Subordonatele circumstanţiale - Elemente joncţionale

Elemente joncţionale – subordonate circumstanţiale CL. unde? de

CT. când? de

CM. cum? cât? în

CZ. din ce

CS. cu ce

CDŢ. cu ce

CV. în ciuda cărui

CNS. ce

unde?până unde? încotro?

când? până când?cât timp?

ce măsură?

cauză? din ce pricină?

scop? în ce scop?

condiţie? arată o ipoteză;

fapt?

urmare are faptul că?

Se introduce prin: a)adverbe relative: unde,de unde,până unde, încotro; b) adverbe nehotărâte:oriunde,orişiunde,oriîncotro; Adverbele nehotărâte se iau ca elemente de relaţie când au un predicat după ele. Ex: Oriîncotro mergi,/vezi tot felul de lucruri. (unde vezi?oriîncotro..=CL Mă duc oriîncotro. (nu mai este element de relaţie) c) pronume relative + prepoziţie: spre cine,care,ce…

Se introduce prin: a)adverbe relative: când,cât, cum = cân; b)adverbe nehotărâte:oricând,oricâ t orişicând; Ex:Stau/ cât (oricât) vrei. ( cât stau?=arată timpul);

Se introduce prin: a)adverbe relative: cât, cum,precum; b)adverbe nehotărâte:oricât,oricum; Ex:Mănâncă/ oricât îi dai.(cât mănâncă?) Scrie/cum ştie. La întrebarea „cum”răspunde şi predicativa!

Se introduce prin: a) conjuncţii: să,ca…să, de=să,ca să; b)locuţiuni conjuncţionale pentru ca să,ca nu cumva să, pentru ca nu care cumva să

Se introduce prin: a) conjuncţie specifică: încât; b) alte conjunc -ţii: că, de,să,ca să = încât; Ex: M-am supărat aşa de rău,/ că m-a durut capul.(că=încât);

-dar ea are ca element regent un verb copulativ, nu unul predicativ! Ex:A rămas/cum îl ştii.(cum a rămas?= PR); „a rămâne”= verb copulativ;

Se introduce prin: a) conjuncţii: dacă,de=dacă, să=dacă;(arată o presupunere, nu o certitudine: Dacă înveţi,/ştii. (cu ce condiţie ştii?) Dacă verbele vor fi la indicativ perfect compus,va fi CZ.=certitudine Ex:Dacă ai învăţat, /ai ştiut. Nu mai avem o ipoteză,ci o certitudine. b)adverbul relativ când=dacă (doar când este construit cu cond. optativ!) Când aţi şti adevărul,/nu aţi mai vorbi. (când=dacă)

Se introduce prin: a) conjuncţie specifică: deşi; b) alte conjuncţii: să,că,dacă,de=deşi, chiar dacă; Ex: Nu ţi-aş cere nimic,/să mor. (să=chiar dacă); Copilul,/că-i copil,/ şi tot are păcate. (că=chiar dacă);

Oricând vii,/mă găseşti. Cum a intrat,/ s-a dus la el. ( cum=când); c)conjuncţia „dacă”= când, îndată ce; Ex: Dacă-l văzu, /îndată se duse la el. ( dacă=când);

Se introduce prin: a)conjuncţii specifice: căci, fiindcă,deoarece, întrucât; b)alte conjuncţii: că,dacă, de = fiindcă; Ex:S-a bucurat/ că ai venit. (=CI; s-a bucurat de ceva); S-a bucurat,/că ai venit.(=CZ; virgula face deosebirea: că = fiindcă);Dacă ai ştiut,/ ai luat notă bună.( dacă = fiindcă) c)adverbe relative cum, unde = fiindcă;când=din moment ce;

Dacă m-ai ruga în genunchi,/tot nu ţi-aş spune.(dacă=chiar dacă) c)pronume şi adverbe nehotărâte: orice, oricum,oricât etc. Orice-ai face,/tot aflu. (=chiar dacă ai face orice…);Oricât te-ai strădui,/nu mă convingi

Este prea slab,/ să poată rezista. (să = încât să); c)locuţiune conj: pentru ca să, încât să,astfel încât; Este prea deştept,/pentru ca să facă o aşa greşeală.

Ex: Mă duc/ spre cine mă cheamă. (unde mă duc?spre cine mă cheamă = CL); Are corelative: acolo,aici etc. Ex:Acolo/unde merg eu/tu nu vii./ Nu trebuie confundată cu AT: Mă duc la Cluj/ unde te aştept. (AT) Are ca termen regent „Cluj”, nu

d)locuţiuni conjuncţionale: după ce,până ce,îndată ce, imediat ce,în timp ce, în vreme ce,până să,înainte să, ori de câte ori, de câte ori; Are corelative: atunci,imediat,şi, pe loc, îndată… Dacă văzu asta,/ imediat plecă. (dacă=când, tocmai fiindcă are în

după cum, după cât, ca şi cum, ca şi când, de parcă, fără să, fără ca să ,aşa cum,decât să, pe măsură ce etc. Construcţiile următoare au corelative decât să…mai bine; cu cât…cu atât; pe cât…pe atât: de ce…de aceea; Ex:Decât să scrii,/mai bine spui. Cu cât creştea,/cu atât se făcea mai

Ex: Cum n-ai ştiut,/n-ai venit. (cum=fiindcă); S-a bucurat,/ unde ne-a văzut sănătoşi. (unde=fiindcă);D e ce vorbeşti,când nu ai fost acolo? d)locuţiuni conjuncţionale: pentru că,din cauză că, din moment ce, de vreme ce, odată

De câte ori se vor întâlni verbe la imperativ sau interjecţia hai urmată de să, ca să,de=să, ca să,acestea vor fi nu CL, ci CS! Vino/să vezi! Du-te/de scrie sau alte moduri: Am fost/să cumpăr pâine.

c)locuţiuni conj: în caz că, în caz de (iar „de”=dacă); numai dacă; prima este loc. specifică pt. CDŢ. Să fi spus,/l-aş fi ajutat.(să= în caz că ar fi spus); d)fără element (subînţelege dacă): Ai carte,/ ai parte. (=dacă ai carte); Vrei,/ poţi.(=dacă vrei);

d)loc. conj. specifice: chiar dacă,chiar de= dacă,cu toate că, măcar că,măcar să,chit că, fără să,fără ca să; e)fără element (subînţelege chiar dacă): Ai,/nu ai,/ îmi dai. (chiar dacă ai,chiar dacă nu ai); Vrei,/poţi,/nu vrei,/nu poţi.(=dacă vrei=cdţ;) (dacă nu vrei=cdţ) Vrei,/nu vrei,/ faci ca mine.(=chiar dacă=CV Are corelativul:tot,

( pentru ca să= încât să); Să nu se confunde cu CS! A învăţat/pentru că să ia diploma. (cu ce scop?) Are în regentă corelativele: aşa de, atât de, prea. Când este introdusă prin că,de,încât,corelativele sunt:aşa de.,atât de;pt. să…=prea;

c)locuţiuni conjuncţionale:

Ex: Hai/ de vezi! Propoziţia subliniată este CS.( deşi pare să răspundă la „unde hai?”,ea arată un scop al invitaţiei: cu ce scop hai?

verbul „mă duc”.

regentă„imediat”.

frumoasă.(=CM)

ce;

totuşi în regentă.