Tocilescu Dacia Inainte de Romani

www.cimec.ro

DACIA

INAINTE DE ROMANI

www.cimec.ro

DACIA CEHCETAIU ASliPHA POPOHELORU CARH AG LOCUfTC TIElULE JJE A STANti'A IJGNAHII, MAl INAINTE IJE CONCt.JISTA ACESTOHC 'J'IEHI IJE COTHJ\ DIPEHATOI{JULL: THAIANC

llOMA~E

nE

GR. (t TOCILEf'ICU o,,l,ru iu

~iiatiele

fllosuli(e. -

l.imli•ln ia drer,tn. -

leiDI>rl eorrespondiale

~lin .\r~de1aioi

RUIUm ii allu S.,.,i;t.tii

Arehol~~Jiee dia lloim. - l:lm ulln ~olri dr~ Dante~ khdts ~'in PM~is

OPERA PREMTATA DE SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA LA 1R77 . DIN t'ONmTLU ODOHESCt:

":? _ __ .

Cu 38 st:lmJII\

1itlaograJlliÎntc~.

.- '~

4 chartl'. d',b1 cat•c 2 si 171 ,figuri in t'cxtu. '-,

-~-·

---

(•romo1itboţ;t'allhiatt',

..

PARTEA 1. GROGRAPIII'.! ANTICA A IJACJF:(. -

PAHTIU 11. E'rJJ:-nrope:1i (gre~o-italici), c.~u,

~

n.

Prohe c iJ Phrygii nu appartinu grupei de popore eranicc, ci sun tu indogrrmani europeni.-- Annalp'a glo~.eloru phrygien{'. . . . . . . . . .

§. 14. Probe cll Thrncii nu ~nntu nici Ar!i. nici midilocitori intre Arii şi Europeui, ci appartinu grupei europene a Indo-Germani,luru - Annalys'a glos;;eloru thrace. . Ursturile d'in Jnnb'a thr~cn. prin urrnnre si celle geto-dace, nu prin ernnir'a se plltu e~pli ca. . . CARITOJ,ULU

P r o b e

l'l~

Jt:f,

2tl0

IX-l~a.

p h i 1 o 1 o g i c e.

GLo!unr: GETo-nAclcu.

cn ce comta ustnril,• d'in

limh'a grto-ilacira.

I. Cm·i nte transmise rle cot re scriitorii t•echimei : § 1. Numiri de plante : a. Dioscorid''· b. Apuleiu. c. Ga lienns.

202 214

216

§ 2. Numi personale gete si tlare : a. Getr. . . 1>. Dace. . . c. Nnmi personale dacc cullcse d'in inscriPtiuni. :Ust'a alfabetica a numilr·ru de origine daca culll•sr d'in inscriptitmi.

II. Kumi grogmpllice tra'llsr.rise de scriitori, cartogl'(lphi si inscriptiuni : a. Cetati. . . . . b. Numi de triLuri dace c. Numiri de riuri rl. Numiri de munti.

II l. Resultatele analy!!ei

re.~t"l'iloru

d'in limb'a geto-daca:

1. Dar.ii appart:nu aceleiasi familii de limbi europene ca si Celto-greco·italicii, Thra.co· illydcii de ua part.•, si Germano-Sll\VO lihvicii de cea·alta parte.- 2. Limb'a. daca

www.cimec.ro

217 219

221

15 nu e•te ua limba eraaica, gJthica seu slavica.- a. 4. 5. 6. P11ncte corntnune alle Getiloru si Daciloru cu Thracii a) numi personale, b) numi geographicc; c) particularitati lirnbistice. - Limb'a GetilorJ si Daciloru este aa limba thraca. Gctii si Dacii nu suntu nici Germani, nici Slavi, nici Celti, ci numai Thraci de origine..

255

CAPITOLCLU X-ka. P r o be § 1.

p h y s 1 o 1 o g 1 o e.

ln~emuarile

physiogra1•hice alle scriitoriloru vechimei despre Geti se reducu la eateva observatiuni superficiale asupra taliei, asupra culorii peru!ui si a pellei. D·.·~pre Daci liJ,Jsescu si acestea. - Cate-va uotitie d'in Hippocrates, Aristotelos, Gahnus si Ovidiu.

258

11 unui po~oru ajunsu la ua trepta iualta de civilisatiuuc, si care un mai exista, ~untu monumentele artii, bustnrilc, statticle si chiarn p'cturile. -- Nu tote aceste documente au de o potriva valo·e pentru cthnographu. . . Lips'a unora atari monumente artistice la Daci.- Ce informati uni se pote trage d'in monedcle dace concavc despre typulu dacu. ·

260

§ :t De na utilitate physiographica mai mare sun tu operilc de arta grece si ro1uane. Printre statude dctorite Scolei de la Pergamos si depu.;e c:î. ofranda de cotre regele At.halos, in Akropoloa Athenei, un'a reprcsenb pre unu resboinicu gdodacu, seu in genere thracu, care luase parte ea mercennru in armat'a Galliloru la luptele acestor'a contr'a regcl11i Pergamului.

261

§ 2. l!atcrialele cella mai bune despre istori'a naturale

§ 4. Statucle cunoscute sub numele de •prisonieri barbari" si destinate a servi ca clecoratii la arce dll triumphu, la [•Ortice si alte edificii, se apropia Jc unu typu commuuu traditioualu si conventionalu, care nu permite a deosebi nationalitatile tl'in punctulu de veuere physicu. . Cari d'1n aceste statue au de obiecta allu r~presentatiunci loru pre Daci, si dateadia cu s·guant a d'in epoc'a lui Traianu.

260

2(i-! 265

§~ .j

s: G. 'l'Nulu dacu stud:atu pre Column'a Traiana. - Descriptiuuclt summara a Co· luumei. - Realismulu istoricu eellu mai pronunciatu si mai tlecisivu domnesce in conceptiunea si esecutarea reliefuriloru.- Artistulu are iotentiunea do a reproduc" unu typu nationala dacu. .\lte monumente alle plasticci, basso-reliefnri si medalii, r~presentandu pN Daci eu fisiono· mi'a loru characteristica. -- T~ntl;nti'a subjectivismului si a realismului in opcrile e arta d'in timpulu lui Traiann.

§ 7 Pene astaili nu avemu macaru unu singura craniu. care sa se potl cu sigu; a11tia atribui Daciloru. -- Trasuri g~neralc dlspre typulu Geto·Daciloru deduse d'in fa,ptulu cu acesti'a erau iudo-europeni, appartineu dero rasaci mediterrance.

C!PITOLULU

P ro be

2fJ8

~71

272

Xl-!~a.

e t h o 1 o g 1 e e.

§ ]. Obiectulu a~estui capitolu.

2i3

www.cimec.ro

16

1. Caracterulu uatioualu si facultatile 1:utelcctuale allt Getiloru si Daciloru.

A. Geti. § 2. Scriitorii vecl1i despre caracterulu indrasnetiu al\u Getiloru.

2iH

§ H. Herodotu numesce prc Geti. pre langa cei mai Titeji, si cei mai drept·i d'intre Thrac'. -Diverse esp\icatiuni an~ opiniunei Je&t'Te sentimc•ntuh de justitia la poporul Il getu.- Cumpetarra, abtinerea de la carne, celibatuln, nu privescu intrrg'a poptllatiune, ci anume classe ~ociale, pro preoti seu unde secte relig;osse. .

275

§ 4. 1\Iandri'a Getiloru impinsa pene la extrem~; alte rapporturi allc anticiluru aoupra 'a· raderului nationalu allu acestui poporu. .

2î6

§ 5. Despre intcligenti'a, dispositiunile naturale si §§ 6 si

oc~11patiunile

Gctiloru.

B. Daci. 'frasurile caracteristice alle Daciloru. - Moravurile loru, mai cura le J~ caht a!le Ueti!Mu.- Gradultl inaintatL1 de civili~atinne la care ajnns~sera - Partea loru cea slaba c~n~t.i 111ai prc susu du totJ in inca~1acitatea loru politica.

278

Î.

279

II. MorMuri si obiceiuri prirate. A.

Geti.

§ 8. ArclJitedur'a caso'luru si orasiclorn Gctiloru.

.

281

§ \J. loter:orulu si molJilierulu caseloru. -· Simplicitatea traiului si a unelte)oru usualc.

283

s hl.

281

Hran'a, beutur'a si olJ;ceiurilc la ospetic. . .

§ 11. Portulu Gctikru comparatu cu allu Thracilorn si allu altoru puporlvgone si trunchiuri a.- l'!Iachini de rrsboiu rnigmatice: niste carre cu tr~i rote, avendn fl>se si verfuri de feru, ~siediate •le Daci pre zidnrile Sarmizl':zethcRci. - c~ aruncau Dacii asediati in .:etatr, asupr'a incongiuratorilorn. Ballistel~ si catapultt>le erau cunnoscutr 5i intrebnint'ate de Vaci.- llescriptiunea catapultei -- Cnrrt>le cu patru rotc de resboiu

:::::;9

§ 46.

~crvicinlu

medicaln nu pute lip'! in armat'a daca.- Obiceiulu ambnssadoriloru dari Je a ingennchi:i. si a 1lepune la piciore scuturile. cr.ndu espun:Jn obiectulu missiunei loru.- Obiceiulu Dacilorn r:i inaintt>a unei e~peditiuni rt>sboinice, sa bea apa d'in nurarr si sa jure cu nu se voru intorce ,Je dltu morti seu b:ruitori. F. lnrluFtri'a si comcrciulJt r;etilotu si Daciloru dupo ru1tiei.

§ 4i Cera·cc caracter·sa mai cu sl-ma ciYilisatinnea poporului e1tropenn primiti\'u fa9ia

rle civilisatinnea poporului indo-europenu este desvoltarea insemnata ce s'a datu agriculturei de ec;; ~xf.l{}IXc;;) t1t1tl(LOAjoi>c;; sx~AOOY, xal Ha[ooo~ (LO.ptoc;; ~Y torc; &r.:' 'Ep~too{}~yooi; mxp~ts}tsto~v E7tEotY 'Al&[oml~ rtc. (21) fra.gm. 190.

www.cimec.ro

20

d'in caus'a scurtimei sila bei a doua d'in ~'X.6&rxt; n'aru pute fi banuitu de falsitate(22). Prin A~tiopii d'in acestu fragmentu cata a intielege pe Assyrieni, cari pene in secolulu allu VII-1•• a. Chr. fura puternici pe marginile Pootului.(23) Alte populatiuni ce mai insira suntu: Galactofagi(24), Arimaspi, Grifoni (1pu1tst;) etc.(25). § 5.

Dero cu incetulu cunooscintiele geografice ale Greciloru dPspre tierrile de Ia DunarP sA immnltiPscu prin stabilirf'ade colonii, intinderea relatiuniloru de comerciu si de politica. Mana-Negra, ce avusese pene aci numele de Mare-Nrospitaliera, Pontos A.ruws, dPvine pr'in euphemismu Mare Ospitaliera, Pontos Euxenos(26). Coloniile Miletului semenate in nordulu marei, do la gurile Istrului pene la Bosphorulu Cimmerianu si Tauaisu, isi reserva pentru mai multe vecuri comerciulu maritimu apropo ~sclusivn. Istrosu, Torni, Odessus, Olbi'a, cele mai vechi d'io aste colonii milesiane, suntu dupo inceputnlu secolului "lu VII 1•a(27). Loru 8(\ datorPsce raspandirea unoru idei mai Psacte despre tierrile Scythict:~, si chiaru notiunile poemei orphice despre navigatiunea argonautica in ce privesce nordulu Pontului. Acesta poema, ajunsa peue la noi in ua forma posteriora chiaru lui Onomacritn, cullegetorulu si clasificatorulu canteceloru antice (illtre 500-550 a. Chr.), de ro alu carui fondu Pste in realitate anticu(28), asiedia in jurulu MaPotidei pe: Geloni, GPti, Sa uromati, Arimaspi si alte triburi; iara la estr• mitatile nori! ului pe: Pacti, Arctei, Lelioni, Scythii arma ti cu sageti si inchinatori ai lui Aresu, Taurii omucidi, Hyperboreni, Macrobieni, Cimmerieni etc.(29). Form'a legendei ansP p1strata de Pindarn in a patr'a oda (comvusa in annulu 462 a. Chr.) trebnindu a se pune in acordu cn progrr sulu ideiloru geografice ale timpului, dP la Pha~e dnce nav'a in Pontulu Euxinu; de aci in marea Erithrea si lacnlu Tritonisu sitnatu in fnndulu Syrtdoru(30). u,masii lui, ceva mai bine informati 11!1 mai ingadu~scu a crede co Pontulu Euxinu commuuica cu marea (22) Cuno op cit., p. 249. - Niebulw, op. cit. p. :l65, citesce

aştu-feliu

versulu de susu:

c:AI-

lHomx~, .\l"(t>i~ t'-ljos ~'X.6{}rxt; t1t1tlJP·OA"(06t;. • (· :l) Mo,·ers 011. cit., 111, 105: «in der mythischen Erdkunde der GrieclH'II war .Aethiopien ge· w.. •hnlichc Bczcichnnng fiir Assyrien.» Vedi acolo argumentele pe cari se intemeiadia. (24) fragm. 189, la Strabo VII. 302, d'in Ephorus, cartea l V · «l'AIX'X.toplijll.l\1 stt; IXtiX\1 1 &1t~­ Y!lt~ ot'X.l '€x6vtrov. (2G) fragtu l!JI. --Despre geugraphi'a lui Hesiodu vedi in genere: Woss, Weltkunde der .Alten, p !li seq. Ukert, Gcogr. de Gr. u. Rrim. I, 1, p. 36, si Sickler, Handbuch d. alt. geogr. p. 55 seq• (2•;) l•:ratusthenes ap. Strab. VII, 2~)8. Simonides, epigr. 89. Anthol ed. Jacob, t. 1, p. 76.Etym. M. v. :dî~mo~ 7t6YtOt;, p. 3S2 (27) Scymus Chius v. 747 si 804--807 cd. J,ctronue, 1840. Despre coloniile grecesci de la Marea. Negră vc~i litcratur'a adunata in l'ol'bigcr, Handb. rlcr A !ten geogr. L p 41. not'a 55. (~HJ ltuhukeniu~ l•:pi8t. crit, p ~28 1782; ~lnniHJt'l, Geogr. de1· Gricchen und Boem., IV 26i Ht>yue Hxc. J, ad Aen Vli, Volf, Proleg. ad. llomer. Vlvilln de St. Mnrtin, op. cit., p. 45. (~9) 01'JJh. A1·gona1tt. v. JU:l8 S, in sfaramaturi alterata chiaru de scriitorii posteriori, -aceste notitie ne lasa us negura aprope deseversita assupr'a tierriloru d'intre Carpati si Dunare, pe care abia Herodotu o risipesce in parte, deschidiendu portile Istoriei Daciei. CAPITOLULU ll-1•a

Herodotn §1.

Nu este multn timpu de candu method'a critica istoricd a isvoreloru a inceput•1 se castige in domeniulu Istoriei antice unu terrimu fixu, pe candu in ce privesce geograli'a vechia, ea lasa pef!e adi anco fortA multu de doritu. Acest'a se confirma pe deplinu studiandu cim-va intins'a literatura la care a datu nascere nuruai a patr'a r:arte d'io Istoriile lui Herodotu, litcratura care ne presinta systemele cele mai contradicut6re, intemehte numai pe simple supositiuni, si imprejurarea ciudata anco : co cu fie-care nou commentatoru apare si unu nou modu de interpretati una a dateloru parintelui istoriei (1). (50) fr. n. 170 : 'A!La.ooMt, l:xu{)-rx.ov s&vo~. (51) 'A!LOV(tOY, m;/l[oY ~oc'X.IiiY, 'EAA.a.vtx6v ~xu{}-txot~ la. Steph. Byzantinulu. (52) Schol. Apolion. IV 322.- Miiller, Fra.gm. hist. gr. l 57 fragm. 92. · (1) Scrierile principale suntu : Cellarl Notitia orbis antiqui; edit. Conrad Schwa.rz Lipsi!!! 1731, tom. J, pag. 401 sq.-Th. S. Bayeri De Scythice situ, qualis (uit sub cetatem Herodoti in Commental'. Academice Scientia.1·. Petr·:Jpolitanae, 1728, tom. 1, pa.g. 400 sq; seu : de origin. et priscis seclibus Scytluwum, in alle selle opusculis ad histo1·iam antiquam, Hal. 1770 in 8.- Elchhorn, llist. ant. e gr. I p 405 sq. - F. \',Beer, Erliiut. de1· von .ilerodot und Plinius gegebe· ucn Beschreibung des alten Skythiens in Zusatz. zu .Allg. Welt liistorie 111, Il sq.- De Guigues, JI!Cmoire dans lequel on entreprencl de (ixcr la situation de quelgues peuples Scythes, dont il est 1mrw dans Hcrodote, in Mcmoires de l' Amdemie des inscriptions et bclles-lettres, tom XXXV, p. ~39 seq.-d'Anville, Examen critique rl'Jlcrodote, sur ce qu'il mpporte de la Scythie, totu acolo, t. XXXV, p. 573 snhof, l. c., Hasdeu, l. c.-Rawllnaoo. 111.-Cobetr, (XIII, 14) care presupune in 'Ispcxoo~

www.cimec.ro

45

dialectele hellenice(78), iose nu si positiunea geografica(79), pentru co nu trei, dero nici chiaru unu riu nu asista, intre Seretu si Prutu, care se se verse directu in Dunare. - Kolster (p. 14) crede a inlatura dificultatea schimbandu in textulu lui Herodotu: o~& 11scroo t6otrov l6vts~. pe l6vn:~ in 's6vts~, pe care apoi raportandu-lu cotre tA.Iiaaro ajunge la conclusiunea : co celle trei riuri Ararus, Naparis si Ordessus (dupo elu Ialomiti•a, Damboviti'a si Argesiulu) suntu mai mici de catu Prutulu, si mai mari de catu Siretulu. Iose pentru a scapa de ua greutate Kolster a creatu trei, si anco de mai mare importantia: 1) lectura s6Yt~>c; in locu de l6vts.; nu se justifica priit nici unu manuscriptu de vre-ua insemnatate(SO); II) Ialomiti'a, Dambovi· ti'a si Argesiu nu suntu nici de cumu mai mari de catu Siretulu; si ce este mai multu: III), Damboviti'a nu e unu afl.uentu directu alu Dunarii, ci alu Argesiului(Sl). - Altfelu de systemu de interpretatiune a lui o~ti 11scroo ne propunu criticulu rusu Nadezdin si d. Hasdeu. Pentru d-loru o~ti !LEOOO 'tOU't(J)Y l6Yts.; nu au aci simtiulu obicinuitu cmedium inter hos wrsum tenentes:. zwischen, intre, ci de chis mediantibus, moyennant, mittelst cprin intermediulu:., asia co criurile Ara rus, Naparis si Ordessus nu se versa, dupo Herodotu, de a dreptulu in Dunare, ci prin intermediulu Poratei si Tiarantului (Seretului)» (82). Si in acestu cbipu Nadezdin identifica pe Araros cu Moldov'a, Naparis cu Bistriti'a, si Urdessud cu Berladu, eate-si trele versandu-se in Siretu(83). - Contr'a acestui systemu se pote invoca : I, traducerea lui o~ti jlkaoo, prin cmidilocire, moyennant» nu se justifica prin nici unu textu d'in Herodotu(84) a lni Ptolemeu form'a intermediar ia intre Tiarantus si Seretu dice hotaritu : cAl tii potu (p: 14) altn-felu se decida; mie inse mi se pare assemenarea numelui intre Tiarantus si Seretu asia de hotarit6re, asia de isbitore chiaru .... • (78) Cortius Griech. Ethimol. Leipzig 1869 in 8, p. 213.(79) Identitatea Tiarantului cu Tiss'a, Teleormanulu seu Cern'a nu are nimica in sprijinulu se•; coei in ce privesce pe Tiss'a Herodotu pare a o confunda cu afluentulu seu Muresiu, pe care'lu numesce Maris. (IV 48). - Cern'a este asia de neinsemnatu riuletiu, co nu e probabilu a fi pututu ajunge pene la cuunoscinti'a coloniiloru pontice, isvorulu informatiuniloru lui 1'lerodotu. Totu astufelu si Teleormanulu, care celu putinu nici se versa in Dunare. Deco Goos crede a afla numele Teleormanului in Tiarantus lui Herodotu, noi nu vedemu in T+e-f-l+i+o+r+m+a+n posibilitatea. unei analogii cu T+i+a+r+a+n+i+o+s. Si apoi numele Teleormanului ~ste de ua data, relativu vorbindu, recenta, fiindu unu cuventu curatu comauu ctelh-stultus; •ormap~ boscus (Klaproth, Vocabulaire latin, pe1·san et coman. lJUm. relatifs a l'.Asie, t. 8, Paris 1828), Kinnam III p. 94 : tsvoo op11aY. - CoUJp. Hasdeu, Col. Traj. an. VIII, p. 4 : Originile Craiovei. ' (80) Numai in editiunea lui Bekker 1845 se afla ~O\Its~. Mai in t6te mscr. si editiunile mai bune, Herodoti Musae ed. Creutzer et Băhr, Lipsiae 1832; -ed. DindQrf et Miiller Paris 1844; ed. Stein, Abicht, Rawlins. etc. se gasesce lOYtE~ s~u psovnc;. Kolster dice simplu : clch babe mir erlaubt, ~ovts~ zu ·schreiben wie auch Hansen hat.~ (81) Asemena.rea ce face Kolster (p. 14) intre Araros si Jalomiti'a., cumu co adica cea din urma n'aru fi de câtu form'a 'A/..a/..6~ cu reduplicatiune attica, nu e soriosa.-Altu-felu se scie co atâtu Ialomiti'a câtu si Damboviti'a suntu slavismele cele mai necontestabile d'in topografi'a n6stra. Vedi Hasdeu !stor. Crit. II ed. p. 265-68) (82) Ist. Crit p. 183. - Nadezdln op. cit. p. 75. (83) Idem Nadezdln. (134) In IV 49 cu totul alt·felu se esprima Herodotu cându vorbea ce despre unu afiuente alu unu riu, care se versa in Dunare•

www.cimec.ro

46

s4u d'in vre unu altu autoru elaBsicu grecu. Pote co 8ta fL'ooo tardiu, in cursulu Evului-mediu isi voru fi lua.tu acceptiunea : cquo interveniente vel cujus npera aliquid perficitun 8ta [J.iooo ~Xbtoo, 8ta [J.Eaoo &v3poo1toY etc.(85), coei celoru antici ea remsne absolutu necuonoscuta(86); II, Chiaru dtko ota f1€aoo se ia in simtiu de cmedilocire~, Nadezdin identifica cele trei riuri cu trei a:ftuenti ai Seretului, pe candu Herodotu dice 8ta (J.tooo tootrov, cprin mediuloculu acestorn-a~ adico si allu Prutului-nu n'umai aZlu Siretului; - III, Estfl pucinu verisimile a fi ajunsu la cunnoscinti'a lui Herodotu nisce afluenti ca : Gigi'a, Sarat'a, Nirnov'a, Lapm'lin'a, Thigheciu, Trotusiu, Putn'a, Rimnicu, Moldov'a etc.,-pe candu mai lesne potea elu aflâ despre esistenti'a unorn riuri ca Argesiu si Ialomiti'a cari se versa de-a dreptulu in Dunare; IV, deco numele Tiarantus se recunnosce in Sere tu, nu se ~6te nega si Ordessus in Argesiu(87) si Marisus in Muresiu; si :-, Tiarantus aru potea fi Siretu, cumu Ordesus=Argesiu, fora a fi nevoi11 se se .'lchimbe simtiulu cuvint.,loru ota [J.€aoo, coei Herodotu avendu cunnoscintie forte superficiale df'spre localitatile Dunarii era posibilu a se inBiela, oumu s'a si insielatu in realitate. § 8.

Alu flieselea afluentu alu Duoarii-dero care nu A socoti tu de Herodotu intre cei cinci isvoritori de pe chiaru pamentulu scythicu, e~te Maris, despre care dice : 'E~ as 'Ar!X36parov Ma.pt~ 1t0t1X(J.6&re, care n'aru putea fi de câtu Oltulu,-acestu argumentu dicu, ori-câtu de ademeni torn se pare la prim'a data, anse este departe de adeciO.e lucrulu.- Aci nu este vorb'a de unu afluenta alu Oltului, cu numele Marisca, pentru a conchide la identitate de relatiune nominale ca: .Prutetiulu" cotre cPrutu•, cDamboviciora• catre "Dambovitia" .Oltetiulu" catre .Oltu" etc, ci de doue riuri ce isvorescu d'in puncte deosebite, suntu departata ~nele de aÎtele, si separate prin alte riuri. Apoi, statinnea Trans-marisca ne ocurge in monumente posteriore secolului alu patrulea, pe cându fontane sigure ne areta co riulu Oltulu (Alu tus) avea deja in secolulu 1-iu dupo Christosu, numele seu actualu Aru urma atunci ca Argesiulu sa si fi luatu numele de Mariscus intr'ua epoca anteriora cellu pucinu secolului 1-iu, dupo d. Ha.sdeu chiaru ina.inte de Nmvius (54. a. Chr.),-candu adico d-sea pretinde ca Oltulu purta numele de Maris,-si astu-felu Argesiulu numitu prin comparatiune Mariscus sa-si fi pa~tratu multe secule in urma acestu nume, de si Oltulu incetasse d'a mai fi Ma.ris. - Dero atunci dupo ce limba trebuie sa esplica.mu pe isca d'in Marisca, dreptu snfixu deminutivalu? Nu Roma.niloru, si mai pucinu anco Greciloru, se datoredia. numele Marisca. Ua data anse ce nu gasimu in vre ua fontana, co Argesiulu se chema Mariscus, conclusiunile trase d'in mentionarea unei statiuni Trans(*l Ed. FitiXlWY oE: MEAIX"()(A11lYWY. clncependu de la Istru si inaiutandu spre interiorulu pamentului, Scytbi'a e marginita mai antaiu d" tierr'a Aga.thirsiloru. apoi de a Neuriloru, allu treilea de a Androfagiloru, si in fiDe de a Melancblaeniloru.• Intr'altu Jocu (IV 125) rep~>ta co : Neurii (120) Ist. critica a Rom. 1, 206. (121) ldem, p. 201. (122) Herod., IV, 17. (123) Rawlloson, III, pag. 46, notaI. (124) Rawllnson III, Exc. III.-Colster, Undner mai precisu: intre: Mohilevu si Bratzlavu. (125) Herodotu IV 81. Corup. Boeck, Corpus In8ct". (J?-. I. 111.--Potoekl, voy. da11s les steplf etc ed, Klaproth, t. II, p. 158. (126) Rawllns. IIJ, Exc.- Colstu, Hauseninli.

www.cimec.ro

se inver.inescu cu Agatirsii, si co acesti'a. ne invoindu Scythiloru urmariti de Persi a intrli in tierr'a loru, esira la hotare armati si impusera respectu Scythiloru. A trei'a indicatiune in fine in IV, 48: co riulu Maris vine d'in tierr'a Agathirsiloru, si se versa in Istru. Dupo aceste aratari mai toti comentatorii nu se sfiescu cu dreptu cuventu de a tiene Transilvani'a ca patria a Agatirsiloru(127).- Deco acestu poporu se intinde si in Tier'a-Romanesca si in ua parte a Moldovei, cumu presupune Hansenius(128), Nadezdin(l29) si D. Hasdeu(l30), deco adico ei umpleu golulu pe care Herodotu ilu lasa intre Dnistru si Carpati si in campiile Tierrei· Romanesci;-cum asemenea deco in actual'a TemesiaJ.la ~rebue cautata patri'a Siginniloru- despre cari Herodotu dice co, suntu «singurii d'intre cei ce locuescu peste Dunare, despre cari potusem afla eu:. si co hotarele loru ajungn pene la Enetii cei de lunga Marea-adriatica, (V, 8-10), si in fine: deco pe lunga Scythi'a propriu-disa numita de Herodotu cScythi'a vechia: &px~rll ~x.uikx.~,» trebue so admitemu si ua Scythia noua, care se fi fostu mai probabile la sudu de gurele Dunarii, d~> catn la nordnlu fluviului, in tierr'a adico numita Dobrogi'a, ero de Strabo: Scythia mica, unde Ephoros, cinci-iieci anni aprope dupo Herodotu si asiedia pe Scythi;-- remanu atatea cestiuni nesigure, ca multe altele ce ne lasa analis'a dateloru lui Herodotu despre tierrile n6stre(l31). Mapp'a alatnrata resuma pene la unu punctu resultatulu rercetariloru de mai susu. CAPITOLU III.

Daci'a dopo urmasii lui Herodoto. §1.

Hippokratu (n. la 468) contimpuranu lui Herodotu, in tractatulu seu (deco va fi in adeveru oper'a sea, cPia-ce s'a contestatu do unii invetiati) 1tspi &spwv, &Mtwv, t61twv(l), despre aeru, ape si locuri, da mai multe particularitati interesante asupr'a Scythiloru. Dupo alu, tierr'a pustie a Scythiloru ~ l:.x.ua-swv ~P1JilL1J(2), este ua cam(127) Rennel414.~Het'reu 1, 1, 94,__:_Kiippen.13. 68.Niebnhr 1, 377.-Rawllns. Llndoer,Cel· ster 27, etc. etc. (128) p. 54. (129) l. c. (130) 1. c. p. 200. (131) Kolster plasmuindu co Herodotu aru fi confundata riulu Donu cu Dunarea asiedia fora multa bataia de rapu pe Budini (cari e verisimilu a 6 ocupatu ua parte d'in Tambovo, intre Donu si Volga) -- h.:nga Dunare (p. 37), in Ungari'a; pe Geloni lunga Fiume (p. 38,) pe Thys· sagati la 'l'his'a, pe Jirci in Bucovin'a, nro marele regatu alu lui ldanthyrsus intre Dnistru si Atgesiu (p. 40-41). ( l) Comp. Hippocmtis nomine quac ci1·curn(emntur sc1·ipta ad ternporis mtiones disposuit Chr. Peterseo, Hamb, 1840. Comp. llalle Lit. Zeit. 1840 nr. 195 Ukert, 273. (2) Aci e nevoie se observamu co in genere E~'Îj(.LO~ (E~Yj(.Lllj) nuinllfmnedia totu de una ua •pustia,» desertu, wiiste, ci ua tierra fora cultura Ri fora locuitori permanenti, in opositiune cu Ot'l!.O(.LSYlj.

www.cimec.ro

55

pie intinsa, plina de pasiuni, fora arbori, scaldata de mari riuri, si locuita de Scythii numiti Nomadi (§§ 92, 93). Acrsta regiune este situata sub constellatiunea UrselOru si aprope de muntil Rhipeeni( 3), de unde sufla neincetatu Boreas. Ghiati'a la munti nici-ua·data nu se topes~e, campiJle suntu acoperite in timpulu dilei de cetia. Sorele acolo pucinu timpu incaldiesce, venturile cele calde arare-ori visitedia ac~sta tierra; mai totu-de-una ierna, totu-de-una humiditate, coei ver'a tiene eate-va dile numai; de aceia schimbarea ano·timpuriloru remane apr6pe nesimtita. (De aq. aer et loc. § 95, 96, 99). Animalele Scythiei nu suntu mari, asia co isi potu gasi sub pamentu adepostu contra frigului(§ 97). Ca domestice elu numesce: oi, boi si cai(§ 95). Lapt~e cestor'a d'in urma serva de beutura Scythiloru, seu se prepara d'in elu un tu de mancare. Boii, parte se nascu fora c6rne d'in pricin'a frigului, la parte li se taie c6rnele( 4). - Hippocrate observa anume co Scythii se servea cu boii la transportulu careloru(5 ).

Ephoros de la Kyme (a carui nascere cade intre ol. 98-100(6) ne da pucine notitie geografice despre tierrile de la norduln Dunarii , dupo eate potemu cunosce d'in poem'a geografica a unui autoru necunoscuta d'in a dou'a jumatate pote a secolului II a. Chr., asia numita Peri11ges'a lui Skymnos de Chios(7). D'in asta poema se vede(8) co Ephoros pu!je pe Karpidi la Istros, ca primulu tribu Scythu, dupo care venia apoi: Aroteres (Plugarii). apoi Neurii, cari se întindeau pene la nordulu uelocuitu (v. 841-843).-Pe caudu Niebuhr(9) identifica pe K1Xp7ttocu d'in passagiulu lui Skymnos cu K1XAAt7ttoiXt ai lui Heredotu, si in loc de sitEY 'Apoot'ijpa:rodotu(lO). So~otimu iose : 1. co : pentru Ephoru Carpidii nu erau Agatirsii, coei pe at't'sti'a elu ii nu· mesce d'incolo de Ti!nais (Don) si Maotis, lunga Sarmati si Geloni la norrlu de Scy(3) Kolster crede co prin muntii Rhipai se intielegu aci Carpatii. (4) Coray ad Hippoct·at. de aet·e t. Il p. 283.-Hippocr. de t·ernrd. IV, p. ~·OR.-Sprl'ngeJ, iibet' Hippocmtes 1, 15b,-Ukert 254.(5) Vedi llistoi·re pt·imitive des peuples de la Russie, de Comte Potocki lfi2!), t. I, p. 216 ~eq.

unu b1111U comeutaru Jespre part~a acest\L a tratatului lui Hippocrate. (6) Snidas., St.rabo XIII, p. 622.-Cic. de Orat. II 13, 57.- Dtsprc elu vedi Ad. Stelkflnseo de Ehpo1· O. {ide atque auctot"itate, Monast. 1857.-0h. Matthiessen, .iaht'b. fiii' philol. suppl. b.

III 877.{7) Ephori fm.qm. ile C. Milller, geogt·. Graeci minorrs 1, pmlegomena LXXV III. (8) V IUl:l seq. epitomes v. 847 Sll· Letronn fr. 78 MtHier, Didot. (9) Klein. Schri{t., 1, ·- 359 nota. (1O) op. cit., p. 204.

www.cimec.ro

25

~o

60

:>O

MAP t o

i 1lustrale- t]J e

SCYTB.IA OF HERODOTCS NB

~ n.tVPt.e.r UN

w'hi.at O•.:cur in H~ ·odctu...•• W, pe Carpidi cu Kcxp1ttcxvot, Carpii lui Ptolomaos (III 5), si in ori-ce casu, trebue a recunnosce in ei prim'a mentiune nominala a Carpatiloru. Insemnata este divisinnea etnografica a lui Ephoros, reprodusa adesea d"l anticitate : In centrulu mappemundului : Grecii cu celle-alte pop')re ale Mediteranei, la resaritu Medii cu restulu pstu cauta tu, candu la Stein'Bm-Anger in Austri'a, candu la Temesvar in Ungari'ă. (pentru cola inceputulu:; .colului XVI Caelius Calcagnini raportandn co loculu unde se afla vechiulu Torni se numia pe timpulu seu Tomisva1·, scriitorii posteriori fura condusi a dice : co trebue se fie Temisi6r'a); cand•1 la Akkerman in Bugiaca (laculu Ovidului), seu la. Kiev. Vedi Mommseo, Oorpus lnscript. latin., III v. pa.rs prior 1873 p. 23 seq. reprodusa pe largu t6te povestole despre mormentulu lui Ovidiu, si petrele adhoc falsificate. - Cantemir, Descript-io Moldavim, ed. Papiu, p. !l : l.1.cus Ovidii, Laculu Ovidului iucolis, prope .Akierman, olim .Albam luliam, in Bassarabia situs, eo nomine pjtissimum illnstris, quod prope hunc notissimus poeta. romanus Ovidius in exilio degere jussus fuisse dicatnr. • ·-Este siguru anse co Tomoi se afla lunga. Kostendje la satulu Anadol-Ko1 (Mommsen C. 1. L.) sCll Tekir-Golla Tuzla-burnu (Tomasrhek. Miscellen aus der alten Geographie, 1867, in Zeitschrift Ustcn·. Gymnas., p. 717). Cf. Schafarlk, Wiener Iahrbucher XLVI p. 49, jahrg. 1846.- .Archae'.ll. Zeitung 1850 p. 140.- A. (•a pod. Vre'tos, La Bulga1·ie ancienne, St. Petersb. 1856, si critic'a. astei carti in Zeitschri(t fiir Allgemeine E1·dkunde, herausgg. von K. Neumann, N. F. 1, Berlin 185'\ p. 347 seq. - Rod. Min:r.lofl', Recensio populm·um Ponticorum, quos Ovidius exsul notos habuit, in Rulletin de la classe des sciences histor, philol., et polit., de !'Acad. Imper. de St. Pete1·sbg. t. X, 1855, p. :.104-327, pune Torni la Mankala. Cf. Sommer, Tt1r· schenbuch fur verbr. geogr. Kenntn. 1832, 11. 133.

www.cimec.ro

60

tablou viu si incarcatu cu natur'a imaginatira a unui poetu, despre clim'a si populatiunile tierriloru de la gurele Dunarii si marea negra. - Frigulu estremu, care face a ingbiatia t6te riurilr, Dunarza, chiaru Pontnlu Euxinu; diapedlle impietrite de frigu, cari stau netopite eate doua ierni, fur tu n'a teribila, care rapesce case, turnuri; pustie· tatea, lips'a de arburi, campiile sterpe acoperite numai de pelinu; baltile si miasmele locuriloru d'in in,pregiuru(ll), rarbari'a locuitoriloru, acestea formedia obiectulu continuu alu plangeriloru uefericitului exilatu(l2). Lui i se pare a fi «la capetulu lumii» cin senulu muntiloru barbari ai Scythiei si Sarmatiei (Trist. V. 12 v. 10; T1'ist. 1, 8 v. 40), la tiermurile Getiloru (Tt·ist. 1, X v. 14) seu Sarwatiei (Tr. IV el. 8, v. 16; IV, 10 v. 110), apr6pe de cele siepte gure ale Dauubiului (Tr. II v. 189) d'in colo d9 cari nu mai suntu de catu ghietiuri si inimicu, si mari, ce 'nghiatia de frigu:. (Tr. II v.195, 196, comp. Tr. Ili, 4 v. 47-51), printre Bessi si Geti (Tr. IV, I 67, etc.).- Numele r~giuniloru si natiuniloru de la Marea-negra, ce se afla in Ovidiu, suntu: Pontulu Euxinu, pop6rele in genere ale Moesiei si Thraciei, Scytbi'a, Sarmutii, Getii, Colchii, Meterreii Jazigii, B1starnii, Bessii, Corallii, Heniochii, Acbteii, Taurii.-Numele Scythicu nu'lu da nici ua data vre-unui poporu, ci numai regiunii, marii, cerului etc., este adico geograficu, ero nu ethnograficu. Prin Scyth1'a elu intielege : partea superi6ra de la gurele Dunarii cotre Resaritu si Nordu (1rist. I, III, v. 61, lll, XII, 55; comp. Trist. IY, IX, 17). Numele Sarmaticu ilu intrebuintiedia in sensu generalu pentru mai multe triburi, nu ause ca nume propriu de tierra (Tr. III, X, 5. 34, IV. 1. 94). Sarmatii paru, dupo Ovidiu, a fi fostu cu Get ii r.u numai vecini, dero si in legaturi strinsa (Trist. V, 7, v. 12, 13).- Getii sun tu pomeniti mai adesu de elu, si mai totu-d'auna insociti de unu epitetu, vorbindu d~'spre ei ca de unu poporu, in senulu caruia traiesce: (1fist. V, 10, v. 38 sq.): Getm e.rtremi, rigidi, dw·i (Tri~;t. V, I, 46), Gttes Mat·ticola (bis) (Trist. V, III, 22), Geta squalidus, tru.r, pharetratus, Getm saevi, infesti (Tri.st. III, XIV, 42) hirsuti (bis), intonsi, indomiti, m11le llacati (Trist. V, VII, 11), inhuma~i, sfolidi Getm (V, X, 38), fcrri, pelliti.-Ellu deosibesce pe Getii, cei d'in coloni'a Thomi (impregiurulu orasiului) amestecati cu Gr.ecii, de J;otre Getii Nomadi (Trist. V, 1Q, 11-12, V, 10, 27), de pre ambel~ maluri ale Dunarii (Tri1.1t. Il, 191, III, 14, v. 41-42). § 4.

In cartea II, elegia unica Trist. citimu : «Hactenus Euxini pars est Romana sinh;tri : «Proxima Bastern:e Sauromat:eque tenent, cH&c est Ausonio sub iure novissima vixque cHreret in impPrii margine terra tui;

197 198 199 200

(11) Comp. K. }'. Peters, Grundlinien zu1· Geographie und Geologie der Dobrudscha, Wien 1867. (12) Trist. III, X; Pont. lll, 8; Trist. VI, XII, 14, 16.

www.cimec.ro

2 tom.

61

«lazylJeS et Colcki Metereaque turba Getaeque 191 «Danuvii mediis vix prokibeftur aqltis. (13) 192 Ultimele doue versuri dau nascere la mai multe intrebari : Ce cauta mai anteiu departatii Colchi lunga Iazigi si Bastarni? Unii sustinn, co Ovidiu a voi tu intr'adinsu a pune pe Colchi la Dunare d'in caus'a vechei fabule, dupo care ua ~ana de Cokhi urmarindu pre Medeea aru fi fundatu Tomis (Trist. III, IX); altii presupunu, co prin Colchi se intiellegu locuitorii d'in Carpati, pentru co ua portiune d'in asti munti numindu-se candu-va Caucas, turna co lunga ei sa se afle si ua Colchida, si prin urmare si unu poporu Colchi, si stinc'a chiaru a lui Prometheu(14). Socotimu anse, co nu trebue a impinge asia de departe deductiunile, nici a cere cu ~trictetia de la unu poetu, condusu adesea in enumerarea numeloru proprii de necesitatea metrnlui, ua precisiune geografica, la care nici elu a cugetatu vre-ua data. Ovidiu amalgamedia t6te pop6rele, ce cun6sce, in giurulu Pontului; nu da vre-na demarcatiune intre ele. Co o mai multu, pentru elu t6te tiermur\le marei negre suntu (13) Celle doue versuri 191 si 192 trebues,cu puse dupo 200, cumu se afla in cditiunile mai nuoi. Vedi Al. Rlese, P. Oridii Nasonis Carmina, voi. III ed. Taucbnitz Lipsi ro 1S74 si prtEfatio XXIII. In ce privesce critic'a testeloru vedi pentru Tristia: Beitrăge zur Handschriftenkunde und Kritik ron J. P. Binafeld, QutEstiones Orid. C1·itictE. I Bonn 1853,8. Il Coln 1855. 4. III Rhein. Mus. XIV, p. 30-40. Observatione.~ O. cr., Bonn 1860. 4. - Ex Ponto, editie critica O. Korn, Lips. 1868. Teubner. - R. 1Yle1·kel, QutEst. Ovid. Cl"iticm. etc. (14) Hasdeu, Istor. Critica 278-287 pare a si gasi Colchi(l'a .cea cu la n'a de auru a Medeei" .Ia Dunare printre bogatele na3sipuri metalice ale Olteniei." Stauc'a lui Promethcu, camu totu acolo, coei .lllartialu scriia unui amicu, care plecâ spre Dunare, co in tierr'a Geti:oru o se gasesca stanc'o. lui Prometheu". • Miles hyperboreos mod o, J\ilarcelline, Trioncs,

Et Getici tuleris sidem pigra poli; Ecce PromethetE 1·upes, et fabula montis, Quam propc. sunt oculis nu ne ade unda tuis ... (MartlaJ., Epig1·. IX, 46. Noi marturisimu: I-iu) co nu all.amu iu versurile acestea ceea· ce d. Hasdeu asigura: .in tierr'a Ge· tiloru este stane' a lui Prometheu; H) chiaru de' aru fi disu acest'a Martialu, critic'a istorica nu trebue se uite, co elu era unu poetu, scriinuu departe in ltali'a, dupo audite numai, si III) co in ori-ce casu, fora probe suficiente, nu se potu localisa in Daci'a nisce antice mythuri: ca Prometheu, ca Colchida seu navigati'a argonaut·ilol"lt cu lan'a cea de auru a Colchidei. Ambele mythuri isi an causele loru real~ (Mover~, die PhOnizier, III .. ) Riulu Phasis d'in Colchi(l'a erâ renumitu pentru tierile aurifere d'in giurulu seu, anco d'in cea mai intunecosa anticuitate (Strabo J, 4\ VII, 499; XI 499.A.tJpiau .i.llithrid. 1031. Schol. !rlsto ph. Nub. 109). Prin Sidonieni, primii exploratori ai tiermuriloru marii-negre, a trebnitu neaperatu se ~junga pene la Greci ua vaga notiune despre acele bo gatii, si acesta notiune cempune togmai fondulu traditiunei argonautice. Ore totu asia de renumita in auru este, seu a fostu pe atuuci-camu la 1250 an ni an te Christ. Olteni'a nostra ?-Apoi fondulu naratiunei argonautice, intru ca tu privesce calatori'a de la Iolkos in 'l'hessali'a pene la Phasis, se realoni si Melanchleni (II 1); ero Sarmati'a o separa de Germaoi'a prin Vistull'a, si o lungesce cotre sudu-estu pene la Istru (30). § 7.

P1iniu celu betranu (nasc. ~3 dupo Chr. +81), de si nu cun6sce pe Stra bone, dero a compulsatu numai in scrierea partii geografice (oatru carti) d'in oper'a sa Historia naturalis, -care este ua adevarata encyclopedie a lucruriloru omenesci, - celu pu-

cinu trei-d1eci si trei isvore romane, si optu-dieci si doue h~llene. Ellu areta mai anteiu co, Dunarea isi incepe cursulu seu in Germani'a, in ve:fulu muntelui Abnoba, si curge sub numele de Danubius prlDe in Illyri'a; aci luandu-si pe acella de Tster, dupo ce primesce in apele se le sie~se-dieci d11 riuri, se versa in Marea Neagra pe siesse guri, anume: 1) gur'a Peuce, de la insul'a invecinata Peuce; 2) Naracustoma; 3) Calonstoma, apr6pe de insul'a Sarmatica; 4) Pseudostomon, cu insul'a Conopon Diabasis; 5) Boreostoma, si 6) Spireostoma (31). De la aceste guri in susu, locuescu, in generalu, dupo Plinius, numai nemuri Scythice: littoralnlu fiindu tinutu de rase diftrite, candu de Geti, (numiti de cotrl\. Romani, Dac•); candu de Sarmati, numiti de cotre(25) Elu este mai vechiu de câtu Pliniu numai cu ::'O' de ani, coei acesta ilu pune intre isvorele sale; posterioru anse lui Cornelius Nepos (III, 45, 90), care era contiruporanu lui Augustu. (26) Pomponll .Melm de situ orbis, Iib. II cap. 2 : .Quidam feri sunt et ad mortem paratissimi, Getae utique. • · (27) lib. 1, 3: .Genlium prima e•t s~ythia, alia qu'lm dicta est, a Tanai in media ferme Pontici lateris : hine in Aegroi parte m pertiuens Thracia Macedoniac adiungitur." (28\ Despre lstru dice: lib. II, 1 : .At. i!lc, ([Ui Scythia~ pJpulos a se![llOntibus dirimit, apertis in Germania fontibus, alio, quam desinit, uomin~ 1-xoritur. Nam per immania magnarum geutium Jiu Danubius est . dein(le ali tor eum adpellautibus accolis, fit Jster, acccptisqne aliqnot a.mnibus. ingens jam, et eorum, qui in Nostrum mare dociduut, tantum Ndo minor, totidem, quot ilie, o~tiis Sed tribus tenuibus, reliqnis navigabilibus, cffluit." (29) Iib. II, 1 : .Hominum primi sunt Scythae, ScytlHu·nnlClliO, queis singuli oculi essc dicuutnr, Arimaspoe : ab eis Issedonas usque ad Maeotida. Hnins t!cxum Buces amnis secat. Agathyrsi et Sauromatac ambiunt." (30) 1. III, c. 5. - Cf. nota 1 Cuno, Dic Skythen p. 1::19. (3!) 7 Historia Naturalis.lV 24.

www.cimec.ro

66

Greci Sauromati (32), si de Hama.xobi seu Aorgi, de vitia sa.rmatica; caodu de Scyhtii bastardi (cari se tragu d'in Sclavi), seu de Troglodyti; apoi l)e Alani si Rhoxolani (33). Tierele asiediate mai stnu, iotrtJ Dunare si padurea H~rcyniana peue Ia castrele de ierna panonniane, le locueseu Carnuntii; campiile, ce se intendu de acolo (campi'a Ungariei de josu), Jazygii, unu tribu sarmaticu; ero: tier'a muntossa. (clllpatica) pene la Tiss'a, Dacii, ce fusessera goniti dfl Iazygi d'in campie(34); la resaritu de Morav'a, suntu Bastaroii si alti germani (35). Pe Neuri si Agathyrsi ii arretta d'incolo de peninsul'a Tauri ca, alatnrea cu Gelon ii, Thussagetii, Badinii, etc. (36). Pliniu de si vedo, ca si antecesorii sei, in muntii Uarpati ua· continuatiune a padurei hercyniannA, aose determina celu d'anteiu portiun~a. Carpatiloru centrali prin indicarea riuriloru : Pathissus si Ma.rus , si num~sce intre Dunare si Dnistru montes macrocremnii (unu apelativu grecu ce in3emoedia: «marii, riposii munti»), cari, dupo tote probabilitatile, suntu platoulu Transilvaniei (37). - Intre alte pop6re ale Scythiei elu pune si pe Auchati, locuitorii de la isthmulu Kimmericu peno la isv6rele Hypanisului (IV, 26; VI, 7), despre cari vorbesce Herodotu (IV, 6), si pe cari Cuno (p. 82) ii identifica cu :E'X.63cu apot~ps~ ai Helletfiloru. § 8.

Tacitu numesce; la rcsaritu de Germani, pe Daci si Sarmati(38), ero hotarele loru dice co se determina parte prin munti, parte prin temere reciproca. - Pe GEti nu-i indica nicairi. (32) IV 25. Cu tote astea, in cartea 1. VI, c. V, 2, deoşibesce pe Sarmati de ~auromati, dicundu anume: "! tergo ejus Epageritae, Sarmatarum populus in Caucasi jugis: post quem Sauromatae". Contradioerile in oper'a lui Pliuius provinu d'in chipulp(J.ECtp"(cx(Zep(J.lCep"(« fep(J.letp"(« Nep(J.lat"(«) 49° 30' Comidava Ko(J.lâau« (Koxlocxucx) 51° 30' Ramidava Pot(J.lâcxua (Pot(J.Eo«Yot) 51 o 50' Pirum . lltpob(J. • 510 15' Zusidava Zouolocxua: . 52o 40' Paloda . II«A.ooa: . • 53° Zurobara Zoup6~«pot . 45° 40' Lizisis (Aizisis?) AtCtoE"(sa-ouacx BcxolA~>toilj(J.a: . 46° 40' Dierna • Alspva . 4 7° 15' Acmonia Ax(J.oYla. 48° Druphegis ApompYJjl'

'

~o

.

...

"''''·

\~'-'

>~ ~-.

. _ ....... ~

.

;;_i

/

.( ;

.

l .

·~

t.'?' /

/'

.. .. ..._:

,..1;-J .-·.p ... " , .

"_

V rA'

1

'.

1 ;:-

r;.";;,.:~}o ... ~

~~"wţ~l~ ' "

o

( .

~-

•

....,

o

t

··

'

• ·./

'.

. ··

t 1J l" T ~ = ,._1~-,. . r !J....' '·

)''

w-}ţ . :. ,~ ~(\Ji.'t}i.'(~

i"'" ',

:_:-_ ., ~ : ,

r,

-

w ..

( ·- --

·-

/ "

• >/ ~

...

!

•.

' ..

'~-

j

.,...."

l

f:;!J

-~ ~

...

-~.

1

Gt IV (.,f) (' 4

;t:. J~ ..

'

1

·:

... rwt& _ (...:>jl_ ~~ v:~-:3 ~· ~~.J ...... -. ...

., .;;_f .'J i

.

""'~

1

'·

'

)

•. '

. l

•)Ilo).

IJ

">

"

'(

1 .

..

•

•' 00

.

.'

,

i

1. - '

i.

...

·o~ ..... JJ..6-"".. e:::rj. G.,..

•"

w

.

...". -

'-A.. "":'• ....,

-•1• ·

·

_j

79

si populatiunei cuceritP, cari deveniau apoi bas'a organieatiunei regulate militare si civile, stabilirei posturiloru si deschiderei caliloru de comunicatiune. Asemeni do cumente de unu caracteru autenticu, ca si lucrarile agrimensorii intre?rinse sub Au gustu, si notiunile culese d'in t6te partile lumii pentru facerea acelui Orbis Pictus, ce figura sub pcrticulu lui Augustu(34), cumu ou mai pucinu multimea de informa tiuoi dPspre Daci'a castigate prin resbelele lui Traianu, si fundarea unei provincie romane,-au peritu cu timpulu in mare parte(35). Câtu de preti6se pentru geografie erau ar.este documente ne p6te da ua idee Tabul'a Peutingeriana. Acest' a charta este numita astu-fflu dupo invetiatulu de la Augsburg, Conrad Peutiogrr (an. 1540), posesorulu copiei facuta in secoluln XIII de nnu calugaru de la Colmar(36), dupo originalulu chartii geografice desemnate sub Imperatuln AIPs. Severu (222- 235)(37), seu cellu multu in secolulu allu IV-lea (38) dup. Chr•. dupo modeluri si mesuratori mai vechi, unele datandu chiaru de la Orbis Pictus(39). In acest'a tabela se pastredia cea mai vechia representatiune cartografica a Daciei cu aratarea tuturoru drumnriloru, orasieloru, statiuniloru si locuriloru mai însemnate, a distantieloru in mile (=2000 pasi) d'intre fie-care . (6S?) Mommsen 1. c, laur. 1550.- Tomaschek si Goos. 1. c.- Ukert 1. c. ti iti, si t'orblger HrJndbuch. 111, 1101 seq., ilu punu la Timisiora. (Temesvar). ·

(52) (53) (54) (55)

Goos,

www.cimec.ro

88

Il. Oallea de la Viminatiu prin Faliatis la Tibiscu. Acest'a calle, ce incepe dA la Vimicatiu si trece pe longa statiunile : Punicum, Vicco Cuppe, ad Novas, ad Scrofulas si Faliatis, se continua pe malulu stangu allu Dunarii la statiunea Tierna, merge pene la Tibiscum, unde se unesce cu lini'a de mai snsu Apo-Tibiscum; de aci isi schimba directiunea spre resaritu pene la Sarmategte; dupo mica intreruperP, ajunge pene la Apula ( Alb'a Jqlia), unde, dupo ce se intalnesce cu a treia retia de drumuri, cu cea care vine de la Drubetis (Turnu Severinu), se continua pene la Porolissum (Mojgradu ), la graniti'a nordica a Daciei. Ea travPrsa astu-feliu intrega Provinci'a, si este mai bine cunnoscuta si mai lamurita de câtu lini'a precedenta. 1. Tierna XI m. p., Zernensium colonia in Dacia a divo Traitulo deducta iuris Jtu.lici (Ulpian, Dig. 50, 15, 1, 8, 9) d[spllct (PtolPmeu 3, 8, 10); STATIONIS TSIIRNEN., intr'ua inscriptiune aflata la Mebadi'a, (C. I. L. IIl nr. 1568. Cf. nnr. 15601581), este cu t6ta certitudinea Orsiov'a de adi, longa care se versa in Dunare riulu Cerna, ce'si pastredia pene asta-di numele seu vechiu, de si pene acuma nu s'a aflatu aci nici ua inseriptiune, anse eonvinu distantiele, numele statiunei si allu riului(69). Din err6re Revenatulu numesce acesta statiune Drubeta. 2. Ad mediam XIII m. p: la Raven. (IV, 14) : Medilas, asta-di cu certitudine Mehadi'a, unde s'a gasitu multe inscriptiuni(70). 3. Pretorio IX m. p. la Raven. Prelorich, asta-di Plngova(71) seu Damasina(72). 4. Ad Pannonios IX m. p. la Raven : Panonin., p6te apr6pe de Teregovas(73). 5. Gaga .. s XI m. p. in editiunea lui Mannert Gaganis; la Raveo. Gaaana, probabilu aceiasi cu Zso;tta. lui Ptolemeu (7 4), se asiedia apr6pe de Slatina longa podulu Temesiului(75). 6. Masclianls Xliii m. p. Baven. MascZum:s, adi Muncelu-micu, ung. Kis-Muncsel (Turnulu lui Ovidiu)(76). (69) Jlomnrsen, 1. c.p. 248;- Goos. p. 82.- Korbiger,}. c. Ukert. 1. c, Dr. D. Det'lefsen, Jah· resbericht uber die Geographie der nordlichen Provinzen des romischen Reiche, in Bursian's Jah· resbericht uber die Fortschritte der classischen AZterthumswissenschaft, Il v. 1876, Berlin (p. 796-839), p. 805. (70) C. 1. L. nr. 1560-1580. - Katancsich, Istri adcol. geogr. vet. II 232. 296 . .(71) C. 1. L. III p. 248.- Goos, op. cit., p. 33. - Ukert 1. c. 616: la Koroia seu 'l'Jragova. (72) Vedi chart'a lui Kippert la vol. III C. I. J,, (78) Goos, l. c. p. 33. - Ukert, la Fenisiu; dupo Maunert la Temesiu. (74) La acest'a se refera petr'a aliata la Szony in P11.unoni'a superiora, unde se citesce. H AVR .... JIITON IANO D

(7:)) Goos, 1. c. 83. -· Ukert, la. lllova (76) Goos, J. c.

Jonga

muntele Micu.

EX CIVITATB

ZEVGMA Qvl VI XIT ANN XXV ELIODO

BVS F FATBI DVL FC

C. 1. L. Ill 4331

www.cimec.ro

84

7. Tivisco XIIII m. p. Fiindu-co de la Tibiscu la Dunare era ua calle dupla, ne intempina pe tabla de doua ori aceiasi statiune: ua data ca statiune finale, cu turnuri desemnata, a callei ce pleca d'in TJederata; alta data aci, ca statiune pe callea de la Tierna cotre Sarmatt>gtr(77). Uhartogra.fulu, neavendu locu intre Dierna si Tivisco de a scrie t6te statiunile, a fostu sili tu sa urmedie ua linia mai SJudica si se scrie anco ua data Tivisco, fora de a mai repeta celle doua turnuri. Annonymulu Ravennatu nu lasa nici-ua indouiela asupr'a acl'stui faptu, coei atâtu Tibisulu, de r.are ne spune IV 14: «Tibis, qnae coninngitur cum ci vi tate Agmonia patriae Mysiae:~~, ca tu si Tivis· cum, ce'lu citedia inainte de Gubali (Caput Bubali), cadu ambele in acellasi locu, la gur'a Bistritii. De acei a Ukert(79) si Forbiger( 80) se in cela candu facu doue statiuni diferite Tiviscus, cautandu un'a la Timisior'a si alt'a la Kaveran. 8. Agnaviae VIII m. p., la Ravenn. Augmonia (81) Ptolemeu 3,8,10 'A'lttLOYt'X1 longa Ohaba-Bistra(82). 9. Ponte Augusti XV m. p., asta-di Marga (83), unde s'a gasitu inscriptiunea d'in C. 1. L. n. 1547, care vorbesce despre collegiulu Utriclariorum. Mannert o tine dreptu Zeugm'a lui Ptoleml'lu. ~

JiTI~ ,

10. Sarmategte XIIII m. p. in inscriptiuni: (;olonia Ulpia Trajana Augusta Dacica Sarmizegetusa (84), la Ptolemeu : 3, 8, 9, Z1XptLtCqs&oua~ ~'XatAEtoc;; Cass. Dio 68, 9 : ZsptLtCqE&6ua't); Ulpian 1. c. Zarmizegethusa, Ravenn.: Sarmazege, astadi Gradiste, ung. Varhely.

9

11. Ad aq•as .. XIII m. p. ,lini'a de legalllra intre Sarmat.gte si Ad Aquas nu se vede pe tabla. Proba ansfl, co ea s'a stersu, este indicatiunea distantiei XIIII m. p., care se citesce forte lamuritu, si urme netagaduite, ce se vedu peno astadi, alle unui drumu romanu. Acest'a cifra seu trebue schimbata in XXIIII, seu trebue sa admitt>mu, co intre Ad aquas si Sarmategte a fostu notata anco ua statiune; pentru co Ad aquas, cadiendu cu certitudine }a Kalanu (ung. Kiskalan) de adi (85), (77) Mannert IV, 208, 210. - Relcbard, Slekler, I, 200, Mommsen, Goos, etc. (79) 1. c. p. 616. (80) Handbuch der alt. Geog1·. III, p. 1107, nota 61. (81) Annon. Ravenn. designa aceiasi linie astu·feliu : IV 7 : Suruazege, Augmonia, Augusti, si muta intreg' a linie de la Porolissos peno la Augmoma in Mysia inferior. t82) Goos, 1. c. - Ukert, la Kertcina seu Kristea. (83) Mommsen, C. 1. L. ad n. 1547.- Goos 34, longa Marga, la Varhcly. Deco inscriptiunea " d'in C. l. L Ill. nr: 1351, gasita la Dev'a, si in care se citesce : SER (vus) vlL (ieus) STATIO (nis) PONT (is) AUG (usti), se raporta la statiunea de susn, seu la vre ua alta punte, este indouiosu. (81) C. I. L. III p. 228 seq(- un. 973, 1445, 1452, 1456, 1175, 1443.- Nr. 3527: natione Daqus domum ... colon. Zerruiegete. (85) Nu n11ruai apele salle thermale, dero si ua inşcriptiune acolo aflata, JJC arratta invederatu loculu statiunei Ad Aquas, pagus Aque»sis, dependinte ;le Sarruizegethusa. lnscriptiunea suna (C. I. :j:,. III nr. 1407) ,

www.cimec.ro

85

distanti'a de la Gradistea (Sarmategte) peno la Kalanu este de XXI m. p., pe candu in tabla se amHa uumai XIV m. p. (86). Ad aquas probabilu este identica cu "fOtXtiX a lui Ptolemeu 3, 8, 9. 12. Petris VIII! m. p. intre Kahnu (Kis-Kalăn) si Cicmau (ung. C.iikm6) (87). 13. Gerrnizera, gresitu in editiunile anteri6re alle Tablei :Germitem; la Ravenn. Germigera, Ptolemeu III, 8, I'spp.iCtp"(tX seu Zspp.iCsprcx (N spp.icn·px), cu sigurantia la Cicmau (Csikmo) de adi, dupo cum proMdia inscriptiunea urmatore aflata la Joaju de giosu (Al·Gy6gy), numitu mai inainte Al-Diod (88). hanc tiBI MARMOREO. CAESAM. DE. 1\IONTE. Dicavi REGINA. VNDARVM. NYMPHA. DECVS. NEMOris voTO. DA!IINASTJ. PerFECTA. QVEJ\1. PRECE. BASSVS MoeNITaE. PROpTER. !IIOENIA. GERIIIISARAE. C. I. L. III nr. 1395 In tabla statiunea Germizera este fora indicatiune de mile, si intre dens' a si Blandiana se vede ua cotitura de drumu numai cu cifr'a VIII! m. p., ero numele statiunei lipsesce. De la Germizera peno la Apulum se notedia pe tabla distan\i'a de XVII m. p., pe candu in realitate de la Cicmau (Germizera) peno la Alb'a-Julia (Karlsburg) este de XXV m. p. Atunci trebue se admitemu, seu co s'a ommisu ua statiune, si acesta aru pote fi Burticum alin lui Ravennatu IV 7 , pe care Goos ilu presupune la Vurperu (nemtiesce Burgberg, ung. Vurp6d) (89), seu co trebue se adaogemu intre Apulum si Blandiana, seu intre Germizera si Blandiana, anco diece millie (90). 14. Blandiana VIU m. p., aproximativu intre Joaju-de josu si Vurperu (91). 15. Apula XII m. p.

~, Ravenn . .Apulon., Ptolemeu : III , 8,

8 "A1rooA.ov, municipiu, cu tota sicuranti'a este Alba Juli'a de astadi (Carlsburg) (92). 16. Brucla XII, la Raven. Brutia, se asiedia pe temeiulu distantieloru, cumu si 1.

o.

1\1,

PBO 8AL. D. N. •

u·. IVL. MABCIA r.VS. DEC, COL PBAEF. PAG AQVEI!IS!S GENIO EOB POSVIT

Mommsen, C. I. 1., p. 225, 227. lderu. - Goos p. 35. Mommsen, III C. I. L. p. 226. 16c. cit, p. 35. Mommsen III C. 1. L. p. 225.- Corup. studiulu lui Detlefsen, 1. c.-Tomaschek> Zeitschrift fur oeste1·r. Gymnas., 1867 p. 709. (91) Goos, 1. c. p. 35. (92) Vedi Corp. Inscr. Lat., III, inscript. nnr. 972-1259, si Mommsen totu ac9lo, p. 182. Goos, 1. c. p. 35. (86) (87) (98) (89) (90)

www.cimec.ro

85

a obiecteloru archeologice aflate in apropiarea Ajudului, (Nagy-Enyel se1 Strassburg) (93). 17. Salinis XII, Ptolem., III, 8, 7 l:.~XI..i:Yott, Ravenn. Salinis, la Vintii de susu, Felvincz (94), ero nu la Thurd'a, cumu s'a sustinutu peno acum(95). Cata se observamu co dupe Tabl. Peutiog. distanti'a de la Apulum la Salinis este numai XXIV mile, pe candu dupe charta distanti'a direpta d'iotre Alb'a-Julia (Apulum) si Felvincz (Salinae) e cellu pucinu 27 mile. 18. Patavissa XXIIII, Ravenn. 4, 7, Patabissa, Ulpian lib. 1 de censibus (Dig. 50, 15, 1, 8. 9) : Patavissensium vicus; Ptolemeu 3, 8, 7 Ilottpo6taaot, in inscriptiuni POT (aissa (96), POTAISSA (97) este cu certitudine actual' a Tburda, dupo cum proMdia descoperirile facute acolo, si ua petra milliara aflata la Ajton cu numele: POT (aissa)(98), ero nu Ptovis seu Tovis (Teusiu) longa Muresiu (99), Bogaciu seu San-Craiu (St. Kiraly) (100) seu Ui6r'a (ung. Maros-Ujvăr) (101), dupo cumu s'a identifica tu de unii gfografi moderni.

tr1'J.

N~xot)'x.~,

19. Napoea XVI Ptolem. 3. 8. 7. Ulpian (Dig. 50, 15, 1, 8. 9) : Napocensis colonia, in inscriptiuoi NAPOCA(102) este cu sigurantia Clusiulu de adi (Kolosvăr, Klausenburg), dupo cumu probedia mai multe inscriptiuni si caramidi gasita acolo cu numele coL N.&Poc,-ero nu Osiorheiu (Maros-Vâsărbely), Gherl'a seu NiraSt('IU (ung. Nyărădto(103). 20. Optatiana XV m, p., asta-di Gilau (Gyalu, Magyar-Gorb6 seu Gîrbau)(104). -Anonymulu Ravennatu indica intre Napoca si Optatiana anco ua statiune Macedonica, alle carii ruine p6te suntu ceHe ce se vedu la satulu Szucsăg. 21. Largiana XVII, Raven. Lagiana, asta-di Zutari (ung. Zuton)( 105). 22. Cersle IIH, Ruen. Ctrtie, asta-di Ungurasiu (ung. Magyar-Egregy, seu Romita (Romlot)(l06). 23. Porolisso

~ Rav. 4, 5 PorollistAm, Rav. 4, 7 Porolissos, Ptolemeu 3, 8, 6

(93) C. 1. L. III nr. 941 p. 178. (94) Mommsen C. 1. L. III p. 177; nnr, 933- 939. (95) Ukert, 1. e: p. 619.- Ungar. Magaz. I, 1. Sestini viaggio, p. 105. 113. - Forb1ger, 1. c.Mannert, etc. (96) C. 1. L. Ill nr. 913, 1030. (97) C. 1. L. III nr. 1627. (98) Mommsen, C. 1. L. p. 172. (99) D'Anville. (100) Ukert, 619. (101) Forbiger. - Katancsich, lstri adcol. Il 298. (1 02) C. 1. L. III nn. 1627, 963. 862. 869 etc. Degia Cellarius Notit. orb. antiqui 1 478, Sponius Erud . .An'tiqu. Miscell. p. 168, si Reinesius nu se indoiau de identitatea Napocei cu Clusiulu. (103) Ukert. 1. c.p. 619. - Mannert, Katancsich, Reichard, Forbiger. (104) Mommsen, C. 1. L. III p. 168. (105) ldem, 1. c. ( 106) Idem, p. 167.

www.cimec.ro

87 1Iop6Ata~o11),

in inscriptiuni : patroni municipii Porol(issi) (107), pontifex civitatis ParalisensiNm, cu sigurantia la Mogigradu (Mojgradu), u!lu orasiu la fruntari'a transilvano-ungar11, puci nu mai la vestu de punctulu unde riulu Somesiu. lassa Ard~Iulu. Inscriptiunile afhte in acfstu locu, mentiunpa unui procuratoru imperialu, chiaru si distanti'a d'in tabla de la Napoca peno la Mojgradu, care se acorda face identitatea neindoi6ssa(l08). Inainte de Mommsen se închipuia gresitu lini'a de la Salinae la Parolissum prin vallea supe'ri6ra a Muresiului, s~u de la Clusiu peste Gherl'a (Szamos-Ujvar) in lungulu Somesiului de susu(l09). Uatp6Ataaoy (\1.

III. C01llea de la Drubetis (Turnu Severinu) la Apulum (Alb'a Julia)

A treia linie, care incepe de la Egeta, in sudulu Dunarii, si se continua pe malulu stangu de la Drubetis iuainte, este confusa pe Tab l'a Peu tingeriana, si numai de Ja cercetarile viit6re potemu speră vre ua lumina despre dens'a. Materialulu epigraphicu este f6rte restrinsu; si inscriptiunile aflate nu con tinu mai nimicu siguru pentru fixarea vre unei statiuni; de aceia nu incape mirare deco scriitorii moderni se departedia multu unii de altii in identificarea acestei linii cu nomenclatur'a geografica actuale. Pe candu un ii tragu lini'a de la Drubetis (Turnu Severinu) in direptiune drepta spre resaritu peno apr6pe de Rom nicu- Vâlcii(llO), Kiepert o face sa treca pe longa confluenti'a Motrului cu Jiulu; apoi o scobora pe la Craiov'a peno la Celeiu; de aci, intemeiatu pe urmei~ visibile alle siosselei romane, ua urca in susu in directiune paralela cu Oltulu; la Slatin'a o trece pe malulu osticu allu riului, pene la statiunea Pons Aluti, pucinu mai josu de Romnicu-VUcii, unde d'in nou o muta pe malulu opusu, pentru ca se continue astu-feliu pe la Turnulu rosiu peno la Pons vetus in Transilvani'a, unde o bifurca : ua linie merge spre Sarmizegetusa; alt'a urm~dia rip'a drepta a Oltului peno la Odorheiu (ung. Szekely-Udvarhely(lll).-Goos(l12), numai in trei puncto nu este de acordu cu Kiepert : unulu, co siosseau'a de la Celeiu nu trecea 01tulu la Sia tin 'a, ci pentru antei'a 6ra la Rom nicu-Vâlci;; allu duoilea, co de la Romnicu-VUcii ea nu continua absolutu pe maltilu dreptu allu riului, ci trece, candu pe ua parte, candu pe alt'a, peno la Turnulu-rosiu, pe teritoriulu Transilvaniei, unde incepe a'si tine directi unea numai pe malulu dreptu; -si allu treilea : co sioseau'a romana se divide la Recic'a in doue ramura : un'a ce merge in lungulu Oltului la Islazu, ero cea-l'alta spre sud·vestlJ la Celeiu. Directiunea data de Aschbarh callei romane se combate nu numai prin piedicele na(107) C. 1. L. III no. 1486 Hi 1495. (108) llommaen 1. c., p. 167.-Grcsiescu dero Marslgli, Description du Danul1e II p. 85, Man· nert, IV 216, Relchard, candu asicdia Parolissum unulu la Micaza, altulu la Muresio, cellu d'allu treilea, la. Bai'a·mare (Nagy-lhiuya). ( 109) Ukert 3, 2, 619, Forblger, Mannert etc. (110) Vedi chart'a. la Ascbbach, uber Trajans steinerne Donaubriicke, Wien 1858. (111) Vedi chart'a Daci ei la C. I. L. III volum. (112) Op. cit., 1!· 41.-si chart'a sa.

www.cimec.ro

88

turale, ce aru fi oferitu construirii unui atare drumu unu terrenu riposu si scaldatu de ata tia afluenti ai Jiului si ai Oltului, dero si prin lips'a in aceste parti de ori-ce urme de stabilimente romane. D'in contr'a, acestea suntu invederate, urmandu lini'a trasa de Kiepert 1 la Recari si Ja Bradesti 1 longa rip 1a Jiului, unde se vedu peno adi ruine de cetati si de unu vechiu drumu ascernutu cu petra, care nu p6te fi altulu de câtu cellu care incapea la Drubetis prin Amutrium(113); apoi de la Celeiu acellasi drumu merge cotre media-n6pte pene la Recic'a, trecandu prin Brestavetiu(114), Studina, Deveselulu, Comanc a. L1 Rec;c'a(115) sa unesce cu sio3ean a romana numita Callea Troianului(116), care, plecandu de la Islazu (apr6pe de gur a Oltului), apuca in susu spre Carpati mai in linie drepta pe malulu apusanu allu Oltului, prin sat~le Tii' a mare 1 Pot:ogeni, Cllieni, Rusanesci (117) Plavicenc'a 1 Scarisior'a, Gostavetiu (118), Slaveni(119), Stoenesci (120), Farcasiu, Dobrosloveni, Falcoiu, 1

1

1

(113) A. T. Laurlanu, Ist1·iana, in Magazinu isto1·icu pentru Dacia, II, 104-105. (114) Invetiatorulu d'in comun'a Brestantiu, respundiendu la eestionaruln popularu de archeologia redactatu de d. Odobescu-communico. co : .(lespre resaritn de commona si in departare ca la lr,oo stanjeni, se afla drumulu lui 'lraianu si pe acellu drumu se afla petrisiu." Vedi dosarulu pastratu in bibliothec'a Societatii Academice romane. (1 15) A. T. Lanrlann, 1. c.p. 92: .Noi merseramu (pe drumulu romanu de la Celeiu la Redc'a) mai patru mi !iare, si ajunseramu, dupo ua abat ere cotre apusu, la Caracalla". (116) 8nlzer, Geschichte des 1'ransalpinischen Daciens, I, 215. (117) Aci s'a descoperitu, in anulu 1867, ua stela cu doui lei inaltiata lui Aelfus Valens de catre soci'a Sira si de cotre Fortunatus libertulu seu. Monumentalu, care- se pastredia in museulu nationaln d'in Bucuresci, are ua inaltime de aprope 4 metri. Inscriptiunea noi o citimu astu-felu : D•

M.

.&EL VALES

0

QVI ET ES BEIIVS VIX Ali LXXX • SIBA COJIIIVX ET FOBTVIIA TVS LIDEBT VS. PATBOII D. M. F. C •

.. Cf. Desjardlns, Annali dell' lnstituto di corrispondenza ar· cheologica, t. XL, p. 27.- Mommsen, C. 1. L. III nr. 6281,-

Hlrschfeld, Epigmpllischc Nachlese zum CO!'!JUB Inscriptionum Latinarum voi. III, p 62. aJiro : D(is 1\'I(anibus); Ael(ius) Vales qui et Esbenus vix(it) an(nos) LXXX; Sira Coniux et Fortunnatos ibertus, patron(o) b(eno) m(erenti) flaciendum) c(uraverunt). (118) Invetiatorulu d'in acesta comuna spune: .se maivedu si acumu numai rcmasitiele unei vechi siosele, ce se dicc co aru fi fostu facuta de Imper atorulu Traianu." Vedi dosarulu in biblioth. Societatii Academice. (119) Idem cellu de la Sia veni : "Se tmi afla a'lco prin acesta comuna, ruina tu, unu drumu ascernutu cu petra merunta, avendu directiune de la media-nopte spre media·di prin comuna, care se dice a fi fostu facu tu de lmperatorele Traianu". \ (120) Invetiatorulu de la Stoenesci arretta .• In acesta communa Sto~nesci trece unu drumu ascernutu cu petra merunta, ce vine de la Celei spre Romnicn-Valci, adico in lungulu Oltului. Nurui· rea o portă de Drumulu lui Traianu. Acestu drnmu trece prin centrulu communei, in care nu se

www.cimec.ro

Strajesci, Yladuleni, S!operliti'a, Brancoveni, Petr'a, Jenusescii, Slati6re, Dranovetiu peno la Romniculu-Vâlcii(121). Aci se urca pe mallulu staogu allu riului pene la Port' a Romaniloru, seu Turnulu rosiu, unde d'in nou trece pe malulu opusu(122,) si passa astu-feliu in Transil vani'a. Vomu asi€dia dero intr'unu chipu provisoriu negresitu - coei numai pentru un'a potemu vorbi cu cE>rtitudine -, statiunile d'in a treia linie a Tabulei Peutingeriane astu-feliu : 1. Drub tis XXX VI, m. p. Ravllnn. totu asia; Ptolem. 3, 8, 10: ~poorp'fj'(t~, Notitia or. p. 108 cuneus lquitum Dalmatarum Divitwsium Drobeta - auxili«m primorum Daciscorum Drobtta --, astadi Turnu Severinu, dupo cumu resulta in modu siguru d'in inscriptiunea urmatore d'in annulu 145 d. Chr. dtl pe ua basa patrata aflata acolo si expusa in gradin'a publica d'in orasiu(123) : IMP. GAES. nlv HADRiANi FiL DlVÎ TRAÎA l'ART NEPOT. DlVi NERV PRONEP T AELÎO H! DRÎANO ANTONi NO AUG. PiO PONT MA XÎM TRÎB POT Vlll

hrP II COS llll PP RES PVBLICA MVN HADRiANÎ DROBET DEC DEC .pote cunnosce de câtu prin sapaturile siantiuriloru si alle caseloru ce 'si facu locuitorii pre ellu. Are .ua latime ca de cinci stanjeni, ua grosime ca de ua palma si jumetate. In partea de sudu a commu.nei este mancatu de apa Oltului ca de 150 stj.; trecendu acesta mancatura se cunn6sce atâtu in "malu câtu si prin viile, ce an locuitorii prll marginea Oltului, mergendu spre communa Slavenii, .printre doue randuri de maguri, peno se finesce erosi prin mancatur'a Oltnlui, longa. catunulu Fon• tanelile, la ua distantia. ca de 300 stanjeni. In partea despre nordu de communa se cunn6sce forte .bine, si circula pe elu locuitorii peno in commun'a .l notata de Tabul'a Peutingeriana in drumulu de la Sarmategte cotre Tiviscum. G. Colon ia Malvensis(I48) si provincia ltlalu(ensis)( 1!9), ~nlinn. Celle trf'i linii de drumuri d'in Tabl'a Peut.ingrrian~, cari lipsescu in Itiuf'rariulu Antoninu, reaparu in Rave1natu intr'na parte ceva mai compl~te, intr'alt'a insa cn lip2e si mari drossebiri. Asia, elu nu insira in Daci'rol. 1860 p. V.

www.cimec.ro

Bega de josu)( 156), Bnrticum (longa Burgberg(157), si Macedonica (la Suciagu)(158). Ua. linie, care remane de totu nelamurita, este cea carr, plecandu de la Phira (Tyras la gur'a Dnistrului), trecea probabile prin Moldav'a in lungulu Hierasului (Siretulu), hotaruln orientalu, dupo Ptolemeu (III, 7) alu Daci~:~i; apoi pFste munti venea la Porolissus, cu statiunile Tirepsum (=Tiremsum V, 11 Hav.), Iscina (pote Physca lui Ptolemeu seu por tus lsiacorum, (Arrian. Per. p. 21), Capora (pote Harpi, Karpi, TOlia de adi) Alincum, Ermerium (pote Hermonactus), Urgum, Sturum si Congri. § 16.

Cetatile Daciei in PtolPmeu.-D'in 47 orasie numite de Ptolemeu in Daci'a, abia poturamu 15 prin ajutorulu ltinerariiloru si fontaneloru epigrafice a le localisa. Pentru restu suntemu redusi mai la simple conjrcturi, caci ne lipsesce pene acumu materialulu probatoriu : inscriptiunile si cercetarile seriose asupr'a ruineloru imprastiate in Transilvani'a si Romani'a. Divisa.ndu local tatile in restiune in patru grupe, vomu asiedia impreuna cu Goos (lasandu la ua parte pe Sulzer, Mannert, Ukert si Forbiger) : Prim'a gruppa, in Transilvani'a : 1. Singidava=Dev'a. 2. Marcodava=Uior'a (Maro9- Ujvăr.) 3. Praetoria Augusta=Enlaka (Enloka). 4. Sandava=Szetelaka. 5. Aogusti'a=Muscelu-Gradiste. A dou'a gruppa spre apusu pene la Tiss'a : 1. Zurobara=Timisior'a. 2. Ziridava=.:Dulciu. 3. Uli•iaoum=Oradia mare (Grosswardein, Nagy-varad). 4. Docirana=Debretzio. 5. Ruconium=Tiagu (Czege) la. Tiss'a. A trei'a gruppa spre miadia-di pene la Dunare : 1. Ar kina=Bumbesci in susulu Jiului. 2. Phrateria=Pirieni. 3. Pinum=longa Rlatin'a. 4. Sornum=Rusii-de-Vede. 5. Nentidava=in faci'a Turtucaii.

~

(156) Cf. Karl llitter, Gcschichte derErdkunde und der Entdeckungen p. 131. -- Mannert, inţro­ ducerea la editiunea a dou'a a Tablei peutingeriane, p. 41. ll57) l'omaschek, 1l1~scellen,. in Zeit~chrif't (tir uste?T. Gy1muts·ien, 1867, p. 709. - Goos, Stuclien zur Geografie, p. 45 nota, asiedia Canonia si Potula, intru Vcrsctiu si gur'a. Karaciului, ero Bacaucis pc malulu stangu alu Dunarii, la Posescena, (158) Goos, p. 35. (159) C. I. L. III p. 168.

www.cimec.ro

6. 7. 8. 9. A

Zusidava=longa Slobozia la Ialomiti'a. Pirum =Pitesci. · Komidava=Pietroass'a. Ramidava=Buzeu. patr'a gruppa spre resaritu pene la Prutu si Dnistru : 1 Dinogetia=GHgina, la gur'a Siretnlu;(160). 2. Paloda=la versatur'a Putnei. 3. Utidava=la Siretu, Ia afl.nenti'a Bistritiei cu Moldov'a 4. Petrodava=Berladu. 5. Akrobadara=Grigoresci, la NE. de Suceav'a. 6. Triphulon=Botosiani.

(160) Acî s'a. descoperita pene astadi doue petre cu inscriptiuni latinesci :una, anco la 1698, in timpulu lui Duca Voda, si care a statu multa vreme lipita. la palatulu domnescu d'in Iassi (Timon, Dtsceptationes de Dacia, additamentum all Imagines Hungariae , Cassoviae, 1734. in-16). Astadi nu se scie inse unde se afla. Principele Dim. Ca.ntemiru a citit-o singuru astu-feliu : (Descriptio Moldaviae, ed Papiu, p. 13. Iilem in Chrotciculu 1;eckimei a Romdno-Moldo- Vlahiloru. I.). IMI'.

C~SAUI.

AYGYSTO.

DIV. FILIO.

GER~!.

NERV~.

TltAIANO.

DACJCO. POST. MAX. FEL. B. DICT.

XVI. IMP. VI. CONS. YII. P. P. CAL-

PVRNIO. PVflLIO.

~!ARCO.

C. AVRELIO. RVFO

Vedi in C. 1. L. Ill nr. 777 corectiuuile facute de d. Mommsen. A dou'o. petra ee pastred1a in mnseulu Societatei de istoria natur~le d'in Iassi, si suna astu-feliu: (cf. C. 1. L. III 778) :

ET

VICTORIA

adico : [Pro salutel et victoria et concordia M(arci) Aure-

E T

C O N C O R D

lii Antonini, et L(uc·i) Aur(elii) Veri imp(eratorum), Cor-

M'

A'

A N T O N

i

r:

V E R 1"

A V R'

1 M p·

V

s

nelius ~irmus C611turio legfionis) primae ital(irac) aram

AVRELI N

c o R

i·

E

posuit.

T

•Pentru sanetatea, si victori'a si concordi'a Imperati. loru Marcu Aureliu Antoninu, si Luciu Aureliu Veru, Cor-

N K L

neliu Firmus Centurioncle legiunei prime italice, inaltia

F I R:MVS>

L E G'

r·

T A L'

(acestu) altarn. A 1: ,\ }[

PDSVIT

Acesta inscriptiunc, prccumu si mai mnlt.e caramidi legionare cu Iiterile Leg. I Itai aflate totuaci, ne aretta co Dinogetia (Gergina), cu tota regiunea orasiului Tyras d'intre Siretu si Nis~ru, facea parte d'in Moesia inferiora; caci in asta vrovincia station;l lPg-iunea ]Him'a italica. Anco de la annulu &6 sau .~7 (1. Chr., ~nb Neronc, acesta regiune fuse alipita de provinci'a 1\Ioesiei de jo,;u, (L'. 1. L. III, 71il = Henzen 6429) si sta.tu in stepanirea Romaniloru pene la inperatulu Maximinus, care in ~nulu 23 7 o lasa preda barbariloru Carpi si Scythi (vedi L'a pitolin rit a 2Uaximi et Balb. c. 1ti:

www.cimec.ro

97

7. Patridava=Tabor la Prutu. 8. Karsidava=Balti d'incolo de Prutu. 9. Piroboridava l 10. Tamasidava si fl in Bessarabi'a. 11. Zargidava Aceste trei d'in urma Ptolemeu (III, 8 10) le numesce afora d'in Daci'a, in portiunea care administrativn apartinea Moesiei inferiore. § 17.

Triburile dace in Ptolemeu. Deco pentru determinarea cetatiloru d'in Daci'a raportate de Ptolemeu ne-a pututu servi intru ca tu-va fontanele Ppigraphice, tabl'a peutiugeriana si Ravennatn, nu este totu astu-feliu si pentru lamurirea tribiJril\>ru daca d'in acelasi autoru. Inscriptiunile ne aretta diversele nationalitati alle colonistiloru Daciei dupo cucHirea lui Traianu: orientali, cu deosebire d'in Asiamica(l61). Dalmatini(162), Pannooieni(l63) colonisti d'in Itali'a de josu(164) si d'in alte provincii ale imperiului(165). Elle nu mentionfdia insa directu nici unulu d'in cele 15 triburi daca coprinse in list'a ethoica Ptolemiana, de unde se conchide : co acest'a nu sub his pugnatmn a Cat'lJis contra Moesos (uit et Scythici belli principinm et- excidium eo tem· pore-Histricae civitatis).- Monedele orasiului Tyras incepu cu Vespasianu si inceteadia cu Alessandru Severu. (B. de Koehne. Description du musee de (cu le Prince Basile Kotschoubey ct recherches sur l'histoire ct la numis.natique des colonies grecques en Russie m~nsi que des 1·oyaumes du Pont et du Bosphore Cimmerien, P~tersburg 18r,7, l v. p. 8::\ sq.). Vedi i'llommsen, Corp. Ins. Lat. III p. 147-148. (161) Acesta. rasulta neindoiosu nu numai d'in inscriptiuni ca urmator~le: C.l. L. III nr. 860: Ga!atae consistentes municipio, nr. 870: Collegium Asianorum; nr. 1394 Col!egium Galatarum in Dacia Apulensis, etc, dero si d'in acellea inchinate dieiloru curatu Orientali: ca:Jupiter Tavianus (C. l. L. p. 170. - nnr. 1394. comp. nr. 1503), si Erusenus (nr. 859l; Deus Azizus bonus puer phosphorus (nnr. 1130 pene la 1138.-875), Glyco, Dea Syria, dens Comrnagenus (nr. 130), Sol hierobolus (1108; cf. C. 1. Graec. 4483. 4502.) etc Cf. Henz~n. Bullet. del. lnst.1848, p. 129 seq.-Hirschfeld, op. cit., p. 7 sq; (;oos, Untersuchungen iiber die Jnnerrerhiiltnisse des Trajonischen Da· ciens, Hermannstadt 1874 p. (108) seq. (162) Cum de es. Pirusti (tabla cerata VIII, d'in anulu 159, C. I. L. ur. 944: emit... domus par· tem dimidiam .... qu(a)e est Alb(urno) maiori vico Pirustar(um); ur. VI, p 936. de Dasio Verzonis Pirusta ex Kaviereti[o].); Dalmatini dui Aequum, (nr. 1262. 1323, 1108, 1223.) Sploniurn (:Dalma· tus princeps adsignatus ex ~l(nnicipio) Splono. (nr. 1322). (163) Multe d'in numirile coprinse in tabelele ceratc si in inscriptiuni, dovedescu acest'a. Cf. Mommsen C. 1. L. III p. 214). (164) Resulta d'in nomenclatnr'a topica ca: Alburnus, Apulum, cari se afla si in Itali'a: muntele Alburnus, nu d~parte de riulu Silaru~, pe care'ln canta Virgiliu (Gt>orgic. III. 146 seq.) : Est lucos Silari circa ilicibusque virentem Plurimus Albnrnum volitans, cui nomen asilo Romanum est Apulnm amiutes:e Apulia.- Cf Rosler, Humiin;sche Studien, Leipzig 1871, p. 45.- Goo,-,1. c. ... p. ( 109). -- Hirscbfeld 1. c. p. 8 se indouiesce asupr'a unei colouisatiuni insemnata d'in Jtali'a de josu in Daci'a

www.cimec.ro

corespunde relatiunîlorn factice d'in epoc'a candu a fostu scrisa (circa anulu 150 dUJiO Chr.), ci unom relatiuni d'intr'na epoca anteriora multu cuceririi Daciei(l66). Amu areta tu mai susu co d'i n aceste triburi, numai pentru trei gasimu ore-cari urm!1 in insc:riptinni: K'Afikl)msioi parn a fi locuitu portiuma oltena d'in Carpati numita Oaucasus; numele Buridensiloru se recunosce in statiunea tablei peutingeriane Buridav01, ero alu Potulatensiloru in orasinlu citatu d~ Rwennate : Potula(167). Tabul'a Peutingeriana insira poporele iuvecinate cu Daci'a a~tu-feliu : 1. Blastarni, in muntii Alpes Bastarnicc; 2. PITI 3. Oaet~

t

scrisi unulu dupo altulu in linie drepta, la resal"itu de Prutu 4. Dacae J pene la gurele Dunarii. 5. Veuedi Plioiu numesce IV 27 (13) intre Baltic'a si Vistul'a: "Sarmati, Venedi, Sciq si Hirri. • Tacitu, Germ. c. 46, dupo ce descrie partea resaritena a Oumaniei, nnmesco intre locuitori spre resaritu : Peucini, Venedi, Fenni. Ptolemeu asiadia pe Ousv€orxt si cf>lvvo•. in campiile de ambe laturi ale Dniprului superioru si de midilocu. Cf. Miillenhoff, [Ther das Sarmatien des Ptoltmaeus, l. c.p. 2.-0ssolinski, Vmcens Kadlubel.;, tradnct. de Lin de, p. 463. 6. Dacpetoporiani, d'incolo de FI. Agalingus (Dnistru). Scriitorii moderni ideoti li ca fora multa greutate : 1) pe Fiti cu Gepiti, lasandu in sarei n'a calugarului de h Colmar omisiunea primei silab3 a cuventului ( 168) 2) totn astu-feliu, pe Gaete, in Jocu de Goth;(169); 3) in flacae ei vedn poporulu li(165) C. I.L. 111 944. 1601. 10~13. 5900. 4736.- Jnscriptiunea nr. 1486 ne pastrcadia mai multe numiri ethnice ale provinciei, anso d'in nefericire mutilate. Ea e inaltiata : PATBolno MVNJC PoRoL. ET, ••••• iGJOR. iTEMQVE, ..•.••• ISARVll. Soldatii, dupo terminarea serviciului militaru nu erau tinuti in de regula a se intorce in patri'a loru, ci remaneau in provinci'a unde servisera. Veteranii trebue sa fi formatu in multe cetati d'in Daci'a partea cea mai insemnata a. populati unei. .. (166) lnscriptiunile aiurea au datu la lumina popolatinnile indigene d'in provinciile cucerite de Romani. Asia in Dalmati'a: Varvnrini (nr. 6418, Pliniu 3, 139~; Marzei (nr. 6a8:~1; Daversi (la Liins Mi, 26, 14: Daorsei\ Deraniisti. In Panoni'a inferiora: Aravisci seu .Eravi~ci (nr. 3!125), Vicani Basoretense.~ (nr. !167:1); in Histri'a: Jlenac·nses, Sabini (4893 princeps Sabinor(um), Trnmplini ('l'rumpilini), Vobcn(en~is) (n. 4910, 4924), Anauni (Ptol. 3,1 ,32 'AYrxi>Yto'l ); 'l'ulbiasses, Sindunni, Comenscs si Bcrgalei. (Aci s'a gasitu iuscriptiuni scrise cu caractere proprii indigene (nnr. 4717, '1858, 4R97, un'a scrisa pe jumetatc chiaru intr'ua limba indigena, si cu litere barbare. (VcJi Mommsen, in Mitth. de1· antiq. Gescllschaf't i~t Zurich, VII, 210. - Cf. Dett!efsen in Bursian 's Jah1·es. be1·icht).-De cele d'in Galli'a si cele alte provincii ale imperiului nu mai vorbimu. (167) D-lu llasdr-u esplica pe Potnlatensi prin: Potalutensi "locuitori pc longa Oltu;', ero pe :Siildcnsii prin _locuitori pe langa balti." \'edi Cucentc d'iu betrani, Bucuresd, 1878. (168) K. z~us, die Deutschen und ihre Nacltbarstărmne, Munchen li-137.- hoos, Studien zur Geographie etc., p. 19. - Katatu•slch, Orbis antiquus I, B70, intielege prin Piti pe Agathirsi ,.Picti fuerit olim scriptum, qui sint Agahtyrsi Graecis dicti .... " (169) Goos, 1. c.

www.cimec.ro

beru alu Daciloru, goniti de Homani d'in patri'a loru, si !Ocuindu apoi· pe longa isvorulu Nistrului spre resantu. Pe acesti Daci iaru intielege Ptolemeu (III, 5.20) candu ios:ra urmatorele optu triburi: 'Ao:xp·~vc;l, "OfL~pwvEc;, 'A•nptorpp~xtot, Boop'(LWYEc;, 'Ap"Jt~tat, ~ap&xot, HtE"('(tt~t, Blsaaot(l70); 4) D.1cpetopo ian,i, dupo Tomascbek(l71) si Goos(l72} totu Daci liberi .traitori sub patru priucipi," de la unu pretinsu cuventu dacu petur=patru, si da la unu altulu totuastu-feliu : por, domnu, principe(173). Tomaschek chiaru gasesce aste. patru triburi dace : pe Carpi, Kistoboci, Saboci si Piengiti; 5) Venedi, adico Slavii( 17 4); si 6) Blastarni, in locu de Bastarni, ocupandu muntii Carpati, cari se numescu in Tabl'a Peutingeriana Alpes Bastarnicae(175). Cn alte cuvinte tabloulu ethnografhu tl'in Tabla corespunde aproximativu diumetatii secolului IIl-lea, aYenrlu spre resaritulu Daciei pe Goti (Ga.~te); la spatele loru pe IGelpiti, si la nordu pr Gmuanii Lugii numiti gresitu in tabla Lupiones, in locu d!l Lugiones. Noi nu aproba.mu acestu modu de vedere -- pentru co nici nou cnventu decisivu nu ue silesce a intielege prin Gaeti pr(l Gothi, prin Piti pre Ge~)iti, nici a lua pe Daci dreptu remasitiele poporului dacu nimicitu si imprastiatu de cotre armele lui Traianu, si mai pucinu anco a admite esplicarea numelui de siguru corruptu : Dacpe.toporiani prin «Daci sub patru principi.» 'l'abl'a lui Peutinger nu este ua. opera croita, cum amu dice, d'intr'na singura bucata, la anulu 230 p. Chr. sub Alexandru Severu, cum sustine Mannort(l7G); indicati unile ei peutru geografi'a fisica si politica nu se potu raporta la ua singura epoca, caci totulu ne doved1 sce diversitatea olementeloru selle; unele d'in aceste elemente datedia dintr'ua epoca anteriora chiaru mortii lui Augustu. D lu Desjardins a deosebitu eclu d'anLeiu si cu multa claritate, doue e~OJe bine precisate in acestu documeutu < hartographieu : 1° secolulu 1-iu alu erei chrestinl:', candu s'a facutu chart'a primitira dupo Orbis pictus alu lili Agrippa de sub porticulu Octaviei; 2° secolulu alu IV-lea candu s'a iusemnatu pe acellasi origioalu : statiunile si caile ce le lega intre denselP, totu sistemulu viabilitatii imperiului d'in acea epoca. ( hart'a primitiva trc buia sa reproduca : 1° geographia physica; 2° numele regiuniloru si poporPloru principale, ambele asia ct,m figurau in Orbis pictus; si 3° pote eate-va orasie princi'pale(177). Form'a segmer;tPloru tablei peutingeriane, strimte forte de la nordu spre sudu, si lungi peste Imsura de la vestu spre estu , nu se datoredia fora indouiala de catu acdui Orbis pictus alu lui Agrippa, care fiindu desemnatu pe unu porticu, pentru ca se arete d~ ua data partile sept; ntriona!P, central.; si meridionah' ale lumPi romanA, catit neapHatu se oGoos, 1. c. :Ji>. JUiscelleu 1. c. p. 70o. Goos, 1. sus cit. 'fomasch!'k, Ueber Bntmctlict und Bu~alict, Sitzber. cler Kui~. Akud. LX. 385. Goos, p 67. GoOi;, 5ti. Op. cit. p. 16. (177) Desjardins, La 1'able de Peutingcr, p. t.iti seq.-::!53 seq.

(170) ( 171) (172) \173) (174) (175\ r 176)

www.cimec.ro

1(),')

cupe unu spa~iu forte lungu in sensu ori?.Ontalu , si forte strimtu in sensu verticalu(178). Originaluln unei asemenea charti esistandn in secolulu alu IV-lea, an11onymulu, ce traia sub domni'a fiiloru lui Constantinu, n'a facutu de câtu se not!'die pe densulu drumurile, orasiele si statiunile cu distanti'a d'intre ele; pentru acfsta inse elu era silitn ca de eate ori intalnia, scriindu aceste'l, cu condeiulu seu vre unu nume de regiuni\ poporu seu riu, se le sterga in totu seu in parte, dnpo trebui ntia, ca se si faca locu liberu, de unde a si urma tu: 1° lips'a de coincidentia intrr g-eografi'a fisica si însemnarea drumuriloru; 2° intre loculu unde snntu scrise poporele si intre acelea unde sun tu notate ornsiele si drumurile; :J 0 lips'a in tabu la a mai multoru popore importante, pe cardu fignreadia altele de ua insemnatate secundara, chiar de totu obscure, numai si numai co nu s'au aftatu pe loculu unde chartografulu avea se desemnedie drumurile si cetatile; 4° lipsa de numiri a mai multoru riuri, cari se vedu numai desE>mnatP; si 5° multimo de numiri trunchiate. c1m dA esemplu: NiTionRo[ges], CA(m]PANIA, ETRIJRfilA, REiiJO TltANSPA[dana ], TRIJ~Il'rilLJrNi 1 rnwn•llliA, [Aqu!] TANIA 1 et~. etc. Aceste doue epoce, pe cari De·>jilrdins lo a deosl'hitu in segmentt'le Galliei si Italiei, trebnescn observate in totu restuln Tablei Pentingeriane, prin urmare si la Daci'a. Deco acumu, abstragemn d'in segmentele ace8teia elementuln aditionalu alu drumurilorn si statinniloru, cef'a-ce aru r1•mane propriu D"ciei in chut'a primitiva aru fi singura Duoarea cn siesA afinenti ai sP-i, si ac·,stia cleRemnati numai, ero nu si scrisi cu num~Osterioru cuceririi romane. - Rhabon sau Arhabon, cumu numesce Ptolemcu rittlu oltenu Jiulu, amintesce fora inJoiala pc An·abo tluvium (astadi Raab) d'in Pannoni'a iuferiora, si pc poporulu de Ion"" ga densuln Ararisci ;au Eravisci, (Vcdi C. l. L, III nr, 3325: nuo. TRANTONIS F. ARAV!Scvs; diploma XLII \l'· 884) a imperatului Antonius Pius dat.a lui: Ulpio Spumari ( Biausconi Eraris(co)

www.cimec.ro

102

Asemenea totu d'in periodulu antP-romanu, suntu urmatorele ce le deduc(lmu d'in Tabl'a peutingeriana, d'in autori si d'in inscriptiuni : 14. Apus (Karaci u); 15. Barza va (adi totu asia); 16 Bu balus(?) (adi Bogoniciu); 17. Stenares 'eu Stfvarus (adi Weiss); 18. A:npela (adi Ampoiu); 19. Samus (adi Somesiu); 20. Tsierna (adi Cerna); 21. Mutria (adi Motru); 22. Mariscus (adi Argesiu); si 23. Sargetia l:ctp'(st~ct (adi Strelu) longa :sarmizP-gethusa, resielinti'a lui Decebalu (Cassius Dio, 68, 14). § 3.

Cetati.- De si Dacii, ca si Germanii, nu aveau orasie in intielesulu romanu seu CP.lu medievalu, dero totusi locuri intarite de asia insemnatate si intinderE>, ca Ptolemeu s& le pota numi 1t6l..a~dotn si alu lui Dareius

..

.

(47) Despre valorea hypotheseloru emise in asta opera, vedi reeensiunea lui

Gutschmld,

in Lite·

1·arischen Cewtralblatte 1871 p. 1025 sq. (48) p. IX. Cf. pp. 90. 249. 311, 313 in care repeta d'in punctu in punctu aceleasi intrebari.Cu tote astea: I, apagogic'a doved!t despre slavicitatea Scythiloru nu esista pentru co: Scythii puteau prc bine sa se stinga, cumu s'a si stinsu, respandindu-se in regiunile departate si necunoscute d'in nordulu Asiei si Europei, seu contopindu-se in parte cu poporulu Getu; II-lea, intinderea numelui .Scythia" la s:riitorii posteriori lui Herodotu, nu corespunde realitatii, astu nume devenindu colectivu pentru tote poporele noma.de ale nordului si resaritului, cum la.muritu spune Plin. hist. nat. IV 25: .:;cytharum nomen usqueq 1aque transiit in Sarmata3 atque Germanos; nec aliis pri~ca illa duravit appellatio, quam qui extremi gentium harum, ignoti prope caeteris mortalibus degunt"; 111-lea Opiniune a altmintrelea drcpta., co: Slavii nu sun tu veniti in locuintiele de adi tocmai in timpulu istoricu, caci in acestu casu amu afla ore-can notitie despre unu atare evenimentu, - nu implica ne· cesaru identitatea Slaviloru cu a Scythiloru,cum creM C:uno, caci se pare a fi s;guru, dupo cum Miillenhoff a si probsplică prin limbele moderne; la multe iarasi sensulu originariu necunoscandu-se, ethymolog1'a adesPa balautiadia.- Dd mare importantia suntu neaperatu cele transmise cu semnificatiunea loru; anse si atunci cesti unea totu remane, deco cuventulu, deco însemnarea lui astu-feliu cumu se da este seu nu corecta. Mai departe, Scythu, Scythicu n'a avutu totu-d'aun'a ua insetunare J ropria, determinata, si e intrebarea : ce intirlf ge de es., Hesykios candu dice : scythicu ?, si ce sigurautia potu ave numele dlrte de scythice de cotre scriitori ca Appianu, de esemplu P D'in ace.it'a resulta lamuritu : co unu atare glossaru numai d'in punctulu de vedere istoricu se pote facr, si luandu de basa studiulu ruethodicu si systematicu alu lui l\liillenhoff-cu ale carui t-thymologii rare ori vomu avea a fi in desacordu,-dividemu materialulu in doue: 1-iu, Cuvinte transmis> cu srmnificatiunea loru; si 2-a, cuvinte a caroru semnificatiune nu se da de anticitate (scriitori, inscriptiuni, monfd!'). (49) l!'lck, Die ehemaligc Spracheinheit de1· Indo-gcrmanen b'uropas, Guttingen 1873, p. 407. Die Scythen im· .Alte1·thum, in Ausland, 1871, p. 72'i. (1) Strabo, p. 667 ed. Didot. (2) Lyd. de Magistr., III, 32. (3) Iuvetiatii moderni, ca Ch. Lenormand Hist. Ancienne, III, 1,3; Dellognet, glossaire Gau· lois, 65, Diez, Gr. der R. Spr. I, 79 St'q. - Hase etc. a doYeditu mai multe a'emeni metamorfose in scrierile celoru vechi.

- Splegel,

www.cimec.ro

120

1. Cuvinte transmise cu semnificatiunea loru, Herodotu

1. 'Evcipssteca, drumu; seu pers. Mabpai «Circumscriptiune sancta:t. Miillet'hoff, care respinge asta ethymologie, crede co E este unu privativu a, si in cuventu sta ideea de cneviolatu, neviolabilu:., ra in gdrmanulu «heilig»; ero 7t~Xt el path, apers. patbi, poteca. Elu nu esplica anse pd enigmaticulu fL ce-lu aflamu si in alte asf'meni compo litis 'AptEfL7t~Xcra (' ApltfL1tM~X ), 'Apltf1.7ta.tot, olb. ToufL@IXlOat toY ăvopa, tb os 7t1Xtli xts[vm (IV, 110). - Traduetiunea lui Herodotu pare a fi si aci necorecta; coei acelasiu cuventu si aceiasi forma nu potu fi de ua data unn substantivr, unu femeninu eeu commune in nomin. plur., si de alta data unu verbu in iufinitivu. Este de admisu co Herodot11 a pusu olop-in locu de olp6 -,si o{opo. este cu sigurantia=zd. skr. vîra barbatu, erou (Zeuss 295, Schafarik 1 288, :Miillun· hoff. 555; Kuno 316. Rawlinson l. c.) ero -1tatli=nominativn pluralu d'in prJ.fi zd. paiti domnu, in locu de patayo, pataya (vrdi Justi, Handbuch der Z~ndsprache, Leipzig 1864: p. 389); asia co: olpont~X aru semna, «stapanit6rele b·ubatiloru». Rawlinscn, Zeuss si d. Hasdeu (Istoria Critica ed. 2 p. 18,!) se tinu de traductiunea lui Harod.

www.cimec.ro

121

deducu 1t1Xtti=skr. vadha, a bate, a omorî a sfarama. - Cuno de si nu gasesce otllp -in limb'a slavica, ci numai a dou'a parte a cuventului: muti in litvanulu patis cdop minus~. esplica cuventulu, de origine slavica, fiindu-co «scimu, dice elu, co famili'a slavo-lettica se afla de timpuri nrgandite in campiile Europei orientali».-Ethymologi'a lui Miillenhoff ou ne impaca in co privt>sce pe 1t1Xt~, care ntl p6te veni in compositiune cu o!.po, coei in .1cestu eJsu aru trebui sa tia : oEpo1ttXtvl, adico tocmai contrarinlu : «femeile stapanito de barbati». Hlppocrates

5. 'Evtipee~, odico, 'X.IXAYtat te o[ totai1tot ~YIXYOpts€c:: (de aet·e § 22). Acesta esplicare e mai propria de câtu ~vop6'(tYot ai lui Hrrodotu; cuventulu este ua formatiune adjectivala d'in zd. skr. nar, nara, homo cu privativulu a. Corup. nr. 1. Pllnlos

6. Temarunda : cMaeotim Rr.ythre Tfmarmtdam vocant, quo significant matrem (VI 20). [Comp. cu Harod. IV 86, ~-'-*"IJP toi1 Dovtoo (IV 51, ~-'-*"IJP 'Tdvto;) si Dionysios Periergrt v. 163--167] Zeuss (296) iotemeiatu pe lectur'a incorecta Ttme1·inda deduce CUVelltuln d'in maghiar. tenger, mare, seu turcesculn dengis, Si inda d'in magh. anya, turc. anja, injn.-Botticher (Arika p. 57)=skr. tâmara, aqua, ceia ce e de respinsu, coei lipsescu probele.- E do preRupnsu co-nnda va fi fostu ua data in skr. Comp. Miillenhoff 556 'ramarunda=mator Unda. Cuno (246) crede a fi= slav. «tlma~ nnmerus in6nitus si litav. «tmdu» apa «immeosa apa~ seu «apa negru maris~

11. Cuvinte a ca1·oru insemnare flU s'a transmisu de anticitate.' Herodotu

7. TIX~tti, dieiti'a vetrei si a focului (VPst'a) IV 59. Dupo Zouss (286) si Miillenhoff este ua formatiune femenina cu tenuis immuiata communa tnturoru limbeloru arice, de la tap a ard~, a lumina. (Comp. Bopp. V11rgl. Gramm. § 841 seq.-Justi p. 132, -Cuno 198;. Rawlinson).-Credemu anso co Ta~ nu p6te sa stea in nici unu raportu ~u tap, coei numai in dialt'ctelfl eranicA mai nu oi ne i ntempina tab pe longa tap (Ji'ick p. 406.1 8. 'A1tLIX-=fij (IV 59), numele dieitiei pamentului, Tellus; se compara mai anteiu cu lat. Op-s; radecin'a anse ap-cu sensnlu coresp11ndietoru se afla desvoltata indestul o si in aric'a. (Miillenhoff 573; Jl;e~Js~ 285, 762.-Rawlinson.-Fick). 9. 'Aptt!L1tiXOIX (' Ap'(t!L1taact, 'Ape1t1tiXatXIV50), nume!& dieitiei Aphrodit'a.-daiX p6te fi seu d'iu zd. ~pac (paiti pa9ti) skr. pa9, a se informa, a privi; ~eu d'in zu. paithya dominatiune, protectiune (l\1=-hoff 571) ctptt!L-remane anse obwnru. Rawlinson cugeta ht. grec."' Apts!Lt~. - Cnno(345-6) ctpn=asl. r(la-1tct cu in!lemnare XOXYO~ care e armenulu angl. (Cuno 339); si li-lea, mutilatiunea seu schimbarea CU totuiu a CUVÎnL~ioru traiiSllliS!l j cumu de es. fottOOOp(), bucurie; deci cuvontulu intregu coreHpunde eranicului cana-pâ, can6-pa seu cin6-pa; seu z;d. khshnao-pâ. Inscrlptiunlle pontlce

Dupo Herodotu, singur'a fontana propriu-disa pentru glossele scythice , vinu inscriptiunile pontice cele mai multe aflate in Olqi'a. Ele.ne dau unu numern insemnatu de numiri proprii scythe cari porta in sine crlu mai neindouiosu caracteru· eranicu. Luandu numai inscriptiunile d'in secolulu I si II dupo Christu (suntu publicate de Boeckh Corpus Inscript., Gra~:c. II-a parte), aftamu intre al te numiri : 75. 'Apaci'l!.Yjc;=apers. Arsak:t, de la. :leud. arshan, lMrLatn (Mholl'. Comp.Rawl. 540. 76. 'Op6Yt'rjc;=cowp. :lend. aurvanţ, cavaleru. 77. l:mxM?ttc;=comp. z;end. ap. ~pâdha, armata. 78. 'P!X1tiXXEYJ~=:lend. rapaka, bucurie. 79. Oo!XpOcXYlJc;=Vardanes, nume persanu, de la sskr. vardh a cresee. 80. Pcx-3-ci rooaola, care, urmandu unui autoru grecu, ii asiedia la apusu de Maeotis(2); Plinius(3) in nPcunoscutulu spatiu nordicu alu globului, ero Ptolomeu(4) ca si Dionysius Periget(5), candu in estrem'a media-n6pte lunga Oceanulu sarmaticu, intre rîurile Chersinus si Turuntus(6), candu tocmai in Asia, la Imaus; ero Suidas si Steph. Byzantinulu in muntii Hemusl7). Despre originea loru, anticii ca si modern ii nu se invoescu. Dupo traditiunea locale culesa de Herodotu de la Grecii Pontici (IV 10), ei aru fi frati cu Gelonii si Scythii. Scythi ii numesce si Mela (II, 1, 2) si Bibius (p. 34), si de Scythi ii tinu mai multi scriitori moderoi ca Zeoss (274), Diefenbach (origioes Europeae) si nu fora verisimilitak In adeveru, in timpulu lui Herodotu, nefiindu anco Geti seu 'rbraci trecuti d'in c6ce de Dunare, nimicu nu ne siJesce a lua pe Agatirsi dreptu unu poporu deosl bitu de vecinii loru Scolotii. La ace3t'a vine si impregiurarea co singurele doua numi pastr11te de la densii suntu comune cu Scythii; 1-iu numele etbnicu 'Arii· ~opoo. • • (28) Ser. ang., Antou. Carac. c. 10 : «(Caracalla) cum Germaniei et Parthici et Arabiei et A1emannici nomen adscriberet (nam Alemannorum gentem devicerat), Helvius Pertinax. filius Pertinacis dieitur joco dixisse •adde si placet, etiam Geticus Maximus•. quod Getam occiderat fratrem, et Gothi Getre dicerentur, quos ilie, dum rau Celti. Sa mai ougetamu anco co &{ticolulu.nostru uZ ilu punemu la finele cuventului, intocmai ca Gallii in Cornwallis, si·co Paget, candu visita Transsilvaoi'a, remase iwmarmuritu la assemenarea d'intre costumulu romanescu de Ia HatiPgu si eE>llu scoticu.~ Marti o Samuel Mockesch~. intr'ua m;ca scriere intitulata: cProbe pentru 01 iginea celtiea a Valachiloru seu Româniloru, mai cu sema a celloru ce locuescu in marele principatu allu Transsilvaoiei~ (82) isi iea sarcin'a a d•monparte catre ostu, suppussna Pannoni'a si tierrile alaturata (deci si Transsilvani'a), si nici-ua-data nu le a mai parasitul>(84) Ca alte cuvintP, Celtii d'in 'frarssilvani'a - mai numiti si Daci - trat>scu pene ast1-di in poporulu romaou, coei : a) de la annulu 389 de la fundatiunea Homei, pene la Traianu. nu aflamu nici c a m1i mica urma de invasiune in Transsilvani'a a vre-unui altu poporu, afora dP Celti; b) Datii s'a slabitu numai, ero nici de curnu nu s'a eiterminatu prin resboiele lui Traiann; c) lmperatulu Aurelianu a dusu presta Dunare numai colonistii romani, p~> dtudu populatiuuea daci! a remasu locului; d) L\mb'.1. si portulu Romauilrru d~ adi sulltu acellesi cu alle Ct~ltiloru; e) Rom(t•lii, mai cu sema boierii d'in Homania, suntu aidom'a cu equites celtici descrisi de Ca~ssr si de Polybiu; f) Romanii se scrva rbids,:han, cue ave capita.l'a la Senua,- nume ce traesce pene astadi iu satulu romanesca d'in Transsilvani'a s:nna Se:J Schinna(85); h) Precumu numHle poporului: Vulw.:ki awiut~sce tri· bnlu celticu Lacvi seu Lai, Lebeci, totu asia satele urmat6re d'iu Ardelu isi tragu numile de la triburile CPlte correspoodiet6re, si anume : Bran de la tri bulu Branovices » Karna » Carnutes Osd » » Ostiaei » Prasmar l » Pr;esamarci » l'raesaca i " Venetie » Veneti. Gal.tiu l , Galatro Galate 1 Jhj Uoj 1 1 Boji. - Class'a boieriloru totu de acf vine. Bojauu ( » Boi tia Vale Vallenses seu Nantuato~~ ))

(8:3) ib. p. 8-30. -

(81) il>. p. 41. -

(85) il>. p. 35.

www.cimec.ro

166 ~corre de la tribulu tkordisci 'l'aureni :. ::. 'raurisci seu Tauriui Volcani :. :. Volca~. (86); i) Numi le romanesci de locuri, riuri etc. d'iu ·rran~silvani'a suntu acellesi cu ceHe d'in tierrile locuite ua data de Celti (87); numile celtice de localitati, de pers6oe si de divinitati, ce gasimu in manuscriptele celtice si scriitorii vechimei, traiescu anca in limb'a Romaniloru (88); si in fine j) cNu esista in limb'a romana nici-unu cuventu, ba nici chiaru ua singura syllaba, care sa nu se gasesca in limb'a celta, si afora de acf!'st'a, ori-ce propositiune celtica correspunde essactu nu numai spiritului si rPgulilorn grammaticale alle Romaniloru, dero chiaru presenta unu intiellesu limpede, rationalu.:. (89) In acestu chipu se compara numi de localitati in Daci'a a caroru origine e slavica,

(86) ib. p. 36. (87) ib. p. !17 : Avrigeno (Elvetia).. Arpas (Francia) . Barrau id Berry id Hi~res id Lot riuletiu in Franci'a.. Fontena.y locu idem Seyssel sa.tu idem Puy idem (88) Ee ce câte-va p. 37, 38 si 39 : NUMI

Avrig (Transsilva.ni'a) Arpas, satu si riu in Transsilv. Par rau (Perro) id Berrivoi si Berre id Hîres seu Hures in Transsilvani'a Lotrioa.re, idem in Transsilva.ni'a. Fonten'a. (.Fintena.) satu idem Seitschel (Setschel) idem Pui idem

rER80~&LI!:

Celtu

NJ;MI LOC&LB

Romimu

Aroa.na. Bra.n Ca.toe Cothra.ege Dobrin Dan Dinu Eliud Gabrilla German La uri

Stau Vindilla.

Celtu

Aroa.na. (f) Bran Cotoc Cod re Dobrio Dan Dinu Elia.d Ga.vrilla. German La. uri an Stan Vintilla.

Romanu

Mag, Magh Corba.ria. Lnpodunum Vada Bratuspantium Vincella. Gfiiaz Rinsatium Felgerias rptO:J~t,-.rJ~

Maag Corb Lnpu Vadu Brato Vintz Gelatz Riusadului Fagara.si Rusia v'a

NUMI Dl! UIVINIT&TI

Celtu

A ventia, dieitia bogatiei,

Romanu avendu

Bale Belisa.na Casses

bala spurcatn. beii cassa

necura.tieniei bataliei protectore a casseloru

c~

18n) Esemplele ce

da

e~.

pe 24 de pagini ni este preste putintia si vointia a le reproduce ad; anse ce

www.cimec.ro

167

maghiara, rowaoa, cu altele ce t>\l dau ca antice c111Lice, de si parte nu ne intt~mpina in scriitorii vechi, parte suntu cu totulu moderne, si in definitivu si unele si altele nu iosemneadia oimicu pentru cestiunea ethuoglaphica a Daciloru. Asia, Maiorescu citesce in Cres. de bell. gall. de cinci ori Giurgevu, Giurgiu, acolo unde este Gergovia (VII, 4, 34, 36, 37, 38, 41, -'2, 43), si lu apropie de Giurgiu, care ou este altu de câtu numele George.- Asemenea tiarr'a Maramuresiului o transforma in cMorimoruscU lui l'lioius, fora sa observe cola Pliniu care se iotemeiadia pe Philemoo, cuveotulu scmoeadia cmare morta», si se raporta la partea oceanului septentrionalu situata la estu de capolu Ruboas (90). Deci, nu este vorb'a de usca tu, ci de mare! Ard~lula ilu deduce de la celticulu (!) Ardal, toparchia, pe ci\ndu cuventulu este totu

feliu de limba celta si-a plasmuitu curiosulu autoru, si câtu de nemerite suntu comparati unile ce face, s'a pntutu judeca d'in cele de pene aci, la cari adaogimu numai urmatorele :

Celtiw a te (et tu) ave (erat) a vent aadun asberat braz (magnus) brath (judicium) brodit (judex) caiou (monimental cametha ma ce dor (pu bes) dabir din (oppidum, diguus) etc. etc.

Roma nu a te (la tine) a ve a. vent (a venit) adun a sberatu bratiu bradu brodit ca. jou (ca ieu) camăta m'a ce dor da biru din etc.

La pa.g. 66 si urmatorele, ecce cumu esplica. cuvintele celte pe cari Zeuss nu le pote intiellege : Credume (gl. aurichalum; compos. cred-urne e criad? Zeuss, Gr. Celt. 22 = Credu me (crede me). Carbad, Hibern. gaei Zeuss. Gr. Celt. e7 = car pat (care patu) Lach, rad, red, tar, nisc, lice, maire, sine, Zeuss. Gr Celt., 822 -__ rad (verb. a rade), ridu, tarc, ni (noi) se (sie) li (loru) ce; mai re (mai reu), sine. etc.

etc.

(!JO) Hin. ll. N. 4 § !IS : •Morimuusam (eum) a Cimbris vocari hoc est mortuum mal'e, inde

usque ad promunturium Rubeas, ultra deinde Croniurn•. ln Morima·l'usn s'a recunnoscutu anco de de mnltu ir. muir, Kymr: mllr mare (accst'a si in Morini 11-o:'Ab-rtot, Aremorici r.oo;poo;{loo:A:l-r-rtot, Mori· cambe mare curvum) si ir. marb, Kymr. marw mortuus. Ebel \Zeuss gr. ed. II, 54, 129.131, 133) tine mari\sa seu marusa câ. forma co'!tractata d'in marvasa, cu acelasi intiellesu. Cf. Diefenbach, Origines Europeae, p. 387, 356; id. Goth. Wtb. M. 30.- K. Miillenhoff, Deutsche Altertumskunde, 1, Berlin 1870 p. 414. - Numele de 1\-Iannarosiu datu unei portiuni d'in Ungari'a ne'ntempina pentru prima ora la finele secolului NIL Cf. Cod. dipl. patrius 1865, 2, docum. d'in 1199.- Rosler, .Rum. Strrrlien, 1871, p. 318.

www.cimec.ro

168

ce p6te li mai uuguresl.lu : Erdcly (91).-Miicke;,;ch pe Iâ.nga a.H" nenumerdte curiositati; pentru a caroru insira re aci ceremu mii de iertari citttoriloru- compara sliivisme necontestabile ca: Bran, Priseca, Boi, Uoi11, Boian, Brru; b) Nu se :>cie si guru deco aceste o· biecte suntu fab:icate iudig•·ne, seu suntu venite m1i probabilu, ca articolu de cowerciu de h pop6re mai cultivate; c) d'in imprej•uarea co pene acum nu s'a aftatu in Transsilvani'a mai de locu restu i se 1 urm-J de turaatMie (fonte), modeluri, typaruri, nici se obs-nva in bronz~ui vre- unu ca.racteru speci fi cu, proprietati locale, putemu sa ne indouimu de fab·ic 1tiunel to:u acolo; d) bronzurili~ in CJstiune nu au asemen:ue Vt dit

:;::.

8

~.

www.cimec.ro

13

Arii

--,----

.....

186

cei d'anteiu cari s'au despartitu de comunulu trunchiu au fostu Illyrii cari, mergend cotre sudu occupara peniosul'a Balcanica si tiermurile peninsulei italice. Apoi cu timpulu restulu limbiloru indogermanice se facu in doue : Celtii, Italii si Grecii de ua parte; Arii, Slavii si Germanii de alt'a. Celtii se despa.rtira de prim'a grupa apucaodu spre apusu, ero Germanii, de & doua grupR, apudtodu spre miadia-noptt'. In ftne se separa si Italii de Greci, si Slavii de Arii, cari la rendulu loru se bifurca: in Iodi si Erani (Persii de adi, Kurdii, Ossetii, Armenii (204), llelutsc hii si Afganii ~ro in antici tate calle mai multe popore d'in Asi'a mica, c:i Phrygii, Cappadocii etc.): Thracii aru fi dero pre langa Basci cei mai VE'Chi locuitori ai Europei. § 10.

Theori'a de limbi midilocitore a lt4i Schmidt. - Iuhanoes Schmidt in scrierea sea Rapporturile de afinitate alle limbiloru indo-go-manice (205) rennocHtndu la opiniunea generale sustinuta si de densulu pene atunci, co t6te limbile europene se reducu la ua singura limba fundamentale, si co limb'a primitiva a roporului indo-germanu s'a divisu mai anteiu in doue dialecte, unulu aricu si altulu wropeicu, emise na noua theorie a carii espositiune socotimu de cnviintia a o face pe scnrtu aci : Schmidt enumera mai anteiu (206) temeiurile aduse pentru deosebirea grupei arice de cea eu· ropena, temeiuri aretate pre largu intre altii, de Lottner (207) si Fick (208), inve· dereadia apoi (209) strins'a affinitate d'intre limbile nordeuropene (litavic'a, slavic'a (204) Despre limb'a. nrmena vedi studiile d-lui Fr. l\Iiiller d'in Sitzu~1gsberichten der phil.·histor. classe der Wien. Akad., 1861-1863. (205) Die Verwandtscha(tsverhiiltnissede1· Indoge1·manischen sprachen, Weimar 1872, pagini 68. (206) op. cit. p. 2-4. - (207) Zeitscli'Tift VII, 18 scq. 161 seq. (208) Worterb. d. indogerm. spr. 1053 seqq. Aceste temeiuri suntu: 1 ~ Aric'a. nu are l, pe candu limbile europene pre originarnlu ,. l'e schimbata in l; es. : plenus, lit. pHnu, vechiu bulg. pllinu, got. fulls, grec. ::i:.L-r.Ar,-p.t; 2° In sskr. mai multe prepositii au sensuri diferite, pc du du in limbile europene au acellasi sensu.

Es.: abhi «ad•, pe clindu grec. ci:.L:;;i, lat. amb·, v. germ. sup. umbi, vechin-iricu imm semneadia ccirca• etc. .• • 3° Motive istorice culturale : commnnitatea numiriloru agricole, alle secerisiului .si macinatului, numai in limbile iudo-europene. Vedi anso d'in contr'a Hehn, Culturpflanzen und hausthie1·e in wem ubergang aus Asien nach Griechcnllmd und Italien sowie in das iibrige Europa , p. 399. 4o Mutatiunea germana a snneteloru (lautverschiebung) in unele cuvinte presupune consonantis· mulu limbiloru europene, ~ro nu alln celloru arice. Es. k d'in ik provine d'in medi'a \ni ego, Eyw, ~ro nu d'in aspirat'a sskr. aham; 5' Tote limbile europene sun tu mai cu sema de acord o in conservarea vechi-ului si originarului a, si in forte des'a scoborire a lui in e si mai departe in i, pe candu vechi'a indica si vechi'a persicn nu cunnoscn in genere pe e scnrtu, ero scoborirea lui a lai, numai in numeru limitatu, • anticulu baktricu e (ecnrtu), depcndinte de consunantele laturalnice, neavendu a face cu curopenulu e, care nu atârna de densele. (Vedi G. Curtlns, be·richt. d. slichs. ges. d. wiss. 1864.. p. 9 seqq). Es. cu e ~. se1, sa.ihs, szesz\, ~estl; d'in contr'a: sskr. ~a~, vechiu-baktr. kh~vas, pe cându in gr. :l:ow, la.t. aro, igot. arja, lit. arii!, a a'a conservatu; si in fine 6° Visteri'a de cuvinte commune ce ne 'ntempina in mai multe limbi europene, ai\unate de Fick in Worterbuch d. indgerm. Sp1·. 355 sqq. (~09). op. cit., p. 6-9.

www.cimec.ro

18?

si gArmanic'a) (210) conchidiendu co slavo-lettic'a cu neci-un'a d'in limbile europene nu sta in mai strinsa legatura dA catn cu cea gPrmăna (211), faptu recunnoscutu de mai toti filologii, si contr'a carui'a nimicu cu greutate nu s'aru pute invocă. Mai departe, cerce1aofiu rapportulu slavoletticei cu grup'a eranica, Schmidt constata trasuri d11 afinitate pe cari slavic'a le are numai cu eranicele (212), ero nu si cu ~anskrit'a, si vice-versa, trasuri pre cari limbile ar1ce le au numai cu slavic'a, ero nu si cn Jita· (210) Acestora limbi le suntu commune : 1° Contractiunea lui ·ja in i lungn a unoru nume feminine la nominativn singulara, mai ca sema a participiilorn feminine; 2° Idem in i lunga radicala 11. numeriloru cardinale de la 4-10, in gotic'a, 4-9 in litav'a, si numeraia 4 in slav'a; 3' Assemenari in numerale: got. -lif, -lib, rad. ·libi ·, si lituan. -lika ; got. thnsnndi, prnss. ac. plur. tusimtons, vechiu- balg. tys,y.şta, lit. tukstantis, ua mie; 4o Formatiunile presentelui prin midiloculu suffixului seu in fix ului nasa! a, spre a esprime rapportalu passivnlui-inchoativo, seu intransitivului; So Transformarea lui bh .d'in snffixele casualo ·bhi, ·bhis, -bhja (m) s, in m : got. vulfa·m, vechiu-bulgar vluko-mii, lit. vilka-rnus, vilka-mB, particularitate ce nu o are de catu aceste trei limbi nordu·europene; si in fine : 6o Visteri'a de cuvinte a catoru·si trele limbi, care se acorda in multe si forte însemnate puncte, d'in 1•2 cuvinte si radedni constatate pene acuma numai in limbile nnrdenropene, 59 snntn com· mune germanei, slavei si lituanei; 50, numai slavei si germanei, iar 33 numai lituanei si germanei, (211) op. cit., p. 9. (212) Punctele commnne alle slavoletticei ca eranic'a, si esclusivu numai cu dens'a, snntn dupo Sehmidt acestea (p. 9-15): 1 o Schimbarea lai s in h; 2• Formatiune& nominativului ,iualu alin celloru eu i· radicala: vechin·bnlgarn kosti, lit..avi= sskr. avi (1), zd. afriti (2); silit. suniJ (3), v. bulg. syny=sskr. sunn(4), v. baktr pajnl5); assem'!nea a nominativului duala alin femeniniloru in a- (lunga) radicala : la sskr. a9ve (6), v. baktr. date (7) correspnnde numai in slavolettic'a formatiuni ca v. bu 1g. p.Y.'IE, lit. ranki d'in 'ranke. (8} 3 o Cea mai importanta d'in tote : Numai in limbile slavolettice palatalei sibilante arice (sskr. '· baktr. 9) correspunde na sibilanta (slav. s, lit. sz), pe candu celle-alte limbi europene nu deosibesca acesta sunetu de gattnral'a tenuis (}):). Es. sskr, 9atam, zd. ~a tem, v. bulg. si'ito, !it. szlmtas, ansa got. hund, lat. centum, v. iric. cet, grec. hodv. Assemenari alle slavoletticei cu aric'a, ero nu si cu germanic'a : }o In declinatiuni: instrument. sing. -bhi, plur. ·bhis; loc~t. plur. -sva; in co~jugatiuni: aoristulu simplu si compusu, futurulu in -sjami, particip. perf. activa in -vans, supinnlu in ·turn; (9) 2o Numai in erano·slavolettic'a este: a) genet. ~g. alin pronum. de antei'a persona: v. pers. mana(IO) v. baktr. mana, lit. mano, v. bnlg. mene, b) pronumele ava-, vcch. bulgar ovil, c) preposit. v. bulg. radi, v. pers. radij pentru, si prep. sam : prnss. sen, lit. s[t, v. bulg. s,v,·, su·, sii, v. baktr. hanv (Il), ( 1) i longu. (21 a si ultimul o i lungi· (S) primolo 11 longu. (il ambii 11 lungi ('\) a •i 1t lungi. (8) • lungo. (j) a ~i e longu. (8) Fiek observa ( Die elwnalige Sprach•inl!lil dtr lndogennan"' Euo·opas, 187~, p. 58) co ar trebui sa "" probe· die mai anteiu co in pnnctuln acPst'a. in Cilre Slavii si Arii suntu in acorda, ei se departeadia de Gormani, ceea~ce nu se pote proba. d'in cans'a. dispa.ritiunei complete a dualului in limh'o. germana, si impossibilitatii de a sci cnm, acest"a alcatniâ formele correspondietore, pe cându ave anco dualulu. (9) Aceiasi oboervatiune c~ in not':. precedenta. coei aceste forme an dispun tu completu stiu apr6pe complet o

••1•

rerman'a. (10) ftn•lo lu •ro (Il) cn semnuln '"'-' d'asnrr'a lui an.

www.cimec.ro

188

vic'a, de unde deduce (213) co limbile cari suotu geograficesce mai apropiate, au si trasuri comune mai multe de catu calle mai departata, co prin urmare ua midilocire continua duce de la limbile indice, prin calle eranico, la celle slavice, si de la acestea la celle lituanice; si in fine co slavic'a contine mai multe trasuri arice de catu lita.vic'a, eranic'a mai multe. de catu sanskrit'a. Aceste asemanari ânsa fiindu de asiâ natura co nu ne auto risa a pune pe slavoletici mai aprope de ramur'a arica de catu de germani, urmeadia (214) co: Iitavic'a pe de ua parte se 'olantiuesce in chipu nedespartibilu de gflrman'a, pe de alt'a totu astu-feliu de aric'a, de unde dero: opiniunea unei limbi primitive slavo-letto· germana, ca si a unei limbi primitive slav o letto- ari ce, este falsa, oefiiodu justificata nici un'a nici alt'a prin fapte limbistice. Atunci (215) trebua a recunn63ce co : sla\'olettic'a nu este nici limba arica nici europena, co ea nu se pote desface nici de aric'a nici de germanic'a, fiindu numai midilocitorea organica a amendoror'a. Aose deco nu admitemu ua limba primitiva nordu-europena, nu putemu admite nici ua limba primitiva europeoa (216), pentru co in sudulu Europei, că si la nordu, nu asista ua granitia intre aric'a si limbile europene, - assemenarile limbei greca de ua parte cu la tin 'a si celtic'a, de alt'a cu limbile ari ce fiindu de asia natura (217) co oa nu se pote desparti nici de unele nici de altelt>. Totu astu- felin si alle llitinei cu celtic'a, prim'a fiindu midilocitorea organica intre tote alle selle vecine : grec'a, ceHic'a si german'a; - cum asemenea si celtic'a este midilocitorea lu!m-, sskr. sam, d) substantive collective seu abstracte in locu de numere cardinale : ph\H =sllkr. patlkti- cincime, deYMtl..=v. baktr. navaiti nonnime, des MI= sskr. da~ati diecime (12); e)ordinalnlu prlvu primiiiu ...;:: v. pers. paruva-. v. baktr paourva-, sskr. purva; f) si. bogu Dumnedieu o=- v. pers. baga, V. baktr. bagha-, phryg. lhya1a; (Zd~); SV,At.U !it szvcntas sfantn --= Y. baktr, ~penta- (13); 3o Aceiasi numire a nuntii la Slavoletti si Arii (Ved;. Anexu II sub vedu) si a scrierii la Slavi si Persi: v. bulg. pisati a scrie, v. pers. ni-pis, n:j-apisam scrisseîn. (H) (213) p. 1:>.- (2L4) p. 16 - (215) p. 17.- (216) P· 19. (217) Assemanarile grocci cu limbile arice: 1° Schimbarea intre :i-privativu (inaintea Consonantelorn) si :i~-privativu (inaintea Vocaleloru) e ci\ndu latin. in-, germ. nn- remane neschimbatu si inaintea consonanteloru (15); si (12) t'lek, op. citat, p.

~7.

·.

proheastraclc se afta si in germanil''a : slav. 1'.;\tl cinci=sskr.

=

pa.n\ti, f. cînrirne, an. fimt. f. cinci (tle ('S. fimtar - tlJmr, jntlecat'a Uc- cinci); slav. sesli si&S51t1 =a A. 51Ptt f. sie8st> (pentru seh-ti, acesl'a pentru •eho-ti, precum an. setb al sicsselea = oohton-); olav. dse,\\ li (lit,! ca Arii si Sla,,·ii sa fi sciutn scrie in C'poc'a c~:1. f6rt.p departe a connPxinnei Joru limhi::~tice, Fick (op. cit.. G'l) preosnpune : s!../ ) \ \ )i,~-r X 1 .~rodotu (236) si Strabo (237) suntu fora indoiala n;sturile vechiloru Phrygi seu Brygi ua diniora locuitori in Europ' a, si tocmai pe acesti Brygi Herodvtn ii numesce Thraci (Bp6jot @p~'t"lrn; Ct~oy& e:~te dero identicu cultt. mib.v.~ ace. lf\1bant-i l'•m,nandu, partic. praes. allu verbului zib, si insemneadia cspleudidus, •llustris, o e-llJffillliitll:t, Ro~ler cugeta 1" s~kr. set col·re gr. at@ot; OEfLY6; (pentru asF116c:).

CaAcx-; s~u C~Aot-c:, vi nu= radecio'a europ~•Ja gh 1l a ros( in fo,~u, a streluci; comp. gr. x),[-ro, g .. rm. glo-ja, glo-di cu aorlasi inuelldBU, si gr. XiiAt-; vinu, VIUU curatu. de unde xcxA[ !l't) b~tivi. -3-patt't)-~ p~tra

= dras1.d = sskr. dr.sha·i

p~tra.

'ltt[atot-powv, 'Pw!11%l0l ~~YCXl [venae l ţpOAlOt>p., o[ OE zp~cirw, Ol OE '(AIXOlCltroplGK[L, 'A~pol ~Otlpi!.ox, ~Clxol xoocllci11a, l'ciAA.ot tcxupoi>x» Diosc. IV. c. 99.

Unu feliu de Potamogoiton, icrba de livede si de balti. Numele gallicu trxupoi>x s'aru pute rapporta mai lesne la lat. gr. taurus, tauru de catu la kelt. Larbh. - De Uelloguet (gloss. ed.ll-a 161) ilu compara cu kymr. Tarw, tauru, seu tawr accoporimentu. - Pentru xocx· Oci!LIX nu putemu da nici-ua etyruologie (15 ). 17.

?~.ot!OLtrx

var. xotlYjtOL filfiitore. «.'Arpwotl' - - 'Pw11rxtot rPti!L~Y - - 'Ja1t1X· voi &:1t1Xp(1X, ~Clxoi xotliXtiX (var. xotl'tjtCl}» Diosc. IV. 30. Cu numole dacu Grimm (p. 210) compara litan. k6tas lett. kâts m. tibia, pedi· cula, si numele barbatescu thracu Kotu~; iar Leo (1. c. 192)· pe sskr. ko~î medicago esoulenta (lucerna). Diefenbaoh (p. 231) observa co z.ltu-feliu cotiata suna destulu de latinescc. Deco aru fi vre-ua legatura intre xotliXtiX si xotuc;, plant'a in cestiune aru semnft cam : «iarba a voinicului», x6tu·~, Mtt>ttro venindu do la katu lupta, sskr. ~at-ru, ' inimicu. p.E"(IX, Jlwp.IXlOl rpci~l0l>!1 1 J'.iAAol 36>YIX 1 61%ii.Ot i!.pouot6.YlJ.» Diosc. II. c. 211. Grimm (p. 204) si dupo ellu Diefenbach (p. 432), Leo (p. 191) Cuno (p. 340) Ro3ler (Einiges tib. d. Thrak. p. 105) ilu apropie de litav. krE'gzdyne, fem. plant'a : chelidonium majus, kregzdele (si deminutivu), kregzda-zole, f. asolepias vincetoxioum, - tote de la litvanulu kregzde f. hirundo, rîndunea, de unde se deduce co in limb'a d~~:,ca rindapeau'a, zsA.Lilwv· se numia *crusta, sskr.

18. )(.pOt>atâ.YlJ rostopasca.

« X~Al06YlOY

kshiradala. - Leo vede in krushtâna thema kt·u~ a se vaită, a se boci, si krushţa plangere, si presuppune co ua atare numire a rendunicei se lega neaparatu cu vre-unu mythu geticu despre acesta pasere. De siguru, cuventulu dacu se reduca la radecin'a indo-germanica primitiva si comuna unitatii europene, skark, skarg, a sgîria, a tipă, a scîrtii=sskr. kbarj, kbarjati a scîrtii; -x.spx-, xspxsl, xspx-etMo-t;; v. slav. skvri'lk· a face sgomotu, boem. skvrcl-eti a trosni, a plesni, v. (15) Se iosiela anso d. Papadopolu·Calimachn (op. cit. p. 22) câ.ndu tine ca unu reatu d'in limb'a daca cuventulu romancscu c6da (lat. cauda, coda), iutrcbuiutiatu fura iodouiala si ca nurr.e de planta : c6d'a vacei, c6d'a boului, c6d'a lupului, callului, siorecului etc. Totu d-sea reduce (p 22) rom. cucuta (lat. cieuta) la daciculu : colida, cycolida, cocalida : rom. salbie, jale, jale de ci.mpu (comp y, ~lavou ;t;,\,\.\'1'11, il\MIIiE, a plang·c, mormontu, il\1\,\1, durere) la daciculn '!lo:Ăio:, etc.

www.cimec.ro

209

slav. skrllg·ati freudere, skruz-itii m. stridor; v. nord. skark n. ego· motu, skraek-ta a striga, a tipă. Comp. }'ick, Vergl. Wrtb. I, 242, 812; II 488, 679. (16).

19.

~u~wJ..tooe

Pwt-tatiot ~tootdJ..t,, 'A;opol l!.Otl!.Ot· ~oil!J.» Diosc. IV c. 72. - ({Graeci Dicea, alii Stricionon - ltali Apollinarim, Daci cycolida.>> Apul. Mad. de Herb. virtut. - Dupo Grimm (p. 211) cuventulu are aceiasi insemnare câ lat. cocolos, iarb'a cucului barba. cucu li, kukuskrauL, unu genu de plante d'io famili'a solaneeloru. - Leo (l. c.192) ilu compara cu sskr. kukola, jujuba,

(var.

xot~ootA~, ~WMA[oat)

o[ OE cmoAJ..wcipt' !J.LYWp, Ol

, lat. quinque. (Schleicher Compondium 399,407. ~euss 2 3035 seq. Curtius Grundzuge\ 458. Fick. Vcrgl. Wrtb. II, 672 seq.) si 2° dula seu dulon = kimr. dal~n, delen, armor. delien. Compara 7t~>p.7teooof.a cu actualulu kimric pumdalen 1 armor. pempdeil, kimr. pumbys, brit. pempiz, pempez 1 -cu intiellesu de aceiasi planta quinquefolium. (De Belloguet, gloss. ed. II, p. 152 No. 120; Diflfenbach op. cit. p. 395 ). Cuno (p. 341) considera for m'a 7tpo7taoooM câ err6re de scrissu seu de lectura in locu de pompedula. - Rosler (Dacier und Roman. p. 85) propune •pnopadula câ form'a dacica a cuventului (*pnope in locu de *ponpe - comp. celticulu, velsch. pomp, armor. pemp). In fine dupo d-lu Hasdeu intre daciculu propedula si celticulu pompedula nu asista nici ua umbra de difflrintia , afora de inlocuirea nasalei cu r «unu fonetismu thracicu forte marcatu in limb'a albanel5a si pe care de la Daci l'au mostenitu romanii.» (Column'a lui Traianu, an. V. n. 5, p. 102).-dula d'in cuventulu dacu propedula este pote in locu de O'fJAa, otAa (iotr'unu manuscriptu allu lui Dioscoride gasimu chiaru acesta forma 7tpo7ts6t/,1X)=celt. dala. 1 dula, totu in iutiellesu de foaia, d'in mai multe numiri de plante daca transmi3e de Dioscoride : es. 7tpt1XB~I.a, diodela (millefolium) oooooo'fJA!i (origanum vulgare), teootl.!i, cpt-&ocp-&s3sM, xapo7ti3AIX 1 ~rmo~-3-AIX (~ooMHa). Comp. dochela, droei la ,

www.cimec.ro

212 l"('(t0\1 - - ilaxol CltX01tYOE~, 'Pw(.LottOt M1t[tOOAOt>(.L x.ipoooc; - ' Icrmxvot Y.totooxa1tst&. » alii adunt «crY.!ltotp A~:~eworta». Calox carJiatos (24) D-lu dr. Brandza. li. c.) dice: «Cu multa buna-Yointia pbte cv s'aru face sa deriva dt~numirea româna de Brusture d'in vorb'a daca riborasta.. ,,

www.cimec.ro

216

comp. cu gall. calocatauos, l.lnde asemenarea este p6te numai accidentale; cardiatos se tine, fora indouiala de carduus. Cf. Die(enbach, p. 230, 276, 298. 50. Simpeax. (Sipeta, Porna) planta balt6ssa «Arnoglosson, aroion, cynoglosson, Galli Tardos, Lotios, Hispani thasaricam, Daci Simpeax, Romani plantaginem latam, alii plantaginem majorem, alii septeneruiam.:. Apul. Mad. de Herb. virt. c. I. Comp. «'Apv6rAroaaov- -o! os ?tov6jAroaaov,- - 'Pro!J.tXtot 7tAtXVt~jro ~tlvop, fciAAot (la alte mscr. lipsesce r.) tcrp~1JAOo1.3tev, 'IC17ttX\IOt 31jC11Xptl!.cX!J.. :t Dioec. II, c. 152. !'il. Sipota. Vedi numerulu precedinte.

52. Stirsozila (var. storsura). Vedi Nr. 34. 53. Zyred. Vadi Nr. 12. c. Gallenns

54. Ni nou. Galien dice co Dacii si Dalmati i numiau lilinon, plant'a veninossa Helenion, si se serviau cu dens'a a otravf sagetile, si a purga boii (25).-Pote co Ninon este unu cuventu stricatu d'in Belinus pe care De Belloguet, Gloss. Gaulois, I, p. 150 ed. II, ilu allatura cu Kimr. Bela, angl.sax. belene, caled. felen, roman. pelinu, alb. pelint, lit. pelinos, lett. pelleres, v. slav. ne.w.IHl\ (il~iv3tev, !lt~tv3o~), polon. piolym, piolum, n. serb. polyn. (26). (25) Cf. Theria], ail. Pis. (26) D·lu Papadopolu·Calimachu considera eli numiri dacico anco urmatorelo trei : 1. r:":t:>Y ~ClatAsl~. Comp. numele thracu DidixDidigis (ins~riptiunea Nr. 113 Albert Dumont, lnscriptions et tnonuments {igures de la Thrace in Archives des mi11sions scienti{iqtAes et Litteraires, a III-a serie, III vol. 1876 p. 170), si T~uzix, - gis. (ib. Nr. 192). (27).

majalis) cu alia moschalai, ce na gasimu pentru anteia.-6ra mentionatu in secolulu V-le» d. Chr .. de clltre a.rmenulu Moise dsla. Choren, si in alin VI-lea de cotre Cosma JndicopleusteR; d) In car· tea II, c. 63 se Tllrbesce de ua mesura de greutate i'~o;y1ou, cu care medicii incepusera a se servi forte tardiu dupo Constanti nu cellu mare (in sec. XII si XIII); si in fine, e) Espressiunile: 'fHXtrY.Lb)aov (lib. II c. 6i), a1>iXA7j, in loca de -:puy6; (lib. II. c. 137). vr,a-;tY.6; in locu de v~a-;t;, azaO.tilo; in locu de O'"aii,Eo;, -;;-:{pEo; in lOCU de -;;-:{pt8o; 1 indica in chipu invederatu Ua e110Ca candu deja Jim\J'a greca incepuse sa barbarisedie ~(Xp~:tpoyblVE1v. • A.llu douilea, admitiendu chiaru pe Dioscorides de autoru alin scrierii de E'ttpot·istis, in nici unu loeu dintr'en11'a nu se dice cu : la Daci ·se namia vre·ua planta. sfecla, aylx/,r,. Pas1.giulu Ia care no trimite d-lu Papadopolu suna: Iib. II. c. 137 (t. II, p. 328, ed. Kuhn): pt~ (Dumont 69) Derziparus, Zyparus etc. Vedi si TAPORVS Inscr. Helv. 881, 950, 1018.-Pentru form'a MVCA ·compara MVCAPVIS n. fem. C. I. L. III 809 (Daci'a); MVCATER Sola, C. 1. L. III 787 in Daci'a: Nr. 15. APOLLI N. SAC.

SOLA ii!VCA'l'RI VET ALE. F RON. V. s.

Apollin(i) Sa(crum) Soia Mucatri vet(eranus) al(a)e Fron(tonianae) v(otum) s(olvit),

www.cimec.ro

228

JHCASENVS Cesorioi C. I. L. III 1195 (in Daci'a); J!,IVCASH:NE~ (form. genetiv.) 6157; IIVCABIS, 3558; MooxatpliAYjC (Dumont, Nr. 9. 14) MVCATRALIS (To· maschek 1 Ueb. Brum. und Ros. p. 384) KVCATRA n. ba.rbat. C. I. L. lil 3394; 2009, 6335,z : MVCCASENIA n. fem. (Inscriptions Aotiques de Lyon, par Alph. de Boissieu, Lyon 1854 p. 321 : Yvcc,ISENIE l'ORTV· N!TE CONllGI IURISSIME EX GER. SVP). Nr. 16 (C. J. L. III 847. la Gyalu). fABIVS SIG AL. SJI,. VII. ANN. lXVllll M II. AVR. REBYRVl!> VET. IT fABIA FII,IO PIENTIS !IIMO P S. R'l'. SIBI

'.A l'R.

[U(is) )l(anibu&)] Aur(elius) FaLius sig(nifor) al(ae) Sil(ianao) 'ix(it) ann(os) XXVIIII, m(enses) XI. Aur(elius) Reburus vet(eranus) et Fabia. filio pientis11imo p(osue1·unt) s(uis) ct sibi,

REBVRVS ne 'ntempina in inscr. C. 1. L. III 5087 (Noricum), Dipl. mi]. XXI [REBVRVS Severi filius (Hispanus)]; C. I. L. VII, 1336 1 895-897 : R~7t6psro~

u[bv [o] A"?JfLO~ X!Xt of ~(m. opot tbY E!lt>tWY Clllltlipot Xott eUep"(Et1jV.

Assem~nea,

in 'Potaxo~, rege thracu, Dion. Cassius, XLVII, 25, si in 'P~(J")tuv3o~. orasiu in Thraci'a (Nicand. Ther. Schol. 460.- TVRME(a ?) sorE, comp. CU TVRMASGADA de mai SUBU ; SOIE comp. Cll SOLIA Loturi f. 0. J. L. Jll 5487 (Noricum), si cu BOLA de mai josu. Nr. 18 (C. 1. L. III. 1322, in Daci'a). Unu calaretiu. Inscriptiuoea este de in11emnatu pentru multele si variatele sele ligaturi , pe cari d'in lipsa de semne nu le putemu reproduce. DM

T, A\'R, AFER :OET.l\IATA PRINC ADSIGNATO EX SPJ.ONO VIX. ANN. XXX. AVR. SAT TARA. T.lB. PATR. OPTlMO P D(is) m(anibus\ T. Aur,dius) Afer Delmata. princ(eps) adsignato (in locu d.e: aJ. daslgnat11s) ex m(unicipio ?) Splono. Vix(it) ann(os) XXX. Aur(eliu~) Sattara lib(ertus) patr(ono) optimo p(osuit).

SATTARA n. barbatescu, comp. TATTARIO C. I. L. lli 870,•, in Daci'a; Procop. Goth. IH, 39; GESARA (Ephem. epigraph. II 885) : 1 O 11r: SILVANIVS GESARA

Ilot11CJ~P"'

V. S, J" L. M

l(ovi) O(ptimo) Al(aximo), Silvanius, Gesara v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito).

Cu

G~sara

comp. localitatilf dace

Dt~usara,

Germisara.

Nr.l9-24. C. I. L. III 969add. MOCIO comp. C. I. L. III 69-tl : Mocianus Ingenui f., 4944 Mogiancus.

C. J. L. JII 124_3. SECCIA, comp. SECCIO ib. 5057. 5589, -1756 j SECCIV9. i564.

www.cimec.ro

~30

C. I. L. III 1525 SlSIATA, comp. sisiATA ib. 4181; stssiA Adiutoris f. ib. 5075; miA 1 3285 1 4983a; SISIV 0, fem. 3659; ~ISES MVCASENtS 6137 i sEsE, sm, Tomaschek (Ueb. Brum. uod Rosal.)-mEIA C. I. L. II, 3310.

C. 1. L. IH 787 EOLA n. barbat., comp. soLA de natiune Bessu C. I. L. III Dipl. XX, si SOLIA Loturi f. 548 7. C. J. L. 111 804 THEMAES. Pe monumeotu se vt'dn sculptati patru 6meoi cu barba mare, ua femeia. si unu copilu, rari tinu câte unu paharn in mana.cf. 1472 totu in Daci'a; THEl'l!O Nr. 1346. C. 1. L. III 870 b DIZO cf. C. J. L. III 6189 DIZZACE o, barbat; 6135, DIZIAS Biti f.Ap. Dumont, 1. c.: Nr. 89b lltCcx.; f~ll lltCcx; Nr. 113 Diza; Nr. 111 (. ll~Co.;; lltCocato.;; cf. 'Atosato Hen zen (Bulletino dell' 1nstituto di Corrispondenza archcologica, 1848, p. 134), citindu ca si Gruter : DECEBAL!, numera si pre Ityrei intre colonistii Daciei, pc cuventu co numele de Decebalu 16

www.cimec.ro

234

Nr. 944.

~ li NVS ·

CIV

ES· DACYS D'in nefericire ntJmele lui Pi.. tinns ceta~ianu dacu, nu se p6t~ restitm. l'otu IJ.siă numile d'in urmatorele inscriptinni : fiindu unu nume cnratu dacu, nu se p6te esplicB. ca unu Ityreu se se chieme astu-feliu, de catu presopunendu ca elu se nascuse in Dacia chiaro. Alte inscriptiuni eu numele lui Decebalu rege allu Daciloru sonto false. Asia buni-ora ·v.rmat6rele trei , publicate de Neigebauer, Dacien aus den Ueberresten des Klassischen Alterthums, Kronstadt 1851, p. 205. Vedi C. 1. L. III 66*, 70* si 72*:

1.

1!.

FORTVNAE

lOVI. STA TORI,

AVG.

HERCVLI. VICTOR!.

OHNIPOTENT.

H. VLP. NIIRVA. TRA

VBI EBAl

Ull'f'l, C.lBU:I\,

RHAHNV

VlCTO DBCZBALO.

SIA

DOMITA. DACIA,

vot'VII. eoL

tlBI. ERAI. QVUITVM.

ABPVIT,

'i'IT. ASPICE. Rdlli'V

'NE. ROMA. LVGBRET. SED. VI VI T. TRAlANVS

LE. PATER GAVDETE. QVI

VE TIBI DECEBAT.E VTLI!. LEG. VI, BT.

:Un. G.

RITE!

VEIITBA. IST A

DBVOT. CAPITIRVS

IIBT. GtORTll.

3.

..

VICTORIAE, AVG NONNE. DIJ:J, TIBI DBCEBALB FVNEBTVH. BST HBRCVLBH LACEISERE NON. RECTE. FKCUTI TVA, IPIE QVOD. IACES HANV UD. TE. VTCVNQ CAB!AII. VICIT TVLIT Tlnlo SEIIPER. AVGVR AVGVST.t.L!S.

www.cimec.ro

235

Nr. 825.

@

% Ee Nr. 867. 1

OM

V O Il A l\1

o o

SPA.

SIPTJMO

SI.

FINI

XXIX. SEL. XVIII. COH. I AE J,lA DACORVM H.

r. c.

1 V V\ A

V M N

'--...vo Nr. 36. Tablele cerate descoperHe in Traosilva.ni'a la Verespatak ne procura mai multe numi personale, d'in cari ua parte appartine mai probabilu colonistiloru da.lmatini adusi in Daci'a pentru esploatarea mineloru de auro, de catu D11.ciloru indige.ni. Asia se icdica anume: tribulu Pirustiloru: T. cerata Nr. 8 (C. I. L. III p. 944) : cemit ... domus partem dimidiam ... qu(a)e est Alb(urno) maiori vico Pirustar[ um]»; Nr. 6, p. 936: ~:de Dasio Verzonis Pirusta. ex Kaviereti[o].• Acea parte de numi fiindu mai propria a figura printre resturile limbei illyrice de cotu alle limbei tbrace, vomu cita numai pe celle urmatore : BEVSAs, genot. Beusantis n. mase. T. Cerata X : cTitus Beusantis qui et Bradu~ id. T. Cer. XI, XII; XIV, XVII. BATO, genet. Batonis n. mase. T. Cdr. II, III, V, VI, VIII, XX : cAndueia Batonis; Batonis Annaei ipsius». Acelasi nRme ilu atlamu in Dalmati'a la triburile : desidiaticu, breucicu, ditionicu, mezicu si aravisco. Vedi C. 1. L. III 4377, 5325, 2749, 4372, 4276, 3558. BRADVA T. C. X, XI, XIV, XXV. Comp. C. I. L. III 1172, 1945 si BRADV.lNvs ib. 775=6183. CARPVB T. C. VII: cPlatoris Carph. Of. C. I. L. Il, 32491, 3573, 4008. CAREB g. Carentis, T. C. XII: cLupus Carentis». Comp. Cara C. I. L. III 2705; dativ. Cuini, 1::.12, 1948, 4773 1 , 5380. cERDO g. Cerdoois; T. C.ll. Comp. Cerdo C. I. L. Ill1647, 16531, 1792, 1797, 2281, 2499, 2695, 3081.-Ephem. epigr. li Moesia inferior p. 297; C. I. L. II 4970,tao. nAsA

n. barbat. gen. Dasantis, T. C. XX « Da.santis Looi qui et ... ». Comp. C. I. L. III 2768; 4276 (ge J:i Dasent;s), si 1262 (aflata la Verespatak):

www.cimec.ro

2::16

AVlLLIAE PIETA'I'IS DOMO .AEQ VII. ANNIS XXIX. DASA SVTTINIS CONlVG PliBB F. C.

DASIVB T. C. VII cDasius Breucus)) T. C. VI text: cDe Dasio Verzoois Pirusta ex Kaviereti(o). - Dasius Verzl)ois)); XVII id. Comp. C. I. L. III 4282, 918, 2097~, 3162b, 4491 si 3349 (Dazanus). GILDO, T.. C. 1 s. Geldonis. ucc:uvs, T. C. VI •Liecai Epicadi Marcioiesi> ; Comp. C. 1. L. III 1665 Liccaius Vanonb. f., 3224 Liccaius ... cemaes Liccavi f (Amantinus), 6480 Licco. LOSSA T.

c. XIII.

MASVRivs. T. C. VI cS. Masuri Messi dec(urionis).ll MARCINIESIS. 'f. C. VI «Liccai Epicadi Marciniesi.» MICO n. m. T. C. VI. cS. Epicadi Plarentis qui et MlCV, 5409 MICHV.

Mico:~~.

Comp. C. I. L. III 4459

NICO T. C. I cValerius Niconis et O:ffas Menofili questores collegi eius:~~. Comp. C. 1. L. III 2193 NICOSTRATV; 1677 NICA; C. 1. L. Vlf 1323 NICO. Dumont. 112. 114 Ntx.w. • PASSIA u. f. T. C. VI cMaximus Batonis puellam nomine Passiam ... accepit:~~. Tomaschek, citindu Passima, o compara cu alban. pâssur., raturJA 1ttoop. x.t*oop, 1tAof>atoc;; alb. pâSSM 1tliat~· X.t'i)at~. I'UNivs. T. C. VI cS. Plaoi Vetzonis Sclaietis». Comp. C. I. L. III 1270 : PLANIVS BAEZI QVI ET MAGISTER. I'LA1'0R T. C. VII cS. Platoris Carpi». T. C. 1; Cf. C.l. L. HI 1192, 1271, 2752hi•, 2773, 2788, 2751. Diplom. VII; 3149, 3825, 3304 Pletoria; 279~, 1269: Plaetoria :

www.cimec.ro

237 Dl\1

PLAETORIA 1\IAXIMA

VIXIT , AN III. LAVIVS • VER ZON . NEPtAE . B III. P.

Asemenea urmatorea inscriptiune greca aflata la Ochridha (Heuzey, Mission archeoiogique de 1\Iacedoine p. 342, Nr. 142) :

A P 1 IT W N O CT O Y AJ\ 1 ZAN 11PoYA NN IA:ETH~ TTAATOPO~I( I, v. iric. aur-dam , er-dam prodomus (44 ). Rosler, unindu-se cu acesta parere constata pr'in esemplele mai susu citate (KootJ.o6o€~cx, Moop~os~ci etc.) scaderea lui a d'in ocx~rL, la e d'in oe~cx, care âs~cx a datu nascere lui A.s~cx, cu semnificatiune in limh'a thraca de orasiu,, dupo cum asicura. Hesychios : ((AE~IX· 1t6A~) Ca tu" pentru partea anteiu a cuventului (38) Zawoslos, Analecta lapidum in Dacia, Patavii 1593 in 16, p. 16 retro: •Sergi-dava a. Davis tlt Sargetia amne dicta• Cf. J. Gmnm, Geschichte cler deutschen Sprache, I, 190. (39) Tomaschek, Ztschrift fiii' oesterr. Gymn. 1872. p. 141. (40) Einige bemerkungen ueber die Sprache cler Geten, in Knhu, Zeitschrift Ill, 189. (41) Dic Skythen, 1, 243. (42) Hasdeu, Istoria Critica Il, 62-63. (43) Geten, in Encykl. v. Ersch und Gruber, p. 4~·\J. (44) G. Curtlus, Grundzilge der Gricchischcn l!Jtymologic, IV-a ed., 223. (45) Pentru schimbarea lui din l Roslor (t;eitschr. fiir ocsterr. Gymn. 1871) mai aduce notiti'a lui Hesychiu co la Perga se Jicea ),~'fm, pentru iii'im,, oi csemplulu co daciculu dyn (Dioscor. 1. c). maracine, corespunde gr. )Jvov, corn. si ar mor. linad.

www.cimec.ro

241

Acidava, nu se pote nimic'a dice siguru, de si Leo (op. cit. 189) cu. geta la sskr. accha, ursu, Acidava cBărenloh.» 2. Agnavis.

3. Akrobadara; comp. -dara cu -para d'in BEmx[Jil, BljAilto(7tll(Jil, B'fjpt7tllpll, Bessapara etc., cu -sara d'in Deusara, Germisara, si cu -bara d'in Zurobara. 4. Ampela (Ampelum). 5. Amutria, numele statiunei române, imprumutatu de la numele riului Mutrium, adi Motru. Vedi mai josu Mutrium. 6. Arcidava (Argidava), dupo Leo=Honigloh, de la sskr. arghya, cmiere

selbateca~

7. Arkinna.

8. Augmonia. 9. Azizi seu Aizizi amintesce intr'unu chipu curiosu numele dieului syriacu Azizus, allu carui eultu pare a fi nnitu in Daci'a ua data cu colo·

nistii, dupo cum probedia monumentele aci aflate cu inscriptiunea Dans Azizus bonus puer Phosphorus (46). Aziz in limb'a syrica semnoadia «vitezu.» 10. Bacaucis. 11. Berzovia, dupo d.Hasdeu (Columna lui Traianu, 1877 p. 90)aru semnâ: ccetatea fetei» de la UDQ. CUVentu thri\CÎCU varezao, alban. varezll. cfeci6ra.~­ Comp. numele personalu femininn VERZOVIA (C. 1. L. III 1217), masculinu VERZOBIVS (Wilmanns, Exempla Inscr. Latin. Nr. 1858). 12. Buridava, dupo Leo (1. c. 190)=«Tagloh, glanzloh» de la bbUri catralucitoru» si apoi : di si auru.- Comp. numele tribului Buri in Daci'a, numele thracu Buricentius (Boop'X.EYttov) (47) Burus (Orei. 3558) si celtiber. Buru, capu, culme (48) (46) Corp. Insc1·. Lat. III, 1130-1138; 8i5; Cf. Julian orat. IV, p. 150. O. 1. Gr. Nr. 4484, 4665. 4619. (47) ap. Tomascbek, Ueb. Bruma!. und Ilosalien. (48) Luchalre, de lingua aquitana, p. 55-56.

www.cimec.ro

242

13. Burtiettm; Comp. thrac. Bortndizus. Bosler (49) amintettce vechiul-baktricu pe retu «pod o.» 14. Canonia. 15. Capidava; Cuno (op. cit. 241-242) compara gresitu Capi-dava cu riulo Pantikapes, si orasiulu Pantikapaeon, cogetandu la v. slav. patoka cres fluida» pi!\Cina, «mare.» 16. Carsidava; Dupo Leo (p. 190)=« Bauerloh» de la sskr. krlsh, ca ara, a arâ campnlu.» Comp. cetatea Kartum in Daci'a si numele thracu Kersobleptes, Kersibaulos. 1 7. Cernenum.

18. Comidava, dupo Leo=«Seeloh:t de la sskr. kiîma lacu. helesteu. 19. Deusara, comp. Germisara. 20. Dierna, T. P. Tierna, inscr. Statio TBiernensis, Ulpianu (Digeste), Zernensinm colonia, Ptolemeu .1tepYtX, adi Orsiov'a langa riuletiulu Cern'a. ~afa­ rik (50) Czertkov (51) Katancsich (52) Drinov (53) Jireoek (54) etc. identifica Dierna cu slav. cerna, negru, seu slav. zrno simbure (55), dedudmdu de aci : unii co : Dacii erau slavi de origina, altii co alaturi de Daci, in districtele marginasie despre apusu si miadia-n6pte locuiau ua populatiune slava anteri6ra cuceririi lui Traia.nu (56). Rosler (57) observa cu dreptu cuventu co niste etymologii gresita alle lui Şafariku, cumu buni6ra, Tiarantoe. Dierna si Cerna, Borysthenes si Berezina, trebuiau lasata uitarii, iara nu admise, ba chiaru immultite de niste invetiati ca Cuno (58). Mullenhoff (59) vede in diferitele forme alle Diernei, fora indouiala umrtsch (c). D-lu Hasdeu (60) corn(49) Einig. iib. d. Thrakisch. 1. c. (50) Abkunft der Slaven, 1827, p. 177 : «Da die Lage des Ortcs (Tsierna) iiber alle Zweifel erhabcn, so ist Tsierna rlcr Angelpunkt allor slavischeu erdkuudlichen Etymologie•. (51) O pereselcnii thrakiiskich plemcn za Dunat, Moscva 18~ 1. (52) Tabla pcutingeriana. (53) op. cit. (54) Geschichtc cler Bulgaren.

(55) Sulzer, Gesch. d. transalp. Daciens I, 141. (56) Vedi capitolulu precedinte. (57) Zeitschr. fiir oesterr. Gymnas., 1872, 291--301. (58) cit. p. 234. (59) Ersch u. Grnber, Gcten, 464. (60) Iston'a Critica C! Romaniloru, ed. 11, v. l, 272-274.

o.,.

www.cimec.ro

243

parandu mai nimeritu Dierna cu numele dacu allu plantei veratrum nigrum : 1rpoo!opwx 1 admite ca : form'a curatu daca anteriora celle i romane, necum cellei slava se caracterisa printr'ua dentale , fiindu anume dierna s~u diorna (comp. sskr. dbyama coli-ce lucru sumbru>), d1in care Romanii facura Tierna , Zern~, Zirna, metamorphosata apoi prin introducena abecedarului si liturgiei lui Cirillu, in Czerna. D·lu Hasdeu sustine, mai departe, co diorna e contrasu d'in sşkr. dhivarna «intunecata culore:., pe candu slav. cerna este d'in Kersna, sskr. KrJ~na cnegru» pr'in urmare co nu se p6te confunda dierna cu si. cerna.-Cf. Fick, Vergl. Wrtb. 1 44, seq. 523. 21. Dinogetia.

22. Docidava. 23. Docirana.

25. Phrateria. 26. Germisara.

27. lmmenosum majus. 28. Kartum. 29. Malvese, colonia Malvese (61) provinci.1. Malu(onsis) (62). Tomaschek este cellu d'anteiu, dupo . catu scimu, . care a vediutu in Malvese 1 -cuventulu romanesca malu 1 albanesulu mallj cmunte» irriculu meall (d'in magal) clocu riposu, inaltime, cocoasia 1 nodu» esplicandu Daci'a Malvensis prin «ripensit~» seu «montana» (63). D·lu Hasdeu (64) constatându in documentele maghiare d'in secolii XIII, XIV, XV multime de numi locale in Pannonia cu finalulu -mal, referitore la localitati muntose câ : mons Baros-mal (Fejer Codex diplom. Hung., t. 6, vol. 3. p. 287), Buch-mala (ib. t. 4, voi. 2, p. 442), mons Dudulla-mal (ib. t. 51 vol. 21 p. 288), Hormus-mal (ib. t. 10 vol. 7, p. 307), mons Kismal (61) (62) (61) (64)

lnscriptiunea d'in Gruter 433, 5. C. I. L. III D. LI d'in anulu 230. Zeitschr. (ii1· oesterr. Gymnas., 1872, p. 141-1~7. Cuvent{ din Betmni, I, 1878, p. 289-290.

www.cimec.ro

244

Megyes-tnal, Hurus-mal, Irugh-mal, Kerek-mali, Nyr-mal, PruthekmaZ, promontorium Rezz-mal, Ujmal, Zegmal, Wimal, mons ZevlevmaZ, Tusman-maZ, Mezes-mal, Medyes-maZ, Arnyk-mal, Keyk- mal, Eleu·maZ, Gudula-maZ, Bowoz-mal etc. ajunge la conclusiunea co mal, mala, malia este unn vechiu termenu orograficu gasi tu de cotra Unguri in Panonia, termenu cu forma identica cellei dace : malva, care ca si romanesculu malu, albanesulu malli cmunte», se raporta t6te la unu protoUpu pan-tracicu malva «munte», ce se regasesce probabilmente, in anticulu nume de orasiu illiricu Dimallum (Tit-Liviu XXXI, 27; Polyb. III. 18. Cf. Niebuhr, Vortrăge p. 305: Dimalon== di do :li, mal, malli, munte) si in MtiAeoY d'in L1coni'a pentru MciAeFoY== Mal ava, adi MIXAe~6.- Dupo ua comunicatiune orale a d- lui Professo:-e Miklossich, d'in malva nu potea sa faca romaoii malu, opunendu-se Ia acest'a phonetismulu Iim bei romane. Ori-cumu ar fi, d. Hasdeu uita a aminti co in partile munt63se alle Gascogniei si pe totu Iantiulu Pyrenneiloru se gasesce aceiasi forma topica mal, cu simtiulu de aspl'u, riposu: Malagvar (Val d'O.>san) Mal-Rouge, in Luz; Mal-Barrat, in Lys, etc., pe candu la nordu de Pyrennei, ne intern pina forma mail: Mail-Blanc, Mail de Ia Muie, doua stanci ; Mail-Aoueran, munte; Mail de Louzes, in Ariege; Mail-Abore si Mail-.A.rrouy, (val d'Aspe) etc. (65) Despre Malva ca nume de riuri (M1XAo6ctc; Ptol. 4, 1, 7; Malba, Anoo. Rav. 158, 9; Malvana, Plin. VI, 13, Malva, adi Ia Mauve affl.uentu allu Loirei , Maiou, trei riuletie (Herault), Mlllvetum, adi Mauvotte), etc.,- vadi Ad. Pictet, in Revue Ccltique, II, Paris. - D. Cihac (Convorbiri Literare, 1879, p. 137) alatura cu deplina dreptate sufixulu mal allu localitatiloru maghiare de mai susu, cu vechiulu germanu mal, malberg, mallobergus, malstatt (Grimm, G. d. d. S. 389, Schmeller, bayr. Wiirterbuch 2. 561 sq), ansa etymolngi'a ce da cuve11tului romanescu malu (Dictionnaire d'Etymologie daco-ro;nane, Eiements slaves, 183), do Ia v. slav. ,\\'kl\?i creta (lit. molis let. mâls argilla, croat. melo arena) ni se rare puciou probabile d'in causa ca ,\\'kl\?i aru fi remasu in limb'a romana neschimbatu câ mai tote cuvintele slavone si in genere streine ce a petrunsu in limba, si n'aru fi devenHu malu. (Vedi Diez, Grammatik dar Roman. Sprachen, I. 141. 138 : «... das Walachische war so zu sagen noch nicht zur Besinnung gekommen, als die fremden Stoffe es zu durchdriogen begannen. Wie sehr ibm noch die Priocipien der A.ssimilation mangPlten, bezeugt dia a?lzu buchstiibliche A•4nahme des Frcm(65) Luchalre, de lingua aquitana, p. 55-56.-·- E. Desjardlos, Geog1·aphie histodquc et arl· ministt'ative de la Gaule Romaine, Parii 1878, v. II p. 3)6.

www.cimec.ro

245

den. Slavische L'.l.tde und ganze Bl4chstabenverbîndungen setzten sich unbewăltigt fest.» ).-Asupr'a legaturei de sensu d'intre alb. malj =munte si rom. mal, vedi Miklosich, Die slav Elem. im Rum. p. 10. -Cf. Hugo Schuchardt, Ueber B. P. Hasdeu's cAltrumănische texte und Glossen», Hali~;~, Max Niemeyer, 1878 : cDas rumănische mal begegnet uns sowohl im Albanischl\n, als in illyrischen und dakischen Ortsnamen (Dimallum, col. Malvensis).» 30. Marciniesi. 31. Marcodava, dupo Leo (p. 190) «Reineloh» de la sskr. marjjil, curatienia, a spala. 32. Masclianis.

33. Napoca, comp. Nlimt;; localitate· in Scythi'a (Steph. Byz), Nci1t1J in Lesbos (Strab. 9, 426), Naparis afluenta allu Istrului (Herod. IV, 48); vli1t-1j f. strîmtore padur6ssa, Y«1tliC: in intiellesu de isvo1 u (Hesychiu), sskr. nep-a m. apa, nâp-ita m. baiasiu, zend. nap-ta, udu, um~du, (de undE> Naphtha, nou-pers. nift), lat. nimb-u-s si Nept- ilnu-s? -cari tote acestea presuppunu unu verbu nap (de la snâ ?) a fi umedu, a fi udu. Comp. Fick, vergl. Wdb. I 127.- RBsler, Einig. iiber das Thrak. 1. c.-Sufixul -oca d'in Napoca este sufixu obicinuitu thracu: Amadocus, Bith-ocus, Sado-cus, l::1r«plio-oxo~, l::mipt-oxo~, etc. Pentru formatiunea Napoca Miilli:Jnhoff (Encykl. Erscb. und Grubet 464) compara slavic. namtesti. 34. Netindava, dupo Leo (p. 190) «Krummloh» de la sskr. nati ccotitura». 35. Paloda, Miillenhoff (1. c.) compara compositele slavice Poreci, Pomori, Polabany, Podgoritza, cu dac. Paloda, Patavissa, Parolissus, Pathissus (Il ipttoxo )v.

36. Patridava, dupo Leo (ib.) «Schutzloh» de la patr «protectoru». 3î. Pelendava, idem «Eckerloh» de la phrlolin. «purta torn de rodu» fructiferu. 38. Petrodava. 39. Pinum. 40. Pirum.

www.cimec.ro

246

41. Piroboridava. 42.

Poroli~sum,

(Parali9sum). Rosler vede in primulu elementu pe obicinuitulu -porus, -poris d'in ~wol1ropt~ (Bithyoia, C. 1. Gr. 3795) Mucaporis (Bithynia, W. Tomaschek, Ueb. Hrum. und Ros., p. 386), Semporus (Thracia, Acta S. Philippi, p. 550), cu schimbarea lui rin l d'in Abrupolis (Thracia, Liv. 42, 13) si cu vocal'a mai vechia a d'in Derziparus, Zuparus, Paralissum (Porolissum) si Daci petoporiani (Dacia, T. P.), cu intiellesu de rege, principe, sskr. piUa, phryg. ~Otktjv, rege. Dupo acesta etymologie Porolissum aru semna : cetate regesca. b allu douilea elemen tu allu cuventului, Rosler constata sufixulu thracogeto-dacu -ta -d'in ~A-ţ-l)O'l-o~;, 'Oo-lJaa-6~, ~OtAp.oâ ·lJOO ·6~ in Thraci'a, 'Al"(-taa-o-:J'Y)· getusa. r.u -"(tt'CJ.t d'in Topq5tat, (Strab. 306) Tyragetae (Plinius 1V 82) Top!X"(Etat (Ptolemeu III, 5, 25) in simtiu de «locuitori de la Tyras» esplica Sarmize-getusa=Sarmategetusa seu pote Sarmate-getaisa, prin «orasiulu Sarmatiloru.» Ua etymologia de totu curiosa o da invetiatii unguri : Rus, casa, szigeth insula, deci=« Domus insulae Sa,.mis7) (69) care Sarmis aru fi numele unui pretinsu regl', fundatoriu allu capitalPi Dac iei, si pentru a carui'a esistentia s'a si plasmuitu moneda cu ioscriptiun~:~a I:APMil: BAI:IAEQI: (70), de si guru false (71 ). 53. Sclaietis (?). 54. Bmfidava, dupo Leo (p. 190) cLeuenloh» de la sskr. sinh.a «leu:.. 5&. Scwnum.

56. Stenae, comp. riulu Stenares seu Stenarus in Daci'a (adi Weiss).

57. 1amasitlava; De Belloguet (gloss. gaul. II. ed. 19) compara Tamesis, riU m Britanni'a, Tamasis nume indianu.-Aif~. Maury (Journal des Savants 1869, p. 356) cugeta la thami d'in temarunda, dupo Pliniu (H. N. VI, 20) «mama marii, apa in limb'a scytha» ; Tomaschek (Zeitschr. fiir Oesterr. Gymnas. 1869), la sskr. tamasa, intunecosu, obscuru, adeogindo co Tamasidavei ii corespunde actualulu Timisiesti de langa Moldov'a, si co p6te Tamasa a. fostu vechiulu nume allu Moldovei; iarn Grimm, la Tamasiti, probabilu gresiala de manuscriptu in locu de Iazyges. Vedi Hansen, Bemerkungen zu einigen alten Schriftstellern, (66) Conze, Reise au( de1· Insel Lesbos, 1865, p. 5, pl. 5 :

1-l«:> u·fia'':' Tt. A'O..to' 'Appto:•1o;

'AI.[i]~o:vopo] .:lo:xio:; xoA~oJveco:; Zepp.t~ey[e]&oua'1> Elq}l'' llo gallico, 6, 25). 4. 'Avctpto;opctxtot (Ptolem. Geogr. III, 5, 20).

5. 'Apatijtctt, (Ptolem. l. c.). 6. 'Aoctpljvoi (Ptol. 1. c).

8. B[s(]OCJl.

(72) Suci-dava. cetate in M·>e>i'a inferiora. seu supe•iora (Forblger, Handbuch tlcr alten Gco· graphie V. III. Leipzig 1848, o Cii.Ub la. 03enik seu Assenik (?)) amintesce numelo ~o~xou; dintr'aa inscriptiune greca aflata in Thraci'a (Vedi Revue archeologique 187i:!, p. 294) si Suci numele unui tribu thracicn d'in pregiurulu Philippopolei. (73) ~afal'ik, Slav. Alterthilm. J, 209. (74) Cnno, die Skythen, 330. 17

www.cimec.ro

2b0

10.

Bouptae~votot,

comp. Buridava.

11. Karpoclaci (Zosimus 1V 34 ).

12.

Kaux.o~votot,

comp. Caucasus, portiunea Carpatina de langa Oltu (inscriptiunea Henzen 5930=Frohner, La Colonne Trajane, Append. Nr. 14, reprodusa do -noi mai susu, in partea 1, cap. V, nota 17.)

13. Kti'(etoot. 14. Kototo~rox.oi.

15.

Kot~votot,

16.

r~at,

17. Aa'l'.ot,

comp. Komo( Dio. Casa. 71, 12.

la Arrian fragm. I'et1jYOt. A~x.ot

(Dio Cais. Dioscorid.) Acix.ot (Strab.), Aax.s~ (Eustath. Zonar) Aciot, Dacus, Daciscus. Uoii cugeta gresi tu la dag cmunte:t identifi-

ci'l.ndu pre Daci cu Dahii asiatici. -Tomaschek (Zeitschrift fiir oester. Gymnas. 1869) deduce Dac- din Davac, apropiandu-lu de radecin'a eranica du ca cugeta, a suna, a vorbi.» 18. Dao-petoporiani T. Peuting.-Tomaschek (Zeitscb. fiir oester. Gymnas. 1867 p. 706) esplica cuventulu prin cDacii de sub patru principi:t (peto. por. ntp~PX'11~).

19.

•o!L~poovsc;

(Ptol. J. c).

20. llts'('(Ltl1t, comp. pentru sufixu : Coelaletae, Dansaletae, in Thraci'a.

Asv8-11A.~t:ct,

l:t11Ai!t11t,

21. llu!rpt'(ot.

22. Picenses Ammian. Marcel. XVII. 13. (Mannel't 1. c., Zeuss 1. c.) 23.

flototlAIXt~voto~.

D-lu Klsdeu (Cuvente d'in betrani, 1, 256) descompune euvantulu in : prepositiunea pot cltngu (gr. 1totl seu xot, z 'Dd. pai ti, armenulu pat, latinulu pot in pos-sideo) si in numele Ulata = Aluta, a.deca Pot-ulatensii cDaci de Unga Oltu:t. - Compara ansa Potula (adi Fenied) ap. Anon. Ravennatu, si Potaissa (adi Thurda).

www.cimec.ro

251

25. PtXtiXY. ~YIJLOL.

26.

l:tX~IÎlMt

(Ptol. J. c).

27. l:tXA07JYotot. D-lu Hasdeu (Cuvente den Betrani, I 255) intemeiatu pre intiellesulu ce da cuventului saldusiu d 'in doue chrisove domnesci (1580 si 1581 XOTAp8.\ WK~ KopH~tţE" no ~"ATO HA c~.,A8m8,\ C7>C CT8X8" H npE; no"io .... ) de cmlagtina» si pre chart'a lui Ptolemeu care asiadia tribulu dacu allu Saldensiloru in partea de josu seu ceea baltosa a Oltenieh- esplica numele Saldensii prin c: Daci de la balta.•- Rosler compara l:tXAotXd (Procop. de aed. p. 308), d'in Moesia de josu. Mai vadi Salda, Saldum d'in Pannoni'a (Tabla Peutinger. si Geogr. Ravennatu).- D-Iu C1hac (Conoorbiri Literare, 1879, p. 88) tine, mai correctu, saldusiulu dreptu m3~hathesa rentru sladusiulu- slatusiul=slatina, v. slav. CMTHHA f. eAo~ palus, aqua salsa, salsugo, n. si. cech. slatina. Vedi da acellasi autoru c:Dictionnaire d'Etymologie Daca-Romane, Francfort s/M, 1879, Elements slaves, 346. 28.

l:~YIJLOL.

29. Tsup[oxot, Taoriscii, de la taur, tauer, inaltime, locuitori pe verfuri de munti. Despre originea celtica a Taurisciloru vedi Diefenbach, Celtica II, P. 139 seq. c). Numiri de rlnrl.

1. Apus adi Karaciu,=:pruss. ape riu, apu:s fontana, isvoru, litv. upi-s f. riu, riuletiu, sskr. ap, âp, f. ap. api apa, persan âb. Comp. Aft' riuletiu in

departamentulu Morbihan (in Franci'a), Abiis numele vechiu allu riului Da v'a in Spani'a; Abos seu Abus riu in Britanni'a-mare (Ptolemeu) Ave, riu in Portugali'a. 2. 'AAobta., Alu ta, adi Oltu. D -lu Hasdeu (lstori'a Critica, edit. II-a p. 253-255 ), presupune unu cuventu scythicu si agathir.>icu "alt» auru, care so regasesce la turani in forma de altun, alton, altân, imprumutatu de la Scythi.-Mai lesne este a cugetă la ua formatiune analoga cu lat. liitu-m, planta galbena, cu!orea aurului (d'in hît-eu-s , cu perderea lui h initialu, hhîtu-m d'in hultum), care se reduce la unu cuventu comunu unitatii limbistice europene ghalta, galbPnu, auru , lit. gelta-s,

www.cimec.ro

galbenu; v. slav. zlutu galbenu, zlato n. auru; goth. gultha=gt~nJ1. super. nord. Gold. n. Comp. sskr. hâţa-ka (d'in huta-ka) seu sskr. haris,galbenu. zd. zairi galbenu, auru. (Vedi Fick, Verg1. Wrtb. 1580.Curtius Grundziige der Griechischen Etymologie ed. lV\ 202, 204), pe candu esistenti'a cuventului alt la Scythi nu ni se pare prin nimica justificata. 3. Ampela, adi Ampoiu . .(. "Apapo~='Ap-apo~. Radecin'a. ar= a curge; comp. Arar (Cedar, de Ballo Gallico, 1, XII, XIII, XVI; VII, XC; VIII, IV.- Strabon, p. 186, 189, 191, 193; Plinius, III, v. 2.--0r.. Jii, Inscr. 4018, 5233, 5966, 7007, 7260; Ammianus Marcellinus XV, XI : cArarim quem Sauconam appellant») adi SaOne (in Franci'a), Araonna, riuletiu in Pyrenei (Historiens de Franc"l, t. IX, p. 621) Arar (Aar), Arauris seu Araurius, Aroanna (Orvanne), Aroennis (Arronul in evulu-mediu), A,.ula (Aigne), 'Ap[o~l) orasiu in Troas si Lesbos, "Ap-Lo~o:;:, Strabo 13, 590 ,) afluenta allu Hebrului).-Se pare co Araru este unu num& celticu, care denota cursulu linistitu, incetelnicu allu unui riu, apele selle line, ( cArarinftuit incredibili lenitate ita ut oculis in utram parte:.n fluat judicari non poss!b CPsar, de Bello Gallico 1, XII), arav, araf semnau du in Kymr. clinistitu, incetu» Vedl Zeuss. Grammatica celtica t. 1, p. 13.-De Belloguot, Glossaire gaulois, ed. 2, N,·, 100 p. 143. B.

Arh:~bon,

adi Jiulu; comp. Arr.Lhl adi Rh1b, in Kymr. araf clinistitu».

6.

Ber~ava,

adi Bîrzava.

7. Bubalus adi Bogoniciu. 8. l.>trr, lotpot;, adi DunarP, dupo Iordauis, cuventu bessicu : de origine c. 12 : cqui lingua B&ssorum Hister vocatur.» ; dupo altii, thracicu ;=rade· cin'a sskr. sru, srar-â-mi. a curge, srav-a-s, srav-aot-i, srO-t-as, riu, gr. po, opo, p€-w, curge, f,€·o~. p6-o-t;, r~u·tt'X riu; lit. srav-j-u curgf:', srov-e cursore de apa; v. slav. s t-ru·ja fluentom, o-s-t-rov-il insula (literariu ilttrpl-po-to· c;); vethiu-iricu srL th rin, vechiu-nord. strau· mr= germ. snp. nord. Strom. Comp. Cu tius, Grundziige. 354; - Fick, Vergl. Wrt b. 1 255. - Idem o:e l1 dogilrmanische Spracheir:heit, 423.- Şdarik lSla v. Alterth. 1, 495) Cun o (Die Skyth~n, p. 231) cred n co Istros Pste unu nume cu totulu slavicu , coei, de si radecin'a sru ca curge» SI" gasesce si in CPltic;a (sura sararus), anso caracteri11tic'a

www.cimec.ro

353

slavicei este aci introducerea lui t intre s si r.- Cu t6te co suutu fi. Jologi ta Forstemann, Ztsrhrift, IX 277 si Kuhn, Zt~chrift XIV 223, cari admitu pe stru că radacina primitiva (comp. zend. thru a curgt>, thraota riu), anso e mai probabilu co t aci nu este originariu , coei d'in grupulu str nu pute sa se nasca sr, pe candu d'in sr, f6rte lesne str. (esemple cech. s-t-rîb-ro=v. slav. sreb-ro argintu, comp. Pott, Wurz"lwtlrterbuch der lndogermanisch ':J Sprachen 1867-73,1, 1373. -Curtius, Grundziige 354), der nimicu nu vorbesce in fav6rea opiniunei de susu, co interpunerea lui 't aru fi caracteristb'a !llavei : de 6rece : a) pe 't îlu g11simu dAjă afar11 de in nu rn9le "Iotpo~, in ~'tpb·!L(I)Y, ~'tPD!L"l in Thraci'a, ~tpu116vtov in Maoedoni'a; b) Limbile germanice au deuapotriva str in: v. nord. strau-m·r, v. germ. sup. str6m, germ. nord. super. strom. m. riu.- Prin urmare nici de ao! nu se pote trage vre ua conclusiune despre slavicitatea lstrului, cu care Rosler (Daaer und Romănen, p. 37) compara numile de riuri : Bistrit , Bistritza, Wisternitia etc.· 9. 'Upotoo,, Vedi Tiarantos, adi Siretu.

10. Maris Mcipt,. D-lu Hasdeu (Istori'a Critica edit. IT, 193) cugeta la unu pretinsu cuventu scythicu cmaris:t hotaru, pentru co in sskr. maryâ semneadia hotaru. Şafarik (Slav. Alterthiimer 1, 507) deriva Maris d'in them'a mar capa:t comparandu sskr. mira, celt. mor, goth. marei, lat. mare, slav more, lit. mares. Anso in sskr. că si in zend. mar (mrl·j-~, mar· â-mi) semneadia a muri, mar-a-s, mrl-ti-s, morte. San!lkritulu mira-~. mare se afla numai la Grammatici. E9te adereratu co Curtiul! (Ztschrift 1 33 Max Miiller Lect. II 320) raporta la radicalulu sskr. mar-mort~, sskr. mar-u·s pustii, mar-u-t vendu,-pe lat. mare cu inruditele se1!11 vechiu slav: mor-jo; lit. mâr-es golfu, goth. mar-ei, etc. Comp. Curtius, Grundziige, 333. 11. Mariscus, adi Ialomiti'a. 12. Mufria, adi Motru.- L'l t6te poporele d'in farnili'a ariaua se constata urmele unui vechiu cultu allu apeloru, ia lndi'a, ca si la Perei, le Greci că si la R'lmani, la Celti râ si la Daci. La Celti de esempla, gassimu appelative de riuri că Dâva, Diva, DTvona, adic'l dieu, dieitia, divina, Nemausus, NFm?sa, deus Nemausus, da la nem, ceru, si seus, divinu, sacru ; Matr~n:J. (Ces. I, 1 ; Auson. Mosel. v. 461.) mai tardiu Matm a, MaJerna, adi Marn'u; Matrona adi Meyronna, Matra adi Mo-

www.cimec.ro

25.(

der, -t6te acestea de la celticulu mâtar mama (75). Ua esrlicatiune analoga cu cea d'in urma credemu co se p6te da numelui dacu Mutria, Mutrium, caci nimicu mai naturalu de cotu appelativulu de mama atribui tu riuriloru, că isvore bine-facetore de rodire si de viatia. In Rigveda apele (apas) porta adesea epitetulu de mâtritamâs, superlativulu lui mâtar, mume prin distinctiune, per eccell11otiam. In Glossarulu vedicu Naighantu (I, 13), rîurile se numescu mâtaras mumP, iar iu Avesta, mataro, mume, matarO gitayo, mume vioi (Justi, Handbuch der Zend). De aceia la Indieni, Germani, Slavi si Celti, genulu femininu este predominatoru in numirile riuriloru, pe dtnd·u, d'in contra la Greci si Romaoi,-este eellu masculinu. Astu-felu, ne pare probabilu a admite si in limb'a daca ua forma mâtar, seu ceva analogu (zend. mâtar f., t-t*llP dor. (-tGttlJP f. lat. mater, v. iric măthir-mama; lit. mnte gen. moter-s f. femeia, v. slav. mati gen. mater-E', v. pruss. mote muma, po-matre, muma vitrPga; angs. mOdar, v. germ. sup. muoter, f. muma) cu semnificatiune de muma-d'in care pote se provina numele Mutria, Motrulu df.\ adi.-Despre cultulu apeloru la Daci vedi cap. XI. 1S. Naparis,

Nck7ttmmulus, Mucasenus, Tattario, Tzinta, Tzinto, Ziai, Drigisa ne 'ntempina numai pre monumentele d'in Daci'a seu privitore la Daci'a; 7 si anume : Bituvas, Soia, Dizo, Mucapor, Pi~porus, Natoporus , Tia tus suntu comune Daciloru si Thraciloru; Epicadus, Verzo, Epidius, Atta, Baezus, Bubalus, Diaies, Ditugenius, Mocio, Eptala precum si t6te calle cuprinse sub Nr. 36 (table cerate) se regasescu de ua potriva in Daci'a si Illyricum, adico la famili'a do popore thraco-illyrice. - 'l'erminatiunea numiloru personale masculine in a cari se constah in numile thrace, Re afla assemenea in inscriptiunile d'io Daci'a, de si acestea fiindu scrise latinesce inlatura pe catu se p6te atare terminatiunt>, că de es: Andena, Andrada, Atta, BricP.na, Dada (alaturi cu Dades), Soia , Satara , Gesara si Turmasgada. Suffixulu -porus, caracteristicu thracu in numils thrace Moxci1topt.;, Mucapora, Bithoporus, Sempor, 'P"Ja'X.061topt~, 'Pcxax61ropt~, fuv(X(1toptc;, Derziparus, Zyparus etc., se regasesce in daciculu Mucapor, Dacpetoporiani, Natoporus , Pieporus ; totu astiJfeliu: muca- vedi mai susu Nr. 14; -al, vedi mai susu Nr. 9-11, Eptala si Attalus; -sara, comp. Gesara, Deusara, Garmisara. 4-lea. D'in 68 cetati dace, in 23 se gasesce suffixulu caracteristicu dacu -dava, ace llasi cu thraciculu ·dam a ; in 3 suf. -para bara si E~Bra. identicu cu thrac. ·sara, -para (=vadu, 1r6po.;, germ. var) ·porus, -poris, commuou Daciloru si Thraciloru; ·tacommunu Geto-Daciloru correşpunde thracicului '1), murdari si imbracati in piei (hirsuti, intonsi, pelliti) (16). Aceste trasuri generale, fo1·a de!Jlina essa~titato si varietate, fiindu de aiguru insuficiente, se incercamn a ved~ deco portretulu physiographicu allu Geto-Daciloru nu Ee p6te completa prin medalii, prin monumente sculptatE>, si prin remasitiele misteri6~e de prin morminto. § 2

Mat!-riillele cPllo mai bune ce putemu av~ despre istori'a naturale a unui poporn ajunsu la unu inalta gradn de civilisatiune, si care nu mai essista, suntu monumentele Intii, rortretele, busturile, statuele si cbiaru picturile. Acosta documente ansa nu t6te au ua denai otriva val6re pentru ethnographu, caci nu tote iud· plinescu conditiunile unei bune ethnographii. Asia, figuril9 de stylu, statuele alegorice, de fantasie seu de conventiune, portretele facuta pentru collectiuni seu pentru decoratiunea monumenteloru architectonice, nu potu, rigurosu, se se socot~sca intre documente de consultatu. Candu este vorb'a a reconstrui unu poporu dupo portret~, statui seu busturi, trebuescu allesse numai acelle ce au fostu facuta dupo natura. chiaru, prin urmare traindu persSu'a ce representa; si anco nu e destullu ca elle se fie recunnoscute de autentice, d~ro in acellasi timpu sa fie si esacte.-Pe a.llu douilea planu vinu portretele ce nu reproducu figur'a umana in t6ta intregimea ei, basso-reliefuri, medalii, medali6ne, monede, petre sapate etc., opere aliA numisma.ticei, glypticei si alle artiloru conventionala. (17) D'in nefericire Getii si Dacii nu au lasa.tu mai nimicu d'in a.ssemeni monumente artistice. Este adeveratu eo pe aversurile asia diseloru moneăe concave daca, batute de siguTll in Transilvan'iu, avemu representate cato-va capete, anso intr'un11 chipu asia de neme1tesiugitu, cu form'a nasului si a. fruntii anghiulara, verfulu nasului fininduse la unele prin globuletiu , iar buzele constandu in doui nasturei de cari se tinu doua linii enrbe ce îmbuca gur' a in cbipulu un ti furci, -asia co pentru momentulu pbysiograficu Pile nu ne dau de c~tn niste presnmtiuni vag~ (18). Pe alte monede nasurile ne aparu cu ua lungime dusa pene la essageratiune; drepte, du incovo(16) Trist V, 7, 17:

vox fera, trux vultus, verissima Me.rtis imago.

T1·is V. "1, 49: Pellibus e t laxis arcen t mal a frigora braccis Oraqne sunt longis horrida tecte. comis

Non coma, non ulla bar l'a resecta mauu. Compara anca IV, 8, 83; IV. 10, 2; V. 10, 32; ltx. Pont. 1. 5, 74; 11. 7, 31; III. 5, 6; IV. 2, 2. (17) Vedi Chnrlo~ Rllchet, Essai d''llne monogmphie du type du Romain ancien, in Memoires de la Societe ,"l'Anth1·opolo_qie de Paris, t. lii, Paris, 1868, p. 127 seqq. (18) Vedi tab. 11, nnr. 1. 2 si 3. JJem tab. !it. J nr. 6. Despre ac0stc moneJe vcdi mai tleparte, eap. XII.

www.cimec.ro

261

iatt>, la verfu forte ascutite, si prea multu sc6se afora ( 19). Este permisu a vede 6re in aceste diferite typuri tendinti'a artistului de a represinta efigiile ngiloru daci? cum acest'a se observa pe medaliile galle, cari, de si imitatiuni alle typuriloru straina grece s~11 romane, tindu an3o a se apropia de typulu gallicu : prin alungirea verticala a caret"loru si prin rosit:unea rnultu resarita a nasului? (20). § 3

De ua utilitate physiographica mai mare suntu fora indouiala operile de arta grece si romane, de si trebue:.scu si acestea nllese cu multa atentiune , pentru co nu t6te, 11i nu in acellasi gradu insusiescu conditiunile mai susu pomenite de essactitate si autenticitate. Si pentru a ineepe cu statue, vomu pune mai antriu că punctu de intrebare- ceatiunea insemnata : de!!o printre statuele d6torite scolei de la Pergamos (21), depuse ca ofranda de cotra rrgele Attalos, in Akropolea Athenei (de siguru inainte de ol. 144. 4 [200 a. erei nostre]), si l).junse pene la noi (22) in numeru de doue-spre-diece -(23) un'a, si anume figur'a d'in Nea poli (24), n'aru pute representa pe unu getodacu lleu in genere lhracu. Cuvint~le cari ne 'ndlmna la ua atare hypothesa suntu urmat6rele : Sta.tu'a cum se gasesce asta-di completata (amendoue bratiele si piciorulu dreptu de In midilocu in josu, suntu moderne) infatisiadia unu resboinicu tineru mortu si lungitu intr'ua parte, a carui rana mortale nu este visibile, si oore pare a se fi sfarsitu asia de incetu si liuistitu, c.. tu l'ili luă mai multu de unu omu ce d6rme unu somnu dulce. Ellu p6rh in pici6re incaltiami[jte (unu feliu de opinci), si panta· loni lungi strinsi la glesne; capulu 'lu ara accoperitu cu ua caciulii resfrînh, asia numita bonnetu phrygianu, iara la11ga densulu se vede diaclmdu pe pamentu ua Fabia incovoiata (25). In t6te acestea anso aru fi peste p6te a nu recunn6sce costumulu si armatur'a daca, asia cum ni le arretta basso-reliefurile Columnei Trajane , si alte (19) Vedi tab. !it. 1 nnr. 1 si 2. (20) De Belogoet, Ethnogeni~ ,qauloise'v. 11. (21) Vedi 1. Uvorbeck, Gcschichte dtr Griechischen Plastik fur KunstZcr twd Kttnsl(mmdr. Il, p. 176, a dou'a cdit., Lc:ipzig 1870. (22) Descopcriroa accstorn st'll.tuo attalice imprastiate prin musccle Enropci se datorcdia lui Brnnn. Vedi .Arch. Anz. J8tj5 l'· 66. 67.-Cr. Dr. Cari Frlederlchs, Bausteine zur Geschichte der griechisch·romischc1t Plastik, odc1· Berlin's antike Bildu·erkc I, p. 32~ seq., DiissclJorf 1868. (23) Numerulu loru totalu a trebui tu sa fie cellu l'uciuu 60, pote anco si 80. Vecli Overbeck op. cit., II p. 178. D'in calle 11 ajunse pene la noi, trei se afla in Veneti'a si suntu desemnate ap. :;';anetti, Le antiche statue ncll' antisala delia libreria di S. Marco II, tav. 44-46; cinci in Neapole, desemnate in Mus. Borbon. l V. tav. 21 (Clarac pl. 81 O. B. 2028. b ). VI. tav. 7 si 24; un'a in Vaticanu, vcdi l'rlns. Pio·Clem. III. tav. 50; un'a in museulu Luvrului in Paris, ap Clarac, Mus. des sculpt. pl. 280; cf. ibid. pl. 810 a., 858, 858 B., 859, 868, 871, 872; !i in fine a unu-spre-diecca in stapenirea lui Castellani la Ron.'a. Gruparea acestoru statue vedi-o la Overbeck, IJ, fig. 95. (24) Overbeck, II fig. 95 Nr. 10. (25) Amu reprodusu Fabi'a incovoiata pe tab. P. Nr. 10,

www.cimec.ro

262

monumente figurate. D-lu Ovt~rbeck inclina a vede mai multu unu persa.nu, de si constata singuru ca : sabi'a incovoiata nu este specificu persana, nici caciul'a resfrînta., care in artea greca se da fora deosebire poporeloru orientale, nici despuierea pe jumatate a partii de susu a corpului, nici acellu chytonu fora de maneci, -pe candu tiout'a stricta a Cl)stumului pers1nu aru fi cerutu ca esentiala conditiune hain'a cea lunga cu maneci (26). Dr. C. Friederichs miii observa anco co : nici scutulu resboinicului nu are form'a st1utului persieoescu, nici caciul'a de pe capu nu are clapele laturalnice proprii caciulei tiuguiat'l a Persiloru (27). De aceia d-sPa se intreba deco nu cum· va acesta figura representa mai probabilu unu Gallu , caci Gallii purtau in adeveru nadragi, si p6te ca 'si a~opereu si capulu cu ua caciula asemuita bonnetului phrygianu, ca si Dacii de pe column'a traiana. Contr'a acestei d'in urma hypothese anso vorbescu doua argumente : mai antf'iu, nimicu d'in ce constitue costumulu figurei attalice de la Neapoli- afora de braca-nu se regasesce in costumulu gallicu; si allu douilea, este impo3sibilu a admite ca artistii de la Pergamo3 se fi iotrebuintiatu in representarea uneia si acelleiasi grupe doua typuri de Galli asia diferite unulu de altulu; coei caracterulu de siguru gallicu ce'lu avemu in statuele attalice d'in Venetia (28) si in c~a d'in Paris (29) este esprimatu printr'unu typu allu obrazului cu proportiuni nearmonice, partea inferiora prcvalendu fruntea, printr'unu peru aspru si sbîrlitu crescutu pe frunte si pe spate, asemenea comPi calului, si representatu fora cea mai mica linie ondulata si placuta; prin ua mustatia neingrijita pe candu barb'a era rasa; prin dasemnulu plasticu allu sprinceneloru care adaoge la selbatici'a privirei; prin abundenti'a carnii obrazului si a corpului mare si ]atu, cu pelE'a grossa si tare, cu piciorele si manele increti te si nasprite do munca si geru; mai departe , prin goliciunea completa a corpului, prin briulu, singurulu accop~~rementu ce·si aruncau Gallii candu intrau in lupta, prin Jantiulu de gut 1 (torques} facutu dintr'ua bucata solida de metalu (bronzu seu auru) cu indouita impletitura, podoba specificu galla (30), si in fine prin scutulu sexagonalu (31) ce porta. Nimicu d'in t6te acestea nu se aft.a in figur'a neapolitana do care esto vorb'a. Deco d~ro ace~t'a nu pare a fi nici persana, nici g,)lh, remane a presupune co este thraca. Acum vine anso cestiunea la ce anume grupa de statui putea dens'a apartine. D.uulu inchinatu de Attalus 1 la Akropolea Ath mei repres9nta patru subiecte : lupt' a dieiloru contra Gigantiloru, victori'a Athenieniloru asupr'a Amazoneloru, si asupr'a Persiloru la Ma(26) Overbeck 1. c. p. 181. (27) op. cit., p. 325. (23) Overbeck op. cit., II fig. 95 Nr. 4 si 1 ; si fig. 96 a. b. (2!)) id., fig. 95 Nr. 5. (30) Despre armatur'a. si costumu1u Galliloru vedi Lougperler in Bulletin archeolog. de l'Athenaeum fram;ais 1856 p. 41 seq. ; sarcophagu1u Amendola cu esplicatinnea lui Dlackle in Annali d. inst. III, p. 28i seq.; De Delognet, Ethnogenie gauloisc, v. 11.-E. Desjardlns, Geographie, h&.!torique et admini.!trative de la Gaule Romaine, Il p. 565-576. (31) Friederiehs op. cit., 322-32&; Overbeck op. cit. II, p. 179-183.

www.cimec.ro

269

rathon, si iu tine invingereo. Galliloru de cotra regele Atta.lo3 (32). D'in aceste pa tru grupe, prim'a nu pute contine figur'a in cestiune, acest'a neavendu nimicu d'in representatiunea Gigantomachiei ; totu astu-feliu si cea de a dou'a 1 neputendu-se lua fig•n'a dreptu amaz·Jnll.; a trei'a grupa de asemenea, cJci 1 dupo eate aretaramu 1 nu se afh in figura nim ieu caracteristicu persanu ; re11ane atunci sa ne oprimu la cea de a patra : Pucinu dupo mortea lui Aless1ndru c?llu Mare 1 Celtii Pannoniei petrunsera in Panoni'a (33) , Mllcedoni'ii 1 si de ad in Greci'a sub conducerea lui Kambaules (OI. 1241 4 [281 a. Chr.]J 1 devastandu cu focu si cu sabia totulu pene la Del1-hi 1 unde suferira pcrderi însemnate d'in ca.us'a frig 1lui 1 a fomei si a armeloru grecesci (34). Ua alta puternica trupa compusa d'in a0 1000 de Galli 1 sub conducerea a siepte-spre-diece capi, navalescu in Thraci'a; infrangendu in lupte sanger6se pre Geti si Triballi (35) ajungu pene la Byzantiu,jefuiescu Prorontidea 1 si in fine ch'mati de regele Nicomedes 1 allu Bithyoiei trecura in Asi'a (in iar n'a annului 279 Si·re 278 a. Chr .), de unde devastara Hellespontulu 1 Aeolis 1 Ioni'a si tiermulu continentalu 1 pene ce in finE' se statornicira laogJ. riulu Halys 1 priimindu tributu de h. tote pop6rele si rt>gatele de d'incoce de Taurus. Numai Attalos 1 allu Pergamului se 'mpotrivi a plaH vreunu tributu, si reusi chiaru a iufraoge intr ua batali·) mare si multu serbatorita, data langa capital'a principatului seu (probabilu oi. 137. 3, 229), pre ingrozitorulu ini· micu 1 silindu-lu a se retrage in regiunea numita Galatia, dupo numele Galliloru (36). In glorifica ti unea plastica a acestei victo1 ii se asiadia miediulu infl.oririi artistice de la l'ergamos, desvoltarea sculpturei istorice in adeveratulu simtiu 1 care este impre• una cu creatiunile artei de la. Rhodos, celle doua mai frum6~e flori alle plasticei d'in epoc'a helle~ ismului. Acesta victoria constitua de ro subiectulu celJei de a patra grupa 1 cea mai principale d'in tote, representandu victoriile contr'a barbariloru de la apusu in comparatiunn cu luptele si victoriele Greciei contr'a. barbariloru de la resaritu, contr'a Amaz6ueloru 1 cum si victoriile dieiloru Greciei cootr'a Uria· siloru. Iosa togmai acum se nasca dificultatea : D6co figur a neapolitana fac6 parte d'in ace3ta grupa a Galliloru luptându, vediuramu co ea nu are nimicu d'in typulu si costumulu caracteristicu gallicu, "pe candu nu-i lipsesce nimicu d'in co· stumtilu caracteristicu da~icu seu thracicu. Conclusiunea este dero co: statu'a in rAstiune representa mai probabilu unu resboinicu thracu 1 care luase parte ca mllr· 1

1

(S2) Pau!ania 1, 25, 2. (S3) Strabo 4, p. 187. (34) Leopold Contzen, Die Wanclerungen dcr Kclten, hiştorisch-Kritisch dargelegt, Leipzig 1861, p. 182-208. (35) Justin %5, 1 : fugatis Getarum Triballorumque COJ!iis. (36) Contzen, op. cit., 220-225.-Felix Roblon, Histoire des Ga.ulois d'Orient, Paris 1866.

www.cimec.ro

264

cenariu impreuna cu multi connationali ai sai, iu armat'·a Gllliloru, 1~ luptele aces· tor'a contra regelui Porgamului (37). Vomu mai observa in fine, co deco typulu figurei de la Neapole, comparatii cu reprE>sentatiunile Daciloru pe Columna Trajaua, se deosibesce prin lips'a absoluta de barba, si golliciunea unei parti d'ia corpu, uu trebue sa uitarou co ne atlamu anco -cu tota characteristic'a completa si individnalisarea ethnica a barbariloru, cu tota unirea: patheticului cu a naturalisticului ce ne 'ntempina pentru prim'a ora in operile artistiloru pergamici - ne afl.amu anco, dicu, totu pe domeniulu artii grecesci, care numai intru atatu tine sema de fidelitatea istorica catu ii permite eharaeterW.u idealu allu representatiunei selle. (38) § 4

Mai tardiu ansa acesta caracteristica completa si individualismu allu formei proprii artei pergamice se transforma intr'ua typica id ali sa ta, prin care poporele straina sun tu representate in g~neralitatea loru numai. Se sciA co ua lege a artei statuare classice fiindu simplificatiunea in operile sellt>, idei'a generale ce Grecii si Romanii aveu despre pop6rele numite de densii barbare, o tradusera in arta prin apropiarea cotra unu typu communu traditionala si conventionalu, care tinendu mai multu sema de frumuset1'a plastiea de cotu de adevernlu istoricu seu de culorea locale, de partea esteriora, de arme si costume de catu de form'a corpului, nu presinta indicii indestullatore prin ajutorulu caror'a se se pota, fora tema de erore, a se deossebf nationalitatile d'in p11nctulu de vedere physicu, mai alesu candu este vorb'a de popore lrgate prin communitate de rassa si de moravuri 1 de si prin costume; arme si alte semne si atribute, elle suntu intru catu-va caracte:.-isate facia de Greci si de Romani (39), nu anso si intre elle. Asia, ua l:lerie de statne d~ marmura, porphiru seu alte materii, classate in museele Europl'i sub numele communu de «prinsi barbari~ si facu te de artisti romani cu l37) Se scie nbi~einlu Thraciloru in genere, si allu Getiloru si Daciloru in parte, de a servi ca lll"l'ceuari. li gasinm adessea in serviciulu chiaru allu regiloru Syriei si Egyptului (Athcn. J3. p. 593, Polyb. 5, 65, 10). Pulyăn 4, IG povestcsce co in anulu 260 Antiochus ave in armat'a sea la incongiurarea orasiului thracicu Kypsela multime de cupatridi thraci suh conducerea lui Tiris si Dromichaites, doue numi cari probedia lamuri tu co acesti Thraci erau chiarn Geti , coei primulu amintesce numele poporului Tirizi inruditu cu Gctii, iam ccllu d'alla donilea este chiaru numele vechiului rege getu Dromichaitcs. (Vedi Miillenhof, EncykL v. Ersch u. Gruber. art. Getcn, p. 456). Ce este mai multu, pe atunci regatnlu gallu-thracu ridicat\1 prc ruinele statului Getiloru si TriLalliloru (vc,Ji Contzcn op. cit. p. 20:) -220) fiindu apropc de finit'T, atatu Galii catu si Thracii inccpussera a se rcspandi scrvindu ci mercenari in arwatclc principiloru cclloru mari ca si cclloru mici. Vcdi despre espeditiunilc Gallil•HU ca mercenari Gottl. Wernsdorf de republica Gnlatarum liber singnlaris Nurimbergae 174H.- Droysen, Geschichte des llellenismus 2 th. Hamb. 1843. (38) Friederichs, op. cit. p. 326. (39) Dictionnai1·e des Antiqtâtes de Ch. Daremberg et Edm. Saglio, art. Bllrbari.

www.cimec.ro

265

destinatiune a servi ca decoratiuni Ia arJele de triumJhu, la portice ei alte eiifieii, in Ro m'a s6u aiurea, ne ofera tote acelh.gi ty pu chuacteristicu prin ua mlntia une-ori cu ciucuri seu imblanita, incheiata cu copci pg umeru; prin ua tunica cu maneci incinsa la midilocu cu unu briu; pantaloni lungi si strinsi la gl~Jsne ; incaltiaminte cu innodaturi seu legate cu noj itie ; si pe eapu calliula re~frinta (bonnetu phrygianu) (40) seu numai ua simpla cordea, seu cu capulu de totll golu (41), - costume identice, pare-se Daciloru, Parthiloru, Peniloru si Asiaticiloru in genere. Da aci au~o grAutatea da a decide cari anume d'in aceste statue repreMnta pre Daci, cari anume pre Parthi, Phrygieni, Mucomani etc. Pentru multe nu se scie cellu pucinu destullu de sigura originea loro. Noi amu rdprodusu pe tab. P. Nr. 7 ua statua d~ prinsu barbuu, pagtratore in musaulu da la Neapoli, mai multu spra a se vede co atari statu!'l nu au vre ua insemnatate superiora artistica, vre ua consceptiune libera, care sa reune~ca realismulu formei si penetratiunea typului nRtio· nain, fiindu facutture antique et moilcrnc. t. V pl. 854 (2162) represP,nta unu rege dacu prinsu de resboiu; figur'a nu arc barba, c dcstullu de . Unu feliu de griu propriu Thraciei si Macedoniei se numia in limb'a thraca b1·iza. Vedi Galenus, de climentor. facult. lib. I. c. 13; despre originea cuvcntului s'a vorbitu mai susu, partea II, cllp. VIIT, § 14. (67) Strabo XI, 97; XVIII, 2i), 3J si 44; XIX, 3, despre Aqn'tani. ·-· Plutnrch, Symp. VIII. !), despre femeile galate. (68) Strabo, l. V11. cap. III. (60) Plato, de legg. 1 p. 687 E. - X~DOJ)b. Anctb. VII , 2, 23, 3, 21--33; AUum. X, 60, p. H?, XT, lli p. 781, 51 p. 4i6; Plut. Ale. 23. (iO) Dlotlor. 1. c; Xenoph. Anab. VII, 2, 2-~. (71) Cf. Plato de legg 1. p. 607 K (72) Vedi mai susu nota 20. (73) Hellanicu la Athen. X, 417. \ 74) Pompon. MeiR II, 2. (75) Xenopb • .Anab. VII, 2, 3.

www.cimec.ro

2E5

valuri de ·Tinu (76). Ua descriere viua a unui ospetiu thracicu la curtea regelui Seut bes o da Xenopboote (77) că marturu ocularu si corn mes~nu. § 11

Cost_u_~JlJ~ ·care predomină de la marea Caspica rene la Dunarea de midilocu erâ, dupo marturi'a scriitoriloru si a monumenteloru, costumulu Medi~oru adoptatu succesivu de Persi, Parthi (78) Scyt.hi (79), Sigynni (80), Sarmati, Th•aco-phrygi (81), (76) Horat., Oll. 1, 27. (77) Anabasis V, 3, 21. (78) Vedi costumulu parthicu pe sculpturi si monede romane; intre altele : pe cuirass'a statuei lui Augustu (Morelll, Num. Aug pl. XXXIII, 18; Eckhel, Doct. Nmn. VI, p. 101), pe ua medalia d'in annulu 18 a. 1.-C., pe alt'a batuta sub 'l'raianu in 116 dupa I.-C. , cu representatiunea regelui Parthamaspates (Pedrnst, Mus. Ji'artlese, VI, j-l. XXVI, 7. ), iu grupele si basso· relievurile arcului lui Septimiu·Severu (vedi Bellori, Veteres arcus Augustor'!lm t'l'iumphis insigncs ex Reliquiis quae Bomae a~huc supe1·s~mt, Romae M. DC. in-f., pl. XV, medali'a Nr. 3 : doui captivi partbi inlantiuiti langa tropheele parthice; ib. med. Nr. 6 : trei callareti parthi; pl. XXI, t~ni multi captÎI'i parthi inlantiuiti, si sub ei armele luate ca trophee; pl. XXIV, Trajanu designa Parthiloru de rego pra Parthenaspate ~basso-relievu de la arculu lui Constanti nu); pl. XXXI Parthamasiris fiulu lui Pacor, regele Armenioi, depune diadcm'a sea la piciorcle lui 'fraiauu. - Suareslus, Arc. Sept. Ser. anaglypha). (79) Tacitu Germania, 17 iln descrie ca : ondnlosu si ascmenatu portului parthicn. Ve• li mai susu partea II, rap. IV § 2, figurele 1 si 2 de sub not'a 3G, si reproducerea anessata a sccn!'loru de tabunu scythicu de pc vasnlu de argintu (Hydria) cu poleiturc de auru, dcscoperitu la Nicopole, pe Bugu (Russi'a'; cum si a scc·neloru de pe Tasulu de clcctru d'in mormentulu Kul-Olba, la Kerci. Compara hubracamir,tea si arnmtur'lt Scythiloru de pe ac,)ste monumente cu alle Scythiloru asiatici nnmiti Saci, n•prcscntati pc sculptnrrlc de la Bogaz-Keni (Iazili-Kaia, in antic'a Pteria a Cappadociei) cu caciule tiuguietc, vestminte strinse pe corpu si scurte, nadragi, pantofi la verfu incovoiati, pumnale, arcuri scythice, baltage si securi (sagaris, '1CI.'fapt; Herodot VII, 134; vedi asemenea secura sub nota 3G, cap. IV. partea 11) precum se pute vede in Ch, 'l'exier, Description de l'Asie Minem·e 1859, pe fotolitografiele d'in cartea d-lni O. l'orrot, Exploration archeologique de la Galatie et de la Bithynie, ~!'une pa1·{ic de la Mysie, de la l'hrygie, de la Cappadocc ct du Pont, executee en 1861, Paris, 1872; si pe tab. IX si X d'in iuter~sant'a opera a d lui .Al, Odobescu, Cttnun'a mare d'in Tlzesaur-ulu de la Novo-Ccl'cask, Bucurrsci, 1879, voi. in-4, pagini 140. (80) Berodot, V, c. 9 ed. Didot-Diudorf, p. 2H (81) Unu basso·Jelievu d'in Luvru (Wiockelmann, Mon. incJ. 185; Clarae, Mus. de sculpt. pl. 116, n. 212) representa pe Orphen in costumnlu thracicn: cu caciula do blana ascnt;ta (alopekis) cu cisme 11alte strînse in curelusie seu gaitaue (cmbades) si cu zeira, mantaua propria Thraciloru. -Pe na cutia cu oglinda de bronzu aflata in Epiru tMIIllng«•n, Anc. ined. monum. IT, 12; Specim. of anc. sculpt. Il, 20; MUller-WI~>seler~ Il, No. 2:13), hcroulu phrygianu inchis porta pe d'asuvr'a unu felu d~ siuba cu manecile atarnate, iar de desub ua haina alle carii rnaneci suntu cusutr: ca si nadragi cu foitie subtiri si mici do auru (r:i::(l./,(1. !?""- brattea seu bmctea, vcdi Daremberg et Sagllo, Dicti:mn. des antiquites grccqrtcs c! j·omaines, I, p. ·;47, G7:3; bractee cu difnit~ ornamente s'n gas'tu si in mormintele d'in Panticapca, ,j Novo Cercask, vedi Compte·rcndu de ln, Commission A1·cheologiquc df St. l'l:tersbourg pour l'amu'e 1865, si Al. Odobescu, op. susu citatu p. !39, si tab. V.) !celaAi portu au si Phrygienii d'in leg"Pmlele lui Pclopg (Dnbots Malsrmnenve, Va.;rs, pl. XXX; Jltl,n. d. !nst 1V, pl. XXX ; Areli. Zeitung, 1853, 1•1. Llll, LIV, I.V: si

xn.

www.cimec.ro

286

Geti si Daci, cu pucine modificati uni. Acest'a este si un'a d'in cause care esplica pHttru ce, cu tota diferenti'a de limbi si de obiceiuri, Grecii si Românii confundara amltu timpu aceste popore lullndu unele dreptu altele. Acestu costumu se compune d'in : niste nadragi largi seu strimti, lungi pene la glesne, tinuti la siale cu unu briu iileu oinge· t6re in care se pastra cup'a de beutu (82); d'in ua ca~iula tiurcan~sca (bonnetu phrygianu) resfranta pe spate; d'in ua haina cu maneci strimta si scurta (ooo!Liittov), peste midilocu cu cinget6re, d'jn ua mantia alba seu pestritia numita de Thraci zeira, care in timpulu iernei se inlocuia cn polea si lan'a de oie seu capra (83), si in fine d'in ua incaltiaminte cu legaturi, in form'a opinceloru. Pantalonulu , constatatu la Scythi d•ja de Hippocrates (li11a~uploet~) (84), care-i gasPsce d'in punctulu de vedere hygienicu neajunsuri pe atatu de grele catu si stranii, este sacotitn de HProdotu chiaru ră un'a d'in partile characteristice alle costum ului Persilorn, in opo litiune cu costumulu Greci!Qru (85). Getii îlu imprumutara de la Scyt.bi, ca si Grecii d'in coloniile de la muea-negra (86), ca si Germanii si Gallii (87) cari ii dedera numele de brăca (comp. nord. bruk, angl. sax. hru,~. etc. bracas, tegmen barbarum, indutus togatos adloqneba.tur ['rac. H. 2. 20], bracătus, braceu3, etc.), ~p~'X.Clt (88), de unde si ei fura numiti de R1mani braoati, precumu Getii suntu numiti de Ovid,u totu astu-feliu: braccatfJ turba Getarum (89). Ansa acesti'a purtau pantalonulu mai largu de catu Dacii, judecandu dupa versulu lui Ovidiu (90): Tantalu (Mllllu, 1'omb. ele Ca11ose, pl. III). Cf. Clarnc, Muset ele Sculpture antique Bt motlel'm, 853-854, stntu'a unui rege phrygianu.-Daremberg et Sagllo op. cit., p. G73 seqq. (82) Corup. mai susu partea II cap. 1V, § 2.

(83) Ovldlus T1·ist. V, 7: Pellibus et laxis arcent maln frigora braccis .... Oraque de toto corpore soia patent. (84) Hlppoer. § 113. (85) Herodotu V, c. 49; cf. VII c. 61, si notele lui Rawlluson, History of Herodotus, London 1875, t. IV p. 55; t. 1 p. 261. (86) Ovldlns, T1·ist. V, 10, 33 :

·.

Hos quoque. qui gcniti Gra.ia. creduntur ab urbe pro patrio cultu Persica bracca tegit. (87) D-lu lule3 Qnicberat in recent'a. sea istoria a costumului da ca proba d~ eostumulu cl!lticu unu pa.ntalonu gasitu intr'ur1 turbiera d'in Iutland, unde se pare ca fnscse lasatu de unu Cimbru, pote chiaru de unu contirnpure!lu allu acelloru Cimbrii exterrninati de armat'a lui Marius, cu unu seculu inaintea erei n6strc. Dll si Cirnbrii suntu Germani (vedi Arbois de Jobalnvllle, op. cit. p. 166), iar nu Celti, costurnolu loru presenta ama mare analogie cu allu Celtiloru. Pe medaliile lui Domitianu batute cu occasiunea. celebrarii triumphului pentru invingerea Cattiloru (8-! p· Chr.) Germania cu perulu despletitu, pene in josu de midilocu gola, este imbracata numai cu pantaloni strtmti de ptndia si le~ati la glesne. Vcdi Cohen Jledailles imper. si W. Froeboer, les 111edaillon~ de l'empi1·e Romain, Paris 1878 p. 17 ser1. (88) Strab. IV, 14, 3. (891 T1·ist. IV, 6, 47. (90) Tri1t. V, 7.

www.cimec.ro

287 J:'ellibtl~

ct Jaxis 11rcent, walu frigQHI

Lra~cis,

si prin acest'a se apropiâ mai multu de Sarmati. (91) Mai cu pr{cisiuno a vorbi despril costumula Gtltiloru ou ne permite uici isvorele scrist-, nid monumentele. Aoso, fiindu-ca, dnpa cum am ob3ervatu anco mai inainte (92), nu este rrin nimica probatu co Getii nu luasEira pa.rte impreuna cu fratii loru Daci la cruntele resboie contr'a lui Trajanu, aru fi 6re ua incercare cu totulu indraant1tia de a eautâ pe basso-rdievurile Columnei Trajane si pe Geti? anume pe pl. 129-130 td. Frohner, care. representa unu ora~iu d'in Moesia superiora, si pe Trajanu primindu ua deputatiune? Costumulu do si S'l as~man!l. in multe cu costumulu dacu, se deosib~sce anso prin unPie monuntisiuri esPntiale : asia, cei doui callareti ce tinu caii de eapestru (unulu d'in calareti l'amu reprodueu pe tab. N. Nr. 2) au tunice mai largi cu ua cinget6re lah că. unu brîu, ~i in capu caciule in forma de conuri trunchiate. Altii porta tunica in cutP, lungi pene la pamentu si unu feliu de corsagiu, precumn se p6te vede pe aceiasi tabela N figur'a Nr. 3. Altii in fine au peste p&rulu capului ua co:dPa seu panglica lata (tab. N. ligur'a Nr. 4) (93), iaru CPi cui vorbescu cu imp.Hatulu suntu cu peptulu pucinu de!!fntatu unu tribu 11:nmatu juderi1ndu dupo bonnetulu conicn ce se regasesce si l'e J'l. 181-182 Columna Trajaoa, ed. Frohner (94) (reprodu11u (~·I)

Cf. Cihae, Dictionna-ire d'etymologie daco·romane, 1, 1870, v, bracie, p. 28,

(92) Partea Il, cap. VIII, § 2, not'a 12.

(93) .Acestia. seu cei ce porta haina. lunga cu cute aru pute fi luati dreptu preoti g~ti, de ii nimicu nu vorbesce siguru pentru atare cJnjectura. (94) D-In Hasdeu crede a fi doveditu (Istoria Critica, ed. IT, p. 244) co pe basso-relievnrile Columnei 1.'ra.jane nu figureadia nici-ch1 cmnu callareti sarmati , ci Geti, pentru co : 1. •In enrenlu •resbellului daco-romann SRrmatii, si anume cea mai forte ramura a Iora, Iazygii, ae aflau nu il1 •aliantia, ci in dusmania cu Decebnlu•. Pentru acest'a se citeadia na notitia d'in Plinin (Hist. Nat. IV, 12) despre nnva:'11 Ia~ygiloru i11 campiile d'intre Tis~a si Dunare, si gonirea Daci!orn d'in acelle Jocuri mai spre resnritu in munti; si Dion Cassin~ 1, LXXVIII, \1, care arretta co Deceba!u, inainte de a incepe se infestedie imperiala ro{Danu, a 11tacatu pe Iazygii Sarruati Jnandu-Je inapei acea portiune de territoriu. Aceste texturi ansa, dnpo cum se vede, nu probeaJ.ia co in timpnln resb6i~loru eu Trajanu lazygii se gasiau in dusmanie cu Dacii, caci faptuln rapportaln de Plinin este anterioru cbiaru domniei lui Boereui6tc ;mortu cam 44 a. Chr.), este cea d'antein si cea mai veehia rwt:tin istori a ce avemu despre po1.orulu dacu lVedi K. Zeuss, Die Deutse1un und ihre NachbQII~tămme, Munchen li-37, p. 2131, 28?.- Rosler, Ru.1nănische Studiw, 1871; D1ert!Der, Btitrii.gt m einer Krit-ischen Geschicltte 1'rajrtns, Leip~ig 1868, p. 63, ~er1-, Gooes. Untersuchungtn ubtr cU~ Jmurverhăltnisse des Trajanisr.hen Dacien8, p. 1\!4); iar cellu rapportatu de Dionn Cassin a uutu locu probabiln inainte de annlu 86 el. Chr. 1V• di Cllnton. Fa8ti Roww,1i, ad. ann. 86).-Afora de acestea. admiti· utlu chiarn •;O lazygii da la 'l'is'a arn ti pastratu pene t.ardiu maui'a cu Decii, IJU urmeadia co 3i ~armatii, veciui nordu·resariteni ai aeestor'a, erau tinuti a 11U nnf in ajo· tornlu Dacilorn. Se scie (Dlonu tai!Bius Traj. VI, cf Francke, zur [JetJclticht~ Tra}a~~'s, UO) co Decebaln facuse aliantia cu tute pop6rele vecine ba ebiarn si cu Pacorns regele PartiIora (vedi Plin. e11. lib. X, 16) ela ave Jegntnri d~ amicie. Proba co i11tr11 acelle pop6re v~cine ce a Juatn parte in resboi"le Daciloru contra Romanilorn ~· numeri ~î flarmatii, tste

www.cimec.ro

287 l"ellibtl~

ct I.Jixis arcent wal11.

l'riJţurn Lra~ci~,

si prin acest'a se apropia mai multu de Sarm ati. (91) Mai ca pncisiuno a vorbi d11spra costumulu Getiloru nu ne permite uici isvorele scrisE", nid monumentele. Anso, fiindu-ca, dttpa cum am ob3ervatu aoco mai inainte (92), nu este rrin nimica probatu co Getii nu luasE~ra parte impreuna cu fratii Iora Daci la cruntele resboie contr'a lui Trajanu, aru fi 6re ua incercare cu totulu indraant1tla de a caută pe basso-rdievurile Columnei Trajane si pe Geti? anume pe pl. 129-130 rd. Frohner, rare. representa unu ora>iu d'in Moesia superiora, si pe Trajanu primindu ua deputatiune? Costumulu do si S'l as~man!l in multe cu costumulu dacu, se deosibeece anso prin unt>le monuntisiuri f\Bt>ntiale : asia, coi doui collareti ce tinu caii de capestru (unulu d'in calareti l'amu reprodueu pe tab. N. Nr. 2) au tunice mai largi cu ua cinget6re lah câ unu brîu, Ri in oapu caciula in forma de conuri trunchiate. Altii porta tunico in cutP, lungi pene la pamentu si unu feliu de corsagiu, preoumu ~e p6te vede pe aceiasi tabela N figur'a Nr. 3. Altii in tine au peste puulu capului ua co: dea seu panglica lata (tab. N. Hgur'a Nr. 4) (93) , iaru cei cui vorbescu cu imp3ratulu suntu cu peptulu pucinu de~f.1cutu, si imbracati cu pantaloni, ua mantia cu ci•1curi pe de margini, si caciuJ., tiuguiata.- D-lu F1ohoer pare co inclina mai multu a vede aci represt>ntatu unu tribu sarmatu juded~odu dupo bonnetulu conicn ce se regasf'sce si pe I•l. 181-182 Columna Trajaua, ed. Frohner (94) (reprodusu (~·1)

Cf. Ciltae, Dictionna·ire d'etymologit daco·romane, I, 1870, v, braoie, p, 28. Partea li, cnp. VIII, § 2, not'a 12. (93) Acestia seu cei ce porta haina lunga cu cuw aru put4! fi luati dreptu preoti g~ti, de 11i nimicn nu vorbesce siguru pentru atare c:~njectura. (9.() D-lu Hasdeu crede a fi doveditu (Istoria Cl'itica, cd. IJ, p. 2-44) co pe basso-relievurila Colamnei 1'rajane nu figureGuia nici-d11 cmnu callareti sarmati , ci Gtti, pentru co : I. •In cureulo •resbellului daco-romann SRrmatii, si anume cea mai forte ramura a Joru, lazygii, se aflau nn il! •aliantia, ci in dusmania cu Decebnlu». Pentru acest'a se citeadia ua notitia d'in Pliniu (Hist. Nat. IV, 12) despre nnva~'a lazygiloru i11 can1piile d'intre Tis~a si Dunare, si gonirea Daciloru d'in acelle Jocuri mai spre resnritu in mnnti; si Dion Cassia• 1. LXXVIII, 11. care am!tta co Deeeba.Ju, inainte de a începe se infestedie imperiulu ro!Danu, a 11tacatu pe Iazygii Sarruati Juandu-Je inapei acea portiune de territoriu. Aceste texturi ansa, dnpo cum se vede, nu probea.iia co in timpulu r8Sb6i~loru eu Trajanu hzygii se gasiau in dusmanie cu Dacii, caci faptulu rapportatu de Pliniu eete anterioru chiaru domniei lui Boerebi~tt (mortu cam 4.( a. Chr.), este cea d'antein si cta mai veehia rwt:ti11 istori a ce avemu de~pre po1,orulu dncu lVcdi K. Zeuss, Die Deutse1un und ihre NachbOII~tămme, Munchen lf-37, p. 261, 28-?. - Rosler, Ru.111iinische Studiw, 1871; Dleruuer, Btitriige .ru einer Krit·ischen Geschicltte Trajans, Lcip!ig 1868, p. 63, seq., GooRs. Untersuchungtn iibtr dt~ Jmurverhăltnisse des Trajanis~hen Dacien3, Il· 1'.:!4); iar cellu rapportatu de Dionu Cassiu a nu tu Jocu probabiln inainte de annlu 86 d. Chr. 1V• di Cllnton. Fa8ti Roma,li, ad. ann. 86).-Afora de acestea. admiti· Julu chinrn c;O lazygii de la Tis'a arn fi pastratu pene t.ardiu maui'a cu Dacii, tJU urmcadia. co 3i ~armatii, vecini nordu-resariterli ai aeestor'a, erau tinuti a 11U nn! in &jo. tornlu Dacilorn. Se scie (Dlono tasslos Traj. VI, cf. Francke, zur {ftschV.:hte Traia~l'a, !JO) co Decebalu fBcase aliantia cu tute pop6rele vecine ba ehiarn si cu Paeorns regele PartiIora (vedi Plin. tj). lib. X, 16) eln ave legaturi d~t amicie. Proba co intre acelle pop6re v~cine ce a Juatn parte in resbai1:le Daeilorn contra Romaniloru ~· numeri\ ~i Sarmatii, e~te (~2)

www.cimec.ro

2'-8

de noi pe tab. P. figur'a Nr. 4 si 5) si pe Columna Antonina, pl. 33, de si singuru urmatorulu pasagiu d'in A.urelius Ylctor, Caesar, c. 13: •Trajauus quippe primus aut solus etiam vires Romanas trans Istrum propagavit, domitis in provinciam Dacorum pileatis Sacisque nationibue, Decibalo rege ac Sardonio.•, Sacisque fiindu de siguru in teitu in locu de Sarmaticisque. (Vedi mai susu, partea II, cap. VIII, notele 75 si 76). II-lea: cPe inscriptiunile si monetclc cellc autentice alle lui Trainnu, ellu SQ numcscc Oermanicous ei Dacicus, nicairi anse Sarmaticus, dupo cum n'aru fi uitatu a se intitulâ. deco Sarmatii «aru fi fostu alliati cu Dacii, appartinendu ambele aceste pop6re la elite ua ginte cu totulu differita•. Acrst'a iarasi nu prob~adia nimica, caci contingentulu Sarmatiloru d'in armnt'a lui Deceb11lu nu na, fora indouiala, totu asia de insemna tu ca insusi poporulu dacu, pentru eli Trajanu ilB se intitnle 11i Sarmalicus, pe lrnga Dacicus. Im~ era tii nu luau titlurile de invingetori de pe numele poporeloru venite in ojutorulu inimicului, ci dupo numele poporului principalu in a cnrui tiarra ei seu generalii loru se luptau si invingeu. III. •Strabone (VIII, 3, § IS ad tinem) ni arretta co Dacii si Getii formau ua confederatiune •militara, avendu ua armata communa, une-ori mai mare, alte dati mai mica.• Am arretatu deja mai susu (partea li, cap. VIII, § 1) co Strabone uefiindn destulu de bine informatu considera pe Geti si Daci ca unulu si acelasi popo1·u, constatandn cellu mult.u intrd densii ua deossebire topica, p3 candu Dionu Cassius (67, G) fostu pl'tlfectu alin Panoniei, unde petrecuse mai multu timpu, se declara cu totulu contr'a desevers:td loru identitati. In pasagiulu invoca tu d'in Strabone VIli, 3, § 13 la fine se spune, co ua data - tâ anume in timpulu lui Boerebiste -- pc care acellu au torn iln numeace rege alin Getiloru,- Getii si Dacii (adico locuitorii d'in josu ca si cei d'in snsu de cataractele Dnnarei) numer;i doue sute mii de luptatori , pe candu acum ~· candu seri;\ Strabo, forticle loru se retlusesera aprbpc la 40,000. Chiaru deco s'ar pute deduce de aci co Getii si Dacii formau ua coufcderatiune militara, nu urmcdia se admitemu acellasi lucru si in tirnlnllll lui Decebalu, si chiaru deco ilu admitemu, accst'a nu esclndc nici de cnmn po~si!Jilitatca 11Î Sarlllatii sa fi datu ajutoru Daciloru contr'a Hornanilorn. IV. cNu numai P.rmclc Gctiloru si moduln loru lle a callari se assemenau cu alle Sarmatiloru, dero •se aesemena pene si zaua cea ·le polle in forma de s:Jidi de pee;ce, dupo cum ni spune forte lamuritn cMa.rtialu-; vorbindu despre poft'a lui Domitianu de It purta r-llu-insusi acest>\ specia de armatura, •l.,rica sarmatica, ellu dice : «Invia Sarmaticis Domini lorica sagitti~ •Et Martis Getico tcrgore fida magi8... » (Epigram. VII, 2). J,a acesta facemu trei obiectiuni : l. Tergus, ()ris iuscrunedia obicinuitu pieile (oipp.:r., corium, pellis, cutis), ei apoi poeticesce seu tu de piele, de b041. (1). A~ia, Ovidius, Metam. 13, 347: cGestasset laeva. taurorum tergora septem•. Nu sun temu prin nimica tinuti a conveni cu Foreellini (Totius Latinitatia Lexicon, t. IV, 1835), co: Martis tergus Geticum este lorica, thorax, coei eelle doue versuri de susu ne presinta unu intiellesu nu ruai pucinu satisfacetoru , traducendu tergus prin seutu : •Za.ua imperatnlui nepenetrabile de sagetile sarmatice, Si mai multu assicurata de catu scutulu getiett (2) allu lui Marte .. • II-lea. Chiarn deco aru fi vorb'a despre «zaua de pele in forma de soldi de pesce>, ce face pe d. Hasdeu a crede co ea se purta anume de cotra Geti, iar nu de Daci? cimdu Martialu, ca toti

+

(1) Cf. lat. •cdtu-m •· scutu ~. >lav. ~titu m. scutu in loou do skjutu, sknt~. Sonsulu propriu ansa este .polle"; .ed-ti·•" (=scu-ti-s). (Fiek, Die el~tmalige Bpra..o'IUao~ vedi (~erhard, Griech. Mytk. § 438, 2.- A.brens Philol. 23, 209 seq. (160) «l>u-:tx61Lo•, A.then. 1, p. 13. (161) L. Preller, Griech. Myth. I, 546. (162) lllacrob. Saturnl'll. I, 18. Numele thracicu allu lui Dionysos, introdusu mai tardiu in Gre· ci'a si adopta tu si de Romani, era si Rhy_o~, ce se pote compara cu pbrygianulu Bo:yo:!o~ •dumnedieu• (Go>clle, de ariana linguae gentisquc armeniacae indole, p. 22; Lassen, Zeitschr. d. deutsch. Morgenl. Gesellsch., t. X p. 369; Benfey, die Hymnen der Sâma- Veda, p. 85), asia cum se mai numia Sabazius, unnlu d'in principalii diei ai religiunei tbraco-phrygiene.- D'in caus'a naturei cultului si a serbatorilorn dionysiace Grecii, adoptandu numirea de Bhy_o.;, ii atribuira si simtiulu de: inspiratu, CUJrinsu de transportu ·bachicu; ~hxo;, de furore orgiastica. (O. lllftller, Kleine Schri(ten, t. II, p. 24, 28 et seq. Hen. Estleooe, 1'h€saw·us, etl. Didot. v. [ihxo; si ~otxzi~Etv. -

www.cimec.ro

~103

mai multu de cattJ dieulu vinului, tinendu-lu ca si Phrygieuii (163), de c:suverauu allu universului» 7tOt'(x.oipC1Yo:; (164), de cellu mai mare dieu allu loru nationalu adoratu pe munti, de paditoriu allu mi neloru si alln comoriloru, de persoilificatiune a s6rP.lui si de Liber Pater (165), in fine ca pe Bacchus d'in mysterile grece (166) imperatindu pe verfurile Paogeului , Rhodopelui seu Hemului că unu feliu de Jupiteru barbaru. (167) Ellu mai era si dieu allu inspiratiunei prophetice (168), allu exaltatiuoei vrovenite d'in bauturi fermentate câ berea (de unde si nnwele seu illirico-panonicu de Sabaia seu Se&baium) (169) si că viuulu, candu c·IJtnr'a si secretulu fabricatiunei lui fura

K'-!11, Philol. Sttppl. 2, 620 ~eq., si Newton Halicarn. inscr. No. 36, despre .1. BQ, llhz.o> pe inscriptiuni). (163) Amu arrettatu mai susu (partea II, cap. VIII, §§ 13 si 14) legaturile Hhnice dintre Phrygieni si '!.'braei. Strabo (X, p. 469-471) descrie trecerea cultelorn phrygiene in Thraci'a cu numele loru divine, ~u riturile loru orgiâstice si instrumentele de musica alle lorq proprii; si printre cei mai insemnati dici phrygieni trecuti la. Thraci elin citeadia. pe Sa.bazius. Identificarea iBtre Bacchus thracu si Sa.bazius (Macrob. p. 1, 18, 11; comp. Diod. 4, 4, Harpokr. Hesyrh.) pare a se ti facutu inainte de petrunderea. cultului a.cestui'a. la Greci. Cf. Gulgnlaut, Relig. de l'atztiq. t. III, p. 976; Manry, Rel. de la Gr. t. III, p. 112.- Despre influenti'a thraca asnpra credintieloru religiose alle Helleniloru vedi Dr. Wllh. Heinrich Roseher, Stmz.ien zztr vet·gleichenden Mytholog1e tle1· Griechen und Rumer. I. Apolion und M::m. Leipzig 1873. 8o.-Despre inftuenti'a asiatica, vedi E. Curtius, Die g1·iechische Gutterlehre -vom geschichtlichen Standpuncte, in Preussischm Jarhi.Jiichen~, care probeadia co a.tatu Aphrodit'a, catu si Artemis, Hera., Athen'a suntu numai formele diferite alle UJllli divinitati asiatice, si co provinu u'in Orientu. (164) Corpus Inscriptionum Graecarum Nr. 3i!H.-Bullet. de l'lnstit. archeol., 1848, p. 82.Despre assimilatiunea lui Sabazius cu Zeus, vedi inscriptiunea greca d'in Coloc in Phrygia : "E~~~­ pr.E, f!l]VO; .hto-Lou fi, t:t\ xandrla, Protrept. I~ p. 14 ed. Potter; - Arnob . .Adv. gent., V, 21, (172) Strabo., X, p. 471 ; Hesich., V0 • !o:~&~to~. (173) Clem, d'ln Alex., si Arnob. l. c.- Dlod. Sic., IV, 4. - Cf. Lenormant, Revue arch. 1874, p. 302-30-t (174) Lenormant, 1. cit. p. 381. (1C.5) Despre associa.tinnea lni Dionysos cu Cotys vadi AeschyJ, ap. Strab., X p. 471. (176) Heuzey, Miss. archeol. de Maced., p. 29 seq. (177) Vedi ~1. III fig. 2 d'in oper'a d-lui Heuzey susu citata. (178) Dlodor. IV, 4, 1. Vedi in Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, ed. Ch. Daremberg et Edm. Saglio, p. 631 fignr'a 718, desemnatu capnlu unui cnriosu hermes allu lui Bncchus tineru cu cornele de tauru, aflatoru in mnseulu Vaticanului, la Rom'a. Idem in Vlseontl, Mus. Pio-Clem. t. VI, pl. VI, Nr. 1; MHilar- Wleselcr, t. II, pl. XXXIII, Nr. 376. (179) E. Braun, Kun1tvorstellungen des ge(lugelten Dionysos.- Atlas. Ot. Miiller, pl. 33. fig. 387. (180) Stoart, .Antiq. of .Athetur, t. IV, o. VI, pl. V ; MHller- Wleaeler, Denktn. rl. alt. Kunlt, pl. LXIII, Nr. 814.

www.cimec.ro

305

thracu are corpula si cornele de taurn, unu obrazu omenescu si ua lunga barba , si este insocitu de Hecate·B~ndis. (181) Il. Dian'a venet6re sapata de mai multu de diece-ori (182), si care inlocuesce de siguru pe dieiti'a indigena thraca Bendis (183) seu Mendis (184), a carii calitate de venet6re se atesta de cotre Hesychius (185) si de cotre Callimachu, - care representa pre Al"th€mis conducimdu primele selle ven!ltori pe Hemus (186). Ea eră ua divinitate lunara impartasindu alternativu viati'a sea divina intre lumea superiora si lumea infernale (187), si se asemuiâ in acestu iodouitu rolu Hecatei (188), Zerinthia lui Lycophron (189) Arthemisei Regine (Diana Lucifera a Romăniloru) carei'a ii sacri6câ, dupo Herodotu (190), f11meile Thraciei si Paeoniei, seu si mai multu anco ea semcoă Corei seu Proserpinei (191); si III. Ua dieitia mai in versta, in costumulu si atitudinea unei matrone (192) ase~ (181) Stuart op. cit, IV, o. 6, pl. 51.- O, MUiler, atlas pl. 45 fig. 81•. (182) Heuzey, op. cit. pl. IV, ce amu reprodusa pe tab. 1. V Nr. 2 siS. Figur'a Nr. 3 representa pe Bendis ca mergendu cu pasu iute, cu rochi'a sumesa pene la genuchie, cu bratiulu dreptu in· tinsu inainte si tinlmdu arculu, iarn cu cellu stangn ridicata ca sa apuce şaget'a in tolba. Mai josu incepntuln unei inscriptiuni : ceTo.... restulu fiindu stersu. In figur'a Nr. 2 ea porta unu nstmentu uaioru pusu d'a ~:urmedisiulu pre ua tunica eu maneci largi. Langa unu arbore se vede eerbulo pusu in gona de unu cane apr6pe sa-lu apuce. Pe unu altu basso·rilievn de la Aklani, apr6pe de Philippopolis (Dnmont, .A,-chives des missions scientifiques et litteraires, 3-eme serie, tome III p. 130, Paris 1876), se vede bustulu Artemisei cu perulu inodatu la cefa, cu bratiulu dreptu intinsu c:i sa apuce saget'a, si mai josu inscriptiunea II!PI.ur'I'fjl. cea-ce proba co Thracii, dupo obiceiulli loru generala de a numi pe diei xupto