susan connel -ordinele capitanului

c 3 m

a n

'C

o n n e ll

Ordinele

Captain's Orders by Susan Connell © copyright 1994 bySusan Connell Toate drepturile asupra acestui titlu aparjin editurii MIRON. © copyright grafica Editura MIRON.

LOVESWEPT© and the wave design are registered trademarks of Bantam Books, a Division of Bantam Doubleday Dell Publishing Group Inc. Registered in U.S. Patent and Trademark Office and elsewhere. All rights reserved Romanian language published in cooperation with Permissions & Rights Int. Ltd. © copyright 1995 by Editura MIRON

£)usan 'fLonnell

OrdineCe capitanuCui Traducere de Cornelia Pascu

'Bucuresti

ISBN 973-95057-4-8

Ordinele capitanului

^ r o l o g

- Mrrrau! Caie§te-te, pacatosule! Caie§te-te! Lui Rick Parrish i-ar fi trebuit mai mult ca sa Inregistreze imaginile §i suneteie de la Pappy’s Crab Shack, pentru a le fixa in memorie, ca apoi sa §i le poata aminti u§or in urmatoarele doua saptamini. Domni§oara Scarlett anunjase deja so­ sirea lui Tn barul Tn aer liber, a§a ca momentul de Tncurajare se sffr§i. Clienfii vechi Tl Tntfmpinasera cu un atac susjinut de urlete de lup §i mieunaturi de pisica, Tn semn ca I-au vazut. Pe el §i costumul sau. TrecTnd pe ITnga tablija pe care scria: Pasare Carnivora Uciga§a, Rick atinse papagalul cu V

5

Susan Connell ^ funda ro§ie. - Ce sa fie, capitane Parrish? intreba Pappy Madison din interiorul tejghelei barului in forma de cerc. Mai multe capete se indreptara catre Rick, iar el paru ca se ginde§te mai intii. Intrebarea lui Pappy era aceea§i in fiecare seara, acela§i era §i raspunsul lui Rick. Jumatate din clienjii barurilor din strimtoarea Floridei arfi raspuns la fel: - Bere rece, cartofi prajiji §i un apus de soare orbitor, Pappy. - S-a facut, zise Pappy scojind din racitor o sticla brumata. Factndu-§i loc prin barul aglomerat, Rick schimba crteva saluturi §i se strecura spre coljul lui preferat, linga balustrada de vest. II zari pe unul din angajajii sai din port cu doua blonde bronzate, {intndu-le pe dupa umeri. Jiggy Latham ii facu cu ochiul, ridicind degetele cu semnul victoriei, apoi se apleca §i primi un sarut de la una din fete. Rick trecu pe linga ei,,amintindu-§i Tn treacat cum era el la virsta tinarului. Dar realiza ca nu avea decit treizeci §i patru de ani §i surise, rotindu-§i privirea prin incapere. Cei ctjiva turi§ti incercau cu greu sa se amestece printre localnici: Daca fejele necunoscute

Ordinele capitanului

)—.

nu-i tradau, totu§i mirosul de lojiune de plaja, pielea prea bronzata §i bauturile din fructe exoticepe care le comandau o faceau cu siguranja. Se uita la ceas, apoi i§i impaturi haina §i o a§eza pe un scaun. Cu valizele aranjate in portbagajul jeep-ului sau, cu biletul de avion in buzunar §i cu dorinja arzatoare de a bea ceva in atmosfera de bar, se simji el insu§i turist. I§i privi ceasul din nou. Mai avea cincisprezece minute pentru a se cufunda in atmosfera placuta de aici, inainte de a porni spre aeroport. Cincisprezece minute intr-un bar in aer liber, care pentru el devenise mai primitor decit propria-i sufragerie. §i daca toate acestea nu erau de ajuns pentru a-l atrage, ma­ car aici nu erau fantome. Dar despre asta nu voia sa-§i aminteasca acum. Una dintre chelnerije opri tonomatul pe o melodie country, clasica. Inainte ca protestele sa devina revolta, Pappy lovi cu palma in tejghea. — Fiji cuminji, ii dojeni el, spectacolul de-abia incepe. Rick observase cu placere ca spectacolul de dupa-amiaza incepuse; soarele plutea in mii de culori deasupra apei. Clienjii lui Pappy se adunau pentru actul final. Marele final. Scaunele erau tra­ se de-o parte, scri§nind pe podeaua aspra. Apoi, 7

V-

ca de obicei, se lasa un moment de tacere cind parca toji i§i Jineau respira£a...Rick nu se plictisea niciodata la acest spectacol uluitor, un amestec de ostentajie melodramatica §i demnitate antica. In timp ce petrecerea continua, aerul se umplea de risete tonifiante §i de clinchet de pahare. Intr-un col{ Tweed MacNeil t§i lua chitara, se a§eza pe un taburet §i testa ascultatorii cu citeva note cunoscute. - A§a, zi-i Tweed, implora o femeie beata; refrenul Margaritaville se derula discret §i dulce la adapostul acoperi§ului de stuf. Miss Scarlett se alatura grupului cerlnd pe un ton grav: - Cinta din suflet! Dupa cfteva minute, Pappy veni linga Rick cu un co§uleJ de cartofi prajiji. Etalarea continua cu doua halbe de bere care, trintite virtos pe masa, i§i pierdura gulerele spumegtnde de valuri, de jur Tmprejurul lor. - Cred ca o sa stau linga tine. - O sa-mi fie dor de toate astea, Pappy, ti spuse Rick, stringind spuma de pe masa in palma §i aruncind-o peste balustrada. - A§a-i, zise Pappy §i se §terse pe miini de pantalonul scurt, apoi trase un scaun. In seara V

|

Ordinele capitanului

asta zbori spre Philadelphia, la parinjii lui Angie. Nu-i de mirare ca te-ai imbracat...a§a cum te-ai Tmbracat. Se uita la Rick jenat. Nu te-ai suparat, nu? Rick ii zimbi batrinului. - Nu. Vin aici de atrta vreme, inert ce spui nu ma poate supara! . Se uitara unul la altul, iar glasul batrinului se domoli. - Cit a trecut de ctnd a murit Angie? - Cinci ani, raspunse Rick, apoi sorbi din bere. De cinci ani venea la Pappy singur. Privi inainte §i f§i drese glasul caci Pappy i§i pregatea o alta intrebare. Fusese prea curind cople§it de amintirea ei, iar acum nu voia dectt sa-§i bea berea in lini§te, sa se bucure de atmosfera de la Pappy §i de un apus de soare orbitor. Se a§eta mai bine pe sca­ un §i privi de jur imprejur. Cijiva turi§ti T§i a§ezasera aparatele foto pe balustrada §i declan§au obturatorul nebune§te, doar-doar vor surprinde momentul. Rick ii urmarea, TnjelegTnd ca simjeau nevoia sa ia cu ei o bucajica din locul acela. Fluiera u§or ca sa se elibereze parca de senzafiile ciudate din piept. Apusul de soare la Pappy’s nu era numai al lui. Totu§i, in nuanjele roz-aurii, care J

Susan Connell scaldau Coconut Key, nu fusese niciodata mai sigur ca pamintul se rotea mai aproape de amurg. Se rasuci in scaun dind drumul la miini de pe minerele uzate. De ce oare era atft de crispat? Chiar daca un uragan ar fi maturat recifele, barul lui Pappy ar ramine tot aici ctnd s-ar intoarce el. - Vine nepoata-mea in vizita. - Parca mi-ai mai spus, facu Rick, ztmbind prietene§te batrinului. Era recunoscator ca schimbase subiectul. Nu cred ca am cunoscut-o, a§a-i? - Pe Bryn? Daca ai fi cunoscut-o, n-ai fi putut-o uita. Ca sa vezi, mereu cind vine aici, tu e§ti la Philadelphia. §i, cu o incuviinjare a capului conchise cu mindrie: fata e Japana! - Japana zici? I§i puse miinile una peste alta pe masa. Imi pare rau ca nu o vad. Pappy i§i ridica §apca de pescar §i se scarpina. - Alta data, zise; iar soarele disparea in zare, in sunetele vibrante de chitara ale lui Tweed MacNeil. - Alta data, aproba Rick cautindu-§i portofelul. Pappy ii alunga intenjia cu o mina. - Lasa banii acolo. In seara asta eu fac cinste. - Atunci ai grija, zise Rick, §tiind ca pentru Pappy zimbetul Jinea loc de „muljumesc“. v

(

10

;

Citeva minute mai tirziu se afla pe §oseaua Najionala I, acompaniind radioul §i numarind de pe acum zilele ramase pina la intoarcere.

Susan Connell

< £ ltp tto M

1

Rick Parrish se ducea acasa. I§i duse mtna la cravata §i-§i elibera pujin nodul, apoi t§i mai descheie un nasture de la cama§a. De-abia a§tepta sa-§i scoata hainele pe care le purta, sa le puna de-o parte, apoi sa-§i imbrace blugii §i sa tnceapa, ca tn fiecare an, sa a§eze amintirile despre Angie tntr-un col{i§or mai indepartat al inimii. Vizita anuala la parinjii ei nu devenea mai u§oara, dar cea din acest an se sftr§ise. Se tncorda pe masura ce zarea piatra kitometrica a ora§ului §i ctnd o vazu, apasa pe accelerator. Ca V.

J

Ordinele capitanului un glonj alb, jeep-ul lui trecu peste ultimul pod, inainte de a ajunge acasa. Doua saptamini departe de Coconut Key erau prea mult. Iar acum era atTt de aproape de casa, incit ii simjea mirosul. Primul lucru pe care avea sa-l faca era sa bea o bere rece la Pappy’s Crab Shack. Apoi urma sa treaca pe la §antier. Viaja i§i relua cursul obi§nuit. Batind cu degetele in volan pe ritmul cintecuiui Ma/garitaville trecu de pod §i ajunse pe auto­ strada. Acel sentiment de „aproape acasa“ il cuprinse,, primindu-l cu aceeafi caldura pe care o simjea cind se a§eza pe scaunul de la Pappy. Dadu casetofonul mai tare §i faja i se lumina de un zimbet pe care-1 incerca de doua ore. Intoarse pe strada §antierului, claxona de doua ori ,anunjindu-§i sosirea, grupului care se indrepta spre bar. Un nor de praf se ridica in spatele ma§inii cind intra in parcarea lui Pappy. Zimbetul de pe fa{a lui Rick disparu inainte de a frina. i§i scoase ochelarii de soare cu un gest rapid §i incerca sa impra§tie praful stirnit, apoi privi relaxat prin parbriz. Avea halucinajii. Avea §i motiv, pentru ca in urma cu doua sap­ tamini, Pappy’s Crab Shack fusese acolo, iar v

Susan Connell acum disparuse. Oricum, acoperiful nu mai avea aceea§i culoare §i fusese vopsit in galben-banan. Recunoscu zugravul. Tweed era inauntru cu doi oameni care fixau o firma noua: CHEZ MADISON BUCATARIE ORIGINALA IN INIMA RECIFELOR SE DESCHIDE CURlND

- Tweed! striga Rick oprind motorul. Ce naiba se petrece aici? Fluturind pensula, barbatul de pe seara Ti ras­ punse: - Multe §i n-o sa-|i placa nici una. Tweed facu cu ochiul. Ei, poate unele o sa-Ji placa, dar mai bine te-ai duce inauntru sa vezi. Rick sari din jeep; §ocul de moment se trans­ forma fntr-o furnicatura pe §ira spinarii. Ce punea la cale Pappy Madison? Traversa parcarea spre o alee din caramizi, marginita de petunii recent sadite §i Tncepu sa se dezmeticeasca. Ajunse la prima treapta §i ezita, apoi pipai treptele cu talpile. ScTrjTituI disparuse. Pufni pe nari nemuljumit. Toate treptele fusesera Tnlocuite. La fel §i balustrada §ubreda. UrcTnd treptele doua cite doua ajunse la ultima §i pa§i pragul barului Tnabu§indu-§i un oftat. Era mai rau decit §i-ar fi putut imagina. Po-

Ordinele capitanului

)— ,

delele patate de bere fusesera lustruite, mesele vechi inlocuite, iar pictura de pe perete, imaginind o sirena, fusese acoperita cu un strat dublu de vopsea galben-banan. Ce grozavie II mai a§tepta? se intreba el rotindu-§i privirea prin tncapere. Insulta suprema 11 lovi in piept ca un trasnet. Scaunul de capitan, din lemn de pin, pe care toji din Coconut Key il §tiau ca fiind al lui, scaunul lui de poker, scaunul pe care se lauda cind venea de la pescuit, cel pe care leginase de multe ori, fusese vopsit §i azvirlit intr-un coif, ca un me­ mento de istorie clasata. Inima ii sari din piept, apoi ii reveni la loc cu o puternica dorinfa de rafuiala... §i de razbunare impotriva celui care indraznise sa huleasca impotriva lui. - Pappy, mi§ca-fi fundul incoace pina nu... Cuvintele lui Rick se amestecara cu cele ale unei ro?cate mladioase care ie§ea cu spatele din bucatarie, cu brafele pline de §ervefele. - Comenzile se primesc pe u§a din spate, va rog, spuse ea. §i va mai rog sa... oh! Rick o speriase tot atit cit ea il speriase pe el. In acel moment de tacere, Rick o masura din cap pina-n picioare, privind intr-o oglinda de pe perete. Era slaba dar bine formata, cu un aer v

V

15

}

Susan Connell

sofisticat pe care el II sesiza imediat. Ce mai, pieptanatura moderna ii §ugera asta imediat. Tunsoarea care-i umfla parul intr-un stil care parca sfida gravitajia, ii completa chipul uimit cu o aura stacojie. Nu paru surprins vazind-o clipind. Printre genele ei dese §i rasucite reu§i sa-i distinga ochii de culoarea chihlimbarului inainte de a-i inchide. Pappy nu este aici, spuse ea, privindu-i cu interes miinile. Lasa §ervetele sa cada intr-un co§ la picioarele ei. Eu sint nepoata lui, Bryn Madison. O urmari cu privirea cind se apleca incet dar •j provocator. §i, in timp ce ridica §ervetele, Rick urmarea legatura costumului de baie alunecind in sus §i in jos pe spinare. Vazuse sute, poate mii de femei in costume de baie sumare, dar acest v-afi ascunselea al pielii ei era cu totul diferit. Fiecare mi§care era ca o invitajie la atingere, acolo sus, ia baza spinarii. De fiecare data cind se ridica, Rick stringea unghiile in palma, a§teptind sa fie ultima. Respira u§urat cind fata impaturi ultimul §ervet §i-l a§eza in co§ul ridicat pe §old. Bryn se ridica zimbitoare, intinzindu-i mina ca §i cum nimic nu s-ar fi intimplat. §i nici nu se intimplase; nu inca. Rick §tia ce gen de femeie era, de la §antier. ^

16

y

r~ x

Ordinele capitanului-

Trebuia sa a§tepte pe margine, cu entuziasm pina la prirha mu§eatura de undija, sau pina ce prima adiere a brizei ii va deranja coafura. Frumoasa foe sau nu, i§i spuse ca pentru sine ca trebuia sa se a§tepte la acela§i lucru §i in cazul de fa|a. Nu se in§6lase niciodata cind era vorba de femei. Apoi il atinse ea. Mina ei fina, cu manichiura perfecta, se strecura intr-a lui, degetele inlanfuindu-i palma u§or, pina ce i-o strinse cu siguranfa. Dupa felul hotarit in care dadea mina, i§i spuse ca teoria lui nu era valabila in cazul ei. Pe§tele nu mu§case. Inota inca. Cu fiecare clipa care trecea, atingerea ei incepea sa trimita mesaje tulburatoare. Increzatoare. Capabila. Insistenta. Provocatoare. Ameninfatoare. Ameninfatoare? De unde ii venise aceasta idee? De unde-i venisera toate aceste idei? Nu §tia nimic despre ea, decit ca Bryn rima cu „invins“ §i ca pielea ei mirosea a fri§ca §i scor{i§oara. - Eu sint Rick Parrish, se prezenta el pe un ton iritat, pe care nu §i-l recunoscu. I§i drese vocea. - Cu ce-Ji pot fi de fobs, Rick? Era sigur ca se intimpla ceva, dar nu-§i dadea seama ce. Era inca preocupat de voio§ia cu care ^

17

Susan Connell

j— .

ea daduse mtna §i de aroma combinata care tl tulburase pufin. Lini§tea pe cage §i-o apara fusese tulburata. Motivul nu era numai ztnribetul fetei §i siguranfa cu care-§i unduia §oldul pe care se sprijinea co§ul. Privirea i se abatu spre oglinda tn care se reflecta tn detaliu fusta ce-i mtngtia delicat §oldurile. §olduri unduitoare, tari. Simfi ca-l mantnca paimele, Femeia ti amintea de sirena pictata pe peretele barului. De fapt, s-ar fi putut ca tocmai ea sa fi pozat. Rick se impotrivi tentafiei de a se afunda cu totul tn reflexia din oglinda a spatelui ei. Binetnjeles ca nu incalca nici o lege daca se uita. Chiar §i a§a, §tia ca o cauta cu lumtnarea daca nu se oprea. Compara spatele lui Bryn cu cel al sirenei. Se tntoarse spre perete, t§i mu§ca buza §i exprira brusc. Privise attt de mult spatele femeii tnctt uitase ca sirena nu mai era acolo. §i, cu acest gtnd arztndu-i tn minte, se tntoarse spre ea. Ea era principalul vinovat pentru toate. §i pentru faptul ca adrenalina ti clocotea tn tot corpul. O privi cum rascolea prin bucafile colorate din co§ §i o urma spre bar.' - Daca vrei sa te angajezi ca barman sau bucatar, nu cred ca avem... - Nu caut de lucru. Vreau sa §tiu ce se tnv.

18

r— I

Ordinele capitanului

I— .

timpla. §i unde e Pappy? intreba el cu un ton nesigur. Ea lasa co§ul §i tl privi. Coljurile buzelor i se ridicasera Tntr-o tncercare de ztmbet trufa§, care rascoli stomacul lui Rick. Pe toji dracii. Daca nu-§i va fixa privirea pe spatele ei unduios, nu va reu§i sa-i surprinda gura. Gura proaspata ca un trandafir ce-i zimbea intr-un fel care adauga „zapaceala“ pe lista tulburarilor. - Aici se face o renovare necesara. Se simfea nevoia, raspunse ea certnd o tncuviinjare cu ca­ pul. Pappy este inca in spital, a§a ca nu vom putea deschide pina ce... - Stai pujin, sari el cu interes. 0 senzajie de raceala umeda ii strabatu corpul cind auzi de „spital“. Mai spune o data. Ce cauta Pappy in spital? - §i-a rupt piciorul calcind pe o treapta putrezita. Bineinjeles ca am refacut imediat amindoua scarile. Apoi am inceput sa ma ocup §i de rest. Rick scapa o injuratura scurta care atrase pri­ virea fetei. Apoi dadu din cap scuzindu-se, incercind in acela§i timp Sa se elibereze de amintirile cu Angie. Aceste amintiri cu care se mai amagea inca aveau sa dispara intr-un an. „Oare ea...“ §i v

,— ^

Susan Connell

j —s

inchise ochii ca sa uite, dar in aceea§i clipa i§i dadu seama ca unele lucruri vor ramine. - Vreau sa spun, o sa se faca bine, nu-i a§a? - Chirurgul ortoped m-a asigurat ca se vindeca, dar bunicul va trebui sa mai ramfna tn spital citeva saptamini. E§ti client de-al lui? - Sint prieten cu el §i sint proprietarul §antierului Parrish. Construiesc vase de pescuit. Facu un semn cu capul spre nord §i pFivi spre §antier pina ce ea se uita in aceea§i direcfie. Am fost plecat, adauga el. - Rick Parrish. Sigur. Pregatesc prinzul pentru oamenii tai de cind bunicul a avut accidentul. A§ vrea sa ma plimb cu barca intr-o zi cind nu sint prea ocupata. Poate... - Ce s-a intimplat cu Linda §i Susan? De ce nu gatesc ele? - Chelnerijele? A trebuit sa renunf la ele. §i-au gasit de lucru intr-o stajiune la (slamorada. Gred ca se eheama Conch Castle. Daca le mai intereseaza, le voi reangaja cind deschidem localul. Intre timp insa, trebuie sa mergem inainte, adau­ ga ea. - Deci asta-i, murmura el, privind iar prin incapere, apoi ridicind brajele: e de necrezut. - §tiu. In -ultima vreme nu prea m-am ocupat 20 )

H

'

Ordinele capitanului

de bar; cind am revenit mi-am dat seama ca lucrurile s-au cam tnvechit pe-aici §i privi dezaprobator in jurul ei. A§eza co§ul pe bar, lua un §ervet alb, ti rupse eticheta apoi II Tmpaturi. Bryn nu tnfelegea ce i se spunea. Dar in curind avea sa fnfeleaga. Rick se gindea la naivitatea ei dezarmanta. §tia insa sa a§tepte. De tndata ce ve termina de trebaluit §i de impaturit §ervetele §i ctnd va fi atenta la el, urma sa-i spuria cam cum stateau lucrurile pe acolo. §i, dupa ctta treaba avea acum, parea ca mai avea de a§teptat. Era foarte rabdator. O urmarea cum impature§te §i aranjeaza materialul, rasucindu-l §i netezindu-l poate pentru ultima oara. Degetele ei fine mtngtiau ptnza alba desentnd cercuri ro§ietice, de culoarea unghiilor. Fantezia lui ratacea; oare ce senzajii i-ar da pe corp acelea§i degete? O privea cum, cu tndemtnare feminina, rasucea o simpla bucata de ma­ terial transformtnd-o tntr-o opera de arta. §i, cum se concentra asupra mtinilor ei, se cufunda timp de citeva secunde tntr-o befie de fantasme erotice. Idei provocatoare faceau sa-i clocoteasca stngele. - Vezi ce poji face cu pujina inspirajie §i u§oav.

Susan Connell ra transpirafie? intreba ea, rididnd un §ervet impaturit in forma de pasare. Il rasuci, mi§cindu-i colfurile ca nifte aripi. Un miracol. - Da, dar se spala singur? o tachina el cu sarcasm. Ea nu sesiza nuanfa. Risul ei zburdalnic pasa inapoi ironia, factndu-l sa regrete. Realiza rautatea cu care li vorbise, pe ctnd ea voia sa tl amuze. Refuzase o mulfime de astfel de momente, dar acesta era diferit. Ca tot vorbeam de pasari, unde-i domni§oara Scarlett? , - A, domnul Latham s-a oferit sa o ia la dinsul ptna aranjam aici. §i nu va dura mult, caci voi arunca lucrurile vechi §i voi aduce mobilier nou, raspunse ea arattnd spre mobila uzata §i reclamele de bere prafuite, tngramadite tntr-un coif. Sprijinindu-§i coatele pe marginea barului §i barbia pe degetele tnlanfuite t§i tntoarse fafa catre el. E uimitor ctte pofi face cu pufin efort §i hotarire in a§a pufin timp, nu-i a§a? - Uimitor? t§i pipai barbia aspra, coborindu-§i degetele spre marul lui Adam...Pofi vedea lu­ crurile §i a§a, ii raspunse privind-o staruitor. . I§i spunea ca nu tl interesa felul in care parul ei flutura cind se apleca spre co§ §i nici privirea ei visatoare, tn timp ce vorbea despre local. Nici macar vtrful pantofului pe care il mi§ca in fafa §i in . V

22 >

r— (

Ordinele capitanqlui

V—n

spate. In nici un caz nu-l interesa felul in care rasucea un alt §ervet intre degete, mi§cindu-i marginea intenfionat, rizind iara§i. Era infuriat. §i pufin excitat, ceea ce il deranja §i mai tare.. Bryn cauta in co§ §i1ua un alt §ervet, de data aceasta de culoarea caisei. Paru mulfumita de alegerea ei, ii netezi cutele intinzindu-l pe bar §i relua: - Culoarea este foarte importanta pentru starea de spirit, e§ti de acord? El nu-i raspunse. Vreau sa zic, e§ti de acord ca Pappy’s Crab Shack avea nevoie de o operafie estetica, nu? - Ce ai facut tu aici e mai mult decit o operafie estetica, raspunse el, neputind sa-§i ascunda emofia din glas. Pappy va avea un §oc cind va vedea. Risul ei il rascoli, dindu-i un fior nea§teptat, - Pappy nu tfa avea nici un §oc, Rick Mi-a dat mina libera sa aranjez aici. Incepu sa dea din miini, indepartindu-se de bar. Specialitatea mea este designul pentru restaurante de hoteluri. De obicei lucrez in parametrii stabilifi de aceasta activitate. Acum nu pot spune ca nu-mi place disciplina dar, de data asta, nimeni ny-mi va spune ce sa fac. Tacu §i il privi zimbind cu infeles.

Susan Connell El rezista dorinjei de a face la fel. Bryn parca nu-i observase buzele crispate §i continua sa-i vorbeasca despre planurile ei de ruinare a lui Pappy.... - O sa arate splendid; luminos §i aerisit. Voi pune draperii din dantela la ferestre. In partea de sus vor fi lambriuri in zig-zag. Strimba din nas §i adauga: asta va fi cind voi gasi pe cineva care sa aranjeze tavanul. Vreau sa-i pastrez aerul tropical §i sa-i dau in acela§i timp o nota tradijionala franfuzeasca. Oh, §i barul va fi pentru vinuri, nu ca acesta, spuse ea alungind cu un gest rafturile cu rom, gin, lichioruri asortate. Rick o urmarea invirtindu-se prin incapere §i aratindu-i locurile pe care le va modifica. Cu fie­ care pirueta, energia ei sporea. Cu fiecare idee noua a ei, Rick simfea cum lumea lui se naruie. - Pentru inceput, meniul va fi limitat. Vreo pa­ tru antreuri. §i nu vreau coji de alune nicaieri. Am gasit coji in dormitoare. Ifi dai seama? Batu din palme, apoi le aduse sub barbie §i se intoarse catre el. Deodata se opri ca §i cum s-ar fi lovit de ceva. De ce ma prive§ti a§a? Ochelarii de soare ii alunecasera chiar cind ea incepu sa-§i plimbe degetele intre sini. Ar fi putut sa se uite in alta parte, la altceva, dar Rick nu se V_!_

*

Ordinele capitanului

putea abfine sa o priveasca dezmierdindu-se astfel. O clipa deveni solemna §i tncepu sa vorbeasca serios, ca apoi sa para din nou un copil entuziasmatjntr-o tabara de vara. Prima postura era interesanta, a§a cum a doua era mi§catoare. El T§i potrivi ochelarii de soare, §tiind ca nu se vedea cum privea logul dintre sTni, pe care ar fi voit §i el sa-l atinga. - Spuneai ca Pappy s-a lovit la cap, zise el sco{fndu-§i haina §i azvTrlind-o peste bar. - Nu. II privi cu suspiciune, lasind mtna in jos. Momentul de visare se sffr§ise; tonul deveni di­ dactic, iar el II detesta. Ji-am spus, i-a alunecat piciorul pe o treapta putreda. - Cred ca s-a lovit la cap, adauga Rick cu convingere. Da, doamna, §i se indrepta spre scaunul lui, tragindu-l in mijlocul incaperii. Se a§eza §i t§i rezema picioarele pe bara, apoi l§i tncruci§a brajele. De fapt, eu cred ca nu-i este u§or lui Pappy sa te lase sa faci toate astea Tn localul sau. §i crede-ma pe cuvint Bryn, chestia aia cu bucataria tradifionala §i cu dantela nu va prinde aici. Bryn Madison T§i fixa privirea pe barbatul lat Tn umeri, care se odihnea pe scaunul uzat al capi­ tanului. StrTnse din buze, abfinTndu-se de la un

x Susan Connell oftat adinc. Rick Parrish era arogant, sigur pe el §i consecvent. Toate acestea erau motive pentru a-l pofti afara, dar acest barbat avea ceva care o oprea sa faca asta. Trecind peste faptul ca avea cel mai consistent bagaj de testosteron pe care il vazuse ea vreodata; §i peste faptul ca bronzul lui natural, parul auriu §i infaji§area chipe§a II faceau §i mai atragator, iar aerul de barbat matur ti atrasese privirea de la inceput; §i trecind §i peste faptul ca privirea lui azurie o incinsese §i ti ajijase simjurile tntr-o alerta speciala. Toate acestea, t§i spunea 6a, nu erau decit o reacfie la prezenja irezistibila a unui barbat. Cel mai fascinant la Rick era pasiunea, apoi tncercarea de a §i-o ascunde. §i faptul ca nu putea. II privea desfactnd nodul de la cravata. O scoase §i o impaturi. 0 puse tn buzunarul de la pantaloni, i§i descheie cama§a, lasind sa se vada ctrlionfii de pe piept. Rapid i§i inchipui ca-l vede deschizind toji nasturii tn spatele carora, pieptul de mascul, abunda de par... Un piept pe care sa-l mtngtie, sa-l excite, sa-l sarute. Iar cind §i-ar deschide brajele rostindu-i numele, sa-§i lipeasca obrazui de mu§chii aceia calzi §i fermi. Reveria amejitoare continUa pina cind o alunga cu un gest deasupra frunjii. - ' 26 \

J

Ordinele capitanului Draga Bryn, relua el, scuturind o scamS ima­ ginary de pe genunchi, §tiu despre ce vorbesc. tji irose§ti timpul §i banii lui Pappy. Deschide ochii §i opre§te-te eft se mai poate. Faci o mare gre§eala. O clipa ramase uimita de apelativul familiar „draga“. Nu mai auzise cuvintul acesta de la ul­ tima legatura serioasa. Probabil ca nu logo'dnicul ei fusese de vina pentru faptul ca emofiile erau resimfite numai de el. §i nici nu-i venise greu sa-i arunce in fafa inelul, cind o acuzase ca-§i iubea cariera mai mult decit pe el. Asta se intimpla acum trei ani §i, de§i ceasul ei biologic nu-§i oprise alarma, nu-i placea sa i se aminteasca de ce avea nevoie: un barbat pe care sa-l iubeasca §i de care sa fie iubita, un copil §i celelalte dezmierdari pe care ace§tia i le puteau oferi. Iar acum Rick Parrish, un om pe care de-abia daca il cuno§tea, rostise acel „draga“ pe un ton atit de cavaleresc incit i§i simfise obrajii arzind de furie. In plus, el incerca sa stavileasca avintul din vele, spunindu-i ca nu putea face fafa unei banale renovari a localului bunicului ei. §i, ca sa puna capac la toate, incerca sa o convinga ca ideile ei erau total gre§ite pentru barul lui Pappy. Cauta sa-§i descheie nasturii de la jadheta, dar degetele incepura sa-i tremure dnd constata ca

r \

Susan Connell

§i-o scosese deja. Rick Parrish nu va fi iertat pentru a-i fi luat in ris experienfa. Pentru inceput, avea sa-l cople§easca prin amabilitate. - Ei bine, draga Rick, nu sint de acord cu tine, incepu ea impregnindu-§i cuvintele cu o dezarmanta politefe. Cred ca in Coconut Key e nevoie de urr restaurant de clasa. Un loc special... - Oamenii pot-merge in Key West, daca vor ceva special, zise el lasindu-§i picioarele jos; §i, ca o desconsiderare a eforturilor ei, arata cu mina imprejur. Dar ei nu cauta acest gen de ,.special", ei vor barul lui Pappy. - De unde §tii tu ce vor oamenii? intreba ea, masurindu-§i fiecare cuvint. - Pentru ca. traiesc aici de-o viafa §i §tiu. Sa-fi spun eu ce vor: un loc unde sa-§i puna picioarele pe masa, unde sa poata arunca pe jos coji de alune §i unde sa asculte muzica la maxim. Cautind cu ochii intr-un coif, Rick sari de pe scaun ca ars, §i-| trinti cu minie. I§i scoase ochelarii de soare §i o intreba aproape §optit: Ce-ai facut cu tonomatul? - L-am dus jos, in magazie. Vine cineva de la Grassy Key sa-l vada. II privi fix §i infelese ca nu renunfa. E§ti de acord cu asta?

r— v

Ordinele capitanului

J

>

- Vinzi tonomatul lui Pappy? §i, Inainte ca ea sa-i raspunda arata cu ochelarii colful gol. Sa §tii ca tonomatul nu va parasi Coconut Key. Tonul cobora ameninfator. - E un ordin, domnule Parrish sau o oferta de cumparare? Apoi lua co§ul cu §ervete §i se indrepta calm spre bucatarie cu un rapait de tocuri. Ajungind in bucatarie tl a§tepta §tiind ca nu va renunfa, a§a cum facusera ctfiva barbafi pe care-i infrurrtase in cariera ei. Personalitatea impetuoasa a lui Rick Parrish nu o dezamagea ci o facea sa se simta victorioasa, mai ales cind il auzi apropiindu-se. - Asta-i adevarul, striga el, trintind u§a de peretele bucatariei. Bryn a§eza co§ul pe butucul macelarului, il impinse pufin §i inspira adinc, masurat, inainte de a-l privi din nou. Daca i-ar fi privit miinile l-ar fi vazut tremurind, dar ea privi intii spre u§a. Rick i§i sprijinea mina cu degetele rasfirate pe panoul de lemn, dar cind intra lasa mina in jos. Daca ar fi fost vorba de alt barbat, ar fi fost impresionata de puterea cu care-§i ascundea emofia. Dar Rick Parrish ii contracara reacfia §i o atinse in punctul sensibil. Libidoul ei fusese reactivat. Explozia de energie o tonifica. J

Susan Connell

V______________________________________________ _____ ____________ X

•

- Te porjti de parca ai fi stapin aici, dar nu e§ti... In orice caz nu aici, apoi T§i atinse iar locul dintre sini. Eu sint §i am ochii deschi§i. Locul asta, avea Tntr-adevar nevoie de reparajii. Odata cu accidentul, §i bunicul a deschis ochii; §i-a dat seama ca era timpul pentru o schimbare. Iar eu sint bucuroasa ca pot fi instrumentul acestei schimbari. - Schimbare? intreba el, punind ochelarii in buzunarul cama§ii iar miinile in §old. In afara crtorva reparajii minore, nu era nevoie de o asemenea schimbare. Acesta este un bar local, pentru localnici. Prieteni, oameni adevaraji. *-. ■ - Nu ma deranjeaza. Vor fi mai mult dedt bineveniji la Madison, interveni ea Tncruci§!ndu-§i bra{e(e §i pa§i inapoi pina ce se opri Tn butucul macelarului. Atrta timp cit se Tmbraca potrivit. - Uite ce e, se auzi vocea lui care devenea mai convingatoare §i, Tn acest efort, mu§chii incepura sa-i vibreze, Ti §tiu pe oamenii ace§tia §i Tl §tiu pe Pappy; cred ca ar trebui sa Tncetezi cu schimbarile tale §i sa a§tepfi sa vada §i Pappy cTt de de­ parte ai mers. - Pappy §tie ce vreau sa fac. A§ vrea sa §tiu de ce crezi tu ca e treaba ta? - Iji spun de ce e treaba mea, zise el. Tot ce

------------------------C ? ° 3 -------------------------

Ordinele capitanului se tnttmpia tn Coconut Key e treaba mea. -Am asistat la ruinarea prea multor ora§ele din cauza stafiunilor moderne, a risipitorilor sezonieri §i a antreprenorilor cu capetele tn nori.-Apoi se duse in partea opusa a mesei §i se tntinse spre Bryn: Doamna, treze§te-te. Aici oamenii nu vor §i nici nu au nevoie de grote cu feriga, sau de Chez Buffy al tau, cu meniuri sofisticate, liste de vinuri scumpe, sau de barcufele tale de jucarie; §i scoase din co§ un §ervet impaturit. Ea ti smirise §ervetul din mtna. - Asta nu-i barcuja. - Oh, scuza-ma, e o pasare. - Este o palarioara de sarbatoare. Dar, mai important e ca este din ptnza §i ca nu are tiparite pe ea glume nesarate. Acum tncerca sa destinda tensiunea cu un ztmbet, dar el nu pricepea. §i ofttnd zgomotos, ridica din sprtncene tntrebtndu-l tn gluma: - §i chiar nu dai nici o §ansa pentru Chez Madison? Doar nu tnchid localul, ti schimb doar aerul, ti dau pufina clasa. - Pappy’s Crab Shack are clasa, rosti el sec. - Ei bine, acum va avea alt fel de clasa, insista ea pe un ton constant. Ora§elul acesta are nevoie de un restaurant mai select §i nu numai pentru ------------------------- 1' 31 ' ')---- :------------------:--- ..

Susan Connell placerea pe care o va aduce oamenilor de aici. El va atrage precis turi§ti, locuitori sezonieri §i poate §i lume din ora§elele invecinate. ~ - Nu prea avem nevoie de intru§i pe aici. - Daca ei aduc prosperitate... - Prin ce-ai spus acum, dovede§ti crt de pufin cuno§ti comunitatea noastra; daca oamenii ar fi fost interesafi de o astfel de prosperitate §i-ar fi vlndut pannintul de mult intreprinzatorilor. - Spune-mi, ce anume nu-fi place din schimbarile mele? Rick dadu din cap. - Chiar nu-fi dai seama? Vrei sa faci aici un loc caruia Pappy nu-i va face fafa. El e batrin; §i el §i cei din personalul lui pot fierbe raci, pot desfunda un butoi de bere §i pot prinde vTntul. Cam attt, Bryn; nu te ginde§ti ca dupa ce aranjezi localul, il la§i pe Pappy cu mai mult decrt poate face fafa? I§i batuse joc de planurile ei. ii insultase pu'terea de judecata. Reu§ise chiar sa o aduca in pragul revoltei. Dar nu-i va permite sa puna laindoiala dragostea ei pentru batrin. - Nu-i voi face a§a ceva batrinelului meu. Il iubesc prea mult ca sa las sa i se intimple ceva rau. - Eu nu zic ca nu-l iube§ti pe Pappy. Tu vezi V.

Ordinele capitanului lucrurile doar din punctul tau de vedere, nu dintr-al lui; §i, nu-mi spune mie ca-Ji pasa de Co­ conut Key sau de cei de aici, fiindca ai dovedit deja, ca nu §tii nimic despre ei. Bryn, ssi §tii ca modul de viaja de aici trebuie pastrat. Ce ai tu in minte l-ar putea distruge, iar tncercarea ta va e§ua. - Rick, dar vorbim doar de un restaurant. - Nu, raspunse el, lovind cu palma Tn perete, tu vorbe§ti de un restaurant; eu vorbesc despre institufia comunitafii. Pappy’s Crab Shack este... este... Cuvintele nu-i mai veneau §i T§i trecu degetele prin par, apoi se sprijini de colful mesei. O privi fix, refinTndu-§i un mirTit scurt. Ea il privi tot fix, simfind ca genele ii iau foe. Rick Parrish era cel mai Tncapajinat, cel mai stapin pe sine §i cel mai inctptator barbat pe care-1 cunoscuse. §i, pentru nici unul din aceste motive, nu avea sa se predea sau sa renunje. Nici acum, nici mai tirziu. Batind u§or cu unghiile pe suprafa{a de lemn i§i apleca pufin capul. - Totu§i, eu cred ca mai este ceva despre care nu vrei sa-mi vorbe§ti. in afara de grija pen­ tru Pappy §i de devotamentul pentru oamenii de aici, ce altceva te mai deranjeaza?

Susan Connell Nu tnjeleg ce vrei sa spui, zise el privind-o atent. Ea tncepu sa se plimbe in jurul lui. §i cum rntorcea capul sa o vada, Bryn era atenta la freamatul firelor de par §aten-deschis care ti jucau pe guler. Cind ajunse in spatele lui, renunfa sa o mai priveasca §i trase adtnc aer tn piept, refintndu-l mult timp. Simfea ca Rick Parrish nu era genul de om care sa stea mult cu spatele la cineva, preferind atacul frontal; cu toate acestea ea reu§ise sa-l reduca la o tacere tncordata. Barbatul ra­ mase in aceea§i pozijie rigida care-i pastrase cama§a, alunectnd impecabil pe umeri. Mesajul pe care-1 avea de transmis se evaporase, caci tn faja ei, Rick Parrish statea ca §i ctnd invita sa fie atins. Ca o sageata, acest mesaj strabatu fiinja femeii. Dar ea tocmai se hotarise sa nu-l atinga. Se staptnea'sa nu-§i apese palmele peste unghiul per­ fect ce-i desena spatele, sau sa-§i coboare degetele pe §ira spinarii lui. Sau sa-i contureze gura cu degetele. A§a ca, ducind o mina la ure­ che, i§i in{epa buricul degetului cu incuietoarea cercelului pina ce simfi o durere. Apoi il freca §i se felicita ca reu§ise sa alunge acea idee tradatoare. Petrecuse prea multi ani cladindu-§i o reputajie profesionala, pentru ca acum sa-§i permita asev .

Ordinele capitanului

> —.

menea gest cu un strain. Trednd tn partea opusa se apropie de el §i-i vazu mu§chii maxilarului tresaltind. ' " . - Rick, sint cumva §i motive personale... dar tacu fiindca el i§i tntoarse brusc capul spre ea. Deodata el prelua controlul situajiei, anesteziind-o cu privirea. Daca ar fi continuat a§a, cu siguranja ca ar fi trebuit sa-l atinga §i sa se sprijine de el. Corpul ei vibrind de feminitate s-ar fi lipit de masiva lui masculinitate incapajinata. Daca ar le§ina; el ar prinde-o tn braie, dar el le incruci§a la piept. Se apropie de ea cobortnd capul. In alte condijii ar fi putut sa o sarute sau sa se lase sarutat. Dar, din intensitatea privirii, ea in{elese ca pentru ea, pe lista nu era trecut sarutul. f§i spuse: „Cu buzele tale, sarutul ar trebui sa fie pe lista ta pentru mine“. Ideea neru§inata ti aprinse obrajii. Rick se gindi sa se retraga, dar nu simjise atita w'a/a in el de mul{i ani. Apoi inchise ochii §i-§i aminti de lucruri importante din lumea lui, careia ea nu-i aparjinea. - Daca Ji-ar pasa de Pappy, de locul asta §i de oamenii a§tia... dar tie nu-ti pasa. Ea se apropie. - Ba imi pasa. -----:------ :--------------- ( 35 ) ----------------------------

Susan Connell - ffi pasa pe naiba, §opti el, apropiindu-§i taja deaei. - Te rog, nu mai vorbi a§a, il implora ea frecindu-§i palmele. - Te rog sa nu te mai amesteci, Insista el pe un ton ridicat. Se auzi o a treia voce, iar ei tresarira in acela§i timp. - Daca v-ar pasa la amindoi macar pujin de oamenii de aici, ar trebui sa ne punem dopuri in urechi. Rick respira u§urat imediat ce injelese cine statea in u§a barului: cea mai veche conducatoare a galeriei din Coconut Key. - Buna, Liza, nu §tiam ca e§ti aici. - Nici nu ma mira, raspunse femeia chicotind. Daca v-a|i reveni amindoi dupa repriza asta de replici emojionante §i daca aji ie§i din bucatarie „fara cu{ite“, a§ vrea sa va vorbesc. El sesiza ceea ce voia sa spuna Liza, care vorbea despre reacjiile chimice dintre o femeie §i un barbat, la care tocmai asistase; erau reacjii pe care Rick le putea neutraliza oricind, numai ca acea dorinja fizica era greu de neutralizat. Ce il deranja pe el nu avea nici o legatura cu femeia aceasta narava§a, cu pieptanatura §i manichiura 36 y -

Ordinele capitanului studiate. E drept ca reu§ise sa-i trezeasca doririje uitate §i ca tl atinsese acolo jos, tn locurile intunecoase §i singuratice tn mai pufin de douazeci de minute, dar asta nu tnsemna prea mult. La naiba, nu o dorea pe Bryn Madison; t§i dorea barul la loc!

v

\

37

)-

J

Susan Connell

< £ c ty it0 M

2

Rick nu-§i putea imagina ca, aparijia intimplatoare a lui Liza Manning ar putea veni ca o binecuvintare, dar astazi intrezarea aceasta posibilitate. Vaduva de §aizeci de ani, cu parul ara^ miu, avea intotdeauna o problema pe care, susjinea ea, numai capitanul Parrish putea sa o rezolve. Chiar in acel moment ar fi fost incintat sa o duca pe neobosita doamna pe apa pina la Havana, daca i-ar fi cerut-o. Oricit de nerabdator ar fi fost sa incheie discufia emofionanta cu Bryn, totufi nu se transformase intr-un nebun lunatic. 0 cunoftea pe Liza §i -------:------------------- C S T ) ---------- ----------------

- i

Ordinele capitanului

)— .

ar fi fost o gre§eala sa continue discujia. Viaja vaduvei era dedicata serviciului comunitafii §i atragerii oricarei' alte persoane in aceea§i activitate. Pe cTt posibil, Tncercase sa-i limiteze eforturile dea-l implica §i pe el in proiectele ei. Desigur, pentru. el Coconut Key Tnsemna foarte mult, dar nu era genul care sa se lase antrenat in nesfir§itele §edin{e ale comitetului. §i erau pujini care-i scapasera batrinei. Liza tl solicitase la renovarea cladirii pompierilor, la semnarea unei petijii pentru un program de tmbun§ta{ire a reciclarii §i la o partida de pescuit cu copiii de la gradinifa, partida care-1 costase doua undije bune §i o dupa-amiaza deprimanta. §i, toate acestea se petrecusera doar Tn timpul unei saptamini. - M-am Tntors Tn dupa-amiaza asta, Liza, §i tocmai am auzit de Pappy, spuse el departTndu-se de Bryn. Liza, care statea Tn prag, Ti privi Tnjelegatoare §i aproba dTnd din cap tocmai cind Rick se Tndrepta spre bar. Un bar fara bere.i§i strTnse pumnii ca sa-§i stapTneasca mTnia; Bryn Madison ducea localul la pierzanife. - Ce ru§ine cu accidental lui Pappy, nu-i a§a capitane? §i.'fara sa a§tepte un raspuns continua: Bryn se duce la el diminejile, iar eu dupa-amiezile.

Susan Connell Am tnjeles amtndoua ca nimic nu poate fi mai rau decit sa fii singur tn spital. Liza o chema pe Bryn Itnga el, la bar. - Draga mea, §tiu ca e§ti ocupata, dar nu vii §i tu aici? - Nu cred ca ar trebui... Cum tonomatul nu ctnta §i barul era gol, Rick sesiza ezitarea din glasul ei. Fusese oare attt de agresiv tnctt acum tl evita? Sau incerca sa scape de el discret? . §i, tn fond, de ce naiba ti pasa lui de asta? El avea unde sa se duca, avea destui prieteni §i o afacere de condus. tn ceea ce o privea pe pryn Madison, ea putea sa-§i „unduiasca“ trupul sexy altundeva dectt tn Coconut Key. - Uita-te aici, Liza. Bryn aparu tn prag cu braJul plin de.materiale purpurii. Comanda tocmai a sosit din Carolina de Sud acum ctteva ore. Cu­ loarea asta Jipatoare nu se va asorta cu cele pastelate. O sa le trimit tnapoi de tndata ce le voi ambala. - E§ti sigura ca asta vrei? intreba Liza. Eu cred ca aceste culori festive trezesc tn oameni ce au ei mai bun, adauga ea aranjtndu-§i borul palariei galbene de pe cap. Profitind de ocazia de a se elibera de tncarV.

Ordinele capitanului catura emo£ionala de care se saturase deja, Rick spuser - Intrucil nu ma pricep la §ervete purpurii, o sa va las sa le hotarrfi soarta §i o sa ma Tntorc la §antier. Daca nu s-ar fi uitat la Bryn, ar fi ajuns deja la jumatatea scarilor pina sa termine fraza. Le-ar fi facut cu mina §i ar fi plecat, dar facuse gre§eala fatala de a o privi inca o data, o secunda. Felul Tn care T§i Tncruci§ase brajele §i se sprijinea de tocul u§ii nu ar fi trebuit sa-l hipnotizeze, dar se TntTmpla tocmai invers. Cu materialul purpuriu strTns involuntar Tntre bra{e §i sTni, Bryn reu§ise din nou sa-§i expuna acei delicio§i centimetri de piele de la brTu. Din acel punct fierbinte privirea lui urea Tncet §i chinuitor, pTna ce Ti Tntilni ochii implacabili. §i cum o cuno§tea de mai pu{in de o ora, Ti recunoscu deja „acea privire". O privire care Tl provoca sa spuna ceva. Insa pierdu ocazia fiindca Liza, cu corpolenja ei, eclipsa imaginea fetei. Batrina naviga Tn raza lui vizuala ca o nava mareaja. - Stai a§a capitane Parrish; sa-Jj spun ceva ce vrei sa auzi. TresSri, Tndoindu-se de cuvintele ei de doua ori: o data de refuzul lui Liza de a-l lasa sa piece v

Susan Connell §i a doua oara de reacjia fetei la auzul cuvintelor „capitane Parrish". Nu §tia cum avea sa-i explice partea cu „capitane“, pe care nici el tnsu§i nu o prea tnjelegea; tn Coconut Key erau o mul|ime de capitani de nave de pescuit, dar el era singurui caruia i se atribuise titlul permanent de capitan. O privea insistent pe batrina, voind sa afle pro­ blema pentru a putea pleca. Nu a§tepta prea mult. - leri seara, in timpul tntilnirii cu Prietenii Bibliotecii, incepu Liza, am inceput sa discutam de­ spre starea deplorabila a ambuJanJei noastre. §tiai ca Pappy Madison a fost dus la spital pe bancheta din spate a camionului lui Sol Bernstein, fiindca rezervorul de benzina al ambulanjei ruginise? Rezervorul a fost inlocuit, dar e o chestiune de timp pina ce altceva poate sa se intimple.. - O situafie neplacuta, de acord, raspunse Rick, facfndu-se ca nu aude rapaitul tocurilor lui Bryn. Trebuia sa piece de acolo ca sa nu mai fie antrenat tntr-o alta discujie. - Bunicul a fost dus la spital cu un camion? veni ea inspre bar acompaniata de un rapait iute, apoi t§i duse o mtna la piept. Mie nu mi-a spus nimeni nimic. '

r—|

Ordinele capitanului

j— .

- Da, draga mea, a§a s-a tntimplat. Cum ambulanja era in acea stare, echipa de urgenja nu a putut ajunge la Pappy mai repede dectt I-au putut duce Sol §i Tweed MacNeil. §i-au dat toata silinja, iar pe bietul Pappy tl durea foarte rau piciorul ctnd au ajuns la camera de garda. Batrina privi in jos §i adauga: Capitanul Parrish poate .sa-Ji spuna ctt de importanta este o ambulanja buna, pentru ca... - Liza, i-o taie scurt Rick, ce voiai sa-mi spui defapt? Privirea lui o avertiza, iar el i§i dadu seama ca tncercarea de a-i distrage atenjia de la acel su­ bject personal §i dureros avusese efect, fiindca ea amuji §i privi din nou tn jos. Acum subiectul Angie era reactualizat. In acel moment §i el §i Liza se uitara jena|i la Bryn. Dupa privirea ei ingrozita, Rick injelese ca inca §i-l imagina pe bunicul ei in camion. Rick §tia ce simte §i, fara sa se gtndeasca la consecinfe, intinse mina spre ea pentru a o lini§ti. Din gre§eala, o zgirie cu unghia §i, involuntar, incepu sa-i frece umarul atins. - Hei, totul e-n regula acum, §opti el, doar mi-ai spus ca doctorul te-a asigurat ca se va vindeca. V

- §tiu, raspunse ea urmarindu-i mina pe ba­ lustrada, dar mi-e greu s§ mi-1 imaginez neajutorat §i apoi leganat incoace §i incolo pe bancheta din spate a unui camion, singur, fara un- doctor linga el. O clipa timpul se opri pentru Rick, pentru ca-§i aminti de o dupa-amiaza in urma cu cinci ani. Evenimentele i se derulau in minte lasindu-i gustul amar al fricii pe care o simjise atunci. Inchise ochii §i se vazu in iad. La naiba! De cite ori trebuia sa retraiasca dupa-amiaza aceea? Apoi, cu un efort de a se concentra asupra lui Bryn, incepu sa o stringa de umar. - Oamenii fac tot ce le sta in putinja. - Ai dreptate, ^capitane Parrish, incuviinja Liza §i chiar asta voi face eu. Readus la realitate de tonul serios al lui Liza, Rick i§i lua mina de pe umarul fetei. Apoi, cit se poate de natural, se dadu un pas inapoi §i-§i baga miinile in buzunare. Oricine a suferit o tragedie, dar asta nu insemna ca trebuie sa ne consolam in grup. Ce-i trecea prin minte cind o atingea astfel? In ultimii cinci- ani, supraviejuise fara sa cada prada efuziunilor sentimentale. - Sa auzim Liza, incepu el deodata.

,— (

Ordinele capitanului

- Vreau sa organizez o colecta de fonduri pentru cumpararea unei noi ambulanje in Co­ conut Key. - De ce nu organizezi un referendum? Urmatoarele alegeri locale sint... - E prea mult de a§teptat, il intrerupse Liza facind un sernn cu aratatorul. Vreau sa anunji asta in §antierul tau §i am nevoie §i de Bryn. - Ai nevpie de mine? Bryn o privi intii pe Liza, apoi pe Rick. §i, aratind cu ambele miini spre sine, intreba: Ce a§ putea face eu? - A§a intreaba toji, reveni Liza coborindu-§i capul §i privi pe deasupra ochelarilor zimbind; tu e§ti ca o adiere de aer proaspat §i asta e de ajuns pentru inceput, In plus, motivafia ta este chiar accidentul,lui Pappy. II batu u§or pe Rick peste mina: Ce spui de o incurajare, capitane Parrish? - Cit ai de gind sa stai? o intreba el pe Bryn. Indiferent de mesajul corpului ei, nu era interesat de ea; pur §i simplu nu avea la ce altceva sa se uite. - Nu §tiu sigur, raspunse Bryn, privind de jur imprejur, depinde de.o mul{ime de lucruri. Rick o privi insistent §i adauga: - Ei, Liza, imi spune ca ii pasa de Coconut ------ ----------- :-------- (M 5 ~ > --------------------------

Susan Connell Key, dar ca s-ar putea sa nu stea attt ctt sa... - Voi fi aici, raspunse ea, tntorcindu-§i capul catre el. - Chiar a§a? intreba el mutindu-§i greutatea pe celalalt picior §i zimbind cu neTncredere. - Chiar a§a. In final, dupa ce a§tepta sa-i vada primele semne de nelini§te, i§i intoarse capul catre Liza §i dadu din umeri: - Daca-i a§a, desigur ca o sa-i dau §i votul meu. - A§ fi bucuroasa sa vind bilete §i chiar sa fac reclama imediat ce se va deschide restaurantul, dar In privi nja organizarii nu am experienja deloc. Dupa cum §tiji, vreau sa fac restaurantul §i sa-l ajut pe bunicul. §i mai sint §i propriile mele afaceri de care trebuie sa ma ocup; nu cred -sa mai am timp §i de altceva. Liza zimbi muljumita: - Toata lumea evita sa se implice, dar de vreme ce e§ti in comitetul de organizare, §tiu ca il vei face pe Pappy mindru de tine, ca de obicei. Mi-a spus ca ai lucrat cu antreprenori §i cu clienji capricio§i. §i, daca Jinem cont §i de afacerea ta reu§ita, este clar ca ai calitaji de organizator. Daca adaugam §i fermecul tau, nu vad nici o problema. v.

Ordinele capitanului Rick se facea ca studiaza zugraveala din spateie ei, dar nu-i scapase nici o reacjie a lui Bryn. Se gindea oare cum sa se retraga din comitet sau cum sa intre? - Liza, comitetele de caritate sint diferite. Eu am lucrat cu neprofesioni§ti. Dind din cap, adauga: nu cred ca ar trebui sa ma amestec. Batrina se adresa lui Rick zimbindu-i: - Aceasta este aceea§i tinara care, acum cite­ va minute, declama ceva despre cit de mult fine la Coconut Key la oamenii de aici? - Ei bine...incepu Bryn ridicindu-§i o §uvija care-i cadea pe frunte. - §i aceea§i tinara care lacrima auzind despre bunicul' ei care a fost transportat la spital pe bancheta din spate a unui camion? Bryn incuviinja. Liza f§i deschise brajele. - Atunci §tiu ca pot conta pe tine, ca ai sa faci o treaba nemaipomenita in fruntea comitetului. - In fruntea comitetului? Dar, Liza, nu §tiu cum o sa pot face faja §i la asta. Rick strinse din buze ca sa-§i stapineasca un hohot de ris. Privind-o pe Bryn cum se eschiva de la propunerea batrinei, simjea o satisfacjie imensa; aceasta palea insa pe masura ce i§i dadea

Susan Connell

seama ca evaluase perfect firea femeii. De§i finea foarte mult la bunicul ei, era §i ea ca oricare alt strain: statea pe aproape attt eft sa agite lucrurile, apoi se retragea daca experimental cu restaurantal ar fi e§uat. Probleme importante ca necesitatea unei ambulanfe paleau in faja palariilor de petrecere §i a draperiilor de dantela. Frivolitatea ei il facea sa scri§neasca din dinji. Unde era atitudinea ei a la Mary Sunshine? Toji vorbesc despre ajutor, dar ctnd e cazul sa ajtite, incepu Liza ca un ecou al gindurilor lui Rick despre Bryn, nu §tiu...; §i vocea i se stinse in tonuri de disperare induio§atoare. Bryn epuizase toate tertipurile pentru refuzul prezidarii comitetului §i acum il cauta din priviri pe Rick. Nu-§i putea da seama ce o deranja mai mult: zimbetul lui triumfator sau vina de a se fi eschivat astfel. La naiba cu el! Nu era treaba lui ca ea intenfiona sa-§i mute afacerea §i sa se stabileasca definitiv in Coconut Key. Incepuse sa mai afle cite ceva despre climatul de afaceri din zona; aici era nevoie de servicii de proiectare §i inca nu evaluase toate posibilitajile. Apoi clienjii ei erau raspindifi in toata {ara, deci putea sa-§i stabileasca sediul oriunde. In rest, nu vedea nici un motiv sa se mute de aici. Adevarul era ca dorinja

(

48~ ^ y

r

*

Ordinele capitanului

j— \

de a-§i ajuta bunicul o finea aproape de el pentru moment. Oricum Rick Parrish nu trebuia sa §tie toate aceste lucruri; tn plus, trebuia sa-§i §tearga de pe faja aerul tnfumurat. §i avea de gind sa i-l §tearga; cu ctt se uita la et mai mult, cu attt se sim|ea provocata la acfiune imediata. - Scuza-ma Liza, ai dreptate, incuviinja ea din cap, prea mulfi vorbesc de grija pentru comunitate, dar ctnd e vorba de munca se dau tnapoi. Rick este perfect de acord cu mine; cu inflacarare chiar. - A§a este, aproba el privind-o cu severitate, riscam sa ne tnecam cu atita spuma de sentimen­ talism inundind locul. - Din nou ai dreptate capitane, se entuziasfna Bryn. §i, tn timp ce el t§i revizuia parerea despre ea, Bryn t§i punea la pun'ct pledoaria; tot ce mi-ai spus in bucatarie e adevarat: oamenii ar trebui sa se implice mai mult. A§a ca a§ fi onorata sa conduc comitetul. ' Liza i§i puse miinile in §olduri. - Dar, e pur §i simplu minunat... - Cu o condijie, o intrerupse Bryn. Ztmbetul victorios al lui Liza pali §i, de sub borui palariei se vedeau ochii clipind precipitat. - §i, care ar fi condifia, draga? J

Susan Connell - Am nevoie de un asistent, spuse ea impletindu-§i degetele la spate. Apoi trecu prin fafa lor §i se sprijini de un stilp de susfinere. Facu o pauza pentru a observa efectul, a§tepta ptna ce atenfia lor deveni totala. Savedem; trebuie sa fie cineva care sa cunoasca oamenii de aici §i sa §tie sa le atraga atenfia. Cineva care nu numai sa spuna ca Ti pasa, ci sa fie §i dispus sa se implice inorice. - Ce zici de asta Liza, facu Rick nelini§tit, ai pe cineva tn vedere? Liza ridica din sprincene §i tncepu: -Ei... - Nu te mai chinui Liza, o ajuta Bryn indrepttndu-se catre Rick, eu am gasit deja pe cineva. - Chiar a§a draga, pe cine? Bryn ridica tncet ochii spre Rick. Un minut mai tirziu, Liza §opti: -Oooh... Batrina continua cu o lista lunga de calitafi pe care le avea Rick, raminind singurui candidat pentru post. Rick nici nu asculta cuvintele ei; facea eforturi mari sa nu o stringa de git pe Bryn. Ea insa §tiu dupa privirea lui obraznica: de§i ar fi voit, nu avea de gind sa inceapa o disputa. Cum putea sa faca v.

\

50

>

Ordinele capitanului a§a ceva chiar dupa discursul inflacarat de acum citeva minute? - Deci, capitane Parrish, e§ti de acord sa asi§ti conducerea? - Cum a§ putea refuza? zise el, fixind-o din priviri pe Bryn. - Da, cum ai putea? spuse Bryn indulcindu-§i parca mai mult glasul. Pa§i inapoi, lasindu-i lui Rick destul spafiu pentru a se plimba Intre ele. - Doamnelor, incepu el scoJindu-§i ochelarii de soare din buzunar §i a§ezindu-i pe nas, sint sigur ca vom mai discuta despre asta. - Cu siguranfa ca da, raspunsera amindoua. Batrina se duse catre balustrada nordica, in timp ce Bryn il urmarea mergind spre scari. Dupa ce el coborise, fata mai privea inca locul unde statuse. - In ce m-am bagat, Liza? - Cred ca te referi mai mult la colaborarea cu capitanul Parrish decit la conducerea comitetului. - Exact. §i o privi pe Liza drept in ochi. la te uita, §i-a uitat haina. O lua in graba de pe bar §i zise: ma due sa i-o due. Se repezi spre scari, dar Liza o opri cu un semn dojenitor al aratatorului. - Nu inca, draga mea. V

Susan Connell Veni linga Liza §i privi in jos unde aceasta ii arata cu degetui; Rick coborise deja. Cu haina lui strinsa la piept, Bryn tl studia pe barbatul enigmatic mergind prin padurea de pini spre §antier. Daca ar fi fost un altul, nu i-ar fi pasat daca-l vedea pentru ultima oara; dar el era cu totul altfel decit toji cei pe care-i cunoscuse. 0 facuse sa devina circumspecta asupra lucrurilor de care nu se temuse pina atunci; o infuriase §i o facuse sa-i doreasca apropierea, sa injeleaga de ce fremata de pasiune §i sa-§i doreasca sa vada aceasta pasiune dezlanjuindu-se asupra ei. - Va fi grozav sa avem tn fruntea comitetului o tinara attt de inteligenta, se auzi vocea lui Liza, tn timp ce traversa tncaperea. Bryn inca urmarea cu privirea barbatul lat tn umeri care traversa aleea de nisip compact. Rick mergea agaie, cu mtinile in buzunare; materialul pantalonilor i se mula pe corp intr-un fel care ii scotea in evidenfa o zona intrunind totala apreciere a tinerei. - Dar Liza, zise ea batrinei, §i Rick conduce comitetul cu mine. Liza i§i scoase palaria de paie cu boruri late, ti mingiie marginea ovala, zimbi, apoi i se adresa: - Dupa cum spuneam, va fi minunat sa avem v.

■<

52

y

Ordinele capitanului o tinara inteligenta Tn fruntea comitetului. I§i puse la loc palaria pe cap, Tntr-o parte, apoi merse catre scari. - Dar... incerca Bryn sa protesteze, insa nu putu sa spuna mai mult deoarece se uita cind la corpul ademenitor al lui Rick, cTnd la Liza. - Nu te grabi sa-i duci haina; o sa vina sa §i-o ia zilele acestea. §i nu-fi face probleme nici cu comitetul. ifi voi aduce materialele necesare pen­ tru prima intrunire. Sa ma anunfi doar cind vrei sa o {ii. Liza vorbea mergind; cind ajunse in dreptul scarilor se opri §i spuse: Eu ma due la spital. Am, sa-i spun lui Pappy de hotarirea ta §i cred ca va fi foarte mindru de tine. §i, Bryn... - Da? - N-o sa regre{i ceea ce ai decis. - Pentru Pappy am... - Ei, infeleg foarte bine, draga mea. §tii, am aproape §aptezeci de ani. Apoi ii facu cu ochiul §i adauga: distreaza-te. Bryn zimbi §agalnic..l§i duse degetele la gura §i se uita acolo unde statuse Rick. Nu avea rost sa tagaduiasca; nu-§i luase ochii de pe el din clipa in care il vazuse. Energia lui, o invaluia ca un fum de racheta, iar faptul ca intrefse §i el in comitet venea ca o Tnviorare a Intregii zile. Prezen{a lui j

Susan Connell fizica o mai afecta inca §i nu putea sa se minta, negind-o. Mai mult, chiar §i de la distan|a, ii facea placere sa-l priveasca. Daca Liza infelesese deja ceva, asta nu era o problema. 0 clipa il pierdu din vedere din cauza oamenilor care circulau pe doc. Nu ca ar fi crezut ca Rick a cazut in apa §i s-a inecat, dar inima incepu sa-i bata mai tare, apoi ii reveni cind il vazu linga o magazie. Unul dintre angajafii lui ii arata un dosar. Nu putea auzi conversafia lor dar, dupa felul in care se adunau oa­ menii in jurul lui §i dadeau mina cu el, i§i dadea seama cit de potrivita era asocierea cu „capitane“. I§i §optea ca pentru sine: Capitan. Impunator. Respectat. §i, cel mai interesant, era singur intre atifia oameni. Se sprijini de bara §i se arcui spre a-l vedea mai bine; in final se simfi ru§inata de gestul facut. Era prea afectata pentru o singura intilnire cu un barbat; parca nu era ea. Nu era ea deloc §i, in aceste momente de nerecunoa§tere, se mai apleca o data sa-l vada. Sa se lege de un barbat incapajinat §i calm era tot ce ii lipsea. Ar trebui sa se concentreze asupra noului proiect acum, §i nu sa-§i alimenteze curiozitatea stirnita de un barbat prea sigur de el. lotu^i, pasiunea clocotea sub pielea u§or bronzata a chipe§ului capitan de pescador. O pa-( 54 >

Ordinele capitanului siune ascunsa, care lupta pentru exprimare. Bryn §tia ca efortul lui de a nu se exterioriza fl costa mult; la fel de mult cit o costa pe ea sa ascunda acela§i lucru. In dupa-amiaza aceasta insa, el e§uaseJntr-o uimitoare explozie de emofii. Bryn mai simfea §i acum vibrajiile privirii lui asupra ei §i ar fi dorit sa alunge senzajia, dar, in acela§i timp, ar fi dorit o repetare a ei. Pleca de linga balustrada, dar se intoarse ime­ diat zicindu-§i ca nu era sfir§itul lumii daca incerca senzajia inca o data; a§a ca privi iara§i catre §antier §i, spre surprinderea ei, Rick privi inapoi §i-i intilni ochii. Chiar §i de la distanfa care-i desparjea,.simfea cum ochii lui ii cereau sa-§i piece prima privirea. Dupa tine, capitane; Parrish, §opti ea chiar cind cineva se ciocni de el din gre§eala §i minutul lor se incheie ca un sarut interzis, facind-o seI-I doreasca §i mai mult.

in dimineaja urmatoare, Rick veni la spital la Pappy. Pe coridorul de spital mirosul de antisep­ tic era inecacios, a§a ca i§i finu respirafia §i iuji pasul. Pina sa ajunga la u§a camerei lui Pappy,

4

55 >

J

Susan Connell stomacul i fee strinse, iar in minte ii reveneau amintiri despre Angie. Deschise u§a brusc §i-l saluta furtunos: ?i - Pentru numele lui Dumnezeu, Pappy, nu {i-am spus eu ce {i se va intimpla daca mai continui sa alergi dupa femei? C^re dintre ele a fost? Blonda, proprietara magazinului de cadouri de pe autostrada sau una din gemenele Fagan? - Ptna sa ajungi tu la mine, raspunse Pappy sfidind cu un aer ironic-imbufnat, puteamsa mor §i sa fiu deja disecat. - Disecat, Pappy? Iara§i {i-a strecurat cineva cuvintele incruci§ate din New York Times. - Da, cineva, se auzi o voce cunoscuta din spatele draperiei-paravan. Apoi auzi un comu­ tator §i pa§ii ei. Salut, capitane Parrish. Bryn trecu pe linga el, {inind in mina o vaza cu garoafe galbene pe care o a§eza pe noptiera. In timp ce ea aranja ferigile §i panglica, Rick T§i aminti cuvintele Lizei: „Bryn il viziteaza diminea{a.“ §i i§i aminti ca se hotarise sa nu o mai priveasca drept in ochi. Acea incle§tare a privirilor din ziua precedents il facuse §i pe el sa traga unele concluzii. Pur §i simplu §i-o dorea intinsa pe patul lui, ' sa-§i rasfire degetele intre sinii ei, iar ea sa-§i coboare genele dese spre el, §optindu-i propuneri

Ordinele capitanului ru§inoase. Dar, sa fie el afurisit daca ar merge atit de departe. Nu era In cautarea unei relafii compli­ cate. Iar ea era exact femeia care sa complice lucrurile. Oricum §i orice ar fi spus Bryn Madison, el va pleca din Coconut Key in curind. - Salut, Bryn. Apoi duse miinile la Centura §i strinse tare; ea li zimbi. Nu, cu siguranfa ca nu era bine sa priveasca prea mult ochii aceia de chihlimbar; §i chiar §i restul corpului era riscant de privit. Maidul cu dungi alb-albastre era clt pe ce sa-i alunece de pe umar, acel umar sarutat de soare, trandafiriu §i pistruiat, care facea sa-fi lase gura apa. A§a ca-§i muta privirea dintr-o zona periculoasa Intr-alta. Oh, Doamne, cum alunecau pe ea pantalonii scurfi; ca §i maioul. Pantalonii ei trebuiau sa fie sco§i cu amlndoua miinile §i cu un geamat. I§i drese glasul: Imi pare rau ca v-am deranjat, §i se tntoarse sa piece, revin mai tirziu. ^ - Nu e nici un deranj, II urma ea. les eu pufin. Tu ramli. - Insist, zise el §i, apuclnd clanfa, li atinse mtna in trecere. . Atingerea mfinii ei reci li dadu furnicaturi de-a lungul degetelor, apoi in toata mina, Inspira o data §i trase in piept parfumul ei. Acea aroma de

Susan Connell fri§ca rece §i scor{i§oara. Vru sa inspire din nou §i, apropiindu-se de ea §i de placerea acelui par- ' fum, i§i dadu seama ca era ca un antidot binevenit al antisepticului din camera. ^ - Nu, te rog. E prima ta vizita la el de ctnd... - Ce spui? Sint patru scaune §i un pat liber aici. Veniji incoace amindoi, ii chema Pappy. Bryn zimbi §i reveni linga patul batrinului. - Cind devine morocanos e semn ca se face bine. Rick sesiza atitudinea ei deta§ata §i ocheada pe care i-o aruncase lui Pappy. Deci a§a avea de gind sa continue; ca §i cum hotarirea ei de a parasi camera ar fi fost dictata de politeje §i nu de impulsul de a fugi de el. O privi iar in timp ce-§i. lua o ciocolata de pe noptiera. Dupa ce mu§ca ofta §i se a§eza. - Imi place ciocolata amaruie. Vrei §i tu Rick? Ar fi voit §i el o bucajica, dar nu de ciocolata. Se certa pe sine, injurind in gind pentru ideea nebunatica pe care o avea. Deci ea nu incerca sa scape de el. Era relaxata. El era acela care i§i freca palmele §i avea ginduri patima§e. •- Nu, muljumesc, raspunse el plimbindu-se in partea cealalta a patului. §i, luindu-§i un scaun, il rasuci, il. trase aproape de pat, apoi il incaleca. V.

■ ( 58 ~>

Ordinele capitanului Deci, Pappy, cum se poarta cu tine cei de aici? - Groaznic. Mi.-au capsat osul, mi-au luat Jigarile §i m-au aruncat in camera asta fara tele­ vizor. Nu au ce sa-mi faca. Ma tortureaza numai, adauga el gesticulind prin aer. Ma pun sa fac pipi intr-o sticla. - Nu {i-au capsat osul, bunicule, Ji-au introdus o tija. - Ma plictisesc de moarte. - Chiar a§a? Surorile mi-au spus ca jumatate de zi joci poker cu tngrijitorii. Nu pot sa-§i faca treaba. Pappy se uita Tn tavan §i stringea din buze. - Poate ca nu-i chiar a§a de rau ca stai aici. Cel pu{in am scapat de Liza §i de recrutarile ei pentru comitete. - Dar capitanul Parrish nu a fost recrutat? il certa Bryn. Nici macar nu a protestat cind I-am rugat sa ma asiste in prezidiu. Nu-i a§a, capitane? Apoi mu§ca din bomboana. Iar incepe, se gindi el, zimbindu-i cit putu de larg. Sa fie afurisit daca o mai lasa sa-i zimbeasca inapoi; mai ales ca acum ii zimbea lui Pappy. Daca ar fi terminat de mu§cat bomboana cu dinjii aceia perlafi §i, daca l-ar privi mai atenta, ar observa ca se schimbase. Devenise un barbat care-i

Susan Connell rezista cu stoicism, §i care nu se va lasa naucitde Bryn Madison. A§a ca a§tepta. §i a§tepta. Ea se ocupa de Pappy, dindu-i ciocolata, tachinindu-l pentru surorile draguje §i pentru tri§atul la poker. Rasucindu-se in scaun, Rick i§i trecu degetele prin par. Risul ei ii strabatea corpul ca un curent incontrolabil, care-i schimba atitudinea serioasa intr-una doritoare de placeri. De fiecare data cind i§i lasa capul pe spate sau cind i§i ; ducea degetele la barbie, sau cind mu§ca din ciocolata, simfea o zvicnitura in stomac. Pentru : Dumnezeu, doar nu venise aici sa o priveasca lingindu-§i degetele §i buzele de caramel! - Pappy, Ji-a povestit Bryn de schimbarile de ; la Crab Shack? Ochii batrinului incepura sa luceasca. - Nu, dar sint sigur ca va face treaba buna. Se ; pricepe la de-astea. Are chiar o firma de deco-1 rafiuni interioare, insista el facind un semn spre ea. Ai redecorat o camera a mogulului din New York, nu-i a§a, Brynie? Sau era Un magazin?! - A§a e. L-am refacut de trei ori. IJi aminte§ti, cind Tji spuneam ca el §i so{ia lui se, tot razgindeau? rise ea, rememorind. Pina la urma s-au ; decis pentru stilul englezesc de gradina, fiindca J ea voia sa se simta in largul ei .cind i§i lua ceaiul; V

( _60 )

Ordinele capitanului

|— .

cu prajiturele §i sandvi§uri cu castraveji. Nemaipomenit! Avusese de-a face cu oameni din alta lume. T§i sprijini barbia §i cazu pe ginduri, murmurind ca pentru sine: - Putea fi mai rau decit mi-am inchipuit. - Poftim? intreba ea surprinsa. - §tii bine despre ce vorbesc, Bryn. Oamenilor care vin la Crab Shack nu le pasa de prajiturele sau de sandvi§uri cu castravefi. Cft despre sosurile franjuze§ti, le pasa numai daca le pot stoarce din pliculeje de plastic. Bryn se indeparta de marginea patului §i i§i indrepta spatele. * - Sa §tii ca nu sint chiar timpita cind e vorba despre gusturile clienjilor. Rick se ridica §i-i vorbi direct batrinului: - Sa nu ma injeiegi gre§it; §tiu ca in Nord s-a descurcat, dar aici sintem in Coconut Key. Cred ca aici o sa-§i fringa gitul. Pappy ii privea cind pe unul, cind pe celalalt, cu nedumerire. - Nu-I asculta bunicule, il mingiie Bryn batiridu-l u§or pe mina. Totul merge struna. - Da, dar inca nu ai deschis, ii aminti Rick cu tarie. Ea ii raspunse pe acela§i ton, aplecindu-se •<

61

y

"r — f

Susan Connell

peste patul batrinului: - Dar cind o voi face, oamenii din Coconut Key vor aprecia un restaurant de calitate. Rick se apleca la rindul lui peste pat, con­ tinued: - Asta este parerea ta, dar, din nefericire pen­ tru Pappy, gre§e§ti. - Sa-Ji amintesc, insista ea ducindu-§i mina la piept, ca parerea mea este aprobata §i de aljii? »' - Pot sa-fi amintesc §i eu ca Pappy nu a vazut inca schimbarile? Tocmai voia sa-i raspunda cind u§a se des­ chise brusc in^spatele ei §i o asistenta intra cu un aparat de tensiune. - Destul. V-am auzit de la camera asistentelor, §i, facind un semn peste umar zise: Afara, amin­ doi! Imediat! - Doamne, Ruthie, nu-i goni, se plinse Pappy, tocmai devenise interesant. - E in regula, bunicule, interveni Bryn, aplecindu-se §i sarutindu-l pe batrin. Ma intorc dupa ce-i explic citeva lucruri capitanului Parrish. §i, fara sa-l priveasca pe Rick, ie§i. - Imi pare rau, Pappy. Rick ie§i injurind in surdina. Deschise larg u§a §i se uita dupa ea pe culoar; nu era acolo. 0 vazu

«■------ --------------------- ( 62 ) ---------------------- ------y

Ordinele capitanului

f—.

la cifiva metri mai departe intr-o ni§a bleu-pal, cu miinile in §olduri §i privirea fixa. In afara de umarul gol, arata ca un altar al demnitafii. Din pacate, el nu avea chef de o experienfa religioasa. Pref de citeva minute nu-§i putu desprinde ochii de pe carnafia ei apetisanta, atit cit putea vedea. Umarul gol, arcuit sinuos cerea atenfie; §i, cu cit o privea mai mult, cu atit i se parea ca voia sa fie atinsa. ?§i drese glasul mutindu-se cind pe un picior cind pe celalalt. - Crezi ca i-am ridicat tensiunea? - Cred ca da, de vreme ce a mea mai are pufin §i atinge tavanul, raspunse ea privind fix la stingatorul de pe peretele opus. Se facu iar lini§te; din cind in cind se auzea un telefon sunind sau un riset indepartat. Rick se freca la ceafa, intrebindu-se daca ar trebui sa se a§eze §i sa taca. Lua un scaun §i se opri linga ea. Sa taca, pe naiba! T i va mai da o §ansa, iar daca nu va voi sa-l asculte avea sa nu-i mai vorbeasca deloc. Niciodata. I se adresa pe un ton scazut: - Uite, Bryn, eu cred totu§i ca am dreptate.in privinfa noului restaurant. Chiar daca nu-fi convine, Pappy are dreptul sa asculte §i parerea altcuiva. Atunci ea i§i incruci§a brafele, mihgiindu-le u§or cu virfurile unghiilor, §i-l privi cu atenfie, stu-

Susan Connell (,— '|\ __________________ "___

diindu-l gTnditoare. - Ai dreptate in privinja unui lucru. Da! In sfir§it o victorie. Revenise la realitate, deci exista dreptate pe pamtnt. Indiferent de ce urma sa-i spuna, va accepta cu stoicism. I§i pleca barbia Tntr-o pozijie care o invita sa inceapa. Pe i cind a§tepta, T§i Tnabu§ea impulsul de a o stringe J Tn braje §i de a-i adulmeca mirosul pielit; dimi- j neaja, dupa du§, oare Tn ce loc T§i dadea cu parfum? Se imagina cautTnd locul, mai TntTi Tn adTncitura umarului, apoi plimbTndu-§i nasul de jur Tmprejurul gTtului, Tn jos, spre sTni... §i poate mai ■ jos. Ca §i cTnd i-ar fi ghicit §irul gTndurilor, Bryn Tntredeschise u§or buzele. „Stai cu mine, Bryn. La ce te gTnde§ti oare acum cTnd eu fac dragoste cu tine Tn gTnd?,“ Incepu sa-§i piece capul, iar ea §i-l ridic§ spre a-i TntTIni privirea. Cu eft se apropiau, cu atit buzele ei Ti pareau mai dulci. In momentul Tn care-i sim{i caldura gurii se auzi o voce rasunTnd pe culoar. v- Daca puteji sa va stapTniJi, puteji sa va duceji la el. Pe rTnd. El tresari primul. - Du-te tu acum; eu revin mai tirziu, se trezi la realitate Rick. Ea incerca sa se Tndeparteze Insa fu oprita. Inainte sa pled, sTnt totu§i curios. -V

(

64 )

,— (

Ordinele cipitaniilui

- In ce privinfa? Intreba Bryn, u§or tulburata de ceea ce s-ar fi putut Intimpla. - tn privinfa acelui lucru pentru care imi dadeai dreptate. Bryn ezita, apaslndu-l cu un deget pe piept in timp ce il privea staruitor. Pentru o secunda crezu ca avea sa-l sarute cu adevarat. Avea brajele pregatite pentru a o strlnge la piept Intr-o sarutare lunga, languroasa. Dar el §i-ar fi dorit ceva mai mult decit un sarut; §i-ar fi dorit sa se cufunde cu totul in mrejele tulburatoare cu care il incolacea. - Ah, da, §opti ea amintindu-§i, aveai dreptate ctnd spuneai ca orice ar face bunicul cu restau­ rantul lui, nu e treaba ta. t§i aranja maioul, ii tntoarse spatele, pornind {anJo§a spre camera batrinului. ' Privind-o cum se departa cu triumful pe umeri, nu-§i putu opri un zimbet. Reu§ise ca de data asta sa treaca u§or peste momentul de tensiune care tocmai se putea descatu§a; de data aceasta doar. Savura mersul ei sexy §i dadu din cap glndindu-se la saptairnnile ce vor urma. §i el ie§ise biruitor din aceasta harjuiala, ba mai mult, fusese provocat §i pina acum raspunsese la toate provocarile. Mai ales cind la mijloc era barul lui Pappy §i, intr-un sens mai larg, menjinerea viejii In

Susan Connell Coconut Key. Dar cu amestecul de subtilitate feminirra §i mindrie pasionala cu care se confrunta §i rare il ajija, se intreba ce tactica avea sa aplice pentru a-§i menfine propria persoana.

V

J

—I

Ordinele capitanului

)— ^

- Ce a§tep|i, draga mea? Inainte ca Bryn sa-i raspunda, Liza continua la telefon cu aceea§i gravitate in voce ca §i in viaja de zi cu zi. Jinind receptorul sprijinit pe umar, Bryn a§eza ultimul pachet cu gustarea de prinz in cutia de carton, apoi se a§eza pe scaunul capitanului linga telefon. Gasi scaunul din lemn de pin foarte confortabil; cu minerele lui uzate §i cu speteaza arcuita, care-i relaxa spatele. Incerca sa se convinga ca nu faptul ca Rick statuse pe el d^unazi, o hotarise sa-l aleaga pentru bucataria restauran-

j

67 >

J

Susan Connell tului Chez Madison. Jucindu-se cu cordonul spiralat al telefonului, i§i netezi o cuta de pe pantalonii scurji cu care era imbracata §i se gindi nostalgic la sarutul inceput cindva. - Bryn draga, mai e§ti acolo? - Da, scuza-ma, ce spuneai, zise ea §i o auzi pe Liza oftind. - Nu avem mult timp la dispozijie. §tii ca inJacaranda Key se pregatesc ni§te serbari marine luna viitoare, Islamorada §i Conch Key au tnceput deja sa faca reclama pentru concursurile de jDescuit. Trebuie sa stabilim o data pentru colecta de fonduri. Voi lua legatura cu voluntarii §i le voi spune sa vina diseara la restaurant. Bryn admira personalitatea zeloasa a Lizei, dar in seara asta nu prea avea chef de §edinje. Tot astazi, sosisera e§antioanele de mobila pentru lo­ cal. Inainte de aceasta, mersese la batrin la spital §i daduse vreo patru telefoane in legatura cu afacerea ei. De indata ce Jiggy va lua cutia cu gustarile de prinz §i dupa ce-§i va termina alergarea de dimlneafa, se gindi ca va avea o seara incarcata. - Liza, este a§a o dezordine aici. - Nimeni nu va observa. Membrii comitetului tau vor numai nifte gustari §i un loc§or unde sa le V.

J-

—(

Ordinele capitanului

I— .

manince. Apropo, capitanul Parrish adora placintele cu lamiie, a§a ca sa Jii minte cind vei pregati mincarea. §i, fiindca e§ti aproape de §antier, sa-i spui tu capitanului sa'fie la tine la opt treizeci. Pe ceilalji Ti anunj eu §i o sa-Ji aduc §i bro§urile mai tirziu. In timp ce Liza turuia, Bryn se uita. la haina lui agajata in bucatarie. Albastrul marin al materialului se asorta de minune cu localul. Pipaia riasturii §i buzunarele sacoului de citeva ori pe zi, impresia tactila fiind puternica §i copilareasca. „Rick Parrish, daca m-ai fi sarutat atunci, n-a§ mai cauta, n-a§ mai a§tepta, n-a§ mai tfnji..\“ Probabil ca daca ar fi sarutat-o, acum n-ar mai fi simjit nevoia cople§itoare de a-i -atinge haina. Toate senzajiile erotice ratacitoare ar fi disparut in faja experienjei carnSle, palpabile. Stnmba din buze dezaprobator; cum putuse sa petreaca zilele acestea lasindu-§i imagina{ia sa faca dintr-un simpiu sarut un eveniment erotic al viefii? Oricum nu §tia sa sarute, se gindea ea in timp ce-§i mingiia buzele. Poate ca sarutarea lui era brutala, apasatoare §i stingace, lucru care nu i-ar fi placut. Se uita la haina lui §i i§i facea planuri pentru rezolvarea problemei, cind o intrerupse Liza. - Bryn, mai e§ti acolo? -( 69 %

Susan Connell - Da, tresari ea §i se ridica lasind haina deoparte. ..Proasto, Ias3-I pe Rick Parrish sa-§i rezolve singur problema cu sarutatuj. Daca are vreuna“. Sint tot aici. - Bryn? §opti Liza. - Ce s-a intimplat? - Nu te deranjeaza ca trebuie sa vorbe§ti cu capitanul Parrish pentru §edinja? - De ce intrebi? - Intuiesc anumite lucruri §i, pina ce Bryn sa intrebe „ce lucruri“, Liza continua: Poate ca n-ar trebui sa ma amestec, dar cred ca trebuie sa §tii cum s-a incheiat casnicia capitanului Parrish. - Stai Liza. Un impuls interior, urgent o sfatuia sa nu asculte. I§i privi mina alba in care tinea receptorul §i incerca sa se relaxeze. Eu cred ca Rick insu§i ar trebui sa-mi spuna despre trecutul lui. I§i roti ochii surprinsa de raspunsul dat. Cind ar putea Rick Parrish sa fie atit de legat de ea incit sa-i povesteasca tocmai despre divorful lui? Nu. vreau sa se creada ca birfesc. Raspunsul paru cam snob. - Bryn, dar asta nu e birfa. Cred tptu§i ca ai dreptate. Rick ar trebui sa-Ji spuna ceva despre el §i despre acest subiect. Se bucura ca Liza nu se suparase §i adauga: v.

\

70 )

I

j

Ordinele

- In fine, ma due acum la el sa-i vorbesc. De­ spre §edinfa, desigur. - Desigur, draga mea.

Rick vorbea la telefon §i nu o observa cind intra in biroul lui. Era imbracata in Jinuta de alergare, intr-o mina Jinind haina lui, iar in cealalta cutia cu gustari. O a§eza pe un dulapior §i trase haina care-i aluneca de pe braf. Atingind-o din nou, tncepu.,sa se nelini§teasca la gindul ca nu o va mai vedea atirntnd pe u§a bucatariei. Mingiie u§or ancorele in relief de pe nasturii metalici §i privi pe furi§, ca sa fie sigura ca el nu o privea, apoi mirosi guferul. Cum ajunsese o simpla haina albastra un obiect de cult? Nu gasi un raspunss caci o intrerupse glasul lui. §tiu ca ar fi trebuit sa vorbim despre asta mai inainte, spunea el privjnd in gol prin camera §i ochii i se oprira brusc pe Bryn. Continua sa vorbeasca iar privirile li se intilnira. Trebuie sa in­ chid acum; sigur ca o sa re|in, vorbim mai tirziu. Puse receptorul tn furca; Bryn pali. Instictul de femeie se lupta cu judecata: convorbirea aceea J

Susan Connell era despre o cursa de pescuit sau despre o Tntilnire? Dar ce importanja avea? In timp ce ea II visa, de citeva zile, el o evitase. - Buna dimineaja, o TntTmpina el privindu-i costumul ro§u, ma provoci la o intrecere astazi? - Buna. Poftim? Se uita Tn jos §i Tnjelese Tntrebarea. Nu. I§i aranja pieptanatura insa o §uvifa rebela ti cazu pe frunte, dar ea o ignora. Oare ce-i venise ca nu T§i daduse cu gel de par ca de obicei? N-am vrut sa deranjez. - Nici nu m-ai deranjat. Terminasem de vorbit, adauga el lutnd creionul, apoi nota ceva pe un dosar. O privi intre timp ca sa-i vada reacjia. §terse §i scrise din nou. Deci nu vorbise cu o iubita. Respira u§urata §i T§i descle§ta maxilarele. Convorbirea trebuie sa fi fost despre o cursa, fiindca el continua sa noteze ni§te cifre in patrajelele de pe foaie §i bifa anumite rubrici din coloane. Cum statea Tn faja cartofilor prajiji cu brTnza, Bryn simji deodata dorinja cople§'itoare de a desface celofanul §i de a-i arunca Tn sus ca pe con­ fetti. - §i, ce se mai aude? Tntreba el agajTnd dosarul pe perete §i punTnd creionul pe birou, ITnga un registru. V.

Ordinele capitanului - Nu mai e nevoie ca Jiggy sa ia gustarile; le-am adus eu, §i arata spre cutia de carton de pe dulap. Doua fripturi de vaca, trei salate- de pui §i un sandvi§ cu unt de arahide §i gem. Am adus muraturi §i salata mai multa. §i placinta cu mere, franjuzeasca. Nu am avut lamTie. De ce ti recita meniui, cind el nici nu intrebase? - Jiggy trece pe la tine mai tirziu. Spunea ca i-o aduce inapoi pe Miss Scarlett lui Pappy. Ribk T§i inabu§i un hohot de ris, prefacindu-se ca avea ceva Tn gura. - Ce este? - Viaja amoroasa a lui Jiggy. Se pare ca papagalul a Tnceput sa citeasca din scriptura Tn cel mai nepotrivit moment, §i pTna ce sa lini§teasca pasarea... - injeleg, zise ea, simjind un nod Tn gTt. Daca altcineva decTt Rick i-ar fi povestit despre asta, ar fi izbucnit Tn rTs, Tnsa acum simjea cum sTngele Ti inunda obrajii. De ce Ti permisese sa-i vorbeasca astfel? se intreba Tnfuriata. Inghiji Tn sec, avansa un pas §i relua: Ji-ai uitat haina. Rick T§i turna o cea§ca de cafea. - Ma gTndeam ca am uitat-o la Pappy, zise el TntorcTndu-se cu fa{a la ea Tn timp ce T§i punea miere Tntr-o lingurija. Vrei o cafea?

Susan Connell - Nu, muljumesc. De ce nu venise dupa haina daca §tia ca o lasase acolo? De ce nici macar nu sunase s§ intrebe de ea? De ce nu...? Intrebarile care se adunau in surdina explodau dintr-o data. De ce nu mi-ai raspuns la mesajele pe care Ji le-am lasat pe robot? ceru ea lamuriri. Nu ii raspunsese la telefon cinci zile in §ir, dar oricum acesta nu era un motiv ca sa izbucneasca precum o adolescenta recalcitrants. Instalafia de aer condijionat se declan§a cu un huruit §i o palS de aer rece. - Imi cer scuze, zise el calm. Am avut o mulfirfie de treburi de rezolvat de cind m-am intors din calatorie. Sorbi ultima inghpura de cafea, apoi lovi u§or lingurifa de marginea canii §i o duse la gura. Unse tacticos mierea ramasa pe faja §i pe spatele lingurijei. Gestul lui era acela§i in fiecare zi, un obicei, dar a§a cum il facu acum, capata conotaiii profund erotice. Bryn §i-l imagina trecindu-fi limba peste curbele corpului ei §i inchise senzual ochii. - Ai dreptate, spuse el, aruncind cu zgomot lingurija pe tava. Ar fi trebuit sa te sun eu pina acum. Imi cer scuze din nou. Bryn ii urmari expresia nevinovata a fejei cau-

—(

Ordinele capitanului

|— .

tind sa observe vreun semn ca T§i dadea seama ce Ti facea, iar Tn final ochii se ajintira asupra buzelor lucioase. Aproape ca simjea aroma calda de miere §i, daca s-ar fi apropiat, ar fi putut-o chiar gusta. Se intreba cum ar fi reacjionat daca i-ar fi adunat mierea de pe buze cu limba. Sa mai continue cu tatonarile? Deja"mintea Ti era invadata de imaginea corpurilor lor dezbracate Tnlanjuite, pTna ce fu nevoita sa traga adTnc aer Tn piept ca sa se calmeze. De ce lasa frfu liber acestor fantezii? Erotismul fusese mereu pentru ea o proba de fpc, dar ultima Tncercare o dezamagise enorm. Cu toate acestea nu se putea abfine de la a-§i imagina cum s-ar simji lipita de el. IncercTnd sa alunge gTndurile incitatoare §i ten­ siunea care le Tnsojea, T§i Tnclina capul Tntr-o pozijie nostima §i adauga: - Da, ar fi trebuit sa ma suni... dar acum te am ITnga mine. - Da, ma ai, §i,/spunTnd acestea, se sprijini cu mTinile de birou §i se a§eza pe el. Sprijinit de perete, de fapt. Lua cana §i, uitTndu-se la pe§tele desenat pe ea, Tncepu sa o frece cu degetui. Ea Ti striga: - Opre§te-te! El continua sa linga mierea de pe degete. j

,— (

Susan Connell

Apoi murmura: - Fterbinte. §i se^uita la ea: Deci ce vei face cu mine? Bryn se concentra asupra degetelor lui umede, nespus de sexy. Era dezarmata §i tulburata in acela§i timp. Ce spunea el? ; Fierbinte? Umed? Sprijinit de perete? Ce va face cu el? Valuri de caldura ii strabateau locurile cele mai intime. I§i simji buzele vibrTnd de dorinja. O secunda ii veni ideea sa faca un gest nelalocul lui. Ceva sexy. Ceva ce nu obi§nuia. Se trezi plutind intr-un ocean de fantasme, luptlndu-se sa le rezis­ te. El zimbea incontinuu §i o privea cum se topea, straduindu-se sa se salveze din vlltoarea senzualitajii care o invaluise. §i ci§tiga. f§i duse mina la piept, apoi o cobori languros peste brajul celalalt. - Prima §edinja a comitetului este in seara asta... apoi trasa o linie pe lungimea brajului, se opri la incheietura §i o lua iar in sus, cu degetele pina la cot. Probabil ca privirea lui ii amorjise mi§carile, caci vocea scazu in intensitate, devenind arzatoare, de nerecunoscut.

i

76 >

—(

Ordinele capitanului

)— .

- Diseara, repera el in §oapta, ca pe un mur­ mur de cuvinte dulci, amestecate cu sarutari. dryn incerca sa-§i revina din aceasta ameJeala. §i inca repede. Dar nu prea repede. Inspira inainte de a-i trimite ceea ce parea o invitajie din virful buzelor. Jinind haina lui in mina, inainta §i se sprijini de birou. -■ Ne adunam la Chez Madison la opt §i jumatate, dar daca vrei sa... - Diseara? Gesturile cu- care o tachinase pina atunci paleau tn intensitate, cind o privi serios §i spuse: diseara am altceva in program. Nu te opri, voia ea sa spuna, nu opri energia asta proaspata, care imi mingiie inima. Imi place. Imi place ce simt. Te rog, nu face asta, doar pen­ tru ca am spus Chez Madison in loc de Pappy’s Crab Shack. Nu ma face sa spun ceva necugetat. Simfind singele batindu-i in urechi, se simjea jenata, totu§i §opti: - Am nevoie de tine acolo, Rick. Nu puteai sa rogi pe cineva sa te inlocuiasca? Dadu din cap scuzindu-se: - Nu pot sa lipsesc, Bryn. Uite, daca pot, vin mai tirziu; sau poate se reprogrameaza? . Sa reprogrameze? Nu realiza ca era vorba de o intilnire intre indragostiji §i nu o intilnire de afav 77

j-

Susan Connell ceri? Inima iibStea tare §i aproape ca gemu; era o intilnire de afaceri. Lasa mina moale in jos, pe masura ce ceafa senzuala se risipea incet, lasind-o intr-o camera cu scule de pescuit, jaluzele §i palarii fipatoare pe care era scris Fish sau Cut Bait. - Poate pofi tu sa reprogramezi, sugera ea dindu-§i o §uvp de pe frunte. Apoi a§tepta in lini§te pina ce-§i simfi urechile biciuite de raspunsul lui. - Nu pot. ' Lua mina de pe geamul ce acoperea biroul §i se indrepta de spate: - §edinfa este la opt §i jumatate, repeta ea sec, dorind sa-§i recapete raceala de la inceput. Se duse la u§a §i, inainte sa rasuceasca de clanfa, sfarima zagazul §i dadu drumul la o cascada de fraze rabufnite dintr-un col{ ascuns al inimii: §i eu sint ocupata. Incerc sa-mi conduc afacerea prin telefon, de aici. Sint ocupata pina peste cap cu renovarea restaurantului. §i bunicul meu are nevoie de mine. Rasuci clanfa §i bijbii, inainte sa deschida u§a furtunos. Nu am timp sa alerg dupa tofi cei din comitet ca sa reprogramez §edinfa dupa bunul tau plac, capitane Parrish. Nu intenjionase sa faca sa vibreze geamurile

Ordinele capitanului u§ii trTntite, dar dnd se inapoie sa-i lase haina pe birou, nu se scuza. Daca ar fi facut-o §i daca el §i-ar fi Tntors ochii de la fereastra, ar fi putut vedea ca o podidisera lacrimile. In acest caz ar l i intrebat-o ce se TntTmplase §i ar fi trebuit sa gaseasca un raspuns.

Nu o minjise, dar nu putea amina treaba lasata §i a§a prea mult timp. Oricum, nu-i va fi u§or sa se Tntflneasca acum cu Sharon Burke §i sa-i spuna ca Tnjelegerea lor lua sfir§it. tn urmatoarea ora rasfoi documente §i 1§i a§tepta clienjii. Se opri de citeva ori din scris, cu creionul in aer, Tncerdnd sa gaseasca o cale u§oara de a o refuza pe Sharon. Citi o revista, dar degeaba. In final decise sa abordeze problema in modul pe care Sharon tl aprecia cu insistenfa: cu sinceritate. Lua cutia cu gustari adusa de Bryn §i pleca spre Coral Kiss. Ajuns pe vas, puse cutia Tn frigider. Bryn Tnvelise fiecare pachet Tn hTrtie galbenbanan §i pusese un bilefel cu numele, scris de mTna. Citi' un bilejel: Chez Madison - bucatarie 'exclusiva tn inima Recifelor. Dadu din cap zTmbind. Chiar daca nu-i admira scopul, Ti admira < 79

>usan Connell

perseverenja. Dupa ce lasa mincarea, merse pe punte cautind-o cu privirea la etajul localului lui Pappy. Insa nu avu timp, fiindca ii vazu in parcare pe baiejii de pe nava lui, coborind din camion. Sari pe doc, le ie§i inainte §i ii conduse in biroul sau pentru a semna ni§te formulare. In acela§i timp se gindea §i la femeia cu care se intilnea diseara. Poate ca fara el s-ar fi putut §i ea gindi la viaja ei; la un scop, la o incercare de continuare a drumului. Sharon Burke era o -persoana cumsecade, singura ca §i el dupa moartea sojului. O muljime de barbafi roiau in jurul ei, dar ea ii spusese ca nici unul nu injelegea ca nu caufa un alt sof. Ci doar un barbat caruia sa-i vorbeasca, un barbat de treaba care sa nu-i solicite permanent atenjia, caci nu era inca pregatita sa o faca. La inceput stateau doar de vorba. Aveau nevoie numai de atit. Legatura lor fara obligafii nu se transformase incon§tient intr-una amoroasa. Subiectul fusese stabilit in urma cu doi ani. Cind simjeau nevoia nestapln'ita de eliberare §i siguranja trebuiau doar sa-§i telefoneze. Ea il sunase ultima oara acum doua luni §i Rick §tia ca era rindul lui. Poate ca aminase telefonul din cauza vizitei la parinjii lui Angie. Din obi§nuin{a, relajia lui cu Sharon cerea

-Ordi

pujina atenjie, pufina imaginajie §i nu reprezenta o provocare. Viaja II purta mai departe. Apoi Bryn se insinuase in viaja lui cu hainele ei neobi§nuite, cu comportamentul ei tulburator §i cu firea ei botarita asemenea unui uragan. Oricit de mult ar fi Incercat sa-§i sustraga atenjia de la nepoata lui Pappy, §tiuse din primul moment al Intilnirii cu ea, ca era timpul sa rupa relajia cu Sharon. §i cum i§i conducea clienjii la bordul vasului Coral Kiss, simjea o eliberare §i nerabdarea de a incheia ziua §i de a-§i revizui planurile pentru diseara. Privi In larg, i§i rea§eza palarfa pe cap §i intreba: A mai pescuit cineva in apele acestea? Toji raspunsera negativ, iar el adauga: ei bine, nici eu. Se auzi un hohot colectiv de rls apoi pornira motorul. Privindu-i departtndu-se avu sentimentul ca acea incercare de giuma fusese facuta mai mult pentru propria-i relaxare, decit pentru cea a clienjilor.

Tot restul zilei Bryn fusese ocupata cu transformarea localuM Crab Shack in Chez Madison' v

j

Susan Connell Examinind mostrele de mobila care erau carate inauntru avu o clipa de triumf. Rick va dezaproba tapijeria pastelata §i florile delicate incrustate in lemnul fin. A§ezind scaunele in jurul meselor i§i spunea ca ii va da o lecjie lui Rick de fiecare data cind va intra in local. Nu avea nici un drept sau motiv sa o trateze atit de uilt. Adevarul era ca nu se mai putea amagi, crezind ca l-ar interesa persoana eif Sau ca ar avea timp pentru ea. Acum se putea concentra asupra lucrurilor importante. Spre mihnirea ei incepu sa se intrebe daca va ceda cursa din seara aceea altcuiva. Aceasta va­ riants ii bintuise mintea toata dimineafa §i dupaamiaza. Mai tirziu se duse acasa la Pappy ca sa faca du§ §i sa se schimbe, iar la intoarcere facu un ocol de trei mile in afara ora§ului ca sa cumpere o placinta cu lamiie. Gasi la o brutarie §i le cumpara pe ultimele doua. Pe la jumatatea drumului inapoi se uita la cele doua cutii, scqase un strigat §i lovi cu pumnii in volan a deznadejde. Nu putea ignora dovada pe care o avea alaturi, pe bancheta; nu putea sa nu se gindeasca la el aparind pe nea§teptate la §edin{a. La opt §i zece zari la orizont §alupa Coral Kiss. , La opt §i cincisprezece puse deoparte binoclul

i

82

)■

Ordinele capitanului

—.

§i tncepu sa se roage pentru venirea lui. Comitetul, inclusiv Jiggy §i papagalul, se aduna. Toji insistau sa-l a§tepte pe capitanul Parrish. Asta se intimpla cu treizeci de minute inainte. Douazeci de minute nesfir§ite, tncarcate de mestecatui zgomotos al lui Jiggy, de risul ascufit al lui May Leigh, de birfele continue ale lui Hazel Miller §i de carjile de joc ale lui Rita Small. Grupul era solitar, membrii se adunasera parca pentru a urmari 9 reclama la televizor. Se gtndea tntr-una la Rick. „Te distrezi pe undeva cu vreo draguja care nici nu §tie .sa citeasca o carte, dar care ride de glumele tale? Mie de ce nu mi-ai spus nici o gluma?“ Cu mTinile la timple, Bryn se dojenea pentru gindurile tipice ale unei iubite geloase. Nu era genul de femeie geloasa. §i nu era nici iubita lui Rick. Lui oricum nu-i pasa; i§i ajinti privirea un­ deva, intr-un colj zugravit al tavanului. Sub cercul imens al lunii, oceanul indigo se tntindea in sclipiri aurii, intermitente, intrerupte ici colo de ptlcuri de insulije tntunecate. Palmierii frematatori care tncadrau tabloul nu lasau sa se vada canalul, iar vibrajiile muzicii country care se auzea la radio fSceau de neauzit orice motor de barca din apropiere, daca era vreuna prin imprejurimi.

„CTt timp iji mai trebuie ca s3 te distrezi in seara asta inmiresmata, capitane Parrish? §i cind voi fi §i eu invitata pe Coral Kiss?" Neluindu-i in seama pe cei doi care §edeau pe podea, i§i netezi tivui fustei ro§ii §i-§i aranja jacheta cu mined scurte asortata. Rasfoi bro§urile de prezentare a ambulanfelor §i incerca sa para preocupata de diferitele tipuFi de ma§ini. Era un inceput pe cinste al primei adunari de colecta de fonduri. Din coiivia a§ezata pe bar, Miss Scarlett imparta§ea .sentimentele lui Bryn §i incepu sa cirfie zgomotos. Zgomotu! nea§teptat o facu pe Bryn sa tresara. A§teptase destul. - Cred ca I-am a§teptat destul pe capitanul Parrish. Sa incepem, spuse Bryn, luind un teanc de pliante aduse de Liza mai devreme. - Ar trebui sa-l a§teptam pe capitanul Parrish inainte de a incepe ceva, spuse Hazel plimbindu-§i brafele pe minerele curbate ale scaunului nou. - Mda.’ Care-i graba? intreba Jiggy Latham inainte ca May Leigh sa-i umple gura cu cartofi pai §i sos picant. Secundul lui Rick gemu de pla­ cere ia gestul iubitei lui §i continua: o sa incepem ctnd va veni §i el. - Daca va veni, spuse Bryn, regretind imediat. v.

Ordinele capitanului Patru perechi de ochi se indreptara spre ea cu atenjie. Rita Small, proprietara magazinului Nauti-Us Swimsuit, puse deoparte o lista cu propuneri §i deschise pachetul de carji din faja ei. 0 privi masurat pe Bryn peste masa §i spuse: - Adevarul, draguja mea. Cred ca tu §1 Liza nu ne-afi minfit in privinfa capitanului Parrish cind afi spus ca face §i el parte din comitet; sau afi facut-o doar ca sa ne atragefi §i pe noi? Toate cele patru membre ale comitetului se uitau la Bryn. Ea le zimbi scurt. Prietene§te, dar cu efect: - Bineinfeles ca amindoi conducem comitetul. Toji cei prezenfi se indoiau de asta. Suspina incurcata. Daca nu ma credeji, intrebaji-o pe Liza. §i fraza avu efect. 0 eliberara din incercuire mormaind satisfacuji. Cautind printre pliante, Bryn ii dadu unul lui Hazel. Ea il deschise, clipi nedumerita cind citi, apoi il impaturi. - Mi-e dor de vechiul bar al lui Pappy. Jie nu, Jiggy? Ochii lui Jiggy devenira melancolici; tocmai i§i pipaia marginile noului tatuaj, dar se opri §i privi in sus in locul unde fusese pictata sirena pe perete. ' - Da. Cel mai bine ne-am simjit la Pappy, fji

< j? t>

(

i Susan Connell

I— .

aminte§ti cind capitanul a cumparat Coral Kiss §i ne-am dus toji sa o botezam? Camera se umplu de risete care il incurajau pe Jiggy sa continue. §i atunci cind Bill Harper a prins peftole acela de patru metri §i l-a tirit sus pe scari, l-a azvirlit pe masa capitanului Parrish §i a insistat sa faca cinste cu o bere? - A§a de mare? reu§i sa articuleze May Leigh inainte de a se prabu§i de ris in poala lui Jiggy. . Pe masura ce risetele se intejeau, Bryn incepea §i ea sa savureze §armul pove§tilor lui Jiggy. Se abfinu sa nu zimbeasca, dar pina la urma izbucni §i ea. Ceilalfi se oprira din ris §i o privira. In lini§tea stinjenitoare care urma, Jiggy i§i drese glasul. - Nu cred sa mai vad faze ca acestea intr-un asemenea local, spuse el privind de jur imprejur la tapijeria pastel §i la picturile impresioniste franfuze§ti agafate pe peretele interior placat cu oglinzi. La ce ora spunea capitanul ca va fi aici? - Parca spuneai ca vine din cursa pe la opt sau opt trezizeci, zise Bryn, incercind sa-§i ascunda tonul vinovat al vocii. Oamenii ace§tia se puteau distra §i la Chez Madison. Numai ca era un alt fel de distracjie. - A§a-i, dar nu capitanul Parrish a plecat in v

J

r —(

Ordinele capitanului

i—N

cursa. - Eu nu §tiam asta, interveni Bryn, zapacita de §tire. Unde era Rick daca nu se dusese la pescuit? Incerca in zadar sa-§i ascunda un val de panica. Ei bine, cred ca ar trebui totu§i sa ince­ pem. Nu vrei s§ vii §i tu cu May Leigh la masa noastra? - Noi ne simfim bine aid, jos, se alinta el sarutind-o pe May Leigh pe cap. Apoi se indrepta catre vasul din plastic plin cu ceai la gheafa in acela§i timp cu Bryn. Vasul Te aluneca din miini in tncercarea de a-l apuca §i se prabu§i pe podea impro§dnd ceai peste tot. Ca urmare hainele lui May Leigh erau ude leoarca de ceai, iar tricoul lui Jiggy era stropit pe piept, insa Bryn se murdari cel mai r§u. Ridicindu-se cu greu, May Leigh se repezi spre toaleta zbierind la Jiggy intr-o japoneza amestecata cu spaniola. Injurtnd §i scuzindu-se tntr-o engleza inteligibila, Jiggy era chiar in spatele ei. Bryn sari de pe scaun §i lua repede ni§te §erve{ele de pe tava de desert §i se a§eza in genunchi sa §tearga petele. De§i podelele fusesera lustruite, mai trebuiau sa fie date cu un strat de poliuretan. - Pentru Dumnezeu, Jiggy, asta-i in loc de „bine afi venit", ii striga Rita. Ce o sa-i servim

------------------------ f l T ) ------------------------ -

—i

Susan Connell

I—

capitanului Rick cind va veni? Bryn T§i rejinea cu greu mTnia. Cui Ti pasa daca ,.capitanul Parrish" avea ce sa bea? Stoarse o felie de lamfie peste un §ervet Tmbibat cu ceai. ..Capitanul Parrish" nu era aici. Mai taie doua felii §i le a§eza ITnga prima. ..Capitanul R]ck“ nu va veni. In timp ce aduna cuburile de gheaja de pe jos, se gTndea ca nu voia sa §tie unde ar putea fi acesta.' - Bryn, dragufo, ai cumva Tn frigiderul tau ni§te sbere rece-frapata? Tntreba Rita a§ezTndu-se pe scaun. - Bere rece-frapata? repeta Bryn TntrebTndu-se daca era o marca de bere de care nu auzise pTna atunci. Se poate. Am ni§te bere Tn spate. Jiggy veni Tn urma lui May Leigh. Femeia cu ochi migdalafi dadu din cap catre Bryn: - Frapata. Capitanului Rick Ti place berea recefrapata. Ma due eu sa aduc. - Nu te deranja, May Leigh. Ma Tndoiesc ca va reu§i sa ajunga aici Tn seara asta. Nu a spus nimic sigur. Un cor de murmure revoltate umplu Tncaperea. - Bine, nici nu a spus ca nu vine, adauga ea, stTnd Tn genunchi, cu palmele pe podea.

-CH>

-— |

Ordinele capitanului

1—

,

Am spus ca vin mai tirziu daca pot. Patru capete se indreptara tn direcjia din care venea vocea masculina, cunoscuta. Cind Tl auzi, Bryn simfi ca inima ii batea mai tare §i corpul li tremura de senzafii cunoscute §i necunofecute. Era tulburata de tonul baritonal. Se simfea u§urata fiindca Rick aparuse Tn sflr§it, enervata ca venise atit de tirziu. O irita cTnd era prizoniera programului altcuiva, iar cTnd persoana era tocmai Rick, considera ca era o tactica terorista. §i de ce trebuise sa o ia prin surprindere? Recunoscu momentubsosirii lui, din spatele panoului decorat din capul scarilor, dupa unda de agitafie din Tncapere. A§tepta pTna ce toji cei prezenfi T§i exprimara saluturilp de venerajie pen­ tru eroul serii. Buna seara, capitane Parrish, i se adresa ea adaugTnd un alt §ervejel ud peste gramada care se adunase. §i, cTnd fu sigura ca T§i recapatase controlul asupra reacfiilor emojionale tradatoare, vocea Ti reveni, constanta. Tocmai voiam sa Tncepem... fara tine. MTna i se Tnchise Tncet peste maldarul de §erve{ele ude §i vazu pantofii lui Justruifi apropiindu-se de ea. II studie atent de jos Tn sus. Din virful capului cu parul Tngrijit pieptanat, brazdat de §u-

J

vije ingalbenite de soare, ptna la tonul aramiu al pielii §i ochii azurii; arata perfect. Ce sa incepeji? intreba el aplecindu-se sa ridice vasul.de jos. Scoase din buzunar o batista §i-i tampbna barbia. O bataie cu mincare?

V

j

Ordinele cdpitanului

)— .

e o p U o lu l 4

Cum fafa lui Rick era foarte aproape de a ei, ii observa zimbetul superior. Stind in genunchi, il lasa sa o §tearga pu{in, apoi i§i intoarse faja. El duse mina spre obrazul ei, dar se opri cind il avertiza din ochi. - Nu ne-am adunat aici pentru o bataie cu mincare, capitane Parrish, ci pentru a gasi posibilitaji de a aduna fonduri. Sau ai uitat? - Nu, n-am uitat, raspunse el dindu-i batista §i aratindu-i un strop pe piept, apoi duse mina la cravata. Am chiar o idee. Continua sa-i zimbeasca in aceta§i fel exaspev.



Ordinele capitanului - Ma deranjeaza, Tncepu ea Tncruci§Tndu-§i brafele §i apropiindu-se de el, fiindca mi-am irosrt timpul dedicat afacerii mele §i restaurantului, ca sa caut ni§te solujii. Daca m-ai fi sunat saptamfna asta, poate gaseam o cale sa ne folosim timpul mai eficient. Nu lua Tn seama §u§otelile din jurul ei, care prevesteau o insurecfie. - Am vorbit despre asta azj-dimineafa, Ti aminti Rick §i cred ca fi-am spus ca am fost ocupat. - Bine, capitane Parrish, cred ca §i eu fi-am spus acela§i lucru. - A, da, Tncuviinja el facTnd un cerc prin aer, ocupata cu vopsitul lumii Tn galben, vad. Bryn §tia ca ar fi putut sa se rafuiasca la infinit cu el pe tema colectei de fonduri, dar, de cTnd Tl vazuse Tn restaurant, ceva Tn ea se Tnchisese. Incercarea de a transforma localul Tn Chez Madi­ son, nu fusese intenjionata ca o demonstrafie a competenjei ei Tn fa{a cuiva, cu atTt mai pujin Tn fafa lui Rick Parrish. Totu§i, cu fiecare piedica din calea proiectului cu restaurantul, devenea con§tienta de acest, lucru. Se apleca sa ridice maldarul de §ervete ude §i le trTnti pe masa. IgnorTndu-i pe cei din jur, lua vasul pentru ceai §i-l izbi de masa. Pe cTnd v.

,— I

*■" Susan Conhiell'

aduna §i ultimele bucafi de ghe'aja netopita, patru perechi de picioare se grabeau spre ie§ire. - Se pare ca voi doi avefi nevoie de un platou de spaghete fierte ca sa va potoliji, a§a ca noi nu va mai deranjam, le striga Rita peste umar. - Sa ne chemaji alta data, adauga Millie. Bryn se ridica §i firgi dupa ele cu cuburile tn mfini: - Stafi, va rog, nu plecaji! - E noaptea de cinci sute de dolari la bingo, Millie, zise Rita tragind-o de mina pe prietena ei. Daca ne grabim, ajungem la partea a doua. - Oameni buni, va rog! Nu trebuie sa fugiji. Trebuie sa vorbim, le striga ea. Jiggy §i May Leigh nu se ostenira sa raspunda. Pina ce Bryn ajunse la balustrada de sud, ei coborisera §i urcau pe motocicleta lui Jiggy. In timp ce ea continua sa-§i pledeze cauza, Rick traversa camera. Cind ajunse la ea, o vazu ca azvirle cu furie cuburile, apoi i§i scutura miinile de apa. - Ei capitane, cred ca e§ti muljumit, ii zise ea . sprijinindu-se de balustrada ca sa-§i scoata pantofii cu tocuri inalte. - Eu?. intreba el deschizind” brafele catre ea. Arunca in el cu pantofii §i fugi spre panoul de-

.— f

Ordinele capitanului -

corativ, apoi cobori pe scari. Se duse dupa ea. Ce vrei sa spui cu „e§ti muljumit“? Ajunse jos tn timp ce Mustang-ul htrbuit al lui Rita ie§ea din parcare. - Prezenfa ta i-a intimidat destul inert sa o ia la goana ca ni§te caprioare speriate. §i arata inspre luminile ro§ii ale camionetei, ultimul model al lui Millie. - Eu? Dar nu eu am... Se opri in mijlocul frazei caci ea trecu pe linga el §i urea pe scari. Se gindi ca ar fi cel mai nimerit sa o lase sa se lini§teasca pujin inainte de a o lamuri. Voise sa a§tepte crnci minute, dar se trezi urctnd tn urma ei dupa numai §aizeci de secunde. Bryn inspecta mobila noua cautind defecte unui scaun frumos sculptat. Cu crt se apropia de ea, cu attt parea ca este mai atenta la scaun, ca §i ctnd ar fi descoperit o minuscula fisura in lemn. Incepu sa se intrebe daca meticulozitatea cu care examina scaunul nu era un mod de a-l ignora. Sau de a-l pune la punct. Se enerva §i dadu dru­ mul pantofilor pe jos. - Credeam ca ai avut decenfa sa pleci pina acum, spuse ea, aplecindu-se mai aproape de scaun. In vreme ce el intirhida oamenii numai cu un —f 97 ')

.

s—I

.

Susan Connell

|— .

gest sau cu p privire, toate acestea alimentau flacara din Bryn. Apasa tetiera scaunului. - Despre ce naiba e vorba? o intreba de aproape. _ Bryn se indrepta §i raspunse calm: ’ - Tu sa-mi spui mie, aproape ca-i §opti, privindu-l insistent. Fanii clubului tau erau foarte bine dispu§i inainte de sosirea ta. Pa§i spre celalalt scaun §i tncepu o noua inspecjie atenta. - Nu ma refer la comitet. Ma refer la tine, reveni el tncerctnd sa-i rejina mtna tntr-a lui. Vocea i se calma. §i la mine. Buzele i se tntredeschisera tn tncercarea de a trage aer tn piept.'iar stnii parca forjau bluza. Rick simti o placere vinovata vaztnd-o cum se lupta cu ea tnsa§i. ]§i trase mtna dintr-a lui §i lua de pe masa un vas cu sos §i o placinta, apoi le puse pe o tava. Pe sub pleoapele tntredechise, cu gene dese, privirea i se opri tn alta parte. - Ce-i cu noi? intreba §optit. Genele cobortra, apoi se ridicara ctnd ti privi gura §i ochii. Inima lui era confuza de placere §i de durere; momentul inevitabil sosise. Trebuia sa-i faca fa{a fara sa o lase sa-i atinga vreo parte a sufletului. Ztmbi, §tiind ca se va descurca. De§i se culcase V.

>— (

Ordinele capitanului

cu Sharon Burke tinp de doi ani, nici o particica importanta din inima lui nu fusese deconspirata. Pur §i simplu o va saruta. - Eu am o teorie. - Sint gata sa o ascult. li ridica u§or barbia- §i i§i apleca apoi capul spre ea. Cu coada ochiului o vazu cum inmuie degetele in placinta cu lamfie §i ridica mtna. Se lasa Tntr-o parte, se apropie de ea §i spuse ce nu trebuia: - Nu cred sa faci asta. Mina ei se arcui Tn aer, dar el o prinse de Tncheietura §i crema de placinta se scurse pe mfneca hainei. NeluTndu-i Tn seama gestul, Ti duse mina la gura §i Tncepu sa-i linga degetele. Ea Tncerca sa-§i traga mTna dar renun|a cTnd Ti vazu buzele §iiimba. - Va trebui sa facem faja acestei tensiuni profunde, murmura, apoi continua, desfacindu-i palma. Bryn tresari: - §i ce propui? Ochii li se Tntilnira §i atupci el Ti apuca un deget cu buzele §i II linse lung §i apasat, apoi raspunse: - Vom scoate cTrceii din sistemul tau. - §i cum ai sa... bTigui ea.

---- :------- CH>--- :--:-- :--'

Susan Connell

_\

___

li dadu drumul §i T§i scoase haina. - Cred ca e bine sa-fi arat eu §i o apuca de ceafa, trecindu-§i degetele prin parul ei. Deschide gura, e mai u§or a§a. - Nu §tiu... - Eu §tiu. - Dar... - Ordinele capitanului. La comanda lui §optita, buzele i se departara. Incepu sa o sarute adinc, cu limba ?n cerul gurii. Dintr-o data simfi in ea o noua tensiune. Sau era doar o reacfie naturala la indrazneala lui? Oricum, Bryn se trase inapoi. Nu pentru mult timp. El a§tepta o aluzie, o mi§care, un freamat care sa-l invite. Jinind capul aproape de el, i§i rasfira de­ getele prin parul ei §i se lipi strins de sinii §i pintecul ei. Ca un pirat vijelios, o domina profitind de simjurile ei, pina ce ajunse sa i le stapineasca. Cu fiecare atingere a limbii, ciupitura a dinfilor §i frecare u§oara a buzelor, ea ii raspundea cu un. geamat innabufit... Rick simfea victorie §i u§urare in acela§i timp; era exact ceea ce dorise sa o faca sa simta. Nu era nimic complicat, ci doar citeva instincte primare potolite de o femeie dornica. Apoi, ceva nea§teptat se intimpla. Intervenise curiozitatea. O dorinja crescinda de a cere mai C 10° >

Ordinele capitanului mult decit o posedare de moment a gurii ei fierbinji §i dulci tl provoca;. §i cu fiecare suspin al ei simjea cum fizicul se tntrepatrunde cu cerebralul. Efectul era annejitor. La naiba, voise doar sa §i-o scoata din minte, dar cu cit o saruta, cu atit dorea... mai mult. Bryn dorise o contopire brusca^ violenta §i impersonala a trupurilor pentru a-§i potoli dezlanJuirea de imagini erotice care o invadasera. Avea nevoie ca sarutul acesta sa fie o dezamagire rasunatoare. §tia sa faca fafa dezamagirii, fiindca tn asemenea situajii se aflase de multe ori. Insa Rick nu o dezamagea. De ctnd li se unisera buzele, sarutul evolua pe o linie intre profund personal §i excesiv seducator. §i, cum in braje stringea fiinja lui puternica, fiind excitata de ^arbajia lui §i de mi§carile lui, alese realitate§ momentului in locul zadarniciei trecutului recent. Obosise *sa tot incerce o dezlegare a mesajelor confuze pe care Rick i le trimisese toata saptamtna. In loc sa se opreasca §i sa-l respinga, ii*dadu totul prin mi§cari sugestive, pasionale. Nu se mai gTndea la intimitatea care se instala intre ei §t t§i zise ca rezultatul trebuia sa fie o purificare a aerului. Va trece peste sarutari. I§i cufunda tot sufletul In sa­ rutul fierbinte, savurtndu-l a§a cum era. v

-(

101 )

Susan Connell Deodata, el-murmura ceva §i din tonul gutural i§i dadu seama ca il excitase ceva mai repede decit ar fi voit el. Spuse sacadat: - Crezi ca am limpezit aerul? §i o cuprinse de talie. Apoi veni dezamagirea; aproape la timp. Inca o atingere a limbii lui sau a ei §i l-ar fi urmat pe podea sau l-ar fi atras spre masa. Tocmai era sa comita o la§itate §i sa spuna da; cerul se limpezise, cind o tresarire a miinilor lui ii trada disciplina din glas. Vibrajiile abia perceptibile cre§teau. Din nou, Rick Parrish credea ca i§i poate ascunde firea pasionala, in spatele mi§carilor experiment tate ale gurii §i limbii, precum §r al remarcii, dar ceea ce incepuse ca un gest arogant, devenise o cautase flaminda §i arzatoare a implinirii. §i nu se consumase inca. ^. - Nu, capitane Parrish, nu am limpezit aerul, raspunse ea cu incredere intuitiva, reanimata de licarirea divina. - Crezi ca po$i mai mult? - Am sa fac ce §tiu mai bine, raspunse ea, trasind cercuri in jurul barbiei lui.. Se opri. Cu voia ta, desigur. - Sint al tau, zise el gifiind. Bryn zimbi enigmatic. „Nu e§ti inca, dar vei fi,

v.

J

Ordinele capitanului capitane Parrish“. Trecu cu degetui peste buzele lui. - Am citit undeva ca ar merge mult mai bine daca ambele par{i participa activ. - Unde ai citit as... II opri, mu§ctndu-i u§or buza de jos. El inspira §i ramase a§a, ca un om care se tneaca. - l|i tmprumut cartea mai tirziu, reveni ea §i Ti scutura ufor capul. Acum hai sa ajungen tn profunzimea tensiunii de care vorbea? §i sa scoatem ctrceii. Ramase serios o secunda. Poate doua. Pe ur­ ma lumea se rasturna. O trase spre el posesiv, apuctndu-i gura tntr-a lui. I§i dorise sarutul, tl tachinase pentru asta, tl implorase, iar acum tot ce avea de facut era sa se lase tn voia pasiunii lui dezlan{uite. Siguran{a cu care o strtngea mtngtind-o pe spate, multndu-§i mtinile dupa arcuirile coapselor ei, ti sttrnea pofta de a-i explora §i ea corpul. O ultima zvtcnire de rajiune ti Jintui genunchii ca sa reziste gravitafiei. Sau era o lupta pierduta tn favoarea lui Rick, pentru a-i putea patrunde corpul? Nu-i pasa. Nu §tia. Ii scoase bluza fina sttnd in genunchi tn faja ei. Un moment, dansul seducjiei rnceta ctnd o privi. Infelesese ce voia fara cuvinte. 103

.—

•;

Susan C o ri^ H ^ i <

'

)—-

Degetele ei se sprijineau acum pe umerii lui; Il tragea spre ea §optindu-i ceva. 0 mtngtie pe ab­ domen, rostindu-i numele cu un geamat care o fulgera profund. Jocul limbii lui retncepu pe cercul catifelat al buricului, inundtndu-l cu lovituri voluptuoase, repezi, umede. Sagefi de placere o Jinteau tn locurile cele mai sensibile, locuri pe care el nu le atingea inca. ApasTnd moale pe linia umezita pe care o lasase cu limba fi adtnci placerea care se instalase deja. Alarmele Tncepura sa sune in interiorul ei. Pe crt era ea de sigura de dorinja lor reciproca, pe attt de noua era ideea. li mai trebuia pujin timp pentru a se obignui cu ea. Daca mai treceau cite­ va secunde, n-ar mai fi fost tn stare sa dea tnapoi. - Rick, §opti ea, tnfrtntndu-se cu greu. El t§i strecura mtna sub fusta ei §i ti mtngtie genunchii, urctnd lent spre coapse. Apoi urea pe picior, ptna ce atinse marginea dantelata a ciorapului de matase; tn acest moment Bryn simji ca genunchii ti vor ceda. - Cum ne simfim? §opti la rtndul lui. Ea tncerca sa-i §opteasca numele, dar nu scoase dectt un suspin fiindca simji degetele puternice alunectnd Tntre elastic §i poarta fierbinte, palpitinda. II mtngtia pe par §i rezista cu greu va-

lurilor de placere care o incolaceau. Daca ar fi conti'nuat cu dezmierdarile inca pujin, §i-ar fi pier­ dut cu adevarat cumpatul. Inghejara amindoi cind Rick gemu. - Mrrau! Oooh I Iubito, iubito, iubito! Refinindu-§i o avalan§a de injuraturi, Rick i§i retrase mina, trase adinc aer tn piept §i se ridica tncet. Fu §ocat ctnd ti tnttlni ochii larg deschi§i §i ctnd o vazu cum se §terge la gura. - §tergi sarutul meu de pe buzele tale sau tl lipe§ti mai bine de ele? Clipi mirata de citeva ori, apoi i§i aranja bluza in Centura de la fusta. Scoase un Jipat ascujit §i i§i reveni la normal. - Mai conteaza, acum ca am limpezit aerul? Rick t§i lasa capul pe spate §i tncepu sa rtda discret, admirindu-i imprevizibititatea §i puterea de a se abjine, dar, mai presus de toate, era tncintat de reacjiile ei pur feminine. Adevarul'golgoluj era ca aceste calitaji ale ei ii placeau prea mult. Rick i§i revenise §i acum era perfect con§tient de realitatea viejii lui; o viaja in care nu prea se lasase furat de probleme ale inimii. - Ce-a fost asta? intreba el vadit iritat. - Cred ca ne ocupam de tensiunea mea §i de ctrceii din sistemul meu, zise ea rasucindu-§i ine-

lui de opal de pe degetui mijlociu. Acea privire languroasa, singuratica ti reveni pe chip. Oricum am dat ce a fost mai bun amindoi, adauga ea, apoi se tntoarse §i tncepu sa adune pe tava gustarile ramase pe masa. ' - Ei bine, am ratat totul, zise el tncerctnd sa-§i ascunda emojia din glas. Se simjea epuizat de tentativa de a se uni cu ea §i, totu§i, nu putea spune ca tn el se stinsese dorinja clocotitoare de a o avea. Oricum, nu se putea controla, dar ar ft trebuit sa nu ti m aipriveasca spatele tn timp ce se apleca peste mese. Dumnezeule, cum ura aceasta lupta tntrefelul de a fi de inainte §i dorinja pentru Bryn. A§a, macar acum era sincer cu el tnsu§i. Insa nu tr era de prea mare ajutor. Se simjea frustat §i se a§eza pe un scaun nou, uitind de vechiul lui scaun de capitan. Probabil ca fusese deja dus tntr-o pivnija, a§a cum se procedase cu relicvele §i cu celelalte lucruri vechi de la Crab Shack. De ctnd sosise, acum era pentru prima oara ca privea atent schimbarile pe care le facuse Bryn tn restaurant. Era evident ca avea gust tn alegerea pjeselor care se potriveau perfect tntr-un restaurant de class. Era de acord §i el ca reproducerile dupa Monet §i Van Gogh, frumos tnrav.

mate §i a§ezate pe fundalul barului se asortau cu zugraveala galben-banan de la Chez Madison. Ele nu s-ar fi asortat deloc cu reclamele pentru bere de la 'Pappy’s Crab Shack. Ochii li se intilnira Tntr-o tacere cu injeles. - Nu mai e cum a fost, nu-i a§a? intreba ea cu un zimbet blind. Incuviinja din cap §i spuse: - De-abia daca recunosc locul. Bryn se tndeparta de masa §i incepu sa-§i frece palmele cu acea dragala§enie bine cunoscuta. - A§a spun §i ceilalji. Tacerea lui Rick Ti dSdea o senzajie de mincarime a pielii. I§i drese glasul §i se duse catre balustrada. Straduindu-se sa para vesela, continua: Obloanele vor fi mohtate zilele acestea, iar acvariul va fi adusr marji. VazTnd ca el nu spunea nimic, §ovai, apoi relua precipitat: Am indoieli asupra scaunelor. Aceste mostre au fost trimise de ni§te cuno§tin{e din Miami ca sa pot alege. De obicei nu se procedeaza a§a, dar avem _ legaturi de afaceri de cifiva ani. Oricum, nu a§ fi putut alege un model mai adecvat. §tii, clienjii barbaii sint mai pujin speriaji de o stofa cadrilata dectt de una inflorata. §tia ca vorbe§te de lucruri care nu-l interesau deloc, dar dorea cu Tnver§unare o aprobare din partea lui. Iar el nu i-o dadea.

/107

y

y

S'

Susan Connell

Intotdeauna am fost de parere ca stilul clasic mer­ ge bine oriunde, dar... Se Tntoarse spre el, oprindu-se Tn mijlocul frazei. - Dar nu Tn Coconut Key, zise el §i se ridica. Bryn se uita la ciucurii pantofilor lui §i Tncerca sa faca abstracjie de cuvintele pe care le adaugase Tn final, dar T§i dadu seama ca ar fi fost o gre§eala. Acum nu putea §terge pur §i simplu ce a auzit, ^mai ales ca ea era cea care Tl facuse sa spuna acel lucru. Inima i se strTngea de Tndoieli asupra succesului viitor al localului Chez Madison. Poate ca nu studiase Tndeajuns statisticile demografice. Poate ca trecuse prea repede peste procedura de revizuire pentrd a grabi proiectul, dar toate aveau o explicate logica. Facea toate acestea pentru dragul ei bunic, omul de care avusese atTta nevoie Tn adolescent ei... Voia sa deschida cTt se putea de repede restaurantul, de dragul lui Pappy Madison. II privi pe Rick trecTndu-§i mina peste barul nou, lustruit. Toate acestea nu aveau nici o legatura cu-el. Se apropie de tablouri §i examina atent ramele, apoi se duse spre balustrada §i privi la vechea reclama de pe drum. Bryn fu cuprtnsa de v .

-( 108 >

r— f

Ordinele capitanului

alte temeri §i pina la urma le ceda suspinTnd dureros. Cum putuse acest barbat, un strain pina acum citeva saptamini, sa-i tulbure judecata sanatoasa §i puterea de discernamint in afaceri? Ce era §i mai grav, cum de Tl lasase pe acest barbat Tncapajfnat §i solid s i-i sarute buricul §i sa o atinga, pTna cTnd aproape ca tremura de placere dusa la apogeu? I§i Tnchise ochii rememorind atingere cu atingere §i senzajie cu senzajie, resimjite profund. Amintirea trimitea sprea ea valuri de foe, rabufnind Tn interior, excitTnd-o, dezmierdTnd-o, strivind-o cu placeri nebanuite. - Ai vTndut deja tonomatul? Deschise ochii; Rick se afla la numai djiva centimetri de ea. - Ce-ce ai spus... oh, nu. Nu ne-am Tnjeles la prej. - Pfui! Ma bucur, spuse el privind-o preocupat. S-ar putea sa cunosc eu o persoana interesata. Pot sa ma uit la el? Indiferent de ce spun romanticii, ea nu credea Tn cititul gTndurilor §i se bucura ca Rick nu putea §ti ce glndea Tn acel moment. Se simjea Tn siguran{a. Chiar §i a§a, trebuia sa se departeze de el sau sa strige ca o nebuna cTt de placut o facuse sa se simta.

J

109

b

r~ C

Susan Connell

- L-am dus deja jos in depozit, zise ea departindu-se cu pa§i marunfi, pina ce ajunse la scari. - Cit vrei pe el? o intrebS coborfnd dupa ea in depozitul Tntunecos. - Patru mii. \ Cauta comutatorul §i ti simji prezenja robusta linga ea. - Stai, lasa-ma sa te ajut, ti spuse §i o atinse pe spate. - Stai acolo. Ma due eu. Vreau sa spun, cunosc locul cel mai bine. Ji-I aduc imediat. El se dadu Tnapoi. - Cred ca este pe partea cealalta a u§ii. - Da, ai dreptate, mormai ea, impiedicindu-se de piciorul lui. El o lua de miini §i o trase aproape. De afara patrundea lumina farurilor unei ma§ini din parcare; faja i se lumina slab, iar ochii iMuceau. - Te simji bine? - Da, minji ea tncercind sa surida. Daca mai avea sa stea linga ea, nu i-ar mai fi pasat ddca gasea sau nu comutatorul. Spuneai ca ai un cumparator? Tl Tntreba §i se desprinse din brajele lui, apoi se sprijini de perete. Camera se lumina brusc; gasise tn sfir§it comutatorul. Muljumi cerului §i se intoarse spre el. Cumparatorul §tie ca

-------------------------- C n T ) --------------------------

Ordinele capitanului este stricat? - Da, §tie, ii raspunse §i se apropie de aparat. H mingiie formele curbate §i parjile nichelate. Incerca sa il ridice, dar era prea greu. 0 sa vin cu ni§te baieji sa ma ajute. II apleca pujin §i se ghemui in spatele lui. Te deranjeaza daca il bag in priza? - Nu, te rog, zise, recunoscatoare ca intre ei era pu|in spafiu. Cum ar putea sa dauneze pujina muzica autocontrolului ei regasit? Dupa ce il conecta, se ridica, se intoarse cu spatele la ea, apoi i§i puse o mina pe capac. Luminile colorate ale tonomatului se aprinsera. Cauta in buzunar o moneda, o introduse in orificiu §i alese o melodie. Din 'motive de neinjeles pentru ea, o deranja familiaritatea lui faja de tonomat §i atenjia neobi§nuita pe care i-o acorda. Daca aparatul ar fi avut §i un nume ar fi fost chiar geloasa. Asta o irita §i mai tare. Ideea care ii venise ceru o exteriorizare urgenta, care poate i-ar fi atras atenjia de la aparat. - Tu e§ti cumparatorul. De ce? Vreau sa zic, la ce-Ji folose§te acest tonomat vechi? O privi de sus in jos de parca incerca sa

•---- ;----------------- CTTT)—------------------

S' r \

Susan Conn

spuna „Ai grija, te apropii de un punct nevralgic“. Tonomatul scotea un zgomot ciudat. Dintr-o data faja i se lumina de un zimbet iertator, apoi o privi. Plecindu-§i, capul cu cortipasiune, merse in spa­ tele lui §i Tl lovi u§or. - Sint o muljime de amintiri placute care ma leaga de el. - Chiar a§a? Flacari de avertisment se aprindeau tn sufletul ei. - Ar fi trebuit sa dai pe git citeva beri pe fondul muzical al lui ca sa-fi dai seama ce spun. - tnjeleg. Imi spui cumva, cu alte cuvinte, ca nu injeleg viaja in Coconut Key? Se asculta vorbind §i avea senzajia ca era posedata de mai multe personalitaji. Nici un^ dintre ele nu spunea mare lucru, dar toate erau nerabdatoare sa se dezvaluie in seara aceasta. - N-am spus asta, Bryn, zise el, vadit iritat. - Toji imi spun cit de interesant a fost trecutul, dar nimeni nu vrea sa vorbeasca despre viitor. Ce se intimpla cu voi, oameni buni? Nu §tiji ca viitorul este un loc, un timp care aduce mai multe amintiri? - Tu asta vrei, Bryn? Sa ai mai multe amintiri? Primele acorduri ale unei melodii cu Michael v

--C112 y

j

Ordinele capitanului Bolton, se strecurau in lini§tea subita care se lasase. Rick privi peste umar, concentrindu-se asupra unui tablou infaji§ind ciini pe o masa de biliard; cind el pornise tonomatul ea se uita la ni§te cutii de racoritoare. Iar cind el traversa incaperea, in locul exteriorizarii pe care o resimjise mai devreme, acum erau scintei de anticipate, care nu-i dadeau pace. O lua in braje u§or. - Hai s-o facem, Bryn. - Ce sa facem? §opti ea. O rasuci §i incepura sa alunece lin in pa§i de dans. Jinind-o strins linga el ii zimbi dragastos. - Sa facem din asta o amintire. „Da, sa facem o amintire din asta“, se gindi ea, lipindu-§i obrazul de umarul lui. Ar trebui sa fie o amintire palpabila §i savuroasa, nu un inlocuitor alfanteziei. Avusese destule cu el pina acum. Dansa cu el ca §i cind ar fi facut acela§i lucru in fiercare duminica seara intr-un barulef din afara ora§ului. Melodia curgea intim §r sugestiv, iar ea devenise con§tienta ca in afara de sarutul inceput mai de­ vreme §i in afara te tonomat, ei doi nu aveau nici o amintire. §i nici macar nu-§i dadeau seama de ce avea sa se intimple. Nu erau de acord asupra j

Susan Connell viitorului, dar aveau destula energie sexuala cTt sa alimenteze -o ardere spontana, care tocmai era pe cale sa izbucneasca. Rick se apropie de ea mai mult §i, la un mo­ ment dat, respirajiile li se unira intr-un oftat prelung. Din locul unde dansau ei se putea vedea prin u§a parcarea. Vlaguita §i pe jumatate ascunsa printre palmierii de la Marina Road, reclama cu neon a lui Pappy era greu de observat. In curind ea urma sa fie inlocuita, devenind la rindul sau o firava amintire a aceea ce era viaja inainte. O privi pe Bryn, iar rasuflarea lui ii impra§tia firele de par de pe frunte. Era cumva ea vinovata pentru redeschiderea vechilor rani? Putea aceasta mina de femeie placuta, sa fie cel mai mare du§man al lui? Ce §tia despre ea? Ca ii schimbase lumea §i ii zdrobea inima. Ca ii infiora parul de la ceafa numai cu o privire. Ca nu putea gindi clar din pricina ca dorea sa o cunoasca a§a cum nu o mai facuse nici un barbat pina atunci. Melodia se sfir§i, dar el nu-i putea da drumul atit de repede. O rejinu linga el pina ce lini§tea §i tacerea lor ii readuse la realitate. Bryn se elibera din brajele lui, i§i dadu parul dupa urechi §i i§i aranja nasturii de la bluza. Se uita prin camera cu nervozitate §i spuse: V

f-A

Ordinele capitanului

>—^

§tii, cred ca ar trebui sa discutam despre colecta de fonduri. ‘ Vorbi incontinuu despre responsabilitaji, tnfierbintata, rava§ita §i incfntatoare. El tinjea dupa ea mai mult dectt era omene§te posibil, dar vazu tn oglinda ochilor ei de ambra, ceva ce ti zdruncina sufletul.' Actul de caritate de care vorbeau nu trebuia sa se referela fondul pentru ambulanja, ci la de§ertaciunea propriilor lor vieji, care trebuiau umplute.



J

r—

Susan Connell

'—^

■ In atmosfera suprarealista pe care o creasera luminijele tonorriatului, Rick avu intenfia de a se apropia de Bryn §i de a-i §opti: „Ssst. S-a facut tirziu §i cred ca am putea petrece timpul ramas facind lucruri mai placute. Ce-ai zice daca am merge la mine §i am da pujina atenjie ctrceilor no§tri. Pe urma am rezolva §i problema tensiunii pina la rasaritul soarelui. Haide, Bryn, sa mai cautam §j aljti circei §i sa vedem ce e cu ei“. §i* mintea ii zbura deja, la scene fierbinji desfa§urindu-se sub un tavan placat cu oglinzi, in invalma§eala unui a§ternut din satin ro§u. Se imav

( 116 ")

J

l"

Ordinele capitanului

]— .

gina cufundat In explorari meticuloase ale goliciunii ei, in vreme ce ea se zvircolea intr-un aban­ don senzual sub buzele lui patima§e. Senzajia corpului arzind de dorinja sub el il indemna catre acel loc secret care tremura la atingerea limbii lui. Cind ea nu mai rezista §i cind il striga cu pasiune, se strecura inauntrul ei §i puse capat de§ertaciunii cu mi§cari repezi, sacadate. Nu trebuia de­ cit sa-l ghideze §i sa-l indemne sa nu se opreasca din actul de implinire sexuala pe care-1 dorqau amindoi. Patima de' a o avea era de fapt o senzajie imparta§ita de eliberare erotica, in pofida straniilor momente de tandreje. Daca s-ar fi indoit o clipa de acest lucru, nu avea decit sa-§i aminteasca de reacjiile ei fierbinfi ia atingerile limbii lui pe pintec §i de freamStuI degetelor in locul acela moale. In seara asta nu avea de gind sa mearga prea departe. Se intimplasera §i a§a prea multe, iar cind le va veni §i lor rfndul, ii va cere atenjie deplina. , O opri cind reincepu sa protesteze impotriva concursului de pescuit: . Ssst. E tirziu §i am avea nevoie de o pauza. Vrei sa ne intilnim miine dupa ultima cursa? Am putea lua cina impreuna §i am mai discuta despre {

117 V -

r —I

Susan Connell

ideea ta cu colecta de fonduri. Apoi i§i lua mina de pe buzele catifelate §i o tachina: asta numai daca pina atunci vii cu o idee buna. Merse spre tonomat §i il scoase din priza. Cind se uita din nou la ea, vazu cum i§i pusese §i ea mina peste buze, exact a§a cum o facuse el. Aceasta repetare senzuala a gestului sau ii readuse in minte nevoia ei de a se atinge in acela§i loc pe care il atinsese el. In acest moment, resimji o erecjie tensionata, dureroasa. - Nu miine, Rick, zise ea §i se grabi spre pe­ rete sa stinga lumina. Trebuie sa ma due la Miami sa ma intilnesc cu un client. §i o sa fiu ocupata in urmatoarele zile pentru ca... - Spune-mi doar cind ne putem intilni, o intrerupse el pe un ton care refuza alte scuze. Jocul de-a „excita §i fugi“ nu putea continua la nesfir§it. Daca voia sa se joace, el nu avea nimic impotriva, dar numai atunci cind ar fi amindoi goi \ pu§ca. - Incerc sa gasesc o zi, dar din pacate programul meu e foarte incarcat. Nu imi place sa cer ajutor, dar de data asta a§ avea nevoie de un barbat puternic, ba chiar de doi. „l-auzi-o, i§i zise el, conducind-o la u§a, imi da foe cu genele ei rimelate, cu vocea aceea dulce §i

Ordinele capitanului cu fanteziile infinite". - Spune ziua. „Dar uita de barbajii aceia puternici. Care-fi sint poftefe §i dorinjele pe care a§ putea sa ti le implinesc?“ - Rick, mi-au spus de la spital ca vor incepe tratamentul de recuperare cu bunicul, dar mai intii vor sa-l lase crteva zile acasa. l-a ameninjat ca, daca nu-l lasa, se va furi§a din spital §i va merge singur in carucior pe §oseaua transoceanica. Poji sa ma ajuji sa-l aduc miine? Dadu din cap afirmativ pufnind pentru neincrederea pe care o incercase. Ce naiba il apucase? Era oare atit de flamind de ea incit orice ii spunea era interpretat ca o invitajie la sex? Trecuse oare atrt de mult timp de cind nu se mai inecase in strafundurile marii calde ale unei femei? - Bineinjeles ca vin sa te ajut, se oferi el Tnchizind u§a depozitului. - E perfect. §tii, nu pot sa-l aduc sus, in caru­ cior, de una singura §i sint sigura ca va voi sa vada ce am facut pina acum, relua ea privind in sus la scari. _ ■ - Bryn? - Da, raspunse ea intorcindu-se spre el. Se sprijini cu un picior de a doua treapta, i§i v

__J /

sprijini o mtna pe genunchi §i ti spuse: - Ai luat ca posibila §i varianta ca el sa nu fie s muljumit de ce ai facut aici? Zimbetul ei pali. 0 simjea alunecind §i retragindu-se a§a cum numai o femeie poate sa faca atunci ctnd te a§tepji mai pujin. Ea privi treptele care-i separau §i a§tepta parca o evaporare a intrebarii tn tacerea care se lasase. - Vrei tonomatul, Rick? - Tonomatul? \§\ schimba pozijia, revenind pe ambele picioare. Dadu din cap §i t§i strecura mtinile tn buzunare. Da, da, tl vreau. 1}i las cecul tn cutia po§tala §i tl iau din calea ta ptna te tntorci de la Miami. Am §i eu un rind de chei de la Pappy. E bine a§a? - E bine, spuse ea §i paru ca mai voia sa adauge ceva. El ii remarca intenjia, dar Bryn re­ fuza orice alta intrebare clatintnd imperceptibil din cap, §i spuse: Noapte buna, Rick, apoi fugi pe scari..

A doua zi dupa-amiaza, de§i vremea era frumoasa, clienjii binevoitori §i sosirea lui Pappy mult V

Ordinele capitanului ' a§teptata, Rick nu se simjea in largul sau dnd se tndrepta spre bar. Frinturi din ceea ce se petrecuse cu o seara inainte pluteau in mintea lui ca ni§te rama§ije ale unei epave pe apa. Pina atunci se mtndrea cu judecata sa limpede, dar aceste ginduri tl enervau. Toata ziua sortase pe§te, tl a§ezase pe categorii §i facuse fotografiile obi§nuite cu clienjii din cursa, iar acum, la ora cinci, realiza cauzele indispozijiei sale. Vizita recenta la parin{ii lui Angie, combinata cu consolarea ca barul nu mai era acela§i, aflarea ve§tii ca Pappy avusese un accident §i ruperea legaturii cu Sharon, toate acestea la un loc ti tulburasera lini§tea lumii lui fara probleme. Apoi era §i Bryn. Cu toate ca aveau pareri diametral opuse, §tia ca atracjia sexualsi care se instalase tntre ei nu putea fi ignorata. Recuno§tea asta la fel de bine cum §tia traseele tn recife... In privinja celorlalte aspecte ale viejii lui Bryn, asta nu era treaba lui. In special treaba cu transformarea restaurantului. Daca ea insista sa demofeze Pappy’s Crab Shack numai ca sa agaje ctteva copii de Monet §i sa serveasca vinuri scumpe, a§a sa fie. Ctnd va ple­ ca ea la Miami, va tncerca el sa tl ajute cumva pe Pappy. Intre timp, daca ar fi dorit sa-§i tncola-

r-C

-

Susan Connell

ceasca picioarele acelea minunate tn jurul lui §i sa iasa cu el in larg dteva ore magnifice, el ar accepta cu placere. Dar asta era! Tot ce i§i dorea era sa simta genunchii ei strtngtndu-i coapsele, sa-i vada capul lasat pe spate tn extaz §i sa o auda strigfnd de placere inainte de a se topi in miezul ei clocotitor. - La naiba, Pappy, cu ce te-au hranitin spitalul acela? Cu pietre? intreba Rick pe ctnd tl cara’pe batrin in carucior, impreuna cu Jiggy pe scarile barului. - Sa §tii ca mtncarea avea gust de pietre. Aveji grija sa nu ma scapaji jos din chestia asta, striga el tnc!e§tindu-§i mtinile palide pe mtnerefe caruciorului. Bryn dirija operafiunea de sus §i gesticula pentru a fi tnjeleasa mai bine. Ctnd vazu, tn sftr§it, camciorul pe pamtnt §i frtna trasa, respira u§urata. - Oh, iubito, iubito, iubito! Pappy se tntoarse spre dreapta lui §i il privi pe Jiggy. - Miss Scarlett a fost la tine, nu-i a§a? - Ei, Pappy, de unde §tii? intreba Jiggy, batindu-l u§or pe mina pe batrin. - Pentru ca evanghelistul de la care am luat-o J

Ordinele capitanului nu o invaja altceva dectt Biblia. §i nu voi permite nimanui sa vorbeasca a§a tn faja ei, spuse Pappy indepartind mtna lui Jiggy de pe a lui. Plec pujin de acasa §i ctnd ma tntorc, vrabiuja mea vorbe§te de parca ar fi urmarit programul Playboy. Nu mai e nimic sfint pe lumea asta? §i prive§te-o pe Bryn: e ro§ie ca penele domni§oarel Scarlett! Chiar ctnd Bryn credea ca va supraviejui acelei amintiri, cu sarutarile tnfocate ale lui Rick, Miss Scarlett dadu o alta replica deocheata. Bryn se uita la Rick pe furi§ §i, cu toate ca ridea tmpreuna cu ceilalji, prinse un moment pentru a-§i uni privirea cu a ei. §i el t§i amintea de clipa ratacitoare cind degetele lui atinsera punctul fierbinte. l§i dadea seama ca era o nebunie, dar singurui lucru pe care putea sa-l faca era sa rida impreuna cu ceilalji. Singurui lucru pe care putea ea sa-l faca era sa afi§eze o mina dezaprobatoare §i sa a§tepte ca unul dintre ei sa schimbe subiectul. §i acel cineva a fost Rick. Haide, Jiggy, avem de lucru. Pappy,, cind vrei sa cobori, da-rlii un telefon §i venim ime: diat. Bryn nu §tia daca trebuie sa se simta eliberata sau ranita fiindca Rick nu se ultase la ea, dar acum era prea tirziu, iar el cobora deja scarile. Se

-----------------:----:----( 123 j ------ -'

/—(

Susan Connell

I— \

consola spunindu-§i ca avea probleme mai im~ portante de care sa se ocupe. -.

din partea aceasta din Coconut Key barii buni pentru proprieta{ile lor, mai bine zis pentru ceea ce mai ramasese din proprietajile lor. Bryn, vreau sa-Ji spun ca oamenii erau atra§i in mai multe direcjii; unii doreau sa piece din insula pentru totdeauna, a§a ca ofertele pareau tentante; aljii pur §i simplu nu aveau nici o asigurare, deci nu puteau reconstrui. Nu vorbesc de afaceri mari. Vorbesc de magazinul cu costume de baie, motelul cel vechi, §tii tu, locuri de genul asta. Ah, Brynie era o nenorocire in ora§el. Batrinul se freca la §oldul piciorului operat §i tacu. - Cum te simji? Te deranjeaza piciorul? Pappy se uita fix la locul unde fusese tono­ matul. - Ma simt bine. Intr-un tirziu se freca la ochi cu dosul mtinii §i zise: Daca Rick Parrish nu ne-ar fi invitat la el acasa §i nu ar fi insistat ca noi toji sa mai aminam deciziile cu citeva saptamini, nu §tiu unde am fi ajuns azi. El ne-a amintit ca avem aici un colji§or din Visul American §i, o data ce am renunja la el, nu I-am mai primi niciodata tnapoi. Ne-a mai spiis ca acei dintre noi care avem copii §i nepoji, nu-i vom putea privi tn ochi §i spune ca am vtridut totul unei corporajii. La o alta intilnire v.

-C

128

J

r —f .

.

Ordinele eg,

au venit §i reprezentanfi ai lanjului de hoteluri §i au tncercat sa ne convinga. O Jineau una §i buna ca vom deveni prosperi de indata ce vor aparea buldozerele lor. Iar cind i-au tnmtnat lui Rick un cec pentru §antierul lui, s-a lasat lini§tea in ca­ mera. Pofi sa-Ji imaginezi ca ei credeau ca daca tl cumpara pe Rick, ne vor cumpara pe toji. Batrinul tacu amintindu-§i ziua aceea. Dadu din cap §i spuse aproape §optit: Ce barbat pe cinstei Intr-adevar, un barbat pe cinste, gindi ea, fnJelegtnd in sffr§it de ce Rita §i Millie §i praetic toata Jumea de acolo nu aveau decrt cuvinte de lauda §i adorajie pentru Rick Parrish. El fusese singurui care i§i pastrase capul pe umeri cind to# ceilalji tremurau de frica. El ramasese tn picioare tn fa{a marilor afaceri §i le facuse fa{a chiar cu armele acestora. Luase bani din buzunarul propriu pen­ tru a-§i susjine cauza. Ceea ce nu tnjeiegea tnsa, era motivul legendarei rezistenje a lui Rick la lumea interlopa. Ar fi fost u§or sa-§iintrebe bunicul, dar §tia ca raspunsul va trebui sa vina chiar de la Rick. - §i, ce s-a tnttmpiat dupa aceea? Batrinul ti facu un semn cu ochiul. - Doar nu crezi ca a cedat? Nu, domnule. A rupt cecul, l-a aruncat peste punte §i le-a aratat --------------------------- ( j i T ) ---------- ----------i— -

Susan Connell care este drumul cel mai scurt spre ie§irea din ora§. Arata cu mtna catre palmierii proaspefi §i oceanul sclipitor §i adauga: Vezi tu, Rick §tia ca vom regreta toji daca vom vinde locul acesta. Slava Domnului ca nu a fost §i el §ocat ca noi. §tia cum sa se apropie de noi §i, cind unii pareau ca bat in retragere, el §tia sa ii asculte cu injelegere. Ce mai, Brynie, a pus bani acolo unde a spus ca va pune. ' - De unde a avut atijia? - Nu §tiu §i cred ca nu era cazul sa II tntrebam. Iar acum nu mai are important! pentru ca banii i-au fost dafi tnapoi. O vazu ca \\ privea atent §i insista: cel pujin nu e important pentru mine, Brynie. Tacerea lui enigmatica o facuse §i mai curioasa, dar batrinul parea ca obosise. Iar, daca voia sa §tie mai mult, nu avea decit sa-l intrebe chiar pe Rick. Se apleca spre el §i ii lua mina intr-a ei. - E§ti obosit, bunicule, nu-i a§a? - Pujintel. - li chem pe Rick §i Jiggy sa ma ajute sa te ducem jos ca sa te culci. Nu ar fi trebuit sa venim aici sus, direct de la spital. Se dusese spre bar sa telefoneze, dar el o < j 3oy

f— f

Ordinele capitanului

^ .

chema tnapoi. ‘ - Brynie, stai. - Da? se tntoarse ea mirata de tonul ciudat al batrinului. - VTei sa cobori tu? A§ vrea sa ramtn singur aici pujin, daca nu te superi. - E in regula, ii zise privindu-i profilul, tn timp ce se deplasa prin camera. Niciodata nu paruse atit de girbovit §i singuratic pe cit parea tn acel moment. O podidisera lacrimile. Trecu de el spre scari §i nu se putu abfine sa-i puna o mina pe umar. El ti lua mina §i o duse la obraz. - Brynie, unde e tonomatul? -L-am vindut. Pappy se uita undeva departe. - Oh, §opti, apoi i§i §terse nasul cu cealalta mina. Sint sigur ca inca mai face muzica undeva. - Rick l-a cumparat. Batrinul tntoarse repede capul rostind: - El? Ochii intristaji se luminasera cu un ztmbet, apoi izbucni in fts. Puteam sa-mi tnchipui, adauga plesnindu-§i piciorul sanatos. Asta e bine. Bryn nu §tia de ce se bucura bunicul ei la cele auzite. Gel mai important era ca il auzea rizind pentru prima data de cind il adusese in sufrav.

{ 131

J

Susan Connell gerie. In alte condp.nu ar fi avut c'urajul sa-l lase singur, ca sa-§i poata ascunde lacrimile care ti curgeau, acum ca ie§ise §i se tndrepta spre §antierul lui Rick.

V

■(

132

Ordinele capitanului

In urmatoarele doua zile, Rick nu se gindise dedt la Bryn. De pufinele ori cind s-au intflnit, fusese foarte tacuta, iar e f era nelamurit daca aceasta evitare avea un motiv anume. Dindu-§i seama ca era prea preocupat de ea, se apuca de facut ce facea mereu cind i se parea ca lumea ?i cadea pe cap. I§i fixa telescopul pe puntea din spate, ti potrivi unghiul faja de apa §i se avinta intr-un colj indepartat al Caii Lactee. In seara aceasta, dupa apusul soarelui, toate sunetele banale ii zadarniceau pianul de evadare. Jipete de pescaru?, alarma cuptorului cu microv

Susan Connell unde §i btziitui indepartat al unui motor de barca il faceau sa-§i piarda puterea de concentrare §i mina sigura. Acestea erau doar tulburari de mo­ ment pe care le va uita, i§i spunea el. Respira u§urat cind sunetele se pierdeau in vazduh. Cind ajunse la marginea galaxiei, se auzi o ma§ina apropiindu-se. Departindu-se de ocularul telescopului, simji o furnicatura peste umeri. Nimeni nu venea cu ma§ina pina la capatul strazii §antierului, decit daca voia sa-i vorbeasca. Dadu la o parte scaunul §i se duse la puntea superioara, pregatit sa termine cit mai repede cu vizitatorul nepoftit. Pina cind vazu cine era. Bryn aparu in curtea laterala, Jinind pe umar o saco§a de la curajatorie. Se opri linga ni§te buruieni, apoi il vazu §i incepu sa zimbeasca arnical. - D’in nou Ji-ai uitat haina. „Ce e mai rau este c3 am uitat sa fac dragoste cu tine“, se gindi el. Jenata de privirea lui, Bryn tresari surprinsa. I§i lua ochelarii de soare de pe cre§tet §i spuse: - Ai musafiri, nu-i a§a? Scuza-ma, ar fi trebuit sa telefonez mai intii. Voi sa piece, dar el cobori iute §i o chema. - Nu pleca, sint singur, zise. Se linifti. Doamne, ce crezuse ea ca se inJ

Ordinele capitanului timpla la capatul strazii §antierului? Trafic de droguri? §edinje de spiritism? Orgii nocturne? Ce mai e nou? intreba el. A ajuns cecul meu pentru tonomat? Bryn ridea §i venea spre scari, aratindu-i saco§a de la curajStorie. „MulJumesc Doamne pen­ tru §irul lung d6 scari". Altminteri nu ar fi putut sa admire detaliile splendide ale femeii. Parul onduiat, cu reflexe ro§ietice ii incadra chipul perfect. Tricoul vi§iniu scotea in evidenfa sinii tari, care se balansau in ritmul pa§ilor, imagine la care i se taia respirajia, iar imaginajia incepea sa delireze. Pe masura ce se apropia de el, pe buze i se contura un zimbet de apreciere masculina. Nu purta un tricou oarecare, ci unul bogat, iar el era sigur deja ca venise cu gindul de a-l da gata in seara aceasta. Rick simjea cum i se departau buzele nu nu­ mai cu zimbetul abia perceptibil, ci §i cu o pofta nebanuita de ea. Venise neanunjata in Coconut Key. Aparea cu regularitate in visele lui fanteziste. De ce se mira acum ca o vedea urcind scarile spre el ca un duh jucau§? Sau mai dfegraba ca un ingera§ zburind cu o saco§a de plastic in mina. Era un ingera§ destul de hotarit sa-i fure sufletul daca el ii va permite. < J3T >

J

,— |

- Susan Connell

*

- Am incasat cecul de la tine acum citeva zile, spuse ea. Nu e nici o problema. Ba mai era o problema. O problema nemaipomenita care ii facea inima sa bata da doua ori mai repede, cind i§i imagina cum are sa o rezolve cu ea. Sfircurile pietroase zvicneau pe sub tricou de parca voiau sa-l intrebe: purta’oare sutien sau nu? Singura cale de a raspunde era o p^lpare directa. Facea eforturi zadarnice sa se uite in alta par­ te, dar nu reu§ea. Florile brodate pe decolteul generos, veneau ca o irezistibila invitajie la a nu-§i lua ochii de pe sinii ei. De mul|i ani nu mai rupsese petala cu petala, dar era gata sa o faca in noaptea aceasta. - Frumoase flori, admira el broderia, imediat ce Bryn ajunse in capul scarilor. - Muljumesc, am cumparat tricoul azi-dimineaja de la magazinul lui Rita, zise ea intinzindu-se ca sa agaje saco§a intr-un cui deasupra u§ii cu canaturi din sticla. §i iara§i, marginea tricoului se ridica, lasind sa se vad§ acel loc catifelat, deasupra mijlocului. CatifeaUa pe care o simjise cu timba. Acum maimai ca s-ar fi lasat din nou in genunchi §i ar fi repetat mi§carea, insa de data aceasta foamea

Ordinele capitanului de iubire nu s-ar fi Tncununat numai cu un sarut patima§. Daca ar fi dupa el, acesta ar fi doar preludiul unei nop|i dezlanjuite, de neuitat. Ea tre­ buia sa spuna doar un cuvTnt. - Rick, vreau sa te rog ceva. Privirea lui de §oim flamind cobori asupra ei. Nu putea sa creada ca Ti citea gTndurile, dar ca recuno§tea tensiunea pe care o resimjea, asta era o alta problema. Suspina imperceptibil §i mulJumi cerului. Ea privea peste umarul lui §i parea mai emojionata ca oricTnd. Dintr-o data, ideile lui hoinare TI parasisera §i acum nu §tia de ce, dar o compatimea. Parea nervoasa, tensionata, iar el nu recunoscu aceste p§rti ca fiind ale ei; nu era Bryn Madison pe care o §tia el. - S-a TntTmplat ceva? Bryn T§i plimba degetul pe balustrada groasa a punjii, apasind un cocolo§ de vopsea alba-fosforescenta. De cind o cunoscuse, era Tntotdeauna inspirat erotic de mi§carea mTinilor §i degetelor ei, dar acum nelini§tea care o stapTnea facea sa dispara orice conotajie. Apasa bara apoi batu u§or cu palmele §i se sprijini de ea, - Ce e, Bryn, s-a TntTmplat ceva cu Pappy? - Nu, nu. Bunicul e bine. MTine Tncepe terapia de recuperare.

Susan Connell

- Ma bucur, zise el §i lua un taburet din lemn de tek de pe punte, dtndu-i-l sa se a§eze. Cred ca i-a prins bine vizita acasa. \§\ orienta capul §i umerii spre apa cu o mi§care nesigura, apuca bara cu ambele miini de data aceasta. - Astg e unul din motivele pentru care am venit acum aici, spuse ea privind la mangrovele crescute pe o parte a malului. Vedea ca tensiunea ei cre§te §i a§tepta tn tacere, urmarindu-i ochii care priveau lumina pastelata de la orizont. Se lupta cu o nelini§te interioara; se putea citi clar pe' profilul ei. Rick sim# o furnicatura pe spate, pentru a doua oara in cinci minute. I§i tncruci§a brajele, tnfrtntndu-?i pornirea de a o strtnge la piept §i de a-i alunga mihnirea cu un sarut. Se uita §i el in departare la radacinile incurcate ale mangrovelor. Nu avea de gind sa se amestece in viaja particulars a lui Bryn. Nu o facuse nici cu Sharon Burke §i procedase corect In cazul ei. Desigur, Sharon nu dorise niciodata sa discute despre lucruri personale. Privea cu fncapajfnare radacinile acelea, abjinindu-se de la orice gest. In final ceda unui suspin. Gata, Bryn nu era Sharon Burke. Putea sa se abata de la regula macar o data.

Ordinele capitanului - Vorbe§te-mi, Bryn, §opti el. Spune-mi ce te framinta. Ea se crispa, mai lovi o data cu pumnul tn balustrada §i se tntoarse spre el. - Vreau sa §tii ca nu mi-a fost u§or sa vin aici. Dar, dupa ce am vorbit cu bunicul §i am intors lucrurile pe toate fejele, m-am hotarit sa vin la singurul om care ma poate ajuta. Ecouri ale melodiei de data trecuta ii razbateau prin memorie, cu amintirea fejei ei radioase. I§i trecu mtna prin par, dar se opri cind o auzi §optindu-i numele. -Rick...? Devenise un romantic caraghios? Ce se tntimpla cu ea §i de ce ti pasa lui atit de mult? La naiba, poate ca are vreo ideee noua despre colecta de fonduri §i vrea sa ii ceara parerea. Nu, era prea suparata ca sa fie doar asta. Poate ca este ceva tn legatura cu §ederea tn spital a lui Pappy, - Bryn, Pappy are nevoie de bani? Tu ai nevoiedebani? - Oh, nu, Rick. Nu are legatura cu asta. Se apropie de el §i il apasa u§or pe mina. La atingerea degetelor ei, simji cum tl invadau valuri de * caldura in tot corpuJ. Cu greu rezista tentajiei de V.

(

139

a o lua tn brafe. Bunicul mi-a povestit cum l-ai ajutat tu dupa uraganul acela. I§i lua mina de pe el §i imediat simji ca ti e dor de ea, de§i era la cTjiva centimetri departare. De data aceasta nu e vorba de bani, zise ea alunectnd pe scaunul de punte. Ezita din nou. Se freca la barbie §i, cind tn sftr§it ridica ochii spre el, Rick avu impresia ca e masurat din cap ptna-n picioare. Nu §tia ce ti va cere, dar o vedea ca e nervoasa dupa cum se juca tntr-una cu ochelarii de soare, desenind cu ei cercuri in jurul genunchilor §i rasucindu-i ptna ce ti scapa din mina. Aterizara chiar la picioarele lui cu un zanganit. Da-i drumul §i spune, zise el §i ii ridica tn acela§i moment in care se apleca ea. Ctnd tricoul ti aluneca de pe umar, Rick i§i Jinu respirajia. Mijnile erau aproape una de alta, dar Rick rejinu ochelarii; nici ea nu le dadea drumul. Era atit de aproape de ea incit putea sa-i acopere braful cu sarutari marunte, §i sa urce ptna tn acel loc irezistibil de dupa ureche, destul de aproape incit sa sarute minusculii pistrui aurii tmpra§tiafi precum Scinteile unei cozi de cometa. Destul de aproape incit sa-§i tnchipuie ca ar dori §i ea sarutarile, ba poate chiar mai mult. !§i Jinu

r

1.______Ordlnele capHariului

|

din nou respirajia; poate ca nu a§tepta nimic de la el, E posibil ca el sa transpuna dorinjele lui §i Tn mintea ei. Cum statea a§a Tn lumina serii, parea o fantezie, dar, Tn acela§i timp, o realitate: parea o femeie dornica, darnica. Rick se stapTnea sa nu faca primul pas. Fiindca ea trebuia sa faca prima mi§care, Tntrucrt voia sa fie sigur ca TI dorea la fel de mult pe crt o dorea el. ii r@a§eza tricoul pe umar cu non§alanJa. De fapt, el ar fi dorit sa-i scoata acel tricou vi§iniu cu totul §i sa-i acopere sTnii §i pTntecul cu sarutari arzatoare. Simjea o usturime Tn gTt chiar de cTnd Bryn urease la bord, iar acum usturimea se acutizase: nu mai fusese cu vreo femeie pe punte de la moartea lui Angie. A§a ca dadu drumul ochelarilor, iar ea pa§i Tnapoi. *- Ce vrei, Bryn? - Am nevoie de ajutorul tau. - Ajutorul meu? Pentru ce? Ezita la Tnceput, apoi TI privi cu Tndrazneala: - Am nevoie sa ma ajuji cu restaurantul. Ciuli urechile ca §i cTnd nu ar fi auzit bine. - Glume§ti, nu? zise el, apoi rTse Tnfundat. Deci iara§i era vorba despre restaurantul acela blestemat. - Mda, biigui ea, jucTndu-se cu ochelarii. Mi§j

Susan Connell carile Ti erau nervoase §i ea T§i dadea seama de evidenfa, a§a ca Ti puse undeva, pe scaun. Vijeau sa spun, nu. Se ridica §i spuse: aveai dreptate. M-am Tn§elat, Rick. N-ar fi trebuit sa schimb atTt de mult aspectul barului. Merse de-a lungul.balustradei §i se opri Tn dreptul telescopului. Haide, rTzi. §tiu ca Tji spui ca merit asta, poate ca ai dreptate, Tncheie ea cu vocea stinsa. Scuza-ma, dar nu ma a§teptam sa aud a§a ceva din partea ta. Mai mult de atTt, ca un adept al autoconservarii, era ultimul lucru pe care ar fi dorit sa-i auda. TTnjise dupa o partida tumultoasa de sex cu ea, dar nu mai putea nega ca TI zapacea mult mai sus, acolo unde lucrurile erau mai profunde. MTndra. §i rafinata cum era, §i oricTt de mult ar fi costat-o venirea aici, era gata sa dea cu piciorul la clipele acestea pentru a-§i realiza scopurile. Sufletul ei era mai generos §i mai larg decTt oricare dintre propriile lui scopuri egoiste. OricTt de puternica ar fi fost, o dorea Tn patul sau, dar Tn conditiile stabilite de el. In plus, el voia localul Crab Shack a§a cum fusese Tnainte. Inberca sa se concentreze asupra scopurilor proprii. Fusese mereu singura cale de a supraviejui, de a se menjine Tn viaja Tn ace§ti ultimi cinci ani. v

C 142/

Ordinele capitanului - §i cum crezi ca te-a§ putea eu ajuta? Aduntnd vasele pentru spalat degetele de pe mese? Verifidnd clienjii daca au cravata? intreba el masurindu-§i vocea, ca sa nu fie tnjeles gre§it. „Pentru Dumnezeu, cearta-te cu mine!“ In schimb ea ti zimbi gale§. - Nu, raspunse Bryn evitindu-i privirea, apoi privi prin telescop. Nu va fi nici un client spilcuit care sa ceara o felie de lamiie in vasul de spalat degetele. Se simji cuprins de alte temeri; avea de gind sa piece din Coconut Key? La un asemenea afront ar fi ramas fara aparare. II facea sa tngenuncheze cu umilinja ei. - Bryn, renunji? - Rick, am urmarit reacjiile bunicului cind II plimbam prin sufragerie. Chez Madison nu e chiar ce §i-ar dori el. Nu mi-a spus niciodata asta, dar §tiu. Se juca rasucind un inel subjire pe degetul mijlociu §i se opri de citeva ori; §i mai cred ca §tiam asta de mult timp. Bryn sesizase mo­ mentul coboririi primului scut al barbajiei lui. Avea totul de c?§tigat §i nimic de pierdut, a§a ca Inchise prapastia d'mtre ei. Puse mtna pe miinile lui care se odihneau pe balustrada. Ajuta-ma, Rick. Vreau ca toji prieteYiii lui sa se simta bine acolo, dar nu

mai vreau mese imbibate cu here §i nici coji de alune pina la glezne, pe jos. Vreau ca localul sa arate mai bine. Ajuta-ma sa gasesc o cale de mijloc. t- De ce eu? - Pentru ca tu |ii la locul acela. Nu zimbi cind iji spun asta. §tiu ca Ji-ai cheltuit o groaza de bani refacind afacerile altora dupa uragan. - Am facut asta pentru ca aparam Coconut Key de §acalii care voiau sa-l transforme intr-o stajiune spilcuita. - §i nu numai pentru asta, Rick. - Cum? Am facut ce am facut ca sa ajut cijiva prieteni. - RenunJ. Mai e ceva ce ar trebui sa-{i spun? - Da, dadu ea din cap. - Chiar a§a? - Rick, iji voiai barul inapol, atunci. - Bine, admise el. Atunci voiam barul inapoi. Drace, il mai vreau §i acum! - §i bunicul vrea acela§i lucru. Toji v