Societatea Cucerita de Comunicare

Bernard Miege (născut in 1941) este profesor de ştiinţele comunicării la universitatea Stendhal.Este coautor sau coordonator al unor studii şi rapoarte internaţionale, autorul a peste 130 de articole de specialitate,face parte din numeroase comitete ştiinţifice internaţionale,din comitetele de redacţie a unor reviste prestigioase şi membru al unor consilii academice din Franţa şi din alte ţări,coordonator al colecţiei Comunication,Medias,Societe a editurii Presses Universitaires din Grenoble,director al şcolii doctorale a Universităţii Stendhal,rector in cadrul aceleeaşi universităţi,preşedinte al societăţii franceze pentru ştiinţele comunicării şi informării,etc. Una din cărţile sale cele mai remarcabile in domeniul comunicării este Societatea cucerită de comunicare.Această carte urmăreşte un obiectiv simplu,dar vast:să ajute la înţelegerea sensului avîntului luat de tehnicile şi tehnoogiile de comunicare în societatea contemporană,ea încearcă să aducă astfel o contribuţie la dezvoltarea,deosebit de ambiguă şi în general îndreptată într-o direcţie greşită ,cu privire la legătura pe care societatea,în diferitele ei componente,le întreţine prin comunicare.

PARTEA I LOGICI SOCIALE Partea I a cărţii,care se intitulează Logici sociale cuprinde 6 capitole. Capitolul 1-Structurarea consumului Capitolul 2-Stimularea întreprinderilor 1

Capitolul 3-In sprijnul educaţiei Capitolul 4-Noi incursiuni în spaţiul public(partea 1) Capitolul 5-Noi incursiuni în spaţiul public(prtea 2) Capitolul 6-Industriile culturale PARTEA A II-A COMUNICAREA ÎNTRE INDUSTRIE ŞI SPAŢIUL PUBLIC Partea a II-a este alcatuită la fel ca şi prima din 6 capitole Capitolul 1-Către o noua configuraţie industrială Capitolul 2-Accentul pe conţinuturi Capitolul 3-Stabilirea regulilor şi luări de poziţie strategică Capitolul 4-Un spaţiu public fragmentat şi practici industrilizate Capitolul 5-Mediatizarea prin tehnică Capitolul 6-Tendinţe ambivalente Cele 5 capitole(cu excepţia capitolelor 4 şi 5 care se completează) au fost scrise pentru a putea fi citite indiferent de ordine.Ele privesc succesiv contribuţia tehnicilor şi tehnologiilor de comunicare la: -modificarea modelelor de consum(cap.1); - evoluţia funcţiilor sociale şi a modurilor de organizare întreprinderilor(cap.2);

2

-schimbările din aparatul educativ şi din acţiunile de formare(cap.3); -transformările din viaţa politică,din relaţiile dintre administraţie şi administraţi,din funcţionarea aparatului de for mare şi chiar din difuzarea ştiinţifica sau din viaţa asociativă(cap.4 şi 5); -in sfirşit dezvoltarea industriilor comunicării(cap.6). O asemenea perspectivă,cum e tratată în această carte,presupune ca analiza să nu fie focalizată doar asupra unor probleme cheie (ca de exemplu ,media audiovizuale cum au făcut-o numeroşi autori),ci să ia în considerare domenii sociale dintre cele mai diverse.O întreprindere evident dificilă,care a impus de la sine genul lucrării,aflat la confluenţa dintre eseu (acolo unde, dat fiind nivelul actual al cunoştinţelor pot fi emise doar ipoteze) şi lucrarea ştiinţifică (cînd in pofida stadiului embrionar al cercetării în comunicare şi mai ales al sufocării lor de către discursurile experţilor şi profeţilor,există deja unele rezultate). Pe de o parte,cheltuielile pentru activităţile socializate care sunt spectacolele,s-au redus,iar pentru produsele tipărite scad;pe de altă parte,cel mai mult a crescut cumpărarea de aparate electronice in jurul cărora se organizează astăzi practicile culturale şi odată cu ele,dar într-o mai mică măsură,cumpărarea suporturilor indispensabile pentru funcţionarea majoritaţii acestor aparate(discuri de picup,videocasete înregistrate pentru aparatele video,compact discuri pentru sistemele de lectură compact etc.)Mai jos voi prezenta printr-un grafic Repartiţia cheltuielilor de comunicare ale familiilor(1987). 3

1,8% cultură

2,7% microinformatică 3,4% discuri 28,7% telecom şi poştă 7,4% cameră de luat vederi

23,1% presă 11,6% cărţi 21,3% audiovizual

Graficul nr.1 (pagina 29)-Repartiţia cheltuielilor de comunicare ale famillilor(1987):sursaBIPE BIPE=Biroul de Informaţii şi Previziuni Economice Stimularea întreprinderilor

4

În cadrul întreprinderilor comunicarea urmăreşte 3 obiective majore: -Să construiască o identitate puternica şi bine pusă in valoare; -Să contribuie la apariţia unui nou menagement al muncii; -Să participe la modernizarea producţiei şi a structurilor de producţie. Informaţii despre formarea identităţii unei intreprinderi “Comunicarea se află în centrul unui process de profundă reorganizare a menegementului muncii,mai précis a modelului de organizare ştiinţifică a muncii(care în întreprinderi a însoţit stadiul fordist de valorizare a capitalului)”.(pagina 38) Există multe demersuri de formare a identităţii unei întreprinderi.Printre ele vom aminti sponsorizarea şi mai ales mecenetul.Mecenatul şi sponsorizarea au particularitatea că in ciuda eforturilor promotorilor lor,susţinuţi in acest sens de dispozitivele juridice şi fiscale ,sunt totuşi,greu de disociat şi chiar de diferenţiat.Mecenatul ar presupune o dezinteresare nobilă din partea întreprinderii şi ar privi în principal producţia culturală;sponsorizarea ar prelungi acţiunea publicitară clasică şi relaţii publice,ar viza in special manifestările sportive sau evenimentele festive.Dacă ne luam după specialişti tragem concluzia că natura motivelor este criteriul distinctiv:sponsorul ar fi îndreptăţit să se aştepte la beneficii publicitare în urma sprijinului acordat manifestării tutelate:cît despre mecenă,el ar trebui să fie discret şi sa se aştepte cel mult la o creştere a motorietăţii sale. Unul din specialiştii francezi in mecenat,Remo Vescia,cadru de conducere la IMB,le prezintă astfel:”Mecenatul este una din subtilele modalităţi pe care întreprinderea le are la dispoziţie pentru a atinge atenţia,simpatia ,recunoştinţa şi stima diferiţilor ei parteneri interni şi externi.Întreprinderea 5

nu mai există doar ca o intenţie de interes privat , ci din ce în ce mai mult, ca un organism viu,aflat în serviciul comunităţii în care se integrează.Este ceea ce se numeşte întreprinderecetăţean.Cît despre sponsorizare,chiar dacă acestea se apropie adesea de mesajele publicitare,ea permite în acelaşi timp întreprinderilor să îşi atribuie o vocaţie specială: atît atunci cînd facilitează organizarea unor evenimente sportive de renume,cît şi cînd sprijină manifestări de interes local.” NOI INCURSIUNI ÎN SPAŢIUL PUBLIC Dacă pentru abandonarea activităţii comunicaţionale este necesară cunoaşterea dispozitivelor concrete şi materiale ale acestuia,atunci cînd este vorba de comunicare modernă,sarcina se dovedeşte şi mai dificilă.Asistăm întradevăr la o lărgire a dispozitivelor ce depăşesc astăzi în mare măsură domeniul mass-media;generalizarea folosirii tehnicilor de comunicare în aproape toate instituţiile sociale,da la cele care fac parte din sfera publică(administraţiile de stat ,pînă la cele care organizează societatea civilă),se află evident la originea acestei lărgiri a dispozitivelor,ale cărei efecte de ansamblu sunt greu de apreciat.De aceea,este preferabil să vedem în acţiune cîteva din aceste noi dispozitive.Mai întîi vom căuta să urmărim evoluţia: • Comunicării politice; • Comunicării publice; • Comunicării locale; Ş-acum să le caracterizăm pe fiecare în parte: • Totul se învîrte în jurul următoarelor probleme,formulate în aşa fel încît editorialiştii politici să poată face cu uşurinţă referire la ele: -controlarea media audio-vizuale de către puterea politică; 6

-dezvoltarea marketingului politic,influienţa crescătoarea a consilierilor de comunicare,rolul hotărîrilor al televiziunii(sau al imaginii)în alegerea personalului politic; -tirania sondajelor; -efectele televiziunii asupra vieţii politice curente:personalizări,transformări ale discursului politic; -în sfîrşit,last but not least,este televiziunea,ceea ce decide rezultatul alegerilor. • Comunicări publice sau altfel spus:”recurgerea din ce în ce mai clară şi mai organizată din partea administraţiilor de stat la mijloacele publicitare”(pagina 74). Folosirea expresiei:”comunicare publică” merită cîteva precizări.Trebuie mai întîi să deosebim comunicare publică de comunicare politică cu care este adesea confundată în perioadele electorale;un guvern sau un ministru este tentat să valorizeze mai curînd politica personală şi cea a partidului,decît acţiunile întreprinse de administraţia pe care o conduce.În al treilea rînd comunicarea publică nu trebuie asimilată comunicării instituţionale,aceasta fiind în realitate o categorie”bună la toate ”folosită de către profesionişti pentru a desemna tot ceea ce nu este promovare de produse.Accentul pus pe aspectul instituţional sau organizaţional are ca defect desimilarea caracteristicelor specifice comunicării de întreprindere,pe de o parte,şi comunicării publice ,pe de alta:dezvoltarea celei din urmă trebuie legată de anumite transformări care se produc chiar în interiorul aparatului de stat cu “administraţii” şi prin care se caută îmbunătăţirea calităţii contactului. • Comunicare locală:în căutarea unei identităţi(pagina 80);adică cea dezvoltată la iniţiativa comunităţii teritoriale(oraşe,departamente,judeţe,regiuni)are mai

7

puţin de 15 ani,iar această vîrstă nu se referă decît la acele colectivităţi teritoriale(localităţi)care au încercat de la începutul anilor ’70 să folosească, uneori chiar experimental,tehnicile şi mijloacele de comunicare.

8