Suport de Curs - Competente Informatice

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Suport de curs

COMPETENŢE INFORMATICE

2011

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Cuprins 1.

Prezentare generala a sistemului de calcul ........................................................... 5

1.1.

Introducere ............................................................................................................................................. 5

1.2.

Istoric ...................................................................................................................................................... 6

1.3.

Funcţionarea arhitecturii von Neumann ................................................................................................ 7

1.4.

Componentele unui sistem de calcul ...................................................................................................... 8

1.5.

Componentele de tip HARDWARE ........................................................................................................ 10

1.6.

Componentele de tip SOFTWARE ......................................................................................................... 49

2.

Prezentarea generala a sistemelor de operare .................................................... 52

2.1.

Funcţiile principale ale unui sistemul de operare: ................................................................................ 52

2.2.

Istoricul versiunilor Microsoft Windows .............................................................................................. 56

2.3.

Versiunile de operare pe 16 biţi............................................................................................................ 57

2.4.

Versiunile de operare hibride pe 16/32 biţi .......................................................................................... 58

2.5.

Desktopul.............................................................................................................................................. 58

2.6.

Bara de task-uri (Taskbar) .................................................................................................................... 58

2.7.

Ferestre ................................................................................................................................................ 59

2.8.

Elementele constitutive ale unei ferestre de aplicatie .......................................................................... 59

2.9.

Operatii cu ferestre............................................................................................................................... 61

2.10.

Ferestre de dialog ................................................................................................................................. 62

2.11.

Butoane de comanda, grupuri (casete) de opţiuni şi comutatoare ...................................................... 62

2.12.

Utilizarea fişierelor în reţea .................................................................................................................. 66

2.13.

Cautarea si regasirea fisierelor ............................................................................................................ 66

2.14.

Reguli de selectare a fisierelor/directoarelor dintr-o lista sau fereastra .............................................. 68

2.15.

Operatii cu fisiere ................................................................................................................................. 68

2.16.

Windows Explorer ................................................................................................................................ 69

2.17.

Pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului. Închiderea unei aplicaţii care nu răspunde ........ 70

2.18.

Meniuri ................................................................................................................................................. 74

2.19.

Icoane / Pictograme ............................................................................................................................. 76

2.20.

Clipboard .............................................................................................................................................. 77

2.21.

Arhivarea si dezarhivarea datelor ........................................................................................................ 78

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

2.22.

Transferul de fisiere prin intermediul Clipboard ................................................................................... 80

2.23.

ACCESORII WINDOWS .......................................................................................................................... 82

3.

Prezentare generala acces internet si aplicatii web ............................................ 90

3.1.

Istoria Internetului ................................................................................................................................ 90

3.2.

Adresa IP, DNS ...................................................................................................................................... 92

3.3.

Cum funcţionează? ............................................................................................................................... 93

3.4.

Browser ................................................................................................................................................ 96

3.5.

HTTP – protocol de bază al Web-ului ................................................................................................... 98

3.6.

Proxi server ........................................................................................................................................... 99

3.7.

Ce este FTP? ....................................................................................................................................... 100

3.8.

Portalul ............................................................................................................................................... 103

3.9.

E-Commerce ....................................................................................................................................... 105

3.10.

Conectarea la Internet........................................................................................................................ 106

3.11.

Outlook Express .................................................................................................................................. 109

3.12.

Căutarea şi extragerea de informaţii folosind motoarele de căutare ................................................ 111

4.

Prezentare generala pachet de programe tip birotica ....................................... 115

4.1.

Pachetele de Software disponibile ..................................................................................................... 115

4.2.

Componentele Office Professional 2010 ............................................................................................ 115

4.3.

Prezentarea mediului de lucru............................................................................................................ 116

5.

Microsoft Word 2010 ....................................................................................... 120

5.1.

Introducere ......................................................................................................................................... 120

5.2.

Meniurile și butoanele ........................................................................................................................ 120

5.3.

Aplicaţii............................................................................................................................................... 133

6.

Microsoft Excel 2010 ....................................................................................... 135

6.1.

Introducere ......................................................................................................................................... 135

6.2.

Meniurile și butoanele ........................................................................................................................ 137

6.3.

Aplicaţii............................................................................................................................................... 143

7.

Microsoft PowerPoint 2010 ............................................................................. 147

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

7.1.

Introducere ......................................................................................................................................... 147

7.2.

Meniurile si butoanele ........................................................................................................................ 148

7.3.

Aplicaţii............................................................................................................................................... 156

8.

Retele de calculatoare ...................................................................................... 157

8.1.

Clienţi şi servere.................................................................................................................................. 160

8.2.

Model de structură minimală de tip Reţea de PC uri .......................................................................... 160

8.3.

Conexiuni şi cablaje ............................................................................................................................ 160

8.4.

Protocolul TCP/IP ................................................................................................................................ 162

8.5.

Cum lucrează DHCP? .......................................................................................................................... 166

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

1. Prezentare generală a sistemului de calcul 1.1. Introducere Un calculator, numit și computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale. Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată (multimedial). Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat TI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology). În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții (altfel spus, care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA (Personal digital assistent) sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale). Calculatoarele de astăzi vin în forme și prezentări diverse. Probabil cel mai familiar este calculatorul personal și varianta sa portabilă (denumită în engleză laptop sau notebook). Însă cea mai răspândită formă este acea a calculatorului integrat (engleză embedded), adică înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Multe mașini și aparate, de la avioanele de luptă până la aparatele foto digitale, sunt controlate de calculatoare integrate. Un alt exemplu este calculatorul de bord al automobilelor.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

1.2.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Istoric

Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută. O dată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. În prima jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunității științifice erau satisfăcute de calculatoare analoage, foarte specializate și din ce în ce mai sofisticate. Perfecționarea electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii 1930) a condus la abandonarea calculatoarelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează problemele în numere (biți) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul calculator digital; realizări notabile au fost: calculatorul Atanasoff-Berry, mașinile Z ale germanlui Konrad Zuse - de exemplu calculatorul electromecanic Z3, care, deși foarte nepractic, a fost probabil cel dintai calculator universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum și calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de lămpi și programabil electronic. Echipa de proiectare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o altă arhitectură, mult mai flexibilă, care a ajuns cunoscută sub numele de arhitectura von Neumann sau „arhitectură cu program memorat“. Aceasta stă la baza aproape tuturor mașinilor de calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC. În anii 1960 lămpile (tuburile electronice) au fost înlocuite de tranzistori, mult mai eficienți, mai mici, mai ieftini și mai fiabili, ceea ce a dus la miniaturizarea și ieftinirea calculatoarelor. Din anii 1970, adoptarea circuitelor integrate a coborât și mai mult prețul și dimensiunea calculatoarelor, permițând printre altele și apariția calculatoarelor personale de acum. Diversitatea domeniilor în care calculatorul / procesorul este nelipsit: Primul exemplu ar putea fi maşina automată destinată tranzacțiilor bancare (bancomatul). De neconceput în anii '50 — când cel mai ieftin calculator costa 500.000 $ — astăzi, bancomatele te întâmpină la tot pasul, oferind servicii sigure, toate operațiile fiind coordonate de un procesor central. In industria automobilelor, de când microprocesorul a scăzut spectaculos în volum şi i-au crescut realmente performanțele (începutul anilor '80), procesorul este nelipsit în sistemele destinate scăderii poluării, a creşterii randamentului conbustibililor şi în controlul reacției pungilor de aer în cazul coliziunilor vehiculelor (air-bag). Creşterea performanțelor Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

calculatoarelor simultan cu micşorarea dimensiunilor componentelor interne a condus la posibilitatea dezvoltării unei industrii paralele, cea a calculatoarelor portabile (laptop-uri). In sfârşit, dar nu în ultimul rând, este de remarcat larga răspândire a calculatoarelor pe masa de lucru a tot mai multor persoane. La acest aspect a contribuit, credem în mare măsură, şi tentația de a avea acces la populara rețea de comunicare şi informare care este Internet-ul. In general, rețeaua Internet foloseşte aplicații WWW (World Wide Web), adică un set de programe care formează un sistem de comunicare bazat pe informații hypertext. WWW funcționează prin comunicare de date pe baza unui model client/server. Prin hypertext înțelegem un sistem de grupare asociativă a informațiilor rezidente pe mai multe servere Web, astfel încât să ofere utilizatorului senzația că el consultă un singur document. Limbajul de descriere a hypertext-ului este HTML (HyperText Markup Language). Programele care permit vizualizarea (consultarea) paginilor Web sunt browser-ele. Un browser este deci un client Web care are acces la informații multimedia şi multiprotocol oferite de serverul Web accesat. Dintre aplicațiile frecvente ale WWW amintim: distribuirea ştirilor, înscrierea într-un grup cu interese comune, consultarea unor note bibliografice sau referințe ştiințifice, comandarea şi trimiterea cadourilor prin cataloage on-line, orientarea electronică pentru itinerariul de vacanță, s.a.m.d. In plus, există marele avantaj al accesului de pe calculatorul de acasă pe orice alt calculator conectat la Internet.

1.3.

Funcţionarea arhitecturii von Neumann

Deși design-ul și performanţele calculatoarelor s-au îmbunătăţit dramatic în comparaţie cu anii 1940, principiile arhitecturii von Neumann sunt în continuare la baza aproape tuturor mașinilor de calcul contemporane. Ea este denumită așa după renumitul matematician austro-ungar John von Neumann. Această arhitectură descrie un calculator cu patru module importante:    

unitatea aritmetică-logică (UAL), unitatea de control (UC), memoria centrală și dispozitivele de intrare/ieșire (prescurtat I/E). Acestea sunt interconectate cu un mănunchi de fire numit magistrală pe care circulă datele de calcul și datele de program (instrucţiuni) și sunt conduse în tactul unui ceas (șir de impulsuri continuu). Conceptual, memoria unui calculator poate fi văzută ca o mulţime de „celule“ numerotate. Fiecare celulă primește drept adresă un număr unic propriu; ele pot înmagazina o cantitate mică, prestabilită de informaţie. Informaţia poate fi ori o instrucţiune, ori date propriu-zise. Instrucţiunile spun calculatorului ce să facă, iar datele sunt acele informaţii care trebuie prelucrate conform cu instrucţiunile. În principiu orice celulă poate stoca (memora) atât instrucţiuni cât și date. Interesant este și cazul când una sau

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

mai multe instrucţiuni, deja stocate în memorie, sunt privite de către alte instrucţiuni drept date de prelucrat/modificat și sunt deci ele însele modificate dinamic („în mers“), după necesitate. UAL este din multe puncte de vedere „inima“ calculatorului. Aceasta este capabilă să efectueze mai multe tipuri de operaţii, de exemplu operaţii aritmetice (adunare, înmulţire ș.a.), operaţii de comparaţie, operaţii de manevrare a datelor (duplicare, mutare, trunchiere ș.a.). Sistemele de I/E sunt dispozitive prin care calculatorul preia informaţii din lumea exterioară și raportează înapoi rezultatele. Într-un calculator personal obișnuit, dispozitive de intrare sunt de exemplu tastatura și mausul, iar dispozitive de ieșire sunt monitorul și imprimanta. Există și dispozitive I/E combinate, atât pentru intrare cât și pentru ieșire, de exemplu modemul, placa de reţea și discul dur magnetic. Unitatea de control este un modul central care comandă și leagă toate celelalte module între ele. Rolul ei este să culeagă („citească“) instrucţiunile și datele din memorie sau de la dispozitivele I/E (intrare/ieșire), să decodeze instrucţiunile, să ofere UAL (unităţii aritmetico-logice) date de intrare corecte conform cu instrucţiunea, să comande UAL ce anume operaţie să efectueze asupra intrărilor, precum și să trimită (scoată afară) rezultatele, adică să "scrie" în memorie sau către dispozitivele de ieșire, „E”. O componentă cheie a unităţii de control este un contorul (numărătorul) de instrucţiuni. El conţine la orice moment adresa instrucţiunii curente din secvenţa de program în execuţie, și numără instrucţiunile, fiind astfel în permanentă schimbare. Fizic, începînd din anii 1980, UAL și unitatea de control se plasează unitar în același circuit integrat numit "unitate centrală de procesare", (central processing unit, CPU ) sau microprocesor sau și procesor. Miniaturizarea continuă a dus printre altele și la apariţia așa numitelor unităţi grafice de procesare, (graphic processing unit, GPU), care comandă și coordonează toate operaţiunile de afișare pe ecranul calculatorului - în locul plăcii de extensie pentru grafică. Pentru arhitectura calculatoarelor s-au adoptat numeroase standarde. Un prim standard de acest fel, care mai este utilizat și în prezent, este ISA (Industry Standard Architecture), care a fost elaborat de IBM odată cu primul IBM PC, apărut la începutul anilor '80. Sistemele de calcul rapide pot avea înglobate mai multe procesoare. Fiecare procesor (CPU) include o unitate de control precum și unul sau mai multe nuclee de proces logic-aritmetic, fiecare dispunand de o UAL proprie.

1.4.

Componentele unui sistem de calcul

Adesea, un sistem de calcul este descris prin cele două subsisteme componente: sistemul hardware Partea hardware constă din toate componentele electronice care alcătuiesc partea fizică a sistemului de calcul.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

sistemul software constă din instrucțiuni şi date pe care sistemul de calcul le prelucrează pentru a executa diversele cerințe ale utilizatorului. O secvență de instrucțiuni ale sistemului de calcul se numeşte program. Datele prelucrate de sistemul de calcul constituie baza de date. Totalitatea componentelor sistemului de calcul solicitate de programe pentru executarea lor poartă numele de resurse.

Concret, sistemul de calcul este format din: resurse fizice, resurse logice şi resurse informaționale.

Avem următoarele corespondențe: 1. Hardware = resurse fizice, adică procesoare, memorii, dispozitive de intrare/ieşire, 2. Software = resurse logice. Acestea se împart în software pentru sistem (systems software) şi software pentru aplicații (applications software). Soft-ul pentru sistem constă în aplicațiile sistem care oferă servicii pentru uz comun. Din această categorie fac parte: sistemul de operare, compilatoarele, asambloarele, s.a. Soft-ul pentru aplicații constă în aplicațiile propriu-zise, adică: programe utilitare, medii de programare, programele utilizatorilor. Aplicațiile sistem sunt la granița dintre hardware şi aplicațiile propriu-zise. Observație: Trebuie precizat că această clasificare este una relativă deoarece un anumit program nu este obligatoriu să facă parte exclusiv dintr-o astfel de categorie. De exemplu, un compilator este o aplicație sistem, dar, mai mult, poate face parte dintr-un sistem de operare, dacă este vândut împreună cu acesta şi depinde de acel sistem de operare. Un sistem de operare este un set de programe care gestionează toate resursele sistemului de calcul, astfel încât programele care funcționează pe acel sistem să se execute la parametrii maximi (utilizare completă şi optimă). 3. Resurse informaţionale, adică suporturi de memorie externă pentru organizarea şi stocarea datelor.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

1.5.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Componentele de tip HARDWARE

Reprezinta de fapt partea fizica si se refera in fond la toate elementele electronice si mecanice ale sistemului de calcul spre exemplu: circuite electronice, componente electronice si alte elemente materiale. In mod logic componentele HARDWARE se impart în 3 mari categorii: A. Unitatea Centrala de Prelucrare (U.C.P.) B. Echipamente periferice, conectate la U.C.P. C. Magistrale sau altfel spus unitati de interfata si linii de comunicatii

A. Unitatea Centrala de Prelucrare reprezintă componenta principală a calculatorului şi efectuează operațiile de prelucrare. O configurație de calcul este determinată de următoarele componente:

A.1. Placa de bază: poartă denumirea si de placă principala. Placa de bază este componenta hardware ce asigură interconectarea fizică a tuturor celorlalte componente (hardware şi software) ale unui calculator. Placa de bază este realizată din mai multe circuite imprimate multistratificat care se numesc PCB (printed circuit board) .

Orice componentă hardware instalată, de la processor şi până la tastatură sau imprimantă foloseşte în funcţionarea sa una sau mai multe componente încorporate în placa de bază, de asemenea comunicaţiile între toate componentele existente în sistem sunt asigurate prin intermediul plăcii de bază astfel putem spune ca întregul PC este construit în jurul acesteia, făcând din aceasta o piesă deosebit de importantă în funcţionalitatea sistemului de calcul. Placa de bază este asezată pe verticală în carcasele de tip tower si mini-tower. Printre componentele încorporate în placa de bază se numară si: sloturile sau socketurile procesorului, sloturile de memorie, bateria, colectorii electrici, etc. A.2. Microprocesorul: este ceea ce se considera a fi “creierul” calculatorului. Reprezintă componenta centrală a sistemului care determină şi execută instrucțiunile aritmetice şi logice din cadrul aplicațiilor. Este un cip de dimensiuni ceva mai mari care se conecteaza la placa de baza prin intermediul unui conector specific si contine un circuit integrat complex, care ii permite sa preia din sistemul de calcul, prin memoria interna a calculatorului, informatii ce sunt instructiuni sau date. Microprocesorul execută comenzile ce constau în prelucrări logice sau în calcule matematice simple (adunări, înmulțiri, atribuiri, etc.) asupra datelor şi trasmite rezultatele prin memoria internă către Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

calculator. Procesorul este cel care realizează încarcarea sistemul de operare. Puterea unui sistem este reprezentată de capacitatea de prelucrare a procesorului.

A.3. Memoria: este o componenta hardware care preia, memorează şi rulează date atât cele folosite zilnic la rularea unor aplicații cât şi cele ulterioare nevoilor zilnice. Într-un calculator întalnim 2 tipuri de memorie: internă, externă

Memoria internă: - este cea care stochează temporar datele de care au nevoie aplicațiile şi sistemul de operare care rulează pe calculator, dar şi informațiile esențiale pentru pornirea sistemului de calcul.

O succesiune de memorii interne: 1. RAM CMOS (Complementary Mental Oxid Semiconductor). Caracteristic acestui tip de memorie este faptul că îşi menține conținutul după oprirea calculatorului pentru că este alimentată cu ajutorul unei baterii. Memorează unii parametrii de sistem cum ar fi: data şi ora curentă, configurația sistemului, configurația memoriei.

2. ROM (Read Only Memory) este numită şi memoria internă a calculatorului deoarece programele care au fost scrise în ea sunt memorate permanent. Aceasta este ideală pentru pastrarea BIOS-ului.

3. RAM (Random Acces Memory) este numită şi nepermanentă sau volatilă deoarece conținutul ei este pierdut la întreruperea alimentării cu curent electric. Informatia poate fi ştearsă sau citită din aceasta. Este denumită şi memoria de lucru a calculatorului. Memoria RAM este memoria la care accesul se face atât prin scriere cât şi prin citire. Aspectele importante ale acestui tip de memorie sunt: timpul de acces, capacitatea de memorare şi tipul de memorie. RAM-ul lucrează odata cu procesorul, având rolul de a memora datele şi programele care pot fi accesate rapid de către procesor sau de alte dispozitive ale sistemului de calcul. Memoria RAM poate fi de două feluri : SRAM (Static RAM )(mai rapid), DRAM (Dynamic RAM)(mai lent)

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Memoria externă - este folosită pentru stocare pentru o durata mai mare de timp a datelor. În funcție de mediul pe care se stochează datele există două tipuri de memorie externă: a. nereutilizabilă ( ex.: hârtia) b. reutilizabilă Memoria reutilizabilă prin prelucrari automate cu calculatorul poate fi pe mediu sensibil la câmpul magnetic (Hard Disk si Floppy Disk), pe mediu sensibil la lumină ce lucrează optic cu razele laser (CD-ROM, CD-R, CD-RW, DVD-ROM, DVD-RAM). 1. Floppy disk: Este numită şi unitatea de stocare pe disc flexibil: -

suport de memorie externă conectată la calculator cu ajutorul unei interfețe electronice. inventarea unitatii de floppy disc este atribuită lui Alan Shugart spre sfârşitul anului 1960 pe când acesta lucra la firma IBM

2. Unitatea de stocare pe disc fix : Se numeşte şi disc dur, hard discul este un dispozitiv utilizat la stocarea cantităților mari de date, oferind un acces relativ rapid la acestea. Spre deosebire de discurile numite dischete, folosite în unitățile de floppy disc, discurile din unitățile de hard disc nu pot fi îndoite, nici încovoiate, de aceea au şi denumirea de hard disc. Din punct de vedere al construcției, un hard disc este format din unul sau mai multe discuri suprapuse. În prezent vitezele uzuale întâlnite la diferite tipuri de hard discuri sunt de 5.400 rpm, 7.200 rpm, 10.000 rpm, până la 14.000 rpm. Cu cât aceasta este mai mare cu atât timpul de latență este mai mic. O altă caracteristică importantă la un hard disc o reprezintă timpul de căutare a unei piste pe disc, măsurat de unii producatori în ms (milisecunde).

3. Tehnologii optice pentru stocare : Ca definitie, inregistrarea optica a datelor este un proces care utilizeaza un fascicol laser fie pentru citire fie pentru inregistrarea datelor cu urmatoarea mentiune: Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

- citirea este un process pasiv care se bazeaza pe interpretarea unor modificari aparute in fascicolul de lumina reflectata de mediul optic - scrierea este procesul care utilizeaza un fascicol de laser pentru schimbarea sau pentru a ajuta la schimbarea unui material sensibil la o radiatie luminoasa depus pe suprafata discului optic Din punctul de vedere al tipurilor de suport folosit sunt:   

Suporturi preinregistrate: informatia este inscrisa de catre producatorul suportului si nu mai poate fi alterara de beneficiar (CD-ROM) Suporturi care pot fi inscrise o singura data: informatia poate fi inscrisa o data de utilizator urmand a putea fi citita de ori de cate ori este nevoie: WORM, CCW sau CD-R Suporturi reinscriptibile: pot fi scrise de ori de cate ori este nevoie (discurile magneto-optice) - (CD-RW, DVDRW). Citirea suporturilor optice se realizeaza cu ajutorul unei raze laser foarte inguste si precise. Exista avantaje evidente fata de mediile de stocare traditionale in ceea ce priveste densitatea si stabilitatea datelor: informatia poate fi stocata pe mediul optic intr-un format mult mai dens decat in cazul mediilor magnetice. Totodata durata de viata a datelor e mult mai mare: se estimeaza ca, in cazul discurilor hard sau a benzilor DAT (digital audio tape), se păstreaza nealterate datele pentru maximum 5 ani. Efectul magnetic scade pur si simplu in timp. Prin comparatie, mediul optic asigura integritatea informatiei pentru intervale de timp mult mai mari, de ordinul zecilor de ani. Compact Disk-ul a fost creat de Sony in 1980 pentru a inlocui inregistrarile LP. CD-ul era un mic disc de plastic cu un invelis metalic reflectorizant, bazat in mod uzual pe aluminiu.

In cele ce urmeaza vom trata CD-ROM-ul şi unitatea de CD-ROM. Spre deosebire de discurile hard sau floppy (la care pistele sunt organizate circular), CD-ROM –ul are o singura pista, o spirala care porneste din centru spre marginea exterioara. Aceasta spirala are aproximativ 5 km lungime si stocheaza pana la 640MB de date prin intermediul a circa 5,5 miliarde de fante (fiecare reprezentand un bit de informatie). Pe piata de desfacere se gasesc CD-R (recordable) si unitati CD-RW (rewriteable). Scrierea CD-R se bazeaza pe faptul ca aceste discuri au un strat sensibil la temperatura care isi poate schimba starea doar o data. Suportul CD-R este numit si WORM (write once read many). O buna modalitate pentru crearea CD-urilor o reprezinta unitatile CD-RW care permit scrierea discurilor de mai multe ori. Unitatile noi care pot ajusta raza laser, pentru a se adapta suportului folosit poarta denumirea Multi Read. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

1.

CD-R (CD – recorder) – datele care se inregistreaza pe acest suport sunt stabilite de utilizator. Celelalte caracteristici sunt identice cu cei ai CD-ROM-ului. 2. ROD (disc optic reinscriptibil) - foloseste metoda magnetooptica, adica scrierea magnetica pe suport si citirea optica de pe suport. Principiul are ca fundament utilizarea unui substrat ce prezinta caracteristici magnetice puternic ajustate de temperatura. Acest substrat trebuie sa aiba temperatura de stabilitate mult peste cea a mediului inconjurator

Proprietatile tehnice dau perfomantele pe care o unitate este capabila sa le realizeze. Urmatoarele date tehnice trebuiesc urmarite la cumpararea unui CD-ROM : Viteza de transfer a datelor - aceasta data tehnica trebuie sa fie urmarita in primul rand tinand cont ca ea trebuie sa fie cat mai mare. Timpul de acces – reprezinta intarzierea de la primirea instructiunii de citire pana la citirea primului bit de informatie; exprimat in milisecunde cu valoare uzuala de 350 ms. Memoria interna – unele drivere CD-ROM sunt comercializate cu cipuri de memorie pe placa logica. Aceste cipuri au proprietatea de buffere (stocarea datelor citite inainte de a fi trimise calculatorului); dimensiunea uzuala a memoriei este de 64k. Interfata – exista doua tipuri de interfata (legatura fizica intre unitate si magistrala sistemului), una este pe 8 biti si cea de a doua de 16 biti; intefata de 16 biti este cea mai noua si mai des utilizata la ora actuala in calculatoarele personale; Clasificarea CD-ROM se face luand in considerare viteza de transfer a unui model, fata de viteza de transfer a primului model notata X. Astfel au aparut unitati de viteze precum 2X , 4X , 25X, 36X, etc. În cele ce urmează vom trata unitatile DVD şi aplicațiile lor în diverse arii ale tehnicii IT şi nu numai. Unitățile optice DVD (Digital Versatile Disk) au fost create de câteva mari companii în domeniul suporturilor de stocare optice, precum Sony si Philips. Discurile DVD substitue pe cele CD-ROM si chiar benzile VHS destinate video -recorderelor. DVD-ul este in sine un disc plat, de dimensiunea unui CD. Informatiile sunt memorate in mici impresiuni de pe pista circulara spiralata ca si in cazul CD-ului. Citirea datelor de pe discurile DVD se realizeaza prin intermediul unui fascicul laser cu o lungime de unda mai scurta decat in cazul CD-ROM-ului. Sunt permise astfel, densitati de memorare mai mari. Stratul pe care se pastreaza datele este de doua ori mai subtire decat in cazul CD-urilor. Astfel Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

scrierea datelor se face in doua straturi. Nivelul exterior, aurit este semitransparent, permitand citirea stratului inferior, argintat. Fasciculul laser are doua intensitati, cea puternică fiind folosita pentru citirea celui de-al doilea strat. Exista si proiecte numite HD-ROM dezvoltate de Norsam Technology in care unda de control este formata din ioni de galiu. Se obtine astfel o densitate a informatiilor foarte mare unda fiind extreme de ingusta. Clasificare unitati DVD 1. DVD-ROM 2. DVD-R 3. DVD-RAM Unitatile DVD-ROM sunt realizate pentru citirea informatiilor ca si unitatile CD-ROM. Aceasta unitate optica este utila in comercializarea de software in special a produselor media, filme, enciclopedii etc. Stratul exterior poate memora 4,7 Gb iar cel interior 3,8 Gb Cea mai evoluata versiune poate stoca 17Gb de date. DVD-R pot fi inregistrate o singura data ca si corespondentele CD-lui. Acest disc poate memora 3,9 Gb pe fiecare fata. DVD-RAM pot fi scrise si citite ca un hard disk. Software-ul cel mai intalnit pentru aceste dispozitive este cel multimedia. Astfel, un film inregistrat poate fi redat la o calitate exceptionala cu mai multe piste audio avand o subtitrare in mai multe limbi.

În cele ce urmeaza ne vom ocupa de adaptoarele pentru retea, placile de retea. Facand parte din clasa placilor de extensie placa de retea este componenta instalata pe un calculator personal pentru a face conectarea acestuia la o retea (reteaua este legatura fizica dintre doua sau mai multe calculatoare personale coordonate sau nu de un calculator important numit server. Calculatoarele PC si statiile de lucru aflate intr-o retea locala sunt prevazute de obicei cu placi de retea care determina transmiterea informatiilor folosind tehnologie Ethernet sau TokenRing. Conectarea realizata cu ajutorul unei placi de retea este permanenta spre deosebire de conectarea prin intermediul unui modem care se limiteaza doar la timpul cat linia telefonica este deschisa. Tehnologia Ethernet este larg raspandita in cadrul retelelor locale. A fost implementata initial de Xerox, tehnologia Ethernet a fost Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

dezvoltata mai departe de Xerox DEC si Intel. Pana in anul 2000 de obicei calculatoarele erau asamblate cu placi Ethernet sau de tip 10BASE-T ceea ce inseamna ca puteau sa ajunga pana la o viteza de transfer de 10 Mbps. Ulterior a fost necesara o banda de transfer mai mare, apelandu-se la placi de retea de tip FAST ETHERNET sau 100BASE-T10 capabile de viteze de transfer de date de 100 Mbps sau la placi de retea de tip Gb Ethernet ce pot transfera 1 Gbps si peste. Ultimul model este folosit in general pentru serverele firmelor ce sustin retelele formate din calculatoare echipate cu placi de retea 10BASE-T (actualmente depasita moral) sau 100BASE-T10. Despre celelalte tipuri de componente ce permit conectarea la o retea atat prin conectivitate fizica cat si Wireless se prezinta in modulul dedicat retelelor de calculatoare. B. Echipamentele periferice extind unitatea centrala si reprezinta in principal interfata dintre calculator si om. Exemplu de astfel de echipamente: tastatura, mouse-ul , imprimanta, monitorul, etc. Unitatile de interfata sunt dispozitive ce realizeaza conexiunea intre diferite echipamente periferice sau intre acestea si unitatea centrala de prelucrare.

„I/E” ("intrare-ieșire"), sau în engleză I/O (input/output), este termenul general pentru acele dispozitive prin care un calculator primește informaţii din lumea exterioară, inclusiv instrucţiuni despre ce să facă, sau trimite înapoi (în afară) rezultatele calculelor pe care le-a efectuat. Rezultatele pot fi destinate oamenilor, sau pot fi folosite în dirijarea altor mașini; de exemplu în cazul unui robot industrial, cel mai important dispozitiv de ieșire (dispozitiv E) al calculatorului înglobat în el creează comenzile detaliate necesare pentru toate operaţiile (mișcările) mecanice ale robotului propriu-zis.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Prima generaţie de calculatoare era echipată cu o gamă de dispozitive I/E destul de limitată și cu viteză de execuţie redusă; de exemplu, pentru introducerea datelor de calcul și a instrucţiunilor de program se folosea în principal un cititor de cartele perforate sau un dispozitiv asemănător, iar pentru afișarea rezultatelor se folosea o imprimantă, de obicei un teleimprimator modificat de tip "telex". De-a lungul timpului însă au apărut o imensă diversitate de dispozitive I/E. Pentru calculatorul personal de azi, cele mai comune modalităţi de introducere directă a datelor sunt tastaturile și mausurile, iar principalul mijloc prin care calculatorul prezintă informaţii către utilizator sunt monitoarele, deși imprimantele sau dispozitivele de generat sunet sunt folosite și ele în mod obișnuit. Alte dispozitive sunt specializate pentru numai anumite tipuri de intrări sau ieșiri, de exemplu aparatul foto digital și scanerul.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.1. Carcasa

Carcasa este formată dintr-o structură metalică de susținere (pe care se fixează componentele calculatorului) care este acoperită cu două panouri laterale, un panou superior şi un panou frontal (“fața” calculatorului). Toate panourile sunt detaşabile, fiind fixate de obicei cu şuruburi metalice sau cu elemente de plastic. Panourile laterale şi cel superior sunt de obicei din metal iar panoul frontal din plastic. La anumite carcase panourile laterale şi panoul superior formează un tot unitar deci se manevrează împreună. Ea are o formă paralelipipedică şi de obicei este din metal, la care se adaugă unele elemente din plastic. Carcasele cele mai folosite sunt de tip turn ("tower") şi anume varianta miditurn ("miditower") care are o înălțime medie ce asigură o ventilație bună a componentelor calculatorului, fără a ocupa mult spațiu. Carcasa conține sursa de alimentare care asigură alimentarea cu curent electric a componentelor calculatorului. Fiecare componentă are nevoie de curent de un anumit voltaj iar sursa transformă curentul de 220 V de la priză în curent cu voltajul dorit de piesele calculatorului. Sursa de alimentare se conectează cu placa de bază, hardiscul, unitatea de dischetă si unitatea CD-ROM prin cabluri speciale. Puterea unei surse de alimentare se măsoară în Wați (W). Sursele de alimentare se găsesc în două formate (AT si ATX) şi au diverse puteri : 250 W, 300 W, 350 W, etc.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.2. Tastatura

Este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi sunt cele de tip QWERTY. Denumirea vine de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ. Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor moderne, ea fiind inventată încă înainte de apariţia monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codul ASCII corespunzător, în logică binară. Tastatura ia în consideraţie nu numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul eliberării acesteia, fiecare acţiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste: "taste comutatoare" – au efect când sunt apăsate și/sau când sunt eliberate "taste de control" - au efect numai atunci când sunt acţionate (apăsate) Două categorii principale de dispozitive sunt: dispozitivele secundare de stocare: dischetele, unităţile CD, DVD, discurile dure și altele; capacităţile de stocare a datelor pot diferi foarte mult între ele. precum și dispozitivele pentru conectarea la reţele de calculatoare. Posibilitatea de a interconecta calculatoarele pentru a transfera date și informaţii între ele a deschis calea unei mulţimi de noi aplicaţii. Internetul, și aici în special World Wide Web, permit miliardelor de calculatoare de pe glob să se lege unele cu altele pentru a transfera între ele informaţii de toate tipurile. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Microcontrolerul 8042 Există două tipuri de microcontrolere ale tastaturii care comunică cu sistemul - unul pe placa de bază a calculatorului(controler integrat), și unul care este situat în interiorul tastaturii. Comunicare cu microcontrolerul de pe placa de bază se efectuează prin portul 64h. Citirea octeţilor (byte) relevă starea controlerului. Scrierea pe acest bit trimite controlerului integrat o comandă. Organizarea octetului (byte) pentru indicarea stării controlerului este reprezentată mai jos:

Comunicarea cu microcontrolerul situat în interiorul tastaturii se efectuează prin biţii care trec prin porturile de intrare 60h și 64h. Octeţii 0 și 1 asigură legătura sau așa-numitul proces „handshaking”. Înainte de a scrie ceva prin aceste porturi, octetul 0 a portului 64 trebuie să fie 0; datele sunt disponibile pentru citire prin portul 60 atunci când octetul 1 al portului 64h este egal cu 1. Octeţii (bytes-ii) tastaturii care indică starea tastaturii (port 64h) vor determina dacă tastatura este activă sau vor întrerupe sistemul atunci când utilizatorul va apăsa sau va da drumul la o tastă. Octeţii care sunt scriși pentru portul 60h sunt trimiși către microcontrolerul tastaturii, iar octeţii scriși prin portul 64h sunt expediaţi controlerului integrat de pe placa de bază. Octeţii citiţi prin portul 60h în general vin de la tastatură, de asemenea există posibilitatea de programare a microcontrolerului de pe placa de bază pentru a returna anumite valori pentru un anumit port.

Modele de tastaturi Tastaturile calculatoarelor pot deţine una sau mai multe din următoarele caracteristici: tastaturi standard Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

tastaturi ergonomice tastaturi multimedia tastaturi fără fir tastaturi speciale Tastatura constă intr-o serie de comutatoare montate într-o reţea, numită matrice a tastelor. Când se apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură o identifică prin detectarea locaţiei din reţea. De asemenea, acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată, și poate trata chiar și tastările multiple. Interfaţa tastaturii este formată de un circuit integrat denumit keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţându-le sistemului succesiv. În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se face cu mici întreruperi, respectiv apar câteva schimbări rapide închis – deschis. Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numește bounce, iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o tastare repetată intenţionat de operator. Lucrul acesta este destul de ușor de realizat deoarece întreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide executate de om. Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferenţa între ele fiind dată, în principal, de prezenţa sau absenţa unor anumite taste. De exemplu, tastatura 101 nu include tasta numită Windows Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă această tastă. De obicei tastaturile sunt conectate la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se face la mașinile de scris mecanice sau electro-mecanice. Grupe de taste Tastele sunt așezate astfel încât să ușureze introducerea informațiilor în calculator; ele sunt grupate în mai multe grupe. Amplasarea literelor pe tastatură a fost facută ținându-se cont de frecvența diverselor litere într-o anumită limbă, de aceea o tastatură de exemplu germană are literele așezate altfel decât una americană. Cel mai important grup este cel care ocupă cea mai mare parte a tastaturii; el conține atât taste pentru litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) și simboluri (@, #, etc.), cât și taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a căror funcționalitate variază în functie de programul folosit; vezi mai jos. Deasupra grupului principal se află un șir de taste numite "funcționale" (F1, F2, F3, etc.), al căror rol este să lanseze în mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcție de softul pe care îl folosim la momentul respectiv. Ele sunt folosite foarte mult în jocuri, dar există și alte softuri care le utilizează. În dreapta grupului principal se afla un grup impărțit în mai multe (de obicei trei) subgrupuri și care conține taste folosite în principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate pe ele săgeți, tastele Page Up sau Page Down, etc.), dar și unele taste cu funcții speciale, cum este tasta Delete.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

La extremitatea (marginea) dreaptă a tastaturii se află de obicei un grup de taste care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre și pentru efectuarea de operații aritmetice (adunare, scădere, etc.), tastele fiind așezate foarte comod pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o funcționalitate dublă, ele putând fi folosite și pentru navigare. Unele taste, ca de ex. Shift, Ctrl, Alt, Windows, pot fi prezente în dublu exemplar; atunci ele sunt așezate mai mult sau mai puțin simetric față de axa verticală a tastaturii, ambele taste avînd de obicei aceeași funcționalitate. Unele softuri (de ex. jocuri) profită însă de faptul că o tastă este prezentă în două exemplare, și atunci specifică pentru ele două comenzi diferite. Tastaturile mai noi au o serie de butoane suplimentare care sunt prevăzute special pentru aplicațiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe Internet. Ele lipsesc la multe tastaturi, iar când sunt prezente așezarea lor nu este supusă nici unui standard recunoscut, fiind grupate după criteriile de ergonomie proprii ale companiei producătoare. Caracterul (litera, cifra, simbolul) asociat fiecărei taste este imprimat pe tasta respectivă și poate fi pus în evidență cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad, inclus în sistemul de operare Windows). Pentru aceasta deschidem un nou document și începem să apăsăm pe taste șir după șir, de la stânga la dreapta. Anumite taste permit scrierea a două caractere alfanumerice distincte, de ex. o minusculă și o majusculă, dintre care unul apare dacă apăsăm tasta normal, iar celălalt doar dacă se apasă simultan și tasta Shift.

Tastele speciale Tastele speciale nu produc apariția pe ecran a niciunui caracter sau semn la apăsarea lor, ci au funcția de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt apasate singure sau în cadrul unei combinații cu alte taste. Ele sunt următoarele : "Enter": Este o tastă mare și are de obicei o formă caracteristică de literă "L" privită în oglindă. Tasta Enter are în principal rolul de a determina calculatorul să execute comanda tocmai introdusă. Tasta Enter are într-o mare masură aceeași funcționalitate ca și butonul stâng al mausului. În cazul editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

(BACKSPACE) : Se găsește de obicei deasupra tastei Enter și are rolul de a șterge un caracter (literă, cifră, etc.) dintr-un text, aflat la stânga cursorului. Daca este ținută apăsată ea va determina ștergerea tuturor caracterelor aflate la stânga cursorului.

(SHIFT): Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta Enter, iar cea stângă pe același rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere majuscule, pentru acesta trebuind să apăsăm simultan tasta Shift (indiferent care din ele) și tasta literei în cauză. (CONTROL): Este o tastă dublă, cea dreapta găsindu-se de obicei sub tasta Shift iar cea stângă pe același rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care sunt lansate în execuție la apăsarea ei simultan cu altă tastă.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

(ALTERNATE): Este o tastă dublă care se găsește pe rândul cel mai de jos al tastaturii la ambele capete ale tastei alungite ("Spacebar", ). Tasta Alt este cel mai des utilizată pentru activarea barei de meniuri a softurilor, dar și pentru comenzi care sunt lansate în execuție la apăsarea unei combinații de două sau chiar trei taste.

(WINDOWS): Este o tastă dublă având desenat pe ea logoul (simbolul) sistemului de operare Windows și care se găsește pe rândul cel mai de jos al tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows are același efect ca și butonul "Start" din Windows. (TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL): Este situată între tastele Windows și Ctrl din partea dreaptă. Apăsarea ei duce la apariția pe ecran a unui meniu contextual, care de obicei constă dintr-o listă de comenzi utile, listă care este specifică fiecărui soft în parte și contextului particular de folosire a acestuia. (ESCAPE): Este tastă poziționată de obicei în colțul din stânga sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o anumită măsura o funcționalitate opusă celei a tastei Enter și anume ea ne permite să evitam executarea unei comenzi în situația în care nu suntem siguri că am facut alegerea cea mai bună. Numele tastei este sugestiv, "escape" însemnând scăpare, evitare a unei situații. Apăsând tasta Esc ne întoarcem de obicei la situația în care putem să cântărim înca o dată decizia în privința unei anumite comenzi. De exemplu atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să revizuim opțiunile instalării, înainte de a declanșa procesul de instalare propriu-zis. (TABULATOR, TAB): Este poziționată la marginea stângă a tastaturii și are desenate pe ea doua săgeți îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în principal pentru navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci când avem de ales între mai multe opțiuni și dorim să trecem rapid de la o opțiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile conținute într-o pagină web. Programele editoare de text, cum ar fi Microsoft Word, utilizează tasta Tabulator pentru a introduce tabele cu coloane aliniate. (SPACEBAR, BARA DE SPAȚIU): Este o tastă lungă aflată pe rândul cel mai de jos al tastaturii. Este folosită exclusiv pentru introducerea de spații goale în texte, de exemplu atunci când trebuie să despărțim cuvintele dintr-o frază. Datorită mărimii și așezării ei este folosită și în foarte multe jocuri pentru că este usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran. (CAPITALS LOCK): Este poziționată pe rândul cel mai din stânga al tastaturii, între tastele TAB și SHIFT. Are funcția de a bloca ("lock") corpul de litere pe care îl folosim intr-un text. Tasta este activată prin apăsare și din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face prin apăsarea tastei încă o dată; ca urmare textul următor va fi scris cu litere mici. (NUMERIC LOCK): Determină care este funcţionalitatea tastelor aflate în grupul situat în partea dreapta a tastaturii, grup în care este situată și tasta NUM LOCK. Tasta este activată și dezactivată Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

prin repetarea tastării. Atunci când tasta este activată (situaţia obișnuită) grupul de taste din partea dreaptă este folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul de taste poate fi folosit pentru navigare, în mod similar cu tastele navigationale. Dupa încărcarea sistemului (Windows 98 SE, Windows Vista, Mac OS X) tasta este activată și în consecinţă grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru scrierea de cifre. În cazul sistemului de operare Windows XP tasta nu este însă activată și de aceea, în momentul în care dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta, poate apare impresia că tastatura este defectă. Soluţia este să activăm tasta apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim și pentru a scrie cifre. Tastele de navigare: Grupul tastelor navigationale este împărţit în două subgrupuri și anume pe de o parte tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN, și pe de alta parte tastele direcţionale (care au desenate pe ele săgeţi). Sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor softuri sau în cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul unui text, tasta END ne duce la sfârșitul lui, tastele PAGE UP și PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul unui text. Tastele cu săgeţi (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în cadrul unui text cu câte un caracter la stânga sau la dreapta, respectiv cu câte un rând în sus și în jos. (DELETE): Este folosită pentru ștergerea unor elemente prezente în fereastra unui soft (fișierele din Windows Explorer, mesajele de poștă electronică în Outlook Express, etc.), dar cel mai frecvent este folosită pentru a șterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text. Poate fi folosită pentru ștergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o singură dată) sau pentru ștergerea unui șir de caractere (dacă o ținem apăsată mai mult timp).

Combinaţiile de taste În general fiecare soft (program) are prevăzute câteva combinații de taste care permit lansarea unor comenzi, fară a apela la maus. Numărul de combinații posibile este mare și în general se folosesc combinații de două sau cel mult trei taste activate simultan. O combinație de două taste se scrie sub forma tasta1+tasta2 (de ex. Ctrl+A). Combinațiile de taste trebuie să includă în mod obligatoriu o tastă specială, dar celelalte taste pot fi atât taste speciale (Shift, Tab, etc.), cât și taste obișnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau funcționale (F2, F6, etc.).

Configuraţia tastaturii românești Standardul naţional SR 13392:2004 stabilește două aranjamente ale tastelor pentru tastatura românească: un aranjament „primar” și unul „secundar”. Aranjamentul „primar” se adresează utilizatorilor tradiţionali, care au învăţat să dactilografieze folosind implementările mai vechi, stil Microsoft, ale tastaturii românești. Aranjamentul „secundar” este folosit în special de către programatori și nu este în contradicţie cu așezarea fizică a tastelor pe o tastatură americană. Aranjamentul „secundar” al tastelor este folosit implicit în majoritatea distribuţiilor GNU/Linux. Există patru caractere specifice limbii române care sunt incorect implementate în toate versiunile de Microsoft Windows anterioare Windows Vista. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

- "Ş" (Unicode 0218) - implementat incorect ca "S cu sedilă dedesubt" (Unicode 015E), Shift+Alt pentru a trece in limba română apoi Shift + - "s cu virgulă dedesubt" (Unicode 0219) - implementat incorect ca "s cu sedilă dedesubt" (Unicode 015F), Shift+Alt pentru a trece in limba română apoi - "Ț" (Unicode 021A) - implementat incorect ca "T cu sedilă dedesubt" (Unicode 0162), Shift+Alt pentru a trece in limba română apoi Shift + - "t cu virgulă dedesubt" (Unicode 021B) - implementat incorect ca "t cu sedilă dedesubt" (Unicode 0163), Shift+Alt pentru a trece in limba română apoi Versiunile cu sedilă ale caracterelor nu există în limba română (este doar o eroare istorică, moștenită) consultați http://www.secarica.ro/html/s-uri_si_t-uri.html. Deoarece tastaturile hardware românești nu sunt foarte răspândite, Cristian Secară a creat un driver care permite caracterelor românești să fie generate folosind o tastatură americană, în toate versiunile de Windows anterioare Vista. El folosește modificatorul AltGr din partea dreapta-jos a tastaturii pentru a genera caracterele. Driverul de tastatură este disponibil la http://www.secarica.ro/html/ro_keyboard.html

Tastaturi ergonomice pentru limba română Singura tastatură ergonomică pentru limba română existentă este tastatura Popak, creată în anul 2008. Autorul se numește Nicolae Popa (de unde și numele tastaturii). B.3. Maus Un maus (scris şi mouse; la plural mausuri respectiv mouse-uri) este un dispozitiv de indicat pentru computere, care se ține în mână şi care constă dintr-un obiect mic echipat cu unul sau mai multe butoane şi modelat astfel încât să stea în mod natural în mână. Partea inferioară a mausului conține un dispozitiv care detectează mişcarea mausului relativă la suprafața pe care stă. Mişcarea 2D a mausului este de obicei transformată în mişcarea unui cursor pe monitorul calculatorului (tot în 2D). Prin aceasta utilizatorul poate indica pe ecranul monitorului o anumită poziție, ceea ce constituie un element major al interfeței grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI). Până acum s-au inventat multe tipuri de dispozitive de indicat, pentru diverse domenii de aplicație, care pot avea cu totul alte forme şi principii de funcționare decât mausul tradițional, ca de exemplu: trackball, touch pad, touch screen, joy stick, graphics tablet, Nintendo Wii Remote şi, cel mai recent (în toamna 2009), Apple Magic Mouse. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Funcționarea unui maus mecanic: Mişcarea mausului învârte bila. Cilindrii X şi Y urmăresc mişcarea bilei. Discurile opace au fante prin care trece lumina. LED-urile infraroşii iluminează aceste discuri. Senzorii captează pulsurile de lumină pentru a le converti în deplasări pe cele două axe.

Tipuri de mausuri Mausuri mecanice O variantă a mausului, inventată la începutul anilor 1970 de inginerul Bill English de la Xerox PARC, a înlocuit roțile externe cu o singură bilă care se putea mişca în orice direcție. Mişcarea bilei, la rândul ei, era detectată de două rotițe perpendiculare care se aflau în corpul mausului. Această variantă a mausului semăna cu un trackball inversat, şi a fost principala formă folosită cu calculatoarele personale din anii 1980 şi 1990. Grupul de la Xerox PARC s-au hotărât asupra tehnicii moderne de a folosi amândouă mâinile pentru a tasta la o tastatură QWERTY, iar mausul era folosit numai când era nevoie. Mausurile moderne au luat naştere la École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL) sub inspirația Profesorului Jean-Daniel Nicoud şi a mâinilor inginerului şi ale ceasornicarului André Guignard. Un rezultat al EPFL, Logitech, a lansat primul maus popular. Principalele tehnici de translatare a mişcării folosesc senzori optici, mecanici şi inerțiali.

Mausuri optice Un maus optic foloseşte o diodă emițătoare de lumină şi o fotodiodă pentru a detecta mişcarea pe suprafața unui mauspad în loc de părți în mişcare ca la un maus mecanic. Mausurile optice timpurii, aşa cum sunt cele inventate de Steve Kirsch de la Mouse Systems Corporation, puteau fi folosite doar pe o suprafață metalică specială: mauspad, care avea imprimată o grilă fină de linii albastre şi gri. Pe măsură ce puterea de calcul a devenit mai ieftină, a devenit posibilă integrarea unor circuite integrate de procesare de imagini în maus. Acest avantaj a permis mausului să detecteze mişcarea relativă pe o varietate mare de suprafețe, astfel transformând mişcarea pe suprafață în mişcarea indicatorului, eliminând nevoia unui mauspad special. Această evoluție a condus la adoptarea pe scară largă a mausului optic. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Mausurile optice moderne, independente de suprafață, funcționează folosind un senzor optic pentru a lua imagini succesive ale suprafeței pe care operează mausul. Majoritatea acestor mausuri folosesc LED-uri pentru a ilumina suprafața care este urmărită; mausurile optice cu LED sunt deseori denumite greşit "mausuri cu laser", probabil datorită luminii roşii a LED-ului care este folosită în aproape toate mausurile optice. Schimbările dintre un cadru şi următorul sunt procesate de procesorul de imagini al circuitului integrat şi apoi transformate în mişcări pe cele două axe de coordonate. De exemplu, senzorul mausului optic Agilent Technologies ADNS-2610 procesează 1512 cadre pe secundă: fiecare cadru este o matrice pătrată de 18x18 pixeli, iar fiecare pixel poate avea 64 nivele diferite de gri. Cererea pentru avansul tehnologiei mausurilor optice vine în mare parte din partea gamerilor de FPS-uri, care preferă mausuri mai precise pentru o țintă mai precisă. Lipsa de atenție în folosirea mausurilor optice poate provoca leziuni grave ale ochilor. Țintirea privirii spre LED poate provoca leziuni ale retinei.

Mausuri cu laser În 2004, Logitech, împreună cu Agilent Technologies, au introdus mausul laser prin intermediul modelului MX 100 0. Acest maus foloseşte un mic laser în locul obişnuitului LED. Noua tehnologie poate îmbunătăți detaliul imaginilor captate de maus. Companiile susțin că aceasta duce la o îmbunătățire cu până la 20 de ori a sensibilității la mişcarea pe suprafață în comparație cu mausurile optice convenționale. Gamerii s-au plâns că MX 1000 nu răspunde imediat la mişcare după ce a fost ridicat, mişcat şi apoi pus înapoi pe mauspad. Modelele mai noi ale mausului se pare că nu mai suferă de această problemă, care provenea dintr-o funcție de economisire a energiei. Aproape toate mausurile optice, cu laser sau cu LED implementează această trăsătură, cu excepția celor destinate a fi folosite în jocuri, unde o milisecundă de întârziere contează. Deoarece este un maus fără fir, inginerii l-au proiectat să consume cât mai puțină energie cu putință. Pentru a realiza aceasta, mausul clipeşte laserul în timp ce este în standby (8 secunde după ultima mişcare). Această funcție prelungeşte viața mausului. SUN Microsystems distribuia mausuri cu laser împreună cu stațiile Sun SPARC încă din anul 1994. Mausurile optice în comparație cu mausurile mecanice : Mausul optic Logitech iFeel foloseşte un LED roşu pentru a proiecta lumină pe suprafața urmărită. Suporterii mausurilor optice pretind că acestea funcționează mai bine decât mausurile mecanice, nu necesită întreținere şi durează mai mult deoarece nu au părți în mişcare. Cu toate că curățarea unui maus mecanic este foarte simplă, mausurile optice nu au nevoie de întreținere, în afară de aceea de a îndepărta scamele care s-ar putea aduna sub emițătorul de lumină. Suporterii mausurilor mecanice pe de altă parte, susțin că mausurile optice nu pot funcționa corect pe suprafețe transparente sau reflectante (acestea incluzând multe Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

mausepaduri comerciale, care pot provoca indicatorul mausului să se deplaseze necontrolat în timpul funcționării), cu toate că această problemă poate fi rezolvată prin cumpărarea un mauspad adaptat mausurilor optice. Mausurile cu putere de calcul a imaginilor mai slabă, au de asemenea probleme cu mişcările rapide, dar mausurile performante urmăresc la viteze de peste 100 cm pe secundă. Probabil cel mai puternic argument în favoarea mausurilor mecanice este consumul scăzut de putere în configurații wireless. Un maus mecanic wireless are nevoie de un curent electric de aproximativ 5 mA sau mai puțin, spre deosebire de mausurile optice care au nevoie de obicei de aproximativ 25 mA pentru a pune în funcțiune LED-ul sau dioda laser. Mausurile optice mai vechi pot folosi şi mai mult curent. Asta poate conduce la o autonomie mult redusă şi schimbări frecvente ale bateriilor, făcându-le astfel nepotrivite pentru lucrul continuu. Este important de observat că, deoarece mausurile optice funcționează pe baza imaginii LED-ului reflectată de suprafața mauspadului, performanța lor pe mauspaduri multicolore este uneori nesigură; mausurile mecanice nu suferă de această limitare. Mausurile tactile În 2000, Logitech a introdus mausul tactil, care conținea un actuator care făcea ca mausul să vibreze. Un astfel de maus poate fi folosit pentru a completa interfețele utilizator cu feedback prin pipăit, de exemplu: a da feedback atunci când se trecea de marginea unei ferestre.

Mausuri neconvenţionale În afară de mausurile obişnuite, care sunt operate de mână, există şi alte variante de mausuri. Acestea vin în sprijinul celor care au un handicap, celor care au căpătat leziuni de la utilizarea excesivă a mausului sau a celor care pot folosi design-urile convenționale. Câteva dintre acestea sunt: 

Trackball –utilizatorul mişcă o bilă montată pe o bază fixă;

 Mini-maus –un maus mic, cam de dimensiunea unui ou, care este optimizat pentru portabilitate (foarte des se foloseşte împreună cu laptop-uri);  Maus cameră –o cameră urmăreşte mişcările capului şi mişcă cursorul de pe ecran. O altă variantă urmăreşte un punct de pe capul unei persoane şi mişcă cursorul în consecință. Este mai precis decât precedentul.  Maus de palmă –se ține în palmă şi este operat numai de două butoane; mişcările de pe ecran corespund unei atingeri foarte fine, iar presiunea creşte viteza de mişcare. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

 Maus de picior –o variantă de maus pentru cei care nu doresc sau nu pot folosi mâinile sau capul.  Joy-maus –o combinație dintre un joystick şi un maus, joy-mausul este ținut în poziție verticală asemenea unui joystick, dar mişcat ca un maus normal. De obicei, degetul controlează apăsarea pe un buton. Alte variante neobişnuite includ un maus care este ținut liber în mână, nu pe o suprafață plată, şi detectează mişcarea după şase grade de libertate (trei translații şi trei rotații). A fost comercializat celor care realizau prezentări de afaceri şi aveau nevoie să stea în picioare sau să se mişte prin sală. Până acum aceste mausuri exotice nu au câştigat prea multă popularitate.

Butoane maus Spre deosebire de mecanismul de detectare a mişcării, butoanele mausului s-au schimbat foarte puțin, în principal variind în formă, număr şi plasament. Primul maus al lui Engelbart avea un singur buton, dar curând numărul de butoane a fost crescut la trei. Mausurile comerciale au între unul şi trei butoane, cu toate că la sfârşitul anilor 1990 câteva mausuri aveau cinci sau mai multe. Cele mai frecvente sunt mausurile cu două butoane. Cel mai obişnuit scop al celui de-al doilea buton este de a invoca un meniu contextual în interfața utilizatorului, care conține opțiuni specifice elementului de interfața peste care este poziționat indicatorul. Aceasta este folosită de sistemul de operare Microsoft Windows în configurarea lui implicită, precum şi altele. Butonul principal este poziționat de obicei în partea stângă a mausului. Pe sisteme de maus cu trei butoane, apăsarea pe butonul din mijloc este folosită pentru o acțiune comună sau un macro. În Sistemul X Windows, clic pe butonul de mijloc copiază conținutul bufferului primar la poziția indicatorului. Multe mausuri cu două butoane sunt configurate să emuleze un maus cu trei butoane prin apăsarea simultană a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui buton de rezervă în caz că o funcție nu este alocată uşor. Butoane suplimentare : Există mausuri construite cu cinci sau mai multe butoane. În funcție de preferințele utilizatorului, butoanele în plus pot permite navigarea înainte şi înapoi într-un browser web sau navigarea prin istoria browser-ului. Aceste funcții s-ar putea totuşi să nu fie suportate de toate programele. Butoanele suplimentare sunt în general mai folositoare în jocurile pe calculator, unde accesul uşor la o varietate mare de funcții, de exemplu schimbarea armelor în FPS-uri poate fi foarte util. Deoarece butoanele mausului pot fi atribuite teoretic oricărei funcții, apăsare de taste, aplicații, ele pot face lucrul cu un astfel de maus mai eficient. Părerea lui Douglas Engelbart despre numărul optim de butoane era "cât mai multe cu putință". Prototipul care a popularizat ideea standardului cu trei butoane a avut acel număr din simplul motiv că "nu am putut găsi loc în care să încapă mai multe comutatoare". Simplu clic : aceasta este cea mai comună metodă de a detecta intrarea de la maus. La mausurile cu un singur buton, aceasta înseamnă folosirea butonului mausului. La mausurile cu mai multe butoane, aceasta Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

înseamnă folosirea unuia dintre butoane şi este caracterizată de butonul care este apăsat (ex. clic stânga pentru apăsarea pe butonul din stânga, clic dreapta pentru apăsarea pe butonul din dreapta). Dublu clic : un dublu clic apare atunci când un utilizator apasă butonul de două ori în succesiune rapidă. Aceasta, de obicei, determină o acțiune care este diferită de ce a unui simplu clic. De exemplu, în Macintosh Finder, un utilizator poate face simplu clic pentru a selecta un fişier sau dublu clic pentru a deschide acel fişier. Studii de utilizabilitate au arătat că dublul clic poate fi confuz si greu de folosit; de exemplu, utilizatorii cu abilități motorii slabe s-ar putea să nu facă al doilea clic îndeajuns de repede după primul, astfel acțiunea înregistrându-se ca două clicuri simple în loc de un singur clic dublu. Majoritatea mausurilor cu mai multe butoane permit configurarea unui buton pentru a genera un clic dublu la o singură apăsare. Sistemele de operare moderne permit utilizatorilor să configureze intervalul maxim în care cele două clicuri vor trebui făcute pentru a fi înregistrate ca dublu clic. Clicuri multiple : clicurile multiple apar când utilizatorul apasă pe un buton de mai multe ori într-o succesiune rapidă. Aceasta generează o acțiune diferită de acțiunilele unui clic simplu sau dublu. Clicul triplu, de exemplu, poate fi folosit în procesoarele de text cum ar fi Microsoft Word şi browser-ele web pentru a selecționa o secțiune întreagă (de exemplu, o linie sau un paragraf de text). Aplicațiile profesionale de tehnoredactare computerizată cum sunt QuarkXPress şi Adobe InDesign utilizează şi ele clicuri cvadruple (4 clicuri succesive pentru a selecta un paragraf) şi chiar şi pentaclicuri (5 clicuri succesive pentru a selecta o istorie întreagă). Tragere şi plasare : Odată ce un utilizator a apăsat pe un obiect, deseori el poate trage (muta) obiectul dacă ține apăsat butonul de maus în timp ce mişcă mausul. La sfârşitul mişcării obiectul tras este plasat (părăsit, "aruncat") în noua poziție dorită. Acțiunea este foarte des referită după numele în engleză (drag-and-drop, sau în forma hibridă drag-şi-drop) sau în forme derivare (selecție şi tragere, sau, în câteva produse Microsoft, clic-glisare). Un gest de maus este un mod anumit de a combina mişcările mausului cu clicurile, pentru a indica o comandă software specifică. Exemple de gesturi de maus: 

apăsarea butonului drept urmată de apăsarea butonului stâng (în timp ce se ține apăsat butonul drept) poate semnifica întoarcerea la pagina anterioară;  acțiunea opusă (întâi butonul stâng şi apoi butonul drept) poate semnifica trecerea la pagina următoare (acest lucru se întâmplă de exemplu în browser-ele Opera şi Firefox, dacă se activează gesturile).  La fel, o mişcare sus-stânga - jos-dreapta (cu mausul apăsat) poate reprezenta un zoom sau închiderea paginii.

Rotiţe: O inovație majoră adusă butoanelor mausului a fost rotița de derulare: o rotiță mică, având axul paralel cu suprafața mausului, care poate fi rotită în "sus" (Înapoi) sau în "jos" (înainte). De obicei, mişcarea rotiței este transformată în derularea în sus sau în jos a ferestrei curente. Aceasta este foarte folositoare pentru navigarea Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

într-un document lung. Adesea rotița de derulare poate fi şi apăsată, înlocuind astfel un al treilea buton (cel din centru). Aceasta activează autoderularea autoscrolling în sistemul de operare Windows, în aplicațiile care suportă această funcție. Câteva modele mai noi de maus permit derulare atât verticală cât şi orizontală. Rotița poate fi folosită cu câteva aplicații pentru a mări sau micşora dimensiunea caracterelor, imaginilor etc., ținând apăsată tasta Control (Ctrl) şi derulând în sus sau în jos. Aplicațiile care permit această funcționalitate includ Microsoft Word, Internet Explorer şi Mozilla Firefox. O formă mai avansată a rotiței mausului este rotița care în plus se şi înclină stânga-dreapta, care se întâlneşte la modelele mai scumpe ale mausurilor produse de Logitech şi Microsoft. Rotițele care se înclină sunt în esență rotițe convenționale care au fost modificate cu o pereche de senzori legați la mecanismul de înclinare. Aceşti senzori sunt implicit asociați derulării stânga-dreapta. În 2005 mausul Apple Mighty Mouse a introdus o a treia varietate de dispozitiv de derulare: bila de derulare. Aceasta este în esență un trackball micuț incorporat în suprafața mausului şi este folosită ca o rotiță, dar în două dimensiuni. B.4. Microfon Microfonul este un aparat care transformă sunetul în semnale electrice. Acesta are multe aplicații, fiind folosit îndeosebi în radioteleviziune și în telecomunicații. Căşti cu microfon: Pentru a putea folosi căştile şi microfonul la calculator, trebuie instalată o placă audio. În spatele calculatorului se găsesc trei conectori audio: albastru, verde şi roz (pentru placa audio onboard panoul din spate va arăta în general ca în poza de mai jos; pentru placa audio culorile conectorilor rămân aceleaşi, sunt standard).

Se conecteză mufa de la căşti (verde) la conectorul verde (boxe/căşti) şi mufa roz de la microfon la conectorul roz (microfon).

Activare microfon Windows Vista Click dreapta pe difuzorul de lângă ceas şi alege Recording Devices (imaginea de mai jos stanga). Se va deschide fereastra cu microfoanele ataşate computerului. Dacă lista este goală înseamnă că ori nu există microfon ori nu Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

este activ. Pentru a vedea microfoanele inactive click dreapta oriunde pe lista goală şi din meniu se alege Show Disabled Devices (Arată Aparatura Inactiva – 1 – imaginea de mai jos dreapta).

Vista Volume

Vista Sound După ce a aparut microfonul (ca in imaginea de mai jos stanga), click dreapta pe el (se alege microfonul care Disabled) şi se selectează Enable (1 – imaginea de mai jos dreapta).

Show Disabled Devices

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Show Disabled Devices

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Daca este activat cu succes microfonul, lista îl va afişa ca Working (Funcțional) ca în imaginea de mai jos. Click pe OK pentru salvare şi închidere fereastră.

Windows Vista - Microfon Activ

Windows XP Dublu click pe Volume (difuzorul de langa ceas – 1 – imaginea de mai jos). Se va deschide Master Volume, din meniu click pe Options si apoi Properties (2 – imaginea de mai jos).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Volume Control - Properties Se va deschide Properties (jos stanga). Din lista de sus (Mixer device) alege Numele placii audio Audio Input (1 – imaginea de mai jos stanga), apoi din lista de jos bifeaza Mic Volume (2 – imaginea de mai jos stanga) si click pe OK (3 – imaginea de mai jos stanga). Din fereasta Recording Control (imaginea de mai jos dreapta) selecteaza Microfonul ca fiind activ (1 – imaginea de mai jos dreapta), sa te asiguri ca este la un volum mediu (2 – imaginea de mai jos dreapta) apoi inchide fereastra (3 – imaginea de mai jos dreapta).

Recording control Volume Control - Recording Control

B.5. Camera video (Webcam) Un webcam este o camera video care transmite imagini în timp real la o rețea de calculatoare sau un calculator, de multe ori prin USB, Ethernet sau Wi-Fi. De obicei se utilizează pentru stabilirea de legături video, care permite computerelor să acționeze ca videofoane sau stații de videoconferință. Numele său este conferit de această utilizare comună ca un aparat de fotografiat pentru world wide web. Alte utilizări includ supravegherea de securitate şi computer vision. Webcam-uri sunt cunoscute pentru costurile lor de producție reduse şi flexibilitate, fiind forma cel mai puțin costisitoare de videotelefonie. A devenit, de asemenea, sursa de probleme de securitate şi confidențialitate, deoarece unele webcam-uri incorporate pot fi activate prin intermediul spyware de la distanță.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

În 1991 primul webcam a fost arătat la cafeneaua Trojan Room la Universitatea Cambridge Departamentul de Computer Science. Camera a fost în cele din urmă oprită pe 22 august 2001. Cea mai veche cameră web funcțională este FogCam la San Francisco State University, care difuzează în mod continuu începând cu 1994. La începutul secolului 21, producătorii de hardware au început să construiască webcam-uri încorporate în ecranele de laptop şi desktop, eliminând astfel necesitatea de a utiliza un aparat de fotografiat USB extern sau Firewire. Treptat, webcam-ul a ajuns să fie folosit mai mult pentru comunicarea între două persoane, sau între câțiva oameni, decât pentru a oferi o vedere pe o pagină Web unui public necunoscut. Din punct de vedere tehnic, webcamul include de obicei un obiectiv, un senzor de imagine, şi unele electronice de sprijin. Sunt disponibile diferite lentile, cea mai comună fiind o lentila de plastic care poate fi înşurubată şi în afară pentru a seta focalizarea camerei. Sunt disponibile şi lentile focus fix, care nu au nici o dispoziție pentru ajustare. Cele mai multe webcam-uri de consum sunt capabile de a furniza VGA cu rezoluție video de la un frame rate de 30 de cadre pe secundă. Multe dispozitive noi pot produce în rezoluțiile video multi-megapixeli, şi câteva pot rula la viteze de cadre ridicate, cum ar fi PlayStation Eye, care poate produce 320 × 240 video la 120 de cadre pe secundă. Suporturile electronice se folosesc pentru a citi imaginea de la senzor şi a o transmite la computerul gazdă. De exemplu, camera din imaginea la alăturată foloseste un Sonix SN9C101 pentru a transmite imaginea pe USB(Universal Serial Bus). Cele mai multe webcam-uri au încorporate microfoane pentru a facilita apelurile video şi videoconferințele. Specificația clasa de dispozitive video USB (UVC) permite interconectarea între camerele video chiar şi fără instalarea de drivere. Sistemele de operare Microsoft Windows XP SP2, Linux şi Mac OS X (din octombrie 2005) au drivere UVC încorporate şi nu necesită drivere suplimentare, deşi ele sunt adesea instalate în scopul de a adăuga caracteristici suplimentare. Utilizările unui webcam sunt nelimitate. Întreprinderile folosesc adesea webcam pentru video conferințe, iar tehnologia webcam este utilizată de numeroase alte entități pentru a oferi publicului accesul la o varietate de informații, de la meteo şi de trafic, pentru obiceiurile de hrănire ale celor mai recent achiziționate animalelor zoo. În unele şcoli şi centre de îngrijire se foloseşte un webcam pentru a permite părinților să vadă ce fac copiii lor la şcoală sau gradiniță. B.6. Scanner Este un aparat care scanează optic (sondează, explorează prin baleiaj) imagini analoage, texte tipărite sau chiar și obiecte reale, și produce ca rezultat o imagine digitală. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Se folosește pe birouri, cel mai des sub forma unui aparat de pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe care se plasează documentul sau obiectul de scanat. Scanerele moderne folosesc drept cititor de imagine de obicei un senzor de tip CCD (Charged Coupled Device) sau un senzor cu contact de tip CIS (Contact Image Sensor), în timp ce fabricatele mai vechi foloseau un tub fotomultiplicator. O altă categorie de scanere o constituie chiar aparatele fotografice digitale actuale, normale sau și speciale ("reprografice"). Acestea fac deja concurență masivă scanerelor clasice, din cauza rezoluției lor mari și a eliminării neclarităților cauzate de tremurat (prin procedee stabilizatoare anti-shake). Alte avantaje ale aparatelor de fotografiat digitale: sunt rapide, ușoare și portabile, potrivite și pentru cărți cu cotor gros, alte documente foarte groase sau chiar pentru obiecte reale, în volum. Dezavantajele lor, uneori greu de evitat, sunt distorsiuni nelineare, reflexii ale luminii sau umbre, și un contrast mai scăzut. Cele mai moderne tehnologii de scanare sunt în stare să creeze (în calculator) modele în 3D foarte fidele ("fotorealiste"), după obiecte reale colorate. Tot "scanere" sunt numite și aparatele de detecție a micromatricilor de ADN din domeniul cercetărilor biomedicale. Acestea au o rezoluție înaltă, de până la 1 µm/pixel, asemănătoare cu rezoluția microscoapelor. Detecția propriu-zisă are loc cu ajutorul unui CCD sau a unui tub fotomultiplicator de tip PMT (photomultiplier tube). B.7. Joystick Un joystick este un periferic al computerului personal sau un dispozitiv de comandă ce consistă dintr-o manetă care pivotează și transmite apoi unghiul său în două sau trei dimensiuni unui computer. Aceste dispozitive sunt folosite de obicei la controlul jocurilor video și de obicei au unul sau mai multe butoane cu stări ce pot fi de asemenea citite de către computer. Termenul joystick a devenit un sinonim pentru dispozitivele de comandă pentru jocuri care pot fi conectate la un computer, pentru că PC-ul numește intrarea unde se conectează joystick-ul, "intrare pentru joystick" Cu același design de bază, dar cu o importanță mult mai mare, este și instrumentul principal de control al aparatelor de zbor (elicopter și, mai nou, avion). se bazează pe același principiu al joystick-ului pentru PC imprimându-și mișcarea 3D unui computer central ce îi transformă mișcările în diferite acțiuni (virare, urcare, coborâre) Elementele unui Joystick: 1. Maneta 2. Baza 3. Trăgaci 4. Butoane extra 5. Comutator foc automat 6. Incetinire 7. Hat Switch (POV Hat) – comutator direcție 8. Suction Cup (dispozitiv presurizare)

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.8. Imprimanta Imprimanta este un dispozitiv anexat unui calculator personal si permite tiparirea imaginilor si textelor din sistem pe diferite forme standard de suport (hartie, folie de plastic, film, etc.) putand fi asemanata unei masini de scris automate, ea este deci un echipament periferic de iesire. Imprimantele se pot clasifica dupa modul de tiparire, viteza de imprimare, dimensiuni, complexitate si cost. Principalii parametrii ce caracterizeaza o imprimanta sunt: calitatea tiparirii sau rezolutia = numarul de puncte imprimate pe un inchi (300, 600, 720, 1200dpi); viteza de tiparire - se masoara fie prin numarul de caractere imprimate pe secunda (cps) fie prin numarul de pagini pe minut (1- 16 ppm); tipul de alimentare cu hartie ( manual, semiautomat, automat) zgomotul care se produce in momentul imprimarii (zgomotoase si silentioase); numarul de fonturi pe care le poate imprima, tipul lor si compatibilitatea fonturilor pentru imprimanta cu fonturi pentru ecran; limbajul de control al imprimantei este echivalent cu un set de comenzi; capabilitatea de emulare a imprimantei - capabilitatea unei imprimante de a recunoaste limbajul de control al altei imprimante ; costul imprimantei - variaza in functie de performantele acesteia; conectivitatea este data de porturile pe care le foloseste o imprimanta (seriale, paralele sau usb); latimea carului- numarul de coloane de caractere imprimabile pe hartie (80 -132 coloane); cromatica rezultatului tiparirii - imprimante alb-negru si color

Tipuri de imprimante : a. imprimante cu ace (matriceale) - principiul matricii de puncte pentru afisare Imprimanta matriceala cu 9,18 sau 24 de ace: Realizeaza tiparirea prin impactul din material pretios actionat de electromagneti peste o banda tusata deasupra hartiei; Se identifica printro viteza de imprimare mica, rezolutie redusa si un zgomot puternic; Avantajul principal al acestor imprimante este pretul foarte mic al consumabilelor. Un alt avantaj il constituie faptul ca pot tipari mai multe copii ale aceluiasi document intr-o singura trecere folosind un tip special de hartie sensibila la impact. Se foloseste cel mai bine la tiparirea de text . Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

b. imprimante cu jet de cernala - picaturi microscopice incarcate electric Principiul de functionare al acestui tip de imprimanta este pulverizarea fina a unor picaturi de cerneala pe hartia de imprimat cu ajutorul unor duze foarte fine. Exista mai multe tehnici de tiparire cu cerneala, precum: inkjet, bubblejet, cu sublimare, etc. care se clasifica in functie de modul de impregnare a cernelii pe foaia de hartie. Avantajele oferite de aceste imprimante constau in rezolutia buna ( poate ajunge pana la peste 1200 dpi) si viteza relativa mare de imprimare (pana la 8 ppm) Dezavantajul îl reprezintă prețul ridicat al consumabilelor. Imprimantele din această clasă pot tipări monocrom sau color. Majoritatea imprimantelor color dețin 3 culori ( CMY - cyan, magenta şi yellow ) cu care se pot obține prin combinare un număr mare de culori. c. Imprimanta Laser: După cum spune numele, utilizează raze laser sau mici diode luminiscente care încarcă electrostatic un tambur de tipărire, conform caracterului care urmează a fi tiparit. Prin caracteristicile oferite, ele sunt folosite de utilizatorii care au nevoie de performanță şi viteză de tiparire. Costul consumabilelor raportat la numarul de pagini tiparite este mult mai mic decât la imprimantele cu cerneală. Procedeul de imprimare constă în utilizarea unei raze laser pentru a atrage cerneala (toner-ul) pe un tambur care apoi tipăreşte cerneala pe foaie. Aceasta tehnică asigură o viteză de imprimare care poate varia între cateva pagini şi câteva zeci de pagini pe minut precum şi o rezoluție foarte bună. După performanțele oferite în procesul de tipărire, imprimantele laser se împart în: - imprimante personale - până la 8ppm - office - 8-12 ppm - pentru grupuri de lucru - 12-50 ppm - departamentale - 50-135 ppm

Ultimele două modele se evidențiază prin posibilitatea conectării şi administrării în rețea, pentru a servi grupuri mari de utilizatori. O clasă aparte o constituie imprimantele laser color.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.9. Monitor Parametrii de performanţă ai unui monitor sunt: Luminozitatea, măsurată în candele pe metru pătrat (cd/m²). Mărimea imaginii vizualizabile, masurată diagonal. Pentru CRT-uri, mărimea este, de obicei, cu un ţol mai mică decât tubul. Rezoluţia ecranului, numărul de pixeli ce pot fi afișaţi pe fiecare dimensiune. Distanţa dintre subpixeli de aceeași culoare, masurată in milimetri. Cu cât această distanţă este mai mică, cu atât mai ascuţită va fi imaginea. Rata de reîmprospătare descrie numărul de iluminări ale ecranului, într-o secundă. Rata maxima de reîmprospătare este limitată de timpul de răspuns. Timpul de răspuns, timpul necesar unui pixel să treacă din starea activă (negru), în starea inactivă (alb) și în cea activă, din nou (negru). Este măsurat in milisecunde (ms). Raportul de contrast este raportul dintre luminozitatea celei mai strălucitoare culori (alb) și a celei mai întunecate culori (negru), pe care ecranul este capabil să le producă. Consumul de putere, măsurat in waţi. Raportul de aspect, lungimea orizontală comparată cu cea verticală, e.g. 4:3 este raportul standard de aspect, un ecran cu lungimea de 1024 de pixeli, va avea înălţimea de 768 de pixeli. Un ecran widescreen poate avea raportul de aspect 16:9, un ecran cu lungimea de 1024 de pixeli, va avea înălţimea de 576 de pixeli. Unghiul de vizualizare, capacitatea ecranului de a fi văzut de la un unghi, fără degradare excesivă a imaginii, măsurat în grade, orizontal și vertical. Tehnologii de imagine Asemenea televizorului, există multe tehnologii hardware pentru afișarea informaţiilor generate de computer: Ecran cu cristale lichide (Liquid Cristal Diode, LCD). Ecranele de tip Thin Film Transistor, TFT sunt cele mai raspândite pentru computerele noi. o LCD pasiv produce contrast slab, timp de raspuns înalt și alte defecte de imagine. A fost folosit în majoritatea calculatoarelor portabile până în mijlocul anilor `90. o LCD TFT redă imaginea cu o calitate mult mai bună. Aproape toate LCD-urile moderne sunt TFT. Tub catodic (Cathode Ray Tube, CRT). Ecrane cu plasmă. Proiectoarele video folosesc CRT, LCD, DLP, LCoS sau alte tehnologii pentru a trimite lumina prin aer pe suprafaţa unui ecran de proiecţie, ca la cinema.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Tip monitor

Aspecte pozitive

Aspecte negative

CRT

Raport de contrast foarte ridicat (20000:1 sau mai mare, mult mai înalt decat majoritatea LCD-urilor și ecranelor cu plasmă) Viteză mică de răspuns Culoare excelentă Poate afișa nativ în aproape orice rezoluţie și rată de reîmprospătare Unghi de vizualizare ridicat Este o tehnologie stabilă și testată de-a lungul anilor

Dimensiune și masa mari Distorsiune geometrică in CRT-uri non-plate Consum mai mare de putere decât un LCD de aceleași dimensiuni Există riscul de a apărea efectul moiré la cea mai mare rezoluţie Intolerant al mediilor umede Există un risc redus de implozie (din cauza vidului intern) dacă tubul este avariat Ratele de reîmprospătare scazute cauzeaza un pâlpâit observabil al imaginii

LCD

Foarte compact și ușor Raport scăzut de contrast Consum redus de putere Unghi de vizualizare limitat Fără distorsiuni geometrice Lumina de fundal inegală poate crea Rezistent distorsiuni de luminozitate Prezintă pâlpâit foarte redus sau Timpuri înalte de răspuns absent, în funcţie de lumina de fundal Adâncime fixă a culorilor Prezintă o singură rezoluţie nativă Mai scump decât CRT Pixelii morţi pot apărea în timpul fabricării

PLASMA

Foarte compact și ușor Distanţă mare dintre subpixeli de Raporturi înalte de contrast aceeași culoare (10000:1 sau mai mari) Pâlpâit observabil când este Viteză mică de răspuns vizualizat la distanţe mici Culoare excelentă Temperatură ridicată de operare Unghi de vizualizare ridicat Mai scump decât LCD Fără distorsiuni geometrice Consum ridicat de putere Prezintă o singură rezoluţie nativă Adâncime fixă a culorilor Pixelii morţi pot apărea în timpul fabricării

Rezoluție : Informaţia este afișată pe un sistem de reţea ortogonală de puncte (pixeli) formând rezoluţia posibilă de lucru. Valori uzuale ale rezoluţiei (lăţime x înălţime) sunt :

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

640x480 800x600 1024x768 1280x1024 1600x1200 1920 x 1080 (rezolutie HD) Odată cu apariţia monitoarelor de tip flat panel (cu tehnologie TFT, LCD sau plasmă) monitoarele CRT incetează treptat din utilizare. B.10. Căşti Elemente componente A Receptor 1. Capacul compartimentului pentru 2. Butonul pentru volum şi pornire 3. Butonul SCAN 4. Butonul RESETARE 5. Indicator PUTERE 6. Mufa audio B Transmitator 1. Indicator PUTERE (față) 2. Comutator pornire şi funcții 3. Mufa microfon (MIC) 4. Priza (4.5V DC) 5. Microfon (MIC) 6. Cablul audio transmitator 7. Compartimentul pentru baterii (jos)

Istalarea pe Windows Xp     

Se accesează START/SETTINGS/CONTROLL PANEL Click pe GAME CONTROLLERS/ADD Se selectează - 6 button flight yoke w/two POVs and throttle Se selectează PROPERTIES Se calibrează căştile după paşii indicati de funcția CALIBRATE

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

baterii (ON/OFF)

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Conectare Pentru a putea conecta boxe, casti sau microfon la calculator trebuie instalată o placă de sunet. Aceasta poate fi card separat (figura de mai jos) sau integrată pe placa de sunet. Poziția conectorilor pe placa de sunet poate diferii în funcție de model.

Descrierea conectorilor placii de sunet.

Culorile conectorilor sunt conform unui standard. Mic - de culoare roz; Line-in - de culoare albastra; Line-out - de culoare verde. Utilizare căşti wireless 1. Se introduce cablul audio al transmitatorului în mufa ieşirii audio a dispozitivului electric sau în mufa căştilor, se schimbă comutatorul pentru funcții pe poziția CĂŞTI WIRELESS, iar indicatorul transmițătorului va indica acest lucru. 2. Se porneşte volumul şi se apasă butonul (ON/OFF) al receptorului; indicatorul receptorului va arăta acest lucru. Se apasă întâi butonul RESETARE şi se apasă butonul SCAN, astfel se va auzi sunetul emis de transmitator. Oprirea aparatului când aparatul nu este folosit, se roteşte comutatorul pe poziția OFF pentru a opri transmițătorul şi se roteşte butonul pentru volum al receptorului pe poziția OFF, iar indicatorul receptorului se va stinge şi receptorul se va opri.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.11. Boxe audio

Sunt periferice externe ce inhibă sunetul boxelor interne din calculator şi amplifică puterea de redare a sunetelor prin propriulş amplificator. Amplificatorul intern necesită o sursă externă de alimentare, de obicei un adaptor AC. Cele mai sofisticate pot avea un subwoofer pentru amplificarea başilor, dar de obicei aceste dispozitive includ amplificatori de putere atât pentru bas cât şi pentru “sateliți” Conectarea boxelor Boxele se conectează la conectorul Line-out (verde) al plăcii de sunet. Panoul frontal al boxelor. Acesta are următoarele componente:  Power – din acest buton se pornesc şi se opresc boxele. Când se pornesc boxele se aprinde led-ul din dreptul acestui buton;  Volume – din acest buton se reglează volumul sonor al boxelor;  Mufă căşti – la această mufă puteți conecta un set de căşti audio. Cănd sunt conectate căştile, sonorul se va auzi doar în căşti nu şi în boxe. Caracteristici: -

RMS : 2x1W Frecvența : 30Hz ~20KHz Dimensiuni : 100 x 90 x 180 mm (lățime x lungime x înălțime) În ceea ce priveşte alegerea unui sistem audio pentru un calculator trebuie luate in considerare calitatea sunetului şi numărul de boxe. Legat de calitatea sunetului se urmăresc următoarele caracteristici: Puterea – se măsoară în Watts /boxă, în intervalul 20 W-50 W Intervalul dinamic – reprezintă abilitatea sistemului audio de redare de la sunete joase la extreme de înalte şi este determinat de valoarea şi calitatea puterii sistemului de calcul, deoarece cu cât se utilizează mai mult cu atât se măreşte intervalul dinamic

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Tipuri de sisteme audio: Sistem 2.1. – sistem audio de bază cu 2 boxe stanga şi dreapta pentru efect stereo şi 1 subwoffer pentru reproducerea sunetelor joase

Multi system surround – necesită spațiu, un exemplu este format din Canalul de centru ce se situează fie în fața, deasupra sau sub monitor Boxele „rear” se amplasează în spatele auditorului Există 4 tipuri de sisteme surround a. Sistem audio 4.1

b. Sistem audio 5.1

c.Sistem audio 6.1 audio 7.1

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

d. Sistem

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Placa de sunet Trebuie să fie dedicată pentru a susține multi sistemul audio. Anatomia unei plăci de Sunet O placă de sunet conține: Un procesor de semnal digital (DSP) care controlează computațiile Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intră în calculator Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de date Interfață pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru conectarea echipamentelor muzicale externe (pentru majoritatea plăcilor, game portul este folosit de asemenea pentru conectarea unui adaptor MIDI extern) Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor şi microfonului, la fel şi alte intrări şi ieşiri Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad Plăcile de sunet curente deobicei se instalează în slot-ul PCI, pe când altele mai vechi şi ieftine se instalează pe bus-ul ISA. Multe din calculatoarele din ziua de azi incorporează placa de sunet ca un chipset direct pe placa de bază. Aceasta lasă un slot liber pentru alte periferice. SoundBlaster Pro este considerată factorul standard pentru plăcile de sunet. Aproape toate plăcile de sunet de pe piață în ziua de azi includ cel puțin compatibilitate cu SoundBlaster Pro. Plăcile de sunet pot fi conectate la: - căşti - difuzoare cu amplificator - o sursă de intrare analogică - microfon - radio - deck cu casetă - CD player - o sursă de intrare digitală - casetă audio digitală (DAT) - CD-ROM - o sursă de ieşire analogic – deck cu casetă - o sursă de ieşire digitală - DAT - CD inscriptibil (CD-R)

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

B.12. Plotter

Plotterul este un dispozitiv de ieşire cu scopul de a imprima grafice vectoriale prin mişcarea unei penițe cu cerneală. Se utilizează în aplicațiile din inginerie unde este necesară precizia de redare a imaginilor. Deosebirea față de imprimantele uzuale constă în rezoluția infinită ca urmare a faptului că liniile nu se trasează punct cu punct ci sunt efectiv desenate cu ajutorul unor penițe dedicate. Tamburul de rulare al materialului imprimat asigură menținerea imprimării în stare impecabilă. Plotterul are şi un sistem de uscare alcătuit din: -

Ansamblu termic cu două rezistențe electrice ce degajă căldură necesară printului în timp util Partea de ventilare formată dintr-un număr exact de ventilatoare ce pot genera un volum suficient de aer, astfel încât împreună cu ansamblul termic să usuce imprimarea înainte de expulzare

Sistemul de alimentare cu cerneală a capetelor de imprimare poate implica şi opt magistrale de alimentare, câte două perechi a patru culori, pentru a putea schimba două tipuri de cerneluri independent de restul . Plotterul are si o masă de rulaj ce este dotată cu un sistem de vacuum pentru menținerea materialului în permanență la o distanță optimă față de capetele de printare.

Magistrale Configurația oricărui calculator se găseşte între două limite: 1. o limită inferioară, numită configurația de bază care este definită de un minim necesar de componente pentru ca sistemul să fie operațional 2. o limită superioară determinată prin adăugarea de componente la configurația de bază, atât cât admite maxim unitatea centrală de prelucrare. Magistrale de transmitere a datelor, a informațiilor şi instrucțiunilor sunt dispozitive care asigură funcţionarea întregului ansamblu, stabilind legătura dintre componente Magistralele se caracterizează prin: Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

o o o o

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

numărul de linii pe care se face transferul de informații; frecvența de ceas la care lucrează; rata de transfer a datelor; arhitectura magistralei.

Arhitectura magistralei defineşte tipul de adaptoare pe care le acceptă şi implicit tipul de echipamente periferice, numărul şi natura extensiilor. La calculatoarele PC din seria XT, magistrala era pe 8 biți, cu o rată de transfer de 1 MB/sec. La Pentium magistrala este de 64 biți, cu peste 500 MB/sec. Magistrala ISA (Industry Standard Architecture) este prima arhitectură standard industrială creată de INTEL. Magistrala MCA (Micro Chanel Architecture), creată de IBM, include un sistem ce permite unui adaptor să preia controlul de la procesor pe timpul efectuării unei operații de transfer. Magistrala VESA (Video Electronics Standards Asociations), realizată pentru creşterea performanțelor adaptorului video, este standardul de magistrală din seria PC 486 şi permite conectarea a trei periferice rapide, adaptoare de hard-disk şi de rețea. Magistrala PCI (Periferic Conection Interface) se conectează la magistrala locală printr-un singur cip. Lucrează pe 32 sau 64 biți, cu rate de transfer de 500 Mb/sec. Echipamentele care se conectează la magistrală sunt de tipul MASTER sau SLAVE. Echipamentele de tipul MASTER pot avea inițiativă de conectare, iar cele de tipul SLAVE pot doar să răspundă la inițiativele de conectare. Legătura unui echipament la magistrală se realizează de obicei printr-un conector fizic, numit PORT şi printr-o componentă de interfață numită ADAPTOR. Porturile sunt: seriale când datele se transmit bit cu bit pe o singură cale; paralele când transferul se face concomitent pentru un număr de biți, pe mai multe căi. Adaptoarele sunt circuite integrate care permit procesorului să comunice şi să conecteze echipamente periferice. Adaptoarele au rolul de pregătire a informației în forma cerută de magistrală, în cazul preluării informațiilor de la dispozitivele periferice sau invers. Este posibil ca un adaptor să controleze mai multe dispozitive periferice de acelaşi fel, caz în care adaptoarele au şi rol de adresare a dispozitivelor periferice conectate. Spre exemplu adaptorul SCSI (Small Computer System Interface) defineşte o magistrală care poate conecta unul sau mai multe calculatoare cu dispozitive periferice. Fiecare echipament periferic trebuie să posede un CONTROLER (o interfață inteligentă locală), iar echipamentele conectate pot fi de tipul: o o o

unități de disc. CD-ROM. unități de bandă rapide.

La calculatoarele PC mai sunt folosite porturile IDE (Inteligent Drive Electronics), ATA, ATA 2, EIDE, SATA etc.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Interfeţele Asigură conectivitatea a două componente; se împarte în următoarele tipuri: o Paralele: transmit simultan 8 biţi (1 byte) de informaţie; utilizate pentru conexiuni cu imprimante; rata de transfer superioară celor seriale; ex. port paralel: LPT1 (imprimata) o Seriale: transmit în mod succesiv biţi de informaţie; oferă posibilitatea conectării cu un modem sau alt calculator; porturi seriale, poartă denumirea de COM şi pot exista 4 porturi (COM1, COM2, COM3, COM4); sunt caracterizate prin număr de întrerupere şi adresa I/O o USB (Universal Serial Bus): permit conectarea oricăror periferice; 12Mbps(USB 1.0), 480Mbps(USB 2.0) (ajunge rar la 280Mbps), 5Gbps (USB 3.0) (http://en.wikipedia.org/wiki/Usb) o FireWire: unul dintre cele mai rapide interfeţe pentru periferice; utilizat pentru periferice multimedia; IEEE 1394 interface (High Performance Serial Bus) (Apple Inc); 800 Mbps o Placa de rețea: placa de extensie; dispozitiv utilizat pentru conectarea la o reţea o Placa video: conexiunea între sistem şi monitor; standarde uzuale: VGA (Video Graphics Adapter), SVGA (Super VGA), XGA (Extended Graphics Array) o Placa de sunet o Modem o Captura video

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

1.6.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Componentele de tip SOFTWARE

Spre deosebire de componentele HARDWARE, cele SOFTWARE reprezintă totalitatea programelor utilizate de un calculator. În cadrul acestor programe se află şi programul de bază al unui sistem care reuneşte toate componentele software realizându-se astfel o conectare a tuturor componentelor calculatorului transformâdu-se într-o entitate şi asigurând funcționalitate sistemului de calcul. Acest program se numeşte SISTEM DE OPERARE.

Tipuri de sisteme de operare

Perfecționarea continuă a componentelor hardware ale unui sistem de calcul implică perfecționarea şi modificarea atât a sistemelor de operare, cât şi a componentelor software instalate pe sistemul de calcul. În timp, aceste perfecționări şi modificări au creat dificultăți în privința utilizării unor programe de pe un sistem de calcul pe altul, sau sub diverse sisteme de operare. Din aceste motive, pentru un sistem de calcul şi în general pentru produsele software, sunt importante următoarele atribute: compatibilitatea - posibilitatea recunoaşterii acestora de alte sisteme de calcul sau produse software şi invers; portabilitatea - instalarea şi execuția acestora pe diverse sisteme de calcul;

Sistemele de operare şi în general produsele software înglobează inteligenţa şi eforturile unor colective de cercetători, specialişti şi experţi pe o anumită perioadă de timp, aceasta variind pâna la nivelul zecilor de ani, uneori perfecționările şi modificările necesare fiind realizate de alte colective. De aici, aşa-numitele “versiuni” ale produselor software obținute prin perfecționări şi modificări. În special, pentru sistemele de operare sunt importante următoarele atribute: monouser - serviciile SO sunt oferite-la un moment dat- doar unui singur utilizator; multiuser - serviciile SO sunt accesate simultan de aplicații ale mai multor utilizatori; monotasking - SO execută -la un moment dat- o singură sarcină (task,proces); multitasking - SO execută simultan mai multe programe (task-uri, procese).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Tipurile principale de produse software Principalele tipuri de produse software, fiecare cu trăsături distincte: 1.

software de sistem: are ca sarcină gestiunea resurselor hardware ale calculatorului şi anume: timpul de prelucrare, memoria internă şi externă, dispozitivele periferice, legăturile de comunicație. Ele cuprinde următoarele categorii de programe: Sistemul de operare Programele translatoare : care efectuează traducerea în limbaj maşină a programelor scrise în limbaje de programare. Conceptual vorbind, există trei tipuri de programe translatoare: asambloarele (realizează traducerea din limbaje de asamblare în limbaj masina), compilatoarele (realizează traducerea din limbaje de programare de nivel înalt în limbaj masină) şi interpretoarele (realizează traducerea şi execuția programului, instrucțiune cu instrucțiune). Programele utilitare: sunt componente ale softului de sistem care realizează gestiunea datelor (crearea şi întreținerea fişierelor) şi operațiile de rutină cu acestea (sortare, afişare, listare). Programele de comunicaţii: realizează comunicațiile atât între unitatea centrală şi perifericele sistemului de calcul cât şi între calculatorul respectiv şi alte calculatoare sau alți utilizatori aflați la distanță. Sarcina acestor programe este asigurarea transferului de date între unitatea centrală a calculatorului şi mediul extern acestuia.

2.

software de aplicaţii cuprinde programe scrise pentru a realiza o anumită sarcina bine definită (calcul de salarii, gestiunea personalului, gestiune contabilă, gestiunea mărfurilor, calculul traiectoriilor navelor interplanetare, controlul reacțiilor nucleare într-o centrală atomo-electrică, comerțul prin Internet s.a.). Aceste programe de aplicații sunt destinate folosirii propriu-zise a calculatorului. Ele sunt scrise folosind limbajele de programare, care au evoluat de la limbaje de asamblare (specifice fiecarei maşini), la limbajele de programare de nivel înalt (FORTRAN, COBOL, BASIC, PASCAL, ADA, C, C++, JAVA) şi apoi limbaje de generația a IV-a (4 GL).

3.

software end-user (soft pentru publicul larg) este specific microcalculatoarelor şi este destinat automatizării unor activități uzuale şi unei game mult mai largi de utilizatori. Ca tipologii se regăsesc: editoarele de texte (Microsoft Word) prelucrari de tabele (LOTUS 1-2-3, Microsoft Excel) programe de gestiune a datelor (dBase, Paradox, FoxPro, SQL Server, Oracle) programe stiintifice (statistice - StatPack, proiectare - AutoCAD, desktop publishing - Ventura, Corel Draw)

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bibliografie: Computer Architecture (Fourth Edition) – de John L. Hennessy, David A. Patterson, ISBN: 978-0-12-37049-0, An 2007 Digital Design and Computer Architecture – de David Money Harris, Sarah L. Harris, ISBN: 978-0-12-370497-9, An 2007 Bazele informaticii – de Prof. univ. dr. Maria Moise, 2007, ISBN: 978-973-129-161-1 Bazele informaticii – de Prof. univ. dr Ana-Maria Preda, 2003, ISBN: 973-628-021-7 Arhitectura Calculatoarelor – de Anca Vasilescu, Universitatea Transilvania din Brasov, An 2008 Calculatoare Arhitectura si Organizare – de Mihai Romanca, Gyula Szekely, Universitatea Transilvania Brasov, ISBN: 973-635-309-5, An 2004 http://ebooks.unibuc.ro/informatica/info/Capitolul%205.htm http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_operare http://euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/birotica-practic/windows/ http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/1.3_files/text.htm http://www.competentedigitale.ro/computer/computer13.html#1

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

2. Prezentarea generală a sistemelor de operare Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, și care se ocupă de gestionarea și coordonarea activităților acestuia. Sistemul de operare este interfața între hardware-ul calculatorului şi utilizator; este alcătuit dintr-o colecție de programe care gestionează resursele calculatorului şi controlează întreaga lui activitate. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un smartphone, un aparat de navigație rutieră sau și un alt sistem cu "inteligență" proprie. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardware-ul) respectiv.

2.1.

Funcţiile principale ale unui sistemul de operare: gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice; gestiunea operațiilor de intrare/ieşire; gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă; controlul încărcării în memoria internă, punerii în funcțiune şi încetării activității pentru programele utilizator; sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuției şi tratarea acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare); asigurarea interfeței cu utilizatorul, accesul acestuia pentru controlul programului, examinarea stării sistemului.

În continuare sunt prezentate succint funcțiile: 1. Gestiunea resurselor fizice (procesorul, memoria internă şi sistemul de intrare/ieşire). Sistemul de operare ține cont de volumul de resurse, viteza cu care lucrează fiecare resursă şi dependența funcțională dintre resurse. De exemplu se alocă unui program memorie internă şi dispozitivul periferic prin care sunt furnizate datele necesare prelucrării. 2. Gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire la nivel fizic şi logic. La nivel fizic sunt asigurate operațiile de intrare/ieşire cu echipamentele periferice prin care se realizează citirea/scrierea datelor pe suportul de informație, acționându-se direct asupra dispozitivului periferic. Sunt asigurate operațiile de intrare/ieşire cu echipamentele periferice la nivel logic. Prin aceste operații se realizează organizarea, Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

accesul, stocarea şi regăsirea datelor pe suportul de informație. Unitatea logica de acces la echipamentele periferice este fişierul. 3. Gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă. Programe ale sistemului de operare asigura transferul de date cu echipamentele periferice şi realizează o interfață între programele de aplicație şi sistemul de intrare/ieşire. Modulele de program care realizează transferul de date exista o singură dată în sistem ca şi componente ale sistemului de operare, şi nu în fiecare program de aplicație care utilizează transferuri cu un anumit echipament periferic. 4. Sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei şi tratarea acestor evenimente. In timpul executării unor programe (de aplicație sau de sistem) pot să apară evenimente deosebite ca de exemplu programul solicită: scrierea pe un disc flexibil iar acesta nu este montat, scrierea la imprimantă iar aceasta nu este conectată sau nu a fost alimentată cu hârtie, executarea unei operații aritmetice iar rezultatul depăşeşte capacitatea zonei de memorie alocată, etc. Evenimentele sunt sesizate de circuitele de control ale dispozitivelor periferice şi transmise unor componente a nucleului care tratează aceste evenimente. Pentru a rezolva aparitia unor stări conflictuale între mai multe evenimente, acestea sunt grupate în clase cărora li se atribuie priorități. Pentru a scoate în evidență rolul sistemului de operare în utilizarea unui sistem de calcul mai jos se prezintă schema următoare (nivele ale diverselor operații în relaţia Utilizator – Sistem de calcul):

Componentele sistemului de operare: nucleul (kernel); interfaţa (shell). Nucleul sistemului de operare conține programele care gestionează resursele calculatorului şi controlează activitatea echipamentelor şi a programelor. După modul de partajare al procesorului sunt sisteme de operare:

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

monoprogramare (monotasking) - permit execuția unui singur program la un moment dat (de exemplu MS-DOS). multiprogramare (multitasking)- permit execuția mai multor programe în acelaşi timp (de exemplu Windows 95, Windows 98). Partajarea procesorului se face printr-o componenta a nucleului sistemului de operare numita planificatorul de procese. Planificatorul de procese rezolvă cererile solicitate de programele active încărcate în memoria internă printr-un sistem de priorități, partajarea timpului, etc. Interfaţa sistemului de operare asigură comunicarea între utilizator şi calculator. Prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, utilizatorul transmite comenzi sau răspunsuri la solicitările calculatorului iar prin intermediul monitorului, calculatorul transmite utilizatorului mesaje sau întrebări. Ultima funcție a sistemului de operare menționată mai sus este realizată de interfața sistemului de operare. Interfețele pot fi realizate utilizând: limbaj de comandă; sistem de meniuri; grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor). Interfața realizată printr-un limbaj de comandă. In acest tip de interfață utilizatorul transmite comenzile calculatorului sub forma unui sir de caractere care respectă o anumită sintaxă. Calculatorul permite utilizatorului să introducă o comandă afişând pe primele poziții ale liniei curente de pe ecran un sir de caractere numit prompter. De regulă prompterul este compus din numele unității curente de disc, urmat eventual de numele directorului curent şi terminându-se cu caracterul „>” (ex: C:\LUCRU>). De la tastatură (keyboard) utilizatorul introduce comanda care este păstrată în memoria internă numită ‚"zona de editare a tastaturii”. Se acționează tasta , moment în care comanda este transferată în zona de memorie internă unde se află programul numit interpretor de comenzi. Interpretorul analizează comanda, dacă aceasta este corectă, solicită procesorului să o execute utilizând resursele logice şi fizice, în final se afişează din nou prompterul. În cazul în care comanda nu a fost corect editată, pe ecran se afişează mesajul „Bad command or file name”. In paragraful 5.1 este prezentat pe scurt sistemul de operare MS-DOS care utilizează un limbaj de comandă şi interpretorul de comenzi command.com. Interfața realizată printr-un sistem de meniuri. In acest tip de interfață utilizatorul transmite comenzile calculatorului prin intermediul unui sistem de meniuri şi opțiuni de meniu sau poate folosi combinaţia de taste care apare în dreapta numelui opţiunii cunoscută şi sub numele de scurtătură (shortcut keys). Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Acest tip de interfață presupune existenta unui interpretor de comenzi care să folosească un sistem de meniuri sau interpretorul de comenzi să folosească un program care se suprapune peste interpretorul de comenzi. Pentru deschiderea meniurilor, declanşarea unei comenzi se realizează prin folosirea tastaturii (tehnica barei selectoare-dreptunghi evidențiat pe ecran cu altă culoare sau tehnica literei de identificare-litera de identificare subliniată) sau mouse-ul. Interfața realizată grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor). In acest tip de interfață instrucțiunile se dau calculatorului prin intermediul unor simboluri care sugerează conceptul, de exemplu o componentă a calculatorului, aplicație, parametru, etc. Aceste interfețe folosesc metoda de trage şi plasează (drag and drop) prin care obiectele reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau mutate. Utilizatorul trebuie în acest tip de interfață să cunoască pictograma care reprezintă aplicația. Incărcarea sistemului de operare în memoria internă a calculatorului. La începutul fiecărei sesiuni de lucru trebuie încărcat în memoria internă nucleul sistemului de operare (conține programele necesare gestionării resurselor calculatorului). Sistemul de operare se livrează pe suport magnetic împreună cu calculatorul (disc sistem). Acest suport conține un program de dimensiuni mici numit încărcător, situat la început de suport, precum şi programele aferente nucleului sistemului de operare. In memoria tip ROM există un program numit preîncărcător utilizat pentru inițializarea lucrului cu calculatorul. La pornirea calculatorului, programul preîncărcător inițializează echipamentele periferice, identifică configurația calculatorului şi caută sistemul de operare pe un suport magnetic, găsindu-l, încarcă în memoria internă programul încărcător care se găseşte la începutul suportului şi îl lansează în execuție.

Exemple de sisteme de operare BSD BS2000, BS3000 BeOS DOS, PC-DOS, MS-DOS Linux, AIX, HP-UX Mac OS OSEK-VDX Solaris Ubuntu UNIX webOS Windows z/OS

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Sistemele de operare pot fi împărţite pe categorie după tehnologie, proprietare, licenţă, starea curentă, modul de folosire, insă cel mai utilizat este Microsoft Windows.

2.2.

Istoricul versiunilor Microsoft Windows

Microsoft Windows este numele unei serii de sisteme de operare (în engleză Operating System sau OS) create de compania Microsoft. Microsoft a introdus Windows pe piață pentru prima dată în noiembrie 1985, ca un supliment la MS-DOS, deoarece interfețele grafice erau din ce in ce mai apreciate. Microsoft Windows a ajuns cu timpul să predomine pe piața de calculatoare mici, întrecând Mac OS, care fusese introdus pe piață mai înainte de către compania Apple Computers, astăzi numită Apple Inc.. La conferința IDC Directions din 2004, vicepreșidentele IDC Avneesh Saxena a constatat că Windows deține aproximativ 90 % din piața de sisteme de operare. Versiunea cea mai nouă de Windows pentru stații de lucru existentă pe piață este Windows 7, cu mai multe ediții (subvariante), pusă în vânzare în octombrie 2009. Versiunea curentă de Windows Server este "Windows Server 2008", urmașul lui "Windows Server 2003". Sistemul de operare Windows a cucerit o foarte mare parte a pieţii. Se estimează că astăzi peste 85 % din calculatoarele de tip Personal Computer (PC-uri cu procesor de la compania Intel, sau compatibil cu Intel, ca de exemplu de la firma AMD) rulează Windows. Cu toate acestea, celelalte sisteme de operare precum Linux, Mac OS, FreeBSD, NetBSD, Solaris, HP-UX etc. au recuperat în ultimii ani o parte a pieţei, reducând astfel monopolul aproape total al Microsoft, care în 1999 avea o cotă de piaţă de peste 95 %. Anumite grupuri, în special Novell, consideră că Windows Vista nu va determina pe utilizatori să facă un upgrade, ci ei fie o să rămână la versiunea lor veche de Windows 2000 sau Windows XP, fie se vor reorienta total spre Linux. Această tendinţă de migrare dinspre Windows spre alte platforme software poate fi considerată o reacţie atât la securitatea insuficientă a lui Windows, cât și la contradicţia între anunţurile companiei Microsoft despre capacităţile mărite ale versiunilor Windows viitoare, și pe de altă parte lipsa factică a acestor îmbunătăţiri (momentan ele se limitează la o versiune nouă de NTFS, o nouă interfaţă grafică, o API îmbunătăţită și un sistem de management al utilizatorilor întrucâtva modificat). Cuprinse într-o listă, se pot enumera: Xenix (versiune de Unix sub licență; a fost vândută firmei SCO în anii 1990) MSX-DOS (realizat de MS Japan pentru computerul MSX pe 8 biți) MS-DOS (realizat împreună cu IBM; versiuni: 1.0–6.22) Windows CE (sistem de operare pentru handhelds, dispozitive integrate (imbedded devices) și aplicații în timp real) Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Windows CE 3.0 Windows Mobile (bazat pe Windows CE, dar pentru aparate și mai mici) Windows CE 5.0 Versiuni Windows bazate pe DOS Windows 1.0 Windows 2.0 Windows 3.0 (prima versiune cu succes comercial mare) Windows 3.1x Windows 3.2 (numai pentru l. chinezească) Windows 9x Windows 95 (cunoscut și drept Windows 4.0) Windows 98 (cunoscut și drept Windows 4.1) Windows Millennium Edition (prescurtat deseori drept Windows ME) (cunoscut și drept Windows 4.9) OS/2 (realizat împreună cu IBM) Windows NT Windows NT 3.1 Windows NT 3.5 Windows NT 3.51 Windows NT 4.0 Windows 2000 (cunoscut și drept Windows NT 5.0) Windows XP (cunoscut și drept Windows NT 5.1) (cod: Whistler) Windows Server 2003 (cunoscut și drept Windows NT 5.2) (cod: Whistler Server) Windows Fundamentals for Legacy PCs pentru PC-uri "vechi" (cunoscut și drept Windows NT 5.1) Windows Vista (cunoscut și drept Windows NT 6.0) (cod: Longhorn) Windows Home Server Windows Server 2008 (cunoscut și drept Windows NT 6.0) (cod: Longhorn Server) Windows 7 (cod: Blackcomb, mai târziu Vienna) - planificat pentru ieșirea pe piață în decembrie 2010 Windows Preinstallation Environment (WinPE)

2.3.

Versiunile de operare pe 16 biţi

Versiunile Windows 16-biți includ: Windows 1.0 (1985), Windows 2.0 (1987) windows server. Versiunile vechi de Windows erau deseori considerate doar o îmbunătățire sau variantă grafică a sistemului de operare MS-DOS. Spre deosebire de MS-DOS, Windows permite utilizatorilor să execute simultan aplicații multiple, prin utilizarea "multitaskingului cooperativ". Un factor nou este utilizarea unei interfețe grafice cu utilizatorul de tip GUI. În Windows a mai fost implementată o schemă virtuală de memorie, care permite să se ruleze aplicații mai mari decât memoria de lucru fizică: atunci când memoria devine insuficientă, segmentele de cod și resursele necritice se descarcă temporar pe un hard disc. În caz de necesitate ele se reîncarcă în memorie ceva mai târziu, pentru a putea fi executate. Versiunile pe 16 biți ale Windows cuprind Windows 1.0, Windows 2.x și ruda sa apropiată, Windows/286.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.4.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Versiunile de operare hibride pe 16/32 biţi

Windows/386 a introdus mod kernel de 32 de biți si un monitor al masinii virtuale. Pentru durata sesiunii Windows, a creat una sau mai multe medii virtuale 8086 si a asigurat virtualizarea pentru placa grafică, tastatură, mouse, ceasul de control si a interupt controller-ul in interiorul lor. Consecinta vazuta de utilizator a fost faptul ca multitaskingul putea fi realizat in ferestre separate, chiar daca aplicatiile grafice MS-DOS aveau nevoie de modul Full Screen. De asemenea, aplicatiile Windows erau multi-task-ate cooperativ in interiorul unui mediu virtual 8086. Pentru o descrie grafică, în Anexa A este reprezentată suita familiei Windows.

2.5.

Desktopul

Notiunea de desktop a aparut odata cu Windows '95 si se refera la întreaga suprafata care se afiseaza odata cu initializarea sistemului. Practic, desktop-ul este întregul ecran. Acesta poate fi configurat dupa preferintele utilizatorului, adaugându-i noi elemente sau modificându-i culoarea si modul de afisare. Pentru a realiza aceste actiuni, utilizatorul va realiza un clic dreapta de mouse pe desktop, într-o zona libera a acestuia, si va selecta optiunea Properties din meniul care se afiseaza. Cele mai importante elemente pe care le poate contine desktop-ul la un moment dat sunt:

bara de task-uri (taskbar) ferestre (windows) icoane (icons) meniuri (menus)

2.6.

Bara de task-uri (Taskbar)

În partea inferioară a desktop-ului se află bara de task-uri (taskbar). Ea contine butonul meniului Start, meniu care poate fi utilizat în scopul lansarii rapide în executie a unor programe (optiunile Run sau Programs), precum si în scopul gasirii unor fisiere sau a unor calculatoare din retea - daca este cazul - (Find). De asemenea, meniul Start pune la dispozitia utilizatorilor cea mai rapida metoda de a obtine informatii referitoare la modul de functionare a sistemului Windows (Help). Atunci când utilizatorul doreste sa îsi configureze anumite caracteristici ale sistemului (data si ora, tastatura, mouse-ul, imprimantele, setarile de retea etc) va utiliza optiunea Settings - Control Panel a meniului Start. De asemenea, oprirea fizica a functionarii calculatorului, prin apasarea butonului Power, se va realiza doar după ce sistemul Windows a fost în prealabil oprit (optiunea Shut Down a meniului Start). Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Atunci când utilizatorul deschide un nou program, un document sau o fereastra pe desktop, un buton corespunzator apare pe taskbar. Toate aceste butoane pot fi utilizate pentru a realiza comutarea rapidă între aplicatiile deschise la un moment dat. Poziția pe desktop a barei de task-uri poate fi modificata astfel încât aceasta sa ocupe una dintre laturile ecranului. Pentru a realiza mutarea taskbar-ului, se va realiza un clic cu mouse-ul pe o zona neocupata a acestuia si se va glisa mouse-ul spre latura unde se doreste a fi mutata bara de task-uri. Se va elibera apoi butonul stânga de mouse. Dacă utilizatorul doreşte ca taskbar-ul să nu mai fie afişat, va glisa marginea interioară a acestuia peste marginea sa exterioară.

2.7.

Ferestre

Ferestrele sunt cele mai importante obiecte Windows, ele generând si denumirea sistemului. Windows 9x pune la dispozitia utilizatorilor patru tipuri de ferestre: ferestre de navigare - permit navigarea printre resursele proprii ale calculatorului (unitati de disc, imprimante etc.) sau în retea. Exemple: ferestrele My Computer si Network Neighborhood; ferestre de aplicatie - conțin aplicatiile care se execută la un moment dat; ferestre document - ferestre care apar în interiorul ferestrelor de aplicatie si contin documente; ferestre (casete) de dialog - ferestre care permit realizarea unui dialog cu utilizatorul prin preluarea de informatii referitoare la modul de realizare a unor actiuni.

2.8.

Elementele constitutive ale unei ferestre de aplicatie

Principalele elemente ale unei ferestre de aplicatie sunt prezentate în figura nr.1. Acestea sunt: 1. Meniul System permite, prin intermediul optiunilor sale, redimensionarea, deplasarea, închiderea unei ferestre si schimbarea ferestrei active (în special atunci când se utilizeaza tastatura). 2. Linia de titlu contine titlul aplicatiei sau documentului din fereastra. Pentru fereastra activa linia de titlu este afisata într-o alta culoare decât pentru celelalte ferestre deschise (de obicei, albastru). 3. Butoanele de redimensionare: butonul de minimizare realizeaza reducerea ferestrei la o icoana pe bara de taskuri (Taskbar); butonul de maximizare realizeaza redimensionarea ferestrei astfel încât sa ocupe întregul Desktop. Dupa maximizare, acest buton se transforma într-un buton de restaurare, care permite revenirea la dimensiunile ferestrei de dinainte de maximizare; butonul de închidere realizeaza închiderea ferestrei si, implicit, a aplicatiei (documentului) din fereastra. 4. Linia meniurilor afiseaza o lista de meniuri care contin comenzi specifice aplicatiei sau care se pot executa asupra documentelor deschise la un moment dat în fereastra de aplicatie.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

5. activa a ecranului care contine elementele specifice derularii aplicatiei (icoane, documente etc.). În cazul ferestrelor de document, aria de lucru contine prompterul de mouse (simbolizat în general printr-o sageata) si prompterul de inserare (o bara verticala) care indica pozitia curenta în document (locul în care se pot insera text, desene, imagini etc). 6. Linia de stare este linia în care se afiseaza informatii legate de starea aplicatiei sau a documentului. 7. Bordura ferestrei reprezinta banda care delimiteaza fereastra atât în zonele superioara si inferioara, cât si în zonele laterale.

Observaţii: Pe lângă elementele prezentate mai sus, cele mai multe ferestre de aplicație dețin cel puțin o bara de instrumente (Toolbar) care contine o serie de butoane utilizate în scopul accesarii rapide a unor comenzi specifice aplicației. În exemplul nostru, bara de instrumente este bara aflată sub linia meniurilor. În cazul în care continutul unei ferestre nu încape în întregime în aria de lucru, fereastra va deține şi bare de defilare orizontală şi/sau verticală, bare care permit derularea întregului continut al ferestrei. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.9.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Operaţii cu ferestre

În continuare vom prezenta actiunile care se pot executa asupra ferestrelor sistemului Windows prin intermediul mouse-ului. Precizam ca aceste actiuni se pot realiza si folosind tastatura (combinatii de taste), dar plecam de la premisa ca orice sistem informatic de birou modern încorporeaza un "soricel" care sa sporeasca atractivitatea si usurinta utilizarii sistemului Windows. 1. Selectarea unei ferestre ca fereastra activa: clic cu mouse-ul în interiorul ferestrei respective. 2. Deplasarea unei ferestre la o noua pozitie pe Desktop: pozitionarea cursorului mouse-ului în interiorul liniei de titlu a respectivei ferestre; glisarea liniei de titlu pâna la noua pozitie; eliberarea butonului mouse-ului. 3. Minimizarea unei ferestre: selectarea respectivei ferestre; clic cu mouse-ul pe butonul de minimizare. 4. Maximizarea unei ferestre: selectarea respectivei ferestre; clic cu mouse-ul pe butonul de maximizare. 5. Restaurarea unei ferestre minimizate: clic cu mouse-ul pe icoana corespunzatoare de pe bara de taskuri. 6. Restaurarea unei ferestre maximizate: selectarea ferestrei respective; clic cu mouse-ul pe butonul de restaurare (care ia locul butonului de maximizare). 7. Redimensionarea unei ferestre dupa dorinta utilizatorului: selectarea ferestrei respective; pozitionarea cursorului mouse-ului pe una dintre bordurile ferestrei; glisarea bordurii pâna la noua pozitie; eliberarea butonului mouse-ului. 8. Defilarea continutului unei ferestre cu o linie: clic cu mouse-ul pe una dintre sagetile de defilare. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

9. Defilarea unui ecran: clic deasupra, dedesubtul, în stânga sau în dreapta cursorului de defilare, în functie de sensul dorit al defilarii. 10. Defilarea continua: mentinerea apasata a butonului stâng al mouse-ului pe una dintre sagetile de defilare. 11. Defilare pâna la o pozitie dorita: glisarea cursorului de defilare în sus, jos, la stânga sau la dreapta, pâna se atinge pozitia dorită; eliberarea butonului mouse-ului. 12. Închiderea unei ferestre: clic cu mouse-ul pe butonul de închidere sau dublu clic cu mouse-ul pe butonul meniului System.

2.10.

Ferestre de dialog

O fereastra / caseta de dialog este o fereastra care permite utilizatorului sa furnizeze informații despre modul de realizare a unor actiuni prin selectarea sau specificarea unor optiuni introduse în obiecte de control specifice acestea se vor descrie mai jos. Deplasarea de la un obiect de control la altul (de la o zona la alta) se realizeaza prin clic cu mouse-ul pe zona solicitata, zona care devine zona curenta (activa). Casetele de dialog nu prezintă butoane de redimensionare, dimensiunile lor nefiind modificabile. În plus, ferestrele de dialog nu prezintă: linie de stare, bare de instrumente sau barele de defilare specifice ferestrelor de tip aplicație sau document. Tipuri de obiecte de control care pot fi întâlnite în ferestrele de dialog sunt urmatoarele: butoane de comanda grupuri (casete) de optiuni comutatoare sau casete de verificare zone (casete) de text liste liste derulante (ascunse)

2.11.

Butoane de comandă, grupuri (casete) de opţiuni şi comutatoare

În figura nr.2 este prezentată o fereastra de dialog conținând butoanele de comanda OK si Cancel, o caseta de opțiuni şi comutatorul User Profile Settings. Iata care sunt functionalitățile acestor elemente: Butoane de comanda. Efectuarea unui clic cu mouse-ul pe un astfel de buton conduce la executia imediata a comenzii asociate butonului respectiv. Butoanele care prezinta secventa "..." după numele comenzii asociate vor afisa, în urma selectarii, o noua caseta de dialog, în timp ce butoanele al caror text este de o nuanta mai pala nu sunt disponibile în contextul curent. În cazul în care textul unui buton de comanda este urmat de secventa """, prin selectarea respectivului buton utilizatorul are posibilitatea de a extinde caseta de dialog pentru a cuprinde noi optiuni. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Casetele de optiuni permit alegerea unei singure optiuni din grupul respectiv. Optiunea aleasa va prezenta un punct negru în fata textului asociat (analog celei de a doua optiuni din exemplu). Optiunile se exclud reciproc. Comutatoarele (casetele de verificare, "check box") permit selectarea uneia sau mai multor optiuni prin marcarea cu un "X" sau prin bifarea casutei care apare în stânga textului fiecarei optiuni (analog optiunilor din câmpul User Profile Settings). Optiunile nu se exclud reciproc.

Exemplu de casete de optiuni, casete de verificare si butoane de comanda Zone (casete) de text, liste si liste derulante Casetele de text sunt zone în care utilizatorul poate introduce secventa de text pe care o doreste. Daca zona este vida se va afisa cursorul de editare; în caz contrar textul existent va fi marcat iar textul nou introdus îl va înlocui. Dupa pozitionarea mouse-ului într-o zona de text, se pot realiza orice operatii de editare asupra textului respectiv (inserare / stergere de text, copiere, mutare etc.) Listele contin succesiuni de optiuni (toate vizibile, eventual prin utilizarea barelor de defilare orizontala/verticala) dintre care utilizatorul poate selecta una sau mai multe. Selectarea se poate realiza prin intermediul mouse-ului si a tastelor SHIFT si CTRL. Pentru selectarea unei singure optiuni se va efectua un clic cu mouse-ul pe respectivul element al listei. Pentru selectarea mai multor optiuni consecutive se efectueaza clic cu mouse-ul pe prima optiune, se mentine tasta SHIFT apasata si apoi se efectueaza clic pe ultima dintre optiunile dorite. Pentru selectarea mai multor optiuni neconsecutive, se mentine tasta CTRL apasata si se efectueaza clic cu mouse-ul pe fiecare dintre optiunile dorite. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Exemplu de pagini, zone de text, liste si liste derulante (ascunse) Listele derulante (ascunse) afiseaza implicit un singur element, dar se pot deschide prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe sageata din partea dreapta. Odata afisate toate optiunile, se va selecta cea dorita (una singura, care va deveni activa). În figura nr.3, listele Underline si Color reprezinta exemple de astfel de liste ascunse. Observatie: Elementele unei ferestre de dialog sunt structurate sub forma de pagini. În exemplul de mai sus, pagina activa este pagina Font. Prin selectarea uneia dintre paginile Character Spacing sau Animation (clic cu mouse-ul pe numele paginii), întreg continutul casetei de dialog se va modifica, afisându-se elementele corespunzatoare paginii selectate

Facilităţi adăugate după lansarea Windows 9x Nume lungi Spre deosebire de sistemul de operare MS-DOS, în care numele unui fisier nu poate depasi lungimea de opt caractere, iar extensia este de maximum trei caractere, sistemele Windows 9x permit utilizatorilor sa foloseasca "numele lungi" pentru denumirea fisierelor (long filenames). Prin folosirea unor astfel de nume lungi, utilizatorul poate denumi foarte sugestiv fisierele pe care le creeaza. Astfel, un document Word care contine lucrarea de diploma a unui student poate avea numele "Lucrare de diploma.doc".

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Observatie: Daca acest fisier va fi copiat pe un calculator care ruleaza sub MS-DOS, numele sau va fi trunchiat pentru a nu depasi cele opt caractere acceptate de DOS: Lucrar~1.doc . Succesiunea de caractere ~1 va indica faptul ca fisierul a avut initial un nume lung.

Asocierea tipului fisierului cu programul care îl deschide O alta facilitate oferita de sistemele Windows 9x este aceea de a asocia în mod implicit tipul fisierului cu un anumit program care îl deschide si prelucra. În functie de acest program, respectivului fisier i se asociaza si o icoana corespunzatoare. Astfel, prin efectuarea unui dublu clic cu mouse-ul pe numele fisierului sau pe icoana lui, se lanseaza în executie programul asociat fisierului respectiv si, în mod automat, acest program va încerca sa deschida fisierul. Pentru a vedea care sunt asocierile deja realizate între tipurile de fisiere si programele care le vor prelucra, se deschide fereastra My computer si se selecteaza optiunea Options din meniul View. Pentru crearea unei noi asocieri, se va utiliza butonul de comanda New Type, pentru stergerea unei asocieri existente se va efectua un clic cu mouse-ul pe butonul Remove, iar modificarea asocierii marcate în lista se va realiza prin selectarea butonului Edit. Detaliile legate de asocierea selectata apar în partea inferioara a ferestrei de dialog (extensia, caracterizarea fisierelor de acel tipul si programul cu care se va deschide un asemenea fisier). De asemenea, apare si icoana asociata programului respectiv, precum si icoana asociata fisierelor cu extensia data.

Figura nr. 5 - Fereastra de dialog Options Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Recycle Bin Recycle Bin este un folder special în care sunt transferate fisierele, directorii, icoanele si toate elementele Windows sterse. Acestea pot fi insa restaurate, prin selectarea lor în Recycle Bin si alegerea optiunii Restore din meniul contextual. Totusi, dupa ce Recycle Bin este golit, prin alegerea optiunii Empty Recycle Bin din meniul contextual, elementele pe care el le-a continut vor fi sterse la nivel fizic, fara a mai putea fi recuperate. Daca un utilizator doreste sa stearga permanent un element Windows (fara a-l "trimite" în Recycle Bin în prealabil), trebuie sa mentina tasta SHIFT apasata simultan cu efectuarea operatiei de stergere.

2.12.

Utilizarea fişierelor în reţea

Unul dintre cele mai mari avantaje ale utilizarii unei retele de calculatoare este partajarea fisierelor, respectiv posibilitatea accesarii de catre mai multi utilizatori a unor fisiere stocate pe hard-disk-ul (partajat al) unui alt calculator din retea (cu conditia ca acesta din urma sa fie în stare de functionare). De cele mai multe ori, utilizatorii conectati la una dintre statiile de lucru ale retelei au posibilitatea de a accesa anumite fisiere de pe hard-disk-ul server-ului. Din motive de securitate, accesul la unele fisiere este uneori restrictionat prin intermediul drepturilor de acces. Acetstea indica operatiile pe care un anumit utilizator le poate realiza asupra unui fisier sau grup de fisiere: citire (read), scriere (write), modificare (change), lansare în executie (execute) etc. În cazul retelelor locale de calculatoare cu un numar mare de utilizatori, drepturile de acces la fisiere sunt stabilite de catre administratorul retelei, fiecarui utilizator alocându-i-se un director personal în care acesta are toate drepturile de acces la fisierele si subdirectorii continuti. Identificarea utilizatorului si a drepturilor sale de acces se realizeaza prin intermediul numelui de utilizator (username) si a parolei (password) care sunt solicitate în momentul conectarii la retea. Sub Windows NT, contul si parola sunt cerute într-o fereastra de dialog specifica care asigura conectarea la retea (si care se deschide cu combinatia de taste Ctrl-Alt-Del). Fiecare utilizator va avea drepturi de citire, scriere (salvare), executie etc. asupra fisierelor si folderelor din directorul personal si suplimentar, drepturi de acces la alte resurse partajate ale retelei (drive-uri de retea, foldere, fisiere, imprimante) în functie de setarile stabilite de administratorul retelei, care se ocupa de securitatea si buna ei functionare. Directorul personal poate fi accesat din aplicatiile My Computer sau Windows Explorer. Pentru a evita supra-încarcarea spatiului de pe hard-disk-ul server-ului (de obicei partajat) si a asigura functionarea retelei la performante ridicate, o practica uzuala este de a limita, prin facilitati de administrare, cantitatea de informatie care poate fi stocata de un anumit utilizator.

2.13.

Cautarea si regasirea fisierelor

Pentru cautarea unor fisiere pe suporturile de memorie externa aflate la dispozitia utilizatorului, se va utiliza facilitatea Find - Files or Folders din meniul Start. În urma selectarii acestei optiuni se va afisa fereastra de dialog Find (vezi figura 6).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

În cadrul câmpului Named se introduce numele fisierului cautat, din lista Look in se alege drive-ul sau directorul unde se va realiza cautarea, iar butonul de verificare Include subfolders specifica daca operatia de cautare se va realiza si în subdirectorii directorului specificat anterior, sau nu. Atunci când nu se cunoaste numele exact al fisierului, sau se urmareste cautarea mai multor fisiere cu nume asemanator, se pot utiliza specificarile generice. De exemplu, pentru a gasi toate fisierele cu extensia .htm, câmpul Named va contine specificatia *.htm.

Structura ferestrei Find Pagina Date Modified a ferestrei de dialog Find permite specificarea unor criterii de cautare legate de data crearii sau a ultimei modificari a fisierelor cautate. Astfel pot fi gasite toate fisierele create sau modificate între doua date calendaristice (between ... and ... ), în decurs de un anumit numar de luni de zile (during the previous ... month(s)) sau în decurs de un anumit numar de zile (during the previous ... day(s)). Pagina Advanced permite specificarea unor criterii de cautare legate de tipul fisierului (Of type), continutul (Containing text) sau dimensiunile acestuia (Size ... KB). Dupa activarea butonului de comanda Find Now, se va parcurge întreaga ierarhie de subdirectori specificata, iar rezultatele obtinute vor fi afisate în partea inferioara a ferestrei Find. Pentru fiecare fisier gasit se vor afisa: numele fisierului, calea catre fisierul respectiv, dimensiunea, tipul si data ultimei modificari. Numarul total de fisiere gasite este afisat în bara de stare (în figura de mai sus, "16 file(s) found"). Dintre fisierele gasite utilizatorul le poate selecta pe cele pe care doreste sa le foloseasca, folosind o serie de reguli de selectare (a se vedea paragraful urmator). Asupra fisierului(lor) selectat(e) se pot apoi realiza diverse operatii, prin intermediul optiunilor incluse în meniurile lor contextuale (dublul clic este implicit asociat deschiderii fisierului în aplicatia cu care a fost creat).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

2.14.

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Reguli de selectare a fisierelor/directoarelor dintr-o listă sau fereastra

1. Selectarea unui singur fisier/director se realizeaza prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe numele respectivului fisier/director sau pe icoana asociata. 2. Selectarea unui grup de fisiere/directoare consecutive se realizeaza prin selectarea primului fisier/director, mentinerea tastei SHIFT apasate si selectarea ultimului fisier/director. 3. Selectarea unui grup de fisiere/directoare neconsecutive se realizeaza prin mentinerea tastei CTRL apasate si selectarea, pe rând, a fiecarui fisier/director din grupul respectiv. 4. Selectarea tuturor fisierelor/directoarelor din directorul (lista) curent(a) se realizeaza prin alegerea optiunii Edit - Select All, careia îi este de obicei asociata combinatia de taste CTRL+A. 5. Deselectarea fisierelor/directoarelor selectate se realizeaza prin efectuarea unei noi selectii sau a unui clic cu mouse-ul în exteriorul oricarui nume sau icoane de fisier. 6. Selectarea tuturor fisierelor neselectate si deselectarea celor deja selectate (inversarea selectarii) se realizeaza prin alegerea optiunii Edit - Invert Selection.

2.15.

Operatii cu fisiere

Principalele operatii care se pot realiza cu fisiere sunt (în paranteza apare comanda corespunzatoare din meniul contextual):

deschiderea fisierului prin intermediul aplicatiei asociate (Open); tiparirea fisierului la imprimanta (Print); editarea fisierului, daca aceasta operatie este posibila (Edit); adaugarea fisierului la o arhiva creata prin intermediul aplicatiei WinZip (Add to Zip); copierea fisierului pe discheta (Send To - 3½ Floppy); mutarea fisierului în Clipboard (Cut); copierea fisierului în Clipboard (Copy); crearea unui shortcut catre respectivul fisier (Create Shortcut); stergerea fisierului (Delete); redenumirea fisierului (Rename); afisarea unor informatii despre respectivul fisier (Properties).

Aceste operatii se pot aplica si grupurilor de fisiere/directoare selectate în prealabil conform regulilor de selectare anterior prezentate.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

2.16.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Windows Explorer

Aplicatia Windows Explorer faciliteaza parcurgerea ierarhiei de directoare si fisiere si realizarea operatiilor de baza cu fisiere. Aplicatia se instaleaza odata cu sistemul Windows si se lanseaza în executie prin alegerea optiunii Start - Programs - Windows Explorer. Imaginea fereastrei Windows Explorer este prezentata în figura 7. Dupa cum se poate remarca, zona de lucru a ferestrei de aplicatie contine doua sub-ferestre. În cea din stânga se afiseaza întreaga ierarhie de directoare care poate fi accesata de catre computer (discheta, hard-disk-uri, DVD, foldere pe desktop). Directoarele care au semnul + sau sageata în fata icoanei asociate contin alte subdirectoare care pot fi afisate fie prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe semnul respectiv, fie prin efectuarea unui dublu clic cu mouse-ul pe numele directorului sau pe icoana asociata.

Fereastra de aplicatie Windows Explorer Sub-fereastra din partea dreapta a ecranului afiseaza continutului directorului curent (în exemplul din figura 7, directorul 'Horea_soft'). Asupra continutului acestui fisier pot fi efectuate toate operatiile meniului contextual sau ale meniurilor de aplicatie. Windows Explorer permite si efectuarea acestor operatii prin tehnica drag-anddrop, adica prin selectarea si glisarea cu mouse-ul a unui element la o noua pozitie. De exemplu, pentru mutarea unui fisier (sau a unor fisiere selectate) într-un director, este suficienta glisarea acelui fisier (fisierelor selectate) peste numele directorului. Copierea se realizeaza similar, dar cu tasta Ctrl apasata.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.17.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului. Închiderea unei aplicaţii care nu răspunde

Pornirea calculatorului se face prin apăsarea comutatorului Power-on al unității centrale şi a comutatorului monitorului (pornire la rece). Astfel, curentul electric trece prin circuitele memoriei ROM, ceea ce face ca programul preîncărcător să inițializeze echipamentele periferice, să verifice configurația hardware a calculatorului şi să încarce programul încărcător în memoria RAM pentru lansarea în execuție a sistemului de operare. Pe parcursul acestor operații utilizatorul este informat pe monitor despre starea de funcționare a calculatorului. Dacă, la ultima închidere a calculatorului, a fost uitat un disc în unitatea de floppy sau CD-ROM, vor apărea probleme la încărcarea sistemului de operare. Trebuie scos acel disc pentru ca încărcarea sistemului de operare să se facă de pe hard-disc. Repornirea calculatorului se face prin butonul Reset al unității centrale sau din meniul Start – opțiunea Shut Down (Turn off computer) – opțiunea Reset (ponire la cald). În acest caz calculatorul nu este deconectat de la alimentarea cu curent electric, deci se sare peste etapele de inițializare a echipamentelor periferice şi verificarea configurației calculatorului. Practic, se reîncarcă sistemul de operare. Aceasta operație este necesară atunci când: - este instalat un program nou (dacă acesta o cere); - calculatorul nu mai raspunde comenzilor (s-a blocat). Pentru Restart se mai foloseşte combinația de taste CTRL+ALT+DELETE. Repornirea şi închiderea calculatorului se face după ce au fost salvate datele, deoarece acestea sunt neremanente în memoria RAM. Închiderea calculatorului se face astfel: meniul Start– opțiunea Shut Down (Turn off computer) – opțiunea Shut Down (Turn Off) sau ALT şi F4, urmând toate etapele indicate pe monitor. Dacă la închiderea calculatorului au ramas deschise aplicații, sistemul de operare informează utilizatorul despre acest lucru, cerând salvarea sau nu. Dacă sistemul de operare nu conține un program care să deconecteze calculatorul automat de la alimentarea cu curent electric, atunci acționați comutatorul Power On. Vizualizarea informaţiilor referitoare la resursele hardware şi software ale calculatorului (versiune sistem de operare, tipul procesorului, memorie instalată, etc.)” Obținem informații despre calculatorul nostru prin clic dreapta pe aplicația My Computer – opțiunea Properties. Se deschide caseta de dialog System Properties ce conține următoarele secțiuni: General – informații despre sistemul de operare, tipul de procesor şi frecvența de lucru, capacitatea memoriei RAM.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Hardware- conține informații despre echipamentele Hardware (butonul Device Manager)

Vizualizarea gradului de ocupare a unei locații de pe disc se face astfel: - aplicația My computer – clic dreapta pe locația de memorare – opțiunea Properties.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Desktop: data şi ora, volumul, opţiuni desktop de afişare (de exemplu: opţiuni pentru fundal, screen saver, diverse opţiuni de setare). Utilizarea opţiunii Print Screen. Suprafața de lucru a monitorului se numeşte desktop. Ea este formată din imaginea de fundal pe care se găsesc pictograme (reprezentări grafice sugestive ale aplicațiilor). De obicei, în partea de jos a desktop-ului se gaseşte bara cu programe active (Taskbar). Aceasta conține: Bunonul Start – acesta conține meniul Start, ce conține următoarele opțiuni: Programs (programele instalate şi accesoriile sistemului de operare), Documents (documentele deschise recent), Settings (panoul de control pentru configurarea sistemului, imprimantele instalate, conexiunea la rețea), Search (pentru căutarea fişierelor), Run (pentru lansarea în execuție a programelor), Shut Down (pentru închiderea sau repornirea calculatorului).

butoane ale aplicaţiilor active - sistemul de operare Windows permite lansarea în execuție a mai multor aplicații simultan. Acestea se vor găsi în Taskbar sub forma unor butoane ce conțin pictograma şi denumirea aplicației. Trecerea de la o aplicație la alta (fară a se închide precedentele) se numeşte comutare şi se face prin clic pe butonul aplicației. Zona de configurarea a sistemului – aceasta conține butoane ce conțin pictograme şi etichete informative (poziționarea cursorului mouse-ului peste buton). Printre aceste butoane sunt: data şi ora, volumul, conexiunea la rețea, imprimanta, antivirusul, etc. Modificarea parametrilor acestor aplicații se face prin dublu clic pe butonul respectiv şi clic pe butonul Apply. Personalizarea barei cu aplicații se face prin clic dreapta pe aceasta într-o zonă liberă, caz în care se va deschide un meniu cu următoarele opțiuni: Cascade Windows – permite aranjarea ferestrelor aplicațiilor active în cascadă, adică suprapuse; Tile Windows Horizontal - permite aranjarea ferestrelor aplicațiilor active pe orizontal, astfel încât să se poată vizualiza simultan conținutul tuturor ferestrelor deschise; Tile Windows Vertical - permite aranjarea ferestrelor aplicațiilor active pe vertical, astfel încât să se poată vizualiza simultan conținutul tuturor ferestrelor deschise; Show the desktop- permite afişarea desktopului, toate ferestrele deschise fiind trecute în taskbar; Lock the taskbar – dezactivarea acestei opțiuni permite realizarea operațiilor de mutare şi redimensionare a barei cu aplicații; Properties – permite ascunderea barei atunci când se trece cu cursorul mouse-ului peste ea (Auto hide taskbar), modificarea modului de afişare a meniului Start (Start Menu – Customise sau Classic Start Menu - Customise). Personalizarea suprafeţei de lucru: - clic dreapta pe desktop şi din meniul contextual se alege opțiunea Properties - sau meniul Start – Settings – Control Panel – Display Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Fereastra Display Properties conţine mai multe secţiuni: Themes – conține un set de teme prestabilite (particularizări ale diferitelor elemente de interfață) Desktop – conține un set de imagini pentru fundalul de pe desktop sau există posibilitatea alegerii unei imagini preferate dintr-un anumit folder (butonul Browse). Aceste imagini pot fi aranjate pe desktop în centru (center), sub formă de mozaic, imaginea fiind redusă ca dimensiune şi multiplicată până la umplerea desktop-ului (tile) sau imaginea poate fi mărită la suprafața desktop-ului (strech). Screen Saver – permite protejarea ecranului atunci când nu se lucrează la calculator. Se poate stabili ca după un interval de timp în care calculatorul nu este folosit, să se afişeze automat o imagine. Pentru fiecare imagine se pot stabili anumiți parametrii: frecvența de apariție, viteza, mesaj afişat, etc.(butonul Settings). Previzualizarea setărilor stabilite se poate face acționând butonul Preview. Se poate stabili o parolă pentru protejarea ecranului (Pasword Protect). Pentru reluarea lucrului la calculator se mişcă mouse-ul sau se apasă o tastă, iar imaginea stabilită pentru screen saver dispare. Appearance – permite stabilirea aspectului fiecărui element de interfață de pe desktop. Se poate alege una din opțiunile din lista Scheme sau se poate configura după preferințe (butonul Advanced). Din lista Item se alege elementul pentru care se stabileşte aspectul: pictogramă, fereastră, etc. Se poate stabili dimensiunea (Size) şi culoarea (Color) elementului. Pentru textul elementelor se poate stabili fontul, culoarea, dimensiunea şi stilurile îngroşat sau înclinat. În timpul efectuării setărilor se poate vizualiza efectul setărilor stabilite. Settings – oferă informații despre monitor (rezoluție, număr de culori, etc.) şi despre adaptorul video.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Butonul Advanced permite obținerea informațiilor despre placa video: capacitatea memoriei video, viteza de împrospătare a imaginii, etc.. Capturarea ecranului reprezintă salvarea imaginii de pe ecran într-o zonă de memorie temporară (Clipboard), în vederea copierii acesteia într-o altă aplicație. De exemplu, pentru realizarea acestui site au fost capturate imaginii ale meniurilor, ferestrelor, etc. diferitelor aplicații. Realizarea capturilor de ecran se realizează astfel: se deschide aplicația a cărei imagine dorim să o capturăm; se acționează tasta Print Screen pentru a captura întreg ecranul, sau ALT şi Print Screen pentru a captura doar fereastra activă; se deschide aplicația în care dorim să inserăm captura de ecran; se alege opțiunea Paste (prin clic dreapta sau din meniul Edit) sau CTRL + V sau SHIFT + tasta Insert;

2.18.

Meniuri

Un meniu este alcatuit dintr-o succesiune de optiuni prin intermediul carora pot fi lansate în executie comenzi referitoare la aplicatia careia îi apartine meniul. Tipul orizontal sau vertical al unui meniu va fi dat de modul de dispunere a optiunilor sale (orizontal sau vertical). Meniurile verticale se mai numesc "pull-down"; de obicei, aplicatiile Windows prezinta o linie principala de meniuri (Menu Bar) care contine mai multe submeniuri verticale. Meniurile pot fi activate în mai multe moduri, utilizând fie tastatura, fie mouse-ul: activând tasta ALT si utilizând apoi tastele sageti laterale (stânga si dreapta) pentru a selecta meniul dorit. Apasarea tastei ENTER va conduce la deschiderea meniului respectiv si afisarea optiunilor acestuia; având tasta ALT apasata, se activeaza tasta corespunzatoare literei subliniate din numele meniului (ex. în cazul meniului File se va apasa combinatia de taste ALT+F); efectuând un clic cu mouse-ul pe numele meniului respectiv. Odata ce meniul dorit s-a deschis, se pot utiliza tastele sageti verticale (sus si jos) pentru a alege optiunea dorita, sau se poate efectua un clic cu mouse-ul pe respectiva optiune. Unele optiuni au câte o combinatie de taste atasata, combinatie prin intermediul careia se lanseaza direct în executie comanda corespunzatoare optiunii respective. Aceste combinatii de taste se vizualizeaza în dreptul numelui optiunii.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pentru a anula selectarea unui meniu se apasa tasta ESC sau se efectueaza un clic cu mouse-ul în exteriorul zonei meniului. O categorie speciala de meniuri o reprezinta meniurile contextuale, cele care depind de contextul în care sunt activate. Activarea unui meniu contextual se realizeaza prin efectuarea unui clic dreapta cu mouse-ul pe obiectul caruia acesta îi este atasat. Un meniu contextual contine optiuni specifice obiectului corespunzator. Astfel, un meniu contextual corespunzator unei icoane este diferit de meniul contextual corespunzator desktop-ului, chiar daca unele optiuni poarta acelasi nume. Tipuri de optiuni Exista mai multe tipuri de optiuni care se regasesc în meniurile Windows: optiune urmata de … : selectarea ei conduce la deschiderea unei ferestre de dialog (de exemplu Zoom... în figura 4); optiune urmata de sageata la dreapta : selectarea ei conduce la activarea unui submeniu vertical (de exemplu Toolbars în figura 4);

Tipuri de optiuni optiune precedata de semnul de bifare : optiune de tip comutator (de exemplu Ruler în figura 4); optiune estompata : optiune care nu este valida în contextul curent (de exemplu Footnotes în figura 4); optiune simpla : revine la lansarea directa în executie a comenzii asociate (de exemplu Header and Footer în figura 4).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pe lânga aceste tipuri de optiuni, exista si liste de optiuni, dintre care, în orice moment, doar poate fi activa. În exemplul anterior este vorba de lista formata din primele cinci optiuni ale meniului View, optiunea selectata fiind Page Layout. pot fi decupate porțiuni din imagine .

2.19.

Icoane / Pictograme

Se pare ca pentru traducerea termenului englez "icon", în limba româna s-a încetatenit termenul "icoana"; îl vom folosi în consecinta si în lucrarea de fata. O icoana / pictograma este o reprezentare grafica asociata unui element al sistemului Windows. Ea este alcatuita dintr-un desen însotit de o secventa de text care sugereaza numele elementului caruia i-a fost asociata. În functie de tipul acestui element icoana poate fi: Icoana de aplicatie - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de aplicatie si ocupa o anumita pozitie în bara de task-uri, în functie de momentul lansarii în executie a aplicatiei. Realizarea unui clic cu mouse-ul pe o astfel de icoana conduce la redeschiderea ferestrei care fusese în prealabil minimizata si predarea controlului catre aplicatia corespunzatoare; Icoana de document - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de document si se poate dispune oriunde în spatiul de lucru al aplicatiei. Realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o astfel de pictograma conduce la redeschiderea ferestrei document care fusese în prealabil minimizata; Icoana de grup (Folder) - realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o icoana de grup conduce la deschiderea unei ferestre de document care contine o serie de alte icoane. Pictograma My Computer este o astfel de icoana de grup; Icoana de program (Shortcut) - este asociata unei aplicatii care poate fi lansata în executie de pe desktop. Lansarea în executie se realizeaza prin intermediul unui dublu clic cu mouse-ul pe respectiva icoana. De exemplu, pictograma Microsoft Word este o astfel de icoana de program. Daca icoanele de aplicatie si cele de document se creeaza (dispar) odata cu deschiderea (închiderea) aplicatiei sau documentului asociat, icoanele de grup si cele de program pot fi create si manipulate de catre utilizator. Pentru crearea unei noi icoane de program se va efectua un clic dreapta cu mouse-ul într-o zona libera a desktop-ului si se va selecta optiunea New - Shortcut a meniului contextual. Se va indica apoi calea spre fisierul executabil asociat programului respectiv, precum si textul de identificare a icoanei. În cazul crearii unei icoane de grup, se va utiliza optiunea New - Folder a aceluiasi meniu contextual. Mutarea pe desktop a unei icoane se poate realiza prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe respectiva icoana si glisarea mouse-ului pâna la noua pozitie.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Celelate operatii de manipulare a icoanelor (stergere, redenumire, copiere etc) pot fi executate prin alegerea optiunii corespunzatoare din meniul contextual al icoanei.

2.20.

Clipboard

Clipboard-ul este o zona de memorie care permite stocarea temporara a informatiilor în scopul realizarii transferului acestora dintr-o aplicatie sursa într-o aplicatie destinatie. Cele doua aplicatii pot coincide, adica transferul se poate realiza si în cadrul aceleiasi aplicatii, dintr-un document într-altul, sau chiar în cadrul aceluiasi document. Informatia care poate fi transferata prin intermediul zonei Clipboard poate fi de diverse tipuri: text, imagini, fisiere audio sau video, obiecte grafice, în general obiecte create de aplicatii Windows. Pentru realizarea acestui tip de comunicare între aplicatii s-a implementat o tehnica numita OLE (Object Linking and Embedding), care permite încapsularea obiectelor într-o aplicatie destinatie astfel încât acestea sa poata fi ulterior modificate din aplicatia sursa, prin lansarea aplicatiei care le-a creat (editarea obiectelor încapsulate se realizeaza printr-un dublu clic cu mouse-ul pe obiectul dorit). Principalele operatii care se pot efectua prin intermediul zonei de memorie Clipboard sunt: copierea informatiei din aplicatia sursa în Clipboard (Copy); mutarea informatiei din aplicatia sursa în Clipboard (Cut); copierea informatiei din Clipboard în aplicatia destinatie (Paste sau Paste special); copierea imaginii întregului ecran în Clipboard (Print Screen); copierea imaginii ferestrei active în Clipboard (Alt+Print Screen).

Observatii: 1. Comenzile care realizeaza operatiile de mai sus se gasesc, de obicei, în meniul contextual al obiectului care trebuie transferat sau în meniul Edit al aplicatiei curente. 2. Informatia transferata prin intermediul comenzilor Cut si Copy trebuie în prealabil selectata. 3. Transferul de informatie cu Paste sau Paste special se realizeaza în cadrul documentului curent din aplicatia destinatie, în pozitia curenta a cursorului. Aplicatia Clipboard Viewer din grupul Accessories permite: 1. Vizualizarea continutului Clipboard-ului (daca se doreste, fereastra se poate aduce la dimensiunea ecranului). Se accepta o serie de formate diferite pentru texte si grafice; formatul în care se afiseaza continutul Clipboard-ului poate fi schimbat din meniul Display (optiunea implicita este Auto, din acelasi meniu). Aplicatia în care se va transfera continutul Clipboard-ului determina formatul folosit sau, daca exista mai multe, se va alege cel care furnizeaza mai multe informatii. 2. Salvarea continutului Clipboard-ului într-un fisier (cu extensia implicita .CLP) se face cu optiunea File Save As din meniul aplicatiei Clipboard. În caseta de dialog care apare se poate specifica o cale pentru acel fisier. Un fisier clipboard poate fi transferat într-o aplicatie. 3. Regasirea unui fisier Clipboard se face folosind optiunea File - Open, care afiseaza o fereastra de dialog în care se va introduce numele fisierului dorit; în aceeasi fereastra se poate schimba drive-ul (din lista Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

ascunsa Drives) sau directorul (din lista Directories). Dupa selectarea unui fisier Clipboard (cu OK), el va înlocui continutul curent al zonei Clipboard. 4. Stergerea continutului memoriei Clipboard se face cu optiunea Edit - Delete.

2.21.

Arhivarea si dezarhivarea datelor

Prin arhivarea (comprimarea sau împachetarea) unui fişier se înțelege micşorarea dimensiunii fişierului folosind un algoritm care micşorează sau elimină redundanta informației. Prin arhivarea fişierelor se obține o mai bună gestionare a spațiului pe hard-disc sau pe dischete. Un fişier arhivat nu poate fi citit direct de calculator şi el trebuie mai întâi să fie dezarhivat. Din această cauză se recomandă arhivarea doar a fişierelor folosite mai rar sau a celor foarte voluminoase, precum şi la transferurile de date prin Internet sau e-mail, deoarece creste substanțial viteza de transmitere a datelor. In prezent aplicația WinZip din Windows 95 sau 98 este cea mai folosită pentru administrarea arhivelor. Aplicația WinZip asigură o serie de operații, printre care se pot enumera:  Administrarea fişierelor arhivă. Este asigurată prin operații de creare, deschidere, copiere, mutare, redenumire şi ştergere a fişierelor arhivă;  Transmiterea unei arhive prin posta electronică;  Actualizarea arhivei, se face prin operația de adăugare de noi fişiere şi ştergerea unor fişiere vechi din arhivă;  Extragerea fişierelor din arhivă;  Vizualizarea fişierelor din arhivă, se obține prin operația de dublu clic pe numele fişierului;  Protejarea prin parolă; Aplicația WinZip este rulată în fereastra WinZip, care este alcătuită din următoarele:  Bara de titlu a ferestrei, afişează numele aplicației WinZip şi numele arhivei deschise;  Bara cu titluri de meniuri;  Bara cu instrumente (Toolsbar);  Spaţiul util al ferestrei, spațiul în care se poate deschide o arhivă şi se pot vedea fişierele conținute. Meniurile aplicației WinZip sunt:  File, care conține opțiuni pentru administrarea fişierelor;  Action, care conține opțiuni pentru administrarea fişierelor din arhivă;  Option, care conține opțiuni pentru stabilirea modului în care se afişează informațiile în fereastra de aplicație WinZip. Meniul File conține următoarele opțiuni: Opţiunea New Archive

Semnificaţia Creează o arhivă nouă şi se va comunica numele arhivei. Inițial arhiva nu va conține nici un fişier.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Open Archive Favorite Zip Folders Close Archive Information Create Shortcut Move Archive Copy Archive Rename Archive Delete Archive Wizard Mail Archive Exit

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Deschide arhivă cu numele ales prin dialog.. Afişează numele arhivelor din dosarele favorite. Inchide arhiva deschisă Afişează informații despre arhiva deschisă Creează o scurtătură (pictogramă) pe ecran pentru arhiva deschisă. Mută arhiva în alt dosar sau dosar nou. Copiază arhiva deschisă în alt disc sau dosar Schimbă numele arhivei deschise. Şterge de pe disc arhiva deschisă. Comută aplicația la interfața de asistentă. Trimite fişierul din arhiva deschisa prin e-mail. Inchide aplicația WinZip

Meniul Actions conține următoarele opțiuni: Opţiunea Add Delete Extract View Select All Deselect All Virus Scan Make.exe file Test

Semnificaţia Adaugă fişiere la arhiva deschisă Şterge fişiere sau dosare din arhivă Extrage fişierele din arhivă şi le dezarhivează.. Vizuliazează fişierul selectat. Selecționează toate fişierele din arhiva deschisă Anulează selectarea pentru toate fişierele din arhivă Testează dacă fişierele din arhivă sunt virusate. Face din arhiva deschisă o arhivă cu autoextragere. Testează integritatea fişierelor din arhiva deschisă.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.22.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Transferul de fisiere prin intermediul Clipboard

In cadrul sistemului de operare Windows, se poate obține copierea sau decuparea de date dintr-o aplicație şi plasarea lor în memoria Clipboard, ele rămânând acolo până când aceste date sunt transferate în noul document sau aplicație. Pentru a realiza decuparea şi lipirea datelor sau copierea lor prin acest mecanism se realizează următoarele operații:  Selectarea textului, foii de calcul sau a obiectelor grafice, pentru mutare sau copiere;  Mutarea sau copierea; a. Selectarea textului sau a foii de calcul. Pentru a selecta un text sau o foaie de calcul, se execută următoarele manevre: Se plasează indicatorul mouse-lui înaintea primului caracter ce trebuie selectat; Se apasă şi se ține apăsat butonul de stânga mouse-lui şi apoi se trage indicatorul mouse-lui la dreapta şi în jos până la ultimul caracter ce trebuie selectat; Prin eliberarea butonului, textul va apărea selectat şi evidențiat prin negativul lui pe ecran. b. Selectarea obiectelor grafice. Un obiect grafic în programele Microsoft Word sau WordPad este selectat prin clicarea pe el. In programul Paint există instrumente speciale pentru selectarea formelor şi selectarea se face conform instrucțiunilor din acest program. c. Copierea informaţiilor. După selectarea unui text sau obiect grafic, copierea se realizează astfel: Se clichează butonul Copy din fereastra Edit sau Copy de pe bara cu instrumente. O copie a materialului selectat va intra astfel în memoria Clipboard; Se execută clic pe suprafața de lucru a fişierului în care se doreşte introducerea materialului selectat; Se execută clic pe butonul Paste din fereastra Edit sau Paste de pe bara cu instrumente. Programul va copia materialul selectat din memoria Clipboard la locul cerut. d. Mutarea informaţiilor După selectarea unui text sau obiect grafic, mutarea se realizează astfel: Se clichează butonul Cut din fereastra Edit sau Cut de pe bara cu instrumente. Materialului selectat va părăsi fişierul gazdă şi va intra astfel în memoriaClipboard; Se execută clic pe suprafața de lucru a fişierului în care se doreşte introducerea materialului selectat; Se execută clic pe butonul Paste din fereastra Edit sau Paste de pe bara cu instrumente. Programul va copia materialul selectat din memoria Clipboardîn locul cerut.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Transferul utilizând protocolul Object Linking and Embedding (OLE) permite inserarea sau legarea de componente din alte fişiere şi de fişiere ale altor aplicații într-un nou document. a. Sistemul de legarea fişierelor. In continuare vor fi prezentate avantajele, dezavantajele şi calea de creare a legăturilor:  Avantajele legării: Se pot face legături între programe pentru Windows mai vechi, care nu permit pe alte căi înglobarea; Se pot face modificări în fişierele sursă, iar modificările apar în mod automat şi în documentele la care acestea au fost legate; Fişierele legate au nevoie de mai puțină memorie decât cele înglobate.  Dezavantajele legării: Nu poate fi şters fişierul sursă sau modificată adresa fişierului sursă pentru că s-ar întrerupe legătura dintre documente; Documentul legat trebuie să permită partajarea.  Mecanismul de creare a legăturii: Se selectează datele ce trebuiesc copiate şi se clichează pictograma Copy; Se intră în documentul în care se doreşte introducerea datelor; In meniul Edit, se selectează opțiunea Paste Special. Va apare tabloul Paste Special, la care se activează butonul Paste Link. Dacă se doreşte se poate activa opțiunea Display As Icon, în care caz pe document se va vedea o pictogramă în locul datelor legate, pictogramă ce poate fi ulterior activată; Se execută clic pe butonul OK şi legarea este realizată. b. Sistemul de inserare. Când este înserat un fişier sau un obiect, o copie a fişierului sau obiectului de inserat va apare în documentul nou creat, dar fişierul sau obiectul înserat nu păstrează nici o legătură cu fişierul din aplicația sursă, astfel că modificările ulterioare din fişierul sursă nu-l vor afecta. In continuare vor fi prezentate avantajele şi dezavantajele inserării şi calea de obținere a fişierelor:  Avantajele inserării: Deoarece documentul şi datele sunt incluse în acelaşi fişier, acesta nu mai depinde de legături, căi de acces şi fişiere sursă; Nu trebuie păstrate datele sursă; Pentru modificări nu trebuie intrat în aplicația sursă.  Dezavantajele inserării: Documentele care conțin obiecte înserate sunt mai voluminoase După modificări, rezoluția tipăririi unor imagini este mai slabă dacă la documentul sursă;  Mecanismul inserării: Se deschide documentul în care se doreşte includerea unui fişier, obiect, imagine; Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Se plasează cursorul în locul în care trebuie să apară obiectul ce se va insera; In cadrul meniului Insert se alege, în funcție de aplicația care este folosită, una din opțiunile: Object; Picture; File Pe ecran va apare o casetă de dialog specifică opțiunii selectate, după completarea acesteia se clichează pe butonul OK.

2.23.

ACCESORII WINDOWS

Aplicatia Calculator Aplicatia Character Map Aplicatia Paint Aplicatia Notepad Aplicatia Chat Aplicaţia Calculator Aparține grupului de aplicații ACCESSORIES Introducere Pornirea aplicaţiei Calculator Calculatorul standard Calculatorul ştiinţific Funcţiile oferite de către calculatorul ştiinţific Aplicaţii

Introducere Această aplicație oferă utilizatorului posibilitatea de a efectua calcule matematice complexe în mod similar folosirii unui calculator de buzunar. Există două tipuri de calculatoare puse la dispoziție de către acest accesoriu: calculatorul standard, care permite efectuarea de calcule simple (adunare, scădere, înmulțire, împărțire etc.) şi calculatorul ştiințific, care extinde funcționalitatea calculatorului standard prin adăugarea unor funcții matematice şi statistice complexe şi prin posibilitatea de a efectua calcule în diferite baze de numerație.

Pornirea aplicaţiei Calculator Butonul START -> All Programs -> Accessories -> Calculator

Calculatorul standard

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Tipul de calculator utilizat se selectează din meniului View, folosind opțiunile Standard şi Scientific.

Calculatorul ştiinţific

Funcţiile oferite de către calculatorul ştiinţific SIMBOL

FUNCŢIE

M+

adună numărul afişat în memorie

PI

valoarea numărului "Pi"

Mod

restul împărțirii lui x la y (x mod y)

And, Or, Xor, Not funcțiile logice SI, SAU, SAU exclusiv, negare

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Lsh

shiftare (translație) la stânga a cifrelor binare ale numărului cu un număr specificat de poziții (operație echivalentă înmulțirii cu puteri ale lui 2)

Int

partea intreagă a numărului afişat

Hex, Dec, Oct, Bin

sistemele de numerație hexazecimal, zecimal, octal, binar

Deg, Rad, Grad

afişarea numerelor trigonometrice în grade, radiani sau gradienți

+/-

schimbă semnul numărului afişat

C

şterge din memorie rezultatul operației

Ce

şterge numărul afişat

Back

ştergerea ultimei cifre a numărului afişat

Inv

calculează funcțiile inverse pentru toate funcțiile descrise până acum

Hyp

funcțiile hiperbolice pentru sin, cos, tan

+, -, *, /

adunare, scădere, înmulțire, împărțire

Sta, Dat

deschiderea cutiei statistice şi adăugarea unei noi valori

Ave, Sum, s

funcții statistice pentru media aritmetică, sumă şi deviație standard

F-E

trecerea de la scrierea exponențială la cea normală şi invers

[, ]

paranteze pentru a stabilii ordinea efectuării operațiilor

dms

converteşte numărul afişat în formatul grade-minute-secunde

Exp

scrierea exponențială a numărului afişat

ln, log

calcularea valorii logaritmului natural şi a celui zecimal din numărul afişat

sin, cos, tan

funcțiile trigonometrice sin, cos, tg

x^2, x^3, x^y

ridicarea la puterea 2, 3 respectiv la o putere introdusă de către utilizator

n!

factorialul numărului afişat

1/x

inversul unui număr

MC

şterge din memorie toate valorile stocate

MR

afişează conținutul memoriei

MS

stochează în memorie numărul afişat

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Aplicatia Character Map Aceasta aplicatie permite selectarea unor caractere speciale care nu se gasesc pe tastatura si care pot fi utilizate în cadrul altor aplicatii Windows. În urma lansarii în executie a accesoriului, se va afisa o fereastra de forma celei din figura 9.

Fereastra Character Map Lista derulanta Font permite alegerea fontului dorit, ale carui caractere vor fi afisate în tabela principala. Copierea unui singur caracter se realizeaza prin selectarea respectivului simbol prin clic cu mouse-ul pe casuta corespunzatoare din tabela de caractere, urmat de un clic pe butonul Select. Caracterul va fi afisat în cadrul zonei Characters to Copy si va putea fi copiat în Clipboard folosind butonul Copy. El poate fi apoi transferat în cadrul altei aplicatii prin selectarea comenzii Paste din meniul Edit al aplicatiei respective.

Aplicatia Paint Paint permite utilizatorilor realizarea de desene alb-negru sau color care pot fi apoi imprimate sau incluse în cadrul altor aplicatii Windows (de exemplu, procesorul de documente Word). Fereastra Paint care se deschide în urma lansarii în executie a aplicatiei are spatiul de lucru împartit în urmatoarele zone: aria de desen - este zona unde se pot realiza desenele si care poate fi vizualizata în întregime prin intermediul barelor de defilare orizontala si verticala; aria uneltelor (Tools) - cuprinde reprezentarile grafice ale celor 18 instrumente de lucru care pot fi selectate prin clic cu mouse-ul pe dreptunghiul corespunzator si apoi folosite în aria de desen; aria paletei de culori - permite selectarea prin clic cu mouse-ul a culorii fundalului de desenare si a culorii cu care se deseneaza. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Fereastra Paint Uneltele de lucru sunt urmatoarele: unelte pentru decupare - cele doua foarfeci care pot decupa forme neregulate, respectiv rectangulare, forme ce pot fi copiate în Clipboard sau pot fi mutate în alt loc din aria de desen (prin intermediul optiunilor meniului Pick); unealta "spray" - pentru realizarea de umbre sau alte efecte speciale; unealta pentru text (A) - scrierea unor comentarii, titluri în interiorul ariei de desen; unelte pentru stergere - permit acoperirea cu culoare sau stergerea partiala a unui desen prin intermediul radierei; unelte pentru colorare - "bidineaua" serveste la umplerea imediata a unor portiuni închise din desen cu o anumita culoare sau umbra, iar "pensula" este utilizata pentru colorarea unor portiuni neregulate prin alunecarea prompterului pe desen; unealta pentru trasarea unei linii serpuite; unealta pentru trasarea unei linii drepte; unelte pentru forme geometrice - pot fi desenate patrate, patrate cu colturile rotunjite, cercuri-elipse, poligoane colorate sau contururi.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Fisierele realizate în Paint sunt de tip harta de biti (bitmap) si au extensia implicita .BMP. Ele pot fi salvate (optiunile Save si Save As din meniul File), imprimate (optiunea Print din meniul File) sau transferate în alte aplicatii prin intermediul Clipboard-ului (comenzile meniului Edit).

Aplicatia Notepad Notepad este un editor de texte simplu, folosit la scrierea unor note scurte sau crearea si editarea fisierelor de comenzi. În mod implicit fisierele scrise în Notepad au extensia .TXT si contin strict succesiunile de caractere tastate, fara atribute de formatare sau obiecte incluse. Aplicatia Notepad nu permite modificarea fonturilor sau formatarea textului, însa pune la dispozitia utilizatorului o functie de cautare a unui sir de caractere (meniul Search, optiunea Find), selectarea unei portiuni de text prin glisarea mouse-ului pe textul dorit, precum si schimbul de informatie cu Clipboard-ul (optiunile Cut, Copy, Paste din meniul Edit). De asemenea, trebuie retinut faptul ca fereastra de aplicatie Notepad poate deschide si prelucra la un moment dat un singur fisier text. Fisierele text pot fi tiparite prin intermediul comenzii Print din meniul File. Înainte de realizarea imprimarii, utilizatorul are posibilitatea de a seta formatul paginii pe care se va realiza tiparirea. În acest scop se va folosi optiunea Page Setup din acelasi meniu File, care afiseaza o fereastra de dialog specifica (a se vedea figura 11).

Fereastra Page Setup Se pot seta urmatoarele optiuni de imprimare: caracteristicile hârtiei (dimensiuni si locul de unde va fi luata) - câmpurile Paper - Size si Source; orientarea paginii - câmpul Orientation - Portrait (verticala) si Landscape (orizontala); dimensiunea marginilor - câmpul Margins; continutul antetului si subsolului de pagina - zonele de text Header si Footer. Optiunea Time/Date din meniul Edit permite introducerea în textul editat a orei si datei sistemului, iar optiunea Select All a aceluiasi meniu realizeaza selectarea întregului text din fisierul deschis.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Tema propusa 1 1. Sa se deschida fereastra de grup corespunzatoare icoanei My Computer. Asupra respectivei ferestre se vor executa urmatoarele actiuni: se va minimiza si apoi se va restaura aceasta fereastra; se va maximiza si apoi se va restaura aceasta fereastra; se va muta fereastra la o noua pozitie pe desktop; se va redimensiona fereastra dupa preferintele utilizatorului. 2. Sa se mute icoana corespunzatoare programului Microsoft Word la o noua pozitie pe desktop. Sa se stearga aceasta icoana si apoi sa se re-creeze. 3. Sa se mute bara de task-uri pe latura din dreapta a desktop-ului, dupa care sa se ascunda aceasta bara. 4. Sa se creeze o icoana de grup cu numele Microsoft Office si sa se copieze, în interiorul ferestrei de grup asociate acestei pictograme, icoana Microsoft Excel. Pentru copiere se vor utiliza optiunile meniului contextual atasat icoanei care va fi copiata. 5. Sa se lanseze în executie aplicatia Microsoft Word utilizându-se optiunile meniului Start. Sa se minimizeze apoi fereastra de document activa în cadrul aplicatiei, dupa care sa se închida întreaga aplicatie.

Tema propusa 2 1. Sa se creeze, în directorul personal, urmatoarea structura de directoare:

/ A1 / A2 / \ A31 A32

\ B1 \ B2 / \ B31 B32

2. Sa se copieze în A1 toate fisierele cu extensia html al caror nume începe cu litera B si care se gasesc pe drive-ul C: si toate fisierele cu extensia doc de pe C:, al caror nume începe cu litera F. 3. Din A1, fisierele .html se vor copia în B1 iar celelalte se vor muta in B2. 4. Din B1, fisierele al caror nume are cel mult 2 litere se muta în A31. 5. Sa se redenumeasca doua fisiere oarecare din A31. 6. Sa se stearga continutul lui A31, apoi B1 împreuna cu toate subdirectoarele lui 7. Sa se marcheze Read Only doua fisiere din directorul A1 si sa se ascunda fisierele din B2. 8. Care sunt cele mai lungi 3 fisiere din directorul A1? (Indicatie: se vor afisa informatii detaliate despre fisiere (View - Details) si se vor ordona fisierele din directorul A1 dupa dimensiune (View - Arrange Icons)).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Bibliografie: Windows 7 – The Best of the Official Magazine –Body No: X16-03275, An 2010 Operating System Concepts – de Silberschatz, Galvin, Gagne, ISBN: 978-0-470-12872-5, An 2009 Operating Systems (Third Edition) – de William Stallings, ISBN: 0-13-887407-7, An 1998

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

3.

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

PREZENTARE GENERALĂ ACCES INTERNET SI APLICATII WEB

În anii 1970 inginerii de la institutele de cercetare militare din SUA au început să își interconecteze în reţele calculatoarele folosind tehnologia telecomunicaţiilor. O reţea de calculatoare are de regulă un caracter coordonator-subordonator, adică structura respectivă are calculatoare „egale în drepturi” dar care sunt supuse controlului unui calculator principal, „dirijor”. Proiectul a fost sprijinit de către agenţia DARPA a ministerului apărării, iar reţeaua de calculatoare care a luat astfel naștere s-a numit Arpanet. În timp, reţeaua s-a extins enorm, dincolo de scopul ei iniţial academic și militar și a devenit cunoscută sub numele de Internet. Evoluţia reţelelor a adus cu sine o redefinire a naturii și limitelor unui calculator. În cuvintele lui John Gage și Bill Joy (de la firma Sun Microsystems), „the network is the computer“ — „reţeaua este calculatorul“. Sistemele de operare și aplicaţiile computerelor s-au modificat, incluzând acum capacitatea de a defini și accesa resurse de pe alte calculatoare din reţea (fie informaţii, fie dispozitive conectate la ele), ca extensii ale resurselor locale. Iniţial aceste facilităţi erau disponibile numai celor care lucrau în medii de înaltă tehnologie, însă din anii 1990, odată cu răspândirea aplicaţiilor ca de exemplu e-mail sau World Wide Web, și cu dezvoltarea tehnologiilor de conectare în reţea ieftine și rapide precum Ethernet sau ADSL, reţelele de calculatoare au pătruns peste tot, în toate domeniile vieţii.

3.1.

Istoria Internetului

Internetul s-a născut la mijlocul anilor 60 în forma ARPAnet (Advanced Research Projects Agency Net) - o rețea între mai multe computere din unele instituții americane, ce lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare din cadrul Pentagonului. ARPA a fost pus în funcțiune ca reacție la succesul sovietic al lansării satelitului Sputnik în spațiu în 1957. Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei rețele, care să nu fie distrusă datorită atacurilor asupra sistemului. Războiul Rece fiind la apogeu, scenariul unui dezastru era considerat fie lansarea unei bombe fie un atac nuclear. De aici a rezultat un proiect de rețea, unde rețeaua însăşi era permanent în pericol de atac. În consecință:- doar un minimum de informații era cerut de la computerele client în rețea - oricând transmisia de date întâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negăsit, se găsea o altă cale către adresa căutată. Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date pe Internet. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet protocol), care este şi acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu IBM compatibile sau Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul era şi este cu adevărat o platformă-independentă. Internet-ul "civil" a început ca o rețea de patru computere între Universitățile din Utah, Santa Barbara şi Los Angeles şi Institutul de Cercetare din Stanford. În curând, cercetători din alte instituții de stat au devenit

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

interesați. Deoarece folosirea computerelor era costisitoare, ei au văzut imediat avantajele folosirii în comun a unei rețele. La sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, când Internetul număra în jur de 50 de computere, s-au dezvoltat primele dintre servicii, folosite încă şi azi pentru transferul informației:- File Transfer Protocol pentru trimiterea şi regăsirea fişierelor - Telnet pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a cataloagelor din toată lumea - E-Mail pentru trimiterea mesajelor personale. Internetul era în mod categoric în ascendență. Cu noi grupuri de utilizatori care se alăturau, în următoarea decadă, Internetul a crescut la o rețea de 200 de computere. Partea militară era organizată într-o rețea separată, Milnet. În acelaşi timp, au apărut alte rețele, mai ales în sectorul academic. Importanța printre acestea era (şi este) USENET sau Users' Network, care a început în 1979, când câteva UNIX-computere au fost conectate împreună. USENET. În sute de grupuri de discuții despre orice subiect imaginabil, oamenii făceau schimb de noutăți şi imagini, în ciuda distanțelor şi a hotarelor. Alte rețele s-au dezvoltat de-a lungul USENETului. Toate formau baza unui spațiu de comunicație radical democratic. De exemplu, înaintea unei noi discuții pe care grupul o începea, comunității Netului i se cerea un vot de accept. Grupurile de discuții joacă încă un rol mare pe Internet. Există mii şi zeci de mii în întreg Internetul. Altă moştenire a USENET este "Netiquette", sau regulile de comportament pe Internet. 10 ani după ce USENET îşi începuse dezvoltarea, Internetul a crescut la 80.000 de computere. A început să fie un factor de luat în considerare în politică. Şi curând, expresia "Information SuperHighway" (autostrada informației) a devenit uzuală. În această metaforă, Internetul era văzut ca o importantă infrastructură pentru transportul unor bunuri vitale - informațiile. În anii 80 şi începutul anilor 90, când Internetul era folosit doar de un număr mic de cercetători, arată mult diferit față de prezent. Principalele aplicații erau atunci poşta electronică şi grupurile de discuții (Newsgroups) plus diverse rutine de căutare şi mecanisme de transfer al fişierelor. Aceasta era o lume UNIX, în care toate comunicațiile existau doar ca text sau numere, şi liniile de comandă trebuiau memorate şi tipărite. Când poşta electronică, dar mai ales programele de căutare şi de transfer al fişierelor au trebuit să facă față unor cerințe mai complexe, s-au dezvoltat noi navigatoare. Software-ul pentru fiecare trebuia să fie obținut şi configurat separat. Folosirea fiecăruia trebuia să fie învățată. Pe scurt: datorită metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului în acea perioadă era restrânsă la un mic grup de oameni din universități şi institute de cercetare. Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleară) din Geneva a pus bazele în 1989 dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau 3W). Ca de obicei în istoria Internetului, scopul inițial al WWW-ului era destul de limitat. Era destinat să fie o platformă internă de comunicații pentru cercetătorii din întreaga lume care lucrau pentru CERN. Sarcina principală era să asigure un sistem care să facă legătura între varietatea de platforme ale diverselor calculatoare. Soluția de bază era ideea de a face legătura între documente via "hipertext". Hipertext înseamnă, a marca şirurile de text sau alte obiecte şi de a le lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanță de obiectul original. Când legătura este selectată, cineva poate "sări" la documentul legat. În acest fel Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

este posibil de a lega un număr nelimitat de documente între ele într-o structură web ne-ierarhică. Pentru a putea deosebi aceste documente şi pentru a le regăsi, fiecare are o adresă unică. Aceasta este Unique Resource Locator (URL). URL-urile constau într-un protocol de transmitere (în cazul WWW-ului acesta este Hypertext Transfer Protocol - http), urmat de www (în cele mai multe cazuri) şi de domeniu (de exemplu numele serverului şi numele paginii). Prima versiune a programelor pentru a naviga pe www, aşa numitele "browsere" urmau încă tradiția originală a Internetului - erau numai text. De aceea, sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu utilizatorii. În septembrie 1992 nu existau mai mult de 20 de servere web în întreaga lume. Schimbarea radicală s-a produs când NCSA (National Center for Supercomputing Applications) din SUA a scos "Mosaic" - Browser în 1993, care era bazat pe o interfață grafică (Windows). Enorma creştere a web-ului a început virtual, dintr-o dată: În iunie 1993, 130 servere Web erau înregistrate, în 1994 erau deja 11.576 servere. Dar web-ul nu a făcut doar să se dezvolte. De asemenea, posibilitățile de a prezenta datele au crescut dramatic. Curând au apărut poze şi animații pe situri web, urmate de sunete. Doar un mic pas mai era necesar pentru a aduce cataloage, directoare şi formulare de comandă pe situri web. Astfel, câțiva ani mai târziu s-a născut ECommerce.

3.2.

Adresa IP, DNS

Generalităţi Un server de nume domeniu, Domain Name Server (DNS), este un program software, care ascultă cereri pe un port standard (53) şi care rulează pe un calculator conectat permanent (de obicei) la Internet. În mare, el asigură un serviciu, pentru un domeniu sau mai multe, de traducere a unei adrese tip nume într-o adresă IP . De exemplu, un navigator web vrea să se conecteze la adresa tip nume www.cnfb.ro. În primul rând, 'întreabă' un server DNS adresa IP pentru www.cnfb.ro şi după aceea se conectează la serverul web care rulează pe calculatorul cu adresa de IP obținută de la DNS. Adresele de IP sunt folosite pentru a comunica în rețelele locale sau pe Internet. Adresele tip nume sunt folosite din comoditate, deoarece sunt uşor de memorat.

IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfață logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit "adresă IP". Versiunea standard folosită în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biți (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

este arbitrară; ea este realizată de către organizații însărcinate cu distribuirea de spații de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu gestiunea spațiului de adrese atribuit Europei. DNS (Domain Name System) este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS translatează ("mapează") numele de domeniu (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi adresa IP în nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea numelui de domeniu". Cele mai multe servicii Internet se bazează pe DNS şi, dacă acesta cade, site-urile web nu pot fi găsite iar livrarea mail se blochează. Numele de domenii sunt mult mai uşor de reținut decât adresele IP, dar nu oferă indicații despre modul cum poate fi găsit site-ul pe internet. Acest lucru intră în atribuțiile sistemului DNS, care rezolvă domeniile în adevăratele lor adrese - adresele IP. Maparea este o simplă asociere între două elemente, în acest caz un nume de maşină, ca ftp.linux.org, şi IP -ul maşinii (sau adresa) 199.249.150.4. Un calculator se identifică printr-o adresă, unică în Internet, numită adresa IP a calculatorului respectiv. Totodată calculatorul poate avea asociat şi un nume. Astfel, adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la mediul Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS. Concepția protocolului TCP/IP este astfel implementată încât schema de adresare permite utilizatorilor şi programelor din rețea să identifice în mod unic o rețea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese IP (adresa unică pe care o are fiecare calculator cuplat la mediul Internet), cât şi prin intermediul unui nume de calculator host. Evident, protocolul IP realizează o corespondență bijectivă între adresele IP şi numele gestionate de DNS. • Structura DNS realizează administrarea unor nume prin care se acordă diferite responsabilități de grup, fiecare nivel reprezentând un domeniu.

3.3.

Cum funcţionează?

Fiecare calculator trebuie să 'ştie' de existența a cel puțin un server DNS pentru a rezolva corelația între un nume calificat de domeniu (FQDN, sau nume de domeniu DNS), adică o adresă literală (gen www.google.com, sau www.rdsnet.ro) şi adresa sa numerică (IP address, de tipul xx.yyy.zz.tt); aceasta pentru că o conexiune TCP/IP între 2 calculatoare în Internet se face la nivel de adrese numerice IP.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Dacă procesul 'resolver' din calculatorul propriu nu reuşeşte să facă o căutare validă DNS (acel DNS lookup), atunci se recepționează o eroare pentru orice pagină web sau server mail, apelate prin numele lor de domeniu. Dacă primind o eroare pentru www.rdslink.ro, homepage-ul cu adresa IP echivalentă: xx.yyy.zz.tt poate fi încărcat, înseamnă că există o problemă DNS - nu neapărat la nivel central. Domenii şi DNS Sistemul de nume din Internet este structurat pe domenii şi subdomenii. Considerând un server de nume (name server) admin.rdslink.ro, domeniul cel mai larg este ro, care include domeniul rdslink.ro, iar admin este un computer din cadrul domeniului rdslink.ro. Deci luând de la dreapta la stânga un nume, pe cea mai din dreapta poziție se află domeniul cel mai general, după care urmează, în ordinea subordonării, restul subdomeniilor. Pe cea mai din stânga poziție se află numele computerului.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

În Internet există domenii dedicate (standardizate). Iată câteva dintre ele: com desemnează domeniul comercial, edu desemnează domeniul educațional, gov - domeniul guvernamental, mil - domeniul militar, org - alte organizații, net - resurse de rețea, int - resurse internaționale, etc. Extinderea Internet-ului în diferite țări a dus la crearea de domenii pentru fiecare țară: ro România, fr Franța, it Italia, uk Marea Britanie, us USA, etc.

Sistemul de căutare a unui nume în Internet este următorul: DNS este o bază de date distribuită pe toată rețeaua Internet. Se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informația necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server menține o bază de date cu propriile domenii pe care sistemele de pe Internet pot să o interogheze. În Internet există servere (servere DNS) care țin tabele de corespondență între numele cunoscute de fiecare şi adresele fizice corespunzătoare. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informație. Sigur, trebuie să existe un sistem care să se asigure că serverele DNS de pretutindeni au acces la aceeaşi informație privind adresele IP ale siturilor şi domeniilor web. De aceea există sistemul de name servere autoritare şi servere rădăcină . * Servere DNS Autoritare: fiecare domeniu trebuie să aibă 2 servere DNS ce funcționează ca Autoritar şi Primar. Acestea sunt serverele ce păstrează cea mai corectă şi adusă la zi informație privind adresa IP a unui domeniu. De obicei, aceste servere DNS sunt operate de către deținătorii domeniilor în cauză. Alte servere DNS din internet vor face apel la name serverele autoritare pentru a le furniza adresa corectă a domeniului pe web. * Servere DNS Rădăcină: următoarea parte a unui sistem DNS, sunt cele 13 servere DNS ce dețin informația 'top level' pentru întregul sistem DNS. Aceste 13 sisteme, operate de către mai multe companii private, instituții academice şi laboratoare militare, au sarcina de a propaga informația privind adresele IP a fiecărui server autoritar al unui domeniu, către alte servere DNS de pe Internet. Exemplu : Dacă utilizatorul doreşte să acceseze www.microsoft.ro: Scrie 'www.microsoft.com' în bara de adrese a browserului Browserul trimite un mesaj serverului DNS al Furnizorului de Servicii Internet (D.C.D.). Serverul caută în înregistrările sale adresa sitului www.microsoft.com Dacă nu are adresa sitului www.microsoft.com, o va solicita unui server rădăcină. microsoft.com face parte din .com TLD [top-level-domain+, aşa că întreabă un server rădăcină responsabil cu .com TLD *serverul rădăcină are o listă cu toate domeniile .com cunoscute, precum şi cu serverele autoritare ale fiecărui domeniu+ Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Serverul rădăcină se conectează la adresa IP 131.107.1.240, serverul autoritar pentru microsoft.com, de unde primeşte adresa IP pentru www.microsoft.com Serverul rădăcină trimite înapoi serverului DNS al Furnizorului de Servicii Internet (D.C.D.) această adresă, care la rândul lui o va transmite înapoi browserului utilizatorului. Browserul se conectează la adresa IP şi primeşte paginile de la www.microsoft.com. Serverul DNS al ISP-ului utilizatorului păstrează adresa www.microsoft.com în cache-ul DNS propriu. Când cineva conectat la acelaşi ISP într-o altă sesiune doreşte să se conecteze la microsoft.com, va avea adresa stocată local şi o poate rezolva mult mai rapid. În funcție de modul cum Furnizorul de Servicii Internet (D.C.D.) a configurat serverele DNS proprii, adresa poate fi păstrată în cache pentru câteva ore sau câteva zile. Acest amănunt este important, deoarece, dacă adresa IP a microsoft.com *sau a oricărui domeniu+ se schimbă în intervalul respectiv, serverul DNS nu o va mai solicita serverelor rădăcină până când nu expiră cache-ul.

3.4.

Browser

Un browser este o aplicație software care permite utilizatorilor să afişeze texte, grafică, video, muzică şi alte informații localizate pe o pagină din World Wide Web, dar şi să comunice cu ofertantul de informații sau cu alți utilizatori. Browserul este, prin urmare, un program de navigare în web. Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt: • Microsoft Internet Explorer • Mozilla Firefox • Apple Safari • Google Chrome • Opera Software- Opera • Nintendo DS browser În componența unui browser intră un set de programe care permit afişarea şi manevrarea informațiilor bazate pe text, imagini şi sunet, precum şi rularea unor programe pe care site-urile web şi documentele pot să le includă sau apeleze (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de text în care utilizatorul poate să scrie adresa documentului sau a site-ului dorit, adresă care este unică (Uniform Resource Locator sau URL). Dacă utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă, el poate introduce drept "cheie de căutare" o parte de text pe care documentul ar trebui să îl conțină. Browserul transmite acest text unor aplicații speciale din web, numite motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente sau site-uri respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de adrese care conțin textul căutat. Utilizatorului nu îi mai rămâne decât să aleagă - eventual prin Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

mai multe încercări - locația dorită. în realitate această listă de adrese poate fi uneori extrem de lungă, de ordinul sutelor de mii de linii, caz în care este nevoie de o strategie de căutare mai exactă. Funcţii accesate cu ajutorul unui browser: • Navigarea printre documentele html din www sau din alte servicii, ori de pe propriul calculator; vizualizarea acestora. • Urmărirea conexiunilor dintre documentele html. • Copierea informațiilor în calculatorul propriu. • Utilizarea unor proceduri de căutare a informației. • Găsirea rapidă a informațiilor cu ajutorul ”semnelor de carte” şi a istoricului. • Accesarea altor servicii de informare şi servicii Internet: poşta electronică, serviciul de ştiri, serviciul ftp (transferul de fişiere), etc. Elemente specifice unui browser: • Descărcare (Download) reprezintă copierea unui fişier în calculatorul utilizatorului. • Directorul cache în care browserul păstrează informația primită din web. Dacă utilizatorul parcurge paginile vizitate în sesiunea curentă, el accesează informația salvată în directorul cache la prima trecere prin aceste pagini. • Reîmprospătarea paginii web: pagina va fi încărcată din nou din rețea, chiar dacă există deja în directorul cache. • Imaginile in-line sunt acele imagini incluse într-o pagină web, care nu pot fi modificate, redimensionate sau deplasate, dar pot fi vizualizate. • Istoricul (History) reprezintă lista paginilor accesate într-o sesiune (cea actuală sau, în cazul unora dintre browsere, mai multe sesiuni anterioare). O adresă accesată anterior poate fi apelată prin reluarea ei din această listă. • “Semnul de carte” sau ”pagina favorită”: utilizatorul poate asocia unei anumite pagini o denumire preferată, cu ajutorul căreia poate încărca acea pagină, în locul URL al paginii respective.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

• Aplicaţie ajutătoare – reprezintă un soft prin intermediul căruia utilizatorul poate afişa anumite formate de fişiere (ex. fişiere audio). • Plug-in soft ce măreşte funcționalitatea browserului (ex. afişarea 3-D). Documentele şi paginile web pe care le afişează browserele sunt, în funcție de opțiunile celor care le-au realizat, interconectate prin tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un document sau site la altul, cu un simplu click pe mouse.

3.5.

HTTP – protocol de bază al Web-ului

HTTP - HyperText Transfer Protocol reprezintă un protocol de comunicare în rețea, special proiectat pentru Web. Acest protocol dirijează toate operațiunile dintre browser şi serverul de Web. Dacă protocolul FTP oferă o conexiune continuă până la eventuala apariție a unei erori sau până la închiderea conexiunii, protocolul HTTP nu are o stare stabilă. Browser-ul (aplicația client ce foloseşte protocolul HTTP pentru a furniza informații) şi serverul (aplicația care rulează pe computerul ce stochează informațiile) trebuie să realizeze o conexiune la internet şi apoi să o întrerupă, pentru fiecare operație HTTP. De exemplu: dacă este solicitată conectarea la un site Web, browser-ul (clientul) şi serverul crează o legătură ce permite serverului să trimită clientului fişierul HTML solicitat. După ce clientul prelucrează fişierul HTML şi constată că îi mai sunt necesare şi alte fişiere, el trebuie să inițieze o nouă conexiune la server. Fiecare operație HTTP este numită tranzacție. Protocolul HTTP foloseşte o conexiune TCP/IP care este menținută pe durata unei singure tranzacții. Nici browser-ul clientului şi nici serverul nu rețin starea ultimei conexiuni. Folosind protocolul HTTP, clienții şi serverele determină tipul formatelor de document în mod dinamic, astfel că atunci când o aplicație client contactează un server, ea trimite serverului o listă a formatelor pe care le recunoaşte. Ca răspuns, serverul trimite datele folosind cel mai apropiat format posibil. Astfel, serverele şi clienții pot folosi formate de date proprii sau private pentru a schimba date. HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informațiilor păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW (dacă un URL nu conține partea de protocol, aceasta se consideră ca fiind http). HTTP presupune că pe calculatorul destinație rulează un program care înțelege protocolul. Fişierul trimis la destinație poate fi un document HTML (Hyper Text Markup Language), un fişier grafic, de sunet, animație sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau/şi un editor de text. Conform OSI, protocolul HTTP este de nivel aplicație. Realizarea şi evoluția sa sunt coordonate de către World Wide Web Consortium (W3C). HTTP oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanță spre propriul computer. Dacă se apelează un link sau o adresă de web cum ar fi http://www.example.com, acesta reprezintă o solicitare adresată calculatorului host pentru afişarea unei pagini web (index.html sau Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

altele). În prima fază numele (adresa) www.example.com este convertit de protocolul DNS într-o adresă IP. Apoi se realizează transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP. Informații suplimentare (indicații pentru browser, limba dorită ş.a.) pot fi adăugate în header-ul pachetului HTTP. În urma cererii (HTTPGET), urmează răspunsul serverului cu datele cerute (pagini cu fişiere ataşate - imagini, foi de stil , scripturi , sau pagini generate dinamic ). Dacă informațiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite înapoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfăşurare a acestei acțiuni (cerere şi răspuns) este stabilit în specificațiile HTTP.

3.6.

Proxi server

În rețele de calculatoare, un server proxy este un server (un sistem de computer sau un program de aplicație), care acționează ca intermediar pentru cereri de la clienții care solicită resurse de la alte servere. Un client se conectează la serverul proxy, solicitând unele servicii, cum ar fi un fişier, conexiune, pagina web, sau alte resurse, disponibile de la un alt server. Serverul proxy evaluează cererea în conformitate cu normele sale de filtrare. De exemplu, poate filtra traficul după adresa IP sau protocol. În cazul în care cererea este validată de filtru, proxy-ul oferă resurse prin conectarea la serverul relevant şi solicitând serviciul în numele clientului. Un server proxy poate modifica, opțional, solicitarea clientului sau răspunsul serverului, şi, uneori, el poate servi cererea fără a contacta serverul specificat. În acest caz, se memorează răspunsuri de la serverul de la distanță, şi returnează cererile ulterioare pentru acelaşi conținut în mod direct. Un server proxy are mai multe scopuri. Dintre acestea pot fi menționate: • Păstrarea calculatoarelor din spatele lui anonime • Reducerea timpului de accesare a resurselor (prin memoria cache) • Aplicarea politicii de accesare a serviciilor de rețea sau de conținut, de exemplu, de a bloca site-uri nedorite • Realizarea rapoartelor de utilizare a internetului într-o companie • Securitatea sau controlul parental pe anumite site-uri • Scanarea conținutului transmis înainte de trimitere • Protecția împotriva scurgerii datelor • Depăşirea restricțiilor regionale. Riscurile folosirii serverelor proxy anonime În utilizarea unui server proxy, de exemplu anonymizing proxy, toate datele trimise la serviciul folosit (de exemplu, un server HTTP într-un site web), trebuie să treacă prin server proxy înainte de a fi trimis mai departe, mai ales într-o formă necriptată. Prin urmare, există riscul ca un server proxy rău intenționat să poată înregistra tot ceea ce a fost trimis, inclusiv datele de conectare şi parolele necriptate. Un inconvenient, nu neapărat un risc, este acela că utilizatorii de proxy pot fi blocați pe unele site-uri web.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

3.7.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Ce este FTP?

Protocol transfer fişiere (FTP – File Transfer Protocol) este utilizat pentru a transfera fişiere prin Internet. Persoanele utilizează de obicei FTP pentru a face fişierele disponibile pentru descărcare, dar există şi posibilitatea de a utiliza FTP pentru a încărca pagini Web, pentru a construi un site Web sau pentru a încărca fotografii digitale de pe un site de partajare a imaginilor. Protocolul FTP - File Transfer Protocol serveşte la conectarea a două maşini în vederea transferului de fişiere între ele. Transferul de fişiere se deosebeşte de partajarea fişierelor. În Internet, partajarea discurilor este asigurată de protocolul NFS - Network File System. Un calculator client NFS poate "instala" un disc aparținând unui server NFS. Această operație, care crează la nivelul maşinii client un disc virtual, dă utilizatorului iluzia că posedă un disc suplimentar. Utilizatorii discului virtual îl utilizează ca şi cum ar fi un disc real. În general, un disc poate rămâne instalat pentru perioade lungi de timp, uneori permanent. FTP funcționează în mod diferit, deoarece conexiunea este temporară şi serveşte pentru a copia (download, get) sau a trimite (upload, put) fişiere. După terminarea transferului (sau transferurilor), utilizatorul opreşte sesiunea FTP.

Desfăşurarea unei sesiuni Sesiunea este inițializată de programul FTP client, căruia i se comunică adresa la care trebuie să se conecteze (ftp.netscape.com). După stabilirea legăturii, serverul cere numele utilizatorului (username, login, login name) şi parola (password). Odată identificat utilizatorul, acesta dispune de un set de comenzi care îi permit să exploreze sistemul de fişiere ale serverului şi să copieze fişierele dorite. În tabele sunt prezentate cele mai importante comenzi FTP. Dacă utilizatorul cunoaşte amplasarea fişierelor pe care doreşte să le copieze, este suficient să intre în directorul respectiv, folosind comanda cd (change directory). Dacă amplasarea fişierelor căutate este necunoscută, căutarea se desfăşoară uneori "la întâmplare" sau trebuie mai întâi copiată lista fişierelor din serverul respectiv. După localizarea fişierului, utilizatorul trece în mod binar (bin) şi dă comanda de copiere (get fis.txt). După copierea fişierului, utilizatorul poate întrerupe conexiunea FTP prin comanda quit (sau bye), sau poate iniția alte transferuri.

Anonymous FTP Numeroase servere FTP acceptă conexiuni anonime (anonymous FTP). Numărul de fişiere disponibile în aceste noduri nu poate fi calculat (probabil sute de giga-octeți). Unele servere, foarte specializate, grupează fişiere legate de un subiect anume, un domeniu de activitate sau un sistem de operare, altele sunt generale, cu fişiere care se referă la un spectru larg de subiecte. Aceste noduri sunt publice, deoarece conectarea se face cu numele de utilizator anonymous. Serverul cere parola (password). La început se utiliza parola universală guest, dar, în prezent, convenția este de a se utiliza adresa de mesagerie. În principiu, dacă nu este supraîncărcat, nodul

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

autorizează conexiunea imediat. În caz de suprasolicitare, serverul răspunde cu un mesaj indicând situația în care se găseşte şi invită utilizatorul să încerce o conexiune ulterioară. Principalele servere anonymous FTP sunt situate în S.U.A. Pentru a evita supraîncărcarea liniilor transatlantice şi a oferi timpi de răspuns acceptabili, fişierele din principalele noduri sunt copiate pe servere europene sau asiatice. Aceste servere se numesc servere oglindă (mirrors), deoarece reflectă nodurile originale. Serverele oglindă sunt actualizate automat, pe parcursul nopții. Numeroase întreprinderi informatice (Microsoft, IBM, Novell etc.) utilizează şi acest mijloc pentru a pune la dispoziția clienților informații, corecții (patch-uri) sau versiuni la zi (updates) ale programelor lor.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Microsoft oferă informaţii despre folosirea IE pe post de client FTP Cum se lansează FTP? Pentru a lansa FTP în Internet Explorer, se tastează adresa FTP în bara Adresă sau se face clic pe un link FTP dintr-o pagină Web. Dacă se face clic pe un link, utilizatorul este întrebat dacă doreşte să salveze fişierul sau să îl deschidă. În cazul în care utilizează un alt browser Web, trebuie urmate instrucțiunile primite pentru acel browser. Adresele FTP încep cu „ftp://” în loc de „http://”. De exemplu pentru a vizita site-ul Web FTP Microsoft, se tastează ftp://ftp.microsoft.com, apoi se apasă ENTER.

Accesarea site-urilor Web FTP şi descărcarea fişierelor ♣ În bara de adrese a browserului Web se tastează adresa de Internet (URL) pentru site-ul FTP la care se solicită conectarea (de exemplu ftp://ftp.microsoft.com/), apoi se apasă ENTER. ♣ Se deschide site-ul FTP şi apoi sunt disponibile una sau mai multe dintre următoarele variante: ♥ Pentru a deschide un fişier sau un folder, se face clic pe acesta. ♥ Pentru a descărca un fişier sau un folder, se face clic cu butonul din dreapta pe acesta, apoi, în Internet Explorer, pe Salvare ţintă ca:. Dacă este utilizat un alt browser Web, trebuie urmate instrucțiunile primite pentru acel browser. Dacă proprietarul site-ului FTP şi-a dat acordul, utilizatorul are posibilitatea de a deschide site-ul într-o fereastră de Windows Explorer. Pentru aceasta se face clic pe butonul Pagină în Internet Explorer, apoi pe Deschidere site FTP în Windows Explorer. În fereastra nouă, pentru a descărca un fişier sau un folder, se face clic cu butonul din dreapta pe acesta, apoi clic pe Copiere în folder.

Cum se încarcă fişiere pe un site Web FTP? Pentru a încărca fişiere pe un site Web FTP, de obicei sunt necesare anumite permisiuni din partea persoanei care deține site-ul. Acea persoană trebuie să comunice, de asemenea, un nume de utilizator şi o parolă, necesare pentru a intra pe site-ul FTP. Procedura: ♣ Se deschide site-ul Web FTP în browser. ♣ Se face clic pe Pagină, apoi pe Deschidere site FTP în Windows Explorer. Dacă este utilizat un alt browser Web, trebuie urmate instrucțiunile primite pentru acel browser. Dacă este solicitată o parolă de administrator sau o confirmare, va trebui tastată parola sau scrisă confirmarea.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

♣ În Windows Explorer se apasă ALT, se face clic pe Fişier, apoi pe Log in. ♣ Se tastează numele de utilizator şi parola, apoi se face clic pe Log on. ♣ După semnătura de intrare, pot fi copiate fişiere pe site-ul Web FTP, utilizând opțiunile de copiere şi lipire.

3.8.

Portalul

Ce este un portal? Un site folosit pe post de uşă de intrare în Internet sau ca punct de plecare/agregare a multor altor siteuri şi servicii online (de la informații utile, chat, email până la shopping şi linkuri).

Un site de web care oferă o gamă largă de informatii şi resurse, precum email, forum, motoare de căutare şi magazine virtuale. De exemplu http://www.e-guvernare.ro/ este considerat un portal resurse de guvernare electronică în România prin care se ofera accesul cetatenilor la informatii si formulare online.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Un portal de calitate este un portal care se află printre cele mai bune portaluri. Portalurile de calitate se pot propune după următoarele criterii: Acesta trebuie să fie: • Util . Portalurile care sunt despre un subiect restrâns sunt mai puțin folositoare deoarece se bazează doar pe acel subiect. Un portal de calitate este un portal ce conține un domeniu major. Atractiv . Estetica portalului trebuie să fie una plăcută. Culorile trebuie să fie în ton cu conținutul acestuia, de asemenea trebuie să nu conțină probleme de formatare. Numărul legăturilor roşii este limitat. Introducerile din articole şi biografii introduse în portal nu trebuie să depăşească 200 de cuvinte. Bine întreţinut . Este actualizat portalul dacă apar evenimente sau fenomene noi în domeniul acestuia însă acestea nu trebuie să conțină domenii ce se actualizează pe o perioadă scurtă de timp.

Care este diferenţa dintre un site static şi un portal? Un site static este alcătuit din pagini statice şi elemente grafice. Este simplist, se încarcă rapid şi este mai ieftin. Un portal pe de altă parte oferă mult mai multe opțiuni: motor de căutare, statistici, backend de administrare, forum de discuții, formulare online, chat şi alte lucruri care pot anima prezența pe web.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

3.9.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

E-Commerce

Comerţul electronic (Electronic Commerce sau E-Commerce) este modul de cumpărare sau de vânzare cu ajutorul transferului de date la distanță. Acesta este modul specific marilor companii comerciale care duc o politică de dezvoltare a marketingului. În ultimii ani internetul a devenit cel mai bun mijloc de stabilire a unor relații de servicii şi schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumpărător. Printr-o campanie publicitară corespunzătoare în anii 1990, compania IBM a făcut popular şi termenul Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacţiile bursiere electronice. Strâns legate de comerţul electronic pot fi considerate şi alte activităţi electronice, de exemplu servirea cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă se realizează prin medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau/şi conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice. În tranzacțiile comerciale clasice se disting următoarele etape: • Studiul de piață-anterior lansării unui produs. • Încheierea contractului comercial general. • Comandarea/ Vânzarea produsului sau cererea/vânzarea unui serviciu. • Plata. Locul de tranzacționare al unui bun sau serviciu poartă denumirea de piaţă electronică (e-marketspace). Categoriile interesate pot fi persoanele fizice, juridice, statul sau instituțiile sale. În funcție de relațiile dintre aceşti participanți au apărut mai multe categorii de comerț electronic: • B2B (business-to-business): un astfel de model are ca participanți companiile; • B2C (business-to-consumer): în cadrul acestui model companiile vând unor persoane fizice; • C2B (consumer-to-business): acest model face referire la consumatori care încearcă să vândă produsele unor firme; • C2C (consumer-to-consumer): în cadrul acestui model, cel mai relevant exemplu ar fi sistemul eBay; astfel consumatorii vând direct altor consumatori; • E-government - acest model cuprinde: • B2G (business-to-government): guvernele utilizează canale de comerț electronic pentru creşterea eficienței operațiunilor şi îmbunătățirea serviciilor oferite clienților;

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

- G2B (government-to-business): model de comerț electronic în care o instituție guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informații de la persoanele juridice; - G2C (government-to-consumer): în cadrul acestui model sunt oferite informații şi sunt prestate serviciile publice de către instituțiile statului; un exemplu ar fi plata taxelor online. În România sunt circa 2500 de magazine online care tranzacționează anual sute de milioane de euro. Piața de eCommerce este foarte dinamică, valoarea tranzacționată crescând de la an la an cu valori importante, ceea ce stimulează inițiativele în domeniu.

Informarea iniţială • Investițiile necesare sunt, de obicei, mai mici decât în cazul unui magazin clasic şi presupun: • înființarea şi întreținerea magazinului online • marketing pentru promovarea produselor • costuri cu personalul. Magazinele online trebuie să respecte legislația privitoare la comerțul electronic.

Avantajele plăţii online cu cardul: • • • •

comoditate pentru cumpărători scade riscul de abandon la cumpărare banii sunt trimişi înainte de livrarea produsului pot fi primite comenzi din străinătate.

Domeniile de success în comerţul online: Magazinele online care tranzacționează prin intermediul ePayment sunt împărțite în cinci categorii: • plata facturilor • turism şi transporturi • servicii • retail online • telecom. Configurarea sistemului de operare pentru stabilirea legăturii cu un provider

3.10.

Conectarea la Internet

Pentru a vă conecta la Internet, aveți nevoie de un modem sau de o conexiune de rețea şi de un furnizor de servicii de Internet (Internet Service Provider - ISP). Furnizorul de servicii de Internet oferă una sau mai multe opțiuni de conectare la Internet: Conexiune DSL, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul unei linii telefonice sau al unui serviciu de telefonie mobilă existent. O conexiune DSL permite accesul la Internet şi utilizarea telefonului pe aceeaşi linie simultan. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Conexiune prin modem de cablu, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul liniei locale de cablu TV. Conexiune prin modem de satelit, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul unui sistem de televiziune prin satelit. Conexiune pe linie comutată, care asigură acces la Internet prin intermediul unei linii telefonice. Conexiunile pe linie comutată sunt considerabil mai lente decât conexiunile DSL, prin cablu şi prin modem de satelit. Tehnologia pentru reţele de arie largă wireless (Wireless Wide Area Network - WWAN) sau pentru rețele mobile de bandă largă asigură o conexiune de bandă largă la Internet prin intermediul tehnologiei celulare. Conexiunile la reţele locale wireless (Wireless Local Area Network - WLAN) utilizează comunicarea prin unde radio de înaltă frecvență. În general, un ruter pentru rețea wireless este conectat la cablul pentru rețeaua de bandă largă sau la modemul DSL care transmite semnalul Internet la calculator. Pentru o conexiune pe linie comutată, înainte de a configura conexiunea la Internet, conectați cablul liniei telefonice la modemul din calculator şi la priza telefonică de perete. Dacă utilizați o conexiune DSL, prin cablu sau prin modem de satelit, luați legătura cu furnizorul de servicii de Internet sau de servicii de telefonie mobilă pentru instrucțiuni de configurare. Configurarea conexiunii la Internet Pentru a configura o conexiune la Internet cu ajutorul unei pictograme de comandă rapidă existente pe desktop, asigurată de furnizorul de servicii de Internet: 1. Salvați şi închideți toate fişierele şi programele deschise. 2. Faceți dublu click pe pictograma serviciului de Internet de pe desktop-ul Microsoft® Windows®. 3. Urmați instrucțiunile de pe ecran pentru a finaliza configurarea. Dacă nu aveți pe desktop o pictogramă pentru serviciul de Internet sau dacă doriți să configurați o conexiune la Internet oferită de un alt furnizor: 1. Salvați şi închideți toate fişierele şi programele deschise. 2. Faceți click pe Start (Pornire) , apoi pe Control Panel (Panou de control). 3. În meniul Network and Internet (Rețea şi Internet), faceți click pe Connect to the Internet (Conectare la Internet). Va fi afişată fereastra Connect to the Internet (Conectare la Internet). 4. Faceți click fie pe Broadband (PPPoE) (Conexiune de bandă largă *PPPoE+), fie pe Wireless (Conexiune wireless), fie pe Dial-up (Conexiune pe linie comutată), în funcție de tipul conexiunii dorite: Selectați Broadband (Conexiune de bandă largă) dacă veți utiliza un modem DSL, un modem de cablu TV sau un modem de satelit. Selectați Wireless (Conexiune wireless) dacă veți utiliza o conexiune wireless prin intermediul unui card WLAN. Selectați Dial-up (Conexiune pe linie comutată) dacă veți utiliza un modem de linie comutată sau ISDN. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

NOTĂ: Dacă nu ştiți ce tip de conexiune să selectați, faceți click pe Help me choose (Ajutor selectare) sau luați legătura cu furnizorul de servicii de Internet. 5. Urmați instrucțiunile de pe ecran şi utilizați informațiile de configurare oferite de furnizorul de servicii de Internet pentru a finaliza configurarea.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

3.11.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Outlook Express

Outlook Express este o aplicație care se instalează o dată cu Windows XP şi este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (e-mailuri) prin Internet. Moduri de lansare: • dublu click pe icoana de pe desktop • Butonul Start -> All Programs

Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicații Windows. Bara de instrumente conține următoarele butoane: • Create Mail – creează un mesaj nou • Send / Recv – trimite / primeşte mesaje • Addresses – agenda electronică cu adresele de e-mail • Find – caută anumite mesaje. Observație : Pe bara de instrumente pot exista mai multe butoane. Directoarele standard din fereastra Folders sunt: • Inbox – directorul de mesaje primite • Outbox – directorul de mesaje care urmează să fie trimise • Send Items – directorul de mesaje trimise • Deleted Items – directorul de mesaje şterse • Drafts – directorul de mesaje în curs de redactare.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură Create Mail , care deschide o fereastră de editare de mesaje: To – adresa de email propriu-zisă (sau din Agendă); Cc (sau Bcc ) – copie la indigo a acestui mesaj pe care îl va primi altă persoană Subject – titlul mesajului şi corpul mesajului. Pentru a trimite mesajul se va da click pe Send .

Butonul ( Attach ) se foloseşte pentru a ataşa fişiere mesajului. Butonul ( Priority ) se foloseşte pentru a ataşa mesajului importanța lui. Butonul Sign se foloseşte pentru semnături digitale. Butonul Encrypt (sigiliu digital) asigură confidențialitate mesajelor prin cifrarea simetrică şi autentificarea originii lor prin semnătură digitală. Dacă ai primit un mesaj şi doreşti să trimiți înapoi un răspuns, poți proceda astfel: • Reply răspuns (adresa destinatarului va fi completată, iar la subiect va apare Re: …) Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

• Reply All trimite răspunsul tuturor celor care au primit mesajul la care se răspunde • Forward trimite mesajul la o adresă specificată, cu păstrarea conținutului şi a antetului, iar ca titlul apare Fwd:

3.12.

Căutarea şi extragerea de informaţii folosind motoarele de căutare

Calculatorul conectat la Internet poate fi un bun prieten, dacă este folosit cu înțelepciune. Cu ajutorul lui informația poate fi accesată mai rapid, cu atât mai eficient, cu cât subiectul căutat este mai clar conturat. Un simplu search într-un motor de căutare poate oferi informațiile dorite, aranjate în ordine descrescătoare a numărului de vizualizări (la Google); criteriul de ordonare diferă în funcție de motorul de căutare. Astfel pot fi realizate o lucrare, un referat la o disciplină de studiu şi nu numai, într-un timp scurt. La inițierea unei căutări, este bine să fie folosite cât mai puține cuvinte, preferabil cuvinte-cheie, sugestive pentru subiectul căutat: • o anumită expresie, care poate fi marcată prin ghilimele; în acest mod vor fi evitate rezultatele inutile sau irelevante; • pot fi selectate diferite opțiuni în cadrul motorului de căutare folosit, în vederea limitării căutărilor în zona rezultatelor aşteptate: afişarea paginilor scrise într-o anumită limbă, afişarea paginilor care au fost vizitate în ultima perioadă (de exemplu 1 lună) sau a celor care au o legătură la o pagină dată etc; de exemplu, pentru a Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

realiza un referat cu tema “Domnia şi biserica în evul mediu românesc”, poate fi inițiată o căutare pe Internet. Atenție, însă, la corectitudinea informației existente în sursa folosită. În continuare, va fi exemplificat modul de lucru în cazul când este utilizat motorul de căutare Google. Pasul 1. Accesarea motorului de căutare ( www.google.ro )

Pasul 2. În caseta Search se completează un text de forma “Domnia şi biserica în evul mediu”, fiind selectate opțiunile dorite prin bifarea casetelor corespunzătoare. Spre exemplu: • dacă se limitează căutarea la textele scrise în limba română, trebuie bifată opțiunea “pagini scrise în limba română” • butonul “Mă Simt Norocos” trimite automat la prima pagină găsită, conform criteriilor precizate pentru căutare.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pentru a căuta informații în alte limbi este utilizată opțiunea “Unelte lingvistice”, iar pentru a selecta criterii suplimentare, cum ar fi data apariției articolului, formatul fişierului etc. poate fi utilizată opțiunea “Căutare avansată”. Pasul 3. Apăsând butonul Căutare Google, vor fi afişate pagini care conțin informația căutată; dintre acestea poate fi aleasă pagina care interesează.

Opțiunile web ajută la filtrarea rezultatelor, în funcție de necesități.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pasul 4. Pentru a vizualiza documentul trebuie apăsat butonul Open, iar pentru a-l salva în calculator - butonul Save, urmând a fi scrisă calea spre folderul în care va fi salvat. Dacă referatul nu este în format .doc, ci reprezintă conținutul unei pagini web, pagina trebuie accesată, apoi va fi selectat textul care interesează şi care poate fi salvat într-un document Word. Un document poate fi descărcat în calculator utilizând opțiunea Download, urmată de Save şi calea pe care va fi salvat documentul.

Bibliografie: Retele de calculatoare – de Andrew S. Tanenbaum, ISBN: 978-0-13-212695-3, An 2010 Network Know – How – de John Ross, ISBN: 978-1-159327-191-6, An 2009 How The Internet Works – de Preston Gralla, ISBN: 0-7897-2582-7, An 2002 The Internet for Dummies – de John R. Levine, Margaret Levine Young, ISBN: 978-0-470-56095-2, An 2010

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

Universitatea Româno-Americană

OIPOSDRU

4. PREZENTAREA GENERALA PACHET DE PROGRAME TIP BIROTICA

[ Introducere în Microsoft Office 2010 ] 4.1.

Pachetele de Software disponibile

Microsoft Office 2010 este un system de programe și soluții care se pot instala pe calculator. Pentru a satisface nevoile diferiților utilizatori, Microsoft pune la dispoziția clienților 5 pachete diferite de Office 2010, fiecare conținând diferite programe. În tabelul următor sunt prezentate pachetele de Office disponibile:

Access Communicator Excel InfoPath OneNote Outlook PowerPoint Publisher SharePoint Word Office Web Apps

Office Home and Student 2010

Office Home and Business 2010

Office Standard 2010

Office Professional 2010 Da

Da

Da

Da

Da

Da Da

Da Da Da

Da Da Da Da

Da Da Da Da

Da

Da

Da Da

Da

4.2.

Office Professional Plus 2010 Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da

Componentele Office Professional 2010

În continuare vom prezenta programele componente ale pachetului de Office Professional 2010: Microsoft Word 2010 – Un program pentru producerea si aranjarea documentelor de tip text; echivalentul PC al unei mașini de scris cu memorie si posibilități de corectură Microsoft Excel 2010 – un program care lucrează cu tabele, în care se pot face analize și comunicari între câmpuri sau foi de calcul; foi de calcul care lucrează automat și realizează grafic matrice de numere Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Microsoft PowerPoint 2010 – Un program in care puteți crea și afișa dinamic prezentari profesionale de sliduri; Microsoft OneNote 2010 – Un program de tip agendă electronică, în care puteți încătca, organiza și localiza rapid orice informații electronice; Microsoft Outlook 2010 – un program de manageriere a informațiilor personale, cu care se manageriază e-mailul, contactele (adresele, telefoane, etc), întâlnirile, task-urile și alte tipuri de date personale; Microsoft Access 2010 – un program de făcut baze de date, care poate colecta si furniza informații pentru a fi refolosite in diferite forme; Microsoft Publisher 2010 – un program in care se pot crea newslettere, felicitari, calendare și alte lucruri care ați dori sa le publicați;

4.3.

Prezentarea mediului de lucru

Programele din pachetul Microsoft Office 2010, au componența asemanatoare și sunt organizate în bare de meniu cu butoane și zone de lucru.

Bara de titlu Bara de acces rapid Butoanele Lansator de caseta de dialog Zona de lucru

Bara Status

Bara de titlu afișază denumirea documentului deschis. În capatul din stanga al acesteia se afla iconița programului, pe care se poate da click pentru optiunile de mutare, dimensiune si inchidere a programului.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bara de acces rapid se afla in dreapta iconiței programului (stanga sus). Fiecare program are bara de acces rapid presetată cu butoanele presetate: Save, Undo, Redo, si butoane proprii fiecarui program. Lansatorul de casete de dialog este in dreapta denumirii grupului care poate lansa aceasta caseta. Bara de statut (Status Bar) este in partea de jos a ferestrei, aceasta prezintă în stanga informațiile despre componența documentului afișat, iar in partea dreaptă se află toolbar-ul de vizionare (varianta scurtă) și bara de zoom (marire/micșorare). Barele de meniu sunt organizate la rândul lor în grupuri:

Prin apasarea cu mouseul pe una din componentele barei de meniu se vor deschide grupurile din acest meniu. Grupurile conțin butoane mari (I), butoane mici etichetate (II), butoane mici neetichetate (III), butoane de tip lista (IV) și butoane de grup (V). I

VI

II

V

III

Componentele unei bare de meniu (butoanele) se pot schimba prin intermediul meniului Customize the Ribbon (click dreapta pe zona de butoane). Tot de aici se pot schimba și butoanele barei de acces rapid. Bara de meniu sau butoanele dintr-un grup se pot schimba prin selectare și filisirea butoanelor Add/Remove.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Un alt meniu foatre folosit in cadrul acestor programe este meniul coborator click dreapta. Acest meniu se acceseaza prin apasarea butonului dreapta al mouseului in zona de lucru. Butoanele din componenta acestui meniu difera in funcție de program. Pentru a lansa unul din programele Microsoft Office 2010 se poate da dublu click pe un fisier cu extensia programului respectiv (pentru a-l deschide in program) sau se poate accesa calea START Programs .....Microsoft Office.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bibliografie: Microsoft Office Professional 2010 - de Joyce Cox, Joan Lambert, Curtis Frye, ISBN: 978-0-7356-2696-6, An 2010 Microsoft Office 2010 Plain & Simple - de Katherine Murray, Part No: X16-95443, An 2010 Microsoft Office System Plain & Simple - de Jerry Joyce, Marianne Moon, Part No: X12-65190, An 2007

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

5. Microsoft Word 2010 5.1.

Introducere

Este un program pentru producerea si aranjarea documentelor de tip text, echivalentul PC al unei mașini de scris cu memorie și posibilități de corectură. Se deschide din meniul START, All Programs în Microsoft Office, prin apasarea pe Microsoft Word 2010. Dacă este deschis pentru prima data după instalare va cere introducerea numelui si a inițialelor, pentru a urmari ulterior schimbarile, pentru a raspunde la mesaje și semnatură. Apoi Office-ul va întreaba ce fel de informații vreți sa puneți la dispozitia altora (share) pe internet și vă ofera posibilitatea de a va inregistra pentru updatări automate ale programului. Niciuna din aceste informații nu vă pun în pericol și acestea pot fi foarte utile ulterior.

5.2. 2.1.

Meniurile și butoanele

Meniul Home

Fereastra cu programul Word se deschide în modul Print Layout, deschizand un document gol. Din menuiri este activ primul meniu (Home – Acasa), care contine 5 grupuri: Clipboard, Font, Paragraph, Style și Editing. Prin ducerea mouseului deasupra fiecărui buton din grupuri se va deschide la fiecare cate un ScreenTip (Sfat). Butoanele care nu sunt disponibile sunt de culoare gri.

Grupul de butoane Clipboard contine butoanele de Cut – taie textul selectat în vederea adaugării sale cu Paste în alt loc (scurt din tastatura Ctrl+X), Copy – copiaza textul (Ctrl+C), Paste – lasa textul copiat sau tăiat în locul unde se află cursotul și Format Painter – care copiaza din locul indicat numai proprietațile textului, în vederea aplicării proprietaților altui paragraf/cuvânt.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Grupul urmator, Font conține butoane referitoare la textul ce urmează să fie introdus. Prin apasarea butonului de lansare a casetei de dialog

se va deschide fereastra care dezvoltă fiecare buton.

În acest grup se gasesc butoane precum: Font – tipul de litere care vor fi folosite; Font Style – de unde se poate selecta Bold (îngroșat), Italic (înclinat) și Underline (subliniat) – în stanga butonului se află un meniu de unde se poate selecta tipul de linie cu care este subliniat textul; Size – dimensiunea textului; butoanele de efect – subscriere, suprascriere, scris tăiat, scris numai cu litere mari, text special cu umbre, culori etc. Grupul Paragraph conține butoanele care se refera la organizarea textului în pagină: aranjarea textului pe orizontala – aliniat la stanga, centrat, aliniat la dreapta și din margine în margine; distanța între rânduri; inserare de cifre/litere/buline; creșterea/descreșterea aliniatului; sortarea alfabetica; umbrirea textului și butonul de afișare elementelor invizibile (spații, enter, tab, etc.).

Grupul Styles conține toate tipurile de text presetate – normal, titlu, subtitlu, etc. Acestea se pot modifica prin apasarea pe butonul de lansare a casetei de dialog, select tip care se dorește schimbat, si apasarea butonului care apare în dreapta.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Ultimul grup din acest meniu este Editing – butoanele care se refera la editare: caută, înlocuiește și selectează.

2.2.

Meniul Insert

Este meniul de inserare și conține urmatoarele grupuri de butoane: Pages, Tables, Illustrations, Links, Header&Footer, Text și Symbols.

Grupul Pages începe cu butonul de facut coperți, are butonul de pagina alba și butonul de întrerupere a paginii. Grupul Tables are butonul lista Table, de unde se poate introduce un tabel de x coloane și y rânduri.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Grupul Illustrations are butoanele de inserare a unei poze, a unui clip, a formelor proprii ale programului, butonul de scheme, butonul de grafic și cel de captura de ecran. Grupul Links care are butoanele de legatură: Hyperlink (o legatura la alt document sau pagina de internet), Bookmark (inserarea unui semn de carte) și Cross-reference (referinta din text). Grupul Header&Footer are butoanele de insemnare a tuturor paginilor în partea de sus Header, în partea de jos Footer și inserare numere de pagină. Grupul text contine butoanele de inserare a unei ferestre de cu text in pagina – Text Box, inserare a unei parti presetate – Quick Parts, text artistic – WordArt, butonul de marire a primei litere din paragraf – Drop Cap, linia de semnatură (daca a fost setată) – Signiture Line, Date & Time și butonul de inserare de text din alt document – Object. Ultimul grup din acest meniu este Symbols care are butonul de inserare de ecuații matematice – Equation și butonul de inserare de simboluri – Symbol.

2.3.

Meniul Page Layout

Acest meniu ajută la selectarea modului de aranjare a documentului, setare a paginilor și aranjare a obiectelor.

La inceperea unui document este indicată alegerea temei, culorilor tiputilor de font si a efectelor ce vor fi folosite. Butoanele se gasesc în grupul de butoane Themes.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Deasemenea este de preferat să se seteze tot la început și setarile paginii din grupul Page Setup. Aceste setari ajută la organizarea documentului corespunzătoare pe parcursul creării sale. Se vor seta marginile de incadrare ale scrisului – Margins, orientarea paginii (portret sau landscape) – Orientation, dimensiunea paginilor pe care va fi tiparit – Size și numarul de coloane pe care va fi așezat textul – Columns.

Grupul Page Background setează pentru întreg documentul fundalul. Se poate folosi butonul Watermark pentru marcarea pe fiecare pagina, pe fundal, a unui copyright, sau a unei informatii despre document, se poate schimba culoarea de fundal a paginilor – Page Color sau adauga contur paginii – Page Borders.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pentru scoaterea unui paragraf în evidență se folosesc butoanele gin grupul Paragraph. Se poate lăsa spațiu mai mare inaintea paragrafului, la finalul acestuia sau înainte/după paragraf. Ultimul grup de butoane din acest meniu este in special pentru aranjarea imaginilor sau a altor obiecte importate – Arrange. Pentru activarea butoanelor trebuie selectat un obiect sau o poză inserată în text. Butoanele din acest grup permit așezarea pozei in diferite pozitii pe pagina – Position, asezarea textului în raport cu figura selectată – Wrap Text, aducerea unei figuri in fața altora Bring Forword sau trimiterea ei in spatele altora – Send Backward. Pentru a vedea situația obiectelor de pe o pagină se apasa pe butonul Selection Pane. De aici este mai simplă și organizarea obiectelor in ordinea dorită. Un alt buton care poate fi foarte util în cadrul graficelor mai mari este butonul Group, care grupează mai multe obiecte care se vor comporta ca unul singur (nu se mai separă un grafic pe două pagini). Pentru a grupa mai multe entități, se selecteaza toate entitatile dorite (Ctrl + Select cu mouse) si se acrionează butonul Group.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.4.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniul References

Este meniul care permite realizarea automată a soluțiilor pentru cărți – cuprinsuri automate, numerotarea figurilor automat (chiar daca se schimba intre ele, vor avea numerele corecte, în ordine), inserare de citate, de note de subsol, etc.

Butonul de inserare cuprins – Table of Content, se folosește de preferat după ce s-a terminat de scris și corectat textul. Se selectează locul unde se dorește inserarea cuprinsului, apoi tipul de cuprins dorit. Dacă nu doriți să folosiți unul din modelele afișate va puteți creea propriul model selectand opțiunea Insert Table of Contents... Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

 Pentru a putea folosi cuprinsul automat trebuie ca în prealabis sa fi fost definite titlurile și subtitlurile care urmează sa fie în cuprins. Pentru asta se vor defini toate titlurile de rang 1 – Heading 1, cele de rang 2 – Heading 2, etc. din meniul Home, grupul Style. Dacă se dorește adaugarea unui text pe un anume nivel de titluse poate face de la butonul Add Text, și după inserarea cuprinsului, dacă s-au facut modificări în text se poate updata cuprinsul cu butonul Update Table.

Grupul Footnotes ajută la adaugarea notelor de subsol de pagină. Se selectează cuvântul care urmează să fie explicat în subsolul paginii și apoi se apasa butonul Insert Footnote. Pentru urmarirea/editarea notelor de subsol se foloseste butonul cu meniu coborâtor Next Footnote. Pentru a seta cum vor apărea notele de subsol se apasă butonul din dreapta meniului Footnotes și apare meniul de setari Footnotes.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Urmatorul grup, Citation & Bibliography, este pentru inserarea citatelor din lucrarile trecute la bibliografie. Prin apasarea butonului Manage Sources se pot insera lucrarile care vor apărea la bibliografie. Bibliography este pentru a alege modul în care va fi afișată bibliografia în lucrare. Dupa ce a fost definită bibliografia se poate selecta un paragraf care este citat și prin apasarea butonului Insert Citation se poate transforma paragraful în citat.

2.5.

Meniul Mailings

Este meniul care ajută la trimiterea unor liste de corespondență, la mai multe persoane spre exemplu, și fiecare mesaj presetat, cu numele persoanei careia îi este destinat. Primul grup – Create – este pentru a creea plicuri și etichete pentru plicuri poștale.

Se pot creea liste de persoane cu ajutorul butonului Select Recipients din grupul Start Mail Merge. Aceste nume și titluri/adrese se pot folosi pe un document standard, care va fi personalizat de program in functie de titlu (Mr/Mrs...), de numele persoanelor și de adresa acestora. Este foarte util pentru felicitarile de sărbatori trimise multor clienti sau adreselor către toti colaboratorii despre o schimbare (adresa noua, numar de telefon nou, oferta noua...). Pentru asta se crează o lista noua, care după ce a fost încarcată, se salvează pe calculator.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

După ce lista a fost salvată ea este gata de a fi folosită și se activeaza butoanele grupului Write & Insert Fields, dar și butonul de editare a listei – Edit Recipient List.

Acum se poate folosi mesajul de întâmpinare general – Greeting Line. După inserarea mesajelor și a textului se poate verifica cum va aparea textul pe fiecare scrisoare cu ajutorul butonului Preview Results.

După ce s-au scris și verificat scrisorile se pot trimite la imprimanta sau prin e-mail prin apasarea butonului Finish & Merge.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.6.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniul Review

Este meniul care se folosește după ce a fost scris un document, pentru corecturi, completări, informații, protejarea documentului, urmarirea modificărilor și modificări.

Se poate verifica textul din punctul de vedere al gramaticii si greșelilor de tehnoredactare, se pot extrage informații despre text (număr de pagini, cuvinte, carectere), se poate traduce textul automat în altă limbă (nu va ieși grozav, dar în general se poate corecta si păstrează ideile), se pot insera comentarii pentru un alt utilizator al documentului, se pot verifica modificările facute de alt utilizator care are drepturi de a schimba documentul, fiecare modificare se poate păstra/Accepta sau nu, se pot compara doua documente și chiar se pot mixa/combina două documente, se poate restrictiona accesul la modificare (total sau numai pentru anumite persoane).

2.7.

Meniul View

Acest meniu ne lasă să ne alegem modul in care vrem sa vizualizăm un document.

Primul grup de butoane este Document Views, care ne lasă să alegem cum vrem sa vedem documentul: în modul pagină scoasă la imprimantă (Print Layout), în modul de citire pe tot ecranul (Full Screen Reading), în genul unei pagini web (Web Layout), în modul de remodelare a formei textului (Outline) sau în modul Draft. Grupul Show permite afișarea sau scoaterea riglelor de pe lateral și sus, patratelor pe pagină, care permit scalarea corectă a unei imagini sau a unei scheme și panoul de navigație care ne permite să mergem de la un capitol la altul într-o lucrare mai complexă. Grupul Zoom permite marirea/micșorarea modului de vizualizare (nu marește/micșorează textul, numai modul de vizualizare). Aici sunt si butoanele de afișare a unui numar de pagini întregi pe ecran. Butoanele din grupul Window ne permit sa lucram mai ușor cu mai multe documente Word deschise în acelasi timp.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.8.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniurile speciale

Pe lângă meniurile permanente în Microsoft Word 2010 mai există și meniuri care apar numai când ar putea fi necesare. Unul dintre aceste meniuri este cel referitor la poze – Picture Tools – care apare numai daca selectam o poză inserată în document.

Din acest meniu se poate scoate din fundalul unei poze, se poate corecta luminozitatea, contrastul, se pot insera efecte speciale (umbre, efect de 3d...), se poate pune poza în rama, se poate seta poziția pozei in pagina, roti poza sau decupa. Alt meniu util este cel care apare la apasarea butonului New Drawing Canvas din butonul meniu Shapes din meniul Insert. Aceasta comandă inserează o caseta de grafică, în care se pot desena diverse forme, săgeti, grafice, etc. Este indicat ca toate formele geometrice care urmează sa fie inserate într-un document sa fie puse în astfel de ferestre de grafică, pentru a evita posibilitatea de a se desparți un grafic pe doua pagini.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

5.3.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Aplicații

1. Să se creeze un document cu titlul stilul Times New Roman, scris cu dimensiunea 16, centrat pe mijloc, subtitlul Arial 14 aliniat pe stanga cu aliniat de 2 cm, textul Times New Roman 12 incadrat intre marginile paginii, cu 1.5 spațiul între rânduri. În acest text sa se introduca trei tipuri de enumerari (numere, litere și buline). Pagina format A4, marginile setate la 3 cm în partea stangă, 2 cm sus, jos și în dreapta. 2. Să se creeze la document minim înca doua subtitluri cu text la fiecare, și să se genereze un cuprins automat documentului. 3. Să se insereze Header cu numele fiecărui cursant pe documentul propriu și numărul paginii în Footer în partea dreaptă, în stanga se va scrie ”Word 2010”. 4. Se va marca fiecare pagină pe fundal pe diagonală cu data la care a fost realizat documentul.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bibliografie: Microsoft Office Professional 2010 - de Joyce Cox, Joan Lambert, Curtis Frye, ISBN: 978-0-7356-2696-6, An 2010 Microsoft Word 2010 Plain & Simple – de Katherine Murray, ISBN: 978-0-735-62731-4, An 2010

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

6. Microsoft Excel 2010 6.1.

Introducere

Microsoft Excel 2010 este un program foatre puternic de lucru cu tabele, care permite utilizatorilor să organizeze datele, să facă calcule complete, să ia decizii, să facă grafice și să execute rapoarte profesionale. Pentru a creea un document Excel 2010 se poate accesa calea din meniul START → All Programs → Microsoft Office → Microsoft Excel 2010 sau în directorul în care doriți să creeați fisierul Excel 2010 puteti da click dreapta → New → Microsoft Excel Worksheet, dupa care se scrie numele dorit pentru fisier.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Cu un dublu click se poate deschide fisierul Excel 2010 creeat.

Numele celulei active

Numele Fișierului Bara de formule

Celula activa

Cursoarele pentru manevrat tabelul

Numărul randului (aprins cel curent)

Numele coloanei (aprins cel curent)

Tabelele (Sheet1-3), Butonul New și cursoarele pentru rulat tabelele

Butoanele de selectare a modului de vizualizare

Buton de inserare formulă

Buton acceptare Buton anulare

Textul introdus în bara de formula

Textul introdus în celula A1

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

6.2. 2.1.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniurile și butoanele

Meniul Home

În meniul Home regăsim multe din grupurile prezentate la Word 2010. Diferențele apar la grupul Aligment, unde gasim și butoanele referitoare la organizarea textului în celule.

Grupul Number permite alegerea pentru un anumit camp de celule a conținutului. Modul default este General, dar putem selecta mai multe moduri (data, monede, numere, aspect stiințific, text, etc.). Pentru a defini un camp de celule, se selectează celulele dorite (cu click stanga apăsat) și se alege modul în care se dorește să fie datele din câmpurile selectate. Tot din acest grup putem selecta si numarul de zecimale afișate in fiecare celulă, moneda, procente sau separatorul pentru mii, milioane...

Grupul urmator de butoane – Styles – se referă la modul de afișare a celulei selectate sau a câmpurilor selectate. Formatarea conditională ne permite să vedem cu indicatori variațiile unor sume/numere comparate cu altele (creștere, stagnare, descreștere). Format as Table ne permite să alegem modul în care va arata tabelul nostru. Cell Styles conține câteva moduri de format pentru celule (presetate), cu diferite culori pentru evidențierea celulelor de tip diferit. Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Grupul Cells conține butoanele de inserare sau ștergere de celule și butonul de setare a dimensiunilor celulelor. Grupul de butoane Editing conține butoanele de organizare a datelor in tabel, butonul de ecuație presetata/rapidă, de curațare, de filtrare, de autocompletare a celulelor în functie de cele vecine și de cautare.

2.2.

Meniul Insert

Conține butoanele cu opțiuni care pot fi adaugate tabelului. Aici gasim optiunile de inserare grafice de diferite feluri, inserarea obiectelor externe (poza, clip, forme grafice, sau capturi), putem pune linkuri către alte fișiere sau obiecte online sau offline, casete de text, capul de pagină – care va apărea la printare, text 3d, semnatura, ecuații sau simboluri.

Grupul Tables conține opțiunile de inserare de tabel (PivotTable și Table). Dacă dorim sa extragem din tot tabelul făcut, date care vor fi printate (în cazul în care nu dorim sa imprimăm tot tabelul), folosim inserarea unui tabel care va conține strict datele pe care le dorim. PivotTable permite inserarea unui tabel cu rezultate, de exemplu totalul din alte tabele.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

În exemplul de mai sus am facut un tabel cu doua coloane și un PivotTable cu suma celor două coloane. După ce se insereaza un PivotTable se activeaza doua meniuri suplimentare: Options și Design de unde se pot face modificari tabelului inserat, atat vizuale cât și de conținut. Pentru a introduce un grafic trebuie sa avem toate datele introduse în tabel. După introducerea datelor se alege modelul de grafic dorit. Atenție! Unele moduri de grafic nu permit afișarea în paralel a mai multor serii de date. Dupa ce se alege tipul de tabel dorit se apasa butonul Select Data și se va afișa pe ecran fereastra de incarcare date în grafic.

În fereastra Data Source se apasa Add și se introduc datele dorite (numele seriei și valorile acesteia).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.3.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniul Page Layout

Acest meniu este foarte similar celui din Word 2010, particular este grupul Sheet Options, de unde se poate selecta afișarea/imprimarea liniilor de tabel și a denumirii coloanelor și a liniilor.

2.4.

Meniul Formulas

Este meniul unde se gasesc toate tipurile de formule, opțiuni de calcul, partea de audit și de urmarire a dependenților unei celule.

Din libraria de funcții se poate alege tipul de formula sau funcție care se dorește, dupa care veți fi îndrumați catre aplicarea acesteia. De exemplu vom face un tabel cu 3 coloane: Preț, TVA și Total. Vom introduce datele în coloana Preț și vom selecta toata suprafața tabelului pentru a îl formata ca tabel (Home → Format as Table). Acum putem de la cursoarele de sus sa selectam valorile care vor fi afisate și valorile care vor fi omise. Pe coloana preț vom selecta moneda Lei.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Vom selecta prima celula din coloana TVA și aici vom scrie formula pentru TVA. La fel vom face si pentru Total. Pentru a introduce o formulă se selectează celula în care dorim să fie rezultatul, după care apasam ”=” selectam celula în care se afla prima valuare cu care vrem sa operăm (aceasta se va colora, iar după ”=” va apărea adresa celulei), selectam simbolul operației (+, -, *, /) și urmatoarea valoare. Atenție programul nu pastrează unitatea de masură, deci va trebui sa setam și restul celulelor să fie exprimate în ”Lei”.

Ar mai fi util un ultim rând cu totalul. Dacă selectam una din celulele tabelului se va activa un meniu suplimentar numit TableTools → Design. Daca deschidem meniul vom avea butoanele de setare a tabelului.

De aici de la grupul Table Style Option putem selecta să avem la finalul tabelului un Total – Total Row, să îngroșăm prima sau ultima coloană, sau să avem liniile despărțitoare orizontale și verticale în tabel. Dacă inseram rândul Total, în dreapta celulei cu valoarea totală apare un simbol de meniu coborator. De aici putem selecta ce dorim sa se afiseze în celula de total: Valoarea medie, numarul de valori, minimul sau maximul, sau suma coloanei.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Atenție! Dacă într-o celulă ce calcul apare în locul valorii dorite un șir de diez (####) înseamnă că valoarea nu încape în celula dorita. Solutia este de marit dimensiunea celulei (dublu click pe delimitatorul de coloana de sus – pentru opțiunea de extindere automata pentru încadrare).

2.5.

Meniul Data

Se referă la datele inserate în tabele. Are grupul de butoane de import din alte tipuri de fișiere decat Excel 2010, grupul de conectare cu alte tabele, grupul de sortare si filtrare de date, operațiile speciale cu date și cele de grupare si subtotal.

Din acest meniu se pot corela datele din mai multe tabele, relaționa date și utiliza în alte tabele.

2.6.

Meniul Review

Este foarte asemănător cu cel din Word 2010, diferențele semnificative fiind la grupul de butoane de protecție, unde avem opțiunea de a proteja un tabel (o foaie) sau de a proteja toate tabelele (foile).

2.7.

Meniul View

Conține optiunile referitoare la vizualizare, de zoom și de operare cu mai multe ferestre.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Grupul de butoane Workbook Views conține butoanele care schimbă modul de vizualizare pe ecran a foii. Se poate vizualiza cum va apărea pe pagini la imprimare, se poate afișa cu zonele goale din pagina (chiar ca pe hartie), sau pe tot ecranul (fara meniuri/butoane). În grupul Show putem alege sa vedem sau nu liniile orizontale și verticale, bara unde se scrie formula și denumirea coloanelor și a răndurilor. În grupul Zoom avem și butonul Zoom to Selection, care permite marirea pe tot ecranul a unei zone selectate în prealabil.

6.3.

Aplicații

Aplicația 1 Să se creeze în My Documents un fișier Excel 2010, denumit Costuri. În acest tabel se vor introduce date: cu fontul Times New Roman 12 – textul și cu Arial 12 – valorile.

Să se calculeze balanța pe fiecare lună (salariu – cheltuieli) cu ajutorul formulelor și să se facă un grafic cu datele din balanță.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

Pentru luna Ianuarie să se faca un grafic cu cheltuielile și balanța.

Să se figureze procentul pe fiecare lună din salariu care este cheltuit.

Aplicația 2 Să se creeze un tabel cu cheltuielile unei firme:

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Să se calculeze veniturile considerand că impozitul a fost 16% din venit. Să se figureze într-un grafic de tipul butoiașe cheltuielile pe fiecare lună (fiecare cost cu alta culoare).

Să se așeze in pagină si sa se pregatească de scos la imprimantă ca modelul de mai jos.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bibliografie: Microsoft Office Professional 2010 - de Joyce Cox, Joan Lambert, Curtis Frye, ISBN: 978-0-7356-2696-6, An 2010 Microsoft Excel 2010 Introductory – de Gary Shelly, Jeffrey Quasney, ISBN: 978-0-538-74590-1, An 2010

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

7. Microsoft PowerPoint 2010 7.1.

Introducere

Microsoft PowerPoint 2010 este o unealta software profesională pentru realizarea de prezentări cu aspect profesional. O prezentare PowerPoint mai este numita și Slide Show (spectacol de afișe). Pentru a deschide programul se accesează din meniul START → All Programs → Microsoft Office → Microsoft PowerPoint 2010 sau pentru a creea un fișier într-un director puteti da click dreapta → New → Microsoft PowerPoint Presentation, dupa care se scrie numele dorit pentru fisier.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Denumirea documentulu i

Zona Slideului activat Slide Tab – Navigator între sliduri

Zona de inserat titlul prezentării Bara separatoare

Zona de inserat subtitlul prezentării

Tema folosită

Paginile prezentarilor PowerPoint se numesc Slideuri. La deschiderea unui document nou prima pagina va fi cea de introducere (cu titlul și subtitlul).

7.2. 2.1.

Meniurile si butoanele

Meniul Home

Conține butoanele grupului Clipboard, Font, Paragraph și Editing ca la Word 2010. Are suplimentar în grupul Paragraph butonul de SmartArt Graphic care permite organizarea textului în diverse forme predefinite sau definirea unei noi forme și butoanele Align Text și Text Direction.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Grupul Slides conține butonul New Slide, din al carui meniu coborâtor se poate selecta modelul noului slide. Butonul Layout face același lucru (schimbă modelul slideului), dar pentru slideul de pe ecran (cel deja existent). Butonul de Reset aduce slideul în starea sa inițială, iar Section împarte prezentarea în mai multe secțiuni.

Grupul Drawing este pentru inserarea de grafică și diagrame și de organizat obiectele (ordinea lor, alinieri, grupari, etc.).

2.2.

Meniul Insert

La acest meniu apare ca noutate grupul de butoane Media, care permite insetarea unei melodii sau a unui clip video.

2.3.

Meniul Design

Este meniul cu care se începe orice prezentare. Înaintea încarcarii datelor într-o prezentare PowerPoint 2010 este recomandată selectarea temei folosită pentru slideurile prezentarii.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pentru prezentarile obișnuite se recomandă lasarea slideurilor în format landscape. Numai în cazul în care prezentarea va avea loc pe o plasma/monitor orientat in pozitie verticala se recomandă schimbarea orientarii slideurilor în modul portret. Acest lucru se poate face de la butonul Slide Orientation. Deasemenea dacă știm că vom face o prezentare pe un monitor Wide Screen, sau pe alte tipuri de monitoare speciale vom folosi butonul Page Setup pentru a selecta formatul dorit.

Alegerea temei dorite pentru slideuri este un lucru foarte important! Trebuie ținut cont de cui ținem prezentarea, ce vrem sa conțină și mai ales ce mesaj va trimite. O prezentare foarte frumoasă si ilizibilă nu va avea niciodata succes. Este de preferat sa alegem teme colorate sau închise la culoare numai dacă vom folosi multe elemente grafice și text colorat sau alb. După ce am ales tema de cele mai multe ori vom fi nevoiți să schimbam și fundalul prin selectarea din meniul coborâtor Background Styles. În cazul în care doriți să faceți singuri un fundal personalizat pentru toate slidurile (o fotografie stearsă sau un logo al unei firme, etc.) se poate folosi opțiunea Slide Master din meniul View (Cap. 2.8).

2.4.

Meniul Transitions

Acest meniu se folosește pentru a evita neplacutele schimbari de slideuri, bruște, care de multe ori daca difera mult culorile de pe slideuri sunt foarte deranjante. Se poate selecta modul în care se va schimba un anume slide cu următorul sau modul în care se vor schimba toate slideurile. Din acest meniu se poate selecta și sunetul de schimbare a slideurilor sau durata. Cu ajutorul acestui meniu se poate face și o prezentare automată, la care slideurile sa se schimbe singure în funcție de temporizarea selectată pentru fiecare slide. Nu este recomandată temporizarea slideurilor la prezentarile lungi, care necesita si explicații pentru fiecare slide, deoarece se va întampla inevitabil să ramana prezentarea în urma prezentatorului sau să o ia înaintea acestuia.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.5.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniul Animations

Folosește la animarea elementelor din cadrul slideurilor. Se mai folosește și la opritea unor elemente pana la un anumit moment din prezentare (spre exemplu la un slide cu 3 buleturi cu ideile principale, care urmează să fie dezvoltate oral de prezentator, se poate afișa primul bulet, apoi la urmatorul click să apara buletul doi si la fel si cu al treilea).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Pentru a se activa meniul trebuie selectat un element inserat în prezentare. Pentru a vedea animațiile inserate pe elementele uniu slide se activeaza butonul Animation Pane, care deschide în dreapta slideului panoul/fereastra de animații. În grupul Animation se gasesc mai multe tipuri de animații (referitoare la apariția elementului, la ”sublinierea lui”, la dispariția acestuia sau la deplasarea sa). Dupa ce se selectează tipul dorit de animație pentru fiecare element (sau numai pentru elementele dorite), se pot edita caracteristicile acestora din fereastra de animații (click dreapta pe animația dorită) sau din grupul de butoane Timing. Se poate porni animațiile una dupa cealalta, în același timp, se poate porni o animație numai dupa un click, sau se poate stabili o întarziere de x secunde. Pentru editarea opțiunilor speciale pentru fiecare animație se apasa click dreapta pe animația dorită și apoi se selectează Effect Options...

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

De aici se poate selecta sunetul care însoțește animația, dacă sa se închidă la culoare după animație, sau daca textul să faca animația ca un întreg, pe cuvinte sau pe litere – tabul Effect. În tabul Timing, se pot face setările referitoare la momentul în care să înceapă animația, amânarea acesteia, durata/viteza de animare, se poate selecta repetarea, sau derularea înapoi. Ultimul tab din această fereastră este Text Animation, care ne permite sa spargem o fereastra de text în animare pe paragrafe (aliniate).

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

2.6.

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Meniul Slide Show

Acest meniu este util la finalul unei prezentări, pentru a cronometra durata prezentării, pentru a înregistra un anumit comportament automat al acesteia, pentru a face ultimele modificări sau chiar pentru a customiza slideurile care vor fi prezentate.

În grupul de butoane Start Slide Show avem butoanele cu care putem sa vedem toată prezentarea de la început – From Beginning sau de la slideul la care ne aflăm – From Current Slide. De asemenea aici mai avem și butonul pentru lansat pe web sau de definit un document pentru mai multe prezentari. Set Up este grupul care ne permite sa facem setarile de prezentare ale documentului. Butonul Set Up Show deschide fereastra cu același nume, unde putem seta modul în care prezentarea va fi afișată (prezentată de un vorbitor, rasfoită individual de cititori, sau rasfoita automat – la un stand). Tot de aici putem bifa să se deruleze automat prezentarea pana cand se va apasa butonul Esc, să fie afișat fara povestire, sau fără animații. Se poate seta să arate numai un anumit interval de slideuri (spre exemplu la un curs, sa se arate numai slideurile pentru prima ora), să se avanseze de la un slide la altul manual (click) sau cu presetarile de automat (numai unde au fost facute), și monitorul pe care să apara, dacă spre exemplu avem legat la un laptop un videoproiector.

Tot aici avem și butonul de ascundere a unui slide (va rămâne în fișier, dar nu va fi afișat în cadrul prezentării) – Hide Slide, butonul care ne ajută să ne cronometrăm în timp ce facem prezentarea, pentru a fi siguri ca ne încadrăm în timpul repartizat Rehearse Timings, butonul care ne permite să înregistrăm vocea noastră pe o prezentare – Record Slide Show și checkbox-urile de unde se selectează dacă în prezentare vrem: povestirea noastră înregistrată, să se folosească setarile de timp automat facute de noi, să se afișeze controlerele.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Ultimul grup – Monitors ne permite sa schimbam rezoluția prezentării la rezoluția maxima posibila pe mediul de afișare.

2.7.

Meniul Review

Ca și la Word 2010 acesta conține butoanele si grupurile care se referă la verificarea textului, traducere, comentariile pe slide (pentru alti utilizatori) și partea de comparare a doua versiuni ale aceluiași document.

2.8.

Meniul View

Conține opțiunile de vizualizare (modurile de vizualizare), ca si la Word 2010. Cele 4 tipuri de vizualizare sunt: normal, modul de sortare a slideurilor (unde putem schimba slideurile între ele), modul de vizualizare pe pagină cu notițe de subsol (foarte bune pentru cazul în care prezentatorul nu este și creeatorul prezentarii, sau pentru notițele personale) și modul de citire.

Master View se referă la ceea ce va aparea pe toate paginile/slideurile. Aici gasim butonul Slide Master, care ne permite sa facem toate slideurile prezentării să afișeze diferite informații sau elemente. Daca în locul unei teme din cadrul programului dorim sa facem noi o temă care de exemplu sa aiba pe fundal o fotografie, se deschide Slide Master și se pune poza pe acest slide. Dupa închiderea Slide Master toate slideurile care le vom adauga sau cele care deja existau au pe fundal ceea ce am pus în Slide Master.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

În același fel se pot seta și modul în care se vor înșira slideurile pe pagina la printare, sau cum vor apărea notele.

7.3.

Aplicații

Faceți o prezentare care să utilizeze toate opțiunile învațate de dumneavoastra.

Bibliografie: Microsoft Office Professional 2010 - de Joyce Cox, Joan Lambert, Curtis Frye, ISBN: 978-0-7356-2696-6, An 2010 Microsoft PowerPoint 2010 Introductory – de Gary Shelly, Susan Sebok, ISBN: 978-0-538-74671-7 , An 2010

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

8. RETELE DE CALCULATOARE Definiţie Rețeaua de calculatoare este un ansamblu de calculatoare sisteme de calcul interconectate prin intermediul unor medii de comunicație (cablu coaxial, fibră optică, linie telefonică, ghid de unde) în scopul utilizării în comun de către mai mulți utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de bază) şi informaționale (baze de date, fişiere), asociate calculatoarelor din rețea. În general, rețelele au anumite componente, funcții şi caracteristici comune, printre care Servere : calculatoare care oferă resurse partajate pentru utilizatorii rețelei Clienţii : calculatoare de lucru (terminale, stații de lucru) care accesează resursele partajate în rețea de un server Mediu de comunicaţie : modul şi elementele în care sunt conectate calculatoarele în rețea Date partajate : fişiere puse la dispoziție de serverele de rețea Imprimante sau alte periferice partajate Resurse : fişiere, imprimante şi alte componente care pot fi folosite de utilizatorii rețelei Rolul principal al unei rețele etse de a permite partajarea a trei categorii de resurse: - resurse fizice : partajarea acestora reprezintă posibilitatea utilizării în comun, de mai mulți utilizatori, a unităților de discuri, imprimante, scannere, etc. Prin urmare se poate instala oricare din unitățile enumerate, după care urmează operațiunile de partajare (sharing) şi toate calculatoarele din rețea au acces la echipamentul respectiv )harddisc, imprimantă, CD+ROM, etc) - resurse logice : prin folosirea programelor şi aplicațiilor de pe un disc partajabil nu mai este necesar ca fiecare utilizator să păstreze o copie a respectivelor programe ce se utilizează în comun. Astfel se obține un cost mai mic al instalării programelor şi o actualizare rapidă a acestora, însă dezavantajul este o configurare dificilă a sistemului. -resurse informaționale : în funcție de cum a fost configurată rețeaua există trei posibilități de partajare, astfel În cadrul partajării directe, fişierul de pe un calculator este trimis direct pe un alt calculator Fişierul sau baza de date pot fi trimise într-un loc intermediar de unde poate fi luat mai târziu Stocarea permanentă a informațiilor într-un loc intermediar de unde poate fi accessat de orice calculator Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Modemul Modemul este un dispozitiv care permite conectarea calculatoarelor la distanţă, transferul datelor realizându-se printr-un mediu de transmisie (linie telefonică, unde radio). Denumirea dispozitivului provine din cele două roluri pe care le are într-o reţea: modulare-demodulare, adică transformarea semnalului digital de la ieşirea calculatorului în semnal analogic (undă sinusoidală), pentru a putea fi purtat de mediul de transmisie spre celălalt calculator, unde este realizată transformarea inversă a semnalului - din analogic în digital. Un modem de linie telefonică va converti nivelele logice 0 şi 1, prin care sunt reprezentate datele în calculator (sistem binar), în diferite tonuri. În transmisia pe liniile telefonice, frecvenţa tonurilor trebuie să aparţină spectrului audio. Pentru a permite comunicaţia în ambele direcţii simultan (full-duplex), sunt necesare 4 tonuri diferite, câte două pentru fiecare direcţie. Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reţeaua de cablu TV. Modemul de cablu este preferabil celui de dial-up, deoarece abonatul la Internet are conexiune permanentă, iar viteza de transfer este mai mare decât în cazul conexiunii dial-up. În reţelele de mare viteză/mare distanţă sunt necesare modemuri corespunzătoare: radiomodem-urile. Acestea permit funcţionarea simultană în mai multe frecvenţe, fiind dotate cu un controller care previne coliziunea pachetelor de date şi transmisia eronată a acestora. Pe lângă rolul de modem, dispozitivele actuale au fost completate cu funcţia de fax. Există dispozitive ale căror caracteristici sunt "Voice, Data&Fax", iar altele care nu au decât Data şi Fax. Prima categorie oferă avantajul folosirii modemului şi pentru convorbiri telefonice.

Un parametru esenţial pentru un modem este viteza de transmisie, măsurată în multipli de biţi pe secundă (bps). Viteza modemului condiţionează rapiditatea de afişare a imaginilor pe ecran. Pentru conectarea la internet, folosind conexiunea directă prin modem, sunt necesare: • Un calculator compatibil IBM sau Macintosh. • Un modem care să aibă o viteză de transmisie de cel puţin 57.6 kbps.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

• Software pentru internet; acesta include atât programul pentru lucrul cu modemul şi conectarea la furnizorul de servicii Internet, cât şi programe client pentru acces la serviciile puse la dispoziţie de reţeaua Internet. • Abonarea la un furnizor de servicii internet. Din punct de vedere al amplasării în raport cu computerul, modem- urile pot fi : •Externe: cele care sunt plasate în afara unităţii centrale •Interne: cele care se găsesc în interiorul unităţii centrale; se instalează într-un slot PCI sau ISA, având integrat portul serial propriu.

Modemul intern

Modem extern

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

8.1.

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Clienţi şi servere

Când se adaugă mai multe PC-uri în rețea, unul dintre ele va acționa ca un Server (ca centru de stocare şi dispecerizare a fişierelor şi aplicatiilor – programelor utilizate de Clienți). Rolul de Clienţii este jucat de fapt de utilizatorii. Serverele gestionează şi accesul utilizatorilor la echipamentele conectate in rețea, partajat de utilizatori (imprimante, periferice etc). Practic, din punctul de vedere al costurilor şi performanței, prin definirea unui PC ca şi Server se extinde capacitatea unui singur calculator de a stoca şi gestiona informațiile partajate într-un mod mult mai eficient, spre deosebire de extinderea fiecărui PC. Ca şi funcție în rețea, fiecare PC conectat la un Server are proprietatea de Client.

8.2.

Model de structură minimală de tip Reţea de PC uri

PC = calculator de tip personal (99% din piață) NIC = network interface card (placă de rețea) Cable= cablu (mediu fizic de conectare) Software = programe informatice funcțiilor esențiale în rețele

dedicate

8.3.

Conexiuni şi cablaje

Din punct de vedere al mediilor fizice există trei tipuri de cablare de bază într-o rețea :

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Cablu torsadat (TP=Twisted pair), unul din standardele cele mai răspândite în România. Cablul care face legătura dintre cablul telefonic şi modem-ul din calculator este un cablu torsadat neecranat. Conectorul acestui cablu se numeşe RJ-11 şi este folosit pentru cabluri torsadare cu patru fire. În cadrul rețelelor se foloseşte conectorul RJ-45 care conține conexiuni pentru opt fire. Există două tipuri de cablu torsadat: "Unshielded Twisted Pair - UTP (cablu torsadat neecranat) " Shielded Twisted Pair - STP (cablu torsadat ecranat) Cablul UTP este cel mai ieftin cablu, dar spre deosebire de cablul STP, cablurile coaxiale şi cablul de fibră optică acesta este sensibil la interferențe. Cablul STP are un înveliş protector care protejează datele transmise de eventuale interferențe. Cablu coaxial, ca aspect seamănă cu cele din televiziune Cablul coaxial este un cablu electric care se compune dintr-un fir conductor înconjurat de un material izolator, înconjurat de un alt înveliş conductor la rândul său acoperit de un ultim strat izolator . Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spațiul dintre cei 2 conductori el nu poate interfera sau permite interferențe cu alte câmpuri electromagnetice externe. Unul dintre avantajele majore ale cablului axial este acela că poate fi folosit pe distanțe mai mari față de cablurile torsadate. Un alt avantaj al cablului coaxial este acela că sunt mai ieftine decât cel cu fibră optică. Cablul coaxial poate fi conectat cu ajutorul unor conectori TNC- threaded NeillConcelman şi BNC- bayonet Neill-Concelman. Cablu optic - fibră optică, utilizat în rețelele de mare areal (metropolitane etc) sau în medii agresive (corozive , cu vibrații), reprezentând un mediu fizic de mare performanță ca viteză şi fiabilitate . Poate fi folosit pe distanţe de aproximativ 2000 metri fără să fie nevoie de un repetor, nu este afectat de interferenţe şi poate transmite datele cu viteze de 100 Mbps, 1Gbps şi chiar peste 1Gbps. Cablul de fibră optică este format dintr-un miez, o armătură de sticlă şi o cămaşă protectoare. O singură fibră nu poate asigura transmisia în ambele sensuri şi de aceea un cablu de fibră optică este format din două fibre. Arhitecturile de reţea Două din cele mai importante arhitecturi de rețea sunt Ethernet şi Token Ring. Ethernet este cea mai populară arhitectură de rețea în momentul de Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

față. Această arhitectură foloseşte de obicei topologia BUS şi poate transmite datele la 10 Mbps dar şi la 100 Mbps datorită standardului 100 BaseX Ethernet (sau mai uzual numit Fast Ethernet). În cadrul acestei arhitecturi cel mai des folosită topologie, după cum spuneam mai sus, este topologia BUS. Pe lângă această topologie se poate folosi şi topologia bus-star. Cablurile folosite în cadrul acestei arhitecturi sunt cablurile coaxiale sau cablurile UTP. Când vine vorba de vitezele de transfer ale datelor există patru standarde create de IEEE pentru viteze de 10 Mbps şi doua pentru transferuri de 100 Mbps (IEEE este abrevierea de la Institute of Electrical and Electronics Engineers - o organizatie a inginerilor de profil electric si electronic): " 10Base2 se refera la o retea Ethernet care foloseste cablu coaxial subtire. " 10Base5 se refera la o retea Ethernet care foloseste cablu coaxial gros. " 10BaseT se refera la o retea Ethernet care foloseste cablu UTP pentru conectarea calculatoarelor. " 10BaseFL se refera la o retea Ethernet care foloseste cablu de fibra optica. " 100Base VG-AnyLAN Ethernet " 100BaseX Ethernet O altă arhitectură este arhitectura Token Ring pe baza careia se pot atinge rate de transfer de maxim 16 Mbps aceasta arhitectura nu este la fel de utilizata ca arhitectura Ethernet. Cateva dintre caracteristicile arhitecturii Token Ring sunt: utilizarea topologiei inel cablat in stea, folosirea de cabluri STP sau UTP si rate de transfer de 4 si 16 Mbps. În momentul de fata intreaga industrie IT se indreapta spre solutii wireless. Evident ca si retelele wireless, peste cativa ani, vor fi ceva uzual.

8.4.

Protocolul TCP/IP

Definiţia protocolului TCP/IP TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este cel mai utilizat protocol folosit în rețelele locale cât şi pe Internet datorită disponibilității şi flexibilități lui având cel mai mare grad de corecție al erorilor. TCP/IP permite comunicarea între calculatoarele din întreaga lume indiferent de sistemul de operare instalat. Istoric În anii 1960, guvernul SUA finanțează proiectarea şi dezvoltarea procotolului TCP/IP. Ministerul Apărării Naționale al SUA dorea un protocol de rețea care sa meargă indiferent de condițiile de pe rețea. Atât timp cât Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

conexiunea fizică între calculatoare este funcțională şi conexiunea logică a lor să fie funcțională, chiar dacă alte calculatoare din rețea se opresc brusc. Era nevoie de o arhitectură flexibilă, mergând de la transferul de fişiere până la transmiterea vorbirii în timp real. Crearea acestui protocol a rezolvat multe probleme dificile din acea vreme, astfel devenind modelul standard pe care Internetul se bazează. La început el a fost folosit pentru rețelele militare, apoi a fost furnizat şi agențiilor guvernamentale, universităților ca la urmă să poată fi folosit de publicul larg. Cum funcţionează… Protocolul TCP/IP este compus din patru niveluri: Aplicație, Transport, Rețea şi Acces la rețea. Modelul TCP/IP este asemănător cu modelul OSI (Open Systems Interconnection). Atentie: A nu se confunda numele nivelurilor TCP/IP cu numele nivelurile din OSI.

Nivelul Aplicaţie Nivelul Aplicație se ocupă cu protocoalele de nivel înalt, codificarea, şi controlul dialogului, împachetarea datelor şi trimiterea lor la următoarele niveluri. El comasează nivelurile Aplicație, Prezentare şi Sesiune din modelul OSI

Nivelul Aplicație conține următoarele protocoale de nivel înalt: Transfer de fişiere: TFTP, FTP şi NFS E-mail: SMTP Remote: telnet, rlogin Managementul de rețele: SNMP Managementul de nume: DNS HTTP

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Nivelul Transport Nivelul Transport asigură conexiunea logică dintre calculatorul sursă şi calculatorul destinație, fluxul de date şi corecția erorilor.

Nivelul transport include protocoale TCP şi UDP. TCP (Trasmission Control Protocol) este un protocol orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeți trimişi de la un calculator să ajungă fără erori pe orice alt calculator din Internet. Dacă pe calculatorul destinație un pachet ajunge cu erori, TCP cere retrimiterea acelui pachet. TCP fragmentează fluxul de octeți în mesaje discrete şi pasează fiecare mesaj nivelului Rețea. TCP tratează totodată controlul fluxului pentru a se asigura că, calculatorul sursă nu inundă calculatorul destinație cu mai multe pachete decât poate acesta să prelucreze. Toate aceste lucruri sunt realizate prin utilizarea secvențelor de număr, sliding windows şi acknowledgments. UDP (User Datagram Protocol) este un protocol nesigur, destinat pentru aplicații care trebuie să interogheze rapid, fară retrimiterea pachetelor eronate. UDP este folosit in aplicațiile de transmisii video sau audio şi aplicații client-server. Exemple de aplicații care folosesc procolul UDP: DNS (DOMAIN NAME SERVER) TFTP (TRIVIAL FILE TRANSFER PROTOCOL) IPTV (TV prin Internet) VOIP (Telefonie prin Internet) Nivelul Reţea Scopul nivelul rețea este de a găsi cel mai optim traseu prin care poate trimite pachetele. Nivelul rețea corespunde cu acelaşi nivel rețea din modelul OSI.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Protocoalele care lucrează la nivelul Rețea din modelul TCP/IP sunt: IP (Internet Protocol) ICMP (Internet Control Message Protocol) ARP (Address Resolution Protocol) RARP (Reverse Address Resolution Protocol) IP caută cea mai bună cale de a trimite pachetele. ICMP oferă capabilități de control şi în schimbul de mesaje. ARP determină adresa MAC pentru adresele IP RARP determină adresa IP pentru o adresă MAC cunoscută. Problemele majore se referă la dirijarea pachetelor şi evitarea congestiei în rețea. De aceea este rezonabil să presupunem că nivelul Rețea din TCP/IP funcționează asemănător cu nivelul rețea din OSI. Nivelul Acces la Reţea Nivelul Acces la Rețea se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui pachet IP pe o legătură fizică, incluzând şi aspectele legate de tehnologii şi de medii de transmisie, adică nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic.

Drivere, modemuri, plăci de rețea, şi alte componente se găsesc în nivelul Acces la rețea. Nivelul de acces la rețea defineşte procedurile folosite pentru interogarea cu echipamentele de rețea şi de acces la mediu de transmisie. Protocolul standard, cum ar fi Serial Line Internet Protocol (SLIP) şi punct-la-punct Protocol (PPP) trebuie să asigure accesul la rețea prin intermediul unui modem de conectare. Multe protocoale

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

sunt necesare pentru a determina elementele de hardware şi software, precum şi specificațiile de transmitere la acest nivel. Cum se formează un pachet TCP/IP

DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol TCP/IP care dă posibilitatea unei rețele private, conectate la internet, să aloce o adresă IP unui calculator gazdă care urmează a se conecta la acea rețea. DHCP este un mediu client server, urmaş al protocolului BOOTP, utilizat pentru alocarea dinamică a adreselor de IP, serverelor DNS (Domain Name Service), WINS (Windows Internet Name Service ) şi a default gateway. DHCP a fost proiectat şi dezvoltat sub auspiciile Internet Engeneering Task Force (IETF). Microsoft a fost prima firmă care a introdus în 1994 DHCP, odată cu lansarea lui Windows NT Server 3.5. Conceptele au fost preluate şi de firma MacIntosh, care a introdus alocarea dinamică a adreselor în rețelele sale. DHCP este complet definit de următoarele Request For Comments: - RFC 1533: DHCP options and BOOTP Vendor extension - RFC 1534: Interoperation between DHCP and BOOTP - RFC 1541: DHCP - RFC 1542: Clasifications and extensions for Bootstrap Protocol Cel mai interesant este RFC 1541, care defineşte structura şi funcționalitatea lui DHCP.

8.5.

Cum lucrează DHCP?

Clienții DHCP caută în rețea servere DHCP, de la care încearcă să obțină, pe o durată limitată de timp, o identitate (adresă IP, mască de rețea, adresă pentru default gateway). Un dispozitiv cu mai multe interfețe (router, calculator cu mai multe NIC-uri, etc.) trebuie să utilizeze DHCP pentru obținerea dinamică a parametrilor fiecărei interfețe.

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Procesul se desfăşoară în patru paşi :

1. Discover - clientul caută un server disponibil pentru a-şi transmite mesajul 2. Offer - oferta DHCP către client 3. Request - cererea adresată de client serverului DHCP ales 4. Acknowledgment - serverul transmite clientului pachetul de date solicitat. Configurarea reţelei în Windows XP, pentru alocarea dinamică a adresei (DHCP) Succesiunea etapelor este: • Start - Control Panel - Network Connections - LAN card - LAN Properties - Internet Protocol (TCP/IP) - Internet Protocol (TCP/IP) Properties: • Obtain an IP address automatically • Obtain DNS server address automatically

Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL RO MÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

OIPOSDRU

Universitatea Româno-Americană

Bibliografie: Retele de calculatoare (engl.)– de Andrew S. Tanenbaum, ISBN: 978-0-13-212695-3, An 2010 Network Know – How – de John Ross, ISBN: 978-1-159327-191-6, An 2009 How The Internet Works – de Preston Gralla, ISBN: 0-7897-2582-7, An 2002 The Internet for Dummies – de John R. Levine, Margaret Levine Young, ISBN: 978-0-470-56095-2, An 2010 Proiect implementat de UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean OLT şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ILFOV