Suport Curs Bazele Contabilitatii I

Suport de curs Bazele contabilităţii

Contabilitatea, ca disciplină ştiinţifică independentă, are un obiect propriu şi o meto metodă dă de cerc cercet etar aree spec specifi ifică că,, prin prin care care se de deos oseb ebeş eşte te de cele celela laltltee ştii ştiinţ nţe. e. De asemenea, ea dispune şi de un vocabular propriu specializat. 1. Obiectul contabilităţii

Dintotdeauna, la baza obiectului de studiu al contabilităţii a fost pus  patrimoniul  întreprinderii aparţinând unei persoane fizice sau juridice. La modul general, prin  patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor (mijloacelor)

aparţinând unei persoane fizice sau juridice dobândite în cadrul relaţiilor de drepturi  şi obligaţii.

Din definiţia generală a patrimoniului rezultă că acesta este format din două elemente dependente persoana fizică  sau juridică care poartă denumirea de titular de  patrimoniu sau proprietar, şi relaţiile de drepturi şi obligaţii în cadrul cărora au fost  procurate respectivele bunuri. !n ce priv priveş eşte te bu bunu nuri rile le econ econom omic ice, e, ca ob obie iect ctee de drep dreptu turi ri şi ob obliliga gaţii ţii,, ele ele form formea ează ză av aver erea ea,, adică acea parte a patrimoniului cu conţinut concret, material, determinat fizic şi economic. Din punct de vedere fizic, în structura bunurilor  econ econom omic ice, e, se cu cupr prin indd în prin princi cipa pall a" bunu bunuri rile le mate materi rial alee sub forma terenurilor, maşinilor, utilajelor, clădirilor, mijloacelor de transport, mărfurilor etc# b"  serviciile de diverse categorii # e" avuţia spirituală $disponibi $disponibilă lă şi refolosibilă refolosibilă" " stocul stocul de ştiinţă şi te%nologie, cultură şi civilizaţie, stocul de informaţii, d" alte bunuri atrase în circuitul  economic, cum sunt solul, zăcămintele, bogăţiile naturale etc. Determinarea economică a bunurilor rezultă din cele două componente ale acestora valoarea de utilitate, dată de faptul că ele sunt create în scopul de a satisface nevoi ale oamcnilor, şi valoarea de schimb , adică sunt evaluate, e&primate în bani, e&istând astfel posibilitatea de a fi sc%imbate în cadrul circuitului marfă'bani. !n ce priveşte cel de al doilea aspect sub care se reflectă patrimoniul ' relaţiile de drepturi şi obligaţii , acesta are următoarele semnificaţii - relaţiile de drepturi - au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu $proprietarul" îşi procură o parte din avere din resursele proprii, bunurile respective aparţinându'i de drept, iar partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de

 patrimoniu propriu. propriu. ' relaţiile de obligaţii - au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu $propr $propriet ietaru arul" l" îşi procur procurăă o parte parte din avere din resurs resursee aparţi aparţinân nând d altor altor  persoane

fizice sau juridice# juridice# bunurile bunurile respective respective nu îi apartin apartin de drept, în sc%imbul sc%imbul acestora acestora trebuind acordat un ec%ivalent valoric, din care cauză partea corcspunzătoare de  patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

 rin urmare, urmare,  patrimoniul oricărei persoane fizice sau juridice poate fi abordat  care este privit)  printr-o dublă interpretare (dată de cele două ung!iuri de vedere sub care (

 şi anume"

'

 sub aspectul e#istenţei concrete, fizice, materiale, pe care o vom fi#a prin noţiunea de bunuri (mijloace) economice $ '  sub aspectul provenienţei provenienţei (sursei de dobândire) dobândire) bunurilor economice (a celor cu valoare de sc!imb), pentru care vom utiliza termenul de “resurse” .

)ceastă dublă reflectare a patrimoniului poate fi redată sc%ematic astfel

4)5-/1+L

aparţinând unei entităţi  persoană fizică sau juridică

Forma concret materială a „averii”

Provenienţa bunurilor

*++- $/0L1)C2" 2C11/C2

-23+-32 $C)45)L+-"

Din perspectivă economică, elementele patrimoniale privite sub dublu aspect şi a căror e&istenţă şi mişcare se circumscrie în e&presie valorică la nivelul unei entităţi titulare de patrimoniu, sunt cercetate în continuare. )stfel, bunurile economice a căror formă concret materială şi structură diferă mult la nivelul unei unităţi patrimoniale, impune drept necesară o clasificare a lor în funcţie de durata de rămânere în patrimoniu, completată cu numărul de cicluri de  producţie la care acestea participă. )stfel, mijloacele economice utilizate de o unitate  patrimonială pot fi grupate în două categorii ' unel un elee ca care au o dur durat atăă ma mare de ră rămân mânere ere în în un unita itate $de $de cel cel pu puţiţinn un un an an" şi şi se consumă6valorifică în mod treptat pe parcursul mai multor cicluri de e&ploatare, denumite bunuri (mijloace) imobilizate # ' altele care care se se uti utilizează înt într'o per perioa ioadă scu scurtă rtă $ma $mai mic mică de un un an" an", se consumă dintr'o dată, şi de regulă, trebuie reînnoite cu e&emplare noi în fiecare ciclu de e&ploatare, pe care le numim bunuri (mijloace) circulante # !n funcţie de natura pe care o îmbracă, mijloacele imobilizate se împart la imobiliză izări ri necorp necorpora orale le imobil imobiliză izări ri corpor corporale ale rândul lor în trei categorii imobil imobilizări financiare . De asemenea, şi la nivelul mijloacelor circulante se disting tot după criteriul formei pe care o îmbracă bunurile, tot trei categorii, şi anume mijloace circulante materiale (stocuri) m!jloace circulante "n decontare (creanţe) m!jloace circulante

7

de trezorerie (financiare) .

!n ce priveş priveşte te cea de a dou douaa compon component entăă a patrim patrimoni oniulu ului,i, resursele entităţii   patrimoniale  sunt structurate în două mari categorii, după cum e&istă sau nu o obligaţie certă de restituire a lor la termenul de decontare precizat, şi anume ' denumite şi capital propriu" , adică cele care provin de la resursele proprii ( denumite  proprietari, cele pe care le crează unitatea însăşi, precum şi cele provenite de la terţe  persoane şi pentru care un e&istă obligaţia de restituire la o dată scadenţă precizată# Din structura acestora fac parte capitalul propriu, subvenţiile de capital, primele legate de6din reevaluare, rezervele, fondurile, profitul, provizioanele. - resursele străine , străine , denumite şi datorii, obligaţii sau capital străin, e&primă fondurile $capitalurile" furnizate de terţi pentru care unitatea patrimonială trebuie să restituie ec%ivalentul valoric sau să acorde o prestaţie. )cestea cuprind datoriile create în cadrul relaţiilor de decontare ale unităţii cu alte persoane fizice şi juridice,  precum şi împrumutunile acordate de bănci sau alte instituţii de creditare. Ca atare, resursele străine sunt prezente şi funcţionează din momentul naşterii obligaţiilor faţă de terti şi până in momentul stingerii6plăţii $în cazul datoriilor generate de relaţiile de decontare" sau a rambursării $în cazul creditelor", după caz. 4rin 4rin urma urmare re,, şi în cazu cazull fiec fiecăr ărei ei cate catego gori riii de resu resurs rsee se po poat atee co cont ntin inua ua clasificarea. )stfel, resursele proprii se împart în ' resurse esurse proprii proprii ale activităţii, activităţii, a căror specificitate constă în faptul că se pot concre concretiz tizaa în orice orice catego categorie rie de mijloa mijloace, ce, adică adică pot fi utiliz utilizate ate pe orice orice destina destinaţie ţie doreşte unitatea. ' resurse proprii cu destinaţie specială, resurse care nu pot fi folosite decât pe destinatia pentru care au fost primite sau pentru care au fost constituite. La rândul lor, resursele străine $datoriile, obligaţiile" se pot împărţi în ' resurse resurse străine în angajamente  $datorii comerciale, fiscale, sociale"# ' resurse străine în credite  $datorii financiare". 1 sistematizare a clasificării mijloacelor şi resurselor se prezintă astfel M!"O#$% &B'(')* #. Mi,loace Mi,loace imobilizate imobilizate &imobilizări* &imobilizări* )(. mobilizări necorporale# )7. mobilizări corporale )8 mobilizări financiare

B. Mi,loace circulante

*(. /ijloace circulante materiale $stocuri"# *7. /ijloace circulante în decontare $creanţe" *8. /ijloace circulante de trezorerie $financiare".

)%S')S% &$#P+#"')* $. )esur )esurse se proprii prop rii C(. -esurse proprii ale activităţii C7. -esurse proprii cu destinaţie specială

-. )esurse străine &datorii obli/aţii* D(. -esurse străine în angajamente D7. -esurse străine în credite

3pecificul obiectului de studiu al contabilităţii faţă de alte discipline constă în faptul că aceasta studiază ec%ilibrul global, e&tern şi intern al patrimoniului. )mbele trăsături au o caracteristică comună şi anume faptul că patrimoniul este studiat în e&presie valorică, valorică, ceea ceea ce dă posibilitatea posibilitatea cunoaşterii cunoaşterii cantitative şi calitative, cât şi a abordării statice şi dinamice a acestuia. De aici rezultă şi principalalele trăsături ale obiectului contabilităţii şi anume 8

a" contabilitatea se ocupă cu reflectarea în e#presie valorică a patrimoniului$ 2a înrcgistrează, în condiţii concrete de loc şi de timp, circuitul valorilor patrimoniale, măsoar măsoarăă şi calcul calculeaz eazăă în e&pres e&presie ie valori valorică că mărime mărimeaa elemen elementel telor or patrimoni patrimoniale ale şi dezvăluie prin analiză şi control în ce măsură se asigură gestionarea eficientă şi inte integr grita itate teaa mate materia rială lă a aces acesto torr va valo lori. ri. 3tar 3tarea ea pa patri trimo moni niul ului ui este este refle reflect ctat atăă de contabilitate prin stocurile şi soldurile valorilor componente prin intermediul unor   procedee specifice de lucru. /işcarea patrimoniului este reflectată de contabilitate prin intermediul operaţiilor  de intrări în şi din patrimoniu, precum precum şi a proceselor economice economice interne prin care se transformă intrările în ieşiri, modificând în acelaşi timp şi starea lor iniţială. b) %ontabilitatea studiază modul în care se asigură gestionarea patrimoniului$  pe  baza informaţiilor furnizate de contabilitate se fundamentează deciziile referitoare la inve invest stiţi iţiaa şi fina finanţ nţar area ea,, util utiliz izar area ea şi recu recupe pera rare reaa va valo lori rilo lorr pa patri trimo moni nial ale. e. 4rin 4rin contabilitate se organizează controlul privind realizarea deciziilor, se asumă drepturi şi obligaţii, se stabilesc răspunderi cu privire la integritatea şi dezvoltarea patrimoniului. c) contabilitatea studiază ec!ilibrul global al patrimoniului. )şa cum am prezentat mai sus, patrimoniul reprezintă un comple& de drepturi şi obligaţii cu respectivele obiecte de drepturi şi obligaţii e&primabile în bani. )cest ec%ilibru care se creează la nivelul patrimoniului, între valoarea valoarea bunurilor economice economice,, pe de o parte, şi valoarea valoarea drepturilor drepturilor şi obligaţiilor obligaţiilor care stau la baza dobândirii dobândirii acestor bunuri economice, pe de altă parte, este redat sub forma unei egalităţi, egalităţi, denumită ecuaţia de ec%ilibru a patrimoniului M!"O#$% %$O(OM$% 0 )%S')S% &-)%P+')  OB"2#3*

2c%i 2c%ililibbrul rul glob global al al patri atrimo moni niul ului ui este este e&p &pre ressia du dubblei lei rep repreze rezent ntăr ării a  patrimoniului, de bunuri economice ca purtători materiali ai proprietăţii, şi de drepturi şi obligaţii ca e&presie a raporturilor de proprietate cu privire la aceste bunuri. Din  perspectivă juridică, bunurile economice ' ca obiecte de drepturi şi obligaţii, formează su%stanţa economică a patrimoniului, iar drepturile şi obligaţiile pecuniare ' indică modul de apropie ca posesiune, sau cauza stăpânirii acestei substante. Contabilitatea are menirea să înregistreze starea patrimoniului în clipa în care se naşte, apoi să înregistreze faptele şi evenimentele economice care au loc şi care  produc sc%imbări în structura patrimoniului. )ctivitatea economică este un lanţ de even ev enim imen ente te econ econom omic icee de da dare re6p 6prim rimir ire, e, tran transf sfor orma mare re de mate materie rie,, de crea creare re sau sau modificare de utilitilităţi, prestare sau folosire de servicii, toate urmate de un rezultat. )stfel, orice proces economic transformator organizat la nivelul unei unităţi  patrimoniale este simultan consumator de bunuri şi producător rezultate. !n consec consecinţ inţă, ă, în mod distin distinct ct obiect obiectul ul contab contabili ilităţ tăţiiii studia studiază ză şi ec%ilib ec%ilibrul rul specif specific ic  proceselor sau activităţilor economice interne care produc transformări cantitative şi calitative în volumul şi structura patrimoniului. 2fortul efectuat de unitate este măsurat6cuantificat în contabilitate prin noţiunea de cheltuieli  , iar iar efect fectul ul obţin bţinut ut prin prin no noţiţiun unea ea de venituri . 2c%ilibrul 2c%ilibrul specific specific  proceselor economice transformatoare este oglindit la nivelul obiectului contabilităţii ca o rela relaţiţiee într întree c% c%el eltu tuie ielili şi ve veni nitu turi ri,, şi impl implic icitit a un unui ui rezultat  obţinu obţinutt din compararea compararea veniturilor veniturilor cu c%eltuielile. c%eltuielile. -ezultatul obţinut obţinut poate fi  profit  profit $beneficiu" când veniturile sunt mai mari decât c%eltuielile sau  pierdere,  pierdere, când venituri(e sunt mai 9

mici decât c%eltuielile. )stfel, relaţia 4%(+') 0 $5%"+'%" 6 )%7'"+#+ $')%(+ este cunoscută în contabilitate sub denumirea de ecuaţia ec!ilibrului intern al 

 patrimoniului.

-eluând ecuaţia de ec%ilibru a patrimoniului din momentul t : ş i o corectăm cu ecuaţia ec%ilibrului intern al patrimoniului, ajungem la ecuaţia de ec%ilibru a  patrimoniului din momentul t1 M!"O#$% %$O(OM$% 0 )%S')S% &-)%P+')"% P)OP)%+#)"O)  OB"2#3* 6 )%7'"+#+'" $')%(+

care poate fi denumită ecuaţia de echilibru dinamic al patrimoniului# !n concluzie, obiectul de studiu al contabilităţii  constă în evidenţa, calculul, analiza şi controlul în e&presie valorică a raporturilor de sc%imb dintre investiţia şi finanţarea, destinaţia şi provenienţa, utilizarea şi resursa valorilor economice separate  patrimonial, cu scopul de a dezvălui poziţia şi performanţa $rezultatele" financiară unei entităţi patrimoniale. 8. Principiile 9i convenţiile contabilităţii

!n derularea activităţilor specifice contabilităţii curente şi prezentarea situaţiilor  financiare periodice, orice entitate patrimonială, publică sau privată, trebuie să aibă ca referinţă un sistem de norme sau reguli rezultate din practica şi teoria contabilă, a căror decantare şi perfecţionare fac în prezent inclusiv obiectul procesului de normalizare a contabilităţii. Cunoscute în literatura de specialitate sub numele de  principii contabile general acceptate $principii şi convenţii contabile", acestea reprezintă ;enunţuri conceptuale generale utilizate ca sistem de referinţă pentru obţinerea informaţiei contabile, referitoare la situaţia patrimoniului, situaţia  financiară şi rezultatul obţinut ) (A. J 81=

0

nstalaţii te%nice, mijloace de transport, animale şi plantaţii

::

=urnizori de imobilizări

.

.

.

.

.

B

@





5>) deductibilă  #plicaţia" înregistrat recepţia mijlocului de transport la costul de de ac%iziţie de 8:.::: lei, 5>) (A. ;1

0

=1

(::.:::

(::.:::

C181

0

:11

7B.:::

7B.:::

=:C

0

) colectată  #plicaţia" înregistrat livrarea de produse finite la preţul de vânzare $fără 5>)" de (B:.::: lei, 5>) colectată (A.  'a" la sfârşitul perioadei prin încorporarea soldurilor lor creditoare în contul de rezultate finale în sumă totală de 99:.::: lei.

(::.:::

7B:.:::

99:.:::

(A:.:::

 ;K1

0

::1

B9.9::

B9.9::

181

0

;K1

B9.9::

B9.9::

C%eltuieli cu impozitul mpozitul pe profit  pe profit  #plicaţia" înregistrat impozitul pe profit afferent perioadei curente în sumă de (7:.::: lei. C%eltuieli cu impozitul  pe profit  #plicaţia" înregistrat înc%iderea contului de c%eltuieli cu impozitul pe profit prin preluarea soldurilui său debitor asupra contului de rezultate finale în sumă de (7:.::: lei.

astfel

(::.:::

-ezultatul e&erciţiului

!n registrul Cartea'mare, situatiile conturilor în formă abreviată se prezintă

Debit $D"

*artea-mare a conturilor  (:(7 $4"

::.::: 3ic : -c ::.::: 5sc

-d : 5sd : 3fc ::.::: D

Credit $C"

(( $4"

C

P(:@Q @7.:::

@7.::: 3ic

-d @7.::: 5sd @7.:::

: -c @7.::: 5sc

 R

D C

(:@ $4" AB.::: 3ic @7.::: P((Q @7.::: -c (B.::: 5sc

-d : 5sd : 3fc (B.::: D C P@:(Q (::.::: P@A(Q B9.9:: -d (B9.9:: 5sd (B9.9:: 3fc 7B.@::

(7( $4" 7B:.::: P:(Q (A:.::: P((Q 99:.::: -c 99:.::: 5sc

9:

D

(B( $4"

C 7:.::: 3ic : -c 7:.::: 5sc

-d : 5sd : 3fc 7:.::: D 3id 8::.:::

7(7 $)"

-d : 5sd 8::.:::

D P7(7Q -d 5sd 3fc

B:.::: -c B:.::: 5sc 7B:.::: 3fd 7( $4"

C (::.::: 3ic

B:.::: B:.::: B:.::: B:.:::

: -c (::.::: 5sc

D 3id (B.::: -d : 5sd (B.:::

8:7 $)"

D

9:( $4"

-d : 5sd : 3fc 8:.::: D 3id 9:.::: P:(Q 7B:.::: P997Q 9.B:: -d 7A.B:: 5sd 88.B::

C B:.::: P7(Q

C : -c : 5sc (B.::: 3fd

C :.::: 3ic 7::.::: P8:(Q 8.::: P997@Q 78.::: -c 8:.::: 5sc

9(( $)" C 7B.::: PB(7(Q 7B.::: 7B.::: 8(7.B::

-c 5sc 3fd

D 3id (:.::: -d : 5sd (:.:::

7: $)"

D 3id ::.::: P9:9Q 8:.::: -d 8:.::: 5sd 8:.:::

7(8 $)"

D 3id P9:(Q -d 5sd

8:( $)"

D 3id P((Q -d 5sd

B:.::: 7::.::: 7::.::: 7B:.:::

@:.::: 9::.::: 9::.::: 9@:.:::

D PB(7(Q 8B.:: -d 5sd

8B.:: 8B.::

D -d : 5sd : 3fc 8.::

C : -c : 5sc (:.::: 3fd C : -c : 5sc 8:.::: 3fd C

(::.::: P@:(Q (::.::: -c (::.::: 5sc (B:.::: 3fd 89B $)" C 7(:.::: P((Q 7(:.::: -c 7(:.::: 5sc 7B:.::: 3fd 9:9 $4"

R 

C S 3ic 8:.::: P7(8Q B.:: P997@Q 8B.:: -c 8B.:: 5sc

9978 $4"

C S 3ic 8.:: P997Q 8.:: -c 8.:: 5sc

9(

D 3id P9:(Q P9:9Q -d : 5sd

S 8.::: B.:: 98.:: 98.::

D

997@ $)"

 R 9@7 $4"

-d : 5sd : 3fc (B.::: D

B(A $4"

-d : 5sd : 3fc B:.::: D 3id -d 5sd

8:: : 8::

D P(7(Q 7B:.::: -d 7B:.::: 5sd 7B:.:::

D -d : 5sd : 3fc B9.9::

B97 $)"

C 98.:: P9((Q

D P997@Q 98.:: P9978Q 8.::

98.:: 98.::

-d 5sd

-c 5sc

 R

99( $4"

C S 3ic 9.B:: P9((Q 9.B:: 9.B::

R 

C (B.::: 3ic : -c (B.::: 5sc

D 3id P9((Q -d 5sd

C B:.::: 3ic : -c B:.::: 5sc

D 3id (.:: -d : 5sd (.::

B8(( $)"

D 3id P8:(Q -d 5sd

@:( $)"

C : -c : 5sc 8:: 3fd

:( $4"

9.B:: 9.B::

997 $4"

C 7B:.::: P9((Q 7B:.::: -c 7B:.::: 5sc

C S 3ic B9.9:: P@A(Q B9.9:: -c B9.9:: 5sc

8B.::: 7B.::: 7B.::: @:.:::

S (::.::: (::.::: (::.:::

B(7( $)"

-c 5sc C

8B.:: P9:9Q 8B.:: -c 8B.:: 5sc 79.8:: 3fd C : -c : 5sc (.:: 3fd

 R 

D P89BQ 7(:.::: P(7(Q (A:.::: -d 9::.::: 5sd 9::.:::

(( $4"

D P99(Q B9.9:: -d B9.9:: 5sd B9.9::

@A( $)"

C (::.::: P(7(Q (::.::: -c (::.::: 5sc

C

9::.::: P89BQ 9::.::: -c 9::.::: 5sc

 R 

C

B9.9:: P(7(Q B9.9:: -c B9.9:: 5sc

 R 

97

!nsă aşa după cum se cunoaşte, la sfârşitul lunii conturile operaţionale de 5>) 997@ 5>) deductibilă $)" precum şi 997 5>) colectată $4" se înc%id, în urma unei operaţiuni prin care se compară valoarea rulajului creditor $-c" al contului 997 $reprezentând 5>) aplicată ieşirilor de bunuri din unitate" cu valoarea rulajului debitor $-d" a contului 997@ $reprezentând 5>) aplicată pe documentele în baza cărora s'a făcut intrarea de bunuri din unitate", comparaţie din care pot rezulta următoarele situaţii ' dacă -c al contului 997 N -d al contului 997@, diferenţa dintre cele două valori va reprezenta obligaţia unităţii faţă de bugetul statului referitoare la acest impozit indirect, obligaţia fiind înregistrată în creditul contului 9978 5>) de plată# ' dacă -c al contului 997 T -d al contului 997@, diferenţa dintre cele două valori va reprezenta drepturile $creanţa" unităţii faţă de bugetul statului referitoare la acest impozit indirect, creanţa fiind înregistrată în debitul contului 9979 5>) de recuperat# ' dacă -c al contului 997 F -d al contului 997@, unitatea nu va obligaţii faţă de  bugetul statului privind 5>), dar nici creanţe, cele două conturi înc%izându'se reciproc. c* Sintezele speci@ice contabilitătii8

nformaţia contabilă obtinută pe treapta a doua a metodei contabilitătii, prin registrul jurnal şi registrul Cartea mare, completate cu situatiile conturilor analitice şi cu balanţele de verificare analitice ale conturilor sintetice, reprezintă punctul de  plecare pentru reconstituirea sintezelor care să ofere o imagine unitară asupra  perimetrului contabil sau asupra unor părţi din acesta. 2ste necesară, de asemenea, şi verificarea e&actităţii prelucrărilor şi preluărilor din conturi şi registre contabile,  precum şi stabilirea unor mărimi necesare pentru evaluarea în contabilitate şi pentru care se invocă proceduri diferite şi complementare celor de pe treapta a doua. !n acelaşi timp, având în vedere că printre utilizatorii informaţiilor contabile se află şi  persoane care nu au competenţe foarte largi în dorneniu, pe această treaptă a treia a metodei contabilităţii este necesar ca forma în care se prezintă informaţia să fie accesibilă unor categorii tot mai largi de utilizatori, sa se dea toate e&plicaţiile necesare pentru a asigura $măcar în parte" pertinenţa şi fiabilitatea informării. 4entru a satisface toate aceste obiective, trecem, aşa cum am spus, pe o a treia treaptă în cunoaşterea contabilă, în care se $re"ajunge la sintezele specifice. )ceste calcule de sinteză sunt balanţele de verificare calculul costurilor calculul rezultatelor bilanţul notele la situaţiile financiare . La acestea putem adăuga şi analiza comparativă, precum şi calculul previzional. a) >alanţele de verificare

După transpunerea în registrul sistematic a datelor din jurnal şi prelucrarea lor, este necesară verificarea formală a corectitudinii lucrărilor efectuate, în special a  preluărilor şi prelucrărilor dintre aceste registre. 4lecând de la regulile specifice  partidei duble, la nivelul balanţelor de verificare trebuie satisfăcute o serie de egalităţi, dintre care enumerăm 98

' suma soldurilor iniţiale debitoare şi suma soldurilor iniţiale creditoare $este vorba de solduri la începutul lunii sau solduri la începutul anului"# ' suma rulajelor debitoare şi suma rulajelor creditoare (fie rulaje ale lunii, fie rulaje cumulate de la începutul anului, fie amândouă"# ' suma totalului sumelor debitoare şi suma totalului sumelor creditoare# ' suma soldurilor finale debitoare şi suma soldurilor finale creditoare. n funcţie de numărul de serii de egalităţi reţinute, avem mai multe tipuri de  balanţe de verificare 1.  >alanţa de verificare pe solduri finale A aceasta preia  din Cartea'mare doar  soldurile debitoare şi soldurile finale creditoare,. 1 asemenea balanţă întocmită în cazul e&emplului nostru se prezintă astfel 3olduri finale 3imbol Denumire cont cont Debitoare Creditoare (:(7 Capital $social" subscris vărsat ::.::: (:@ -ezerve (B.::: (7( -ezultatul e&erciţiului $profit" 7B.@:: (B( 4rovizioane 7:.::: 7: )lte imobilizări corporale (:.::: 7(7 Construcţii 7B:.::: 7(8 nstalaţii te%nice, mijloace de transport, animale şi plantaţii 8:.::: 7( )mortizarea imobilizărilor corporale B:.::: 8:( /aterii prime (B:.::: 8:7 /ateriale consumabile (B.::: 89B 4roduse finite 7B:.::: 9:( =urnizori 8:.::: 9(( Clienţi 8(7.B:: 99( mpozitul pe profit B9.9:: 9978 5>) de plată 8.:: 9@7 Creditori diverşi (B.::: B(7( Conturi la bănci în lei 79.8:: B(A Credite bancare pe termen scurt B:.::: B8(( Casa în lei (.:: B97 )vansuri de trezorerie 8::

+otal

1.alanţa de verificare şah , care prezintă interes mai ales prin faptul că pune în

evidenţă rulajele pe conturi corespondente şi poate fi întocmită preluând sumele direct din jurnal.

In concluzie balanţa de veri@icare este unul din documentele de sinteză cele

mai bogate în informaţii din punctul de vedere al contabililăţii. !n afara faptului că se constituie în principalul punct de plecare în intocmirea altor sinteze contabile, precum

9@

şi în realizarea diferitelor analize care privesc aspecte ale gestiunii unităţii, balanţele de verificare au ca principală utilitate punerea în evidenţă a erorilor logico'formale de  preluare şi de prelucrare a datelor în registrele contabile, prin sesizarea acestora atunci când seriile de egalităţi nu sint respectate. )semenea neconcordante pot apărea din cauze multiple precum totalizarea greşită a sumelor pe coloanele din balanţă#  preluarea eronată a elementelor conturilor din Cartea mare# calculul greşit al mărimilor semnificative în Cartea mare# preluarea incorectă a sumelor din jurnal în Cartea mare# consemnarea de sume greşite în debitul sau creditul conturilor  corespondente în jurnal. )tunci când prelucrările se fac automat, prin intermediul mijloacelor electronice de calcul, cea mai mare parte a surselor unor astfel de erori dispare. 4ot e&ista însă şi erori a căror descoperire nu se poate face numai cu ajutorul balanţelor de verificare, cum sunt cele de genul înregistrărilor în jurnal cu sume egale dar ine&acte# redactarea greşită a articolelor contabile în jurnal# înregistrarea eronată a sumelor în Cartea'mare sintetică şi în Cartea'mare analitică, dar care fiind de sens opus, se compensează reciproc. b* $alculul costurilor

4entru obţinerea şi comercializarea de bunuri şi servicii, întreprinderea consumă materii prime, materiale consumabile, energie, apă, servicii, plăteşte salarii şi contributii sociale, consemnează c%eltuieli cu amortizarea imobilizărilor etc. 5oate aceste c%eltuieli se înregistrează după natura lor, pe baza documentelor justificative. )ceasta este o obligaţie impusă de normele contabile. 4entru nevoile de gestiune internă insă, c%eltuielile efectuate de întreprindere la diferite niveluri de organizare şi de desfăşurare a activitătilor trebuie grupate în aşa fel încit să se obţină costurile  produselor şi serviciilor obtinute şi6sau vindute, precum şi costurile unor activităti care nu se concretizează direct în bunuri sau servicii. !n acest scop, contabilitatea trebuie să'şi creeze un compartiment distinct, numit contabilitatea de gestiune , care să se ocupe tocmai cu stabilirea costurilor, cu urmărirea lor, cu calculul rentabilitătii  produselor sau activitătilor. Costul poate fi definit ca o sumă de c%eltuieli efectuate pentru obtinerea unui  bun, serviciu ori lucrare sau pentru desfăşurarea unei activităţi. C%eltuielile vor fi grupate, astfel, după destinatia br - c!eltuieli directe de producţie - cele care se pot identifica direct pe produs $materii prime, salarii directe"# - c!eltuieli indirecte, adică cele care nu pot fi atribuite doar unui singur produs sau serviciu, fiind aferente mai multor astfel de purtători de costuri. c* $alculul rezultatelor  En cursul perioadei de gestiune, în contabilitate se înregistrează flu&urile de

venituri şi c%eltuieli generate de desfăşurarea activitătii curente sau mai puţin curente. 4entru a se determina nivelul rezultatului $profit sau pierdere", veniturile se compară periodic cu mărimea c%eltuielilor. 3e consideră că o caracterizare mai bună a rezultatelor se obţine atunci cţnd rezultatul este obţinut prin punerea faşă în faţă a veniturilor şi c%eltuielilor structurate după natură respectiv veniturile şi c%eltuielile de 9

e&ploatare $din activitatea curentă, obişnuită a întreprinderii" care, puse faţă în faţă dau rezultatul din e%ploatare, veniturile şi c%eltuielile financiare $dau rezultatul   financiar * 9i veniturile şi c%eltuielile e&traordinare, care comparate ne dau rezultatul  e%traordinar . De asemenea, normele româneşti prevăd ca regulă însumarea rezultatului din e&ploatare cu rezultatul financiar, determinându'se astfel mărimea rezultatului curent. 3epararea rezultatului e&traordinar de cel curent devine necesară datorită faptului că primul rezultă din operatiuni nerepetitive şi utilizatorul $beneficiarul" informaţiei contabile trebuie să cunoască în vederea luării deciziilor, cu  prioritate rezultatul obţinut de unitatea patrimonială din activitătile curente si care se vor repeta si în viitor. )dăugând la rezultatul curent rezultatul e&traordinar obţinem rezultatul  contabil brut al e%erciţiului . Dacă ne aflăm în situaţia unui rezultat favorabil, acesta va face obiectul impozitării cu cota unică de (@, astfel că valoarea lui se va diminua cu cuantumul impozitului pe profit, ceea ce vom obtine fiind rezultatul contabil net al  e%erciţiului  , disponibil pentru repartizare. d* Bilanţul

Dacă rezultatul perioadei este prezentat ca mărime şi ca structură în ducumentul de sinteză care poartă numele de ;cont de profit si pirdere