SR 12101-05-Romana.pdf

ICS 13.220.99; 23.120

SR CEN/TR 12101-5 Septembrie 2007

STANDARD ROMÂN

Sisteme de control a fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi Smoke and heat control systems. Part 5: Guidelines on functional recommendations and calculation methods for smoke and heat exhaust ventilation systems Systèmes de contrôle de fumées et de chaleur. Partie 5: Guide de recommandations fonctionnelles et de calcul pour les systèmes d'exutoires de fumées et de chaleur

APROBARE

Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 septembrie 2007 Raportul tehnic CEN/TR 12101-5:2005 are statutul unui standard român Înlocuieşte SR CR 12101-5:2002

CORESPONDENŢĂ

Acest standard este CEN/TR 12101-5:2005

identic

cu

raportul

tehnic

This standard is identical with the Technical Report CEN/TR 12101-5:2005 La présente norme est identique à le Rapport Technique CEN/TR 12101-5:2005 ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO) Adresa poştală: str. Mendeleev 21-25, 010362, sector 1, Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70 Direcţia de Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70 Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88 Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316 99 74

© ASRO

Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO

Ref.: SR CEN/TR 12101-5:2007

Ediţia 1

Preambul naţional Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a raportului tehnic CEN/TR 12101-5:2007. Acest raport tehnic furnizează recomandări şi orientări asupra metodelor funcţionale şi de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi pentru incendii modelate în stări staţionare. Este util pentru o varietate de tipuri de clădiri şi aplicaţii care include clădiri cu un etaj, etaje la mezanin, depozite cu depozitare paletizată sau pe stelaje, mall-uri, clădiri cu atrium şi complexe, parcaje auto, săli de spectacole şi de divertisment şi încăperi cu aglomerări de persoane şi spaţiu necompartimentat în clădiri multietajate. Acest standard SR CEN/TR 12101-5:2007 înlocuieşte şi anulează SR CR 12101-5:2002. Cuvintele "raport tehnic" din textul acestui standard trebuie citite „standard român”.

RAPORT TEHNIC TECHNICAL REPORT RAPPORT TECHNIQUE TECHNISCHER BERICHT

CEN/TR 12101-5 Octombrie 2005

ICS 13.220.99, 23.120

Înlocuieşte CR 12101-5:2000

Versiunea română

Sisteme de control a fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi

Smoke and heat control systems - Part 5: Guidelines on functional recommendations and calculation methods for smoke and heat exhaust ventilation systems

Systèmes de contrôle de fumées et de chaleur - Partie 5 : Guide de recommandations fonctionnelles et de calcul pour les systèmes d'exutoires de fumées et de chaleur

Rauch- und Wärmefreihaltung Teil 5: Anleitung zu funktionellen Empfehlungen und Rechenverfahren für Anlagen zur Rauch- und Wärmefreihaltung

Acest standard reprezintă versiunea română a raportului tehnic CEN/TR 12101-5:2005. Raportul tehnic a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN. Acest raport tehnic a fost adoptat de CEN la 30 septembrie 2005. A fost elaborat de comitetul tehnic CEN/TC 191. Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din următoarele ţări Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Letonia, Lituania, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.

CEN COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE European Committee for Standardization Comité Européen de Normalisation Europäisches Komitte für Normung Centrul de Management: rue de Stassart 36, B-1050, Bruxelles © 2005 CEN - Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate în întreaga lume membrilor naţionali CEN. Ref.: CEN/TR 12101-5:2005 RO

SR TR 12101-5:2007

Cuprins pagina Preambul ................................................................................................................................................ 4 Introducere............................................................................................................................................. 5 1

Domeniu de aplicare.................................................................................................................... 8

2

Referinţe normative ..................................................................................................................... 8

3 3.1 3.2

Termeni, definiţii, simboluri şi unităţi de măsură..................................................................... 8 Termeni şi definiţii ....................................................................................................................... 8 Simboluri şi unităţi de măsură ................................................................................................. 14

4 4.1 4.2 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8

Recomandări generale .............................................................................................................. 19 Obiective de proiectare ............................................................................................................. 19 Siguranţă în funcţionare ........................................................................................................... 19 Secvenţă de funcţionare a dispozitivelor care conţin un singur SHEVS............................. 21 Interacţiuni dintre diferite zone de fum dintr-o clădire .......................................................... 21 Protecţia cu sprinklere .............................................................................................................. 22 Documentaţie ............................................................................................................................. 22 Instalare, întreţinere şi siguranţă ............................................................................................. 24

5 5.1 5.2 5.3 5.4

Proceduri de calcul.................................................................................................................... 24 Generalităţi ................................................................................................................................. 24 Zone de proiectare..................................................................................................................... 24 Etape suplimentare în calcul .................................................................................................... 26 Compatibilitate........................................................................................................................... 27

6 Recomandări de performanţă................................................................................................... 28 6.1 Incendiu ca bază pentru proiectare ......................................................................................... 28 6.2 Pene de fum care se ridică direct din incendiu într-un rezervor de fum ............................. 30 6.3 Debitul de fum şi gaze fierbinţi în afara unei încăperi incendiate într-un spaţiu adiacent 32 6.4 Flux de gaze fierbinţi din fum sub un ecran care îl proiectează dincolo de fereastra sau deschiderea unei încăperi incendiate ............................................................................................... 33 6.5 Pană de fum de disipare ........................................................................................................... 34 6.6 Rezervor de fum şi ventilatoare ............................................................................................... 38 6.7 Influenţe externe ........................................................................................................................ 40 6.8 Aer de admisie (aer de înlocuire) ............................................................................................. 42 6.9 Bariere de fum suspendate liber.............................................................................................. 44 6.10 Plafoane suspendate................................................................................................................. 45 6.11 Depresurizarea atriumului ........................................................................................................ 46 7 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5 7.6 7.7 7.8

Interacţiunea cu alte sisteme de protecţie la incendiu şi alte sisteme ale construcţiei..... 47 Sprinklere ................................................................................................................................... 47 Sisteme de detectare a fumului şi flăcării ............................................................................... 48 Sisteme de presiune diferenţială ............................................................................................. 49 Sisteme de anunţare a publicului şi de alarmare vocală....................................................... 49 Iluminat şi indicatoare de securitate ....................................................................................... 50 Sisteme de control computerizate ........................................................................................... 50 Încălzire, ventilare şi climatizare (HVAC) ................................................................................ 50 Sisteme de securitate................................................................................................................ 51

Anexa A (informativă) Valori admise pentru fluxuri de degajare a căldurii .................................. 52 Anexa B (informativă) Pana de fum care se ridică direct din incendiu în rezervorul de fum...... 53 Anexa C (informativă) Curgerea gazelor fierbinţi din fum în afara încăperii incendiate într-un spaţiu adiacent .................................................................................................................................... 57 Anexa D (informativă) Curgerea de gaze fierbinţi din fum sub un plafon al cornişei care iese în consolă dincolo de deschiderea sau fereastra încăperii incendiate ............................................. 60 Anexa E (informativă) Pana de disipare............................................................................................ 64 Anexa F (informativă) Rezervorul de fum şi ventilatoare................................................................ 65

SR CEN/TR 12101-5:2007 Anexa G (informativă) Influenţa zonelor de suprapresiune şi/sau a zonelor de aspiraţie asupra unui SHEVS.......................................................................................................................................... 69 Anexa H (informativă) Devierea barierelor de fum suspendate liber............................................. 72 Anexa I (informativă) Spaţiu aparent închis ..................................................................................... 77 Anexa J (informativă) Depresurizarea atriumului ............................................................................ 79 Anexa K (informativă) Interacţiunea sprinklerelor, a unui SHEVS şi a acţiunilor de stingere .... 85 Anexa L (informativă) Efectul stratului ascendent asupra presiunii minime recomandate pentru un sistem de presiune diferenţială .................................................................................................... 87 Bibliografie........................................................................................................................................... 89

3

SR CEN/TR 12101-5:2007

Preambul Acest raport tehnic (CEN/TR 12101-5:2005) a fost elaborat de comitetul tehnic CEN/TC 191 „Sisteme fixe de stingere” al cărui secretariat este asigurat de BSI. Acest raport tehnic înlocuieşte CR 12101-5:2000. Acest raport tehnic se bazează pe textul standardului britanic BS 7346-4:2003.

4

SR CEN/TR 12101-5:2007

Introducere 0.1

Introducere generală

Sistemele de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi (SHEVS)N1) creează un strat fără fum deasupra pardoselii prin îndepărtarea fumului. Prin urmare ele pot să îmbunătăţească condiţiile pentru a permite evacuarea în siguranţă şi/sau salvarea oamenilor şi animalelor, pentru a proteja bunurile şi pentru a permite ca incendiul să fie stins chiar din fazele iniţiale. Sistemele de ventilare pentru evacuarea fumului se folosesc de asemenea pentru evacuarea simultană a căldurii şi a gazelor fierbinţi degajate de incendiu în etapa de dezvoltare. A devenit răspândită utilizarea unor astfel de sisteme pentru a crea zone fără fum sub un strat de fum care se propagă ascendent. S-a stabilit clar importanţa lor în a ajuta la evacuarea oamenilor din clădiri, reducând distrugerile provocate de incendiu şi pierderile financiare prin prevenirea acumulării fumului, facilitând stingerea incendiului, reducând temperaturile la acoperiş şi întârziind propagarea laterală a incendiului. Pentru a fi obţinute aceste avantaje este esenţial ca ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi să funcţioneze la întreaga lor capacitate şi în siguranţă oricând este nevoie pe întreaga lor durată de funcţionare. Componentele pentru SHEVS trebuie să fie instalate ca parte a unui sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi proiectat adecvat. SHEVS cu evacuare naturală funcţionează pe baza flotabilităţii termice a gazelor produse de incendiu. Performanţa acestor instalaţii depinde, de exemplu, de: -

temperatura fumului;

-

mărimea focarului de incendiu;

-

suprafaţa liberă aerodinamică a ventilatoarelor sau volumul de fum evacuat de ventilatoarele mecanice;

-

influenţa vântului;

-

mărimea, geometria şi amplasarea deschiderilor de admisie a aerului;

-

mărimea, geometria şi amplasarea rezervoarelor de fum;

-

timpul de activare;

-

planurile arhitectonice, amplasarea şi dimensiunile clădirii.

În mod ideal modelul de incendiu pe care se bazează calculele arată dimensiunea fizică şi debitul de căldură al incendiului care variază în funcţie de timp într-un mod realist, permiţând să poată fi calculată creşterea ameninţării asupra utilizatorilor, bunurilor şi pompierilor odată cu trecerea timpului. Astfel de calcule a pericolului în funcţie de timp se compară de obicei cu evaluări separate ale timpului recomandat pentru evacuarea în siguranţă a utilizatorilor clădirii sau a timpului recomandat pentru iniţierea unei stingeri eficiente. Aceste ultime proceduri de evaluare nu constituie obiectul acestui raport tehnic, deşi se anticipează să se completeze în viitor acest raport tehnic cu proceduri de proiectare pentru incendii în funcţie de timp. În aceste calcule curbele de dezvoltare a incendiului sunt alese astfel încât să fie corespunzătoare pentru împrejurările precise ale ocupanţilor clădirii, dispunerile materialelor combustibile şi performanţele sprinklerelor, după caz. Unde se dispune de astfel de informaţii, aceste calcule sunt conduse în funcţie de caz folosind procedurile tehnice de securitate la incendiu recomandate. Chiar când este adoptat un astfel de mod de abordare, pot fi prezentate prin acest raport tehnic recomandări de performanţă adecvate, de exemplu înălţimea stratului de aer fără fum, influenţele externe. Unde nu se pot realiza astfel de calcule în funcţie de timp, este posibil să se utilizeze o procedură mai simplă bazată pe cel mai mare incendiu care este rezonabil să se atingă în condiţiile respective. Acest model de stare staţionară sau independent de timp nu trebuie să se confunde cu incendii rapide, care ating instantaneu faza de ardere generalizată şi apoi ard staţionar. Mai mult, procedura presupune că un SHEVS care este capabil să facă faţă celui mai mare incendiu poate de asemenea să facă faţă fazelor incipiente (de obicei timpurii) ale incendiului. N1)

NOTĂ NAŢIONALĂ – A se citi în limba română „SVEFGF”.

5

SR CEN/TR 12101-5:2007 În practică, este mult mai uşor să se evalueze cea mai mare dezvoltare raţional posibilă decât să se aprecieze viteza de dezvoltare a acelui incendiu.

0.2 0.2.1

Principiile proiectării evacuării fumului Protecţia căilor de evacuare (securitatea vieţii)

O abordare obişnuită pentru a proteja căile de evacuare este să se realizeze un strat înalt de aer fără fum dedesubtul unui strat de fum ascendent termic sub plafon. Un SHEVS utilizează acest principiu pentru a permite utilizarea permanentă a căilor de evacuare care sunt în acelaşi spaţiu cu incendiul, de exemplu într-un mall închis şi multe atriumuri. Viteza de evacuare a fumului (folosind fie evacuarea naturală a fumului, fie ventilatoare de evacuare mecanică a fumului) se calculează pentru a menţine fumul la o înălţime sigură deasupra capetelor oamenilor care utilizează căile de evacuare şi să menţină căldura radiată de stratul de fum la o valoare suficient de scăzută pentru a permite utilizarea liberă a căilor de evacuare chiar dacă focul încă arde. 0.2.2

Controlul temperaturii

Când înălţimea aerului de sub stratul de fum ascendent termic nu este un parametru critic de proiectare, este posibil să se utilizeze procedurile de calcul din 0.2.1 într-un mod diferit. Viteza de evacuare a fumului poate fi proiectată să realizeze (pentru o mărime specifică a incendiului) o valoare particulară pentru temperatura gazelor în stratul ascendent. Aceasta permite utilizarea de materiale care altfel ar fi distruse de gazele fierbinţi. Un exemplu tipic este acolo unde închiderea perimetrală a atriumului este realizată în sistem vitrat fără rezistenţă la foc, dar se cunoaşte că este capabilă să reziste la temperaturile gazelor până la o valoare specificată. Utilizarea controlului temperaturii SHEVS într-un astfel de caz ar putea, de exemplu, să permită adoptarea unei strategii de evacuare independentă de la etajele superioare separate de atrium numai prin astfel de vitraj. 0.2.3

Facilitarea operaţiei de stingere a incendiului

Pentru ca pompierii să intervină cu succes la un incendiu într-o clădire, în primul rând este necesar să-şi aducă utilajele la intrările care le permit accesul în interiorul clădirii. Apoi ei trebuie să transporte echipamentul din dotare din acest punct la locul incendiului. În clădiri complexe de mari proporţii şi multietajate acesta poate fi un proces îndelungat şi implică drumuri la etajele superioare sau inferioare. Chiar în clădiri cu un singur etaj pompierii au nevoie în clădire, printre alte lucruri, de o sursă adecvată de apă cu presiune suficientă pentru a fi capabilă să acţioneze asupra focului. Prezenţa gazelor fierbinţi poate împiedica şi întârzia serios eforturile pompierilor de a efectua salvări şi a realiza operaţiunile de stingere a incendiului. Prevederea de SHEVS pentru a proteja căile de evacuare sau de a proteja bunurile ajută la stingerea incendiului. Este posibil să se proiecteze un SHEVS similar cu cel descris la 0.2.1 pentru a asigura pompierilor o zonă de aer curat sub stratul de fum ascendent pentru a le uşura găsirea mai rapidă şi stingerea incendiului. Proiectele de control al temperaturii sunt mai puţin benefice. Acest raport tehnic nu include nici o recomandare funcţională pentru parametrii de proiectare principali unde scopul principal al SHEVS este să ajute la stingerea incendiului. Astfel de recomandări funcţionale sunt necesare să fie agreate de responsabilul serviciului de pompieri pentru clădirea în speţă. Totuşi, procedurile de calcul prezentate în anexele la acest raport tehnic pot fi utilizate la proiectarea SHEVS pentru a îndeplini orice recomandări au fost agreate. 0.2.4

Protecţia bunurilor

Funcţionarea instalaţiei de ventilare nu poate ea însăşi să împiedice dezvoltarea incendiilor, dar ea garantează că un incendiu într-un spaţiu ventilat are o alimentare continuă cu oxigen pentru a-i susţine dezvoltarea. Rezultă că sistemul de evacuare a fumului poate numai să protejeze bunurile permiţând ca intervenţie activă prin serviciile de pompieri să fie mai rapidă şi mai eficientă. De aceea protecţia bunurilor este privită ca un caz special al 0.2.3. În funcţie de materialele prezente, o soluţia de proiectare a protecţiei bunurilor poate fi bazată pe necesitatea de a menţine stratul de fum ascendent fierbinte deasupra materialelor sensibile (similar principiului de la 0.2.1) sau necesitatea de a menţine stratul de fum sub o temperatură critică (similar 0.2.2). În orice caz, recomandările funcţionale pentru parametrii principali 6

SR CEN/TR 12101-5:2007 pe care este bazată proiectarea nu este necesar să fie aceleaşi ca acolo unde scopul principal este securitatea vieţii şi va depinde de împrejurările care se aplică în fiecare caz. Aceste recomandări funcţionale principale trebuie să fie agreate de toate părţile interesate relevante. Procedurile de calcul din anexele la acest raport tehnic pot fi utilizate la proiectarea SHEVS. 0.2.5

Depresurizarea

Unde stratul de fum este foarte jos şi etajele adiacente stratului sunt legate la el prin deschideri mici, de exemplu neetanşeităţi de uşi sau grile de ventilare mici în pereţi, poate fi posibil să se împiedice trecerea fumului prin deschiderile mici prin reducerea presiunii gazelor în stratul de fum. Această abordare este cunoscută ca depresurizare şi în forma descrisă este utilizată în principal pentru clădiri cu atrium. Scopul principal al acestei tehnici este să împiedice intrarea fumului în spaţiile adiacente atriumului şi nu să realizeze protecţia atriumului însuşi. Numele cel mai cunoscut atribuit acestei tehnici este depresurizarea atriumului. Proiectarea depresurizării atriumului determină soluţii suplimentare privind proiectarea SHEVS instalat în atrium. Aceste recomandări sunt prezentate în 6.11. 0.3

Aplicaţii ale sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

SHEVS poate crea şi menţine un strat curat sub cel de fum pentru: a)

a menţine căile de evacuare şi acces libere;

b)

a uşura operaţiunile de stingere;

c)

a reduce potenţialul de flashover şi, astfel, de ardere generalizată;

d)

a proteja echipamentul şi mobilierul;

e)

a reduce efectele termice asupra componentelor structurale ale clădirii pe timpul incendiului;

f)

a reduce pagubele cauzate de produsele de descompunere termică şi gazele fierbinţi.

SHEVS sunt utilizate în clădiri unde dimensiunile mari, forma sau configuraţia fac necesare controlul fumului. Exemple tipice sunt: -

mall-uri cu unul sau mai multe etaje;

-

magazine mari;

-

clădiri industriale cu unul sau mai multe etaje şi depozite protejate cu sprinklere;

-

clădiri cu atrium şi clădiri complexe;

-

parcaje auto închise;

-

scări;

-

tuneluri;

-

teatre.

Alegerea de SHEVS natural sau mecanic depinde de aspectele de proiectare a clădirii şi de poziţia sa faţă de vecinătăţi. Condiţii speciale se aplică acolo unde sunt utilizate sisteme de stingere cu gaze, de exemplu sisteme care sunt conforme cu EN 12094 sau ISO 14520. De obicei sistemele de stingere cu gaze nu sunt compatibile cu un SHEVS.

7

SR CEN/TR 12101-5:2007

1

Domeniu de aplicare

Acest raport tehnic furnizează recomandări şi orientări asupra metodelor funcţionale şi de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi pentru incendii modelate în stări staţionare. Este util pentru o varietate de tipuri de clădiri şi aplicaţii care include clădiri cu un etaj, etaje la mezanin, depozite cu depozitare paletizată sau pe stelaje, mall-uri, clădiri cu atrium şi complexe, parcaje auto, săli de spectacole şi de divertisment şi încăperi cu aglomerări de persoane şi spaţiu necompartimentat în clădiri multietajate. Acest raport tehnic nu include recomandări funcţionale pentru parametrii de proiectare în care scopul principal al SHEVS este să ajute intervenţiile de stingere. NOTĂ - Astfel de recomandări funcţionale trebuie să fie agreate de serviciul de pompieri responsabil de clădirea în discuţie. Procedurile de calcul din anexele la acest raport tehnic pot fi utilizate pentru a proiecta un SHEVS astfel încât să îndeplinească orice recomandări au fost agreate.

Acest raport nu acoperă următoarele: -

evacuarea fumului, unde fumul este evacuat din clădire după ce a fost stins incendiul;

ventilarea transversală, unde curenţii de aer induşi de vânt sau ventilator duc fumul prin sau în afara clădirii, de obicei ca parte a procedurilor de intervenţie de stingere a incendiului; ventilarea caselor de scări, care de obicei reprezintă o aplicaţie specială a evacuării fumului şi care nu este necesar să protejeze utilizarea continuă a casei scării; -

incendii generalizate.

2

Referinţe normative

Nu sunt aplicabile.

3 3.1

Termeni, definiţii, simboluri şi unităţi de măsură Termeni şi definiţii

Pentru scopurile acestui raport tehnic se utilizează următorii termeni şi definiţii: 3.1.1 pană de fum aderentă formă de propagare a fumului care se ridică pe o suprafaţă verticală şi în care aerul întră pe o parte, deşi pot fi capetele libere NOTĂ - Aceasta se referă uneori la o pană de fum cu o singură latură.

3.1.2 suprafaţă liberă aerodinamic produsul între aria geometrică şi coeficientul de evacuare 3.1.3 ambiant proprietate a mediului înconjurător 3.1.4 atrium spaţiu închis, care nu este necesar să fie aliniat pe verticală, care trece prin două sau mai multe etaje într-o clădire

8

SR CEN/TR 12101-5:2007 NOTĂ - Puţurile de ascensoare, golurile scărilor rulante, canale pentru instalaţii utilitareN2) şi scările închise nu sunt clasificate ca atriumuri.

3.1.5 timp de deplasare timp necesar pentru sosirea serviciilor de pompieri la locul incendiului după primirea apelului iniţial la dispeceratul serviciului 3.1.6 autoritate organizaţie, ofiţer sau responsabil individual pentru aprobarea SHEVS şi/sau a sistemelor sprinkler, echipamentelor şi procedurilor NOTĂ - Autoritate poate fi o autoritate de control în construcţii sau de la pompieri, un agent de asigurări pentru incendiu sau altă autoritate publică competentă.

3.1.7 activare automată iniţierea unei operaţii fără intervenţie umană directă 3.1.8 backdraft deflagraţie bruscă cauzată de admisia aerului proaspăt într-o încăpere sau compartiment care conţine aer viciat, gaze combustibile nearse şi o sursă de aprindere 3.1.9 jet de plafon flux de fum sub un plafon, care se extinde în afara punctului de impact al flăcării incendiului la plafon NOTĂ - Temperatura unui jet la plafon este de obicei mai mare decât a stratului de fum adiacent.

3.1.10 ecran de dirijare barieră pentru fum instalată sub un parapet sau ecran care proiectează migrarea fumului şi gazelor fierbinţi printr-o deschidere a camerei în afară 3.1.11 coeficient de evacuare raportul vitezei efective de curgere măsurată în condiţiile specificate faţă de debitul de curgere teoretic prin ventilator (Cv) sau prin orificiul de admisie (Ci) NOTA 1 - Aceasta se referă uneori la eficienţă aerodinamică. NOTA 2 - EN 12101-1 defineşte coeficientul de evacuare în sensul de viteză de curgere teoretică numai prin ventilator. Coeficientul de evacuare ia în considerare orice obturări din ventilator precum ghidaje, fante de ventilare sau palete şi efectul curenţilor laterali externi.

3.1.12 flux de căldură prin convecţie energia termică totală transportată de gazele care traversează o suprafaţă de separare specificată în unitatea de timp 3.1.13 depresurizare controlul fumului folosind presiuni diferenţiale cu ajutorul căruia presiunea aerului din zona incendiului sau încăperea învecinată este redusă la sub cea din spaţiul protejat 3.1.14 model de incendiu incendiu ipotetic având caracteristici ce sunt suficient de severe pentru a-l folosi ca bază de proiectare a unui sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

N2)

NOTĂ NAŢIONALĂ – Prin “canale pentru instalaţii utilitare” se pot înţelege şi “ghene”.

9

SR CEN/TR 12101-5:2007 3.1.15 ventilator de evacuare dispozitiv folosit pentru a scoate gazele în afara unei clădiri 3.1.16 compartiment de incendiu spaţiu închis, care cuprinde unul sau mai multe spaţii separate, limitat de elemente de construcţie care au o rezistenţă la foc specificată, pentru ca să împiedice propagarea incendiului în orice direcţie pentru o perioadă de timp dată NOTĂ - Acest termen nu se va confunda cu camera de iniţiere a incendiului sau cu încăperea incendiată.

3.1.17 poziţie operaţională de incendiu poziţia sau configuraţia unui component specificat prin proiectul sistemului în timpul unui incendiu 3.1.18 flashover trecerea rapidă de la un incendiu controlat pe suport combustibil la starea de ardere a întregii suprafeţe a materialelor combustibile dintr-o încăpere 3.1.19 pană de fum liberă formă de propagare a fumului în care aerul poate fi antrenat liber pe ambele laturi ale conului NOTĂ - Propagarea poate avea de asemenea capete libere. Uneori penele de fum libere se referă la penele cu două laturi.

3.1.20 barieră de fum suspendată liber barieră de fum fixată numai de-a lungul marginii superioare 3.1.21 incendiu controlat prin suprafaţa combustibilului incendiu în care viteza de ardere, căldura degajată şi mărimea incendiului depind în principal de combustibilul care arde 3.1.22 incendiu generalizat incendiu în care toate suprafeţele materialelor combustibile sunt implicate total NOTĂ - Acesta fenomen se referă de asemenea la un incendiu dezvoltat complet.

3.1.23 aria geometrică aria unei secţiuni printr-un ventilator, măsurată în planul definit de suprafaţa clădirii care este în contact cu structura ventilatorului NOTĂ - Aria geometrică este exprimată ca Av. Nu se face vreo reducere pentru ghidaje, fante de ventilare sau alte obstrucţii.

3.1.24 flux de căldură energia totală de încălzire care traversează o suprafaţă de separare specificată în unitatea de timp 3.1.25 flux de degajare a căldurii energia calorică degajată de un material, produs sau familie de produse combustibile în timpul arderii în condiţii specificate în unitatea de timp 3.1.26 acţionare manuală iniţierea funcţionării unui sistem de ventilare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi printr-o acţiune umană 10

SR CEN/TR 12101-5:2007 NOTĂ Această iniţiere poate fi realizată, de exemplu, prin apăsarea unui buton sau tragerea unei manete. Pentru scopurile acestui raport tehnic, o secvenţă de acţiuni automate iniţiată printr-o acţiune umană este privită ca o operare manuală.

3.1.27 debit masic masa totală de gaze care traversează o suprafaţă de separare specificată în unitatea de timp 3.1.28 planşeu de supantă planşeu intermediar între două etaje sau între planşeul şi acoperişul unei clădiri care are aria mai mică decât planşeul de dedesubt 3.1.29 ventilare naturală ventilare cauzată de forţe ascendente care rezultă din diferenţele de densitate dintre gazele cu fum şi cele din aerul ambiant datorită diferenţelor de temperatură 3.1.30 plan neutru de presiune înălţime într-o încăpere la care presiunea aerului este egală cu presiunea aerului în afara clădirii la aceeaşi înălţime 3.1.31 ventilare mecanică ventilare care este provocată de aplicarea unei energii externe pentru a deplasa gazele printr-un ventilator NOTĂ - Pentru a produce ventilare mecanică se utilizează de obicei ventilatoare.

3.1.32 sistem diferenţial de presiune sistem de ventilatoare, tubulaturi, fante şi alte piese componente în scopul de a crea o presiune mai scăzută în zona incendiului decât în spaţiul protejat 3.1.33 sprinkler cu răspuns rapid sprinkler care are un indice de timp de răspuns mai mic de 50 m1/2s1/2 şi de aceea răspunde în etapa timpurie de dezvoltare a incendiului NOTĂ - EN 12259-1 specifică cerinţele pentru construcţia şi performanţa sprinklerelor cu răspuns rapid în sisteme de stingere a incendiilor.

3.1.34 aer de admisie aer curat care intră în clădire, sub stratul de fum, pentru a înlocui gazele din fum care au fost îndepărtate prin sistemul de ventilare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi NOTĂ - Acest termen se referă uneori la aerul proaspăt.

3.1.35 personal de management de securitate personal desemnat şi instruit pentru proceduri de management de securitate care este familiarizat cu concepţia proiectării controlului fumului, cu procedurile de evacuare şi cu probleme asociate 3.1.36 clapetă de evacuare clapetă extensibilă mecanic, proiectată să împiedice trecerea gazelor din fum ascendente termic dintr-o parte în alta a deschiderii NOTĂ - Acesta termen se referă uneori la fante de evacuare. Aceasta poate fi, de exemplu, un grilaj, o grilă lungă de aspiraţie într-un plafon, care conduce la un ventilator mecanic folosit pentru a preveni orice deplasare de fum de la un magazin dintr-un mall.

11

SR CEN/TR 12101-5:2007 3.1.37 sistem de control al fumului şi gazelor fierbinţi aranjament de componente instalat într-o clădire pentru a limita efectele fumului şi gazelor fierbinţi de la un incendiu 3.1.38 sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi sistem de control al fumului care evacuează fumul şi gazele fierbinţi de la un incendiu din clădire sau dintr-o parte a clădirii 3.1.39 sistem de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi sistem în care componentele sunt selectate în comun pentru a evacua fumul şi gazele fierbinţi pentru a forma un strat ascendent de gaze fierbinţi deasupra aerului mai rece, mai curat NOTA 1 - Acest termen se referă uneori la ventilarea pentru evacuarea completă a fumului şi gazelor fierbinţi. NOTA 2 - Pentru aplicarea acestui raport tehnic, ventilarea pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se abreviază SHEVS. SHEVS este utilizat atât în sensul de singular cât şi de plural.

3.1.40 ventilator de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi dispozitiv proiectat să evacueze fumul şi gazele fierbinţi dintr-o clădire în condiţii de incendiu 3.1.41 barieră de fum dispozitiv utilizat pentru a limita şi/sau a împiedica propagarea fumului NOTĂ - Barierele de fum sunt de asemenea denumite cortine, paravane de fum, diafragme de fum sau apărători de fum.

3.1.42 clapetă de control a fumului dispozitiv care poate fi deschis sau închis pentru a controla curgerea fumului şi gazelor fierbinţi NOTĂ - În poziţia de funcţionare la incendiu, clapeta de control a fumului poate fi deschisă (pentru a evacua fumul din compartimentul incendiat) sau închisă (pentru a evita propagarea fumului la alte zone).

3.1.43 rezervor de fum zonă într-o clădire limitată sau mărginită de bariere de fum sau elemente structurale pentru a reţine stratul de fum ascendent termic în caz de incendiu 3.1.44 margine de disipare marginea unui plafon al cornişei sub care curge un strat de fum şi învecinată cu un gol sau cu marginea superioară a unei ferestre prin care fumul iese afară din cameră NOTĂ - Aceasta este denumită uneori punct de rotaţie. plafonul cornişei, de exemplu, poate fi un balcon sau paravan.

3.1.45 pană de fum de disipare formă de propagare a fumului care se ridică vertical rezultând din rotaţia unui strat de fum care curgea iniţial orizontal în jurul marginii de scurgere NOTĂ - Dacă propagarea coloanei de fum paralelă cu marginea de ieşire este mai lungă decât lată, adică este în direcţie orizontală la un unghi drept la marginea de ieşire, pana de fum este de asemenea cunoscută adesea ca o pană lineară sau bidimensională.

3.1.46 zonă statică zonă în sau sub un rezervor de fum unde gazele nu se deplasează după ce stratul de fum ascendent termic a fost stabilizat 12

SR CEN/TR 12101-5:2007 3.1.47 sprinkler cu răspuns standard sprinkler cu un indice de timp de răspuns între 100 m1/2s1/2 şi 200 m1/2s1/2. NOTĂ - EN 12259-1 specifică cerinţele pentru construcţia şi performanţa sprinklerului cu răspuns standard în sisteme de stingere a incendiilor.

3.1.48 model de incendiu, în stare funcţională incendiu teoretic bazat pe cel mai mare incendiu căruia sistemul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi este aşteptat să-i facă faţă NOTĂ - Acest tip de incendiu teoretic se presupune de obicei a fi fie pătrat, fie circular.

3.1.49 stratificare formare de straturi distincte de gaze curate şi cu fum pe înălţimea spaţiului 3.1.50 sistem de control al temperaturii sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi proiectat să răcească un strat de fum potenţial fierbinte prin antrenarea deliberată a aerului ambiant în pana care se ridică NOTĂ - Un sistem de control al temperaturii poate permite utilizarea de materiale de faţadă care nu pot rezista la temperaturi înalte.

3.1.51 tubulatură de transfer tubulatură şi ventilator asociat care deplasează gazele dintr-o regiune potenţial statică a rezervorului de fum la o altă regiune a aceluiaşi rezervor de fum din care gazele cu fum sunt evacuate din clădire 3.1.52 ventilator dispozitiv pentru deplasarea gazelor în interiorul sau în afara clădirii 3.1.53 ecran de margine de gol barieră de fum amplasată în consolă sub marginea unui balcon sau paravan proeminent NOTĂ - Ecranele de margine de gol pot fi utilizate fie pentru a crea un rezervor de fum sub balcon sau paravanN3) sau pentru a restricţiona lungimea marginii de ieşire pentru a crea o pană de fum mai compactă.

3.1.54 coeficient de presiune a vântului raportul creşterii presiunii induse de vânt la o poziţie specificată pe exteriorul clădirii la presiunea dinamică datorată vitezei vântului la cea mai înaltă parte a clădirii

N3)

NOTĂ NAŢIONALĂ - Prin paravan se poate înţelege şi: ecran, baldachin, intrados şi altele.

13

SR CEN/TR 12101-5:2007

3.2

Simboluri şi unităţi de măsură

Pentru aplicarea acestui raport tehnic se utilizează următoarele mărimi fizice şi matematice, reprezentate prin simboluri şi exprimate în unităţi de măsură. Simbol

Unitate măsură

de

Ar

m2

Aria planului incendiului

Ai

m2

Aria totală geometrică liberă a tuturor prizelor de aer

Av

m2

Aria geometrică a ventilatorului de evacuare a fumului, măsurată în pătrat

Avn

m2

Aria geometrică liberă a celui de al n-lea ventilator individual

Avtot

m2

Aria totală geometrică liberă a tuturor ventilatoarelor de evacuare a fumului dintr-un rezervor de fum

bf

m

Lungimea faţadei expuse la vânt a clădirii

CciAci

m2

Aria aerodinamică liberă a unei deschideri individuale printr-un plafon suspendat la o încăpere de deasupra

Cd

-

Coeficient efectiv de descărcare pentru o deschidere în peretele unei încăperi

Ce

kg·m5/2·s-1

Coeficient de antrenare pentru o pană de incendiu mare

Cechivalent

-

Coeficient echivalent de descărcare aplicat la aria totală geometrică liberă a golurilor de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi care evacuează fumul dintr-un spaţiu deasupra unui plafon suspendat, pentru a include efecte restrictive de curgere deschiderilor din plafonul suspendat ca şi din ventilatoare

Ci

-

Coeficient de descărcare, adică coeficient de performanţă a unei deschideri care alimentează cu aer de admisie

Cpi

-

Coeficient de presiune a vântului la exteriorul fantei de admisie dominante

Cpl

-

Coeficient de presiune a vântului la cel mai înalt etaj expus la vânt al clădirii

Cpv

-

Coeficient de presiune a vântului la exteriorul ventilatoarelor

Cv

-

Coeficient de evacuare, adică coeficient de performanţă, a ventilării naturale

Cvn

-

Coeficient de evacuare al celui de al n-lea ventilator individual

C

kJ·kg-1·K-1

Căldura specifică a aerului la presiune constantă

D

m

Diametrul efectiv al incendiului

Dd

m

Adâncimea până la limita de deasupra deschiderii într-un peretele al încăperii, măsurată de la latura superioară a oricărui balcon sau al paravanului în consolă în exteriorul acelei deschideri; sau înălţimea de creştere a penei deasupra marginii superioare a deschiderii

Dop

m

Lăţimea zonei de suprapresiune indusă de vânt în jurul unei structuri aparente pe un acoperiş

Mărime

14

SR CEN/TR 12101-5:2007 Dst

m

Dimensiunea orizontală maximă a unei structuri aparente deasupra acoperişului unde sunt amplasate ventilatoarele de evacuare a fumului

Dsu

m

Dimensiunea orizontală a zonei de sucţiune indusă de vânt, adică coeficienţi negativi de presiune a vântului

Dv

m

Dimensiunea lineară caracteristică a ventilatorului de evacuare a fumului

Dw

m

Înălţimea stratului de gaz cu fum în deschiderea dintr-un perete al încăperii

dB

m

Înălţimea stratului ascendent de gaze cu fum sub un balcon sau paravan aparent

dc

m

Deflecţia orizontală de la verticală a barei de jos (inferioare) a unei bariere de fum suspendate liber

dh

m

Lungimea barierei de fum măsurate dedesubt de-a lungul structurii

dl

m

Înălţimea stratului de fum ascendent într-un rezervor de fum, măsurată de la plafon la baza vizibilă a stratului de fum

dls

m

Înălţimea stratului de fum sub marginea superioară a barierei de fum suspendate liber

dlv

m

Înălţimea stratului de fum ascendent sub centrul ventilatorului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

dn

m

Înălţimea stratului de fum ascendent sub al n-lea ventilator individual sau aspiraţie de fum

do

m

Înălţimea unei deschideri atrium

dslot

m

Înălţimea unui strat de fum sub marginea superioară a unei fante de evacuare, în direcţia de curgere

G1

kg·m2·s-2

Moment de rotaţie pe metru orizontal de barieră de fum care deviază acea barieră faţă de verticală datorită presiunii ascensionale

G2

kg·m2·s-2

Moment de rotaţie pe metru orizontal de barieră de fum care întoarce acea barieră faţă de verticală datorită greutăţii barei inferioare şi a structurii

g

m·s-2

Acceleraţia gravitaţională

H

m

Distanţa între pardoseală şi plafon

h

m

Înălţimea părţii superioare a deschiderii verticale într-un perete al încăperii deasupra pardoselii

hf

m

Înălţimea focarului combustibil măsurată de la partea cea mai de jos a combustibilului la cea mai de sus

hst

m

Înălţimea unei structuri aparente deasupra acoperişului în care sunt amplasate ventilatoarele de evacuare

hb

m

Înălţimea unei clădiri de la sol la acoperiş, presupus plat sau la vârful unui parapet dacă este prezent

L

m

Separarea orizontală între ecranele tubulaturii de-a lungul marginii de ieşire (presupusă lineară)

Li

m

Lungimea minimă a unei fante lineare de evacuare a fumului necesară 15

dintre un etaj şi un spaţiu adânc precum un

SR CEN/TR 12101-5:2007 pentru a evita găurirea Ls

m

Lungimea unei deschideri de evacuare

MB

kg·s-1

Debitul masic de gaze din fum care curg sub un balcon sau paravan aparent în afara unei deschideri dintr-o încăpere incendiată

Mcrit

kg·s-1

Viteza maximă de evacuare a fumului posibilă printr-un ventilator individual fără a produce găurire

Mf

kg·s-1

Debitul de gaze din fum care se ridică la o înălţime specificată deasupra incendiului

Ml

kg·s-1

Debitul masic de gaze din fum care intră în stratul ascendent al rezervorului de fum

Mn

kg·s-1

Debitul evacuat prin al n-lea ventilator

Ms

kg·s-1

Debitul evacuat dintr-un strat prin toate celelalte ventilatoare cu excepţia fantei de extracţie

Mslot

kg·s-1

Debitul unui strat ascendent care intră în fanta de extracţie

Mslot exhaust

kg·s-1

Debitul evacuat printr-o fantă de extracţie necesar pentru a împiedica un strat de gaze din fum să curgă prin fantă

Mw

kg·s-1

Debitul de gaze din fum care trec printr-o deschidere verticală

MX

kg·s-1

Debitul masic total de gaze din fum într-o pană care se ridică la înălţimea X

M

kg·s-1

Masa pe metru liniar de bară inferioară a barierei de fum suspendate

mc

kg·m-2

Masa pe metru pătrat de structură care constituie bariera de fum suspendată

N

-

Numărul minim de goluri de evacuare naturală a fumului sau fante de fum care conduc la ventilatoarele de evacuare mecanică necesare pentru un rezervor de fum

P

m

Perimetrul incendiului, măsurat orizontal

QB

kW

Flux de căldură prin convecţie în gazele din fum sub un balcon sau ecran aparent

Qf

kW

Flux de căldură prin convecţie în gazele din fum care conduce flăcările deasupra incendiului

Ql

kW

Flux de căldură prin convecţie în gazele din fum în stratul ascendent al rezervorului de fum

Qw

kW

Flux de căldură prin convecţie în gazele din fum care curg prin deschiderea în unul sau mai mulţi pereţi ai încăperii incendiate

qf

kW·m-2

Flux de degajare a căldurii unui incendiu pe metru pătrat

qf, (joasă)

kW·m-2

Valoarea joasă a qf adoptată ca mărime de defect

qf, (înaltă)

kW·m-2

Valoarea ridicată a qf adoptată ca mărime de defect

Tamb

K

Temperatura absolută ambiantă

TB

K

Temperatura absolută medie a gazelor sub un balcon sau ecran aparent 16

SR CEN/TR 12101-5:2007 Tl

K

Temperatura absolută medie în stratul ascendent al rezervorului de fum

tambient

°C

Temperatura ambiantă a aerului

tw

°C

Temperatura medie a stratului ascendent la deschiderea într-un perete al încăperii

Vci

m3·s-1

Debitul volumic de gaze din fum printr-o deschidere individuală într-un plafon suspendat într-o încăpere de deasupra

Vl

m3·s-1

Debit volumic total de evacuare din rezervorul de fum

vvânt

m·s-1

Viteza vântului la aceeaşi înălţime cu vârful clădirii presupus a fi maximum pentru proiectul unui sistem de depresurizare a atriumului

W

m

Lăţimea deschiderii verticale într-un perete al încăperii

WB

m

Distanţa între deschiderea de la o încăpere incendiată şi o barieră transversală (de exemplu unde bariera transversală este o barieră de fum la marginea golului, aceasta este lăţimea balconului)

Wl

m

Lăţimea unui rezervor de fum măsurată în unghi drept pe direcţia debitului de fum

X

m

Înălţimea efectivă de ridicare a penei de împrăştiere deasupra marginii de împrăştiere, folosită când se calculează antrenarea aerului în pana de împrăştiere

Y

m

Înălţimea aerului curat sub stratul de fum al rezervorului de fum, adică înălţimea dintre baza incendiului şi stratul de fum

Y

m

Înălţimea deasupra planului neutru de presiune neutră într-un strat

Z

m2N4)

Înălţimea deasupra combustibilului arzând

z0

m

Înălţimea originii virtuale a penei sursă punctuală măsurată deasupra vârfului combustibilului arzând

β

°

Unghiul de deflecţie a barierei de fum suspendate

γ

kg·K1/2·L-5/2

Factor subunitar care exprimă dependenţa debitului masic şi adâncimii stratului de efectele factorului subunitar la unghiuri perpendiculare pe direcţia de curgere

∆dR

m

Grosime locală suplimentară a stratului faţă de bariera transversală

∆dh

m

Lungime de suspendare suplimentară a barierei de fum pentru a furniza o limită de siguranţă ce permite înclinarea acelei bariere

∆pci

Pa

Diferenţa de presiune printr-o deschidere individuală într-un plafon suspendat când gazele curg prin acea deschidere

∆pvent

Pa

Căderea de presiune produsă la un ventilator de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la intrarea sa

∆py

Pa

Excesul de presiune ascendentă la o înălţime y deasupra planului neutru de presiune, deasupra presiunii atmosferice ambiante la aceeaşi înălţime

Θf

°C

Temperatura medie a fumului măsurată deasupra temperaturii ambiante, la 1 m deasupra vârfului materialelor combustibile arzând

N4)

NOTĂ NAŢIONALĂ – A se citi corect “m”

17

SR CEN/TR 12101-5:2007 ΘB

°C

Temperatura medie deasupra temperaturii ambiante a gazelor dintr-un strat de fum ascendent sub un balcon sau baldachin aparent

Θl

°C

Temperatura medie deasupra temperaturii ambiante a gazelor dintr-un strat de fum ascendent într-un rezervor de fum

Θw

°C

Temperatura medie a stratului deasupra temperaturii ambiante a gazelor care curg prin deschiderea într-un perete al încăperii

ρamb

kg·m-3

Densitatea aerului la temperatura ambiantă

ψ

m

Înălţimea de la baza stratului de fum ascendent la planul neutru de presiune din acel strat, raportată la exteriorul clădirii

Ω

-

Funcţie definită prin ecuaţia (J.3)

18

SR CEN/TR 12101-5:2007

4

Recomandări generale

4.1

Obiective de proiectare

4.1.1

Comentariu

Fluxul de fum ascendent termic într-o clădire depinde de proprietăţile acelor gaze, de traiectoria curentului de fluid, adică de alcătuirea internă a clădirii, de domeniul de presiuni exterioare clădirii, adică de alcătuirea externă şi de amplasamentul clădirii şi de pierderile de căldură de la gazele din fum. Domeniul presiunilor exterioare este dominat de vânt. Rezultă că dacă un sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi (SHEVS) trebuie să îndeplinească nivelul specificat de performanţă de proiectare în interiorul şi în exteriorul clădirii, proiectul acelui sistem trebuie să ia în considerare caracteristicile geometrice interne şi externe ale clădirii care influenţează curgerea şi antrenarea aerului în pana de fum, şi influenţele externe (vântul), folosind procedurile de calcul adecvate recomandate la articolele de la 5 până la 7. 4.1.2

Recomandări

SHEVS trebuie să fie proiectat în conformitate cu următoarele recomandări: a) Scopul pentru care este proiectat SHEVS trebuie să fie definit clar. Proiectantul ar trebui să indice dacă SHEVS va servi ca: 1) mijloc de protejare a căilor de evacuare (menţinând căile de acces şi evacuare libere de fum şi căldură radiantă); sau 2) mijloc de protejare a bunurilor (echipament de protecţie şi dotări pentru reducerea pagubelor cauzate de produsele de descompunere termică, gazele fierbinţi şi radiaţia termică); sau 3) mijloc de control a temperaturii gazelor fierbinţi din fum care afectează, de exemplu, structura clădirii, faţadele sau suprafeţele vitrate; sau 4) mijloc de facilitare a operaţiunilor de stingere prin crearea unui strat liber de fum; sau 5) o combinaţie a oricăror dintre acestea. Documentaţia care indică faptul că, concepţia şi calculele de proiectare îndeplinesc unul sau o combinaţie a obiectivelor de proiectare date în acest subcapitol trebuie să fie realizată în conformitate cu 4.7.1. b) Dacă o clădire existentă dotată cu un SHEVS este modificată structural sau dacă destinaţia clădirii în care este instalat SHEVS se schimbă, proiectantul trebuie să reevalueze întregul sistem, inclusiv orice modificări ale mediului exterior folosind documentaţia de la proiectele anterioare (a se vedea 4.7.1), unde este disponibilă. c) Compatibilitatea cu alte sisteme de securitate şi/sau de construcţie în interiorul aceleaşi clădiri trebuie să fie introdusă într-un proiect al sistemului (a se vedea articolul 7). d) Un SHEVS trebuie să interacţioneze cu celelalte sisteme de securitate şi/sau de construcţie în conformitate cu articolul 7.

4.2

Siguranţă în funcţionare

4.2.1

Alegerea componentelor

Toate componentele folosite trebuie să fie conforme cu încercările de siguranţă în funcţionare indicate în EN 12101-1, EN 12101-2 şi EN 12101-3. NOTĂ - Alte informaţii şi recomandări suplimentare pot fi găsite în NFPA 92B[20] şi raportul BRE BR 368[21].

4.2.2

Activarea SHEVS

Pentru a îndeplini obiectivele de proiectare de la 4.1, funcţionarea SHEVS trebuie să fie în conformitate cu următoarele recomandări: 19

SR CEN/TR 12101-5:2007 a) un SHEVS pentru protecţia căilor de evacuare (securitatea vieţii) trebuie să fie activat prin sisteme de detectare a fumului conforme cu BS 5839-1. Trebuie făcute precizări pentru a asigura că activarea diferitelor componente ale SHEVS nu poate fi anulată printr-o comandă manuală cu excepţia cazului de la 4.2.3. b) un SHEVS pentru protecţia bunurilor trebuie să fie activat printr-un dispozitiv cu debit de apă conform EN 12259-1 şi BS 5306-2, care funcţionează la o presiune de curgere echivalentă celui mai mic debit printr-un sprinkler unic sau prin acţionare manuală sau prin ambele metode. c) un SHEVS, pentru a uşura operaţiunile de stingere, trebuie să fie activat printr-un sistem de detectare a incendiului conform BS 5839-1 sau printr-un dispozitiv cu debit de apă, care funcţionează la o presiune de curgere caracteristică echivalentă celui mai mic debit printr-un sprinkler unic conform BS 5306-2 sau prin acţionare manuală sau printr-o combinaţie a acestor metode. 4.2.3

Acţionarea manuală a unui SHEVS

Dacă un SHEVS, care în mod normal este activat printr-un sistem de detectare a flăcării sau fumului, poate să fie oprit printr-o comandă manuală, trebuie să existe prevederi tehnice, de exemplu un cod sau o parolă, care să asigure că acest control manual poate fi executat numai de către persoane autorizate care sunt familiarizate cu SHEVS, de exemplu personalul de management de securitate menţionat la 4.8.2 sau serviciul de pompieri. Dacă nu există acţionare automată a SHEVS, comanda manuală trebuie să fie accesibilă numai din exteriorul clădirii sau dintr-o încăpere protejată din interiorul clădirii care este izolată de compartimentul protejat de SHEVS. 4.2.4

Alimentarea cu energie

SHEVS trebuie să fie alimentat de la cel puţin două surse de energie care să asigure funcţionarea sistemului, a elementelor sale de protecţie, a componentelor în stand-by şi a instalaţiei. Toate elementele asociate, de exemplu dispozitive de semnalizare precum detectoarele de fum, trebuie să fie prevăzute de asemenea cu cel puţin două surse de energie. NOTA 1 - Sistemele electrice pot fi prevăzute cu generatoare în stand-by cu pornire automată sau cu sisteme cu baterii. Sistemele pneumatice pot fi prevăzute cu două compresoare şi un rezervor de aer cu capacitate suficientă pentru a menţine în funcţiune sistemul şi componentele sale pentru cel puţin trei cicluri complete în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică a compresoarelor. NOTA 2 - Instrucţiuni suplimentare pot fi găsite în alte surse, inclusiv BS 5588-11.

4.3

Utilizarea combinată a sistemelor de ventilare naturale şi mecanice

Ventilarea prin sisteme naturale şi mecanice nu trebuie să fie utilizate împreună pentru evacuare în acelaşi rezervor de fum sau pentru introducere de aer de admisie în acelaşi rezervor de fum. Un sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie alcătuit din: a) un sistem de evacuare naturală cu un sistem de alimentare naturală cu aer de admisie; sau b) un sistem de evacuare naturală cu un sistem mecanic de alimentare cu aer de admisie; sau c) un sistem mecanic de evacuare cu un sistem natural de alimentare cu aer de admisie; sau d) un sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi bazat pe un sistem mecanic de evacuare şi un sistem mecanic de alimentare cu aer de admisie (sistem în tandem). Variantele b) şi d) nu trebuie proiectate decât dacă se dispune de o descriere detaliată şi tehnică care să arate cum funcţionează sistemul în condiţii de calcul.

20

SR CEN/TR 12101-5:2007

4.4

Secvenţă de funcţionare a dispozitivelor care conţin un singur SHEVS

Procedura de activare a dispozitivelor care conţin un singur SHEVS nu trebuie să afecteze negativ funcţionarea cu succes a oricăruia din aceste dispozitive. De exemplu, ventilatoarele nu trebuie să funcţioneze înaintea gurilor de admisie a aerului dacă reducerea presiunii produsă de aceste ventilatoare împiedică deschiderea acelor guri. SHEVS complet trebuie să-şi atingă nivelul de performanţă proiectat în 90 s de la primirea semnalului de comandă, dacă acea iniţiere este automată. Elementele auxiliare precum clapete şi orificii/guri de introducere a aerului trebuie să fie în stare completă de funcţionare în caz de incendiu în maximum 60 s.

4.5 4.5.1

Interacţiuni dintre diferite zone de fum dintr-o clădire Zone de fum care formează compartimente de incendiu separate

Fiecare zonă trebuie să fie prevăzută cu SHEVS separat sau dacă fiecare zonă de fum este separată de celelalte şi formează un compartiment de incendiu poate fi realizată o ventilare mecanică prin conectarea câtorva sau tuturor zonelor de fum prin tubulaturi, cu unul sau mai multe ventilatoare de evacuare care deservesc toate zonele de fum conectate astfel. Debitul volumetric de evacuat trebuie să fie calculat pentru cazul cel mai defavorabil al unui model de incendiu posibil în compartimentele relevante conectate (a se vedea articolele 5 şi 6). Metoda de detectare a incendiului trebuie să fie printr-un sistem de detectare a fumului conform BS 5839-1 care trebuie să aibă mijloace de declanşare a clapetelor de control a fumului amplasate în tubulatura care duce la ventilatorul (sau ventilatoarele) de evacuare din zona cu fum. Clapetele de control al fumului trebuie să fie amplasate în astfel de poziţii încât să se menţină integritatea construcţiei rezistente la foc. Fiecare zonă de fum trebuie să aibă sursa sa proprie de admisie a aerului. 4.5.2 Separarea zonelor de fum prin pereţi şi/sau bariere de fum într-un compartiment de incendiu mai mare 4.5.2.1 Comentariu Acolo unde fiecare zonă de fum este separată de celelalte prin pereţi şi/sau bariere de fum poate fi folosit SHEVS mecanic descris la 4.5.1 sau fiecare zonă poate fi echipată cu un SHEVS separat care poate fi natural sau mecanic. Deoarece zone de fum diferite sunt separate numai prin pereţi şi/sau bariere de fum la anumite suprafeţe de separaţie, este posibilă propagarea de fum din zonele de fum afectate de incendiu într-o zonă de fum adiacentă, de exemplu prin spaţiile dintre barierele de fum. Acest fum vagabond nu poate să primejduiască căile de evacuare şi să împiedice serios activitatea de stingere a incendiului în zonele de fum adiacente, dar poate declanşa detectoarele de fum care sunt instalate aici. Dacă dispozitivele unui SHEVS din altă zonă de fum din afara zonei afectate de incendiu intră în funcţiune şi influenţează negativ funcţionarea SHEVS în zona de fum deasupra incendiului aceasta poate conduce la defectarea sa. Aceasta este valabil de asemenea dacă se declanşează un incendiu sub un ecran sau o barieră de fum, deoarece fumul va intra în ambele zone. În acest caz nu se poate prevedea în care din zonele de fum învecinate detectoarele de fum vor răspunde întâi şi dacă va fi activat SHEVS adecvat. Acest scenariu poate fi evitat prin prevenirea oricărei posibilităţi ca un incendiu să se producă sub un ecran sau barieră de fum, de exemplu prin destinarea acestui spaţiu drept cale de trecere pentru pietoni în loc de amplasarea unor materiale combustibile.

21

SR CEN/TR 12101-5:2007 4.5.2.2 Recomandări Următoarele recomandări se aplică acolo unde fiecare zonă de fum dintr-o clădire este separată de celelalte prin pereţi şi/sau bariere de fum: a) Dacă este o sursă de înlocuire a aerului repartizată tuturor zonelor de fum conţinute în acelaşi compartiment de incendiu, deschiderile de admisie şi uşile trebuie să fie conforme cu 6.8. b) Dacă este utilizată evacuarea naturală a fumului, ventilatoarele dintr-o zonă de fum adiacentă zonei de fum în care este incendiul pot fi deschise dacă se activează prin răspunsul detectoarelor de fum din această zonă datorită pătrunderii fumului. c) Dacă se asigură evacuarea forţată a fumului şi fiecare zonă de fum este echipată cu propriul său SHEVS (inclusiv conductele şi ventilatoarele de evacuare), ventilatoarele pentru zona de fum adiacentă zonei afectate de incendiu pot intra în funcţiune dacă sunt activate prin răspunsul detectoarelor de fum din această zonă datorită pătrunderii fumului prevăzând ca alimentarea să fie astfel încât sursa de energie să fie suficientă pentru toate ventilatoarele care funcţionează simultan şi viteza aerului prin deschiderile de admisie să fie mai mică de 5 m⋅s-1 (a se vedea 6.8.2.12). În caz contrar, odată ce un SHEVS a intrat în funcţiune într-o zonă de fum trebuie să se asigure că alte acţiuni ulterioare care afectează funcţionarea SHEVS nu sunt activate de răspunsul detectoarelor de fum într-o zonă de fum adiacentă datorită pătrunderii fumului, de exemplu nu încep să funcţioneze ventilatoare suplimentare. d) Dacă se aplică evacuarea mecanică a fumului şi zone de fum adiacente sunt conectate prin conducte la un ventilator de evacuare sau la un set de ventilatoare aşa cum este descris în 4.5.1, clapetele de control al fumului din zona de fum adiacentă zonei afectate de incendiu pot fi deschise dacă sunt activate prin răspunsul detectoarelor de fum din această zonă datorită pătrunderii fumului prevăzând ca debitul volumetric evacuat să fie suficient pentru fiecare zonă izolată când s-a calculat în conformitate cu 6.1 până la 6.8 şi dacă viteza aerului prin deschiderile de admisie este mai mică de 5 m·s-1. În caz contrar, odată ce un SHEVS a intrat în funcţiune într-o zonă de fum trebuie să se asigure că răspunsul detectoarelor de fum dintr-o zonă de fum adiacentă datorită pătrunderii fumului nu conduce alte acţiuni ulterioare care afectează funcţionarea SHEVS, de exemplu nu se deschid clapete suplimentare de control al fumului.

4.6

Protecţia cu sprinklere

Sprinklerele, cum s-a menţionat, trebuie să fie conforme cu BS 5306-2.

4.7

Documentaţie

4.7.1

Recomandări generale

Documentaţia care indică faptul că atât concepţia proiectării, cât şi calculul îndeplinesc unul sau o combinaţie a obiectivelor de proiectare date în 4.1.2 a) trebuie să fie puse la dispoziţia proprietarului clădirii unde este instalat SHEVS şi/sau utilizatorului sistemului. Această documentaţie trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru identificarea clară a sistemului instalat, de exemplu desene, descriere, listă de componente, certificarea instalării, rapoarte de încercare ale componentelor, detalii ale calculelor făcute. Acolo unde o clădire existentă dotată cu un SHEVS este afectată structural sau dacă s-a modificat destinaţia clădirii în care este instalat SHEVS, documentaţia actualizată trebuie să fie pusă la dispoziţia proprietarului clădirii unde este instalat SHEVS şi/sau utilizatorului sistemului (a se vedea 4.1.2 c)). În documentaţie trebuie să fie inclusă o descriere completă a programului de control pentru SHEVS (a se vedea 7.6).

22

SR CEN/TR 12101-5:2007 4.7.2

Zone modelate pe calculator

Acolo unde sunt utilizate zone modelate pe calculator pentru a realiza calculele recomandate în acest raport tehnic ca parte a procesului de proiectare, toate formulele matematice utilizate în acele modele, ipotezele făcute şi valorile parametrilor de intrare trebuie să fie incluse explicit în documentaţia pusă la dispoziţia proprietarului clădirii. În plus, informaţiile referitoare la validarea modelelor de zone pe calculator utilizate în proiectare trebuie să fie incluse în documentaţie. Unde astfel de validare a informaţiei există în literatura accesibilă public, trebuie să fie citate referinţele corespunzătoare. 4.7.3

Alte informaţii

Documentaţia trebuie să includă de asemenea: a) argumentele pentru a susţine raţiunea alegerii ariei (A) şi perimetrului (P) pentru zonele cu materiale combustibile (a se vedea 6.1.2 f)); b) evidenţa evaluării influenţelor externe astfel (a se vedea 6.7.2): 1) unde calculele de proiectare includ explicit forţe de presiune a vântului şi/sau coeficienţi de presiune a vântului, identificarea tuturor zonelor de suprapresiune şi de sucţiune pe suprafaţa clădirii; 2) amplasamentele tuturor ieşirilor ventilatoarelor de evacuare şi schimbarea deschiderilor de aer din clădire; 3) înălţimile şi poziţiile relative ale oricăror structuri apropiate sau topografia fundaţiei mai înalte decât locaţia evacuării ventilatoarelor SHEVS; 4) ipotezele şi parametrii de intrare utilizaţi în calculele mediului exterior al clădirii; 5) ipotezele, detaliile încercărilor şi rezultatele încercărilor relevante în tunelul aerodinamic; 6) încărcarea dată de presiunea vântului, încărcarea dată de zăpadă şi evaluările temperaturilor ambiante scăzute pentru ventilatoare; 7) poziţiile relative ale ieşirilor de evacuare ale ventilatorului SHEVS şi deschiderile neprotejate în clădirile învecinate, ariile de circulaţie pentru pietoni şi căile de rulare pentru vehicule în vecinătatea clădirii; NOTĂ - Aceasta poate fi făcută prin asigurarea planului, secţiunii verticale şi secţiunilor transversale completate cu informaţii de proiectare relevante de la 1) până la 7).

c) informaţii asupra prevederilor de aer de admisie după cum urmează (a se vedea 6.8.2): 1) detalii complete ale tuturor gurilor de aer de admisie, amplasarea acestora şi metodei lor de operare; 2) volumul total de aer de alimentare (numai pentru sisteme mecanice); 3) viteza de curgere a aerului calculată la intrările de admisie pentru acest aer; d) evidenţa calculului utilizat pentru a arăta că diferenţa de presiune indusă prin ventilatorul de evacuare dintr-o încăpere în care se produce, poate depăşi diferenţele de presiune datorate impedanţelor de curgere ale deschiderilor încăperii (a se vedea 6.10.2.7); e) evidenţa utilizată pentru a arăta că încăperea în care se produce este capabilă ca un ansamblu să reziste unei expuneri la temperaturi ale fumului prevăzute prin proiect fără vreo pierdere sau că pierderea nu are efect negativ asupra funcţionării SHEVS (a se vedea 6.10.2.8); f)

evidenţa tuturor consideraţiilor de proiectare privind depresurizarea atriumului, unde aceasta a fost propusă (a se vedea 6.11);

g) informaţii asupra metodei de calcul utilizate pentru a demonstra controlul fumului unde sunt instalate sisteme de încălzire, ventilare şi climatizare (a se vedea 7.7.2.2).

23

SR CEN/TR 12101-5:2007

4.8

Instalare, întreţinere şi siguranţă

4.8.1

Instalare

Toate componentele selectate trebuie să fie instalate în conformitate cu EN 12101-1, EN 12101-2 şi EN 12101-3. NOTĂ - Alte informaţii şi recomandări suplimentare pot fi găsite în NFPA 92B [20] şi raportul BRE BR 368 [21].

4.8.2

Întreţinere şi siguranţă

SHEVS trebuie să fie întreţinut şi verificat în mod regulat în conformitate cu cerinţele BS 5588-6, -7, -10 şi -11. NOTĂ - Alte informaţii şi recomandări suplimentare pot fi găsite în raportul BRE BR 368 [21].

Pentru SHEVS prevăzut pentru protecţia căilor de evacuare, trebuie să fie stabilit un sistem de management de securitate şi personalul trebuie familiarizat cu concepţia de proiectare de la 4.1.2 a) şi funcţionarea SHEVS. Personalul de management de securitate trebuie să fie responsabil pentru întreţinerea şi verificarea SHEVS în conformitate cu BS 5588-6, -7, -10 şi -11. NOTĂ - Alte informaţii şi recomandări suplimentare pot fi găsite în raportul BRE BR 368 [21].

Dispozitivele de admisie a aerului trebuie să fie verificate şi întreţinute la fel de frecvent ca şi ventilatoarele. Ca parte a întreţinerii, personalul trebuie să se asigure că dispozitivele de admisie a aerului sunt libere de orice obstacole. NOTĂ - Alte informaţii şi recomandări suplimentare pot fi găsite în BS 5588-6, -7, -10 şi -11 şi în raportul BRE BR 368 [21].

5

Proceduri de calcul

5.1

Generalităţi

5.1.1

Comentariu

Fluxul de gaze ascendente termic provenite dintr-un incendiu într-o clădire, spre un rezervor de fum şi evacuarea sa din clădire în atmosfera înconjurătoare este influenţat de mulţi factori care includ forma clădirii pe fiecare parte a curgerii şi factori externi precum presiunile vântului şi încărcările date de zăpadă. Pentru a avea succes, proiectarea unui SHEVS trebuie sa ia în considerare toate aceste influenţe. 5.1.2

Recomandare

Procedura de proiectare trebuie să considere o succesiune de zone (cunoscute de asemenea ca zone de proiectare) care corespund etapelor succesive de parcurs urmate de gazele din fum, care respectă recomandările de la 5.2.

5.2

Zone de proiectare

5.2.1

Generalităţi

Pentru spaţii mari într-un volum unic, adică unde fumul se ridică direct din combustibilul care arde la un strat ascendent termic în rezervorul de fum, regiunile de proiectare de la 5.2.2 la 5.2.8 trebuie să fie luate în considerare la proiectarea SHEVS. Figura 1 ilustrează regiunile de proiectare pentru un spaţiu mare într-un volum unic. 24

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legenda 1 Vânt, zăpadă etc. 2 Rezervor de fum şi evacuare 3 Plafon suspendat 4 Guri de aer şi uşi 5 Pană de fum 6 Incendiu

A se vedea 6.7 A se vedea 6.6 A se vedea 6.10 A se vedea 6.8 A se vedea 6.2 A se vedea 6.1

Figura 1 – Zone de proiectare pentru spaţiu mare într-un volum unic 5.2.2

Incendiu

Proiectarea unui SHEVS trebuie să se bazeze pe un incendiu în fază staţionară, de dimensiune adecvată clădirii respective ca şi pe utilizarea clădirii (a se vedea 6.1). 5.2.3

Pana de fum deasupra incendiului care se ridică spre rezervorul de fum

Înălţimea până la baza stratului de fum trebuie să fie specificată pentru aplicaţii privind securitatea vieţii şi debitul masic al gazelor din fum care intră în rezervor trebuie să fie calculat în conformitate cu 6.2. Pentru proiecte de control al temperaturii, trebuie să fie specificată temperatura stratului de fum ascendent. Debitul masic care introduce stratul şi înălţimea la care se ridică pana trebuie să fie calculate în conformitate cu 6.2. 5.2.4

Rezervorul de fum şi ventilatoare

Rezervorul de fum trebuie să fie suficient de adânc, gazele din el trebuie să fie între limitele acceptabile de temperatură înaltă şi joasă şi evacuarea fumului trebuie să fie calculată în conformitate cu 6.8. 5.2.5

Influenţe externe

Trebuie să fie luat în considerare efectul influenţelor exterioare, precum vântul şi zăpada, în conformitate cu 6.7. 5.2.6.

Intrări de aer (inclusiv toate uşile care servesc ca intrări de aer)

25

SR CEN/TR 12101-5:2007 Proiectarea gurilor de admisie a aerului trebuie să urmeze recomandările indicate la 6.8. 5.2.7 Bariere de fum suspendate liber Unde este cazul, proiectarea barierelor de fum suspendate liber trebuie să ia în considerare efectele împrăştierii induse de forţele ascensionale faţă de verticală şi să urmeze recomandările de la 6.9. 5.2.8

Plafoane suspendate

Deoarece plafoanele suspendate, acolo unde sunt prezente, pot complica curgerea gazelor din fum, proiectarea trebuie să ia în considerare recomandările de la 6.10.

5.3

Etape suplimentare în calcul

5.3.1

Comentariu

În clădirile în care pana de fum iniţială deasupra incendiului este interceptată prin plafon şi fumul se deplasează lateral înaintea pătrunderii într-un spaţiu adiacent mai înalt, trebuie să se realizeze etape suplimentare în calculul deplasării fumului şi antrenării aerului în gazele din fum date în 5.3.2 – 5.3.7. Figura 2 ilustrează zonele de proiectare care trebuie considerate în acest caz. Exemple de astfel de clădiri includ mall multietajate, atriumuri şi clădiri cu pardoseli de supantă care sunt compacte sau au mai puţin de 25% arie deschisă.

Legendă 1 Vânt, zăpadă etc. 2 Rezervor de fum şi evacuare 3 Pană de fum 4 Guri de admisie aer şi uşi 5 Curgere sub ecran/paravan 6 Curgere afară din încăpere 7 Incendiu

A se vedea 6.7 A se vedea 6.6 A se vedea 6.5 A se vedea 6.8 A se vedea 6.4 A se vedea 6.3 A se vedea 6.1

Figura 2 – Zone de proiectare pentru un spaţiu unde este pana de fum de disipare 26

SR CEN/TR 12101-5:2007 5.3.2

Model de incendiu

Modelul de incendiu trebuie să se bazeze pe un incendiu în stare staţionară de mărime corespunzătoare clădirii respective urmând recomandările din 6.1. 5.3.3

Pană de fum deasupra incendiului

Caracteristicile penei de fum deasupra incendiului trebuie să fie calculate în conformitate cu 6.2. Aceasta poate fi combinată cu fluxul de gaze din fum care părăsesc încăperea incendiată într-un calcul unic în concordanţă cu 6.3. NOTĂ - În 6.3 sunt de asemenea descrise metode pentru prevenirea curgerii de gaze din fum dincolo de deschiderea încăperii incendiate.

5.3.4

Ecran aparent

Dacă un ecran aparent (sau partea inferioară a unui balcon) iese în afară dincolo de deschiderea încăperilor incendiate, efectul asupra fluxului de fum la marginea de ieşire trebuie să fie calculat în conformitate cu 6.4. Dacă proiectul ventilării de evacuare cere ca fumul să fie menţinut sub ecran sau balcon şi împiedicat să se răspândească în spaţiul adiacent, trebuie să fie aplicată recomandarea de la 6.4, ca fiind adecvată. 5.3.5

Pana de fum de disipare

Amestecarea aerului în pana de fum trebuie să fie calculată în conformitate cu 6.5. Pentru aplicaţii privind securitatea vieţii înălţimea bazei stratului ascendent de fum deasupra celei mai de sus căi de evacuare deschise la acelaşi spaţiu ca şi incendiul trebuie să fie specificată (a se vedea 6.5). Pentru sisteme de control a temperaturii temperatura gazelor din rezervorul de fum, adică din stratul de fum, trebuie să fie specificată şi debitul masic cu care intră stratul trebuie să fie calculat în conformitate cu 6.5. NOTĂ - Procedurile de calcul pentru pana de fum din 6.5 trebuie să fie utilizate pentru a găsi înălţimea până la baza stratului de fum.

Măsurile pentru împiedica fumul care afectează balcoanele de la nivelurile superioare trebuie să fie în conformitate cu 6.5. 5.3.6

Influenţe exterioare

Când presiunile din stratul de fum într-un atrium trebuie să fie reduse sub presiunea ambiantă pentru a împiedica deplasarea fumului în încăperile adiacente acelui atrium, trebuie să fie incluse în calculele de proiectare efectele presiunii vântului în conformitate cu 6.11.

5.4

Compatibilitate

Compatibilitatea cu sistemele de securitate şi celelalte sisteme din aceeaşi clădire trebuie să fie asigurată urmând recomandările de la articolul 7.

27

SR CEN/TR 12101-5:2007

6

Recomandări de performanţă

6.1

Incendiu ca bază pentru proiectare

6.1.1

Comentariu

Dezvoltarea unui incendiu depinde de mulţi factori precum: -

natura materialelor prezente;

-

cantitatea materialelor prezente;

-

poziţia relativă a materialelor unul faţă de altul, de exemplu scaunele suprapuse sau scaunele expuse pentru utilizare;

-

poziţia relativă a materialelor faţă de pereţi, plafoane etc.;

-

disponibilitatea oxigenului (deşi oxigenul este totdeauna disponibil la discreţie când SHEVS funcţionează);

-

prezenţa şi eficienţa dispozitivelor de stingere a incendiilor, de exemplu sprinklere;

-

dacă combustibilul este protejat cu capete sprinkler.

Unde este posibil, cea mai mare dimensiune rezonabil probabilă de incendiu poate fi dedusă din statisticile de incendii din tipul de obiective care interesează sau din experimente pe cantităţi similare corespunzătoare de combustibil. Pe de altă parte deducţia se poate baza pe practica obişnuită sau pe dimensiunile fizice ale sistemelor izolate de materiale combustibile sau pe evaluarea mărimii unui incendiu care s-ar fi atins când pompierii încep să aplice produsul de stingere. Este necesar să fie stabilit fluxul de degajare a căldurii de la combustibilul arzând (a se vedea tabelul 1 şi anexa A). Totuşi, deoarece virtual, în toate incendiile sunt o combinaţie de numeroase materiale diferite (mai curând decât un element individual), fluxul de degajare a căldurii devine, ca o necesitate, o valoare medie. Chiar dacă evaluarea nu este ştiinţifică, este important ca să fie făcută o evaluare a parametrilor importanţi ai incendiului standard (aria incendiului şi fluxul de degajare a căldurii). Este important ca toate deciziile privind alegerea şi cuantificarea incendiului standard să fie agreate de autoritatea de reglementare corespunzătoare într-o etapă de început a procesului de proiectare. 6.1.2

Recomandări

Pentru modelul de incendiu trebuie luate în considerare următoarele recomandări: a)

Trebuie să fie identificate posibilele spaţii de incendiu în incinta care este ventilată printr-un SHEVS.

b)

Pentru suprafeţele de vânzare ale magazinelor, pentru birouri, parcaje auto şi camere de hotel, valorile prescrise ale perimetrului şi ale vitezelor de propagare a căldurii trebuie să fie cele date în tabelul 1. Când încăperea în care a izbucnit incendiul este mai mică decât valoarea lui Af dată în tabelul 1, trebuie să se presupună că Af este aria camerei şi qf trebuie să fie redusă proporţional.

c)

Pentru destinaţii neincluse în tabelul 1, proiectantul trebuie să identifice înălţimea sistemului combustibil în fiecare spaţiu.

d)

Dezvoltările speculative unde sprinklerele sunt considerate ca o opţiune viitoare trebuie să fie tratate ca fiind fără sprinkler, când se alege un model de incendiu.

e)

Un SHEVS bazat pe modele de incendii în stare staţionară trebuie să fie privit ca nepotrivit pentru orice cantitate de material combustibil neechipată cu sprinklere, mai înaltă de 4 m.

NOTA 1 - SHEVS singur, adică fără sprinklere, este improbabil să protejeze o clădire care conţine depozit cu stive înalte.

f)

Pentru sisteme combustibile neincluse în tabelul 1 şi mai joase de 4 m, proiectantul trebuie să evalueze o arie (Af) şi un perimetru (P) pe baza mărimii fizice a combustibilului sau a celei mai mari dimensiuni rezonabil probabile a incendiului când pompierii aplică pentru prima oară un 28

SR CEN/TR 12101-5:2007 produs de stingere sau a celei mai mari dimensiuni rezonabil probabile a incendiului când sunt luate în considerare efectele acţiunii sprinklerelor şi această alegere trebuie documentată cu documente (a se vedea 4.7.3). Proiectantul trebuie să obţină agrearea acestei alegeri de la autorităţile de reglementare corespunzătoare într-o etapă de început a procesului de proiectare. g)

Materialele combustibile acoperite de f) nu constau, în imensa majoritate a incendiilor, numai dintr-un singur material, ci dintr-un domeniu larg de materiale diferite cu viteze de ardere şi puteri calorice diferite. Pentru scopurile proiectului, proiectantul trebuie să completeze calculele atât pentru flux înalt cât şi scăzut de degajare a căldurii atât pentru cazul protecţiei prin sprinklere, cât şi pentru cazul neprotejării prin sprinklere.

NOTA 2 - Anexa A oferă câteva exemple de valori de fluxuri de degajare a căldurii care pot fi utilizate în acest calcul.

Presupunând că ambele calcule în paralel conduc la un proiect de succes sub aspectul criteriilor acestui raport tehnic, alegerea proiectului de SHEVS trebuie să fie bazată pe cel mai defavorabil rezultat al acestor calcule. h)

Pentru depozite cu paleţi sau cu stive mai înalte de 4 m unde sunt fie sprinklere de tavan, fie sprinklere de raft, proiectantul trebuie să evalueze perimetrul de incendiu accesibil aerului de intrare (P) şi temperatura medie a fumului deasupra celei ambiante, Θf, la 1 m deasupra părţii de sus a materialelor depozitate, astfel:

1)

Valoarea lui P trebuie să fie distanţa de separare completă a două incinte sau distanţa de la un canal de fum vertical la următorul dar numai la unul ori distanţa dintre capete de sprinkler vecine montate la aceeaşi înălţime, oricare este mai mare, când un element de separare în materialul combustibil împiedică incendiul să se propage la faţa opusă a stivei sau dublul acesteia când nu este astfel de element de separare.

2)

Valoarea lui Θf trebuie considerată a fi 150°C.

NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul a valorii fluxului de căldură prin convecţie la 1 m deasupra materialelor depozitate este prezentat în anexa B.

29

SR CEN/TR 12101-5:2007 Tabelul 1 – Valori prescrise pentru modele de incendii

Destinaţie Arii de vânzare cu amănuntul Sprinklere cu răspuns standard

Aria incendiului(Af) m2

Perimetrul incendiului (P) m

Flux de degajare a căldurii pe unitatea de suprafaţă (qf) -2 kW⋅m

10

12

625

5

9

625

Întreaga încăpere

Lăţimea deschiderii

1200

16

14

225

Fără sprinklere: suport combustibil controlat

47

24

255

Fără sprinklere: implicarea completă în incendiu este prezisă pentru incendiu controlat deasupra suportului combustibil (a se vedea 6.3) Camere de hotel Sprinklere cu răspuns standard

Întreaga încăpere

Lăţimea deschiderii

255

2

6

250

Fără sprinklere Parcaj auto (o maşină care arde)

Întreaga încăpere

Lăţimea deschiderii

100

10

12

400

Sprinklere rapid

cu

Fără sprinklere Birouri Sprinklere cu standard

răspuns

răspuns

NOTĂ - Pentru scopurile proiectului, aria de incendiu a SHEVS nu trebuie să fie confundată cu aria de operare a sprinklerului proiectat, care este specificată în BS 5306-2. a

Când încăperea este cuprinsă în întregime de incendiu, o parte din această căldură produsă poate fi generată în flăcări pe exteriorul deschiderii camerei. Rar temperatura gazelor care ies prin deschidere depăşeşte 1000 °C.

6.2

Pene de fum care se ridică direct din incendiu într-un rezervor de fum

6.2.1

Comentariu

Selectarea unui model de incendiu adecvat circumstanţelor, aşa cum este descris în 6.1 conduce la specificarea unei fluxuri de degajare a căldurii de proiectare (qf) (sau o temperatură a stratului de fum, Θf, deasupra stivei pentru incendii la depozite cu stive înalte), a unei arii de incendiu în plan (Af) a unui perimetru de incendiu (P). În majoritatea exerciţiilor de proiectare, incendiul este localizat la pardoseală. Pentru proiecte care intenţionează să protejeze utilizarea căilor de evacuare deschise către spaţiul incendiat, este necesar să se prevadă un strat de aer curat de înălţime suficientă sub stratul de fum (Y). Pentru proiecte de control a temperaturii este necesar să se identifice temperatura corespunzătoare a stratului de fum. Proiectele care intenţionează să protejeze bunurile pot urma orice procedură, ca fiind adecvate. Mall-urile cu un singur etaj sunt un caz special deoarece ele au o geometrie care permite fumului să curgă sub plafonul unui magazin, departe de pana de fum iniţială şi în mall înainte de a atinge un rezervor de fum. În aceste cazuri poate fi utilizată o corelaţie care presupune, pentru scopurile proiectului, că incendiul poate fi considerat că a fost iniţiat în mall şi că pana de fum antrenează a 30

SR CEN/TR 12101-5:2007 cantitate mai mare de aer decât de obicei. Totuşi această corelaţie încetează să fie valabilă dacă baza stratului în mall este cu mult deasupra deschiderii între magazin şi mall. 6.2.2

Recomandări

În proiect trebuie să fie luate în considerare următoarele recomandări: a)

Proiectantul trebuie să identifice circumstanţele când partea cea mai de jos a incendiului poate fi mai sus decât pardoseala.

b)

Nici un SHEVS nu trebuie să fie proiectat cu o înălţime de la pardoseală la baza stratului de fum mai mică de 1/10 din distanţa între pardoseală şi plafon.

c)

Nici un SHEVS nu trebuie să fie proiectat cu o înălţime de la baza incendiului (de obicei pardoseala) la baza stratului de fum mai mare de nouă zecimi din distanţa între baza incendiului şi plafon.

d)

Fluxul de căldură prin convecţie (Qf) transportat de gazele din fum care intră în rezervorul de fum trebuie să fie considerat a fi 0,8 din fluxul de degajare a căldurii (qfAf) identificată pentru incendiul teoretic, dacă proiectantul nu furnizează dovezi pentru a susţine utilizarea unei valori diferite.

e)

Pentru proiecte privind securitatea vieţii unde este recomandată o înălţime de aer fără fum între căile de evacuare şi baza stratului de fum, valorile minime pentru această înălţime de aer curat (Y) trebuie să fie cele din tabelul 2.

f)

Dacă temperatura prevăzută a stratului este mai mică de 50 °C deasupra temperaturii ambiante, trebuie să fie adăugaţi 0,5 m la fiecare valoare minimă a lui Y înscrisă în tabelul 2.

g)

Dacă nu este posibil să se realizeze înălţimea de aer curat minimă (Y) recomandată în tabelul 2, dar mai este necesar să se furnizeze aer curat deasupra căilor de evacuare, de exemplu pentru rampe sau renovări unde siguranţa trebuie îmbunătăţită, fiecare caz trebuie analizat individual şi aceasta trebuie să fie agreată de autorităţile competente.

h)

Exemplul procedurilor de proiectare pentru mall -uri cu un singur etaj din anexa B nu trebuie aplicat în cazurile când baza stratului este cu peste 2 m deasupra părţii de sus a deschiderii între magazinul incendiat şi mall. În schimb proiectantul trebuie să utilizeze procedurile pentru mall-uri multietajate (a se vedea 6.3).

i)

Înălţimea la care se ridică baza stratului de fum în rezervorul de fum trebuie să asigure un strat de aer curat de cel puţin 0,5 m deasupra părţii de sus a bunurilor depozitate pe stelaje unde controlul fumului este prevăzut din raţiuni de protecţie a bunurilor.

j)

Proiectantul trebuie să urmeze recomandările de la a) până la i) şi să utilizeze rezultatele sale împreună cu modelul de incendiu selectat, pentru a calcula debitul masic de gaze din fum care intră în rezervorul de fum.

NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt date în anexa B.

Tabelul 2 – Înălţimea stratului de aer curat deasupra căilor de evacuare Tipul de clădire

Înălţimea minimă (Y)

Clădiri publice, de exemplu mall-uri cu un singur etaj, săli de expoziţie

3,0 m

Clădiri civile, de exemplu penitenciare tip sală deschisă

2,5 m

birouri,

apartamente,

Parcaje auto

2,5 m sau 0,8 H, oricare este mai mică

NOTĂ - A se vedea 6.2.2 f) şi 6.5.2.3 pentru creşterea lui Y unde straturile de fum sunt reci.

31

SR CEN/TR 12101-5:2007

6.3 Debitul de fum şi gaze fierbinţi în afara unei încăperi incendiate într-un spaţiu adiacent 6.3.1

Comentariu

Multe clădiri au încăperi care se deschid într-un spaţiu comun cu un plafon mult mai înalt, de exemplu mall-uri comerciale multietajate, mall-uri comerciale cu un singur etaj unde mall-ul are un plafon mult mai înalt decât înălţimea deschiderii magazinului, atriumurilor şi clădirilor cu pardoseli la mezanin. În astfel de clădiri orice incendiu pe pardoseala cu spaţiu mai mare este descris ca şi când a fost un spaţiu simplu mono-etajat cu plafon înalt. Când incendiul se produce într-una din încăperile adiacente la spaţiul înalt sunt necesare calcule suplimentare. În astfel de încăpere procesul de selecţie pentru modelul de incendiu rămâne neschimbat. Pana de fum aflată imediat deasupra incendiului este descrisă în 6.2, dar stratul de fum format sub plafonul încăperii curge orizontal prin deschidere(i) spre un spaţiu mai mare dacă nu sunt luate măsuri speciale pentru a împiedica aceasta. O barieră fizică de etanşare a deschiderii permite ca încăperea să aibă propriul său SHEVS, proiectat ca pentru un spaţiu simplu cu un singur volum. Perdelele de apă pulverizată servesc drept bariere şi pot permite aerului de înlocuire să intre prin alimentarea SHEVS în încăpere. Un dispozitiv de extracţie cu fante poate fi utilizat în locul unei bariere fizice pentru a împiedica fumul să treacă dincolo de bariere. Dacă fumul nu poate fi evacuat direct din încăperea incendiată, proiectantul trebuie să calculeze cantitatea de fum care ajunge la stratul ascendent din spaţiul mai mare prin calcularea debitului masic de fum la fiecare etaj de pe traseu şi la deschiderea încăperii. Este de asemenea necesar să se identifice dacă incendiul teoretic selectat este realist pentru circumstanţele respective. Acest lucru poate fi verificat prin calcularea temperaturii gazelor sub plafonul încăperii incendiate sau la deschiderea sa. Dacă temperatura este prea înaltă, radiaţia termică din încăpere conduce rapid la implicarea completă a întregului material combustibil din încăpere, adică la flashover. Incendiile post-flashover nu sunt utilizate la proiectarea scenariului de incendiu pentru clădiri dotate cu instalaţie sprinkler. Experimentele au arătat că pierderea de căldură de la gazele din fum care se deplasează prin încăpere într-un spaţiu adiacent este adesea mult mai mare decât din pana de fum de deasupra incendiului. 6.3.2

Recomandări

6.3.2.1 Folosind modelul de incendiu selectat, proiectantul trebuie să calculeze debitul masic al gazelor din fum care trec dintr-un exemplu reprezentativ de fiecare încăpere în spaţiul adiacent. NOTĂ - Câteva exemple de metode sunt date în anexa C.

6.3.2.2 Valoarea fluxului de căldură prin convecţie la deschiderea utilizată în calcule trebuie să fie precum cea din tabelul 3. Tabelul 3 - Fluxul de căldură prin convecţie la deschiderea încăperii Tip de încăpere

Fluxul de căldură prin convecţie Qw (MW)

Magazine echipate cu instalaţie sprinkler

5

Magazine echipate cu sprinklere cu răspuns rapid

2,5

Birouri echipate cu instalaţie sprinkler

1

Birouri fără instalaţie sprinkler

6

Camere de hotel fără instalaţie sprinkler

1

32

SR CEN/TR 12101-5:2007 6.3.2.3 Pentru toate celelalte tipuri de spaţii fără instalaţie sprinkler, valorile prescrise pentru fluxul de căldură prin convecţie la deschidere trebuie să fie considerate 0,5 ori fluxul de degajare a căldurii (qfAf) a incendiului standard selectat, dacă pot fi furnizate de proiectant argumente care să susţină alegerea unei valori diferite pentru circumstanţele specifice ale proiectului. 6.3.2.4 Pentru toate celelalte tipuri de spaţii protejate cu instalaţie sprinkler, fluxul de căldură prin convecţie la deschidere trebuie să fie considerat de 0,25 ori fluxul de degajare a căldurii (qfAf) a incendiului selectat, dacă pot fi furnizate de proiectant argumente care să susţină alegerea unei valori diferite pentru circumstanţele specifice ale proiectului. 6.3.2.5 Trebuie să fie calculată temperatura gazelor care ies din încăpere. Dacă este mai mare de 550 °C, modelul de incendiu trebuie să fie înlocuit cu ipoteza că tot combustibilul din încăpere arde. În acest caz nu trebuie să fie urmate recomandările de la 6.3.2.2 şi trebuie menţionat că această situaţie nu acoperă domeniul de aplicare al acestui raport tehnic. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa C.

6.4 Flux de gaze fierbinţi din fum sub un ecran care îl proiectează dincolo de fereastra sau deschiderea unei încăperi incendiate 6.4.1

Comentariu

Când gazele fierbinţi din fum părăsesc deschiderea încăperii incendiate şi se ridică pentru a ajunge la partea de inferioară a balconului sau ecranului are loc o antrenarea de aer în flux. Dacă partea superioară a deschiderii este la aceeaşi înălţime cu partea inferioară a balconului sau ecranului nu are loc o antrenare deoarece gazele din fum continuă să curgă orizontal. Sunt două opţiuni principale de proiect când gazele din fum ating plafonul cornişei aparent. Gazele pot curge liber sau dirijat la marginea de disipare pentru a se ridica în spaţiul principal sau pot fi împiedicate prin împrăştiere în golul care creează un rezervor de fum sub plafonul cornişei aparent. Împrăştierea poate fi împiedicată fie prin utilizarea barierelor de fum aşezate de-a lungul marginii golului sau prin utilizarea unei fante de extracţie de-a lungul marginii golului. 6.4.2

Recomandări

6.4.2.1 Dacă gazelor din fum li se permite să difuzeze în golul principal, trebuie calculate debitul masic şi fluxul de căldură prin convecţie la marginea fantei. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt date în anexa D.

6.4.2.2 Barierele de fum, cunoscute de asemenea ca ecrane de dirijare sau alte elemente structurale trebuie să fie montate sub plafonul cornişei aparent pentru a produce o scurgere de fum mai compactă. Aceste bariere pot fi permanente sau pot fi deplasate automat în locul în care este detectat fumul. NOTĂ - Dacă plafonul cornişei aparent se întinde la mai puţin 1,5 m dincolo de deschiderea încăperii incendiate nu sunt recomandate ecrane de dirijare.

6.4.2.3 Barierele de fum sau elemente structurale echivalente trebuie să fie cu cel puţin 0,1 m mai late decât adâncimea calculată a fluxului de gaze din fum sub marginea fantei şi trebuie să se extindă de-a curmezişul întregii lăţimi a ecranului de dirijare. NOTĂ - Un exemplu al acestei metode de calcul este indicat în D.4.

6.4.2.4 Dacă gazele din fum sunt împiedicate să difuzeze în gol, trebuie calculate debitul masic şi fluxul de căldură prin convecţie în stratul de fum de sub plafonul cornişei aparent. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa D.

6.4.2.5 Orice bariere de fum montate de-a lungul marginii golului trebuie să fie permanente sau să se desfăşoare automat în poziţie când este detectat fum. 33

SR CEN/TR 12101-5:2007 6.4.2.6 Orice bariere de fum montate de-a lungul marginii golului pentru a împiedica difuzarea trebuie să fie mai adânci (late) decât gazele din fum lângă acea barieră, chiar când bariera este montată perpendicular pe fluxul de gaze din fum care se ridică prin deschiderea încăperii incendiate. NOTĂ - Un exemplu al acestei metode de calcul este indicat în D.4.

6.4.2.7 Mărimea unei fante de extracţie montate de-a lungul marginii golului pentru a împiedica pana trebuie să fie calculată a fi suficient de mare pentru a împiedica difuzia gazelor din fum. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa D.

6.4.2.8 Înălţimea aerului curat sub stratul ascendent de gaze din fum într-un rezervor de fum format sub plafonul cornişei aparent trebuie să fie în conformitate cu 6.2, cu excepţia oricărei adâncimi locale de strat unde fumul emis din deschiderea încăperii incendiate se adânceşte lângă bariera transversală. 6.4.2.9 Proiectul evacuării fumului şi rezervorului de fum format sub plafonul cornişei aparent trebuie să urmeze recomandările date în 6.6 pentru un rezervor de fum într-un spaţiu simplu monoetajat.

6.5

Pană de fum de disipare

6.5.1

Comentariu

Când fumul şi gazele fierbinţi nu pot, din diverse motive, să fie limitate şi îndepărtate din încăperea de origine sau spaţiul de balcon asociat, de obicei este luată în considerare utilizarea ventilării forţate sau staţionare din spaţiul principal, de exemplu un atrium. Baza bazei stratului de fum proiectat ascendent termic într-un astfel de sistem este de obicei la înălţimea aleasă din raţiuni de siguranţă sau pentru a evita încălcarea limitelor fixate. Odată aleasă înălţimea acestei baze a stratului pentru cel mai scăzut nivel de incendiu, este necesar să se stabilească înălţimea deasupra părţii de sus a deschiderii (sau deasupra marginii plafonului cornişei aparent sau balconului deasupra deschiderii relevante) când incendiul este într-o încăpere adiacentă. Când incendiul este pe pardoseala atriumului şi este direct sub stratul de fum care se formează sub plafonul atriumului, antrenarea în pana de fum care se ridică este diferită de antrenarea în penele de disipare. Situaţia este identică celei din scenariul discutat în 6.2. Totuşi, în general, condiţia cea mai defavorabilă de a fi satisfăcută este un incendiu într-o încăpere adiacentă la cel mai scăzut nivel, când rezultă în principal antrenarea în pana de fum care se ridică şi prin urmare cea mai mare cantitate de gaz cu fum care intră în stratul ascendent. Deoarece fumul curge sub marginea de disipare în spaţiul principal el se roteşte în sus în jurul marginii de disipare. Astfel de pene sunt adesea considerate pene de fum de disipare sau pene liniare. Termenul liniar indică faptul că baza penei la rotaţia imediat următoare este lungă şi relativ îngustă. Penele de fum liniare/de disipare iau una din cele două forme: -

pene aderente, unde gazele din fum sunt proiectate direct printr-o deschidere a compartimentului şi pana aderă la suprafaţa verticală deasupra deschiderii în timp ce se ridică (a se vedea figura 3a);

NOTA 1 - Aceasta se poate produce de asemenea când este o suprafaţă verticală imediat deasupra oricărui punct de rotaţie în gol. Suprafaţa penei în contact cu atmosfera ambiantă în atrium produce antrenarea de aer suplimentar în el. Acest tip de pană este de asemenea cunoscut şi sub denumirile de pană cu o singură faţă, ataşată sau pană de perete.

-

pene libere, unde gazele din fum sunt proiectate în spaţiul de dincolo de proiecţia orizontală, de exemplu un balcon, ceea ce permite penei care se formează să se ridice nestânjenită (a se vedea figura 3b). 34

SR CEN/TR 12101-5:2007 NOTA 2 - Aceasta creează o arie largă pentru antrenare pe ambele feţe ale penei de-a lungul lăţimii fantei, motiv pentru care ele sunt cunoscute de asemenea ca pene cu feţe duble. Este de asemenea o antrenare în capetele penelor (dacă pereţii finali nu conţin pana).

Figura 3a – Pană aderentă

Figura 3b – Pană liberă

Gradul de antrenare în pană care se ridică, şi deci cantitatea totală de gaze care intră în stratul de fum ce se formează sub plafonul spaţiului atriumului, este guvernat de patru parametri: a)

debitul masic sau temperatura gazelor la marginea punctului de rotaţie în atrium;

b)

fluxul de căldură a gazelor;

c)

lungimea penei liniare care intră în atrium, măsurată de-a lungul marginii prin care trece fumul; 35

SR CEN/TR 12101-5:2007 d)

înălţimea la care se ridică pana.

Debitul masic al fumului care intră în stratul de fum poate de obicei să fie redus prin modificările c) şi d). Lungimea penei liniare poate fi controlată prin utilizarea ecranelor de dirijare. Înălţimea penei de disipare este necesară să fie aleasă pentru a permite o înălţime suficientă de aer curat deasupra celei mai înalte căi de evacuare deschise la spaţiul pentru utilizare liberă de oameni. Oamenii şi căile de evacuare sub baza stratului ascendent format în rezervorul de fum pot încă să fie supuşi la risc pe aceste balcoane deasupra şi în apropierea penei care se ridică dacă pana se răsuceşte înapoi pentru a intercepta următorul plafon al cornişei mai înalt (a se vedea figurile 4a şi 4b). Aceasta poate fi împiedicată dacă balcoanele sunt scoase în afară suficient de departe de deschiderile încăperilor (a se vedea 6.5.2.5).

Figura 4a – Proiecţie pe balcon adânc

36

SR CEN/TR 12101-5:2007

Figura 4b – Proiecţie pe balcon puţin adânc Când scopul proiectului este protecţia bunurilor este necesar să se specifice înălţimea de ridicare pentru pană care permite bazei stratului să fie în siguranţă deasupra oricărei proprietăţi sau bunuri vulnerabile. Pentru sisteme de control a temperaturii, înălţimea de ridicare a penei este aleasă pentru a realiza temperatura dorită în stratul ascendent al rezervorului de fum. 6.5.2

Recomandări

6.5.2.1 SHEVS nu trebuie să fie proiectat cu o înălţime de la marginea de disipare la baza stratului de fum mai mare de nouă zecimi din înălţimea de la marginea fantei la plafon. 6.5.2.2 Pentru proiecte privind securitatea a vieţii persoanelor înălţimea aerului curat între cea mai de sus cale de evacuare şi baza stratului de fum nu trebuie să fie mai mică decât valorile minime pentru Y prezentate în tabelul 2. 6.5.2.3 Când temperatura preconizată a stratului este mai mare decât temperatura ambiantă cu mai puţin de 50°C, trebuie să se adauge 0,5 m la fiecare valoare minimă cuprinsă în tabelul 2. 6.5.2.4 Când nu este posibil să se realizeze înălţimea minimă de aer curat specificată în 6.5.2.2 sau 6.5.2.3, dar este necesar să se mai introducă aer curat deasupra căilor de evacuare, de exemplu pentru concentrări sau reînnoiri unde trebuie îmbunătăţită securitatea, fiecare caz trebuie abordat individual şi soluţia trebuie să fie agreată de autorităţile competente. 6.5.2.5 Când balcoane deschise deasupra unei pene de dispersie potenţiale pot fi destinate pentru a servi drept căi de evacuare, ele trebuie scoase în afară cu mai mult de 4,5 m faţă de faţadă sau deschiderile încăperii. 6.5.2.6 Prezenţa unui plafon al cornişei la marginea penei trebuie să permită explicit calculul antrenării în pana de fum. 6.5.2.7 Trebuie să fie calculat debitul masic al gazelor din fum care intră în stratul ascendent din rezervorul de fum. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa E.

37

SR CEN/TR 12101-5:2007

6.6

Rezervor de fum şi ventilatoare

6.6.1

Comentariu

Urmând recomandările de la 6.2 până la 6.5, pot fi calculate debitul masic şi fluxul de căldură prin convecţie pentru gazele din fum care ajung şi intră în stratul ascendent termic din rezervorul de fum. Ventilatoarele evacuează o masă identică de gaze din fum şi acest rezervor evacuează o masă identică cu cea care intră în el pentru a menţine baza stratului la o înălţime constantă (a se vedea 6.6.2). Această evacuare poate fi realizată prin evacuarea naturală a fumului sau prin ventilatoare de evacuare mecanică a fumului. Este necesar să se prevadă un număr suficient de locuri de extracţie a fumului, de exemplu ventilatoare sau grile de intrare cu ventilator pentru a împiedica pierderea nedorită a unei părţi din capacitatea de evacuare care dirijează aerul prin stratul ascendent. Dacă rezervorul este prea mare, pierderea de ascendenţă cauzată de răcire produce o infiltrare graduală a fumului în jos de la stratul ascendent în aerul din partea de jos, afectând vizibilitatea şi diminuând eficienţa ventilării de evacuare a fumului. Dacă rezervorul este prea lung, aceasta poate avea efecte psihologice negative asupra persoanelor care se deplasează prin aerul curat de sub stratul de fum. Efectul potenţial de răcire al sprinklerelor asupra stratului de fum ascendent trebuie să fie considerat în calcule dependent de temperatura stratului. Dacă stratul ascendent este la o temperatură suficient de înaltă, poate provoca flashover prin radiaţie termică sau avarierea structurii clădirii ori o radiaţie termică neplăcută asupra persoanelor care se deplasează sub stratul ascendent. Dacă stratul ascendent este la o temperatură suficient de scăzută, stratul poate deveni instabil în prezenţa curenţilor de aer posibili a exista în clădire. Este important ca stratul ascendent să nu fie, din raţiuni fizice, proiectat mai puţin gros decât jetul de plafon posibil a se forma sub plafon sau să fie proiectat atât de gros încât este probabil să se destabilizeze şi să umple spaţiul până la pardoseală. Este necesar să fie suficient de profund pentru ca gazele din fum să curgă mai departe de unde pana de fum intră în stratul ascendent spre ventilatoarele de evacuare. 6.6.2 6.6.2.1

Recomandări Trebuie să fie calculată temperatura gazelor în stratul ascendent.

NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa F.

6.6.2.2 Temperatura proiectată a gazelor în stratul ascendent nu trebuie să fie atât de înaltă încât să cauzeze aprinderea materialelor dincolo de mărimea incendiului presupusă prin proiect, adică temperatura stratului trebuie să fie mai mică de 550 °C, în afară de cazul când se acceptă că incendiul proiectat include toate materialele combustibile de sub (şi din apropierea) rezervorului de fum. NOTĂ - Ventilatoarele de fum şi gaze fierbinţi nu pot provoca vreo reducere în temperatura stratului dacă incendiul acoperă întreaga arie de sub rezervor. În consecinţă doar ele nu pot reduce ameninţarea asupra structurii clădirii dacă stratul este la temperatura flăcării.

6.6.2.3 Temperatura proiectată a gazelor în stratul ascendent nu trebuie să fie atât de înaltă încât să ameninţe integritatea structurală a clădirii. 6.6.2.4 Temperatura proiectată a gazelor în stratul ascendent nu trebuie să depăşească 200 °C acolo unde căile de evacuare trec pe sub rezervorul de fum. 6.6.2.5 Temperatura proiectată a gazelor în stratul ascendent din rezervorul de fum nu trebuie să fie cu mai puţin de 20 °C deasupra temperaturii aerului ambiant. 6.6.2.6 Efectul de răcire al sprinklerelor asupra gazelor din rezervorul de fum trebuie să fie inclus în calculele de proiectare. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa F.

38

SR CEN/TR 12101-5:2007 6.6.2.7 Dacă incendiul este direct sub rezervorul de fum, aria maximă a oricărui rezervor trebuie să fie de 2.000 m2 dacă există un sistem de evacuare naturală a fumului sau 2.600 m2 dacă există ventilatoare mecanice de evacuare a fumului. 6.6.2.8 Dacă incendiul este într-o încăpere adiacentă spaţiului care conţine rezervorul sau este sub un mezanin închis în acelaşi spaţiu (de exemplu mall-uri mono şi multietajate şi atriumuri), aria maximă a încăperii incendiate (sau supantei) acceptată să facă gazele din fum să curgă în rezervorul de fum trebuie să fie de 1000 m2 dacă există evacuare naturală a fumului sau 1300 m2 dacă există ventilatoare mecanice de evacuare a fumului. Aria maximă a rezervorului de fum trebuie să fie de 1000 m2 dacă există evacuare naturală a fumului sau 1300 m2 dacă există ventilatoare mecanice de evacuare a fumului. 6.6.2.9

Lungimea maximă a oricărui rezervor de fum de-a lungul oricărei axe trebuie să fie de 60 m.

6.6.2.10 Stratul ascendent în rezervorul de fum nu trebuie să fie proiectat mai mic de o zecime din distanţa de la pardoseală la plafon pentru incendii direct sub rezervorul de fum sau mai mic de o zecime din distanţa de la marginea disipării la plafon pentru pene de fum de disipare. 6.6.2.11 Stratul ascendent în rezervorul de fum nu trebuie să fie proiectat să fie mai gros decât nouă zecimi din înălţimea de la pardoseală la plafon. 6.6.2.12 Înălţimea stratului ascendent în rezervorul de fum trebuie să fie confirmată prin calcul şi să fie suficient de mare pentru ca gazele din fum să curgă din poziţia lor de intrare în stratul spre ventilatoarele de evacuare. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa F.

6.6.2.13 Barierele de fum sau alte dispozitive care constituie parte a limitei rezervorului de fum trebuie să fie cu cel puţin 0,1 m mai adânci decât înălţimea calculată de la baza stratului de fum ascendent, luând în considerare orice împrăştiere a barierei (a se vedea 6.9). 6.6.2.14 Orice fantă de extracţie propusă să împiedice trecerea gazelor din fum sub limita rezervorului de fum trebuie să fie calculată să aibă capacitate de evacuare suficientă. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa F.

6.6.2.15 Capacitatea totală a ventilatoarelor mecanice de evacuare a fumului sau aria totală a golurilor de evacuare naturală a fumului trebuie să fie suficientă pentru a evacua debitul masic calculat să intre în strat din pana de fum. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa F.

6.6.2.16 Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie să evacueze gazele din fum fără a face ca aerul să fie condus neintenţionat prin stratul de fum ascendent pentru condiţia de proiectare. NOTĂ - Unele exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa F.

6.6.2.17 Nu trebuie să fie utilizate simultan în acelaşi rezervor de fum evacuare a fumului naturală sau ventilatoarele mecanice. NOTĂ - Aceasta nu include tubulatura de transport mecanic a fumului.

6.6.2.18 Nici o parte a rezervorului de fum nu trebuie să se extindă mai mult de trei ori sub o intrare de ventilator de evacuare, adică un punct de extracţie, decât când rezervorul este larg, în afară de cazul când conducta de transport de fum este destinată să recircule gazele din fum de la o poziţie închisă la un punct de evacuare. Capacitatea conductei de transport mecanic de fum trebuie să fie 1 m3·s-1 sau 4 % din debitul masic al gazelor din fum care intră în stratul ascendent în condiţia de proiectare, oricare este mai mare. 6.6.2.19 Unde este utilizată pentru calcul o înălţime medie a stratului, de exemplu pentru înălţimea minimă a fluxului în rezervor sau în evaluarea înălţimii efective a stratului/înălţimii efective de ridicare a penei de fum pentru rezervoare cu arie mare, adâncimea rezervorului trebuie să fie considerată a fi 39

SR CEN/TR 12101-5:2007 cea a unui rezervor de fum cu secţiune dreptunghiulară având aceeaşi lăţime ca baza stratului de fum şi aceeaşi arie a secţiunii transversale ca şi respectivul rezervor. NOTĂ - Aceasta nu se aplică unde calculele utilizează înălţimea stratului sub un ventilator.

6.7

Influenţe externe

6.7.1

Comentariu

Deoarece SHEVS al unei clădiri este expus la influenţe externe precum vânt, zăpadă, temperatură ambiantă etc., aceste influenţe externe trebuie să fie luate în considerare la proiectarea SHEVS. Vântul poate provoca presiuni diferenţiale la deschiderile ventilării naturale sau orificiile de intrare, care pot afecta negativ funcţionarea acestor dispozitive prin producerea unei inversări a direcţiei de curgere prin aceste deschideri în comparaţie cu scopul proiectului. De asemenea aceste presiuni diferenţiale afectează ventilatoarele în poziţia lor închisă şi în timpul funcţionării în poziţia lor de securitate la incendiu prin inducerea de forţe care pot afecta negativ funcţionarea ventilatoarelor. De aceea este necesar să se ia în considerare efectele vântului asupra ventilatoarelor în ceea ce priveşte stabilitatea lor faţă de încărcările la vânt şi la performanţa aerodinamică în condiţii de vânt lateral. Este important ca, pentru a asigura stabilitatea ventilatorului clasa de încărcare la vânt specificată să fie mai mare sau egală decât clasa de încărcare la vânt relevantă ori cu încărcarea la vânt proiectată determinată printr-un studiu în tunel aerodinamic sau cu încărcarea la vânt calculată în conformitate cu EN 1991-1-4. Eficienţa aerodinamică determinată în conformitate cu EN 12101-2 este valabilă dacă golurile pentru ventilarea naturală sunt situate în ariile înfăşurătorii clădirii arătând sucţiunea externă în toate direcţiile vântului. Dacă sunt amplasate dispozitive pentru ventilarea naturală pentru anumite condiţii de vânt în arii de suprapresiune externă, eficienţa aerodinamică pentru aceste amplasamente în condiţii nefavorabile trebuie să fie determinată într-un studiu în tunel aerodinamic, care include luarea în considerare a presiunii vântului asupra intrărilor şi asupra altor ventilatoare, a clădirilor învecinate şi a proprietăţilor de curgere a vântului atmosferic. Încărcările date de zăpadă şi temperatura ambiantă scăzută pot de asemenea creşte rezistenţa pe care forţele de deschidere ale ventilatoarelor trebuie să le depăşească. Recomandări pentru construcţia şi poziţionarea ventilatoarelor sunt cuprinse în 6.7.2. Gazele fierbinţi din fum evacuate din clădire prin SHEVS rămân, în majoritatea cazurilor, periculoase până când sunt diluate cu cantităţi mari de aer. De aceea este necesar pentru proiectant să ia în considerare reducerea pericolelor potenţiale asupra mediului din afara clădirii ca şi asupra altor părţi ale aceleaşi clădiri. 6.7.2

Recomandări

6.7.2.1 Ipotezele de proiectare trebuie să se bazeze pe forma clădirii echipate cu SHEVS, pe amplasarea şi forma clădirilor învecinate şi pe alte particularităţi de construcţie ale clădirii în momentul realizării proiectului. 6.7.2.2 Clasa de încărcare la vânt specificată pentru dispozitivele pentru ventilarea naturală utilizate într-un SHEVS trebuie să fie egală cu sau mai mare decât clasa de încărcare la vânt relevantă sau încărcarea la vânt determinată pentru fiecare poziţie proiectată a ventilatorului dintr-un studiu în tunelul aerodinamic ori încărcarea la vânt calculată în conformitate cu EN 1991-1-4. 6.7.2.3 Orice dispozitiv pentru ventilarea naturală instalat pe acoperiş trebuie să poată fi deschis împotriva unui vânt lateral când este încercat conform EN 12101-1. 6.7.2.4 Orice ventilator mecanic instalat pe acoperiş trebuie să poată fi deschis împotriva unei încărcări aplicate de 200 Pa.

40

SR CEN/TR 12101-5:2007 6.7.2.5 Clasa încărcării la zăpadă specificată pentru orice dispozitiv pentru ventilarea naturală sau ventilator mecanic trebuie să corespundă unei încărcări la zăpadă de încercare egală cu sau mai mare decât încărcarea la zăpadă corespunzătoare amplasării clădirii determinată în conformitate cu EN 1991-1-3. 6.7.2.6 Clasa de temperatură ambiantă scăzută specificată pentru un ventilator trebuie să corespundă unei temperaturi de încercare sub zero care este mai scăzută decât temperatura extremă a aerului sub zero pentru aşezarea clădirii determinată în conformitate cu EN 1991-1-5. 6.7.2.7 Dacă sunt montate dispozitive de evacuare naturală pe acoperişurile superioare, a căror pantă nu depăşeşte 30°, ventilatoarele trebuie să fie apreciate ca nefiind supuse la suprapresiune şi acoperişul poate fi tratat ca şi când este plat, dacă nu se aplică prevederile de la 6.7.2.9. 6.7.2.8 Dacă panta acoperişului superior, unde este montat dispozitivul de evacuare naturală, depăşeşte 30°, trebuie să fie aplicată una din următoarele metode: a) Trebuie să fie instalate paravânturi care nu sunt integrate în ventilator pentru a produce o depresiune deasupra dispozitivelor de evacuare naturală pentru orice direcţie a vântului când sunt proiectate şi justificate prin încercări în tunel aerodinamic; b) Trebuie să fie instalate dispozitive pentru ventilarea naturală în număr şi poziţii suficiente pentru a asigura că este o arie suficient de mare de ventilare naturală pentru a satisface recomandările de la 6.6 pentru toate direcţiile posibile ale vântului. Aceste ventilatoare trebuie să fie capabile să se deschidă sau închidă automat la comanda senzorilor de direcţie a vântului sau măsurătorilor de presiune a vântului la dispozitivele pentru ventilarea naturală. Trebuie să fie demonstrat prin încercări în tunelul aerodinamic că aria liberă recomandată în 6.6 este disponibilă pentru evacuare pentru orice direcţie a vântului; c)

În locul evacuării naturale trebuie să fie utilizată ventilarea de evacuare mecanică .

6.7.2.9 Dacă există una sau mai multe structuri mai înalte în apropierea acoperişului plat sau cu pantă mai mică sau egală cu 30° deasupra orizontalei, trebuie luat în considerare vântul indus de zonele de suprapresiune şi de depresiune cauzate de aceste structuri şi trebuie să fie făcute previziuni asupra modului cum aceste efecte adverse afectează funcţionarea ventilatoarelor. De exemplu nici un dispozitiv pentru ventilarea naturală a fumului nu trebuie amplasat la o distanţă mai mică de distanţa orizontală Dop definită în anexa G. 6.7.2.10 Amplasarea ieşirilor de evacuare a fumului pentru ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie astfel aleasă pentru a evita posibilitatea ca fumul să afecteze persoanele sau vehiculele din împrejurimi, luând în considerare efectele vântului în măsura în care practic este rezonabil. 6.7.2.11 Distanţa între ventilatoarele amplasate în diverse compartimente de incendiu trebuie să fie suficientă pentru a evita ameninţarea propagării incendiului între compartimente (a se vedea 6.8.2.16). 6.7.2.12 Dispozitivele care asigură admisia naturală a aerului şi deschiderile clădirii pentru aer de admisie (cunoscute ca şi deschideri de admisie) nu trebuie să fie prevăzute în zone de aspiraţie dacă acest lucru nu se susţine cu probe furnizate de încercări în tunel aerodinamic sau calcule care să arate că SHEVS funcţionează eficient la toate vitezele vântului peste viteza vântului proiectată. Dispozitivele pentru admisia naturală a aerului nu trebuie să fie amplasate în zone de aspiraţie severă. NOTA 1 - Unele exemple de metode pentru identificarea amplasării de astfel de zone pentru clădiri cu geometrie simplă sunt prezentate în anexa G. NOTA 2 - Acolo unde orificiile de admisie a aerului sunt distribuite la distanţe egale pe mai mult de o faţadă a clădirii, orificiile de admisie a aerului pot fi considerate a fi acceptabile.

6.7.2.13 Documentaţia care prezintă dovezile privind luarea în considerare a influenţelor externe trebuie să fie elaborată în conformitate cu 4.7.3.

41

SR CEN/TR 12101-5:2007

6.8

Aer de admisie (aer de înlocuire)

6.8.1

Comentariu

Orice sistem de ventilare pentru fum şi gaze fierbinţi trebuie să fie prevăzut cu o sursă suficientă de alimentare cu aer rece care intră în clădire pentru a înlocui cantitatea de gaze fierbinţi din fum evacuate. Aceasta poate fi realizată prin: a)

deschideri de admisie permanent deschise;

b) deschideri de admisie cu deschidere automată, de exemplu uşi, ferestre, ventilatoare prevăzute pentru admisie; c) dispozitive pentru evacuarea naturală a fumului şi gazelor fierbinţi în rezervoare de fum adiacente; d)

o combinaţie a oricăror dintre acestea; sau

e) o sursă de alimentare de admisie mecanică care utilizează ventilatoare (şi tubulatură dacă se indică). Este important ca aerul de admisie să fie totdeauna sub stratul de fum când el intră în contact cu fumul şi ca aceeaşi deschidere să nu fie utilizată simultan ca ieşire şi ca intrare. Este important ca orificiile de admisie a aerului să fie poziţionate pentru a asigura, în măsura în care este realizabil, ca aerul de admisie să nu deranjeze vreun strat de fum în rezervorul de fum, permiţând astfel gazelor fierbinţi din fum să se răcească şi să coboare sau să devină mai turbulente. Dacă este necesar, marginea rezervorului de fum poate fi amplasată în spatele oricărui orificiu de intrare prevăzut în orice perete exterior pentru a evita turbulenţa indusă de vânt. NOTĂ - În unele clădiri poate fi necesar să se amplaseze în spatele rezervorului o barieră de delimitare.

Orificiile de admisie mecanică necesită prevederea de difuzoare pentru a împiedica producerea acestor efecte. Deoarece deschiderile de admisie, ventilatoarele şi conductele pentru sursa mecanică de aer de înlocuire se prevede a fi expuse numai la aer rece, în acest raport tehnic nu se recomandă solicitări de temperatură. 6.8.2

Recomandări

6.8.2.1 Dispozitivele naturale şi ventilatoarele mecanice nu trebuie să fie utilizate împreună pentru introducerea aerului în acelaşi rezervor, nici să fie utilizate poziţionări ale orificiilor de admisie a aerului atât pentru ventilatoarele mecanice cât şi pentru cele naturale pentru acelaşi sistem cu excepţia situaţiilor menţionate în 6.8.2.2. 6.8.2.2 Când din raţiuni de proiectare se doreşte utilizarea ambelor surse de admisie naturală şi mecanică, trebuie furnizată o descriere tehnică şi detaliată care să arate cum funcţionează sistemul în condiţiile proiectate. 6.8.2.3 Închiderile orificiilor de admisie trebuie să fie echipate cu dispozitive pentru a deschide automat închiderea, de exemplu motor sau resort, când intră în funcţiune sistemul de ventilare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi. 6.8.2.4 Fiecare dispozitiv de deschidere automată a orificiilor de admisie trebuie să fie de asemenea acţionat manual. 6.8.2.5 Dacă este utilizată deschiderea automată a uşilor pentru a asigura admisia de aer aceasta nu trebuie să excludă utilizarea normală a uşilor sau acţionarea lor manuală.

42

SR CEN/TR 12101-5:2007 6.8.2.6 Poziţionările orificiilor de ieşire şi a sursei de alimentare cu energie pentru funcţionarea sistemelor şi a comenzilor orificiilor de admisie a aerului trebuie să îndeplinească cerinţele de integritate şi siguranţă în exploatare prevăzute în EN 12101-1 sau EN 12101-2 pentru ventilatoare de evacuare. 6.8.2.7 Toate mijloacele automate de alimentare cu aer de admisie pentru sistemele instalate în scopul securităţii vieţii trebuie să fie cu funcţionare sigură sau, unde sunt prevăzute cu mijloace mecanice să fie asigurate surse alternative de alimentare cu energie. 6.8.2.8 Toate mijloacele pentru furnizarea de aer de admisie sistemelor instalate în scopul securităţii vieţii trebuie să fie permanent disponibile sau să fie complet automate astfel încât să intre în funcţiune odată cu sistemul de evacuare. Astfel de sisteme trebuie să fie acţionate prin detectoarele de fum în conformitate cu BS 5839-1. 6.8.2.9 Pentru sisteme prevăzute numai pentru protecţia bunurilor, punerea în funcţiune a dispozitivelor de admisie a aerului trebuie să fie iniţiată automat de detectoarele de fum sau căldură sau prin acţionare manuală. 6.8.2.10 Aria aerodinamică liberă a unei deschideri de admisie trebuie să fie obţinută prin înmulţirea ariei geometrice libere a deschiderii cu coeficientul de descărcare Ci. Coeficientul de descărcare Ci poate fi estimat a fi 0,6 pentru uşi şi ferestre deschise la un unghi egal cu sau mai mare de 60 o. Validitatea oricărei valori a Ci adoptate pentru alte tipuri, speciale, de deschideri de admisie trebuie să fie demonstrată cu o documentaţie corespunzătoare. 6.8.2.11 În cazul unui sistem care are ventilatoare mecanice sau dispozitive pentru ventilarea naturală la care proiectul permite viteze mari de admisie a aerului, viteza proiectată a aerului prin orice uşă sau cale de evacuare prin care sau de-a lungul căreia persoanele trebuie să se deplaseze nu trebuie să depăşească 5 m·s-1. NOTĂ - Această viteză maximă a aerului de 5 m·s-1 se bazează pe studii asupra comportamentului uman realizate de administraţia centrală.

6.8.2.12 Dacă sunt utilizate ventilatoare pentru a furniza aer de admisie, trebuie să se demonstreze că sistemul poate fi echilibrat eficient în toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de control al fumului şi gazelor fierbinţi. Evacuarea trebuie să realizeze totdeauna vitezele de curgere proiectate, viteza aerului prin orice uşă de evacuare nu trebuie să depăşească 5 m·s-1 şi orice forţă folosită pentru manevrarea oricărei uşi de evacuare în scopul deschiderii ei nu trebuie să depăşească 100 N. 6.8.2.13 Pentru a evita admisia aerului care perturbă stratul de fum sau împinge în jos fumul din strat (efect Venturi), marginea superioară a deschiderii de admisie trebuie să fie la 1 m sau mai mult sub baza stratului de fum sau viteza de admisie a aerului sub strat trebuie să fie mai mică de 1 m·s-1. 6.8.2.14 Dacă distanţele sau vitezele de admisie a aerului recomandate la 6.8.2.13 nu pot fi respectate, de exemplu la uşi, trebuie să fie instalate bariere de fum sau alte mijloace ce definesc capătul rezervorului la cel puţin 3 m în spatele orificiilor de admisie a aerului, care conferă fluxului de intrare o secţiune transversală crescută şi o reducere a vitezei. Dacă baza stratului este proiectată să fie la cel puţin 2 m deasupra părţii de sus a orificiilor de admisie a aerului nu este necesar să se amplaseze ecran în spatele rezervorului. 6.8.2.15 Sistemele proiectate să utilizeze ventilatoare de evacuare în alte rezervoare de fum, pentru a asigura admisia aerului trebuie să fie proiectate astfel încât aerul de admisie în rezervorul de fum adiacent să nu fie contaminat cu fum de la rezervorul din care sunt evacuate fumul şi gazele fierbinţi. Trebuie să fie o distanţă de separare de 5 m între ieşirea de evacuare şi un ventilator utilizat pentru introducerea aerului când este o limită a rezervorului între ele. 6.8.2.16 Pentru a evita orice regiune stagnantă cu aerul rece mai curat de sub stratul de fum, care ar suferi din cauza unei acumulări staţionare de fum, numărul şi amplasamentul orificiilor de admisie a aerului trebuie astfel alese pentru a se asigura că fluxurile de aer rece curg prin toate ariile compartimentului de fum de sub rezervorul de plafon, astfel încât orice scurgeri de fum care intră în stratul de aer mai curat sunt împinse înapoi în volumul principal de fum fierbinte. Această alegere trebuie să ia în considerare faptul că nu numai incendiul însuşi, ci de asemenea orice poziţie a penei

43

SR CEN/TR 12101-5:2007 de fum care se deplasează când are loc antrenarea aerului, acţionează ca o pompă de aer de aspiraţie a aerului în pană şi de aceea accelerează aerul mai rece din jur către pană. 6.8.2.17 Documentaţia care face dovada luării în considerare a aerului de admisie trebuie să fie elaborată în conformitate cu 4.7.3.

6.9

Bariere de fum suspendate liber

6.9.1

Comentariu

Barierele de fum pot să fie fixe sau mobile. Majoritatea barierelor mobile sunt proiectate să coboare pe verticală la primirea unui semnal adecvat şi sunt în general denumite bariere descendente. Această categorie poate fi subîmpărţită în continuare în bariere cu ghidaj (când bariera sau bara sa inferioară se deplasează în canale verticale) sau bariere suspendate liber. Barierele suspendate liber sunt utilizate pe scară largă, dar sunt expuse să fie curbate lateral de presiunile ascendente dezvoltate într-un strat de fum fierbinte. Orice barieră de lungime fixă suspendată de marginea sa superioară se roteşte (şi se curbează ) faţă de stratul de fum. Drept urmare bara inferioară se deformează atât lateral cât şi în sus. Prin urmare cantitatea de material din barieră, adică lăţimea când atârnă în absenţa fumului, trebuie să fie astfel încât bariera să-şi poată îndeplini rolul chiar când este deformată. Estimarea lăţimii de proiectare a barierei şi a greutăţii necesare a barei inferioare a barierei pentru a reduce deformarea devin parte a proiectului unui SHEVS deoarece aceşti parametri pot varia cu grosimea şi temperatura stratului de fum. Dacă bariera de fum nu este montată în unghi drept la o suprafaţă plană fixă verticală, deformarea barei inferioare a barierei tinde să modifice mărimea laturii golului pe care este montată. Dacă deformarea este astfel încât se reduce mărimea laturii golului, pana de fum trece peste bariera de fum. Dacă deformarea este astfel încât golul devine mai mare, totuşi cantitatea de fum care trece dincolo de bariera de fum creşte. Când este cazul, trebuie să se demonstreze prin calcule inginereşti bine documentate asupra incendiului, separate sau complete, specifice circumstanţelor, că pana nu creează condiţii periculoase. 6.9.2

Recomandări

6.9.2.1 Trebuie să se demonstreze prin calcul că lăţimea şi greutatea barei inferioare a unei bariere de fum suspendate liber sunt suficiente pentru a îndeplini recomandările de la 6.6.2.13. Bariera în poziţie deformată trebuie să fie cu cel puţin 0,1 m mai lată decât baza stratului proiectată. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa H.

6.9.2.2 Trebuie avută grijă a se asigura că barierele de fum sunt poziţionate în construcţie în aşa fel încât să se minimizeze problemele cauzate de deformare, de exemplu barierele amplasate între coloane curbate pot urma această recomandare în condiţia pasivă de echilibru, dar când sunt supuse la condiţii de deformare se pot deplasa faţă de coloane creând goluri mari şi scurgeri de fum inacceptabile. 6.9.2.3 Barierele de fum suspendate liber proiectate să închidă goluri între un rezervor de fum şi etajele adiacente, de exemplu etajele deschise adiacente la un atrium şi prin coborâre de la partea superioară la cea inferioară a acelui gol, trebuie să rămână în contact cu partea inferioară a golului, de exemplu pardoseală, în plus faţă de recomandările de la 6.9.2.2 când este în poziţie deformată. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul este indicat în anexa H.

6.9.2.4 Trebuie realizate calcule bine documentate specifice circumstanţelor pentru fiecare barieră de fum capabilă să se deformeze într-o direcţie care va creşte mărimea golului/golurilor său/sale laterale unde bariera întâlneşte un perete lateral sau altă barieră de fum, pentru a demonstra că pana de fum rezultată nu va crea condiţii periculoase.

44

SR CEN/TR 12101-5:2007

6.10

Plafoane suspendate

6.10.1 Comentariu Apar multe rezervoare de fum acolo unde este plafon suspendat sub un plafon al cornişei profilat. Aceste plafoane suspendate pot fi închise (exceptând fisurile de scurgere) sau pot avea o proporţie mai mare sau mai mică de arie liberă. Când un plafon suspendat are o proporţie mare de arie liberă, el nu perturbă semnificativ deplasarea fumului şi prezenţa sa poate fi ignorată pentru scopurile proiectării. Proporţii mai mici de arie liberă pot permite ca spaţiul de deasupra plafonului să fie utilizat ca spaţiu de evacuare a fumului. 6.10.2 Recomandări 6.10.2.1 Plafoanele suspendate închise trebuie să fie tratate ca partea superioară a stratului de fum, de exemplu în încăperea incendiată, sub un balcon, în rezervorul de fum. Presupunând că este evident că plafoanele suspendate nu se vor deteriora în urma expunerii la gaze fierbinţi la temperaturile prevăzute în proiect, nu este necesar ca ecrane de dirijare şi bariere de fum să fie menţinute deasupra acelor plafoane suspendate închise. 6.10.2.2 Plafoanele suspendate parţial deschise cu mai mult de 25% din aria geometrică liberă distribuită regulat nu trebuie luate în considerare când se analizează deplasarea fumului. 6.10.2.3 Trebuie să fie amplasate ecrane de dirijare şi bariere de fum deasupra plafonului suspendat la un plafon al cornişei profilat cu excepţia plafoanelor suspendate la care se aplică recomandarea de la 6.10.2.1. 6.10.2.4 Spaţiul de deasupra unui plafon suspendat parţial deschis având mai puţin de 25 % din aria geometrică liberă trebuie să fie tratat ca un spaţiu aparent închis. NOTĂ - Informaţii suplimentare despre spaţii închise aparent sunt indicate în anexa 1.

6.10.2.5 Dacă spaţiul de deasupra plafonului suspendat serveşte drept spaţiu aparent închis, toate calculele de proiectare pentru fum sub plafonul suspendat trebuie să trateze plafonul suspendat ca partea superioară a stratului de fum ascendent. 6.10.2.6 Pentru scopuri de proiectare, combinaţia spaţiilor aparent închise cu dispozitivul pentru ventilarea naturală trebuie să fie considerată ca un ventilator simplu al încăperii cu presiune mai mare decât cea atmosferică. Acest ventilator trebuie să acopere vitezele de evacuare proiectate pentru debitul masic şi volumic al gazelor din fum calculate în conformitate cu 6.6 cu adâncimea stratului de fum măsurată de la partea superioară a încăperii în jos la baza stratului. În anexa I este dat un exemplu. Dacă spaţiul aparent închis este extins prin intermediul unei conducte, grosimea stratului de fum trebuie măsurată de punctul central al deschiderii finale de evacuare în jos la baza stratului. Rezistenţa suplimentară a conductei poate fi calculată folosind procedurile obişnuite de încălzire, ventilare, condiţionare a aerului (HVAC) şi aceasta poate fi aplicată pentru a reduce coeficientul de descărcare a dispozitivului pentru ventilarea naturală. 6.10.2.7 Proiectul trebuie să asigure că diferenţa de presiune indusă de ventilatorul de evacuare din spaţiul aparent închis poate depăşi diferenţa de presiune datorită impedanţelor de curgere ale golurilor încăperii (a se vedea de asemenea anexa I) folosind metodele obişnuite de calcul HVAC. Aceasta trebuie să fie dovedită în conformitate cu 4.7.3. NOTĂ - Un exemplu este indicat în anexa I.

6.10.2.8 Proiectul trebuie să asigure că spaţiul aparent închis ca ansamblu este capabil să reziste la expunerea la temperaturile fumului prevăzute în proiect fără vreo defecţiune sau acea defecţiune să nu aibă efect negativ asupra funcţionării SHEVS. Aceasta trebuie să fie documentată în conformitate cu 4.7.3.

45

SR CEN/TR 12101-5:2007

6.11

Depresurizarea atriumului

6.11.1 Comentariu Libertatea arhitecturală mai mare devine posibilă dacă faţada atriumului nu trebuie etanşată, dar se permite să fie neetanşă, chiar dacă partea superioară a atriumului este umplută cu fum. Exemple de astfel de proiecte de faţade neetanşe includ: a) camere de hotel care au uşi la balcoanele decorative, adică fără căi de acces sau evacuare, care domină atriumul, suficient de mici pentru a fi evacuate prin uşi în câteva secunde; b)

unde se utilizează ferestre neetanşe;

c) unde orificii mici de ventilare permit aerului să circule între spaţiile de cazare şi atrium şi unde nu sunt căi de evacuare deschise la partea superioară a atriumului. Dacă aceste uşi şi alte căi de ieşire nu au etanşări corespunzătoare, fumul din atrium poate intra în multe încăperi adiacente la multe niveluri, provocând o pierdere a vizibilităţii în aceste încăperi şi putând afecta căile de evacuare din atrium. Aceasta se poate întâmpla simultan pe multe etaje. De aceea este important să se împiedice fumul să treacă în cantităţi apreciabile prin aceste mici deschideri neetanşe. O cale de a realiza aceasta este depresurizarea atriumului. NOTA 1 - Principiile implicate în depresurizarea atriumului sunt explicate mai detaliat în anexa J.

Totuşi, depresurizarea nu poate proteja orice deschideri neetanşe mari de pe orice etaj deasupra bazei stratului din atrium, nici să protejeze orice căi de evacuare pe acel etaj deschis către atrium.

Legendă 1 Atrium A Deschidere la atrium B Căi de scurgere din exterior în încăperea C C Încăpere/spaţiu adiacentă la atrium NOTA 1 - În acest context o deschidere mare este una la care rezistenţa la curgere a deschiderii în faţada atriumului este mai mare decât rezistenţa la curgere combinată a deschiderilor următoare de-a lungul aceleaşi căi de scurgere din atrium, de exemplu dacă deschiderea faţadei atriumului este mai mare decât deschiderile în peretele exterior. NOTA 2 - Dacă rezistenţa la curgere a lui B şi B’N5) > rezistenţa la curgere a lui A, atunci C nu este protejat. Figura 5 ilustrează această situaţie.

Figura 5 – Rezistenţa la curgere prin deschideri într-un atrium

N5)

NOTĂ NAŢIONALĂ – În figura 5 B′ poate fi cel din partea dreaptă.

46

SR CEN/TR 12101-5:2007 Totuşi este adesea cazul că arhitecţii vor să mărească la maximum utilizarea spaţiului atriumului. O cale de a realiza aceasta este să permită o libertate mai mare a proiectului pe etajele inferioare, cu mai puţină libertate pe faţadele neetanşe permisă prin tehnica depresurizării. În acest proiect hibrid raportul ariei ventilatorului de evacuare supra aria de admisie a aerului proaspăt este determinat de necesităţile de depresurizare, întrucât valorile reale ale acestor arii sunt în concordanţă cu recomandările pentru SHEVS adecvat. Într-un astfel de proiect hibrid, temperatura stratului de fum în atrium recomandată pentru calculele de depresurizare este un rezultat natural al calculelor de antrenare a penei de fum necesare pentru calculul de extragere a fumului (a se vedea 6.6). NOTA 2 - Proiectele hibrid este posibil să fie similare când sunt utilizate ventilatoare mecanice pentru evacuarea fumului din atrium.

a)

Proiectele hibrid urmează ca tip una din cele două ipoteze.

b)

Pe baza debitului masic, unde atriumul este proiectat cu o pană de fum de înălţime specifică.

Pe baza temperaturii, în scopul răcirii unui strat de fum potenţial fierbinte printr-o antrenare deliberată a aerului ambiant în pana care se ridică. Aceasta poate permite utilizarea materialelor de faţadă care nu pot rezista la temperaturi înalte, de exemplu sticlă turnată. 6.11.2 Recomandări 6.11.2.1 Unde este propus un sistem de depresurizare a atriumului, proiectantul trebuie să determine dacă atriumul poate fi privit ca având o intrare dominantă. NOTĂ - Un exemplu de metodă este indicat în anexa J.

6.11.2.2 Proiectantul trebuie, prin examinarea desenelor clădirii, să stabilească amplasarea celor mai înalte căi de scurgere vulnerabile prin care fumul poate trece de la atrium la spaţiile adiacente . 6.11.2.3 Proiectantul trebuie să demonstreze prin calcul că cea mai înaltă cale de scurgere vulnerabilă suferă o diferenţă de presiune care conduce aerul curat în atrium cu plan neutru de presiune deasupra celei mai înalte căi de scurgere vulnerabile luând în considerare efectele presiunii vântului. NOTĂ - Câteva exemple de metode de calcul sunt indicate în anexa J.

6.11.2.4 Proiectantul trebuie să pună la dispoziţie întreaga documentaţie de susţinere în conformitate cu 4.7.3.

7 Interacţiunea cu alte sisteme de protecţie la incendiu şi alte sisteme ale construcţiei 7.1

Sprinklere

Sprinklerele sunt eficiente la reducerea pierderilor cauzate de incendiu prin menţinerea focului la o mărime controlabilă sau la stingerea incendiului. Un SHEVS admite mai multe protecţii efective şi sisteme de stingere a incendiului pe căile de evacuare din clădiri. Este important că unde sunt amplasate împreună sprinklere şi SHEVS, eficienţa protecţiei la incendiu (care include acţiunea serviciilor de pompieri) este mărită şi nu redusă. Dacă sunt montate împreună sprinklere şi SHEVS, trebuie avut grijă să se asigure performanţa optimă a sistemului combinat. NOTĂ - Anexa K conţine un ghid privind interacţiunea dintre sprinklere, sistemele de ventilare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi acţiunile de stingere a incendiului.

47

SR CEN/TR 12101-5:2007

7.2

Sisteme de detectare a fumului şi flăcării

7.2.1

Comentariu

Multe SHEVS sunt proiectate să fie acţionate automat de sisteme de detectare a fumului şi incendiului. Sistemul de detectare trebuie să fie capabil să emită semnale la SHEVS într-un mod care permite funcţionarea zonală a SHEVS unde este posibil. Este important ca SHEVS să fie iniţiat prin detectarea cât mai curând posibil a incendiului. Unele spaţii mari, de exemplu atriumuri înalte, prezintă o colectare de aer cald sub plafon din cauza funcţionării sistemului HVAC, încălzirii solare a acoperişului vitrat etc. Când se întâmplă aceasta pana de deasupra incendiului, în special dacă aceasta este în faze incipiente când incendiul este încă mic, poate deveni mai rece prin antrenare când se ridică şi conduce la un pat de fum stratificat înainte ca el să ajungă la plafon. NOTĂ - Figura 6 ilustrează stratificarea fumului în fazele incipiente ale incendiului.

În astfel de circumstanţe, detectoarele de fum montate aproape de plafon nu semnalizează corect existenţa fumului. Adesea nu este posibil să se prevadă înălţimea la care se stratifică primul fum, de exemplu aceasta este adesea dependentă de vreme. Este important ca detectoarele să fie amplasate în poziţii care vor detecta astfel de pături stratificate.

Legendă 1 Aer cald 2 Stratificarea fumului

Figura 6 – Stratificare timpurie (sau prematură) a fumului 7.2.2 7.2.2.1

Recomandări Sistemul de detectare a fumului şi flăcării trebuie să fie conforme cu BS 5839-1.

7.2.2.2 Sistemul de detectare a fumului şi flăcării trebuie să fie capabil să localizeze incendiul întrun mod care să permită zonelor diferite ale SHEVS să răspundă adecvat când aceasta se recomandă prin proiect. 7.2.2.3 Tipul şi amplasarea detectoarelor de fum în spaţii înalte, unde aerul cald, curat este posibil să se strângă sub plafon când nu este incendiu, trebuie să fie astfel alese pentru a fi capabile să detecteze fumul sub astfel de straturi de aer cald. NOTĂ - Pentru informaţii mai detaliate a se vedea BS 5839-1.

48

SR CEN/TR 12101-5:2007

7.3

Sisteme de presiune diferenţială

7.3.1

Comentariu

Sistemele de presiune diferenţială oferă o metodă de protecţie a căilor de evacuare şi altor arii ale unei clădiri împotriva intrării fumului prin menţinerea unei presiuni diferenţiale relative în zona incendiului astfel încât aerul este determinat să curgă din spaţii neafectate în zona incendiului şi în spaţiile asociate acesteia. Este posibil ca un SHEVS să interacţioneze cu un sistem de presiune diferenţială când spaţiul protejat, de exemplu o casă de scări presurizată, ia contact cu stratul de fum ascendent termic prin căile de scurgere, de exemplu crăpăturile uşii. Un exemplu de astfel de situaţie este când o casă de scări presurizată are uşi care se deschid pe balcoane care sunt la rândul lor deschise la un atrium şi acel atrium are un SHEVS cu o bază a stratului de fum sub unele din aceste balcoane. Înălţimea în stratul de fum proiectat la care presiunea este egală cu presiunea aerului exterior se stabileşte prin calcul (a se vedea 7.3.2.1). Aceasta este cunoscută convenţional ca înălţimea planului neutru de presiune. Deasupra acestei înălţimi mişcarea ascendentă a stratului de fum face ca presiunea să crească peste valoarea presiunii ambiante. Sub această înălţime mişcarea ascendentă a stratului de fum provoacă o reducere a presiunii sub presiunea ambiantă. Sistemul de presiune diferenţială pentru casa de scări trebuie să se conformeze BS 5588-4, exceptând cazul când suprapresiunea minimă proiectată în casa scărilor trebuie să fie mărită pentru a compensa mişcarea ascendentă suplimentară în stratul de deasupra planului neutru. 7.3.2

Recomandări

7.3.2.1 Unde se doreşte să se presurizeze spaţiile învecinate stratului de fum, înălţimea planului neutru de presiune în stratul de fum trebuie să fie evaluată prin calcul. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul poate fi găsit în anexa L.

7.3.2.2 Diferenţa dintre presiunea ascendentă şi presiunea ambiantă la cea mai înaltă cale de scurgere care conectează stratul de fum şi spaţiul presurizat trebuie să fie evaluată prin calcul. NOTĂ - Un exemplu de metodă de calcul poate fi găsit în anexa L.

7.3.2.3 Suprapresiunea minimă proiectată în spaţiul presurizat trebuie să fie cu 40 Pa mai mare decât cea calculată în 7.3.2.2. NOTĂ - Aceasta include o limită de siguranţă arbitrară similară la suprapresiunea minimă proiectată specificată în BS 5588-4.

7.3.2.4 Nu trebuie permisă nici o cale de scurgere între stratul de fum şi orice spaţiu presurizat dacă suprapresiunea minimă proiectată calculată la 7.3.2.3 depăşeşte 75 Pa. NOTĂ - Acest criteriu asigură că suprapresiunea minimă nu se apropie prea mult de suprapresiunea maximă acceptabilă care provoacă forţe de deschidere a uşii la mânerul oricărei uşi care depăşesc 100 N.

7.3.2.5

7.4

Toate celelalte criterii pentru spaţiu presurizat trebuie să fie conform cu BS 5588-4.

Sisteme de anunţare a publicului şi de alarmare vocală

Nivelele sonore ale sistemelor de anunţare a publicului şi de alarmare vocală şi cele ale SHEVS trebuie să fie astfel încât când SHEVS este activat, mesajele să se audă clar si inteligibil. Proiectanţii SHEVS, ai sistemelor de anunţare a publicului şi de alarmare vocală trebuie să se consulte reciproc în etapa de proiectare pentru a optimiza performanţele sistemelor combinate.

49

SR CEN/TR 12101-5:2007

7.5

Iluminat şi indicatoare de securitate

Înălţimea stratului fără fum aleasă pentru scopurile de proiectare trebuie să fie suficient de mare pentru ca baza stratului ascendent de fum să fie deasupra iluminatului de siguranţă şi indicatoarelor de evacuare de urgenţă.

7.6

Sisteme de control computerizate

7.6.1 Când funcţionarea SHEVS este condusă sau legată la un sistem de control computerizat, orice modificări la softul care controlează funcţiunile de securitate la incendiu sau modificări la calculatorul pe care se rulează softul nu trebuie să afecteze funcţionarea SHEVS instalat. 7.6.2 Când sunt făcute astfel de modificări, trebuie să fie testat întregul SHEVS prin detectare de incendiu simulată, de exemplu prin introducere de fum în detectoare pentru a confirma funcţionarea corespunzătoare a SHEVS în conformitate cu proiectul. 7.6.3

Modul de securitate la incendiu trebuie să ignore modul de ventilare generală zilnică.

7.7

Încălzire, ventilare şi climatizare (HVAC)

7.7.1

Comentariu

Un sistem HVAC (sau un sistem de climatizare şi de ventilare mecanică) este proiectat să realizeze obiective diferite în comparaţie cu un SHEVS. Nu doar cantităţile de gaze sunt de obicei mai mici, dar ele sunt în general deplasate în diferite direcţii. De exemplu, pentru sistemele HVAC este normal să se introducă aerul proaspăt pe la partea superioară a încăperii şi să se evacueze aerul uzat pe la partea inferioară); este opusul a ceea ce se recomandă pentru un SHEVS. Chiar când un sistem HVAC a fost oprit, tubulatura sa pot oferi căi pentru o deplasare nedorită a fumului dacă nu au fost luate măsuri pentru a preveni să se întâmple aceasta. Sistemele HVAC pot fi încorporate, în totalitate sau parţial, într-un SHEVS. Unde s-a făcut aceasta este necesar să se izoleze acele părţi neîncorporate şi să se asigure că părţile care sunt încorporate îndeplinesc aceleaşi standarde de performanţă ca şi restul SHEVS. Clapetele care pot fi resetate numai manual pot face încercarea funcţionării corespunzătoare a SHEVS foarte dificilă. Prin urmare, este necesar ca aceste clapete de fum să fie capabile a fi atât deschise, cât şi închise prin mecanisme acţionate mecanic. Dacă temperatura aerului în interiorul unei clădiri, de exemplu într-un atrium, este mai scăzută decât cea externă astfel încât stratul de fum ascendent iniţial fierbinte este el însuşi mai rece decât aerul exterior, deschiderea unui SHEVS face ca stratul de fum să fie evacuat pe la partea de jos. Aceasta poate afecta negativ căile de evacuare. 7.7.2

Recomandări

7.7.2.1 În cazul unui incendiu într-o clădire sau într-o zonă de control al fumului, ventilatoarele HVAC trebuie să fie oprite automat printr-un semnal de la instalaţia de detectare, numai dacă sistemul HVAC este încorporat în SHEVS. 7.7.2.2 Pentru a împiedica deversarea fumului dintr-o zonă de control a fumului în alta prin tubulatura HVAC, clapete de fum trebuie să fie instalate la limitele zonelor de control al fumului. Aceste clapete trebuie să funcţioneze la primirea unui semnal care este emis de sistemul de detectare. Alternativ proiectantul sistemului de control al fumului trebuie să demonstreze prin calcul că fumul nu este posibil să treacă de la o zonă de control al fumului în alta şi să dovedească cu documente aceasta în conformitate cu 4.7.3. 7.7.2.3 Toate clapetele de control al fumului din acea parte a sistemului HVAC care corespunde zonei de control al fumului afectate trebuie să intre în funcţiune în poziţiile lor operaţionale în caz de incendiu simultan cu ventilatoarele HVAC. 7.7.2.4 Funcţiunile descrise de la 7.7.2.1 până la 7.7.2.3 trebuie să fie intens verificate după ce a fost instalat sistemul, prin crearea unui semnal de detectare a fumului. 50

SR CEN/TR 12101-5:2007 7.7.2.5 Dacă părţi din sistemul HVAC sunt utilizate în SHEVS, acele părţi din sistemul HVAC care sunt încorporate în SHEVS trebuie să respecte toate recomandările corespunzătoare din acest raport tehnic. 7.7.2.6 Toate clapetele de control al fumului trebuie să fie capabile să fie deschise şi închise printrun dispozitiv mecanic. 7.7.2.7 Dispozitivele de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi nu trebuie să fie utilizate acolo unde SHEVS deserveşte un spaţiu înalt într-o clădire care este climatizată la o valoare mai mare de 10°C sub temperatura anticipată a aerului ambiant exterior.

7.8

Sisteme de securitate

Sistemele de securitate nu trebuie să afecteze negativ funcţionarea SHEVS. De exemplu, acolo unde se recomandă ca uşile să acţioneze ca admisii de aer şi pot fi blocate o parte din zi, ele trebuie să se deblocheze şi să se deschidă automat când este activat SHEVS. Dispozitivele de securitate nu trebuie să blocheze căile de evacuare sau să împiedice accesul pentru stingere a pompierilor.

51

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa A (informativă) Valori admise pentru fluxuri de degajare a căldurii

Deşi s-au definitivat unele cercetări asupra fluxurilor de degajare a căldurii pentru un număr de materiale analizate individual, acestea nu sunt relevante pentru un incendiu în toate situaţiile. Este posibil ca o gamă largă de materiale combustibile să fie implicată în orice incendiu. De aceea nu este aplicabilă o valoare specifică a unui material, dar este necesar să se evalueze fluxul de degajare a căldurii atât a valorii ridicate cât şi a celei scăzute, pentru a determina ce rezultă în cazul cel mai defavorabil. Următoarele valori şi ecuaţii pot fi utilizate pentru a calcula fluxurile de degajare a căldurii ridicată şi scăzută pentru situaţia cu sprinklere sau fără sprinklere, după caz. Pentru incendii cu sprinklere: qf, (scăzută) = 250 kW·m-2 qf, (ridicată) = 625 kW·m-2 Pentru incendii fără sprinklere cu focare combustibile peste 2 m înălţime: qf, (scăzută) = 250 kW·m-2 qf, (ridicată) = 1250 kW·m-2 Pentru incendii fără sprinklere cu focare combustibile între 2 m şi 4 m înălţime: qf, (scăzută) = 250 × (hf -1) kW·m-2 qf, (ridicată) = 1250 × (hf -1) kW·m-2 Aceste ecuaţii nu se aplică la depozitele cu rafturi şi stive înalte descrise în 6.1.2.

52

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa B (informativă) Pana de fum care se ridică direct din incendiu în rezervorul de fum

B.1 Pene de fum deasupra incendiilor mari – unde înălţimea de aer curat este specificată Penele de fum deasupra incendiilor mari sunt cele unde: (B.1)

Y ≤ 10 ⋅ ( A f ) 0,5

Antrenarea de aer în pană (care este cantitatea de aer amestecat în gazele degajate din incendiu când se ridică) este mare. Pentru toate scopurile practice masa produselor de ardere existente poate fi ignorată şi gazele din fum pot fi tratate în scopul calculului ca aer fierbinte contaminat. Viteza aerului antrenat în pana de fum care se ridică deasupra incendiului (Mf), exprimată în kilograme pe secundă (kg·s-1) poate fi obţinută folosind ecuaţia B.2: M f = Ce PY

3

2

(B.2)

unde Ce este egal cu 0,19 pentru încăperi mari precum săli de spectacole, stadioane, spaţii mari deschise pentru birouri, etaje de atrium etc., unde plafonul/tavanul este mult deasupra incendiului; Ce este egal cu 0,337 pentru încăperi mici precum magazine, birouri celulare, camere de hotel etc. cu deschideri de ventilare predominant pe o latură a incendiului, de exemplu de la o fereastră a biroului numai pe un perete. NOTA 1 - Prin urmare pentru majoritatea încăperilor mici se aplică această valoare.

Ecuaţia B.1 a fost validată experimental pentru incendii în spaţii mari cu fluxuri de degajare a căldurii între 200 kW·m-2 şi 1800 kW·m-2. Nu există nici o informaţie disponibilă pentru a demonstra cum ecuaţia B.2 (sau orice alternative curente) poate fi modificată pentru a ţine seamă de efectele interacţiilor jeturilor sprinklerelor. În consecinţă ea este utilizată aici nemodificată. Demarcaţia între încăperi mari şi mici este determinată de capacitatea aerului care intră de a curge în pana care se ridică de pe toate laturile. Cu cât mai îngustă devine încăperea, cu atât mai puţin uşor aerul poate fi antrenat în pană. Încăperile celulare mici sunt considerate a fi cele în care dimensiunea maximă a încăperii este mai mică sau egală cu de cinci ori diametrul mărimii modelului de incendiu şi aerul de admisie poate intra numai dintr-o direcţie. Figura B.1 ilustrează această situaţie. NOTA 2 - Această dimensiune de demarcaţie a fost aleasă arbitrar şi nu are o bază teoretică. Sunt foarte aşteptate cercetări în acest domeniu.

53

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Încăperi celulare 2 Curgere restricţionată a aerului la incendiu şi pană 3 Lăţimea deschiderii (W) 4 Lăţimea încăperii < 5D

Figura B.1 – Dimensiune limită a unei încăperi celulare

B.2

Pene deasupra incendiilor mari – proiecte de control al temperaturii

În proiecte de control al temperaturii, este specificată temperatura gazelor din rezervorul de fum deasupra temperaturii ambiante (Θ). Fluxul de căldură prin convecţie în gazele din fum care intră în stratul de fum ascendent este de asemenea cunoscut. Debitul masic care intră în stratul ascendent este calculat folosind următoarea ecuaţie: Mf =

Qf

(B.3)

c ⋅ Θl

NOTĂ - Dacă se doreşte să se calculeze înălţimea liberă în acest caz, poate fi utilizată valoarea lui Mf dedusă din ecuaţia B.3 împreună cu ecuaţia B.2 pentru a calcula Y.

B.3

Pene deasupra incendiilor mici – unde este specificată înălţimea liberă

Penele de deasupra incendiilor mici sunt cele unde:

( )0,5

(B.4)

Y > 10 × A f

Antrenarea aerului în pana de deasupra unui incendiu mic poate fi aflată astfel: a) Se calculează întâi zo, înălţimea originii virtuale a penei măsurată deasupra părţii superioare a combustibilului care arde, folosind ecuaţia B.5: (B.5)

z0 = −1,02 ⋅ D + 0,083 ⋅ Q0f ,4

54

SR CEN/TR 12101-5:2007 b)

Se exprimă înălţimea liberă Z, măsurată deasupra părţii superioare a combustibilului care arde.

c)

Se calculează debitul masic care intră în stratul de fum folosind ecuaţia B.6: ⎧⎪ ⎫⎪ M f = 0,071 ⋅ Q 0f ,33 ⋅ (Z − z0 )1,67 ⋅ ⎨ 1 + 0,026 ⋅ Q 0f ,67 ⋅ (Z − z0 )−1,67 ⎬ ⎪⎩ ⎪⎭

B.4

(B.6)

Pene deasupra incendiilor mici – proiecte de control al temperaturii

Procedura de calcul, care este foarte asemănătoare cu cea de la B.2, este următoarea: Se calculează Mf folosind ecuaţia B.3. Dacă trebuie calculată înălţimea liberă, se utilizează această valoare a lui Mf în ecuaţiile B.5 şi B.6 pentru a afla Z şi apoi Y.

B.5

Pene deasupra incendiilor la depozite cu stive înalte

Pentru bunuri depozitate în stive înalte parametrii de incendiu proiectaţi care rezultă din 6.1 au valori stabilite pentru perimetrul de incendiu accesibil aerului din vecinătate (P) şi pentru temperatura stratului deasupra ambientului, de deasupra incendiului ( Θ1 ). De asemenea este specificată poziţia bazei stratului de fum ascendent în rezervor, obţinându-se o valoare pentru înălţimea liberă Y. Debitul masic de gaze din fum care intră în strat (Mf) poate fi calculat folosind ecuaţia B.2 cu Ce egal cu 0,19. NOTĂ - Această evaluare este aproximativă.

Dacă este necesar să se calculeze fluxul de căldură prin convecţie care intră în stratul de fum (de obicei aceasta nu este necesară) poate fi utilizată această valoare a lui Mf cu ecuaţia B.3 pentru a calcula Qf.

B.6

Mall-uri cu un singur etaj (monoetajate) – incendiu într-un magazin învecinat

Debitul masic al gazelor din fum care intră în rezervorul de fum într-un mall cu un singur etaj de la un incendiu într-un magazin adiacent este aproximativ dublul cantităţii care ar corespunde dacă incendiul ar fi localizat în mall, cu aceeaşi înălţime la baza stratului de fum, adică dublul rezultatului ecuaţiei B.2 unde Ce este egal cu 0,19. Figura B.2 ilustrează ventilarea fumului într-un mall cu un singur etaj.

55

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Mall 2 Magazin (încăperea incendiată) 3 Magazin

Figura B.2 – Ventilare a fumului într-un mall cu un singur etaj Rezultă că debitul masic al gazelor din fum care intră în stratul de fum din mall este dat de următoarea ecuaţie: M f = 0,38 PY

3

(B.7)

2

Acesta este rezultatul unei corelaţii empirice care devine nevalabilă dacă baza stratului este prea sus faţă de partea superioară a deschiderii magazinului. Dacă această diferenţă de înălţime este mai mare de 2 m este necesar să se calculeze antrenarea folosind metoda pentru pene de fum (a se vedea 6.3, 6.4 şi 6.5).

56

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa C (informativă)

Curgerea gazelor fierbinţi din fum în afara încăperii incendiate într-un spaţiu adiacent

C.1

Incendii controlate de suprafaţa combustibilului

Un model de incendiu este controlat de suprafaţa combustibilului dacă în strat rezultă temperaturi prea scăzute pentru a induce flashover. Toate celelalte incendii sunt (sau vor deveni rapid) generalizate. Debitul masic în afara deschiderii încăperii (sau ferestrei) poate fi calculat astfel. Debitul masic al gazelor din fum care trec printr-o deschidere verticală (Mw), exprimat în kg·s-1, este determinat din următoarea ecuaţie: Mw =

3 Ce PWh 2 ⎡ 2 ⎢W 3 + 1 ⎢ Cd ⎣⎢

(C.1) 3

2 ⎤ 2 ⎛C P⎞ 3 ⋅ ⎜⎜ e ⎟⎟ ⎥⎥ ⎝ 2 ⎠ ⎦⎥

NOTA 1 - Numărul „2” în ecuaţia C.1 este rezultatul combinării diverşilor parametri şi are dimensiune.

Dacă fluxul de fum se apropie direct de o margine de disipare, dar nu de ecran, de exemplu unde plafonul este la nivelul părţii superioare a deschiderii, Cd = 1,0. Pentru alte scenarii poate fi adoptată următoarea procedură. Mw calculat mai sus este utilizat cu valoarea corespunzătoare a Qw pentru modelul de incendiu şi ecuaţia B.3, pentru a calcula temperatura medie a gazului deasupra ambientului, Θw la deschidere. Dacă Θw < 68 °C, atunci nu este valabilă ecuaţia C.1 şi în loc trebuie să fie adoptate metode inginereşti de securitate la incendiu În acest ultim caz, trebuie să fie oferită întreaga documentaţie de susţinere. Înălţimea stratului următor de fum prin deschidere (Dw), exprimată în metri (m) este determinată din: Dw =

1 ⎛ Mw ⎞ ⋅⎜ ⎟ Cdo ⎝ 2W ⎠

2

3

(C.2)

unde Dw este înălţimea stratului următor de fum în planul deschiderii, măsurată sub partea de jos a ecranului în metri (m) sau sub plafon al cornişei dacă acesta nu este ecran la deschidere (a se vedea figura C.1). NOTA 2 - Numărul „2” în ecuaţia C.2 este rezultatul combinării diverşilor parametri şi are dimensiune.

57

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Marginea de disipare 2 Deschidere

Figura C.1 – Curgere în afara unei deschideri cu balcon înalt

Legendă 1 Marginea de disipare 2 Deschidere

Figura C.2 – Curgere în afara unei deschideri cu balcon cu ecran şi aparent Parametrul Cd din ecuaţia C.2 este un coeficient de descărcare care afectează curgerea în exterior a gazelor ascendente la deschidere (a se vedea figura C.2) şi reprezintă efectul unui ecran existent la acea deschidere.

58

SR CEN/TR 12101-5:2007 Dacă fluxul de fum se apropie direct de marginea de disipare fără ecran, adică unde plafonul ajunge la partea de sus a deschiderii, Cd = 1,0. Aceasta corespunde la fluxul de fum care ajunge la marginea de disipare din figura C.2. Dacă există un ecran la marginea de disipare, perpendicular pe direcţia de curgere, grosimea ecranului (Dd) este definită ca fiind grosimea ecranului la deschiderea încăperii, măsurată sub plafonul cornişei în interiorul încăperii incendiate. Pentru alte scenarii pot fi adoptate următoarele proceduri: a)

Se face o evaluare iniţială a debitului masic folosind ecuaţia C.1 şi o valoare experimentală a Cd (Cdo = 0,65) şi astfel poate fi făcută o evaluare iniţială a înălţimii stratului care de curgere Dw din ecuaţiile C.1 şi C.2. De menţionat că ecuaţia C.2 este simplificată şi aproximată. Când este suficient de exactă pentru scopurile procedurii iterative descrise aici, este mai potrivit să se utilizeze ecuaţia D.3 unde a fost calculată grosimea reală a stratului.

b)

Dacă Dd ≤ 2 Dw [pe baza valorii calculate a lui Dw de la punctul a)] se continuă cu valorile calculate la punctul a) în restul calculului.

c)

Dacă Dd ≤ 0,25 Dw [pe baza valorii calculate a lui Dw de la punctul a)] atunci se consideră Cd egal cu 1,0 şi se recalculează noile valori ale Mw şi Dw. Se utilizează noile valori în calculele ulterioare.

d)

Dacă 0,25 Dw 2 Dw [pe baza valorii calculate a lui X de la punctul a)] atunci se consideră Cd egal cu 0,8 şi se recalculează noile valori ale Mw şi Dw. Se utilizează noile valori în calculele ulterioare.

NOTA 3 - Uneori această metodă dă creştere în anumite situaţii, când recalculată, valoarea lui Dw intră într-un domeniu diferit, care aparent sugerează o valoare diferită a lui Cd. Limitările inerente în această metodă de evaluare fac astfel de situaţii inevitabile. Pentru scopul calculului astfel de situaţii sunt ignorate şi sunt utilizate valorile lui Cd date de procedura detaliată de la a) până la d). NOTA 4 - Este de dorit ca această procedură pentru evaluarea unei valori a lui Cd pentru ecrane intermediare groase să fie înlocuită de o procedură mai precisă în lumina cercetărilor ulterioare.

C.2

Evaluarea flashover

Sunt posibile câteva metode. Este aproximată următoarea procedură. Folosind valoarea lui Mw calculată din ecuaţia C.1 şi fluxul de căldură prin convecţie la deschidere, Qw, se calculează temperatura stratului deasupra celei ambiante folosind ecuaţia C.2: Θw =

Qw cM w

(C.2)

Se calculează temperatura stratului folosind ecuaţia C.3: tw = Θw +t ambient

(C.3)

Dacă tw ≥ 550 °C, incendiul se generalizează în întreaga încăpere.

C.3

Incendii generalizate

Nu este o practică uzuală să se bazeze proiectele de ventilare de evacuare a fumului pe încăperi cuprinse de incendii generalizate, deoarece ele implică de obicei flăcări care trec în şi printr-un spaţiu mai mare. Radiaţia termică de la aceste flăcări poate reprezenta un pericol semnificativ în spaţiul adiacent. Este de dorit ca sistemele de ventilare de evacuare a fumului şi căldurii bazate pe incendii flashover în încăperi să fie analizate separat, cu dovezi detaliate furnizate de proiectant pentru a justifica această aproximare în condiţiile proiectului său.

C.4

Fantă de extracţie

Este posibil să se prevină trecerea gazelor din fum prin deschiderea încăperii prin evacuarea fumului şi aerului printr-o fantă la partea de sus a deschiderii care traversează întreaga lăţime a deschiderii. NOTĂ - Acest principiu este discutat mai pe larg în anexa D.

59

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa D (informativă) Curgerea de gaze fierbinţi din fum sub un plafon al cornişei care iese în consolă dincolo de deschiderea sau fereastra încăperii incendiate

D.1

Fluxurile de masă şi de căldură în gazele din fum

Dacă partea superioară a deschiderii sau ferestrei încăperii incendiate este la aceeaşi înălţime cu plafonul cornişei care iese în consolă, nu este antrenare în fumul care părăseşte acea deschidere. De aceea se aplică următoarea ecuaţie: MB = MW

(D.1)

Dacă este un ecran care determină ca gazele să se ridice pentru a întâlni plafonul cornişei este antrenare. Pentru scopurile proiectului tehnic debitul masic de fum care intră în stratul ascendent de sub plafon al cornişei poate fi considerat ca aproximativ dublul debitului masic sub ecran adică: MB = 2 MW

(D.2)

Ecuaţiile D.1 şi D.2 se aplică atât la fluxurile de gaze din fum care se deplasează sub marginea de disipare cât şi la fluxurile de gaze din fum care intră într-un rezervor de fum creat sub plafonul cornişei prin care se împiedică pana. În toate cazurile fluxul de căldură sub plafon al cornişei poate fi considerat a fi acelaşi cu cel de la deschiderea încăperii incendiate.

D.2

Grosimea ecranelor de dirijare

Este necesar pentru ecranele de dirijare să fie la fel de înalte ca şi gazele care curg între ele sub marginea de disipare (a se vedea figurile D.1.şi D.2). Cunoscând valorile MB şi QB ca şi aspectele geometrice ale clădirii, proiectantul poate selecta distanţa de separare (L) a ecranelor de dirijare la marginea de disipare. Înălţimea stratului care curge este de asemenea influenţată de prezenţa sau absenţa oricărui ecran la marginea golului deoarece aceasta modifică coeficientul de descărcare pentru fluxul la marginea de disipare. Înălţimea fluxului este dată de ecuaţia D.3: ⎛

⎞

0,36 ⎜ M B ⋅ TB ⎟ ⋅⎜ db = ⎟ Cd ⎜ L ⋅ θ 0,5 ⋅ T 0,5 ⎟ B amb ⎠ ⎝

0,67 (D.3)

unde θB este egal cu

QB ; c⋅MB

TB este egal cu Tamb + θB; Cd ia fie valoarea 1,0 dacă nu este un ecran transversal pe flux la marginea golului, fie ia valoarea 0,6 dacă este ecran transversal pe flux la marginea golului. Înălţimea minimă a ecranului de dirijare trebuie să fie (dB + 0,1) m.

60

SR CEN/TR 12101-5:2007

Figura D.1 – Căi de propagare a fumului sub un paravan sau balcon

Figura D.2 – Fum limitat la o pană de ieşire compactă prin ecranele de dirijare

61

SR CEN/TR 12101-5:2007

D.3

Înălţimea barierelor de fum la marginea golului pentru a preveni deversarea

Dacă un strat ascendent de fum fierbinte curge sub un plafon şi întâlneşte o barieră transversală, se propagă lângă acea barieră şi, când gazele sunt aduse la un obstacol, energia cinetică a stratului care avansează este transformată în energie potenţială ascendentă lângă barieră. Când se proiectează un sistem de ventilare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în care ecranele aparente acţionează ca rezervoare, este adesea necesar să se controleze calea de curgere a fumului folosind ecrane bariere de fum. De obicei acestea sunt instalate în jurul marginii golurilor pentru a preveni curgerea fumului în sus prin goluri. Dacă marginea golului este închisă spre încăperea incendiată această înălţime locală poate face ca fumul să curgă sub bariera de fum şi să urce prin gol, putând afecta capacitatea de evacuare de la alte etaje. De aceea este necesar ca ecranele de la marginile golurilor să fie suficient de înalte pentru a cuprinde nu numai stratul stabilit ci şi pe cel suplimentar local din afara încăperii incendiate. Mărimea înălţimii locale poate fi determinată din ecuaţia D.4. Înălţimea stratului stabilit (dB) sub balcon imediat în aval de înălţimea locală se determină în primul rând folosind procedura de proiectare dată în 6.6. NOTĂ: De obicei aceasta înseamnă înălţimea stratului stabilit în canalul format între ecranul de la marginea golului şi faţada încăperii. Înălţimea suplimentară, ∆dB, poate fi apoi determinată folosind ecuaţia D.4 care permite să fie calculate înălţimile totale minime necesare (dB + ∆dB) ale ecranului de la marginea golului.

⎡ ⎛ 5⋅ dB ⎞⎤ 1 log − ⎜ ⎟⎥ e ⎢ H ⎝ ⎠⎥ ∆d B = 0,4 ⋅ H ⋅ ⎢ 5 W ⋅ ⎛ ⎢ B ⎞ ⎥ ⎢ log e ⎜⎝ H ⎟⎠ ⎥ ⎣ ⎦

(D.4)

unde H este înălţimea de la pardoseală la plafonul cornişei în metri (m).

D.4 Capacitatea unei deschideri de evacuare necesară pentru a preveni trecerea fumului Deschiderea de evacuare trebuie să fie la fel de lungă ca şi deschiderea prin care gazele din fum ar putea trece. Figura D.3 ilustrează principiul deschiderii de evacuare. Dacă aici nu sunt alte evacuări de fum, toate gazele din fum curg spre deschidere, adică: Mslot = MB

(D.5)

62

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Deschidere de evacuare 2 Ecran de rezervor de balcon

3 4

Orificiu de admisie a aerului Gol de atrium

Figura D.3 – Deschidere de evacuare Dacă este o oricare altă evacuare din rezervorul de fum care însumează un debit masic de Ms [kg·s-1], atunci se aplică următoarea ecuaţie: Mslot = MB - Ms

(D.6)

S-a arătat că evacuarea mecanică printr-o deschidere perpendiculară pe direcţia de curgere a stratului ascendent termic poate împiedica complet trecerea prin acea deschidere, prevăzând că viteza de evacuare la deschidere este de cel puţin 1,67 ori viteza de curgere a gazelor din strat care se apropie de deschidere. Rezultă că pentru a împiedica trecerea fumului se aplică ecuaţia D.7: Mslot exhaust = Mslot

(D.7)

63

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa E (informativă) Pana de disipare

E.1

Antrenarea în pana de disipare

Sunt câteva ipoteze alternative pentru a calcula antrenarea în pana de disipare şi alte proprietăţi asociate, atât pentru pene de disipare libere cât şi pentru penele de disipare aderente. Pentru o discuţie mai completă a se vedea, de exemplu, raportul BR 368 [21].

E.2

Sisteme de control al temperaturii

Când este specificată temperatura maximă a stratului în rezervorul de fum se aplică următoarea procedură: a) se selectează o valoare experimentală a lui X (înălţimea efectivă de ridicare a penei de disipare deasupra marginii de disipare; b) se calculează debitul masic care intră în stratul ascendent din rezervorul de fum; c) se calculează noua temperatură a stratului, θl, folosind următoarea ecuaţie:

θl = d) e)

Ql MX ⋅c

(E.1)

Se compară θl cu valoarea specificată a temperaturii stratului; Se repetă această procedură până realizează concordanţa.

64

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa F (informativă) Rezervorul de fum şi ventilatoare F.1

Temperatura stratului de fum

Temperatura medie a gazelor din stratul de fum (aproape de punctul de intrare în pana de fum poate fi considerată a fi:

θl =

Ql c ⋅ Ml

(F.1)

Dacă nu sunt sprinklere în rezervorul de fum şi au fost urmate recomandările de a limita aria rezervorului şi de a preveni formarea regiunilor statice, această valoare a lui θl poate fi considerată ca valoarea pentru întregul rezervor. Dacă sunt prezente sprinklere, poate fi considerat efectul de răcire astfel:

un sistem de evacuare mecanică, cu o aproximaţie rezonabilă, îndepărtează un volum stabilit de fum indiferent de temperatură. De aceea, dacă este supraestimată mărimea sprinklerelor de răcire, sistemul poate fi proiectat subdimensionat; un sistem care foloseşte dispozitive pentru ventilarea naturală depinde de forţa ascensională a gazelor fierbinţi pentru a elimina fumul prin ventilatoare. În acest caz sistemul ar putea să fie proiectat subdimensionat dacă sprinklerele de răcire au fost subestimate. Pierderea de căldură de la gazele din fum la sprinklere este în mod curent subiect de cercetare, deşi nu sunt încă disponibile date corespunzătoare pentru proiectare. Totuşi, poate fi obţinută o estimare aproximativă astfel. Dacă fumul care trece la sprinkler este mai fierbinte decât temperatura la care operează sprinklerul, în final acel sprinkler se activează şi picăturile sale răcesc fumul. Dacă fumul este încă suficient de fierbinte atunci este acţionat sprinklerul următor, care răceşte fumul suplimentar. În final temperatura fumului devine insuficientă pentru a activa sprinklerele următoare. Prin urmare temperatura stratului de fum poate fi presupusă a fi aproximativ egală cu temperatura de acţionare a sprinklerului dincolo de raza de acţionare a sprinklerelor. În general această rază nu este cunoscută. În absenţa de informaţii mai precise, este rezonabil să se presupună că numărul sprinklerelor care acţionează nu depăşeşte numărul prevăzut în proiectul sistemelor sprinkler şi sursa sa de alimentare cu apă. Pentru sisteme mecanice de evacuare efectul de răcire a sprinklerelor poate fi ignorat la determinarea debitului volumic de evacuare. Aceasta nu este corect sub aspectul siguranţei. Alternativ, această răcire suplimentară şi contracţia ulterioară a gazelor din fum poate fi estimată aproximativ pe baza unei valori medii între temperatura de acţionare a sprinklerului şi temperatura iniţială calculată a fumului. Dacă deschiderile de evacuare a ventilatorului sunt suficient de bine separate se poate presupune că o deschidere este închisă la incendiu şi evacuează gazele la temperatura iniţială totală. Celelalte deschideri pot fi presupuse a fi în afara zonei sprinklerelor care acţionează şi evacuează gazele la temperatura efectivă de declanşare a sprinklerului. Acest număr de admisii potenţiale calde şi reci trebuie să fie evaluate când se calculează temperatura medie a gazelor evacuate. Dacă temperatura de acţionare a sprinklerului este peste 140 °C sau deasupra temperaturii calculate a stratului de fum, răcirea cu sprinklere poate fi ignorată pentru dispozitivele pentru ventilare naturală. Pentru toate celelalte situaţii este necesar ca temperatura stratului de fum prevăzută pentru proiecte 65

SR CEN/TR 12101-5:2007 care implică dispozitive pentru ventilare naturală să fie egală cu temperatura de acţionare a sprinklerului. NOTA 1 - Efectul de răcire a sprinklerului este să reducă fluxul de căldură (Ql) fără modificare semnificativă a debitului masic. NOTA 2 - Temperatura stratului de fum în afara regiunii sprinklerelor active este foarte sensibilă la temperatura ambiantă şi în condiţii de încălzire aceasta ar putea produce valori scăzute ale θl. Poate fi luat în considerare utilizarea unei valori mai înalte a temperaturii asupra oricăror bulbi de sprinkler în rezervorul de fum pentru a compensa aceasta.

F.2 Înălţimea minimă a stratului din rezervor pentru curgere spre ventilatoarele de evacuare Fumul care intră în rezervorul de plafon curge de la punctul de intrare spre orificiile de evacuare ale ventilatoarelor. Această curgere este dirijată de forţa ascendentă a fumului. Chiar dacă în aval este o arie de ventilare foarte mare , de exemplu dacă acoperişul din aval a fost îndepărtat, acest strat care curge ar putea să aibă încă o înălţime în raport cu lăţimea rezervorului, temperatura fumului şi debitul masic de fum. Această înălţime, dl, exprimată în metri (m), poate fi calculată pentru o curgere unidirecţională sub un plafon neprofilat, astfel:

⎛ M l ⋅ Tl ⎞ ⎟ d l = ⎜⎜ 0,5 ⎟ W γ ⋅ θ ⋅ l l ⎠ ⎝

2

3

(F.2)

unde θl

este creşterea de temperatură a stratului de fum deasupra celei ambientale în grade Celsius (oC);

γ

este factorul de ecran şi este egal cu 36 dacă înălţimea ecranului este perpendiculară pe flux sau 78 dacă nu este perpendiculară pe flux.

Adâncimea este măsurată sub cel mai de jos obstacol transversal la curgere, de exemplu grinzi structurale sau instalaţii mai curând decât plafonul real. Unde fluxurile de fum se îndepărtează de punctul de intrare în mai mult de o direcţie (sau este bidirecţional dacă este egal în direcţii opuse), W1 este egal cu suma lăţimii, perpendiculare pe fluxurile individuale.

F.3

Utilizarea unei deschideri de evacuare în locul unei bariere de limitare a fumului

Parametrii de proiectare pentru evacuare mecanizată printr-o deschidere de evacuare pentru a preveni orice ieşire a gazelor din fum din rezervor poate fi calculată după cum urmează. Debitul masic la deschidere este dat de următoarea ecuaţie:

M slot = γ ⋅

θ 0l,5 ⋅ L s 1,5 ⋅ d slot Tl

F.3)

unde γ este egală cu 78 dacă deschiderea este îmbinată perfect cu plafonul sau 36 dacă deschiderea este montată la partea cea mai de jos a unui ecran. Evacuarea prin deschidere (Mslot exhaust) este atunci astfel: Mslot exhaust = Mslot

(F.4)

NOTĂ - Mslot poate fi considerată ca parte a capacităţii totale de evacuare din rezervorul de fum.

66

SR CEN/TR 12101-5:2007

F.4 Capacitatea totală de evacuare a ventilatoarelor mecanice de evacuare a fumului Un sistem mecanic de evacuare a fumului constă din ventilatoare şi tubulatură asociate proiectate pentru a îndepărta debitul masic de fum care intră în rezervorul de fum şi să fie capabil să reziste la temperaturile anticipate ale fumului. Este necesar să se protejeze comenzile şi conductorii pentru a menţine alimentarea electrică a ventilatoarelor în timpul incendiului. Pentru alegerea ventilatoarelor corespunzătoare, debitul masic de fum determinat din calculul anterior de antrenare în pana de fum care creşte poate fi transformat în debitul volumic şi temperatură corespunzătoare folosind ecuaţia F.5:

M l ⋅ Tl ρ amb ⋅ Tamb

Vl = F.5

(F.5)

Aria totală a dispozitivelor pentru ventilare naturală a fumului

Un sistem de ventilare naturală utilizează forţa ascendentă a fumului pentru a furniza forţa de dirijare pentru evacuare. Viteza de evacuare depinde de înălţimea şi temperatura stratului ascendent de gaz din fum. Aria liberă aerodinamică totală necesară a ventilatoarelor este dată de ecuaţia F.6: Avtot ⋅ Cv =

M l ⋅ Tl ⎡ M l2 ⋅ Tl ⋅ Tamb ⎤⎥ ⎢2 ⋅ ρ 2 ⋅ g ⋅ d ⋅ Θ ⋅ T − amb l l amb ⎢ Ai ⋅ Ci 2 ⎥⎥⎦ ⎢⎣

(

0,5

(F.6)

)

Dacă ventilatoarele sunt amplasate la înălţimi diferite deasupra bazei stratului este necesară o procedură diferită. Dacă Ai Ci este mare în comparaţie cu aria deschiderii de evacuare a fiecărui ventilator se aplică ecuaţia F.7:

(

)

ρ ⋅ Avn ⋅ Cvn ⋅ 2 ⋅ g ⋅ d n ⋅ Θl ⋅ Tamb 0,5 M n = amb Tl2

(F.7)

unde Avn Cvn

este aria aerodinamică liberă a celui de al n-lea ventilator în metri pătraţi (m2);

dn

este înălţimea stratului sub centrul ariei libere al celui de al n-lea ventilator în metri (m).

Atunci este necesar să se aleagă (experimental şi prin eroare) valorile parametrilor astfel încât:

∑M n

n

= Ml

(F.8)

Dacă Ai Ci nu este mult mai mare decât Avtot Cv total care rezultă din acest exerciţiu, este necesar să se realizeze un calcul de debit în reţea mai detaliat pentru scopul acestui raport tehnic. F.6

Numărul minim de deschideri de evacuare

Numărul de deschideri de evacuare în rezervor este important deoarece, pentru orice înălţime de strat specificată, este o viteză maximă la care gazele din fum pot intra în orice deschidere de evacuare individuală. Orice încercare ulterioară de a creşte viteza de evacuare prin acea deschidere conduce doar aerul într-o deschidere de sub stratul de fum. Aceasta este uneori cunoscută ca orificiu de golire. Rezultă că, pentru evacuare eficientă, numărul de deschideri de evacuare trebuie să fie ales pentru a se asigura că aerul nu este oprit pe această cale. Numărul de deschideri de evacuare poate fi determinat prin calcularea vitezei critice de evacuare pentru o deschidere, dincolo de care aerul este condus prin stratul de fum. Această viteză critică de 67

SR CEN/TR 12101-5:2007 evacuare (Mcrit), exprimată în kilograme pe secundă (kg⋅s-1), poate fi determinată pentru ventilatoare montate într-un perete sau mai aproape de perete decât lăţimea caracteristică a ventilatorului folosind ecuaţia F.9: 1 M crit = 1,3 ⋅ ⎛⎜ g ⋅ d n5 ⋅ Tamb ⋅ Θl / Tl2 ⎞⎟ 2 ⎝

(F.9)

⎠

Viteza critică de evacuare pentru un ventilator mai departe de orice perete decât lăţimea caracteristică a acelui ventilator este dată de ecuaţia F.10:

M crit =

(

)

2,05 ⋅ ρamb ⋅ g ⋅ Tamb ⋅ Θl 0,5 ⋅ dn2 ⋅ Dv0,5 Tl

(F.10)

Numărul recomandat de deschideri de evacuare (N) este dat de:

N≥

Ml M crit

(F.11)

Dacă sunt utilizate orificii de intrare foarte mari sau de mari proporţii ale ventilatorului, de exemplu o grilă lungă de admisie pe o latură a tubulaturii orizontale, este posibilă o metodă de calcul alternativă. Se aplică ecuaţia F.3 şi valoarea rezultată a Mslot este cea mai mare care poate fi evacuată prin deschidere (sau perimetrul orificiului de admisie mare al ventilatorului) fără acţionarea orificiului de golire. Dacă Mslot este egalat cu Ml, adică debitul masic de gaze care intră în stratul de fum, poate fi rezolvată aceeaşi ecuaţie pentru Li, care astfel devine lungimea minimă a orificiului de admisie necesar pentru a preveni acţionarea orificiului de golire.

F.7

Conducte de transfer al fumului

Regiunile stagnante ale unui rezervor de fum suferă o pierdere continuă de căldură ca rezultat al amestecării în partea de jos cu aerul de dedesubt. O distribuţie bună a poziţiilor ventilatoarelor de evacuare poate reduce mărimea acesteia. Când această soluţie este impracticabilă, conductele de trecere al fumului pot fi instalate pentru a deplasa fumul din regiunea statică într-o altă parte a rezervorului de fum pentru a-l ridica cu un flux existent spre o deschidere sau un ventilator de evacuare. Utilizarea conductelor de transfer al fumului este ilustrată în figura F.1.

Legendă 1 Regiune potenţial stagnantă 2

Ventilator

Figura F.1 – Utilizarea în regiuni stagnante, fără evacuare, a conductelor de transfer al fumului Dacă rezervorul continuă dincolo de o deschidere de evacuare mai mult decât de trei ori înălţimea rezervorului gol, poate fi necesară o conductă de trecere a fumului. O valoare recomandată a vitezei minime de evacuare este de 4 % din debitul net al stratului de fum sau 1 m3⋅s, oricare este mai mare (a se vedea 6.6.2.18). 68

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa G (informativă)

Influenţa zonelor de suprapresiune şi/sau a zonelor de aspiraţie asupra unui SHEVS

G.1

Zonă de suprapresiune

G.1.1 Zona de suprapresiune din jurul unei structuri aparente, datorită vântului, este apreciată a fi aria acoperişului care înconjoară această structură limitată la o distanţă orizontală, Dop, măsurată de la această structură. Figura G.1 ilustrează zonele de suprapresiune pe un acoperiş cu o structură aparentă. Lăţimea zonei de suprapresiune în jurul structurii aparente pe un acoperiş poate fi calculată astfel:

D op = 3 ⋅ h st

sau

D op =

3 ⋅ D st 2

oricare valoare este mai mică.

Legendă 1 Zonă de suprapresiune 2 Podium

Figura G.1 – Zone de suprapresiune pe un acoperiş cu o structură aparentă

69

SR CEN/TR 12101-5:2007 Dacă este prezent un parapet pe acoperiş, hst este evaluată aşa cum se arată în figura G.2.

Figura G.2 – Evaluarea lui hst în cazul unui acoperiş cu o structură aparentă şi un parapet G.1.2 Amplasarea orificiilor de ventilare naturală este posibilă în orice caz pentru care încercările în tunel aerodinamic arată că ventilatorul nu este supus la suprapresiune.

G.2

Zone de aspiraţie

Zonele de aspiraţii pe faţadele unei clădiri datorită vântului sunt apreciate a fi ariile laturilor adiacente faţadei expuse vântului, care se întinde de la cele două colţuri la o distanţă, Dsu, măsurată de-a lungul laturilor şi care acoperă întreaga înălţime a faţadei. Simbolurile utilizate pentru evaluări sau calcule ulterioare sunt prezentate în figura G.3.

70

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Direcţia vântului 2 Zone de aspiraţie

Figura G.3 – Zone de aspiraţie care afectează amplasarea deschiderilor de admisie Dacă bf este lungimea dată a faţadei expusă la vânt, Dsu este evaluată astfel:

-

dacă bf > 2 hb atunci Dsu = 2 hb;

-

dacă bf ≤ 2 hb atunci Dsu = bf.

Zona de aspiraţii intense se extinde până la

Dsu de la marginea limită a faţadei şi nu este potrivit să 5

se instaleze deschideri de admisie în această zonă.

71

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa H (informativă)

Devierea barierelor de fum suspendate liber

H.1

O barieră de fum care nu atinge pardoseala

Dacă există o deschidere mare sub barieră şi baza stratului de fum este blocată la partea de jos a barierei, forţa datorită ascendenţei stratului de fum acţionează orizontal (neglijând efectele de curbare şi al forţei ascensionale aerodinamice) la centrul de presiune. NOTA 1 - Aceasta este o aproximare simplificatoare rezonabilă în majoritatea proiectelor.

De obicei proiectantul trebuie să calculeze lungimea materialului barierei (dh) pentru a se asigura că bariera de fum reţine încă stratul de fum fără scurgere chiar când bariera este în poziţie deflectată. În practică bariera se curbează spre exterior precum pânza unei corăbii cu pânze, dar analiza care urmează presupune că bariera rămâne rigidă şi se curbează dacă este suspendată de marginea superioară. La finalul analizei se introduce intenţionat un coeficient de siguranţă pentru a compensa curbarea. Forţele care acţionează asupra unei bariere de fum suspendate liber sunt ilustrate în figura H.1. Momentul de rotaţie dincolo de stratul de fum pe metru de lungime pe orizontală este dat de ecuaţia H.1:

G1 =

ρ amb ⋅ Θ l ⋅ g ⋅ d 3ls 6 ⋅ Tl

(H.1)

Momentul de revenire este dat de ecuaţia H.2:

d ⎞ ⎛ G 2 = ⎜ m + mc ⋅ h ⎟ ⋅ g ⋅ dc 2 ⎠ ⎝

(H.2)

72

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Cutia barierei de fum 2 Forţa ascendentă 3 Bara inferioară 4

M.g. (forţa de greutate)

Figura H.1 – Forţe care acţionează asupra unei bariere de fum curbate Când este în echilibru, deflecţia este dată de ecuaţia H.3:

dc =

(1,2) ⋅ ρ amb 6

Θ1 ⋅ d 3ls ⋅ d ⎞ ⎛ ⎜ m + m c ⋅ h ⎟ ⋅ T1 2 ⎠ ⎝

H.3)

unde (1,2) este o constantă empirică care ia în considerare curbarea barierei. Bariera este curbată faţă de verticală la un unghi astfel:

⎛d β = tan −1 ⎜⎜ c ⎝ d1s

⎞ ⎟⎟ ⎠

(H.4)

Lungimea totală a barierei necesară pentru a reţine, stratul când se curbează (dh) este dată de ecuaţia H.5:

73

SR CEN/TR 12101-5:2007

⎡ −1 ⎛ d c ⎞ ⎤ ⎢ tan ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ ⎝ d ls ⎠ ⎥ d h = d ls + d c ⋅ tan ⎢ ⎢ ⎥ 2 ⎢ ⎥ ⎣⎢ ⎦⎥

(H.5)

Metoda de rezolvare pentru dh este următoarea: a)

se ia o valoare pentru dh ≥ dls;

b)

se calculează dc folosind ecuaţia H.3;

c)

se calculează dh folosind ecuaţia H.5;

d)

se repetă etapele de la a) până la c) cu noile valori considerate ale lui dh până ce valoarea dh calculată în etapa c) este acceptabil de apropiată de valoarea luată în etapa a) a aceleiaşi reiterări.

NOTA 2 - Se recomandă ca diferenţele mai mici de 1 % să fie acceptate. Aceasta este valoarea corectă a lui dh.

e)

se aplică un coeficient de siguranţă pentru a permite curbarea barierei, prin adăugarea unei lungimi suplimentare ∆dh = 1,7 (dh - dls), unde constanta este empirică.

Deci lungimea instalată totală este dh + ∆dh.

H.2

Bariere care închid o deschidere

O altă aplicaţie a unei bariere de fum este să realizeze închiderea unei deschideri între un etaj şi un strat de fum mai înalt, de exemplu o deschidere a unui etaj mai înalt spre un atrium în care stratul de fum este mai înalt decât acea deschidere (a se vedea figura H.2) Această barieră de fum se poate curba faţă de verticală sub acţiunea portanţei gazelor din strat de o faţă, într-o manieră similară cu cea de la bariera suspendată liber discutată în H.1.

74

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legenda 1 Cutia barierei de fum 2 Forţa ascendentă 3 Bara inferioară 4 M.g. (forţa de greutate)

Figura H.2 – Forţe care acţionează asupra unei bariere de fum curbate care închide o deschidere Într-o manieră similară cu H.1, momentul de rotaţie dincolo de stratul de fum pe metru de lungime pe orizontală este dat de ecuaţia H.6:

G1 =

ρ amb Θ1 ⋅ ⋅ g ⋅ (3 ⋅ d ls − 2 ⋅ d 0 ) ⋅ d 02 6 Tl

(H.6)

Momentul de revenire este dat de ecuaţia H.2. Când este în echilibru, curbarea orizontală este dată de:

dc =

(1,2) ⋅ ρ amb ⋅ Θ l ⋅ (3 ⋅ d ls − 2 ⋅ d 0 ) ⋅ d 02 d ⎞ ⎛ 6 ⋅ Tl ⋅ ⎜ m + m c ⋅ h ⎟ 2 ⎠ ⎝

(H.7)

unde factorul (1,2) este considerat a fi acelaşi cu cel pentru ecuaţia H.3. Lungimea totală a barierei necesară pentru a reţine stratul când se curbează (dh) este dată de ecuaţia H.8: 75

SR CEN/TR 12101-5:2007

⎡ −1⎛ d c ⎞ ⎤ ⎢ tan ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ ⎢ ⎝ d0 ⎠ ⎥ d h = d 0 + d c ⋅ tan ⎢ ⎥ 2 ⎥ ⎢ ⎥⎦ ⎢⎣

(H.8)

Metoda de rezolvare pentru dh este următoarea: a)

se ia o valoare pentru dh ≥ do;

b)

se calculează dc folosind ecuaţia H.7;

c)

se calculează dh folosind ecuaţia H.8;

d)

se repetă etapele de la a) până la c) cu noile valori considerate ale lui dh până ce valoarea dh calculată în etapa c) este acceptabil de apropiată de valoarea luată în etapa a) a aceleiaşi reiterări.

NOTA 2 - Se recomandă ca diferenţele mai mici de 1 % să fie acceptate. Aceasta este valoarea lui dh.

e)

se aplică un coeficient de siguranţă pentru a permite arcuirea barierei, prin adăugarea unei lungimi suplimentare ∆dh = 1,7 (dh – do), unde constanta este empirică.

Deci lungimea instalată totală este dh + ∆dh.

76

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa I (informativă)

Spaţiu aparent închis

I.1

Generalităţi

Un spaţiu aparent închis este un spaţiu tridimensional într-un rezervor de fum sau într-un spaţiu care conţine rezervorul de fum. Este limitată la partea de sus de un plafon neperforat, de exemplu acoperiş sau balcon şi lateral de structuri etanşe la fum, de exemplu pereţi, plafoanele cornişei structurale sau ecrane de fum şi la partea de jos de un plafon suspendat care are mai puţin de 25 % din aria geometrică liberă capabilă de a fi penetrată de fum. Într-un spaţiu aparent închis o suprapresiune este provocată de ventilare de evacuare naturală sau mecanică astfel încât fumul din interiorul acestui spaţiu este îndepărtat direct. Fumul de sub plafonul suspendat este condus în spaţiul închis aparent prin deschiderile din plafonul suspendat în spaţiul din care este îndepărtat prin ventilare de evacuare naturală sau mecanică. Figura I.1 ilustrează acest principiu.

Legendă 1 Evacuare prin ventilare naturală sau mecanică 2 Av Cv sau Vfan 3 ∆Pci 4 Baza stratului de fum 5 Barieră de fum 6 Condiţii ambiante

Figura I.1 – Spaţiu aparent închis Pot fi identificate două tipuri de spaţii: spaţiu aparent închis ventilat natural şi spaţiu aparent închis ventilat mecanic.

77

SR CEN/TR 12101-5:2007

I.2

Spaţiu aparent închis ventilate natural

Pentru scopurile proiectului spaţiul aparent închis ventilat natural poate fi privit ca un dispozitiv natural echivalent care are următoarele caracteristici. Limita sa inferioară, adică limita de jos a spaţiului aparent închis, este plafonul suspendat. De aceea adâncimea stratului de fum, dl, pentru scopurile de proiectare a rezervorului este măsurată în jos de la plafonul suspendat la baza fumului de sub el. NOTĂ - Totuşi, pentru a calcula performanţa dispozitivelor pentru ventilare naturală a fumului, înălţimea stratului este specificată a fi cea sub centrul ventilatoarelor de evacuare a gazelor din fum din spaţiul aparent închis până la exterior.

Efectul spaţiului aparent închis asupra ventilării de evacuare poate fi exprimată ca un coeficient de performanţă echivalent, care este aplicat la aria totală a ventilatoarelor care evacuează din spaţiu spre exterior. Acesta combină efectul deschiderilor din plafonul suspendat şi ventilatoarele care evacuează din spaţiul aparent închis la exterior. Aria liberă efectivă a combinaţiei, Cechivalent Avtot, poate fi determinată din ecuaţia I.1:

1

(C v ⋅ A v )2

+∑ i

1

1

=

(I.1)

(C ci ⋅ A ci )2 (C echivalent ⋅ A vtot )2

Această arie liberă aerodinamică, Cechivalent Avtot, a ventilatorului echivalent spaţiului aparent închis poate fi utilizată în ecuaţia F.6 sau F.7 când se calculează performanţa de ventilare naturală a SHEVS.

I.3

Spaţiu aparent închis ventilat mecanic

Partea superioară a stratului de fum ascendent din rezervor este considerat din nou plafonul suspendat (în acelaşi mod ca şi la spaţiul aparent închis ventilat natural). Ventilatorul(ele) mecanic(e) care evacuează din spaţiul aparent închis, provoacă o diferenţă de presiune, ∆pfan, între spaţiu şi partea superioară a stratului de fum de dedesubt. Debitul volumic proiectat, Vl, care este evacuat din stratul de fum de sub spaţiul aparent închis, poate fi calculat în conformitate cu 6.6 şi este egal cu suma debitelor volumice, Vci, prin deschiderile separate din spaţiul aparent închis, prin plafonul suspendat. Debitele volumice, Vci, cauzate de ∆pfan şi pierderile de presiune rezultate, ∆pci, datorită impedanţei de curgere pot fi calculate folosind metodele obişnuite de calcul HVAC, adică ∆pfan este adaptat astfel încât pierderile de presiune, ∆pci, la deschiderile de evacuare sunt depăşite şi: o

Vl =

∑V

o

(I.2)

ci

i

Valoarea maximă, ∆pci, este utilizată de proiectant ca sistem de bază de presiune diferenţială necesar pentru a realiza o presiune diferenţială.

78

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa J (informativă) Depresurizarea atriumului J.1

Principii de depresurizare

J.1.1

Depresurizare naturală

În orice structură cu deschideri de ventilare naturală la nivelurile superioare şi inferioare şi cu o cantitate de căldură prinsă în interior, este creată o viteză de ventilare datorită efectului de coş. Pentru ca aerul să se deplaseze spre exterior prin deschiderea de la nivelul superior, presiunea internă la nivelul superior este mai mare decât presiunea externă, altfel nu ar fi nici o deplasare a aerului. În mod similar, pentru ca aerul să curgă spre interior la nivelul inferior, presiunea internă la nivelul inferior este mai mică decât cea din exterior. Astfel este o poziţie în structură unde presiunea din interior este egală cu cea din exterior. Aceasta este cunoscută ca plan neutru de presiune (NPP). Deschiderile situate la NPP nu au curgere de aer prin ele deoarece nu este presiune diferenţială la acel punct. În clădirile unde este instalat un sistem de ventilare şi aria orificiului de intrare este egală cu aria orificiului de evacuare, NPP există aproximativ la mijloc în stratul de fum (a se vedea figura J.1). Dacă aria orificiului de intrare este mai mică decât aria orificiului de evacuare, atunci NPP se deplasează în sus (a se vedea figura J.2).

Legendă 1 Deschidere de ventilare 2 Scurgere 3 Plan neutru de presiune 4 Orificiu de admisie: egal cu aria orificiului de evacuare

Figura J.1 - Plan neutru de presiune - ventilare longitudinală

79

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Deschidere de ventilare 2 Scurgere 3 Orificiu de admisie cu aria mai mică decât aria orificiului de evacuare 4 Plan neutru de presiune

Figura J.2 - Plan neutru de presiune - ventilare longitudinală Deschiderile de deasupra NPP sunt sub o presiune pozitivă (definită ca pozitivă din afară de la atrium). Astfel este o curgere de fum de la atrium în încăperi deasupra NPP prin orice cale de scurgere care poate exista. Totuşi, manevrarea atentă a NPP îl poate ridica la o înălţime sigură deasupra nivelurilor sensibile, unde este mic sau nu afectează presiunea pozitivă de deasupra (a se vedea figura J.3).

Legendă 1 Deschidere de ventilare 2 Plan neutru de presiune 3 Orificiu de admisie mult mai mic decât aria orificiului de evacuare

Figura J.3 - Plan neutru de presiune deasupra celui mai de sus etaj cu scurgeri Presiunea în atrium sub NPP este mai joasă decât presiunea ambiantă, astfel că orice curgere de aer este de la încăpere în atrium. Astfel nivelurile de sub NPP sunt protejate de contaminare cu gaze fierbinţi şi fum.

80

SR CEN/TR 12101-5:2007 NPP se întinde undeva în înălţimea stratului de fum în atrium depinzând de factori precum raportul ariilor de admisie/de evacuare, temperaturile gazelor, presiunile vântului etc. El nu este baza reală a stratului de fum, deşi poate apărea această confuzie. Ecuaţia care descrie dependenţa de mai sus, în absenţa efectelor vântului, este următoarea:

(Cv ⋅ Avtot )2 (Ci ⋅ Ai )2

=

T1 ⎡d ⎤ Tamb ⋅ ⎢ lv − 1⎥ ⎢⎣ Ψ ⎥⎦

(J.1)

Ecuaţia J.1 reprezintă condiţia când atriumul are o cale dominantă de admisie a scurgerii din exterior, de exemplu uşi de acces, dar căi de scurgere mai mici între atrium, restul clădirii şi exterior. Este dificil să se dea o simplă regulă generală pentru a identifica când o clădire poate fi privită ca având o singură cale de admisie dominantă. Cu toate acestea poate fi suficient să se adopte următorul ghid din domeniul respectiv de infiltrare a aerului. Poate fi presupusă o admisie dominantă dacă aria totală a tuturor deschiderilor de sub baza stratului este mai mare decât dublul ariei totale a tuturor deschiderilor de deasupra bazei stratului (exclusiv aria ventilatoarelor). Cu tehnica de mai sus este posibil ca atriumul să fie umplut în întregime cu fum în care caz dlv se apropie de înălţimea atriumului (H), adică dlv ->H. Acolo unde a fost determinată temperatura stratului de fum, de exemplu din 6.6, este o sarcină simplă să se calculeze vitezele de ventilare pentru un sistem pur de depresurizare folosind ecuaţia J.1. Dacă NPP a coborât sub nivelul dorit prin proiect atunci unele din etajele mai înalte pot fi ameninţate. Aceasta poate creşte prin mărirea ariei reale de admisie prin scurgere disponibile, de exemplu unde pompierii au deschis uşile de acces la atrium pentru a cerceta gravitatea incendiului. Un proiect eficient de depresurizare poate preveni infiltrarea fumului în spaţii adiacente spre pardoselile mai înalte chiar în aceste condiţii. În plus, este posibil ca incendiul să poată provoca spargerea ferestrelor atât pe faţada externă cât şi pe faţada spre atrium a încăperii incendiate. În acest caz ariile sparte pot acţiona precum o cale dominantă de scurgere de la exterior. Astfel este necesar să se evalueze toate căile potenţiale de admisie a scurgerii folosind ecuaţia J.1. Simpla abordare aplicată aici nu este valabilă acolo unde căile de scurgere transversal prin marginea atriumului au arii apreciabile pe unele etaje (deşi toate ariile de scurgere de sub baza stratului de fum pot fi însumate ca fiind la baza stratului pentru scopurile calculului folosind ecuaţia J.1). Dacă sunt căi de scurgere apreciabile pe unele etaje deasupra bazei stratului poate fi folosit acelaşi principiu de depresurizare, dar atunci este utilizat un calcul mult mai complicat al reţelei de curgere. Acesta este în afara scopului acestui raport tehnic. J.1.2

Depresurizarea naturală şi presiunile vântului

NPP este sensibil la efectele vântului şi presiuni de vânt contrare pot face ca NPP să cadă într-o poziţie inferioară pe latura dinspre vânt a clădirii, contaminând posibil etajele cele mai de sus dinspre vânt. Rezultă că procedura de depresurizare proiectată trebuie să ia în considerare forţa vântului. Pentru a evalua eficienţa funcţionării sistemului de depresurizare este necesară cunoaşterea coeficienţilor de presiune a vântului care acţionează asupra clădirii. NOTĂ - Aceşti coeficienţi descriu presiunea vântului oriunde asupra clădirii la viteza vântului la nivelul acoperişului.

Au fost măsuraţi de multe ori coeficienţi de presiune a vântului astfel încât poate fi calculată încărcarea la vânt structurală. EN 1991-1-4 descrie o astfel de procedură. Unde se doreşte certitudine deplină pentru o clădire nouă sau complicată sunt utilizabile rezultatele observaţiilor în tunel aerodinamic folosind modele la scară. În practică este necesar să se identifice 81

SR CEN/TR 12101-5:2007 valorile cele mai defavorabile pentru fiecare etaj, caz în care problema poate fi redusă la o problemă bidimensională. Pentru o deschidere de admisie dominantă, pentru a preveni pana de fum în etajele superioare expuse la vânt pentru toate vitezele vântului, se aplică ecuaţiile J.2 şi J.3.

[(Ω − 1) ⋅ C

pv

]

− Ω ⋅ C pl + C pi ≤ 0

(J.2)

2

Ω=

Tamb ⎡ Cv ⋅ Actot ⎤ ⋅⎢ ⎥ +1 Tl ⎣ Ci ⋅ Ai ⎦

(J.3)

Presupunând că valorile ecuaţiei J.2 sunt satisfăcute, un sistem de ventilare naturală funcţionează la toate vitezele vântului. Aceasta implică faptul că sistemul de ventilare de acoperiş este supus la presiuni de aspiraţie ale vântului în orice moment. Totuşi, dacă este imposibil să se folosească un dispozitiv pentru ventilare naturală pe o anumită clădire, în loc pot fi utilizate ventilatoare mecanice. J.1.3

Depresurizare mecanică

Este mai dificil să se calculeze capacitatea necesară de ventilare. Cel mai eficient ventilator este acela a cărui evacuare nu este afectată de presiunile vântului. Totuşi cu un ventilator mecanic, viteza maximă a vântului este întotdeauna evaluată pentru scopurile proiectului. Debitul volumetric recomandat poate fi calculat folosind ecuaţia J.4:

⎡T ⋅ C ⋅ A ⎤ ⎡ 2 ⋅ g ⋅ Θl ⋅ Ψ ⎤ Vl = ⎢ l i i ⎥ ⋅ ⎢(C pi − C pl )⋅ υ 2vânt + ⎥ Tl ⎦ ⎣ Tamb ⎦ ⎣

1/ 2

(J.4)

unde Vl

este capacitatea recomandată a ventilatorului în metri cubi pe secundă (m3⋅s-1);

v2vânt este viteza vântului proiectată în metri pe secundă (m⋅s-1). Un sistem natural de control al fumului este afectat de presiunile vântului care acţionează asupra tuturor deschiderilor din structură. Astfel, diferenţele de presiune variază cu direcţia vântului şi poziţia deschiderii, iar curgerea de aer variază cu viteza vântului. Totuşi, când golul din acoperiş este înlocuit cu un ventilator, este necesar să se modifice diferenţele de presiune în clădire pe cale mecanică ce afectează curgerea de aer şi să se proiecteze sistemul cu o viteză de proiect maximă a vântului pentru a satisface toate condiţiile semnificative. O abordare mai sofisticată poate fi realizată prin utilizarea unui anemometru şi având grupuri de ventilatoare, fiecare grup funcţionând la o viteză diferită a vântului. Astfel dacă viteza vântului este scăzută, trebuie să funcţioneze un grup de ventilatoare şi, dacă viteza vântului creşte, pot fi activate grupuri suplimentare când este necesar.

J.2

Depresurizare combinată cu un SHEVS (un sistem hibrid)

J.2.1 Sistem bazat pe debit de masă NOTĂ - Figura J.4 ilustrează un exemplu de sistem bazat pe debit de masă. Pentru un sistem bazat pe debit de masă se aplică următoarea procedură: a) Se determină înălţimea de ridicare a penei de fum, cu un model de incendiu ales să fie pe nivelul deschis cel mai de jos. Aceasta dă de asemenea înălţimea stratului de fum (dlv), măsurată de la linia centrală a ventilatorului; b) Se determină debitul masic (Ml) care intră în baza stratului folosind procedurile indicate e de la 6.1 până la 6.5; 82

SR CEN/TR 12101-5:2007 c) Se determină temperatura stratului de fum, folosind procedura indicată în 6.6. Dacă temperatura stratului de fum este peste temperatura ambiantă cu o valoare sub 20°C atunci poate fi necesar să se reconsidere înălţimea de ridicare a penei de fum, sau unele (sau toate) nivelurile de jos evacuate independent de atrium; d) Se stabileşte înălţimea NPP (Ψ) aşa cum s-a recomandat în 6.11.2.3 deasupra bazei stratului de fum şi se determină valoarea (Cv Avtot)/(Ci Ai)2 din ecuaţia J.1; e) Folosind valorile (Cv Avtot)/(Ci Ai)2, div, Ml şi Θl se calculează aria de ventilare folosind procedura dată în 6.6; f) Cu valorile (Cv Avtot)/(Ci Ai)2 şi Cv Avtot cunoscute, se calculează capacitatea de ventilare de admisie. În cazul în care aria de admisie reală disponibilă este mai mare decât cea recomandată prin calcul, atunci este necesar să fie mărită aria de ventilare pentru a menţine raportul de (Cv Avtot)/(Ci Ai); g) Folosind ecuaţiile J.2 şi J.3 şi coeficienţii de presiune a vântului adecvaţi, se verifică funcţionarea sistemului cu privire la efectele vântului; h) În cazul în care efectele vântului pot afecta negativ funcţionarea sistemului de ventilare naturală sau dacă din alte raţiuni este folosit un sistem de ventilare de evacuare mecanică a fumului şi gazelor fierbinţi, se calculează capacitatea ventilatorului folosind ecuaţia J.4 cu o valoare corespunzătoare a vitezei din proiect a vântului; i) Se verifică faptul ca presiunea de aspiraţie anticipată şi/sau vitezele de intrare a aerului să nu ameninţe utilizarea în siguranţă a oricărei căi de evacuare din atrium (a se vedea 6.8).

Legendă 1 Deschidere de ventilare 2 Linia centrală a ventilatoarelor AvCv 3 Plan neutru de presiune 4 Admisia Ai Ci

Figura J.4 – Principiile sistemului hibrid de ventilare a fumului – bazat pe debitul masic J.2.2 Sisteme bazate pe temperatură NOTĂ - Figura J.5 ilustrează un exemplu de sistem bazat pe temperatură.

Pentru un sistem bazat pe temperatură se aplică următoarea procedură: a) Se decide asupra creşterii temperaturii stratului de fum (Θl) compatibilă cu materialul de faţadă utilizat; b)

Se determină fluxul masic folosind ecuaţia B.3;

c) Folosind procedurile indicate de la 6.1 până la 6.5 se determină înălţimea de ridicare (Y) la baza stratului necesară pentru a da fluxul masic calculat;

83

SR CEN/TR 12101-5:2007 d) Cu modelul de incendiu la cel mai scăzut nivel şi luând în considerare înălţimea necesară de ridicare (Y) pentru scopurile de răcire, se determină adâncimea maximă a stratului de fum (dlv). Se stabileşte înălţimea NPP (Ψ) la cea recomandată în 6.11.2.3 deasupra bazei acestei adâncimi a stratului de fum şi se determină valoarea (Cv Avtot)/(Ci Ai)2 din ecuaţia J.1; e) Cu valoarea recomandată a lui Y se determină adâncimea cea mai mică a stratului de fum (dlv), compatibilă cu conceptul de depresurizare; f) Cu aceste valori ale (Cv Avtot)/(Ci Ai)2, dlv, Ml şi Θl se calculează aria de ventilare folosind 6.6. În cazul în care aria de admisie reală disponibilă este mai mare decât cea recomandată prin calcul atunci aria de ventilare trebuie să fie mărită pentru a menţine raportul (Cv Avtot / Ci Ai); g) Folosind ecuaţiile J.2 şi J.3 şi coeficienţii adecvaţi de presiune a vântului de verifică funcţionarea sistemului referitoare la efectele vântului; h) În cazul în care efectele vântului pot afecta negativ funcţionarea sistemului de ventilare naturală sau dacă este folosit din alte considerente un sistem de ventilare mecanică de evacuare a fumului, se calculează capacitatea ventilatorului folosind ecuaţia J.4 cu valoarea corespunzătoare a vitezei proiectate a vântului; i) Se verifică ca presiunea de sucţiune anticipată şi/sau vitezele de aflux al aerului nu ameninţă ele însele utilizarea în siguranţă a oricăror căi de evacuare din atrium (a se vedea 6.8).

Legendă 1 Deschidere de ventilare 2 Linia centrală a ventilatoarelor 3 Orificiul de admisie Ai Ci 4 Situaţia (poziţia) A 5 Situaţia (poziţia) B

Figura J.5 – Principiile sistemului hibrid de ventilare a fumului – bazat pe temperatură

84

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa K (informativă)

Interacţiunea sprinklerelor, a unui SHEVS şi a acţiunilor de stingere

K.1

Obiective şi sisteme unice

K.1.1

Protecţia căilor de evacuare (securitatea vieţii)

Pentru a proteja căile de evacuare este adesea utilizat un SHEVS, indiferent de timpul preconizat de sosire a pompierilor. Un SHEVS nu este capabil să facă faţă la incendii mai mari decât mărimea adoptată prin proiect. Sprinklerele (fără un SHEVS) nu sunt totdeauna indicate pentru a proteja căile de evacuare din clădiri, deşi este recunoscut faptul că ele pot avea o contribuţie utilă, ca o latură favorabilă a controlului incendiului, prin întârzierea apariţiei fumului şi căldurii. Sprinklerele cu răspuns rapid sunt mult mai eficiente in direcţia securităţii vieţii decât sprinklerele cu răspuns standard. K.1.2

Protecţia bunurilor

Sprinklerele reduc posibilitatea ca un incendiu să se dezvolte. Un sistem sprinkler ajută pompierii prin menţinerea incendiului la o dimensiune mică, deoarece le este mai uşor să stingă mai eficient incendii mici cu pierderi mai mici. În general SHEVS ajută pompierii prin crearea unei zone fără fum. SHEVS nu poate controla dezvoltarea incendiului. Ele întârzie inundarea cu fum a clădirii şi întârzie creşterea temperaturii gazelor în stratul de fum ascendent termic.

K.2

Obiective şi sisteme combinate

K.2.1

Protecţia căilor de evacuare (securitatea vieţii)

Principalul sistem combinat pentru protecţia evacuării utilizatorilor în caz de incendiu constă dintr-un SHEVS asistat de sprinklere, al cărui scop principal este să controleze incendiul funcţie de dimensionarea SHEVS. Sprinklerele pot reduce de asemenea ameninţarea vieţii pompierilor prin controlul mărimii incendiului. Deschiderile de ventilare pot reduce ameninţarea vieţii pompierilor prin prevenirea posibilităţii de backdraft şi de asemenea prin reducerea posibilităţii pompierilor de a deveni dezorientaţi şi pierduţi în fum. K.2.2

Protecţia bunurilor

În practică, multe incendii sunt controlate de sprinklere, dar sunt stinse de pompierii şi sprinklerele care acţionează împreună. SHEVS pot constitui un ajutor extraordinar pentru pompieri. De asemenea SHEVS sunt utile numai pentru protecţia bunurilor când acţionează împreună cu pompierii. De aceea ele sunt privite ca un auxiliar la stingerea efectivă. Sprinklerele şi deschiderile de ventilare lucrează împreună, dar în absenţa intervenţiei pompierilor, în mare măsură, sunt la fel de eficiente ca în cazul în care acţionează numai sprinklerele. Dacă timpul de răspuns al pompierilor este de aşteptat să fie mare poate fi mai bine să se limiteze ventilarea incendiului până la sosirea pompierilor şi se poate acţiona SHEVS printr-un buton manual.

85

SR CEN/TR 12101-5:2007

K.3

Câteva consideraţii suplimentare pentru combinarea SHEVS şi sprinklerelor

K.3.1 Efectele locale ale conului de pulverizare a sprinklerului asupra dispozitivelor pentru ventilare naturală apropiate poate reduce eficienţa acestor ventilatoare. Deşi este improbabil ca de obicei întrun proiect reuşit să fie afectat mai mult de un dispozitiv pentru ventilare naturală, este posibil să se adopte soluţia de reducere a unui ventilator. Este necesar ca întotdeauna să se monteze cel puţin un ventilator în plus faţă de ce este recomandat prin calculele de proiectare încât să nu se ia în considerare interacţiunile SHEV/sprinkler. K.3.2 Fiecare orificiu de admisie a ventilatorului poate fi privit ca echivalent la un dispozitiv pentru ventilare naturală a fumului pentru scopurile de la K.3.1. NOTĂ - Este necesar ca proiectanţii clădirilor cu SHEVS şi sprinklere să evite deliberat să creeze situaţii când prin tiraj invers se poate inunda cu fum o cale de evacuare din altă zonă a clădirii.

86

SR CEN/TR 12101-5:2007

Anexa L (informativă)

Efectul stratului ascendent asupra presiunii minime recomandate pentru un sistem de presiune diferenţială L.1

Evaluarea înălţimii planului neutru de presiune (NPP)

L.1.1

Generalităţi

Înălţimea NPP este evaluată din înălţimea, D, calculată din 6.6, temperatura, θc, stratului de fum ascendent şi din ventilator şi parametrii de introducere, care includ viteza masică de evacuare a gazelor din fum (Me). L.1.2

Cu o introducere dominantă

Are loc o introducere dominantă când aria totală a introducerilor de sub baza stratului de fum este mai mare decât dublul ariei totale a tuturor deschiderilor, altele decât ventilatoarele însele, de deasupra bazei stratului de fum. Înălţimea NPP deasupra bazei stratului de fum pentru ventilatoare de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi (neglijând efectele vântului) este dată de ecuaţia L.1 (a se vedea de asemenea figura L.1):

d ⋅T ⋅ r2 Ψ = lv amb Tamb ⋅ r 2 + Tl

(L.1)

unde

C ⋅A r = v vtot Ci ⋅ Ai C1 Ai este aria liberă aerodinamică totală a admisiei dominante, adică a tuturor orificiilor de admisie de sub baza stratului de fum.

87

SR CEN/TR 12101-5:2007

Legendă 1 Evacuarea fumului Me (Av Cv dacă este ventilator natural) 2 Înălţimea căii de scurgere celei mai de sus spre spaţiul presurizat 3 Spaţiu presurizat 4 Înălţimea planului neutru de presiune 5 Introducerea Ai Ci

Figura L.1 – Planul neutru de presiune şi presiunea stratului ascendent Pentru ventilatoare de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi neglijând efectele vântului se aplică ecuaţia L.2 (a se vedea de asemenea figura L.1):

Tl ⋅ M 2 l Ψ= 2 ⋅ (C i ⋅ Ai )2 2 ⋅ g ⋅ Θl ⋅ ρ amb L.1.3

(L.2)

Fără introducere dominantă

Dacă nu este introducere dominantă nu este un calcul simplu şi este necesar să se calculeze înălţimea folosind o analiză de reţea de curgere care ia în considerare toate căile principale de scurgere. Aceasta nu constituie obiectul acestui raport tehnic.

L.2

Creşterea de presiune la o înălţime specificată deasupra NPP Presiunea ascendentă la o înălţime y deasupra NPP este exprimată astfel:

∆p y =

Θl ⋅ ρ amb ⋅ g ⋅ y Tl

(L.3)

88

SR CEN/TR 12101-5:2007

Bibliografie [1] EN 671 (all parts), Fixed firefighting systems — Hose systems [(toate părţile), Sisteme fixe de stingere a incendiilor – Sisteme de furtunuri] [2] EN 1991-1-3, Eurocode 1: Actions on structures — Part 1-3: General actions — Snow loads [Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-3: Acţiuni generale. Încărcări date de zăpada] [3] EN 1991-1-4, Eurocode 1: Actions on structures — Part 1-4: General actions — Wind actions [Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale - Acţiuni ale vântului] [4] EN 1991-1-5, Eurocode 1: Actions on structures — Part 1-5: General actions — Thermal actions [Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor (clădirilor) – Parte 1-5: Acţiuni generale – Acţiuni termice] [5] EN 12094, (all parts), Fixed firefighting systems — Components for gas extinguishing systems [(toate părţile), Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz] [6] EN 12101 (all parts), Smoke and heat control systems [(toate părţile), [(toate părţile), Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi] [7]

EN 12259 (all parts), Fixed firefighting systems — Components for sprinkler and water spray systems [(toate părţile), Sisteme fixe de stingere a incendiilor – Componente pentru sisteme sprinkler

şi cu apă pulverizată] [8] EN 12416 (all parts), Fixed firefighting systems — Powder systems [(toate părţile), Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme de stingere cu pulbere] [9] EN 13565 (all parts), Fixed firefighting systems — Foam systems [(toate părţile), Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme cu spumă] [10] EN 26184 (all parts), Explosion protection systems [(toate părţile), Sisteme de protecţie împotriva exploziilor] [11]

ISO 14520 (all parts), Gaseous fire-extinguishing systems — Physical properties and system

design

[12]

BS 5306-2, Fire extinguishing installations and equipment on premises — Part 2: Specification for

sprinkler systems

[13] BS 5588-4, Fire precautions in the design, construction and use of buildings — Part 4: Code of practice for smoke control using pressure differentials [14] BS 5588-6, Fire precautions in the design, construction and use of buildings — Part 6: Code of practice for places of assembly [15] BS 5588-7, Fire precautions in the design, construction and use of buildings — Part 7: Code of practice for the incorporation of atria in buildings [16] BS 5588-10, Fire precautions in the design, construction and use of buildings — Part 10: Code of practice for shopping complexes [17] BS 5588-11, Fire precautions in the design, construction and use of buildings — Part 11: Code of practice for shops, offices, industrial, storage and other similar buildings [18] BS 5839-1, Fire detection and alarm systems for buildings — Part 1: Code of practice for system design, installation commissioning and maintenance

89

SR CEN/TR 12101-5:2007 [19] BS 7974:2001, Application of fire safety engineering principles to the design of buildings Code of practice [20] NATIONAL FIRE PROTECTION ASSOCIATION. Guide for smoke management systems in malls, atria and large areas, 2000 edition. NFPA 92B. Quincy, MA: NFPA, 2000. [21] MORGAN, H. P., GHOSH, B. K., GARRAD, G., PAMLITSCHKA, R., de SMEDT, J-C., and SCHOONBAERT, L. R. Design methodologies for smoke and heat exhaust ventilation. BRE Report BR 368. London: CRC, 1999

90

SR CEN/TR 12101-5:2007

(pagină albă)

91

Raportul tehnic CEN/TR 12101-5:2005 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic CT 216 – Echipament de protecţie contra incendiilor. Membrii comitetului tehnic CEN/TR 12101-5:2005:

care

au

verificat

versiunea

română

a

raportului

tehnic

Preşedinte:

IGSU - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

dl. Sorin Calotă

Secretar:

CNSIPC - Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă

dna. Oana Caraş

Reprezentant CT

ASRO

dna. Irina Mogan

Membri:

CNSIPC - Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă

dl. Florea Grigore

IGSU - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

dl. Lucian Anger

S.C. Automatica S.A.

dl. Leonard Sârbu

MApN - Ministerul Apărării Naţionale

dna. Marieana Cernat

Versiunea română a acestui standard a fost elaborată de dl. Ioan Vale de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pompieri.

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în Buletinul Standardizării.