θ301 302  Θ78  301  200  ω301  95.8775 Θ302  N  Θ301 302  200  ω302  5.7068 ΘN3S  Θ302  N  200  ω N3  54.2352

Se verifica daca: ΔΘ  Θmax  Θmin  50 cc n , n=numărul de staţii d) Calculul orientării θN-S folosind media ponderată ΘN1-S * p1  ΘN2-S * p 2  ΘN3-S * p3 O Θ N S   54.2432 p1  p 2  p3

p1 

1 1 1 ; p2  ; p3  n1 n2 n3

unde: p1=numărul de staţii al drumuirii 1 p2=numărul de staţii al drumuirii 2 p3=numărul de staţii al drumuirii 3 e) Calculul corecţiilor pe orientări c Θ1  Θ ON  S  Θ N1 S  0.0008 c Θ2   Θ ON  S  Θ N2 S  0.0053 c Θ3   Θ ON  S  Θ N3 S  0.0080 f) Calculul corecţiilor unitare cΘ1 1 kΘ  n1

k Θ2   3 



cΘ2  n1

cΘ3   n1

- C.145 -

Topografie

g) Calculul orientărilor definitive pe fiecare drumuire Θ 33 101  Θ33 101  k Θ1  175.4256   N  2k Θ1  75.4873 Θ101 N  Θ101 Θ N1 S  ΘN1 S  3k Θ1  54.2432 Θ 59  201  Θ59  201  k Θ2   288.6460

CONTROL :

Θ 201 N  Θ201 N  2k Θ2   319.4120 2 

2 

Θ N1 S  Θ N2 S  Θ N3 S  Θ ON  S

2 

Θ N  S  ΘN  S  3k Θ  54.2432 Θ 78  301  Θ78  301  k Θ3   124.3788 Θ 301 302  Θ301 302  2k Θ3   95.8815 Θ 302  N  Θ302  N  3k Θ3   5.7128

Θ N3  S  ΘN3S  4k Θ3   54.2432 2. Calculul coordonatelor relative a) Calculul coordonatelor relative provizorii si calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului N  101  D33101 cos Θ 33101 δy 33101  D33101 sin Θ 33101 δx33   N  D101 N sin Θ101 N   N  D101 N cos Θ101 N δy101 δx101

 δxi1j  

Di  j cos Θ i  j

 δyi 1j   Di  j sin Θ i  j YN1  Y33   δy i 1j

X N1  X 33   δxi1j δh 33101  D33101tgα 33101   N  D101 N tgα101 N δh 101

 δh i1j     201 δx59  N δx 201

Di  j tgα i  j

H N1  H 33   δh i 1j  D59 201 cos Θ 59 201 δy 59 201  D59 201 sin Θ 59 201  D201 N cos Θ 201 N δy 201 N  D201 N sin Θ 201 N

 δxi2j   

Di  j cos Θ i  j

 δyi 2j   Di  j sin Θ i  j YN2   Y59   δy i 2j

X N2   X 59   δxi2j  δh 59 201  D59 201tgα 59 201 δh 201 N  D201 N tgα 201 N

 δh i 2j  

Di  j tgα i  j

H N2   H 59   δh i 2j - C.146 -

Topografie

 301  D78301 cos Θ 78301 δx78  302  D301302 cos Θ 301302 δx301   N  D302 N cos Θ 302 N δx302

 δxi j

3 





Di  j cos Θ i  j

δy 78301  D78301 sin Θ 78301 δy 301302  D301302 sin Θ 301302

 δyi 3j   Di  j sin Θ i  j YN3   Y78   δy i 3j

X N3   X 78   δxi3j δh 78301  D78301tgα 78301 δh 301302  D301302 tgα 301302

 δh i 3j  

Di  j tgα i  j

H N3   H 78   δh i 3j b) Calculul coordonatelor absolute ale punctului N 400 p1  1 ; D 1   Di1j D 400 p 2  2  ; D 2    Di2 j D 400 p 3  3  ; D 3    Di3 j D 1 X N * p1  X N2  * p 2  X N3  * p 3 XN   6313.290 p1  p 2  p 3 YN1 * p1  YN2  * p 2  YN3  * p 3 YN   8019.361 p1  p 2  p 3 H N1 * p1  H N2  * p 2  H N3  * p 3 HN   357.266 p1  p 2  p 3 c) Calculul corecţiilor pe creşterile de coordonate c x1  X N  X N1 c x2   X N  X N2  c x3   X N  X N3 

c y1  YN  YN1

c y2   YN  YN2 

c y3   YN  YN3 

c h2   H N  H N2  c h1  H N  H N1 c h3   H N  H N3  d) Calculul corecţiilor unitare c x1 c x2  c x3  1 3  2  kx  kx  kx  D 1 D 2  D 3  c y1 c y2  c y3  1 3  2  ky  ky  ky  D 1 D 2  D 3  c 1 c 2  c h3  3  k h1  h 1 k h2   h k  h D D 2  D 3  - C.147 -

Topografie

e) Calculul coordonatelor relative compensate  101  k y1 * D33101 y 33101  y 33 x  x   k 1 * D 33101

33101

33101

x

  N  k y1 * D101 N y101 N  y101

1

  N  k x * D101 N x101 N  x101

 x    X 1

N

 y    Y 1

 X 33

N

 Y33

  201  k x2  * D59 201 x59 201  x59

  201  k y2  * D59 201 y 59 201  y 59

  N  k x2  * D201 N x 201 N  x 201

  N  k y2  * D201 N y 201 N  y 201

 x    X

 y    Y

2

N

 X 59

2

N

 Y59

 301  k x3  * D78301 x78301  x78

 301  k y3  * D78301 y 78301  y 78

 302  k x3  * D301302 x301302  x301

 302  k y3  * D301302 y 301302  y 301

  N  k x3  * D302 N x302 N  x302

 x    X 3

N

  N  k y3  * D302 N y 302 N  y 302

 X 78

 y    Y 3

N

h33101  h33 101  k h1 * D33101

 Y78

  N  k h1 * D101 N h101 N  h101

 h    H 1

N

 H 33

h59 201  h59  201  k h2  * D59 201   N  k h2  * D201 N h201 N  h201

 h    H 2

N

 H 59

h78301  h78 301  k h3  * D78301  302  k h3  * D301302 h301302  h301   N  k h3  * D302 N h302 N  h302

 h    H 3

N

 H 78

3. Calculul coordonatelor absolute X 101  X 33  x 33101 Y101  Y33  y 33101

H 101  H 33  h33101

X N  X 101  x101 N

Y N  Y101  y101 N

H N  H 101  h101 N

X 201  X 59  x 59  201

Y201  Y59  y 59  201

H 201  H 59  h59  201

X N  X 201  x 201 N

Y N  Y201  y 201 N

H N  H 201  h201 N

X 301  X 78  x 78301

Y301  Y78  y 78301

H 301  H 78  h78 301

X 302  X 301  x 301302

Y302  Y301  y 301302

H 302  H 301  h301302

X N  X 302  x 302  N

Y N  Y302  y 302  N

H N  H 302  h302  N

- C.148 -

Topografie

PUNCTE VIZATE

STATIA

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 1) Distanţe înclinate m

1 33

2

cm

Orientări 

SinCos

Unghiuri verticale  G

3

C

Cos2 CC

4

Tg

Unghiuri orizontale  G

5

C

CC

6

7 175

101

188

694

-1

30

71 175

101

75 N

202

252

-2

07

03

299

93

81 75

N

54 221

S

24

38 54

59

288 201

155

714

-2

97

82 288

201

319 N

282

419

0

41

59

169

23

23 319

N

54 65

S

16

70 54

78

124 301

152

999

1

02

38 124

301

95 302

169

112

-2

21

79

228

49

93 95

302

5 N

177

831

-1

55

85

290

17

07 5

N

54 151

S

47

16 54

- C.149 -

Sin

CALCULATE CORECTII COMPENSATE G C CC

Cos

8

42 -0 42

59 03 56

48 -0 48

78 05 73

24 -0 24

40 08 32

64 -0 64

78 18 60

41 -0 41

55 35 20

24 -0 24

85 53 32

37 0 37

68 20 88

87 0 88

75 40 15

70 0 71

68 60 28

23 0 24

52 80 32

Tθ1=87cc

Tθ2=87cc

Tθ3=100cc

Topografie

cm

m

9 188

202

cm

m

10

cm 11

177

cm 13

m

H

cm

m

14

16

17

cm 15

773 036 809

71 0 71

028 007 035

-3 0 -3

874 016 858

6237

403

7832

009

363

825

101

145

75 -0 75

926 039 887

187 0 187

344 008 352

-6 0 -6

576 017 559

6313

290

8019

361

357

266

N

ey = -0.015 cy = 0.015

eh = -0.033 ch = 0.033 Th1 = 0.125

544

-27 0 -27

594 030 564

-153 0 -153

076 016 060

-7 0 -7

282 021 261

6228

449

8288

717

355

382

201

413

84 0 84

786 055 841

-269 0 -269

385 029 356

1 0 1

845 039 884

6313

290

8019

361

357

266

N

ey = -0.045 cy = 0.045

T2=0.347

169

Y

-174 -0 -174

ex = -0.085 cx = 0.085

152

m

12

T1=0.314

282

cm

X

654

ex = 0.076 cx = -0.076

155

m

COORDONATE ABSOLUTE

Observaţii

m

COORDONATE RELATIVE  X  Y  H Calculate Calculate Calculate Corecţii Corecţii Corecţii Compensate Compensate Compensate

NR.PUNCT

Distanţe orizontale

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI (tabel 2)

eh = -0.060 ch = 0.060 Th2 = 0.132

979

-57 0 -57

161 000 161

141 -0 141

899 022 877

2 -0 2

460 034 426

6125

301

7834

823

367

586

301

009

10 0 10

926 000 926

168 -0 168

656 024 632

-5 -0 -5

890 038 928

6136

227

8003

454

361

659

302

778

177 0 177

062 000 062

15 -0 15

932 025 907

-4 -0 -4

353 039 392

6313

290

8019

361

357

266

N

ex = 0.000 ey = 0.071 cx = 0.000 cy = -0.071 T3=0.389

eh = 0.111 ch = -0.111 Th3 = 0.141

- C.150 -

Topografie

6.1.2.e. Drumuirea închisă pe punctul de plecare X N B B C



1 1

i

1

A

C

n-1

A

2

2

A

2

3

n-1 n-1

3 3

Y

Figura 6.18 – Drumuire închisă pe punctul de plecare

Elemente cunoscute: coordonatele punctelor A, B, C Elemente măsurate pe teren:  ωi – unghiurile orizontale exterioare  i – unghiurile orizontale interioare  i – media unghiurilor de pantă  li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire Etape de calcul: 1. Calculul distanţelor orizontale şi a diferenţelor de nivel j hij d ij  lij  cos ij

lij ij i

hij  d ij  tg ij

d ij

2. Calculul şi compensarea orientărilor a) Pe unghiuri Folosim unghiurile interioare   i  200 g  n  2      'i   '1   ' 2 ...   ' A  c  200 g  n  2    'i

k 

c n

, n  numarul de unghiuri

Folosim unghiurile exterioare   i  200 g  n  2      'i   '1   ' 2 ...   ' A  c  200 g  n  2    'i k 

- C.151 -

c , n  numarul de unghiuri n

Topografie

 1   '1  k  2   ' 2  k

 1   '1  k  2   ' 2  k

  n 1   ' n 1  k

  n 1   ' n 1  k

 A   ' A  k  A   ' A  k Se calculează unghiul de orientare a staţiei A c' A   AB  M B  c' A  p1  c' ' A  p 2   c A  c' ' A   AC  M C  p1  p 2 Se calculează orientările compensate  A,1  c A  M 1

 A,1  c A  M 1

1,2   A,1   1  200 g

1,2   A,1   1  200 g

 2,3   2,3   2  200 g

 2,3   2,3   2  200 g





 n 1, A   n 1, A   A  200 g  n 1, A   n 1, A   A  200 g  A,1  c A  M 1

 A, n 1  c A  M n 1 '1,2   A,1   '1 200 g '2,3   2,3   '2 200 g  'n 1, A   n 1, A   ' A 200 g

a) Pe orientări

c  v j  ve   A,n 1  ' A,n 1    c k   n 

1,2  '1,2  k   2,3  ' 2,3 2k             n 1, A  ' n 1, A  nk 

Calculul coordonatelor relative a) Proporţional cu distanţa b) Proporţional cu creşterile de coordonate Se procedează analog cu drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi pe direcţii duble, aplicând condiţia matematică:  x  0;  y  0;  h  0 - C.152 -

Topografie

6.1.2.f. Drumuirea cu orientări măsurate direct pe teren

X

N N

 

C

N 1-2

A-1

 B-D

N 1



A  A-C

D n-1,B

B

2 n-1

Y

Figura 6.19 – Drumuirea cu orientări măsurate direct pe teren

    

Elemente cunoscute: coordonatele punctelor A, B, C, D Elemente măsurate pe teren: θ’i – orientările i – media unghiurilor de pantă li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire Etape de calcul: Descrierea operaţiilor în teren pentru măsurarea directă a orientărilor θi Compensările ca la o drumuire obişnuită

X

x'E

x

N AB

A

n-1

1

 l

l

y' E l

AB*

B (B*) Y

y

Figura 6.20 – Drumuirea sprijinită la capete numai pe puncte de coordonate cunoscute - C.153 -

Topografie

6.1.2.g. Drumuirea sprijinită la capete numai pe puncte de coordonate cunoscute Se staţionează în punctele 1, 2, …, n-1 (figura 6.20). Se cunosc coordonatele punctelor A, B (Xi, Yi, Hi) Elemente măsurate pe teren:  ωi – unghiurile orizontale  i – media unghiurilor de pantă  li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire Etape de calcul: 1. Calculul distanţelor orizontale lij ij i

j hij

d ij  lij  cos  ij

d ij

2. Calculul orientărilor Se consideră orientarea primei laturi A-1=0g, şi se transmite: Θ * A1  0 g , axa x in sistem local

Θ *1 2  Θ * A1 ω1  200 g  Θ *n 1,B  Θ *n  2,n 1 ω n 1  200 g 3. Se calculează creşterile de coordonate: x * A1  d A1  cos  * A1 y * A1  d A1  sin  * A1

x *1 2  d 1 2  cos  *1 2

y *1 2  d 1 2  sin  *1 2

  x * n 1,B  d n 1,B  cos  * n 1,B y * n 1,B  d n 1,B  sin  * n 1,B

 x * ij



 d ij  cos  * ij

 y * ij

h' A1  d A1  tg A1 h'1 2  d 1 2  tg 1 2



 d ij  sin  * ij

 h' n 1,B  d n 1,B  tg n 1,B

 h'ij   d ij  tg ij 4. Se calculează coordonatele: - C.154 -

Topografie

X B *  X A   x * ij  X B

YB *  Y A   y * ij  YB

5. Se calculează orientările:  AB  arctg

YB  Y A XB  XA

 AB *  arctg

YB * Y A X B * X A

6. Se calculează unghiul ε:

   A B   A B * 7. Se calculează orientările definitive: Θ * A1  Θ * A1  Θ *1 2  Θ *1 2   Θ * n 1,B  Θ * n 1,B  Calculul şi compensarea creşterilor de coordonate şi calculul coordonatelor absolute se face ca în cazurile precedente.

6.1.3. Ridicarea planimetrică a detaliilor topografice 6.1.3.a. Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)







200

201

202

Figura 6.20 – Metoda coordonatelor polare (radierii)

Elemente cunoscute: - Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y) - Orientările 201-200, 201-202 1. Se calculează: a'   201200  M 200  a' a' ' a a' '   201202  M 202  2 - C.155 -

Topografie

2. Calculul orientărilor pentru punctele radiate:  201i  a  M i 3. Calculul coordonatelor relative: x 201i  d 201i  cos  201i

y 201i  d 201i  sin  201i h201i  d 201i  tg 201i 4. Calculul coordonatelor absolute: X i  X 201  x201 i

Yi  Y201  y 201 i H i  H 201  h201 i 6.1.3.b. Metoda coordonatelor rectangulare (în terenuri cu panta  ≤ 5g)

N 

P 201-202

d1

200

201

d2 P'

202

Figura 6.21 – Metoda coordonatelor rectangulare

Elemente cunoscute: - Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y) - Orientarea 201-202 1. Se calculează: x 201 P'  d1  cos  201 202

y 201 P'  d1  sin  201 202 X P'  X 201  x 201 P ' YP'  Y201  y 201 P' 2. Calculul coordonatelor punctului P:  P  P'  201 202  100 g x P' P  d 2  cos  P' P   X P  X P'  x P' P  y P' P  d 2  sin  P' P  YP  YP'  y P' P

- C.156 -

Topografie

6.1.3.c. Ridicarea detaliilor prin intersecţie liniară

P d1

200

201

d2

202

D

Figura 6.22 – Metoda intersecţiei liniare Elemente cunoscute: - Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y) - Distanţele d1, d2 măsurate 1. Se calculează: d 22  d12  D 2  2  d1  D  cos   d12  d 22  D 2  2  d 2  D  cos   2. Calculul orientărilor:  201 P   201 202  

 202 P   202 201   3. Se calculează creşterile de coordonate, iar apoi coordonatele absolute ale punctului P. 6.1.3.d. Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară

P

200

201

202

Figura 6.23 – Metoda intersecţiei unghiulare - C.157 -

Topografie

Elemente cunoscute: - Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y) - Unghiurile ω şi  măsurate 1. Calculul orientărilor:  201 P   201 202  

 202 P   202 201   2. Se poate scrie: YP  Y201  tg 201 P  ( X P X 201 )    X P si YP YP  Y202  tg 202 P  ( X P X 202 ) Y  Y201  X 201  tg 201 P  X 202  tg 202 P X P  202 tg 201 P  tg 202 P YP  Y201  tg 201 P  ( X P  X 201 ) YP  Y202  tg 202 P  ( X P  X 202 )

6.1.4. Găsirea greşelilor la o drumuire planimetrică Dacă neînchiderile pe coordonate ex şi ey şi deci şi eroarea totală eT   e x2  e y2 nu se înscrie în toleranţele admise cu erori mari, rezultă că s-a comis o greşeală la măsurarea unghiurilor sau a laturilor. Identificarea greşelilor se poate face doar dacă un singur unghi sau o singură latură a fost greşită. Dacă s-au comis mai multe erori, drumuirea trebuie refăcută. 6.1.4.a. Identificarea unei greşeli de unghi

X B

B'' A''

A'

3

1 1

1

A

1

2 2 2

B'

3

3

B

3 B

A 2

Y

Figura 6.24 – Identificarea greşelii de unghi la o drumuire planimetrică - C.158 -

Topografie

GRAFIC  Se raportează la o anumită scară coordonatele punctelor A, A’, B, B’  Se raportează cu raportorul polar ωi şi li în direcţia de la A la B, ajungându-se în B’’ datorită erorii de unghi din punctul 2  Se raportează în sens invers de la B spre A tot polar, ωi şi li, ajungânduse în punctul A’’  La intersecţia celor două trasee se găseşte greşeala de unghi ANALITIC  Se calculează orientările laturilor de drumuire de la A la B  Cu orientările necompensate se calculează coordonatele relative şi absolute ale punctelor de drumuire  Se calculează orientările laturilor pornind de la B spre A  Cu aceste orientări necompensate se calculează din nou creşterile de coordonate şi apoi coordonatele absolute ale punctelor de drumuire  Se compară coordonatele provizorii din cele două drumuiri calculate  În punctul în care coordonatele coincid sau sunt foarte apropiate, vom avea eroarea de măsurare a unghiului ce necesită remăsurat 6.1.4.b. Identificarea unei greşeli de măsurare a lungimilor O eroare în măsurarea lungimii laturilor poate fi depistată doar când avem o singură latură greşit măsurată. Se presupun unghiurile ωi corect măsurate. X N N 1-2

1

A'

3

A

D1

1

3

2 D2

e

B 3

D3

2

B-B'' B'

D4

A

B 3'

2 D3

D

2'

D4

eD B'' Y

Figura 6.25 – Identificarea unei greşeli de măsurare a lungimilor la o drumuire planimetrică DEPISTARE  Se calculează orientările i şi se compensează  Se calculează cu orientările compensate şi cu distanţele reduse la orizont creşterile de coordonate - C.159 -

Topografie

 Se compară  x'ij ,  y'ij cu X AB , YAB , stabilind neînchiderile ex, ey, constatând neînchideri mari  Se calculează orientarea ey  B  B'' astfel : tg B  B''  ex N B-B'' ey

B

ex

B''

Figura 6.26 – Calculul orientării în funcţie de neînchiderile ex, ey

6.2. 6.2 Reţele de ridicare altimetrică 6.2.1. Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete

M2 M1

M1

b1

a1

bn a2

b2

1 St 1

B

St n St 2

A

2

port e e port e e

A

2

St 1 1

St 2

St n

B

niveleu

Figura 6.27 – Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete

Date: - cotele punctelor A şi B - citirile pe miră ai, bi Etape de calcul: - C.160 -

Topografie

1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul citirilor efectuate pe mire  hA1  a1  b1    h1 2  a 2  b2            hn 1,B  a n  bn 

 hij   ai   bi (CONTROL ) 2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină  a i   b i   h i , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment 3. Calculul neînchiderii pe diferenţe de nivel eh   hij  H B  H A  Th  3 *  i

d

i km

, Th  8  20mm D[km]

eh  Th I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment, în funcţie de aparat 3. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare c h  eh c h   eh

kh 

ch

d

sau:

k h0 

i

ch

 h'

ij

4. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa d i hA 1  hA 1  k h0 * h' A 1

h1 2  h1 2  k h0 * h'1 2                  sau:

hn 1, B  hn 1, B  k h0 * h'n 1, B

 hij

 H B  H A (CONTROL ) 5. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu creşterile de altitudini h A1  h A1  k h * d A1

h1 2  h1 2  k h * d1 2 

hn 1,B  hn 1,B  k h * d n 1,B

 hij

 H B  H A (CONTROL ) 6. Calculul cotelor punctelor drumuirii - C.161 -

Topografie

H 1  H A  h A1 H 2  H 1  h12  H B  H n1  hn1,B (CONTROL ) - Se compară orientarea obţinută cu orientările laturilor - Unde orientarea  B B'' corespunde sau este foarte apropiată de orientarea unei laturi, acea latură a fost măsurată greşit, urmând a fi remăsurată (în acest caz, latura l1-2) 6.2.1.a. Exemplu Tema drumuirii: Date: - cotele reperilor de referinţă RN1 si RN2, HRN1=232.127 şi HRN2=232.427 - citirile a si b efectuate pe mirele instalate în punctele drumuirii Se cer: - cotele punctelor drumuirii 30 si 31 - cotele punctelor radiate 101 si 102

M2

M2

M1

M1

2030 1729 1428 1200 0949 0699

dh3

30

2772 2521 2396 2270 2144 1892

dh2

dh1

3160 2859 2560

St 1

2413 2163 1913

St 3

RN2 (H RN2 = 2 3 2 ,4 2 7 )

St 2

RN1

31

(H RN1 = 2 3 2 ,1 2 7 ) 102

101

15 89

port e e

1

port e e

RN1

3 54 31

St 1 30

St 2

St 3

RN2

niveleu

Figura 6.28 – Exemplu de drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete

Etape de calcul: 1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul citirilor efectuate pe mire h1  a 1  b1  1.130   h 2  a 2  b 2  1.195  h 3  a 3  b 3  0.358  - C.162 -

Topografie

se trec în coloanele corespunzătoare “+” sau “-“ în funcţie de semn 2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină  ai   bi   hi 6.329  6.036  1.130  1.195  0.358 , 0.293  0.293 acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment 3. Calculul neînchiderii pe diferenţe de nivel eh   hij  H RN 2  H RN 1 

eh  0.007mm Th  3 *  i

 d i km

,

Th  3 * 5mm 0.3209  8.5mm eh  Th I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment 4. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare ch  eh  0.007 mm

kh 

ch

d

 2.181365mm i

5. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa d i h1  h1  k h * d1  1.133

h2  h2  k h * d 2  1.193 h3  h3  k h * d 3  0.360

 h

 H RN 2  H RN 1(control ) 6. Calculul cotelor punctelor drumuirii H 30  H RN 1  h1  233.260

H 31  H 30  h2  232.067 H RN 2  H 30  h3  232.427 7. Calculul cotelor punctelor radiate 101 şi 102 folosind altitudinea planului de vizare H VS 2  H 30  a2  H VS 2  H VS 2  234.208   H VS 2  H VS 2  H 31  b2  2 H101  H VS 2  c101  232.665 H102  H VS 2  c102  232.619 - C.163 -

Topografie

CARNET DE NIVELMENT

Inapoi

Inainte

Inapoi

Inainte

2

3

4

5

6

7

RN1

3160 2859 2560

30

1200 0949 0699

8

9

2396 2144 1892

101 102

10

11

12

232.127

d1= =120.2m

233.260

d2= =100.5m

1729 1195 +2 1193

0949

31

31

-

1130 +3 1133

2859 2030 1729 1428

+

Observaţii

Medii

Altitudini absolute

Inregistrate

30

S3

Diferenţe de nivel

MIRA

Intermediare

S1

S2

PE

Altitudinea planului de vizare

1

CITIRI

Pct.vizat

Nr.statiei

Operator…………………….. Verificat de………………. Data…………………

HV= =234.208

2144

1543 1589

232.665 232.619

2772 2521 2270

358 +2 360

2521 2413 2163 1913

RN2

232.067

2163

d3= =100.4m

232.427

Σa = 6329

Σb = 6036

eh = -7 mm

Th = ±8.5 mm

ch = +7 mm

qh = 2.181365

6.2.2. Drumuirea cu punct nodal Date: - cotele punctelor A, B şi C - citirile pe miră ai, bi Etape de calcul: 1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul citirilor efectuate pe mire hi  ai  bi  2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină

 a   b   h , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment i

i

i

3. Determinarea altitudinii absolute provizorii a punctului nodal N - C.164 -

Topografie

H N  H A   hij   2    H N  H B   hij , Th  20mm 3 H N  H C   hij  1

 D km ij

   



 







 







  



 



Figura 6.29 – Drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal

4. Determinarea altitudinii absolute a punctului nodal N

HN  p1 

H N * p1  H N * p 2  H N * p3 p1  p 2  p3

1 ; p2   Di1

1 ; p3   Di2

1  Di3

5. Calculul neînchiderilor pe fiecare drumuire e1h  H N  H N

eh2  H N  H N , sau eh2 eh3  H N  H N

 h    h    h 

e1h  eh3

1

 H N  H A 

2

 H N  H B  , Th  3 *  i

ij

ij

ij

3

 H N  H C 

d 

I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment 6. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare c1h  e1h ch2  eh2 ch3  eh3 - C.165 -

i km

; eh  Th

Topografie 1 h

k h1 

c

k 

ch2

k h3 

ch3

2 h

 Di

1

 Di  Di

mm / m

2

mm / m

3

mm / m

7. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa Di hij  hij  kh * Dij Se tratează fiecare drumuire în mod independent ca o drumuire sprijinită la capete pe puncte de altitudini cunoscute. 8. Calculul cotelor punctelor drumuirii H i  H i 1  hi 1,i 6.2.2.a. Exemplu

+30 st+22 st+24

st+11

31

st+12

RN1

S2

S5

S4

dr+25

+69

+70 S6 S7

+33

+26 S3 +77 dr+14 30

+50 +25

+67

32 dr+16 RN2

dr+33

S3a

+19

dr+48

S1

S11

P3 R5

S10

P2

R4

S9

R3

P1

R2 R1

S8

RN3

Figura 6.30

Tema drumuirii: Date: - cotele reperilor de referinţă RN1, RN2 şi RN3 :HRN1=232.127, HRN2=233.823 şi HRN3=232.848 - citirile a si b efectuate pe mirele instalate în punctele drumuirii - schiţa generală a drumuirii de nivelment geometric cu punct nodal - schiţele drumuirilor 1, 2, 3 Se cer: - să se completeze carnetele de nivelment cu citirile efectuate în teren - să se efectueze controlul foii de nivelment - să se calculeze si să se compenseze drumuirea de nivelment geometric cu - C.166 -

Topografie

punct nodal - să se calculeze cotele punctelor intermediare, ale punctelor situate pe profilele transversale (30+77 si 31+69) şi ale punctelor radiate R1...R5

Schita drumuirii 1

3160 2859 2560

2030 1729 1428

1200 0949 0699

1543

2772 2521 2270

2396 2144 1892

1589

2460

2413 2163 1913

2002

30 +69

+19 +77

31



+26

(H RN1 =229,127)

Figura 6.31 Schita profilului in punctul 30+77

1711

1428

1589

st+24

2119

2996

30+77 dr+14 st+12

dr+25

Figura 6.32 Schita profilului in punctul 31+69

1631

2112

2002

2436

st+22 st+11

2924

1215

3691

31+69

dr+16 dr+33

dr+48

Figura 6.33 - C.167 -

Topografie

Schita drumuirii 2 2196 1944 1692

1998

2433

2910 2658 2406

2840 2589 2338

2123

1790 1541 1290

1491

2132

2663

2857 2608 2358

+33 +67

33

2435 2318 2200

35

+50 32

3005 2892 2779

2372 2120 1870

+30

+70

+25

34

(H RN2 =230.823)

Figura 6.34

Schita drumuirii 3 2302 2002 1702

2886 2586 2286

2833 2550 2268 1892 1714 1536

2474 2194 1915

2385 2208 2030 1789 1693 1598

1495 1402 1309 32

RN3 (H RN3 =229.848) P1 P3

P2

06

07

90

12

R1 (1414)

R5 (1042)

R3 R2 (1314)

Figura 6.35

- C.168 -

R4 (0733)

Topografie

CARNET DE NIVELMENT

RN1 S1 30

30

31 S2

+19 St+12 St+24 Dr+14 Dr+25 +77 31

32 S3

S3a

+26 St+11 St+22 Dr+16 +69 Dr+16 Dr+36 Dr+48

PE

Inregistrate InterInapoi Inainte mediare 3 4 5 3160 2859 2560 2030 1729 1428 1200 0949 0699 2396 2144 1892 1543 1711 1428 2119 2996 1589 2772 2521 2270 2413 2163 1913 2460 2112 1631 2436 2002 1215 2924 3691

Diferenţe de nivel

MIRĂ Medii Inapoi

Inainte

+

-

6

7

8 1130 +1 1131

9

2859

Altitudini absolute

Observaţii

2

CITIRI

Altitudinea planului de vizare

1

Pct.vizat

Nr.statiei

Operator…………………….. Verificat de………………. Data…………………

10

11

12

232.127

1729 1195 +1 1194

0949

233.258

2144 HV=234.207

358 +0 358

2521

232.664 232.496 232.979 232.088 231.211 232.618 232.064

2163

232.422 HV=234.584

HV=233.363

Control foaie nivelment Σai-Σbi = Σδh’ = 6.329-6.036=0.293 eh = -1.3 mm Th = ±11.3 mm ch = +1.3 mm qh = 0.003997

- C.169 -

232.124 232.472 232.953 232.148 232.582 232.148 230.439 229.672

Topografie

CARNET DE NIVELMENT

RN2 S7 35

35 S6

34 +70 +25 34

S5

33 +50 +30 33

S4

32 +67 +33

PE

Inregistrate InterInapoi Inainte mediare 3 4 5 2435 2318 2200 3005 2892 2779 2372 2120 1870 2857 2608 2358 2132 2662 1790 1541 1290 2840 2589 2338 1491 2123 2910 2658 2406 2196 1944 1892 2433 1998

Diferenţe de nivel

MIRĂ Medii Inapoi

Inainte

+

-

6

7

8

9 574 0 574

2318

Altitudini absolute

Observaţii

2

CITIRI

Altitudinea planului de vizare

1

Pct.vizat

Nr.statiei

Operator…………………….. Verificat de………………. Data…………………

10

11

12

233.823

2892 488 -1 489

2120

233.249 HV=235.367

2608

233.235 232.705 1048 -2 1050

1541

232.760 HV=234.298

2589

232.807 232.175 714 -2 712

2658

1944

231.710 HV=234.366

232.422 231.933 232.368

Control foaie nivelment Σai-Σbi = Σδh’ = 8637-10033 = -1.396 eh = +6 mm Th = ±11.8 mm ch = -6 mm

qh = -0.01647

- C.170 -

Topografie

CARNET DE NIVELMENT

RN3 S8 P1

P1

S9

P2 R1 R2 R3 P2

S10

P3 R3 R4 R5R1 P3

S11 32

PE

Diferenţe de nivel

MIRĂ

Inregistrate InterInapoi Inainte mediare 3 4 5 2302 2002 1702 2886 2586 2286 1892 1714 1536 2385 2208 2030 1414 1314 1207 1789 1693 1598 1495 1402 1309 0690 0733 1042 2833 2550 2268 2474 2194 1915

Medii Inapoi

Inainte

+

-

6

7

8

9 584 +1 583

2002

Altitudini absolute

Observaţii

2

CITIRI

Altitudinea planului de vizare

1

Pct.vizat

Nr.statiei

Operator…………………….. Verificat de………………. Data…………………

10

11

12

232.848

2586 494 +1 493

1714

2208

232.265

HV=233.979 232.565 232.665 232.772 291 +1 292

1693

1402

231.773

HV=233.466 232.776 232.733 232.424 356 2 358

2550

232.064

2194

232.422

Control foaie nivelment Σai-Σbi= Σδh’ = 7959-8390 =-0.431 Th= ±11.7 mm

eh= -4 mm

1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul citirilor efectuate pe mire hi  ai  bi  se trece în coloanele corespunzătoare “+” sau “-“ în funcţie de semn, 2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină  a i   bi   hi , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment 3. Determinarea altitudinii absolute provizorii a punctului nodal 32

- C.171 -

Topografie

  H RN 1   hi  232.420  H 32    H RN 2   hi2  232.427, Th  20mm  Di km H 32    H RN 3   hi3  232.417  H 32  4. Determinarea altitudinii absolute a punctului nodal 32  * p 2  H 32  * p3 H  * p1  H 32 H 32  32  232.422 m p1  p 2  p3 1

p1 

1 ; p2  1 D  i

1 ; p3  2 D  i

1  Di3

5. Calculul neînchiderilor pe fiecare drumuire 1 e1h   hij  H 32  H RN 1    H 32  2mm e1h  H 32

 h    h 

  H 32  5mm sau eh2  eh2  H 32

ij

  H 32  5mm eh3  H 32

ij

eh3

2

 H 32  H RN 2 

3

 H 32  H RN 3 ; eh  Th

6. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare c1h 1 kh  1 mm / m  Di 1 1  ch  eh  2 mm c2 ch2  eh2  5 mm , k h2  h 2 mm / m  D  i ch3  eh3  5 mm c3 k h3  h 3 mm / m   Di 7. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa Dij

hij  hij  kh * Dij 8. Calculul cotelor punctelor drumuirii H i  H i 1  hi 1,i 9. Calculul cotelor punctelor de pe profile, al punctelor intermediare si al punctelor radiate folosind altitudinea planului de vizare H VS 2  H 30  a2  H VS 2  H VS 2   H VS 2  H VS 2  H 31  b2  2 H101  H VS 2  cst  24

6.2.3. Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de cote cunoscute Între punctele A şi D s-a executat o drumuire de nivelment trigonometric măsurându-se pe teren următoarele elemente topografice: - C.172 -

Topografie

a) lungimile înclinate (Li-j) s-au măsurat cu panglica de oţel dus-întors; b) unghiurile zenitale (Zi-j) s-au măsurat în fiecare staţie în ambele poziţii ale lunetei; Cotele punctelor A şi D sunt: HA = 202.181 + 1.5 N [cm]; HD = 208.930 + 1.5 N [cm]; Pentru punctele radiate 116 şi 121 lungimile înclinate s-au măsurat o singură dată, iar unghiurile zenitale în poziţia I a lunetei. SCHIŢA DRUMUIRII B 116

1 A

5

3 4

2

C

D

121

Figura 6.36 – Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Etape de calcul: 1. Calculul unghiurilor verticale (de pantă):  iI j  100  C1,  iII j  C 2  300



 iI j   iII j

 Ij i   IIj i

 ;  ;  i j  2 2 2. Reducerea distanţelor la orizont: Di  j  Li  j cos i  j med i j



med j i

3. Calculul diferenţelor de nivel provizorii: eh  Ve  V j    i  j  H A  D ;

med  imed  j   j i

 i  j  Di  j tg i  j

4. Calculul neînchiderii şi al corecţiei unitare: ch [mm / m] eh  ch ; q H  Di  j 5. Compensarea diferenţelor de nivel:  i  j   i' j  qh Di  j 6. Calculul cotelor punctelor de drumuire: H i  H i 1  hi 1,i 7. Calculul cotelor punctelor radiate: H116  H 3  h3 116 , H121  H 4  h4 121

- C.173 -

2

Topografie

7. BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5.

M. NEAMŢU, E. ULEA, ş.a. – Instrumente topografice şi geodezice - Editura Tehnică, Bucureşti, 1982 M. NEAMŢU, M. TAUB – Topografie I, II - Institutul de Construcţii Bucureşti, 1979 A. RUSU, ş.a. – Topografie – Geodezie - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982 E. ULEA, ş.a. – Îndrumător pentru lucrări practice şi practică de topografie - Institutul de Construcţii Bucureşti, 1984 ***** - Manualul inginerului geodez – Editura Tehnică Bucureşti, 1971

- C.174 -

View more...

Comments

Copyright ©2017 KUPDF Inc.
SUPPORT KUPDF