Tipuri de Aschii

Tipuri de aşchii

Prelucrarea prin așchiere are la baza o proprietate tehnologică, foarte importantă pentru oricare material, numită așchiabilitate (sau prelucrabilitate). Așchiabilitatea reprezintă capacitatea unui unui material de a permite modificarea modificarea formei sale sale corespunzator corespunzator scopului propus, prin desprinderea de particule sau microparticule materiale sub acțiunea unei forțe exterioare.

fig. 2

Din cele prezentate mai sus rezult ă că la realizarea unui proces tehnologic de așchiere concur ă patru factori: piesa, mișcarea de așchiere, scula și așchia. Zona care cuprinde materialul din fața sculei în care se manifestă deformațiile plastice produse de for ța de deformare F d, se numește zona plastic  plastic ă la așchiere. În această zonă materialul de prelucrat se află într-o continuă transformare, ca urmare a acțiunii muchiei așchietoare și suprafeței de degajare a sculei. Capacitatea de deformare plastică a materialului așchiat (ductil/fragil) și parametrii regimului de așchiere dictează în mare măsură dimensiunile zonei plastice. Zona Corespunzator  plastica face legatura dintre materialul de aschiat și așchie. Corespunzator deformatiilor plastice, in zona plastica, aschie si suprafata aschiata s-au pus in evidenta, prin cercetari metalografice, cel putin patru structuri (texturi) de deformare (figura ):

-

structura (textura) de deformare caracteristica zonei plastice (P);

-

structura (textura) de deformare caracteristica aschiei (A);

- structura (textura) de deformare caracteristica contactului aschiei cu fata de degajare a sculei (AD);

- structura (textura) de deformare caracteristica stratului superficial al suprafetei aschiate (SS). Figure 3

se referă la forma geometrică și dispunerea cristalelor în materialul din fața sculei. Această structură este în continuă transformare, gradul de deformare este mai mare în vecinatatea muchiei așchietoare și a limitei superioare și mai mic în vecinatatea limitelor inferioară și intermediară. Structura (textura) zonei plastice (P),

se referă Ia forma geometrică și dispunerea cristalelor în așchie, după deformarea plastică prin așchiere. Materialul din așchia formată va curge cu viteza V 1 , cât timp durează procesul de așchiere. Sunt posibile și transformări structurale datorită procesului de r ăcire cu mediul de a șchiere, modificări ce duc la durificarea și fragilizarea materialului din așchie. Structura (textura) așchiei (A),

Forma a șchiei   reprezintă un

indicator sigur al condi țiilor de așchiere, arătând gradul de deformare plastică suferit de stratul de material detașat. Forma așchiei depinde de: natura materialului prelucrat, geometria sculei, regimul de a șchiere etc. Se deosebesc așchii de rupere și așchii de deformare plastică.

Fig.4 Tipuri de aschii la prelucrarea metalelor: 1-aschii de rupere; 2, 3, 4 - aschii de deformare plastica sunt caracteristice materialelor de prelucrat casante. Ruperea elementului de așchie are loc, la început, după o direcție aproape paralelă cu direcția principală, urmând desprinderea printr-o rupere fragil ă, după o direcție care deviază brusc spre exterior.  A șchiile de rupere

 A șchiile de deformare plastic ă

se formează când e nergia necesară

detașării așchiei de deformare plastica este mai mare decat energia detasarii aschiei de rupere. Aschiile de deformare plastica difera intre ele prin marimea gradului de deformatie. In ordine descrescatoare a gradului de deformatie se deosebesc: - aschii in grupe de elemente (fig., 2), cu legatura slaba intre grupele de elemente si cu legatura vizibila intre elementele aceluiasi grup. Avand deformatii mari la detasare, procesul de aschiere nu este corespunzator din punct de vedere energetic; - aschii in trepte, cu legatura relativ puternica intre grupele de elemente constitutive si cu deformatii plastice mai reduse (fig., 3); - aschii continue (de curgere), sub forma de benzi, obtinute prin alunecarea elementelor de aschie continuu in planul de forfecare, cu un consum de energie minim (fig., 4). Forma definitivă a așchiei apare pe fața de degajare, la o anumită distanță de taiș și nu în fața taișului sculei, deoarece se produc deforma ții și la contactul așchiei cu această suprafață. S-a stabilit ca, în toate cazurile, în zona taișului se formează numai așchii de curgere, iar fenomenele și deformațiile produse pe fața de degajare a sculei determină apariția tuturor celorlalte tipuri de așchii. Structura materialelor influenteaza forma aschiilor prin marimea grauntilor cristalini, natura constituentilor structurali, incluziunile structurale. Ferita confera o plasticitate ridicata otelurilor, ducand la obtinerea de aschii continui, lungi, dificil de evacuat. Pentru a imbunatati forma aschiilor se recomanda tratamente termice (normalizare, recoacere). Materialele ce au in structura de baza constituenti duri si graunti cristalini mari se aschiaza cu aschii neuniforme, usor de sfaramat. In cazul otelurilor moi, cu continut scazut de carbon, existenta acestuia sub forma legata in cementita si perlita, produce efectul de fragilizare a aschiilor. Clasificarea formelor aschiilor Forma aschiei

1. Aschie (dreapta)

tip

Favorabile

banda

2. Aschie tubulara (curbura orientata in  principal, in sus)

Nefavorabile

3. Aschie spirala (curbura orientata, in principal, in sus) 4. Aschie elicoidala (curbura orientata, in  principal, lateral) Aschie elicoidal-conica (curbura orientata, in  principal, in sus) 6. Aschie tip arc (curbura orientata, in principal, in sus si lateral) 7-8. Aschii rupte natural  Notare: STAS 12046/2-84 Anexa G / ISO 3685 Anexa G

Așchii 

Clasificarea aşchiilor în funcţiede aspect  discontinue Aşchii de rupere(fig. a)

Aşchii în trepte sau

fragmentare(fig. b)

Aspect Mici fragmente cu contur neregulat şi dimensiuni de câtiva milimetri sau fracţiuni de milimetru Panglici scurte cu o faţă netedă lucioasă şi o faţă deformată, alcătuită din

elemente dispuse sub formă de trepte

continue

Aşchii de curgere(fig. c)

Panglici lungi cu o suprafaţă netedă şi cealaltă rugoasă