Terapie Sport

Universitatea Ovidius Constanţa Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Master Psihologie Sportivă

TERAPIA PRIN SPORT

ENTORSA GLEZNEI TERAPII PRIN SPORT, GIMNASTICĂ MEDICALĂ, REABILITARE ŞI RECUPERARE Titular curs: Conf. univ.dr. MARIANA DUMITRU Masterand: Dragoș Pavel

Constanţa 2013

Entorsa gleznei Terapii prin sport, gimnastica medicală, reabilitare şi recuperare Entorsa reprezinta o injurie ligamentara cauzata de intinderea peste capacitatea normala a ligamentelor. Desi orice articulatie poate suferi o entorsa, cele mai afectate sunt glezna, genunchiul, degetele, incheietura miinii. Entorsa gleznei este cea mai intilnita si necesita un timp de vindecare mai indelungat chiar decit o fractura a oaselor regiunii. Una dintre cele mai studiate entorse este cea a ligamentelor incrucisate ale genunchiului. Aceasta este o entorsa dizabilitanta comuna la atleti mai ales: fotbal, baschet, judo. Semnele tipice asociate cu entorsa cuprind: inflamatia, durerea localizata, tumefierea, impotenta functionala si scaderea elesticitatii ligamentare. Articulatia gleznei are multiple functii, dintre care una este permiterea corpului de a se adapta la un teren accidentat in timpul ambulatiei. Lipsa compensarii stresului mecanic asupra gleznei prin echilibru si incaltaminte adecvata determina leziuni la nivelul acesteia. 83% dintre leziunile gleznei sunt entorsele, iar dintre acestea 85% sunt entorse prin inversie laterala. Desi pacientii se recupereaza rapid dupa o entorsa, lipsa recuperarii adecvate a acestor injurii creste riscul recaderilor. Entorsa gleznei este o afectiune traumatică a gleznei produsă printr-o miscare fortată peste limitele fiziologice ce determină leziuni variate ale capsulei articulare, ligamentelor ce stabilizează glezna, uneori si ale cartilajului articular. Patofiziologie Entorsa gleznei poate fi împărtită în: entorsa capsulară anterioară: examinarea descoperă durere la extensia activă a gleznei sau la flexia ei pasivă maximă. entorsa medială prin eversiune: este produsă prin rotatia externă si abductia gleznei. entorsa laterală prin inversiune: este tipul obisnuit de entorsă, cel mai frecvent. Aceste entorse apar de obicei în timpul mersului sau alergării pe un teren denivelat. Cele mai multe entorse laterale afectează ligamentul talo-fibular anterior. entorsa cu diastazis: reprezintă 1% din totalul entorselor de gleznă. Apare secundar unei rotatii externe foarte mari sau unei hiperextensii a gleznei.Durerea apare sau se accentuează la rotatia externă sau extensia gleznei. Clasificare Entorsa acută de gleznă: se împarte în functie de severitatea leziunilor în 3 grade: gradul I: ligamentul talo-fibular anterior este traumatizat minor. Nu există rupturi ale părtilor moi. Nu se constată laxitate ligamentară crescută la testele de stress. gradul II: ligamentul talo-fibular anterior este rupt partial. Se constată o laxitate crescută la testul sertarului anterior al gleznei. gradul III: ligamentul talo-fibular anterior este rupt complet si este afectat întotdeauna si ligamentul calcaneo-fibular.

În afara rupturii ligamentelor talo-fibular anterior si calcaneo-fibular, în entorsa laterală prin inversiune pot apărea si alte traumatisme asociate: rupturi sau subluxatii ale tendoanelor peroniere, neurapraxia nervilor peronier superficial si/sau peronier profund, entorsa articulatiei subtalare (frecventă), fracturi ale cuboidului. Program de reabilitare in cazul entorsei gleznei Entorsa de gradul I: În general nu necesită tratament profesional si reabilitare. Glezna rămâne stabilă. În functie de simptome se folosesc: - gheată local, - pozitia proclivă a piciorului, - medicatie antiinflamatoare, - interzicerea temporară a sprijinului. Reîntoarcerea la sport se testează foarte simplu prin punerea pacientului să sară doar pe piciorul traumatizat, care, dacă este refăcut, nu trebuie să mai doară. Entorsa de gradul II si III: Atunci când nu există o patologie asociată sau entorse repetate în antecedente, tratamentul nechirurgical s-a dovedit suficient. El include: - diminuarea durerii, - diminuarea tumefactiei, imobilizare potrivită pentru repausul fibrelor ligamentare, - recuperarea muschilor peronieri, restaurarea miscării normale a gleznei Tratamentul contine următoarele faze: a) faza I de tratament: Tratează sângerarea si edemul prin: - repaus (mers cu cârjele), - gheată, - pansament compresiv (sau cizmă gipsată), - pozitie proclivă b) faza II de tratament: Consta în reînceperea recuperării. Aceasta fază începe la 1-3 săptămâni de la traumatism, atunci când edemul a diminuat mult. Recuperarea este activă. Caută să restaureze proprioceptia, soliditatea peronierilor si mobilitatea articulară. În afara miscărilor active, se fac si miscări pasive atente, graduale: - exercitii pentru degete (extensii si flexii active, cu si fără rezistentă). - exercitii pentru sensibilitatea proprioceptivă (cu ajutorul unei mingi: pacientul cu piciorul pe minge, o roteste, îsi plimbă piciorul pe ea, o loveste usor, etc., ca un fotbalist la antrenament). - exercitii pentru întărirea muschilor peronieri: eversiuni repetate izotonice si izometrice. Această etapa durează între 4 si 10 săptămâni, după care pacientii trec la faza a III-a. c) faza III de tratament: Constă în reînceperea activitătii sportive. Este important ca înaintea începerii exercitiilor să se pună o gleznieră. Ea oferă stabilitate mai bună iar contactul cu pielea ameliorează activitatea proprioceptorilor. Vor fi continuate exercitiile pentru recuperarea eversiunii gleznei prin eversiuni repetate contra rezistentă (elastice, scripeti). Recuperarea este completă atunci când pacientul poate să sară doar pe piciorul traumatizat fără durere sau instabilitate. Pacientii care la 3 luni de la traumatism si după o recuperare completă si corectă mai au simptome, au cu sigurantă o patologie asociată.

Reabilitarea prin sport poate numara diferite exercitii pe care aportivul le poate realiza in diferite momente ale programului de reabilitare, in functie de gradul de gravitate al entorsei. 1. Exercițiile izometrice de dorsiflexie a gleznei (trăgând în sus piciorul) și flexie plantară (arătând cu piciorul) pot fi efectuate atât timp cât acestea nu sunt prea dureroase. Trebuie evitate inversiunea și rotirea gleznei ce pot accentua rana ligamentelor, aceste exercitii fiind indicate, mai ales, in prima etapa, cand se uramreste reducerea durerii si a tumefactiei.

2. Elevarea – pozitionarea picioarelor în sus, aceasta ridicare ajutand ca zona lezata sa se desumfle. Este indicat ca piciorul sa se tina ridicat in timp ce este alicata gheata, la interval de 10 minte, aceasta practica fiind specifica etapei de reducere a durerii si a tumefactiei. In faza de reabilitare, in vederea imbunatatirii mobilitatii si flexibilitatii, sunt indicate urmatoarele practici: 3. Pentru primele 2 până la 7 zile după lezare puteți începe să miscati glezna drept, de sus în jos, fara a o rasuci inainte sau în afara. Acest lucru va contribui la creșterea si intarirea mobilității. Este indicat exercitiul atat cat durerea va permite. Încercați 2 seturi de 40 repetari în timp ce glezna este racita cu gheata și in pozitie ridicata. 4. Exerciții in sezut pe placa clătinată mai ales pentru o glezna care are un grad redus de mobilitate. Initial este indicata flexia plantara/flexia dorsala și apoi se trece la inversiune/eversiunea gleznei atat cat va permite durerea.

5. O data ce umflarea și durerea se diminueaza puteți începe pentru a rasuci inainte si inapoi glezna (miscati talpile spre interior și în sus și de sus spre exterior). Acest lucru va stresa structurile lezate astfel încât fiti atenti la efort.

6. Intinderea muschilor gambei si tendonului lui Ahile de mai multe ori pe zi este important. Există un număr de metode care pot fi utilizate, inclusiv folosind o placă înclinată. Intinderea muschiului gastrocnemian Așezați piciorul să fie întins în spate și aplecati-va în față, asigurându-va călcâiul ținut în contact cu podeaua, în orice moment. Țineți întinderea de la 20 la 30 secunde si repetati de 3 ori. Se repetă de mai multe ori pe zi. Întinderea nu ar trebui să fie dureroasa. Un echipament bun pentru a ajuta la întinderea tendonului lui Ahile este o platformă speciala sau placa inclinata.

Intinderea muschiului soleus (micul muschi interior al gambei) Poziționați-vă ca in exercitiul de mai sus, dar flexati genunchiul din spate. Acest lucru va întinde muschiul soleus mai jos, de-a lungul piciorului. Din nou, țineți apăsat pentru 20 la 30 de secunde si repetati de 3 ori. Se repetă de mai multe ori pe zi.

Intinderea tibiala anterioara Stati cu degetele de la un picior pe podea pe partea exterioară a celuilat picior. Îndoiți piciorul ce poartă greutatea pentru a împinge cealalta glezna spre sol. Mentineti postura 20-30 de secunde, repetati de 3 ori și efectuati de mai multe ori pe zi.

In faza de reabilitare, in vederea intaririi articulatiei gleznei sunt indicate urmatoarele exercitii de intindere a gleznei: 6. Flexia plantara cu banda de rezitenta Folosind o bandă de reabilitare pentru rezistenta, îndreptați piciorul departe de corp înainte de a-i permite ca incet sa revina la poziția de repaus. Urmariti 10-20 repetari si 3 seturi, cu o scurtă perioada de odihnă între sesiuni. După ce acest exercițiu incepe sa scada in dificultate, puteti progresa la ridicarea gambei. Puteti repeta cu un genunchi îndoit pentru mușchiul soleus in jos spre zona gambei.

7. Dorsiflexia cu banda de rezitenta

Folosind o bandă de reabilitare trageti piciorul si degetele de la picioare în sus impotriva rezistenței și apoi din nou în jos. Realizati 10-20 repetari si 3 seturi, cu o scurtă perioada de odihnă între sesiuni. Acesta este un exercițiu important de intarire, cu toate acestea, nu este indicat efortul. Amintiți-vă ca va trebui să meargeti pe glezna, după sesiunea de întărire, asa ca nu obositi glezna. În timp, acest exercitiu poate duce si la dureri în partea tibiala anterioara.

8. Eversie și inversare izometrice (statice) Dupa ce durerea este eliminata, încerca exerciții care implică eversia și inversiunea pentru a ajuta la intarirea muschilor ce controleaza acțiunea de "rotire" la nivelul gleznei. Izometric înseamnă că nu există nicio mișcare la nivelul articulatiei pe parcursul exercițiului. Un partener sau terapeutul poate oferi rezistenta cu mainile, sau folositi un perete sau un picior de scaun. Pentru eversie atletul ar trebui să încerce să opreasca glezna împotriva rezistenței. Pentru inversare, miscarea este spre interior, împotriva rezistenței. Mențineți timp de 5 secunde, odihniti timp de 3 secunde si repetati inițial de 3 ori și creșteti treptat până la 10 ori. Cum puterea se întareste, acest exercitiu poate fi extins cu ajutorul unui partener sau al unui terapeut într-o acțiune mai dinamică in care terapeutul mișca mâinile împotriva gleznei pentru a preveni mișcare.

9. Inversiunea excentrica cu rezistenta Acest exercițiu este deosebit de important în a ajuta la prevenirea recidivarii. Atletul încearcă să reziste la incercarea terapeutului de a trage de laba spre exterior. Acesta practica intareste muschii care stabilizează glezna in punctul în care s-ar produce injuria ligamentara.

10. Ridicari ale gambei Acest exercițiu va întări mușchii gambei (Gastrocnemius și Soleus). Ridicati-va sus-jos pe degetele de la picioare într-o mișcare lină. Ar trebui să progresati destul de repede cu acest exercitiu, dar obiectivul este de 3 seturi a cate 10, pe care puteti face combinatii, ce câteva ori, în fiecare zi. O dată ce sarcina s-a ușurat, începeti efectuarea antrenamentului numai pe un picior. Acest exercitiu se va simti mult mai greu, așa că începe cu repetari putine și creșteti treptat. Puteți efectua, de asemenea, aceste exercitii pe un prag care permite călcâiului sa cada dincolo de nivelul pragului. Ca exercitii functionale pentru etape avansate ale reabilitarii entorselor, pot fi folosite: 11. Fandarile Fandarile pot fi folosite pentru a îmbunătăți echilibrul și puterea la nivelul articulatiei gleznei.Stati cu piciorul lezat în fața celuilalt, degetele de la picioare înainte. Îndoiți spatele genunchiului înapoi, în jos, spre podea, păstrând spatele în poziție verticală. Opriți-va chiar înainte ca genunchiul sa atinga solul și împingeți-va înapoi. Începeți cu un număr mic de repetari, cum ar fi 2 seturi de 10 și creșteti treptat. Acest exercițiu poate creste in dificultate, efectuand fandari in mers, caz în care înaintati de la o fandare la alta.

12. Mers saltat Mersul saltat va consolida mușchii gambelor si va îmbunătăți echilibrul la nivelul gleznei. Puneti un picior in fata ceuluilalt si ridicati-va pe vârful degetelor de la picioare. Balansati piciorul din spate inainte si ridicati-va pe degetele de la picioare din nou. Repetați acest mers prin cameră.

13. Exercitii cu mini obstacole Mini obstacolele sunt foarte bune pentru reabilitarea, in stadiu avansat, a entorsei gleznei. Sariti, topaiti si aplecati-va peste obstacole. Asigurați-vă că mergeți înainte și în lateral pentru a testa cu adevărat glezna.

14. Exercitii de agilitate cu scara Alergati printre treptele scarii, încercând să miscati picioarele printre trepte cât mai repede posibil. Apelati la un antrenor sau partener să strige schimbări de direcție pentru a imita o situație de joc.

15. Exercitii specifice sportului pe care il practicati Practicati exerciții utilizate în antrenamentul sportiv specific. Incepeti a le face încet și sub control. Treptat ridicati nivelul ritmului și al concurenței până ce reveniti la forma completa de antrenament.

Bibliografie: Wolfe, MW, et al. "Management of Ankle Sprains" Am Fam Physician 2001;63:93-104. Osborne MD, Rizzo TD "Prevention and treatment of ankle sprain in athletes" Sports Med. 2003;33(15):1145-50.