sp

NOMINATIV Nominativul este, prin excelenţă, cazul subiectului, dar poate avea şi alte valori sintactice: a) subiect  omnia vincit . Labor  omnia Munca le învinge pe toate. Tu mihi concilias.

 Tu  Tu cîştigi pentru mine.

Dux atque imperator vitae mortalium animus est .

u!etul este conducătorul şi stăpînul vieţii muritorilor. muritorilor. b) atribu atributt ad"ectiv ad"ectival al al subiect subiectulu ului. i. Senatus perturbatus discedit . enatul tulburat peste măsură s#a retras. c) apoz apoziţ iţie ie a sub subie iect ctul ului ui Sychaeus, Didonis coniux , ei veteres thesauros recludit.

$c%aeus, soţul &idonei,îi arată vec%i tezaure. d) nume predic predicativ' ativ' prezintă prezintă această această (uncţi (uncţie e după verbe: verbe: ) copulative *fo, videor, appareo, nascor, maneo ) a +) apela apelati tive ve la diat diatez eza a pas pasiv ivă ă *appellor, nominor  etc). ) elective la diateza pasivă * creor, eligor). b -) sent sentien iendi di la diat diatez eza a pas pasiv ivă ă *putor, putor, existimo e xistimorr, ducor d ucor,, habeor hab eor ). Iupiter pater  et  et rex  habebatur  habebatur omnium . upiter era considerat tatăl şi regele tuturor. tuturor. Iustitia erga parentes  pietas nominatur  nomin atur..

piritul de dreptate (aţă de părinţi se numeşte pietate. Numa Pompilius rex  creatus  creatus est.

Numa /ompilius a (ost ales rege.

GNITIV GNITIV!" AT#I$!T I. GNITIV!" %O&&IV sau A" A%A#TNN'I ndică posesorul sau obiectul posedat. In domo Caesaris sumus. untem în casa lui 0esar. 0esar. Caesar concilium Lutetia Parisiorum  transert.

0esar trans(eră adunarea la 1utetia, oraşul parisilor. Idem principes civitatum ad Caesarem reverterunt.

2ceiaşi capi ai triburilor s#au întors la 0aesar. 3enitivul apartenenţei poate depinde şi de verbele esse, predicativă. !erra est hominum ut caelum Dei.

videri etc., cu (uncţie

/ămîntul este al oamenilor, după cum cerul este al lui &umnezeu. "rates persolvere dignas non opis est nostrae. 2 aduce mulţumiri demne nu este de datoria noastră. #aec domus patris est . 2ceastă casă este a tatălui.

I.

II GNITIV!" O#IGINII, (I"IA'II. (I"IA'II. ndică 4e 4liaţia, 4e înrudirea. Hectoris nostri $lius.

5iul *prietenului) nostru 6ector.  %antipa, Socratis uxor uit.

7antipa a (ost soţia lui ocrate. Livia Rutilii  &sub'n(eles uxor) %C*I annos excessit !erentia Ciceronis CIII .

1ivia 8soţia 9 lui utilius a murit la ;< de ani, iar Terenţia 8soţia 9 lui 0icero la =.

III. GNITIV!" &!$I)TIV *Genitivus subiectivus+ &epinde de un substantiv de origine verbală şi indică subiectul acţiunii determinate. Clamor virum  viri clamant . trigătul bărbaţilor > bărbaţii strigă.  +mor parentum  parentes amant.

&ragostea părinţilor > părinţii iubesc.

-everentia liberorum parentes delectat.

espectul copiilor *copii respectă) îi des(ată pe părinţi. Invidia pauperum saepe divites aciuntur  pauperi invident .

nvidia săracilor *săracii invidiază) îi supără adesea pe cei bogaţi. GNITIV!" )A"IT-'II *Genitivus ualitatis+ ?xprimă calităţi şi caracteristici ale 4inţelor şi obiectelor, dar şi determinări de timp, vîrstă, măsură etc. Puella egregiae pudicitiae.

5ată de mare modestie.

*ulpes singularis calliditatis.

@ulpe de o deosebită viclenie. • 

/agister durae severitatis.

/ro(esor de mare asprime. Domus magnae opulentiae.

0asă (oarte îmbelşugată.

Puer decem annorum.

0opil de zece ani.

0ossa quindecim pedum.

Aanţ de cincisprezece picioare.

Imperator aliquem exilio trium annorum condamnavit .

Bmpăratul a condamnat pe cineva la un exil de trei ani.

GNITIV!" %A#TITIV *Genitivus partitivus+ 3enitivul partitiv indică totul din care se ia sau se consideră o parte. e întîlneşte după:

a) substantive colective *pars, grex,manus, pondus ). /inima pars eorum. 0ei mai puţini dintre ei.

multitudo,

copia,

numerus,

Immensum argenti  pondus et auri .

0antitate imensă de argint şi aur. b) 2d"ective la comparativ şi superlativ /inor fratrum. 5ratele mai mic. Puellarum pulcherrima.

0ea mai (rumoasă dintre (ete. Clarissimi oratorum -omanorum sunt Cicero et #ortensius.

0ei mai vestiţi dintre oratorii romani sunt 0icero şi 6ortensius. c) /ronume *interogative, ne%otărîte, demonstrative) 1uis nostrum 2. 0are dintre noi C. Nihil certi . .

agmen,

Nimic sigur. Nemo mortalium.

Nimeni dintre muritori > nici un muritor. #oc honoris. 2cest grad de cinstire. 3ltimus Romanorum .

Dltimul dintre romani. /ulti nostrum.

Mulţi dintre noi . d) Numerale cardinale şi ordinale

.

Duae sororum mearum proectae sunt .

&ouă dintre surorile mele au plecat. Decem milia passuum. Eece mii de paşi. Septimius atque ultimus regum. 2l şaptelea şi ultimul dintre regi. b)

ideea de acuzareF învinuireFabsolvire* verba iudicialia: accusare, absolvere, damnare, condamnare, appellare. 2cest genitiv se numeşte genitivus criminis . /iltiades accusatus est  proditionis.

Miltiade a (ost acuzat de trădare.

ROL D CO!PL!"T ###

/ATIV ?ste prin excelenţă cazul complementului indirect. &etermină verbe,ad"ective şi inter"ecţii, prezentînd di(erite valori semantice.

I. /ativul de atribuire determină: 0.verbe tran1itive active şi pasive *concedere, dare, mittere, scribere, dicere ).  

20T@? Tibi   librum donebo.

/2@? Liber donebitur tibi .

Gie îţi voi da o carte. 0artea îţi va 4 dată ţie. 2. verbe intran1itive în latină, tran1itive în romHnă *invideo , suadeo, persuadeo, ignosco, pareo, studeo ). "ermani agriculturae non student.

3ermanii nu se ocupă cu agricultura. Persuadent civibus.

?i îi conving pe cetăţeni. Parcent urbi .

?i cruţă oraşul. 3. verbe compuse cu prepo1i4ie *praepono, anteponere,pre5erro, in5erro, praestare, detrahere ) Phocion +theniensis saepe exercitibus praefuit . 2desea /%ocio 2tenianul a condus armata. Isti etiam deorum templis sunt nearios ignes inerre conati.

obstare,

deesse,

2ceştia au încercat să dea (oc pîngăritor c%iar şi templelor zeilor. /ativul de scop */ativus fnalis). &ativul (olosit pentru a indica scopul pentru care se săvîrşeşte o acţiune *exprimată de verb) se întîlneşte în exemple de tipul: Dies collo$uiis constitutus est . #a 4xat o zi pentru întrevederi. Dare dono . 2 da în dar. Locum castris deligere .

2 alege loc pentru tabără. Sociis auxiliis veniamus 4

ă venim aliaţilor în a"utor I /ativul punctului de vedere  * /ativus iudicantis) indică persoanele pentru care enunţul din propoziţii este adevărat. ?ste (olosit mai des cu participii pentru a indica poziţia geogra4că sau determinarea temporală. #oc est oppidum primum !hessaliae venientibus ab 5pyro . 2ceasta este prima cetate a T%esaliei pentru cei care vin din ?pir. *ia eunti  aliquid extremum est . /entru cel care merge pe drum există un capăt.

A)!6ATIV 2cuzativul constituie prin excelenţă, cazul Jraportului imediatK prin care acţiunea verbală îşi găseşte aplicarea ei nemi"locită. I. A)!6ATIV!" 7 )OM%"MNT /I#)T )OM%"MNT!" obiect direct se exprimă prin cazul acuzativ, depinzînd de toate verbele tranzitive din limba latină. 2m (ăcut această ultimă precizare, întrucît nu toate verbele tranzitive din latină sunt tranzitive în limba romHnă. . Bntre tranzitivele din latină, atragem atenţia asupra următoarelor categorii de verbe: a) care exprimă un sentiment *doleo, 5astidio, re5ormido, lugeo, horreo, ueror, lamentor, rideo etc.) Cuncti -omanorum nomen horrebant.

 Toţi se îngrozeau de numele de romani. %ortunam rei publicae lugeo.

&eplîng soarta statului.

Ipsam victoriam horrebam.

c

Mi#era teamă c%iar şi de o victorie. b) care exprimă o percepţie 4zică *oleo, redoleo, sapio, sitio ). Satia te sanguine,$uem sitisti.

atură#te de sîngele de care ai (ost însetat. c) alte verbe, precum abdico, de8cio, delecto, desum, despero  etc. "ostros vires de$ciebant . 2lor noştri le lipseau (orţele. c) verbe de mişcare intranzitive care prin compunere cu prepoziţii care cer cazul acuzativ, devin tranzitive. #annibal imperavit puero ut omnes fores aedi$cii circumiret .

6annibal a poruncit unui sclav să treacă rînd pe rînd edi4ciului.

pe la toate porţile

A)!6ATIV!" INT#N Dnele verbe intranzitive, care au înţeles deplin prin ele însele* vivo, servio, pugno ), pot 4 însoţite de un substantiv *de obicei determinat de un ad"ectiv în acuzativ, numit intern). 2cuzativul obiectului intern este ast(el numit întrucît derivă L semantic şiFsau (ormal # din verbul care#l conţine implicit. 6mnes volunt beatam vitam vivere.

 Toţi vor să ducă o viaţă (ericită. Claram pugnam pugnavisti.

2i purtat o bătălie vestită. A)!6ATIV!" / #"A'I ndică la ce anume se re(eră acţiunea verbului. e exprimă prin acuzativul unor pronume sau ad"ective la genul neutru. &d gaudeo.

Mă bucur de *în ce priveşte) astaFacest lucru.

&llud  te accuso.

 Te acuz *în ce priveşte) de acest lucru. Hoc cogor.

unt constrîns la *în ce priveşte) acest lucru. ub in!uenţa limbii greceşti acuzativul de relaţie a unui substantiv este întîlnit  îndeosebi în limba"ul poetic. !remit artus.

 Tremură din *în ce priveşte) înc%eieturi. %rontem terga$ue et latus tuti.

/rote"aţi la *în ce priveşte) (runte, spate şi şold. A)!6ATIV!" IN&T#!MNTA" 0înd acţiunea se săvîrşeşte prin intermediul unei persoane, latina utilizează cazul acuzativ precedat de prepoziţia per.  +ugustus per Tiberium Pannonicum bellum administravit.

2ugust a condus războiul împotriva /annoniei prin intermediul lui Tiberius.

A$"ATIV 2blativul *ablativus casus ) este, prin excelenţă, cazul complementului circumstanţial. ?timologic, ablativul provine de la ablativus *participiul verbului auero < abero, a separa. Bn esenţă, ablativul exprimă ideea de separaţie, de îndepărtare, de privare etc., dar include şi (uncţiile altor două cazuri speci4ce indoeuropenei comune, dispărute (ormal în latină, respectiv instrumental#sociativ şi locativ. 0ele trei (uncţii (undamentale ale ablativului sunt: I. Ablativul propriu71is sau ablativul separativ9 II. Ablativul instrumental7sociativ9 . Ablativul locativ.

I. Ablativul propriu71is:separativ *ablativus separativus) ?xprimă in sens propriu sau 4gurat: d

e (

a) îndepărtareaFseparaţia' b) origineaF provenienţa' c) comparaţia' d) materia' e) subiectul de tratat' () privarea' g) agentul' %) partitiv.

a) Ablativul separa4iei: ;ndep