”Surprinsa in pozitia lotus”

Angela MICLEA MUREŞAN

SURPRINSĂ ÎN POZITIA

L O T U S POEZII

1

2

Se dedică Ţie, tânăr domn Martir ROMÂN Şi predecesorilor I-Luminării mele din “Europa liberă” Se dedică d-lor Dorin TUDORAN şi Corneliu COPOSU Fiului meu Alex – Cezar Şi fiicei mele Iulia – Minerva Soţului meu, inginer geolog – care suportă, fără să-mi torsioneze, acest vector vulnerabil: s i m ţ i r e a CUVÂNTULUI Părinţilor mei; familiei care m-a investit cu această jertfă, în necunoştinţă de cauză – mulţumire! Tuturor celor care au crezut în mine Şi Celorlalţi… Prietenilor în sufletul cărora am încăput, m-am adăpostit ori m-am răzvrătit, am făcut tumbe ori m-am dat cu capul de pereţi – iar ei şi-au acordat inflexiunile după forma mea, să nu mă doară… 3

MOTTO “Culme, vârf, prăpastie, extremă, plenitudine, plenar, exactitate, intact, rigoare, precis, perfecţiune, perfect, just…; prezenţă, evidenţă, unitate, claritate, goliciune…, cerc, încercuire, numere de adunat, înmulţeşte, centru, profiluri…, reliefuri, rectiliniu, geometrie, unghiuri, curbe, drepte, creastă, poziţie, verticală, echilibru, linii, linişte, sferă…”

Jorge GUILLEN

4

CUPRINS Capitole: Neliniştea – sistem de “n” ecuaţii Divinizarea himerei Grafii sentimentale Nelinişti îmblânzite sau Înşeuând cal verde-ochi V. Locuindu-mă un muz rostesc rotirea ca Poeme de Nimeni şi rânduiesc rostirea în descălecat olosiac VI. “Strigaţi Baraba!”, nemuriţi Poetul VII. 1989 + VIII. Introspecţii I IX. Introspecţii II X. (În loc de) Epilog I. II. III. IV.

5

I.

Neliniştea – sistem de “n” e c u a ţ i i

MOTTO “Destul am văzut… Destul am avut… Destul am cunoscut. Obstacolele vieţii. – O, Rumori şi Viziuni! Plecare în simpatie şi zgomote noi!” Arthur RIMBAUD

6

Umbra în penumbră Omul între alb şi negru Nelinişti îmblânzite Materializarea neliniştii Secvenţă din cotidian Favoare păsării infirme Concluzii Culmea păcatului Obsesia mânjilor albaştri sau Singurul car static 10.Adormirea calului 11.Asterisc în arborele genealogic: Poemul-larvă. detaliu – Tentativă eşuată 12.Ironia soartei 13.Asterisc al ordinii de noapte 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

7

Umbra în penumbră Motto “Asta înseamnă să-ţi fie teamă de imaginea ta din oglindă.” J.L.BORGES 1. Ideea de jurnal: aşezarea în faţa oglinzii. 2. Jurnalul – grosso modo: când Imaginea din oglindă priveşte în mine. 3. The end: trecerea prin oglindă. PSEUDO – JURNAL: 1. 2. 3. 4. Procurarea unei alte oglinzi…

8

Omul între alb şi negru “Iată-mă negru de tot”: Ungenda N’sele Iată-mă albă de tot: Angela Mureşan. Între noi – Hibrizi Tot mai negri civilizând Tribul Bantu în portul Banana Tot mai albi cultivând cucuta în portul Măcin. Discriminarea rasială: Proces post-mortem între maimuţe şi dinozauri. Instanţa – homo sapiens. Caz particular: între alb şi negru, omul – verdict.

9

Nelinişti îmblânzite la răspântii de nelinişti – liniştea Urca într-o desăvârşire a poetului monoton – trapului de copite în gura poemului: nelinişti îmblânzite.

10

Materializarea neliniştii Domnului V.MUREŞAN (din M.I.) nelinişti împietresc în coşmaruri peste noapte paşii Tăi rostogolesc în exil sentimental probitatea următoarei dimineţi: gura Ta e veşnic căscată între două verigi verdictul: vinovat te faci de lepădarea conştiinţei.

11

Secvenţă din cotidian Se rostogolesc umbre în imagini interlope trădează sămânţa (se)dusă de Omul-de-Zăpadă – impresie. Zborul renunţă la pasărea care se uităi vinovată. Omul-de-Zăpadă curgen expertiză sămânţa rămâne propusă pentru hibridizare.

12

Favoare păsării infirme Sunt tot ce poate fi stol – mai puţin pasăre gândul meu – mozaic de porţelan. Sunt tot ce poate fi zbor – mai puţin aripă gândul meu – lipsit de imponderabilitate. Sunt tot ce poate fi zbatere – mai puţin frecvenţă gândul meu – licitează zborul păsării.

13

Concluzie 1. Impresionant la o floare nu este culoarea ci faptul că rădăcina a convins-o să fie aşa cum i se potriveşte. 2. Liliacul este în floare când combinaţia animal-pasăre e desăvârşită de întuneric. 3. Există o răzvrătire a destinului: infidelitate care pe unii îi lipseşte de gravitaţie.

14

Culmea păcatului Motto “O căruţă cu rod sau carul funebru?” T.G.MAIORESCU O căruţă cu rod sau carul funebru – mulţime vidă care alunecă la rădăcina mărului.

15

Obsesia mânjilor albaştri sau Singurul car static Pictorului Călin SIMIONESCU în gura ce-o deschide ţărmul copite de mânji împroaşcă nechezatul către Carul mare şi cai se-nneacă-n spargeri de valuri ci-n ochiul ce îl face apa cad lacrimi din osia nepusă-n mişcare.

16

Adormirea calului Soarele încă în răsfăţul coamei şi tâmpla rezemând un sărut apoi nechezatul desăvârşit de gura înserării – coboară în imobilizare totală: trofeu peste noapte furat de hoţii de cai peste zi după ce soarele-a coborât în cenuşa de sub copitele tale şi articulaţiile au început să se lege în cuvinte. Urmează nechezatul din zori.

17

Asterisc în arborele genealogic: Poemul – larvă. detaliu – Tentativă eşuată Motto “Un dor de imposibil cheamă şoapte din apele de dincolo de gând.” Ion STOICA Ieşirea din asterisc şi mersul biped. Printre Oamenii-Canguri dau din nud în nud: astăzi numai coapse capitonate în dosul uşilor încordate până la stres trăiesc în numele capului. variază în (de la Caz la caz) ajutorul reciproc şi sunt purtătoare de bani. Voi, cei de dincolo de această rezervaţie nobilă căutaţi-mă-văn margarete… Dealtfel vă iubesc. Eu mă întorc în larvă.

18

Ironia soartei Câine de vânătoare ai fost şi de pază până ai risipit Himerele şi li te-ai substituit când pradă ţi s-a cerut pentru confirmarea botezului tău. Ce să faci? Proba nu este pentru ticăloşi: mai mult de două inele se numeşte lanţ. Te plimbă pasărea de gât. Nu poţi lătra îndărăt.

19

Asterisc al ordinii de noapte Vara totdeauna mi-a fost potrivnică să mă răzbun voi aduce toamna în această noapte – când destine dorm iar eu ucid cu o pată de acuarelă vara încolţirilor false.

20

II.

Divinizarea himerei

MOTTO “Singura stare în care memoria poate fi acceptată ca accident al unui posibil viitor este starea de graţie. Dar ce, Doamne Dumnezeule mare, aşteaptă substantivul la el acasă, decăt pe verb! Pentru că starea de graţie e mişcarea verbului dintre două substantive, iar legea, mişcarea adevărului între două neanturi.” Nichita STĂNESCU

21

1. Dezvelirea Poemului sau Cerere Către Onorata Curte a preJudecăţii 2. (auto)Biografie lirică 3. Ars poetica 4. Zodia Poemului 5. Poetul spadasin 6. Ipoteze în spirit Haiku 7. Himera 8. Subiect pentru cineaşti 9. Subiect de anticipaţie pentru melomani 10.Desene pe asfalt 11.În numele Tău – Femeie 12.Stres 13.per Terra 14.Buletin de ştiri 15.Un prooroc stagiar 16.În căutarea altui Dumnezeu 17.Variantă pentru “mat” 18.Când nu aude cine trebuie 19.Stabilirea adevărului istoric la faţa locului de către naivi

22

Dezvelirea Poemului sau Cerere Către Onorata Curte a preJudecăţii Subsemnata OM Femeie angajată în această intreprindere de articulaţii vesperale şi febrile în calitate de (re)semnată a multor naşteri vă rog să binevoiţi a da curs cererii mele: pe-o coastă semănaţi iarbă culegeţi rădăcini – serviţi-vă un ceai bolnavi de nestatornicie pe creierul meu aprindeţi copite de cal inhalaţi fumul – nimic mai notoriu decât destinul – un drum coapselor mele daţi-lembrăţişarea pământului să nasc în capetele voastre instinctul conservării fie-vă talpa mea motivul bunăstării – călcâiul meu gol se-ntoarcen rădăcină din motive personale şi vrea să fie.

23

Menţionez că: solicit această transformare – ridicarea la pătrat. Am fost radicalul din pământuri. A doua zi licitaţie: o epidermă de Poem

24

(auto)Biografie lirică În memoria poetului-erou Ion ŞIUGARIU Ai început prin a nu fi – erai atunci o albie pentru substanţa cu care ai scris mai târziu: sămânţă sunt aşteptândă a renaşterii. Am început prin a nu fi – eram atunci o albie pentru substanţa cu care am scris mai târziu: sămânţă nu mai ai ce aştepta. Încolţeşte.

25

Ars poetica aripi moi în călimară, pasărea coboară în mine înscrie zborul – cercului îi corespund găini şi alungaţi uliul spuneţi voi sau dacă croncăne – daţi în mitul corbului. Poetul moare cu fiecare cerc coboară spirala intrând în Poem – botezul reîncarnării.

26

Zodia Poemului Au început vulturii să-mi locuiascăn casă – se-mpuţinează. coastele poemelor – le clatină-n polemică; matricea existenţei se calculează între ficţiunea verificată de corb şi zborul propriu-zis – altă statură a cuvintelor.

27

Poetul spadasin Teaca adăposteşte cuvinte cu două tăişuri oţeloase strecurate printre buze: Săbii pătrund în neliniştea poemului după ce gura le-a scăpat.

28

Ipoteze în spirit Haiku 1. calul şi cala bucură familia: cuvinte perechi. 2. între lună şi copite – cai şi cale – călăreţi în şa. 3. luna sentunecă. căminul şi lumânarea compromit… 4. calea lactee – dâra coşarului către dreptul Judeţ: 4’ nasturi, pentru Dumnezeu – calea lactee: semn rău. Coşarul… În concluzie – cel mai perfect Haiku Nichita STĂNESCU…

29

Himera pe un portativ imaginar urmează după cheia sol. La micul dejun în do major “Lăsaţi-mă să cânt”: Leul – valoare convertibilă în carne de capră învelită în piele de şarpe. Pauză. /

30

bis la masa de prânz şi cină.

Subiect pentru cineasti Surprindeţi în platou himera din toate unghiurile regia – Leul scenografia – Capra montajul – Şarpele costumele să-mi aparţină. Şi imaginea din perspectivă: o capră cât un leu în piele de şarpe. Deocamdată machetă.

31

Subiect de anticipaţie pentru melomani bucată pentru pian şi orchestră pe trei voci. Himera: “Lăsaţi-mă să cânt…” Pygmalion îşi va arăta nevasta. În pauză portativul rămâne gol. Terpsihore se apropie…

32

Desene pe asfalt nod – osie redusă la zero x spirala – roată în perspectivă x nud sub clopot de sticlă – împlinirea femeii: înmugurirea nodului în spirală.

33

În numele Tău – Femeie Prietenelor mele Umed roşu profund şi dureros de sincer – trandafirul. Îngerii au plâns o noapte a binecuvântare. Lacrima – rouă pe fruntea clipei ce-Ţi ridică pleoapa. Apoi Tu minunată Femeie – iată-Te întâmpinând blândă şi frumoasă Anul şi Anii. În spini au încolţit aripi. Îngeri urmează să poarte. De-un alb imaculat pacea. Ţie. Vouă.

34

Stres Motto “…este groaznic că există oglinzi; eu totdeauna am simţit teroarea oglinzii.” J.L.BORGES Condamnare la viaţă: izolarea într-o sferă de sticlă. Condamnare pe viaţă: după douăzeci de ani, în prima zi – izolarea într-o sferă cu oglinzi.

35

per Terra stăm atât de bine în cursa înarmării (în)cât ne permitem să naştem pe paturi de puşcă. Rezemat ochiul de buza ţevii numără dinţii de lapte tata şi mama îngânând un cântec de dor: alt leagăn. miroase reavăn a praf de puşcă. În alt timp – Caria…

36

Buletin de ştiri A eşuat un zbor de recunoaştere: Dumnezeu a fost surprins călare pe Pământ dând bice păsărilor. Una câte una intrau în gura calului. Zvon – la Judecata-de-apoi le va dezbrăca de aripi. Urmează înariparea rachetelor. Dumnezeu trece de cealaltă parte.

37

Un prooroc stagiar Următoarea ninsoare de păsări Aparţine de Timpul-probabil Dumnezeu-pasăre – Valoare absolută /a/ ciclului eric între două dimineţi milenare penele şi porunca din apendice: nu lua numele Domnului în deşert.

38

În căutarea altui Dumnezeu Apropie-te Prometeu. răsCumpără limbile din gura furtunii nucleare. Se cască mari goluri de păsări. Pe epavele declanşărilor necontrolate Cineva cu altCineva joacă poker pe aripi. Deocamdată.

39

Variantă pentru mat se poate pierde războiul călare – lovitura de graţie o poate da Nebunul. Turnurile pot deveni loc de refugiu pentru noi – soldaţi visului vertical când naiv când abstract: remiza totdeauna este perspectivă a Tratatului de pace…

40

Când nu aude cine trebuie Călău – ziua de mâine! Copiii îmbătrânesc la naştere în laboratorul lumii – performanţă este obţinerea unghiei din os şi-n cercetare a părului din palmă la moleculele de subnutriţi.

41

Stabilirea adevărului istoric la faţa locului de către naivi Dezfrunzesc copacii cimitirului alunecând spre altă toamnă torcându-vă amintirile – prin câte-o frunză uitatu-v-aţi cuvinte: “v-am dat pace…” Sihastră e pasărea reîncarnării voastre şi nu ştim cine a trădat: înarmării-ne aripa-i lipseşte. Suntem o cursă. Ne-aţi dat simboliceşte porumbei – hrăniţi-vă lor. Nu trebuie nimeni să fie flămând: s-ar putea să muşte din pacea noastră investită. Răzvrătirea a-ncolţit în pasărea sihăstriei voastre cum scade aripa-n pace şi reversibil a sosit momentul – duhul vostru trebuie să ne reprezinte: eroii celei de-a treia păci mondiale. Ne(-)am învins.

42

III.

Grafii

sentimentale

MOTTO “Stiu Că asta e viaţa Fie ca ea să sufere-n dreagoste şi să rabde plictisul … Fie ca ea să se înflăcăreze Să dispere, să râdă şi să plângă, Să se îmbărbăteze de una singură Până ce se va prăbuşi firesc! Aceasta-i o necesitate Conformă cu voinţa mea …” Ai QING

43

1. Incurabil 2. Condamnare la viaţă 3. Joc fatal 4. Moartea lebedei 5. Două drumuri din acelaşi punct 6. Fiul către ei: în numele vostru 7. Fertilitatea-mi 8. Complex 9. În (afară de) paranteză 10.Recurs la “Invocaţie…” 11.Emanciparea Evei 12.…sau altă apropiere de Tine 13.De unde începe sfârşitul 14.Joc de noroc 15.Zădărnicita căutare 16.Şansa nefaptei 17.Geometrie descriptivă

44

Incurabil femeie iată fiica ta zbătându-se sub cancerul destinului său. a supralicitat pentru obsesii: se vând la negru pe ani lumină.

45

Condamnare la viaţă La mine ninge… Sunt atât de albă şi-atât de frumoasă sunt încât mă doare preacuratul meu trup că aripa frântă la naştere-mi de povara prejudecăţilor oferite de mama ce-am strivit-o îmi lipseşte să zbor spre înălţimea frunţii voastre oameni dobândită biologic acolo unde zăpada nu troieneşte sufletele şi miresele sunt totdeauna fecioare dar niciodată. Aici de-atâta alb nu pot muri după legea voastră: rugăciuni pentru iertare de păcate. Unde este mântuitorul infirmităţii?

46

Joc fatal Nu am fost niciodată copil. mi-am chemat copilăria – simplu îmi adun lucrurile pentru joacă: scoica în care mă legăna silit mama spunându-mi că sunt copil când tata repugna la ideea că aş fi am scos-o în curte după ce rănesc copacii – ziceam eu măştilor ce urmau să le agăţ în crengi înşirate la egală măsură cu excepţia celei iubite. Am tras scoica peste mine – voci mă-mbrăţişau dureros năpustite asupră-mi toate voturile au fost pentru şi m-au ucis în leagănul copilăriei mele. Una se grăbea cu lumânarea: să se convingă – ultima secvenţă.

47

Moartea lebedei În memoria Roxanei Motto “Îndureraţi părinţi, fiica voastră nu-i moartă, fiica voastră doarme…” Dar cântecul lebedei nu nu s-a auzit… Pentru înnotător trebuie sigur două ochiuri de apă – înnădite au fost. Apoi zădărnicită setea ta – de zborul negru… (Apele poate se vor aduna din nou. Sigur va fi o mare sărată.) Destul că ai curs mireasă în somn definitiv şi viermii respinşi devin de mătase în voalul nunţii tale – miri. Fi-vor apoi fluturi ieşiţi pe ape – în recunoaştere – sunetul final: alfa

48

şi potcoava aţi fost voi. La şapte ani şi jumătate Cine a forţat ruperea apelor?

49

Două drumuri din acelaşi punct Uciderea pruncului din noi nebotezată s-a născut – Iluzia: O să-ţi trimit periodic scrisori pe gând – să (pre)tind deşertăciunea-ţi axiomatică, îmi (com)promiţi La capătul destinului certitudine: nu ţi-am scris niciodată.

50

Fiul către ei: în numele vostru am lunecat atât de mult pe prundul ruginiului din voi frunze într-o putreziciune amorfă sau scuturându-vă de vânt m-aţi curs într-o răscruce de şoareci ca să nu sperii sau am fost lepădat de conştiinţa inundă în apa care a pierdut-o odată cu mine.

51

Fertilitatea-mi Îmi resemnez ţărâna pântecului meu să te cresc nu am pe nimeni în deşertăciunea mea Singurătate ai nevoie de clipe irevocabile să prinzi rădăcină.

52

Complex am săvârşit un singur compromis – m-am făcut publică. Voci: nu ai săvârşit nimic. Iată-te doar goală: Poem pentru bărbatul tău.

53

În (afară de) paranteză Lui Jan IONIŢĂ, prieten de onoare întru spiritualitate şi umanism Ai adus atâta primăvară cât iarba să-nvie în palmele destinului meu chemându-te – chemând-o frunzele intrate-n toamnă mă aşteaptă întru redobândire: sunt pământ dincolo de această paranteză.

54

Recurs la invocaţie Motto “Divină frumuseţe dumnezeiască muză femeie ideală zămisleşte-mi un copil normal” Ion ZUBAŞCU Îmi resemnez ţărâna pântecului meu să te cresc Iluzie: că mai pot elibera.

55

Emanciparea Evei Motto “iată-l din nou pe cel ce din rai va fi alungat!” Călin ANGELESCU nu pot săvârşi parte de naştere. Jumătate din prunc se zbate întru zămislire. Când mai pleci lasă o coastă să vărs harul care nu mă-ncape: lucrul din ziua a şasea a facerii. Alt măr nu mai mâncăm. în grădina Edenului merele au fost furate.

56

… sau altă apropiere de tine Lui Jan IONIŢĂ – bun, drag şi vechi prieten Dragă prietene, trăiesc bine în lenjeria cuvintelor te iubesc cât pot să o fac prin ele niciodată nu pot a te desăvârşi altfel decât… a lehemite şi sfârşeală îmi înalţ uneori falangele le-nfăşor le-nnod şi mă sinucid la o milă depărtare – într-o iluzie – există şansa revederii – tentativă. De ca ţi-am scris? Am încercat să călăresc o umbră de cal care mi-a îngropat rădăcinile şi-a pus copita pe iluzie – în chip de odihnă sinuciderea a început – cu acest gest

57

am mai puţin de-o milă-n faţă. Pregăteşte aşternutul de cuvinte.

58

De unde începe sfârşitul Domnului F.H. A venit vremea limbilor de ceasornic în gura sufletului să bată: ne-am iubit în Esperato pe câmpuri arse schelet de anti-car ce sunt nu ţi-am purtat niciodată rod: iarbă din rădăcina iluziei. Pasărea pre limba ei piere – scriu cărţile.

59

Joc de noroc Domnului F.H. la o milă de singurătate – rezemaţi de buzele întunericului jucăm poker pe lilieci. pieptul meu răvăşit de Furtună eliberează aripa ascunsă. Şi cade, în zori. “…liliacul îngropat sub prag aduce noroc. Aripa de liliac este bună de dragoste, şi, de aceea, e purtată în sân de către fete.” (Mihai COMAN, revista “Vatra” – august, 1986)

60

Zădărnicita căutare până azi am logodit de mai multe ori cu Bărbatul plăsmuirilor mele. Nu m-am măritat însă niciodată. Pygmalion n-a mărtirisit că este fericit.

61

Şansa nefaptei Bluf – a cincea roată la căruţă Proverbială masca “reduce sistemul la structura estompată” – spirala: Ciuleandra – joc frenetic al roţii trasă pe sfoară.

62

IV.

Nelinişti îmblânzite sau Înşeuând cal verde – ochi

1. Neţărmurit adevăr 2. Epoca contemporană 3. * * * (Clopotarul…) 4. Înainte de Apoi 5. Meşterul Manole 6. Hai( )cu Sfânta Vineri 7. Avantaj serviciu 8. Pe scenă 9. * * * (orb…) 10.Invocând muzul Golem… 11.Morala // Conotaţie la morală 12.Iluzia se hrăneşte… 13.* * * (Atunci…) 14.Destin 15.* * * (Nu mă mai duceţi…) 16.Proba de măiestrie 17.* * * (Niciodată…) 18.Zodiac, pagina 10 19.Inflexiuni cordale 63

20.Test pentru yoghini plus notă 21.Poem sferic. Descriere 22.Condiţia poetului – înscrierea în cub 23.Cum se apropie Demiurgul… 24.Ochiul 25.Nu ucideţi caii verzi 26.Natură statică sau alt Triunghi al Bermudelor

64

Neţărmurit adevăr adevăr fără ţărmuri încăput în gură limbă se plimbă în voie. Libertatea conştiinţei este marcată de dinţi.

65

Epoca contemporană Ora de limbi: prezentaţi naivul ca figură de stil. Ora de pictură: re-prezentaţi naivul – naiv. El sau Tu?

66

*** Clopotarul atârnă de funie. Iată ziua în care nu va lua nici un ban…

67

Înainte de Apoi Limba clopotului deşirată îmi linge creştetul a binecuvântare spune ea când tu îmi împarţi măruntaiele din coşul pieptului căutând frenetic acel suflet mare şi nobil cu care n-am lăudat că l-ai încăput exact când te-ai simţit tu cel mai liber.

68

Meşterul Manole zidind copilul în scoică – neliniştea mării. în biserici zbaterea ochiunlui născut drept zidit în lacrimă umblătoare la şes. Ideea de Ană potriveşte lacrima pentru gust. unde curge izvorul a fost plecată o biserică… Şi toţi zeii se vor adăpa numai unul va muri de sete. Păgân.

69

Hai( )cu Sfânta Vineri… Singur Dumnezeu. şi caii sălbatici trag la Carul mare. Potop de îngeri în altare rămaşi de semizeu – pasc. Manole plecat călare pe Mioară nu poate muri. * * * Îndoliată – Ana naşte copilul după legi nouă.

70

Avantaj serviciu Partea mea stângă întreagă o manifest conform ordinii sociale în favoarea stângacilor: mai multe stângi taie o pâine şi bat pasul de defilare. Copilul-de-mingi culege picior drept mână dreaptă ochi drept şi împarte ologilor, ciungilor şi orbilor de dreapta. De ce m-am înfăţişat în mai multe rânduri?

71

Pe scenă două măşti puse faţă în faţă verzi îşi strâng mâinile drepte albastru şi-şi răsucesc stâng perechea rămasă după corzile vocale întinse în arc. Minciuna în greva foamei şi Adevărul concentrat: nimic nu mai rămâne când măştile cad şi ochii se descoperă căprui şi negri în viaţa de toate zilele.

72

*** orb surd mut şchiop ciung să nu fii suflet al meu – multe altele îşi plimbă infirmitatea pe la comisii de ajutor social. Tu trebuie să mai lucrezi. Mult şi bine.

73

Invocând muzul Golem… am mai spus: stocul supranormativ are o scamă pe creier. Că apoi “mi-am simţit limba plină de scame”(1) – spun – şi încep să scuip… “Ţinând seama de circumstanţele atenuante ale unei reputaţii altminteri nepătate, tribunalul l-a condamnat la moarte prin ştreang…”(2) : iată-mă atârnând… Golem – arată-mi-Te! Strig şi mi Te-ai arătat succesiune de imagini instantanee, nici una aproape până când, verde pentru prima oară am văzut că eşti. Te-am rugat atunci să rămâi. (Altfel, de mult te aşteptam. Bolnavă de mine.) Căci toată durerea mi se trage de la minte, dinte – în literatură clasic voi intra direct postmodernist. Modernă nu am fost nicicând. Curentul angelic nu se poartă… Lăuză, moluşca se (re)aşeză

74

în noi coordonate (con)strângând fondul în formă închisă. Acolo am fost. Apoi lepădată… Atunci mi s-a spus: numai închis ochiul ciclopului de dincoace de fărădelegi şi până dincolo de carne – calea de mijloc ţi se deschide. Aici fericirea! Ultima dorinţă: călău – ziua de mâine. Şapte ani le-au trebuit să interpreteze tot atât cât au tăiat zile, apoi mi-au scos de sub tălpi Tratatul (din)spre postmodernism şi au înţeles pentr-ntâia oară post mortem. S-au grabit să pătrundă acolo (să-mi cumpere numele pe nimic şi să vândă averile mele) şi au zis ei: Călău – ziua de azi! Abia atunci am atins pământul… “Frânghia s-a rupt, aşa a vrut soarta, şi pedeapsa i-a fost comutată

75

în închisoare pe viaţă.”(3) Nu ştiu dacă înainte sau după, Golemul s-a apropiat verde, tot mai verde – ştiu însă că abia de atunci m-am temut de moarte. În Golem credeam ca-n mine: acum doi mă duc spre groapă. Câţi ani? Drept la vorbitor? – Golem nu m-a părăsit. Începe însă să mă doară. Verde. Creşte. Simt aripi… Şi interogatoriu: mai spune ce ştii! Tot. Zborul şi fuga. De data asta e un joc cu Nebunul. Golem mută prima piesă… Am sărit peste cal. Ce mai rămâne – invocaţia muzicii în clopot…

76

* * * apoi zorile… “Am privit o dată cu el, am auzit şi am simţit o dată cu el… Cum de nu ştiu însă ce a zărit în clipa când s-a rupt frânghia… ? Înţeleg: în clipa aceea s-a despărţit de mine.”(4) (1) – (4) din “Golem”, de Gustav MEIRINK

77

Morala Trofeul: ursul pentru coada cu peşti a pescarului “unu”. Conotaţie la morală Omul-vulpe – gând: argint şi peşte – modă moale în gură…

78

Iluzia se hrăneşte… dacă ochiul ciclopului ar fi verde şi drept albastru mai poate fi sărutat – iubit. Niciodată măsurat: numai 3,14 rămâne constant. Raza – perspectivă de cai. Deocamdată verzi. Apoi în cărţile de colorat pentru copii. Pastel…

79

*** Lui Dan, cel din loja sufletului meu… atunci va fi o Zi-de-Mărturie: în piaţă toate florăresele cu crini vor fi bine plătite să mi-i ducă la domiciliu. Cât voi putea voi întârzia să adorm… Tu să vii neapărat a doua zi cu o lăcrimioară. Din ierbar…

80

Destin Primăvara – ochi zgâiţi pe apentre mătăsuri îmi iau măsura. Apoi se zbat şi fac nudism cu broaşte cu tot. Rochiile mi se aşează una peste alta toate maro-pestriţe. Va veni o iarnă totuşi care să mă ningă sau un mire de condiţie – cu viermi…

81

*** Nu mă mai duceţi la baltă! Apa are obrazul buget şi orăcăie… ochii se zbat şi de o parte şi de alta: între blestem şi lacrimă – punte din mătasea broaştei. în spatele meu stă Cineva.

82

Proba de măiestrie M-am înscris şi eu la aceasta cursă. Verdele – calul fosforescent coborât din ochiul meu l-am pierdut în iarbă. Când a fost anunţat am alergat singură. Până am devenit cal – ochiul tău m-a respins: verde şi roşu nu poate prelua. Călcâiul tău zbătea o lumină… Apoi ai încălecat până am ajuns la finiş. Ultimul.

83

*** Niciodată două mâini nu-mi vor ajunge să te chem. Multe altele rămân întinse…

84

Zodiac, pagina 10 Scorpionul înblânzind Judecata de Apoi înainte. Iarăşi apoi – violent. Real pentru prima oară văd verde ochi. Şi cred pentru prima oară ca un Peşte dezbrăcat de solzi în planeta directoare Marte şi în verb caracteristic: a dori.

85

Inflexiuni cordale În memoria distinsei mele profesoare şi dirigintă, d-na Virginia PANGA Toate paralelele sunt circulare. Meridianul zero descrie sfera în stare de somn. În stare de veghe nu întinde coarda prea tare. Vocalizele se execută nu într-un sector de cerc. Vânt potrivit şi mare liniştită pentru starea de graţie...

86

Test pentru yoghini plus notă adoptă poziţia Lotus. Aşteaptă: Plămânul tău drept va curge-n fluier şi mâna dinlăuntrul tău va descătuşa gândul în do major: vibraţie în starea de gleznă şi pas în starea de vibraţie. Poziţia se cere purtată. Nota bene: dacă nu simţi nimic din toate acestea operează-te. la genunchi ai apă.

87

Poem sferic. Descriere Bunului şi dragului meu Prieten Abstract, pictorul Iosif HAMZA Să ne jucăm cu cercul prin poem. Totul funcţie de Cuvânt să rămână concentric. Ultimul cerc poetul – care ar putea fi este dar o ia razna: curba care nu-şi dă în petec înaintează sinusoidal. Geniile au fost cucerite până la zi. Avem Noduri şi semne. Elegii. Să mai aşteptăm puţin…

88

Condiţia poetului – înscrierea în cub Poetului Claudian COSOI La lecţia despre cerc am lipsit. M-ai introdus în cub. Apoi ai ridicat piatra şi mi-ai propus s-o arunc… Feţele s-au făcut una cu pământul păstrând muchiile iar eu te vedeam numai cu retina – imagine răsturnată în şase tablouri. Ochiul meu de stânga se zbătea pentru ochiul meu de dreapta liberal şi conservator: dacă sunt orb trebuie să văd. Astfel, iată-mă alternativă în tot atâtea imagini. Pentru tabloul numărul şapte vom poza în picioare. Şi mulţi alţii. Până atunci să ne jucăm şotron: arunc piatra – arunci piatra…

89

Cum se apropie Demiurgul… În memoria poetului şi înainte-mergătorului întru întâmpinarea Luminii desăvârşite – Mihai CUPCEA miazăviaţă – miazăzi / dinspre / Clopot ce tace – face (şi) desface fusul durerii / în carne / şi oase / despică (şi) pică – în Clopot ce tace dinspre / miazănoapte – miazămoarte Bate. Bate. Bate.

90

Ochiul Motto “Şi chiar dacă mă spinteci, el, ochiul dinlăuntrul meu, nu va curge-n afară. El e abstract, atât de abstract încât existenţa mea concretă trece printr-un mare pericol.” Nichita STĂNESCU meu de culoare verde, stâng. galben de verde ochiul meu de culoare. drept. Atât puteţi afla şi câte ceva despre caii verzi pe peretele intestinului subţire şi galben de verzi pe peretele intestinului gros: mi-au băut fierea apoi au luat-o la galop cu Carul (foarte) mare…

91

cale lungă până la Calea lactee… Dacă mai vreţi – vă spun. Verde: alo-alo – ochii voştri sunt maro?

92

Nu ucideţi caii verzi… 1. carapace de broască ţestoasă – ţeastă sau cal 2. ţeastă – ţestoasă broască de carapace sau cală 3. ţestoasă ţeastă ţestoasă sau ideea de cal semn particular unu: copita semn particular doi: obârşia semn particular trei: Om. Verde perspectivă: cal. Verde profil: herghelie. Verde Om. (Verde – Alexandru Filip: “Eu nu am murit şi nu am să mor.”) Nu ucideţi caii verzi…

93

Natură statică sau alt Triunghi al Bermudelor Puştile în depozite secrete se încarcă… Traiectoria gurii de tun e marcată la cota zero de ochi. Rachetele în repaos aşteaptă să fie gâdilate… x Numai arcul întins – piesă de muzeu şi sub cheia anticarului – în tratatele vechi despre vânătoare, împotriva foamei…

94

V.

Locuindu–mă un muz rostesc rotirea ca Poeme de Nimeni şi rânduiesc rostirea în descălecat olosiac

1. * * * (Priveşte verde…) 2. * * * (Turnător.,..) 3. * * * (Ministerul de externe…) 4. Solstiţiu de primăvară 5. * * * (Cer…) 6. Urma 7. Titlu nu are

95

*** Priveşte verde în unghia străzii. Iar pradă ogrăzile iarba. Poezie: Puneţi pe măgarul I câte puncte veţi dori. Alta: Tuse – fuse măgărească. Fuse sculptor.

96

*** Turnător pe trotuare cine are o să are: cel ce-ncinge hora mare. Cel ce are nare – are. Cel ce n-are nici să n-aibă nici să se ducă la naibă. Cel ce are mângâiere nici nu piere nici urzici nu i se-aratăn cruci când s-au strecurat de aici turcii huni ai vrut să-i ţuci prin minuni în minea mea (şi-n luminăţia ta).

97

*** Ministrul de externe al României Mari a fost pus chiar de Împăratul ei pe numele său Iisus umblătorul pe Prut. Doamne cum ai prutut…

98

Solstiţiu de primăvară polul sud e ud copil învăscut de scutul neştiinţei sale. polul nord e nerod numai ruşi ne-au fost aduşi cu ruşine pe la uşi. N-avem cu ei atâtea nave. Suntem în crize de cuvinte. Sfânt Dumnezeu dă-ne pământ în nord. Înnourează-ne cu pământ prin copaci dă-ne din cer pământ şi pentru rădăcinile noastre. Coboară-ne pământ în ţară şi în primăvară.

99

*** Cer greu deschis din zidul seifului meu împingând cu umărul numărul cheii. Cu uşurinţă nespusă de unsoare seifele-mi intră în Soare. Reptilele mele sunt şapte. pândarii pândesc în Ardeal. Ard lumânări din fapte. Cuvântul călare pe cal Mihai cel Mic şi Prost.

100

Urma un scul de aţă Ariadno trece electric printre perne. Aş vrea în vraniţă să-mi macin opiul maicii în blestem. Vezi cuiburi verzi în ochi de peşti. Pe zodii unde-mpărăteşti cerşind le ţine-n sărbători. Ori nu te duce să adormi supt cruce fapte ruşinoase ci stăi în sărbători . Şi coase.

101

Titlu nu are Înainte de propriu-mi prim-dinte crescut în gingie aceste cuvinte: el ştie – m-au urmărit mieunând, el ştie – e gândul eleat, el e la fel. el e propria-şi micime deşi înalt păşi, păşi oraşe mari. Turnuri cetăţi străjeri tâlhari steaguri în stânjeni şi-n toate culorile florilor – staguri. Acest cavaler nu e el ci e Er. el era, el nu este, el Ga-hel un slugă la mai mulţi mişei. Un rug cu rugi pentru tăţi. Din spiţă hoţească, el se ridică din spice spre a despica însă patria sa nu e patrie ci un pătul spre înaltul Sătul.

102

VI.

1. 2. 3. 4.

“ S t r i g a ţ i B a r a b a ! ”, nemuriţi Poetul

O păpuşă din cârpe. Şi altele Exodul plusvalorii Scrisoare deschisă. Domnului Poem (Post scriptum) ROMÂNE

103

O păpuşă din cârpe. Şi altele păpuşarii şi-au vârât mâna până-n gât – buni rapsozi şi virtuozi ai harpei mele vocale. Frenetic mă scuturau friguri şi maladii la modă. Nervul din dinte l-am dezlegat, să ragă . Şi a ras: lepădarea a constat într-o flegmă. Şi altele.

104

Exodul plusvalorii Motto Soarta este o femeie urâtă – fără vârstă. Stăpâneşte eternitatea, este guvernantă între “şobolani” şi “om”; are mărul, lui Adam deschide apetitul… Domnul Sorţii a studuiat marxismul l-a aplicat după legi proprii – autoconducerea – auto gestiunea – auto finanţarea sau cum se Întreprindere Omul Nou, omologat apoi în bust: Capul Bunei Speranţe – mostră lingvistică. Centralele industriale întocmesc statistici înaintează la minister necesarul şi priorităţile: exportul. Cei trei “R” (recuperare refolosire recondiţionare): esenţiali pentru chimia polimerilor – coaste

105

livreşti pentru femeie. Plan unic de dezvoltare economico-socială: etalonul expus prin T.I.B. ambalat sub presiune, sigilat pastoral, specific propriu: dau ieftin – dau ieftin – dau Stocul supranormativ are o scamă pe creier: Exilul.

106

Scrisoare deschisă. Domnului Poem Poetului Dorin TUDORAN Sigur, ierta-mă-vei de bună seamă că de atâta singurătate înnebunit-am. Altfel durerea manifestă în mine un fel de inconştienţă: mi-e deopotrivă silă şi teamă. Ca să nu mă întâmplu aievea mă las întâmplată în acest loc. Mei nu-mi mai aparţin – dar încredinţatu-m-am Cui? Secat-a izvorul lacrimei şi amuţit-a gura mea. Ai simţit oare că izbită de stânci am fost? Tu însuţi o stâncă – sigur de mare valoare pentru mine – cu sclipiri de suflet. Ce-ai gândit în această simţire? Aştept răspunsul; ca să nu mă întâmplu aievea întâmplă-mă în acest loc. Ca să nu ma întâmplu aievea întâmplă-mă în Tine – Poem.

107

(Post scriptum)

ROMÂNE, Am fost surprinsă în poziţia Lotus. Gândindu-te. Invocându-te. În toate măruntaiele mele. Plămânul m-a inspirat corect. Cel de dreapta. Cel stâng – tot drept. Voi pornirăţi deja pe sens interzis. Şi aţi vorbit – tot acolo: l-am văzut pe Dumnezeu. Sosi-va Judecata de Apoi – înainte… Şi vămile… Să luăm aminte!

108

VII.

1 9 8 9 +. Rezemând Scara lui Iacob…

Doamne, ajută -mă la ceea ce fac azi. Şi cee ce fac azi – să fie bine. Ajută-l Doamne şi pe Aproapele-meu să facă asemeni. Adu-i Doamne pe Cei-puşiîn-capul-oaselor şi pe Cei-ce-stau-într-o-rână la sfat cu noi. Ajută-l Doamne pe Cel-alesîn-capul-turmei să o poată iubi. Şi adu-l Doamne pe Cel-pierdut să întărească Cetatea: numai aşa voia Ta poate fi întreagă. Nu uita Doamne: încredinţează fiecărui Miel câte un Părinte fericit. 109

1. Aproape om… 2. Măseaua-de-minte – Transilvania 3. Adevărul de la credinţă la religie. Rugăciune 4. Ofertă 5. Şedinţă de autoportret 6. Propoziţii 7. Sin8. * * * (Vezi cuvântul…) 9. Declaraţie de avere. Punguţa cu doi bani 10.Azi m-am văzut iarăşi cu 11.După chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu 12.Un buchet de irişi 13.Înger. Pedestru 14.Cezar

110

Aproape om… “Reportaj cu mult aur, cu multe visuri şi cu multă mizerie” Ion ŞIUGARIU După 16 iulie 1938 am ajuns Natură Moartă într-un “Reportaj fără bijuterii, fără speranţe – sufocat într-o pubelă, de gunoi”. Unii au fost şi mai puţin: Cornet Ambalaj Copertă Umbrar Coif iar Alţii nu au fost deloc dar nu ştiu… că sunt; până la arderea-de-tot – Anul Domnilor an de graţie 2000 iulie 11, 2001 august 29, 2002 februarie 3, 2003 iulie 15, 2004 iunie 20, 2005 ianuarie 29,

111

Măseaua-de-minte – Transilvania Cetăţean Liber Rebel sau Răzvrătit Modern – Nonconformist de Naţionalitate OM (Pro)Scris Ultraprovincial Subscris Fatalităţii Educat pe limba mea revendic CONDIŢIA UMANĂ în mai multe limbi străine: în limba-de-lemn – vreau să trăim separat pe limba-de-pământ – trebuie să trăim amândoi cu limbă-de-moarte – nu poţi trăi fără mine!

112

Adevărul de la credinţă la religie. Rugăciune Adevărul – la nivelul credinţei are valoare absolută. La nivelul religiei are valoare spirituală. Şi este de neatins. Cu alte cuvinte este departe de noi. Cultura adevărului – cultura virtuţilor: adevărul este Iisus. Rugăciune: fă-mă Doamne adevărată. Fă Doamne adevărat poporul român.

113

Ofertă O tristeţe de 13,6 x 9,6 cm. sau chiar o deznădejde – nu spune prea mare lucru; dar o lacrimă publicitată – lacrima care poate răni, lacrima care poate ucide?

114

Şedinţă de autoportret Motto “Fericirea nu este pentru porci.” Herman TENNESEN sirenă. De cei mai mulţi momită la copcă. Gând consecutiv: Nemurirea nu-l cercetează pe cel sărac cu duhul. Pentru că este bogat. Şi este fericit.

115

Propoziţii 1. Deznădejdea întunecă spiritul molcom. 2. Vicleşugul este ca banul rău în răspântia gândului. 3. Trezirea din mit – cum o desccătuşare din propria umbră. 4. Pe ruinele vechii cetăţi – cetatea nouă, ruină. 5. Dacă na(ra)ţiunea se închină la zei.

116

Sin-ucişi şoimii patriei de ciori. Măştile purtau cravata roşie cu tricolor. Comandanţii de Unităţi lucrau birocratic în slujba satului după dos-ar. Ară; istoria nu poate fi alternativă. Numai paralelă. cu Identitatea. şi Jurnalul de front.

117

*** Vezi cuvântul tras pe roată? Şi ochiul. Ce nenoroc – norocul. Şi libertatea – obligatorie. La purtător. Mie ce-mi rămâne – supralicitarea zilei de mâine: să-mi iau câmpii ori să-i bat…

118

Declaraţie de avere. Punguţa cu doi bani (Variantă modernă, cu doi cocoşi) (Generaţia contra:) 1. Ovine 2. Bovine 3. Porcine 4. Caprine 5. Cabaline 6. Păsări 7. Iepuri 8. Albine 9. Măgari 10. Catâri (Generaţia pro:) “Noi votăm pentru schimbare!”: 1 catâr la 10 mioare.

119

Azi m-am văzut iarăşi cu un ochi de plasă gol pe dinlăuntru zbătându-se stâng după bonul valoric într-o grevă de avertisment. Pentru stat. În continuare. Pe gândurile altora. un ochi de sticlă aşteptând să citească ediţia de prânz a jurnalului intim – nouă. Apoi să rumege. un ochi de apă tulburând umbra şi privind cu musca-nnecată. Alţii priveau direct prin fecale de capră. Prin ţapul de bere pândesc cei care nu se arată. un ochi pe faţă un ochi pe dos – mă tricotează dus mă tricotează -ntors. Faţa-i gata. În spate vor înnoda martorii unei conspiraţii paralele. ochiul de pisică torcând o bicicletă neagră de ghinion seara lângă un gard. Din plasă de sârmă toţi ochii-şi încruntă sprâncenele stufos înghimpate asupra celor care vin dar mai ales asupra celor care pleacă – cu îngăduinţă şi complicitate la rubrica de la decese. Servite calde în ziarul de mâine la micul dejun. Numai cu tine nu m-am văzut iubire, de-aproape(le).

120

După chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu Mă iubeşte pe mine, eu te iubesc pe tine, tu îl iubeşti pe Dumnezeu. Toţi suntem nefericiţi. Ea ne iubeşte pe noi sirenă eşuată – fericită într-o gură de canal dezefectat. Jertfă suavă blonda sacrificată pescarilor amatori de comori gratuite. Nu arunca ancora căci te vei ferici. În mreje. Peste măsură voi suferi şi cum va afla Dumnezeu despre asta?

121

Un buchet de irişi Doi verzi. Ofiliţi veghează vămile iluziei preacucernice. Părinte Dumnezeule – roaba este plină de patimă. Doi orbi. Cruzi priveghează neţărmuritul suflet sărac de viaţă. Părinte Dumnezeule – virtutea este plină de robie şi desfătare: Capul-de-mort vrea asigurare pe viaţă – trupul mai trebuie să moară sufletul mai trebuie să moară – fluturele va birui. (Şi ce dacă va fi vierme? Mai trebuie să-ţi spun de ce în copilărie omizile sunt verzi?) Un buchet de irişi – doi verzi, doi orbi.

122

Înger. Pedestru Motto -

Ce naţionalitate are barza? Îngerul este de genul neutru.

Este firesc să fie cu picioarele pe pământ. Este firesc să fie cu capul în nori. Este firesc să-şi smulgă câte-o pană din suflet şi să-ţi mărturisească ce-şi mai spun oamenii între ei: ”Te iubesc cel mai bine fără a explica cum te iubesc sau de ce” (Georia SCOTT) este posibil să te ţină de mână – fără să ştii. Îngerul meu – şi să te ocrotesc. Mai este posibil şi să facă parte din armata adversă. Şi este foarte posibil să mă iubeşti. Descalecă. Este posibil să fii înger. Predestru

123

Cezar Cu sufletul la gură îmi montai imaginea în oglindă fără să mă recunoşti: uneori adăugai un cusur alteori o virtute – niciodată o prejudecată. (La care să fi renunţat?) dar tu ai nevoie de mine păcătoasă – şi Dumnezeu (spre milostenia şi slava Sa) de aceea va pune sufletul la loc pentru păcat şi har în coasta ta. Gura ţi se va descleşta oglinda îţi va curge-n îmbrăţişare. Mă vei recunoaşte şi mă vei simţi femeia ta desfrânată sublim şi vei mărturisi pentru prima oară iubirea. Lui Dumnezeu – când mă vei numi: Cezara.

124

VIII.

Introspecţii

I

1. Teoria relativităţii de plumb: Ion BOGDAN 2. Căpiţa de speranţă: Ştefan CĂMĂRAŞ 3. Lacrima de rouă din memoria copacilor: Camelia LUNGU 4. Claudian COSOI: lutul abstract în suferirea Cuvântului

125

Teoria relativităţii de plumb: Ion BOGDAN O! grave stări – surprins ochiul celălalt verde înpart adevărul între real şi iluzie 1. ca să nu fie timp mort. Valoare exemplară – aerul bacovian de tristeţe în sinea limbii: 2. nu-mi place postura de caracudă ca de plumb. Umbra mamei se-nnalţă, stăpâneşte cerul. 3. Mi-a intrat în suflet cum se-ntrupează oul. Se-nchide şi se-ascunde în poveste. 4. O privelişte din oraşul de plumb – dimineaţă de toamnă. 5. Monstruos poetul. Lângă zeul manolic – unitar credincios să prindă şi să-nlăture mc pătrat: sinceritate nudă – teoria relativităţii în această cetate. De plumb.

126

1. 2. 3. 4. 5.

M. OLOS Şt. JURCĂ C. COSOI V. DRAGOMIR A. BOTIŞ Cenaclul NORD, Baia Mare – 7 decembrie 1986

127

Căpiţa de speranţă: Ştefan CĂMĂRAŞ Chemaţi-mă oricând. Totdeauna Manole rămâne pe zid fără de care pământul nu ar fi rotund şi muntele vrăjit. Vino!

1. 2.

să te sărut în poem. (Eu-) Poetul – Capul Bunei Speranţe: de introdus în calculator. întâmpinări:

3. 4.

cu satul care nu există – Larga nu sunt la prima întâlnire. Biografia curentă – pachet de criterii introdus în calculator – elemente aleatorii. Perturbatorii. Nonconformist de nota opt sau Elegie udă… pe înaltele turnuri de ceaţă.

5.

Excluzând calculatoarele – ideea de poezie: întrupare a frumosului lovit de har – Chemaţi-mă oricând căt de mult uman cât de mult poet. jertfă: Poemul în ve …şi în deşert, către Dumnezeu pa –

1.

128

2. 6.

ţine de putinţă doar că nu biciuieşte cu biciul din şa. O simt – o simte sintagma. Obosită – căpiţa de speranţă: Poetul.

7.

Poeţii nu pot mai mult. În Legendă – zidire şi rezidire… că este necesară apa: după ce se mănâncă se bea. Chemaţi-mă oricând:

8.

9.

n-am gândit eu c-oi ajunge când oi hori să pot plânge…

10.

(Realizează imagini. Nu-şi caută. Motivaţii: ipohondrie poetică –) Să se separe apele de uscat cu statut şi existanţă până la starea de graţie:

2.

Cuvântul. Poetul a încercat încercarea. Marea poezie va să vină. Mare aşteptare… 1. 2. 3. 4. 5.

C. COSOI A. BOTIŞ Şt. JURCĂ A. COZMUŢA V. FLORESCU

129

6. M. DEAC 7. C. MUREŞAM 8. S. STELARU 9. G. LEŞE 10. M. MIRCEA Cenaclul NORD, Baia Mare – 4 martie 1989

130

Lacrima de rouă din memoria copacilor: Camelia LUNGU Misiune în noaptea aceasta vor ieşi poeţii şi scriitorii în univers şi, vor transmite mesaje: 1.

2.

cultivarea acelui mister – America se inventează în fiecare săptămână în forma ei nudă – S-ar putea să fie şi o prejudecată. Metafizicizarea Confesivă. Lirică. Acceptabile. Elementul constatutar – Ungaretti: Vedere de pe Podul Arta (: două lacrimi de rouă) şi (te-aş condamna să mă cauţi în memoria copacilor :) Vedere dintr-o barcă – Fior lapidar.

131

În dispută – maturizarea acrostihului Brâncuşi avangardist. Metafizica este un copac Pascal. Ideea de esenţă… – 3.

1.

altă etapă în creaţie: nevoia de a da Meridian pe o paralelă… Lucrătură meritorie: altă căutare a eu-lui. poet – Poet. La obiect: disponibilitatea mişcării în locul comun – formă fixă. Apoi pe spinarea poeziei toamna ca o fată. În afara sentinţei – discursul: păsări de fum. Veghe de la trei până la trei sprezece ani şi Vedere din balcon.

2.

O idee. Mai multe idei. Acolo unde este artă – Certitudine:

4.

acolo unde voi fi doar eu – stare de derută.

132

1. 2. 3. 4.

T. ALEXA M. CUPCEA I. BOGDAN F. MUREŞAN Cenaclul NORD, Baia Mare – 1989

133

Claudian COSOI: lutul abstract în suferirea Cuvântului

1.

2.

3.

134

Motto apoi Şapte sfaturi scurte pentru bolnavii de poezie.unu roman: nu-ţi pune vreo nădejde în sfaturile ce urmează. Şi înscrie Asteriscul în Pătratul lumii. Profesiune de credinţă – modernismul original bun discontinuu Va veni o zi când nu va veni alta. La început a fost ales lutul – Sâmburele de sub prag fără să pastişeze. Acuitatea trăirii – re-creare a lumii.posibilă.parte din Poem. Sfat de ziua a cincea şi-a şaptea – artă poetică. Bijuterie a sinelui. Surprinderea unor concepte filosofice. În ou. Apoi lutul abstract. Invocaţia muzicii în clopot. A patra dimensiune – colinda: curgere firească Alfabetul latin.

2.

Nimic nu ţine. Nimic nu lasă din toate părţile – evadarea cu neputinţă. Rămâi în ou. Dormiţi şi visaţi – ziua şi noapte cetăţii. Singur poetul ridică piatra. Rezistă elegiac şi nu melencolic.

3.

Capcană aucturială – cubul în curtea cugetării. Mostră de exerciţiu cultural – neliniştea. Muzică şi ritm (din)spre persoana întâi – tentaţia extensiei. Riscul locului comun – pătratul univoc fără reciprocă – elimină alternativa. Unica mondenitate glossă personală sau teză sentenţioasă: evadarea. Pentru poet. Sfat unu doi trei – imperative, şi forma, şi fondul.

4.

5.

6.

7.

Asteriscul – apendice. Labirint în cub a apărut sâmburele. A dispărut biscuitul. Şi cercul din geometria poemului. Artă supremă căutarea şi găsirea absolută. Suferirea cuvântului: începutul şi sfârşitul. Etapă de maturitate:

135

liric dens poetul sugestiv născut în Tipografie obligatoriu printre rânduri… 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

136

M. CUPCEA S. DRAGOŞ T. ALEXA A. COSTIN Şt. JURCĂ G. BÂRLEA Şt. BELLU Cenaclul ARTA, Baia Mare – 1989

IX.

Introspecţii

II

1. Vasile DOBRA iscat din sintagmă 2. Dorin ŞTEF crapă piatra… 3. Nicu SCHEIANU şi revoluţia organică 4. Vasile DOBRA şi intensitatea coşmarului 5. Anghel POP desculţ la bojdeuca lui Creangă… 6. Valeriu SABĂU în Biserica de sticlă: Oare unde-i adevărul? Se mută umbra… 7. Proza lui Ştefan JURCĂ – realitate balzaciană. Dragi Părinţi, cine sunt eu? 8. Proza Tatianei DRAGOMIRIŢOAIE, fragment din dragoste. În casa cu nr.18 să intrăm în transă…

137

Vasile DOBRA iscat din sintagmă Ce a fost asta, tată? Nimic. Pentru a nemuri mereu voi tânji: pieptul mi-l agăţ în cui trăgând brazdă peste frunte. Pe urmă sau după accea am făcut dragoste; Dar mortu’ acesta-i bolnav. Ca să scrii, ai nevoie de cultură. Cultura grâului / porumbului / orzului orezului / cepei / dar mai ales a femeilor 1. talent nativ cu antenă de marţian Domnul Poet iscat din sintagmă se află într-o majoră aşteptare. 2. La două plachete nu adaugă nimic – întoarce poezia în tragic – se află

138

pe muchie de cuţit cu tantaţii: 3. tristeţe nemărturisită. Răsfăţat – ironie amară prăpastia: idealul pe care-l urmărim şi Stix-ul. Paralelism între Poet şi Buldozer. 4. Unde-i Ulise? – 5. Intrând în cotidian şi întorcând-o spre sine 6. ansa cu valoarea mesajului 94 şi valoare pentru sine 95. Raţional 30 şi – în ciuda bravezii – 65 pesimist. 5. Verbalizarea duce la retorizare… 1. G. S. 2. A. COZMUŢA 3. I.M. MIHAI 4. S. R. 5. C. M. 6. Z. D Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 4 decembrie 1999

139

Dorin ŞTEF crapă piatra… Nichita continuă în favoarea gramaticii umane între cuvinte şi necuvinte fericirea – pricina secretă de a exista începe cu sine – sfârşeşte cu sine: dacă se crapă o piatră nu te tăia la picior. A treia elegie este

1.

perfect logică: au fost destui epigoni. Unii mai devreme alţii

2. 3. 4.

mai târziu au eşuat în acest spaţiu – un eseu util. Autorul refuză ansa. Apreciez curajul. (Nu inconsistenţa criteriilor.) poezia despre Poezie: Nichita STĂNESCU – metaPoet.

140

1. 2. 3. 4.

A. C. S. R. Z. D. C. M. Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 4 decembrie 1999

141

Nicu SCHEIANU şi revoluţia organică Sonetul 66 a lui Shakespeare: “Decât să-l văd slăvit pe ticălos” – Fata lui Ramses. Cum am băut cu Stalin, bucile Moscovei privesc… Prutul curge. E vremea să atacăm

2.

marile teme. Tentativă: unde atârnă rochia ta de mireasă. Basarabia. Între însemne atâta prezent imbecil. Fericirea întoarce pasărea în ou. O fi văzut Byron mierla? Adevărată poezie. Este un regal de Haine groase şi cărţi de citit. Valoare mare –

3.

un ţipăt lacustru ţâţoasele: în Maramureş se scrie

1.

4.

5. 6.

142

o poezie – poezie. Există o lecţie de stare a acestei provincii. Km. 0 şi în Basarabia ştie unde să se oprească. Îşi poate purta crucea Mama mea adevărată: frumuseţea începe exact de pe umerii unei adolescente.emoţie frustă.revoluţie

organică. estet. caligraf poetul să o transfigureze patriotic. cartezian: peste câteva secole va însemna 7. 4. 8. 9.

Uniunea Sovietică. Azi reuşeşte să creeze postmodern. Valenţe lirice dublate. Poezie indirectă ca un vector: este propria sa condiţie – a celui care comite artă. Eu nu beau astăzi. Vreau să spun ce nu s-a mai spus: Scheianu vine invers spre dezamăgirea mea. Nu m-a satisfăcut azi. Dar poetul e foarte prolific.inhibat

fără motiv. Ne vom mira cum am reuşit să facem aceste nebunii – 10. Poem important; carnaţie nezgârcită – jugulată brusc. Nadă 11. pentru cei care au fost – 12. multe şi frumoase semnele

13.

de îndoială: faţă de Haine groase… vine rar. Acum am îndoieli şi mai mari ( – fără Basarabia)…

143

1. V. NAŞCU 2. D. FĂNĂŢEAN 3. I. STEPAN 4. I. BOGDAN 5. Şt. ROBERT 6. G. SĂSĂRAN 7. I. M. MIHAI 8. V. CHIROBAN 9. Şt. JURCĂ 10. V. SABĂU 11. T. G. ROGNEANU 12. S. HORVATH 13. N. SCHEIANU Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 3 februarie 2001

144

Vasile DOBRA şi intensitatea coşmarului … dau ochii roată. La Auschwitz munca înnobilează. Mă îndepărtez de colonie. Vreau să fac o paranteză: cei ce-au urmărut Glasul (cum se procură băutură şi femei; îl caut pe Mocanu…) nimeresc în sala de biliard. Între angelic şi vulgar – securistul să nu facă riduri la cravată. Se adunau. Şi valuta. Mă simţeam bestial..îmi mergea burat: cea mai tâmpită furtună de nisip.bun pentru legiunea străină. Roţile clepsidrei s-au rupt. Mai ieri ca pe o Scriptură citeam nişte fete. Intensitatea coşmarului – Vasile Dobra. Instanţă / Cotidiene / mai încolo – capela / O lăuză cerşind Poetul oraşului / Gladiator în arena cuvintelor la moartea tatălui meu. să se întoarcă cine şi ce? 55 orizonturi. ceea ce-am fost din ce în ce mai rar

145

1.

(în) strugurele vieţii mă voi întoarce… nefiind prea înalt – mă ridică în picioare felul meu de-a fi. Nu este laudă fără acoperire. Mă simt obligat. Jurnalul de călătorie nu este un proces verbal Irak de exemplu la Crista 1 şi 2

2.

3.

4.

146

este autentic de mă rog Jurnal – jurnal această carte. Setea de cunoaştere nu are grad de cultură între noi românii. Ce suntem noi şi ce au ajuns alţii: pentru început îmi pare rău. titlul Salonul nr. 8 mă duce cu gândul la Spitalul 9 – anticameră. Oricine intră – iese cu destinul schimbat. Poate nu voi avea norocul să ajung. Orice amănunt mă captează. Cucereşte. Acesta este motivul pentru care m-a dezamăgit – Burnar a început. Continui iconoclast versus iconodul. Literatură de frontieră – sinceritatea. Vreau să-l încurajez să nu meargă liniar. Să ai satisfacţie

5.

6.

7.

8.

şi să rămâi; Sabău a avut dreptate: Ochii tăi cât un Voroneţ merg pe acelaşi drum – Strada ca un anticar în general s-a spus. Salonul. Spitalul. Jurnalul – exerciţii ale fiinţării sale – m-a mirat cum n-a văzut cum răsare steaua în deşert. Mai încolo – există poezia locurilor comune. Este o stare. Devine teribilist. Încearcă să mă surprindă: sunt afon. Am rămas surprins Don Qujote esenţializat în Ţară; din Jurnalul acesta de călătorie am urmărit Glasul Maramureşului. I-am făcut cronica. Prin sângele tău mai bântuie Esenin. Mai are şi astăzi viaţă. Puţin riscant să depăşească condiţia de jurnal – vorbesc şi eu , ca şi pictorii. fără model.în faţă Jurnalul lui Iorga. Dobra a trecut fără să-şi dea seama cu gândul la mitul lui Hristos. În timpul liber juca zaruri: n-are material destul.

147

Am o deformaţie: îl cunosc. Cine scrie pentru cititor – nu scrie. Curentele le inventează criticii. 100 de critici + 100 de poeţi citesc poezie. Mai bine fă-ţi jurnalul din aceste fragmente. Sebastian Zaciu Balotă – jurnale

9.

10.

148

de rezistenţă: am venit invitat. Ceea ce se întâmplă aici – la graniţa dintre cafenea literară şi sectă: francmasonerie şi transcedental. individ spiritual.statuie.bogat.efluvial.până acum doar magmă. Intuiesc o rezervă în scriitură. Realităţi a(nti)tipice: Dulfu şi Dobra. O parte a presei ticăloşită – perimetru de existanţă: am lipsit de la spectacolul acesta. Dincolo îmi place scriitura: implicare.spirit.incizie. Toţi suntem bolnavi de a nu călători. Etapa trebuie să dureze: sindromul adamic – de a da nume. În faţa consecinţelor Poetul dur caustic acustic incitant.

9.

Cititorilor la vârsta a treia încearcă şi o morală: să răstoarne ierarhii – Spitalul la parter – poet egal cu sine. Crede. Eterni iluzionişti dăm nume şi spunem altcumva pentru lucrul numit deja: lipseşte a patra dimensiune.

11.

metafizică. Îndrăzneală sintactică: A.C. Bâle şi-a tras editură la scară. Este dispus să şi investească mult mai multe calităţi decât cea de observator despre Poezie împlineşte Jurnalul. Singulară în peisaj ( – lumea lui JURcă…) 1. I. BURNAR 2. T. G. ROGNEANU 3. V. SABĂU 4. I. M. MIHAI 5. I. BOGDAN 6. I. HADA 7. D. FÂNĂŢAN 8. Şt. JURCĂ 9. T. ARDELEAN 10. N. SCHEIANU 11. S. HORVATH Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 10 martie 2001

149

Anghel POP desculţ la bojdeuca luiCreangă… Cu sufletul desculţ – 1. s-a produs în mai multe gazete; a încercat chiar şi teatru în dulcele stil clasic imită dar nu pastişează creaţia populară. Fără subtilităţi Imnul durerii …şi crimele la ordinea de zi: a venit un lup din crâng – Coşbuc. Imită stilul Mioriţei. Destul de variat din poezia modernă a luat numai ambiguitatea. Cochetează. Lucrează la Cine mi-a ucis copilăria? în 25 Decembrie 1989 – foc! La marginea satului – arde casa lui Gorun : umbra femeii de lângă mine se prăbuşi. O poezie închinată mamei mele. A nins kaki. E pace în Ardeal. Am fost premiat la bojdeuca lui Creangă. Dragă Ion, …mai vino la scăldat

150

în iarmaroc – 2. proză sentimentală. Trebuie găsit fragmentul. Pericolul mare îi paşte pe mulţi: Goga, Coşbuc, Iosif; depăşiţi Eminescu – ultimul romantic 3. al Europei. Ar fi de prisos fiorii eminescieni pentru proză. Alte elemente recunoaşte singur: a rămas undeva clasic de unde nu va ieşi. Destul de mărginit acest areal. 4. Mă voi lega de poezie. Mai iartă-ne Iisuse prinosul inimii asupra stărilor sociale. Avem de-a face cu un poet. Poeme despre poeme: gradul al doilea. Compasiune, rugăciune şi fapte: Dumnezeu este iubire. 5. Tumultuos – să ne raportăm la genii: şi eu am văzut bojdeuca… 6. Trag o simplă constatare: el vede. Ce e frumos: acest fragment a fost aici. Nu putem să-l acuzăm de ermetism. Este pe punctul de a ieşi

151

7. un limbaj mai modern, o carte de buzunar… Apropo – epigrama. 8. Ceea ce nici Dumneavoastră nu ştiţi: am găsit casa pustie, două turte pe cenuşă; se împleteau coşuri în casa care-a ars în zdrenţe sora lui Anghel – Lenuţa. Am dat lecturi particulare… Baltagul. Anghel – tu ai copiat. Noi toţi am cam avut chemare. Fratele meu a decedat. Nu ştiu dacă ştiţi, şi-a scris singur epitaful: Anghele, nu uita când nu dormi noaptea, să te uiţi în calendar. Labiş patronezi cu troscoţăl. Născut al patrusprezecelea copil cu har şi dragoste dinspre mamă – sculptor în lemn. Eroarea pe inimi se lasă. Creangă Ion, la Raiu dacă eşti…

152

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

I. M. MIHAI V. NAŞCU D. FÂNĂŢEAN D. SĂSĂRAN V. SABĂU I. HADA A. FILIP V. POP Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 24 martie 2001

153

Valeriu SABĂU în Biserica de sticlă: Oare unde-i adevărul? Se mută umbra… Dintru început vă rog să-mi scuzaţi ţinuta: întâmplător am Biserica de sticlă la Editura Dacia. Singur la altar – se dedică domnului Marchiş: Domnule sublocotenent în condiţiile date poţi trage un peisaj. Eram sub armă. Trebuia să mă execut în Şcoala populară de artă. Dacă scutiţi toată grupa – nu-i totuna rigoarea de unde-şi admiră opera – din uşa remizei. O clădire veche de bârne recondiţionată dată părintelui – cocină pentru porcii bătrânului păstor: portretul în ulei iese din cadru. Ce fac cu ruşii? Am înghiţit până am mierlit-o. Ai pictat o pivniţă cu ruşi. Altul în loc; trag pe rând din damigeana lui Nistor pe linie pompieristică. Planton peste noapte. De-acum urmează întocmirea dosarului: următoarea damigeană Nistore…

154

Se mută umbra. N-am aflat niciodată ce hram purta. Ce culoare are mijlocul

1. 2. 3. 4.

5.

de transport? Raportez: eu nu mai merg după vin cu riscul de-a fi exclus din formaţie. Tincuţa cu gura la ţâţele Silviei – Vecernia din Duminica Tomei. I-am făcut o poezie pe loc: amintiri de îngeri activişti. Numai la superlativ… conform aşteptărilor. Să găsim aspectele critice: cel ce se încumetă are şi părţi negative. Text popular readaptat spre manele. Dobra a lansat chemarea – eventual propuneri. Are o ştiinţă a construirii dialogului. Personajul se zbuciumă. Nu plictiseşte. Nu imită: scena cu lesbienele… –

6. 3. 7. 8. 2.

o pată de culoare. Păstor sau Pastor? Dialogul este viu sau mort? Să nu ne diluam prea tare! Batem câmpii. Ne dăm peste gură.

155

1.

3.

9. 8. 10.

Cupcea nu făcea critică destructivă. Oare unde-i adevărul? Am mari rezerve… Iată poza unei femei la 30 de ani. Copilul spune ce tanti bătână. I.M.Mihai – ce femeie tânără! Adevărul este Sabău: proiecţie spre universalitate. Ne verbalizăm reacţiile imediate. Nu neapărat trebuie distrus Omul. Te bagi în gura lupului să citeşti proză. Când poţi să mi-o aduci întreagă? – primul meu cititor avea un nume unguresc; era prin 1973… 1. I. HADA 2. D. FÂNĂŢEAN 3. V. IORGA-TURCU 4. V. DOBRA 5. I. M. MIHAI 6. M. FILIP 7. A. DRĂGAN 8. B. MAXIMILIAN 9. N. SCHEIANU 10. V. SABĂU Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 21 februarie 2001

156

Proza lui Ştefan JURCĂ – realitate balzaciană. Dragi Părinţi, cine sunt eu? Pisica de rumeguş seamănă cu bunicul. Pisica face miau-miau dar a mea nu face nimic – Nuţu, Nuţu să nu-mi strici căruţu’. Arunc pisica! Încorporarea – Ai bulentin? Numele viitorilor ostaşi ai patriei – treceţi de partea cealaltă 22 iunie 1971 – un an şi patru luni. Avea scris stâng – drept – stâng unul citea altul asculta: toţi bărbaţii normali fac Înainte marş! nu s-a întâmplat nimic în timpul somnului – Dragi Părinţi, de fapt cine sunt eu care ţin pasul pe strada Eminescu? – Acum ai haine civile. Eşti liber… Oameni anacronici la grădina de vară se ridică să meargă la budă Artistul

157

dezamăgeşte cel mai adesea: vreau să le asta şi n-am bani. (În camera lui Chivu Stoica taxele comunale cresc.) Patru poeme bune: O Iulişcă vine în oraş Votca Rasputin Scrobeala. 1.

2.

3.

4. 5.

158

Mulţumesc fraţi români! Îmi este drag un stil distinct cu înţelepciune: percepţia de circumstanţă – eros bine conturat. Am văzut un portret. Cel mai bun simultan la douăzeci de mese – câştigă la fiecare. Şah – mat: voi râde la critici azi. Un exerciţiu. Mă aşteptam să fiu fascinat. Nu sunt. 200 de prozatori pot să scrie asta: rămâne sub semnul mirării fără să aibă nimic de spus – descriere – drama lui Jurcă. Proza începe de unde Jurcă o lasă. Faza meşteşugului: are obsesia cărnii – excelentă. Alternări de planuri,

6.

7.

8. 9.

artificii – i-au scăpat. Să te învârţi în jurul cozii şi să pui punct. Pornim de la un adevăr: Pisica. Nu există morală – aştept să se râdă. Am şi eu bucăţi de genul ăsta dedublarea extraordinară. Stări: atmosfera ne apasă; Jurcă a încercat să ne bage într-o plasă (realitate balzaciană: puţini au scris despre problemele alăturate) – fiecare a făcut armata; bogăţie de atmosferă. Au scăderile lor fiecare – pe lângă uşurinţă trebuie să ai şi har. 1. D. FÂNĂŢEAN 2. Şt. ROBERT 3. V. SABĂU 4. M. ILEA 5. G. A. BÂLE 6. I. R. ROŞIIANU 7. T. G. ROGNEANU 8. D. RUSU 9. S. HORVATH Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 10 noiembrie 2001

159

Proza Tatianei DRAGOMIR – IŢOAIE, fragment din dragoste. În casa cu nr 18 să intrăm în transă… Istorii paralele: l-am întâlnit pe Ştefan – chiar era adevărat. Viitor sigur, semnal pozitiv – Ştefan mi-a mărturisit ochi albaştri, brun şi negricios sufletul lui luminos (unde mai văzusem ochii aceia traşi de colţuri în jos?) Ştiu toate astea ca să pot înţelege ce a fost tihna căminului conjugal – nu mai aveam răbdare nu trebuie să ne formalizăm: “o fundă vă rog”, trandafiri roz, tra-la-la, blondă şi frumoasă – “scuze, scuze” – mamă de familie. Instantaneu “vă rog intraţi; doar nu vă descălţaţi?! La uşă” agent comercial. În sufragerie decorul. Cine a construit casele acestea?

160

Zidurile groase ca de cetate lipsa uşilor evidente – pe unde se intră? Dificultate de adaptare. Masivitate istorică. Primitivism. Galantare: afacerile la domiciliu. Păstrătorii funiilor au ajuns să dobândească însemnătate publică. Au dispărut… 1. suspans. Aştept cu nerăbdare evoluţia – 2. nu s-a divulgat. Uşurinţa până în amănunt face parte din viaţă. Să ne întoarcem în acel mediu arhaic: negustorie şi cultura vinului – să ai plan narativ. Personajele ce evoluţie pot să aibă? Dexteritate în plan restrâns: 3. lira – la aruncatul grâului – (exerciţii de imaginaţie) merge limpede. Într-un fragment nu putem vedea toată curgerea 4. cu melancolie. Despre fostele clădiri scriem cu un scop să fim citiţi. Predispoziţie pentru detaliu – în partea a doua. Soluţii: casa cu numărul 18 – între două

161

descrieri, acţiune. Să respectăm proporţia. Să intrăm în transă când vorbim despre clădiri vechi 5. remarcă pesonală nu-s chiar aşa de încântat mi se pare stufos cu asperităţi “discurs despre metodă” – deviez: mă plictiseşte valoarea. Vreau un stil – fac altă prostie: n-o las din mână. 6. Azi lumea se comprimă: “Război şi pace “ în patru volume. Sunetul reverberează 3. partea a doua cu butoaiele – 7. lasă-mă să termin: un roman. este o construcţie să râzi de trei-patru ori, să arzi sufleteşte. în fragment nu vezi totul. o pagină dintr-o sută, două… Dumneavoastră Domnişoară cereţi părerea unui specialist. O idee despre stil s-avem pardon cum un fragment de dragoste… 1. din ’68, 4 octombrie – Manolescu ţinea cronica. 2. În concluzie

162

gând talent posibilităţi har se întrevăd. (Provoacă 3. tabloul.) În economia romanului exploatează motivul funiei: dacă capătă altă dimensiune. 8. Casa aceasta Personaj Principal… 1. Şt. JURCĂ 2. S. HORVATH 3. I. BOGDAN 4. T. G. ROGNEANU 5. V. DOBRA 6. I. M. MIHAI 7. I. HADA 8. T. DRAGOMIR-IŢOAIE Cenaclul scriitorilor, Baia Mare – 17 februarie 2002

163

X.

(In

loc

de)

Epilog

Claudian – Cezarul. COSOI – Poetul In Memoriam Motto „Nu te mai cheamă Rachel, ci Roma.” (M. HALTER) În ţara Ur, cu peste patru mii de ani în urmă, Abraham încolţea verbul. Şi îndoiala… Şi-a pus cuneiform, primul semn de întrebare… După două mii de ani, ne-am tot îndemnat unii pe alţii – „Strigaţi Baraba!”: nemuriţi Poetul. Şi azi verbul stă răstignit. Ca de fiecare dată, va învia a treia zi. Şi se va ridica la Ceruri. După două Testamente, Cezarul înscrie prezentul în Istorie. Apostolii vor pune predicatele la locul lor,

164

în propoziţii: „Regele a murit, (să) trăiască Poetul! Eternă Poezie!” de-acum nu te mai cheamă Rachel, ci Roma şi eşti al tuturor timpurilor… (mai, 2001)

165