Suport Curs MANI PEDI

SC MAR ANCA COMPANY SRL CENTRUL DE EVALUARE SI CERTIFICARE PROFEIONALA FURNIZOR DE FORMARE PROFESIONALA BUCURESTI TEL 0724 395 645 / 0765 26 39 11

SUPORT CURS

MANICHIURA - PEDICHIURA

BUCURESTI

1

STANDARD OCUPATIONAL 2

Ocupaţia: Manichiurist - Pedichiurist

Manichiurist - pedichiurist UNITĂŢILE DE COMPETENŢĂ Domeniile de competenţă competenţă Administraţie materiale

Unităţile de 1 Întocmirea bonurilor de 2 Întocmirea bonurilor de

plată. Competenţe generale la locul de muncă Dezvoltare profesională Igienizare muncă

3 Aplicarea NPM şi PCI 4 Pregătirea profesională 5 Igienizarea locului de 6 Sterilizarea şi

dezinfectarea instrumentarului Instrumente Materiale materiale Planificare Producţie pedichiurii

7 Utilizarea instrumentelor 8 Aprovizionarea cu 9 Programarea clientelei 10 Executarea manichiurii şi 11 Executarea masajului

pentru mâini şi picioare 12 Finisarea manichiurii şi pedichiurii Promovare ambiental Relaţii cu clientela

13 Promovarea serviciilor unităţii 14 Realizarea cadrului 15 Oferirea de servicii clientelei

U1 - Întocmirea bonurilor de materiale Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE. 1. Identificarea necesarului de materiale 1.1. Necesarul de materiale se întocmeşte periodic sau ori de câte ori este nevoie. 1.2. Necesarul de materiale se stabileşte pe tipuri de materiale şi cantităţi.. 2. Întocmirea bonurilor de materiale 2.1. Se completează utilizând toate informaţiile necesare pentru aprovizionare 2.2. Bonurile de materiale se întocmesc corect, lizibil, conform normelor unităţii. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de materiale 3

Ghid pentru evaluare Modul de întocmire al bonurilor de materiale. Cunoştinţe de matematică Scris ortografic, caligrafic Cunoaşterea tarifelor lucrărilor. U2 - Întocmirea bonurilor de plată Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Identificarea datelor necesare întocmirii bonurilor 1.1. Tipurile de lucrări se identifică corect, prin corelare cu prestaţia efectuată. Tarifele corespunzătoare lucrărilor sunt alese in funcţie de tipul de lucru şi nomenclatorul de preţuri afişate 2. Întocmirea bonurilor 2.1. Bonurile se întocmesc cu consemnarea exactă a lucrărilor efectuate. 2.2. Bonurile se scriu citeţ. 2.3. Totalul sumelor serviciilor efectuate se calculează corect. 2.4. Cifrele corespunzătoare sumelor serviciilor se scriu cu atenţie, pentru efectuarea corectă a calculelor. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de lucrări: de frizerie, de coafor, de manichiură-pedichiură. Ghid pentru evaluare Modul de întocmire al bonurilor de plată. Cunoştinţe de matematică Scris ortografic, caligrafic Aplicarea tarifelor lucrărilor.

U3 - Aplicarea NPM şi PCI Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Aplicarea NPM 1.1. Defecţiunile ivite la instalaţii, aparate sau tablouri electrice se anunţă cu promptitudine la electricianul de servici. 1.2. Se lucrează numai cu echipament de protecţie corespunzător din punct de vedere igienic. 1.3. Operaţiile se execută cu cea mai mare atenţie, pentru a evita accidentele. 1.4. Instrumentele folosite se păstrează în cea mai bună stare de funcţionare. 1.5. Aparatele electrice se izolează foarte bine şi nu se folosesc cu mâna umedă. 1.6. Ȋn timpul folosirii aparatelor electrice pardoseala să fie uscată. 1.7. Instrumentele şi aparatele se controlează zilnic, înainte de începerea lucrului. 1.8. Instrumentele tăioase se manevrează cu mâinile uscate. 2. Aplicarea normelor PSI 4

2.1. Locul, starea tehnică şi modul de utilizare a stingătoarelor să fie foarte bine cunoscute. 2.2. Aparatele electrice se deconectează de la sursa de curent la încheierea zilei de muncă. 2.3. Se implică cu promptitudine în cazul izbucnirii unui incendiu. 3. Sesizarea situaţiilor critice 3.1. Situaţiile critice se aduc la cunoştinţa persoanelor abilitate cu promptitudine. 3.2. Situaţiile critice sunt apreciate cu discernământ. 4. Aplicarea măsurilor de urgenţă 4.1. Intervine cu promptitudine pentru înlăturarea situaţiilor critice. 4.2. Acordă cu promptitudine măsurile prim ajutor în caz de accident. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de instrumente şi aparate Ghid pentru evaluare Cunoaşterea modului de utilizare a instrumentelor şi aparatelor. Cunoaşterea NPM şi normelor de PCI. U4 - Pregătirea profesională Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Perfecţionare profesională 1.1. Participarea la cursuri de specializare se face periodic sau ori de câte ori este necesar. 1.2. Participarea la expuneri teoretice şi demonstraţii practice se face, pe cât posibil, ori de câte ori au loc. 1.3. Informaţiile noi specifice domeniului sunt promovate cu profesionalitate 2. Auto-perfecţionare profesională 2.1. Consultă şi studiază periodic revistele de specialitate. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Materiale de studiu: pliante, reviste de specialitate, cursuri periodice sau ocazionale, seminarii, demonstraţii Ghid pentru evaluare Frecvenţa de participare la cursuri de specializare, expuneri teoretice şi demonstraţii. Cunoaşterea tipurilor de lucrări. U5 - Igenizarea locului de muncă Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Igienizarea spaţiului de lucru 1.1 Chiuveta şi masa de lucru se spală şi se dezinfectează după terminarea fiecărei lucrări, cu materiale adecvate. 1.2. Oglinda se curăţă ori de câte ori este necesar. 1.3. Scaunul se curăţă după fiecare lucrare. 5

1.4. Pardoseala se mătură după fiecare lucrare. 1.5. Hârtia de pe tetieră se schimbă la fiecare client. 2. Igienizarea instrumentelor 2.1. Instrumentele se dezinfectează după executarea fiecărei lucrări, sau periodic, cu soluţii specifice. 2.2. Ȋn timpul neefectuării lucrărilor instrumentele se păstrează în spaţii închise, în condiţii igienice. 3. Igienizarea lenjeriei 3.1. Lenjeria de protecţie se schimbă la fiecare client. 3.2. Lenjeria se sterilizează periodic prin metode specifice. 3.3. Ȋn timpul neefectuării lucrărilor lenjeria se păstrează în spaţii închise, în condiţii igienice. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură, cosmetică. Lucrări: de frizerie, de coafor, de manichiură-pedichiură, cosmetică. Instrumente specifice pentru frizerie, coafor, manichiură-pedichiură, cosmetică. Lenjerie de protecţie specifică pentru frizerie, coafor, manichiură-pedichiură, cosmetică. Materiale: pentru curăţenie, pentru dezinfectare Metode de sterilizare: termice, chimice Spaţiul de lucru cuprinde: chiuveta, masa de lucru, scaunul, pardoseala. Ghid pentru evaluare Modul în care se curăţă spaţiul de lucru după fiecare lucrare. Modul în care se curăţă şi se dezinfectează instrumentele după executarea fiecărei lucrări. Modul de întreţinere şi folosire a lenjeriei de protecţie. Cunoştinţe de igienă Cunoştinţe minime de dermatologie (de recunoaştere a dermatozelor, negilor, aluniţelor, pediculozelor, etc.) U6 - Sterilizarea şi dezinfectarea instrumentarului Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Selectarea instrumentului pentru sterilizare 1.1. Alegerea instrumentarului pentru sterilizare se face ȋn funcţie de sterilizare procedurile ei urmează sӑ fie efectuate. 1.2. Sortarea instrumentelor se face ȋn funcţie de tipul de dezinfecţie. 1.3. Sortarea instrumentelor se face funcţie de materialul instrumentului şi de metoda de sterilizare. 2. Executarea sterilizării 2.1. Sterilizarea instrumentarului se executa pentru fiecare set de instrumente, periodic, conform procedurilor interne. 2.2. Menţinerea instrumentelor la sterilizare se face prin respectarea instrucţiunilor de utilizare a aparatului. 3. Dezinfectarea instrumentarului şi materialelor auxiliare 3.1. Dezinfectarea instrumentarului se realizează la momentele corespunzătoare prin metodele descrise de tehnica de specialitate. 3.2. Dezinfectarea recipienţilor se realizează la momentele 6

corespunzătoare prin utilizarea unor produse speciale de dezinfectare. 3.3. Dezinfectarea materialelor auxiliare se face prin fierbere. Gama de variabile - Instrumentar: - trusa pentru manichiurӑ - trusa pentru pedichiurӑ - Sterilizarea: - cu aparat special cu ultraviolet - fierbere, flambare - Recipiente: - pentru pedichiurӑ (ex.: bazin) - pentru manichiurӑ (ex.: bol) - Momentele corespunzătoare se referӑ la: - înainte de începerea lucrului - după fiecare client Ghid pentru evaluare - Cunoştinţe: tehnici de igenizare (sterilizare / dezinfectare) La evaluare se urmăreşte: - cunoaşterea tehnicilor de igienizare (sterilizare / dezinfectare) - conştiinciozitatea si îndemânarea ȋn executarea acestora. U7 - Utilizarea instrumentelor Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Alegerea instrumentelor 1.1 Instrumentele se aleg în funcţie de tipul lucrării care se execută. 1.2. Instrumentele se aleg cu discernământ în funcţie de caracteristicile clientului.

2. Întreţinerea instrumentelor 2.1. Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare. 2.2. Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic. 2.3. Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului. 3. Utilizarea instrumentelor 3.1. Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului. 3.2. Instrumentele se utilizează corect, în condiţii de siguranţă. 4. Utilizarea aparatelor electrice 4.1. Aparatele electrice se utilizează cu atenţie, pentru evitarea supraîncălzirii. 4.2. Defecţiunile care apar la aparatele electrice sunt anunţate persoanelor autorizate. 4.3. Aparatele electrice se folosesc conform instrucţiunilor de utilizare. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de instrumente: pentru frizerie, pentru coafor, pentru manichiură-pedichiură. Tipuri de fir de păr (gros, moale, subţire, etc.) Tipuri de unghii Substanţe pentru curăţare şi dezinfectare. Instrumente electrice: maşină de tuns, aparat pentru uscat părul, cască pentru uscat părul. 7

Ghid pentru evaluare Criteriile după care se aleg instrumentele ce se vor utiliza la executarea lucrării. Modul de întreţinere şi utilizare al instrumentelor. Cunoaşterea instrumentelor care se folosesc la fiecare tip de lucrare. Cunoaşterea modului de folosire al instrumentelor. Cunoaşterea modului de dezinfectare şi curăţire al instrumentelor. U8 - Aprovizionarea cu materiale Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Stabilirea necesarului de material 1.1. Necesarul de materiale se stabileşte în funcţie de tipul lucrărilor ce se execută. 1.2. Necesarul de materiale se stabileşte prin verificarea periodică a stocului de materiale. 2. Primirea materialelor 2.1. Materialele primite se verifică cu acurateţe, în concordanţă cu bonul de primirepredare. 2.2. Se verifică cu atenţie calitatea (termenul de garanţie) materialelor la primire. 3. Aranjarea materialelor 3.1. Materialele se depozitează în dulăpioare în funcţie de tipul lor, în condiţii de siguranţă. 3.2. Materialele se depozitează în condiţii de igienă. 3.3. Aranjarea materialelor se face astfel încât să permită utilizarea lor rapidă. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de materiale: pentru frizerie (ex.: pastă de ras, apă de colonie, etc.), pentru coafor (ex: vopsea de păr, soluţie de permanent, etc.), pentru manichiurăpedichiură. Tipuri de lucrări: de frizerie (ex: tuns, bărbierit, etc.), de coafor (coafuri, ondulări permanente, etc.), de manichiură-pedichiură. Ghid pentru evaluare Modalitatea de stabilire a necesarului de materiale, acurateţea cu care se verifică cantitatea şi calitatea materialelor primite, modul de depozitare a materialelor. Cunoaşterea tipurilor de materiale care se folosesc la fiecare lucrare. U9 - Programarea clientelei Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1.Identificarea cerinţei 1.1. Clientul este ascultat cu atenţie pentru aflarea dorinţei sale. 1.2. Cerinţele clientului sunt tratate cu solicitudine. 2. Verificarea posibilităţilor de programare existente. 2.1. Se identifică posibilităţile de servire în funcţie de programări. 2.2. Se prezintă clientului, cu solicitudine, posibilităţile de programare. 2.3. Se încearcă pe cât posibil corelarea dorinţei clientului cu posibilităţile existente. 8

3. Înscrierea programării 3.1. Data şi ora programării se înscriu prompt şi cu atenţie în agenda de lucru. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Durata fiecărui tip de lucrare Ghid pentru evaluare Modul în care se efectuează o programare. Cunoaşterea timpului de executare a fiecărui tip de lucrare. U10 - Executarea manichiurii şi pedichiurii Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Examinarea clientului 1.1. Examinarea clientului se face cu atenţie, in vederea depistării eventualelor deficienţe de natura patologica. 1.2. Deficienţele de natura patologica se recomanda a fi tratate. 2. Executarea operaţiilor pregătitoare 2.1. Pregătirea clientului pentru manichiura / pedichiura se face conform procedurilor specifice. 2.2. Efectuarea procedurilor pregătitoare pentru manichiura / pedichiura se realizează diferenţiat, in funcţie de caracteristicile clientului. 2.3. Executarea procedurilor pregătitoare manichiurii / pedichiurii se face in condiţii de deplina siguranţa, cu multa atenţie. 2.4. Executarea procedurilor pregătitoare manichiurii / pedichiurii se face in concordanţa cu tipul lucrării. 3. Executarea manichiurii / pedichiurii 3.1. Executarea manichiurii / pedichiurii se face conform cerinţelor clientului şi caracteristicilor unghiilor. 3.2. Executarea procedurilor la manichiura / pedichiura se face cu atenţie, in condiţii de siguranţa, conform tipului de lucrare. 3.3. Executarea procedurilor la manichiura / pedichiura se face cu ajutorul instrumentelor corespunzătoare tipului de lucrare. 3.4. Eventualele deficienţe sunt remediate cu atenţie. 4. Executarea de lucrări speciale 4.1. Executarea lucrărilor speciale se face la cererea clientului. 4.2. Efectuarea lucrărilor speciale din gama de servicii oferite de unitate se face cu profesionalism. 4.3. Realizarea lucrărilor speciale se face prin încadrarea in condiţiile de igiena şi siguranţa. Gama de variabile - Tip de lucrare: - manichiura, pedichiura - Instrumente: - trusa manichiura (ex.: set de forfecuţe, pila, cuţitaş) - trusa pedichiura (ex.: set de cleşti, forfecuţe, bisturie, chiurete) - Tipuri de unghii (ex.: normal, îngroşat, incarnat) - Format de unghii (ex.: oval, ascuţit, dreptunghiular) - Lucrări speciale: - baia de ulei (mâini): 9

- îndepărtare ţesuturi îngroşate şi bătături - manichiura franţuzească - tratament împotriva transpiraţiei Ghid pentru evaluare - Cunoştinţe teoretice: tehnici de lucru specifice fiecărui tip de lucrare - La evaluare se va urmări: - modul de executare a manichiurii / pedichiurii - mod de executare a lucrărilor speciale (ex.: baie de ulei) şi de adaptare a instrumentarului - încadrarea in timp la executarea manichiurii U11 - Executarea masajului pentru mâini şi picioare Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Pregătirea clientului pentru masaj 1.1. Examinarea clientului se face vizual pentru identificarea stării de sănătate. 1.2. Pregătirea clientului pentru masaj se face prin aşezarea acestuia intr-o poziţie comod. 2. Executarea masajului 2.1. Executarea masajului se face conform cerinţelor clientului. 2.2. Realizarea masajului este in funcţie de tipul de procedura. 2.3. Executarea masajului se face utilizând produse specifice. 2.4. Masarea se executa aplicând tehnicile specifice. Gama de variabile - Tipuri de deficienţe de sănătate (ex.: boli inflamatorii şi de piele) - Tip de procedura: masaje la mâini, masaje la picioare - Produse specifice (ex.: pudra, crema) Ghid pentru evaluare - Cunoştinţe: tehnici specifice de masaj igiena şi anatomie patologica - La evaluare se urmăreşte: - modul de executare a masajului diferenţiat pentru diferitele parţi ale membrelor U12 - Finisarea manichiurii şi pedichiurii Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Dezinfectarea unghiilor 1.1. Dezinfectarea unghiilor se face cu conştiinciozitate, pentru eliminarea riscului de infectare şi pentru degresare. 1.2. Dezinfectarea unghiilor, in caz de ranire sau sângerare se realizează cu promptitudine, folosind materiale speciale. 2. Aplicarea lacului de unghii 2.1. Alegerea tipului de lac se face prin consultare cu clientul. 2.2. Aplicarea lacului se face in conformitate cu forma unghiei, in strat fin şi uniform. 2.3. Verificarea modului de aplicare se face vizual, pentru operarea eventualelor retuşuri. 10

Gama de variabile - Materiale de dezinfectare speciale (ex.: antibiotice) - Tipuri de lacuri de unghii (ex.: sidef, pasta) Ghid pentru evaluare - Cunoştinţe: operaţii de dezinfectare - tehnica de aplicare a lacului de unghii - La evaluare se urmăreşte: - cunoaşterea modului de dezinfectare in diferite situaţii - modul de aplicare a lacului de unghii U13 - Promovarea serviciilor unităţii Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Prezentarea gamei de produse şi servicii ale unităţii 1.1. Prezentarea serviciilor unităţii se face conform politicii unităţii, cu politeţe şi profesionalism. 1.2. Prezentarea gamei de produse se face convingător şi argumentat. 1.3. Promovarea de noi servicii şi produse se face utilizând reviste şi pliante de specialitate, conform cerinţelor modei. Gama de variabile - Unitatea se aplica pentru ocupaţiile: - manichiurist - pedichiurist - cosmetician - coafor - frizer - Servicii (ex.: cosmetica) - produse (ex.: vopsea de par, creme)

Ghid pentru evaluare La evaluare se urmăreşte: - cunoaşterea publicaţiilor de specialitate şi a serviciilor oferite de unitate - modul de promovare a serviciilor unităţii U14 - Realizarea cadrului ambiental Nu este specificată descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Crearea ambianţei spaţiului de lucru de aşteptare 1.1. Organizarea spaţiului de lucru şi de aşteptare a clientului se realizează cu spirit estetic şi practic, cu asigurarea condiţiilor de confort. 1.2. Asigurarea microclimatului se realizează printr-o preocupare permanenta. 1.3. Dotarea spaţiului de lucru şi aşteptare cu mijloace de destindere se face pentru relaxarea şi buna dispoziţie a clientului. 2. Realizarea şi menţinerea mediului ambiant 2.1. Amplasarea echipamentelor de specialitate se face cu simţ practice lucrativ pentru asigurarea liberei circulaţii. 2.2. Alegerea culorilor pentru lenjerie si îmbrăcămintea de lucru se bazează pe nuanţe calde şi odihnitoare. 11

2.3. Adresarea in relaţiile cu clienţii şi cu colegii de serviciu se face in mod politicos, amabil şi respectuos. 2.4. Reglementarea conflictelor de orice natura se face pentru deservirea cat mai buna a clientului. Gama de variabile - Unitatea se aplica pentru ocupaţiile: - manichiurist - pedichiurist - cosmetician - coafor - frizer Sala de aşteptare, loc de desfăşurare a activităţii (ex.: sala de frizerie, coafura, cosmetica, manichiura-pedichiura) Ghid pentru evaluare - Cunoştinţe: minime de estetica şi decoraţiuni interioare condiţii de microclimat plăcut La evaluare se va urmări: - manifestarea amabilităţii si promptitudinii fata de client, in scopul realizării cadrului ambiental corespunzător - colegialitatea dumneavoastră in interiorul unităţii pentru asigurarea climatului lucrativ normal - daca locul de lucru este amenajat corespunzător unui microclimat relaxant. U15 - Oferirea de servicii clientelei Descrierea unităţii ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 1. Întâmpinarea şi salutarea clientului 1.1 Clientul este întâmpinat politicos la intrarea în unitate şi salutat cu amabilitate. 1.2. Modul de adresare este în concordanţă cu statutul clientului. 2. Identificarea dorinţei clientului 2.1. Dorinţa clientului se stabileşte prin întrebări adecvate şi în funcţie de comentariile sale. 2.2. Clientul este îndrumat către un lucrător mai experimentat în cazul în care se cer servicii mai complexe. 3. Examinarea clientului 3.1. Examinarea se face prin observare atentă pentru identificarea eventualelor anomalii. 3.2. Examinarea se face în conformitate cu tipul lucrărilor solicitate de client. 4. Oferirea de sfaturi cu caracter profesional 4.1. Se oferă clientului sfaturi referitoare la tipul de lucrare, cu profesionalism. 4.2. Se oferă soluţii de realizare a lucrării, în funcţie de ocazia pentru care se pregăteşte clientul. 4.3. Clientul este înştiinţat politicos şi cu discreţie în momentul identificării unor anomalii. 4.4. Clientul este sfătuit politicos şi cu discreţie să trateze diferitele anomalii identificate. 5. Explicarea metodei de lucru 5.1. Se arată clientului tipurile de materiale şi instrumente ce se folosesc la executarea lucrării, pentru evitarea neînţelegerilor. 5.2. Se explică cu răbdare clientului etapele principale de parcurgere a lucrării. 12

6. Rezolvarea reclamaţiilor 6.1. Nemulţumirile clientului se ascultă cu răbdare. 6.2. Se caută soluţii pentru remedierea nemulţumirii, care se prezintă cu politeţe. 6.3. Atunci când este cazul reclamaţiile se transmit responsabilului de unitate. Gama de variabile Unitatea se aplică la ocupaţiile: frizer, coafor, manichiură-pedichiură. Tipuri de lucrări: - pentru frizerie: bărbierituri, tunsori pentru bărbaţi, îngrijiri faciale şi capilare, spălarea părului - pentru coafor: tunsori pentru femei, coafuri, coafuri - stil, vopsiri, tratamente capilare, ondulări permanente, spălarea părului. - pentru manichiură-pedichiură: Statutul clientului: ocazional sau permanent Anomalii la nivelul pielii şi părului: dermatoze, negi, aluniţe, pediculoze, etc. Ghid pentru evaluare Modul în care lucrătorul se comportă şi discută cu clientul de la intrarea în unitate până la încheierea serviciului dorit de client. Modul în care este examinat clientul înaintea executării lucrării. Modalitatea de rezolvare a reclamaţiilor. Tehnologiile de lucru pentru realizarea lucrărilor Cunoştinţe minime de dermatologie (de recunoaştere a dermatozelor, negilor, aluniţelor, pediculozelor, etc)

MODULUL II MANICHIURA LOCUL DE MUNCA NORME DE PROTECTIE A MUNCII SI PSI Locul de munca al manichiuristei Meseria de manichiurist se exercita in cadrul salonului de coafura sau firizerie. Pentru aceasta, locul de munca este dotat cu o masuta confectionata din lemn sau metal prevazuta cu un sertar incapator care in interior va fi despartit in trei compartimente pentru pastrarea instrumentelor, materialelor estetice, sanitare (dezinfectante) si altele. Pentru mentinerea in conditii igienice, masuta va fi acoperita cu cristal. Tot ca 13

mobilier mai sunt necesare doua scaune: un scaun pentru manichiurista si unul pentru client. Locul de munca al manichiuristei este mobil, putand fi plasat in functie de necesitati si de spatiu. Norme de protectia muncii si PSI Norme unice de protectie si igiena a muncii a. instructiuni de protectia muncii pentru masini si instalatii etc. b. propuneri pentru echipamentul de protectie si lucrul cu care va fi dotat personalul. c. masinile noi, instalatiile vor fi insotite de instructiuni cu norme de protectie a muncii. d. exploatarea utilajelor sau masinilor care prezinta pericole nu este permisa. INSTALATII SI ECHIPAMENTE ELECTRICE Tensiunile de lucru admise vor avea in vedere ca: - uneltele sa fie prevazute cu legare la pamant, reteaua de alimentare sa fie prevazut cu intrerupator de protectie - Tensiunile de lucru maxim admise pentru corpurile de iluminat si instalatii sunt: a) 220V pentru corpurile de iluminat fixe care se gasesc in afara zonelor de lare b) 220V pentru lampi incandescente amplasate in zonele de manipulare fiind prevazute protectie impotriva electrocutarii in atingerea directa - Este interzis folosirea instalatiilor improvizate sau necorespunzatoare - Pentru prevenirea accidentelor de munca, cursuri, se va face izolarea electrica a circuitelor - Izolarea amplasamentelor de la locul de munca se va face astfel incat sa nu putem intra in contact direct UNELTE DE MUNCA Uneltele de munca actionate electric vor fi prevazute cu dispozitive de siguranta care sa nu produca pornirea necomandata . Pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, uneltele de munca actionate vor fi verificate periodic de catre persoanele de specialitate Cazile si manerele cuvelelor de mina vor fi bine fixate si vor avea dimensiuni care sa permita prinderea lor sigura si comoda SUBSTANTE INFLAMABILE EXPLOZITIVE . Pentru pastrare in comun a diferitelor substante inflamabile este obligatorie normativelor de pastrare VENTILATIA Incaperile de lucru vor fi prevazute cu mijloace de ventilatie naturala sau mecanica. Instalatiile de ventilatie vor fi prevazute in asa fel incat sa asigure eliminarea sau pana la limitele admise a maselor (fum, gaze, vapori toxici) ILUMINATUL Iluminatul natural si artificial se va realiza astfel incat sa se asigure o desfasurare . a functionarii uzuale a lucratorilor. Incaperile de lucru vor avea in permanenta lumina naturala directa in timpul zilei FACTORI BIOLOGICI 14

Locurile de munca in care se lucreaza cu agenti infectiosi sau parazitari se va asigura tine permanent o perfecta stare de igiena sanitara Dezinfectia locului de munca este obligatorie la terminarea lucrului si ori de cate ori tehnologic Personalul care lucreaza in conditii de expunere la agenti parazitari vor purta echipamentul de protectie necesar ACCIDENTE PROVOCATE DE CURENT ELECTRIC In caz de electrocutare in primul rand se va scoate accidentatul de sub actiunea curentului electric prin deconectarea portiunii din instalatii in contact cu accidentatul Daca intrcruperca curentului electric nu este posibila imediat se poate actiona tragerea accidentatului cu conditia izolarii mainilor si picioarelor salvatorului Dupa intreruperea curentului electric se procedeaza imediat la acordarea primului care consta in incalzirea picioarelor si a corpului si efectuarea cat mai rapida a respiratiei artificiale Transportarea accidentatului se va face numai cand acest pericol de electrocutare sa ameninte pe accidentat si chiar pe salvator. Salvatorul trebuie sa se spele pe maini cu sapun pe urma se dezinfecteaza cu tinctura de iod, vor acorda numai pansamente sterile. Hemoragii La orice hemoragie se procedeaza prin apasarea arterei afectate, la hemorogia nazala se apasa la orificiul nazal timp de 7 min, in pozitie stand sezand usor inclinat pe spate, dupa care se aplica comprese reci sau se introduce vata in nari. Masuri de electrosecuritate - Nu se executa pedichiura in timpul in care sta clientul la casca - Nu se vor conecta la aparatele alte prize decat la cele ce au fost prevazute in planul instalatiei electrice. - Se interzice depozitarea materialelor de orice fel in apropierea contoarelor, tablourilor, intrerupatoarelor Masuri de utilizare a gazului metan - Inainte de a aprinde focul, verificam robinetele daca sunt inchise sau deschise aerisim o jumatate de ora - In timpul cand gazul arde in soba usa de jos va sta deschisa tot timpul Fumatul Locurile pentru fumat nu vor fi stabilite sau amplasate la distanta mai mica de 40 de metri fata de locurile care prezinta pericol de explozie, respectiv 10 metri distanta minima unde sunt textile, hartie. Locurile amenajate pentru fumat vor fi dotate cu scrumiera. Vase cu Pamant. Inscriptia "Loc pentru fumat". Se interzice aruncarea scrumierelor si tigarilor in cosurile de hartie sau materiale inflamabile. Exigentele clientelei care cresc pe zi ce trece trebuie satisfacute intr o masura cat mai mare. De aceea pentru a tine pas cu moda este indicat ca lucratorii sa si ridice in continuu nivelul profesional participand cu regularitate la cursuruile de ridicare a calificarii de specializare la expunerile teoretice si demonstratiile practice. Pentru a fi la curent cu tot ceea ce este nou, modern este indicat sa se consulte si sa 15

studieze revistele de specialitate, sa participe la seminarii si la concursuri. Este stiut ca fiecare clienta are o conceptie personala de felul in care trebuie pieptanata, lucratorul respectiv in general trebuie sa respecte dorintele acesteia dar nu intotdeauna este indicata realizarea tocmai a coafurii dorite. Uneori coafura dorita nu o avantajeaza pe clienta, in acele cazuri coaforul are datoria de a propune clientei un alt fel de tunsoare si culoare care i ar avantaja mai bine fizionomia. Increderea clientelei trebuie castigata prin convingere, ceea ce necesita o atentie deosebita cat si competenta profesionala si simt estetic. Norme specifice de protectia muncii pentru in saloanele de coafura pentru meseriile de manichiurist - pedichiurist In Romania sunt stabilite prin lege masurile de protectie si securitate a muncii, precum si masuri speciale de ocrotire a muncii femeilor si tineretului. In acest scop au fost elaborate numeroase acte normative prin care sunt stabilite masuri : de protectie a muncii pentru fiecare domeniu de activitate, in parte. In cadrul normelor departamentale de protectie a muncii sunt incluse si normele de i a muncii, acestea avand un rol important in asigurarea si pastrarea capacitatii de munca venirea imbolnavirilor. Cunoasterea si mai ales respectarea accstor norme sunt obligatorii pentru toti cei care lucreaza in saloanele de manichiura si pedichiura. in acest scop s-au elaborat instructaje amanuntite privind conditiile specifice din sector de activitate care trebuie cunoscute de fiecare lucrator. Instructajul se efectueaza periodic la locul de munca si cu prilejul incadrarii. Cu aceasta ocazie se completeaza si o fisa de instructaj. Unele norme de protectie si muncii se refera la conditiile generale in care se desfasoara procesul de munca: natural si artificial, intretinerea instalatiilor electrice si sanitare, alimentarea corespunzatoare cu apa potabila, precum si judicioasa amplasare a instalatiilor. Norme de igiena si protectie a muncii in saloanele de manichiura si pedichiura: - Instalatiile electrice ca si aparatele electrice cu care se lucreaza in aceste ateliere vor fi controlate periodic de catre tehnicieni autorizati. - Pentru orice defecfiune ivita la instalatiile, aparatele sau tablourile electrice se va anunta electricianul de serviciu. - Este interzis a se lucra fara echipament de protectie (halat, manusi), sau cu echipament de protectie murdar - Curelele pentru ascutit briciul vor fi fixate de perete sau de puncte fixe, in vederea asigurarii unui loc corespunzator, in scopul de a nu se accidenta in timpul efectuarii operatiei de ascutire. Se interzice fixarea acestor curele de scaunele pe care sunt deserviti clientii. Este interzisa folosirea ustensilelor inainte de a fi dezinfectate corespunzator Sculele cu care se lucreaza in aceste unitati vor fi bine ascutite si in cea mai buna stare de functionare Uneltele vor fi confectionate din materiale corespunzatoare operatiilor ce se executa. Uneltele prevazute cu articulatii (foarfece, brici etc) trebuie sa aiba o constructie solida, sa nu prezinte frecari sau jocuri in articulatie - Aparatele electrice vor fi bine izolate si nu se vor manui cu mana umeda. Orice aparat electric este apucat si tinut numai de maner. Nu este permis sa se tina aparatul electric intr-o mana si cu cealalta si se atinga o alta piesa metalica (lighean, robinet etc.) - In timpul utilizarii aparatelor electrice pardoseala trebuie sa fie uscata. Dupa intrebuintarea aparatului electric se intrerupe curentul folosind intrerupatoare, nu prin smulgerea cablurilor din priza - Se recomanda ca zilnic, inainte de inceperea lucrului, uneltele si aparatele sa fie controlate si daca nu corespund, sa fie date la reparat. 16

- In timpul folosirii sculelor taioase (foarfece, brici etc.) lucratorul sa aiba mainile uscate. Nu se poarta foarfecele sau briciul in buzunarul halatului de protectie - Este interzisa ascutirea briciului pe curea cu mana uda sau sapunita, deoarece acesta poate aluneca din mana - In scopul prevenirii imbolnavirilor, normele de igiena a muncii prevad examinarea medicala a lucratorilor din aceste unitati atat la angajare cat si periodic, potrivit legislatiei in vigoare - In timpul lucrului, hainele de protectie trebuie sa fie foarte curate - In caz de imbolnavire, lucratorul trebuie sa se prezinte imediat la medic, totodata trebuie sa se prezinte la periodic la controlul preventiv antivenerian - Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de piele, a bolilor profesionale, precum si masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si combaterea lor. - Este obligatorie cunoasterea baremului de medicamente din dulapul sanitar, in ce scop si cum se utilizeaza aceste medicamente. NOTIUNI DE PSI Cunoasterea masurilor menite sa fereasca colectivul si locul de munca de izbucnirea unui incendiu sau cele privind stingerea sa constituie pentru fiecare membru al colectivului unei unitati o indatorire foarte importanta. De aceea fiecare lucrator trebuie sa cunoasca locul unde se afla stingatoarele, daca incarcate conform standardelor in vigoare, ca si mediul lor de utilizare. La incheierea zilei de munca aparatele electrice vor fi scoase din priza, becurile (in afara becului de control), focul din soba sau flacara de gaz vor fi de asemenea stinse. NORME DE IGIENA Scurt istoric Pentru ca munca sa se desfasoare in conditii optime este necesar sa cunoastem istoricul sumar, aspectele de continut a celor doua meserii precum si a celor inrudite. La noi in tara primele lucrari in ceea ce priveste ingrijirea si perfectionarea frumusetii fizice AU aparut o data cu literatura medicala. In 1858 a aparut la Craiova o lucrare a lui Stefan Teodor consacrata in intregime cerintelor cosmetice curente din acele timpuri sj care era intitulata : « Conservatorul Sanatatii Doamnelor " sau « Toaleta igienica necesara pentru toata lumea eleganta ». Dupa primul razboi mondial meseriasii din aceasta bransa s-au preocupat progresiv pentru a lucra mai bine si mai conplex in meserie, pana in zilele noastre cand ingrijirea corpului a devenit la majoritatea o necesitate. OBIECTUL MANICHIURII Manichiura se ocupa cu ingrijirea speciala a unghiilor si a pielii de la maini, atat pentru prevenirea si combaterea unor boli de la maini, precum si cu munca de estetica si de frumusete. Pe langa desfasurarea muncii de estetica, manichiurista trebuie sa cunoasca si o parte din bolile de la maini. Manichiura are caracter : - Igienico medical - Igienic si estetic Serviciile care sunt prestate intr-un cabinet de infrumusetare 17

-

Manichiura Pedichiura Coafor Frizerie Cosmoetica Masaj si relexo terapie Sauna Aerobic Sala de fitness

Descrierea salonului de manichiura Manichiurista poate sa-si desfasoare activitatea in spatiu separat fata de restul au daca este comun impreuna sau in acelasi spatiu cu cosmetica, frizeria sau Coaforul. Cu restul serviciilor doar in incaperi separate. Trebuie un spatiu ferit de aglomeratie. Aranjarea si intretinerea salonului este obligatorie, ea reflectand calitatea profesionala a lucratorului. Sa arate curat din punct de vedere igienic si sanitar. Nu se admit resturi de unghii sau cheratina, dispersate in salon. Iluminatul sa fie natural, iar daca e artificial, lumina trebuie sa vina din partea stanga. Mobilierul din dotarea cabinetului de manichiura -

o masuta de manichiura prevazuta cu sertar si dulap pentru lucruri si instrumente; minim 2 scaune pernita pentru mana (pentru sustinerea mainii la masa de manichiura); lampa pentru o vizibilitate mai buna; aparat pentru sterilizarea instrumentelor; cos sau suport pentru lacuri si oje; cos de gunoi vas pentru inmuierea degetelor chiuveta pentru spalat mainile;

Instrumentele intalnite in cabinetul de manichiura Instrumentele necesare la manichiura sunt confectionate din plastic, lemn sau metal. Metalul trebuie sa fie otel inoxidabil sau inox de cea mai buna calitate pentru a avea un timp naa: indelungat. - foarfece de taiat lungimea unghiilor - foarfece de taiat pielita periunghiala - cutitas pentru desfacut pielita periunghiala - cutitas de pus carmin - pila flexibila - polizoar pentru lustruitul unghiilor - un vas pentru sampon. - creion cu acetona pentru curatarea ojei de pe marginea libera a unghiei - betisoare igienice pentru stergerea ojei de pe marginea unghiei. Ele trebuie sa fie le dintr-un lemn de esenta tare pentru a fii cat mai rezistente. - chiureta sau bisturiu pentru dezlipirea pielitei de pe suprafata unghiei Pila de unghii trebuie sa fie cat mai flexibila iar suprafetele cu striatii sa fie cat mai fine. Pila din carton se foloseste in general la persoanele care sufera de diabet. Baffar - este o suprafete diferite din punct de vedere al striatiilor. Ele se folosesc 18

pentru de pe unghie si pentru unghiile ingalbenite (din cauza folosirii in abundenta a ojei) pentru a le aduce la culoarea lor normala. Materiale si produse specifice folosite in luerarile de manichiura Generalitati Pentru executarea lucrarilor de frizerie, coafura, manichiura si pedichiura se utilizeaza nateriale, urmarindu-se scopuri diferite, astfel: - produse utilizate in scop igienic (sapun, sampon, vata) - produse utilizate in scop curativ (sampon pentru ingrijirea parului, lotiuni tonice, creme hranitoare) - produse utilizate cu scop antiseptic (alcool, vata, antiseptice, dezinfectante) - produse utilizate in scop estetic (briantina, lotiuni de par, vopsele de par, apa de pasta, sidef, eter si carmin pentru unghii) Diferite materiale si produse 1. Sapunul Se utilizeaza in toate aceste meserii, in scopul indepartarii impuritatilor, murdariei, de pe piele sau de pe par. Sapunul se prezinta sub forma solida sau lichida, de obicei este folosit mai mult sub diferite forme. Este colorat si usor parfumat. Pentru spalat se intrebuinteaza sapun alb, "Cheia" sau "Camila", sapun de toaleta de calitate superioara, sapun gudronat si sapun de glicerina. Sapunul este un produs rezultat din imbinarea acizilor grasi cu substante alcaline. In contact cu apa se dizolva si emulsioneaza , producand o spuma alba, care antreneaza particulele de impuritati si de grasimi de pe piele sau de pe firele de par. Printr un contact mai prelungit al epidermei cu o solutie de sapun calduta, aceasta se inmoaie si celulele cheratinizate si deseurile cutanate se indeparteaza mai usor. Sapunul se foloseste la manichiura si la pedichiura pentru inmuierea tesuturilor ingrosate, a pielitelor inestetice din jurul unghiilor 2. Cremele Sunt produse pentru hranirea pielii, conjinand substante nutritive, vitamine, uleiuri si grasimi animale sau vegetale. Au culoarea galbena, uneori sunt usor parfumate; se aplica usor pe piele prin netezirea acestora cu pulpa degetelor si patrund in tesut prin miscari de masaj. Crema se aplica pe pielea bine curafata in prealabil, pentru a se evita introducerea a impuritatilor si murdariei depuse la suprafaja acesteia. In raport cu felul pielii se utilizeaza o crema grasa sau semigrasa. Se utilizeaza la manichiura si eventual la pedichiura la executarea masajelor mainilor sau gambelor 3. Bicarbonatul Bicarbonatul de sodiu alimentar se prezinta sub forma unor cristale foarte fine, albe. Se utilizeaza in diferite scopuri si la pedichiura la pregatirea apei pentru baia de picioare, deoarece contribuie la dilatarea porilor, inmuierea tesuturilor, si al descongestionarea picioarelor obosite si umflate. 4. Lacul pentru unghii 19

Este o solutie din uleiuri sicative, rasini naturale sau artificiale, derivati de celuloza si solvent volatil (alcool etilic, benzen, acetona). Aceasta solutie aplicata pe un suport ( in cazul de fata pe unghie) formeaza o pelicula subtire, transparenta, stralucitoare care poate fi incolora sau colorata in diferite tonuri de roz si rosu, prin adaugarea DE COLORANTI. SE APLICA PRIN pensulare; protejeaza unghia si ii confera un aspect placut. 5. Pasta pentru unghii Pasta pentru unghii se obtine pe baza aceluiasi amestec, insa substantele colorante sunt adaugate in proportie mai mare, astfel incat formeaza o pelicula opaca. 6. Pasta sidef Pasta sidef este de asemenea un produs de infrumusetare a unghiilor , obtinut pe baza aceluiasi amestec cu lacul, avand in compozitie sidef, ceea ce ii confera o stralucire deosebita, usor argintie cu irizatii. Materialele estetice ca lacurile, pastele si sidefurile se folosesc in diferite game de culori de la roz pal, pana la rosu - inchis, precum si nuantele de mov si coral, Pentru sidefuri se folosesc urmatoarele culori: - roz de Tasmania (culoare trandafir) . - lila alicante - orange tabago (culoarea sangelui inchis) Pentru lacurile de unghii in afara de alb incolor, se recomanda aceeasi gama de culori ca si la sidef. Pentru paste de unghii, culorile deschise sunt mai pretentioase, tinand seama si de culoarea care se potriveste mai bine pielii clientei respective. Culorile naturale sunt cele mai potrivite pentru mainile obosite, precum si la cele cu unghii scurte. Pentru pielea alba se vor recomanda culori care bat in mov; culoarea corai se va aplica unghiilor acelor persoane care au pielea galbuie, iar pentru pielea avand o nuanta obisnuita se va aplica o culoare odihnitoare. Culorile se pot privi prin adaugare de coloranti care se pot dilua din coloranti ca fluxina, romanina, etc. Se pun 10 mg colorant intr-o sticluja si se adauga spirt medicinal, se agita sticluta pana la diluarea completa a colorantului. Se adauga lacurile pana se obtine culoarea dorita, Fluzina de culoare mov, rodamina culoare rosu - inchis, lazina culoare rosu spre corai. Eterul este un compus organic. Se caracterizeaza printru-un miros placut, fiind folosit in manichiura si pedichiura la dizolvarea si inlaturarca lacului, pastei sau pastei sidef de pe unghii. Acest produs se pastreaza ermetic inchis, deoarece este volatil. Carminul este o substanta dezinlectanta, de culoare rosie, care se aplica de pedichiuristi si manichiuriste in urma taierii pielitelor din santul periunghial cu scop dezinfectant si estetic. VATA HIDROFILA ESTE UN material de provenienta vegetala (fibre de bumbac). Vata de bumbac este degresata, albita si daracita, fiind intrebuintata pentru pansamente; cu tampoane de vata se aplica pe piele sau praful de piatra acra. Substante dezinfectante 20

Sunt folosite pentru distrugerea microbilor, bolilor molipsitoare. In meseriile de manichiura si pedichiura se impune paralel cu curatenia desavarsita a locului de munca si igiena personala a lucratorului, sa se sterilizeze aparatele, uneltele si instrumentele prin folosirea substantelor antiseptice, care distrug microbii si impiedica transmiterea bolilor. Aceste antiseptice trebuie folosite cu atentie, acordandu-se atentia cea mai mare concentratiei; . folosirea gresita a concentratiei poate avea urmari grave. Dezinfectantele pot sa aiba sau mai mica in funtie de puterea bactericida de toxicitate, de solubilitate, etc. Sunt mai multe feluri de dezinfectante, ele folosindu-se de la caz la caz. Apa oxigenata (H2O2) este foarte indicata pentru dezinfectarea ranilor si a uneltelor, deoarece nu ataca metalul. Este inodora si incolora, degaja oxigen in cantitate mare, fapt care duce la distrugerea microbilor. Se pastreaza in intuneric, in sticle de culoare inchisa si in cantitati mici pentru a nu se descompune. Hipermangnatul de potasiu confine de asemenea mult oxigen; in comert se gaseste sub forma de cristale fine (ca sarea fina) de culoare violet. Se foloseste dizolvat in apa. Alcoolul (spirtul) este un produs de fermentatie, obtinut din amidon de cartofi, fructe, etc. Este un lichid incolor cu un miros usor, fiind folosit in principal ca dezinfectant in caz de ranire si mai ales la dezinfectarea uneltelor deoarece nu ataca metalul. Spirtul medicinal de culoare albastruie are in compozitia sa si putin camfor, din aceasta cauza are un miros specificm mai puternic. Sublimatul ( clorura de mercur) este un bun antiseptic, dar ataca metalul datorita clorului. Este foarte otravitor. Se gaseste preparat sub forma de pastile care se dizolva in apa, in proportie de 1 : 1000 deci 1 g la 1000 mg apa. Acidul boric se prezinta sub forma de cristale foarte fine, albe, ca o sare. Este un antiseptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant fiind folosit ca dezinfectant sub forma de solutie. Solutia se obtine dizolvand 30 g acid boric intr-un litru de apa, incalzit la 20°C, deoarece in apa se dizolva greu. Formaldehida este o substanta dezinfectanta, obtinuta din vaporii alcoolului etilic. Se utilizeaza in solutie de apa diluata la 1 - 3% pentru dezinfectarea sculelor si a rufariei. Septolul este un dezinfectant utilizat frecvent in aceste ramuri de activitate. Se foloseste in solutie diluata ; se prezinta sub forma de lichid cu un usor miros. Nu ataca metalele Norme de igiena in cabinetul de manichiura De o deosebita importanta este pastrarea curateniei locului de munca. 21

Functionarea instalatiilor igienico sanitare in mod corespunzator si aerisirea incaperii de lucru sunt de asemenea elemente importante pentru crearea unor conditii igienice corespunzatoare. Curatirea zilnica trebuie executata numai cu stergatoare umede (carpe sau matura), pentru a preveni difuzarea prafului in incaperea de munca. Masa de lucru trebuie curatata dupa fiecare manopera, iar ustensilele spalate cu apa si detergent, apoi dezinfectate cu alcool de70o. Atat la inceputul executarii manichiurii si pedichiuri, cat si la sfarsit, lucratorul isi va spala mainile cu apa curgatoare, cu sapun si va folosi pentru sters un prosop personal. Deoarece ustensilele se deterioreaza prin fierbere, este indicat sa se evite executarea manichiurii sau pedichiurii IN care exista vreo suspiciune de existenta a unei boli de piele sau a unghiilor cu caracter contagios. Vasul pentru sampon si bazinul pentru apa vor fl spalate pentru fiecare client cu multa apa si detergent. Servetelele folosite in timpul executarii pedichiurii sau manichiurii vor fi folosite o singura data (numai pentru un client), apoi vor fi spalate si fierte timp de 30 min, din momentul inceperii fierberii, dupa care se vor calca. Respectand toate aceste masuri de igiena in munca, lucrand cu atentie pentru a se evita zgariere, inteparea sau taierea si utilizand o sursa de lumina corespunzatoare si corect plasata, se evita imbolnavirile mai ales cele cu caracter contagios si neplacerile profesionale generale de acestea. INGRIJIREA MAINILOR Tehnologia meseriei de manichiurista Executarea manichiurii si notiuni de protectie a muncii Manichiura cuprinde un complex de operatii igienico-profilactice care au ca scop ingrijirea mainilor, distingandu se : - ingrijirea mainilor in general - manichiura propriu zisa care se refera la ingrijirea unghiilor. Aceste ingrijiri trebuie practicate cu foarte multa atentie, respectandu-se regulile de igiena si fazele de lucru. Tot in cadrul ingrijirilor ce se acorda mainilor se inscriu tratamentele pentru regenerarea tesuturilor ( bai de ulei si pentru mentinerea supletei articulatiei (mecano-terapie, masaj si gimnastica ) A. Operatii pregatitoare in vederea executarii manichiurii Intrucat manichiurista indeplineste o operatie privind igiena si estetica mainilor, tinuta vestimentara, precum si mainile trebuie sa fie deosebit de ingrijite. Transpiratia accentuata mainilor lucratorului ca si unele boli de piele creeaza o senzatie neplacuta clientelor. Inainte de inceperea lucrului se vor respecta urmatoarele: - Manichiuristia se va spala pe maini cu apa si sapun, terminand prin clatirea lor cu putin alcool sanitar. - In trusa manichiuristei trebuie sa fie zilnic 24 de servetele din panza alba, tivite pe margini. Aceste servetele nu sunt transmisibile, fiind folosite numai o singura data. Sterilizarea instrumentelor se face prin dezinfectare. Se foloseste sterilizarea chimica iar pentru distrugerea microbilor se folosesc substante septice, ca spirt, alcool sanitar etc. Sterilizarea obiectelor metalice se face in sterilizator sau cu un tampon de vata inmuiat in alcool, fiecare instrument fiind sters in parte sau scufundat intr-un vas cu 22

alcol sanitat Cu cat forma unghiei este mai rotunda, cu atat va fi lasata mai lunga, spre a-i da aspectul normal ( oval). In general se intalnesc urmatoarele forme de unghii: unghia ovala si lunga in forma de migdala, unghie foarte lata si colturoasa, unghie foarte lata si mare si unghie foarte mica. Se pileste apoi unghia pentru a obtine forma definitiva. Pilirea unghiilor este una din cele mai importante faze si cere multa atentie. Se aseaza pila sub marginea libera a unghiei, se pileste marginea acesteia cu miscari largi, urmarind sa nu se strice simetria. Pentru aceasta se va trasa o linie imaginara de la repliul unghiular prin mijlocul lamei unghiulare. Terminand finisarea formei unghiilor, se trece la desprinderea cu cutitasul a pielitelor din jurul santului periunghial. Nu se va folosi foarfecele pentru aceasta operatie, pentru a nu ranii tesutul respectiv care este foarte sensibil. Pentru a usura desprinderea pielitei se ridica usor, cu cutitasul umezit, pielita intai de la dreapta la stanga apoi invers. Operatia trebuie facuta foarte usor, pentru ca pielita care este foarte fina sa nu se rupa, pe urma se va degaja partea alba (lunula) a unghiilor, pe care nu trebuie apasat niciodata cu instrumentul intrebuintat pentru ridicarea pielitei, deoarece se irita radacina unghiei Dupa executarea acestor faze se introduc degetele mainii stangi intr-un sampon preparat din sapun si apa calda. In timpul cat degetele stau in sampon, se lucreaza identic si la mana dreapta. In continuare se scot degetele din sampon, se sterg cu un servetel curat, apoi se controleaza si daca este nevoie, se retuseaza colturile unghiilor (se pilesc scamele ramase unghiilor). Partile laterale ale unghiilor nu vor fi niciodata taiate prea adanc, ci numai strictul necesar. In caz contrar se va produce deplasarea unghiei, intrucat lateral nu exista nici un punct de sprijin. Se dezlipesc din nou pielitele din jurul unghiei. Ca sa se efectueze mai usor aceasta operatie trebuie inmuiat de mai multe ori varful cutitasului in apa. Se poate considera ca pielita este bine pregatita cand varful cutitasului se poate misca fara nici o rezistenta sub piele de la un capat la altul al unghiei. Se taie apoi pielita cu foarfecele cu lama curbata, din jurul unghiei, de la stanga spre dreapta. Pielita trebuie sa fie taiata rotund si egal. Dupa eliminarea pielitei, uneori pe unghie mai raman mici resturi care se scot cu cutitasul. Instrumentul trebuie in asa fel aplicat incat sa atinga unghia cu intreaga suprafata de lucru. Degetul se dezinfecteaza apoi cu spirt. In jurul pielitei taiate se aplica carminul care este si dezinfectant. Pudrajul se face cu tampon de vata care se va introduce numai o data in pudriera, apoi va fi aruncat. Daca mai este necesara pudra, se va folosi alt tampon de vata. Coltarele, prosoapele plusate, servefelele pentru ras, mantalele pentru tuns(protectoare) vor fi schimbate la fiecare client si se vor folosi a doua oara numai dupa spalare si fierbere cu soda si sapun si dupa calcarea lor. Fierberea se va face timp de 30 de minute din momentul inceperii fierberii. Pastrarea unstensilelor dupa terminarea programului de munca trebuie sa se faca intr-un loc curat si ferit de praf. Numai luand toate masurile de igiena se pot evita eventualele infectii si transmiterea bolilor de piele cu caracter contagios, precum si neplacerile profesionale generate de neglijenta in munca. 23

Tipuri de manichiura. Metode practice de Iucru. Datorita faptului ca in ultimii ani lumea a inceput sa fie tot mai preocupata de estetica si ingrijirea unhiilor, meseriasii din aceasta bransa s-au preocupat progresiv in ceea ce priveste aceasta meserie. Aceasta a dus la aflarea mai multor metode de executare a manichiurii : - manichiura clasica - manichiura frantuzeasca - manichiura japoneza - unghiile tehnice Indiferent de tipul de manichiura pe care il alegem noi sau pentru care opteaza clienta mai intai se face un control preventiv al degetelor in vederea stabilirii vreunei boli de natura infectioasa. Clientelor care prezinta astfel de boli nu li se va efectua manichiura ci li se va recomanda unui medic dermatolog.

Metode practice de lucru 1. Manichiura clasica Se recomanda in mare parte tuturor persoanelor. a) cliente isi aseaza mana ridicarea pielitei (bisturiul sau betisorul din lemn) §i se ridica pielita de pe suprafata unghiei cu mare atenfie pentru a nu leza unghia e) se pune mana stanga la inmuiat intr-un vas cu apa calda cu sapun lichid sau o solute pentru inmuierea degetelor f) aceeasi operatiune se efectueaza si la mana dreapta g) din nou se ia mana stanga, se scoate din apa, se sterge cu servetel si se incepe cu taierea colturilor ramase dupa pilire h) se taie pielita de la fiecare deget cu foarfecele pentru pielite de la degetul mic la cel mare i) se face dezinfectarea cu spirt sanitar dupa care se aplica carminul daca clienta doreste f) masajul mainii k) aceeasi operatie se efectueaza si la mana dreapta l ) se aplica tratamentul pentru unghii iar daca este cazul se pileste unghia cu baffarul cele patru fete. Daca unghia este curata si se pileste doar cu suprafata nr. 4 pentru a reda un luciu unghiei. m) ultima operatie este cea de aplicare a ojei in functie de solicitarea clientei si recomandarile manichiuristei. Dupa efectuarea tuturor operatiilor de manichiura instrumentele se dezinfecteaza si se sterilizeaza La efectuarea manichiurii trebuie tinut cont de tipul de piele: -uscata - normala - grasa La pielea uscata taieturile adanci sunt interzise deoarece in operatiile de taiere clienta e predispusa la infectii (panaritie) datorita stafilococilor si 24

streptococilor din aer si praf. Pielea normala permite taierea mai adanca fiind mai putin sensibila, la fel fiind si pielea grasa. Manichiurista, dupa efectuarea fiecarei operatii de manichiura se spala pe maini cu apa si sapun si se dezinfecteaza cu spirt.

Manichiura frantuzeasca Unele persoane au pielita din jurul unghiei foarte sensibila si nu suporta taierea pielitei. Acestora li se recomanda manichiura frantuzeasca. De asemenea persoanelor care sufera de diabet sau lucreaza in mediu toxic li se recomanda acest tip de manichiura. Etapele de lucru - clienta isi aseaza mana stanga pe pernita si se incepe cu : a) taierea unghiilor in forma dorita b) taierea colturilor cu foarfecele pentru colturi c) pilirea lor foarte usor si cu atentie pentru a nu provoca rani superficial d) se introduce mana in vasul cu apa calda si sampon sau o solutie pentru inmuierea degetelor e) se executa la mana dreapta aceeasi operatie f) se scot degetele din apa si se sterg cu un servetel g) se aplica crema pentru cuticule pe fiecare deget h) se indeparteaza asperitatile de pe lama unghiei si din jurul pielitei periunghiulare cu betisorul din lemn. Operatia trebuie facuta cu atentie deoarece se poate vatama radacina unghiei si a pielitei care o inconjoara. i) se dezinfecteaza cu spirt sanitar toate degetele apoi cu bisturiul se aplica carminul (daca acest lucru il doreste clienta ) j) masajul mainii k) tratamentul unghiei - care consta in aplicarea unei lotiuni sau unor tratamente sub forma de pelicula cu diferite vitamine l) se executa aceeasi operatie si la a mana dreapta m) aplicarea ojei lacului de unghii - sidef sau pasta Manichiura frantuzeasca se mai recomanda si persoanelor care au pielea foarte deshidratata, in general din cauza ficatului si a fierii. Se va recomanda folosirea cremelor hidratate care au un continut bogat in vitamina A si B2, Jecolan sau a vitaminei E care da elasticitate pielii si intaresc suprafata unghiei.

Manichiura japoneza Se recomanda foarte mult persoanelor care au unghiile deshidratate, exfoliate si in principal celor care au unghiile cu striatii si deformari. Este un tip de manichiura preferata foarte mult de barbati Materialele necesare -

crema nr.1 pentru acoperirea striatiilor sau deformarilor de pe unghii crema nr. 2 pentru luciul unghiei 2 baffere care au suprafata din piele de caprioara 2 betisoare din lemn

Etape : a) se aseaza mana stanga pe pernita 25

b) se aplica crema nr.1 cu ajutorul betisorului din lemn pe toata suprafata unghiei pe strat gros c) se lasa putin sa intre in unghie dupa care se lipeste cu baffarul d) se aplica crema nr. 2 pe toata suprafata unghiei intr-un strat mai subtire cu ajutorul betisorului din lemn r) se lasa putin sa intre in unghie dupa care se pileste cu baffarul obs : Pilirea cu baffarul se face intr-o singura directie Acest tip se poate efectua si dupa executarea manichiurii clasice sau frantuzesti inainte de aplicarea lacului de unghii.

LUCRARI DE INGRIJIRE A UNGHIILOR Tratamente Tratament cu diferite lotiuni sub forma de lichid incolor cu efect asupra unghiei prin marirea rezistentei acesteia. Lotiunile se aplica pe unghii din trei miscari incepand de la mijioc apoi pe partile laterale, incepand de la lunula spre partea libera a unghiei, fara ca pensula imbibata sa atinga santul sau pielita periunghiulara Atingerea santului sau pielita pot provoca arsuri la nivelul dermei sau poate produce chiar alte leziuni. Aceasta operatie se executa respectand succesiunea operatiilor, imediat dupa ce am dezinfectat in cazul in care clienta doreste masaj vom executa masajul, apoi degresatul, dupa care vom putea aplica lotiunea, iar dupa uscarea acesteia de pe corpul unghiei la solicitate vom putea aplica lac Aplicarea lotiunii se face intr-un strat subtire si uniform. Se aplica doar pe unghii curate. Bai de ulei Se recomanda unghiilor exfoliate. Baia de ulei se poate executa cu ulei de porumb sau cu optiune cu vitamina A + D2 Modul de utilizare Se incalzeste uleiul intr un vas emailat pana la temperatura suportabila. se goleste continutul intr-un vasonel, se introduce mana careia i-am efectuat manichiura (mana curata 26

fara lac ) si introducem in ulei fierbinte. Tinem mana in acest ulei incalzit atat timp cat uleiul este caldut. Dupa care se scot degetele din ulei, se sterg intr-un servetel uscat. Tratamentul A + D2 Lotiunea A + D2 este un ulei vitaminizant si se recomanda a se efectua acest tratament. unghiilor care se rup sau se stratifica. Acest tratament se efectueaza pe unghii nelacuite, dupa ce am desprins cu chiureta pielita periunghiala, uleiul se incalzeste intr-un vas la o temperatura de 60 grade Celsius. Dupa incalzire se pune intr-un vas de sticla sau plastic dupa care se introduce una din maini in acest ulei si se tine 15- 20 minute. Dupa expirarea timpului se sterg unghiile cu un tampon de vata cu spirt, apoi unghiile se pot pili si se poate aplica carmin. Pentru eficienta tratamentului se recomanda o cura din cand in cand. Tratarea mainilor in caz de durere -

degetul degetul degetul degetul degetul

mare corespunde cu plamanul si ficatul aratator cu intestinul gros mijlociu cu circulatrea sangelui inelar cu sistemul nervos mic sexualitatii

Masajul mainilor Aceasta prestare este comparativ noua si desi inca nu a capatat o raspandire pe scara larga, acitunea utila a masajului pe pielea mainilor este indiscutabila. De popularizarea ei trebuie sa se ocupe serios specialisti in manichiura. Incontestabil, in primul rand mesterii trebuie sa-si insuseasca tehnica executiei masajului, totusi masajul este o procedura care trebuie sa se prezinte frumos. De aceea este important sa se acorde miscarile mainilor maistrului sa fie usoare, flexibile, puternice, ritmice. Graba excesiva oboseste repede si influenteaza negativ calitatea lucrarii. Influenta binefacatoare a masajului este amplificata daca aceasta este procedat de o baie care inmoaie pielea mainilor Masajul mainilor linisteste sistemul nervos Se face masajul dar este interzis in procese acute, inflamatii si boli de piele. Miscari circulare deasupra si de alunecare din podul palmei. Prin mecanoterapie se intelege intrebuintarea mijloacelor mecanice pentru pastrarea sau redobandirea supletei membrelor superioare. Mecanoterapia cuprinde masajul si gimnastica mainilor si bratelor. Mainile ingrijite estetic si igienic presupun masajul; prin masaje se activeaza circulatia sangelui, sa indeparteze celulele moarte, facilitandu-se formarea altor celule noi. De aceea 27

este indicat ca viitoarele manichiuriste sa cunoasca tehnica masajului. Masajul membrelor superioare se face de la maini spre umar. Masajul articulatiilor membrelor se face prin miscari circulare pentru fiecare articulatie in parte. Inainte de masaj se unge pielea cu o crema sau pudra de talc, pentru a nu o irita. Partea masata trebuie sa se gaseasca intr-o pozitie comoda, adica sa aiba o baza larga si stabila de sprijin. De asemenea, muschii trebuie sa fie complet relaxati. Masajul este interzis in procesele inflamatorii acute, varice, inflamatii, anevrisme, limfagite, in bolile de piele si leziunile pielii. Masajul maini. Pentru elasticitatea degetelor si a incheieturilor se executa masajul mainilor folosinduse mai multe metode. Una din metode consta in urmatoarele miscari: se tin degetele rasfirate sub forma de evantai, si se va masa fiecare deget in parte, incepand de la varf spre radacina. Se trec printre degetul mare si aratator degetele mainilor, incepand de sus in jos. Se formeaza un cerc din degetul mare si aratator trecand de mai multe ori prin el degetele. Urmeaza masajul energic al palmei. Se prinde mana clientului intre maini si se maseaza podul palmei spre incheieturi, degetele se strang, se incercuiesc peste podul palmei si se maseaza de patru ori. La sfarsit se maseaza prin alunecarea degetelor portiunea de la varful degetelor spre incheietura si antebrat, spre a activa circulatia sangelui. Gimanstica mainilor Aritculatiilor suple ale mainilor se pot obtine numai prin exercitii de gimnastica zilnica. Acestea vor fi recomandante clientelor pentru a le executa zilnic acasa. Ele se pot efectua insa si inainte de masaj, clienta executand un grup de miscari flexionare, de extensie si de rotatie a mainilor Masajul mainilor linisteste si relaxeaza sistemul nervos. Inainte de aplicarea lacului unghiile se degreseaza cu spirt pentru a putea lacui unghiile. Lecuitul este ultima operatie la manichiura. Nu se va lucra cu lac gros pentru al putea dispersa usor, uniform pe unghii. Aplicarea lacului se face incepand cu degetul mic cu pensula din mijloc si partile laterale. Corectarea lacuitului neuscat sau trecerea repetata cu pensula nu da rezultate bune, trebuie stearsa unghia. Lacuitul si tehnica lacuitului E o tehnica de infrumusetare si totodata de marire a rezistentei unghiei in contactul lor cu diferiti agenti (apa, detergenti, substante chimice). Culoarea lacului se adapteaza in functie de lungimea unghiilor si oboseala mainii. De exemplu, la unghii scurte si maini obosite se recomanda nuante pastel si alb (culori deschise). La unghii mai lungi si ten alb se pot adapta nuante de rosu (tipatoare) Respectand succesiunea operatiilor, lacuitul se poate face in ordinea executarii, dupa degresare Se scoate pensula din sticluta se sterge surplusul de lac pe partea superioara a sticlei si se aplica pe unghie fara a apasa pensula in contactul cu unghia. Lacuitul se incepe dinspre lunula spre partea libera a acestuia pe mijloc si apoi pe partile laterale. Se intinde lacul uniform fara ca acesta sa curga, in cazul in care pensula a ajuns sa coloreze santul periunghial il vom sterge cu varful chiuretei 28

dupa care vom indeparta lacul pe servetel. Lacuitul se efectueaza de regula in doua straturi iar cand lacui e foarte transparent, in trei straturi se pot folosi lacurile PASTA, PASTA SIDEFATA sau INCOLOR, sau chiar PASTA peste care se aplica SIDEF. Tipuri de produse si folosirea acestora Lacurile se obtin din ulei si rasini naturale si artificiale in amestec cu solventi. Fuzina se foloseste pentru obtinerea culorii maxime Madonina pentru rosu deschis Lozina pentru rosu corai Nuantele lacurile se recomanda in functie de gradul de oboseala al mainii si in raport cu lungimea unghiilor. - Nuantele corai pentru cele cu pielea galbuie. - Culorile naturale pentru maini obosite si unghii scurte . - Pentru mainile obisnuite se aplica orice dintre nuantele odihnitoare. Polimer (alb) Este un produs ca duloare alba si se poate combina cu lacuri roz si albe, timpul sau de uscare fiind intre 35-45 de secunde. Polimer (natural) Este un produs semitransparent in culori si se combina cu lacurile de unghii doar cu cele naturale. Timpul sau de uscare este intre 35-45 secunde. Polimer (alb perfect) Este un produs alb stralucitor ca culoare si se poate combina cu lacuri roz si alb aplicate pe unghii. Timpul sau de uscare este intre 34-45 sec. Polimer (roz competitiv) Este un strat lucitiv in culoare si se poate combina cu lacurile de pe unghi de culoare roz si alb. Timpul de uscare 25-35 secunde. Polimer (roz) Este un rosu spre roz si se poate combina cu lacurile de pe unghi roz si alb sau lacuri competitive. Timpul de uscare 35-45 secunde. Polimer (transparent) Este 100% transparent se poate aplica pe lacurile naturale oferindu-le o stralucire perfecta si mai este folosit pentru modelele care se aplica pe unghii. Timpul de uscare 35-45 de secunde. Culori acrilyce pentru modele al unghii Un pastel de culori Pietre de colectie aplicabile pe unghii Culorile curcubeului in colectie Pietre semipretioase pentru unghii Aceste culori acrilyce din colectie au fost create pentru artisti care aplica in culori pe unghii date cu lac. Culori de curcubeu in forma de picaturi Disponibil in 4 culori, Mov, Albrastru, Rosu, Galben 29

Se pot amesteca pentru a obtine mai multe culori care sa se foloseasca la modelele de unghii. Prafurile de culori si cele lichide se pot folosi impreuna pentru lacuri de unghi care doresc forme deosebite.

Unghii tehnice Conceptul Beauty Nails Pentru a reusi in tehnica unghiilor artificiale 3 metode sunt indispensabile. Unghiile artificiale, veritabil miracol pentru cele cu unghii scurte si deteriorate. Trei tehnici sunt importante pentru obtinerea de unghii artificiale doar intr-o ora. Capsule + Rezina - pentru a prelungirea unghiilor roase. Capsule + Gel ultraviolet - pentru prelungirea unghiilor scurte si bombate Aceste trei tehnici permit sa se rezolve orice problema a unghiilor naturale. Rezina - consolideaza unghiile naturale foarte degradate Cu Kaping Gel sau ultraviolet imbogatit cu calciu - fortifica instantaneu unghiile naturale moi si permite lacului de unghii sa nu se cojeasca. Cu fibre de sticla -repara unghiile naturale rupte. Aceste trei tehnici sunt absolut complete si permit sa raspundeti tuturor problemelor unghiilor pe care la puteti intalni fie ca sunt false sau naturale. Conceptul Beauty Nails este cel mai elaborat, cel mai complet, cel mai performant, cel mai studiat din punct de vedere tehnic cat si din punct de vedere al pretului. Modele sunt foarte blande si nu degradeaza unghiile naturale. Nu se utilizeaza metode care pot traumatiza unghiile naturale.

Tehnica Kapping Gel Se recomanda persoanelor care au unghiile moi de la nastere. Este posibil sa practicam e exceptionala manichiura clasica inainte de a pune Kapping Gel in conditii in care dupa ce am realizat manichiura clasica o sa curatam fiecare unghie cu un tampon de vata imbibata in alcool de 60-90 grade C, inainte de a aplica Kapping Gel. Daca unghia ramane grasa se reduce aderenta Kapping Gel Kapping Gel se pune pe unghia naturala. Pregatim unghia si impingem cuticulele. Se pileste deasupra unghia, pila trebuie sa fie perfect curata si sa nu aiba nici o urma de grasime sau ulei. Se indeparteaza orice urma de praf in urma pilirii unghiei. Se aplica un strat subtire de Kapping gel numarul 1 pe unghia naturaia oprindu-ne la 1 mm de cuticula superioara, repartizand foarte bine partile. In nici un caz nu depasim Kapping gel pe cuticula sau piele. Se aplica un strat foarte fin de Kapping gel numarul 2 putin mai gros decat primul strat oprindu-ne la 1 mm de cuticula superioara si repartizand bine partile. In nici un caz nu depasim Kapping gel pe cuticule sau piele pentru ca se poate desface in 24 de ore. Lasam 2 minute la lampa ultraviolet. Aplicam un strat de Kapping gel numarul 2 mai gros dar la fel nu depasim cuticula superioara si repartizam foarte bine partile. Stergem unghiile cu un tampon imbibat in lichid de finisare FINISH WIPE. Daca constatam mici imperfecjiuni pe suprafata unghiei nivelam cu un bloc alb in asa fel sa obtinem un rezultat perfect.

Tehnica Acrilyca fara miros Este recomandata pentru persoanele care-si rod unghiile. Se imping 30

cuticulele pe uscat fara sa utilizam un gel emolien, se tare surplusul de piele, scurtam unghiile cu foarfecele sau cu pila neagra si dam luciul pe unghia naturala. Dupa care lipim unghia falsa. Nivelam cu ramolizor Oana cand unghia falsa face corp cu cea naturaia. Aplicam un bob de pudra roz sau transparenta pe trei sferturi din suprafata unghiei fiind atenti sa nu depasim pe piele, repartizand foarte pe parti. Se spune sa se usuce o lampa cu ultraviolete 2-3 minute. Aceasta pudra se aplica doar o data si nu se pune PRIMER pe unghia naturala. Eliminam lejer ce rezulta din pilit si apoi dam forma unghiei pe cat posibil de naturala. Netezim cu bloc alb, aplicam ulei de cuticule si masam. Trimitem clienta sa se spele pe maini de praful de pilit si aplicam baza speciala pentru unghii false si lasam sa se usuce, aplicam 2 straturi de oja Longue Duree si aplicam fixator TOP 60. Tehnica Acrilyca cu miros Se imping cuticulele pe uscat fara nici un gel emolient. Se taie varfurile cu clestele sau foarfecele de unghii. Se pileste unghia naturala cu luciu dupa care lipim unghiile false. Aplicam pe unghia naturala folosind pila flex neagra sau pila argintie si indepartam luciul marginii libere trecand usor cu pila Garnet sau pila neagra fina. Se aplica Primerul pe unghia naturala. Se aplica un bob de pudra roz sau transparenta pe unghia superioara si modelam fiind atenti sa nu atingem cuticulele. Efectuam aceasta pentru toate degetele si activam uscarea intre 10-15 minute. NU SE PUNE LA LAMPA. Pilim cu pila Flex neagra sau argintie pentru a da o forma pe cat posibil naturala. Nivelam cu bloc alb. Aplicam pe cuticule ROLL-ON si masam. Netezim cu blocul 4 in 1 si trimitem clienta sa se spele. Dupa care aplicam baza, lasam sa se usuce si aplicam doua straturi de oja LONGUE DUREE si dam cu fixator TOP 60. Pentru topirea unghiilor de acril se foloseste solutia pentru dizolvare si se tine timp de 15 minute. Solutia se va pune intr-un bol de portelan, nu de plastic

Tehnica Gel Aceasta tehnica este o tehnica pentru unghii cat mai naturale. Se taie unghiile sau se pilesc, dupa care se pileste si pe deasupra de luciu si impingem cuticulele pe uscat. Aplicam unghia si punem Romalizor sa o putem nivela pana ce unghia falsa face corp cu cea naturala, o dam cu bloc alb si trimitem clienta sa se spele de praful de la pilit. Aplicam gelul numarul 1 care este baza si 31

lasam la lampa, dupa care stergem cu lichid de finisare. Aplicam gelul numarul 2 pentru modelare, punem la lampa si stergem cu lichid de finisare. Gelul numarul 3 se pune in strat subtire. Dupa ce l-am sters cu lichid de finisare aplicam uleiul pentru cuticule si masam. Aplicam baza pentru unghiile finite. Tehnica Fibroglass Lipim capsulele de tip Square, aplicam Romalizom pe parte de nivelat. Inlaturam luciul dupa capsula cu pila Garnet. Aplicam o banda de Fibroglass pe toata lungimea si largimea unghiei prindu se la 2-3 mm de cuticula posterioara. Se aplica un strat subtire cu lipici Fibroglass si pulverizam Glue Dry de la 30 cm. Obs. Daca clienta simte un efect de incalzire dupa aplicarea lipiciului inseamna ca stratul de lipici Fibroglass este foarte gros sau Glue Dry a fost pulverizat prea de aproape. Se pileste fibra de sticla cu o pila neagra sau pila cu patru fete si netezim suprafata cu bloc alb. Aplicam uleiul pentru cuticule sau ROLL-ON si masam. Terminam netezirea cu bloc alb cu mai multe fete si trimitem clienta sa se spele pe maini. La sfarsit aplicam baza hidratanta, se lasa sa se usuce si aplicam 2 straturi de oja si se lasa sa se usuce fiecare strat, dupa care se pune fixator TOP 60 Precatiuni pentru alegerea si lipirea capsulei. Capsule trebuiesc alese de aceeasi largime ca si unghia naturala si trebuiesc lipite in asa fel incat sa acopere punctul de ruptura si sa degajeze la maximum unghia naturala. Pentru aceasta este necesar cateodata sa fie retaiate. Odata unghia lipita trebuie pilita si nivelata in asa fel incat sa faca corp cu unghia naturala. Nu trebuie sa ramana opacitate sub unghia naturala. Aceasta nu trebuie sa aiba decat doua culori, culoarea roz a unghiei si culoarea alba a marginii libere. Capsula nu trebuie sa fie larga decat unghia naturala. Alegerea formei capsulei este foarte importanta in cazul tehnicii cu fibre de sticla si gel ultraviolet. In fond acestea nu sunt tehnici de sculptare trebuie deci sa folositi capsule care corespund formei unghiei. Odata capsula nivelata, unghia trebuie sa fie perfecta pentru ca nu mai urmeaza decat perierea sau aplicarea fara retusuri. Produse pentru prepararea lacurilor si accesorii PRIMER este facut ca sa penetreze suprafata lacului de pe unghii si de hidratare a acesteia, prepara unghia pentru o adeziune buna. UV-30 protejeaza unghiile de expunerea la raze ultraviolete, bariera reflectoare al lui uv-30 nu distruge stralucirea unghiei. Nu trebuie folosit cu substante lustruitoare. Grip are in compozitie cheratina pura, un agent folosit pentru fixarea mai buna a unghiei false. Eliminati uzuri cu acizi, iar acesta se foloseste cu produsul Primer. 32

Stralucire miraculoasa nu este o crema sau un ulei care se spala jos. El este o substanta care ofera stralucire a unghiei timp de 2 saptamani. EZ BOND este o balanta a ph-ului pentru cuticule si piele. Este alcatuit din ulei de jojoba si Aloe Vera. Acest produs regenereaza si mentine pielea afectata. Ramolizatorul este o substanta care se aplica pe unghia falsa pentru a o inmuia, sa o putem pili mai bine. MODULUL II LUCRARI DE PEDICHIURA LOCUL DE MUNCA AL PEDICHIURISTULUI Importanta pedichiurii ./ Pedichiura - ingrijirea speciala a pielii si a unghiilor de la picioare - este deosebit de importanta. Ea are, in primul rand un caracter igienic si se refera la taierea si pilirea unghiilor normale, ingrosate, incarnate, inegale sau deformate de la picioare, precum si la indepartarea pielii ingrosate ( tesut cheratinizat) de pe talpa piciorului, calcaie si a bataturilor amplasate pe degete, intre degete, pe calcaie sau pe talpa piciorului. Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuie efectuate cu regularitate, deoarece atat unghiile incarnate sau prea mult crescute cat si bataturile sau tesuturile ingrosate, fiind presate de incaltaminte si ciorapi, provoaca dureri, stari de nervozitate, etc. Pedichiura este o meserie complexa care cere unele cunostinte medicale pentru executarea operatiilor : mare precizie si de inalta calificare care se cer la extragerea bataturilor profunde dintre falange etc. Exercitarea meseriei de pedichiurist presupune o mare indemanare multa atentie si calm, cunoasterea bolilor de piele si multa maiestrie tehnica. Pregatirea locului de munca in vederea inceperii lucrului Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente dezinfectate, precum si cu ajutorul substantelor antiseptic pentru a se evita inflamatiile sau infenctiile. De aceea, inainte de a incepe activitatea, pedichiuristul este obligat sa respecte urmatoarele : - imbraca un halat curat, iar unghiile vor fi foarte curate si parul ingrijit pieptanat - verifica curatenia cabinei, a bazinelor sau ligheanelor, instalatia de lumina si pregateste prosoape curate, trusa de instrumente si materialele de lucru. - dezinfecteaza bazinul sau ligheanul cu dezinfectant si instrumentele cu septol si spirt, prin fierbere sau prin flambare, se spala pe maini si le dezinfecteaza - la fiecare client este obligatorie spalarea pe maini, schimbarea prosopului cu care s-a lucrat. dezinfectarea instrumentelor; vata folosita o data - chiar daca este curata nu se mai intrebuinteaza. In felul acesta se evita transmiterea microbilor, ciupercilor si a bolilor contagioase. Cabinetul dc pedichiura Cabinetul de pedichiura trebuie sa fie mentinut in permanent foarte curat. Nu sunt admise pe planseu urme de sapun, apa si resturi de la unghiile taiate sau alte 33

impuritati. Iluminatul natural si artificial trebuie sa fie foarte bun. In general se recomanda ca lumina sa fie proiectat din stanga spre sau sa cada vertical deasupra piciorului clientului. In interiorul cabinei se afia taburetul de lucru al pedichiuristului, care a re circa 25 cm inaltime, 1-2 scaune cu spatar si parti laterale pentru sustinerea bratelor; 1 - 2 bazine de faianta prevazute cu robinete si canal de scurgere; daca este posibil se recomanda sa fie alimentate cu apa calda si apa rece; chiuveta, oglinda, dulapior acoperit cu cristal, avand doua sertare si doua usi. In dulap se pastreaza lenjeria necesara (prosoape, servete, dezinfectante, pansamente, etc). In sertar se pastreaza trusa si materialele de lucru (lac, pasta, carmin) etc. Pe dulapior sunt asezate in ordine, in cursul zilei de munca, instrumentele, uneltele si materialele curente pentru lucru. Instrumentele trebuie sa fie perfect sterilizate si in buna stare de functionare. Pentru executarea pedichiurii sunt necesare lenjerie (halate, servete si prosoape), materiale (dezinfectante, antibiotice), apa oxigenata, sulfamida, pansamente sterile, fesi, materiale anestezice (kelen si novocaina) care calmeaza durerile provocate de scoaterea unghiilor incarnate. Unelte si instrumente necesare pentru pedichiura Uneltele si instrumentele necesare pedichiurii se confectioneaza din otel de cea mai buna calitate. Aceste instrumente sunt inoxidabile. In prezent pedichiura se executa si cu instrumente actionate electric, dar si cu instrumente manuale pe care vom prezenta in continuare. Instrumentele manuale se grupeaza in mai multe categorii: foarfece, clesti, pila, bisturie, chiurete, rozete, lance sau sageata, cutit - daltita. Foarfecele Foarfecele nr. 1, numit si forfecuta se caracterizeaza prin brate fine, lame de taiere subtiri si usor curbate. Se foloseste la taierea pielitei din santul periunghial. Foarfecele Nr. 2 este de format mic, are lamele de taiere ascutite si drepte (necurbate). Clestii Clestele mare este compus din doua brate puternice, unul din ele, fiind prevazut cu un suport de sprijin care asigura stabilitate si precizia mainii in timpul manevrarii. Capetele de taiere seamana cu capetele de prins ale clestelui patent. Se folosesc la taierea unghiilor, precum si pentru scoaterea colturilor foarte mari. Clestele mic este asemanator ca forma cu clestele mare, dar cu dimensiuni mai reduse. Se foloseste pentru scoaterea colturilor foarte mici ale unghiilor precum si pentru scoaterea si curatarea bataturilor de sub colturile unghiilor incarnate. Pila Pila este o lama de otel prevazuta pe ambele suprafete cu striatii foarte fine si ascutite. Se utilizeaza pilirea unghiilor, la formarea si finisarea unghiilor in operatia de scurtare. Bisturiul Bisturiul este format dintr-un maner de care se fixeaza lama; aceasta este usor 34

scobita (concava) pe una din fete si ascutita la varf. Bisturiele au mai multe marimi, fiecare marime fiind indicata printr un numar si folosindu-se la anumite operatii. Bisturiul nr.1 se foloseste la taierea straturilor comoase de pe falange. Bisturiul nr. 2 are lama mai mare, se foloseste numai la taierea straturilor comoase de pe talpa piciorului. Bisturiul nr. 3 are lama mare mai lata, se foloseste numai pentru taierea straturilor cornoase de pe calcai. Bisturiul nr. 4 are lama asemanatoare ca forma si dimensiune cu cea a bisturiului Nr. 1 Este un bisturiu de rezerva ce se foloseste numai in cazul in care unul din bisturiele Nr. 1, Nr. 2 sau Nr. 3 s au defectat. Bisturiul nr. 5 are lama dreapta si asemanatoare cu a unui cutit ascutit la varf; este denumit si bisturiul de subtiat unghia, deoarece se foloseste la taierea si indepartarea unghiilor defectuos crescute ori ingrosate, fie din cauza unor ciuperci, fie deformate in urma unui traumatism (lovire). Chiureta Chiureta este compusa dintr-un singur corp. Manerul se continua cu o tija cilindrica ingusta, cu varful usor rotunjit. Pe una din suprafefe lama este scobita (concava). In functie de lungimea si grosimea lamei se disting: - Chiureta Nr. 1 are tija cilindrica (canalul) cea mai mica. Se foloseste la dezlipirea pielitei din planul periunghial, la aplicarea carminului si la scoaterea colturilor sau a bataturilor foarte mici ce se afla situate sub coltul scos. -Chiureta Nr.2 are tija cilindrica (canalul) mai mare ca diametru si se foloseste la scoatere colturilor mari si a bataturilor mari de sub coltul osos - Chiureta Nr.3 are canalul ceva mai mare ca diametru decat al chiuretei Nr. 2. Se foloseste in cazuri speciale de exemplu la extractia unghiilor sau a colturilor Rozeta Rozeta este compusa dintr-un singur corp, manerul se continua cu o lama ce se ingusta varf si apoi lama se rotunjeste. Se foloseste numai la extractia bataturilor de pe falange, de pe talpa piciorului sau a calcaiului. Rozeta se utilizeaza numai dupa ce s a curatat suprafata bataturii de stratul cornos cu bisturiul respectiv. Lancea sau sageata Lancea este compusa dintr-un singur corp; manerul se continua cu o lama care se ingusta la varf si apoi brusc se lateste, luand forma unui romb cu colturi ascutite. Se foloseste numai la extragerea bataturilor foarte adanci care sunt plasate, de obicei, pe falange si intre falange sau pe calcaie. Lancea se foloseste numai in cazul in care radacina nu s-a putut scoate cu rozeta. EXAMINAREA CLIENTULUI Examinarea si pregatirea clientelei Pedichiuristul are obligatia ca inainte de inceperea pedichiurei sa examineze foarte atent fiecare persoana. In cazul in care constata ca clientul sau clienta are eczeme, ciuperci colonie de negi sau negi simpli, bataturi cu puroi, unghii incarnate cu puroi, etc nu se va executa pedichiura. Persoana respectiva va fi indreptata spre un medic de specialitate pentru a urma tratamentul necesar. Inainte de a executa pedichiura se procedeaza la inmuierea picioarelor timp 35

de 10 - 15 minute in apa calda, avand o temperatura de 20 - 30° C la care s-au adaugat 10 g bicarbonat de sodiu (sau sapun) Bicarbonatul are insusirea de a deschide porii, permitand apei sa intre usor in epiderma, inmuind tesuturile, si de a descongestiona picioarele obosite si umflate, reglementand circulatia sangelui. In tratamentele mai complicate clientul poate fi tinut pana la 30 minute cu picioarele in apa. Bicarbonatul de sodiu nu ataca metalele si nu strica instrumentele. Dupa executarea pedichiurii se dezinfecteaza piciorul cu spirt, chiar daca nu prezinta nici un fel de rana. In timpul executarii diferitelor operatii, clientii trebuie preveniti sa nu tina picioarele incordate si sa nu se miste, pentru a evita eventualele raniri prin taiere sau intepare. In cazul cand s au produs usoare raniri ca urmare a extragerii colturilor sau a bataturilor se foloseste pentru dezinfectat septolul, a carui valoare antiseptica este de trei ori mai mare ca spirtului. Tot pentru dezinfectare se poate folosi apa oxigenata, spalandu-se si tamponandu-se ranile care sangereaza. Impotriva infectiilor ce pot surveni in urma unor extrageri de bataturi sau colturi profunde se foloseste rivanolul cu mese sterile. Acesta este un antibiotic puternic care nu permite infectiei sa avanseze. Tot la dezinfectarea locurilor unde s-au extras colturi si bataturi se poate folosi penicilina sub forma de pulbere sau sulfamida, medicamente care ajuta la vindecarea mai rapida a ranilor (la stingerea focarului de infectie). Ranile se panseaza apoi cu pansamente sterile In cazul in care clientul are varice, inainte de a efectua baia i se vor bandaja gambele cu fesi, pentru a frana efectul apei calde ce provoaca dilatarea vaselor de sange sau plesnituri. La efectuarea unor operatii dureroase, ca extragerea unor bataturi sau colturi de unghii profund incarnate cand personale sunt mai sensibiie la durere, se utilizeaza kelenul sau novocaina. Aceasta din urma se utilizeaza si in cazul in care clientul se gadila si isi misca piciorul, fapt ce ingreuneaza munca pedichiuristului si poate provoca raniri si accidente. Tot impotriva gadilatului de poate masa talpa piciorului. In cazul in care clientul se plange de o transpiratie abundenta la picioare se procedeaza in felul urmator : se tin picioarele in apa calda la o temperature de 20 30°C timp de 25 - 30 min. Dupa acest interval se scot picioarele si se lasa apa sa se scurga si epiderma sa se zvante (fara sa se foloseasca prosopul). Dupa aceea, pedichiuristul aplica pe talpi, degete si falange 10 g de acid boric (cate 5 g pentru fiecare picior). Acest tratament se va recomanda clientului sa fie executat in continuare acasa de trei ori pe zi la interval de 24 de ore, insotit de schimbarea zilnica a ciorapilor. La masajul picioarelor se foloseste lapte "Doina", sau eventual o crema hranitoare care faciliteaza alunecarea mainilor si hraneste in acelasi timp pielea. Este recomandata mai ales femeilor a caror epiderma se usuca mai usor. In cazul in care clientul are basici (vezicule pline cu lichid) produse prin frecarea epidermei de o incaltaminte defectuoasa, ele sunt taiate cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa se scurga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza si se panseaza apoi locul respectiv impiedicand prin aceasta infectarea si grabind in acelasi timp vindecarea. In cazul in care s-a format puroi in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate clientul va fi trimis la medic, pentru a evita infectii mai grave; uneori este necesar, de exemplu ca unghia sa fie scoasa in intregime. TEHNICI DE INGRIJIRE A MEMBRELOR INFERIOARE Pedichiura cuprinde toate ingrijirile ce trebuie acordate piciorului si unghiilor. In acest sens se disting mai multe operatii care urmaresc fiecare un anumit scop si 36

in ansamblu un scop unic si anume : un picior sanatos, normal frumos. Astfel, in cadrul pedichiurii se executa urmatoarele operatii care se refera la: - ingrijirea unghiilor normale - estetica unghiilor - ingrijirea unghiilor ingrosate - ingrijirea unghiilor incarnate - extragerea bataturilor ingrosate si taierea straturilor cornoase de pe falange, calcai, talpa, etc. - masajul piciorului

Ingrijirea si estetica unghiilor Ingrijirea unghiilor normale Se efectueaza dupa ce picioarele au stat in apa calda cu bicarbonat de sodiu, atat cat a fost necesar pentru a inmuia tesuturile mai ingrosate. Cu chiureta se indeparteaza pielita din jurul unghiei; se curata santul unghiei de impuritati, avand grija sa nu se irite sau sa se razuie pielea. Cu chiureta se deplaseaza (se impinge ) pielita spre radacina acesteia, apoi cu foarfecele se taie, numai daca este cazul pielita din jurul unghiei. Scurtarea unghiilor (taierea) se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare si se terminca cu degetul mic. Unghiile se scurteaza in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetului sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu se recomanda taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita aceasta pentru a avea o unghie migdalata, deoarece unghia se incarneaza. Scoaterea colturilor se face cu chiureta. In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei de pilire, care se va efectua astfel: se trece cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica pilindu -se cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai prezinta asperitati. Acest lucru este foarte important, mai ales cand se executa pedichiura la femei, care poarta ciorapi ce se agata usor. Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica cu un bastonas carmin de jur imprejurul unghiei. Datorita carminului, care este nu numai un dezinfectant, dar si un colorant puternic, se observa orice deficient in executarea pedichiurii (asperitati ale unghiei, resturile nepilite ale colturilor unghiei, pilirea incorecta, zgarieturi produse prin folosirea gresita a chiuretei sau bisturiului). De asemenea se observa daca pielita este taiata egal sau inegal, fie din nebagare de seama, fie din cauza ca varful forfecutei are defecte; se retuseaza deficienta. Pentru a fi cat mai aspectuoase, in prezent se practice in mod curent lacuirea unghiilor cu pasta, cu sidef sau cu lac, mai ales in anotimpul calduros. Lacul sau pasta se aplica in doua etape, prin pensularea dupa efectuarea operatiei de scurtare si pilire a unghiilor (Fig. 5). In timpul operatiei se pun tampoane de vata intre degete sau bucajele de pluta pentru a distanja degetele OPERATII PENTRU INGRIJIREA UNGHIILOR DEFORMATE Ingrijirea unghiilor ingrosate si deformate Aspectul unghiilor este influentat de starea generala a sanatatii. Datorita unor tulburari de natura glandulara sau a unor boli, se produc deformatii si ingrosari la 37

nivelul unghiei. Astfel se intalnesc : - unghii foarte subtiri (sticloase) - unghii foarte dure (care se sparg sau se rup usor) - unghii ingrosate Fiecare din aceste tipuri necesita manevre mai atente din partea pedichiuristului, adecvate la grosimea, duritatea si forma unghiei. Din toate aceste tipuri, unghia ingrosata prezinta cele mai multe dificultati in ingrijire, deoarece este deosebit de dura. Adesea are forma de gheara care se aduce cu greu la forma normala. ovala. Inainte de taiere, ingrosate se subtiaza din grosimea lor, fie prin pilire cu pila mai mare, fie prin razuire cu bisturiul. Suprafata superioara a unghiei se razuieste cu rabdare, de preferat cu bisturiul, incepand de la radacina spre extremitatea libera a acesteia. Se netezesc asperatiile cu pila, apoi se scurteaza unghia, urmarindu-se aducerea ei treptata - de-a lungul mai multor sedinte - la o forma cat mai normala. Se controleaza daca nu prezinta asperitati, se curata pielita din santul periunghial, apoi se dezinfecteaza si se aplica carmin. In caz de ranire sau infectare se aplica dezinfectante mai puternice sau daca e necesar, chiar antibiotice.

Ingrijirea unghiilor incarnate Se dezlipeste in primul rand pielita din santul periunghial. Operatia se executa prin miscari usoare, deoarece este foarte dureroasa. Se taie marginea unghiei incarnate drept, paralel cu degetul si se scoate apoi cu bisturiul indicat partea taiata. Nu se va smulge, deoarece prin smulgere se produce un traumatism si se creeaza un focar de infectie. Se dezinfecteaza sa, daca e necesar se introduce, in locul de unde s-a scos coltul un pansament sau vata (deci intre unghie si deget), ceea ce va contribui la cresterea normala a unghiei. Extragerea bataturilor Bataturile si straturile cornoase se formeaza, de obicei, pe falange, pe partea superioara a degetelor, in dreptul articulatiilor, aceste locuri fiind mai sensibile. Ele se formeaza si intre degete, lateral si degete, sus sub unghia incarnata, pe calcai sau pe talpa - respectiv pe laturile pe care greutatea corpului apasa mai mult. Pielea ingrosata se curata cu ajutorul bisturiului indicat pentru locul unde se afla stratul de piele cheratinizat. Pielea ingrosata se curata cu miscari usoare, se taie astfel incat sa nu se raneasca tesutul. Tesutul ingrosat de pe talpa, calcaie si de pe partea superioara a degetelor, inclusiv bataturile, se curata si se taie cu multa atentie. Pentru talpa se foloseste bisturiul Nr. 2 pentru calcai, bisturiul nr. 3. In acelasi fel se procedeaza si cu bataturile amplasate lateral pe falange sau intre falange Spre deosebire de tesutul ingrosat, in special pe calcaie si pe talpa, bataturile propriu zise nu sunt plasate numai la suprafata epidermei, ci merg in profunzime, fiind deosebit de dureroase. Ele se taie treptat, in etape, scotandu-se cu mare atentie celulele cornificate, 38

cheratinizate, pentru a evita ranirea. Atentia maxima va fi atunci cand se ajunge la radacina bataturii ( nucleu de celule cheratinizate, asezate in straturile profunde ale pielii). In cazul tesuturilor ingrosate de pe talpa piciorului sau calcai, daca acestea prezinta si o batatura cu radacina, dupa taierea lor cu bisturiul Nr. 2 sau 3 (dupa caz) se foloseste rozeta si lancea cu ajutorul carora se curata radacina. Bataturile plasate pe falange se curata taindu-se cu rozeta tesutul ingrosat de jur imprejur si scotandu- se apoi radacina cu lancea. Bataturile formate laterale pe degete si intre degete se curata treptat, intai cu bisturiul pentru indepartarea stratului de la suprafata pielii pana se ajunge la radacina. Aceasta se scoate cu atentie cu ajutorul daltitei, astfel incat sa nu mai ramana nici o ramasita de tesut cheratinizat. In caz contrar, datorita presiunii incaltamintei, se produc dureri si batatura se poate reface. Bataturile plasate intre degete sunt cele mai dificile de scos si ingrijit; pielea este foarte sensibila si se pot produce hemoragii. Ele se curaja in modul descris anterior, din doua in doua saptamani in decurs de cateva sedinte folosindu-se rozeta. SCOPUL LUCRARILOR DE INGRIJIRE A PICIOARELOR Masajul gambei Masajul se executa in scopul activarii circulatiei sanguine, fapt ce contribuie la o mai buna hranire a epidermei si a muschilor. Se executa si in scopul mentinerii supletei articulatiilor. In urma masajului se simte o placuta senzatie de destindere la nivelul gambei, senzatie cu atat mai evidenta, cu cat picioarele au fost mai obosite, mai umflate sau mai congestionate. Masajul se executa dupa ce au fost efectuate toate operatiile de pedichiura (scurtarea unghiilor, scoaterea bataturilor etc) Se poate executa insa si separat, ca o operate de sine statatoare, la cererea clientului, ori de cate ori este necesar acest lucru pentru activarea circulatiei. Practicarea masajului are efecte optime in timp, tocmai datorita influentei pe care o are atat asupra circulatiei cat si asupra transpiratiei abundente si urat mirositoare. In cazul in care clientul sau clienta sufera de varice, masajul se va executa cu o deosebita atentie; in cazul varicelor ulceroase, masajul nu este indicat. Masajul se executa pe piciorul curat si dezinfectat cu alcool, folosindu-se o crema grasa. Executarea efectiva a masajului Masajul piciorului se compune din mai multe miscari si se executa in modul 39

urmator: 1. Miscarea 1 este o miscare de netezire in cursul careia se exercita o presiune mai mare pe osul -tibia Mainile aluneca una dupa alta pe suprafata superioara a piciorului deci pe deasupra metatarsienelor si tibiei, incepand de la varful degetelor si continuand pana la genunchi. Pentru eficacitatea masajului este necesar ca mainile sa alunece perfect lipite pe piele si sa fie in contact permanent cu acesta. De aceea, de indata ce o mana a ajuns la genunchi, cealalta porneste de la varf. Aceasta miscare se repeta de zece ori. 2. Miscarea a 2-a este tot o miscare de netezire usoara care se executa pe muschiul gambei -de la genunchi spre glezna, palma fiind lipita pe epiderma. Miscarea se repeta de 10 ori circa doua minute, pana cand circulatia sanguina este normalizata. 3. Miscarea a 3-a este o miscare de presiune si netezire care se efectueaza cu o mana, in timp ce mana cealalta sustine piciorul mai sus de glezna. Mana cu palma alipita de piele porneste de sub calcai spre glezna spre genunchi, dar pe partea exterioara a piciorului. Degetul mare exercita o presiune mai puternica decat celelalte degete, iar unghiul format intre degetul mare si cel aratator se creeaza de asemenea o presiune puternica ce se resimte la nivelul pielii. Miscarea se repeta de zece ori. Glezna se poate masa si in modul urmator: ambele maini, cu palmele alipite de laba piciorului, pornesc simultan intr-o miscare de alunecare, din dreptul metatarsienelor spre genunchi, peste glezna, degetul mare exercitand o presiune mai mare decat celelalte degete. 4. Miscarea a IV-a consta din miscari de masaj circulare. Cu o mana se tine varful piciorului, iar cu cealalta se execute usoare miscari de presiune circulara pe suprafata suparioara a piciorului, in sens ascendent, deci de la varful degetelor spre glezna. Miscarea se repede de zece ori. Aceasta portiune a piciorului se poate masa astfel: se sustine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari de masaj, presand tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului. 5 . Miscarea a V-a este o miscare de rotatie ce se executa la falange, in scopul mentinerii supletei articulatiei. Cu o mana se sustine piciorul mai jos de calcai, si cu cealalta se apuca falangele, rotindu-le usor spre exterior. Miscarea se repeta de trei ori. 6. Miscarea a Vl-a este o miscare de rotatie prin care se urmareste pastrarea supletei articulatiei piciorului. Cu o mana se sustine piciorul, iar cu mana cealalta se apuca varful lui, executandu-se o miscare de rotatie spre exterior. Miscarea se executa cu atentie, pentru a nu se produce o luxatie, iar clientul trebuie avertizat sa tina piciorul cat mai relaxat. 7. Miscarea a 7-a este o miscare de netezire si de presiune care se executa pe falange. Se maseaza pe rand fiecare falanga, executandu-se o miscare de netezire, de alunecare dinspre laba piciorului spre unghie. 8. Miscarea a 8-a este o miscare circulara care se executa urmarind obtinerea unui opt pe suprafata calcaiului. Este o miscare descongestionanta si relaxanta, cu degetele mari se executa de cateva ori pe suprafata calcaiului miscari circulare in forma de opt, cateva miscari spre dreapta si cateva spre stanga.

40

MODULUL III NOTIUNI DE ANATOMIE, FIZIOLOGIE, PATOLOGIE SI IGIENA MUNCII IMPORTANTA STUDIERII ANATOMIEI SI FIZIOLOGIEI ORGANISMULUI UMAN Stiinta care studiaza tot ce este viu in natura (plante, animale, om) se numeste biologie. Principalele ramuri ale biologiei care se ocupa cu studiul corpului omenesc sunt anatomia si fiziologia. a) Anatomia studiaza structura organelor ce intra in alcatuirea organismului uman, Studierea structurii acestor organe a fost posibila prin utilizarea unor metode noi ca: disectia (taierea) pe animale vii sau cadavre umane, observarea directa la exterior a corpului omenesc, observarea microscopica a organelor corpului cu aparate optice (lupa, microscopul), observarea radiologica a organelor interne cu ajutorul razelor X (Roentgen). b) Fiziologia studiaza functiile organelor ce intra in alcatuirea organismului uman. Prin metode experimentale, avand la baza cunostinte de fizica si chimie, s-a realizat studiul functiilor organelor ce alcatuiesc corpul uman. In mod curent se disting urmatoarele categorii de functii fiziologice: - Functiile de relatie ce pun in legatura (relatie) corpul cu mediul inconjurator. Aceasta legatura se stabileste cu ajutorul unor sisteme ca: sistemul muscular si osos, prin care se executa miscarea (muschii fiind elementele active, iar oasele elementele pasive ale miscarii), si sistemul nervos, alcatuit din organele de simt, maduva si encefal. Sistemele sunt ansambluri de diferite organe:cu functii deosebite - Functia de nutritie contribuie la hranirea si intretinerea corpului. Aceste functii sunt indeplinite de diferite aparate ca: aparatul digestiv.ce asigura digestia alimentelor, aparatul respirator, care executa respiratia, aparatul circulator - circulatia, iar aparatul excretor, excretia - Functia de reproducere apare in momentul in care s-a ajuns la completa dezvoltare individuala iar fiintele devin apte de a avea urmasi. Intre structura si functie exista o interdependenta. Nu se poate intelege functia unui organ, cunoscandu-i numai structura, si nu se poate explica structura decat cunoscandu-i functia. Altfel, structura organelor de legatura (tendoanele) este deosebita de structura organelor de sustinere (oasele), sau a 41

celor de miscare (muschi), a celor de acoperire (pielea si mucoasele) etc. Din punct de vedere anatomic si fiziologic, adica structural si functional, organele ce alcatuiesc corpul omenesc sunt deosebite; pentru buna functionare a intregului organism, ele se influenteaza reciproc, fund intr-o stransa legatura Astfel, organismul uman functioneaza ca un tot unitar, fund influentat insa si de conditiile de viata in care traieste, creandu-se astfel „unitatea organismului cu mediul inconjurator" Importanta practica a studiului anatomiei si fiziologiei omului Deoarece elementul om intra atentia meseriilor de frizerie, coafura, manichiura, pedichiura, acestea sunt in stransa legatura cu medicina si mai ales cu una din ramurile sale si anume igiena. Igiena este stiinta care se ocupa de omul sanatos in vederea pastrarii starii de sanatate a acestuia. In acest scop sunt stabilite norme de igiena si reguli de viata. Frizeria, coafura, manichiura si pedichiura sunt activitati igienico-estetice care se bazeaza pe reguli de igiena stabilite de contextul social, in vederea pastrarii sanatatii in primul rand, precum si a satisfacerii necesitatii de frumos a omului. Importanta studierii anatomiei si fiziologiei omului consta deci in faptui ca ele se ocupa de natura omului, de propria noastra fiinta si ne invata sa ne organizam judicios viata (alimentatia, munca, odihna) sa ne ferim de imbolnaviri, contribuie la formarea conceptiei materialiste despre om si mediul sau de viaja. Dintre savantii ce au contribuit la dezvoltarea igienei in Romania amintim pe dr.Felix (1832-1905) care poate fi considerat intemeietorul igienei stiintifice si dr. Victor Babes (1854-1926) savant de renume mondial, care s-a ocupat si de probleme de igiena. In tara. stiintei igiena i se acorda o atentie deosebita, prin normele stabilite de ea pentru prevenirea imbolnavirilor se urmareste pastrarea sanatatii omului, scaderea mortalitatii, prelungirea duratei medii de viata si marirea capacitatii de munca atat a individului, cat si a colectivitatilor NOTIUNI GENERALE DESPRE ALCATUIREA ORGANISMULUI UMAN Corpul omenesc este alcatuit din trei parti: cap, trunchi si membre a) Capul este format dintr-un schelet osos (scheletul capului), alcatuit din: - Cutia craniana (1), in care se gaseste encefalul (2), fund acoperita de piele cu par (3) - Oasele fetei invelite la exterior de muschi, acestia fiind acoperiti la randul lor, de piele. La acest nivel, se observa central, proeminenta nazala (4), avand doua nari pe unde patrunde si iese aerul; de o parte si de alta a bazei nasului si sub frunte sunt ochii protejati de pleoape, gene si sprancene, iar in partea inferioara a nasului este asezat orificiul bucal (gura) marginit de cei doi obraji si de barbie. Pe partile laterale ale capului sunt situate urechile. b) trunchiul prezinta un schelet format din coloana vertebrala adaptate la om pentru mersul biped (vertical), douasprezece perechi de coaste si osul stern (ventral). Partea superioara a coloanei vertebrale corespunzatoare coastelor, coastele si sternul, delimiteaza cavitatea toracica in care sunt situate: inima (1), in partea stanga (organul centrala al aparatul cardiovascular a carui functie asigura circulatia sangelui); marile vase (2), care vin si pleaca de la inima plamani (3) (unde au loc schimbarile de gaze ce asigura organismului oxigenul necesar) traheea (4) si bronhiile (tuburi prin care circula aerul inspirat din exterior spre plamani si aerul expirat din plamani spre exterior), fiind dispuse intre cei doi plamani. Tot in cutia toracica este asezat si esofagul, dispus inaintea traheii, fiind 42

conducta prin care bolul alimentar ajunge in stomac. Cavitatea toracica este separata de cea de-a doua cavitate ce se gaseste in interiorul trunchiului, cavitatea abdominala, printr-un muschi lat (5) numit diafragma. Cavitatea abdominala confine spre dreapta ficatul (6) (glanda anexa a tubului digestiv, numita si laboratorul organismului, deoarece aici au loc importante functii metabolice fara de care viata organismului nu este posibila), ia spre stanga, pancreasul (glanda anexa a tubului digestiv si in acelasi timp glanda endocrina) si stomacul (7) dispus deasupra acestor glande, imediat sub diafragm (avand rol principal de depozit ala alimentelor). Stomacul se continua in jos cu intestinul subtire (8), unde are loc adevarata digestie, apoi cu intestinul gros (9) (unde ajung resturile alimentare din intestinul subtire), iar acesta se deschide la exterior prin orificiul anal (anus). Langa coloana vertebrala, de o parte si de alta, si in fundul cavitatii abdominale se gasesc cei doi rinichi care constituie partea cea mai importanta a aparatului urinar (excretor). In partea inferioara a trunchiului se afla vezica urinara (rezervorul care strange urina inainte de a fi liminata) si organele genitale interne c. Membrele Sunt doua membre inferioare si doua membre superioare. - Membrele superioare prezinta un schelet osos acoperit de muschi, tesut grasos si piele, intre care se gasesc vase de sange si nervi. Sunt organele de munca ale omului. Cu ele se pot executa cele mai fine manopere. - Membrele inferioare prezinta, de asemenea, un schelet osos acoperit de muschi, tesut grasos si piele intre care se gasesc vase de sange si nervi. Sunt organele de locomotie (miscare) ale omului. Notiuni de citologie Citologia este o ramura a anatomiei care studiaza celula. Celula Celula este elementul de baza din punct de vedere structural si functional, a tuturor organelor ce alcatuiesc corpul omenesc. Numai cunoscand structura si functia celulei se poate intelege cum este alcatuit si functioneaza organismul uman. In corp exista un numar foarte mare de celule cu dimensiuni foarte variate, majoritatea putandu se observa numai cu ajutorul aparatelor optice speciale. De asemenea, forma celulelor este foarte diferita, variind in raport cu rolul fiziologic pe care il indeplinesc Unele pot avea o forma constanta (de exemplu ovale (1), rotunde (2), cubice (3), fusiforme (4) etc.), altele isi pot modifica forma (de exemplu, globulele albe din sange care au proprietatea de a emite niste prelungiri citoplasmatice numitc pseudopode). Structura celulei Masa de materie vie din care este alcatuita celula se numeste protoplasma, fiind reprezentata de citoplasma si nucleu. Citoplasma este masa de substanta vie extranucleara. Din punct de vedere fizic, este incolora, transparenta si vascoasa, proprietati care depind de starea functional a celulei. Din punct de vedere chimic citoplasma are o compozitie complexa care, de asemenea, variaza cu starea fiziologica a celulei. Analizele chimice au demonstrat ca in celulele corpului omenesc se gasesc 43

peste treizeci de elemente (oxigen, carbon, hidrogen, sulf, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, clor, magneziu, fier, iod etc.). Acestea se aria in organism combinate sub forma de substante organice si anorganice. - Substantele organice formeaza cea mai mare parte a citoplasmei si se caracterizeaza prin aceea ca toate contin carbon. Ele se grupeaza in: glucide, lipide si protide. Citoplasma unor celule are proprietatea de a elabora unele substante tot de natura proteica numite fermenti (enzime) care activeaza toate transformarile chimice din materia vie. Substantele proteice constituie elementul plastic (formator) de baza al celulei. Datorita transformarilor chimice permanente ce au loc la nivelul celulei aceste substante pot trece de la o categorie la alta. De exemplu, glucidele in protide, glucidele in lipide, protidele in lipide etc. Aceste treceri sunt determinate de nevoile organismului, de starea sa fiziologica - Substantele anorganice cuprind apa si substante minerale. - Apa se gaseste in corpurile vii in proportie foarte mare, (80 - 90%). Viata nu este posibila fara apa, deoarece in organism ea joaca rolul de solvent, facand posibile reactiile chimice dintre substantele ce intra in alcatuirea materiei vii. - Substantele minerale se gasesc in celule sub forma de fosfati, carbonati, cloruri, sulfati de potasiu, calciu, magneziu etc. Ele joaca un rol important in schimburile de substante dintre substante si mediul inconjurator, avand de asemenea si un rol plastic (formator), impregnand substanta osoasa. Membrana celulara este o diferentiere a citoplasmei, determinata de contactul celulei cu mediul ei de viata (mediul extern). Ea este semiimpermeabila si selectiva, adica nu lasa sa treaca prin ea, atat la exterior spre interior cat si invers. Decat anumite substante. Membrana celulara (1) este polarizata electric (Fig. 4). Caracteristicile membranei celulare (grosime , potential electric, compozitie chimica) variaza cu starea fiziologica a celulei. In afara de membrana celulara in citoplasma (2) se mai pot observa cu ajutorul microscopului electronic, niste formatiuni numite diferentieri celulare, unele find permanente, altele temporare, in functie de starea fiziologica a celulei si in vederea indeplinirii unor anumite functii. Nucleul (3), un corp inclus in masa citoplasmatica, este separat de citoplasma printr-o membrana prevazuta cu pori. prin care se face comunicarea intre nucleu si citoplasma. Din puct de vedere fiziologic intre citoplasma si nucleu exista o stransa legatura. Experimentul s-a dovedit ca nucleul nu traieste in afara celulei, dar nici celula fara nucleu, ea degenerand la scurt timp dupa scoaterea nucleului. Caracteristicile fiziologice ale celulei Cele mai importante dintre caracteristicile fiziologice ale celulei sunt: metabolismul, excitabilitatea, adaptarea si specializarea, precum si diviziunea celulara. Metabolismul este schimbul permanent de substante si de energie intre celula si mediul sau de viata. Metabolismul cuprinde doua laturi: - asimilatia sau anabolismul (formarea de citoplasma noua si acumulare de energie); - dezasimilatia sau catabolismul (distrugerea citoplasmei si eliberarea energiei potentiale acumulate). In celulele tinere predomina asimilatia care duce la crestere, maturizare si diviziune celulara (inmultirea celulelor). Cand celula inainteaza in varsta, fenomenele de dezasimilatie predomina, 44

cresterea celulei se incetineste si apoi inceteaza. La un moment dat are loc oprirea asimilatiei si a dezasimilatiei deci a metabolismului, si celula mare. Excitabilitatea este capacitatea de a raspunde activ la punea unor factori (excitanti) din mediul ei de viata, ca: agenti chimici, caldura, curent electric etc. Excitabilitatea celulelor variaza cu starea fiziologica a celulei si cu intensitatea excitantului. Adaptarea si specializarea au loc prin actiunea repetata in timp, a unor factori de mediu asupra celulei. Astfel au avut loc adaptarea si specializarea celulelor din organism din punct de vedere structural si functional. Inmultirea celulara este o proprietate a materiei vii de formare a unor celule noi in celule preexistente, prin diviziune celulara. Celulele noi intocmesc pe cele al caror motabilism a incetat. Diviziunea celulara este directa si indirecta. Sunt celule cu o mare capacitate de diviziune (de exemplu, celulele sanguine, celulele epidermei)altele cu o capacitate de diviziune mai redusa (de exemplu, celulele osoase, cartilaginoase, conjunctive) si altele care nu se divid in timpul vietii (de exemplu, celula nervoasa - neuronul) Notiuni de histologie Ramura anatomiei care studiaza tesuturile se numeste histologie Celulele care alcatuiesc organele corpului omenesc provin din segmentarea unei celule, numita celula - ou. Celulele ce iau nastere prin segmentarea celulei - ou se diferentiaza din punct de vedere structural si functional, alcatuind grupuri de celule ce formeaza un tesut. Tesutul este deci o grupare de celule care prezinta aceleasi caractere structurale si functionale. Tinand seama de caracteristicile celulelor si ale substantei intercelulare, tesuturile se grupeaza in mod obisnuit in: tesut epitelial, conjunctiv si nervos. Celulele epiteliale Sunt alcatuite din celule strans unite intre ele, care au in general, o forma paralelipipedica (turtite cu aspect de paviment) sau prismatica, dispuse intr-un singur strat (unistratificate) sau in mai multe straturi (multistratificate), iar substanta intercelulara (cimentata) este in cantitate mica. Se mai numesc si tesuturi de acoperire, deoarece intra in alcatuirea stratului extern al pielii ( acopera suprafata corpului), captusesc peretii cavitatile unor organe sau constituie structura fundamentala a unor glande. Epiteliile au importanta deosebita, ele indeplinind un rol de protectie mecanica si un rol de bariera ( de exemplu, epiderma care este un tesut epitelial pavimentos multistratificat). Epiteliile glandulare sunt celule adaptate pentru secretie, formand glandele. Citoplasma lor este proprietatea de a elabora produsi care pot fi eliminati in interiorul unui canal, in jurul caeruia celulele sunt dispuse sub forma de ciorchini (glandele acnioase), sau delimiteaza tuburi (glande tubulare). Acestea constituie glandele cu secretie externa (exocrina). Citoplasma unor celule glandulare poate elibera produsi numiti hormoni, care trec direct in capilarele sanguine ce iriga abundent glanda, constituita din grupuri e astfel de celule. Acestea poarta denumirea de glande cu secretie interna (endocrine). Epiteliile senzoriale Sunt celule care s-au diferentiat din punct de vedere structural si functional, specializandu-se pentru receptionarea unor anumiti excitanti (gust, auz, pipait etc.), alcatuind oragenele de simt. Ele pot functiona numai daca se gasesc in contact cu mediul inconjurator si celulele nervoase si se numesc celule senzoriale. Se descriu urmatoarele categorii de celule senzoriale: 45

- celule senzoriale tactile prezentate in epiderma, receptionand excitatiile mecanice din mediu; - celule senzoriale gustative care se gasesc in epiteliul mucoasei limbii (in mugurii gustativi) si receptioneaza excitatiile provocate de substantele care au proprietatea de a solubiliza (substance sapide) - celulele senzoriale auditive ce intra in alcatuirea urechii interne si sunt excitate de anumite vibratii - celulele senzoriale statoreceptoare ce se gasesc in epiteliile celulelor auditive din utricola si sacula si in crestele din ampulele canalelor semicirculare (urechea interna) Intre celulele senzoriale se gasesc celule de sustinere cu rol protector. Prin celulele senzoriale de realizeaza relatiile organismului cu mediul sau de viata. Tesuturile epiteliale Se gasesc in toate organele corpului omenesc, constituind tesutul de sustinere si de legatura. Se caracterizeaza prin aceea legate prin celule despartite unele de altele prin substanta intercelulara (substanta fundamentala), existenta in cantitate mare, incat celulele conjunctive (1) sunt indepartate intre ele, si din niste formatiuni de natura proteica (2) numite fibre. Celulele tesutului conjunctiv pot fi proprii acestui tesut, avand forme si functii variate, sau pot fi ocazionale, provenind din sange (globulele albe), fiind prezente in numar mai mare in conditii patologice (de exemplu infectii locale, abcese). Fibrele sunt de natura proteica variata (colagen, elastina, reliculina) clasificandu-se in fibre conjunctive (colagene). fibre elastice (3) si fibre de reticulina. Ele se gasesc incluse in substanta interculalara intre celule. Datorita aspectelor variate sub care se pot prezenta elementele constitutive ale tesuturilor conjuctive, aceste tesuturi se impart in: - Tesut conjunctiv lax, prezentand caracteristicile generate ale tesutului conjunctiv, el fund foarte raspandit in organism. - Tesut conjunctiv adipos, ale carui celule se incarca cu materii grase energetice de rezerva, formand hipoderma (al treilea strat al pielii) - Tesut conjunctiv reticular ce intra in alcatuirea organelor limfoide (ganglionii limfatici, splina) si a maduvei rosii a oaselor; acest tesut are un important rol fagocitar (de distrugere a microbilor) - Tesutul conjunctiv elastic, bogat in fibre ce contin elastina,intra in alcatuirea organelor care datorita functiilor ce le indeplinesc trebuie sa prezinte un anumit grad de elasticitate ca: plamanii, vasele de sange etc. - Tesutul conjunctiv fibros, bogat in fibre colagene, formeaza un tesut rezistent. Intra in alcatuirea unor elemente structurale ale organismului ca: tendoanele, muschii, ligamentele, etc, ce trebuie sa prezinte un important grad de rezistenta - Tesutul conjunctiv cartilaginos, intra de asemenea, in structura unor formatiuni ce necesita rezistenta. Substanta fundamentala a acestui tesut contine, pe langa o substanta organica si anumite substance minerale. Intra in alcatuirea formatiunilor cartilaginoase din organism, cartilajele nazale ale pavilionului urechii, cartilajele costale, discurile intervertebrale etc. - Tesutul osos este tot un tesut conjunctiv format din celule osoase (osteocite) care se unesc intre ele (se anastomozeaza) prin niste prelungiri formand o retea in interiorul careia se gaseste substanta intercelulara alcatuita din oseina (substanta proteica) impregnata cu saruri minerale, mai ales cu fosfati si carbonati de calciu. Tesuturile conjunctive sunt deosebit de importante pentru organism. Ele intra in alcatuirea tuturor organelor avand rol de sustinere si de legatura, precum si rol trofic (nutritiv), datorita substantelor grase acumulate de celulele adipoase si rol de aparare datorita celulelor fagocitare care intervin in conditii patologice. 46

Notiuni de artrologie Ramura anatomiei care studiaza articulatiile se numeste artrologie. Pentru ca scheletul sa poata participa la diverse activitati determinate de functia sistemului muscular, totalitatea oaselor ce il alcatuiesc trebuie sa se prezinte ca un tot unitar; acest lucru se realizeaza prin articularea oaselor intre ele. Pentru articularea oaselor intre ele, acestea prezinta suprafete de articulatie ce pot avea forma unor fete, proeminente sau scobituri de articulare. Tesutul care face legatura dintre oase opiate fi tesut conjunctiv fibros, tesut cartilaginos si tesut osos. In functie de modul cum se leaga oasele intre ele se disting urmatoarele tipuri de articulatii (incheieturi) - Articulatii fixe care se realizeaza prin tesut conjunctiv, cartilaginos si osos, iar legaturile dintre oase sunt foarte stranse. Astfel de articulatii fixe se intalnesc la oasele craniniului, dar si la alte oase ale corpului, cum sunt de exemplu articulatiile dintre oasele coxale. - Articulatii semimobile. In acest caz, oasele care se articuleaza prezinta la nivelul suprafetelor (care sunt aproape plane) de contact cartilaje de acoperire, iar legatura se realizeaza prin ligamente (formatiuni cu aspect de panglici formate din tesut fibroconjunctiv si care trece ca o punte intre cele doua extremitati ale oaselor ce se articuleaza). Aceste articulatii prezinta mobilitate redusa. Un exemplu tipic este articulatia vertebrelor care formeaza coloana vertebrala. - Articulatii mobile In acest caz, suprafetele articulare ale celor doua oase l si 2 sunt acoperite cu cartilaje 3, dar forma acestor suprafete de articulare permite o imbinare aproape perfecta (de exemplu articulatia soldului sau a umarului), fiind posibile miscari foarte complexe. O astfel de articulatie este cuprinsa intr-o capsula articulata 4 alcatuita dintr-un strat fibros la exterior si un strat sinovial in interior, cu rol de a produce un lichid lubrifiant pentru articulatie numit sinovial. Aproape toate articulatiile de la membrele superioare si membrele inferioare articulatii mobile. La nivelul articulatiilor de la membrele superioarc si membrele inferioare sunt articulatii mobile. La nivelul articulatiilor se pot produce, in anumite conditii, deformatii numite entorse, insotite de destramarea ligamentelor, si luxatii cand ligamentele se rup. Notiuni de osteologie Ramura anatomiei care studiaza oasele se numeste osteologie. Totalitatea oaselor din organismul uman alcatuiesc scheletul sau sistemul osos. Pe schelet se fixeaza muschii. a. Structura oaselor Din punct de vedere anatomic oasele scheletului se prezinta diferit in ceea ce priveste forma, marimea si structura. Aceasta variabilitate este determinata de rolul lor fiziologic. In general, oasele se impart in oase lungi (de exemplu, humerus sau femurul), oase scurte (de exemplu oasele carpului, metacarpului) si oase late (osul frontal, oasele parietale). - Oasele lungi sunt formate dintr-un corp numit diafiza si din doua extremitati numite epifize. Pe sectiune se observa ca diafiza 1 (corpul) este formata dintr-un tesut osos dur si compact 2 si este strabatuta de un canal. In interiorul acestui canal se gaseste o substanta moale 3, groasa de culoare galben - roscata numita maduva galbena a osului. Aceasta maduva contine celule grasoase, vase de sange si nervi. La suprafata diafiza este acoperita de o membrana conjunctiva - fibroasa 4 numita periost, in ea gasindu-se vase de sange si nervi. La nivelul epifizelor (extremitatilor) tesutul osos 5 are un aspect buretos (spongios), fiind acoperite de periferie de o larna subtire de tesut osos dur si compact. La exterior acest tesut compact este invelit de periost. La suprafata 47

epifizelor de observa un invelis albicios, numit cartilaj de articulatie. - Oasele scurte prezinta in interior un aspect buretos (spongios), iar la suprafata o lama ce variaza in grosime, formata din tesut osos dur (tesut osos compact). La exterior aceasta lama este acoperita de periost. - Oasele late prezinta in interior o lama de tesut spongios (displos) care este acoperita de tesut osos compact si periost. In partea spongioasa a oaselor se gaseste, de asemenea o substanta numita maduva rosie. Oasele fiind formate din tesut osos compact si spongios, care este de fapt un tesut conjunctiv, prezinta atat rezistenta cat si un anumit grad de elasticitate. Aceste caracteristici sunt explicate de structura sa microscopica. In tesutul osos compact celulele si substanta osoasa intercelulara impregnate cu saruri minerale sunt dispuse sub forma de lamele concentrice, in jurul vaselor de sange formand niste canale - canelele osoase. Celulele osoase se gasesc atat in interiorul acestor lamele cat si intre ele. In lamele se mai gasesc si fibre conjunctive colagene. Acest fel de tesut se gaseste in diafiza oaselor lungi si la suprafata oaselor scurte si late. In tesutul osos spongios, lamelele sunt dispuse in diferite sensuri, de tesut se gaseste in epifiza oaselor lungi si in interiorul oaselor scurte si late. Elasticitatea oaselor este mai mare la copii decat la adulti si batrani, deoarece oasele sunt mai bogate in substance organice, pe cand la adulti si batrani creste cantitatea de substante minerale. b. Cresterea oaselor Oasele scheletului cresc in lungime si grosime. Cresterea in lungime, are loc numai la oasele lungi si se realizeaza prin activitatea cartilajelor de crestere dispuse la limita dintre epifiza si diafiza. Aceasta modalitate de crestere are loc la varsta de 22 - 25 de ani. Cresterea in grosime se face la toate formele de oase. c. Rolul oaselor Oasele au un rol important in organism, indeplinind functii variate. Astfel, forma si structura oaselor este determinata de rolul pe care-l indeplinesc, si anume: rol de sustinere a greutatii corpului omenesc (de exemplu, coloana vertebrala); rol de protectie (de exemplu cutia craniana ); rol important in miscarile corpului; rol de depozit de calciu si acid fosforic. d. Alcatuirea scheletului Scheletul corpului omenesc se imparte in: scheletul capului(1), al trunchiului (2) si al membrelor (3). 1. Scheletul capului este alcatuit din cutia craniana care protejeaza encefalul situat in interiorul ei si oasele fetei. Cutia craniana este alcatuita din opt oase si anume: un os frontal (1), un os occipital (2), doua parietal (2) doua temporale (4), un os etmoid si un os sfenoid (5). - Osul frontal formeaza fruntea si o parte din orbite - Osul occipital (2), dispus la nivelul cefei, prezinta un orificiu (gaura occipitala) prin care se stabileste legatura intre encefal si maduva spinarii (care se gaseste in canalul format in interiorul coloanei vertebrale). Coloana vertebrala prin prima ei vertebra cervicala (atlas) se articuleaza cu proeminenfele ce se gasesc de o parte si de alta a orificiului occipital, proeminentele numite condili. - Oasele perietale (3) sunt doua oase late asezate intre osul frontal si occipital, articulandu-se intre ele pe linia mediana - Oasele temporale (4), asezate sub oasele parietale, de o parte si de alta a cutiei creaniene, prezinta o portiune latita cu aspect de solz, asezata la suprafata cutiei craniene si o portiune interna (stanca osului temporal), unde se gasesc 48

cavitatile urechii interne si mijlocii. - Osul etmoid prezinta o forma complexa, avand o lama ciuruita orizontala, strabatuta de filetele nervoase olfactive. Aceste filete nervoase receptioneaza mirosurile prin terminatiile sale de la nivelul mucoasei nazale. - Sfenoidul (5)este asezat inapoia etmoidului si inaintea occipitalului. Are forma unui fluture, prezentand un corp si doua aripi. Oasele frontal, occipital, parietale si solzul osului temporal alcatuiesc bolta cutiei craniene. Oasele frontal (prin portiunea sa bazala), etmoidul, sfenoidul, occipitalul (prin partea lui inferioara ) si cele doua piramide (stand) ale temporalului formeaza baza cutiei craniene. Bolta si baza alcatuiesc deci cutia craniana. Oasele fetei sunt in numar de 14: doua maxilare superioare (6), doua oase zigomatice, doua oase lacrimale, doua cornete nazale inferioare un os nazal (7), doua oase palatine si cate un os : mandibula (8) si vomeral. Cele doua maxilare superioare sunt dispuse astfel, incat in jural lor se grapeaza toate celelalte oase ale fetei. Ele delimiteaza superior inceputul cailor respiratorii, articulandu-se cu oasele nazale si cavitatea bucala, iar impreuna cu oasele palatine formeaza bolta palatina sub cerul gurii. In sus maxilarele superioare se articuleaza cu osul frontal, contribuind impreuna cu acesta la formarea orbitelor. Orbitele sunt doua cavitati dispuse de o parte si de alta a piramidei nazale, intre fata si curtia craniana. La formarea lor contribuie o parte din oasele fetei si ale cutiei craniene. In oribite se gasesc globii oculari. In unghiul intern al orbitelor, maxilarele superioare se articuleaza cu oasele lacrimale (strabatute de conductul lacrimal), lateral cu oasele malare (umerii obrajilor) si intern cu cornetele nazale inferioare. Pe marginea inferioara a maxilarului superior sunt niste cavitati numite alveole dentare in care sunt infipti dintii. Din oasele fetei mai fac parte osul vomer care impreuna cu etmoidul formeaza peretele median al foselor nazale si mandibula sau maxilarul inferior care este singurul os mobil al fetei. Maxilarul inferior are o forma de potcoava, prin extremitatile sale se articuleaza cu osul temporal, aceasta fiind de fapt articulatia mobila. Pe marginea superioara a mandibulei se gasesc infipti dintii in alveole dentare. 2. Scheletul trunchiului este format din: - Coloana vertebrala alcatuita din 33 de oase caracteristice numite vertebre. Prezinta patru cuburi din cauza staturii bipede (verticale) specifice omului. - Coastele in numar de 12 perechi avand o forma curbata se articuleaza, dorsal, cu coloana vertebrala (segmentul ei toracic), iar ventral cu sternul. - Sternul este un os lat asezat in partea ventrala si mediana a toracelui. Segmentul toracic al coloanei vertebrale, coastele si sternul alcatuiesc scheletul cutiei toracice in care sunt adapostiti plamanii si inima. 3. Scheletul membrelor Membrele superioare si inferioare sunt formate din mai multe oase al caror plan de asezare in mod de organizare este asemanator. Membrele superioare se leaga de trunchi la nivelul portiunii superioare a toracelui prin doua oase : omoplatul (1) si clavicula (2) care formeaza Centura scapulara. - Omoplatul este un os lat de forma triunghiulara, asezat pe fata dorsala a corpului, prezentand o cavitate pentru articularea cu osul humerus. Clavicula este un os lat, de forma unui "S", care se articuleaza cu partea superioara 49

a sternului si cu omoplatul. Scheletul propriu-zis al membrelor superioare este impartit in trei segmente: - Scheletul bratului, reprezentat de osul humerus (3). Acesta este un os lung care se articuleaza printr-o extremitate cu omoplatul formand o articulatie foarte mobila (articulatia umarului), iar prin cealalta extremitate se articuleaza cu oasele antebratului - Scheletul antebratului format din oasele: radius (4) (in afara) si cubitus (spreinterior. Acestea sunt oasele lungi care se articuleaza, dupa cum s-a mentionat, cu osul humerus, formand articulatia cotului, iar in partea inferioara radiusul se lateste si se articuleaza cu primul rand din oasele mainii. - Scheletul mainii este format din carpul (6), metacarpul (7) si falangele (8) - Carpul ( 6) este format din opt oase scurte dispuse pe doua randuri (cate patru pe fiecare rand ). Primul rand de oase carpiene se articuleaza cu osul radius formand articulatia radiocarpiana, iar al doilea rand se articuleaza si intre ele formand articulatiile intercarpiene. Astfel, se formeaza incheietura mainii. - Metacarpul (7) este formal din cinci oase cu aspect tubular; se articuleaza, pe de o parte, cu oasele carpiene formand articulatia carpo-metacarpiana, iar prin a doua extremitate se articuleaza cu falangele. Aceste oase se articuleaza si intre ele formand articulatia intermetacarpiana. - Falangele (8) sunt in numar de 14 (trei falange pentru fiecare deget, in afara de degetul mare care prezinta numai doua falange). Sunt oase de forma tubulara. Prin articularea cu metacarpianul se formeaza articulatia metacarpofalangiana. Falangele fiecarui deget se articuleaza si intre ele formand articulatiile interfalangiene. - Articulatiile membrului superior sunt cele mai mobile articulatii din organism; acest fapt se explica prin utilizarea mainii in procesul muncii si pentru executarea celor mai fine manopere. Membrele inferioare se leaga de trunchi de (coloana vertebrala) prin Centura pelviana. Aceasta este formata din doua oase (1) numite oase coxale care se articuleaza dorsal cu osul sacru, sira ventral se articuleaza intre ele formand simfiza pubiana. Aceste oase delimiteaza o cavitate numita bazin. Fiecare os coxal prezinta pe fetele extreme cate o cavitate de articulare cu osul femur. Scheletul coapsei format din osul femur (2) Acesta este un os lung care se articuleaza prin extremitatea superioara, unde prezinta un cap cu osul coxal, formand o articulatie mobila si rezistenta numita articulatia soldului sau coxofemurala - Scheletul gambei format din doua oase lungi: tibia (3), spre interior si peroneu (4), in afara. Tibia prin extremitatea superioara se articuleaza cu osul femur. In ligamentele acestei articulatii se afla un os mic, turtit, numit rotula, care impiedica gamba sa se indoaie inauntru. Aceasta constituie articulatia genunchiului. Prin extremitatile inferioare cele doua oase ale gambei se articuleaza cu osul numit astragal, care apartine scheletului piciorului. Scheletul piciorului este constituit din tarsul (5), metatarsul (6) si falangele (7). - Tarsul este format din sapte oase scurte dispuse pe doua randuri. Din primul rand face parte astragalul care se articuleaza cu oasele gambei, articulatia gleznei si calaneu, osul de la nivelul calcaiului. Oasele tarsului se articuleaza si intre ele formand articulatia intertarsiana. Al doilea rand de oase tarsiene se articuleaza cu oasele metatarsiene. - Metatarsul (6) este format din oase de forma tubulara care se articuleaza printr-o extremitate cu oasele tarsiene formand articulatia tarsometatarsiana, iar prin a doua extremitate se articuleaza cu falangele. Oasele metatarsiene se articuleaza si intre ele formand articulatia metatarsiana. 50

- Falangele (7), in numar de 14, au aceeasi repartitie ca falangele membrului superior (doua falange la degetul mare si trei falange pentru fiecare din celelalte degete), sunt mai putin dezvoltate ca la mana. Se articuleaza cu oasele metatarsului formand articulatia metatarsofalangiana. Falangele fiecarui deget se articuleaza si intre ele formand articulatiile interfalangiene. Mobilitatea articulatiilor membrului inferior este mare, dar nu ca la membrul superior, fapt explicat prin adaptarea lor la statiunea si mersul biped. Spre deosebire de membrul superior, la membrul inferior articulatiile sunt mai rezistente. Notiuni de miologie Ramura anatomiei care se ocupa cu studiul muschilor se numeste miologie. Totalitatea muschilor care intra in alcatuirea organismului formeaza sistemul muscular. Prin functionarea (contractarea) muschilor se produc miscarile corpului, ei fiind organele active ale miscarii, iar oasele organele pasive. Muschii legati de schelet se numesc muschi scheletici (somatici), iar muschii care intra in alcatuirea peretilor organelor interne se numesc muschi organelor interne (viscerali). Din punctul de vedere al structurii lor, muschii scheletici se mai numesc si muschi striati, iar muschii organelor interne - muschi netezi. a. Muschii scheletici Numarul muschilor scheletici depaseste cifra de 500. Dupa forma lor, acesti muschi se impart in : muschi lungi (biceps, triceps), muschi scurti (muschii de la nivelul vertebrelor sau de la nivelul falangelor degetelor), muschii lati (muschiul frontal occipital) si muschii circulari sau orbiculari asezati in jurul unor orificii (muschii orbiculari ai buzelor sau muschii orbiculari ai pleoapelor). Proprietatile fiziologice ale muschilor Din punct de vedere fiziologic muschii au urmatoarelc proprietati: - Elasticitatea muschilor este proprietatea muschilor de a se intinde si de a se comprima sub actiunea fortei externe si de a-si reveni dupa incetarea actiunii acetei forte - Conductibilitatea este proprietatea muschiului de a-si schimba forma, dar nu si volumul cand asupra lui, actioneaza un excitant. - Excitabilitatea este proprietatea muschiului de a trece in stare de excitatie prin actiunea asupra lui a unor agenti din mediu. Rolul muschilor in organism Muschii scheletici (somatici) indeplinesc miscarile corpului. Ei nu lucreaza izolati, ci grupati, astfel incat miscarile provocate de ei sa determine deplasarea corpului si deplasarea segmentelor corpului unul fata de altul. Toti acesti muschi se supun vointei omului si de aceea se mai numesc si muschi voluntari. Unul dintre muschii scheletici indeplinesc functia de apropiere a unei parti de corp catre alta, miare care se numeste flexiune, in timp ce alti muschi scheletici indeparteaza segmentele respective, miscare ce se numeste extensiune. Prin asocierea acestor doua grupe se poate produce miscarea de rotatie a segmentelor respective. Muschii organelor interne (viscerali) determina prin contractia lor indeplinirea functiilor specifice diverselor organe interne. Coordonarea activitatii musculare se realizeaza prin controlul permanent al sistemului nervos. b. Principalii muschi scheletici Dupa regiunile corpului, muschii scheletici se grupeaza in: muschii capului (1), gatului (2), trunchiului (3) si membrelor (4). Numele lor poate fi in legatura cu functiile pe care le indeplinesc (de exemplu, flexori ai degetelor cu asezarea lor (de exemplu, muschiul frontal), cu insertia lor 51

pe oase (sternocleidomastoidian), cu directia fibrelor musculare (orbicularul buzelor), cu numarul tendoanelor (biceps, triceps) 1) Muschii capului sunt acei muschi care se fixeaza prin tendoane lor de oasele cutiei craniene, pe oasele fetei si in piele. Din punct de vedere functional se grupeaza in muschii mimici (prin contractie ei schimba expresia fetei) si muschii masticatori (contractia acestor muschi determina miscarea mandibulei, contribuind astfel la macinarea alimentelor). Din categoria muschilor mimici fac parte: - Un muschi frontal (1) dispus la nivelul fruntii, pe fata externa a osului frontal. Prin contractia lui se ridica sprancenele si pielea de pe baza nasului formandu-se astfel cutele transversale de pe frunte (increteste fruntea). - Un muschi occipital (2) dispus pe fata externa a osului occipital, intre muschiul occipital si frontal, la nivelul boltii craniene, acoperind toata partea superioara a craniului , se gaseste o formatiune alcatuita din tesut conjunctiv fibros, numita aponevroza epicraniana, care reprezinta de fapt tendoanele muschilor frontali si occipitali. Aceasta aponevroza se misca libera pe suprafata osoasa a boltii craniene, impreuna cu pielea capului pe care adera. Astfel, prin contractia muschiului occipital, aponevroza epicraniana este intinsa si prin ea si muschiul frontal, deci si pielea de pe frunte. - Doi muschi sprancenosi asezati deasupra orbitei, la nivelul sprancenelor. Prin contractia lor se formeaza cutele verticale de deasupra nasului - Doi muschi orbiculari ai pleoapelor; sunt muschi circulari asezati in jurul orbitei. Prin actiunea lor se inchid pleoapele, contribuind si la raspandirea lacrimilor pe suprafata globilor oculari. - Muschiul orbicular al buzelor (4) este, de asemenea, un muschi circular fiind asezat in grosimea buzelor. Prin contractia sa inchide orificiul bucal si intervine la diverse acte ca: supt, fluierat, suflat, prinderea alimentelor etc. - Muschii buccinatori (5)sunt asezati lateral de comisurile (colturile) bucale. Prin actiunea lor se trag colturile gurii inapoi, marind astfel orificiul bucal, transversal, se introduc alimentele intre dinti pentru a fi macinate prin actiunea muschilor masticatori. Dintre muschii masticatori mai importanti sunt: - doi muschi temporali (6) de forma unui evantai asezati pe partea laterala a tamplei - doi muschi maseteri (7) asezati pe partile laterale ale fetei la nivelul obrajilor - muschii pterigoizi interni si extemi in numar de 4, aflati sub ceilalti doi muschi. Toti acesti muschi ridica mandibula, iar prin muschii pterigoizi se imprima si miscari de lateralitate a mandibulei contribuind astfel la macinarea (masticarea) alimentelor. Se mai poate aminti si muschiul digastric care contribuie la masticatie prin coborarea mandibulei. 2. Muschii gatului Cel mai important muschi al gatului este sternocleidomastoidianul, denumirea sa explicand insertiile pe osul stern, clavicula si osul temporal - stanca sau mastoida acestui os. Cand actioneaza separat, inclina capul intr-o parte, iar cand se contracta deodata, apleaca capul inainte. 3. Muschii trunchiului Acesti muschi se impart in: muschii toracelui, muschi abdomenului si muschii spatelui. 4. Muschii membrelor 52

Muschii membrelor superioare mai importanti sunt: - Deltoidul (1), muschiul cel mai voluminos al centurii scapulare, este asezat deasupra articulatiei umarului. In actiune el ridica si indeparteaza bratul de corp si impreuna cu alti muschi efectueaza rotirea bratului. - Bicepsul (2) si tricepsul (3) sunt muschi ai bratului (bicepsul fiind dispus pe fata anterioara, iar tricepsul pe fata posterioara a bratului). In actiune, bicepsul produce flexia antebratului pe brat, iar tricepsul, extensia antebratului - Muschii antebratului (4) sunt muschii care se fixeaza (se insera) in majoritate pe oasele antebratului si pe oasele mainii. Datorita acestor insertii ei actioneaza ca fixori si extensori ai degetelor, dar prin contractia lor, ei pot determina si rasucirea antebratului (supinatia si pronatia). - Muschii mainii, La nivelul maini se gasesc tendoaneie provenite de la muschii antebratului care fac flexia si extensia degetelor. Se mai gasesc de asemenea numerosi muschi care in actiune apropie (adductie) si indeparteaza (abductie) degetele intre ele, avand si rol de flexie a degetelor. Acesti muschi se impart in trei categorii: - Muschii regiunii laterale acfioneaza asupra degetului mare (policele), imprimandu-i miscari foarte variate si formeaza la nivelul palmei (la baza acestui deget) o masa musculara voluminoasa, numita eminenta tenara. - Muschii regiunii interne actioneaza asupra degetului mic si formeaza la nivelul palmei (la baza acestui deget) o masa musculara mai putin voluminoasa, numita eminenta hipotenara. - Muschii regiunii mijlocii, asezati intre cele doua grupe musculare, numiti muschi lombricali si interososi palmari si dorsali, au actiune de flexie si extensie a falangelor degetelor si actiunea de apropiere (adductie) si indepartare (abductie) a degetelor intre ele Muschii membrelor inferioare. Din aceasta categorie de muschi mai importanti sunt: - Muschii fesieri asezati la nivelul centurii pelviene in partea superioara si dorsala a membrelor inferioare, formand doua mase musculare numite fese. Au rol important in mentinerea pozitiei verticale a corpului impreuna cu unii muschi ai spatelui. - Muschii coapsei. Mai importanti din acest grup de muschi sunt in partea anterioara, muschiul cvadriceps, traversat la suprafata sa in diagonala de muschiu croitor (2). Ca actiune importanta si comuna celor doi muschi este flexia coapsei pe bazin sau a bazinului de coapsa, cvadricepsul avand si actiunea de flexie a gambei pe coapsa, iar croitorul de extensie a gambei pe coapsa. Pe partea posterioara se afla bicepsul femural si semitendinosul, ambii avand functia de flexie a gambei pe coapsa - Muschii gambei. Mai importanti din acest grup sunt: pe partea anterioara muschiul tibial superior sau gambierul anterior care este flexor dorsal al piciorului si muschii extensori ai degetelor, iar pe partea posterioara se gaseste muschiul triceps, format dintr un grupt de trei muschi (doi muschi gemeni si un muschi numit solear) ale caror tendoane se unesc formand tendonul lui Achile. Acest tendon se fixeaza (insera) pe osul calcaneu. Acesti muschi (tricepsul) actioneaza asupra gambei in mers, fuga si sarituri, contribuind, impreuna cu muschii fesieri, la mentinerea pozitiei verticale a corpului. La nivelul gambei se mai gasesc o serie de muschi dispusi lateral si in planuri mai profunde cu actiune de flexie a gambei de flexie a degetelor, de extensie si de rotire a piciorlui La nivelul gambei se mai gasesc o serie de muschi dispusi lateral si in planuri mai profunde cu actiune de flexie a gambei de flexie a degetelor, de extensie si de rotire a piciorului. 53

Muschii piciorului Dupa asezarea lor, muschii piciorului se impart in: - Muschii fetei dorsale a piciorului (muschiul pedios si extensorul scurt al halucelui, degetul mare al piciorului) cu actiune de extensie asupra degetelor piciorului; - Muschii fetei plantare a piciorului, dispusi in teri regiuni: mediana, mijlocie si laterala, acesti muschi actionand ca flexori, abductori si adductori ai degetelor, precum si flexorii ai falangelor piciorului. Datorita functiilor indeplinite de membrele inferioare (pastrarea pozitiei verticale, mers, fuga ) aparatul locomotor (osteomioarticular) este foarle bine dezvoltat la acest nivel. Notiuni despre aparatul circulator sau cardio-vascular Aparatul circulator sau cardiovascular este format dintr-un sistem de organe in interiorul caruia sangele si limfa se gasesc intr-o continua miscare - circulatie. Aparatul circulator) este reprezentat prin inima si vasele de sange a. Inima Se gaseste in partea inferioara si stanga a cutiei toracice intre cei doi plamani. Ea este organul central al aparatului cardiovascular, prin functionarea sa determinand circulatia sangelui intr un sens (de al inima spre tesuturi si inapoi la inima) b. Vasele de sange Dupa functia si alcatuirea lor, se clasifica in: artere, prin care sangele este condus de la inima in tot corpul, capilare care iau nastere prin ramificarea arterelor si vascularizeaza toate tesuturile ce alcatuiesc organismul, iar prin confluenta lor iau nastere venele, acestea fiind vase prin care sangele circula de la periferie spre inima. Este important de mentionat faptul ca fiecarei artere mai importante ii corespunde cate o vena. Exista in teritorii ale corpului care sunt deservite de o singura artera, numarul venelod fiind dublu ( o vena profunda si una superficiala). Sistemul nervos are un rol deosebit in reglarea circulatiei sanguine. Circulatia sangelui in interiorul aparatului cardiovascular are o importanta deosebita pentru viata organismului, deoarece prin intermediul sau se transporta la nivelul tesutului oxigenul si substantele nutritive si se extrag din tesuturi bioxidul de carbon si substantele de dezasimilare. Sangele isi poate indeplini aceste functii numai in conditiile unei circulatii normale atat la nivelul vaselor mari de sange cat si la nivelul celor mai mici ramificatii ale acestora (arteriale si capilare) de la nivelul tesuturilor. O circulatie deficitara la tesuturile ce alcatuiesc membrele superioare si inferioare determinata de diverse cauze (boli contagioase grave, frigul etc.) pot produce tulburari trofice de hranire) la acest nivel, tulburari ce pot genera modificari grave ale oaselor, muschilor si pielii membrelor si poate aparea gangrena. De asemenea, de la tesuturile cele mai periferice ale corpului pot fi transportati in tot organismul diversi microbi ce au patruns in circulatie prin lezarea (intepaturi, taieturi etc.) vaselor de sange cu diverse obiecte infectate (de exemplu, foarfece) PIELEA SI ANEXELE EI Pielea Pielea este un organ elastic al corpului omenesc care vine in contact direct cu mediul extern. Starea pielii depinde de conditiile de viata ale organismului si de starea fiziologica a acestuia. a. Structura pielii 54

Pielea este un organ epitelial conjunctiv, fiind alcatuit din trei parti: epiderma 1, derma 2 si hipoderma 3 Epiderma (1) constituie partea externa a pielii si este formata dintr-un tesut epitelial pavimentos stratificat. In straturile cele mai superficiale ale epidermei se gasesc celule care pe masura inaintarii lor spre exterior se turtesc, ajungand la suprafata sub forma unor solzisori. In acest stadiu celulele se desprind si cad, fenomen denumit descuamare sau exfoliere. Aceasta schimbare de forma a celulelor se datoreste modificarilor metabolice care au loc in interiorul celulei si anume acumulare de grasimi si alterarea proteinelor cu transformarea lor in cheratina. Din aceasta cauza celulele devin tari, cornoase, fapt pentru care acest strat ale epidermei se numeste strat cornos. La un moment dat metabolismul celular inceteaza, ceea ce duce la moartea celulelor si exfolierea lor. Pe masura desprinderii lor de la suprafata pielii, ele sunt inlocuite de celule noi, provenite din straturile mai profunde. Acest fapt este posibil, datorita insusirii de a se divide a celulelor stratului cel mai profund al epidermei numit strat mucos sau generator. Aceste celule au forma cilindrica si sunt incarcate cu un pigment numit melanina. Prin diviziune, ele imping spre exterior celulele de deasupra lor, inlocuind astfel pe cele exfoliate. Celulele acestui strat profund al epidermei se pot divide datorita substantelor nutritive primite din reteaua de vase sanguine a dermei. Epiderma nu este vascularizata, poseda insa terminatii nervoase libere, acestea reprezentand receptorii cei mai periferici ai organismului. Derma (2) este situata sub epiderma si constituie al doilea strat al pielii. Se caracterizeaza printr-o mare elasticitate, find formata din tesut conjunctiv bogat in fibre elastice si colagene. Stratul superficial al dermei, numit strat papilar trimite in epiderma niste proeminente conice numite papile dermice. Papilele dermice din regiunea palmara a degetelor au forma unor creste. Acestea determina" pe suprafata pielii niste ridicaturi liniare sau curbe a caror dispozitie este caracteristica" pentru fiecare individ in parte. Intiparirea lor reprezinta amprentele digitale, folosite in cercetarile juridice. Sub stratul papilar se gaseste un alt strat al dermei, numit stratul reticular, format din tesut conjunctiv mai dens ale carui fibre elastice si colagene sunt dispuse in toate sensurile. Derma este bogat vascularizata. Contine de asemenea terminatii nervoase libere, dar si terminatii nervoase sub forma de corpusculi, acestia fiind elementele de receptie a diverselor exercitii : tactile de atingere, tactile de presiune, senzatii de rece si senzatii de cald. In derma se mai gasesc globule albe, elemente reticuloendoteliale, glande sebacee si muschii erectori ai firului de par. Hipoderma (3) sau tesutul subcutanat constituie al treilea strat al pielii, este formata din tesut conjunctiv lax ale carui celule acumuleaza grasimi fiind numite celule adipoase. Aceste celule reprezinta o importanta rezerva de substante energetice. Datorita hipodermei pielea poate aluneca usor deasupra formatiunilor ce se gasesc dedesubtul ei, acest strat contribuind si la armonizarea organismului, In fipoderma se gasesc glomerulii glandelor sudoripare si radacina firului de par (5), aceste formatiuni putand exista si derma. Din piele se diferentiaza niste formatiuni numite productive sau fanerele pielii (unghiile si firele de par) si glandulare, gasindu-se in interiorul pielii: glandele sebacee, sudoripare si glandele mamare. b. Functiile pielii Pielea are un rol important din punct de vedere functional, avand in vedere 55

faptul ca este asezata la limita dintre organism si mediu. Pielea este in stranse relatii si cu restul corpului, la nivelul ei reflectandu-se indicii despre activitatea diverselor organe interne, despre sanatatea organismului. Astfel, pielea indeplineste urmatoarele functii: Functia de protectie impotriva unor agenti: - fizici ( mecanici, termici, ultraviolete etc.) prin stratul de tesut conjunctiv al dermei, prin stratul adipos din hipoderma si datorita stratului pigmentar din epiderma; - chimici, prin stratul cornos al epidermei si datorita sebumului secretat de glandele sebacee - biologici (microbi, virusuri etc.), datorita impermeabilitatii stratului cornos si datorita actiunii dezinfectante a sebumului. Functia de respiratie este foarte slaba la nivelul pielii avand totusi loc schimburi de gaze prin patrunderea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon. Functia de excretie asigurata de glandele sudoripare care secreta sudoarea. Sudoarea are aproape aceeasi compozitie cu a urinei, astfel o data cu sudoarea se elimina o parte din produsii toxici din organism. Fenomenul de sudoratie creste o data cu cresterea temperaturii mediului. Cantitatea medie de sudoare este de 600 1000 ml/24 h, dar in anumite conditii ca de exemplu la efort fizic, cresterea temperaturii mediului, consumare de apa etc., cantitatea de sudoare poate sa creasca la 4 - 8 litri/24 h. Functia de termoreglare este realizata de piele in conditii de crestere sau scadere a temperaturii mediului extern prin intensificarea circulatiei (vasodilatatie) sau reducerea circulatiei ( vasoconstrictie) evitand astfel supraincalzirea sau racirea organismului. Un rol deosebit in functia de termoreglare il prezinta si variatia secretiei si excretiei sudorale. De asemenea, pielea este un important izolator termic prin stratul adipos din hipoderma. Functia de absorbtie este prezenta la nivelul pielii, dar mult redusa datorita stratului cornos. Mai usor patrund prin piele grasimile animale ca lanolina si deci si diverse substante incorporate in ea. Grasimile ca vaselina nu trec prin piele, ci ii maresc impermeabilitatea. Functia de depozit pentru substante grasoase (in hipoderma), pentru glucoza (cand functia de depozit a ficatului este depasita), pentru apa (producand in anumite conditii patologice retentii de apa la nivelul pielii si formarea edemului) si pentru sodiu. Functia de sensibilitate se indeplineste prin terminatii nervoase ce se gasesc in straturile pielii. Sensibilitatea cutanata este tactila termica si dureroasa. Excitatiile cutanate care determina aceste senzatii ajung prin intermediul axului spinocerebral la scoarta cerebrala in teritoriul situat in spatele santului central, sant ce separa lobul frontal de cel parietal. Structura unghiei Unghia este formata dintr-o parte vizibila numita corpul unghiei si o parte in piele numita radacina unghiei. Corpul unghiei (1) este o lama cornoasa, dura, care acopera varful degetelor, are un rol protector si reprezinta o parte din patura cornoasa a epidermei. Prezinta o parte libera despartita de pulpa degetului prin santul subunghial. Prin cealalta margine se inclaveaza adanc intr-un jgheab format din indoitura pielii numita cuta supraunghiala. Acesta se prelungeste pe fata unghiei printr-o cuta numita perinox. Sub corpul unghiei se afla patul al unghiei, format din stratul mucos generator al epidermei, sub acest strat gasindu-se derma unghiala. Derma unghiala, bogat vascularizata este formata din tesutul conjunctiv care adera la periostul ultimei falange a degetelor. Zona semilunara de culoare alba ce se observa in vecinatatea cutei supraunghiale se numeste lunula. Ea este partea 56

vizibila a matricei, formatiuni ce face parte din radacina unghiei. Radacina (3) a unghiei este infipta in piele si reprezinta partea opusa marginii libere a unghiei. Din radacina face parte matricea unghiala care este formata din celulele stratului mucos, generator al patului unghial si pe seama caruia unghia se regenereaza (creste). Unghia creste continuu, alunecand din interior (de la matrice) inainte spre exterior pe patul unghial d. Structura firului de par Firul de par este format din doua parti si anume o parte care se gaseste in piele si care se numeste radacina (4) si o parte libera care e numeste tulpina (5). Radacina firului de par prezinta la partea inferioara o umflatura, formand bulbul parului care poate fi situat in derma sau hipoderma. Bulbul prezinta in partea bazala o scobitura in care patrunde tesut conjunctiv, vase de sange si nervi constituind papila parului. Papila parului hraneste si inerveaza firul de par. In jurul firului de par se gaseste un sac numit foliculul pilos, de natura epitelial - conjunctiva. Stratul epitelial al sacului este situat intern si provine din stratul mucos al epidermei. Tulpina se afla in continuarea radacinii, fiind formata din trei straturi: un strat cornos (cuticula), un strat pigmentat (scoarta) si maduva situata central. Stratul cornos (1) situat extern este format din celule dispuse sub forma unor solzi. Aceste celule sunt cheratinizate. Stratul pigmentar intermediar (2), este format din celule a caror citoplasma contine pigmenti care dau culoare parului. La persoane in varsta (uneori si la persoane tinere) pigmentul de distrugere si intre celulele acestui strat patrund bule de aer care dau parului reflexe argintii (albirea parului). Macuda (3) este dispusa in axul firului de par si este formata din celule mari, ovale cu aspect clar. Intre baza epidermei si foliculul pilos se gaseste un muschi neted numit muschiul erector al firului de p3r. Prin contractia sa se produce incretirea pielii (piele de gaina) si zbarlirea firului de par. Darata de viata a firului de par este variabila. Firele de par se reinnoiesc mereu, avand durata de viata de la o luna la cativa ani. La batranete, din cauza degenerarii (atrofierii) papilelor, parul cade si se rareste, fenomen numit calvitie. Parul poate suferi aceste modificari si la varsta tanara din motive patologice si atunci fenomenul se numeste alopecie. Uneori parul care, fara a se putea preciza cauza acestui fenomen, luand nastere chelia. Firele de par sunt raspandite pe toata suprafata pielii, cu exceptia palmelor, a fetelor palmare ale degetelor, a talpilor si a buzelor. e. Glandele pielii In piele se gasesc urmatoarele glande: Glanda sebacee (6) se gaseste in foliculul pilos, are un aspect de ciorchine (glanda acinoasa) al carui produs de secretie, avand aspectul unui lichid grasos, numit sebum, ar rol de lubrifiant al firului de par si al pielii. Glanda sudoripara. La suprafata pielii se deschide inca o glanda (7) numita sudoripara, printr-un orificiu (por) ce se continua in profunzimea pielii cu un tub, iar in derma se termina printr-un glomer (aspect de ghem) bine vascularizat si inervat. Glomerul secreta sudoarea cu o compozitie asemanatoare cu a urinei. Glandele sebacee si sudoripare nu sunt repartizate uniform pe toata suprafata pielii, in unele locuri, numarul lor fiind mai mare, iar in alte locuri mai mic. Glandele sebacee si sudoripare fac parte din productive glandulare ale pielii. 57

Notiuni generale de patologie profesionala Dezvoltarea din ce in ce mai mare a acestor ramuri de activitate, utilizarea unor aparate mai complicate si a diverselor substante chimice cu o compozitie complexa in cadrul procesului tehnologic impune acordarea unei atentii deosebite, in scopul pastrarii sanatatii viitorilor lucratori. In vederea acestui fapt, elevii trebuie sa cunoasca diversele boli care ar putea fi contractate in cadrul acestor meserii, indiferent de cauzele ce le-ar putea genera. Patologia este stiinta care se ocupa cu studiul organismului in stare de boala si cu masurile ( tratamentul) ce trebuie luate in aceste conditii. Un rol hotarator in prevenirea oricaror imbolnaviri o au masurile de igiena ce se impun in procesul muncii. Ramura igienei care se ocupa cu masurile ce trebuie luate la locul de munca in vederea provenirii unor imbolnaviri determinate de specificul meseriei se numeste igiena muncii. Toate aceste notiuni au o importanta deosebita pentru viitorii lucratori care trebuie sa-si insuseasca temeinic si pe baze stiintifice meseria. Generalitati privind dermatozele parazitare sau dermatomicozele Datorita faptului ca pielea se afla la limita dintre organism si mediu ea este organul cel mai expus al corpului omenesc. Dermatozele parazitare sunt afectiuni ale pielii deosebit de contagioase, tratamentul lor ( mai ales al acelora localizate in regiunile paroase) este foarte anevoios, silind bolnavul sa paraseasca colectivitatea timp foarte indelungat.) Dermatozele parazitare sunt determinate de niste organisme microscopice numite ciuperci dermatofite care, neputandu-si procura singure hrana, traiesc parazitar pe seama altor organisme animale sau vegetale de la care pot ajunge la nivelul pielii omului. Aici determina dermatomicozele numite popular "pecingine". Dintre acesti paraziii unii se dezvolta numai la suprafata pielii atacand epiderma si productiile sale (firele de par si unghiile), determinand epidermomicozele, cele mai frecvente intalnite. Un alt grup de ciuperci (paraziti) pot invada pielea in profunzime producand leziuni in derma si hipoderma. Acestea sunt intalnite rar la noi in tara Alaturi de acestea mai exista un alt grup de micoze ale pielii determinate tot de ciuperci care se deosebesc de celelalte, asemanandu-se insa cu cele ce formeaza drojdia de bere : fac parte din grupul ciupercilor numite Candida, iar bolile se numesc candidoze. Izvorul de infectie pentru dermatozele parazitare este reprezentat in primul rand de omul bolnav si de animalele bolnave, mai ales cele domestice (pisici, caini, vitei, cai, porci, oi si mai rar gainile) Izvorul de infectie poate fi si solul (pamantul), dar in cazuri mai rare, transmiterea acestor paraziti (ciuperci), deci si a imbolnavirii se face pe doua cai: - Calea directa de la omul bolnav la cel sanatos. Prin scarpinare pe pielea bolnava, ciuperca se depune pe unghi, putand fi transmisa astfel altei persoane. Tot astfel se poate transmite si de la animalele bolnave, mai ales persoanelor ce ingrijesc diverse animale domestice sau se joaca cu animalele de companie. - Calea indirecta prin obiectele care au venit in atingere sau apartin celui bolnav: obiecte de toaleta si de uz personal (pieptene, perie de cap, prosop, instrumente de barbierit brici, pamatuf. lama de ras, imprumutate sau de la frizer, basmaua, bascul, lenjeria strict personala, ciorapii, incaltamintea, instrumentele de manichiura" pedichiura' etc.) Din cele mentionate reiese ca instrumentele folosite de lucratorii frizeri, coafori, manichiuristi si pedichiuristi si chiar mainile acestora sunt factori transmitatori important ai acestei boli. De aceea pentru lucratorii acestor meserii este foarte important a se cunoaste felul de manifestare a dermatomicozelor, numai astfel putandu-se preveni imbolnavirea. Modul de manifestare ai bolilor produse de ciuperci 58

Cand ciuperca ramane localizata la suprafata pielii, boala se numeste micoza" uscata superficiala Cand ciuperca patrunde in profunzimea pielii, da nastere la leziuni cu puroi, numinduse micoza supurata. Micozele pielii acoperite de par Suprafetele paroase eel mai des atacate de ciuperci sunt pielea capului sau barba. La aceste nivel se intalnesc mai frecvent epidermicozele (micozele superficiale) numite tricofitie, microsporie - si favusul, denumirile venind de la grupele de ciuperci ce provoaca bolile respective. Aceste boli se manifesta sub forma uscata si supurata. Formele uscate ale tricofitiei si microsporiei se prezinta la nivelui pielii paroase sub forma unor placi aproximativ rotunde, de marimea unei gamalii de ac pana la marimea unei monede mai mari sau mai mici, care se pot uni (conflueaza) Placile pot fi unice sau multiple. Suprafata placilor este acoperita de un fel de cojite (scuame) uscate sau groase, iar firele de par sunt rupte luand forme de S, V, C etc. In cazul tricofitiei se poate intampla ca singurul semn vizibil al bolii sa fie elementul scaumos (matreata). Deci orice matreata persistenta pe aceleasi locuri trebuie considerata ca un semn de boala. In cazul microsporiei, firele de par se rup cam la acelasj interval de la suprafata pielii, incat pe pielea capului apar portiuni ce par tunse. Firele de par prezinta in jur o teaca cenusie purulenta. Tricofitia si microsporia apar mai ales in perioada pubertatii, putandu-se vindeca spontan ( fara tratament). Tricofitia insa poate evolua cronic mai ales la femei pana la varsta de adulta, cand localizarile se gasesc nu numai la pielea paroasa a capului, ci si la pielea neparoasa a corpului si la unghii. In acest caz, pe pielea paroasa a capului apar niste placute mici cat o gamalie de ac, punctate de perii rupti de la suprafata pielii. - Forma supurata este mai frecventa in tricofitie si se datoreste unor ciuperci ce se transmit de la animale (de exemplu soareci) si se localizeaza mai ales la barba adultilor. Se numeste sicozisul prazitar al barbii si se manifesta sub forma unor placi rosii cu scuame (cojite) apoi cu aparitia de puroi urmat de formare de cruste (coji) si cu ranirea firelor de par. Uneori vindecarea are loc spontan sau evolueaza cronic, lasand cicatrice si zone fara par (alopecie) la nivelul barbii. Favusul este mai grav decat tricofitia si microsporia, deoarece nu se poate vindeca spontan si lasa cicatrice cu alopecii definitive intinse si inestetice. Ciuperca ce determina aceastsa boala produce rani (leziuni) care au aspectul unor farfurioare, (godeuri) de marimea unui bob de linte sau mai putin mari, crustoase, de culoare galbena si care nu sunt alceva decat colonii de ciuperci ce au inconjurat firul de par. Parul fara luciu, cenusiu, prafuit si la tractiune nu se rupe ci se extrage in intregime. Prin inflamarea dermei sub cruste se distruge radacina firului de par ceea ce duce la alopecie. Favusul apare numai exceptinoal la nivelul barbii. Prevenirea dermatomicozelor de la nivelul pielii paroase a capului si a barbii In cazul in care un solicitant pentru tuns, ras sau coafat este banuit ca ar avea dermatomicoza trebuie lamurit sa se prezinte la medic, aratandu-i-se in modul cel mai discret posibil pericol ce-l prezinta pentru cei din jur. Daca constatarea s-a facut dupa executarea tunsului, rasului sau coafatului, trebuie luate urmatoarele masuri: arderea pieptenului, fierberea aparatoarelor si a prosoapelor timp de 15 minute din momentul inceperii fierberii, calcarea lor, iar locul unde a cazut parul, trebuie spalat cu solutie de cloramina 5 %, Mainile trebuie spalate bine cu apa si cu solutie de cloramina 5%. Instrumentele care nu pot fi fierte se vor curata si spala, se vor sterge cu alcool si se vor flamba (se vor trece printr-o flacara). Deci pentru prevenirea acestor imbolnaviri se vor lua diverse masuri ca: pastrarea conditiilor de curataienie la locul de munca; pastrarea corecta si in 59

conditii igienice a instrumentelor si trierea la angajare a lucratorilor frizeri si coafori pentru depistarea (descoperirea) purtatorilor de paraziti (ciuperci). Micozele unghiilor si ale pielii acoperite de par de la nivelul membrelor superioare si inferioare Din grupul epidermomicozelor fac parte tricofitia, denumire ce provine de la grupul de ciuperci ce provoaca aceasta boala. Pe langa manifestarile sale de la nivelul pielii paroase si neparoase tricofitia se manifesta si la nivelul unghiilor (onicomicoze). Imbolnavirea se face de la pielea capului prin scarpinat si pieptanat. Se manifesta prin ingrosari ale unghiilor alternand cu suprafetele subtiri si friabile ce se crapa, se faramiteaza, unghia modificandu -si culoarea sa normala, La nivelul pielii membrelor inferioare epidermomicozele se localizeaza interdigital, si anume la nivelul epidermei spatiului interdigital 4 si 5. Se manifesta printr-o cojire (descuamare) mai mult sau mai putin accentuate a epidermei, insotita de miros neplacut si mancarime. De aici se poate intinde pe partile laterale ale piciorului, apoi pe talpi, unde pot aparea zone care se cojesc sau prezinta vezicule. Acestea pot sa conflueze si sa infecteze, iar prin infectare sa devina dureroase, impiedicand mersul. Leziunile pot fi unilaterale sau bilaterale. La maini se pot manifesta in acelasi mod, dar mai frecvent sunt prezente numai leziunile insotite de descuamare. De fapt, atat la maini cat si al picioare, epidermomicoza se poate manifesta numaai prin descuamare, uneori discreta care poate dura ani de zile, fiind un izvor de infectie foarte periculos pentru colectivitate. Ciupercile din grupul Candida pot determina imbolnaviri la nivelul pielii neparoase a memebrelor care sa simuleze perfect epidermomicozele. De asemenea se pot localiza la nivelul unghiei, si anume la nivelul marginii libere a acesteia care devine opaca si friabila, ajungand sa se faramiteze (onixis). Se poate manifesta si prin leziuni purulente periunghiale (perionixis). De fapt, aceste leziuni periunghiale sunt insotite de modificari ale unghiei si chiar cu eliminarea partiala sau totala a acesteia. Candidozele (determinate de ciupercile Candida) se trateaza greu si dupa vindecare au tentativa de recidivare Datorita consecintelor pe care le implies aceste imbolnaviri: incapacitatea temporara de munca pana la avizarea reinceperii activitatii de catre un serviciu medical de specialitate, tratamente pe o perioada indelungata si posibilitatile de recidivare, se impun masuri de prevenire. Astfel, se v-a face trierea atenta a viitorilor lucratori manichiuristi - pedichiuristi, se va pastra in cele mai bune conditii de igiena instrumentarul de lucru, dezinfectarea lui dupa fiecare utilizare si spalarea mainilor lucratorului cu apa si sapun inaintea inceperii lucrului. In cazul in care se prezinta un solicitant banuit de dermatomicoza, va fi lamurit sa adreseze unui medic si i se va atrage atentia politicos despre pericolul pe care-1 reprezinta pentru colectivitate. Cand din greseala s-a executat manichiura sau pedichiura unei persoane bolnave, instrumentele vor fi curatate, sterse cu spirt si flambate. Lenjeria cu care au venit in contact se fierbe timp de 15 minute din momentul inceperii fierberii : pensula folosita pentru aplicarea ojei, si vasul de plastic folosit pentru inmuierea mainii in sampon se vor arde. Bazinul pentru inmuierea membrelor inferioare se poate dezinfecta cu solutie de cloramina 5%, dupa ce in prealabil a fost foarte bine curatat si spalat. Inflamatiile pieli (piodermitele) Datorita faptului ca pielea se gaseste la periferia corpului omenesc, ea este expusa la diverse infectii care se datoresc mai frecvent unor microbi ca stafilococul si streptococul care produc piodermitele. Piodermitele sunt afectiuni ale pielii insotit de formare de puroi. Streptococul si stafilococul sunt microbi ce se gasesc permanent la 60

suprafata pielii, numarul lor fiind cu atat mai mare cu cat starea de curatenie si de igiena a mainii este mai necorespunzatoare. De asemenea ei se gasesc si in modul nostru de viata, adica pe toate obiectele ce ne inconjoara. Patrunderea acestor microbi este posibila numai cand are loc un microtraumatism (zgarietura, intepatura, arsura etc.) a. La nivelul firului de par Stafilococul produce foliculita, care poate avea aspecte deosebite in functie de profunzimea infectiei de la nivelul foliculului pilos si in functie de extinderea infectiei (daca cuprinde sau nu si tsuturile din jurul foliculului pilos). Foliculita se manifesta sub forma unei coleciii de puroi punctiforme in jurul firului de par. Cand colectia de puroi nu patrunde in profunzime, forma de foliculita se numeste superficiala. Cand infectia patrunde in profunzime si cuprinde tot foliculul polisebaceu boala este de durata mai lunga si se numeste foliculita profunda. Aceasta forma se intalneste la firele de par de la nivelul barbii si mustatilor si se numeste sicozis stafilococic care seamana cu sicozisul produs in micoze. Sunt si forme de foliculita profunde care dau cicatrice si alopecii la nivelul fetei si al barbii. Foliculita poate aparea si la nivelul pielii capului (foliculita decalvanta), producand alopecii, pielea devenind lucioasa si lipsita de par prin distrugerea firului de par. Se aseamana cu alopeciile produse in micoze favusul). La nivelul pielii paroase si neparoase poate aparea furunculul cand inflamatia cuprinde de foliculul pilos, glandele sebacee si tesuturile din jur sunt mai calde, rosii si dureroase. Furunculul se poate localiza si la nivelul glandelor sudoripare. Stafilococul este prezent in ambele cazuri. In centrul formatiunii nodulare ce ia nastere se produce o necroza (distrugere de tesuturi) care este urmata de eliminarea unui dop numit burbion. Furunculul se poate localizeaza pe partile mai expuse ale corpului (de exemplu fata, ceafa etc.) Cand furunculii apar in numar mai mare, in mod succesiv si persistent se vorbeste despre furunculoza. Aparitia furunculozei este determinata de starea organismului (de exemplu, convalescenta dupa boli grave, tulburari metabolice etc.) Pe o piele sobreica (grasa) si in prezenta stafilococului poate aparea acneea. Acneea se poate manifesta sub forma unui dop de sebum (comedon) ce se gaseste in foliculul polisebaceu. Si care la suprafata pielii apare ca un punct negru datorita oxidarii sebumului. Uneori in jurul comedonului pielea se roseste si apare un punct de puroi (pustula), iar la baza sa, un nodul dureros ce poate ajunge pana la marimea unui bob de mazare. In unele cazuri se pot forma mai multi nodului. Prin eliminarea continutului si datorita distrugerii suferite de piele raman cicatrice. Acneea poate evolua timp indelungat. Tulburarile digestive si endocrine sunt factori importanti in aparitia acneei. Streptococul de la nivelul pielii produce leziuni insotite de roseata, urmata de aparitia unor bube pline cu un continut lichid, intai transparent, apoi opalescent. Dupa spargerea bubelor apar uneori cruste (coji). Aceasta leziune se numeste impetigo conlagios si apare mai frecvent pe fata. Aceasta forma cu cruste poate aparea si la nivelul pielii capului pe care o acopera in intregime ca intr-o carapace crustoasa. La nivelul unghiei Streptococul si stafilococul la nivelul unghiei pot produce inflamatii grave. Panaritiul este o colectie de puroi intraepidermica de la nivelul pulpei degetului, datorita infectiei cu stafilococ produsa in urma unei intepaturi cu un instrument infectat. 61

Panaritiul netratat poate produce o infectie profunda care poate prinde tendoanele musculare de la nivelul degetelor si osul. Perionixisul determinat atat de stafilococ cat si de streptococ se caracterizeaza prin roseata periunghiala (din jurul unghiei), tumefactie, colectie de puroi si uneori ulceratii. Poate fi prinsa si lama unghiala cand unghia se ingroasa devine galbena, observandu-se prin transparent ei punct galbene (puncte bolnave), constituind onicoza. Impetigoul palmar. Este determinat de streptococ, se manifesta prin aparitia unei pete rosii, inconjurata de o lama uscata de epiderma, aceasta reprezentand resturile unei bule. Prevenirea inflamatiilor pielii paroase si a unghiilor Prevenirea acestor imbolnaviri este deosebit de importanta , mai ales ca tratamentul este de durata. Igiena individuala si igiena locului de munca, precum si dezinfectia corecta si imediata a microtraumatismelor (intepaturi, zgarieturi, etc.) sunt conditii esentiale pentru prevenirea acestor inflamatii. Stratul protector al pielii se poate distruge si datorita contactului ei repetat cu apa si diverse substante chimice care se gasesc in solutiile pentru executarea permanentelor, in sapunuri si sampoanele de spalat parul, in substantele cu care se fac frectii (frizerii), existand astfel posibilitatea patrunderii microbilor si infectarii pielii. Spalarea imediata a mainilor dupa utilizarea acestor substante si folosirea unui unguent protector ( crema emolianta grasa) previn aceste imbolnaviri ale pielii. Pentru evitarea leziunilor prin taiere, zgariere sau intepare, mai ales in cadrul meseriei de manichiurist - pedichiurist, coafor si frizer, este necesara dobandirea in timpul scolarizarii a unei indemanari optime in manevrarea si intretinerea igienica a instrumentelor taioase si a dezvoltarii unei atentii deosebite in conditii de vizibilitate corecta (luminozitate si integritate a aparatului vizual Seboreea Seboreea este determinata de o tulburare a glandelor sebacee ceea ce determina o secretie exagerata de sebum la nivelul pielii neparoase si paroase a corpului. Pielea seboreica este acoperita de un strat grasos, uleios, uneori prezentand o descuamare fina. La fata seboreea este mai accentuate la nivelul fruntii, nasului, barbiei si pometilor unde pielea are un aspect lucios, iar porii sunt dilatati. Cand seboreea apare la nivelul pielii paroase a capului, este necesar a se indica tratamentul medicamentos de catre un serviciu mededical de securitate. Caderea parului Caderea parului poate fi determinate de cauze variate care pot sa nu distruga papila firului de par, atunci caderea parului este reversibila sau pot sa distruga papila firului de par si atunci, caderea este ireversibila producandu-se alopecia (chelia). Caderea parului este determinate de anumite ciuperci sau microbi, din cauza unor steri determinate de anumite interventii chirurgicale, de boli infectocontagioase (de exemplu, tifos exantematic, gripa etc.) de anumite stari psihice sau tulburari endocrine (de exemplu manopauza) de tratamente cu raze Roentgen; nu este definitiva, numindu-se alopecie reversibila. Tot din aceasta categorie fac parte si alopeciile de la marginea regiunii paroase a capului, care sunt determinate de bigudiuri montate strans, de pieptenaturi ce produc tractiuni asupra firului de par etc. Exista si alopecii numite ireversibile, determinate de diverse infectii locale, de anumite substante chimice sau de cauze necunoscute. Alopeciile ale caror cauze sunt necunoscute apar uneori din perioada pubertatii (la fete si baieti ), fie pe o piele seboreica (uleioasa), insotita de matreata grasa, fie pe o piele uscata, insotita de matrata uscata, aceste manifestari fund asociate cu mancarime locala. 62

La fete caderea parului inceteaza dupa cateva luni, pe cand la barbati merge progresiv si se ajunge la chelie. In jurul varstei de 40 de ani capul barbatului (care sufera de aceasta boala) prezinta parti sub forma unor cununi. Parul este mai des in partea dorsala si partile laterale ale capului. Prevenirea caderii parului Prevenirea aparitiei alopeciei se realizeaza prin respcctarea igienei parului, utilizarea sapunurilor si a sampoanelor corespunzatoare, iar peria si pieptenul personal nu trebuie imprumutate. Lucratorii frizeri si coaforii sunt obligati sa-si pastreze in conditii igienice instrumentele de lucru, pentru a nu transmite boli de piele si ale firului de par cu caractercontagios. Tot in scopul prevenirii alopeciilor este indicat de a nu se monta coafuri si bigudiuri prea stranse. De subliniat ca pentru prevenirea alopeciei numai medicii specialisti vor putea intervenii in mod eficient. Verucle si nervii Verucile sunt proeminente ale pielii epidermei (excrescence papilare hipercheratozice), determinate de niste inframicrobi sau ultravirusuri (microbi cu dimensiuni foarte mici) si care au un anumit grad de contagiozitate. Se mai numesc si epidermoviroze. Pot avea forme si dimensiuni variate de la o gamalie de ac pana la un bob de mazare. Culoarea poate fi galbuie, bruna sau negricioasa. Apar mai frecvent pe partea dorsala a degetelor mainii si a mainilor dar pot fi prezente ai la picioare, genunchi etc. Acestea se numesc veruci vulgare. Verucile ce apar pe tala sunt ingrosate in stratul cornos al epidermei de la acest nivel, au aspectul unor bataturi, fund si dureroase. In cazul verucilor plantare, este absolut necesar a se face deosebire intre veruci (al caror tratament se executa numai de medic) si bataturi. Diferentierea se face printr-o metoda simpla, si anume se apasa in centrul presupusei veruci, iar in cazul in care este intr-adevar veruca, clientul sare in sus, deoarece prin apasare se produce o durere foarte vie pana in varful piciorului. Durerea este explicate prin compresiunea produsa de veruca asupra terminatiilor nervoase din derma. Este asa - zisul semn al clopotelului. In cazul bataturii, prin apasare este aproape egal dureroasa pe toata intinderea ei. Sunt si alte forme de veruci localizate la nivelul fejei, al gatului, al mucoaselor etc. Verucile trebuie diferentiate de nervii celulari. Tratamentul lor se face numai de catre medic. Nervii apartin grupului de tumori benigne (necanceroase). Sunt formatiuni plane sau proeminente, cirumscrise ale pielii. Pot avea forme si dimensiuni variabile. Culoarea poate fi roz, galbena, bruna, neagra dar pot fi si depigmentata. Consistenta este moale sau dura. Cei acoperiti de par se numesc nervi celulari pilosi. Pot fi prezenti pe piele in orice parte a corpului ( fata, maini etc.) Important este de retinut este faptul ca prin iritarea lor se pot transforma in tumori maligne (canceroase) numite nevocarcinoame. Cheratodermia palmoplantara simetrica a adultilor Cheratodemiile sunt procese tegumentare care se caracterizeaza prin ingrosarea stratului cornos al pielii avand ca sediu regiunea palmara (la mana) si regiunea plantara (talpa piciorului). Cauzele care determina aceste modificari ale pielii sunt multiple (ereditare, diverse eczeme, etx.) dar exista si cheratodermii a caror cauza ramane necunoscuta si apare la varsta adulta, acestea putand fi tratate. 63

In cheratodermiile cu cauze necunoscute, numite esentiale, stratul cornos al pielii se ingroasa simetric (la ambele palme sau talpi). Pe pielea ingrosata apar uneori crapaturi, mai ales la nivelul calcaiului, crapaturile devenind dureroase si jenante la mers. Atunci cand sunt prezente crapaturile (fisuri), acestea trebuie tratate la un serviciu medical si numai dupa aceea se poate trece la razuirea treptata a acestor mase ingrosate. inainte de a se face razuirea este necesara inmuierea (macerarea) stratului ingrosat al pielii, prin bai sau comprese (pernite) cu solutii speciale, ca de exemplu solutia de rezorcina 3% cu apa. Eliminarea acestor ingrosari cornoase se poate face si cu ajutorul unor pomezi speciale recomandate in urma consultarii la un serviciu medical. Starea de curatenie a mainilor si a picioarelor adica spalarea ori de cate ori este nevoie, schimbarea zilnica a ciorapilor si utilizarea incaltamintei comode au un rol important in vindecarea fara complicatii a acestor modificari ale pielii. Clavusurile Sunt de asemenea ingrosari ale stratului superficial al pielii si apar la locuri unde se produce apasare sau frecare mai accentuata intre piele si incaltaminte (aceasta fiind prea larga ), de unde si denumirea lor curenta de bataturi. Sunt localizate mai frecvent la nivelul degetelor membrelor inferioare. Se trateaza, fie prin pomezi indicate de medic, fie prin razuirea lor dupa o prealabila macerare prin bai sau prisnite. Cand bataturile se refac regulat fara motiv evident, lucratorii pedichiuristi vor indruma pe clienti catre medicul ortoped, deoarece in acest caz motivul ar putea fi de ordin osos la nivelul respectiv Dermatoze alergice (eczemele). Dermatozele alergice la coaforii care vopsesc parul apar datorita contactului pielii mainilor cu vopseaua de par, mai ales din cauza parafinei endiaminei din Tonal. Dermatozele alergice se manifests prin roseata urmata de apariitia de vezicule ce pot zemui, determinand formarea unor cruste (coji). Adeseori aceste manifestari sunt insotite de o mancarime puternica. Uneori singura manifestare care apare destul de timpuriu poate fi numai edemul (fara roseata sau mancarime). Aceste dermatoze alergice cunoscute sub termenul de eczeme apar numai la indivizii cu o anumita predispozitie. Nu toti cei care lucreaza cu aceste substante fac eczeme. Aparitia lor poate fi determinate si de un proces de sensibilizare fata de diverse substante numite alergeni care intra in compozitia produselor, folosite de catre coafori sau frizeri pentru ingrijirea parului. Fenomene alergice pot aparea si pe pielea celor care solicita vopsirea parului. Prevenirea aparitiei eczemelor este posibila prin utilizarea manusilor de protectie, spalarea mainilor dupa fiecare vopsire, precum si utilizarea unui unguent protector pentru pielea mainilor. De asemenea nu trebuie sa se practice vopsirea parului de cei care au o anumite predispozitie pentru bolile cu caracter alergic. Eczemele ce apar prin contactul cu vopseaua de par si dermatomicozele in cadrul meseriei de coafor si de frizer sunt citate in literatura medicala ca boli profesionale, bineinteles cand in urma cercetarilor se constata ca aceste afectiuni au fost contractate in procesul muncii. Deoarece dermatozele alergice pot aparea si la clientii care solicita vopsirea parului, lucratorii ce executa aceasta manopera sunt obligati de a intreba inainte de inceperea vopsirii daca nu sufera vreo alergie cutanata sau daca nu a avut mancarime sau vreo iritatie cu ocazia vopsirii anterioare. De asemenea este obligatorie efectuarea testarii la nivelul pielii inaintea oricarei vopsiri, chiar si la clientii care n-au prezentat nici o manifestare deosebita cu ocazia vopsirilor anterioare ( indeferent daca manopera s-a mai facut numai o data sau de mai multe ori). 64

Pentru prevenirea unor accidente alergice este important de cunoscut faptul ca aceste manifestari la vopseaua de par pot aparea frecvent in perioada ciclului la femei, a bolilor febrile a starilor accentuate nervoase, in conditii de cura la mare etc. In aceste situatii uneori nici vopseaua nu prinde uniform. Deci, prentru realizarea in bune conditii a vopsirii parului, este important a se lua in consideratie toate aceste date. Dermitoze prin contact extern determinate de agenti chimici utilizati in meseriile de coafura, frizerie, manichiura si pedichiura Prin stratul cornos al epidermei si datorita sebumului secretat de glanda sebacee, pielea are un important rol protector fata de diversi agenti chimici (substante). Exista totusi substance care in cantitati mici si la contacte repetate cu tegumentele cu actiune alergizanta (sensibilizata) produc inflamatii ale pielii, de tipul eczemei, numite dermite excematiforme. Exista de asemenea, substante care in anumite concentratii si in anumite conditii de microtraumatizare a pielii produc fenomene inflamatorii ale acesteia. Unele dintre aceste substante sunt sapunurile care altereaza cheratina din stratul cornos al epidermei, solventii organici (alcoolul) ce usuca pielea, substantele cosmetice si vopseaua de par, toate acestea avand o actiune de sensibilizare. In producerea dermatozelor de contact, un rol deosebit il au si microtraumatismele (zgarieturi, intepaturi, macerajii datorita umezelii, frecarea in timpul masajului etc.) Astfel, in timpul barbieritului, al vopsirii, al masajului si al frectiilor de la nivelul fetei si pielii paroase a capului, prin nerespectarea timpilor pretinsi de procesul muncii , pielea poate suferi diverse microtraumatisme. Substantele folosite pentru dezinfectie (alcoolul), pentru frectii, pentru masaje si vopsire pot determina leziuni (dermatoze de contact) care se vindeca prin intreruperea contactului cu iritantul respectiv (substanta chimica). Persoanele tinere si in varsta sau persoanele cu piele mai uscata fac mai frecvent dermatoze de contact extern, prin actiunea diversilor agenti chimici. Prevenirea acestor fenomene este posibila printr-o atentie deosebita in executarea diverselor operatii de catre lucratorul frizer si coafor si urmarirea permanenta a reactiilor pielii in timpul masajului, al vopsirii etc. Este indicata de asemenea, intreruperea oricarei activitati in momentui cand pielea nu reactioneaza normal si se suspecteaza aparitia unei iritatii de contact. Astmul bronsic profesional Astmul bronsic profesional poate aparea la frizeri si coafori fiind determinat de diverse sapunui, uleiuri (mai ales citrice), solutii pentru permanent la rece, vopsele de par, fixative si matreata (scaume epidermice). Este important de subliniat faptul ca utilizarea incorecta a spray-ului pentru fixarea frizurii, in special a celor numite spray-lac, pe baza de polivinil, pot fi factori declansatori ai unor iritatii ale aparatului respirator la lucratorii frizeri si coafori. Diagnosticul astmului profesional trebuie sa aiba in vedere durata si intensitatea expunerii la alergeni (factori sensibilizanti) si de natura alergogenului (daca este chimic sau uman) Cu timpul, astmul profesional determinat de alergenii din mediul lui de munca poate aparea si la alti alergeni (de exemplu, praf atmosferic), care singuri nu ar putea determina aceste imbolnaviri. Masurile ce trebuie luate in conditii de astm bronsic se hotarasc de catre medic. Aparate si sisteme ale organismului uman supuse unor anumite solicitari in cadrul meseriilor de manichiura si pedichiura. 65

In cadrul acestor meserii, aparatul vizual este solicitat cel mai mult, avand in vedere efortul de acordare pretins la lucrul efectuat de aproape. Cand ochiul este normal, aceasta acomodare pretinsa aparatului vizual este un act fiziologic mai ales ca in acest caz efortul de acomodare nu este deosebit de mare, avand in vedere ca el nu este continuu. Surmenajul vizual (astenopatia) poate aparea numai in cazul in care exista tulburari de vedere ( vicii de refractie) necorectate (ochelari, devitaminizare etc.) sau stari de astenii nervoase, tulburari de nutritie, convalescenta dupa boli grave etc. Prevenirea astenopatiei se face prin utilizarea corecta a sursei de lumina naturala sau artificiala si corectarea tuturor defectelor de vedere, precum si a tratarii bolilor mentionate. FUNCTIA DE NUTRITIE Aparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor care realizeaza digestia, adica transformari fizice si chimice ale alimentelor, pentru a fi facute absorbabile si asimilabile. Este format dintr-un tub care se intinde intre gura si anus, numit tubul digestiv si dintr-o serie de organe glandulare numite glande anexe ale tubului digestiv. Orice functie a organismului se indeplineste prin consumarea unei cantitati de energie. Aceasta energie este luata de organism din mediul inconjurator sub forma de energie chimica, care se gaseste acumulati in substantele alimentare. Pentru eliberarea energiei din acestea, au loc numeroase reactii chimice, din care rezulta si unele substante, pe care organismul le elimina in mediu. Energia intrata in organism nu se pierde ci se tranforma ci se intoarce in mediu sub alte forme. Intre organism si mediu se realizeaza un schimb permanent de substance si energie, care poarta denumirea de metabolism. Metabolismul se prezinta sub doua aspecte metabolismul intermediar sau al substantelor si mabolismul energetic.

66