Sistemul Informational Al Stocurilor La S.C MCDONALDS.docx

Universitatea din Piteşti Facultatea de Ştiinţe Economice Specializarea: Administrarea Afacerilor

Proiect la Managementul Relaţiilor cu Furnizorii pe tematica : „Elemente specifice care caracterizează gestiunea stocurilor la S.C McDonald’s”

Coordonator: Mihai Daniela Student: Borş Doina

Piteşti 2015

Cuprins 1. Stocurile 1.1 Definirea stocurilor 1.2 Tipuri de stocuri 1.3 Rolul stocurilor 2.Gestiunea stocurilor 2.1 Sfera gestiunii stocurilor 2.2 Obiective ale gestiunii stocurilor 2.3 Funcţiile stocurilor 2.4 Elemente principale ale unui process de stocare 3. Gestiunea stocurilor la SC McDonalds. Introducere 3.1 Problema gestiunii stocurilor 3.2 Controlul stocurilor la McDonalds 3.3 Managemenul stocurilor 3.4 Diagramă de control al stocurilor 3.5 Beneficii pentru clienţi şi restaurante

1. Stocurile 1.1 Definirea stocurilor Stocurile reprezintă cantităţi de resure material sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare de fabricaţie) acumulate din depozitele de aprovizionare ale unităţilor economice într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea utilizării ulterioare. Stocurile sunt cantităţi de resurse material care se acumulează în depozitele şi magazinele unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activităţilor de aprovizionare şi de desfacere, al activităţilor comerciale, în general care sunt dependente de natura şi caracteristicile materialelor şi produselor, de condiţiile şi modalităţile de furnizare şi asiguraretransport, de strategiile care se elaborează pe această linie, în scopul îndeplinirii obiectivului de bază specific agenţilor economici. 1.2 Tipuri de stocuri Din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi : 

stocuri de producţie ( stoc în amonte)



stocuri de desfacere ( stoc în aval)



stocul interoperaţional

Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi : 

stocuri cu rol de regulator



stocuri cu rol strategic



stocuri speculative

Din punct de vedere al modului de depozitare , care ţine seama şi de unele proprietăţi fizicochimice ale elementelor : o produse periculoase o produse voluminoase o produse fragile.

Din punct de vedere al modului de gestionare există stocuri de gestiune normal, stocuri cu afectare direct ( comandate special pentru o anume comandă), stocuri fără gestiune ( din magaziile intermediare, cu o supraveghere globală) şi stocuri cu produse consumabile. Din punct de vedere al caracteristicilor formării şi destinaţiei lor există : 

stoc curent



stoc de siguranţă



stoc de pregătire sau de condiţionare



stoc pentru transport intern



stoc de iarnă. 1.3 Rolul stocurilor

Rolul stocurilor este faptul că acesta asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului de aprovizionare cu cel al producţiei, iar stocul reprezintă acel tampon inevitabil care asigură sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor material. 2. Gestiunea stocurilor În activitatea curentă a agenţilor economici apar problem operative de producţie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit scop. Întreprinderile sunt supuse unei duble constrangeri: cadenţa de aprovizionare foarte scăzută generează stocuri mari şi costuri importante de stocare în timp ce ritmul de aprovizionare ridicat multiplică costurile de lansare a comenzilor. Faţă de aceste consideraţii, gestiunea materialelor cuprinde o serie de activităţi prin care: se efctuează formarea stocurilor; se optimizează sistemul logistic de aprovizionare,depozitare,manipulare,conservare; se reduc cheltuielile de stocare; se realizează evidenţa strictă a materialelor. 2.1 Sfera gestiunii stocurilor Gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta incluzând atât problem de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe

destinatori, de formare şi evidenţă acestora, cât şi problemele de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare. 2.2 Obiective ale gestiunii stocurilor Obiectivele principale ale conducerii proceselor de stocare pot fi sintetizate astfel:  Prevenirea formării de stocuri supranormative, cu mişcare lentă sau fără mişcare şivalorificarea operativă a celor existente (devenite disponibile);  Asigurarea unor stocuri minim necesare, asortate, care să asigure desfăşurarea normal a activităţii economic – productive a agenţilor economici prin alimentarea continuă a punctelor de consum şi în condiţiile unor cheltuieli cât mai mici.  Asigurarea unor condiţii de depozitare-păstrare corespunzătoare în vederea prevenirii degradării materialelor existente în stocuri.  Folosire unui system informaţional simplu, operativ, eficient, util şi cuprinzător care să evidenţieze în orice moment starea procesului de stocare.  Aplicarea unor metode eficiente de urmărire şi control care să permit menţinerea stocului în anumite limite, să prevină imobilizările neraţionale. 2.3 Funcţiile stocurilor In literatura de specialitate in domeniul stocurilor se vorbeste de existenta a cinci functii pe care stocurile le indeplinesc in procesele firmei :  functia de reglare a proceselor economice in timp;  functia de rentabilizare a capacitatilor de productie;  functia de asigurare asupra efectelor de fluctuatie a cererii;  functia speculativa si de anticipare a fenomenelor de piata;  functia reziduala (castig de libertate fata de planul de stabilire a costurilor de gestiune si informatie). Aceste functii in ansamblu dar fiecare in parte contribuie la otimizarea stocurilor pentru productie sau pentru vanzare in relatia cu piata. Neglijarea sau tratarea cu superficialitate a

oricareia dintre acestea poate determina o diminuare in sensu eficientei a raportului productiepiata. 2.4 Elementele principale a unui proces de stocare Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este nemijlocit legată de cunoaşterea elementelor prin care se caracterizează procesele de stocare şi care determină nivelul de formare al stocurilor: A. CEREREA DE CONSUM, element de bază în funcţie de care se determină nivelul şi ritmul ieşirilor, volumul şi ritmul necesar pentru intrări şi nivelul stocului. Cererea de consum reprezintă numărul de produse solicitate în unitatea de timp. Acest număr nu coincide întotdeauna cu cantitatea vândută deoarece unele cereri pot rămâne nesatisfăcute datorită deficitului în stoc sau întârzierilor în livrare. Evident,dacă cererea poate fi satisfăcută în întregime, ea reprezintă cantitatea vândută. După natura ei, cererea poate fi: a) Determinată - cererea pentru o perioadă e cunoscută şi poate fi constantă pentrutoate perioadele sau variabilă pentru diferite perioade; b) Probabilistă - cererea e de mărime sau frecvenţă necunoscute, dar previzibile şi reprezentată printr-o repartiţie de probabilitate dată. Caracteristicile şi tipul cererii se stabilesc pe bază de observaţii, prin studii asupra perioadelor trecute. Stabilirea caracteristicilor şi tipului de cerere pe baza observaţiilor, prin studii asupra perioadelor trecute, nu este satisfăcătoare, din cel puţin două motive: - presupunând că şi în viitor cererea ar urma aceeaşi repartiţie de probabilitate ca în perioadele trecute, parametrii ei nu se menţin întotdeauna; - se exclude posibilitatea influenţei unor fluctuaţii sezoniere asupra cererii. Cererea probabilistă poate fi stabilă din punct de vedere statistic sau nestabilă din punct de vedere statistic (sezonieră). c)Necunoscută - cererea pentru care nu dispunem nici de datele necesare stabilirii unei repartiţii de probabilitate (este cazul, de exemplu, al produselor noi).

B.COSTURILE reprezintă cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea procesului de aprovizionare-stocare (respectiv cele cu comandarea, contractarea, transportul, depozitarea, stocarea materialelor etc.). În calculul stocurilor se au în vedere: a) Costurile de stocare care cuprind suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul staţionării resurselor materiale în stoc şi anume: 

cheltuieli cu primirea-recepţia;



cheltuieli de transport intern;



cheltuieli de manipulare, care cuprind costul forţei de muncă necesare pentru deplasarea stocurilor, a macaralelor, cărucioarelor, elevatoarelor şi a celorlalte utilaje necesare în acest scop;



cheltuieli de depozitare propriu-zisă: chiria spaţiului de depozitare sau amortizările, în cazul unui spaţiu propriu;



cheltuieli de conservare;



cheltuieli cu paza;



cheltuieli de evidenţă care apar datorită faptului că stocurile sunt practic inutilizabile fără o evidenţă bine pusă la punct, care să ne spună dacă produsul necesar se găseşte sau nu în stoc;



cheltuieli administrative;



impozite şi asigurări;



cheltuieli datorate deprecierii, deteriorării, uzurii morale care sunt caracteristice pentru produsele “la modă” sau pentru cele care se modifică chimic în timpul stocării (alimente, de exemplu); la care se adaugă costul capitalului investit; acest cost reprezintă un anumit procent din capitalul investit, însă determinarea cifrei exacte necesită o analiză atentă.

Procentul exact depinde, în primul rând de ce alte utilizări ce se pot găsi pentru capitalul ”imobilizat” în stocuri. Capitalul investit în stoc este neproductiv, costul său este dat de mărimea beneficiului ce s-ar putea obţine dacă acest capital ar fi fost investit într-un mod productiv sau de dobânda ce trebuie plătită dacă ar fi fost împrumutat. Costul stocării depinde de mărimea stocului şi durata stocării. Aceste cheltuieli se pot grupa după cum urmează:



cheltuieli constante pentru durata totală a procesului de gestiune (amortismentul clădirii, cheltuieli pentru întreţinerea depozitului, iluminat, încălzit etc.;



cheltuieli variabile proporţionale cu cantitatea depozitată şi cu durata depozitării (deci cu stocul mediu), exprimate prin dobânda pentru fondurile imobilizate în stoc;



cheltuieli variabile neproporţionale cu mărimea lotului (salarii ale forţei de muncă, pierderi datorate uzurii reale şi demodării, cheltuieli pentru chirie etc.) şi cu durata de stocare.

La cheltuielile de existenţă a stocului în depozit, prezentate mai sus, se pot adăuga şi cheltuielile pentru surplus de stoc (excedent), care intervin atunci când, după satisfacerea cererii, rămâne o anumită cantitate nevândută (de exemplu, desfacerea unor articole de sezon). În modelele dinamice unde se lansează mai multe comenzi în timpul unui sezon, penalizarea pentru surplus se ataşează numai ultimei comenzi nedesfăcute complet. b) Costul de penurie sau costul ruperii stocului este definit atunci când volumul cererii depăşeşte stocul existent. Referitor la acest stoc, există trei situaţii. Prima apare atunci când stocul (de materii prime sau semifabricate) este nul la primirea comenzii şi firma se reaprovizionează de urgenţă pentru a produce cantităţile solicitate. Componentele cheltuielilor de penurie sunt, în acest caz, următoarele:  cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea cererii în condiţii neobişnuite;  penalizări primite de către firmă din partea beneficiarului, dacă termenele de livrare prevăzute în contracte nu se respectă;  cheltuieli suplimentare pentru manipulare, ambalare, expediţie etc. A doua situaţie are loc atunci când desfacerea nu se poate realiza (pierderea beneficiarului) din cauza nelivrării imediate a unui articol. Estimarea cheltuielilor de penurie este aici destul de dificilă şi adesea imposibilă. A treia, şi cea mai dificilă, apare atunci când firma este în lipsă de materii prime (sau piese de schimb) ce afectează întregul proces de producţie, cu toate consecinţele sale, reflectate în penalizări şi uneori chiar în costul producţiei care ar fi rezultat în timpul stagnării. c) Cheltuieli datorate variaţiilor ritmului de producţie. Din această categorie fac parte:

 cheltuielile fixe legate de creşterea ritmului de producţie, de la nivelul zero, la un anumit nivel dat. Dacă este vorba de achiziţii, aici vor intra cheltuielile administrative legatede lansarea comenzilor;  cheltuieli de lansare care includ toate cheltuielile care se fac cu: întocmirea comenzii, trimiterea acesteia la furnizor, pregătirea livrării unei partizi de materiale, cheltuieli de transport a lotului, deplasării la furnizori, telefoane, poştă etc.; în general aceste cheltuieli sunt fixe pentru o comandă.  cheltuieli legate de angajarea şi instruirea unui personal suplimentar sau de concediere a unor salariaţi. C) CANTITATEA DE REAPROVIZIONAT reprezintă necesarul de aprovizionat care se stabileşte în funcţie de necesarul pentru consum pentru întreaga perioadă de gestiune. Cantitatea de aprovizionat (cantitatea intrată în stoc) poate fi din producţia proprie sau obţinută prin alte mijloace şi se poate referii la fiecare resursă separat sau la ansamblul lor. Această cantitate elimitată de capacităţile de depozitare. D) LOTUL reprezintă cantitatea cu care se face aprovizionarea la anumite intervale în cadrul perioadei de gestiune stabilită (trimestru, semestru, an) şi care este în funcţie de caracterul cererii. E) PARAMETRII TEMPORALI sunt specifici dinamicii proceselor de stocare. Aceştia sunt: a) perioada de gestiune - determină şi orizontul procesului de gestiune. De obicei se consideră a fi un an; b) intervalul de timp între două aprovizionări consecutive; c) durata de reaprovizionare - reprezintă timpul ce se scurge din momentul calendaristic la care s-a emis comanda de reaprovizionare până la sosirea în întreprindere a cantităţii de reaprovizionat; d) momentul calendaristic la care se emit comenzile de reaprovi-zionare. (data de reaprovizionare); e) coeficientul de actualizare. Dacă în modelele probabiliste folosirea tuturor parametrilor temporali este obligatorie, unii dintre ei (de exemplu, durata de reaprovizionare sau data de reaprovizionare) nu prezintă nici o

importanţă în modelele deterministe. De asemenea durata de aprovizionare poate fi o constantă sau o variabilă aleatoare, determinând în baza legăturii pe care o are cu volumul şi frecvenţa cererii, cheltuielile de penurie. F) GRADUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR. Cu cât bunurile păstrate în stoc sunt întrun stadiu mai avansat de finisare, cu atât mai repede pot fi satisfăcute comenzile, dar cu atât mai mari vor fi cheltuielile de stocare. Cu cât produsele sunt mai puţin finisate (cazul limită îl constituie materia primă), cu atât mai mici sunt cheltuielile de stocare, dar timpul necesar pentru livrarea unei comenzi este mai mare. În plus, erorile de previziune tind să crească pe măsură ce gradul de prelucrare a produselor este mai avansat; pentru a reduce influenţa factorilor nefavorabili este necesar de aceea să crească şi stocul tampon. Numărul tipurilor de produse ce trebuie stocate creşte rapid, pe măsură ce gradul de finisare este mai avansat. Variabilele care influenţează stocurile sunt de două feluri:  variabile controlabile: cantitatea intrată în stoc, frecvenţa sau momentul achiziţiilor, gradul de prelucrare a produselor;  variabile necontrolabile: costurile, cererea, durata de reaprovizionare, cantitatea livrată. 3. Gestiunea stocurilor la S.C McDonald’s Introducere McDonalds este unul dintre doar o mână de branduri care comanda o recunoaşte instantanee în aproape fiecare ţară din lume. Ea are mai mult de 30.000 de restuarante în peste 119 ţări, care deservesc aproximativ 50 de milioane de oameni în fiecare zi. Toate afacerile se confruntă cu provocări pe o bază de zi cu zi. Una dintre provocările majore cu care se confruntă McDonalds este de gestionare stocurilor. Managementul stocurilor presupune crearea unui echilibru între reuniunea nevoilor clienţilor în timp ce, în acelaş timp reducerea la minimum a deşeurilor. Deşeurile se reduc cu : 1. Prognoza corectă a cererii, astfel încât produsele nu trebuie să fie aruncate la fel de des. 2. Controlul corect al stocurilor de materii prime.

3.1 Problema gestiunii stocurilor Acesta este un act de echilibrare din ce în ce mai greu. Clientul îşi schimbă gustul, nevoile McDonald trebuie să lărgească gama de noi produse pe care le oferă, astfel provocarea de reducere a deşeurilor devine mai mare. În trecut, stocul de comandă a fost responsabilitatea managerilor individuali al restuarantelor. Ei comandă stocurile folosind cunoştinţele locale, precum analiza a datelor care indică ceea ce magazinul a vândut anterioră zi, săptămână şi lună. De exemplu dacă cifrele de vânzări săptămâna trecută a arătat că au vândut 100 unitâţi de cafea, iar vânzările nete au crescut cu 10% săptămânale, iar ei s-ar fi aşteptat să vândă 110 unităţi în prezent pe săptămână. Cu toate acestea, acest lucru a fost o metodă foarte simplă şi nu implică niciun calcul ca să ţină cont de factorii precum promoţii naţionale sau vacanţele şcolare. A fost nevoie ca managerii restuarantelor lasându-le mai puţin timp pentru a se concentra pe livrarea de alimente de calitate , servicii de curăţenie în restuarante. În 2004, McDonald a introdus o funcţie de specialist al managementului stocurilor centală cunoscută ca Departament de Planificare şi Aprovizionare. Această echipă comunică cu managerii de restuarant în mod regulat pentru a afla despre desfăşurarea evenimentelor locale. Echipa construieşte factori în noua planificare şi prognoza sistemului – numit Manugistics pentru progniza cererii probabil de elemente de meniu finite, de exemplu Big Mac. 3.2 Controlul stocurilor la McDonalds Tipuri de stocuri : Stocul este produsul fizic al companiei ce cumpără,creează şi vinde. Fiecare afacere are trei tipuri principale de stoc: materii prime, materiale de lucru în proces şi produse finite. 1. Materii prime Materiile prime sunt ingredientele care vor merge în fabricarea produsului finit. Pentru McDonalds, acestea vor include chifle, chiftele de carne de vită, pahare de hârtie, ingrediente salată şi ambalajul. Acestea sunt livrate de restuarante între 3 şi 5 ori pe săptămână. Materiile prime sosesc cu un singur camion cu trei secţiuni , astfel încât fiecare produs poate fi păstrat la o temperatură adecvată. Cele trei secţiuni sunt:  Congelate

 Refrigerată  Înconjurător- potrivit pentru articole care pot fi păstrate la temperatura camerei, de exemplu cafea sau zahăr plicuri. 2. Materiale în curs de proces Lucrări în curs se referă la produsele aflate în stoc, care sunt în curs de a fi făcut în produsul finit. Un Big Mac constă dintr-un coc, două chifle de carne de vită, salată verde, brânză,murături, ceapă,sos şi o cantitate mică de condimente. Restuarantul ca combina numai aceste elemente chiar înainte de la comanda clientului, astfel încât Mac-uri sunt calde şi proaspete atunci când e servit. 3.Produsele finite Produsele finite sunt bunuri care sunt gata de vânzare imediată la un client. La un moment dat, un restuarant va avea o serie de produse gata de vânzare, de exemplu Big Mac, Filet O-Fish şi salate laterale. La MacDonalds toate materiile prime, munca în curs de exerciţiu şi produse finite sunt gestionate pe o First In, First Out (FIFO bază). Aceasta înseamna materiile prime sunt folosite în ordinea cum sunt primite. Prin urmare, stocul este mereu proaspătă,deoarece produsele sunt vândute în ordinea care sunt făcute. Dacă sau folosit procesul First In, ultimul Out (FILO), apoi produsul finit ar fi uscat şi pentru că primul preparat ar fi ultimul vândut. 3.3 Managemenul stocurilor Managementul stocurilor este procesul de luare in consideraţie dacă există suficient stocuri pentru ca în orice moment a putea satisface cererea clientului reducând în acelaş timp deşeurile. Ţinând prea mult stoc cuprinde costurile, aşa McDonald rulează un control sărac al stocului pentru a economisi bani. Comunicarea în curs de desfăşurare între echipa restaurantului principal de aprovizionare,planificare şi restuarante individuale ajută să gestioneze mai eficient stocul. Un amestec de angajaţi care a lucrat anterior în restuarante, împreună cu controlii de stoc de specialitate constituie echipa centrală. Această echipă formata de 14 planificatori regionali lucrează cu aproximativ 80 restuarante fiecare şi comunică cu ei în mod regular prin email şi telefon. Orice factori care ar putea afecta numărul de clienţi care vizitează un restuarant individ trebuie să fie logat cu echipa. Acestea sunt luate în considerare la calcularea previziunilor.

Oferta de muncă a planificatorilor cu noul sistem de control al stocurilor,Manugistics, pentru a asigura suficient materii prime, de exemplu carne de vită,roşii, salată verde etc., părăsirea centrelor de distribuţie McDonalds. Acest lucru asigură că restuarantele poate produce mese necesare pentru nivelul cererii prognozat. O prognoză este o estimare a vânzărilor viitoare de produse finite. Prognozele sunt calculate folosind: magazin specific mix istoric produs de date din ultimii doi ani; factori magazin specifice şi cauzele naţionale de exemplu date de evenimente, cum ar fi promoţii şi vacanţe şcolare naţionale; informaţii de la managerii de magazin despre factorii care ar putea afecta cererea, de exemplu închiderea unor drumuri sau evenimente locale şi promoţii. Oferta planificatorilor de lucru pentru McDonalds includ o gamă de marketing pentru construcţii, factori de cauzalitate în calcul de previziunea lor, astfel încât pe baza performanţei trecute pot prezice cererii viitor pentru fiecare restuarant.De exemplu: Big Mac, creştere a vânzarilor în timpul unei promoţii cumpără una şi ea al doilea gratuit (promovare). Planificatorii folosesc aceste date în previziuni pentru toate magazinele care au luat parte la acea promovare. Analizând modul în timp afectează cererea pentru anumite produse, cum ar fi McFlurrys şi salate, pot fi deasemenea construit în model. Prognozele apoi devin mai precise ,reducerea costurilor şi îmbunătăţirea satisfacţiei clienţilor. 3.4 Diagramă de control al stocurilor O diagramă de control al stocurilor prezintă soldul comenzi pentru noi stocuri contra vânzări. Sistemul este dependent de cifrele de vânzări aşteptate. De exemplu, dacă vânzările de burgeri sunt şi ies din sistem, apoi stocurile de chiftele de carne de vită trebuie să fie intrarea în sistem. Manugistics foloseşte în valoare de doi ani de istorie game de produse pentru a produce preveziuni pentru fiecare restaurant. Aceasta utilizează analiza seriilor de timp. Planificatorul se va aplica un factor cazual ( blocurile albastre indicat in exemplu de mai jos ), la seria de timp pentru data de început şi de sfârşit a acestei promoţii. Folosind calcule complexe graficul produce apoi o prognoză, cele încercuite mai jos.

Orice sistem este la fel de bun ca datele care sunt furnizate. Prin urmare, managerii restuarantelor McDonalds trebuie să se asigure că datele pe care le intră în sistem este cât mai exactă. De exemplu, în fiecare zi managerii restuarantului deschid înregistrările şi stocurile finale de produse alimentare esenţiale. Ele înregistrează toate celelalte elemente pe săptămână. Sistemul informatic magazin identifică orice abatere de numărare stoc de la ultimul stoc astfel managerii pot investiga. De exemplu , managerul poate fi ratat o cutie de lapte organic în timp ce au fost numărate mai devreme în trecere. Restuarantele deţin un mic stoc tampon. Aceasta este un marketing de construcţii suplimentar a cantităţii de stoc avută pe loc pentru a satisface cererea în mod neaşteptat mai mare. Scufundarea în acestă oprire suplimentar acţionează ca un punct de declanşare la care mai multe bunuri sunt ordonate – nivelul de re-comandă. Managerii de magazin McDonald folosesc un simplu instrument de comunicare bazat pe web denumit (weblog), pentru vizualizarea şi modificarea în ordine a ofertelor în magazin. În fiecare zi Weblog creează un ordin propusă pentru manager de a analiza şi modifica daca este necesar. Weblog permite managerilor şi planificatorii centrali pentru a vedea ce cantitate au fost comandate, ceea ce nivelul stocurilor actuale sunt şi exact cât de mult stoc urmează să fie livrate la un anumit moment. În trecut, managerii ar fi trebuit să verifice livrarea la un anumit moment. În trecut, managerii ar fi trebuit să verifice livrarea lor pentru orice lipsuri şi de intrare în fiecare obiect ce au primit. Sistemul acum generează automat bon de livrare care oferă cantităţi exacte şi descrierile livrate.Toţi managerii trebuie să facă pur şi simplu clic pe confirmă pe blog. Acest lucru economiseşte timp preţios şi face procesul mai rentabil. 3.5 Beneficii pentru clienţi şi restaurante

Sistemul centralizat de gestionare a stocurilor generează multe beneficii. Multe dintre acestea sunt pentru managerii şi restuaratele lor. Cu toate acestea, clienţii benefeciază, de asemenea, prin îmbunătăţirea experienţei clienţilor – clienţii pot mânca un produs de calitate într-un mediu curat atunci când doresc. Beneficii: 

Restaurantele evită funcţionarea stocurilor. Ca rezultat, clienţii pot primi întotdeauna ce au comandat.



Sistemul elimină probleme de lipsă de experienţă în procesul de comandă. Sistemul permite un nou manager de restaurant pentru a asigura ordinea.



Timpul economist în comandă face ca sistemul să calculeze cât de mult este necesar.



Comenzile se bazează pe stocurile curente, managerul introduce pur şi simplu nivelul de stoc actual.



Mai puţine deşeuri înseamnă costuri alimentare sunt reduse.Această economie de energie este apoi trecută pe o mai bună valoare a banilor pentru clienţi.



Cantitatea de stoc comandată pentru promoţii este mai precis, fiind bazată pe performanţele din trecut.



Există o reducere a necesarului pentru livrări de urgenţă şi economisirea de bani.



Nivelurile stocurilor sunt întotdeauna optim, contribuind la asigurarea vânzării şi disponibilitatea celor mai proaspete produse.



Stocul poate fi redus în mod automat la sfârşitul unei promovări, evitând prea mult stoc.

Concluzie : Managementul eficient al stocurilor este esenţial pentru orice afacere. Acesta permite ca afacerea să funcţioneze intr-un mod responsabil. Pentru ca McDonald a luat o mare parte din munca grea din gestionarea stocurilor, managerii restaurantelor sunt capabili să-şi petreacă mai mult timp concentrându-se pe furnizarea de standarde înalte de calitate, servicii şi curăţenie. Clienţii sunt fericiţi pentru că ei pot fi siguri de produsul dorit este în meniu în fiecare zi. Sistemul minimizează de asemenea deşeuri. Utilizarea eficientă a materialelor înseamnă că resursele societăţii sunt folosite bine, cu foarte puţine deşeuri. De exemplu: mai puţine materiale ajung ca deşeuri în depozitele de deşeuri.Aceasta conduce la o reducere a costurilor. Din cauza costurilor mai mici, McDonalds pot trece beneficiilor asupra clienţilor oferind servici mai bune şi preţuri mai mici. Reducerea deşeurilor prevede o victorie pentru McDondals,clienţii săi şi a societăţii în general.