Studiu de Caz-simbolismul European

1.PREMISĂ.DEFINIREA PROBLEMEI 2.PRINCIPALELE ARTICOLE TEORETICE 3.PRINCIPALII REPREZENTANȚI 4.CONCLUZII

1. Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva romantismului (orientare ideologică, artistică și literară manifestată în prima jumătate a sec. al XIX-lea în spațiul european, caracterizată prin: afirmarea individualității și a spontaneității, primatul sentimentului și al fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, evadarea din realitate în fantezie, respingerea regulilor impuse de clasicism) și parnasianismului(curent literar aparut în Franța în a doua jumătate a sec. al XIXlea ca o reacție împotriva romantismului. În esență parnasianismul culivă o poezie rece, impersonală, eliberată de afectivitate).

Simbolismul a fost mai întâi o mișcare literară, apoi artistică, care a reunit un număr mare de scriitori și artiști din întreaga lume, în baza unui program estetic bine conturat. Grație caracterului său cosmopolit, simbolismul, francez la origine, avea să cucerească toată Europa si America, cea spaniolă și cea anglo-saxonă. Această mișcare a fost de esență și de expresie franceză, dar la ea au participat chiar de la început străini: greci ca Jean Moréas, pseudonimul lui Papadiamantopulos, flămanzi, anglo-saxoni, evrei, spanioli și mulți alții printre care trebuie citată opera realizată și în limba franceză a italianului Gabriele D’Annunzio, a englezului Oscar Wilde și a românului Alexandru Macedonski (colaborator la una din primele reviste ale curentului, La Wallonie).



Numele curentului a fost dat de Jean Moréas in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme” (18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al ziarului Le Figaro; el propune numele curentului simbolist (din gr. symbolon, semn).

Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist sunt: 

-francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas;



-belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;



-germanii Stefan George, Rainer Maria Rike;



-spaniolii Rubén Darió, Antonio Machado;



-italianul D’Annunzio;



-românii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez.

precursorul poeziei simboliste





Ilustru poet francez,considerat (cu volumul de versuri „Florile răului”, întemeietorul poeziei moderne.Opera sa mai cuprinde „Spleenurile Parisului”, „Paradisurile artificiale” şi „Curiozităţi estetice” (critica de artă). Charles Baudelaire se situează la răspântia din care poezia se desparte de romantism, alegând definitv calea modernismului.Simboliştii şi-l revendică drept precursor, biografia şi opera lui întruchipând perfect mitul „poetului blestemat”.Viaţa de boem a lui Baudelaire ilustrează revolta împotriva societăţii şi revanşa artistului, conştient de propria superioritate faţă de spiritul burghez.

Corespunderi „Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc Şi scot adesea tulburi cuvinte cantr-o ceaţă Prin codri de simboluri petrece omu-n viaţă Şi toate-l cercetează cu glas prietenesc. Cu nişte lungi ecouri unite-n depărtare Într-un acord în care mari taine se ascund, Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund.”

De la parnasianism la simbolism 



Aşa cum creaţia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire, „Florile răului” împlinesc o funcţie similară în cazul lui Mallarmé, care intuieşte linia de continuitate, ştiind că poezia nouă trebuie să continuie revoluţia începută de Baudelaire în planul limbajului, unde trebuie să inventeze o limbă a poeziei, mai exact, o limbă numai şi numai a poeziei. Mallarmé a trecut printr-o criza spirituală de mare intensitate în 1866, din care iese mărturisind că, dupa ce a găsit Neantul, a găsit Frumosul.Aşadar, Neantul nu este capăt, ci punct de plecare. Ca şi Baudelaire, crede că, prin analogii, poetul transcede realităţile cotidiene şi ajunge la o esenţă ideală.

Briză marină „Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite. Să fug!Să fug aiurea!Sunt păsări fericite Să zboare între ceruri şi spume neperechi! Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi În calea unei inimi care închină mării O, nopţi!nici ocrotite, de răul călimării, Foi, goale-n clar de lampă, de către propriul alb Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb. Tot am să plec!Fregată-n tresalt de mari pavoaze, Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!”

Afirmarea noii sensibilităţi poetice 



Reprezentant de seamă al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea cuvântului şi de valoarea lui magicoevocativă.Este autorul unor volume de versuri ca: „Poeme saturniene”, „Serbările galante”, „Cântecul bun”, „Cândva şi odinioară”, „Înţelepciune”. Simbolismul îşi structurează liniile de forţă pe un fundal de criză profundă prin care trece Franţa:războaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibilă orice fel de compensaţie în plan literar: romantismul şi parnasianismul nu le puteau oferi în poezie, realismul şi naturalismul-în proză.

Spleen „Aprinşi erau toţi trandafirii Si iedera cu totul neagră. Sunt pradă deznădăjduirii, De cum te mişti, iubire dragă. Prea verde marea, prea gingaş Azurul, mult prea dulce briza”

Vocale Revoltă absolută 



Arthur Rimbaud realizează cea mai îndrazneaţă tentativă de schimbare a lumii prin poezie.El vede esenţa prometeică a poetului „tâlhar care fură focul” şi îi atribuie acestuia un rost suprem să pătrundă în tărâmul invizibilului, sondând straturile cele mai adânci ale necunoscutului. În acest scop, Rimbaud caută căile de acces: se apropie de pitagorism şi de orfism, se îndreaptă spre filozofiile orientale(doctrine hinduse, budism, zen) spre alchimie şi Cabală, se lasă atras de filozofia ocultă şi de scrierile ezoterice.Are convingerea că printr-o asemenea cunoaştere, dobândeşte puteri supranaturale.

„A brun, E alb,I roşu, U verde- O vânăt.Oare Voiu şti cândva geneza de taină sa v-o spun? A, brâu catifelat de muşte-n roiuri, brun Ce zumzăe pe câte vreo proaspătă duhoare. Golf greu de umbră.E, alb abur, albe pânze Gheţar cu lănci de sclipăt, regi albi, corole-n vânt. I, purpuri, sânge ftizic, superbe guri râzând De furii, de beţie sau de căinţi pătrunse.”

Alexandru Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și public ist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale

Rondelul rozelor ce mor Al. Macedonski “E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, şi mor şi-n mine -Şi-au fost atât de viaţă pline, Şi azi se sting aşa uşor. În tot, se simte un fior, O jale e în orişicine. E vremea rozelor ce mor -Mor în grădini, şi mor şi-n mine.”

George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău– d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

PLUMB ‘’Dormeau adânc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur în cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig -Stam singur lângă mort... si era frig... Si-i atirnau aripïle de plumb.’’

Simbolismul a schimbat definitiv ’’fața ‘’poeziei al secolului XX-lea,instaurând o nouă sensibilitate,un nou limbaj artistic,impunând,totodată,și noi teme literare:’’Tot ce este ‘’nou’’, ,,modern’’ ,în poezia românească și de la simbolism pornește pe multe laturi. Odată cu simbolismul apare o nouă tematică poetică,o nouă atitudine lirică,un nou stil,o nouă estetică literară,și această contribuție inovatoare se dovedește fecundă.’’ (Lidia Bote)

Această afirmație,surprinde nu numai procedee simboliste,ci și date originale ale poeziei’’imagine,metaforă,simbol’’. Prezența unor motive literare ca și a unor tehnici specifice înscriu poezia în lirica simbolistă.

DOBROVICEANU COSMINA-MIHAELA IOVIȚĂ ANDREEA-IULIANA ONICANU ANDREEA-PETRONELA PETRESCU ELENA PRISECARIU ANDREEA STICEA IULIA