Tipuri de Intarire

Tipuri de intarire

1. Care sunt diferenţele între o întărire pozitivă, o întărire negativă şi o pedeapsă? Exemplificaţi cu o situaţie concretă Sa luăm ca exemplu situaţia unui elev de liceu care in timpul unei dezbateri vine cu o idee bună legată de solicitudine, si astfel este recompensat printr-un feed-back pozitiv de faţă cu colegii. Prezentarea acestui stimul plăcut (feedback-ul pozitiv în public) va întări comportamentul elevului de a veni cu alte idei în orele următoare. Această situaţie reprezintă o întărire pozitivă. Dacă acelaşi elev are de finalizat un proiect într-un termen limită scurt, iar în jurul acestui dead-line se creează o situaţie de conflict, alimentat de stresul condiţionat de timp, înlăturarea acestui stimul aversiv va mări probabilitatea încadrării în termen a proiectului. Comportamentul (randamentul) “finalizarea proiectului în termen limită” va creşte din ce în ce mai mult dacă va fi întărit negativ prin “eliminarea situaţiilor de conflict”. Atât întărirea pozitivă cât şi cea negativă măresc probabilitatea producerii unui comportament. În ceea ce priveşte pedeapsa, ea poate fi asociată cu prezentarea unui stimul neplăcut sau aversiv după un anumit comportament, ori cu îndepărtarea unui stimul plăcut după un anumit comportament. Ambele situaţii vor reduce probabilitatea producerii respectivului comportament. Exemplificând, pedeapsa apare atunci când elevul pierde timpul în orele de curs iar profesorul îi dă un feedback negativ între colegi. Acest stimul neplăcut va reduce comportamentul de pierdere a timpului. Similar aceleaşi situaţii de mai sus, pedeapsa apare şi atunci când elevului cu timp de muncă pierdut i se reduce bonusurile la nota. Îndepărtarea stimulului plăcut “bonusul notei” va reduce deasemenea timpul pierdut de elev.

2. Care e asumpţia de bază a behaviorismului şi ce impact are ea asupra modului în care behaviorismul descrie personalitatea umană Conform paradigmei behavioriste, conduita umană este întru totul influenţată de mediu. Această abordare deterministă, spre deosebire de cea psihanalitică, acordă o atenţie redusă determinanţilor biologici ai comportamentului şi se concentrează pe determinanţii de mediu. Referitor la problematica personalităţii, conform orientării behavioriste, personalitatea e definită în termeni de comportamente observabile şi se presupune a fi determinată de factori externi prin întăriri şi factori discriminatori din mediu. De altfel, schimbarea condiţiilor de mediu, inclusiv a celor sociale, poate exercita o influenţă pozitivă asupra oamenilor, iar această influenţă nu are neapărat aceleaşi efecte la toţi indivizii. 3. Categorii de intariri Deosebim mai multe tipuri de intariri, care pot fi diferentiate in categorii dihotomice: intariri pozitive si negative, intariri primare si secundare, intariri intrinseci si extrinseci. Intariri pozitive vs. Intariri negative Exclamatia ,,Bravo!” pentru raspunsul unui elev, oferirea unei buline pentru respectarea regulilor impuse, zambetul acordat pentru o gluma, ascultarea cu atentie a discursului unei persoane, toate acestea sunt consecinte cu valenta pozitiva. Ele sporesc frecventa comportamentelor tinta. La elevii mai mici, o intarire negativa poate fi un anunt de genul: ,,Veti iesi in pauza indata ce terminati de facut curatenie in clasa!”. Comportamentul dezirabil (curatirea clasei) va fi intarit negativ de faptul ca elevii ,,scapa” mai rapid de ora ( situatia indezirabila). Astfel, la intalnirile proxime timpului de latenta al actiunii de curatire a clasei va fi mai scurt, iar probabilitatea de implicare in actiune va creste implicit. Chiar si profesorii sunt uneori intariti negativ. Cedarea profesorului la insistentele elevilor de a nu mai primi tema de casa sau de a nu mai da un test este de obicei intarita de incetarea presiunilor sau a plangerilor. Acest tip de intarire negativa mareste sansele ca data viitoare, profesorul sa renunte mai usor la ele, din cauza solicitarilor/ presiunilor elevilor. Intariri primare vs. Intariri secundare

In functie de gradul de necesitate pentru supravietuirea organismului, stimulii pot fi impartiti in doua categorii: primari si secundari. Stimulii care satisfac nevoile fiziologice de baza ( setea, foamea, trebuinta de adapost, de securitate) se numesc intariri primare. In cazul subiectilor umani, exista un grup mult mai mare de stimuli, secundari, care dobandesc cpacitatea de a satisface anumite trebuinte printr-o invatare prealabila. ( de exemplu banii) Intariri intrinseci vs. Intariri extrinseci Cea mai importanta intarire, care mentine in timp un comportament, este data de placerea determinata de anagajarea in acel comportament. De pilda, un hobby nu trebuie intretinut de recompense externe. Stimularile de acet tip se numesc intariri intrinseci si contrasteaza cu cele extrinseci ( laude sau recompense), respectiv cu acele contingente oferite unei persoane pentru a se angaja intr-un comportament pe care nu l-ar emite in absenta administrarii lor. 4. Descrieţi programele de întărire în care întăririle sunt oferite în funcţie de timp Programele de întărire relevă relaţia dintre răspuns şi întărire. Acelea în care întăririle sunt oferite în funcţie de timp sunt programe cu intervale de timp. Se foloseşte programul cu interval fix, caracterizat prin faptul că întărirea este oferită după un anumit interval de timp de la ultima întărire. Caracteristicile de bază ale răspunsului acestui program sunt: pauza care apare imediat după întărire, frecvenţa răspunsurilor pe măsură ce se apropie sfârşitul intervalului şi rata unică de răspunsuri (adica nu se pot obţine alte întăriri chiar dacă se răspunde de mai multe ori în intervalul respectiv). Al doilea program utilizat este programul cu interval variabil, în care întărirea este oferită după un anumit interval de timp de la ultima întărire, însă acest interval este impredictibil. Caracteristica principală a acestui program este că nu are un interval constant, uneori întăririle urmând foarte repede unul după altul, atâta timp cât cel puţin un răspuns a apărut în acel interval, iar alteori existând intervale lungi între întăriri. Abordarile constructiviste ale invatarii accentueaza rolul interpretarii informatiilor in functie de realitatea personala.Teoriile constructiviste acrediteza ideea ca elevii invata

prin observatie, descoperire si interpretare. Finalitatea acestor procese o reprezinta personalizarea informatiilor. Contextualizarea continuturilor invatate, prin aplicatii imediate si prin identificarea unor semnificatii personale, creste eficienta invatarii. Bibliografie: 1.Opre, A., (2006), Itroducere în teoriile personalităţii, Ed. ASCR, Cluj 2.Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J., (2002) – Introducere în psihologie, Editura Tehnica SA 3.Mih, Viorel, (2010), Psihologie Educationala, Ed.ASCR, Cluj 4.Suport curs