Stima de Sine

STIMA DE SINE Definiţii comportamentale 1. Incapacitatea acceptării complimentelor. 2. Verbalizarea remarcilor negative despre sine; imaginea unei persoane neatractive, fără valoare, cu capacităţi intelectuale reduse, ratată, o povară pentru cei din jur, neimportantă; asumarea foarte uşor a vinei. 3. Refuzul contactului cu adulţii sau prietenii. 4. Căutarea excesivă de a plăcea sau sau de a atrage atenţia şi de a fi lăudat / recunoscut de adulţi şi prieteni. 5. Neputinţa identificării sau acceptării caracteristicilor pozitive sau a propriilor îndemânări. 6. Frica de respingere de către ceilalţi, mai ales în cadrul grupului de prieteni. 7. Reacţii negative denătând căutarea captării atenţiei celor din jur. 8. Dificultăţi în a refuza vreun lucru în faţa altora; frica de a nu fi plăcut de către cei din jur. Obiective pe termen lung 1. Creşterea încrederii în sine. 2. Continuarea construirii unei imagini de sine pozitive. 3. Demonstrarea imbunătăţirii imaginii de sine prin acceptarea complimentelor, identificarea caracteristicilor personale pozitive, posibilitatea de a spune nu altora, absenţa remarcilor negative despre sine. 4. Menţinerea încrederii că el / ea poate fi iubit(ă) de către cei din jur şi capabil(ă). Obiective pe termen scurt 1. .Verbalizarea conştiinţei crescânde în faţa remarcilor negative despre sine. 2. Tendinţa de reducere a frecvenţei apariţiei remarcilor descriptive negative. 3. Tendinţa de reducere a verbalizării fricii de respingere conlucrate cu creşterea afirmaţiilor de autoacceptare. 4. Identificarea propriilor părţi pozitive şi a îndemânărilor. 5. Dezvoltarea abilităţilor de identificare şi manifestare a sentimentelor. 6. Creşterea frecvenţei contactului vizual direct cu interlocutorul. 7. Identificarea rezultatelor pozitive ce ar putea îmbunătăţi imaginea de sine. 8. Dezvoltarea abilităţii de a identifica şi enunţa verbal propriile nevoi. 9. Recunoaşterea verbală sau în scris a câştigurilor colaterale unor comportamente negative. 10. Asumarea responsabilităţii pentru activităţile zilnice de autoîngrijire specifice vârstei. 11. Întocmirea unei liste a ceea ce ar putea face el / ea pentru a-şi construi o imagine de sine pozitivă şi moduri de implementare pentru fiecare,

12. Recunoaşterea pozitivă şi acceptarea verbală a laudei şi complimentelor. 13. Dezvoltarea unor mesaje autoreflexive pozitive în încercarea de a creşte încrederea în sine. 14. Identificarea de către părinţi a modurilor specifice prin care ar putea ajuta la dezvoltarea imaginii pozitive despre sine a clientului. 15. Verbalizarea unor aşteptări realiste din partea părinţilor în privinţa clientului. 16. Verbalizarea de către părinţi a încurajărilor acordate clientului în formarea încrederii în sine. 17. Creşterea frecvenţei de a vorbi cu încredere în diferite situaţii sociale. Intervenţii terapeutice 1. Confruntarea şi redirecţionarea remarcilor negative despre sine ale clientului. 2. Asistarea clientului în a deveni conştient de felul în care îşi exprimă sentimentele negative în legătură cu propria persoană. 3. Probarea interacţiunii dintre client şi părinţii acestuia în timpul şedinţelor cu familia şi redirecţionarea oricărui model de interacţiune sau oricărei metode de impunere a disciplinei care ar putea avea repercursiuni negative asupra clientului. 4. Referinţa către un grup cu grad mare de aprecieri pozitive. 5. Cerrea adresată clientului de a face o afirmaţie pozitivă despre sine în fiecare zi şi înregistrarea ei într-un tabel sau jurnal. 6. Direcţionarea clientului către construirea unor enunţuri autoreflexive pozitive ca un mod de recunoaştere a imaginii despre sine şi a caracteristicilor ei. 7. Alcătuirea împreună cu clientul a unei liste de afirmaţii pe care ar putea să o citească de trei ori pe zi. 8. Reluarea în mod verbal a folosirii enunţurilor pozitive proprii clientului. 9. Ajutorul acordat clientului în stabilirea de contacte vizuale cu interlocutorul. 10. Direcţionarea clientului către stabilirea contactului vizual în timpul discuţiilor cu terapeutul, cu profesorii la şcoală sau cu părinţii. 11. Selectarea unor exerciţii de îmbunătăţire a imaginii despre sine (culegeri ca “The Building Blocks of Self-Esteem” Shapiro) sau întocmirea unor exerciţii proprii. 12. Folosirea jocurilor terapeutice ca “Vorbind, simţind, făcând” sau “The Ongame” pentru a promova conştientizarea propriilor sentimente. 13. Educarea clientului în vederea identificării sentimentelor de bază. 14. Folosirea tehnicilor terapeutice de rol pentru a identifica cauzele imaginii negative despre sine a clientului. 15. Folosirea jocurilor de rol şi repetiţiilor comportamentale pentru îmbunătăţirea comportamentului social al clientului. 16. Asistarea clientului în dezvoltarea capacităţii de identificare şi verbalizare a propriilor nevoi. 17. Organizarea unor şedinţe cu familia pe parcursul cărora clientul îşi exprimă propriile nevoi familiei şi invers.

18. Folosirea povestirilor terapeutice în scopul identificării sentimentelor şi nevoilor proprii clientului. 19. Folosirea tehnicii de programare neurolingvistică sau a unor metode de redirecţionare, îm care mesajele privind imaginea de sine sunt schimbate în mesaje pozitive. 20. Asistarea în vederea reducerii fricii de respingere. 21. Asistarea clientului şi familiei în identificara şi implementarea responsabilităţilor zilnice ale clientului. Monitorizarea ducerii lor la bun sfârşit şi acordarea unui feed-back verbal pozitiv atunci când este cazul. 22. Discutarea şi interpretarea incidentelor de abuz (emoţional, fizic sau sexual) , precum şi identificarea impactului asupra sentimentelor clientului şi a imaginii despre sine. 23. Asistarea clientului în recunoaşterea părerilor distorsionate, negative despre propria persoană şi desptre lume. 24. Reluarea unor mesaje realiste, pozitive folosite de către client în interpretarea evenimentelor. 25. Direcţionarea părinţilor spre cursuri de specialitate; discutarea aplicării unor tehnici achiziţionate în timpul acestor cursuri. 26. Asistarea în alcătuirea şi implementarea de către părinţi a modalităţilor specifice de construire a imaginii pozitive dspre sine a clientului. 27. Direcţionarea părinţilor către implicarea clientului în activităţi de construire apersonalităţii (cercetaşi, tabere experimentale, muzică, sport, grupuri de tineret, programe specifice) 28. Explorarea aşteptărilor familiei şi direcţionarea lor, dacă este necesar, către părţile realiste. Sugestii pentru diagnostic Axa 1: 4. Sindrom

distemic

1. Deficit

de atenţie / Sindromul hiperactvităţii / Tipul predominant hiperactiv – impulsiv

23. Fobie

socială

266.xx Sindromul depresiei acute 21. Anxietate în cazul divorţului 2. Anxietate generalizată V61.21 Abuzul fizic al copilului, 996.54 Victima V61.21 Abuzul sexual al copilului 995.53 Victima 90. Dependenţa de alcool 30. Dependenţa de canabis Axa 2: 317. Retardare

mintală minoră

V62.89 Funcţionare intelectuală minoră / la limită 9. Diagnostic

diferenţiat

V71.09 Fără diagnostic

DISFUNCTIILE SOMNULUI - INSOMNIE Diferente comportamentale 1. Stress emotional (ex. Plansul, plecarea din pat sa trezeasca parintii dorinta de a dormii cu parintii) acestae insotesc dificultatea de a adormi. 2. Dificultati in adormire sau de a sta adormit fara cerinte suficiente adresate parintilor . 3. Stres (plans, strigatul dupa parinti, batai accelerate ale inimii sau frica de a se culca la loc) rezultand din trezirea brusca de mai multe ori dintr-in cosmar cunoscand bine detaliile legate de el sau ea sau altele. 4. Incidente repetate de a parasi patul si a merge pin casa in stare de somn dar cu ochii deschisi , fara nici o mimica a fetei ,fara sa vorbesti sau sa raspunzi si sa ai amnezii camd te trezestisi . 5. Sa te trezesti brusc panicat fara sa –ti amintesti ce ai visat 6. Atacuri involuntare ale somnului care apar zilnic in timpul starilor de slabiciune insotite de pierderea fortei si/sau REMvise sau paralizii la inceputul sau sfarsitul somnului. 7. Insomnii sau hipersomnii de care se plange un client fata de programul normal de somn. 8. Sonmul prelungit si/sau dormitul excesiv in timpul zilei care nu are ca rezultat o revigorare, ci din contra oboseala. Obiective pe termen lung 1. 2. 3. 4. 5.

Sa adormi calm si sa dormi fara sa simti nevoia przentei unui adult. Sa te simti energic in timpul zilei. blocarea stresului care provoaca cosmarurile. Stoparea trezirilor bruste si intoarcerea la un somn calm si linistit Restabilirea somnului placut fara mersul in somn.

Obiective pe termen scurt 1. Identificarea formelor de stres si asocierea lor cu somnul.(1, 6, 11) 2. Comunica starile depresive si gandeste-te la cauze.(2, 5, 6, 15, 16, ) 3. Exprima si descrie traumele emotionale care te afecteaza in timpul somnului.(3, 5, 6, 7, 8) 4. Descrie cosmarurile.(1, 3, 4) 5. Marturiseste abuzurile sexuale. 6. Ramai singur in dormitor fara sa-ti fie frica.(5, 6, 7, 8, 9). 7. Urmareste un program de somn. (9, 10, 13) 8. Parintii concep o serie de exercitii menite sa limiteze comportamentul manipulator al copilului.(9, 10, 13) 9. Parintii identifica sursele de conflict sau stres din familie. .(11, 12) 10. Parintii insista pe o ora de culcare a copilului stabilita intr-o sesiune de terapie.(11, 12) 11. Parintii exprima conflictele aparute in familie.(13) 12. Clientul si parintii coopereaza in obtinerea unui rezultat la un examen psihologic.(14) 13. Sa ia tratamentul prescris de psiholog pt a ajuta la problemele de somn.(2, 3, 15, 16) 14. Practica sedinte de relaxare a musculaturii.(17 ,18) 15. Utilizeaza antrenament biofeedback pentru a spori tehnicile de relaxare. (17 ,18) 16. Spune daca ai facut abuz de medicamente si si daca este necesar asuma –ti responsabilitatea pentru dependenta.(18) Interventii terapeutice 1. Evalueaza rolul zilnic al stresului in viata clientului. 2. Evalueaza rolul depresiei in turbulentele de somn.

3. 4. 5. 6. 7.

Verifica daca exista evenimente traumatice recente care-i intervin somnului. Probeaza natura viselor urate si relatia lor cu stresul zilnic. Exploreaza posibilitatea abuzului sexual asupra clientului care nu au fost dezvaluite. Utilizeaza terapia pin joaca pentru a evalua si rezolva problemele emotionale. Intercepteaza comportamentul de joaca a clientului cu vedere asupra sentimentelor lui fata de familie. 8. Evalueaza frica clientului de a ramane singur in dormitor (origine si severitate). 9. Predai clientilui tehnici cognitive pentru a scapa de frici. 10. Intalneste-te cu parintii pentru a-i ajuta sa stabileasca limite ferme de ore de culcare in ciuda tehnicii manipulative a copilului. 11. Intalneste-te cu familia pentru a evalua nivelul de tensiune si conflict si efectul acestuia asupra somnului clientului. 12. Tine sesiuni de terapie cu familia pentru a rezolva conflictele si sa reduci tensiunea din familie. 13. Intalneste-te cu clientul si parintii pentru a stabili ora de culcare. 14. Indruma clientul la un psiholog care sa elimine cauzele mentale si paranormale cu privire la turbulentele din somn. 15. Prescrie medicamente antidepresive pentru somnul linistit al clientului. 16. Monitorizeaza clientul pentru a observa efectul medicamentelor. 17. Instruieste clientul pentru sedinte de relaxare a musculaturii cu sauf ara instructiuni inregistrate. 18. Evalueaza contributia medicamentelor sau a abuzului de substante la somnul clientului si daca este necesar trateaza problema de dependenta. Sugestii de diagnostic AXIS I : 1. Dereglarea provocata de anxietatea de separare. 2. Dereglarea comportamentului (rezistenta impotrivire). 3. Hipersomnie primara. 4. Insomnie primara. 5. Dereglarea somnului de noapte. 6. Cosmaruri 7. Teroare in somn 8. Somnambul 9. Stres post-traumatic 10. Depresie majora 11. Distimica 12. Disfunctie bipolara I 13. Disfunctie bipolara II 14. Disfunctie bipolara NOS 15. Disfunctie ciclotimica AXIS II : 1. Diagnostice diferentiate 2. Fara diagnostic

CONCEPTUL SINUCIGAS/TENTATIVA Definiţii comportamentale 1. Gânduri frecvente sau preocupari legate de moarte.

2. 3. 4. 5. 6. 7.

8. 9.

Frecventa sau punerea in aplicare a conceptului de sinucidere fara premeditare. Punerea in aplicare a conceptului după un plan preconceput. Tentative de suicid recente. O istorie a tentativelor de suicid care au avut nevoie de o intervenţie profesionala sau familiala la un anumit nivel (ex. pacient intern, ospiciu, pacient extern, pacient aflat sub supraveghere). Cazuri familiale de depresii si/sau suicid si tendinţe sinucigaşe. Depresia, atitudine fara speranţa fata de viata, împreuna cu evenimente recente dureroase care sa motiveze aceasta atitudine (ex. divorţul parintilor, moartea unui prieten sau a unui membru al familiei, decepţii in relaţii apropiate) Izolarea de societate (retragerea din societate), letargie si indiferenta împreuna cu dorinţa de a muri. Model de comportament rebel si autodistructiv (ex. abuz de droguri si alcool, conducere auto imprudenta, accese de manie violente) care indica o neglijare fata de siguranţa personala si o încercare disperata de a scăpa de stresul emoţional.

Obiective pe termen lung 1. Potolirea impulsurilor sinucigaşe sau a conceptului si întoarcerea la cel mai inalt nivel precedent de activitate zilnica. 2. Stabilizarea crizei suicidale. 3. Stabilirea intr-un nivel special de grija care sa se adreseze crizei suicidale. 4. Reintroducerea sentimentului de speranţa in viata clientului/clientei. 5. Suprimarea dorinţei de moarte si întoarcerea printr-un comportament plăcut in activitatile sociale si interpersonale. 6. Incetarea unui stil de viata periculos si rezolvarea conflictelor emoţionale care hrănesc tiparul suicidal. Obiective pe termen scurt 1. Constatarea gradului de tarie a sentimentelor sinucigaşe, a frecventei acelor gânduri, si detaliile planului sinucigaş. 2. Raportarea unei descreşteri in frecventa si intensitate a tendinţelor sinucigaşe. 3. Formularea verbala a unei promisiuni (ca parte a unui contract de prevenire a suicidului) pentru contractarea terapeutului sau a oricărei surse de ajutor in cazul in care apare un indemn serios către vatamare de sine. 4. Asumarea unei obligaţii si urmarea tuturor stipulărilor din contract 5. Parintii vor creste siguranţa domiciliului prin indepartarea armelor de foc sau a oricăror arme letale de la indemana clientului. 6. Cooperarea cu spitalizarea daca indemnul sinucigaş devine incontrolabil. 7. Creşterea comunicării dintre clientul sinucigaş si parintii lui/ei in aşa fel încât clientul sa se simtă prezent si sa inteleaga asta. 8. Identificarea sentimentelor de tristeţe, furie si deznădejde, asociat cu un conflict relaţional cu parintii. 9. Parintii discuta si inteleg sentimentele clientului de înstrăinare si deznădejde. 10. Urmarea corecta a tratamentului medicamentos prescris si raportarea efectelor lui secundare. 11. Restabilirea unui model consistent de nutriţie si odihna. 12. Discutarea si intelegerea motivelor tiparului comportamentului auto-distructiv. 13. Raportarea verbala si demonstrarea unui sentiment de speranta mărit. 14. Identificarea aspectelor pozitive, relaţiilor si realizarilor din viata lui/ei. 15. A aduce la cunostinta suferinţa provocata de eşecurile romantice sau prieteniilor sociale, care au dus la un sentiment de cumplita singurătate si respingere. 16. Identificarea încercărilor precedente eşuate in care el/ea a încercat sa rezolve problemele interpersonale, care au condus in cele din urma la deznădejde. 17. Intarirea reţelei de suport social prin initializarea contactelor sociale si participarea la activitati sociale cu membrii societatii

18. Dezvoltarea mai multor modele de cunoaştere pozitiva care sa ajute si sa mentina o perspectiva realista si ajutatoare 19. Dezvoltarea si implementarea unui ritual de penitenta in care clientul care supravietuieste unui incident fatal pentru alţii, isi exprima durerea pentru victime si se absolvă de responsabilitatea de a fi supravieţuit. Intervenţii terapeutice 1. Evaluarea modului de gândire suicidal al clientului, luând in calcul extinderea modului de gândire, prezenta planurilor principale si a celor de rezerva, încercări din trecut si istoria familiei. Apoi realizarea unei intervenţii favorabile sau trimiterea către un specialist. 2. Evaluarea si monitorizarea potenţialului sinucigaş al clientului intr-o baza de date viitoare. 3. Aducerea la cunostinta familiei clientului si a persoanelor importante a oricăror tendinţe sinucigaşe. Solicitarea de supraveghere 24h din 24h pana când criza va descreşte. 4. Explorarea surselor de durere emoţionala de la baza modului de gândire a clientului si adâncimea deznădejdii sale. 5. Smulgerea unei promisiuni din partea clientului ca el/ea va iniţia un contact cu un terapeut, pentru ajutor, daca indemnul sinucigaş devine puternic, înaintea oricărui comportament auto-vatamator. 6. Furnizare clientului a unui număr de telefon in caz de urgente care sa funcţioneze 24h/24. 7. Realizarea unui contact cu clientul, identificând ce anume o sa facă in momentul in care o sa experimenteze gânduri sau impulsuri sinucigaşe. 8. Oferta de a fi disponibil clientului prin telefon in cazul in care apare un indemn care poate periclita viata. 9. Incurajarea parintilor de a îndepărta armele de foc sau oricare arme letale de la indemna clientului. 10. Aranjarea spitalizării când clientul este considerat a fi periculos pentru el insusi. 11. Programarea clientului sa facă testele MMPI (The Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI - este unul dintre testele de personalitate cel mai frecvent folosite în domeniul sănătăţii mentale), BDI si evaluarea rezultatelor precum si a profunzimii depresiei. 12. Intalnirea cu parintii pentru a evalua intelegerea lor asupra cauzelor suferinţei clientului. 13. Sondarea sentimentelor de disperare a clientului in privinţa relaţiilor sale cu familia. 14. Reexaminarea încercărilor precedente ale clientului de a-si rezolva problemele si discutarea noilor alternative disponibile. 15. Tinerea unor sesiuni de terapie in familie pentru promovarea comunicării sentimentelor clientului de tristeţe, durere si manie. 16. Evaluarea nevoi de medicamentaţie antidepresiva si aranjarea unei prescripţii daca e necesar. 17. Monitorizarea eficacitatii si a conformării clientului in privinţa medicamentaţiei prescrise. 18. Incurajarea nutriţiei si a odihnei normale ca tipar si monitorizarea conformării. 19. Interpretarea tristeţii clientului, a dorinţei de moarte sau a răzvrătirii sale ca o expresie a deznădejdii si neputinţa (ca un strigat de ajutor). 20. Realizarea unor terapii prin joaca, pentru a explora conflictele emoţionale ale clientului, care-l înconjoară pe el, familia si prietenii sai. 21. Incurajarea clientului de a-si exprima sentimentele in privinţa comportamentului suicidal, in vederea clarificării si creşterea discernământului in cauzele si motivele comportamentului. 22. Sprijinirea clientului in identificarea aspectelor optimiste, încurajatoare in viata sa in momentul actual. 23. Sprijinirea clientului in dezvoltarea strategiilor de a combate modul de gândire suicidal (ex. mai multe exerciţii fizice, mai putina concentrare interioara, implicare sociala crescuta, mai multa exprimare de sentimente). 24. Incurajarea clientului de a apela la prieteni si a participa la activitati sociale imbogatite prin stabilirea implicării intr-o activitate sociala in fiecare saptamana. Monitorizarea si procesarea experienţelor. 25. Incurajarea clientului de a impartasi sentimentele de mâhnire in privinţa ralatiilor apropiate ruinate. 26. Folosirea de repetiţii comportamentale, modelare si un rol activ in construirea abilitaţilor sociale ale clientului cu prietenii. 27. Incurajarea clientului in lărgirea reţelei sociale prin iniţializarea unui nou contact social pe saptamana versus agatarea disperata de unul sau doi prieteni. 28. Ajutarea clientului in intelegerea mesajului care intareste sentimentul de disperare si neputinţa.

29. Identificarea si confruntarea tendinţelor catastrofale in procesul de cunoaştere a clientului, îngăduind o perspectiva mai realista a speranţei in fata durerii. 30. Dezvoltarea unui ritual de penitenţă a clientului care a supravieţuit unui incident fatal pentru alţii si implementarea acestui ritual..

DEPENDENTA DE SUBSTANTE CHIMICE Definiri comportamentale:  Schimbare marcanta in comportament, care este, retragerea din familie si din grupul de prieteni apropiati, o pierdere a interesului in activitati, energie scazuta, cresterea somnolentei sau o scadere a randamentului scolar.  Ameteala si/sau consumul de droguri observat in doua sau mai multe ocazii.  Oscilatii ale dispozitiei.  Absenta de la scoala sau tardivitate in bazele obisnuite.  Schimbarea de la un grup nobil catre unul orientat vizibil catre consumul de substante chimice.  Imagine de sine scazuta, descrierea sinelui ca un ratacit sau esuat, stabilirea rara a contactului vizual atunci cand se discuta cu alte persone.  Conceptie predominant negativa sau ostila despre viata si despre ceilalti oameni.  Detinerea substantei parafernalina.  Intelegere fata de a fura alcool dintr-un magazine sau fata de a fura din casele prietenilor ori a parintilor.  Arest pentru MIP( Minor in Posesie) OUIL/DUIL, sau acuzatii de stare de ebrietate ori turbulenta.  Dependenta de substante chimice in istoricul familiei.  Relatare personala de a avea o dispozitie schimbatoare datorata folosirii substantelor pana la un nivel ridicat.



Scopuri pe termen lung:  Confirmarea sau excluderea existentei unei dependente de substante chimice. Pastrarea abstinentei totale de la alternanta dispozitiei in timpul dezvoltarii unui program activ de recuperare  Restabilirea sobrietatii in timp ce se dezvolta un plan pentru intelegerea problemelor grave.  Confirmarea si adresarea dependentei ca o problema familiala.  Dezvoltarea esentialelor indemanari in a mentine o viata lipsita de droguri si alcool.  Reducerea nivelului de stress in familie referitor la consumul de substante chimice.  Restabilirea legaturilor cu prieteni sau grupuri dispuse sa sustina si sa …. recuperarea in curs.  Dezvoltarea intelegerii unui stil de refacere si a unor strategii de a face fata efectiv care sa ajute la sustinerea recuperarii pe termen lung.

Obiective pe termen scurt:  Completati o evaluare despre dependenta de substante chimice(1,2,6.).  Admiteti onest(fara a nega) stilul consumului de substante chimice (2,3,8,12).  Supuneti-va fara cautare de droguri(4,6,10,11).  Completati o genograma care sa identifice membrii consumatori de astfel de substante si stilurile relatiilor in familie.  Supuneti-va tuturor recomandarilor evaluarii dependentei de substante chimice(1,4,6,7).  Admiteti verbal tipul problemei legate de dependenta in viata clientului(3,8,9,10).  Faceti un pact verbal de a incerca sa puneti punct alternantei de dispozitie datorata consumului(6,10,11).  Semnati un accord scris de abtinere de la consumul de alcool pana la varsta legala(4,7,10,11).  Admiteti verbal si acceptati dependenta de substante chimice si nevoia de ajutor(3,8,9,12).  Sporiti cunostintele despre dependenta si despre procesul recuperarii (13,14,15,19).

             

Identificati verbal exemple atunci cand o actiune impulsiva conduce la consecinte negative si descrieti in ce fel putea fi amanata aceasta actiune.(14,15,18). Dezvoltati strategii cheie de a face fata presiunilor din familie si a dinamicilor uzate de persoane influente (5,18,24,27). Verbalizati schimbarile in stilul de viata necesare prevenirii dependentei de substante chimice. Identificati dinamicile familiei si presiunile ce conduc la recaderi(5,14,24,25). Intocmiti o lista cu semne de atentionare a recaderii personale si strategii de a face fata efectiv fiecarui…..(27,28,29,30). Dezvoltati si implicati-va intr-o recadere scrisa contactand familia sau celelalte personae semnificative(29,30,33,34). Identificati gandurile si sentimentele care conduc la recadere(24,27,28,29). Verbalizati detaliile circumstantelor care au condus la cea mai recenta recadere(13,29,30,32). Dezvoltati o o brosura, un plan de tratament personal pentru prevenirea recaderii(29,30,32,33). Fiecare membru al familiei sa puna pe hartie propriul plan de prevenire a recaderii clientului si sa il impartaseasca si cu acesta (35,36,40,41). Dezvoltati un plan de precautie/ preventie ulterioara care sa sprijine mentinerea sobrietatii.(14,22,25,26). Membrii familiei vor verbaliza intelegerea rolului acestora in cadrul bolii si a procesului de recuperare(35,36,37,40). Membrii familiei descresc frecventa posibilitatii dependentei chimice a copilului dupa identificarea verbala a posibilelor comportamente. Membrii familiei dezvolta indemanarile de a implementa tehnici implicate in iubirea dura (35,36,38,39).

Interventii terapeutice: 1. Puneti in ordine o evaluare completa a dependentei de substante chimice a clientului. 2. Explorati cu clientul patternul abuzului de substante. 3. Rugati clientul sa discute stilul abuzului de substante chimice intr-o sesiune de terapie in grup. 4. Puneti la indemana clientului si monitorizati informatii despre droguri. 5. Insotiti sedintele familiale si individuale care dezvolta genograma. 6. Prezentati ulterior recomandarile evaluarii dependentei de substante chimice clientului si familiei sale si incurajati-l in conformitate cu acestea. 7. Asistati clientul si familia sa in descoperirea unor programe de tratament potrivite si sprijiniti grupul pentru recuperare. 8. Stabiliti cu clientul sa completeze un formular de prim acces in ,,Alcoolici Anonimi” si prezentati-l in terapia de grup sau terapeutului. 9. Sprijiniti clientul si familia sa in construirea si semnarea unui acord de abtinere de al consumul de substante. 10. Dezvoltati un acord cu clientul de incetare a consumului de substante; monitorizati rezultatele si dati feedback atunci cand credeti ca este necesar. 11. Combateti refuzul si asistati clientul in admiterea unei dependente de substante chimice in sesiunile individuale sau in cele de grup. 12. Stabiliti cu clientul participarea la terapiile de grup. 13. Stabiliti cu clientul participarea la cursuri despre dependenta de substante chimice pentru a-si dezvolta cunostintele despre tipurile si efectele acestora. 14. Solicitati clientului sa participle la toate cursurile despre dependenta, rugati-l sa identifice punctele cheie a fiecarui curs, si procesati aceste observatii cu terapeutul. 15. Stabiliti cu clientul sa ceara catorva persoane apropiate sa intocmeasca o scrisoare terapeutului in care sa semnaleze cum le-a influentat negativ viata dependenta de substante chimice a clientului, prelucrati aceste scrisori cu clientul. 16. Indrumati clientul sa intocmeasca o scrisoare de ramas bun alegerii de a consuma droguri, cititi-o si analiyati sentimentele cu terapeutul.

17. Sporiti parasirea impulsivitatii punctand instantele unui astfel de comportament si consecintele sale, asistati clientul in construirea strategiilor de infranare a impulsurilor. 18. Rugati clientul sa citeasca ,,Pamfletul lui Ohm” despre marijuana sau alte articole specifice legaturii cu canabisul si procesati cu terapeutul cinci puncte cheie castigate. 19. Cereti clientului sa citeasca paginile 1 – 52 din Alcoolici Anonimi: marea carte si sa adune cinci puncte cheie din acestea pe care sa le discute cu terapeutul. 20. Recomandati clientuli sa frecventeze Narcotici Anonimi(NA) sau intalnirile AA ale tinerilor si sa reporteze terapeutului impactul acestor intalniri. 21. Stabiliti cu clientul sa se intalneasca cu un membru al NA sau AA care a lucrat de-a lungul anilor cu un program de la al doisprezecelea pas si sa afle in ce masura l-a ajutat programul sa ramana treaz; procesati intalnirea cu clientul. 22. Incurajati clientul sa gaseasca doi sponsori temporari si sa se intalneasca cu ei saptamanal. Terapeutul trebuie sa monitorizeze si sa proceseze rezultatele. 23. Sondati sentimentele de depresie ale clientului si stima de sine scazuta care are putea sublinia abuzul de substante chimice. 24. Planificati impreuna cu clientul modalitatea de a dezvolta eliberarea de droguri in cadrul unui grup nobil ce ii va sprijini sobrietatea. 25. Incurajati implicarea clientului in activitati extracurriculare sociale, sportive sau artistice cu un grup ,, nobil” care va trezi interesul acestor iesiri. 26. Procesati sentimentele de respingere ale familiei sau prietenilor clientului care are putea cauza recaderi in dependenta. 27. Asistati clientul in dezvoltarea unor strategii de a face fata efectiv drogurilor si alcoolului, impreuna cu dinamicile familiei. 28. Indrumati clientul sa asiste la o serie de conferinte despre recaderi. 29. Asistati clientul in identificarea semnelor recaderii si dezvoltarea strategiilor specifice de a raspunde efectiv acestora. 30. Indrumati clientul sa citeasca “ Nu mi se va intampla mie niciodata” si sa proceseze cinci itemi cheie din acea carte cu terapeutul sau cu grupul. 31. Ajutati clientul sa devina mai indemanatic in a recunoaste, procesa si face fata gandurilor si sentimentelor. 32. Asistati clientul sa redacteze rabdator un plan personalizat de prevenire a recaderii cu terapeutul si sponsorul. 33. Indrumati clientul sa redacteze un plan de ingrijire ulterioara si sa il proceseze impreuna cu terapeutul si familia. 34. Indrumati familia clientului sa asiste la intalnirile AA, NA sau Iubire Dura. 35. Educati familia clientului in dinamicile posibilitatilor si a iubirii dure. 36. Rugati familia clientului sa asiste la componenta de educatie familiala din programul de tratament. 37. Monitorizati familia clientului asupra posibilitatilor comportamentale si redirectionatii catre sesiuni familiale. 38. Asistati membrii familiei clientului in implementarea si intarirea tehnicilor de iubire dura. 39. Indrumati documentarile din carti potrivite pentru a dezvolta cunostintele membrilor familiei despre boala si recuperare, Ex. Bradshaw on the Family(Bradshaw), Adult Children of Alchoolics(Woititz), It Will Never Happen to Me(Black). 40. Ajutati membrii familiei sa dezvolte propriul plan individual de prevenire a recaderii pentru client si facilitati o intalnire in care aceste planuri sa fie impartasite cu membrul dependent de substante chimice.

AUTORUL UNUI ABUZ SEXUAL Definitii comportamentale 1.Este arestat si acuzat de un delict sexual cum ar fi : exhibitionism,voyeurism,viol,tot ce inseamna atentat la intimitatea persoanei (primul,al doilea si al treilea grad).

2.Limbajul clientului are continut sexual. 3.Aproape toate relatiile,daca nu toate,au o tendinta evidenta de sexualizare. 4.Se preocupa si centreaza pe orice de natura sexuala. 5.In familie exista o tendinta spre incest. Obiective pe termen lung 1.Eliminarea tuturor comportamentelor sexuale inadecvate. 2.Stabilirea limitelor care reflecta un consens mutual de respect reciproc in toate relatiile interpersonale. 3.Sa devina capabil de a forma si dezvolta relatii sexuale normale. 4.Sa reuseasca sa fie sincer ,sa se ierte pe el si sa ceara iertare victimelor lui dindu-le inapoi in alt mod ceea ce le-a luat. 5.Recunoasterea si luarea responsabilitatii pentru toate comportamentele sexuale inadecvate. 6.Sa-si rezolve propriile probleme de abuz sexual. Obiective pe termen scurt 1.Dezvoltarea relatiei dintre client si terapeut,relatie in care clientul ii impartaseste gindurile si sentimentele lui.(1,2,3) 2.Sa stabileasca verbal ca relatia nu va avea nimic cu caracter sexual.(1,4,5,6,) 3.Sa fie constient de abuzul savirsit si sa fie responsabil pentru actiunile lui.(1,3,7,8,) 4.Sa recunoasca si sa respecte intimitatea celorlalti si sa elimine comportamentele sexuale inadecvate.(8,9,10,11) 5.Sa reduca in fiecare zi frecventa cu care foloseste limbajul si comportamentul sexual.(1,8,12,13) 6.Descrierea completa a unei povesti cu caracter sexual.(1,14) 7.Sa recunoasca verbal toate incidentele de abuz sexual.(1,3,15,16) 8.Sa povesteasca ultimul abuz si sa incerce sa empatizeze cu victima.(1,17,18,19,20) 9.Sa-si dezvolte abilitatea de a-si identifica propriile sentimente.(3,20,21,22) 10.Sa-si identifice gindurile si sentimentele irationale si sa spuna de ce crede ca abuzul lui sexual are justificare.(8,19,23) 11.Sa-si faca cit mai multi prieteni buni,de suflet.(22,24,25,27) 12.Sa foloseasca metode de autoprotejare (sa evite relatiile dubioase,care l-ar putea provoca,care nu sint bazate pe sentimente si respect reciproc) cind relationeaza cu altii.(3,22,29) 13.Sa ceara iertare victimei si familiei ei si sa o intrebe cu ce o poate ajuta.(22,30,31) 14.Sa descopere daca in familie exista anumite patternuri,credinte ,comportamente care ar putea sustine comportamentul lui inadecvat.(19,32,33,34) 15.Sa-l ajute si parintii in drumul lui spre schimbare si vindecare,spre modificarea comportamentului sexual inadecvat.(32,33,34,25) 16.Conceperea si punerea in aplicare a unui plan de recuperare pentru client in care este inclusa familia acestuia deoarece are nevoie de supor afectiv.(35,36,37,38) 17.Completarea unor teste psihologice.(1,39,40) 18.Colaborarea cu alte servicii de ajutor ca: Protectia Copilului sau justitia.(1,41,42) Interventii terapeutice 1.Construirea unei relatii puternice cu clientul bazata pe incredere,ascultare activa,contact vizual,acceptare neconditionata si ajutor pentru descoperirea si exprimarea sentimentelor. 2.Crearea unei atmosfere placute cind se desfasoara interviul,acesta trebuie sa fie nonintruziv,sa-l atraga pe client si sa aiba ca rezultat cunoasterea de sine. Ex.-ce-i place,ce nu-i place , cele mai frumoase momente din viata lui,vacantele favorite. 3.Folosirea unei terapii de joc ( Vorbind,Simtind,Facind) pentru a-l ajuta pe client sa faca o introspectie. 4.Lucrul cu clientul si familia lui pentru implementarea unui comportament adecvat. 5.Supravegherea impreuna cu parintii pentru a avea un comportament sexual adecvat,facind modificari atunci cind este cazul iar la final primeste raspunsuri pozitive si negative in legatura cu modificarile lui comportamentale. 6.Trimiterea clientului spre alt terapeut daca acordul dintre ei este incalcat. 7.Analizeaza comportamentul si incidentele delictelor sexuale ,centrindu-te pe faptul ca ai nevoie de intreaga poveste in asa fel in care la final clientul sa-si accepte responsabilitatea pentru faptele sale.

8.Recomanda clientului sa frecventeze un grup de suport format din persoane cu aceeasi problema. 9.Clientul trebuie educat in legatura cu ce este un comportament adecvat si unul neadecvat. 10.Ajutarea clientului in constientizarea propriului comportament sexual ,a faptului ca trebuie sa aiba limite si cum isi poate respecta si mentine aceste limite. 11.Prin jocul de rol clientul poate intelege ce inseamna limite. 12.Accentuarea expresiilor si comportamentelor clientului cu tenta sexuala pentru a-l face constient de manifestarile lui.Analizeaza gindurile si sentimentele pentru a sublinia legaturile. 13.I se cere clientului scurte caracterizari de la profesori,parinti pentru a-i arata parerea celorlalti despre comportamentul lui.Analizeaza impreuna cu el aceste caracterizari si roaga-l sa traga concluzii. 14.Cere clientului cit si parintilor dar separat sa povesteasca despre evolutia sexuala a clientului. 15.Folosirea unor intrebari specifice pentru a afla daca cliantul a fost abuzat in copilarie.Intrebarile trebuiesc formulate cu grija - despre cum au respectat altii intimitatea lui. 16Asistarea clientului in identificarea consecintelor abuzului sexual (asupra lui) asupra dezvoltarii atitudinilor si patternurilor lui comportamentale. 17.Incurajarea si sustinerea (suport afectiv) clientului in dezvaluirea abuzului sexual savirsit asupra lui. 18.Pregatirea,asistarea ,sustinerea clientului cind povesteste parintilor despre abuzul asupra lui. 19.Conducerea unei sesiuni de familie in care are loc genograma depistind interactiunile dintre membrii familiei,relatiile dintre ei si identificarea acelui membru care a fost victima unui abuz sau a fost implicat ca si abuzator. 20.Inscrierea clientului intr-un grup de suport pentru victimele abuzului sexual. 21.Clientul este ajutat in identificarea si exprimarea sentimentelor. 22.Dai clientului feedback daca nu este constient de sentimentele lui,ajuta-l atunci cind a pierdut firul povestirii. 23,Ajuta clientul sa-si identifice gindurile si sentimentele care justifica abuzul din punctul lui de vedere,fa-l sa-si inteleaga problema iar apoi plaseaza-l intr-o arie sociala respectata si arata-i cum trebuie sa te comporti ca sa ramii acolo. 24.Ajuta clientul sa identifice solutia cea mai buna pentru a se implica mai mult in relatiile cu prietenii. 25.Jocul de rol in diferite relatii sociale pentru a-l ajuta pe client sa aiba incredere in el si interactiunile lui. 26.Cere-i clientului sa aiba in fiecare saptamina o activitate recreativa. 27.Clientul sa se angajeze intr-o actiune dezirabila cu prietenii o data pe zi.Analizati rezultatul la sfirsit. 28.Trimite clientul intr-o tabara experientiala bazata pe dezvoltare interpersonala si incredere de sine. 29.Invata clientul"formula sigurantei" in relatii.Analizeaza modul lui de a relationa,spune-ti parerea si redirectioneaza-l daca este nevoie. 30.Sustine clientul cind vrea sa-si ceara iertare sincera pentru comportamentul lui. 31.Stabileste o intilnire intre familia victimei si abuzator sustinindu-l pe acesta din urma sa-si ceara iertare si sasi exprime regretul si parerile de rau. 32.Stabileste o intilnire de familie in care sa identifici patternurile,credintele si comportamentele din familie.Ajuta membrii familiei sa identifice daca aceste comportamente sint indezirabile din punct de vedere sexual sustinindu-le decizia de a le transforma in dezirabile. 34.Implica parintele de acelasi sex in educatia sexuala a copilului si sa-l supravegheze. 35.Recomanda parintilor clientului sa se inscrie si sa participe intr-un grup de suport cu alti parinti care au copii cu aceleasi probleme. 36.Roaga-i pe parinti sa-si faca un plan scris de atingere a scopurilor-adica de schimbare a comportamentului asocial. 37.Terapeutul verifica periodic impreuna cu familia daca acest plan este respectat. 38.In mai multe sesiuni se verifica daca acest plan este eficace,isi atinge scopul.Se analizeaza si se modifica daca este cazul. 39.Stabileste o intilnire cu psihologul pentru a testa clientul si a depista deficientele emotionale sau anumite boli psihice. 40.Studiaza si interpreteaza rezultatele testelot psihologice.Accentueaza pe recomandari si concluziile testelor,ca terapia sa fie eficienta si sa raspunda la toate nevoile clientului. 41.Sesizeaza Protectia Copilului si Justitia pentru orice abuz sexual facut de client.

42.Intreaba clientul despre rezultatul investigatiilor facute asupra lui si comportamentului lui.Terapeutul se centreaza pe modul de gindire si comportament al clientului,principiile,daca este responsabil de actiunile lui,daca ii respecta pe ceilalti,intimitatea si nevoile lor.

VICTIMA ABUZULUI SEXUAL Definiţii comportamentale 1. Percepţia de sine a celui abuzat sexual. 2. Semne fizice ale abuzului sexual (ex. zona genitală roşie sau tumefiată, sînge pe lenjeria intimă, echimoze persistente, ruptură de vagin sau rect, boli venerice, pete pe corp) 3. Interes crescut sau manifestarea unei curiozităţi cu privire la cunoştinţe sexuale ample. 4. Apariţia unor comportamente cu tentă sexuală sau apelarea la teme sexuale în cadrul ludo sau artterapiei. 5. Comportament seductiv sau sexualizat cu copii, persoane de vîrstă similară sau adulţi (ex. afişări provocatoare ale zonei genitale, manifestarea afecţiunii, pipăiri, masturbare reciprocă, penetrare anală sau vaginală) 6. Evocări sau coşmaruri recurente ale abuzului sexual. 7. Atitudini sau sentimente ca şi cum abuzul sexual ar fi recurent (inclusiv halucinaţii, experienţe sau flashuri perturbate) 8. Sentimente inexplicabile de furie sau teamă în momentul confruntării cu abuzatorul sau după expunerea la afirmaţii cu tentă sexuală. 9. Perturbări severe ale dispoziţiei sau afectelor (ex. perioade îndelungate şi frecvente de depresie, iritabilitate, anxietate şi angoasă) 10. Apariţia de comportamente regresive (ex. suptul degetului, limbaj de copil mic, enurezis) 11. Lipsă de încredere accentuată faţă de ceilalţi, manifestată prin izolare socială şi dificultăţi în menţinerea unor relaţii apropiate.

Obiective pe termen lung 1. Stoparea oricărei victimizări sexuale a clientului. 2. Înţelegerea, controlul sentimentelor şi a comportamentelor, ca şi consecinţe ale rezolvării traumelor legate de abuzul sexual. 3. Rezolvarea problemelor din sfera abuzului sexual, rezultînd abilităţi de stabilire şi menţinere a relaţiilor interpersonale apropiate. 4. Stabilirea unor limite adecvate şi a unor reguli generale pentru familie pentru a minimaliza posibilitatea apariţiei abuzului sexual în viitor. 5. Obţinerea vindecării în interiorul sistemului familial, dovedit prin exprimarea verbală a iertării, a dorinţei de eliberare şi de depăşire a situaţiei. 6. Eliminarea negării din partea clientului şi a familiei, plasînd responsabilitatea abuzului la agresor şi asigurarea supravieţuitorului de suport şi sprijin. 7. Eliminarea oricărui comportament sexual nepotrivit. 8. Construirea stimei de sine şi a sentimentului de încredere în forţele proprii, prin manifestarea unui număr crescut de afirmaţii pozitive despre sine şi o participare mai largă la activităţi extracurriculare.

Obiective pe termen scurt 1. Descrierea completă a abuzului.(1,2,3,6,18, 31) 2. Identificarea naturii, frecvenţei şi duratei abuzului. (1,2,3,4,6) 3. Identificarea şi exprimarea sentimentelor legate de abuz. (1, 2, 17, 25, 27)

4. Renunţarea la păstrarea secretului şi informarea persoanelor semnificative din familie cu privire la abuz. (6, 10, 16, 21) 5. Demonstrarea verbală a cunoştinţelor privind abuzul sexual şi efectele sale. (12, 14, 17, 24) 6. Verbalizarea modului în care abuzul sexual a influenţat viaţa victimei. (2, 24, 25) 7. Identificarea verbală a abuzatorului ca persoană responsabilă de abuzul sexual. (10, 17, 20, 21, 26) 8. Diminuarea (intensităţii) sentimentelor exprimate de ruşine sau vină şi întărirea convingerii victimei cu privire la nevinovăţia sa în privinţa producerii abuzului sexual. (2, 17, 20, 25, 30) 9. Accentuarea disponibilităţii de a vorbi despre abuzul sexual în familie. (6, 10, 14, 16, 34) 10.Stabilizarea dispoziţiei şi diminuarea intensităţii emoţionale privind abuzul sexual. (2, 8, 11, 12, 16) 11. Intensificarea sprijinului şi a acceptării din partea părintelui neabuzator şi a altor membri îmbunătăţirea gradului de socializare şi a numărului sporit de relaţii de prietenie. (22, 25, 29) 12.Stabilirea unor limite între client şi familia sa cu scopul de a asigura protecţie. (7, 8, 9, 13, 14) 13.Stabilirea şi acceptarea unor limite adecvate privind intimitatea în interiorul familiei. (8, 13, 14, 15, 33) Intervenţii terapeutice 1. Creşterea susţinută a nivelului de încredere a clientului în cadrul sesiunilor individuale prin utilizarea contactului vizual, ascultarea activă, priviri pozitive necondiţionate şi acceptări empatice, cu scopul de a-i stimula capacitatea de a-şi identifica şi verbaliza sentimentele. 2.Încurajarea şi sprijinirea clientului în exprimarea şi clarificarea sentimentelor asociate abuzului sexual. 3.Sesizarea abuzul sexual la cea mai apropiată instituţie de protecţia copilului, poliţie sau instituţie medicală 4. Consultarea unui medic, unui ofiţer criminalist sau a unui manager de caz din domeniul protecţiei copilului pentru a susţine veridicitatea acuzaţiilor de abuz sexual. 5.Consultarea unui medic, unui ofiţer criminalist sau a unui manager de caz din domeniul protecţiei copilului pentru a elabora planurile de intervenţie imediată. 6.Organizarea unor sesiuni multidisciplinare cu membrii semnificativi ai familiei cu scopul de a dezvălui abuzul sexual. 7.Implementarea paşilor necesari protejării clientului şi a celorlalţi copii din casă de un alt eventual abuz sexual. 8.Luarea deciziei cu privire la menţinerea sau înlăturarea abuzatorului din casă. 9.Evaluarea riscului de menţinerea sau mutarea clientului din casă, în scopul asigurării siguranţei acestuia. 10. Confruntarea şi provocarea atitudinii de respingere/negare a abuzului în interiorul sistemului familial. 11.Programarea pentru o evaluare medicală. 12.Potenţarea clientului prin consolidarea paşilor necesari în vederea protejării sale. 13.Utilizarea mesajelor verbale de autoidentificare ca supravieţuitor al abuzul sexual. (23, 24, 25) 14. Eliminarea afirmaţiilor care scuză acţiunea abuzatorului. (10, 17, 25) 15. Creşterea nivelului de iertare a clientului cu privire la abuzator şi la cei implicaţi în abuzul sexual. (17, 19, 20, 23) 16. Utilizarea mesajelor verbale de autoidentificare ca supravieţuitor al abuzul sexual. (23, 24, 25) 17. Creşterea încrederii celorlalţi rezultată din îmbunătăţirea gradului de socializare şi a numărului sporit de relaţii de prietenie. (22, 25, 29) 18. Lărgirea contactului în afara familiei şi a reţelei sociale. (22, 25, 26, 29) 19. Asumarea, de către abuzator, a responsabilităţii comiterii abuzului sexual. (7, 20, 20, 26) 21. Solicitarea, de către abuzator, a iertării din partea victimei şi asigurarea respectării limitelor stabilite. (19, 20) 22. Determinarea abuzatorului de a accepta tratament de specialitate. (3, 5, 21, 26, 33) 23. Consilierea membrilor familiei pentru stabilirea limitelor privind intimitatea în interiorul familiei. 24. Evaluarea dinamicii familiale şi identificarea factorilor producătoare de stres sau a evenimentelor care contribuie la apariţia abuzului. 25. Evaluarea în familie a posibilităţii/riscului consumului de substanţe care duc la dependenţă. 26. Identificarea turor modalităţilor prin care membrii semnificativi ai familiei vor sprijini clientul. 27. Convingerea clientului de a redacta o scrisoare la adresa abuzatorului şi analizarea acesteia împreună cu terapeutul. 28. Implicarea clientului în desenarea unei schiţe a casei unde s-a petrecut abuzul sexual, indicînd locul în care dormea fiecare membru şi discutarea acestui plan cu terapeutul.

29. Determinarea clientului de a redacta o scrisoare de iertare sau/şi de a exersa iertarea abuzatorului în care să verbalizeze iertarea la adresa abuzatorului sau a altor membri semnificativi din familie. Analizaţi-le cu terapeutul. 30. Realizarea unei şedinţe în care abuzatorul să îşi ceară scuze de la client sau alţi membri de familie. 31. Realizarea unei şedinţe în care clientul şi/sau terapeutul să confrunte abuzatorul cu abuzul sexual. 32. Familiarizarea clientului cu metoda verificării-împărtăşite în scopul creşterii încrederii, metodă în care nivelul informaţiilor împărtăşite este raportat la unul acceptat de încredere. 33. Determinarea clientului de a utiliza exerciţii de eliberare în care simbolul abuzului este descărcat sau distrus. Realizaţi aceste exerciţii cu terapeutul. 34. Chestionarea clientului cu privire la identificarea pozitivă şi negativă a consecinţelor ideii de a fi victimă şi, în antiteză, de a fi supravieţuitor. Comparaţi şi analizaţi listele împreună cu terapeutul. 35. Îndrumaţi clientul către un grup constituit din copii cu experienţe similare pentru a-i sprijini în internalizarea convingerii că nu sînt singurii care au trecut prin aşa ceva. 36. Obligarea abuzatorului de a participa la grupuri constituite din persoane care au săvîrşit acest tip de infraţiune. 37. Utilizarea de sesiuni terapeutice individuale pentru a oferi clientului ocazia de a se exprima şi de a lucra cu sentimentele sale. 38. Evaluarea psihologică a clientului şi/sau a altor membri de familie cu scopul de a depista disfuncţii psihologice severe. 39. Încurajarea clientului de a participa la grupuri constituite din persoane cu interese similare sau la activităţi extracurriculare. 40. Determinarea clientului de a citi cărţile A Very Touching Book (Hindman), I Can‟t Talk About It (Sanford) sau It‟s Not Your Fault (Jance), apoi analizarea unor concepte împreună cu terapeutul. 41. Utilizaţi păpuşi cu detalii anatomice pentru a permite clientului să verbalizeze şi să arate cum a fost abuzat. Evitaţi influenţele de orice fel. 42. Determinarea părinţilor clientului şi altor persoane semnificative pentru el să citească volumul Allies in Healing (Davis) cu scopul de a înţelege modalităţile prin care îl pot ajuta. 43. Determinaţi familia clientului să citească volumul Out of the Shadows (Carnes) pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele despre tipurile de comportamente sexuale ce creează dependenţă. 44. Construiţi o genogramă multigeneraţională de familie care să identifice abuzul sexual în cadrul familiei extinse pentru a realiza că nu este singurul abuzat şi pentru a îl ajuta pe abuzator să recunoască ciclul violării graniţelor. Sugestii de diagnosticare Axa I: 309.81 Tulburări de stres posstraumatic 308.3 Tulburare acută de stres 296.xx Tulburare depresivă majoră 309.21 Tulburare anxioasă de separare V61.21 Abuzul sexual al copilului, 995.53 Victima 307.47 Tulburări de somn (coşmaruri) 300.6 Tulburări de depersonalizare 300.15 Tulburări dissociate NOS Axa II: 799.9 Diagnostic deferit (referire de diagnostic) V71.09 Fără diagnostic

CONFLICTUL IN GRUPUL DE PRIETENI SAU INTRE FRATI / FRATI VITREGI Definitii comportamentale 1. lupte frecvente, intense (verbale si / sau fizice) cu prietenii sau fratii 2. relatiile din grupul de prieteni sau frati, frati vitregi caracterizate prin neintelegeri, batai, revanse, provocari neincetate, incordare, tensiuni 3. relatii cu personae, care de fapt nu sunt prieteni pentru ca dezvolta un comportament indezirabil (neadecvat). 4. comportamente impulsive si de intimidare, neadecvate. 5. comportament agresiv impotriva grupului de prieteni, lipsa discernamantului si a empatiei pentru ceilalti. 6. esecul in raspunsul la lauda si la incurajarea prietenilor. 7. atitudine argumentativa, agresiva din punct de vedere fizic si psihic impotriva grupului de prieteni, a fratilor vitregi sau buni, cand parintii sunt ostili clientului demonstrand ca in familie exista lipsa de respect si afectiune, certuri, respingeri. Obiective pe termen lung 1. sa fie competent sa coopereze in rezolvarea conflictului cu prietenii din grup si fratii vitregi sau buni ( cu unul sau doi parinti comuni). 2. sa-si dezvolte un mecanism sanatos de lucru si negociere cu anxietetea, tensiunea, frustarea. 3. sa fie capabil in a construi relatii pozitive cu ceilalti. 4. sa aiba un comportament agresiv dar in limitele acceptate de societate. 5. sa-si formeze si sa obtina respectul in relatii, increderea prietenilor si a fratilor . Obiective pe termen scurt 1. sa-si dezvolte o relatie buna si de incredere cu terapeutul in care clientul sa-i impartaseasca deschis gandurile si sentimentele. (1,4,11) 2. sa-si diminueze intensitatea si frecventa actiunilor agresive impotriva prietenilor. (1,2,3,4) 3. sa identifice verbal sau in scris cum i-ar placea sa fie tratat de altii.(4,6,7,8) 4. sa recunoasca si sa verbalizeze sentimentele altora si ale lui proprii.(4,7,8,11) 5. sa-si faca cat mai multe relatii sociale dezirabile (adecvate) cu prietenii si fratii. (3,5,6,8) 6. sa zambeasca si sa-si exprime multumirea atunci cand este laudat si incurajat pentru progresul lui. (6,8,9,10) 7. sa-si mareasca timpul acordat prietenilor si fratilor timp in care nu trebuie sa fie agresiv, trebuie sa se poarte frumos. (2,5,8,12) 8. sa verbalizeze si sa inteleaga durerea ce apare dupa furie. (10,11,12,13) 9. sa descreasca certurile din familie si respingerile. (15,16,17) 10. sa demonstreze cat mai des parintilor afectiunea lui pentru ei. (15,16,17,18) 11. parintii sa-si faca un plan, in care sa-si propuna sustinerea comportamentelor acceptate social.(16,18,21) 12. familia sa-si exprime in timpul terapiei dorinta de a coopera in rezolvarea conflictului pe care clientul il are cu grupul de prieteni si frati vitregi sau buni.(16,17,19) 13. parintii sa-i incheie o alianta clientului, cu ceilalti frati cu care acesta este in conflict.(16,18,20) 14. sa se completeze terapia cu testare psihologica si psihiatrica.(22,23,24) 15. sa fie satisfacut cu recomandarile si evaluarile lui.(22,23) Interventiile terapeutice 1. construirea unei relatii puternice cu clientul bazata pe incredere, ascultare activa, contact vizual, acceptare neconditionata si ajutor, pentru descoperirea, exprimarea cat mai veridica a sentimentelor clientului.

2. instruieste parintii si profesorii pentru a invata diferite tehnici sociale ca sa ignore actele agresive ale clientului, exceptand pe acelea cand reprezinta un pericol fizic si psihic pentru ceilalti, si sa-l laude de fiecare data cand este cooperant, linistit sau are un comportament adecvat. 3. foloseste jocul “Controlul Agresivitatii” sau alte jocuri asemanatoare pentru a controla sentimentele agresive ale clientului. 4. invata clientul despre sentimente si cum se poate centra pe sentimentele altora cand acestea sunt agresive (sa-i invete el pe altii sa-si controleze sentimentele agresive) 5. propune parintilor sa se implice in activitatile sportive sau educative ale clientului si sa-l sustina. 6. recomanda clientului sa mearga in tabere specializate in cresterea respectului de sine, si al cooperarii intre prieteni. 7. foloseste “Poveste cu caracter terapeutic “ pentru a constientiza clientul asupra sentimentelor si a modurilor de colaborare cu altii. 8. recomanda clientului terapia de grup care dezvolta sentimentele sociale si comportamentul flexibil (care se adapteaza situatiei) si foloseste exercitii de exprimare a sentimentelor. 9. ajuta clientul sa fie sincer si sa se deschida cat mai mult laudandu-l si incurajandu-l. 10. implica clientul in terapii specifice in care sa-i respecte pe altii, sa coopereze, sa raspunda laudelor si sasi exprime sentimentele negative. 11. foloseste jocul “vorbind, simtind, facand” ca sa fie cat mai constient de el si de altii. 12. dovedeste cauza furiei clientului atunci cand s-a simtit respins de familie si prieteni. 13. foloseste tehnica jocului in terapie, pentru a explora care au fost sursele temerilor si “ranirii” lui, care lau infuriat si care l-au facut sa devina agresiv. 14. aranjeaza ca clientul sa participe intr-un grup in care se exerseaza “deprinderi pozitive de comportament “ iar acestea sunt concluzionate si analizate in fiecare saptamana . Feedbackul primit de la grup cat si micile recompense au o mare importanta deoarece intaresc comportamentele pozitive. 15. lucreaza si cu parintii clientului in sesiunile de familie pentru a elimina neintelegerile, certurile, si mesajele de respingere din cadrul familiei. 16. recomanda parintilor sa participe intr-un grup al parintilor cu probleme commune. 17. in sesiunile cu familia ajuta parintii sa-si exprime verbal afectiunea si lauda pentru client. 18. in intalnirea saptamanala cu clientul si parintii acestuia discuta ce probleme au intampinat saptamana trecuta, incurajeaza-i si ajuta-i ca in urmatoarea saptamana sa le depaseasca . 19. in sesiunea de familie ajuta-i sa-si exprime si dezvolte sentimentele de respect reciproc care reprezinta baza unei bune cooperari si intelegeri in familie. 20. organizeaza o sesiune de familie, din care sa reiasa aliantele din familie care au dus la conflicte intre prieteni si frati. 21. sustine parintii in conceperea unui plan de modificare a comportamentului gresit fata de client astfel incat sa-l ajute pe client sa aiba o atitudine adecvata situatiilor iar acesta sa se simta sustinut. Monitorizeaza si da un raspuns atunci cand este cazul. 22. aranjeaza o intalnire pentru evaluare psihologica, psihiatrica si educationala. 23. ajuta si sustine clientul si familia lui pentru a urma recomandarile din evaluare.

PSIHOTISM Definitii comportamentale 1. Gandirea bizara continand (deziluzii de grandoare, persecutie, referinta, influenta, control, senzatii somatice sau infidelitate). 2. Forma ilogica a gandirii sau a vorbirii (pierderea asociata de idei in vorbire; incoerenta; gandire ilogica; vorbire vaga, abstracta sau vorbire repetata; neologisme, perseverenta; sunete). 3. Perceptie disturbata (halucinatii, in primul rand auditive, dar ocazional si vizuale sau olfactive). 4. Afectivitate perturbata (aplatizata, nepotrivita, serios afectata). 5. Pierderea stimei de sine (pierderea delimitarilor eului, lipsa identitatii, confuzii facute intr-un mod de care nu se rusineaza).

6. Vointa diminuata (interes neadecvat sau abilitatea de a urma un curs al actiunii la concluziile sale logice; ambivalenta pronuntata sau incetarea activitatii directionate spre o tinta). 7. Intreruperea relatiilor (intreruperea contactului cu lumea exterioara si preocupari cu idei egocentrice si fantezii; sentimente de alienare). 8. Deprinderi sociale sarace (lipsa interpretarii actiunilor ori a motivelor celorlalti; mentinerea distantei emotionale fata de ceilalti; sentimente neplacute si amenintatoare in multe situatii sociale incurcarea celorlalti prin esecul de a recunoaste impactul comportamentului ei/lui). 9. Control insuficient in legatura cu sexul, agresivitatea sau ganduri infricosatoare, sentimente sau impulsuri (fantezii sexuale puse in practica fara rusine sau agresive, teama in fata destinului, manifestarea impulsurilor sexuale sau agresive intr-o maniera neobisnuita si neasteptata, deseori orientata spre familie sau prieteni). 10. Anomalii psihomotorii (o scadere remarcabila in reactia la mediul inconjurator; variate modele catatonice cum ar fi stupoare, rigiditate, excitare, impresionare sau negativism, manierisme neobisnuite sau urate). Obiective pe termen lung 1. Controlul sau eliminarea simptomelor psihotice active cum ar fi faptul ca functionarea supervizata este pozitiva iar medicatia este luata in mod constant. 2. Reducerea semnificativa sau disparitia halucinatiilor si/sau iluziilor. 3. Eliminarea simptomelor psihotice acute, reactive si revenirea la functionarea normala in afectivitate, gandire si relatare. 4. Interactiunea corespunzatoare in situatii sociale si imbunatatirea intelegerii realiste a unei reactii la comportamentele si motivele celorlalti. 5. Atingerea controlului peste ganduri, sentimente si impulsuri disturbate. Obiective pe termen scurt 1. Sa accepte si sa inteleaga ca simptomele de durere sunt datorare bolii mentale (1,2,3,8). 2. Sa inteleaga necesitatea de a lua medicamente antipsihotice si sa fie de acord sa coopereze cu grija (1,4,5,6). 3. Sa ia medicamente antipsihotice in mod constant (4,5,6). 4. Sa inceapa sa arate functionalitate sociala limitata prin a raspunde in mod corespunzator la intalniri prietenoase (4,7,8,22,29). 5. Revenirea treptata la un nivel premorbid al functionalitatii si participarea la activitati sociale si academice corespunzatoare varstei (7,9,16,17,29). 6. Cresterea suportului pozitiv al familiei clientului in scopul reducerii sanselor unei exacerbari acute a episodului psihotic (10,11,18,28). 7. Cresterea frecventei comunicarii dintre parinti si client prin contactul vizual, limbaj clar si ganduri complete (12,15). 8. Diminuarea presajelor contradictorii ale parintilor pentru client si cresterea consistentei comunicarii verbale si nonverbale (10,12,15,18). 9.Incetarea raspunsurilor ostile si critice ale parintilor pentru client si cresterea exprimarilor de lauda, optimism si afirmare (13,14,28). 10. Sa fie la curent cu munca de la scoala, sa completeze sarcini si sa interactioneze corespunzator cu colegii si profesorii(16,17,24). 11.Cresterea suportului in cadrul scolii cu profesori care sa fie mai intelegatori cu boala clientului si sa-si exprime verbal acceptarea lui/ei (16,17). 12. Identificarea verbalizata a factorilor stresanti care au contribuit la reactia psihotica (8,18,19,20,29,30). 13. Reducerea verbala a anxietatii si sporirea increderii in abilitatea de a coopera cu actori stresanti din mediul inconjurator(18,19,20,27,29). 14. Gandire mai clara demonstrata prin vorbire coerenta, logica (5,22,24,25,27). 15.Raportarea diminuarii sau absentei halucinatiilor si/sau iluziilor (15,20,21,24). 16.Verbalizarea si intelegerea nevoilor fundamentale, a conflictelor si emotiilor care vin in sprijinul gandurilor irationale (19,21,23,27,30).

17.Demonstrarea controlului peste ganduri nepotrivite, sentimente si impulsuri, prin verbalizarea unei frecvente reduse a intamplarilor (14,21,26). Interventii terapeutice 1.Evaluarea permanenta a tulburarilor de gandire ale clientului printr-un interviu clinic si/sau pregatirea pentru testarea psihologica. 2. Sa se determine daca psihoza clientului are reactii naturale de scurta durata sau de lunga durata cu elemente reactive. 3. Investigarea istoriei familiei clientului pentru boli mentale serioase. 4. Pregatirea pentru un nivel optim de ingrijire rezidentiala pentru client, daca este nevoie. 5.Pregatirea pentru administrarea medicamentatiei psihotrope corespunzatoare. 6.Monitorizarea clientului pentru acordul pentru medicamentatie si redirectionarea lui in cazul in care nu-si da acordul. 7. Monitorizarea activitatilor zilnice ale clientului (ex.orientarea spre realitate) igiena personala, interactiuni sociale si obtinerea feed-back-ului care ori redirectioneaza ori intareste comportamentul. 8. Prevederea unei terapii suportive caracterizata prin entuziasm original, intelegere si acceptarea reducerii neincrederii clientului, diminuarea fricii. 9. Folosirea jocului de rol si a repetarii comportamentului situatilor sociale pentru a investiga si a invata clientul interactiuni sociale pozitive alternative cu familia si prietenii. 10. Pregatirea pentru sedintele de terapie familiala pentru a-i educa cu privire la boala clientului, tratament si diagnostic. 11.Incurajarea membrilor familiei sa imparta sentimentele lor de frustare, vina, frica sau depresie fata de boala mentala a clientului si modele comportamentale. 12. Asistarea familiei in evitarea mesajelor legate dublu care sunt insuficiente si contradictorii, rezultand o anxietate sporita, confuzie si simptome psihotice la client. 13.Derularea sedintelor de terapie familiala pentru a reduce atmosfera de situatie critica si ostilitate in ceea ce priveste clientul si promovarea intelegerii clientului si a bolii. 14.Sprijinirea parintilor in stabilirea limitelor clare fara ostilitate pentru comportamentul sexual sau agresiv nepotrivit al clientului. 15.Confruntarea parintilor in terapia familiala cand comunicarea lor este indirecta si confuza, lasandu-l pe client confuz si anxios. 16. Pregatirea si chiar incurajarea pentru urmarea de training-uri academice pe durata tratamentului psihologic. 17.Contactarea personalului de la scoala ( obtinandu-se confidentialitatea necesara) si educarea lor cu privire la comportamentul neobisnuit al clientului si nevoia acestuia de a fi acceptat si de a i se oferi un cadru suportiv. 18. Asistarea clientului in identificarea amenintarilor si punerea in aplicare a unui plan impreuna cu familia pentru a reduce acesti factori. 19. Aflarea cauzelor pentru psihoza reactiva a clientului. 20. Investigarea sentimentelor clientului in legatura cu factorii stresanti care duc la aparitia episoadelor psihotice. 21. Asistarea in procesul de restructurarea a gandurilor irationale ale clientului prin analizarea realitatiievidenta de baza si interpretare gresita. 22. Diferentierea dintre sursele stimulilor pentru mesajele produse singure si realitatea lumii exterioare pentru client. 23. Aflarea nevoilor interioare si sentimentelor clientului (neadaptare, respingere, anxietate, vina). 24. Incurajarea clientului pentru a se focaliza pe realitatea exterioara in opozitie cu fantezia deformata. 25. Confruntarea gentila dintre gandurile ilogice ale clientului si vorbire pentru refocalizarea pe gandirea disturbata. 26. Stabilirea de limite clare pentru comportamentul sexual nepotrivit sau agresiv care ia nastere dintr-o lipsa de control a impulsurilor sau perceperea gresita a realitatii. 27. Interpretarea perceptilor corecte ale clientului sau asociatii bizare cum ar fi frica reflectiva sau neexprimata de rejectare sau pierdere a controlului.

28. Incurajarea parintilor pentru a-l implica pe client in activitati recreative si sociale gen “aici si acum”(ex.sporturi in cadrul grupului, imbogatirea programelor scolare, structurarea programelor YMCA. 29. Utilizarea sedintelor de terapie individuala bazata pe joc pentru a i se da clientului posibilitatea de a lucra cu sentimentele sale, de a si le clarifica si de a le exprima. 30. Investigarea istoriei clientului pentru separari semnificative, pierderi sau traume. Sugestii pentru diagnostic Anexa I

Anexa II

297.1 298.8 295.xx 295.30 295.70 295.40 296.xx 296.89 296.24 296.34 799.9 V71.09

Tulburari ale iluziilor Tulburari psihotice scurte Scizofrenia Scizofrenia, Tipul paranoid Tulburari schizoafective Tulburari ale formelor de schizofrenie Tulburari bipolare I Tulburari bipolare II Tulburari depresive majore, Un episod cu trasaturi psihotice Tulburari depresive majore, Revenire cu trasaturi psihotice Amanarea diagnosticului Nici un diagnostic COMPORTAMENT DEVIANT/DELINCVENTA

Definitii comportamentale 1. Esec continuu in acceptarea regulilor si a asteptarilor acasa, la scoala sau in comunitate. 2. Lupta excesiva, intimidare sau altele, cruzime sau violenta asupra oamenilor sau animalelor si distrugerea proprietatii. 3. Cunostinte despre spargeri, efractii sau furturi. 4. Adaptarea scolara caracterizata prin absente repetate, lipsa de respect si comportament rau. 5. Conflicte repetate sau confruntari cu autoritatea de acasa, de la scoala sau din comunitate. 6. Esec in asumarea consecintelor actiunilor, asumarea riscurilor si angajarea in comportamente cu senzatii tari. 7. Numeroase eforturi pentru a-i pacali pe altii prin minciuna sau manipulare. 8. Esec consistent in acceptarea responsabilitatii pentru comportamente rele, insotite de modele de blamare a celorlalti. 9. Mici remuscari, sau niciun fel de remuscare pentru comportamentele rele din trecut. 10. Lipsa sensibilitatii pentru gandurile, sentimentele si nevoile celorlalti. 11. Existenta mai multor parteneri sexuali, lipsa angajamentului emotional si implicarea in relatii sexuale care duc la aparitia bolilor cu transmitere sexuala. Obiective pe termen lung 1. Demonstrarea cresterii onestitatii, acordului in ceea ce priveste regulile, intelegerea drepturilor si sentimentelor celorlalti, controlului asupra impulsurilor, acceptarii responsabilitatii pentru comportamentul ei/lui. 2. Satisfacerea regulilor si asteptarilor acasa, la scoala si in comunitate pe o baza consistenta. 3. Eliminarea tuturor comportamentelor ilegale si antisociale. 4. Incetarea oricaror acte de violenta sau cruzime asupra oamenilor si distrugerea proprietatii. 5. Examinarea nemultumirilor prin verbalizari potrivite si modalitati nonverbale de exprimare pe o baza consistenta. 6. Demonstrarea imbunatatirii marcante in ceea ce priveste controlul impulsurilor. 7. Rezolvarea conflictelor interioare care contribuie la descoperirea problemelor de conduita.

8. Parintii stabilesc si mentin limitele potrivie, cadrul ferm, limitele consistente in momentul in care clientul actioneaza intr-o maniera agresiva si rebela. 9. Demonstrarea empatiei, grijii si sensibilitatii pentru gandurile, sentimentele si nevoile celorlalti pe o baza regulara. 10. Eliminarea tuturor comportamentelor sexuale promiscue. Obiective pe termen scurt 1. Completarea testarii psihologice (1,3). 2. Completarea evaluarii psihoeducationale (2,3). 3. Completarea unei evaluari referitoare la abuz si indeplinirea recomandarilor oferite de constatarile facute in urma evaluarii (4,5,6). 4. Cooperarea la recomandarile si cerintele mandatate de sistemul de justitie criminala (3,5,6,7). 5. Indreptarea catre un cadru alternativ potrivit sau facilitatea detentiei juvenile (5,6,7). 6. Recunoasterea si verbalizarea modului in care sunt legati de comportamente rele (9,11,35). 7. Cresterea numarului de declaratii care reflecta acceptarea responsabilitatii pentru comportamente rele (10,12,13,22). 8. Scaderea frecventei verbalizarilor care proiecteaza raspunderea pentru problemele personale spre alte persoane (10,12,13). 9. Exprimarea supararii prin verbalizare corespunzatoare si iesiri fizice sanatoase (14,15,16, 17). 10. Reducerea frecventei si severitatii comportamentelor agresive, distructive si antisociale (8, 10,14, 16). 11. Cresterea acordului in ceea ce priveste regulile pentru casa si scoala (8,9, 19,20,21). 12. Amanarea activitatilor recreative(ex.a juca baschet cu prietenii) pana la terminarea temelor sau a treburilor casnice (8,18,22,23). 13. Parintii stabilesc limite corespunzatoare, descopera reguli clare si urmeaza consecintele pentru rele comportamente (8,20,21,23) 14. Clientul si parintii lui sunt de acord si urmeaza implementarea unui sistem bazat pe recompensa sau un posisbil contract (8,20,22). 15. Parintii sporesc frecventa intaririi pozitive a clientului si lauda acestuia (20,22). 16. Cresterea timpului petrecut cu parinti neimplicati sau detasati, in activitati de timp liber, scoala sau munca (24,25,26,27). 17. Parintii verbalizeaza limitele potirvite pentru disciplina, pentru a preveni eventuale forme de abuz si sa se asigure de siguranta clientului si a rivalului in competitia pentru dragostea parinteasca(frate/sora) (25,28,29,30). 18. Verbalizarea si intelegerea modului in care comportamentele agresive sunt asociate cu neglijari din trecut, abuz, separare sau abandon (28,31,32,33,34). 19. Identificarea si verbalizarea sentimentelor asociate cu neglijari din trecut, abuz, separare sau abandon (31,32,33,34,35). 20. Cresterea participarii la activitati extracurriculare sau activitati pozitive in grupuri de aceeasi varsta (36, 38,39). 21. Identificarea si verbalizarea modului in care comportamentele concrete ii afecteaza negativ pe ceilalti (10,13,37). 22. Cresterea verbalizarii empatiei si preocuparii pentru cei din jur (18,35,36,37). 23. Stabilirea si mentinerea unei ocupatii sigure pentru a impiedica aparitia comportamentelor impulsive ( 40,41). 24. Identificarea si verbalizarea riscurilor implicate in comportamente sexuale promiscue (42,43). 25. Identificarea si verbalizarea sentimentelor, gandurilor irationale si nevoilor care contribuie la aparitia comportamentelor sexuale promiscue (28,42,43). 26. Cresterea comunicarii, intimitatii si consecventei dintre parinti (24,25,44). 27. Luarea de medicamente prescrise de doctor (1,45). Interventii terapeutice

1. Pregatirea clientului pentru testarea psihologica pentru a aprecia daca factorii emotionali sau ADHD contribuie la impulsivitatea clientului si la comportamente concrete. 2. Pregatirea clientului pentru o evaluare psihoeducationala pentru a exclude prezenta unei dizabilitati invatate care poate contribui la comportamente impulsive si concrete in cadrul scolii. 3. Asigurarea feed-back-ului clientului si parintilor sai, oficialilor scolii sau oficialilor justitiei criminale in ceea ce priveste testarea psihologica si/sau psihoeducationala. 4. Pregatirea pentru evaluarea referitoare la abuz si/sau tratament pentru client. 5.Consultarea cu oficialii justitiei criminale despre consecintele comportamentului antisocial al clientului(ex. restituirea de bani, serviciu in cadrul comunitatii, verificare, supraveghere intensiva). 6. Consultarea cu parintii, oficialii scolii si oficialii justitiei criminale despre nevoia de a plasa clientul intrun cadru alternativ (ex.copii lipsiti de adapost, program rezidential, facilitatea detentiei juvenile). 7.Incurajarea si provocarea parintilor pentru a nu proteja clientul de consecintele comportamentelor sale antisociale. 8. Asistarea parintilor clientului in stabilirea clara a regulilor, a limitelor si a consecintelor pentru comportamente rele. 9. Construirea progresiva a nivelului de incredere a clientului in sedintele de terapie prin: contactul vizual, ascultare activa, cosideratie neconditionata si calda acceptare in ajutorul cresterii abilitatii clientului pentru a identifica si a exprima sentimente. 10.Confruntarea ferma a comportamentelor antisociale ale clientului si atitudine, sublinierea consecintelor pentru client si pentru ceilalti. 11.Asistarea clientului in a face conexiunea dintre sentimente si comportamente reactive. 12.Confruntarea declaratiilor in care clientul ii acuza pe ceilalti pentru relele sale comportamente si esueaza in acceptarea responsabilitatii pentru actiunile sale. 13. Explorarea si procesarea factorilor care contribuie la modelul clientului de a-i blama pe cei din jur. 14. Invatarea de stategii pentru detinerea controlului propriu(relaxare, “stop privire”, ascultare si gandire) pentru a ajuta clientul sa-si exprime furia prin verbalizari potrivite si modalitati de exprimare nonverbala. 15. Incurajarea clientului pentru a folosi listele de monitorizare proprie acasa sau la scoala pentru a descoperi mai eficient controlul asupra furiei si a impulsurilor. 16. Utilizarea cartii terapeutice “Monstrul furios” pentru a-l ajuta pe client sa descopere intr-un mod mai eficient controlul asupra furiei si a impulsurilor. 17. Clientul sa invete comunicarea efectiva si priceperi declarate pentru a-si exprima sentimentele intr-un mod controlat si sa-si intalneasca nevoile prin actiuni mai constructive. 18. Asistarea parintilor in cresterea structurii pentru a-l ajuta pe client sa invete sa amane realizarea obiectivelor pe termen lung (ex.finalizarea temelor sau a muncilor casnice inainte de a juca baschet). 19. Stabilirea de reguli clare pentru client acasa sau la scoala; clientul este pus sa repete regulile pentru a demonstra ca a inteles. 20. Desemnarea unui sistem bazat pe recompensa sau un eventual contract pentru client pentru a intari comportamentele pozitive identificate si pentru a impiedica aparitia comportamentelor impulsive. 21.Desemnarea si implementarea unei economii simbolice pentru a spori comportamentele sociale pozitive ale clientului si pentru a impiedica aparitia comportamentelor impulsive si concrete. 22.Incurajarea parintilor pentru a prevedea lauda frecventa si intarirea pozitiva pentru comportamentele sociale pozitive ale clientului si pentru bunul control al impulsurilor. 23.Sarcina pentru parinti sa citeasca “1-2-3 Magic: Cum sa-ti antrenezi prescolarul sa faca ce vrei tu”(Phelan), “Regulile familiei”(Kaye) si “Disciplina asertiva pentru parinti”(Canter si Canter). 24. Dirijarea sedintelor de terapie familiala pentru explorarea dinamismului care contribuie la urgentarea problemelor comportamentale ale clientului. 25.Utilizarea tehnicii “ family-sculptin” in care clientul defineste rolurile si comportamentele fiecarui membru al familiei intr-o scena proprie in care alege sa evalueze dinamismul familiei. 26. Dirijarea sedintelor de terapie familiala in care membrilor familiei clientului li se dau sarcini sau probleme de rezolvat impreuna(ex.construirea unui vas, observarea interactiunilor in familie si procesarea experientei cu ei pe viitor). 27.Trasarea de directive parintilor neimplicati sau dezinteresati, sa petreaca mai mult timp cu clientul in activitati de timp liber, scoala sau munca.

28. Investigarea trecutului familiei clientului pentru a afla istoria unui abuz fizic sau sexual care poate contribui la problemele comportamentale ale clientului. 29.Confruntarea parintilor clientului pentru a inceta sa mai aplice metode de disciplina punitive sau de abuz fizic. 30.Implementarea pasilor necesari pentru protejarea clientului sau a rivalului in competitia pentru dragostea parinteasca(frate/sora) pentru un eventual abuz(ex. raportarea abuzului la cea mai apropiata agentie; luarea clientului sau a autorului abuzului de acasa) 31.Incurajarea si sprijinirea clientului in a-si exprima sentimentele asociate cu neglijarea, abuzul, separarea sau abandonul. 32. Dirijarea sedintelor de terapie individuala prin joc pentru a informa clientul in legatura cu posibilitatea de a-si exprima sentimentele legate de neglijarea din trecut, abuz, separare sau abandon. 33. Interpretarea sentimentelor exprimate in terapia prin joc si legarea lor de furia clientului si comportamentele sale concrete. 34.Trasarea unei sarcini clientului de a scrie o scrisoare unui parinte absent sau folosirea tehnicii scaunului gol pentru urmarirea clientului in a se exprima si a lucra prin intermediul sentimentelor de furie si suparare despre abandonul din trecut. 35.Utilizarea jocului terapeutic “Vorbind, simtind, facand” pentru sporirea constientizarii gandurilor si sentimentelor sale. 36.Pregatirea clientului pentru participarea la un grup terapeutic pentru a imbunatati judecata sa sociala si deprinderile interpersonale. 37.Trasarea pentru client a sarcinii de a arata empatie, bunavointa si sensibilitate fata de nevoile celor din jur (ex.sa citeasca o poveste la culcarea unui rival in competitia pentru dragostea parinteasca(frate/sora), sa coseasca iarba pentru bunica). 38.Incurajarea clientului sa participe la activitati de grup de aceeasi varsta, extracurriculare sau pozitive, pentru a demonstra o depasire sanatoasa a furiei, pentru a-si imbunatati deprinderile sociale si pentru a spori stima de sine. 39. Indrumarea clientului spre organizatii tip Big Brother/Big Sister pentru a vedea un model de rol pozitiv. 40.Indrumarea clientului spre training-uri vocationale pentru a descoperi deprinderile de baza pentru munca si gasirea unui loc de munca. 41.Incurajarea si intarirea asumarii responsabilitatii pentru o munca a clientului, acceptarii autoritatii unui supervizor si regulilor angajatilor. 42.Educatia sexuala a clientului si discutarea riscurilor care apar in relatii sexuale promiscue. 43.Explorarea sentimentelor clientului bazate pe gandire irationala si nevoi nesatisfacute care contribuie la urgentarea comportamentelor sexuale promiscue. 44.Evaluarea diadelor maritale pentru posibile conflicte care plaseaza problema pe comportamentele concrete ale clientului si departe de sursele mariajului. 45.Pregatirea pentru evaluarea medicala a clientului pentru a prevedea controlul impulsurilor si stabilizarea starilor.

Strategii legate de diagnostic Anexa I:

Anexa II:

312.81 312.82 312.81 312.9 314.01 314.9 312.34 V71.02 V61.20 _____ V71.09 799.9

Comportament deviant/Tipologia copilariei Comportament deviant/Tipologia adolescentei Tulburari grave opuse Comportament deviant dezbinat NOS Deficiente de atentie/Tulburari hiperactive, Tip impulsiv hiperactiv predominant Deficit de atentie/Tulburari de hiperactivitate NOS Tulburari explozive intermitente Comportament antisocial la copii si adolescenti Probleme in relatia parinte-copil ______________________________________ Nici un diagnostic pentru anexa II Diagnostic amanat

VICTIMA ABUZULUI FIZIC Definiţii comportamentale 1. Percepţia de sine a celui abuzat sexual sau confirmare din partea altora (ex. lovire, arsuri, pălmuire sau tortură). 2. Contuzii sau răni ca dovezi ale victimizării. 3. Percepţia de sine a faptului de a fi rănit asociată cu sentimente de teamă şi izolare socială. 4. Creşterea, ca frecvenţă şi intensitate, comportamentelor agresive faţă de persoane de aceeaşi vîrstă sau adulţi. 5. Evocări de angoasă recurente cu privire la abuzului. 6. Sentimente de furie sau teamă în momentul confruntării cu abuzatorul. 7. Perturbări severe ale dispoziţiei sau afectelor (ex. perioade îndelungate şi frecvente de depresie, iritabilitate, anxietate şi retragere apatică) 8. Apariţia de comportamente regresive (ex. suptul degetului, limbaj de copil mic, enurezis) 9. Tulburări de somn (ex. dificultăţi de adormire, refuzul de a dormi singur, coşmaruri nocturne, coşmaruri recurente de angoasă) 10. Evadarea ca formă de evitare a altor atacuri fizice. Obiective pe termen lung 1. Stoparea abuzul psihic. 2.Reconstruirea respectul de sine al clientului şi înlăturarea sentimentul copleşitor de frică, ruşine şi tristeţe. 3. Rezolvarea sentimentelor de frică ale clientului şi depresia prin îmbunătăţirea comunicării şi limitelor respectului în interiorul familiei 4. Îndepărtarea clientului din mediul unde abuzul se petrece şi asigurarea unui climat sigur. 5. Stabilirea limitelor pentru autopedepsirea clientului astfel încît să nu intervină nici o atingere fizică, iar respectul pentru drepturile lui/ei să se menţină. 6. Eliminarea refuzului la client şi familia sa, transferînd responsabilitatea abuzului pe agresor şi asigurarea victimei de susţinere/suport. 7. Reducerea indiciilor agresiunii la client care reflectă abuzul şi păstrarea unei distanţe emoţionale faţă de ceilalţi. 8. Construirea stimei de sine în client, prin manifestarea unui număr crescut de declaraţii pozitive autodescriptive şi accentuarea participării acestuia la activităţi extracurriculare. Obiectivele pe termen scurt 1. Relatarea întregului abuz (1,2,3,4,5) 2. Identificarea naturii, frecvenţei şi duratei abuzului. (3,4,5,6,7) 3. Identificarea şi exprimarea sentimentelor legate de abuz (1,2,3,10,22) 4.Stabilizarea dispoziţiei clientului şi descreşterea intensitatăţii emoţionale legate de abuz. (1,2,3,17,18) 5. Verbalizarea modului în care abuzul fizic a afectat viaţa clientului. (2,3,10, 22) 6. Stoparea verbalizării privind justificarea abuzatorului. (8,9) 7. Verbalizarea, din partea părinţilor, cu privire la limitele disciplinei adecvate care să asigure protecţia clientului(7,11,12) 8. Reducerea sentimentelor de ruşine şi de vină ale clientului prin transferarea responsabilităţii abuzului asupra agresorului. (2,8,9,11,12) 9. Determinarea făptuitorul de a-şi asuma responsabilitatea pentru abuz. (8.13.15.16.17) 10. Determinarea făptuitorului să ceară iertare şi să promită respect pentru graniţele stabilite. (9,12,16,17) 11. Determinarea agresorului să urmeze tratamentul de specialitate. (8,14, 15,24,25) 12. Determinarea agresorului şi a celorlalţi care au legătură cu abuzul de a-şi cere iertare faţă de făptuitor , insistînd pe respectarea drepturilor clientului de siguranţă pe viitor. 13. Reducerea furiei şi agresivităţii izvorîte din sentimentele de neputinţă cauzate de abuzul fizic. (16,25,27)

14. Verbalizarea clientului cu privire la ideeea că un control slab al furiei continuă ciclul violenţei şi neîncrederii în familia extinsă. (27,31) 15. Reducerea comportamentului depresiv, a capacităţii de concentrare slabă, a lipsei de energie şi a izolării sociale. (20,21,23,26) 16. Creşterea stimei de sine evidenţiată prin numeroase autodescrieri pozitive, îmbunătăţirea contactului vizual şi folosirea unei voci puternice. (20,21,23,26) 17 Creşterea încrederii în forţele proprii prin mai multe ocazii de socializare activă, promptitudine în luarea de decizii şi verbalizare pozitivă în ceea ce priveşte viitorul. (22,24,25,26,30) 18. Reducerea declaraţiilor de victimizare şi accentuarea celor care reflectă angajamentul personal. (11,21, 22, 24) 19. Verbalizare cu privire la acceptarea pierderii încrederii în toate relaţiile interumane care au rezultat ca urmare a abuzului comis de părinte. (2, 3, 18, 27, 28,) 20. Creşterea nivelului încrederii în alţii dovedit prin accentuarea socializării şi mărirea numărului de prieteni (18, 25, 27, 28, 30) 21. Creşterea contactelor în afara familiei şi construirea de reţele sociale. ( 26, 28, 30) Intervenţii terapeutice 1. Construirea activă a nivelului încrederii clientului în sesiuni individuale directe prin contact vizual, ascultare activă, atenţie pozitivă necondiţionată şi acceptare caldă pentru a-l sprijini în vederea dezvoltării abilităţii sale de a-şi identifica şi exprima sentimentele. 2. Explorarea, încurajarea şi susţinerea clientului în verbalizarea şi clarificarea sentimentelor asociate cu abuzul. 3. Utilizarea şedinţelor individuale de joc de rol pentru a-i furniza clientului ocazii de a-şi exprima şi lucra sentimentele rănite, teama şi furia legate de abuz. 4. Reclamă abuzul fizic la cea mai apropiată direcţie de protecţie a copilului, birou de justiţie delictuală sau unitate medicală. 5. Consultarea cu familia, un doctor, oficialităţi ai justiţiei sau managerii de caz din protecţia copilului pentru a stabili veridicitatea acuzaţiilor de abuz fizic. 6. Evaluarea oportunităţii de îndepărtare a abuzatorului din locuinţa clientului. 7. Implementarea paşilor necesari ( ex. îndepărtarea clientului din casă) în vederea protejării clientului şi altor copii din casă de un alt eventual abuz psihic. 8. Confruntarea energică şi provocativă a negării în sistemului familial. 9. Confruntarea clientului cu afirmaţii de iertare la adresa agresorului şi acceptarea consecinţelor acuzaţiilor. 10. Evaluarea nevoilor clientului pentru medicaţie psihotropă şi, dacă este necesar, programarea pentru o reţetă. 11. Susţinerea clientul prin întărirea/reevocarea paşilor necesari protejării sale. 12. Consilierea membrilor familiei clientului despre limitele adecvate stabilite. 13 Evaluarea dinamicii familiei şi identificarea factorilor de stres sau evenimentelor declanşatoare care contribuie la emergenţa abuzului. 14. Determinarea făptuitorului de a participa la grupuri de copii abuzaţi. 15. Evaluarea posibilităţii de consum de substanţe în cadrul familiei. 16. Organizarea unei sesiuni de terapie de familie unde clientul şi/sau terapeutul confruntă făptuitorul cu abuzul. 17. Organizarea unei sesiuni cu familia în care făptuitorul îşi cere scuze de la client şi alţi membri ai familiei pentru abuz. 18. Determinarea clientului de a scrie o scrisoare agresorului prin care să îşi exprime sentimentele de durere, frică şi furie şi analizarea acesteia cu terapeutul. 19. Determinarea clientului să scrie o scrisoare de iertare şi/sau un exerciţiu de completare de fraze de iertare în care acesta verbalizează iertarea făptuitorului şi/sau altor membri semnificativi ai familiei în timp ce îşi susţine dreptul la siguranţă. Analizarea cu terapeutul. 20. Solicitarea şi întărirea suportul şi îngrijirii clientului din partea unor membri cheie/semnificativi ai familiei. 21. Determinarea clientului de a participa la exerciţii de resemnare în care un simbol al abuzului este îndepărtat sau distrus. Procesarea cu terapeutul. 22. Îndrumaţi clientul către un grup constituit din copii cu experienţe similare pentru a-i sprijini în internalizarea convingerii că nu sînt singurii care au trecut prin aşa ceva.

23. Sprijinirea clientului în identificarea bazei propriei valori prin reconsiderarea propriilor valori, importanţa/semnificaţia pentru alţii şi valoarea spirituală intrinsecă. 24. Întărirea declaraţiilor pozitive ale clientului despre sine şi viitor. 25. Întărirea sentimentului propriei valori a clientului prin consideraţii pozitive necondiţionate, căldură autentică şi ascultare activă. 26. Încurajarea clientului în vederea realizării de planuri de viitor care să implice interacţiuni cu cei de vîrsta lui şi familia. 27. Sprijinirea clientului în emiterea de judecăţi discriminatorii care să permită instaurarea încrederii în anumite persoane mai degrabă decît neîncrederea în toţi. 28. Determinarea clientului de a utiliza exerciţii de eliberare în care simbolul abuzului este descărcat sau distrus. Realizaţi aceste exerciţii cu terapeutul. 29. Organizarea unor şedinţe pentru testarea psihologică a clientului şi/sau membrilor familiei cu scopul de a depista disfuncţii psihologice severe. 30. Încurajarea clientului de a participa la grupuri constituite din persoane cu interese similare sau la activităţi extracurriculare. 31. Construirea unei genograme multigeneraţionale de familie care să identifice abuzul fizic în cadrul familiei extinse pentru a realiza că nu este singura victimă şi pentru a îl ajuta pe abuzator să recunoască ciclul violenţei.

AUTISM / DISFUNCTIE PERVAZIVA DE DEZVOLTARE Definitii comportamentale 1.Lipsa de interes si/sau feed-backul fata de alti oameni 2.Esecul cronic de a dezvolta relatii sociale potrivite nivelului de dezvoltare. 3.Lipsa de spontaneitate si reciprocitatea emotionala sau sociala 4.Amanarile semnificative in dezvoltarea limbajului vorbit sau totala lipsa a acestuia sau incapacitatea de a sustine sau initia conversatii 5.Ciudatenii in vorbire si limba manifestate prin ecolalie, inversare pronominala, sau limbaj metaforic 6.Aderenta inflexibila la repetitia ritualurilor nonfunctionale sau a manierelor stereotipice. 7.Preocuparea exagerata ptr.obiecte, parti ale obiectelor sau ptr.domenii de interes restranse. 8.Primejdia subliniata sau variabilitatea extrema in functionarea intelectuala si cognitive. 9.Rezistenta extrema sau reactia exagerata la schimbarile minore in rutina sau in mediu. 10Disimularea emotionala sau prefactoria. 11.Modelul repetat a comportamentelor auto-abuzive(ex.pendularea capului, muscatul, sau temperatura). Scopuri pe termen lung 1.A dobandi scopurile educationale, comportmentale, si sociale identifcate sau Planul Educational Indivdualizat al clientului. 2.A dezvolta deprinderi ale limbajului de baza si abilitatea de a comunica pur si simplu cu altii. 3.A stabili o leg. De BAZA intre client si figura cea mai apropiata din viata lui 4.Membrii familiei sa dezvolte o acceptare a capacitatilor anormale ale clientului sis a aiba asteptari realiste de la el ca si comportament. 5.Sa se angajeze in joaca reciproca, cooperanta si imitativa bazata pe ceva obisnuit. 6.Sa stabilizeze o stare de spirit a.i. clientul sa fie capabil sa tolereze schimbari in rutina sau schimbari ale mediului inconjurator. 7.Sa elimine intregul comportament de tip autoabuziv. Obiective pe termen scurt 1.Sa completeze o apreciere intelectuala si cognitiva(1,4)

2.Sa completeze o evaluare de vorbire si limbaj(2,7,10) 3.Sa completeze o evaluare de tip neurologic si\sau neuropsihologica(3, 4) 4.Sa ia medicamente pe baza prescrierii psihiatrului(3, 5) 5.Clientul si parintii sai se supun unor recomandari oferite de Comitetul de Planificare Educationala Individuala(IEPC), (1, 2, 6, 7, 22) 6.Sa se supuna mutarii intr-o clasa potrivita(1, 2, 6, 7 ) 7.Sa se supuna mutarii intr-un loc potrivit ca asezare.(8, 15) 8.Sa creasca verbalizarea spontana in prezenta terapeutului(9, 11, 12, 13) 9.Sa descreasca ciudateniile din limbaj si vorbire(10, 11, 12, 15) 10.Sa creasca frecventa comunicarii sau interactiunii cu ceilalti( 9, 10, 11, 12, 13) 11.Sa descreasca frecventa si severitatea izbucnirlor de temperament si a manifestarilor ciudate in comportament( 14, 15, 16) 12.Sa descreasca severitatea comportamentului autoabuziv ( 14, 17, 18) 13.Sa participe la jocuri sau activitati orgnizate cu parintii sau fratii cate 20 min. in fiecare zi.(13, 19, 20, 21) 14.Sa dezvolte o grija esentiala asupra propriei persoane si calitati independente de trai.(25, 26, 28, 29) 15.Parintii dezvolta si mentin un sistem suportiv.(22, 23, 24) 16.Sa dezvolte calitati de baza in gasirea unei slujbe care sa-I prilejuiasca clientului domenii de interes intr-un mod pozitiv(27, 30) Interventii terapeutice 1.aranjati o evaluare intelectuala si cognitive pentru a patrunde in lumea interioara a clientului si a-I descoperi partile lui puternice si slabiciunile. 2. faceti referire la evaluarea de vorbire si limbaj a clientului 3. stabiliti o evaluare de tip neurologic sau neuropsihiatric care sa testeze factorii organici 4. stabiliti raspunsuri de la parintii clientului cu privire la tot ce au gasit din punct de vedere al evaluarii 5. stabiliti o evaluare psihiatrica a clientului 6. participate la o intalnire IEPC pentru a determina eligibilitatea clientului pentru servicii educationale speciale, trasati interventii educationale si stabiliti scopuri 7. consultati-va cu parintii, profesorii si alti oficiali ai scolii cu privire la intocmirea unor programe de invatamant efficient sau cu privire la slabiciunile sale 8. consultati-va cu parintii, oficiali ai scolii si medici psihiatrii despre nevoia de a plasa clientul intr-o asezare alternativa (loc care sa se potriveasca nevoilor sale) – de exemplu ingrijire speciala, camine sau un program rezidential 9. construiti in mod activ un nivel de incredere al clientului prin contactul continuu al privirii, atentie frecventa si interes, recompensa pozitiva neconditionata si facilitarea cresterii comunicarii. 10. faceti referire la un logoped pentru a-i imbunatatii abilitatile de vorbire si limbaj 11. construiti si implementati un program de raspuns prin desen utilizand principii pozitive pentru a facilita dezvoltarea limbajului clientului 12. sustineti parintii si exemplificati metode de incurajare a dezvoltarii limbajului clientului 13. folositi frecvent recompensa si incurajarea pentru a creste feed-back-ul venit din partea clientului 14. invatati parintii tehnici de management comportamental – exemplu: pauza, asumarea responsabilitatii, indepartarea de la privilegii – pentru a descreste vorbirea idiosincretica a clientului, autostimularea excesiva, izbucnirile temperamentale si comportamentul autoabuziv. 15. construiti o pusculita pentru clasa sau pentru un program rezidential in vederea imbunatatirii calitatilor sociale ale clientului, a controlului impulsivitatii si abilitatilor de vorbire si limbaj 16.dezvoltati un sistem de recompensare sau un contract de eventualitate ptr.a imbunatati calitatile sociale ale clientului si controlul furiei. 17.Folositi tehnici de terapie prin aversiune ptr. a opri sau a limita comportamentul autoabuziv al clientului. 18.Consiliati parintii sa dezvolte interventii ptr. a controla comportamentul clientului de tip autoabuziv folosind incurajarile, iar daca este necesar constrangerea psihica. 19.Incurajati membrii familiei sa includa in mod regulat clientul in munca structurata sau in activitati de joc ptr.20 min. In fiecare zi.

20.Dati-i clientului si parintilor sai o sarcina, (ex. Innotul, mersul pe bicicleta) care ajuta la construirea increderii si a dependentei reciproce. 21.Incurajati parintii detasati sa se implice in viata de zi cu zi a clientului, in activitatile sale din timpul liber sau in ceea ce trebuie sa faca ptr. Scoala. 22.Educati parintii clientului sau membrii familiei in leg. Cu privire la simptomele si caracteristicile autismului sau a dereglarii comportamentale. 23.Incurajati parintii clientului sa caute ragaz pe o perioada de timp. 24.Sugerati parintilor incadrarea intr-un grup terapeutic, de sustinere. 25.Consiliati parintii cu privire la invatarea clientului despre calitati esentiale de autoajutorare(ex. Pieptanatul parului, imbaierea, spalatul dintilor) 26.Monitorizati si dati feed-back frecvent asupra progresului clientului legat de dezvoltarea tehnicilor de autoajutorare. 27.Faceti referire la un atelier de munca linistit sau la un program de pregatire vocationala ptr. A dezvolta talente de lucru de baza. 28.Faceti referire la integrarea intr- un centru de copii cu probleme de acest gen . 29.Faceti referire la participarea intr-o tabara de vara ptr. A facilita contacte sociale. 30.Redirectionati preocuparile clientului prin obiecte sau un domniu resrans de activitate in concordanta cu cerintele sociale acceptabile.(ex. Clientul invata sa acordeze instrumente sau sa impacheteze obiecte intr-un atelier linistit.

Sugestii de diagnostic Axa I: 299.00 Deregalarea de tip autist 299.80Deregalarea de dezvoltare pervasiva NOS 299.80 Sindromul RETT. 299.10 Deregalarea din cauza copilariei dezintegrate 299.80 Sindromul ASPERGER. 313.89 Deregalrea ractiva de atasament a Infantilitatii sau Copilariei infantile 307.3 Deregalrea de miscare stereotipica 295.xx Schizofrenia

Axa II: 317.Retardul mental 319.Retartul mental, severitate nespecificata 799.9 Diagnostice diferentiate. V 71.09 Nici un diagnostic

ANXIETATEA Definitii comportamentale 1. 2. 3. 4.

Anxietate, grija sau frica excesiva care depaseste considerabil nivelul de dezvoltare al clientului. Nivel inalt al tensiunii motorii cum ar fi oboseala, neliniste, agitatie sau tensiune musculara. Hiperactivitate anatomica ca tahicardia, respiratia sacadata, ameteala, uscarea buzelor, greata sau diareea. Hiperatentie ca nervozotatea constant ,deficitul de concentrare, dificultatea in a adormi sau a dormi, si o stare generala de iritabilitate. 5. O frica specifica care s-a generalizat acoperind o arie mai larga si a ajuns la punctul la care interfereaza semnificativ cu viata cotidiana a clientului si a familiei acestuia. 6. Anxietate sau grija excesiva datorata amenintarii cu abandonul de catre un parinte, supralicitarea vinovatiei, negarea autonomiei sau a statusului , frictiunile dintre parinti sau interferenta cu activitatea fizica.

Scopuri pe termen lung 1. Reducerea completa a frecventei si intensitatii reactiei anxioase in asa fel incat functionarea zilnica sa nu aiba de suferit. 2. Stabilizarea nivelului anxietatii o data cu cresterea abilitatii de functionare de la un punct de plecare 3. Rezolvarea problemei cheie care este sursa anxietatii sau fricii. 4. Atingerea punctului in care clientul poate sa interactioneze cu lumea, fara frica, grija sau anxietate excesiva .

Obiective pe termen scurt 1. Dezvoltarea unei relatii de lucru cu terapeutul in care clientul isi prezinta in mod deschis gandurile si sentimentele (1,2) 2. Identificarea verbala a fricilor, grijilor si anxietatilor.(1,2,8,9) 3. Folosirea unui autodiscurs pozitiv pentru a reduce sau a elimina anxietatea.(1,3,4,7) 4. Cresterea manifestarilor comportamentale prin socializarea cu ceilalti, prin activitate fizica si autoincurajare. 5. Cresterea participarii in activitati sociale si academice zilnice. 6. Dezvoltarea si aplicarea unei metode de relaxare adecvate si a unor activitati diverse pentru a cobori nivelul de anxietate (7,12,14,15) 7. Identificarea ariilor de conflict din viata clientului (5,6,12,15) 8. Parintii exprima verbal faptul ca inteleg anxietatile si fricile clientului.(16,17,18,19) 9. Parintii dezvolta moduri specifice de a ajuta empatic clientul in fata anxietatii si fricii.(20,21,22,23) Interventii terapeutice 1. Se construieste in mod activ, impreuna cu clientul , nivelul de incredere in timpul sedintelor individuale prin contact vizual, prin ascultare activa, prin privire neconditionat pozitiva, si acceptare calda in scopul de a o/il ajuta sa isi creasca abilitatile de a –si identifica si exprima sentimentele. 2. Se foloseste unui joc terapeutic ( Discutia, Emotia, Actiunea sau Lipsa jocului)pentru a-I largi clientului constienta de sine si de ceilalti. 3. Clientul este ajutat sa-si dezvolte mesaje cognitive bazate pe realitate, care ii vor creste increderea in sine in a face fata fricilor si anxietatilor. 4. Se exploreaza mesajului cognitiv care mijloceste raspunsul anxios si opreste cunoasterea adaptativa. 5. Clientului i se cere sa prezinte o lista de conflicte cheie din trecut si din present cu familia si cu partenerul.Se proceseaza lista impreuna cu terapeutul. 6. Clientul este asistat in scopul de a deveni constient de conflictele cheie si sa inceapa munca in vederea rezolvarii lor. 7. Clientul este ajutat sa-si dezvolte un discurs sanatos cu sine insusi ca o modalitate de a trata anxietatea. 8. Se foloseste metoda narativa prin care clientul descrie complet povestea anxietatii sau a fricii sale si apoi interpreteaza aceasta poveste impreuna cu terapeutul pentru a-si externaliza problemele. Se colaboreaza cu clientul pentru a lua o decizie sau se dezvolte un mod efectiv de a face fata anxietatii sau fricii. 9. Se realizeaza sedinte de terapie prin joc in care anxietatile, fricile sau grijile clentului sunt explorate si rezolvate. 10. Foloseste o metoda de intervievare interpretativa in care terapeutul isi intervieveaza clientul pentru a-l ajuta sa-si exprime motivatia si sentimentele. Apoi clientul este asistat sa faca o legatura intre fricile sau anxietatile sale si ganduri sau dorinte “rele” neexprimate sau neacceptate.

11. Parintii sunt incurajati sa caute o tabara sau un weekend experientiala care se concentreaza pe problema fricilor , asumarea riscurilor si construirea increderii. Se proceseaza experienta cu clientul si cu parintii lui. 12. Iintalnirile sunt conduse concentradu-se pe situatiile care produc anxietate in care tehnicile de povestire, desen, vizionarea de fotografii, si rezolvarea temelor sunt folosite pentru a reduce nivelul de anxietate sau de frica al clientului. 13. Clientul este asistat in scopul dezvoltarii strategiilor de a face fata cu anxietatea.(ex: cresterea implicarii sociale, contactul cu ceilalti, exercitii fizice) 14. Se pledeaza si incurajeaza analiza. Rezultatele sunt monitorizate saptamanal si se redirectioneaza acolo unde este nevoie. 15. Se foloseste o tehnica de povestire mutuala (de Richard Gardner0 in care clientul isi spune povestea.Terapeutul interpreteaza povestea subliniind intelesurile si spune povestea proprie folosind aceleasi personaje in contexte similare dar impletind in poveste adaptari mai sanatoase la frica sau anxietate si de rezolvare a conflictelor. 16. Parintilor clientului sunt educati in scopul de a-i constientiza si a-i face sa inteleaga in ce masura fricile si anxietatile sunt normale din punct de vedere al dezvoltarii pentru copii sau adolescenti, in functie de varsta. 17. Stabileste pentru parintii clientului lecturarea unor carti despre dezvoltarea copilului si despre cum e sa fii parinte ca “Intre parinte si Copil/Adolscent” sau “ Cum sa vorbim ca sa ne asculte copiii si cum sa ascultam ca copii sa vorbeasca.” 18. Trimite parintii clientului la o clasa sau la un grup de suport pentru parinti. 19. Lucreaza cu parintii in sedinte cu familia pentru a le dezvolta abilitatile de a trata cu eficacitate fricile si anxietatile clientului cu incredere calma si nu cu reactii pline de frica. 20. Condu intalniri cu familia in care sistemul este examinat pentru a determina nivelul de frica sau anxietate la momentul respectiv sau pentru a scoate la suprafata conflicte subterane. 21. Lucreaza in intalniri cu familia pentru a rezolva conflictele si pentru a ridica nivelul de functionare sanatoasa al familiei. 22. Foloseste o apropiere structurala in intalnirile cu familia in care rolurile sunt modificate pentru a incuraja parintii sa lucreze mai putin si sa permita copiilor sa fie copii. 23. Condu intalniri cu familia ale caror directii strategice sunt dezvoltate si oferite familiei ,acestea fiind concepute pentru a da libertate fizica copilului si pentru a ajusta controlul parental al sistemului.

DEPRESIA Definiri comportamentale: 1. 2. 3. 4.

Tristete sau afecte (dispozitii) aplatizate; Preocupari legate de subiectul mortii; Idei si planuri suicidale; Iritabilitate ocazionala;

5. Izolare de familie si/sau semeni; 6. Deteriorarea performantelor academice; 7. Scadere marcata a interesului fata de activitati anterior agreate; 8. Refuzul de a comunica deschis; 9. Folosirea de substante pentru imbunatatirea dispozitiei; 10. Energie redusa; 11. Contact vizual minimal si frecvente verbalizari ale autodeprecierii / stimei de sine scazute; 12. Apetit redus; 13. Somn prelungit; 14. Concentrare deficitara si indecizie; 15. Sentimente nejusificate de disperare, autodepreciere sau autoculpabilizare /invinovatire; 16. Probleme actuale, generatoare de suferinta; 17. Iluzii si halucinatii asociate cu dispozitia.

Obiective pe termen lung 1. Constientizarea si verbalizarea depresiei si inlaturarea cauzelor, conducand la normalizarea starii emotionale; 2. Evaluarea dispozitiei si relevarea dovezilor unui nivel normal de energie, activitate si socializare; 3. Reducerea iritabilitatii si normalizarea interactiunilor sociale cu familia si prietenii; 4. Manifestarea unui interes adecvat pentru achizitii academice, implicare sociala, obiceiuri alimentare precum si manifestari ocazionale ale bucuriei si pretuirii vieti Obiective pe termen scurt 1. Testare psihologica completa pentru evaluarea profunzimii starii depresive; (1,2) 2. Stabilirea legaturii dintre razvratire, tendinte autodistructive sau retragerea in sine si fondul depresiv; (3,4) 3. Exprimarea verbala a nefericirii, nemultumirii existentiale; (5,7,14,15,29) 4. Specificarea a ceea ce ii lipseste clientului din viata sa, cauzandu-i nefericire; (5,6,8,14,15) 5. Punctarea aspectelor care, in trecut sau in prezent, cauzeaza / contribuie la tristete; (5,9,10,14,15) 6. Aprecierea asertiva, de catre client, a ceea ce-i este necesar pentru a fi cu adevarat fericit; (5,10,13,29) 7. Exprimarea nevoilor emotionale catre persoanele semnificative; (6,11,12,28) 8. Inhibarea / stoparea abordarilor verbale ale subiectului/temei mortii; (6,7,14,15,18) 9. Incetarea conduitelor suicidare si/sau exprimarii dorintei de a muri; (16,17,18,19) 10. Sa initieze si sa raspunda activ la comunicarea sociala cu familia si semenii; (12,20,21,28,29)

11. Verbalizarea sentimentelor generate de a fi iubit si acceptat de catre familie si prieteni; (6,16,17) 12. Descrierea interesului si participarii la activitati sociale si recreationale; (13,20) 13. Reducerea furiei si iritabilitatii, evidentiindu-se prin interactiuni placute si prietenoase cu familia si prietenii; (11,12,20) 14. Sa fie compliant/ sa coopereze cu evaluarea necesitatii medicamentatiei psihotrope; (21,22) 15. Sa urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic; (21,22,23) 16. Imbunatatirea performantei academice, evidentiindu-se prin note mai bune si rapoarte/recomandari ale profesorilor; (24,25) 17. Sa manance meniuri nutritive fara a fi imboldit constant de altii; (21,22,23,26) 18. Sa-si ajusteze programul de dormit adecvat nivelului de dezvoltare; (21,22,23,27) Interventii terapeutice 1. Organizarea administrarii testelor psihologice asa incat sa se faciliteze o stabilire cat mai completa/realista/ a profunzimii depresiei; 2. Oferirea unui feedback clientului si familiei sale, in ceea ce priveste rezultatele testarii; 3. Aprecierea nivelului de intelegere /constientizare de catre client, a comportamentelor/mecanismelor sale defensive legate de depresie; 4. Interpretarea manifestarilor comportamentale ale clientului, ca reflectare a depresiei; 5. Intarirea manifestarii deschise / acceptarii, de catre client a sentimentelor sale profunde / implicite de furie, durere si dezamagire. 6. Evaluarea temerilor clientului in ceea ce priveste pierderea afectiunii altora. 7. Confruntarea clientului cu comportamentele / manifestarile sale de evitare a adevaratelor conflicte, cu nevoile sale emotionale neconstientizate /neasumate / nesatisfacute. 8. Cerinta catre client sa aduca in discutie ce anume ii lipseste din viata, contribuind astfel la starea sa de nefericire. 9. Evaluarea / aprecierea aspectelor prezente, din viata clientului, care contribuie la starea sa de nefericire. 10. Explorarea suferintei emotionale din trecutul clientului, care contribuie la sentimentele de disperare si stima de sine redusa. 11. Organizarea unei sedinte de terapie familiala pentru facilitarea exprimarii conflictelor cu membri ai familiei. 12. Sprijinirea clientului in exprimarea nevoilor sale emotionale catre membrii familiei si persoanele semnificative. 13. Mobilizarea clientului in formularea unui plan, menit sa-i stimuleze actiunea de satisfacere a nevoilor. 14. Organizarea/ punerea in scena a unui joc psihodramatic care sa-i permita clientului exprimarea sentimentelor fata de sine si altii. 15. Interpretarea sentimentelor exprimate in joc, ca fiind cele ale clientului fata de viata reala. 16. Stabilirea cognitiilor care intaresc neajutorarea si disperarea clientului

17. Invatarea de catre client si intarirea cognitiilor functionale, care ii faciliteaza cresterea increderii si acceptarii de sine. 18. Monitorizarea potentialului autoagresiv al clientului si indrumarea sa catre un mediu protectiv / sanatorial, daca este necesar. 19. Obtinerea unui angajament al clientului, de a nu-si provoca rau. 20. Incurajarea clientului de a participa la activitati sociale/ recreative, care sa-i imbogateasca existenta. 21. Aprecierea/ evaluarea nevoii clientului de a urma un tratament medicamentos psihotrop. 22. Obtinerea unei prescriptii medicamentoase antidepresive pentru client. 23. Monitorizarea eficacitatii medicamentelor si a efectelor secundare. 24. Stimularea interesului clientului in obtinerea unor performante academice. 25. Contractarea unui tutore in vederea incurajarii clientului sa-si dezvolte un simt al performantei academice. 26. Monitorizarea si incurajarea clientului in ceea ce priveste dobandirea unor obiceiuri alimentare corespunzatoare. 27. Monitorizarea deprinderilor de somn ale clientului si a efectului odihnitor al somnului acestuia. 28. Lucrul cu parintii clientului pentru dezvoltarea abilitatilor lor de a incuraja, sustine si/sau tolera modalitatile expresive ale gandurilor si sentimentelor clientului. 29. Folosirea unui joc terapeutic care sa vizeze expresivitatea emotiilor pentru sprijinirea clientului in demersul verbalizarii adecvate a sentimentelor. Sugestii diagnostice Axul I

Distimia Tulburare Depresiva Majora, episod singular Tulburare Depresiva Majora, Recurenta Tulburare Bipolara II Tulburare Bipolara I Tulburare Ciclotimica Tulburari de Adaptare cu Dispozitie Depresiva Alterare a personalitatii determinata de o afectiune pe axul III Doliu / pierdere ireparabila / deprivare

Axul II

Diagnostic deferit Nediagnostic

MANIA / HIPERMANIA

Definiţii comportamentale 1. Un stil social intens(puternic), excesiv prietenos, care depăşeşte parametrii sociali normali şi care dă dovadă de o judecată scăzută(săracă), pe plan social (adaptare sociala scăzuta) (ex. Credulitatea şi deschiderea în faţa altora cu prea multă uşurinţă). 2. Mândrie excesivă(părere mult prea bună despre sine) dar si exagerarea optimismului(absenţa depresiei), încrederii, cu prea mult optimism în capacităţile sale, încredere care neagă orice autolimitare sau obstacol real, dar îi vede pe ceilalţi ca stându-i în drum ( ca pe un impediment). 3. Lipsa puterii de concentrare asupra unui singur fapt, incapacitatea de a-şi păstra gândul asupra unui singur lucru. ( îi fug gândurile) 4. Apariţia stresului în vorbire. 5. Hiperenergic şi impacient(foarte agitat, fără astâmpăr). 6. Impulsivitate haotică (comportament agitat), fără capacitatea de a anticipa consecinţele comportamentului. 7. Nevoie de odihnă redusă şi o negare a durerii fizice şi a emoţiilor. 8. Boli la nivelul afectiv întâlnite la generaţiile precedente(în familie). 9. Agresiune verbală sau fizică cuplată cu dorinţa de manifestare violentă (ex. aruncarea în aer a diferitelor obiecte) în cazul neândeplinirii unei dorinţe, ceea ce este în contrast cu comportamentul lui obişnuit de ascultare şi supus. 10. Uşor de distras şi capabil de atenţie redusă ca timp. 11. Incapacitatea de a duce mai departe proiectele, chiar dacă nivelul de energie este foarte ridicat. Acestea se datoreaza lipsurilor comportamentale la nivel disciplinar cît si lipsei dorinţei de interes în a îndeplini/urma un scop. 12. Acţiuni negândite(produse de factori interni) care reflectă o nerecunoaştere a consecinţelor ce duc la autodistrugere (ex. Furatul din magazine, abuzul de alcool, de droguri sau promiscuitatea-variaţia partenerilor în viata sexuala,viaţa mizeră). 13. Îmbrăcăminte bizară şi anumite moduri de manifestare( ex. curăţarea corporală cu ajutorul limbii, muşcare, pişcare a plielii).

Scopuri pentru termen lung: 1. Creşterea controlului asupra anumitor impulsuri, reducerea nivelului de energie şi stabilizarea stării(“toanelor”), a sentimentelor. 2. Scăderea nivelului de iratibilitate şi agitaţie, îmbunătăţirea judecăţii în plan social şi dezvoltarea unui tip de sensibilitate asupra consecinţelor aduse de comportament, având totodata mai multe aşteptări reale/realizabile de la sine. 3. Recunoaşterea depresiei din subconştient (ascunse) şi găsirea unui mod de a se descurca (cooperarea) cu sentimentele sau teama de pierdere . 4. Să vorbească despre sentimentele ascunse de părere prostă despre sine sau vină, teama de a fi respins, dependentă şi abandon de către persoane importante pentru el. Obiective pe termen scurt 1. Ia medicamentele psihotropice( care afecteaza mintea, emoţiile sau comportamentul) prescrise.( 1, 2, 3) 2. Începe să arate încredere în relaţia terapeutică împărtăşindu-şi temerile de dependenţă, pierdere(absenţă) şi abandonare.( 4, 5, 6, 9) 35

3. Ajunge la stabilitate a “toanelor”starii/sentimentelor, începând sa reacţioneze mai rar cu furie, mai puţin exagerat şi mult mai adecvat social şi sentimental. ( 11, 15, 16, 21) 4. Verbalizează (exprimă) tristeţea, teama şi furia privind pierderi din viaţă reale sau imaginare. ( 5, 6, 7, 8) 5. Conştientizează (admite) părerea proastă despre sine şi teama de a fi respins pe care se sprijină falsa lui mândrie(importanţă prea mare alocata sieşi combinată cu aroganţă).(9, 10, 11, 12) 6. Identifică motivele(cauzele) părerii proaste despre sine şi temerile de abandon. ( 9, 10, 12) 7. Face diferenţa între pierderile reale şi imaginare, respigeri şi abandonări.( 6,8) 8. Părinţii întăresc comportamentele pozitive când impun/fixează limite ferme pentru ostilitate.( 10, 11, 19, 21, 22) 9. Încetează (stopează) comportamentele autodistructive cum ar fi promiscuitatea, abuzul de anumite substanţe şi ostilitatea exagerată sau agresiunea.( 13, 15, 16) 10. Vorbeşte mai rar şi este mai concentrat pe subiect. (13, 14) 11. Se îmbracă şi se îngrijeşte într-o manieră mai puţin extravagantă.( 11, 18, 20) 12. Trebuie vorbit deschis despre acceptare si impacarea cu nevoile sale dependente.( 4, 5, 10, 18) 13. Identifică trăsături de personalitate pozitive şi comportamente care construiesc stima de sine autentică. ( 19, 20) 14. Scad declaraţiile de grandoare şi se exprimăpe sine mult mai atent (mai cenzurat). ( 11, 15, 17) 15. Identifică factorii stresanţi care sporesc teama de respingere şi eşec.( 12,17,18) 16. Acceptă limitele impuse în comportamentele manipulatorii şi ostile care tind să îi controleze pe ceilalţi. ( 21, 22) Interventii terapeutice 1. Estimează(stabileşte) nevoia clientului de medicamentele necesare stabilizarii stării/sentimentelor (ex. Carbonat de litiu) 2. Concepe (recomandă) prescripţia medicală adecvată, care să ajute clientul la reducerea energiei în exces/exagerate provocată de anumite sentimente. 3. Monitorizează racţiile clientului la medicaţie (efecte secundare şi eficienţă). 4. Se leagă (promite) să fie acolo(prezent), un ajutor real, să asculte şi să sprijine clientul. 5. Explorează temerile clientului de a fi abandonat izvorând dragoste şi îngrijire. 6. Demonstrează pierderi reale sau percepute din viaţa clientului. 7. Reevaluează modurile de a înlocui pierderile şi le prezintă în perspectivă(ca pe un deziderat). 8. Ajută clientul să facă diferenţa între real şi imaginar, pierderi prezente(curente) şi pierderi exagerate. 9. Demonstrează(găseşte) cauzele care au provocat temerile de abandon ale clientului precum şi proasta impresie despre sine, în istoria familiei de provenienţă. 10. Ţine (organizează) sesiuni de terapie de familie pentru a cerceta şi confrunta respingerile parentale sau abandonul emoţional. 11. Confruntă grandomania cilentului precum şi cerinţele (pretenţiile exagerate) acestuia treptat dar ferm. 12. Exlorează/cercetează factorii stresanţi care provoaca comportamentul maniacal al clientului (ex. insuccesele/nereuşitele şcolare, respingerea socială, trauma familială). 13. Asigură structură (substanţă) şi concentrare gândurilor şi acţiunilor clientului controlând (dirijând) desfăşurarea conversaţiei şi stabilind planuri de comportament. 14. Întăreşte verbal vorbirea rară (calmă) şi aprofundarea proceselor de gândire.

36

15. Focalizarea continuă asupra consecinţelor comportamentului pentru a reduce impulsivitatea negândită (necontrolată). 16. Facilitează (uşurează) controlul impulsurilor prin jocul de rol, repetarea comportamentelor şi inversarea rolurilor pentru a mări sensibilitatea(în a percepe) în ceea ce priveşte consecinţele comportamentului. 17. Încurajează clientul să împărtăşească sentimente la un nivel mai profund pentru a uşura “deschiderea”, intimitatea şi încrederea în relaţii şi acţionează contra negării, fricii şi superficialităţii. 18. Interpretează teama şi insecuritatea care stau la baza mândriei, ostilităţii şi negării dependenţei. 19. Asistă clientul în identificarea propriilor forţe şi repere să-şi construiască stima de sine şi încrederea. 20. Încurajează şi întăreşte o manieră vestimentară şi de îngrijire adecvată. 21. Impune limite în manipulare sau manifestări făcând reguli şi stabilind consecinţele clare ale încălcării acestora. 22. Incurajează părinţii în crearea/impunerea unor limite rezonabile asupra comportamentului clientului şi în aşi exprima dedicaţia şi dragostea lor necondiţionate fata de client. SUGESTII PENTRU DIAGNOSTICARE AnexaI:

296.xx 296.89 301.13 295.70 296.80 310.1 314.01

Anexa II:

799.9 V71.9

Tulburare biolară I Tulburare bipolară II Ciclotimie Schizofrenie afectivă Tulburare bipolară Schimbare de personalitate datorată (tulburări din anexa III) Deficit de atenţie / hiperactivitate Predominanţa tipului hiperactiv – impulsiv. Diagnostic amânat Nici un diagnostic.

FOBIE – ATAC DE PANICĂ / AGORAFOBIE Definiţii comportamentale 1. Teama de a fi într-un loc sau într-o situaţie din care scăparea poate fi dificilă, sau dezvoltarea unei simptom care poate fi incapacitant sau stânjenitor (ameţeală, depersonalizare sau derealizare, greaţă, diaree, transpiraţie, palpitaţii sau stări de leşin). 2. Teama de a fi departe de casă (în special singur) 3. Evitarea mulţimilor de oameni (restaurante, mall-uri, biserici, teatre, etc.) 4. Evitarea mijloacelor de transport închise (autobuz, tren, avion, maşină, etc.) 5. Teamă persistentă şi nejustificată făţă de un obiect sau o situaţie specifică din cauza ca întâlnirea unui stimul fobic ar declanşa un răspuns anxios imediat. 37

6. Evitarea sau suportarea stimulului fobic cu anxietate intensă care interferează cu comportamentele rutiniere normale, sau distres marcat. Scopuri de lungă durată 1. Să reducă teama, astfel încât, clientul să îşi poată părăsi domiciliul liber şi independent şi să se simtă confortabil în spaţii publice, în prezenţa oamenilor. 2. Să permită clientului să călătorească într-un mijloc de transport închis. 3. Să reducă teama de obiecte sau situaţii specifice care anterior provocau imediat anxietatea. 4. Să elimine interferenţa cu comportamentele rutiniere şi să îndepărteze distresul provocat de obiectul sau situaţia temută. Obiective pe termen scurt Verbalizarea temerii şi focalizarea pe descrierea stimului specific al acesteia (1,9,10). Construirea unei ierarhi a situaţiilor care evocă anxietate gradulă. (2) Dobândirea expertizei în relaxarea musculară profundă (3,4). Identificarea unei secvenţe plăcute, neameninţătoare, care să permită folosirea tehnicilor de imagerie dirijată. (5) 5. Coroborarea desenzitivizării sistematice faţă de obiectul sau situaţia anxiogenă. (5,6) 6. Implicarea în desensitivizări in vivo faţă de obiectul sau situaţia stimul. (7) 7. Ieşirea din casă fără a resimţi o anxietatea copleşitoare (6,7,8,20). 8. Confruntarea obiectului sau situaţiei fobice cu calm, control şi confort. (7,8) 9. Transpunerea în scris a poveştilor reale sau imaginare care descriu o întâlnire cu situaţia sau obiectul temut. (9) 10. Adunarea de imagini sau poveşti plăcute cu privire la stimulul fobic şi împărtăşirea acestora cu clientul (11). 11. Transpunerea în act a comportamentului sau înfruntarea situaţiei temute şi experimentarea liberă a anxietăţii lipsită de urmări devastatoare. (7,10,12) 12. Dezvoltarea suportului familial pe măsură ce clientul tolerează o mai mare expunere la stimulul fobic. (13,14,15) 13. Identificarea semnificaţiei simbolice a stimlului fobic care poate sta la baza fricii. (1,16) 14. Verbalizarea realităţilor separate ale obiectului sau situaţiei temute în mod iraţional şi ale experienţei emoţionale dureroase din trecut, care este evocată de stimulul fobic (1,7,18,19) 1. 2. 3. 4.

15. Împărtăşirea sentimentelor asociate cu o situaţie emoţională dureroasă din trecut care este legată de fobie. (16,17,18,19) 16. Diferenţierea situaţiilor reale de cele imaginate, distorsionate care pot produce teama raţională şi iraţională. (17,18,19) 17. Verbalizarea „credinţelor” cognitive şi a mesajelor care mediază răspunsul anxios. (20,21,22) 18. Dezvoltarea discursului interior pozitiv, sănătos şi raţional, care reduce frica şi permite înfruntarea comportomentală cu stimulul evitat. (21,22) 19. Administrarea responsabilă a medicaţiei psihotrope prescrise pentru a uşura anxietatea fobică. (23,24) Intervenţii terapeutice

38

1. Discutaţi şi evaluaţi teama clientului, profunzimea acesteia premcum şi stimulul ce o provoacă. 2. Direcţionaţi şi asistaţi clientul în construirea unei ierarhii a situaţiilor provocatoare de anxietate. 3. Învăţaţi clientul metodele de relaxare progresivă. 4. Utilizaţi tehnici de biofeedback pentru a facilita deprinderile de relaxare ale clientului. 5. Învătaţi clientul să utilizeze imageria dirijată pentru uşurarea anxietăţii. 6. Direcţionanţi procedurile de desenzitivizare sitematică pentru a reduce răspunsul fobic al clientului. 7. Atribuiţi şi/sau acompaniaţi clientul în desensitivizarea in vivo în contact cu situaţia sau obiectul fobic. 8. Rezumaţi şi reîntăriţi verbal progresul clientului faţă de anxietatea resimţită. 9. Utilizaţi o abordare narativă (Michael White) în care clientul transpune în scris povestea spaimei sale, iar apoi o transpune în act împreună cu terapeutul, pentru externalizarea problemei. Apoi asistaţi clientul la găsirea unei soluţii efective de copying pentru poveste, ce poate fi pusa de asemenea transpusă în act. 10. Jucaţi-vă în mod agreabil cu clientul în prezenţa situaţiei sau obicetului temut, ca o modalitate de desenzitivizare. Asta poate însemna părăsirea cabinetului pentru a desfăşura şedinţa. 11. Structuraţi şedinţele cu clientul folosind imagini, lecturi sau poveşti plăcute despre obiectul sau situaţia temută, ca o modalitate de desenzitivizare faţă de stimulul ce produce teamă. 12. Utilizaţi o intervenţie strategică (Fisch, Watzlawick, Weakland), în care transpunerea simptomului este prescrisă, perminţând clientului să-şi expună in mod evident anxietatea (de exemplu, dacă simpotomul este frica de a ţipa într-un loc public, îndreptatţi clientul spre acest loc, şi să facă acest lucru). Prelucraţi expectanţele catastrofice ale clientului. 13. Ţineţi şedinţe cu familia, în care aceasta este instruită să ofere suport, pe măsură ce clientul se confruntă cu stimulul fobic, şi să nu ofere suport atunci când acesta intră în panică şi eşuează în a face faţă fricii (Pitman). Oferiţi suport, încurajaţi şi redirecţionaţi în funcţie de solicitări. 14. Asistaţi familia în a depăşi tendinţa de a reîntări fobia clientului şi pe măsură ce aceasta descreşte instruiţi-i în modalităţi constructive de recompensare a clientului. 15. Evaluaţi şi confruntaţi membrii familiei în cazurile în care aceştia creează un model comportamental fobic pentru client, în prezenţa obiectului sau a situaţiei temute. 16. Discutaţi şi interpretaţi înţelesul posibil simbolic al situaţiei sau obiectului fobic. 17. Clarificaţi şi diferenţiaţi frica iraţională actuală a clientului şi durerea emoţională trecută 18. Prin ascultare activă, întrebări şi atitudine pozitivă, încurajaţi clientul să împărtăşească sentimentele sale din trecut. 19. Reîntăriţi insight-urile clientului privind trecutul emoţional dureros şi anxietatea prezentă. 20. Învăţaţi clientul strategii de copying (diversiunea, respiraţia profundă, discursul interior pozitiv, relaxarea musculară, ş.a.m.d.) 21. Identificaţi schemele distorsionate şi gândurile automate legate de acestea, care mediază răspunsul anxios al clientului. 22. Invăţaţi clientul să-şi readapteze schemele folosind tehnici de restructurare cognitivă. 23. Facilitaţi prescrierea de medicaţie psihotropică pentru client. 24. Monitorizaţi complianţa şi eficacitatea medicaţiei pentru client.

39

FOBIA DE TIP SOCIAL/TIMIDITATEA Definiţii comportamentale 1. Ascunderea, contactul slab al privirilor sau chiar lipsa contactului vizual între două persoane, un refuz sau reţinerea de a răspunde verbal la iniţierea altora si izolarea in cele mai multe situaţii de socializare. 2. Incruntarea in mod excesiv sau evitarea contactului cu oameni care nu ne sunt familiari pentru o perioada lunga de timp(ex. şase luni sau mai mult) 3. Izolarea sociala si/sau implicarea excesiva in activitati izolate( ex.cititul, ascultarea muzicii in camera ei/lui, jocul video). 4. Număr limitat de prietenii sau prietenii nu foarte apropiate in afara membrilor familiei. 5. Hipersenzitivitatea la critica sau dezaprobarea altora. 6. Nevoia excesiva de reasigurare ca el/ea este plăcut de ceilalţi înainte de a demonstra dorinţa de a se implica într-o alta relaţie. 7. Ezitarea marcată de a se angaja in activităţi noi sau a-şi asuma riscuri personale din cauza potentialei rusini sau umiliri. 8. Imaginea de sine proasta, evidenţiată de remarce dese de subestimare, comparaţiile nefavorabile cu altii, si o percepţie de sine ca fiind neatragator. 9. Lipsa de asertivitate din cauza fricii de a fi întampinat cu critică, dezaprobare sau respingere. 10. Suferinţă psihologică înaltă (distres) în diverse situaţíi sociale manifestată prin bătăi mărite de inimă, transpiraţie abundentă, gură uscată, tensiune musculară si tremur. Scopuri pe termen lung: 1. Elimina anxietăţii, rusinea si timiditatea in majoritatea situaţiilor sociale. 2. Stabilirea si menţinerea pe termen lung (de exemplu, 6 luni) a relaţiilor interpersonale sau a acorda atenţie relaţiilor de prietenie mai depărtaţi sau mai apropiaţi familiei. 3. Interacţiuni sociale cu acordarea de atenţie prietenilor in mod regulat fara frica excesiva sau anxietate. 4. Păstrarea unui echilibru sănătos între timpul petrecut singur (activitati solitare) si interacţiunea sociala cu ceilalti. 5. Dezvoltarea unor deprinderi sociale esenţiale care vor atrage după sine o relaţionare interpersonale de calitate. 6. Rezolvarea conflictelelor centrale care contribuie la aparitia anxietaţii sociale si a timiditatii. 7. Cresterea respectului de sine si a sentimentelor de securitate în relaţiile interpersonale evidenţiate de o dorinţa de a participa la activitati de grup si a-si exprima gânduri, sentimente, si nevoi obişnuite, de bază. Obiective pe termen scurt: 1. Completarea testelor psihologice 2. Completarea testelor psihoeducationale 3. Completarea unei evaluari de limba si vorbire 4. Complianta cu strategiile de comportament si cognitive si cresterea graduala a duratei contactelor sociale.(5.6,7,8,9) 5. A fi de acord cu initierea unui contact social pe zi(6,8,12,14,15) 6. A creste participarea in activitatile de grup sau interpersonale(11,12.13,14,15)

40

7. A creste verbalizarea argumentelor pozitive despre el/ea în interactionarea cu semenii si experientele sociale.(11, 12, 13, 14, 15) 8. Verbalizarea complimentelor primite fara timiditate excesiva sau retinere. 9. Cresterea exprimarii argumentelor pozitive în interacţionarile de tip social(9,10,17) 10. Descreşterea frecventei remarcelor de tip descurajant in prezenţa semenilor (8,9, 16, 17, 18) 11. Dezvoltarea comportamentului pozitiv pentru a face faţă efectiv si direct stresului, conflictelor si responsabilitatilor.(17, 18, 28, 29) 12. Prinderea ca in plasa sau protectia peste masura a parintilor identifica cum ei instaleaza anxietatea de tip social si comportamentele dependente peste masura.(22, 24, 25, 27) 13. Recunoasterea verbala a castigului secundar care rezulta din anxietatea sociala , remarcele de tip descurajator si din dependenta exagerata de parinti.(22, 25, 27). 14. Parintii consolideaza comportamentele de tip pozitiv din punct de vedere social ale individului si stabilesc limite ale comportamentelor extra-dependente(14,24,25,26) 15. Parintii peste masura de critici recunosc verbal cum contribuie remarcele lor negative la anxietatea sociala a individului, la timiditatea sa si aprecierea scazuta fata de sine. (22,23,26) 16. Parintii stabilesc scopuri realiste si apropiate/potrivite cu varsta individului.(22,23, 26) 17. Verbalizarea modului in care anxietatea sociala curenta si insecuritatea sunt asociate cu experientele de respingere si critica din trecut din partea celor semnificativi pentru persoana în cauză.(19, 20, 21) 18. A lua medicamente prescrise direct de medic(30,31) Interventii terapeutice: 6. Introduceti sarcina de a initia macar un contact social pe zi 7. Antrenati clientul sa reduca anxietatea utilizand ghidarea imaginatiei intr-un mediu relaxant in care clientul sa se vizualizeze pe sine facând fata unor probleme sociale variate . 8. Asistati clientul in dezvoltarea exprimarii pozitive de sine cu scopul de a face fata anxietatii sociale sau fricii.(temerilor) 9. Utilizati repetitii in ceea ce priveste comportamentul, exemple si joc de rol in sesiuni individuale ptr. a reduce anxietatea, a dezvolta calitati sociale si a invata sa initieze conversatii. 10. Lauda si incurajeaza orice coportament social pozitiv. 11. Cereti clientului sa insire calitatile si defectele sale in comparatie cu ale semenilor sai. 12. Incurajati partciparea in activitati extracurriculare sau in activitati de grup. 13. Cereti clientului sa tina un jurnal cu experientele atat positive cat si negative d.p.d.v. social; parcurgeti-le impreuna cu terapeutul dvs. 14. Dati clientului directive de a-si invita peste noapte un prieten sau să stabilească o vizita peste noapte acasa la un prieten; retineti orice moment de teama care ar putea aparea. 15. Consultati-va cu oficialii scolii despre modalitati de a dezvolta socializarea clientului (ex.: prezentati clasei o situatie de interes sau cercetare, un profesor sau o persoana cunoscuta, , lucrati in perechi in care clientul sa fie cu alt seaman popular de-al sau ) 16. Dati un feedback oricarui comportament negativ care apare in abilitatea clientului de a stabili si mentine relatii de prietenie. 17. Predati moduri de delaratii pentru a ajuta clientul sa exprime ganduri, sentimente si nevoi mult mai deschis si direct. 18. Cautati exemple de experiente de respingere, critica dura, abandon, sau traume care au contribuit la scaderea respectului de sine si la anxietate sociala. 19. Incurajati si sprjiniti clientul in exprimarea verbala si în clarificarea sentimentelor sale asociate cu experientele trecute de respingere, critica dura, abandon sau trauma. 20. Utilizati sesiuni terapeutice de joc individuale pentru a da clientului psibilitatea de a se exprima si de a lucra la sentimentul de anxietate si la sentimentul de nesiguranta in relatiile sociale.

41

21. Interpretati anxietatea si nesiguranta exprimate in terapia prin joc si legati-le de situatiile prezente de viata ale clientului. 22. Conduceti o sesiune de terapie familala pentru a aprecia dinamica care cotribuie la anxietatea sociala a clientului si la retragerea lui. 23. Apreciati relatia parinte-copil pentru a determina daca asteptarile cele mai inalte si nerealiste ale parintilor au contribuit la anxietatea si nesiguranta clientului. 24. Identificati cum parintii extrem de protectivi contribuie la dependenta clientului si la anxietatea de tip social. 25. Incurajati parintii sa recompenseze comportamentele sociale pozitive ale clientului (ex.: a suna un prieten, a se juca cu semenii afara) si a stabili limite ale comportamentului peste masura de dependent (ex.: a –si cere iertare, a se tine de parinti in mediile sociale). 26. Instruiti parintii sa ignore comportamentele antisociale sau agresive ocazionale (doar daca nu devin prea intense sau frecvente) pe perioada initiala a tratamentului astfel încât sa nu extinda comportamente nepotrivite. 27. Asistati clientul si pe parintii acestuia in dezvoltarea personala. 28. Aranjati participarea clientului la terapia de grup pentru îmbunatatirea calitatilor sociale. 29. Dati clientului directive de a se dezvalui de 2 ori in fiecare sesiune de terapie de grup. 30. Aranjati o evaluare terapeutica a clientului. 31. Monitorizati clientul pentru complianta, efecte secundare si eficienta maxima a medicatiei.Consultati-va cu medicul curant la intervale regulate. Sugestii de diagnostic: Axa I: 300.23 Fobia sociala 300.02 Tulburarea de anxietate generalizată 300.00 Tulburarea de anxietate NOS 309.21 Anxietatea de separare 300.4 Tulburarea distimica 296.xx Tulburarea depresiva majoră 311 Tulburarea depresiva NOS 309.81 Tulburarea posttraumatică de stres Axa II: 799.9 Diagnostic diferenţial V 71.09 Fără diagnostic

SUPĂRĂRI / PIERDERI NEREZOLVATE Definiri comportamentale: 1. pierderea contactului cu un părinte prin divorţ 2. pierderea contactului cu un părinte prin îmbolnăvirea cronică a acestuia sau prin moarte 3. pierderea contactului cu un părinte prin încetarea drepturilor părinteşti ale acestuia asupra copilului 4. pierderea contactului cu părintele prin arestarea părintelui 5. pierderea contactului cu o reţea pozitivă de suport prin mutarea geografică a clientului 6. pierderea contactului semnificativ cu un părinte prin abandonul d.p.d.v. emoţional de către părinte 7. un răspuns emoţional puternic manifestat atunci când pierderea este exprimată

42

8. manifestări simptomatice ca lipsa apetitului, coşmaruri noaptea, lipsa odihnei şi a relaxării, incapacitatea de concentrare şi alţi indicatori ai depresiei care urmează unei pierderi 9. scăderea pronunţată a notelor şcolare, creşterea în număr a izbucnirilor de furie, hiperactivitate, răcirea afectivă atunci când se separă de părinţi, toate acestea nefiind caracteristice clientului 10. sentimente de vinovăţie asociate cu ideea nerezonabilă că el a determinat pierderea sau că nu a împiedicat-o 11. evitarea de a vorbi - în nici o circumstanţă - despre pierdere Obiective pe termen lung: 1. începerea procesului de vindecare a supărării legate de pierdere 2. desfăşurarea procesului de vindecare a pierderii cauzate de dispariţia unei persoane importante 3. lucrul cu trăirea emoţională negativă şi dezvoltarea procesului de recuperare şi găsirea unor elemente de îmbunătăţire a vieţii clientului 4. crearea unui cadrul emoţional suportiv pentru depăşirea trăirii emoţionale negative cauzate de pierdere 5. rezolvarea pierderii şi începerea reintegrării în relaţii şi activităţi cu persoane de aceeaşi vârstă Obiective pe termen scurt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16.

dezvoltarea unei relaţii de încredere cu terapeutul, evidenţiată printr-o comunicare deschisă a sentimentelor şi gândurilor (1, 2, 3) povestirea pierderii (4, 5, 6, 7) identificarea trăirilor asociate cu pierderea (3, 4, 8, 9, 10) creşterea abilităţii de a verbaliza şi experimenta sentimentele asociate pierderii (8, 9, 10) identificarea modalităţii de a utiliza variaţiile de stări ca şi ajutor în evitarea trăirilor asociate pierderii (10, 11, 12, 13) punerea unor întrebări despre pierdere şi căutarea obţinerii unor răspunsuri pentru fiecare întrebare (4, 10, 14) arată o creştere a nivelului de înţelegere a procesului de supărare şi o depăşire a supărării (2,7,11,15) identificarea lucrurilor pozitive despre decedat şi/sau despre relaţia lor şi căutarea mijloacelor ca aceste lucruri să fie rememorate (19, 23, 24) scăderea numărului de manifestări a sentimentelor de vină şi blamare pentru pierdere (16, 17, 18, 20) exprimarea şi rezolvarea sentimentelor de furie şi vină căutate asupra propriei persoane sau asupra decedatului care blochează procesul vindecare (20, 21, 22, 25) verbalizarea sau scrierea unei liste de persoane care au depăşit un proces de supărare în urma unei pierderi (13, 23, 25, 26) creşterea nivelului de înţelegere a părinţilor în ceea ce priveşte pierderea şi verbalizarea acesteia (27,28,29,32) părinţii îşi măresc deschiderea lor în ceea ce priveşte discuţiile despre pierdere (29, 30, 31, 32) părinţii identifică căi de încurajare şi de suport a clientului în procesul de vindecare a supărării (28, 29, 32) părinţii care îşi pierd custodia copiilor îşi iau la revedere de la client (29, 32, 33) asistarea şi participarea într-o sesiune formală de luare de rămas bun de la părinţii care şiau pierdut drepturile părinteşti (34, 35) 43

Intervenţii terapeutice: 1. construirea activă a nivelului de încredere al clientului în sesiuni individuale de terapie prin menţinerea contactului vizual, ascultare activă, acceptare pozitivă şi necondiţionată, toate menite să crească abilitatea clientului de identificare şi exprimare a trăirilor 2. educarea clientului şi/sau a părinţilor săi de-a lungul procesului de vindecare a durerii despre cum să răspundă oricăror întrebări 3. parcurgerea împreună cu clientul a unor povestiri despre pierderi şi apoi discutarea acestor povestiri 4. lucrul cu clientul în rol-play-uri terapeutice despre probleme de negare şi exprimarea gândurilor şi a sentimentelor legate de pierdere 5. terapeutul cere clientului să scrie o scrisoare persoanei pierdute, în care să-şi descrie sentimentele şi să-i citească apoi această scrisoare 6. terapeutul cere clientului să exprime o poveste despre o pierdere prin desenarea unor imagini din experienţa proprie 7. utilizarea unei „tehnici reciproce” ( a lui Richard Gardner) în care clientul îşi povesteşte istoria. Terapeutul interpretează istoria cu subînţelesurile găsite şi apoi spune o poveste folosind aceleaşi personaje, în aceleaşi situaţii, dar transformând-o într-o istorie cu o abordare pozitivă a pierderii 8. asistarea clientului în identificarea sentimentelor proprii folosind tehnica celor 5 feţe („Helping Children Cope with Separation and Loss” by Jewett) 9. utilizarea discuţiilor serioase pentru declanşarea la client a verbalizării gândurilor şi a trăirilor 10. includerea clientului într-un grup de suport format din copii şi adolescenţi provenind din familii divorţate 11. asistarea clientului în identificarea şi exprimarea trăirilor asociate pierderii, în cadrul unor sesiuni de terapie individuală sau de grup 12. terapeutul cere clientului să întocmească o listă cu modalităţi de evitare a efectelor negative pe care supărarea le poate avea asupra vieţii sale 13. influenţarea clientului pentru întocmirea unui jurnal al supărării zilnic, în care să îşi exprime toate gândurile şi sentimentele asociate pierderii şi cum au fost ele stopate. Discutarea jurnalului în sesiunile de terapie. 14. asistarea clientului în dezvoltarea unei liste de întrebări despre o pierdere concretă şi găsirea unor posibile răspunsuri pentru fiecare întrebare 15. încurajarea clientului în abordarea unei discuţii cu un membru al clericului despre moarte şi a unei discuţii cu un adult care a trecut prin pierderea unui apropiat 16. explorarea trăirilor de vină şi blamare ale clientului datorate pierderii 17. utilizarea unei „fabule a despărţirii” (vezi „Helping Children Cope with Separation and Loss” by Jewett) pentru a ajuta clientul să îşi exprime blamarea proprie vis-a-vis de pierderea suferită (de ex., terapeutul spune: „un copil spune timid „oh, îmi e frică”. „De ce credeţi că îi e frică copilului?””) 18. ajutarea clientului să renunţe la autosugestionarea negativă că el este cauza pierderii suferite, prin interogarea persoanei care este percepută ca fiind cea care îi imprimă blamarea sau printr-un rol-play, o conversaţie la telefon prin care clientul să îşi ceară iertare pentru comportamentul care este perceput ca fiind cauza blamării 19. terapeutul cere clientului să întocmească o listă de lucruri pozitive despre decedat şi cum îşi propune să şi-l amintească de acum încolo. Apoi se discută lista cu terapeutul 20. terapeutul sugerează clientului un obicei neobişnuit (de ex., dedicarea timpului unei acţiuni de caritate pe care decedatul ar fi acceptat-o), pentru a uşura eliberarea de vină şi blamare a acestuia pentru pierderea suferită. Monitorizează rezultatele şi intervine pentru modificări, dacă este cazul. 44

21. încurajarea şi susţinerea clientului în exprimarea furiei în sesiunile de terapie, comportarea ca şi un om furios şi apoi verbalizarea furiei 22. lucrează cu clientul folosind tehnici comportamentale ca, de exemplu, olăritul, lovirea unei pungi de hârtie umplută cu hârtie de ziar sau folosirea făcăleţului pentru a lovi obiecte, fără să producă dezastre, ci doar să îşi exteriorizeze furia reprimată 23. cere clientului să aducă la câteva sesiuni de terapie poze sau amintiri legate de persoana pierdută şi să poarte discuţii despre acesta cu terapeutul 24. încurajează clientul să completeze un exerciţiu asociat cu iertarea şi discutarea pe marginea lui împreună cu terapeutul în sesiuni de terapie 25. încurajează clientul să viziteze mormântul persoanei decedate împreună cu un adult şi apoi să discute cu terapeutul pe marginea acestei experienţe 26. educarea părinţilor astfel încât aceştia să ofere comfort, consolare, dragoste, companie plăcută şi suport pentru clientul suferind 27. asistarea părinţilor în dezvoltarea aptitudinilor de a sprijini clientul în verbalizarea trăirilor 28. încurajarea părinţilor clientului de a citi „Learning to say good- bye” (LeShan) sau o lucrare similară în scopul de a îi familiariza pe copii cu procesul de suferinţă provocat de o pierdere 29. aducerea familiei în sesiuni de terapie în care fiecare membru al familiei clientului vorbeşte despre relaţia pe care a avut-o cu decedatul 30. încurajarea părinţilor de a-i permite clientului să participe în obiceiuri şi tradiţii ale înmormântării în măsura în care ei vor fi implicaţi în aşa ceva 31. definirea părinţilor clientului ca fiind un grup de suport al acestuia 32. desfăşurarea unei şedinţe de terapie cu părinţii care şi-au pierdut custodia clientului, pentru a-l pregăti pe acesta să îşi ia rămas bun de la aceştia într-un mod pozitiv 33. asistarea clientului în realizarea unei biografii a vieţii sale pentru a-l ajuta în vizualizarea trecutului, prezentului şi viitorului. În momentul în care este gata, cereţi clientului să păstreze o copie şi o alta să o dea părinţilor actuali 34. facilitarea unor şedinţe de rămas bun cu clientul şi părinţii care pierd custodia copilului, pentru a-i permite clientului de a se simţi împăcat şi de a merge mai departe cu viaţa sa. Dacă părinţii care pierd custodia sau părinţii actuali nu sunt disponibili, cere-le să scrie o scrisoare care poate fi citită într-o şedinţă de terapie sau jucaţi un rol-play prin care clientul să îşi ia la revedere de la fiecare părinte în parte.

45

CRIZA DE IDENTITATE Definiri comportamentale: 12. stări repetate în care se crede a fi/simte ca şi cum ar face parte din sexul opus 13. preferinţă pentru purtarea hainelor specifice sexului opus 14. preferinţă pentru roluri şi statusuri ale sexului opus în acţiunile sale fanteziste şi imaginare 15. insistenţă în participarea la jocuri şi distracţii tipice sexului opus 16. preferinţă în alegerea partenerilor de sex opus pentru distracţii 17. frecvenţă sporită în afişare ca prezenţă de sex opus 18. insistă că simte ca şi o persoană de sex opus sau că a fost născut(ă) în sexul greşit 19. verbalizează dezgust (cu)/respingere a anatomiei proprii 20. verbalizează dorinţa de a scăpa de caracteristicile primare şi secundare ale sexului propriu pe cale hormonală sau prin operaţie chirurgicală Obiective pe termen lung 6. încetarea confuziei în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi acceptarea identităţii şi anatomiei sexuale 7. încetarea manifestărilor specifice sexului opus în ceea ce priveşte îmbrăcatul şi distracţiile 8. acceptarea organelor genitale ca o parte normală a corpului şi încetarea repulsiei sau a dorinţei de a le schimba 9. stabilirea şi menţinerea unor prietenii durabile (de cel puţin şase luni) cu persoane de acelaşi sex Obiective pe termen scurt 17. exprimarea deschisă a trăirilor în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi identificarea cauzelor respingerii identităţii sexuale (1,2,3) 18. înlocuirea părerilor negative cu privire la sexul propriu cu gânduri pozitive (4,5) 19. reducerea în frecvenţă a stărilor critice şi de repulsie în ceea ce priveşte anatomia proprie (4,5,6,7) 20. identificarea aspectelor pozitive ale rolului sexual al clientului (4,5,6,7,10) 21. exprimarea confortului cu/chiar şi a mândriei în identitatea sexuală (4,5,6,7) 22. părinţii trebuie să fie atenţi la mesajele directe sau mai puţin directe ale clientului care menţin confuzia identităţii sexuale a acestuia (8,9) 23. manifestarea unei stime de sine crescute, evidenţiată prin stări pozitive date de abilităţi, trăiri şi înfăţişare (10,11) 24. părintele de acelaşi sex cu clientul trebuie să agreeze să crească interacţiunea cu clientul (12, 13) 25. exprimarea de către client a dorinţei de a fi cu părintele de acelaşi sex sau cu un alt adult important pentru el în momente de tăcere, dar şi în activităţi (12, 13) 26. părintele de sex opus încurajează şi consolidează îmbrăcămintea adecvată sexului clientului, jocurile sale şi membrii grupului de identificare, în acelaşi timp, între client şi părintele de acelaşi sex formându-se o puternică relaţie (12, 13) 27. mărirea timpului petrecut în grupurile cu membri de acelaşi sex (13, 14, 15) 28. consolidarea obiceiului de a se îmbrăca în haine adecvate sexului său, fără a aduce obiecţii la aceasta (12, 13, 15) 29. enumerarea unor modele pozitive de comportament pentru identitatea sa sexuală şi explicarea motivului alegerii acestora (6, 16) 30. identificarea oricărui abuz fizic sau sexual (1, 2, 3, 17)

46

Intervenţii terapeutice 35. construirea nivelului de încredere al clientului în sesiuni individuale de terapie prin contact vizual permanent, ascultare activă, acceptare necondiţionată a clientului şi ajutor deschis în a-l ajuta să îşi identifice şi să îşi exprime trăirile 36. identificarea motivaţiei clientului de a fi atras de identitatea sexului opus 37. utilizarea tehnicilor terapeutice de rol-play pentru explorarea atitudinilor cu caracter sexual ale clientului şi cauzele respingerii identităţii sale sexuale 38. utilizarea tehnicilor de terapie cognitivă pentru identificarea şi înlocuirea mesajelor pe care clientul şi le induce despre identitate sa sexuală 39. confruntarea şi refacerea stimei de sine a clientului în ceea ce priveşte identitatea şi anatomia sexuală 40. asistarea clientului în identificarea aspectelor pozitive ale identităţii sexuale 41. introducerea unui exerciţiu cu oglinda în care clientul vorbeşte pozitiv cu el însuşi în ceea ce priveşte identitatea sa sexuală 42. şedinţe terapeutice cu întreaga familie pentru explorarea factorilor care pot influenţa confuzia legată de identitatea sexuală a clientului 43. întâlnirea cu părinţii pentru a explora atitudinile şi comportamentul lor legat de identitate sexuală a clientului 44. consolidarea stărilor pozitive ale clientului 45. asistarea clientului în dezvoltarea unei liste pozitive de trăiri, abilităţi şi caracteristici fizice 46. introducerea părintelui de acelaşi sex în jocuri şi diverse activităţi pentru mărire timpului şi a contactului cu clientul şi, în acelaşi timp, îndemnarea părintelui de sex opus în sprijinirea clientul într-o identificare adecvată 47. încurajarea părinţilor pentru consolidarea identităţii sexuale adecvate, a îmbrăcăminţii potrivite şi a comportamenului clientului 48. încurajarea iniţiativei clientului de a participa la activităţi sociale cu perechi de acelaşi sex 49. monitorizarea clientului şi oferirea de feedback pozitiv în momentul în care îmbrăcămintea, modalitatea de socializare şi identitatea sexuală a grupului său sunt cele potrivite 50. încurajarea clientului să enumere modele pozitive de acelaşi sex cu el şi motivele pentru care le admiră pe acestea 51. explorarea posibilităţii ca pacientul să fi fost fizic sau sexual abuzat FUGA DE ACASA Definitii de comportament 1. Fuga de acasa timp de una sau mai multe zile fara permisiunea parintilor. 2. Pattern-ul fugii la parintele care nu are copilul in custodie ,la o ruda sau un prieten, de cate ori apar conflicte cu parintele sau persoana ce are copilul in custodie . 3. Fuga de acasa si trecerea granitei de stat / limitei de judet. 4. Fuga de acasa peste noapte , cel putin de doua ori , in timp ce copilul locuieste in casa parintelui sau persoanei care il are in custodie ( sau o singura data , fara a se intoarce o perioada mai indelungata.) Obiective pe termen lung 1. Sa se dezvolte o relatie mai apropiata , mai afectuoasa intre parinti si client. 2. Sa se reduca nivelul, frecventa si gradul de conflicte familiale. 3. Sa se dobandeasca deprinderile necesare pentru a face fata stresului familial fara a se recurge la raspunsul / reactia prin fuga de acasa. 4. Sa se stopeze orice fel de abuz asupra clientului si sa se intemeieze un mediu (cadru) familial sanatos, cu stabilirea de limite adecvate. 47

5. Sa se elimine comportamentul fugii de acasa. 6. Sa se initieze procesul de separare in mod sanatos , de familie. Planificarea tratamentului psihoterapeutic pentru copil si adolescent Obiective pe Interventii termen scurt terapeutice 1.Sa se dezvolte suficienta incredere in 1. Sa se dezvolte in mod activ terapeut pentru a verbaliza /transpune in nivelul de incredere al clientului cuvinte durerea ce cauzeaza fuga din in sesiuni / sedinte individuale mediul familial.( 1 , 2 , 10 ) prin contact vizual sustinut,ascultare activa, perspectiva pozitiva 2.Sa se diminueze reactiile impulsive la situneconditionata si acceptarea cu atii conflictuale. ( 1 , 2 , 3 , 4 ) caldura sa ajute la cresterea capacitatii lui / ei de a-si identifica si 3.Sa intensifice comunicarea si sa ridice niexprima sentimentele. velul de intelegere dintre client si parinti. (2,4,5,7) 2.Sa se identifice cauze doveditoare ale durerii clientului care 4.Clientul si parintii sa verbalizeze respondeclanseaza fuga de acasa . sabilitatea pentru contributiile individuale la conflictele ce apar intre ei.(5 , 7 , 9 ) 3. Sa se antreneze clientul pentru a folosi metode alternative de a 5.Sa se stopeze orice abuz fizic si / sau sexual bordare a situatiilor conflictuale asupra clientului ( 5 , 6 , 7 , 9 ) si sa fie asistat la implementarea lor in viata sa de zi cu zi. 6.Sa se identifice necesitatile nesatisfacute in cadrul familiei. ( 1 , 2 , 10 , 11 ) 4. Sa i se ceara clientului sa enumere intr-o lista toate metodele 7.Sa se diminueze mesajele de respingere a posibile de abordare a situaticlientului din partea parintilor ilor conflictuale si sa se pre – lucreze aceasta lista cu terape 8. Sa se mareasca frecventa afirmatiilor ce utul. subliniaza simtul valorii personale. ( 11 , 12 , 15 , 16) 5.Sa se ceara dovezi clientului si familiei sale pentru orice caz 9. Parintii sa identifice cai prin care sa –l faca de abuz fizic sau sexual pe client sa se simta apreciat si indragit in asupra clientului. cadrul familiei. (12 , 13 , 14 , 15 ) 2. 10. Sa se exprime verbal un plan pentru a de6. Sa se procedeze la amanarea veni mai responsabil si mai matur in complasarii in grija a clientului sau portare. (11 , 16 , 17 , 18) la o alta forma de plasament sigur, daca este necesar ,in 11. Sa se exprime verbal sentimentele de furie timp ce familia se afla in terasi suparare legate de familie si de modul pie familiala , pentru rezolvacum functioneaza ea . ( 1 , 2 , 20 , 21 ) rea conflictelor. 12. Sa se identifice in mod specific felul cum fuga de acasa elibereaza parintii de la a se concentra asupra lor insisi.( 2 , 23 , 24 )

7. Sa se faca evaluarea parintilor privind dependenta de substante chimice si efectul acestora asupra clientului.

13. Sa se obtina acordul verbal si apoi sa se 48

implementeze in familie recomandarile structurale sau strategice ale terapeutului . (24 , 25 )

8. Clientul este indrumat sa frecventeze un grup psiho-educational de rezolvare a problemelor.

14. Sa se co-opereze cu evaluarile in ce priveste abuzul de substante ,ADHD ,sau psihoza. ( 7 , 26, 27) 15. Sa se tina seama de recomandarile specifice care rezulta in urma evaluarilor.(sa fie aplicate) (6,13 , 26 , 27 ) - ……………………………………………. ……………………………………………. - …………………………………………….. …………………………………………….. - …………………………………………….. ……………………………………………..

3.

49

9. Clientul si parintii sai sa fie a sistati in acceptarea responsabilitatii pentru contributiile individuale la conflictele dintre ei. 10. Sa se ceara clientului sa faca o lista cu necesitatile ce nu sunt satisfacute in familie.Se prelucreaza lista intr-o sesiune / sedinta individuala si , mai tarziu, la timpul potrivit, intr-o sedinta cu familia. 11. Sa se incurajeze clientul sainceapa sa - si satisfaca acele necesitati , corespunzatoare varstei, care nu au mai fost satisfacute pana acum, 12. Sa se efectueze sedinte terapeutice de familie, cu clientul si familia sa pentru a facilita o comunicare pozitiva si sanatoasa. 13. Sa se sfatuiasca parintii clientului sa urmeze un curs de consiliere pentru parinti. 14. Sa se indrume parintii clientului sa citeasca diferite carti de consiliere a parintilor ( „P.E.T.‟ de Gordon sau „Cum sa cresti copii increzatori in sine, intr-o lume prea indulgenta cu sine insasi „, de Glenn si Nelson) si sa se prelucreze ceea ce au retinut. 15.Sa se efectueze sedinte cu parintii pentru a-i asista in gasirea de cai pentru a-l face pe client sa se simta mai pretuit , in mod individual si ca parte / membru a(l) familiei. 16. Clientul sa fie ajutat sa gaseasca si sa implementeze cai constructive specifice

de interactionare cu parintii sai. 17. Sa fie confruntat clientul – atunci cand este cazul- cu lipsa asumarii responsabilitatii pentru sine, in conflictele aparute in familie. 18. Sa se scoata in evidenta temerile clientului de a deveni mai independent si responsabil cu/ pentru sine. 19. Sa se lucreze cu parintii si sa li se ofere asistenta in dezvoltarea la client a independentei si maturitatii. 20. Sa se sustina si sa se incurajeze clientul atunci cand incepe sa –si exprime verbal, intr-un mod corespunzator sentimente negative ca , de exemplu, furia. 21. Clientul sa fie indrumat sa-si identifice propriile sentimente si sa cunoasca valoarea exprimarii lor intrun mod corespunzator. 22. Clientul sa fie ajutat sa constientizeze si sa-si asume rolul sau in familie , cu descentralizarea rolului jucat de parinti. 23. Facilitarea efectuarii de sedinte de terapie familiala cu scopul de a releva conflicte ascunse si a se elibera clientul din a deveni purtator de simptom. 24. Sa se procedeze la sedinte de terapie in familie, in care se elaboreaza mai intai o interventie structurala si apoi se implementeaza de catre familia clientului. Terapeutul va monitoriza si adapta interventia conform cerintelor. 25. Sa se elaboreze o interventie strategica si si sa se implementeze in familia clientului.Aceasta va fi moni-

4.

50

torizata si adaptata de catre terapeut, conform necesitatilor. 26. Sa se efectueze evaluari ale clientului , privind abuzul 5. de substante ,ADHD,tulburari de afectivitate sau psihoza. 27. Sa se monitorizeze clientul si familia in ceea ce priveste aplicarea recomandarilor ce au rezultat in urma evaluarilor. 6. Planificarea tratamentului psihoterapeutic la copil si adolescent Sugestii de diagnosticare AXA I. 314.01

Deficitul de atentie / Tulburarea de hiperactivitate Tip predominant hiperactiv-impulsiv. 312.81 Tulburarea de conduita / Tipul declansat in copilarie 312.82 Tulburarea de conduita / Tipul declansat in adolescenta 313.81 Tulburarea de opozitie sfidatoare 300.4 Tulburarea distimica (depresiva) 309.24 Tulburarea de adaptare cu anxietate 309.4 Tulburarea de adaptare cu deranjamente /devieri mixte de emotivitate si conduita. 312.30 Tulburarea de control a impulsurilor (NOS) V61.20 Probleme privind relatia parinte-copil V61.21 Abuzul fizic al copilului , 995.54 Victima V61.21 Abuzul sexual al copilului , 995.53 Victima V61.21 Neglijarea copilului , 995.52 Victima

AXA II. 301.83 799.9 V71.09

Tulburare de personalitate de tip Borderline Amanarea diagnosticului Fara diagnostic

ANXIETATEA DE SEPARARE Simptomatologie 1. Angoasă emoţională excesivă şi plângeri repetate (ex: plânsete, comportamente regresive, rugămintea părinţilor de a rămâne, istericale) când anticipează separarea de casă sau de o persoană apropiată. 2. Griji persistente şi nefondate referitoarea la bunăstarea unor persoane apropiate sau frica excesivă că aceştia vor pleca şi nu se vor mai întoarce. 3. Frică excesivă persistentă şi nefondată de calamităţi ce îl vor separa pe subiect de persoanele apropiate (ex: clientul sau părinţii se vor pierde, vor fi răpiţi, ucişi sau victimele unui accident). 51

4. Plângeri repetate şi angoasă sporită (ex: implorarea de a merge acasă, cereri de a-şi vedea sau suna părinţii) ca urmare a unei separări de casă sau de persoanele apropiate. 5. Frică persistentă sau evitarea singurătăţii, manifestate prin agăţarea de, şi urmărirea persoanei faţă de care manifestă ataşament. 6. Împotrivire sau refuz frecvent de a dormi fără a avea în preajmă o persoană apropiată, sau refuzul de a dormi în altă parte decât acasă. 7. Coşmaruri periodice axate pe tema separării. 8. Afecţiuni somatice frecvente (ex: dureri de cap, de stomac, greţuri) ce apar la anticiparea separarii de casă sau de persoanele apropiate. 9. Nevoie excesivă de reasigurare asupra siguranţei şi protecţiei faţă de posibile pericole. 10. Stimă de sine scăzută şi lipsă de auto – încredere ce contribuie la teama de a fi singur sau de a participa la activităţi sociale. 11. Retragere excesivă în faţa unor situaţii noi sau nefamiliare. Obiective pe termen lung 1. Eliminarea anxietăţii şi temerilor manifestate în cazul anticipării sau separării. 2. Tolerarea separării de către persoanele apropiate fără a manifesta o angoasă emoţională sporită, comportamente regresive, izbucniri temperamentale sau implorări. 3. Eliminarea afecţiunilor somatice asociate cu separarea. 4. Stăpânirea efectivă a temerilor nocturne, dovedită prin faptul că, clientul îşi păstrază calmul, dorme în propriul pat şi nu are încercări pe timpul nopţii de a intra în camera persoanei faţă de care se simte ataşat. 5. Rezolvarea conflictului nucleu sau traumelor ce contribuie la emergenţa anxietăţii de separare. 6. Participarea la activităţi extracurriculare sau cu grupul de aparteneţă şi petrecerea regulată şi consistentă a timpului prin joacă independentă. 7. Stabilirea şi menţinerea de către părinţi a legăturilor strânse de tipul părinte – copil; a limitelor consecvente pentru momentele de izbucniri temperamentale sau a comportamentelor manipulative manifestate în clipele de separare. Obiective pe termen scurt 1. Completarea testării psihologice. (1,2) 2. Dezvoltarea şi implementarea de strategii comportamentale şi cognitive pentru reducerea sau eliminarea anxietăţii şi temerilor iraţionale.(3,4,5,6,7) 3. Recunoaşterea verbală a faptului că temerile sunt iraţionale sau irealiste. (3,4,5,6,7) 4. Reducerea frecvenţei şi a gravităţii plînsului, a agăţării, a izbucnirilor isterice, şi verbalizarea temerilor când intervine separarea. (3,4,6,8,32) 5. Scăderea frecvenţei perioadelor de plâns şi a izbucnirilor temperamentale din momentele de separare. (5,21,25) 6. Creşterea frecvenţei şi timpului alocat jocului independent, departe de persoanele apropiate emoţional. (9,20) 7. Creşterea participării la activităţile extracurriculare sau activităţile pozitive alături de grupul de apartenenţă, departe de casă. (9,10,11,13) 8. Creşterea frecvenţei şi duratei contactelor cu persoane de acceaşi vârstă, în lipsa prezenţei persoanelor apropiate. (9,10,11,12) 9. Reducerea frecvenţei verbalizării plângerilor referitoare la afecţiunile somatice. (15,16,19,38) 10. Înţelegerea şi recunoaşterea verbală a câştigului secundar care survine în cazul plângerilor referitoare la afecţiunile somatice. (15,16,38) 11. Creşterea prezenţei la şcoală ca dovadă a reducerii frecvenţei absenţelor nemotivate. (13,15,20,21)

52

12. Începerea de a-şi controla eficient temerile din timpul nopţii, dovedită prin reducerea vizitelor nocturne în camera persoanei de care este ataşată sentimental. (5,6,8,14,20) 13. Încurajarea comportamentului autonom al clientului, din partea părinţilor şi stabilirea limitelor legate de manifestările de hiperdependenţă. (13,17,20,21,25) 14. Identificarea de către părinţii hiperprotectori a modului în care încurajează temerile iraţionale sau comportamentele de dependenţă. (17,18,19,23,24) 15. Creşterea timpului petrecut de client cu părintele lui, neocupat cu jocuri, la şcoală, sau activităţi de muncă. (22,23,25) 16. Începerea stabilirii limitelor de către părinţi clientului asupra agăţării excesive, scâncetului, implorării şi izbucnirilor temperamentale. (20,21,23,24,25) 17. Verbalizarea modului în care anxietăţile şi temerile actuale sunt asociate cu separări, pierderi sau traume din trecut. (26,27,28,29,34) 18. Identificarea şi exprimarea sentimentelor referitoare la separări, pierderi sau traume din trecut. (28,30,31,33,34) 19. Creşterea frecvenţei afirmaţiilor auto – descriptive pozitive. ( 6,13,27) 20. Întăririea comportamentului pozitiv pentru a manevra mai eficient şi direct stresul, conflictele sau responsabilităţile. (11,13,25) 21. Intensificarea comunicării şi intimităţii dintre părinţi. ( 17,23,25,35) 22. Urmarea tratamentului medical prescris de către doctor . (36,37,38) Intervenţii terapeutice: 1. Programarea testării psihologice pentru a determina gradul anxietăţii clientului şi pentru a obţine o perspectivă mai ampla asupra dinamicilor ce contribuie la simptomatologie. 2. Oferirea de feedback clientului şi familiei sale referitor la testarea psihologică. 3. Explorarea mesajelor cognitive iraţionale generatoare de teamă sau anxietate la client. 4. Asistarea clientului în dezvoltarea mesajelor cognitive bazate pe realitate, care să conducă la creşterea încrederii de sine pentru a face faţă astfel anxietăţii şi fricii. 5. Iniţierea clientului în tehnici de relaxare sau imagistică pentru reducerea anxietăţii. 6. Iniţierea clientului în auto – sugestie ca mijloc de manevrare a anxietăţii şi fricii de separare. 7. Utilizarea tehnicilor de biofeedback pentru a spori abilităţile de relaxare ale clientului şi a scădea nivelul anxietăţii şi tulburările somatice rezultante. 8. Asistarea clientului în conştientizarea iraţionalităţii şi irealităţii temerilor sale. 9. Îndrumarea clientului în a petrece gradual, perioade de timp mai îndelungate jucându-se cu prietenii după şcoală. 10. Încurajarea clientului în a participa la activităţi extracurriculare alături de alte persoane de seama lui. 11. Utilizarea repetiţiei comportamentale şi a jocurilor de rol referitoare la interacţiunea cu indivizi apropiaţi ca vârstă, pentru a deprinde astfel clientul cu abilităţi sociale în vederea reducerii anxietăţii sociale. 12. Încurajarea clientului în a invita un prieten să înnopteze la el sau să înnopteze clientul la un prieten; prelucrarea oricărui sentiment de teamă care apare şi întărirea (încurajarea) independenţei. 13. Repartizarea unei teme clientului ( ex: Treburi speciale acasă, elaborarea unei lucrări şcolare asupra unei teme de interes pentru client) care să faciliteze autonomia şi să întărească încrederea şi sentimentul de împuternicire. 14. Solicitarea clientului de a îndeplini un ritual seara (ex: ca reasigurare să pună un animal de pluş sau o păpuşă în pat, să citească o poveste cu unul dintre părinţi, să plaseze o capcană de coşmaruri în cameră) care să în ajute în stăpânirea temerilor şi în facilitatarea autonomiei. 15. Refocalizarea discuţiilor clientului de la plângerile de ordin fizic către conflictele emoţionale şi exprimarea sentimentelor.

53

16. Asistarea clientului şi părinţilor săi în vederea obţinerii unei perspective asupra câştigului secundar primit ca urmare a bolilor fizice, plângerilor referitoare la acestea şi altor lucruri asemănătoare. 17. Dirijarea sesiunilor de terapie familială în vederea evaluării dinamicilor care contribuie la declanşarea anxietăţii de separare şi temerilor clientului. 18. Utilizarea unei tehnici de sculptură familială, prin intermediul căreia clientul să definească rolul şi comportamentul fiecărui membru într-o situaţie aleasă de el pentru a evalua dinamica familiei. 19. Identificarea modului în care protecţia exagerată a părinţilor întăreşte dependenţa clientului şi temerile sale iraţionale. 20. Încurajarea părinţilor în întărirea comportamentului autonom al clientului (ex: jocul independent, socializarea cu prietenii) şi în stabilirea limitelor în cazul comportamentului dependent (ex: insistarea ca părintele să fie în aceaşi cameră, intrarea în dormitorul părinţilor pe timp de noapte). 21. Consilierea părinţilor în vederea stabilirii unor limite ferme şi consecvente pe direcţia izbucnirilor temperamentale ale clientului şi a agăţării şi smiorcăielii excesive. 22. Îndrumarea părinţilor distanţi sau neimplicaţi în a petrece mai mult timp sau în a efectua anumite activităţi împreună cu clientul (ex: munca la un proiect în jurul casei, asistarea clientului la temele şcolare, ieşiri împreună). 23. Evaluarea cuplului conjugal în vederea identificării unor posibile conflicte şi implicării clientului în aceste conflicte. 24. Utilizarea unei tehnici paradoxale (ex: instruiţi clientul şi părintele să lege o sfoară de la unul la altul în fiecare zi pentru a nu putea fi despărţiţi niciodată) în vederea intervenirii asupra rezistenţei familiei şi a degajării clientului de părinţii exagerat de protectori. 25. Consilierea familiei asupra necesităţii existenţei unor legături emoţionale strânse, dar şi a spaţiului intim. 26. Evaluarea faptului dacă anxietatea clientului este legată de o separare, pierdere, trauma sau un pericol real. 27. Construirea activă a nivelului de încredere al clientului în şedinţele individuale prin menţinerea conactului vizual, a ascultării active, prin consideraţie pozitivă necondiţionată, şi printr-o acceptare călduroasă de a-l ajuta să-şi dezvolte abilităţile de identificare şi exprimare a sentimentelor. 28. Explorarea, încurajarea şi sprijinirea clientului în verbalizarea şi clarificarea sentimentelor asociate cu separarea, pierderea, trauma sau pericolelor reale. 29. Identificarea şi implementarea paşilor necesari care trebuie făcuţi pentru a proteja clientul de pericole prezente sau traume. 30. Solicitarea scrierii de către client a unei scrisori prin intermediul căreia să-şi exprime sentimentele referitoare la o separare, pierdere, traumă sau pericol din trecut; şi prelucrarea scrisorii cu terapeutul. 31. Solicitarea efectuării unui exerciţiu de eliberare de către client, în care un simbol al unei separări, pierderi sau traume din trecut este distrus; prelucrarea acestui episod cu terapeutul. 32. Asistarea clientului în diferenţierea dintre temerile reale şi cele ireale. 33. Utilizarea unei sesiuni individuale, de terapie prin joc, pentru a-i crea clientului oportunitatea să-şi prelucreze şi să-şi exprime sentimentele şi temerile. 34. Interpretarea sentimentelor şi temerilor exprimate în terapia de joc şi realizarea corelaţiilor la condiţiile actuale de viaţă. 35. Prezentarea unor abilităţi efective de comunicare atât clientului cât şi părinţilor. 36. Prescrierea (indicarea) unui tratament psihotrop pentru client dacă este necesar. 37. Monitorizarea clientului pentru conformare, efecte secundare şi mai presus de toate, pentru eficacitatea medicamentaţiei.

54

38. Îndrumarea clientului spre o examinare medicală pentru a exclude reale probleme de sănătate. Sugestii de diagnosticare Axa I: 309.21 Anxietatea de separare 300.02 Deficienţe generale de anxietate 300.23 Fobie socială 296.xx Deficienţe depresive majore 300.82 Deficienţe somatice 301.47 Coşmarul ca tulburare a stării de somn. 307.46 Tulburări de somn 309.81 Tulburări posttraumatice _____ _______________________________ Axa II: 799.9 Diagnostic amânat V71.09 Fără diagnostic PIROMANIA (OBSESIA DE A INCENDIA) Trasaturi comportamentale 1.Unul sau mai multe focuri facute in ultimele 6 luni. 2.Se joaca des cu focul, artificiile si substantele combustibile. 3.Isi face aparitia oriunde se produce un incendiu. 4.Intotdeauna are in posesie brichete, chibrituri, lumanari, s.a. 5.Fascinat de foc, de joaca cu focul. 6.Tensiunea sau stimularea sexuala nu sunt experimentate inainte de comportamentul piroman, nici satisfactia sau usurarea cand este martor unui incendiu. Obiective pe termen lung 1.Asigurarea sigurantei clientului,familiei sale si oamenilor din jur punand capat comportamentului piroman. 2.Inabusirea fascinatiei pe care clientul o manifesta fata de foc. 3.Stabilirea unui proces psihotic sau a unei mari tulburari afective si gasirea unui loc intr-un program de tratament corespunzator. 4.Redirectionarea sau recanalizarea fascinatiei clientului fata de foc. Obiective pe termen scurt: 1.Imbunatatirea abilitatii parintilor de a-l indruma pe client si de a-i supraveghea comportamentul.(1,2,6,9) 2.Reducerea impulsului verbal si incheierea incidentului actual de a incendia.(3,4,5,8) 3.Demonstrarea abilitatii de folosire in siguranta a chibritelor.(3,8,9) 4.Parintii supravegheaza clientul daca are in posesie aricole legate de foc(ex. Chibrituri, brichete, etc.).(1,2,4,6) 5.Clientul si membrii familiei identifica si tolereaza sentimentele neplacute.(4,10,11,14) 6.Cresterea timpului pe care clientul(baiat) il petrece cu tatal sau cu alt barbat important din viata sa.(4,6,7,9) 7.Discutarea despre suferinta rezultata din lipsa de educatie.(6,12,14) 8.Discutarea despre sentimentul de furie provocat de refuzul in familie sau si/sau al prietenilor.(6,12,14) 9.Dezvaluirea oricaror incidente de abuz psihic sau sexual.(15) 10.Impartasirea amintirilor violente care s-au petrecut acasa. 11.Cooperarea cu clientul si evaluarea nevoii de tratament medicamentos psihotropic.(16) 55

12. Cooperarea cu clientul si efectuarea evaluarii pentru ADHD.(1,17,18) 13.Conformarea cu recomandarile pentru tratamentul psihotropic medicamentos. Interventii terapeutice: 1.Asistarea parintilor la organizarea si supravegherea comportamentului clientului. 2.Monitorizarea eforturilor parintilor de a-l incuraja, ajuta si supraveghea pe client. 3.Insarcinarea familiei cu o interventie operanta de baza – tema (ex.tatal ii da voie clientului sa foloseasca chibituri cand il supravegheaza, nimic care sa necesite atentie.O suma de bani este pusa langa cutia de chibrituri, iar clientul primeste ca premiu suma pentru fiecare chibrit neatins).Terapeutul supravegheaza interventia, indruma si ofera suport daca e nevoie. 4.Folosirea sistemelor apropiate familiilor la adresa comportamentului piroman, si solicitarea ca intreaga familie sa fie deacord cu numarul de sedinte in care se va studia rolul, comunicarea si conflictele familiei. 5.Asistarea clientului si familiei sale pentru a gasi cai de imbunatatire a impulsului de control prin folosirea cailor de reorientare pozitiva in momente de control aparent. 6.Cererea catre tatal cilentului pentru a identifica 3 lucruri pe care sa le povesteasca mai des cu fiul sau.Dupa aceea se da insarcinarea lui indeplineasca 2 dintre lucruri din cele 3 si monitorizarea rezultatelor. 7.Lucrul cu mama clientului sau alta persoana care-i poarta de grija pentru a obtine un ,,frate mai mare” pentru client. 8.Lansarea unei interventii pentru a stimula saturatia, de preferinta tatal sau mama(ex: parintii il invata pe client cum sa foloseasca chibriturile in siguranta, permitandu-i clientului sa aprinda cate vrea).Monitorizarea interventiei si redirectionarea daca este nevoie. 9.Cererea intr-o sedinta (sau ca sarcina intre sedinte) tatalui clientului pentru a-l invata pe client cum sa faca un foc in siguranta, accentuand nevoia controlarii focului si respectul fata de puterea focului.(terapeutul asigura materiale in sedinta ex: chibrituri, bete si o conserva de cafea).Terapeutul monitorizeaza si proceseaza sarcina. 10.Asistarea membrilor familiei clientului pentru a deveni capabili sa identifice, sa arate si sa tolereze propriile lor sentimente si ale altor membrii ai familiei. 11.Verificarea cu grija a sentimentelor clientului pentru a-l ajuta sa devina capabil in identificarea si aratarea sentimentelor. 12.Stabilirea nevoilor necunoscute ale clientului pentru atentie,educatie si afirmare.Solicitarea ca toti purtatorii de grija ai clientului(ex: parinti, frati sau surori, profesori, babysiteri si alti membrii ai familiei) sa-si intensifice eforturile in acest scop. 13.Stabilirea gradului de haos sau/si violenta in familie,conducand catre dorinta clientului de a avea putere si control asupra mediului in care traieste. Incurajarea ordinii si respectului in familie. 14.Verificarea sentimentelor clientului de durere si ura fata de relatia cu prietenii sau familia. Interpretarea piromaniei ca fiind o fata a furiei. 15.Stabilirea daca piromania de care sufera clientul are legatura cu abuzul psihic sau/si sexual. 16.Stabilirea daca obsesia clientului este asociata cu un proces psihotic sau cu o tulburare afectiva majora, care ar putea sa necesite tratament psihotropic medicamentos. 17.Evaluarea clientului pentru prezenta ADHD. 18.Asistarea familiei clientului in implementarea recomandarilor testelor psihiatrice sau ale celor ADHD. 19.Asistarea familiei pentru plasarea clientului intr-un program de tratament la domiciliu. Sugestii pentru diagnosticare Axa I:

312.81 Tulburari de conduita/Tip specific de copilarie 312.82 Tulburari de conduita/Tip specific de adolescenta Tip hipereactiv-impulsiv predomina adaptarea 56

309.3 309.4 312.30 Axa II:

tulburarii cu tulburari de conduita Adptarea tulburarii cu tulburari mixte de sentimente si conduita Tulburare de control impulsiv NOS 799.9 Diagnosticul nu se ia in calcul V71.09 Fara diagnostic TULBURĂRI DE VORBIRE / LIMBAJ

Definiţii comportamentale: 1. Abilităţi expresive de vorbire situate, conform testelor standardizate, mult sub nivelul normalului. 2. Deficienţe expresive de limbaj, demonstrate prin vocabular evident limitat, erori gramaticale frecvente şi dificulăţi în memorarea cuvintelor sau în producerea propoziţiilor de lungime şi complexitate adecvate dezvoltării mentale. 3. Abilităţi de înţelegere şi producere a limbajului situate, conform testelor standardizate, mult sub nivelul normalului. 4. Tulburări comprehensive, manifestate prin dificultăţi de înţelegere a unor cuvinte şi propoziţii simple, a anumitor tipuri de cuvinte precum termeni spaţiali (de situare în spaţiu), sau fraze mai lungi. 5. Deficienţe de înţelegere şi / sau de producere a limbajului, dezvoltare ce împiedică realizările academice sau profesionale, sau integrarea socială. 6. Eşecuri frecvent semnalate în reproducerea sunetelor adaptate dezvoltării mentale. 7. Bâlbâială repetată demonstrată prin alterarea fluenţei normale şi a paternurilor temporale de limbaj. 8. Deficienţe, în producerea sunetelor sau în fluiditate, ce intervin sever în performanţele şcolare sau profesionale, sau în integrarea socială. 9. Mutism selectiv, caracterizat printr-un eşec continuu în comunicare, în situaţii specifice (ex. şcoală) însă fără probleme de comunicare în alte situaţii. 10. Retragere şi izolare socială din cadrul grupului de apartenenţă, grupul şcolar, sau cadrele sociale în care individului i s-ar putea cere să comunice. 11. Panternuri recurente în manifestări agresive sau comportament negativ exteriorizat datorită necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de deficienţele de limbaj. Obiective pe termen lung: 1. Atingerea obiectivelor de exprimare şi limbaj identificate în Planul Educaţional Individual (PEI). 2. Îmbunătăţirea abilităţilor expresive şi receptive până la nivelul capacităţilor. 3. Atingerea nivelului de stăpânire a sunetelor de vorbire, apropiat vârstei şi dialectului. 4. Eliminarea bâlbâitului; vorbire fluentă cu un ritm normal pe o bază ordonată, consecventă. 5. Conştientizarea şi acceptarea deficienţelor de vorbire/limbaj pentru o participare consecventă în discuţiile din cadrul grupului de apartenenţă, al şcolii sau cadrelor sociale. 6. Formarea unor expectanţe reale referitoare la abilităţile de comunicare/limbaj ale copilului în rândul părinţilor. 7. Rezolvarea problemei nucleu care conduce la apariţia mutismului selectiv, astfel încât clientul să se poate exprima fluent în toate situaţiile sociale. 8. Eliminarea paternurilor de manifestări agresive sau comportament negativ, exteriorizat datorită necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de deficienţele de vorbire/limbaj. 57

Obiective pe termen scurt: 1. Evaluarea vorbirii/limbajului pentru a determina acceptarea educaţiei speciale. (1,6) 2. Evaluarea din punct de vedere psihoeducaţional. (2,6) 3. Testarea psihologică. (3,6) 4. Examinarea neuropsihologică. (4,6) 5. Coroborarea cu consultaţia / examinarea medicală. (1,5,6) 6. Încetarea verbalizării negaţiei, din cadrul familiei, referitoare la deficienţa clientului. (6,7,11,12) 7. Acceptarea recomandărilor făcute de o echipă multidisciplinară din cadrul şcolii referitoare la intervenţiile asupra limbajului sau asupra educaţiei. (6,7,8) 8. Acceptarea verbală a serviciilor educaţionale speciale pentru a interveni asupra deficienţelor de vorbire/limbaj. (6,7,8,12) 9. Acceptarea terapiei şi cooperării în cadrul recomandărilor sau intervenţiilor oferite de către logoped. (6,7,8,9,12) 10. Implementarea unor metode de intervenţie de către părinţi, profesori şi logoped ce au ca scop întărirea abilităţilor şi compensarea (diminuarea) deficienţelor. (6,7,9,11,12) 11. Menţinerea unei comunicări regulate între părinţi, profesori şi logoped. (7,8,9,11) 12. Lăudarea şi susţinerea pozitivă a clientului de către părinţi referitoare la dezvoltarea abilităţilor de comunicare. (7,10,13,14,22) 13. Mărirea timpului petrecut, de către părinţi cu clientul, în activităţi care construiesc şi facilitează dezvoltarea limbajului. (13,14) 14. Recunoaşterea şi acceptarea verbală din partea părinţilor, a aşteptărilor nereale sau a presiunii excesive exercitate asupra clientului referitoare la dezvoltarea abilităţilor de vorbire/limbaj. (15,16,17) 15. Conştientizarea şi recunoaşterea verbală din partea părinţilor, a tendinţei de a vorbi în numele clientului în cadrele sociale. (7,18,19,20) 16. Încetarea manifestării paternurilor părinţilor, precum vorbirea în numele clientului în cadre sociale la momente nepotrivite. (17,18,19,20) 17. Îmbunătăţirea sistemului de comunicare din cadrul familiei. (17,19,20) 18. Creşterea frecvenţei interacţiunilor sociale, în care clientul ia iniţiativa sau susţine conversaţia. (19,23,24,25) 19. Creşterea frecvenţei declaraţiilor pozitive referitoare la activităţile din cadrul grupului de apartenenţă precum şi a performanţelor şcolare. (21,22,24,25) 20. Scăderea frecvenţei şi gravităţii manifestărilor agresive sau a comportamentelor negative, exteriorizate datorită necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de deficienţele de vorbire/limbaj. (26,27) 21. Reducerea gravităţii şi frecvenţei discontinuităţii în vorbire. (?) (28,29) 22. Completarea cu un program sistematic de desensibilizare pentru a reduce ritmul vorbirii şi a controla bâlbâiala. (28,29) 23. Verbalizarea şi înţelegerea modului în care mutismul selectiv este asociat cu pierderi din trecut, traume sau persecutări. (30,31,32) 24. Identificarea verbală a dinamicii sau conflictelor din sistemul familial care contribuie la mutismul selectiv. (30,32) 25. Urmarea tratamentului medical prescris de către medic. (3,33) Intervenţii terapeutice: 1. Îndrumarea clientului pentru o evaluare logopedică în vederea determinării prezenţei unei deficienţe, precum şi a acceptării sale pentru serviciile unei educaţii speciale. 2. Programarea unei evaluări psihoeducaţionale care să ateste abilităţile intelectuale şi să excludă prezenţa altor posibile deficienţe. 58

3. Programarea unei testări psihologice pentru a determina dacă există factori emoţionali sau ADHD (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder) care intervin în dezvoltarea vorbirii/limbajului a clientului. 4. Programarea la evaluare neurologică sau neuropsihologică pentru a exclude posibila prezenţă a unor factori organici, care ar putea contribui la deficienţele clientului. 5. Trimiterea clientului la un examen medical pentru a exclude cauze medicale ce ar putea interveni în dezvoltarea vorbirii/limbajului. 6. Asistarea la o întâlnire PEI alături de părinţi, profesori şi logoped pentru a determina acceptarea clientului la serviciile educaţionale speciale, proiectarea intervenţiilor educaţionale, stabilirea obiectivelor şi delimitarea problemelor emoţionale ce trebuie tratate prin consiliere. 7. Consultarea cu părinţii clientului, profesorii săi şi logopedul asupra proiectării unei strategii de intervenţie efective, care să consolideze punctele forte şi să compenseze deficienţele sale. 8. Îndrumarea clientului către un logoped privat pentru asistenţă suplimentară în vederea îmbunătăţirii abilităţilor de comunicare/limbaj. 9. Încurajarea părinţilor în meţinerea unei comunicări regulate cu profesorii şi cu logopedul pentru facilitarea dezvoltării vorbirii/limbajului clientului. 10. Îndrumarea părinţilor în direcţia laudei frecvente şi a reîntăririi pozitive a dezvoltării clientului. 11. Educarea părinţilor asupra semnelor şi simptomelor specifice deficenţelor de vorbire/limbaj. 12. Provocarea recunoaşterii de către părinţi a deficienţelor clientului, astfel încât aceştia să coopereze referitor la situaţia actuală şi intervenţiile ce urmează să fie făcute asupra lui. 13. Repartizarea unor teme zilnice, în care clientul să citească părinţilor şi apoi să povestească cele citite, în vederea dezvoltării vocabularului. 14. Trasarea de directive clientului şi familiei sale pentru ieşiri săptămânale, şi solicitarea de aşi împărtăşi gândurile şi sentimentele referitoare la ieşire în vederea dezvoltării abilităţilor de înţelegere şi producere a limbajului. 15. Confruntarea şi provocarea părinţilor referitor la exercitarea unei presiuni excesive şi irealiste asupra clientului de a ”vorbi corect” 16. Asistarea părinţilor în vederea însuşii unor aşteptări realiste referitoare la dezvoltarea vorbirii/limbajului clientului. 17. Observarea interacţiunilor părinte – copil pentru a evalua în ce măsura paternurile de comunicare familială afectează dezvoltara clientului. 18. Explorarea interacţiunilor părinte – copil pentru a determina dacă, părinţii vorbesc sau umplu adesea pauzele pentru client, încercând astfel să îl protejeze de sentimente de anxietate sau nesiguranţă referitoare la limbajul său. 19. Încurajarea părinţilor în direcţia permiterii clientului să ia iniţiativă mai des în demararea sau susţinerea conversaţiilor. 20. Predarea unor tehnici de comunicare efective (ex.: ascultarea activă, reflectarea sentimentelor, enunţuri la pers.I) în cadrul sesiunilor de terapie a familiei în vederea facilitării dezvoltării clientului. 21. Asistarea clientului şi părinţilor în diercţia dezvoltării, înţelegerii şi acceptării referitoare la limitarea deficienţei de vorbire/limbaj. 22. Întărirea atingerii obiectivului clientului prin terapie. 23. Confruntarea blândă a paternurilor clientului de a se retrage din cadre sociale pentru a evita astfel experienţa anxietăţii datorată problemelor de comunicare. 24. Repartizarea sarcinii clientului de a contribui zilnic cu un comentariu în faţa clasei, întărindu-i astfel încrederea de a vorbi în faţa altor persoane. 25. Repartizarea sarcinii clientului de a împărţi jucării sau obiecte în timpul jocului ”arată şi povesteşte” pentru a-i dezvolta astfel abilităţile de comunicare expresivă.

59

26. Familiarizarea(învăţarea) clientului cu mecanisme de întărire pozitivă (ex. tehnici de relaxare, auto-sugestia, refacere cognitivă) pe care le poate utiliza în întâmpinarea frustrarilor la apariţia problemelor de vorbire/limbaj. 27. Familiarizarea(învăţarea) clientului cu strategii de auto-control (ex.: refacere cognitivă, auto-sugestia, ”stai, priveşte, ascultă şi gândeşte”) pentru a inhiba impulsul de a se manifesta cand întâmpină frustrări referitoare la problemele de comunicare. 28. Proiectarea şi implementarea unui program sistematic de desensibilizare, în care este utilizat un metronom care este retras gradual, pentru a reduce ritmul vorbirii clientului şi a controla bâlbâiala. 29. Predarea clientului a unor tehnici efective de reducere a anxietăţii(relaxare, auto-sugestia, refacere cognitivă) pentru a reduce anxietatea anticipativă în situaţii sociale şi pentru controlul bâlbâielii. 30. Explorarea trecutului clientului referitoare la pierderile, traumele sau persecutările care pot contribui la apariţia mutismului selectiv. 31. Utilizarea unei sesiuni individuale de terapie prin joc pentru a ajuta clintul să-şi exprime sentimentele referitoare la pierderi, traume sau persecutări din trecut. 32. Evaluarea dinamicii familiei ce contribuie la refuzul clientului de a vorbi în anumite situaţii. 33. Programarea unei evaluări medicale dacă s-a determinat faptul că o problemă emoţională şi/sau ADHD interferează cu dezvoltarea vorbirii/limbajului. __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ Sugestii de diagnosticare: Axa I: 315.31 Deficienţe expresive de limbaj 315.32 Deficienţe mixte, expresive – receptive, de limbaj 315.39 Deficienţe fonologice 307.0 Bâlbâială 307.9 Deficienţe de comunicare NOS 313.23 Mutism selectiv 309.21 Deficienţa anxietăţii de separare 300.23 Fobie socială Axa II: 317. Retardare mintală uşoară V62.89 Borderline Intellectual Functioning 799.9 Diagnostic Amânat 799.10 V71.09 Fără Diagnostic

RETARDAREA MINTALĂ DEFINIŢII COMPORTAMENTALE 1. Funcţionarea intelectului la o cotă semnificativ sub media demonstrată de un punctaj de 70 de puncte sau sub 70 de puncte obţinut la testul de inteligenţă. 2. Deteriorarea semnificativă a abilităţilor de comunicare, de gestionare şi dezvoltare a vieţii personale. Dificultăţi în utilizarea abilităţilor sociale, a utilizării resurselor comunitare, a abilităţilor academice şi în gestionarea muncii şi a timpului liber. 3. Dificultăţi în înţelegerea şi urmărirea instrucţiunilor acasă, la şcoală şi pe plan vocaţional. 4. Deteriorarea memoriei de scurtă şi lungă durată. 60

5. Gândire concretă sau abilităţi deteriorate de a discuta (raţiona) în mod abstract. 6. Abilităţi sociale diminuate (sărăcite) manifestate prin uilizarea frecventă a intelectului fără discernământ şi înţelegerea limitată a antecedentelor şi consecinţelor acţiunilor sau nuanţelor sociale. 7. Lipsa de intuiţie (perspicacitate, discernământ, înţelegere) şi neputinţa de a învăţa din experienţe şi greşeli – în mod regulat. 8. Respect de sine scăzut (subapreciere) evidenţiat prin remarci depreciative la adresa propriei persoane ( ex., „Sunt atât de prost!”). 9. Model periodic de comportament – acţionarea fără a lua în considerare consecinţele acţiunilor. OBIECTIVE PE TERMEN LUNG 1. Îndeplinirea tuturor scopurilor (obiectivelor) academice identificate în Planul Educaţional Individual (IEP) al clientului. 2. Realizarea tuturor obiectivelor comportamentale, social interpersonale şi personale identificate în Planul Individual de Serviciu. 3. Funcţionarea la un nivel corespunzător de independenţă la debutul rezidenţial, educaţional şi vocaţional. 4. Stimularea acceptării şi cunoaşterii (conştientizării) limitărilor cognitive şi intelectuale de către client astfel încât acesta să-şi poată autoevalua sentimentele şi să se exprime verbal cu consecvenţă (fermitate). 5. Conştientizarea şi acceptarea capacităţilor intelectuale şi cognitive ale pacientului de către părinţi/îngrijitori astfel încât aşteptările acestora să fie realiste. 6. Consimţirea şi supunerea cu consecvenţă la o rutină zilnică prin directive simple primite acasă, la şcoală sau în planificarea vocaţională. 7. Reducerea frecvenţei şi gravităţii comportamentelor sociale neadecvate. OBIECTIVE PE TERMEN SCURT 1. Efectuarea unei evaluări cognitive şi intelectuale cuprinzătoare. 2. Efectuarea testării psihologice. 3. Efectuarea testării neuro-psihologice. 4. Efectuarea unei evaluări fizice de către un terapeut. 5. Efectuarea unei evaluări a limbajului şi a modului de exprimare. 6. Obţinerea consimţământului părinţilor pentru intervenţii educaţionale privind şcoala, conformându-se recomandărilor făcute de o echipă de evaluare multidisciplinară. 7. Mutarea clientului în clase adecvate într-un cadru educaţional sau program educaţional. 8. Mutarea pacientului într-o aşezare rezidenţială potrivită. 9. Implementarea de către părinţi şi profesori a unor strategii educaţionale care maximizează puterea pacientului de învăţare şi compensează slăbiciunile lui ăn acest sens. 10. Asigurarea unor servicii auxiliare adecvate (i.e., fizice, vorbire/limbaj, terapie ocupaţională şi consiliere). 11. Păstrarea de către părinţi a unei comunicări permanente cu profesorii şi alţi reprezentanţi apropriaţi ai şcolii. 12. Implementarea unei recompensări cu jetoane în clasă sau în cadrul plasamentului pentru reîntărirea comportamentului pe sarcină, îndeplinirea atribuţiunilor şcolare, controlarea impulsivităţii şi a comportamentului social pozitiv. 13. Determinarea părinţilor să încurajeze şi să stimuleze clientul, aducându-i laude pentru performanţele şcolare şi comportamentul social. 14. Căderea de acord asupra unui contract circumstanţial cu clientul, părinţii şi profesorii acestuia pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare, împiedicare unui comportament impulsiv şi dezvoltarea comportamentului pozitiv în societate. 61

15. Stoparea negării verbale de către membrii familiei a deficitului cognitiv şi intelectual al pacientului. 16. Părinţii recunosc şi mărturisesc aşteptările lor nerealiste sau presiunea excesivă exercitată asupra pacientului. 17. Părinţii recunosc şi mărturisesc că tiparul lor supraprotector interferează cu dezvoltarea intelectuală, emoţională şi socială a pacientului. 18. reducerea ponderii activităţilor pe care părinţii le efectuează în numele pacientului în ciuda faptului vă acesta este capabil de a realiza independent (ex. vorbit în numele acestuia). 19. Creşterea implicării pacientului în activităţile familiei (excursii sau responsabilităţi). 20. Părinţii implenetează tehnici de organizare comportamentală pentru a reduce frecvenţa ţi violenţa izbucnirilor temperamentale şi a comportamentului agresiv. 21. pacientul şi părinţii acestuia se pun de acord asupra unui program de alocare a banilor, care să ajute pacientul în progresul de învăţare a gestionării acestora în mod eficient. 22. Crearea unei rutine zilnice (baie, duş, pieptănat, spălat pe dinţi, aplicarea deodorantului). 23. preluarea iniţiativei în situaţii de socializare (adresarea salutlui, zâmbetul, contactul vizual) 24. Sporirea frecvenţei afirmaţiilor pozitive pe care pacientul le face despre sine. 25. Dezvoltarea abilităţilor pacientului de a identifica şi exprima sentimentele. 26. Recunoaşterea şi identificarea vrebală a comportamentului sexual adecvat sau neadecvat. 27. urmărirea tratamentului medicamentos prescris de medic. INTERVENŢII TERAPEUTICE 1. Stabilirea unei evaluări intelectuale şi cognitive pentru determinarea prezenţei întârzierii mentale şi pentru o aprofundare în capacitatea de învăţare a pacientului (plusuri şi minusuri – calităţi şi defecte). 2. Efectuarea unei testări psihologice unei testări psihologice pentru a decie dacă există simptomatică ADHD sau dacă alţi factori emoţionali interferează cu funcţionarea intelectuală sau academică a pacientului. 3. Efectuarea unei examinări neuropsihologice pentru a exculde posibili factori organici care ar putea contribui la deficitul cognitiv sau intelectual al pacientului. 4. Asigurarea informaţiilor (feed-back) necesare părinţilor, cadrelor didactice şi personalului medical cu privire la rezultatele testelor de inteligenţă, psihologice şi neuropsihologice. 5. Îndrumarea pacientului către un terapeut (specialist) educaţional şi ocupaţional, pentru a evalua deficitele motor-senzoriale sau de percepţie şi pentru a lua o decizie optimă cu privire la necesitatea continuării terapiei fizice şi/sau ocupaţionale. 6. Îndrumarea pacientului către un psiholog, pentru a evalua deficienţele în exprimare şi pentru a decide dacă este nevoie de terapie în acest sens. 7. frecventarea şedinţelor unui Comitet de Planificare Educaţională Individualizată împreună cu părinţii. Profesorii şi alţi prfesionişti, direct implicaţi pentru a determina eligibilitatea pacientului pentru servicii educaţionale speciale, pentru a crea intervenţii educaţionale şi a stabili obiective. 8. Discuţii cu pacientul, cu părinţii, profesorii şi alte cadre direct implicate cu privire la întocmirea unor programe de învăţare sau alte intervenţii care să dezvolte calităţile pacientului, prin compensarea slăbiciunilor. 9. Discuţii cu pacientul, cadrele didactice sau alţi specialişti în sănătate mentală despre nevoia de plasare a pacientului într-o instituţie specialzată sau într-un program rezidenţial. 10. Îndrumarea pacientului spre un atelier sau centru educaţional de reabilitare, în vederea dezvoltării unor îndeletniciri elemnetare. 11. În curajarea părinţilor pentru a comunica constant cu profesorii pacientului pentru a monitoriza în permanenţă progresul educaţional, comportamental, emoţional şi social al acestuia.

62

12. Crearea unui model de gratificare cu jetoane pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare, controlul impulsurilor şi abilităţilor sociale. 13. Încurajarea părinţilor să susţină frecvent pacientul şi să-l laude pentru comportamentul său social (pozitiv) şi pentru performanţele şcolare. 14. Crearea unui sistem de recompensare, sau unui contract pentru clauze neprevăzute pentru a stimula manifestarea adaptabilităţii şi unui comportament social adecvat. 15. Educarea părinţilor pacientului cu privire la simptomele şi caracteristicile retardării mentale. 16. Dezbaterea tendinţei părinţilor de a nega deficienţele intelectuale ale pacientului, pentru ca aceştia să coopereze cu specialiştii, în vederea intervenţiilor educaţionale şi de plasare a pacientului. 17. Programarea unuo şedinţe de terapie familială pentru a afla dacă părinţii exercită o presiune excesivă asupra clientului pentru ca acesta să aibă rezultate pe care practic nu este capabil să le obţină. 18. Provocarea părinţilor la dezbateri pe tema exercitării presiunii excesive asupra pacientului. 19. Obesrvarea interacţiunii părinte-client în vederea luării unei decizii corecte cu privire la influenţa asupra dezvoltării sociale, emoţionale şi intelectuale a pacientului provocată de comportamentul supraocrotitor al părinţilor. 20. Susţinerea părinţilor şi îngrijitorilor (aparţinătorilor) clientului în dezvoltarea unor aşteptări realiste cu privire la capacitatea sa intelectuală şi nivelul de adaptare funcţională. 21. Încurajarea părinţilor şi a membrilor familiei să stimuleze participarea clientului la activităţi şi ieşiri în are liber (ex. evenimente soprtive, atinaj, vizite la muzeu, etc.) 22. Atribuirea unei sarcini clientului, în viaţa de zi cu zi a familiei (ex. pregătirea msei, grădinărit) care să-i dezvolte simţul responsabilităţii sau proprietăţii. 23. Consultarea cu personalul didactic sau medical în legătură cu un loc de muncă potrivit clientului pentru a dezvolta respectul de sine al acestuia cât şi pentru a-l stimula pe acesta în asumarea responsabilităţii. 24. Prezentarea unor tehnici eficiente de organizare comportamentală, pentru reducerea frecvenţei şi a violenţei temperamentale şi a comportamentului agresiv. 25. Încurajarea părinţilor să reacţioneze în mod natural, logic a comportamentul social nepotrivit sau greu adaptabil al clientului. 26. Consilierea părinţilor pentru a fi capabili să efectueze un plan de alcoare (raţionalizare) a resurselor financiare ale clientului, pentru ca acesta să devină mai responsabil şi să dezvolte abilităţi de gestionare a banilor. 27. Crearea unui sistem de recompensare pentru a stimula efectuarea de către pacient, în mod independent, a activităţilor rutiniere zilnice, ce ţin de igiena personală. 28. Prezentarea clientului a unor strategii de mediere şi autocontrol (ex. oprire, gândire, ascultare, privire) care să amâne satisfacţiile de moment, cu scopul inhibării impulsurilor. 29. Identificarea şi reîmprospătarea comportamentului social adecvat clientului. 30. Organizarea unor scenete cu manechine şi marionete în cadrul şedinţelor individuale pentru a îmbunătăţii abilităţile sociale ale clientului. 31. Încurajarea clientului să participe la Olimpiade Speciale pentru a-şi dezvolta respectul de sine. 32. consilierea clientului pentru a ajunge la înţelegerea şi acceptarea limitărilor provocate de deficitul său intelectual şi adaptativ. 33. predarea tehnicilor de comunicare (ascultarea activă, contactul vizual, asumarea opiniei) pentru a îmbunătăţii abilităţiile acesteia de a-şi exprima ideile, sentimentele şi nevoile întrun mod consecvent. 34. Educarea pacientului cu privire la diferite stări emoţionale sau sentimente implicite. 35. Asigurarea educaţiei sexuale pentru a ajuta clientul să recunoască şi să identifice verbal comportamentele sexuale adecvate şi inadecvate. 36. Evaluarea tratamentului medicamentos prescris pacientului. 63

SUGESTII DE DIAGNOSTIC Axis I 299.00 299.80 299.8 299.10

Autism Simdromul Rett Sindromul Asperger Tulburarea dezintegrativă a copilăriei

Axis II 317 318.0 318.1 318.2 319.1 V62.89 799.9 V71.09

Retard mental uşor Retard mental moderat Retard mental sever Retard mental profund Retard mental. Severitate nespecificată Funcţionare Intelectuală de tip Borderline Diagnostic amânat Nici un diagnostic

ENUREZIS / ENCOPREZIS Definiţii behavioriste/comportamentale 1.urinatul, în mod repetat, voluntar/involuntar, în pat sau îmbrăcăminte, pe timpul zilei sau a nopţii, după vârsta de 5 ani – vârsta la care se instalează continenţa. 2.urinarea repetată, voluntară/involuntară, în locuri improprii (ex.îmbrăcăminte, podea), după vârsta de 5 ani, când continenţa trebuie să se fi instalat. 3.sentimentul de vină asociat cu enurezisul/encoprezisul care stau la baza evitării anumitor contexte (ex.petrecerea unor nopţi la prieteni), împrejurări care ar putea deveni motive de situaţii jenante. 4.ridiculizarea, ostracizarea şi izolarea socială de către alteritate din cauza enurezisului/encoprezisului. 5.încercările frecvente de a ascunde îmbrăcămintea pătată, din cauza ruşinii sau frica de a nu fi ridiculizat, criticat, pedepsit. 6.furia, respingerea sau pedepsirea excesivă din partea părinţilor/îngrijitorilor copilului, centrată pe folosirea unor practici educative centrate pe folosirea toaletei, practică ce are ca efect scăderea stimei de sine a copilului. 7.sentimente puternice de teamă sau ostilitate canalizate în acte de enurezis/encoprezis. 8.pătarea deliberată a hainelor/aşternutului ca act al copilului de a-şi pedepsi părinţii pentru atitudinea coercitivă.

64

PLANIFICAREA TRATAMENTULUI DE PSIHOTERAPIE A COPILULUI ŞI A ADOLESCENTULUI OBIECTIVE PE TERMEN LUNG 1.Eliminarea tuturor episoadelor diurne şi/nocturne de enurezis. 2.Întreruperea tuturor episoadelor de encoprezis, fie el voluntar sau involuntar. 3.Rezolvarea situaţiilor conflictuale/stresante care declanşează encoprezisul sau enurezisul. 4.Eliminarea practicilor centrate pe folosirea toaletei în tratarea encoprezisului, practici folosite de părinţi şi care au un efect coercitiv şi rigid – este disfuncţională. 5.Eliminarea ciclului de dependenţă, disfuncţională din sistemul familial, care răspund în majoritatea cazurilor într-o manieră critică, ostilă, cu furie la situaţiile în care copilul a pătat/udat aşternutul sau îmbrăcămintea; comportament disfuncţional al părinţilor, la care copilul, pentru a-i „pedepsi” pentru reacţiile ostile, răspunde pătând/udând aşternutul sau îmbrăcămintea. INTERVENŢII TERAPEUTICE

OBIECTIVE PE TERMEN SCURT

1.respectarea recomandărilor medicului, în 1.recomandări clientului – copilului, în vederea vederea efectuării de teste şi urmarea efectuării examninărilor medicale pentru a vedea tratamentului medicamentos. (1,2,3) dacă, la baza enurezisului/encoprezisului, stau cauze organice sau fizice. 2.urmarea strictă a tratamentului 2.programarea clientului pentru evaluarea gradului de medicamentos prescris de medic. (2,3) toleranţă la tratamentul medicamentos. 3.finalizarea testărilor psihologice. 3. informarea clientului asupra efectelor secundare, (4,23,24) eficienţa tratamentului medicamentos, consultul şi recomandările către un medic specialist la intervale regulate. 4.informarea şi acceptul părintelui cu 4.planificarea testărilor psihologice care ar putea privire la folosirea procedurilor de evidenţia prezenţa unor probleme emoţionale grave condiţionare a copilului după modelul care stau la baza encoprezisului/enurezisului; „bell-and-pad” (binomul: clopoţelul şi asigurarea feedback-ului pe parcursul testăriii scutecul) – model de prevenţie centrat pe clientului şi a părinţilor acestuia. atenţionare (creşterea vigilenţei) şi folosirea scutecului în tratarea enurezisului nocturn. (5,6,8,9) 5.reducerea frecvenţei comportamentului 5.formarea clientului şi a părinţilor acestuia în enuretic. (5,6,7,8,9) vederea folosirii ca metodă terapeutică în enurezis „sun atunci când mă uzi”, ca procedură de condiţionare, care constă în folosirea unui scutec sensibil la urină/fluid şi care, la interacţiunea cu urina, declanşează o alarmă auditivă (în momentul intrării în contact cu fluidul). 6.reducerea frecvenţei comportamentului 6.formarea şi consilierea părinţilor în vederea folosirii encopretic. (6,10) procedurilor pozitive de întărire în creşterea controlului urinar al copilului. 7.creşterea gradului de implicare şi 7.învăţarea copilului şi a părinţilor acestuia tehnici conştientizare a copilului în implementarea practice de retenţie urinară care să ducă la creşterea practicii de intervenţie axat pe mersul la gradului de atenţie a copilului asupra senzaţiilor care toaletă. (11,12,15) îi anunţă nevoia de a urina. 8.identificarea consecinţelor sociale 8.antrenarea părinţilor/îngrijitorilor copilului în negative pe care le-ar putea întâmpina de la vederea folosirii procedurilor de trezire-atenţionare cei din jur, dacă enurezisul şi/encoprezisul (prin scuturare), prin utilizarea programului cu nu este corectat. (11,12,15) intervalele orare, în controlul nocturn al 65

9.discuţii asupra modului în care anxietatea sau frica asociată cu practicile folosirii toaletei sunt iraţionale şi irealiste. (13,14)

10.atenţionarea verbală a părinţilor cu privire la practicile axate pe mersul la toaletă ca fiind rigide, ostile; remarcile critice ale părinţilor care duc la accentuarea enurezisului/encoprezisului la copil. (16,17,18,19) 11.reducerea frecvenţei şi violenţei remarcilor ostile venite din partea părinţilor care accentuează şi menţin encoprezisul şi enurezisul (16,18,19,22) 12.creşterea numărului de răspunsuri empatice ale părinţilor la gândurile, emoţiile şi nevoile copilului. (17,19,21,31) 13.scăderea, la nivelul părinţilor, a gradului de folosire a practicii axate pe mersul la toaletă a copilului. (17, 20) 14.consolidarea relaţiei cu părinţii care nu sunt de acord cu folosirea metodei axată pe mersul la toaletă. (17, 21) 15.înţelegerea şi verbalizarea beneficiilor secundare, consecinţe ale encoprezisului şi enurezisului. (22,23,31)

encoprezisului. 9.proiectarea şi implementarea tehnicilor de păstrare a aşternuturilor curate; trainingul părinţilor şi a copilului asupra răspunsurilor inhibitorii, întăriri pozitive, trezirea rapidă, autocorecţia accidentelor şi reducerea comentariilor critice privind exerciţiul de folosire a toaletei. 10.instruirea părintelui cu privire la implementarea unui program sistematizat, de condiţionare care combină tehnicile pozitive de întărire-suport, cu supozitoarele de glicerină şi clismă, dacă copilul nu are scaun zilnic, în mod voluntar.

11.încurajarea şi provocarea copilului de a-şi asuma activ responsabilitatea deprinderii controlului sfincterian (ex.să noteze numărul de zile uscate şi umede, igienizarea hainelor/îmbrăcăminţii pătate). 12.provocarea şi/confruntarea lipsei de motivaţie sau complianţă a copilului vis-a-vis de intervenţiile terapeutice recomandate. 13.analiza schemelor cognitive iraţionale ale copilului care îi induc frica sau anxietatea, relaţionate cu practica axată pe mersul la toaletă. 14.asistarea copilului în conştientizarea impactului negativ pe carte îl au gândurile sale de frică, anxietate iraţională, relaţionate cu mersul la toaletă. 15.identificarea şi discutarea efectelor sociale negative pe care clientul le-ar putea întâmpina de la alteritate şi care ar putea avea ca efect creşterea gradului de motivare a controlului sfincterian. 16.verbalizarea modalităţilor în care 16.direcţionarea şedinţelor de terapie a familiei în enurezisul/encoprezisul este asociat cu sensul evaluării dinamicii care contribuie la reducerea experienţe precum: separarea, pierderea, enurezisului/encoprezisului clientului. traume sau respingeri. (24,25,26,27) 17.scăderea frecvenţei autodescrierilor care 17.explorarea interacţiunii părinte-copil pentru a reflectă sentimente asociate unui nivel observa dacă practicile educaţionale de folosire a scăzut al stimei de sine, vină sau jenă. toaletei sunt rigide sau dacă părinţii fac remarci (29,30) ostile, critice frecvente la adresa copilului. 19.creşterea frecvenţei elementelor 19.confruntarea şi provocarea părinţilor privind autodescriptive care reflectă îmbunătăţirea folosirea remarcilor şi a criticilor ostile care stimei de sine. (29,30) contribuie la menţinerea nivelului scăzut al stimei de sine a clientului: furia, vina, jena. 20.învăţarea copilului de a-şi exprima 20.responsabilizarea părinţilor care se manifestă verbal şi fizic sentimente de furie, pentru a pasiv, prin angajarea diectă a acestora în procesul evita canalizarea acestora în clientului de învăţare efectivă de folosire a toaletei enurezis/encoprezis. (27, 28) (ex.să ţină evidenţa zilelor umede şi uscate, trezirea uşoară a copilului pentru a preveni suprasolicitarea vezicii urinare, reamintirea sau învăţarea clientului în vederea curăţării aşternutului sau a hainelor pătate). 21.trasarea unor sarcini concrete părinţilor dezangajaţi în procesul de reabilitare a clientului în 66

vederea petrecerii, în mod activ, calitativ a timpului liber. 22.evaluarea interacţiunilor părinte-copil caracterizat ca un ciclu ostil, persistent în care udarea, pătarea hainelor sau a aşternuturilor clientului declanşează furia părinţilor care răspund într-o manieră critică sau ostilă, iar la rândul său, clientul „pedepseşte” părintele pentru răspunsul ostil; cercul ostil repetându-se la nesfârşit. 23.asistarea clientului şi a părinţilor acestuia în dezvoltarea unor tehinici imediate de prevenţie a enurezisului/encoprezisului. 24.evaluarea cauzalităţii encoprezisului/enurezisului, dacă acestea sunt asociate cu experienţe anterioare precum: separarea, trauma, pierderea, respingerea. 25.exploatarea, încurajarea şi susţinerea clientului în vederea exprimării verbale şi clarificarea sentimentelor asociate cu experienţe anterioare, precum: separarea, trauma, pierderea, respingerea. 26.utilizarea şedinţelor individuale de terapie prin joc pentru a-i da libertatea clientului de a se manifesta şi lucra la sentimentele asociate cu experienţe anterioare, precum: separarea, trauma, pierderea, respingerea. 27.învăţarea clientului a deprinderilor de comunicare eficientă şi afectivitate, în vederea îmbunătăţirii abilităţilor de exprimare a gândurilor şi a sentimentelor printr-o verbalizare corespunzătoare. 28.învăţarea clientului a modalităţilor de manifestare fizică, corespunzătoare care să permită exptimarea furiei, mai degrabă într-o manieră constructivă, dacât canalizarea furiei în manifestări disfuncţionale precum: pătarea, udarea aşternuturilor/îmbrăcămintei. 29.identificarea punctelor tari ale clientului şi prezentarea acestora lui, în vederea reducerii sentimentelor de jenă sau vină; creşterea stime de sine. 30.atribuirea clientului (ca temă de casă) sarcina de aşi face singur o autocaracterizare pe care o va înregistra într-un jurnal. 31.folosirea unei abordări strategice de terapie familială, în care terapeutul nu discută despre enurezis/encoprezis, ci despre ceea ce ar putea ascunde, dacă acestă problemă ar fi rezolvată (ex.ar putea fi sesizată camuflarea problemelor). TRADUCEREA DEFECTOASA TULBURAREA ÎNVĂŢĂRII

67

1.Definitiile comportamentale Citind realizariile,luate individual,teste standard de recunoasterea scrisului si intelegere este specificat dedesupt nivelul asteptat,dand clientului varsta cronologica,nivelul si masura inteligentei. Abilitatile matematice,administrate testelor standardizate este specificat sub nivelul asteptat,dand clientului varsta cronologica,nivelul si masura inteligentei. Istoria performantei academice care este dedesput ,care a asteptat,dand masura inteligentei clientului. Invatand dizabilitati(incapacitate) substantiale intervine cu performanta academica a clientului sau activitatiile zilnice care cere ceva sau totul dintre urmatoarele indemanari:cititul,matematica si scriere de expresii. Subestimarea,depresia,si anxietatea(nelinistea),care provine din invatarea incapacitatii(dizabilitatii),mai departe invatarea problemelor exacerbe(accentuate).Un model recurent(repetat) de distrugere,si de atentie negativa a comportamentelor cand intampina dificultati sau frustari in invatare. Scopuri pt.viitor 1.Sa arate interes sustinut permanent,initiativa,si motivare in academii si sa aduca performanta pt.diferite categorii pt.abilitati intelectuale. 2.Sa obtina scopuri academice identificate pe clienti avand in vedere un Plan Educational Individualizat(IEP) 3.Performanta la nivelul capacitatii in zona slabiciunii academice. 4.Dezvoltaraea unei constiente si acceptate invatari a dizabilitatilor (incapacitate),astfel incat clientul va fie capabil sa mentina o balanta sanatoasa intre implinirea tintelor(scopurilor)academice si nevoile lui/ei sociale,emotionale si personale. 5.Construind respectul de sine astfel incat clientul este in stare sa faca fata frustrarilor asociate prin incapacitatea de asimilare sau temele date,pe o baza consistenta fara a renunta la ele. 6.Parintii au stabilite asteptari realiste ale clientului care invata deprinderea de lucru si implementarea de strategii afective acasa, ca sa ajute clientul sa tina pasul cu cu temele si pentru a implini tintele academice !! 8.Indepartand impedimentele emotionale sau rezolvand conflicte familiale care vor permite imbunatatirea realizarea academiei. Obiective pe termen scurt 1. Completarea unei evaluari psihico-educationala 2. .Clientul si parintii lui/ei,vor avea informatii psihico-educationale din trecut. 3. Completari de teste psihico-educative 4. Cooperarea cu o viziune auditiva,sau examinare medicala. 5. Supunerea recomandarilor facute de echipa de evaluatori interdisciplinari de la scoala privind interventiile educative. 6. Mutarea clientului intr-o clasa potrivita. 7. Completari de teste neuro-psihice 8. Parintii si profesorii trebuie sa implementeze strategii educationale care sa maximalizeze puterea de invatare a elevului si sa compenseze slabiciunile prezente. 9. Participarea la meditatii particulare pentru imbunatatirea cunostintelor. 10. Cooperarea cu ofertele date de centre private de invatare. 11. Implementarea de activitati la care se pricep,care sa imbunatateasca indeplinirea sarcinilor de la scoala. 12. Dezvoltarea afectiva prin teste strategice,care scade nelinistea si imbunatateste performanta testelor. 13. Parintii mentin comunicarea regulata (zilnic-saptamanal)cu profesorii 14. Stabilirea unui program in care se pot juca,pot petrece timp cu familia si pot efectua teme. 68

15. Sporirea laudelor si recompensele positive de catre parinti catre elevi privind rezulatele scolare. 16. Identificarea si indepartarea emotiilor sau inhibitiile din timpul invatarii ale elevului sau ale sistemului familial. 17. Parintii identifica refuzul elevului de invatare si modul in care parcurge procesul de invatare. 18. Stoparea refuzului in sistemul familial de invatarea a unor aspecte legate de dizabiltati. 19. Mai mult timp acordat de parinti clientului la efectuarea temelor. 20. Parintii recunosc verbal incapacitatea de a a junge la performanta dorita. 21. Parintii recunosc ca modelul lor de practica se interpune cu cresterea academica a clientului si responsabiliatea lui. 22. Cresterea frecventei si absolvirea anilor de studii fara a renunta. 23. Cresterea pozitiva din urma organizarii de activitati pozitive din scoala. 24. Reducerea comportamrntului plin de severitate. 25. administrarea de medicamente prescrise de doctor. Interventii terapeute 1. Pregatirea psiho-educationala pentru prederea redusa si determinarea de educatie incluziva.(scoli speciale) 2. Pregatirea testelor psihologice care raspund nevoilor clientilor. 3. Aduna informatii psihologice din trecut care include cheia dezvoltarii a pietrii kilometrice si o familie din trecut care a beneficiat de acest fel de educatie si nu am mers. 4. Privind evaluarea psihologica fii sigur ca ai conexiune inverse din partea familiei si oficialilor scolii. 5. Referitor la viziunea auditiva a clientului si regulile de examinare medicala care sunt interferate cu abilitatile de invatare. 6. Frecventarea de Comitete Educationale pe Planing Individualizat(IEPC),intalniri cu parintii,profesorii si oficialii scolii,pentru determinarea eligibiltitatii clientului si stabilirea de tinte educationale. 7. Sedinte(consultari)cu parintii clientului si oficialii scolii despre programe de invatare eficiente si strategii care sa se construiasca pe puterea clientului si intarirea slabiciunilor. 8. Pregatirea pentru teste neuropsihologice, dupa regula, fara ca factorii neurologici/organici sa contribuie la procesul de invatare. 9. Pentru parinti se recomanda,ca si in afara orelor de meditatii sa lucreze cu ei acasa(citire,matematica,scriere.etc.) 10. Referitor la invatarea in particular a clientului,dandu-l la un centru de invatare,clientul isi va imbunaati sistemul de invatat. 11. Invatarea clientului mai multe activiati de indemanare(ceva la care se pricepe mai bine si ii place). 12. Invatarea clientuluicu mult mai multe teste eficiente(studiind cu el pe o perioada mai lunga,recapitularea materiei,recorectarea temei ) 13. Incurajarea parintilor sa mentina regulat(zilnic-saptamanal)comunicarea cu profesorii. 14. sesiuni pentru familii,iar in cadrul acestora identificarea sistemului propriu de educatie si rectificarea lui. 15. Asistarea parintilor in rezolvarea de conflicte familiale.Stabilirea de modele noi si pozitive care va ajuta dezvoltarea clientului. 16. Asistarea parintilor pe parcursul unei zile,in desfasurarea activitatilor. 17. Incurajarea parintilor sa isi laude clientul permanent,dupa indeplinirea anumitor sarcini. 18. Asistarea parintilor si a profesorilor in dezvoltarea sistemului de recompensa pentru dezvoltare(planse cu stelute pt.indeplinirea unei tinte,alte materialae pt rasplata lor). 69

19. Educarea parintii clientului despre semnele si invatatarae dizabilitata. 20. Confruntarea si provocarea parintilor in procesul de invatare dizabilitata.Despre locul si interventiile in procesul de inavatre. 21. Incurajarea parintilor sa se implice in efectuarea temelor(sa citeasca cu ei,sa foloseasca planse pentru imbunatatirea invatarii matematicii,pronuntarea de cuvinte.etc.). 22. Participarea familiei la sesiuni de comunicare pt.dezvoltarea procesului de invatare a clientului si dezvoltarea asteptarilor. 23. Observarea relatiei parinte-copil.Parintii sa se coboare la nivelulu copilului. 24. Confruntarea si provocarea parintilor in privinta presiunii asupra clientului. 25. asistarea parintelui in dezvoltarea asteptarilor realistice asupra invatarii clientului. 26. Asistarea clientului in intelegerea si confruntarea cu problemele de invatare a dizabilitatilor 27. Consulatarea oficialilor scolii despre trasee de urmat pentru imbunatatirea comportamentului clientului in indeplinirea sarcinilor. 28. Invatarea de catre client a unor mecanisme de reproducere,pentru a putea infrunta dificultatile la scoala. 29. Consolidarea cunostintelor clientului asimilate la scoala. 30. Confruntarea clientului in remarcile si dorintele exprimate la transmiterea sarcinilor la scoala. 31. Invatarea clientului si sfatuirea lui sa gandeasca pozitiv despre el,cu privire la abilitatile lui. 32. Indrumarea clientului sa identifice ce recompense l-ar motiva mai mult la lucru. 33. Invatarea clientului stapanirea de sine(restructurarea cognitiva,lauda de sine, »oprestete »,asculta,gandeste)stoparea actionarii dupa impuls. Pregatirea pentru medicamentatie si evaluarea clientului daca sunt determinate probleme emotionale sau ADH care interfereaza cu

TULBURARI DE ALIMENTATIE Consumul rapid a unor mari cantitati de hrana intr-un timp scurt urmat de auto-producererea vomei si/sau folosirea laxativelor datorita temerii de a castiga in greutate. Pierderea exagerata ingreutate(si amenoreea la femei) alaturi de refuzul de a mentine macar o greutate minima in limitele sanogene, se datoreaza consumului scazut de alimente, si o frecventa ridicata a auto-inducerii vomei, folosirea nepotrivita a laxativelor, si /sau practicarea unor exercitii extenuante. Preocuparea exagerata pentru imaginea corporala alaturi de o evaluare in mare parte nerealista a imagini de sine ca fiind prea grasa sau o negare puternica in a percepe propria epuizare. Teama irationala de a castiga in greutate. Punerea in pericol a vietiidatorita unei alimentatii nesanatoase, dezechilibrul ligchidelor si electrolitilor, slabirea generala a functionarii organismului rezulta din provocarea propriei vome, folosirea laxativelor, refuzul de a manca suficienta hrana sanatoasa Scopuri in ceea ce priveste comportamentul alimentar 1. Refacerea paternurilor firesti de consum alimentar, a echilibrului fluidrelor corporale si a electrolitilor, si a perceptiei corporale realiste. 2. Incheierea comportamentului mancatului saracacios, prin intoarcerea la mancatul sanatos a unor alimente sanatoase care sa sa mentina o greutate sanatoasa.

70

3. Stabilizarea starii din punct de vedere medical, refacerea comportamentelor de ingerare a hranii care va mentine viata sva creste in greutate pana la un nivel normal. 4. Castigarea unui insight sufficient in lupta cognitive si emotionala pentru a pune capat tulburarilor de hranire si pentru a mentine cu responsabilitate ingerarea hranii. 5. Dezvoltarea unor strategii alternative de cooping (identificarea cu asertivitate a emotiilor) pentru a face fata problemelor emotionale stressante, facand tulburarea de hranire nenecesara. 6. Constientizarea legaturilor dintre stima de sine scazuta si presiunea sociala legata de diete si mancarea nesanatoasa, si comportamentele purgative pentru a elimina tulburarile de alimentatie. 7. Schimbarea definitiei sinelui astfel incat sa nu mai fie centrat pe greutate, marime, forma ca prim criteriu de auto-acceptare. 8. Restructurare gandurilor deformate,credintelor, si valorilor care contribuie la mentinerea tulburarilor de alimentatie Obiective pe termen scurt 1. Cooperare pentru examinare fizica si dentara 2. Cooperarea pentru a admite tratamentul spitalizat daca o stare de sanatate fragila necesita acest gen de tratament 3. Atingerea si mentinerea echilibrului fluidelor corporale, precum si reinstaurarea functiilor reproductive 4. Mancatul la intervale regulate (trei mese pe zi) consumand cel putin minimum de calorii zilnic necesar pentru a castiga progresiv in greutate. 5. Incheierea utilizarii nepotrivite de laxative. 6. Incetarea auto-inducerii vomei sau a modalitatilor alternative de purgatie. 7. Mentinerea unui jurnal zilnic cu activitati,ganduri, sentimente, notind fiecare asociere cu comportamentul de hranire. 8. Identificarea credintelor irationale cu privire la comportamentul de hranire. 9. Verbalizarea acceptarii intregii responsabilitati pentru alegerile cu privire la mancare. 10. Incetarea acumularii mancarii. 11. Stabilirea unor limite rezonabile in praticarea exercitiilor fizice. 12. Aceptarea responsabilitatifata de hranire demonsttrata prin castigul progresiv in greutate sau mentinerea unei greutati adecvate fara supraveghere 13. Identificarea credintelor irationale si a steptarilor legate de marimea corporala. 14. Verbalizarea unei aprecieri realiste a statutltului greutatii si a masurilor corporale. 15. Verbalizarea sentimentelor de stima de sine redusa, depresie, singuratate, furie, nevoia de educare, sau lipsa de incredere, care accentueaza tulburarile de alimentative 16. Constientizarea si infrangerea controlului agresivitatii passive(ex: refuzul de a accepta indrumarea) in evitarea hranei 17. Dezvaluirea in fata membrilor familiei a sentimentelor de ambivalent cu privire la sentimentele de control si dependenya, si cum anume aceste sentimentele au afectat paternele de hranire. 18. Verbalizarea modului in care teama fata de identitatea sexual si dezvoltarea ei au influientat pierderile serioase in greutate. 19. Verbalizarea acceptarii impulsurilor sexual si a dorintei de intimidate. 20. Identificarea relatiei existente intre esec si , ghidarea in sensul perfectionismului, si radacinile stimei de sine reduse 21. Verbalizarea acceptarilooresecurilor neprevazute si firesti ca parte a conditiei umane 22. Constientizarea si lucrarea anxietatii de separarelegata de procesul de emancipare Interventii terapeutice 1. Trimiterea clientului la un medic pentru o examinare medicala serioasa. 2. Trimiteerea clientului la un dentist pentru examenul stomatologic

71

3. Indrumarea clentului catrespitalizare, daca este necesara, daca pierderea sa in greutate devine grava si starea de sanatate este pusa in pericol 4. Stabilirea unui minimum de calorii zilnic ingerat de client 5. Asistarea clientului in planificarea meselor. 6. Monitorizarea greutatii clientului si oferirea unui feed back realist privind dimensiunea corporala 7. Responsabilizarea clientului pentru a tine un jurnal al hranii ingurgitate, ganduri si sentimente. 8. Procesarea informatiei din jurnal impreuna cu terapeutul 9. Monitorizarea frecventei varsaturilor clientului, mentinerea mancarii, nivelul de practicare a exercitiilor si al folosirii de laxative. 10. Consolidarea castigului in greutatesi acceptarea propriei responsabilitati fata de ingerarea hranei 11. Indrumarea clientului catre un grup de support pentru tulburari alimentare 12. Asistarea in identificarea mesajelor cognitive negative (catastrofarea, exagerarea)care mediaza mecanismul de evitare al clientului in ingerarea hranei. 13. Antrenarea clientului in stabilirea mesajelor cognitive realiste cu privire la ingerarea hranei si dimensiunea corporala. 14. Confruntarea clientuluui cu evaluarile nerealiste ale imaginii corporale si incredintarea de exercitii (auto-mesajele positive in oglinda, achizitionarea unor haine care se potrivesc) 15. Confruntarea clientului cu perfectionismul irrational al asteptarilor legate de imaginea corporala si asiatarea acestuia in formularea de expectante rezonabile ale imperfectiunilor corporale. 16. Sondarea luptei emotionale a clientuluui care sunt ascunse in spatele tulburarilor de alimentative 17. Procesarea problemelor de control al agresivitatii passive in lupta clientului impotriva formelor de autoritate 18. Discutarea problemelor clientului in fata temerilor de pierdere a controlului asupra hranei sau a greutatii. 19. Facilitarea sesiunilor de terapie de familie care se centreaza pe propriile sentimente, mesaje clarificatoare, identificarea conflictelor legate de control, si dezvoltarea unor legaturi potrivite nivelului de dezvoltare. 20. Analizarea temerilor clientilor cu privire lal dezvoltarea sexuala si impulsurile acesteia. 21. Discutarea temerilor clientului cu privire la temerile legate de pierderea controlului impulsurilor sexual si cum se raporteaza temerii de a ramane neatragator grass au slab. 22. Discutarea temerii clientului fata de esec si rolul perfectionismului in cautatea controlului si evitarea esecului. 23. Sublinierea calitatilor clientului si a succesului pentru a reduce teama fata de esec si a construe o maniera pozitiva de raportare la sine. 24. Discutarea temerii legate de independenta si emanciparea in fata figurilor parentale 25. Oferirea unor sedinte de terapie de familiecare se centreaza pe problem de separare, dependent si emancipare 26. Antrenarea clientului in a fi aseriv si in participarea la cursuri de asertivitate 27. Intarirea comportamentelor asertive in sesiuni si prin rapoartele legate de reusita asertivitatii in intervalul dintre sedinte. 28. Linistirea clientului cu privire la impactul comportamentului purficator membrilor din gospodarie si nevoia acestora de a le fi considerate sentimentele 29. Asistarea parintilor in stabilirea unui contract comportamental cu clientul prin care acesta isi asuma niste consecinte (ex: munca suplimentara in gospodarie)

72

30. Educarea parintilorcum anume sa se detaseze cu success de asumarea responsabilitatilor pentru obiceiurile alimentare ale clientilor fara sa devina ostili sau indiferenti 31. Recomand parintilor sau prietenilor clientilor sa citeasca “Supravietuirea si dezordinile alimentare” sis a prelucreze conceptele intr-o sesiune de terapie de familie. 32. Asistarea clientilor in identificarea unei baze a valorii stimei de sine dincolo de imaginea corporala revizuindu-si talentele, succesele, trasaturile positive, importanta celorlalti, si valoarea spiritual intrinseca. 33. Oferirea clientilor a lucrarii “Capcane corporale “idei cheie cu privire la obsesiile imaginii corporale 34. Asistarea clientului in intelegerea relatiei dintre ingurgitare si lipsa meselor la timp sau interzicerea totala a anumitor elemente nutritive 35. Stabilirea unor scopuri in hranirea sanatoasa a clientului in functie de indexul mesei sale corporale in functie de tabelele Metropolitane sau alte standard organizate. 36. Indrumarea clientului catre un nutritionistpentru educarea unor obiceiuri de mancare sanatoase si preocupari cu privire la nutritie 37. Incurajarea clientului in lecturarea de carti cu privire la hranire. “Bombardarea cu mancare” de catre Fairburn

73