Testul Bender a Si B

Pentru uz didactic şi cercetare

Testul perceptiv-motric Bendet Gestalt

1. Evaluarea funcţiei perceptiv-motrice Unul dintre obiectivele majore cuprinse în programa şcolară pentru clasa I se referă la însuşirea de către elev a scris-cititului. O componentă principală care trebuie luată în considerare când evaluăm potenţialitatea unui copil de a învăţa să scrie şi/sau să citească este aceea a dezvoltării optime a funcţiei perceptiv motrice. Este vorba de abilitatea copilului de a percepe, recunoaşte şi a discrimina între o serie de semne şi de a le reda apoi corect într-o formă grafică. Williams (1983) propune un model de analiză al funcţionării perceptivmotrice, model care poate ghida evaluarea dezvoltării funcţiei perceptivmotrice. A. Procesele senzoriale. Prima componentă implicată este recepţia şi prelucrarea senzorială a stimulului pe care copilul îl percepe. De exemplu, dacă sarcina copilului este aceea de a copia un triunghi (o literă sau orice alt semn grafic) el va trebui întâi să analizeze perceptiv triunghiul, să-i descompună în componente, în părţi constitutive. O dată acest input senzorial realizat, el va fi urmat de o sinteză senzorială, sinteză care implică o permanentă comparaţie a informaţiilor percepute anterior cu cele aflate în baza de cunoştinţe a copilului (MLD – memoria de lungă durată). Continuând exemplul anterior, prin comparaţii succesive, copilul va recunoaşte modelul prezentat ca fiind un triunghi. B. Activitatea motorie. Pasul următor va fi acela de declanşare a activităţii motorii/efectoare. După ce stimulul a fost analizat şi identificat, copilul va decide să-l realizeze grafic. Activitatea motrică va fi permanent evaluată prin comparări raportate atât la modelul prezentat, cât şi la prototipul pe care copilul îl are în baza sa de cunoştinţe pentru stimulul respectiv, în timpul realizării activităţii grafice, copilul va evalua printr-un feedback permanent (provenit prin diferite surse - vizual, auditiv, proprioceptiv, kinestezic) modul în care realizează modelul. ________________________________________________________________________________ Testul Bender pag.1

Pentru uz didactic şi cercetare O distorsiune apărută în producţia grafică a copilului poate fi datorată uneia sau mai multora dintre componentele prezentate anterior. Astfel, o prelucrare semantică a unui model va determina o mult mai bună înţelegere a relaţiilor existente între părţile sale componente decât dacă modelul va fi prelucrat doar la un nivel da suprafaţă (fizic). Este cunoscut faptul că cu cât un stimul este procesat la un nivel mai adânc, cu atât performanţa în redarea lui este mai bună (Craik & Lockhart, 1972). Dacă inputul senzorial va avea la bază, pe lângă procesări fizice ale modelului prezentat, şi procesări semantice, bazate pe relaţiile dintre elemente atunci analiza senzorială ulterioară va fi mult mai elaborată şi mai corect reprezentată. Deoarece copilul (preşcolarul) învaţă treptat, prin joc cel mai adesea, să analizeze, să descompună mediul, activităţile instructiv-educative desfăşurate în grupa pregătitoare sunt eficiente în măsura în care formează la copil o serie de capacităţi prin care acesta să reuşească ulterior să se adapteze la sarcini mai puţin similare. În ceea ce priveşte dezvoltarea şi exersarea aptitudinilor perceptivmotrice, programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa formulează explicit o serie de obiective care se referă în primul rând la: 

discriminarea de forme, mărimi şi poziţii spaţiale;



orientarea într-un spaţiu restrâns de lucru şi coordonarea oculo-motrică în redarea grafică a unor semne;



executarea de mişcări motrice în diverse direcţii (sus-jos; dreaptastânga) în vederea obţinerii reversibilităţii mişcării;



reproducerea grafică a unor modele respectând proporţiile, orientarea, poziţia relativă, construirea unghiurilor;



utilizarea unor ancore verbale pentru semnele grafice simple (punct, linie, cerc, pătrat). Un nivel optim al dezvoltării funcţiei perceptiv motrice este aşadar

absolut necesar pentru succesul în clasa I. Ca metodă de evaluare propunem în continuare o probă pe baza căreia vom putea contura profilul nivelului de dezvoltare al funcţiei perceptiv-motrice a unui copil în scopul predicţiei reuşitei acestuia în clasa I. Pentru o evaluare primară a nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv motrice utilizarea testului Bender Gestalt s-a dovedit a fi extrem de ________________________________________________________________________________ Testul Bender pag.2

Pentru uz didactic şi cercetare predicii vă (Koppitz, 1962, 1964; Koppitz, Sullivan, Blyth, Shelton, 1959; Carter, Spero & Walsh, 1978; Neale & McKay, 1985). 2. Testul Bender – informaţii generale 2.1 Scopul şi utilizarea testului Bender Testul Bender Gestalt a fost elaborat în 1938 de Lauretta Bender. Asumpţiile teoretice de la care a pornit Lauretta Bender au la bază principiile psihologiei gestaltiste şi sunt exprimate de aceasta extrem de precis: "funcţia gestaltistă poate fi definită ca o funcţie a organismului prin care acesta răspunde la o constelaţie dată de stimuli, luată ca întreg; răspunsul în sine este o constelaţie, un pattern sau un gestalt..." (L. Bender, 1938, pg. 3). Testul cuprinde 9 planşe test, pe fiecare planşă fiind desenată o configuraţie geometrică. Aceste 9 figuri, alături de altele au fost utilizate de Wertheimer (1923) în studiile sale experimentale privind percepţia, a modului în care principiile psihologiei gestaltiste pot fi aplicate proceselor perceptive. Lauretta Bender selectează 9 din configuraţiile utilizate de Wertheimer pe care le încorporează întrun test - Bender Gestalt Test 1 Visual Motor Gestalt Test - care evalua nivelul dezvoltării funcţiei perceptiv motrice. Rezultatele studiilor ei au fost publicate în 1938 într-o monografie sub titlul "A Visual Motor Gestalt Test and Its Clinical Use ". Testul are două forme: Bender A şi Bender B. Forma Bender A se aplică copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani, iar forma B se aplică copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 şi 12 ani, respectiv unor categorii speciale de adulţi – adulţi cu diferite tulburări, cu un intelect de limită sau retard, cu leziuni la nivel cerebral, anumitor categorii de vârstnici. Cele două forme ale testului constau fiecare din 9 imagini pe care subiectul trebuie să le copieze pe o foaie A4 poziţionată vertical. Instrucţiunea care i se dă persoanei evaluate (copil sau adult) este următoarea: "Iţi voi prezenta în continuare nouă figuri/desene pe care tu va trebui să le copiezi pe această foaie; va trebui deci să desenezi cele 9 figuri exact la fel cum sunt ele prezentate pe planşele următoare". După ce persoana evaluată a înţeles ce are de făcut îi sunt prezentate pe rând cele 9 figuri ale testului. ________________________________________________________________________________ Testul Bender pag.3

Pentru uz didactic şi cercetare Testul Bender este un test foarte folosit pentru că are mai multe avantaje: 

este scurt



este economic



este flexibil



este non-verbal



există foarte multe cercetări în legătură cu utilizarea sa.

Acest test a fost utilizat pentru scanarea leziunilor neuropsihologice prin evaluarea abilităţilor vizual-constructive. De asemenea, testul vizează evaluarea nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv-motrice, putând fi utilizat ca predictor al însuşirii scris-cititului în clasa I. Elizabeth M. Koppitz (1963) propune şi un sistem de cotare a indicilor emoţionali. 2.2 Sistemul de cotare Există mai multe sisteme de cotare pentru adulţi şi copii, fiecare având mai multe avantaje şi dezavantaje. De exemplu, Lacks (1984) propune un sistem de cotare care se aplică persoanelor peste 12 ani. Koppitz (1963, 1975) propune un sistem de cotare care se aplică copiilor. Elizabeth M. Koppitz (1963) este cea care propune unul dintre cele mai bine elaborate din punct de vedere teoretic, metodologic şi practic sisteme de cotare a probei Bender la copii, în elaborarea acestui sistem ea se bazează pe un eşantion de 1100 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani. Eşantionul utilizat a inclus copii cu o dezvoltare intelectuală normală, copii supradotaţi, copii cu leziuni cerebrale, copii cu tulburări de învăţare sau retardaţi mintal. Sistemul de cotare al probei Bender propus de E. Koppitz vizează două obiective majore: a) evaluarea nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv motrice - în acest scop autoarea elaborează scala de dezvoltare a funcţiei perceptiv motrice; b) identificarea unor indicatori ai tulburărilor emoţionale la copii - fiind astfel identificaţi 12 indici emoţionali care au funcţie diagnostică în existenţa unor tulburări emoţionale la copii. Este important de rezinut că aceşti indicatori pot semnala probleme la nivel emoţional şi pot fi buni predictori ai patologiei psihice ________________________________________________________________________________ Testul Bender pag.4

Pentru uz didactic şi cercetare atunci când sunt prezenţi cel puţin trei astfel de indicatori. Prin urmare trebuie să avem o grupare de indicatori, nu un singur indicator. Cele două sisteme de cotare sunt complementare, fiecare putând fi utilizat independent. De asemenea, sistemul de cotare permite scanarea leziunilor cerebrale. Este foarte important de avut în vedere că pentru diagnosticul unor leziuni cerebrale examinatorul trebuie să fie atent, nu doar la scorul obţinut de copil, ci şi la: 

timpul în care desenează



suprafaţa folosită



comportamentul copilului



conştientizarea erorilor

2.3 Limite şi dezavantaje Printre limitele testului putem să amintim (Groth-Marnat, 2003): a. Testul a fost descris deseori ca evaluând „leziunile” cerebrale; poate este mai precis să spunem că testul Bender este un instrument de scanare („screening”) a leziunilor cerebrale. Rezultatele testului nu oferă informaţii detaliate despre tipul şi varietatea unor astfel de leziuni. b. Există o dificultate în interpretarea performanţei la test datorită suprapunerii dintre indicatorii emoţionali şi cei organici. De exemplu, s-a arătat că „suprapunerea elementelor din imagine” este prezentă la: 45% dintre pacienţii cu leziuni organice, 26% dintre pacienţii cu tulburări de personalitate, 26% dintre pacienţii cu psihoze. La fel ca şi în cazul indicilor emoţionali, practicienii nu trebuie să se bazeze pe existenţa unui singur indicator. c. O altă dificultate constă în absenţa unui sistem de cotare şi interpretare care să fie universal acceptat şi pentru care să existe un număr mare de studii.

________________________________________________________________________________ Testul Bender pag.5

Pentru uz didactic şi cercetare

2.4 Validitatea şi fidelitatea testului (1) Fidelitatea pentru sistemul de cotare Lacks – pentru adulţi Fidelitatea interevaluatori pentru cele 12 semne organice este între 0,87 şi 0,90. procentul acordurilor pentru cotare a fost între 77% şi 86%, iar acordul pentru diagnosticul leziunilor cerebrale între 84% şi 94%. Fidelitatea test-retest pentru un interval între 3 şi 12 luni a fost de 0,79 pentru pacienţii neuropsihoatrici, 0,66 pentru pacienţii cu Alzheimer şi 0,57-0,63 pentru vârstnici (Groth-Marnat, 2003). (2) Fidelitatea pentru sistemul de cotare Koppitz – pentru copii Pentru sistemul Koppitz, fidelitatea interevaluatori este foarte bună, având valori între 0,88 şi 0.96. Fidelitatea test-retest pentru un interval mai mare de 4 luni a fost redusă: 0,58-0,66. În general, fidelitatea pentru sistemul de cotare Koppitz a fost între 0,53 şi 0,90, în funcţie de perioada dintre test şi retest (Groth-Marnat, 2003). Calculul fidelităţii test-retest. În calculul acestui tip de fidelitate au fost întâmpinate unele dificultăţi referitoare la intervalul dintre cele două-testări. Astfel, la un interval redus s-a observat o îmbunătăţire a performanţelor datorită familiarităţii cu testul; iar la un interval mai mare între test şi retest îmbunătăţirea s-a datorat maturizării funcţiei perceptiv-motrice. Pentru a evita aceste tipuri de erori care ar fi putut distorsiona rezultatele s-a ales un interval optim între cele două administrări, interval de 4 luni. Corelaţiile au fost obţinute prin calculul coeficientului de corelaţie Kendall, acestea fiind semnificative statistic la p