Suzanne Dye Un Gest Tandru

c ^ o m a n c e

SUZANNE DYE

Un gest tandru

OPERATION: BABY by Suzanne Dye

Tehnoredactor: DOINA CALIN C o rectoriG eorgeta Toma Sanda Vidrighin

ISBN 973-95063-7-4

Un gest tandru

CapitotuC unu Lexie Barret se scufunda Tnca un centimetru Tn apa cu parfum de iasomie, plina de spuma, care umplea cada din casuta de Tnchiriat a surorii bunicii ei. Asta era viata adevarata, se gTndi ea. Pace §i lini§te, §i Tntreaga vara numai pentru sine. Planurile ei aveau sa mearga perfect. Cu ochii Tnchi§i, se scufunda de tot Tn apa, udTndu-§i parul, dupa care se ridica din nou, cu apa §iroindu-i pe fata §i peste pleoape. I§i Tndeparta pa­ rul ud de pe frunte §i deschise ochii, ca sa se Tntinda dupa sticla cu apa minerala rece de ITnga cada. Lua o Tnghititura generoasa §i T§i lasa pleoapele sa se Tnchida din nou, permitTnd propriilor gTnduri sa se Tndrepte iar spre descrierea pe care o avusese Tn

V

Suzanne Dye minte toata dupa-amiaza. Descrierea tatalui copilului ei. Trebuia sa aiba parul lung, hotarT ea, cu tot luciul fantastic al ebonitei. Ochi alba§tri, uimitori prin claritatea culorii lor. Tnalt, bineTnteles - T§i continua ea gTndul cu picioare lungi §i zvelte, deasupra carora sa se gaseasca un abdomen ferm §i musculos, un piept puternic §i umeri largi. Bratele lui aveau sa o tina strTns §i sa o faca sa se simta Tn siguranta. Sa simta ca el nu ar parasi-o niciodat§. Buzele lui Lexie se curbara Tn sus, Tn timp ce imaginatia ei continua sa lucreze. Va avea o piele neteda, bronzata, adauga ea Tn gTnd. Piele care sa miroasa a mosc §i a masculinitate. §i buna de sarutat. Ceea ce o facu sa se gTndeasca la buzele lui - pline §i largi, gata sa rTda oricTnd. Gropite. ,Asta e, se gTndi ea. Trebuie sa aiba gropite adTnci, pe amTndoi obrajii.“ §i va fi mai frumos decTt pacatul, atTt de frumos, TncTi sa topeasca orice femeie. Dar el o va dori pe ea - Lexie Barret - §i numai pe ea. Lexie abia se abtinu sa nu rTda de Tntorsatura ciudata a gtndurilor ei. Deschise ochii §i privi fix tapetul cojit, cu model floral, de pe peretele baii. Din nefericire, T§i aminti ea, chestionarul de la clinica unde avea intentia sa fie inseminata artificial probabil ca nu avea patratele Tn care sa-ti poti trece preferintele pentru majoritatea calitatilor pe care tocmai le enumerase. Trebuia sa se obi§nuiasca de pe acum cu gTndul V

CO

Un gest tandru acela, Tnainte sa se duca la a doua programare, dnd urma sa completeze chestionarul pentru dona­ tor. Lua Tnca o sorbitura din apa minerala rece. „Ei bine, ajunge cu visurile“, se dojefii singura. Daca va continua a§a, avea sa ajunga sa doreasca modelul masculin complet, cu singe cald, Tn marime naturala, al tatalui in persoana. largasirea unui barbat era un lucru la care Lexie renunjase. Sau, oricum, la gasirea barbatului potrivit. Era hotarTta sa se multumea'sca doar cu ni§te calitati seci,, calculate cu calm, pentru procedura §tiintifica de alegere a unui donator anonim, care sa o ajute sa procreeze un copil. , Puse sticla de apa minerala pe podea §i T§i lasa capul mult pe spate, sprijinindu-l de marginea rece de portelan a cazii antice, cu picioare Tn forma de labe. Da, T§i reaminti ea, privind fix spre tavan, renuntase la barbati. . Nu mai exista cale de intoarcere. l§i parasise deja slujba de profesoara, T§i mutase bunurile din apartamentul micut Tri care locuise timp de opt ani de cTnd absolvise colegiul - §i se mutase definitiv.Tn ora§elul Blossom, din Geocgia. §i totul, numai ca sa aiba un copil. Bineinteles, faptul ca voia sa aiba un copil era micul detaliu pe care reu§ise sa uite sa-l spuna, atunci cTnd ii comunicase matu§ii ei ca voia sa vina sa locuiasca in Blossom. Lexie dezvaluise doar acea parte a adevarului

v_________________

Suzanne Dye

referitoare la faptul ca, dupa opt ani Tn §coala unui ora§ mare, T§i dorea mediul mai putin stresant al unei §coli elementare dintr-un ora§el. Ida Barret fusese extaziata auzind ca nepoata ei voia sa vina sa locuiasca Tn ora§ul ei provincial. Casuta de Tnchiriat de ITnga casa victoriana imensa a Idei se eliberase de curTnd, dupa cum Ti comunicase ea lui Lexie. Chiria§ii nu se prea Tngramadeau Tntr-un loc ca Blossom, la patruzeci §i cinci de minute de Atlanta, a§a TncTt nu se anuntase Tnca nici un eventual amator pentru Tnchiriere. Ar fi fost atTt de incTntata ca Lexie sa vina acolo. AtTt de TncTntata, se gTndi Lexie, coborindu-§i privirea spre degetul de la picior, pe care -1 scosese din apa §i-l TnvTrtea prin spuma de sapun, TncTt nu o vazuse deloc, de la sosirea ei,Tn acea dupa-amiaza. Casuta era descuiata, bineTnteles. Toata lumea lasa u§ile descuiate In Blossom, un obicei pe care Lexie TI adopta imediat, de cTte ori venea Tn ora?el, in ciuda educatiei ei de ora§eanca §i a obi§nuitei paranoia a ora§elor mari.■ .Blossom era atTt de linijtit, un loc atTt de sanatos, TncTt nu avea ro stsa-ti faci griji Tn legatura cu Tncuiatul u§ilor. AvTnd mai putin de trei sute de locuitori permanent!, toata lumea cuno§tea pe toata lu­ mea - §i aveau grija §i tineau unii la ceilalti. Pe scurt, Blossom era locul ideal pentru cre§terea unui copil. Verile petrecute de Lexie la Ida fusesera, dupa parerea ei, viafa cea mai idilica ce putea V

Un gest tandru exista. Zilele lungi, umede, pline de limonada la gheata pe balansoarul de pe veranda din spate, culesul florilor pe paji§te, plimbarile prin padurile Tnmiresmate de pini Tnalti ?i balacelile Tn apa limpede §i lene?a a pTrlului. §i curn se Tndragostise de... Lexie T?i opri gTndurile, ca §i cum ar fi apasat un Tntrerupator. Nu putea - nu trebuia - sa piarda nici o secunda gTndindu-se la el. Simplul fa'pt ca se Tntorsese Tn Blossom, ca acea casa Tn care locuise e l cu mama lui, cu multi ani Tn urma, era vecina cu cea a Idei - nimic din toate acestea nu Tnsemnau ca trebuia sa se gTndeasca la el. Elsa Reed nu mai locuia Tn casuta aceea galbena, iar Lexie nu-l mai vazuse pe e l de cinci ani. El nu era altceva decTt un fragment sfarlmat al copilariei ei naive, la fel ca §i ideea ca ar putea gasi, Tntr-o zi, un barbat care sa o tina strTns, Tn siguranta §i lini§te. Un barbat care sa nu o paraseasca niciodata. Era clar ca acel barbat nu fusese el. Lexie clatina din cap, Tnchise ochii §i T§i sprijini capul de marginea cazii, schimbTnd Tn mod inten­ tional §irul gTndurilor ei tradatoare. Nu venise Tn Blossom ca sa se gTndeasca la trecut. Ora§elul era suficient de aproape de clinica din Atlanta ca sa-i permita sa se duca acolo de cite ori era nevoie ca sa-?i atinga obiectivul, §i totu?i su­ ficient de departe ca sa scape de ritmul Tnnebunitor al ora§ului mare. Aid putea crea o lume sigura - pentru r~

V

1

Suzanne Dye pentru copilul ei. Lexie se scufunda §i mai mult Tn culcu§ul cald al cazii, simtind mTngTierea fierbinte-a spumei care Ti acoperea sTnii goi. Lini§tea casei o Tnconjura, Tntrerupta doar de zgomotul slab produs de spargerea balona§elor parfumate. Deschise ochii. Se ridica, apa §iroindu-i pe umeri, asaltul brusc al aerului rece asupra pielii ude facTndu-i sfTrcurile moi sa se Tntareasca. Sunetul acela! O u§a? Urma scTrtTituI famib'ar al placilor de lemn ale podelei. Ida. Lexie se relaxa. Pentru o clipa reactionase ca §i cum s-ar fi aflat Tn apartamentui ei din Atlanta. Acolo, un sunet nea§teptat ar fi facut-o sa se repeada la telefon sau sa se ascunda. Nu se simtise niciodata absolut Tn siguranta Tn ora§, Tn ciuda securitatii oferite de portile complexului Tn care se afla apartamentui ei. Dar aici, sunetul nu putea Tnsemna decTt ca Ida se Tntorsese din locul Tn care disparuse toata dupaamiaza. Lexie privi spre u§a deschisa a bail, a§teptTnd. - STnt aici, striga ea Tncet. Se scufunda Tn lini§te Tn caldura alinatoare a baii. Auzi din nou geamatul podelei de lemn, Vazu umbra Tnainte sa-l zareasca pe el. §i atunci tipa. Cameron Reed se retrase rapid din baie, tragTnd §i clanta veche de sticla, pentru a acorda o oarecare intimitate femeii dinauntru. Auzi clipocitul apei §i V



Un gest tandru apoi clinchetul Tncuietorii u§ii. Da, ea voia intimitate. Un zTmbet mic curb? bu­ zele barbatului. Dar, binemteles, el vazuse deja tot ce era de vazut. Nu azi, desigur. Trecusera cinci ani de atunck Dar timpul tocmai disparuse, tn acea secunda fulgeratoare cTnd ochii lui o zarisera pe Lexie Barret, holbTndu-se la el, cu ochii ei mari §i caprui plini de teama. In acea secunda scurta, el observase linia senzuala a gTtului ei, panta catifelata a umerilor netezi §i mugurii fermi ai sfnilor, ie§ind deasupra apei pline de spuma. „Sexy Lexie", cum fi spunea el. Asta se TntTmpla pe vremea cTnd el-ar fi intrat in cada, ITnga ea. §i ar fi facut dragoste cu fiecare centimetru erotic §i umed al corpului ei TncTntator... Tnghiti Tn sec, viziunea lui Lexie cea matura TnvTrtindu-i-se ametitor Tn cap. Nu se schimbase. Oricum, nu fizic. Poate ca era chiar mai frumoasa. Asta era posibil, recunoscu el. Cameron T§i sprijini capul de peretele holului micut al casutei. Inchise ochii, cople§it brusc de amintirea dorintei care Ti tensiona.intregul corp. Dupa toti acei ani, ea avea Tnca acela§i efect asupra lui. Instantaneu. Intens. Deschise ochii. Ce cauta ea acolo, in casuta? Pentru moment, era sigur de un singur lucru. Lexie nu-l recunoscuse. De fapt, TI privise cu frica, ca §i cum ar fi fost un strain care-i invadase casa. GTndul acesta ar fi putut sa-l faca sa rTda, dar reali-

Suzanne Dye

tatea lui era prea dureroasa, era prea clar cit de mult ge despartisera vietile lor, de cind... ... De cTnd el Tncercase sa uite. O sarcina Tn care nu avusese Tnca succes. O sclndura a podelei scTrtTi din nou sub picioarele lui, cTnd se Intoarse spre u§a baii. Deschise gura ca sa o strige, dar se opri. Auzise zgomotul slab al unei ferestre ridicate. Ce facea Lexie? Cameron trecu din hoi Tn bucatarie §i ie§i pe u§a din spate. Fu Tnvaluit Tn aerul proaspat §i cald de iunie, plin de parfumul greoi al caprifoiului. Se uita dupa coltul casei. Lexie, Tnfa§urata Tntr-un prosop subtire care Ti ajungea doar pTna la coapse, I§i trecuse un picior zvelt peste pervazul ferestrei. * Se uita spre strada, ca §i cum ar fi vrut sa vada daca trecea cineva, Inainte sa continue sa iasa pe fereastra. Parul negru §i des Ti cadea pe spate, Tntr-o revarsare uda. ' Cameron o privi Tn tacere, cu curiozitate, cum T§i trecea peste pervaz §i celalalt picior §i se Iasa Tn jos pe metrul care o despartea de iarba moale. Apoi porni spre ea, mic§orTnd distan^a dintre ei cu pa§i mari, . O prinse de umar §i o trase spre el, Tn timp ce simturile lui se luptau sa mentina un echilibru sanatos Tn fata asaltului parfumului ei dulce, a parului cTrliontat §i ud, a pielii catifelate de sub degetele lui. i§i Iasa mTna sa cada cTnd ea se roti spre el, cu o §uvita subtire prinsa Tntre buze. In ochii cafenii ca-

Un gest tandru tifelati, fulgera o urma de team a fi apoi Tn ei t§i croi loc recunoa§terea. - Ce crezi ca faci? o Tntreba el, cu o voce mai aspra decTt avusese intentia. Lexie Tntredeschise gura u§or. - Cameron? §opti ea. MTna cu care tinea prosopul albastru, pufos, T§i slabi strTnsoarea §i acesta aluneca, dezvaluind um­ bra vaii dintre sTnii ei. Lexie T§i ridica prosopul cu o mi§care brusca, ochii ei parasindu-i pe ai lui C a­ meron doar pentru o secunda, dupa care se Tntoarsera la ei. Se holba la el, ca §i cum nu i-ar fi venit sa creada ce vedea. - Ma bucur ca m-ai -recunoscut, replica el. In sfTr§it, adauga el rece, fara sa se poata abtine, egoul lui fiind deranjat de faptul ca ea nu TI recunoscuse, mai devreme. Dar Tmi pare rau ca te-ai simtit obli­ gate sa sari pe fereastra ca sa ma eviti. Lexie simtea Tn piept bataile puternice ale inimii. I se parea ca bate atTt de tare §i de zgomotos, TncTt nu-i venea sa creada ca nu o auzea §i Cameron. Team a care-i facuse pulsul sa o ia la goana era, produsa de stTnjeneala, surpriza §i mai era ceva, ceva ce ea nu putea - sau nu voia - sa defineasca. Team a o putea Tntelege. Imaginea unui barbat Tn pragul u?ii baii transmisese un mesaj instantaneu de groaza creierului ei. Nu observase trasaturile barbatului, ci numai faptul ca acesta, categoric, nu era Ida. Tot ce reu^ise sa gTndeasca din acea secunda

Suzanne Dye era ca trebuia sa iasa din casuta, §i repede. ScTrtiitul pardoseiii din hoi Ti spusese ca barbatul se afla Tnca acolo. Fereastra paruse singura cale de scapare logica, Tn tensiunea acelor momente. §i se facuse de ris, Tn fata lui. Cam eron. Realitatea de neevitat a prezentei lui fu gata sa o faca sa se repeada Tnapoi pe fereastra bciii. E l era acolo, Tn Blossom. l§i Tnabu§i risul isteric care am eninta sa izbucneasca la suprafata. Nu numai ca era Tn Blossom. Cu o clipa Tnainte fusese Tn baia ei. - De ce nu-mi spui ce crezi tu ca faci? riposta ea la Tntrebarea lui anterioara. Tu e§ti cel care mi-ai invadat intimitatea. M-ai^Speriat de moarte, TI acuza ea. Amintirea a ceea ce probabil ca vazuse el Tn acea clipa petrecuta Tn baie Ti trimise un val de caldura §i ro§eata Tn obraji. Nu-I mai vazuse pe Cameron de cinci ani. I§i imaginase, Tn momentele rare de slabiciune, ce ar fi Tnsemnat sa-l vada din nou. Dar Tn nici una dintre acele Tnchipuiri nu sarise pe fereastra de la baie, complet dezbracata, cu excepjia unui prosop. - Imi pare rau ca te-am speriat, spuse Cameron, regretTnd sincer momentul de groaza pe care i-l provocase. - Bine. Lexie TI privi fix, apoi T§i coborT ochii spre picioarele ei gogle. Urmara cTteva secunde stTnjenitoare de tacere, sparta doar de ciripitul pasarilor. V

U n gest tandru r

-

C

t§i strTnse prosopul protector “n jurul corpului, dupa care T§i ridica, ezitTnd, privire.j spre Cameron. Descoperi ca ochii lui alba§tri Ti cercetau cu atentie fata, ceea ce o facu sa simta instantaneu valuri de caldura Tn Tntregul corp. , ' Uitase d t de mult trebuia sa-§i ridice ochii ca sa-l priveasca pe Cameron. §i atunci T§i aminti totul postura lui non§alanta, umerii putemici, fata pe'care apareau atTt de des expresii indescifrabile §i parul negru §i lucios, priri care T§i trecuse de atTtea ori degetele. §i acei ochi alba§tri ca oceanul - fascinanti prin intensitatea lor. Genunchii Tncepura sa-i tremure la realizarea faptului ca o parte ascunsa, viscerala, a corpului ei Tnca TI dorea. Cameron zTmbi. In fiecare obraz Ti aparu cTte o gropita. - Poate ca ar trebui sa o luam de la capat, sugera el. Lexie tresari. Gropite. Ochi alba$tri. Par negru. - Asta nu se Tnttmpla cu adevarat, spuse ea, trecfnd pe ITnga el §i TndreptTndu-se spre spatele casei. - Lexie, a§teapta. Cameron Ti atinse din nou umarul, facTndu-i pielea goala sa se Tnfioare. Lexie se opri §i se TnvTrti pe 19 c. RidicTndu-§i din nou privirea spre el, simti cum inima Ti cazu Tn stomac cu o bufnitura rasunatoare. Tn toti anii aceia, crezuse ca §i-l §tersese din suflet. §i, totu§i, iata-l acolo, tatal copilului ei.

GD

Suzanne Dye Tatal pe care-1 descrisese Tn imaginatia ei, cel putin. Cameron avea toate calitatile pe care le ce­ ruse ea, atunci cTnd T§i imaginase barbatul ideal care sa fie tatal copilului ei. Aproape toate calitatile. Cea referitoare la un barbat care sa nu o paraseasca niciodata era evi­ dent ca nu se potrivea Tn acest caz. Fu cuprinsa de furie fata de slabiciunea §i tradarea fanteziilor propriului con§tient. O revarsa asupra lui Cameron. - Ce cauti aici? TI Tntreba. Nu mai locuie§ti Tn ora§ul asta. Nu ma a§teptam sa te vad, la Tntoarcerea aici. Cameron Ti zTmbi, abia reu§ind sa-§i TnfrTneze un hohot de ris, la vederea expresiei ei scandalizate. Fulgerul din ochii ei i se parea atragator... §i senzual cumva. - Ar trebui sa te aleaga Tn Comitetul de primire a vizitatorilor. - Nu mi-ai raspuns la Tntrebare. - Dar tu cTnd ai raspuns la a mea? riposta el, TnaltTndu-§i o sprTnceana. ' Lexie ofta zgomotos. • - STnt sigura ca nu ai uitat ca sora bunicii mele locuie§te aici, spuse ea, fortindu-se sa pastreze un ton uniform. Dar tu? §tiu ca mama ta... Imi pare rau pentru mama ta, Tncheie Lexie stTnjenita. A§tepta raspunsul lui, strTngindu-§i cu puture prosopul Tn jurul corpului. Elsa Reed murise cu doi ani Tnainte, la putin timp dupa ce se mutase Tn M a­ con, ca sa-§i deschida propriul salon de frumusete.

V

Un gest tandru Lexie aflase asta de la Ida. Fata lui Cameron paru sa se tensioneze pentru o clipa, dupa care se relaxa, cu efort - Multumesc, spuse el. Trecura citeva clipe §i Lexie simti ca e1 se distanta de subiectul legat de mama lui. - Arati bine, Lexie, zise Cameron Tn cele din urma, ochii lui alba§tri examinTnd-o cu o apreciere apatica. Lexie se Tncrunta, deranjata nu numai de caracterul intim al evaluarii lui, dar §i de raspunsul imediat al pulsului ei. - Deci... ce cauti aici? Tntreba ea brusc. El ridica din umeri, acea mi§care simpla atragtnd Tn mod inexorabil privirea lui Lexie spre pieptul lui, sub tricoul alb, subtre, pe care-l purta. §tia ca sub acel tricou se aflau 'cTrlionti rasptnditi de par negru §i pielea neteda. Inainte, Ti placea sa-§i lipeasca obrazul de piep­ tul lui, ascultTndu-i bataile constante ale inimii..§tia cTt de lente pareau atunci cTnd el dormea §i, totodata, cTt de tunatoare erau dupa ce faceau dragoste. ]§i-Tntoarse din nou privirea spre fata lui Cam e­ ron §i ro§i cTnd vazu Tntelegerea din ochii lui. Acei ochi alba§tri, vioi, Ti spuneau ca el §tia unde alunecasera gtndurile ei, §i ca nu-l deranja absolut deloc. De fapt, parea-sa se amuze de momentul ei de distragere. Cameron zTmbi, relevTnd o linie de dinti albi, regulati, Tmpreuna cu o noua imagine fasci-

V

Suzanne Dye nanta a gropitelor lui. - Ei bine? insista ea cu raceala, hotarita sa recl§tige controlul asupra discutiei. §i asupra glndurilorei. - A§a e, spuse el. Voiai sa afli ce caut aici. T§i inclina capul §i Ti Tnfrunta privirea. Cameron T§i dadea seama ca Tncerca sa prelungeasca, Tntr-un fel, conversatia. Senzatia de tulburare - §i senzualitate amintita - dintre ei i se parea extraordinar de amuzanta. Se a§teptase ca aceasta vacanta impusa sa fie doar timp pierdut §i plictiseala, un timp ce ar fi putut fi petrecut mult mai bine prin munca. Asta pTna in momentul cTnd daduse peste Lexie, In baie. - Da? insista Lexie, atragtnd din nou atentia barbatului spre mi§carea buzelor ei roz pline. Lexie simtea cum parul fncepea sa-i Tnghete. Daca nu §i-l usca curTnd, avea sa arate ca o vrajitoare. - Ce-ai zice de un raspuns direct, Cameron? insista ea. - Nu am voie sa-mi iau o vacanta in batrinul meu ora§ natal? Tntreba el, ridicTnd din nou din umeri. Sint aici pentru o simpla perioada de recreere, Lexie. SfTr§itul misterului. ’ -T n Blossom? . Vocea ei devenise brusc ascutita. Cum putea soarta sa fie atTt de cruda? . - Unde altundeva? Cameron arunca o privire drumului lini§tit, ierbii

Un gest tandru verzi, nucilor plini de frunze §i gardului verde din spate, cu lujerii lui cataratori, de caprifoi. Privirea lui se opri pentru cTteva clipe lungi asupra hamacului care se legana lene§ Tntre doi copaci Tnalti, Tn curtea din spatele casei Idei. CTnd editorul lui insistase ca el sa-§i ia doua luni libere, pentru odihna, sau,- daca nu, sa-?i prezinte demisia, primul loc la care se gTndise, singurui loc, de altfel, fusese Blossom. „§i Lexie", adauga Cameron Tn gTnd, pe nea?teptate. Inghiti Tn sec. In timp ce-?i muta privirea de la hamac la ochii negri ai lui Lexie, fu izbit de posibilitatea ca undeva, Tn adtncul sufletului, el sperase ca o va TntTIni, Tn Blossom. Inspira rapid, TncercTnd sa se calmeze. Tndeparta acel gTnd. Simpla idee ca venise Tn Blossom ca sa o vada pe Lexie era ridicola. Lexie locuia Tn Atlanta. - §i tu e§ti tot Tn vacanta? o Tntreba. - Nu. M-am mutat Tn Blossom. Astazi, de fapt. Abia am ajuns aici. Instalatia de aer conditionat a ma§inii §i-a dat duhul pe drum. Tmi era cald, a?a ca am hotarit sa fac o baie... Se Tntrerupse, realizTnd ca exagera cu explicatiile, din cauza nervozitatii. i§i aminti ca nu ea era cea care trebuia sa dea explicatii. - Dar tu ce cauti Tn casuta Idei? Cameron T?i T m p reu ^ sprTncenele negre fi T?i Tnfipse mTinile Tn buzunarele din fata ale pantalonilor scurti.

Suzanne Dye - A§ putea sa te Tntreb acela§i lucru, spuse el, Tntr-un tTrziu. Frustrarea Tncepu sa urce din nou pe §ira spinarii lui Lexie. Cameron fusese Tntotdeauna atTt de imposibil? - De ce nu poti niciodata sa dai un raspuns simplu? striga ea. Las-o balta. Nu-mi pasa ce cauti aici. O sa consider ca ai trecut sa arunci o privire casutei, Tn amintirea vremurilor de-demult. Se Tntreba daca privirea aruncata de el sinilor ei putea fi trecuta Tn aceea§i categorie, apoi respinse gTndul ca fiind irelevant. Sau, cel putin, Tncerca sa o faca. - Odihna placuta. Daca te plictise§ti, exista o multime de hoteluri pe autostrada. ZTmbi §i Tncheie: -In A lta n ta . Se TnvTrti pe calcTie, intentionTnd sa intre Tn casa §i sa se Tmbrace. Cu cTt statea mai mult timp Tn fata lui Cameron doar Tntr-un prosop, cu atTt se simtea mai ridicola. - Daca nu ne mai vedem, la revedere, Ti arunca lui Cameron, peste umar. ' §i ar fi fC>st perfect daca nu-l mai vedea nicio­ data, tot restul vieti, adauga ea Tn gTnd. - Cinci ani e o perioada lunga ca sa fii Tnca suparata, Lexie. Cuvintele rostite cu o ^ o c e bITnda o facura sa Tnghete. Se rasuci din nou cu fata spre Cameron, care statea sub un nuc, cu ni§te ochi indescifrabili.

V

Un gest tandru -r Nu sTnt suparata, riposta ea, §tiind chiar Tn timp ce rostea cuvintele ca era o minciuna. Simtea o nota de enervare la gTndul ca el o citise atTt de repede. §i din cauza ca ea nu-l putea citi deloc, - Oricum, nu Tn legatura cu trecutul, adauga re­ pede, Tn aparare. Ai uitat ca ai dat buzna peste mine, Tn baie? - Nu, n-am uitat cpmplet asta, spuse el. Dar eu n-a§ zice cS am dat buzna. ' - Nu aveai ce cauta... - Tu mi-ai strigat sa intru. - O strigam pe Ida. Adica, eu credeam ca este Ida. Inainte sa ma sperii de moarte. Cameron se apropie de ea, parfumul ei dulce §i sexy umplfndu-i din nou simturile. In creierul lui aparu dorinta inexplicabila de a o saruta. - Nu am vrut sa te sperii, spuse el cu bITndete, Lexie rSmase Tnghetata, privindu-l cum se apropia. Era atTt de aproape acum, TncTt simtea mirosul de mosc al after-shave-ului §i Tncarcatura electrica a prezentei lui. T§i amintea mult prea bine ce simtea atunci cTnd el o atingea, cTnd T§i lipea gura de a ei| j invadTnd-o Tnfometat. In ea se aprinse dorinta ?i rea-. ! iiza, dintr-o data, ca, daca el ar fi Tncercat sa o sarute,. nu ar fi avut taria sa i se opuna. - Trebuie sa ma Tmbrac, zise Lexie, cu o voce slaba. Pulsul lui Cameron se Tnteti, cTnd T§i dadu seama ’ cTt de putin mai avea pTna sa o cuprinda Tn brate §i i V,

Suzanne Dye sa o sarute pTna uitau amTndoi de tot. Ce Dumnezeu fl apucase? „Lexie“, T§i raspunse singur. - Lexie? Ea a§tepta. - Ai de gind sa-ti faci un obicei din a face baie in casuta? ■ Trasaturile ei frumoase fura traversate de o Tncruntare. I§i arunca pe spate o §uvita de par care Ti cazuse Tn fata, peste umar. - S-ar putea, raspunse ea. Ce-I interesa pe el asta? - De ce? se forta sa Tntrebe cu calm. - Ma Tntrebam doar, spuse el. O sa'm a anunti Inainte, da? Asta daca nu vrei sa dau buzna din nou peste tine, accidental. Tncruntarea lui Lexie se accentua. - Nu vad cum ar fi posibil asta. Se Tntreba daca i se parea ei, sau conversatia dev^nea cu adevarat din ce Tn ce mai ciudata? - Ei bine, cum o sa locuiesc aici Tn urmatoarele doua luni, a§ spune ca exista o posibilitate destul de mare sa dam unui peste altul, Tn baie. O sa tin fereastra deschisa pentru tine. Ce zici? Cameron auzi cum respiratia lui Lexie deveni precipitata. Nu-§i dadea seama exact ce cauta Lexie Tn casuta, dar era sigur de un singur lucru. Ea nu §tia ca Ida Ti promisese lui casuta pe durata verii. - Ce vrei sa spui? I Vocea ei suna gTtuita, cu mTnia plutind foarte aproape de suprafata. Tn ochii de culoarea mieril se

Un gest tandru vedea netncredere §i iritare. §i o sctnteie care se aprindea mtotdeauna, atunci cTnd Lexie era gata de bataie. lar daca §tia cineva cum arata Lexie cTnd era gata de lupta, atunci el era acela. Avusesera destul de mult parte de asta, spre sfir§it. - Vorbesc despre casuta, Lexie, raspunse el calm. Am sunat-o pe Ida acum citeva zile §i am facut un aranjament. Eu stau aici urmatoarele doua luni §i ma ocup de cTteva reparatii §i modificari minore. - La naiba.

V.

Suzanne Dye

CapitoCuCdoi Cameron se Tncrunta, surprins de reactia hotarita a lui Lexie fata de declaratia lui ca urma sa stea Tn casuta. - Casuta are nevoie de reparatii, Lexie. Poti vedea asta chiar §i la o inspectie sumara. - Eu m-am mutat aici, Tn aceasta dupa-amiaza, TI Tntrerupse ea sec. Ida nu putea sa-ti spuna ca vei sta aici. Mi-a promis-o acum cTteva saptamTni. Simtind cum prosopul aluneca, TI smuci Tn sus, ca sa-§i acopere mai bine sTnii. Faptul ca ochii alba§tri ai lui Cameron Ti urmareau fiecare mi§care nu o ajuta sa se calmeze. - Imi pare rau sa te dezamagesc, dar casuta e a mea, Ti spuse el cu amabilitate. Cel putin pentru doua luni, adauga zTmbind. Dupa aceea poti s-o iei. v----------------- ------------- - Q

T

} -----------------------------------^

Un gest tandru Ce generozitate, zise Lexie Tncruntindu-se. Dar eu nu cred ca se va TntTmpla asta. STnt sigura ca ai Tnteles gre§it. Cameron clatina din cap. - Pogte ca Ida s-a gTndit ca nu te va deranja sa stam amTndoi. Exista doua dormitoare. Ideea de a sta Tn aceea§i casa cu Cameron trimise ni§te valuri de nelini§te prin stomacul lui Lexie. Matu§a ei nu-i putea face una ca asta. Tncerca sa ignore urma de Tndoiala ce exista Tntr-un colt al mintii ei. Ida TI iubise Tntotdeauna pe Ca­ meron. Fusese Tn extaz atunci cTnd el se logodise cu Lexie §i aproape ca izbucnise Tn pITns cTnd se despartisera. Tncerca totodata sa ignore pTIpTituI dorintei inexplicabile pe care TI evoca perspectiva unei veri Tntregi petrecute atTt de aproape de el. -N u ! . Protestul exploda din gura lui Lexie. - Ida nu putea sa-ti Tnchireze casuta. Nu are sens. ' , Sentimentele ei de dorinta §i anticipare nu aveau sens. Ce se TntTmpla cu ea? Inima Ti batea cu putere, datorita unei dorinte negTndite, amestecata cu panica. Doar nu dorea ca el sa stea Tn casuta? Nu. T§i controla gTndurile. Era confuza, surprinsa, asta era tot. Cameron o privea fix, urmarind cu curiozitate amestecul de frustrare §i nelini§te care trecea prin ochii ei expresivi. Nu §tia ce se TntTmpla Tn ceea ce privea casuta, dar gTndul de a petrece doua luni

Suzanne Dye Tntr-o apropiere intima cu Lexie TI tulbura, pentru a nu spune mai mult. „Da, se gTndi el, vacanta asta va fi mult mai interesanta dectt credeam.“ Din strada se auzi motorul unei ma§ini. Cameron se rasuci §i o vazu pe Ida oprindu-§i B uick-ui verde, vechi, pe aleea dintre casuta §i batrTna ei casa victoriana. In spatele casei se afla un garaj separat, prea plin ca sa poti parca o ma§ina Tn el. Lexie a§tepta, cu o mTna plasata bataios Tn §old fi cu cealalta tinTndu-§i prosopul la piept. Privirea din ochii ei Tntunecati sugera ca el urma sa primeasca un perdaf din partea matu§ii ei. Amintindu-§i conversatia pe care o avusese cu Ida cu cTteva seri Tnainte, Cameron banu-ia ca Lexie avea sa fie dezamagita. Cel putin, a§a spera. Petecerea verii Tn casuta cu Lexie devenea din ce Tn ce mai tentanta, cu fiecare clipa. Ida coborT din ma§ina, cu o saco§a maronie de bacanie Tn mTna. Se Tndrepta repede spre ei, Tn timp ce continutul saco§ei se clatina precar. Cameron se gTndi ca nu se schimbase aproape deloc. Poate ca era putin mai Tncovoiata decTt §i-o amintea el, dar avea acela§i par argintiu, ondulat, aceia§i ochi alba§tri, sclipitori, aceea§i silueta dolofana §i pas vioi. - Lexie, scumpo! Ida T?i arunca bratul liber Tn jurul umerilor nepoatei ei §i o Tmbrati§a repede. , - Ce faci aici, acoperita doar cu un prosop, scumpo? -

V

Un gest tandru „Poti avea incredere Tn Ida ca trece direct la su­ bject'1, se gTndi Lexie. ’ - Eu... Tncepu ea sa explice, ridicTndu-§i privirea spre Cameron, stTnjenita. Acesta o privea cu sprTncenele ridicate §i cu o expresie rabdatoare, care sugera ca era la fel de interesat de raspuns ca §i Ida. §i ca nu avea de gTnd sa-i ofere nici un fel de ajutor. ' - STnt atTt de bucuroasa sa te vad, Ida, zise Lexie, sperTnd sa evite explicatia pe care o abandonase. - §i eu ma bucur sa te vad, scumpo, raspunse Ida, TncruntTndu-se Tn directia prosopului lui Lexie. Apoi se Tntoarse §i T§i Tndrepta atentia spre C a­ meron, Tmbrati§Tndu-l scurt. El o cuprinse pe batrina Tntr-o strTnsoare de urs §i o saruta, aducTnd o umbra de ro§eata Tn obrajii ridati ai Idei. - Arati chiar mai bine decTt Tmi aminteam, Ti spu­ se Cameron cu caldura, eliberind-o, privirea lui TndreptTndu-se, peste umarul Idei, spre Lexie. Aceasta se Tncrunta la el §i T§i Tndeparta privirea, buzele ei strTnse tradTndu-i iritarea. - Ida.. Tncepu Lexie. . - Nu-i a§a ca e un scump? ugui Ida, oferindu:i lui Cameron un zTmbet larg. . Apoi se Tntoarse spre Lexie §i adauga: - Ti-a spus? Sta Tn Blossom, pentru doua luni. Nu-i a§a ca e minunat? - STnt cople§ita, spuse sec Lexie. Acum, Tn legatura cu casuta...

Suzanne Dye - Va fi ca pe vremuri, cTnd erati amTndoi copii, izbucni Ida. Ochii ei alba§tri straluceau de entuziasm. - Cred ca aveti atTt de multe sa va povestiti. - Ida... - Te-ai instalat deja? Tntreba Ida. Trimise un nou zTmbet cald Tn directia lui C a­ meron, care Ti lua u§or sacul de bacanie de pe umar. - E§ti un dragu}, Ti spuse Ida, dupa care o privi din nou pe Lexie. Ai nevoie de ceva, pentru casuta? - Ce-ai zice de intimitate? zise Lexie, cu subTnteles. Ida o privi nedumerita. - Ida, nu Tnteleg ce se petrece aici. Mi-ai spus ca pot sta Tn casuta. Acum, Cameron zice ca §i lui i-ai spus acela§i lucru. - BineTnteles, casuta e a ta, scumpo, replica Ida lini?titor. Lexie T§i ridica barbia §i Ti arunca o privire rautacioasa lui Cameron. - Dar sTnt doua dormitoare, continua Ida. l-am promis lui Cameron ca poate folosi unul din ele. VazTnd expresia ?ocata a lui Lexie, adauga: - Doar pe durata verii, scumpo. - Doar pe durata verii! Ida, cum ai putut? Lexie era gata sa-§i scape prosopul, din cauza agitatiei. Era adevarat! ida Ti permisese efectiv lui Cameron sa stea Tn casuta. Nu-i venea sa creada. - Spuneai tot timpul ca e§ti nervoasa, la gTndul

V

Un gest tandru ca vei sta singura, replica Ida cu calm, aparent netulburata de izbucnirea nepoatei ei. M-am gTndit ca o sa te bucuri sa ai un colocatar. - Asta era Tn Atlanta, zise Lexie, fortTndu-se sa vorbeasca rar, Tn ciuda vitezei cu care Ti alerga sTngele prin vene. Nu-mi e teama sa locuiesc singura Tn Blossom. Cameron T§i drese glasul. - STnt sigur, interveni el. Se Tntoarse spre Ida §i continua: - Ar fi trebuit sa vezi cum a §ters-o pe fereastra, cTnd am intrat Tn casuta. Lexie se Tncrunta la el. Ida ramasese cu gura cascata. - De aceea e§ti aici doar Tn prosop, scumpo? Fata ei fu traversata de o Tncruntare Tngrijorata. Lexie ofta. - Nu am nevoie de un coleg de camera, Ti spuse Idei, ignorTnd conversatia referitoare la ie§irea ei umilitoare din baie. - Dar i-am spus deja lui Cameron ca poate sta aici. Trebuie sa se odihneasca, §tii. Are ordine stricte Tn privinta asta. Lexie T§i ridica privirea. - Atunci poate sa se odihneasca Tn alta parte. Eu nu stau Tn casuta cu. el. Cameron o privi cu atentie pe Ida, cautTnd vreun semn de slabiciune la batpna. Dintr-o data, petrecerea Tntregii veri Tn aceea§i casa cu Lexie devenise ceva important. Ida nici macar nu mentionase ca

--------- QD---- ^-----

Suzanne Dye Lexie va fi Tn Blossom, atunci cTnd o sunase ca sa o roage sa-i Tnchirieze casuta, dar acum, cTnd se afla acolo §i o vazuse pe Lexie, ?tia ca voia sa o vada mai mult. Nu mai existase nimeni ca ea Tn viata lui, Tn cei cinci ani de cTnd se despartisera. Comparase cu ea fiecare femeie pe care o cunoscuse §i constatase ca toate lasau de dorit. Doua luni cu Lexie puteau reprezenta o ocazie perfecta ca sa scape de amintirea ei obsedanta. Realitatea era cel mai bun mijloc pentru a distruge unvis. • - Nu am unde sa stau Tn alta parte, interveni Cameron, straduindu-se sa para cTt mai nefericit. i?i dadea seam a ca Ida era deja de partea lui, dar nu-l deranja sa-§i Tntareasca pozitia. - Lumea e plina de hoteluri, Tl informa Lexie. - Dar el are nevoie de odihna, draga, insista Ida. De multa lini§te §i pace. Se apleca spre Lexie §i adauga, Tn §oapta: - A fost foarte stresat. _ - Bine, spuse Lexie, ridicTnd din umeri. Atunci, eu o sa stau acasa la tine. PTna cTnd se elibereaza casuta. Nu avea intentia sa-l lase pe Cameron sa o Tnvinga. §i, Tn mod inexplicabil, posesiunea casutei devenise o competitie. Nu trebuia decTt sa a§tepte plecarea lui, T§i spuse. El avea sa piece Tn doua luni, iar casufa urma sa-i ramTna ei. PTna atunci, avea sa-l ignore. Nici o problema.' V

J

Un gest tandru - Oh, vai, spuse Ida rar, clatinmd din cap. Nu poti sta Tn casa cu mine, Lexie, draga. Pe buzele lui Cameron aparu un zTmbet vag. - Nu mi-am dat seam a ca o sa reactionezi a§a. Camera mea este singura din casa care mai are pat. Am facut §i eu renovari, §tii. Am Tnceput de la etaj §i amTndoua dormitoarele pentru oaspeti au fost complet golite. Vor mai trece cTteva saptamTni Tna­ inte sa fie din nou utilizabile. §i apoi am trimis ca­ napeaua la retapitat, a§a ca nu mai exista nici macar ea. Cuvintele ei aveau o nuanta de finalitate. ZvTrcolitul nervos al stomacului lui Lexie se potoli cu o bufnitura, Tnvins. Lexie realiza ca singura concluzie era aceea ca nu avea unde sa stea Tn alta parte, Tn afara de casuta. Renuntase la apartamentul ei din Atlanta §i avea prea puflni bani ca sa Tnchirieze un altul. Trebuia sa faca economii pentru copil §i pentru asigurarea de sanatate pe care trebuia sa o plateasca singura acum, dupa ce parasise sistemul §colar. . v Ida Ti promisese ca-i Tnchiria gratuit casuta. Nu-§i putea permite chiria §i cheltuielile de Tntretinere ale unui apartament. Era prinsa Tn capcana. Incerca sa ignore acea mica parte din ea care tresarise de entuziasm la perspectiva de a fi cu Ca­ meron. Creierul Ti spunea sa protesteze din nou, sa gaseasca un plan, orice, ca sa poata pleca din ca­ suta.

Suzanne Dye Timpul petrecut cu Cameron nu putea Tnsemna dectt o rena§tere a durerii pe care nu o uitase niciodata. A pasiunii pe care nu o uitase niciodata, §opti inima ei. - Va fi Tn regula, nu-i a§a, draga? Tntreba Ida plina de speranta. Se Tntinse §i o Tmbrati§a rapid pe Lexie. - Iar acum, ar fi mai bine sa ma due sa gatesc, zise ea zTmbind vesela, ca §i cum totul ar fi fost rezolvat satisfacator. . T§i lua saco§a din bratele lui Cameron. - Va a§tept pe amTndoi la cina, la §ase treizeci, spuse Ida, dupa care se Tndrepta spre gradina cu un pas energic. - Vrei dormitorul din spate sau pe cel din fata? Tntreba Cameron, cu solicitudine. Sau dormim amTn­ doi Tn acela§i? 1 - In acela§i? repeta Lexie, privindu-l fix. Chiar ca e§ti stresant. Ai Tnceput sa ai halucinatii. Se TnvTrti pe calcTie §i se Tndrepta spre u§a din spate, straduindu-se din greu sa-§i faca o ie§ire demna. Aceasta sarcina nu era u§urata de faptul ca era nevoita sa tina strins un prosop Tn jurul corpului. Sau de privirea arzatoare cu care o urmarea C a­ meron. - Ne vedem la cina, striga Cameron Tn urma ei. Lexie nu Tntoarse capul. Inauntru, se repezi Tn baie, iar imaginea cazii facu sa simta noi valuri de furie §i jena napustindu-se

Un gest tandru " ~ C

asupra ei. Inchise hotarlta u§a, fn spatele ei. Privind cada, vazu ca balona§ele spumoase disparusera, lasTnd Tn urma doar parfumul lor de iasomie. Baga mfna Tn apa ca sa goleasca baia, dupa care i§i lua apa minerala, remarcTnd totodata cTt de calduta era aceasta, Tn clipa Tn care atinse sticla. Turna ce ramasese Tn sticla la chiuveta §i o puse Tn co§ul de gunoi. Se qpleca spre oglinda de deasupra chiuvetei, TncruntTndu-se. I§i exa,mina parul lung §i Tncalcit, ale carui §uvite mai scurte din jurul fetei Tncepusera sa se onduleze. Sa se increteasca, mai bine zis. - Multumesc, Cameron, §opti ea. In minte Ti aparu fulgerator o amintire nea§teptata: Cameron spalTndu-i parul, Tn apartamentul lor din Atlanta. Lui Cameron Ti placea sa-i spele parul, iar ea se bucura de sentimentul de alinare produs de degetele lui. Nu o lasa niciodata sa §i-l usuce cu foenul, insistTnd ca prefera buclele naturale. §i cum, de obicei. Cameron continua spalatul parului cu o excitare lenta a restului corpului ei, Lexie nu avea niciodata tjmp pentru coafat. Se scutura iritata de forta acestei amintiri. Parea simtea mTinile putemice ale lui Cameron Tn parul ei, raspTndind flacari de dorinta. Privi Tn jiir, dupa foen, apoi T§i aminti ca acesta se afla Tn dormitorul din fata, cu hainele §i restul lucrurilor ei. Descarcase portbagajul ma§inii §i lasase majori< ^ 3 T >

:__ J

Suzanne Dye

>

tatea cutiilor Tn dormitor. Cutiile grele, care contineau partile computerului ei nu ajunsesera decTt pTna la intrarea Tn casa. Celelalte, cu carti §i articole de menaj, se aflau Tn camera de zi §i Tn bucatarie. Daca s-ar fi obosit sa ia Tn baie un set de haine, ar fi fost scutita de acea experienta umilitoare cu Cameron, se mustra singura. Dar, bineTnteles, nu avea de unde sa §tie ca-i.va revedea vreodata pe Cameron, §i cu atTt mai putin Tn acea zi, Tn baie. TinTnd Tnca prosopul strTns Tn jurul corpului, Le­ xie ie§i Tn hoi, cu urechile ciulite, ca sa sesizeze prezenta lui Cameron. Auzi o bufnitura fn partea din fata a casutei §i presupuse ca el T§i aducea lucrurile Tnauntru. . Traversa repede holul §i reu§i sa ajunga Tn dor­ mitor fara sa dea din nou ochii cu Cameron, fnchise u§a §i scoase un suspin de u§urare. Macar urma sa fie fmbracata, data viitoare cTnd trebuia sa-l Tnfrunte. Lasa prosopul sa cada ?i rascoli prin valiza, dupa care T§i trase peste cap o bluza roz §i Tmbraca o pereche de blugi alba?tri. Cautarea foenului se dovedi infructuoasa, a§a ca Tncepu demoralizata sa-§i pieptene TncTlceala cTrliontata. Spera ca el nu va crede ca-§i lasase parul a?a pentru el. Apoi se Tntreba daca va observa macar. Probabil ca nu, T§i spuse, aruncTnd pieptenele pe birou. Era evident ca era un barbat ocupat, dedicat carierei sale. Era stresat, spusese Ida. Avea nevoie de o vacanta. Nu e casatorit. GTndul Ti aparu Tn minte neche-

Un gest tandru

""S

mat. El nu mentionase nimic despre vreo sotie §i nu purta verigheta. §i era In vacanta singur, pentru odihna. Dar pe ea nu o interesa asta, T§i spuse Lexie. in definitiv, Cameron Reed nu era f4cut pentru Tnsuratoare. Ii dovedise prea bine asta, chiar ei. E§ecul reiatiei ei cu Cameron constituia punctui de plecare al lungului drum care o adusese acolo: inseminarea artificiala. Lexie se a§eza pe marginea patului, Impinglnd Intr-o parte un pachet cu haine. Nu mai iubise pe nimeni altcineva, tn afara de Cameron. Prin hotarTrea pentru inseminare artificiala, acceptase ca nu mai a§tepta sa se Tndragosteasca vreodata cu aceea§i fetvoare pasionata. In cele din urma reufise sa accepte asta, iar acum el aparuse din nou. Lexie se Tntinse pe spate, pe pat, privind Tn sus, spre tavan, §i permise durerii pe care §i-o reprimase mai Tnainte, tn prezenta lui Cameron, sa-i invadeze Tncet sufletul. Recunoscu ca revederea lui Ti produsese durere. Nu, se corecta singura, durere nu era cuvlntul potrivit. Cameron era o durere surda, ca o rana veche care nu se vindecase niciodata. El fusese o parte importanta a vietii ei atlt de mult timp. Iar apoi disparuse total din ea, brusc. §i acum, la fel de brusc, aparuse din nou. Amintirile veneau una dupa cealalta, scapate dintr-o lunga perioada dureroasa de detentie. Lexie §i Cameron nu cazusera niciodata de acord asupra vTrstei pe care o aveau atunci cind se Tn-

Suzanne Dye

>

tTlnisera prima data. Cameron T§i amintea cum mergeau Tmpreuna pe trieiclete, pe trotuarul din fata casei Idei, ctnd aveau patru ani. El ?i mama lui locuiau singuri, intr-o casuta galbena Tnchiriata de la Ida. Mama lui lucra la salonul de coafura din ora§, ca sa faca fata cheituielilor. ; Prima amintire a lui Lexie legata de Cameron era din vara de dupa gradinita. Ea venise fn Blos­ som din Atlanta, pentru luna pe care o petrecea cu Ida Tn fiecare an. Tatal ei, nepotul Idei, T§i lua concediu doar o data pe an de la activitatea lui de avocat, §i Tl petrecea Tn fiecare an cu mama ei, Tn Caraibe, doar ei doi. A§a TncTt Lexie sosise Tn Blossom, pentru vizita ei obi§nuita. Nu era acolo decTt de o ora cTnd daduse peste un mu§uroi de furnici, Tn curtea din spate a Idei. Traversase orbita curtea, strigirtd §i dTnd din mTini, cTnd se izbise de Cameron. inainte ca Ida sa apuce sa iasa din casa, Cameron Tntorsese furtunul spre Lexie, spalTnd insectele Tntepatoare de pe picioarele ?i bratele ei goale. Uda §i plina de lacrimi, ea fusese prea §ocata fi prea u§urata ca sa se Tnfurie Tn legatura cu modul Tn care fusese udata. Ida ie§ise Tn fuga Tn curte §i Tl gasise pe Cameron stTnd Tntr-o bSltoaca din iarba fi tinTnd-o pe Lexie cu bratul pe dupa umeri. Fiind de aceea§i vfrsta, se Tmprietenisera rapid, TncepTnd chiar din acea clipa, amindoi p§teptTnd cu nerabdare urmatoarea vizita de vara a lui Lexie.

Un gest tandru Aveau cincisprezece ani Tn vara Tn care se sarutasera prima data. Erau Tn colegiu atunci cTnd Tncepusera sa faca dragoste §i planuri pentru un viitor Tmpreuna. Ca­ meron voia sa fie' redactor la un ziar. Lexie voia sa predea la o §coala elementara, sperind sa-§i Tmplineasca, Tn cele din urma, visul de a scrie carti pentru copii. Trei ani mai tTrziu, vraja se autodistrusese. Mai tTrziu, gTndindu-se la asta, Lexie T§i daduse seama ca ar fi trebuit sa repereze s&mnalele de alarma. C am eron o ceruse Tn casatorie, dar nu fusese nici­ odata prea nerabdator sa discute stabilirea unei date. A§a TncTt continuasera a§a, cu ni§te planuri plutind Tn ceata. Lexie avusese rSbdare, fiind de acord ca terminarea colegiului era prima prioritate. l§i gasisera amtndoi slujbe Tn Atlanta - ea ca educatoare la o g ra d in p , iar el ca reporter la ziarul ora§ului. Se mutasera Tmpreuna Tntr-un apartament, iar Lexie Tncepuse sa creada ca visurile ei legate de viitorul lor comun aveau sa devina, Tn sfTr§it, realitate. Cameron lucra mult, ziua §i noaptea, facTnd ore suplimentare ca sa descopere diverse subiecte. Le­ xie avea propria ei cariera cu care-§i umplea ziua, dar serile era deseori singura. Iar rabdarea din zilele de colegiu se transformase Tn frustrare, pe masura ce Cameron continua sa am ine stabilirea datei nuntii. Ea era gata ca ei doi sa Tntemeieze o familie, In

< J 7>

Suzanne Dye timp ce el parea multumit sa pastreze starea de fapt. In cele din urma, Cameron fusese de acord cu o data. Apoi venise oferta pentru o noua slujba - doi ani corespondent strain Tn Orientul Mijlociu. Ii ce­ ruse lui Lexie sa-l a§tepte, amTnTnd din nou planurile de nunta. Lexie Tl pusese sa aleaga: ea sau slujba. Nu-l mai vazuse timp de cinci ani, decTt Tn vise. §i Tn imaginatie. Lexie Tnghiti cu greu, cu ochii Tnceto§ati de lacrimile neretinute. • Inspira adTnc §i expira Tncet, TncercTnd sa se gTndeasca rational la ce se TntTmplase atunci cind sta­ bilise calitatile tatalui donator. Nu T§i bazase aceste cerinfe pe profilul lui Cameron, T§i spuse singura. intTmplator, el se potrivea, Tn termeni -generali cu acel portret ca alte sute §i mii de oameni din Ame­ rica. . Barbati cu par negru ca noaptea, cu ochii ca ni§te safire sclipitoare §i gropite sapate Tn fiecare obraz. Erau gramezi de barbati care s-ar fi potrivit acelei descrieri. Nu? Lexie Tndeparta cu forta fntregul episod, ridicTndu-se repede §i §tergTndu-§i ochii: Avea probleme mai importante de care sa fie preocupata Tn clipa aceea, se dojeni singura, realizTnd care era motivul ascuns din spatele gTndurilor ei. Cameron era Tn casa. Pulsul i-o lua la goan§ numai cTnd se gTndi la asta. §i avea de gTnd sa stea doua luni, dupa spusele lui. Doua luni Tn care Cameron avea sa doarma Tn .—

,----------------------- - C

j

D

-----------------------------------"

Un gest tandru cealalta parte a casutei, folosind aceea§i bucatarie §i spatiu de locuit. Doua luni Tn care ar fi respirat parfumul lui de mosc senzual ?i Tn care s-ar fi prefacut ca uitase cum se simtea Tn bratele lui. In care sa pretinda ca nu mai exista, Tnca, o parte din ea care T§i dorea cu ardoare sa fie din nou Tn bratele lui §i care T§i dorise asta timp de cinci ani. Cameron T§i Tntinse picioarele sub masa de stejar din bucatarie, lasTndu-se pe spate pe scaun, Tn timp ce privea cadranul ceasului electronic de la mTna. Era aproape §ase treizeci. Banuia ca Lexie se va ascunde Tn dormitorul ei pTna Tn ultima clipa. Colturile gurii i se ridicasera. Prezenta lui Tn casa o stTnjenea. Se Tntreba daca §i ea fusese la fel de surprinsa ca el de dorinta latenta care ardea Tnca Tntre ei. O simtise §i ea, era sigur. Vulnerabilitatea dulce a buzelor ei departate atunci cTnd Tl recunoscuse, fiorul de trezire la viata din clipa cTnd. el aproape ca o sarutase, chiar §i modul Tncordat §i autoprotector Tn care statea, toate Ti spuneau ca Lexie Tnca mai reactiona fata de el, chiar daca numai fizic. Se Tntreba ce s-ar fi TntTmplat daca Lexie ar fi acceptat sa-l a§tepte acei ani, cTnd plecase pentru a fi corespondent de razboi, Tn Orientul Mijlociu. S-ar fi casatorit? Ar fi fost fericiti? Cameron ofta. El §tia raspunsul. II §tiuse §i atunci. , Lexie voia - avea nevoie - de un barbat total

V

Suzanne Dye diferit declt a rfi fost el vreodata. Ea era toata numai dulceata, tandrete §i suflet. Voise Tntotdeauna lucruri pe care el nu i le putea oferi - cum erau promisiunile de permanenta §i de dragoste. Genul de legatura emotionala de care el fugise Tntotdeauna. Vazuse destule consecinte nefericite ale daruirii totale a cuiva unei alte persoane. Mam a lui suferise toata viata din cauza amaraciunii produsa de ruperea legSturii cu tatal lui. Pentru Cameron, drumul cel mai sigur fusese deta§area. §i, totu§i, Lexie, cu dulceata ei atragatoare, fusese gata sa-i doboarfe tot sistemul de aparare. Abia reu^ise sa se retraga ta timp. Modul confortabil §i lipsit de complicatii Tn care mergeau lucrurile Tnainte sa stabileasca data nuntii Ti convenea cel mai bine lui Cameron. Mai tTrziu, T§i daduse seama ca acea slujba Tn Orientul Mijlociu Tl interesase doar ca sa puna capat planurilor lor de nunta §i ca sa readuca relatia lor la nivelul la care el se simtise lini§tit. Apoi ea Ti daduse acel ultimatum §i el plecase. Cei doi ani Tn Orientul Mijlociu se transformasera Tn trei. Dupa care plecase Tn Washington, D.C. §i se ocupase de dem ascarea scandalurilor politice §i abuzurilor guvernamentale. Ii placusera provocarea, tensiunea §i orele lungi de lucru. Odata cu asta venise §i evitarea implicarilor emotionale. Pe vremea aceea §tia, cu §i mai multa siguranta, dupa Lexie, care era pretul unei relatii Tndelungate. §i, dupa Lexie, nu mai existase nici o femeie care V

C K )

Un gest tandru sa-l intereseze mai mult de cfteva nopti. in momentele ocazionale de lini§te, cfnd gTndu­ rile Ti alunecau- Tnapoi Tn trecut, se Tntrebase cum ar fi fost viata daca ar fi ramas Tmpreuna. Cameron batu Tncet cu degetele Tn masa de stejar. Poate ca avea sa afle Tn urmatoarele doua luni. Degetele Ti Tntepenira. Doua luni cu Lexie. Pentru prima data, Ti era recu'noscator lui Phil Haney ca insistase ca el sa-§i ia concediu. Dupa ce Tl urmarise pe Cameron muncind timp de doi ani fara sa-§i ia macar o zi libera nici chiar Tn weekenduri, editorul pusese piciorul Tn prag §i Ti ordonase sa profite de cele opt saptamTni de concediu acumulate. Cameron se opusese ideii, bineTnteles^Avea o investigate noua care Tl a§tepta deja, ancheta pre­ liminary parTnd foarte promitatoare. Ordinul venise dupa o §edinta de redactie Tn care Cameron suferise de dureri de piept atTt de puternice, TncTt acceptase, Tmpotriva propriei vointe, se fie dus la spital. Fiind §i el un supravietuitor al unui atac de card, Phil refuzase sa asculte orice alt protest. Cu toate acestea, testele relevasera ca editorul nu avusese dreptate atunci cTnd crezuse ca el su­ ferise un atac grav de inima. Nu era nimic Tn neregula cu inima lui Cameron, Tnca. Durerile de piept se dovedisera a fi rezultatul stresului, oboselii §i cantitatii enorme de cofeina. Iar Phil aproape ca-l aruncase afara din birou. Pentru doua luni. Doua luni cu Lexie. V_

C K )

Suzanne Dye

>

PTna la urma, nu era chiar atTt de rau, se gTndi Cameron. §a se treizeci fix. Se gTndi sa bata la u§a ei, dupa care se razgTndi. Lexie nu'avea sa o refuze pe Ida. Ii mai acorda Tnca cinci minute Tnainte sa-i spuna ca TntTrziau. Privirea lui Cameron cazu pe o cutie mica de pe scaunul.de ITnga el, una din cele cTteva Tmpra§tiate prin bucatarie. Ustensiiele de gatit §i diverse alte articole pareau aruncate cu neglijenta Tn ea. Confinutul acelei cutii, spera el, indicau ca Lexie Tnvatase sa gateasca. Talentele ei Tn acel domeniu fusesera Tntotdeauna oarecum atroce. In marginea cutiei erau Tndesate doua carti, Tntre carton §i un mixer. Cameron scoase prima carte §i o privi. M am e singure. Ochii lui se Tngustara. Curiozitatea Ti fusese trezita, a§a TncTt se Tntinse dupa a doua carte. C um sa cre§ti un copil singura. Simti un fior de Tntelegere Tn lungul ?irei spainarii. Cartile erau ale lui Lexie §i se Tntreba ce facea ea cu ele. Care era motivul adevarat al sosirii ei Tn Blos­ som? Spusese ca de-abia venise. O vazuse destul de mult Tn baie §i afarS, acoperita doar de insuficienta atTtatoare a acelui prospop albastru, ca sa-§i dea seama ca nu parea Tnsarcinata. ,Asta nu Tnseamna Tnsa ca nu e Tnsarcinata", T§i spuse el. Cameron privi gTnditor cartile, cTnd fu surprins de un zgomot slab la u§a bucatariei.

V

Un gest tandru i§i ridica repede privirea §i o vazu pe Lexie, Tmbracata cu o bluza roz care li lasa goale bratele §i umerii §i cu ni§te blugi decolorati care stringeau curbele bITnde ale §oldurilor ei. Coama ei lunga §i neagra se revarsa pe umeri, onduiTndu-se Tntr-o dezordine senzuala. Privirea ei era fixata la cartile de pe masa. Apoi, Lexie T§i ridica ochii spre el, parea pregatita de aparare.

V

Suzanne Dye

>

CapitofuC trei - Lexie... - la mTna de pe lucrurile mele. Lexie porni repede spre Cameron, ti smulse car­ tile din mtna §i le puse tnapoi tn cutie. - M a due la Ida. . . Trecu pe Itnga el spre u§a din spate. Cameron ramase pe loc §i se tnvtrti pe calctie, tntinztnd mtna dupa bratul lui Lexie. Ea se tntoarse cu fata spre el, cu ochii caprui plini de enervare. - Da-mi drumut. Cameron ti dadu drumul la tncheietura. - Ai probleme, Lexie? tntreba el. Lexie t§i simti stomacul strtngtndu-i-se. Ctt ghinion putea sa aiba tntr-o singura zi? Binetnteles, Cameron trebuia sa se uite exact tn singura cutie

Un gest tandru din Tntreaga casuta Tn care se afla ceva ce avea legatura cu sarcina ei viitoare. BineTnteles. - Da, zise ea sarcastic, aparindu-se cu bravura, Tn ciuda nodului tot mai mare pe care-1 simtea Tn stomac. Am o problema foarte mare. STnt obligata sa stau Tn cabana asta cu tine, tot restul verii. Nu te mai baga peste lucrurile mele - §i Tn viata mea - §i atunci timpul va trece mai u§or. Pentru amTndoi. - E§ti gravida? Lui Lexie Ti cazu barbia Tn piept. - Cum Tndrazne§ti? Ce te face sa crezi ca ai vreun drept sa- mi pui Tntrebari referitoare la viata mea personala? Cameron Ti studie ochii, observTnd nu numai furie, ci §i o urma de nelini§te. Se TntTmpla ceva. Ceva despre care Lexie nu voia sa afle §i el. Simti cum un val de furie Ti strabatea corpul, la gTndul ca un barbat - un iubit, se corecta singur, cu o ciudata senzatie de durere - o iasase singura §i Tnsarcinata. l§i Tnfrina frustrarea fata de acel barbat necunoscut §i se forta sa o Tnfrunte pe Lexie cu calm. . .. - Te cunosc aproape de cTnd te-ai nascut, spuse el cu bITndete, cu o voce joasa, ca raspuns la izbucnirea ei. STntem prieteni vechi, Lexie. Daca se Tn­ tTmpla ceva, nu vreau sa te judec... - Mul^umesc foarte mult, interveni Lexie Tncinsa. ■ - Nu am vrut sa sune a§a. Cameron o privi pe Lexie cum se sprijinea de coltul bufetului din bucatarie, ITnga u§a, cu bratele j

Suzanne Dye Tncruci§ate la piept. Avea o atitudine defensiva. - STnt fngrijorat pentru tine. • Lexie Ti arunca o privire plina de Tndoiala. - Chiar a§a? STnt mi§cata. Clatina din cap §i continua: - Nu te-am vazut timp de cinci ani. Iar acum, dintr-o data, Tti faci griji pentru mine. Cameron T?i Tngusta ochii pentru o clipa, reflec­ te d la cuvintele ei. Apoi se apropie cu un pas de Lexie §i ridica mTna ca sa Ti mTngTie barbia cu un singur deget. Ii ridica fata spre el, privindu-l cercetator ochii. O vazu ca Tncepea sa se retraga §i o opri, obligTnd-o sa-i Tnfrunte privirea cercetatoare. - E?ti furioasa pe tine sau pe mine, ca nu ne-am vazut timp de cinci ani? o Tntreba el. in bucatarie se a§ternu tacerea. Lexie T§i Tndeparta barbia de atingerea lui. - Trecutul nu are nici o legatura cu asta, pro­ testa ea. STnt furioasa pentru ca stai aici §i pentru ca pari sa te simti Tndreptatit sa-mi rascole§ti lu­ crurile. i§i Tndrepta spatele ?i continua: - Daca nu vrei sa stai departe de casa, macar stai departe de lucrurile mele §i de viata mea! Cameron o privi fix cTteva momente lungi, dupa care ofta. i§i Tndrepta privirea peste umarul ei, prin u§a de sticla, spre gradina. Umbrele lungi ale ca­ sutei traversau peluza, TntunecTnd razele aurii ale soarelui de vara la apus. Cameron se vedea, cu ochii mintii, alergTnd Tmpreuna cu Lexie prin aerul

r <

I | I ! :

Un gest tandru

cald, rTzTnd, gifiind, fara nici un fel de griji. - Am dat-o fn bara, nu-i a§a? Tntreba el incet, privind-o din nou Tn ochi. Ea Tl privi Tntrebator. - Cu prietenia noastra, explica el. Inima lui Lexie Tncepu sa bata nebune§te. Pentru o secunda, aproape ca se autoconvinsese ca el se referea la idila lor. - Nu vreau sa vorbesc despre trecut, spuse, cu racea)a. - Nu vrei sa vorbe§ti cu m in* deloc. Lexie Tnclina din cap, zTmbind Tncordata. -B in g o . - S-ar putea sa fie destul de dificil sa nu vorbe§ti cu mine, zise Cameron. Din moment ce o sa locuim Tn aceea§i casa. „ Lexie ridica din umeri cu o indiferenta simulata §i deschise u§a. - Ne a§teapta Ida, spuse ea. Cameron o urma, avansTnd pTna ITnga ea, Tn timp ce traversau gradina. Mergea aproape de e a , , parfumul lui de mosc amestecTndu-se cu dulceata caprifoiului, Tn aerul umed al serii. Parfumul familiar rascoli raspunsuri uitate Tn corpul ei. Raspunsuri tradatoare, erotice. - Tot mai sTnt curios Tn legatura cu cartile acelea-, spuse Cameron pe un ton de conversatie. . fi arunca o privire laterals rapida lui Lexie §i Ti vazu profilul Tmpietrit. - Un material de citit interesant.

V

CjD-

c

Suzanne Dye

- Poti- sa fii cit de curios vrei, zise Lexie, dupa care se opri §i Tl privi cu seriozitate. Dar pastreaza-ti mirarea pentru tine. ti trecuse prin minte ideea ca el ar fi putut aduce vorba despre carti, Tn fata Idei. Nu a§a voia sa afle matu§a ei despre planurile pe care le avea. §i voia ca el sa nu afle absolut nimic despre ele. - BineTnteles, replica Cameron calm. Va fi secretul nostru... Ii. zTmbi lui Lexie, facTnd gropite §i aratTnd de­ vastator de chipe§ Ti* lumina apusului. Lexie se simti cuprinsa de iritare fata de sine §i fata de Cameron. - Va fi ca pe vremuri, cmd noi doi aveam tot felul de secrete, adauga el. Cameron o privi cercetaror, continuTnd sa afi§eze o expresie indiferenta. Ea se Tncrunta, iar Tn ochii ei caprui aparu o sclipire de Tngrijorare. 1§i linse buza de jos, privindu-l fix. Cameron nu avea nici o Tndoiala ca Lexie avea un secret. Intensitatea instinctului lui protectorfata .de Lexie Tl uimea. Nu se a§teptase sa se trezeasca atTt de rapid recoriectat cu ea. D ar oare se deconectase vreodata? Se parea ca Lexie fusese Tntotdeauna cu el. Ascunsa undeva, Tntr-un ungher al mintii, o amintire obsedanta §i seducatoare, care-i submina aprecierea fata de toate celelalte fem ei pe care le cuno§tea. - Nu avem nici un secret, Cameron, spuse Lexie taios. El T§i Tntoarse atentia Tn prezent §i o urma pe

C K )

j

Un gest tandru treptele verandei din spate a casei Idei. Intinse m!na pe ITnga ea §i ciocani de doua ori, Tnainte sa deschida u§a. - Apropo, spuse el, respiratia lui calda TncingTndu-i obrazul, a§a cum statea ITnga ea, tinTnd u§a deschisa. Imi place parul tau. Lexie intra repede pe u§a, punThd Tntre ei cTt mai multa distanta, Tn timp ce-i ignora In mod deliberat complimentul. Ida traversa repede camera §i Lexie se repezi Tn bratele ei, acceptTndu-i bucuroasa Tmbr3ti§area. - Cameron. Ida Tl Tmbrati§a pe al doilea invitat al ei §i Lexie se trase un pas Tn spate, concentrTndu-?i atentia asupra bucatariei familiare. Mirosul pTinii calde umplea camera. Dupa ce Ti dadu drumul lui Cameron, Ida Ti puse acestuia un pahar cu ceai cu gheata Tn mTna §i Tl conduse prin camera de zi Tn salona§ul din fata, o camera Tnalta, plina cu antichitati sculptate ornamental, dar totu§i lini§titor de uzate. Pri­ virea lui Lexie fu atrasa de Iocul gol Tn care se aflase vechea canapea verde. Bafta ei ca Ida T§i Tncepuse renovarea cu dormitoarele §i canapeaua din salona§. I - Tu relaxeaza-te, o auzi Lexie pe Ida spunTndu-i lui Cameron. AtingTnd bratul lui Lexie, batrTna adauga: - Noi aducem cina la masa. Discriminarea sexuala tipatoare a momentului o irita pe Lexie. Sclipirea din ochii alba§tri ai lui CaV

J

Suzanne D ye meron §i tremurul de la colturile gurii lui sugerau ca §i el se gtndea la acela§i lucru. §i ca Ti facea extrem de multa placere. In timp ce Ida o Tmpingea Tnapoi Tn bucatarie, Lexie Tl auzi pe Cameron dTnd drumul televizorului micut al Idei, §i apoi scirfitul fotoliului vechi, cTnd el se a§eza. „0 sa fie o vara lunga“, se gTndi ea, cu un geamat interior. Ida scoase din cuptor un suport ca sa verifice con{iruutul unei caserole acoperite cu folie, dTndu-i instructiuni lui Lexie sa taie o pTine proaspata. Lexie ridica ascultitoare cutitul §i Tncepu sa taie felii netede §i egale dir>pTinea moale, - Ida, Tncepu ea calm, de ce nu mi-ai spus de­ spre Cameron? ' BatrTna puse caserola fierbinte pe un suport, tinTnd-o cu mTinile Tmbracate Tn m anufi de bucatarie, §i abia apoi raspunse: - Am aflat ca vine doar cu cTteva zile Tn urma, zise ea, privind Tn alta parte §i TncepTnd sa amestece Tntr-un vas Tn care fierbeau boabe de fasole. Am vrut sa-ti fac o surpriza. Lexie ramase cu mTna Tn aer. - O surpriza? izbucni ea. E o surpriza groaznica. Ida se Tntoarse spre ea, cu o privire Tngrijorata. - Dar am crezut ca o sa te bucuri sa-l revezi. - §tii, noi ne-am despartit... certati, explica Le­ xie, vorbind mai calm. Daca ar fi reu§it sa o faca pe Ida sa Tnteleaga, podte ca aceasta avea sa discute cu Cameron. Poate

C50!)

Un gest tandru ca ea Tl va convinge sa-§i mute vacanta Tn alta parte. Ida era unica ei speranta de salvare, ca sa nu se Tnece Tn adTncimiie seducatoare ale ochilor lui Cameron - §i sa se afunde din nou Tn toata dra­ gostea §i durerea despre care se pacalise singura spunfnd ca le depa§ise. - A trecut mult de atunci, explica Lexie. Nu,ne-am mai vazut de ani de zile. Nu credeam ca o sa-l mai vad vreodata. Ezita §i adauga: - Nu voiam sa-l mai vad vreodata. Jda o privi fix cTteva secunde, apoi T§i scoase manu§ile de bucatarie de pe mTinile brazdate de vene §i traversa camera spre Lexie. fi puse o mfna pe talie §i o Tmbrati§a. - Ati fost foarte apropiati; pe vremuri, zise ea, cu o voce scazuta. , Ochii ei alba§tri o priveau direct pe ’ 3xie. - Pierderea primei iubiri poate fi una dintre cele mai devastatoare experience din Tntreaga ta wa{a. Mai ales atunci cTnd nu mai regase§ti dragostea ni­ ciodata. Ochii ei se Tnceto§ara. - AmTndoi sTnteti atTt de draguti. CTnd m-a sunat §i m-a rugat sa-l las sa se mute Tn casuta... Vocea i se stinse. Lexie simti ca se sufoca. - Tu ai aranjat totul. - Avea nevoie de un loc Tn care sa se odih­ neasca, riposta Ida, ferindu-se de acuzatie. Mun-

V

Suzanne Dye ce§te prea mult. Se va epuiza muncind, Tntr-o zi, Lexie. Are nevoie de tine. Lexie rise cu asprime, TndepartTndu-se de Ida. - - Nu, multumesc. Nu cred ca eu sTnt ceea ce Ti trebuie lui Cameron. § i §tiu sigur ca el nu e ceea ce Tmi trebuie mie. ' - Eu cred ca e excact ce Tti trebuie, spuse Ida, TnclinTnd din cap ca sa-?i Tntareasca spusele §i facTndu-§i buclele argintii scurte sa se clatine. Nu l-ai uitat niciodata. - Ida! Cexie o privea fix pe matu§a ei, cu gura Tntredeschisa. §tiuse ca Ida Ti adorase Tntotdeauna pe Cameron, dar nu se gTndise ca batrfna Tntretinea speranta irealizabila ca exista posibilitatea ca Lexie §i Cameron sa fie dfn neu Tmpreuna. - Nu te-ai casatorit, spuse Ida acuzator. - Nu v ie 'u sa ma casatoresc. . - Toate femeile vor sa se casatoreasca, insista Ida.** Lexie scoase un sunet mic, batjocoritor. - Asta e o idee la fel de primitiva ca modul Tn care l-ai parent pe Cameron Tn salona§, Tn timp ce noi, „micutele doamne", ducem mTncarea la masa, o ironiza Lexie. Nu am nevoie de un barbat ca sa fiu fericita. $i nu am de gTnd sa ma casatoresc vreo­ data. De altfel, nici tu nu te-ai maritat niciodata. Ida o privi fix pe Lexie. SfTriituI slab al boabelor de fasole destrama lini§tea din bucatarie. Lexie vazu o umbra trecTnd prin ochii Idei, aproape ca o durere.

Un gest tandru - Imi pare rau, Ida, spuse ea imediat, cuprinsa ie remu§cari. Se duse la matu§a ei §i Ti puse o mTna pe talia durdulie. De§i §tia ca Ida manevrase Tn mod deliberat situatia a§a TncTt ea sa-l reTntTlneasca pe Ca­ meron, asta nu schimba faptul ca batrTna fusese Tntotdeauna ca o piatra de rezistenta Tn viata ei. Sa o supere pe Ida era ultimul lucru pe care voia sa-l faca. - Nu am vrut sa fiu atTt de aspra. STnt necajita doar din cauza ca l-am vazut pe Cameron atTt de... pe neajteptate. Nu ma simt prea bine ca trebuie sa locuiesc Tn aceea§i casa cu el. - Nu am vrut sa te necajesc, scumpo, explica Ida, cu vocea tremurindu-i de Tngrijorare. Dar am fost Tngrijorata pentru tine. Iar atunci cTnd a sunat Cameron, m-am gfndit ca ar fi o surpriza grozava pentru voi sa va re'vedeti. Va statea atTt de bine Tmpreuna. O privi pe Lexie cu melancolie. - E un baiat tare dragu^. Lexie ofta. - Da, Ida. §tiu. E un baiat dragut." Clatina din cap, hotarlnd ca nu avea rost. Ida nu avea de gTnd sa renunte la visul ei romantic §i fara speranta ca ei doi vo rfi din nou un cuplu. Slava Domnului ca Ida e singura care are astfel de visuri fanteziste, se gTndi Lexie. Ea nu avea ab­ solut nici o iluzie Tn aceasta privinta. Ultimii cinci ani o facusera sa fie prea practica, pentru asta. - Q

T )

j

Suzanne Dye Fara sa mai protesteze, o ajuta pe Ida sa umple masa din camera de zi cu feluriie de mTncare: ardei verzi umpluti, fasole, porumb dulce §i piine proaspata facuta de Ida, Tn casa. CTnd baga caul Tn salona§, Tl vazu pe Cameron stTnd cu ochii Tnchi§i §i cu capul plecat Tntr-o parte, Tn fata televizorului care clipea. il privi pentru cTteva clipe, zanganitul produs de aranjarea tacTmurilor slabind, fn timp ce ea examina liniile familiare ale fetei lui Cameron. Aceea era prima ei ocazie sa-l priveasca fara sa fie deranjata de intensitatea §i tensiunea privirii lui. El reprezenta tot ceea ce T§i imaginase, cTnd Schitase portretul fizic al tatalui donator. Parul bogat §i negru Ti Tncadra fata, TmblTnzind trasaturile dure, masculine ale obrajilor §i barbiei. T§i aminti placerea pe care o simtea plimbTndu-§i degetele pe nasul lui drept sau mTngTindu-i gura larga, generoasa. Dedesubt, umerii largi se Tngustau spre talia zvelta §i picioarele lungi. Cameron avea un fizic la fel de puternic ca Tn­ totdeauna. Nu se schimbase. Nu ca aspect §i, se parea, nici Tn maniera serioasa Tn care T§i aborda slujba. RidicTndu-§i privirea spre fata lui, vazu nu numai desimea genelor care-i acopereau ochii, ci §i ridurile fine de obosealal de la coada acestora. El spusese ca acea vacanta Tn Blossom era pen­ tru odihna. CunoscTndu-l pe Cameron, banuia ca nu era genul care sa piece sa se odihneasca din proprie vointa.

V

Un gest tandru Se simti strabatuta de un val de Tngrijorare pen­ tru el, sentiment care Tnvinse pentru moment frustrarea pe care o simtea din cauza sosirii lui. I§i Tndrepta privirea spre pieptul lui larg pentru o clipa, TncercTnd sa revina la vechiul sentiment. Daca permitea sa fie Tngrijorata pentru el Tnsemna doar sa-§i creeze singura probleme. I§i ridica din nou privirea §i se trezi privind direct Tn ochii lui alba§tri, ca de copil. - Am trecut examenul? Tntreba el. - Poftim? spuse Lexie, Tnghitind Tn sec. - Te holbai la mine, zise Cameron. - Nu e adevarat, spuse Lexie, clatinTnd din cap. Incercam doar sa ma hotarasc daca sa te trezesc sau nu. Pareai adormit. - Nu dormeam cu adevarat, zise Cameron ridicTnd'din umeri. Ma odihneam doar, explica el. Se ridica §i opri televizorul. Lexie T§i reprima imboldul de a-l Tntreba, despre oboseala lui evidenta. Nu era treaba ei, T§i reaminti singura. §i, oricum, nu-i pasa. - Doamnele au a§ezat masa pentru cina? Tn­ treba Cameron, inocenta Tnirebarii fiind negata de sclipirea care aparuse din nou Tn ochii lui stralucitori. - Sa-nu crezi ca o sa te bucuri de tratamentul asta Tn casuta, Ti spuse Lexie, tTfnoasa. Trecu pe ITnga el, TndreptTndu-se spre camera de zi. - Daca Tmi amintesc corect cum gateai, nu cred ca a§ reu§i sa supravietuiesc unui astfel de trata-

Suzanne Dye ment, Tn casuta, replica Cameron. Lexie hotarT sa-l ignore §i intra Tn camera cu un zTmbet placut adresat matu§ii ei. A'i/ea de gTnd sa fie o cina lini§tita, de dragul Idei. Din nefericire, Ida tncepu imediat sa-l Tntrebe pe Cameron despre anii petrecuti Tn Orientul Mijlociu. Subiectul Ti readuse Tn minte lui Lexie amintirile amare ale separarii lor furioase, provocata de faptul ca el acceptase acea Tnsarcinare. Nu mai asculta schimbul lor de cuvinte, concentrTndu-se asupra mTncarii din farfurie. - Lexie? Surprinsa, Lexie fu gata sa scape furculita Tn farfurie. - Scuza-ma, Ida. Vorbeai cu mine? - Spuneam cTt de ferieita sTnt ca va aflati amTndoi aici, Tn vara asta, zise Ida, Tnvaluindu-i pS Lexie §i pe Cameron cu o privire calda. Ida T§i puse furculita pe marginea farfuriei §i Tn­ tinse palmele spre ei. Se supusera amTndoi cererii ei tacute, punTndu- §i cTte o mTna Tn strTnsoarea mTinilor ei noduroase, dar totu§i ferme. - Vreau sa va rog ceva foarte important. ,Acum o va spune“, se gTndi Lexie, simtindu-se cuprinsa de teama. Ida urma sa spuna ceva umilitor, legat de ideea ca ei doi ar fi trebuit sa se Tmpace. Ti arunca Idei o privire rugatoare. Matu§a ei Ti zTmbi lini§titor. Lexie se gTndi ca §tia acea privire. Nu aveai cum sa o opre§ti pe Ida, atunci cTnd era

Un g est tandru hotarlta sa faca un lucru. Se pregati suflete§te pen­ tru ce urma. - Vreau sa gasiti pe cineva. Privirea serioasa a Idei se Tndrepta TntTi staruitor spre Lexie §i apoi spre Cameron. - Sa gasim pe cineva? murmura Lexie. Fu cuprinsa de o u§urare mole§itoare, amestecata cu nedumerire. Cererea Idei se parea ca nu era legata de relatia ei cu Cameron, a§a cum se temuse, dar oricum nu avea nici o ratiune. - Ida? o Tndemna sa continue. Un deget rece de Tngrijorare i se plimba pe coloana vertebrala, la expresia nea§teptata de tristete de pe fata batrTnei. - Trebuie sa-l revad, spuse Ida, cu o voce mai slaba §i mai bITnda ca Tnainte. In ochii ei, atunci cTnd Ti TntTIni pe ai lui Lexie, straluceau lacrimi. - Pe cine? Tntreba Cameron, ametit. - Numele lui e Harry Tate. SprTncenele lui Lexie se unira, Tn semn de ne­ dumerire. Nu mai auzise niciodata acel nume. Des­ chise gura ca sa o Tntrebe pe matu§a ei, dar se opri brusc, cTnd Ida continua: j - Nu §tiu unde se afla, explica Ida, TntorcTndu-se spre Cameron. M-am bucurat atTt de mult cTnd am aflat ca vii. Tu vei §ti ce e de facut, fiind reporter de ! teren. ' - Unde locuia acest Harry Tate/ultim a data cTnd ai luat legatura cu el? Tntreba Cameron, cu o voce

Suzanne Dye

u§or profesionala, clar interesata §i stapTn pe situatie. O privea pe Ida cu o expresie intrigata. Lexie s simti lasata pe dinafara. - A locuit Tn Blossom, spuse Ida, un zTmbet aparTndu-i Tncet pe buze. Lexie vedea cum Tn ochii batrinei aparea spe­ ranta. - §i acum cTt timp a fost asta? continua C a­ meron. - Acum cincizeci §i §apte de ani. - Cum? In ciuda surprizei exprimate tare de Lexie, Ida §i Cameron o ignorara amrndoi. - Trebuie sa-T revad, repeta Ida, cu o voce Tncordata. - Atunci vom face tot posibilul sa-l gasim. Iti promit. Lexie se Tncrunta la Cameron. - Nu face promisiuni, protesta ea. Ida o privi Tngrijorata pe Lexie. - A trecut mult timp, Ida. Batrina T§i Tntoarse din nou privirea spre Cam e­ ron. - Exista multe modalitati de a gasi pe cineva, explica acesta, parTnd neafectat de Tndoielile lui Le­ xie. Vrei sa angajam un detectiv particular? OricTt a? aprecia calitatile mele de investigator, un detectiv profesionist s-ar ocupa cu mult mai multa eficienta de treaba asta. '

GsT)

Un gest tandru - Da, bineTnteles, dragule, accepta cu nerabdare Ida. Orice. Nu §tiu cum se fac lucrurile acestea. Nu a§ fi avut nici cea mai mica idee de unde sa Tncep. I§i lipi mTinile, strTngTndu-le, ca pentru a le opri tremurul. - Nu m-a§ fi simtit bine abordTnd un detectiv. Vrei sa te ocupi tu de asta, Tn Iocul meu? Cameron aproba din cap. Lexie simtea gustul am ar al mfrTngerii. Orice §ansa ar mai fi existat ca el sa piece din Blossom Tn scurt timp parea spulberata. - Ai atTt de multi prieteni Tn Blossom, Tncerca Lexie. De ce e Harry Tate atTt de important? Nu l-ai mai vazut de zeci de ani. Regreta imediat Tntrebarea. Privirea Idei se TmblTnzi cu o expresie pe care Lexie nu o mai vazuse niciodata pe fata matu§ii ei, dar pe care, totu§i, o recunoscu imediat. Stralucirea din ochii alba§tri exprima dor §i pierdere - doua senzatii care Ti erau mult prea familiare lui Lexie. - El... Am fost foarte apropiati. Odata. Ida zTmbi, cu ochii Tn lacrimi. Lexie T§i Tntoarse atentia spre marginea dantelata a fetei de masa, dorindu-§i ca, brusc, covorul oriental de dedesbutul scaunului ei sa o Tnghita cu totul. - STnt prea batrina ca sa mai continui sa a§tept sa se Tntoarca. Capul lui Lexie zvTcni Tn sus. Ida Tl a§teptase toti anii ace§tia pe primul ei iubit? Se Tntrebase tot tim­ pul de ce Ida nu se casatorise niciodata. Dintr-o

V

Suzanne Dye data, avea o multime de Tntrebari de pus, dar nu voia sa exploreze subiectul iubirilor pierdute Tn fata lui Cameron. Numai gTndul la asta Ti facu stomacul sa prinda viata. - Sper sa-l gasiti Tnainte de ziua mea de na§tere, spuse Ida, §tergTndu-§i ochii uzi. Vreau ca voi doi sa ma ajutati sa organizez o petrecere. Voi Tmplini §aptezeci §i cinci de ani. - Ziua ta, spuse Lexie, nerabdatoare sa se agate de un subiect fara probleme. Uitasem ca vei Tmplini §aptezeci §i cinci de ani. Privirea ei traversa masa, spre Cameron. - Nu-mi vine sa cred, spuse acesta, zTmbindu-i Idei. Eu a§ fi zis ca vei face douazeci §i cinci, flirta el. Ida rTse §i apoi Tl batu pe palma. - Draga baiete. . Lexie T§i reprima un pufnet dezgustat. - Ziua ta de na§tere e abia luna viitoare, Ida, spuse Lexie. Poate ca el va trebui sa piece acasa Tnainte de’ asta, adauga ea, ridicTndu-§i barbia §i aruncTnd o privire sugestiva Tn directia lui Cameron. - Nu-ti face griji, Ida, raspunse Cameron. Nu a§ rata petrecerea ta nici pentru un reportaj demn de Pulitzer. De§i i se adresase Idei, privirea lui se Tndreptase spre Lexie. Ochii lui o priveau provocator §i Tn ei se citea o promisiune Tnfl3carata care o zdruncina cu senzualitatea ei nemascata. Lexie t§i dadu seama Tn clipa aceea c a ’ nu fusese singura invadata de

V.

■Q aT)

Un gest tandru amintiri ale vremurilor de iubire pasionata. Numai ca doar ea fusese cea care iubise. Pentru Cameron, relatia lor reprezentase doar pasiune. Altfel, el nu ar fi respins-o a§a cum o facuse. - PTna atunci ar trebui sa fie terminate §i renovarile mele §i a§ vrea sa am casa deschisa pentru toti prietenii, zise Ida, cu o voce tot mai animata, pe masura ce-§i dezvolta planurile. Am trait toata viata Tn Blossom, a§a TncTt cunosc pe toata lumea. Vreau sa fie un eveniment mai mult de apreciere pentru ei, decTt de aniversare. Planurile Idei nu o surprindeau pe Lexie. Matu§a ei fusese Tntotdeauna mai preocupata de ceilalti decTt de sine. Prea preocupata de soarta celorlalti, se gTndi ea cu am araciune, amintindu-§i ma§inatiunile Idei de a o aduce alaturi de Cameron. - Noi cum te putem ajuta? Tntreba Cameron. - Oh, o petrecere de o asem enea amploare implica tot felul de detalii, replica vag Ida, fluturTndu-§i mTinile Tn aer pe deasupra mesei. Vom avea nevoie de un tort special, Ijo rs d ’oeuvres, flori, §i, bineTnteles, invitatii. Tot felul de lucruri. Se opri brusc. - Dar cel mai important este Harry, il puteti gasi pTna atunci? Lexie Ti arunca o privire lui Cameron. - Vom Tncerca, spuse el, TntinzTndu-se dupa mTna Idei. BatrTna Ti zTmbi. - Baiete draga, §opti ea.

Suzanne Dye Ida se ridica, punTnd efectiv capat conversatiei, ceea ce i se paru lui Lexie primul lucru norocos pentru ea din ziua aceea. Ida o recruta rapid pe Lexie sa stringa masa, Tn timp ce Cameron, normal, ramase a§ezat, a§teptTnd sa fie servit desertul. Ca ?i mai devreme, el parea sa gaseasca amuzanta atitudinea de moda veche a idei, mai ales pentru ca asta o irita, Tn mod evident, pe Lexie, Dar ea era atTt de u§urata ca acea conversatie nu se mai TnvTrtea Tn jurul subiectului stTnjenitor al primelor iubiri, TncTt reu§i sa-i serveasca lui Cameron o portie de placinta fara sa i-o trTnteasca Tn fata. Dar nu lipsi mult. Odata terminat desertul §i vasele spalate, Ida explica unde stivuise, Tn garaj, toate articolele pen­ tru reparatii - role de tapet §i linoleum, bidoane de vopsea - , dupa care Ti Tmpinse spre u?a din spate. Lexie afla ca §i Cameron statea pe gratis Tn casuta, ca schimb pentru executarea renovSrii. ~ - Nu o sa fii cam ocupat? Tl Tntreba Lexie cu raceala, Tn timp ce traversa peluza Tntunecata, spre casa. . ] Uitasera sa aprinda lumina de pe veranda, doar lumina palida a lunii urmTnd sa le ghideze pa$ii. - Cu reparatia cabanei §i gasirea... prietenului Idei. §i cu transformarea vietii ei Tntr-un iad de amintiri ale pasiunii lor. - STnt sigur ca asta te va Tmpiedica sa te odihne§ti. Mai bine ti-ai muta vacanta Tntr-un loc mai lini§tit.

V

J

Un gest tandru - Dragut din partea ta ca te gTndefti la mine, raspunse calm Cameron. Familiaritatea seducatoare a plimbarii sub lumi­ na lunii alaturi de Lexie nu-i dadea pace. i§i amintea vremurile cind ar fi tras-o spre el §i ar fi sarutat-o pfna cTnd nu ar mai fi contat dectt modul devastator tn care T§i raspundeau unul celuilalt. ?§i amintise acele vremuri timp de cinci ani. Iar acum, dintr-o data, noaptea §i Lexie erau reale. ■ - Nu-mi fac griji pentru tine, riposta Lexie. O lua repede tnaintea lui spre u§a din spate a casutei §i se Tmpiedica tntr-o denivelare de teren pe care nu o observase tn lumina slaba a lunii. Cameron ti prinse talia cu bra^ul ridictnd-o. Par­ fumul ei de iasomie ti Tnvalui simturile, tn timp ce o privea tn ochii surprin§i. Cu bratul Tn jurul taliei ei, ti simtea moliciunea corpulul, sub bluza. O tinea strtns, buzele ei fiind la doar o respiratie distanta. Cameron ceda tentatiei care crescuse tn el din clipa tn care o vazuse Tn baie, tn acea dupa-amiaza. O trase mai aproape, cu o presiune bltnda, cunoscuta, §i T§i pleca buzele spre ale ei. I§i freca Tncet gura de a ei, dupa care Ti trasS granitele buzelor pline cu limba, Tnainte sa avanseze, cautTnd j intrarea Tn caldura ei dulce. Simti cum corpul lui Lexie se Tnmuia Tn mTiniie lui, raspunzTnd cu un abandon impetuos care Tl surprinse §i Tl TncTnta. Cu ochii Tnchi§i, Lexie ridica mTinile ca sa prinda ceafa lui Cameron, trecTndu-i parul des printre degete, Se simtea cuprinsa de o dorinta datatoare de

Suzanne Dye >

fiori, scapata de reprimarea fortata din ultimele cTteva ore. Acele sarutari, acel tango fierbinte §i eroic de pasiune, se TntTmpla numai cu Cameron. Toti anii care trecusera, toata furia §i durerea disparusera cind deschise gura Tn fata limbii lui cercetatoare, TntorcTndu-i fiecare atingere arzatoare cu propriile ei explorari nerabdatoare. Ii simtea duritatea lipita de abdomenul ei, provocTnd un raspuns identic Tn adTncul feminitatii ei, Buzele lui Ti parasira gura §i Lexie gemu un protest, dupa care suspinS de placere cTnd el Ti trasa o linie Tncinsa pe gTt. Arcuindu-§i capul pe spate, plina de dorinta, primi tratamentul lui, fiecare fibra a. corpului fiindu-i trezita de chinul erotic provocat de limba lui. - Lexie, §opti el ragu§it, respiratia lui fierbinte TncingTndu-i gTtul. ' MTinile lui T§i croiau drum sub bluza ei, mTngTin-. du-i §ira spinarii cu mi§cari seducatoare, ca ale unei pene. - A trecut atTt de mult timp. Cameron saruta din nou pielea catifelata a gTtului ei. . A trecut a ttt de m ult timp. Cuvintele lui rezonau Tn mintea lui Lexie. Cinci ani. Deschise ochi §i zari Jumina lunii, umbra Tntunecata a casutei §i ar§ita din privirea lui Cameron. Realitatea se repezi asupra ei cu o forta cople§itoare.

C K }

J

<

|

Un gest tandru

CapitotuCpatru

!

! - Nu! I Lexie izbi cu pumnii Tn pieptul lui Cameron, simi turile ei revenind brusc la viata, iar instinctul de ; autoaparare ridicTndu-se la suprafata. Cameron Ti I dadu drumul atTt de repede, TncTt ea fu gata sa cada pe spate. Lexie T?i netezi bluza §ifonata, bagTndu-i capetele Tnapoi Tn blugi, cu ni§te degete tremuratoare. Fu invadata de jena, cTnd pasiunea Tmbrati§arii lui - §i a nebuniei tem po rare pe care o produsese aceasta - disparu, Tn absenta atingerii lui. " De ce ai facut asta? striga ea, apasTndu-§i ■mTinile pe ochi §i TncercTnd sa-§i caimeze nervii suprastimulati. Nu-mi raspunde, adauga repede, lasTndu-§i mfinile Tn jos. Numai nu o mai face din nou.



Siizanne Dye Inspira adlnc, ca sa se calmeze, luptind cu amintirea a ceea ce tocmai se intimplase. A ceea ce era gata sa se intimple. Inca o clipa §i ar fi Tnceput sa-§i smulga hainele unul celuilalt. Ea ar fi permis asta. Il dorea la fei de mult cit o dorea el. Dar, de altfel, problemele lor nu fusesera niciodata cele din pat. - Lexie. Cameron tncerca sa intinda mtna spre bra^ul ei, ca sa o lini§teasca. . Ochii ei sclipira neliniftiti. - Nu am vrut sa te sperii. Ea rtse, cu un sunet aspru, fortaf. Complet diferit de risul blind §i vesel pe care Cameron il asocia tntotdeauna in amintire cu Lexie. Asta ii reamintea cit de diferita era, tn anumite privinte, aceasta Lexie, de ttnara fata pe care o cunoscuse el. Aceasta Le­ xie privea lumea cu mai multa asprime. Se trezi sperind ca, tn adtncul sufletului, ea era aceea§i fata dulce §i vulnerabila, pe care o tinuse de atitea ori in brate. - Nu ma sperii, zise ea §i se indeparta de el. Deschise repede u§a din spate §i disparu tnauntru. U§a bubui in urma ei. Cameron ramase pe loc, acolo unde il lasase ea, singurin noaptea georgiana. - Poate ca tu ma sperii pe mine, zise el tncet.

Cameron privea fix tn tavan, urmarind dansul , umbrelor intunecate ale nucului de dincolo de fereastra. §tia ce il deranja, tinindu-l treaz. Nu era J

Un gest tandru nevoie de prea mtflta analiza ca sa-§i dea seama, se gTndi el cu amaraciune. Pielea catifelata a lui Lexie sub palmele lui, Tm­ preuna cu supunerea bITnda a buzelorei sub ale lui. Ea Tl dorise §i se daduse de gol Tn dansul salbatic al sarutului nea§teptat din gradina. Oare ea raspunsese cu acela§i abandon §i allui barbat? se Tntreba Cameron, amintindu-§i de cartile pe care le vazuse Tn cutia din bucatarie. Era Tnsar­ cinata? Ceva se intimpla. Era sigur de asta. Lexie avu­ sese un motiv ca sa se mute Tn Blossom. Un motiv misterios. Intrezarise secretul Tn adTncurile voalate ale ochilor ei §i Tn poza defensiva a corpului ei. Cameron ofta, Tnvins pentru moment de acea enigma. In acela§i timp, se hotara sa renunte la somn. Pentru el era Tnca devreme. In mod normal, lucra pTna tTrziu la serviciu, bucurindu- se de intimitatea §i capacitatea de concentrare pe care i le ofe­ rea noaptea. Prindea cTteva ore de somn de la unu noaptea, dupa care se Tntorcea la ziar la §apte trei­ zeci. Verifica repede rapoartele de §tiri de dimineata §i mTnca cTteva gogo§i cu dulceata, odata cu prima dintre numeroasele cani aburinde de cafea. }§i aminti ca, Tn drum spre Blossom, cumparase un exemplar din A tla n ta Jou rna l and C onstitution. Nu reu§ise Tnca sa-l citeasca, distras de aparitia nea?teptata a lui Lexie, Tn baie, nici mai mult, ntci mai putin. Poate ca scufundarea Tn lectura $tirilor era soluV

CD5

Suzanne Dye >

tia prin care putea sa-§i uite frustrarea, suficient ctt sa poata sa doarma. impinse cearceaful la o parte §i se ridica, fmbracat doar Tn pantalonii de pijama alba§tri cu dungi, §i traversa descult camera Tntunecoasa. _ CTnd ie§i Tn hoi, auzi un zgomot Tn bucatarie, un zanganit al metalului pe metal. In camera de zi patrundea o dTra de lumina. Cameron urma lumina, oprindu-se doar ca sa ia ziarul pe care-1 lasase pe masa de ITnga canapea. Ajuns la u§a bucatariei,.se opri. Lexie statea cu spatele la el, cu buclele ciocolatii revarsTndu-i-se pe umeri, §i aranja argintaria Tntr-o tava de plastic din sertar, t§i schimbase bluza roz §i blugii cu un halat care se oprea la mijlocul coapsei, dezvaluind un picior lung §i zvelt. In jurul picioarelor ei goale era raspTndite cutii goale. CTteva din u§ile bufetului erau deschise, continutul lor aranjat cu grija stTnd marturie pentru eforturile ei din mijlocul noptii. - Nici tu nu poti sa dormi, spuse Cameron, intrind Tn camerS §i a§ezTndu-se la masa, cu ziarul Tn fata lui. Lexie se rasuci, cu ochii mari. - Eu... am vrut sa.aranjez bucataria, reu§i ea sa zica. De ce continua el sa o ia prin surprindere? CTnd se Tntorse cu fata la Cameron, fu invadata de amintirea sarutului lor recent §i a raspunsului ei plin de pasiune. Inchise sertarul din spatele ei.

V

Un gest tandru - Am terminat. Poti folosi bucataria singur. - Nu am nevoie sa o folosesc singur, comenta Cameron. Privirea lui cazu pe cele doua carti despre copii de pe bufetul de Itnga ea. Ridictnd capul, vazu ca Lexie ti urmarise directia privirii. Obrajii ei se tnrofira'. - Ma gtndeam sa citesc ceva. Asta aveai de gtnd §i tu? Privirea lui se tndrepta din nou spre carti ?i apoi reveni rapid la ea. - Ma duceam la culcare, zise Lexie, cu o expresie inexpresiva ?i lua cartile de pe bufet. Cameron t§i tnalta o sprtnceana §i desfacu neglijent prima pagina a ziarului. - Cameron? El o privi. Bltnde^ea tonului ei ti trimisese fiori de dorinta prin vene. Trecusera cinci ani de ctnd o auzise ultima data rostindu-i numele cu o intonatie attt de tandra. , Lexie t§i trase un scaun §i se a§eza vizavi de el, tintnd cartile tn poaia. I§i mu§ca buza de jos. - Sint ingrijorata pentru Ida. Trebuia sa vorbeasca neaparat cu el, tn ciuda stingherelii pe care o simtea din cauza interesului lui pentru cartile de copii, fara a mai vorbi de jena provocata de sarutul din curte. Grija pentru Ida depa§ea nelini§tea ei personala. - E vorba de acest Harry Tate. - Ce e cu el?

V

J

Suzanne Dye Lexie inspira adtnc, ca sa prinda curaj. Oriclt de mult ti displacea sa aduca tn discutie subiectul iubirii pierdute a Idei, era fngrijorata din cauza ca el ti promisese batrtnei ceva ce nu putea face. - Daca nu reu§im sa-l gasim? Chiar cu ajutorul unui detectiv particular? Cameron ridica din umeri. ' - Atunci ti vom spune ca am facut tot ce era omene§te posibil, dar ca nu am reu§it sa-l gasim. - Dar ea se bazeaza pe asta. 1 Lexie se apleca peste masa §i parfumul ei dulce tl tnvalui din nou pe Cameron. ’ - Se bazeaza pe tine, completa ea, privindu-l fn ochi. - Nu o s-o dezam agesc pe Ida. Hotarirea §i sinceritatea din adtncul ochilor lui alba§tri oprira argumentele pe care le pregatise Le­ xie. Orice se tnttmplase in relatia ei cu Cameron, §tia ca putea avea tncredere ca el nu o va rani pe Ida. Ii era la fe ld e devotata batrtnei ca §i ea. - Dar daca nu-l gasim? - Daca acest om poate fi gasit, atunci il vom gasi, spuse el, clatintnd din cap. Dar Ida nu e nebuna, Lexie. Sint sigur ca e con§tienta de toate posibilitatile. S-ar putea sa nu-l gasim. S-ar putea sa fie mort. S-ar putea, chiar daca-l gasim, sa nu vrea sa o vada pe Ida. Gura lui Lexie se deschise putin, tradtnd faptul ca ea nu se gtndise la acea eventualitate. - Ideea e ca Ida simte nevoia sa-l caute. Indife-

J

Un gest tandru ■ ' | rent de ce va afla. M-a rugat sa o ajut §i o voi face. I HotarTrea din.vocea lui fi aminti lui Lexie cum obi§nuia Cameron sa-§i Tntrerupa orice program ca ! sa ii faca servicii matufii ei, chiar $i atunci cfnd era doarbaiatul din casa vecina. l§i amintea, din vizitele ei de vara, cu cTta atentie Ti Tngrijea el peluza §i Ti taia gardul viu, trecTnd, mai tTrziu, la taiatul lemnelor §i reparatii minore ale casei. Pentru acelea§i ser­ vicii, Cameron lua bani celorlalti de pe strada, pen| tru un cT§tig suplimentar, dar pentru Ida era gratis. I - Multumesc, spuse Lexie §i T§i umezi buzele I uscate. Pentru ca tii la Ida. ■ | Cameron Tnclina din cap. ' Tin cu adevarat la ea. ! Caldura ochilor lui examinatori o facu, dintr-o I data, pe Lexie sa se Tntrebe daca el se referea la 1 Ida sau la ea. j La Ida, bineTnteles, se mustra singura. De ce-ar j crede ca el vorbea chiar despre ea? Se ridica brusc, I enervata de incapacitatea de a-§i deta§a emotiile de I Cameron. Cartile, pe care le uitase, Tn graba ei, I cazura pe podea. in caderea lor scurta, paginile se 1 deschisera. Dintr-una aluneca pe linoleum o bro§ura j subtire. } Privirea lui Cameron urma bro§ura Tn Iocul Tn j care aterizase aceasta, ITnga frigider, la cTtiva metri I de scaunul lui. I Tu $i copilul tau: adevaruri d e sp re .insem ina rea artificials. . Lexie ram ase Tnlemnita. Privirea lui Cameron 1

Suzanne Dye trecu Tncet de la brojura la Lexie §i se fixa asupra ei. Ea se repezi sa ridice bro§ura. Apoi porni spre u§a, ca sa se Tntoarca Tn dormitorul ei, rugTndu-Se ca el sa nu o opreasca, sa nu-i pun Tntrebari. Auzi scTrtTituI scaunului lui. - Lexie, opre§te-te. . Cameron Ti puse pe umar o mTna ferma, iar Tn vocea lui se simtea hotarTrea. Lexie se opri Tn pragul u§ii, ferindu-§i privirea de el, stringTnd cartile §i bro§ura la piept. Cameron o tntoarse tncet cu fata spre el. Lexie privea fix pieptul lui. Cum el nu purta cama§a, privirea Ti fu TntTmpinata de ffrele de par Tntunecat de pe pieptul lui. Remarca vag ca el nu pierduse nici un pic din masa musculara, Tn ultimii cinci ani, dar mintea continua sa Ti lucreze Tnnebunita, Tn cautarea unei explicafii pe care sa i-o poata oferi. Nervozitatea Ti agita pieptul. Cameron nu avea sa o lase sa piece fara sa-i puna Tntrebari. - Trebuie sa ma due sa ma eule, Tncerca ea, cu o voce slaba. O mTna bITnda Ti ridica barbia Tn sus, pTna cTnd nevoita sa priveasca Tn ochii alba§tri cu marea ai lui Cameron. Din acele adTncuri radia hotarTrea. - Ce se TntTmpla? o Tntreba el. Lexie T§i simtea gTtuI uscat. Presiunea Tntregii zile Ti rascolea stomacul. Ochii alba$tri de otel ai lui Cameron Ti ardeau pe ai ei. Vru sa se rasuceasca, dar Tnlemni. - Nu este treaba ta, §opti, smucindu-§i barbia

V.

< Z zO

Un gest tandru din palma lui. Ma gfndesc. - Ai de gTnd sa fii inseminata artificial, spuse el, mai mult ca pe o afirmatie, decTt ca pe o Tntrebare. Sau ai fost deja? - Nu discut asta cu tine, insists ea, cu o voce mai hotarita. Facu un pas Tn spate, TncercTnd sa se departeze de aura lui magnetica, cautTnd un adapost care sa o fereasca de intensitatea privirii lui. - Nu e treaba ta, repeta ea. Cameron facu un pas spre ea. - Dar eu vreau sa fie tjeaba mea. Iar tu ai sa-mi explici de ce vrei sa aduci pe lume, Tn mod deliberat, un.copil nelegitim. Cameron. Ti prinse bratul, stnngTnd-o cu fermitate de cot §i TndrumTnd-o Tnapoi spre masa din bu­ catarie. Lexie nu opuse rezistenta, furia lui devenind dintr-o data de Tnteles, Tn timp ce creierul ei Ti asimila cuvintele. Aproape ca uitase ca el se nascuse nele­ gitim, mama lui fiind abandonata de un tata pe care Cameron nu-l cunoscuse niciodata. Se a§eza la masa, ascultatoare, iar el se a§eza vizavi de ea. Cameron Tmpaturi repede ziarul §i Tl Tmpinse Tntr-o parte. Lexie puse cartile pe masa. - § i acum, Tncepu Cameron, fortTndu-se sa mentina o voce uniforma, nu ai vorbit cu nimeni din fami­ ne ta despre asta, nu-i a§a? Din modul Tn care ea Tncepu sa-§i mu§te buza de jos, Cameron T§i dadu seam a ca avea dreptate.

Suzanne Dye - Ai... ai fost deja... ~ Lexie T§i strTnse buzele. Dupa o tacere lunga, spuse: - Nu. De§i asta nu e treaba ta, completa ea, TndreptTndu-§i spatele, rigida. Pe fata lui Cameron se citi u§urare, combinata cu Tngrijorare. Lexie nu era Tnsarcinata. Inca. Sesiza un alt motiv de u§urare. lubitul pe care §i-l imaginase el mai devreme nu exista. •. Privirea lui Lexie parea concentrate undeva dincolo de el. Cameron simti rigiditatea protectoare a spatelui ei. ' - . - Vreau sa §tiu de ce faci asta, spuse el TmblTnzindu-§i vocea. . . Lexie paru sa studieze masa de stejar. - E treaba mea. Numai a mea. - Nu am de gTnd sa te judec. Cameron a§tepta §i Lexie T§i ridica Tncet privirea. - Dar se TntTmpla sa §tiu cum e sa cre§ti fara tata. ^ Lexie suspina Tncet. El nu avea de gTnd sa renunte. - Vreau sa am un copil, spuse ea, cu o voce atTt de §optita, TncTt Cameron auzi cu greu cuvintele. ' Cameron Tfi alese cu grija urmatoarele vorbe, bucuros ca ea se hotarfse sa fie sincer ca §i temTndu-se sa nu se retraga, Tn orice clipa. Reu§i sa razbata prin propria confuzie, cu dificultate. - Asta are legatura cu mutarea ta Tn Blossom, afirma el, a§teptTnd ca ea sa dezvolte subiectul, Tn

V

Un gest tandru timp ce el Tncerca sa Tnteleaga situatia. Lexie aproba din cap, cu ochii pironiti p ^ peretele bucatariei. - Vreau sa-mi cresc copilul aici, zise ea, TntorcTnd Tncet privirea spre Cameron. Tu ar treUui sa Tnteiegi asta. Tu ai crescut aici. Nu-mi pot imagina un loc mai bun Tn care sa-mi cresc copilul. - Inteleg, spus6 el. Ceea ce nu Tnteleg este inseminarea artificiala. Lexie zTmbi cu amSraciune. - Nu sTnt casatorita, Cameron. Acel punct conduse la situatia ciudata pe care voise sa o evite, pastrTndu^i secrete intentiile. Dar acum, cTnd el §tia, era mai bine sa termine eft mai repede subiectul. §i cTt mai hotarTt. Ultimul lucru pe care §i-l dorea era ca el sa o compatimeasca, sa creada ca el avea vreo legatura cu sentimentele ei legate de gasirea unei noi iubiri. - §i nu vreau sa ma casatoresc, adauga, t>e un ton confidential. Din fericire, cu tehnologia d^ azi, obligatiile sentimentale nu mai slnt obligatorii ca sa dai na§tere unui copil. Cameron T§i pastra o expresie neclintita, Tn timp ce asculta. Lexie considerase Tntotdeauna extrem de importanta casatoria, attt de importanta TncTt preferase sa puna capat mai degraba relatiei lor, decTt sa prelungeasca logodna. §i T§i aminti cTt de mult T§i dorea ea copii. Dar a§a? - Parea nu ai vorbi tu, spuse el, nereu§ind sa-?i reprime comentariul.

V

Suzanne Dye - Nu ma cuno§ti„ zise Lexie, privindu-l fix, cu ni§te*ochi provocatori. Nu-i a§a? - Te-am cunoscut. - Dar nu ma mai cuno§ti acum , 11 Infrerupse Le­ xie, nemairetinmdu-§i iritarea. M-am maturizat, C a­ meron. §tiu ce vreau §i §tiu ce trebuie sa fac ca sa obtin. Vreau un copil. Ceea ce vreau este un barbat. Ridica din umeri §i Tncheie: , - Raspunsul logic e inseminarea artificiala. Cameron o privi fix. . - Te-ai glndit la impactul pe care-1 va avea decizia ta asupra copilului? Tntreba el. Te-ai gTndit la toate aspectele Tn legatura cu asta? - Este hotarTrea mea, problema mea. %- Copilul tau nu va avea tata. - Va avea o mam# care Tl iube§te. Trasaturile lui Lexie Tntepenira §i ea priv'rTn alta directie, stTnjenita. - §i tatii sTnt important, riposta Cameron calm. Tatal meu nu s-a casatorit niciodata cu mama. §tia ca ea era Tnsarcinata, dar nu a vrut-o pe mama, §i nici pe mine. Declara faptele simplu, sec. - Nu e acela§i lucru, se opuse Lexie. - E foarte aproape. Lexie T§i trecu degetele prin parul des, TmpingTndu-§i pe spate buclele care Ti cadeau tot timpul pe­ ste umeri §i fata. l§i aranja pSrul la Iocul lui, dupa ureche, §i se gtndi la ceea pe spunea. - Vreau un copil, Cameron, zise, pe un ton jos §i V.

(jry

Un gest tandru hotarTt. Imi pare rau ca nu va avea tata. Dar va avea o mama iubitoare, care va tine la el §i-l va cre?te fara sa se ru§ineze de ceva. Astazi, nu se mai aplica acela§i stigmat mamelor singure, ca atunci cind te-ai nascut tu. Expresia posaca a fetei lui Cameron Ti spuse ca acesta nu era de acord -?i Lexie se Tndoi ca l-ar fi putut convinge vreodata, dat fiind trecutul lui. In timp ce majoritatea oamenilor din Blossom erau draguti §i toieranti, existasera cTtiva care Tl batjocorisera sau se certasera cu el - spunTndu-i bastard, iar ma­ mei lui Ti aruncasera vorbe §i mai grele. Dar asta se TntTmplase pe vremea aceea, se lini§ti Lexie singura. Atitudinea oamenilor progresase, chiar §i Tn punctulete mici de pe harta, cum era Blossom-ul. - Nici macar nu vei §ti numele tatalui, o Tnfrunta din nou Cameron. Nu-i a§a? — Lexie clatina din cap. - Voi completa cererea pentru un donator la urmatoarea mea vizita. PTna acum am fost la vizita preliminara, cu doctorul. La urm ltoarea e vorba de chestionarul pentru donator §i examinarea mea fi­ zica. In curTnd, vom fi gata sa trecem la procesul de inseminare artificiala. ■ Cameron ezita. Nu §tia sigur cum sa exprime ceea ce avea Tn minte. Lexie era o fem eie frumoasa. Vibranta §i senzuala. Era sigur ca nu ducea lipsa-de potentiali iubiti. Sim{i un nod Tn stomac la acel gTnd. Nu voia sa §i-o imagineze pe Lexie cu un alt barbat. '

J

Suzanne Dye

Nu §i-o putea imagina pe Lexie dscTt cu el Tnsu§i. . -T re b u ie ... . Abia reu?ea sa dea gtas gTndurilor sale. - De ce un donator? Lexie rise brusc, cu asprime. - Vrei sa spui, de ce nu un tata adevarat? Tn­ treba ea, strTngTndu-§i buzele. Nu a existat... nici un alt barbat important pentru mine, Ti spuse ea. §i nici nu vreau vreunul, completa ea serioasa, ridicTndu-§i barbia Tn sus. - De ce nu? Tntreba Cameron. Era evident ca ea T§i dorise un barbat, cu cinci arii Tn urma, se gTndi el, izbit din nou de amintirea despartirii lor. Lexie T§i simtea venele vibrind din cauza tensiunii. -Cameron se apropiase atTt de mult de raspunsui la acea Tntrebare. Privindu-I sfidator, zise: - Inainte eram interesata de casatorie. Voise ca el sa o iubeasca pentru totdeauna. • - Asta s-a dovedit a fi o gre§eala. Remarca tremurul unei reactii indescifrabile, Tn ochii lui. Cameron avea senzatia ca ea tocmai Tl izbise Tn stomac. O gre§eala, spusese ea. El considera deranjant acea evaluare. - Este din cauza a ceea ce s-a TntTmplat Tntre noi? - Ceea ce s-a TntTmplat cu cinci ani Tn urma nu

------- QD-------- —

U n gest tandru are nici o legatura cu asta, sari Lexie, oprindu-l. Zabovise prea mult §i prea aproape, Tn acea zona periculoasa. Nu voia sa-i permita sa afle ca o afectase atTt de adTnc, atTt de multi ani. Acum sTnt o persoana diferita. Asta e tot. Ma bucur ca ti-am spus-o, continua Lexie grabita, nevrTnd sa auda raspunsul lui. E o u§urare, sincer. Acum nu va mai trebui sa ma ascund de tine. Era destul de greu §i faptul ca trebuia sa-§i tina secreta reactia fata de prezenta lui. ‘ -» §i ma simt mai bine ca am putut vorbi cu ci­ neva. M-a ajutat sa-mi clarific cTteva lucruri Tn minte. Era convinsa de justetea hotarTrii ei. Iar asta Tn{ semna sa aiba copilul pe care §i-l dorea atTt de mult. Se ridica Tn picioare, luTndu-§i cartile. ' - Noapte buna. I De data aceasta, Cameron o laSa sa piece, iar ' fo§netul halatului ei disparu Tncet, Tn timp ce Lexie j se Tndrepta spre dormitor. Ramasese singur, doar cu un simplu ecou al parfumului ei de tasomie. J§i i trecu degetul printre foile ziarului de pe masa, re: j capitulTnd mental cuvintele lui Lexie §i stralucirea J hotarita a ochilor ei, atunci cTnd T§i exprimase decizia de a avea un copil, fara sa Tnsoteasca asta cu I obi§nuitele legSturi emotionaie. ■ ! Ea dorise, odata, sa aiba copilul lui. Daca s-ar fi 1 casatorit, probabil ca acum ar fi avut o droaie. [ Dar el alesese calea independence! §i libertatii. Alesese sa fie singur §i Tn siguranta. [ Incerca sa citeasca ziarul, dar nu Tntelegea nim ic

Suzanne Dye din ceea ce citea, caci se trezi citind aceea§i propozitie de patru-cinci ori, fara sa reu§easca sa o priceapa. Conversa^ia cu Lexie i se TnvTrtea Tn cap. In cele din urma, Trhpinse ziarul Tntr-o parte §i se duse la culcare. in timp ce statea Tntins Tn pat, fara sa poata sa doarma §i privind joaca umbrelor pe tarvan, Tn minte Tncepu sa i se formeze un gTnd nou, nea§teptat. §i, brusc, ideea se cristaliza. Cameron vazu Tn fata lui un drum nou, un compromis care le oferea, atit lui, cTt §i lui Lexie, o plasa de siguranta pe care el nu §i-o mai imaginase niciodata Tnainte. Cu cTt se gTndea mai mult, cu atTt gTndul i se parea mai atragator. In timp ce ie§ea cu ochii Tnceto§ati din dormitor, Cameron auzi gTlgTituI cafelei care picura dintr-un filtru de cafea.'in pragul u§ii bucatariei fu mtimpinat de imaginea lui Lexie, care se Tmbracase deja Tn ni§te pantaloni scurti de bumbac §i cu un tricou care Ti statea strms peste sTni, ISsTndu-i umerii §i bratele goale. Cameron zimbi §i se simti dintr-o data treaz, Tn ciuda noptii trecute nedormite. Lexie, cafeaua, soarele diminetii. Urmatoarele doua luni urmau sa fie un adevarat rai. Mai ales daca o convingea sa fie de acord cu planul lui, T§i spuse Tn gTnd. Ultima parte a cafelei ajunse Tn carafa §i Lexie turna o cea§ca, dupa care se Tntoarse §i Tn ochii ei de culoarea ambrei se citi surpriza. - Nu te-am auzit, spuse ea.

C K )

j

r~C

Un gest tandru

Cind avea sa inceteze sa mai fie luata prin surprindere? Puse cea§ca pe bufet. - Sper ca nu fe-am trezit eu. Liniile micute din jurul ochiior lui pareau mai adinci Tn acea dimineata, ca §i cum Cameron nu dormise prea mult. Lexie fu tentata din nou sa-l mtrebe care erau 1 motivele pentru care T§i luase vacanta, dar se abj tinu. Cameron paruse obosit Tn noaptea dinainte §i I Tn mintea ei Tncepu sa se formeze o Tntrebare: ce-l Tmpiedicase sa doarma, Tn noaptea care trecuse? §tia ca el ramasese treaz mult timp dupa ce plecase ea din bucatarie. Trecuse mai mult de o ora Tnainte sa-i auda pa§ii §i apoi cum Tnchidea Tncet u§a dormitorului lui. . Ea ramasese Tntinsa Tn patul antic, retraind ziua aceea. Modul Tn care o speriase el Tn baie, sclip.irea jucau§a din ochii lui, atunci cTnd aflase ca vor locui Tmpreuna, incendiul produs de acel sarut. §i conversatia finala din bucatarie, cTnd T?i deschisese su­ fletul in fata lui mai mult decTt ar fi crezut ca era posibil, dezvaluindu-§i intentiile de a avea un copil singura. El ii dezaprobase planurile, bineinteles. Se foise, fara sa poata dormi, mai bine de o ora, inainte sa-§i marturiseasca faptul c§ dezaprobarea lui o deranja. Ii pasa ce gindea el despre ea, chiar daca §tia ca nu ar fi trebuit. Dupa modul in care o parasise, cu cinci ani in urma, Cameron nu avea nici un drept sa judece ceva din ce facea ea, chiar daca el era la baza

V

Suzanne Dye >

hotaririi ei de a fi inseminata artificial. Acum, Tl privi cum mergea prin camera, ocolind masa, cu ochii la filtrul de cafea. Lexie cauta Tn dulapiorul din fata ei §i scoase Tnca o cea§ca. Lua cafea Tnainte ea el sa poata ajunge la ea §i Ti turna o cea§ca plina din lichidul fierbinte. Adauga Tn mod mecanic o jumatate de lingurita de zahar §i Ti Tntinse cea§ca. Degetele lui le atinsera pe ale ei, atunci cTnd lua cea§ca. - Multumesc, spuse Cameron. Ochii lui alba§tri, seducatori, sclipirS vioi, amintindu-i lui Lexie cum se amuzase el Tn dupa-amiaza precedents, cTnd o gasise afara, ITnga fereastra baii. - CS ti-ai adus aminte, adSugS Cameron. Lexie T§i dSdu seam a ca el vorbea despre cafea §i despre faptul ca o fScuse exact a§a cum Ti placea lui. Fu stfSbatuta de un §oc. Nici macar nu-§i daduse seama ca facuse asta, Tnainte sa-i atraga el atentia. Totul paruse atTt de instinctiv, de natural. - Oh, sigur, spuse poticnindu-se §i TncercTnd sa treaca peste acel fapt ca peste un nimic, cu spe­ ranta ca §i el va face la fel. Trebuia sa fie mai atentS pe viitor, sa nu spunS ceea ce avea sa facS Tn continuare, instinctiv! Cameron se rasuci §i, sorbind cu grija din cafea, se uita afara pe fereastra de deasupra chiuvetei. | „Pare atTt de calm fata de aranjamentul nostru“, se mndi Lexie privindu-l. Intreaga scena era devastator de intima. Micul dejun Tn bucatarie. Cameron Tn

V

Un gest tandru pantaloni scurti, cu pieptul gol, cu parul negru, lucios, ravS§it Tn urma noptii. Era fericitS ca hotSrTse cu ce sa se Tmbrace Tn acea zi, Tnainte sa piece din camera, pentru micul dejun. Cameron, pe de alta parte, nu se obosise cu astfel de gTnduri, observa ea. El purta Tnca pan­ talonii de pijama cu care fusese TmbrScat Tn seara precedents. Pieptul lui gol era u§or bronzat sub firele de par scurte. I§i TndepSrta ochii de rmaginea atragStoare §i, ridicTnd privirea, vazu ca el se uita la ea. Cameron T§i TnSlta o sprTnceana, intrigat. - Buna dimineata §i tie, spuse el taragSnat. Lexie se Tnro§i, ferindu-§i privirea §i uitTndu-se la frigider. * - E?te lapte Tn frigider §i fulgi Tn bufet: Sau oua §i brTnza, daca vrei o omleta. Ida le-a cumparat pen­ tru noi. II privi din nou. - O omleta a rfi minunata. Ea banui pentru o clipa ca el a§tepta sa i-o pregateasca ea. Simti cum iritarea Ti stringea stomacul. - Nu sTnt bucatarul-§ef de aici, spuse ea taios. Cameron zTmbi. - Voiam sa ma ofer sa-ti fac §i tie una. Lexie fu cuprinsa de stTnjeneala. -T m i pare rau. Cameron Tnclina din cap. - Nici o problema, spuse el simplu. Lexie T§i luS cafeaua §i se a§eza, simtindu-se

•------------------------------ (

83~ ) ------- :---------------------- '

Suzanne Dye jenata ,§i inutila, In timp ce ei scotea o tigaie fi un vas, apoi ouale, brinza §i unt din frigider. Lexie Tl urmari Tn tacere, la fel de Tnfometata de imaginea iui Cameron pregatind micul dejun, cTt era de ouaie propriu-zise. . Inainte, cTnd stateau Tmpreuna, el avea obiceiul sa pregateasca micul dejun, Tn weekend-uri. Ea se trezea Tn clinchetul vaselor, Tn timp ce Cameron pregatea omleta sau clatite. A§tepta Tn pat §i el Ti aducea mTncarea pe o tava. Apoi faceau dragoste, uneori Tnainte sa manTnce. Descoperisera ca micul dejun era foarte bun rece, uneori. Lexie se scutura, revenind la prezent. Iar o fa­ cuse, se cufundase Tn trecut. Trebuia sa Tnceteze cu asta. ‘ Lua o gura de cafea §i lichidul fierbinte Ti arse gTtuI §i limba. - Oh! st-iga, cu o expresie de durere incontrolabiia. Cameron se Tntoarse de la cuptor cu fata spre ea, cu o privire Tngrijorata Tn ochii alba§tri precum cerul. - T e simti bine? o Tntreba, apropiindu-se de ea. - Tocmai mi-am ars limba, spuse Lexie, alungTndu-l cu o fluturare a mTinii. . Cameron se Tncrunta la ea. Lexie parea iritata, Tnca de cTnd Tl vazuse Tn pragul u§ii. Spera ca nu-i parea rau ca i se destainuise. Simti un val de Tngrijorare. Nu voia ca Lexie sa regrete ca fusese sincera cu el. El nu regreta.

V

Un gest tandru Lua omeleta cu brTnza grasa, o Tmparti Tn jumatate punTnd Tn doua farfurii mici de mic dejun, pe care le gasise Tn bufet. Puse o farfurie Tn fata lui Lexie §i se a§eza Tn cealalta parte a mesei. MTncara Tn tacere. De fapt, Cameron mTnca. Lexie abia T§i atinse farfuria cu furculita, mai mult TnvTrtind ustensila Tn jurul omletei §i jucTndu-se cu ea. CTnd T§i goli farfuria, Cameron se ridica §i aduse carafa cu cafea la masa, reumplTnd amTndoua ce§tile. Duse carafa'Tnapoi la fiitru, dupa care se a§eza §i o privi direct pe Lexie. §tiu ca nu te simti bine din cauza prezentei meie Tn casuta, Tncepu el direct, prinzTndu-i privirea §i retinTnd-o. Cred ca am o solutie.

V

( jr y

Suzanne Dye

Capitohitcinci „0 solutie?” Lexie simti un u§or tremur de nelini§te la cu­ vintele lui Cameron. Cu o zi tnainte, ea ti spusese clar ca voia ca el sa dispara. Iar acum, dintr-o data, el parea gata sa o ajute. Ar fi trebuit sa fie fericita. In loc de asta, se sim­ tea confuza. - Ce vrei sa spui? tntreba tncet. - Nu e doar o solutie ca eu sa ramtn aici, tn casa, continua Cameron, fara sa raspunda direct tntrefiarii ei. Cred ca am gasit o solutie care sa rezolve §i cealalta problema a ta. - Care cealalta problema? tntreba Lexie, rostind cuvintele tntretaiat §i defensiv. Simti un val de sttnjeneala, din cauza a tot ceea '-----------------------------------C s Q ----------------------------------- -

Un gest tandru ce-i spusese Tn noaptea precedents. - Copilul. . - Asta nu e o problema, replica ea, nespus de u§urata ca el nu voia sa sugereze sa se mute din casuta, dar nelini§tita de turnura nea§teptata a conversatiei. Ti-am spus. M-am gTndit la tot. - Nu cred, zise Cameron. - Nici nu ti-am cerut parerea, riposta ea, cu o enervare crescTnda. . - Cu toate acestea, eu am raspunsul, declara el calm, parTnd neafectat de iritarea ei din ce Tn ce mai mare. - Exact acesta este motivul pentru care nu voiam sa-ti spun! zise Lexie, privindu-l Tncruntata. Nu e cazul sa-mi spui tu ce sa fac. Nu era singurul motiv pentru care ea nu voise sa-i vorbeasca despre planurile ei. Dar nu era ne­ voie ca el sa §tie ca respingerea lui lasase o rana atTt de adTnca, TncTt ea nu mai reu§ise sa iubeasca nici un alt barbat. - Nu Tncerc sa-ti spun ce sa faci, replica, pe un ton amabil. Nu voia sa o enerveze. Voia sa o convinga ra­ tional. Daca reu§ea sa o faca sa Tnteleaga avantajele planului lui, era sigur ca Lexie urma sa fie de acord ca a§a era cel mai bine. - Lasa-ma doar sa-ti indie cTteva probleme, su­ gera el, cu prudenta. Lexie T§i Tnghiti un nod. Mersese atTt de departe, TncTt Ti dezvaluise planurile ei. Acum, putea sa-l §i

Suzanne Dye asculte. De altfel, se Tndoia ca el avea sa renunte. Cameron era extrem de insistent atunci cfnd voia ceva. Din nefericire, ea nu fusese unul dintre lu­ crurile pe care le voia el. - Bine, spuse ea, TnclinTnd din cap. Dar apoi lasam balta subiectul acesta. Ai Tnteles? - Am Tnteles. Lexie se lasa pe spate §i T§i Tncruci§a bratele, Tntr-o pozitie care nu promitea nimic, ca §i cum l-arfi tolerat doar pentru cTteva clipe. - Poti face un copil singura, Tncepu Cameron, cu ochii fixati Tntr-ai ei. in prezent nu mai e ceva neobi§nm't, zise el, ridicTnd din umeri. Vrei un copil, fara sa-ti dore§ti un angajament pe terrnen lung fata de un barbat. Pot Tntelege asta. Lexie Tntepeni. Grozav. Exact ceea ce-i trebuia, la prima ora a diminetii. O amintire brutala a lipsei de interes a lui Cameron fata de dragoste. Avea deja mai multe amintiri decTt voia Tn inima. - AmTndoi vrem acela§i lucru. - Care e concluzia? Tntreba Lexie, dorind ca acea conversatie sa ia sffr§it, Tnainte ca ea sa se scufunde Tn podeaua de lemn. - Copilul. Asta e problema. Cameron sorbi din cafea §i o privi contemplativ. - Cred ca nici eu nu-mi voi lua un angajament emotional pe viata fata de cineva. Dar mi-ar placea sa am un copil. Fata lui deveni serioasa §i Tncheie: - Cred ca am renuntat la aceasta idee.

V.

-Q D -

Un gest tandru Lexie Tl privi fix, TncruntTndu-se. Tristetea din vocea lui o mi§ca. Cameron nu vorbise niciodata de­ spre copii, atunci cTnd erau Tmpreuna. Ea fusese Tntotdeauna cea care vorbea despre familie. El parea sa regrete hotarTrea de a nu avea copii. Acest gTnd o lasa pe Lexie confuza §i compatimitoare. §tia §i ea ce Tnseamna sa regreti ceva. - Unde vrei sa ajungi? TntrebS brusc, Tnoercmd sa aduca din nou conversatia Tn ape mai linijtite. Daca permitea sentimentelor ei fata de Cameron sa se TmblTnzeasca, asta nu putea duce decTt la durere. El regreta §ansa de a fi avut un copil, nu pe ea. ' - Cred ca ne putem oferi ceva unul celuilalt. Cameron privi cum buzele ei se deschideau Tn­ cet, iar ochii i se largeau, din cauza surprizei. Se simti strabatut de o Tncordare anticipativa. - Ce vrei sa spui? Tntreba ea, cu o voce joasa. - Vreau sa fiu tatal copilului tau. „§i sa redescopar la ce am renuntat cu atft de multi ani Tn urma", completa el Tn gTnd. Se Tntrebase tot timpul cum ar fi fost viata alaturi de Lexie. Acum putea descoperi - fara legaturi, fara sa se a§tepte altceva de la el. Cameron §tia ca Lexie nu ar fi fost multumita fara acele legaturi, cu cinci ani Tn urma. Dar s-a schimbat, se gTndi el, amintindu-§i cuvintele ei din noaptea precedents. Legaturile emotionale nu mai sTnt obligatorii, declarase ea. Lexie devenise mai practica. Ca el. Se potriveau perfect.

V.

< ^ r >

j

Suzanne D ye - Dar tu nu ai vrut niciodata sa fii legat. - Exact asta e, sublinie Cameron. Nu voi fi. Co­ pilul va fi al tau, tu Tl vei cre§te, exact cum ai planuit. Poti cre§te copilul aici, Tn Blossom. Eu nu o sa ma amestec, mi se va permite doar sa vizitez copilul conform unui anumit program. BineTnteles, am de gTnd sa contribui la sprijinul financiar al cre§terii lui. Lexie T§i simtea capul TnvTrtindu-i-se. Nu-i venea sa creada ceea ce creierul ei Ti spunea ca auzea. - De ce? De ce vrei sa faci asta? reu§i sa zica. ' T§i Tmpreuna mTinile pe genunchi, simtind vag umezeala §i tremurul palmelor §i degetelor. Cameron se apleca spre ea, sprijinindu-§i coatele pe masa. - E singura mea §ansa de a avea un copil, ex­ plica el. §i singura §ansa de a izgoni Tntrebarile obsedante pe care ea le lasase Tn inima lui. - Stilul meu de viata nu e potrivit cu legaturiie sentimentale. Munca e pe primul loc. A§a Tmi place. Iar tu ai hotarit deja sa cre§ti un copil singura. T§i Tnalta o^princeana §i continua: . • - Va fi mai bine daca copilul va §ti cine este tatal lui, daca Tl va vedea din cTnd Tn cTnd. • Viziunea unui copil cu parul negru §i des ca al lui Cameron, cu ochii lui alba§tri, zTmbitori, invada cre­ ierul lui Lexie §i T§i aminti barbatul pe care-1 visaseatunci cTnd T§i planifica raspunsurile la chestionarul de donare.

v__________: __ _________________ /

Un gest tandru Acel barbat fusese Cameron, recunoscu ea. tn subcon§tient, Tl considerase Tntotdeauna modelul pentru tatal copilului ei. t§i aminti toate ocaziile cTnd Cameron aparuse Tn clasa ei, Tn Atlanta. Dovedise un talent natural sa comunice cu copiii la nivelul lor. Ea se gTndise ca asta era minunat pentru viitorul lor ca familie. Dar nu-§i imaginase ca se va TntTmpla astfel. . - Ar fi mai bine caun copil sa-§i cunoasca tatal, recunoscu ea. Se simti zguduita auzindu’-se rostind cuvintele cu voce tare. - Nu-mi vine sa cred ca am spus asta. E ridicol, Cameron. Nu te-am mai vazut de ani de zile. Nu Tnteleg, planificasem totul... - Planurile tale lasa de dorit, raspunse Cameron. Un tata, de exemplu. - Copilul va avea o mama iubitoare, interveni Lexie, forfTndu-se sa-§i argumenteze punctul de vedere. * Viteza pulsului o facea sa-i vina greu sa gTndeasca Tn vreun fel, §i cu atTt mai putin ceva ra­ tional. - Orice copil are nevoie de un tata, obiecta C a­ meron. Eu nu l-am cunoscut niciodata pe tatal meu, Lexie. Crede-ma pe cuvTnt. Lexie ramase tacuta cTteva momente, §tia ca el avea dreptate. Ti oferea tot ceea ce ea spusese ca

V.

Suzanne Dye dore§te - un tata fara legaturi sentimentale. §i ceva mai mult - un tata pe care copilul ei putea sa-l cunoasca §i'care sa-l viziteze din ctnd fn cTnd. Tnghiti Tn sec. Daca faceaun copil cu Cameron, asta Tnsemna ca urmau sa se vada. Nu aveau sa intervina din nou cinci ani Tntre ei. Se Tntinse dupa cafea §i bau o Tnghititura mare din lichidul' caldut, sperind sa opreasca vTrtejul gTndurilor. Oferta lui Cameron Ti convenea, T§i marturisi Lexie, Tn adTncul sufletului. §i o TnspaimTnta. Puse jos cea§ca §i T§i Tmpreuna degetele, ca sa le ascunda tremurul. . - Lasa-ma sa recapitulez, spuse ea Tncet, straduindu-se sa nu se scufunde Tn adTncurile albastre care o priveau. Te oferi sa fii tatal copilului meu, fara nici un fel de obligatii, cu exceptia unor drepturi de vizita stabilite de comun acord? - Exact. Nu a§tepti nimic de la mine. Nu a§tept nimic de la tine, zise Cameron §i ridica din umeri. Fara legaturi emotionale §i sperante Tn§elate. Relatia lor fusese plina de acele dureri, Tn trecut. Ideea de a fi din nou cu Lexie, de a o tine strins §i cu caldura, fara toate acele tensiuni, era un ade­ varat paradis. - Fara sentimente, repeta Lexie. ?§i trecu repede limba peste buza de sus. Sentimentele i se zbateau deja salbatic Tn piept, la simpla sugestie a gazduirii copilului lui Tn interiorul corpului

V.

< ^ >

Un gest tandru ei. Oare se putea deta§a cu adevarat? Ii arunca o privire lui Cameron. Fu izbita de adevarul atlt de violent, TncTt era aproape dureros - ca el putea sa-§i elimine atTt de u§or emotiile din acea situatie. Apoi T§i imagina cum ar fi fost sa iegene la sin copilul lui Cameron, sa stringa Tn brate §i sa iu­ beasca acea parte micuta din el care urma sa fie a ei. Singura particica din el care putea fi a ei. Brusc, T§i dorea asta cu disperare. - E§ti sigur ca te-ai gTndit bine? reu§i sa Tntrebe. Voia sa accepte, sa ia ceea ce-i oferea Cam e­ ron, Tnainte ca el sa se razgTndeasca. Barbatul T§i Tndrepta umerii. - §tiu ce am sugerat, spuse el. Nu iau totul cu u§urinta. Albastrul ochilor lui era sfredelitor. Lexie §tia ce avea sa spuna, o §tiuse din clipa Tn care el rostise oferta. . - De acord, accepta ea, atTt de Tncet, TncTt C a­ meron fu nevoit sa se Tntinda peste masa ca sa o auda. El zTmbi, cu buzele ridicate u§or Tn sus, cu ochii stralucitori. Tntinse mTna §i Ti lua una din mTini Tn mTna lui mare. - Vei fi o mama m.inunata, spuse el, stringTndu-i degetele putin mai tare. Nu a§ Tncredinta copilul meu altcuiva. §i Cameron §tia ca era adevarat. Cu ochii mintii,

V.

Suzanne Dye vedea abdomenul lui Lexie crescTnd datorita semintei lui. Ea- putea oferi copilului toata dragostea pe care el nu o primise Tn copilarie. Ea avea sa se dedice cre§terii acelui copil. Va fi calda §i sincera cu copilul ei, tot ceea ce mama lui, abandonata §i respinsa de tatal lui, nu fusese. - O sa-mi sun doctorul §i o sa stabilesc o §edinta pentru tine, la clinica, zise Lexie, fortTndu-se sa aiba o voce indiferenta. In definitiv, tocmai Tncheiasera o afacere, nu? Fusese gata sa izbucneasca Tn lacrimi, cTnd el Ti spusese ca va fi o mama buna. Cheia era deta§area, T§i reaminti singura. Daca reu§ea asta, urma sa aiba control asupra sentimentelor ei rascolite. - Trebuie sa o facem cTt mai curTnd posibil. - §tiu ca suna destul de... clinic, continua ea. §i, sincera sa fiu, §i eu simt cum mi se TnvTrte capul. D a ra i dreptate. A§a va fi cel mai bine pentru copil. Iar ea avea sa-l revada. Sa aiba copilul lui. O parte din el va fi Tntotdeauna a ei. - Dar, daca vom face asta, eu... eu sTnt foarte regulata, se poticni ea, cu obrajii ro§ii. S-ar putea sa fie posibil sa fiu inseminata foarte curTnd. Doctorul voia sa a§tepte pTna luna urmatoare, din cauza tuturor testelor §i procesului de selectie a donatorului. Dar acum... Fraza ramase neterminata. Expresia lui Cam e­ ron devenea din ce Tn ce mai ciudata, la fiecare cuvTnt rostit de ea.

r~C

Un gest tandru

Intre ei se lasa o tacere stTnjenitoare. - Daca vrei sa te mai gmde§ti la asta, Tnteleg, spuse Lexie, cu o voce ezitanta. ' Cameron se razgmdise deja? - Poate ca amlndoi artrebui sa ne mai gindim. T§i Tndeparta mina de a lui, strecurTnd-o sub masa, Tn poala. - Mi-e teama ca nu ai Tnteles ce am vrut sa spun, Tncepu Cameron Tncet, privirea lui albastra ca oceanul Tnvaluind-o. - Nu am de gTnd sa merg la clinica cu tine, Lexie Tl privea fix, TncepTnd sa-§i dea seama ce voiia el sa spuna. - STntem perfect capabili sa cream un copil Tn vechiul stil dem odat,'zise el cu biTndete. Nu e necesara nici un fel de tehnologie §tiintifica. , Cameron voia sa faca dragoste cu ea. Nu, voia sa faca sex cu ea, se corecta Lexie. Nu §tiu daca Ti venea sa rTda sau sa pITnga: El voia sa procreeze un copil. Asta era tot. Simti un nod de tensiune Tn partea inferioara a abdomenului. Risca o noua privire rapida spre C a­ meron. Ochii lui o priveau fix. - Nu! izbucni Lexie, revenind brusc la viata. Nici nu se putea gTndi la acea idee. Oare? - Tmi pare rau, spuse Cameron Tncet, privind-o. Credeam ca ai Tnteles. - BineTnteles ca nu am Tnteles, riposta Lexie, pe un ton mai scazut. Nu ma a§teptam... Nu am crezut j

Suzanne Dye ca vrei sa... asta. Putea ea sa faca .dragoste cu Cameron - deo arece pentru ea ar fi Tnsemnat dragoste, n-u sex §j tptu§i sa-§i tina sentimentele Tn frTu? Se parea ca el nu se Tndoia de capacitatea lui de a face asta. Am mai facut dragoste, Lexie, Ti aminti calm Cameron. De ce ti-e teama? Chiar a^a, de ce? Lexie fu gata sa izbucneasca Tn ris. El Tncerca doar sa-i faca inima sa explodeze Tntr-un milion de fragm ented. Daca facea dragoste cu el. avea sa-l iubeasca. ' l§i aminti pasiunea arzatoare a sarutului lor din noaptea precedents. Atunci, fugise de el. Daca accepta sa faca un copil cu Cameron - Tn modul demodat, cum se exprimase el - atunci nu mai putea fugi. Dulceata dureroasa a mTngTierilor lui Cameron Ti patrunse Tncet Tn minte. Noaptea trecuta nu voise cu adevarat sa fuga de atingerea lui. Ar fi vrut sa faca dragoste cu el, dar se desprinsese, din instinct de autoaparare. Acum el Ti oferea o noua §ansa de a ceda dorintei care existase, Tn secret, Tn sufletul ei, Tn toti acei ani. ■ GTndurile ei Tnotau Tn temeri §i emotii contradictorii. Va suferi. El va pleca. A§a stabilisera, de comun acord. Aceia erau termenii Tntelegerii. Dar va avea copilul lui. GTndurile ei se oprira, brusc. Va avea copilul lui Cameron. Tnainte, el nu-i lasase nimic. ,

V

Un gest tandru De data aceasta, nu va mai exista control al sarcinii. De data aceasta el va lasa Tn urma mai mult decTt o simpia amintire. . Cameron privea cu atentie tumultul de senti­ mente de pe fata lui Lexie. Avea de gTnd sa dea Tnapoi acum? Nu-§i putea imagina'ca a rfi putut crea un copil cu Lexie prin cine §tie ce metoda §tiintifica. Voia ca acel copil sa apara din pasiunea lor, din sentimentul de apropiere care exista Tntre ei Tnca din copilarie. in acela§i timp, §tia ca $tiir>ta nu a r fi putut spala regretele pe care le purta Tn el de atTta timp. Numai strfngmd-o Tn brate pe Lexie putea sa se elibereze de fascinatia amintirii ei. Realitatea avea un mod ciudat de a destrama perfectiunea imaginatiei. Daca facea dragoste cu Lexie §i aprindea focul care mocnea Tn amintirea lui de atTta timp, putea sa-l stinga, Tn sffr§it. $i, apoi, avea sa fie §i copilul. Copilul pe care el nu crezuse ca-l va avea vreodata. Tacerea continua a lui Lexie Tl aduse, Tn cele din urma, la realitate. Ea privea Tn jos, fara sa faca nici o mi§care. - Lexie? o Tndemna el sa vorbeasca. -Da. - Ce este? - O voi face, .spuse ea, TndepartTndu-§i privirea. In vechiuJ mod demodat. Un ris aproape isteric statea gata sa izbucnea-

97 y

Suzanne Dye sea din gTtuI ei. II Tnabu§i cu greu. Cameron respira u§urat, realiztnd abia Tn clipa aceea ca T§i tinuse respiratia. Lexie acceptase. - Atunci mergem Tn Atlanta imediat dupa ce ma Tmbrac, zise el. - De ce? Lexie parea nedumerita. Cameron se Tncrunta. - Trebuie sa facem teste sanguine, sa facem cerere pentru certificat. Cred ca va dura vreo doua zile. §i ar trebui sa pomim procesul, din moment ce ai spus ca, ei bine, ca Tn curTnd va fi momentul potrivit pentru tine... Lasa propozitia neterminata, stTnjenit. - Despre ce vorbe§ti? Tntreba ea, TndreptTndu-se pe scaun §i privindu-l fix. Cameron T§i Tnclina capul Tntr-o parte, privind-o cu seriozitate. - Despre casatorie, bineTnteles. Lexie, doar nu crezi ca vreau sa fiu tatal unui copil nelegitim. Nici nu se pune problema. Lexie se sprijini de spatarul scaunului, simtind ca era gata sa se topeasca §i sa se scurga pe podea. Se prinse cu forta de marginea mesei. - Casatorie? Vocea i se paru straina chiar ei, slaba §i subtire. - Nu vreau un copil nelegitim. . - Dar cum ramTne cu lipsa de legaturi, de... Lexie se opri.

V.

Un gest tandru Era gata sa spuna: „fara implicare em otionala\ Dar nu reu§i. Cuvintele Ti ramasera Tn gTt. - Casatoria e o simpla formalitate, Lexie, explica el cu rabdare, ca $i cum ar fi Tndrumat-o Tn rezolvarea unei ecuatii matematice. Avem drept scop legitimitatea. E cel mai bine pentru copil. - Nu va §ti nimeni? Tntreba Lexie §i Tl privi pe Cameron, remarcTnd modul Tn care acesta T?i odihnea neglijent mTinile pe volan, ghidTnd ma§ina Tnchiriata pe autostrada lunga ce ducea Tn Atlanta. Parea extrem de degajat, in timp ce Lexie sim­ tea cum tensiunea Ti zvTcnea Tn vene cu viteza. - PTna ramTn Tnsarcinata, casatoria noastra va ramTne secreta? Cameron Ti arunca un zTmbet lini§titor, dupa care T§i Tntoarse din nou atenpa la drum. Lexie T§i Tndrepta spatele §i privi Tn fata, spre autostrada aglomerata. ' - BineTnteles. Va ramTne secretul nostru, deocamdata, spuse el. Lexie statea Tncordata, Tn ciuda interiorului plu§at al ma§inii Tnchiriate de Cameron. Copacii gro§i aliniati Tn lungul drumului treceau pe ITnga ei. Nu-i venea s5 creada ce faceau. Se Tndreptau spre Atlanta, pentru teste sanguine - ca sa se poata casatori. leri, pe vremea aceea, nici macar nu cre­ dea ca o sa-l mai vada vreodata pe Cameron. Iar acum urma sa se marite cu el. ^-----------------------------------

C^D--;-----

—

Suzanne D ye Iar lucrul cel mai mspaimlntator era ca acea ca­ satorie nu avea nici o legatura cu copilul. Oh, fusese de acord cu el ca un copil cu tata cunoscut era ceva mai bun dectt unul cu un barbat necunoscut, care ar fi ramas pentru totdeauna un strain. §i economisise cheltuielile cu procedura medicala. Intelesese chiar §i dorinta ferma a lui Cameron de a procrea un copil nelegitim, cunoscind trecutul lui. ' -' Dar nici unul dintre acele argumente nu statea in picioare. Lexie cuno§tea adevaratul motiv pentru care acceptase casatoria cu Cameron. II lasase sa piece, cu cinci ani in urma. Iar Ida avea dreptate nu-l uitase niciodata. Pierderea lui Cameron era cel mai mare regret al vietii ei. Nervozitatea ii rascolea stomacul, transformind micul dejun frugal intr-un virtej circular. Pentru o clipa, se temu ca va fi nevoita sa-i ceara lui Ca­ meron sa opreasca ma§ina, ca sa poata sa vomite. Strinse tare po§eta din poala, cu articulatiile stralucind, albe. Inspira §i expira incet. O casatorie de convenienta - ca sa procreeze un copil caruia sa-i dea numele tatalui lui, in mod legitim. Fara emotii, fara legaturi, fara a§teptari in§elate. Lexie il privi din nou pe Cameron, pe furi§. Se spalase §i se imbracase repede, ie§ind din camera lui in mai putin de 0 jumatate de ora, imbracat in pantaloni scurti §i un tricou negru. Expusese calm ' ----------------- -----------------C

100 ) -----------------------------------y

rC

Un gest tandru

planurile lor pentru acea zi, ca §i cum ar fi plecat in ceva la fel de trecator ca un simplu drum la cumparaturi. Mai intii trebuiau sa se opreasca la departamentul medical al districtului, pentru testele sanguine, apoi sa mearga la tribunal, sa se intereseze de detaliile pentru obtinerea certificatului de casatorie §i sa stabileasca actiil ceremonial cu un judecator. Dupa aceea avea sa Tnceapa sa faca investigatii in beneficiul Idei. Totul ca o simpla zi de lucru pentru Cameron, dupa cum deducea Lexie din atitudinea lui non§alanta. Nu era nici o problema. §i atunci, ea de ce era nevoita sa se forteze sa men^ina micul dejun in interiorul corpului? - Dar numai pina cind ramTi insarcinata, relua Cameron, aducind-o brusc Tn prezent. Ea ii intilni privirea pierduta pentru o clipa in paienjeni§ul propriilor ei ginduri. - Vorbeam despre secretul casatoriei, explica el, aruncTndu-i o privire rapida. In definitiv, tocmai asta este scopul. Lexie T§i simti sufletul strTngTndu-se la modul indiferent Tn care Cameron Ti amintea de ce Tncheiasera acea Tntelegere. - Daca na§ti, vom marturisi ca sTntem casatoriti. PTna atunci, nu am nimic Tmpotriva sa pastram se­ cretul. Daca a?a dore§ti tu. Lexie aproba din cap; v_

-G°D

Suzanne Dye - Multumesc. Ultimul lucru pe care ar fi vrut sa-l asculte erau felicitarile §i urarile de bine pentru casnicia lor. Ipocrizia ar fi fost prea chinuitoare. Iar explicarea adevarului ar fi fost extrem de complicate §i de jenanta. Brusc, se Tntreba cum aveau sa explice nunta lor secreta, daca §i cTnd va ramTne Tnsarcinata. - Daca... ’ Se opri. Erau atTtea detalii pe care nu le discutasera. Detalii u$or jenante. Stabilisera doar cadrul general al Tntelegerii. Casnicia lor avea sa dureze toata vara - cele doua luni cit statea Cameron. Dupa aceea, el urma sa se Tntoarca la W ashing­ ton §i, daca ea nu ramTnea Tnsarcinata, urmau sa divorteze Tn secret, fara sa afle cineva ceva. Daca era Tnsarcinata, T§i anuntau casatoria §i divortau fara zarva; curTnd dupa na§terea copilului. O afacere legala, cu un anumit scop. - Cum o sa le spunem oamenilor ca ne-am casatorit, daca va exista un copil? Tntreba Tncet Lexie. Ce le vom spune? Cameron a§tepta pTna reu§i sa iasa de pe drumul aglomerat §i opri la un semafor de pe o strada din Atlanta. Ii arunca o-privire lui Lexie, soareie stralucitor al diminetii stralucind pe pielea lui neteda §i bronzata. Ii zTmbi §i T§i sprijini bratul de volan, Tntr-o poza non§alanta. - Cred ca va trebui sa le spunem ca am fost cople§iti de o pasiune nebuna, glumi el, sperind sa

V

J

Un gest tandru slabeasca tensiunea dintre ei. Observa ca Lexie arata ca un iepura§ speriat, ca §i cum ar fi fost gata Tn orice clipa sa tTjneasca afara din ma?ina §i sa o ia la fuga. Era extrem de nelini§tit ca nu se puteau casatori imediat. Ne§tiind sigur care era perioada de a§teptare Tntre teste §i obtinerea efectiva a certificatului, spera doar ca Lexie nu se va razgTndi. Se gTndise, la un moment dat, sa o ia pe sus la aeroport §i sa zboare amTndoi la Vegas, unde se puteau casatori fara TntTrziere. Dar se Tndoia ca Le­ xie ar fi acceptat, §tiind cTt de important era pentru ea sa pastreze secreta casatoria lor. . ' Cel putin pentru moment. O calatorie brusca Tn afara ora§ului ar fi facut Tn mod sigur cTteva sprincene sa se ridice, mai ales pe cele ale Idei. Lumina semaforului deveni verde §i Cameron T§i desprinse privirea de la Lexie, Tmpotriva vointei lui. Era palida, aproape llvida. - Am glumit doar, Tncerca el, ne§tiind daca o suparase. Le vom spune ce vrei tu. Ezita §i apoi o Tntreba: - Te simti bine? . - Da, zise ea, impunTndu-§i Tn voce o forta si­ mulate. Pasiune nebuna. Cameron se purta.ca ?i cum totul ar fi fost o gluma. BineTnteles, el nu simtea nimic, T§i reaminti Lexie. §i nici ea nu ar fi trebuit sa simta, daca voia sa treaca teafara de urmatoarele doua luni.

V

Suzanne Dye Din nefericire, banuia ca durerea abia Tncepuse, pentru ea. Se forta sa-§i imagineze copilul micut §i brunet pe care avea sa-l strfnga fn brate, atunci cfnd se va termina totul. Trebuia sa se concentreze asu­ pra copilului. Dupa cTteva minute, Cameron localizase departamentul medical al districtului §i parea Tn fata lui. Descoperi ca labirintul din centrul Atlantei Ti revenise Tn memorie cu o acuratete uimitoare, o reminiscenta a zilelor petrecute la ziarul ora§ului. §ipe Lexie §i-o amintea la fel de perfect. Pielea ei palida, coama ondulata, curbele ei frumos rotunjite, atTt de perfecte pentru atingerea unui barbat. Suspinele ei slabe $i pasiunea arzatoare. -A m ajuns, anunta el, smulgTndu-se din ?irul disperat de amintiri Tn care cazuse Tn timp ce parea. Lexie ie§i din ma§ina, ca §i cum abia ar fi a?teptat sa scape de apropierea lui._ Nu vorbira deloc, Tn timp ce-§i a§teptau rTndul, la clinica publica. Dupa ce o'informara pe asistenta ca urmau sa depuna actele pentru un certificat de ca­ satorie, femeia Tn halat alb parcurse procedurile necesare, informTndu-i pe un ton sec ca se puteau Tntoarce pentru rezultate la sfTr§itul saptamTnii. , -Sfirgitul saptamTnii? repeta Cameron. liarunea o privire lui Lexie. Aceasta arata ?i mai bolnava dupa recoltarea sTngelui, dar Tndurase acul cu stoicism, fara sa scoata nici un sunet. -Vineri, replica ferm asistenta. Seoprira la telefonul cu fise din cladire, hotSrTnd

V

J

Un gest tandru sa scape de cSlatoria pTria la trjbunal. Cameron afla rapid ca judecatorul Ti putea casatori vineri dupS-amiazS, dupa ce f§i luau rezultatele §i plateau certificatul. ~ - Vineri va fi, Ti spuse lui Lexie. Ea se sprijini de perete, Ifnga telefon, cu pielea , §i mai palidS. ! - Hei, te simti bine? Tntreba Cameron, Tngrijorat. j - STnt bine, insista Lexie, apSsTndu-§i degetele pe frunte. Doar o durere de cap. §i chiar a§a era. Capul Tncepuse sa-i zvTcneascS, cTnd realiza care era semnificatia datei de vineri. . O privire aruncatS lui Cameron Ti spuse ca ace­ sta nu-§i amintise. Vineri era exact data nuntii planificate de ei cu cinci ani Tn urmS, cea de la care el plecase, pentru o slujbS. Vinerea care urma ar fi fost a cincea lor aniversare. Lexie Tnghiti cu.greu. Se TntrebS daca va reu§i sS scape de acea senzatie de rSu, Tn timpul diminetii. Retinerea emotiilor se dovedea deja o sarcinS imposibila. EvitS privirea cercetStoare a lui Cameron §i se strSdui sa-§i adune toate fortele. - Haide sa continuam cu in v e s tig a te noastre de detectivi, spuse ea. STntem aici. Am putea sS | vedem dacS putem contacta pe cineva Tn dimineata j asta. I Cameron se TncruntS, dupa care Tncepu sa rSsfoiascS registrul gros de telefon. Lexie observS rapid

Suzanne Dye ca el cauta la paginile pentru abonati particulari, nu la cele pentru firme. - Ce faci? Tntreba, TndepartTndu-se de perete ca sa priveasca peste umarul lui. Parfumul lui senzual, de mosc, o Tnvalui. Ochii lui alba§tri stralucira scurt. - II caut pe Harry Tate. - Nu o sa-l gase§ti acolo, spuse Lexie, ironica. Daca ar fi fost atTt de u§or, Ida l-ar fi gasit singura. Cameron nu se obosi sa-§i ridice privirea, ci'se opri la o pagina §i Tncepu sa verifice numele. i§i mi§ca atent degetul pe pagina §i apoi pe coloana urmatoare. - Nu ignora niciodata evidenta, Lexie, murmura el, Tn timp ce cauta. Ida nici macar nu a cautat. J .Lexie se retrase §i se sprijini din nou de perete, a§teptTnd. Nu ignora niciodata evidentul. Asta facea ea? se Tntreba. Cameron stabilise clar, Tnca de la Tnceput, ca avea sa fie o casatorie cu un unic scop §i, totu§i, de fiecare data cTnd ochii ei Ti TntTlneau pe ai lui, simtea un val de energie sexuala pura, combinata cu du­ rere. §i el simtea acea electricitate. Cel putin partea fizica. Era sigura de asta, altfel nu ar fi sarutat-o a§a cum o facuse, cu o noapte Tnainte. Dar pe buzele lui cuvTntuI d ivo rt venea la fel de u§or ca §i casatorie. Oare el va tine la ea - cu adevarat - mai mult decTt la mama copilului lui? Nu, nu, nu. Lexie se rasuci §i privi Tn lungul coridorului.

V

{ jo e T )

J

Un gest tandru Nu putea sa gtndeasca a§a. Nu putea sa spere ca acea casnicie avea sa dureze mai mult decTt vara. Un astfel de vis ar fi fost o nebunie totala. Se Tntoarse din nou spre Cameron §i privi spa­ tele lui larg, talia Tngusta, picioarele musculoase care apareau din pantalonii scurti. I§i ridica privirea §i Simti imboldul intens de a se strecura Tn spatele lui, ca sa se joace cu degetele Tn parul negru, moale §i des de la baza gTtuiui lui. Cameron se Tntoarse cu fata spre ea, ochii lui ca oceanul sclipind. Lexie fu nevoita sa admita, cu o durere adTnca Tn piept, ca nu putea pretinde ca nu-l iubea. Nu Tncetase niciodata sa-l iubeasca. Abia reu§i sa ramTna Tn picioare, cTnd realiza acest lucru. Cameron Ti zTmbi §i flutura cartea de telefon spre ea. - L-am gasit pe Harry Tate.

Suzanne Dye

CapitohiCsase - Glume§ti. . Lexie facu un pas spre Cameron, cu ochii fixati Tntr-ai lui. Inima Ti batea cu putere, Tnca, Tn urma §ocului produs de recunoa§terea launtrica a faptului ca Tl iubea. Trebuia sa se forteze sa se concentreze asupra lui Harry Tate, departTndu-§i privirea de ochii alba§tri, senzuali, ai lui Cameron, ca sa examineze coloanele din cartea de telefon. Acolo era Tntr-adevar un Harry Tate, scris negtu pe alb: Mai erau listati un Henry Tate §i un H. Tate. Lexie T§i ridica privirea §i observa cu iritare zTmbetul de satisfactie de pe fata lui Cameron. - Nu Tnteleg. Daca Tate a fost acolo tot timpul, atunci de ce Ida nu a,.. - Nu cred ca I-a cautat mai Tnainte, o Tntrerupse V

C

iq

D

-

U n gest tandru Cameron, TncruntTndu-se. Poate ca i-a fost teama sa-l caute, team a ca el n-ar dori sa o vada. Cauta in buzunarul din fata §i scoase marunti§ul pe care-1 gSsi acolo. Introduse o fisa Tn fanta §i forma numarul de telefon al lui Harry Tate. Telefonul suna zede minute, dupa care Cameron renunta. Meticulos, continua sunTndu-i pe Henry Tate §i H. Tate. Henry Tate spuse ca nu cuno§tea nici o Ida Barret §i, oricum, Cameron avu impresia ca era prea tTnar, dupa voce. H. Tate se dovedi a fi o H e­ len. • Dupa ce notara numarul de telefon ?i adresa lui Harry Tate pe o bucatica de hTrtie, se Tndreptara spre ma§ina. Dupa cTteva minute erau din nou pe autostrada, de data aceasta TndreptTndu-se spre casa lui H&rry Tate. Cartierul lui era plin de nuci §i stejari recorvfortanti, batrini §i Tnalti, aliniati Tn lungul strazilor. Casele de caramida §i lemn erau retrase fata de drum, facTnd loc Tn fata lor unor peluze mari §i Tngrijite, cu alei lungi §i trotuare. Casa lui Harry Tate era o cladire cu un etaj, de caramida ro§ie, Tntunecata, avTnd Tn fata un gard verde §i aratTnd la fel de bine Tngrijita ca §i celelalte. Singurul zgomot de pe Tntreaga strada lini§tita se auzea de la casa vecina. Draperiile groase de la ferestre mascau interiorul. Ciocanira, darnu raspunse nimeni. O cutie po?tala de aluminiu de ITnga u§a anunta ca acea reziderita apartinea lui H. Tate. - Nu e acasa.

V



Suzanne Dye r

<

Lexie se a§eza pe treapta ce cobora de pe ve­ randa pe alee. Cameron cobor? de pe veranda §i se duse sa se uite pe fereastra, fn garaj. Baiatul de la casa vecina T§i puse mingea sub brat §i traversa iarba dintre cele doua case. - II cautati pe domnul Tate? striga baiatul, apropiindu-se. ' - Da, zise Lexie, zTmbindu-i Tncurajator. - Este la fiica lui, spuse baiatul. ' Cameron se Tntoarse pe veranda, privindu-l pe baiat. . - Pentru doua saptamTni. • Lexie Ti arunca un zTmbet lui Cameron. Se Tndoia ca domnului Tate i-ar fi facut placere ca planurile lui de vacanta sa fie attt de u§or dezvaluite, dar, cum conversatia le oferea exact informatia pe care o doreau, nu-l certa pe baiat. - Chiar a§a? murmura ea, zTmbindu-i copilului. E un om batrTn, nu? Tntreba ea cu bITndete. - Mda. Foarte batrTn. Baiatul ridica din umeri, lovind de doua ori cu mingea Tn podeaua verandei. - De ctnd a plecat? Tntreba Cameron. - De alaltaieri. Baiatul T§i puse din nou mingea sub brat §i se duse la cutia po§tala. Deschise u§ita §i scoase o mTna de scrisori §i o revista. - Noi Ti tinem corespondenta. - Doamna Tate a plecat cu el? Tntreba Lexie, mirata ca baiatul mentionase o fiica. C T io ~ >

J

Un g est tandru Copilul Ti arunca o privire ciudat” . - Nu. Ea a murit. Dumnezeule. Se Tntoarse §i pleca spre casa lui. Lexie prinse privirea lui Cameron §i rTsera amTndoi. - Haide, Miss Marple, spuse el zTmbind §i Ti Tn­ tinse mTna. Cred ca ne-am facut datoria pentru ziua de azi. Lexie Ti accepta mfna, degetele lui calde cuprinzTndu-le pe ale ei, cTnd o ajuta sa se ridice. Ea simti fiorul magnetic al atingerii lui §i T§i aminti principalul motiv pentru care venisera Tn Atlanta. Peste trei zile urmau sa se casatoreasca. Se Tntoarsera la Blossom Tn tacere. Cameron parea obosit, Tn ciuda cafelei pe care o bause, iar Lexie,se concentra bucuroasa asupra peisajului. Vorbi doar atunci cTnd trecura pe ITnga o bacanie locala, din Blossom. Ii spuse lui Cameron sa opreasca, iar apoi in­ sists ca el sa ramTna Tn ma§ina. Ea intra Tnauntru, lua un co? mic §i Tnghesui Tn el o diversitate de articole Tnghetate §i umplutura pentru sandvi§uri. De§i Tn scurt timp avea sa devina sotie, nu avea de gTnd sa-§i schimbe nivelul talentelor culinare, sau, mai bine zis, absenta lor. §i, lipsindu-i creativitatea unui bucatar, nu se a§tepta ca stocul de conserve din casuta Idei sa le ajunga prea mult. Traversa rapid parcarea, balansTnd sacul plin pe un §old §i TndreptTndu-se spre ma§ina'lui Cameron, il gasi cu capul sprijinit de tetiera, parTnd adormit.

V.

j

r

%

Suzanne Dye

Lexie Tl privi Tn tacere o clipa, amintindu-§i cum II descoperise odihnindu-se acasa la Ida, cu o seara Tnainte. Se mira din nou de vacanta luijmpusa. . Cameron deschise ochii §i o privi, cu ochii lui albajtri confuzi pentru o clipa, dupa care se limpezira §i el Ti lua sacul din mTna. - Adormisei? Tntreba Lexie, u§or deranjata ca fusese surprinsa privindu-l fix. Cameron TnvTrti cheia de contact §i motorul ma5 'iniireveni la viata. ’ - Doar Tmi odihneam ochii, raspunse el, intrTnd din nou pe strada Tngusta. - N-ai dormit prea bine Tn ultima vreme? Tntreba Lexie, nereu§ind sa-§i Tnfrineze curiozitatea. Acesta e motivul? - Nu am nevoie de prea mult somn, spuse C a­ meron taios. - Chiar a§a, zise Lexie, dTndu-§i ochii peste cap. Atunci cum de te-am gasit practic pierdut Tn vise? Cameron ridica u§or din umeri, parcTnd Tn fata cabanei. - Nu §tiu. Opri ma§ina §i continua: - Nu mi-am mai luat o vacanta de cTtiva ani. Probabil ca asta mi-a scos sistemul din ritmul nor­ mal. Nu mai sTnt eu Tnsumi. Ie§i din ma§ina §i o lasa pe Lexie privind lung Tn urma lui. N u m a i sTnt e u Tnsumi. „Asta e sigur“, se gTndi ea. Daca ar fi fost el Tnsu§i, nu s-ar fi casatorit cu ea. ‘

Uri gest tandru Nu-i spusera nimic Jdei despre ceea ce descoperisera Tn Atlanta, amTndoi dorind sa afle mai multe despre Harry Tate, Tnainte sa alimenteze sperantele batrTnei. Deocamdata nu aveau nici o dovada ca acel Harry Tate pe care-1 descoperisera ei era Harry T a te a le i. In timpul dupa-amiezei, Lexie Tfi tTri una din cutiile cu componentele computerului Tn dormitor, unde avea intentia sa-§i instaleze biroul. Se Tntparse sa ia §i a doua cutie §i se ciocni de Cameron. Acesta puse o cutie mare ITnga biroul ei. - Inca mai scrii? Tntreba el, a§ezTndu-se pe marginea patului. Intimitatea patului nefacut §i a cutiilor §i bagajelor cu haine raspTndite prin camera o facu pe Le­ xie sa-§i simta obrajii Tncalzindu- se. Se lasa Tn scaunul de la birou, sperTnd ca arata mai indiferenta decTt simtea. Nu avea nici un rost sa se simta stTnjenita ca el patrundea Tn intimitatea ei. Deocamdata. - Da, raspunse. Am vTndut trei carti pentru copii, anul trecut. Am abandonat predatul Tn §coala, ca sa ma ocup numai de scris. lm parta§irea realizarii visului ei atTt de vechi aduse o nota de Tncredere Tn vocea lui Lexie. f§i amintea noptile pe care le petrecuse Tn bratele lui Cameron, vorbindu-i despre visul ei de a deveni scriitoare, Tntr-o zi. El spunea ca voia sa scrie romane cu intriga politica. Dar Lexie se Tndoia cS avea timp pentru a§a ceva, cu programul lui Tncarcat. - Felicitari, spuse Cameron, cu un ton patruns

Suzanne Dye de o inctntare autentica. Am §tiut Tntotdeauna ca poti Sa o faci, Lexie. Ii prinse privirea, invaluind-o Tn caldura ochilor lui. _ Brusc zdruncinata, Lexie T§i Tndeparta privirea, cotrobaind printr-un sertar. Scoase un volum sub­ tire, cu o coperta colorata. - Asta a fost prima mea carte, spuse ea, TntinzTndu-i-o. - T ully §i tigrul, citi Cameron. I$i ridica privirea §i zTmbi. - Tully a fost tiparit, pTna la urma. - Tully are propria lui serie, acum, Ti spuse Le­ xie, cu mTndrie. Am un contract pentru mai multe carti cu Tully. Baiatul de noua ani, cu tigrul lui zburator, care-i dadea puteri secrete, avusese un impact nea§teptat, iar editorul era nerabdator sa publice mai mult. - Este un vis devenit realitate. - STnt mTndru de tine, zise Cameron, degetele lui plimbTndu-se u§or pe redarea artistica a lui Tully, care zTmbea §mechere§te, calare pe tigrul lui fan­ tastic. I§i ridica privirea spre Lexie §i Ti examina trasaturile serioase. - Eu nu mai scriu, spuse el brusc. Fictiune, vreau sa spun. Nu am timp. Simtea un val nea§teptat de regret, iar Tn clipa aceea fu izbit de faptul ca simtea o multime de reT grete, de cTnd se Tntorsese Tn Blossom. Unele erau

V

Un gest tandru regrete pe care nici nu §tia ca le avea, Tnainte sa soseasca acolo. Altele Tl urmareau de mult timp. Cum era Lexie. - Pot sa o pastrez? A§ vrea sa o citesc, zise el, luTnd cartea. Lexie ridica din umeri §i Cameron T§i puse cartea sub brat §i ie§i sa aduca celelalte cutii. Lexie ramase Tn dormitor restul zilei, aranjTndu-§i computerul. §i evitTndu-l pe Cameron. ■ Nu §tia ce sa spuna, Tn preajma lui. Nu §tia cum sa se comporte. Urmau sa se casatoreasca §i ei Ti era teama sa petreaca zece minute alaturi de el, Ti era teama de propriile ei emotii. Daca el T§i dadea seama ca Tnca Tl iubea, era posibil sa anuleze casa­ toria. , ■ Fara sentim ente. Ea Tncalcase deja prima regula a Tntelegerii lor. - Ti-e foame? Putem merge sa mTncam ceva, Tnainte sa ne Tntoarcem Tn Blossom. Cameron o privi pe Lexie, care statea ITnga el, Tn ma§ina, soarele de dupa-amiaza tTrzie patrunzTnd pe fereastra §i luminTnd trasaturile ei serioase. Tocmai fusesera declarati sot §i sotie §i ea arata ca §i cum fusese la o TnmormTntare, toata ziua. - Lexie? - Nu, nu mi-e foam e, zise ea, foindu-se pe scaun. Hai sa mergem acasa. Cameron simfi un val de frustrare cladindu-se Tn iriteriorul lui. Doar nu o for^ase sa faca asta. Copilul

---------------- — — Cj i D ---------------------------

Suzanne Dye fusese ideea ei §i Lexie fusese de acord cu pianul lui modificat, pentru a-§i indeplini scopul. Iar acum se purta ca §i cum el ar fi rapit-o. - Te-ai razgTndit? o Tntreba. Nu e prea tTrziu. Lexie Tfi ridica privirea spre el. Vulnerabilitatea din ochii ei caprui ajunse la Cameron, domolind.u-i furia §i umplTndu-l de dorinta de a o cuprinde Tn brate. - Tncerci sa spui cS tu te-ai razgTndit? Tntreba ea timid. - Nu, Ti raspunse Cameron cu fermitate, dar bITnd, TnfrinTndu-§i dorinfa de a o atinge. Vreau sa avem un copil. Nu m-am razgTndit. Tntinse mTna, Tn cele din urma, §i T§i trecu dege­ tele peste pielea catifelata a palmei ei, Tntr-un gest de lini§tire pe care nu reu§i sa §i-l stapTneasca. - Cu cTt ma gTndesc mai mult la faptul ca tu vei avea copilul meu, cu atTt Tmi doresc mai mult sa se Tntlmple. - Sincer? Tntreba ea, Tn timp ce expresia fetei i se lumina. . - Sincer. Un camion trecu galagios pe ITnga ei. Lexie T§i retrase mTna. , . - Sa mergem acasa, spuse ea. Apoi, realizTnd cTt de nerabdator paruse tonul ei, adauga: - Nu mi-e foame dSloc. , Nu voia ca el sa creada ca a§tepta cu nerabdare noaptea. Nerabdarea nu era cuvTntuI cel mai po-

V

Un gest tandru trivit. Tn noaptea aceea urma sa fie din nou Tn bra­ tele lui Cameron. Tn sufletul ei se luptau team a §i dorinta. Se trase nervoasa de o §uvita de par care-i cazuse pe umar. Foenul tot nq aparuse. Renuntase sa-l mai caute. Se gTndi la ceremonia scurta de la tribunal. Acum erau casatoriti legal. Spusesera cuvintele care-i legau unul de celalalt. Ea le spusese cu sinceritate, pe toate. El, pe nici unul. Lexie nu comentase ironia datei casatoriei lor. Dirpa trei zile Tn care se gTndise la acea problema, T§i daduse seama ca acea data nu Tnsemnase nimic pentru Cameron, a§a ca nu era de mirare ca o uitase. . Cameron porni motoful §i intra Tn traficul aglomerat din Atlanta. - Ti-am citit cartea, spuse el, zTmbindu-i. E grozava,"Lexie. - Multumesc, zise ea, simtindu-se dintr-o data timida. Se uita fix la mTinile pe care le tinea Tncle§tate Tn poala. - Ma bucur ca ti-ai urmat visul, adauga el, Tn timp ce-§i croia drum pe autostrada. - E greu sa renunti la visuri, spuse ea Tncet. „Chiar §i cele fara speranta, adauga Tn gTnd. Cum ar fi sa-l iube?ti pe Cameron.'' CTnd ajunsera la cabana, Cameron o urma Tnauntru §i ramase privind-o fix, Tn timp ce disparea Tn < jF >

Suzanne Dye partea din spate a casei. Dupa cTteva secunde auzi zanganitul vaselor §i ustensilelor din bucatarie. So­ tia lui pregatea cina. Sotia. CuvTntuI Ti lasa un gust ciudat pe buze, dar nu era un gust neplacut. De fapt, era chiar lini§titor. Se a§eza pe un scaun, scotTndu-§i sacoul sport pe care -1 purtase la tribunal. T§i slabi cravata, apoi o scoase §i o puse pe masuta de cafea. Se gindi daca sa se duca Tn bucatarie, sa o ajute pe Lexie. Ea paruse foarte retrasa, toata ziua. Se hotarT sa o lase cTteva minute singura §i apoi sa se duca la ea. in definitiv, nu era sigur ca voia sa Tncerce sa mamnce ce gatea ea. in ultimele trei zile, el pregatise micul dejun, facusera sandvi§uri sau Tncalzisera mTncarea conservata, la prinz, iar Ida'Ti invitase la cina. intre mese, Lexie petrecuse o cantitate foarte mare de timp Tn camera ei. LucrTnd, spunea ea, dar Cameron nu se putea abtine sa nu se Tntrebe daca ea nu-l evita, de fapt. i§i descheie nasturele de sus al cama§ii §i scoase certificatul de casatorie din buzunarul inte­ rior al sacoului. Despaturi documentul §i Tl examina. Data Ti atrase atentia, ceva zgTndarindu-i memoria. Brusc semnificatia datei T§i facu loc Tn mintea lui. Lasa certificatul sa cada pe masuta de cafea. - Lexie? striga el, apropiindu-se de bucatarie. O gasi cu capul bagat Tn frigider. 1 Ea T§i ridica privirea, cu ni§te ochi Tntrebatori §i parul cret Tncadrindu-i fa|a ca o aura neagra.

J

Un gest tandru - Credeam, ca nu ti-e foame, comenta el. UitTndu-se din nou in frigider, Lexie scoase o salata verde. Nu-i era foame, dar nu avea de gTnd sa-i spuna asta. Cina era singurul motiv care-i ve­ nire Tn minte ca sa amTne inevitabilul: intimitatea cu Cameron. A?tepta cu dorinta §i cu teama noaptea. - Acum mi-este. Arunca salata pe bufet §i se Tntoarse din nou la frigider. Cameron a§tepta, ezitTnd, ne§tiind cum sa aduca Tn discutie subiectul datei casatoriei lor, §i nici daca era bine sa o faca. - Tocmai mi-am dat seam a ce zi e azi, Tncepu el, neTndemTnatic. - Da? Ce zi este? • Lexie Tl privi provocator, cu o ro?ie Tn mTna. Inchise frigiderul cupiciorul §i puse leguma sub teava chiuvetei, deschizTnd robinetul cu cealalta mTna. - Ziua casatoriei noastre. Lexie T?i ridica privirea doar atTt cTt sa se Tncrunte la el, dupa care se Tntoarse din nou spre chiuveta. Opri apa §i lua cutitul ca sa taie ro§ia. - Vreau sa spun ziua primei noastre casatorii. Cameron traversa camera §i Tndeparta o §uvita de par de pe fata lui Lexie. Ea ridica spre el o privire vulnerabila. - Oh! exclama Tn cele din urma, dTndu-§i seama ca el a§teptase un raspuns. Nu ?tia ce sa spuna. O Tntepatura nea§teptata de emotie Ti atinse ochii. - Ma gTndeam, poate, ca nu ar fi trebuit sa ne

V

j

Suzanne D ye casatorim astazi, spuse Cameron. Am fi putut a§tepta pTna vinerea viitoare. Lexie T§i Tndeparta privirea §i puse feliile de ro§ie Tntr-un vas. Apoi Tncepu sa curete salata. Ultimul lucru pe care-1 voia era sa-i dezvaluie lui Cameron ca Ti pasa daca el T§i amintea sau nu data nuntii lor, anulata cu cinci ani Tn urma. - Nu vad de ce, zise ea, ridicTnd din umeri cu o non§alanta exersata, hotarita sa nu-i arate ca era mi§cata de grija Jui. Nu conteaza data. I§i ridica privirea §i Ti zTmbi indiferenta, Tn timp ce buzele ei simteau Tncordarea actiunii fortate. - In plus, weekend-ul acesta este perioada mea optima pentru conceptie, Tl informa, facTnd tot posibilul sa aiba o voce uniforma §i lipsita de emotie. SaptamTna viito.are ar fi prea tTrziu. Sa nu ne Tndepartam de obiectivul nostru. Degetele ei prinsera salata atTt de tare, TncTt se temu ca-i strivise miezul. Cameron T§i simtea stomacul agitTndu-se, Tn timp ce asculta. Se Tndepartase el de la obiectiv? se Tn­ treba. Poate ca valoarea sentimentala a juramintelor pe care le rostisera Tl afectase mai mult decTt se a§tepta. . Apoi, Tntelese semnificatia restului cuvintelor rostite de Lexie. Perioada ei optima pentru conceptie. - Vrei sa spui...? Tncepu, dar fu oprit de un sunet din partea din fata a casei. - Lexie, scumpo? Cameron? Vocea Idei se auzea puternica, din fata cabanei. V

Un gest tandru In mintea lui Cameron aparu brusc imaginea certificatuiui lor de casatorie, ramas deschis, pe ma­ suta de cafea. - Certificatul, l-am lasat pe masuta de cafea, §opti el. * Privirea lui Lexie ramase prinsa de a lui. - Oh, nu, icni ea. JT§ni Tn salon doar cu cTteva secunde Tnaintea lui Cameron. Ida statea Tn mijlocul camerei, cu cer­ tificatul Tn mTna. Imediat ce Ti vazu pe Lexie §i Ca­ meron, lasa documentul sa cada §i se repezi la ei, prinzTndu-i pe amTndoi Tntr-o Tmbrati§are sufocanta. ' - Oh, dragii mei, striga Ida, gata sa izbucneasca Tn lacrimi. ■ Se retrase putin. . - STnt atTt de fericita. De ce nu mi-ati spus? Dadu drumul bratului lui Lexie, ca sa-§i §tearga ochii umezi. Apoi T§i strTnse buzele, cu o expresie acuzatoare. - Cum ati putut face asta fara sa-mi spuneti §i mie... sau altcuiva? Lexie, parintii tai vor fi atTt de suparati ca nu au fost aici. Lexie Tnghiti Tn sec, nervoasa, TndreptTnd o privire rugatoare spre Cameron. - Ce v-a venit? Ti Tntreba Ida privindu-i fix. Cameron ridica din umeri spre Lexie, Tntr-un gest de neputinta. Ea Tntelese ca el a§tepta ca ea sa dea tonul, deoarece ea fusese cea care insistase cel mai mult asupra pastrarii secrete a acel^i portiuni a Tntelegerii lor. '

J

Suzanne Dye

>

Dar ce putea spune? Ida vazuse certificatul. Cameron Ti zTmbi Idei. - Baiete, draga, spuse Ida, tragmdu-l din nou spre corpul ei mare §i moale §i, stringTndu-i talia. Ochii Ti ramasesera fixati asupra lui Lexie, Tn adTncurile lor albastre persistTnd Tnca o Tntrebare. B aiatul e i drag. Lexie se simti cuprinsa de iritare. Dintr-o data, totul scapase de sub control. Mult. Iar Cameron nu parea dispus sa o ajute. - O pasiune nebuna, Ti spuse Lexie Idei, facTnd semn cu capul spre Cameron, cu ni§te ochi batjocoritori §i inima Tndurerata. Asta ne-a apucat. Probabil ca am fost cople§iti de o pasiune nebuna. - CTt de romantic! spuse Ida, dTndu-i drumul lui Cameron, ca sa bata din palme fericita. Dartrqbuie sa mai faceti o ceremonie, totu§i. Tn biserica. Nimic pretentios, o simpla repetare a juramintelor. Ti vom chema doar pe parintii vo§tri §i pe cTtiva dintre prietenii mei. §i, bineTnteles, pe oricine altcineva vreti voi sa invitati. - Nu mai vrem alta ceremonie, zise repede Le­ xie. - Oh, dar trebuie, neaparat, insista Ida. Se Tntoarse spre Cameron. - Trebuie s§ ma ajuti sa o conving pe sotia ta. Se opri, zTmbetuI ei parTnd sa zaboveasca asu­ pra cuvTntului „so|ie“. - Ai vrajit-o pe nepoata mea §i te-ai casatorit cu ea fara ?tiinta familiei. E singurul copil al parintilor ei. Trebuie sa aiba loc o ceremonie.

Un gest tandru - Oh, nu, noi am dorit sa se TntTmple a§a, Tn­ cerca Lexie, disperata. Simtea cum situatia Ti scapa complet de sub control, capatTnd o viata proprie, pe care nu o putea conduce. - Nu vrem agitatie. - Ar Tnsemna atTt de mult pentru mine, zise Ida Tncet, strTngTndu-l din nou pe Cameron ITnga ea. Cameron simti o senzatie de durere la panica de pe fata lui Lexie. Ea nu era pregatita pentru asta, pentru facerea publica a casatoriei lor de convenienta. Dar Ida aflase. Nu mai aveau cum sa Tmpiedice raspTndirea ve§tii. - Nu mai este necesara o alta ceremonie, zise Cameron, TncercTnd sa mic§oreze raul produs, pen­ tru Lexie. Poate doar ceva mai putin formal. Lexie se Tncrunta §i Cameron spera ca ea va Tntelege ca Tncerca doar sa-i fie de ajutor. - Poate o simpla receptie, sugera el. Lexie se Tncrunta la el, ochii ei aruncTnd flacari. - Ce idee TncTntatoare, ciripi Ida, batTnd din nou din palme. BineTnteles, asta este. Privi o clipa Tn gol, gTndindu-se. - Am nevoie de cel putin o saptamTna ca s-o pregatesc. Va fi ceva mic. Doar parintii lui Lexie §i cTtiva prieteni. - Nu aveam nevoie de o petrecere, protesta Le­ xie. Vrem sa tinem totul secret, sincer. Simtea cum pierdea teren Tn fata hotaririi Idei. Vedea m ental cum m atu$a ei scria deja, lista de

V.

Suzanne Dye invitati §i, fara Tndoiala, T§i imagina felurile de rnmcare §i decorarile. . - §i va trebui sa pregatesc o petrecere a fetelor pentru tine, Lexie, continua Ida. - Oh, nu, obiecta Lexie. - Nu fi timida, spuse Ida, zTmbind. Cameron poate sa vina. Acum vin §i barbatii la chestiile astea, ?tii? Mirii au participat ?i ei la ultimeTe trei petreceri la care am fost. Va fi minunat §i amuzant. O sa vii, nu-i a§a, Cameron? - Cum hotariti voi, doamnelor, murmura Cam e­ ron, abia retinTndu-?i risul care Ti umfla pieptul, Tn timp ce Ida se lansa Tntr-o noua serie de palavrageli exuberante cu privire la petrecerea anticipate. Totu§i, privind-o pe Lexie, T§i dadu seama ca ea nu primea planurile entuziasmate ale Idei cu aceea§i u?urinta. Expresia proaspetei lui sotii exprima groaza sau teama autentica. Nu Tntelegea de ce. - Nu! exploda Lexie. STnt absolut Tmpotriva unei petreceri a fetelor. Nu. , GTndul de a Tnapoia cadourile atunci cTnd cas­ nicia se Tncheia aduse o nota de finalitate refuzului ei. - Bine, scumpo, daca e§ti atTt de hotarita sa nu o faci... accepta Ida, evident dezamagita. - STnt, declara Lexie cu fermitate, u?urata ca matu§a ei parea sa asculte, macar o data . - Ida, interveni Cameron, hotarTnd ca Lexie avea nevoie sa fte salvata urgent, Tnainte ca matu§ii.ei sa-i mai vina §i alte idei.

Un gest tandru l§i TnSlta sprincenele §i continua: - Este noaptea nuntii noastre, zise el §i a§tepta. Gura Idei se deschise, Tntr-o expresie plina de Tntelegere. - Desigur! zTmbi ea. Plec acum. Venisem sa va invit la cina, dar e mai bine sa continuati sa... sa sarbatoriti. Am atTtea de facut, ca sa pregatesc receptia. . Ii Tmbrati§a, continuTnd sa vorbeasca, dupa care se Tndrepta spre u§a. - Va iubesc pe amTndoi. STnteti ni§te scumpi. §i cTnd ma gfndesc, eu v-am adus Tmpreuna din nou. STnt atTt de fericita, TncTt Tmi vine sa pITng. Tnchise cu putere u§a casutei. Tnauntru se lasa lini§tea. Lexie se prabu§i pe canapea §i T§i Tngropa fata Tn palme. Cameron se a§eza ITnga ea §i Ti atinse umarul. Ea T§i lasa mTinile Tn jos §i Tl privi. - Ce ne facem? §opti ea. - Nu putem face nimic, zise Cameron, clatinTnd din cap. Ida s-ar fi simtit ranita, daca nu o lasam sa dea o receptie. - Asta a fost ideea ta, spuse Lexie acuzator. - Ce preferi: receptia sau ceremonia la biserica? o Tntreba el. IgnorTndu-i logica, Lexie T§i dadu drumul mTniei. - Toate acestea nu s-ar fi TntTmplat niciodata, daca n-ai fi lasat certificatul pe masa, striga ea. Cameron o privi fix. - Ai dreptate, spuse el lini§tit. Imi pare rau. V

{ jID

j

Suzanne Dye Era gata sa-i explice c3 uitase sa ascundS cer­ tificatul pentru ca fusese izbit de recunoa§terea datei casatoriei lor. Fusese Tngrijorat sa nu o jigneasca prin necomentarea datei §i ajunsese sa o raneasca §i mai mult, lasTnd certificatul la vedere. - Nu am vrut sa te ranesc, zise tel. Lexie suspina §i T§i Tndeparta privirea, cuvintele lui bITride Tnmuindu-i furja la fel de repede cum aparuse. Se simti cuprinsa de deprimare, care lua Iocul frustrarii. Acum, toata lumea avea sa afle despre casatoria lor. Oamenii urmau sa vina sa o felicite, sa-i puna Tntrebari, toata vara. Apoi, ea avea sa fie cea care ramTnea acolo, ca sa explice divortul, la fel cum tot ramasese ca sa explice anularea nuntii. Se ridica §i se Tndrepta spre bucatarie. - Ji-e foame? Tntreba, Tn timp ce el o' urma Tn camera puternic luminata. Cred ca mie nu-mi mai e. Sesiza singura TnfrTngerea din vocea ei. Simti cum C am eron se oprise Tn spatele ei, atTt de aproape, TncTt parfumul lui de mosc Ti invada simturile. - Lexie, spuse el Tncet. Ii atinse umarul, TntorcTnd-o Tncet cu fata spre el. Ochii lui erau negri, Tn umbrele amurgului. §tiai ca aveau sa afle cu totii despre casatorie, pTna la urma, daca ramTi Tnsarcinata. §tiu ca nu erai pregatita pentru asta Tn seara asta... , - Nu, nu eram pregatfta pentru asta acum, aproba ea calma. Lexie T§i aminti ce-i spusese lui Cameron despre

V.

Un gest tandru faptul ca acel weekend era cea mai buna §ansa pentru ca ea sa ramTna Tnsarcinata. T§i lasa pleoapele Tn jos, privind pieptul lui, atft de aproape de al ei, concentrindu-se asupra bulinelor de pe m aterialul bleumarin al cama§ii lui. Pantalonii lungi, strTn§i cu o curea neagra, acopereau picioarele lungi. - Lexie. Tandretea cu care el Ti rostise numele o facu sa-§i ridice din hou privirea. • - tntre noi nu o sa se TntTmple nimic, daca tu nu o vrei. Totul s-a TntTmplat atTt de repede, Tn ultimele cTteva zile. Daca mai ai nevoie de timp... - Nu avem prea mult timp la dispozitie, Ti aminti Lexie, cu o voce slaba §i tremurata. Cameron ridica un deget spre fata ei, un fior de caldura. urmTnd atingerea lui. Lexie dorea, avea ne­ voie sa simta gura lui lipita de a ei. Se sprijini de el, ; parfumul lui barbatesc Tnvaluind-o, Tn timp ce-§i li| pea buzele de ale lui. ; Simti caldura gurii lui, Tn timp ce-§i spunea ca nu-i pasa ca acea casnicie nu era reala. Sarutarile §i mTngTierile lui erau reale. Cameron se trase Tn spate §i ochii ei se ridicara spre ai lui, Tn timp ce inima Ti batea ngbune§te. - Lexie, spuse Cameron, cautTndu-i privirea. E§ti sigura ca asta vrei? _ Ea T§i trecu limba peste buze, nervoasa. „Da!“ ar fi vrut ea sa strige. Voia asta, Tl voia pe el. Dar, §i mai mult, voia ca el sa o doreasca. Corpul Ti ?ra strabatut de o teama adTnca, vis-

V



J

Suzanne Dye cerala. Profunzimea minciunii pe care o construisera intre ei cTnd T§i repetasera juramintele i se TnvTrtea Tn permanenta Tn minte. Acum toata lumea avea sa afle despre casnicia lor, toata lumea avea sa creada ca ei o iubea. Numai ca ea §tia ca nu era adevarat. - Nu, §opti Lexie. Nu sTnt sigura. Se rasuci §i fugi Tn dormitorul ei, trTntind u§a Tn spate §i aruncTndu-se Tn pat. Obrajii Ti erau scaldati Tn lacrimi. Nu pITngea pentru noaptea aceea, pentru minciuna juramintelor lor sau din cauza ca ceremonia lor secreta fusese descoperita. PITngea pen­ tru nunta care nu avusese loc niciodata, pentru cea. la care Cameron nu aparuse. - Lexie? MTna bITnda care Tndeparta §uviteie de par ude de lacrimi de pe obrazul ei ramase nemi§cata. Lexie deschise ochii §i-§i ridica privirea spre Cameron, ai carui ochi straluceau Tn Tntunericul din dormitor. Sta­ tea ITnga ea, pe patul rava§it, aplecat deasupra ei. Se schimbase din nou Tn pantalonii lui scurti, fara cama§a. - Tmi pare rau, §opti ea, TnvingTnd, nodul care-i ramasese Tn git. Am facut o Tntelegere §i eu... - Te comporti perfect normal, spuse Cameron cu fermitate. O mTngTie pe obraji, cu dosul degetelor. - Nu vreau sa se TntTmpie nimic Tntre noi, daca nu e§ti pregatita. Ea simti Tn Tntuneric cum el ridica djn umeri.

Un gest tandru Lexie aproba din cap. Faptul ca §tia ca §i C a­ meron se simtea straniu o facea sa-i fie putin mai bine. Dar §tia ca e| nu simtea durerea ei. - STntem casatoriti §i, totu§i... Cameron se opri din nou. Ii Tndeparta parul de pe tTmpie §i apoi T§i plimba un deget pe obrazui §i barbia ei. - Mai vrei copilul? Copilul meu? - Da, raspunse ea, acela fiirid singurul adevar pe care se simtea libera sa-l rosteasca. Toate celelalte adevaruri din inima ei l-ar fi facut sa o ia la fuga, cu siguranta. El nu voia sa §tie ca ea Tl iubea, ca nu Tncetase niciodata sa-l iubeasca. - Dar tu? Tu mai vrei sa avem un copil? - Da. Atingerea lui delicata se deplasa spre linia fina a gTtului ei. - Vreau ca tu sa ai copilul meu. Se apleca §i T§i lipi buzele de fruntea ei. - Dar nu trebuie sa ne grabim. Putem a§tepta. O tacere lunga urma cuvintelor lui. Lexie se ridica Tn pat §i apoi, fara ca macar sa se gTndeasca la asta, se sprijini de el. Cameron o cuprinse Tn bratele, susfinTnd-o Tn tacere, lini§tind-o. Incet, caldura §i grija lui o relaxara. Acela era C a­ meron de care se Tndragostise ea, realiza Lexie, lipindu-§i fata de pieptul lui gol. Tn timp ce cuvintele mTngTietoare i se pareau lui Cameron uneori dificile, daca nu chiar imposibile, el T§i arata deseori sentimentele Tn actiunile sale. ^

V

( j* L )

J

r C

Suzanne Dye

>

- Nu vreau sa a§tept, §opti Lexie, cu fata tipita de pieptul lui. . ‘ Se trase Tn spate §i-§i ridica privirea spre el. - Te doresc, adauga ea, aproape imperceptibil. In noaptea asta. Cameron o privi Tn tacere cTteva secunde. - §i eu te doresc, raspunse el cu o voce raguijita §i o trase la pieptul lui, Tntr-o Tmbratijare brusca, strTnsa. Te doresc. Exprimarea dorintei lui atinse inima lui Lexie. in ciuda fricii, produsa de durerea a ceea ce urma, Tl dorea pe Cameron. Voia ca el sa faca dragoste cu ea. Voia oricTt de putin era dispus C a­ meron sa-i ofere. EliberTndu-se din Tmbrati§area ei, Cameron se ridica. Se apleca §i o ridica §i pe ea de pe pat. -U n d e ...? . - O sa vezi, o asigura el ?i o duse in brate afara din dormitor.

V

Un gest tandru

CapitoCulsapte Lexie se lipi de pieptul lui Cameron, bucurfndu-se de senzatia produsa de acesta pe obrazul ei. Masculinitea de mosc a parfumului lui §i forta calda a bratelor, Tn timp ce o purta o lini§teau 51 , Tn acela§i timp, Ti atTtau simturile, le§isera din dormitor §i traversau holul micut spre bucatarie. Lexie Tl privi Tntrebator. Cameron zTmbi misterios, lasTnd-o jos §i apoi lua de la capatul bufetului un scaun de bar. Il duse ITnga chiuveta §i Ti facu semn cu capul spre el. Ma Tntorc imediat, Ti spuse, Tn timp ce Lexie se a§eza. Buzele ei se curbara Tn sus. Acum §tia ce avea el de gTnd. Simti pe §ira spinarii un fior anticipativ. V.

J

Suzanne Dye

>

Cameron se intoarse dupa jumatate de minut, cu doua prosoape, un pieptene §i §amponul cu parfum de cap§uni al lui Lexie. In mintea lui Lexie aparura amintirile vremurilor trecute, cfnd Cameron executase acelea§i mifcari. Era prelundiul lui favorit, Tnainte sa faca dragoste. §i al ei, la fel. - Mi-a lipsit... asta, zise Lexie. , Ar fi vrut sa spuna ca i-a lipsit ei. - §i mie, spuse Cameron. Lexie nu §tia daca el se referise la pieptanat sau la clipele cTnd faceau dragoste. Sau poate chiar la ea. Dar Tn clipa aceea, cTnd vechea vraja coplefitoare dintre ei parea sa o Tnvaluie din nou, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii, nu-i mai pasa. Camferdn a§eza pe bufet instrumentele sale de seductie, apoi ridica pieptenele §i Tncepu sa-l treaca Tncet, cu tandrete, prin parul lui Lexie, stTnd Tn fata ei. Ochii lor se fnlarituira, Tn timp ce el tragea piep­ tenele prin budele ei lungi §i ondulate, cu o Tncetineala senzuala. LasTnd jos pieptenele, Tntinse mTna §i T§i trecu degetele prin cTteva §uvite matasoase, urmarind tremurul ei de placere, Tnceputul pasiunii care stralucea Tn ochii ei caprui. i§i Tndeparta pentru o clipa mTna de parul ei, ca sa o plimbe pe pielea catifelata, terminTnd cu o trasare languroasa a liniei barbiei ei. Buzele lui Lexie se departara §i Cameron ar fi vrut sa le soarba dulceata, dar se abtinu.

V

Un gest tandru Cuno?tea drumul lung pfna la excitarea lui Lexie. Nu voia sa o ia pe nici o scurtatura. Nu fn noaptea aceea. ■ O rasuci cu o atingere ferma pe spate §i fi pieptana meticulos coama deasa §i lucioasa. In timp ce-i ridica parul, privirea lui cazu pe matasea pielii de deasupra gulerului rochiei de vara pe care o purta. Nereu§ind sa reziste §i acelei placeri, se apleca inhalfndu-i parfumul feminin, un amestec subtil al uleiului ei de baie de iasomie §i al §amponului de cap§uni §i f§i lipi gura de pielea expusa. Modul fn care ea se fncle§ta de el, de placere, fl trimise pe Cameron fnapoi, fn trecut. Incfntarea pro­ dusa de lipirea buzelor pe pielea ei aduse la viata toata pasiunea §i fanteziile care il urmarisera timp de cinci ani. Dar de data aceasta ea nu mai era o fajitoma. Era reala, fn carne §i oase, fn batai puternice ale inimii, aici, la departare de o ^asuflare de ef. Jos, la baza abdomenului, simtea taria propriei dorinte §i f§i retrase buzele de pe pielea ei, §tiind ca ar fi fost obligat sa o ia pe scurtatura, daca nu reu§ea sa-§i pastreze controlul. Atingerea cu gura a corpului moale era periculos de erotica atft de devreme, cfnd placerea era doar la fnceput. Trase pieptenele fnca de cfteva ori prin desimea stralucitoare. Lasa apoi pieptenele deoparte §i netezi coama de culoarea cafelei cu degetele. . - Ai cel mai frumos par, zise, cu o voce ragu§ita. Ea se_ fnvfrti ca sa-i vada ochii. Cameron se fn-

Suzanne Dye tinse sa-§i treaca din nou degetele prin parul ei, incadrTndu-i fata. - I m i place desfacut, ondulat, fexact a§a natural. Lexie aproape gemu, sim^ind atingerea lui C a­ meron pe parul ei. ' - §tiu, recunoscu ea Tncet. Ochii lui Ti ardeau pe ai ei cu o senzualitate pura §i lumea privata care le aparflnuse cTnd erau Tndragostiti parea din nou a lor. Pa§ira din nou Tn ea, fara probleme, u§or, aproape ca §i cum nu a r fi pierdut-o niciodata. Cameron T§i Tmpleti o §uvita Tn jurul unui deget, se apleca §i saruta buclele stralucitoare, ridicTnd ochii Tncet ca sa-i TntTlneasca pe ai ei Tntr-un mo­ ment lung, de tacere. Lexie era rava§ita de dorinta. Exact Tn clipa Tn care ea, pierzindu-§i rabdarea Tn ritualul preludiului, vru sa se Tntinda §i sa-l traga spre ea, Cameron facu un pas Tnapoi, ca sa ia prosoapele de pe bufet. Impaturi unul dintre prosoapele albastre Tn doua $i o apleca pe Lexie putin Tn fata. Trecu prosopul peste spatarul jos al scaunului de bar, forrnTnd o perna pentru spatele lui Lexie. Ea se lasa pe spate §i Tl privi pe Cameron, care lua celalalt prosop §i Tl Tmpaturi, ca sa formeze o rezematoare de cap confortabila. O TnvTrti pe Lexie, a§a TncTt sa ajunga cu spatele la chiuveta §i o apasa u§or pe umeri, a§ezTndu-i prosopul Tmpaturit la ceafa. Lexie Tnchise ochii, Tn timp ce zgomptul apei

V

Un gest tandru care curgea Tn chiuveta Tnchisa Ti umplu urechile. Sunetul se retrase, cTnd simturile ei devenira mai intense, datorita modului Tn care Cameron Ti mTngTia parul. El Ti uda repede coama, cu mi§cari Tnde'mTnatice, TmpiedicTnd cu grija apa sa o stropeasca pe fata. Se opri ca sa adauge §amponul cu parfum de c'ap§uni, deliberare lipsita de graba, relaxTnd tensiunile saptamTnii trecute din mu§chii ei §i alinTnd flacarile de dorinta din admcurile feminitatii ei.Motivele pentru care erau Tmpreuna nu contau. Singurul iucuru care conta pentru Lexie era ca erau Tmpreuna. Toate grijile ei Tn legatura cu viitorul §i trecutul se evaporasera sub minunea tandra a mTinilor lui Tn parul ei. Lexie permise seductiei sa o ia pe sus, pTna cTnd nu mai ramase nimic §i nimeni, decTt Cameron, §i cap§uni salbatice, §i dorinta coplesitoare care Ti alerga prin vene. - Lexie. Vocea lui se auzise ITnga urechea ei, joasa §i senzuala, aducTnd-o treptat Tn realitate. Cameron Ti ridica Tncet capul, cu o atingere u§oara. Ea T§i dadu seama ca apa se oprise §i ca §amponul Ti fusese spalat din par. Coama deasa §i curata se ondula uda pe spatele ei. ?§i ridica pleoapele, ca sa Tl priveasca direct Tn adTncurile albastre. Cameron Ti Tntoarse privirea, Tn­ tre ei licarind o pasiune arzatoare. El se juca cu nasturii din fata ai gulerului Tn forma de V al rochiei

V

Suzanne Dye

>

de bumbac. DesfacTnd nasturele de sus, ridica din nou ochii spre ea, ca §i cum i-ar fi cerut permisiunea sa patrunda prin portalul cel mai secret, Lexie aproba din'cap, aproape imperceptibil, dar grosimea vocii ei ctnd murmura: - Te rog, fl aduse pe Cameron aproape dincolo de limita de retinere. Tncet, deliberat de Incet, el descheie restul nasturilor, mTinile tremurTndu-i Tn anticiparea paradisul. Scoase cureaua rochiei §i o desfacu cu o grija tremurTnda. Privirea Ti cazu pe un sutien de satin alb §i pe mugurii roz Tntariti, care Tncercau sa iasa prin marginea dantelata. Cameron se simti strabatut de o dorinta intensa. - Lexie, nu mai pot sa agtept. Te doresc, gemu el. Ca raspuns, ea desfacu Tncheietoarea din fata a sutienului, oferindu-§i sTnii rotunzi §i goi. El prlvi fix pentru o clipa, Tnmarmurit de farmecul imaginii, de frumusetea pe care i-o oferea ea. Ramase nemi§cat, simtindu-se dintr-o data ca §i cum s-ar fi mi§cat printr-un vis prea pretios ca sa fie real, §i o privi pe Lexie cum T§i lasa sutienul sa cada Tn spatele ei §i Tfi scotea rochia de pe umeri. M a­ terials cazu Tn jurul taliei ei §i, Tn urma unei ondulari a §oldurilor, rochia de bumbac §i o pereche de chiloti dantelati cazura pe podea. Cameron Tnghiti Tn sec, Tnchise ochii pentru o clipa §i apoi Ti deschise. Duritatea dorintei lui deV.

■GmI>

Un gest tandru venise aproape dureroasa in intensitate. Apoi, ca §i cum s-ar fi trezit la realitate, T§i strecura degetele in taiia elastica a pantaioniior sai scurti §i Ti scogse, Tmpreuna cu chilotii de bumbac, dintr-o singura mi§care rapida. Se Tndrepta spre ea, simtind electricitatea apropierii Tnca Tnainte sa o atinga. Apoi T§i lipi corpul de al ei. Lexie se lasa pe spate pe scaunelul de bar, parul lung §i ud cazTndu-i pe spate. - Nu §tiu cTt de Tncet pot sa o fac, Tncepu el sa se scuze, §tiind ca toate promisiunile de Tncetineala senzuala pe care §i le facuse se evaporasera Tn aer. Curbele feminine §i delicate ale lui Lexie lipite de el Ti transformau dorinta Tntr-o nevoie carnata fierbinte, lipsindu-l de orice control. - Nu vreau sa o faci Tncet, gemu Lexie ITnga urechea lui, cTnd Cameron T§i coborT buzele ca sa sarute pielea uda a gTtului ei. Apoi Ti poseda gura, devorTnd-o, Tmpletindu-?i limbile Tntr-o cerere exploziva. - Te-am dorit din acea prima clipa, §opti el, departTndu-se de buzele ei. - §i eu la fel. - E§ti atTt de frumoasa, de moale, de... ■ Gura lui acoperi un sfirc tare-§i !§i TnvTrti limba Tn jurul vTrfului ferm, dupa care Tl trase mai adTnc Tn gura, sugTndu-l. - Cameron, gemu ea. Te doresc. Lexie T§i arcui corpul, presTndu-se de masculi-

V

Suzanne Dye

>

nitatea lui tare. Gura lui Ii parasi sTnul §i.Cameron T§i ridica privirea spre ea. in ochii ei pe jumatate mchi§i vazu ca raspuns o dorinta stralucitoare. I§i coborT mTna ca sa-i cuprinda feminitatea, TmpingTnd Tnainte, dincolo de pliurile aurii, Tn caldura umeda, pregatita. Acum, §opti ea. Nu mai pot a§tepta. i§i Tnfa§ura picioarele Tn jurul lui, TncurajTndu-l sa intre. El Ti cuprinse cu fermitate spatele cu un brat, sustinTndu-i coloana vertebrala, Tn timp ce se mi§ca pentru a accepta darul care i se oferea. Aluneca Tn caldura ei, impingTnd-o Tn scaunelul de bar. Senzatia fierbinte, sexuala a lui'Cameron o umplu. El ie§i, doar ca sa intre din nou, mai tare, mai adTnc. Iar §i iar. Lexie Ti striga numele fi T§i Tnfipse unghiile Tn spatele lui, agatTndu-se de umerii lui musculo§i, Tn timp ce corpul §i inima ei trepidau Tmpreuna Tntr-o cre§tere frenetica, care ameninta sa explodeze, lasTnd-o Tn nesimtire. Iar apoi exploda, jos, Tn miezul feminitatii ei, eliberTnd valuri de Tmplinire care se sparsera Tn jurul ei Tntr-un abandon total, ca Tn fata asaltului unui uragan. Cinci ani de dorinta explodara Tn sufletul ei, eliberati Tn sfTrfit de pTnza viselor reprimate, eliberati Tn ar§ita flacarii cu care Ti raspundea el, Tn timp ce patrundea Tn ea. il iubea, mai mult ca oricTnd. I se paru ca-l auzi §i pe el strigTnd ceva, dar nu era sigura, din cauza V.

Un gest tandru virtejului propriilor simturi. Pe obraji Tncepura sa-i curga lacrimi, datorita dulcetii §i fortei Tmpingerilor lui continue, darul §i primirea continufnd la nesfTrfit, In timp ce Cameron o conducea pe culmj ?i eliberari repetate, pTna cind ea de-abia daca mai reu§ea sa geama. . ■ . Cameron auzi strigatele lui Lexie §i raspunse adTncind §i grabind fiecare patrundere, simtind valurile cedarii ei pasionate venind iar §i iar. Lexie ti striga numele, cu o voce joasa §i ragu§ita, apoi spuse §i altceva, dar mintea lui nu se mai putea concentra asupra cuvintelor. Suspinele ei Tncete §i arcuirea in sus hraneau propria lui nevoie crescinda, pina cind nu mai rezista. Cu o impingere finala, T§i revarsa saminta in ea §i se prabu§i deasupra lui Lexie, transpirat, secatuit, moale. Nimeni, §opti el ragu§it, cu respiratia taiata, cu buzele lipite de pielea ei uda de transpiratie. Nu mai exista nimeni ca tine, Lexie. Niciodata. ■ l§i simtea inima gata sa erupa din cauza sentimentelor care-i umpleau dintr-o data sufletul. Nu le examina, nu voia sa le exam ineze, §tiind doar ca erau puternice, devastatoare §i Tnspaimintatoare. In schimb, i§i indrepta concentrarea asupra bubuitului ritmic al inimii ei, asupra modului in care curbele ei se mulau pe corpul lui §i asupra implinirii totale a fmbrati§arii ei. Mintea lui Tncepu sa pluteasca §i Lexie i§i cobori mTinile pe spatele lui, suspinTnd. Respiratiile lor erau singurele sunete din ca­

V

( l 3 9 ..>

J

Suzanne Dye mera, cu exceptia picuratului constant al robinetului, pe care nu-l inchisese comptet. In cele din urma, cfnd bataile inimilor lor se rarira, T§i ridica pieptul de pe a I ei, realizfnd de-abia in clipa aceea ca statea in picioare, devenind de-abia atunci con§tient ca o posedase, brusc §i nebune§te, pe un scaunel din bucatarie. . Deschise gura sa spuna ceva, in timp ce ochii i se indreptau spre ai lui Lexie. Zimbetul ei, dragut §( seducator, il opri. Ochii ei.erau intunecati, mai intu­ necati decit ii vazuse el vreodata, aproape negri. - A fost perfect, §opti Lexie. !§i plimba degetui pe barbia lui, pe gif §i apoi spre pieptul fierbinte §i umed. I§i intinse degetele peste pectoralii lui marl, simtind placerea atingerii pielii lui, simtindu-i bataile inimii. - Nu am vrut sa o facem aid, a§a, spuse C a­ meron, captat de expresia de pasiune din ochii lui Lexie. ■ Realiza ca ar fi fost atit de u§or, de natural, s§ se piarda in acele adincuri de culoarea mierii. Fu izbit brusc de faptul ca visele lui, in loc sa fie spulberate de realitatea bratelor lui Lexie, fusesera mai curind umbrite de aceasta. - Cum voiai sa fie? intreba Lexie, respiratia ei adiind pe pieptul lui gol. Cum voia ei sa fie ? Cameron privi peste capul ei, dincolo de cirliontii ei. Sentimente vechi, acelea§i sentimente pe care le reprima cu atita abilitate ina-



J

Un gest tandru inte, i se TnvTrteau fn creier, rotindu-se Tn senzatiile produse de modul fn care facea ea dragoste. Fizica. Relatia lor era pur fizica, f?i reaminti singur. Fara sentimente, fara obligatii. : Tmpinse Tn spate acele emotii amenintatoare §i neformate care fi ardeau fn inima, nedorind sa le examineze mai mult. I§i putea permite sa se piarda Tn Lexie Tntr-un singur mod, Tn parfumul ei dulce §i' Tn fmbrati§area TnfierbTntata. - Voiam sa fie a?a, spuse Cameron ragu§it, lipind-o de el. Picioarele ei zvelte Ti fnlantuira un brat, fn timp ce f§i sprijinea capul pe umarul opus. Ea Ti dezmierda lobui urechii, Tn timp ce Cam e­ ron o ducea fn brate. Ajunsera fn dormitorul umbrit, Tn care lumina lunii patrundea printre draperiile pe jumatate deschise. El o lasa Tncet pe pat §i se Tn­ tinse ITnga ea. - Ai fost stncer, cTnd ai spus ca nu mai e nimeni ca mine? Tntreba Lexie Tncet. Se tensiona putin, Tn a§teptarea raspunsului lui. Felul Tn care facuse dragoste cu ea Ti spunea ca el o dorea la fel de mult, fizic, ca Tntotdeauna. Dar ea nu se putea abtine sa doreascS mai mult, chiar daca §tia ca nu ar fi trebuit Cameron ezita. Mai existasera §i alte femei Tn ultimii cinci a n i, femei care nu Tnsemnasera nimic, ale caror nume ?i fefe era Tnceto§ate, pierzTndu-se fn neflinta, atunci cfnd o privea pe Lexie. Nici una

S uzanne D ye

>

dintre acele femei nu Tl obsedase. Nici macar pentru o clipa. §i nici una dintre acele femePnu Ti atinsesera scutul protector a§a cum o fScuse Lexie, §i cum o mai facea Tnca. insa nu-i putea explica asta. Nu T§i putea explica temerile. ' Examinarea lor ar fi fost prea dureroasa. Nu voia sa se piarda Tn altcineva. ??i facuse aceasta promisiune Tnca de cTnd era copil, Tnainte sa realizeze pe deplin ce Tnsemna sa-§i daruiasca inima. Cunoscuse doar rezultatele, durerea. O vazuse Tn mama lui, Tn viata ei amara, distrusa. Ca sa ramTi Tntreg, trebuia sa ramTi deta?at. Fara obligatii, fara promisiuni. • Ajunsese apoape, atTt de aproape sa se piarda Tn Lexie. Durerea separarii fusese §i a§a destul de adTnca. Dar el se desprinsese la timp, Tnainte sa-i daruiasca sufletul lui. Ea voise mai mult decTt Ti pu­ tea oferi. - Cameron? ! Lexie Tl privea, fata lui fiind Tntunecata pe fondul luminos al ferestrei din spate, Tn timp ce T§i ferea privirea de a ei. - Imi pare rau. Uita ca te-am Tntrebat. Lexie Ti atinse Tncet obrazul. Simtea retragerea lui, amintindu-§i foarte clar cum el parea sa se deta§eze tntotdeauna, atunci cTnd conversatia devenea prea personala, prea intima. Cameron nu fusese niciodata capabil sa discute v .

Un gest tandru despre sentimentele lui. Nu-i spusese nici macar o data ca o iubea, nici macar atunci cTnd o ceruse In casatorie. Ea nu fl fortase, simtind o durere ascunsa Tn ochii lui, de cTte ori se apropiau prea mult de acel subiect. Va Tncerca sa se multumeasca cu ce Ti pu­ tea el oferi. ■ CTnd ceruse mai mult, Cameron o parasise. Nu trebuia sa uite asta. • la-ma din nou, §opti ea. Arata-mi cum voiai sa fie. „Arata-mi cum ar fi putut fi viata noastra Tmpreuna", adauga ea Tn gTnd. Cameron Tgnntoarse privirea spre fata ei. BiTndetea §i frumusetea ei straluceau spre el, Tn timp ce lumina lunii Ti revela trasaturile fine. In timp ce o privea, se simti cople§it de durere. Cunoscu brusc o durere autentica pentru ceea ce nu putea avea, pentru ceea ce nu era capabil sa ofere. ?§i Tmpinse deoparte emotiile, cu disperare, Tn timp ce durerea Ti creftea Tn piept. Strfnse din ochi ca sa o Tnvinga, iar cfnd fi deschise o vazu pe Lexie privindu-l, cu o expresie confuza pe fata. • Trebuia sa-§i recf§tige controlul emotiilor. T§i fndeparta privirea de a ei §i T§i plimba mTna pe pielea ei catifelata, Tn adTncitura taliei ei, peste povTmi?ul §oldurilor, spre reteaua de feminitate dintre picioare!e ei. , tncerca sa se concentreze asupra imaginii iui

V

rC

Suzanne Dye

Lexie, asupra atingerii nerabdatoare a miinii lui pe pielea ei. Se mi?ca Tncet, plimbTndu-§i limba peste sTnii ei, posedTndu-l pe fiecare individual, mugurii Tntarindu-se, cTnd degetele alunecau Tn canalul lor Tncins. Lexie era pregatita pentru el, a§teptTnd, grabindu-l cu fiecare Tmpingere Tn jur a §oldurilor spre mTna lui. Apoi, Cameron se muta mai sus §i Ti gusta gura, gasind-o calda §i tandra, Tn timp ce se ghida Tn ea, potrivindu-se perfect Tn ea, cu vechea familiaritate. Odata trecuta graba de mai devreme, ramase nem i§catTnea. Lexie Tl prinse cu bratele de spaje, ca §i cum nu ar fi vrut sa-l lase sa piece, §i ramasera Tntin§i Tn tacere, doarTmbrati§Tndu-se unul pe celalalt. Apoi ea se mi§ca, un tremurat u§or al §olduriior, §i el i se alatura Tn dans, lipindu-se unul de celalalt iar §i iar. Ea Ti striga numele §i se privira direct Tn ochi, Tn timp ce plonjau Tmpreuna Tn asaftul final al pasiunii lor, atingTnd amTndoi satisfactia Tn acela§i timp. Cameron se prabu§i peste ea, cu inima explo­ d ed , cu mintea naucita. Dintr-o data, Tn acel moment de vulnerabilitatea exploziva, Cameron §tiu sa o iubea. recuno§terea acelui sentiment atTt de mult reprimat se transforma Tntr-un gind con§tient. Se strecura de ITnga Lexie, cu o respiratie aspra §i dureroasa. Asta nu trebuia sa se Tntfmple. Nu planuise asta. Aveau o Tntelegere. El nu trebuie sa

(j4 4 j

J

Un gest tandru aiba sentimente fata de ea. Trebuia sa creeze un copil. Iar el trebuia sa o scoata din visurile lui. Nu sa iubeasca. Nu putea, nu trebuia sa o iubeasca. Hotarfse asta cu cinci ani fn urma. Dupa o pauza lunga, C a­ meron ie§i de sub bratul ei §i se ridica, trecfndu-§i degetele prin par. Ii arunca o privire furi§a lui Lexie, sperfnd ca ea dormea. Ochii ei fnturi'ecati Ti fntfmpinara privirea, - Cit timp? se forta el sa Tntrebe. Vocea lui era aspra, plina de Tncordare. - Poftim? Prin venele lui Lexie curgea confuzie §i teama. Nu fntelegea ce se intimpla, nu §tia cum sa-l opreasca sa se Tndeparteze de ea. Nu voia decTt sa-l tina In brate toata noaptea. Corpul ei transpirat fu strabatut de un fior. Cameron se rasuc'i putin, astfel Tnclt ea sa-i vada profilul. Avea o expresie tensionata, chiar plina de amaraciune. ' - Cit timp va trece pina vei ?ti daca e§ti fnsarcinata? Lexie simti cum respiratia i se oprise Tn gft, iar fn suflet !§i facea loc o durere profunda. Ridica o mTna tremuratoare la buze, ca sa I§i retina un tipat. Fu­ sese atfta pasiune §i tandrete Tn modul Tn care el facuse dragoste. Incepuse sa spere, realiza ea brusc. !§i permisese sa spere ca el o putea iubi.

Suzanne Dye

I§i permisese sa vizeze, momente Tndelungate | de vraja, ctnd el o posedase cu o fervoare care o mi§case pTna in adincul inimii. D ar el nu simtea ni­ mic, nimic altceva decTt o relaxare fizica de placere sexuala. El T§i Tndeplinise partea lui din tirg. Asta Tnsemnase pentru el toata pasiunea lor. - Doua saptamTni, reu§i sa spuna, cu un calm care o surprinse chiar pe ea. In suflet, tremura ca o frunza. Se a§tepta ca patul sa Tnceapa sa vibreze Tn orice clipa, din cauza fortei nervilorei Tncordati. Cameron o privi, Tn cele din urma. Privirea lui era indescifrabila, umbrita de noapte. Lexie arf i vrut sa se Tntinda dupa el, dar ezita, tremuratoare. - Cred ca ti-e foame, sugera el, dorind doar sa gaseasca un mod de a scapa de durerea arzatoare produsa de faptul ca era cu ea §i totu§i departe de ea. §tia acum ceea ce nu §tiuse cu cTteva zile Tn urma, putea suporta mult mai u§or visele, decTt realitatea. Aid, atTt de aproape de Lexie, ea Ti smulgea scTntei din suflet cu fiecare privire tandra. Dar daca se departa oricTt de' putin de Tntelegerea lor, ar fi ajuns din nou acolo unde fusese cu cinci ani Tn urma, pe marginea prapastiei, gata sa-§i dedice viata lui Lexie. lar-rezultatul final, atunci cTnd pasiunea lor avea sa scada, ar fi fost o durere §i mai adTnca. Lexie crezuse ca Tl iubea. Nu ar fi durat. El era

J

Un gest tandru doar cel care T§i daduse primul seama de asta, Tnaintea ei. §tia ca o ranea, atunci, dar o salva de o rana §i mai profunda, de mai tTrziu. § i se salvase §i pe el. Nu voia sa fie acolo cTnd Lexie avea sa-§i dea seama ca dragostea ei fata de el disparuse, odata cu pasiunea. - Nu, nu mi-e foame. Lexie trase de cearceaful rasucit Tn sus, acoperindu-§i protector corpul, ca pentru a se apara curriva de durerea plecarii lui. Cameron se Tntoarse §i se ridica Tn picioare. , - Nu pleca, §opti ea, cu inima distrusa. Cuvintele slabe Tl sfT§iara pe Cameron, oprindu-l. - RamTi cu mine toata noaptea, spuse ea, Tnghitind cu greu. Exista un singur mod Tn care Tl putea opri ITnga ea. - Noaptea, nu s-a terminat Tnca. ! ai e timp sa Tncercam. Copilul. C am ero n's? TnvTrti pe calcTie, privind ochii caprui mari care se uitau la el. Daca se concentra asupra copilului, totul avea sa fie fn regula. Acolo nu era nici un rise, nici o durere. Dar putea el sa petreaca noaptea Tn bratele lui Lexie, toata noaptea, atunci cTnd sufletul §i mintea lui se razboiau deja launtric? - §i atunci, brusc, realiza ca voia sa stea cu ea, numai acea noapte. Se va ocupa de sentimentele care explodasera Tn el Tn ziua urmatoare. Tn noaptea aceea, era Lexie, §i lumina lunii, §i

V

-< J 4 7 >

Suzanne Dye nimic altceva. Se strecura Tnapoi Tn pat §i Lexie T§i puse capul pe umarul lui. CTrliontii ei mataso§i Ti mTngTiara pielea, iarparfumul ei senzual Tl Tnvalui. fn jurul lor se lasa tacerea §i Cameron btoca Tn minte numai clipa prezenta. Se Tntinse dupa ea §i Lexie Tl primi. Aprinsera, Tmpreuna, focul pasiunii lor, Tnca o data, ajungTnd la culme Tn acela§i timp. CTnd se termina, Lexie se lipi de el, u§urata ca el se Tntorsese la ea, cel putin pentru moment. Adormi, Tn pacea Tmbrati§arii lui. Trezindu-se Tn lumina diminetii, Lexie Tntinse o mTna peste pat, dar degetele ei TntTlnira doar cearceaful rece. Deschise pleoapele §i privi printre ochii Tntredeschi§i, aparindu-i de lumina zilei. Cameron plecase.

Un gest tandru

Capitatut opt Lexie se ridica din pat, creierul ei somnoros limpezindu-se rapid, Tn timp ce cauta nerSbdatoare vreun semn al prezentei lui Cameron. Gasi imediat dovada ca noaptea precedents fusese reala Tn for­ ma ramasS pe perna moale pe care dormise el §i Tn durerea bruscS §i dulce a amintirii existente adTnc Tn feminitatea ei. • Un zgomot Tn afara casutei Ti atrase atentia spre fereastra. Se ridica, dezbracata §i merse la geam. Il zari pe Cameron, care cara o scara §i un bidon cu vopsea, ie§ind din garajul Idei §i traversTnd curtea spre cSsutS. Se trezise visTnd cS simtise mirosul clatitelor lui Cameron §i ca aveau sa facS dragoste, ca pe vremuri, Tn timp ce micul dejun se racea. Se parea cS

(J K )

J

Suzanne D ye el se trezise cu gTndul la promisiunile pe care i le facuse matu§ii ei. In defmitiv, §i-a Tndeplinit deja partea lui din tirgul marital, se gTndi Lexie, Tndurerata. Se parea ca sentimentele lui fata de faptul ca facusera dragoste erau la fel de profunde ca stratul de vopsea pe care se pregatea sa-l aplice pe exteriorul de lemn al casu^ei. Lexie se Tntreba cum avea sa reziste toata vara prefacTndu-se ca nu avea nici un sentiment legat de orele de cutremure de pamTnt pe care le Tmparta§isera in noaptea precedents. Mai mult, se Tntreba cum va reu§i sa treaca de receptia lor de punta, jucTnd rolul unei neveste tinere, fericite. Se Tntoarse Tn pat, inhalTnd ceea ce ramasese din parfumul lui Cameron. ZTmbi, amintindu-§i cum facusera dragoste. Apoi ztmbetul disparu, cTnd T§i aminti Tntunericul din ochii lui, urma de durere pe care ea o vazuse reflectTndu-se brusc Tn adTncurile lor Tntunecate. El facuse dragoste cu ea, apoi o Tntrebase de­ spre copil. TTrgul lor se Tncheiase. La un moment dat, Tn zori, el se trezise §i o atinsese, excitTnd-o. Facusera dragoste, cu tandrete §i fara graba, iar apoi ea adormise Tn bratele lui. Acum, Cameron plecase. Se casatorisera cu un anumit scop - sa procreeze un copil. El parea sa se multumeasca sa a§tepte §i sa vada daca reu§isera. ■ Lexie se a§tepta ca fiecare clipa a saptamTnii ce V



'

Un gest tandru urma sa fie un adevarat chin. Nu-l putea atinge, nu putea sa-l iubeasca, sa faca dragoste cu el. Nu mai avea copilul drept scuza. Pina luna urmatoare. i§i apasa o mTna pe abdomen §f inchise ochii, sperind cu disperare ca nu era fnsarcinata. Spertnd, cu disperare, ca mai exista un motiv ca el s5 viha din nou la ea, luna urmatoare. Ida? . . Lexie se opri In u§a din spate a casei rrratu§ii. Traversase curtea fara sa-l vada pe Cameron, descoperind recunoscatoare ca el zugravea Tn partea opusa a casutei, fata de casa Idei. Nu era pregatita sa-l vada. Nu Tnca. Nu reu§ise Tnca sa-§i consolideze total sistemul de aparare. . - Inauntru, striga Ida. Lexie urma vocea batrTnei, intrfnd Tntr-un hoi lung §i Tngust ce se Intindea de-a lungul unei laturi a casei, un loc pe care Ida II folosea ca ceva Tntre biblioteca §i camera de zi. Pe rafturile ce ocupau tot peretele, de la podea la tavan, erau aliniate carti §i reviste vechi, printre care erau intercalate fotografii decolorate, Tn rame lustruite, ca ni§te semne. Ida statea pe podea, Tnconjurata de un maldar de carti despre decoratiuni interioare. - incerc sa 'm a decid asupra tapetului pentru dormitor. Haide sa ma ajuti, scumpo. Lexie se a§eza, strlnglridu-§i picioarele sub ea. Ridica o carte §i o rasfoi neinteresata. - Ida, Tncepu ea, laslrid cartea sa se Tnchida.

CisT)

Suzanne Dye Trebuie sa vorbesc cu tine. Ida T§i ridica privirea, zTmbind. - Te a§teptam, spuse ea nerSbdatoare, cu ochii stralucind. §tiam ca vei veni la mine, ctnd vei fi pregatita. Inchise cartea cu mostre pe care o studia, - Spune-mi cum te-a luat Cameron pe sus. Vreau sa aflu fiecare amanunt. - Nu a s ta .... - Cred ca a fost atTt de tulburator, de romantic, ugui Ida. § i Cameron, cred ca e atTt de fericit. Lexie simti cum inima i se strTngea. Daca el ar fi fost fericit ca se casatorise cu ea. Daca ar fi fost o casatorie adevarata. Dar nu-i putea explica asta Idei. - E vorba de receptie, spuse ea. Nu vrem a§a ceva. Sincer. - Oh, dar trebuie sa dam o receptie! insista Ida. Nici nu vreau sa aud altceva. M-ati lipsit de nunta. Trebuie sa dau o receptie. - Ida, gemu Lexie. Vrem sa fie ceva lini§tit. §i cTt de adevarat este, se. gTndi cu amaraciune. - Acum, cTnd Cameron face parte din familie, trebuie sa-i aratam cit de bucuro§i sTntem §i cTt de mult Tl iubim cu totii, continua Ida grabita, ignorlnd protestul lui Lexie. Nu a prea avut parte de asta Tn copilarie, te asigur. Lexie se Tncrunta. • - Despre ce vorbe§ti? Ida T§i strTnse buzele pentru o clipa.

V

Un gest tandru - Ei bine, nu-mi place sa-i vorbesc de rau pe morti, spuse ea, coborind vocea la un ton respectuos. D a ra cea Elsa Reed a fost cea mai neiubitoare §i mai anormala mama pe care am vazut-o vreodata. Lexie ramase cu gura cascata. I§i amintea ca mama lui Cameron era putin-distanta, dar nimic atTt de neobi§nuit. Ea §i Cameron se jucau, de obicei, Tn fata casei Idei. Lexie nu o vazuse prea mult pe mama lui. - N-am §tiut... nil mi-ai spus niciodata... . - Acum e§ti adult, scumpo, zise Ida clatinTnd din cap. CTnd veneai §i Tti petreceai verile la mine erai doar un copil. Ochii ei alba§tri o privira direct pe Lexie. - Tu ai grija doar sa fii sigura ca Tl iube§ti pe baiat. Nu a primit nici macar un cuvTnt de dragoste de la mama lui. N-am cunoscut o femeie mai acra. Orice probiema TntTlnea, dadea vina pe ratatul acela care a parasit-o. Lexie ramase nemi§cata, sorbind cuvintele matu§ii ei. ]§i aminti cum Cameron nu voia sa vorbeasca niciodata despre dragoste §i legaturi. - Baiatul nu a mai avut pe nimeni pe care sa iubeasca Tnainte sau care sa-l iubeasca, continua Ida. Slava Domnului, acum te are pe tine. Clatina din degetele ei noduroase spre Lexie. - Tntotdeauna am Crezut ca lui i-a fost cam frica, •acum cinci ani. Emotiile de dinaintea casatoriei, a$ spune.

Suzanne Dye

>

Team a. Lexie se agata o clipa de acel cuvTnt. Privea fixlap etu l din fata ei. Modelul i se Inceto§a Tn fata ochilor. ' Nu. Se agSta de rama§ite. Ida nu §tia toata povestea. Ida nu §tia de ce se casatorisera acum sau de ce o parasise Cameron Inainte de nunta, fn urma cu cinci ani. El nu o iubea acum, a§a cum o iubise atunci. Daca T§i permitea sa creada ca lui Cameron Ii era teama de dragoste §i nu ca el pur §i simplu nu o iubea p$ ea, Tnsemna doar ca se pregatea singura pentru o alta cadere. - Eram logoditi Tnca din colegiu, Ida. Nu cred ca a fost vorba de emotiile de dinaintea casatoriei. Avusese destul timp sa se obi§nuiasca cu ideea. Ochii Idei se Tngustara. • - Lexie, draga, oamenilor le trebuie clteodata o viata Intreaga sa scape de temerile lor. I§i indeparta privirea rapid, Tndreptlnd-o spre o pagina din cartea de decoratiuni din poala. Lexie banui ca Ida se referea la ea §i la Harry Tate. O bufnitura pe veranda din fata, urmata de sunetul soneriei o impiedicara sa-i puna mai multe fntrebari batrlnei. O urma pe Ida, privind cum intra o echipa de zugravi. Scena se anima rapid, cind Ida Incepu sa comande acoperirea mobilei, In timp ce-i conducea pe muncitori prin casa, spre c'amerele de unde trebuiau sa Inceapa.' Lexie pleca, dar cuvintele Idei nu-i dadeau pace, fncerca sa lucreze la urmatoarea aventura a lui Tully, dar afara II putea auzi pe Cameron, zanganitul

r~C

Un gest tandru

cutiei cu vopsea care se lovea de scara, Tn timp ce el lucra. In cele din urma, la prTnz hotari ca Tl evitase destul. Daca reu§eau sa ajunga amTndoi la un asemenea abandon total Tn timpul noptii, era sigura ca puteau mTnca un sandvi§ Tmpreuna, la lumina zilei. Ie§i pe veranda, cu un co§ cu sandvi§uri Tntr-o mTna §i un termos mic cu ceai rece, Tn cealalta. Deasupra prTnzului erau a§ezate ce§tile de plastic §i §ervetele. Puse mTncarea pe scTndurile verandei §i ocoli casa. Il gasi pe Cameron TntinzTndu-se, cu pensula Tntr-o mTna §i aplicTnd vopseaua alba sub strea§ina. Era Tmbracat Tn pantaloni scurti, picioarele §i pieptul fiind goale §i bronzate Tn lumina soarelui. Pe spate i se scurgea sudoarea, amintindu-i lui Lexie de transpiratia pe care o produsesera Tmpreuna cu cTteva ore Tn urma. A§tepta pTna cTnd el lasa pensula Tn jos §i Ti TntTIni privirea, TngustTndu-§i ochii ca sa-i fereasca de stralucirea zilei senine. - Buna. Fata lui ca p ita o expresie serioasa. - Buna. O conversatie sclipitoare, se gTndi Lexie, cu nervozitate. - Am pregatit prTnzul, continua ea. Cameron coborT Tncet pe scara §i a§eza cutia cu vopsea pe pamTnt. Lexie se Tntoarse la veranda. Cameron aparu

V.

J

Suzanne Dye cTteva clipe mai tTrziu arafind Tncins §i obosit §i de­ vastator de sexy. Se prabu§i Tn balansoarul de ITnga Lexie §i ea Ti Tntinse o cea§ca de ceai, pe care el o bau dintr-o Tnghititura, cu gTtuI arcuit pe spate, Tn timp ce golea cea§ca. ti Tntinse cea§ca sa-i mai puna §i zTmbi, oferindu-i imaginea dintilor albi stralucitori §i a gropitelor copilare§ti. - Multumesc, zise el. Aveam nevoie de asta. Lexie Ti zTmbi §i ea §i tensiunea dintre ei paru sa dispara pentru o clipa. ti Tntinse un sandvi§ §i cea§ca de ceai reumpluta, scormonindu-§i mintea ca sa ga­ seasca ceva de spus. Ce putea spune unui barbat cu care facuse dragoste toata noaptea, cu care se casatorise cu o zi Tn urma, unui barbat care o privea doar ca pe un partener Tntr-un angajam ent'tem porar, cu beneficii comune. • - Imi pare rau ca nu am fost acolo cTnd te-ai trezit, spuse Cameron, privind-o cu atentie, Tn ochi. Ea Tnclina din cap, parTnd aproape stTnjenita. - Am vrut sa Tncep Tnainte sa se faca prea cald. De fapt, nu mai putuse suporta sa stea ITnga ea nici o clipa. Dupa ce facusera dragoste, la rasarit, ea adormise din nou, Tn timp ce el ramasese treaz, tinTnd-o Tn brate §i retraind fiecare secunda a noptii petrecute Tmpreuna. - Nu-i nimic. Am dormit. Lexie mu§ca din sandvi§ul ei. tnghiti §i apoi adauga: - Totu§i, mi-a lipsit micul dejun Tmpreuna.

(j K >

Un gest tandru - N-am luat decit ni§te cafea, spuse el. Se hotarTse sa nu a§tepte micul dejun, §tiind ca, dupa noaptea .petrecuta Tmpreuna, ar fi facut din nou dragoste, Tn mod inevitabil.lar el §tia ca repetarea trecutului, cum fusesera momentele Tn care Ti spalase parul, era o gre§eala. Acel preludiu familiar Tl aruncase brutal Tn trecut. Apoi, fusese cotropit de toate emotiile confuze ale perioadei tensionate Tn care el §i Lexie fusesera despartiti. Fusese cople§it de nivelul pasiunii lor, caci uitase cTt de intens putea fi totul alaturi de Lexie. , Iar daca se implica prea serios Tn acea relatie, nu ar fi ajuns nicSieri. Aproape ca T§i pierduse controlul, pentru cTteva ore, dar acum era din nou la comanda propriilor sentimente. - O sa termin cu vopsitul saptamTna asta, zise Cameron, leganTridu-se cu balansoarul §i sorbind din ceai. Apoi ma voi ocupa de tapet §i podele. N-artrebui sa dureze prea mult. Ridica sprTncenele spre Lexie. - Tu o sa-l suni pe Tate Tn fiecare zi, da? Nu vrem sa-i ratam Tntoarcerea. S-ar putea ca baiatul acela sa fi gre§it Tn legatura cu perioada cTt va fi plecat batrTnul. Trebuie sa verificam zilnic. §i, cTt de curind posibil, trebuie sa aflam daca ai ramas Tnsarcinata. Lexie Tl privi fix, §ocata. El rostise partea legata de copil ca §i cum s-ar fi potrivit perfect cu restul sarcinilor. ‘ Intreaga lista de Tndatoriri Tn care Cameron o V.



Suzanne Dye introdusese §i pe ea era atTt de rece, de deta§ata, TncTt ea T§i dadu seam a, cu o claritate totala, ca era doar o fatada. Cameron nu era atTt de insensibil. . I§i aminti cum el se ridicase ca sa piece, iar ea Ti ceruse sa ramTna peste noapte. A§a ca el plecase dupa ce adormise ea. Lui Cameron Ti era teama, spusese Ida. Lexie se Tntreba daca matu§a ei nu avea dreptate. Dar era sigura ca ea avea sa faca totul ca sa afle. . TerminTndu-§i prinzul, Cameron puse §ervetelul §i cea§ca pe veranda §i se ridica. Lexie se ridica §i ea §i se apropie de el. T$i trecu bra|ele pe dupa gTtuI lui §i Tl saruta zgomotos, introducTndu-§i limba Tn mod seducator spre a lui, dupa care o retrase repede. Cameron o privi, Tn ochii lui alba§tri citindu-se surpriza. Lexie ridica din umeri. - STntem Tn luna de miere. §i sTntem afara, exact Tn raza vizuala a ferestrelor Idei. Se presupune ca sTntem doi tineri casatoriti Tn al noualea cer. In cazul acesta, am putea face bine sa ne ?i distram, nu? Sa Se distreze. Pulsul lui Cameron se iuti instantaneu. - Ce vrei sa spui? Nu era sigur daca bataile puternice ale inimii se datorau cuvintelor lui Lexie sau sarutului pe care ea tocmai i-l aplicase pe gura, cu un abandon atTt de salbatic. Lexie nu se purta ca de obicei. Nu era Lexie cea C i* r >

Un g est tandru serioasa, conservatoare, Tngrijorata pentru viitorul femeii. Iar Cameron gasea atitudinea ei incredibil de excitanta §i de tulburatoare. - Ei bine, uite cum vad eu lucrurile, Tncepu Le­ xie, coborTndu-§i languros un brat de pe ceafa lui §i Tngaduindu-i sa zaboveasca o clipa pe pieptul lui gol. ■ Degetele ei se jucara putin cu firele de par negru de acolo, parind concenfrata asupra mi§carilor pe care le facea, dupa care T§i ridica brusc privirea spre el, ■ - Ida nu va anula receptia. §i nici nu are de gTnd sa pastreze secretul casatoriei noastre. Ar fi Tnsemnat sa-i cer prea mult, tocmai Idei! spuse ea zTmbind. A§a ca va afla toata lumea. Nu e planul nostru original, dar nu avem ce face. §i atunci, de ce sS nu profitam de asta? sugera ea, Tn timp ce ochii §i modul Tn care-?i legana §oldurile sugera mult mai mult. . Cameron simti ca respiratia i se oprise Tn gTt. Ea j mirosea ca un rai al cap§unilor. §i el T§i amintea I foarte clar cum ajunsese Lexie sa miroasa a§a. Ii Venea din ce Tn ce mai greu, cu fiecare secunda, sa reziste impulsului de a o cuprinde Tn bra^e, ca sa o duca Tn dormitor sau poate d oarp e canapea. - Nu am discutat niciodata detaliile... afacerii noastre, nu?'reu§i Cameron sa rosteasca. Ea continua sa-§i TnvTrta degetele pe pieptul lui, Tn jurul sfTrcurilor tari, Tn jos, pe abdomenul lui §i apoi mai jos. .

(J s T

)

Suzanne Dye - Nu, nu am facut-o, spuse ea incet, nescapTndu-l deloc din ochi, Tn timp ce mina ei ajunsese la tivul pantalonilor scurti. - Presupun ca eu am crezut ca vrei doar sa..., hm, numai atunci cTnd e momentul potrivit pentru... Ti era din ce Tn ce mai greu sa se concentreze asupra propriilor cuvinte, corpul lui fiind Tnnebunit de mTngiierile tulburatoare ale degetelor ei. . - De ce? Tntreba Lexie, cu privirea Tntoarsa inocent spre el, ca §i cum nu ar fi fost conftienta de chinul la care supunea puterea lui de concentrare. - De aceea, hm, de aceea ne-am casatorit, Ti aminti el lui Lexie §i sie§i. Buzele ei se curbara Tn sus. - §i a§a cum ai spus chiar tu, doar am mai facut dragoste §i Tnainte, nu? Atunci, de ce te temi? zise Lexie, ale carei degete erau acum Tn interiorul partii din fata a pantalonilor lui scurti. De altfel, fertilitatea mea ar trebui sa dureze cTteva zile. MTngTierea ei atinse vTrful masculinitatii lui. - §i, dup§ aceea... Lasa propozitia neterminata, Tn mod sugestiv. Cameron T§i pierdu orice capacitate de a gTndi. §i uita complet de vopsitul partii din fata a casutet. - Ma surprinzi. Lexie Tl privi lung pe Cameron, ai carui ochi se aflau la doar cTtiva centimetri departare, Tn timp ce stateau Tmbratifati pe canapeaua din camera de zi, care reprezenta Iocul unde reu§isera sa ajunga, V

< W

>

Un gest tandru dupa prinzul pe veranda. Facusera dragoste, ia re a nu a rfi vrut sa se ridice niciodata. - De ce? - Pari salbatica. Excitanta. Fascinanta. §i libera. Mai ales libera, se gTndi Cameron. Poate ca doar el se complicase facTndu-§i griji pentru viitor §i pentru faptul ca el urma sa piece, trebuia sa piece. Pentru ca nu avea sa mai ramTna, nu putea sa mai ramTna cu ea pen­ tru totdeauna. - §tii ca aceasta casatorie e doar... - §tiu, II Tntrerupse Lexie. §tiu. Intelegerea cazuse, Tn ceea ce o privea, a§a ca nu mai avea rost sa-§i faca griji Tn legatura cu ea. Nu avea nimic de pierdut. T§i pierduse deja inima, daruindu-i-o lui Cameron, cu multi ani Tn timp. §tia ca el avea de gTnd sa piece. , Dar asta nu Tnsemna ca nu putea sa spere ca el va ramTne. Voia sa-i faca viata Tn Blossom atTt de perfecta, TncTt plecarea sa fie ultimul lucru care sa-i vina Tn minte. Daca se tem ea de ea, de dragoste sau de orice altceva, ea avea sa afle. - Tu ai fost tot timpul cel care spunea sa ne bucuram de moment §i sa nu ne facem griji pentru viitor. A§a ca, bucura-te. Cameron se holba la ea. Nu era sigur ca auzise acele cuvinte impetuoase ie§ind din gura lui Lexie. Dar oferta ei era tentanta. Cople§itor de tentantaT Se hotarTsera sa nu existe nici un fel de obligatii, atunci cTnd se casatorisera, dar nu crezuse ca Lexie

Suzanne Dye se referise la o legatura totala. in acele clipe, se concentrasera doar asupra copilului. Ei bine, avea de gind sa afle ce pierduse, parasind-o pe Lexie. Iar ea ti aratase, tn Technicolor, In ultimele douazeci $i patru de ore. §i Ti oferea §i mai mult. Fara obligatii. Dintr-o data, propriile griji pareau lipsite de sens. Lexie nu facea nimic mai mult. Nu mai era ca Tn urma cu cinci ani. Ea cerea caldura, iubire, tovarafie, nimic mai mult. §i §tiau amlndoi deznodamlntul: el urma sa piece, dupa doua luni. Se apleca §i Ti gusta buzele dulci, Tnainte sa Tnceapa sa-i sarute obrazul. - Ma bucur de aceasta clipa, §opti el, Tn timp ce buzele coborau pe gftul ei. §i de acesta, continua ragufit, mTna lui gasindu-§i un adapost calduros Tn­ tre picioarele ei. §i mai ales de acesta. - Slava Domnului, ati venit, Tn sflr§it. Tocmai voiam sa vin dupa voi. Ida privi Incruntata, cu mlinile Tn §oiduri. Aroma bunatatHor pregatite fn casa fi Tnconjura. Intregul bufet era ocupat de tavi de prajituri §i de hors d'oeuvres, Pe masa erau doua placinte §i un vas de cristal cu un lichid verde. Lexie fl privi pe Cameron §i ztmbipa amfndoi, glndindu-se peste ce ar fi dat Ida daca venea sa-i caute. Dupa ce se Tmbracase cu o rochie ro§ie mulata, fara bretele, care Ti lasa picioarele bronzate goale de (a jumatatea coapsei pTna la pantofii negri V.

Un gest tandru stralucitori, Lexie intrase Tn camera de zi, unde o a§tepta Cameron, fmbracat Tntr-un costum de comanda aibastru. El fi aruncase o privire §i imediat rochia §i costumul cazusera la podea. Douazeci de minute mai tirziu, T?i adusesera aminte de ce se TmbracaserS a§a, petrecerea de nunta improvizata a Idei, care devenise din ce Tn ce mai improvizata odata cu trecerea saptamTnii. Pe la mijlocul saptamTnii, Lexie realizase ca pentru Ida o petrecere restrTnsa era una fn care nu-i invita fi pe toti locuitorii ora§ului vecin. Cel mai greu moment al saptamTnii trecute fu­ sese cel Tn care Lexie le telefonase parintilor ei, ca sa le spuna ve§tile. Fusesera extaziati, a§a cum se a§teptase. Erau amTndoi foarte atafati de Cameron, ca §i Ida. §i, ca §i Ida, paryeau nerabdatori §i dornici sa uite tot ce era legat de nunta anulata din urma cu cinci ani. Se purtau cu totii ca §i cum anti care trecusera ar fi fost o simpla TntTrziere nefericita a casatoriei lui Lexie cu Cameron. Parintii ei veneau cu ma§ina din Augusta, numai pentru acea seara, urmTnd sa piece acasa imediat dupa petrecere. Roger Barret era implicat Tntr-un . caz care se bucura de o buna parte a atentiei publicului pentru fatada pe care o afi§a lumii, de cTnd se casatorise. Se aruncase atTt de puternic Tn rolul de sotie a lui Cameron, TncTt aproape ca Tl credea §i ea adevarat. Dar Tn fa^a parintilor ei, care aveau o casnicie fericita de peste treizeci §i cinci de ani, i-ar fi venit greu

V.

< JK )

Suzanne Dye sa pretinda ceea ce §tia sigur ca nu era posibil §i anume ca ea §i Cameron vor atinge aceea§i longevitate maritala. Treizeci §i cinci de zile, da. Dar treizeci §i cinci de ani? Soarta casniciei lor la sffr^itul verii rammea nesigura pentru ea. Din ziua in care facusera pactul sa traiasca clipa prezenta, nici unul dintre ei hu mai adusese Tn discutie viitorul. Lexie §tia ce voia, il voia pe Cameron, pentru totdeauna. Dar Cameron...? - Lexie, tu ia placintele, zise Ida, intrerup?ndu-i gindurile lui Lexie. Cameron, tu.ia vasul cu punch. E j greu. Abia daca vom avea timp sa a§ezam totul, ( Tnainte sa Tnceapa sa soseasca oamenii. } - Ce e chestia asta? Tntreba Cameron, Tn timp ce ridica vasul, privind spuma verde. - §erbet de (amTie, dragule, spuse id a , impingindu-l de la spate. § i acum, grabiti-va. Mai avem multe altele de scos afara, dupa astea. La sosirea primului invitat, pe masa din camera de zi erau intinse toate preparatele Idei. Ea reu§ise sa-i grabeasca pe zugravi sa termine parterul, unde se hotarTse sa dea receptia, a§a Tncit salona§ul stra. lucea cu o sclipire noua, cTnd soarele la apus se strecurS prin ferestrele Tnalte. Singurul lucru care lipsea era, binefnteles, canapeaua. Cameron adusese cTteva scaune Tn plus din sufrageria Idei, ca sa umple spatiul liber. Faptul ca majoritatea cople§itoare a vechilor lui colegi de §coala plecasera din Blossom ca sa-§i urmeze; carierele nu era surprinzator. Blossom-ul nu V

Un gest tandru era Iocul ideal pentru afaceri §i comert. Cameron se TntTIni cu un fost coleg, care preda acum la §coala locala ?i cu un altul care lucra cu tatal lui, la magazinul alimentar al familiei. Dar nici unul dintre ei nu fusesera prieteni apropiati, a§a Incit Tn cTteva minute epuizara subiectele de conversatie §i el Tncepu sa o caute cu privirea pe Lexie. O gasi amestecTnd Tnca un vas cu punch, Tn bucatarie, cu reteta Tngalbenita a Idei Tn fata. Se strecura Tn spatele ei §i Ti cuprinse talia cu bratele, sarutTnd-o pe gTt. - Te ascunzi, o acuza el. - Nu, te asigur ca nu, minti ea. Numai ca am fost sigura ca vom avea nevoie de mai mult punch, zise zTmbind. Invitatii Tl golesc cu o viteza uimitoare. Probabil ca e un favorit local. Sau e un complot? Varsa o cutie de §erbet Tntr-un vas mare. - Nu sTnt sigura ca Tl fac cum trebuie, murmura ea, privind din nou reteta. Aici sTnt toate ingredientele, dar nu scrie Tn ce ordine trebuie facut totul. Cameron o Tmbrati§a, placTndu-i senzatia oferita de forma ei calda §i zvelta lipita de el. - Cuno§ti pe cineva de acolo? o Tntreba. - NuLexie scapa lingura, cedfnd placerii oferite de gura lui pe pielea sensibita a gTtului ei. - Doar pe Ida §i pe parintii mei. - Crezi ca ar observa cineva daca am putea .pleca? Tntreba el. Gura !ui cobori mai jos, spre sTnii luJ Lexie.

-------------:------------ f i e T ) ------------------------- -

r~C

Suzanne D ye

>

- Nu, §opti ea. -A tu n c i... . - Oh, Cameron! Se desprinse de Itnga el. - Nu putem face asta. Ochii lui alba§tri o priveau jucau§i §i provocatori. - Nu! striga ea. - lata-va, bubui o voce adTnca din pragul u§ii bucatariei. Roger Barret se fndrepta spre ei, cu parul argintiu pieptanat perfect, cu barbia patrata proaspat rasa, cu costumul calcat frumos. Ca Tntotdeauna, arata impecabil, observa Cameron. - Buna, tata, spuse Lexie. Intinse din nou mTna dupa lingura, simtindu-se cuprinsa de stinghereala. Reu§ise pTna atunci sa nu ramTna singura cu parintii ei §i sperase ca norocul acela va tine tot restul serii. - Speram sa va gasesc singuri, zise Roger. Privirea lui trecea de la Lexie la Cameron. - Voiam sa va dau asta, spuse el, TntinzTndu-i lui Lexie o bro§ura colorata. - Ei,,arat-o proaspatului tau sot, o Tndemna tatal ei. Lexie i-o Tntinse lui Cameron, naucita. - O croaziera, spuse Cameron, holbTndu-se la bro§ura. - Nu orice croaziera, zise tatal lui Lexie, plesnindu-l peste spate pe noul lui ginere. O croaziera. de Anul Nou. E cea mai mare din totanul. r i

6 6

>

Un gest tandru Se Tntoarse spre fiica lui. - Primul vostru Revelion Tmpreuna ar trebui sa fie ceva special. Ti zTmbi cu indulgenta lui Lexie fi apoi se rasuci ca sa-l cuprinda fi pe Cam eron Tn comentariul urmator. - Daca nu v-am putut oferi o nunta, permiteti-mi sa va asigur o luna de miere perfects. Sper ca asta va ofera timpul necesar ca sa va aranjati programul. - Multumesc, domnule, zise Cameron strTngTndu-i mTna. - V-ati hotarit unde o sa locuiti? Tntreba Roger. In Georgia sau la Washington? - Nu am facut prea multe planuri, tata, interveni Lexie. • - Ei bine, aveti destul timp pentru asta, zise tatal ei, TnclinTnd din cap. Nu ramTneti prea mult timp aid, Tnauntru. Ida a organizat o receptie minunata, spuse el fi disparu din nou Tn salon. Lexie se Tntoarse cu spatele fi amesteca fe rbetul Tn vas, Tn timp ce nervii neliniftiti Ti bubuiau Tn vene. Se vedea de Revelion, explicTndu-le parintilpr ei ca nu mai avea nevoie de o luna de miere. - tmi pare rau, spuse Cameron, Tncercuindu-i talia cu bratele, de la spate. §tiu ca este greu. Vazuse sclipirea de durere din ochii lui Lexie, la plecarea tatalui ei. §tia ca Ti venea foarte greu sa pretinda ca acea casnicie era reala, In fata parintilor ei. §i lui Ti fusese greu. Un sentiment profund de vinovatie Ti patrunsese Tn creier Tn clipa Tn care ei j

Suzanne Dye

>

intrasera pe u§a fi Ti Tmbratifasera, urindu-i bur venit Tn familie. Totui fusese atft de frumos, de bine. - Familia ta este foarte calda, spuse el. Lexie Tnlemni, scapTnd din nou lingura. - Efti norocoasa ca ai crescut cu... Cameron se opri brusc. Nu vroia sa alunece Tn acea directie. Lexie se Tntoarse Tn bratele lui, cu ochii ei mari fntrebatori. - Cred ca Tti e dor de mama ta, spuse ea Tncet. Mai ales acum, cTnd vrem sa avem un copil. Facu o pauza. - Nu mi-ai vorbit niciodata despre... - Nu am despre ce sa vorbesc, zise el, aproape taios. ' Se trase un pas. - Tatal tau are dreptate. Ar fi mai bine sa ne Tntoarcem la receptie. Nu vrem sa o dezamagim pe Ida, dupa ce s-a straduit atTt de mult. Lexie ramase privind lung Tn urma lui. - Familia Foster se muta. Briciul din mTna lui Cameron ramase Tn aer, nemifcat. El T?i ridica privirea de pe podeaua din bu­ catarie, unde statea Tngenuncheat fi taia linoleumul nou albastru fi alb ca sa se potriveasca contururilor camerei. - Cine sTnt? Tntreba, evaluTnd silueta Tn bikini a lui Lexie.

V

U n gest tandru Ea facea din nou plaja §i el se simtise aproape toata dupa-amiaza tentat sa i se alature, dar era hotarit sa termine cu podelele Tn acea zi. Era Tn Blossom de aproape trei saptamTni §i neglijase frecvent renovarile, preferind plaja alaturi de Lexie, dormitul tTrziu alaturi de Lexie, culcatul devreme, alaturi de Lexie... ^ - ii §tii. STnt cuplul care locuia Tn cealalta casuta d e Tnchiriat a Idei, Tn fosta casa a mamei tale, Ti aminti Lexie. Oh, da, se gTndi el posac. Reu§ise sa ignore discursul lui Lexie despre perechea care se mutase Tn casuta galbena, dupa ce mama lui plecase Tn Macon. Reu§ise chiar sa pretinda ca acea casuta galbena nici nu era acolo. Amintirile dureroase din copiiarie erau ultimul lucru de care avea nevoie. - §i? spuse el, TntorcTndu-§i din nou atentia la taiat. . - M-am gTndit ca poate vrei sa arunci o privire prin casa, dupa plecarea lor, sugera vesela Lexie. Picioarele ei goale decorate cu ovale palide de culoarea piersicii, facura un pas mai aproape. . - De ce? Cameron Tncepu sa taie din nou, mi§cTnd cutitul Tncet §i regulat prin linoleum. - Acolo ai crescut. Lexie simtea rezistenta opusa de el sugestiei ei. Cameron o Tnchidea afara. Din nou. De fiecare data cTnd aducea vorba de ceva care avea macar o le­ gatura Tndepartata cu mama lui, el o Tndeparta,

r~Q

Suzanne Dye

Se Tncrunta-, studiind parul negru rava§it de pe ceafa lui. De§i Cameron se relaxase vizibil Tn ultimele saptamTni, singurul lucru care parea sa readuca tensiunea Tn umerii lui era doar mentionarea mamei lui. - §tiu ca te necaje§te ceva, se aventura ea, Tn qele din urma. Poate ca daca am discuta. - Pariez ca astazi nu l-ai sunat pe Harry Tate, o Tntrerupse Cameron, fara sa-§i ridice privirea. - Oh, nu, nu l-am sunat, recunoscu Lexie. Incruntatura i se adTnci. - Dar... \ - Atunci de ce nu Tl suni? Lexie privi Tn jos, la ceafa lui, cu frustrare. Ofta. Cameron nu voia sa vorbeasca cu ea. Se decise sa se retraga. Pentru moment. §tia ca el Tl folosise pe Harry Tate ca sa schimbe subiectul, dar cum nu daduse acel telefon,- iar umerii Tncordati ai lui Cameron sugerau ca el se va opune pTna la capat discutarii sentimentelor lui, ca de obicei, hotarT sa-i urmeze indicatia. Trei minute mai tTrziu, intra Tn fuga Tn bucatarie §i Tl sperie pe Cameron, care scapa cutitul §i fu gata sa taie un unghi nedorit Tn podeaua bucatariei. - A raspuns! Am vorbit cu el! Cameron o privi lung. - Vrea sa ne vada?' - Acum. A spus ca ne putem duce astazi, zise Lexie cu un zTmbet larg. l-am spus ca sTntem ni§te prieteni ai Idei Barret §i ca vrem sa discutam cu el.

V.

tD

Un gest tandru A parut surprins, dar a spus ca este fn regula. Cred ca ar trebui sa ne ducem fnainte sa se razgfndeasca. Ochii lui Cameron sclipira cu caldura vazfnd-o atft de fncfntata. Apoi privirea lui aluneca pe corpul ei aproape gol. - O sa te schimbi, nu-i a§a? Hai sa nu-i producem un atac de cord batrfnului. Lexie T§i ridica privirea fn sus. - Ne fntflnim la ma§ina ta exact peste doya mi­ nute, fi promise ea.

V

J

Suzanne Dye

CapitaCutnoua - STnteti siguri ca nu vreti sa beti ceva? Tntreba Harry Tate, plimbTndu-§i privirea de la Lexie la C a­ meron. O claie de par alb Tncorona fata lui slaba, cutata. Era scund pentru un barbat, cu cel putin trei centimetri mai mic decTt ea, se gTndi Lexie. Slab, manierat §i foarte agitat. - Nu, multumim, Tl asigurara Lexie §i Cameron. in cele din urma, Harry se a§eza pe un fotoliu cu model floral, vizavi de canapeaua pe care se a§ezasera Lexie §i Cameron. Masuta din spatele lui era plina de fotografii Tnramate, unele dintre ele Tnfati§Tnd o femeie bruneta, la diverse vTrste, pTna cTnd parnl ei devenise argintiu, ia rfn alte poze se vedea un copil la diverse vTrste, o fata ro§cata draguta, cu

V.

Un gest tandru un zTmbet larg §i ochi veseli. - Nu §tiu exact de ce v-am spus sa veniti, zise brusc Harry, Tn liniftea stTnjenitoare. Tocmai m-am Tntors dintr-o calatorie la casa fetei mele, locuie§te Tn Virginia, . 1§i Tmpreuna mTinile §i le a§eza Tn poala. - Presupun ca m-ati luat prin surprindere. A tre­ cut mult timp de cTnd nu am mai auzit numele Idei Barret, BITndetea brusca a vocii lui din momentul Tn care rostise numele Ider nu trecu neobservata de Lexie. Harry, Tntreaga lui expresie se TmblTnzeau atunci cTnd o mentiona pe Ida. - Eu sTnt stranepoata Idei, explica Lexie. Iar el este sotul meu, Tl prezenta ea pe Cameron, sperfnd ca poticnirea ei din momentul Tn care spusese cuvTntuI s o t nu fusese prea evidenta. Mentionarea starii ei civile o facea sa se simta jenata. Era mult mai u§or sa o ignore, sa traiasca momentul actual. - Va multumesc ca ne-ati permis sa va vizitam. Am vrea sa discutam cu dumneavoastra despre Ida, daca nu aveti nimic Tmpotriva. Harry se apleca putin Tn fata. - Ce mai face Ida? Tntreba el, cu un interes pronuntat Tn privire. ’ - Minunat, spuse Cameron, TnclinTnd din cap. Se simte foarte bine. Traie§te tot Tn Blossom. Se hotari sa treaca direct la subiect, ne§tiind cit mai era pina Tn clipa Tn care Harry avea sa.se ridice

Ochi lui

Suzanne Dye

y~

§i sa-i dea afara. BatrTnul domn arata Tnca destul de nervos. - Ne-a spus ca acolo v-ati cunoscut, acum mai mult de cincizeci de ani. - A$a e, zise Harry, privind pe deasupra capetelor lor, parea pierdut in gTnduri. Lucram la ferma, pentru tatal ei. Ea sta tot la ferma? Tntreba, TntorcTndu-§i privirea spre Lexie. - Nu, raspunse ea. Aproape ca uitase de veche ferma a familiei Bar­ ret. Ida se mutase Tn ora§, Tmpreuna cu tatal ei, cu multi ani Tn urma. Sotia lui murise aproape Tn aceea?i perioada Tn care el se Tmbolnavise §i nu mai putea face fat§ muncii la ferma. Fratele Idei, bunicul lui Lexie, devenise avocat Tn Augusta §i nu mai fu­ sese nici el interesat de Tntoarcerea la ferma. Ida statuse la tatal ei pTna la moartea acestuia, cttiva ani Tnainte de na§terea lui Lexie. - Ferma a fost vTnduta' de ani de zile, explica Lexie. Ea locuie§te Tn ora§, Tntr-o casa victoriana TncTntatoare. . -O h ! , Harry paru sa evalueze informa^ia, timp de clteva momente. - Deci, este sanatoasa? - Oh, da, afirma Lexie. - Este vaduva? Tntreba brusc Harry. Lexie se holba la el. - Ah, nu, zise ea Tncet. ti arunca o privire lui Cameron.

V

Un gest tandru - Ida nu s-a casatorit nici*data, spuse acesta. In adincurile ochilor cenu§ii ai lui Harry Tate aparu un licar de surprindere, apoi o umbra a unei alte emotii. - Ei bine, ma bucur mult sa aflu ca e bine, spuse el, ridicTndu-se. Lexie §i Cameron Tl urmara. - Domnule Tate... - Harry, va rog, insista batrTnul. - Harry, zise Cameron, zTmbind! Ida ne-a rugat sa va gasim. Vrea sa va vada. ?§i scoase portofelul §i scoase din el o carte de vizita. - Aveti un stilou? BatrTnul se apleca §i lua un stilou dintr-un sertar, iar apoi i-l Tntinse lui Cameron. Dupa ce scrise adresa §i numarul de telefon al casutei lor din Blossom, precum §i data petrecerii pe care o dadea Ida de ziua ei, Cameron Ti Tntinse cartea de vizita lui H a rry .. ' * - Aveti aici adresa §i numarul nostru de telefon, explica el. Va rog sa va gTnditi, poate va hotarTti sa participati la petrecerea Idei, de ziua ei de na§tere. Ar Tnsemna mult pentru ea. Harry privea fix cartea de vizita, Tncruntjndu-se. - Nu cred ca e o idee prea buna, spuse el, cu o voce tensionata. A trecut mult timp, cum ati spus §i voi. Peste cincizeci de ani. Porni spre u§a. Lexie Tl privi disperata pe Cameron.

Suzanne Dye : k

- Domnule Tate, *ise ea, urmTndu-l repede §i atingTndu-l pe brat. Harry se opri §i o privi. - Ar Tnsemna foarte mult pentru Ida. Va rog sa va mai gTnditi. Harry ramase nemi?cat pentru o clipa. - Ida e norocoasa sa aiba o fata atTt de draguta care sa aiba grija de ea, zise el Tncet, §i continua, mai ferm. Dar nu cred. Ida s-a hotarit acum mai mult de cincizeci de ani ca nu pe mine ma voia. Se opri. ' - intotdeauna am crezut ca a existat un alt bar­ bat, spuse Harry, TncruntTndu-se. Dar cred ca nu trebuie sa flu suparat ca ea a preferat sa traiasca singura, decTt sa se casatoreasca cu mine. Porni spre u§a §i o deschise. ■ - Imi pare rau ca v-ati pierdut timpul. Nu ar fi trebuit sa va chem aid. - Domnule Tate... Lexie se opri, simtind cum Cameron o Tmpingea u§or de la spate. Ajunsera pe trotuarul din fata casei lui §i Harry Tate Tnchisese u§a Tn urma lor, cTnd ea reu§i sa Tntoarca spre Cameron o pereche de ochi frustrati. - De ce ai facut asta? Nu ar fi trebuit sa plecam! - Ave^i de gTnd sa a§tepti sa ne dea afara? - BatrTnul acela dragut... - A vrut sa plecam, Tncheie Cameron Tn Iocul ei. O lua de cot §i o conduse spre ma§ina. - Ceva Tmi spune ca Ida nu ne-a zis toata povestea. §i e timpul s-o faca. v

GzD

Un gest tandru - Nu-i poti spune Idei ce a zis Harry! Se va simti ranita, protesta Lexie. - Vreau sa ajung la originea acestei probleme, spuse Cameron. Ceva nu e Tn regula aici. Simt asta. - Daca nu o sa vina la petrecere, a§ prefera sa-i spunem Idei ca nu l-am gasit, riposta Lexie. Ea va fi ranita. - Are dreptul sa §tie ca l-am gasit §i ce simte el Tn legatura cu ideea de a o vedea. Dupa spusele lui, ea e cea care... - Dupa spusele lui? izbucni Lexie, a zis ca a obosit sa-l a§tepte sa vina la ea, Tti aminte§ti? El e cel care a parasit-o. Cameron Ti arunca o privire taioasa, Tn timp ce conducea ma§ina. - De obicei, exista mai multe moduri de a privi o relatie, Lexie, mai multe puncte de vedere. Ea ramase tacuta. Cameron vorbea despre Ida §i Harry? Sau despre ei doi? - Ma Tndoiesc, zise ea, cu TncapatTnare. Ea e cea care a ramas sa sufere. El a plecat §i s-a casatorit gu altcineva. Sau ai uitat de fiica din Virginia? - Nu, nu am uitat nimic, Lexie, spuse Cameron, privind-o din nou Tn ochi. D ar exista doua pareri, Tn toate. Iar eu o sa-i vorbesc Idei despre Harry Tate. - A spus ca eu am... . Ida ramase cu gura deschisa, Tn timp ce emotia Ti blocase cuvintele. T§i lipi degetele de buzele tremuratoare.

(J n

j

Suzanne Dye - Locuie§te aid, Tn Atlanta. A locuit aid tot timpul acesta? Ochii ei, bITnzi §i umezi, Tl priveau fix pe Cam e­ ron, aflat Tn celalalt capat al salona§ului. Lui Tncepuse sa-i p a ra /a u , Tn secunda Tn care Ti povestise Idei despre vizita la Harry Tate. • Era foarte evident ca ve§tile o Tndurerasera, dar nu §tia cum altfel ar fi putut descoperi ce se ascundea acolo. - Nu §tiu sigur de cTnd locuie§te aid, recunoscu Cameron. Intllnirea a durat putin. Se trase pe marginea canapelei nou tapitate a Idei. ' - Avem nevoie de mai multe informatii, Ida, Tna­ inte sa Tncercam sa discutam din nou cu el. ?§i aminti cTt de potrivnica fusese ea ideii de a da amanunte, atunci cTnd le ceruse sa-l gaseasca pe Harry Tate. Nu-i facea placere sa o preseze, dar nu avea de ales. . - Daca e prea dureros pentru tine, Ida, putem uita totul, interveni Lexie, del pe un scaun de ITnga matu§a ei. Insistenta lui Cameron de a-i spune adevarul Idei o enerva Tnca. ■ Iar,acea aluzie stravezie ca existau doua parti la capatul fiecarei relatii o deranja §i ea. Ca §i cum ar fi putut exista doua puncte de vedere referitoare la modul Tn care se terminase relatia lor! El nu voise sa se casatoreasca cu ea, el nu o iubise. Nu voise sa se lege de ea. SfTr§it.

■------------------------------( 178

-------------- — ------------ -

Un gest tandru Indeparta iritata acele gmduri §i o privi pe matu§a ei. Dupa un moment de tacere, Ida ofta. - A venit sa lucreze pentru tatal meu, atunci ctnd aveam §aisprezece ani, Tncepu ea cu o voce bITnda, aproape visatoare. Cred ca m-am Tndragostit de el imediat. §i el a spus ca ma iubea §i el. Se opri brusc, apoi continua: - Faceam plimbari lungi la pTriu §i el Tmi culegea flori salbatice §i mi le punea Tn par. Ida ridica mTna §i T§i atinse cTrliontii argintii de deasupra urechii. - Le prindea aici §i Tmi spunea cTt de frumoasa eram §i cTt de mult ma iubea. Nu am mai cunoscut niciodata pe nimeni ca el, atTt de romantic, atTt de tandru. Era diferit de toti baietii din.ora§. - Ce s-a TntTmplat? Tntreba Lexie. Ida T§i strTnse puternic buzele, ca §i cum ar fi vrut sa pITnga, dupa care se calma. - A plecat. l§i lasa mTna sa-i cada din par. - M-a cerut Tij casatorie §i eu am acceptat, ime­ diat ce terminam §coala. Apoi, dintr-o data, a anulat totul. A spus ca pleca la colegiu §i ca ne vom casatori mai tTrziu. A spus ca se va Tntoarce la mine. Ida T§i privea mTinile, Tncle§tate strins Tn poala. - Dar nu mi-a scris niciodata. Nu am mai auzit nimic de el. §i nu am §tiut unde era, ca sa pot lua legatura cu el. In camera Tntunecata se lasa o tacere grea. V

Suzanne Dye - Ce e cu barbatul pe care I-a mentionat Tate? Tntreba Cameron. Parea sa creada ca tu aveai pe altcineva,-pe vremea aceea. Ida Tl privi nedumerita. - Nu §tiu, zise ea. Am fost logodita cu Robby Hunt, cTtiva ani mai tTrziu, dar nu am tinut niciodata la el cu adevarat. Am acceptat sa ma casatoresc cu el pentru ca §tiam ca asta l-ar fi facut fericit pe tatal meu. El Tl adora pe Robby. Dar nu am putut sa o fac. Nu Tl iubeam. Ochii i se Tntunecara de tulburare. - Dar de unde §tie Harry? Lexie Tl privi pe Cameron. - Nu §tiu, zise acesta. Dar o sa aflam. - Cum ramTne cu petrecerea? Tntreba Ida, cu o voce brusc agitata §i cu ochii plini de speranta. - Oh, Ida, Tmi pare rau, a spus ca nu crede ca o sa vina, zise Lexie, clatinTnd din cap. . - Poate ca se va razgTndi, spuse Ida. Privea spre fereastra, spre strada, ca §i cum s-ar fi a§teptat sa-l vadS sosind. - Va veni. §tiu ca va veni. ^ - Cameron? Cameron T§i ridica privirea de la studierea podelei bucatariei. Linoleumul alb cu albastru era Tn sfTr§it potrivit la'locul lui, scotTnd Tn evidenta tapetul nou, punctat cu flori albastre §i fundite Tntre linii. Lexie era Tn pragul u§ii, cu ni§te ochi deosebit de serio§i. V

( js T )

Un gest tandru - Ce zici? Tntreba el, facTnd semn cu capul spre bucatarie. - Arata grozav, spuse ea calma. Ceva din vocea ei Ti spuse lui Cameron ca era suparata. Se ascunsese aproape toata seara Tn dormitorul ei. Lucrind la carte, dupa spusele ei. - Acum e§ti de acord ca am facut bine spunTndu-i Idei, nu-i a§a? E clar ca e Tn neregula ceva In povestea asta. Lexie aproba din cap, sprijinindu-se de cadrul u§ii. - Mda, recunosc. Ai avut dreptate sa vorbim cu ea. Cred ca eram prea protectoare, spuse, ridicTnd din umeri. Dar sTnt putin Tngrijorata din cauza convingerii ei ca Harry va veni la petrecere. Cameron o examina. - Totu§i mai e §i altceva, nu? Lexie aproba din cap. - Nu sTnt Tnsarcinata. Am facut test §i... Ar fi putut sa mai a§tepte. Probabil ca ar fi aflat ! oricum, Tn cTteva zile. Dar era nerabdatoare. §i dezamagita. Fusese surprinsa de cTt de mult regreta. La Tnce­ put, sperase sa nu ramTna Tnsarcinata imediat, ca sa aiba scuze pentru Tnca o luna cu el. Dar, Tn acela§i timp, voia sa creasca Tn ea copilul lui. Dorea sa aiba un copil cu parul negru §i cu ochii alba§tri ca §i cerul §i cu gropite care sa-i rapeasca sufletul, exact ca tatal lui. Bratele lui Cameron o cuprinsera brusc, lini§titor.

Suzanne Dye Parfumul lui moscat o Tnvalui, alinTndu-i dezamagirea. - Tmi pare rau, §opti Cameron, cu gura lipita de parul ei. §tii ce inseamna asta? * Ea se retrase un pas ?i-l privi. - Va trebui sa continuam sa Tncercam, spuse el. Lexie zTmbi. - Mai avem o luna, ai uitat? ' Lumea ei se prabu§i la auzul acelor cuvinte. Tnca o luna. Planurile lui de plecare nu se schimbasera deloc. Se forta sa mentina ztmbetul pe buze, care o dureau din cauza fortarii. El tot mai voja sa o paraseasca. Leganatul calm al hamacului fn briza dupa-amiezei il lini§tea pe Cameron, care se scufunda §i mai adinc in balansoar. Nu petrecuse atita timp in hamacul agatat intre nucii Idei, a§a cum planuise cfnd alesese Blossom-ul pentru vacanta lui impusa. Iar acum mai avea peste o luna fn care sa se odihneasca in el. ' Pina la petrecerea Idei mai era doar o zi. Gindurile ii zburara la Harry Tate. Batrinul refuzase sa mai vorbeasca'cu el sau cu Lexie, de la vizita pe care i-o facusera. El §i Lexie. incercasera, fara succes, sa-l faca sa j se razgindeasca, in cele doua saptamini care tre1 cusera. Harry nu voise sa-i asculte,.cu atit mai putin sa-i ajute sa inteleaga ce nu mersese in relatia lui cu Ida. .

V.

Un gest tandru Dar Lexie §i Cameron gasisera multe alte moduri de a-§i umple timpul, Lexie lucra la cartea ei §i la bronzul ei, Tn timp ce Cameron terminase renovarea casutei §i gasise, Tn sffr^it, timp sa se scufunde ore Tntregi Tn hamacul Idei. §i facusera dragoste, facu­ sera dragoste... Cameron trebuia sa-i fie recunoscator lui Phil. Vacanta fusese exact ceea ce Ti trebuia. Traiul alaturi de Lexie fusese exact ceea ce Ti trebuia. Deschise ochii. De unde aparuse acel gTnd? Si­ gur, voia sa afle cum ar fi fost daca ar fi. ramas alaturi de Lexie, toti acei ani. §i aflase. Ar fi fost fabulos, Tmbatator, excitant, ca o oprire a batailor inimii... Inimii? •Nu. T§i promisese sS'T§i tina inima' departe de asta. Casnicia lor era doar un exercitiu de eradicare a fantasmei lui Lexie din visurile lui. §i crearea unui copil. Ceva la care renuntasera amTndoi. Fara legaturi. Fara sentimente. Dar el avea sen­ timente, se Tndragostise de Lexie. Nu. Acel sentiment, sau ce o fi fost el, era trecator, irational, un miraj al pasiunii. Stomacul i se agita atTt de tare TncTt se a§tepta ca hamacul sa se rastoarne. §tia ca nu mai credea ce spunea. O iubea pe Lexie. . §i ea Tl iubise, odata. Dar ceea ce nu Tntelegea ea, nu putea sa Tnteleaga, era faptul ca el nu mai era barbatul care credea ea ca este. Nu era capabil

V

Suzanne Dye sa ofere dragoste, sau sa primeasca dragoste. Nu avea decTt sa o raneasca iar, daca Tncerca, a§a cum o facuse Tnainte. Ochii Ti alunecara spre casu|a gaibena de dincolo de peluza, de dincolo de gardui Idei. Casa ma­ mei lui. - Cameron? ]§i desprinse privirea de la casa copilariei lui §i o privi pe Ida, care traversa grabita gradina, spre el. - Peste o ora vine un cuplu sa se uite la casa, zise eg, cTnd se opri Tn fata hamacului. La casuta de Tnchiriat galbena. STnt atTt de ocupata cu gatitul pen­ tru mTine, TncTt nu ma pot duce acolo. Nu am mai fost de eTnd a fost o echipa sa faca curatenie §i reparatii, dupa plecarea ultimilor chiria§i. Vrei sa-mi faci un serviciu §i sa te duci acolo, sa te asiguri ca totul e Tn ordine? Barbatul acesta parea foarte dragut §i e atTt de greu sa gase§ti chiria§i Tn Blossom. Cameron clipi. - Te duci, da? repeta Ida. Cameron o privi fix. - E§ti un dragut. Se Tntoarse §i pleca, Tn aparen^a sigura ca el va verifica imediat casuta Tn Iocul ei. Cameron privi Tn urma ei, avTnd a senzatie de sufocare ?i de rau nedefinit, care ameninta sa-l Tnece. f?i strTnse ochii, apoi Ti deschise §i vazu din nou gradina verde acoperita de umbre, veranda lunga a casei Idei, rTndul de cTrciumarese purpurii din lungul fundatiei. < W

>

U n gest tandru §i dincolo, casuta galbena Tn care crescuse el. Era doar o casa, T§i aminti singur. Patru pereti. Zugraveala. Ferestre. CTteva decoratiuni interioare, cTteva podele de lemn. Nimic mai mult. l§i reprima nervii nedoriti §i T§i cohorT picioarele pe pamTnt, lasTnd hamacul gol sa se balanseze Tn spatele lui. Traversa peluza §i intra pe portita, tra­ versa o alta portiune de iarba §i urea pe veranda casei de Tnchiriat. Pantofii lui sport cu talpa de cauciuc nu faceau prea mult zgomot pe scTndurile verandei. U§a era descuiata, dupa cum se a§tepta. Ida nu Tncuiase niciodata vreo u§a, Tn toata viata ei. Impinse u?a, lasTnd sa intre un fascicul de lu­ mina pe podeaua goala. Pe latimea casei se Tntindea o camera de zi mare, care Tl TntTmpina. Spre deosebire de casuta, aceasta casa era Tnchiriata nemobilata. Lasa u§a deschisa Tn urma lui §i intra. StrTnsoarea din piept Ti spuse ca nu voia sa fie Tnchis Tn aceasta casa. If i aminti canapeaua uzata. Era a^ezata chiar acolo, ITnga perete. §i masa laterala care disparuse odata cu canapeaua, §i-o amintea §i pe ea. Televizorul, mic, alb-negru, era a§ezat Tn colt. Cameron se uita rar la televizor. Prefera sa se joace afara. In general, prefera sa fie afara din casa. Tnghiti cu greu, fortTndu-se pentru Ida sa examineze casa cu un ochi practic, Tn cautarea murdariei. Podeaua stralucea.

Suzanne Dye

Se Tndoia ca avea sa gaseasca vreo fisura Tn munca echipei trimise de Ida. Dar ea Tl rugase sa verifice. A$a ca o va face. Inima Ti batu putin mai repede, cTnd intra Tn bu­ catarie. Camera patrata era la fel cum §i-o amintea, acela§i cuptor §i frigider vechi, acela§i bufet galben, crestat. Acela§i linoleum cu flori portocalii. 1 Cameron ie§i cu spatele din camera, aproape TmpiedicTndu-se Tntr-o ridicatura a podelei, cTnd patrunse Tn holul mic. Aproape terminase. Mai avea cele doua dormitoare §i baia. O privire rapida §i Ti putea spune Idei ca totul era Tn ordine. Inspira adTnc §i rapid, fortTndu-se sa-§i calmeze nervii. Era Tn pericol sa-§i lase emotiile, trecute, Tngropate, s3-l cople§easca. Trebuia sa le opreasca, sa le controleze. §tia ca putea sa o faca. Doar o facuse ani de zile, nu? Prirtiul dormitor era cel al mamei lui. Gol §i umbrit de dupa-amiaza. Pare curat, se gTndi el. Inchise repede u§a. Baia mica parea §i ea Tn regula. Mai ramasese doar celalalt dormitor. Camera lui. Dupa care T§i termina inspectia. Deschise u§a. Camera era mica, patrata §i goala, O fereastra mica lasa sa treaca putina lumina, filtrata printre ramurile pline de frunze ale unui nuc. Acolo fusese patul lui mic, ITnga fereastra. Biroul, Tn coltul acela. Cartile, acolo. Ochii lui Cameron cercetau camera, oprindu-se V_

Un gest tandru din nou la fereastra, vederea lui spre lume, cind era copil. Cite ore petrecuse privind pe acea fereastra, TntrebTndu-se cum a rata tatal lui necunoscut, dorindu-§i ca acesta sa vina §i sa-l ia. §tia ca semana cu tatal lui. Mama sa Ti bagase acest fapt nefericit Tn cap de mai multe ori. §i Tntot­ deauna existase amaraciunea perman^nja cu care spunea ca dragostea fata de tatal lui Ti distrusese viata. Dragostea pentru tatal lui se transformase Tn ura §i, uneori, singur Tn camera lui, Cameron se Tntrebase daca mama lui Tl ura §i pe el. * Inchise ochii strTns, stTnd Tn mijlocul camerei. tn­ cerca sa blocheze amintirea ochilor mamei lui, arzmd de durere §i ura. Ea Tl avertizase sa nu iubeasca niciodata. Cameron simti ca se sufoca. Tensiunea se extindea Tn cap §i piept, Tn timp ce restul corpului parea amortit. Deschise ochii, aproape a§tept!ndu-se s-o vada pe mama lui. .Camera era goala, tacuta. Frunzele nucului de la fereastra formau un model de lumini §i umbre pe podea. Singurul sunet era bubuitul inimii lui, batTndu-i Tn piept mai tare ca oricTnd, mai tare ca Tn ziua aceea de la birou, cTnd Phil fusese sigur ca suferise un atac de cord. . GTndurile i se Tndreptara brusc spre Lexie §i se oprira. Ce Tl facuse sa creada ca se putea Tntoarce acolo, ca putea fi din nou cu Lexie?

V.

( js T )

j

Suzanne Dye Nu avea dreptul sa fie cu ea. El nu-i putea oferi singurul lucru pe care Lexie il merita mai mult ca oricine, dragoste. Ie§i, lasTnd u§a de la intrare sa se balangane Tn urma lui. - Ohrn, cred ca Cameron s-a Tntors la casuta, spuse Lexie, aplecata peste chiuveta, ca sa se uite pe fereastra din bucataria Idei. Terminase de §ters toate articolele de argintarie. Ida gatlse toata dupa-amiaza, dar §tiind talentul lui Lexie de a strica orice reteta de care se ocupa, nu voise ajutorul ei Tn acel domeniu. O desemnase sa lucreze Tn camera de zi. . - Probabil ca e la casa de Tnchiriat, zise Ida, cu spatele la Lexie, mi§cTndu-§i bratele Tnainte §i Tnapoi, Tn timp ce amesteca aluatul. Gatise §i spalase toata ziua, convinsa ca, indiferent de ce spusese Lexie, Harry avea sa vina totu§i la petrecere. §i totul trebuia sa fie perfect pentru Harry. Lexie renuntase, Tn cele din urma, sa Tncerce s-o convinga ca T§i facea sperante de§arte. . - Cum? Tntreba Lexie, holbTndu-se la matu§a ei. - Sa vada daca echipa de muncitori §i-a facut treaba, explica Ida. A§tept ni§te chiria§i. Arunca o privire ceasului de pe bufet. - Oh, vor sosi curTnd. Ar fi mai bine sa ma spal. Traversa camera §i deschise robinetul, Tn timp ce Lexie se dadea la o parte. {J S S T }

Un gest tandru - S-a dus alaturi, la vechea lui casa? se Tncrunta Lexie. l§i amintea cum se opusese Cameron ideii de a se duce acolo. Atitudinea lui stranie o deranjase, dar trecuse peste ea, Tn favoarea armoniei, a trairii clipei, a§a cum hotarTsera. Dar acum o Tmboldea ceva, ceva Tngrijorator ?i adTnc. Acea umbra pe care o vazuse Tn ochii lui, cTnd vorbise despre mama sa. - Ne vedem mai tTrziu, Ida. Fara sa aftepte vreun raspuns, Lexie traversa 'grabita camera^de zr §i salona§ul §i ie§i pe u§a din fata. Traversa repede peluza observTnd imediat u§a deschisa a fostei case a lui Cameron. Intra §i Tl striga, dar.fu TntTmpinata de tacere. O parcurgere rapida a casei o convinse ca el nu era acolo. Aceea?i tacere deplina o TntTmpina §i Tn casuta lor. Ma§ina lui Cameron era pe strada, Tn fata casei. Lexie se simti cuprinsa de o teama inexplicabila. - Cameron? striga ea, bagTnd capul pe u§a din spate. Nu raspunse nimeni.

Suzanne Dye

CapitoCuCzece Oriunde ar fi plecat Cameron, o facuse pe jos, se gindi Lexie. Poate ca se dusese Tn ora§, la cTteva cvartale distanta.Dar se Tndoia de asta. Parea mai probabil sa fie vorba de un loc intim, secret. I$i aminti de pTrTu. In timp ce u§a bubuia Tn spatele ei, Lexie tra­ versa aproape Tn fuga curtea. in spatele §irului de case, un grup mic §i rar de stejari §i nuci se Tndesi Tn curind, transformTndu-se Tntr-o fi§ie de padure> Lexie Tnainta repede prin tufi§urile joase dintre copaci, cu.un pas sigur, bazTndu-se pe amintirile ei, Tn timp ce mirosul de caprifoi §i pin verde Ti asalta simturile. Apoi auzi §ipotul subfire al apei alunecTnd peste stTnci. Cameron statea cu spatele la ea §i cu fata la

V

{JL90>

Un gest tandru pTriu, cu un bat lung Tn mTna. Infigea batul Tn apa iimpede §i putin adTnca, balanganindu-§i picioarele deasupra stTncii mari §i plate pe care se a§ezase. La apropierea lui Lexie, ramurelele uscate de pe jos Tncepura sa se frTnga sub pa§ii ei. I§i Tncetini pasul, cu inima batTndu-i nebune§te, Tn urma goanei printre copaci. Cameron nu se Tntoarse la auzul zgomotului. O adusese pe Lexie Tn acel loc special, ITnga pTriu, Tn aceea§i vara Tn care o scapase de furnici, prima vara pe care §i-o amintea Lexie ca jucTndu-se cu el. §i petrecusera zile lungi §i fericite la pTriu Tn fie­ care vara dupa aceea, stropindu-se prin apa limpede, aiergTnd printre copaci §i, Tn cele din urma, Tmparta§ind primul lor sarut tandru. Se a§eza ITnga el, coapsa ei fierbinte frecTndu-se de a lui Tn timp ce facea asta. - Buna, zise Lexie §i a§tepta, privindu-l. Cameron T§i ridica privirea, Tn cele din urma, Tn ochii lui alba§tri electrizanti citindu-se o durere acuta. - Ida gate§te ca o adevarata furtuna, spuse ea, ca subiect de conversatie. O conversatie foarte neTndemTnatica, se gTndi ea. Cameron T§i Tntoarse privirea spre apa curgatoare. ■. ■ ■ . - Crede ca e posibil ca Harry sa apara, continua Lexie cu o voce bITnda. Speranta moare foarte greu, nu-i a§a? { j? T >

Suzanne Dye Senzatia de caldura din spatele propriilor ochi o surprinse pe Lexie .prin promptitudinea ei. T§i dadu seama ca nu mai vorbea despre Ida. Se referise la ea §i la Cameron §i la speranta ca el se va Tntoarce la ea, speranta pe care o pastrase timp de cinci ani. Se temea ca el se va departa din nou. Ca nu va fi niciodata cu adevarat al ei, atTta timp cTt apartinea demonilor care-1 bTntuiau. Demoni pe care ea nu-i Tntelesese niciodata, dar a caror prezenta o vazuse deseori Tn ochii lui. - Trebuie ca mai TntTi sa ai o speranta, pentru ca aceasta sa poata muri, nu-i a§a? Cameron formulase fraza ca pe o Tntrebare, dar nu o rostise astfel. Continua sa studieze fuvoiul de apa aflat cu cTtiva metri mai jos de Iocul Tn care stateau ei. Soarele dupa-amiezei tTrzii patrundea filtrat printre copacii de deasupra lor, producTnd sclipiri raspTndite pe apa. Scena era.deceptionant de pa§nica. - Echipa de lucru s-a descurcat bine? Tntreba Lexie, ne§tiind sigur cum sa abordeze sUbiectuI ca­ sei de Tnchiriat, dar dorind cu disperare sa o faca. - Cum? zise Cameron, privind spre ea. Oh, facu el §i ridica din umeri. Arata destul de curat. Lexie se opri, privindu-l cum se Tndeparta din nou, TnfigTnd Tnca o data batul Tn apa. Mu§chii fe(ei lui se agitau §i ea a§tepta, simtind lupta lui interioara. - Nu ar fi trebuit sa ma Tntorc Tn Blossom, spuse el Tncet.

V

Un gest tandru - Ma bucur ca ai facut-o. Cameron scoase un sunet aspru, asemSnator ctJ un ris, dar nu chiar. • - Chiar a§a. Ai fost al naibii de bucuroasa sa ma vezi, nu? Privirea lui cercetatoare o strapunse din riou. Lexie il infrunta serioasa. - Nu am vrut sa crezi ca eram bucuroasa, recunoscu ea. Poate ca nu voiarn nici eu sa o cred. ZTmbi u§or §i continua: - Totu§i ai avut dreptate Tntr-o privinta. Inca mal eram furioasa pe tine §i pe mine pentru cum s-au terminat lucrurile, acum cinci anL i§i umezi repede buza de sus, care se uscase brusc. - In mare parte eram Tnca confuza, pentru ca lucrurile se terminasera a§a. Cameron ridica din nou din umeri, ochii lui evitTndu-i pe ai ei. - §tii ce s-a mtfmplat. Aveam o sfujba, iar tu nu ai vrut sa a§tepti. - Nu, fl Tntrerupse Lexie brutal. Slujba aceea era doar o scuza, nu-i a?a? Cameron nu spuse nimic. - Daca nu ar fi fost slujba aceea, ar fi fost alta, sau cu totul altceva. Iar daca eu a§ fi acceptat sa a§tept, cTnd te-ai fi Tntors ar fi reaparut altceva. Lexie T§i auzi vocea ridicindu-se §i se calma singura. . - Motivul pentru care nu ai vrut s3 te casatore§ti ----------:------------------------ ( ^193 ) ------------------------------------

Suzann e Dye r

-

C

~y~

cu m ine, acum cinci ani, nu avea nici o legatura cu vreo slujba. D ar avea legatura cu trecutul tau, nu? lata. O spusese. Rostise cu voce tare banuiala care cre§tea In ea de saptamTni Tntregi. - Nu eram interesat sa-mi asum obligatii, zise Cameron pe un ton scazut§i uniform, ca §i cum ar fi vorbit despre vreme. §tii asta. Am discutat totul atunci cJnd am aranjat aceasta casatorie. - Daca nu voiai obligatii, nu te-ai fi angajat deloc in casatoria cu mine de acum, Tl acuza Lexie, nedorind sa:l lase sa schimbe subiectul conversatiei. Un copil este o obligatie destul de mare, Cameron. Nu de obligatii Tti e frica. Caci despre frica vorbim noi acum, nu? Cameron ramase tacut. - Nu am de glnd sa tac sau sS te las singur, ii spuse Lexie, cu fermitate. Asta am facut mereu, de cite orr ajungeam aproape de o discutie intima sau cu caracter personal. Te-ai Tnchis Tntotdeauna in tine, iare u te-am lasat. Cameron lovi cu batul in stTnca uda. - Dar nu voi pleca, Cameron. Nu, de data asta, nu. El lovi din nou cu batul, dupa care ridica virful ud §i paru sa-l studieze. - Acum cinci ani planificasem o nunta, dar tu nu-mi spusese§i niciodata ca ma iube§ti. Ma iubeai, Cameron? Intrebarea atirna in aer intre ei, stinghera. Lexie ar fi vrut aproape sa o retraga, sa renunte la riscul V



Suzanne Dye tna spus-o, in Tntreaga ta viata! striga el, in timp ce ochii aiba§tri i se intunecau, apropiindu-se de negru. Apoi i§i feri privirea §i inspira adinc, ca sa se calmeze. - La naiba, injura in §oapta. incepu sa se ridice. Lexie il prinse de brat, reth nindu-l. - Nu. Nu pleca. Nu acum. Il implora, cu fiecare fibra a sufletului. Mu§chii se Tncordara sub atingerea ei. Secundele de tacere se transformara in minute. Cit de multe, Lexie nu-§i putea da seama. Fo§netul frunzelor din jurul lor spSrgea tacerea care altfel nu a rfi fost deplina. - §tii, ultima data am vazut-o pe mama chiar aici, in Blossom, inainte sa plec in strainatate. Acum cinci ani. Cameron privea impietrit, spre padure. Anii aceia pareau o viata intreaga, realiza el. Se concentrase atit de puternic §i de mult ca sa i§i plaseze trecutul intr-un ungher secret al mintii, incit aproape se autoconvinsese ca nu el fusese cel care traise in acel trecut. Durerea era mai u§or de ignorat astfel. - Nu ai vizitat-o niciodata in Macon? intreba Le­ xie, ne§tiind sigur spre ce se indrepta Cameron, dar bucuroasa ca incepuse sa se mi§te. Sarise peste bariera, iar el o lasa sa intre, insa nu §tia sigur pentru cit timp. - Nu, spuse Cameron, oftind. .

-------------------------- ( 196 ) ------------------------------ '

Un gest tandru Profilul lui ramase Tncordat. - De fapt, ea nu a vrut s-o fac. Lexie se Tncrunta. - l-am trimis bani pentru magazin. §tiai,asta? o Tntreba el ?i apoi clatina din cap. Nu, cred ca nu §tiai. Am economisit mult din ceea ce cl§tigam Tn acei ani. Oricum, nu prea aveam pe ce sa-i cheltui. l-am trimis mamei o mare parte din ei. Ea T§i dorise Tntotdeauna sa-§i deschida propriul salon de coafura, dar nu reu§ise. - A fost un gest minunat, zise Lexie Tncet. Cameron zTmbi cu amaraciune. - Nu am facut-o pentru ea, spuse el. Am facut-o pentru mine. Cred ca m-am gTndit ca... Se opri. Se gTndise ca mama lui va fi mTndra de succesul lui, ca Va fi mi§cata de dorinta lui de a-l fmparti cu ea. Sperase ca poate mScar atunci ea va Tnjelege nevoia lui de a Tmparti totul cu ea §i sa-1 vada ca adultul care devenise, total diferit de tatal lui. Un barbat demn de respect fi chiar de dragoste. - Ai vrut ca ea sa te iubeasca, Tncheie Lexie Tn locul lui, TntelegTnd totul, dintr-o data. O durea sufletul pentru Cameron. Ochii lui alba§tri Ti TntTlnira pe ai ei, stralucind din cauza durerii. - O prostie7, nu-i a§a? §opti el ragu§it. - Nu, nu cred. El paru sa se scuture. Vocea lui, cTnd vorbi din nou, era mai puternica, mai stapTna pe sine.

Suzanne Dye - Oricum, nu a mers. Cfnd m-am fntors fn State, acum doi ani, am vrut sa merg sa o vad in Macon, sa vad salonul. Ea nu a vrut sa ma due. A spus ca f§i luaseyiata de. la Tnceput. In Macon nu §tia nimeni ca avea un fiu, un copil nelegitim. Ofta din nou, mai fncet. - A§a ca nu m-am dus. Iar apoi ma§ina i-a scapat de sub control pe o autostrada umeda... la un kilometru de noul salon. Lexie f§i plimba degetele pe stfnea rece §i peste mfna lui mare. Se a§tepta ca el sa-$i retraga mfna, dar Cameron nu o facu, acceptfnd in tacere mfngiierea ei alinatoare. - Atunci lucram in Washington, la ziar, continua Cameron. Mi-am luat o zi libera, ca sa ma due la Tnmormtntare. Atunci a fost ultima data cfnd mi-am luat o zi libera de la slujba pfna acum. Lexie Tl asculta, amintindu-§i epuizarea pe care o vazuse fn jurul ochilor lui, cfnd sosise. Cameron se adusese pfna la limita maxima a oboselii totale. Acum, Tn sffr§it, §tia §i ea de ce. El fugise tot timpul de propria lui durere. - A murit far3 sa-mi spuna vreodata ca ma iubea, recunoscu fncet Cameron. - Asta nu Tnseamna ca nu te-a iubit, zise Lexie, §ocul acelei revelatii sunfndu-i fn minte. Cameron f§i ridica privirea spre ea. - Dar nu nici fnseamna ca m-a iubit. I-a promis ca o va iubi §i a abandonat-o cfnd am aparut eu. Refrenul ei aproape zilnic era: dragostea e o pro­ '

-------( j 9 8 j ---------------------------------- -

Un g est tandru stie. Iar eu eram simbolul viu al modului Tn care fusase distrusa viata ei. • - Dar nu e corect! exclama brusc Lexie, Tn ea cresclnd o mTnie brusca fata de Elsa Reed §i de toata durerea pe care o cauzase aceasta fiului ei. Nu tu erai responsabil pentru toate problemele ei. Tremura din cauza amestecului de durere §i furie pe care-1 simtea. - §i asta nu Tnseamna ca tu nu poti iubi sau nu poti fi iubit. _ Se opri, privind expresia lui impietrita. - Asta e, nu? Tl acuza ea brusc. Iti e teama de ce s-ar putea TntTmpla daca Iti deschizi inima fata de cineva, daca iube§ti pe cineva. Daca ma iube§ti pe mine. Cameron i§i Tmpreuna sprTncenele, cu privirea fixata asupra prnuluL - Ma iubejti §i asta te sperie de moarte. ' - Avem o casnicie de convenienta, Lexie. Cred ca ui^i regulile de baza. Te la§i dusa de val. - Avem o casnicie de siguranta! riposta Lexie Tncinsa. Incepuse §i ea sa se teama. Sa se teama ca el se va retrage din nou, ca T§i va forma iara§i cochilia lui §i ca se va Tnchide din nou in ea, cTt mai repede posibil. - Nu te-ai putut casatori cu mine acum cinci ani pentru ca eu a§teptam dragoste de la tine, pe vremea aceea. Dar pentru un cop'll, te-ai putut Tnsura cu mine. Asta este ceva sigur. V

p99~y

Suzanne Dye - Avem un tirg, repeta el. -T e iu b e s c . Cuvintele ei izbucnira ca o grenada, oprind orice altceva. Lexie ii ridica mlna, strfngind-o fntre degete. - Nu am de gind sa Tncetez sa te iubesc. Nici un tirg nu poate schimba' asta. - Nu vreau sa ma iube§ti. - Ba da, vrei! §i asta te inspaiminta pina in adincul sufletului, insista Lexie. Crezi ca dragostea mea nu e reala, nu-poate fi reala. Nu .e§ti obi§nuit sa accepti dragostea nimanui. Nici nu cred ca $tii cum. Cameron i§i smulse mina. - Tot ce vreau esie ca tu sa respecti Intelegerea noastra, spuse el cu fermitate. O privea cu o staruinta fierbinte. Disperata. Inima lui Lexie batea nebune§te. Nu putea accepta sa se intoarca la intelegerea lor. Aceea era plasa lui de sigurnata. - Acel tirg a fost o gre§eala, Cameron. Nu ceea ce simtim noi unul pentru celalalt. Libertatea de a-§i marturisi sentimentele o umplu de curajul de a merge mai departe. - Intelegerea a fost o gre§eala, inca de la inceput. Minteam amindoi §i pe noi in§ine §i unul pe celalalt. Eu te iubesc §i tu ma iube§ti. Nu a§tept nimic de la tine, Cameron, farS legaturi. Acea parte a Tntelegerii este in regula. Dar ma intereseaza sinceritatea, nu am de gind sa pretind ca nu te iubesc. Dorinta din ochii lui ii ardea inima.

V

-C 200

y

Un gest tandru - Lexie, §opti el TntinzTnd o mTna spre obrazul ei, Tncet, ezitant. Tu mi-ai oferit Tntotdeauna prea mult. Se juca cu degetele prin cTrlionfli mataso§i de pe umarul ei, dorind sa cedeze in fata sperantei pe care i-o oferea ea. - Mai mutt decTt Tti pot da eu. . ' Lexie se simti gTtuita de emotie. - Eu nu-ti cer nimic, Cameron. • Se apleca spre el §i mTna lui aluneca spre talia ei, tragTnd-o mai aproape. . , - §tiu, zise Cameron ITnga urechea ei. Tu daruie§ti. §i ceea ce daruia ea, dragostea, avea sa fie lucrul pe care el Tl putea accepta cel mai greu. Ram asera tacuti cTteva minute, Tnconjurati de umbrele serii care se alungeau, odata cu apusul soarelui roz de deasupra. - Cameron? El o strTnse drept raspuns, dorind-o aproape de el, avTnd nevoie de caldura ei ca sa scape de raceala care simtea ca ar fi preluat controlul, daca Lexie se TndepSrta. - Haide acasa cu mine. A casa. Lexie spusese acel cuvTnt ca §i cum locul lui ar fi fost acolo, alaturi de ea. §i, Tn momentul acela, el T§i dori ca asta sa fi fost adevarat, §iro dori mai mult decTt T§i dorise orice altceva Tn viata. - Iti pregatesc cina, spuse ea. Buzele lui se ridicara, la acea sugestie. - lata, te-am facut sa zTmbe§ti, Tl tachina ea. A

J

Suzanne D ye fost o gluma. Nu vreau sa te otravesc. Ida mi-a dat un castron cu ardei, mai devreme. E fn frigider. Cameron se apleca §i o saruta pe nas. - Bine, accepta el, fndepartfnd umbrele durerii §i Tntinzfndu-se dupa lumina oferita de Lexie. Dorind-o. _ - Dar numai daca tot ceea ce trebuie tu sa faci este sa o fncalze§ti. Lexie zfmbi. -P ro m it.. Cameron se fntorcea la ea ?i o iubea. El nu putea fnsa sa o spuna, dar ea trebuia sa aiba rabdare, sa nu-l forteze. §tia, fn adfncul inimii, ca el o iubea. Iar vara nu se terminase fnca. Mirosul de ardei, puternic §i picant, plutea prin casuta. Lexie amesteca din nou fn oala, puse la loc capacul §i opri cuptorul, hotarfnd ca mfncarea era suficient de calda. Ei nu-i era foame. Se agitase fn jurul oalei timp de douazeci-de minute, doar ca sa aiba o ocupatie. Cameron statea la masa, fn spatele ei, §i ea fi simtea privirea. Dupa ce se fntorsesera la casuta, ea fncepuse sa se simta stingherita, nesigura care era pozitia lor acum, dupa ce f§i declarase sentimenteJe adevarate. Nesigura daca fi casnicia Ior mai rezista. . - Cameron? Tntoarse capul §i fi refntflni privirea. - Mai vrei... mai vrei sa faci un copil cu mine?

Un gest tandru Vazu ezitarea din ochii lui. - Daca nu mai vrei, te Tnteleg. Eu am schimbat lucrurile. Nu am fost corecta cu tine atunci cTnd am acceptat asta. Acum vreau sa fiu sincera. Cameron se ridica §i veni ITnga ea, Incercuindu-i talia cu bratele §i traglnd-o ITnga el. Lexie fu invadata de parfumul lui moscat, care o Tnfa§ura tn dorinta ce o cuprindea de cite ori o atingea el. - §i eu vreau sa fiu sincer cu tine, Lexie, §opti el, cu gura lipita de parul ei. Numai ca nu §tiu care este adevarul acum. Nu-ti pot oferi mai mult decft ti-am oferit Tntotdeauna, un nume pentru copil, un tata care sa tlna la el §i care sa faca parte din viata lui. Inghiti Tn sec §i o strTnse mai tare. - A§ vrea sa pot oferi mai mult. Dar nu pot. ' Lexie se retrase putin, ca sa-i priveasca ochii serio§i. _ - Nu te presez. Eu doresc copilul tau. Intotdeauna l-am dorit. §i nu pe al altcuiva. Clipi, ca sa Tndeparteze lacrimile Tntepatoare aduse de emotie Tn ochii ei. - Poti accepta lucrurile a§a cum sTnt? Tntreba C a m e ro n .' Lexie aproba din cap, cu inima prea plina ca sa poata vorbi Tn clipa aceea. Cameron T§i dorea sa poata oferi mai mult. Numai faptul ca §tia asta §i ca $tia ca el o iubea era suficient pentru acea seara. - Fa dragoste cu mine, spuse ea. Cameron o strTnse la piept. ~ - Dumnezeule, Lexie, §i eu o doresc.

--------------------- ~(~20p )------------------------- -

Suzanne D ye Vocea lui era ragu§ita din cauza emotiei nerostile. -A c u m , striga ea la pieptul lui. Te doresc. Vreau sa-mi arati tot ceea ce nu poti sa-mi spui. Ridica privirea §i vazu stralucirea um eda a ochilor lui, raspunzTnd la picatura calda pe care ea o simtea prelingTndu-i-se pe obraz. - Fa dragoste cu mine. Drept raspuns, Cameron o ridica Tn brate, senzatia oferita de moliciunea corpului ei lipit de al lui faclndu-l sa se simta mai bine ca oricTnd. Nu T§i dadu seam a cum ajunse din bucatarie Tn dormitor, dar se trezi deodata acolo. intunericul era destramat doar de un fascicul din lumina lunii care stralucea pe cearceafurile albe. O a?eza Tncet pe pat. . Jncepu sa-i desfaca nasturii bluzei subtiri cu degete tremuratoare, dar Tn cele din urma Ti permise sa-l ajute. Ea T§i desfacu bluza, dezvaluind sutienul de dedesubt. Cameron Tl desfacu Tncet §i Tl dadu jos. Lexie se ridica doar atTt cTt sa poata scoate amTndoua articolele. Se lasa din nou pe spate §i Cameron o privi Tn ochi, Tn timp ce Ti mTngTia sTnii plini. - Am crezut ca pot sa te uit, spuse el, plimbTndu-§i degetele pe pielea ei catifelata. Dar nu am reu§it. Niciodata. Cinci ani, nici cinci mii de ani nu ar fi de ajuns. Nerabdatoare sa-i ^Tmta pielea lipita de a ei, Le­ xie Ti scoase tricoul pe cap. El se ridica putin ca s-o

------------------------------- C 204 ~)----------- --------------------

r <

U n gest tandru

ajute §i apoi se Tntinse linga ea. , Lexie Tntinse mTna mai jos, spre talia pantalonilor lui scurti ?i Ti Tmpinse Tn jos. Goliciunea lui Cameron o mi§ca, nu doar Tn suflet, ci §i Tn adTncul feminitatii ei. Voia ca el sa o umple cu caldura lui, cu dragos­ tea lui. Cameron T§i scoase pantalonii, apoi se ocupa de ai ei, desfacTnd mai TntTi nasturii §i apoi fermoarul. Lexie Tl ajuta sa-i scoata blugii scurti, Tmpreuna cu articolul de lenjerie dantelata. Duritatea lui fierbinte se umfla ITnga coapsa ei. Lexie se fntoarse spre el, TnlinzTnd mTna spre zona ca Ida §i Tnconjurfnd-o cu degetele. Cameron Ti Tndeparta mTna cu un geamat. Nu, Lexie. Vreau ca Tn seara asta sa nu o facem repede. i§i lasa Tn capul spre sTnii ei §i Ti supse cu tan- , drele, Tncet. Ea se zvTrcoli sub el, cu coapsele lipite de el, zguduindu-l cu ritmul placerii ei. §i el se mi§ca Tmpreuna cu ea, oferindu-i tot ce ascundea Tn inima pentru ea, tot ceea ce nu putea rosti. Degetele lui T§i croira drum Tn caldura ei strinsa, unde Lexie Tl a§tepta, pregatita, apropiindu-se de el. Ii acoperi gura cu a lui, amutindu-i gemetele Tntr-un sarut care se adTncea cu fiecare mi§care a coapselor ei. Ramas fara respiratie, Cameron T§i lasa gura sa alunece pe obrazul ei, spre barbie, focul mi§carii continue de sub el fiind attt de erotic, TncTt se tem ea

V

-Q o T )

Suzanne Dye sa nu ajunga §i el la apogeu. . In cele din urma, amindoi devenira prea nerabdatori ca sa mai a§tepte. Cameron se ridica deasupra corpului ei. Intra in ea cu o mi§care lunga, sigura, privind-o tot timpul Tn ochi. Perfectiunea unirii tl cop(e§i, trecTndu-l priii toate emotiile cunoscute. Intra tn ea mai repede, luTnd-o cu pasiunea mistuitoare pe care o puteau crea doar tmpreuna. Ea ajunse la finalul cutremurator doar cu cTteva secunde Tnaintea lui. Cameron simti tremuratul eliberarii ei §i apoi T§i elibera §i el dorinta, intrTnd Tn ea cu o viteza frenetica §i transformTndu-i gemetele Tn icnete tremuratoare. .• Te iubesc, §opti ea, §i el se lasa Tn pat, ITnga ea, Tmbrati§Tnd-o atTt de tare TncTt Ti produse durere. Ea Ti raspunse la fel, §tiind ca el avea nevoie de asta. ' . Se ruga ca Tn noaptea aceea sa fi facut un copil.

V

Un gest tandru

CapitoCutnnsprezece Cameron se trezi simtind pe obraz o mTngTiere ufoara, o atingere fina, cu parfum de capfuni. Deschise ochii Tncet, dTndu-§i seama ca adormise cu fata Tngropata Tn coama fatena a iui Lexie. Mirosea TncTntator, a capfuni, iasomie fi dragoste. Dragosle. Lexie Ti spusese ca Tl iubefte, noaptea trecuta. Iar el Ti spusese, ce anume? Nimic. l?i Tntoarse capul, retragTndu-se din parfumul patrunzator §i de imaginea ei dormind alaturi de el. Tnghiti Tn sec, privind fix tavanul din dormitorul lui Lexie. Ea Ti oferise totul, din nou. §i din nou, el nu avea nimic de dat Tnapoi. . Lexie dormea lini§tita fi Tmpacata, alaturi de el. Se Tntoarse din nou spre ea f i ridica o fuvita lipind-o de buze §i sarutTnd-o.

. ------------ C 207~)------------ ^

I | j , , ! | j I j 1

I

Suzanne Dye Voia sa se agate de alinarea pe care i-o oferea ea, de speranta, de iubire §i vise, pentru totdeauna. Dar mintea lui aluneca necontrolat in trecut, spre tot ceea ce crezuse el despre sine §i despre iubire, Tnca de cind era suficient de mare ca sa-§i aminteasca. ■ ■ ,■ . in clipa aceea, stringind cu putere §uvita din parul lui Lexie, realiza ca ceea ce-l urmarea de cinci ani era ceva mai mult decit simpla amintire a lui Lexie. Erau toate sentimentele lui complicate §i conflictuale despre dragoste, casnicie §i obligatii. Lexie adusese toate acele emotii in centrul atentiei lui, a§a cum o facea intotdeauna. Mergind prin casa, amintindu-§i de mama lui §i de atmosfera dureroasa din punct de vedere emotional a copilariei lui. Lexie reprezenta personificarea acestora. Lexie era tot ceea ce el crescuse crezind ca nu exista, toata puritatea iubirii pe care el nu s'e a§teptase sa o gaseasca vreodata. Iar el nu fusese niciodata capabil sa creada ca era reala, ca daca se intindea §i primea ceea ce oferea ea, nu ar fi disparut ca un miraj in de§ert. Acum, ifi dorea sa intinda mina §i sa ia ceea ce Ti oferea inca Lexie. Dar trebuia sa aiba §i ei ce sa-i ofere. Lexie nu ar fi vrut sa-i ofere dragostea ei etema, fara sa primeasca nimic In schimb, nicio­ data. Nu puteau continua a§a. Nu prea m ult timp. Ea avea sa doreasca, sa ceara, dragostea lui. Cameron gemu §i se Tndeparta de Lexie, dTnd drumul parului ei §i cobonndu-§i picioarele peste

V.

^ 208

y

Un gest tandru marginea patului. Trebuia sa piece, sa-§i limpezeasca gfndurile. Simtea nevoia unei cafele. In clipa aceea realiza ca tensiunea se Intorsese, starea de stres dureros §i continuu, din cauza caruia parasise Washington-ul. Dar nu de Washington avusese nevoie sa scape, T§i spuse cu amaraciune. Trebuia sa scape de el Insu§i. §i nu avea cum sa faca asta. Se Tntorsese fn Blossom cu speranta slaba ca va gasi un mod de a-§i lini§ti viata tensionata, prin amintirea fericirii copilariei traite fn acel. ora§el: padurile, pTrtuI, Ida... §i Lexie. Ignorase fn asem enea masurS partile dureroase ale vietii lui: mama, casa galbena, durerea despartirii de Lexie, Tncft se autoconvinsese ca se putea fntoarce fara sa fie afectat de trecut. Se autoconvinsese ca se putea casatori cu Lexie §i ca fi putea face un copil, fara sa simta nici o emotie. Iar aceea era, cu siguranta, cea mai mare dintre numeroasele minciuni pe care §i le spusese singur. Se opri §i f§i ridica pantalonii scurti §i tricou) de pe podea. i§i puse pantalonii §i i§i arunca tricoul peste brat. Ie§i fncet din dormitor, avfnd grija sa nu o trezeasca pe Lexie. Nu era pregatit fnca sa dea ochii cu ea, cu dragostea pe care o vazuse fn privirea ei. Durerea din sufletul lui era o rana care nu se inchisese niciodata, o rana atit de veche, fncft nici nu-gi mai amintea cum era cfnd nu o avea. §i nu-§i V.

-C m )

r~C

Suzanne Dye

putea imagina o vreme in care acea rana ar fi incetat sa mai existe. Recunoscu c3 se tem ea de momentul in care rana avea sa dispara, pentru ca ea il proteja de necunoscut. Tl proteja de Lexie §i de posibilitatea ca ea sa inceteze vreodata sa-l mai iubeasca. Soneria telefonuiui din camera de zi puse capat §uvoiului gindurilor lui Cameron. Acesta se lasa pe canapea §i ridica receptorul de pe masa de alaturi. Puse tricoul jos, linga el. - Cameron? -P h il. Cameron i§i duse o mina la frunte, in timp ce se apleca in fata, cu cealalta tinind telefonul lipit de ureche. Nu §tia a cui voce se a§tepta sa o auda, dar in mod sigur nu pe a editorului lui. Viata din W ash­ ington era undeva departe, deta§ata de tumultul de emotii prin care trecuse de la intoarcerea in Blos­ som. - Ce s-a intimplat? - O multime de lucruri. S p erc a te-ai odihnit. In vocea grava a lui Phil se simtea o nuanta de entuziasm pe care Cameron o recunoscu imediat. Se intimpla ceva, §i era vorba de ceva mare. - De ce? Ce se intimpla? - E vorba de Hampton, spuse Phil, referindu-se la un senator respectat, cu trei mandate, in legatura cu care Cameron incepuse sa faca investigatii, inainte de vacanta lui impusa. E pe cale sa sara in aer. - Ce s-a intimplat? •

V

Un gest tandru Cameron se ridica, devenind dintr-o data febril, fn ciuda orei matinale §i a lipsei cafelei. - Politia din Washington I-a arestat pe asistentul lui principal, noaptea trecuta, pe Tom Bennet. A fncercat sa agate o politista care lucra sub acoperire. Rfsul lui Phil ajunse la el prin legatura telefonica. - Cea mai buna parte este ca fnainte sa se ofere sa-i plateasca serviciile, a dus-o fntr-o camera de hotel §i a fnceput sa palavrageasca despre §eful lui, care a facut rost de o gramada de bani suplimentari fn ultima vreme, §i cum el nu s-ar supara sa alba o parte din ei. Cameron zfmbi. - El §i Hampton se merita unul pe celalalt, spuse. Cft a palavragit? - Dbar ca Hampton are aranjat ceva cu un lob­ byist, zise Phil, tonul lui devenind profesional. Dar politia a luat totul foarte fn serios, §i la 'el o vor face j i restul ziarelor. Fiecare reporter din ora§ va fi pe urmele acestei afaceri ca un cfine turbat dupa un os. Trebuie sa vii aici, Cameron. E§ti singurul care ai pe cineva infiltrat fn personalul lui Hampton. Cameron fngheta. Sa o paraseasca pe Lexie, Blossom-ul, acum? - Ma asculfi, Cameron? - Te ascult, Phil. Mfna cu care tinea receptorul i se umezise. - Credeam ca mai am o luna. • Sa piece. Tocmai se gfndea ca trebuia sa piece, sa-§i limpezeasca gfndurile. Ce altceva mai bun pu-

V.



Suzanne Dye

>

tea face ca sa fuga de Blossom, decTt sa se Tntoarca la agitatia din Washington? Lexie, erotica, sexy, dulce Lexie. Imaginea ei Ti ardea mintea, tulburTndu-i gTndurile. - Poti sa-ti mai iei o luna libera, dupa ce apare povestea, oferi Phil. Nimeni nu §tie mai bine ca mine ca ai nevoie de odihna, Cameron. Dar, hei, pari sa te simti minunat, dupa voce! A trecut o luna. Te simtrmai bine, nu-i a§a? Cameron T§i Tnchise ochii, stringTndu-i. Exact. Se simtea mult mai bine. - Sigur, zise el. - E cea mai mare poveste a anului, iar tu §tii asta, zise Phil. Se pare ca ai ceva Tmpotriva. Nici macar nu ai vrut aceasta vacanta, de'la Tnceput. Nu voiai sa ia§i artrcolul. Iar acum, cTnd totul fidrbe, nu vrei sa te Tntorci? Cameroi' T§i umezi buzele uscate dintr-o data. ?i-o aminti pe Lexie, dormind inocenta §i frumoasa, Tn lumina diminetii. Avea senzatia ca simtea Tnca parfumul ei proaspat, de iasomie. - Tu e fti cel care ai Tnceput asta, Tnca de pe vrem ea cTnd nimeni altcineva n-ar fi crezut ca Hampton ar face ceva ilegal, chiar daca ar fi fost vorba de traversarea strazii pe ro§u, continua Phil. Daca nu vii aid ca sa-ti faci sursa sa spuna cine Tl plate§te pe Hampton §i pentru ce vot, atunci o va face altcineva, de la o alta agentie de §tiri. „Te iubesc." Cameron auzea cuvintele lui Lexie acoperindu-ie pe ale lui Phil. Simtea tensiunea ba-

V.

-0

Un gest tandru tTndu-i puternic in cap, vibrfndu-i pe git §i pe mu§chii umerilor. - Trebuie sa ma Tntorcimediat? Tntreba Cam e­ ron, tragTnd de timp, cu mintea Tnca Tnceto§ata. Astazi? - Da, la naiba, astazi! Nici macar nu §tim cTti alti senatori ar putea fi implicati. Phil aproape ca striga acum. - Ce te retine? S-ar putea ca acesta sa fie cel mai mare articol din cariera ta. Cariera. Adapostul oferit de munca lui. Acolo se retrasese Tntotdeauna §i ea Tl primise mereu ca Tntr-un paradis sigur, lini§tit, lipsit de emotii. Din hoi se auzi un fo§net u§or. Ridica privirea f i o vazu pe Lexie, Tmbracata cu un halat alb, pufos, cu parul rava§it de noaptea petrecuta Tmpreuna. Statea tacuta, privindu-l, cu ochii caprui mariti, cu buzele Tntredeschise. Cameron T§i dadu seam a ca ea auz'ise SfTr§itul conversatiei. Iar Tn ochii ei vedea toata dragostea care stralucise pentru el Tn lumina lunii §i toata nevoia care mocnea acolo, a§teptTnd, dorind. Cameron T§i Tndeparta privirea. Nu putea sa o priveasca Tn ochi cTnd spuse: - O sa iau avionul din Atlanta, diseara. O auzi pe Lexie inspirTnd brusc. - Nu, diseara, repeta el, raspunzfnd la obiectia rapida a lui Phil. Nu pot pleca mai devreme. Nu putea lipsi de la petrecerea data de ziua Idei. Ii promisese batrinei ca va fi acolo.

V

Suzanne Dye

§i trebuia, cumva, sa o faca pe Lexie sa Tnteieaga ca trebuia sa piece, ca era cea mai buna solutie pentru ea, ca §i pentru el. Ea recunoscuse ca Intelegerea lor se incheiase §i Cameron §tia ca iocul lui nu mai era acolo, alaturi de ea. Tncercase, noaptea trecuta §i sperase. Pentru foarte putin timp. Dar, Tn lumina cruda a zilei, T§i dadea seama ca nu-i putea oferi lui Lexie ceea ce dorea ea. §i ca era mai bine sa piece imediat, decTt sa ramlna ?i sa o raneasca mereu, zi de zi, Tn luna care urma. Nu mai putea suporta sa o raneasca. Dupa ce Tl lini§ti Tnca de cTteva ori pe Phil, puse receptorul Tnapoi Tn furca. Intoarse Tncet capul spre Lexie. Ea se Invlrti pe caicTie §i intra In bucatarie. O gasi turnTnd apa Tn filtrul de cafea de ITnga chiuveta, stTnd cu spatele la u§a. Lexie puse carafa la iocul ei, ramlnTnd cu spatele la el §i stTnd cu fata spre fereastra pe care se vedea dimineata Tnsorita din curte. I§i tinea bratele la piept, tinlnd halatul strlns Tn jurul ei. _ . Sunetul slab al pa§ilor lui Cameron pe linoleumul din bucatarie Ti spuse ca el se afla acolo. Ar fi vrut sa se Tntoarca, sa-§i arunce bratele Tn jurul lui §i sa-i implore sa nu piece. Durerea patrunzatoare din inima ameninta sa o sufoce, strlnglndu-i pieptul sub povara ei. Lexie, Ti rosti el numele cu bITndete, Tncet, ca mlngliere. §i ea !§i aminti cum Ii rostise el numele Tn noap-

V.

< W

>

r~

Un gest tandru C

tea trecuta, cu pasiune §i dorinfa. §i dragoste. Fusese atTt de sigura ca era dragoste. Fusese dragoste. §tia asta. Se Tntoarse cu fata spre el §i descoperi ca se afla doar la citiva centimetri de el. Ochii lui alba§tri o priveau fix. - Lexie, Ti rosti el numele din nou, numai ca de data acesta semana mai putin cu o mTngTiere. ' Era mai mult un la revedere. - Pleci, zise ea, surprinsa de uniformitatea tonului ei, cTnd se a§tepta ca cuvintele sa iasa slabe §i tremurate, a§a cum era sufletul ei. Daca se mai straduia putin, probabil ca_ar fi reu§it sa sune ca §i cum nu i-ar fi pasat deloc. Exact. - Da. Cameron T§i ridica mTna, ca §i cum a rfi vrut sa o atinga. Ea se retrase, cu pielea arzTndu-i numai la gTndul ca el o va atinge. Nu suporta asta, nu, dupa noaptea trecuta. Nu, dupa ce traisera Tmpreuna orele cele mai pline de pasiune §i de emotie din viata ei. Nu acum, cTnd era evident ca el o parasea din nou. Cameron T§i lasa mTna Tn jos, remarcTndu-i tresarirea. Prin ochii lui trecu o expresie ranita, care disparu repede, lasTnd Tn urma acelea§i orbite de nedescifrat pe care ea §i le amintea demult. Nu erau ochii barbatului care facuse dragoste cu ea noaptea trecuta. Ochii care Ti aratasera ca el o iubea. - De ce? ■

V

Suzanne Dye Lexie se retrase spre bufet, Tntorcmdu-se u§or ca sa se uite la filtrul care clocotea. Cafeaua fislia Tncet Tn cana, destramtnd lini§tea din casa. - Un articol, explica calm Cameron. Lucram la un potential scandal de mita, fnainte sa vin in Blos­ som. Atunci nu §tiam ca va ie§i ceva. Dar acum... - Slujba ta. inteleg. ’ Lexie intinse mina §i deschise un dulapior, de unde scoase o cana. Pulsul ii bubuia in vene §i Ti venea greu sa mentina un ton echilibrat. - Inteleg. Treaba ta de aici s-a Tncheiat, bineinteles. A§a ca de ce sa nu treci la alte afaceri, mai presante? ' Auzi amaraciunea din proprlul ei ton, Tn timp ce punea cana pe bufet, in fata filtrului aburind. - Nu e vorba de asta. Cameron o prinse de incheietura miinii §i o trase spre el. - Uita-te la mine. . . Ea i§i ridica privirea spre el §i Cameron ii dadu drumul la mTna. - Iti jur ca nu e vorba de asta. - Atunci, ce este? Tntreba Lexie. Nu imi este clar. 1§i Tnfrina lacrimile care Ti Tntepau ochii. - Cine a fost cel de noaptea trecuta, cel care a facut dragoste cu mine? Cine? ' - Nu ti-am facut nici o. promisiune, noaptea tre­ cuta. - BineTnteles ca nu mi-ai facut. Tu nu faci pro-

V.

Un gest tandru misiuni. §tiu asta foarte bine. Lexie se rasuci, TndreptTndu-§i privirea spre fereastra, prin ceata lacrimiior. Durerea ei patrundea §i Tn inima lui Cameron. Nu ar fi trebuit sa se Tntoarca Tn Blossom niciodata. Nu facuse altceva decTt sa o raneasca din nou. - Nu vreau sa te ranesc, spuse el Tncet. Ea se Tntoarse spre el. - Ei bine, reu§e§ti destul de bine. ?§i mu§ca buza de jos, oprind-o din tremurat. Apoi adauga Tn §oapta, privind Tn jos: Spune-mi de ce pleci. Mai aveam Tnca o luna. Vocea ei suna spart la ultimul cuvfnt. . - Ti-am spus... - Nu! striga ea, privindu-l din nou Tn ochi. Am crezut asta acum cinci ani, dar nu o mai cred §i astazi, Cameroo. - Este adevarul. - Iar noaptea trecuta, Tntreaga luna care a tre­ cut, nu a Tnsemnat nimic pentru tine? §i acesta este un adevar? izbucni Lexie, lasTndu-§i furia sa-i domine durerea. fa lumina rece a bucatariei, noaptea care trecuse abia daca i se mai parea reala lui Cameron. Cu ochii mintii o vedea pe Lexie Tn lumina laptoasa a lunii, dulceata ei Tn bratele lui lini§tind, daruind, deschizTndu-se total pentru el. Dar §i cerTnd. Chiar daca ea nu putea recunoa§te asta, Cameron §tia ca mereu cerea acela§i lucru §* de la el.

Suzanne Dye - Noaptea trecuta a fost... - Ce a fost? Tntreba Lexie. Pentru ea, fusese dragoste §i speranta, tot ceea ce Ti fusese luat cu cinci ani Tn urma, Tn ziua Tn care o parasise Cameron. Iar acum el i le lua. Din nou. Cameron clatina din cap. • - De nedescris, spuse, Tn cele din urma, cu tandrete. Lexie, Ti §opti el numele, apropiindu-se ca sa Ti mTngTie obrazul cu degetele. De data aceasta, ea nu tresari, permitTnd atingerii lui sa-i traseze 6 onturul fetei ei, evocTnd un raspuns dureros Tn inima ei. - Noaptea trecuta a fost Lexie. A fost tot ceea ce e§ti tu pentru mine §i ceea ce ai fost Tntotdeauna. Ceva ce nu se poate descrie. Ceva de necrezut. - Da? §opti ea. , Filtrul de cafea scuipa ultimele picaturi §i se lasa tacerea. • - Pleci pentru ca nu poti crede, pentru ca nu crezi Tn noi? Cameron T§i lasa mTna sa cada. - Ti-am spus de ce plec. Tu ai vazut Tntotdeauna mai mult decTt este Tn noi, Tn mine. - Iar tu vezi Tntotdeauna mai putin, replica ea, ridicTnd din nou vocea. - Eu vad realitatea, riposta Cameron. Vad doi oameni care au facut o Tntelegere, o casatorie care nu ar fi trebuit sa aiba loc niciodata. Se retrase de ITnga ea, de vraja pielii ei catifelate §i a ochiior vulnerabili. •

V

Un gest tandru - Am fost de acord ca nu vor exista sentimente, legaturi, spuse el ciatinind din cap. Noaptea trecuta am recunoscut amTndoi ca intelegerea noastra ne-a explodat Tn fata. Sau, mai bine zis, explodase Tn inima lui. - Acesta este adevaratul motiv pentru care pleci. Cameron T?i Tngusta ochii. ^ Nu am gre§it in legatura cu ceea ce s-a in­ timplat intre noi noaptea trecuta, Cameron, continua Lexie, cu o voce tot mai puternica, pe masura ce increderea in cuvintele ei cre§tea. Vazuse adevarul in ochij lui, noaptea trecuta. Nu se in§elase. Nu era posibil sa se fi in^elat. - Noaptea trecuta m-ai iubit. Poate ca nu ai reu§it sa o spui Tn cuvinte, dar mi-ai aratat-o. Cu fiecare sarut tandru, cu fiecare mingiiere arzatoare ?i prin foamea cu care venise la ea, Cam e­ ron ii dovedise ca o iubea. Lexie §tia asta, in adincul inimii. - Ai dreptate. Pulsul ei se iuti la cuvintele lui Cameron, iar ochii se repezira spre ai lui, cu o speranta brusca. - Ai dreptate ca nu plec numai din cauza slujbei. Ea a§tepta, incordata. - Ai spus ca poti accepta lucrurile a§a cum sint, dar nu poti. Ai spus ca nu vrei... mai mult, dar ceri asta. Poate ca nu direct, dar o cert cu ochii, cu inima, cu fiecare atingere dulce. Inima lui Lexie se prabu§i. Crezuse, pentru citeva secunde pline de speranta, ca el va recunoa§te

v------------------------------ (~219~)------------------------------ ^

Suzanne Dye ca o iubea. Se Tn§ela. - Eu nu... Tncepu ea, darem otia fi Tncle§ta gTtuI, TmpiedicTnd-o sa continue. - Ba da, spuse Cameron, inspirTnd adTnc §i apoi expirTnd Tncet. Tu ceri, iar eu nu pot oferi. Privirea lui se Tndrepta patrunzatoare spre ea. - TrebUie sa Tntelegi ca nu pot ramTne. - Nu vad de ce, §opti ea, TncercTnd sa nu arate Tn voce disperarea pe care o simtea. - Nu pot ramTne cu tine, ca sa te ranesc. Nu am dreptulsa stau cu tine, cTnd nu Iti pot oferi ceea ce ai nevoie, ceea ce meriti. In ochii ei sclipira iacrimi. „Nu pITnge", o ruga Cameron Tn gTnd. Ii era deja teama sa se desfaca Tn bucati. Daca Lexie pITngea... - Ai dreptate. Cuvintele ei umplura aerul cu durerea care razbatea din ele. - Eu vreau sa ma iube§ti. - Iar eu nu vreau sa te ranesc, spuse el. Lexie i§i tnghiti nodut din gTt, agatTndu-se disperata de puterea care Ti ramasese. - Iti e frica sa nu te rane§ti pe tine, Cameron, Tl acuza ea Tncet. Ma iube§ti. §tiu asta. §i fugi, la fel cum ai fugit acum cinci ani. STntem prea apropiati. Din nou. Singurul mod Tn care poti scapa este fuga. A§tepta ca el sa nege sau macar sa pretinda ca nu fu'gea de ea, ca nu Ti respingea dragostea. C a­ meron ramase tacut. - Atunci, pleaca, striga ea, furia fiind singurul

'---------------------------(f220~)--------------------------- -

Un gest tandru lucru care o oprea sa cedeze Tn fata valului de panica sufocanta. Pleaca! El o privea fix, aproape orbit de furia care crescuse Tntre ei. - Nu ar fi trebuit sa ma Tntorc, §opti Cameron. - Nu, nu ar fi trebuit, Tl aproba ea cu amaraciune. • Se Tntoarse cu spatele la el, Tn timp ce primele lacri'mi Tncepura sa-i curga pe obraji. r- De data asta nu-mi mai cere sa te a§tept. Ultimele cuvinte fura rostite atTt de Tncet, TncTt Cameron le auzi cu mare efort, dar cTnd le fn{elese, ele i se gravara Tn suflet. Lexie Ti spunea clar, fara termeni echivoci, ca daca va pleca, ea nu va mai fi acolo pentru el, cTnd se va Tntoarce. Cameron fugea. §tia ca ea avea dreptate. Lexie Tl cuno§tea atTt de bine, Tn anumite privinte. Ceea ce nu reu§ea sa Tnteleaga era motivul de care fugea el. - Lexie, Tncepu Cameron, dar nu-§i Tncheie propozitia, ne§tiind cum sa o faca. intre ei se a§ternu tacerea. Apoi, el spuse, Tncet: - Iti las cartea mea de vizita. Are pe ea numarul de telefon de la birou §i cel de acasa. Daca se TntTmpla ceva, daca ai nevoie de mine... Lexie ramase cu spatele la el, rigida, neclintita. - Daca e§ti Tnsarcinata... - Te anunt, spuse ea pe un ton jos §i rece, tot cu spatele la el. La revedere, Cameron se retrase cu spatele, ecolind masa de bucatarie. Remarca ardeiul de noaptea trecuta ra-

r~C

Suzanne Dye

mas pe cuptdr. Neatins. Neterminat, ca atTtea alte lucuri dintre el fi Lexie, lucruri care pareau acum ca vor ramTne neterminate pentru totdeauna. - Voi fi la petrecerea Idei, spuse Tncet, din pragul u§ii. ' - Bine. Asta o va face fericita. Lexie spunea cuvintele raspicat, cu fata spre fereastra. 1§i dadu seama cTnd el iefi din camera, Tn cele din urma. Fiorul magnetic disparuse. Cameron plecase. Lexie dadu drumul la apa rece fi Tfi cufunda ambele mTini Tn fuvoiul Tnghetat. i§i stropi fata cu apa. Lichidul rece Ti amorti pielea §i ochii, oprind curgerea lacrimilor. Dar nici macar un aisberg uria§ nu ar fi reu?it sa stinga durerea din inima ei. - Nu, nu, nu acolo. Aici. Ida arata imperios spre Iocul exact de pe masa lunga, unde voia ca Lexie sa pun5 tava cu prajituri pe care o tinea Tn mTna. - Da. Exact acolo. Lexie puse tava Tn pozitia indicata §r ofta. Ida fusese nervoasa toata dimineata, agitTndu-se ?i facTndu-§i griji pentru toate detaliile petrecerii. Oaspetii trebuiau sa soseasca la amiaza, casa ramTnTnd deschisa tot timpul dupa-amiezei fi partea de Tnceput a serii. Frigiderul era plin cu sandvifuri §i salate, care afteptau sa fie scoase cTnd Tncepea

V,

-Q 222~}

Un gest tandru petrecerea, iar In bucatarie a§teptau nenumarate tavi cu prajituri §i dulciuri facute In casa. Un tort uria§, cu doua etaje, decora centrul rnesei. Lexie suporta fara comentarii m'odul frenetic Tn care Ida aranja §i rearanja totul, u§urata ca macar ceva Ii tinea mintea ocupata, nelaslnd-o sa se gTndeasca la Cameron §i la plecarea lui iminenta. Daca !§i permitea sa se glndeasca la el, chiar §i pentru o clipa, se temea ca ar fi izbucnit Tn lacrimi. §i refuza sa faca asta. Din fericire", Ida Ti daduse de lucru lui Cameron cu aranjatul meselor §i scaunelor de afara. Lexie reu§ise sa-l evite total, de la conversatia lor din acea dimineata. Se Imbracase cu rochia ei de plaja roz, prafuita §i alergase acasa la Ida cit mai devreme posibil, dorind sa-§i gaseasca o ocupatie. Dorind sa fie cit mai departe posibil de Cameron. - Oh, Dumnezeule! exclama Ida. Unde sTnt prajiturile de ciocolata, scumpo? Trebuie sa le scoatem. STnt favoritele lui Harry. Lexie o privi examinator pe matu§a ei §i zari scljpirea anticipativa a ochilor ei, la mentionarea numelui lui Harry. - Ida, Tncepu Lexie. Nu vreau sa fii dezamagita. §tii ca Harry nu vine. Sdipirea Tndurerata din ochii Idei rasuna ca o coarda rezonanta Tn inima lui Lexie. Se Tntreba, dintr:o data, daca §i ea va continua sa-l a§tepte pe Cameron, cTnd va Tmplini §aptezeci §i cinci de ani. GIndul o deprima §i Tl Tndeparta rapid.

V.

( 223 ^

J

Suzanne Dye Ea nu-l va ajtepta deloc pe Cameron, cu atTt mai putin Tnca patruzeci fi cinci de ani din clipa aceea. Trebuia sa mearga mai departe, fara el. Nu voia sa 'ajunga ca Ida, afteptind pe cineva care nu vrea sa vina niciodata. Se concentra asupra batrTnei, ignorTnd durerea care Ti Tnsotise hotarirea. - Harry vine, scumpo, insista Ida, repezindu-se la bucatarie. Unde am pus fervetelele? murmura ea. 1 Lexie o urma, prinzTnd-o de brat §i oprind-o. - Ida, a spus ca nu va veni. §i nu am mai auzit nimic de el de atunci. - Trebuie sa ai credinta, draga mea, spuse Ida, calma. Lexie T§i ridica sprincenele. Dupa atTtia ani care trecusera de cTnd Ida nu-l m-ai vazuse pe Harry, Lexie nu reu§ea sa gaseasca nimic ce i-ar fi dat batrTnei credinta ca Harry va aparea la petrecerea ei. ■ - Credinta? Credinta Tn ce? o Tntreba Lexie, enervata de aparenta incapacitate a Idei de a accepta adevarul. - In dragostea adevarata, scumpa mea. In ce altceva? spuse Ida radioasa, dupa care se Tntoarse §i Tncepu sa pregateasca o alta tava. Lexie ofta. - Lexie. Numele ei fusese rostit de o voce joasa fi blfnda, din pragul ufii. Cameron.

Un gest tandru Lexie nu voia sa se Tntoarca §i sa priveasca Tn ochii aceia alba§tri intens. Continua sa o priveasca pe Ida care aranja bucatile de prajitura taiate Tn forma de batoane, de pe tava. Ida Tl saluta pe C a­ meron fara sa se Tntoarca, fiind pe deplin concentrata asupra muncii ei. - Lexie, striga e l dirt nou. Am nevoie de tine aici pentru cTteva minute. Te rog. Avea nevoie de ea. Chiar a§a, - STnt sigur ca te poti descurca singur cu scaunele §i mesele acelea, zise Lexie cu indiferenta. Stai, lasa-ma sa te ajut cu tava, Ida. - Nu, nu, ihsista Ida. Du-te §i vezi ce Ti trebuie lui Cameron, spuse ea, mdepartrnd-o pe Lexie cu o fluturare a mTinii. Lexie se rasuci, Tmpotriva propriei vointe. C a­ meron statea pe veranda din spate, aplecTndu-se Tn fata, Tn bucatarie. Ea Tncerca sa nu-l priveasca Tn ochi. - Ce este? - Vrei sa vii afara? Te rog. ' Cameron a§tepta. in cele din urma, ea Tl privi. Se schimbase de pantalonii scurti pe care-i purtase mai devreme, Intr-o cama§a de bumbac alba, cu nasturi, §i ni§te blugi alba§trr, tra§i peste cizme. Senzualitatea lui naturala produse iutirea instantanee a pulsului lui Lexie. Ea J§i aminti modul Tn care practic T§i rupsesera hainele unul celuilalt, Tnainte de ultima petrecere a Idei, terminTndu-se Tntr-un tTrziu, a§a TncTt sa poata...

----------------- --------- -------------------------------------

Suzanne Dye

>

„Opre§te-te“, se avertiza singura. Trebuia sa ramTna indiferenta, detajata. Functionala. Era singurul mod Tn care putea rezista pTna la sffr§itul zilei. - Ce tti trebuie? spuse ea, accentufnd cu sar­ casm ultimul cuvmt, Tn timp ce trecea pe ITnga Cameron. ]§i spuse ca parfumul lui familiar, moscat, nu mai avea nici un efect seducator. Pa§i afara din umbra racoroasa a verandei, simtind nevoia caldurii soarelui, a parfumului puternic de caprifoi §i a adierii u§oare a vTntului. Cameron Tnchise u§a din spate §i merse ITnga Lexie, Tn gradina. Ochii ei de topaz Tl Tnfruntara. Soarele diminetii era deasupra Ior, trimitTnd raze stralucitoare pe pletele brune ale lui Lexie §i transmittnd o stralucire bITnda umerilor ei goi. Rochia de plaja decoltata descoperea pielea catifelata pe care o atinsese el, doar cu cTteva ore Tnainte. - Ei bine? Tl Tndemna ea nerabdatoare, cu mTinile Tn §olduri. VTnful u$or rava§ea ziarele care acopereau mesele de afara. Cameron se scutura. - E vorba de Harry. E aid.

V

{ 226 /

Un gest tandru

CapitaCuCdoisprezece - Cum? zise Lexie, cu ochii mari. Cum adica, e aid? Arunca o privire In jur. Curtea, plina de §iruri de mese, era goala §i tacuta. - L-am vazut venind cu ma§ina, acum ctteva minute, explica Cameron. Vrea sa vorbeasca cu noi. Ne a§teapta In casuta. - Nu-mi vine sa cred, §opti ea. IntTIni pentru prima data direct privirea lui Cam e­ ron §i gasi acolo toata blmdetea §i tandretea pe care o vazuse Tn noaptea precedents. - Pofl sa crezi, spuse el. Apoi masca aluneca din nou la Iocul ei §i el T§i Tndeparta privirea, TntreptTnd-o spre casuta. - Haide.

---------------------------------------------------------------

Suzanne Dye Porni pe paji§te Tnaintea lui Lexie §i ea Tl urma, fortTndu-se sa stapTneasca cre§terea brusca a emotiei care o sugruma. Acum trebuia sa se gTndeasca la Ida. §i la Harry. Nu la ea ?i la Cameron. Harry era Tn salona§ul mic al casutei, stTnd pe marginea canapelei §i jucmdu-se nervos cu de­ getele. tgj ridica privirea §1 ochii lui cenu§ii Ti privira pe Lexie §i pe Cameron, care intrau. Se ridica sa o salute pe Lexie, strTngmdu-i mTna cu fermitate, de§i cu o palma putin umeda, dupa care se a§eza din nou. - Nu sTnt sigur ca trebuia sa vin, spuse Harry, plimbTndu-§i privirea de la Cameron la Lexie §i Tnapoi. Dar nu am mai putut rezista. Poate ca e vorba doar'de curiozitate. Dar ea §i-a dat osteneala §i v-a trimis sa ma cautati §i de atunci nu am reu§it sa ma opresc sa ma gTndesc la ea. Nu-mi iese din minte faptul ca nu s-a casatorit niciodata cu baiatul Hunt. Clatina din cap. - Trebuia sa vin. - Ma bucur sa ati facut-o, spuse repede Lexie. Va rog, haideti sa o vedeti pe Ida. Va fi foarte fericita. ’ - Nu §tiu, o Tntrerupse Harry. A trecut mult timp. Nu mai sTnt tTnarul pe care §i-l aminte§te ea, zise el ezitTnd. §i ceea ce s-a TntTmplat Tn trecut, nu-i va veni u§or sa auda adevarul. Nu vreau sa o ranesc. Dar nu-mi pot explica de ce am plecat fara sa-i spun adevarul.

V.

Un gest tandru ..

Privea fix fn podea, posomorit. - Ce vreti sa spuneti? fl tntreba Cameron. Harry t§i ridicS privirea. Tn ochii lui cenu§ii ardea o durere adtnca. . - §titi, pe vrem ea aceea lucram la ferma, cu tatal meu, fncepu el tncet, cu o voce joasa §i uni­ forms. Cred ca m-am mdragostit de Ida din prima clipa fn care am vazut-o. Se spune ca nu exista dragoste la prima vedere, dar exista. Am fost vrajit, dar pentru totdeauna. Harry zfmbi, tnainte sa continue. - Dar tatal ei... el nu era fericit la ideea ca fiica lui s-ar casatori cu un angajat. Trecusem prin ora§ tn cautare de lucru §i domnul Barret ma primise. Dar nu ma voia ca ginere. Lexie fl privea fix, nereu§ind sa-?i desprinda pri­ virea de fata obosita §i ridata a lui Harry. Din cuvin­ tele lui razbatea o tristete adfnca, o nota de adevar §i de durere mult timp ascunsa. Simtea fn suflet o compasiune profunda pentru tot ceea ce pierdusera el §i Ida. - El v-a fortat sa plecati, §opti ea. Harry aproba din cap. • - l-am cerut mfna fiicei lui. l-o cerusem deja Idei, dar nu voiam sa-i ofensez tatal. Se opri. - Deci, i-ati spus ca vreti sa va casatoriti cu Ida, fl fndemna Cameron. Harry ridica din umeri.

V

229

Suzanne Dye K

>

- Nu am reu§it nimic TncercTnd sa fiu corect. Domnul Barret nu a acceptat. A spus ca nu-§i va marita unica fiica cu un lucrator la ferma. Am mcercat sa-l conving, spunfndu-i cit de mult o iubeam pe Ida, dar a fost de neclintit. l-am spus ca putea sa ma concedieze, daca voia, dar ca nu aveam de gTnd sa parasesc ora§ul. Nu atTta timp cit Ida ma dorea. - Ce s-a TntTmplat? Tntreba Lexie. El se opri §i ofta. - Atunci mi-a spus ca o va renega pe Ida. §i nu doar financiar. A spus ca va fi alungata din familie, ca §i cum nu s-ar fi nascut niciodata, daca se casatorea cu mine. Ca el nu-i va mai vorbi niciodata $i ca nu-i va permite sa-§i vada mama. - Groaznic, spuse cu bITndete Lexie. Ii arunca o privire lui Cameron. Acesta Tl privea fix pe Harry. - l-am spus ca nu puteam crede ca T§i va rani astfel fiica, continua Harry. El a zis ca eu eram cel care o ranea §i ca daca o iubeam cu adevarat, era mai bine sa plec. Am refuzat §i atunci am facut Tntelegerea. - Ce Tntelegere? Tntreba Cameron. - El il cuno§tea pe pregedintele unui colegiu din Virginia, spuse Harry. Mi-a spus ca daca plec de acolo §i fac §coala, va lua in considerare cererea mea de a ma casatori cu fiica lui. S-a oferit sa- mi plateasca drumul, iar eu nu trebuia decTt sa pastrez secretul Tntelegerii noastre. Sa nu-i spun Idei. C 2 3 l}

Un gest tandru Seopri. - §i ati fost de acord? il Tndemna Cameron, vazTnd ezitarea lui Harry. Harry ??i mai freca o vreme mTinile, privind Tn podea, ca ?i cum i-ar fi fost ru§ine. - Nu §tiam ce altceva sa fac. Avea dreptate, nu voiam ca Ida sa sufere. A§a ca i-am spus Idei ca economisisem ni§te bani §i ca ma voi Tntoarce la ea cTnd terminam §coala. La Tnceput nu a fost prea fericita, dar a fost de acord sa a§tepte. Ifi ridica privirea spre Lexie ?i adauga: - Nu i-am spus niciodata de rolul tatalui ei In toate acestea, > - Dar de ce nu ati mai luat niciodata legatura cu ea? Tntreba Lexie, TncruntTndu-se. - Am facut-o! insista Harry, l-am scris pe tot parcursul primului an, iar ea nu mi-a raspuns nicio­ data. Nu aveam cum sa vin aid Tn vizita, ca sa o vad. In cele din urma, am Tncetat sa-i mai scriu. Nu §tiam ce sa cred. Gura lui se strTnse. - Apoi, Tntr-o zi, am gasit Tn corespondents un articol taiat din B lo ssom Bugle. Era un anunt al logodnei Idei cu Robby Hunt. Tot cam pe atunci, domnul Barret a Tncetat sS-mi mai plateasca taxele. Din fericire, am reu§it sa obtin o bursa §i sS-mi termin studiile. - Dar nu s-a casatorit niciodata cu Robby Hunt! striga Lexie. A fost de acord sa se casatoreascS cu

----------------- ■ ---------(f 2 3 1 ~ ) ------------------------------'

r~C

SuzanneDye

el doar ca sa-i faca placere tatalui ei. Nu a Tncetat niciodata sa va iubeasca. Harry T?i Tngusta ochii. - Nu. Nu mi-a raspuns niciodata la scrisori. - Pariez ca n-a primit nici una din scrisorile dumneavoastra, spuse Cameron. Se ridica Tn picioare §i Ti facu semn batrTnului. - Haide, Harry. Ida este cea careia trebuie sa-i spuneti toate acestea. Nu noi. Harry se ridica, dar parea prins Tn radacini Tn podeaua casutei. - Nu sTnt sigur, zise el-. - §tie ca veniti, Ti spuse Lexie cu bITndete. Va agteapta. Va ajteap ta de mai mult de cincizeci de ani. - Cum putea sa §tie ca voi veni? Pe fata lui Harry !§i facuse loc uimirea. Lexie clatina din. cap. ■ - Nu §tiu. D a re a §tie. Facu o pauza §i apoi adauga: - Va rog, haideti sa o vedeti. Harry ezita Tnca. Inspira adTnc §i apoi expira. - Bine, spuse el. Sint pregatit. I?i Tndrepta spatele, cu ochii cenu§ii stralucind. Cameron Ti facu un semn aprobator din cap §i pornira toti trei pe peluza. * Harry se opri cTnd ajunsera Tn spatele casei, Tngenunchind brusc ca sa culeaga o cTrciumareasa purpurie cu tulpina lunga, din gradina Idei. V

^232

j

j !

J j

|

Un gest tandru Cameron tinu u§a deschisa. Lexie intra prima, urmata de Harry §i Cameron. Ida statea cu spatele la u§a, facTndu-§i de lucru cu o tava de prajituri. Harry Tngheta cTnd o vazu §i Cameron fu nevoit sa-l Tmpinga pe batrTn cu fermitate Tnainte. - Ida? . Vocea bITnda a lui Harry traversa Tncet lini§tea din bucatarie. Ida se Tntoarse Tntr-o migcare lenta. ZTmbetuI Ti trecu din ochi pe buze. Harry se apropie I de ea. Ida ramase nemi§cata §i el Ti puse cTrciumareasa dupa ureche, cu degetele tremuratoare. - A§tept de mult timp sa-ti pun din nou flori Tn par, zise el, cu un u§or tremur al vocii. - §i eu la fel, §opti Ida. Pe obraz Ti aluneca o la c rim a / ■ Lexie Ti auzi pe primii sosiji urcTnd pe aleea din fata. - Ma ocup eu de oaspeti, zise ea, fara sa se adreseze cuiva anume. Tn clipa aceea, se Tndoia ca o asculta cineva. Ida §i Harry pareau total absorbiti unul de celalalt. AruncTnd o prtvire peste umar, Tl vazu pe Cameron Tn pragul u§ii, cu o expresie ciudata pe fata. Lexie T§i deprinse privirea de la Cameron §i ie§i grabita din bucatarie, TndreptTndu-se spre u§a din fata. Trebuia sa se concentreze asupra petrecerii. Simti o u§urare vinovata Tn clipa Tn care parasi bucataria. OricTt de fericita era pentru Ida, Ti venea greu sa vada dragostea care stralucea Tntre matu§a V---------------------------------- 2 3 F ) ” ----------------------------------- '

Suzanne D ye

>

ei ?i Harry Tate. Nu astazi. Acum, cind Cameron o parasea. Acum, ctnd Tntreaga lume se prabu?ea in jurul ei. Trebuia sa reu§e.asca sa treaca de urmatoarele clteva ore, Cameron o observa pe Lexie ie?ind ?i lasTnd Tn urma parfumul ei seducator de iasomie. Privi Tn urma lui, rem ardnd legaqatul §oldurilor ei In timp ce ie§ea din bucatarie §i traversa salgnul spre u§a din fata. - §tiam ca o sa vii. Cuvintele Idei Ti Tntoarsera din nou atentia Tn bu­ catarie. Cameron se retrase cu spatele, ie§ind pe veranda, ca sa le acorde intimitatea dorita Idei §i lui Harry. - Nu am Tncetat niciodata sa te iubesc, Tl auzi spunTnd pe Harry. Am Tncercat sa ma autoconving ca nu te iubeam, am Tncercat sa te uit. Am pierdut atTt de multi ani. Daca a§ fi §tiut adevarul atunci. Mi-a fost teama... Cameron Tnchise u§a. Simtea Tn piept o durere chinuitoare, pentru el, pentru Lexie. §i atunci §tiu, dintr-o data, ce trebuia sa faca. Cameron Tmpinse Tn sus u?a batanta metalica ?i grea. Un miros Tntepator Ti TntTmpina narile cTnd u?a se opri §i el facu un pas Tnapoi, strimbTndu-se, Tn depozitul de trei metri. Permise cTteva momente aerului proaspat al di-

V

Un gest tandru minetii sa patrunda in interiorul magaziei. Trecusera doi ani de cTnd spusese unei echipe de curatenie sa elibereze casa din Macon a mamei lui §i sa duca toate bunurile Tn depozitul Tnchiriat. CTnd venise Tn Macon, la funerariile mamei lui, nu voise nici macar sa intre Tn casa cu atTt mai putin sa rascoleasca prin ceea ce ramasese dupa viata ei resturi reprezentate de cutiileTmpachetate din depozit. Refuzul ei de a-i permite sa o viziteze Tn Macon era proaspat §i Tnca dureros. Aranjase ca lucrurile ei sa fie Tmpachetate §i depozitate, Tn aceia§i mod Tn care el Tgi Tmpachetase §i depozitase durerea. Cameron intra Tn magazia mica, privind evalua­ tor gramezile de pachete §i mobila §i TntrebTndu~se de unde sa Tnceapa. Nu gtia ce se agtepta sa gaseasca acolo, nimic tangibil, cel putin. §tia doar ca trebuia sa elibereze acea durere care trSise prea multTn sufletul lui. §tia, instinctiv, ca eliberarea exista Tn el, la fel de­ mult ca Tn acel depozit. Iar acela parea Iocul logic de unde trebuia sa porneasca. Intoarcerea Tn Blossom revelase, printre multe alte lucruri gi faptul ca nu mai putea pretinde ca trecutul nu exista. Copilaria lui fusese dureroasa. Nu o putea ascunde’Tntr-un colt Tntunecat al mintii §i sa se poarte ca §i cum nu avusese loc niciodata. § i o iubea pe Lexie. Acel sentiment stralucea real §i adevarat Tn sufletul lui. O iubise cu cinci ani Tn urma. La naiba, probabil ca o iubea Tnca de cmd

GzD

Suzanne D ye pedalau pe triciclete Tmpreuna, pe trotuarul din fata casei Idei. Fusese un nebun atunci cTnd se gTndise ca, punTnd o distanta Tntre el §i Lexie, putea ?terge sentimentele pe care le avea pentru ea, Tn adTncul inimi'i. Observarea sentimentelor care persistasera Tntre Ida §i Harry Tl izbise cu puterea unei rachete nucleare. 0 iubea pe Lexie, la fel cum Ida §i Harry se iubisera peste cincizeci de ani de separare. in cele din urma, acceptase adevarul de neschimbat al sentimentului lui. Ceea ce Ti venea greu sa accepte era dragostea lui Lexie pentru el §i asta Tl alungase din Blossom. OricTt de mult Tfi dorea sa stea cu ea, sa-i spuna ca o iubea §i ca voia sa traiasca alaturi de ea pentru totdeauna, §tia ca era imposibil. Nu Tnca. Trebuie sa se poata duce ta ea fara toate acele umbre din su­ fletul lui, fara toata durerea pe care o retinuse atTt de mult. In momentul Tn care pagise Tn vechea lui casa, fusese nevoit sa admita ca acea durere exista Tn interiorul lui. Nu o ^ s a s e sa dispara, nici atunci cTnd plecase de acasa la colegiu, nici cTnd o parasise pe Lexie §i plecase Tn strain5tate, nici c?nd Ti daduse mamei lui banii pentru magazin. Nici macar cfnd mama lui murise. Petrecuse ultimii doi ani muncind pTna la epuizare, Tn fncercarea de a uita totul. Nu reu?ise. Iar tfrgul pe care-1 facuse cu Lexie fusese im-

V,

Un gest tandru posibil Tnca de la Tnceput. Ea lovise atTt de aproape, cTnd Tl acuzase ca se ascundea Tn spatele termenilor lui stricti. f§i dorea o casnicie adevarata cu Lexie, una cu toate daruirile §i raspunsurile pe care le cunoscuse doar In imaginatie. Una pe care §tia ca nu o putefe avea decTt cu Lexie. Inriaginea arzatoare a unui viitor alaturi de Lexie Tl urmarise tot timpul ultimelor doua saptamTni petrecute la Washington. Scandalul Hampton se dovedise exact atTt de fantastic cit prezisese Phil §i a§a cum prevazuse chiar Cameron cu luni Tn urma, cTnd initiase investigatia. Sursa lui din personalul lui Hampton, o func­ tionary care fusese hartuita sexual de un senator, Ti daduse bucuroasa lui Cameron toate informatiilfe necesare ca sa-l indentifice pe lobbystul implicat Tn mita. Asistentul principal al lui Hampton fiind arestat ca phm ul cazut la aflarea povegtii, functionara fu­ sese mai mult decTt fericita sa coopereze, §tiind ca acum rolul ei Tn acea poveste putea fi tinut secret mai u§or. Relatarile lui Cameron apareau zilnic, pe masura ce cazul se desfagura, fiind preluate rapid de agentiile de §tiri nationale §i internationale. , Audierea senatorului Tn fata unei comisii de etica formata din colegi Ti parea cea mai mica dintre problemele acestuia. Parea sa se prefigureze §i o perioada de Tnchisoare. ,

■ C j3 7 >

J

Suzanne Dye Dar altcineva avea sa relateze urmarea caderii respectatului senator. Cameron scrisese ultimul lui articol pentru ziarul din Washington, o scrisoare de demisie. Nu §tia daca Lexie avea sa-l primeasca Tnapoi. Dar §tia ca lumea la presiune Tnalta din Washington ramasese Tn urma lui, pentru totdeauna. Nu mai avea nevoie de ea. Economisise suficient de multi bani de-a lungul anilor ca sa-i ajunga pentru o vreme §i era hotarTt sa-§i urmeze visul pe care aproape ca-l uitase, pTna cTnd i-l amintise Lexie. Avea de gind sa scrie romane cu intriga politica. Era timpul, Tn sfTr§it, sa Tnceteze sa mai fuga de sine. §i prima oprire pe acest drum spre o viata noua era Macon, Georgia. Cameron cobori un teanc de cutii de pe canapeaua uzata aflata de pe o latura a depozitului. Puse teancul Tn fata canapelei §i se a§eza pe husa prafuita, deschizTnd prima cutie. Trebuia sa gaseasca un mod de a-§i vindeca sufletul, trebuia sa gaseasca drumul de Tntoarcere la Lexie. - Lexie? Lexie, scumpo! Lexie T§i concentra atentia asupra matu§ii ei. Tocmai se Tntorsesera dintr-o excursie pentru cumparSturi Tn Atlanta, unde Ida T?i tirise nepoata de la magazine de Tmbracaminte la magazinele univer­ sale, prin tot oragul, cautTnd rochii lungi, de ceai. Rochii de mireasa.

-(

238

y

J

Un gest tandru Harry §i Ida planuisera sa se asatoreasca de Ziua Muncii. - Da, Ida? Lexie lua cana de ceai cu gheata. Pe marginea paharului se prelinse umezeala, udTndu-§i degetele. Caldura sufocanta a verii §i aerul umed facura ca o dTra de umezeala sa apara ca raspuns Tntre sTnii ei. Nici chiar umbra verandei din spate nu reu§ea sa atenueze efectele dupa-amiezei georgiene. - Te-am intrebat despre rochii, scumpo, zise Ida. Pe care o preferi? Pe cea galbena, Tn dungi albe sau pe cea piersica cu dantela? Lexie Tncerca sa se concentreze asupra alegerii, dar descoperi ca gTndurile ei se Tntorceau, inexorabil, la Cameron. Din nou. il vedea, cu ochii mintii, stTnd Tn hamacul-din curte §i leganTndu-se lene§ Tn briza de vara, Tnconjurat de parfumul de mosc, cu pieptul lui bronzat gol §i, oh, atTt de atragator. Apoi Tl vedea iar llnga c§suta, strTngTnd-o_ de brat, sarutTnd-o ca §i cum ar fi vrut sa o devoreze §i sa o ia Tn sufletul lui. §i tot el era §i acolo, pe scara, mugchii lui puternici TncordTndu-se Tn timp ce plimba o bidinea pe acoperi§ul casutei, cu acelea§i mTini bITnde care f§cusera dragoste cu ea Tn toate acele nopti incredibile, ademenind-o spre punctul febril Tn care sa cedeze tuturor dorintelor ei secrete. Ea Ti dezvaluise totul, toata dragostea ei, dorinta §i speranta ei. Iar el le respinsese, „Nu-mi mai cere sa a§tept, de data aceasta“, Ti

V



spusese ea cu amaraciune, cu o zi Tnainte. §i fu­ sese sincera, Tn acel moment. „§i atunci cgm de Tl a§tepti?“ o Tnghionti o voce interioara. - Lexie. Clipi §i Tntilni privirea mirata a matugii ei. - i m i pare rau, Ida. Rochiile. Da. Lexie se concentra sa-§i aminteasca ultimele doua rochii la care T§i limitase Ida alegerea. - Nu §tiu. Cea piersica, cred, spuse ea neatenta. Practic, nu-§i putea aminti nici una dintre rochii. Tot timpul cTt fusesera la cumparaturi, gTndurile ei fusesera invadate de amintiri ale rochiei de bumbac cu guler Tn V, pe care o purtase la tribunal, cmd se casatorise cu Cameron, gi cum Ti scosese el rochia^Tn acel dans erotic pasionat, Tn bucatarie, Tn acea noapte. - Oh, nu, scumpo, o contrazise Ida, de pe balansoarul de pe veranda, din-spatele ei. Nici sa nu te gTnde§ti. Cea galbena era mult mai draguta. Acum ^sTnt sigura. Lui Harry i-a placut Tntotdeauna cum Tmi sta Tn galben. Lexie se forta sa zTmbeasca. - Ei, atunci cea galbena e perfecta. OricTt era TncTntata pentru-lda, planurile pentru nunta matu§ii ei deveneau tot mai dureroase, cu fiecare zi. ' . La Tnceput, Ti spusese Idei aceea§i poveste pe care o spusese parintilor ei, atunci cTnd Ti telefonasera, Cameron fusese rechemat Tn Washington, din

Un gest tandru cauza unor probleme urgente nea§teptate. Sperase ca fi va veni mai u§or, daca ramTnea destul de aproape de adevar. Cel putin pentru o vreme. Nu era pregatita Tnca sa faca fata fntrebarilor §i Tngrijorarii parintilor ei, la aflarea ve§tii ca mariajul ei cu Cameron avusese o viata atTt de scurta. Parintii ei acceptasera povestea, dar Ida vazuse adevarul Tn stralucirea umeda din ochii lui Lexie §i o provocase sa-i spuna totul, imediat. Ii spusese ade­ varul Idei, Tntregul adevar, de la planul ei initial de a fi inseminata artificial, la Tntelegerea pe care o facuse cu Cameron §i apoi plecarea lui finala, dureroasa. T§i dezvaluise dragostea §i durerea lunii petrecute cu el, ceea ce o despovarase mai mult decTt crezuse. Se simtise mai libera dupa aceea. Fusese dificil sa-i ascunda adevarul Idei, matu§a ei locuind atTt de aproape. . Partea despre care Ti venise cel mai greu sa vorbeasca fusese ultima zi, a plecarii lui. Cameron j se strecurase afara Tnainte de terminarea petrecerii. Lexie Tl vazuse plecTnd, dar nu Tl urmarise. El Ti lasase cartea de vizita cu numerele de telefon de la birou §i de acasa, exact a§a cum spusese ca va face. Lexie nu le folosise. . §i de atunci nu mai avusese nici o veste de la el. ?§i trimisese cartea editorului §i pierduse vremea, abatuta, mai mult de doua saptamTni. Prezenta lui Cameron o urmarea Tn orice directie privea, Tn ca­ suta, Tn curte, Tn casa Idei.

c w

y

Suzanne Dye Se trezea deseori noaptea, transpirata §i zguduita, amintindu-§i visele despre Cameron, seducere §i sarutari care-i ardeau carnea. El avusese dreptate, in acea ultima zi, T§i marturisise Lexie, Tn cele din urma. Ea voia totul. Il voia pe Cameron Tn bratele ei, Tn viata ei, Tn inima ei. §i voia dragostea lui, deschisa §i libera, pentru totdeauna. In curTnd, avea sa fie nevoita sa recunoasca fata de sine, ca §i Tn fata restului lumii, ca nu va avea parte de dragostea lui Cameron. Era timpul sa re­ cunoasca, de asem enea, ca atTta timp cTt ramTnea Tn Blossom, nu putea uita ce ar fi putut fi. - Trebuie sa plec de aid, spuse brusc, retezTnd o rafala de palavrageala a matu§ii ei, despre nunta §i invitatii, careia ea nu-i acordase nici cea mai mica atentie. ' - Ce vrei sa spui, scumpo? Tntreba Ida, fata ei cutata luTnd o expresie mirata. Lexie puse cana cu ceai rece pe masuta de ITnga ea. - Trebuie sa plec din Blossom. Fata Idei se lungi. - Oh, scumpa mea, nu-l poti uita pe Cameron pur §i simplu prin plecarea din Blossom. El e Tn interiorul tau. Va fi cu tine oriunde te-ai duce. Flutura un deget spre zona aproximativa a inimii lui Lexie. In ochii acesteia aparura lacrimf. - Trebuie sa Tncerc sa-l uit, insista ea, cu TncapatTnare. Trebuie sa merg mai departe.

Un gest tandru Ida se apleca in fa^a §i puse o mfna plina de noduri peste cea a lui Lexie. - BineTnteles ca trebuie sa mergi mai departe, scumpo. Ochii ei o priveau arzator pe Lexie. - Dar nu uita. El nu o va face. Te iube§te. Se va Tntoarce. Lexie izbucni Tn pirns nefericita. - Oh, Ida. Nu se va Tntoarce niciodata. Ida clatina din cap §i Ti arunca nepoatei ei o privire studiata. - Tu ai spus ca nici Harry nu se va Tntoarce. Se lasa pe spate Tn balansoar, cu o expresie satisfacuta.

V

-( ' ~

243~ >

Suzanne Dye

Capiiotut treisprezece Cameron T§i opri automobilul C a rrry vechi de doi ani pe straduta lini§tita din Blossom. Privi spre fereastra de pe lateralul casutei proaspat vopsite §i apoi spre casa victoriana a Idei. Aceasta era tacuta, Tncadrata de stralucirea apusului de soare ro§iatic. CTrciumaresele purpurii Tnfloreau Tnca Tntr-o splendoare care-i aminteau lui Cameron de ultima lui zi Tn Blossom. O privire aruncata dincolo de acea casa Ti oferi imaginea casutei galbene Tn care crescuse el. Acum putea sa o priveasca §i sa simta doar regretul pentru ce pierduse mama lui, pentru ceea ce ar fi putut fi viata ei. intr-un colt al magaziei, Tntr-o cutiuta mica, descoperise jurnalul mamei lui. Jurnalul destul de zdren-

.— --------------:----------- ( 244

---------------- ------------- r

Un gest tandru tuit povestea relatia parintilor lui. Tatal lui trecuse prin Blossom, gasise de lucru la fierarie §i locuise Tntr-o camera din partea din spate a magazinului. Mama lui locuia cu bunica ei, Tn ora§. Parintii lui se Tndragostisera, TntTlnindu-se de cTte ori reu§eau, transmittndu-§i biletele peste tejgheaua magazinului de articole de fierarie, atunci cTnd nu puteau sa ge TntTlneasca. Ea Tl iubise §i conform celor scrise de ea Tn jumal, §i el o iubise. § i ea fusese extaziata de ideea de a avea un copil de la el, dar el disparuse, cople§it de responsabilitate. Bunica ei murise la scurt timp dupa aceea, lasTnd-o pe mama lui extrem de singura §i Tn cele din urma, acrita de viata. Ea continuase sa scrie Tn carnetelul negru Tnca citiva ani. Insemnarile devenisera din ce Tn ce mai caustice, ultima fiind scrisa Tn apropierea celei de-a treia aniversari a lui Cameron. l§i exprimase sentimentele profunde fata de copilul ei §i rugile §i mai adTnci ca el sa nu semene cu tatal lui, atunci cTnd va cre§te. Restul paginilor ramasesera albe. Dar Cameron §tia ca ajunsese ca tatal lui ab­ sent. Treptat, pe masura ce citea jurnalul §i mTnia mamei lui i se dezvaluia, Tntelese durerea care Ti stapTnise viata, afectTndu-l astfel §i pe el. Aflase de­ spre dragostea pe care ea nu §i-o exprimase nicio­ data. In sfTr§it, Cameron scapase de umbrele care Ti sala§luisera Tn inima atTt de mult timp. InfruntTnd trecutul, §tia ca putea accepta viitorul. Totu§i, se gTndi el, stTnd Tn ma?ina, ramTnea Tntre-

V



Suzanne D ye barea daca Lexie mai voia un viitor alaturi de el. Cobon din ma§ina, lua cele doua pachete de pe bord §i trlnti portiera. Pa§ii lui rasunau Tnfundat pe scindurile verandei de lemn. Noaptea era calda §i nemigcata, o seara tipica de Georgia. Cameron ciocani Tncet. Dupa cTteva momente, atinse clanta. Aceasta se TnvTrti u§or, nefiind Tncuiata. Fu TntTmpinat de camera de zi Tntunecata §i tacuta, Tn aparenta goala. Auzi un sunet ce semana cu susurul Tncet al apei §i puse cele doua pachete pe masuta de cafea. Traversa cu grija camera de zi, pTna Tn hoi, evitTnd scTndurile scTrtTietoare, pe care le Tnvatase Tn luna Tn care locuise acolo. U?a baii era partial deschisa, Un fascicol de lumina patruzTnd Tn hoi §i un parfum de iasomie invadTnd Tn aerul umed. tmpinse Tncet u§a cu mTna. Pulsul Tncepu sa-i bata rapid §i puternic, ajungTnd la ’un adevarat muget, datorita imaginii care-i aparu Tn fata ochilor. Lexie era cufundata Tn bulele de iasomie, cu gTtuI arcuit pe spate §i capul sprijinit de marginea de portelan a cazii cu picioare Tn forma de labe. Genele ei erau lasate pe pielea catifelata, respiratia ei lenta indicTnd faptul ca dormea. ’ Ni§te muguri fermi §i ro§ii, ademenitori §i dulci, rasareau printre balona§ele dantelate de pe pieptul ei, Cameron ramase privind fix, Tnghetat, incapabil pentru moment sa faca altceva decTt pur §i simplu ! sa absoarba, sa-§i aminteasca §i sa spere. Lexie suspina §i scoase un geamat u§or.

U n gest tandru Cameron se Tntreba daca ea visa §i ce anume , visa. Apoi pleoapele ei fluturara §i ochii ei caprui, de culoarea mierii, Ti TntTlnira pe ai lui. Lexie fu strabatuta de un val de teama, la vederea unui barbat Tn pragul u§ii. Adrenalina Tncepu sa-i alerge prin vene. In secunda urmatoare, deveni con§tienta de identitatea acelui barbat §i fu rascolita din nou. Ii visase, visase atingerea lui catifelata §i... - Cameron! Incepu sa se ridice, insinctiv, apoi T§i aminti ca era goala §i se cufunda Tnapoi Tn apa calda. StTnjeneala Ti Tncinse obrajii, Tn ciuda faptului ca el va­ zuse §i sarutase fiecare centimetru al corpului ei. - Ma bucur ca de data asta m-ai recunoscut. • - BineTnteles ca te-am recunoscut! replica ea iritata, suparata pe sine ca se Tnro§ise, ca T§i tradase lipsa de sine Tn prezenta lui. StapTnire de sine! Se afla Tn cada, pentru Dumnezeu, se ocari Tn gTnd. - Se pare ca a devenit un obicei sa ne TntTlnim a§a, spuse el, observTndu-i stTnjeneala. Lexie T§i mu§ca nervoasa buza de jos, oprindu-se doar atunci cTnd creierul ei ametit Tnregistra durerea. Cameron se Tnforsese! Intoarcerea lui putea Tnsemna totul sau nimic, T§i spuse singura. Tnlatura amintirea convingerii Idei ca el se va Tntoarce la ea, ca el o iubea. Nu-§i putea permite sa se complaca Tn ceea ce se putea dovedi o speranta falsa. - Ce cau^i aici? Tl Tnfrunta ea, fortTndu-se sa aiba

V.

C 247~>

Suzanne Dye un ton indiferent, cu scopul de a proteja emotia care-i clocotea Tn inima. A§a cum statea el acolo, zTmbind Tn stilul lui caracteristic, cu gropite §i cu o sclipire Tn ochii albagtri, atragatori, Lexie se simti cuprinsa de un val de dra­ goste §i dorinta. Ah, daca... - M-am Tntors pentru modul Tn care gate§ti, o tachina el. Lexie simti cum gura Ti ramasese deschisa §i o Tnchise brusc. Fu strabStuta de un fior de durere. Nu putea face asta, nu putea sta acolo, dezbracata, palavragind fara rost. - Ie§i afara! spuse ea dintr-o data, ridicTnd un brat ud §i aratTnd Tn directia aproximativa a u§ii casutei. Cameron se holba la ea, Tnmarmurit. - Lexie... - Ti-am spus sa nu te Tntorci! striga ea, simtind cum puterea de aparare Ti scadea rapid. Nu putea sa fie ranita din nou. Nu putea permite asta. , - Nu mi-ai spus sa nu ma Tntorc, replica el, apropiindu-se cu un pas de cada. . Nu avea de gTnd sa piece, nu Tnainte sa spuna ce avea de zis. Nu Tnainte ca ea sa-i spuna, direct, Tn fata, ca nu exista nici o speranta. - Mi-ai spus ca nu o sa ma agtepti. Lexie Ti suporta ochii examinatori, dupa care T§i Tndeparta privirea TndreptTnd-o spre spuma parfumata. i§l coborT bratul. V

< W

>

Un gest tandru* - Mi-ai mai spus §i Tnainte ca nu o sa ma agtepti, zise Cameron Tncet, deasupra ei. Dar ai facut-o. Intre ei se agternu tacerea. El T§i aduna toata taria pe care o poseda, Tn timp ce o privea pe Lexie, care statea cu capul umed aplecat spre cada, evitTndu-i ochii. Ingenunche ITnga ea §i Tntinse mTna ca ’ sa-i ridice barbia. - Spune-mi ca ai agteptat §i de data asta. Ea privi fix Tn ochii lui albagtri, adTnci ca oceanul. - Exista vreun motiv pentru care sa fi agteptat? gopti ea, cu un ton Tn care se amestecau teama gi speranta. Cameron Ti primi Tntrebarea direct, cu ochii deschigi gi inima sincera. . - Da, zise el ragugit. Se apleca sa o sarute tandru pe buzele ei pline, trecTndu-gi mTna pe ceafa ei, Tmpletindu-gi degetele printre cTrliontii uzi. Se trase Tnapoi doarcTtiva centimetri, cu ochii pironiti Tntr-ai ei §i T§i plimba degetul pe umarul ei delicat ca matasea. - Te iubesc, Lexie, spuse el. Te iubesc. Cuvintele umplura sufletul lui Lexie, facTndu-i inima sa bubuie din nou Tn piept. - Oh, Cameron, §opti ea §i apoi se opri, prea §ocata ca sa continue. - Te iubesc, repeta el, sarutTnd-o din nou, mai arzator. Te-am iubit Tntotdeauna. Nu §tiu cTnd a m ' _ Tnceput sa te iubesc, §tiu doar ca nu am Tncetat ’ niciodata sa o fac. §i nu voi Tnceta niciodata. Ochii lui seriogi Ti Tnfruntara pe ai ei.

'------------------------------ ( 2 4 9 p ------------------------------

'

“■Suzanne Dye - Spune-mi ca Tnca ma mai iubegti. Ca m-ai agteptat. " Pe obrazui lui Lexie aluneca o lacrima. - Te iubesc, striga ea. Nu am vrut sa te agtept. Am Tncercat sa nu o fac. Dar am... . Cuvintele ei se pierdura Tn sarutul sufocant cu care o amuti Cameron, care Ti cerceta interiorul gurii cu o dorinta fierbinte. Limba lui se mi§ca frenetic, dornica, luTnd §i daruind, seducTnd-o Tn dorinta lui navalnica. Lexie Ti cuprinse gTtuI cu bratele ei ude, udTndu-i gulerul. Voia sa-l simta iipit de ea. - Lexie, gemu el, tragTndu-se Tn spate. . Ochii ei Tl privira Tntreljatori, Tnnegurati de do­ rinta. . - Trebuie sa... Tncepu el, dar se opri, respirTnd greoi. Trebuie sa fac ceva mai TntTi, reu§i Cameron sa spuna, Tn cele din urma. Disparu pentru cTteva secunde, TntorcTndu-se repede cu pachetete. Ingenunche din nou Tn fa^a lui Lexie. ■ - Acesta, primul, zise el, TntinzTndu-i pachetul mai mic. ' A§eza al doilea pachet pe podea. Lexie lua pachetul cu degetele ude, tremuratoare, §i umbla nervoasa la hTrtia Tn care era Tmpachetat. CTnd reu§i sa scoata hTrtia, ramase Tn palma o cutie de bijuterii din catifea ro§ie. RidicTnd capacul, se holba la inelul de aur. Spre ea sclipea un diamant stralucitor. .

V

Un gest tandru - Vrei sa fii sotia mea? Tntreba Tncet Cameron. Lexie Ti arunca o privire cocheta. - STnt sotia ta, Ti aminti ea. Cameron scoase ineiul din cutie §i ea observa pentru prima data ca degetele lui tremurau. I§i ridica spre el, zTmbind. Cameron Ti puse ineiul pe deget. - Pentru totdeauna, spuse el. Vreau sa fii sotia mea pentru totdeauna. ZTmbetuI lui Lexie se largi, Tn timp ce inima ei se topea. - Da, striga ea, aruncTndu-§i bratele ude Tn jurul cama§ii lui deja ude. Apoi se retrase, mu§cTndu-§i din nou buza de jos. - Cameron? zise ea §i se opri, ezitTnd. Mai tii minte Tntelegerea noastra? - Uit-o, zise Cameron cu fermitate. Uita toata povestea aia. Te doresc pentru totdeauna. Te iubesc. - STnt Tnsarcinata, Tl Tntrerupse Lexie. Cameron se opri brusc, cu respiratia blocata Tn gTt. Inima i se oprise. - Lexie! O saruta din nou, tare §i rapid, de data asta de bucurie. RetragTndu-se, Tn cele din urma,_ o privi mustrator. - CTnd ai aflat? - Doar acum cTteva ore, explica Lexie. Am Tn­ cercat sa te sun. Mi-au spus ca ti-ai dat demisia de la ziar. , Se Tncrunta §i continua:

----------------------- — ( J K ) --------------------------'

Suzanne Dye - Nu eram sigura ce Tnsemna asta. Numarul de la tine de acasa a fost deconectat. Mi-a fost teama... Ii fusese teama ca el parasise tara diri nou, luTndu-?i din nou o slujba Tn strainatate. Ii fusese teama ca nu-l va mai vedea niciodata. Cameron clatina din cap. - Am parasit Washington-ul pentru totdeauna, spuse el7 cu mintea Tnca ametita de anuntul ei Tn legatura cu copilul. Am plecat imediat ce am terminat povestea cu Hampton. M-am oprit mai TntTi Tn Macon, ca sa caut prin lucrurile mamei mele. §i prin sufletul meu, presupun. O privi cu seriozitate. - Acum pot accepta trecutul, Lexie. Spune-mi doar ca nu am ajuns prea tTrziu pentru un viitor alaturi de tine-§i de copilul nostru. - Nu, spuse ea clatinTnd din cap. Niciodata nu ar putea fi prea tTrziu pentru asta. Se Tncrunta §i continua: - Ce vei face? Nu sTnt prea multe Tn Blossom. - In Blossom este totul, raspunse Cameron, ochii lui privind-o cu tandrete,'dorinta arzatoare familiara din ei facTnd pulsul lui Lexie sa se iuteasca. Aici e?ti tu, Lexie. ir lua mTna Tntr-a lui §i Ti strTnse Cu putere de­ getele Tn palma lui mare. - Vreau sa ne reTnnoim juramintele, zise el. Vreau o nunta adevarata, Tn care sa pot spune lumii cTt de mult te iubesc. '

V

Un gest tandru Lexie zTmbi. - Ce zici de Ziua Muncii? - Ziua Muncii? - Harry §i Ida se casatoresc, In curtea ei din spate, de Ziua Muncii, Tl informa Lexie. Un alt motiv pentru una din petrecerile vestite ale Idei. - Cel mai bun motiv dintre toate, zise Cameron ragu§it, aplecTndu-se sa se joace cu lobul urechii lui Lexie, roz §i delicat. Nu crezi ca o va deranja sa reunim festivitatile? Tntreba el. . - Cred ca Ida va adora ideea, zise ea, oferindu-i un zTmbet cunoscator. Fara Tndoiala, va spune tuturor cum ne-a adus ea Tmpreuna. Cameron rTse Tncet. - Imi spunea tot timpul ca te vei Tntoarce, continua Lexie, cu ochii fixati Tntr-ai lui. l-am marturisit totul, iar ea a insistat ca te vei Tntoarce. Exact ca §i Harry. - Ai crezut-o? Tntreba Cameron, aproape temTndu-se de raspuns. Pulsul lui deveni mai rapid, atunci cTnd ea facu o pauza. . - Imi tot spuneam singura ca nu o credeam. Sunetul bulelor de iasomie care se spargeau umplu camera. , . - Dar nu era adevarat. In adTncul inimii, am §tiut Tntotdeauna ca vom fi Tmpreuna. - De ce? nu se putu el abtine sa Tntrebe. - Dragostea adevarata §i toate celelalte, zise ea,

V

Suzanne Dye rTzTnd, uimita sa se auda repetlnd cuvintele matu§ii ei. Tu e§ti dragostea rYiea adevarata, Cameron. RTse din nou §i trase de el. - Iar acum Intra aid , Tnainte sa ies eu §i sa te prind, Tl ameninta ea. Inima lui Cameron se umplu de fericire. Trase de nasturii cama§ii ude, desfaclndu-i rapid. Se ridica §i T§i desfacu fermoarul, scot!ndu-§i pantalonii, chilotii de bumbac §i pantofii. Apoi T§i aminti de al doilea pachet. S aa p le ca §i ridica darul mic, rotund. - Pentru tine, spuse el, Tntinzlndu-i-l lui Lexie. O privi cum desfacea hTrtia, scotTnd la vedere un ghem de sfoara. Ea !§i ridica privirea spre el, cu o expresie Tntrebatoare. - Sfori, spuse el. Se apleca din nou ITnga cada. - Vreau totul, Lexie. Sentiment, implicare §i legaturi. Buzele ei se arcuira Tn sus. - Asta doresc §i eu, §opti ea, privind Tn adlncul ochilor lui alba§tri, senzuali, §i vazTnd Tn ei toata dragostea pe care o a§teptase atTt de mult timp. Se simti plina de o senzatie de Implinire, care Ti Tncalzea inima, InfiorTnd-o. ■ . - Dar eu mai vreau un singur lucru In plus, adauga ea. - Ce anume? Tntreba Cameron, §tiind ca era gata sa-i promita orice, pentru ca ea Ti daduse totul. V.



Un gest tan