Suport de Curs - COAFOR 2014

SUPORT DE CURS COAFOR

CUPRINS Tehnici de executare in domeniul coafurii ........................................................................................... 3 Noţiuni de igienă ................................................................................................................................ 88 Microbiologie ................................................................................................................................... 122 Norme de protecţia muncii, PSI şi protecţia mediului ..................................................................... 148 Organizarea muncii şi iniţiere în afaceri .......................................................................................... 172

Tehnici de executare in domeniul coafurii

Capitolul 1. Scurt istoric Antichitatea. In lumea timpurie si primitiva, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rand, il constituia parul lasat lung sau taiat, purtat uneori strans intr-un fileu sau o banda. Aristocratia a dezvoltat stiluri distinctive, mai elaborate. Nobilimea din Sumer, de exemplu, purta parul strans intr-un coc greu, impletit in jurul capului sau lasat pe umeri. Parul era apoi pudrat cu pulbere de aur si fixat cu un apret auriu, parfumat. Barbatii asirieni si babilonieni isi vopseau parul lung si barbile patrate in negru si isi faceau bucle cu drotul. Unii purtau chiar peruci. Nobilii din Persia isi buclau de asemenea parul si barba si le vopseau cu henna. Nobilimea (barbati si femei, deopotriva) din Egiptul Antic purtau parul strans pe langa cap. Mai tarziu, din motive de igiena intr-un climat cald, isi radeau testele cu lame din bronz. La ocazii speciale si ceremonii, pentru a se proteja de soarele puternic, au adoptat peruci mari si grele, de obicei negre. Ele puteau fi cu par scurt si buclat, sau lungi, incarcate de bucle si codite, ornate cu ace de par impodobite cu fildes, ornamente de aur sau flori proaspete. Barbatii isi radeau barbile, dar purtau barbi false impletite. In Grecia antica, barbatii purtau parul tuns scurt, iar uneori purtau si barba. Mai tarziu, au inceput sa se poarte capetele rase. Femeile isi purtau parul lung pe spate sau impletit intr-un coc, care mai tarziu avea forma unui cantalup. Ambele sexe purtau fileuri, iar clasele avute foloseau drotul. Unele femei isi vopseau parul in rosu, iar la Atena, chiar si in albastru, apoi il pudrau cu praf alb, auriu sau rosu si il impodobeau cu flori, panglici sau diademe pretioase. In Roma antica, republicana si austera, barbatii si femeile au adoptat stilurile simple ale grecilor, dar in timpul imperiului, clasele superioare foloseau drotul, iar barbatii isi pudrau parul cu praf colorat sau de aur. Femeile isi vopseau parul blond sau purtau peruci in culoarea abanosului, sau blonde, facute din parul femeilor barbare luate sclave. Parul era prins in crestet, in bucle si cosite, uneori fiind fixate in forme inalte pe niste cosulete impletite din sarma. Peste tot in lumea antica, coafarea si barbieritul erau efectuate de sclavii personali sau la barbierii publici. Lumea neoccidentala, lumea islamica si Orientul. La musulmani, in mod traditional, parul era strans modest si ascuns sub turban sau fes, iar la femei, sub val. Si femeile si barbatii mergeau, de regula la hammam –uri (bai publice), unde barbatii erau barbieriti (uneori rasi pe tot capul, cu exceptia unei suvite din crestet), iar femeilor li se spala parul si li se clatea cu henna. In China, dupa traditie, barbatii isi radeau parul de pe jumatatea frontala a craniului, iar restul era impletit cu par de cal sau matase neagra. Purtata de Manciurieni si apoi impusa tuturor supusilor acestei dinastii, coada impletita a ajuns in secolul 17 semnul supunerii, iar mai tarziu, semnul demnitatii si al barbatiei. A trage pe cineva de coada era cea mai grava insulta. Femeia chineza isi pieptana parul pe spate si il purta legat intr-un nod simplu, care putea fi decorat cu piepteni pretiosi, ace de par sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi. In Japonia, conform traditiei, barbatii isi radeau fruntea si crestetul capului, lasand la spate o codita subtire. Femeile japoneze din perioada medievala purtau parul revarsat pe spate. Dupa introducerea pomadei de par, in sec. 17, femeile au adoptat parul strans si aranjat cu piepteni, ace lungi de par si panglici, lasand libera ceafa, care era considerata foarte sexy. Coafurile lacuite ale gheishelor, care de multe ori erau peruci, erau extrem de complicate si elaborate. Africa. Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unele presupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu amoniac si fixarea cu balegar. La triburile Massai, barbatii care nu erau razboinici si femeile se purtau cu capul ras, in timp ce barbatii razboinici isi legau parul de pe frunte in trei codite, iar parul de la spate era prins intr-o coada lunga pana la omoplati. Femeile tribului Mangbetu isi aranjau pletele peste un cosulet cilindric, in varful caruia parul era legat intr-un smoc care flutura liber. Aceste stiluri se realizau intr-un timp indelungat si, in consecinta, parul nu era desfacut cu saptamanile. Mult mai simplu se aranjau fetele din tribul Miango, care se pieptanau cu o coada lunga, legata cu

ramurele si isi acopereau capul cu o basma. Fetyele din tribul Ibo se radeau pe cap, iar apoi lasau parul sa creasca numai pe unele portiuni, conform unui model complicat desenat pe pielea capului. America pre-columbiana. In epoca pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de pe Coasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei creste sau coame de par lung. Iar indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o carare pe mijloc, care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene. Mai la sud, in zone mai civilizate, au aparut stiluri mai complexe, cum ar fi de exemplu, stilul cu spirale foarte stranse rotite in jurul urechilor fetelor de maritat din triburile Hopi. Femeile triburilor Mixtece isi strangeau parul intr-un coc ca o chifla, sub un turban conic. Femeile Aztece isi impleteau cosite cu snururi colorate, pe care le purtau cununa in jurul capului, asa cum unele femei din Mexicul zilelor noastre mai poarta inca. La razboinicii Azteci creasta de par indica faptul ca purtatorul ei a luat multi prizoniei. Nobilii Mayasi, care purtau niste palarii inalte, se pare ca isi radeau craniile alungite in mod artificial. Capeteniile Incase purtau parul tuns relativ scurt, strans intr-o banda pe care o infasurau de 5 ori. Evul Mediu Occidental si Renasterea. Barbarii, care au cutreierat Europa medievala purtau plete lungi si barba. Incepand cu secolul IX, nobilii de pe continent au inceput sa poarte parul scurt (pana la barbie) si isi radeau barbile. Dupa cucerirea normanda a britanicilor cu parul lung, moda pe continent s-a schimbat, revenind la parul lung, buclat si barba. In secolele XIII si XIV parul s-a purtat rotunjit, pana la umeri, in stilul numit “paj”. Stilul “castron de pudding”, care lasa urechile descoperite, la moda in secolul XV, a pierdut teren in favoarea aceluiasi “paj”, care se purta mai simplu in nordul Europei, si aranjat cu meticulozitate in Italia. Clerul se distingea prin acea “tonsura”, care era o portiune rasa din pielea capului, de obicei rotunda. Forma sa exacta a fost subiectul unei dispute intre Biserica Celtica si Biserica Romana in secolul VII, cea din urma avand castig de cauza. Influenta Bisericii, preocupata intotdeauna de modestie, a incurajat femeile nobile casatorite sa-si stranga parul cu panglici si sa-l acopere cu un val. In secolele XIII si XIV, parul era strans deasupra urechilor in doi ciorchini de bucle sau infasurat in crestet si acoperit cu o calota din fir de aur sau argint sau, la femeile din patura saraca, era acoperit cu o basma de in. In secolul XV, doamnele bogate din nordul Europei isi smulgeau firele de par de pe linia fruntii pentru ca aceasta sa para mai inalta si mai lata, iar parul era strans si ridicat la spate intr-un coc ascutit, cu un model foarte elaborat. In insorita Italie femeile isi lasau parul sa cada liber in plete, sub un turban mic, impodobit cu bijuterii sau o boneta. Atat femeile cat si barbatii se straduiau sa-si faca parul blond, fie prin decolorare, fie prin vopsire cu sofran sau foi de ceapa, iar in cazul femeilor italiene, prin expunerea timp indelungat la soare, acoperite cu o palarie cu calota decupata. In secolul XVI, dupa ce regele Francisc I si-a ars din greseala parul cu lumanarea, barbatii au trecut la parul scurt si mustata si barba tunse scurt. Parul femeilor era ascuns sub un fel de gluga teapana (capison in Italia) care, cu timpul, si-a redus dimensiunile si a lasat vederii tot mai mult par, in final ajungand o simpla toca moale. Parul era frizat in jurul fetei si ondulat cu drotul sau rulouri de metal. Parul de la spate era impletit intr-un coc care aparea imediat deasupra marginii gulerului inalt. Foarte popular era parul blond sau, in Anglia, cel roscat (ca al reginei Elisabeth I), iar cine avea parul inchis la culoare si-l ascundea sub peruci in culorile la moda. Ca sa apara in nuante mai deschise, parul era pudrat cu faina sau prafuri de diverse culori. Apoi parul era fixat cu rasina de la arborele de cauciuc sau stejar. Bijuteriile, penele si acele de par ornamentale faceau decorul. Secolele XVII si XVIII. In prima jumatate a sec. XVII, domnii purtau plete lungi, buclate, care cadeau peste gulerele mari si albe. Destul de des parul era prins la spate cu o panglica, iar mustata era tunsa ingrijit si barba era tunsa in forma de cioc (celebra Vandyke). Mai tarziu, barbatii se purtau cu barba si mustata rase complet, iar parul si-l acopereau cu bonete (acasa) sau peruci cu bucle lungi (in societate).

Parul femeilor era, in prima parte a sec. XVII, purtat “lins”, coafat cu un breton frizat pe frunte si manunchiuri de zulufi atarnand peste urechi si un coc mic la spate, decorat cu rozete sau o boneta din dantela fina. In sec. XVIII, barbatii au continuat sa poarte peruci, dar mai mici si mai usoare, pudrate cu alb. Unele peruci se terminau cu o bucla lunga la spate, prinsa cu o funda din catifea neagra sau impletita sau invelita intr-un saculet din matase. Magistratii, militarii si marinarii aveau peruci diferite, specifice fiecarei meserii. In prima parte a sec. XVIII, femeile isi aranjau niste capsoare mici si zulufate, pudrate cu praf alb si decorate cu ghirlande de flori si funde. Vaduvele, femeile din clasa mijlocie si toate femeile, cand erau acasa, purtau o boneta mica. Pe la 1770, coafurile inaltate pe suporturi din par de cal sau cosulete impletite din sarma, apoi fixate de cap cu o pomada si apretate, puteau ajunge pana la aproape 1 metru inaltime. Unele peruci erau chiar prevazute cu arcuri, pentru reglarea inaltimii. Erau impodobite in modul cel mai extravagant cu putinta, cu pene, flori si fructe, bijuterii, uneori chiar cu corabii, gradini si menajerii. Astfel de “constructii” necesitau numeroase ore de munca, zile sau chiar o saptamana intreaga. Intre doua ocazii in care se purta peruca, “componentele” acesteia se puteau altera si face viermi. Astfel ca, pe la 1780, a aparut o reactie de respingere a acestor extravagante, care a condus la stilul “arici” constand intr-o masa bogata de bucle. Cam in aceasta epoca, coaforii au format o breasla distincta. Cei mai buni erau barbatii, multi dintre ei avand o bogata experienta in producerea perucilor. Foarte vestit era Legros de Rumigny, fost brutar, care a ajuns coaforul curtii regale a Frantei. In 1765 el a publicat Arta coafarii doamnelor si a deschis la Paris Academia de Coafura, in 1769. Secolul XIX. Revolutia Franceza si Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentru simplitate si antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor. Atat barbatii, cat si femeile isi taiau parul foarte scurt, in genul imparatilor romani, sau femeile isi innodau parul in stilul femeilor din Grecia antica, cu bucle scurte incadrand fata. Se mai purtau in continuare perucile colorate. Treptat, pe masura ce barbatii deveneau tot mai ocupati cu comertul, ei aveau la dispozitie tot mai putin timp pentru a se ingriji de par. Astfel ca il purtau destul de scurt, doar uneori ondulat si aranjat cu ulei de macassar. Majoritatea purtau mustata, favoriti si barba intr-o mare varietate de forme. Pe la 1830, femeile au inceput sa se coafeze cu un coc circular sau rulat drept pe crestet, sustinut de panglici si piepteni, si cu doi ciorchini de buce scurte deasupra urechilor. Incepand cu 1840, coafurile presupuneau parul “lins”, cu carare pe mijloc si prins in parti in noduri din care atarna cate un ciorchine bogat de “carnaciori”(bucle – spirala), iar mai tarziu se purta un coc greu din bucle la spate. Pe la 1880, parul din fata forma un fel de franjuri de zulufi frizati, iar dupa 1890, pompadour-ul D-rei Gibson venea pieptanat peste un suport care forma o cununa ampla in jurul fetei si prins la spate, rotit ca un melc. Buclele, zulufii si onduleurile Marcel cu un aspect foarte natural se obtineau cu ajutorul drotului sau al fierului de ondulat inventat de coaforul francez Marcel Grateau in 1870. Secolul XX. Urmare schimarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile de pretutindeni s-au tuns “bob”, ca o expresie a emanciparii politice si sociale. A urmat un lung sir de stiluri pentru parul scurt, mulat pe cap, inspirate de stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo (“cucubau”, cu un ochi acoperit de un breton mai lung) lansat de starul hollywoodian Veronica Lake. Parul scurt a facut ca onduleurile permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa castige repede popularitate. Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la cald si dura cam 12 ore, iar rezultatul nu era totdeauna reusit, ci mai degraba zbarlit. Mai tarziu, permanentul la rece, cu chimicale, a simplificat mult lucrurile. Pe la 1950, inventarea bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoarea italiana, scurta si in trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la portul palariei, stilurile, bufante sau netede, cu coafuri geometrice, se raspandeau rapid. Prin anii ’60, comercializarea unor mese de

par cu aspect natural in forma completa, de peruca, sau partiala (postise, mese), de lungimi si culori diferite au dat posibilitatea fiecarei femei sa-si schimbe cu usurinta coafura. In secolul XX, barbatii au adoptat parul tuns scurt si, in general, simplu, mergand pana la tuns – perie. Marea lor majoritate se purtau cu fata complet rasa. Prin anii ’60, tinerii nonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se potriveau de minune cu imbracamintea lor neconventionala. Unii au exagerat spre stilul “salbatic”. Toate aceste stiluri au fost adoptate si ca noutate – au aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori din foarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului, etc. Exigente profesionale. In secolul XX un coafor trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte specifice. In Statele Unite, un coafor trebuie sa urmeze cursurile unei scoli de cosmetologie, cu aprox. 1000 ore de practica, pentru a putea primi o licenta de libera practica. In Europa, el trebuie sa fie mai intai ucenic, intre 1 si 5 ani, inainte de a primi licenta, in Romania se poate urma un curs de 4-6 luni si se poate obtine diploma de calificare in meseria de coafor.

Capitolul 2. SALONUL DE COAFURA În ultimii ani, numărul saloanelor a crescu foarte mult. În construcţia lor s-a căutat să se ţină cont de indicii necesari pentru a asigura microclimatul ideal pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime. Saloanele de coafor pot fi de două feluri: • Independente, când locul este destinat numai pentru coafor. Este forma cea mai indicată de amenajare • Comasate, atunci când cabinetele sunt amplasate pe lângă unităţile de cosmetica, manichiura-pedichiura. 1. DOTAREA SI ASPECTUL SALII DE ASTEPTARE Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul persoanelor prevăzute aproximativ să aştepte. Se consideră cca 2-3mp de persoană, deci o sală de aşteptare a unui salon va avea cel puţin 8-10mp. Din punct de vedere sanitar, sala de aşteptare trebuie să aibă pereţii zugrăviţi sau tapetaţi în culori pastel. În cazul în care sunt vopsiţi cu vopsea de ulei, aceasta va fi aplicată numai pe partea inferioară a pereţilor, întrucât astupă porii şi împiedică buna ventilaţie. Ferestrele trebuie să asigure pătrunderea unei cantităţi cât mai mari de lumină şi o bună aerisire, precum şi o izolare fonică şi termică. Pe pereţi, pentru a completa estetica sălii de aşteptare şi pentru a crea un cadru cât mai plăcut, pot fi aplicate tablouri adecvate, în specificul unităţii respective. Mobilierul sălii de aşteptare se compune din: •

Canapele sau fotolii îmbrăcate într-un material plastic uşor lavabil, acoperite cu huse în culori deschise sau înflorate, plăcute, în armonie cu culoarea pereţilor. • Una-două măsuţe pe care vor fi amplasate: reviste de modă şi de specialitate, vase cu flori. Într-un colţ al sălii de aşteptare, mobilierul este completat de o garderobă.

2. DOTAREA SI ASPECTUL COAFORULUI Pereţii cabinetului trebuie construiţi astfel încât să se realizeze o bună izolare fonică şi termică, iar aceştia zugrăviţi, pentru confort şi igienă în culori pastel. Pardoseala trebuie să fie impermeabilă, cu conductibilitate termică redusă, cu proprietăţi antifonice, uşor de curăţat. Uşile cabinetului să fie prevăzute cu deschidere înafară, să nu producă zgomot şi să asigure o bună izolare. Ferestrele cabinetului să fie mari, cu deschidere oblică în interior asigurând o bună aerisire şi luminozitate cabinetului. Este de preferat ca orice cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord; astfel se realizeză un iluminat suficient, dar, în acelaşi timp, sunt evitate razele solare care ar supraîncălzi atmosfera şi ar deranja pe cei ce lucrează. Iluminatul cabinetului trebuie să fie intens şi uniform pentru a se putea observa toate detaliile. Acesta poate fi realizat natural prin geamuri curate. Lumina zilei rămâne cel mai bun sistem de iluminat, atât pentru efectuarea unui vopsit cât şi a unui tuns. În condiţiile în care iluminatul natural este insuficient sau, în timpul serii, cabinetul trebuie să fie iluminat electric-artificial. Se foloseşte iluminatul incandescent, pentru că redă fidel culorile şi nu oboseşte ochiul. Se evită folosirea iluminatului fluorescent. Încălzirea cabinetului: se impune o temperatură corespunzătore necesităţilor de confort termic de 1820°C. Variaţiile de temperatură în 24 ore nu rebuie să depăşească 2-3°C. Împrospătarea aerului se poate realiza natural prin ferestre sau artificial folosindu-se ventilatoare pentru instalaţiile de aer condiţionat. Echipamentul salonului Cantitatea de echipament achiziţionată depinde de bugetul pe care-l aveţi la dispoziţie, de suprafaţa salonului şi trebuie să se facă în aşa fel încât să corespundă necesităţilor de confort şi de estetică. Designul salonului este foarte important şi trebuie gândit cu multă atenţie, iar dacă este posibil, apelaţi la sfatul unui expert. Este foarte important să respectaţi standardele care sunt impuse de legislaţia în vigoare. In salon găsim: • Mobilier • Oglinzi • Scaune • Căsti • Climazoane Instrumente necesare unui coafor: • •

Foarfeca pentru tuns Peipteni de diferite mărimi: -pentru diespieptănat - pentru pus părul pe bigudiuri - pentru tapat

- pentru tuns - pentru vopsit • • • •

Perii de diespieptănat Perii de finisat Perii plate pentru uscat părul Perii rotative: - Pe suport din lemn sau păr natural - Cu din ii din plastic - Metalice sau ceramice • Uscator de par Instrumente necesare pentru vopsit si decolorat: • Vazoane din plastic • Pensule • Căsti pentru suvite Instrumente pentru coafat: • Bigudiuri de diferite mărimi • Clipsuri cu varf plat pentru melci • Clipsuri cu varf ascutit pentru bigudiuri Instrumente pentru permanent:

• • •

Bigudiuri din lemn sau plastic Gume pentru permanent Vazoane din plastic Inventarul moale este compus din: • • •

Halate de protectie Prosoape flausate din BBC 100% Mantile –lungi pentru tuns -cauciucate sau de unică folosintă pentru vopsit - Scurte pentru coafat

Tot acest mobilier, aparate electrice, materiale, ustensile, şi produsele necesare trebuie aranjate cu gust, păstrate într-o curăţenie exemplară şi o ordine perfectă. Dezordinea, murdăria, dau o notă neplăcută salonului, inspiră neîncredere persoanelor care solicită servicii de infrumusetare, iar nerespectarea regulilor de igienă în timpul lucrului pot afecta sănătatea pielii, expusă tratamentelor. Igiena personală şi vestimentatia sunt foarte importante. Salonul va fi judecat dupa imaginea receptionerei si a stilistilor. In special in aceasta industrie imaginea este importanta, de aceea trebuie sa va asigurati ca: • • • •

Se realizeaza igiena personala pentru a preveni aparitia mirosurilor, de ex. cel putin un dus/ o baie pe zi; folosirea deodorantelor/ antiperspirantelor. Se recomandă igiena dentară regulată şi folosirea unui produs pentru reîmprospătarea respiraţiei. Nu fumati! Mirosul nu vine doar din respiratie, ci si din par si haine. Purtati mereu un halat curat si calcat, suficient de larg pentru a va permite sa va miscati in voie. Parul este curat si coafat.

• • • •

Pantofii sunt curati si comfortabili, Daca purtati dresuri/ sosete, asigurati-va ca sunt curate si ca nu s-au destramat. Purtati un machiaj discret si improspatati-l de-a lungul zilei. Unghiile vor fi ingrijite

3. NOTIUNI DE ETICA PROFESIONALA În zilele noastre clienţii se asteapta sa fie tratati cu respect si eficienta de catre personalul saloanelor de înfrumuseţare, totodata sa beneficieze de o serie de facilitati si nu in ultimul rand ca serviciile sa merite banii investiti. Hairstilistul trebuie sa aiba o tinuta impecabila, sa fie atenta si grijulie cu clientii, ceea ce va da o imagine profesionista salonului. Abilitatile de comunicare sunt foarte importante, indiferent daca se vorbeste personal cu clientul sau la telefon. Informatiile trebuie furnizate cu claritate si siguranta. Obligaţia hairstilistului este de a-şi insuşi temeinic cunoştinţele teoretice şi practice necesare şi să fie la curent cu toate noutăţile referitoare la metodele de lucru, aparatură, produse. Aceasta se pote realiza prin schimburi de experienţă, seminarii, la care trebuie să participe. Hairstilistul trebuie să se conformeze unor norme de conduită astfel: •

Trebuie să lucreze corect, să aplice toate procedeele cunoscute, ţinând seama de măsurile de igienă. Fiecare operaţie să fie executată cu multă atenţie, corect, nu în grabă sau superficial. • Să nu facă diferenţieri între cliente în ceea ce priveşte vârsta, poziţia socială, sau în funcţie de simpatie. Toate clientele vor fi servite prompt şi conştiincios. • Hairstilistul trebuie să aibă o atitudine demnă în relaţiile cu clientele. Discuţiile purtate nu trebuie comentate cu alte persoane. Trebuie să fie discretă şi serioasă şi să nu se amestece în problemele personale ale clientelor. • Un hairstilist trebuie să ştie să-şi apropie clientele, să le tempereze dacă sunt nervoase, cu cuvinte frumoase şi cu mult tact. • recomandarea serviciilor trebuie să se facă cu tact, fără să se impună serviciile respective, ci doar sugerate, convingând-o că-i sunt necesare. Pentru aceasta ctrebuie să aibă gust şi discernământ, să fie corectă în recomandări. • Răbdarea, calmul şi buna dispoziţie sunt obligatorii în comportamentul hairstilistului. • Bonurile trebuie întocmite corect în funcţie de tarifele în vigoare, şi, dacă este cazul, să se dea explicaţiile necesare pentru sumele stabilite. • Pentru întocmirea fişei sunt necesare o serie de date personale ale clientei. Acestea se pot afla cu mult tact şi dibăgie, într-o conversaţie plăcută, presărată şi cu o glumă, fără a se pune întrebări indiscrete. În cadrul colectivului în care lucrează, trebuie să aibă o atitudine demnă, colegială, sa fi modesta, amabila, discreta,atenta si serviabila cu colegele, oferindu-si serviciile in limita timpului disponibil. Trebuie să se respecte pe ea însăşi şi pe colegii de muncă, pentru a fi respectată. Atmosfera în care îşi desfăşoară activitatea depinde de comportamentul ei la locul de muncă. 4. Igiena salonului Pentru a preveni răspândirea infecţiilor: •

fiecare stilist ar trebui să aibă cel puţin două seturi de ustensile, unul în utilizare şi celălalt

sterilizat, pregătit pentru următorul client •

pentru fiecare client se vor folosi prosoape şi pelerine curate. Prosoapele trebuie spălate şi uscate

după utilizare (nu doar uscate)

•

părul trebuie măturat şi aruncat la gunoi imediat după tuns

•

suprafeţele unde se lucrează trebuie curăţate regulat cu apă caldă şi detergent.

•

clienţii care au boli ale scalpului nu trebuie trataţi în salon, ci trebuie să li se recomande un

medic. Dacă serviciul este început şi se observă o boală a scalpului, lucrul trebuie oprit imediat. Părul contaminat, de exemplu ca păduchi, trebuie măturat imediat şi pus într-un container sigilat. Echipamentul şi hainele care au intrat în contact cu clientul acesta trebuie sterilizate şi dezinfectate. •

pieptenii, periile şi alte instrumente nu trebuie utilizate pe piele tăiată sau crăpată sau pe erupţii.

În caz contrat trebuiesc sterilizate imediat. Dacă pielea este tăiată accidental cu foarfecele acesta trebuie imediat spălat şi sterilizat. •

Toate ustensilele cum ar fi pieptenii, periile sau bigudiurile trebuie curăţate cu apă şi săpun

pentru a îndepărta firele de păr, praf şi murdărie. Foarfecele va fi curăţat cu antiseptic. Acest lucru trebuie făcut înaintea sterilizării şi dezinfectării. •

Dacă ustensilele sunt scăpate accidental pe jos, ele trebuie spălate, uscate şi sterilizate înainte de

a fi utilizate din nou. •

trebuie să fiţi atenţi cu instrumentele care pot tăia sau străpunge pielea şi atenţie la rănile sau

tăieturile sângerânde pentru că există riscul infectării cu SIDA sau hepatită B. SIDA Aceasta este cauzată de un virus care atacă sistemul imunitar al corpului, împiedicând corpul să îşi vindece rănile sau bolile. Se transmite prin sânge sau prin ţesut deschis de la o persoană infectată prin contact al pielii şi poate fi fatal. Hepatita B Este un virus care atacă ficatul. Este o boală gravă şi poate fi mortală. Este transmisă prin sânge infectat sau ţesut deschis care vine în contact cu fluidele corpului unei persoane neinfectate, de obicei printro tăietură.

Capitolul. 3 DIAGNOSTICUL STRUCTURA FIRULUI DE PAR RĂDĂCINA, sau foliculul pilos, situată în interiorul dermei, este cea care constituie partea vie a firului de păr, locul unde acesta se formează. E o uzină biochimică, unde domneşte o activitate intensă: celulele se înmulţesc aici mai repede decât în restul organismului, cu o uimitoare capacitate de reînnoire. FIRUL, care e partea vizibila, este de fapt un ţesut deja mort! Rădăcina firului de păr se dezvoltă din folicula părului, care are o rezervă de sange (firul de păr nu contine vase de sange). Celulele care formează firul de păr migrează de la rădăcină în sus spre stratul exterior

al pielii, scalpul întărindu-se gradat. Cand firul de păr a iesit din scalp, celula nu mai este vie si de aceea spunem că părul nu este o materie vie, ci o materie lipsită de viată. Fiecare fir de păr are propriul său ciclu, programat genetic: o fază de creştere –anagenă-care poate dura de la câteva luni până la şapte ani, o fază de regresie-catagenă-de câteva săptămani, şi o fază de odihnă telogenă, de la 3 la 4 luni, care precede căderea şi, din nou, creşterea. Aceste diferenţe ale speranţei de viaţa sunt cele care explica faptul ca unii nu ajung niciodată să aibă părul cu adevărat lung... Din fericire, dacă pierdem, in mod normal, de la 20 la 80 de fire pe zi 20.000 pe an, cele 100.000-150.000 de fire ale părului nostru sunt complet autonome şi preiau ştafeta în aşa fel încât lipsa nu se vede. Firul de păr are 3 straturi importante: • Măduva sau medula este cavitatea centrală a firului de păr ce formează canalul medular: are efect slab asupra caracteristicilor părului. • Cortexul este un strat fibros, ce contine substante colorante ale părului- pigmentii, un fel de substantă liant responsabilă cu mentinerea laolaltă si cu elasticitatea stratului. Stratul fibros si substanta liant se modifică odată cu schimbarea culorii si formei părului. În componenta părului intră mai multe straturi, 90% din acestea fiind o protina numita keratina. Restul îl formează mineralele si alte substante (apa, lipide, pigmenti, elemente de identificare). Keratina este alcătuită din unităţi de aminoacizi care se găsesc în lanţuri care se numesc lanţuri de polipeptide. Aceste lanţuri de polipeptide sunt legate unele de altele prin verigi. Verigile temporare se sparg şi se reunesc atunci când părul este uscat, fixat sau întins, sau când părul este pieptănat într-un stil diferit. Ele se numesc verigi temporare pentru că toate aceste procese sunt anulate prin umezirea părului. Există şi verigi permanente care sunt foarte puternice şi pot fi rupte numai prin utilizarea unor substanţe chimice puternice sau prin aplicarea unei soluţii de permanent. • Cuticula este învelisul exterior al firului de păr si se compune din straturi mărunte sub formă de solzi; are rol de protector al cortexului si un rol esential în aspectul sănătos si strălucitor al părului. Este mai expus datorită periajului si a coafurii asa că este esential să se prevină deteriorarea lui, mai ales pentru rolul său de protectie a cortexului împotriva pierderii de apă si deteriorării mecanice

Structura scalpului (sau a pielii) Scalpul (pielea) este împărţit în două straturi: •

stratul exterior |epiderma| este stratul protector care elimină celulele moarte ale pielii. Când acest lucru se

întâmplă excesiv, se produce mătreaţă •

stratul interior |derma| este cel mai gros şi cel mai important strat al pielii. Acolo foliculele, terminaţiile

nervoase, glandele sebacee, sângele şi glandele sudoripare îşi găsesc adăpostul. Părul nu poate supravieţui fără a fi alimentat cu sânge. Inima pompează sânge care conţine oxigen (necesar pentru keratină) înspre suprafaţa pielii prin artere. Arterele devin capilare în interiorul dermei, facilitând trecerea sângelui până la baza firului de păr pentru a-l hrăni. Cu cât acest procedeu se realizează mai eficient, cu atât părul va creşte mai repede. Aşadar, când piele noastră este roşie şi caldă în timpul verii, părul şi unghiile cresc mai repede. TIPURI DE PAR Clasificare in functie de diametru -par fin (diametrul sub 0,04 mm) -parul mediu (diametrul intre 0,05-0,07mm) -parul gros (diametrul de 0,08 mm si peste) Clasificare in functie de cantitatea de sebum NORMAL. Este sănătos de la natură, strălucitor şi se murdăreşte putin. USCAT. Fragil, tern, suferă de o lipsă marcată a sebumului ce unge solzii şi care dă parului aspectul sănătos. Asta se întâmplă în mod deosebit cu părul creţ, a cărui suprafaţă neregulată complică buna repartizare a acestui lubrifiant natural. GRAS. Sebumul este cel mai bun... dar şi cel mai râu lucru, atunci când este în exces: transpiraţia, stresul, hipersecreţia de hormoni masculini, medicamentele... sunt tot atâţia factori declanșatori. Scalpul este, de fapt partea corpului cea mai bogată în glande sebacee. Şi acestea sunt gata să se activeze in orice moment: este suficient sa atingem parul un pic mai des! Cât despre periat şi masaj, acestea se recomandă a fi efectuate cu blândeţe. MIXT. Rădăcini grase, vârfuri uscate: o adevărată bătaie de cap, în principiu legată de tratamentele prost adaptate. În cea mai mare măsură, este vorba de un fost păr gras, căruia secreţia i-a fost diminuată prin colorări şi ondulări permanente repetate. Sau despre un păr cu tendinţă spre uscat, căruia şampoanele prea agresive i-au decapat scalpul şi i-au stimulat seboreea. Părul îsi schimbă tipologia în medie o dată la sase ani. În consecintă, îngrijirile pe care i le acordăm trebuie adaptate la această evolutie. Clasificare in functie de forma tijei capilare Cu cat un fir este mai plat cu atat se increteste mai mult. Forma tijei capilare, al cărui „tipar" se formează la rădăcină, sub scalp, va fi cea care determină textura firului. Dacă îl privim în secţiune, la microscop, vom

observa că are forma unei elipse, mai mult sau mai puţin aplatizată, în funcţie de tipul de creştere şi de implantare. DREPT. Un păr drept este caracterizat printr-o secţiune rotundă: cu cât aceasta este mai simetrică, cu atât se apropie mai mult de părul asiatic, care este cel mai bun exemplu, prezentând, în acelaşi timp, cel mai mare diametru, însă părul de tip european prezintă şi el acelaşi model de structura. ONDULAT Şl FRIZAT. Mergând de la cel mai rotund până la cel mai plat, toate variaţiile conturului secţiunii firului coexistă (chiar pe acelaşi cap!), după capriciile părului, pe a cărui lungime pot fi prezente zone de torsiune. CREŢ. Cea mai plată tijă capilară este cea a părului african, în consecinţă acesta caracterizându-se prin bucle extrem de stranse.

Stabilirea condiţiei părului Poziţionare

Condiţie bună

Condiţie proastă

Condiţia de suprafaţă

Solzii cuticulei sunt plaţi şi

Solzii cuticulei sunt ridicaţi şi

strânşi

deschişi, uneori deterioraţi. Suprafaţa este aspră, părul fragil (vârfuri despicate). Cuticula este deteriorată. Acesta este aşa-numitul păr poros.

Condiţie internă

Suprafaţa este netedă şi

Verigile au fost rupte de substanţe

strălucitoare. Verigile de

chimice puternice cum ar fi: soluţie

legătură din interiorul

de permanent, peroxid de hidrogen.

cortexului sunt puternice şi

Părul şi-a pierdut puterea,

elastice şi sunt umede în mod

elasticitatea şi umiditatea naturală

natural.

(prin solzii deschişi ai cuticulei). Părul poartă denumirea de supraelastic (păr care se întinde foarte uşor).

Testul de porozitate Pentru a realiza un test de porozitate, luaţi câteva fire de păr şi ţineţi-le ferm între degete, trecându-le printre degete până la rădăcină. Dacă părul este aspru, atunci înseamnă că este poros, iar solzii cuticulei sunt deterioraţi. Testul de elasticitate Părul condiţionat are o bună elasticitate. El se poate întinde până la o treime din lungimea sa când este uscat, jumătate din lungimea sa când este ud, şi apoi revine la lungimea iniţială.

Părul care şi-a pierdut elasticitatea pentru că verigile interne din cortex au fost deteriorate se poate întinde până la două treimi din lungimea sa sau se poate chiar rupe. Metoda Pentru a testa elasticitatea părului, luaţi o şuviţă subţire de păr umed între degetul arătător şi degetul mare şi trageţi uşor. Dacă se întinde mai mult decât jumătate din lungimea sa, atunci este supra-elastic şi s-ar putea rupe. Teste de incompatibilitate Unele produse pe care clienţii le-au folosit pe părul lor pot reacţiona rău în contact cu unele produse chimice pe care intenţionaţi să le utilizaţi şi părul se poate rupe. Cele mai comune produse sunt substanţele care refac culoarea părului, cum ar fi Grecian 2000. Ele conţin săruri metalice, iar culoarea se stabilizează după o perioadă de timp. Părul deseori capătă o culoare verzuie şi este aspru la atingere. Problema este că cei mai mulţi clienţi nu recunosc că le-au folosit pentru că nu consideră că şi-au vopsit părul folosindu-le (ei cred că şi-au refăcut culoarea naturală a părului). În salon, unui client care a folosit substanţe care refac culoarea părului nu trebuie să i se facă: •

permanent

•

vopsire

•

decolorare

pentru că toate aceste produse conţin peroxid de hidrogen.

Aptitudini comerciale Salonul există pentru un singur motiv: pentru a avea profit. Personalul trebuie să încurajeze clienţii să revină şi să viziteze salonul regulat. Saloanele de succes sunt cele care au clienţi mulţi care frecventează salonul regulat. Nu există reclamă mai bună decât un client satisfăcut cu un păr impecabil şi sănătos. Un stilist de succes trebuie să aibă: •

clientelă regulată

•

personalitate agreabilă

•

un puternic simţ de profesionalism

•

bună expertiză

•

abilitatea de a se vinde clienţilor

Ce se vinde: Stiliştii nu vând doar: •

produse: şampoane, sprayuri, spume, geluri, ceară etc. care ajută clientul să-şi menţină coafura.

•

echipament sau accesorii: piepteni, perii, bijuterii, ornamente pentru păr, uscătoare, plăci de întins părul etc.

ei promoveză: •

salonul

•

pe ei ca şi stilişti

•

serviciile şi tratamentele salonului

Aşadar toţi stiliştii trebuie să aibă cunoştinţe complete despre serviciile salonului.

Capitolul. 4 SPALATUL. MASAJUL 1. Curatarea parului si a pielii capului 1.1 Lucrari pregatitoare •

Lasati clienta sa se aseze

•

Puneti-i pelerina

•

Pieptanati sau periati parul

•

Apreciati starea parului si a pielii capului

•

Consiliati clienta si conveniti impreuna asupra alegerii samponului.

1.2. Realizarea spalarii parului. Pozitia de lucru pentru spalarea „pe spate”. •

Orientati in asa fel scaunul sau bazinul pentru spalat, incat marginea bazinului sa fie la inaltimea cefei.

•

Aplecati usor capul clientei pe spate, in asa fel incat ceafa sa vina peste marginea bazinului

(v.fig.1 ). •

Intrebati clienta daca sta comod.

•

Asezati-va in spatele bazinului.

•

Deschideti cu grija robinetul si reglati temperatura apei.

•

Aparati cu mana fata clientei de apa, tineti dusul aproape de par, evitand jeturile puternice (v.fig.2).

•

Intrebati clienta daca temperature apei este placuta si daca este necesar, modificati-o. In acest ultim caz, jetul se indeparteaza de cap.

•

Udati temeinic parul.

Prespalarea •

Repartizati uniform pe parul ud cam jumatate din cantitatea totala necesara de sampon.

•

Realizati un masaj scurt de curatare cu varfurile degetelor usor flexate.

•

Incepeti cu zona fruntii. Masati, dinspre frunte spre ceafa, cu miscari circular-frictionate si presand mai mult sau mai putin - fara a smuci ori a trage;

•

incepeti din nou cu fruntea, alunecand spre tample cu miscari circuIar- frictionante, pana spre ceafa;

•

intrebati clienta daca receptioneaza in mod pIacut masajul. Zona tampleIor, foarte sensibila, masati-o apasand mai putin. Succesiunea zonelor masate poate varia. Clatirea

•

Daca este necesar, potriviti din nou temperatura apei si clatiti samponul. Procedati ea Ia umezirea parului. Spalarea principala •

Procedati ca la prespalare. Efectuati masajul de curatare pana cand parul este bine spumat si continuati cu masajul de relaxare.

Clatirea finala •

In timpul clatirii ravasiti mereu parul cu

mana, pana cand se duce toata spuma. •

Stergeti apa ramasa pe par (v.fig.3).

Activitati ulterioare •

Asezati cu grija prosopul plusat pe conturul paruIui, in asa fel ca Ia ridicarea capului sa nu se scurga apa pe fata clientei (v.fig.4). •

Lasati clienta sa se aseze intr-o pozitie comoda.

•

Presati cu prosopul apa ramasa, de la radacina pana la varf, pana cand stergeti complet parul.

•

Cand este ud, parul se va despieptana cu o perie sau cu un pieptene cu dintii foarte rari.

•

Despieptanatul se va incepe de la

ceafa, la fiecare suvita se va diespieptana varful si apoi se trece treptat pana la despieptanatul spre radacina firului de par.

Capitolul. 5 TUNSUL Foarfeca de tuns Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă. Foarfeca de tuns este alcătuită din: lamele foarfecei, a căror parte interioară se numeşte tăiş articulaţia - locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub coada foarfecei-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete

Atenţie! Vârful şi tăişul foarfecei pot produce răni!

Foarfeca de filat

Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului. Filare= rărirea (subţierea) uniformă a părului. Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite ale firelor de păr, fără a se forma trepte vizibile. Foarfecele de filat sunt de două tipuri: 1. foarfeca dinţată fin pe două părţi -taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr - este recomandată pentru filarea părului uscat. 2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte - taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numarul firelor de păr Mânuirea foarfecei de tuns

Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie. Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel inoxidabil. Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar. Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate. Dacă foarfeca prezintă jocuri în articulaţii, va fi dată la reparat. Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce răniri lucrătorului, colegilor sau clientului. Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.

Reguli de mânuire a foarfecei de tuns Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului trebuie să fie orientat în jos. Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua falangă. Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea superioară a cozii foarfecei.

Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea superioară a cozii acesteia. În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama inferioară rămâne nemişcată. Important! Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta negativ în calitatea tunsorii. Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns: Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca. Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.

Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama acţionată de degetul mare. Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi lama superioară cu degetul mare.

Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul

Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este foarte importantă deprinderea mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul. ✄ Exerciţiu Analizează imaginile, citeşte instrucţiunile şi pune-le în practică!

Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei. Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu mâna uşor flexată.

Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu arătătorul. Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.

PREGĂTIREA CLIENTEI ÎN VEDEREA REALIZĂRII TUNSORII

Consilierea clientei-se face printr-o discuţie politicoasă pentru explicarea corelării caracteristicilor ei cu forma tunsorii Consilierea are caracter individualizat, cu luarea în consideraţie a dorinţelor pentru: a satisface nevoia de informare a clientei a oferi servicii şi produse care să acopere necesităţile clientei servire a clientei, care contribuie la satisfacerea ei şi la formarea unei impresii pozitive Discuţiile de consiliere se pot face înaintea, în timpul, la încheierea unei tunsori. Se împart în: Faza de întâmpinare şi contact salutaţi cu amabilitate clienta zâmbiţi-i vorbiţi clar şi rar însoţiţi clienta spre locul de muncă Faza de informare puneţi întrebări clare pentru a afla dorinţa clientei aşteptaţi răspunsul; puneţi întrebări până vă veţi forma o imagine clară asupra dorinţei clientei explicaţi clientei că un rol important în alegerea tunsorii este studierea imperfecţiunilor craniului şi ale figurii să i se prezinte cu ajutorul cataloagelor, revistelor, programelor de calculator posibile tipuri de tunsori Faza de consiliere evidenţiaţi avantajarea clientei şi oferiţi-i şi alte posibilităţi dacă este nehotărâtă Faza de încheiere şi confirmare convingeţi-vă că clienta a înţeles totul corect şi este de acod cu tunsoarea potrivită lăudaţi clienta şi confirmaţi-i că a făcut o alegere bună după executarea tunsorii întrebaţi clienta dacă este mulţumită oferiţi clientei sfaturi, recomandaţi-i produse pentru îngrijirea părului acasă

COAFORUL TREBUIE SĂ CONVINGĂ CLIENTA CĂ EL ÎMBUNĂTĂŢIREA ASPECTULUI GENERAL

ESTE UN EXPERT ÎN

Protejarea îmbrăcămintei clientei Scopul:acoperirea îmbrăcămintei clientei astfel încât aceasta să nu se păteze sau să se ude mantaua de tuns—protejează îmbrăcămintea clientei de părul tuns

Aşezarea clientei într-o poziţie comodă şi în acelaşi timp optimă pentru lucrător se face utilizănd scaune profesionale cu înălţime reglabilă

INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI: Foarfeca; Brici cu lama; Pieptene; Foarfeca de filat; Masina nr. 0000. Este recomandat ca tunsoarea sa se execute pe parul ud!

Etapele unei tunsori: aşezarea clientei în mod corespunzător pe scaun şi reglarea lui în raport cu înălţimea clientei; alegerea unei tunsori în funcţie de fizionomia şi imperfecţiunile craniene; alegerea genului de tunsoare în funcţie de calitatea, cantitatea, lungimea şi starea de sănătate a părului; scurtarea părului la o lungime care să avantajeze fizionomia Tipuri de fizionomii: Faţa ovală Este considerată formatul ideal căruia i se potriveşte orice tunsoare.

Faţa prelungă Mai mult lungă decât lată, se pretează părului tuns de lungime medie care adaugă volum pe părţile laterale. Evitaţi tunsorile cu părul până la umeri şi pieptănăturile care dau volum părţii inferioare a feţei dumneavoastră.

Faţa pătrată Lăţimea feţei reprezintă mai mult de două treimi din lungime, dându-i un aspect pătrat.Tunsorile drepte şi liniile orizontale nu avantajează. Alegeţi un stil ciufulit sau care să ascundă o parte din faţă. Măriţi volumul pe părţile laterale ale frunţii sau la baza capului pentru a lungi faţa. Alegeţi tunsori cu lungime medie, peste maxilar sau chiar mai jos.

Faţa rotundă Lăţimea feţei depăşeşte două treimi din lungime. Alegeţi o tunsoare cu volum pe creştet şi lateral până deasupra urechii. Pieptănăturile asimetrice şi liniile în diagonală vor da impresia unei feţe prelungi.

Faţa lată Echilibraţi formatul feţei pieptănând părul în sus, cu linii verticale. Daţi volum părului spre tâmple şi în creştet. Evitaţi tunsorile cu volum mare pe lateralele feţei.

Faţa colţuroasă (diamant) Alegeţi tunsorile care acoperă fruntea şi pomeţii. Daţi volum părului în zona maxilarelor. Nu pieptănaţi părul pe spate pentru a evita dezgolirea feţei.

Faţa în formă de inimă Lată în partea superioară şi îngustă la cea inferioară. Echilibraţi dând volum părului la partea inferioară a feţei.

Faţa în formă de pară Alegeţi pieptănături bogate în creştet şi la tâmple pentru a echilibra maxilarele late. Optaţi pentru onduleuri, lăsând fruntea liberă.

13. Tehnici de tuns - tehnica bob: in aceasta tehnica, lamele foarfecului taie perpendicular suvita de par, de la un capat la celalalt, pana se scurtează toate firele de par - tehnica pivot point: in aceasta tehnica lamele foarfecului vor scurta suvita de par in unghi de aproximativ 45 de grade; se va pivota dea latul suvitei scurtand-o in acest fel, fara a intra cu varful foarfecului in adancime. După taiere, marginea va avea aspectul unui fierastrau. - Tehnica deep point: lamele vor fi paralele cu firele de par din suvita, iar scurtarea se va face in adancime, bagand varful foarfecului in suvita si dintr-o singura miscare se va taia parul. Se scoate apoi foarfecul si pentru o noua taiere se va proceda la fel. Aceasta tehnica se executa numai pe parul uscat.

Împărţirea primară şi secundară Înainte de începerea tunsului, este necesar să împărţiţi părul în părţi bine definite. Acestea poartă numele de secţiuni. Urmând acest procedeu, veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit planul cu mai multă acurateţe. Partea primară este o linie dreaptă pornind din centrul liniei părului din faţă şi continuând până în centrul liniei părului de la ceafă. IMPARTIRE PRIMARA:

Partea secundară este o linie dreaptă de-a curmezişul vârfului capului, pornind din spatele unei urechi şi încheindu-se în spatele celeilalte urechi.

IMPARTIRE SECUNDARA Distribuirea părului la designul de bază Stilurile de bază trebuie să aibă o linie bine definită, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe lungimi diferite. Pentru a realiza un design de bază, părul trebuie să fie pieptănat în forma lui naturală atunci când este tuns. Părul este în forma lui naturală atunci când cade natural datorită gravitaţiei. Pentru a putea pieptăna părul în poziţia sa naturală, trebuie să înţelegeţi cum este distribuit natural părul pe suprafaţa capului. Părul care creşte în vârful capului porneşte în general din vârful capului creând un model sub forma unor linii care sunt repartizate pe tot creştetul capului. Părul trebuie să se întindă de-a lungul curbei capului înainte să cadă liber. Părul care creşte sub coamă va cădea în general datorită gravitaţiei, atârnând liber. Urechea este un obstacol pentru păr deoarece părul care creşte deasupra urechii trebuie să străbată o distanţă mai lungă peste ureche pentru a ajunge la ceafă.

Poziţia capului în cazul unui design de bază Poziţionarea capului este importantă atunci când trebuie să realizaţi un design de bază. Capul trebuie să fie orientat spre faţă sau uşor înclinat atunci când tundeţi secţiunile din spate. Când capul este drept, linia ajutătoare se va modifica datorită mişcării muşchilor gâtului, de exemplu părul de pe ceafă cade pe centru şi se ridică în părţile laterale.

Poziţia capului

Ca urmare a acestei mişcări a gâtului, trebuie să ţineţi seama de acest luru când vreţi să realizaţi linia de design a părului de deasupra umerilor. Acordaţi o atenţie deosebită următoarelor detalii: −

pentru a obţine o linie dreaptă, poziţia degetului trebuie să fie uşor aplecată;

−

pentru a obţine o linie convexă, poziţia degetului trebuie să fie dreaptă;

−

pentru a obţine o linie concavă, poziţia degetului trebuie să fie într-un unghi bine definit;

−

pentru lungimi mai mari, de ex. păr peste umeri, ţineţi degetul în poziţie dreaptă.

Dacă clienta stă picior peste picior, acest lucru poate afecta poziţia capului şi în consecinţă şi linia designului. Deşi efectele vor fi probabil minore, vor fi observabile la un design de bază. Poziţia mâinii şi a foarfecelui la un design uniform

Când ţineţi părul, trebuie să vă asiguraţi că nu exercitaţi tensiune asupra lui, întinzându-l astfel. Acest lucru va duce la o linie de design imperfectă atunci când părul se usucă. Părul trebuie ţinut şi tăiat în poziţia lui naturală, aşa cum cade el natural, fără a se exercita tensiune asupra lui şi fără a-l ridica. De asemenea, puteţi modifica căderea naturală a părului, prin îndepărtarea părului de cap atunci când îl tundeţi. Când realizaţi un design uniform, nu trebuie să ridicaţi părul sau să-l îndepărtaţi de scalp în timpul tunsului. Dacă faceţi acest lucru, va rezulta într-o tunsoare în trepte. TEXTURA ŞI NEREGULARITĂŢILE PĂRULUI

Anumite neregularităţi ale părului pot cauza dificultăţi atunci când realizaţi un design de bază. Când vă consultaţi cu clientul, trebuie să fiţi foarte atentă şi să observaţi dacă clientul are: •

double crown / vârtej în vârful capului (două porţiuni de păr apropiate una de cealaltă, pe

care părul creşte în direcţii opuse) •

front cowlick / vârtej frontal (porţiune de păr care creşte brusc spre stânga sau spre dreapta)

•

nape cowlick / vârtej pe ceafă

•

widow's peak / porţiuni pe care părul formează un V (fire de păr care se întâlnesc într-un

singur punct în mijlocul liniei frunţii) •

porţiuni în care părul creşte înspre exterior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale

•

porţiuni în care părul creşte spre interior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale

Aceste neregularităţi afectează direcţia şi distanţa pe care părul o parcurge pentru a ajunge la linia de design. Trebuie să ţineţi cont de toate acestea atunci când tundeţi părul. De exemplu, este important să nu exercitaţi tensiune în aceste zone pentru a evita eventualele neuniformităţi ale liniei de design. PROCEDURA DE REALIZARE A UNEI TUNSORI DE BAZĂ Înainte de a începe: 1.

Şamponaţi şi aplicaţi balsamul pe părul manechinului.

2.

Pieptănaţi părul cu un pieptene cu dinţii rari.

3.

Secţionaţi părul în părţi primare şi secundare.

4.

Se va folosi foarfecele pentru a stabili linia ajutătoare.

Tunsul Stabiliţi linia ajutătoare prin împărţirea în secţiuni la ceafă într-un anumit unghi. Acest lucru previne rotunjirea colţurilor, încurajând părul să fie pieptănat drept. Verificaţi ca poziţia capului manechinului să fie orientată înainte. Poziţionaţi-vă chiar în spatele secţiunilor. Nu vă deplasaţi corpul spre colţuri, deoarece acest lucru va modifica unghiul cotului şi va face colţurile liniei de bază să fie tunse mai scurt. Notă: Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns. Folosiţi partea cu dinţii mai deşi a pieptenului pentru o tensiune ridicată. Tundeţi linia îndrumătoare la lungimea si forma dorită, de exemplu dreaptă sau într-un anumit unghi. Treceţi la următoarea secţiune. Mărimea secţiunii va fi dată de grosimea firului de păr, de exemplu pentru părul subţire, secţiuni mari, iar pentru părul cu fir gros, secţiuni mai mici. Asiguraţi-vă că linia îndrumătoare este vizibilă. Tundeţi fiecare secţiune nouă la aceeaşi lungime cu linia îndrumătoare. Acest lucru va crea o linie de bază cu greutate. Continuaţi cu secţiunile din spate, lucrând de la stânga la dreapta sau invers. Când ajungeţi la zona coamei, folosiţi partea cu dinţi mai rari a pieptenului, pentru a repartiza părul de-a lungul curburii capului.

Verificaţi din când în când pentru a vă asigura că tunsoarea este simetrică în ambele părţi, în timp ce vă îndreptaţi spre linia secundară. Când linia tunsorii este uniformă, treceţi la următoarea secţiune. Secţiunile laterale 3 şi 4 cuprind tot părul din partea secundară spre faţă. Secţiunea 3 poartă numele de secţiune box. Reprezintă lăţimea urechii şi se întinde paralel cu linia secundară. Această secţiune permite părului să cadă peste ureche. Dacă părul este întins în jos peste ureche şi tăiat, se va ridica, devenind mai scurt. Luaţi o secţiune orizontală de la linia secundară până la linia frontală a părului. Capul trebuie să fie drept sau aplecat într-o parte. Luaţi puţin din părul din spatele urechii pentru a vă orienta în părţile laterale. Continuaţi cu unghiul dorit. Când tundeţi secţiunea box, ţineţi părul astfel încât să atingă doar puţin vârful urechii. Continuaţi apoi în faţă – secţiunea 4 – folosindu-vă de secţiunea box pentru a vă ghida. Ţineţi această secţiune întinsă în jos în faţa urechii pentru a preveni tunsoarea în scări. Continuaţi până la linia primară. Când ajungeţi la ultima secţiune, în vârf, treceţi din nou la partea cu dinţi mai rari a pieptenului pentru a ajuta părul să cadă natural peste creştetul capului. Repetaţi mişcările şi pe partea cealaltă a capului. Verificaţi cu ajutorul unei oglinzi dacă ambele părţi sunt egale. Nu uitaţi •

Ţineţi capul orientat spre faţă atunci când tundeţi secţiunile din spate pentru a preveni

asimetriile. •

Ţineţi părul întins în jos, deoarece ridicarea sa va cauza gradaţii ale tunsorii.

•

Aşezaţi-vă chiar în dreptul secţiunilor din spate pentru a preveni rotunjirea colţurilor.

•

Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.

•

Părul din spatele urechilor cade pe spate, părul din faţa urechilor cade în părţile laterale.

•

Unghiul degetelor dv. determină rezultatul dorit. Poziţia braţelor poate determina unghiul

degetelor, de exemplu dacă ridicaţi cotul stâng, acest lucru va face ca mâna să vă cadă în jos. Finisarea Pentru a finaliza tunsoarea, trebuie aplicat un produs adecvat de styling înainte de uscarea părului, cum ar fi spuma de păr sau un ser. Alegeţi perii potrivite pentru stilul dorit, de exemplu o perie rotundă, o perie Denman sau una dreptunghiulară. Se poate aplica şi un produs special pentru finisaj, de exemplu sprayul fixativ sau ceara de păr.

Împărţirea în secţiuni la tunsoarea de bază lungime mică (deasupra umerilor)

linie îndrumătoare unghiulară

lungime mare (peste umeri)

linie îndrumătoare

spatele

linie de bază unghiulară lateral

spatele

linie de bază lateral

Aţi întâmpinat probleme? Uşoarea gradare a tunsorii poate fi cauzată de: •

palma dv. ridicată în timp ce ţineţi şi tundeţi secţiuni ale părului;

•

foarfecele ţinut într-un anumit unghi, în loc să fie ţinut paralel cu linia tunsorii;

•

exercitarea tensiunii sau a presiunii în timp ce ţineţi părul;

•

îndepărtarea de scalp a părului sau ridicarea sa în timp ce tundeţi secţiunile părului.

Lungimile inegale pot fi cauzate de: •

schimbarea poziţiei naturale a părului;

•

tensiunea inegală sau un păr prea umed;

•

tunsul sub linia tunsorii sau deasupra ei;

•

poziţia incorectă: atunci când nu staţi exact în faţa manechinului sau când vă schimbaţi

frecvent poziţia corpului.

CAP. 6. COAFATUL Coafatul este operatia de ondulare a părului care are durată scurtă de timp. Această operatie nu modifică structura firului de păr si se execută cu ajutorul bigudiurilor, clipsurilor si a periilor. Coafatul se va executa numai pe păr proaspăt spălat sau umezit foarte bine. Coafatul ajută si el la corectarea imperfectiunilor fetei sau ale capului iar efectuat necorespunzător va avea un efect negativ asupra imaginii persoanei si asupra liniei tunsorii. Stilurile de coafat pot fi împărţite în trei grupe: •

clasic

•

modern

•

alternativ

Stilurile clasice Aceste stiluri au un farmec nepieritor. Părul se coafează în: cute franţuzeşti, bucle sau cârlionţi. Stilurile moderne Acestea sunt stiluri în vogă acum. Părul se coafează în spirale sau bucle separate şi definite cu ceară. Se folosesc bigudiurile clasice pentru a da volum părului scurt, mediu sau chiar lung. Ceea ce se caută acum este un volum mediu al părului fără ca părul să se înalţe de la rădăcină. Cutele franţuzeşti se pot coafa diferit, ridicate, în jos sau peste cap pentru a crea diferite efecte. Rezultatele diferă exploatând variaţii ale aceleiaşi teme. Tehnicile clasice şi moderne de coafare sunt foarte solicitate în ocazii speciale cum ar fi cununiile. Stilul miresei este realizat utilizând ornamente cum ar fi flori naturale sau artificiale în finisaj. Stiluri alternative Acestea sunt cele mai noncomformiste, adesea utilizându-se ornamente şi meşe adăugate. Ele sunt de obicei restrânse la diferite spectacole, competinţii, şedinţe fotografice. Stilul are la bază elemente clasice, dar detaliile sunt exagerate pentru a crea rezultate mai dramatice. Consultarea clientului •

utilizaţi un catalog pentru a ajuta clientul să îşi aleagă coafura potrivită

•

discutaţi cu clientul ocazia

•

discutaţi ce fel de haine va purta clientul, dacă va avea decolteu sau guler, pentru a vedea dacă frizura se află în armonie cu vestimentaţia

•

discutaţi de cât timp veţi avea nevoie pentru coafat

•

menţionaţi preţul final

Aspecte care trebuie luate în considerare în alegerea unui stil: •

forma capului. Dacă este plat la ceafă, adăugaţi mai mult volum în spate pentru echilibru.

•

forma feţei. O faţă rotundă sau pătrată va fi armonizată de câteva şuviţe în jurul feţei.

•

cantitatea părului. Pentru tapat, are clientul nevoie de meşe sau nu?

•

structura părului. Dacă părul este prea întins, va avea nevoie de ondulare. Dacă este prea creţ, va trebui întins.

•

textura părului. Părul rebel va avea nevoie de ceară sau de cremă pentru a-l netezi. Părului aspru i se va aplica o loţiune.

•

lungimea părului. Cu cât părul este mai lung, cu atât devine mai greu şi va crea probleme de coafare.

Când se coafează un păr lung, trebuie să luăm în considerare următoarele: •

care este ocazia? Merge clientul la un eveniment special?

•

ce va îmbrăca clientul? În cazul în care vestimentaţia are decolteu, lăsaţi câteva şuviţe să atârne pentru că părul prins în întregime peste cap va da un efect de goliciune.

•

este vestimentaţia cu model sau într-o culoare? Încercaţi să nu faceţi o coafură prea încărcată în cazul în care rochia este cu modele. Păstraţi o coafură simplă, clasică. Dacă rochia este într-o singură culoare, îndrăzniţi să realizaţi o coafură mai creativă.

•

va exista vreun ornament pentru păr? Dacă clienta poartă pălărie, păstraţi un stil simplu al coafurii.

•

nu uitaţi pantofii. Pantofii cu toc vor face clienta să arate înaltă, deci nu uitaţi să realizaţi un echilibru între coafură şi înălţime.

•

are clienta un partener pentru eveniment? Luaţi în considerare înălţimea pentru că un cuplu în care femeia este mai înaltă nu este plăcut ochiului.

Pregătirea clientului Puneţi-i clientului pelerina sau prosopul înainte de a începe coafatul. Dacă părul este tapat, sugerati clientului să poarte o bluză care nu trebuie scoasă peste cap pentru a nu strica frizura. O bluză cu nasturi este cea mai bună soluţie. Ustensile, echipamente şi produse utilizate pentru fixarea părului Indiferent de stilul pe care îl creaţi, selectarea ustensilelor potrivite este esenţială în obţinerea unui rezultat de succes. Reţineţi Indiferent de ocazie, alocaţi întotdeauna timp suficient lucrului fără a fi nevoie să vă grăbiţi. O şedinţă de exersare este o idee bună pentru că vă permite să încercaţi o varietate de stiluri înainte de evenimentul în sine şi dă ocazia clientei să se răzgândească dacă e cazul. Reţineţi

Clientul este cea mai importantă persoană din salon. Dacă este nemulţumit, nu va reveni, în timp ce un client satisfăcut va reveni mereu în salon. Periile Sunt utilizate pentru a descâlci părul sau după scoaterea bigudiurilor pentru a aranja părul. Periile plate şi cu dinţii rari sunt folosite deseori pentru că nu se încâlcesc în păr. Pieptenii Pieptenii cu coadă au dinţi de plastic sau de metal şi sunt utilizaţi pentru a separa părul înainte de a-l pune bigudiuri. Pieptenii pentru descâlcit au dinţii rari pentru a descâlci părul şi dinţi subţiri pentru a pieptăna părul de la spate. Bigudiurile tradiţionale Acestea pot fi netede sau cu ţepi. Bigudiurile cu ţepi sunt ideale pentru a ţine părul, dar este dificilă menţinerea lor curate şi fără păr, căci ele de obicei se încâlcesc în părul mai lung. Bigudiurile netede sunt preferate pentru părul poros şi când se fixează părul pentru competiţii sau şedinţe foto pentru că nu lasă urme pe păr. Bigudiurile sunt disponibile în forme cilindrice sau conice. Bigudiurile arici Se folosesc pentru părul uscat, ele se agaţă de păr cu nişte mici gheruţe, rămânând fixate în păr fără să fie nevoie de agrafe. Bigudiurile încălzite Acestea sunt preîncălzite şi aplicate pe părul uscat şi se îndepărtează numai după ce se răcesc. Sunt ideale pentru a da o formă părului înainte de a fi tapat. Reţineţi O utilizare excesivă a căldurii şi a echipamentului ce funcţionează pe bază de căldură poate cauza deteriorări părului şi în unele cazuri scalpului dacă nu se lucrează cu atenţie. Bigudiuri din spumă/cauciuc Se utilizează pentru a coafa părul în spirale sau pentru a crea efect de inele părului lung. Ele produc un efect de cârlionţ care este uniform pe toată lungimea părului. Ca şi în cazul celorlalte bigudiuri, dimensiunea este esenţială pentru rezultatul final. Cele mari produc bucle mai mari, iar cele mai mici, bucle mai strânse. Ace şi agrafe Acele netede se utilizează pentru a fixa bigudiurile în timpul coafatului. Acele fine sunt folosite în principal pentru coafuri şi sunt disponibile în diverse nuanţe pentru a se potrivi părului clientei. Agrafele de păr sunt şi ele disponibile într-o varietate de culori şi se utilizează în principiu pentru părul lung. Plasele de fixare sunt utilizate pentru a fixa bigudiurile şi acele cât timp părul clientei este uscat.

Plasele de păr sunt deseori făcute din păr natural şi sunt într-o varietate de culori şi nuanţe. Sunt utilizate pentru şedinţele foto şi spectacole, ele păstrează părul neted deoarece sunt foarte fine şi nu lasă urme dacă sunt folosite corect. Produse de finisare şi de styling Produse de fixare Aceste produse de fixare au două scopuri principale: să protejeze părul de căldura uscătorului de păr şi să prevină absorbirea umezelii pentru a prelungi coafura. Acest lucru se realizează acoperind părul cu un film de plastic care se dizolvă în apă. Loţiuni de fixare/spray-uri gel Acestea sunt lichide şi pot să curgă. Gelurile spray sunt o formă modernă de fixare şi sunt disponibile în recipiente de spray non-aerosol. Ele vor oferi o fixare fermă şi se aplică pe părul ud. Reţineţi Atenţie când tapaţi părul, puteţi deteriora cuticulele şi puteţi cauza ruperea părului şi a vârfurilor despicate. Umiditatea din atmosferă poate determina lăsarea coafurii. Produsele de finisare vor acţiona ca o barieră împotriva umezelii din atmosferă. Spuma Se foloseşte pe părul ud şi lasă părul mai moale decât loţiunile de fixare. Gelul/loţinunile de modelare Au consistenţă mai groasă decât celelalte loţiuni. Ele nu curg şi sunt ideale pentru modelarea părului, de exemplu când vreţi să creaţi valuri. Spray-uri termoactive Acestea sunt utilizate pentru fixarea uscată utilizând bigudiuri încălzite pentru a fixa coafura. Ele se aplică pe părul curat şi uscat înainte sau după punerea bigudiurilor în funcţie de lungimea părului. Când părul este mai lung, este bine să se aplice înainte de punerea bigudiurilor. Ceara Aceasta conferă fixarea cea mai puternică definind părul. Ea poate fi destul de grea şi poate face părul să arate gras dacă este aplicată în exces. Pomade/creme de fixare Acestea au aceeaşi utilizare ca şi ceara dar lasă părul mai moale şi nu îl îngreunează. Spray-uri pentru luciu Acestea conferă strălucire părului, dar nu se aplică în exces pentru a nu da părului un aspect gras. Loţiuni hidratante Ideale sunt serurile, utilizate pentru a netezi părul, pentru luciu şi pentru a accentua stilul coafurii. Spray-uri de păr Acestea sunt utilizate pentru a finisa coafura şi pentru a o fixa. Tehnici de fixare

Fixare umedă Fixarea părului în timp ce este umed va determina un rezultat mai ferm şi mai de lungă durată, ceea ce este ideal când se lucrează cu un păr subţire care se fixează foarte greu. Fixare uscată Această metodă se aplică părului curat şi uscat, având ca rezultat un păr mai moale, potrivit modei de azi. Cele mai cunoscute metode sunt cele cu bigudiurile arici şi cele încălzite. Reţineţi Este important să ştiţi cum şi când să utilizaţi produsele de styling şi de finisare. Metode de fixare tradiţionale Metodele tradiţionale includ fixarea pe bigudiuri, ondularea cu ace şi ondularea manuală. Acestea sunt tehnici esenţiale, care pot fi adaptate şi încorporate în coafuri clasice, moderne sau alternative. Metode de fixare alternative Metodele alternative includ ondularea în spirală cu bigudiuri din spumă sau cauciuc, beţigaşe sau textile. Această metodă de ondulare este aceeaşi cu ondularea în spirală pentru un permanent. Styling şi finisări creative Odată ce tehnicile de bază al aranjării sunt stăpânite, tehnicile pot fi adaptate aşa cum se doreşte pentru a obţine stiluri clasice, moderne sau alternative. Este deseori posibil să se combine mai multe tehnici de fixare pentru a crea un look specific. Pregătirea părului pentru coafat Când coafaţi reţineţi următoarele: •

Îndepărtaţi cerceii, colierele pe care clientul le poartă pentru a nu se încâlci în păr

•

Dacă este necesar să se pieptene părul la spate, în timpul creării de volum, utilizaţi doar zona rădăcinii şi nu capetele şi zona de mijloc a părului. Când încercaţi să scădeţi din volumul părului, pieptănaţi doar zona de la creştetul capului.

•

Dacă faceţi codiţe, utilizaţi bentiţe speciale pentru a nu deteriora părul.

•

Dacă folosiţi ornamente, aveţi grijă să armonizeze coafura şi să nu o încarce.

•

Utilizaţi spray de păr care se usucă repede, cu fixare medie în timp ce lucraţi, şi aplicaţi un spray mai puternic pentru finisare.

Alegerea periilor pentru coafat Stiluri netede Utilizaţi o perie cu dinţii mai rari pentru a îndepărta urmele de la bigudiuri. Neteziţi părul şi pieptănaţi zona creştetului dacă este necesar. Stiluri ondulate Pentru o finisare mai casual, coafaţi părul utilizând degetele sau un piaptăn pentru a separa buclele. Reţineţi că perierea excesivă produce un efect electrizat. Lăsaţi părul să se răcească înainte de coafare. Nu îndepărtaţi bigudiurile cât timp părul este cald pentru că rezultatul va fi mai slab.

Dacă nu periaţi părul înainte de coafat, vă va fi dificil să o faceţi după ce aţi început să realizaţi coafura. Exersaţi diferite stiluri de coafat pe capul unui manechin sau pe unii clienţi doritori. Rezultatele bune se datorează exersării şi experienţei. Coafarea părului lung Coafarea părului mai lung necesită experienţă, dar de îndată ce v-aţi familiarizat cu tehnicile de bază ale coafării, este posibil să le exploataţi creând stiluri diferite în funcţie de ocazie şi cererea clientului. Părul poate fi coafat în diverse feluri şi multe stiluri se pot crea prin combinaţii de tehnici. Părul ondulat – coafură casual Pentru acest stil veţi crea o formă lejeră, casual. Modelul de coafură este bazat pe o formă triunghiulară. Împărţiţi părul în trei părţi având două secţiuni în faţă, iar partea din spate a capului reprezintă a treia secţiune. Răsuciţi partea din spate a părului şi fixaţi-o, lăsând câteva bucle să cadă. Răsuciţi şuviţele care ies pentru a crea o forme egale. Răsuciţi părul din secţiunile din faţă la capete pentru a crea o formă. Procedaţi în acelaşi fel cu toate şuviţele laterale până când aţi obţinut forma dorită. Nu utilizaţi ceară pentru că poate îngreuna părul, făcând coafura să cadă. Utilizaţi spray pentru a defini buclele. Reţineţi Dacă aplicaţi tensiune excesivă asupra părului sau îl strângeţi pentru o mai mare perioadă de timp, totul va determina: •

disconfortul clientului

•

un scalp uscat

•

un scalp sensibil

•

foliculi deterioraţi

•

alopecie (pierderi de păr)

Părul adăugat Părul fals este ideal pentru a adăuga volum sau lungime părului. Acesta se poate ataşa în diferite feluri şi poate fi utilizat pentru câteva ore sau pentru câteva luni. Stylingul termic Plăcile pot fi utilizate pentru a produce o varietate de efecte, de la bucle şi vălurele la inele sau pur şi simplu realizează o ondulare la capetele părului. Acestea se utilizează după îndreptarea părului prin uscare. Periile şi bigudiurile încălzite pot fi şi ele utilizate pe părul africano-caraibean. Metodă de utilizare a plăcilor Mişcările principale în utilizarea plăcilor sunt: -

Deschiderea şi închiderea plăcilor, părul fiind prins între ele în timpul mişcării descendente.

-

Răsucirea plăcilor pentru ondularea părului.

Există o combinaţie de mişcări care poate oferi următoarele efecte: -

vălurele

-

bucle de la rădăcină

-

spirale

-

bucle la vârfuri Utilizaţi întotdeauna un spray de styling termic înainte de a aplica plăcile pentru a proteja părul de

căldura acestora. Întindeţi părul apucându-l de la rădăcină şi lăsând plăcile să alunece de-a lungul şuviţei de câteva ori. Procedeul netezeşte cuticulele

ASEZAREA BIGUDIURILOR DE VOLUM

Diametrul bigudiului de volum determină elasticitatea buclelor si onduleurilor: -

diametru mic=elasticitate mare

-

diametru mare=elasticitate redusă. Unghiul suvitei de păr cu pielea capului determină volumul coafurii ulterioare:

-

unghi drept cu pielea capului se potriveste coafurilor la care se doreste volum la rădăcină

-

unghi obtuz cu pielea capului oferă un volum f mare la rădăcină

-

unghi ascutit cu pielea capului nu oferă volum la rădăcină. Coordonarea si orientarea bigudiurilor este decisivă pentru coafură. Trasarea unei cărări poate fi evitată printr-o tehnică de ondulare combinată cu o trasare a cărării în zig-zag. Metoda de lucru: • •

Umeziţi abundent părul şi pieptanaţi-l.

Pregătiţi bigudiurile pentru folosire

•

Separaţi o şuviţă de păr de lungimea şi grosimea bigudiului.

•

Ţineţi şuviţa în unghi drept faţă de pielea capului (v.fig.4).

•

Pieptănaţi şuviţa, păstrând unghiul, de la inserţie până la vârf.

•

Apucaţi şuviţa între degetul mare şi arătător, trăgând uşor.

•

Cu cealaltă mână luaţi un bigudiu şi puneţi vârfurile şuviţei pe direcţia bigudiului, pe toată lăţimea lui.

•

Ţineţi şuviţa cu bigudiul sub tensiune (v.fig.5).

•

Presaţi vârfurile şuviţei pe bigudiu, cu ajutorul degetului mare ori al arătătorului.

•

Incepeţi să răsuciţi.

•

Trageţi

uşor

de

şuviţa

şi

răsuciţi-o

pe

bigudiu

până la pielea capului (v.fig.6). •

Ţineţi bine bigudiul şi blocaţi-l cu un ac aşezat oblic pe piele prin bigudiu. Nu puneţi acul prea vertical, pentru a nu zgâria pielea capului (v.fig.7).

•

înfăşuraţi a doua şuviţă.

•

Fixaţi cu acul şi al doilea bigudiu

•

Scoateți acul din primul bigudiu ți introduceți-l în direcția inversă celui de-al doilea bigudiu. Astfel evitați tensiunea pe frunte.

ONDULAREA PĂRULUI REALIZATĂ MANUAL PE MEțĂ

La ondularea umedă sunt importante următoarele cunoştinţe de specialitate: •

Ondulări orientate spre stânga: ondulaţii curbate spre stânga, privite dinspre executant.

•

Ondulaţii orientate spre dreapta : ondulaţii curbate spre dreapta, privite dinspre executant.

•

Canturile ondulaţiei : zona ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.

•

Valea ondulaţiei : partea în formă de arc dintre canturile ondulaţiei.

•

Lăţimea onduleului : distanta dintre 2 canturi ale unui onduleu.

•

Linia pieptănarii : direcţia de baza a cursului onduleului. Ondulaţiile umede realizate manual dau coafuri cu volume mici şi imagine foarte regulata a

ondulării. Pentru par foarte scurt şi cret nu se recomanda ondulaţia umedă manuală. Metoda de lucru •

Periaţi şuviţa şi umeziţi-o.

•

Lăsaţi şuviţa pe mijlocul perinei de

exercitiu. • Fixaţi-o cu mai multe ace de fixare p e p e r i n a . • Pieptănaţi parul, ca el să stea neted pe perina • Separaţi în partea stângă o şuviţă de cca. 5 cm lăţime şi îndepărtaţi restul cu pieptanul.

•

Tineti pieptenul în mâna aşa cum se arată în fig.

•

Puneti degetul mijlociu puţin în faţa şuviţei de păr pieptănat

în jos. •

Puneti pieptenul exact în faţa degetului mijlociu, pe suvita

de păr. •

Construiti cu pieptenul o ondulaţie orientată spre dreapta

punând arătătorul în faţa cantului onduleului în lucru . •

Strangeti aratatorul si degetul mijlociu în aşa fel incat sa apara

un cant ridicat de onduleu. •

Pieptanati părul în jos-uşor stânga

•

Puneţi degetul mijlociu în faţa cantului onduleului în lucru.

•

Asezati pieptenul lângă degetul mijlociu. Formaţi arcul

orientat spre stânga al onduleului şj puneţi aratatoruldin nou in faţa cantului buclei în lucru. •

Apropiati arătătorul şi degetul mijlociu, apărând astfel al

doilea cant al buclei. •

Pieptanati parul în jos-uşor dreapta.

•

Puneti degetul mijlociu iarăşi în faţa cantului buclei noi, si

din nou formaţi un arc de buclă orientat spre dreapta.

Continuarea laterală a unui onduleu Umeziţi tot parul şi pieptanaţi-l până la netezire. Pe partea stângă a şuviţei faceţi din nou un onduleu orientat spre stânga; Mutaţi degetul mijlociu spre dreapta şi repetaţi etapele deja

I

expuse, la dreapta, lângă prima parte a onduleului. Arcul onduleului trebuie să se conexeze exact cu arcul anterior şi sa corespundă lăţimii onduleului. Nu trebuie să rezulte nici o neregularitate în construcţia onduleurilor, ca să nu se observe locul lor de unire. Succesiunea procedurilor arătate trebuie continuată până când întreaga lăţime a şuviţei este ondulată. Continuarea fiecărui pas al procedurii Puneţi degetul mijlociu în faţa ultimei părţi (dreapta) a cantului onduleului în lucru.

•

Aşezaţi pieptenul la degetul mijlociu şi formaţi arcul orientat spre stânga.

•

Puneţi arătătorul din nou în faţa cantului onduleului în formare.

•

Strângeţi degetul mijlociu şi arătătorul, astfel apare al doilea cant al onduleului.

• •

Pieptănaţi părul în jos-uşor dreapta. Mutaţi degetul mijlociu spre stanga si repetati paşii

expuşi în stânga, alături de prima parte a onduleului (v.fig.8). •

Reluaţi succesiunea etapelor pe intreaga latime a

şuviţei. •

Continuati munca pana cand ajungeti la varful parului.

FORMAREA BUCLELOR PLATE INCEPAND DE LA RADACINA Se realizeaza prin rularea parului umed pe deget, incepand de la radacina, formandu-se mai multe bucle de acelasi diametru consolidate cu clipsuri. Aceasta buclare nu se preteaza la parul foarte cret si foarte lung. Coafura cu onduleuri se obtine atunci cand buclele plate sunt ordonate la rand, in directii alternative.

Diametrul buclelor determina -elasticitatea -latimea onduleului -grosimea suvitelor de par separate

Buclele plate cu începere de la rădăcină, descrise în instrucţiunile acestea, se potrivesc coafurilor lipite pe cap, sau pentru porţiunea de coafură respectivă. Pentru acestea merg şi buclele plate începând dinspre vârf (v. următoarele instrucţiuni). Dacă parul trebuie să rămână neted în zona inserţiei, sunt prelucrate numai vârfurile.

Bucle plate de la rădăcină, formate spre dreapta •

Umeziţi părul şi pieptănaţi-l.

•

Separaţi o şuviţă de păr de cca. 2 pe 3 cm., pe partea stângă a capului de exerciţiu.

•

Pieptănaţi şuviţa începând cu inserţia, lipită de cap, spre dreapta. Formaţi un rotocol (v.fig.3).

•

Luaţi vârful părului în mâna stângă şi ţineţi arătătorul mâinii drepte oblic, sub inserţia şuviţei (v.fig.4).

• înfăşuraţi şuviţa de păr pe arătătorul drept, ca o bandă, dar nu prea strâns. Atenţie să nu se încurce părul (v.fig.5). • Puneţi vârful degetului sub gâtul buclei. • Scoateţi de pe arătătorul mâinii drepte bucla formată, cu ajutorul arătătorului şi al degetului mare al mâinii stângi, şi ţineţi-o bine. • Luaţi

un

clips

şi

consolidaţi

bucla

pe

gâtul

cum arăta fig.6. Atenţie ca la fixarea cu clipsul, să nu fie deteriorată forma rotundă a buclei.

buclei,

• După acest prim exerciţiu, pieptănaţi din nou bine parul şi faceţi o cărare ca în fig.7. • De-a lungul liniei cărării formaţi un rând de bucle orientate spre dreapta. In cadrul exercitiului urmator veti pleca de la acest sir de bucle pentru a executa buclele in directii alternative ale coafurii ondulate. Separati o suvita de par de cca 2 pe 3 cm, incepand de la partea dreapta a capului de exercitiu, sub primul rand fig 8. Pieptanati suvita lipit de cap, de la stanga la dreapta si formati rotocolul buclei. Luati in mana dreapta varfurile firelor de par si tineti aratatorul mainii stangi oblic sub insertia suvitei.

Răsuciţi şuviţa în jurul arătătorului mâinii stângi, ca o bandă, creind o buclă orientată spre stânga. Aşezaţi degetul şi cu mâna dreaptă scoateţi bucla. Consolidaţi bucla cu un clips. Formaţi alte bucle, până ajungeţi din nou pe partea stângă a capului.

TEHNICI DE FOENARE MISCARI SI VOLUME IN FOENAREA PARULUI Uscarea şi formarea părului cu foenul se realizeaza: -

şi cu peria plată de foenare pentru efectuarea de mişcări în păr;

-

şi cu o perie rotundă, pentru a da părului volum Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii:

■ perie mare, volum mare ■ perie mică, volum mic, mai mulţi carlionţi. Cu cât parul este foenat mai puternic la radăcină în sens invers direcţiei intenţionate coafării, cu atât va fi coafura mai voluminoasă. Pentru foenare trebuie să fie separate şuviţe mici de păr. Astfel timpul de uscare se scurtează şi părul dobândeşte o mai mare elasticitate. Foenul poate fi folosit cu sau fără duza plată. Curentul de aer cald va fi îngustat corespunzător duzei, dacă se doreşte formarea de porţiuni înguste. La reglarea temperaturii de foenare se au în vedere următoarele. ■ la foenarea din apropiere şi la foenarea părului fin, degradat structural, se folosesc temperaturi mai mici; ■ la părul gros şi sănătos se utilizează temperaturi mai ridicate. Produsele de styling adecvate uşurează foenarea şi protejează părul. Miscarea la foenarea parului

• Aşezaţi-va lateral dreapta. în spatele capului de exerciţiu. Luaţi în mâna dreaptă peria iar în cealaltă mână foenul. • Puneţi peria pe partea laterală a capului de exerciţiu şi cu o uşoară rotire ridicaţi părul cu peria.

Ridicati usor peria si purtati-o in directia intentionata coafarii finale. Simultan conduceti foenul cuplat pe cald, dinspre radacina spre varful parului. Miscarile periei si curentul de aer produs de foen trebuie sa aiba intotdeauna aceeasi directie. Periati si foenati parul numai in sens invers coafurii ulterioare pentru a obtine volum. Pieptanati parul din nou in directia intentionata a coafurii. El este acum mai stabil si mai plin. Mutati-va in cealalta parte si apucati peria si foenul schimband mainile. Foenati restul parului in modalitatea aratata. Foenati parul din partea frontala si posterioara a capului. Formati zona cefei miscand incet peria spre interior. Aranjati parul cu degetul ori cu perie. FOENAREA PARULUI IN LUNGIME SI A VARFURILOR La acest exerciţiu se ia ca model coafura din figura. Partea dreapta a coafurii şi partea posterioara a capului, respectiv ceafa, trebuie foenate spre interior, partea stângă trebuie foenata spre exterior (v.fig.3).

•

Aplicaţi loţiune de foenare pe parul spălat şi uscat cu prosopul.

•

Separaţi 7 câmpuri de aceeaşi dimensiune fiecare şi consolidaţi părul cu clame.

Foenarea spre interior •

Asezati-va in spatele capului de exercitiu si luati de la ceafa o portiune subtire din parul delimitat.

•

Cu peria semirotunda sau rotunda plecati de la radacina parului. Trageti peria rotind-o usor spre interior pana la varfuri.

•

cu foenul cuplat pe cald, actionati de deasupra suvitei. Curentul de aer al foenului trebuie sa insoteasca miscarea periei. •

Rasuciti peria cu o jumatate de rotatie spre interior.

•

Repetati operatiunile descrise pana cand parul din zona este uscat si format.

•

Foenati zona cefei in acest fel , suvita cu suvita.

•

dupa parul de pe ceafa foenati parul din partea posterioara a capului si apoi partea din dreapta, spre interior

Foenarea portiunii care cade spre exterior • Pentru foenare separati portiunea cea mai joasa din partea stanga a coafurii. • Preluati pe latimea unei perii rotunde portiunea de par, incepand de sus. Trageti peria, rotind-o spre varfuri. • Tineti foenul sub portiunea de par. Curentul de aer trebuie si aici sa insoteasca miscarea periei. • Rulati parul cu o jumatate de rotatie a periei spre exterior si mai foenati odata parul. • Indepartati peria rotind-o cu atentie. Foenati in acest mod, portiune cu portiune , intregul par de pe partea stanga.

TEHNICI DE FINALIZARE A COAFURII. PERIATUL SI PIEPTANATUL. Părul trebuie aranjat în conformitate cu planul de coafare. Aranjarea, ca şi tehnica de aranjare decid coafura de mai târziu. Plecând de la tehnicile de buclare (v.fig.1) descrise, trebuie realizată o coafură cu onduleuri şi o parte buclată în zona cefei (v.fig.2).

Inainte de coafare, parul trebuie să fie complet uscat şi răcit, în caz contrar, la coafare se pierde prea mult din elasticitate. La planificarea coafurii se va avea în vedere că elasticitatea părului este dependentă de: - densitatea părului - starea sa de întreţinere - intensitatea unui eventual permanent existent - diametrul bigudiurilor utilizate şi al buclelor. Nivelul de relaxare a părului la coafare este dependent de: - calitatea şi pretratamentul părului, - felul preparatului şi al tehnicii de aranjare, - intensitatea pieptănatului şi a periatului,

- distanţa dintre dinţii pieptenului, - densitatea perilor, - frecvenţa pieptănatului şi periatului. Ca mijloace ajutătoare împotriva "zburării" parului (încărcare electrostatica) şi pentru strălucire se recomandă sprayuri de strălucire, creme de coafare, ceara şi preparate-gel. Coafura va fi consolidată cu fixativ. •

Controlati daca parul este uscat pe toata lungimea. Daca este cazul, mai lasati-l sa se usuce liber.

•

Indepartati bigudiurile cu atentie.

Afanarea si detensionarea parului • Incepeti cu ceafa, tragand cu degetele fiecare suvita buclata si pieptanand-o cu un pieptan cu dintii rari. • Procedati in acelasi mod cu toate buclele. • Luati peria plata si periati parul. Periatul puternic si repetat detensioneaza Coafarea parului •

Pe partea dreapta a partii anterioare a capului periati un onduleu.

•

Pieptanati onduleul

•

Neteziti parul in zona superioara si posterioara a capului, cu pieptenul. Veniti cu palma pe urma pieptenului pentru a disciplina eventuale varfuri.

•

Controlati forma in oglinda si daca este cazul, cu coada pieptenului ridicati suvitele prea plate.

•

Daca este nevoie, dati pe varfuri cu spray pentru stralucire ori cu ceara.

•

Cu ajutorul cozii pieptenului ori cu degetele trageti onduleuriledin partea inferioara a capului.

•

Retrageti-va cativa pasi si controlati in oglinda conturul exterior al coafurii. Cu ajutorul cozii pieptenului mai ridicati suvitele prea plate, sau apasati cu palma portiunile prea iesite in afara.

•

Comparati coafura cu modelul.

•

Consolidati coafura cu fixativ, pe care il pulverizati de la cca 30cm de par.

TAPAREA SI COAFAREA IN FORMA Prin tapare, coafurei i se poate mari volumul, dar poate fi si aplatizata. Rezultatul taparii este in functie de : - Distanata dintre dintii pieptenului. - Desimea periei - Frecventa miscarilor de tapare. Parul cu lungimi diferite ete usor de tapat. Parul cu suprafata foarte neteda si cu lungimea firelor egala se tapeaza greu. Instructiunile urmatoare descriu tehnicile de tapare a diferitelor segmente ale coafurii. Ca actiune pregatitoare , aplicati tehnica de ondulare la fiecare segment (fig.1). in partea dreapta sunt prevazuti carlionti si in aceasta situatie se utilizeaza bigudiuri mai subtiri.

Taparea părului pentru stabilitate şi volum •

Separaţi în partea frontală a capului o şuviţa de acoperire de 8 cm lăţime şi cu o grosime de 3 cm. Aveţi

grijă să nu se suprapună cărarea de separare a şuviţelor cu cea a şuviţelor pentru bigudiuri trasate anterior. In caz contrar, se vor creea în coafură cărări nedorite.

•

Pieptănaţi şuviţa în sus, la un unghi mai mare sau mai mic

faţă de pielea capului, în funcţie de volumul pe care-l doriţi. •

Ţineţi şuviţa ridicată cu mâna, trăgând uşor de vârfuri.

•

Aşezaţi pieptenul la cca. 3 cm de pielea capului, în partea

inferioară a şuviţei de păr, în aşa fel încât dinţii pieptenului să nu străpungă complet şuviţa. •

Impingeţi pieptenul, răsucind uşor dinţii în jos, până la pielea

capului. Firele de păr împinse în zona rădăcinii conferă şuviţei stabilitate şi volum (v.fig.3). •

Repetaţi procedura în funcţie de volumul dorit. Pentru

aceasta, introduceţi pieptenul din ce în ce mai sus în şuviţa de par (v.fig.4). •

Separaţi următoarea şuviţă, de aceeaşi mărime, în spatele

primei şuviţe. •

Introduceţi din nou pieptenul, de data aceasta dinţii

pătrunzând complet în şuviţă. •

Tapaţi această şuviţa

şi pe celelalte în acelaşi mod, până la ceafă. Pentru început

lăsaţi

părţile

laterale neprelucrate. •

Exersati

taparea

cu

diferiti piepteni si diferite perii. •

"Netezirea" şi coafarea

zonelor tapate • Incepeţi

cu

ultima

porţiune de păr tapată la ceafă. • Aşezaţi şuviţa în palma întinsă şi neteziţi-o (v.fig.5). • Pieptănaţi şuviţa în forma dorită a coafurii. Nu introduceţi prea adânc pieptenul în păr, pentru ca părul anterior tapat să nu fie descalcit (fig. 6) • Prelucraţi fiecare parte pentru finalizarea coafurii. Taparea partilor invecinate coafurii

•

Incepeţi cu partea stângă, deasupra urechii. Separaţi o şuviţă de păr de 3 cm. lăţime, iar restul părului din zonă fixaţi-l sus, cu o clamă (v.fig.7).

•

Ţineţi şuviţa întinsă aproape de cap, în direcţia coafurii.

•

Tapaţi şuviţa începând de sus (v.fig.8).

•

Tapaţi porţiunile de deasupra - cu excepţia porţiunii de cărare - aşa cum s-a arătat.

•

Tapaţi ultima porţiune, pe cărare, de jos. Pieptănaţi porţiunea laterala în forma dorită.

Taparea partii ondulate a coafurii • luati din partea dreapta o portiune mai mare de par si tapati-o conform volumului dorit, in lungime si in varf. • Repetati procedura, in functie de necesitati. Tapati varfurile numai usor, pentru ca taparea sa nu fie vizibila. Retusarea • Uniţi părţile coafate, coafând zonele de legătură (v.fig.10). • Părul de acoperire netezit trebuie să acopere peste tot zona tapată. • Controlaţi în oglindă forma coafurii şi eventual ridicaţi părţile prea plate, cu ajutorul cozii pieptenului. Părţile prea voluminoase şi vârfurile rebele apasaţi-le cu palma. • Folosiţi produsele de finisare, pentru a conferi coafurii stabilitate. • Comparaţi ceea ce aţi obţinut, cu modelul (v.fig.11). TEHNICI SPECIALE DE FINISARE A PARULUI USCAT

Formarea parului scurt cu ondulatorul electric La finalul acestui exercitiu trebuie sa obtineti coafura din fig.1

• Uscati parul cu foenul • Pieptănaţi părul şi separaţi o şuviţă de mărimea unui bigudiu mediu de volum, în zona superioară a capului. • Pieptănaţi părul vertical pe pielea capului. • Ţineţi şuviţa între degetul mare şi arătătorul unei mâini, iar cu cealaltă mână ţineţi ondulatorul preincalzit. • Puneţi ondulatorul la mijlocul şuviţei (v.fig.2). • Trageţi ondulatorul spre vârful şuviţei (v.fig.3).

Ondularea • Prin închiderea ondulatorului, apucaţi vârful şuviţei de pâr (v.fig.4). Aveţi grijă ca parul să fie egal repartizat pe ondulator. • Incepeţi să ondulaţi părul. După una-două rotiri deschideţi puţin ondulatorul şi trăgându-l uşor neteziţi eventualele vârfuri rebele. • Ondulaţi constant părul până în apropierea pielii capului (v.fig.5). Formarea şi protejarea • Introduceţi dinţii unui piepten sub porţiunea ondulată, pentru a feri pielea capului de temperatura ridicată (v.fig.6). • Lăsaţi căldura să acţioneze scurt asupra părului; la părul puternic timp mai îndelungat, la părul fin şi la cel deteriorat timp mai scurt. Realizarea detaliilor coafurii

Prelucraţi coafura răcită, prin ciupire, pieptănare şi altele. Finisarea cu ajutorul degetelor si cu fixativul. •

Ridicati parul de la radacina cu ajutorul degetelor de la o mana si pulverizati-l cu fixativul.

•

Prelucrati restul parului in ordinea: crestet, partile laterale, partea din spate.

Finisarea cu ajutorul degetelor şi cu gel • Luaţi pe vârful degetelor o mică cantitate de gel. • Prin ciupiri formaţi vârfurile şi lateral în faţa urechilor (v.fig.8). • Prelucraţi în acelaşi fel o parte ori tot părul de la ceafă • Creati diferite forme de franjuri

Finisarea cu degetele prin fricţionare • Puneţi în podul palmelor o cantitate mică de gel. • Introduceţi mâinile sub porţiunile de păr şi fricţionaţi părul la rădăcină în sens invers celui al coafurii (v.fig.9). • Prelucraţi în acelaşi mod parul din partea superioara a capului, din lateral şi din spatele capului. • în final ciupiţi şuviţele în direcţia dorită.

IMPLETITURI.COZI

Impletitura este un gen special de formare a coafurii, pentru care trebuie sa existe o suficienta lungime a parului. Impletiturile sau cozile pot fi realizate din trei sau mai multe suvite. Formele de baza ale impletiturilor sunt: • coada-spic. Din ambele parti se impleteste o noua suvita cu doua cozi medii.(fig. 1). • coada în trei şuviţe. Din ambele părţi se pleacă cu câte o şuviţă nouă, pusă şi împletită pe una din cele trei şuviţe existente (v.fig.2).

•

coada in trei suvite, varianta. De ambele parti se mai ia cate o suvita noua, dar de sub una din cele 3 suvite

existente

si

impletita

cu

ea.

Coada spic

• Aşezaţi-vă înapoia capului de exerciţiu ori a clientei-model. • In partea superioară a capului separaţi o porţiune de păr de cca.10 cm. lăţime şi 3 cm. grosime şi formaţi din ea două şuviţe egale (v.fig.4). • Aşezaţi şuviţa B din dreapta peste şuviţa A

din stânga

(v.fig.5). • In josul şuviţei

A

separaţi o alta şuviţă. în acest scop utilizaţi un pieptene pe care îl ţineţi cu mâna stângă, ori arătătorul mâinii stângi (v.fig.6). • Şuviţa separată aşezaţi-o la dreapta, pe şuviţa A, în cruciş peste şuviţa B (v.fig.7). • Luaţi în mâna stângă întreaga împletitură. Cele două şuviţe nu trebuie să se amestece şi trebuie să fie egal tensionate. • în josul şuviţei B separaţi o nouă şuviţă. în acest scop folosiţi un pieptene cu coadă ţinut în mâna dreaptă, ori arătătorul mâinii drepte.

• Şuviţa separata puneţi-o spre stânga, pe şuviţa B, venind în cruciş peste şuviţa A (v.fig.8). • Luaţi din nou împletitura cu mâna dreaptă. • Repetaţi aceiaşi paşi până când ajungeţi la ceafă şi în lateral nu mai există păr de împletit. • împletiţi coada până la capăt, luând alternativ de la stânga şi de la dreapta şuviţe, pe care, aşa cum s-a arătat mai sus, le veţi aşeza cruciş (v.fig.9). • Strângeţi finalul cozii cu un elastic. •

Coada in trei suvite

• Aşezaţi-vâ înapoia capului de exerciţiu, ori al clientei-model. • Separaţi o porţiune de păr de cca. 10 cm. lăţime şi 3 cm. grosime din creştet şi din ea alcătuiţi 3 şuviţe de grosimi egale (v.fig.10). • Puneţi şuviţa A din stânga peste şuviţa B din centru (v.fig.11). • Luati portiunea de impletit in palma stanga si puneti suvita C pe suvita A (v.fig.12). • Puneti suvita B, spre dreapta, peste suvita C si mutati portiunea de impletit in mana cealalta (v.fig.13).

• •

Sub suvita A, spre stanga, separati o alta suvita.

•

Folositi in acest scop un pieptene cu coada manevrat cu mana stanga, ori aratatorul stang (v.fig.14). •

Ultima suvita separata asezati-o peste suvita B, spre dreapta (v.fig.15).

• Luati portiunea de impletit in mana stanga, puneti suvita A spre dreapta, peste suvita B tocmai prelucrata. Acum suvita A este in poziție centrala (fig. 16) • Separati la dreapta o noua suvita. In acest scop folositi mana dreapta si un pieptan cu coada, ori aratatorul mainii drepte. • Suvita proaspat separata puneti-o spre dreapta peste suvita centrala (fig 17). • Luati portiunea de impletit in mana dreapta. • Repetati etapele pana cand ajungeti la ceafa si nu mai exista par disponibil pentru impletit. (fig.18). • Impletiti restul parului ca la o coada obisnuita cu trei segmente. (fig.19). • Fixate capatul cozii cu un elastic. Variatii. Folositi tehnicile invatate spre a va dezvolta creative propria experienta. Urmatoarele imagini (fig. 20,21) sunt destinate sa va stimuleze in acest sens.

Capitolul. 7. ONDULATII PERMANENTE

1. ONDULAREA PERMANENTA A PARULUI Montarea unei zone de par pentru ondularea permanenta se face astfel incat: •

Varfurile sa stea paralel cu lungimea firelor pe bigudiu;

•

Parul sa se aseze pe bigudiu uniform, fara incalceli. Separarea zonei pentru ondulare:

•

Latimea este corespunzatoare lungimii bigudiului

•

Grosimea este corespunzatoare diametrului lateral al bigudiului(fig. 1).

Impartirea parului •

Trasati doua carari paralele, de la frunte la ceafa. Distanta dintre carari trebuie sa corespunda lungimii

bigudiurilor. •

Campul creat impartiti-l printr-o carare transversala si prindeti cu clame parul portiunii din fata si din laterale. (fig.2)

Separarea zonelor de ondulat •

Trasaţi transversal o cărare, astfel ca să apară o porţiune de

păr corespunzătoare bigudiului (v.fig.3). •

Ridicaţi porţiunea separată cu ajutorul cozii pieptenului şi

luaţi-o în mâna liberă. Apoi alunecaţi cu coada pieptenului ţinută

orizontal sub porţiunea separată, de sus în jos, peste părul rămas. In acest fel acesta va fi separat de zona de ondulare. •

Răsuciţi pieptenul cu coadă în mână. Pieptănaţi porţiunea în unghi drept cu capul (v.fig.4).

Pieptănaţi porţiunea până când ea este întinsă uniform (v.fig.5). Cu degetul mare şi cu arătătorul neteziţi porţiunea, pe care acum o luaţi în mâna dreaptă

Aşezarea hârtiilor speciale pentru permanent • Cu mâna stângă luaţi o foiţă (v.fig.6). • Puneţi foiţa pe zona centrala a porţiunii de păr ţinută întinsă (v.fig.7). • Alunecaţi cu hârtia către vârful părului, astfel ca vârfurile să se găsească complet în hârtie.

Montarea bigudiurilor şi ondularea • Puneţi un bigudiu sub arătătorul, paralel cu pielea capului (v.fig.8). • Puneţi apoi degetul mare pe bigudiu şi trageţi-l până la vârful firelor de păr. • Infăşuraţi cu degetul mare vârfurile pe bigudiu (v.fig.9). • Răsuciţi părul pe bigudiu, trăgând uşor, până la rădăcina părului. Degetele mari apasă permanent, pentru ca vârfurile să se ruleze pe bigudiu. Consolidarea bigudiului • Luaţi cu degetul mare şi cu arătătorul elasticul de cauciuc şi agâţaţi-l. • Atenţie ca elasticul să nu exercite nicăieri vreo presiune deosebită asupra părului, iar bigudiul să nu stea prea lejer (v.fig.10).

2. ASEZAREA BIGUDIURILOR PE CAMPURI SAU AMESTECAT La asezarea pe campuri a bigudiurilor pentru ondulatii permanente nu se are in vedere directia de crestere a parului si coafura ulterioara. La asezarea amestecata a bigudiurilor pentru ondulari permanente: -

Este posibila optarea pentru felul de coafura ulterioara si luarea in considerare a particularitatilor individuale. -

Se evita cararile nedorite.

Metoda de lucru: •

trasati doua carari paralele intre frunte si ceafa. Distanta dintre carari trebuie sa corespunda lungimii bigudiului.

•

Impartiti campul obtinut printr-o carare transversala.

•

Impartiti campurile laterale printr-o carare verticala care se termina in spatele urechii

•

Prindeti cu clame parul din campurile respective (fig.1).

•

Incepeti

asezarea

bigudiurilor

urmand

instructiunile

anterioare. Continuati lucrul camp cu camp, pana cand tot parul este infasurat pe bigudiuri (fig.2).

Asezarea bigudiurilor amestecat se realizeaza astfel: •

Se separa o zona de ondulare in procedeul zig-zag incepand cu mijlocul fruntii si se monteaza in mod obisnuit bigudiul.

•

Urmatoarele bigudiuri se pun amestecat, pana la ceafa. La portiunile inguste se folosesc bigudiuri mici, pentru a le plasa corect si pentru a nu se stanjeni reciproc.

3. UTILIZAREA TEHNICILOR SPECIALE DE ONDULARE PERMANENTA Prin alegerea si ordonarea de bigudiuri cu marimi diferite, in unele cazuri ți in alternanta cu portiuni ce nu se onduleaza, se pot valorifica multe posibilitati de creatie de coafuri. Ordonarea bigudiurilor contribuie la formarea coafurii viitoare. Utilizarea bigudiurilor de volum mai mari, conduce la o diversitate creatoare deosebit de generoasa. Folosirea bigudiurilor de marimi diferite.

Ondulati portiunile separate, mai intai cu bigudiuri subtiri de ondulari permanente, apoi prodresiv cu bigudiuri mai mari. Plecand din crestet, luati bigudiuri de volum din ce in ce mai mari. Daca parul cefei trebuie sa ramana neted, nu va fi pus pe bigudiuri. Ondulări cu distanţe mai mari faţă de pielea capului

• Pieptănaţi spre înapoi părul umed şi aplecaţi capul de exerciţiu uşor în faţă. • Separaţi mai întâi în zona din spate a capului, câmpul mediu şi restul părului îndepărtaţi-l prin fixare cu clame (v.fig.3). • Pieptănaţi părul câmpului mediu orizontal pe cap, astfel încât porţiunea inferioară de ondulat să poată fi împărţită uşor. Prindeţi în clame parul rămas, ca să nu deranjeze ondularea porţiunii (v.fig.4). • Ondulaţi porţiunea separată ca de obicei. •

Separaţi porţiunea de deasupra. Puneţi-o pe bigudiuri, fiecare sprijinindu-se pe cel de dedesubt.

•

Procedaţi la fel cu alte porţiuni, partea neondulată rămânând tot mai lungă (v.fig.5)

Ondularea cu bigudiuri moi ("looper") • Pregătiţi o porţiune de păr pentru ondulare, pe frunte. • Ca de obicei, înfăşuraţi parul cu foiţa de hartie pe un "looper". • După ce aţi rulat părul până la rădăcina, indoiti capătul liber al "looper"-ului, ca să ţină onduleul. Continuaţi Rularea in spirala • Aplecati capul de exercitiu usor in fata si pieptanati parul umed din spatele capului, orizontal spre lateral. • Impartiti parul cu o carare de la o ureche la alta si prindeti cu clame parul de sus.(fig.7) • Pieptanati in jos parul de la ceafa. Separati prima portiune vertical, in spatele urechii. • Puneti bigudiul de-asemenea vertical pe varfurile parului si rotiti pe bigudiu suvita elicoidal, pana la radacina parului (fig.8).

• Consolidati bigudiul cu elasticul (fig.9). • Continuati asa cum s-a aratat.(fig.10)

4.

APLICAREA PREPARATULUI PENTRU ONDULARE

I SUPRAVEGHEREA

PROCESULUI DE ONDULARE Preparatul va fi astfel aplicat, incat toate bigudiurile sa beneficieze de el uniform si suficient si sa nu stropeasca pielea capului. Un preparat ajuns pe pielea capului poate sa produca iritatii. O perioada prea scurta de actiune a preparatului are ca urmare o ondulare deficitara si o durabilitate redusa a ondularii pemanente. Aplicarea preparatului: a)

Incepeţi cu ceafa. Mai întâi umeziţi fiecare bigudiu cu puţin preparat, ca să nu se desfacă. Cu cealaltă mână ţineţi un şerveţel absorbant sub bigudiu, pentru ca să nu se scurgă nici o picătură de preparat.

b)

Aplicaţi din nou preparatul pe bigudiu. Repetaţi procedura de doua-trei ori, astfel ca toate bigudiurile

c)

să fie umezite (v.fig.1). Atenţie să nu se scurgă nimic pe pielea capului !

Stabilirea perioadei de acţiune a preparatului a) Citiţi în instrucţiunile de utilizare a preparatului ce durată de acţiune se recomandă. b) Sprijiniţi procesul de ondulare cu ajutorul unei căşti de uscare când: - perioada de acţiune trebuie scurtată; - părul este greu de ondulat; - este recomandată de producător prin instrucţiunile de utilizare. c) In perioada de acţiune controlaţi: -

dacă toate bigudiurile sunt bine acoperite de casca pentru permanente, fără a le presa; -dacă sursa de căldură eventual folosită generează temperatura dorită.

Aprecierea stadiului ondulării pe bigudiului de proba La încheierea perioadei de acţiune, verificaţi stadiul formării. a) în diverse zone ale capului desfaceţi câte un bigudiu şi râsuciţi-l cu atenţie până la jumătatea lungimii firelor de păr. b) Printr-o uşoară împingere înapoi verificaţi gradul ondulării (v.fig.3 şi 4). c) Răsuciţi bigudiul la loc. Stabilirea perioadei ramase de actiune: a) Daca formarea corespunde cerintei, treceti imediat la clatire si fixare. b) Daca ondularea este vizibila, dar inca insuficienta (v.fig.4), rulati la loc cu atentie si prelungiti perioada de actiune cu cateva minute. Faceti un nou control la expirarea noii perioade.

c) Daca ondularea realizata este prea slaba (v.fig.3), rulati cu atentie bigudiul la loc si stabiliti o noua perioada de actiune cu sprijin termic. d) Daca veti constata ca parul ramane aproape neted la impingerea inapoi, rulati-l cu atentie la loc si dati inca o data cu preparat pe toate bigudiurile. La incheierea noii perioade de actionare, controlati iarasi nivelul formarii.

5. FIXAREA ONDULARII PERMANENTE Bigudiurile trebuie clatite bine, pentru a se asigura efectul optimal fixarii ulterioare. Fixarea finalizeaza procesul de ondulare si stabilizeaza ondularea. In afara de asta, ea trebuie: - Sa neutralizeze substantele de reductie existente in par; - Sa neutralizeze resturile alcaline; - Sa improspateze parul. Printr-un tratament final parul devine mai usor de pieptanat si mai consolidat. Clatirea preparatului de ondulare: a) Orientati bazinul pentru spalare in asa fel ca marginea sa fie la inaltimea portiunii de pe ceafa. b) Aplecati capul clientei usor pe spate, in asa fel ca ceafa sa depaseasca marginea bazinului. Dati clientei un servetel si asigurati-va ca sta comod. c) Incepeti clatirea zonei delimitata de mana dv. si indreptati dusul spre partea posterioara a capului(v. Fig.1).

d) Spălaţi temeinic toate bigudiurile (v. instrucţiunile de utilizare a preparatului de ondulare). e) Lăsaţi să se scurgă apa de pe păr. f) Puneţi şerveţelele absorbante sau un prosop pluşat peste bigudiuri şi stoarceţi apa rămasă. Dozarea si pregatirea substantei de fixare a) Dozaţi preparatul pentru fixare corespunzător substanţei de ondulare aplicate, conform instrucţiunilor de folosire. b) Turnaţi preparatul de fixare în recipientul corespunzător.

Aplicarea preparatului de fixare Aplicarea cu buretele a) Luaţi pe burete, în mod repetat, preparat de fixare din vas şi umeziţi bigudiurile (v.fig.2). b) Tamponaţi apoi uşor, de mai multe ori, bigudiurile, ca să apară spuma (v.fig.3). Atenţie la poziţia corectă a buretelui, pentru ca prin zimţii săi să ajungă cât mai mult preparat şi în spaţiile dintre bigudiuri. Consumaţi cca. 2/3 din preparat.

Fig2

fig.3

Stabilirea perioadei de acţionare Luaţi ca punct de plecare timpul prevăzut în indicaţiile de utilizare. Timpul indicat nu trebuie în nici un caz să fie depăşit. Verificaţi dacă bigudiurile mai stau corect şi dacă este necesar tamponaţi cu şerveţele picăturile de preparat scurse. Scoaterea bigudiurilor, fixarea intermediară şi fixarea finală a)

Scoateţi bigudiurile de pe o parte din păr, cu atenţie şi uşor. Ondularea părului trebuie să fie păstrată. Pe fiecare porţiune eliberată de bigudiuri, puneţi puţin din preparatul de fixare rămas. Indepărtaţi

totodată, simultan cu bigudiurile şi foiţa de hârtie. b) Lăsaţi ca preparatul să-şi facă din nou efectul, conform instrucţiunilor de utilizare. c) Dacă este cazul, ştergeţi picăturile de preparat scurse pe faţa ori pe gâtul clientei. Clătirea preparatuiui de fixare şi tratamentul final a)

Incepeţi clătirea cu zona delimitată de mână dv., îndreptând duşul spre zona din spate a capului.

b)

Clatiti temeinic tot parul. Actionati cu mana libera de-a lungul firelor de par pentru ca preparatul de

fixare sa fie bine indepartat. c)

Eliminati apa ramasa, prin apasarea cu un prosop plusat.

d)

Pentru tratamentul final folositi un preparat adecvat, conform instructiunilor de utilizare.

CAP. 8 VOPSITUL Există foarte multe motive pentru care un client alege să îşi coloreze părul – pentru a-şi acoperi firele albe, pentru a pune în valoare o coafură existentă sau pur şi simplu pentru că doreşte o schimbare a imaginii Echiparea clientului Cel mai indicat este să acoperiţi clientul cu o robă cauciucată sau din plastic pentru a proteja hainele clientului de substanţele folosite. Majoritatea saloanelor folosesc de asemenea prosoape, pelerine şi şerveţele amplasate în jurul gâtului clientului. Dacă folosiţi culori foarte închise sau clientul are pielea sensibilă, se poate să aveţi nevoie de o cremă de protecţie în jurul liniei părului. Pregătirea proprie Purtaţi tot timpul mănuşi şi şorţ când folosiţi produse de colorare sau decolorare pentru a vă proteja mâinile de răni şi iritaţii şi pentru a vă proteja hainele de pete. Pregătirea ustensilelor şi echipamentului Înainte să începeţi colorarea, verificaţi să aveţi suficiente produse şi materiale necesare să terminaţi tehnica pe care aţi ales-o. Plasaţi-vă pe cărucior sau în zona dvs. de lucru ustensilele, echipamentul şi produsele necesare pentru a termina serviciul de colorare – asiguraţi-vă că totul este la îndemână şi veţi putea lucra eficient. Curăţaţi zona de lucru şi aruncaţi resturile pe măsură ce lucraţi pentru a preveni accidentele, a reduce riscul infecţiilor şi a promova o imagine profesionistă a salonului. De îndată ce v-aţi terminat lucrul, verificaţi fişele de înmagazinare pentru a preveni pierderile şi neînţelegerile în cadrul salonului. Măsuri de siguranţă de reţinut •

Înainte de a începe serviciul de colorare, verificaţi instrucţiunile şi politica salonului cu

privire la utilizarea şi depozitare produselor de colorare. •

Faceţi testele de piele şi de păr necesare. Dacă produsul vine în contact cu pielea

clientului, verificaţi dacă există instrucţiuni în legătură cu recomandarea testării pielii în prealabil.

•

Verificaţi pielea clientului, e important ca aceasta să nu aibă inflamaţii sau tăieturi. Dacă

nu sunteţi siguri cum să procedaţi, cereţi părerea unui alt stilist. •

Curăţaţi orice soluţie care se varsă în timpul procedurii. Asiguraţi-vă că toate ustensilele

şi echipamentul sunt sterilizate utilizând chimicale, dezinfectanţi, căldură sau UV. •

Dacă alegeţi să utilizaţi o sursă de căldură adiţională pentru a grăbi procesul de colorare,

asiguraţi-vă că aceasta se poate folosi cu produsele de colorare respective. Verificaţi echipamentul electric înainte de utilizare. •

Asiguraţi-vă că clientul se simte confortabil în timpul procedurii.

•

Când clătiţi părul asiguraţi-vă că temperatura apei este potrivită. Reţineţi că scalpul

poate fi sensibil la temperatura apei după colorare. •

Asiguraţi-vă că nu există riscul unor accidente pe parcursul vizitei clientului în salon.

Textura şi porozitatea părului Verificaţi textura şi porozitatea părului. Reţineţi că părul cu o textură aspră se va colora mai greu, iar părul care este poros neuniform va absorbi culoarea inegal. Faceţi un test prin tăierea unei şuviţe de păr dacă nu sunteţi siguri de rezultat. Fişele de date Mai multe informaţii sunt necesare pentru colorarea sau decolorarea părului unui client, aşa că nu uitaşi să completaţi fişa imediat, notând toate detaliile. Cum multe saloane au computere în care sunt trecute informaţii despre clienţi, se poate utiliza şi această formă de înregistrare a datelor. Prin colorarea parului se intelege schimbarea culorii naturale a firului de par prin „agatarea” de pigmenti chimici de pigmentii naturali ai firului de par. Aceasta operatie se realizeaza prin combinarea oxidantilor cu pigmentii chimici din tubul de vopsea si aplicarea acestui amestec pe suvitele de par. Culori temporare Culorile temporare sunt foarte cunoscute pentru că ele creează o schimbare instantă, se aplică rapid şi sunt uşor de îndepărtat dacă clientul nu este satisfăcut de rezultat. Acestea sunt utile pentru a adăuga nuanţe mai puternice culorii naturale, de ex: auriu, cenuşiu etc. Câteodată, părul alb natural sau părul decolorat arată gălbui şi poate fi neutralizat prin nuanţe argintii.

Totuşi, adăugarea unor nuanţe gri poate fi dificilă, reţineţi că părul gri este alcătuit dintr-un amestec de păr alb şi culoare naturală. Unele culori produc nuanţe calde, cum ar fi portocaliu sau roşu, ceea ce nu este de dorit. Culorile temporare pot fi utilizate pentru a închide la nuanţă părul natural sau colorat artificial. Aspecte chimice ale culorilor temporare Moleculele de pigment ale culorilor temporare sunt prea mari pentru a putea penetra suprafaţa părului, astfel încât ele îmbracă firul de păr doar la exterior. De aceea se îndepărtează atât de uşor. Totuşi, părul care este poros neuniform va căpăta întotdeauna o culoare inegală. Solzii cuticulelor sunt umflaţi şi deschişi în cazul părului poros, astfel încât moleculele de culoare se vor menţine între solzi şi nu se vor îndepărta la spălare. Culori semi-permanente Culorile semi-permanente au un avantaj pentru că acţionează ca un colorant şi un balsam în acelaşi timp. Ele nu se amestecă cu peroxid de hidrogen, iar când părul creşte, nu lasă diferenţe de culoare la rădăcină. Sunt utile în a acoperi mici suprafeţe de păr alb sau gri, dar nu sunt destul de puternice pentru a acoperi suprafeţe prea mari de păr alb. Aspecte chimice ale culorilor semi-permanente Moleculele de pigmenţi ale acestor culori semi-permanente sunt mai mici decât cele ale culorilor temporare, astfel încât pot penetra în cortexul părului. Totuşi, se îndepărtează mai greu la spălat şi durează mai mult decât culorile temporare. Părul care este poros neuniform va primi culoare semi-permanentă inegal. Solzii cuticulelor sunt umflaţi şi deschişi, iar moleculele ajung mai adânc în cortex în partea poroasă a părului, dar în timpul clătirii, părţile netede ale părului îţi pierd culoarea, iar rezultatul este un păr pătat. Culori cvasi-permanente Unele dintre cele mai noi culori semi-permanente durează până la 15 spălări pentru că acestea conţin un ingredient numit „para”. Pentru acestea, clientul trebuie să îţi facă un test al

pielii. Aceste culori sunt diferite pentru că sunt amestecate cu un peroxid de hidrogen slab şi sunt cunoscute sub denumirea de culori cvasi-permanente. Ele acoperă mai bine părul alb şi oferă un luciu excelent, însă vor apărea diferenţe de culoare la creşterea părului. Culori permanente Există trei tipuri de culori permanente: Vopsele naturale, pe bază de vegetale Cea mai cunoscută este henna, care oferă nuanţe de cupru şi roşu părului care acţionează îmbrăcând firul de păr pe exterior. Vopsele metalice Acestea se găsesc de vânzare în magazine sub denumirea de restauratoare de culoare (Grecian 2000). Niciodată nu aplicaţi permanent, nuanţator sau decolorant peste părul care a fost vopsit cu acest produs pentru că părul se poate rupe datorită faptului că neutralizatorii reacţionează cu sărurile metalice existente în păr în urma aplicării vopselelor metalice. Vopsele sintetice Aceste vopsele permanente sunt cunoscute sub numele de vopsele de oxidare pentru că sunt amestecate întotdeauna cu peroxid de hidrogen.

Pentru a realiza colorarea parului trebuie sa cunoastem culoarea naturala a parului clientei. Aceasta o putem determina prin compararea bazei naturale a clientei cu mostrele de suvite. Inaltimea tonului (L’oreal Professionnel): 1-negru 2-saten foarte inchis

baze inchise

3-saten inchis 4-saten 5-saten deschis

baze medii

6-blond inchis 7-blond 8-blond deschis 9-blond foarte deschis

Reflexe (L’oreal Professionnel) 1. cendre (albastru)

2. irise

3.auriu

4. aramiu

5. acajou

6. rosu

baze deschise

7.verde

Nuante reci: 1, 2,7 Nuante calde: 3, 4, 5, 6 Pentru deschiderea parului se amesteca crema Majirel 50ml cu oxidant crema 75ml. Oxidant 6% - deschide 2 tonuri Oxidant 9% - deschide 3 tonuri Ex. baza naturala 5, folosim oxidant 6%, obtinem baza 7. baza naturala 5, folosim oxidant 9%, obtinem baza 8 Alegerea nuantei din catalog la vopseaua Majirel: -prima cifra reprezinta inaltimea tonului nuantei, iar dupa punct se afla reflexele. Prima cifra dupa punct este reflex principal iar a doua cifra este reflex secundar. Ex. 8.42 blond deschis aramiu irizat Produse pentru colorare si decolorare din gama L’Oreal Professionnel Colorare oxidativa: majirel Luo color Colorare fara amoniac: Richesse de Diacolor Hi.Richesse Decolorare: Platinium Platifiz Precision

Platine SOB3 Precision De retinut: daca clienta are parul vopsit si doreste o nuanta mai deschisa, aceasta o putem obtine doar prin decolorare +colorare. Instructiuni inainte de a aplica crema coloranta: •

Realizarea testului de alergie cutanata:

-

se face cu 48 de ore inainte de fiecare aplicare a colorantului.

-

Scoateti cerceii si aplicati in spatele urechii o cantitate de produs neamestecat de

marimea unei monede. Reaplicati de 2 sau 3 ori si lasati sa se usuce. -

Indepartati cu grija produsul colorant.

-

Asteptati 48 de ore fara sa spalati, sa acoperiti sau sa atingeti zona respectia.

-

Daca in aceasta perioada constatati reactii anormale, cum ar fi mancarime, inrosire sau

umflaturi in zonele testate sau in jurul lor, nu aplicati vopseaua. •

Tatuaj cu hena neagra: daca clienta a facut, chiar si o singura data, un asemenea tatuaj,

exista riscul de a fi devenit alergica fara sa o stie. Nu aplicati acest produs inainte de a efectua un test de alergie cutanata, cu 48 ore inaintea aplicarii. •

Nu utilizati daca: - clienta dvs. a reactionat deja la un produs se colorare. -clienta dvs are pielea capului iritata sau deteriorata.

•

in caz de reactii adverse in timpul aplicarii, cum ar fi: senzatie de intepaturi intense,

iritatii, pete, senzatii de arsura la nivelul pielii capului, clatiti imediat si incetati procedura. In cazul in care apar tulburari respiratorii, solicitati imediat asistenta medicala. Inainte de a face o revopsire, recomandati clientei sa consulte medicul. •

Utilizati manusi de unica folosinta in timpul prepararii, aplicarii si clatirii produsului.

•

Utilizati numai oxidantii si cremele recomandate

•

Respectati proportiile indicate

•

Respectati timpii de pauza

•

Clatiti bine parul dupa aplicare

•

Evitati contactul produsului cu pielea si ochii, nu folositi vopseaua pentru gene si

sprancene. Nerespectarea acestor sfaturi poate duce la orbire. •

Daca produsul a intrat in contact cu ochii, clatiti imediat. In cazul lentilelor de contact,

indepartati-le inainte de a clati din abundenta.

•

Este de preferat sa preparati si sa aplicati amestecul intr-un loc foarte bine aerisit.

•

Pentru toate intrebarile legate de sensibilitatea clientelor dvs, recomandati-le sa consulte

un medic. •

Nu folositi in apropierea copiilor. Nu folositi produsele pe copii.

•

Nu folositi daca parul a fost colorat cu hena sau cu vopsea progresiva

•

Nu utilizati pe barba sau mustata, folositi exclusiv pentru par

•

Nu inhalati sau ingerati

•

Asteptati 15 zile dupa permanent sau alte procedee de coafare cu caracter permanent,

pentru a aplica produsul de colorare. Pasii de stabilire a culorii: •

Zambiti si fiti prietenosi, prezentati-va

•

Folositi intrebari de inceput pentru a porni o conversatie:

-

Ce culori ati vrea sa vedeti in parul dumneavoastra?

-

Ce culori nu ati vrea sa vedeti in parul dumneavoastra?

-

Sunteti multumita de culoarea dumneavoastra sau pot sa va sugerez o schimbare?

-

Cat a trecut de la ultima vopsire?

-

Ti se pare ca culoarea s-a schimbat mult de la ultima vopsire?

-

Sunteti multumita de gradul de acoperire a parului alb?

-

A-ti fi de acord cu schimbarea tehnicii de vopsire care ar de tunsorii dumneavoastra un

nou aspect? •

Ascultati cu atentie ce spune clienta. Raspunsurile la aceste intrebari vor duce la

nasterea altor intrebari cu scop de cercetare care dau indicatii clare in luarea deciziei. •

Intotdeauna repetati clientei ce credeti ca ati auzit-o pe ea spunand, aceasta va confirma

faptul ca ambii vorbiti despre acelasi lucru si va asigura ca veti da clientei ceea ce-si doreste. COLORIMETRIE O nuanta fundamentala se neutralizeaza cu o nuanta sa complementara.

Neutralizare:

+

=

+

=

+ +

+

=

=

patru reguli de baza Regula #1 – Determinarea nivelului bazei naturale 1 Negru albastrui

6 Blond inchis

2 Negru

7 Blon mediu

3 Saten inchis

8 Blond deschis

4 Saten mediu

9 Blond foarte deschis

5 Saten deschis

10 Extra blond

HAPPY HOUR

patru reguli de baza Regula #2 – Determinarea nivelului pe care doresti sa-l optii Vrei sa… • Deschizi? • Inchizi? • Pastrezi nivelul existent?

HAPPY HOUR

5N

patru reguli de baza Regula #3 – Determinarea tonului dorit Vrei sa… neutralizezi sau sa evidentiezi fondul de decolorare?

HAPPY HOUR

patru reguli de baza Rule #4 – Determinarea Oxidantului crema Matrix • 3% -- pentru un ton mai deschis • 6% -- pentru 2 tonuri mai deschise • 9% -- pentru 3 tonuri mai deschise • 12% -- pentru 4 tonuri mai deschise (si pentru blondurile speciale)

HAPPY HOUR

amestec si timp de actionare

• Amestecati SOCOLOR.beauty 1:1 cu oxidant-crema Matrix • Timp de actionare: 35 pana la 45 minute (45 minute pentru par alb rezistent.)

HAPPY HOUR

model workshop 2: colorarea parului alb

cele 4 reguli de baza ale colorarii parului alb Regula 1: Determinarea Nivelului Bazei Naturale si procentajului de par alb. Regula 2: Determinarea Nivelului pe care Doresti sa-l Obtii. alegeti nivelul natural pentru acoperire. Regula 3: Determinarea Tonului Dorit. Colectia Blended Natural ori Reflect Collection. Regula 4: Determinarea % de Matrix Oxidant folosirea de 6% pentru o depozitare maxima pe parul alb.

HAPPY HOUR

Wysokości tonu, podkłady rozjaśniające i ich neutralizacja

Fond de decolorare

Nivelul bazei naturale

Very pale Pale yellow yellow

Yellow

Gold

11 10

9

8

Light Orange Orange Dark Orange Red Orange

7

Descrierea nivelului bazeiExtra lightest Lightest light Very light Light Blond Medium blond blond Blond naturale light blond

Pentru a neutraliza folositi

6

5

4

Dark blond Light brown Medium Brown

Red

Red brown Dark red brown

3

2

1

Dark brown

Black

Blue black

Noţiuni de igienă

Cuprins

Capitolul I

Notiuni generale

Capitolul II

Terminologii curente

Capitolul III

Normele de igiena pentru spatiile in care se desfasoara serviciile

Capitolul IV

Norme tehnice privind intretinerea, curatarea si dezinfectarea incintelor, suprafetelor si echipamentelor de lucru

Capitolul V

Norme tehnice privind sterilizarea

Capitolul VI

Regimul deseurilor specifice serviciilor

Capitolul VII Norme de igiena privind personalul care efectueaza serviciile Capitolul VIII

Norme specifice de igiena referitoare la coafura, frizerie si barbierit

Capitolul IX Norme de igiena pentru protectia clientilor Bibliografie

Capitolul I – Notiuni generale

In domeniul serviciilor de infrumusetare corporala, au fost promovate norme de igiena care vizeaza cabinetele in care se desfasoara aceasta categorie de servicii, personalul lucrator implicat, in calitate de angajat, angajatorul, precum si procedurile de lucru specifice. Actul normativ care aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala este Ordinul nr. 1136/27 iunie 2007 al ministrului sanatatii publice, publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr. 484/19 iulie 2007, cu intrare in vigoare la 60 de zile de la publicare. Ghidul reprezinta un instrument concret de acces facil la normele de igiena reglementate, sistematizat pe urmatoarele destinatii: 1. spatii in care se organizeaza si se desfasoara serviciile; 2. personalul care efectueaza serviciile; 3. procedurile de lucru aferente fiecarei categorii de servicii: tratament si machiaj cosmetic, epilare, manichiura si pedichiura, coafura, frizerie, barbierit.

Capitolul II – Terminologii curente 1. procedura sau operatiune - activitate de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura, epilare, frizerie, coafura si barbierit; 2. estetician - persoana calificata sa execute operatiunile de ingrijire si infrumusetare; 3. client - persoana care solicita servicii de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura, barbierit; 4. cabinet - locul in care se desfasoara activitatile de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura si barbierit (echivalentul notiunii de “unitate de prestari servicii“ folosita in cooperatia mestesugareasca, pentru acest domeniu); 5. barbierit - procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau obiect taios; 6. frizat, coafat - procedura de scurtare, aranjare si ingrijire a parului;

7. produs cosmetic - orice substanta sau preparat care urmeaza sa fie pus in contact cu diverse parti externe ale corpului uman, precum piele, par, unghii, buze, cu scopul exclusiv sau principal de a le curata, a le parfuma, a le modifica aspectul si/sau a le proteja ori a le mentine in buna stare; 8. data de minima durabilitate - data pana la care un produs cosmetic, depozitat in conditii corespunzatoare, continua sa isi indeplineasca functiunile initiale fara sa pericliteze sanatatea umana, atunci cand este folosit in conditii normale sau rational previzibile de folosire; 9. eticheta - orice material scris care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz, instructiuni de utilizare pentru consumator; 10. ambalaj primar - material care vine in contact direct cu produsul cosmetic, folosit la mentinerea caracteristicilor prescrise ale produsului pe toata perioada de valabilitate; 11. ambalaj secundar – material folosit la protejarea ambalajului primar; 12. perioada dupa deschidere - perioada de timp in care un produs cosmetic finit poate fi folosit in siguranta, calculata din momentul primei deschideri a ambalajului primar si inceperii utilizarii produsului. 13. curatare – etapa preliminara obligatorie, permanenta si sistematica in cadrul oricarei activitati sau proceduri de indepartare a murdariei (materie organica si anorganica) de pe suprafete (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operatiuni mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici, care se efectueaza in cabinetele (unitatile) de infrumusetare corporala de orice tip, astfel incat activitatea sa se desfasoare in conditii optime de securitate; 14. dezinfectie – procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici; 15. substanta activa – o substanta sau un microorganism, inclusiv un virus sau o ciuperca (fung), ce are o actiune generala sau specifica asupra ori impotriva organismelor daunatoare; 16. produs detergent-dezinfectant – produsul ce include in compozitia sa substante care curata si substante care dezinfecteaza. Produsul are actiune dubla: curata si dezinfecteaza; 17. antiseptic – produsul care previne sau impiedica multiplicarea ori inhiba activitatea microorganismelor; aceasta activitate se realizeaza fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea lor, pentru prevenirea sau limitarea infectiei la nivelul tesuturilor; 18. sterilizare – operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate microorganismele, inclusiv cele aflate in stare vegetativa, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind starea de sterilitate.

Capitolul III – Normele de igiena pentru spatiile in care se desfasoara serviciile Destinatia spatiilor I.

Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:

5. accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor; 6. desfasurarea procedurilor; 7. pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in dulapuri separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate; 8. depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.

II. Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi: a) epilare, tratament si machiaj cosmetic; b) pedichiura, manichiura; c) coafura, manichiura; d) frizerie, barbierit, manichiura.

Amenajarea si intretinerea spatiilor/suprafetelor 2.1. Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu sau al unei incaperi pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor. 2.2. Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile, confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare. 2.3. Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala, sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii. 2.4. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere igienico-sanitar si bine ventilat.

2.5. Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a efectuarii procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive pentru uscarea mainilor. 2.6. Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de numarul de operatori si clienti ai unitatii. 2.7. Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din materiale neporoase, neabsorbante. 2.8. Este obligatorie afisarea la loc vizibil a interdictiilor privind fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul animalelor in cabinet; 2.9. La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva insectelor si rozatoarelor. 2.10. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform prevederilor legale in vigoare. 2.11. Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20°C.

Capitolul IV – Norme tehnice privind intretinerea, curatarea si dezinfectarea incintelor, suprafetelor si echipamentelor de lucru 1. Curatenia reprezinta rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare. 2. Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de curatat. 3. In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare trebuie respectate urmatoarele reguli: respectarea tuturor recomandarilor producatorului; respectarea normelor generale de securitate si sanatate in munca; este interzis amestecul produselor; este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje alimentare;

produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor/incintelor, in ambalajul original primar sau in recipiente special destinate, etichetate cu identificarea produsului. 4. Urmarirea si controlul implementarii programului de curatare, parte integranta a planului propriu al cabinetului (unitatii), revin personalului, care, conform legislatiei in vigoare, este responsabil cu supravegherea si controlul indeplinirii normelor de igiena. 5. Depozitarea produselor si a ustensilelor folosite la efectuarea curatarii se face respectandu-se urmatoarele: a) in cabinet trebuie sa existe spatii special destinate depozitarii produselor si ustensilelor aflate in stoc precum si aflate in rulaj, pentru pregatirea activitatii propriu-zise sau folosite in procesul de efectuare a curatarii; b) spatiile trebuie sa asigure mentinerea calitatii initiale a produselor pana la utilizare; c) spatiile de depozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: pavimentul si peretii trebuie sa fie impermeabili si usor de curatat; zona de depozitare trebuie sa permita aranjarea in ordine a materialelor de curatare si accesul usor la acestea; trebuie sa existe aerisire naturala; trebuie sa existe iluminat corespunzator; gradul de umiditate sa fie optim pastrarii calitatii produselor; trebuie sa existe chiuveta cu apa potabila rece si calda, dotata pentru igiena personalului care efectueaza curatarea, conform prevederilor legislatiei in vigoare; trebuie sa existe chiuveta sau bazin cu apa potabila, pentru dezinfectia si spalarea ustensilelor folosite la efectuarea curatarii; dezinfectia, spalarea si uscarea materialului moale folosit la curatare se pot face utilizanduse masini de spalat cu uscator sau masini de spalat si uscatoare (functie de caz); trebuie sa existe suport uscator pentru manusile de menaj, mopurile, periile si alte ustensile; trebuie sa existe pubela si saci colectori de unica folosinta pentru deseuri, conform legislatiei in vigoare. 6. Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa fiecare operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se curata, se dezinfecteaza si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se efectueaza in functie de recomandarile producatorului. 7. Personalul care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a materialului de curatare trebuie sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.

8. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori este necesar, de catre personal calificat. 9. Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare si se realizeaza cu produse si substante chimice autorizate/inregistrate, conform prevederilor legale in vigoare. 10. Criteriile de utilizare si pastrare corecta a produselor antiseptice sunt urmatoarele: un produs antiseptic se utilizeaza numai in scopul pentru care a fost autorizat/inregistrat; se respecta intocmai indicatiile de utilizare de pe eticheta produsului; se respecta intocmai concentratia si timpul de contact precizate in autorizatia/inregistrarea produsului; pe flacon se noteaza data deschiderii si data limita pana la care produsul poate fi utilizat; la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis si inchis corect; flaconul se manipuleaza cu atentie; este interzisa atingerea gurii flaconului, pentru a nu se contamina; este interzisa transvazarea in alt flacon; este interzisa reconditionarea flaconului; este interzisa completarea unui flacon pe jumatate golit in alt flacon; este interzisa amestecarea, precum si utilizarea succesiva a doua produse antiseptice diferite; se recomanda alegerea produselor antiseptice care se utilizeaza ca atare si nu necesita dilutie; sunt de preferat produsele conditionate in flacoane cu cantitate mica; dupa aplicare, antisepticul nu se indeparteaza prin clatire, deoarece se pierde efectul remanent; se pastreaza numai in flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor si pentru a nu se pierde informatiile de pe eticheta flaconului; flacoanele trebuie pastrate la adapost de lumina si departe de surse de caldura. 11. Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6 luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor. 12. Suprafetele si echipamentele trebuie curatate, dezinfectate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului. 13. Pentru curatare si dezinfectare se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare. 14. Solutiile de lucru ale produselor biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor producatorului. 15. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru au fost preparate.

16. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un produs biocid. 17. Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face dupa cum urmeaza: Suport de tratat

Metoda de aplicare

Suprafete inerte, cum ar fi: pavimente pereti, mobilier etc.

Curatare

Suprafete inerte, cum ar fi: chiuveta, W.C. suprafetele de lucru, pat de lucru etc.

Dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent dezinfectant Dezinfectie de nivel scazut

Observatii

Materiale necritice

Material moale, cum ar fi: prosoape, cearceafuri etc.

Spatule din plastic sau metal, tavitele, ustensilele care intra in contact cu pielea intacta, par sau unghii ori cu substante de lucru.

Dezinfectie de nivel scazut cu un produs detergent dezinfectant

Spalare cu solutie de detergent pentru indepartarea prafului si murdariei, urmata de clatire cu apa calda Stergere, respectandu-se timpul si concentratia conform instructiunilor producatorului, apoi clatire Spalare la masini automate cu ciclu termic de dezinfectie si fierbere sau la o firma specializata, in baza unui contract Uscarea se face in camere special amenajate sau in uscatoarele masinilor de spalat Spalare, urmata de imersie completa in produsul biocid, apoi clatire cu apa

Materiale semicritice Orice suprafata inerta sau material moale care a fost stropit cu sange sau alte fluide corporale Pilele de unghii refolosibile, pensetele, vasele pentru manichiura, caditele pentru pedichiura, perii de unghii lavoare pentru spalat parul etc. Orice articol care vine in contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezata ori care sustine un articol steril

Dezinfectie de nivel intermediar

Articolele taioase si intepatoare care patrund adanc in piele, refolosibile

Sterilizare prin metode fizice sau chimice

Stergere sau imersie completa in produsul biocid, urmata de spalare, apoi clatire cu apa

Dezinfectie de nivel intermediar

Stergere sau imersie completa in produsul biocid, apoi clatire

Dezinfectie de nivel inalt

Spalare urmata de imersie in produsul biocid, apoi clatire

Materiale critice Conform prevederilor legale in vigoare si ale art. 5 din anexa nr. 1 la ordin

Capitolul V – Norme tehnice privind sterilizarea 1.

Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii reprezinta o obligatie permanenta in cadrul cabinetului de infrumusetare corporala.

2.

Toate dispozitivele si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie curatate si dezinfectate, inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

3.

Serviciul de sterilizare din cabinete trebuie sa fie amenajat intr-un spatiu special destinat.

4.

Organizarea activitatii serviciilor de sterilizare cuprinde: circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru instrumentele murdare, nesterile; asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene; verificarea starii de functionare a aparaturii; spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea instrumentelor; sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului; procedurile de control si marcare a produselor finite; tratarea neconformitatilor; inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea asigurarii trasabilitatii (ISO 8402), care este un element de sistem de calitate si este parte componenta a materiovigilentei; circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori; instruirea personalului; echipamentul de protectie al personalului.

5. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate. 6. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele documente: contractul incheiat intre cele doua parti; data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;

cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat; tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit; conditiile de transport al instrumentarului sterilizat. 7. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici. 8. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie. 9. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila. 10. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim. 11. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele: metoda si parametrii de sterilizare; data sterilizarii; cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat; numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul; monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici. 12. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facanduse pentru instrumentarul nou presterilizat. 13. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii. 14. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele: −

date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);

−

domeniul pentru care produsul biocid este folosit;

−

data, frecventa dezinfectiei;

−

numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.

15. Sterilizarea se realizeaza, numai cu aparate de sterilizare autorizate si avizate conform prevederilor legale in vigoare, prin metode fizice, abur sub presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute, caldura uscata, precum si prin metode combinate fizico-chimice. Trebuie respectate instructiunile de utilizare din cartea tehnica a instrumentelor cu privire la temperatura, presiunea si timpul de sterilizare recomandate de producator, in functie de tipurile de materiale de sterilizat ambalate. 16. Se elaboreaza instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum si masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari si se afiseaza la fiecare loc de munca. 17. Se efectueaza controlul mediului, monitorizand si controland: calitatea aerului, apei si a fluidelor utilizate; starea de igiena a suprafetelor; modul de functionare a echipamentelor de sterilizare; modul de functionare a echipamentelor de control, masura si testare; tinuta si formarea profesionala ale personalului.

Capitolul VI – Regimul deseurilor specifice serviciilor 1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in vigoare. 2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost prevazut in proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior. 3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume: un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de inchidere care sa permita numai accesul persoanelor autorizate; un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei. 4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare. 5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore in incinta cabinetului si 24 de ore pentru transport si eliminare finala.

6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al clientilor, containerele de depozitare dezinfectandu-se dupa fiecare descarcare. 7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei categorii de deseuri, respectiv: incinerarea; depozitarea in depozitul de deseuri; includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale. 8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a deseurilor. 9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.

Capitolul VII – Norme de igiena privind personalul care efectueaza serviciile 1. Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa, confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor. 2. Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli: •

spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila;

•

uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare a mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;

•

dezinfectia mainilor se face prin spalare sau frecare, utilizandu-se un produs biocid, destinat dezinfectiei mainilor.

3. Procedeele de spalare si de frecare a mainilor se efectueaza conform informatiilor furnizate de producator pe eticheta produsului; produsul trebuie sa fie recomandat pentru uz sanitar si trebuie sa contina indicatii despre: necesitatea umectarii prealabile a mainilor; volumul de produs utilizat; timpul de spalare/frecare; frecventa aplicarii produsului; instructiunile speciale pentru utilizarea apei. 4. Dezinfectia igienica a mainilor se face utilizandu-se un produs antiseptic. 5. Procedurile recomandate, in functie de nivelul de risc: Nivelul de risc

Proceduri

Indicatii

Minim

Intermediar

- spalarea mainilor

- cand mainile sunt vizibil murdare

- dezinfectia igienica a mainilor prin frecare

- la inceputul si la sfarsitul programului de lucru

- dezinfectia igienica a mainilor prin frecare

- dupa orice contact accidental cu sangele sau cu alte lichide biologice

- dezinfectia igienica a mainilor prin spalare

- dupa toate manevrele potential contaminante

- inainte si dupa scoaterea manusilor (sterile sau nesterile) - inainte si dupa activitatile de curatare - inainte si dupa contactul cu pacientii - dupa utilizarea grupului sanitar (WC)

6. Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la pct. 2 de mai sus: inainte si dupa efectuarea procedurii; cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii; dupa indepartarea manusilor de protectie; dupa folosirea toaletei; inainte si dupa servirea mesei; dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor. 7. Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate. 8. In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora. 9. Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, astfel incat prin activitatile desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor. 10. Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice, conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie. 11. Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate si sa demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in conformitate cu responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate. 12. Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de prim ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

Capitolul VIII – Norme specifice referitoare la coafura, frizerie si barbierit 1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului. 2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic. 3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa utilizarea acestora la un singur client. 4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri. 5.

Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din urmatoarele categorii:

a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform prevederilor legale in vigoare; b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza conform prevederilor capitolului IV, pct.17 si capitolului V ; c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent - dezinfectant.

CAPITOLUL IX – Norme de igiena pentru protectia clientilor 1. Instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului. 2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur client.

3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client. 4. Este interzisa reprocesarea in vederea reutilizarii a dispozitivelor si materialelor de unica folosinta. 5. Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea. 6. Inainte de inceperea urmatoarelor conditii:

tratamentului

se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea

•

inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie evaluata;

•

daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli dermatologice, tratamentul trebuie amanat.

PRECIZARE : •

•

Ghidul nu este parte a cadrului legislativ, ci reprezinta un instrument de asistenta concreta si sistematizata a celor implicati in procesul de organizare, conducere si executie a activitatilor din domeniu, in vederea identificarii si indeplinirii obligatiilor privind normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala ; Se recomanda completarea informatiilor cuprinse in ghid prin studierea reglementarilor mentionate in Bibliografia anexata acestuia.

Bibliografie ► Ordin nr. 1136/27/06/2007 privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala - publicat in M.O. nr.484/19.07.2007 ► Ordin nr. 261/06.02.2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare - publicat in M.O. nr.128/21.02.2007 ► Ordin nr. 840/14.05.2007 pentru modificarea si completarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 - publicat in M.O. nr. 350/23.05.2007 ► Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in M.O. nr. 91/27.01.2005 ► Ordin nr. 219/01.04.2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale - publicat in M.O. nr.386/06.06.2002

Ordin privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala nr. 1136/2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 12/09/2007

Avand in vedere prevederile titlului I din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice, vazand Referatul de aprobare al Inspectiei sanitare de stat nr. E.N. 6.848/2007, ministrul sanatatii publice emite urmatorul ordin: Art. 1 Se aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala, prevazute in anexele nr. 1-3 care fac parte integranta din prezentul ordin. Art. 2 Autoritatea de sanatate publica din Ministerul Sanatatii Publice si Inspectia sanitara de stat din cadrul Ministerului Sanatatii Publice, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, inspectiile sanitare de stat judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie, unitatile publice si private din domeniu vor duce la indeplinire dispozitiile prezentului ordin. Art. 3 La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga art. 78-83 din Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 3 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare. Art. 4 Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare in termen de 60 de zile de la publicare.

ANEXA Nr. 1 - DISPOZITII GENERALE Art. 1 In sensul prezentului ordin, termenii de mai jos au urmatoarele intelesuri: a) procedura sau operatiune = activitate de piercing, tatuaj, micropigmentare, tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura, epilare, frizerie, coafura si barbierit; b) operator = persoana care este instruita si executa operatiunile de piercing, tatuaj, in conditiile legii; c) estetician = persoana calificata sa execute operatiunile de ingrijire si infrumusetare; d) client = persoana care solicita servicii de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura, barbierit; e) cabinet = locul in care se desfasoara activitatile de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura si barbierit;

f) piercing = inteparea pielii si a straturilor sale in scopul de a crea o bresa pentru a insera o bijuterie sau un alt ornament; g) piercingul urechii = piercingul lobului si/sau al zonei superioare cartilaginoase a urechii; h) micropigmentare = procedura asemanatoare din punct de vedere tehnic cu cea folosita in aplicarea tatuajului, de introducere a unui pigment sau colorant in stratul dermic al pielii, folosita pentru machiaj semipermanent, cum ar fi conturul buzelor si al ochilor. Micropigmentarea dureaza mai multi ani, dar nu este permanenta; i) tatuare = practica de imprimare a unui insemn sau a unei figuri pe pielea umana prin impunsaturi si de introducere a unui pigment, cu carater permanent; j) epilare = proces prin care se indeparteaza temporar sau definitiv parul nedorit din diferite zone ale corpului; k) machiaj = aplicare temporara a unui produs cosmetic care are aceasta functie, pe zona fetei, gatului si bustului; l) tratament cosmetic = procedura de curatare, masaj si ingrijire a pielii de un anumit tip al tenului sau avand o anumita afectiune; m) manichiura = proceduri de ingrijire si infrumusetare a mainilor si a unghiilor de la maini; n) pedichiura = proceduri de ingrijire si infrumusetare a picioarelor si a unghiilor de la picioare; o) aplicarea unghiilor artificiale = modalitate de extensie a unghiilor naturale cu ajutorul diferitelor produse si tehnici; p) barbierit = procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau obiect taios; q) frizat, coafat = procedura de scurtare, aranjare si ingrijire a parului; r) anestezice = medicamente prin administrarea carora este diminuata sau suprimata sensibilitatea la durere; s) timp de vindecare = timpul necesar vindecarii canalului in care a fost inserata bijuteria sau a zonei in care s-a efectuat tatuajul, dupa lezarea tesutului.

Art. 2

(1) Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati: a) accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor; b) desfasurarea procedurilor; c) pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in dulapuri separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate; d) depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie. (2) Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor. (3) Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile, confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare. (4) Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala. (5) Incintele trebuie sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii. (6) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere igienicosanitar si bine ventilat. (7) Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a efectuarii procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive pentru uscarea mainilor. (8) Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de numarul de operatori si clienti ai unitatii. (9) Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din materiale neporoase, neabsorbante. (10) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in vigoare. (11) Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor. (12) Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6 luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.

(13) Se interzic fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul animalelor in cabinet; este obligatorie afisarea acestor interdictii la loc vizibil. (14) La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva insectelor si rozatoarelor. (15) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform prevederilor legale in vigoare.

Art. 3 Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli: a) spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila; b) uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare a mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta; c) dezinfectia mainilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfectiei mainilor.

Art. 4 (1) Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la art. 3: a) inainte si dupa efectuarea procedurii; b) cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii; c) dupa indepartarea manusilor de protectie; d) dupa folosirea toaletei; e) inainte si dupa servirea mesei; f) dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor. (2) Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate. (3) In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.

Art. 5 (1) Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare. (2) Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului. (3) Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur client.

(4) Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client. (5) Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie. (6) Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele documente: a) contractul incheiat intre cele doua parti; b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea; c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat; d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit; e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat. (7) Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare. (8) Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor producatorului. (9) Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru au fost preparate. (10) Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un produs biocid. (11) Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate. (12) Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici. (13) Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie. (14) Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila.

(15) Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele: a) metoda si parametrii de sterilizare; b) data sterilizarii; c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat; d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul; e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici. (16) Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru instrumentarul presterilizat. (17) Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim. (18) Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii. (19) Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele: a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate); b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit; c) data, frecventa dezinfectiei; d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia. (20) Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori este necesar, de catre personal calificat. (21) Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.

Art. 6 Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor conditii: a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si

preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta trebuie inmanata beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic respectiv; b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit si sa semneze fisa de instruire pentru protectia muncii, in conformitate cu prevederile legale in vigoare; c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile producatorului, in conditiile legii.

Art. 7 Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.

Art. 8 Inainte de inceperea tratamentului se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea urmatoarelor conditii: a) inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie evaluata; b) daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli dermatologice, tratamentul trebuie amanat.

Art. 9 (1) Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, astfel incat prin activitatile desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor. (2) Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice, conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie. (3) Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate. (4) Personalul angajat trebuie sa demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in conformitate cu responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate. (5) Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de prim ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

ANEXA Nr. 3 - NORME DE IGIENA pentru serviciile din cabinetele de tratament si machiaj cosmetic, epilare, manichiura, pedichiura, coafura, frizerie si barbierit

Art. 1 (1) Spatiile de desfasurare a activitatii trebuie sa respecte prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la ordin. (2) Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi: a) epilare, tratament si machiaj cosmetic; b) pedichiura, manichiura; c) coafura, manichiura; d) frizerie, barbierit, manichiura. (3) Daca in cabinet se desfasoara doar activitati de coafura si/sau frizerie, inclusiv barbierit si manichiura, incinta pentru accesul, receptia si asteptarea publicului este optionala. (4) Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20°C.

Art. 2 (1) Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face dupa cum urmeaza:

Suport de tratat

Metoda de aplicare

Observatii

Suprafete inerte, cum ar fi: pavimente pereti, mobilier etc.

Curatare

Spalare cu solutie de detergent pentru indepartarea prafului si murdariei, urmata de clatire cu apa calda

Suprafete inerte, cum ar fi: chiuveta, W.C. suprafetele de lucru, pat de lucru etc.

Dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent dezinfectant

Stergere, respectandu-se timpul si concentratia conform instructiunilor producatorului, apoi clatire

Material moale, cum ar fi: prosoape, cearceafuri etc.

Dezinfectie de nivel scazut

Spalare la masini automate cu ciclu termic de dezinfectie si fierbere sau la o firma specializata, in baza unui contract Uscarea se face in camere special

Materiale necritice

amenajate sau in uscatoarele masinilor de spalat Spatule din plastic sau metal, tavitele, ustensilele care intra in contact cu pielea intacta, par sau unghii ori cu substante de lucru.

Dezinfectie de nivel scazut cu un produs detergent - dezinfectant

Spalare, urmata de imersie completa in produsul biocid, apoi clatire cu apa

Orice suprafata inerta sau material moale care a fost stropit cu sange sau alte fluide corporale

Dezinfectie de nivel intermediar

Stergere sau imersie completa in produsul biocid, urmata de spalare, apoi clatire cu apa

Pilele de unghii refolosibile, pensetele, vasele pentru manichiura, caditele pentru pedichiura, perii de unghii lavoare pentru spalat parul etc.

Dezinfectie de nivel intermediar

Stergere sau imersie completa in produsul biocid, apoi clatire

Materiale semicritice

Orice articol care vine in contact Dezinfectie de nivel cu mucoasele intacte sau cu pielea inalt lezata ori care sustine un articol steril

Spalare urmata de imersie in produsul biocid, apoi clatire

Materiale critice Articolele taioase si intepatoare care patrund adanc in piele, refolosibile

Sterilizare prin metode fizice sau chimice

Conform prevederilor legale in vigoare si ale art. 5 din anexa nr. 1 la ordin

(2) Canapeaua pentru tratamente cosmetice va fi acoperita cu o husa de unica folosinta, care se va schimba dupa fiecare client, sau din material impermeabil, care se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare sedinta cu un produs detergent-dezinfectant.

Art. 3 (1) Toate produsele cosmetice utilizate trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. (2) Toate produsele cosmetice trebuie pastrate in containere inchise si curate, etichetate corespunzator si utilizate conform prevederilor legale in vigoare. (3) Utilizarea unui preparat cosmetic pentru un client se face prin extragerea unei portiuni din containerul preparatului respectiv pentru evitarea contaminarii produsului, iar repartitia acestuia se face folosindu-se

una dintre urmatoarele metode: a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei portiuni de substanta din container; b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi rasturnat; c) folosirea portiunilor individualizate pentru o singura utilizare pentru a preveni contaminarea materialelor in vrac. (4) Produsele cosmetice se utilizeaza respectand termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.

Art. 4 Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa, confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor.

Art. 14 Operatiunile de coafura, frizerie, barbierit se efectueaza respectandu-se urmatoarele: 1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului. 2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic. 3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa utilizarea acestora la un singur client. 4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri. 5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din urmatoarele categorii: a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform prevederilor legale in vigoare; b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza conform art. 2 alin. (1); c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent-dezinfectant.

Legea nr 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in 2005 Modificari si completari ► Lege nr. 469/2006

Capitolul I - Dispozitii generale Art. 1 Prezenta lege reglementeaza conditiile care trebuie sa fie respectate la fabricarea si punerea pe piata a produselor cosmetice de uz uman. Art. 2 Pentru aplicarea prezentei legi termenii si sintagmele de mai jos semnifica dupa cum urmeaza: a) produs cosmetic - orice substanta sau preparat care urmeaza sa fie pus in contact cu diverse parti externe ale corpului uman, precum piele, par, unghii, buze, organe genitale externe sau cu dintii si mucoasa bucala, cu scopul exclusiv sau principal de a le curata, a le parfuma, a le modifica aspectul si/sau a le corecta mirosurile corporale si/sau a le proteja ori a le mentine in buna stare; b) ingredient cosmetic - orice substanta sau preparat de origine sintetica ori naturala folosit in compozitia unui produs cosmetic, cu exceptia impuritatilor din materiile prime folosite, materialelor tehnice auxiliare folosite in prepararea produsului final, dar care nu sunt prezente in acesta, si a materialelor folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau purtatori de parfum ori compozitii aromatice; c) coloranti cosmetici - substante care se adauga in produse cosmetice in scopul colorarii produsului si/sau a unor parti ale corpului uman; d) conservanti - substante care se adauga in produsele cosmetice, in scopul principal de a inhiba dezvoltarea microorganismelor in aceste produse; e) filtre ultraviolete - substante care se adauga in produsele cosmetice pentru a filtra anumite radiatii ultraviolete, in scopul protejarii pielii de efectele nedorite ale acestor radiatii; f) lot de fabricatie - o cantitate definita in materie prima, material de ambalare sau produs finit, fabricata in conditii identice printr-un proces sau o serie de procese, astfel incat sa poata fi considerata omogena; g) numar de lot de fabricatie - o combinatie distinctiva de numere si/sau de litere, care in mod specific identifica un lot; h) data de minima durabilitate - data pana la care un produs, depozitat in conditii corespunzatoare, continua sa isi indeplineasca functiunile initiale si respecta prevederile art. 5; i) notificare - demersul administrativ care consta in transmiterea in forma scrisa catre Ministerul Sanatatii a intentiei de punere pe piata a unui produs cosmetic; j) principii de buna practica de fabricatie a produselor cosmetice - ansamblul de reguli care grupeaza principii generale, proceduri, actiuni si verificari ce se exercita asupra procesului de fabricatie a produselor cosmetice; k) eticheta - orice material scris care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz, instructiuni de utilizare pentru consumator; l) ambalaj primar - material care vine in contact direct cu produsul cosmetic, folosit la mentinerea caracteristicilor prescrise ale produsului pe toata perioada de valabilitate; m) ambalaj secundar - material folosit la protejarea ambalajului primar; n) produs cosmetic finit - produsul cosmetic in formula sa finala, asa cum este introdus pe piata si oferit consumatorului final, sau prototipul acestuia; o) prototip - primul model sau design al unui produs cosmetic care nu a fost fabricat in loturi si de la care produsul cosmetic finit este copiat sau dezvoltat;

p) perioada dupa deschidere - perioada de timp in care un produs cosmetic finit poate fi folosit in siguranta, calculata din momentul primei deschideri a ambalajului primar si inceperii utilizarii produsului. Art. 3 Lista cuprinzand categoriile de produse cosmetice, asa cum sunt definite in cuprinsul art. 2 lit. a), este prevazuta in anexa nr. 1. Art. 4 Ministerul Sanatatii reprezinta autoritatea nationala competenta pentru reglementarea comercializarii produselor cosmetice, notificarea acestora in intocmirea si administrarea bazei de date, inspectia si controlul pe piata, informarea populatiei, inregistrarea cazurilor semnalate privind efectele adverse asupra populatiei, cauzate de produsele cosmetice, raportarea catre Comisia Europeana.

Capitolul II - Conditii impuse produselor cosmetice pentru securitatea consumatorilor Art. 5 Produsele cosmetice puse pe piata nu trebuie sa pericliteze sanatatea umana atunci cand sunt folosite in conditii normale sau rational previzibile de folosire, tinandu-se seama, in special, de prezentarea produsului, etichetarea, instructiunile privind utilizarea si indepartarea acestuia, precum si de orice alta indicatie prevazuta de producator, de reprezentantul sau autorizat sau de orice alta persoana responsabila pentru introducerea pe piata a produsului. Aceste indicatii nu vor scuti nici o persoana, in nici o circumstanta, de a se conforma cu alte dispozitii ale prezentei legi. Art. 6 (1) Se interzice punerea pe piata a produselor cosmetice in a caror compozitie se gasesc: a) substante interzise de Ministerul Sanatatii pentru a fi utilizate in compozitia produselor cosmetice; b) substante in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii; c) agenti de colorare, altii decat cei stabiliti de Ministerul Sanatatii, cu exceptia produselor cosmetice destinate a fi folosite numai la colorarea parului; d) agenti de colorare folositi in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii, cu exceptia produselor cosmetice destinate a fi folosite numai la colorarea parului; e) conservanti, altii decat cei stabiliti de Ministerul Sanatatii; f) conservanti, in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii, cu exceptia cazului in care sunt folosite alte concentratii, pentru scopuri specifice, care reies din prezentarea produsului; g) filtre UV, altele decat cele stabilite de Ministerul Sanatatii; h) filtre UV, folosite in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii. (2) Prezenta urmelor unor substante dintre cele prevazute la alin. (1) lit. a) este permisa numai daca, din punct de vedere tehnic, nu poate fi evitata in conditiile unei bune practici de fabricatie si se respecta prevederile art. 5. Art. 7 (1) Fara a se prejudicia indeplinirea obligatiilor ce deriva din art. 5, se interzice: a) introducerea pe piata a produselor cosmetice in legatura cu formula finala, cat si a celor continand ingrediente sau combinatii de ingrediente care, pentru a indeplini cerintele prezentei legi, au fost testate pe animale, folosindu-se o metoda, alta decat cea alternativa, dupa data la care aceasta din urma a fost validata si adoptata la nivelul Uniunii Europene, tinandu-se seama de evolutia procesului de validare din cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica; b) testarea pe animale a produselor cosmetice finite, pentru a indeplini cerintele prezentei legi;

c) testarea pe animale a ingredientelor sau combinatiilor de ingrediente, pentru a indeplini cerintele prezentei legi, incepand cu data la care aceste teste trebuie sa fie inlocuite de metodele alternative validate sau stabilite de Comisia Europeana. Metodele alternative sunt prevazute in anexa nr. 3 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 490/2002. (2) Ministerul Sanatatii asigura, prin ordin al ministrului, preluarea noilor metode alternative, in acord cu progresul realizat in validarea si adoptarea acestora de catre Comisia Europeana, in conformitate cu urmatoarele termene-limita: 11 martie 2009, pentru testarea ingredientelor sau combinatiilor de ingrediente, si 11 martie 2013, pentru testele de toxicitate cu doza repetata, toxicitate reproductiva si toxicocinetica. (3) In situatii exceptionale, atunci cand exista un motiv intemeiat in ceea ce priveste siguranta unui ingredient cosmetic existent, Ministerul Sanatatii poate solicita Comisiei Europene sa acorde o derogare de la prevederile alin. (1). Cererea de derogare trebuie sa contina o evaluare a situatiei si sa indice masurile necesare. Pe baza cererii si dupa consultarea Comitetului Stiintific pentru Cosmetice si Produse Nealimentare, Comisia Europeana poate autoriza derogarea prin decizie motivata. Aceasta autorizare trebuie sa contina conditiile in care s-a acordat derogarea, obiectivul specific, durata si raportarea rezultatelor. (4) Derogarea poate fi acordata numai daca: a) ingredientul se foloseste in mod frecvent si nu poate fi inlocuit de un alt ingredient cu functie similara; b) problema de sanatate umana specifica este fundamentata si nevoia de a recurge la testari pe animale este justificata si sustinuta de un protocol de cercetare detaliat, propus ca baza de evaluare. Art. 8 (1) Este interzisa folosirea in produsele cosmetice a substantelor clasificate ca fiind cancerigene, mutagenice sau toxice pentru reproducere, din categoriile 1, 2 si 3, asa cum sunt prevazute in anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase. (2) O substanta clasificata in categoria 3 poate fi folosita in produsele cosmetice numai daca a fost evaluata de Comitetul Stiintific pentru Cosmetice si Produse Nealimentare al Comisiei Europene si a fost acceptata pentru a fi folosita in produse cosmetice. Art. 9 (1) Listele cuprinzand substantele ce pot fi utilizate in compozitia produselor cosmetice sunt stabilite prin ordin al ministrului sanatatii si cuprind: a) substantele utilizate in limite de admisibilitate si in conditiile impuse de Ministerul Sanatatii; b) agentii de colorare, cu exceptia celor care urmeaza sa fie folositi numai la colorarea parului, conservantii care pot fi folositi numai in anumite conditii si limite admisibile, filtrele UV care pot fi folosite numai in anumite conditii si limite admisibile; c) conservantii; d) filtrele UV. (2) Listele cuprinzand substantele interzise, precum si substantele care nu fac obiectul prezentei legi vor fi stabilite prin ordin al ministrului sanatatii. (3) Listele prevazute la alin. (1) si (2) vor fi actualizate in functie de progresul tehnic, prin ordin al ministrului sanatatii. Art. 10 (1) Prin derogare de la prevederile art. 6 si fara a aduce atingere prevederilor Ordinului ministrului

industriei si resurselor si al ministrului sanatatii si familiei nr. 309/729/2001 privind inventarul pentru ingredientele folosite in produsele cosmetice, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 28 noiembrie 2001, Ministerul Sanatatii poate autoriza folosirea pe teritoriul Romaniei a substantelor care nu sunt prevazute in lista de substante permise pentru anumite produse cosmetice, in urmatoarele conditii: a) autorizarea trebuie sa se limiteze la o perioada maxima de 3 ani; b) sa se efectueze o verificare oficiala a produselor cosmetice care contin substanta sau preparatul a carui utilizare a fost autorizata; c) produsul cosmetic astfel fabricat trebuie sa poarte o indicatie distincta, care va fi precizata in autorizatie. (2) Ministerul Sanatatii trebuie sa informeze Comisia Europeana si statele membre despre decizia de autorizare luata conform alin. (1), in decurs de doua luni de la data intrarii in vigoare a autorizatiei. (3) Inainte de expirarea termenului de 3 ani, prevazut la alin. (1) lit. a), Ministerul Sanatatii poate inainta Comisiei Europene o cerere pentru includerea pe lista substantelor permise a substantei care a primit autorizarea nationala, conform alin. (1). Concomitent va comunica documentatia pe care se intemeiaza aceasta cerere si va indica utilizarile carora le este destinata substanta. Art. 11 Produsele cosmetice pot fi puse pe piata pe teritoriul Romaniei numai daca producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a produsului cosmetic importat este inregistrata legal in Romania si a notificat Ministerului Sanatatii intentia de punere in circulatie a produselor cosmetice. Art. 12 Notificarea consta in transmiterea, in forma scrisa si/sau electronica, a urmatoarelor date: a) numele/denumirea producatorului, a reprezentantului sau autorizat, a beneficiarului fabricarii produsului cosmetic si numarul de inregistrare la registrul comertului a producatorului, respectiv a reprezentantului sau autorizat; b) sediul in Romania al producatorului sau al reprezentantului sau autorizat; c) tara de origine pentru produsul cosmetic fabricat in afara teritoriului Romaniei; d) denumirea comerciala a produsului cosmetic; e) functia de produs cosmetic; f) declaratia de conformitate prin care producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a produsului cosmetic importat isi asuma responsabilitatea conformarii produselor cosmetice fabricate/importate cu prevederile prezentei legi. Art. 13 (1) Notificarea unui produs cosmetic care se introduce pe piata pe teritoriul Romaniei se face la Ministerul Sanatatii, prin transmiterea in forma scrisa si/sau electronica a formularului de notificare. Ministerul Sanatatii inregistreaza notificarea, comunica celui care a transmis-o numarul notificarii si face publica lista produselor cosmetice notificate. (2) Notificarea devine efectiva din momentul transmiterii datelor prevazute la art. 12. (3) Orice modificare a informatiilor transmise Ministerului Sanatatii, conform prevederilor art. 12, va fi adusa la cunostinta acestuia in termen de 30 de zile de la data aparitiei modificarii. Art. 14 (1) In scopul exercitarii controlului de catre autoritatile competente producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a unui produs cosmetic importat trebuie sa detina la adresa specificata pe eticheta urmatoarele date: a) compozitia calitativa si cantitativa a produsului; informatiile privind compozitia parfumata si parfumurile

sunt limitate la numele si la numarul de cod ale compozitiei, precum si la identitatea furnizorului; b) specificatiile fizico-chimice si microbiologice pentru materiile prime si produsul finit si criteriile de control de puritate si microbiologie pentru produsul cosmetic; c) metoda de fabricare conform normelor de buna practica de fabricatie a produselor cosmetice in vigoare; d) numele persoanei responsabile cu fabricarea sau importul pentru prima data al unui produs cosmetic in Uniunea Europeana; persoana responsabila trebuie sa posede un nivel adecvat de calificare profesionala sau experienta, in conformitate cu legislatia si practica statului membru al Uniunii Europene unde sunt fabricate sau unde sunt prima data importate produsele cosmetice; e) evaluarea riscului pentru sanatatea umana al produsului cosmetic. Pentru aceasta fabricantul va tine seama de profilul toxicologic general al ingredientelor folosite, de structura lor chimica si de nivelul de expunere, in special de caracteristicile de expunere specifice zonei in care produsul va fi aplicat sau de populatia careia ii este destinat; pentru produsele destinate copiilor sub 3 ani, precum si pentru cele destinate exclusiv igienei intime externe trebuie sa existe o evaluare specifica a securitatii pentru sanatatea umana. In cazul in care produsul se fabrica in diferite localitati pe teritoriul Romaniei sau al statelor membre ale Uniunii Europene, producatorul poate sa aleaga o singura locatie/loc, unde informatiile privind produsul sunt disponibile. In acest sens, la solicitarea autoritatilor competente pentru monitorizarea produsului sau a altor autoritati cu competente de control, producatorul este obligat sa precizeze adresa la care informatiile sunt rapid accesibile; f) numele si adresa persoanelor calificate responsabile care au evaluat produsul din punctul de vedere al sigurantei pentru sanatatea umana; persoanele responsabile pentru evaluare trebuie sa aiba diploma de studii superioare in specialitatile: farmacie, toxicologie, dermatologie, medicina sau o specialitate similara, asa cum este definita in cuprinsul Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania; g) datele existente cu privire la efectele nedorite pentru sanatatea umana, provocate de produsele cosmetice ca urmare a utilizarii; h) dovada privind efectul declarat al produsului cosmetic, in cazul in care natura acestuia o justifica; i) informatii privind orice testari pe animale, efectuate de producator, agentii sau furnizorii sai, legate de dezvoltarea produsului sau de evaluarea sigurantei produsului cosmetic ori a ingredientelor sale, inclusiv orice testare pe animale, efectuata in scopul respectarii unor reglementari nationale din tarile care nu sunt membre ale Uniunii Europene. (2) In cazul in care pe eticheta sunt indicate mai multe adrese ale fabricantului, respectiv importatorului, se va sublinia adresa la care se afla dosarul privind produsul cosmetic. (3) Fara a se aduce prejudicii protejarii secretului comercial si proprietatii intelectuale, producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila cu introducerea pe piata a unui produs cosmetic importat va asigura ca informatia prevazuta la alin. (1) lit. a) si g) sa fie accesibila publicului in orice format, inclusiv electronic; informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), care vor fi accesibile publicului, vor fi limitate la informatiile cantitative ale substantelor periculoase reglementate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001. (4) Evaluarea sigurantei pentru sanatatea umana, asa cum este prevazuta la art. 14 alin. (1) lit. e), va fi efectuata in conformitate cu principiile de buna practica de laborator prevazute de Hotararea Guvernului nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de buna practica de laborator, precum si inspectia si verificarea respectarii acestora in cazul testarilor efectuate asupra substantelor chimice. Art. 15

Datele prevazute la art. 14 vor fi prezentate in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala. Art. 16 In urma efectuarii actiunii de verificare intreprinse de reprezentantii imputerniciti ai organelor de control abilitate, producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a unui produs cosmetic importat, dupa caz, este obligat sa asigure accesul acestora la datele prevazute la art. 14, in cel mult 72 de ore de la solicitare. Art. 17 (1) Produsele cosmetice pot fi puse pe piata numai daca pe recipient si pe ambalaj informatiile urmatoare sunt inscriptionate vizibil, lizibil si cu caractere care nu se sterg usor; in ceea ce priveste informatiile prevazute la lit. i), acestea pot fi inscriptionate doar pe ambalaj. Se vor indica urmatoarele date: a) numele sau denumirea producatorului ori a persoanei responsabile cu introducerea pe piata stabilite in Uniunea Europeana sau abrevierea, daca aceasta permite identificarea persoanelor respective; b) sediul sau adresa din statul membru al Uniunii Europene a producatorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piata in Uniunea Europeana a unui produs cosmetic importat sau abrevierea sa, atat timp cat aceasta este posibil de identificat; c) tara de origine pentru produsele fabricate in afara statelor membre ale Uniunii Europene; d) continutul nominal in momentul ambalarii produsului, indicat in greutate sau in volum, exceptand ambalajele ce contin mai putin de 5 grame sau mai putin de 5 mililitri, esantioanele gratuite si dozele unice. In ceea ce priveste ambalajele in care se comercializeaza produse intr-un ansamblu de bucati si pentru care indicarea greutatii sau a volumului nu este semnificativa, continutul poate sa nu fie indicat, dar se va mentiona pe ambalaj numarul de bucati; aceasta mentiune nu este necesara atunci cand numarul de piese este usor de determinat din exterior sau daca produsul este comercializat in mod uzual ca unitate; e) data de minima durabilitate indicata prin sintagma "A se folosi preferabil inainte de ...", urmata de data sau de indicarea locului de pe ambalaj unde se afla inscriptionata aceasta data. Data trebuie clar mentionata, indicandu-se, in ordine si cu cifre arabe, fie luna si anul, fie ziua, luna si anul. Daca este necesar, aceasta informatie va fi suplimentata de o indicare a conditiilor care trebuie indeplinite pentru a se garanta durabilitatea afirmata. Indicarea datei de durabilitate nu este obligatorie pentru produsele cosmetice a caror durabilitate minima depaseste 30 de luni. Pentru acestea mentiunile se completeaza cu indicarea perioadei, dupa deschiderea produsului cosmetic, in care poate fi folosit in siguranta de catre consumatori. Aceasta informatie va fi redata prin simbolul prevazut in anexa nr. 2, urmat de perioada de utilizare exprimata in luni si/sau ani; f) precautiunile speciale la utilizare, in special cele referitoare la ingredientele mentionate in listele prevazute la art. 9 alin. (1) si aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si care trebuie inscriptionate pe ambalaj, precum si informatiile speciale de avertizare pentru produsele cosmetice de uz profesional, in special cele pentru coafura. In situatia in care acest lucru nu este posibil din motive practice, va fi alaturat un prospect, o banderola ori un cartonas care va contine informatiile necesare consumatorilor, fie abreviat, fie prin utilizarea simbolului prevazut in anexa nr. 3, care trebuie sa figureze pe recipient si pe ambalaj; g) functia produsului cosmetic, exceptand cazul in care aceasta rezulta din prezentarea produsului; h) numarul lotului de fabricatie, marcat pe recipient sau pe ambalaj, dupa caz, ori o indicatie care sa permita identificarea produsului; i) lista cuprinzand ingredientele care fac parte din compozitia produsului cosmetic, in ordinea descrescatoare a greutatii in momentul incorporarii lor; aceasta lista este precedata de cuvantul "ingrediente". In cazul in care, din motive practice legate de spatiu, acest lucru nu este posibil, va fi alaturat un prospect, o banderola ori un cartonas ce trebuie sa contina informatia necesara consumatorului si va fi inscriptionata pe recipient ori pe ambalaj informatia abreviata ori simbolul prevazut prin ordin al ministrului

sanatatii. Se vor mentiona ingredientele in concentratie mai mica de 1%, fara o ordine anume, dupa cele a caror concentratie este mai mare de 1%. Colorantii se pot mentiona dupa celelalte ingrediente. Pentru produsele cosmetice decorative comercializate in mai multe culori/nuante se mentioneaza toti agentii de colorare folositi, precedati de sintagma "poate contine" sau de simbolul "+/-". Compozitiile de parfumare sau de aromatizare si materiile lor prime vor fi mentionate prin cuvantul "parfum", respectiv "aroma". Substantele cuprinse in listele prezentate la art. 9 alin. (1) lit. a) si aprobate prin ordin al ministrului sanatatii, pentru care exista mentiunea de a fi inscriptionate pe amabalaj, vor fi incluse pe lista ingredientelor, indiferent de functiunea pe care o au in produsul cosmetic. (2) Acolo unde, din motive practice legate de dimensiunea sau de forma recipientelor ori a ambalajelor, nu este realizabila inscriptionarea informatiilor prevazute la alin. (1) lit. f) si i), acestea se inscriu pe o eticheta, o banderola, un prospect sau un pliant care este alaturat produsului. In cazul sapunului, al bilelor pentru baie sau al altor produse de dimensiuni mici, unde este practic imposibil, din motive de dimensiune sau forma, sa fie scrise informatiile prevazute la alin. (1) lit. i) pe un prospect, o eticheta, o banderola, un pliant sau un cartonas atasat, aceste informatii vor fi scrise pe un pliant pus in imediata vecinatate a recipientului in care produsul cosmetic este expus spre vanzare. (3) Pentru produsele cosmetice care nu sunt preambalate si care sunt ambalate la punctul de vanzare la cererea cumparatorului ori care sunt preambalate pentru imediata vanzare, regulile detaliate pentru modul de indicare a informatiilor prevazute la alin. (1) se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 18 Informatiile prevazute la art. 17 alin. (1) lit. d)-f) si h) trebuie sa fie scrise in limba romana, cu exceptia listei cuprinzand ingredientele, unde se vor folosi denumirile din Nomenclatorul international pentru produse cosmetice - INCI, iar colorantii vor fi scrisi conform numarului din Indexul culorilor - Colour Index. Art. 19 (1) Ministerul Sanatatii nu poate interzice, restrange sau impiedica introducerea pe piata a produselor cosmetice care indeplinesc cerintele prevazute de prezenta lege. (2) In vederea asigurarii unui tratament medical prompt si adecvat in cazul unor situatii cu risc pentru sanatate, la solicitarea Ministerului Sanatatii, producatorul, importatorul sau persoana responsabila cu introducerea pe piata trebuie sa asigure furnizarea informatiilor necesare si adecvate privind substantele folosite in produsele cosmetice. (3) Ministerul Sanatatii este autoritatea nationala competenta care asigura transmiterea informatiilor prevazute la alin. (2) catre oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, luand masurile necesare pentru ca informatia sa fie transmisa doar in scopul aplicarii unui tratament medical adecvat. Art. 20 (1) In etichetare, prezentarea spre vanzare sau promovarea produsului se interzice intrebuintarea textelor, denumirilor, marcilor, imaginilor sau a altor insemne care atribuie produselor caracteristici pe care acestea nu le au. (2) Producatorul ori persoana responsabila cu introducerea pe piata a produsului poate mentiona, pe ambalaj sau pe orice alt document, nota, eticheta, banderola ce insoteste ori care se refera la produs, ca produsul nu a fost testat pe animale, numai daca producatorul sau furnizorul sau de materii prime nu a efectuat testari pe animale pentru produsul final ori pentru prototip sau nu a folosit nici un ingredient testat pe animale de catre terte persoane, in scopul formularii de produse cosmetice noi.

ANEXA Nr. 1 - Lista cuprinzand categoriile de produse cosmetice ► Creme, emulsii, lotiuni, geluri si uleiuri pentru piele (maini, fata, picioare etc.) ► Masti pentru fata (cu exceptia produselor care actioneaza ca abrazive superficiale ale pielii pe cale chimica) ► Baze nuantatoare (lichide, paste, pudre etc.) ► Pudre de machiaj, pudre dupa baie, pudre igienice etc. ► Sapunuri de toaleta, sapunuri deodorante etc. ► Parfumuri, ape de toaleta, ape de colonie etc. ► Preparate pentru baie si dus (saruri, spume, uleiuri, geluri etc.) ► Depilatoare ► Deodorante si antiperspirante •

Produse pentru ingrijirea parului: -

nuantatoare si decolorante;

-

produse pentru ondulare, indreptare si fixare;

-

produse pentru aranjare (decorare);

-

produse pentru curatare (lotiuni, pudre, sampoane etc.);

-

produse de conditionare (lotiuni, creme, uleiuri etc.);

-

produse de coafare (lotiuni, lacuri, briantine etc.)

► Produse pentru ras (creme, spume, lotiuni etc.) ► Produse pentru machiaj si indepartarea acestuia de pe fata si ochi ► Produse destinate aplicarii pe buze ► Produse pentru ingrijirea dintilor si a gurii ► Produse pentru ingrijirea unghiilor si decorarea lor ► Produse pentru igiena intima externa ► Produse pentru bai de soare (plaja) ► Produse pentru bronzare fara soare ► Produse de albire a pielii ► Produse antirid.

Microbiologie

ANATOMIA CAPULUI SI A GATULUI Problema care ne-a framantat dintotdeauna este insa urmatoarea: este frumusetea ceva superficial? Ei bine, in ceea ce priveste aspectul fetei umane, stim cu certitudine urmatoarele lucruri: la suprafata, epidermul este cel care inveleste si evidentiaza trasaturile fetei, dar in profunzime exista elementele osoase ale masivului facial, sau viscerocraniul, care da forma generala a fetei, iar intre oase si tegument exista stratul musculaturii faciale sau muschii mimicii. Fata umana este cea mai expresiva din regnul animal, iar musculatura faciala este direct responsabila de manifestarea expresivitatii statice sau dinamice, fizionomia, respectiv mimica. Terminologie medicala: medial = intern lateral = extern cranial = superior caudal = inferior ventral = anterior dorsal = posterior proximal

=

spre

radacina

membrului distal membrului

=

spre

extremitatea

Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre. Capul si gatul alcatuiesc impreuna extremitatea cefalica a corpului. Capul este alcatuit din doua parti: una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului sau cutiei craniene alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior– viscerocraniul. Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are: e) regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si muschi f) regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroida, etc. OASELE CAPULUI

Craniul este cadrul osos al capului care contine si protejeaza creierul si organele de simt. El da forma capului si fetei, adaposteste dintii si ofera puncte de atasare muschilor. Are doua parti principale – craniul si fata (neurocraniul si viscerocraniul). Oasele craniului

Craniul este format din 8 oase: Occipital, frontal, etmoid, sfenoid, temporale (2), parietale (2). Oasele centrale sunt nepereche, iar oasele laterale sunt pereche.

Denumire

Nr

Descriere

Occipital

1

Este situat in partea posterioara si inferioara a craniului. Inferior prezinta o gaura mare (foramen magnum) prin care trece maduva spinarii, si in lateral prezinta fete articulare pentru atlas (prima vertebra a coloanei vertebrale)

Frontal

1

Formeaza fruntea si partea superioara a orbitelor.

Etmoid

1

Se afla in partea inferioara a frontalului si anterior sfenoidului, intre cele doua orbite. Formeaza cavitatile nazale si partea interna a orbitelor. Are forma cubica si are aspectul unui burete, prezentand multe gauri.

Sfenoid

1

Este un os situat in interiorul craniului si are aspectul unui liliac cu aripile intinse, avand un corp, si 4 aripi, 2 mari si 2 mici. Aripile mari se unesc cu: frontalul, parietalele, occipitalul si etmoidul. Acest os contine sinusuri pline cu aer, care comunica cu cavitatile nazale si adapostesc epifiza.

Temporale

2

Formeaza partile laterale si ale craniului si partial partea inferioara. Formeaza urechea medie si interna.

Parietale

2

Formeaza partile laterale ale craniului si prin unire, partea superioara.

Oasele fetei

Oasele fetei sunt in numar de 14 si in general sunt perechi, cate unul de fiecare parte a fetei. Denumire

Nr

Descriere

Maxilare

2

Se unesc in mijlocul fetei pentru a forma maxila. Formeaza partea inferioara a orbitei, lateralele si peretii inferiori ai cavitatilor nazale, si si adapostesc dintii superiori

Palatine

2

Se unesc la mijloc ca doua “L”-uri pentru a forma cerul gurii, si o portiune din orbita

Lacrimale

2

Sunt situate pe peretele intern al orbitelor. Contin canalul lacrimal.

Nazale

2

Formeaza partea osoasa a nasului.

Zigomatice

2

Cele doua oase care formeaza pometii. Arcurile zigomatice sunt formate de oasele zigomatice si cele temporale.

Cornetele

2

nazale inferioare

Sunt doua oase curbate ca niste cornete situate pe pereti externi ai cavitatilor nazale. Aerul inhalat este rotit prin aceste cornete, dandu-i astfel timp sa se incalzeasca inainte de a patrunde in plamani.

Vomerul

1

Este un os situat in partea posterioara a septului nazal.

Mandibula

1

Este singurul os mobil al fetei. Are forma de potcoava si se articuleaza

cu

oasele

temporale

prin

articulatia

temporo-

mandibulara. Partea centrala formeaza barbia si adaposteste dintii inferiori.

Parul

Este cornoasa,

o

formatie

filiforma,

epiteliala

cilindrica

si

flexibila. Se gaseste in toate zonele corpului cu exceptia palmelor, talpilor picioarelor si mucoaselor. La fiecare fir de par se distinge: d)

o

portiune

libera

numita tulpina sau tija. Forma tijei parului determina aspectul drept sau ondulat al parului. O tija cilindrica este asociata cu un fir de par drept, iar o tija ovala cu parul ondulat. Tija aplatizata cu un par carliontat. e) o

portiune

implantata

in

tegumente numita radacina a carei extremitate de forma ovoida poarta numele de bulbul parului. f) polul

inferior

al

bulbului

prezinta o depresiune in forma de cupa in

care

patrunde

o

prelungire

conjunctivo-vasculara a dermului numita papila parului. g)

radacina parului este cuprinsa intr-un fel de sac dermo-epidermic numit folicul pilos, la care

se anexeaza o glanda sebacee si muschiul erector al parului. Straturile firului de par:

Cuticula - stratul exterior Cortexul - stratul mijlociu Maduva

-

stratul

interior

Cuticula protejeaza interiorul fiecarui fir de par. La un par normal, sanatos, aceste invelisuri ale cuticulei sunt alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de pieptanat. Parul deteriorat este rar, aspru, lipsit de stralucire,

dificil de pieptanat si nu mai are rezistenta impotriva factorilor nocivi. Cortexul reprezinta partea cea mai mare a firului de par (70 %-90 %). Pigmentii naturali se gasesc in cortex (maro-negru si rosu), dand parului culoarea sa naturala. Maduva contine granule de grasimi si bule de aer. Parul subtire nu are maduva. Firul de par este un organism viu : el se naste, se hraneste, respira, creste permanent pana la maturitate si cade. Acesta reprezinta un ciclu de viata, sau de regenerare, dupa care un alt fir nou generat ii ia locul. Durata unui ciclu sanatos de regenerare este cuprinsa intre 4-8 ani, adica o radacina poate genera intre 10 25 de fire noi pe parcursul vietii. Daca dintr-o cauza firul de par cade, in locul sau creste imediat un alt fir, dar nu mai mult de 10-25 de ori. Evident, daca un ciclu de regenerare se scurteaza de la cativa ani la cateva luni sau chiar saptamani, atunci, intr-un interval relativ scurt, daca nu se intervine eficient, parul se va rari sau poate aparea chelia. Foliculii firelor de par cresc în cicluri repetitive. Într-un ciclu, pot fi observate 3 faze. 1) Anagen – sau Faza de crestere. Aproximativ 85% din toate firele de par sunt în aceasta faza, în orice moment am cauta. Faza denumita „Anagen” sau faza de crestere, poate dura între 2 si 6 ani. Parul creste cu aproximativ 10 cm pe an si orice fir de par nu e probabil sa atinga mai mult de un metru. 2) Catagen – Faza de tranzitie. La finele fazei Anagen, firele de par intra într-o faza de Catagen, care dureaza 1-2 saptamâni; în timpul fazei de Catagen, foliculul se reduce la aproximativ 1/6 din lungimea normala. Partea inferioara este distrusa si papila dermala erupe, apoi ramâne latenta sub acesta. 3) Telogen – Faza latenta. Faza latenta urmeaza dupa catagen si dureaza de obicei în jur de 5-6 saptamâni. În acest timp, firul de par nu creste, ci ramâne atasat foliculului, în timp ce papila dermala ramâne în stare latenta, mai jos. Aproximativ 10-15% din toate firele de par sunt în aceasta faza în acelasi timp. La sfârsitul fazei de Telogen, foliculul reintra în faza de Anagen. Papila dermala si baza foliculului se reunesc si un nou fir de par înce pe sa se formeze. Daca firul vechi nu a cazut înca, atunci cel nou îl împinge pe cel vechi afara, si ciclul de crestere începe din nou. Fiecare fir trece prin aceste faze independent de fazele prin care trec firele vecine.

Factorii care cauzeaza absenta, rarirea sau degradarea firului de par sunt: - boli congenitale, unii oameni se nasc fara par pe anumite portiuni ale scalpului. - boli dobandite pe parcursul vietii, cicatrici lipsite de par in urma unor arsuri, traumatisme, infectii, operatii, inflamatii. - intoxicatii cu diverse substante, de exemplu medicamente ce induc efecte secundare - poluare chimica si atmosferica

- deficiente de alimentatie, destul de frecvente la noi in tara - stres psihic, profesional, social - dezechilibre hormonale - influiente negative ale mediului, de exemplu radioactivitatea. Indiferent de factorii cauzatori, mecanismul declansarii afectiunii se centreaza in jurul unui produs al metabolismului testosteronului, hormon sexual masculin, secretat in cantitati mici si la femei. Predispozitia metabolizarii excesive a DHT este de cele mai multe ori transmisa genetic. Acest produs este metabolizat din testosteronul din sange de catre o enzima ce se gaseste in radacina firului de par. Atunci cand cantitatea de DHT devine in exces actioneaza distructiv asupra procesului de crestere a celulei radacinii , producand doua efecte negative : 1. stimuleaza secretia de sebum la nivelul radacinii firului de par 2. blocheaza cresterea parului cu scurtarea ciclului de regenerare Dezechilibrul ce intervine in metabolismul testosteronului afecteaza cu precadere firele de par de pe suprafata frontala si de deasupra scalpului. Suprafetele de par laterale si ceafa nu sunt afectate deoarece beneficiaza de un metabolism independent de prezenta in exces a DHT. Compozitia chimica a parului Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona foliculului pilos fiind constituit din substante organie, anorganice si apa. Dintre substantele organice amintim: Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par. Se gaseste in treimea mijlocie a foliculului pilos la nivelul zonei exterioare a radacinii. De asemenea in papila dermica se depoziteaza cantitati insemnate in timpul catagenului si telogenului, fiind sursa majora de energie pentru sinteza proteinelor. Polizaharidele acide sunt gasite in celulele zonei exterioare a radacinii, unde se gaseste si glicogenul si in celulele bulbului, la limita cu papila dermica. Polizaharidele acide reprezinta sursa de sulfhidril pentru sinteza keratinei. Lipidele se gasesc in zonele interne ale radacinei si in portiunea superioara a bulbului. Sunt prezente la pubertate si scad odata cu varsta, mai mult la femei decat la barbati. Proteinele constitue componeneta principala a parului. Aminoacizii izolati sunt: lizina, histidina, arginina, acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina, fenilalanina. Cistina se gaseste in cea mai mare proportie, iar metionina in cea mai mica. La nivelul foliculului pilos proteinele sunt distribuite diferit si anume Matricea contine proteine sarace in sulf, pentru ca in corticala sa predomine proteinele bogate in sulf. Maduva contine cantitati mici de cistina si cantitati mai mari din ceilalti aminoacizi. Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce reprezinta o forma intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii. In compozitia sa se gaseste un aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea moleculelor de cheratina prin puntile disulfidice

care leaga catenele polipeptidice si imprima rezistenta mecanica firului de par. Prezenta acestor legaturi face keratina insolubila in apa precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti chimici cat si fata de enzime. Este partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin ruperea unor legaturi disulfidice. Elementele minerale pe care le putem gasi in firul de par sunt Fe, Cu, Ca, Mg, P, S, Zn, K, Hg, Pb, majoritatea

dintre

ele

au

o

provenienta

externa.

Componentele chimice ale parului ii confera acestuia proprietati fizice importante: elasticitatea, rezistenta la tractiune si torsiune, deformabilitate, ondulatia naturala, volum, culoare, higroscopicitate. Decolorarea si permanentul repetat, la fel si lumina solara si expunerile la UV duc la alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradarea chimica si fotochimica a cistinei in acid cisteic.

Boli neinfecţioase

Nume

Descriere

Cauză

Tratament

Recomandare

Mătreaţa

Scoarţă

Apare

Şampoane

Tratament în

uscată măruntă datorită scalpului antimătreaţă, de culoare albă uscat sau gri Seboree

a uleiuri şi creme

şi

stresului

păr

aplicate pe scalp

Glandă

excesiv de gras

sebacee

Loţiuni

(câteodată

numită dermatită)

Piele roşie

Tratament în

şi

supra- şampoane pentru salon

activă Eczemă

salon

păr gras Iritaţie sau

şi reacţie alergică

Tratament medical

Dacă clientul nu face actualmente

inflamată,

un

uneori iritată şi

recomandaţi-i

dureroasă

medic

Psoriazis

Scoarţă

O

Tratament

groasă, uscată producţie

medical

şi argintie, de excesivă

a şampon

obicei aflată în celulelor

pe

spatele

epidermice.

cărbune

urechilor

Posibil

genetic

sau

datorită

tratament, un

Dacă clientul

sau nu face actualmente special un

bază

tratament,

de recomandaţi-i

un

medic

stresului Alopecia aerata

Zone cu chelie

Şoc stres. Ereditar

sau

Tratament medical.

Dacă clientul nu face actualmente

Tratament

cu un

frecvenţe înalte

tratament,

recomandaţi-i

un

medic Chelie (subţiere a părului)

Frunte

Genetic

Tratament

înaltă, subţiere sau ereditar a

medical

părului,

chelie Alopecie cicatrizantă

Zone de

O cicatrice

chelie

cauzată

de

permanentă

chimicale,

unde părul a căldură fost distrus Chist sebaceic

tăieturi

O

Blocaj

umflătură deasupra

sau

al

glandei sebacee

Tratament medical

Recomandaţi un medic

sau

dedesubtul scalpului Vârfuri despicate

Capete uscate

Deteriorare şi fizică

despicate Cuticule deteriorate şi

lipsit

Deteriorare

de fizică

strălucire Trichorrhexisnodosa

sau tratamente

chimică a părului

Păr aspru

recondiţionare Tratamente

sau de recondiţionare

Utilizare

Tunsoare şi

este aspru şi se abuzivă

a tratamente

de

cu chimicalelor (Ex. recondiţionare

uşurinţă

bigudiuri strânse prea

tare

în

timpul permanentului). Deteriorări fizice (Ex. prin aplicare elasticelor de păr strânse) Monilethrix

Umflătur

O

i de-a lungul producţie

Tratament în

de salon

chimică a părului

Părul

rupe

Tunsoare şi

Trataţi părul delicat în

Tratament în salon

firului de păr

neuniformă

a cadrul salonului

keratinei

în

folicul Keloid

Distrugeri

Ţesut cicatrizat

fără permanente

foliculi de păr

Această

ale zonă este foarte

pielii

sensibilă, lucraţi cu delicateţe

Păr crescut sub piele

Păr care creşte sub piele

Păr

care

Recomandaţi

face o buclă în

un medic sau un

timpul creşterii şi

specialist

se infectează

Boli infecţioase Dacă îl suspectaţi una dintre următoarele boli ale scalpului, recomandaţi clientului să consulte un medic. Boală

Descriere

Cauză

Păduchi

Contagios. Des întâlnit la

Infestarea cu păduchi, care

copii. Paraziţi mici, gri, cu 6 depun ouă şi se hrănesc cu sânge picioare, de 2mm, care înţeapă scalpul şi se hrănesc cu sânge. Femelele depun ouă care se fixează pe firul de păr. Scabie (râie)

O erupţie care produce

Un parazit al râiei care

mâncărimi. Apare ca nişte pete pătrunde în piele şi depune ouă roşii şi se îngroapă în piele Tinea capitis (vierme inelar)

Foarte infecţioasă. Pete

Ciupercă. Se ia prin contact

rozalii de pe suprafaţa scalpului direct

cu

perii,

piepteni

sau

se transformă în zone cu o prosoape. scoarţă gri de unde părul se rupe Impetigo

(pustule

purulente)

Foarte infecţioasă. Beşici

Bacterii

care

pătrund

în

pe suprafaţa pielii care crapă şi pielea tăiată sau crăpată. formează o crustă uscată şi galbenă.

Sucosis barbae

Pete

mici

şi

galbene.

Iritaţii şi inflamaţii ale pielii.

O

infecţie

bacteriană

zonelor cu păr ale feţei.

a

Herpes simplex

Beşici umplute cu lichid

O infecţie virală a pielii.

care apar pe şi în jurul buzelor. Beşicile sunt iritate şi se umflă. Foliculită

Pustule mici şi galbene, cu un fir de păr în mijloc.

Bacterii datorită scărpinatului sau contactului cu o altă persoană infectată.

Negi

Umflături

de

culoarea

pielii

Virus. Prin contact direct. Sunt infecţioşi doar dacă le-a fost afectată integritatea.

Boală

TRIMITERE

LA

MEDICUL DE FAMILIE Eczemă

ț

Psoriazis

ț

Alopecia acreata

ț

Impetigo

ț

Furunculi

ț

Alopecie tractilă

TRIMITERE

LA

MEDIC SPECIALIST

ț

ț

Foliculită

ț

Viermi inelari

ț

Alopecie difuză

ț

Negi

ț

ț

Alopecia-caderea parului

•

Caz de calviţie

Piele sănătoasă

Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului caracterizate prin caderea difuza sau localizata a parului. Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala de cca.50 de fire de par pe zi.Unele caderi ale parului sunt fiziologice (caderea parlui lanugo la nou nascut si cea zisa seboreica la sexul masculin). Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati, responsabila de calvitia comuna, cu predispozitie ereditara-dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai ales in regiunea temporala si este dependenta de atitudinea afectiva a subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie la o femeie trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de virilizare.Tratamentul acestui tip de alopecie este deceptionant si reprezinta o sursa importanta de profit pentru comertul cu produse medicale si para-medicale. Efluvium telogen (alopecia difuza de stress) ,este datorat sincronizarii a numeroase fire de par in faza telogena, dupa un episod febril, o nasere dificila, o interventie chirurgicala sau un episod negativ psihoafectiv.Refacerea completa dupa un astfel de episod se realizeaza in 4 pana la 6 luni. Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-canceroase, antitiroidienelor de sinteza, anticoagulantelor, anticonvulsivantelor sau derivatilor de vitamina A.. Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata, asociata cu vitiligo, cu auto-anticorpi antistomac, anti-tiroida, ereditate, diabet, atopie, traume psihice.Limita zonei fara par este neta,pielea este stralucitoare, punctata de orificiile foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm, deformate in forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre crestere spontana sau capricioasa, spre generalizare. Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau alopecii create de diverse tipuri de coafura. Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge foliculul pilos :traumatism, arsura, afectiuni congenitale ,lupus, foliculite, modificari date de tratamente radioterapice, cancere epiteliale primitive, metastaze, etc. Alopecia mucinoasa sau follicular mucinosis reprezinta o eruptie dermatologica constand din papule foliculare si/sau placi indurate care demonstreaza modificari histologice distinct in foliculii pilosi care conduc la pierderea parului. Acumularea de material mucinos in foliculii de par alterati si in glandele sebacee creaza o conditie inflamatorie cu procese degenerative secundare. Fata, gitul si scalpul sunt zonele cele mai afectate, desi leziunile pot apare in orice parte a corpului. Mortalitatea este relationata cu coexistenta micozei fungice in alopecia mucinoasa secundara. 15-40% dintre pacientii cu alopecie mucinoasa vor dezvolta limfom. Potentialul malign pentru alopecia mucinosa nu poate fi cuantificat datorita naturii sale enigmatic si a altor anomalii cutanate ale celulelor T. Morbiditatea alopeciei mucinoase este in general limitata la cosmetica. Alopecia areata reprezinta o forma de pierdere a parului recurenta, necicatriciala care poate afecta orice zona piloasa. Este o conditie benigna si asimptomatica la majoritatea pacientilor. Poate determina stress psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate fi localizata, extinsa sau asociata cu conditii autoimmune precum dermatita atopica, vitiligo, afectiuni tiroidiene, boli vasculare colagenoase, diabet zaharat, anomalii

ale

persoanalitatii.

Alopecia areata este impredictibila. Nici un tratament nu este efficient in oprirea progresiei conditiei. Cei mai multi pacienti prezinta citeva localizari, iar cresterea spontana a parului apare intrun an. Sub 10% din pacienti sufera de alopecie extensive. Factorii de prognostic negative cuprind anomaliile unghiilor, atopia, debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata. Alopecia areata poate apare la orice varsta de la nastere pana la decadele indepartate ale vietii. Au fost raportate si cazuri congenitale. Incidenta maxima apare intre 15-29 de ani. Peste 44% dintre persoanele cu alopecie areata au un debut inainte de 20 de ani. Alopecia areata localizata. Episoadele de alopecie localizata sunt autolimitante, regenerarea spontana a parului aparand la majoritatea pacientilor intr-o luna, cu sau fara tratament. Alopecia areata extensiva. Reprezinta afectarea a peste 50% din suprafata scalpului. Este mai rara. La 30% dintre pacienti intervine caderea totala a parului in 6 luni de la debut. Evolutia este impredictibila dar recunoaste recaderi. Alopecia areata universalis. Caracterizeaza pierderea totala a parului de pe toate zonele corpului.

Matreata

Matreata este o afectiune a pielii capului foarte comuna, pe care o experimenteaza aproape toti oamenii

la un moment dat din viata indiferent de sex sau etnie. Aceasta afecteaza nu doar scalpul dar si urechile, sprincenele, interiorul narilor si pieptul. Matreata poate afecta zonele paroase ale corpului sau cele cu foarte putin par. Alte denumiri ale matretii sunt dermatita seboreica sau seborea si istoric Pityriasis capitis. Reprezinta descuamarea excesiva a pielii moarte de pe zonele paroase. Poate fi cauzata de expunerea excesiva la caldura si frig. Descuamarea excesiva poate fi cauzata de dermatita seboreica, la persoanele cu ten gras, de psoriazis, infectiile fungice sau excoriatii asociate cu infestarea cu paduchi. Este normal ca celulele pielii sa moara si sa se descuameze. O cantitate mica de matreata este normala si comuna. Totusi unele persoane experimenteaza o descuamare abundenta care poate fi acompaniata de roseata si iritatie. Cele mai multe cazuri de matreata pot fi tratate simplu cu sampoane. Seborea este o cauza frecventa de matreata excesiva la persoanele cu ten gras sau mixt. Cauza seboreei este necunoscuta, desi o ciuperca care traieste frecvent pe scalp, Malassezia furfur poate juca un rol. Seboreea afecteaza si fata, zona interscapulara si pieptul-zone cu multiple glande sebacee. Pe fata se prezinta ca pete rosii si comedoame pe o zona grasa situata pe aripile nazale, frunte, barbie, jumatatea mediana a obrajilor. Sampoanele folosesc o combinatie de ingrediente pentru a controla matreata. Acidul salicilic inlatura celulele pielii moarte de pe scalp si scad rata la care acestea sunt create. Zinc pyrithione omoara pityospora. Doar cresterea folosirii de sampon va inlatura matreata. Samponarea regulata cu un antifungic poate reduce recurenta. Pentru matreata cauzata de seboree este indicata crema cu cortizon pentru fata si lotiunile pentru scalp cu utilizare de doua ori pe zi. Cremele antifungice sunt frecvent eficiente deoarece reduc numarul de ciuperci care traisc pe piele. Cremele contin clotrimazole si miconazole in concentratii de 1% si 2%. Acestea sunt aplicate de doua ori pe zi. Patogenia matretii Pe masura ce stratul epidermic se innoieste continuu, celulele sunt impinse in afara si mor descuamindu-se. La cei mai multi oameni acesti fulgi de piele sunt prea mici pentru a fi vizibili. Totusi anumite conditii determina cresterea ratei de reinoire celulara mai ales pe scalp. Pentru persoanele cu matreata celulele pielii se pot matura si elimina in 2-7 zile fata de durata de o luna la persoanele sanatoase. Cauze si factori de risc pentru matreata Cauza exacta a matretii este necunoscuta. Se includ in diferite combinatii producerea crescuta de sebum a pielii, cresterea numarului de ciuperci ale pielii, transpiratia, expunerea la caldura sau frig, sistem imunitar slab, afectiuni cronice, stress emotional sau mental. Factorii de risc pentru matreata cuprind: afectiuni cronice, varsta tanara si cea mijlocie, pe masura ce oamenii imbatranesc nu mai prezinta matreata, totusi pentru unele persoane problema poate dura toata viata, barbatii prezinta mai frecvent matreata deoarece acestia au glande care produc sebum mai mari si datorita influentei hormonale, tenul seboreic, dieta saraca in zinc, vitamina B sau unele tipuri de grasimi, o componenta ereditara.

Sistemul imun deficitar poate determina matreata. Bacteriile nu determina matreata. Matreata nu este o infectie fungica si nu este aceeasi entitate patologica cu tineea capitis. Matreata nu este contagioasa. Matreata poate fi determinata sau agravata de igiena deficitara si samponarea rara. Sistemul imun poate juca un rol in aparitia matretii. Desi matreata usoara este o conditie foarte comuna la majoritatea persoanelor cu un sistem imun normal, matreata severa este mai intilnita in afectiunile cronice cum este Parkinson sau SIDA. Matreata determinata de dermatita seboreica

Dermatita seboreica este o eczema care apare in anumite parti ale corpului cu sebum excesiv. Zonele afectate cuprind scalpul, urechile, fata, pieptul si faldurile pielii, cum sunt zona inghinala, zona de sub sani, zona axilara. Cauza seboreei este necunoscuta desi se considera a juca un rol important o ciuperca care traieste pe piele-Malassezia furfur. O manifestare comuna a seboreei care afecteaza capul este matreata. Pe fata aceasta se manifesta ca pete rosii, inflamate, cu aspect uleios, dure pe aripile nazale, frunte, barbie, obraji si in spatele urechilor. Seboreea scalpului nu determina pierderea permanenta a parului. Frecvent aceasta nu este foarte pruriginoasa. Seboreea poate apare din copilarie, imediat dupa nastere si tine citeva luni. Poate afecta scalpul sau sa produca pete rosii pe corp. Adultii de toate varstele pot dezvolta seboree mai ales pe scalp si fata. Matreata prin dermatita de contact si psoriasis Dermatita de contact sau sensibilitatea la produse de ingrijire a parului sau la fixative poate determina un scalp eritematos, pruriginos si care se descuameaza. Samponarea prea frecventa sau folosirea a multor produse de aranjare a parului poate irita scalpul determinind matreata. Psoriazisul este o afectiune a pielii care determina acumularea de celule ale pielii moarte care formeaza lambouri albe. Apare frecvent la genunchi, trunchi, dar poate afecta si scalpul.

Pentru cei mai multi tineri si adulti simptomele matretii sunt usor de remarcat: fulgi albi, uscati sau grasi de piele moarta alba care cad pe umeri si git, sau persista in aglomerari pe scalp. Frecvent determina prurit

si

eritemul

zonelor

afectate.

Exista un alt tip de matreata care afecteaza copii mici. Aceasta determina un scalp cu cruste, care se descuameaza, comun nou-nascutilor, dar si in orice perioada a copilariei. Desi poate alarma parintii nu este periculoasa si de obicei se vindeca singura cind copilul implineste 1 an. Cele mai multe cazuri de matreata nu necesita control medical. Dar daca pruritul persista pentru cateva saptamani, exista eritem, secretii dupa eliminarea crustelor este indicata o vizita la medic..

Leziuni dermatologice elementare Clasificarea leziunilor dermatologice elementare: -

leziuni prin modificări de coloraţie: pata pigmentară şi pata vasculară;

-

leziuni cu conţinut solid: placă urticariană, papula, tuberculul, goma, lichenificarea, vegetaţia, tumoarea;

-

leziuni cu conţinut lichid: vezicula, bula, pustula;

-

leziuni prin soluţii de continuitate: excoriaţia, eroziunea, ulceraţia, fisura;

-

deşeuri cutanate: scuama, crusta, escara; sechele cutanate: cicatricea, atrofia;

Descrierea leziunilor dermatologice: -

pata pigmentară - modificare de coloraţie hipo sau hiperpigmentară;

-

pata vasculară - pata apărută prin dilatarea vaselor sau prin extravazarea sângelui;

-

placă urticariană - ridicătură a tegumentului, roşie, cu diametrul 1 -2 cm până la 7-8 cm;

-

papula - ridicătură a tegumentului dură, circumscrisă;

-

tuberculul - nodul circumscris, dur, cu mărime variabilă;

-

goma - nodul circumscris, dur la început, care pe parcursul evoluţiei se ramoleşte, apoi conţinutul se elimină, se formează o ulceraţie şi apoi se cicatrizează;

-

lichenificarea - îngroşarea pielii într-un teritoriu limitat, cu adâncirea şanţurilor cutanate;

-

vegetaţia - excrescenţă filiforma sau globulară, cu aspect de conopidă sau creastă de cocoş; tumoarea - formaţiune circumscrisă, neinflamatorie;

-

vezicula — ridicătură a tegumentului cu conţinut lichid, de dimensiuni mici;

-

bula - ridicătură a tegumentului cu conţinut lichid, de dimensiuni mari;

-

pustula - colecţie de lichid purulent, de dimensiuni mici;

-

excoriaţia - este o soluţie de continuitate superficială, la nivelul epidermului, apărută după un traumatism;

-

eroziunea - pierdere de substanţă superficială ce interesează epidennul;

-

ulceraţia - pierdere de substanţă mai profundă, rotundă, ovală sau neregulată;

-

fisura - pierdere de substanţă liniară, dureroasă;

-

scuama - mic fragment de strat cornos;

-

crusta - se formează prin acumularea şi uscarea secreţiilor de la nivelul ulceraţiilor, veziculelor, bulelor şi pustulelor;

-

escara - rezultatul unui proces de neeroză cutanată limitată cu tendinţa de eliminare şi formare de cicatrice;

-

cicatricea - înlocuieşte pierderile de substanţă apărute în urmă proceselor patologice distructive;

-

atrofia - alterare în urmă căreia tegumentul devine flasc, neted, uscat, subţire;

-

clavus(bătătură) - placă hiperkeratozică, plană sau uşor bombată, bine delimitată, netedă sau scuamoasă, gălbuie, dureroasă la presiune, prezentă mai ales pe tălpile piciarelor;

-

calus: placă de ţesut cornos, uşor bombată, cu contururi estompate, rotundă sau ovală, ivorie sau galbenă, prezentă la nivelul tălpilor. Bolile pielii

Cauzele bolilor de piele Pielea este organul cel mai expus al corpului omenesc deoarece vine în contact direct cu mediul ambiant a)

Factorii fizici: microtraumatisme (zgârietura, înţepătură, arsură) care deschid calea de pătrundere a factorilor biologici în organism.

b)

Factorii chimici: -

sunt substanţe care produc microtraumatizarea pielii prin distrugerea stratului cornos al epidermei şi astfel produc fenomene inflamatorii şi deschid poarta pentru intrarea factorilor biologici în organismul uman;

-

unele substanţe din compoziţia produselor utilizate repetat chiar în cantităţi mici, au acţiune alergizantă şi produc inflamaţii, iritaţii, mâncărimi, etc.

c)

Factorii biologici: virusuri, bacterii, fungi, paraziţi care produc infecţii. Rezistenţa (imunitatea) organismului are un rol important în dezvoltarea acestor infecţii, un corp imunitate scăzută face infecţii mult mai uşor şi mai greu de vindecat.

d)

Măsuri de contracarare a acţiunii factorilor nocivi pentru piele, specifice salonului de estetică: -

Respectarea cu stricteţe a normelor de igienă;

-

Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţire, dezinfecţie şi sterilizare a instrumentelor, materialelor şi lenjerie;

-

Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţenie şi dezinfecţie a suprafeţelor din salon;

-

Efectuarea corectă a procedurilor specifice, eliminând posibilitatea de a traumatiza clientul în orice fel;

-

Realizarea examinării şi consilierii clientului cu atenţie, pentru a afla dacă suferă de afecţiuni ale pielii, sau este alergic la anumite produse.

-

Utilizarea unor produse de calitate înaltă, care sunt testate dermatologic şi cu respectarea termenelor de valabilitate.

-

Purtarea echipamentului de protecţie în timpul activităţii (mănuşi, halat, etc)

-

Clientul cu boli de piele trebuie îndrumat spre un consult medical. Principalele afectiuni ale pielii

1) Dermatomicozele: -

Sunt provocate de organisme microscopice denumite ciuperci dermatofite;

-

Sunt deosebit de contagioase, bolnavul trebuind să fie scos din colectivitate până la vindecare;

-

Sursa infecţiei este omul bolnav, animalele bolnave, solul;

-

Transmiterea se face prin contact direct sau prin obiecte care au venit în contact cu omul bolnav: pieptene, perie, brici, lama de ras, pămătuf, căciulă, batic, ciorapi, papuci, încălţăminte, instrumente de manichiură - pedichiură;

Principalele dermatomicoze: a)

Tricofiţia uscată şi microsporia La nivelul pielii păroase a capului are aspectul unor plăci rotunde mai mari sau mai mici, acoperite

cu scuame(cojiţe) uscate, cu firele de păr rupte. Uneori singurul semn vizibil al bolii este elementul scuamos(mătreaţa) persistentă pe o anumită zonă. Se poate vindeca spontan. Poate apare şi pe alte zone ale corpului sau pe unghii unde se manifestă prin zone îngroşate ale unghiilor alternând cu suprafeţe subţiri friabile. La nivelul picioarelor se localizează interdigital prezentând o descuamare accentuată a epidermei însoţită de un miros neplăcut şi mâncărime. Se poate întinde pe toată talpa unde pot apare şi vezicule care se pot infecta devenind dureroase. La mâini se manifestă la fel ca la picioare, dar predomină leziunile însoţite de descuamare care evoluează ani de zile fiind o sursă de infecţie periculos pentru colectivitate. b)

Tricofiţia supurată Se localizează în special în barba adulţilor. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi

apare puroiul şi se formează cruste(coji), iar firele de păr se răresc. Se poate vindeca spontan. c)

Favusul Leziunile au aspectul unor godeuri de mărimea unui bob de linte sau ceva mai mari, crustoase, de

culoare galbenă, fiind colonii de ciuperci ce au înconjurat firul de păr. Se distruge rădăcina firului de păr. Nu se vindecă spontan şi lasă cicatrici cu alopecii definitive. d)

Candidozele

Se localizează la nivelul membrelor şi unghiilor şi seamănă cu tricofitiile. Pot da si leziuni purulente ale perionix-ului unghial. Prevenirea dermatomicozelor -

După examinarea clientului, acesta este înştiinţat discret despre pericolul pe care-1 reprezintă pentru cei din jur şi este îndrumat la medic.

-

-

Daca prezenţa dermatomicozei s-a observat

după executarea lucrării respective, se iau

următoarele măsuri: se arde pieptenul, pensula, etc, lenjeria se va dezinfecta şi steriliza prin fierbere şi călcare, restul instrumentelor se sterilizează. -

Locul unde a căzut părul, bazinele de pedichiură şi vazonaşul de manichiură se dezinfectează cu cloramină 5% sau cu soluţii mai performante.

-

Se vor lua măsuri pentru păstrarea curăţeniei şi igienei la locul de muncă.

-

Lucrătorii frizerii şi coaforii, vor face controale periodice pentru descoperirea purtătorilor de mîcoze.

2) Inflamaţiile pielii (piodermite) -

Sunt afecţiunile pielii însoţite de puroi.

-

Pe suprafaţa pielii şi pe toate obiectele din jur se găsesc în mod obişnuit doi microbi saprofiţi: streptococul şi stafilococul. Cu cât starea de igienă e mai bună cu atât sunt mai puţini microbi.

-

In anumite condiţii aceşti microbi pătrund în piele (zgârietură, tăietură, înţepătură, etc) şi produc infecţii, dar ei pătrund uneori şi în orificiul pilosebaceu.

Principalele afecţiuni inflamatorii ale pielii sunt: • Foliculita Este o colecţie de puroi punctiformă în jurul firului de păr, datorată streptococului. Atunci cînd apare pe părul de pe cap produce alopecii. • Furunculul Apare dacă inflamaţia cuprinde glandele sebacee şi ţesuturile din jur şi se datorează tot streptococului. Daca sunt mulţi furunculi afecţiunea se numeşte furunculoză şi apare la un organism cu imunitate slăbită. • Acneea Apare pe o piele seboreică în prezenţa stafilococului. Se manifestă prin apariţia unui dop de sebum (comedon) oxidat, în orificiul foliculului pilosebaceu, ca un punct negru la suprafaţa pielii. Uneori în jurul comedonului apare o roşeaţă şi un punct de puroi (pustulă) cu un nodul dureros la bază(coş). Conţinutul se elimină şi rămâne o cicatrice pe piele. Acneea poate evolua mult timp. • Impetigo contagios

Este dat de streptococul de la nivelul pielii care apare sub forma unor zone înroşite urmate de apariţia unor bule pline cu conţinut lichid. După spargerea bulelor se formează cruste. Apare mai des pe faţă sau pe cap şi poate acoperi pielea ca o carapece crustoasă. • Panariţiul Este dat de stafilococ şi este colecţie de puroi de la nivelul pulpei degetului datorată unei înţepături cu un instrument infectat. Netrată infecţia devine profundă şi se agravează. • Perionixisul Este determinat atât de streptococ cât şi de stafilococ. Se caracterizează prin roşeaţă periunghiulară, tumefacţie(umflâtură) colecţie de puroi şi uneori ulceraţii. Poate fi prinsă şi lama unghială când unghia se îngroaşă, devine galbenă şi se observă puncte galbene sub unghie. • Impetigoul palmar Este determinat de streptococ şi se manifestă prin apariţia unei pete roşii înconjurată de o lamă uscată de epidermă, aceasta reprezentând resturile unei bule. Prevenirea inflamaţiilor pielii păroase şi unghiilor: -

Asigurarea unei igiene individuale permanente;

-

Păstrarea unei igiene corecte la locul de muncă;

-

Curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea conform normelor în vigoare a lenjeriei, materialelor, instrumentelor şi aparatelor;

-

Dezinfecţia corectă şi imediată a micro traumatismelor (zgârietură, tăietură, înţepătură, etc);

-

Spălarea imediată a mâinilor după realizarea procedurilor în care mâinile intră în contact cu substanţe chimice iritante care se găsesc în soluţiile pentru permanent, şampoane, loţiuni pentru păr, etc. Mânuirea corectă şi cu atenţie a instrumentelor tăioase şi respectarea tehnicii de lucru.

3) Seboreea Este determinată de o tulburare funcţională a glandelor sebacee, ce determină o creştere exagerată a secreţiei de sebum. Pielea seboreică este acoperită cu un strat grăsos, uleios, uneori prezentând o descuamare fină. Este necesar un tratament medical de specialitate. 4) Căderea părului Are cauze variate, unele produc distrugerea foliculului pilos, căderea fiind ireversibilă, alte cauze nu distrug foliculul pilos şi căderea este reversibilă. Cauzele căderii părului: microbi, micoze, boli infectocontagioase (ex. tifos), anumite tulburări endocrine, tratamente cu Roentgen, tratamente incorect aplicate cu substanţe chimice (şampon neadecvat, loţiune de păr neadecvată, etc), cauze genetice şi cauze necunoscute.

Prevenirea căderii părului se face printr-o alimentaţie sănătoasă, respectarea igienei părului, utilizarea şampoanelor şi a altor produse de îngrijire corespunzătoare. In salon este obligatoriu să se respecte normele de igienă, curăţenie, dezinfectare şi sterilizare pentru spaţii, lenjerie, materiale, instrumente şi aparate. Prezentarea la medic atunci când se observă căderea accentuată a părului. 5) Verucile (epidermovirozele) Sunt proeminenţe ale pielii, excrescenţe papilare hiperkeratozice, determinate de inframicrobi sau ultramicrobi cu un anumit potenţial contagios. Apar de obicei pe partea dorsală a mâinilor dar şi pe tălpi sau alte zone ale corpului. Verucile de pe tălpi trebuiesc diferenţiate de bătături, astfel prin apăsare se produce o durere vie, spre deosebire de bătături unde la apăsare apare o durere uniformă. 6) Nevii Sunt tumori benigne necanceroase, plane sau proeminente, circumscrise ale pielii, cu forme şi dimensiuni diferite, care pot apare pe orice parte a corpului. Nevii acoperiţi de păr se numesc nevi piloşi. Prin iritarea lor se pot transforma în tumori maligne (canceroase). 7) Cheratodermia palmoplantară simetrică a adulţilor. Se caracterizează prin îngroşarea stratului cornos al pielii în regiunea palmară sau plantară, simetric. Pe pielea îngroşată apar crăpături (fisuri) care trebuiesc tratate la un serviciu medical. Se tratează prin răzuirea treptată a maselor îngroşate, după înmuierea stratului îngroşat cu soluţii speciale sau cu pomezi speciale. Pentru eliminarea acestor îngroşari se recomandă consult medical. 8) Clavusurile Sunt îngroşari ale epidermei care apar în locuri în care se produce o apăsare sau o frecare mai accentuată între piele şi încălţăminte. Se tratează prin răzuirea treptată, după înmuierea stratului îngroşat sau cu pomezi speciale. 9) Dermatozele alergice (eczemele) Sunt afecţiuni care apar datorită contactului prelungit cu substanţe alergene Se manifestă prin apariţia de edem şi roşeaţă urmată de apariţia unor vezicule, ce se sparg şi formează cruste(coji). Deseori apare şi o mâncărime puternică. Uneori apare doar edemul. Aceste fenomene apar şi pe pielea clienţilor, de aceea se face obligatoriu testul de sensibilitate înainte de operaţiile de vopsire.

Prevenirea apariţiei eczemelor se face prin utilizarea mănuşilor de protecţie, spălarea mîinilor după fiecare lucrare şi ungerea mâinilor cu un unguent de protecţie. Clienţii vor fi întrebaţi dacă suferă de alergie sau dacă au avut manifestări alergice cu ocazia altor tratamente. 10) Parazitoze a) Scabia -

Scabia este cauzată de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atraşi de căldura şi mirosul corpului uman. Femelele de acarieni pătrund în piele, săpând mici tunele ca nişte firicele, care uneori sunt vizibile. Paraziţii depun ouăle în aceste tuneluri. Scabia este transmisă în mod obişnuit prin atingerea unei persoane cu scabie. Bolnavul prezintă o piele pruriginoasă şi iritată şi are des tendinţa de a se scărpina. Scabia se localizează între degetele mîinilor şi pe faţa palmară a încheieturii mâinii, şi de aici se împrăştie pe tot corpul. Leziunile secundare, se dezvoltă mai târziu în evoluţia bolii şi includ: • leziuni de grataj (scărpinat), câteodată acoperite de către o crustă, zone de piele roşie, uscată, solzoasă, iritată • scabia nodulară reprezentată de mici zone roşiatice maronii (noduli) pruriginoase.

b) Pediculoza -

Pediculoza este dată de insecte mici (păduchi - popular) care trăiesc la nivelul pielii şi se hrănesc cu sânge.

-

Pruritul este cel mai frecvent simptom al pediculozei şi este cauzat de o reacţie alergică. Insectele muşcă pielea pentru a se hrăni, saliva acestora determină reacţii alergice şi pruritul.

-

Pediculoza capului poate fi văzută pe firele de păr, la ceafă sau după urechi, sau în orice altă zonă. Ouăle sunt albe, rotunde sau ovalare şi sunt ataşate de firul de păr aproape de rădăcină şi nu alunecă singure de-a lungul firului de păr.

-

Gratajul frecvent poate determina apariţia unor infecţii la nivelul pielii. In cazurile severe, poate sa apară căderea parului. La unii pacienţi pielea din zonele afectate se îngroaşă şi se închide la culoare pentru perioade lungi de timp.

Prevenirea transmiterii parazitozelor în cadrul salonului. -

Examinarea clientului se va face meticulos.

-

Atunci cînd se observă ouă de paraziţi pe firele de păr clientul va fi înştiinţat discret de prezenţa paraziţilor şi va fi îndrumat spre un consult medical dermatologic, explicînd pericolul pe care îl prezintă pentru comunitate.

-

Lenjeria, materialele, instrumentele şi aparatura utilizată la lucrările din salonul vor fi curăţate, dezinfectate şi sterilizate respectând procedurile.

-

întreţinerea curăţeniei în salonul se va face corect respectând procedurile.

Tipuri de sampoane Sampoanele sunt agenti de curatire pentru par si pielea capului, ingredientul principal fiind un detergent. In compozitia lor intra surfactantul principal pentru efectul de detergent si spumare; surfactantul secundar

pentru

conditionare;

aditivii

care

dau

efecte

speciale.

Sampoanele pot fi gasite sub diferite forme de prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub forma de pulbere. Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau opace (perlate). Calitatile samponului nu se limiteaza la o simpla curatare: parul trebuie sa fie frumos, stralucitor, moale la atingere, suplu, usor de coafat, fara sa se electrizeze, tonic, cu volum etc. De asemenea exista mai multe situatii in functie de natura parului (uscat, gras, decolorat, permanent), de maladiile pielii capului (matreata, dermatita seboreica, psoriazis), de obiceiurile de igiena, varsta, sezon, mod de viata in care se cere un sampon special. Sampoanele cosmetice (sau de conditionare) sunt destinate sa aiba calitati de ingrijire si de infrumusetare particulare, in functie de nevoile firului de par, stralucire si pieptanare usoara pentru parul uscat, volum si lejeritate pentru parul gras, imbunatatirea aspectului pentru parul fin, suplete si disciplina pentru parul vopsit sau decolorat. Formularea acestor sampoane este foarte elaborata: baza de spalare este cel mai adesea o asociere intre produsi tensio-activi anionici si amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (avand afinitate pentru cheratina favorizeaza descurcarea parului), polimeri anionici sau amfoteri (pentru de revigorare a parului). Diferenta dintre sampoanele cosmetice si cele dermatologice consta in special in concentratiile principiilor active, de regula mai mari la sampoanele dermatologice, acceptate si autorizate pe piata ca medicament.De exemplu in sampoanele cosmetice sulfura de seleniu este in concentratie de maxim 1%(Dercos) , iar in cele dermatologice poate fi 2%(Selsun).Toate aceste situatii sunt speculate de industria cosmetica pentru a pune pe piata nenumarate produse de spalare a parului cu indicatii diferite. Sampoanele clasice, sunt cele mai des utilizate, au putere de spumare mare, curata bine si au in compozitia lor agenti tensio-activi anionici. In functie de concentratia bazei de spalare si a catorva aditivi pot sa fie destinate in functie de tipul de par: uscat sau gras. Sampoanele pentru copii, sunt sampoane “blande”, care au ca imperativ primordial calitatea de a fi perfect tolerate de pielea fragila a scalpului si de mucoasa oculara a copilului. Baza de spalare este mai putin detergenta si are in compozitie cel mai adesea agenti tensioactivi anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici. Sampoanele colorante reinvie culoarea naturala a parului sau dau anumite reflexe. Musetelulul, datorita compozitiei de flavonoide intareste blondul natural, extractul de nuc intareste culoarea bruna iar Henna confera reflexe rosii sau acajou. Deasemenea aceste sampoane au efecte antiseptice si antiparazitare.

Sampoanele tratament au in compozitia lor pe langa baza de spalare diversi constituienti care le confera pe langa rolul de curatare si proprietati terapeutice: Sampoanele antiparazitare sunt pentru tratarea pediculozei scalpului, iesind din cadrul cosmeticelor. Considerate medicamente, pot contine insecticide ca: hexaclorciclohexan, malation, piperonilbutoxid, derivati de mercur. Sampoanele pentru par gras (ex Sabal,Argeal) au proprietati detergente foarte bune si o actiune de conditionare mica. Substantele active care pot intra in compozitia lor sunt foarte multe: lemnul de Panama (limiteaza seboreea reactionala), taninul (rol astringent, cysteina, metionina, uleiul de cade (actiune antibacteriana si antifungica), argila (absorbant al sebumului). Sampoanele pentru parul uscat, fragil sau deteriorat datorita decolorarii, vopsirii, permanentului (ex Lactocerat) produc o curatare blanda si o conditionare buna, putand contine ulei de ricin, ulei de avocado, ulei de vizon, acizi grasi esentiali. Prin continutul de agenti tensioactivi cationici fac ca parul sa poata fi pieptanat mult mai usor. Sampoanele antipeliculare (ex Selegel, Kertyol S, Triazol, Nizoral, Dercos, Stiprox, Node DS, Node K, Tgel) contin pe langa baza de spalare agenti antimicrobieni si antifungici asociati cu un agent keratolitic. Agentii keratolitici au ca obiectiv eliminarea scuamelor de la suprafata pielii si sunt reprezentati de unii alfa hidroxi acizii, acid salicilic etc.Gudroanele, desi foarte eficace au fost retrase din formulari datorita efectelor lor potential mutagene. Dintre agentii antifungici cel mai frecvent intilnim pirocton-olamina,piritionzincul,ketoconazolul,clotrimayilul, climbazolul, seleniumul-sulfid. Sampoanele pentru spalare frecventa, pot fi folosite zilnic, au in compozitia lor concentratii reduse de agenti tensioactivi anionici sau prezenta unor tensioactivi amfoteri sau neionogeni, mai putin agresivi (Node,Extra-Doux).Aceste sampoane nu determina seboree reactionala si au un efect cosmetic bun fara sa “incarce parul” , asa cum se poate intampla daca se folosesc repetat anumite produse cosmetice:balsamuri, fixative, geluri. Produse de conditionare

Pentru imbunatatirea aspectului parului avem la dispozitie produsele de conditionare folosite dupa spalare. Acestea contin acizi grasi si acooli: trigliceride naturale (ulei de masline, ulei de avocado), ceara, ulei de jojoba, lanolina, fosfolipide, vitamina A, B, E, colagen, keratina, gelatina si polimeri cationici. Produsele de conditionare sunt prezentate sub diferite forme: 1. Balsamurile, sunt destinate parului normal, uscat sau foarte uscat si sunt folosite dupa fiecare spalare. 2. Mastile capilare sunt creme destinate parului foarte uscat, se folosesc dupa indicatiile producatorului. 3. Uleiurile capilare sunt utilizate de foarte mult timp, ele protejeaza lubrefiaza si dau parului un aspect placut. Se pot aplica inainte sau dupa samponaj.

Alte produse de conditionare care nu necesita clatire sunt destinate a ajuta la coafarea parului si a mentine coafura: lotiunile hidroalcoolice, gelurile non grase, spumele in aerosoli, brillantinele etc. Având la dispozitie o gama larga de sampoane si produse de conditionare ingrijirea parului poate fi facuta cu usurinta. Frecventa cu care se spala parul depinde de tipul acestuia,si de starea de sanatate . Dermatologul poate ajuta la alegerea samponului in functie de starea scalpului sau a parului (sanatosa sau patologica) si poate pescrie medicamente specifice , sampoane dermatologice sau cosmetice .

Norme de protecţia muncii, PSI şi protecţia mediului

Cap.1 Obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea in munca, cf legii nr.319 din 14 iulie 2006 Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 ,,Legea securitatii si sanatatii in munca,, are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Aceasta stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Termeni şi expresii: •

lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

•

angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

•

alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

•

reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;

•

prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

•

eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

•

accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

•

boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

•

echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;

•

echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

•

loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

•

pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;

•

stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;

•

securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

•

incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;

•

servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;

•

accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

•

boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională. Obligaţiile lucrătorilor Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,

precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. Lucrătorii au următoarele obligaţii: a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. Obligaţiile prevăzute se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară. Accidente de muncă Numim accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat; f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă; i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică; o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni. În situaţiile menţionate la lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare. Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale; d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii. Bolile profesionale Boala profesionala este afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici carcateristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca. Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti. Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii. Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă. MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI - PRINCIPII GENERALE •

Obligaţia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei.

•

Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar prin măsurile pe care le aplică el

trebuie să reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului, apariţia altor complicaţii, producerea morţii victimei. •

Salvatorul de la locul de muncă este important si de neînlocuit, deoarece el se găseşte la locul şi

în momentul producerii accidentului, el este colegul de muncă al victimei, •

La acordarea primului ajutor participă:

martorul accidentului, salvatorul,

medicul

întreprinderii (unde este cazul), serviciul de protecţie a muncii, pompierii unităţii (unde este cazul), conducerea unităţii. •

în cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenţă utilaj instalaţie, întrerupere

curent electric, îndepărtare, telefon, apel verbal, semnal de alarmă, vehiculele unităţii, trusa de prim ajutor, targa, fişe de intervenţie. La producerea unui accident,

intervenţia imediată a salvatorului are în vedere: protejarea

victimei, examinarea victimei, anunţarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei până la sosirea echipei de specialitate, asigurarea securităţii victimei.

Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de aplicare a primului ajutor, să-şi păstreze calmul, să acţioneze energic, eficace şi rapid la luarea măsurilor. Inainte de orice intervenţie asupra victimei salvatorul trebuie să-şi pună întrebările: ce s-a petrecut? {interogând martorii sau victima, dacă este posibil),

mai există vreun pericol? (de electrocutare, de

incendiu sau explozie, de intoxicaţie), dacă NU să intervină, daca DA să interzică accesul în zonă şi să dea ALARMA, SĂ CEARĂ AJUTOR. Pentru a proteja victima şi a preveni extinderea accidentării, salvatorul trebuie să observe dacă persistă un risc de strivire, incendiu sau explozie, electrocutare, asfixie, etc. Intr-o situaţie de accident înainte de a efectua intervenţia de prim ajutor, salvatorul trebuie să examineze victima dacă sângerează abundent, răspunde la întrebări, respiră, îi bate inima. Intervenţia de prim ajutor trebuie făcuta cu sânge rece de către salvatori, astfel: a) Dacă victima nu vorbeşte, dar respira şi îi bate inima sunt necesare aşezarea în poziţia de siguranţă, acoperirea victimei, alarma, supravegherea ei. b) Dacă victima nu răspunde, nu respiră, dar inima îi bate sunt necesare : degajarea căilor respiratorii, respiraţie "gură la gură" sau "gură la nas". c) Dacă victima nu respiră, nu îi bate inima este necesar: masaj cardiac extern asociat cu respiraţie "gură la gură" sau "gură la nas". d) Dacă victima sângerează abundent se aplică compresie manuală locală, pansament compresiv. e) Dacă victima prezintă arsuri provocate de foc, căldură sau substanţe chimice se va face spălare cu apa. f) Dacă victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite mişcări, va acţiona ca şi cum victima ar avea o fractură, evitând să o deplaseze. g) Dacă victima poate să prezinte plăgi grave,

aşezarea într-o poziţie adecvată, îngrijirea

segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării, etc. h) Dacă victima prezintă plăgi uşoare se face curăţirea şi pansarea plăgii. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE 1. Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric (tensiuni < 1000V). Acest lucru se efectuează astfel: Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii. Dacă

scoaterea de sub tensiune a

instalaţiei

necesită timp,

defavorizând operativitatea

intervenţiei, scoateţi accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente

electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reuşească îndepărtarea accidentatului de zona de pericol. 2. Determinarea stării accidentatului. 2.1 .Dacă accidentatul este conştient: Are loc un contact verbal realizat sub forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de calmare: Aşează-te şi stai liniştit, respiră adânc şi regulat. Cum s-a întâmplat accidentul ?

Te supără ceva ? Ai

ameţeli ? Ai greaţă ? Ai dificultăţi de respiraţie ? Te supără inima ? In timpul întrebărilor se analizează vizual starea accidentatului, culoarea pielii (a feţei), transpiraţia feţei şi a palmelor, caracteristicile respiraţiei şi a pulsului, în cazul unui rău se solicită salvarea. 2.2.Dacă accidentatul este inconştient procedaţi după cum urmează: Dacă accidentatul nu prezintă vătămări corporale datorate unor lovituri prin cădere aşezaţi accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea lui, adică culcat pe spate pe o suprafaţă plană. Desfaceţi hainele de la gât, piept şi zona abdominală. Verificaţi starea respiraţiei şi existenţa pulsului. In cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare cardio-respiratorie. Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se stabileşte în funcţie de starea concretă a accidentatului. Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în repaos timp de 0,5-1 oră, după care trebuie supus unei consultaţii medicale. Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR TERMICE Şl CHIMICE Arsurile sunt răni ale pielii sau ale altor ţesuturi produse de agenţi termici, chimici, electrici sau de radiaţii. Durerea extremă, suferinţa intensă produsă de arsuri precum şi evoluţia acestora trebuie să determine luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a împiedica producerea accidentală a arsurilor. Arsura este o leziune locală, reprezentând elementul declanşator al unor perturbări cu amploare variabilă asupra întregului organism. Amploarea perturbărilor este legată direct de întinderea şi profunzimea leziunilor produse de arsură dar şi de capacitatea nativă a organismului de a lupta contra arsurii şi durerii provocată de ea. Această capacitate compensatorie este strâns legată de vârsta accidentatului şi de starea fiziologică a persoanei (de exemplu diferite boli cum ar fi hepatita acută virală, diabetul, afecţiunile renale) agravează starea accidentatului. Arsura reprezintă de fapt distrugerea unor celule vii din anumite regiuni.

Deoarece sunt afectate terminaţii nervoase din piele, orice arsură provoacă dureri puternice. Durerea însăşi este o cauza a şocului. Şocul arşilor este extrem de grav şi pielea nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. Prin ţesuturile lezate se pierde o mare cantitate de lichide bogate în proteine. Sângele îşi pierde masa circulantă şi devine vâscos. El se încarcă cu substanţe provenite din degradarea ţesuturilor, la care se mai adaugă şi produşii toxici proveniţi din infecţii, într-un cuvânt, orice arsură poate deveni extrem de gravă. Ea constituie o urgenţă şi necesită prim ajutor. Clasificare: In funcţie de agentul care le-a provocat, există patru tipuri majore de arsuri: •

termice - produse de foc, contactul cu obiecte fierbinţi, abur;

•

corozive - cauzate de substanţe chimice foarte active cum ar fi acizii sau bazele;

•

electrice - produse de curentul electric;

•

prin radiaţie - determinate de expunerea excesivă la soare, raze X sau materiale

•

radioactive; După profunzimea lor, arsurile (este vorba despre arsurile termice), se clasifică astfel:

•

arsuri de gradul l - limitate la stratul superficial al pielii; pielea este roşie şi ustură (un exemplu tipic este arsura solară provocată de expunerea prelungită la soare a pielii neantrenate). Aceste arsuri sunt mai puţin grave.

•

arsurile de gradul II - cuprind toată grosimea pielii; pe pielea roşie, congestionată apar băşici, cu conţinut seros (gălbui) sau amestecat cu sânge. Pe lângă durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal constă în infectarea conţinutului veziculelor.

Aceste arsuri

sunt mai grave,

gravitatea fiind în raport cu mărimea suprafeţei arse. Prin spargerea băşicilor rezultă o rană, care se poate infecta foarte uşor. •

arsurile de gradul III - leziunile depăşesc grosimea pielii, distrugând şi straturile mai profunde: grăsime, muşchi, vase de sânge, nervi, ajungând până la os.

•

arsurile de grad IV - sunt foarte severe, incluzând distrugerea tuturor structurilor de ţesut, inclusiv a osului (prin carbonizare). Efectele arsurilor sunt determinate de :

- întinderea suprafeţei arse a corpului -- viaţa accidentatului este ameninţată dacă arsurile depăşesc 10 % din suprafaţa totală a pielii; - localizarea arsurii - de exemplu arsurile din zona feţei pot afecta respiraţia; - gradul arsurii - determinat de profunzimea leziunii;

- vârsta şi starea fizică şi fiziologică a victimei (chiar şi arsurile mici pot fi critice pentru persoanele mai vârstnice). Complicaţii: - şocul - produs de durerea intensă şi de pierderea masei sanguine sau a plasmei; - infecţia - deoarece pielea arsă expune la infecţii şi ţesuturile mai profunde, cu care are continuitate; - probleme respiratorii - de exemplu la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum sau vapori fierbinţi se produc leziuni ale căilor respiratorii sau chiar ale plămânilor; - inflamarea (producerea edemelor) - se produce mai ales dacă zona este presată de îmbrăcăminte strânsă sau bijuterii. Ce trebuie sa facem: 1. Prima grijă este să fie scos accidentatul de sub acţiunea cauzei ce a produs arsura; 2. Dacă este apă curată la îndemână, în primele secunde după ce s-a produs arsura este indicat să fie turnată apă rece curată peste locurile arse, pentru a întrerupe acţiunea căldurii asupra ţesuturilor; mai târziu apa devine inutilă; 3. Dacă hainele ard, se aruncă peste victimă o pătură, o haină groasă sau se foloseşte extinctorul sau se rostogoleşte victima în zăpadă, după împrejurări; 4. în cazul arsurilor întinse se înveleşte accidentatul într-un cearşaf curat şi se transportă de urgenţă la spital; 5. Pentru calmarea durerilor, un medicament calmant, administrat oral este totdeauna binevenit; 6. Dacă victima cere de băut i se administrează apa îndulcită cu zahăr, limonada sau ceai; 7. Ca regulă generală, arsurile de gradul II sau III, chiar dacă ocupă o suprafaţă mică a corpului, necesită îngrijire de specialitate într-o unitate medicală; 8. în cazul unei arsuri mici (de exemplu de mărimea unei palme), se aplică tratament ca în cazul unei răni şi apoi un pansament steril; 9. Arsurile de gradul l nu necesită, în general, îngrijiri medicale dacă nu este afectată starea generală a bolnavului. Tratamentul acestor arsuri este simplu : se spală imediat pielea înroşită cu apă rece şi se aplică comprese calmante; 10.în cazul arsurilor de natură chimică, se impune în primul rând spălarea imediată a suprafeţei arse cu multă apă curată, de preferinţă călduţă, pentru a dilua cât mai mult substanţa chimică care a venit în contact cu pielea. Nu este recomandată utilizarea în primul rând a substanţelor neutralizante fără ca arsura să fie mai întâi spălată din abundenţă cu apă deoarece soluţiile folosite direct pentru neutralizarea substanţei pot genera reacţii de agravare a leziunii. Este contraindicată aplicarea alifiilor sau grăsimilor pe arsură. Spălarea cu apă din abundenţă nu trebuie să fie aplicată mai puţin de 10 minute pentru acizii obişnuiţi, cu o

concentraţie mică. Dacă arsura este întinsă, în situaţii de extremă urgenţă, spălarea se face direct sub duş. Şi în cazul arsurilor produse de baze (sub formă solidă sau soluţii concentrate), care au acţiune caustică asupra pielii, tratamentul aplicat este acelaşi ca şi în cazul arsurilor cu acizi. In cazul arsurilor cu fenol, tratamentul se instituie urgent, din cauza pericolului de intoxicare generală a accidentatului. Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor termice Acordarea primului ajutor presupune degajarea victimei din focarul generator al arsurii (incendiu, explozie, sursa de abur). Este contraindicat să se încerce la locul accidentului îndepărtarea vestimentaţiei combustionate sau a veziculelor cu lichid formate în zona arsă. Singurul indicator al calităţii primului ajutor este asigurarea unui timp cât mai scurt de la producerea accidentului şi până la aplicarea tratamentului specific, în cazul asocierii arsurilor cu fracturi (ca urmare a unor explozii), se vor imobiliza focarele de fractură cu mijloace improvizate. Deoarece profunzimea leziunilor este strâns legată şi de durată de acţiune a agentului termic, primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze cu rapiditate pentru stingerea hainelor incendiate, pentru îndepărtarea hainelor îmbibate cu lichide fierbinţi, scoaterea mănuşilor sau a cizmelor în care au pătruns lichidele fierbinţi, în arsurile mici, imediat după producerea leziunii, zona afectată se badijonează cu pansament steril. Este interzisă aplicarea pe arsură a unguentelor deoarece acestea favorizează infectarea si agravarea leziunii, in arsurile limitate, foarte importantă este aplicarea locală imediată a apei reci sub jet sau imersarea părţii arse în apă rece. Se uşurează astfel şi durerea şi se reduce inflamarea şi băşicarea, prevenindu-se lezarea ulterioară a ţesuturilor. Dacă imersarea nu este posibilă, se aplică pe zona arsurii îmbrăcăminte curată sau comprese sterile îmbibate în apă rece. Se îndepărtează imediat orice sursă de presiune a zonei arse (inele, brăţări, îmbrăcăminte), înainte de apariţia inflamării. Se acoperă arsura cu pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril. Nu se aplică lotiuni. alifii sau pansamente murdare si în nici un caz nu se folosesc uleiuri, cerneală, albastru de metil. Este interzisă spargerea băşicilor. Nu se respiră si nu se tuşeşte peste arsuri si nu se palpează zona. Dacă îmbrăcămintea este lipită de zona arsă, nu se va dezlipi, în cazul arsurilor grave, se controlează respiraţia victimei, şi dacă este necesar se aplică respiraţie artificială. Concomitent cu aplicarea primului ajutor se anunţă medicul unităţii pentru asigurarea transportului urgent cu salvarea şi acordarea asistenţei medicale de specialitate. Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor chimice Arsurile produse de substanţele chimice corozive sau caustice precum acizii tari sau bazele sunt întotdeauna serioase deoarece aceste substanţe continuă să "ardă" atât timp cât rămân pe piele. Primul ajutor

eficient în aceste cazuri trebuie să se bazeze pe dezactivarea rapidă şi eficientă a agentului chimic lezant urmat de transportul rapid la spital. In cazul arsurilor produse de acizi şi baze se spală din abundenţă zona arsă cu jet de apă curată, rece, timp de cel puţin 60 minute (cu cât mai mult cu atât mai bine). Nu se recomandă neutralizarea directă (fără a se spăla mai întâi rana cu multa apă) a acizilor tari cu soluţii de baze slabe sau a bazelor tari cu soluţii acide slabe, deoarece folosirea excesivă a acestor neutralizanţi poate genera leziuni grave. Substanţele neutralizante, sub formă de soluţii diluate, se aplică abia după spălarea abundentă a suprafeţei arse. Cel mai indicat este aplicarea acestora cu avizul medicului. Arsura se tratează apoi ca o arsură termică. Se acoperă cu pansament steril şi se solicită ajutorul medicului. Procedurile de prim ajutor în cazul arsurilor chimice cu anumite substanţe (în afara acizilor sau bazelor frecvent folosite), pot diferi de procedurile uzuale (cum ar fi de exemplu arsura generată de varul nestins la care prima operaţie efectuată este îndepărtarea prafului de var uscat prin scuturarea cu o bucată textilă curată şi abia apoi spălarea cu jet de apă, pentru a împiedica degajarea rapidă de căldură la suprafaţa pielii; arsurile produse de anhidride, fosfor sau fenol au o gravitate extremă datorită efectului toxic al substanţelor şi necesită în primul rând îndepărtarea lor rapidă de pe suprafaţa pielii). Salvatorii (şi muncitorii) trebuie să cunoască substanţele chimice utilizate la locul lor de muncă şi să ştie cum se acordă primul ajutor. Arsurile chimice oculare trebuie tratate cu deosebită atenţie datorită gravităţii lor şi sensibilităţii zonei afectate, în acest caz, asistenţa medicală specializată este urgent necesară. Scopul primului ajutor este să dilueze şi treptat să elimine substanţele chimice prin inundarea ochiului cu apă curată şi spălarea să dureze minim 20 minute. PIERDEREA CUNOŞTINŢEI, LEŞINUL -

Se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;

-

Se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;

-

Se aşează victima în poziţie de siguranţă (de recuperare), pe o parte, dacă leziunile permit, pentru a evita

inundarea căilor respiratorii şi înecarea; -

Se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;

-

Se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 min. După ce şi-a recăpătat cunoştinţa. ATENŢIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criza

ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoane mai în vârsta şi cauza nu este evidentă. Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medical. PLĂGI, HEMORAGII

a) contuzii, vănătăi - se aplică comprese reci sau punga cu gheaţă în reprize de 10-15 min., se culcă persoana accidentată şi se ridică membrul rănit. Nu se aplica punga cu gheaţă direct pe piele. b) plăgi minore (cu săngerări mici, tăieturi si zgârieturi minore) - se spală cu apă şi săpun, se şterg cu tifon steril şi se acoperă cu pansament special preparat sau improvizat. c) plăgi grave (cu sânqerări abundente) - se aplică o apăsare continuă şi directă pe plagă (pansament compresiv sau compresie manuală). Dacă rana are marginile desfăcute, acestea se apropie înainte de apăsare, în cazul corpurilor străine înfipte, nu se aplică pansamentul compresiv. Corpurile străine înfipte nu trebuiesc scoase. Rana

se bandajează în jurul corpului străin înfipt şi se urmăreşte blocarea mişcării

acestuia în rană, prin bandajare. FRACTURI Nu trebuie făcut - victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii, pentru că toate acestea pot provoca complicaţii (accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor osoase, distrugerea muşchilor, a vaselor de sânge sau nervilor, hemoragii sau paralizii, transformarea fracturilor închise în fracturi deschise). Trebuie făcut - acordarea primului ajutor la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol pentru salvator sau pentru victimă, în acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat şi sigur loc în care rănile sale pot fi temporar asistate şi stabilizate. In caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii. Orice

os

exteriorizat

trebuie

protejat

cu

feşi

de

jur

împrejur,

dar

nu

trebuie forţat să intre înapoi în rană. Se va administra un calmant (antinevralgic, algocalmin, etc.), pentru calmarea durerii. Primul ajutor la locul accidentului privind leziuni ale ochiului CORPI STRĂINI ÎN OCHI Nu se îndepărtează : când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a lipit de globul ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare. Primul ajutor constă în: -avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul. Cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul ajutor. - închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi sau cu un tifon (se poate fixa bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite presiunea asupra ochiului). -solicitarea asistenţei medicale de specialitate.

Cap.2. INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII LA S.C.ESTHETIQUE BEAUTY CENTER BACAU INSTRUCŢIUNILE PROPRII au caracter juridic, de obligativitate numai în cadrul acestei societăţi. Ele cuprind sub formă de prevederi, măsurile de securitate şi sănătate în muncă prin a căror respectare se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al executantului, detaliind şi adaptând din acest punct de vedere reglementările legale de securitate şi sănătate în muncă la condiţiile concrete date. Ele se revizuiesc periodic, în concordanţă cu modificările de natură legislativă, tehnică etc., survenite la nivel naţional sau microeconomic, în particular se elaborează şi instrucţiuni proprii de securitate a muncii, pentru un proces de producţie, un subproces, loc de muncă, operaţie etc. „Angajatorul are obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor."(Legea 319/2006, art.13 lit. e). I.

PREVEDERI COMUNE ACTIVITĂŢII SPECIFICE Şl CONEXE

Art. 1. înainte de începerea lucrului fiecare lucrător al societăţii este obligat să verifice: -

dacă echipamentele de muncă pe care le vor utiliza sunt în stare tehnică corespunzătoare;

-

starea prizelor, a întrerupătoarelor şi a ştecherelor;

-

starea izolaţiei cablurilor electrice;

-

starea dispozitivelor şi a apărătorilor de protecţie;

Art. 2. înainte de utilizarea echipamentelor de muncă electrice sau acţionate electric, lucrătorii sunt obligaţi să verifice vizual imposibilitatea atingerii pieselor care se află normal sub tensiune (siguranţe fuzibile, relee etc.). Art. 3. Este interzisă efectuarea de improvizaţii la echipamentele de muncă electrice sau acţionate electric sau la dispozitivele de alimentare cu energie electrică. Art. 4. Se interzice orice intervenţie la partea mecanică sau la instalaţia electrică a persoanelor necalificate şi neautorizate. Orice operaţie de revizie sau reparaţie va fi executată numai de către personal calificat şi autorizat. Art. 5. Se interzice intrarea in unitate a persoanelor în stare de ebrietate, precum şi introducerea sau consumarea băuturilor alcoolice în unitate. Art. 6. Personalul este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici în condiţiile prezentelor instrucţiuni şi trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane.

Art. 7. Personalul este obligat să îşi însuşească, să respecte prevederile legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora. Art. 8. Personalul este obligat să respecte disciplina la locul de muncă. Art. 9. Personalul este obligat să nu fumeze decât în locurile special amenajate. Art. 10. Este interzis salariaţilor care deservesc echipamentul de muncă să efectueze remedieri în timpul funcţionării acestuia. Pentru remedieri se va solicita personal calificat şi desemnat în acest scop. Art. 11. Se interzice utilizarea echipamentelor de muncă dacă acestea nu au montaţi toţi protectorii şi dacă dispozitivele de protecţie lipsesc şi/sau de avertizare nu funcţionează sau funcţionează defectuos. Art. 12. Zonele din jurul echipamentelor de muncă trebuie păstrate în stare de curăţenie, eliberate de materiale, obiecte etc. care ar putea împiedica desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii. Art. 13. Când se constată o funcţionare defectuoasă a unui echipament de muncă, lucrătorii sunt obligaţi să-l oprească şi să anunţe imediat conducătorul locului de muncă, care are obligaţia de a lua măsuri de remediere. Art. 14. Se interzice ca lucrătorii să intervină pentru remedierea defecţiunilor, curăţare sau revizii la echipamentele de muncă aflate în funcţiune. Art. 15. Este interzisă utilizarea echipamentelor de muncă pentru alte operaţii decât cele pentru care au fost proiectate. Art. 16. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate intr-un mod adecvat şi sigur. Art. 17. In cazul producerii unui accident de muncă să se ia măsuri de acordare a primului ajutor şi de anunţare a conducerii. Art. 18. Este interzisă scoaterea şi folosirea în afara societăţii a echipamentului individual de protecţie. Art. 19. Lucrătorii sunt obligaţi să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare. Art. 20. In caz de incendiu se va anunţa cel mai apropiat post de pompieri. II.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU ACTIVITATEA DIN SALON

Art. 21. Depozitarea materialelor în dulapuri, pe rafturi se va face în aşa fel încât să nu fie depăşită sarcina maximă admisă pentru mobilierul respectiv. Art. 22. La depozitarea produselor pe rafturi se va avea in vedere ca acestea să nu se răstoarne şi să cadă chiar şi în condiţii puţin deosebite (mici cutremure, lovirea involuntară ale rafturilor). Art. 23. In activitatea propriu-zisă, lucratorii vor aborda un aer calm, o tonalitate joasă, fără a ridica tonul la clienţi în nici o situaţie Art. 24. Se interzice accesul cu flacără deschisă în spaţiile de lucru în care se depozitează şi se manipulează lichide inflamabile şi volatile. Art. 25. Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării; în cazul în care, accidental, se varsă pe pardoseli substanţe inflamabile, toxice sau corozive, acestea vor fi evacuate la reţeaua de canalizare prin spălare cu apă. Art. 26. Se interzice păstrarea

şi uscarea pe calorifere, a îmbrăcămintei şi a altor materiale îmbibate cu

produse inflamabile sau care prezintă pericol de autoaprindere. Art. 27. Colectarea reziduurilor se va face în recipiente închise, care vor fi evacuate ori de câte ori este nevoie. Art. 28. Se interzice efectuarea oricărei intervenţii cu mâinile umede la echipamentele de muncă electrice. III.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU CASCA DE USCAT

PĂRUL Art. 29. Montarea căştii trebuie efectuată doar de personal tehnic. Art. 30. Casca trebuie utilizată doar pentru uscarea părului doar în poziţia prevăzută şi anume deasupra capului. Art. 31. Este interzisă utilizarea căştii pentru uscarea altor părţi ale corpului, la tratamente faciale, la uscarea animalelor precum şi a altor obiecte. Art. 32. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare! Art. 33. în cazul în care aparatul sau cablul de alimentare este deteriorat, este interzisă punerea aparatului în funcţiune. Art. 34. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseală şi prezintă defecţiuni vizibile.

Art. 35. Se interzice îndepărtarea prafului sau a corpurilor străine din interiorul aparatului cu obiecte ascuţite. Pericol de electrocutare! Art. 36. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea peste cablul de alimentare cât şi împiedicarea de acesta. Art. 37. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi trageţi de ştecher. Art. 38. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat. Art. 39. Casca de uscat părul se curăţă doar cu o cârpa umedă în apă, în care a fost dizolvat detergent şi bine stoarsă, în prealabil, aparatul se scoate de sub tensiune. Art. 40. Aparatul este proiectat doar pentru uz intern! Este interzisă utilizarea aparatului în aer liber! Art. 41. Casca de uscat părul trebuie să fie poziţionată sub capul clientei astfel: - distanţele laterale să fie egale; - toate bigudiurile trebuie să fie sub cască.

Art. 42. Este interzisă utilizarea căştii fără filtre de aer. Art. 43. Filtrele de aer trebuie înlocuite cu regularitate. Art. 44. Este interzisă conectarea aparatului la prize cu tensiuni mai mari de 220 V. Art. 45. Este interzisă utilizarea căştii de uscat părul în mod continuu o perioadă mai mare de 2 (două) ore. Art. 46. în cazul funcţionării necorespunzătoare în timp ce acesta este utilizat, opriţi aparatul şi scoateţi-l din priză. Art. 47. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate. IV.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU CLIMAZON MILLENIUM

Art. 48. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta sau cablul acestuia de alimentare prezintă defecţiuni. Art. 49. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseala şi are defecţiuni vizibile sau buna sa funcţionare a fost afectată. Art. 50. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare!

Art. 51. Este interzisă utilizarea aparatului în alte scopuri decât în acela pentru care a fost proiectat ( de ex. uscarea prosoapelor, pericol de supraîncălzire posibil provocator de incendiu); Art. 52. Este interzisă utilizarea substanţelor inflamabile sau a spray-urilor în apropierea aparatului aflat în funcţiune. Art. 53. Este interzisă atingerea rezistenţelor în timpul funcţionării aparatului. Art. 54. Aparatul Climazon Millenium trebuie utilizat doar pentru tratamentul părului fixat deasupra capului. Art. 55. Este interzisă efectuarea de tratamente pentru alte părţi ale corpului, efectuarea de tratamente faciale sau uscarea altor obiecte cu Climazon Millenium . Art. 56. Aparatul trebuie să fie poziţionat exact în spatele clientului, capul acestuia trebuind să se găsească exact în centrul aparatului. Art. 57. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi trageţi de ştecher. Art. 58. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat. Art. 59. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea peste cablul de alimentare cât şi împiedicarea de acesta. Art. 60. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate. V.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU PLACA PROFESIONALĂ DE ÎNTINS PĂRUL

Art. 61. Placa trebuie utilizată doar pentru întinderea părului. Art. 62. Aparatul este proiectat doar pentru utilizarea în spaţii închise. Este interzisa utilizarea aparatului în aer liber. Art. 63. Este interzisă utilizarea plăcii pentru întinderea meşelor sau a părului la animale. Art. 64. Este interzisă uscare diferitelor obiecte cu placa. Art. 65. Este interzisă folosirea plăcii cu mâinile ude. Art. 66. Este interzisă introducerea plăcii în apă. Art. 67. Este interzisă utilizarea plăcii pe părul umed.

Art. 68. Nu sprijiniţi placa în timp ce aceasta este în funcţiune pe şerveţele de hârtie ci doar pe un suport solid rezistent la căldură. Art. 69. Dacă aparatul sau cablul de alimentare prezintă defecţiuni este interzisă punerea în funcţiune a acestuia. Art. 70. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut în apă sau în alte lichide. Art. 71. Pentru curăţirea plăcii este interzisă folosirea detergenţilor abrazivi sau inflamabili. Art. 72. înainte de curăţire, placa trebuie scoasă din priză şi lăsată la răcit. Art. 73. Placa trebuie curăţată din când în când cu o cârpă umedă urmată de o curăţire cu o cârpă uscată. Art. 74. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate. VI.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU USCĂTORUL DE PĂR

Art. 75. Filtrul pentru reţinerea firelor de păr şi a impurităţilor trebuie curăţat cu regularitate. Art. 76. Este interzisă introducerea uscătorului de păr în apă sau în alte lichide. Art. 77. Uscătorul de păr trebuie scos din priză după utilizare şi înainte de curăţire. Art. 78. Este interzis lucrul cu uscătorul de păr dacă firul acestuia prezintă defecţiuni, în acest caz cablul trebuie înlocuit de o persoană sau o firmă autorizată. Art. 79. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi trageţi de ştecher. Art. 105. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate. Cap. 3. PLAN DE ACTIUNE IN CAZ DE PERICOL GRAV SI IMINENT. MASURI DE EVACUARE A LUCRATORILOR SI STINGEREA INCENDIILOR (cf. Legii nr. 307/2006 privind apãrarea împotriva incendiilor) A.

MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR

Cunoaşterea locurilor în care sunt amplasate stingătoarele de incendiu, ieşirile de urgenţă şi punctele de declanşare manuală a alarmei de incendiu din zona de care răspund;

Asigurarea zonei de care răspund, împotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum şi controlul practicabilitaţii şi neobstructionării căilor de evacuare; Respectarea, în cadrul unităţii, a regulilor stabilite privind fumatul şi introducerea de ţigări, chibrituri, brichete, etc., în locurile în care sunt interzise, precum şi a regulilor referitoare la executarea unor operaţiuni sau lucrări sau la folosirea unor mijloace care pot provoca apariţia de/sau incendii (sudură, foc deschis, modificări neautorizate sau improvizaţii la instalaţiile şi aparatele electrice şi de încălzire, scule necorespunzătoare, etc.): Indeplinirea sarcinilor stabilite, atât în ceea ce priveşte supravegherea permanentă a locului de muncă unde funcţionează instalaţii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente tehnice, cât şi controlul periodic al funcţionării acestora; Verificarea obligatorie a locurilor de muncă la începerea şi la terminarea programului de lucru, în vederea depistării şi înlăturării unor eventuale pericole şi cauze de incendiu. Intreţinerea, menţinerea în bună stare de utilizare, a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor de la locul de muncă şi neutilizarea acestora în alte scopuri; Respectarea regulilor de ordine interioară şi de disciplină a muncii; Cooperarea cu salariaţii desemnaţi cu atribuţii in domeniul apărării împotriva incendiilor, atât cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea

realizării măsurilor de apărare împotriva

incendiilor: Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor (generale, pentru unitate şi specifice, pentru locul de muncă) şi a regulilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în atribuţiile de serviciu şi în instrucţiunile de funcţionare şi utilizare a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi a altor mijloace de apărare împotriva incendiilor din dotarea locurilor de muncă, precum şi îndeplinirea măsurilor şi sarcinilor ce fe-au fost încredinţate; Locul pentru fumat, stabilit pentru personal şi va fi amenajat cu scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ, instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu şi mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. Amplasarea scrumierelor, va fi la cel puţin 5 m distanţă, faţă de orice material combustibil.

B.

REGULI DE COMPORTARE ÎN CAZ DE INCENDIU

- Anunţarea IMEDIATA a incendiului;

Anunţarea telefonică a Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, se face la numărul de telefon: 112, sau instruirea altei persoane în acest sens, care să apeleze, în caz de urgenţă. Dispecerul de serviciu al l.J.S.U. apelat vă va pune întrebări cu privire la eveniment. Nu încheiaţi convorbirea până când nu răspundeţi la aceste întrebări. Nu părăsiţi locul de unde aţi apelat telefonic dispeceratul pentru situaţii de urgenţă, deoarece aceştia vor suna imediat, pentru confirmarea apelului de urgenţă efectuat; încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona); Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea incendiului; încetarea activităţilor; -Personalul salariat al unităţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de oprire; - Abandonează obiectele personale; - Lasă uşile descuiate, dacă nu există alte reglementări contrare (de ex. la casierii); Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei de intervenţie; Merg către locul de adunare stabilit; Menţin libere căile de acces către clădire; - Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;

- Asistă, dacă este posibil la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii; - Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului; - acordarea ajutorului, atât cât este raţional posibil, oricărui salariat, aflat într-o situaţie de pericol. C.

INSTRUCŢIUNI DE INTERVENŢIE SI DE EVACUARE PERSONALULUI

LUCRĂTOR IN CAZ DE INCENDIU LA S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER BACAU 1.

OBIECTUL INSTRUCŢIUNII

Scopul acestui document este de a stabili procedura şi planul care trebuie pus în aplicare în cazul unui eventual incendiu. Procedunie de evacuare, în caz de incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea siguranţei utilizatorilor de la S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L. BACĂU, pe timpul izbucnirii unui incendiu, prin coordonarea şi controlul evacuării persoanelor din clădire, până la sosirea Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgentă (pompierii militari) şi a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Poliţie, Jandarmi, Serviciul de Ambulanţă, etc.). 2. PROCEDURA DE URGENŢĂ 2.1. La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:

•

Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;

•

Incercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă

focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona); •

Anunţarea telefonică a U.S.U., la numărul 112, din cea mai apropiată zonă neafectată;

•

Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea

incendiului. 2.2. La

declanşarea

alarmei

de

incendiu,

lucrătorii

sunt

obligaţi

să

acţioneze

astfel: •

Incetează orice activitate;

•

Personalul salariat al unităţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de

oprire; •

Abandonează obiectele personale;

•

Lasă uşile descuiate, dacă nu există alte reglementări contrare (de ex. la casierii);

•

Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei de

intervenţie: •

Merg către locul de adunare stabilit;

•

Menţin libere căile de acces către clădire;

•

Urmează toate indicaţiile primite de ta membrii echipei de intervenţie;

•

Asistă, dacă este posibil la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii;

•

Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului. 2.3.

La

declanşarea

alarmei

de

incendiu,

membrii

echipei

de

primă intervenţie sunt

obligaţi: •

Să intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze personalul pentru

evacuarea clădirii; •

Să îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;

•

Să menţină calmul personalului pe timpul evacuării;

•

Să meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;

•

Să preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nici o persoană nu intră înapoi în clădire

până

la

primirea

dispoziţiei,

în

acest

sens

de

la

conducerea

unităţii; •

Să participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite în

procesul de evacuare; 3.

PROCEDURA DE CONTABILIZARE A PERSOANELOR

Odată ce salariaţii unităţii şi persoanele din afara acesteia, care se aflau în clădire, s-au adunat ia locul stabilit, membrii echipei de intervenţie vor începe numărarea persoanelor.

Contabilizarea persoanelor se va face consultând: •

Condica de prezenţă a personalului salariat;

•

Registrul de poartă;

•

Informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii informaţiei.

Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va încerca validarea informaţiilor primite prin consultarea a cel puţin 2 surse de informare. 4.

ACCESUL I.J.S.U.

Accesul echipajelor specializate ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, se va face pe poarta de acces principală. Directorul unităţii şi şeful echipei de primă intervenţie vor comunica detaliile incendiului (locaţie, amploare, etc.), îi vor informa cu privire la eventualele persoane lipsă la apel (împreună cu locaţia presupusă a acestora) şi vor rămâne la dispoziţia acestora pe durata operaţiunii de stingere a incendiului. D.

OBLIGAŢIILE GENERALE ALE SALARIAŢILOR PRIVIND APĂRAREA

ÎMPOTRIVA INCENDIILOR Toţi salariaţii, din cadrul S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L., răspund de respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi de îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit art. 22 din Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi prezentelor instrucţiuni, stabilite în conformitate cu art. 19 lit. g din actul normativ menţionat anterior, având, în acest scop, următoarele obligaţii generale: •

Cunoaşterea şi respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor (generale, pentru unitate şi

specifice,

pentru

împotriva

incendiilor

funcţionare de

şi

apărare

locul prevăzute

utilizare împotriva

de

a

în

muncă) atribuţiile

instalaţiilor,

incendiilor

din

şi de

aparatelor, dotarea

a serviciu

regulilor şi

dispozitivelor locurilor

de

de

în şi

apărare

instrucţiunile a

muncă,

altor

de

mijloace

precum

şi

îndeplinirea măsurilor şi sarcinilor ce le-au fost încredinţate; •

Participarea la instructajele şi acţiunile instructiv-educative organizate în vederea apărării

împotriva incendiilor şi la exerciţiile şi aplicaţiile de stingere a incendiilor, precum şi de evacuare a persoanelor şi a bunurilor materiale; •

Anunţarea imediată a şefilor ierarhici despre existenţa unor împrejurări de natură să provoace

incendii; •

Respectarea, în cadrul unităţii, a regulilor stabilite privind fumatul şi introducerea de ţigări,

chibrituri, brichete, etc., în locurile în care sunt interzise, precum şi a regulilor referitoare la executarea unor operaţiuni sau lucrări sau la folosirea unor mijloace care pot provoca apariţia de/sau incendii (sudură, foc deschis, modificări neautorizate sau improvizaţii la instalaţiile şi aparatele electrice şi de încălzire, scule

necorespunzătoare, etc.); •

îndeplinirea sarcinilor stabilite, atât în ceea ce priveşte supravegherea permanentă a

locului de muncă unde funcţionează instalaţii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente tehnice,

cât

controlul

şi

periodic

al

funcţionării acestora; •

Verificarea obligatorie a

programului

de

lucru,

în

locurilor de

vederea

depistării

muncă şi

la începerea şi Ia terminarea

înlăturării

unor

eventuale

pericole

şi

a

mijloacelor

tehnice

de

cauze de incendiu; • apărare

Intreţinerea, împotriva

menţinerea

incendiilor

de

în

bună

la

locul

stare de

de

utilizare,

muncă

şi

neutilizarea

acestora

în

alte

scopuri; •

Respectarea regulilor de ordine interioară şi de disciplină a muncii;

•

Anunţarea imediată a şefilor ierarhici şi a serviciului de urgenta asupra: incendiilor

izbucnite, pagubelor produse in urma calamităţilor naturale şi a catastrofelor cat si participarea (potrivit organizării incendiilor

activităţii la

locul

de

muncă)

de la

localizarea

apărare si

stingerea

incendiilor,

împotriva la

evacuarea

persoanelor şi bunurilor materiale. •

Cooperarea cu salariaţii desemnaţi cu atribuţii in domeniul apărării împotriva incendiilor, atât

cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; • pericol.

Acordarea ajutorului, atât cât este raţional posibil, oricărui salariat, aflat într-o situaţie de

Organizarea muncii şi iniţiere în afaceri

Îmbunătăţirea afacerii Dacă sunteţi proprietarul unui salon, un angajat sau un stilist trebuie să inţelegeţi cum se obţine profitul si cum se menţine clientela. Reclama, relaţiile bune cu clientul şi o bună utilizare a resurselor afectează succesul financiar al afacerii. Succesul financiar al salonului este responsabilitatea angajaţilor, de la recepţionist până la manager. Patronii de salon nu folosesc veniturile doar pentru a plăti angajaţii păstrând restul pentru ei. Veniturile implică achitarea unor costuri. Salonul trebuie să aibă suficiente venituri pentru a acoperi următoarele cheltuieli: • chirie • lumină şi căldură • electricitate • telefon • asigurări • reclame • contabilitate • servicii de curăţenie • reparaţii Cel mai mare procentaj din venit revine cheltuielilor cum ar fi salariile, chiria şi utilităţile. Apa şi electricitatea reprezintă un procent mai mic. Valoarea financiară şi prosperitatea salonului sunt afectate de mai mulţi factori. Variaţiile de sezon vor afecta numărul de clienţi şi profitul. Acest capitol se referă la modalităţi de a asigura o utilizare eficientă a resurselor salonului şi la menţinerea productivităţii. Resurse Există multe tipuri de resurse in salon inclusiv resursele umane(angajaţi si clienţi), depozit, instrumente, echipamente, utilităţi, sisteme informaţionale, timp, spaţiu şi bani. • resursele trebuie utilizate numai in scopuri aprobate. De exemplu, telefonul salonului trebuie utilizat numai pentru apeluri telefonice care implică afacerea, angajaţii nu-şi pot suna prietenii. • resursele trebuie eficientizate. • pierderea produselor şi a resurselor trebuie să fie minimă. • utilizarea resurselor este în strânsa legătură cu cererile legale şi organizaţionale. Echipamentul trebuie depozitat, utilizat si mânuit în funcţie de instrucţiunile producătorilor şi politicile de sănătate şi siguranţă ale salonului. Angajaţii au drepturi egale cu privire la orele de lucru , pauze si salarii. • utilizarea incorectă a resurselor duce la pierderi, deteriorarea instrumentelor şi a echipamentului, nemulţumiri ale clientului şi ale angajaţilor. • Angajaţii trebuie să fie pregătiţi corect. • Angajaţii trebuie să ştie când să utilizeze resursele corect, să se conformeze cu regulamentele de sănătate şi siguranţă referitoare la folosirea acestor resurse şi pot, de asemenea, instrui membrii mai noi ai personalului în legătură cu acest aspect sau pot oferi sfaturi clienţilor despre produsele pe care să le utilizeze acasă. Controlul stocului Pentru ca salonul să funcţioneze eficient depozitarea produselor trebuie controlată. Cu cât salonul este mai mare, cu atât depozitul este mai mare. Supravegherea stocării este importantă şi responsabilitatea este alocată unei singure persoane din salon pentru a evita pierderile si problemele. Obţinerea de informaţii Informaţiile se obţin din diferite surse: - producători de echipamente si produse - cursuri şi seminarii de pregătire - manuale de instruire

- manageri ai salonului - colegii Pregătirea angajaţilor Angajaţii trebuie să fie bine pregatiţi cu privire la aspectele de sănătate si siguranţă. Angajaţii au responsabilităţi diferite şi toţi trebuie să stie cum să abordeze clienţii şi cum să foloseasca produsele şi echipamentele. Este important ca toţi angajaţii să fie la curent cu legile actuale şi să aplice regulile de sănătate şi siguranţă. În plus faţă de legislaţia legată de sănătate şi siguranţă, majoritatea saloanelor au regulamente interioare referitoare la folosirea resurselor. Organizarea personalului De obicei structura personalului constă în proprietar sau manager, stilişti, stagiari şi în unele cazuri recepţionist. Fiecare angajat are responsabilităţi specifice în cadrul salonului. Aceste responsabilităţi trebuie să fie clar înţelese de fiecare. Este ideal ca responsabilităţile fiecăruia să fie afişate în salon. Cineva va fi responsabil cu îndrumarea clienţilor şi cu înregistrarea programărilor? Se face aceasta de către recepţionist sau rezervările pot fi realizate şi de membrii personalului? Eventuale probleme Salonul trebuie sa aibă diverse proceduri pentru a se ocupa de eventualele probleme, iar angajaţii trebuie să fie conştienţi de limitele autorităţii lor. Ei trebuie să ştie cui să se adreseze atunci cand nu pot sa rezolve singuri problema.

Definirea şi clasificarea cheltuielior şi veniturilor agenţilor economici Cheltuielile desemnează în expresie bănească raporturile patrimoniale cu privire la angajarea şi utilizarea resurselor economice ăn cadrul activităţilor desfăşurate de unitatea patrimonială. Ocazionarea cheltuielilor se derulează în următoarele etape succesive sau simultan în timp: angajarea, consumul şi plata. In funcţie de natura lor, cheltuielile sunt grupate pe feluri de activităţi după cum urmează: 1. cheltuielile exploatare

2. cheltuieli financiare

3. cheltuieli extraordinare

de

cheltuieli privind stocurile (cu materii prime şi materiale consumabile, mărfuri, energie şi apă, ambalaje, materiale nestocate etc.); cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi; cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu personalul, cu contribuţiile la asigurările şi protcţia social); alte cheltuieli de exploatare. pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; cheltuieli din diferenţe nefavorabile de curs valutar; cheltuieli privind dobânzile acordate; sconturile de decontare acordate clienţilor; alte cheltuieli financiare. cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare.

Veniturile desemnează în expresie bănească raporturile patrimoniale cu privire la obţinerea şi realizarea rezultatelor. Crearea lor se realizează următoarele etape succesive sau simultan în timp: producţia, vânzarea, încasarea.

Veniturile sunt grupate pe feluri de actvităţi după cum urmează: 1. venituri din venituri din vânzări de produse sau mărfuri, din prestări servicii, exploatare executare de lucrări; venituri din producţia stocată; venituri din producţia de imobilizări; venituri din subvenţii de exploatare; alte venituri din activitatea de exploatare. 2. venituri venituri din imobilizări financiare; financiare venituri din investiţii financiare pe termen scurt; venituri din cteanţe imobilizate; diferenţele favorabile de curs valutar; sconturile obţinute de întreprindere de la furnizorii săi; alte venituri financiare. 3. venituri venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele extraordinare asimilate.

Importanţa şi rolul preţului Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul pieţii reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”1 În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi consumator, negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final contează valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul “se poate defini, ca expresie de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul schimbului”. Sub aspect economic preţul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor, comparate şi corelate prin prisma cantităţii, calităţii şi a altor criterii. În practica economică se întâlnesc două mari categorii de preţuri: preţuri de aprovizionare (preţ de achiziţie, preţ negociat, preţ cu ridicata, preţ de import, preţ de livrare al importatorului, preţ de vânzare al firmei de comerţ cu ridicata, preţul bursei) şi preţuri de vânzare (preţul de vânzare al producătorilor, al importatorilor, al firmelor de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul). Nivelul preţului depinde de raportul dintre cerere şi ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea şi accesibilitatea sau raritatea produselor. Funcţiile preţurilor Principalele funcţii ale preţurilor sunt: 1) funcţia de corelare a ofertei cu cererea; 2) funcţia de calcul sau de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor; 3) funcţia de recuperare a costurilor şi de restituire a veniturilor; 4) funcţia de stimulare a agenţilor economici. Obiectivele stabilirii preţului: preţurile trebuie să acopere în întregime costurile; preţurile nu le vor depăşi pe acelea cerute de concurenţii apropiaţi; preţurile vor fi stabilite astfel încât să descurajeze pătrunderea de noi firme pe piaţă; preţurile trebuie să asigure o recuperare a investiţiei, nu mai mică de x la sută. Calculul pretul de cost din activitatea de prestări servicii (preţul la care se vând produsele şi serviciile către populaţie) se stabileşte după cum urmează: 1

M.Platis – Preţul şi formarea lui – Ed.Economică, Bucureşti, 1997, pag.27.

Preţul cu amănuntul (en detail)

=

Costul de achiziţie

+

Adaosul comercial

Unde: Costul de = achiziţie Adaosul comercial

Preţul de cumpărare + (preţ de livrare) =

Cheltuieli de transport + – aprovizionare

Costul de achiziţie

x

Alte cheltuieli accesorii

% Adaos comercial

Influenţa preţului asupra profitului Preţul influenţează direct proporţional marimea profitului. Modul de calcul al profitului este: Pr = CA - CT, unde Pr = profit, CA = cifra de afaceri, CT = Cost total. CA = P*Q, unde P = preţ si Q = volumul producţiei. Pretul unui produs este influentat si influenteaza la rândul sau numeroase variabile de marketing pe parcursul planificarii de marketing. Factorii ce afecteaza deciziile de pret au fost grupati de Kotler în factori interni si externi întreprinderii :

Fig.nr.1 Factorii ce afecteaza decizia de pret Stabilirea obiectivelor de pret. Înainte de a determina pretul potrivit pentru un produs, o întreprindere trebuie sa determine rolul pe care pretul îl joaca în strategia sa de marketing. Obiectivul de pret este scopul pe care întreprinderea urmareste sa îl atinga prin strategia sa de pret, obiectiv care trebuie sa armonizeze cu obiectivele globale ale întreprinderii. De exemplu, daca obiectivul principal al întreprinderii este sa devina lider pe o anumita piata, strategia de pret îsi va desemna acele obiective necesare pentru realizarea obiectivului global. Obiectivele vizate de strategia de pret pot fi numeroase, cele mai importante fiind prezentate schematic astfel:

Fig.nr.2 Principalele obiective de prêt

Documente de evidenţă contabilă Documentele sunt acte scrise intocmite pentru operatiile economice in momentul efectuarii lor, cu scopul de a dovedi infaptuirea acestor operatii, precum si actele ocazionale de constatarea existentelor patrimoniale si pentru exercitarea functiilor organizatorice si administrative ale unitatilor patrimoniale. Contabilitatea respecta doua principii de baza : o nici o operatie economico-financiara fara document; o nici o inregistrare contabila fara document. Importanta, întocmirea si prelucrarea documentelor Importanta documentelor poate fi apreciata dupa următoarele caracteristici : • documentele fac dovada infaptuirii operatiilor economico-finaincare; • documentele furnizeaza informatii utilizatorilor interni si externi; • documentele constituie proba in justitie. Continutul si clasificarea documentelor Pentru reflectarea clara si precisa a continutului operatiilor economice, documentele trebuie sa cuprinda anumite date cu caracter obligatoriu. Indiferent de natura operatiei pentru care se intocmesc, exista o serie de elemente comune pe care trebuie sa le contina toate felurile de documente, si anume: a. denumirea documentului; (factura, chitanta, bon de consum); b. numarul si data documentului; c. denumirea şi adresa emitentului; d. datele de identificare fiscala ale emitentului: numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului, codul unic de inregistrare – CUI, atributul fiscal – AF, capitalul subscris si varsat; e. agentii economici care au participat la operatia economica însemnata în document f. date cantitative si valorice

g. semnaturile celor care au intocmit, verificat sau aprobat documentul Tinand seama de anumite caracteristici ale documentelor, acestea se pot grupa dupa mai multe criterii, si anume: Dupa natura operatiilor economice pe care le consemneaza, documentele se impart in : documente privind imobilizarile corporale, imobilizarile necorporale si financiare; valorile materiale; munca efectuata si salarizarea ei; calculatia costurilor; vanzarile; trezorerie; corespondenta; registratura, arhiva si documente contabile. Dupa circuitul lor, se divid in: o documente interne, care se intocmesc in cadrul intreprinderii si circula numai in interiorul ei (note contabile, bonuri de materiale folosite pentru eliberari de materiale sectiilor de productie) o documente externe, care justifica raporturile economice cu alte intreprinderi sau persoane (facturile furnizorilor pentru materiale cumparate, extrasele de cont de banca). Clasarea si pastrarea documentelor Dupa rezolvarea completa si definitiva a documentelor, acestea parcurg ultima faza a circuitului lor-clasarea la dosar. Prin clasare se intelege aranjarea documentelor intr-o anumita ordine strict determinata, care sa asigure o buna pastrare a lor si o gasire usoara pentru obtinerea informatiilor necesare. De precizia si corectitudinea ei depinde identificarea cu usurinta a oricarui act existent in arhiva intreprinderii.. Criteriul nominal consta in gruparea intr-un dosar a documentelor care au aceeasi destinatie: facturi, procese- verbale etc. Indiferent de clasarea folosita, in fiecare dosar, documentele se aranjeaza in ordine cronologica. Pastrarea documentelor trebuie sa asigure o integritate deplina a lor, deoarece acestea servesc pentru controlul operatiilor economice efectuate, a exactitatii acestora si pentru scopuri de informare asupra activitatii intreprinderii. Termenele de pastrare a documentelor in arhiva intreprinderii sunt fixate prin dispozitii legale si difera dupa natura si importanta documentului. Astfel, registrele de contabilitate si documentele justificative ce stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza 10 ani de la data incheierii exercitiului, statele de salarii si bilantul contabil 50 de ani.

Reconstituirea documentelor Reconstituirea documentelor se face in cazul pierderii, distrugerii sau sustragerii, in termen de 30 de zile, pe baza unui dosar de reconstituire, intocmit pentru fiecare caz în parte. Daca documentul provine de la o alta unitate, reconstituirea se va face de catre unitatea emitenta la cererea scrisa a conducatorului unitatii solicitante. Documentele si evidentele reconstituite poarta obligatoriu si vizibil mentiunea “reconstituit” aratandu-se numarul si data dispozitiei pe baza careia s-a facut reconstituirea. Gasirea ulterioara a documentului original care s fost reconstituit nu anuleaza sanctiunile disciplinare sau penale. In acest caz actul reconstituit se anuleaza pe baza de proces -verbal. Vinovatii raspund material de pagubele provocate din cauza disparitiei, sustragerii sau distrugerii temporare a documentelor si pentru cheltuielile facute cu reconstituirea si gasirea lor. Conducatorii unitatilor raspund de evidenta tuturor reconstituirilor de documente si de pastrarea dosarelor de reconstituire.

Exemple de documente de evidenţă Factura este un document contabil emis de firma furnizoare si are drept destinatar alta companie sau persoana, mai precis - clientul. Acest document contine lista cu produsele vandute sau serviciile prestate clientului de catre furnizor. O factura mai contine datele de identificare fiscala a emitentului, datele furnizorului persoana fizica sau juridica, cota de taxa pe valoare adaugata, pretul, cantitatea si valoarea fiecarui produs vandut. Exceptii: Persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii pentru urmatoarele operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura: transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor; livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului; livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin anumite informatii speciale. Greseli frecvente. Cele mai multe omisiuni sau greseli se fac prin faptul ca nu se completeaza adresa beneficiarului, contul si banca, la rubrica din partea de sus a facturii, unde apar denumirea si Codul Fiscal. In partea de jos a facturii, unde este rubrica „date privind expeditia”, foarte des nu se completeaza numele delegatului, cu toate datele. Consecinta este ca in cazul unui control, firma primeste amenzi de la Administratia Financiara sau de la Garda Financiara. Furnizor: Peugeot (den, forma juritica) Nr. Ord. Registru com Nr. De inreg Fiscala RO01203214 Localitate Bacau Judetul Bacau Contul 20316798 Banca BRD Cota TVA 19%

Seria Cumparator SC SALORA SOFT SRL FACTURA FISCALA 0477549 (den, forma juritica) SA Nr. De inreg Fiscala RO972351 Localitate BACAU Nr Factura 1977 Judetul BACAU Data (ziua, anul, luna) Cont 08.03.2009 RO07BPOS04002955854RON Nr. Aviz insotire a marfii; 56 Banca BCR

Nr Crt

Denumirea produselor sau serviciilor

UM

Cantitat ea

0

1 Autoturism “Peugeot” Cheltuieli de transport

2 buc

3 1

Pret unitary (fara TVA) 4 39000 1000

Valoarea - lei -

5 39000 1000

Semnatura Data privind expeditia Total Si stampula Numele delegatului: Popescu 40000 furnizorului Mijlocul de transport: TIR Semnatur Expedierea s-a realizat in prezenta noastra la data a de: De 08.03.2009 primire Semnaturile

Valoar ea TVA - lei l6 7410 190

7600 Total de plata 47600

Chitanţa serveşte ca: • document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii; • document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate. În condiţiile în care sumele înscrise pe chitanţă sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor legale formularul de chitanţă este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate. Se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unităţii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei. Circulă la depunător, rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului.

Ordin de plată Titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar (ordinator), adresat bancii care gestioneaza depozitul bancar respectiv, prin care titularul contului solicita bancii sa plateasca o anumita suma de bani unei alte persoane, denumita beneficiar. ordinul de plata este revocabil, plata putand fi sistata de catre ordinator, in orice moment. in functie de documentele date de beneficiar, ordinul de plata poate fi simplu, cand suma este incasata de la banca pe baza unei chitante eliberate de beneficiar, si documentar, cand beneficiarul trebuie sa prezinte bancii si documentele care atesta livrarea marfurilor sau prestarea de servicii. o plata dintr-un cont la banca se face in baza unui ordin de plata. Dispozitia data bancii de un titular de cont bancar de a i se plati neconditionat detinatorului acestui titlu suma de bani inscrisa pe ordin.

Bonul de consum. Serveste ca: document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor; document justificativ de scadere din gestiune; document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.

Se intocmeste in doua exemplare, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectueaza lansarea, pe baza programului de productie si a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unitatii, care solicita materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile utilizarii tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), in principiu, se intocmeste pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiasi cont de materiale, loc de depozitare si loc de consum. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil. UNITATEA SALORA SOFT U OP. Numar Data PAD documen Z L . t 1 2 3 4 5 4927707 1 0 8 3 Nr. Denumirea Cont Crt materialelor (inclusiv sort, Debito marca, profil, r dimensiune) 1 15 4 1. Kit distributie 607 2.

Pompa apa airtex

Data si semnatura:

607

A 6 09

Produs, lucrare (comanda) Cod Cod Nr. Comanda predator primitor Cod produs 7

Credito r 16

8

Cantitate a necesara

9

1 0

Cod 17

1 8

Nr. Poz.

11

12

U/ M

Cantitate eliberata Intreg Z i 21

1 9

371

Buc

1

371

Buc

1

Sef compartiment:

Gestionar:

BON DE CONSUM (colectiv)

13

Pret unitar

Valoarea

Lei

Lei

B

B

22 200.0 6 75.06

200.0 6 75.06 275.1 2

Primitor:

Lista de inventariere. Serveste ca: document pentru inventarierea bunurilor aflate in gestiunile unitatii; document pentru stabilirea lipsurilor si plusurilor de bunuri (imobilizari, stocuri materiale) si a altor valori (elemente de trezorerie etc.); document justificativ de inregistrare in evidenta magaziilor (depozitelor) si in contabilitate a plusurilor si minusurilor constatate; document pentru intocmirea registrului-inventar; document centralizator al operatiunilor de inventariere. Se intocmeste intr-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau in situatiile prevazute de dispozitiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unitatii si separat pentru cele apartinand altor unitati, aflate asupra personalului unitatii la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. si se semneaza de catre membrii comisiei de inventariere si de catre gestionar. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

Unitatea SC SAOLRA SOFT SRL Magazia N Denum r. irea C bunuril rt. or inventa riate 1.

6.

Bara fata Bando u bara fata Kit distrib utie Pompa apa aiertex Cataliz ator Bujii

7.

Filtru

8.

Debit metru Rulme nt Antige l Saboti frana Ulei

2.

3.

4.

5.

9. 1 0. 1 1. 1 2. 1 3.

Stergat oare

Gestiunea

Lista de iventariere Data: 31.03.2009

Cod ul Sau num arul de inve ntar

Cantitati Stocuri U/ M

Fapt Scrip ice tice

Pagina 1

Loc de depozitare

Diferent e Pl Mi us nus

Pret unit ar

Valoare contabila Valo Diferente area Plu Mi s nus

203 .43 32. 24

2034, 3 548,0 8

Valo are de inve ntar

Bu 10 c Bu 15 c

10

-

-

17

-

2

Bu 7 c

7

-

-

200 .06

1400, 42

1400 .42

Bu 6 c

5

1

-

75. 06

375,3 75. 06

450. 36

Bu c Bu c Bu c Bu c Bu c Bu c Bu c Bu c Bu c

9

9

-

-

235

2115

2115

29

30

-

1

10

300

10

290

25

27

-

2

958,5

71

2

2

-

-

35. 5 750

1500

887. 5 1500

18

18

-

-

150

2700

2700

15

15

-

-

21

315

315

5

5

-

-

50

250

250

28

32

-

4

10

320

40

280

10

11

-

1

23

253

23

230

Nume si Comisia de inventariere prenume

64. 48

Deprecierea Valo Moti area vul (cod )

2034 .3 483. 6

Gestionar (responsabil mijl. fixe)

Contabilitate e

Motto: Mergi, lucrează, nu te opri, nu te mulţumi cu atât, ai totul de învăţat, totul de făcut, totul de cucerit pentru a-ţi împlini viaţa aşa cum trebuie.

Oportunitatile existente pe piata muncii Consideri că ai atins maximul de performanţă la locul de muncă? Crezi ca invatarea s-a incheiat odata cu diplomele scolare, de absolvire (cele liceale sau de calificare)? Ţi se solicită tot mai multe sarcini ce implică să ştii mereu lucruri noi? Simţi că e necesar să urmezi o serie de cursuri noi, însă nu ştii cum să o faci? Vrei să schimbi ceva în viaţa ta profesionala şi nu ştii de unde să începi? Eşti preocupat să-ţi valorifici cunoştinţele dintr-un domeniu anume din care ai facut deja o pasiune? Ce cursuri ar trebui sa (mai) urmezi pentru a-ti mari sansele de stabilitate profesională? Crezi că eşti prea în vârstă pentru a mai învăţa? Iată câteva întrebări ce apar tot mai des într-o societate concurenţială, unde angajatorii selectează personal nu doar după experienţă, cât şi după nivelul de instruire. Acest fapt întăreşte ideea nevoii de învăţare pe toată durata vieţii profesionale, chiar dacă acest proces are loc în contexte variate. Învăţarea permanentă presupune acele acţiuni de actualizare, aprofundare şi valorizare a diferitelor abilităţi şi competenţe, cunoştinţe şi calificări necesare oricărui cetăţean pentru a se adapta mai bine la o societate bazată pe cunoaştere şi pentru a fi capabil să se implice activ în toate sferele economice, sociale, oferindu-şi în acest fel o şansă suplimentară pentru a fi activ pe piaţa muncii. E TIMPUL SĂ TE PUI ÎN VALOARE!

1.1. Programele de formare profesionala si instruire continua O solutie pentru cresterea sanselor de angajare si stabilitate

a locului de munca o reprezinta

informarea permanenta realizata prin programele de formare profesionala si instruire continua (sau cursuri pentru adulti). Formarea profesională continua a adulţilor (F.P.C.) - cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ. Aceasta este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe; Programe de formare continua (P.F.C.) – sesiuni

de instruire profesionala organizate si

structurate pe baza unor standarde ocupationale; Standardul ocupaţional - documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie, reperele calitative asociate indeplinirii cu succes a acesteia in concordanta cu cerintele pietei muncii. Un standard este format din unitati de competenta ce

definesc o activitate care conduce la un rezultat concret ( produs sau serviciu) ce poate fi evaluat. Functia majora identificata in analiza ocupationala, care necesita pentru indeplinire importante cunostinte, abilitati si atitudini, poate deveni unitate de competenta. Competenţa profesională - reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional; Meseria - este complexul de cunoştinţe dobândit prin şcolarizare sau prin practica, necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestsrea anumitor servicii; Ocupaţia - activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură) pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru această sursă de existenţă. Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţie sau meserie; Profesia - este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii, iar ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă,

Orice forma de instruire profesionala tine seama de o serie de standarde ocupationale ce conduc la un anumit nivel de calitate si profesionalism, conform legislatiei actuale. Asadar, Ordonanţa Guvernului. nr 129/2000 este cea care fundamenteaza conditiile, structura si modul de desfasurare a diferitelor programe de formare profesionala, dupa cum urmeaza: 1. initierea - reprezinta dobandirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi minime necesare pentru desfasurarea unei activitati, 2. calificarea – reprezinta ansamblul de competente profesionale care permite unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatiis au profesii, 3. perfectionarea – consta in dezvoltarea competentelor profesionale in cadrul aceleasi calificari, 4. specializarea – este o forma specifica de formare profesionala care urmareste obtinerea unor cunostinte si deprinderi intr-o arie restransa din sfera de cunostinte a unei ocupatii, 5. recalificarea consta in obtinerea de competente specifice unei alte ocupatii sau profesii, de cele dobandite anterior, Pentru a veni in intampinarea cerintelor angajatorilor, va puteti schimba pregatirea de baza sau o puteti completa cu competente noi si cautate – prin accesarea programelor autorizate de initiere, calificare, specializare sau perfectionare oferite de furnizorii de formare profesionala.

1.2 Nomenclatorul calificarilor Nomenclatorul calificărilor reprezinta ansamblul ocupatiilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare. În acest fel putem găsi diferite cursuri de calificare pentru meseriile în care dorim sa activăm. Aceste sesiuni de instruire sunt impartite pe trei niveluri, in functie de complexitatea domeniului abordat:

nivel 1- 360 de ore, nivel 2- 720 de ore, nivel 3 – 1080 de ore. Fiecare dintre aceste trei niveluri cuprinde grupe majore de activitati profesionale, conform grupei de baza din Clasificarea Ocupatiilor din Romania (C.O.R.)

Tehnici de cautare si mentinere a unui loc de munca Ce tip de munca ti se potriveste? Cum trebuie sa procedezi pentru a-ti gasi un loc de munca pe care sa-l consideri o sursa de satisfactii materiale si spirituale si nu un sacrificiu necesar supravietuirii? Cum se realizeaza un CV si o scrisoare de intentie care sa-ti aduca postul dorit? Cum trebuie sa te prezinti la un interviu? Ce rol au “abilitatile transferabile” in cautarea si mentinerea unui loc de munca? Sunt doar cateva din intrebarile la care-si propune sa va raspunda cursul de fata, folosind informatii adaptate la situatia actuala de pe piata muncii si la posibilitatea de a lucra in strainatate.

2.1 Cariera si aspecte indispensabile dezvoltarii ei “Cariera” – “profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu” (DEX). Termenul de cariera este asociat si cu ideea de miscare ascendenta sau avansare a unei persoane intr-un domeniu de activitate, in scopul de a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate, de a dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere. Etapele carierei Stadiile varstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei. Stadiul carierei

Varsta

Aspecte ale carierei

Explorarea

15-22 ani

identificarea intereselor si alegerea carierei; obtinerea educatiei care sa permita exercitarea acesteia

Cariera timpurie

22-30 ani

(incercarea) Cariera timpurie

supervizorilor 30-38 ani

(stabilizarea) Cariera medie

38-45 ani

stabilirea identitatii profesionale; alegerea intre caile de cariera diferite – tehnic versus managerial etc.

45-55 ani

(mentinerea) Cariera tarzie

transferari si promovari; alegerea nivelului implicarii; adancirea perspectivei asupra ocupatiei si organizatiei

(dezvoltarea) Cariera medie

obtinerea primului post si adaptarea la cerintele acestuia si ale

oferirea de contributii independente organizatiei; atragerea mai multor responsabilitati

55-62 ani

dezvoltarea subordonatilor; contributii active la directia de dezvoltare a

(platoul)

organizatiei; confruntari cu amenintarea pozitiei de catre cei tineri, mai agresivi

Cariera tarzie

62-77 ani

(declinul)

planificarea retragerii (pensionarii); confruntarea cu reducerea responsabilitatilor si diminuarea puterii; dezvoltarea unui succesor.

Planul de cariera In primele stadii ale carierei, in agitatia absolvirii, este foarte tentant sa acceptam prima oferta de loc de munca, fara a avea in vedere implicatiile pe ternen lung. Un asemenea gest, fara o analiza atenta (plan de cariera) poate avea ca efect blocajul intr-o cariera nepotrivita. De aceea este esentiala crearea unui astfel de plan cat mai timpuriu. Trecerea de la scoala la locul de munca prin conceperea unui plan face diferenta intre a obtine ceea ce ne dorim si speranta de a obtine ceea ce ne-am propus. Specializarea aleasa presupune deja existenta unui plan de cariera. Dar, in realitate, majoritatea oamenilor ajung sa lucreze in alte domenii decat cele pentru care au o diploma. Multe studii arata ca in medie, fiecare om schimba in decursul vietii cateva job-uri sau, uneori, chiar cateva domenii de activitate. Schimbarea este catalizatorul evolutiei si dezvoltarii proprii, dar ea se poate produce si din cauza ca majoritatea oamenilor nu petrec timp la inceput pentru a-si crea un plan de cariera si, daca insa cariera este proiectata din timp, se poate evita aparitia insatisfactiei si a unor ani pierduti. Un plan inteligent de cariera urmareste stabilirea unei tinte, a unui scop, a unei destinatii. Etape ale unui asemenea plan ar fi: -

auto-cunoasterea;

-

analiza SWOT;

-

stabilirea principiilor directoare, a obiectivelor si a misiunii personale;

-

stabilirea unor planuri de actiune.

a. Primul job Fiecare dintre noi a trait experienta varstei la care „ce ma fac cand voi fi mare” era doar un joc, poate unul dintre putinele in care noi eram singurii in masura a gasi raspunsuri pe cat de ingenioase, pe atat de pertinente pentru a ne sustine alegerile. Timpul este singurul care care poate sa ofere noi solutii si perspective de abordare a acestei probleme. In unele situatii insa ne putem simti coplesiti de multitudinea de variante la care reusim sa ajungem, astfel incat iau nastere adevarate dileme si controverse, mai ales in cazul in care ne aflam in fata unei prime asemenea decizii. Poate fi vorba de momentul terminarii liceului, a facultatii sau a altor tipuri de studii superioare sau de momentul in care suntem interesati pentru prima oara de sensul pe care dorim sa-l dam devenirii noastre profesionale. Constientizarea importantei acestui moment constituie baza solida pe care putem construi in timp, cu pasi mai mari sau mai mici, cariera la care am visat inca din copilarie, sau care am descoperit in timp ca ni s-ar potrivi cel mai bine. Nu de putine ori insa, primului job nu i se acorda o astfel de semnificatie. Parem parca a uita hotararea si curajul cu care raspundeam oricaror obiectii atunci cand eram copii. Avem tendinta de a privi alegerea facuta ca pe ceva necesar, uneori oportun si din pacate de prea putine ori ca reprezentand un motiv

de satisfactie. Am putea totusi mari considerabil ponderea situatiilor in care suntem multumiti de acest prim pas facut daca am reusi sa gasim raspunsuri la intrebari care cu siguranta ne-ar motiva intr-o maniera mult mai realista deciziile. Iata doua dintre ele: Primul meu job este necesar-oportun-satisfacator in raport cu cine si cu ce anume? Peste un an cat de necesara-oportuna-satisfacatoare va mai fi munca pe care o desfasor? Dar peste cinci ani?

b. Schimbarea carierei Poate ca pur si simplu incepeti sa va pierdeti interesul. Poate ca va atrage o alta activitate. Poate ca in organizatia dvs. se fac restructurari. Poate a venit momentul sa lucrati pentru dvs. Acestea sunt numai cateva motive care-i determina pe oameni sa se gandeasca la schimbari in cariera. Daca sunteti pusi intr-o asemenea situatie, ganditi bine circumstantele si realizati care sunt dorintele si nevoile dvs. Schimbarea este catalizatorul evolutiei si dezvoltarii proprii.

Ce este de facut? -

Evaluare si motivatie – Majoritatea oamenilor isi schimba cariera pentru ca nu le mai place munca pe care o desfasoara, seful sau compania in care lucreaza. Pentru a descoperi ce va inspira si va motiveaza, este nevoie sa acordati suficient timp analizei activitatilor pe care le faceti cu placere sau nu – la serviciu, dar si in timpul liber. Indreptati-va atentia catre domeniile profesionale legate de aceste activitati. Folositi instrumentul de evaluare a motivatiilor si intereselor dvs. pentru a va (re)descoperi obiectivele ce va pot aduce satisfactie si pentru a alege un traseu profesional potrivit.

-

Examinarea potentialelor domenii profesionale – Dupa ce ati (re)descoperit dorintele dvs., analizati domeniile profesionale in care va puteti dezvolta. Nu va temeti de nesiguranta pe care o simtiti – aceasta e o parte naturala a procesului schimbarii. Profunzimea analizei depinde de schimbarea pe care doriti sa o faceti.

-

Studii si calificare – Poate sa fie nevoie sa va dezvoltati abilitatile practice si sa va largiti cunostintele. Examinati posibilitatile de formari profesionale si training-uri si in ce masura angajatorul va propune aceste lucruri. Daca ati decis sa obtineti un nivel mai inalt al studiilor dvs., cercetati care ar fi posibilitatile ulterioare de evolutie in cariera pe baza acestor noi certificari.

-

Reteaua proprie de contacte – Prin reteaua de contacte puteti fi directionati, sfatuiti. Vi se pot oferi informatii concrete privind o companie sau un domeniu profesional de care sunteti interesat sau puteti fi prezentat unor persoane care lucreaza deja acolo.

-

Experienta – Daca va implicati intr-o profesie noua, fiti pregatiti sa incepeti de la zero. Daca incepeti sa lucrati part-time sau chiar sa faceti munca voluntara in sfera noii profesii, nu numai ca va veti putea confirma hotararea luata, dar va va asigura si experienta profesionala in noul domeniu.

-

Incercati diverse posibilitati in cadrul organizatiei in care lucrati in prezent – Unii oameni isi schimba jobul sau departamentul in care lucreaza, insa nu-si schimba angajatorul. O persoana poate fi mai productiva si motivata lucrand intr-o o alta functie, intr-un alt departament. Atunci cand doriti

sa faceti o schimbare in cariera, trebuie sa fiti sigur ca aveti pregatirea si cunostintele potrivite pentru a face fata noilor provocari. -

Fiti flexibili – Urmariti-va obiectivele cu perseverenta, insa asteptati-va si la obstacole. Nu permiteti ca acestea sa va descurajeze. Analizati posibilele decizii. Reorientati-va spre activitati si responsabilitati care pot duce progresiv catre o alta cariera.

Iata si un set de intrebari pe care nu este rau sa vi le puneti in pragul schimbarii carierei: → Este momentul adecvat pentru a face o schimbare in cariera? → Care sunt motivele care ma determina sa fac o asemenea schimbare? → M-am asigurat ca toate aceste motive sunt reale? Le-am comunicat managerului meu actual? Am incercat sa le schimb in actuala companie? → Ce m-a determinat sa accept job-ul pe care-l am acum? A fost o decizie rationala sau emotionala? → Pe ce competente m-am bazat? → Ce motivatii, interese si valori m-au determinat sau m-au condus catre aceasta decizie? → Acestea sunt cu adevarat motivatiile, interesele si valorile mele? → Stiu exact ce presupune noul job? → Am indeajuns de multe informatii despre echipa, subordonati, superiori, companie? → Cunosc politica, strategia si planurile de viitor ale companiei? → Cunosc valorile ce definesc aceasta companie? → Exista compatibilitate intre aceste valori si motivatiile, interesele si valorile mele personale? → Se inscrie noul job in planul meu de cariera? 2.2 Ce valoare imi acord? (autocunoasterea) Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine insuti constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine necesita cautarea, descoperirea si acceptarea unor informatii despre sine, precum si dorinta de autoperfectionare. Aprecierea corecta a capacitatilor individuale permite un pronostic favorabil sau nu referitor la reusita profesionala si la succesul initiativelor profesionale. Specialistii recomanda ca evaluarea obiectiva a abilitatilor si potentialitatilor sa se realizeze si cu ajutorul testelor psihologice. Autocunoasterea si asteptarile se dezvolta odata cu varsta si experientele prin care trece individul. Asteptarile pe care tinerii le au fata de primul loc de munca variaza in functie de motivatiile profesionale ale acestora, care devin in prezent din ce in ce mai concentrate in jurul nevoii de statut si de securitate financiara. Inainte de a incepe redactarea planului de cariera, trebuie sa stim cine suntem si unde vrem sa ajungem. Trebuie sa ne analizam experienta profesionala, studiile, inteligenta emotionala, inteligenta generala sau specifica, aptitudinile pe care le-am dezvoltat, cunostintele tehnice si caracteristicile personale.

Trebuie sa ne gandim la personalitatea noastra: suntem o fire introvertita sau extravertita? ne place rutina sau schimbarea? vrem sa lucram la birou sau pe teren? preferam sa muncim singuri sau in echipa? Cel mai important lucru pe care cineva il poate face in vederea cautarii unui job este sa realizeze si sa descopere in cat mai mare masura cine este si ce anume vrea sa faca. Daca nu poti identifica optiunile relevante ale carierei tale, atunci ceilalti pasi (cautarea unei slujbe, realizarea CV-ului si a scrisorii de intentie, interviul) pot deveni din ce in ce mai dificili si se pot reflecta in insatisfactia pe care o vei avea cu privire la job-uri. O data ce ai descoperit ce-ti place cel mai mult sa faci, restul vine de la sine.

Tipul de personalitate si alegerea profesiei Tipologizarea personalitatii este o metoda cu multe aplicatii, indeosebi in sfera consilierii profesionale. Teoria alegerii profesionale a lui John Holland este una dintre cele mai cunoscute astfel de teorii. Acesta vorbeste de 6 tipuri de structuri personale cu inclinatii diferite catre varii profesii: → Tipul realist – prefera activitati ce implica lucrul cu echipamente si masini de orice fel → Tipul cercetator – prefera activitati care se bazeaza pe observatie, cercetare, analiza, evaluare si rezolvare de probleme → Tipul artistic – prefera activitati bazate pe nonconformism, creativitate, imaginatie si medii de lucru nestructurate → Tipul social – inclinat catre activitati de lucru cu oameni, de suport si consiliere, evitand activitatile care includ masini si echipamente → Tipul intreprinzator – inclinat catre activitati de influentare, persuasiune si conducere a celorlalti → Tipul conventional – inclinat spre activitati de lucru cu cifre si documente, spre un mediu de munca ingrijit, detaliat, bazat pe instructiuni clare. Majoritatea oamenilor reprezinta o combinatie a mai multor tipologii, de aceea este foarte probabil sa-si manifeste interesul fata de mai multe categorii profesionale. In schimb, numai preferinta pentru un domeniu de activitate sau altul nu este suficienta – trebuie luata in calcul si capacitatea de dezvoltare a abilitatilor practice pentru executarea respectivelor activitati. In varianta ideala, cea mai potrivita profesie ar fi cea in care activitatile de baza sunt cele care va plac cel mai mult, catre care sunteti in mod natural inclinat, in care continutul muncii va trezeste interesul si pentru care dispuneti de cunostintele si abilitatile profesionale necesare. Daca, din varii motive, nu va puteti orienta catre acest tip de cariera, ar fi bine sa acceptati o munca pentru care detineti aptitudinile necesare si ulterior este posibil sa apara si interesul pentru continutul muncii respective.

Piata locurilor de munca Piata publica a locurilor de munca (anunturile din mica publicitate, bazele de date ale organizatiilor de ocupare, website-urile de profil) ofera doar o mica parte din locurile de munca disponibile. La piata ascunsa a locurilor de munca vei obtine acces in primul rand prin intermediul retelei tale de relatii.

Persoanele tale de contact – precum si cele pe care le intalnesti prin intermediul acestora – te vor ajuta sa afli mai multe despre locurile de munca sau proiectele care nu vor fi facute publice. Prin piata ascunsa angajatorii sunt intr-o cautare continua de candidati potriviti care sa-i inlocuiasca pe cei care pleaca, ies la pensie sau pe cei ineficienti sau care sa lucreze in noi proiecte ori sa aduca un plus de valoare intr-un anumit domeniu.

Internetul - devine un instrument tot mai important in procesul de cautare a unui job. Cei care-l utilizeaza vor avea un avantaj semnificativ in fata celor care nu apeleaza la aceasta sursa de informatii. Cu ajutorul internetului poti distribui CV-uri, poti intra in contact direct cu angajatorii potentiali si poti urmari indeaproape oportunitatile de angajare. Pe internet aveti acces la: -

anunturi de angajare;

-

website-uri de prezentare ale companiilor – la sectiunea “Cariere” sau, foarte important, in vederea obtinerii mai multor informatii despre potentialul angajator inainte de primul interviu

-

website-uri de recrutare si plasare a fortei de munca: www.ejobs.ro, www.myjob.ro, www.bestjobs.ro, www.jobs.bizoo.ro

-

retelele sociale – retelele sociale de business au fost create ca si portaluri online de promovare, networking si socializare intre diversi specialisti din varii medii de business.

2.3 Realizarea CV-ului si a scrisorii de intentie a. Curriculum Vitae CV-ul si scrisoarea de intentie reprezinta instrumente fundamentale in procesul de cautare a unui loc de munca. Prim contact intre angajator si candidat, CV-ul capata un rol strategic, avand puterea de a influenta in mod decisiv contactele viitoare. Exista putine reguli absolute la realizarea unui CV. Ele sunt: -

NU faceti greseli de dactilografiere sau ortografie!

-

NU scrieti minciuni!

-

NU scrieti aspecte negative!

Tipuri de CV: •

Cronologic – cea mai frecventa forma de CV, preferata de majoritatea angajatorilor

•

Functional – forma neconventionala, neagreata de o parte din angajatori; cu eliminarea datelor si accent pe cunostintele individuale care au legatura cu locul de munca vizat; util pentru absolventi sau pentru persoanele care doresc sa ascunda discontinuitati in activitate

•

Orientat – forma orientata spre un anumit loc de munca; poate fi o combinatie a primelor doua tipuri.

Sfaturi pentru persoanele care nu si-au scris niciodata CV-ul: -

ganditi-va la realizarile voastre majore si cuantificati-le acolo unde este posibil

-

ganditi-va la trei puncte tari ale voastre si la cate un exemplu pentru fiecare

-

faceti-va un inventar al experientei de viata

-

ganditi-va la lucrurile pentru care sunteti cautati de altii pentru ajutor sau sfaturi

-

realizati-va o eticheta personala care sa reflecte ceea ce ati dori ca un angajator sa stie despre voi.

Ce trebuie sa cuprinda un CV: •

categoria obligatoriu: nume, adresa, numar de telefon, educatie, experienta.

•

categoria optional:

-

obiectivul carierei

-

profilul (cu cuvinte cheie) - utilizarea cuvintelor cheie de catre angajatori si crearea unei dependente fata de acestea in gasirea candidatilor pe care doresc sa-i intervieveze a aparut in ultimii ani ca urmare a dezvoltarii tehnologiei. Supra-aglomerati de CV-uri primite de la cei care-si cauta loc de munca, angajatorii se bazeaza tot mai mult pe digitizarea CV-urilor primite, plasand acele CV-uri in baze de date cu cuvinte cheie si utilizând programe software pentru a cauta in bazele de date cuvinte cheie care au legatura cu locul de munca scos la concurs

Reguli pentru un CV reusit: -

simplitate,

-

sinceritate,

-

realizarile trebuie sa ocupe un loc important,

-

cronologia inversa,

-

aptitudini IT,

-

educatia este importanta.,

-

CV-ul nu este concentrat – una din modalitatile de a concentra CV-ul este adaugarea obiectivului de cariera,

-

CV-ul se axeaza pe indatoriri si nu pe realizari,

-

CV-ul nu este scris cu liste cu puncte,

-

CV-ul lasa la urma abilitati importante (cum ar fi operarea pe computer),

-

CV-ului ii lipsesc cuvintele cheie,

-

referintele apar direct in CV

-

forma CV-ului este afectata la trimiterea acestuia prin e-mail.

Exemplu de CV: formatul european Europass (pentru mai multe informatii despre utilizarea acestui CV intrati pe website-ul www.europass.cedefop.europa.eu):

b. Scrisoarea de intentie Scopul unei scrisori de intentie (de angajare sau de prezentare) este acela de a-l determina pe angajator sa-ti citeasca CV-ul si sa te invite la interviu, de a furniza un continut relevant in care angajatorului i se demonstreaza ca abilitatile tale se pliaza pe cerintele lui si se scoate in evidenta aportul suplimentar de valoare la companie, lucruri pentru care meriti un interviu. O scrisoare bine redactata, care abordeaza criteriile stabilite de angajator, este un document de marketing de o importanta capitala. Ea poate face diferenta pentru obtinerea unui interviu. Reguli la realizarea scrisorii de intentie: -

elaboreaza-ti un plan de autopromovare in cautarea unui job.

-

planifica continutul scrisorii.

-

personalizeaza scrisoarea.

-

bordeaza nevoile angajatorului si nu pe ale tale.

-

dovedeste ca te-ai informat cu privire la compania angajatoare.

-

tot ce apare in scrisoare trebuie sa apara si in CV.

-

capteaza atentia cititorului inca din formularea introductiva.

-

foloseste un limbaj elevat si un ton care sa denote siguranta.

-

nu folosi scrisori standardizate.

-

nu formula cereri.

-

nu-ti scoate in evidenta puncte slabe.

-

verifica dactilografierea, exprimarea si ortografia.

-

preferabil ca scrisoarea sa nu aiba mai mult de o pagina.

-

incepe scrisoarea cu numele companiei.

O scrisoare de angajare trebuie sa contina: -

numele si date de contact,

-

interesul pentru un anumit post/domeniu si modul in care ai aflat ca este disponibil,

-

argumentarea intentiei de a candida pentru postul respectiv,

-

motivarea interesului fata de post/domeniu,

-

declararea disponibilitatii in vederea unui interviu,

-

data si semnatura.

Exemplu de cuprins al unei scrisori de intentie: “Va contactez in urma anuntului de angajare aparut in Ghidul Carierei Tale, pentru postul de Agent Turism Incoming. Sunt convinsa ca profilul meu corespunde asteptarilor dumneavoastra. Absolventa a unui master in Afaceri Internationale, in cadrul Academiei de Studii Economice, lucrez in domeniul turismului ca agent de turism. Ma ocup de derularea contractelor cu agentiile de turism din tara si din strainatate, ceea ce imi permite sa cunosc in aprofunzime acest sector. Vorbesc fluent limba franceza si

engleza si sunt atrasa de perspectiva unui post care ma poate ajuta sa demonstrez capacitatile mele de adaptare, experienta in relatiile cu clientii si dinamismul meu. In momentul de fata, sectorul turismului cunoaste o crestere importanta. X-tur, care este o firma foarte activa in acest sector, va cunoaste noi perspective si doresc sa contribui si eu la derularea viitoarelor proiecte ale acesteia. As fi incantata sa va intalnesc personal pentru a analiza posibilitatea de a lucra in cadrul firmei dumneavoastra.”

c. Formularul de solicitare a unui loc de munca Formularele de solicitare ii ajuta pe angajatori sa faca o verificare mai echilibrata a candidatilor si sa extraga informatia specifica care este adesea inclusa in CV. Sfaturi pentru completarea formularelor de solicitare: -

nu ratati nicio intrebare

-

atentie la exprimare si ortografie

-

nu scrieti nimic din ce nu puteti sustine la un interviu

-

de cate ori aveti ocazia, subliniati-va abilitatile, punctele forte si realizarile

-

cititi formularul in intregime inainte de a trece la completarea lui.

2.4. Interviul Interviul de angajare reprezinta un moment cheie al procesului de recrutare, atat pentru candidat, cat si pentru angajator. Succesul la acest interviu este esential pentru angajare.

a. Pregatirea interviului Partea cea mai cuprinzatoare este reprezentata de pregatirea interviului. In primul rand, angajatorii se asteapta sa stiti cate ceva despre organizatia si domeniul lor de activitate. Puteti afla usor asemenea informatii, de exemplu, de la cunoscuti care lucreaza in domeniu sau de pe internet. De asemenea, cautati informatii despre postul vizat si, pe cat posibil, despre intervievator. In al doilea rand, pregatiti-va portofoliul de cariera. Tipuri de interviu: •

interviul prin telefon – sfaturi: faceti o simulare inainte cu un cunoscut; asigurati-va ca sunteti pregatiti in momentul in care suna telefonul; purtati convorbirea intr-un loc linistit, unde sa nu vi se distraga atentia; imbracati-va frumos chiar daca sunteti acasa (va veti prezenta mai increzator si mai profesionist); zambiti cat mai mult (angajatorul nu va vedea zambetul, dar il va simti); nu cititi raspunsuri de pe notite

•

interviul clasic (fata in fata) – sfaturi: fiti punctuali (ajungeti la locul interviului macar cu 10 minute inainte); fiti relaxati; faceti “repetitii”; imbracati-va corespunzator (clasic, elegant, adecvat si organizatiei unde aspirati sa lucrati) si fiti atenti la detalii gen pantofi lustruiti, unghii curate,

respiratie proaspata, bijuterii la un nivel minim, fara piercing-uri vizibile sau guma de mestecat; atentie la ziua dinainte (faceti un drum pana la “locul faptei”; verificati-va vestimentatia; recapitulati ce stiti despre angajator, profilul de activitate si locul de munca; simulati interviul cu ajutorul unui cunoscut; relaxati-va; incercati sa va odihniti peste noapte).

Exemple de intrebari tipice de interviu: •

Spune-ne despre dumneavoastra – raspundeti cu un sumar al informatiilor relevante pentru pozitia dorita

•

Care va sunt defectele? – o solutie de raspuns este referirea la un aspect care in trecut a reprezentat un punct slab, dar pe care ati facut eforturi sa-l depasiti

•

De ce v-am angaja pe dvs.? – folositi o fraza de auto-promovare prin care sa va deosebiti de ceilalti candidati

•

Care sunt calitatile dvs. cele mai de seama?

•

Ati avut vreodata un conflict cu un superior sau cu un profesor? – daca ati avut asemenea conflicte, nu vorbiti de rau persoanele respective

•

Descrieti job-ul ideal – ar fi preferabil ca acesta sa semene cu postul vizat

•

Ce calitati ar trebui sa aiba un manager de succes?

•

Lucrati bine in echipa?

•

Reactionati bine in situatii de conflict?

•

Faceti fata cu brio in conditii de stres?

•

Ce teluri aveti pe plan profesional?

•

Ce va motiveaza?

•

De ce ati ales aceasta cariera?

•

Care este salariul pe care-l doriti? – incercati pe cat posibil sa evitati sa raspundeti la aceasta intrebare pana in momentul in care angajatorul va face o oferta

•

Care sunt motivele pentru care ati fost concediat la un loc de munca trecut – nu mintiti, dar nici nu intrati prea mult in amanunte; precizati eventual ca nu va mai potriveati cu viziunea angajatorului respectiv si evidentiati ce ati invatat (pozitiv) din experienta cu pricina

•

Care sunt motivele pentru care doriti sa va parasiti actualul loc de munca?

•

Unde va vedeti in urmatorii cinci ani? – este bine sa dati un raspuns care sa fie o combinatie de ambitie, onestitate si dorinta de a ocupa pe termen lung postul vizat.

b. Desfasurarea interviului Ajungeti la timp la locul interviului, inchideti telefoanele mobile si purtati-va atent cu asistentele sau secretarele care va primesc – deja sunteti urmariti. Prima impresie la contactul cu angajatorul este cruciala:

salutati-l cu entuziasm, ridicati-va in cazul in care stati jos, strangeti-i mana ferm, priviti-l drept in ochi si zambiti. Reguli de respectat in timpul interviului: -

zambiti si fiti relaxati

-

aveti la indemana o copie a CV-ului

-

incercati sa va folositi de primele momente pentru a stabili o relatie cu angajatorul

-

mentineti permanent contactul vizual; nu feriti si nu coborati privirea

-

stati drepti pe scaun pentru a da impresia de incredere

-

nu gesticulati

-

daca va pierdeti, luati o scurta pauza

-

adoptati un comportament elegant

-

aveti rabdare cu angajatorul; nu-l intrerupeti

-

puneti intrebari – de exemplu: Puteti descrie o zi obisnuita pentru cineva care ocupa aceasta pozitie? Care este prioritatea persoanei care accepta aceasta functie? Organizatia sprijina formarea si educarea continua a angajatilor? De ce ati ales sa lucrati aici?

c. Dupa interviu Trimiteti angajatorului o scrisoare de multumire. Sunt rare cazurile in care angajatorilor nu le face placere sa primeasca scrisori de multumire. Cei mai multi dintre ei considera ca e un gest de curtoazie, o modalitate de a va diferentia de ceilalti, dovada ca sunteti cu adevarat interesati de locul de munca si o metoda de a va evidentia. Nu puneti prea mare importanta intr-un singur loc de munca sau interviu; in asteptarea raspunsului, continuati sa va cautati job si sa mergeti la interviuri.

PENTAGONUL SUCCESULUI!

Cum fac unii oameni de au succes? Pot avea si eu succes la fel ca si ei? Care sunt acei pasi pe care ar trebui sa-i urmam pentru a atinge succesul sau ce trebuie sa facem pentru a atinge succesul? •

Harta succesului! Pentru inceput este necesar sa intelegem ce reprezinta pentru noi succesul. In timp ce unii apreciaza

succesul prin sumele de bani pe care le manuiesc, altii usurinta cu care pot relationa cu cei din jur sau aprecierile ce vin din partea celorlalti, este necesar sa stabilim care sunt elementele ce definesc succesul in viata noastra, iar apoi sa hotaram pasii neceasri pentru a ajunge la nivelul dorit. Acest demers este esential

pentru a afla unde ne gasim si unde vrem sa ajungem! Este punct esential atunci cand de exemplu folosim o harta: prima data stabilim care este punctul de pornire, apoi pentru a pleca la drum, trebuie sa stabilim destinatia! Nici un drum nu va fi potrivit pentru dumneavoastra, niciodata nu veti ajunge la destinatie, daca nu ati stabilit care este aceasta destinatie! •

Implicare si Daruire Ambitia de a ne implini obiectivele ne permit in mod real sa atingem succesul dorit. Mai mult decat

atat, credinta in propriile resurse, in propriile idealuri, dorinte si idei reprezinta un element motivator semnificativ: Cred in aceasta idee! va zice un om de succes. In acest fel, vedem cum, dincolo de teoretizare si de viziune, trebuie sa avem si un sentiment de apartenenta la ideea pe care o detinem, trebuie sa simtim acea idee! Este posibil, ca ideea dumneavoastra, pe masura ce ati inceput sa lucreati la ea, sa se modifice, sa o ajustati, sa o imbunatatiti, insa forta de a merge mai departe si dorinta de a atinge obiectivele stabilite sunt date de credinta in ideea respectiva! Niciodata nu veti reusi sa obtineti succesul mult dorit, nu veti face performanta daca va veti indoi de ideile proprii! Implicati-va si daruiti-va ideii pe care o vizati pentru cariera dumneavoastra! •

Munca! Succes fara munca este aproape imposibil de obtinut! Este drept ca sunt cazuri in care succesul a

aparut ca rezultat al unui hazard, al unei intamplari! Sunt si asemenea cazuri! Insa este necesar sa intelegem faptul ca un succes real si de durata este construit printr-o munca asidua, prin amprenta personala pusa prin orele de munca depuse. •

Cine “sunt eu” de fapt? Sunt o persoana care isi doreste indeajuns succesul? Sunt genul de om care invata din greseli sau din

succes? Am suficienta abilitate sa lucrez cu oamenii? Sunt o persoana credibila? Respect nevoile si dorintele celuilalt sau sunt orientat predominant catre propriile interese? Sunt o persoana dispusa sa-mi asum unele riscuri? Am vointa de a merge mai departe, chiar si atunci cand lucrurile merg greu? Sunt dispus sa fac unele sacrificii, sa platesc „pretul” pentru a atinge succesul? Cat de mult ma adaptez mediului in care lucrez? Ce talent pot folosi pentru a-mi da “plus valoare” muncii mele? Sunt dispus sa-mi recunosc necunoasterile si limitele proprii? Un raspuns sincer si ferm la fiecare intrebare reprezinta o asumare a curajului de a ne privi in oglinda si a recunoaste ceea ce vedem. Doar i acest fel putem progresa si putem atinge acel succes dorit. •

Norocul. “Norocul”, dincolo de perceptia personala a fiecaruia dintre noi, reprezinta rezultatul unei actiuni,

care in majoritatea cazurilor este initiata sau mentinuta de cel care are noroc! Ajungem astfel la vechea zicala, anume: „Norocul si-l face omul cu mana lui”! Acest dram de noroc, depinde de fiecare dintre noi, depinde de lucrurile bune pe care tu le atragem in viata. O crescuta sensibilitate la oportunitatile vietii, o crescuta capacitate de analiza a fiecarei “sanse” oferite va permite sa ne valorizam potentialul, sa ne fructificam cunosctintele, abilitatile si competentele, fapt ce se va materializa in forme de succes in munca pe care o depunem.

Succesul in cariera, mentinerea locului de munca si atingerea unui nivel crescut de performanta la serviciu reprezinta atat o informare permanenta asupra noutatilor din domeniul in care activam, o cunoastere a elementelor de management in organizatia unde muncim, cum de altfel un echilibru real intre planul profesional si viata privata a fiecaruia dintre noi. Toate acestea permit o analiza detaliata a situatiilor cu care ne confruntam, mentinerea profesionalismului si a obiectivitatii in deciziile luate, precum si o responsabilitate pentru munca depusa. “Un lucru nu este ceea ce este, ci ceea ce vad eu in el” reprezinta o dovada vie ca specificul fiecarui reprezinta un indice de pornire in dezvoltarea unei cariere de succes, iar micile sugestii reprezinta indicatoare cu rol de coordonare si poate de redresare a unor actuni pe care le intreprindem in lunga noastra cariera. O incredere in propriile visuri, in resursele pe care le avem, o sensibilitate la oportunitatile aparute in campul muncii, precum si o gestionare sanatoasa a timpului si a reactiilor si implicarilor in diferite actiuni (managementul stresului), urmat de o prioritizare a dorintelor, nevoilor si planurilor noastre, o atitudine proactiva reprezinta indici clari catre atingerea succesului!