Subiecte Anatomie an II Sem I, Partea I (1)

1. Tubul intestinal primitiv - formare, limite, derivate FORMARE: Ca urmare a plerii cefalo-caudale si laterale a embrionlui, o portiune din cavitatea vitelina aoperita cu endoderm este incorporata in corpul embrionului si formeaza intestinul primitv. Alte 2 portiuni ale acestei cavitati, sacul vitelin si alatoida,raman in afara embrionului. In portiunea cefalica si caudala ale embrionului, intestinul primitiv formeaza un tub terminat in fund de sac, ale carui segmente sunt: proenteron (intestin anterior) si metenteron (intestin posterior). Portiunea mijlocie, mezenteron (intestin mijlociu), ramane conectata temporar cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin, sau canalul omfalo enteric. Intestinul primitiv este lagat de peretii trunchiului prin 2 mezouri: a) mezenter comun dorsal: se intinde de la capatul inferior al esofagului -> reg. cloacala a metenteronului b) mezenter ventral: exista doar la niv. segmentului terminal al esofagului, in dreptul stomacului, in partea sup. a duodenului

LIMITE: a. intestin anterior: caudal de intestinul faringian -> primordiul hepatic b. intestin mijlociu: caudal de primordiul hepatic -> jonctiunea 2/3 dr cu 1/3 stg a colonului transvers (la adult) c. intestin posterior: 1/3 stg colon transvers -> membrana cloacala DERIVATE: a. proenteron: - esofag - stomac - jumatate sup duoden - ficat Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 1

- cai biliare - pancreas b. mezenteron: - portiune distala duoden - jejun + ileon - cec - apendice - colon ascendent - cea mai mare parte a colonului transvers c. metenteron: - flexura colica stg (restul colonului transvers) - colon descendent - colon sigmoid - cea mai mare parte a rectului: ampula rectala

2. Intestinul anterior - limite, evolutie, derivate LIMITE: Caudal de intestinul faringian -> primordiul hepatic EVOLUTIE: -

Este inchis la extremitatea craniala de membrana orofaringiana sau stomatofaringiana (care dispare in S3 sau S4). Este legat de peretele dorsal al trunchiului printr-un mezou comun dorsal arteza proenteronului = trunchi celiac (cu origine in aorta dorsala) Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 2

DERIVATE: -

esofag stomac mucoasa intregului aparat respirator, inclusiv alveolele pulmonare jumatate sup duoden (D1 + parte craniala a D2) ficat cai biliare pancreas

3. Intestinul mijlociu - evolutie, derivate LIMITE: sup: jumatatea ansei duodenale/ originile mugurilor hepatocistic si pancreatic inf: flexula colica primara, viitoare flexura colica stanga EVOLUTIE: Dezvoltarea intestinului mijlociu se caracterizeaza prin alungirea rapida a tubului intestinal si mezenterului acestuia, cu formarea ansei intestinale primare (ansa ombilicala). La extremitatea apicala, ansa comunica liber cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin ingust. Este prevazut pe toata lungimea lui cu mezenter comun dorsal. In acelasi timp cu cresterea in lungime, ansa -

intestinala primara se rpteste in jurul axei formatea de artera mezenterica superioara. => artera mezenteronului = AMS

DERIVATE: Ansa ombilicala va fi impartita in 2 ramuri: a. ramura superioara/descendenta: mai lunga din care deriva: - jejun - cea mai mare parte din ileon b. ramura inferioara/ascendenta: mai scurta din care deriva: - restul ileonului (ultimii 40-80 cm) - cec - apendice - colon ascendent - cea mai mare parte din colon transvers

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 3

4. Intestinul posterior - evolutie, derivate LIMITE: sup: flexura colica primara, viitoare flexura colica stg. inf: membrana cloacala, viitoare membrana anala EVOLUTIE: Initial metenteronul prezinta inferior o deschidere comua cu alantoida, intr-un receptacul = cloaca. Cloaca este inchisa inferior de membrana cloacala formata la limita dintre ectoderm si endoderm. Se formeaza septul urorectal prin proliferierea mezodermului dintre alatoida si metenteron. Septul urorectal se uneste cu membrana cloacala => cloaca este impartita in doua: -

anterior: sinus urogenital. Se form. vezica urinara, uretra, partial org. genitale ext. posterior: sinus anorectal. Se formeaza ampula rectala

Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua: -

membrana urogenitala membrana anala

Septul urorectal paricipa la formarea diafragmei pelvine si formatiunilor fibroase aferente acestuia, inclusiv centrului tendinos al perineului. In paralel ectodermul din vecinatatea deschiderii metenteronului prolifereaza si formeaza o invaginare = proctodeum. => se formeaza cea mai mare parte a mucoasei canalului anal. La niv. ampulei rectale, mucoasa este de 2 tipuri: a. mucoasa cu origine endodermala: ep. cilindric inalt unistratificat b. mucoasa cu origine ectodermala, formata din proctodeum: ep. pavimentos turtit pluristratificat Artera metenteronului = AMI DERIVATE -

flexura colica stanga (rest colon transvers) colon descendent colon sigmoid cea mai mare parte a rectului. Ampula rectala

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 4

5. Dezvoltarea esofagului si a stomacului – malformatii. Formarea bursei omentale DEZVOLTAREA ESOFAGULUI: -

-

-

-

-

In S4 de dezvoltare apare diverticulul respirator (mugurele pulmonar) apare septul traheo-esofagian care separa diverticulul de portiunea dorsala a proenteronului In acest fel intestinul anterior este impartit intr-o portiune ventrala, primordiul respirator, si o portiune dorsala, esofagul. Esofagul este initial scurt si ocupa o pozitie inalta, cervicala. El se alungeste si coboara datorita a 3 factori: 1. aparitia regiunii cervicale 2. coborarea cordului 3. cresterea mai accentuala a regiunii dorsale a trunchiului embrionar S4: se oblitereaza lumenul esofagian S7: apar vacuole care conflueaza -> lumenul este retunelizat  mucoasa esofagiana formata din ep. pluristatificat L2: dezv. musculatura longitudinala L3: dezv. musculatura circulara Partea superioara a esofagului prezinta musculatura striata derivata din ultimele 2 arcuri branhiale, unde este invervat de n. X In treimea inferioara tunica musculara este alcatuita din fibre musculare netede si este inervata de plexul slanhnic Esofagul este legat de peretii trunchiului prin 2 mezouri: mezoesofag dorsal si ventral.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 5

Anomalii in dezvoltarea esofagului 1. Atrezie esofagiana = lipsa lumenului. Se creaza in lipsa retunelizarii 2. Stenoza esofagiana = ingustarea lumenului 3. Fistule traheoesofagiene/traheobronsice = defect de septare al esofagului de diverticulul laringotraheal => lichidele ajung in arborele traheobronsic. DEZVOLTAREA STOMACULUI: -

-

-

Apare in S4 sub forma unei dilatatii fusiforme ale intestinului anterior Are initial pozitie inalta, cervicala si sufera un proces fals de coborare determinat de fapt de factorii ce duc la dezoltarea cordului, diafragmei, esofagului. Ca si corp fusiform, inainte de rotire prezinta:  fata gastrica stanga  fata gastrica dreapta  margine anterioara, care creste putin  margine posterioara, care creste mai mult Stomacul se roteste 90 grade in sensul acelor de ceasornic, datorita cresterii foarte mari a mugurelui hepatocistic. In urma acestui precoes de rotire, stomacul, din pozitie sagitala, se va aseza in pozitie frontala, usor oblica:  fata gastrica stanga => fata anterioara  fata gastrica drapta => fata posterioara  marginea anterioara => curbura mica  marginea posterioara => curbura mare. In partea sup a acestuia apare un diverticul, fornix sau fundul gastric, camera cu aer !! n. vag stang initial inerva fata gastrica stg. => n. vag stg inerveaza fata anterioara a stomacului !! n. vag drept initial inerva fata gastrica dr. => n. vag dr. inerveaza fata posterioara a stomacului Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 6

-

-

-

Segmentele terminale cefalic si caudal al stomacului au originie initiala pe linia mediana, pe parcusul dezvoltarii se rotesc in jurul unui ax anteroposterior:  portiunea caudala (pilorica) se deplaseaza catre dreapta si ascendent  portiunea cefalica (cardiei) se deplaseaza catre stanga si descendent Stomacul este atasat de peretele dorsal al trunchiului prin intermediului mezogastrului dorsal si de peretele ventral al trunchiului prin intermediul mezogastrului ventral. Rotirea stomacului determina:  rotirea mezogastrului dorsal catre stanga => se formeaza bursa omentala (cavitatea peritoneala mica). Se mai formeaza lig. gastrolienal (gastrosplenic), ligg. frenolienal, renolienal, pancreaticolienal  rotirea mezogastrului ventral catre dreapta => se formeaza omentul mic + lig. falciform + lig. hepatogastric L3: se dezv. musculatura longitudinala L4: se dezv. musculatura circulara si oblica L4: apar glandele gastrice care incep digestia peptica

Anomalii in dezvoltarea stomacului

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Stenoza pilorica = ingustarea lumenului piloric/absenta tunelizarii lumenului Stenoza hipertrofica pilorica = hipertrofia sfincterului piloric Stomac inversat = situs inversus total sau doar abdominal Stomac in clepsidra sau bilocular = hipertrofie a musc. circulare in partea mijlocie Stomac ectopic in pozitie toracica = cu esofag scurt. Gastroschizis = defect de formare a peretelui abd. ant. supraombilical, caz in care fatul prezinta stomacul pe fata anterioara a trunchiului in cavitatea amniotica

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 7

6. Malformatii in dezvoltarea tubului digestiv PROENTERON: 1) Atrezie esofagiana 2) Stenoza esofagiana 3) Fistule trageoesofagiene sau traheobronsice 4) Stenoza pilorica 5) Stenoza hipertrofica pilorica 6) Stomac inversat 7) Stomac in clepsidra sau bilocular 8) Stomac ectopic in pozitie toracica 9) Gatroschizis 10) Pancreas inelar 11) Insule heterotrifice 12) Ficat ectopic toracic 13) Ficat in situs inversus 14) Ficat polilobat 15) Hipertrofii ale lobilor hepatici 16) Hipotrofii ale lobilor hepatici 17) Lobuli hepatici accesori 18) Prelungiri parenchimatoase pe fata inf a ficatului 19) Atrezii ale cailor biliare 20) Vezica biliara dubla 21) Vezica biliara septata 22) Chist congenital de coledoc MEZENTERON: 23) Stenoze si atrezii la toate nivelurile 24) Diverticul Merckel 25) Fistula omfaloenterica 26) Omfalocel 27) Eventratie 28) Vicii de pozitie 29) Cec in pozitie inalta, subhepatica 30) Prezenta de insule heterotopice de parenchim hepatic sau pancreati in grosimea mezenterului, de-alungul jejunului si ileonului METENTERONULUI: 31) Imperforatie anala 32) Atrezie anala 33) Fistule regionale 34) Maladia Hirschprung Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 8

SAU 1. Diverticul Meckel. Apare pe traiectul ileonului la cca 60-70 cm proximal de valvula ileocecala. Inflamarea diverticulului Meckel se numeste diverticulita 2. Fistule in reg. ombilicala. Ele se explica prin prezenta unui lumen la nivelul canalului vitelin, acesta deschizandu-se la suprafata in reg. ombilicala. Prin fisura se scurge continutul jejuno-ileal 3. Chisturi viteline (ombilicale) – enterochistom. Canalul vitelin isi pastreaza lumenul pe portiuni limitate, la acest nivel dezvoltandu-se chisturi 4. Hernia ombilicala (omphalocel). Ansele herniate in S6 nu reinta in cav abd. in S10. Se dat. lipsei de dezvoltare a cav. abd. 5. Eventratie viscerala. Nu se formeaza peretele anterolateral al abd. Viscerele sunt acoperite doar de peritoneu 6. Prezenta diverticulilor la niv. diferitelor segmente ale tubului digestiv. 7. Segmente duble. Apar in special la niv. colonului si se explica prin fuziunea longitudinala a unui segment al tubului digestiv. 8. Volvulus. Se datoreaza faptului ca nu se formeaza fasciile de coalescenta. Toate segmentele devin mobile, prezinta mezouri si se rasucesc unul peste celalalt, in care caz apar tulburari in tranzitul intestinal cu fenomene ocluzice si aparitia vomei 9. Situs inversus. Poate fi total sau partial. In cel total, organele sunt asezate in partea locului normal atat in torace cat si in abdomen. In cel partial doar viscerele abdominale sunt asezate anormal: - duoden in stg - cec, colon ascendent in dr - stomac in dr - splina in dr - colon descendent, sigmoid in dr - ficat in stg 10. Anomalii cecale - agenezie ceala - cec subhepatic - cec in pelvis - cec exagerat ca volum - cec mobil 11. Dilicocolon. In diferitele segmente ale colonului constatam crestea in lungime a segmetului respectiv 12. Megacolon 13. Megadolicocolon = crestea in lungime si calibru a colonului 14. Megacolon congenital aganglionar (maladia lui Hirschprung). Lipsesc plexurile mezenterice Auerbach pe o portiune de colon. La acest nivel segmentul colonic nu are mobilitate (miscari peristaltice). Neputand elimina continutul colonic, se dilata. Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 9

7. Formarea cavitatilor seroase.Formarea canalului pleuropericardo-peritoneal Fazele de dezvoltare ale cavitatilor seroase: 1. Aparitia santurilor pleuroperitoneale, acestea apar lateral de santul intestinal, fiind delimitate de splahno si somatopleura. 2. Formarea / aparita canalelor pleuroperitoneale – acestea apar odata cu inchiderea completa a corpului embrionar, in urma proceselor de curbare transversala si longitudinala. Deasemenea, ele sunt simetrice, lateral de intestinul primitiv. 3. Formarea cavitatilor pericardo-pleuro-peritoneale. Aceste cavitati apar in urma definitivarii a procesului de curbare longitudinala, in urma caruia, mezodermul nesegmentat cefalic, din pozitie inalta, cervicala, ajunge in poziie ventrala (anterior de proenteron). Mezodermul nesegmentat cefalic evouleaza spre tubi endocardici primitivi, apoi tub endocardic unic. In jurul acestuia, veziculele celomice cefalice, formeaza cavitatea pericardia primitiva. Aceasta, in aceasta etapa, comunica larg cu viitoarele cavitati pleurale si peritoneale. 4. Formarea diafragmei. La formarea ei participa: septul transvers, plicile si apoi membranele pleuroperitoneale, mezoesofagul dorsal si o parte a somatopleure din dreptul locului de formare a diafragmei. 5. Separarea cavitatii pericardice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 10

8. Separarea pleuro-pericardica Initial cavitea pericardica primitiva comunica larg cu cavitatile pleurale (canalele pleuroperitoneale). In spatele tubului cardiac primitiv, somatopleura trimite prelungiri frontale – plici pleuropericardice. Acestea cresc in suprafata, delimitand intr-o faza intermediara, un hiatus pleuropericardic, apoi se unesc formand cavitatea pericardica defintiva. Membranele pleuropericardice sunt traversate de nervii frenici si venele cardinale inferioare dreapta si stanga. Initial, gonada primitiva apare regiune lomabra, cea masculina, sufera un proces de descensus intern si extern, poziita finala fiind scrotul. In acest proces de coborare, testiculul antreneaza de-a lungul unui traiect, viitorul canal inghinal, peritoneul, somatopleura, structuri ale peretului anterior abdominal. Somatopleura, care insoteste testiculul, creeaza un diverticul si apoi traiect – canal peritoneovaginal care ulterior se inchide. Peritoneul ramas in jurul testiculului – cu exceptii, formeaza tunica vaginala. (hidrocel)

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 11

9. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice Seroase – sunt membrane conjunctive, subtiri,lucioase, transparente, sidefii, cu doua structuri: (1) Mezoteliu, cubic sau pavimentos (2) Corion Seroasa adera la viscere sau pereti trunchiului printr-un strat de testu conjunctiv adipos careare diverse lungimi. Aceste seroase au capacitatea de a secreta, in spatiul virtual dintre ele – un lichid ce este transudat prin extravazarea serului din vasele acestor seroase. Prezenta derivatelor proteice in cavitatile seroase e semn de inflamatie – exudat. Functiile seroaselor: 1) Plasticitatea 2) Capacitatea de a se deplasa printr-un chimotactism. 3) Functia de aparare – posibilitatea leucocitelor de a traversa aceaste seroase prin diapedeza. 4) Functie neurovegetativa – prin semnalul de alarma pe care il da, prin durere in caz de inflamatii sau alte afectiuni. Seroasele sunt puternic inervate. 5) Capacitatea redusa de reabsorbtie a lichidelor sau aerului – aceasta capacitate de spalare este folosita in dializa.

10. Hernia fiziologica -

-

-

-

apare atunci cand ansa ombilicala este fortata sa paraseasca cavitatea trunchiului De ce apare?  ansa ombilicala creste foare mult  S5-S6 creste mugurele hepatocistic  creste mezonefrosul  este prezenta capacitatea scazuta a cavitatii abdominale In hernia ombilicala fiziologica ansele intestinale se gasesc pe fata anterioara a trunchiului embrionar in plina cavitate amniotica. Dupa S6, datorita evolutiei mezonefrusului si cresterii capacitatii cavitatii abdominare, ansele, din hernia fiziologica pot reintra in abdomen in urmatoarea ordine: 1. Ansele jejunale: se aseaza la stg. liniei mediane, mai ales orizontal 2. Ansele ileale: se aseaza la dr. liniei mediane, mai ales vertical 3. Diverticulul cecal: in pozitie inalta, subhepatica [se formeaza la niv. ramurei ascendente/inferioare a ansei ombilicale] 4. Diverticulul cecla sufera un proces normal de coborare, in fosa iliaca dreapta, formandu-se colonul ascendent Toate aceste procese sunt insotite de rotatia ansei ombilicare, impreuna cu mezenterul, in jurul unui ax format de AMS, rotatie de aprox. 270 grade. Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 12

11. Dezvoltarea diafragmei -

Determina separarea cavitatilor seroase ale toracelui, de cele abdominale. La formarea ei participa septul transvers, plicile si apoi membranele pleuroperitoneale, mezoesofagul dorsal si o parte a somatopleurei din dreptul locului de formare a diafragmei. 1. Septul transvers – origine in mezoderm nesgementat cefalic – din pozitie inalta cervicala (C3 – C5) ajunge in pozitia lui datorita a trei procese: a. Curbarea longitudinala b. Descensus cordis c. Crestera mai accentuata a partii dorsale a trunchiului embrionar - Datorita originii C3-C5, septul transvers este invadat de mioblasti cu origine somitica, tragandu-si nervul corespunzator (n. frenic). - Septul transvers participa cu cea mai mare parte din materiale la formarea diafragmei, parti – sternale si costale (partile anterioare). - Acest sept are forma semilunara cu concavitatea posterior 2. Somatopleura – situata inferior de mugurii pulmonari, trimite prelungiri spre medial si posterior - ce se numesc plici pleuroperitoneale, acestea cresc in suprafata si devin membrane pleuroperitoneale. Ele sunt impinse caudal odata cu expansiunea mugurilor pulmonari. Aceste membrane participa la formarea partilor costale ale diafragmei – portiunile dorsolaterale. 3. Mezoesofagul dorsal – este partea mezenterului comun dorsal, din dreptul esofagului primitiv, traversat astfel de acesta dar si de VCI (derivata din vena cardinala inferioara dreapta). Participa astfel la formarea partii lombare. 4. Somatopleura din dreptul locului de formare participa la formarea paritlor periferice, circumferentiale ale diafragmei. -

-

Toate aceste parti cresc si se unesc treptat,mai intai in dreapta si apoi in stanga. Cand fuziunea nu are loc avem de a a face cu hernie diafragmatica congenitala – caz in care nou-nascutul prezinta viscerele abdominale in torace. Dintre afluentii sinusului venos al cordului, singurul care va ramane sa traverseze diafragma este vena cardinala inferioara dreapta – viitaorea VCI. (vena cardinala superioara dreapta devine VCS iar vena cardinala comuna stanga se atrofiaza odata cu cornul stang, din ea ramanand pe suprafata cordului, sinusul venos coronar.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 13

12. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului – malformatii DEZVOLTAREA DUODENULUI: -

-

-

Are origina dubla: a. din portiunea terminala a intestinului anterior (proenteron) b. din portiunea cefalica a intestinului mijlociu (mezenteron) ! jonctiunea dintre aceste 2 portiuni se face imediat distal de originea mugurelui hepatic Ansa duodenala sufera si ea un proces de rotatie spre dreapta. La acest proces participa:  crestea mai accelerata a mugurelui hepatocistic  rotatia stomacului  mugurii pancreatici Astfel din pozitie sagitala, ajunge in pozitie frontala Seroasele parietala si viscerala dupa rotatie se unesc si formeaza fascia de coalescenta duodenopancreatica Treitz In acest mod este inchisa si prelungirea cavitatii peritoneale din spatele stomacului – bursa omentala La sfarsitul acestui proces, cea mai mare parte din aceste organe, din intraperitoneale devin retroperitoneale secundare, iar duodenul si pancreasul vor fi acoperita pe fata anterioara doar de o singura foita peritoneala

Malformatii in dezvoltarea duodennului: 1. Atrezia duodenului = lipseste lumenul duodenului, duodenul este astupat, defectul diind determinat de nerebsorbita epiteliului care in S6-S7 se umple lumenul duodenal. Se traduce prin varsaturi imediat dupa nastere. Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 14

2. Ocluzia (stenoza) duodenului = dezvoltarea exagerata a fibrelor circulare musculare; este localizata in D3 cat si la D4. Se traduce prin varsaturi bilioase la un oarecare timp dupa nastere.

DEZVOLTAREA PANCREASULUI: -

-

-

-

-

Are origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre proenteron si mezenteron La acest nivel (la limita) apar: a. Mugurele hepatoistic si mugurele pancreatic ventral: anterior si in grosimea mezenterului ventral b. Promordiul splinei si mugurele pancreatic dorsal: posterior si in grosimea mezenterului comun dorsal Mugurele pancreatic ventral initial are 2 lobi: drept si stang, iar in mod normal cel stang se atroofiaza. Fiecare mugure prezinta un canal excretor propriu, ce se deschid in ansa duodenala Mugurii pancreatici sufera un proces de rotatie spre dreapta => mugurele pancreatic ventral (lobul drept) se roteste spre dreapta, se aproapie de mugurele pancreatic dorsal si se aseaza inferior de el. Din cei 2 muguri deriva:  mugurele pancreatic ventral: partea inf a capului pancreasului + procesul uncinat  mugurele pancreatic dorsal: partea sup a capului pancreasului + corpul si coada pancreasului La sfarsitul procesului de rotatie si dupa ce mugurele pancreatic ventral se aseaza sub cel dorsal => anastomoza oblica a canalelor de excretie. Ductele care rezulta sunt:  Duct pancreatic principal Wirsung: ductul mugurelui ventral + anastomoza oblica + partea distala a ductului mugurelui dorsal Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 15



-

-

Duct pancreactic accesor Santorini: parte proximana a ductului mugurelui pancreatic dorsal Din mezoduodenul dorsal, datorita relatiei cu promordiul splinei, deriva, prin reflexia diferita a acestui mezou dorsal ligg:  gastrofrenic  gastrolienal  renolienal. In grosimea lui ajunge coada pancreasului (singura parte mobila a pancreasului) L3: se dezvolta din parenchimul pancreactiv insulele pancreatice Langerhans (origine in crestele neurale) L5: debuteaza secretia de insulina

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 16

Malformatii ale dezvoltarii pancreasului: 1. Pancreas inelar (rar) = lobul stang al mugurelui pancreatic ventral nu se atrofiaza, se roteste spre stanga si se uneste cu restul. Astfel, aceasta parte a duodenului este inconjurata de parenchim pancreatic dispus inelar care poate strangula duodenul 2. Insule heterotrofice = tesut pancreatic accesot in peretele intestinului subtire sau in mezourile din jur. Poate avea caracteristici tipice de parenchim pancreatic normal

13. Dezvoltarea ficatului – malformatii -

-

-

Incepe in S4 cu origine endodemala din epiteliul ansei duodenale. La acest nivel apare diverticulul hepatocistic care se formeaza prin proliferare din placa hepatica din peretele ventral al duodenului:  mugurele hepatic din care deriva: - ficatul - canale hepatice  mugure cistic din care deriva - vezica biliara - canal cistic  parte comuna din care deriva viitor canal coledoc Toti acesti muguri la inceputul dezvoltarii lor sunt muguri epiteliali plini, tunelizarea lor se face scundar Dezv. mugurelui hepatocistic se face in relatie cu cea a septului transvers. Din acest motiv originile structurilor hepatice sunt duble: 1. Origine endodermala: din mugure hepatocistic – > se dezv. hepatocitele 2. Origine mezodermala: din septul transvers –> se dezv. capsula conjuctiva hepatica, septuri conjunctive intrahepatice, capilare sinusoide hepatice si celule hematopoetica S6-S9: ficatul creste in volum dat. functiei hematopoetice a acestuia. Ajunge la 10% din greutatea corpului embrionar. Functia se epuizeaza in L7 L4: ficatul incepe secretia biliara, bila ajunge in intestin -> da o culoare bruna meconiului

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 17

Malformatii ale dezvoltarii ficatului: 1) Ficat ectopic toracic – asociata cu malformatii conentiale ale diafragmei 2) Ficat in situs inversus – partial sau total 3) Ficat polilobat – primatele si omul prezinta ficat fara fisuri pe suprafata lui. Celalalte mamifere prezinta mai multe santuri. In acest caz, ficatul are functie normala, este malformatie de forma. Totodata trebuie facut diagnostic diferential pentru a nu se confunda cu ficatul cirotic 4) Hipotrofii ale lobilor hepatici – drept sau stang 5) Hipetrofii ale lobilor hepatici – mai des intalnita hipertrofia lobului stang – ficatul poate ajunge in contact cu splina 6) Lobuli hepatici accesori – lobulul Riedel – la dreapta incizurii biliare. 7) Prelungiri parenchimatoase pe fata inferioara, viscerala a ficatului

14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul MEZODERMUL INTERMEDIAR: -

-

-

-

uneste temporar mezodermul paraxial si placa laterala se diferentiaza si formeaza structurile urogenitale In regiunile cervicala si toracica superioara este segmentat si da nastere unor aglomerari de celule (viitoare nefrotoame). In regiunile situate mai caudal dormeaza o masa tisulara nesegmentata, denumita cordon nefrogenic

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 18

PRONEFROSUL:

-

este vizibil la embrionul uman in Z22

-

nu lasa derivate la om

dispare complet in zilele 24-25 corespunde segemtelor C5-T1 la om este rudimentar se prezinta sub forma a 7 gramezi celulare – nefrotoame, cu un duct colector propriu, pronefrotic, rudimentar. are efect inductor asupra mezonefrosului (experimental, sectionarea pro- si mezonefrosului duce la involutia mezonefrosului)

15. Mezonefrosul -

-

-

mezonefrosul si ductele mezonefritice sunt structuri derivate din mezodermul intermediar prezent intre T1-L1 Partea superioara e formata din gramezi celulare, din care se formeaza o singura vezicula nefrotica. Partile mijlocie si inferioara sunt formate din gramezi celulare, din care se formeaza mai multe vezicule nefrotice (maxim 9). Aceste parti se dezvolta mai mult formand pe partea dorsala o creasta urinara. pe fata mediala a mezonefrosului se dezvolta Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 19

-

creasta genitala, viitoare gonada primitiva Mezonefros + creasta genitala = creasta urogenitala, legata de peretele post al trunchiului printr-un mezou (mezou urogenial) Ductul mezonefrotic Wolff (=tub colector longitudinal) se alungeste, creste caudal, se deschide initial in alantoida, iar dupa septarea cloacei, in sinusul urogenital

Mezonefrosul are 2 structuri: a. structura secretori: tubi mezonefrotici b. structura colectoare: tub colector mezonefrotic Wolff Evolutia acestor 2 structuri difera la cele 2 sexe: i. la sexul feminin: nu da derivate ii. la sexul masculin: a. tubii uriniferi devin canale eferente, care se deschid in ductul colector mezonefrotic Wolff b. ductul colector mezonefrotic Wolff se transforma in canal epididimar, canal deferent, canal ejaculator

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 20

16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar METANEFROSUL: -

formeaza rinichiul definitiv apare in S5

Se prezinta sub forma a 2 componente: -

Componenta colectoare: se formeaza din mezodermul metanefric, din mugurele uretral. Mugurele apare prin inmugurirea peretelui posterior a ductului mezonefrotic Wolff, acolo unde acesta isi schimba directia spre anterior, spre sinusul urogenital. Din mugurele uretral iau nastere: i. ii. iii. iv. v. -

ureter perlvis renal calice mari calice mici 1-3 mil tubuli colectori

Componenta secretorie/excretorie (nefronii): se formeaza din mezodermul metanefric (= partea inferioara a cordonului nefrogen)

Evolutia componentelor: Componenta colectoare: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Mugurele uretral penetreaza tesutul metanefric Mugurele se dilata => se formeaza pelvis renal primitiv (bazinet primitiv) Pelvisul renal primitiv se scindeaza in 2 parti Se formeaza calicele mari prin impartirea pelvisului Fiecare calice da nastere altor 2 muguri (diviziune in T) pana la 12-15 generatii. Tubulii de oridinul 2 se maresc si inglobeaza tubulii de generatia a 3a si a 4a -> calicele mici 7. Tubulii colectori de la generatia a5a si generatiile succesive se alungesc semnificativ si au traiect catre calicele mici => dau nastere la piramidele renale Componenta secretorie: 8. Tub colector acoperit la capatul distal de tesut metanefric 9. Tesut metanefric -> vezicule renale 10. Vezicule renale -> tubuli sub forma de S 11. Capatul proximal al tubilor S formeaza capsula Bowman, unde se dezvolta si vase capilare care dau nastere la glomeruli 12. Capatul distal comunica cu un tub colector Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 21

13. Se alungeste tubul excretor (tubul sub forma de S) 14. Se formeaza TCP (tub contort proximal), ansa lui Henle, TCD (tub contort distal) -

la nastere raman funtionali 1 mil de nefroni/rinichi

Malformatii de dezvoltare ale apartului urinar: 1) Agenezie renala – unilaterala (se poate traii), bilaterala (nu e compatibila cu viata) 2) Aplazie / hipoplazie renala – rinichi mic, compatibil sau nu cu viata, in functie de marimea acestuia 3) Ectopia renala – rinichi in alta pozitie pe calea lui de ascensine. Se face diagnostic diferential cu ptoza renala. Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 22

4) Rinichi supranumerar – defect de segmentare a blastemului metanefrogen si a mugurelui 5) Rinichi in potcoava – rinichi uniti mai ales la nivelul polilor inferiori 6) Rinichi inelar – rinichi uniti la ambele extremitati (in cerc) 7) Rinichi malrotat – cu marginea mediala ramasa anterior 8) Rinichi polichistic – de grade diferite 9) Hidronefroza renala congenitala – dilatarea cailor urinare (intra- si extrarenale), deasupra unui obstacol congenital (stenoza ureterala)

17. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale Atat embrionii de sex masculin cat si cei de sex feminin prezinta initial 2 perechi de ducte genitale: ductele mezonefrotice Wolff si ductele paramezonefrotice Muller. - Ductul paramezonefrotic Muller apare sub forma unei invaginatii a epiteliului de pe suprafata anterolaterala a crestei urogenitale. In partea craniala se deschide in cav. abdominala si are forma coninca. In partea caudala, ductul coboara lateral de ductul mz Wolff, apoi trece anterior de el si isi continua traiectul in sens caudo-medial. La niv. liniei mediane vine in contact strans cu ductul paramezonefrotic Muller de partea opusa si formeaza canalul uterin (canal uterovaginal). Canalul uterovaginal se apropie treptat de partea abdominala a sinusului urogenital. Acesta prolifereaza la zona de contact formand tuberculul sinusului Muller - Ductele mezonefrotice Wolff se deschid in sinusul urogenital, de fiecare parte a tuberculului Muller.

18. Cloaca si evolutia sinusului urogenital Cloaca = deschiderea comuna a metenteronului cu alantoida. -

Cloaca este inchisa inferior de membrana cloacala formata la limita dintre ectoderm si endoderm. Se formeaza septul urorectal prin proliferierea mezodermului dintre alatoida si metenteron. Septul urorectal se uneste cu membrana cloacala => cloaca este impartita in doua: - anterior: sinus urogenital. Se form. vezica urinara, uretra, partial org. genitale ext. - posterior: sinus anorectal. Se formeaza ampula rectala

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 23

Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua: -

membrana urogenitala membrana anala

In urma septarii cloacei rezulta sinusul urogenital si metenteronul cu proctodeum. Intra plicile uretrale se delimiteaza un sant, santul uretral, care comunica posterior si superior cu partea perineala a sinusului urogenital. Membrana cloacala sau derivate ale ei, se rezorb dupa luna a 3-a.

19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei – malformatii

DEZVOLTAREA CAILOR GENITALE MASCULINE Ductele mezonefrotice Wolff - Mezonefrosul regreseaza => tubulii epigenitali (= tubuli excretori) vin in contact cu cordoanele testiculare ale rete testisului => formeaza ducte eferente - Tubulii paraepigenitali situati caudal nu se unesc cu rete testis => formeaza paradidimul - Ductele mezonefrotice Wolff persista => formeaza ductele genitale principale Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 24

-

Inferior de orificiile ductelor eferente, ductele mezonefrotice se alungesc si se rasucesc => formeaza epididimul Intre coada epididimului si primordiul veziculei seminale, ductul Wolff dobandeste o tunica musculara groasa => formeaza duct deferent Duct ejaculator = portiunea din ductul Wolff situata distal de veziculele seminale

Ductele paramezonefrotice Muller degenereaza, cu exceptia:  extremitatea craniala a ductului = apendicele testiculului  extremitatea inferioara a ductului = utricula prostatica DEZVOLTAREA PROSTATEI - Aceasta apare prin inmugurire din muguri epiteliali, cu origine in prima parte e uretrei, respectiv viitoarea uretra prostatica. - Datorita originii duble – endodermala – parte pelvina sinuns urogenital si mezodermale - din ductele mezonefrotice, si prostata va avea origine dubla, endo- si mezodermala. - Initial prostata este formata din 5 lobi – anterior, doi laterali, posteror si mijlociu. Lobul anterior se micsoreaza / ingusteaza, devenind istmul prostatic.  

Originea dubla a lobilor prostatici are importanta practica: Adenomul prostatic apare cel mai des la nivelul lobului mijlociu ( origine mezodermala) care fiind situata sub colul vezicii urinare, determina tulburari de mictiune precoce. Adenocarcinomul prostatic debuteaza in lobii cu origine endodermala, de multe ori periferic, cu tulburari de mictiune tardive.

20. Dezvoltarea cailor genitale feminine – malformatii

Ductele paramezonefrotice Muller, in absenta cromozomului Y si a testosteronului, dau nastere principaleleor cai genitale - Initial, ductele prezinta 3 portiuni: 1. cranial, vertical, care comunica cu cav. abdominala 2. segment orizontal, care se incruciseaza cu ductul mezonefrotic Wolff 3. caudal, certical, care se uneste cu cel de partea opusa. Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 25

-

dupa coborarea ovarului:  1+2 => trompa uterina  3 + 3 de partea opusa => canalul uterin -> devine uter + parte superioara vagin

-

partea inferioara vagin se formeaza prin detasarea trepatata a tuberculului sinusal Mueller, endodermal, de sinusul urogenital (aluneca posterior) Mezonefrosului si ductul mezonefrotic Wolff, involueaza din care raman resturi:  paraofor  epoofor

21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor Etapa indiferenta in dezvoltarea gonadelor si organelor genitale externe: Gonadele: - in S4, medial de mezonefros, apare creasta genitala. Aceasta are doua parti: 1) La suprafata – epiteliu celomic 2) Profund – mezenchimul subiacent. Ambele sunt structuri mezodermale. - Creasta urogenitala cu mezonefrosul, sunt legate de peretele posterior printr-un mezou urogenital. - Din S6, creasta genitala incepe sa fie populata de celulele germinale primordiale (ovogonii sau spermatogonii). - Datorita efectului inductor al acestora, creasta genitala, devenita gonada primitiva, va fi formata din doua parti, corticala si medulara. - In functie de sexul genetic, evolutia acestor doua parti este diferita: a. 44 XY - corticala involueaza, devine alubuginee, medulara devine testicul b. 44 XX – corticala devine corticala ovarului, medulara devine medulara ovarului

22. Dezvoltarea testiculului La nivelul medularei gonadei, apar codoare genitale (cordonul nu are lumen). Acestea se orienteaza cu o extremitate spre albuginee iar cealalta extremitate spre mezonefros. Gonada se delimiteaza mai bine de acesta (de mezonefros) pastrand din mezoul comun, urogenital, un mezou propriu – mezochium Codoanele genitale devin codoane testiculare. Acestea incep sa se tunelizeze dupa 8-10 ani, devenind tubi seminiferi contorti, la nivelul carora, de la pubertate, incepe spermatogeneza La nivelul tubilor seminiferi contorti, epiteliul germinatv este format din 2 tipuri de celule: 

germinale (spermatogoniile)



celule de sustinere Sertoli Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 26

Intre tubii seminiferi contorti se gaseste celula interstitiala Leydig care secreta testosteron. Tubii seminiferi contorti -> tubi seminiferi drepti -> retea testiculara (cai spermatice intratesticulare). De la acest nivel incep caile spermatice extratesticulare: canale eferente -> epididimar -> deferent -> ejaculator -> uretra. Intre reteaua testiculara si canale eferente se gaseste jonctiunea urogenitala: corpul Michalkowitz

23. Dezvoltarea ovarului La nivelul corticalei gonadei apar deasemenea cordoane genitale. Acest cordoane genitale se fragmenteaza si se aseaza in jurul celulelor germinale primordiale cu care formeaza foliculii ovarieni primordiali (spre deosebire de sex m.) Se pare ca crom. Y este la originea diferentierii gonadelor – in absenta cromozomului Y, gonada evolueaza spre ovar. Ovarul nu are albuginee ceea ce permite ovulatia.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 27

24. Procesul de descensus al gonadelor Coborarea gonadei feminine – ovarul sufera un proces de coborare interna, din pozitie lombara in pozitie iliaca. Ligamentele din jurul ei evolueaza astfel:   

Mezorochium devine mezoovar Ligamentul cranial devine ligament suspensor Ligamentul caudal devine ligament uteroovarian sau propriu, continuat cu ligamentul rotund al uterului

Coborarea gonadei masculine – testiculul sufera un proces de cobarare interna si externa, ajungand intr-un final in scrot. Dintre ligamentele lui ramane doar ligamentul caudal gubernaculum testis. Acesta prezinta doua extremitati:  Una superioara ce se prinde pe polul inferior al testiculului  Una inferioara ce prolifereaza caudal ajungand in grosimea proeminentei labioscrotale (viitor hemiscrot) -

Peritoneul din vecinatatea acestui ligament emite initial un diverticul – proces vaginal. Acesta se adanceste caudal – canal peritoneovaginal. De-a lungul acestui canal se creeaza un traiect prin care testiculul coboara. Peritoneul din jurul testiculului va forma tunica vaginala sau vaginala testiculului. Canalul peritoneovaginal in mod normal se inchide, se transforma fibros – ligamente din grsoimea funiculului spermatic. Daca acest canal nu se inchide – hidrocel congenital. Gubernaculum devine ligament scrotal.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 28

25. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port Circulatia vitelina – este asigurata evident de venele viteline. Acestea aduc pentru o scurta perioada, sange de la peretele sacului vitelin. In drumul lor, spre coarnele sinusului venos al tubuului cardiac, venele viteline traverseaza mugurele hepatic si septul transvers. La nivelul mugurelui hepatic, sub influenta hepatocitelor, venele viteline sunt dezorgnizate, formand un labirinit vascular vitelin intrahepatic. Acest labirint se pune in legatura cu sinusoidele hepatice. In urma acestui proces, venele viteline se transforma in: i. Vene aferente / advehente - cele care ajung pana la ficat ii. Vene eferente / revehente – cele care pleaca de la ficat pana la sinusul venos Intre venele advehente apar 3 anastomoze:  Una inferioara, preintestinala  Una mijlocie, retrointestinala  Una superioara, preintestinala si intrahepatica – labirintul vascular vitelin Eveolutia venelor advehente si revehente este urmatoarea:  Vena advehenta dreapta – dispare intre anastomozele inferioare si mijlocii  Vena advehenta stanga – dispare aproape in totalitate cu exceptia partii dintre anastomozele inferioare si mjlocie  Vena revehenta stanga – dispare  Din venele advehente raman vena advehenta comuna, viitoare vena porta, prin inmugurire formeaza afluentii  Din venele revehente – ramane vena revehenta comuna, viitoarele vene hepatice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 29

26. Formarea ligamentelor ficatului - Ligamentele ficatului sunt considerate derivate din mezogastrul ventral (intre foitele caruia exista mezenchim al septului transvers) 1. Ligamentul coronar In S4 apar diverticuli peritoneali ce separa masa hepatica de portiunea diafragmatica a septului transvers. Separarea nu are loc la niceul fetei post, unde ficatul ramani unit de diafragma – aria nuda a ficatului. La acest nivel exista o masa mezenchimala invelita de seroasa peritoneala = lig. coronar 2. Ligamentele triunghiulare La extremitaati cele doua foile ale lig. coronar fuzioneaza si dau nastere lig. trunghiular drept si lig. triunghiular stg. 3. Ligamentul falciform Prin cresterea masei hepatice, acestea se aproprie de peretele ventral al abdomenului. Din septul transvers, ceea ce ramane intre ficat si peretele ventral reprezinta seroasa care inveleste ficatul si se reflecta pe diafragma. Ca urmare apare o plica in dreptul ficatului = lig. falciform. In marginea libera a acestuia se afla lig. rotund

4. Omentul mic – lig. esofago-gastro-duodeno-hepatic Legatura dintre stomac si septul transvers se subtiaza si se alungeste datorita coborarii stomacului. Aceasta portiune devine mezogastru ventral. Intre foitele sale se dezvolta ficatul. Mezenchimul septului transvers dintre ficat si esofag, stoma si duoden devine o membrana e formeaza omentul mic. pe marginea libera a acesteia se gaseste pediculul hepatic. Se considera ca acest ligament impreuna cu lig falciform sunt derivate din septul transvers ce poarta denumirea de mezogastro ventral 5. Se mai descriu 2 lig: rotund si venos al ficatului (vezi dezv. v. porte)

27. Anastomoza porto – cava esofagiana. Implicatii clinice Venele formeaza la nivelul peretelui esofagian doua plexuri: 1) Plex submucos 2) Plex mucos In dreptul jocntiuni esogastrice, venele din submucoasasa, strabat musculara mucoasei si ajung in mucoasa. La acest nivel, au traiect ascendet, sunt dispuse in palisada (paralel) si descresc ca numar, pe masura ce urca. Dupa cativa centrimetri, strabat din nou musclara mucoasei si se reintorc in submucoasa. Venele esofagiene dreneaza superior in venele azygos, si de aici in VCS si inferior, prin vena vena gastrica stanga in porta, si prin vena frenica inferioara stanga in VCI. Zona de anastomoza porto-cava viscerala.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 30

28. Anastomoze porto – cave parietale. Vene porte accesorii. Implicatii clinice i. Periomblicale – vene din peretele anterior abdominal cu trei posibilitati de drenaj: a. Spre vena porta prin vene porte accesorii din grosimea ligamentului rotund al ficatului -> calea de drenaj este spre vena porta b. Superior – in vene epigastrica superioara –> vena toracica interna -> vena subclavie -> vena brahiocefalica -> VCS c. Inferior – in vena epigstric inferioara -> vena iliaca externa -> vena iliaca comuna -> VCI Dilatatia acestor anastomoze, mai ales in prezenta lichidului de ascita, cu un abdomen dilatat, dau aspect de cap de meduza. ii. Splenorenala – intre vene din hilul splinei – dreneaza spre vena lienala -> vena porta, si din din jurul ricnhiului stang – drenaj spre vena renala stanga ->VCI iii. Coloparietale – Retzius – intre vene din peretele colonului ascendent, descendent, ce dreneaza prinvenel mezenterice superioara – inferioara -> vena porta. Venele lobare, dreapta, stanga, ce dreneaza spre VCI VENE PORTE ACCESORII - sunt vene mici din jurul ficatului, care dreneaza sangele direct in ficat suntand vena porta. 1. Vene din grosimea ligamentului rotund 2. Vene din grosimea ligmanentului falciform, la nivelul ariei nuda sau vene de peretele superior al vezicii biliare

29. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale. Implicatii clinice 1. Plex submucos – este impartit in doua parti, separate la nivelul liniei pectinate: a. Partea superioara dreneaza in vena rectala superioara – VMI – porta. Dilatarea venelor de aici, determina hemorozii interni. b. Partea inferioara dreneaza in vena rectala inferioara – vena rusinoasa interna – vena iliaca interna - vena iliaca comuna – VCI. Dilatarea acestor vene determina hemorozi externi. 2. Plex perimuscular – dreneaza in vena rectala superioara, vena porta. Si lateral, in vena rectala medie vena iliaca interna - vena iliaca comuna – VCI Dilatarea acestor vene determina hemoroizi interni La nivelul ambelor plexuri se stabilesc anastomoze porto-cave.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 31

30. Structura si functiile seroaselor. Implicatii clinice Seroase – sunt membrane conjunctive, subtiri,lucioase, transparente, sidefii, cu doua structuri: 1. Mezoteliu, cubic sau pavimentos 2. Corion Seroasa adera la viscere sau pereti trunchiului printr-un strat de testu conjunctiv adipos careare diverse lungimi. Aceste seroase au capacitatea de a secreta, in spatiul virtual dintre ele – un lichid ce este transudat prin extravazarea serului din vasele acestor seroase. Prezenta derivatelor proteice in cavitatile seroase e semn de inflamatie – exudat. Functiile seroaselor: 1. Plasticitatea 2. Capacitatea de a se deplasa printr-un chimotactism. 3. Functia de aparare – posibilitatea leucocitelor de a traversa aceaste seroase prin diapedeza. 4. Functie neurovegetativa – prin semnalul de alarma pe care il da, prin durere in caz de inflamatii sau alte afectiuni. Seroasele sunt puternic inervate. 5. Capacitatea redusa de reabsorbtie a lichidelor sau aerului – aceasta capacitate de spalare este folosita in dializa.

31. Lanturile simpatice lombare si sacrale Lanturile simpatice lombare - asezate latreovertebral, in stanga lateroaortic, in dreapta retrocav, sunt formate din 4 ganglioni, mai rar 3, exceptional 5, uniti prinfibre ganglionare – sunt ganglioni simpatici. Eferetenele acestor ganglioni sunt eferente osoase si musclare la formatiunile din jurr. Eferente vasculare: la vasele parietale din jur Eferente viscerale – de la primele 2 perechi L1-L2, la plex lomboaortic, de la ultimele 2 perechi laplex hipogastric superior. Lanturile simpatice sacrale - continua lanturile lombare din dreptul promontoriului si ajung ant de coccis unde de obicei se unesc printr-o ansa. - este format din 4 ggl. - eferente:  osoase  vasculare  spre plex hipogastric inferior

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 32

32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut -

Este spatiul cuprins intre peretele posterior abdominal si peritoneul parietal posterior. LIMITE: a. Superior, spatiul este inchis de aderenta peritoneala la diafragma b. Lateral, este inchis sau ingustat de apropierea peritoneului parietal de peretele lateral c. Inferior, comunica cu spatiul pelvisubperitoneal.

CONTINUT 1) 2) 3) 4) 5) 6)

Rinichi cu cai urinare Glande suprarenale Vase mari – aorta, vena cava inferioara Plexuri vegetative previscerale Grupuri ganglionare limfatice importante Origine canal toracic

33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri LIMITE: superior hiatusul aortic al diafragmei. inferioara – disc intervertebral L4-L5 PROIECTIE: T10 – T11 TRAIECT – descendent, rectiliniu, usor paramedian, stanga LUNGIME – 15 – 18 cm, cu variatii constitutionale Lumenul are 15 – 18mm in parea superioara, 12-13 mm jos. Diametrul scade brusc dupa emergenta areterlor renale. RAPORTURI: Posterior – corpuri vertebrale cu discuri vertebrale acoperite cu ligament longitudinal anterior Posterior – vene lombare stangi, ganglioni limfatici retroarotici, superior de L1-L2 canalul toracic Dreapta – pe tot traiectul VCI, superior de L1, intre cele doua vase mari se delimiteaza un spatiu important, spatiul inter articocav ocupat de stalpul diafragmatic drept, lobul caudat hepatic, ganglionuul celiac drept si ganglioni limfatici interaorticocavi Stanga – lant simpatic lombra stang – lateroaortic La distanta – rinichi si cale urinara stanga Anterioare – aorta este acoperita intim de plexuri vegetative previscerale si de ganglionii limfatici preaortici. SEGMENTE:

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 33

Aorta abdominala este acoperita de complxul duodeno pancreatica care o imparte in 3 segmente: 1) Segment supraduodenupancreatic – centrat de trunchiul celiac – coprespunde vestivulul burseiomentale si se cheama regiunea celiaca Luschka. 2) Segment retroduodenopancreatic – acoperit de pancreas si D3 – este centrat pe acest segment de AMS 3) Segment infraduodenopancreatic – centrat de AMS, acoperit deperitoneu parietal posterior si intraperitoneal – anse jejunoileale. RAMURI: 1. Artera frenica inferioara – se desprinde imediat sub hiatusul aortic, are traiect anterolateral pe fata latarala a hemidiafragmului. Se imparte tin 2 ramuri: a. Una laterala – continua traiectul spre lateral, spre originea costala b. Una mediala – seanastomozeaza cu cea de partea opusa, posterior de esofag 2. Arterele lombare – 5 perechi (a 5-a perech are origine in sacrala medie) Cele drepte sunt mai lungi si au traiect retrocav.

34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna limite, raporturi, ramuri ARTERE ILIACE COMUNE Limita sup: flancul stg. al discului L4-L5 Limita inf: articulatii sacroiliace (S1) Traiect: stg: aproape vertical (5 cm) dr: oblica (7 cm) Raporturi: - ant: peritoneu parietal posterior, anse intestinale  stg: mezocolonul sigmoid + ureterul stg. - post: lanturi simpatice (la trecerea lombar -> sacral)  dr: vena omonima - med: vase sacrale medii + plex hipogastric sup.  stg: vena omonima - lat: ureterele + mm. psoasi mari + nn. genitofemurali Ramuri: - mici pentru ggl. din jur - mici ureterale

ARTERA ILIACA INTERNA Limite: - sup: articulatie sacroiliaca (S1) - orificiul suprapiriform Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 34

Traiect: - descendent, usor concav anterior, paralele cu articulatia sacroiliaca (4 cm lungime) Raporturi: asemanatoare dr., stg - ant:  DIRECT cu ureterul (da ramuri ureterale),  peritoneul excavatiei pelvine. (raporturi la barbat + femeie: ampula rectala. La femeie: cu ovarul si pavilionul trompei [fosa ovariana Krause]) - post:  trunchiul lombosacral (n. „ in furca”)  art. sacroiliaca - med:  nn. sacrali  ampula rectala - lat: vase iliace externe Ramuri: Obisnuit, a. iliaca interna se bifurca terminal in 2 trunchiuri: ant si post din care se desprind ramuri intra- si extrapelvine sau/si viscerale si parietale (raportate la viscere si pereti)

Trunchiul anterior: (sus -> jos)  Ramuri viscerale 1. a. ombilicala (permeabila in primul segment din care se desprinde a. vezicala superioara). In rest este fibrozata = lig. ombilical medial – uraca 2. a. vezicala inferioara 3. rectala mijocie 4. a. uterina sau/si a. cervicovaginala  Ramuri parietale: 5. a. obturatoare 6. a. fesiera inferioara 7. capatul terminal al tr. anterior este reprezentat de a. rusinoasa interna. (subiect examen) Trunchi posterior  Ramuri parietale: 1. a. iliolombara 2. a. sacrala laterala 3. a. fesiara superioara

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 35

35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos ARTERA RUSINOASA INTERNA - ram terminal al tr. anterior al a. iliace interne Traiect: Traverseaza succesiv regiunile:  pelvina (de la origine pana la spina ischiadica)  regiune fesiera (pe fata post a spinei ischiadice)  perineul (din dreptul inschicuzii micii ischiadice pana la unghiul subpubian) Raporturi: La niv. peritoneului posterior a. rusinoasa interna se gaseste pe peretele superolateral al fosei ischiorectale sub arcul tendinos al m. ridicator anal si pe fata inf. a m. obturator int. Acest canal = canal rusinos Alcock (dispozitia elementelor sus-jos: nerv, artera, vena) Ramuri: 1. a. rectala inf se desprinde in segmentul scurt pelvin 2. a. perineala desprinsa la niv. fosei ischiorectale da ramuri musculare (pentru diafragm. urogenitala), ramuri perineale superficiale pentru tegument si ramuri scrotale/labiale posterioare 3. a. bulbului spongios al penisului/bulbului vestibular (femeie) 4. a. uretrala 5. a. dorsala a penisului 6. a. profunda a penisului

36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice PLEX CELIAC este cel mi mare plex vegetativ, se mai numeste plex solar – sau “creierul abdominal”. Acest plex se prezinta sub forma unei lame nervaosa patrulatera cu o ramura de approx. 4 cm, formata din:  Ganglioni nervosi simpatici  fibre nervoase, pre/post-ganglionare dupa caz  simpatice si parasimpatice ASEZARE – perete posterior abdominal din jurul originii trunchiului celiac, ce corespunde anterior vestibulului bursei omentale, iar parietal epigastrului Regiunea se numeste regiune celiaca Luschka, completata ulterior de Gregoire. Limitele acestor regiuni:  Superior – ligament arcuat al diafragmei  Inferior – mica curbura a stomacului – dupa Luschka, sau margine inferioara corp pancreas dupa Gregoire  La dreapta – vena cava inferioara  La stanga - stalpul diafragmatic stang si glanda suprarenala stanga Acest plex este format din 3 perechi de ganglioni simpatici: Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 36

  

Ganglionii celiaci sau semilunari – sunt cei mai mari, inconjiara originea trucnhiului celiac Ganglionii mezenterici superiori – mai mici, tot semilunari, in jurul originii arterei mezenterice superioare Ganglionii aortico-renali – cei mai mici, rotunzi, pe fata anterioara a aortei, in dreptul originilor arterelor renale

Aferentele plexului celiac: 1) Simpatice – cu origine medulara mielomerica – T5 – T12 si ganglionara, ganglioni toracici simpatici T6 – T12 Fibrele preganglionare cu aceasta origine sunt aduse de cei 3 nervi splahnici:  N. splahnicmare, cu origine T5 – T9 – sfarseste doar in ganglionul celiac  N. splahnic mic, origine T10 – T11 sfarseste in ganglion mezenteric inferior, dand fibre ganglionului celiac si aorticorenal  N. splahnic inferior, origine T12, sfarste in ggl. Aorticorenal 2) Parasimpatice – cu origine vagala, in nucleul dorsalal vagului, fibrelepreganglionare ajung si rama preganglionarepe seama trunchiurilor vagale (anterior si posterior). Aceste fibre PS trec prin plex, se alatura eferentelor simpatice, ajungand la organe in plexurile mienterice sau din structuraunor organe parecnhimatoase unde fac sinapsa cu fibrele postganglionare. Eferentele plexului celiac – sunt eferente simpatice directe, fara sinapsa in ggl. plexului -> spre medulosuprarenala (putine fibre directe la pancreas) Restul eferentelor, simpatice postganglioanare si parasimpatice preganglionare, ajung la viscere, pe seama plexurilor periarteriale din jurul ramurilor trunchiului celiac, AMS si renale. PLEX AORTIC - Plex lomboaortic / aorticoabominal-este o lama nervoasa densa, formata de fibre nervoase postganglioanre, cu origine mai ales in primii doi ggl. simpatici lombari. - Toate aceste fibre se concentreaza in jurul originii arterei mezenterice inferioare unde formeaza un plex periarterial, care ajunge pe seama ramurilor acesteia, la colon stang si ampula rectala.

37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice Plex hipogastric superior – cu origine in ganglionii L3-L4, fibre ce se aduna pe fataanterioara a aortei abdominale, se unesc sub bifrucatia acesteia, formand acest plex. - Se mai numeste din acest motiv, interiliac sau presacrat Cotte - Coboara retroperitoneal pana indreptul S3, unde se impare in doi nervii hipogastrici superior, drept si stang. - Acesti nervi ajung la plexurile hipogastrice inferioare. Plex hipogastric inferior - sunt 2 lame nervoase, patrulatere cu laturi de 3-4 cm asezate pe laturile org. pelvine intre sacru si fundul vezicii urinare Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 37

-

-

aferente: 1. simpatice lombare aduse de plexul hipogastric superior (L3-L4) 2. simpatice sacrale cu origine in primii 2-3 ggl. sacrali 3. parasimpatice cu origine mielomerica (S2-S4 = centrul parasimpatic pelvin); aceste aferente ajung la plex pe seama nn. erigenti/erectori eferente: = fibre ce formeaza in jurul ramurilor aa. iliaca interna si rusinoasa interna plexul periarteriale cu destinatie viscerala: [destinatia este inclusiv in jurul aa. org. erectil] 1. plex vezical 2. plex prostatic 3. plex uterin 4. plex vaginal 5. plex rectal

38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti ORIGINE– flancul drept L5, prin unirea venelor iliace comune si sacrala medie. TRAIECT ascendent vertical pana la L1, de unde se orienteaza brusc spre dreapta, participandla formarea spatiului inter-aortico-cav. LUNGIME 23-25 cm LUMEN – inferior, la orgine 1 cm, superior la varsare, 3 cm SEGMENTE Este impartita in 3 segmente: 1) Segment abdominal subdiafragmatic 2) Segment diafragmatic – scurt – corespunde T7 3) Segment toracic supradiafragmatic Segment abdominal subdiafragmatic RAPORTURI: la stanga – vezi aorta la dreapta - de sus in jos: o Glanda suprarenala (are un mic segment retrocav, in tumori ale acesteia este afectata cava) o Rinichiul si cale urinara de partea dreapta o Colon ascendent – importanta practica datorita legaturilor,maiales limfatice,intre aceste organe, procese inflamatorii ale caii urinare, sau colonului pot afecta peretele cavei inferioare – flebita sau tromboza. posterioare: o Procese costiforme lombare o Arcade de origine ale mm. psoas o Lant simpatic lombar (retrocav) o Ramuri ale aortei abdominale – de sus in jos::  Frenica inferioara  Suprarenala mijlocie  Lombara Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 38

anterioare – vena cavaeste impartita in 5 subsegmente care de sus in jos sunt: 1.Segment subduodenopancreatic – raport anterior direct cu artera genitala dreapta o Radacina mezenterului o Anse ileale in plan intraperitoneal 2. Segment retroduodenopancreatica – raport cu duoden si cap pancreas – in spatele acestui segment se gaseste fascia Treitz 3. Segment corespunzator orificiului epiploic – raport anterior cu pediculul hepatic 4. Segment hepatic – raport cu ficatul in santul ei 5. Segement suprahepatic – scurt, primeste cele 3 vene hepatice AFLUENTI VCI – sunt omonimi ramurilor aortei abdominale cu exceptia afluentiilor venei porte, care dupa pasajul hepatic duce sangele in VCI prin venele hepatice.

39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice 40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice (pozitionarea organului fata de axul functional portal) 41. Anatomia functionala a pancreasului. Implicatii clinice 42. Anatomia functionala a cailor biliare. Implicatii clinice 43. Anatomia functionala a tubului digestiv. Implicatii clinice 44. Uterul si tubele uterine. Anatomie functionala si implicatii clinice 45. Anatomia functionala a organelor erectile. Implicatii clinice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 39