Thoma de Aquino - Summa Theologiae

Pe

Ftos\

g.g"to1Eca GTISET

HOMII

o'etroreco oe

ruo6d

Summa theologiae DesPre Dumnezeu

EDTTURA$TINTIFICA

@

I

speculatave gi Practice-

Volumul il al acestei edifii, este intitulat DesPre crealie.

rsBN 973-44-O205-b

in curs de pregitire'

BIBLIOTECA DE FILOSOFIE BIBLIOTECA DE FILOSOflE Clasicii fitosoflei universale

THOMADEAQUINO Summa theologiae OPERAE I

Clasicii filosofiei universale

THOMADEAQUNO Summa theologiae OPERE I

Despre Dumnezeu De Deo

lit )r'r'r,J RA $TrrNTrFrcA

llucuregti, 1997

StUdiU iNt'OdUCTiV dC

GHEORGHE VLADUTESCU Traducere din limba latind de

G}IEORGHE

STEPJU

(Partea intAi 9i partea a

treia)

:

PAUL GALE$ANU (Partea a doua)

PRELIMINARII LATHOMA Redactor: IDEL SEGALL

Asemenea cd4ilor, gi filosofiile igi au destinul lor, cel mai adecopil sea, imprevizibil, cAteodatri, parcd, jocul cu noi al timpului heraclitean.

l.

in pulinii ani de viafii, Thoma va fi dob6ndit un prestigiu, agazicirld, onorabil, recunoscindu-i-se autoritatea doar ca autenticitate. La trei ani dupd moarte, deci in 1277, condamnarea a 219 t'eze teologice gi filosofice, chiar in zi.uain care se intdmplase trecerea lui la cele vegnice (7 martie), dintre care trei (31, 96 9i l9l: ,,Spiritele pure fiind nemateriale, Dumnezeu nu poate sd creeze mai multe in aceeagi specie"; ,,Dumnezeu nu poate crea mai multe individuale in acqeaqi specie independent de materie"; ,l&Jgfg-gt@ I aveau in vedere, nu promiteau nimic bun. opgzilia fr.ancisqanri cu Duns Scotus ca v6rf de lance'gi (chiag daoa),.u9o4ra.;impi.ngere in m9rro5f9,' dag6,nu,in uitare, thomis.mul:de dupd Tholna sprr farin,Thoma nu pdrea roqtuit unei istorii lungi. tn auul tr323 insrn,.paBa [oao a!:XXI[:le+,il gaqoqizeqze., f1 fgqt,miraculos,iq,toJ ologiindu-l Ga moti-vafie a, raa.ule feeit).',Din gcest ceea ce a'scis,,(quot sqip; Canonizatfhorna $A incepe faoi thomisrrul istoriei Or' anulaE momcnt, gesturi sd menite ao.Bf-9re din 7TI7 rastfel:pdmele, oondemnarea ;,se.fac rpzistenta,din intregrElatl (poate) cea:rmai nrai ooerentd $i dootrlnoi Madl\ ;aqno in plus. Nu. insd oxtedorl cirpumstanliat :ci;' mai aul6rld, tlo tvtru rl desohida calca tmeirnointrer-uptesporiri,dc sine & thonisr-

mulul, Gioi,,pootoritatea criticd" pontru,dooEinaAquinatulul

nt

ostp !ot.u-

ou,o tEovrluara ln duraki lung6 cu'addugici de;sensuri nqi.$i;nqp

I

6

PRELIMINARIILA THOMA

cneoncsn vr.ADUTEscu

datri mai tari, astfel inc6t, pe mdsura dep{rErii in timp de secolul al XIIIJea, Thoma devenea tot nrai mult o legenda gi invifitura sa o realitate cu putere de expansiune gi de organizare imbog6fire interioar6 de pufine altele egalatd sau numai concuratd. Secolele urmdtoare, cel pufin pin6 in zorii epocii moderne, teologic Ai metahzic se organizeazri in funcfie de thomism, prin acceptare ca

gi, deopotrivd, prin respingere. Scotigtii, ,,averroigtii" latini (arislotelicienii heterodocpi), occamigtii, dintre adversari, degi ei inpigi cu proiecte bine individualizale, urmdnd unor programe nedcterminate ocazional, vor fi adiugat o bunri parte la ceea ce originar le va fi fost intenfia gi intrucAt igi vor fi fixat in Thoma un reper; distanfarea, de aceea, va fi ca fafri de el in acest termen. De cealaltri parte, a gcolii, agadar, de la Gilles de Roma (Aegidius Romanus) la Heinrich Suso, Johannes Tauler, Denys le Chartreux (in sec. al XIV-lea) la Capreolus Qrinceps thomistiarum), Cajetan (Cajetanus) gi Silvestru de Ferrara (Ferrariensis) in veacurile XV gi XVI impresia care stdruie este aceea de migcare de tip holistic. Capreolus, bundoarS, in Defensiones divi Thomae fdcea operd de apologet dar gi ,,o expunere penetranti a doc-

trinei Sf. Thoma" (Mandonnet, Capreolus, coll. 1694). Cajetan, la rdndul s6u, comenta De ente et essentia gi Summa theologiae intr-un mod exemplar, de indat6 ce, peste veacuri, Leon al XIII-lea avea sd-i recomande pentru invdfdmdnt exegezele.,,Fidel interpret al doctrinei sf. Thoma'., el nu s-a sfiit sd facd un gest de depdrtare cu intenfia corectiirii a ceea ce, in perspectivd istoricI, poate fi pusd in echivalenl.i cu aceea a dep6girii prin ad6ugire (Mandonnet, Cajelan, coll. 1327). incercAnd o apropiere a thomismului de averroism in problcma intelectului activ, in mai micd mdsuril Cajetan inheprindea averroizarea doctrinei Aquinatului cdt, mai curdnd, o punere a acesteia in condifia unui model in stare sd sporeascil nu numai in logic6 proprie, ci gi prin asimilarea unor motive alogene. Respingerea de c6tre Bartolomeo Spina din Pisa (pe la inceputul veacului al XVI-lea) a lecturii -- interpretrnrii lui Cajetan nu era meniti s6 aducd servicii thomismului. Dimpotrivi, conservatoare, pozifia in cauzd contravenea spiritului doctrinei prin punerea sa sub semnul fui ne varietur. Viitoarea polemici gi ruptura dintre paleo-thomigti gi neo-thomigti de la sfhrgitul secolului al

XIX-lea gi inceputul celui urmdtor incep incd mai deweme gi

se

apropie de momentul de cizd,veac de veac. incredinfat de perenitatea

invafiiturii, prin urmare de perfecta identitate de sine dar 9i de capacitatea devenirii ei, Francisco Vittoria o impunea, la Universitatea din Salamanca, intre 1546 gi 1552, pe cea dint6i, deci, intemeietoare. Migcdri asemdndtoare se desfdgoard gi in Italia (cu Seraphino Gondini, cu Vincenzo Contenson), iar in Franfa (cu Baptiste Gonet, adversar hot6rAt al calvinismului gi jansenismului, cu Bossuet, cu Charles-Ren6 Billuart), fdrd succesul de la Salamanca ins6. Dealtminteri, cam douii veacuri gi ceva, aici avea sd fie centrul thomist de organizare gi de iradiere. in afara acestuia, thomismul se va fi retras intr-un ,,orizont de agteptare", dacd nu va fi fost impins, mai cu seamd in secolul luminilor cilnd ciza este ,,aproape mortald" (de Raeymaeker, Le courqnt..., p. 663).

Aparifia in 1864 a unei culegeri (Syllabus) pontificale cuprinzdnd ,,principalele erori ale timpului nostru care sunt notate in aloculiunile consistoriale, in enciclice gi in alte scrisori apostolice ale sf. nostru Pdrinte Papa Pius lX" marcheazd iegirea din retragere a thomismului insugi gi relansarea sa in istorie, de acum in istoria modernii. Dacri apare sub pontificatul lui Pius IX, inifiativa culegerii aparfine cardinalului Gioacchino Pecci, viitorul papa Leon al XIII-lea, care, in 1879, Aeterni Patris va hotdri restaurarea in De Philosophia Scolastica thomismului. Syllabus anunJa gi pregitea, doar, marea restauralie dacd nu chiar instaurafie, fdcdnd oficiul critic (de respingere) de tot necesar. Mai inainte incii, la pufin timp dupa intronizare, la Universitatea gregoriand, noul papd prevenea c6 ,,adevdrata infelepciune este aceea care

ne-o dau sfinfii pdrinli gi doctorii scolastici, in fruntea carora.stii Thoma de Aquino" (apud Goyau, Leon XIII, coll.353).Iar in encicliaa De erroribus modernis (Quod apostolici), din primul an de pontifioat, Leon al XIII-lea, fixdnd ,planul de invriJrimint doctrinar" igi anunla programul, hotdrdtor pentru inserfia

in modemitate a thomis-

mului:

,,Pistorii supremi al Bisericii au crezut intotdeauna c6 misiunea lor obllgA sA conhibuie cu toate forlele la progresul veritabilei gtiinfe gi lndetxohi la acela al filosofioi de care depinde in cea mai mare parte

ll

lnfrlorptr lndrumare a gtiinfelor". Faptul va fi fost infeles incd de rflnfill plrlnti ryi de ,,doctorii scolastici", iar dintre ei, mai cu seam6, de t00h olt! ,,str6lucegte ca o luminii fdrd de pereche, prinful gi lnvltltorul luturor (omnium princeps et magister). sf. Thoma de

PRELIMINARII LA THOMA

GHEORGHE VLADUTESCU

Aquino", ,,marele doctol'. De aceea, ',pe[tru apdrarea 9i onorarea credinlei catolice, pentru binele societalii, pentru progresul tuturor gtiinfelor" se impune reacttralizarea,,prefioasei doctrine a sf. Thoma" Aeterni Patris, in (Epistota encyclicu de Philosophia Scolaslica

-

Lettres apos loliques..., P. 73 ). Agteptatri in cercurile catolice, fiind pregdtitri de documentele pontificale anterioare, ideea marii instauraJii a nedumerit pe unii, a contrariat pe alfii, dar impotrivd-le, a prins. Conservatorii se vor fi temut ci filosofia, prea incurajatd, ,,critica va fi ldsatd sd uzurpe locul dogmaticii" (Baudrillart, La vie..., p. 956). ,,Progrcsi9tii", a9a-zicAndu-le, in schimb, cam, ca Bartolomeo Spina, odinioarA, crau nelinigtifi mai degrabd de propriile spaime venite, paradoxal, dinh-o raportare dogmaticd la thomism. Pentru ei, aparfindnd trecuhrlui, thomismul era deja vetust, cind actualitatea, mereu actualitatea nu cste condilionatri de timp, ci de valoare gi de capacitatea deschiderii 9i a innoirii de sine ca gi de aceea de a determina innoiri p6n6 9i in pozifiile adverse' De aceea, un filosofdin epoca era indreptdfit sa constate cd papa nu va fi voit ,,se repete pur gi simplu pe Thoma"; el ,,imprinra un elan" (L6on Oll6-Laprunc, Ce qu'on.,.). Ceea cc s-a 9i intAmpla! o migcare de innoire, prin refixare in thomism, nelinigtind, spre mai adev6rat, intreaga Europd catolicd. in b'ranfa, in Belgia, in Italia, in Spania incep s6 apar6 primele reviste neothomiste, primele societrili; Universitatea din

Louvain, prin osteneala cardinalului Mercier, teolog 9i filosof reprezentativ in epocd, devine centrul de invitimint 9i de cercetare in doctrind thomisti, poate, cel mai insemnat, aici lucrdnd de Boetz, in ontologie, D. Nyss, in cosmologie, E. Crahay publicd o Politicd a Sf' Thoma, Isidor Maus o Justilie penald, cu aceeagi intemeiere, S' Deploige o Teorie thomistri a proprietdfii' La r0ndul s6u, maestntl tuturor, cardinalul, publica in 1892 o Psihologie. apoi un Curs de

filosofie.

in Spania, Uraburu, Orti y Lara, Bartholomeo Beato' Miguel Mir, Miguel Amor, Antonio Hernandez y Fajarnes; in Italia, Michele de Maria, Arthur Conella, R.P. Schiafini, cardinalul Zigliara sunt printre cei dintdi care recepteazd mesajul pontifical. Rdnd pe rind se mai infiripd migc6ri thomiste in Elvefia, unde canonicul Kaufmann intemeiazl,la Lucerna, o Academie sf. Thoma; in Austria (cu dr' Lambert Filkula); in Germania (cu R.P. Tilman Pesch); in Ungaria (cu cardi'

nalul P6szmany); in Anglia (cu R.P. Aarper) 9i chiar peste ocean, in S.U.A. (cu Nicolas Russo, Ch. Coppens, P. Carus). La noi, ceva mai tArziu, cam prin anii 30, a inceput sa se remarce Ioan Miclea. Ceea ce a publicat era doar o promisiune; opera mare este inca in manuscris. CAnd va fi tip6ritri, cu siguranfi cd il va impune, pentru el prea tArziu nu insd gi pentru istoria culturald, printre thomigtii de seamd ai epocii. La Louvain, in 1894, igi incepe aparifia ,,Revue n6o-scolastique", Paris; ,,Revue thomiste" (1893), laPiacetza;,,Divus la Fribourg l'homas" (1897), la Milano ,,Rivista di filosofia neoscolastica" (1907); in 1924,la Paris, un ,,Bulletin thomiste" 9i la Roma ,,Angelicum"; in 1939, la Washington,,The Thomisf ' etc' TrecAnd prin oarecare convulsii, determinate de rezistenfa cons€rvatorilor, migcarea pomitii de Leon al XIIIlea capdti repede autoritate, mai cu seami datoritd adapt6rii pentru noi sinteze gi, totodatd,

doechideri la particularitAfilc epocii ca 9i reccptdrii exacte a marilor

itttorogalii teologice, mctafizice, antropologice' tnorale, chiar

gi

politico, Astfol, paradigma thomisld este pusd in comunicalie cu modolo ultorionrc modeme, definitorii pentru noile raportdri metafrzice, tntropo lo gicc, cpi stcmol o g icc'. cartezianisrnul, kantianismul, fenomenologle, rozultAnd tot atAtea proiecfii innoitoare prin capacitatea lor de o du noi dimensiuni rcalismului thomist 9i o intemeiere realistd celor troi mari deschideri sdvdrEite iu gdndirea modernd de Descartes, Kant 9i llusserl. 2. NAscut in 1224 sau 1225, invalri la Universitatea din Neapole, in 1244 infid in Ordinul dominican 9i, la Paris, il audiazd pe Albert, deja prcstigios. in 1248 il urmeazii la Colonia, de unde revine la Paris in 1252 pentru a primi titlul de magistru in teologie, ceea ce, in urma rozistenfci traditionaligtilor in frunte cu Guillaume de Saint-Amour lhlrl dc tcologi gi filosofi, avea sd se intAmple abia in 1257. intre timp, rlrtnr cam cu un an inainte oblinuse dreptul de-a preda 9i in acest inter-

vrl

(I

252 '1258) scl:ie Comentariile

la

Sentenle

(in IV

lib.

,\pnlonllarum) gi opusculele De principiis naturae, De ente et essentia, l)e nuluxt materiae et dimensionibus interminafls. Revine, incep6nd urr nnul 125811259 in Italia, unde predd p6nrl in 126811269la curia prrntllicnl{l gi incepe sd lucreze la Summa contra Gentiles (1258-1264) 1i lu Summa theologiae (1266-1213, neincheiatd), in acelagi timp cu rorlretarou unor comentarii la Aristotel 9i intocmirea altor opuscule a

PRELIMINAzuI LA THOMA

GHEORGHE VLADUTESCU

unor Probleme (De potentia, De malo, de tratats: Contra eftores Graecorum, Compendium theologiae ad Reginaldum, De regimine g.a.). Probabil crltre sfrrpitul anului 1268, revine la Paris unde, pdnd in 1272, se angajeazd in conflict cu sigerienii gi, intruc6tva, cu franciscanii, inc6 prea augustinieni. incepind cu noiembrie 1268 predi teologia la Neapole ca, in prirndvara anului 1274, sit porneascd din nou in Franla, unde la Lyon urma si participe la conciliul general. in 7 martie, la mindstirea cisterciand din Fossanuova, se petrece din viald. 3. ,,Adresdndu-se tuturor oamenilor este de convenit ca adev6rurile

divine sd fie expuse it SfAntu Scriptura cu ajutorul metaforelor gi al imaginilor luate din lumea corporalit" (Summa theologiae, Il, Qu. I, art. 9). Totugi, mai multe scnsuri presupun confuzia, oricOte ar fi criteriile de separare gi evaluare gi oricdt de tari ,,c6nd Sfbnta Scripturri

trebuie sd ne dea adevdrul dincolo de orice eroare". Grigore de Nyssa gi Augustin, cu autoritate, indemnau insd la lectura simbolicd, de indatri ce Sfdnta Scriplura, in acelagi discurs, presupune faptul (ca dezvdluire) gi misterul (primul), iar, in exercitare hermeneuticd, mintea noastrd recurge la modalilifile: istoricd, etiologica, analogicd gi alegoric6 (cel de-al doilea). Precedente gi nu dintre cele de ignorat existau, astfel incdt urma sI se treac6, eventual, la perfectarea metodei, cu necesitate ins6 la legitimarea ei chiar teo-metafizicii, de indati ce orice hermeneuticd la text se poate prelungi gi dincolo de acesta, in c6mpul celor semnificate. O interpretare in limilele setnnelor noashe convenlionale este, trebuie sd flte, dacd aspir6 la autenticitate, Ei una la fiinf6, de indati ce limbajul poate fi chiar prima reconstruclie a lumii gi aceasta pe seama faptului cd lucrurile insele, mai int6i de toate, au un sens. Dacd Dumnezeu s-a revelat in SJdnta Scripturd trebuie sd admitem cd dezvdluirii in cuvinte i-a premers (ontologic) aceea in lucruri. Aga se gi face cd ,,toate gtiinfele se servesc de cuvinte pentru a exprima idei", gi, ceea ce e mai important, cu Sansd de adeviir, intrucdt se aplicd lucrurilor lumii, lumii ca un limbaj. Operafiunea cunoagterii, prin urmare, elementar, este una de ,,lectur6" a ,,cdrfii" lumii. Dar cum lucrurile insele au sens pentru c6 primesc sens, ele chiar ne indeamnd sii trecem dincolo de ele, prin transcendere pe verticalii, ceea ce inseamnd cri gi in ceea ce le privegte, interpretarea alegorici se impune. Cu ,,sens spiritual" (in limbajul filosofiei, metafizic), fiind ceea ce

sunt, in gi prin in-temeiere, lucrurile, realitali aga-zicAndu-le alegorice (de la alle-allo gi agoreno --- a vorbi in alt loc), fapt care le instituie modele sau ,,sensul" pentru cele ce urmeazd sri le facem noi ingine. Dealtfel gi noi in ordinea de existenla a lumii, spre a fi in destinalia noastra, ne-o transfiguram neincetat. Sensul spiritual face, agadar' ca noi, mai int6i, si ne raportdm alegoric la lume pi s-o ,,citim" astfel,

fi al lumii gi al nostru reztltdnevoia de ascuns, de t6lcul de dinoolo de dezvdluiri (ca in Republica,378 d-e platonicd, lrnde hyponoia,in oarecare sinonimie cu allegoria, numea ,,un t6lc in aceste povestiri"). Acestuia, tot dinspre noi 9i pentru noi; pentru noi, intrucit lucrare asupra lucrurilor suntem gi asuprd-ne, ii urmeazS, in acelagi cdmp al spiritualului, ii urmeazi sensul moral rezultat 9i el dintr-un ,,simbolism". Semne sau modele pentru ceea ce trebuie sd facem in actul de transfer ontologic in acceplia alegorezei, lucrurile cAt ,,sunt implinite in Hristos" sunt paradigmc pentru ceea ce ,,se cuvine sA facem" in ordinea morala, lato sensu, in aceea a condifiei proprii, tntropologice adica. in slhrgit, raportarea spirituali' mai presupune 9i oxcrcitarea de tip anagogic, venit din ,,simbolismul prin care frgrxeazit ;:ontru ccea ce are loc in gloria eternd". Dupa alegoric ai moral, doeAvdrgirea (ca proces) capeui legitimitate intrdcitva ontologicd, de indatd ce, dupd interpretarea alegoricii 9i moralii, rdnduite intr-o logicd a ascensiunii, de la a fi in minte putem trece la a gdndi ca facdnd in loalitate, actul din ur1nri, de legitimare, in limitele puterilor minlii, liinrl acela al analogiei cu fiin1a - analogiei fiinlei (analogia entis). llcrnrcneutica la lume ca un ,,limbaj", ea un ,,text", agadar, argulncntoaza posibilitatea ca certiludine a operei omenegti, ca teologie 9i ca mctafizic6, intrucdt ambele, noncognilionist, au a dezvdlui dinspre rtoi gi pontru noi ascrtnsul, fdrd a atenta reduclionist la sinele lui. dasa din modul de-a

inulogta entis, ca temei in hermeneutica spirituald, esenfializa toate piltoodoolo apofatismului, acesta ca gansii sigurii, cel pulin, pentru 0rlss tnol[llnir:o, Altminteri, aceasta nici n-ar mai fi fost posibila ca o €ttlfHEa, 6dlcA o rcconstruclie noncognilionista a hinlei sau, a$a:lgAnd dupA llegol. ca o justificare (punere) a Absolutului in fala

tt0nltllnlsl, llir0 do ucoasta raportare (de acest fel de raportare) apolhtlgttl.gatflhlloul n-ar mai fi operante, printr-o parafrazd la Kant, plhnul lhrt il dollon liind orh, iar cel din urmd in lipsa celui dint6i, Bol, Acdrtca lllnd nrgunrcntelc lumii, prin mijlocirea hermeneuticii

I

t2

G}IEORGHE VLADUTESCU

in sens tradilional, ca descriere) ar cdpata gi ea legitimitate in acela9i concept al polisemiei. Cum, altfel, de indala ce Dumnczeu este autor, deopotrivd al lumii 9i al Sfintei Scripturi ? (Summa theologiae) Sunt perfect posibile, bundoara, istorisirea vielii lui Moise cu toate spirituale, interpretarea titerald (sau istoricd,

evenimentele ei in stricli determinafie omeneasc6 9i ,,tAlcuirea sa duhovniceascd" sau contemplativd, degi ,,adev6rul" lor este de grade diferite, prima fiind povestirea ,,simpld" a unei vieti. Cea de-a doua in schimb ne trece dincolo de cele ce ,,cad sub simfuri" 9i sunt inlelese in funcfie de evidenla nemijlocita; ea ne poartd cdtre talcul din urm6 care dd seamd pentt'u noi de Fiinfa ,,la care participa toatc" 9i ,'cs1e ceea ce este cu adev?irat" (Sf. Grigore de Nyssa, Wala lui Moise, in Scrieri,l,

pp.26,43). Numai cdt nu fiuem seama de nivelele de lecturil, de situit'i, poate gi de intenlionalitate, cineva ar putea zice: ,,Moise a inleles ccea ce inleleg eu", iar altul: ,,Ba dimpotrivd ceea ce inleleg cu". Dc ce ins6 9i unul gi altul nu s-au gAndit ,,gi la uua gi la alta", ambele putAnd f,r adev6rate? Dezirabil este sd se dezviiluie ,,o singurd idee", cea mai clara gi mai adeviratA. dar la aceasta poate c,l se ajunge sau, oricum, dintre celc pregititoare, decat pe celc false care sunt astfcl nu datoritrl diversitdfii, ci nepotrivirii cu termenul intenlional ,,zic cu rnai multd cucemicie eu: de ce nu s-ar fi gAndit (Moise) 9i la una 9i la alta, dac6 amfurdoud sunt adevdrate, gi daca cineva vede un al treilea lucru, iar un altul un al patrulea, 9i dacd cineva vede un alt lucru adevdrat, de ce sa nu se creada ci el (Moise) le-avdztttpe toate acelea, el prin care Dumnezeu cel Unul a potrivit Sfintele Scripturi cu ideile multor cititori care aveau sd vafri in ele lucruri adevdrate 9i diverse?" (Augustin, Ca4fesiuni, XII, 31). Peste c6teva veacuri, mai aproapc de cel al lui'fhorna, Ab6lard in Sic et non, de intemeiere in hermeneuticii, alegea din Parinlii Bisericii texte contradictorii privitoare la o sutd de probleme. Ideea dominantri, de prim6 importanf^i in interpretarea textului, pare aceea a contradicfiilor aparente sau, mai exact, astfel deocamdatd doar la prirnul nivel al lecturii. Nu era, nu este singurul caz cel evocat de Ab6lard gi nu doar intr-un c6urp doctrinar cu mari distanfe gi deosebiri: in timp, in spafiu, de culturd, de limbii' de mentalitate, ci 9i, foarte adesea, in oazul aceluiapi scriitor (in sens generic)' Sunt contradicfii in platonism, textul aristotelic pare imposibil de adus

ea nu exclude,

t3

PRELIMINARII LA T}IOMA

la o logica anume, proiecfia fiind alta in funclie de vdrsta intelectuala ca gi de referenfial, sau doar pdrflnd astfel. Nici Plotin nu este acela9i, ca punct de vedcre, in toate Enneadele, nici Augustin, chiar in aceeaqi carte, in Confesiuni. Aparente gi prin raportare abstractd, doar la rigorile logicii pttre ele pot fi insi socotite ca reale dinspre logica hermeneuticii, pentru cd textul are varii detenninalii in funcfie de varii contexte: istorice, culturale, de descriere, de instituire, de intenfionalitate etc. Uneori aceiagi termeni primesc alte gi altc sensuri, in ,,doctrine,. individualizate ca gi in sistemul aceleiaqi. Ideea platonicd este de-o polisemie deconcertantd 9i nu in dezavantajul ei, tot asemenea ousia (esenla-substanfa) aristotelica gi, apoi, thomist6, ca 9i, aproape, terifiantul prin multitudinea sensurilor, a priori kantian. Revenind insd la Ab6lard, termenii au sensuri diferite, de unde aparenta repugnantii, c6t altul este tinpul gi mai ales alta autoritatea, ceea ce inseamna demnitate, autenticilate (authenlicus capacitatea de autentificare quthenticus, a mdri, augere, dela venind autoritate ; auctoritas, auctor, a spori) gi deci de auctodalitate. SJiinta Scripturd este una, sensul

spiritual6 intrei6;

o confuzie in

ei literal unul, dar interpretarea textul prirnar sau alogism in

hermeneutica? Nici una, nici alta, zice Thoma, daca interpretarea este a noastra;or, sensul literal este unul 9i astfel, dupdAugustin, este chiar nnteria demonstrafiei gi temeiul (ca logica) al cunoagterii noastre (ibid.). Acelagi text (pentru c6, aceeaqi lume 9i aceeaqi Fiinfa in sine),

line de modul nostru de-a fi' Aristotel distingca intre anterior gi mai bine cunoscut fala de noi 9i anterior gi mai bine cunoscut in ordinea naturii, necesard 9i in hermeneuticd, in masura in care, in text, admitem doud nivele, articulate sub aparenie. Dacd mai inainte fali de noi este ceea ce, ontologic, urmeazd, gi ccea ce este anterior in ordinea naturii sta ca temei, limba-

dacd raporturile sunt distincte, faptul

tul lin rlu

adar, in diferenliere re o arhitectonic6 in

9i aceea mijlocitd in de teologie 9i, in nevoia xino (teo-metafrzicil. Aga fiind,9i de aici,

cgulir mdsur6, de metafizicri. 4. Ca o ipolezd, filosofia greacit s-a organizat in

jurul intrebarii:

t,rrrn cste posibild metafrzica; intrebare, logic secundara, urmdtoare rrc:cloia existentiale: daca este posibild. Numai cd aldta weme cdt

PRELIMTNARII LA T}IOMA

GHEORGHE VLADT]-TESCU

r4

metafrzica era abia in construcfie, reflexia asupr6-i nu avea sd poart€

asupra existenfei ci (sa grecegti convergente in dea legitimitate, vor fl

Metafizica,

III (B). Cu aSezatea

in' struotura aporeticii, m9tafrzica

gredcdimpune (sau'propune) programul mereu deschis al consffucliei absolutului. in timpul cate vrmeaz4 mai cu seamd in medii neoplatonice, aporetica Unului gi Multiplului (stAnd pentru aceea a fiinlei in sine - fiinfei determinate) face trecerea de la antici la moderni (in sens

nonrestrictiv, deci nonistoricist), oonstituind tema dominantd in nretafrzica medievald ori aceea care, intre multele tipuri de metafizici medievale, a asigurat eminenla celui in construclie corespunzitoare, Dupd experienla greac6 gi beneficiind de ea; primii scriitori creqtini

terifiant diidea sentimentul certitudinii in lumea de ,,dincoace" de el. lui sa ,,Dincolo" de sine era obscuritatea tfel 9i dintre piar6, limita ,,dincoace" 9i

certiludinile de ,,aici" prin

centr

lume'

Dispdrdnd Sphynxul, lumea era desfdrmuriii 9i descentratd, ,,dincolo ae", ne gi pe orizontala, urmdnd sri fie deslugit, ca ,,dincoace de"' sd recapete legitimitate. Evidenta (de ordinul evidenfei simple) lumea ua*rtu (oa randuiala, kosmon londe, hetaclitic), noncvidentd, cealalta, ca mintea noastrd sd nu se pr6bugeasc6 in spaliul logic dintre ele, in sinele trebuia sd fie g6ndit, ca printr-o analogie negativd, cum nu era

(cu deosebire cei din spaliul lingvistic elen), apoi marii ,,medievali" de fimbrn latinrn (de la Augustin la Alcuin gi Joan Scotus Eriugena, de la acegtia la Anselm, Thoma, Bonaventura, Duns Scotus), fiind in acelagi timp gi teologi, pentru delimitare gi punere in comunicanf.i cu teologia se vor fi pus cu prec6dere sub semnul intrebdrii existenfiale: dacd este posibild metaftzica. Din acest punct de vedere este de tot ldmuritor un articol de inceput (nr. 1) din Summa theologiae thornistA, chiar dacri direot doaq aSa-zicdtd; de episteurologie a teologiei indirect, insrl qi despre intemeierea metafizicii. ,,Esie necesar sd existe, dincolo de disciplineld filosofice, o altd :

gtiinld ?", acesta este prografnul (intrebarea) articolului, in formularea sa, parcd, nu prea promilator. Cd nu,este necesara doud sunt (par a fi) argumentele: unul, ,,omul nu trebuie si se preocupe de ceea ce depdgeqte puterile rafiunii", incd Eclesiasticul,III,22, spundnd: ,,nu cerceta cele ce sunt mai presus de tine". Ceea ce fine de puterile ralilrnii ,;este suf,icient cuprins in disciplinele filosofice"; in urmare, nu mai este nevoie de alta similard, Altul, filosofia, in exercifiile ei, se aplicd tuturor celor ce sunt, inclusiv lui Dumnezeu. De aceea, ,,o parte a ei s-a numlt toologie sau gtiinf"i .divin6, precum Filosoful a arirtat;ln Metafizica,,

VI,

ll"

(S'T'' I, Qu. I,

oarecare identitate cu piote philosophia, phllosophia theologike aristotelicd nu era, totugi, parte alaturi de altele, ci partea de rus, aplicat6 curn era fiin1ei ca fiinfri, cea mai wednicd de slavd,

art. l). in care se desivirgegte sintactic, pundnd aldturi dar in articulafie fiinta in

ipoteze

-

aporii dir. Parmenide,

cl

Aristotel, cele 14 aporii, din

mctafizica, agadaq cum va fi numitrl ceva mai tArzitr. Aplicafie la trantoondent in concept riguros, la'greci, in Evul Mediu (lung, incep6nd cu npologelii gi Sfrnfii Parinli), metaftzica se va fi smuls din sincreza (la uel vechi gi teologicS) pantru a fr ea, metafizicri, 9i teologia' teologie.

,\nt'ra scientia, sacra doctrina, oum

ii

zicea Thoma, teologia, in

PRELIMINARII LA TTIOMA

GHEORGHE VLADUTESCU

deosebire de metafizicri, avea menirea de-a participa la ,,salvarea omu-

sacre" (Summa theo lo giae).

La urma urmelor, tot asemenea 9i metafizica, de indatd ce nici se se ext

ea

e desPart

ecagidr

te in thomism in cel mai bun neo(Platonismele, aristotelisa face cu doctrinele de gcoala. Fie 9i (plotinian gi proclean, cu deosebire) rctica unului gi multiplelor, construite dedocfinarizant (sau deevenimenfializano 9i este suficient6 in dovediri' Thoma l-a comentat cu aplica[ie auctoriala pe Aristotel (De anima,

De

sensii ei sensoto, De memoria et rcminiscentia, Physica, Metaphysica'

Caelo, De

il

urmeazd

(sau ca un

morfism ca spre scop. DacA aga stau lucrurile, ca in conceptul metafizic al finalitafii, hylemorhsmul este catua ltnald (precum sdnitatea aceea a plimb dii, Metaph.,Y,2\, fapt care ne face si credem cd primele doud aristotelisme erau cu deliberare, construite a$a cum vor fi fost construite, fiecare in alt program, de unde 9i caracterul lor abstract, intrucdt erau doar mijloace, fafa cu scopul din urmd. Situafie ciudate, degi finalitatea, hylemorfismul in limitele stricte ale textului aristotelic este cel mai pulin determinat. Mai Limuritor este un pasaj din Despre suflet,4l2b 1C-l25,413 a4-10:,,Dacil substanla formalS ar fi separati de secure, n-ar mai fi secure, dec6t numai prin omonimie. Dar acum securea e secure. Cdci sufletul nu este esenla 9i rafiunea de-a fi a unui corp natural anumit care cuprinde in sine principiul migcrfii ca 9i pe acela al strlrii pe loc"; ,,Dacd ochiul ar fi o vietate, vdzul insugi ar fi sufletul lui. Cdci aceasta este substanfa ochiului ca raliune de-a fi. Ochiul insd este materia vdzului, care lipsind nu mai este ochi decdt prin omonimie"; ,,Dupd cum ochiul este pupila impreunii cu funclia vdzului, tot aga aici sufletul gi corpul sunt impreund o fiinpi vie". Cu centrare in conceptul formei, primul aristotelism (platonic), cu fonna ca act pur fafd cu tnateria ca putere, deci in rost instrumental (al doilea aristotelism, instrumentalist-mecanicist), in cel de-al treilea definitoriu, fiind prograrnatic (aporetic), de aceea 9i nesistematizat, cel pufin in modalitate doctrinarist6, principiile ,,secunde" (pentru a zice astfel dupa medievali), forma 9i materia adicd statr deopotrivi ca atribute infinit nemijlocite ale fiinlei in sine 9i ca date alcrituitoare ale

individualului ca intreg. Poate cea mai gtea problemd a metafizicii grecegti va fi fost aceea privitoare la conceptualizarea trecerii de la unul in sine la urul ca multiplc (cele 9 ipoteze-aporii platonice). in acelagi timp dupri intreg (katha holou) gi dupd parte (katha m,lros),lucrul este unkath'ekaston, rrn individual (dupd o logicrl a individualiei). Cdt este dupd intreg, este rrn indivizibil, lat. individuras gi, totugi, un compus. Hylemorfismul rtristotelic era program metafizic pentru conceptualizarea ,,trecerii" 9i, lncli mai mult, pentru o metafizic6 a intemeierii, deci a individualului. ('coa ce Thoma avea sd perceap6 exact 9i, in consecinfd, sd 9i duca mai rlt:parte, inceputul facdndu-l incd in opusculul de tinerefe De ente et t',r,tt'ntia, schi[6

Ittlruductio).

a metafizicii urmdtoare (cf. Boyer, S.

Thomae...,

PRELIMINARII LA THOMA

GHEORGHE VLADUTESCU

l8

Pe a cerceta ,,comunicarea existenfei" (Grenet, Le Thomisme' p' 70)' altatare, ca nepusd doar aceastd cale se gi raspundea la intrebarea, mintcri prezentdpeste tol daca este posibila metafrzica? Aparenla este

insa a fixarii in judecata de modalitate, numai cd, de nedesparfit de cealalta, de existenfii, ea o secondeazd indeaproape rdspunzdnd la cum' tot;trgi, pentru daca.

Avind a cerceta ,,comunicarea existenlei" sau, poate, mai exact'

trecerea {iin}ei in existenta, metafrzica se organiza aproape in condifie

de idealitate in modelul hylemorftst, in care forma 9i

materia

prin aducere la un tipic cognilionist-scientist, in urmarea cdruia trecea in condilie descriptivistri ca gi cum era ,,reflectorie", iar nu constructivist6, iu vederea justificdrii $i instituirii nerelalionale 9i nemijlocite (adicd in afara cunoagterii sau cel pufin a acesteia in infelesul comun ca 9i in acela gtiinfific). in semanticd aris0otelicii, actul gi puterea, in sine ca 9i, mai cu seamd, in relalie, cu Thoma, capdttit, tofu9i, ceva mai mult6 metafizicitate, epurate cum vor fi fost de un fizicism (ontologism secund) cam precaizant. La acest nivel relevanla este minimri' punerea in sens devenind chiar stanjenitoare datoritd relativizdrii, prin punere in dublu regim, a fiecdrui termen in parte. Cdci, in ontologia schimbarii (9i in

a migcilrii, aceasta ca alterare, cregtere-descregtere 9i deplasare), degi atdt agentul cdt gi pacientul sunt intreguri (esen[e), adicd unitate a celor dourl ,,principii secunde", 9i unul 9i celalalt, succesiv, se comportrl doar ca formd 9i doar ca materie. De aici 9i riscuri enoflne de incomprehensiune in limitele aristotelismului fizic, pentru cd separate, in logicri secundd, ele igi pierd din valoarea lor (dacii nu chiar valoarea) operafionali. Distincte fizic, materia 9i forma presupun o impdr[ire a celei dint6i pi o multiplicitate a celei de-a doua. Dar ce mai inseamnd ele ca principii inh-un regim sau altul? Pentru a nu mai vorbi de faptul cri pierd orice legiiturd cu Fiinla in sine (ca fiin[5), una,

particular,

necompusa, indivizibila, indeterminatd nici prin heteroraportare, nici

numai in condilia de logicd a intemeierii 9i, deci, a ,,esenlelor corporale" (substanfelor ca intreguri) in condilia individuafiei ca 9i in aceea a specificaliei.

Punctuldeplecaregireazemul,dac6nuchiarorizontuldefixaregi de inaintare

il constituie ontologia actului (actus)

9i puterii (potentia),

prin autoraportare, ea, zicdnd astfel dupa Parmenide, limitdndu-se numai cu ea ins6gi. Ele insa au relevanlii numai dinspre metafrzic, st6nd fala cu Fiinfa in sine, subiect absolut, ca atribute infinit nemiformii .jlocite, ceea ce inseamnd cii termenul-prim in intregul sdu este pentru gi in intregul siiu materie. in consecinld ea, ca atare, este model individuale, intreguri ele insele, dar 9i in dubl6 specificalie. Totodati, oa act, intr-un atribut (forma), ca putere in altul (materia), numai Fiinfa irr sine era in mrisuri sd dea seamii de individuale ca intreguri, deci ca osenle, 9i, mai departe, de ele ca existenfa, aceasta presupundnd esenfa, precum puterea, actul-actualia. Distincfia este, era necesare pentru o rnui exact6 delimitare intre prim gi secund, intre ,,metafizica fiinfei" 9i ,,metafizica individualului", separate dar, in partea ,,mai tare", dinspre in sinc, conexe, sau in limbajul lui Thoma, intre Actul pur in care exis-

analitic gi esenfa cdreia existenla ii este atribuig (l)t' potentia Dei, Qu. lll,95 ad 2). in sine ca Act pur, Dumnezeu nu tcnfa

ii

este presupusd

GHEORGHE VLADLTIESCU

are a fi gdndit prin distincfii: esenfd-existenfd, individuafiespecificafie, substanfd (individuald)-subzistenfd; din primat 9i simpliCate, se deduce condilia unicitrifii (faptul de-a h IJnu, ceea ce asigurii metafrzica fird ca, astfel, conceptualizarea teologicd sa devinii superflua ori, dimpotriv6, ca s-o facd de prisos pe cealaltii sau incri si fie puse amdndoud in regim de descriere distincta a aceluiagi obiect de aplicalie in funclie de situare. De aici complementaritatea epistemologicri a teologiei gi metafizicii, ceea ce, fie gi, in ,joc secund", constituie motivul programatic al Summei theologice. 5. Cu statut episternologic distinct, tocmai de aceea, netafrzica poate sii se punii in termen de mijloc, mai exact de metodd pentru sacra doctrina. Astfel incepe sd funcfioneze ca teodicee, accast.ia in vremea noaska cu reputalie indoielnica, in epoca insii, gi nu f6rd de temei Ei utilitate, in mare prestigiu. Din aceastd perspectivii filosofia in genere, cel pufin la Thoma, era in regim de servo-seruzs, distinct de acela damianesc, ancilar. Dar, oricum, punerea in rclafie nu era de tip axio-

logic,

ci

funcfional, ceea ce pentru metafrzicd cra totuna cu recunoagterea rolului sau instrumental. Caci rnetafrzica, instituire gi justificare a absolutului de cdtre minte, prin aceasta, ayea a servi ca metodd criticii pentru garantarea validitd'fii oricdrui demers de limitd al rafiunii. Realitate a credinfei, ca migcare de sus in jos, cregtinismul, mai cu seama, incep6nd cu Sfinlii Pd,rinfi inc6, va fi addugat, pentru complementaritatea necesard, migcarea cealalti, de jos in sus, a teologiei naturale, agadar. Anselm, mai apdsat in Liber apologeticus contra Gaunilonem era indeajuns de ldmuritor: cea mai bund proba se aflri in credinlri gi in congtiinl^i deopotrivri (cap. I gi 9). Asemenea, la rdndul siu gi Thoma. Ceea ce ,,deprigegte rafiunea", evident, nu are a intra in cercetarea rafiunii: ,,omul nu trebuie sd cerceteze pentru a cunoagte prin rafiunea sa ceea ce depdgegte aceasta raliune; cele ce au fost revelate au fost primite de credinfii...". De aici gi pentru aceea sqcrq doctrima, distinctd de,,teologia care este domeniul filosofiei" (5.7.,I, Qu. I, art.l). Prima are autoritatea datri de ,,lumina revelafiei divine", in timp ce, urmdtoarea, ca in genere filosofia, se intemeiazii in,,lumina rafiunii

naturale". $i prima insd recurge la rafiune, ,,nu pentru a proba credinfa", ci pentru a deduce alte adeviiruri". Aceasta pe de o parte, esenfiald; pe de alta, apoi, datoritd simbolismului Sf. Scripturi (S.f., I, Qu. l, art. 8 gi l0). $i intr-un caz gi in altul, metahzica este convocat'.i

PRELIMINARII LA THOMA

intervind; nu intr-o determinalie anume, deci nu de un fel sau altul, nu in sens doctrinaristic, ci in stare pur6, mai degraba ca rafiune metafizicii purd. La limita dintre teologie ca sacra doctrina 9i teologie ca parte a hlosofiei, mai curdnd, poate, inlduntrul acesteia, teodiceea urma a fi o aplicalie ametafiziciila absolutul credinfei, ca de aceastd data rafional gi anagogic, acesta sii capets cea de-a doua legitimitate. Dar coea ce dinspre ,,lumina naturald" este de jos in sus, dinspre cealaltd, aceea a luminii revelate, este de sus in jos. Deducerea altor adeviiruri poale s6 insemne gi dobdndirea altora care decurg in mod firesc, dar 9i, poate in primul rdnd, instituirea sa in adevar, in termen omenesc. Nevoia de metafrzicit (sau de punerea ei ca teo/ontodicee) venea' deci, din necesitatea refacerii drumului invers, anagogic, ca Fiinfa in sine totuna cu Adevrirul sd poatri fi infeleasd caAdevdr totuna cu Firnfa, in sensul inc6 platonic, din Theaitetos, 186 e (,,poate ajunge la adevdr cel care nu 1051 9i urm' ajunge la fiinfa"?) 9i sd

(,,adevrirul inseamni spun... in sensul de plasatd teodiceea tho

9i nefrinlri

se

xt ar Putea fi ste, impotriva

aparenlelor. Acestea nc fac sd acceptEm respingerea thomislS a onto-

logismului (onto-teologismului), ceea ce insd este ruinator, pentru rnetafizicd cel pufin. Or, chiar dacri metafizica Aquinatului este prinsii in alt program decit aceea anselmiand, la urma urmelor decAt cea greacdde pdna la Parmenide-le platonic (de acum, cu centrare in Unu 9i Multiplu), orice.Eansd.

in absenla programatd a ontologismului i9i anula singurd

Ce-i drept, Thoma este cel pufin rezervat fald de argumentul

fi conclus ca: ,,existenfa lui Dumnezeu este evitlonta". ,,Dar cum noi nu gtim ce este Dumnezeu", propozilia

unselmian pentru a

exisli" ,,nu este evidenti prin ea insaqi pentru noi; ea are fi demonstrata prin lucrurile care, mai pufin cunoscute in rcalitate, sunt mai cunoscute pentru noi, prin efecte" (S'f', I, Qu'll,

,,Dumnezeu ncvoie de-a

""'(i

nrt. I ).

admitem deocamdati in gestul de aparenli respingere thomistri rlour o metodicri punere intre paranteze; de ,,O propozilie este evidentd cind atributul este inclus in nofiunea omul este animal"- in sine, deci, prin chiar d" Itrhicct, "*"-plu: "u noi", condifia analiticitrifii, propozi]ia este evidentri; nu insS' 9i ',pentru

PRELIMINARII LA THOMA

GHEORGHE VLADUTESCU

de vreme ce evidenla nu mai este gi pentru cel ce nu are gtiinla confinerii analitice de cdtre subiect a atributului.

Agadar, ,,in sine",

in

strictd logicd, altfel spus, propozilia

,,Dumnezeu exista" este evidentd, temeiul fiind formal, prin confinere, gi material, teo-metafizic, prin aceea c6 ,,Dumnezeu este fiinfa sa". ,,Pehtru noi" insd, nu, de indatd ce ,,nu gtim ce este Dumnezeu". Iar cum nici nu putem gti, sau nu dupri logica proprie cognifionismului, ne extragem din capcana acognosticismului (pdstr6nd incd prezumlia agnosticii, necesarA), recurgdnd la demonstralie (S.7'., Qu- lI, art. l). O aparenld cognifionistri acoperS, ce-i drept, argumentul anselmian gi nu in folosul sdu. Numai c6, in argument se poafe distinge intre o dimensiune doctrinaristica gi alta riguros formalii. Cdt o priveqte pe cea dint6i, ea are scaderi multe, observate incd din epoca de Gaunillon, 9i repetate apoi, repetate gi agravate, p6nii la marea negare kantianii' Thoma era indreptrifit sd respingd argumentul in stricta lui compunere. Ciici concluzia acestuia era intruc6tva presupusd 9i incrl, lucru grav, cognilionist, fie gi datoritd izolSrii unui atribut al lui Dumnezeu 9i desfrigurdrii intregii demonstrafii in logica lui ca Si cum doctinarul este totuna cu formalul. Izolat, atributul era pus oarecum cognifionist, av6nd o identitate in deosebire de cele nepresupuse: era acesta, numit, gtiut; Dar cum gi de unde prezumfia cd este cu necesitate cel mai mare? De unde gi cum dobAndita cAnd tocmai pentru ca era cel mai mare era nedeterminat, adici de necuprins in mintea noastrd ? in cea de-a doua dimensiune stii insii argumentul, ceea ce Thoma va fi sesizat, de indati ce, parcd, pentru relativizare, va lucra cu o serie de cinci argumente (,,cd,i", probe), prin luarea in seamd a cinci atribute, nu intereseazd cd cinci, ci doar cri mai multe decdt unul, flirii sd se depdrteze de spiritul tainic al demonstrafiei anselmiene, de fapt al unei demonstrafii congenere rafiunii metafizice. Doar, argumentalia ontologicil o va fi instnrmentat incd Parmenide cu hotaritoarea sa tezdi ,,Cdci e totuna a gdndi 9i a fi"- td gdr autd noein dstin te kai einai (ft. 3). Anume in argumentalia anselmianii primeazii deduclia de la a fi in minte la a fi gdndit ca putdnd sa fie tn realitate pe cdt a fi in minte este mai coerent gi mai posibil ca adevdr.

Non-cognifionista, metafizica nu-gi construieqte obiectul prin luare de cunogtinfd. Nu procedeazd asemenea gtiinfelor, descriptivist gi generalizator. Obiectul ei este un construct in logica purd 9i de

minfii, cu puner€a intr-un sistem centrat in fiinfa in sine, ca subiect al infinitelor, numeric, atribute infinit nemijlocite. Astfel incit, anselmian, problema nu era, nu este aceea a trecerii de la a Ji tn minte la a Ji in realitate, salt riscant, ci de la a fi in minte, in logicrl strict conceptualii, la a Ji in minte in ordine dianoeticd (udicalional6-propozilionald) gi numai prin aceasta la presupunerea limit6

a

semnificafiei reale. in alte cuvinte, tot jocul se face in logica purii, pentru c6 fiinfa in sine ca subiect, g6nditri deci in sine gi in sistemul ei, ca o constelalie, (modelul dh Sofistul platonic) era recunoscutd in capacitatea de semnificare nominalii. De aceea, pe cdt era construitd ca un sistem mai coerent gi, deci, mai apropiata de adeviir, pe at6t putea fi ca un analogon al realului. Analogia ezlls thomistd este presupusd incd de Anselm. Toate acestea sunt luate in seamii de cdtre Thoma, de unde gi precaufiile sale, el punAnd ideea in cinci argumente ca tot atitea ,,experimentdri" ale validitalii gi operafionalitdlii ei. Menite s6 facd demonstralia existenlei lui Dumnezeu, ele, pe o cale non-cognilionistd, aveau a drrce p6nd acolo incAt, analogic, sd se poatii presupune Absolutul. Logica era aceeagi cu a Ji in minte gi a putea fi. in realitate, ca termeni. Mai inainte insri de a trece la instrumentarea lor, Thoma igi ia o necesar6 miisurd de precautie, anume aceea a instituirii negative, aceasta in mod clar gi distinct, non-cognifionisli, cam ca indoiala carteziand, trei veacuri mai t6rziu: ,,pare ca Dumnezeu nu existii". Prezum6nd c6 a9a stau lucrurile, de aici suntem nevoifi sd gdndim ireductibilul, caci din faptul de a nuJi se nagte interogafia privitoare la lume, care este.Dar cum poate sd fie ceea ce nu are temeiul in sine 9i deci nu-gi este suficientii siegi ? Amestec de fiinJri gi nefiinla lumea, temeiul ei trebuie sii fie tot asemenea ? Dar in sinele nu are a fi decAt in condilia unicitafii, deci trebuie sti alegem irfire afi gi a nufi ca termen originar' Numai ay'-ul presupune conlinerea analitic6, pe c6nd a nufi-ul, tot analitic, se afirmd

in condifia nefiinfei. Prin urmare infie Fiinla este gi NeJiinla

este

alegerea este deja facutd intrucdt Nefiinla (care) este wea sa spuna ca cste prin participare la Fiinlri. Deci nu are originaritate. Pentru ea' condilia aceasta din urmd ar ardta astfel: Nefiinla nu este, ceea ce era 9i de demonstrat (cf.

S.

f, I ,Qu.ll, art. 3; lX,9; XX, 2; XXIII,

3).

GHEORGHE VLADUTESCU

Dar trecdnd la argumente primul (,,prima cddfuvia manifestior) ,,are ca punct de plecare mipcarea". Trecerea de la putere la act, orice migcare presupunc un migcdtolgi un migcat, ficcare, relativin condific,

ceea ce inseamni cr[ gi primul este migcat gi al doilea, la r6ndul sdu, migcdtor. R.egresiunea insd trebuie sri fie opritri, altfel gansa ireductibilului ar fi compromisri. Deci trebuie sd gi gdndim ca fiind,,un

prim-motot'', . ca la arrtici, mi gc6tor dar nemigcat. O primd fonmrlare a argumentului se aflii in Legile,S94 e-895 a-c: ,,Cdnd avem ceva care a produs o schimbare in altceva gi, la rAndul sdu, acesta in altul, fard de incetare, lucrurile de acest fel comporl6 un principiu prim al migcdrii". Dar forma, aSa-zicdnd clasic6, 9i care, in cea mai mare mdsuril, l-a hotdrAt pe Thoma, este cea aristotelicri din MetaJizica, XII, 6 (,,care este prima migcare? Chestiunea aceasta are o irnportanJa extraordinarii") qi mai cu seam6 din Fizica,Vlll, 4-7. Dupd Gilson, dacd in platonism detenninafia probei era mccanicd, iar in aristotclism astronomici, Thoma avea s-o puna in sbmnificalie, ontologicd sau, oricum, in mai mare mdsurA (cf. gi Grenet, Le Thomisme, p. ll0). Crici dacri trebuie sri gdndim un prim-motor nemigcat, gi trebuie sd-l presupunem, acesta nu are a h dec6t Dumnezeu. De la a fr in minte ca principiu Ia a putea fi in ordinea realului, trecerea se facc in aceqagi modalitate ontologistd, incd anselmiand. Ca gi in cea urmAtoare probri (ex ratione cqusae fficienfis), cu ,,punctul de plecare in cauza e*fftlentd". Logica est6 aceeagi, a inldnluirii cauzelor gi efectelor, in regim bivalent, de und€, in urmarea aceloragi exigenle ale teoriei principiilol gi necesitatea opririi regresiunii. Astfel cA ,,este necesar sd stabilim o prima cauzd elrcientd carc se numegte Dumnezeu" (S.f.; L Qu. lI, art. 3). G6nditd ca necesard, dinspre logica principiilor, o cauzd prirnd, inducerea la posibilitatea dea fi cu semnificalie realS a unei ,,fiinfe incaizate" nu intAmpind nici o dificultate (Vanni-Rovighi, S tudi..., II, p. 1 00). Fundamentale primele doud (Gilson), prin aceea cd frxeazd pdradigma, celelalte trei: proba (argumentul) posibilului gi necesarului, treptelor de existenfrl gi guvernrlrii finalistc a lumii, reconfirm6 in varii situdri principiul ontologist. Astfel, cea de-a treia, cu punctul de plecare inposibil pi necesaq subintinde cu mult mai multe determindri, de unde gi impresia de ambiguitate (Degli Innocenti, La validitd..., pp.

4l-7O): existenfa gi nonexistenfa, coruptibilul 9i incoruptibilul.

PRELIMINARN LA THOMA

Schematica fine insd de jocul posibil-necesar: dacd tot ceea ce este in lumea noastrd se nagte gi piere, este imposibil ca un lucru al ei s6 fi existat dintotdeauna. Neexistdnd din eternitate inseamnd ce acest lucru vine din altul gi aga mereu, s-ar piirea cd la ncsfrrgit. Ceea ce insii e fals, fiindcd posibile, toate cele existente cer, la limita, neccsitatea in

sine, care este actul pur, pe care

il gi numim

Dumnezeu. I)roba

urmatoare ,are capunct de plecare treptele care se constat6 in ceea ce existd". Se poate constata in cele existente mai mult sau mai pufin bine, mai mult sau mai pufin adev6r gi aga mai dcparte, incluzindu-se aici gi gradare a frzicit un lucru estc rnai cald decdt altul, dar mai pufin dccdt cel ce are cdldura in chip absolut. Ceea ce este absolut bun, absolut adevrirat trebuie srl fre qi unic, rafiunea purd neput6nd admite mai multe absoluturi. De accea ,,absolutul este cauza tuturor celor exis-

o fiinfd care este cauza existenfei tuturofl', noi,,ii zicem Dutnnezeu" (S.7", l, Qu. II, art. 3). maxime ens,cdreia tente" gi, incd, ,,existri

Proba treptelor de existenld, incri anticii, semnificii intr-un registru ceva mai intins dec6t pare, in primul rdnd, datoriti faptului cii urma unei rnari dificultdli metafizice gi pentru care stitea ca o posibild cale de icaire. incri Heraclit, dar mai cu searna Platon gi Aristotel lovindu-se de una dintre cele mai mari obstacole in calea conceptualizdrii principiului gi mecanismului intemeierii, anume de acela cd lucrurile sunt individuale, ndscute, pieritoare, coruptibile in timp ce reazemul lor ontologic are universalitate absolutii, este neniscut, nepieritor, incoruptibil,

incorporal, au presupus ideea intermediarelor, Platon, bundoard, in obiectele matematice, iar Aristotel, incri mai aplicat, cu cele douil specifrcafii ale fiinfei in sine, principiile secunde cum aveau sdt zicd rnedievalii fonnei gi materiei. Intercalare, fiind concepte necesare urtologiei intervalului dintre fiinfii gi existenfri, mediatorii ontologici, indiferent de identitate, aveau a explica intemoierea, cum deci fiinla ca' liinla produce lucrurile iar in ordine ascendentd, in accea a itinerarului, aga-zicdnd dupi Bonaventura, lucrurile particip6 la absolut gi mintea noastra se indreaptd c6tre el. in regimul fiinfei, avind avantajul nemijlocirii, mediatorii stau totugi intr-un subiect gi nu absolut ca subiect. De aici 9i dublul lor comportament: sunt inteligibile (prime) dar gi sensibile (secunde). Stdnd intr-un subiect, fiinla in sine, ele conntituie modelul multiplului ca multiplu, al determinatului, al relafiei. Cum ;in de ontologia intervalului, au dublu regim gi prin'aceasta sunt

PRELIM]NARII LA THOMA

argument pentru un in sine ireductibil. intr-un fel ele funclioneazd intr-o demonstra[ie circulani: inteligibile prin fiinfa in sine, se intorc ca probd pentru legitimitatea ei. Nimic alogic, de aceastd datd, fiindcd in sinele 9i intermediarul se presupun reciproc in sistemul metafrzicli, chiar dacd primul termen are demnitate sporitrl. in sffirgit, ultima cale, ,,cu punctul de plecare in guvernarea lumii", mai pe scurt, in finalitate, rezistd numai dacA ne menfinem strict in ordine metafizica. in cea secundd, problema se pune altfel gi, oricum nu cu aceea$i relevanlii. Finalitatea metaftzicit, in contra aparenfelor, nu este o pseudoproblemd gi nu fine de o docfrinr4 (interpretare) anume. Pentru inlelegerea mai exactd a finalitrifii thomiste se cuvin evocate doud ,,evenimente" anterioare: acela aristotelic ai acela eriugenian, convergente, dealtfel, de indatri ce gi intr-un caz gi in altul scopul metafrzic era acelagi, adicri inceputul absolut, fiinla in sine sau Dumnezeu. Cea de-a patra diviziune eriugeniand (ceea ce nici nu creeazd, nici nu este creat-quae nec creat nec creatur) dri in cel mai ldmuritor mod seama de-o teo-metafizicd a finaliLnlii, in Evul Mediu timpuriu, cel pufin, prin aceea cd scopul este pus in identitate cu inceputul insugi. La rigoare, din acest punct de vedere totul este dominat de finalitate, dacdtoate cele ce sunt, sunt, platonic, participante, deci igi iau existenfa in funclie de paradigmd. Dealtfel, lucrurile in individualitatea lor dau tarie principului tocmai pentru cd sunt in sau dupd unitatea-unicitatea principiului. Thomist, ens perfectissimum, Dumnezeu este temeiul, punctul de plecare pentru c6, prin condifie mintea noastrd trebuie sii gdndeascd gi modelul absolut. intr-o ordine anume, lucrurile lumii, oricdt de deosebite, se adund prin aceea cd sunt, iar existenfa lor este in funcfie de inceputul-temeiul gi scopul lor (vd. gi Garrigou-Lagrange, Le rialisme..., I,4; Poppi, La cinque vie...,in Classicitd..., p. 56 9i urm.). Pun6nd in mai multe contexte acelagi principiu, Thoma il relativiza, la o primri migcare, ca la a doua sd-l impund cu fermitate. Relativizarea, dupd, totugi, reabsolutizxea aparenta anselmiand, era necesard tocmai pentru smulgerea argumentului din doctrinarism gi punerea lui in logica pur6, operafiune necesari oric6rei instituiri teometafizice. Avantajat de modalitatea desfrigur6rii argumenlirii, Thoma poate si treaca fara de riscuri la o reconstrucfie a lui Dumnezeu (pentru rafiune

gi prin ea), analogic Ai a fiinfei in sine, ca termen al metafizicii, in dublu joc, apofatic ai catafatic. AfrrmAndu-i exis0enfa, se putea trece la gdndirea modalitalii de-a flr. Existdnd, deci, ca prim-motor, cauz6 prim6, act pur, absolut gi hnalitate nu are a fi inchipuit intr-un mod determinat. ,,Dumnozeu nu este un corpr', nici un compus' nu aparfine vreunui gen, ,,nici direct nici pe ealea reducliei", ,,nu are accidente, nici chiar in sine, gi nu intrd in compunerea altor fiinle"' fie 9i ca unul dintre principii, in acest fel pierz6ndu-gi unicitatea" (.S.f., I, QuJll, art. 1, 5, 6)' David de Dinant il identifica pe Dumnezeu cu un principiu (Theos) alaturi de altele douii: materia (Hyle) Si lnteligenfa, spiritul (Nous), ceea ce are totuna cu abdicarea de la condifia elementard a oricdrei

teologii pi a oricdrei mdafizici riguroase, pentru cri Absolutul (Dumnezcu sau Fiin[a in sine a celei secunde) nu poate sd fie gdndit coerent decdt ca unu. Dou6, trei, o va fi demonstrat incri Melissos, introduc nonsensul, pentru cd cel pulin doud, principiile se limiteaza rcciproc ai am6ndoud cad din condilia absolutului. Fiind unul, este 9i infinit, etern, intransformabil, pe scurt este subiectul infinitelor determinalii (atribute sau nume, zicind astfel dupd Ps. Dionisie), inhnite 9i numeric dar gi in ordinea coextensiunii Pi in aceea a eternitalii' Summa... thomistii, indeosebi, in prima ei cartc, despre Dumnezeu, oste gi un mare tratat de metafizic6. Asemenea tuturor marilor melaftzicieni, de dinainte 9i din timpul sdu, Thoma se va fi aplicat teodiceii (intr-un fel totuna cu ontodiceea) in egald mdsurd pentru justificarea absolutului 9i pentru justificarea oapacitalii minfii noastre de a se pune in sisteme coerente, condi]ionate, in coerenla lor, incd de Aristotel, de instituirea unor principii indemonstrabile. Relativ indemonstrabile la nivelul sistemelor deterrninate, in absolut, in ordine metafrzicdt, oricum demnitatea este aceeagi, ca gi funcfionalitatea gi rostul. ,,Participante" la absolutul mctafizic, principiile relative indeplinesc roluri similare aceluia, penlru ca se instituie dupri modelul lui. Teodiceea (ontodiceea) thomist6, rlo aceea, este de incoronare metafrzicd qi hotrirdtoare pentrU ihtregul program de legitimare a fiinJei in sine 9i capacitdfii minfii noastre de-a li ca insagi atdt in desfagurdri cognilioniste cdt 9i in reconstrucfii noneognifioniste. in acelagi timp, pe calea teodiceii (ontodiceii), Thoma rrrui [6cea gi trecerea de la intrebarea de existen]d a metafrzicii: dacd

CITEORGHD VLADUTESCU

este posibila la aceea modal6: cum este posibil6, legdnd astfel in sintezanecesari Blogramele: antic Ai modem (post-antic). Gestul nu este dintre cele ugor de trecut cu vederea, pentru cd d6dea seaurd de deptinul meiafizicii. Astfel incdt Summa theologiae, asemenea Parmenide. lui platonic, Metafizicii aristotelice, tratatului origenian Peri arhon, o altd carLe a principiilor, este gi tratat de cipitSi Pentru metafizicd in concept generic Ai deci pentru orice metafizicd, ce se vrea rigur-oas6.

GHEORGHE VL,4DUTESCU

SUMMATHEOLOGIAE Despre Dumnezert

NOTI BTBLTOGMFIC^

Mgr. Baudrillart , La vie de'MgnHulst,Poussielgue, Paris, l9l2 C. Boyer, Intmductio la S.Thomae Aquinatis opusculum De ente et essentia, Romae, 1933

E. Gilson, Saint Thomas d'Aquin, Gabalda, 6-d ed', Paris,

l94l;

La

Philosophie au Moyen-Age, Payot, 2-C cd., Paris; 1962 U. Degli Innocenti, La validittilelld terza via, in ,,Doctor communis", VII, 1954 G. Goyau, Ldon ){lil, in Dictionnaire de thiologic catholique, lX, l, Leto\zey, Paris, 1925 Paul Grenet, Le Thomisme, P.[I.F., Paris, 1970 S.S. L6on Xlll, Lettres apostoliques.de..., Les tlumbles, Paris, 1893 Pierre Mandonnet, Cajetan, Caprilole, in Dictionnaire..., ll, 2, 1923 L6on Oll6-Lapntne, Ce qu'on ta chercher d Rome,it,,La Quinzaine", 15 avr., 1983

Antonino Poppi, Classicitd' del pensiero medievale, Universiti Catolica ; Milano, 1988 Louis de Raeymaeker, Le caurant de pensie lhomiste,in Les grands couranls, I. Marzarati, Paris, 196l Sofia Vanni-Rovighi, Studi dililosofia medioevale, Universiti Catolica, 1978

NOTITA INTRODUCTIVA

Victor Cousin, istoric al filosofiei, se felicita de-a fi descoperit la un ,,bouquihisf' de pe cheiul Senei, operele unui ,,anumit Aquinat", care, spib marea fui uimire, nu erau lipsite nici de originalitate, nici de profunzime. Aceste opere aparfineau lui Thdma de Aquino. Etienne Gilson, celebru specialist in domeniul filosofiei medievale, relateazd despfe efectul provocat de'opera lui Thoma asupra sa: ,,,{cest studiu b constituit pentru mine o revelafie gi nu sunt in star€ sri gandesc cd mi-ar fi posibil sd abandonez studiul operei celui mai lucid gdnditor 9i a celei mai minunat organizate doctrine care mi-a fost dat s-o'ihtelnesc". Aeeste afrrmalii se incadreazil in ceea ce M.'Gillet, profesor Ia Institutul Catolic din Paris, considera drept ,,marea'efervescenf6 de curiozitate infiripata in jurul studiilor thomiste"; in primul plan al promotorilor doctrinei thomiste se grisea Papa Leon XIII, care, in prura- sa Enciclic6 (l eturni Patris) din 4 august I 879, consacratd filosofiei cregtine gi exaltririi celui pe care:l considera apdnitor de marci.i gi nnoarea Bisedcii, Sf, Thoma de Aquino, scria, lntre altele: ,,Dotat,eu un spirit,deschis gi.penetr-ant, cu.o memorie prodigioasd gi sigune, cu o integritate perfectri a moravrgilgr, avind drept singurd iubire adevrirul, foarte bogat in gtiinfa divind gi um4n6, pe drept comparat cu soarele, el a. reanimat pdrnintul prin strilucifea virtulilor,sale. gi l.a umplut cu splondoarea doctrinei sale. Nq e4istrn vreo parte a filosofiei de oalp sd nu pe fi ocrlprat in mod profund gi cu tcmeinicie: legile rafionamentului, Dumnezeu gi substanfele spirituale, omul gi pelelalte,creaturi sensibile, acfiunile *umane gi principiile' lor, -- toate acestea constituie, r6nd pe r6nd, obiectul tezelor pe care le

w NOTITA INTRODUCTIVA

in

care nimic nu lipsegte, nici cercetdrile minufioase, nici nici soliditatea principiilor sau forfa argumentelor, nici claritatea stilului sau proprietatea expresiei, nici profunzimea gi suplefea cu care rezolvii punctele cele mai obscure". Ca urmare a impulsului putemic pe care l-a dat Leon al XIII-lea, istorici de-o incontestabila autoritate, filosofi, teologi competenfi s-au strdduit sri facd cunoscute publicului operele lui Thoma de Aquino, justificdnd astfel gi elogiile pe care i le-a adus Papa. Unul din rezultate a fost alcdtuirea unei cdilii critice a Summei theologice, precedatd de-o clasificare gi un studiu analitic asupra manuscriselor ce nr le-a ldsat susrine,

armonioasa ordonare a parfilor,

Evul Mediu (Edilia Leonind, sub direcfia parinlilor dominicani la Colegiul Angelic din Roina). Merita sii fie menfionate 9i lucriirile p6rintelui Mandonnet, profesor de istorie la Universitatea din Fribourg, de separare a scrierilor autentice ale lui Thoma de cele apocrife; de asemenea, pentru crearea ,,Bibliotecii Thomiste" gi a ,,Buletinului Societalii Thomiste". Eforturile odatS incepute, Monseniorul Mercier, la strlruinlele Papei Leon XIII, a fondat, la Louvain, Institutul de Filosofie gi, cu ajutorul unor distingi colaboratori, a acreditat gindirea lui Thoma in r6ndul studenfilor. Considerdm util pentru cititori sd reddm punctul de vedere al lui Thoma de Aquino cu privire la exigenfele pe care le impune o tra-

ducere: ,,Un bun traduc6tor este obligat ca, p6strdnd sensul adevdrurilor pe care le traduce, sd adapteze stilul sriu la geniul limbii

in care traduce". Tratatul De Deo, cuprins integral in acest prim volum de Opere ale lui Thoma de Aquino in limba rom6nd, ocup6 in Summa theologiaeun loc eminent gi central, oferind cititorului o idee realii, dacd nu com-

pletd, a filosofiei lui Thoma. Obiectul'acestui tratat liminar pune pe

prim-plan problemele invdfaturii despre credinfri, despre Sfdnta Scipturd,precum gi cea a teologiei. in cursul a 10 capitole (Quaestio

l) trateazd numai despre aceasLa, astfel: in capitolul 1, despre doctrina necesard a mdntuirii; in capitolele 9-10 se dezbate problema dacd folosirea de metafore gi diversitateade sensuri coniinSfintei Scripturi. Thoma studiazrl teologia, in aceastd operd,iatdt in ceea ce privegte problemele ei majore, c6t gi cele secundare, at6t cu referire la izvoare, cdt 9i la albiile ce le urmeazd.

C U VA N TUL

TRA D U C,LTO N L O R

Frumuselea gi elevafia spirituald a conlinutului textului latin a operei Summa theologiae a lui Thoma de Aquino au aureolat munca noastrd de traducdtori pe care am depus-o cu entuziasm

Menfioniim cd am tradus textele acestui volum astfel: Paul Gdleganu (Quaestiones

XII-XVII), Gheorghe Sterpu

(Quaestiones

I-XI9i xVm-XxVD. Pentru aprehensiunea fondului de idei qi concepfii ale doctrinei thomiste gi pentru elaborarea notelor la textele traduse de Paul Giileganu, s-au consultat lucriirile: Sertillanges, A. D., Saint Thomas

d'Aquin, vol. II, Paris, 19221' H. Collin, Manuel de Philosophie Thomiste, vol. I, Psychologie, Paris, Lauret Beacoudray et M. Essex, Initiqtion d la Philosophie de Saint Thomas d'Aquin,Vrin, Paris, 1926. Notele la textele traduse de Gheorghe Sterpu reprezintl traducei parlrale ale unor note din edilia Saint Thomas d'Aquin, Somme th1ologique,apiiruti la Editions de la Revue

des Jeunes, Descl6e et Ci", 1925, Paris-Tournai-Roma. Notele la partea a doua a traducerii au fost elaborate de Paul Gdleganu.

in ceea ce privegte terminologia lucrarii ne-a fost de mare ajutor lucrarea Gdndirea Evului Mediu, traducere, selecfia textelor, prezentdri, note de Octavian Nistor, apdrut,i in,,Biblioteca pentru tofi", Editura ,,Minerva", Bucuregti, 1984, cu culegeri de texte din autori rnedievali latini, deci 9i din opera lui Thoma de Aquino. De bund seamd, am int6mpinat greutafi care nu au fost totugi insur-

montabile. Vom incerca sd exemplificdm: Termenul potentia l-am tradus prinpotenlialitate, alternat cu potenld sau am ldsat in potentia

CWANTLTRADUCAIORILoR

pentru eliminarea monotoniei. Termenul latin in actu l-am ldsat tale quale iz aclu, fre l-am tradus cu acliune, activitate, actualitate, Termenul anima l-am tradus cind ctt suflet, cind cu spirit vital, prin-

cipiu vilal.

Termenii: concupiscibilis : concupiscibil; irascibilis : irascibil, la Thoma desemneazi facultrifi afective de nahr6 spiritualA, facultali superioare. Concupiscibift's derivi de la concupisco,ere : a dori cu infocarg, dominat de doinla perlecliondrii sufleteSti, a elevaliei spiituale. in schimb concapiscentra in limbajul modern neologlstic inseamnd concupiscenld, doinld sensuald a fiinlelor dominate de libido.Termertrl irascibilis derivat din ira: urd, mdnie. la Thoma are sens strict spiritual : atitudine implacabild de mdnie, de infierare a fidrddelegilor, pdcatelor cdrnii, pe c6nd sensul modern este de iitabi-

linrc. Termenul qestimativum,f, l-am tradtx estimativ (cu sensul de instinct).

Urmritorii termeni latini i-am tradus astfel: cognoscens :. cognoscent (care cunoaste); cogitativum: cogitativ; cognitivum cognitiv; motrix : facultatea motrice; sensus,us : bun siml; sensibilitas, atis : facultatea sensibilitagii. Am constatat, in textul original, nerespectarea regulilor riguroase ale gramaticii clasice cAnd e vorba de stilul indirec! unde toate secundarele sunt exprimate cu conjunctivul. De asemenea, conjuncfia completivd insofitd de quod : cd, ate predicatul la indicativ, nu la conjunctiv.

PRESCURTARI

Ambrosius

--

De Fide Cqthol.

Aristotel

-- De animal. ".* Metaph. *.- Meteor "*.Poster. I Augustin -- De Civ. Dei

-- De Doctx Christ.

--

Soliloq.

=* Super Genes. .. '"

De Trin. Boetius

De consol. - De hebd. Dionysios (Areopagitul)

.==

=

CaeL hier

--'De Div. Nom. ,= De myst. theol

-

:

De Fide Catholica

: : : :

De animalibus Metaphysica De meteorologica Posteriorum I

-- De Civitate

: : : :

Dei

De Doctrinq Christiana

Soliloquiorum libri duo Super Genesim ad litteram De Trinitate

: :

De consolatione De hebdomadibus

: : :

De Caelesti hierarchia De Divinis Nominibus De mysteriis theologiae

Grigorie cel Mare Dial.

:

loan Damaschinul De Fide Orth.

:

Dialogorum libri IV de vita et miraculis Wfumitaliconun et de aetqnitate oilimorun De Fide Orthodoxa

PRESCURTARI

-

Origene Ad Rom.

:

Ad Romanos

libn VII

,*

CAnd

in aceasti

lucrare aparc Filosoful, Thoma de Aquino il

desemneazd pe Aristotel, iar Comentatorul pe Averroes.

PROLOG*

Deoarece unui doctor al adevdratei credinle ii revine sarcina nu numai sA instruiascri pe avansafi, ci gi sd invefe pe incep60ori, dupd oum spune Aposlolul Pavel in I - Corinteni, III,2: ,,Precum Hristos a dat celor mici lapte gi eu v-am dat vouil lapte ca bduturd nu hrandf'; aoopul urmdrit de noi in aceastd lucrare este acela cd cele ce fin de reli-

3ia cregtind s6 le tratdm dupd cum se potrivegte cu puterea

de

ln[elegere a incepatorilor. Am socotit c6 noutdfile acestei doctrine, adicd cele co sunt scrise de dlforili autori, ar impiedica de cele mai multe ori infelegerea, din cauza multiplicarii inutile a chestiunilor, capitolelor 9i argumentelor; de altrl prrte cA chiar cele ce sunt necesare a fi gtiute nu sunt tratate in ordinea potrivitrn, ci dupi ordinea expunerii lor in cri$i, sau dupd cum cerea Ooezia disputei, in parte gi pentru ci frecventa repetifie a unora provo-

er disprel 9i confuzie in minfile ascultitorilor. Agadar, pentru a evita incepdtorilor asemenea incurcdturi, vom ftrcorca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa prezentam cele ce se referd la lflnta doctrinS, pe scurt gi cu claritate, dupi cum cere materia.

+ Dupa manuscrisul 160 Laon. lnms.

fratre Thoma

de

Incipit Summa de Theologia edita a

Aquino ordinis praedicatorun. Liber primus.

THOMADEAQUINO

2. Mai apoi, doctina nu poate fi dec6t despre fiinld: nimic nu se poate pti despre adevdr dacii nu se referd la fiin[a. Dar in toate disciplinele filosofice se trateazd dcspre toate cele ce se referd la frinfd, chiar despre Dumnezeu: cdrci acea parte a filosofiei care se numegte teologic, sau gtiinla divin6, cum spune Filosoful, inMetaph., VI,l. Nu a fost deci necesar sd fie, pe l6nga celelalte discipline filosofice, altli doptrind.

Dar aceasti pdrerc este corrtrard la ceea ce spune Apostolul Pavel in Epistola s doua cdtre Timotei, III, 16: ,,Orice Scripturri inspirat6 de divinitate este folositoare pentru a inv6fa, a argumenta, a perfecfiona, a conduce la ader,6l'. Dar Scriptura de inspirafie divind nu apar[ine disciplinelor filosofice, care sunt inventate de rafiunea umand. Este deci util, pe l6ngrn disciplinele filosofice, si existe o alli gtiinfr{ inspirati de divinitate. Rdspundem c6 a fost necesar pentru salvarea omului sd existe o dochind anumc dc revelafie divin6, pe l6nga disciplinele filosofice,' care sd cerceteze chiar rafiunea umand. Mai int6i cii omul a fost fhcut de Dumnezeu cu un scop anume, care transcende raliunea umand, dup6 cum spune Isaia (LX[Y,4): ,,Ochiul nu a viizut un Dumnezeu afardde

tine care ar s6v6rgi unele ca acestea pentru cei ce nrldijduiesc in el". Scopul ins.i hebuie sd fie mai dinaintc cunoscut oamenilor care trebuie s6-gi ordoneze intenfiile gi acfiunile spre acest scop. Deci a fost nece-

sar pentru om, spre salvarca sa, s6-i fie descopcrite prin revelafie divind cele ce transcend rafiunii umane. Dar chiar despre acele lucruri cu privire la Dumnezeu pe care raliunea umana le poate cerceta, a fost necesar pentru om sri fie instuit de cdtre revelafia divinii, deoarece adevrlrul despre Dumnezeu, cercetat de rafiunea umand, la pufine gi in timp indelung gi cu amestecul multor erori a ajuns omul. Dar cunoagterea acelui adev6r de care depinde intreaga salvare a omului este in Dumnezeu. Agadar pentru a se ajunge la o mai potrivitd gi sigurd salvare a oamenilor a fost necesar ca ei s6 fie instruifi despre celc divine, de c6tre revelafia divin6. A fost necesar deci ca, pe l6ngd disciplinele flrlosofice, care sunt cercetate prin raliune, si primeascd doctrina sfiint6 prin revelalie. l. La prima obieclie a$ spune cd esle permis ca acele lucruri care sunt mai presus de cunoagterea omului 9i nu sunt deci de cercetat prin

rafiunea omului, sunt totugi primite prin credinf.i, prin revelafia lui

'1481 de sandro Botticelli (coleclie parliculard, tlfl[rlul Thoma de Aquino. Portret din Zirrich)

$s$68#ffitrS

Manuscris autograf al lui rhoma de Aquino. Mss. latin gg51, folio 99 r. Biblioteca apostolicS, Vatican)

cfesor tinAndu-si cursul. lliniaturd din Comenlarii la, Decretalele Papei inocenitu !V. Mss 31 , {ol 278. lBiblioteca Sorbonei, Paris)

DESPRE DUMNEZEU, I, QU. I, CAP.2

multe Dumnezeu. Precum qi spune Eclesiastul, VII' 25): ,,Cele mai cunoscute sunt [ie' oamenilor puterile (lucruri) care depagesc sfrnta' doctrina conslS boamne". $i in aceste cunogtinle cunoscdtoare 2. La a doua obieclie a$ spune cii diversitatea rafiunii ajuug concluzie la aceeagi 9i astroCdci duce la diversitatea gtiinfelor. astrologul Dar rotund' e prim6ntul ori logul gi naturalistul cAnd spun delonstreazd acest lucru in mod matematic, adica pe cai abstracte: opre$te naturalistul o face insd prin mijloace materiale' Dar nimic nu in ttateazd filosofice disciplinele aceleagi lucruri, desp.e care

ca masuraincaresuntcognoscibileprinluminarafiuniinaturale,caa|tdt gtiinla s6 le trateza dupe &lul cum sunt cunoscute prin lumina rediferri vcluiiel divine. oeci teologia, care se referd la doctrina sffinta, oagendeaceateologiecareeconsideratdcaparteafilosofiei.

CAPITOLUL2

DOCTRINASFANTA ESTE OARE O $TIINTA

Apoteoza sfAntului Thoma de Aquino. Tablou din 1449 de Benozzo Gozzoli. (Muzeul Louvre, Paris)

?

DESPRE DUMNEZEU, I, QU. I, CAP.4

T}IOMADEAQUINO

principii cunoscute prin lumina intelectului natural, precum aritmetica, geometria gi altele de acest fel. Sunt insa altele care pornesc de la principii cunoscute prin lumina unei gtiinfe superioare, precum perspectiva pornegte de la principii notificate prin geometrie gi muzica de la principii cunoscute prin aritmetic6. in felul acesta doctrina slhntii este gtiinlri, deoarece porne$te de la principii eunoscute prin lumina unei gtiinte superioare, care, evident, este a lui Dumnezeu gi a fericifilor. De

Rit,spund spundnd cd doctrina sffintd este o gtiinfd unicd. Cdci ea onlc unicd intru putere gi infrifigare, consideratd dupd obiectul ei, nu rtrunai in sens material, ci gi dupd sensul formal al obiectului: socoteqte r:r\ onrul, asinul 9i piatra se unesc intr-o rafiunc formala 9i coloratii, care cslc obiectul vizat. Agadar, deoarece Sfllnta Scripturri considerd unele lrrcruri dupa faptul cri sunt de revelafie divind, dupd cum s-a spus, toate r:t:lo cc existd sunt revelafii divine gi se unesc intr-o raJiune formali ca

aci, prccuur muzica se increde principiilor sale extrase din aritmeticd, tot aga doctrina sacrd se increde in principiilc revelate de Dumnezeu. 7. La prinrul punct deci trebuie sd spun cri principiile fiecarei gtiinle sunt sau cunoscute prin sine sau deduse din notificriri ale unei gtiinJe superioare. Tot aga sunt principiile doctrinei sfinte, cum s-a spus mai sus. 2. La al doilea punct trebuie spus cd ele sunt singulare in doctrina s{hntii, nu pentru cii despre ele se trateazd in principal, ci pentru cd sunt

ohiucte ale acelei gtiinfe. r{ru oa o gtiinfa unica.

introduse in viala reald, precum in gtiinfelc morale atunci cdud se proclami autoritatea barbalilor prin care vine la noi revelaJia divina, pe care se intemeiazd Sfdnta Scripturui sau doctrinii.

CAPITOLUL

3

DACA SFANTADOCTRINA ESTE O $'IIINTA UNICA

$i deci trebuie infelese ca o doctrind sfiintd

l. Mai intdi, voi spune cd doctrina sIEntd nu se referi la Dumnezeu in mod egal, ci la Dumnezeu in special gi la creaturi dupri curn se referd la Dumnezeu ca principiu sau scop. Fapt ce nu impiedicd iri lu creaturi

rrrritatea gtiin{ei.

2. Mai apoi, sp:ur. cd nimic nu impiedicri puterile inferioare sii-gi rlivcrsifice obiceiurile dupd alte elemente care in mod normal cad in putcrea sad dispozilia unora superioare: deoarece o putere superioard poate privi un obiect intr-o raliune formald mai largii. Precum obiectul sirnlului comunl e sensibilul, in inlelesul de vizibil sau audibil: deci sirnful comun, care e o putere utica, se extinde la toate obiectele celor oirrci simfuri. La fel ca cele ce sunt tratate de diferite gtiinfe filosofice, toate lxrar,c qi doctrina sffintd, una fiind, sri priveasca sub un unghi unic cclo ce sunt revelafii divine. Astfel inc6t doctrina sacrd se prezintd ca

o impresie a gtiinJei divine, care este unicd gi simpli referitoare la 0lloe.

La al treilea capitol proceddm aga: l. Pare ca doctrina slEnta nu este o gtiinfri unic6. Filosoful* spune in Poster., I,27: ,,$tiinlii unicri este aceea care este dedicatri unui singur gen". Dar creatorul gi creatura, despre care se trateazd in sffinta doctrind, nu conlin un singur gen de probleme. Deci sfhnta doctrind nu este o gtiinfa unicrl. 2. Mai apoi in sfhnta dochind se trateazd despre ingeri, despre creaturi corporale, despre moravurile oamenilor. Asemenea probleme aparfin insd la diverse gtiinle frlosofice. Deci doctrina sffinti nu este o gtiinfi unic6. Dar acest lucrtr contravine la ce spune Sfdnta Scriptura, precum ca e o gtiin{a utricii: spune insd Sapientia, X, l0: ,,I-a dat lui gtiinta sfin}ilor". *Aristotel.

CAPITOLUL4

DACA DOCTRINASTANTA ESTE O $TIINTA PRACTICA

La al patrulea capitol proceddm aga: l. Pare c6 doctrina sfrntd e o qtiinfa practicd. ,,Scopul (gtiinlei) este o operafie practic6", spune Itilosoful inMetaph.,II, l. Dar doctrina sfhntd procedeazdla acliune tlupir Epistola Apostolului lacob (11,22): ,,Fi[i implinitori ai cuvdntuIrri, nu numai auditori". Deci doctrina sfbntri e gtiinfii practic6.

DESPRE DUMNEZEU, l, QU. I, CAP.5

THOMADEAQUINO

2. Pe ldngd aceasla, doctrina sf;intd cste divizati in lcgea vcche 9i cea nou6. Legea insd fine de gtiinla moral6, care e o gtiinla practicd. Deci doctrina sfrntd este o gtiinfa practicd. Da4 dimpotriva, oice gtiinJri practicii se ocupd de lucruri firclts de oameni, adicd de faptele morale ale oamenilor, despre construcfii de case. Doctrina sfrntri se ocupa in principal de Dumnezeu, a c6rui operd mai importantii sunt oamenii. Nu este deci o gtiinla practicd, ci mai mult speculativii. Rdspund prin a spune cd doctrina sf6nt6, cum s-a spus, una fiind, se extinde la probleme ce aparfin la diferite gtiinle filosofice, precum

rafiunea fonnald se extinde la probleme diferite, dupa culn pot fi cunoscute prin inspirafia divind. Dacd se poate ca intre gtiinfele filosofice uncle s6 fie speculative iar altele practice, doctrina slEntd trcbuie infeleasd sub ambele forme, dupd cum gi Dumnezeu, prin aceeagi gtiinla, se cunoagte qi pe sine gi pe cele ce le creeazd. Totugi e mai mrilt speculativd decit practica, deoarece se ocupii mai mult de lucrurile divine decdt de faptele oamenilor. De acestea se ocupa in miisura in care omul e condus spre desdv6rgita cunoagtere a lui Dumnezeu, in care consti fericirea eternii. $i prin asta am raspuns la obiecfie.

CAPITOLUL

5

DACA DOCTRINA SFANTA ESTE MAI DEMNA

DECATALTE $TIINTE

La al cincilea capitol proceddm aga: l. Pae c6 doctrina sfEntil nu este mai demnd ca alte gtiinfe. Certitudinea fine ins6 de demnitatca gtiinfei. Dar alte gtiinfe, de ale cdror principii nu ne putem indoi, par sd fie mai demne decdt doctrina sfrntd, ale barei principii, precum articolele dc credinJ6, pot fi pusc la indoiala. Agadar alte qtiinle par mai demne dec6t aceasta. 2. Pe lilngti qceqsta, o gtiinld inferioarii este acceptatd grafie uneia superioare, precum muzica prin aritmeticii. Dar doctrina sfEntii a primit ceva de la disciplinele filosohce. Cdci spune Hieronymos (inCdtre

mutele orator al ora;ului Roma,84): ,,Doctorii antici gi-au construit opercle lor in mare masur6 din dockinele gi sentenlele filosofilor, incdt nrr gtii ce trebuie sri admiri la ei mai intAi, erudilia seculard sau gtiinta Sr:ripturilor". Deci doctrina sfhntd este inferioarii altor gtiinfe.

Dari dimpotrivd, se spune cd celclalte gtiinle sunt slujnicelc accstcia. Dupa Proverbe ( IX, 3): ,,Atrimis slugile sale sii strige pe v6rful rlcalului." Raspund spundnd cii intruc6t aceastA gtiinlrn este mai speculativd 9i llractici decit celelalte,'depiigegte pe toate celelalte at6t speculative cAt ;ri practice. Spunem ca este mai demnd gtiinfelor speculative din cauza ccrtitudinii cAt 9i a demnitdlii rnateriei. $i c6t de mult depdgegte aceastd

ptiinfa pe celelalte speculative in ambele feluri' Prin celtitudine, rlt:oarece alte gtiinfe igi au certitudinea in lumina raliunii umane, care poate greqi, pe cind aceasta iqi are certitudinea in lumina gtiinfei tlivinc, care nu poale gregi. Mai apoi, intr-adev6r, prin dernnitatea

rrrateriei, circi cea a acestei gtiinle cste in principal in cele ce transcend cupacitatea rafiunii. Iar celelalte gtiinle sunt considerate in mAsura in oure se supun rafiunii.

Aceea este intr-adevdr mai demnd dec6t gtiinlele practice care rlcpind de un scop ulterior, precurn militarii de civili: caci o armatii hund este organizatdde o cetate bun6. Scopul acestei doctrine, intruodt c practicd, e fericirea eternd, la care scop sunt subordonate in final loatc scopurile gtiinfelor practice. L],ste deci clat cd sub orice aspect e nrai demnii ca acelea. l. Mai intdi, a$ spune deci cii nimic nu impiedica ceea ce este mai sigur dupd naturd sa fie mai pulin sigur dir. cauza debilitrifii intelectuIrri nostru, care ,,este fafa de minundfia naturii precum ochiul noplii

lir[a de lumina soarelui", cum spune Aristotel in Metaph. (tI, l). indoiala care apare cind ne referim la unele arlicole de credinfri, nu t:stc din cauza incertitudinii lucrului, ci din cauza debilitalii intelectuIrri uman. Totugi, cea mai micd indoiala ce se poate avea cu privire la ounoagterea lucrurilor celor mai inalte este mai de dorit ca cq4 mai sigurd cunoagtcre ce am avea-o despre lucrurile mdrunte, cum se spune

it

De animaL (I, 5).

2. Mai apoi,voi spune cA aceastd gtiinfrn poate sii primeascri ceva de rJisciplinele filosofice, nu cd ar avea nevoie in mod necesar, ci penlru o mai mare intdrire a celor pe care le afirmii aceastd gtiinld. Ea lrr

THOMADEAQUINO

DESPRE DUMNEZEU, I,

QU I, CAP

6

nu-$i primelte principiile sale de la alte gtiinfe, ci direct de la Dumnezeu, prin revelafie. Deci nu primegte de la alte gtiinfe, oric6t de inalte, ci folosegte chiar pe cele inferioare gi subordonate: precum elementele arhitectonice sunt folositc de furnizori, sau militarii de civili. $i chiar lucrul care este folosit din ele, nu este din cauza unui defect sau insuficienli a lui, ci din cauza defectului intelectului nostru. Cele care sunt cunoscute prin rafiunea naturald, din care provin alte gtiinfe, sunt deduse mai ugor in aceea care este mai presus de ra[iune, care sunt predate in accastd gtiinla.

[umit infelept intr-un fel anume, care e considerat cea mai inaltd cauzd n gcnului respectiv. Precum in genul construcliilor cel care a fumizat planul casei este numit inlelept gi arhitect, fa$ de tehnicienii inferiori, rltre taie pietrele sau pregatesc cimentul. A;a cum sc spune la Epristola l-Corinteni (III, 10): ,,Ca un arhitect infelept eu am pus temelia". $i lrrdgi daca e vorba de viala umanA in ansamblul ei este numit prudenl

CAPITOLUL6

rto face sd cunoagtem pe Dumnezeu cu maximd preciziune ci el este cauza supremri. C6ci ea nu se mulfumegte cu ceea ce este cunoscut prin crcaturi, pe care le-au cunoscut filosofii, cnm spune Apostolul Pavel,

DACA ACEASTA DOCTRINA ESTE IN.TELEPCIUNEA

La al Saselea capitol proceddm aga: 1. Se parc cd aceastd doctrinii

nu este inlelepciunea, cdci nici o doctrinii care igi ia principiile din afara ei nu este demnd de numele tnlelepciune. Deoarece ,,infelepciu-

nii ii revine rolul de-a ordona nu de a se subordona" (cum se spune in Metaph., l, 2), aceastir doctrind igi ia principiile din afara ei, culn s-a spus. Deci aceastd doctrinri nu c infelepciune. 2. Pe ldnga qceasta, inlelepciunii ii incumba probarea principiilor altor gtiinle, de unde gi numele de capul Stiiqlelor, cl'tm spune Aristotel in Etiqa (V1, 7). Dar aceastii doctrind nu probeazd principiile altor gtiinfc. Deci nu e infelepciunc. 3. Mai apoi, aceasti doctrind estc c6gtigatA prin studiu. inlelepciunea insii se obline prin inspirafie qi este numdratd printre cele gapte daruri ale Sf. Duh, cum spwe Isaia (I1,2). Deci aceastd doctrinri nu este

inlelepciune.

Dar este impotrivd a ce spune Deuteronomdl (IV, 6): ,,Aceasta este infelepciunea gi intelectul nostru inaintea oamenilor". Rdspund spunAnd cd accastd doctrind este suprema infelepciune intre toate inlelepciunile umane, nu numai intr-un fel, ci in mod absolut. Curn insri infelepciunii ii revine rolul de-a ordona gi judeca, judecata insd se obline de inferiori prinfr-o cauz6 superioard. Acela este

care indrumeazd actele umane spre scopul urrnririt. Cum rc Bpune in Proverbe (X, 23): ,,inlelepciunea este prudenJa bdrbatului". Acela deci care oste considerat in mod absolut suprema catzd a integului Univers, care e Durnnezeu, este numit infelepciunea supremd. De 00cea se gi consider6 cd infelepciunea cste mai dcmnd de cunoscut, ourn spune Augustin in De Trin.(XII, 14). Or, aceastri doctrind sf[ntd

;i infelept cel

Epistola catre Romani (I, 19): ,,Ceea ce gtiu ei despre Dumnezeu, le-a lbst descoperit lor de Dumnezeu". Ba chiar ceea ce este cunoscut numai de el insugi despre sine, gi altele ne-a comunicat prin revelafie. [)e aceea doctrina sffintd este numiki infelepciunea maximd. l. La prima obiec(ie trebuie spus cii doctrina sffintri nu imprumufli principiile sale de la o altii gtiinfd umanri, ci de la cea divinii, de la care ' ca suprema inlelepciune - vine toati cunoapterea noastre. 2. La a doua obieclie spun cii principiile altor gtiinpe sau sunt ounoscute prin sine (per se), gi nu pot fi dovedite; sau sunt dovedite printr-o alli motivafie naturald in alua gtiinla. Dar propria cunoagtere a acestei gtiinle vine prin revelafie, nu prin raliunea naturald. De aceea nu fine de datoria ei sd probeze principiile altor gtiinfe, ci numai sii le iudece. $i tot ce se va gdsi in aceste gtiinfe contrar adevdrului acestei gtiinfe sacre, totul va fi condamnat ca fals, cum spune Epistola IICorinteni (X, 4): ,,Noi ddrimdm toate uneltirile gi trufia ce se ridicd impotriva cunoagterii lui Dumnezeu". 3. La a treia obieclie spun cii: precum judecata aparfine inlelepciunii dupri dublul mod de-a judeca, tot aga in dublu fel este primita infelepciunea. Se int6mpld ca judecata sd se facri intr-un fel prin inclinalie. Astfel cel care are obignuinfa virtufii sa judece drept cu

privire la lucrurile ce trebuie fdcute dupd principiile virtufii, in mdsura in care este inclinat a face a9a: de aci gi ce spune Aristotel in tilica (X,5) cd omul virtuos este mdsura gi regula faptelor umane.

DESPRE DTIMNEZEU, I,

THOMADEAQUINO

QI. I, CAP

8

ornul Si piatra sunt referitor la vedcre, intrucAt sunt colorate, ciici rruloarca este obiectul propriu vederii. lbate insd sunt tratate in doctrina sfhnla in raport cu Dumnezeu, fie c6 e vorba despre Dumnezeu insugi, fie cd au relalie cu Dumnezeu ca principiu qi scop. De aici turmcazdr cA Durnnezeu este cu adevdrat subiectul acestei gtiinfe. l)caltfel lucrul este ldmurit din inseqi principiile acestei gtiinfe, care sunt articole de credinld, deci referitoarc la Dumnezeu. Identic este insa pi subiectul principiilor gi al intregii gtiinfe, precum toatri gtiinfa rlcsprc virtute este confinuta in principii.

Unii insri, scrutdnd cele ce sunt tratate in aceastii qtiinfa, 9i nu in lclul cum sunt considerate, au propus alti materie acestei gtiinfe: fie lucruri, fie semne, fie lucrarea de mAnfuire, lte Hristos in intregime, th'opt cap 9i membre. De toate se vorbe$te rolbrire la Dumnezeu.

CAPITOLUL 7

OARE DUMNEZEU ESTE SUBIECTUL ACESTEI $TIINTE ?

La al Saptelea capitol proced6m a9a: 1' Pare cd Dumnezeu nu este

subiectul acestei gtiinfe. in orice gtiinfa trebuie s6 se cunoascd despre dupa Filosoful in Poster. (I, 1). Dar aceastS ce este ? subiectul ei (in gtiinJa nu spune despre Dumnezeu ce este, dar Ioart Damaschinul sii imposibil este Dumnezeu la privire De Fide Aih.,l,4) spune: ,,Cu gtiinle. acestei subiectul spunem ce este... Deci Dumnezeu nu esle 2. Pe l6nga aceasta, toate cele ce sunt determinarrte intr-o gtiin|a trebuie inlelese ca fiind subiectul acelei gtiinfe. Dat in Sfdnta Scripturd se vorbegte despre multe alte lucruri pe l6nga Dumnezeu, precum nu despre creaturi gi despre moravurile oamenilor. Deci Dumnezeu

in aceastd gtiinlri, dar in

La prima obieclie vom spune cd despre Dumnezeu noi nu putem sau ;iti c.e este. Folosim tohrgi il1 aceasti doctrind efectul lui, sau natura

l.

gralia, in locul definiliei, referitor la cele ce spunem despre Dutnnezeu in aceasta doctriud. Aga curn unii filosofi ai gtiinfei demonstreaza ceva prirr cauzd qi efect, considerdnd efectul drept definifie a cauzrci. 2. La a doua obieclie vom spune cii toate cele ce sunt precizate in ,$dnta Scriptttrd lrebuie infelese ca referindu-se la Dumnezeu; nu ca parfi sau specii sau accidente, ci ca rapo(ate la el intr-o manierd oarecare.

CAPITOLUL

8

OARE ACEASTA DOCTRINA ESTE ARGUMENTATIVA

?

este subiectul acelei gtiinfe.

Dimpotriva, acela este subiectul unpi gtiinle, despre care se vorbegte in acea gtiin!6. Dar in aceastd gtiinfa este vorba despre Dumnezeu. I se spune teologie ca 9i cum ar Deci Dumnezeu e subiectul acestei gtiinfe.

fi

vorba de Dumnezeu'

Raspundspundndcdf)umnezeuestesubiectul.acesteigtiin}e.A$a

cum o gtiinf6 are un subiect, tot aqa are un obiect ca putere sau dispozilie. insd este propriu sd se dea acel obiect potrivit cu puterea sau infaligarea acelui care toate se referd la putere sau infaligare' Precum

l,a al optulea capitol proceddm aga: l. Se pare cd aceastd doctrinil nu c argurtentativd. Spune insd Ambrosius* in De Fide Cathol.: ,,Protinde argumente unde se cere credinf6". Dar in aceastA doctrind cu irtlcvdrat se cere credinld, cum spune Evanghelia dupa loan (XX, 31): ,,Aceste'a au fost scrise ca sa credeli". Deci doctrina sfrntri nu este irrgumentativa. +De Milano.

DESPRI] DUMNEZEU, I, QU. I, CAP.8

THOMADEAQUINO

2. Dacd

aceastd doctrind esle argumentativd, se argumenteazd

unde rafiunea umand aduce experienf6". Deci doctrina sfintd nu este argumentativS. Este insa impotrivti ce spune Epistola catre Tit (1, 9), care ccre episcopului: ,,56 fie ferm atagat doctrinei 9i fidel invdfdturii, inc6t sii poata predica invafdtura sdndtoasd 9i sd argumenteze ct cei care o conl.razic".

Raspund spun6nd cd alte gtiinle nu argumenteazdin dovedirea principiilor lor, dar se spriiinri pe principiile lor pentru a ardta

insegi gtiinlele lor. Dar aceastd doctrina nu prctinde s6 probeze principiile sale, care sunt articole de credinfri, ci prin ele conduce la ardtarca altora, precum Apostolul in Epistola Icorinteni (xv, l2), prin invierea lui Hristos conduce la dovedirea

,lt"l"-in

invierii colnune.

cedeazl ceva; dac6 insd nu cedeazd nimic nu poatc s6 discute cu el. poate insi sd rezolve propriile probleme. Dar sfdnta scripturd, cum nu are una mai inalti, discutri cu cei ce neagri principiile sale, argumenintr-adevar dacd adversarul cedeazd ceva in privi[]a acelora pe

t6nd

i doctrine discutam contra eretineagd altul. Dacd intr-adevdr un

revelate de divinitate, nu mai ramdne alti cale pentru a proba articolele credinlei prin rafiune, ci de-a rezolva problemele, dac6 acestea ar fi impotriva credinfei. cum insd credinfa sebazeazd pe un adev6r infailibil, este imposibil s6 se demonstreze contrariul, este deci evident cii probele ce se aduc contra credinfei nu sunt intemeiate, ci doar argumente super-

ficiale.

l.

La prima obieclie spun ca este clar cd argttmentele rafiunii umane nu-Ei au locul in demonstrarea celor ce lirr de credinfi, lotupi prin articolele de credinla aceastd doctrinii poate deironstra alte luoruri, cum s-a spus. 2. La a doua obiecYie spun ca a argumenta prin autoritate este propriu acestei doctrine, dcoarece principiile sale le are prin revelalie 9i deci trebuie sd se creadii in autoritatea lor, care e dati prin revelalie. Acest fapt nu impieteaza asupra demnitalii acestoi doctrine. Caci estc ovidenta valoarca autoritalii bazatd pe ralionalul uman, sa fie foarte gubrecli, iar valoarea auloritdfii intemeiate pe rcvelalia divinri sri fie lbarte convingAtoare.

Totugi sfhnta doctrind folosegte chiar rafiunea umand, nu chiar pentru demonstrarea credinfei, deoarece acest fapt ar sl6bi meritul credinlei, dar pentru a manifesta alte aspecte ale accstei doctrine. Curn insri gralia nu distntgc natura, ci o perfeclioneazA, trebuie ca rafiunea naturala sd serveascA credinta, a$a culn inslinarea naturala a voinfei se supune caritdfii. Precum zice Apostolti it Epistola IICorinteni (X, 5): ,,Noi sttpunem toata gdndirea slujirii lui llristos". Dc aici vine faptul ci sfdnta doctrina foloseqte chiar autoritatea l'ilosofilor acolo unde se poate ajunge la cunoaEtere prin raJiunea rraturald, cum spune Pavel (Faptele Apostolilor, XVII, 28), cdnd aiteazd pe Aratus: ,,Precum gi unii poeli ai voqtri au spus: noi suntem din neamul lui Dumnezeu". Uneori sfhnta doctrind are astfel de autot'itate doar ca argumente strdine gi probabile. Argumentele proprii 9i sigure ii vin insri din autoritatea Scripturilor canonice. Cdt priveqte autoritatea altor doctori ai tlisericii are valoarea sa proprie, dar probabihi' Dar credin(a noastrd i9i arl- baze,le in revelaliilc avute de apostoli gi profefi, consemnate in ciirfile canonice. Nu insrl gi revelaliei f6cute altor doctori. Cdci zice Augustin in Epislola catre Hieronynros: ,,Nttmai din c64ile acelea ale Scripturilor canonice am invdfat sd apar onoarea (credinfei melc) incdt cred c6 nici un autor dintre ei nu a gregit cu siguranfd. Pe alfii insd eu ii citesc dar, oric6t ar fi de emincnfi intru doctrina sffinta, nu ii socot pcrfecli, lucru pe care ei ingigi l-au simfit.

DESPRE DI'MNEZEU, I, QU. I, CAP.9

THOMADEAQUINO

noi dacii nu este infiiguratd intr-o diversitate de vdluri sfinte". Este deci potrivit SJinlei Scripturi, care se adreseazd tuturor in comun,

CAPITOLUL9

DACA SFANTASCRIPTURA TREBUIE SA },OLOSEASCA METAFORE

Scripturd La al noualea capitolproceddm aqa:'1' Se pare ca Sfdnta celor propric e care manierA Aceasti nu trebuie sd foloseascd metafore' care gtiinfe' acestei potriveascd se mai modeste doctrine, nu pare sd astfel Aproceda sus' mai spus intre altele line locul suprem, cum s-a cea mai de jos prin asemdndri qi reprezentdri e propriu poeticii' care e nu se de asemdndri fel acest ii.rtre toate doctrinile. Deci a folosi potriveqte acestei gtiinle. sd exprime 2. Pe ldrtgti aceasta, aceasta doctrin6 este destinat[ Cdci recompens6' o adevdrul gi demonstrafiilor sale este promisa viafS' avea vor lumina in pun rp""" tfrl, iast,XX|Y,3l): ,,Cei ce md Nu conDar prin acel fel de asemdndri se ascunde adevarul'

prin asemdnarea cu "i"rnt'). vine deci acestei doctrine divine sa se exprime lucrurile corPorale. sunt mai 3. Pe de alta parte, in misura in care unele creaturi divinitatea' cu sublime cu atdt mai mult se apropie de asemdnarea

atunci ar treDeci dac6 unele dintre creaturr se apropie de Dumnezeu' dintre creairri"u u.tf"t de transformare si f,re in cea mai mare mdsurd gasim in Totugi turile cele mai sublime, nu dintre cele mai tnodeste. Scripturi frecvent asemenea figuri' .p"'" HoSea (XII' l0): "Eu am inmulfit Dar este contrar

""

pnn

Apreda insi ceva vedeniile gi prin prooroci am vorbit in pilde"' doctrinei sacre sd asemdnare este metaforic' Deci este permis foloseasc6 metafore. *d* Raspund spundncl ca este permis Sfintei Scripturi^sit "-"-l: Durnnezeu asrdivine gi spirituale prin asemdnare cu cele corporale' lor' Este deci natural pengura tr,rturor cele ce sunt potrivite cu naturadeoarece toatd i* o* sii ajungi la cele inteligibile prin cele sensibile' este potrivit ca no'astra i;i are incep tul in simluri' Agadar

"uroug,"."u Sfdnta Scriptura sa ne predea nou6 cele celor corporale. $i acest lucru il 9i spun Cael. hier.,cap. l: ,,Este imposibil cataza

dtpd Epistola catre Romani (I, l4): ,,Sunt indatorat gi fafa de savanfi gi fafri de cei ignoranfi", sd prezinte cele spirituale prin asemdnari cu cele corporale, astfel inc6t micar aga sd inleleagd cei slabi de minte, care nu sunt apli srl infeleagd altfel cele mai greu de infeles. l. La prima obieclie spun cd poetica folosegte metaforele pentru a reda o imagine. Imaginea este in mod natural pldcula omului. Iar doctrina sfdntd folosegte mctaforele din necesitate gi utilitate, cum s-a spus mai sus.

2. La a doua obieclie spun cd raza divinei revelafii nu este distrus6 din cauza figurilor sensibile in care c infiiguratii, cum spune Dionysios, ci iqi pdstreazd adevdrul sdu. Cdci minfile carora so face revelafia nu ramdn la asemaniri, ci se inalla prin ele la cunoagterea celor inteligibile. Iar prin cei cdrora li se face revelafia sunt instruifi unii ca aceia. Aga se face cd intr-un loc al Scripturii grisim metafore, iar in altele prin expresii directe. Ba chiar insrigi ocultarea figurilor este utild in activitatea celor studiogi 9i contra batjocurilor celor recredinclogi, despre care spune Matei (YII,6): ,,Nu dali cele sfinte

cdinilor".

3. Lq a treia obieclie spun cd, dupd cum spune Dionysios (Cael. hier., 2) este mult mai convenabil ca cele divine din Scripturi sd fie predate prin figuri de stil problemele mai obignuite de viala decAt cele mai elevate. $i asta pentru trei motive. Primo, fiindca prin acest mijloc se elibereazd sufletul omenesc de eroare. Apare insii evident ca acest fel nu e propriu lucrurilor divine. Ce poate fi dubios dacd prin figuri mdrele sunt descrise cele divine; in mai mare miisurii este util pentru aceia ce nu au cunoscut nimic despre problemele mai inalte. Secundo, deoarece acest mod de cxprimare este mai favorabil dec6t cunoagterea lui Dumnezeu pe care o avem in aceastd viald. Caci pentru noi e mai manifest ce nu cste Dumnezel decdt ce este el. Deci chiar figurile de stil mai indepdrtate de Dumnezeu ne fac noud mai veridicd aprecierea lui Dumnezeu decdt ce spunem sau gdndim de el. Tertio, astfel divinul c ascuns de cei nedemni.

F DESPRE DUMNEZEU, I,

THOMADEAQUINO

CAPITOLUL IO

DACA SFANTASCRIPTURA LAo LITERA UNICA ARE MAI MUI-:I'E SENSURI

La al zecelea capitol procedam aga: l. Pare cd SJdnta Scripturd intr-un cuvdnt nu are mai multe sensuri: istoric sau literal, alegoric, tropologic sau moral gi anagogic. Cdci multiplicitatea sensurilor inh-o Scripturri pare sii aducd confuzie qi de