Suport de Curs Cosmetica

SUPORT DE CURS COSMETICA

NORME AMBIENTALE

Cabinetul cosmetic indiferent de mărimea lui trebuie prin ambianţa pe care o creează să asigure relaxarea clientei şi nu în ultimul rând să asigure condiţii plăcute de lucru cosmenticienei. Cabinetele pot fi individuale sau în combinate cu saloane de coafură şi îngrijire corporală. În primul rând ambianţa coloristică a cabinetului trebuie să placă privirii ,să fie o culoare neutră care să nu influenţeze în nici un fel starea psihică,pentru că persoanele care intră în cabinet aduc stări psihice diferite. În concordanţă cu culorile pereţilor şi utilităţilor se armonizează lenjeria protectoare a clientei ,a cosmeticienei şi a fotoliului cosmetic Mobilierul trebuie să fie funcţional ,aranjat ergonomic în aşa fel încât să se evite deplasările inutile care ar putea deranja clienta şi consumă timp.În cabinet trebuie să existe cel puţin un fotoliu cosmetic cu părţile terminale rabatabile,măsuţă pe rotile pentru ustensile şi materiale ,o măsuţă cu rotile pentru aparate ,un pat de epilat,o masă pentru ustensilele de epilat,un fotoliu pentru machiaj şi o măsuţă pentru produsele şi ustensilele de machiaj.De asemenea în cabinet sunt necesare dulapuri pentru păstrarea lenjeriei şi a îmbrăcămiţii clientei şi cosmeticienei. Cabinetul trebuie să fie dotat cu instalaţii sanitare corespunzătoare care să permită menţinerea condiţiilor de igienă.trebuie să se asigure o încplzire corespunzătoare dar şi o ventilare bună ,prin ferestre sau aer condiţionat.Iluminarea este importantă ,ea trebuie să fie şi naturală dar şi artificială.În camera de epilat trebuie să existe şi o hotă. Pentru creerea senzaţiei de spaţiu se folosesc oglinzi mari de perete. Atmosfera în cabinetul cosmetic trebuie să fie caldă şi prietenoasă,care să readucă clienta în acest spaţiu.

RELAŢIA CU COLEGII ŞI CLIENŢII Menţinerea unei relaţii bune cu clienţii este foarte importantă pentru reuşita afacerilor. Pentru a putea anticipa dorinţele clienţilor este necesar ca cosmeticiana să aibă noţiuni minime de psihologie comportamentală,adică trebuie să ştie câte ceva despre temperamente şi modul de manifestare a acestora. Temperamentele dictează modul de reacţie vizavi de anumite situaţii,factori de stres,boală ,suferinţă etc.Ştiind care este reacţia, anticipăm temperamentul şi putem lua

măsurile optime pentru relaxarea clientei aplicând procedeele cele mai adecvate. Temperamentele extrovertite: colericul şi sangvinicul se manifestă zgomotos,vorbesc mult mai ales în condiţii de stres,doresc ca părerea lor să fie adoptată şi de cei din jur ,vor să aibă totdeauna dreptate,se impun ,nu au răbdare să aştepte, se enervează repede ,se descarcă furtunos şi se calmează la fel de brusc .În condiţii de stres toate aceste caracteristici negative se accentuează şi cosmeticiana trebuie să liniştească acest temperamente vulcanice ,să folosească toate mijloacele de relaxare : aromoterapie ,masaj de relaxare,în timpul tratamentului să nu prelungească extragerea comedoanelor ,mai mult decât este necesar ,dar să insiste la masaj lungindu-i durata,să aplice măşti calmante şi să creeze o atmosferă calmă în cabinet.Din punct de vedere psihologic cosmeticiana trebuie să asculte ,,plângerile ,, clientei fără a face comentarii ,eventual să aprobe altfel nu face decât să sporească agitaţia clientei.Oricum clienta nu are nevoie de aprobare sau dezaprobare ci numai de cineva care să asculte.Este indicat ca în timpul lucrului cu astfel de persoane ,cosmeticiana să se poată detaşa pentru ca neliniştea să nu se transmită. În zile obişnuite aceste două temperamente sunt extrem de agreabile ,amabile şi comunicative şi sunt de cele mai multe ori înzestrate cu simţul umorului,astfel că transmit o energie pozitivă,din acest motiv cei din jur uită repede clipele de agitaţie create. Celelalte două temperamente: flegmaticul şi melancolicul sunt introvertite,sunt nehotărâte,reacţionează prin tăcere în condiţii de stres ,oboseală,nu ştiu niciodată ce vor,cu ce le stă bine ,sunt neâncrezătoare în sfaturile primite ,la lipseşte încrederea în sine,nu se enervează decât rar dar au tot timpul un aer nemulţumit,de cele mai multe ori soluţiile propuse nu se ridică la aşteptările lor pentru că nu ştiu la ce să se aştepte.Cosmeticiana trebuie să stimuleze aceste persoane,să le dea sfaturi dar să le şi exemplifice pentru a–i creşte încrederea de sine,să folosească procedee cosmetice stimulatoare ,energizante,tonice.Din punct de vedere psihologic cosmeticiana trebuie să uzeze de toată puterea ei de convingere pentru a determina clienta să încerce un produs sau un procedeu nou ,pentru a o convinge că un machiaj îi vine bine ,să schimbe culorile pe care le foloseşte de o viaţă şi care eventual o fac să pară prea ştersă,să aleagă o nouă culoare de păr.Pentru toate acestea cosmeticiana trebuie să depună un efort energetic suplimentar care poate deveni obositor. Totuşi astfel de persoane pot constitui o companie extrem de plăcută pentru că sunt liniştite din fire şi de cele mai multe ori calme,dacă nu se vorbeşte despre ele şi sunt buni ascultători. De cele mai multe ori în cabinetul cosmetic ,din cauza stresului la care sunt supuse clientele în viaţa de zi cu zi ,cosmeticienele pot avea de-a face cu o anumită ,,agresivitate,, a clientelor. Există două forme de agresivitate : pozitivă şi negativă. Agresivitatea pozitivă ţine de dinamica zilelor noastre şi este o formă de adaptare la mediu.Uneori aceste cliente pot să facă remarci la adresa activităţii dv. sau a salonului dar tonul cu care sunt făcute sunt pline de bunăvoinţă ,chiar glumeţ şi de cele mai multe ori puteţi lua aceste remarci ca nişte sfaturi gratuite de care puteţi ţine seama pentru a vă îmbunătăţi activitatea.

Agresivitatea negativă este mai drgrabă o răbufnire a unei energii interne distructive şi este vorba de o violenţă psihică şi fizică gratuită.Există mai multe indicii în privinţa unor astfel de cliente : statura ,tonicitatea ,ţinuta corpului.Cele cu o fire agresivă sunt rigide,cu o rezistenţă corporală crescută.Gesturile lor sunt rapide,violente,nervoase.Dar cel mai neplăcut în relaţia de lucru este modul de adresare al aestor persoane : ,,Fiţi mai atentă ,mă doare,, sau ,,Ceara este prea fierbinte ,, sau critici aduse decoruluisalonului,aparaturii care întotdeauna în altă parte este mai bună,preţurile sunt întotdeauna prea mari ( oricât de bine ar fi situată din punct de vedere economic ),nu le acordaţi suficient timp şi cu cât sunteţi mai aglomerată cu atât vă ţin mai mult pe lângă ele ,având o plăcere sadică să enerveze alte cliente etc. Desigur toate aceste vorbe sunt însoţite de un ton iritat şi nemulţumit.Este modul lor de -aşi arăta superioritatea faţă de dv. şi faţă de cei din jur ( cu cât este mai multă lume în cabinet cu atât fenomenul de nemulţumire este mai tare exprimat,ca să atragă şi mai multă atenţie) În urma unor astfel de remarci ,de cele mai multe ori calitatea prestaţiei dv. scade,ori câtă străduinţă s-ar depune,din cauza unei intimidări involuntare. Cu toate acestea nu trebuie să vă lăsaţi dominate de astfel de agresiuni.Gândiţi-vă că ele de fapt nu sunt nemulţumite de dv. ci ele sunt nemulţumite în general,indiferent unde s-ar afla şi ce ar face,aşa că nu trebuie să vă simţiţi vinovate.De fapt purtarea lor ascunde o mare angoasă ,frustrare şi suferinţă pe care ele o traduc din punct de vedere al ,,justiţiarului,, care trebuie să pună totul la punct.Se arată agresive în special atunci când detectează calităţi şi le stârnesc invidia. Faptul că aceste cliente revin mereu la dv. trebuie să vă dea de gândit în legătură cu remarcile răutăcioase facute. Aşa vă daţi seama că de fapt nu cred ce spun dar le place să iasă în evidenţă şi aceata este modul de manifestare. Astfel, dacă aveţi de-a face cu aceste cliente ,la intrarea în cabinet trebuie să le oferiţi impresia de degajare,bunăvoinţă dar să daţi senzaţia de şef unic ,de proprietar al acelui spaţiu,de stăpân în casa dv. Arătaţi-vă puternică,dar blândă şi grijulie dar nu exagerat pentru că sunt foarte suspicioase că vreţi să le câştigaţi astfel încrederea.Dacă vă spun ceva neplăcut cel mai bine faceţi-vă că nu aţi auzit ,nu zimbiţi forţat şi vinovat,continuaţi-vă liniştită treaba.Nu vă purtaţi cu prea mare familiaritate cu aceste clientepentru că le-ar da şi mai multe drepturi.Nu lăsaţi emoţiile negative să vă afeteze calitatea prestaţiilor. Cel mai bine ar fi să le vorbiţi cât mai mult despre operaţiunile pe care le faceţi,despre importanţa lor ,despre cât de mult le ajută să arate bine,aşa le impiedicaţi pe ele să vorbească şi le abateţi atenţia de la nemulţumirile iniţiale.De asemenea dându-le mai multe informaţii înlăturaţi spaima de necunoscut cu care se confruntă de cele mai multe ori şi pe care încearcă să o înlăture prin vorbe nu totdeauna potrivite.Adresaţi-le întrebări despre domenii în care ea se simte stăpână pe sine,îi induceţi un confort psihic legat de ceva cunoscut. Atenţie cu sfaturile pe care le daţi în special la capitolul machiaj sau stil în general.Aceste sfaturi trebuie să pară că vin de la ele,trebuie mai degrabă induse,pentru că altfel continuă să persiste în greşeală şi numai din spirit de contradicţie. Comunicarea este un element esenţial şi decisiv al unei bune înţelegeri.S-ar putea ca dacă daţi dovadă de mult tact să câştigaţi o clientă fidelă şi să vă recomande la alte persoane şi

de ce nu puteţi descoperi un om agreabil după ce înlăturaţi carapacea. Toate aceste caracteristici temperamentale se aplică şi colegilor dar desigur atitudinea şi relaţia cu aceştia fiind diferite anumite neânţelegeri se pot rezolva prin discuţii deschise . Relativ la relaţia cu colegii nu sunt permise discuţiile în contradictoriu în faţa clienţilor , discuţiile referitoare la alţi clienţi dar nici referitor la alţi colegi.Nu sunt permise comentariile vizavi de operaţiunea executată, eventualele observaţii se fac după plecarea clienţilor. Deoarece este o meserie publică ,în care oamenii se perindă prin cabinet, cosmeticiana trebuie să-şi formeze un psihic corespunzător,să nu se implice emoţional şi energetic mai mult decât este necesar.De asemenea problemele personale nu este permis să afecteze viaţa profesională. Aspectul trebuie să fie în permanenţă îngrijit,cosmeticiana trebuie să fie un exemplu pentru cliente atât fizic cât şi moral.

PROCESELE CARE STAU LA BAZA TRATAMENTULUI

Metabolismul şi circulaţia sunt implicate în aportul de oxigen şi substanţe nutritive care asigură buna funcţionare a procesului de regenerare celulară,de hidratare ,de menţinere a fibrelor elastice şi musculare în bune condiţii.Tulburările metabolice ce pot apărea la diferite niveluri în organism determină schimbări şi la nivelul tegumentului,depozite de grăsimi şi produşi toxici care duc la apariţia diferitelor imperfecţiuni. Fiziologic pielea îmbătrâneşte.Îmbâtrânirea poate fi accelerată din cauza mai multor factori:excesul de cafea,tutun,alcool,razele solare în exces sau tulburări hormonale.În consecinţă trebuie luate anumite măsuri care să preântâmpine sau să trateze efectele acestor factori. De aceea cosmeticiana trebuie să stabilească corect diagnosticul de ten pentru ca apoi să poate să aleagă cele mai eficiente mijloace şi procedee de tratare şi combatere a efectelor factorilor nocivi. La baza tratamentului stau patru procese: - procesul de curăţire - procesul de hrănire - procesul de rehidratare - procesul de tonifiere Procesul de curăţire cuprinde toate mijloacele de îndepărtare de la suprafaţa epidermului a celulelor descuamate ,impurităţilor,a sebumului şi a fardurilor.Este un proces foarte important în cadrul îngrijirilor din cabinetul cosmetic şi în cadrul îngrijirilor pentru acasă.Aplicarea incorectă sau neaplicarea procesului de curăţire duce la modificări importante în aspectul pielii. Procesul de curăţire cuprinde mai multe procedee: - demachierea

-

vaporizarea caldă gomajul dezincrustarea extragerea comedoanelor

Procesul de hrănire este reprezentat de toate mijloacele prin care se introduc în piele substanţe nutritive şi oxigen.Este un proces important prin faptul că datorită folosirii lui se realizează activarea circulaţiei sanguine şi se încetineşte procesul de îmbătrânire a pielii.Procesul de hrănire este destinat în special straturilor profunde ale pielii. Procesul de hidratare .Apa şi grăsimile constituie suportul plastic al pielii care o menţine întinsă şi catifelată.Diminuarea cantităţii de apă din ţesuturi modifică şi aspectul pielii.Procesul de hidratare este indicat în special tenurilor uscate, deshidratate şi senile dar şi tenurilor grase în anumite etape de tratament. Procesul de tonifiere este constituit din totalitatea mijloacelor care asigură o cantitate suficientă de oxigen necesară desfăşurării proceselor din muşchi.Aceştia menţin aspectul întins a tegumentului. STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE PIELII Pielea este un organ viu cu activitate importantă în desfăşurarea proceselor vitale ,la fel de importantă ca inima,rinichii etc.Ea participă la metabolizarea substanţelor aplicate pe piele în timpul tratamentului eliminându-le pe cele nefolositoare în mod selectiv. Pielea este alcătuită din trei straturi:epiderm,derm şi hipoderm. Epidermul la rândul lui este alcătuit din stratul bazal(germiativ) ,ale cărui celule se divid intens,stratul celulelor poliedrice( filametos),stratul spinos (granulos),stratul lucid şi stratul cornos .Fiecare are o structură specifică şi un rol bine determinat.Este un strat nevascularizat: Dermul constituie scheletul de rezistenţă a pielii şi este alcătuit din substanţă fundamentală,fibre conjunctive(colagen,elastină) şi celule de tipul fibroblaştilor.Acest strat este vascularizat şi are în componenţă corpusculi senzitivi,glande sebacee şi este străbătut de canalele glandelor sudoripare. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax,panicul adipos,vase de sânge,nervi şi substanţă fundamentală. Caracteristici ale pielii - Grosimea pielii variază în funcţie de regiune ,sex şi vârstă.Pielea copiilor este mai subţire ,la maturitate este mai groasă şi apoi se subţiază din nou la persoanele în vârstă.În structura pieliil epidermul este mai subţire ,dermul mai gros ,air hipodermul variabil în funcţie de regiune. - Elasticitatea se datorează în primul rând sistemului fibrilar şi hipodermic.Ea poate fi influenţată şi de paniculul adipos ai căror lobuli adipoşi sunt înveliţi în ţesut conjunctiv elastic.Elasticitatea scade odată cu vârsta sau este influenţată de anumite afecţiuni. - Mobilitatea pielii este variabilă ,la faţă este mai accentuată,la n ivelul nasului,palmelor este mai scăzută etc.

-

Tranpiraţia cutanată este fenomenul de evaporare a apei de la suprafaţa pielii şi este condiţionată de factorii atmosferici,tulburări interne sau de produsele coametice.

FUNCŢIILE PIELII Fiziologia pielii este influenţată de organizarea sa chimică şi implicit de prezenţa unei cantităţi suficientă de substanţe necesare desfăşurării vieţii celulare. Substanţele componente sunt de natură :organică,anorganică. Substanţe anorganice - apa-pielea conţine 70 % din cantitatea existentă în organism - Săruri minerale- sodiul se găseşte în ţesutul conjunctiv,potasiu în epiderm şi anexe,calciu în ţesutul conjunctiv,în cantităţi mai mici sunt: Fe,Cu,Mg,Zn,Cb,P,Ni şi Cl.Pielea are un rol important în metabolismul sulfului.Substanţele minerale se găsesc sub formă de electroliţi încărcaţi cu sarcini electrice prin care se fixează la suprafaţa membranelor protoplasmatice. Substanţe organice - proteinele sunt constituite din acizi aminaţi .Cea mai cunoscută scleroproteină este keratina,bogată în sulf.De asemenea şi colagenul ,elastina şi reticulina au o constituţie proteică. - Hidraţii de carbon sunt reprezentaţi de glucoză şi polizaharide. - Lipidele-grăsimea subcutanată este formată din trigliceride în compoziţia căruia intră acidul palmic,stearic şi oleic.Lipidele epiteliale sunt reprezentate de colesterol.Sebumul este o substanţă uleioasă ,semifluidă ce conţine acizi graşi nesaturaţi,saturaţi şi colesterol. - Enzimele pielii acţionează în procesele de metabolizare a grăsimilor,proteinelor şi polizaharidelor.De asemenea intervin în procesele de oxireducere ce au loc în prezenţa oxigenului molecular. - Vitaminele care se găsesc în epidrem sunt A şi D ,în derm vitaminele b ,acidul pantotenic,acidul ascorbic şi în peretele capilarelor vitamina PP. Funcţiile pielii sunt : 1. de protecţie prin keratogeneză,melanogeneză şi formarea filmului hidrolipidic 2. secretorie prin secreţia sudoripară şi sebacee 3. fizico-mecanică dând pielii rezistenţă ,elasticitate şi plasticitate 4. metabolică 5. termoreglare 6. funcţie reactivă,neurovasculară,receptoare Funcţiile pielii se pot modifica din cauza acţiunii unor factori interni sau externi .Revenirea la condiţiile anterioare se poate face prin aplicarea unor tratamente adecvate. PROCESUL DE CURĂŢIRE

Procesul de curăţire este un proces de bază în cadrul îngrijirilor cosmetice din cabinetul cosmetic sau de acasă. El cuprinde cinci procedee: - demachierea - vaporizarea - gomajul - dezincrustarea - extragerea comedoanelor

1.

DEMACHIEREA

Demachierea este primul pas înaintea începerii oricăror îngrijiri cosmetice. Prin demachiere : - se îndepărtează de la suprafaţa pielii fardurile,impurităţile,celulele descuamate - se prgăteşte pielea pentru a fi examinată în vederea punerii diagnosticului de ten şi stabilirea schemei de tratament adecvată. Pentru a executa această operaţiune vom pregăti clienta în felul următor : - se izolează părul - se izolează îmbrăcămintea cu un halat - clienta va fi instalată comod pe patul cosmetic

2.

VAPORIZAREA CALDĂ

Vaporizarea caldă se realizează cu ajutorul unui aparat de tip Vapofor sau Vpozon care emit vapori de apă calzi. Vaporizarea se bazează pe efectele acestor aparate,cel mai important fiind în acest caz efectul de curăţire. Efectul de curăţire se realizează prin : - înmuierea stratului cornos - dilatarea porilor uşurând astfel apoi extragerea comedoanelor - eliminarea toxinelor prin transpiraţie - activarea glandelor sebosudorale - eliminarea de pe faţă a ultimilor urme de demachiant şi impurităţi Celelalte două efecte sunt efecte secundare: 1. efectul de hrănire ce se realizează datorită căldurii aburilor ce antrenează un aflux mărit de sânge şi oxigen din interior şi îl aduce spre exterior în folosul epidermei. 2. efectul de hidratare care se realizează print-o expunere prelungită la aburi deoarece particulele fine de apă au o putere mai mare de pătrundere în interior.

Vaporizarea se realizează cu plante medicinale datorită principiilor lor active ce au efecte calmante,tonice ,astringente ,antibacteriene,descongestive. Plante cu acţiune calmantă:muşeţel,tei ,nalbă,verbină ,soc,coada şoricelului Plante cu acţiune tonică :mentă ,flori de trandafir ,busuioc,levănţică ,lămâiţă. Plante cu acţiune astringentă : sunătoare,patlagină ,cimbru,hamei,salvie,seminţe de mărar,muguri de brad. Plante cu acţiune descongestivă: muguri de brad,pin ,levănţică. Înainte de expunerea clientei la vapofor - se stabileşte intensitatea aburilor în funcţie de sensibilitatea clientei şi scopul urmărit - se stabileşte distanţa în timpul vaporilor faţă de clientă - înainte de expunerea la aburi se aplică cremă grasă în jurul ochilor - timpul de expunere este variabil în funcţie de tipul de ten:5-10 min pentru ten normal,15 –20 min pentru un ten uscat şi 20-30 min pentru un ten gras.Timpul de expunere depinde şi de scopul urmărit. Reguli de protecţie şi igienă 1. Verificarea integrităţii prizei, a firului şi ştecherului 2. controlarea nivelului apei din recipient (dacă este prea mic se arde rezistenţa ,dacă este prea multă apă în timpul fierberii iese afară şi poate provoca arsuri) 3. se foloseşte numai apă distilată,completarea nivelului apei făcându-se când aparatul nu funcţionează 4. pentru dezinfecţia carcasei se folosesc substanţe dezinfectante înainte de fiecare expunere 5. lenjeria folosită trebuie să fie în perfectă stare de curăţenie,schimbată după fiecare clientă 6. planta medicinală se schimbă după fiecare clientă ,atât din motive igienice ,cât şi pentru aşi păstra proprietăţile şi se adaptează în funcţie de scopul urmărit Precauţie la expunerea la aburi Persoanele cu afecţiuni cardiace,respiratorii,glandulare.În aceste cazuri vaporizarea caldă se poate înlocui cu alte metode de înmuiere a stratului cornos.Cea mai utilă şi mai simplă este aplicarea unor comprese calde pe faţă ,care trebuie schimbate de câte ori se constată răcirea lor,până la obţinerea efectului de dilatare a porilor şi înmuiere a stratului cornos.

3. GOMAJUL Este un procedeu de curăţire superficială prin care se îndepărtează de la suprafaţa pielii celulele descuamate şi surplusul de sebum.Prezenţa deşeurilor organice şi a sebumului oxidat împiedică pătrunderea substanţelor încorporate în produsele cosmetice destinate :ionizării,masajului,măştilor etc. Acest procedeu se aplică tenurilor alipice,grase uleioase şi asfixice şi este interzis tenurilor acneice în etapa de asanare a infecţiei. Gomajul este un procedeu de îndepărtare mecanică ,care prin acţiunea produselor îmbibă deşeurile cutanate şi antrenează surplusul de sebum.

Produse de gomaj Produsele de gomaj se folosesc sub formă de paste .

Produse pentru gomaj - extracte vegetale de papaia,smochin,frunze de ananas,combinate cu acid acetic sau suc gastric de porc - albuş de ou bătut spumă amestecat cu mălai (produs specific tenului gras) - mucilagiu din flori de tei amestecat cu tărâţe de grâu (produs specific tenului uscat ).Mucilagiul se prepară astfel: se aleg flori de tei fără codiţe,se acoperă cu apă,se fierb până scade apa la jumătate ,se filtrează călduţ. - Bioxid de siliciu amestecat în părţi egale cu o cremă pe bază de stearină - Carbonat de calciu amestecat în părţi egale cu cremă saponantă - Germeni de grâu cu mucilagiu din flori de tei - Făină de migdale cu mucilagiu din flori de tei sau cu demachiant în părţi egale - Făină cosmetică care are următoarea compoziţie:tărâţe de grâu,lapte praf,fulgi de săpun în părţi egale cu mucilagiu din flori de tei Tehnica gomajului Produsele de gomaj se prepară sub formă de paste şi se aplică pe direcţiile demachierii cu o pensulă ,spatulă sau cu vârful degetelor. Se evită orificiile naturale ale feţei (ochii,nasul şi gura) După aplicare se protejează ochii cu comprese îmbibate în infuzie calmantă. În funcţie de produsele folosite şi tipul de ten,se lasă un timp de acţionare între 5-15 min pentru a lăsa timp deşeurilor cutanate să se încorporeze. Produsul se îndepărtează prin mai multe metode : 1. se execută o mişcare de frecare uşoară circulară cu pulpa degetelor simultan pe ambele părţi ale feţei ,în sensul circulaţie sanguine. 2. în foarfeca formată de indexul şi mediul mâinii stângi se execută mişcări de dute-vino cu indexul şi mediul mâinii drepte pe direcţiile. Moţul bărbiei –ureche,comisura guriiureche,aripile nasului pe sub ochi până la tâmplă,pe frunte pe direcţii orizontale.Se lucrează întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă. În completarea ştergerii se pot folosi infuzii de plante calmante,tonice ,astringente sau cu comprese umezite în apă la temperatura camerei. Încadrarea gomajului în tratament 1. La tenul normal gomajul se execută numai în cazuri deosebite ,când intervin anumite cauze ce schimbă aspectul tenului: - după o stare gripală - după o expunere neprotejată la acţiunea agenţilor atmosferici Preparate indicate : mucilagiu din flori de tei,germeni de grâu cu demachiant,făină de migdale cu demachiant.Se observa că produsele folosite la aceste tenuri sunt extrem de blânde ca acţiune.

Încadrarea în tratament: - demachiere - gomaj - vaporizare caldă - extragerea comedoanelor 2. La tenul uscat gomajul se aplică o dată pe lună deoarece aplicarea acestui procedeu duce la diminuarea mantalei acide protectoare.Manevrele de gomaj vor fi blânde la acest tip de ten pentru pielea este subţire şi se lezează uşor

Încadrarea în tratament - demachiere - gomaj - vaporizare caldă - extragerea comedoanelor În cazul în care comedoanele sunt subţiri ca firul de păr ,acestea se evidenţiază de multe ori după extragerea comedoanelor sau pot apărea descuamări după extragerea comedoanelor se propune următoarea încadrare în tratament: - demachiere - vaporizare caldă - extragerea comedoanelor - gomajul 3.La tenul gras preparatele indicate sunt - bioxid de siliciu cu cremă saponantă - carbonat de calciu cu cremă saponantă - albuş de ou spumă cu mălai Produsele de gomaj ale tenurilor grase au avantajul că antrenează de la suprafaţa feţei sebumul oxidat şi suplusul de sebum. Manevrele de îndepărtare a produsului pot fi mai energice şi minuţioase pentru a îndepărta reziduurile .Gomajul se aplică de două ori pe lună sau o dată şi atunci este în alternanţă cu dezincrustarea.În cadrul tratamentului în care s-a executat gomaj măştile aplicate trebuie să fie hidratante ,cu sucuri de fructe şi nu foarte astringente. La tenul acneic nu se execută gomajul. Încadrarea în tratament - demachiere - vaporizare 2-4 min - gomaj - vaporizare în completare până la timpul stabilit - extragerea comedoanelor Produse chimice de gomaj Spre deosebire de produsele vegetale care acţionează prin înmuierea,îmbibarea şi îndepărtarea deşeurilor cutanate ,gomajul chimic acţionează cu ajutorul substanţelor active

conţinute în produsele gata preparate ,prin macerarea la suprafaţa epidermei a deşeurilor cutanate şi a sebumului oxidat. Produsele chimice de gomaj se aplică pe faţă cu pulpa degetelor pe direcţiile demachierii ocolind orificiile naturale.Se lasă un timp de acţiune în funcţie de indicaţiile prospectului şi apoi se îndepărtează prin manevre uşoare după tehnicile cunoscute,umezind uşor degetele.Completarea gomajului se face minuţios pentru a îndepărta toate urmele de produs ca acesta să nu mai acţioneze. Produsele preparate industrial se pot folosi atât în cabinetele cosmetice şi de asemenea se pot recomanda şi la domiciliu pentru completarea îngrijirilor de acasă. Sunt totuşi de preferat produsele naturale ,preparate proaspăt,ce nu conţin conservanţi şi principiile active nu au fost distruse de prepararea la căldură mare. Preparatele industriale se diferenţiază şi ele în funcţie de tipul de ten.Pentru tenurile uscate se recomandă produse sub formă de geluri care nu se usucă pe faţă. Completarea efectului gomajului se poate realiza prin folosirea periei rotative.Folosirea acesteia este mai indicată tenurilor grase şi mai puţin tenurilor uscate. Una dintre cele mai moderne tehnici de îndepărtare a stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii şi de stimulare a regenerării celulare este Peelingul chimic.Este o metodă de curăţire mai profundă aflată la limita dintre gomaj şi dezincrustare.Se realizează cu produse acide şi este recomandat mai mult tenurilor grase decât celor uscate.La tenurile grase are rol de reacidifiere de refacere a integrităţii tegumentului mai ales la acele tenuri care au rămas cu cicatrice în urma extragerii comedoanelor.Este de asemenea un procedeu care se foloseşte la tenurile cu pete pigmentare pentru că descuamarea succesivă a straturilor de piele realizează o albire a tenului. Fiind o metodă prin care pielea este agresată nu se practică decât toamna şi iarna când pielea nu este agresată şi de razele solare. 4. DEZINCRUSTAREA Dezincrustarea este un procedeu de curăţire profundă care are ca scop saponificarea sebumului din profunzime şi transformarea lui în produşi solubili în apă.În acest scop se pune în contact pielea cu un curent galvanic care producând sodiu prin electroliză,emulsionează grăsimile. Pentru a realiza dezincrustarea se foloseşte aparatul Galvanoderm. Produsul folosit pentru saponificarea sebumului este carbonatul de sodiu 10 %o. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi din compoziţia sebumului vor reacţiona cu hidroxidul de sodiu (NaOH) format în procesul de electroliză,obţinându-se în final săruri solubile. Principalele efecte fizice ale electrolizei sunt :reacţie acidă la polul pozitiv şi reacţie alcalină la polul negativ.Aceste efecte acide şi alcaline ,pot fi descrise ca efecte polare ,pentru că se manifestă numai sub electrozi.Alături de aceste efecte ,datorită transferului de ioni ,există o migraţie,sub influenţa curentului continuu,a soluţiilor coloidale,a celulelor sângelui,a bacteriilor. Acest fenomen se numeşte ,,cataforeză,,.De asemenea ,sub influenţa sarcinii electrice achiziţionate de structurile membranoase,se produce o modificare a apei conţinute în ţesuturi fenomen numit ,,electroosmoză ,, Efectul principal

Sodiul eliberat se combină cu acizii graşi şi sebumul din derm,din foliculii pilosebacei şi dă naştere unui corp solubil în apă,ceea ce permite saponificarea sebumului şi aducerea lui la suprafaţă. În plus curentul galvanic stimulează fibrele musculare microscopice ale glandei sebacee ale cărei pereţi sunt întinşi din pricina excesului de sebum. Efectele secundare realizate datorită dezincrustării sunt înmuierea stratului cornos şi îndepărtarea deşeurilor cutanate. În concluzie dezincrustarea se foloseşte pentru efectele de alcalinizare în cazul tenurilor grase ,o dată la două săptămâni sau la o lună dacă este alternat cu gomajul.Degresările prea dese şi agresive excită glandele sebacee şi apare fenomenul creştere a fluxului seboreic. Tehnica de lucru Clienta va ţine în mână electrodul pozitiv la care se ataşează ruloul metalic.Mâna care ţine electrodul nu trebuie să aibă inele. Electrodul negativ ,învelit în vată sau buretele ataşat,se îmbibă în soluţie de carbonat de sodiu şi cu acesta se va lucra pe faţă ,prin mişcări circulare ,începând din zona preauriculară care este mai puţin sensibilă.Nu se staţionează prea mult în acelaşi loc pentru a nu se produce arsuri.Clienta va simţi uşoare înţepături pe piele şi un gust metalic în gură. Vata sau buretele trebuie să fie tot timpul bine îmbibat în soluţie pentru ca partea metalică să nu ajungă pe faţă. În timpul lucrului nu se va atinge pielea cu partea metalică a electrodului pentru a nu se produce arsuri. În timpul lucrului se va controla intensitatea curentului. Deoarece în timpul dezincrustării se modifică foarte tare pH-ul pielii,devenind extrem de alcalin,în următoarele etape ale tratamentului se vor aplica metode de reacidifiere pentru a readuce pH-ul la limitele normale. Metode de reacidifiere - folosirea măştilor acide la sfârşitul tratamentului - pulverizări cu soluţii slab acide de acid acetic sau acid citric diluat - ionizări cu fructe acide sau cu sucuri de fructe - cu galvanodermul folosind aceeaşi soluţie de carbonat se sodiu dar inversând polii - cu galvanodermul folosind soluţii slab acide lucrând întocmai ca şi la dezincrustare Încadrarea dezincrustării în tratament Eficienţa dezincrustării se manifestă la tenurile grase uleioase şi asfixice.Tenurile acneice pot beneficia de această operaţiune numai după etapa de asanare a infecţiei. - demachiere - vaporizare 2-3 min - dezincrustare - vaporizare în completare - extragerea comedoanelor Timpul de lucru este de 5-10 min în funcţie de sensibilitatea pielii şi stadiul în care se găseşte tenul.

5 . EXTRAGEREA COMEDOANELOR Extragerea comedoanelor este un procedeu de curăţire profundă prin care se realizează evacuarea conţinutului porilor ,adică a comedoanelor. La suprafaţa pielii unde firul de păr ajunge la tegument se produce o înfundare ca o pâlnie numită ostiul folicular.La nivelul ostiului se deschide glanda sebacee care însoţeşte firul de păr şi din acest motiv foliculul pilos se mai numeşte şi foliculul pilo-sebaceu.Glandele sebacee sunt glande acinoase,situate mai superfical decât cele sudoripare.Fiecărui fir de păr îi este anexată o glandă sebacee,produsul de secreţie,sebumul se elimină prin spaţiul dintre păr şi teaca lui,având rolul de a menţine supleţea firului de păr şi a tegumentului. Comedonul este o mică formaţiune de sebum alb sau uşor gălbui,de consistenţă moale şi onctuoasă.Se formează în pâlnia foliculară ,unde sebumul aglomerează celulele cornoase care se descuamează şi capătă o consistenţă dură şi în contact cu oxigenul din aer se oxidează căpătând aspectul unui punct negru. Excesul de sebum dă pilelii un aspect lucios şi poate provoca o dilatare a porilor .Această dilatare se produce astfel: orificiul extern al foliculilor şi pâlnia situată imediat dedesubt sunt receptorii firelor de praf,al microbilor şi al diverşilor corpi străini microscopici.Pielea nu reuşeşte să elimine toate acestea pentru că sunt reţinute de sebum,de aceea ele se acumulează în por şi împiedică scurgerea secreţiei grase care exercită o presiune asupra pereţilor porului,asfel el se dilată. Comedonul este format din : sebum,praf,impurităţi,celule descuamate,microbacilii lui Sabouraud şi parazitul Demodex foliculorum. Până la forma finală comedonul trece prin mai multe faze: - sebum lichid ce se scurge libere pe faţă - sebum de consistenţa unei paste numit filament seboreic - sebum de consistenţa unui chist oxidat la suprafaţă adică comedonul Comedoanele sunt localizate în pori :comedoane subţiri asemănătoare unui fir de păr localizate în pori mici sau comedoane mai mari ,vizibile ,închistate localizate în pori mari,dilataţi.La tenurile grase uleioase porii sunt deschişi ,practic nu există comedoane şi sebumul se scurge liber pe faţă. Sebumul prezent pe suprafaţa pielii şi în foliculii pilo-sebacei ,reprezintă unul din principalele obstacole în calea pătrunderii substanţelor prin epiderm. Extragerea comedoanelor executată corect şi în condiţii de igienă perfectă este o etapă importantă în realizarea tratamentului cosmetic. Tehnica extragerii comedoanelor Materiale necesare - feşe de tifon - comprese sterile - vată - ace sterile - loţiune dezinfectantă - aparatul Electroderm

- creme medicamentoase - pudre sulfamidate După vaporizare se tamponează faţa cu şerveţele de hârtie - se aprinde lampa proiector - se protejează degetele index ale ambelor mâini pe latura lor externă cu o faşă de tifon în lungime de 50-60 cm ,cu lăţime suficientă pentru a putea fi împăturită în două sau trei părţi - cu degetele index se prinde ţesutul şi se ridică uşor,apoi se presează cu latura externă a pulpei degetelor,de o parte şi alta a comedonului - presiunea nu trebuie să fie exagerată pentru a nu leza ţesutul - dacă conţinutul comedonului nu se eliberează complet se repoziţionează degetele pe altă latură a comedonului şi se repetă operaţiunea până la evacuarea completă a conţinutului. - Mâna cosmeticienei trebuie să fie într-o perfectă stare de curăţenie(să fie spălată cu săpun şi periuţă dacă este cazul şi dezinfectată chiar la începutul lucrului) - Ordinea extragerii comedoanelor este în funcţie de sensibilitatea regiunii şi apoi cu cele proeminente:regiunea ochilor,nasului,bărbie,frunte,regiunea geniană. - La tenurile grase pot apărea chisturi sebacee şi pustule acneice.La acestea tehnica necesită atenţie mai mare şi uneori este necesară intervenţia cu un ac steril.Întâi se extrag pustulele pentru a reduce infecţia şi apoi se trece la extragerea chisturilor şi comedoanelor. După extragerea comedoanelor se face dezinfecţia minuţioasă cu loţiune dezinfectantă.În completarea dezinfecţiei la tenurile se foloseşte Electrodermul cu electrodul corespunzător regiunii. Completarea extragerii comedoanelor cu Sebaspirul Sebaspirul este un aparat folosit la curăţirea tenului ,prin aspirarea sebumului din profunzime.Aparatul se foloseşte numai la tenurile grase cu un conţinut mare de comedoane. Pentru aspirarea sebumului se folosesc ,în funcţie de regiune: - tirecomedonul la comedoanele mari vizibile la tenul gras asfixic - ventuza de nettoyage la aspirarea sebumului de pe aripile nasului la tenul gras uleios - ventuza de petrissage la aspirarea sebumului din regiunea geniană Se lucrează prin aspiraţie ritmică,alunecând uşor pe trasee scurte,pentru a nu traumatiza pielea.Ventuzele trebuie dezinfectate ,degresate ,uscate. Încadrarea în tratament: - demachiere - vaporizare - extragere manuală - extragere cu Sebaspirul Tehnica extragerii în funcţie de tipul de ten Tenul uscat

La tenul uscat comedoanele sunt subţiri ca firul de păr şi sunt destul de închistaţi în pori.Extragerea va fi uşoară,fără presiune prea mare pentru a nu leza ţesutul.Grija trebuie să fie mare deoarece pielea este subţire şi se lezează uşor.Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă(maximum 20 % alcool). Tenul gras uleios Porii fiind deschişi,cu sebum lichid pe toată faţa,extragerea se face amănunţit,din aproape în aproape pe toată suprafaţa feţei.Extragerea este mai uşoară şi mai puţin dureroasă. Pentru că tenul are un pH alcalin ,dezinfecţia se face amănunţit cu loţiune dezinfectantă ( cu conţinut de alcool de 70 %,camfor 1 %,mentol 1 % şi 2 % acid salicilic) şi în completare cu Electrodermul. Tenul gras asfixic Comedoanele sunt mari ,vizibile ,închistate în porii dilataţi aproximativ pe întreaga suprafaţă a feţei.Extragerea de comedoane este dificilă ,dureroasă şi de aceea este bine ca ele să fie extrase în mai multe şedinţe de tratament.La acest tip de ten pot apărea şi chisturile sebacee care se extrag după ce au fost înţepate cu un ac steril pentru a li se forma canal de evacuare. Dezinfecţia se face la fel ca şi la tenul gras uleios. Tenul gras acneic La tenul acneic sunt prezente toate formaţiunile:comedoane,chisturi sebacee şi pustule acneice.Extragerea se face în etape :întâi pustulele ,apoi chisturile şi în final comedoanele.Pentru extragerea chisturilor şi a pustulelor se folosesc comprese sterile care se schimbă pentru fiecare în parte.Din cauza inflamaţiilor extragerea este dureroasă şi etapa de asanare a infecţiei este îndelungată.Condiţiile de igienă trebuie strict respectate.Dacă este necesar se foloseşte ac steril pentru extragere. Încadrarea extragerii comedoanelor în tratament La tenul uscat: - demachiere - vaporizare - extragere sau

- demachiere - gomaj - vaporizare - extragerea comedoanelor

La tenul gras : - demachiere - vaporizare - gomaj - vaporizare - extragerea comedoanelor sau

-

demachiere vaporizare dezincrustare vaporizare

-

extragerea comedoanelor

Alegerea schemei se face în funcţie de tipul de ten sau de etapa executată.

PROCESUL DE HRĂNIRE Procesul de hrănire este unul dintre cele mai importante folosite în timpul tratamentului.Prin folosirea lui se asigură pielii substanţele nutritive necesare regenerării pielii .Este un proces specific tenului uscat. Principalele mijloace de realizare a procesului de hrănire sunt : - activarea circulaţiei sanguine - absorbţia cutanată ACTIVAREA CIRCULAŢIEI SANGUINE Ţinând seama că epidermul este un epiteliu nevascularizat şi nu beneficiază de o hrănire proprie ,este necesar să acţionăm asupra straturilor profunde,derm şi hipoderm,pentru a stimula vascularizaţia acestei zone.Astfel se aduc din interior substanţe nutritive şi oxigen care contribuie la hrănirea straturilor superficiale ale pielii. Activarea circulaţiei sanguine se poate realiza prin mai multe metode : 1. masaje manuale care prin mişcările energice executate intensifică circulaţia sanguină 2. folosirea Vapozonului în timpul masajului,peria rotativă,ionizările sau folosirea lămpii de ultraviolete peste o mască hrănitoare pot activa circulaţia sanguină 3. folosirea măştilor grase,hrănitoare sau a cremelor hrănitoare atât în cabinetele cosmetice cât şi în îngrijirile pentru acasă .Dintre substanţele hrănitoare putem aminti: produsele apicole,gălbenuşul de ou,uleiuri vegetale,enzime ,fitohormoni,vitaminele liposolubile A,F,E,lipozomi,extrecte placentare .Unele subsatnţe acţionează asupra radicalilor liberi.Aceştia sunt fragmente de molecule care circulă liber prin organism şi devin toxice prin transformarea potenţialului energetic.Radicalii liberi atacă membrana celulară transformând fosfolipidele în lipoperoxizi.Membrana atacată lasă radicalii liberi să pătrundă în interiorul celulei şi să acţioneze asupra enzimelor şi a ribozomilor.Rezultatul este transformarea celulelor,degradarea ţesuturilor de susţinere,a fibrelor elastice şi de colagen,apariţia fenomenelor inflamatorii.

ABSORBŢIA CUTANATĂ

Prin absorbţie se înţelege pătrundere substanţelor aplicate pe piele în straturile profunde ale pielii şi de aici în circuitul sanguin şi limfatic.Pătrunderea substanţelor se poate realiza,pasiv, prin osmoză şi difuziune,iar în celule se face activ şi este condiţionată de structura ,de permeabilitatea şi de proprietăţile electrice ale membranei.Membrana celulară este constituită din lanţuri fosfolipidice ,bistratificate ,la interior,iar la exterior este dispus un strat de hidraţi de carbon.La extreriorul celulei se găseşte un înveliş de acid hialuronic,de colagen şi elastină care acţionează ca un filtru.Funcţia principală a membranei este de a menţine mediul celular intact.Pătrunderea substanţelor se face selectiv,în funcţie de necesităţile celulei.Partea lipidică a membranei permite pătrunderea unor substanţe liposolubile ,gaze şi ioni.Potenţialul de membrană este rezultatul repartiţiei ionilor pe pereţii interni şi extrni ai membranei.Faţa internă este ,în repaus,negativă şi devine pozitivă în prezenţa unor stimuli:curent electric şi căldură.Aceştia pot depolariza membrana modificând permeabilitatea ei.Tratamentele cosmetice cu aparatele urmăresc tocmai acest lucru.În ceea ce priveşte pătrunderea substanţelor în diferite straturi ale pielii ,aceasta se realizează în funcţie de : - solubilitatea substanţelor - natura vehiculului - gradul de concentrare a substanţei respective - temperatura mediului Mecanismul absorbţiei Pielea intactă din cauza structurii ei se comportă ca o barieră pentru substanţele care vin din exterior.Absorbţia prezintă o mare importanţă din punct de vedere terapeutic şi estetic.Substanţele aplicate pe piele sunt capabile să pătrundă în interior prin: 1. absorbţie transfoliculară 2. absorbţie transepidermică 3. absorbţia prin porii sudoripari 4. absorbţia prin ioni pereche 1. Absorbţia transfoliculară se realizează prin foliculii pilosebacei. La nivelul bulbului,epidermul se reduce la un singur strat de celule,necheratinizate ,care este separat de mediu doar de sebumul secretat de glandele sebacee.Substanţele liposolubile ce pot să se dizolve străbat pereţii foliculului ajung în vasele de sânge din derm.Pentru ca produşii activi să ajungă în derm trebuie să străbată membrana bazală situată la nivelul joncţiunii dermo-epidermică. Membrana are o permeabilitate selectivă şi străbaterea ei se face în funcţie de talia moleculelor şi de încărcătura lor negativă sau pozitivă.Stratul cornos fiind alcătuit din 50 % proteine ,20 % lipide şi 20 % substanţe hidrosolubile ,produsele aplicate trebuie să fie liposolubile şi hidrosolubile. 2.Absorbţia transepidermică presupune traversarea filmului hidrolipidic de la suprafaţa pielii şi a substanţei liante.Se realizează de către substanţe lipofile ( aşa se explică acţiunea unor emulsii şi creme ) 3. Absorbţia prin porii sudoripari este posibilă pentru unele soluţii bogate în săruri minerale ( acţiunea băilor termale ). 4. Absorbţia prin ioni pereche se referă la compuşii puternic ionizaţi care leagă în ioni pereche şi astfel pătrund prin bariera hidrilipidică.Traversarea se face în prezenţa unui solvent organic.Transportul activ al substanţelor se face cu consum de energie ,cu o viteză invers proporţională cu grosimea stratului cornos şi direct proporţională cu diferenţele de concentraţie ( A. Popovici ).După atigerea unei concentraţii locale

,substanţele absorbite sunt metabolizate sau preluate de sânge şi trasportate la alte organe. BARIERELE CE SE OPUN ABSORBŢIEI Îngrijirile cosmetice se bazează pe aplicare inor produse pe piele care să menţină pielea netedă,catifeletă.Pătrund în piele numai substanţele care îşi găsesc corespondentul în elementele constructive ale acesteia . Barierele ce se opun absorbţiei sunt : 1. Filmul hidrolipidic 2. Bariera electrofiziologică a lui Rein 3. Keratinizarea 4. Mantaua gazoasă 1. Filmul hidrolipidic este o peliculă grasă de la suprafaţa pielii formată din electroliţi şi grăsimi cutanate. Grăsimile cutanate rezultă din secreţia glandelor sebacee şi din degradarea stratului cornos.Filmul hidrolipidic împiedică deshidratarea straturilor superficiale ale pielii cât şi difuzarea crescută a apei din exterior spre straturile profunde .El asigură şi o protecţie împotriva factorilor microbieni,fizici şi chimici. 2. Bariera electrofiziologică a lui Rein .Cercetările lui Rein au demonstrat că faţa externă a stratului lucid şi cornos este acidă ,iar partea profundă ,dinspre derm,este mai puţin acidă sau chiar alcalină.Aceasta s-ar datora încărcăturii electrice deosebite a acestei zone,cea superioară fiind electropozitivă ,iar cea internă este electronegativă.Ca urmare ionii nu pot pătrunde dar stimulii mecanici,termici şi chimici pot micşora rezistenţa pielii,curentul de polarizaţie scade şi pemeabilitatea creşte. 3. Keratinizarea este încărcarea celulelor cu o scleroproteină numită keratină.Această substanţă face imposibilă pătrunderea substanţelor prin stratul cornos intact.Celulele descuamate care se găsesc în foliculii pilosebacei pot opri substanţele să pătrundă în profunzime. 4. Mantaua gazoasă reprezentată de bulele de aer ce se află în pori se opun pătruderii unor substanţe în straturile profunde. FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ ABSORBŢIA - degresarea suprafeţei epidermului - îndepărtarea celulelor descuamate prin gomaj sau dezincrustare - înmuierea straturilor superficiale prin vaporizări şi comprese calde - temperatura ridicată intensifică circulaţia sângelui,fapt care se realizează prin diferite metode: vaporizări,comprese calde măşti calde,iradieri cu lampa de ultraviolete PROCESUL

DE

HIDRATARE

Pielea deshidratată îmbătrâneşte şi se ridează mai repede.Suportul plastic al pielii este format din apă şi grăsimi.Pierderea apei şi dminuarea stratului de grăsimi duce la modificări în aspectul tenului Apa este cel mai important şi mai răspândit compus din organism :în celule,în ţesuturi, în plasma sanguină şi interstiţială.Metabolismul apei este strâns legat de sistemul nervos şi endocrin. Din piele apa se elimină prin transpiraţie şi în acest caz se instalează o deshidratare superficială sau se poate pierde din straturile profunde ,din cauza unei dereglării de metabolism şi în acest caz deshidratarea este produndă. Apa este importantă în organism datorită rolurilor pe care ea le îndeplineşte : transportor al substanţelor nutritive spre organe şi a celor nefolositoare spre exterior - asigură termoreglarea - participă la formarea suportului plastic al pielii - contribuie la formarea unor reacţii chimice în organism Pierderea apei din straturile superficiale este determinată de expunerea -

prelungită la factorii atmosferici sau folosirea produselor cosmetice prea astringente şi absorbante ,iar stratul cornos având în compoziţie cea mai mică cantitate de apă se deshidratează cel mai repede. Straturile profunde pot suferi o pierdere accentuată de apă din cauza unor stări febrile ,tratamentele cu diuretice,efecţiuni nervoase,renale şi endocrine .În aceste cazuri apare un dezechilibru metabolic care de cele mai multe ori nu se mai reface. Dehidratarea se poate instala atât pe tenurile uscate cât şi pe cele grase dar din motive diferite : tenul uscat este deja sensibilizat prin lipsa peliculei de grăsimi protectoare la care se adaugă şi pierderea apei ,pe când la tenurile grase deshidratarea se instalează din cauza folosirii îndelungate a produselor astringente şi absorbante.

Rehidratarea se poate realiza prin mai multe metode : -

masajul manual executat cu creme pe bază de lanolină,substanţă ce are proprietatea de-a îngloba o cantitate mare de apă pe care o cedează ţesuturilor în timpul masajului utilizarea în timpul tratamentului a aparatelor: vapofor,vapozon vaporelul prin pulverizări,elecrodermul peste o compresă umezită ,ionizări aplicarea măştilor hidratante pe bază de sucuri de fructe şi legume,alge marine aplicarea cremelor de zi hidratante

PROCESUL DE TONIFIERE

Tonusul muscular este starea fiziologică a muşchilor.Din diferite motive calitatea fibrelor elastice şi musculare din derm se diminuează .În cazuri deosebite apare atonia musculară dar aceasta reprezintă o stare de boală. În timpul tratamentelor cosmetice se utilizează o serie de metode de stimulare a fibrelor elastice şi musculare pentru a menţine pielea într-o condiţie cât mai bună.Rezultatul diminuării tonusului muscular îl reprezintă ridarea accentuată a pielii şi pierderea aspectului ei întins.

Metodele de tratament Masajul facial reprezintă o modalitate eficientă de stimulare a fibrelor musculare ,folosind în special mişcările energice cu intensitate mai mare. Dintre aparate le vom alege pe acelea care pe lângă stimularea fibrelor aduc un aport suplimentar de oxigen.Se ştie că muşchii pentru aşi menţine starea de contracţie au nevoie de mult oxigen pentru reacţiile chimice ce se produc la nivelul lor.Vom alege :vapozonul,sebaspirul,electrodermul,pulverizările,ionizările . De asemenea se aplică măşti tonice pe bază de produse apicole sau cu elastină ,acid hialuronic,colagen,alge.

IONIZAREA

Ionizarea este procedeul folosit în cosmetică prin care se introduc în piele şi straturile profunde ,substanţe sub formă de ioni.Acest procedeu are la bază proprietatea curentului continuu de a disocia soluţiile în ioni cu mare putere de pătrundere în profunzime. Ionizările sunt recomandate pentru toate tipurile de ten în diferite etape de tratament.

Procedeul este realizat cu Galvanodermul ,folosind sistemul bipolar ,adică ambii poli ai aparatului.Dacă ionizarea se realizează cu o soluţie apoasă ,fiecare electrod se înveleşte în vată sau i se ataşează un electrod –burete care se îmbibă în soluţie şi se lucrează pe ambele părţi ale feţei simultan.Durata ionizării este de aprox. 10 min .După primele 5 min se inversează polii pentru ca efectele realizate sub fiecare pol să fie resimţite pe fiecare parte a feţei. Dacă se lucrează cu fructe sau legume se taie două bucăţi din fruct sau legumă şi se ataşează la fiecare pol.Se lucrează pe ambele părţi ale feţei simultan prin mişcări circulare.Este necesar ca fructul sau leguma să fie suculent şi proaspăt. Produsele de ionizat se diferenţiază în funcţie de tipul de ten: Pentru tenurile uscate,deshidratate se pot folosi fructe sau sucuri de fructe cu aciditate medie sau alte soluţii cu concentraţii bine stabilite:portocale,banane,piersici, caise,suc de struguri albi,miere dizolvată în infuzie,colagen dizolvat în infuzie.Plantele pentru infuzie pot fi :muşeţelul,cătina ,urzica,gălbenele,afin,măghiran ,mentă,rozmarin. Pentru tenurile senile se pot folosi la ionizare extracte placentare ,fitohormoni, vitamine colagen.Aceste produse au însă de cele mai multe ori compoziţii destul de instabile şi de aceea se prepară industrial ,în laboratoare şi se comercializează închise în fiole .O fiolă se utilizează la o ionizare. Pentru tenurile grase se folosesc fructe şi legume cu aciditate mare a căror scop este de refacere a ph-ului : portocale ,grapefruit, vişine,roşii castravete.Pentru infuzii se recomandă gălbenelele,ciuboţica cucului,coada şoricelului,lăptuca. Dacă produsul de ionizat este emolient,hidratant sau hrănitor mişcările de ionizare coboară şi pe gât şi decolteu. Ionizările se execută pe o piele curată .În cadrul tratamentului se execută după extragerea comedoanelor şi înainte de masaj.

Efectele ionizării 1. hidratare când se folosesc soluţii apoase 2. hrănire când se folosesc produse grase ,emoliente ,vitamine 3. catifelarea pielii şi stimularea procesului de regenerare celulară

MASAJUL

COSMETIC

Masajul reprezintă o combinaţie de mişcări şi presiuni ,executate manual sau cu ajutorul aparatelor ,asupra unei persoane sănătoase,în scop igienic şi estetic,pentru a păstra un timp cât mai îndelungat strălucirea pielii ,elasticitatea şi vitalitatea dermului şi a muşchilor pieloşi. Masajul are originea în timpurile vechi când era folosit atât în scopuri medicale cât şi ca modalitate de înfrumuseţare. Se atribuie masajului o origine magică pentru că în antichitate manevrele de masaj erau însoţite de cuvinte sau gesturi rituale şi erau practicate de reprezentanţi ai religiei. În terapia chineză rolul masajului şi a presopuncturii este de necontestat. Astăzi masajul este studiat temeinic,mişcările fiind adaptate tipului de ten ,se folosesc produse diferenţiate de tipul de piele ,se ţine seama de vârsta şi starea psihică a persoanei. Masajul trebuie executat respectând cu stricteţe anumite cerinţe.Eficacitatea masajului depinde de dimensiunea şi iluminarea cabinetului ,precum şi de uscăciunea aerului.Patul trebuie amplasat astfel încât lumina să cadă lateral ,să nu incomodeze clienta şi să nu stânjenească vederea cosmeticienei. Aspectul cabinetului joacă şi el un rol important pentru realizarea destinderii.Aceata trebuie să fie curat şi aranjat cu armonios.Se cunoaşte importanţa culorii şi a stării pe care o transmite.Nuanţele de roz,bleu,lămâi,verde pal adică clorile pastelate,sunt mai odihnitoare. Pentru a mări gradul de oxigenare a cabinetului se poate folosi un vapozon pentru ozonizarea şi umezirea aerului,un tub de oxigen ,lampă de ultraviolete. Lumina discretă completată de un fond muzical discret dau un efect sigur de relaxare. Cosmeticiana trebuie să aibă mâinile şi unghiile curate.S-a dovedit că fricţiunea pielii cu mâinile murdare înlesneşte pătrunderea bacteriilor în căile limfatice.Pielea de pa degete şi palme să fie intactă ,să nu fie crăpată,unghiile să fie tăiate corespunzător şi rotunjite.Purtarea bijuteriilor nu este indicată. Pielea ,nasul şi gura cosmeticienei nu trebuie să aibă miros urât.Este posibil ca pielea palmelor să transpire şi în acest caz se recomandă fricţionarea cu formol 1 % sau pudrarea cu salicilat. Nu este indicat să se vorbească în timpul masajului. Masajul trebuie să fie executat la fel de bine cu ambele mâini,degetele să fie mobile,moi.Pentru dezvoltarea acestor însuşiri este bine să se facă exerciţii şi gimnastică specială pentru mobilitate.

Este important ca în timpul masajului să se aleagă o poziţie care să preântâmpine oboseala provocată de încordarea statică. Cunoaşterea tipului de piele ce trebuie masată este importantă pentru alegerea produsului ,pentru stabilirea duratei masajului şi a mişcărilor de bază. Legea de bază a masajului prevede că mâna cosmeticienei nu trebuie să părăsească niciodată ,în timpul masajului ,suprafaţa pielii,iar mişcările de masaj să fie legate între ele prin mişcări de legătură care să facă trecerea de la o regiune la alta sau de la o categorie de mişcări la alta. Starea sufletească a cosmeticienei este de asemenea importantă pentru reuşita masajului.Ea trebuie să fie calmă,relaxată,stare pe care în mod sigur o va transmite clientei. Clienta este întinsă pe fotoliul cosmetic şi este deja pregătită de la începutul tratamentului.Pentru masaj clienta trebuie să fie învelită cu o pătură sau un cearşaf în funcţie de anotimp,pentru că în timpul masajului se produce o vasodilataţie care poate induce o stare de răcoare ,deci un discomfort pentru clientă.

Acţiunea masajului asupra diferitelor organe 1.Influenţe asupra pielii Pielea împreună cu glandele sudoripare şi sebacee ,cu vasele sanguine şi cu terminaţiile nervoase ,are un rol important ca organ de apărare,termoreglator şi acărui funcţionare influenţează procese vitale ale organismului. Masajul exercitat asupra pielii are asupra pielii o serie de influenţe directe.Prin manevrele mecanice se îmbunătăţeşte calitatea fibrelor elastice şi musculare precum şi calitatea şi catifelarea pielii prin îndepărtarea deşeurilor cutanate şi a impurităţilor. Sub acţiunea manevrelor de masaj sângele este antrenat din profunzime ,este atras prin dilatarea capilarelor şi epidemul este mai bine hrănit şi vascularizat Masajul pielii acţionează şi asupra terminaţiilor somatice şi vegetative ale nervilor stimulând reactivitatea pielii la factorii externi. Tipul şi calitatea pielii sunt importante deoarece fiecăruia îi sunt specifice anumite mişcări şi o anumită intensitate de execuţie. Pentru tenul normal se vor folosi mişcări de netezire ,fără intensitate ,durata masajului fiind de 10 min.La cest tip de ten rolul masajului este de întreţinere,nu are un scop curativ.

Tenul uscat şi deshidratat are nevoie de mişcări de netezire rapide pentru activarea circulaţiei sanguine şi limfatice.Mişcările energice vor avea o intensitate moderată.În cazul acestui tip de ten durata masajului se va stabili în funcţie de vârstă. Tenurile gras uleios şi gras asfixic ,din cuaz îngroşării pielii şi ţesutului subcutanat ,au nevoie de mişcări energice de profunzime.Cu ajutorul acestor mişcări se realizează eliminarea sebumului din foliculii pilosebacei şi împrăştierea depozitelor de grăsime.În alternanţă se vor folosi mişcări de netezire pentru relaxarea ţesuturilor.Durata masajului se va stabili şi de această dată în funcţie de vârstă. În cazul tenului acneic este interzisă efectuarea masajului cu cremă.Acestui tip de ten i se execută un masaj special ,masajul a sec a lui Jaquet,folosind ca produs pudră sulfamidată,saprosan sau chiar sulf gol dacă tenul este într-o formă gravă. Tenul congestiv beneficiază de un masaj cu rol descongestiv.Acesta este compus din mişcări de netezire executate pe direcţia circulaţiei venoase,combinate cu mişcări vibratorii.Masajul începe de la frunte spre decolteu. 2.Influenţe asupra circulaţiei sanguine şi limfatice.

Prin intermediul masajului se accelerează scurgerea sângelui şi a limfei de la diferite organe spre inimă.Intensificarea circulaţiei elimină statele circulatorii care sunt răspunzătoare de apariţia cuperozei ,a celulitei şi altor imperfecţiuni. Activarea circulaţiei locale ,la nivelul pielii are efecte binefăcătoare şi asupra organelor interne şi în special al inimii.În urma cercetărilor s-a stabilit că sub influenţa masajului numărul de globule roşii din sânge şi a trombocitelor se măreşte. 3.Influenţe asupra sistemului muscular. Masajul are un rol preventiv şi curativ asupra muşchilor a căror calitate este diminuată. În urma stresului şi a oboselii în ţesuturile organismului apar produse metabolice .Unul dintre aceste produse este acidul lactic care este uşor de eliminat prin masaj.Un alt produs este azotul a cărui eliminare prin urină este uşurată prin masaj. Una din calităţile cele mai importante ale masajului şi care are o influenţă mare asupra funcţionării proceselor chimice din muşchi este producerea oxigenului în cantitate mare.Acesta stimulează starea de contracţie a muşchilor. 4.Influenţa masajului asupra sistemului nervos

Manevrele de masaj acţionează diferenţiat asupra terminaţiilor nervoase periferice .Mişcările executate într-un ritm vioi şi cu energie au efecte stimulatoare ,iar executate lent ,uşor produc efecte liniţtitoare. Masajul stimulator dă o senzaţie de bună dispoziţie ,de energie ,iar cel liniştitor o senzaţie de relaxare ,destindere şi deconectare . Masajul stimulator este indicat persoanelor astenice,obosite ,inhibate iar cel liniştitor persoanelor neliniştite ,încordate ,agitate. Ţinând seama de aceste lucruri constatăm că este important să ştim care este starea psihică a clientei pentru a hotărâ ce tip de masaj îi aplicăm.Când avem de-a face cu o clientă nervoasă,agitată ,crispată ne vom axa pe mişcări care au ce rezultat diminuarea acestor stări,relaxarea.Mişcările de netezire sunt cele mai potrivite,combinate cu vibraţii şi presiuni aplicate în principalele puncte de presopunctură de pe faţă şi pe regiunea cervicală ,presiuni care au ca rezultat eliminarea factorilor de stres.În final se poate aplica şi un masaj general de relaxare. Dacă clienta este obosită ,plictisită,tratamentul cosmetic poate începe printrun masaj corporal de relaxare,iar mişcările din masajul facial vor fi stimulatoare ,bazate pe mişcări de netezire rapide şi mişcări energice executate cu inensitate. 5.Influenţa vârstei asupra mişcărilor de masaj

Vârsta este un criteriu foarte important de care trebuie să ţină la efectuarea masajul facial. Pentru tenul tânăr durata masajului nu va depăşi 10 min,deoarece este un masaj de întreţinere şi nu se doreşte o stimulare exagerată a tonusului muscular .Se execută toate mişcările de masaj cu intensitate moderată. La persoanele adulte durata masajului este între 15 şi 20 min.Mişcările de masaj vor fi stabilite în funcţie de starea calitatea tenului şi starea psihică a clientei. La tenul senil durata masajului se va prelungi până la 25-30 min deoarece calitatea muşchilor este mult diminuată şi au nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se contracta.Mişcările nu vor avea o intensitate mare pentru că pielea este mult subţiată şi pot exista diferite imperfecţiuni care nu trebuie agravate.

Contraindicaţiile masajului Masajul nu poate fi executat decât pe o piele sănătoasă.Este interzis masajul la persoanele care suferă boli de natură parazitară,inflamatorii,eczeme,erupţii,plăgi ,arsuri acer prin masaj s-ar putea întinde,agrava sau contamina. Masajul este interzis în stările patologice cu caracter general însoţite de febră stare de agitaţie ,de oboseală acută,în bolile contagioase,inflamaţii ale centrilor nervoşi,hemoragii cerebrale recente.Masajul este interzis în cazul bolilor grave de

cord şi circulatorii,varice voluminoase sau ulceroase,în cazul tuberculozei,tumori de orice fel,abcese.În cazul hematoamelor se masaeză zona înconjurătoare şi niciodată hematomul. Din punct de vedere al cosmeticienei este interzis ca ea să facă masaj dacă suferă de boli contagioase,dermatite de contact localizate în special în regiunea mâinilor,infecţii ale pielii din regiunea mâinilor sau dacă suferă de tulburări nervoase sau psihice.

Produse de masaj Alegerea produsului de masaj nu este întâmplătoare.Se ţine seama de felul masajului executat,de efectul dorit şi de tipul de piele pe care se realizează masajul. Pentru masajul facial la tenurile uscate se alege o cremă grasă ,vitaminizată pe bază de lanolină.La tenurile grase uleioase sau asfixice se alege o cremă pe bază de stearină ,cu un conţinut de grăsime mai mic.Această cremă alunecă mai greu pe piele şi de aceea se poate folosi înmuind mâinile în timpul masajului în infuzie sau apă minerală.La tenurile acneice unde nu se execută masaj cu cremă se foloseşte o pudră sulfamidată,sulf gol sau saprosan. Ca produse de masaj se pot folosi şi uleiuri aromatice care se aleg în funcţie de efectul pe care dorim să-l obţinem.Trebuie însă ca acestea să fie procurate din locuri autorizate. Acnee :muşeţel,ienupăr,lavandă,comfor,lemn de cedru,bergamotă Anxietate : rozmarin,iasomie Celulită :anson,ienupăr,lavandă Calmant : levănţică Circulaţie deficitară : lămâie ,ienupăr,chiparos,trandafir,benzoe Depresie :busuioc,salvie,cimbru,muşcată,camfor Atonie musculară :lămâie,piper negru,lavandă,rozmarin Stres :ienupăr,lemn de cedru ,trandafir

MASAJUL FEŢEI ,GÂTULUI ŞI DECOLTEULUI La executarea masajului se folosesc trei categorii de mişcări: 1. mişcări de netezire ,de effleurage 2. mişcări energice 3. mişcări vibratorii 1.Mişcările de netezire,de effleurageau ca scop :de a lua contact cu pielea ,de întindere a cremei ,de a relaxa. Mişcările de întindere a cremei Pentru întinderea cremei se va folosi faţa palmară a ambelor mâini ,aderând bine pe piele prin mişcări uşoare.

Mişcările de întindere încep de pe pielosul gâtului , pe care îl va cuprinde întro mişcare de mângâiere cu ambele mâini simultan. După aceasta mâinile coboară spre decolteu ,spre a umeri pe care îi înconjoară şi apoi prin regiunea cervicală revin la regiunea mentonieră. Pe faţă mişcările de întindere se execută cu ambele mâini simultan ,pe următoarele direcţii : moţul bărbiei – ureche,comisura buzelor –ureche,aripile nasului –ureche.revenirea la poziţia iniţială se face cu dosul falangelor.Pe frunte mişcarea se face de la mijlocul frunţii spre tâmple.Mişcările se repetă de câteva ori pentru a gresa bine suprafaţa pielii. De pe frunte se fac câteva mişcări de legătură pe sub ochi :cu mediul ambelor se face o mişcare de rotaţie în jurul ochilor ,începând din unghiul intern,arcada sprâncenoasă,unghiul extern al ochiului şi se revine în unghiul intern. De la frunte ,pe laturile feţei se coboară la moţul bărbiei de unde se încep mişcările de effleurage ,de netezire.

Mişcările de effleurage

Din regiunea mentonieră ,se coboară pe gât şi se execută mişcările în felul următor:cu ambele mâini simultan ,cu faţa palmară se execută o mişcare de netewzire circulară ,mâinile aderând bine pe piele . Pe decolteu se procedează astfel:

-

mâinile coboară pe decolteu ,ocolind regiunea tiroidei ,până în regiunea sânilor.Revenirea la poziţia iniţială se face pe acelaşi traseu.

Mâinile coboară din nou spre decolteu,aici degetele se desfac în evantai cuprinzând toată suprafaţa până la umeri.Revenirea la poziţia iniţială se face pe acelaşi traseu. - Mâinile coboară spre decolteu,aici se desfac în evantai şi apoi ocolesc umerii prin regiunea cervicală revenind la bărbie. - Mîinile coboară de o parte şi alta a gâtului cu policele ajungând în regiunea cervicală ,unde acesta execută presiuni circulare . Revenind la bărbie se încep mişcările de netezire pe faţă: -

-în regiunea submandibulară o mână susţine muşchiul în apropierea urechii pe când cealaltă mână execută o netezire de la urechea susţinută la cealaltă. Aici ea rămâne fixată şi mişcarea se continuă cu cealaltă mână.Dacă se constată o tendinţă de bărbie dublă,mişcarea se repetă de mai mult de trei ori. Mâinile rămân pe bărbie ,unde sunt fixate cu articulaţia pumnului şi cu degetele în unghi deasupra bărbiei.De aici execută o netezire pe maxilarul inferior până la ureche. Mâinile sunt fixate cu degetele în unghi deasupra buzelor ,de aici execută foarfeca buzelor,la comisura buzelor degetele se unesc şi continuă mişcarea până la ureche. Mâinile se găsesc cu degetele fixate în unghi deasupra nasului, de aici execută o netezire pe aripile nasului până la tâmplă. La toate mişcările mâinile revin una după cealaltă : adică o mână rămâne fixată la locul de terminare a mişcării iar cealaltă se deplasează la locul de început a mişcării,după care şi prima mână se deplasează la locul iniţial. Pentru netezirea în regiunea ochilor mâinile sunt fixate în regiunea tâmplelor cu degetele împreunate deasupra ochilor.De aici se execută o netezire în regiunea ochilor ,degetele se curbează uşor în timpul mişcării pentru a nu presa globul ocular. În zona frunţii netezirea se execută de la o tâmplă la cealaltă.În timpul mişcării o mână susţine muşchiul la una dintre tâmple ,pe când cealaltă mână execută mişcarea.La terminarea mişcării mâna rămâne fixată la tâmplă şi mişcarea este continuată de cealaltă mână. Se execută o mişcare de legătură pe sub ochi şi apoi se execută de al frunte spre decolteu arpegii pe aceleaşi direcţii pe care s-au executat mişcările de netezire la urcare. Pentru a ajunge de la maxilarul inferior ,unde s-a terminat mişcarea ,la frunte pentru a începe mişcările de masaj în regiunea frunţii se execută o mişcare de legătură mai amplă : cu mediul ambelor mâini simultan se trece prin netezire –de-a lungul şanţului nazo-genian,de o parte şi alta a nasului ,până în unghiul intern al ochilor de unde se face o mişcare de legătură în jurul ochilor,cu care se ajunge cu ambele mâini la tâmpla dreaptă.

Mişcările de masaj din regiunea frunţii Mişcarea de netezire este executată cu faţa palmară a degetelor,de la o tâmplă la cealaltă,din regiunea intersprâncenoasă la locul de implantare a părului .Mişcarea se începe de al tâmpla dreaptă la cea stângă,revenirea la poziţia iniţială se face cu aceleaşi mişcări.Mâinile lucrează alternativ.

Mişcarea în zigzag mediul ambelor mâini execută o netezire în zigzag de la tâmpla dreaptă la cea stângă şi invers.Degetele lucrează alternativ. Netezirea în cerculeţe mediul ambelor mâini execută o netezire în cerculeţe de la o tâmplă la cealaltă pe toată suprafaţa frunţii.Mâinile lucrează alternativ. Foarfeca sprâncenei indexul şi mediul ambelor mâini cuprind sprânceana în foarfece şi execută o netezire din partea mediană spre tâmple .Revenirea la baza sprâncenelor se poate face o mână după cealaltă sau cu legătură pe sub ochi.Mâinile lucrează simultan.Se poate face o presiune în fosa temporală pentru relaxare. Netezire în foarfece pe frunte –după foarfecele sprâncenei se face o mişcare de legătură pe sub ochi şi din mijlocul frunţii ,indexul şi mediul ambelor mâini execută o netezire în forfece (degetele se întrepătrund ),de la o tâmplă la cealaltă,mâinile lucrează simultan. Netezire zigzag în foarfece – indexul şi mediul mâinii stângi sunt deschise în foarfece în timp ce mediul inii drepte execută o netezire în zig –zag în foarfecele mâinii stângi. Revenirea la tâmpla dreaptă se face prin netezire. Vibraţia punctată – poziţia degetelor mâinii stângi este în foarfece ,iar mediul mâinii drepte execută o vibraţie punctată în foarfecle mâinii stângi.Revenirea la tâmpla dreaptă se face prin netezire. Vibraţia plană – mâna dreaptă susţine tâmpla dreaptă ,în timp ce mâna stâmgă execută o vibraţie plană de la tâmpla dreaptă la cea stângă.Aici mâna rămâne fixată şi mişcarea se continuă cu mâna dreaptă

Mişcările de masaj din regiunea ochilor Cerculeţe la ambii ochi – mediul ambelor mâini execută o netezire circulară de la unghiul extern al ochilor până la jumătatea arcadei zigomatice ,de unde mişcarea se continuă cu netezire prin unghiul intern al ochilor,arcada sprâncenoasă şi se ajunge la unghiul extern de unde se reia mişcarea.Mâinile lucrează simultan. Cerculeţe la fiecare ochi – mediul mâinii stângi susţine muşchiul la unghiul intern al ochiului drept,iar mediul mâinii drepte execută cerculeţe la unghuil extern al ochiului până la jumătatea arcadei zigomatice,de unde continuă mişcarea prin netezire .La trecerea prin unghiul intern al ochiului degetul mâinii stângi se ridică ,lasă degetul să treacă şi apoi continuă susţinerea.mediul mâinii drepte continuă mişcarea de-a lungul arcadei sprâncenoase până la unghiul extern. Aceeaşi mişcare se repetă şi la celălalt ochi inversând mâinile. Netezirea pleoapei urmată de pianotat-indexul,mediul şi inelarul ambelor mâini execută un pianotat la unghiul extern al ochilor până la jumătatea arcadei zigomatice ,după care execută o netezire pe muşchiul orbicular al ochilor de la unghiul intern către cel extern. Foarfeca sprâncenei – mişcarea se execută la fel ca şi cea de la mişcările de masaj din regiunea frunţii ,dar cu legătură pe sub ochi. Frământatul sprâncenei – cele trei degete execută un frământat către police a ţesutului din regiunea sprâncenei ,de la baza sprâncenei spre vârful acesteia.Pentru a ajunge la baza sprâncenei se execută o netezire pe sub ochi. Pianotat în jurul ochilor – toate degetele ambelor mâini execută un pianotat circular în regiunea ochilor ,din unghiul extern către cel intern. Netezirea în spirală mediul ambelor mâini execută o netezire în sprirală la unghiul extern al ochilor .Mâinile lucrează simultan. Netezirea urmată de vibraţie – ambele mâini cu faţa palmară execută o netezire plană urmată de o vibraţie plană pe muşchiul orbicular al ochilor,din unghiul intern că către cel extern,până la tâmplă. Mişcări de masaj din regiunea nasului Cerculeţe pe aripile nasului cu mediul –din regiunea ochilor se coboară în regiunea nasului după câteva mişcări de legătură şi se execută cu mediul ambelor mâini ,simultan,cerculeţe pe aripile nasului ,din exterior către interior.după câteva cerculeţe se urcă cu mediul către unghiul intern al ochilor,prin netezire de-a lungul aripilor nasului,apoi arcada sprâncenoasă ,colţul extern al ochilor şi apoi din nou la aripile nasului de unde se reia mişcarea. Cerculeţe cu policele pe aripile nasului-mişcarea se execută la fel ca şi cea anterioară dar se va lucra cu policele. Netezirea în zigzag pe muchia nasului cu policele – se execută cerculeţe cu policele pe aripile nasului,apoi continuă mişcarea prin netezire în zigzag pe muchia nasului până la locul de implantare a părului.Policele revune la aripile nasului prin netezire de-a lungul arcadei sprâncenoase ,unghiul extern al ochiului.Alternativ cu netezirea în zigzag policele poate executa ,după cerculeţe ,o netezire alternativă pe muchia nasului după care continuă mişcarea prin netezire ,revenind la aripile nasului .

Netezirea în jurul ochilor cu policele- policele ambelor mâini simultan execută o netezire în jurul ochilor,începând din unghiul intern ,arcade sprâncenoasă,unghiul extern. Foarfecele simplu – indexul şi mediul ambelor mâini cuprind nasul în foarfece şi execută o mişcare de netezire de la aripile nasului până în regiunea intersprâncenoasă,aici degetele se unesc şi contiunuă mişcarea până la locul de implantare a părului.Mâinile lucrează alternativ. Foarfeca combinată – se execută aceeaşi mişcare ca şi cea anterioară dar din regiunea intersprâncenoasă degetele se unesc şi alunecă de o parte şi alta a frunţii până în regiunea temporală.Mâinile lucrează alternativ.

Mişcări de masaj în regiunea gurii şi bărbiei Foarfeca buzelor - din foarfeca combinată a nasului se trece direct în foarfeca buzelor.Indexul şi mediul ambelor mâini cuprind buzele în foarfece şi execută o mişcare de netezire din zona mediană către comisuri.Aici degetele se unesc şi continuă mişcarea până la ureche.Mâinile lucrează alternativ. Foarfeca bărbiei –indexul şi mediul ambelor mâini cuprind bărbia în foarfece şi execută o netezire până la gonion unde degetele se unesc şi continuă netezirea până la ureche.Mâinile lucrează alternativ. Arpegiul –ambele mâini execută un arpegiu sub bărbie lucrând alternativ. Cerculeţe cu policele pe vârful bărbiei - policele ambelor mâini ,simultan ,execută cerculeţe pe vârful bărbiei .Apoi policele urcă de-a lungul şanţului nazogenian,pe la aripile nasului ,până în unghiul intern al ochilor.De aici policele se ridică şi mişcarea este continuată de mediu pe acelaşi traseu ,iar din unghiul intern continuă netezirea pe laturile feţei până la bărbie de unde se reia mişcarea cu policele. Netezirea cu policele pe bărbie – policele ambelor mâini execută o neteziore alternativă pe vârful bărbiei ,pe sub buza inferioară. Netezirea pe muşchiul orbicular al buzelor – ploicele ambelor mâini execută o netezire deasupra buzei superioare şi pe sub buza inferioară,din partea mediană spre comisuri .Mâinile lucrează simultan.

Pianotatul pe şanţul nazogenian –indexul ,mediul şi inelarul execută un pianotat de-a lungul şanţului nazogenian de la maxilarul inferior până la aripile nasului .Mişcarea se reia numai de la maxilarul inferior ,mâinile lucrează simultan. Netezirea în spirală pe şanţul nazogenian –mediul ambelor mâini,simultan ,execută o netezire în spirală pe şanţul nazogenian. Mişcările de masaj din regiunea geniană.Mişcările executate în regiunea geniană sunt mişcări energice.

Fricţionatul –după încheierea mişcărilor din regiunea bărbiei se execută câteva mişcări de legătură după care se ajunge în zona maxilarului inferior.De aici mâinile execută o mişcare de semirotaţie din articulaţia pumnului astfel că degetele se strâng în pumn.Ambela mâini simultan execută ,cu dosul falangelor ce se mişcă între ele , mişcări circulare în regiunea geniană.Mişcarea se execută şi pe direcţii orizontale paralele cu linia maxilarului ,pe frunte mişcarea se execută alternativ,apoi se coboară pe gât şi decolteu cu mişcări circulare.Mâinile lucrează pe o parte şi alta a feţei. Ciupitul – mediul şi policele ambelor mâini ciupesc pielea pe următoarele direcţii : moţul bărbiei –ureche , comisura buzelor- ureche, şanţul nazogenian de la maxilarul inferior până la aripile nasului,aripile nasului –tâmplă.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă. Pălmuitul – mediul ,inelarul şi degetul mic al ambelor mâini execută loviri uşoare ,de jos în sus, de la o ureche la cealaltă şi apoi pe regiunea geniană pe aceleaşi direcţii ca la ciupit.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă. Netezirea – cu faţa palmară a ambelor mâini se execută o netezire pe aceleaşi direcţii ca la ciupit.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă. Frământatul – indexul ,mediul şi inelarul ambelor mâini rulează pielea şi ţesutul subcutanat către police.Mişcarea se poate executa pe direcţie orizontală ca la ciupit , pe direcţie verticală de la maxilarul inferior către cel superior pe trasee paralele cu şanţul nazogenian,mişcare care se execută cu legătură de netezire de pe gât şi decolteu sau pe direcţie circulară.În primele două cazuri mişcările se execută cu mâinile lucrând întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă ,iar la cea din urmă mâinile lucrează simultan pe ambele părţi ale feţei. Arpegiul –ambele mâini execută un arpegiu ,cu degetele deschise în evantai,pe regiunea submandibulară de la o ureche la cealaltă,mâinile lucrând alternativ şi apoi pe faţă pe direcţie orizontală pe trasee paralele cu maxilarul inferior ,mâinile lucrând simultan.Pe frunte arpegiul se execută alternativ. Pianotatul – se excută cu toate degetele ambelor mâini loviri uşoare în regiunea geniană şi în regoiunea ochilor ,pe direcţie circulară. Tapotatul – cu faţa palmară a ambelor mâini se execută loviri uşoare în regiunea geniană pe direcţie circulară. Mişcările de încheiere a masajului.

După executarea mişcărilor energice se fac mişcări de legătură care să pregătească faţa pentru mişcările de încheiere a masajului .Aceste mişcări au rolul de-a relaxare şi calmare.Cu mişcările de legătură se ajunge la regiunea gâtului.

Din regiunea gâtului încep mişcările de netezire care sunt aceleaşi ca şi la începutul masajului :netezirea pe pielosul gâtului ,netezirea pe decolteu până la umeti,netezirea decolteului cu trecere pe după umeri,netezirea în regiunea cervicală cu policele ,după care se ajunge la bărbie.

Mişcările de netezire pe cele trei ovale .Mişcările pe cele trei ovale au aceeaşi tehnică de execuţie ca la începutul masajului dar au urmăroarea succesiune : o mişcare de netezire plană ,o netezire ondulată şi o vibraţie plană ,executate pe fiecare direcţie în parte.Pe frunte mişcările se execută de la o tâmplă la cealaltă pentru o cuprindere mai bună a suprafeţei. La finalul masajului se execută mişcări de legătură ,presiuni cu mediul în unghiul intern al ochilor şi fosa temporală ,precum şi presiuni plane executate cu faţa palmară a ambelor mâini în regiunea geniană ,pe frunte şi bărbie.Aceste presiuni au rol de relaxare a sistemul nervos periferic.

MĂŞTILE

COSMETICE

Măştile cosmetice sunt amestecuri de substanţe de diferite origini care se combină în diferite proporţii ,obţinându-se efecte multiple în funcţie de substanţele componente. Măştile au origini îndepărtate în istorie ,mărturie stau descoperirile din diferite epoci .Diferite recipiente şi ustensile s-au descoperit şi în mormintele faraonilor.Măştile aveau la început un scop medical şi apoi scopul lor s-a diversificat,având şi scop de înfrumuseţare. Compoziţia măştilor a fost iniţial naturală dar pe măsură ce industria chimică s-a dezvoltat măştile au început să fie preparate industrial din substanţe sintetizate în laborator.Din păcate astfel s-au pierdut o parte din calităţile naturale ale substanţelor. Odată cu aproprierea de anii contemporani ,se încearcă o întoarcere la compoziţiile naturale ale măştilor.

Prepararea şi aplicarea măştilor cosmetice.

Pentru ca o mască să aibă efectul dorit ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii : -

să conţină substanţe potrivite tenului şi efectului dorit să aibă consistenţa unei paste ,fără cocoloaşe sau particule care ar putea să zgârie faţa

-

să nu aibă miros urât şi să nu conţină substanţe alergene ustensilele folosite trebuie bine dezinfectate pentru a nu transmite infecţii înainte de aplicarea măştii zona ochilor se protejează cu cremă grasă în timpul acţiunii măştii ,dacă nu se face vopsit de gene ,comprese care să asigure relaxarea clientei ştergerea măştii se face fără a freca pielea,dacă s-a aplicat o mască astringentă ,aceasta se înmoaie cu o compresă umezită şi apoi se şterge în cazul în care se aplică măşti preparate industrial ,acestea se lasă să acţioneze atât cât prevede prospectul pentru a nu provoca reacţii alergice

Aplicarea măştilor în funcţie de efectele şi modul lor de preparare 1. Măştile astringente,absorbantesunt specifice tenurilor grase cu pori dilataţi,rolul lor fiind de-a absorbi surplusul de sebum şi de a închide porii.Sunt preparate de obicei pe bază apoasă şi au în compoziţie carbonaţi,caolin,argilă. 2.Măşti emoliente specifice tenurilor normale,uscate şi deshidratate au în compoziţie făinuri şi uleiuri vegetale,lapte praf,pulpa unor fructe:caise,piersică ,banana cu efect emolient. 3.Măşti nutritive ,hrănitoare specifice tenurilor uscate,deshidratate ,senile şi au rol de revitalizare a ţesuturilor .Au în compoziţie substanţe grase :smântâna,gălbenuşul de ou ,produse apicole etc. 4. Măşti tonice pentru tenurile senile sau tenuri care din anumite suferă de o diminuare temporară a tonusului muscular.Au în compoziţie mentol, camfor,sucuri de fructe tonice (struguri albi,portocale,fragi ) ,miere etc. 5.Măşti specifice activării circulaţiei sanguine .Aceste măşti se aplică calde sub forma măştilor calde,mască de parafină,împachetări faciale calde . Măştile calde se prepară din mere fierte în lapte şi aplicate sub formă de pastă caldă pe faţă ,cartof fiert în lapte aplicat cald pe faţă.Există de asemenea o serie de măşti gata preparate care în contact cu pielea au o serie de reacţii chimice ce determină încălzirea lor. Împachetările faciale calde sunt realizate astfel :se confecţionează din tifon sau diftin subţire o mască ce acoperă faţa dar lasă descoperite orificiile ochilor ,nasului şi a gurii.Această compresă se îmbibă în uleiuri vegetale calde sau vitamina A călduţă ,după care se aplică pe faţă .Peste compresa caldă se aplică o folie care să menţină căldura un timp mai îndelungat.

Masca de parafină are următoarea compoziţie : 70 g parafină solidă,,10 g ceară de albine,10 g glicerină,20 g ulei de parafină.Masca de parafină are avantajul că aplicată pe faţă la o temperatură mai ridicată,peste 50 grade C nu produce arsuri.Ea este aplicată peste un strat de cremă grasă pentru ca efectul de hrănire şi înmuiere a stratului cornos să fie mult amplificat.Condiţia ca aceste efecte să se producă este ca stratul de mască să fie compact,să nu aibă nici o fisură pentru ca aerul să nu pătrundă.Masca se aplică cu o pensulă mai lată şi moale.În timpul acţiunii măştii clienta trebuie să nu aibă grimase ale feţei pentru ca masca să nu se fisureze.După 20 min masca se îndepărtează ,desprinzându-se în bucăţi de pe faţă cu ajutorul unei spatule.Sub mască pielea trebuie să fie umedă şi catifelată şi uşor congestionată,astfel vom constata că efectul dorit s-a realizat. Deoarece toate aceste măşti prin efectul termic pe care îl realizează ,acţionează asupra tonusului muscular,slăbindu-l,nu se aplică decât rar,de 3-4 ori pe an. 6.Măşti hidratante care se aplică tenurilor deshidratate.Se prepară pe bază apoasă din infuzii,sucuri de fructe şi legume la care se adaugă alte substanţe :alge marine ,caolin,argilă depinde de tipul de ten pe care se instalează deshidratarea. 7.Măştile descuamante sunt specifice tenurilor cu tulburări pigmentare ,asfixice sau acneice la care este necesară refacerea tegumentului.Au în compoziţie substanţe keratolitice:acid salicilic,rezorcină . 8.Măşti medicamentoase aplicate tenurilor acneice şi au în compoziţie:sulf,ihtiol,acid salicilic,infuzii din plante cu acţiune antibactericibă sau în unele cazuri extreme se introduc cantităţi mici de antibiotice unguent sau pulbere. 9.Măşti biologic active se aplică tenurilor senile cu tonus muscular diminuat.Au în compoziţie substanţe regeneratoare : produse apicole,vitamine,extracte placentare,fitohormoni,enzime ,colagen etc.

Substanţe componente ale măştilor Substanţele introduse în măşti pot avea mai multe origini: 1. origine animală 2. origine minerală 3. origine vegetală 1. Substanţe de origine animală Oul se poate folosi la ambele tipuri de ten dar diferenţiat:la tenul gras ,albuşul,iar la tenul uscat ,gălbenuşul. Albuşul bătut spumă amestecat cu mălai se poate folosi ca mască de gomaj la tenul gras.Amestecat cu câteva picături de lămâie devine o mască astringentă pentru tenul gras cu porii dilataţi.

Gălbenuşul are un efect hrănitor amestecat cu uleiuri vegetale,miere,smântână,polen şi alte substanţe hrănitoare sau emoliente. Laptele are un efect hrănito şi este specific tenurilor uscate.Dă un efect de luminozitate pentru tenurile normale sau cele care prezintă imperfecţiuni de ordin pigmentar.Laptele împreună cu măr formează o pastă care se aplică sub formă de mască caldă,se amestecă cu cartof sau caolin etc. Brânza de vaci are un amestec uşor emolient şi hrănitor şi se foloseşte la tenurile uscate şi deshidratate. Iaurtul se combină cu caolinul,puţin zahăr şi se obţine un efect astringent pentru tenurile grase. Caimacul este un produs gras şi se amestecă cu suc sau pulpă de morcov,miere,polen în măşti pentru tenurile uscate ,senile. Laptele praf este o pulbere gălbuie care se amestecă cu uleiuri vegetale,miere,infuzie,sucuri de fructe şi legume cu un bun efect hrănitor şi emolient. Mierea are o compoziţie complexă:apă ,substanţe zaharoase şi nezaharoase ,fermenţi,vitamine de aceea este una din cele mai importante substanţe care se introduce în măşti.Pentru tenul uscat se poate combina cu caolin,gălbenuş,smântână,lapte praf.Pentru tenul gras se poate combina cu lămâie,drojdie şi albuş de ou.Acţiunea este tonică,cicatrizantă,hemostatică,dezinfectantă,bacteriostatică şi regeneratoare. Lăptişorul de matcă este o substanţă depusă de albine cu consistenţă moale,cremoasă,albgălbuie.Compoziţia este formată din apă,proteine,lipide ,glucide ,vitaminele b,c ,microelemente,fermenţi hormoni ,antibiotice.Lăptişorul de matcă este un bun regenerator şi tonifiant şi echilibrează funcţiile pielii.Sunt indicate special tenurilor devitalizate,senile,tenuri ridate timpuriu. Polenul conţine lipide,substanţe minerale,vitamine,pigmenţi,fermenţi,hormoni,esenţe aromate.Este folosit pentru prepararea măştilor revitalizante,antirid şi nutritive.Utilizarea se face cu atenţie deoarece poate provoca alergii. 2. Substanţe de origine minerală Caolinul este o pulbere albă ,gălbuie,cenuşie sau uşor maronie în funcţie de locul de unde este extrasă şi de puritate.Este o substanţă neutră şi de aceea este indicată tuturor tipurilor de ten.Amestecat cu infuzie formează o mască neutră care poate fi aplicată şi tenurilor uscate la care într-o anumită etapă au fost mai multe comedoane sau se poate aplica numai pe axul facial.De asemenea caolinul poate constitui o bază pentru alte tipuri de măşti destinate oricărui tip de ten. Talcul este o pulbere fină ,albă ,foarte aderentă,fără gust şi miros.poate constitui bază pentru diferite tipuri de măşti. Alaunul se prezintă sub forma unor cristale incolore ,fără miros cu gust astringent.Acţiunea este astringentă şi uşor dezinfectantă. Acidul acetic este un lichid limpede ,incolor,cu miros înţepător ce se foloseşte diluat pentru vaporizări după dezincrustare ca metodă de reacidifiere.Este un bun tonic. Acidul boric se prezintă sub forma unor lamele cristaline lucioase cu aspect sidefiu ,cu gust acrişor.Acţiunea lui este antiseptică,dezinfectantă ,antiinflamatoare. Acidul citric are un gust acrişor ,fără miros,acţiunea este astringentă,antiseptică ,antipruriginoasă şi de albit.Se foloseşte sub formă de pulverizări după dezincrustare sau în unele măşti pentru tenurile grase.

Acidul salicilic se prezintă sub forma unor cristale incolore ,fără miros ,cu gust acru.Prezintă o acţiune antiseptică,în concentraţie mică ajută la refacerea pielii ,în schimb în concentraţii mari provoacă descuamaţii masive ale pielii. Camforul are o formă cristalină cu miros puternic,gust iute,puţin amar.Împreună cu mentolul se foloseşte în măşti la tenurile grase asfixice şi acneice,datorită proprietăţii lor calmante,răcoritoare,revitalizante şi tonice. Carbonatul de calciu este o pulbere albă ,fără miros ,fără gust,acţiunea este astringentă ,absorbantă şi se utilizează în măşti la tenurile grase. Carbonatul de magneziu este o pulbere albă fără gust şi miros,acţiunea este absorbantă şi astringentă.Împreună cu caolinul şi carbonatul de calciu formează o mască pentru tenul gras. Parafina se foloseşte topită în măşti calde ce se aplică în special tenurilor uscate şi deshidratate. Sulful este o pulbere gălbuie ,foarte fină,are o acţiune antiseptică la tenurile acneice. Oxidul de zinc este o pulbere albă ,opacă ,foarte aderentă şi foarte astringentă.În cantitate mare usucă şi aspreşte pielea.Se utilizează în cantitate mică pentru că se îndepărtează greu de pe piele. 3. Substanţe de origine vegetală .Pentru prepararea măştilor din plante se folosesc anumite părţi din care se extrag substanţele al căror efect se urmăreşte. Substanţele active din plante se pot extrage prin mai multe metode: 1. Infuzarea este operaţia de extracţie în care produsul vegetal este menţinut în contact cu apa fierbinte un anumit timp după care se lasă să se răcească şi se strecoară soluţia obţinută.Aceasta se numeşte infuzie.La infuzie se folosesc :teiul,muşeţelul ,sunătoarea,coada şoricelului etc. 2. Decocţia este operaţia de extracţie în care produsul vegetal se pune în apa rece,care se pune la fiert un anumit timp,se lasă să se răcească şi se strecoară.Soluţia obţinută se numeşte decocţie.Prin această metode se extrag substanţele active mai ales din tulpini şi rădăcini la care este nevoie de un timp mai îndelungat pentru ca substanţele active să difuzeze în apă. 3. Maceraţia este operaţia de extracţie în care produsul vegetal se menţine cu lichidul extractiv la temperatura obişnuită un anumit timp,agitând din când în când soluţia ,după care soluţia extractivă se strecoară.Acest produs se numeşte macerat. Maceraţia poate fi : - apoasă dacă agentul extractiv este apa - alcoolică dacă agentul extractiv este alcoolul,în acest caz produsul final este o tinctură. Plante folosite în măşti Muşeţelul are un efect calmant,antiseptic şi decongestiv.Se foloseşte sub formă de infuzie la tenurile iritate şi congestionate sub mai multe forme :la băi de aburi,comprese,pentru ştergerea feţei după demachiere sau pulverizări. Nalba are o acţiune emolientă,antiinflamatoare ,tonică datorită prezenţei vitaminelor A,B,C şi F.La tenul uscat ,deshidratat şi ridat se aplică comprese.Pentru a-i mări efectul antiinflmator se poate folosi în combinaţie cu muşeţel ,sunătoare şi salvie.

Sunătoarea de la care se folosesc florile conţin glicozide ,flavonoide ,hipericin şi tanin,are o acţiune antiinflamatoare,cicatrizantă şi calmantă . Pentru tenul gras se foloseşte oţetul de sunătoare preparat prin maceraţie alcoolică. Menta ale cărei frunze conţin ulei volatil cu componente pe bază de mentol şi substanţe antibiotice, are o acţiune tonică şi se foloseşte la tenurile ofilite,ridate,senile. Teiul de la care sunt folosite florile are o acţiune calmantă,liniştitoare şi este recomandată sub formă de infuzie la toate tipurile de ten. Lăptuca ale cărei frunze opărite se folosesc sub formă de cataplasme pentru tenurile congestionate.Se recomandă pentru albirea şi luminozitatea tenului.Conţin vitaminele B,C,E şi caroten. Coada şoricelului de la care se folosesc florile şi frunzele conţin un ulei volatil bogat în azulenă cu acţiune antiseptică şi antiinflamatoare.Se poate folosi sub formă de comprese la toate tipurile de ten. Salvia are o acţiune antiseptică şi astringentă datorită compoziţiei sale chimiceSub formă de comprese se poate folosi la tenul uscat ,iar la tenurile grase se recomandă oţetul de salvie ce se prepară în amestec cu sunătoare şi rozmarin ,sub formă de maceraţie alcoolică. Rozmarinul conţine ulei volatil,tanin şi vitamina C.Datorită acţiunii sale cicatrizante este folosit la tenurile cuperozice şi acneice sub formă de infuzie. Albăstrelele sub formă de infuzie se pot folosi pentru cearcăne,ochi congestionaţi sau comprese la tenurile ridate datorită proprietăţilor tonice. Legume şi fructe folosite în măşti Lămâia este bogată în vitamina C care se păstrează în formă activă datorită acidului citric.Este folosită pentru tratarea tenului gras.Se mai poate folosi pentru decolorarea petelor de pe faţă ,pentru a da luminozitate şi la tenurile uscate alături de substanţe potrivite Exemplu:1/2 linguriţă de suc de lămâie,1 gălbenuş şi o linguriţă de ulei vegetal. Portocalele este folosită în cosmetică datorită efectului său tonic asupra tenului prevenind formarea ridurilor.Este folosită la ionizare ,măşti la toate tipurile de ten ,inclusiv la tenurile uscate datorită acidităţii medii pe care o are. Merele au un conţinut bogat în vitamine,enzime,proteine,săruri minerale şi tanin din cuza căruia mărul expus la aer se oxidează şi capătă o culoare brună.Sucul de măr ajută la tonifierea ţesuturilor.Din măr fiert în lapte se prepară o pastă care se aplică caldă la tenurile uscate pentru luminozitate.Contra cearcănelor se aplică catplasme din pulpa de măr copt la coptor. Piersicile sunt folosite ca remediu pentru tratarea tenurilor seboreice,se poate folosi şi la tenurile uscate la ionizări. Strugurii se pot folosi în măşti la tenurile grase cu pori dilataţi.Pulpa strugurilor se poate folosi şi la ionizare.Pentru că strudurii se oxidează repede este bine să se adauge puţină vitamina C.Nu se folosesc struguri roşii pentru că conţin tanin şi pot provoca alergii. Bananele au un efect tonic asupra tenului,se pot folosi la ionizare sau în măşti tonice ,emoliente. Caisele sunt tonifiante atât pentru tenul uscat cât şi pentru tenul gras,se pot folosi la ionizare sau măşti. Gutuile au un puternic efect astringent fiind recomandate pentru tenurile grase cu secreţie sebacee abundentă. Căpşunile şi fragii sunt tonifiante ale tenului.Pentru tenurile uscate se recomandă sucul de căpşuni amestecat cu caimac de lapte sau smântână.Pentru tenurile grase se poate amesteca sucul cu o linguriţă de caolin şi câteva picături de lămâie.Atenţie mărită se acordă acestor fructe pentru că multe persoane sunt alergice.

Cartoful este recomandat tenurilor uscate şi ofilite la care le redă moliciunea şi catifelarea .Se poate prepara o mască caldă din cartof fiert,piure şi lapte călduţ. Roşia este recomandă tenurilor grase pentru ionizare sau în măşti.Se pot aplica felii de roşii pe faţă cu efect astringent. Morcovul este folosit pentru a reda prospeţimea tenului ,pentru a atenua petele,are un bun efect vitaminizant şi de catifelare.Sucul sau pulpa se pot folosi la ionizare sau în măşti. Castravetele are un efect hidratant şi uşor astringent.Pot fi folosiţi sub formă de suc în creme ,loţiuni ,măşti,emulsii.La tenul uscat,deshidratat are un efect uşor descuamant şi hidratant folosit la ionizare sau aplicat ,rondele pe faţă.La tenurile grase se poate folosi la ionizare,măşti sau sub formă de lapte de castraveţi pentru ştergerea feţei. Laptele de castraveţi se prepară astfel: se macerează timp de 24 h ,în 200 ml lapte câteva rondele de castraveţi.Apoi se filtrează şi foloseşte dimineaţa sau seara ,lăsându-l să se usuce pe faţă.După aceea se clăteşte şi se aplică crema. Loţiunea de castraveţi: 50 ml suc de castraveţi ,10 ml alcool,0,25 g acid citric,10 g miere.Are un efect uşor astringent şi tonic folosit în special la tenurile grase. TRATAMENTE COSMETICE După stabilirea diagnosticului de ten ,cel mai important pas este acela de a alege cele mai importante procedee de tratament care să restabilească echilibrul la nivelul metabolismului pielii. Fiecare tip de ten beneficiază de procedee specifice ,care sunt rânduite într-o ordine bine stabilită.Această înşiruire reprezintă schema de tratament a tenului respectiv.Pe lângă procedurile standard executate în timpul tratamentului tenului ,deoarece acesta poate suferi anumite modificări care să accentueze aspectele negative ale tenului ,se pot aplica etape de tratament intermediare ,la un interval de timp mai scurt,care să redea aspectul caracteristic al tenului respectiv. Tratamentul tenului normal Tenul normal se caracterizează printr-un echilibru perfect între asimilaţie şi dezasimilaţie la nivelul întregului corp.Aspectul tenului este fin şi catifelat ,cu piele întinsă şi fermă. Aceste caracteristici perfecte ale tenului trebuie însă îngrijite pentru ca ele să se păstreze un timp cât mai îndelungat. În timpul tratamentului nu se aplică un anumit proces în mod preponderent deoarece pielea nu are o suferinţă anume care ar trebui corectată. Demachierea se realizează cu demachiant pe bază de lanolină ,deci cu un produs specific tenului uscat.Pentru îndepărtarea ultimelor urme de demachiant şi impurităţi se şterge faţa cu loţiune tonică sau hidratantă. Expunerea la aburi a feţei se face numai dacă se constantă existenţa câtorva comedoane pe axul facial.În mod normal la acest tip de ten nu există comedoane.Durata expunerii la aburi este de 10 min.Extragerea comedoanelor se face fără intensitate. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă cu maximum 20 % alcool.

Masajul facial are o durată de 10 min pentru că tenul normal apare la persoanele tinere .Mişcările de masaj se axează pe mişcări de netezire cu intensitate moderată şi mişcări energice cu intensitate slabă.Masajul se execută cu cremă grasă ,vitaminizată. Surplusul de cremă se absoarbe şi apoi se aplică o mască emolientă : caolin cu banană,suc de căpşună,suc de morcovi sau lapte călduţ,lapte praf,măr fiert în lapte etc. Masca se păstrează pe faţă până prinde consistenţă după care se îndepărtează cu comprese umezite în infuzie sau apă călduţă. Se fac pulverizări cu loţiuni tonice sau hidratante,apă minerală după care se aplică o cremă de zi hidratantă sau semigrasă în funcţie de anotimp. Intervalul de tratament recomandat este de o lună. Existenţa tenului normal este foarte scurtă .Aspectul tenului se poate modifica din cauza expunerii prelungite la factori atmosferici care pot să provoace o uşoară deshidratare sau pot apărea stări febrile ,un stres prelungit,o cură de slăbire sau administrarea de diuretice ,care de asemenea pot duce la o uşoară deshidratare a tenului. În acest caz se pot aplica procedee suplimentare care să readucă tenul la aspectul normal. Corecturile aplicare tenului se fac într-un interval de timp mai scurt de o lună ,cât este intervalul de tratament la acest tip de ten.Acest lucru este necesar pentru ca aspectul negativ să nu se prelungească. În prima săptămână se introduce în schema de tratament un gomaj aplicat pe axul facial pentru a îndepărta stratul de celule moarte care au apărut din cauza deshidratării superficiale.Pentru gomaj se alege un produs specific tenului normal uscat de preferinţă sub formă de gel şi care să nu conţină particule prea abrazive. Tot în această etapă se poate renunţa la extragerea comedoanelor deoarece ele nefiind numeroase şi extrase cu o săptămână înainte de regulă nu reapar. Se aplică o mască emolientă ,hrănitoare. În a doua etapă suplimentară de tratament se pune accentul pe procedee de hidratare şi în afara demachierii se renunţă la orice alt procedeu de curăţire. Cel mai potrivit procedeu de hidratare pentru tenul normal îl reprezintă ionizarea.Aceasta se realizează cu fructe sau sucuri de fructe emoliente sau cu aciditate medie .Se preferă sucurile deoarece pe lângă efectul produsului se adaugă şi efectul hidratant al soluţiei apoase. Hidratarea se poate realiza şi în timpul masajul prin folosirea Vapozonului. Masca aplicată este de această dată hidratantă. Când se constată că tenul şi-a redobândit caracteristicile normale se revine la schema generală de tratament şi la intervalul de o lună. Sfaturi pentru întreţinerea tenului Pentru menţinerea tenului în condiţii bune clienta trebuie să se îngrijească şi la acasă. Obligatorie este demachierea ,chiar dacă persoana este tânără şi nu se machiază.Nu numai fardurile sunt acelea care agresează faţa ci şi praful,impurităţile ,poluarea.După demachiere se şterge faţa cu loţiune tonică sau hidratantă Seara se poate aplica o cremă antirid în jurul ochilor dacă s-a depăşit 25 ani şi dacă este necesar o dată ,de două ori pe săptămână se aplică o cremă de noapte cu o compoziţie mai simplă. Dimineaţă se poate face o nouă demachiere sau se clăteşte faţa cu infuzie de muşeţel,apă minerală ,de evitat fiind apa deoarece este clorată şi de cele mai multe ori plină de impurităţi .

Se aplică o cremă de zi hidratantă peste care se poate realiza machiajul. O dată pe săptămână se poate aplica o mască naturală,emolientă. La acest tip de ten produsele aplicate nu trebuie să aibă o compoziţie mai simplă deoarece este un ten tânăr.

TRATAMENTUL TENULUI ALIPIC Indiferent de provenienţa tenului ,congenitală sau dobândită,pielea are nişte caracteristici specifice :pielea îşi pierde prospeţimea ,tenul este mat ,lipsit de strălucire,ridurile îşi fac apariţia cu repeziciune şi dacă asupra tenului nu se iau măsuri corespunzătoare ,acestea se vor transforma în riduri definitive,profunde chiar la o vârstă tânără. Caracteristicile tenului alipic se accentuează după 25 ani când corpul femeii suferă a serie de modificări hormonale ,în special în cazul sarcinilor. Îngrijirile cosmetice la acest tip de ten sunt extrem de importante şi nu pot fi decât completate şi nu înlocuite de îngrijirile de acasă. Scopul tratamentului tenului alipic este hrănire a pielii pentru a reface în permanenţă deficitul de grăsime care să asigure consistenţă suportului plastic al pielii.De aceea procedeele aplicate sunt specifice procesului de hrănire. În cadrul tratamentului cosmetic se face demachierea cu demachiant pe bază de lanolină şi în completarea demachierii se alege o loţiune tonică sau hidratantă. Se aplică o cremă de gomaj de preferinţă sub formă de gel (care nu se usucă pe faţă ) .Cremele de gomaj pentru tenurile uscate au în componenţă particule care nu sunt atât de abrazive.La tenul alipic gomaju se aplică numai pe axul facial ,acolounde sunt cele câteva comedoane. Expunerea la vapori se face timp de 15-20 min la o intensitate moderată a aburilor pentru a nu irita faţa şi numai după ce s-a aplicat cremă grasă în jurul ochilor. Extragerea comedoanelor se face cu multă atenţie pentru deoarece comedoanele sunt destul de închistate, pielea este subţire şi ţesutul se lezează uşor.Extragerea comedoanelor este mult uşurată de folosirea tirecomedonului. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă cu max. 20% alcool . Ionizarea este o etapă importantă în cadrul tratamentului .Pe lângă efectul de hrănire a produsului folosit ,se realizează şi o hidratare a tenului.Pentru ionizare se recomandă :suc sau pulpă de morcovi ,caise,piersici ,suc de struguri albi,banane ,miere cu infuzie,polen cu infuzie etc. Masajul se realizează cu cremă grasă ,vitaminizată.Mişcările de masaj se execută cu intensitate moderată dar mai rapid având ca scop stimularea circulaţiei sanguine şi limfatice cu scop de hrănire.De asemenea este necesară şi o stimulare a fibrei musculare deoarece la acest tip de ten cedează mai repede.Un efect sporit îl are masajul dacă este executat sub vapozon. Masca aplicată este emolientă ,hidratantă ,hrănitoare în funcţie de necesităţile de moment ale tenului : făinuri vegetale ,uleiuri vegetale ,pulpă de fructe emoliente ,gălbenuş ,produse apicole etc.Pentru că masca este emolientă sau grasă ea se aplică şi pe gât şi decolteu. La sfârşitul tratamentului sunt indicate pulverizări cu loţini tonice ,hidratantre sau apă minerală pentru revitalizarea ţesuturilor.

Aplicarea cremei de zi hidrantantă sau semigrasă este obligatorie peste care se poate realiza machiajul. La tenul alipic respectarea intervalului de tratament de o lună de zile este foarte important pentru păstrarea continuităţii ingrijirilor. În alegerea procedurilor de tratament din schema generală cosmeticiana are un rol important.În funcţie de condiţia în care se găseşte tenul în momentul prezentării la tratament ,se pot alege numai procedee de hidratare sau hrănire fără aplicarea procedeelor de curăţie ( înafara demachierii ).În cazul în care se alege un anumit proces el trebuie să se regăsească în toate etapele de tratament : ionizare ,masaj ,mască.Accentuarea efectelor se poate obţine folosind anumite aparate care prin căldura degajată să facă pielea mai receptivă. O atenţie deosebită se acordă tratamentului tenului alipic între 30 şi 40 ani ,deoarece în această perioadă se petrec cele mai multe schimbări de ordin intern care se reflectă şi în aspectul tenului.În acelaşi timp asupra organismul apar primele presiuni legate de apropierea menopauzei,care se manifestă prin reducerea şi mai mare a secreţiei sebacee ,adâncirea ridurilor,pierderea elesticităţii musculaturii. Îngrijirile vor urmări : - ameliorarea circulaţiei locale - întărirea ţesuturilor prin folosirea preparatelor şi procedeelor chimice care să introducă la nivelul pielii substanţe bogate în elastină şi colagen care să suplinească pierderile Accentul se pune pe masaj .Durata acestuia creşte la 15 min pentru a obţine efecte mai profunde .Crema obişnuită de masaj se poate înlocui cu vitamina A uleioasă care stimulează procesul de regenerare a pielii. Este vârsta la care se pot face impregnări cu colagen de 2-3 ori pe an care se realizează tot cu ajutorul masajului facial şi stimulat cu ajutorul aparatelor care produc o încălzire locală a pielii. În cadrul masajului se introduc mişcări ale masajelor corectoare în regiunile unde se simte nevoia. Măştile care se aplică după masaj sunt importante pentru că ele trebuie să completeze efectul de hrănire a pielii.Se pot aplica măşti calde ,împachetări pe lângă măştile preparate din substanţe grase la fiecare tratament. Dacă numărul comedoanelor extrase a fost mai mare într-o şedinţă de tratament se poate aplica masca diferenţiat :pe axul facial se poate aplica o mască neutră din caolin şi infuzie care să tensioneze uşor această zonă contribuind la inchiderea porilor.Pe restul feţei,gât şi decolteu se aplică o mască emolientă,hrănitoare etc. Sfaturi pentru întreţinerea tenului acasă Perseverenţa în îngrijiri este cea mai importantă la această vârstă pentru obţinerea rezultatelor dorite. Demachierea este obligatorie cu produs specific tenului. Dimineaţa se aplică o cremă semigrasă sau hidratantă ca bază de machiaj. Seara se aplică o cremă de noapte,creme antirid în jurul ochilor de cel puţin două ori pe săptămână. O dată pe săptămână se poate aplica o mască grasă din produse naturale :gălbenuş ,miere,ulei de măsline (împachetări )

Se recomandă multă mişcare în aer liber deoarece oxigenul contribuie la stimularea proceselor chimice din muşchi şi de asemenea aduce un aport de oxigen pielii.Un regim alimentar echilibrat pe bază fructe şi legume,evitarea curelor de slăbire care se manifestă la nivelul ţesuturilor prin,, lăsarea,, lor şi la nivelul pielii prin deshidratare. Este importantă adaptarea îngrijirilor în funcţie de anotimp,protejarea feţei de frig şi soare ,factori care duc la o îmbătrânire prematură. În timpul îngrijirilor nu trebuie uitate gâtul,decolteul şi mâinile care îmbătrânesc mai repede decât faţa. TRATAMENTUL TENULUI USCAT DESHIDATAT Insuficienţa sebumului la tenurile uscate facilitează procesul deshidratării,stratul lipidic nefiind prea gros nu se poate opune evaporării apei. Insuficienţei de sebum i se adaugă şi o tulburare în metabolismul apei care poate interveni pe parcursul vieţii şi care se accentuează cu vârsta. Deshidratarea este influenţată şi de acţiunea prelungită a factorilor atmosferici sau a produselor de îngrijire prea astringente ,neadecvate tenului. Toţi aceşti factori duc la formarea de celule care vor căuta să se detaşeze de pe suprafaţa pielii şi care dau un aspect caracteristic ,făinos feţei,Pielea devine aspră,elasticitatea se diminuează şi ridurile se accentuează.Celulele descuamate se evidenţiază în special la colturile externe ale ochilor şi la comisurile buzelor. Tratamentul tenului are ca scop: - folosirea procedeelor care să introducă în piele o cantitate de apă cât mai mare :folosirea vapozonului peste măşti sau în timpul masajului sau pe piele curată la sfârşitul tratamentului. - Pulverizări - Folosirea cremelor care să conţină uleiuri vegetale ,ceară (colcreme) siliconi ,acizi graşi care vor forma pe piele o peliculă protectoare care va împiedica evaporarea apei. - Masaje cu creme hidratante pe bază de lanolină - Ionizări cu sucuri de fructe şi legume - Aplicarea măştilor hidratante pe bază apoasă :infuzii ,sucuri de fructe şi legume - Se recomandă procedee de curăţire superficială ( gomaj ) pentru înlăturarea celulelor descuamate pentru ca pielea să devină receptivă la procedeele de hidratare - Aplicarea cremei de zi hidratantă este un factor de protecţie - Machiajul reprezintă de asemenea un factor de protecţie pentru piele împotriva acţiunii factorilor atmosferici Dacă deshidratarea este depistată şi tratată din timp ,cât este superficială ,este reversibilă ,dar dacă nu este tratată corespunzător sau metabolismul este afectat deshidratarea devine profundă şi definitivă. TRATAMENTUL TENULUI CAŞECTIC

Tenul caşectic păstrează caracteristicile generale ale tenului alipic la care se adaugă tulburările în metabolismul glucidelor şi proteinelor manifestate prin incapacitatea organismului de-a reţine aceste elemente.Astfel că şi la nivelul pielii se accentuează aspectele negative :pielea devine mai flască,lipsită de elasticitate, deshidratată ,ridurile se accentuează. Schema de tratament urmează schema de tratament a unui ten uscat-deshidratat ,în care se alternează procedeele de hidratare cu cele de hrănire. Pentru refacerea aspectului tenului se recomandă un tratament medical care să rezolve tulburările de metabolism. În rest îngrijirile pentru acasă sunt identice cu cele ale unui ten uscat-deshidratat.

TRATAMENTUL TENULU GRAS ULEIOS Tenul gras uleios se caracterizează printr-un exces de sebum care se găseşte în pori deschişi asemănători cojii de portocală.La acest ten sebumul nu are consistenţă,el se scurge liber pe faţă.Culoarea pielii este gălbuie din cauza keratinei ,predominantă în stratul cornos.Nu se ridează decât la târziu ,odată cu înaintarea în vârstă. Tratamentul are ca scop diminuarea secreţiei sebacee,închiderea porilor şi reducerea alcalinităţii pielii. Schema de tratament are doi timpi ,amândoi de curăţire,diferenţa dintre ei fiind procedeul de curăţire aplicat. Primul pas este cel de curăţire profundă . Demachierea se face cu lapte demachiant pe bază de stearină sau cu loţiune demachiantă pe bază de castraveţi,busuioc sau ciulin ,după care se şterge faţa în completare cu loţiune astringentă,loţiune spumoasă sau când secreţia este uşor diminuată ,cu loţiune hidratantă ,pentru a preântâmpina deshidratarea. Expunere la aburi 4-5 min după care se face dezincrustarea cu soluţie de carbonat de sodiu 10 %o pentru o curăţire profundă a pielii. Expunere la aburi încă 15 min după care se trece la extragerea comedoanelor.Aceasta se face din aproape în aproape pe toată suprafaţa feţei ,pentru a elimina conţinutul porilor.Din cauza excesului de sebum ph-ul este alcalin şi posibilitatea apariţiei unei infecţii este foarte mare. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă :30 % alcool ,2 % comfor,1 % mentol şi 2% acid salicilic.Dezinfecţia se completează 2-3 min cu Electrodermul. La primele şedinţe de tratament ,până la diminuarea secreţiei sebacee se recomandă masajul a sec a lui Jaquet ,executat cu pudră.Pudra absoarbe o cantitate de sebum contribuind la reducerea secreţiei. Măştile aplicate trebuie să fie astringente,absorbante pe bază acidă pentru a reechilibra ph-ul după dezindrustare. Exemple : - albuş de ou la care se adaugă câteva picături de lămâie - măşti de argilă cu sucuri de fructe acide - carbonat de calciu,magneziu ,caolin şi suc de fructe acide Deoarece masca se usucă pe faţă îndepărtarea se face după ce a fost umezită uşor pentru a nu irita faţa.

După îndepărtarea măştii, utile sunt pulverizările cu infuzie de busuioc,sunătoare,gălbenele ( cu proprietăţi antibacteriene ) sau cu soluţii uşor acide ( acid acetic sau citric diluat ). Se aplică o cremă de zi sub formă de gel sau o cremă de zi hidratantă specifică tenului gras . În al doilea pas al tratamentului ,care se realizează după 2-3 săptămâni se aplică un procedeu de curăţire superficială. Acest procedeu este gomajul .Se foloseşte un produs specific tenului pe bază de albuş bătut spumă şi mălai , bioxid de siliciu umezit,fulgi de porumb umeziţi.Dintre produsele preparate industrial se aleg cele cu coajă de castană,de sâmbure de piersică sau de papaya.Produsul nu se lasă să se usuce pe faţă în totalitate deoarece nu există un strat de celule descuamate care să trebuiască a fi înlăturate. Pentru că secreţia sebacee este mai redusă masajul se poate executa cu cremă pe bază de sterină ,iar în timpul masajului mâna se umezeşte în infuzie .Masajul se poate execută şi cu ulei de măsline sau ulei de masaj ( cele pentru copii sunt preferate datorită compoziţiei lor uşoare). Măştile recomandate sunt cele astringente ,absorbante pe bază de carbonaţi ,caolin,argilă cu infuzii astringente. Din cauza sebumului care este hidrofob şi a produselor astringente şi absorbante folosite din abundenţă,tenul se poate deshidrata ,de aceea în cadrul tratamentului se poate introduce ionizarea ca procedeu de hidratare.Se folosesc fructe cu aciditate medie (portocală ,grepfruit ) ,suc de lămâie diluat,castravete. Sfaturi pentru îngrijire de acasă Tenul gras este deosebit de sensibil la infecţii microbiene mai ales în perioada tânără .De aceea este important ca tratamentele cosmetice să fie completate de îngrijirile de acasă. Demachierea este obligatorie cu demachiant specific tenului în alternanţă cu spălarea feţei cu creme de spălat ,spumă de ras sau săpunuri pe bază de sulf şi ihtiol. Completarea demachierii se face cu loţiune astringentă pe bază de busuioc sau infuzii de sunătoare ,cimbru. Deşi este ten gras nu este exclusă aplicarea cremei de zi sub formă de gel sau a uneia specifice tenului gras.Seara se poate aplica o cremă antirid în jurul ochilor după 25 ani .Cremele de noapte sunt recomandate după 30 –35 ani de două ori pe săptămână ,specifică tenului gras. O dată pe săptămână se poate aplica un gomaj şi o mască pe bază naturală ( roşii ,castravete ,vişine ). Machiajul este o formă de protecţie a feţei dar se recomandă folosirea pudrei şi nu a fondului de ten.

TRATAMENTUL TENULUI GRAS ASFIXIC Caracteristica de bază a tenului sunt comedoanele în număr mare,închistate în porii dilataţi .Dilatarea porilor este rezultatul acumulării celulelor cornoase, ce se amestecă cu sebumul, în pâlnia foliculară . Porii se dilată din cauza curăţirii insuficiente a porilor şi ca o consecinţă a apare şi lipsa de oxigenare a pielii.

Pe măsura acumulării sebumului în pori apar şi chisturile sebacee. Tratamentul acestui ten are ca scop înlăturarea asfixiei cutanate prin evacuarea foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum şi a celulelor descuamate de la suprafaţa pielii. Pentru realizarea scopului propus se folosesc procedee de curăţire superficială şi profundă. După demachierea amănunţită se face o evaluare a aspectului tenului pentru a alege procedeele cele mai eficiente. La prima şedinţă de tratament se aplică un procedeu de curăţire profundă :dezincrustarea pentru a înlătura cât mai bine stratul de celule care se opune evacuării conţinutului porilor .De asemenea prin dezincrustare se încearcă înmuierea conţinutului comedoanelor pentru a fi mai uşor extrase .Solubilizarea conţinutului porilor favorizează îndepărtarea acestuia şi în etapele următoare ale tratamentului. Expunerea la aburi va fi prelungită la 25 min pentru ca porii să se dilate cât mai bine şi stratul de celule descuamate să se înmoaie. Extragerea comedoanelor se face cu greutate pentru că comedoanele sunt închistate şi este dureroasă pentru că intensitatea extragerii este destul de mare.Pentru a nu irita prea mult pielea extragerea nu se face în totalitate din prima şedinţă de tratament. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă şi în completare cu Electrodermul, Masajul se execută cu cremă pe bază de stearină sau cu ulei de masaj.Mişcările cele mai indicate sunt cele energice pentru stimularea şi drenarea secreţiei glandelor sebosudorale. Măştile recomandate sunt cele astringente ,absorbante pe bază de argilă,caolin,carbonaţi,drojdie de bere,iaurt,sucuri de fructe astringente. Pentru că s-a făcut dezincrustare este indicat să se aplice o mască acidă sau pulverizări cu soluţii acide,adică să se aplice o metodă de reacidifiere pentru a restabili ph-ul. Pentru dezinfecţie şi refacerea integrităţii ţesuturilor se face o şedinţă de o jumătate de min la lampa de ultraviolete. În a doua şedinţă de tratament ca procedeu de curăţire se aplică gomajul cu produs specific tenului gras. Extragerea comedoanelor în această etapă este de regulă mult mai uşoară şi numărul comedoanelor extrase este mai mare. După masaj se aplică o mască astringentă ,absorbantă. Pulverizările se realizează cu soluţii uşor acide pentru coborârea ph-ului cât mai mult spre valorile normal-acide. Crema de zi aplicată se recomandă a fi hidratantă. Intervalul de tratament propus este de 2-3 săptămâni în funcţie de încărcătura tenului.Pe măsură ce tenul se curăţă se poate alege o frecvenţă de 3 săptămâni.Trebuie lăsat tenului un timp de refacere. Aplicarea nenumăratelor produse astringente ,absorbante face ca stratul de celule descuamate de la suprafaţa pielii să împiedice realizarea unei hidratări corespunzătoare şi astfel că tenul se complică şi cu deshidratare superficială. De aceea este necesar ca între etapele de curăţire aplicate tenului să introducem şi etape în care să aplicăm şi procedee de hidratare.Astfel că se excută o ionizare cu fructe sau legume

acide (portocale,grepfruit,suc de lămâie ,roşie ,suc de vişine )sau cu miere dizolvată în infuzie pentru a asigura şi o hrănire a pieleii ,mai ales pe timp de iarnă. În etapa de hidratare nu se aplică procedee de curăţire înafara demachierii şi extragerii comedoanelor pentru că faţa este mult sensibilizată şi se încearcă calmarea şi refacerea ţesuturilor. Măştile sunt hidratante pe bază de sucuri de fructe şi legume. Pulverizările sunt importante ca metodă de hidratare. Crema de zi hidratantă ,sub formă de gel. Sfaturi pentru acasă Îngrijirile de acasă trebuie să le completeze pe cele din cabinet. Curăţirea feţei se realizează prin demachiere sau prin spălarea feţei cu cremă de spălat.La varianta spălării feţei se recurge o dată ,de două ori pe săptămână pentru a nu accentua şi mai mult deshidratarea tenului. Zilnic sunt recomandate pulverizările ca metodă de hidratatre. O dată pe săptămână se poate face un gomaj cu mălai umezit şi se poate aplica o mască cu produse naturale. Deoarece frecvenţa tratamentului cosmetic este destul de mare nu sunt obligatorii decât îngrijirile zilnice .Tenul are nevoie de un timp de refacere şi nu trebuie agresat. Nu sunt indicate folosirea produselor prea astringente sau alcoolice pentru a nu stimula şi mai mult secreţia sebacee. O dată pe săptămână se poate aplica şi o cremă semigrasă care să prevină devitalizarea ţesuturilor.După 25 ani se poate aplica şi o cremă antirid în jurul ochilor.

TRATAMENTUL TENULUI ACNEIC Tenul acneic prezintă cele mai multe probleme şi de aceea trebuie să îi acordăm cea mai mare atenţie şi seriozitate. Acneea este caracterizată printr-un proces eruptiv ce acoperă cel puţin jumătate din suprafaţa feţei.Prezintă toate elementele: comedoane,chisturi ,pustule de diferite forme ,induraţii şi imperfecţiuni :cicatrici şi cruste. Pentru a se evita suspiciunea infectării cu stafilococ se recomandă un consult dermatologic. Tratamentul acneei este de cele mai multe ori neplăcut şi de lungă durată.De aceea se recomandă tratarea cu multă seriozitate a formelor mai uşoare a tenului gras pentru a se evita încărcarea şi suprainfectarea tenului. Tratamentul tenului are mai multe etape ,fiecare dintre ele fiind deosebit de importantă şi cu un rol bine definit. Înainte de începerea tratamentului se face un examen amănunţit al tenului pentru a se determina exact elementele existente şi modul de abordare a tratamentului. Prima etapă de tratament este cea de asanare a infecţiei. Demachierea se face amănunţit pe toată suprafaţa feţei şi cu grijă pentru a nu sparge pustulele.De cele mai multe ori este necesar să se intre şi după ureche,pe gât ,decolteu şi ceafă.

Completarea deamchierii se face cu loţiune antiacneică. Vaporizarea se face timp de 15-20 min la o intensitate moderată a aburilor pentru a nu irita şi mai mult faţa .Tamponarea feţei se face cu grijă pentru a nu sparge pustulele. Extragerea comedoanelor este o manevră delicată şi se execută în condiţii de igienă maximă.În primul rând se extrag pustulele pentru se elimina focarele de infecţie .Dacă nu sunt multe pustule se poate trece şi la extragerea chisturilor şi eventual câteva comedoane. Dacă pustulele sunt numeroase se repetă extragerea după o săptămână şi apoi se poate trece la un interval de tratament de 2 săptămâni ,până la rezolvarea infecţiei.Compresele sterile se schimbă după fiecare pustulă pentru a evita întinderea infecţiei. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă şi în completare cu Electrodermul cu electrodul plat şi ac în craterele pustulelor. Masajul se face cu pudră de saprosan,pudră sulfamidată folosind ciupituri profunde şi superficiale pentru golirea foliculilor sebacei şi activarea circulaţiei sanguine şi limfatice .Presiunea nu trebuie să fie prea mare pentru că pielea este mult sensibilizată după extragerea comedoanelor. Masca trebuie să fie medicamentoasă :ihtiol,sulf,metosept ,pudră de antibiotic dacă este cazul amestecate cu caolin,argilă infuzii astringente.Masca se aplică cu un tampon de tifon care se aruncă.Ştergerea măştii se face după ce a fost înmuiată pentru a se evita frecarea. Pulverizările sunt importante pentru calmarea pielii (cimbrişor ,muşeţel )sau cu soluţii antiseptice (busuioc ,sunătoare ,gălbenele )deoarece pielea curată este extrem de receptivă. În finalul tratamentului se aplică un unguent medicamentos (cutaden ,cicatrizant cu cătină )pe locurile unde ţesuturile au fost traumatizate ,apoi se aplică o cremă antiacneică cu rol de protecţie împotriva prafului şi impurităţilor. Pentru dezinfecţie se face o şedinţă la lampa de ultraviolete. Această etapă de tratament se repetă până la rezolvarea completă a infecţei.Uneori această etapă poate dura şi 2-3 luni în funcţie de gravitatea şi întindrea infecţiei. Dacă pe parcursul celorlalte etape de tratament infecţia revine se reia schema de tratament pentru asanarea infecţiei. A doua etapă de tratament este de curăţire şi se aseamănă ca schemă cu cea a unui ten gras asfixic.În schema de tratament gomajul şi dezincrustarea se succed la un interval de 2-3 săptămâni în funcţie de starea tenului . Atenţie mărită se acordă în continuare extragerii comedoanelor ,când se respectă strict normele de igienă. Tenul fiind acneic se folosesc în continuare produse specifice acestui ten. Măştile sunt acide dacă s-a făcut dezincrustare :iaurt cu argilă,drojdie de bere cu iaurt sau astringente ,absorbante dacă s-a făcut gomaj. La sfârşitul tratamentului se face o şedinţă la lampa de ultraviolete de 1min. A treia etapă de tratament este destinată refacerii tegumentului şi rehidratării. În această etapă pe lângă procedurile de curăţire se face o ionizare cu fructe sau sucuri de fructe cu aciditate medie ,cu efect astringent,tonic şi hidratant. Se poate realiza masajul cu cremă saponantă sau ulei de masaj sau chiar cu vitamina A uleioasă care are proprietăţi de regenerare a ţesuturilor.Dacă tenul este în condiţie bună sa poate face masajul şi sub Vapozon pentru dezinfecţie suplimentară.

Măştile vor fi astringente ( caolin ,carbonat de calciu ,infuzie ) ,hidratante (caolin sau argilă cu sucuri de fructe sau legume,mască cu iaurt şi miere) ,regeneratoare (germeni de grâu cu amidon ,drojdie de bere,miere şi infuzie )Se mai pot folosi şi alte procedee de rehidratare. Crema de zi poate fi hidratantă specifică tenului gras sau sub formă de gel. La sfârşit se face o şedinţă la lampa de ultraviolete. Sfaturi pentru acasă Curăţirea amănunţită acasă prin spălarea feţei cu creme speciale ,cremă de ras,săpunuri pe bază de sulf şi ihtiol în faza de erupţie cutanată.Apoi se poate trece la curăţirea feţei cu un demachiant specific tenului gras acneic. Folosirea cremelor de zi nu este interzisă ,dimpotrivă dar să fie adecvate tenului acneic.De asemenea nu este interzisă folosirea machiajului dar se vor folosi produse adecvate ( se preferă pudra pulbere) care vor fi demachiate temeinic,nu se recomandă crema de noapte ,nu se recomandă soluţiile prea alcoolice care sporesc secreţia sebacee,este interzisă atingerea feţei cu mână pentru extragerea comedoanelor acasă,se interzice fumatul.Tratamentele cosmetice sunt obligatorii pentru a reduce infecţia ,aplicarea oricăror produse de acoperire ,astringente este inutilă fără să nu se evacueze conţinutul porilor.Soluţiile alcoolice nu fac decât să usuce stratul superficial,să-l deshidrateze pe când porii se dilată şi cumulează în continuare materie grăsoasă.

TRATAMENTUL TENULUI PLETORIC Tenul pletoric are în mare măsură caracteristicile tenului gras asfixic la care se adaugă o depunere anormală de substanţe minerale ,glucide şi proteine. Schema de tratament a acestui tip de ten urmăreşte schema de tratament a tenului gras asfixic ,cu accent pe procedeele de curăţire profundă. Pe lângă tratamentul cosmetic se recomandă obligatoriu un tratament medical care să rezolve cauzele apariţiei tulburărilor de metabolism. TRATAMENTUL TENULUI CUPEROZIC Cuperoza reprezintă al doilea stadiu al rozaceei,o afecţiune dermatologică care poate evolua spre formarea de pustule de origine foliculară. Prima fază este cea de eritroză dar durata acesteia este extrem de scurtă şi pentru manifestările sunt de scurtă durată rămân aproape neluate în seamă.Din păcate afecţiunea evoluează şi roşeaţa se permanentizează ,capilarele prin pierderea elasticităţii pereţilor se sparg şi apare desenul caracteristic al telangiectaziilor pe pomeţi şi aripile nasului.De cele mai multe ori cuperoza se manifestă şi printr-o încălzire locală.Pe măsura trecerii timpului ele se accentuează desenul vascular apare pe un fond roşiatic permanent.Cuperoza poate apărea la orice vârstă când întâlneşte condiţii favorabile. Cuperoza se poate instala pe orice tip de ten dar teren favorabil se găseşte pe tenul uscat care are o piele subţire şi neprotejată natural. CAUZELE apariţiei cuperozei sunt multiple :de ordin intern şi extern.

Cauzele interne sunt de ordin digestiv (afecţiuni hepatice şi biliare) şi nervos (timiditate ,,eritem pudic,,stres) ,pe când cele externe sunt condiţiile atmosferice ,tenul neprotejat împotiva acestor factori precum şi factori fizici şi chimici :detergenţi ,vapori toxici (mediul de lucru ). Din punct de vedere cosmetic se poate interveni în această fază pentru ameliorarea circulaţiei şi prevenirea instalării acneei rozacee. Tratamentul acestui tip de ten pune mari probleme cosmeticienei. Se stabileşte întâi tipul de ten şi cauzele apariţiei cuperozei după care se poate alege o strategie de tratamnent. Tratamentul trebuie să urmărească schema de tratament a tenului de provenienţă cu unele precauţii. Demachierea se face cu lapte demachiant specific tenului. Atenţie se acordă vaporizării care se face la o intensitate slabă a vaporilor sau se recurge la comprese calde pentru dilatarea porilor. Extragerea comedoanelor se face cu multă blândeţe pentru a nu accentua spargerea capilarelor. Masajul se axează pe mişcări ne netezire uşoare ,fără intensitate şi cu presiune pe direcţia circulaţiei venoase.Se folosesc şi mişcări vibratorii executate pe direcţia circulaţiei venoase.În completarea masajului se poate folosi Electrodermul a cărui scânteieri contribuie la întărirea pereţilor vasculari. Măştile trebuie să fie calmante ,descongestionante.Îndepărtarea măştii se face foarte uşor ,fără frecare. Trecerea cuperozei la faza de acnee rozacee poate să nu producă niciodată dacă îngrijirile acordate tenului sunt corespunzătoare şi temeinice. Acneea se instalează de obicei la vârsta menopauzei ,deci pe un ten senil,când funcţiile pielii se diminuează considerabil.Tratarea acneei rozacee nu este de competenţa cosmeticienei ci a medicului dermatolog.

Sfaturi pentru acasă Îngrijirile personale au un rol foarte important în menţinerea sub control a cuperozei . Pe lângă îngrijirile obişnuite ,de curăţire zilnică specifice tenului există măsuri speciale care trebuie luate : - consum limitat de alimente excitante,condimente ,alcool ,tutun - protejarea faţă de condiţiile atmosferice :evitarea expunerilor la soare şi la frig - protejarea feţei cu ajutorul cremelor cu factor de protecţie UV - evitarea băilor calde ,preferabil duşuri - evitarea manevrelor bruşte pe faţă - evitarea schimbărilor bruşte de temperatură - utilizarea produselor la temperatură ambiantă,sunt interzise măştile calde Este important ca persoana să fie pregătită ,să cunoască modul de prezentare a

acneei rozacee pentru ca în cazul apariţiei elementelor de foliculită ,care vor degenera în pustule,să nu acţioneze asupra lor în nici un fel şi să apeleze la medicul dermatolog. Tratamentul se bazează pe antibiotice intern şi unguente externe. TRATAMENTUL TENULUI SENIL Tenul senil apare după vârsta de 45-50 ani odată cu instalarea menopauzei.În această perioadă funcţiile pielii se diminuează şi în consecinţă apar anumite manifestări specifice. Pielea devine subţire,se deshidratează,tonusul muscular se diminuează ,la fel ca şi aderenţa şi elasticitatea ,apar pete pigmentare pe mâini şi decolteu,accentuarea ridurilor,se evidenţiază o hipertricoză accentuată. Tenul senil se instalează la toate persoanele indiferent de tenul care l-au avut în tinereţe:uscat sau gras. Scopul tratamentului este de relaxare ,de ameliorarea circulaţiei locale,întărirea musculaturii. Schema de tratament se bazează pe folosirea procedeelor specifice hrănirii. Produsele folosite în cadrul tratamentului sunt cele specifice tenului de bază. Atenţie se acordă vaporizării deoarece la această vârstă pot exista afecţiuni cardiace,circulatorii sau respiratorii şi de aceea se va folosi o intensitate mică a vaporilor sau comprese pentru dilatarea porilor. Ca şi procedeu de curăţire se preferă gomajul pentru că este mai puţin agresiv decât dezincrustarea şi până la această vârstă se presupune că s-au rezolvat problemele de secreţie sebacee. Extragerea comedoanelor este făcută cu blândeţe pentru că pielea se lezează uşor. Rehidratarea se realizează cu ajutorul ionizărilor şi prin folosirea vapozonului în timpul masajului sau peste mască.În cadrul tratamentului se foloseşte o gamă largă de aparate la toate procedeele la care se poate ,pentru că datorită stimulării electrice musculatura flască se pune în stare de contracţie. Accentul se pune pe masajul facial care are rolul de relaxare ,de aceea durata lui este cea mai mare ,de 20 –30 min.Se execută toată gama de mişcări cu intensitate moderată şi se apelează la mişcări de masaj corector.Masajul se execută cu creme grase ,hrănitoare ,cu adaos de vitamine,creme antirid pe faţă ,gât şi decolteu. Pentru ca să fie mai receptivă la procedeele de tratament clienta poate beneficia şi de un masaj de relaxare corporal. Masca este hrănitoare,biologic active pe bază de produse apicole ,hormoni,enzime ,extracte placentare,colagen. Pentru că la această vârstă porii se restrâng ca dimensiune şi arie, în cadrul tratamentului se poate renunţa la extragerea comedoanelor şi gomaj şi să se folosească mai multe procedee de hidratare şi hrănire. Tenul senil se pretează foarte bine la impregnările cu colagen care ajută pielea să-şi menţină funcţiile normale. Îngrijirile din cabinet trebuie continuate şi acasă.Demachierea nu trebuie neglijată,cremele aplicate vor fi semigrase ziua şi creme cu retinol,flavonoizi,vitamine,enzime ,hormoni,acizi din fructe care să stimuleze sintetizarea colagenului natural,produse apicole etc. Se recomandă un machiaj discret în culori naturale.

Intervalul de tratament este de o lună. Procesul de îmbătrânire nu poate fi stopat dar poate fi încetinit prin îngrijiri atente şi timpurii. Singurul procedeu care poate schimba aspectul tenului senil este chirurgia estetică şi liftingurile nechirurgicale.

LECTURI SUPLIMENTARE

BOLILE FIZICE ŞI TRĂSĂTURILE PSIHICE SE GĂSESC ÎN FIZIONOMIE

Figura este partea corporală cea mai expresivă şi cea mai edificatoare asupra trsăturilor intelectuale,affective şi morale ale unei personae.

TRĂSĂTURI PSIHICE

Forma feţei

1. Tipul cu faţă pătrată ,cea a instinctivului – impulsivului : energie,dynamism,curaj ,dorinţa de a conduce şi de a realize ,perseverenţă,feminitate.Defecte posibile : impulsivitate,orgoliu,zgârcenie,egoism,încăpăţânare. 2. Tipul cu faţă diamante - mari înclinaţii intelectuale,dar prea puţin pragmatice.Defecte posibile : inactivitate,slăbiciune. 3. Tipul cu faţă triunghilară, cea a intelectualului prin excelenţă,a omului spiritual: imaginaţie,temeritate,timiditate,ambiţie,oriinalitate,înclinaţii artistice şi filozofice .Defecte posibile: interiorizare excesivă,complicare inutilă a lucrurilor. 4. Tipul cu faţa rotundă,cea a realist- pragmaticului: bunătate,ingenuitate,optimism,voie bună,reflexe rapide,entuziasm,sociabilitate,realism,generozitate.Defecte posibile: agresivitate. 5. Tipul cu faţă ovală,cea afectiv-sentimentalului : farmec,generozitate,devotament,tact,înclinaţii artistice.Defecte posibile : rezistenţă scăzută la solicitări,nestatornicie,nerealism,capriciozitate. Frunte -

bine propoţionată : echilibru în viaţa spirituală

-

foarte înaltă şi lată : inteligenţă deosebită,mare putere de abstractizare şi de concentrare,simţ moral înaltă :aptitudini pentru studiu şi instruire,conştiinciiozitate joasă şi largă :inteligenţă ,intuiţie,perseverenţă,imaginaţie şi spontaneitate. Joasă şi strâmtă: spirit de imitaţie,tendinţă de a fi dominat,lipsă de imaginaţie,superficialitate,nehotărâre,devotament,încăpăţânare Foarte înaltă şi strâmtă : inteligenţă,egoism,multe calcule în interes personal

Ochi

1. 2.

Mărimea mari : fermec,generozitate,sensibiltate,spirit meditativ,spirit de independenţă mici : pragmatism ,raţionalitate,curaj,hotărâre,energie,perseverenţă Forma rotunzi:pragmetism,consecvenţă,spiritsistematic,inteligenţă,tandreţe,imaginaţi e, senzualitate - migdalaţi : originaliate,ingeniozitate,uneori egoism 3. Distanţa dintre ochi - apropiaţi : concentrare,voinţă,gelozie,intuiţie,claritate în gândire,maliţiozitate - îndepărtaţi : inconsecvenţă,tendinţă spre infidelitate,generozitate,simţ al frumosului - înfundaţi : închidere în sine ,nesociabilitate,convingeri ferme,intuiţie - ieşiţi din orbite : dinamism, ambiţie,noroc în dragoste 4. Colţul ochilor - ridicat : gravitate,idealuri înalte,organizare bună a eforturilor,simţ al umorului - lăsat : imaginaţie,fire dulce,nerealistă şi adesea haotică,ilogică 5. Culoare - albaştri : natură cinstită,fidelă,fermă - albastru deschis : blândeţe şi farmec,lipsă a unui simţ practic elementar - albaştri tulburi şi spălăciţi : insensibilitate,răceală sufletească,slăbiciune - căprui: amabilitate,energie,generozitate,căldură sufletească - căprui deschis : inconstanţă ,cochetărie - căprui –verzi : spirit combativ,curaj,talent - negri: fire pasională,vicleană,iscusită,agresivă,răzbunătoare - verzi : lent ,îndemânare ,viclenie,nepăsare Sprâncene -

arcuite în semicerc : sentimentalism,imaginaţie,amabilitate,tact arcuite mai ales în centru : noroc în toate domeniile,pragmatism,spirit defensiv,voinţă puternică arcuite mai ales spre nas : altruism ,conservatorism,conştiinciozitate,pesimism depărtate de ochi spre frunte : inteligenţă,ezitare,slăbiciune,nesofisticare apropiate de ochi foarte mult : hotărâre ,voinţă de neclintit,posibil sadism drepte şi orizontale : glacialitate aparentă ce ascunde o fire ardentă ,mândră,independenţă ,originalitate,ambiţie,spirit ofensiv,stăpânire de sine

-

ridicate spre tâmple : invidie ,autoritate,intoleranţă,egoism,înclinaţie pentru calcule matematice lăsate în jos la capete: spirit de economie îmbinate : fire suspicioasă,uneori nesinceră,necenstită apropiate : gelozie,fire arentă şi rlaistă în acelaşi timp depărate una de alta : sociabilitate,bunăvoinţă,optimism,dinamism,inconstanţă bine conturate : energie psihică,fermitate dese ,inegale : inteligenţă,autoritate mai deschise la culoare decât părul ,rare sau lipsind cu desăvârşire : slăbiciune,foarte talente

Nas Cel ideal este considerat că lungimea lui este egală cu a frunţii,iar lăţimea sa de la capăt este egală cu lungimea ochiului -

acvilin : vanitate ,spirit de decizie,dorinţă de a conduce ( când e şi îngust e despotism) drept : farmec,amabilitate,graţie,sensibilitate,dorinţă de lux,iubie de frumos,inconstanţă,superficialitate ,indiferenţă cârn : fire afectuoasă,sociabilă.ambiţioasă , senzualitate,bun gust vârf aplecat în jos : originalitate,creativitate,înclinaţii filozofice,idealuri înalte,concepţii morale stricte mare : bunătate mic : delicateţe gros : răutate cu nări înguste : suspiciune,şiretenie,fire ascunsă cu nări largi : pragmatism,capacitate, senzualitate deosebită

Urechi -

mari : dinamism,impulsivitate,spirit adesea ilogic mici : eleganţă,imaginaţie,politeţe ,fire afectuoasă foarte mici : timiditate,izolare rotunjite : fire afectuoasă,nehotărâtă,duioasă ascuţite : încăpăţânare,lipsă de flexibilitate,viociune,simţ al umorului depărtate de cap : pragmatism,sinceritate,fidelitate,fire afectuoasă,uneori cruzime cu lobul lipit de cap : cerebralitate,simţ al ordinii şi disciplinei,luciditate,reflexe pormte cu lobul nelipit de cap : inima domină capul,fire instabilă,cu toane,generoasă,optimistă

Obraji -

rotunzi : spirit agreabil,plin de voie bună ,sociabil ,mistic,senzual cărnoşi,ieşiţi în afară : nesofisticare ,impulsivitate,entuziasm,inocenţă

-

drepţi,slabi : originalitate,simţ artistic,luciditate,capacitate de abstractizare,hotărâre,gravitate,asprime supţi : fire meditativă,închisă în sine,devotată ,puternică,cu mult spirit de iniţiativă cu riduri verticale şi adânci : perseverenţă,simţ al datoriei ,ambiţie,norme morale stricte cu gropiţe : amabilitate,altruism,sociabilitate

Gură -

mare : ambiţie ,dinamism,impulsivitate,nehotărâre mică: simţ etetic.superficialitate,fineţe,uşor egoism întredeschisă : inconsecvenţă,superficialitate dreaptă : luciditate,dinamism,pragmatism,fără imaginaţie

Buze -

cărnoase : senzualitate evidentă ( mai ales dacă sunt întredeschise),imaginaţie,energie fin conturate : pragmarism încredere în forţele proprii,ambiţie buza superioară mai groasă decât ce inferioară: toleranţă,tact,sensibilitate ,fire foarte afectoasă,devine repede dependentă buza inferioară mai groasă decât cea superioară : luciditate,originalitate,fire dificilă,independentă,criticistă buza suprioară mai proeminentă : bunătate ,medioctritate buza inferioară mai proeminentă : violenţă,agresivitate,blazare,despotism,sarcasm bine închisă : fermitate,disciplină,orgoliu

Bărbie -

pătrată : fermitate ,pragmatism,curaj,spirit ofensiv şi direct ,recptivitate dreaptă . răceală sufletească ascuţită : egoism,lipsă de luciditate,impulsivitate,neânţelegere faţă de alţii rotundă : blândeţe,generozitate,fire intuitivă,duioasă,tandră,devotată,cinstită,uşor inconsecventă foarte ieşită în exterior : tenacitate,orgoliu,încăpăţânare,tandreţe sub o mască glacială lipsă de proeminenţă : inconstanţă,melancolie,lipsă de rezistenţă la eforturi,slăbiciune,sfială,docilitate cu gropiţă : senzualitate,înţelepciune,creativitate,comunicativitate,prudenţă, amabilitate

BOLILE FIZICE - DIAGNOSTIC

Gura -

-

largă până la nivelul nărilor – stare psihică şi fizică bună mult mai mare decât lărgimea nărilor : se presupune că există tulburări la nivelul funcţiilor organelor şi glandelor prea închisă,rigidă : tulburări ale ficatului,vezicii biliare şi rinichilor gura rotundă ( la fel de lată cât şi de înaltă ) : în asemenea cazuri zonele periferice ale corpului ,cum ar fi,pielea şi muşchii,par mai puternice decât de obicei,pe când organele interne ,cum ar fi inima ,ficatul,splina şi intestinul subţire ,tind să fie mai slabe,chiar fragile gura lată dar potrivit de înaltă . indică o constituţie fizică şi psihică neechilibrată,rezistenţă scăzută la dureri ,pierderea calităţilor de auto-disciplină şi perseverenţă gura mai înaltă dar potrivit de lată : indică o tendinţă generală spre slăbiciune cronică a organelor digestive şi a funcţiilor lor. Gura cu margini bine conturate : indică faptul că aparatul digestiv este în stare foarte bună Gura cu marginile neconturate : indică o slăbiciune a apapratului digestiv şi tulburări ale funcţiilor excretorii

Buze buzele umflate indică tulbuări digestive buza superioară umflată : indică tulburări ale stomacului,inclusiv indgestie din cauza consumului unor alimente necorespunzătoare calitativ - buza inferioară umflată : indică tulburări intestinale,constipaţie,diaree - cutele verticale : apar când se indică o diminuare a funcţiilor hormonale,în special a hormonilor produşi de gonade,ceea ce demonstrează că funcţiile sexuale sunt în declin.Totuşi aceste cute pot apărea şi din cauza unei deshidratări Sprâncene -

-

o distanţă mică între ele : indică tendinţă spre tulburări ale ficatului,pancreasului,rinichii,inimă o distanţă mare între ele indică tulburări ce pot apărea la plămâni,intestine,vezica biliară şi urinară sprâncene ascendente : indică posibile tulburări ale ficatului şi inimii sprâncene descedente : posibile tulburări ale rinichilor şi intestinelor sprâncene curbate la mijloc : denotă un bun echilibru fizic şi psihic sprâncene în unghi : în acest caz splina,rinichii şi ficatul pot fi afectate

Grosimea sprâncenelor indică gradul de vitalitate.Cu cât sunt mai dese cu atât persoana este mai energică ,cu cât sunt mai subţiri cu atât persoana este mai puţin enrgică -

sprâncenele late, pline : indică vitaliate.Dacă sprâncenele se subţiază acest fapt este un indiciu al degenerarii stării fizice şi intelectuale.

-

Sprâncenele lungi denotă o viaţă mai lungă iar cele scurte o viaţă mai scurtă.Dacă sprâncenele se scurtează denotă o degenerare a fuincţiilor vitale Când sprâncenele îşi schimbă culoarea : înseamnă o schimbare a funcţiilor vitale

EPILAŢII

Firele de păr care acoperă corpul sunt fine şi de culoare deschisă şi pot trece neobservate. Din păcate de cele mai multe ori însă firele de păr cresc dezordonat,lungi şi intens colorate şi atuinci putem vorbi despre hipertricoză. Hipertricoza este o imperfecţiune datorată unui dezechilibru hormonal minor care se rezolvă prin epilare . Epilarea se poate realiza în mai multe moduri. Epilarea chimică se execută cu creme epilatoare.Acestea sunt extrem de comode pentru epilatul se poate realiza şi acasă ,nu necesită cunoştinţe tehnice deosebite şi nu doare.Are totuşi un mare dezavantaj : părul creşte repede şi de cele mai multe ori mai des şi mai viguros decât înainte pentru că părul nu este smuls din straturile profuinde ale pielii ci este măcinat de substanţa chimică la suprafaţa pielii. Epilatoarele chimice se găsesc sub formă de cremă .Ele se aplică pe piele cu degetele protejate de o mănuşă sau cu un aplicator special.Se lasă să acţioneze exact cât sunt indicaţiile din prospect după care se îndepărtează cu o spatulă de plastic prin răzuire .Apoi se spală suprafaţa cu apă călduţă şi se neutrlizează cu acid acetic sau citric diluat.Nu se spală cu săpun. Este bine să se respecte indicaţiile din prospect pentru ca să nu apară r4eacţii alergice la contactul prelungit al cremei cu pielea.În timpul lucrului poate apărea un miros specific de al hidrogenul sulfurat care nu trebuie să sperie. Epilarea electrică se poate face folosind diferite tipuri de aparate. Aparatele de epilat din generaţia nouă sun fie cu discuri fie cu spire.Ele realizează însă acelaşi efect.Metoda are avantajul că se poate utiliza acasă ,este comodă şi extrem de rapidă,nu necesită deplasarea şi programarea la un cabinet cosmetic.Dar prezintă şi un mare dezavantaj : firul de păr nu este smuls ci retezat de la suprafaţa pielii şi de aceea metoda este comparabilă cu rasul (părul creşte repede,mai mult şi mai des) şi nu în ultimul rând este o metodă extrem de dureroasă ( inghinal ,axial )

Epilaţia electrică cu electrocauter este executată de obicei în cabinetele dermato-cosmetice.Este o metodă radicală în sensul că firele îndepărtate nu se mai refac. Aparatul este prevăzut cu un ac electric,lung şi subţire cu care se intră pe lângă firul de păr până la bulb.Aici impulsul electric distruge bulbul şi rădăcina iar firul de păr nu se mai reface.Operaţiunea se face sub anestezie locală. Este o operaţiune cu rezultate bune ,dezavantajul fiin durata mare în timp deoarece la o şedinţă nu se pot extrage mai mult de 10 fire după care trebuie lăsat un timp de cicatrizare pentru piele de aprox. 3 săptămâni.De asemenea reuşita este dependentă de dexteritatea celui care o practică ,ca acesta să intre perfect în bulbul firului de păr alfel se realizează o stimulare şi firele se îndesesc.

Epilaţia cu laser Una din aplicaţiile cele mai frecvente ale laserului este în epilarea definitivă a părului în exces din anumite părţi ale corpului.Începerea tratamentului se face după un prealabil examen ecografic care pune ,sau nu ,în evidenţă existenţa unei deficienţe ovariene.De regulă acestea sunt responsabile de excesul de pilozitate .Atunci când se constată vreo deficienţă trebuie tratată întâi aceasta şi apoi se începe epilarea cu laser. Raza laser merge de-a lungul firului de păr,în pori,până la nivelul rădăcinii,la bulb.Impulsul de joasă frecvenţă distruge rădăcina firului de păr care se extrage apoi uşor cu penseta. Avantajul laserului faţă de electrocauter este că ,cu laserul se pot extrage aproximativ 100 fire într-o şedinţă din care 80 nu se mai refac.Durata tratamentului este în funcţie de numărul de fire. Dezavantajul metodei este preţul deocamdată prea ridicat al şedinţelor de tratament. Epilaţia mecanică Epilaţia mecanică se realizează cu amestec ceară-colofoniu.Amestecul se poate prepara în cabinetul cosmetic din 1 kg colofoniu şi 250 g ceară de albine ,amestec care se poate refolosi după fierbere.De asemenea epialţia mecanică se poate realiza cu amestec ceară-colofoniu de unică folosinţă ,gata preparată. Este cea mai indicată metodă de epilat deoarece firul de păr este smuls din rădăcină şi timpul lui de refacere este mai lung,de asemenea prin epilări sistematice cantitatea de fire se reduce.

Măsuri de precauţie la prepararea amestecului ceară-colofoniu Pentru a se evita accidentele în cabinetul cosmetic în momentul preparării amestecului trebuie să se respecte anumite cerinţe: -

în timpul preparării amestecul se supraveghează pentru că colofoniul este inflamabil vasele cu care se lucrează trebuie să aibă dispozitive de prindere solide pentru a evita accidentele

nu se lucrează cu amestecul plin de păr amestecul se fierbe ,se strecoară şi apoi se refoloseşte temperatura amestecului se testează înainte de aplicare după epilare se dezinfectează cu loţiune dezinfectantă sau spirt în funcţie de regiunea epilată - amestecul nu se răceşte rapid sau prin amestecare pentru că intră aer care îl poate zaharisi - înainte de epilare se studiază zona pentru ca să nu existe dermatite de contact,foliculite sau alte afecţiuni ale pielii care să interzică epilarea Pentru încălzirea şi strecurarea amestecului se foloseşte un decantor cu două -

compartimente.În primul compartiment se pun componentele sau fâşiile după ce s-a epilat ,acestea se încălzesc la punct de fierbere upă car curge printr-o sită în al doilea compartiment unde este curată şi bună de epilat.Aparatul este dotat cu un termostat care menţine amestecul la o temperatură optimă de epilat.

Pentru epilarea cu ceară de unică folosinţă amestecul ceară-colofoniu este cumpărat gata preparat şi astfel se elimină riscurile de la preparare.În rest măsurile de precauţie sunt identice cu cele ale epilatului cu amestec preparat în cabinet. Amestecul de unică folosinţă se găseşte în flacoane de diferite mărimi în funcţie de zona care este epilată.Pentru a încălzi amestecul se introduc flacoanele într-un aparat care este dotat cu un termostat şi care le menţine la o temperatură bună de epilat. Epilaţia pe regiuni

Epilarea picioarelor Înainte de începerea epilatului se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi se observă dacă nu există vreo afecţiune dermatologică care ar putea împiedica epilaţia . Cu o paletă de lemn se aplică fâşia de ceară ,de 4-5 cm lăţime ,în sensul de creştere a firelor de păr.Este important ca fâşia să aibă margini laterale şi terminală pentru a fi îndepărtată mai uşor.Dacă se epilează numai gambele fâşia se aplică numai de la genunchi în jos,iar dacă se epilează şi coapsele fâşia se aplică de la încheietura de sus a piciorului până la gleznă.Fâşia se scoate în sens invers aplicării ,o mână susţine muşchiul la partea terminală a fâşiei şi cu cealaltă mână se scoate fâşia.De obicei părul nu se îndepărtează complet după prima aplicare aşa încât se aplică o a doua fâşie.Pe genunchi se aplică o fâşie separată de formă circulară care se scoate tot în sens circular . Pe partea dorsală a piciorului ,pe coapsă de regulă sunt 2-3 sensuri de creştere.Pentru a îndepărta firele din această zonă este important să se aplice fâşii pe fiecare sens în parte . Regiunea inghinală este epilată la sfârşit când temperatura amestecului a mai scăzut pentru că regiunea este sensibilă.Fâşia se aplică respectând strict sensul de creştere şi se scoate în sens invers.Deoarece este o zonă sensibilă la infecţii se respectă cu stricteţe normele de igienă.

La final piciorul se dezinfectează cu spirt,se aplică un gel calmant iar în regiunea inghinală se poate aplica o pudră sulfamidată sau saprosan. Atenţie se acordă persoanelor care au varice ,la acestea se aplică amestecul mai rece ,presiune la aplicarea şi la îndepărtarea fâşiei trebuie să fie mai mică. Clienta este sfătuită să nu stea la soare după epilat pentru că pielea este sensibilă şi riscul arsurilor este mare.

Epilaţia braţelor Pentru epilaţia braţelor se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi se observa pielea să nu existe dermatite care să împiedice epilarea .

Fâşiile de ceară se aplică în sensul de creştere a firelor de păr şi extrag în sens invers.Pe cot şi pe umăr se aplică fâşii circulare .Deoarece pe mâini există mai multe sensuri de creştere este important să se respecte aceste sensuri la aplicarea fâşiilor pentru a se obţine un epilat de bună calitate.Uneori părul poate coborâ şi pe faţa dorsală a mâinii şi de aceea se aplică o fâşie şi aici. Dezinfecţia se face cu spit după care se aplică un gel calmant. Epilaţia axilelor Zona axilelor este extrem de sensibilă la infecţiile microbiene şi de asemenea reprezointă o zonă de activitate ganglionară, de aceea este necesară respectarea normelor de igienă .De asemenea este interzisă epilarea dacă se constată inflamarea ganglionilor ,dacă este perioadă de sarcină sau alăptare când activitatea hormonală este mai intensă. Se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi dacă zona nu prezintă şi alte dermatite care ar putea împiedică epilarea .Fâşia se aplică în sensul de creştere şi se scoate în sens invers.În timpul lucrului atenţie se acordă intensităţii de lucru care nu trebuie să fie prea mare ,ceara trebuie să aibă o temperatură mai scăzută decât la epilarea pe regiunile mai mari. Dezinfecţia se face cu spirt ,se completeză dezinfecţia cu Electrodermul ,se aplică un gel calmant sau soprosan. După epilat nu se aplică deodorante de nici un fel şi nu spală axila cu săpun. Epilaţia feţei În regiunea feţei cele mai solicitate părţi sunt : buza superioară ,bărbia ,zona preauriculară şi mai rar pomeţii sau fruntea. Pentru epilarea acestor regiuni se aplică tehnica generală de epilat.Fiind zone sensibile la acţiunea factorilor microbieni este necesar să se respecte regulile de

igienă.Înainte de epilat faţa se demachiază ,se loţionează pentru a îndepărta surplusul de grăsime şi se tamponează pentru a fi uscată.Se testează temperatura amestecului după carte se aplică fâşiile cu o paletă mică,în sensul de creştere a firelor de păr.La îndepărtarea fâşiei se susţine muşchiul în apropierea zonei terminale a fâşiei şi cu cealaltă mână se scoate fâşia . Pentru faţă se foloseşte un amestec preparat într-un vas mai mic care se utilizează numai în această regiune. Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă ,în completare cu Electrodermul după care se aplică un unguent medicamentos. Machiajul se poate realiza după ce faţa s-a calmat.

Epilaţia cu amestec de unică folosinţă are aceeaşi tehnică.Modul de întindere a fâşiilor este însă diferit din cauza formei de prezentare a amestecului. După încălzire batonul cu ceară se aplică la locul de începere a fâşiei,se presează uşor cu degetele şi în acelaşi timp se deplasează batonul pe sensul de creştere a firelor de păr ,întinzând astfel fâşia .Când încă fâşia este caldă ,se aplică peste ea o hârtie specială ,se presează pe întreaga suprafaţă a fâşiei şi apoi cu ajutorul ei se îndepărtează şi fâşia aplicată.Aplicarea se repetă de câte ori este nevoie până la îndepărtarea completă a părului.Mărimea hârtiei este diferită,în funcţie de zona epilată la fel ca şi mărimea batonului de ceară.Dezavantajul la aplicarea fâşiilor este că batoanele nu pot forma marginea laterală uşor îngroşată şi în urma fâşiei rămân urme care de multe ori se curăţă greu.

MACHIAJUL

STILISTICĂ

Teoria şi stilul ne promit o înfăţişare mai avantajoasă şi o viaţă mai plăcută cu ajutorul culorilor.Constituţia genetică determină culoarea pielii ,părului şi a ochilor,iar acestor culori naturale li se potrivesc anumite nuanţe.

Această descoperire a pornit în drumul ei cuceritor din lumea filmului:la Hollywood imaginea stelelor de cinema a fost îndelung studiată şi a fost creată conştient pentru a obţine succesul atât de necesar. Teoria împarte femeile şi bărbaţii în tipuri corespunzătoare celor patru anotimpuri,fiecare reprezentat de o paletă potrivită de culori.Îndată ce ne-am descoperit anotimpul şi purtăm culorile lui în îmbrăcăminte şi machiaj înfăţişarea va fi mai plăcută şi vom economisi bani,având posibilitatea ca din piese puţine să facem un tot armonios. Tipul ,,primăvara ,,poate fi cald,curat sau deschis ,tipul ,,vara,,poate fi luminos ,blând. Tipul ,,toamna ,, poate fi blândă,caldă ,întunecată ,iar ,,iarna,, rece sau curată. Culoarea nepotrivită poate atrage atenţia de la faţa şi personalitatea persanei.Pielea pare mai palidă,obosită,cercănele şi ridurile sunt scoase în evidenţă. Chiar şi mulţi bărbaţi ştiu instinctiv ce culori li se potrivesc dar sunt influenţaţi negativ de mamă sau soţie. Paleta fiecărui anotimp cuprinde culorile cele mai avantajoase unui anumit tip de personalitate. Tehnica machiajului a evoluat foarte mult,produsele sunt de bună calitate,studiate ştiinţific,adecvate tipul de piele şi au ca scop îngrijirea ,protejarea şi înfrumuseţarea pielii. Machiajul va urmări întotdeauna linia modei,dar punctele de atracţie rămân mereu ochii şi buzele. O femeie este frumoasă atunci când aspectul exterior se armonizează cu trăirile interioare permiţând exprimarea personalităţii. O femeie este frumoasă atunci când este mulţumită de sine şi de impresia pe care o produce asupra celorlalţi. Linia machiajului se va schimba mereu odată cu trecerea anilor,dar în general o femeie trebuie să-şi găsească propriul stil dictat de bunul simţ şi decenţă ,experimentele fiind permise în anumite cazuri.

Ustensile pentru machiaj

1. Pensule de diferite mărimi - pentru fard de obraz - pentru fard de pleoape - una mică şi aspră pentru ruj - subţire pentru tuş - una sau două pentru retuşuri - o pensulă mare pentru pudră 2. creioane de diferite culori pentru conturul ochilor 3. o pensetă 4. periuţă piaptăn pentru gene şi sprâncene 5. oglindă de mână 6. recipiente de porţelan pentru eventuale amestecuri 7. bureţi pentru întinderea fondului de ten 8. tampoane de vată pentru retuşuri 9. şerveţele de hârtie 10.un fotoliu pentru machiaj cu tetieră 11.o măsuţă pentru ustensile şi produse Pentru pregătirea feţei pentru machiaj şi pentru machiajul propriu-zis se folosesc: -

lapte demachiant adecvat tenului loţiune tonică cremă de zi adecvată tenului fond de ten de diferite nuanţe pudră pulbere şi compactă de diferite nuanţe fard de obraz de diferite nuanţe creioane de contur pentru ochi creioane de contur pentru buze rimel gene false farduri de pleoape de diferite nuanţe rujuri de diferite culori lac de buze

Pregătirea clientei şi a cabinetului Pentru realizarea unui machiaj în bune condiţii este necesar un fotoliu de machiaj cu spătar înalt care să permită sprijinirea capului uşor pe spate. Lângă fotoliul de machiaj trebuie să se afle măsuţa pentru produse şi ustensile. O atenţie deosebită se acordă luminii .Lumina în care se realizează machiajul trebuie să fie identică cu lumina în care va fi purtat machiajul.De aceea fotoliul trebuie să beneficieze de lumină naturală de la fereastră ,pentru machiajul de zi ,cât

şi de lumină artificilă ,pentru machiajul de seară.Se evită lumina fluorescentă pentru că denaturează puternic culorile dar dacă machiajul se va purta într-o astfel de lumină el se va realiza sub lumină fluorescentă. Clientei i se va proteja îmbrăcămintea ,va fi demachiată ,faţa va ştearsă cu loţiune şi se va aplica crema de zi . După aceste pregătiri se face fişa de machiaj în care se studiază forma feţei pe regiuni şi în funcţie de defectele constatate se stabilesc corecturile necesare. În final se trece la efectuarea machiajului.

Factorii de care se ţine seama la realizarea machiajului

Pentru a realiza un machiaj care să scoată în evidenţă trăsăturile frumoase şi să pună în evidenţă personalitatea este necesar să ţinem seama de anumiţi factori. Factorii determinanţi ai machiajului interacţionează şi se condiţionează reciproc.Este greu să ţinem seama de unul singur şi să îi ignorăm pe ceilalţi. Cel mai important factor de care trebuie să ţinem seama este culoareaochilor.Deoarece este un punct determinant în trăsăturile feţei ,ei trebuie scoşi în evidenţă.Forma lor poate fi corectată dar culoarea nu.De exemplu: dacă ţinuta este pe nuanţe de albastru şi ochii sunt albaştri nu este indicat să creăm o monocromie prin aplicarea unui fard albastru ,pentru că ochii îşi pierd valoarea .Putem alege o nuanţă complementară,verde, sau nuanţe neutre de gri . Importantă este şi culoarea părului care ne dau anumite îndrumări dar cu condiţia ca nuanţa ochilor să fie una limitativă :albastru sau verde .Culoarea ne dă indicaţii şi asupra ,,anotimpului ,,căruia ne potrivim şi în funcţie de care este bine să ne potrivim şi îmbrăcămintea. Tipul de ten ne îndreaptă spre produsele potrivite ca textură.Tenurilor uscate le sunt potrivite fondul de ten ,fardurile de obraz şi de pleoape cremă care nu usucă suplimentar.Tenurilor grase le sunt recomandate pudra şi fardurile sub formă de praf care ajută la stoparea secreţiei sebacee. Ocazia pentru care este făcut machiajul determină la rândul lui mai mulţi factori : îmbrăcămintea,coafura şi lumina.Îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată machiajului pentru că altfel apare o notă de stridenţă.De asemenea culorile hainelor determină paleta coloristică a machiajului.Coafura trebuie realizată în concordanţă cu machiajul:la un machiaj de zi i se potriveşte o coafură simplă pe când unui machiaj de seară i se potriveşte părul prin elegant.Coafura este importantă şi pentru că ne lasă libere anumite părţi ale feţei pe care trebuie să le estompăm sau să le scoatem în evidenţă .Lumina ne determină să alegem anumite nuanţe şi o anumită intensitate a fardurilor.La lumină caldă de incandescentă (de bec sau

lumânări ) se potrivesc nuanţe sidefate ,metalizate.În schimb la lumină fluorescentă se potrivesc nuanţe calde de galben,portocaliu,roşu,cărămiziu şi se evită nuanţele de violet,mov care dau o nuanţă cadaverică.La lumina de zi care este cea mai neândurătoare nu sunt permise corecturile ,se aleg nuanţe pastelate ,mate ,nuanţele sidefate îşi pierd valoarea. Oricare ar fi factorul care ne determină machiajul ,este necesar să ţinem seama de câteva reguli ale armoniei culorilor. Există trei culori fundamentale ,primare :roşu,galben şi albastru şi trei culori secundare :verde,violet şi portocaliu.Culorile secundare rezultă din combinarea a două culori primare: albastru +roşu = violet Galben +roşu =portocaliu Galben+albastru =verde Fardurile sunt amestecuri de substanţe care folosesc aceste culori primare şi secundare.Aceste culori primare şi secundare trec din una în alta prin nuanţe.Există două feluri de nuanţe :calde şi reci în funcţie de culorile din care provin. Cele trei elemente ale armoniei sunt: 1. culoarea ce poate fi influenţată de culorile alăturate (contraste prin culori contrarii şi degradeuri prin culori asemănătoare ) 2. tonul :închis (trist ),deschis (vesel ) ,mijlociu (calm ) 3. liniile sau direcţia raportată la orizontală :ascendente ,descendente ,orizontale Există mai multe reguli care coordonează armonia culorilor . 1. Culorile se disting mai bine dacă sunt în contrast.Contrastul poate fi de mai multe feluri: -contrast clar –obscur adică alăturarea unei culori deschise uneia închise - contrast cald-rece care pune alături două culori :una rece şi alta caldă - contrastul simultan adică dacă se aplică la o nuanţă de ochi fard de aceeaşi nuanţă (la ochi albaştri ,fard albastru ) - contrastul de calitate când se aplică nuanţe ale aceleiaşi culori şi se formează degradeuri - contrastul de cantitate când se aplică o culoare total diferită în cantitate mică (de exemplu în unghiul intern al ochiului )într-o suprafaţă mare a unei alte culori. 2. alăturarea unor culori complementare dă un efect de contrast izbitor exemplu : galben +roşu =portocaliu ce este complementară pentru albastru -

roşu +albastru = violet complementară pentru galben galben +albastru = verde complementară pentru roşu

contrastul maxim se obţine alăturând culorii de bază ,complementara sa : roşu+verde albastru +portocaliu galben +violet 3. Dacă se amestecă o culoare primară cu complementara sa se obţine o nuanţă stinsă. Exemplu : roşu +verde = gri Pe această regulă se bazează corectarea prin machiaj a cuperozei.Se aplică un fond de ten corector verde peste suprafaţa de piele roşietică,se obţine o nuanţă gri, culoare neutră, după care se poate continua machiajul cu produse obişnuite. 4. Tonalitatea este cea care dă nota machiajului : - tonurile reci îndeamnă la visare exprimând transparenţă - tonurile calde dau o notă de calm şi apropiere Alăturarea tonalităţilor dau armonie machiajului: -

o nuanţă rece şi una caldă se pun reciproc în valoare două nuanţe reci se încălzesc două nuanţe calde se răcesc o nuanţă aşezată pe un fond alb îşi slăbeşte tonalitatea dar strălucirea i se accentuează nuanţele aplicate pe un fond negru îşi întăresc tonalitatea dar le scade strălucirea

LECTURI SUPLIMENTARE Anotimpurile şi aspectul Tipul primăvăratic beneficiază de o piele fină,deschisă la culoare,rozalie,piersică,părul de culoare deschisă,galben-auriu,de cele mai multe ori predispus pistruilor. În primul rând trebuie renunţat la orice stridenţă în machiaj.Pentru fondul ten şi pudră se vor lege nuanţe gălbui –trasparent,pentru fard de obraz şi ruj se preferă nuanţe de roz,portocaliu,cărămiziu.Pentru pleoape se aleg nuanţe de gri şi marobej,linia de contur cu maro sau alte culori dar nu negru şi în nici un caz tuş.Rimelul maro sau colorat. Se bronzează greu. Tipul văratic are în mod obişnuit culoarea feţei deschisă sau uneori cu tentă măslinie dar cu reflex cutanat albăstrui,culoarea părului este între castaniu deschis şi cenuşiu spre deosebire de auriul primăvăraticelor.

Fondul de ten va fi bej neutru sau cu tendinţă roz,fardul de obraz şi rujurile vor avea şi ele nuanţe albăstrui neonate .Pentru ochi ,de obicei deschişi la culoare,se recomandă culori reci ,fumurii şi nuanţe de mov,albastru cobalt ,sidefat.Linia de contur şi rimelul preferabil gri-antracit.Se bronzează greu şi nici nu le vine bine nuanţa de bronz-arămiu decât la cele cu tenul măsliniu. Tipul autumnal au o piele deschisă la culoare ,luminoasă ,aurie,fie cu pistrui sau o tonalitate intensă se culoarea piersicii,părul este şaten ,castaniu sau roşcat,ochii închişi sau verzi. În machiaj trebuie să predomine nuanţele de brun-roşcat,auriu ,bronz,bej sidefat ,verde kaki,gri petrol. La gene şi sprâncene se alege maroul,fardul de obraz şi rujul în nuanţe de roşu,maroniu,bronz,piersică. Tipul hibernal este asociat de multe ori cu Albă ca Zăpada.Părul este inchis ,de la castaniu până la negru cu reflexe.Ochii sunt de culoare închisă cu albul ochilor strălucitor,pielea este deschisă la culoare ,chiar rozalie cu reflexe albăstrui. Acest tip beneficiază de o paletă coloristică destul de restrânsă.Fondul de ten şi pudra deschise la culoare cu reflexe roz,pentru pleoape gri-fumuriu,verde sau violet,albastru rece,rimel şi linie de contur negru.Rujurile în nuanţe de roşu,vişiniu,nuanţe de mov dar nu roz.

Studiul feţei

După formă se deosebesc 7 tipuri de feţe :

Tipul

ovalul pur rotund pătrat triunghi cu vârful în sus triunghi cu vârful în jos diamant lung de faţă oval este considerat tipul ideal pentru că există o proporţie

perfectă între lăţime şi înălţime. Pentru a stabili forma feţei se face o măsurătoare în felul următor: Se trasează o linie verticală care ar trebui să reprezinte mijlocul feţei.

Cu o riglă sau un cm se măsoară distanţa dinte tâmple la nivelul frunţii,deasurpa arcadei sprâncenoase şi se notează valoarea obţinută.Apoi se măsoară distanţa la nivelul pomeţilor,măsurată la punctul cel mai înalt şi mai depărtat,în apropierea locului de implantare a părului şi se notează această distanţă.În final se măsoară distanţa la nivelul maxilarului inferior,în dreptul gonionului,de o parte şi alta a maxilarului.Se notează şi această valoare.Punctele însemnate trebuie să fie la egală distanţă faţă de linia verticală trasată. Unind punctele de pe ambele părţi ale liniei verticale se obţine o figură geometrică care ne va da indicaţii asupra tipul de faţă pe care îl studiem. Între cele două părţi ale feţei nu este o simetrie perfectă.Asimetria este legată de structura osoasă ( deviaţia de sept nazal ) sau este datorată unor ticuri .În cele mai multe cazuri asimetriile nu se pot corecta . Pe plan orizontal ,în zona superioară a feţei ,vom observa : - fruntea care poate fi : bombată,teşită,îngustă,uşor adâncită la mijloc - sprâncenele care pot fi ascendente,descendente sau orizontale Pe partea mediană a feţei vom observa forma ochilor,a nasului şi a pomeţilor. Ochii pot fi avea diferite forme şi mărimi ,precum şi culori deferite : migdalaţi,mici şi înfundaţi în orbite, globuloşi,rotunzi sau negri,albaştri ,verzi,căprui. Pomeţii sunt mai mult sau mai puţin proeminenţi. Nasul poate fi :cârn,acvilin,drept,burbonian. Pe partea inferioară a feţei vom observa forma buzelor şi a bărbiei. Buzele pot fi subţiri,groase,cu diferenţă de grosime,cu comisurile asimetrice Bărbia poate fi : lungă ,bărbie dublă,teşită,ascuţită. Aceste observaţii nu sunt inutile ,ele ne ajută să facem corecturile necesare în timpul machiajului.Desigur că nu vom putea corecta toate defectele observate dar putem alege una sau două părţi cu defectele cele mai evidente şi ne vom concentra atenţia asupra lor .Este important şi ocazia pentru care executăm machiajul adică dacă pe machiajul de zi, unde lumina nu ne permite,nu putem face corecturi ale formei feţei a nasului sau bărbiei ci numai corecturi ale formei ochilor sau a buzelor.În schimb pe un machiaj de fotografie putem face corecturi ale formei feţei ,a nasului ,bărbiei alături de cele făcute ochilor,buzelor.Pe machiajul de seară putem face unele corecturi dar depinde de lumina în care va fi purtat machiajul,pentru corecturi este nevoie de lumină obscură (lumânări ).

FiŞA DE MACHIAJ *

Nr.

REGIUNEA

1

Forma feţei

2

Regiunea care predomină

3

Tipul de faţă

4

Asimetria

5

Tonicitatea

6

Calitatea pielii

7

Culoarea pielii

8

Culoarea părului

9

Forma frunţii

10

Forma sprâncenelor

11

Ochii :formă şi culoare

12

Nasul

13

Gura şi buzele

14

Bărbia

15

Gâtul

16

Ocazia pentru care se face machiajul

•

CARACTERISTICI

CORECTURI

Fişa de machiaj se ataşează fişei clientei în care sunt referirile la examenul tenului şi schema de tratament.

Regula generală a machiajului care se aplică indiferent care este pertea care urmează a fi corectată spune că: -

pentru a estompa o parte dilatată sau pentru a ascunde un defect se foloseşte o culoare închisă pentru a da volum sau pentru a scoate în evidenţă o anumită parte se foloseşte o culoare deschisă şi chiar sidefată (fard de pleoape ,ruj )

Tehnica aplicării produselor de machiaj Pentru reuşita machiajului este important ca produsele să fie aplicate corect .De asemenea produsele trebuie alese în funcţie de tipul machiajului ,fardurile aplicate machiajului de seară nu se potrivesc de exemplu machiajului de zi.

Fondul de ten reprezintă baza unui machiaj reuşit. Culoarea fondului de ten se alege în funcţie de culoarea pielii,adică trebuie să fie cât mai aproape de culoarea naturală a pielii.Pentru a cumpăra un fond de ten acesta se încearcă la nivelul maxilarului inferior sau dacă faţa este machiată la nivelul pielii antebraţului a cărui culoare se apropie cel mai mult de culoarea pielii de pe faţă.Nuanţa fondului de ten trebuie să se confunde cu nuanţa pielii.Doar pentru realizarea corecturilor se aplică pe faţă două nuanţe de fond de ten. În urma aplicării fondului de ten se acoperă imperfecţiunile feţei şi în acelaşi timp se protejează pielea împotriva acţiunii factorilor externi. Fondul de ten se diferenţiază în funcţie de tipul de ten,diferenţa fiind constând în compoziţia acestuia.Cu cât pielea este mai uscată cu atât fondul de ten trebuie să fie mai gras sau cu proprietăţi hidratante.La tenurile grase compoziţia fondului de ten trebuie să fie una absorbantă,să nu provoace efect de luciu sau chiar să aibă unele proprietăţi medicamentoase dacă este destinat tenului acneic. Pentru acoperirea cearcănelor se folosesc produse speciale care au aspect de fond de ten dar au o putere mai mare de acoperire datorită compoziţiei.Anticearcănul trebuie să aibă o culoare mai deschisă decât a fondului de ten aplicat pe restul feţei.El se aplică înaintea aplicării fondului de ten ,cu pulpa degetelor sau cu o pensulă specială. Există mai multe tipuri de fonduri de ten în funcţie de consistenţă: - fond de ten fluid este uşor de aplicat ,dă un aspect natural şi se foloseşte mai mult în machiajele de zi şi sport - fondul de ten cremă se prezintă sub forma unei creme care conţine mai mulţi corpi graşi,este util pentru o piele uscată datorită puterii lui de protecţie şi înmuiere - fond de ten sub formă de gel sau hidratant cu formulă pe bază apoasă,fără corpi graşi.Este mult folosit la tenurile grase sau la tenurile tinere dând efect de culoare dar fără strat de acoperire.Se foloseşte în machiajele de ti şi sport. - Fondul de ten compact care este la limita dintre fond de ten şi pudră,este un produs mixt pe suport anhidru .Este recomandat tenurilor gras pentru efectul lor de uscare Tehnica de aplicare Fondul de ten se aplică cu pulpa degetelor sau cu bureţi speciali din latex.La aplicarea cu bureţi este important să se menţină condiţiile de igienă : bureţii se spală după fiecare folosire. Pe faţă fondul de ten se aplică sub formă de puncte repartizate uniform pe fiecare parte a feţei :câte două pe bărbie ,pe fiecare parte a nasului câte una ,pe pomeţi câte două ,trei puncte şi pe frunte două ,trei puncte .Apoi se întinde uniform pe faţă cu ambele mâini simultan pentru ca întinderea să se facă uniform pe ambele părţi ale feţei.Atenţie se acordă locului de implantare a părului şi se uniformizează pe urechi şi spre gât.Dacă se foloseşte buretele este bine să se aplice puţin fond de ten pe el înainte de a-l folosi pentru ca să nu absoarbă din fondul de ten destinat feţei.Buratele se poate umezi puţin pentru o întindere şi mai uniformă şi în acelaşi timp o hidratare a pielii. La persoanele ridate nu se recomandă aplicarea fondului de ten pentru că se formează depozite în şanţurile ridurilor.

Tehnica de aplicare a pudrei

Pudra este la fel de importantă la aspectul final al machiajului la fel ca şi fondul de ten.Pudra conferă durabilitate în timp machiajului.De aceea ea nu se îndepărteză complet de pe sprâncene ,gene ,buze pentru că contribuie la fixarea fardurilor. Ca bază de machiaj se foloseşte pudra pulbere iar pudra compactă se foloseşte numai pentru retuşuri. Culoarea pudrei trebuie să fie foarte apropiată de cea a fondului de ten.Două nuanţe de pudră se folosesc numai la realizarea corecturilor. Pudra pulbere se aplică cu ajutorul unei pensule cu păr mai lung şi des.Pensula se poziţionează perpendicular în cutia de pudră ,se scutură surplusul în cutie lovind uşor pensula de margine,după care se aplică în puncte pe faţă aproximativ pe locurile unde s-a aplicat fondul de ten.Apoi prin ,,măturare ,, se uniformizează pudra pe faţă cu ajutorul pensulei .Pentru a da matitate axului facial se mai trece o dată cu pensula pe această zonă. Pudra pulbere se mai poate aplica cu pămătuf din puf de lebădă sau chiar cu un tampon mai mare de vată. Pudra compactă se aplică cu un burete special asemănător cu cel de fond de ten.Această pudră are avantajul că are o putere mare de acoperire dar usucă foarte tare pielea şi necesită o demachiere amănunţită. Pudra se poate aplica şi peste crema de zi . Dacă fondul de ten este un produs recomandat cu căldură tenurilor uscate ,în schimb pudra este recomandată tenurilor grase pentru că are şi un rol în absorbţia sebumului şi elimină efectul de luciu.În machiajele de seară se pot folosi şi pudre strălucitoare dar cu atenţie pentru că dau efect de luciu. Pensulele se curăţă prin spălare cu apă caldă şi şampon pentru a-şi păstra moliciunea,se usucă şi se păstrează la loc uscat.Tampoanele de vată se înlocuiesc după fiecare folosire.

Tehnica de aplicare a fardului de obraz

Fardul de obraz echilibrează machiajul.Aplicarea fardului de obraz nu este obligatorie, în machiajele de zi de exemplu se poate renunţa la aplicarea lui pentru obţinerea unui aspect natural. Alegerea culorii fardului de obraz se face în funcţie de culoarea pielii şi a restului machiajului,precum şi de lumina în care va fi purtat acesta.Pe o piele cu nuanţe rozalii se aplică un fard cu tonalităţi reci,cu nuanţe roz,pe când la o piele mai închisă ,cu tonalităţi de galben sau pe o piele bronzată se aplică un fard în tonuri calde:piersică,maroniu,arămiu. Aplicarea fardului se face pe linie ascendentă pornind de sub linia pomeţilor ,urcând spre tâmplă.Pentru a da strălucire ochilor se aplică puţin fard şi pe frunte deasupra tâmplelor ,iar pentru un aspect proaspăt o tuşă uşoară pe bărbie. Fardul de obraz poate fi cremă sau pudră.Fardul de obraz cremă se aplică direct peste crema de zi sau peste fondul de ten,înaintea pudrei,şi este recomandat mai ales tenurilor uscate sau pentru machiajele de zi şi sport.Se aplică cu pulpa degetelor sau cu un burete asemănător celui de fond de ten. Fardul de obraz pudră se găseşte sub formă compactă şi se aplică cu pensula peste pudră .

Tehnica de aplicare a fardului de pleoape Fardul de pleoape se găseşte sub mai multe forme : pudră cremă sub formă de creioane groase farduri multifuncţionale ( obraz,pleoape,buze)şi sunt la limita dintre pudră şi cremă Modul lor de prezentare este diferit : în cutiuţe mono sau multicolore,în tuburi,borcănaşe etc. -

Culorile lor sunt extrem ,sidefate,neonate,metalizate,lucioase.

de

variate

,pot

fi

mate

Fardul de pleoape se aplică cu pensule plate şi cu vârful rotunjit,aplicatori cu burete sau chiar cu pulpa degetelor .Alegerea aplicatorului este în funcţie de efectul dorit.Dacă se doreşte trasarea pliului pleoapei se alege o pensulă plată,la fel şi pentru pleoapa inferioară,dacă se doreşte o intensitate mai mare a culorii aplicatorul cu burete se umezeşte uşor,dacă se doreşte un efect natural fardul se

aplică cu pulpa degetelor.Umezirea buretelui are un efect deosebit la fardurile sidefate sau metalizate care sunt foarte bine scoase în evidenţă. Persoanele care poartă lentile de contact este bine să fie atente la fardurile pudră,deoarece poate pătrunde în ochi ,este recomandat să se umezească aplicatorul sau să folosească farduri cremă. Fardurile deschise se aplică în general în unghiul intern al ochilului ,iar fardurile închise se aplică la unghiul extern al ochiului spre tâmplă .În acest fel se crează efecte de umbre şi lumini.Poziţia fardurilor pe pleoapă se poate modifica dacă forma ochiului o cere pentru a fi corectată. Pentru fixarea fardului nu se îndepărtează complet pudra şi fondul de ten de pe pleoape. Nu se aplică o cantitate prea mare de fard de la început deoarece excesul se îndepărtează greu. Forma ochilor este extrem de diferită,uneori se încardrează în trăsăturile feţei şi nu sunt necesare corecturi prea mari dar alteori sunt necesare corecturi la care se folosesc două ,trei nuanţe de fard.

Tehnica de aplicare a liniei de contur Aplicarea liniei de contur la ochi a fost întotdeauna dependentă de linia modei,Uneori a fost o simplă codiţă ca pe timpul lui Marylin Monroe,alteori o linie groasă pe ambele pleoape sau numai pe cea superioară sau chiar a dispărut pentru un timp.Uneori este neagră alteori este colorată.Linia clasică este cea neagră. Pentru obţinerea unui efect discret este bine ca linia de contur să aibă aceeaşi culoare ca şi cea a genelor şi sprâncenelor. Pentru trasarea liniei de contur se poate folosi creionul dermatograf sau tuşul.Cea mai nouă metodă de conturare este tatuajul. Creionul ne dă o linie mai naturală. Pentru ca linia să dureze mai mult nu se îndepărtează pudra de pe pleoape şi se trasează după aplicarea fardului de pleoape . Linia trasată va avea o traiectorie mai dreaptă dacă pleoapa este uşor tensionată la unghiul extern. Linia se trasează cât mai aproape de limita genelor

Creioanele au mai multe forme de creion,telescopice care nu trebuie ascuţite etc.

prezentare

:

forma

clasică

de

Creioanele trebuie încercat pe dosul mâinii ,să nu zgârie.Pentru pleoape se aleg creioane mai moi ,iar pentru sprâncene se aleg creioane mai tari. Pentru ca ochiul să pară mai mare se foloseşte creionul alb ,conturând pleoapa inferioară pe interior. Creionul se foloseşte mai ales în machiajele de zi pentru obţinerea unui aspect natural. Conturarea cu tuş se recomandă machiajelor de seară,pe cele de zi dau un aspect artificial.În trasarea liniei cu tuş nu sunt permise greşeli,pentru corectarea ei trebuie ştearsă toată pleoapa. Tatuarea conturului pleoapei nu este definitivă culoarea se şterge în 2-3 ani.Procedeul este eficient dar dureros şi poate produce iritaţii,frumuseţea liniei depinde de dexteritatea celui care o face.

Tehnica de aplicare a rimelului Nici un machiaj oricât de atent ar fi făcut şi orice culori ar fi folosite ochii nu sunt puşi în valoare dacă genele nu sunt rimelate. Pelicula care înveleşte cilii nu numai că dau culoare dar şi grosime şi lungime pentru că de cele mai multe ori vârfurile genelor sunt decolorate. Înaintea rimelării genele trebuie să fie degresate sau pentru o fixare mai bună nu se îndepărtează pudra de pe gene. Forma periuţei rimelului depinde de efectul pe care dorim să-l obţinem :dacă dorim gene mai lungi se foloseşte periuţa rotundă,pentru gene întoarse se foloseşte periuţa curbată la mijloc,pentru ca genele să pară mai dese se alege periuţa scurtă de formă conică. Periuţa nu trebuie supraâncărcată,la scoaterea din tub periuţa se şterge uşor de margine ,pentru că genele se pot lipi între ele.Pentru a şti cum va arăta rimelul pe gene trebuie să privim periuţa când o scoatem din tub,dacă periuţa este încărcată aşa vor arăta şi genele. Rimelul trebuie să fie proaspăt,timpul lui de expirare este de 3 luni.

Pentru a fi încărcate corect genele se rimelează succesiv de două –trei ori în funcţie de desimea genelor.Între două rimelări se lasă rimelul să se usuce şi se piaptănă pentru a desprinde genele. Rimelurile au diferite compoziţii.Cele nerezistente la apă se prezintă sub formă de cremă :substanţe grase şi apă la care se adaugă şi balsam,răşini pentru mărirea durabilităţii,coloranţi şi conservanţi.Unele au în conpoziţie şi lanolină pentru protecţia genelor. Este un rimel bine tolerat dar are şi neajunsuri :în contact cu apă se solubilizează.Se demachiază uşor cu produse obişnuite. Rimelul rezistent la apă conţine răşini hiodrorezistente.Sun excelente la înot sau pentru persoane care transpiră mult.dezavantajul lui este că se dizolvă în grăsimi şi de aceea se întinde pe sub ochi dacă zona nu este pudrată. Rimelul se aplică pe toată suprafaţa genelor insistând la unghiul extern al ochiului.Se rimelează de la bază spre vârf şi apoi numai pe vârf pentru a la de curbură.

Corectarea diferitelor forme ale ochilor Pentru corectarea formei ochilor se folosesc :fardul de pleoape ,linia de contur şi rimelul. Corectarea ochilor rotunzi,globulari are ca scop atenuarea curbei prea accentuate a pleoapei şi alungirea lor.Pentru acest lucru se aplică un fard închis la culoare,mat de la mijlocul pleoapei spre unghiul extern ,urcând pierdut spre tâmplă .Pe pleoapă nu se lasă spaţiu necolorat şi nu aplică fard deschis şi sidefat.Linia de contur se aplică chiar din unghiul intern spre cel extern.Se poate folosi şi tuşul pentru că spaţiul de pleoapă permite.Linia poate coborâ şi pe pleoapa inferioară.La rimelare se insistă pe genele din unghiul extern. La ochii mici ,înfundaţi în orbite se încearcă mărire spaţiului de pleoapă .Se folosesc farduri deschise şi sidefate care să creeze senzaţia de spaţiu,aplicate pe ambele pleoape,pe toată suprafaţa lor.În unghiul extern se poate aplica şi un fard mai închis ,dar tot sidefat,din pliul pleoapei ridicat uşor spre tâmplă.De obicei se renunţă la linia de contur sau eventual numai pe pleoapa inferioară ,de la mijloc spre unghiul extern,trasată sub cili.Conturarea este preferabil să fie realizată din rimel. Ochii depărtaţi se corectază aplicând fardul închis la culoare în unghiul intern la ochiului estompând spre sprânceană ,nuanţa deschisă se aplică spre exterior şi sub arcadă.De asemenea linia contur porneşte din unghiul intern şi se opreşte la jumătate ,la fel şi rimelul ,se insistă pe genele din unghiul intern.Se pot trasa şi câteva fire la baza sprâncenei .

În schimb la ochii apropiaţi se aplică mult fard deschis şi sidefat în unghiul intern al ochiului ,urcând spre arcada sprâncenoasă.Fardul închis se aplică numai în unghiul extern.Nu este indicată trasarea liniei de contur ,conturarea se face din rimel.O altă modalitate de corectare a acestor ochi este şi pensarea din baza sprâncenelor. Nu trebuie neglijat machiajul femeilor care poartă ochelari.Modul de realizare a machiajului depinde în primul rând de forma ochilor dar şi de semnul lentilei. Femeile prezbite poartă lentile care măresc ochii ,în mod normal ar putea fi un avantaj ,dar cu cât este mai mare dioptria ochiul pare mai mare.De aceea se aplică un fard mai închis la culoare,se evită fardurile mai deschise şi sidefate care pot avea un aspect prea ţipător în dosul lentilelor.Nu se recomandă linii de contur cu negru ,ci cu maro şi se recomandă rimelarea care dă un contur natural ochiului.Aceste lentila atrag atenţia asupra sprâncenelor de aceea ele trebuie bine pensate şi pieptănate. Femeile mioape au parte de lentile care micşorează ochiul şi de aceea machiajul trebuie să dea volum ochiului.Se recomandă farduri deschise la culoare.Genele se rimelează dar nu se recomandă folosirea liniei de contur pentru că micşorează ochiul.La legerea ramelor este bine să se aleagă rame care să nu acopere sprâncenele pentru că pot contribui la mărirea optică a spaţiului pleoapei.

Tehnica de aplicare a genelor false Genele false se aplică pe machiajele deosebite :teatru,film,machiaje fantezie eventual pe machiaje de seară festivă.Conturează foarte bine ochiul dar dau un aspect artificial şi teatral. Genele false se prezintă sub formă de bandă sau gene fir-cu-fir. Genele sub formă de bandă se aplică mai uşor .Este nevoie de un adeziv special care se aplică pe marginea benzii pe partea internă ,cu ajutorul unui beţişor. Apoi se lipeşte banda pe pleoapă cât mai aproape de rădăcina genelor,din unghiul intern către cel extern.Cu un beţişor curat se fixează bine banda pe pleoapă după care clienta este rugată să deschidă ochiul şi se retuşează uşor poziţia benzii.Se procedează la fel şi la celălalt ochi.În final genele false se rimelează împreună cu cele naturale pentru un aspect mai natural. Genele se desprind de la unghiul extern prinzând cu penseta şi trăgând uşor.Se curăţă cu lapte demachiant ,se degresează cu alcool şi se păstrează în cutia specială. Dacă genele artificiale sunt prea lungi se taie până la o lungime acceptabilă care să se apropie de lungimea celor naturale.

Genele fir se susţin cu penseta de vârf,iar la partea lor inferioară se aplică lipiciul şi se fixează între genele naturale .Aplicarea lor cere multă îndemânare şi răbdare,efectul este însă mai natural decât la cele în bandă. Pentru îndepărtare genele se prind cu penseta de vârf şi se extrag dintre firele naturale . Curăţarea se face la fel ca şi la celelalte.

Tehnica aplicării rujului Rujul se prezintă sub mai multe forme de prezentare şi într-o gamă largă de culori şi nuanţe.Rujurile sunt diferite şi datorită compoziţiei lor :grase,hidratante,rezistente la transfer cu o compoziţie uscată etc. Pentru a-i da rezistenţă în timp nu se îndepărtează pudra şi fondul de ten de pe ele.Orice ruj am aplica aspectul lui este inestetic dacă buzele sunt crăpate ,de aceea ele trebuie îngrijite la fel ca şi pielea de pe faţă.Sunt creme abrazive speciale pentru buze şi balsamuri de buze care realizează o îngrijire şi o hidratare perfectă. Rujul se aplică cu o pensulă scurtă şi mai aspră, pe buza superioară de la mijloc spre comisuri ,iar pe buza inferioară se la o comisură la cealaltă. Înainte de aplicarea rujului buzele se conturează cu un creion de contur apropiat la culoare cu nuanţa rujului.Conturarea buzelor are rolul de a împiedica rujul să se întindă dar şi de-a corecta forma buzelor.Conturul buzelor se poate tatua .Avantajul este că se elimină conturarea zilnică dar dezavantajul este că pigmentul introdus este roşu carmin şi este greu de aplicat o altă culoare de ruj înafara celui roşu. Buzele subţiri şi scurte se conturează puţin înafara conturului natural şi depăşind uşor comisurile,apoi se aplică un ruj deschis la culoare şi sidefat care să creeze senzaţia de mărime. Buzele groase şi mai lungi se conturează puţin în interiorul conturului natural şi nu se ajunge până comisuri ,apoi se aplică un ruj mai închis la culoare şi mat pentru a estompa şi a crea o micşorare optică. Dacă buzele au diferenţă de grosime întotdeauna se machiază după partea cea mai groasă şi culoarea se aplică diferenţiat ,pe buza mai subţire o nuanţă mai deschisă şi uşor sidefată iar pe cea groasă o nuanţă mai închisă şi mată a aceleiaşi culori.

Dacă buzele nu au proeminenţă superioară naturală ea se poate crea cu ajutorul creionului de contur şi la final se poate aplica puţin fard alb, mat pentru efectul de adâncime.

Culoarea rujului se alege şi în funcţie de lumina în care va fi purtat machiajul :la lumină de neon nu se aleg rujuri pe nuanţe de mov ci nuanţe calde de portocaliu li roşu.Atenţie şi la culoarea dinţilor ,dacă aceştia au o tentă gălbuie sunt de evitat nunaţele maronii şi de ales nuanţele de roşu. Corectarea diferitelor tipuri de faţă La corectarea optică a feţei se ţine seama de regula de bază a machiajului ,astfel că : - la feţele rotund,pătrat şi triunghi cu vârful în sus care se caracterizează printr-o dilatare a părţilor inferioare ale feţei se aplică un fond de ten mai închis la culoare pe maxilarul inferior care să reducă dilataţia.Pe restul feţei se aplică un fond de ten de culoarea pielii.Pudra se aplică în acelaşi mod în care s-a aplicat fondul de ten. - La feţele lungi şi triunghiular cu vârful în jos care se caracterizează printr-o retracţie a maxilarului inferior se corectează prin aplicarea unui fond de ten mai deschis atât pe maxilarul inferior cât şi pe cel superior până sub pomeţi ,pentru a da volum zonei - Tipul diamant este cel care prezintă cele mai multe imperfecţiuni: retracţia părţilor laterale şi dilatarea zonei de mijloc al feţei ,adică a pomeţilor.Corectarea presupune aplicarea fondului de ten mai închis părţile laterale ale feţei pentru a-i reduce lăţimea şi a-i da lungime. Corectarea tipului de faţă se poate realiza şi printr-o coafură potrivită:Coafura este importantă pentru că ea reprezină o modalitate de corectare permanentă pe câd corectarea prin machiaj se poate realiza numai pe machiaje speciale: fotografie,machiaj de seară sau fantezie. Machiajul de zi Este un machiaj simplu,discret ,fară corecturi,poate fi purtat pe toată perioada zilei. În primul rând se ţine seama de faptul că trebuie purtat la lumina zilei şi nu sunt permise decât corecturi ale formei ochilor şi buzelor care pot fi realizate cu farduri. Apoi se iau în considerare şi alţi factori:culoarea ochilor,a îmbrăcăminţii etc. Peste crema de zi se poate aplica un fond de ten sau pudră ca bază de machiaj ,nu sunt obligatorii amândouă dar se poate reliza machiajul şi fără ele dacă textura pielii este frumoasă.Trebuie luat în considerare totuşi că aceste produse se aplică atât pentru acoperirea unor imperfecţiuni cât şi ca factor de protecţie pentru impurităţile de peste zi. Fardurile aplicate sunt de obicei pastelate ,cu umbre mai închise mate,nu se recomandă linii de contur cu creioane negre sau tuş ,ci linii colorate sau conturare cu rimel care nu ar trebui să lipsească din machiaj.Fardul de obraz nu este obligatoriu. Buzele sunt conturate cu creion asemănător cu nuanţa rujului ,iar rujurile se aplică în funcţie de forma buzelor şi eventualele corecturi care sunt necesare.

Machiajul de seară

Machiajul de seară trebuie să pună în valoare punctele centrale ale feţei :ochii şi buzele. Şi în cazul acestui machiaj este importantă lumina în care va fi purtat :rece sau caldă ,în funcţie de care se vor alege culorile. În cazul machiajului de seară se aleg farduri sidefate,neonate,metalizate care sunt foarte bine puse în valoare de lumina artificială. Dacă pentru machiajul de zi nu era obligatoriu fondul de ten sau pudra ,pentru machiajul de seară sunt obligatorii amândouă,pentru a da durabilitate machiajului şi pentru acoperire.Se aplică fard de obraz,ochii se conturează obligatoriu cu creion sau tuş negru,în cazuri speciale se pot aplica gene false. Buzele se conturează,se aplică ruj şi lac de buze. În machiajele de seară se pot folosi pudre sidefate care se recomandă a fi folosite pe corp şi mai puţin pe faţă pentru că aici dau efect de luciu. Dacă lumina este obscură se pot face corecturi ale feţei cu fond de ten şi pudră sau ale altor părţi ale feţei ,dar în acest caz se apelează la un specialist.

Machiajul fantezie Este un machiaj de compoziţie pe o temă dată.Acest machiaj presupune executarea unor desene ce pot cuprinde faţa ,corpul în întregime sau numai anumite părţi ale lui.Se realizează la baluri mascate sau petreceri tematice. Se pot folosi toată gama de farduri,sunt permise orice artificii,se folosesc geluri sclipitoare,gene false. Machiajul trebuie completat de o îmbrăcăminte adecvată care să susţină teme machiajului.Pentru realizarea lui este indicat să se apeleze la un specialist. Machiajul de fotografie De multe ori fotografiile noastre nu seamănă cu realitatea şi de vină de cele mai multe ori este machiajul care nu a reuşit să pună în valoare trăsăturile feţei. La realizarea acestui machiaj trebuie să se ţină seama că lumina reflectoarelor ,,şterge,, trăsăturile. În consecinţă ochii trebuie marcaţi cu linie de contor sau chiar cu tuş şi obligatoriu se rimelează.Corecturile feţei sunt permise numai dacă fotografiile sunt retuşate.Se recomandă fardurile pe nuanţe de maro ,mate.Chiar şi nuanţele deschise este bine să fie mate pentru că efectul de luciu dat de sidef are aspect de pată incoloră pe fotografie.Buzele se conturează şi se aplică un ruj roşu mediu sau natural ,mat pentru că strălucirea reflectă lumina.Nu se aplică fard de obraz . Machiajul de mireasă Machiajul de mireasă este extrem de important pentru că şi evenimentul este unic.Acest machiaj trebuie să arate bine în mai multe lumini :naturală şi artificială pentru acelaşi eveniment.De asemenea machiajul trebuie să arate bine şi în fotografie şi film. La realizarea machiajului este bine să se ceară sfatul specialistului care va şti să îmbine astfel produsele de machiaj încât să ţină seama de toţi factorii.

Ca realizare machiajul se aseamănă cu un machiaj de seară dar fără să se exagereze cu fardurile sidefate care îşi pierd valoarea la lumina zilei.În alegerea culorilor fardurilor se evită albasru,verde,gri şi nuanţele prea închise de mov care dau un efect obosit şi îşi modifică nuanţa odată cu trecerea timpului.Obligatoriu se aplică fond de ten şi pudră,ochii se conturează bine şi se rimelează. Machiajul se retuşează în cursul zilei de câte ori este nevoie ţinând seama de sfaturile primite de la specialist.

LECTURI SUPLIMENTARE Machiajul de teatru În teatru din cauza distanţei şi a luminilor puternice trăsăturile feţei devin mai şterse şi pierd din expresivitate ,de aceea machiajul trebuie să fie mai accentuat . În general pentru realizarea machiajului de teatru sau operă se folosesc farduri cu o putere mai mare de acoperire şi o consistenţă mai vâscoasă. Fondurile de ten cuprind o gamă largă de la alb până la maro închis ,fardul de obraz obişnuit este înlocuit de farduri cremă.Ochiul se conturează bine cu ,pe jumătatea inferioră cu maro pentru a sublinia albul ochilor.Nasul se poate colora cu maro pentru a-l scoate în evidenţă şi se estompează pe aripile lui.Buzele se conturează şi se aplică ruj culoare obişnuită la femei iar la bărbaţi un cărămiziu,natural.Sprâncenele se conturează şi ele atât la femei cât şi la bărbaţi. În teatru se pot crea personaje prin schimbarea trăsăturilor ,crearea ridurilor,arsuri,cicatrici etc.Desigur realizarea machiajului de teatru necesită cunoştinţe speciale de machiaj şi stăpânirea unei tehnici deosebite. Machiajul de televiziune Machiajul de televiziune se aseamănă ca realizare cu machiajul pentru fotografie .Un factor important în realizarea lui este intensitatea luminii reflectoarelo şi poziţia lor . Atenţie mare se acordă finisării pentru că este un machiaj destinat să fie privit de aproape şi televiziunea în culori este extrem de neândurătoare cu detaliile.Se machiază şi mâinile dacă se văd,cu acelaşi fond de ten ca şi faţa. Machiajul pentru cinematografie În machiajul de cinematografie se realizează toate tipurile de machiaj :de zi ,de seară ,fantezie . Timpul de realizare a filmului fiind mai lung, o scenă repetându-se de mai multe ori ,se execută mai multe machiaje ,se fotografiază ,se alege cel corespunzător şi apoi în fiecare zi se realizează machiajul respectiv după modelul din fotografie. Noţiuni de comunicare - este recomandabil să dezinfectaţi ustensilele şi să schimbaţi lenjeria de faţă cu clienta pentru a-i crea un sentiment de siguranţă că a-ţi efectuat aceste operaţii - în timpul studiului pe care îl faceţi asupra trăsăturilor explicaţi se observaţi pentru ca şi clienta să se cunoască pe sine

-

discutaţi alegerea produselor de machiaj cu clienta argumentaţi alegerea dv. dacă ea nu corespunde cu cea a clientei da-ţi sfaturi despre linia de machiaj pe care poate să o realizeze şi ea acasă da-ţi sfaturi în legătură cu conţinutul obligatoriu pe care trebuie să-l aibă trusa ei de machiaj faceţi asociaţii cu îmbrăcămintea pe care o poartă da-ţi sugestii în legătură cu coafura care sa-r potrivi formei de faţă

MASAJE CORECTOARE

Masajele corectoare devin necesare atunci când se observă accentuarea ridurilor din regiunea ochilor ,a gurii,a gâtului şi apariţia bărbiei duble Introducerea acestor mişcări suplimentare în masajul facial ,la aceste regiuni ,are ca scop estomparea acestor imperfecţiuni. Suplimentar la executarea mişcărilor de masaj se poate adăuga pe lângă crema de masaj ,creme speciale antirid sau în cazul bărbiei duble o cremă pe bază de acid salicilic care să stimuleze metabolismul şi tonusul muscular al acestei regiuni şi nu în ultimul rând să reducă ţesutul adipos.

Mişcări de masaj în regiunea ochilor 1. netezirea circulară se execută cu indexul ,mediul şi inelarulpornind de la unghiul extern ,unghiul intern,arcada sprâncenoasă şi se revine la unghiul extern de unde se reia mişcarea 2. ciupiturile se execută cu indexul şi mediul,Se execută ciuputuri de la unghiul extern până la mijlocul pleoapei inferioare de unde mişcarea se continuă cu netezire prin unghiul intern,arcada sprâncenoasă şi se rteia mişcrea din unghiul intern 3. mişcarea ondulată se execută cu indexul din unghiul extern către mijlocul pleoapei inferioare ,de unde mişcarea se continuă prin netezire prin unghiul intern ,arcada sprâncenoasă ,până la unghiul extern de unde se reia mişcarea.

4. vibraţia punctată se execută cu indexul,mediul şi inelarul sub pleoapa inferioară şi pe arcada sprâncenoasă

Mişcările de masaj din regiunea gurii

1. ciupiturile se execută cu indexul şi mediul pe şanţul nazogenian ,de la maxilarul inferior până la aripile nasului .Revenirea la poziţia anterioară se face prin netezire. 2. netezirea ondulată se execută cu indexul pornind da la maxilarul inferior până la aripile nasului ,revenirea la poziţia anterioară se face prin netezire. 3. vibraţia punctată se execută cu indexul,mediul şi inelarul sub buza inferioară şi deasupra buzei superioare,o mână execută mişcarea şi cealaltă susţine muşchiul orbicular al buzelor la una din comisuri. 4. netezirea circulară se execută ce cele patru degete pornind de la una din comisuri.Comisura de pornire este susţinută cu degetele celeilalte mâini.După câteva cercuri concentrice mişcarea se reia şi de la cealaltă comisură

Mişcările de masaj din regiunea bărbiei duble şi a gâtului

1. netezirea submentonierăse face cu presiune,ţinând mâinile cu faţa palmară sprijinite sub bărbie 2. netezirea submandibulară –submentonieră se execută de la o ureche la cealaltă cu faţa palmară,mâinile lucrează alternativ 3. fricţionatul se execută la fel ca şi cel de la masajul facial dar degetele nu se mişcă între ele şi mişcarea urmează o traiectorie verticală.În apropierea claviculei mâna execută o semirotaţie din articulaţia pumnului şi se întoarce la maxilarul inferior cu degetul mic îndreptat în sus.Această manevră este necesară pentru ca încheieturile degetelor să nu atingă clavicula. 4. frământatul este asemănător cu cel din masajul facial şi se execută de la maxilarul inferior ,la claviculă şi invers pe toată suprafaţa gâtului 5. pălmuitul se execută în regiunea submentonieră-submandibulară ,de la o ureche la cealaltă 6. tapotatul se execută cu faţa palmară în regiunea submentonieră 7. arpegiul în regiunea submentonieră-submandibulară 8. vibraţia plană se execută de la o ureche la cealaltă cu faţa palmară Pentru că mişcările de masaj din această regiune sunt mişcări energice ele pot fi executate odată cu mişcările din cadrul masajului facial în acest fel se realizează o bună legătură cu regiunea gâtului şi decolteului.

Noţiuni de comunicare -

decideţi dacă este nevoie de aceste mişcări suplimentare de masaj deoarece puţine clientele ştiu de existenţa acestora şi nu le vor solicita stabiliţi ce produs de masaj veţi folosi dar dacă alegeţi unul cu o compoziţie elaborată întrebaţi clienta dacă nu este alergică la vreuna din componente. Recomandaţi clientei câteva din mişcările acestea de masaj care pot fi executate şi acasă